II TRAIAN. NAPOLEON. EDISON. 15 Februarie 1932
Trei oameni mari au sădit în sufletul meu, încă din copilărie, o admiraţie neţărmurită pentru ei şi pentru totdeauna. Aceştia sunt Traum, Napoleon şi Edison. De Traian, am auzit înainte de a fi dat la şcoală, după cum au auzit toţi copiii mici care au ascultat plugul cu : S’â sculat mai an, Bădica Traian. Şi a’ncălecat pe-un cal învăţat cu numele Graur, cu şaua de aur, cu frâu de mătasă cât viţa de groasă. Dar cine a fost Traian am aflat abia în clasa treia primară. învăţam istoria Romanilor de A. D. Xenopol. îmi aduc aminte, că la războaele lud Traian cu Decebal, acesta temându-se să nu fie învins, a scris lui Traian să-i trimeată un sol cu care să trateze pacea. împăratul Traian, a trimes Decebal nu avea pe prietenul lui cel mai bun, pe generalul. Longinus. , !_ msaI gândul curat de a face pace. Cum a văzut pe Longmus l-a şi spus să-i trimită vorbă lui Traian ca să plece din Dacia, fiindcă altfel îl omoară pe Longmus. Şi în cartea de istorie se spunea că Longinus a stat mut în fata lui Decebal „ca o statue ameninţătoare de bronz”, nevrând nici să audă de propunerea lui Decebal. In schimb, i-a trimis vorbă lui Traian să nu facă pace cu nici un chip căci el, Longinus, prietenul lui cel bun se va omorî singur. Această purtare a lui Decebal a îndârjit şi mai mult pe Traian care, după biruinţă, la intrarea în Sarmisegetuza, â avut durerea cumplită să vadă capul prietenului său bun înfipt într’un par. Povestea Meşterului Manele, care şi-a zidit nevasta ca să nu se mai prăbuşească mănăstirea lui, s’a mai întâmplat aşa dar cu o mie cinci sute de ani îna inte. Traian a pus fără de voe la temelia Daciei Troiene sângele prie tenului său. _ In Dacia Preistorică, monumentala operă a lui Ntcolae Densuşanu, la pagina V e reprodus mausoleul lui Longinus din Densuş. De atunci, din clasele primare am tot învăţat în Istoria Romanilor multe şi de toate despre împăratul Traian. Fratele meu iubit, pe care l-am pierdut la 2 August trecut, Dumnezeu să-l erte, romanist de frunte, îmi spunea că d'upă el, Traian a fost cel mai mare Roman. Imperiul roman nu s’a întins niciodată mai mult ca sub Traian. Pe cât a fost de mare militar, de organizator neîntrecut pe atât era de bun ca om întrebat de Pliniu cel tânăr care era guvernator prin Asia ce să facă cu creştinii,. Traian îi răspundea mereu să-i lase lini-
