Sergiu Gherghina, Mihail Chiru Declarații de intenție sau proiecții de politici publice? Copyright © CA Publishing, 2013, pentru prezenta ediție. Copyright © Sergiu Gherghina, Mihail Chiru, 2013, pentru prezenta ediție. Toate drepturile pentru prezenta ediție aparțin Editurii CA Publishing Reproducerea integrală sau parțială a textului sau a ilustrațiilor din această lucrare este posibilă numai cu acordul prealabil scris al Editurii CA Publishing. Redactor: George Jiglău Tehnoredactor: Andreea Macavei Design copertă: Palkó Botond
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GHERGHINA, SERGIU Declaraţii de interese sau proiecţii de politici publice? : programele electorale ale partidelor româneşti la alegerile legislative din 2012/ Sergiu Gherghina, Mihail Chiru. – Cluj-Napoca : CA Publishing, 2013 ISBN 978-606-8330-22-8 I. Chiru, Mihail 32
Editura CA Publishing ADRESĂ: Cluj-Napoca, B-dul Eroilor 34/3 TEL: 0364-807.636 EMAIL: office@ca-publishing.ro WEB: www.ca-publishing.ro
CUPRINS Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Uniunea Social Liberală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 Alianța România Dreaptă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Partidul Poporului – Dan Diaconescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 Uniunea Democrată Maghiară din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85 Partidul România Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 Partidul Ecologist Român . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 Partidul Popular Maghiar din Transilvania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 Partidul Alianța Socialistă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159 Partidul Social Democrat al Muncitorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
INTRODUCERE În urmă cu trei ani editam prima carte (Gherghina și Chiru 2010) ce reunea programele partidelor politice românești angrenate în competiția electorală pentru parlamentul național (în 2008) și cel european (în 2009). Originile acestui demers se regăsesc în dorința de a facilita accesul publicului larg și comunității academice la astfel de informații. De-a lungul experiențelor noastre de cercetare nu puține au fost momentele în care ne-am fi dorit să știm promisiunile exacte ale celor care ne guvernau – și în egală măsură ale celor din opoziție – înainte de a fi aleși. Din păcate, majoritatea informației era fie imposibil, fie foarte dificil de recuperat. Deși existența website-urilor și a documentelor electronice poate părea la o primă vedere un mare avantaj al perioadei contemporane, toate programele electorale sunt retrase la mai puțin de trei luni de la alegeri de pe platformele oficiale. Prin urmare, oportunitățile pentru o analiză retrospectivă sunt diminuate considerabil. Din această perspectivă, colectarea promisiunilor electorale poate servi două scopuri principale. Pe de o parte, reprezintă o sursă de informație pentru toți cei care sunt interesați de dinamica proceselor politice autohtone. Pe de altă parte, este o bază de date utilă pentru cei interesați de investigarea discursului politic și a comportamentului elitelor. Acest volum vine în completarea precedentului demers și cuprinde programele electorale ale majorității partidelor politice care au propus candidați în alegerile legislative de la finele lui 2012. În linii mari, cartea urmează modelul utilizat anterior: textele programelor sunt cele originale (fără adnotări, adăugiri 1 sau modificări ), programele au fost colectate din surse oficiale (de pe site-urile partidelor în perioada octombrie-noiembrie 2012), s-a încercat păstrarea elementelor caracteristice (de exemplu, text îngroșat sau aldine), partidele ce reprezintă minoritățile naționale cu locuri speciale în parlament au fost excluse, iar ordinea de prezentare a folosit același criteriu al numărului de voturi obținute. Tot la asemănări trebuie menționat și faptul că niciuna dintre cărți nu include programele electorale ale tuturor partidelor care au propus candidați. Principalul 1 Singurele schimbări aduse textelor au fost legate de introducerea diacriticelor și corectarea unor erori de tehnoredactare sau gramaticale.
—7—
motiv a fost legat de imposibilitatea contactării partidelor: în absența unui website (cazul Partidului Popular) sau a unor documente de campanie pe pagina lor de internet (Partidul Național Democrat Creștin) am încercat să ne adresăm direct partidelor fie la sediul lor, fie prin intermediul numerelor de telefon oficiale. Niciuna dintre încercările repetate de contact nu a avut succes. De asemenea, oficialii celui de al treilea partid absent din acest pagini, Partidul Popular și al Protecției Sociale, ne au confirmat faptul că formațiunea pe care o reprezintă nu a avut un program electoral la aceste alegeri. Totodată, apar și unele diferențe față de cartea din 2010. Prima dintre acestea este dimensiunea: partidele au redus semnificativ numărul de pagini alocat programului electoral, iar două dintre partidele cu programe extinse (Partidul Social Democrat – PSD și Partidul Național Liberal – PNL) au candidat împreună, utilizând astfel un program comun. Acesta a fost și situația celeilalte mari alianțe pre-electorale, Alianța România Dreaptă (ARD). În ambele cazuri a devenit imposibil de diferențiat între politicile preferate de fiecare partid-membru al alianței. Astfel, nu am avut acces, de exemplu, la pozițiile Partidului Noua Republică sau la cele ale Forței Civice, deși ar fi fost interesant de observat mesajele transmise de cele două partide noi. În al doilea rând, actualul proces de editare a fost caracterizat de o selectivitate sporită. Dacă în trecut am inclus și unele programe politice ale partidelor, dat fiind că acestea erau adoptate în preajma alegerilor, acum am inclus în volum doar documente de campanie. În fine, o ultimă diferenţă semnificativă faţă de cartea editată în urma cu trei ani se înregistrează la nivelul acestei introduceri. Astfel, studiul de faţă cuprinde câteva scurte analize comparative retrospective ale programelor electorale românești bazate pe date din The Comparative Manifesto Project (Volkens et al 2012), precum și o discuţie a câtorva dimensiuni de politici publice pe care principalele alianţe și partide politice le-au promovat la alegerile din 2012. De ce ar trebui să ținem seama de programele electorale? Cele cinci figuri de mai jos exemplifică unul dintre modurile cele mai relevante în care pot fi folosite programele electorale: pentru a identifica și compara poziţiile partidelor pe subiecte majore de politici publice de la un ciclu electoral la altul. Acest demers este informativ pentru importanţa pe care partidele o acordă diverselor domenii de politici publice, pentru consecvenţa lor programatică, precum și pentru principalele axe de competiţie programatică. În scop ilustrativ am selectat cinci domenii ce sunt considerate priorități de multe guverne din România postcomunistă: protecția socială, industria și infrastructura, educația și descentralizarea. Axa verticală a figurilor de mai jos redă procentul de promisiuni dedicate de principalele partide parlamentare subiectelor respective raportat la numărul total
—8—
de propoziții care compun acele programele electorale. Anii de pe axa orizontală corespund alegerilor în care respectivele programe au fost lansate. După cum poate fi observat din Figura 1, chiar și în 2008, când criza economică izbucnise deja în Statele Unite și se prefigura debutul ei pe continentul european, toate partidele românești au promis sporirea cheltuielilor legate de protecţia socială. De-a lungul timpului, această politică a fost promovată mai intens de PSD mai ales când premierul era liderul acestui partid. În același timp, PNL a fost deseori caracterizat în literatura de științe politice drept un partid social-liberal, fapt dovedit nu numai de nivelul promisiunilor legate de cheltuieli sociale din 1996 când textul analizat este programul comun al Convenției Democrate ci și de programele sale individuale de la alegerile următoare. PDL și UDMR au susținut și ele măsuri ample de protecție socială deși în perioada 2008–2011 aveau să implementeze unul dintre cele mai drastice pachete de austeritate economică. Ce-i drept, România avea, chiar și înainte de cruciada împotriva „statului asistenţial” cele mai mici cheltuieli sociale din Uniunea Europeană (Rat 2011). Figura 1: Promisiuni legate de extinderea protecţiei sociale
Sursa: Volkens et al (2012); calculele autorilor
—9—
Un alt exemplu relevant este modul în care cele patru mari partide s-au raportat la sprijinirea agriculturii de a lungul celor șase cicluri electorale anterioare alegerilor din 2012. Cu excepţia PNL, domeniul nu pare să fi interesat partidele în mod semnificativ de a lungul primului deceniu postcomunist. Programele promovate la alegerile din 2004 marchează însă o reorientare pozitivă, dat fiind că în medie 9% din conţinutul lor se referă la subvenții și alte tipuri de sprijin pentru agricultură. Importanţa acordată subiectului nu a fost una de lungă durată: patru ani mai târziu doar 3% dintre enunţurile programatice, în medie, au putut fi incluse în aceeași categorie. Figura 2: Promisiuni legate de agricultură
Sursa: Volkens et al (2012); calculele autorilor
În ultimele două decenii dezbaterile publice despre redresarea economiei au fost dominate de rolul industriei. O asemenea importanță declarativă a fost parțial reflectată în programele electorale ale partidelor. Cu excepția UDMR pentru care subiectul a avut relevanță marginală până în 2004 – și care a sporit pentru 2008 – celelalte trei partide includ un număr semnificativ de referiri la subiect în programele lor. Traiectoriile lor diferă însă semnificativ. PSD are cele mai mult referiri la industrie în anii 90, importanța subiectului scăzând gradual
— 10 —
până în 2004. Referirile PSD la industrie și infrastructură cresc apoi în 2008 și pe fondul unei competiții puternice din partea PNL și PDL pe această temă. Pentru PNL momentul 2000 (cea mai scăzută susținere electorală după eșecul din 1992 de a intra în Parlament) este unul de cotitură în ceea ce privește discursul referitor la industrie și infrastructură. Preocuparea sa pentru subiect se diminuase treptat, dar aceasta reapare odată cu participarea alături de PDL în Alianța Dreptate și Adevăr (DA) în 2004. Același an 2004 are însă o semnificație diferită pentru PDL, partid care până la acele alegeri arătase o preocupare în creștere pentru respectivul domeniu de politici publice. Astfel, acel program reprezintă un mic recul comparativ cu anul 2000 pentru ca patru ani mai târziu, singurele alegeri în care PDL avea să obțină cel mai mare număr de mandate legislative din țară, numărul promisiunilor de acest fel să crească vizibil. Figura 3: Promisiuni legate de industrie și infrastructură
Sursa: Volkens et al (2012); calculele autorilor
Educaţia a fost unul dintre domeniile problematice pentru fiecare guvern postcomunist. Deciziile cu consecințe problematice, ambiguitatea politicilor promovate și numărul mare de reforme – care anulau întotdeauna, parțial sau
— 11 —
total, precedentele soluții – sunt doar câteva dintre posibilele explicații. Un indicator suplimentar pentru realizările slabe este numărul foarte redus al referințelor la bugetul alocat sistemului educațional din programele electorale ale partidelor politice. Figura 4 ilustrează faptul că există o constantă lipsă de interes față acest domeniu, fără oscilații semnificative între actorii politici. De asemenea, graficul sugerează că partidele care au guvernat România în ultimii 12 ani au fost mult mai preocupate de subiect înainte de această perioadă: PSD și PDL au cele mai multe referințe la începutul anilor ’90, iar PNL include cele mai multe promisiuni despre bugetul educației în 2000. Figura 4: Promisiuni legate de finanţarea educaţiei
Sursa: Volkens et al (2012); calculele autorilor
Dincolo de fluctuaţiile realtiv mari pe care le regăsim în importanţa pe care aceleași partide o acordă subiectelor de politici publice, graficele de mai sus ilustrează și un alt aspect. Niciunul dintre cele patru partide nu „domină” în mod constant vreunul dintre subiecte. O excepţie parţială o reprezintă UDMR pe tema descentralizării, după cum poate fi observat din Figura 5. Celealte trei partide arată o preocupare minoră pentru subiect în toate programele lor electorale.
— 12 —
Figura 5: Promisiuni legate de descentralizare
Sursa: Volkens et al (2012); calculele autorilor
Descriere generală a programelor electorale din 2012 Fără a oferi analize exhaustive ale programelor electorale, o vedere de ansamblu introductivă poate fi utilă pentru a ghida cititorul. Pentru început, am dori să ne referim la unul dintre aspectele formale ale programelor electorale – dimensiunea lor. După cum menționam anterior, spre deosebire de alegerile precedente, în campania din 2012 majoritatea partidelor politice au optat pentru un program relativ scurt. De exemplu, dacă analizăm situația primelor trei partide din punct de vedere al susținerii electorale din ultimul deceniu, există unele discrepanțe foarte mari față de perioada anterioară. Pe lângă faptul că PSD și PNL au format alianța electorală Uniunea Social Liberală, alături de Partidul Conservator, documentele acestora de campanie au reprezentat aproximativ un sfert din ceea ce propuneau fiecare, separat, în 2008. Abordarea detaliată a lăsat locul unei perspective sintetice în care principalele direcții de acțiune sunt însoțite de câteva propoziții sau cuvinte-cheie. Partidul Democrat Liberal (PDL), principalul partid din cadrul ARD, a optat pentru o schimbare similară. De dimensiuni apropiate platformei electorale a USL, programul ARD pune
— 13 —
accentul pe câteva direcții de dezvoltare, și enumeră obiectivele de guvernare pe termen scurt, mediu și lung. Partidele ce reprezintă interesele minorității maghiare în România au optat pentru programe ceva mai extinse. Din punct de vedere al dimensiunii, comparat cu toate celelalte partide, cel mai amplu program aparține Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR), însă trebuie menționat faptul că multe dintre punctele incluse în acesta au fost preluate in corpore din precedentul document (2008). Ceea ce înseamnă că foarte multe dintre promisiunile din 2008 nu au fost îndeplinite, deși Uniunea s-a aflat la guvernare pentru aproape două treimi din durata ciclului guvernamental. Partidul Popular Maghiar din Transilvania s-a prezentat cu un program de aproximativ 10 pagini în care enunţarea obiectivelor și mijloacelor de acţiune este însoțită și de afirmarea unor crezuri (de exemplu, crezul în virtuţile federalismului). Pentru completarea imaginii de ansamblu referitoare la lungimea programelor electorale putem adăuga faptul că Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PPDD) a avut un program de câteva pagini. Deși include 100 de puncte, acestea reprezintă mai mult declarații de intenție și sunt rareori însoțite de explicații. Celelalte partide incluse în carte s-au rezumat la enunțarea unor politici prioritare pentru România în eventualitatea în care ar ajunge în Parlament sau chiar în Guvern. Partidul România Mare (PRM) și Partidul Ecologist Român (PER) au sintetizat propriile abordări în doar câteva rânduri (una–două pagini). Partidul Alianța Socialistă și Partidul Social Democrat al Muncitorilor au optat pentru programe de dimensiuni puțin mai extinse, de câteva pagini. Odată discutate preferinţele de formă și stil, este relevant să prezentăm și câteva date referitoare la conținut. Tabelul 1 rezumă tipul de abordare utilizată de fiecare partid și permite compararea lor. Pentru clasificare am utilizat două dimensiuni analitice: nivelul de acoperire (cât de multe subiecte abordează) și intensitatea (cât de detaliat sunt discutate acele subiecte). Fiecare dintre celule rezultate este populată cu minimum un partid sau o alianță electorală. Repartizarea pe cele două dimensiuni produce rezultate relevante. Din punct de vedere al generalității conținutului, partidele sau alianțele politice sunt împărțite aproape egal: patru au optat pentru o abordare cu caracter exhaustiv, atingând aproape fiecare coordonată a vieții sociale și politice din România, iar cinci au avut un program orientat către probleme specifice. Acestea din urmă, se axează pe diferențe de clasă socială (PAS sau PSDM), etnice sau regionale (PPMT și PRM) sau de mediu (PER). Niciunul dintre aceste partide nu a reușit să câștige locuri în Parlament. Principala explicație pentru acest rezultat nu constă în faptul că nu există o audiență suficient de largă pentru problemele abordate. Dimpotrivă, aceste tematici sunt importante și sunt
— 14 —
reluate în detaliu și de partidele cu program general. Lecturarea programelor partidelor și formațiunilor politice din prima categorie va releva acest lucru. Astfel, competiția din partea actorilor politici cu programe mai largi poate fi o explicație mult mai bună pentru eșecul partidelor ce abordează un număr limitat de subiecte. Tabelul 1: Gradul de generalitate și intensitatea abordării în programele electorale din 2012 GRADUL DE ACOPERIRE AL PROGRAMULUI
INTENSITATEA ABORDĂRII
General
Specific
Detaliat
USL, ARD, UDMR
PPMT, PAS, PSDM
Schematic
PPDD
PRM, PER
În ceea ce privește detalierea punctelor din program, distribuția partidelor este mai dezechilibrată: două treimi dintre competitori (șase din nouă) au optat pentru oferirea de informații care să completeze obiectivele urmărite și doar o treime a preferat rezumarea punctelor esențiale fără multe elemente adiționale. Din această ultimă categorie fac parte cele două partide anti-sistem (caracterizate drept populiste și/sau radicale) de pe scena politică românească: PPDD și PRM. Alături de ele, PER este un partid cu tematică unică (single issue) și programul său electoral a fost creionat în jurul principiilor de mediu și al unor obiective foarte generale. În ceea ce privește partidele cu abordare exhaustivă, există o discrepanță foarte mare la nivel de conținut între cele trei formațiuni și partide politice ce oferă detalii referitoare la politicile viitoare (USL, ARD și UDMR) și PPDD care își enumeră dezideratele fără a face, în cele mai multe dintre cazuri, referiri la modalitatea de implementare. O altă diferențiere ce poate fi făcută la nivel de conținut este cea dintre programe electorale cu elemente reactive – îndreptate împotriva competitorilor – și programele electorale care promovează exclusiv obiectivele proprii, fără a face referire la contra-candidați. Din prima categorie fac parte programele USL și PPDD, caracterizate însă de perspective diferite. Pe de o parte, USL dedică o parte semnificativă a programului său criticii principalului partid de
— 15 —
guvernare de până în mai 2012, PDL. Practic, acest program electoral este continuarea discursului utilizat de USL pe întreaga durată a anului 2012 și care se dovedise deja câștigător la alegerile locale din vara lui 2012. Pe de altă parte, PPDD face numeroase referiri critice la adresa USL și PDL pe care le include în aceeași categorie a partidelor corupte și incompetente care au ruinat România. Tematicile abordate și diferențele importante dintre pozițiile partidelor Pe lângă aspectele generale de formă și conținut, vom introduce câteva dintre problematicile majore menționate în programele electorale și vom analiza pe scurt felul în care acestea diferă. Ne-am axat doar pe variațiile importante, nuanțele rămân a fi descoperite la o lectură atentă a conținutului. Din raţiuni de logică și coerenţă ne-am limitat la a compara partidele cu un program general – vezi tabelul 1. Prin urmare, pe lângă partidele analizate în secțiunea retrospectivă, apare în discuție PPDD care a reușit să se claseze al treilea în alegerile din 2012 deși fusese înființat doar cu un an înainte. Poziţiile acestora au fost stabilite pe baza analizei programelor electorale realizată pentru aplicaţia online „Testează-ţi Votul!” – „TestVot” (Popescu și Chiru 2012). Codarea a fost realizată pe o scală Likert de cinci puncte, în care –2 înseamnă „total împotrivă”, –1 – „împotrivă”, 0 – „neutru”, 1 – „de acord” și 2 – „total de acord”. Cei treizeci de itemi ai aplicației Testvot au fost selectați pe baza unui sondaj de experți și formatori de opinie care au fost chestionați cu aproximativ o lună înainte de scrutin atât în privinţa celor mai importante subiecte de pe agenda guvernamentală, cât și asupra factorilor care urmau să decidă, sau ar fi trebuit să decidă rezultatele alegerilor parlamentare. În rândurile de mai jos ne referim doar la pozițiile partidelor legate de opt dintre acești itemi, criteriul de selecție fiind cel al ilustrării celor mai pregnante diferențe de valori și obiective politice. Una dintre dimenisiunile pe care am identificat o diferenţiere semnificativă este cea a politicilor agricole. ARD și PPDD au susţinut dezvoltarea agriculturii la scală mare, în timp ce programele UDMR și USL au acordat o importanţă mult mai ridicată sprijinirii fermelor medii, familiale. Cele două mari alianţe diferă și în privinţa atitudinilor faţă de producerea și comercializarea de organisme modificate genetic. Astfel, programul ARD susţine dezvoltarea acestui tip de agricultură, în timp ce USL a militat în campanie pentru interzicerea acestora.
— 16 —
Figura 6: Opţiuni de politici agricole
Sursa: Popescu și Chiru (2012)
Principalele opţiuni de politici fiscale ale celor patru partide sunt rezumate de figura 7. Programul PPDD propune, nesurprinzător, dat fiind caracterul populist al partidului, o reducere globală a taxelor care să se aplice atât persoanelor fizice cât și corporaţiilor. USL a promis o reducere a impozitului pe venit pentru persoanele ale căror salarii se situau sub media pe economie, o promisiune neonorată de alianţa de guvernare până la data scrierii acestor rânduri (iunie 2013) și care conform declaraţiilor recente ale premierului (Dincă 2013) nici nu va mai fi onorată în acest ciclu legislativ. Celelalte două formaţiuni competitioare majore, ARD și UDMR nu agreau această diferenţiere, deși UDMR a propus o taxă temporară de solidaritate care ar fi însemnat impozitare cu 40% pentru trei ani a persoanelor cu venituri mai mari de 100.000 de lei. De cealaltă parte, ARD a promis menţinerea cotei unice, dar cu reducerea atât a impozitului pe profit cât și a celui pe venit de la 16 la 12%.
— 17 —
Figura 7: Opţiuni de politici fiscale
Sursa: Popescu și Chiru (2012)
Figura 8: Opţiuni de politici educaţionale
Sursa: Popescu și Chiru (2012)
— 18 —
Un alt domeniu în care au putut fi identificate diferenţieri semnificative ale programelor electorale este cel al educaţiei. Principala deosebire ţine de preferinţa ARD pentru creșterea finanţării private a educaţiei care se contrapunea opţiunii USL, PPDD și într-un grad mai redus, UDMR pentru păstrarea unui rol dominant al statului. O dimensiune secundară, dar relevantă este cea a introducerii bacalaureatului profesional, măsură promovată intens de USL în campanie și prezentă și în programul UDMR, dar care era respinsă fără echivoc de Alianţa România Dreaptă. La fel ca multe dintre măsurile promise de Uniunea Social Liberală nici aceasta nu a fost implementată până în prezent. Figura 9: Opţiuni de politici ocupaţionale
Sursa: Popescu și Chiru (2012)
Ultimul exemplu pe care am ales să îl ilustrăm este legat de piaţa muncii, pe dimensiunile ilustrate de Figura 9. Atât USL cât și PPDD s-au declarat în favoarea revizuirii Codului Muncii, o mutatis mutandis care ar fi trebuit să anuleze măcar parţial „flexibilizarea” operată de guvernele Boc. Acest proces de transfer de putere de la angajaţi și sindicate către angajatori nu a produs efectele scontate: creșterea competitivităţii și reducerea șomajului (Openpolitics.ro 2012). Cum era de așteptat, atât ARD cît și UDMR au militat pentru menţinerea
— 19 —
reformei. Separea dintre USL – PPDD și ARD – UDMR se păstrează și în privinţa atitudinii faţă de creșterea importanţei pensiilor private deși aceasta reiese mai puţin evident din programele electorale decât din alte surse.2 Aspectele prezentate în rândurile de mai sus oferă o perspectivă generală asupra conținutului programelor electorale. Detaliile proiectelor partinice propuse alegătorilor români în 2012 sunt disponibile în textul cărții. Pe lângă caracterul său informativ, acest volum are un pregnant scop analitic. Conținutul său – coroborat cu materialul pus la dispoziție în 2010 (Planuri și promisiuni)– permite evaluarea pozițiilor partidelor politice în două alegeri consecutive oferind astfel o imagine a dinamicii politice din ultimii cinci ani. Toate textele care urmează aparțin în exclusivitate celor nouă partide și alianțe electorale, intervenția editorială fiind limitată la introducerea diacriticelor și corectarea unor greșeli de tehnoredecatare.
Frankfurt și București Iunie 2013
2 Lideri centrali ai ARD şi UDMR au completat chestionarul TestVot, iar răspunsurile acestora au fost utilizate pentru coroborarea codărilor experţilor.
— 20 —
Bibliografie Dincă, T. 2013. „Ponta: Vom menţine cota unică de 16% pe parcursul celor patru ani de guvernare. Declaraţiile premierului la Berlin”, Mediafax, disponibil la: http:// www.mediafax.ro/economic/ponta-vom-mentine-cota-unica-de–16-pe-parcursulcelor-patru-ani-de-guvernare-declaratiile-premierului-la-berlin–10951290. Gherghina, S. și Chiru, M. 2010. Planuri și promisiuni: programele electorale ale partidelor la alegerile legislative naționale (2008) și europene (2009). Cluj: CA Publishing. Popescu, M. și Chiru, M. 2012. Testvot, aplicaţie interactivă de informare asupra poziţiilor partidelor la alegerile parlamentare 2012, disponibil la: http://www. openpolitics.ro/testvot. Rat, C. 2011. „Retorica ’statului asistenţial’”, în regia cifrelor absente. Despre Legea Venitului Minim Garantat”, CriticAtac, disponibil la: http://www.criticatac.ro/4120/ retorica-statului-asistential-in-regia-cifrelor-absente-despre-legea-venitului-minimgarantat. Volkens, A., Lacewell, O., Lehmann, P., Regel, S., Schultze, H. și Werner, A. 2012. The Manifesto Data Collection. Manifesto Project (MRG/CMP/MARPOR). Berlin: Wissenschaftszentrum Berlin für Sozialforschung (WZB). *** Openpolitics.ro. 2012. „Piaţa Muncii”, disponibil la: http://www.openpolitics.ro/ categorie/analize/piata-muncii-analize.
— 21 —