36 Traduceri
Jurnal de călătorie (3) Wesselényi Miklós - fiul
- fragmente 7 martie Cu Ulm, încep Würtemberg și germana împestrițată cu dialectul șvab. Până la Stuttgart, solul este pietros, către Geislingen se înmulțesc hârtoapele, iar între Westerstetten și Geislingen, coama dealurilor devine monotonă, urâtă. Am luat prânzul în Geislingen. Câteva femei și fete s-au înghesuit în jurul nostru ca să ne ofere obiecte din lemn, sculptate aici. Din Plochingen încep podgoriile. Coastele foarte abrupte sunt cât se poate de potrivite, iar alunecările de teren sunt oprite de brâuri clădite din pietre. (Pământul este la fel de roșu, precum acasă, în Someș-Odorhei.) Vița-de-vie se cultivă pe araci. Din Geislingen dispar pădurile de brazi, dar plopii rămân destul de deși. În general, pădurile sunt maiestuoase, întocmai ca și vânătoarea. Regele de acum și-a eliberat țara de povara unei populații exagerate de animale sălbatice. O mare parte a dăunătorilor a fost exterminată, fiecare comună a angajat câte un vânător, care are voie să împuște exemplarele care distrug câmpurile și ogoarele. Ce frumoase și ce demne de respect ar fi aceste reglementări în favoarea oamenilor, dacă iluzia nu mi-ar fi parțial risipită de faptul că însuși regelui nu-i place vânătoarea. În Stuttgart, lemnul este prețuit în mod deosebit, un stânjen costă 16-20 florini. Comunele se îndeasă una lângă cealaltă, [cu case] mari, din lemn, bine construite. Drumurile sunt excelente, omul înaintează aproape continuu printre pomi: șiruri de meri și de peri. Întreaga țară este cultivată excelent, fiecare palmă de pământ este folosită chibzuit, astfel încât pare că străbatem o grădină nesfârșit de frumoasă. Herghelia regală se află în Klosterweil. Am petrecut un timp foarte scurt acolo. Clădirile frumoase, grădinile somptuoase și caii mi-au împărțit atenția într-atât, încât n-am putut să mă concentrez pe niciuna. [Urmează un pasaj care cuprinde descrierea grajdurilor pentru cai.] Într-un grajd mic și cochet, am zărit douăsprezece văcuțe binefăcute din Brabant. O ușă cu geamuri ducea către camera răcoroasă de păstrare a laptelui, iar alta într-o mică încăpere, minunat mobilată cu toate cele necesare pentru savurarea produselor. Se pare că regelui îi place laptele nespus de mult. S-a făcut seară târzie, când am ajuns la Stuttgart și ne-am cazat la „Regele englez”, dar, deoarece rămăse-
se o singură cameră, a trebuit să urcăm la etajul trei. Würtemberg a avut o Constituție foarte veche și, comparată cu spiritul epocii, de-a dreptul liberală. Dar regele Friedrich I (1754-1816) a abrogat-o în 1806, când, după încoronare, s-a proclamat suveran cu puteri nelimitate. Totuși, la Congresul de la Viena, a declarat că este dispus să acorde poporului o nouă Constituție. La elaborarea acesteia s-a lucrat febril, mai ales la insistențele următorului domnitor, Wilhelm I (1781-1864). Dar, după elaborarea legii fundamentale, stările n-au reușit să se înțeleagă asupra conținutului, iar divergențele au fost sintetizate în cinci puncte principale. Teama miniștrilor că puterea le va fi serios îngrădită de controalele severe a provocat multe tergiversări. Stările n-au fost motivate de unul și același interes. Bătrânii din Würtemberg au ținut morțiș la vechea rânduială, ceea ce nu i-a interesat pe cei din provinciile nou alipite (între 1801-1809), care până atunci nu avuseseră parte de așa ceva. Lipsa unității, neglijarea interesului public și neîncrederea reciprocă au blocat armonizarea diferitelor opinii, așa că, după multe tergiversări, însuși regele a stabilit punctele divergente, după pofta stărilor, dar cu condiția ca în termen de cinci zile să hotărască dacă-i da ori ba. Ce-i drept, stările nu au respins versiunea regală, dar s-au împotrivit voinței suveranului. Adunarea constituantă a fost dizolvată în 5 iunie 1817. Răspund ministerele. La începerea consiliilor, regele propune noile legi de adoptat și, până când proiectele n-au fost dezbătute, stările nu pot aduce amendamente proprii. Astfel, regele le oferă stărilor destul de măcinat și poate sta liniștit, că nu va întâmpina nicio opoziție. Legile sunt promulgate de suveran; iar dacă monarhul respinge vreuna, ea poate fi reluată în discuție abia peste trei ani. Aceasta deoarece stările se întrunesc doar o dată la trei ani. Oratorii talentați sunt la fel de rari ca în Bavaria, dar nici graiul local nu este pe potriva retoricii, însuși Demostene ar suna foarte nostim dacă s-ar exprima în șvabă. Adesea, chiar și miniștrii vorbesc numai în dialect. Încasările statului însumează 202
