Vrăjitorul

THOMAS ALVA EDISON DE-

G. G. LONGINESCU

I

l

v.

dâj

01AII& 201 CĂRŢI DE G. G. LONGINESCU 1. Cronici ştiinţifice, volumul 1. Librăria Naţională 1905. (vândut).

►

2. Cronici ştiinţifice,' volumul II. Cultura Na/ională 1922.

3. Cronici ştiinţifice, volumul III. Tipografia 1. N. Copuzeanu, 1931. (Preţul 60 lei) 4. La Radio •=■ Bucureşti — 15 cuvântări. Tipografia I. N. Copuzeanu, 1932.

(Preful 100 lei).

5. Chimic şi Mineralogic, pentru Licee, Gimnazii, Şcoli Normale, Şcoli Comer­ ciale şi Şcoli .Speciale. Ediţia X Vl=a 1935. Editura Naţională S. Ciornei.

(Preţul 150 lei).

6. Analiza Calitativă, cuispredat la Lacuitatea de Ştiinţe din Bucureşti. Tipografia I. N. Copuzeanu, 1929. (Preţul 300 lei).

7. Analiza Cantitativă, in colaborare cu Dr. Tlt. I. Pirtea. Litografia Facultăţii de Ştiinţe, sub presă. (Preţul 400 lei).

8. Curs de Chimie Neorganică, predat la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, 2 volume, ediţia XIĂ'=a cu totul şi cu totul refăcută, 1935. Litografia Lăcui­ tă(ii de Ştiinţe. (Preţul 1.100 lei).

9. Reforma învăţământului secundar, cu privire specială la Lizică şi Chimie.

Tipografia «■Bucovina* I. E. 7 orou/iu 1931.

10. îndrumări metodice, pentru programele analitice de Fizică şi Clujnie. Tipo* grafia «Bucovina» I. li. Toroufiu 1932.

11. Acrul lichid pe infelesul tuturor. Tfpografia I. N. Copuzeanu, 1933. (Preful 60 lei)' 12. De vorbă cu Strop de A.pă. Tipografia I.N. Copuzeanu, 1934. (Preful T5 lei)-

THOMAS ALVAWDISON

s i

CUPRINSUL La moartea lui Edison. Traian. Napoleon. Edison.

Povestea fonografului. Tot fonograful. Telegraful.

Telegraful^herian. Tot telegraful aerian. Telegraful aerian sub directorat şi sub imperiu. Telegraful ae­ rian afară din Franţa şi în răsboiul din Crimeia.

Telegraful electric. Spre telegraful lui Morse. Samuel Finley*Brecse Morse. Telegraful Morse împânzeşte pământul. Telegraful Morse în România. Descoperire şi invenţie. Aparate Morse. Alte aparate dela tele­ graful Morse. Progresul şi telegraful electric.

Linii telegrafice subterane.

i

1

j

-

£A.rm& //

■CHEMARE 20 Februarie 1936 Profesori şi profesoare, oameni dornici de învăţătură din RomâniaMare. cetiţi această carte. Am scris-o cu sufletul dogorit de dragostea pentru ştiinţa românească.

î I

y

Suntem în urma tuturor neamurilor civilizate în ce priveşte scrisul si cetiful de cărţi de ştiinţă. De douăzeci de ani într’una, dela război încoace, scriu lună cu lună, .scriu şi spun mereu, că numai prin ştiinţă şi numai prin credinţă România Mare poate să alungă Românie Tare, respectată de prie­ teni şi temută de duşmani. Dar, vai, eu spun, eu aud. In vreme ce au cătate scrierile literare, bune ori slabe, cărţile de ştiinţă nu sunt luate în seamă. oricât de bune ar fi ele. Nimeni nu ajută tipărirea cărţilor de ştiinţă, nimeni nu se gândeşte la ele. E păcat de moarte. Scăderile de azi. aşa de multe, aşa 'de mari şi care ne fac atât de rău, vin de acolo că ştiinţa n’are trecere în România Mare. Nu mai merge aşa, trebuie să ne schimbăm. Trebuie să scriem, trebuie să cetim şi trebuie să luptăm pentru răspândirea cărţilor de ştiinţă.

E multă lume la noi doritoare de ştiinţă preacurată şi spusa pe înţe­ lesul tuturor. Sunt profesori care îşi dau toată silinţa spre a răspândi printre şcolari revista Natura şi cărţile mele: Cronici ştiinţifice. La Radio Bucureşti, Aerul lichid, De vorbă cu strop de apă. Sunt însă şi oraşe, ba chiar multe, în care nu se ştie nici până azi de revista Natura oare apare de treizeci de am.

Se pare că a sunat ceasul cel mare şi mult aşteptat. Programele analiclasa VUI-a cetire multă de cărţi tice de fizică şi chimie pentru licee cer în Si reviste ştiinţifice, alături de lucrări practice de laborator. E vorba de vieţile lamehilor de ştiinţă, de desfăşurarea descoperirilor dealungul vremurilor, de sforţările făcute de mintea omenească spre a pătrun e tot mai a ane in tai nele naturii.

Revista Natura cuprinde pagini strălucite scrise cu pricepere şi dragoste în limbă românească pentru neamul românesc. Natura înseamnă azi

IV

(V.)

muncit la cele douăzeci şi: o enciclopedie naţională a ^ştiinţei T°™a aUton, academicieni, profesori unipatru de volume, tipărite până azi, chimişti, economişti, farmacişti^ versitari, agronomi, aviatori, biologi, an ■ ^gineri, învăţători, medici, filozofi, financiari, fizicieni, geografi, g ' $odohgU zoo/offi> stadenţi. militari, naturalişti, preoţi, profesori secu şi elevi.

Am scris eu singur in 11M.Tu^l^unăladJteleîntregirea paginilor am presărat printre ele şi crâmpeie scrise în urmă.

Am cetit multe cărţi şi am ales pup ■ greu llţnf si dacă se poate să sune frumos.

osWâ ^ dat m «rtftxA.

^

' r.ţatawsac

munca care le scrie. Nu e tot aşa cu gândurile gândite ue gândurile gândite de cel---------alţii si aşternute tot de alţii pe hârtie.

Si iar mai spun. ce am mai spus de multe ori. Multe, foarte multe, ne-

• jrfissttaisBisss».»?»

Doamne ca nu ştiu ce spun. Nu găsesc cuvinte romaneşti pentru gânduri franţuzeşti ori nemţeşti. Aici e buba. Gândurile streinilor trebuiesc tălmăcite mai ’intâiu in gânduri româneşti. Va veni cât de curând osânda cuvenită pentru acest păcat de moarte. * © Profesori şi profesoare, oameni dornici de învăţătură din România Mare cetiţi această carte. Am scris^orcu sufletul dogorit de dragostea pcutcu ştiinţa româneasca.

G. G. LONGINESCU Bucureşti III Strada Andrei Mureşanu, 12 Parcul Filipescu \

r

i LA MOARTEA LUI EDISON 15 Ianuarie 1932

A închis ochii pe veci acela care-i putea ţine deschişi o săp­ tămână întreagă, ziua şi noaptea.

A încrucişat mâinile pe piept acela care a făcut cu ele minuni de vrăjitor. S’a stins şi creerul aprins din care ţâşneau invenţii­ le cum sar seminţele din florile coapte.

Intru pomenirea lui închin această lecţie, (Joi 5 Noembrie 1931), cea dintâi din anul a^cesta şi cu care începem cursul de Chimie Neorganică. E o lecţie pentru suflet şi nu pentru minte.

E o lecţie de simţire şi nu de gândire. E lecţie de suferinţi şi nu de cunoştinţi. In suferinţele prin care treceţi să găsiţi sprijin şi speranţă gândindu-vă la sufe­ rinţele îndurate, în tinereţele lui, de acela care avea să fie o podoa­ bă a gândirei omeneşti, unul din cei mai mari inventatori din toa­ THOMAS ALVA EDISON te timpurile şi un binefăcător al ■ 1847—1931 omenirei pentru sute de ani de aici încolo.

Treceţi prin grele suferinţi ca sâ plătiţi taxele mari cari apasă Pe părinţi si pe studenţi. Să vă dau o lămurire. Mă doare în suflet.

Pot să vă plâng, dar nu pot să vă ajut. înainte de război spuneam

dela Ch* Sa’rnl lae mana decât să iscălesc cu ea taxe pentru student;.

Pe at.i 1^lie’ care muncesa cei mai mult şi care sunt cei mai săra'd.j statul ni?,?rau studenţi puţini, cel mult treizeci într'un an. Pe atud , ratei» a-,uta laboratoarele cu bani destui şi substanţele chimice şi ap Azi de3tul de ieftine. De atunci lucrurile s’au schimbat cu totd0răzhni a • trei sute de studenţi, de zece ori mai mulţi decât înainte 0 zeci de • 1111ku°gram de apă distilată ne costă aproape 10 lei, de dou**, în fierar” ™ai mult’ şi fiecare student întrebuinţează aproape un Utila între :21 numai transportul unui kilogram de substanţă cos^j mii de i ?1cT° lei’ pe eând un kil°gr£™ de substanţă costă sute şi uneo*, neavLd'i’1 toc,mai azi statul dă mai puţin pentru laboratoare, el însU7, , de un(3e da. Şi mă întreb ce stat ar putea cumpăra materii* ^5 s_ute de studenţi. Deaceea, degeaba sunt toate stăruinţe1 ţ puse pe langa mine spre a scuti de taxă pe vreunul. îmi plânge suflet'*-' =,T+e j’ere,-.d?r ma înghiata gândul de groază că am de plătit câte"0' sure de mu de lei pentru substanţele aduse din străinătate.

I

A murit Thomas Alva Edison, la 18 Octomvrie în America, undf a trăit şi unde faima lui luase proporţii legendare. A fost cu adevăra* un om mare.

Sa fu om mare mseamna sa gândeşti cum n'a gândi; nimeni pâh â la tine şi cum au sa gandeasca toţi după tine. Să gândeşti si să înfâp' tueşti Gânditul singur nu ajunge. Mai spun odată, ca'să'fiu întele^ bine. Zeci de ani m am silit ca_ profesor să găsesc această definiţi® a unui om mare Sa fu om mare mşeamna să gândeşti cum n’a gândit nimeni pana la tine şi cum au sa gândească toti după tine N’a iun ve s** gândeşti cum na gândit nimeni până la tine. toti nebunii gândesfalt­ fel decât noi toţi. Nimeni nu gândeşte însă' ca ei N^unge gândeşti altfel decât ceilalţi lyamern. Ca să fi om mare trebue să gă»' desti aşa cum au să gândească toţi după tine. Gânditul singur n„ ,i„ngeTrebue să şi înfăptueşti. De multe ori înfăptuirea e mult mai însemna ă decât gândirea. Mulţi sunt aceia care s’au gândit să sboare dar puţin* au fost aceia cari au înfăptuit acest vis de’mii de ani al o’menirei.'

Newton a fost un om mare fiindcă s’a gândit ca nimeni nână la el la mişcarea corpurilor cereşti şi fiindcă el cel dintâi a găsit legea gravitaţii universale de care ascultă în mişcarea lor în jurul soarelu* planetele din lumea noastră. Pasteur a fost un om ma,re fiindcă s’a gândit ca nimeni altul la boalele care ne chinuesc şi a găsit cel dintâi cauza boalelor molipsitoare in microbii pe care i-a văzut întâi cu mintea si apoi cu microscopul. Statue de aur, spuneau chirurgii înainte de Pasteur, merită aceia care va găsi leacul puroiului care se iveşte după operaţie. Şi tot aşa, om mare a fost Lavoisier al nostru care a nus te­ melia chimiei de azi, pe care sute de ani va tot zidi omenirea Gânditul singur nu ajunge. Să vă spun o glumă. Nu pătez cu ea amintirea lui Edison. Lui in plăceau glumele, îi plăceau mult de tot, râdea

I

3

I

cu poftă când îi plăcea una şi era el însuşi „un hâtru bun de glume”. Odată, trecând printr’un sat, un ţigan s’a pomenit în braţe cu un curcan dela 'casa unui Român. S’a dus repede la târg, ca să-l vândă până nu va prinde de veste Românul. In piaţa târgului, întâmplarea a vrut să se aşeze lângă vânzătorul unui papagal. I-a plăcut mult ţiganului aeeas.ă întâmplare gândindu-se, el care nu ştia cât să ceară pe curcan, că va trage cu urechea la ce va cere vecinul lui pentru papagal. Şi iată că, în­ trebând cineva de preţul papagalului, stăpânul lui ceru pe el o mie de lei. Nu ştim dacă papagalul a fost vândut sau nu. Povestea spune că fiind întrebat cât cere pe curcan, ţiganul a răspuns patru mii de lei. Eşti ne­ bun măi ţigane de ceri patru mii de lei pe un curcan, îi spuse cel care întrebase.

Ba nu sunt nebun de fel, răspunse ţiganul. întreabă pe vecinul care cere o mie de lei pe o pasăre numai cât pumnul. Papagalul vorbeşte răspunse toată lumea care asculta. Păi, dacă-i pe aşa, curcanul meu gândeşte răspunse ţiganul. Şi de-atunci a rămas vorba despre cel care tace si nu vorbeşte, gândeşte ca şi curcanul ţiganului. Americanii se laudă că sunt oameni cărora le place gluma mai mult ca oricărui alt popor. Se laudă. In orice caz românul îi întrece şi-i poate trimete la mutu. Fratele meu iubit si ilustru, pe care moartea mi l-a răpit, pe neaşteptate, era cunoscut pentru poveştile lui hazlii. Odată, pe când eşiau mai mulţi dela Universitate, un ccleg luându-1 de braţ îl rugă să spue una cu haz.

Si îndreptându-se spre nevasta lui, el îi spuse : Tu du-te mai înain'.e.

Ba, du-te tu, că eu nu mai sunt în clasele primare.

Dar să ne întoarcem la Edison. Era înalt, voinic, spătos. Era spânatec cu fata pălită, cu ochii albaştri, cu părul blond şi lung. Pe cât era de mare, pe atât era modest şi prietenos. Era cumpătat in toate, n a băut n'ci odată spirtoase, mânca foarte rar carne şi atunci^ numai peşte. In 1- , ronţăia într’una fructe de tot felul. Umbla imbracat foarte schimb simplu, dar purta totdeauna haine de porunceala. De necrezut, un croitor i-a făcut douăzeci de ani haine fără să-l fi văzut vreodată. Edison îi trimetea un rând de haine purtate, care îi sta bine şi după care croi­ torul lua măsură. Şi aici Edison era tot original.

Pusese însurat de două ori, odată la douăzeci şi şase de ani cu o lucrătoare din fabrica lui, a doua oară la patruzeci de ani cu fiica unui mare bogătaş american.

Era fiu, nepot şi strănepot de oameni care au trăit pes e o sută de ani. Ar fi trebuit să 'răiască nouăzeci şi şase de ani, dar avea numai oDtzeci si patru de ani când a murit. Rău voitorii îi vor găsi şi aici vină n' cunoscut ma'ematicile şi toate teoriile abstracte ale electricităţii. Şi că de aceia a murit înainte de nouăzeci şi cinci de am. Acestora le răspund eu mai la vale. „„ , In schimb n’a avut nici o meteahna pana la moarte. Punea ochelarii numai când cetea. Surzenia de care a suferi: toată viaţa i s’a

/

4

tras dintr’o pereche de palme pe care i-le-a dat un şef de gară pe când era train-boy, îngrijitor de vagoane. Un prieten bun al lui îl arată ca pe nn adevărat american, veşnic tânăr şi voios, râzând cu hohote ca un copil de glumele altora şi el însuşi foarte glumeţ.

Odată, la o petrecere pregătită de el în laboratorul lui, a făcut o glumă, cam fioroasă. S’au deschis uşile şi au intrat prin ele un cârd de schelete care se mişcau singure şi care cântau tot felul de cântece prin fonografele din ele. E mult decând am cetit despre această pe­ trecere. Mi-a rămas în minte şi până azi vorbele pe care scheletele le re­ petau mereu cu fel de fel de intonări. „Şi noi am fost ca voi şi voi veţi fi ca noi. Şi noi am fost ca voi şi voi veţi fi ca noi”.

27 Martie 1933

„Acum înalţă pânzele, corabia inspiraţiei mele, spre a străbate o pă mai bună, tu care laşi în urmă o mare atât de cruntă. Şi voi cânta ne cea de a doua împărăţie, unde sufletul omenesc se curăţă şi se face vrednic de a se înălţa la cer”. Aşa începe Dante Purgatoriul său. II pur­ tase Virgil prin toate ocoalele iadului, unde îşi ispăşeau păsatele, în chinurile cele mai groasnice, suflete de oameni care au greşit pe pământ, încep şi eu ca Dante, oricât de mare e depărtarea deda vierme Sri’la astru, cum spune Vlahuţă. Ajută-mă Doamne să port şi eu prin !?moărăţia ştiinţelor pe cetitorii mei. L/uminează-mă Doamne să pot scrie înţelesul tuturor câte ceva din minunile ştiinţei. Dus de mână de Edison, ea Dante _de Virgil, vreau să arăt chinurile cumplite suferite pe î imea aceasta, fără să fi păcătuit, idle inventatorii cari sunt podoaba JUJenirii şi Pe c^re: vab omenirea i-a uitat aproape pe toţi. Ajută-mâ rvlanine si dă-mi zile cât®, trebuie ca să aştern pe hârtie povestea mi­ nată a fonografului, a telegrafului şi a telefonului, a luminatului elec­ tr" a cuptoarelor electrice cu căldura mai groasnică decât a celor din . , ’ „ nenumăratelor născociri cărora se datoreste o mare parte din

*&fâ*ţte de azi.

'

gtăm rău, Doamne, cu scrisul şi cu oetitui în România Mare. Stă de tot la noi şmnţa pe care alte neamuri o înalţă până la cer, asa ra se cuvine. Arata Doamne Românilor de azi că scrisul si cetitul sunt cu firele arme, cu care putem ieşi biruitori în lupta cea mare pe care sWhuip s’o ducem cu toate neamurile pământului. Seacă Doamne bălţile ^b'ltoacele cu apa lor stricată care ne otrăveşte sufletul.

3 Încălzeşte Doamne sufletele noastre şi fă să ardă în noi plăcerea - - margini, P*3 care, 0 ®lmte on™l pentru minunile ştiinţei, atunci când fara caste Negrăit de frumoase sunt minunile ştiinţei, negrăit de dulce o de a le cunotşte şi neasemuit de sănătoasă e viata omului care e PlaC^â învăţăturile ştiinţei. lirW Amin şi Doamne ajută.

II TRAIAN. NAPOLEON. EDISON. 15 Februarie 1932

Trei oameni mari au sădit în sufletul meu, încă din copilărie, o admiraţie neţărmurită pentru ei şi pentru totdeauna. Aceştia sunt Traum, Napoleon şi Edison.

De Traian, am auzit înainte de a fi dat la şcoală, după cum au auzit toţi copiii mici care au ascultat plugul cu : S’â sculat mai an, Bădica Traian. Şi a’ncălecat pe-un cal învăţat cu numele Graur, cu şaua de aur, cu frâu de mătasă cât viţa de groasă.

Dar cine a fost Traian am aflat abia în clasa treia primară. învăţam istoria Romanilor de A. D. Xenopol. îmi aduc aminte, că la războaele lud Traian cu Decebal, acesta temându-se să nu fie învins, a scris lui Traian să-i trimeată un sol cu care să trateze pacea. împăratul Traian, a trimes Decebal nu avea pe prietenul lui cel mai bun, pe generalul. Longinus. , !_ msaI gândul curat de a face pace. Cum a văzut pe Longmus l-a şi spus să-i trimită vorbă lui Traian ca să plece din Dacia, fiindcă altfel îl omoară pe Longmus. Şi în cartea de istorie se spunea că Longinus a stat mut în fata lui Decebal „ca o statue ameninţătoare de bronz”, nevrând nici să audă de propunerea lui Decebal. In schimb, i-a trimis vorbă lui Traian să nu facă pace cu nici un chip căci el, Longinus, prietenul lui cel bun se va omorî singur.

Această purtare a lui Decebal a îndârjit şi mai mult pe Traian care, după biruinţă, la intrarea în Sarmisegetuza, â avut durerea cumplită să vadă capul prietenului său bun înfipt într’un par. Povestea Meşterului Manele, care şi-a zidit nevasta ca să nu se mai prăbuşească mănăstirea lui, s’a mai întâmplat aşa dar cu o mie cinci sute de ani îna­ inte. Traian a pus fără de voe la temelia Daciei Troiene sângele prie­ tenului său. _ In Dacia Preistorică, monumentala operă a lui Ntcolae Densuşanu, la pagina V e reprodus mausoleul lui Longinus din Densuş. De atunci, din clasele primare am tot învăţat în Istoria Romanilor multe şi de toate despre împăratul Traian. Fratele meu iubit, pe care l-am pierdut la 2 August trecut, Dumnezeu să-l erte, romanist de frunte, îmi spunea că d'upă el, Traian a fost cel mai mare Roman.

Imperiul roman nu s’a întins niciodată mai mult ca sub Traian.

Pe cât a fost de mare militar, de organizator neîntrecut pe atât era de bun ca om întrebat de Pliniu cel tânăr care era guvernator prin Asia ce să facă cu creştinii,. Traian îi răspundea mereu să-i lase lini-

6

stiti atât timp cât se gândesc numai la Dumnezeul lor şi nu se ating de siguranţa imperiului roman. Cu toate că a fost păgân biserica l-a aşezat printre sfinţi. Dante l-a întâlnit în„Paradisul" lui, în cercul al sâselea, în cerul lui Joe, în ochiul Acvilei, împreună cu ceilalţi cinci principi, drepţi ca şi el, dintre care David era în dreptul pupilei iar Traian, Ezechia, Constantin, Guliem şi Rifeo, pe o linie arcuită corespunzătoare sprincenei.

Odată pornise Traian într’o ovneditie si se afla în fruntea ostirei" Pe drum îl întâmpină o văduvă bătrână. Xntrebând-o ce vrea, aceasta îi spuse că vrea dreptate pentru un fiu al ei. __ Acum n’am vreme mătuşă, îi răspunse Traian, vezi bine că ne ducem la război”. ___ Atunci când o să-mi faci dreptate, l-a întrebat bătrâna”.

1 Când mă voi întoarce răspunse" Traian”. ___ „Dar dacă nu te mai întorci”

' Atunci ţi-o face dreptate cel care o veni după mine”. _ Atunci,. răspunse din nou bătrâna, ce bine ai făcut dum-

^Traiantadîiioşat, sia oprit şi a T dreptate bătrânei. Pentru făcut - . .' din partea uaCe° împărat,1 e5*°care place atât nm Dumnezeu, Traian f &st aşezat între sfinţii ere

Fig. 2. — Mausoleul lui Lonqinus din Densuş (Transilvania)

Această întâmplare a inspirat vestitul tablou, Judecata lui Traian, Delacroix. Traian călare pe un cal neastâmpărat, e înconjurat de f’tpri urmat de şiruri lungi de soldaţi, cu steaguri şi trâmbiţe, cu pla0tlţ •’ suliti. Totul e de un colorit fermecător. toşe şi j <?rnintire din clasa IlI-a primară. Nespus dle mâhnit am rămas aflat că pe Traian îi chema şi Marcu Ulpiu. Ce Dumnezeu ! când am Tocmai Marcu, să-l cheme pe Traian ! înţelegeam să-l fi chemat Gheorhr ca pe tata cri Pe mine, sau Ştefan, Mihai, Niculai ca pe fraţii mei. r/r tocmai pq Traian să-l cheme Marcu, ca pe atâţia oameni neînsemnaţi a Focşani, şi thai ales ca pe un sârb, zidarul Marcu. Numai după ce din

7

am intrat în liceu mi-a trecut părerea de rău, învăţând pe rând de Marcu Tuliu Cicerone, de Marcu Aureliu, de Marcu Antoniu, de apostolul Marcu unul din cei patru evangheiişti care au fost trei, Luca şi Matei..

Râzi cetitorule de, cum să-i zic, .prostia mea. Păcatul mărturisit e pe jumătate ispăşit. Plăcerea de a-mi fi adus aminte de ea, după cincizeci Şi trei de ani, tot nu întrece însă supărarea mea de atunci. Toomai Marcu să-l cheme pe împăratul Traian !

Al doilea uriaş în gândire şi în înfăptuire, care mi-a umplut copi­ lăria de uimire, a fost Napoleon. Am cetit tot ce-am întâlnit despre viaţa aceluia care odihneşte astăzi sub cupola Invalizilor. Niciodată n’am simţit o zguduire mai puternică decât în clipa în care priviam de sus la mormântul lui şi când am cetit scrise cu slove de aur rândurile din testamentul dela Sfânta Elena : Je deşire que mes cendres reposent sur Ies bords de la Seine au milieu de ce pewple frangais que j’ai tont aime” N. şi pe care le scriu aici din amintiri îndepărtate.

Una din cele mai frumoase poezii din „Odi barbare” a lui Giosue Carducci, poet italian, laureat cu premiul Nobel pentru poezie , e fără îndoială: Per la morte di Napoleone Eugenio. Genialul .poet aflase dintr’un ziar de uciderea prinţului Eugen_ de către zuluşi şi într’o noapte sub o impresie puternică a scris această strălucită odă.

După ce plânge pe Eugen şi Regele Romei, morţi atât de tineri, cu pletele care păreau că mai aşteaptă mângăerea degetelor de mamă Carducci aruncă mustrări lui Napoleon III „fiul ascuns ai Ortensiei”, al cărui duşman a fost, ca republican ce era el pe atunci. In urmă, într’un avânt de poezie sublimă, descrie casa din Ajacio, cu marea în faţă, cu stejari umbroşi şi cu munţii în zare. „Aici, după ce ai trăsnit tronuri, după ce ai dat legi şi ai făcut dreptate popoarelor, aici trebuia, o consul, să te retragi între mare şi Dumnezeul în care tu credeai". Aşa îi spunea mereu Letiţia, mama regilor, pe care n’au ameţit-o mărirea şi puterea.

Toţi fiii ei,’ „il su0 fatale”, cu ochii de acvilă, fiicele ei ca aurora splen­ dide, arzătoare speranţă nepoţii, toţi, toţi au murit departe de ea. „Stă noaptea Niobe corsicana, la uşa bisericei unde-şi botezase copiii,^ stă cu braţele întinse spre marea sălbatică, chiamă şi iar chiamă la sânul ei, pe vreunul din progenitura fără noroc, fiii din cele două Americe, fiii din Bretania, fiii din Africa cea arsă”.

0 întâmplare avea să facă din ofiţerul necunoscut Napoleon, pe împăratul temut de mai târziu.

Portul Toulon era asediat. Intr’o zi comandantul suprem duse statul său major într’un loc ascuns.

— „Aici sunt tunurile, le îndreptăm spre corăbiile engleze, tragem şi scufundăm totul”. __ „Imposibil, răspunse în mijlocul admiraţiei generale pentru co­ mandant, un ofiţer slab şi palid”. h I

J

fi

r

— „Cum, îl întrebă şeful suprem.

— „Tunurile noastre bat numai până la salcia de colo”, răspunse j ofiţerul, „iar până la corăbii mai e pe atât”.

— „Dovedeşte, fu porunca tuturor”. Şi a tras. cu tunul. In adevăr, ghiuleaua a căzut tot pe pământ.

— „Daoă-i aşa, atunci ia comanda, îi spuse şeful către s’a dovedit că era cu adevărat mare.

Napoleon a aşezat tunurile în locul unde căzuse ghiuleaua, a făcut pregătirile în cea mai mare grabă şi cea mai mare taină şi pe o ploae când turna cu găleata şi când prin urmare nu se aşteptau englezii, a pornit atacul şi a liberat portul Toulon. Nu era o întâmplare în soco­ teala lui Napoleon. Crescut la Ajacio, era deprins să măsoare depărtă­ rile pe mare. Pe deasupra*ayusese ca profesor pe Mongey creatorul geo­ metriei descriptive, care îl învăţase să privească lucrurile sub diferite unghiuri şi din ele să găsească depărtarea.

Al treilea uriaş care avea să mă uimească prin minunea minu­ nilor de astazi şi de mame, fonograful, prin toate descoperirile lui, prin toată puterea lui de muncă de zi şi noapte şi prin tot geniul lui a fost Toma Alva Edison. lata cum am auzit pentru întâia oară vorbind fono­ graful lui Edison.

Erain în clasa I dela liceul „Unirea din Focşani”.

Mă văd în sala de deasupra clasei I-a, împreună cu toţi profesorii, cu toţi elevii liceului. Venise un sas ca să ne arate cel dintâi fonograf.

Spunea el Ga era prieten cu Edison şi că marele inventator i-a dat numai lui dreptul să arate fonograful in Europa. Văd fonograful aşezat pe trei picioare înalte, ca la un aparat fotografic, văd un sul care" se învârtea cu greutăţi-de ceasornic, pe care le ridica din dând în când. Văd nişte aripioare care bateau aerul, pentruca mişcarea sulului să fie uni, formă. Văd pe sas cum înfăşură pe sul o foiţă de cositor. H aud pe sas cum explica teona sunetului Era de sigur vorba de vibraţii de care n’aveam nici habar pe atunci. Nu înţelegeam de loc cum poate vorbi un fonograf. Dar ca prin minune am ^înţeles totul, sau mai bine zis mi s’a părut că înţeleg, când sasu aratand pâlnia în care se vorbeşte, spuse că în fundul ed e un vârf de diamant Nu mai rămânea nici o taină pentru mine. Cum să nu vorbească fonograful dacă are vârf de diamant. Si până atunci nici măcar nu auzisem mea de puterile vrăjite pe care le-ar avea diaman ul după credinţa celor vechi. Pliniu spune în cartea lui că poţi pune diamantul pe nicovala, ca-].poţi lovi dât vrei cu ciocanul că nico­ vala şi ciocanul se pot face ţăndări şi că diamantul rămâne tot întreg de unde şi numele de a.aamas, care înseamnă neînvins. Minciună cu coada fiindcă diamantul se sparge ca sticla. Câte înţelesuri de acestea pe dos nu încântă atâta lume mai mare decât eram eu atunci. Şi fonograful a rostit în urmă o cu Vântare, care începea cu vorbele scoase ca pe nas • „Salutare fonograf din Remania”. a B

1 III POVESTEA FONOGRAFULUI 15 Aprilie 1932

Mare a fost, fireşte uimirea noastră a tuturor, elevi şi profesori, când am auzit acum cincizeci de ani fonograful lui Edison spunând la liceul Unirea din Focşani: „Salutare fonograf din România". Şi mai mare însă a fost uimirea lumei întregi cu şase ani mai înainte, când cel dintâi fonograf a cântat: „Maria avea ‘un mieluşel .

Era în toamna anului 1877. Două lupte crâncene s’au dat atunci şi amândouă încununate de neuitate izbânzi. Domnitorul Carol înconjurase Plevna, pe care a cucerit-o la 28 Noemvrie când i s’a predat Osman Paşa.

Să ne plecăm frunţile în amintirea acelor zile mari şi să ne rugăm pentru odihna sufletelor eroilor căzuţi în înverşunatele atacuri date de Români. Neatârnarea noastră şi România Mare de azi au început din ziua aceea. Tot în vremea aceea, peste ocean, Edison a început lupta crâncenă cu natura cea bogată în taine de tot felul şi a isbutit în cele din urmă să-i smulgă fonograful, minunea minunilor cu care se mândreşte geniul omenesc, îşi închipuie mulţi’că această descoperire a fost făcută uşor, deoarece Edi­ son era un mare'inventator. Se înşeală toţi cari cred aşa. Patruzeci şi mai bine de ani a muncit Edison, uneori zile şi nopţi întregi fără odihnă, spre a face din cele dintâi dibuiri şi şovăeli fonograful perfecţionat de azi. Să ne plecăm fruntea în semn de admiraţie pentru marele geniu şi să ne rugăm pentru odihna sufletului său, care na avut odihnă cât a trăit.

Să ascultăm povestea fonografului, pe care o prescurtez din cartea lui Georges Bryan cu titlul „Edison, omul şi opera" după traducerea_ger­ mană a lui Karl Otten. Recomand cu toată căldura aceasta carte aparuţa la Leipzig şi care poate fi comandată prin ,,Cartea Romaneasca in Bucureşti.

Aşa dar. într'o zi din toamna anului 1877, Edison desena pe o harpe schiţa unui aparat în dreptul căreia însemnă pe margine : 18 dolari Aceasta era suma cu care gândea Edison să răsplătească pe mecanic spre a-1 îndemna astfel să lucreze bine. Pentru facerea aparatului, Edison a ales pe unu in cei mai îndemânateci mecanici ai săi, pe Kruesi. Acesta încearcă za sa dea de rostul maşinei şi în cele din urmă întrebă pe Edison ce vrea sa aca Când Edison îi răspunse că vrea să facă o maşină vorbitoare, Kruesi cu ea. spuse în gândul lui : „copilărie". El era dator însă să construiască aparatul. cu toată îngrijirea.

Până una alta maşina părea foarte ciudată la vedere. Pe o scândura groasă erau înţepeniţi doi stâlpi de Ier între care se putea mişca un sul ca un tăvălug cu ajutorul unei manivele. Sulul avea pe el un şanţ care mergea ca un şurub dela un capăt la celălalt a lui. In faţa sulului era un fel de pâlnie cu o membrană elastică în mijlocul căreia era un ghimpe de oţel Kruesi era încredinţat că maşina va da greş. La fel credea şi Carman, şeful

1

:

10 de atelier al lui Edison, care era atât de sigur de aceasta încât puse rămăşag pe o cutie de ţigări.

Când primi aparatul gata, Edison începu să facă încercări cu totul ciudate. înfăşură cilindrul cu o foaie de cositor şi în timp ce învârtea de manivelă a cântat în pâlnie cu glas tare povestea populară rămasă nemu­ ritoare de atunci „Maria avea un mieluşel” (Mary has a little Lamb).

La sfârşit aduse sulul cum era la început, aşeză pâlnia la capătul lui şi începu să învârtească din nou manivela. Atunci ieşi din maşină glasul lui Edison, slab dar desluşit, cu povestea Măriei care avea un mieluşel. Doamne, Dumnezeule din cer, strigă atunci Kruesi. Cacman adăugă şi el oftând că a pierdut rămăşagul. Tot personalul din atelierul lui Edison se adunase în vremea aceasta în jurul maşinei fermecate din care eşia glas de om adevă­ rat. „Niciodată, a spus Edison mai târziu, n'am fost aşa de mişcat ca atunci.

Am avut întotdeauna îndoială de aparatele care merg dela întâia încercare”.

Această maşină, care a fost cel dintâi fonograf din lume se găseşte azi în muzeul Victoria şi Albert dela South Kensington din Londra unde e păstrată cu cea mai mare îngrijire.

Toată noaptea aceea Edison şi Kruesi făcură tot felul de încercări ca să ajungă la rezultate tot mai bune. Mai întâi băgară de seamă că trebue să lipească bine foaia de cositor şi cu mare îngrijire pe tăvălug şi să învâr­ tească manivela cât mai repede în timp ce vorbeau în pâlnie.

A doua zi de dimineaţă, Edison a plecat la New-York şi dela gară s’a dus deadreptul la redacţia revistei „Scientific American". Iată cum povesteşte Beach, directorul revistei, cele întâmplate în dimineaţa aceea istorică : „Abia mă aşezasem la masa mea de scris când fu anunţat ,.domnul Edison. El intrase cu un pa­ chet pe care-1 puse pe masa mea de lucru. „Da, ce ai acolo, îl întrebai eu ". ..Nu­ mai un minut, răspunse Edison, potrivind aparatul pe masă". Era o osie lungă cu A -o roată grea la un capăt şi Vji». cu o manivelă la celălalt. în­ vârtii fireşte, de manivelă auzii dintr'un fel de — Fonograful lui Edison model vechiu. pâlnie de telefon un „bună dimineaţa”. Ce zici de fonograful meu ?” întrebă Edison. „Să spun că am fost uluit de ce am văzut şi de ce am auzit, e prea puţin. Edison în schimb, era nespus de vesel de gluma lui. Ca fulgerul s'a răspândit vestea în toată redacţia că Edison făcuse o maşină care vor­ beşte şi îndată masa mea de lucru a fost înconjurată de o mulţime de persoane înmărmurite. Luam seama cu toţii cum înfăşură Edison sulul cu foaia de cositor cum potrivea pâlnia cu ghimpele de oţel şi ascultam cu încordare cum cânta versurile „Maria avea un mieluşel”. Am fost cu toţii surprinşi când am auzit aparatul rostind vorbele cunoscute. Mai întâi eu şi pe urmă colcqii mei am învârtit, rând pe rând, manivela. Fiecare din noi trebuia să vorbeascăvşi pe urmă să se asculte el pe el.

m

11

Vestea despre această reprezentaţie nemaivăzută în lume s’a răs­ pândit repede şi în scurtă vreme camera mea era atât de tixită de reporterii trimeşi de diferite ziare, încât mă temeam să nu se prăbuşească duşumeaua cu toţi. De aceia rugai pe Edison care ne arătase vre-o trei ceasuri în şir maşina vorbitoâr^să înceteze. In ziua următoare ziarele din New-York pu­ blicau coloane luricji despre maşina cea nouă despre al cărui principiu făceau tot felul de închipuiri”.

Ficj. 4. Edison la 42 de ani după un portret de A. A. Anderson, pictat la Paris în timpul expoziţiei d:n 1889. (Din cartea lui George S■ Bryan „Edison, omul şi opera”).

încă din vremea când Edison făcuse experienţele lui vestite cu tele­ fonul, Americanii îl numiseră vrăjitorul din Menlo-Patk, poreclă pe care a păstrat-o cu glorie, toată viaţa şi care acum i se potrivea şi mai bine.

Nici o descoperire din zilele noastre n’a uimit într’atât lumea ca fono­ graful. Trenuri speciale cărau lume după lume la Menlo-Park şi laboratorul era tixit de musafiri. Mulţi credeau că era la mijloc o înşelătorie şi că undeva în laborator trebuia să fi fost ascuns un ventriloc care vorbia din burtă în locul maşinei. Intre aceştia pare să fi fost şi John Vincent, un episcop al bisericei metodiste. Spre a se încredinţa că nu era înşelătorie, acest episcop vorbi cât mai repede un şir lung de nume proprii din Sfânta Scriptură. Când

12

auzi fonograful rostind întocmai acele nume, spuse cu glas tare că era îr credinţat de cinstea fonografului deoarece nici un om din partea locului n’a fi putut să repete cu atâta exactitate aceste cuvinte căutate de el într’adini In urmă, Edison a primit o invitaţie la Washington unde s’a dus c un fonograf la locuinţa ziaristei Mary Abigail Dodge cunoscută sub numel <le Gail Hamilton. Acolo l-aşteptau parlamentari şi personalităţi din toat cercurile sociale. Când sosi senatorul Roscoe Conkling din New-York f prezentat lui Edison. Cum se pare Edison nu-1 cunoştea şi fiindcă era cai tare de ureche nu i-a auzit nici numele. După aceia, Edison a cântat strof caraghioasă : ,,A fost odată o fetiţă care avea un cârlionţ". In mijlocul unc râsete pe înfundate fonograful şi-a făcut datoria. Pe fruntea lui Conklint atârna un cârlionţ pe care caricaturiştii de atunci îl scoteau înadins 1 iveală, ceeace supăra foarte mult pe Conkling.

Deoarece era foarte supărăcios gluma făcută fără voe de Edison 1înfuriat mult şi a făcut răspunzător pe Blaine un duşman politic -cu car era la cuţite.

Tot în ziua aceia dela unsprezece seara până la trei şi jumătate dimi neaţa, Edison a fost oaspetele Preşedintelui Statelor Unite. A făcut într’un experienţe vrăjind cu adevărat pe cei de faţă.

Pentru arătat la lume şi pentru expoziţii de tot felul, Edison . construit în urmă diferite tipuri de fonografe, de format mai mare, la car a pus şi pâlnia cunoscută, pentru auzit mai departe. S’a înfiinţat atunci şi . societate pentru fabricarea şi vânzarea fonografelor.

La 24 Decembrie 1877, Edison a cerut un brevet pentru fonografu lui. I-a fost dat brevetul fără întârziere pe ziua de 19 Februarie, pe temeiu că nimeni până atunci nu încercase să facă o maşină vorbitoare.

Din capul locului s’a putut observa că acest fonograf nu putea să fi prea bun. întâi şi întâi foaia de cositor nu putea fi nici pe departe ceeac este placa de azi, căci era greu de potrivit bine pe tăvălug şi greu de scos Deasemenea semnele făcute pe ea de ghimpe se toceau repede şi nu putea tine mult. Şi iarăşi, sulul nu putea fi învârtit în totul la fel cât ţinea înscrie rea sunetelor pe foaia de cositor şi cât ţinea în urmă reproducerea lor. ~ Pentr muzică bună foaia de cositor era cu totul nepotrivită. Glasul era schimba mult după cum învârtirea manivelei era făcută mai repede sau mai încet Consonantele era slăbite mult aşa că unele nici nu se auzeau. Chiar ^ după ce l-a perfecţionat mult, Edison a cheltuit mulţi bani ca să facă p fonograf să nu mai fie peltic şi să nu mai spue pecie în loc de specie.

Totuşi aşa cum era de neperfect, ani întregi fonograful a stârnit admi raţia lumei şi aducea încasări bunişoare la expoziţia lui în public. * Din nefericire pentru fonograf, zece ani avea să fie lăsat la o parte deoarece Edison era ocupat cu problema cea mare, a luminatului electri cu incandescenţă. Numai după ce a deslegat complect această problemă care a transformat cu totul luminatul lumei, numai după aceia Edison s’, întors la fonograful lui care a fost şi a rămas descoperirea lui cea mai dragă

1

14

In Iunie 1888, a lucrat cinci zile şi cinci nopţi într'una la perfecţio-j narea fonografului. Ca dovadă de multele schimbări ce le-a adus Edisot\ la fonograful lui sunt cele şaizeci şi cinci de brevete luate până în 189;, şi care treceau de sută în 1910.

In locul foiţei de cositor a introdus cilirtdre goale de ceară, anume pregătită, groasă de şase milimetri şi pe care scrisul vibraţiunilor avea C: adâncime de două mii de ori mai mică decât un milimetru.

In locul ghimpelui de oţel, a pus o aşchie de safir ascuţită la vârf pentru înscriere pe ceară şi rotunjită pentru reproducere. Şi în loc ca sulul de ceară;

Ficj. 6. Edison desenând (Din cartea lui William H. Meadowcroţt, ,.T■ A. Edison” Paris 1929).

să se învârtească dela un capăt la celălalt; se învârtea pe loc şi numai în jurul lui, iar în schimb pâlnia cu ghimpele de safir se mişca dealungul lui.

Mai însemnată decât toate perfecţionările a fost aceia privitoare la reproducerea plăcii originale.

La început, după foaia de cositor făcea un tipar în ipsos pe care-1 reproducea prin galvanoplastie. Cu cilindrul de ceară reproducerea nu mai mergea aşa de lesne. După nenumărate încercări, pc care numai un Edison putea să ie născocească şi să le facă, cl a ajuns la sistemul de azi. Pentru reproducere Edison spoieşte cu aur cilindrul de ceară, acoperindu-1 prin spulberare electrică cu o foiţă de aur atât de. subţire încât trei sute de foiţi

15 de acestea de aur abia fac cât grosimea unei foi de hârtie de mătasă, iar 300.000 de asemenea foiţi de aur abia fac o grosime de doi centimetri şi jumătate. In modul acesta foiţa de aur reproduce toate ridicăturile şi adân­ citurile depe sulul de ceară. Toată operaţia spoirei cu aur se face în spaţii cu totul golite de aer. Prin galvanizare se aşează, în urmă, un metal tare pe sulul de ceară spoit cu aur. Se obţine astfel tiparul cu care se pot face oricâte copii după voinţă. Pentru aceasta se căleşte întâi tiparul cu apă rece şi pe urmă se moae în ceară topită.

Pentru exploatarea fonografului perfecţionat s a întemeiat o societate în Filadelfia. Societatea credea că va face afaceri bune, fonograful putând servi în birouri la dictat scrisori şi tot felul de însemnări. Şi de data aceasta socoteala de acasă nu s'a potrivit cu cea din târg iar societatea a dat fali­ ment. Totuşi fonograful avea să biruiască în lupta pe care abia o începuse pentru învăţarea, încântarea şi fericirea lumei.

Edison a luat atunci întreprinderea pe mâna lui, a înfiinţat o societate nouă si a îndreptat fonograful pe drumul glorios al răspândirei muzicei şi a capodoperelor ei. In vremea aceia se putea vedea şi la noi fonograful în cutie cu geamuri şi cu două tuburi de cauciuc de pus în urechi, cu bucăţi de muzică şi de discursuri. Aceste fonografe erau grele şi scumpe şi nu puteau fi folosite decât în localuri cu curent electric. Mult mai târziu au apărut fonografe cu mecanism de ceasornicărie mult mai uşoare de mânuit.

In Aprilie 1878 în revista Institutului Franklin scrisese cineva că fonograful oricât este el de minunat nu poate avea vre-o întrebuinţare de folos. îndată după aceia în revista Nordamericană în numerile din Mai şi Iunie 1878 a publicat Edison însuşi un şir lung de foloasele pe care le poate aduce fonograful. Asa între altele, Edison arăta că fonograful poate fi de mare folos la scrisori şi tot felul de dictate, la făcut cărţi cu recitări de-ale artiştilor mari, la educaţie, la învăţatul limbilor străine şi a pronunţam cu­ vintelor streine fără greşală. la răspândirea operelor muzicale, la pastrarea glasului persoanelor vestite, la înscrierea conversaţiilor tele onice. proape toate aceste prevederi ale lui Edison sunt împlinite azi. Sunt azi instituţii culturale şi ştiinţifice care au arhive de tot felul privitoare la studiul iimbilor, muzicei.

La Radio-Bucuresti, domnul profesor Breazul dela Conservator a ţinut o prea interesantă conferinţă, şi prea frumos rostita cu privire la culegerea şi păstrarea prin fonograful lui Edison a muzicei noastre populare.

Dintre toate întrebuinţările fonografului, cea mai întinsă a fost şi a rămas aceia la răspândirea muzicei, deaceia Edison a ost numi ce mare maistru care a contribuit la educaţia muzicală a poporului.

Edison s’a gândit chiar şi la filmul vorbitor, la chinetoţon, deşi na scris nimic în această privinţă.

Cât a trăit, Edison a făcut toate sforţările ca fonograful lui să ajungă rămas la metoda lui, de a înscrie vibraţiile un aparat perfect. El

, ■

16

cu adâncituri şi ridicături, cu văi şi munţi, şi nu a primit metoda înscrieri cu linii în zig-zag de aceiaş adâncime dar de lungimi diferite ca 1? gramofoane. Edison era mereu nemulţumit de neperfecţia plăcilor. Dup? nenumărate cercetări a descoperit un material, de făcut plăci mai bun« decât toate, care nu se strică niciodată, şi cu suprafaţa atât de lustruit? încât acul nu se mai freacă de placă şi nu mai dă hârşîitul cunoscut şi atâ de supărător. In cele din urmă a perfecţionat şi acul de diamant aş? că nu se toceşte nici după patru mii de reproduceri. Edison şi-a dai toate silinţele ca fonograful să reproducă şi cele mai fine sunete. Câne prindea o greşală cât de mică la o placă nouă, Edison spunea : „La guno cu ea” şi nu o lucra mai departe. El era încredinţat că pentru cântece fono graful trebuie să fie desăvârşit. Ceeace preţuia el mai mult era sunetu] limpede al plăcei şi nu era de părere că perfecţia plăcii atârnă de deprin­ derea cântăreţului de a vorbi în fonograf. In această privinţă Edison a spus odată secretarului său Meadowcroţt: „Vreau voci care să rezist? la proba fonografului şi să placă publicului independent de scenă, de critica muzicală şi de alte consideraţii’. Un colaborator dela Independentul po­ vestea că odată Edison a distrus câteva plăci cu observaţia : „Publicul poate să ţie cât i-o plăcea pe aceşti oameni drept cântăreţi mari. Lip­ surile mici nu sunt observate într’o sală de concert, dar ţipă când ies din pâlnie. Pe fonograful meu nu pot ei să-l înşele. I-am ţintuit eu bine”.

Rămâi uluit cum Edison cu auzul său atât de slăbit încât nu auzeş fonograful nici dela câţiva paşi putea totuşi să facă experienţe nespus de precise cu fonograful său şi să critice fără cruţare plăcile de fonograf. Unui reporter îi spuse odată : „Eu aud cu dinţii şi cu ţeasta capului. Deobicei sprijin numai capul pe fonograf, dar când e o greşală pe care nu o pot prinde bine atunci muşc lemnul cu dinţii şi aud ce vreau”. Edison credea că urechea lui internă tocmai deaceea era foarte simţitoare fiindcă urechea ex­ ternă era surdă şi era astfel ferită de milioanele de vuete care încurcă p^ cei cu auzul bun. O vorbă spune că nu toate relele vin pe capul omului ca. sâ-i fac^ rău. Aşa spunea şi Edison. Surzenia i-a făcut mai mult bine cât i-a făcut rău. Ca telegrafist el îi întrecea pe toţi cei cu auzul bun putând sa prindă cu urechia de aproape toate ţăcăniturile receptorului, fiindcă sgomotela cari împiedecau pe ceilalţi să audă. pe el nul împiedecau de loc. Şi tot aşa el se plimba liniştit pe podul Brooklin cu tot sgomotul asurzitor pe care-1 fac; puzderia de trenuri ce trec peste el. Odată a aruncat o placă de orchestra fiindcă auzea scârţâind clapele dela flaut. Altă dată pe când proba o placă în­ trebă pe cineva: „auzi pedala harpei ?“ „Etfy spunea acea persoană, nu puteam auzi pedala harpei, numai urechea extrafină a vrăjitorului putea s’o prindă aşa cum prindea şi alte lipsuri mici”. fn 1922 a fost sărbătorit de colaboratorii lui Edison, jubileul de patru­ zeci şi cinci ani fonografului. \ Atunci, a spus Edison, că dorinţa lui cea mai mare, care-i stă la inimă, era să înscrie şi să reproducă fără greş Simfonia a noua de £eethoven cu o orchestră de şaptezeci şi cinci de persoane. Numai atunci, mai spunea el voi fi pe deplin mulţumit de fonograful m*»u,

!

IV TOT FONOGRAFUL

75 Iunie 1932

- 1 Si are dreptate.

Păzeşte-mă Doamne de năpastă, spune Romanul. * drama CumNăpasta te poate face din om neom, cum Va făcut pe ion Plitâ Da,

'

Spasta. Deschid Dicţionarul enciclopedic

Românească”, de Aurel Candrea şi Gh. Adamescu. ",____ poarte cetitorule”? — „Nu”.—„Rău . „Nici nu l-ai văzut ■ „ cartea rău Du-te şi cumpără-1 şi răscumpără astfel păcătui gre în care românească”. îndeamnă şi pe alţii să-l cumpere şi el. a ]uminâ . jar „Cartea Românească" a pus nouă milioane spre a o aa câ şi iar autorii, domnii Aurel Candrea şi Gh. Adamescu, au P ja cuvântul : muncă, fără preţ şi mai presus de orice laudă. Deschid * ■ _ învjnuite .Năpastă”. Aleg, din mulţimea de înţelesuri, pe urmata g necaz. nedreaptă, acuzare falşă, calomnioasă, nedreptate, suparar jnventat Aşa a fost năpăstuit Edison. A fost învinuit pe ne P întrucât el fonograful. Această învinuire nu-1 atinge pe Edison pornind dela toate dovezile arată că Edison a descoperit _singur tonogra năpăstuit nişte experienţe ale lui cu telegraful. Arăţam totuşi cu ^ găsim Edison. In revista „Les nouvelles htteraues , din 24 „tribue acestuia următoarele. „In notiţele publicate la moartea lui E ,so" poetul, omul invenţia fonografului. Această invenţie e datorita unui tranc .r ^ Cro;. de ştiinţă, filologul şi medicul Charles Cros. Chiar şi ^ acustice, englezul Thomas Young, în 1807, izbutise sa ins“‘ Djucă sunetele Rămânea numai să se găsească un mijloc prin care s Paris, într'un prinse astfel, Charles Cros a depus la Academia de 9 1 , araiu străvechi, plic închis, descrierea aparatului, botezat de el pa e°i°'. • putut consCharles Cros era tipul inventatorului fără noroc, ara , ^ depusese trui paleofonul său la timp, aşa ca Edison l-a luat mam1 « privitor la o în 1869. la Societatea franceză de fotografie un mrnor ypgmea aceia, metodă descoperită de el pentru fotografia colon or. hiroul Societăţii, Louis Ducos de Hauron dăduse şi el un plic. Intrumn principiile erau s’a cetit în aceiaşi şedinţă amândouă memoriile, ma P n;ci nu se în totul la fel, deşi Charles Cros şi Louis Ducos de Hauron fus£se cunoşteau măcar. Era cu neputinţă să se spue care din aman

Charles Cros a depus Ta Academia de LumXtrlXci de cu descrierea unui aparat la fel cu fonograful. Aşa .

P printre ani am citit chiar eu într'o revistă franceză, pe care n o ma. găsesc P cărţile mele, descrierea Iui Cros uimitor de asemanatoare cu aceea grafului lui Edison. Ce dovedeşte însă aceasta asemnarare . Ea dov ş cel mult că sa gândit şi Charles Cros la fonograf, gând care n tace cea EDISON

2

I

/

18 mai mare onoare şi-l aşează printre cei mai inspiraţi inventatori. După | cum am spus însă dela început, gândul nu ajunge pentru a face o descoperire, mai trebue să şi înfăptueşti acea descoperire.

Italianul are o vorbă: fra il dire e il fare ci corre il mare, adică între a

Fig. 7. Edison In 1892.

(Din cartea: „A travecs Velectricite” de Georges Dary).

spune şi a face curge o mare pe acolo. Deaceea a şi spus Edison că a face O invenţie înseamnă un procent inspiraţie şi nouzeci şi nouă transpiraţie.

Mai spune învinuirea de mai sus că englezul Thomas Young izbutise în 1807 să înscrie vibraţiunile acustice şi că mai rămânea numai să se găsească un mijloc care să reproducă sunetele astfel prinse în aparat. E 'nevinovată de tot această expresie, mai rămânea numai să se găsească un mijloc. Pare cu un vârf ascuţit şi legat de un braţ se mişca pe sul. Toate semnele făcute cu acest mijloc ar fi fost o nimica toată. Sute de ani au înşelat unii alchimişti pe prinţii care îi ţineau pe la curţile lor cu asigurarea că au găsit aproape

19

mijlocul de a face aur, dar că le-a mai rămas încă ceva de făcut. Acel ceva n’a fost găsit nici până azi. De-1 va găsi cineva mâine urmează oare că acela nu va fi adevăratul descoperitor al prefacerei metalelor proaste în aurul scump ? Nici de cum.

Mai urmează desluşit din cele de mai sus, că doi oameni fără să se cunoască, pot să facă aceiaş descoperire în acelaş timp, cum s’a întâmplat lui Charles Cros şi lui Louis Ducos de Hauron cu fotografia colorilor. Dacă primim însă ca bună această lămurire, atunci trebue să fim drepţi cu toţi inventatorii, şi mai ales cu Edison în ce prive­ şte fonograful. S'a pu­ tut foarte bine ca Edi­ son să nu ştie nimic de paleofonul lui Cros a cărui descriere se găsea în plic pecetluit. Sunt multe cazurile de acest fel în care o invenţie să fie fost făcută de două sau mai multe persoane diferite, în acelaş timp. Carbonul asimetric a fost închipuit în 1874 ca un tetraedru Flfl. 8. Fonograful lui Edison, model 1892. regulat, în acelaş timp Hoff fărâma nimmf să învinovăţească pe unul că a furat pe celălalt. Tot aşa sa întâmplat şi cu vestita maşină dinamo-electnca, inventata m acelaş timp de Zenobie Gram în Paris şi profesorul Pacmofi m Boloma. _ La tribunal, judecătorii ascultă şi pe o parte şi pe alta dm cele îm­ pricinate. Să facem şi noi la fel. Să ascultăm şi pe cealalta parte sau cum se spune în limba strămoşilor noştri: audeatur altera pars. Sa ascultam acum şi pe Edison. , .

Luăm rândurile care urmează din cartea pe care am mai pomenit-o : Edison de William Madowcroft, din care am reprodus şi poza Edison desenând.

Descoperirea fonografului nu a fost făcută din întâmplare cum au snus unii. Ea este urmarea unor cercetări făcute cu metoda şi după un mai^mirmnată^decât fnchipuirea. 'pentru a ne încredinţa de aceasta să lăsăm

- "trr

,r . t _• hârtie mfaşurata pe un sul ca la fonograful Puteau 1 scrise pe o , . lui un şanţ în spirală. Un electro-magnet de azi. Sulul avea la suprafaţa im ^ V ^ făcute Cu un vârf ascuţit ş. legat de un ^ ^ ^ ^ ^ ^ hârtja şj se e electro-magne^erau fel care avea un ghimpe ce făcea contact, semnele ^şeza pe un

f

f

I

1

20

scrise întâia oară erau repetate în alt circuit. Iuţeala obişnuită pentru trans­ miterile telegrafice e de treizeci şi cinci până la patruzeci de cuvinte pe minut. Pe de altă parte, experienţele pe care le făcusem pentru a pune la punct telefonul mi-au arătat că o membrană, adică o foaie subţire are proprietatea să se supuie la vibraţiunile sunetului. Ca urmare la această constatare am construit atunci o jucărie, cu o pâlnie. Când vorbea cineva tare în această pâlnie, membrana din fundul ei mişca un cârlig care învârtea o rotiţă cu dinţi. La rândul ei această roată era legată printr'o sfoară cu o jucărie de carton care închipuia un om tăind lemne cu ferăstrăul. Când cineva cânta în pâlnie, omul începea să taie lemne cu ferăstrăul. Ajunsesem astfel la încheerea că dacă aş putea înscrie bine mişcările membranei din fundul pâlniei aş putea reproduce mişcările dela început şi prin urmare, vocea.

M'am gândit atunci la un sul cu un şanţ în spirală. Pe acest cilindru mă gândeam să pun o foaie de cositor care ar fi fost înţepată de un ghimpe înţepenit pe membrană. Am făcut atunci un desen şi am însemnat pe el preţul aparatului, adică optsprezece dolari. Aveam obiceiul să însemn pe fiecare plan preţul pe care să-l dau lucrătorului pentru cel dintâi aparat făcut. Dacă nu reuşea să facă aparatul, lucrătorul primea numai leafa lui obişnuită. Dar dacă mă mulţumea, atunci primea acea sumă pe deasupra.

Lucrătorul însărcinat de mine cu facerea celui dintâi fonograf a fost John Kcuesi. N aveam prea multă încredere în funcţionarea bună a aparatului meu. Mă aşteptam totuşi să aud un cuvânt, două, care să mă încurajeze în cercetările mele. Am văzut, spre cea mai mare bucurie a mea. că fono­ graful a repetat dela întâia încercare cântecul vestit de atunci,.Maria avea un mieluşel... Şi acum, după ce ai ascultat şi pe acuzator şi pe acuzat, spune citi­ torule, cu toată convingerea, dacă mai poate fi vorba de un alt inventator al fonografului decât Edison. După cum nare aface scripca cu epurele, tot aşa nu se potriveşte paleofonul lui Charles Cros cu fonograful înfăptui! de Edison.

Am stăruit dintr adins asupra acestei întâmplări, căreia de altfel Edison nu i-a dat nici o atenţie. Se tipăresc la noi tot felul de scrieri, luate deadreptul din autori străini nepomeniţi niciodată la noi. Trec foarte mulţi inşi drept oameni învăţaţi când învăţătura este a altora. Şi tot astfel se strecoară în tipăriturile româneşti fel de, fel de greşeli şi nedreptăţi cu gândul de a micşora pe unul sau pe altul din adevăraţii oameni învăţaţi.

Prea furăm mult din scrisul altora, prea cinstim "pe cei care fură şi prea puţin răsplătim în schimb pe cei care-şi cântăresc vorbele şi pun în tot cc scriu suflet din sufletul lor. Asupra lui Edison s'au scris cu deosebire îr româneşte articole furate pe deantregul din franţuzeşte şi traduse atât de prost. încât unul a tradus son petit-fils cu fiul său cel mic în loc rde ne­ potul lui.

Deschid altă carte, A travers l’electricite par Georges Dary, Pari; 1903. E o carte mare de patru sute şasezeci de pagini, scrisă cu adevărat pe înţelesul tuturor, tipărită foarte frumos pe hârtie bună cu poze foart< frumoase şi la fel cu care nu cred să se găsească multe. O am dela 2 Marti* 1905 când m’am iscălit pe ea cu mâna mea.

21

Spicuesc din această minunată carte cele ce urmează.

Dacă descoperirea telefonului a fost socotită la Paris drept minciuna americană, nu s'au găsit în 1878 vorbe mai tari tot la Paris, de aruncat lui Edison, acel care pretindea că poate să înregistreze şi să înmagazineze glasul omenesc si care poate să-l facă să sune din nou oricând după voinţă.

Numai după ce fonograful lui Edison a fost prezentat la Academia de Ştiinţe şi a entuziasmat această ilustră adunare, cu excepţia unuia singui dintre membrii ei, numai atunci lumea s’a încredinţat că nu era vorba de. o minciună americană. Şi totuşi, academicianul Bouillaud a susţinut şi mai departe că întreaga invenţie e o înşelătorie de ventrilocie. El striga sus şi tare că nu va crede niciodată că un metal ordinar ar putea să înlocuiască nobilul aparat vorbitor de care se slujeşte omul. De atunci fonograful n’a mai întâlnit necredincioşi. Urmează în carte descrierea fonografului pe care am dat-o în partea IlI-a a acestui articol.

Fig. 9. — Edison şi fonograful cu cilindru de ceară, pe care l-a perfecţionat după o muncă neîntreruptă de cinci zile şi cinci nopţi (16 Iunie 1888).

La expoziţia din Chicago, Edison a expus un fonograf perfecţionat într'atât, încât putea să scrie pe un singur cilindru de ceairă toată cartea Nicolas Nickleby a lui Dickens.

In Februarie 1889, s’a făcut pentru întâia oară următoarea experienţă uimitoare între New-York şi Philadelphia la depărtare de 165 km. La NewYork un fonograf vorbea în faţa unui microfon telefonic. In Philadelphia telefonul vorbea în faţa unui fonograf, care prindea astfel toate vorbele şi le reproducea după dorinţă. Această combinaţie destul de complicată a fost numită atunci telefonografie.

V. TELEGRAFUL 15 Iulie 1932

Mai deschid odată Dicţionarul enciclopedic ilustrat Cartea Româ­ nească. Tot nu l-ai cumpărat, cetitorule?

— Ba. l-am cumpărat. Ajunge o măciucă la un car de oale. Ajunge ocara ce mi-aţi dat în numărul trecut. L-am cumpărat, l-am răsfoit şi vă mulţumesc. îmi place mult. Găsesc că un dicţionar românesc nu trebue să lipsească depe masa de scris a unui Român, fie el profesor, inginer, medic, avocat, profesionist, intelectual şi orice vreţi. E pentru mine o plăcere ne­ spusă la care nici nu visam, să caut în el câte un cuvânt românesc şi să găsesc atâtea înţelesuri şi, n’aţi crede, să simt atâta plăcere trăind aevea între vorbele româneşti, neaoş româneşti, care mă înconjoară atât de prie­ teneşte şi care îmi povestesc în graiul lor vrăjit, atâtea şi atâtea din trecutul neamului nostru....

— Bravo, iubite cititor. Aşa te vreau şi aşa să dea Dumnezeu să aud şi dela alţii, dela toţi profesorii şi intelectualii, dntre care unii îşi pierd vremea şi îşi irosesc vlaga minţei citind tot felul de nimicuri, fără niciun folos şi spre cea mai mare pagubă a cărţilor bune, cu adevărat bune Un dicţionar, spune Edmondo De Âmicis. cine a fost acesta îţi spun mai la vale, este cartea pe care, după biblie, trebue să o citească în fiecare zi orice om, cât de răsărit. Dar, mai ales, dicţionarul este cartea pe care trebue s o citească zi cu zi un scriitor. Nu e vorba, nu te speria cititorule de gândul că cineva ar trebui să înveţe un dicţionar pe de rost Ar ajunge desigur la Mărcuţa cine ar încerca să facă o asemenea nebunie. Un dic- i ţionar bun deşteaptă în om mii şi mii de gânduri alese, mii şi mii de fapte şi de întâmplări şi mat ales te face să vezi atâţia şi atâtia prieteni dragi pe care i-ai uitat şi care te iubesc. Un dicţionar bun îţi dă pentru un cuvânt atâtea şi atâtea înţelesuri, care sunt atâtea aripi pentru imaginaţia ta şi care sunt atatea scule pentru meşteşugul de a aşterne pe hârtie ceeace gândeşti şi mai ales ceeace simţi. Eu n'am cuvinte ca să laud îndeajuns fapta cea bună a Cărţei Româneşti, care a pus o avere de răsmilionar Ia tipărirea acestui dicţionar, şi pentru a preamări aşa cum s'ar cuveni pe autorii lui domnul Aurel Candrea şi domnul Gh. Adamescu. Dumnezeu să te fericească pentru fapta bună pe care ai făcut-o cumpărînd această carte Un dicţionar nu se scrie pentru plată cuvenită, pentru sudoarea frunţei cu care îl stropeşte cel care-1 scrie, ci pentru răsplata cea mare şi sfântă ce va să vie, atunci când vor fi lut de oale şi ulcele acei care l-au scris Deaceea, mă doare în suflet, că Dicţionarul Academiei Române înaintează atât de greş. cu tipăritul lui. Să ne gândim mal puţin la plata ceasurilor în care îndreptăm greşelile de tipar, sau facem alte munci destul de lăudabile, şi să punem în schimb mai multă jertfă, să-l scrim cu sânge din sângele

23

nostru şi să lăsăm urmaşilor răsplata cuvenită pentru munca noastră. Aşa să ne ajute Dumnezeu. Aşa să ne ajute Dumnezeul nostru, acel care a ajutat pe strămoşii noştri în luptele crâncene pe care le-au dus, în viaţa grea pe care au trăit-o, în suferinţele groaznice care stau, mai trainic decât betonul armat, la temelia României de azi. acum şi pururea mare dela Nistru până la Tisa. Şi acum iubite cititor, să-ţi spun cine a fost Edmondo De Amicis.

Să ştii întâi şi întâi, că mă închin la el cum mă închin Ia Dante şi Carduci.

Câte şi trei sunt trei podoabe scumpe din tot ce omenirea a avut mai scump şi trei oameni mari dintre cei mai mari pe care i-a avut Italia, sora noastră mai mare.

Am citit mult din tot ce a scris el, în italieneşte, pe când eram la acolo mă Turin, acum douăzeci de ani, şi pe când . un doctor de rochi de .... încredinţa mereu, că voi vedea din nou, m cateva zi e, fra poccht gtorm Nu e vina lui. Ori nu e numai el de vina ca nu vad nici azi De nai f, scris decât numai Mama, „Mia madre ş. tot ar fi ramas Edmondo De Amicis în sufletul oamenilor pentru vecn vecilor. Asculta, iubite ctitor, ş. spune dacă n'am dreptate. Fac traducerea romaneasca după chiar versurile scrise în cap acum douăzeci de ani. . . . , . ...

Nu totdeauna timpul ofileşte frumuseţea şi niciodată lacrimile ş. su­ părările nu-i smulg florile. Mama are şeaizeci de ani şi de ce o privesc mai mult, de aceea îmi pare mai frumoasa. Un gând, o privire, un zâmbet de-al dumneaei îmi merg drept la mima. O ! De aş fi pictor ! Aş face toata viaţa numai portretul ei. Aş vrea sa o pictez pe când iş. pleaca faţa ca să-i Sărut părul ei alb, ori atunci când bolnava şi obosita,_ iş. ascunde durerea sub un surîs. Şi totuşi! De-ar f, primita m cer rugămintea mea, n’aş cere penelul divin a lui Raphael din Urbme ca sa încununez cu glorie faţa ei frumoasă. Aş vrea să pot schimba viaţă cu viaţă să-i dau toată puterea anilor mei, să mă văd bătrân şi în schimb s’o văd pe dumneaei reîntinerită prin sacrificiul meu . ...... . . , . Edmondo De Amicis avea numai treizeci şi doi de am când a scris aceste versuri. , Şi a mai scris Edmondo De Amicis, pe lângă alte poezii, prea puţine dar frumoase cum e grindina, grandinata, pagini strălucite cum sunt Viaţa militară Vita militare, Constantinopolul, Căruţa pentru toţi, atâtea şi atatea pe care nu le-am citit singur. A trăit în Ţurin. Toţi copiii de clasele pri­ mare şi de liceu îşi scoteau pălăriile şi îşi plecau capetele cu respect şi admiraţie de câte ori întâlneau pe Edmondo De Amicis, aşa precum Ro­ manii se plecau cu respect când întâlneau vreo Vestală pe străzile Romei.

Am trăit un an la Turin şi cunosc din spusa Torinezilor, admiraţia neţărmurită pe care o aveau toţi Piemontezii pentru marele lor De Amicis.

Tocmai pe atunci se tipărise ediţia de jumătate milion, mezzo milion, din cartea lui vestită: Inimă, Cuore. Nu e niciun Italian, care ştie să citească şi care să n'o li cetit din scoarţă'n scoarţă şi cari să nu fi stropit cu lacrimi de bucurie şi lacrimi de durere paginile strălucite ale acestei cărţi.

Ea a fost tradusă in douăzeci şi cinci de limbi cel puţin din lumea întreagă.

In româneşte ea are trei traduceri dintre care cea mai nouă, şi poate cea

._-

24 mai bună e aceea a doamnei Sofia Nădejde, ea însăşi o podoabă a scrisului românesc.

Nici nu mă încerc să prescurtez aici cuprinsul acestei capo d’opere plin. de amintiri scumpe din vremea copilăriei. Mai duioase decât toate mi-au părut paginile în care De Amicis arată cum a vizitat, într'o zi, pe fostul lui profesor de clasele primare, cum acesta l-a primit în căsuţa lui modestă, cu cât drag vorbea de toţi elevii lui cei buni şi cu câtă grije păstra el caetele cu lucrări scrise ale copilaşilor cu o jumătate de veac în urmă. Mişcătoare până la lacrimi sunt clipele descrise de De Amicis când, gata sa se urce m tren, smulge, aproape, bătui noduros din mâna fostului său profesor şi-1 sileşte să primească în schimb bastonul de abanos cu mânerul de argint. Şi.• .f111? ^Puneam *a început, mai deschid odată Dicţionarul Enciclo­ pedic şi ilustrat Cartea Românească. II deschid la cuvântu'l telegraf şi iată ce găsesc.

Sistem de aparate cu ajutorul cărora se transmite o comunicare la mari depărtări şi intr un timp foarte scurt. Telegraful ae­ rian sistem de telegrafie prin semnale, inventat la sfârşitul secolului al XVIII de abate­ le Chappe. Telegraf electric: bazat pe întrebuinţarea electricităţei ce trece pe un fir de metal şi permite să se comu­ nice la distanţe foarte mari cu ajutorul unor aparate în­ registratoare sau cu cadran. '"rjŞg|^gg§||^ Telegraf marin, sistem de aparate şi de pavilioane cu a^ jutorul cărora vapoarele co­ munică între ele sau cu sta­ ţiunile depe uscat. Telegraf ____ optic, aparat întrebuinţat de — armate, prin ajutorul căruia pot corespunde prin semnale luminoase proectate la intervale de o durată neegală şi — care se repetă din staţie în staţie. Telegraf fără fir în . . Fig 10. Post .telegrafic roman depe columna' care comunicaţia se face prin lui Traian. undele hertziene.

Telegraf mai e o floare frumoasă ce creşte foarte repede ajungând până' la lungimea de 5—6 metri şi cu care se decorează balcoanele, chioş­ curile şi ferestrele. Âşa este. Deşi cuvântul telegraf înseamnă a scrie departe^ înţelesul

k _____

.

25

lui e'inai lara Si cuprinde ş, pe acela de a trimite semne de departe. Cel dintâi™ r de «re s a serv* omul spre a se înţelege de departe eu to­ varăş,“‘ia tost desigur, glasul. E vechi dezeci de; mu de an, şi-l între. buintăm Ltusi şi azi' Prin Păduri Ş‘ Prin mUnţ> C? d. 6 rat_ac!m ori ne căutâm”. chiote de tot felul îmi vine în minte o gluma auzita de demult. |e Ce oda ? a" Sas la întrecere cu Românul care din amândoi chine mai tare Se silea Sasul să ţipe cât mai tare : Frrtz. Fnt*. Când a început însă --.îl- Ioaane, Ioaaiie l-a dat gata Pe Romanul. 1 -mtreb din timpuri străvechi a fost focul aprins oe mun - e dealuri ori numai' pe movile ma. .nalte A da şfoara în ţară wseamn- P„ate tocmai acest sistem de telegrafie, când se aprindeau focurile oe rând Şefa un capăt la celălalt al ţărei, din deal ,n deal., cat puteau vedCo'cht A#U«Butcel pare să fi fost o asemenea staţiune de telegrafie optică din cele mai primit,ym g până ^ ^ ^ ^ înţelegC^întte^oameni'îndepărtaţn Una£

Cernii ^pomenită mai înainte şi tributul ruşinos fagadu.se ca ’fie văzută de departe. Din nede catargul corăbiei o fmnza • sâ înlocuiască pânza neagră, cu care plecase lLncaCgnacumacIeZalbă care trebuia să însemne telegrama îzbânzei

Si":

.sş ţ mm iSXXZÎ** -.1, ...»

st

care mi-am plecat de multe ori fruntea cu Mai deschid o carte, pe respect si admiraţie si plin de recunoştinţă pentru comoara de cunoştinţi adunată? n ea. Această carte se numeşte Minunile ştiinţe. Les merveiUes deUscence" si a fost scrisă în patru volume de Lotus Figmer. Nu ma încerc s’o recomand cititorilor, fiindcă ar fi de pnsos toata recomandarea mea, deoarece nu se găseşte nicăeri de cumpărat, ea se găseşte numai prin bibliotecile care au avut norocul să o cumpere la timp.

Volumul al doilea din această carte începe cu telegraful aerian, şi începe precum urmează. , , , In 1S55 telegraful electric a înlocuit, în Franţa, telegraful aerian care „a silit'să dispară înaintea puternicului său rival. Telegrafia aeriană, uitată azi are un trecut glorios, Această invenţie e cu totul franceza atat prin fnventatorul ei, cât şi prin guvernul, care a protegu.t-o in mijlocul neca; z7rLr şi primejdiilor ■

stCâl”i5saubtSCcare se'înşiră dealungul drumurilor şi în vârful cărora se mişcau nişte braţe în toate chipurile şi care trimeteau astfel semne tele­ grafice numai în timpul zilei şi pe vreme semna. Daca ne întoarcem insa

î

tt

1 26

cu gândul, spune Louis Figuier, pe vremea părinţilor noştri, înţelegem ad­ miraţia lor pentru această minune, cu care se trimetea o depeşă numai într’un ceas dela Paris la Marsilia. Nu e locul să arăt aici, pe larg, cum era făcut şi cum funcţiona telegraful aerian.

Mult mai interesantă şi plină de învăţătură e povestirea luptei pe care a dus-o Claude Chappe cu piedici de tot felul, pentru crearea telegrafului aerian.

Claude Chappe sa născut, la 1763, la Brulon, ca fiul unui moşier.

Era nepotul abatelui Chappe d Auteroche vestit pentru marea lui învăţăfură. Academia de ştiinţe din Pa­ ris îl trimisese în pustiurile Cali­ forniei spre a observa trecerea lui Venus pe discul soarelui, unde a şi murit din cauza climei rele din aceste ţinuturi. Claude avea patru fraţi, Ignat, cel mai mare, Petru, Rene şi Abraham. Tatăl lor, dessfm..

R tu* k°9at> le-a dat învăţătură V'S-.. aleasă, clasică. Claude a învăţat fefaX intai la Rouen. şi pe urma în La Fleche. unde ca şcolar a înălţat un balon. La sfârşit s'a făcut preot la Ba9nolct unde avea câştig frumos, cu care a putut face multe HRUn cercetări de fizică. Cu deosebire îi plăcea electricitatea. In 1790 a făcut experienţe privitoare la pute^jg^rea vâr^uri^or ?! a studiat acţiunea electricităţei asupra viermilor de mătase. Pentru aceste studii a fost ales membru al Societăţii filomatice, care era anticamera Fig. 11- Claude Chappe.

Academiei de ştiinţe. Când a izbucnit revoluţia Claude Chappe se găsea Ia Paris. Pierzând toate câştigurile s’a întors la Brulon unde veniră şi ceilalţi fraţi. Atunci şi acofo i-a venit în gând să tragă fo­ loase depe urma unei jucării din copilăria lui. Anume, era vorba de un mijloc de trimis semne la depărtare cu nişte linii de lemn care se puteau învârti în jurul unei ţăpuşe. Dând acestor linii diferite aşezări el putea transmite astfel 192 de semne. Claude Chappe s’a gândit dela început la întrebuinţarea acestei născociri pentru comunicarea oraşelor între ele, şi a hotarele ţărei. Dela început se iviră piedici peste piedici, când a fost vorba să se transmită aceste semne cu liniile din staţie în staţie. Deaceea a început să facă cercetări cu electricitate dar a fost nevoit să vândă tot ce avea, ca să poată cumpăra ce-i mai trebuia. încercările cu electricitatea statică nau dus la ceva bun. In urmă a încercat să 3e folosească de iuţeala foarte mare a electricităţii ca să prindă clipa în care două pendule foarte

nl

■

■

li ii

27

bine re9ulate treceau în dreptul aceloraşi puncte depe cadranul lor. InVe statorul teleqrafului aerian a avut, aşa dar, în mâinile lui electricitatea care^ avea să-i răstoarne sistemul lui. Nemulţumit şi de electricitate Chappe s’a Q îndreptat spre sistemul cu corpuri atârnate în aer şi de diferite colori, nr altă belea lua locul celorlalte. Colorile nu puteau fi deosebite bine C a depărtări mai mari. A încercat atunci să se servească de lunetă. Nici n’a mers. S’a întors din nou la sistemul cu două ceasornice concorante şi cu semne anumite pe cadranul lor. Când acul dela unul din Ceasornice ajungea în faţa semnului ce trebuia transmis se producea un s9ornot, care putea fi auzit de staţia cealaltă, care însemna semnul de pe c5asornicul ei, acelaş cu celălalt. In înţelegere cu fraţii săi, Chappe la sfârŞltul lui 1790 a încercat în mare acest sistem la depărtare de 400 de metri Pr°ducând sgomotul prin lovirea a două ţimbale. Şi acest mijloc nu s’a dovedit bun, sgomotul nefiind destul de puternic. A încercat atunci să trans­ la clipa în care trebuia să se citească semnul depe cadran, atârnând în aer un corp ce putea fi văzut “rUt mai departe. La sfârşit happe S'R 0pri(; ]a 0 scan­ h-: ară lungă de un metru ju& matate şi ceva mai puţin lată, VoPsită în negru pe o faţă şi in alb pe cealaltă, ridicată la inâlţime de patru metri şi "are se putea întoarce în juru' ei când o faţă când cu cealaltă înspre staţia a doua.

2 Martie 1791 a făcut o experienţă publică intre Parca şi Brulon la depărtare de 15 kilometri. S’au schimbat atunci mai multe fraze între cele două staţii spre cea mai mare mulţumire a celor de faţă. Atunci s’a gândit Chap­ pe să prezinte aparatul său m guvernului. Timpul era foar­ te bine ales. Intr’o vreme în care republica trebuia1 să lup­ Fig. 12. Lakkanal. te cu atâţia duşmani, pe douăzeci de câmpuri de lup­ tă, trebuia să fie primit cu cea mai mare grabă şi bucurie un mijloc de

I

! ; l

as

ii..'

Kt

comumcar^jepede^i sigur.^ ^ abia acum se iveau şi abia acum C/aţide Chappe începea să urce calvarul tuturor suferinţelor pana sa-şi vada visul aevea. A avut parte să-i poarte crucea suferinţelor unul dm cei ma. invaţaţi francezi şi cei mai mari din toate vremurile, Lakanal. Cine a fost Lakanal. iubite cititor, află acum din cele scrise de Loms Figuter, acesta însuşi o

28

podoabă a ştiinţei franceze, care a scris zeci de cărţi pentru răspândirea ştiinţei şi le-a scris aşa, pe înţelesul tuturor şi cu suflet din sufletul lui, aşa că vorbele lui merg drept în sufletul oricui, E destul să pronunţăm numele lui Lakanal, spune Louis Figuier pentru a învia cea mai mare figură ştiinţifică din vremea revoluţiei franceze.

Doctor în ştiinţe, doctor în litere, profesor de filozofie în 1789, Lakanal a fost luat şi el de curentul revoluţiei şi a făcut minuni în sânul adunărei naţionale, pentru a organiza ştiinţele şi literile. El a organizat Muzeul cfe ştiinţe Naturale din Paris, el a organizat Institutul, el a organizat şcoala Normală, Biroul de longitudini, el a organizat şcolile primare, şcoala centralâ, şi şcoala de limbi orientale şi tot el a scris raportul pe urma căruia a fost introdus Telegraful aerian. După ce în timpul Imperiului, a ocupat o slujbă modestă dar folositoare, fără a scăpa de sărăcie, care-i făcea mare cinstfc, la căderea lui Napoleon, Lakanal şi-a impus singur exilul şi a trecut în Louisiana din Statele Unite. întors din nou în Franţa, în 1830, a dus o viaţă liniştită şi senină de om de ştiinţă şi academician, înconjurat de res­ pectul colegilor săi. A murit în 1844. Şi, Louis Figuier, scriind aceste rân­ duri, adaugă pe următoarele. In cele dintâi timpuri după sosirea mea în Paris, am avut fericirea să văd deaproape pe acest om simplu şi mare, în casa lui din Place Royale, la doi paşi de aceea a lui Victor Hugo. Amin­ tirea acestui bătrân ilustru, cel din urmă vieţuitor dintr’o generaţie nemu­ ritoare. nu se va şterge niciodată din mintea mea.

22 Martie 1933

Câtă deosebire Doamne, între revoluţia franceză învăţată din cărţile de şcoală şi între revoluţia care se vede din cărţile de ştiinţă. Aceea a lui Jjanton, Marat, Robespierre a făcut să curgă atâta sânge francez, aceea a lui Lazare Carnot, Lakanal şi Claude Chappe a scăpat Franţa dela moarte.

Cea dintâi a dărâmat, cea de a doua a zidit. Cea dintiâ a ras închisoarea Bastiliei de pe suprafaţa pământului, cea de a doua a pus temelia trainică pentru sute de ani a omenirei de atunci, de azi şi de mâine. „Blând străluceşte soarele pe dealurile Burgnndiei şi în valea Marnei la culesul viilor. Odihnitul pământ picard aşteaptă plugul care să-l rodească din nou. Plugarul strânge coarnele plugului urlând-: înainte Franţă, înainte". „Sunt copiii pământului trudit, care înarmaţi urcă piscurile ideale, ostaşi albaştri, albi şi roşii, pe care Patria îi. stoarce din solul plebeu". r „O, tu Kleber, cu genele stufoase, leu ce răgi în rândurile dintâi şi tu fulger printre pericole, plin de tinereţe, Hoche sublime şi Marceau care dai morţei. ca ’n braţele soţiei zâmbitoare, cei douăzeci şi şeapte de ani prea curaţi".

Aşa începe Giouse Carducci cele douăsprezece sonete de strălucitoare frumuseţe £a ira, în care descrie revoluţia franceză ca nimeni până lâ el.

.

, ,\

VI TELEGRAFUL AERIAN 22 Martie 1933

Şi tot aşa, sonet cu sonet, arată Carducci întâmplările groasnice din vremea aceea. la Paris ca din cer. Abia dacă aveau

două

nL°oT&:97'*^?

dispăruse de frică. Ce mai puteam

is kzzz

Naţionala . ^ ^ primejdiei. bate cu aripa clopotul vijeliei.

Ajută, ajută poporule francez. Astăzi murim noi spre a trai Patria .

Si mai arată Carducci cum femeile înfuriate .şi goneau copm desculţi

s, ,JU *jgi sfjsn £”°Sa“

DoTmnadUe Talballe, ucisă în mijlocul străzii, cu gajul ca un crin cu jura i !

ma_r.n' .C? K r . .

Templu la care regele privind se ruga în genunchi laDumnaezeueşi-i cerea iertare pentru noaptea Sfântului 5arfo/omen_

*vr

*** ţ-M s. m.—--

arhanghel al biruinţei sboară peste pădurile Afonei . , Atunci Goethe, care privea de departe cu och.anul, vazand izbânda revoluţiei a spus vorbele vestite : „Din acest loc ş. dm aceasta zi începe o istorie nouă pentru omenire' .

15 Octombrie 1932

înainte de a cere guvernului examinarea invenţiei lor, fraţii Cfiappe găsiră că e mai bine, spune Louis Figmer. sa o arate la cat ma. multe lume.

Părerea favorabilă a publicului li se părea un semn bun pentru viitor O experienţă făcută în fata Parisului întreg, pe un drum foarte umblat, trebuia să dea descoperire! lor un sprijin de mare folos. Deaceea,_ au cerut comune. paris autorizarea să aşeze, pe cheltuiala lor, o maşină într unul din pavilioa­ nele dela barriere de t'Etoile din Champs Elysees. Comuna Paris a dat autorizarea cerută fără a-şi lua însă vreo răspundere. Pe vremea aceea de tulburări şi de neîncredere populară, nu se putea şti ce primire avea sa aiba o experienţă pe care no putea înţelege toată lumea. In adevar. C/aude Chappe s’a pomenit într’o dimineaţă cu maşina lui făcută ţăndări, pe ocu unde o aşezase. Paznicii spuneau că nu auziseră nimic. S’a aflat m urma.

C* în timpul noptei oameni din mulţime sau aruncat asupra maşrnei, pe care au stricat-o, 'fără ca cineva să-i fi putut opri. Claude Chappe nu şi-a pierdut totuşi curajul în urma acestei întâmplări. A cautat atunci un loc mai bine apărat contra furiei poporului şi-a obţinut învoirea să aşeze alta

_ -----

t

f

30

maşină în parcul pe care reprezentantul poporului, Lepelletier de Sairiz Fargeau, îl avea la Menilmontănt. Era cu adevărat altă maşină, fiindţN. Chappe îi făcuse o schimbare foarte importantă. îndepărtase ceasoarnic^} din cele două staţiuni cari erau cusurul cel mare din sistemul lui.

Fraţii Chappe au redus sistemul lor la un tablou mare, care avea multe feţe de diferite colori şi care învârtindu-se făcea să se vadă una djj cele şase colori. Prin combinarea acestor şase colori se trimiteau semna} . după un vocabular anumit. Nu era telegraful aerian de mai târziu din Franţ^ dar era modelul introdus apoi în Anglia şi Suedia.

Claude Chappe n’a fost mulţumit nici de acest sistem, deoarece colori} ţ

Pig 13. —. Experienţa cu telegraful lui Chappe făcută la 12 Iulie 1793, dela Menilmontant la Saint-Martin-du-Tertre în faţa comisarilor Cpnvenţiunii.

nu puteau fi deosebite bine din depărtare. A înlocuit atunci colorile prin corpuri de diferite forme, şi anume prin acelea de formă lungăreaţă. S’a oprit la maşina cu trei braţe de lemn care învârtindu-se în toate chipurile făceau un număr mare de semne ce puteau fi văzute oricât de departe printr',o lunetă. Inginerul Breguet, căruia se adresase C>(*>.ide Chappe, a

31

construit atunci o maşină, care cu prea puţine schimbări s'a păstrat în Franţa până la urmă. Era o varga lungă de fer care avea la capete alte două’ vergele mai mici şi cari se puteau învârti în toate felurile. Aceastâ maşină era aşezată pe lin turn, iar într’o cameră mai jos se găsea opera­ torul care mişca cele trei vergele cu ajutorul unor scripete şi frânghii anumite. i Eră un sistem minunat şi care răspundea la toate nevoile telegrafiei.

După găsirea aparatului venea nevoia unui vocabular potrivit. Din E I fericire Claude Chappe. avea printre neamurile lui pe un fost consul, ' 1 Uon Ddaimap care reprezentase multă vreme Franţa la Lisabona şi care câştigase în funcţiile lui o deprindere mare în limbile secrete ale diplomaţiei. : Leon Delaunay â compus atunci vocabularul care avea să servească pentru telegraful aerian. La fel ca pentru corespondenţa diplomatică a compus un vocabular secret de 9999 cuvinte în care fiecare cuvânt e reprezentant pnntr’un număr. Nu era perfect acest vocabular, dar ajungea pentru nevoile telegrafiei. Cei doi fraţi ai lui Claude Chappe, Abraham şi Ignat îl ajutara 1 în lucrările lui. O împrejurare norocoasă a îndoit ajutorul tratelui sau ' S E

mai mare.

La 1 Octombrie 1791, Ignat Chappe a fost ales membru a Adunare, legislative. Această înaltă situaţie a unuia din fraţi a fost de ce ma. mare ajutor pentru întreprinderea lor. Titlul de reprezentant al poporulu. atragea o autoritate morală pe care Ignat na nesocotit-o. Tare pe acest sprijin ş. încrezător în folosul cel mare al descoperitei lu. pentru naţiune ş._ pentru progresul social., Claude Chappe a găsit momentul potrivit ca sa ceara guvernului cercetarea amănunţită a sistemu ui sau.

Cererea lui Claude Chappe de a fi admis la bara Adunare, legtslat,ve pentru a prezenta invenţia lui a fost primita la 22 Martie 1792. Scaunul presedential era ocupat de Dorizi.

Atunci Claude Chappe a citit petiţia următoare : „Domnule Preşedinte, am oferit Adunam naţionale omagiul unei des­ coperiri pe care o socot folositoare pentru marele public Aceasta descoperire înseamnă un mijloc lesnicios de a comunica repede la depărtări mari. tot ce poate face obiectul unei corespondenţe Povestirea unei intamp ar. poate f. transmisă noaptea şi ziua mai deprate de 40 de mile (vreo 60 km.) in ma, puţin de 46 minute.’Această transmisiune se poate face tot aşa de repede la orice depărtare deoarece timpul de transmisiune nu creşte proporţional cu depărtarea. Pot să transmit în 20 de minute la depărtare de 10 mile frazele următoare sau altele la fel : ..Lukner s’a îndreptat spre Mons pentru a împresura această cetate. Bender a înaintat spre a o apăra. Cei doi generali se găsesc faţă ’n fată. Mâine se va da bătălia". Aceleaş fraze ar putea fi trimise numai în 24 de minute la o depărtare de două ori mâi mare. Printre foloasele pe care Ie poate aduce această descoperire cea mai însemnată e următoarea : Corpul legislativ poate trimite la hotare ordinile sale şi poate primi răspunsul în timpul aceleiaş şedinţe. Nu fac această afirmare numai din simplă teorie. Mai multe experienţe făcute la depărtare de 10 mile in departamentul Sarthe cu plin succes sunt pentru mine o garanţie de reuşita Alăturatele procese verbale dresate de două municipalităţi, in faţa unei mulţimi de martori atestă autenticitatea lor.

k.

32

Piedeca cea mai mare de care mă izbesc e însă neîncrederea cu cart sunt primite astfel de planuri. Nu m’aş fi putut ridica niciodată mai pre sil: de cei neîncrezători, de n’aş fi fost încredinţat că toţi cetăţenii francez sunt datori, azi mai mult decât oricând, faţă de ţara lor să-şi dea tributu de tot ce cred că e folositor pentru ea.

Cer, domnilor, ca Adunarea naţională să trimeată la unul din corni tetele ei cercetarea proectelor pe care am onoarea să vi le anunţ. Aces comitet să numească o comisie spre a-i constata rezultatele printr'o expe rienţă făcută pe o depărtare de opt până la zece mile. Această experienţ* va convinge adunarea că invenţia poate fi aplicată la toate distanţele. Sun

Fiy. 14. Poporul din Paris arde telegraful lui Chappe în parcul Saint-Fargeau

gata să fac experienţa pe orice depărtare şi nu cer 46 schimb decât să fii despăgubit de cheltuelile făcute”.

Propunerea lui Claude Chappe a fost primită de Adunarea naţională care a dispus ca cercetarea maşinei să fie încredinţată Comitetului Instruc ţiunei publice. In această şedinţă i s’a făcut lui Chappe onoarea de a l de faţă.

Sub protecţia unui deputat se putea crede la adăpost de neîncrederepoporului. Dar aşteptările lui au fost înşelate. Intr’o dimineaţă, pe cân' intra în parcul din Menilmontant, văzu pe grădinar alergând înspre el ci totul îngrozit şi strigându-i să fugă. Poporul era neliniştit de aceste semnal* şi credea că e la mijloc vreo maşinărie ascunsă, vreo corespondenţă secret-

'

/

33 cu regele şi cu ceilalţi prisonieri din Templu. Deaceea mulţimea dăduse foc masinei şi ameninţa să pue pe foc şi pe mecanici. Chappe sa.retras w amărît. „ Neîndrăsnind să mai facă experienţe în Menilmontanta găsit ca e mai bine să pue maşina lui sub apărarea autorităţilor. La 12 beptemDrie 1792 a trimis următoarea scrisoare Adunatei legislative: „Va aduceţi aminte domnilor, că m'am prezentat înaintatea domniilor voastre spre a va oferi o descoperire, cu ajutorul căreia se poate transmite pnn semnale orice cercetarea descoperirei mele Comitetului lnstruccorespondenţă. Aţi înaintat fost constatate rezultatele ţiunei publice. Până azi n’au _ . . pe care le anunţam.

Nu doream să expun numai o simplă teorie. dar voiam ^ pun sub. ochii comisiunei fapte concrete. Am construit m acest scop ma. multe maşini mari aflat că şi am aşezat una din ele la Belleville. Alte doua erau gata când am o ceată'de locuitori din Belleville a distrus toate pregătirile mele crezând că ele servesc pentru trimis semnale duşmanilor noştri. _Ei amen nţa duar şi viata mea, cum şi pe aceea a unu. cetăţean bănuit ca a lucrat cu mme

f

«ars

: i

I

A

<

duite, daca adunarea nu ma ia suu y v _ . __rUo]t,,p]i]e în douăsorezece zile dacă adunarea bmevoeşte sa-vmi acorde cheltuelile in douăsprezece zile, oac mai ales de a se însărcina cu paza necesare pentru repararea maşina şi ^ persoanei mele şi a colaboratorilor mei . w T.a 21 Această cerere trebuia să rămana multa vreme fara răspuns. La zl q u • r' . naţională a înlocuit Adunarea legislativa. NumeSeptembne Convenpuneanapon yremi atât de agitate făceau să se roasele preocupări politice ale a imediată.

C/iappe nu amane problemele car. nu cereau ^ a £a era departe mai facea parte din noua Adundic. , .7 - > 7ri „__cf anarat de a fi asigurată. Poporul continua sa naiba încredere m acest aparat misterios a cărui întrebuinţare nu o pricepea. inventator Din fericire Claude Chappe avea cea dinţa, calitate a unu. mv^tator ÎT1 calitatea lui de vechi reprezentant ai poporului rabdarea. /pnaf Cftappe nea funcţionarilor în favoarea lui. avea gr.je sa păstreze d^pognle cu ^ £ de divizie, Ignat ctp0peCTfăcS:reunPmaareepaas3înainte. Până atunci maşina lui Chappe era numită tachygraphe, adică maşină care scrie repede. M,of nu aproba, expre sia de tachygraphe. fiindcă ea nu arata ca e vorba de scriere la depărtare^ Deaceea Miot a sfătuit pe Ignat Chappe sa înlocuiască acest nume pnn acela de telegraf, ceeace înseamnă care scrie de departe. Aces cuvânt, care a trecut îndată în limba franceză şi apoi în celelalte limb. ale Europei, a fost de mare folos pentru succesul noului sistem de corespondenţa.

Trecuse mai bine de un an de când Claude Chappe înaintase petiţia lui Adunatei şi lucrurile nu înaintau de loc. Petiţia fusese trimeasă la Comitetul fnstructiunei publice şi dormea uitată între cartoane. Din întâmp are un 'denutat din Convenţiune membru din Comitetul Instrucţiune publice, cetă­ ţeanul Romme, care avea oarecare noţiuni de ştiinţa, a găsit m cartoane expunerea inventatorului. In alte vremuri, poate, acest proect n ar fi trezit niciun interes. Dar. într’o vreme în care mai multe armate răspândite m diferite puncte ale teritoriului aveau nevoie sa comunice intre ele nestanfemte, un mijloc repede şi secret de corespondenţă trebuia să atragă atenţia autoriEDISON

3

f,

34

tăţilor publice. Izbit de limpezimea lucrărei lui Chappe, Romme a vorbit de ea cu laude multe Comitetului, care aţâţat de discuţie o sfârşi prin a se reentusiasma de ideeâ telegrafiei. El a redactat atunci şi a citit un raport explicativ asupra invenţiei lui Ckappe. Comitetul aprobând acest raport a autorizat pe cetăţeanul Romme să-l prezinte Convenţiunei.

In ziua de 1 Aprilie 1793. Romme s’a urcat la tribuna Convenţiunei şi a dat cetire raportului care urmează : ,,In toate timpurile s'a simţit nevoia unui mijloc sigur de corespon­ denţă la depărtări mari. In timp de războiu, mai ales, pe uscat şi pe mare e nevoie să se cunoască repede evenimentele numeroase care se ţin lanţ, de a transmite ordine, de a anunţa ajutoare unui oraş, unui corp de trupe care ar fi împresurate. Istoria păstrează descrierea mai multor procedee închipuite în acest scop. Dar, cea mai mare parte au fost părăsite ca fiind necomplecte şi de o întrebuinţare grea. Dintre toate memoriile înaintate Adunatei legis­ lative unul singur merită atenţiunea. Cetăţeanul Chappe ne oferă un mijloc simplu de a scrie în aer desfăşurând semne foarte puţin numeroase şi simple cum e linia dreaptă, din care ele se compun, foarte distincte între ele, de o executare repede şi care se văd la depărtări mari. La aceste însuşiri ale procedeului său, Chappe adaugă şi o stenografie întrebuinţată în corespon­ denţele diplomatice. I-am făcut câteva obiecţiuni, la care el se aştepta şi a răspuns victorios la toate. Intr’un singur caz dă greş această invenţie şi anume: pe o ceaţă deasă cum cade des în nord. în ţările umede şi reci. Dar chiar şi în acest caz sistemul nou întrece toate sistemele cunoscute. Funcţionarii intermediari în procedeul Chappe nu pot trăda de fel secretul corespondenţei, deoarece ei nu cunosc valoarea stenografică a semnalelor. Două procese verbale ale autorităţilor din Sarthe atestă succesul acestei invenţii, într’o încercare pe care autorul a făcut-o. Inventatorul poate spune cu oarecare siguranţă că prin procedeul său depeşa care ar aduce ştirea luărei oraşului Bruxelles ar fi putut fi transmisă Convenţiunei şi tradusă în '25 minute.

Comitetele domniei voastre socot cu toate acestea că înainte de a-1 adopta definitiv, e bine să se facă experienţe mai autentice, sub ochii acelora care prin poziţia lor vor face întrebuinţare mai întinsă şi pe o linie destul de lungă pentru a avea toată încrederea în rezultatele aşteptate”.

Convenţiunea prescrise Comitetului Instrucţiunei publice de a numi o comisie în acest scop. Pentru cheltueli trebuia să .se ia o sumă de 6000 de franci din fondul de războiu. Şi, Louis Figuier adaugă, vorbă cu vorbă, „cu această sumă atât de mică a fost scoasă din fa|ă, dată la lumină, şi judecată definitiv una din descoperirile cele mai frumoase şi cele mai spinoase din timpurile moderne, în faţ^ dificultăţilor cărei dăduseră greş toate sfor­ ţările a douăzeci de generaţii”. „Cu ajutoare atât de mici şi care par astăzi de râs, oamenii din vremea aceea săvârşeau minuni. Tot aşa improvizau armate fără soldă si fără îmbră­ căminte şi aruncau la hotare soldaţi cari câştigau victorii în saboţi. „Şi iarăşi, ei ştiau, fără bani, fără credit, să acopere pământul francez cu creaţiuni minunate. Nici interesul, nici egoismul, nici patime deşarte nu urâţeau aceste suflete puternice care trăiau numai pentru sentimentele nobile de patriotism şi de onoare”.

35

La 6 Aprilie 1793 Lakanal, Daunou şi Arbogast au fost numiţi comi­ sari ai Conventiunei pentru studiarea invenţiei lui Chappe.

Daunou care avea să joace un mare rol în fostele legislaţii franceze, era. ce-i drept, un om foarte învăţat, dar cu totul străin de cunoştinţele Ştiinţifice. Arbogast eră un matematician, dar dintre aceia absorbiţi în conCât despre ceptii abstracte şi ajunse în urmă membru al Institutului. ...

Lakanal e destul să-i pomenim numele pentru a învia cea ma. mare figura ştiinţifică din revoluţia franceză. Aici, Lotus Figuier face elogiul lui Lakanal pe care l-am dat în numărul trecut la pagina 18.

In comisia însărcinată cu studiarea telegrafului Chappe, Lakanal a luat cu toată căldura apărarea acestui sistem. întâi şi întâi a experimentat în fata lui maşina cea nouă şi a înţeles d.ntr o ochire tot ce ea fagadu.a pentru politica si progresul naţiunei. In schimb ceilalţi doi comisar, se

îrsr.ţswss.—<■» * ■“ -rât

: f7 p T_ Cea mai mare economie trebuia pastrata in care tezaurul public. Toate aoestej— d^erau credea că proectul sau e pi , scriSOrile lui păstrează urmele acestei deslui Lakanal. Câteva crampee Daunou dă prea putină curajari. Aşa, îmi pare, seri'fi. na fabogast arată aceiaş nepăsare. Şi totuşi atenţie telegrafului meu. Cetăţean £. q ins£ituţie de cel mai mare staruesc mereu in convingerea c orke Ilădejde de a mai izbuti... “. •»-—»-■

5v”: .ţş nu vă vor putea răsplăti "■c'odat ; numai cu viaţa mea“. încredinţaţi ca recunoştinţa mea s ^ vreme asupra sprijinuiui _ Lakanal insista, argument n ]or armatelor franceze, fara preţ pe care telegrafia avea arătâ că unitatea naţiunei n urmă, punându-se din punct d«der p ^ ^ a una de alta franceze avea de câştigat totul1 d,”w. . Ş| mai adauga el, că instituţia diferite e părţi din teritoriul Rep ‘ ace,ora care pretindeau că telegrafiei ar fi cel mai butP (ă de un singur guvern central.

Lranfa era prea mare ca sa poata adunărei. Chappe a fost invitat Aceste argumente au triumfat m 1 ^ îndemână fonduriIe neCesare. sa pregătească experienţele si . a .geni. ^ De/ „ Girardin, Claude Ajutat de fraţi! sa. ?d[ Vecute experienţele cu aparatul lui în faţa Chappe a început mdata sa atunci o adevărată linie telegrafică cu comisarilor Convenţmnei. A jntermediare. Şi fiindcă se temea de neîndouă posturi extreme ş. cu do ^ aparatele lui de soarta tristă a celoruTteesiaaP°cerut deiaa guvern o apărare sigură, care i-au fost date după stăruinţele lui Lakanal.

VII TOT TELEGRAFUL AERIAN 15 Noembrie 1932

tj

La 2 Iulie 1793 Convenţiunea a ordonat primarilor, consilierilor muni­ cipali şi procurorilor comunelor, pe teritoriul cărora erau aşezate posturile, de a veghea la siguranţa aparatelor lui Chappe. Garda Naţională a trimis oameni care să păzească staţiile telegrafice dela ţară şi Convenţia a înştiin­ ţat oficial, că a ordonat ea însăşi, printr’un decret, încercarea acestor maşini.

La 12 Iulie 1793 în faţa membrilor Comisiunei la care s’au unit un mare număr de oameni de ştiinţă, oameni politici, artişti, Claude Chappe şi fraţii lui procedară la experienţa solemnă, care trebuia să hotărască de soarta invenţiei. Linia care plecă din parcul Saint-Favgeau din Menilmontant se termină la Saint-Martin-du-Tertre. Avea o lungime de 35 km. Claude Chappe cu vocabularul în mână era la Menilmontant, adică la staţia întâia împreună cu Daunou, unul din comisarii Convenţiunei. Lakanal şi Ărbogast cu Abraham Chappe deasemenea cu un vocabular erau la Saint-Martin-duTertre, staţia extremă. In postul inter­ mediar erau doi staţionari (cuvântul se m trage din vremea acea), unul privind m printr o lunetă şi altul ţinea manivela de dat semnale.

fm

/'■-* I* #'

După C£ postuJ din Saint-Martin-Ter. ^re Pr*n^r un semnal convenit de mai înainte, a dat de ştire că era gata, postul de^a Menilmontant începu să transmită fraza următoare: r«j >>Daunou a sosit aici. El anunţă că ' '"'i Convenţia naţională a autorizat Cornitetul siguranţei generale să puie peceţile ™. . .

Pa hârtiile reprezentanţilor poporului*1, a ţ i Această depeşă a fost transmisă în 11 ■H minute. La rândul lui, postul din Saintf Martin-du-Tertre a expediat în 9 minu^e următoarele cuvinte : ,,Locuitorii acestui ţinut frumos sunt Fig. 15. — Cetăţeanul Romme vrednici de libertate prin dragostea lor pentru ea şi prin respectul lor pentru Convenţia naţională şi pentru legile ei".

In urmă, comisarii începură o conversaţie între ei, care a fost repede tradusă în semnale şi transmisă de aparate. Reuşita a fost desăvârşită, în ’ afară de câteva mici greşeli datorite celor care lucrau.

Comisarii convenţiunei şi toţi cei de faţă au fost fermecaţi de acest rezultat.

f§I

37

Trebue să mai spunem că în afară de telegraful aerian, care a fost experimentat în acea zi de neuitat, Claude Chappe a mai prezentat un tele­ graf de noapte şi un altul care putea fi mutat din loc în loc sau cum îl botezase inventatorul telegraful ambulant. Telegraful de noapte era întocmai ea cel de zi dar mai avea patru felinare mari la capetele braţelor lui. Tele­ graful ambulant era pus pe o căruţă şi prin urmare mai mic decât cel aerian.

Experienţa din 12 Iulie 1793 reuşise atât de bine încât nici o îndoială nu mai era îngăduită.

Lakanal a fost însărcinat să redacteze raportul către Convenţia naţio­ nală. Acest raport a fost citit cincisprezece zile mai târziu în faţa Convenţiei.

Remarcabil, spune Louis Figulet, prin înălţimea vederilor, claritatea descrierei şi stilul său viguros, purtând pecetea timpu­ lui a produs în Adunare o im­ presie adâncă. Fiindcă acest ra­ port e o bucată istorică şi care "va onora ştitinţele şi patria noastră> ne credem datori, spune Louis Figuier să-l reproducem în întregime. „Cetăţeni legislatori, ştiinţele Şi artele ca şi virtuţile eroilor au ilustrat naţiunile a căror amintire se prelungeşte departe în posteritate. Archimede prin inspiraţia fericită a geniului său a fost mai folositor patriei sale decât un războinic care înfruntă moartea în mijlocul bătăliilor.

Ce soartă strălucită păstrea­ ză ştiinţele şi artele unei repu­ Fig. 16. — Clădirea unui post de telegrafie blici care prin populaţia ei imen­ Chappe în 1793. să şi prin geniul locuitorilor ei e chemată să ajungă naţiunea care să dea învăţături Europei.

Două descoperiri au pus pecetea lor pe secolul al XVIII. Amândouă aparţin naţiei franceze: aerostatul şi telegraful. Mongolfier a tras cel dintâi drum în aer, după cum Argonauţii au deschis cel dintâi drum printre valurile mărei. Şi, atât mu'1 se înlănţuesc ştiinţele între ele. încât cel dintâi vas chre a fost pus pe apă a pregătit descoperirea lumei nouă, iar aerostatul e menit să fie de mare ajutor în slujba libertăţii şi instrumentul principal al Victoriei într'o bătătlie vestită. Telegraful scurtează depărtările, purtător iute al gândului vrea parcă să-l şi întreacă.

In toate timpurile omul a simţit nevoia de a corespunde şi de a se fnţelege la depărtări mari şi s'a folosit pentru aceasta de diferite feluri de

1

■!

i

38

semnale. Neamurile din Elveţia au fost chemate la răscoală contra despo. ţismului lui Albert prin focuri aprinse pe vârfurile munţilor. Acest mijloc de a da ştiri era cunoscut şi de strămoşii noştri Gali. Chinezii se pare cg se foloseau de tunuri înţelegându-se după numărul bubuiturilor. Marina s’a folosit de multe ori de acest mijloc. Lipsea însă mijlocul care să îmbră­ ţişeze, în chip simplu şi sigur, toate ideile şi tot felul de cuvântări.

Vestitul Amonton a născocit un sistem de semnale pe care l-a încercat cu succes, dar pe care l-a ţinut ascuns, aşa că s’a pierdut odată cu el.

De mai mulţi ani cetăţeanul Chappe lucrează spre a perfecţiona ui* telegraf convins că poate fi de cel mai mare folos într’o mulţime de împre­ jurări şi mai ales în războaie pe uscat şi pe apă în care cunoaşterea reped^ a manevrelor poate să aibă o influenţă mare asupra izbânzii. După multa gândire şi după multe încercări a ajuns să alcătuiască un sistem de cores­ pondenţă ce întruneşte iuţeala cu siguranţa rezultatelor. Deoarece desco­ peririle înaintează numai pas cu pas şi nu se pot şti dinainte piedicile întâij nite, se face, se desface, se compară şi rezultatul sigur e dat numai de experienţa.

Atenţia acestui fizician harnic a fost fixată întâia oară de electricitate.

După ce Lakanal descrie toate încercările făcute de Chappe, arată cum er^ făcut aparatul văzut de Lakanal.

Telegraful e făcut dintr’un cadru sau regulator în formă de parale­ logram alungit cu speteze in felul persienelor. Aceste speteze sunt de aramă argintate şi înclinate astfel ca să poată reflecta orizontal lumina zilei. Regu­ latorul e prins in mijlocul lui de un arc ale cărui capete se reazămă pe pernele de arama uela capetele a doi stâlpi. Acest regulator, care se mişcă în jurul axului sau poarta două aripi care se pot mişca în diferite sensuri.

Patru felinare sunt atarnaţ» la capete aşa ca să fie totdeauna verticale si servesc la corespondenţa in timpul nopţei. Mecanismul e astfel încât s'e poate mişca uşor cu scnpete aşezate în locuri anumite In ce priveşte vocabularul. Lakanal arată că nu-1 poate descrie spre a nu lips* pe inventator de fructul meditaţiilor sale lungi şi obositoare. ,,Descoperirea espre care vorbesc nu e numai o speculare ingenioasă.

Rezultatele ea nu sa nici o îndoială în ce priveşte transmiterea literală a vorbiră prin senine.

Iată rezultatul experienţei făcute la 12 ale |unei acesteia”. Urmează descrierea experienţei arătate mai sus.

Preţul unei maşini împreună cu aparatele de noapte se urcă la vreo 6000 de livre, adica aproape tot ataţ.a franci de aici urmează că cu 96.000 livre, se poate stabili o lm,e din Pans pană la hotarele din IVord. Scoţând preţul lentilelor pe care naţiunea nu mai are nevoie să le cumpere, toată cheltuiala se reduce la 58.400 livre. ^ Comisarii dumneavoastră sunt încredinţaţi că veţi grăbi să naţionalizaţi aceasta descoperire că nu * veţi nesocoti ocazia ... , , , importantă. , • r-. Ei i gândesc ~ „„ de -a încuraja ştnnţele folosi oare. De le veţi goni înspăimântate dela voi. fanatismul şi-ar malţa altarele şi robia ar acoperi pământul. Nimic nu lucreză mai puternic in folosul tiraniei decât neştiinţa”

|

39 „Iată proectul de decret pe care-1 propunem în numele Comisiunilor întrunite la Comitetul instrucţiune! publice : . .

Convenţia naţională acordă cetăţeanului Chappe titlul de inginertelegraf cu salariul unui locotenent de geniu. însărcinează comitetul de salvare publica de a cerceta care Republica are nevoie în împrejurările de laţa .

In şedinţa dela 25 UtUe^ ^venţiuneaj rSuî de*

sunt liniile de • a(

10 Icus pe zi lf fel cu acela al unu. locotentnt

^ "^uşi, cea dintâi linie ferică a an ma. târziu. Ea piguiec‘ adaugă, după meritul inventatorului, traţiei guvernului. Şi, Lotus ctg ş. sust;nut ; popuIarizat această guvernului Republicai n.vine “ de a fi avut telegraful Chappe,

iur^anLr“nue tXe' sâ uite pe cetăţeanul Romme care au ştiut să atragă luarea aminte asupra inventatoru ui.

s*.î£ pSfSş

a hotărât la 4 August 1793 “ » de a doua să meargă dela Paris la Lille Şl sa se termine la Far ^ stăpânirea Franţei. Ideea care a Landau oraş din Bavarta pe ^ inurmare militară. Armatele francondus la întemeerea aces ° miază-noa£te erau în retragere. Conde şi Vaceze, împinse de austriac, la pdnţul de Cofcourp înainta spre lenciennes erau în puterea duş • de 20.000 austriaci şi hanoParis în fruntea a 180.000 °am j; Luxemburg şi Namur erau ocupate de vrieni sub ordinele ducelui de ^ £ 1^ » s£ârşit 76.000 de oameni, prinţii! de Hohenlohe cu 30; * ; între Vos^i şi Lauterburg. Iar comandaţi de regele Pruse' ' „000 auatUaci trecuseră Alpii şi ameninţau

K^^S^'-oiţei, dup^ ce gonise pe reprezentanţii po­ porului. La rândul ei. Vandea luase armele contra Republice, Pentru a [ace fată, spune tot Louis Figmer, la ataţ.a duşmani din abia afară si la atâtea revolte dinăuntru Convenţiunea avea la mdemana râu 400.000 de oameni, toţi rău îmbrăcaţi, rău hrăniţi, rau disciplinaţi şi plătiţi. r ' Şi neîntrecutul scriitor şi luptător pentru răspândirea ştiinţei acela pe

tâ tewetts ?

cuvinte înaripate cele ce urmează. telegrafului lui Chappe, care da E vădit, ca o descoperire ca aceea a

40

putinţă şefilor de armată să se înţeleagă repede între ei şi care da oraşelo împresurate puterea de a trimite semnale şi depeşe pe deasupra fronturilo corpurilor împresurătoare, era un zâmbet pe care Providenţa îl trimet^; Franţei în mijlocul nădufului. Tocmai aceasta înţelesese Comitetul mântui tei publice. De aceea el a şi hotărît ca telegraful să fie aşezat în margine; oraşelor împresurate şi că liniile de aşezat să plece dela hotare, dela Lille Landau şi să ajungă la Paris.

El a pus telegraful sub di­ recţia ministerului de răz­ boiri, dar şi-a păstrat direc­ ţia supremă.

Fraţii Chappe au fost puşi în fruntea administraţiei telegrafului, având drept ajutoare pe cetăţeanul Garnier, pe cetăţeanul Delaunay inventatorul dicţionarului şi pe cetăţenii Brunet şi Barcon.

Republica nu era amenin• ţată numai de primejdii de tot felul din lăuntru şi din afară. Ea mai eră şi foarte săracă —- deaceea Comitetul mântuitei publice recomanda cea mai straşnică economie ]a construirea şi aşezarea maşinilor şi posturilor teleafice. In raportul său că9r Convenţiune, Lakanal tre propusese ca toate aparatele şi instalaţiile să se facă , numai cu material ce aparţiea statului. Această idee a fost pusă în practică. Lune- Fi9- 17*—Carnot anunţă Conuenţiunii vestea .primită prit t ca şi paturile, mesele, telegraful Chappe despre cucerirea oraşului Conde di mâinile • NAustriacilor. ceaunele şi tot materialul se putea potrivi au fost C coase din magaziile statului. Economiile au fost împinse atât de departe „ cât şi telegraful care a servit la experienţele lui Chappe înaintea comisa.j0r Convenţiunei a fost mutat pe liniile de construcţie. După devizul pre*entat de Chappe, Comitetul mântuirei publice a pus la dispoziţia ministeynlui de războiu, suma de 166.240 franci pentru construirea liniei dela LiHe la Paris. Trebue de spus că această sumă era dată în asignate, că acestea pierduseră până..atunci 40% din valoarea lor, aşa că suma de cheltuit era numai de ceJ mult 90.000 franci.

41

Cu Franţa în foc, cu sărăcia statului, cu lipsa matMialu'ui de ţot

; SSHSfflSSls fost cu neputinţă la alte neamuri afară de Franţa din • • i atâtor gostea de ţară făcea să se nască atâtea devotamente, a,a g inşi, aşa că această minune sporea pe celelalte minuni care au preacinstit

11

| Şl au mântuit Patria, , atunci să se ridice în mijlocul câmpiilor Erau doua lucruri de tăcut atunci, sa se naice ctandr j căsuţelor staţiunilor şi să se construiască la Paris aparatele tUegra _Cl d Chappe a luat pe seama lui construcţia mecanica şi a mfrf‘“LP/Yu £ost lui cu împlinirea părţei a două din program. Ce e mai m . întâlnite la Construirea liniilor dealungul câmpiilor. Aici totul era nou şi Drumul liniilor, depărtarea dintre posturi, alegetotul era de făcut din nou. rea locului pentru fiecare staţiune erau atâtea studii ce trebuiau făcute pentru

I

,nt“ pMce care luase cu dealungul liniei a trebuit să rechizioneze oameni şi caii proprietarilo ş , lua câte un anirănilor. Şi numai cu rugăminţi* ™ “ PdTnase lemnul, piatra, -

r

[ berăria înYocul aîesTentru căsuţele telegrafice, nu seţ găseau ^aatOTi.^ţI darii, tâmplarii, lăcătuşii plecau fiindcă nu erau plătiţi sa“ f“”“ca “a“ plătiţi cu assignate. Dar, nu era numai atât. Pe deasupra mat trebu au apa_ rate barăcile telegrafice şi instrumentele din ele con ra nem tătii locuitorilor dela tară. Aceiaş bănuiala se întâlnea şi in oraşe. La Ltlle de pildă, Abraham Chappe a trebuit să vorbească in mtrunir. “tereSul lămurească lumea că lucrările telegrafice erau făcute numai in interesu teritoriului ei. jj Republicei şi pentru apărarea 1 Numai cu preţul atâtor chinuri şi numai cu atâtea sforţări şi devotai ment, cele şaispreze staţiuni telegrafice dela IiHe la Parts au fost construite

!

Par”3! C afezaT dYasupra^alatului Lou'Z starşitul lui j „prairiaT, (a noua lună a anului republican, dela 20 mai la 18 iunie) când parizienii au văzut pe neaşteptate înălţandu-se pentru intaia oara pe domul dela Louvru, teleqraful lui Claude Chappe vopsit în colorile naţionale.

La sfârşitul lui august 1794, linia telegrafică Lilte-Pans era m stare o de funcţionare. Cea dintâi depeşă trimisă Convenţiunei a scris o pagina din cele mai strălucite în istoria Franţei: Oraşul Conde fusese luat tocmai atunci dela austriaci. In aceiaş zi, adică la 1 septemvrie 1794, la amiază, o depeşă pornea din turnul Sfânta Caterina din Lille, şi sburând din staţie în staţie ca pe aripele vântului, până la domul Lotwrului din Paris. Ea ajungea tocmai în timpul când Convenţiunea deschidea şedinţa.

Carnot se urcă la tribună şi ţinând în mână o foaie de hârtie spuse cu ' glasul lui răsunător : „Cetăţeni, iată ştirea sosită chiar acum din Ldle prin telegraful construit după autorizarea dată de dumneavoastră : ..Conde a fost redat Pepublicei: luarea a avut loc azi dimineaţă Ia ora 6 .

Un tunet de aplauze primi aceste cuvinte. Deputaţii se ridicară cu toţii,

k.

42

tribunele răsunau de bravo prelungit. Un entuziasm patriotic cuprinse inirpjj întregei adunări care scoase un strigăt răsunător în onoarea invenţiei cw nouă aşa de strălucit inagurată pentru onoarea şi mântuirea patriei. Câ*, s'a făcut linişte, deputatul Gossain a înlocuit pe Carnot la tribună : spuse el, ca numele Coride să fie schimbat în acel de Nord-Libve. La rând,* lui, Cambon ridicându-se spuse : propun ca decretul dumneavoastră să { expediat chiar acum la Li//e prin telegraf şi trimis la Nord-Libre prin curi^* Toate aceste propuneri fură primite. Şedinţa Convenţiunei mai ţinea încă când răspunsul la mesagiul ei a venit prin telegraf. Claude Chappe îl aduc^ la cunoştinţa prm următoarea scrisoare pe care preşedintele a citit-o mijlocul adunarei beata de bucurie : „Te anunţ cetăţean preşedinte că * fost transmise^ decretele Convenţiunei naţionale care anunţă schimbarea t*. melui Conde m cel de Nord-Libre cum şi acela care declară că armata Nord să nu înceteze a bine merita dela patrie. Am primit semnalele pCj telegraf. Am insarcmat pe impiegatul meu din Lille să trimeată acest dec* la Nord-Libre prm curier extraordinar".

Aşa s'a terminat ziua de 15 „fructidor" anul II stat de însemn^, pentru telegrafia aeriană.

i\i

Fig. 18. — Post de telegrafie aeriană.

Entuziasmul care cuprinse toate inimile din mijlocul Convenţiun spune Louis Figw.er, a fost simţit de ţara întreagă, iar Europa conjurată cc! tra Franţei a tremurat de vestea minunilor cărora le dase viaţă geniul şi J triotismul.

’ 0L>

____ _

___________ ___;_ _________ ___

VIII. : 1

TELEGRAFUL AERIAN SUB DIRECTORAT ŞI SUB IMPERIU 15 Decembrie 1932

,1 După ce a creat linia aeriană Paris-Lille. Comitetul mântuitei publice a decretat la 12 vendemiaire anul al III-lea facerea liniei care sa lege capitala c cu hotarele dela răsărit, adică cu Pans-Landau din Bavaria. Tot odata a 3 mai hotărît ca linia telegrafică Paris-Lille să fie prelungita de o parte pana P la Ostanda şi de alta până la Bruxelles.

Când Directoratul a luat frânele guvernului, spune Louis Figmer, tele•1 grafia se qăsea întrd stare tristă. Lipsa de bani paraliza orice avant.

C bepreciarea assignatelor ajunsese pana intr atat meat o suta de livre * în hârtie nu făceau nici două zeci de bani de ai noştri de_ alta data, m vreme ce preţul lucrurilor de consumat creştea intr o măsură groaznica. E locul să spunem şi noi că istoria se repeta, ca se mtampla azi ce sa ma. :â întâmplat că suferim şi noi ce-au suferit ş. alţii m alte vremuri Mandatele teritoriale au înlocuit atunci assignatele dar au fost apo, şi ele atinse repede de aceia, deoreciare — Un mandat de o suta de livre era plătit abea cu o CîZiZTcîaude Chappe a trebuit atunci, cu multă durere să între­ rupă lucrările. Secţia Strasburg-Landau a fost părăsită ş. atelierele desfiin­ ţate. Materialele s au stricat sau au fost furate. Funcţionar.., linie. Par sLille n’au fost plătiti şase luni. Liniile telegrafice erau sa d.spara m Franţa.

Poale pentru totdeauna, dacă un eveniment cu totul prielnic n ar f. imp.edecât peirea lor.

Louis Figuier face aici istoricul întâmplărilor de atunci. Nu trec peste ele cu toate că nu sunt amănunte ştiinţifice. Ele ne invaţa ca descoperiri e ştiinţifice au fost ajutate uneori mai mult in vremuri de restrişte decât m ceIe de belşug şi că războiul, care face să curgă atata sânge de om. a dat puţin a să crească pe pământul îngrăşat cu acest sânge florile gândire, omeneşti, ale Qeniului inventator şi binefăcător.

Congresul dela Rastadt se întrunise şi Directoratul voia să urmărească ceas cu ceas discuţiile de acolo.

In luna lui Brumar anul VI a poruncit ca linia dela Strasburg să fie terminată cât mai curând şi a dat pentru aceasta bani în numerar, deşi situaţia financiară nu se îmbunătăţise nici sub directorat. In anul al Vll-lea funcţionarii nu fuseseră plătiţi pe douăsprezece luni în urmă. încă odată, ca la noi şi aiurea, ca azi şi altă dată. Serviciul telegrafic era deci ameninţat cu dezorganizarea totală. Pentru a împiedeca acest rezultat dezastros, Direc­ toratul a Pus fa dispoziţia ministerului de interne suma de 210.250 de franci Pentru plăţile întârziate ale telegrafiei. Adresa directoratului arăta ce im­ portanţă mare avea pentru el telegrafia ca mijloc de a înlesni guvernarea lui.

Consulii, după directorat, n'au avut liniştea de a se ocupa de telegraf jg” Şi Bonaparte nu sa gândit la el decât mult mai târziu. El s'a ocupat numai cu organizarea acestui serviciu din punct de vedere administrativ.

. w

44

In anul al IX-lea, trei linii erau în funcţiune: aceea de nord, aceea delt răsărit, şi se construia cu multă greutate cea de sud care trecea prin Dijon ş Lyon. Claude Chappe privea cu durere cum se ruina administraţia înte­ meiată de el. Atunci i-a venit în minte un gând de mântuire.

Ascultă, cititorule. Telegrafia care, dela începutul ei, era pentru sta numai o povară costisitoare trebuia să trăiască prin ea însăşi. Chappe credei că negustorii oraşelor din Franţa puteau trage foloase mari din cunoaşterea la timp a preţurilor din Paris.

Deasemenea şi patima cea mai puternică a omenirei, lăcomia, putea f ajutată de telegraf. Claude Chappe a propus atunci să anunţe prin telegra: numerele câştigătoare la loterie. Această idee era cu atât mai fericită cu câl loteria făcea în provincie tot felul de încurcături; anume era voie să st cumpere bilete până la ultima oră când sosea cu poşta lista numerelor câşti­ gătoare, ceeace înseamnă mai multe zile după închiderea oficială a birouriloi din Paris. înşelătoria găsea astfel totdeauna mijlocul să răspândească ştir neadevărate despre numerele câştigătoare. Deaceea administraţia loteriei dic Paris a îmbrăţişat cu bucurie propunerea lui Chappe. Ea putea aâtfel împie­ deca la timp orice înşelăciune şi toate jocurile nepermise. Tot odată şi tele­ graful putea găsi mijloacele de trai pe care nu le putea da primul Consul Loteria vărsa în fiecare, an 100.000 de franci în casa telegrafului şi multă vreme lima Strasburg n a avut alt venit decât pe acela dela loterie. Axreastâ subvenţie a durat până la desfiinţarea loteriei sub domnia lui Ludovic Filip.

Sub Napoleon 1 hmaParis-Lyon a fost prelungită până la Turin şi a fost pusă în funcţie in 1805. Tot în acel an linia de nord a fost prelungită până la Anvers şi Flessmgue şi în 1810 până la Amsterdam. In urmă, linia din Italia a fost prelungită până la Milan şi Veneţia cu o bifurcare la Mantua.

Di" nefericire, Claude Chappe n'avea să vadă acesta din urmă desfă­ şurare a descopenrei lui dragi Era foarte întristat de puţinul sprijin pe care administraţia lui o primea dela împărat. La aceste supărări veneau să sc adauge şi durerile cumplite pe care i Ie da o boală veche de băşică. In cea mai mare disperare şi-a taiat gatul la 25 Ianuarie 1805. Moartea Iui a trecut dealtfel neluată în seamă.

Dar dacă guvernele sunt nerecunoscătoare, spune Louis Figuier. con­ ştiinţa publică ramane credincioasă la amintirea gloriilor naţionale. Când intri în cimitirul Pere Lachaise zăreşti într un colţ restras un monument foarte simplu, făcut dintr un fel de stâncă de grezie pe care e aşezat un telegraf de tuci. E mormântul lui Claude Chappe. Oamenii nu i-au ridicat un alt monument în amintirea lui. In simplicitatea lui, va aminti totuşi numele omului de ştiinţă muncitor şi modest a căruia viaţă na fost fără vreo influenţă asupra destinului contimporan.

Ignat şi Petre Chappe au urmat atunci pe fratele lor la administraţia liniilor telegrafice din Franţa.

45 In 1804 Abraham Chappe a fost însărcinat cu o operaţie grea, anume de a transmite semnale de foc care să fie văzute de pe un mal pe celălalt al Mânecei. Abraham Chappe a avut ideia să întrebuinţeze amestecul tunător de hidrogen şi oxigen şi să puie în flacăra lui o bucăţică de var, pentru a produce o lumină în stare să străbată ceaţa deasă. Cele dintâi experienţe au dat rezultate minunate. Mânuirea acestui amestec detunător era foarte pri­ mejdioasă, fiindcă nu se descoperise încă suflătorul special şi de siguranţă a lui Clarke.

Sub Imperiu, administraţia liniilor telegrafice a fost redusă la un per­ sonal foarte restrâns. Telegrafia servea sub Imperiu numai la trimiterea ordi­ nelor ministerului de interne către prefecţi şi de a transmite în fiecare săptă­ mână numerele câştigătoare la loterie. împăratul se slujea prea puţin de telegraf pen­ tru operaţiile lui militare. Şi dacă a mai ţinut pe Abra­ ham Chappe în statul său major, a făcut aceasta numai în vederea unei întâmplări neprevăzute. Şi, vai, acest caz neprevăzut a şi venit.

După retragerea din Rusia, când ruina îl ameninţa din toate părţile, sunase ceasul să ceară ajutor dela telegra­ fie. In Martie 1813 împăra­ tul porunci să se prelungea­ scă în grabă linia de Est pâ­ nă la Maienţa cu o ramură plecând din Metz. Acum Napoleon se plângea mereu că lucrurile merg prea încet şi-şi arăta nemulţumirea la orice întârziere. Se făcea to­ tul pentru a-1 mulţumi. Intr’adevăr a fost o minune construirea unei linii de 225 km. —• numai în două luni.

La 29 Mai 1813 s’au schim­ Fig. 19. — Post telegrafic apărat de staţionari în contra bat cele dintâi semnale între duşmanilor în vremea năvălireii din 1814 Maienţa şi Paris. Şi totuşi viaţa acestei linii a fost foarte scurtă. Armatele noastre, spune Louis Figuier, băteau în retragere, iar duşmanul care înainta pe’ urmele lor, distrugea în trecerea lui maşinile te­ legrafice.

Nu mai e nevoie de spus că distrugerea acestei linii, care a preced.it cu puţin căderea Imperiului, a dat o lovitură de moarte telegrafiei franceze.

46

Pentru o sută de zile Carnot a fost chemat atunci la ministerul d( Interne. In această scurtă trecere, Carnot a căutat să scape din peire sta­ ţiunile telegrafice. l ot atunci s’a reluat ideea de a se lega telegrafic Parisul cu posturile militare. Mai întâi s’a făcut linia Lyon-Toulon, care a început să funcţioneze la 14 Decemvrie 1821. In anul următor a venit rândul liniei Bordeaux cari trecea prin Orleans, Poitiers şi Angouleme şi care a fost terminată în Apriiie 1823. Altă linie nouă a fost făcută în 1828 dela Avignon la Perpignar prin Nimes şi Montpellier.

In cele ce urmează, Louis Figuier arată în cartea sa Les merveilles di la Science, tomul 2, pag. 48, încercările făcute cu alte sisteme de telegra dovedite toate mai puţin bune decât acela a lui Chappe. Trecem peste aceşti amănunte şi ne oprim mai mult asupra întâmplărilor din 1830.

Guvernul provizoriu de atunci spre a putea conduce singur toate miş­ cările politice, într’o vreme de criză, s’a grăbit să puie mâna pe telegraf De atunci, istoria se repetă şi la declaraţiile de război sau în vremuri turbur guvernele militarizează poşta, telegraful şi telefonul.

După cererea lui Berard, membru în guvernul provizoriu, deputatu Mavchal a fost numit comisar al guvernului pe lângă administraţia tele­ grafului. Fraţii Chappe domneau ca stăpâni la telegraful lor, pe carepriveau ca proprietatea lor, ca un drept legat de numele lor, ca o răsplat? pentru serviciile făcute de familia lor. Această autoritate despotică şi far» nici un control, spune tot Louis Figuier. pe care o exercitau asupra administra ţiei întregi şi care punea în mâna lor situaţia funcţionarilor de toate treptele era de nevoie pentru un serviciu a căruia regularitate ar fi fost compromis? prin nesupunerea sau necredinţa unui singur funcţionar. Fraţii Chappe cu no şteau singuri tainele dicţionarului, nu dădeau seamă de ele decât regelui ş numirea funcţionarilor atârna numai de ei.

Toate aceste deprinderi erau în spiritul timpului şi erau foarte potrivita pentru o instituţie care avea la temelia ei secretul cel mai straşnic. In schimb guvernul din 1830 nu se împăca de loc cu acest sistem. Deaceea a înfrân'rezistenţa administratorilor care domneau ca nişte suverani în domeniul telc grafiei. Fiindcă una din părţi trebuia să cedeze, fraţii Chappe şi-au dat de misia. Prin decretul regal din Octombrie 1830, Marchal a fost numit admi­ nistrator provizor al telegrafelor. „Ne grăbim să spunem, adaugă LbuiFiguier, că guvernul din Iulie sa dovedit rău inspirat în această afacere Numele inventatorilor telegrafului este o glorie a Franţei; descoperirea lo' trezise pisma şi admiraţia Europei; averea lor o cheltuiseră în lungi şi costi sitoare încercări; dăduseră administraţiei telegrafului patruzeci de ani dif viaţa lor şi câştigaseră astfel dreptul să moară la postul lor“.

Anul 1830 înseamnă un timp de oprire în istoria telegrafului.

IX. TELEGRAFUL AERIAN AFARA DIN FRANŢA ŞI IN RĂZBOIUL DIN CRIMEA. 15 Ianuarie 1933

Incheem istoricul telegrafului aerian împreună cu Louis Figuier, arun­ când o privire asupra telegrafiei aeriene în Suedia., Anglia, Italia, Spania şi Rusia.

Adoptarea telegrafului Chappe de către guvernul francez a stârnit în Europa un viu interes. Toate popoarele din afară se grăbiră să-l încerce şi să-l imiteze. Sistemul telegrafic francez a fost stabilit cu deplin succes în Italia şi Spania.

In ţările de miază-noapte negurele caracteristice pentru clima lor împiedică vederea semnalelor. Deaceea au fost întrebuinţate mai mult

mMr iiiil Fig. 20. — Telegraful aerian-întrebuinţat în Suedia

obloanele cu şipci, din a căror combinare se putea obţine un mare număr de semnale, chiar şi Chappe încercase acest sistem. In Anglia şi Suedia au fost construite astfel de telegrafe. Telegraful suedez e arătat în figura 20.

Cele dintâi încercări cu telegraful aerian au fost făcute în Suedia în anul 1794, între Stockholm şi Drottningholm. îndată după aceea guvernul englez a adoptat un telegraf la fel ca cel din figura 21, aşezat la Londra 1796.

Acesta n'ar fi putut sluji mai mult de douăzeci şi şase de zile pe an din cauza negurei. Deaceea şi telegraful electric, care apare în 1830, a luat în Anglia un avânt foarte mare. Descoperirea franceză s'a răspândit mai

48

încet în Germania. In Turcia s’au făcut încercări de introducerea telegraful care n’au reuşit deoarece nu s’au găsit în Constantinopol oameni în sta^, să lucreze cu aparatele aduse din Franţa. In Egipt, în schimb, telegraful . prins repede rădăcini prin stăruinţele lui Mehmet-Ali. Linia dela Cairo j Alexandria mai funcţiona încă pe vremea când Louis piguier scria ac^J istoric. O telegramă din Cairo ajungea la Alexandria în patruzeci de minuţ, trecând prin nouăsprezece staţiuni.

In Rusia, telegrafia a întâlnit la început piedici foarte mari. întinde^ nemărginită a acestei împărăţii era un obstacol continuu pentru trimiterii ordinelor scrise din capitala ei. Luni întregi trebuiau să treacă pentru primiră

.

m m

■

i

■ —........................................................................

.

.

■ ■

iiiiMMiimf

.-

~

w w w w w ii

■■ •

-■

-—

__ v; " '• Fig. 21. — Telegraful aerian întrebuinţat în Anglia.

Fig. 22. — Telegraful aerian întreg, în Rusia.

poruncitor şi trimiterea răspunsurilor. Din cauza depărtărei, popoarele dj Rusia erau caşi străine între ele. Aceste împrejurări trebuiau să dea teleg^ fulul aerian o însemnătate foarte mare. Deaceea împăratul Alexandru I ar§, cel mai mare interes faţă de telegraf. Totuşi, douăzeci de ani n’a făcut nin* com»sia însărcinată cu introducerea telegrafului în Rusia. Abia în 1831 ţj fost funcţionar în telegrafia franceză Chatau a propus ţarului Nicolae $

49

înzestreze Rusia cu telegraful aerian. Sistemul născocit de el era o simpli­ ficare a telegrafului Chappe în scopul de a micşora numărul semnalelor.

S au stabilit astfel două linii în Rusia, una dela Petersburg la Cronstadt cu opt posturi, alta dela Petersburg la Varşovia cu patruzeci şi opt de posturi şi care era cea mai lungă linie din Europa.

In Franţa sub Ludovic Filip telegraful aerian a luat un mare avânt.

In 1844 reţeaua telegrafică avea o întindere de 5000 km. cu 534 de staţii şi 29 de oraşe corespundeau deadreptul cu Parisul. Totuşi telegraful electric se apropia ameninţător şi împiedica o desvoltare mai mare a telegrafului aerian.

In schimb, telegraful aerian s’a putut întinde uşor în Algeria, care părea făcută anume pentru el prin limpezimea aerului. Reţeaua algeriană

Fig. 23. — Post telegrafic francez în Algeria

a fost construită între 1844 şi 1854, de către armata de geniu, de multe ori sub apărarea batalioanelor care trebuiau să lupte contra indigenilor. De aceea staţiile telegrafice erau adevărate blockhaus (fig. 23) cu turnuri şi cu metereze. In schimb fiindcă aerul era foarte limpede staţiunile erau mai rare, putând fi până la 12 kilometri depărtate între ele. In 1859 telegraful electric a înlocuit şi în Algeria pe cel aerian.

;■

înainte de a dispărea pentru totdeauna, spune Louis Figuier, telegraful aerian avea să arunce cea din urmă licărire, ca o candelă care mai pâlpâie înainte de a se stinge. Telegraful aerian avea să se ilustreze în faţa Sevastopolului.

EDISON

4

50 In vremea. în care se hotăra războiul de răsărit, ministrul de războiu din Franţa a cerut administraţiei telegrafice instalarea unui sistem de transmitere repede de semnale în scopuri militare. Telegraful electric se atla. atunci în luptă cu cel aerian. Deaceea directorul Vougy a făcut parte dreaptă şi a trimis şi material electric şi material aerian, iar personalul acestor două servicii eră pus sub ordinul unui inspector general. ^ *0 Iulie 1854, funcţionarii şi materialul ajunseră la Vama. îndată după aceea s’a stabilit linia aeriană dela Vama la Balcic compusă din şapte posturi şi care a funcţionat trei luni dela 15 August la 15 Noemvrie. Luarea Sevastopolului prezenta greutăţi la care nu se gândise nimeni. Era nevoie de ° impresurare mai îndelungată. Atunci s’a construit o linie telegrafică electrică dela Vama la Bucureşti spre a stabili astfel o legătură a armatei franceze cu Europa prin mijlocirea Turciei. Materialul de teleqrafie aeriană a fost îmbarcat pentru Crimea, având să fie de cea mai mare nevoie pentru operaţiile impresurării. La 29 Decembrie 1854, inspectorul Aubru însărcinat cu acest serviciu important ajunse la Kamiesch şi instală în grabă mai multe staţii de telegrafie aeriană. După un plan făcut dinainte, s’a legat astfel cartieru general cu punctele strategice mai însemnate. A fost nevoie atunci să se creeze o adevărată telegrafie ambulantă, la fel cu care n’a mai fost alta nici în Franţa, nici în Algeria. S’a văzut atunci în Crimea linii tele­ grafice desfăcute dintr’un loc şi refăcute în alt loc numai într’o săptămână, fără ca să se^ împiedece funcţionarea liniilor permanente. O schimbare însemnată a făcut Carrette cu această ocazie înlocuind aripele greoaie de lemn cu aripi de tablă, care erau mult mai uşoare. Un post putea fi astfel instalat într un sfert de ceas, desfăcut într'o clipă şi transportat numai pe doi catâri. Iuţeala transmisiunei era şi ea foarte mult mărită din cauza numărului mic de staţii. Ajungea un sfert de ceas pentru trimiterea unei telegrame dela cartierul general la diferitele corpuri de armată. Timp de patru luni staţia din turnul Malacoff a fost în bătaia tunurilor din forturile dela Sevastopol. In timpul împresurărei Sevastopolului funcţionarii rămaseră în baracele lor, schimbând mereu semnale în grindina de gloanţe.

Aşa se sfârşeşte povestea telegrafului aerian. Rolul glorios pe care el l-a juca*râzEoiul din Crimea e cea mai mare faptă a telegrafului aerianDin această clipă, adică din 1856, telegraful aerian dispare pentru totdeauna în lat3 rivalului său ^mut, telegraful electric. Sfârşit demn şi gloriosInauqnrat în vremea războaielor purtate de Republică, prin înştiinţarea luărei oraşului Coride dela austriaci, invenţia Iui Chappe îşi închee cariera b zidurile Sevastopolului. El moare, pentru a spune astfel, învăluit în acelaş steag tricolor care a fâlfâit glorios deasupra leagănului său.

Telegraful aerian e numai o amintire pentru generaţia de azi, spunea j ouis Figuier când scria aceste rânduri. In vremea noastră când totul trece g atât de repede, maşina veche, inventată în vremea Republicei, trezeşte irnai ° amintire pioasă, faţă de minunile pe care le săvârşeşte în fiecare “ telegraf^ electric.

I

X

telegraful electric 15 Februarie 1933 Wnfeala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Când am făcut 1 ■ Frlison în lecţia mea de la 5 Noembrie 1931. nu mă gandeam pomenirea lu, Edison ^ ^ articolul de faţă. Din ce în ce, ammtotn alunecat pe povârnişul trecutului şi am ajuns astfel la descrierea amănunţita a Povestirea unei descoperiri e plină de învăţături. Ea JN*u-mi p descoperire na eşit din mintea vreunui om, gata deodată ne arată că nici o din creerul lui Jupiter, cu zale şi scut şi coif, cum e aŞa cum a eşit Miner ^ Zeci şi sute de încercări au tot făcut oamenii descrisă in ° 9. multe ori necunoscuţi, până s’a putut folosi aleşi, inventa 0™ntia Jor £şa a fost ş[ Cu telegraful, pentru a lua numai o ornenirea de m J ^ descoperiri, cu care se mândreşte şi se va mândri pilda din zecile ae ^ ”***?Z£%Z*** de cele dintâi încercări făcute în vechime pentru ^ înţelegere prin focuri aprinse pe locuri înalte cum sunt triodte semne Columna lui Traian. Farurile puternice de azi, cârmuesc vaelen de pe lor de milioane de ori mai puternică decât focurile aprinse orele cu lumina po^A i . d^ CClpovestea telegrafului aerian e plină de învăţături. încercări peste înfacă Chappe, suferinţi peste suferinţi a trebuit să în„rcâri a trebuit să orice margine a trebuit să aibă, până ce a fost trimisă răbdare peste d^ie'entiunei cu telegraful lui ştirea luărei dela duşmani a oraşului Conde. coflVe[ogreş uimitor însemna acest telegraf, faţă de tot ce se făcuse înainte.

On. ^-ârie înseamnă el azi faţă de telegraful fără sârmă. Aceasta e şi soarta O ,lgnflor, să fie întrecuţi de urmaşi, care-şi pomenesc de multe ori bunicii pentru naivitatea lor.

C*

]ncep azi povestea telegrafului electric. Puţini se gândesc la începului aproape copilăreşti. Puţini îşi dau seamă cât a avut să lupte până - oamenii încredere în el. Puţini îşi dau seama de suferinţele pe care gâ 31 .. ie îndure un Samuel Morse acela care a împânzit pământul ele de telegraf, prin care trec curenţii electrici care duc alfabetul a tr^JU; flTrse şi cu el telegramele de tot felul.

.

t

52 Iuţeala mare a electricităţei a trebuit să îndemne pe oameni la trimi­ terea de semne pentru înţelegerea lor din depărtare. Urmăreşte cititorule cu. luare aminte cele ce urmează şi nu-ţi va părea rău. Nu te grăbi să râzi de încercările copilăreşti despre care va fi vorba. Copilul pe care îl bătea mama sa cu mustrarea că la trei ani trebue să se ceară afară şi să nu-i murdărească odaia, a ajuns pe urmă Napoleon I. // Mă ţin şi mai departe de cele scrise //&■) :■€> în minunata sa carte Les merveilles de la Science de Louis Figuier, cel care a e-f i fost un hţptător neobosit pentru răspân­ direa ştiinţei prin cele o sută de cărţi UCO\ tipărite de el.. ţ ' \\ ,A vSh înainte chiar de descoperirea fenome. nelor electrice propriu zise, s’a căutat să se întrebuineze magneţii pentru în­ ţelegerea între locuri îndepărtate. E greu de ştiut azi dacă cele dintâi descrieri au fost făcute serios sau numai în glumă.

In cartea sa. Recreaţii Academice, ţipă- ‘ ’9' 2’’ ~ Cadranul fermecat al preotului 1617, Flaminius Strada, iezuit din Leurechon.

Roma şi în versuri latine în care imită pe V

-A.^

\V«4

P

m

o.

Co

ATINS-

/Lucre^’ns arată cum se pot înţelege doi inşi la depărtări mari cu ajutorul a doi magneţi. ^asta e de ajuns, spune el_ pentru djne vrea s-_, crcadâ

'

să magtietiz , e °;el cu acelaş magnet şi să aşezi pe fiecare în cele doua locuri îndepărtate in mijlocul unui cerc pe marginea căruia sunt scrise Bterde alfabetulm ş. cifrele. Dacă unul din ei pune o varga de fer în dreptul unei litere magfietul se îndreaptă întracolo. Tot aşa şi magnetul îndepărtat * a s;pre aceiaş literă. Ce bine ar fi fost să se fi în­ tâmplat aşa. N “ «at ţ fort nevoie nici de poştă, nici director şi nici tele­ gramele nu _s a• m tatac. D,n nefericire, doi magneţi frecat, cu aceiaş ■ jiră n au intre ei nici o simpatie. Dacă ie*„n„l j n ' r ■ p‘f ... na vrut să râdă cumva de fizician.’; d dm ^°ma SPUne' Ftgnier, p , n 1 °ln vremea lui, el a avut totuşi o ^ee fericita. Peşte vreo doua sute de ani, avea.şâ trăiască aevea telegraful y/heatstone cu ace magnetice şi curenţi electrici

lui

Rând pe rând. preotul Leurechon în cartea sa Recreaţii matematice din 1626. Souchu de Tournefort cartea sa Magnetul fermecat şi Guzot in P rcitii noi fizice şi matematice staruesc tot mai mult asupra unui apa­ ReC telegrafic cu magneţi. rat Ceeace lipsea aparatelor lui Strada şi ale imitatorilor lui, era eleczeitatea, care să lege la depărtări mari cele două cercuri cu litere. ,r,C1 Cel dinţa, aparat, in care e întrebuinţată electricitatea la transmite-

/

_

53

rea flândirei, a fost descris în 1753 în revista Scot’s Magazine. Autorul, al cărui nume hali învwf C3re Se ascunc*e su^ ferele M., pare să fi fost Charles Marsh’ aţa^ sco^an bine cunoscut, prin ideea lui „de a sili fulgerul să vor-,Sa scrie Pe pereţi . Acest aparat na fost însă niciodată construit. executat în condiţiuni practice un aparat telegrafic înte-

pig. 25. — Cel dintâi telegraf electric. Aparatul lud Gei °rges Lesage, construit la Geneva în 1774.

iat pe electricitatea statică e învăţatul din Geneva

j

24 Electricitate.

Stan!â rea conducătoare Fiecare sârmă se sfârşea la un capăt cu , . , cUt dintre bobită de măduvă de soc atârnată cu un ffcde" mătaT Penând ! legătură o maşina electrica sau un baţ electrizat cu una din aceste sârme ‘"hita de soc corespunzătoare era respinsă. Această mişCare arată litera alfabet care trebuia transmisă. Lesage era în corespondentă cu mulţi în.

15 din Europa şi mai ales cu d Alembert. Acesta la sfătuit pe ;nventaeâţad tor să se adreseze lui Frederic cel Mare, care ar fi putut să.] facâ bogat. nefericire pentru el. regele Prusiei era încurcat în războiul de şapte ani.

Din Lesage a părăsit atunci planul lui.

de

■

54

In 1787, fizicianul Lomond din Paris a construit o maşină sprijinităk pe atragerea şi respingerea corpurilor electrizate. Arthur Young, în cartea sa Călătorie în Franţa, o descrie pe ziua de 16 Octombrie 1787 când a vizitat pe Lavoisier. „Doamna Lavoisier persoană plină de însufleţire, der distincţie şi de cunoştinţi ne pre­ gătise un dejun englez cu ceai şi cafea, dar farmecul ei cel mare era conversaţia. Seara am vi­ zitat pe Lomond, un tânăr mecânician foarte ingenios care adusese o îmbunătăţire războiului de ţesut bumbac. El mai făcuse şi o descoperire însemnată în electricitate. Pe o foaie de hârtie scria două sau trei cuvin­ te O ducea într’o cameră unde învârtea o maşină închisă într'o cutie cilindrică, pe care era =g un electrometru cu o bobită de .5 măduvă de soc. O sârmă o legă '■ de altă cutie, care avea deasemenea un electrometru, aşezată ..........................

Sr^emnrii^bobiţfrre ^ ^VIMRPRf scria cuvintele arătate.

Deoarece lungimea sârmei n’a-

^ ţr •*

Fig. 26. — Georges-Louis Lesage (din Geneva).

vea nici-o influenţă asupra fenomenului, s'a:' fi putut comunica astfel la orice depărtare, de pildă din„âuntru în afara unu, oraş împresurat, sau de o mie de ori mai nevinovat, s'ar putea înţelege astfel doi îndrăgostiţi".

In Germania, Reiser propuse în 1794 să se lumineze la depărtare prin descărcări electrice literele din alfabet tăiate dinainte pe geamuri acoperite cu foiţe de cositor. Scânteia electrică trebuia să fie trimisă prin două­ zeci şi pafru de sar“a corespunzătoare la cele douăzeci şi patru de litere, Cu un cuvânt aparatul lui Heiser era tabloul magic al lui Franklin cunoscut din cu rsurile de fizică, la fel cu tuburile scânteitoare.

In spania, Bettancour, inginer de mare merit al cărui nume e întâlnit ;n istoricul maşinei cu aburi, pe care a perfecţionat-o. şi în aceIa al te, a. fului aerian, a mcercat, ,nca_ dm 1787, sa întrebuinţeze electricitatea la tri­ mitere de semnale. El descarcă butelii de Leyda prin sârme care mergeau j-la Madrid la Aranjuez. Un alt telegraf electric a fost stabilit în Madrid ° 1706 de Salva. Acesta era un medic catalan cunoscut pentru curajul şi 1 fitornicin cu care lupta pentru răspândirea vaccinărei în Spania. El a lupft toafa viaţa în contra neştiinţei poporului şi a încăpăţânărei călugărilor. n*r un aparat cu bobiţe de măduva de soc nu putea fi Un telegraf practic.

U ' Dealtfel- niciun aparat cu electricitate statică nu putea fi practic In

55 adevăr. electricitatea statică se răspândeşte pe suprafaţa corpurilor depe care fuge cu cea mai mare înlesnire. De aceea a şi izbutit Claade Chappe cu telegraful lui aerian. La rândul lui şi telegraful lui Chappe a trebuit să cuspcră odată cu descoperirea curentului electric de către Volta.

Descoperirea pilei electrice de către Volta în 1800. a schimbat cu totul problema telegrafului electric. Electricitatea produsă de acest aparat nu se adună numai pe suprafaţa corpurilor şi nare neajunsul să pără­ sească un conductor. Curentul electric poate sa curgă prin sârme oricât de lungi fără pierdere pe drum. Deaceea descoperirea pilei electrice a dat un avânt neaşteptat cercetărilor privitoare la telegraful electric. Multe din în­ cercările făcute au fost chiar folositoare. După un document găsit abia În 1859 În Arhivele Imperiale din Paris, urmează că un telegraf electric a fost născocit încă din 1802. Pe la 1790 trăia în Poftfers un giuvaergiu, Jean Alexandre despre care lumea spunea ca era hui natural al lui Jean Jaques Rousseau. El trecea acolo drept un om.foarte învăţat. In vremea revoluţiei s'a dus la Paris unde, neputand trai din meseria lui de argintar, s'a făcut 'cântăreţ la strana din Saint-Sulpice, deoarece avea un glas minu­ nat In urmă, aruncându-se în politică, a fost numit preşedinte al secţiunei din Luxemburg şi puţin după aceea reprezentant în Convenţiunea naţională.

Foarte modest din fire, n'a primit această onoare mulţumindu-se nu­ mai să. fie trimis la Poitiers drept comisar general de războiu.

De acolo, a trecut la Lyon la divizia militară unde a organizat o armată de 80 000 de oameni. Sub Consulat a fost pus în retragere şi s a întors la Poitiers Acolo a născocit şi a construit un aparat telegrafic care după des­ crierea găsită pare să fi fost un aparat cu cadran. Toţi cetăţenii din Poitiers vorbeau cu entusiasm despre acest telegraf şi sfătuiau pe inventator să-l cerinţe guvernului din Paris. In 1802 el a cerut dela ministrul Chaptal aju­ toare ca să meargă la Paris spre a-şi prezenta invenţia primului Consul.

Ca om de ştiinţă, care-şi datora situaţia înaltă lucrărilor sale de chiniie, Chaptal ar fi trebuit să ajute pe inventator! El a răspuns în schimb că ,rea Să vadă aparatul înainte de a da vreun ajutor. Şi tocmai aceasta nu voia Alexandre care scrisese că arată aparatul numai primului Consul Neutând ajunge la Dumnezeu, Alexandre s'a adresat prefectului din Vienn'e gpre a cere ceeace nu-i dăduse ministrul de interne. In afară de nume fiindcă -I chema Cochon, prefectul din Vienne era un om foarte inteligent si nr ten al progresului. După întâlnirea cu Alexandre, a rămas uimit de densele" ea mare între imaginaţia vie a inventatorului şi modestia lui. A primit p " să fie de faţă la experienţele făcute de inventator. La 13 hrMm- ,u" "ul X-les s'a dus la locuinţa lui Alexandre întovărăşit de inginerul şef "*1 rtepartamentu ulf -,aPeyre' Ş* iată ce au văzut. Două cutii la fel j, “‘teu jumătate înălţime şi treizeci centimetri lărgime erau aşezate una ;„.Un cameră de jos a locuinţei şi alta la rândul întâi (fig. 27). Fiecare cutie avea câte un cadran cu douăzeci şi patru de litere şi câte un ac mobil care se out opri în dreptul fiecărei litere. Aducând acul în dreptul literilor se forma eU

56 un cuvânt. Jean Alexandre s a aşezat în faţa cutiei din camera de jos. Pre­ fectul l-a dat o hârtie cu vorbe şi cu fraze. Manevrând cadranul din camera de jos sau reprodus' cuvintele şi frazele de aparatul aşezat în camera dela catul întâi. Prefectul a rămas fermecat de rezultatul acesta. In raportul pe care l-a adresat minis­ trului Chaptal, prefectul a spus că invenţia lui Jean Alexandre e o lucrare de geniu şi cerea ca inventa­ torul să fie trimis la Paris pe cheltuiala statului spre a repeta experienţele în faţa primului Consul. Ai crede-că visezi cetind răs­ punsul lui Chaptal la scri­ soarea prefectului din Vienne, spune Louis Figuier. Acest om de ştiinţă distins, acest fizician, acest chimist care ar fi trebuit să dea un sprijin părin­ tesc ştiinţelor şi propăşirei lor a refuzat cu răceală pe inventator care-i cerea numai atât, să arate apa­ ratul său primului Consul.

El răspunse că această descoperire nu e nouă şi că nu-i decât mijlocul foarte vechiu şi foarte cu­ noscut de a transmite şi de a scrie prin semne şi figuri.

Fig. 27. — Experienţa făcută de Jean Alexandre El mai declară că telecu telegraful său electric în fafa prefectului de Vienne. legraful aerian e superior acestui aparat şi prin urmare refuză să cheme pe inventator la Paris. Acest refuz de neînţeles n’a descurajat pe inventator. Era prea sărac spre a se duce la Paris, dar s’a putut duce la Tours spre a repeta în faţa persoanelor însemnate din acest' oraş experienţele pe care le făcuse la Poitiers. Primarul şi ajutoarele lui aU fost de faţă la experienţele făcute de Alexandre. Generalul Pommereul prefect de departament, a dat această frază ,,geniul nu cunoaşte margini” P a fost reptată la perfecţie de al doilea aparat. Aceste experienţe publice care produceau pretutindeni cea mai bună impresie şi răspândeau renumele in­ ventatorului.

___

|

57 Povestea încercărilor făcute de Jean Alexandre de a arăta telegraful său primului Consul şi a celorlalte sforţări spre a-I construi e tot mai tristă.

Astronomul Delambre, însărcinat de primul Consul cu facerea unui referat, a făcut următoarea descriere din spusele unui asociat a lui Alexandre. Acest teleqraf e făcut din două cutii la fel, fiecare cu un cadran pe marginea căruia sunt scrise literile alfabetului. Cu ajutorul unei manivele se mişcă acul dela cadranul întâi în dreptul literelor ce sunt de transmis. In ace,aş clipă, acul din a doua cutie repetă în aceiaş ordine toate mişcările celui dintâi.

Două persoane din două camere separate îşi pot astfel scrie şi se pot înţeleqe fără să se vadă şi fără să fie văzute. E de dorit ca primul Consul să con­ simtă a-1 asculta să primească bine pe inventator şi sa-1 răsplătească aşa cum se cuvine. Şi totuşi primul consul n'a acordat inventatorului cele zece minute cerute de Delambre.

Sărmanul jean Alexandre şi asociatul său au pierdut astfel cea din urmă nădejde. Totuşi, fiindcă boala din născare leac nu are, Alexandre nu «’a lăsat de invenţii. In 1806 a propus consiliului municipal din Bordeaux o maşină pentru filtrarea apei din Garona. Tot sărăcia l-a oprit pe loc şi de data aceasta In 1831 jean Alexandre a adresat regelui Ludovic Filip des­ crierea unui balon cu cârmă, bine înţeles fără nici o urmare bună. In 1832, jean Alexandre moare la Angouleme lăsând o văduvă care a murit în cea mai mare sărăcie în 1853.

Si acum iubite cetitor, să stăm puţin de vorbă, numai noi doi. Vrei spui ce are atace toată poliloghia de mai sus cu pomenirea lui Edison ra-Ghicesc gândul şi îţi răspund. Are mult a face. întâi şi întâi ia bine seama Jf 3 - povestea de mai sus arată cât de mare dreptate a avut Edison când a T° că o descoperire cere un procent inspiraţie şi nouăzecişinouă transpiraSPU= m3j înţelegi apoi că descoperirile făcute într'o vreme stau în cea mai ţie'-nsâ legătură cu toate cunoştinţele din acea vreme. Până a nu fi descoperit sfra, curentul electric, toate încercările făcute întrebuinţau electricitatea sta\°: îndată ce a fost cunoscută pila lui Volta au apărut aparate cu curent f’ţţ'tric. După ce Oersted şi Ampere pun bazele electromagnetului încercările oucă Pe acest drum nou' tot a?a' rând Pe rând, toate invenţiile până a py mers din aproape în aproape până la minunea minunilor radio-telefonia ' 2>l Şi mai e o învăţătură pe care trebue s'o ţii minte. Nici în cele m ^ cele ce voi ma, seri nu vei găsi un singur profesor universitar'Tn „ici » academician, un singur specialist adevărat, care să fi făcut ’ vreo însinfl°r care măcar prin care să fi ajuns la telegraful electric. E parcă făcut că ‘tentatorii să fie tocmai oameni cu totul străini de ştiinţa pe care o fac să ‘"einteze prin visările lor uneori copilăreşti. Sute si mii sunt inventatorii are n'au avut nimic a face cu ştiinţa teoretică. E destul să pomen» c pamuel Morse care a fost pictor şi sculptor şi care a făcut telegraful T pe Graham Bell care a descoperit telefonul tocmai fiindcă n'avea hah d;'electricitate, în vreme ce unul din cei mai mari electrician! ai timpuV

P?-

58 genialul Lord. Kelvin spunea că e o nebunie a încerca să trimiţi vorba sârmă. Şi tot aşa, Edison a învăţat numai şase luni carte la şcoală.

jd *

Nu vreau să spun totuşi că oamenii de ştiinţă n’au meritul lor. Mă bate Dumnezeu de aşi spune aşa ceva. Mi se pare totuşi, că unii oameni de ştiinţă au fost mai mult inventatori prin originalitatea lor. Pe marele Pasteur îl sfătuia mereu marele chimist Dumas să nu mai umble după lighioanele microscopice, fiindcă-şi pierde vremea şi să facă mai bine ceva mai serios Când a studiat boala viermilor de mătase, Pasteur n’avea nici o idee despre aceştia.

E plină de învăţământ următoarea întâmplare. Sta de vorbă Pasteur cu entomologistul Fabre în casa acestuia. Stau amândoi pe marginea patului în mijlocul căruia era o grămadă de gogoşi de viermi de mătase Luând una din ele, scuturând-o lângă ureche şi auzind un sunet, foarte mirat Pasteur a întrebat atunci pe Fabre de este ceva înăuntru gogoaşei. Fireşte că este răspunse Fabre. Este crisalida. Nu ştii aceasta ? Nu ştiu răspunse Pasteur Atunci cum vrei să studiezi boala viermilor de mătase, de nu ştii nici atâta" îl întrebă Fabre. Tocmai de aceea. N'aim nici o idee despre viermele de mătase şi prin urmare n'am nici o idee care să mă înşele în judecata mea.

După doi ani, Pasteur a găsit boala viermilor, care îi ucidea cu miile Numai cu microscopul Pasteur a găsit pe unele seminţe nişte puncte negre Tocmai aceste seminţe dădeau viermi bolnavi. Indepărtându-le dintre cele bune, boala a dispărut. Pasteur a asigurat astfel creşterii gândacilor de mătase o mare înflorire, iar poporul francez i-a ridicat lui o statue frumoasă Tocmai din contra s a întâmplat cu marele chimist Liebig El preparase fără să ştie corpul-simplu brom. A crezut însă că are aface cit o combinaţie de clor şi n a luat in seama corpul preprat de el. Era dat lui Ballard farm^ Cist tânăr din Montpellier să arate că .bromul e un corp sifplu lunc” a' făcut LieUg gluma rautac.oasa care e pomenită mai Ia toate lecţiile de chimie. Liebig a spus ca : Nu Ballard a descoperit bromul ci bromul l-a descoperit pe Ballard.

'Vreau să 'arăt prin aceste două întâmplări de ro ^ învăţaţi fac mai multe invenţii decât oamenii învăţaţi. Specialist" ^ ^^ cunoaşte tot felul de amănunte, care prin raţionamente logice pâ-r a dovedi că invenţia căutată nu poate fi făcută. Şi, nenumărate sunt cazurile 3 dus Ia descoperiri la care omul de ştiinţă specialist nici nu^ razele X au fost descoperite din întâmplare de Roentgenifndcă^niciun fizician nar fi căutat în serios_ raze care să treacă pr£ ^dlă ş“ corpuri opace. Tot aşa. cel dmtat aeroplan care a sburat cu adevărat nu a fost al unui inginer diplomat, fiindcă mecanica pare să dovedească cu toate integralele ei că nu se poate sbura cu un corp mai greu decât aerul Şi câte, §1 cate aJte cazuri ia fel nu întâlnim în istoria invenţiunilor

_

x

XI. SPRE TELEGRAFUL LUI MORSE 15 Martie 1933 Aşa dar Jean Aleax'andte, ar Ii încercat cel dintâi să întrebuinţeze curentul electric încă din 1802 la telegrafia electrică Trebuia să treaca mea rece ani până în 1811. până să se descopere mijlocul prin care curentul electric să se arate la depărtări mari prrntr un semn uşor de văzut. Printre fenomele produse de curentul electric acela care a atras dela început atenţia inventatorilor a fost descompunerea apei. Pe descompunerea apei prin.elec­ tricitate se sprijinea telegraful electric anunţat, m 1811, de fizicianul boemmerring Academiei din Munchen. Acest telegraf care a uimit lumea pe vremeab aceea, pe care lam văzut şi eu la muzeul poştelor şi telegrafelor dm Berlin acum patru zeci de ani, prin care nu s'a trimis însă nici o telegramă dintr un oraş în altul, ci numai dmtr’o cameră de laborator în alta, era foarte ingenios dar foarte nepractic. La una din staţii era izvorul de electricitate, coloana 'lui Volta, care era descoperită, numai de unsprezece ani şi care prim urmare nu putea da un curent mai tare şi de o durată mai mare. Aceasta lui Volta era legată cu treizeci şi cinci de perechi de sârme câte doua pilă . , Aceste sârme erau fiecare izolate pentru dusul şi întorsul curentului electric. _ cu mătase şi toate legate într un mănunchi, un fel de cablu de azi. In felul acesta curentul electric trecea numai printr o pereche de sârme şi nu se oierdea pe drum. Fiecare pereche de sârme era legată la cealaltă staţie cu Pâte un fel de voltametru, adică un borcănaş de sticlă umplut cu apă şl în care erau cufundate câte două sârmuliţe sau foiţe de aur adică doi electrozi.

Dintre aceste voltametre douăzeci şi cinci corespundeau la cele douăzeci şi ■ jc utere ale alfabetului nemţesc, iar zece la cele zece cifre ale număC" toarei Când la staţia de trimitere se da drumul curentului, electric să acă printr’una din perechile de sârme, la staţia de primire, curentul electric *5 compunea apa în borcănaşu) respectiv şi băşicile de oxigen şi hidrogen astfel litera care fusese trimisă. — Soemmerring, care căuta ca orice ^ventator, să arate părţile bume ale telegrafului său, spunea că acest telegraf **oatc lucra şi noaptea ca şi ziua şi că negurile nud puteau opri ca pe tePgful lui Chappe. Şi mai spunea că telegraful electric lucrează nespus de epede faţă cu cel aerian, trimiterea unui semn făcându-se într'o clipă. Şi f „ deasupra telegraful electric mai are părţile bune că nimeni nu vede semPe\e trimise, că nu cere construirea staţiunilor mijlocii, că poate fi aşezat si Sfârşit în locurile voite şi că nare nevoie de vocabularul secret şi încurcat 51 telegrafului aerian. Pe atunci nu se cunoştea încă iuţeala electricitătei.

Coetnmetring putea totuşi să spue adevărul că între trimiterea curentului electric şi descompunerea apei nu trece mai mult de o clipă. Ceeace însemna după el că între două staţii oricât de depărtate nu mai era nevoie de alte staţii între ele. Meritul cel mare al fizicianului din Munchen a fost acela de a fi înţeles din capul locului viitorul strălucit al telegrafului electric. Gu

'

60

drept cuvânt spune Louis Figuier, de care mă ţin mereu, descompunerea apei nu era un fenomen pe care să se sprijine un telegraf practic. Era nevoie de un efect mecanic cu o intensitate mai mare pentru a ajunge la un telegraf electric practic. Ştiinţa însă mai avea nevoie de răgaz până să dea inventa­ torilor fenomenul căutat. Acest pas, unul singur dar mare care a schimbat cu totul faţa lumei şi a civilizaţiei, a fost făcut prin descoperirea electro­ magnetismului. '

i

La temelia pe care se reazămă tramvaiul şi luminatul electric telegraful şi telefonul cu sârmă şi fără sârmă stă experienţa nespus de simplă, dar plină de înţeles, făcută de Oecsted in 1820. un an înainte de mişcarea a Tudor Vladimirescu cel mare.

Acest fizician, vestit între cei mai vestiţi, a arătat cel dintâi că un curent electric poate să mişte un magnet când trece prin apropierea acestuia şi-l mişcă fără să-l atingă.

Putinţa de a întrebuinţa acest fe­ nomen la telegraful electric a fost prinsă numaidecât de inventatori.

Mai trebuia totuşi de făcut un pas ,acela de a spori acţiunea unui curent oricât de slab asupra unui magnet. Acest pas a fost făcut de Schweigger prin descoperirea mul­ tiplicatorului care a dus la galva- nometru.

(Fi. 28).

In 1833. baronul Schilling, amaFig 28 — Galvanometru. tor de seamă pentru ştiinţe/ a fă1 t , . ,cut Ia Sf- Petersburg mai multe încercări cu următorul aparat. La staţia de primire erau cinci galvanometre şi la staţia de trimitere era un aparat cu clape legate cu sârme izolate cu fiecare galvanometru în parte. Acele magnetice puteau face astfel zece mişcări, corespunzătoare la cele zece cifre. Cu un dicţionar special se puteau .astfel trimite toate semnele de care are nevoie un telegraf practic. Schilling a făcut cu acest aparat mai multe experienţe înaintea ţarului Rusiei. Din nefericire, moartea neaşteptată a lui Schilling a.întrerupt încercările făcute pe acest drum.

La Goettingen fiziciami vestiţi între cei mai vestiţi, Gaus şi Weber, au construit un alt aparat pe principiul de mai sus.

In 1837, Alcxander din Edinburg a construit un telegraf electric făcut din 30 de ace magnetice în jurul carora erau înfăşurate treizeci de sârme de aramă, care erau legate la staţia de trimitere cu treizeci de clape. Cu­ rentul electric trecea numai prin sârma legată de clapa apăsată, mişca acul magnetic corespunzător, iar acesta desveîea litera care fusese trimisă. In

\

61

modul acesta se puteau trimite toate literele care compuneau cuvintele unei telegrame.

Tot cam pe atunci, adică pela 1837, Wheatstone a născocit un telegraf întemeiat pe principiul celor trei aparate pomenite mai sus, toate sprijinite pe experienţa lui Oersted şi Ampere.

Telegraful Wheatstone se compunea din cinci galvanometre, aşezate in dosul unui cadru în formă de romb, pe care erau scrise în diagonal literile alfabetului. Pentru trimiterea unei litere se trecea curentul prin două galvanometre deodată aşa încât acele magnetice să se îndrepte amândouă

Fig. 29. — Steinheil

literă. La rândul lui curentul electric era trimis, printr’un fel de mare acea SP^iator Morse. d’P r.e 1 dintâi telegraf electric, cu adevărat practic, a fost făcut de Steinheil 29) în Munchen. Pentru întâia oară acesta a putut stabili o legătură te( rafică in«e laboratorul lui şi o mahala din Miinchen la o depărtare de o >*> Cea dintâi experienţă a fost făcută în Iulie 1837, dată memorabdă în P^ria telegrafului electric. ,S Acest telegraf, fig. 30 şi 31, era făcut dintr'un galvanometru A A, a cărllia multiplicator B, B învăluia două ace magnetice C, C, terminate la capetele

62 lor cu un fel de peniţe umplute cu cerneală p, p. In dreptul acestor pen_j t trecea o fâşie de hârtie mişcată uniform cu un mecanism de ceasornicari, la fel cu bandele de hârtie prea bine cunoscute. Când trecea curentul tric prin multiplicator, peniţa se apropia de hârtie şi făcea un punct negj,. pe ea. Când se schimba direcţia curentului, al doilea ac magnetic se miş^ înspre hârtie şi peniţa lui făcea alt punct negru. Spre deosebire de toate

3

,

D

:

E

Ei

'* IE

00 D

Fig. 30 şi 31. — Telegraful magnetic al lui. Steinheil.

cercările făcute înainte de el, Steinheil a introdus o simplificare menită să ducă telegraful electric la perfecţie şi răspândirea lui în timpul cel mai scurt.

Tn loc de şasezeci, ori de treizeci sau douăzeci de sârme, Steinheil între­ buinţează numai o pereche de sârme, pentru ca repede de tot să întrebuinţeze ° „ai o sârmă înlocuind pe a doua cu pământul. Această înlocuire a unei' c prin pământ, făcută de Steinheil in 1838, a fost şi rămâne glori a neritoare legată de numele lui. Opreşte-te cititorule asupra acestei uriaşe 0periri. Gândeşte-te că in loc de şasezeci de sârme e de ajuns numai de singură Pentru trimeterea unei telegrame şi dă-ţi seama cât de mare UJ1? st cu adevărat această simplă schimbare în ideile înaintaşilor lui Stein3 •/ Inchipueşte-ţi că dneva ar reduce azi datoriile noastre dela 60 mili’ de la un miliard' Cu adevărat, piatra mică răstoarnă carul mare cu deo-

63

e

x

sebire numai că această idee simplă n’a răsturnat carul ci l’a îndrumat pe drumul pe care şi azi telegraful electric merge glorios de o sută de ani într'una.

In experienţa lui din 1838, Steinheil s’a servit de o sârmă lungă de două poşte legată la un capăt cu o tablă de metal pusă în pământ umed, iar capătul celălalt al ei le­ gat cu unul' din polii unui element galvanic, în timp ce al doilea pol era legat la fel cu o tablă meta­ lică înfundată şi ea în pământ umed.

Era greu de ştiut bine cum pă­ mântul poate înlocui cea de a doua sârmă, fiindcă e rău conducător de electricitate.

Practica a mers şi aici înaintea teoriei, fapta înaintea explicărei. Şi azi în vremea minunei care este radio mărim nespus de mult pu­ terea şi limpezirea sunetelor auzite tocmai printro legătură foarte bu­ nă cu pământul.

Cu toate îmbunătăţirea adusă de Steinheil telegraful electric mai avea nevoie de o descoperire tot aşa de mare. Trebuia să se găsească un mijloc mai puternic decât rriultiphcatorul galvanometrului, pentru a face văzute semnele trimise prin curentul electric.

Fig. 32. — Dominique-Francois Arago (1786—1853)

Electromagnet în formă de potcoavă.

Era nevoie ca electricitatea să mai facă un pas înai.nte care a fost de fapt un pas uriaş, făcut prin desco­ perirea electromagnetului de către Arago.

In 1820 ilustrul fizician şi astronom Arago (Fig. 32) şi neîntrecut semănă. tor de ştiinţă pentru toţi, repetând experienţa lui Oersted a descoperit acest fapt nespus de important că un curent electric, care trece printr’o sâr­ mă izolată şi înfăşurată în jurul unei vergele de fier moale, adică necălit.

64 da acestui fier proprietăţile unui magnet. Cât timp curentul electric trece prin sârmă, vergeaua de fier rămâne magnetică şi îndată ce curentul este întrerupt, fierul pierde magnetismul acesta trecător.

Dacă, mai departe, curentul intră prin capătul sârmei pe unde în altă experienţă ieşea, atunci se schimbă polii magnetici ai acelei vergele.

Ceeace e şi mai uimitor în acest fenomen e iuţeala cu care ferul se magnetizează şi se desmagnetizează. Abia a intrat curentul electric în sârmă şi electromagnetul începe să atragă, şi tot aşa abia curentul a fost tăiat şi magnetismul încetează. Intr’o secundă fierul poate fi magnetizat şi desmganetizat de mai multe ori. Cititorule, ai priceput că acest electromagnet trebuia să ajungă inima telegrafului electric, aşa cum a ajuns şi este în mii şi mii de alte descoperiri uriaşe ca telefonul, radio, luminatul electric, trarnwaiuî electric.

Magrietizarea temporară a ferului printr'un curent electric dă aşa dar mijlocul de a exercita la distanţă o mişcare de atragere sau de respingere.

Nenumărate au fost încercările făcute spre a întrebuinţa această acţiune mecanică. De aceea nenumărate au fost şi sistemele telegrafice, care deşi se asemănau în principiu, se deosebeau mult între ele prin mecanismul lor.

Singur mecanismul întrebuinţat de Morse, dela început, s’a păstrat până în zilele noastre, fiindcă se potrivea de minune pentru toate nevn'le Samuel Morse este, iubite cetitor, creatorul celui dintâi telegraf electro­ magnetic şi lui îi vine cinstea de a fi stabilit cea dintâi linie de telegraf electric care a funcţionat în lumea'nouă.

Aici, Louis Figuier, neîntrecutul maistru al scrisului pentru răspân­ direa ştiinţei, pe ale cărui cărţi, am spus-o şi o mai spun, îmi plec fruntea .-u respect şi admiraţie şi cu nespusă smerenie, ca unul ce pot să-I imitez fără sâ-1 pot ajunge, aici Louis Figuier scrie în minunata iui carte Minunile Ştiinţei cele ce urmează. Datorim cetitorilor noştri câteva amănunte cu privire îa persoana acestui erou pacific, al umanităţei şi al progresului şi la împre­ jurările care l-au dus să facă descoperirea lui frumoasă.

Ca cei mai mulţi inventatori, cum am mai spus şi eu, spune Louis Figuier, Samuel Morse n’a fost nici fizician nici mecanician.’ El era pictor si numai din întâmplare spre a spune astfel a fost îndrumat să se ocupe, pentru întâia oară cu telegraful electric.

P Urmăreşte, iubite cetitor, cu luare aminte viaţa lui Morse întâi şi întâi vei vedea că era fiul unui preot şi profesor, deprins cu munca mintii şi care a fost o podoabă a Amencei prm cărţile pe care le-a.scris pentru copiii Ame­ ricani. Ca să ajungă cineva om mare se cere să se nască din părinţi vrednici din toate puctele de vedere. Viaţa oamenilor mari adevereşte suiă în $ută această regulă, fără excepţie. Vrednicia părinţilor nu se arată totdeauna ca -nvătătură multă. Sute şi mii de oameni mari au fost copii de tară ai căror oărinti nu ştiau nici să scrie mc, sa cetească dar care erau fruntaşi între frun­ taşii satelor în care trăiau prin înţelepciunea lor, prin puterea de muncă, prin ordine în tot ce făceau şi întotdeauna prin cele mai strălucite calităţi sufle­ teşti cu care se poate mândri un om. Preoţii. învăţătorii şi institutorii noştri ' ,7 dat neamului romanesc tocmai prin această vrednicie copii cu totul şi cu intui distinşi care au urcat prm muncă ordonată, prin modestie şi prin învă­ ţătură din treaptă în treaptă scara cea mare a scumpei noastre Românii.

SAMUEL

Şi începe astfel Louis Figuier viaţa aceluia, care a dat aripi scrisului nostru şi l-a făcut să sboare iute ca electricitatea, într’un minut, dela un capăt la celălalt al pământului.

Samuel Morse era fiul mai mare al preotului Jedidiah Morse, doctor în teologie, căruia America îi datoreşte cele dintâi cărţi de geogra­ fie. Acesta conducea în 1794 societatea istorică din Mass&chussets, în vreme ce îşi împlinea şi îndatoririle de pastor la biserica Congrega­ ţiei din Charlestown. Pentru numeroasele cărţi de geogra­ fie elementară scrise de el a fost numit părintele geografiei americane.

Samuel Finley - Breese Morse s'a născut ia Charlestotpn (Massachussets) la ^27 cJleqiufdin aYale (Conecticut)

Fig. 34. Samuel Morse.

pe care le-a sfârşit în 1810, pentru

d',®vâta pictura. In 1811, a pl“at ™ Anglia oi Washington AUston şi a a ’t la' Londra lecţii dela Benjamin West. In 1813 a luat medalia de aur 1U Societ&ţei de Arte din Adelphi pentru statuia Hercule murind, cea dintâi a ercare a lui în sculptură. In 1815, sa întors în Statele Unite şi împreună gi mulţi artişti din New-York a organizat, în 1825, o societate de arte ca oase ajunsă în urmă Academia Naţională de desen. Morse a fost ales h1' ^jntâi preşedinte al ei şi a păstrat acest titlu vreme de 16 ani. ce In 1829. a vizitat a doua oară Europa spre a-şi complecta studiile de frumoase. Timp de trei ani a colindat Anglia, Franţa şi Italia spre a artdia colecţiile de artă în oraşele mai principale. A lucrat în muzeul Luvru.

StU a face "copii după mai multe capodopere. întors în America, a locuit pe S-rd în Boston. New-Hampshite, Charlestown şi New-York. ran pe când era în străinătate, a fost numit profesor la catedra de literatură a arteî desenului la universitatea din New-York. edison

5

", !

66

Ca elev m colegiul din Yale a învătat chimia cu Silliman şi fizica, numită filozofie naturala cu profesorul Dau. Şi cu toate că le-a învăţat ca specialităţi secundare au ajuns pentru el o adevărată patimă, de mult ce-i plăceau.

Ajuns profesor la Ateneul din New-York, a legat o strânsă prietenie cu profesorul tceeman Dana,. care făcea pe atunci un curs de electro­ magnetism. Aceasta parte a fizicei era subiect de discuţii dese între ei şi ajunsese foarte hamiiiara lui Morse.

Tocmai se descoperise magnetij:area trecătoare a ferului prin curentul electric. Pro esoru ana explica în lecţiile lui cum sunt făcuţi electromagneţii şi Pu®^,su ot\wu elevilor cel dintâi electro-magnet făcut în Ame­ rica. Profesorul Torrey dărui în urmă lui Morse un electro-magnet de aceştia.

Cea dintâi idee de a construi un Unite pe vaporul Su%. Odata sta de vorbă cu ceilalţi călători despre putea vedea cum trece curentul electric într'o parte a unui circuit voltaic, ar fi cu putinţa construiască un aparat de trimis semne şi prin care o telegramă ar pu ea irim ea sa într'o clipă. Această idee a tot crescut în tot timpul călătoriei tea lui Morse şi el vorbea des despre ea cu ceilalţi inşi de pe vap“' >n cale tot felul de piedici, pe care Morse le înlătura una cate u Printre calatori Ge afla şi geologul american Yackson, care împreuna cu rfon sa făcut nemuritor mai târziu prin descoperirea adormire' cu eter a caPatul drumului, problema telegrafului electric era deslegată în mmtea ui Morse. Părăsind vaporul, Morse se apropie de căpitan"1 Wtlham Pell şi strangandu-i mâna îi spuse următoarele. „Căpitane, când telegraful meu va ajunge o minune a lumei, adu-ţi aminte că el a fost descoperit pe vaporul „Sully /« 13 Octombrie 1832" (fig. 35).

*

cu 1 Au trecut treizeci de am de când am citit pentru întâia oară povestea Ae mai ="s ?> de cand ° «team elevilor mei dela liceul Sf. Sava. Doream Ac mult s'o aştern pe hârtie spre a fi cunoscută şi de alţii, decât mai mulţi dltij Mulţumesc lui Dumnezeu ca m a ajutat să-mi văd visul împlinit. îl O fierbinte să ma ajute şi mai departe, ca să pot aşterne pe hârtie şi alte mâuni ale ştiinţe" după cărţile minunate neatinse de nimeni şi nicidecum “ ” cute. scrise de Lotus Figmer, cu o dragoste neţărmurită pentru răsândirea ştiinţei ?> Pentru luminarea celor din jurul lui şi din jurul nostru.

Câteva săptămâni după întoarcerea lui în America, Morse a început - se ocupe de construirea telegrafului său electric. Abia în 1835 a putuf f rinstruit cel dintâi aparat cu care sau făcut experienţe serioase.

67

Şi, Louis Figuier arată precum urmează aceste încercări. Acest ap ^ nu se găsea pe când scria el în nici o carte franceză şi nici în trata u telegrafie electrică al abatelui Moigno şi nici chiar în cărţile de aces e scrise de Du Moncel, Blavier, Breguet. Era descris pe atunci numai in cartea Shaffner pubhcată la New-York în 1854: The telegraph manua .

Figura 36, axată acest aparat istoric după desenul făcut de inventator.

Morse a povestit singur cum a construit în 1Ş32 cel dintâi aparat £ încercare. Fiindcă se întorsese din Europa sărac de tot, trebuia să se mu ţumească pentru a-şi construi aparatul de rama unui tablou luată cun a

Fig. 35. Samuel Morse pe puntea vasului Sully, la 13 Octomvrie 1832

tul lui, roti^e de lemn dela un ceas de cinci lei şi de electro-magnetul care i"l dăruise profesorul Torrey. A bătut în cuie pe o masă aparatul Pc care, Louis Figuier îl descrie pe scurt precum urmează. Literile XX Pe amn’ă rama înţepenită vertical pe masă. Rotiţele de lemn D mişcate însetr-0 greutate E ca în ceasoarnicele cu cuc, desfăşoară într’o mişcare Prlj”orxnă o fâşie de hârtie de pe trei suluri A, B, C, aşa cum făcuse întâia un * Steinheil. Un fel de pendul F,: care oscila în jurul punctului f, era oară terminat printr’un creion g, care putea lăsa o urmă pe hârtia ce trecea pe .deasupra sulului B. Mişcarea pendulului F putea fi provocată de electro-

68

magnetul h când curentul electric trecând din pila I prin firul telegrafic însufleţea acest electromagnet.

După durata atingere! creionului cu hârtia rămâneau pe aceasta semne în zig-zag. După numărul acestor trăsături în zig-zag, Morse combinase un alfabet cu cifre, care erau de ajuns pentru toate nevoile unei corespondenţe, închiderile şi deschiderile curentului la timpul potrivit le făcea la început

:y:

•

..

4

o

Fig. 36. Cel dintâi telegraf electric al lui Samuel Morse.

un aparat foarte încurcat şi nicidecum practic. In urmă Morse sa servit T anaratul care a ajuns manipulatorul de azi. Apăsând cu degetul mai mult de mai puţin Pe pârghie, ţinea şi întrerupea contactul cât era nevoie. La u , j jui receptoruI scria semnele trimise. rdI1 Aparatul descris mai sus a fost făcut in 1835. Şi cu el a făcut Morse ■ n de un an mai multe experienţe publice. In 1837, Morse a prezentat un tIB3 rat mai bun înaintea membrilor universităţii din New-York. Aceste exa-Z,te au avut mare răsunet în Statele-Unite. Deaceea sa snus oresit că PMorse a inventat telegraful său în 1837. pe când în realitate el a făcut ele dintâi experienţe în toamna lui 1835.

_

69

încrezător în valoarea invenţiei sale, Morse a cerut Congresului Statelor-Unite examinarea sistemului său de telegraf electric. La începutul anului 1838 se găsea în "Washington pentru a cere Congresului fondurile necesare spre a stabili o linie telegrafică dela Washington la Baltimore, cu care să arate posibilitatea practică şi foloasele invenţiei lui. Aceste expe­ rienţe au fost făcute la 2 Septembrie 1837 pe o depărtare de patru leghe în faţa unei comishmi a Institutului din Filadeljia şi a unui comitet ales din Congres. Experienţele au ieşit de minune şi concluziile raportului au fost favorabile. Totuşi, scepticismul câtorva membrii din comitet s’a întins care a lăsat astfel baltă toată afacerea. Se­ şi la majoritatea comitetului _ _ ___ siunea legislativă din 1838 s’a terminat fără nici un folos pentru inventator.

După cum James Rumsey nesusţinut în ţara lui a venit în Europa pentru a-i oferi construirea vaporului său, tot aşa Samuel Morse s a îm­ barcat în 1839 pentru vechiul continent în speranţa că va putea convinge mai uşor guvernele europene de foloasele telegrafului său.

In Franţa, Morse a obţinut uşor un brevet pentru telegraful său electro­ magnetic. In schimb, acest brevet francez n are în Franţa nici un o os practic. Deaceea Morse s’a întors în America spre a lua dela capat demer­ surile întrerupte pe lângă membrii Congresului. Fără sprijin, fără ajutoare, cu puţină speranţă, dar cu toată energia şi statornicia caracterului american a luptat patru ani cu nepăsarea compatrioţilor săi şi încetineala Congresu ui.

* Anul 1843 a fost memorabil pentru istoria telegrafiei electrice in geP-ral si pentru Morse cu deosebire. Atunci şi-a văzut încununată de biruinţa mtornicia lui. Prin decizia din 3 Martie 1843, Congresul şi Senatul Sta5 lor-llnite i-au acordat suma de 30.000 dolari adică 150.000 franci spre face experienţe nouă pe o scară mare. Această soluţie aşteptată de atâta ■a a fost obţinută ca prin minune şi în condiţii atât de neaşteptate, încât fIu putem rezista la plăcerea de a le povesti. cum istoriseşte Louis Figuier, cele întâmplate atunci. Ceteşte, h te cetitor, cu cea mai mare luare aminte această povestire şi minunează-te minunea fără seamă care avea să dea lumii telegrafia electrică. ^ Congresul acordase lui Morse ajutorul de 30.000 dolari, pe care el îl eruse ani şi ani dearândul. Aducerea la împlinire a hotărîrii Congresului c ce putea însă face fără ratificarea Senatului. Zadarnic a tot stăruit f5e o iarnă întreagă pe lângă membrii Senatului. Toate rugăminţile lui W* rămas fără folos. Cu toate că votul i-a fost făgăduit solemn de un ati re număr de senatori, sesiunea era să se încheie fără nicio hotărîre. fi fost ruina inventatorului nostru, ajuns la capătul curajului şi al aju"^relor. Ziua hotărîtă pentru închiderea sesiunei sosise. Nimeni nu se tC~ndea să voteze ajutorul făgăduit lui Morse. Deaceea Morse părăsi parf^nentul şi se duse la hotel ca să se culce. Avea de gând să plece a doua - din Washington şi să se întoarcă acasă. Intrând la hotel cere să i se faCă socoteala. Când stăpânul hotelului îşi arătă surpriza şi părerea de râu că pleacă. Morse îi spuse că dacă ar mai sta o zi n’ar mai avea cu ce

1

70

h

plăti. „Sunt cu totul şî cu totul lipsit de bani *. De ce să pierzi toată speranţa, îi spuse hotelierul când ai de primit ajutorul de 30.000 dolari, votat de Cameră. Ştiu, zise Morse, dar acest vot trebue să fie ratificat de Senat. Sesiunea mai durează numai două zile şi înalta adunare are de votat H3 de legi înainte de a ajunge la aceea care mă priveşte. Cred că pot să-mi fac bagajele. Atunci se va face la anul, răspunse hotelierul. Fără să mai răspundă nimic Morse făcu un semn de descurajare.

Această conversaţie a fost auzită de o domnişoară care tocmai trecea prin salonul hotelui.

— Curaj, domnule, zise ea lui Morse, vă voi proteja eu.

— Dumneavoastră, duduie !

— Da, eu. Sunt miss Elsworth. fiica directorului biroului de brevete.

— Da, cunosc pe tatăl dumneavoastră.

— Dacă îl cunoaşteţi trebue să mai ştiţi că primim în casă mulţi senatori.

— Şi?

— Ei bine. Voi vedea pe aceşti domni şi le voi spune : staţi o zi şi o noapte dacă e nevoie şi nu plecaţi înainte de a vota profesorului Morse cel 30.000 de dolari de care are nevoie pentru a înzestra ţara cu o descoperire ' care face pereche la aceea a lui Fulton. __Vă mulţumesc, domnişoară, dar mă tem că toate sforţările dumneavoastră vor fi fără folos.

— Nu mă descurajaţi şi făgăduiţi-mi că veţi pleca din Washington, tocmai poimâine dimineaţa. Ştiţi ca ceeace vrea o femee... trebue să vrea şj senatorii. __ Fie, rămân. îndată după aceea miss Ellsworth porni la lucru şi a făcut aşa ca Senatul să prelungească sesiunea cu o zi. spre a ratifica votul privitor la experienţele cu telegraful electric.

A doua zi. miss Ellsworth se dus» la hotel şi urcând tre tele două câte două intră repede în camera profesorului Morse, cu totul surprins de o vizită atât de dimineaţa.

— Legea domniei voastre a fost votată strigă ea, astă noapte Ia 4. numai câteva secunde înainte de închiderea sesiunei. Domnii senatori ai noştri moţăiau deabinelea. Eu eram mtr o tribună şi din ochi le aduceam, “ereu aminte făgăduiala dată Niciunul na îndrăznit să se ducă la culcat, faainte de a fi votat. lata ş. Monitorul Oficial de azi dimineaţă; cetiti.

Profesorul Morse apucă mana copilei şi o sărută cu respect. O lacrimă căzu pe mâna 1domnişoarei Ellsworth. Era mulţumirea sinceră a sufletului atât de mişcat al inventatorului.

___

A*

XII + I TELEGRAFUL MORSE

împânzeşte pamantul 15 Ianuarie 1934

un telegraf electro-magnetic i-a

venit StiZX W * descoperit pe -por* Su’lly i 13 Octombrie 1832 . de ani, câte tunuri se trag la 10 Mai Au trecut de atunci o sută şi unu _ . i cu sârmele lui, întinse pe AM.V 1S35

W»,

In 1837 el a du

prezentat un aparat şi mai un^ ^ făcute experienţele hotărîtoare între York. La 2 Septembrie 1 .

1843 văzut Morse încununată de Washington şi Şaltwmţe.

■ .

1843 Congresul, parlamentul din biruinţă statornicia ui. j 30 000 dolari, adică 150.000 de franci Washington, i-a ^ utor <le 30*^ mare. Bucuria ar fi rămas în buni pentru a ţa*xJ*P $orse ar f. fosc poate îngropat pentru totdeauna mâna stanga şi teleg Elsworth. Votul Camerei trebuia ratificat fără ajutorul dat *?nÎ mer?eu votarea din cauza altor legi. Ceteşte, iubite de Senat, care a ^ mjnuni înfâptuitâ de domnişoara Elsworth, aşa ^mVStat-o la pagina 70.

Cea dintâi linie telegrafică Morse a fost inaugurată în Mai 1844 între chiriaton şi Baltimore, pe o întindere de 25 kilometri. Lumea s a convins . j^tă de folosul practic al acestui telegraf, fiindcă tocmai atunci se făcea '*1 aerea de preşedinte şi ştirile telegrafice întreceau în iuţeală pe toate 3 1 lalte. îndată s’au format mai multe societăţi particulare pentru a înzestra ce 6 u această binefacere de nepreţuit, spune Louis Figuier. Linia a fost ţara elunqită repede până la Filadelfia şi New-York, pe o întindere de 160 apoi pr . 1845 această linie atingea Boston, alcătuind astfel linia cea kilometri. care mai târziu s’au legat alte linii laterale. Pe când Fimiier tipărea cartea lui minunată, Minunile ştiinţei, din care am spteuit tot ce am scris până aici şi voi spicui ce va urma mai departe, reţeaua

72

Guvernul american a lăsat la libera concurenţă a industriei exploatarea telegrafului Morse, păstrându-şi oarecare foloase pe anumite linii, J-'Caceea concurenta -a perfecţionat cu iuţeală de instalat o puzderie de linii. Comerţul, industria narHni^1,• aParate^e a foloa«î«» j . -o 4. , bcria. particularii au tras şi ei

şi politică a Statelor-Unite dl toată libert“eâ nV„f/ A'Catulrea socială telegrafice, cu singura obligaţie de a se supune „ j” aŞOzarea unei linii aşezarea sârmelor P 6 13 ordonanţele privitoare la

'n Anglia funcţiona în 1838 telegraful electric eu cinci galvanometre construit de Wheatstone. Linia e ”a întinsă dealungul căii

,1 ’EG/.ftP

Fig. 37. Telegraful cil două ace magnetice Cooke $1 ferate dela Londra la Liverpool. Era cu mult mai costisitor rWa. .1 ti Morse şi foarte puţin practic. Deaceea în 184b a fost adoptat tdegraful

IA numai cu două ace magnetice inventat de Cooke şi Wheatstone. Telegraful electric cu două ace spune Louis Figuiet este instrumentul telegrafic redus la cea mai mare simplicitate. Inteligenţa celui care lucrează cu el ţ.ne locul mecanismului. Telegraful lui Cooke şi Wheatstone e făcut din doua ace magnetizate aşezate fiecare în câte un cerc. înlăuntrul căruia se pot mişca.

Două mânere pe care le ţine operatorul in mâini, slujesc la trimiterea cu­ rentului electric în jurul celor două ace magnetizate. Curentul electric la rândul lui abate acele magnetice din poziţia or. Mişcarea mânerelor include şi deschide curentul electric al unei pile voltaice. iar acele magnetizate s îndreabtă cu vârfurile lor spre locurile dorite de pe cercuri. Figura 37 arata îndreaptă cu vârfurile lor .spre ke_wheatstone. Acele magnetizate pot un telegraf cu ace magneţi ate Coote produce astfel diferite f, mişcate la dreapta or, la ştangă, după ^ ffa£et anumit. Aşa litera A semne din combinarea carora a a a ca g . ]a stâng.a mscamna o mişcare Ia ştangă a acrilu ^ g D patru bătăi la a aceluia?i ac. C trei bata, la ştangă a a ce]ui djn dreapta : F o stânga ; E o bătaie a acului dm stâng ? ^ E. un fel de alfabet bataie a acului din stanga f ‘f^demânarea celui care lucrează, înlocueşte pentru surdo-muţi. Cu” P^tă “ndemânare era uimitoare, la copiii de cinciperfecţia aparatului. Aceasta indema ^ gub mâna ,or aceIe se sprezece an, însărcinaţi cu abja3,e tea urmări cineva cu ochii, mişcau cu iuţeala gândului, aşa ^ \itere mari cuvintele: Nu turPe pereţii camerei de lucru at Copiii nu dădeau însă nici o buraţi amploiaţii când lucreaz 1 P ^ s£ ujtau -n toată pâ4ik pe “TlucrauTa transcrie eatelLgrameior primite făceau şi glume la adresa când lucrau. . -a transcriere a Amploiaţii aceştia tineri ajungeau sa acelora care exped.aserajele9— .dela'celelalte staţii. Se cunoşteau se cunoască tară .e a< Ja ce| dintâi bălaie a acului cine era aşa de bine int . statie Asa unul din Londra primind o acela care le ţa «nit George. Altul, văzând cele telegrama dm ^ a ]a ]ocul Jui mâhnit şi spunând: uite, iar dobifrÎiTa^ela de John. Aceste duşmănii între amploiaţi sileau uneori adminisbi Să-i despartă. Aşa s'a întâmplat cu cei doi copii dela linia LondraBinningham care se certau şi se înjurau într una prin telegraf.

In Franţa telegraful electric a întâlnit la început mai multă opunere decât ne-am aştepta. In 1842 s'a cerut Gamerei franceze un credit spre a se face experienţe cu un telegraf aerian pentru noapte. Pouillet, membru al Academiei de ştiinţe, profesor de fizică la Sorbona şi raportor al proectului combătut propunerea ilustrului Arago, care cerea inîroduoerea telegrafului electric" Trebue să mai aşteptăm spunea Pouillet, fiindcă telegraful electric pare să fie prea puţin bun şi prea puţin raţional. Adu-ţi aminte cetitorule că tot aşa a fost combătut înainte telegraful aerian Chappe că nu era bun.

I

-

J

74

Acum, din contră telegraful Chappe era cel bun. In urmă telegraful electric era şi mai bun. Aceasta e soarta desaoperirilor. Tot ce e nou nu e bun. Şi doar Pouillet era un învăţat mare. Nu era însă la mijloc neîncrederea în aparate. Era frica de a nu putea apăra firele telegrafice de făcătorii de rele.

Această frică s’a dovedit şi ea neîntemiată. E drept că şi azi ceştile de porţelan sunt ţinta în care copiii aruncă pietre, uneori cu destulă dibăcie.

E sigur, spune Louis Figuier, că de n’ar fi fost drumurile de fer. introducerea telegrafului electric ar fi întârziat mult în Franţa. Din fericire drumurile de fer puneau la îndemâna experienţelor drumuri făcute gata şi păzite bine. La 23 Noembrie 1844 s'a deschis un credit de 2401000 de franci pentru o linie telegrafică de probă dealungul liniei ferate Paris-Rouen.

Lucrările au fost încredinţate Casei Breguet, care instalase si cel dintâi tele­ graf aerian. La 18 Mai 1845 sau.schimbat cele dintâi telegrame'între celedouă staţii, cu toată reuşita. La 4 Iunie 1846 s a votat legea pentru construi­ rea liniei telegrafice Paris-Lille. Şi de data aceasta Pouillet a fost contra telegrafului electric, fiindcă n'avea nicio încredere în viitorul acestuia. Aceiaş neîncredere o arăta şi administraţia telegrafului aerian, la seama, cetitorule". îti mai spun odată, şi înţelege cât de greu pătrund descoperirile cele mai mari. Mai mult încă- ^a neîncredere se mai adăuga prostia. Curentul electric trebuia să transmită semnalele telegrafului aerian, printr’un aparat complicat a că se pierdea toată simplicitatea aparatului Morse. Acest aparat cerea două sârme telegrafice în loc de una. ceeace însemna o cheltuială de două or; mai mare pentru instalare şi întreţinere. Pe deasupra semnalele telegra­ fului aerian erau mai încurcate şi nu lăsau nici o urmă pentru controlul telegramelor. Deasemenea nu se putea face nici o legătură între Franţa şi trăinâtate, unde era întrebuinţat telegraful Morse. Abia la 1 Martie 1851, S une Louis Figuier,. telegraful electric Morse a fost pus la îndemâna pu_’ Micului in Paris şi în alte câteva oraşe. De atunci dă Doamne bine, telegra­ mele sau înmulţit mereu ajungând în 1866 la două milioane jumătate şi dând statului peste şase milioane de franci. Re lângă aparatele Morse au fost introduse în urmă multe alte aparate, unele ca cele Hughes care tipăresc telegrama, altele ca cele Caselli care reproduceau întocmai scrisul şi desenule Dar nu fac aici un curs de telegrafie şi de aceea trec peste toate amăr unt ele date de Figuier, dealtfel ele sunt cu totul învechite.

In Belgia- telegrafia electrică datează din 1846. când a fost deschisă dintâi linie între Bruxelles şi Anvers. Sistemul întrebuinţat la început ce3 t-learaful Cooke-Wheatstone cu două fire şi care după zece ani a fost înlocuit "u telegraful Morse.

In Olanda cea dintâi linie între Amsterdam şi Rotterdam a fost descliisâ în 1845, dar abia în 1852 s'a creat prin lege reţeaua telegrafică.

In Germania cea dintâi linie a fost instalată în ducatul de Hessa.. între Maienţa şi Francfurt. Succesul acestei linii a îndemnat guvernul prusian să

____ i_____

__

75 aşeze o linie între palatul din Berlin şi cel din Potsdam. In 1850 reţeaua telegrafică prusiană avea o lungime de o mie de kilometri, adică de doua ori mai mare decât cea franceză.

In Italia telegraful electric a fost introdus întâi în Toscana în 1847 sub conducerea marelui om de ştiinţă Matteucci. Linia de vreo 90 kilometri lega Florenţa cu Livorno, Padova şi Pisa. Linia Genoua-Turin a fost deschisă în 1851. In 1861 liniile italiene aveau o lungime de 6900 kilometri.

In Elveţia telegraful electric a fost introdus în 1852 şi după zece ani lungimea firelor era de 3000 kilometri. Aparatele întrebuinţate erau sistem Morse.

In Spania a fost introdus întâi sistemul Coo/ce în 1854. înlocuit în

rz:f“"3 linie . I»,

.«50

din Caucaz. In urmă. odată cu drumurile de fier. sa întins ^graful electric în ţara ţarilor. Vrednică de pomenire e lima Uriaşa pe atunci care lega Moscova cu hotarele Chinei^

^

£e;e.

In. °rien ' T* li3 în legătură instantanee cu posesiunile sale din graful elec ric pu ivcr trecea prin Belgrad, Bassorah, Bagdad, golful India. Linia terminată in ^ pnn ^ Greutate/Cea mare a Persic şi Călcată de\ d e insectele care prin partea locului mănâncă. fost păzirea stâlpilor de te!egrafdemss ^ ^ de pjatrâ tre_ lemnul uscatiţu o buiau sa t

ca să poată trece pe sub sârmă elefanţii însârmele subţiri de aramă atât de bune in Europa

Căltrebuit să fie înlocuite prin vergele în trei muchii, groase de 8 milimetri, au trebui care in păduri şi chiar în aproprierea oraşelor se din cauza ^ icioa^ele şi cu coada şi scuturau totul cu gimnastica f d13 ordonată Nu mai vorbim, spune Figuier, de telegraful electric in restul OnMiTAsia Mica, Arabi* Perşi*. Tibet Nu mai vorbesc nici eu.

Vof căuta în schimb să stăruiesc la timp asupra telegrafului electric in homânia.

Figuier cetire, telegraful închei pe azi cu următoarele rânduri dela „ lectric a pătruns peste tot şi cât de curând pământul întreg va fi o bobină lectro-magnetică uriaşă alcătuită din mii şi mii de fire străbătute necontenit j curentul electric. Nici nemărginirea mărilor na oprit aceasta minune a de niior să lege pământul întreg în mrejele ei. Multe minuni au încolţit în ra.inU * omului. In cartea de faţă vom trage numai câteva linii uşoare care: să^arate o parte numai din ce a înfăptuit geniul omenesc.

i

XIV TELEGRAFUL MORSE IN ROMÂNIA 15 Februarie 1934

11

(ţ

3

O dorinţă a mea de altă dată a fost aceea de a scrie în Natura ceh* văzute la faţa locului, în diferite instituţii ştiinţifice ori industriale. Dorea pe atunci să văd singur cum merg aparatele telegrafice ori telefonice ]a poşta centrală şi tot dichisul primirei şi trimesului telegramelor. Şi tot a. doream să văd şi să arăt părţile technice dela drumurile de fer, din diferit3 laboratoare, din tot felul de fabrici. Era un plan măreţ pe care doream c~ ^ aştern pe hârtie, cu toată dragostea pentru ele şi pentru ţara mea şi cu toar truda pentru mine. Omul a vrut şi Dumnezeu n’a vrut, fiindcă mi-a lUat vederea şi nu mai puteam vedea eu singur ceeace doream să arăt altora Ceeace nu se poate însă într'un fel, se poate foarte bine în altfel Când o problemă are o deslegare, a spus un matematic mare, ea are ne sfârşit de multe deslegări. De îndată ce omul a găsit o singură maşină d~ sburat, numărul aeroplanelor a crescut mereu. Până la Morse nu era tele*2 graful electric. De atunci încoace, de nouăzeci de ani, telegrafele elecric sunt de toate felurile, unele care scriu cu linii şi puncte, altele care tipăre f telegrama, altele care reproduc întocmai scrisul, unele care trimet până S şapte sute de cuvinte pe ceas, altele care pot trimite mai multe teleqram pe aceiaş sârmă şi In acelaş timp, încolo şi încoace şi dela o mie până la zece mii şi chiar douăzeci de mii de cuvinte pe ceas. Şi ce nu se poate într’un fel se poate tocmai în felul opus. Povestea spune că Mohamed făcea mereu semne cu degetul să vie muntele la dânsul Şi nevenind muntele la Mohamed, s’a dus el la munte.

Astfel . mi s’a întâmplat duce 7. , mie. Neputându-mă i - j , la Poşta centrală a venit poşta la mine. Am avut norocul sa dau peste domnul AL Andreescu fost inspector general şi fost director al şcoalei superioare de telegrafie diii Timişoara. După treizeci şi cinci de ani şi mai bine am avut norocul să văd pe fostul meu elev de pe vremea când dam lecţii la şcoala de telegrafi e din Bucureşti pe când înlocuiam pe bunul şi învăţatul meu prieten, MunteanuMurgoci, dus pe atunci în Germania spre a-şitrece doctoratul în mineralogie şi care, de şapte ani doarme somnul de veci, Dumnezeu să-l ierte. > Nespusă bucurie am simţit la această întâlnire, în care am vorbit mai întâi despre foştii elevi de atunci, ajunşi prin muncă şi pricepere în locurile cele mai înalte din administraţia poştelor şi telegrafelor, iar unii din ei ieşiţi la pensie. Cea mai mare răsplată a unui profesor este mulţumirea pe care o simte, când la apusul vieţii lui află că elevii pe care i-a învăţat au fost de folos mare în meseria lor şi pentru ţara noastră iubită. Şi stând de vorbă cu domnul Andreescu am aflat atâtea şi atâtea despre telegraf, la noi. şi despre poştă Ş* despre trecutul lor şi despre starea de azi, încât mi-ar trebui multe numere din Natura ca să tipăresc în ea cele auzite şi cele scrise în cărţile scrise chiar de domnia sa ori de alţr

_—

-V~

____

J

77 II rog pe domnul Andreescu să primească şi pe aceasta cale cele mal vii mulţumiri pentru bunăvoinţă cu care mi-a dat toate lămuririle privitoare Ia telegraful electric din tara noastră. Din bogăţia mare de informaţii, voi alege numai prea puţine din ele. In schimb mă voi ţine de litera celor scrise de domma-sa şi voi şterpeli chiar pe deaîntregul unele părţi din pâinile scrise pe care mi le-a dat. Păcatul mărturisit e pe jumătate ispăşit Multe din ce se tipăresc la noi de unii sunt şterpelite pe deaîntregul dela alţii cari de cele mai multe ori nu sunt nici măcar pomeniţi. E un fau' “f”' deprindere de a se folosi de munca altuia. Aceasta ne arata starea culturala înapoiată în care ne găsim. urmează dela domnul AndreeŞi acum, dubite cetitor, ascultă cele ce . . sen cetire.

In timpul războiului Crimeei 1853—1854. Anşfna a c«ut permmi™| guvernului român să înfiinţeze o linie telegrafica oela , D ni_ şi câteva birouri telegrafice pentru corespondenţa priv • , , . torului Barba Ştirbei a pusc«%ia ca linia şi birourile sa fie pe contu ş. „b autoritatea9 Statului român. Serviciul să se execute de fcme&anan a^' triaci timp de un an. când va funcţiona şi o şcoala pentru Roman, in scop ca aceştia să înlocuiască pe Austriaci. f . j- ■ La 1854 o companie de geniu din armata franceza a înfiinţat o linie telegrafică dela Buci,rest: la Giurgiu. legând-o cu Ruscucul ipnntr un cablu aş ewt In Dunăre. Biroul telegrafic din Bucureşti era dirijat de căpitanul ace­ lei companii. Lamij. Tendinţa alstriacă se găseşte a a î a a u căpitanului francez. Austriacii propun o şcoală de tre, am, dar se prun. sfatul căpitanului francez că. o şcoală de telegraf se poate face m timp numai de şase luni.

In toamna anului 1854, biroul telegrafic a fost ocupat de Austriaci care înfiinţară birourile Ploeşti şi Giurgiu.

Bazele institutului telegrafic român se pun prin aşa numita ,,programa a Prinţului Ştirbei". . , Şcoala pentru această învăţătură se va aşeza intro osebita casa ce va închiria pe lângă stabilimentul telegrafic, cu local spaţios alcătuit cu două sau trei odăi în care se vor aşeza patru pană la şase maşini telegrafice.

Cursui de învăţătură se va face într'un termen de şase luni, in care pe­ rioadă cel mai ,iare număr de şcolari să se poată forma, aşa încât după un examen ce vor da în faţa unei comisii orânduite de guvern, să intre îndată ca amploiaţi telegrafici în serviciul de activitate. Fiecare elev va avea dela vem. în termenul cursului de învăţătură, un ajutor de lei două sute pe lună şi locuinţă. Numărul acestor elevi va fi deocamdată de doisprezece.

Umd din cei de acum oficianţi se va însărcina cu a lor învăţătură. Primirea joilor se va face prin concurs la care se va cere dela concurenţi, dovadă, prin osebit examen, de cunoştinţe cuprinzătoare cel puţin cu cele ce se urmează în şase clase gimnaziale şi mai ales de cunoştinţa limbei franceze şi a limbei germane; însă deşi în această din urmă elevul nu va avea de­ prindere în vorbire, va trebui cel puţin să ştie a citi şi a scrie literile germane.

Chezăşuirea moralităţii va fi, pe lângă aceasta cea dintâi condiţie de primire.

|

78

După săvârşirea învăţăturilor telegrafice, elevul dând examen se va primi oficiant de gradul al doilea, adăugându-i-se atunci leafa de lei 200 cu alţi 200 pe lună, sub titlu de dietă. Înaintarea se va face potrivit cu meritul serviciului, în gradul întâi de oficiant, cu leafă de lei 400 şi dietă (diurnă) 300 lei pe lună. _ Insfârşit în gradul de dirigent cu leafă de lei 700 şi dietă 300 lei pe luna . , Pentru îngrijirea liniilor telegrafice să vor orândui paznici câte unul la fiecare distanţă de patru sute stânjeni. Aceşti paznici vor fi sub îngrijirea conducătorilor care se vor aşeza pe distanţa dintre oraş adică doi în Buciirzşti pentru două direcţii; cea dela Giurgiu şi dela Ploeşti. Doi la Ploeşti centru direcţia spre Timiş şi pentru cea dela Buzău. Unul la Comarnic, unul ]a Buzău, unul la Focşani, unul la Giurgiu. Cantonierii de şosele vor fi şi paznici de telegraf".

Trec peste amănunte, privitoare la inspectorie, contabilitate, datoriile dirigenţil°r' instrucţii pentru contabilitatea telegrafelor între Austria şi Ro­ mânia,' admitere şi înaintare în gradele serviciului telegrafic, măsuri pentru indigeni şi în defavoarea străinilor aflaţi în activitate /a telegraf şi poştă.

Iată după domnul Inspector general Andreescu datele cronologice cu privire la înfiinţarea şi numărul oficiilor telegrafice. ln 1854 era un singur post la Giurgiu. In 1855 erau posturile Bârlad, fîfăila. Bucureşti, Focşani, Galaţi, Iaşi şi Ismail. In 1856 se înfiinţează osturile Bacău, Fălticeni, Piatra, Ploeşti, Roman, Tecuci, Vaslui.

P In 1858 erau posturile Botoşani, Huşi, Mihăileni, T.-Severin.

In 1859 erau 28 de posturi de toate, împreună cu următoarele din Câmpulung, Caracal, Craiova, Dorohoi, Piteşti, R.-Sărat, SlatinaBa-ZăUovi te.

Tat3°lnl&6\ iau fiinţă posturile din Cahul, Calafat, Călăraşi, Găeşti, Mizil.

Târgn-JSleamţ, Târgu-Ocna.

In 1860 se rnai înfiinţează postunie din Bolgrad, Curtea de Argeş, Olnita Reni. Râmnicu-Vaicea, Târgu-Jiu, Turnu-Măgurele. te ’ în 1863 se adaugă posturile din Huşi şi Târgu-Frumos.

In 1864, Adjud, Câmpina; în 1865' Bechet. Râul-Vadului: în 1866, Alexandria, Deva, Mărgineni, Urziceni, Văhnii-de-Munte; în 1867, Pre, /. în 1869, Chilia, Filipeşti, Islaz, Urlaţi; în 1871, Iţcani, Ministerul , finanţe, Moineşti, Paşcani-gana; în 1872, Budeşti, Buhuşi, Domneşti, n ’aăsani. Fierbinţi, Mărăşeşti, Prefectura Ilfov, Roşiorii de Vede. Zim/ în 1873, Bărboşi, Brăila-gară, Bucureşti-gară, 'Filiaşi: Galaţi-gară; r‘Ş, ,lţ! faşi-gară, Pâvscov, Pătârlage, Sinaia. r‘al ‘ jâumărul posturilor din ţara întreaoă era 104 în 1886 ■ 381 în 1890 : „ ;n 1921; 6263 în 1928 şi 6364 în 1930.

24 Lungimea liniilor telegrafice aeriene era de 13.892 km. în 1930, aceea a .. ii]or subterane era de 51 km., aceea a liniilor subfluviale de 7 km. şi a blului submarin Constanţa-Constantinopol de 344 kilometri. ca personalul P, T. T. în 1930 era de 19.714 şi anume: personal supeciot 2,640 bărbaţi şi 3.000 femei: personal inferior 8.589 bărbaţi şi 809 femei; .personal rural 3.579 bărbaţi şi 6 femei; personal cu contract 492 bărbaţi şi 603 femei.

1 ■XV DESCOPERIRE ŞI INVENŢIE

15 Martie 1934

Cristofor Columb a descoperit America şi Samuel Morse a inventat telegraful care-i poartă numele. Toată lumea spune astfel, nimeni nu spune deandoaselea. Nimeni nu spune că Morse a descoperit te egxa u şi o um a inventat America. La fel, toată lumea spune că Pasteur a descoperit mi­ crobii şi niciun prost nu s’a găsit pana azi care sa i/ŞS,otherium ^gigan Ba. să găsit odată un student care a spus la exame:“lo^ul nostru disdns’ tissimum a fost inventat de Gngore Ştefanescu. g 9 care lă desgropat în nu ştiu ce sat dela noi. o ta ^ ^ lanele acestei namile într un lădoi dm vechiul băneşti cu care a «tu. 'Până ce Grigore Ştefanescu .adus doi meşteri specialişti din Belgia. A» 5 unde ^ lipsea ^ ^ de zmeu. cum crede poporul, pe fiare anu ]a urma urmei au dat os sau cate o vertebră au făcut altele dm p • v Qiiqore Ste­ lata scheletul întreg ale acestei cc?ll*n C*' caJePpoate vedea oricine fănescu să numească pe acest ejf£ant • P E văzut acum treizeci în Muzeul de Istorie Naturala. specialişti şi scheletul şi cinci de ani şi mormanul de oolane şpe «neşteruşp * G^ore Şte_ întreg. Prin acest cuvânt „inventat . sp pentru truda lui de a fi fănescu era luat la vale. în locu^fctTSe oase de acestea au pastrat şi aşezat aceste oase Ş ^ naturalist mucalit a făcut gluma fost găsite prm partea loculu ş £a locului vr£un co„gres de elefanţi, reuşita, ca trebue sa ti fost p de au rjmas toţi pe loc.

CU “M^damS pilde de descoperiri şi de invenţii ca să pot spune la “mă

;

*£*$*. ^Oxigentd a

fuZspunebcă ctcub“aSsrngelni. Neptoi. oxigenul, radiul, gazele nobile au fost inventate de învăţaţii pomemţ..^ ^ A,exand[u Graham Bel, (1847„ 1912) fonortl ir^on (1847-1932): maşina cu abtni de James vi/art (1736—1819). Aş putea înşira o zi întreaga, ba şi mai mult la des-

COPeri£ilŞdeleaieVenţUmai sus

ajung şi prea ajun9 ca să înţelegem ce este o descoporire ?i ce este ° invenţie. , - , .

06 Să începem cu descoperirea. America era pe lume de când e lumea . cunoştea lumea. Ncptun strălucea pe cer dela începutul lumei fără f. stiut nimeni până la 23 Septembrie 1846 când astronomul Galle din Sp m iă văzut cu luneta lui în locul de pe cer arătat de Le Verrier socotelile lui vestite. Circulaţia sângelui prin corpul oamenilor şi al^animalelor n’a fost tocmai dela începutul lumei fiindcă pe atunci, cum spune Eminescu: „La început, pe când fiinţă nu era med ne-

I

r

b 80 fiinţă şi nu putea să circule sânge. Oxigenul, azotul, gazele nobile erau mereu în atmosferă, dar lumea nici nu bănuia aceste corpuri simple.

Acum, pot spune cuvântul cel mare care tălmăceşte taina nepătrunsă. A des­ coperi înseamnă a face! cunoscut ceva care se află în lume, dar pe care nu-1 cunoaşte nimeni. Microbii erau în lume. dar nu-i ştia nimeni până i-a făcut cunoscuţi Pasteur (1822—1895). Polul nord şi polul sud sunt la capetele pământului dar nimeni n'a călcat pe la ei.

Tot aşa se spune că cineva găseşte o comoară, pe care n'a cunoscut-o nimeni, descopere o crimă şi pe ucigaş, descopere nereq-uli si hoţii în afa­ cerile statului. a * Să trecem acum la invenţie, mai pe româneşte născocire. Maşina cu' aburi nu se afla mcaeri pe lume. nici cunoscută, nici necunoscută. Dar ştie lumea de mult de tot că aburii de apă saltă în sus capacul dela oala în care fierbe la foc mancarea. Denis Papin (1647—1714) a încercat să folo­ sească, cel dintâi, puterea aburului la mişcarea roţilor dela o corabie. Tot aşa fonograful na fost niciodată în lume până l-a inventat Edison precum am aratat. Dar daca nu era fonograf în lume, erau foi de cositor erau pâlnii cu membrana care vibrează, erau ace de oţel, erau suluri care se mişcau m jurul lor şi dela un capăt la altul pe o osie cu şurub. Edison a făcut din lucruri cunoscute de toată lumea, o maşină necunoscută de nimeni care sene, care vorbeşte şi care cântă. Tot aşa, până la Graham Bell. în 1877. nu era nici o maşină cu care să poată vorbi cineva nici cu sârmă nici fără sârmă.- Dar, erau magneţi, drepţi sau in potcoavă, erau mosoare înfă­ şurate cu sarma, erau foi de oţel care puteau vibra. Din toate aceste lucruri pe care le cunoşteau toţi dar cu care n'a putut vorbi nimeni. Alexandru Graham Bell a iacut telefonul necunoscut de nimeni până la el dar cu care putem vorbi toţi dela elancoace. Aşa-i cetitorule? Aşa-i, vei răspunde Şi tot aşa dm caldarea cu aburi, din roţi, din osii, din pistoane şi cu cea mai fost nevoie Geor^e Stephenson (1803-1859) care a fost cioban la oi pe când era copil, a făcut locomotiva. Din fiare şi roţi cunoscute de toţi, dar cu care n a umblat n.men, a inventat Stephensohn locomotiva necuscută jg mmeni. dar cu care călătorim noi azi pe drumuri de fer şi în vagoane cu paturi de dormit.

Mă opresc aici cu înşirarea. Zeci şi zeci.de ani au trecut căutând za­ darnic prin cărţi înţelesul lămurit al acestor două vorbe, descoperire şi . .„jjtie Şi acum zi după mine cetitorule. ,nV A descoperi înseamnă a face cunoscut ceva vechi şi necunoscut A inventa înseamnă, din contra, a face ceva necunoscut din ceva vechi şi cunoscut. A descoperi înseamnă a găsi, a inventa înseamnă a face Te mai întreb odată cetitorule. Aşa-i, ori ba ?

Dar tot n'am isprăvit. Pasteur a descoperit microbii E sfânt că e „ Dar.’curn stăm cu leacul contra microbilor? Cum trebue să spunem? ţţ V a descoperit leacul turbărei ori l-a inventat. Eu zic că l-a descoperit,^ ' el era în natură. Pasteur a arătat că microbul era în creerul câinelui fiir,°ct ; ca otrava lui slăbeşte prin uscarea creerului. tUrt>a Si tot aşa cu toate leacurile. Sunt bolnavi de tifos care se vindecă uri prin leacul din ei. Multe boli slăbesc mereu trecând din om în om, sing fiindcă se găseşte în el leacul care le slăbeşte otrava.

_

I I 1

1

81 Dar cu legale cum stăm ? Newton a descoperit legea gravităţiei uni­ versale. ori a inventat-o? Eu, iar zic că a descoperit-o. Legea exista în lume, fiindcă toate planetele ascultau de ea şi înainte de Newton. Şi tot aşa au fost descoperite şi nu inventate principiul lui Layoisier privitor la conservarea materiei, legile combinaţiilor chimice, legile căldurei şi ale eiectricităţei, legile luminei şi ale sunetului. Şi acu™ mă °Pr^fc de scris pe întunerec, bâjbâind cu degetele pe hârtie ca să păstrez rândurile.

E zece şi ceva noaptea pâlnia dela Radio îmi aduce la ureche o simfonie de Schubert, executată de orchestra-radio sub conducerea domnului 1 eodor Rogalski. Duduia cu glas dulce recomandă aparate King şi vesteşte ca pă­ rintele Barai va vorbi în limba franceză despre poeziile lua Coşbuc. L am lăsa toate la o parte şi a asculta cunoscut prea bine pe marele poet spre a lui. Dumnezeu să-l cuvântarea rostită la microfon întru slava şi pomenirea ierte.

29 August 1934

tenii ceput ca puţini alţii Ion

Tn”Td hnîsc

mnul 1 veci. %£&

l°St Cle9 AC: mtinte deeu de iuîte cripte e, la o masă dela Cant cu Bece.

rre-St

Par *? ^rhet ^'n lesne Şi se înşiră frumos. In schimb, când vrei să aşterni pL hârtuţ pa”'cî a *‘r?î 4^4 * VoA*>« Am nomem-rde^Gorum Dela el am învăţat cum să scriu româneşte Căutam de mult o vorbă românească pentru spurcăciunea :

:L>.cat Naţionali- de pe vremuri, articolul meu lunar De vopba cu^domnul Pror 'r A/ico/ae Terhi" A apărut acest articol Dumineca IU Mai 1910. a “°ut de atunm 24 de anL Azi întrebuinţează toată lumea aceste vorbe! rt vorbă cu cetitorii de ciorbă cu nune însumi, de vorba cu saţenu. Eu lnsumi ° scris, de atunci încoace. De vorbă cu un strop de apa. De vorbă c„ Omenii man'- De vorbă cu cetitorii. Inima-mi creşte de bucurie când cites3 fp vo>rbe pe care nu le-a mai scris nimeni înainte de mine cu acest îtu {“5“ Toată viata mea m'a chinuit acest gând, să curăţ limba româneuScâ d • jretiie de şcoală de cuvintele spurcate cu care atâţia îşi spurca gura Mă doa " în luflet să aud cum e otrăvită lumea cu vorbe spurcate rostite la microf * ca sudură, efort, viteză, epavă, jomtă, şanjăm, sursa...

HD1 So N

6

XVI APARATE MORSE 15 Aprilie 1934 Mai spun odată ce înseamnă a descoperi şi ce înseamnă a inventa.

Românul spune, două mâncări nu strică, două bătăi strică şi eu adaug că două lămuriri nu strică. Romanii ne-au lăsat apoi zicătoarea repetarea e mama învăţăturei. îmi vine în minte o asemănare bună între repetare şi un lucru bun. Se apropie^ Paştile. Toată lumea face cozonaci, vorba vine, fiindcă azi mai toată lumea îi cumpără făcuţi gata.

Mă văd copil de zece ani şi frământând cozonaci. Mă lega Mama, Dumnezeu ezeu s’o ierte, cu durmeaua la cap, ca să nu cadă fire de păr în aluat' îmi suflecam mânecile până la umăr, puneam pumnii strânşi __ ____ n — - i_ în unt călduţ şi—i vâram pe urmă în aluatul din albie. Frământam mereu până*"dam de fundul albiei, frământam intr’o parte şi în alta şi parcă aud F runuui V. ^ aud pe Mama spunându-mi, mai da pe colo, mai da pe dincoace, aşa ca tot aluâtnl fie fră­ mântat bine. Dela o vreme tăia aluatul cu cuţitul şi privea tăietura proaspată ca să vadă de pătrunsese peste tot drojdia de bere, ceeace se cunoştea după bubuliţele produse prin dospirea aluatului.

Se potriveşte de minune frământarea unui aluat c„ „mii gând în minte. Ceteşti şi iar ceteşti, spui şi iar spui ce ai repeţi si far repeţi, încerci şi iar încerc, ce ai făcut odată, ostL ‘ t 7Î la frământatul cozonacilor şi la urma urmelor ai plăcerea „ ’ 1 mtr iUn (■ tebS totul, de a putea spune, ori de a fi ceeaci ai de a £l ' A descoperi înseamnă a găsi ceva negăsit , de nimeni şi nefolosit de nimeni, cu toate că se află în T?,eni’ I*ecunosCUt „de eamnâ a face ceva nefacut de s site la altceva de toţi.

Cristofot Columb a descoperit America, Manela,, . , . .

■ uleie Filipine, Vasco de Gama, capul Bunei Speranţe ?tra®toarea iu" S 111S erit planeta Neptun, Pasteur a descoperit microbii ' p_. v«rrier a d C°Pfviaenul, Scheele clorul, Moissan fluorul şi tot aşa' eu \ ey a descop.?' r,t rafice, astronomice, chimice, fizice şi biologice. °ate descoperiri e 9eog larnes Watt a ipventat maşina cu aburi, Edison a ■ , , Araham Bell telefonul. Remington maşina de seri, lnventat fsnografu*’ • tot aşa cu miile de invenţii cu care st> ’ Cutare maşuia socoti folosdm cu toţii, fără _ — ----------------.. de ca drept dovadă a celei mai negre nerecu. ”Pa inventatorii uita’î - Tot asa poliţia descopere pe vinovaţi, vorba vi„°Ştln*c din Partea n°aS- siiri, fără vorba vine.

V,“e- Şi ziariştii inventeaza Ş ’ . MocSe a inventat telegraful, adică a făcut . _. je toti din lucruri cunoscute de toţi, dar nefol ceva recunoscu ş folosit 3 i scrisul la depărtări cât de mari. Samuel Â,»SIte de nimeni pen­ tru a trl , i electric, nici elementele galvanice care îl °rse n'a descoperit nici curenţi Produc, nici electro-

83

magnetul, nici sârma de aramă, nici hârtia, nici cerneala, lucruri cunoscute înainte de el, dar neîntrebuinţate de nimeni pentru scris la depărtare mare.

Din toate aceste lucruri cunoscute Samuel Morse a făcut telegraful electric care îi poartă numele, legând sârme cu bateria de elemente galva­ nice, cu manipulatorul lui, cu receptorul lui, cu tot şi cu toate aparatele care fac la un loc telegraful Morse.

*

Pe ziuă de azi las la o parte cartea minunată a lui Louis Figuler des­ pre minunile ştiinţei şi deschid o carte românească, în limbă românească pen­ tru învăţătura telegrafiştilor români. E cartea Aparate şi instalaţiuni tele­ grafice, scrisă de domnul Alexandru V. Andreescu, licenţiat în ştiinţele fi« zico-chimice, fost inspector P. T. T. şi fost profesor la şcoala superioară p.

T. T. din Timişoara.

Mai pe de ocol, mai deadreptul, iau din cartea domnului Andreescu cele ce urmează.

Ca siguranţă de funcţionare, ca simplicitate şi uşurinţă de întreţinere, telegraful Morse este neîntrecut. Acest aparat foloseşte numai^ un singur sens de curent, dar emisiunile se deosebesc prin durata lor, apărând la pos­ tul primitor sub forma de linii şi puncte. Punctul este în realitate o linie scurtă, iar linia are o lungime de trei ori mai mare decât punctul. Sem­ nele cari compun o literă sunt despărţite prin intervalul unui punct; două litere prin .intervalul unei linii, două cuvinte prin intervalul a cinci Puncte.

Alfabetul adoptat de ţările europene este următorul: a — ă — b c d e e

u ii v

f

X

SI h i j k l w

y z w--------ch--------

77.

o

r s

8 —---9 0--------

t

) : o

!

— (apos.)

i

/■

2

( >-----

3 4 5 6------

Alfabetul Morse

i

------(snbîin.)

84

Manipulatorul Morse e făcut din ^ei părţi: pârghia de alamă L, ni­ covala de repaus n şi nicovala de lucru n, toate înţepenite oe un posta­ ment. Axul de oţel O, în jurul căruia se poate mişca pârliia e în legătură cu linia telegrafică, nicovala de lucru n cu bateria şi nicovala de repaus n cu receptorul. Apăsând cu degetele pe butonul de os 3 curentul electric trece dela baterie prin pârghie la linia telegrafică. Dacă apăsarea ţine mai mult timp, curentul electric trece şi el mai multă vreme prin sârmă şi face la receptor o linie mai lungă. Dacă din contră apasarea pe nicovala de lucru e mai scurtă şi linia dela receptor e mai scurta. I ot meşteşugul telegrafis­ tului e să apese pe buton mai mult sau mai 'puţin ca să transmită liniile şi punctele şi să trimeată cât mai multe semne de acestea într’un minut. Edi-

,H G

W

L

.

s

_E_

n E

B

J

1J y

1

•'1

Fig. 39. Receptorui Morse

Fig. 38. Manipulatorul Morse

son întrecea în tinereţea lui pe toţi telegrafiştii prm- numărul mare de semne trimise într’un minut.

Receptorul Morsg ,e făcut dintr’un electromagnet şi 0 armătură de fer moale C care poate oscila între un şurub de repaus V şi Un şurub de lucru V'. Când curentul electric trece, electromagnetul atrage armătura pe şuru­ bul de lucru, iar cuţitul de oţel B G se ridică în sus şi apasă banda de hâr-v tie pe rotiţa H unsă cu cerneală. La rândul ei banda se desfăşoară, fiind trasă printr’un mecanism de ceasornicărie.

Releuri. Nu te speria, cetitorule de acest cuvânt, o pocitură a vorbei franţuzeşti relais. El arată un instrument de cea mai mare însemnătate pen­ tru telegraful Morse. Ca să mă înţelegi mai bine o iau mai dedeparte, dar nu chiar dela Moş Adam. Marele patriot român Ion Ghica, învăţat mare. orofesor, om de stat şi scriitor plin de farmec al vremuril0r depe atunCi, arată într’o scrisoare către Vasile Alecsandri cum se făcea drumul dela Bu­ cureşti la Iaşi înainte de 1848. Nici vorbă, .pe atunci de înlesnirile de azi.

Se făcea drumul într’o căruţă ca vai de ea, trasă de cai Ca vai de ei şi mâ" nati de un surugiu care-i bătea şi-i ocăra într una. Când drumul era bun şi uscat, caii aleargau în goana mare şi câteodată mai cădea şi călătorul din

b

Ţ

1 85 căruţă. Pe vreme de ploaie, roţile căruţei intrau în noroi până la butuc su rugiul batea caii cât putea şi câteodată se rupea şi căruţa în drum Oricum îţi închipui lesne că dela o vreme caii osteneau şi trebuiau schimbaţi cu alţi cai odihniţi. Şi pe urmă alţi cai la altă poştă îi schimba si pe aceştia şi to't aşa o saptamană întreagă până ajungeau la Iaşi. Ceteşte' singur, cetitorule aceasta scrisoare daca n ai cetit-o până azi. O găseşti în Biblioteca pentru toţi Nr. 226. Scrisori către Vasile Alecsandri de Ion Ghica. Schimbarea cai­ lor de poşta dm loc în loc e veche de tot. E pomenita pe vremea lui Datius. pe când era o poştă „care să nu mai vorbim".

La fe] cu caii care osteneau mai mult sau mai puţin după cum era drumul de lung, de bun sau de prost şi după cum erau hrăniţi cu răbdări mai mult sau mai puţin prăjite, tot aşa osteneşte şi curentul electric trecând prin sârma eegralică. Cu cât sârma e mai lungă cu atât slăbeşte şi curentul mai *?a, recentr,0 Vrtme.je jtaţ de' slab Incât nici nu mai Poate trage armătura d- Hniile^ W hnda de hânie nU mai poate atinge Pen4a cu cerneală, aşa da Sori i t fnU SCdS£ Pe Ar fi f°St de9eaLa toată trud.p două stafii “ fofl ,un _lea0' anume acesta. La jumătatea drumului între Kanda de hârfi ’ Pr£a JndePartate. un telegrafist să primească telegrama pe

l&r ură 30 trim6at,ă din nOU- Acest mii]oc nu-i ■nid hun

telegrafistul cere Lifă Mult”' 3 .tnm‘tere Ş1 nu e nici eftin ^indcă această slujbăTparttui n^rnit Zeu*“ ?’’ * m3'' ^ împI”e?te Releul Robinson e un receptor Morse simplificat şi mic, fără cerneaf* ie Ş1! fără mecanism de ceasornicărie. El are un electromagnet şj ° P-fSd 16 ,£o-arte uşoară, curentul electric °Toneful sf fP°ate f3Ce totu* ca ^o9»

“tătura p f 9â pâr3hia uŞoara- Când armatura e atrasă, capătul celălalt al-pârShiel * r,dlca În sus şi trimete în sârma te­ legraf3 curentul tare dela o baterie locală AcfS und”1 P°ate face drumul Pâna la alt?

St3fe alt curPOate “i?Ca recePto™I ori triffl.ete, * ^urent la altă staţie. Şi tot aşa dlf Jab" c^. Staţie’ se P°ate schimba curentul s . curent tare după cum se schim­ bau caii osteniţi cu cai odihniţi. este tot Petele cu fcHsâ de,^telegrama

A 40- Releul Robinson

Mers* “t^simţMfca?^' T" '“n™? TSl°r

r?te

~ * -ti,:4

CU “.-hea toate semnele, cete**

^ A“ p°ata

]

^

^' l,rma

XVII ALTE APARATE DELA TELEGRAFUL MORSE 15 Iunie 1934 Mă poartă gândul cu mulţi ani în urmă, când am văzut 'pentru întâia oară telegraful Morse. Eram în clasele primare. Mă trimesese tata să dau o telegramă. Mă văd la poşta din Focşani. Mă văd intrând în curtea mare de pe atunci. Mă văd la fereastra unde am dat telegrama. Văd un telegrafist trimeţând o telegramă. Pe masă şi în perete se înşiră tot felul de aparate şi un fel de ceasornice cu o singură limbă. Erau manipulatoare, receptoare, galvanoscoape, cum am înţeles mai târziu când am învăţat fizica. Mare a fost uimirea mea atunci şi mare admiraţia mea pentru telegrafistul care lucra la aparat. De mic de tot mi-au plăcut maşinăriile de tot felul. Şi azi cea mai mare mulţumire pentru mine şi care mă pătrunde în tot sufletul e să Văd, să pipăi, ori să aud maşini mergând într'un fel sau altul. Şi azi intrarea unei locomotive în gară mă sguduie în toată firea mea. Şi azi sgomotul ma­ şinilor dintr'o fabrică e pentru mine muzica cea mai frumoasă. Acum patru­ zeci de ani, pe când pregăteam doctoratul la Berlin, o plăcere din cele mai mari era să stau sub podurile metropolitanului, pe cari treceau trenurile oraşului Şi cele dintre oraşe, până la cel care venea tocmai din Bucureşti să mă simt în siguranţa cea mai mare, cu toate că pe deasupra treceau zeci de mii de kilograme şi să aud locomotivele gâfâind din greu şi grinzile nodului scrâşnind sub apăsarea trenurilor şi totuşi opunându-se puterii uriaşe care încerca zadarnic sa ie rupă. Aceiaş plăcere nespusă 'am simţit-o mai târziu în Paris sub podurile metro-ului.

Dar să mă întorc la amintirile din copilărie. Nu învăţasem î - fizica Nu ştiam cum funcţionează telegraful Morse. Am încercat să 'n.Tw eii singur, fiindcă Înţelegerea lucrurilor e cea mai mare dorinţă a omuluf de când e om pe pamant. Şi după cum fulgerile, trăsnetele, furtunile tot ce se întâmplă în lume au fost pentru om semnele de bucurie ori d f > ale puterilor nevăzute şi numite zei şi dumnezei, tot aşa şi pentru C mer­ gerea telegramei pe sârmă era semnul tainei nepătrunse pe car mJn,e lec_ tr.vitatea despre care auzisem ceva pe atunci. îmi închin.,;, ° are e „â ciocăniturile telegrafistului în manipulator făceau să sbârnâi1”’ ?nume’ ,e_ qrafului şi că aceste sbârnaituri se întindeau cât era linia f ,Sarmr\ă de u.noă Mă întrebam eu, fireşte, cum de sbârnâie sârma ,n telegrafica de mare, din Focşani până la Bucureşti, până la laşi şl ^ ° iJlpideTenŞ .venea să cred, fireşte, dar repede îmi ziceam că tot trece prin ea electricitatea care are puterea tainică să sharni“ arma telegrafului. Mă mai miram eu şi de ciudăţenia cum de nu ^ mezea, Sfbâr„âitul în locurile unde sârma se sprijină pe ceştile de portet °Pre?'f f terea tainică a electricităţii îmi risipea orice nedumerire pip3"' d?r -fîn minte gândul spunându-mi; cum să nu sbârnie sârma când tr^e electricitatea

87 prin ea. Şi nu era numai gândul care mă încredinţa despre aceasta, mai era şi urechea care îmi dovedea sbârnâitul sârmei de telegraf.

Mă văd din nou copil cu urechea lipită de vreun stâlp de telegraf şi aud bine sbârnâitul sârmelor. Nu mă înşela urechea, nici nu mă minţea cum spune poetul în versul, urechea te minte şi ochiul te înşeală. Sârmele de telegraf sbârnâiau cu adevărat, cum sbârnâie şi azi, dar nu din cauza elec­ tricităţii care trecea prin ele, ci din cauza vântului oare şuerâ printre ele. Şi mai făceam atunci o experienţă, fără să ştiu ca fac experienţe de propagarea sunetului prin corpurile solide. Stăm cu urechea îpita de stâlpul telegrafului şi auzeam bine de tot, cum nu se poate mai bine, ciocaniturile pe care un alt copil le făcea cu o piatră în alt stâlp de te e9ra • nn aer nu se auzea sunetul produs de loviturile pietrei în sta pu e e egra . E tocmai ce am învăţat mai târziu, tot în fizică, că anume sune u merge mai bine prin corpurile solide decât prin aer ori corpuri 9azoase. nva_asem aceasta tot fără să ştiu pe când nu mergeam la şcoală, ram^ şi mai mic pe când îmi arătase tata. Dumnezeu să-l ierte, cum ^ polia din Bucureşti. El atârna o daltă de oţel de un fir “ celălalt capăt al firului de aţă. vârât cu degetul în Tf,|Tiapra daltă cu un piron, far în urechea mea răsuna un :»unetni=spus de tare. ţ■ team sa jur că aşa sună clopotul mitropoliei. încearcă cetate ule acesta experienţă cu vreun copil care na mers la şcoală. stotta h ‘ sigur că vei vedea pe faţa lui o mulţumire pe care noi val'° 3 la minunile cele mari ca sborul aeroplanului, dacă ° . Unde eşti copilărie, vorba lui Eminescu. cu ^ZTtapenll vraja ta, cu pădurea ta, cu tot ce-J încânta pe ^ S1 ne

toate cea mai neprihănită e dragostea pentru adevar,,.£** ^

lu,

puţini încă o ajută să trăiască. Mai spun ce am mai P « oameni *' va muri Natura le va fi ruşine urmaşilor să nesâ mai scriu din Uar, Să mă întorc la cartea Minunile ştiinţe $ semne mAeaTelegraful Morse e făcut dintr'un aparat care hârtie ' ,n'Pu~ la torul, şi un aparat caTe ,primeşte semnele şi le SCp® tru funcţionar"11* ?> puncte, receptorul. Acestea sunt părţile principale. P ^ . ea lui buna oricând şi fără .greş, telegraful Morse mai are şi mte p e aJut or. care ii întregesc. % Clopoţelul sau soneria. întâi şi întâi vine clopoţelu1 care da ştire ^ gratistului că vine. pe sârmă o telearamă , în , Soneria e prea bine cunoscuta de oricine. 3asin^'JtS şi cum hT® sele Oricine a învăţat cât de puţină fizică ştie cum e fa_ . ,luctea ea. Când trece curentul electric prin electromagnetul ^ desl n 9’ ciocanaşul m e atras de electromagnet. Atunci ciocanaş pe?te ^1

a.

88 şurubul R şi curentul e întrerupt. Nemai trecând curentul prin electr omagnet ferul moale din el se desmagnetizează şi coada ciocănaşului se atinge din nou de şurubul R. Atunci curentul trece iar. ciocănaşul e atras din nou Şi tot aşa, curentul care vine pe sârma telegrafului e întrerupt şi legat mereu.

Ciocănaşul sbârnâie astfel într’una, loveşte clopoţelul şi dă astfel de ştire telegrafistului să primească telegrama.

Ce-ai mai stăruit atâta, îmi vei spune cetitorule, fiindcă toţi cari cetim Natura, de voe de nevoe, am învăţat soneria şi ştim cum lucrează ea. Nu zic ba cetitorule. Numai eu ştiu câţi de trei am pus pe când eram profesor de liceu, la cei ce nu ştiau soneria şi cum trece curentul prin ea. Altul e gândul meu. Puţini sunt aceia care ştiu ce descoperire mare înseamnă acest aparat mic pentru întreruperea şi legarea unui curent electric. Să spun eu că fără această născocire, n'am fi avut şi n’am avea niciodată telegraful fără sârmă. Tot aşa. fără acest întrerupător n'am fi avut raze Rontgen şi prin

fizicianul neamţ Neef. Neuitata sa fie amintirea lui. rupator Fără întrerupătorul lui Neef n'ar fi putut construi Ruhmk^rt car.e-i portă numele. Cu bobina lui Ruhmkorff s'au făcut cele j- - b°b riente cu descărcări electrice in gaze rărite care au dus la razele y'a! "j? " graful fără sârmă, la mii şi zeci de mi. de «perienţe DeaceeT* \^nia •L fiinţe din Parts i-a dat pe vremuri lui Ruhmkorff premj , /lcaae' cel mare de Cincizeci de mu de franci.

Apărătorul de trăsnet, cum arată numele, apără pe tei axată6 ^aratul^-u^Bregue^lr^ehuin^'muh odată!

__r

subţiri de^ie-u

89

*

i

se topeşte când trece fulgerul prin ea şi rupe astfel legătura dintre firul telegrafic şi aparate. Azi sunt apărătoare de fulger mai bune, pe care le las însă la o parte, fiindcă aş merge prea departe de le-aş arăta ş.i pe ele.

Comutatorul este aparatul cu care se potriveşte tăria curentului trimis p0 linia telegrafică, Eig. 43 arată un schimbător de acesta. E un fel de cheie ca la tramvaiele electrice cu care conducătorul măreşte sau micşorează tăria curentului şi prin urmare iuţeala tramwaiului.

Galvanoscoapele arată dincotro şi încotro trece curentul în linia tele­ grafică, fiind aşezate între manipulator şi sârma telegrafică.

Ele'se mai numesc şi busole telegrafice. Acestea sunt ceasornicele pe care le-am văzut eu în copilărie la telegraful din Focşani şi care au numai un ac arătător în loc de două.

Fig. 42. Apărătorul de trăsnet. sau altfel cu care , Cheile _ sunt nişte aparate mici, în formă de ţepuşe se leaga şi Se des]eagă unele aparate din aceiaş staţie, spre a p uren electric ori Spre Q_. scj1J-ni]:>a drumul. de sârme legată la un onductorul la pământ e făcut dintr’o funie capa cu apaxateje . ja celălalt capăt cu o tablă de aramă cât mai mare, mgropatg - pământ la o adâncime de vreo ■-doi metri. Tabla _ de. aramă e îngropata de -m călbunede lemn şi udata cu apa muta aşa încât scurgerea eiertric în pământ sâ fie cât ma. buna. Ş. la apa­ ratele de Radio un conducâtor bun Ia pământ trebue sa fie făcut la fel şi groapa cu tabla de aramă să fie udată din timp în timp. . , Bate^ de elemente, produce curentul electric. Pomemm m treacat Fîtodto întrebuinţate mult altădată şi poate şi M, e",eIerfan‘eli' rie,din9e'-- Latimer Clark. Weston. Crrove. Bnnsen Leclanche. La. lande şi ^haporon Edison> Fery. Cine vrea să ştie mai mult despre aceste elemen e acela sg deschidă cartea Aparate şi instalaţiucii telegrafice de domnul exandru Andreescu şi să cetească cele scrise cu multă pnccpere deln 3agin>rf până Ia pagina 45. Tot în această carte va găsi el mai departe escner a elementelor termoelectrice şi a acumulatorilor. c‘?lnile dinamo-electrice şi prin urmare curenţii industriali, spune

90

domnul profesor Andreescu tind a se întrebuinţa astăzi din ce în ce mai mult în exploatarea marilor birouri telegrafice.

Sârmele şi stâlpii de telegraf. Firele care conduc curentul electric dela bateria de elemente la aparatele primitoare sunt întinse în aer liber dealungul drumurilor de fer, a şoselilor şi a celorlalte drumuri. La început sârmele erau de aramă de doi milimetri în diametru. Se credea că e singurul metal care poate să conducă bine electricitatea la depărtări mari. S’a văzut în urmă că sârmele de cupru se rup uşor la întindere, pierd elasticitatea şi aj un g sfărâmicioase prin trecerea dela cald la frig. Deaceea au fost înlocuite prin sârme de fier de patru până la şase milimetri în diametru. Ca să nu ruginească ele sunt acoperite cu zinc care oxidându-se în aer apără fierul de ruginire. Nu­ mele de fer galvanizat e greşit deoarece acoperirea cu zinc nu se face prin galvanizare ci cu zinc topit. Izolarea lor se face prin ceştile de porţelan cu­ noscute de toată lumea.

Fig. 43. Comutatorul.

Stâlpii de telegraf sunt de brad care au fost dela încp*> «. « , ,

.

ssssssapKsf

tot. deasupra văilor, până la patru sute de metri. O linţe tel^1?- î ““ He obiceiu mai multe sârme Intre care trebue să fie o dens,, 9r?£lca ,are ?■% douăzeci şi cinci de centimetri. Depărtarea sârmelor de „«te-de cel puţi _ fie de cel puţin trei metri jumătate, iar când trec deacurme”3^ Jtrebue.,!® de cinci metri. “curmezişul drumurilor Multe Şi mărunte se mai poate spune despre ceştile Ap porţelan, despre forma lor şi despre legatul sârmelor de ele. Dar ebue să sfârşesc odată cU linia telegrafică aeriană.

r

-

}

XVIII

-*

progresul şi telegraful electric ,s lat* 1934

\

Progres înseamnă economie de oriae fel, de muncă, de 9VK^elLStâ bani, de orice. Gândeşte singur, iubite cetitor, şi vezi cât e de buna a legătură între progres şi economie. Maşina cu aburi te face să înff e^raţele trudă multă, că ea înseamnă economie de muncă făcută de om. rde de fer şi muşchii de oţel, maşina cu aburi a muncit şi munceşte ca ^ ^p de oameni, economisind munca lor. Locomotiva ti-arată economie cel drum» sub nenumărate feluri, scurtând timpul în care poţi face un vremea dela Bucureşti la Iaşi în zece ore în loc de două săptămâni ca pe lui Ion Ghica.

Aeroplanul, încaltea, îl scurtează numai la trei ceasuri, dac ^ deO" mult. Ştiinţa înseamnă economie de gândire. Tabla înmulţire!

P ori opt dată că opt ori opt fac şaizeci şi patru şi te scuteşte să scrii e ^ sajspreunul sub altul şi te scuteşte să aduni opt şi cu opt fac şaispnezec^»găseşti zece şi cu opt fac douăzeci şi patru şi tot aşa mai departe, , narea, — că de opt ori opt fac cinci zeci ori şaptezeci, după tcum greseş i care tâm" care ori ce ai zice e operaţia cea mai grea, cea mai obositoare Sunarea peşte ptom mai mult mult decât orice. E vorba, bine înţeles, jaCâ aritmetică fiindcă adunarea de lucruri, de averi, de învăţa > . toate e grea şi obositoare, nu e displăcută şi nu prosteşte pe om' ^ cunoşti cum legile ştiinţei înseamnă economie de gândire. Cunoscând o eg . se petrece un fenomen în mii şi mii de cazuri, dealtfel tocma fost scoasă din mii şi mii de cazuri. nu se crează^9ea lui Lavoisier spune că nimic nu se pierde, mm ^ bine şi a fost adeverită în milioane şd milioane de cazuri în o su a ? & universaani de când a găsit-o el. Legea lui Newton, privitoare la 9ra^ e'clipsele care lă, îţi dă putinţa să calculezi mersul planetelor pe cer şi toa ţa cutare au f°st Şi vor mai fii, întocmai în cutare zi, la cutare ceas ş minut* ^ ^ , i de mUncă, de lnca odată, progres înseamnă economie de orice • atâta încât îţi timp» ne gândire, de bani. Un sac de sămânţă rodeşte as 3 ^ pământul în dă o mie de saci şi două mii şi zece mii, după cum îngrop? progresul care o pui şi după’cum te foloseşti de mijloacele pe care , făcut de omenire până azi. nă economie de La fel, îţi dovedeşte şi telegraful electric că el înseam mare, pastimp» de muncă, de orice şi că prin urmare el a însemnat u F de uriaş făcut de progres în mersul omenirei.

8

i

i : i

92

29 August 1934 O vorba romanească spune, vrei să vinzi castraveţi grădinarului.

Tot aşa, iubite cetitor, îmi poţi spune mie : vrei să spui celor de azi ce foloase a.tras omenirea de pe urma telegrafului? Asta înseamnă să vinzi castraveţi grădinarului. Azi când avem telegraful care tipăreşte singur telegrama care trimete pe aceiaş sârmă patru, ori mai multe telegrame înspre Iaşi în timo ce ae acolo pot sa vie tot atâtea telegrame, azi mai vrei dumneatl 'să neTrâd

1 foloasele

o suta de am aproape ? Noi n'avem vreme să cetim azi fie e-t j dările de seamă despre descoperirile uimitoare care se 'fac în labTatoTle de aiurea. Mai bine ne-ai vorhi m,,, i . in ]aooratoare!e sunete, despre tele-vedere despre atâtea şfatâtSTinvenT” carefntre2 Ultra‘ nile dm poveştile pe care le ascultam în copilărie cu atâta luare amS A, Ş. nai dreptate iubite cetitor. Maf ales nai dreptate Tr^K aducem aminte cu recunoştinţă de toţi care au muncit din qreu r“ 83 ^ frământat mintea ca sa ajungem la invenţiile uimitoare de altăzi' n ?“aU dat uitării şi prea suntem nerecunoscători fată de ei. De aceea ^ V3™ citeşte rândurile care urmează. ’ cea, mai bine

* D-e aici încolo mă ţin de Louis Figuier spicuind din cartea lui minunată Minunile ştiinţei şi anume din cele scrise de el n, P ivire la foloasele telegrafului electric.

Telegraful electric înseamnă trimiterea gândului într’o singură clipă la depărtări oricât de mari.

Na fost totdeauna aşa. In 1801, ştirea morţei ţarului Pau, , , „ burg* 13 ajuns cu 'P°Şta ^a Londra abia în douăzeci şi una de ?il 3 ^>eters~ a morţei lui Nicolae, în 1855, a ajuns tot la Londra prin teleo f f* 3Ceea numai ta patru ceasuri şi un sfert. Aşa dar, telegraful electric , dectric economie de timp. 91 mai şi, în Noembrie 1866 discursul rostif jmsemnat 0 fele Statelor^Unite în Washington a fost cunoscut la Londra 6 Preşedinert de ceas. Izbânda lui Napoleon la Austerlitz, în 1805° nfUma^ după rută Ia Par*s după zece zile la o depărtare numai de vre o & °St cunos~ kilometri- Tot aşa, luarea Algerului, în 1830, a fost cunoscută SUte de nt zile- In schimb, cuvântarea lui Napoleon III la deschidere £ans dupA Voerc a fost trimisă numai în două ceasuri prin telegraful eWf 3 ^arner©i în 1 8 Marsilia şi prin cablu submarin la Alger. c> dela Paris 3 Odată, Englezii aşteptau şase luni ştirile din India, aci .1 Mai târziu, cu trenul direct, comunicarea între Anglia Sl- rU^,e cu cora_ -11 doua luni. Din 1865 telegraful electric ducea şi aducea ştirii ^ J3 Se ^acea I India ta zece orc. dln Londra

(

93

la seama bine, cetitorule, la cele ce urmează. Mi-aduc aminte de o oraş socoteală din ^clasele primare. O căruţă cu boi face un drum dela un la altul în atâta timp. O căruţă cu doi cai face acelaş drum într un timp ede. mult mai scurt. Una cu patru cai trebue să meargă fireşte mult mai re*p Socoteala era că tot punând cai mai mulţi, căruţa trebuia să ajungă înain de a Porab ciudăţenie la fel face deabinelea telegraful electric.

In artie 1867, o telegramă 'trimisă din Londra la orele patru după prânz cu ş îri dela bursă, a ajuns la New~York la prânz, adică cu patru suri mani e. iudăţenia stă în deosebirea de longitudine şi prin urmare e sebirea de ceasul la care răsare soarele în fiecare loc.

Când la noi e opt dimineaţa la Paris e şase şi în America e noapte.

Foloaseie aduse de telegraful electric ştiinţei sunt fără număr. Abia tusese instalat telegraful electric în America şi a fost întrebuinţat chiar_ sub conducerea lua Morse la determinarea diferenţei de longitudine intre ja/fimore- In 1854, Le Verrier şi Airy au determinat pnn tele-vnitilrh q- , eoset>irea de longitudine între observatoarele din Paris şi ,rC . ^ a§a» abia fusese aşezat cablul submarin dintre Ang.ia şi -St întrebuinţat telegraful electric la determinarea deosebirei

de MoLT eci de kiI°metr,i pe oră, curentul electric face tre. sute de O coSk Pe Secunda îi ia prin urmare cu mult înainte tue în golful MeS pi f“ de ceasuri mai mamte, ^ ^ un fo]os nemărginit. Pentru • FU drumurile de fer, 9 fumului, telegrar i i <. • uşurinţa serviciilor, pentru siguranţ . . rLA CU cari sendaudrumullfe f“ dc neapărată nevoie. po^să cireule'pe aceia, linie ne^Sf" * până la doua sute de trenuri pf Nunita cetitorule că Lotus Ftguter a fuî‘elltriceapdl dSTtWrf începuse sprijin puternic dându-i-se o calo n U1 ae rer, ia începu r3reia au fost întinse

ana in"

c” deIettor 'l-'-'T j'j1.'; Tf ji1'!. contabila

corăbiei şi a luat t' ^ 3 fu91t cu trei mil de ^ „î s'a dus atunci repede la Washington 761! P2”4™ Baltimore. Păgubaş ele hoţului. Zece minute după aceel teI,î9rafiat la Baltimore semnal® orcliBuI de arestare şi după o jumătate j01*ia dm Baltimore avea in «tirea: „hoţul a fost arestat şi se află tn -e ,ora s a primit în Washtrtg Chiar şj 0 “‘“dusoare”. mijlocirea telegrafului fâcută ftaltimoreelectric. între o persoanei Fiindcă graba t -dm Boston şi alta dm Balj* a fost pricina unui 9raba strica treaba, acest fel de căsători

94 niei xirî nostimă e întâmplarea următoare din Anglia- In timpul cunuadmir f1 o domnişoară de onoare a miresei fugi din biserică cu un fej. a °r al ei. Telegraful electric a fost rechiziţionat pe toate drumurile de arestaT^11 ^^^rea fugarilor. In loc de o pereche, aceea a fugarilor, au fost fără nici o vină, încă patru perechi legate în toată legea, canier'inecem rePede peste consultarea doctorilor prin telegraf, peste oprirea ne 01 la hotel, oprirea meselor la restaurant şi ne oprim la o minune de dela^1 ?i totuŞi întâmplată. Ea s'a petrecut la 22 Decembrie 1854 pe linia ^l°n la Dax în departamentul Landes. într’un vagon se găsea o doam® fetiţă de vre-o trei ani. La o sguduitură a vagonului, fetiţa a fost des1T1S^ -n Sl>re nşă care s'a deschis şi ea a fost aruncată lafară. Mama la 'Perata era cât pe iaci să se arunce după fetiţa ei, dar a fost oprită alt t**** de călatori- Telegraful a înştiinţat gara din Rion şi a oprit un motiv“n^Care tocmai treb>uia să pornească dela Rion spre Dax. O loco_a de salvare pornită din Dax a găsit fetiţa adormită cu capul pe şină. t adusă ’la Dax fet4a s,Puse mam€li ei că-i e foame şi a cerut să-d dea fă ^ La.1wIanuarie l850' telegraful electric a evitat în Anglia o catastro" groasnică de drum de fer. La o smucitură mecanicul a fost aruncat de pe locomotivă, dar trenul, fără călători din fericire, fugea cu toată iuţeala spre °n,a; Telegraful a dat atund de ştire; o locomotivă a fost pornită în urma timp U1 fu9ar> carc a fost îndrePtat Pe ° linie deschisă şi pe urmă oprit la

?

In Ianuarie 1844, o crimă groasnică a fost săvârşită în Salthill. Utigaşul John Tawel se suise la şapte seara în trenul care mergea dela Slough la Londra. Poliţia înştiinţată din vreme era în căutarea lui. Pe când uciqaşul se credea în siguranţa cea mai desăvârşită, prin iuţeala cea mare a trenului, pe firul telegrafic sbuxa următoarea înştiinţare: Salthill. Ucigaşul a fost vă­ zut luând un bilet de clasa I pentru Londra. E îmbrăcat în haine caki cu o redingotă lungă până aproape de călcâie. E în compartimentul din urmă din vagonul al doilea de clasa întâi.

Ajuns la Londra. John Tawell se grăbi să se sue într'un omnibus.

Ascuns într'un colţ al trasurei se credea la adăpost de orice urmărire Dar conductorul omnibusului, care era un agent de politie secret nu 1 ciordea din ochi. Ajuns în cartierul BSncei, John Tawell coborî din omnibus se îndreptă spre statuia ducelui de Wellington şi trecu podul Londra intră apoi în cafeneaua Leopardi şi se retrase în urmă într'o tavernă din anr'oniere.

Agentul de poliţie, care l-a urmarat pas cu pas. intră după el si tS tsa întredeschisă îl întrebă liniştit. „Aţi sosit chiar acum din Slough?- * d 5 La această întrebare groaznică pentru cel vinovat John Tawell se zâpăci şi bâlbâi un nu care era dovada crimei lui. Arestat îndată fu udecat, fu osândit ca ucigaş şi spânzurat. . u jud Câteva luni după aceea trecea un tren dda Londra la Slouoh într'un vagon erau tot felul de calatori car. nu se cunoşteau între ei ş^j după obiceiul englezesc, nu vorbeau unul cu altul. La vreo două2eci de^Uometri. domn scurt şi gros rupse tacerea şi cu ochi. ţintă la stâlpii raf. care păreau că fug în sens contrar, zise cu glas tare: * ae telegr Iată funiile care au spânzurat pe John Taweir.

4

A_

XIX. UNII telegrafice subterane

?

r ' ■

I

de mult cu toţii, lucruri dela Adarn^ ţar începi să ne spui ce ştim :e cetitor. Ce bine ar fi să ştiţi cu ' ■dam. Aşa ai vrea să-mi spui, iubite )aJsă lăsăm astfel de imputări Şi s ^ sunt liniile telegrafice subterane. Dar, să ....i,.i nim de mult, ~ sar ce® ^ Captc. La începutul începutului, cum am am snus spus de sfârteleqtaf e,rau atâ™ate de stâlpi de lemn, sau de pomii din pădurile g 4 te 1 din America. Era ceva şi bun şi ieftin. Dela o vreme, tot pe atu^ -'ceput lu®ea sa se teamă de răutatea oamenilor, cari ar fi putut in . ^ S’a văzut însă Că firele aeriene erau tratate cu mult respect de c p°P°a.. ____________ de Arabii mi ele Pu-in civilizate, de Yankeii din cele două Americi, < rele ° loniile africane franceze, de Indienii şi Tătarii din coloniile coloniile englez2 armelor. fi aşa încât a dispărut orice teamă de furarea ori stricarea s î1 IUS .Lpt şi azi, cum am mai spus, ceştile de porţelan tot mai slujesc r p Ce"‘ -opiilor cari aruncă cu pietre în ele până le sparg. Trebue să spunem ins ţl,n“ ia noi aşa ceva se întâmplă destul de rar. Mult mai primejdioase sun C3 schimb furtunile care smulg sârmele de telegraf cu stâlpi cu tot şi ghiaţa făcută din zăpada care le rupe. Mai era şi frica de a nu se putea păstră se^etul bdegramelor._ ^ ^ 1850 au început să fie aşezate în pământ liniile

J

telegrafice. Era ceva mai costisitor, dar ceva maj sigur. Vorba aceea, dai un b3n mai mult şi fumezi cu ţigaretul. Socoteala de acasa nu s a potrivit insa CU 3C Caeleed?*âiP“legrafice sub pământ au fost făcute în Germania în .

- D ■ - T 1 Uo au fost aşezate sub pamant lima dela Austria, m Rusia, m Irlanda. Aşa au , Dotorc ^ u 1 , _fc> ca<w> sute kilometri şi lima dela Peters~ petersburg la Moscova de peste şase sute w r • îri burg la Varşouia. Sârma era învdhă în ^ metru, umplut fn'

t

tr un şanţ adanc de un metru şi ^9 “e > toată întinderea. Din loc turmă cu nisip. Sârmele erau ipi e c nutea face controlul în cazul când ÎX1 loc erau lăsate deschideri prin care se p .t r0pede că astfel de Unh linia se rupea sau se strica în alt nU j

e•

mU^t câliva ani' cauz ?Unie cu vremea, se macină, iar

SeasUta e rrî ?i lăSaU sS SE SCUr9ă

autaperca chiar şi vulcanizată i

rămase neacoperite se aţinelectric în pământ. Faptul

păstrează foarte bine în apă

*-rată orTan°ă i de?arece 9fTCChZle submarine. Nu se aştepte.

53 ’ P u oe- cum s 3 dovedit la ca pâfflânt gutaperca să fie mai prin urmare, nimeni ca tocmai în aer ori puţin trainică.

96 S'a încercat atunci izolator şi totodată ip.r,. ’ Sa întrebuinţeze asfaltul rsm , . i el nu era mai bun. ,*£&<»• Experienţele kcute la Pa“ţ2 ^ U? ban x _ ci se Cran^ . _ ans au dovedit ca nîri disoîva asfaltul, sârmele Pr9erc de gaz, ş. sunt atatea. hidrocarburile din el electric se duce cine ştie u„ .“an “^acoperite se ating între ele si curentul linia subterană aşezată în numai unde tr , ’ nu' AŞa sa întâmplat cu raf cu Tmlenes, cu io /SbS « Pa r/s Şl care lega Postul central de teleani a trebuit să fie înlocuit-6' Cu Eursa, prefectura şi primăria. După şase Trebuia să se găse ta-_ dovedit dovedit că era pr^Ca 1111 mijloc şi mai bun. A şi fost găsit, dar sa roai în oraşe. Acest «, costisitor, din care cauză a fost întrebuinţat nu_ Plecare conductor era [â Jra acela de a apara sârmele cu ţevi de metal cablurile submarine. Biec d« sârme îmPletite- a?a cum se face pentru ^ ru Ş1 ®ai multe cabluri nân-6 lmpletitură de acestea era i7n|3flipita între ele, cap 4 ^ la treisprezece, erau puse în ^ T 9“ *P“«* J lăsa câte o deschide^’ Cu Pla-nb. Din loc în loc, ]a "N Iar9_‘ de taci, în şanţuri săpate pe sulj Pentru controlarea liniei. Acest 2 o suta de metri erau atârnate de bolta 1D° Uare‘ La bariera Mâine intra, 6 ^eV‘ erau aŞezate La poarta Orleans erau u lar « alte părţi de bolta ca '" catacombe unde %iă. le9ate cu liniile aeriene care se a “ d* SC“rB“eP De atunci, lucrurile ' «depărtau de Ca­ iete între oraşe mari si t !,au schimbat mult. Azi sunt i r drumurilor de fer. Ln fepârtate Şi sunt linii aeriene d , subternane die Vrednic de admira[ “le telefonice din Bucureşti 1 dealun9uI Şoselelor 'fonul din strada General £ d® Iăadat este cablul subtera" ^ t03te SUbte' C cest cablu e întins pe LÎT^ ca »«tul de Cara leagă microAlung de zece kilometri si famant- are şapte circuite pur?1Une del3 °toperue ie de oii de lei. Scum/'. ^“^onează fără greş El 1PUlizate .Protelatcf :^io-BucureştiUvZetr ^ P°a‘e că nici nu e °PÎ nimeni şi nu aude Pe f*6 Ia “icrofon întro odăiţă m ?P' Conferenţiarul dE mbităţii pe o şosea np^“eni- Ia schimb, vorbele f,ca-a?a că nu e auzit pentru automobile, 3 întinsă, cum nu e nim 3 ear9a _cu Iuîea_Ia ^Străinătate sunt mii şi m - jtâ şosea vrăJită este Caui°,sin9ura *oS.ea lrî I® fnice, pe care nu le? da kilometri de linii su^! “ătf SUS le,ef° Transmisiunile radio^^ f“tunilc cele mai mari ^ ^ TJe" , ; subterane. Retransmi • e 'n aceste ţări sunt înlesn t 'Cl ZaP cab.] din cauză că sunt făcu !IUnile dela un post la alţii * 6 “ult pri" mal . oe liniile aeriene.

Pr« hnii subterane, apărate1'^ mmunf t.e' £.C~ »«** PŞar, cablurile subterane " ?‘ H-a urmează transoceanice, a submarine.

In Paltea

hunelor

Ş1 valurile lor.

‘«e Pe care Wiinta aC d^uTundurX

{

1

'

î

n

h

- 1

ti

I

*

;■ î

.

' , ■

■

.

%

o O

' ♦

A f ■

r 06

sa