50 Mass-media
Malaxorul de iunie ■ La Editura Pandaprint din Baia Mare a văzut lumina tiparului cartea Ospeţele fantomelor, de Paul Beldi Ladislau. Scriitorul stabilit în Cehu Silvaniei înfățișează „o poveste posibil reală, eventual într-un aşa numit: «Stat paralel» din minunata noastră ţară!”. În prefață, profesorul universitar Nicolae Iuga, precizează că romanul reprezintă „o lungă naraţiune introspectivă, rememorativă şi confesivă, aparţinând unui singur personaj central”. Cartea urmărește cariera unui personaj fictiv, Nicu Râmiţean, ofiţer în serviciile secrete românești ante și post decembriste. „Performanța lui Paul Beldi Ladislau este aceea de a mânui cu un succes de ordin cinematografic arta suspansului şi de a reconstitui din clişee de memorie istorică ştiinţa introspecţiei”, arată Iuga. În postfață, poetul Zorovavel Petrehuș susține că romanul lui Paul Beldi Ladislau constituie o carte incitantă care te va pune pe gânduri: „Autojustificare, remușcări sau spovedania din al 12-lea ceas? Din maldărul de cioburi ale memoriei, este devoalată o viață de om și un sistem aflat la hotarul dintre realitate și ficțiune, care încearcă din răsputeri să nu moară. O viață de om în slujba unui sistem închis și bine alcătuit, care aplică aceleași reguli: «omerta», ca un reflex de supraviețuire, schimbându-și doar culorile drapelului. Fantomele nu mor”.
■ La Editura Jacques André din Lyon a apărut recent antologia bilingvă română-franceză de poeme, Le chant du village/ Cântecul satului de regretatul poet Vasile Dâncu. Prezentarea bardului din Runc, „din satul minunilor”, a fost făcută de Jean Poncet, poet și lingvist, traducerea de Jean Poncet și Liliana Șomfălean, profesoară de limba franceză, iar ilustrațiile au fost realizate de Pierre Guimet, artist plastic și pictor. „Ascultându-l pe Vasile Dâncu, ceea ce te frapa era atașamentul său față de valorile țărănești, față de pământ și de muncă, pentru el izvoare ale oricărei etici,
deși nu încetase niciodată să viseze la altundeva. Acest altundeva, neputând să-l acceadă fizic – țăranii nu călătoresc niciodată sau niciodată prea departe – el l-a cunoscut prin cărți, mai întâi pe cele care, copil fiind, le aducea în traistă de la biblioteca orășenească, apoi pe cele pe care, mai târziu, le va aduna pe rafturile casei sale. Runc, satul său poartă valori morale pe care el nu a încetat să le afirme ca fiind condiția umanității noastre. Runc nu mai este astfel un sat transilvănean supus timpului oamenilor, el este satul în atemporalitatea sa metafizică. Poezia lui Vasile Dâncu caută tocmai această veșnicie. Pentru ca ea să trăiască în noi”, arată Jean Poncet, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România. (A.-B.K.) ■ Pink Freud – Gabriel Bota, Ed. Școala Ardelea-
nă, Cluj-Napoca, 2021. „Poeme care-ți frâng sufletul – și ți-l reconstruiesc la loc. Precum marile cărți ale copilăriei, de la Micul Prinț la Cuore și la Singur pe lume – dar trecute prin ceva ce seamănă și cu confesivii americani, și cu neorealiștii italieni, și cu noul ruralism românesc. Și, uneori, cu Antologia inocenței a lui Iordan Chimet. E o carte doldora de poeme cu bunici, cu mame, cu câini care mor ajutați de copilul care-i iubește. O carte bună precum feliile de pâine cu apă și zahăr adorate în câteva poeme. Pe scurt, o carte pentru care sufletul există.” (Radu Vancu) ■ dopuri de plută – Soril Miavoe, Grupul Editorial
Rocart, 2021. „Un ceas electronic alături/ de mașina de scris electronică,/ poetul electronic stă cu luleaua/ electronică între dinți scoțând/ rotocoale perfecte de fum, uneori/ chiar și pătrate, perfecte, romburi,/ trunchiuri de con, bastonașe./ Numai aburii cafelei. Și harbuzul/ de-un roșu carnal, sâmburii negri. Ele-
197
