Povestirile lui H.P. Lovecraft
Literatura 43
Gheorghe Glodeanu
Scriitor ul american Howard Phillips Lovecraft (1890-1937) este considerat unul dintre cei mai importanți autori de proză fantastică de la începutul secolului XX. Având o solidă formație științifică, scriitorul s-a impus ca un maestru al povestirii gotice și un precursor al literaturii SF. Dintre operele sale cele mai cunoscute putem aminti: The Call of Cthulhu, The Rats in the Walls, At the Mountains of Madness, The Shadow over Innsmouth și The Shadow Out of Time. Excelent cunoscător al literaturii fantastice, Lovecraft nu este numai un remarcabil creator, ci și un foarte bun teoretician al imaginarului. A dovedit-o din plin în lucrarea Supernatural Horror in Literature (1945), studiu asupra căruia a revenit toată viața și care reprezintă o superbă pledoarie pentru literatura fantastică. Scriitorul crede în puterea imaginației, în magia neagră și în ritualurile demoniace. În viziunea sa, fantasticul exprimă o teamă teribilă de supranatural. Teoreticianul insistă pe ideea de spaimă, deoarece narațiunea fantastică ne dezvăluie o altă lume, o lume coșmarească, pe care ne-o prezintă ca fiind a noastră. Proiecția în sfera imaginarului poate fi considerată o victorie a spiritului împotriva materiei care ne ține prizonieri. De aici și elogiul visului, care ne eliberează de contingent și care permite pătrunderea în niște insolite lumi paralele. Emoția cea mai puternică a omului este considerată frica, spaima de necunoscut, de unde revenirea obsedantă asupra acestei stări de spirit în scrierile prozatorului. Nașterea, apogeul și supremația ficțiunilor gotice, creația lui Edgar Allan Poe, tradiția fantasticului în literatura americană și cultul povestirilor gotice în cea engleză reprezintă principalele subiecte asumate de către eseist în studiul Supernatural Horror in Literature. Bine ancorat pe teritoriul insolit al fantasticului terifiant, scriitorul american a reușit să înnoiască estetica genului prin crearea unor arătări hidoase și a unor coșmaruri spectaculoase. Printre laitmotivele lui se numără înmormântările premature, întoarcerea morților vii, înfruntarea cu strămoșii resuscitați sau cu diferiți monștri inventați. Maestru al fantasticului terifiant, Lovecraft se apropie și de literatura științifico-fantastică, cu mențiunea că teoriile sale legitimatoare nu vorbesc despre viitor sau despre cucerirea spațiului cosmic. Narațiunile dezvăluie existența unor strămoși mitici, adesea monstruoși, care au populat pământul cu mult timp în urmă. Înzestrat cu o imaginație lugubră, scriitorul a creat niște povestiri care stimulează spaima, considerată resortul princi-
pal al efectului fantastic. Operele sale au fost publicate, cu predilecție, în presa timpului (un bun exemplu este celebra revistă „Weird Tales”), fiind regrupate în cicluri epice abia postum. Decorul celor mai înfricoșătoare povestiri este oferit de Noua Anglie, ținutul său natal, care suferă însă numeroase modificări sub imperiul imaginației. În felul acesta, scriitorul își creează o geografie imaginară proprie. Peisajele sale se dovedesc terifiante, pline de ruine blestemate, care evocă diferite credințe păgâne. Sunt locuri arhaice, care pot produce o imensă repulsie. Scenariul utilizat este asemănător în majoritatea creațiilor. De cele mai multe ori, un savant începe să urmărească niște fenomene neliniștitoare care se produc în regiuni izolate, câmpii pierdute, zone urbane abandonate, în deșertul înzăpezit al Antarcticii etc. La fel ca în pictura suprarealistă, cercetările duc la descoperirea unor prezențe insolite, având un aspect antropomorf, în care se regăsesc aripi, înotătoare, tentacule. Aceste ființe teratologice sunt descrise în mod amănunțit, realitatea lor fiind garantată de savanții care le descoperă. Textul aduce numeroase dovezi certe, care îi împiedică pe erudiții implicați în narațiune să se gândească la faptul că este vorba doar de rezultatul unor halucinații. Pentru a conferi mai multă verosimilitate lumii sale insolite, scriitorul trimite adesea, în manieră borgesiană, la cartea autorului arab Abdul Alhazred, intitulată Necronomicon. Cazul Lovecraft l-a preocupat și pe Mircea Opriță, traducătorul și exegetul scriitorului. Revendicat în egală măsură de autorii de proză fantastică și de creatorii SF, autorul lui Dagon este considerat azi un maestru al fanteziei și al literaturii speculative, ce 192
