46 Traduceri
Ochiul și alte puncte de vedere
Corina Știrb COOPER
La Editura „Caiete Silvane” a apărut, în traducerea scriitoarei Alice Valeria Micu, volumul poetului chilian Victor Lobos Saavedra, Ochiul și alte puncte de vedere. Victor Lobos Saavedra s-a născut în Santiago de Chile în 1960 şi a fost unul dintre membrii fondatori ai atelierului literar „José Donoso”, inaugurat în 1981, care a iniţiat reînnoirea literaturii chiliene, după ce pumnul de fier al cenzurii regimului dictatorial al lui Augusto Pinochet s-a încheiat. După o foarte lungă perioadă de tăcere, care a urmat eşecului în încheierea unui roman bazat pe viaţa pictorului suprarealist român Victor Brauner, în 2007 a publicat prima sa carte de poeme, El ojo y otros puntos de vista, la RIL editores, volum ce reia ideile romanului neterminat. Poezia lui Victor Lobos e aluzivă, plină de referinţe literare, artistice, mitologice şi istorice, dar şi încărcată de emoţie, uneori animată de suprarealism şi întotdeauna caracterizată de o combinaţie foarte personală între umor, groază şi erotism. Opera sa a fost foarte apreciată de mari poeţi chilieni, precum Raúl Zurita, Manuel Silva Acevedo, Alejandra Basualto și Andrés Morales.
ce frizează uneori apocalipticul, alteori erotismul sublim. Poezia cotidianului e doar un pretext pentru a face saltul în trecut, propunând o posibilă versiune a realităţii, când tablourile lui Brauner prind viaţă, iar noi suntem târâţi în trena elementelor emergente, ca într-o ceaţă ce mai păstrează imagini, culori, mirosuri, texturi, senzaţii. Alteori poetul rememorează călătoria efectuată în România ori juxtapune destinul lui Brauner cu destinul evreilor la mijlocul secolului trecut sau ne invită într-un experiment ezoteric. (…) (Din prefața volumului, de Alice Valeria Micu)
Instrumentalizarea vederii
Am traversat râul cenuşiu ascuns, fix Deşi nu era oglinda îngheţată încă. Am trecut de bărcile eşuate pe ţărm Acoperite cu pânze Acoperite cu brumă Acoperite de vid Ca de străluciri. Am trecut de o pădure de mesteceni despuiaţi Muţi. Am trecut printr-un loc de negrăit, O comoară albă, O ascunzătoare goală, acoperită de o pânză mortuară. Atunci trenul s-a oprit şi am privit în linişte. Ne iscodeam. Ascultam aşteptând
Fără nesiguranţa şi uşoarele naivităţi specifice debutanţilor, Victor Lobos îşi etalează forţa poetică, vulnerabilităţile convertite la poezie, într-un volum ce este dedicat şi inspirat din viaţa şi opera pictorului evreu de origine română Victor Brauner. Desigur, din panoplia operelor poetizate nu putea lipsi faimosul autoportret şi povestea realizării lui, care l-au făcut celebru pe Brauner, accidentul fiind utilizat şi de Ernesto Sábato în romanul Despre eroi și morminte. Cu multă dezinvoltură, Lobos deplasează accentul de la operă spre actul producerii ei, într-un demers
Corbul în ninsoare (Flash-back la trenul reţinut în drum spre Sighişoara) Era un alb teribil Până unde ajungea ochiul: Ochiul pământului, Ochiul aerului, Ochiul apei Adunându-se într-un ombilic invizibil Ascuns în zăpada intactă Ca şi cum dimineaţa aceea fusese un început, Adevăratul început al tot ce urma.
202
Căderea interminabilă A fulgilor de zăpadă Dincolo de fereastră. Au crescut acel uriaş şi câinele său, Apariţii din alt timp Invocaţi în aşteptarea ascunsă, Îndreptându-se spre munţi Abia zăriţi de la distanţă De alte feluri de alb De albul câmpiei şi albul cerului. S-au format şi au dispărut Uşor, Bărbatul şi cârja lui, Blana de berbec Și câinele său lup care-l urma. Curajul tremurător care se deschide şi se închide, Gură de peşte ce bea, Trup fără suflet dormind în zăpada Unde au dispărut, Corb despuiat Fără pene, fără aripi Răsucindu-se De parcă s-ar naşte Ars de ochiul meu de foc Nu l-am văzut atunci, acum îl văd: Corbul alb în zăpadă Contorsionându-se precum un vârtej De carne şi oase Nedemn de ochiul meu de sticlă, În ochiul de foc Născându-se.
