Monitorizarea presei din Moldova 2008-2009 privind aspectele LGBT

Centrul de Informaţii «GENDERDOC-M» C.P. 317, MD-2001 Chişinău Republica Moldova

Центр информации «ГендерДок-М» C.P. 317, MD-2001 Кишинев Республика Молдова

Telefon: (37322) 288861, 288863. Fax: (37322) 280194 E-mail: info@lgbt.md Web: www.lgbt.md

Mânia nu lucrează adevăr Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT, publicate în presa tipărită şi cea electronică din Republica Moldova în perioada anilor 2008 - 2009

Chişinău – 2011

2

Mânia nu lucrează adevăr

Аutor: Aliona Motroi Traducere în limba română: Nadine Chilianu Traducere în limba engleză: Artem Zavadovschi Redactor-şef al publicaţiei: Alexei Marcicov, preşedintele Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” ____________________________________________ Culegerea a fost editată de Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” cu susţinerea financiară Civil Rights Defenders (Suedia) şi Agenţia pentru dezvoltare internaţională din Suedia „SIDA”.

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

3

Conţinut Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 Partea I. Anul 2008: Liderii politici şi religioşi nu pot fi exponenţii tuturor opiniilor ce se fac auzite în societate Pe măsură ce înaintăm e tot mai greu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Ei dezvoltă stereotipurile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Societatea nu e împotriva persoanelor homosexuale?. . . . . . . . . . 12 Transsexualii nu sunt după cum se vorbeşte despre ei. . . . . . . . . . 16 Gay-ii şi lesbienele din Transnistria sunt mai puţin activi. . . . . . . . 18 Religia împotriva minorităţilor sexuale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 Homofobul Paul Cameron. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Pride-ul – 2008: vărsarea de sânge s-a evitat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Politicienii – din propriul nume şi în numele poporului . . . . . . . . . 41 Partea a II-a.

Anul 2009: Minorităţile sexuale au devenit o carte de schimb în cadrul campaniei electorale Legislaţia: multe discuţii, acţiuni mai puţine. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Politica continuă a fi dependentă de dispoziţiile religiei. . . . . . . . .

Câţi oameni, atâtea opinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ce spun jurnaliştii despre minorităţile sexuale. . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pride-ul – 2009: privire prin prisma acţiunii eşuate la 11 mai 2008. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În orice societate există persoane „stranii”. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

46 49 55 60 64 68

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214

4

Mânia nu lucrează adevăr

Introducere Te salutăm, stimate cititor. Dacă ai luat în mâini această broşură şi nici n-ai reuşit măcar s-o răsfoieşti, înseamnă că ţi-i interesant ce spun şi ce gândesc oamenii despre comunitatea LGBT. Din păcate, şi această culegere consacrată problematicii minorităţilor sexuale a fost întocmită, în special, din materiale publicistice cu o tentă negativă, de aceea pregăteşte-te să-ţi reţii emoţiile negative.

Te asigur, dragă cititor, că deşi ai în faţă o privire generală asupra materialelor de presă şi e vorba de un gen destul de monoton, totuşi nu-ţi va fi plictisitor: în timpul lecturii îţi vor apărea întrebări, nemulţumire, neînţelegere.

Importanţa acestei lucrări constă în faptul că ea a inclus în sine toate publicaţiile făcute atât de jurnaliştii cu atitudine loială faţă de comunitatea LGBT, cât şi de acei care nu cunosc noţiunea de toleranţă. Sper că acest volum nu prea mare de informaţie, care, la părerea mea, caracterizează mai mult sau mai puţin plenar câmpul de informare a unui moldovean de rând, să-ţi ajute şi ţie să te orientezi în materialele apărute la acest subiect.

Spre deosebire de ediţiile precedente, actuala culegere a inclus un moment important – opinia publică. Practic, e vorba de vocea poporului simplu, fiindcă oamenii comentau informaţia citită sau auzită conform propriilor opinii şi viziuni. Probabil, pentru a înţelege cu adevărat ce se întâmplă în minţile compatrioţilor noştri e destul să analizăm anume acest compartiment.

Sper că rolul unui observator dintr-o parte mi-a reuşit, iar judecaţi noi toţi vom fi mai târziu. Lectură plăcută!

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

5

Partea I Anul 2008: Liderii politici şi religioşi nu pot fi exponenţii tuturor opiniilor ce se fac auzite în societate Pe măsură ce înaintăm e tot mai greu...

Aproximativ aşa se poate descrie tabloul de ansamblu ce se creează în urma studiului statistic al materialelor apărute în anii 2008 şi 2009. Dacă e să facem o constatare de ordin general, atunci am putea observa că anual se observă o creştere a procentului materialelor cu atitudine negativă în special în presa de limbă română. Ce-i drept şi interesul (fie şi din partea oponenţilor minorităţilor sexuale) faţă de comunitatea LGBT de asemenea creşte.

Vom menţiona faptul că toate datele prezentate au fost obţinute în rezultatul analizei articolelor apărute atât în mass-media tipărită, cât şi în pe paginile de Internet. Apropo, analiza propusă în culegere (vezi anexa) pentru prima dată conţine o delimitare clară a tipurilor de mass-media. Ideea e că în anii 2004 – 2005 doar 7 – 8 periodice de presă tradiţională de tipar publicau materiale despre viaţa persoanelor homosexuale. În 2006 – 2007 nu a existat o clasificare, fiindcă pagini de internet implicate nu au depăşit cifra de 5 in mai bine de 35 de periodice. Iar în anii 2008 – 2009 am decis să sistematizăm în două categorii presa tipărită şi cea de reţea de internet, fiindcă portaluri de internet deja erau 53 versus 21 de periodice tipărite.

Deci, în total, (cele 74 de periodice) timp de doi ani au abordat tematica homosexuală de 314 ori (şi e vorba anume de cea homosexuală, fiindcă despre transgenderi s-a vorbit doar câte o dată pe an, iar despre persoanele bisexuale şi travesty, în genere, o singură dată timp de doi ani). Pentru comparaţie, în anii 2006 – 2007 problematica persoanelor homosexuale a fost reflectată de 162 de ori, iar în anii 2004 – 2005 doar de 48 de ori. De facto, în perioada anilor 2004 – 2008 indicatorul a sporit de la 21 de materiale până la 235, adică mai bine de zece ori. O aşa „popularitate” a fost rezultatul acţiunii publice preconizate pentru ziua de 11 mai 2008, acţiune întru susţinerea adoptării Legii antidiscriminare şi, de asemenea, faptul se mai datorează intenţiilor politicienilor de „a nu rămâne indiferenţi” faţă de acest eveniment. Deja în anul 2009, numărul materialelor la acest subiect a fost

6

Mânia nu lucrează adevăr

79, cu toate astea iarăşi se confirmă faptul că volumul de informaţii despre comunitatea LGBT a sporit.

Cu regret, auditoriul de cititori care în scopurile informării foloseşte doar de sursele de limbă română, poate recepta în general doar informaţie negativă referitor la persoanele homosexuale. Din cele 195 de materiale apărute în anul 2008 în limba română, 148 sunt cu tentă negativă şi doar 20 poartă un mesaj pozitiv. Vă voi aminti că în acel an presa moldovenească era bulversată de manifestaţia publică care urma să aibă loc în timpul pride-ului, de aceea e mai bine să ne orientăm la indicatorii anului 2009 când din 49 materiale apărute, doar 13 au relatat despre comunitatea şi fenomenul homosexualităţii dintr-un punct de vedere pozitiv, iar 30 au purtat un mesaj cu tentă negativă.

Pentru a arăta modalitatea în care se modelează opinia, în ansamblu, a purtătorilor de limbă română care trăiesc în Republica Moldova vă propun să analizaţi câmpul informativ format în ultimii cinci ani. Aşadar, în anul 2004 mijloacele mass-media de limbă română au publicat doar câte un articol cu mesaj pozitiv şi altul cu tentă negativă. Deja în anul 2005, fiţi atenţi, de patru ori a sporit numărul opiniilor şi atitudinilor negative şi doar în 2 materiale a fost un mesaj pozitiv. Cât priveşte perioada anilor 2006 – 2007, aici, de asemenea, se observă creşterea gradului de atitudini ostile. Părerile lor negative, jurnaliştii periodicelor de limbă română şi le-au expus de 21 şi, respectiv, de 29 de ori. Şi asta în timpul când materiale cu un mesaj constructiv au fost 12 la număr în anul 2006 şi 9 în anul 2007. Între timp, presa de limbă rusă continuă să păstreze o poziţie destul de tolerantă. În anul 2004 au apărut trei materiale cu tentă negativă, iar în 2005 doar unul. Aceste cifre urmează să fie comparate cu cele 11 materiale pozitive din anul 2004 şi cele 16 din 2005. Următoarea perioadă de raportare – anii 2006 – 2007 a arătat că cetăţenii vorbitori de limbă rusă sunt informaţi destul de corect. În anul 2006 au fost 35 de materiale cu un mesaj pozitiv şi 3 cu unul neconstructiv, iar în 2007 ele au fost la număr respectiv 29 şi 12. Dacă e să ne referim la perioada anilor 2008 – 2009, atunci putem urmări următorii indicatori: în 23 de cazuri jurnaliştii au manifestat toleranţă faţă de minorităţile sexuale şi în 14 nu au fost de-acord cu unele aspecte ale fenomenului în 2008, iar în 2009 s-au pronunţat într-un mod favorabil vis-a-vis de comunitate şi fenomen 19 jurnalişti şi 10 şi-au arătat în materialele publicate atitudinea negativă.

Urmează, de asemenea, să remarcăm faptul că cea mai mare parte din materialele cu tentă negativă sunt cele parvenite din sursele de Internet.

Asta se referă atât la presa de limbă rusă, cât şi la cea care apare în limba română. În ultimii doi ani materiale cu un caracter intolerant în sursele mass-

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

7

media tipărite au apărut 40 la număr, iar pe paginile de Internet – 162. Dacă e să ne referim la complicatul an 2008, atunci din acest număr total, lui îi revin 132 de materiale cu atitudini intolerante.

Vă propunem acum, după cum se spune, să ne privim eroii în faţă. Deja ştiţi, ei se clasifică conform atitudinilor şi mesajului transmis.

Dintre cele 21 de ediţii periodice tipărite, un interes deosebit a manifestat ziarul „Flux”, care a abordat „subiectul interzis” de 19 ori. După ea urmează „Jurnal de Chişinău” şi „Ziarul Liber” care s-au pronunţat în acest sens de câte 14 ori în decursul aceleeaşi perioade. Al treilea loc în lista respectivă îi revine ziarului de limbă rusă „Nezavisimaia Moldova”, care a reflectat viaţa persoanelor de orientare homosexuală de câte trei ori în fiecare an. Ziarul „Trud – 7.

Moldova” a publicat materiale despre comunitatea LGBT de 4 ori, iar ziarele „Timpul”, „Ziarul de Gardă”, „Argumentî i faktî v Moldove” şi „Kommersant Plus” de câte două ori. Tot atâtea materiale au apărut şi în revistele „Open Skies” şi „Punkt”. Restul 10 ediţii periodice rămase doar câte o singură dată au relatat cititorilor lor despre problematica minorităţilor sexuale.

Urmează să menţionăm că unele ziare, cum e, spre exemplu, „Timpul”, „Argumentî i faktî v Moldove” şi „Kommersant Plus” din motive necunoscute nouă au redus numărul de articole despre viaţa comunităţii LGBT. dacă în precedenţii doi ani ei au publicat doar câte un material, atunci în perioada anilor 2006 – 2007, chestiunea era abordată în câte două – şapte materiale pentru cele 365 de zile ale anului calendaristic..

Dacă e să analizăm situaţia cu Publicaţiile de Internet, atunci locul liderului îi revine portalului „chisinau.novopress.info”, care timp de doi ani s-a încumetat să relateze despre minorităţile sexuale de 44 de ori şi toată această informaţie a apărut doar în 2008. 34 din materialele publicate au purtat un caracter intolerant. O situaţie similară s-a atestat şi în cazul paginii de Internet „moldovacrestina.net”. din 34 de materiale, doar două au apărut anul trecut, ce-i drept, toate ele au purtat o pronunţată tentă negativă.

Diferenţa, practic, într-o singură publicaţie (prin reducere) se urmăreşte la numărarea materialelor apărute pe site-urile moldoveneşti (din 13 materiale – 12 conţineau o viziune negativă a fenomenului), moldovacrestina.md (toate cele 12 materiale inserate poartă o tentă negativă), tiras.ru (din 11 remărci – 5 cu tentă negativă), alexcurbet.wordpress.com (10 din 10 transmit un mesaj cu atitudini depreciative ale autorilor). În acest context aş fi vrut să mă opresc mai detaliat asupra materialelor publicate pe site-ul tiras.ru, fiindcă el a prezentat unica sursă care a încercat să reflecte viaţa comunităţii LGBT din Transnistria. În comparaţie cu anii tre-

8

Mânia nu lucrează adevăr

cuţi redacţia şi-a schimbat substanţial opinia referitor la minorităţile sexuale.

Sigur, am putea constata faptul că aproape o jumătate din materialele publicate în precedenţii doi ani sunt cu tentă negativă. Însă a doua jumătate poartă un mesaj fie neutru, fie pozitiv. Însă deja în anul 2007 din 13 publicaţii în 10 autorii s-au pronunţat negativ asupra fenomenului.

Continuăm întocmirea „clasamentului” nostru. De mai puţin de zece ori şi mai mult de cinci ori s-a vorbit despre comunitatea LGBT în cadrul celor şapte site-uri – presa.md, baza.md, Reporter.md, curaj.net, ioniko.wordpress.com, profamilia.md, enervant.wordpress.com. Celelalte 40 de publicaţii de internet analizate s-au redus doar la 1 – 4 scurte înştiinţări. Practic toate portalurile (36 la număr) s-au limitat doar la câte o expunere negativă a punctului lor de vedere.

Ei dezvoltă stereotipurile În luna ianuarie 2008 ziarul Jurnal de Chişinău în rubrica „Poveşti adevărate” a apărut un material realizat de Lidia Bobână „La noi acasă: homosexuali din tată în fiu”. Esenţa acestui articol constă în relatarea unei istorii de familie care începe de prin anii 50 ai secolului trecut. Un oarecare inginer, însurânduse, a încetat a mai avea relaţii sexuale cu soţia sa după ce lor li s-a născut un fiu.

Acest bărbat era suspectat de relaţii homosexuale, însă nu i-au fost prezentate învinuirile în mod făţiş. Aceeaşi istorie se repetă şi cu fiul său, care, de asemenea, căsătorindu-se şi devenind şi el tată a unui fiu, a preferat cuibului familial tradiţional peripeţii amoroase cu un alt bărbat. Şi chiar şi generaţia a treia nu s-a dus departe. Nepotul născut, despre care mai mult timp s-a vorbit că are trei bărbaţi amanţi în diferite ţări nu demult s-a căsătorit şi toţi au început să se gândească cam cât ar putea rezista acest „mariaj fericit”. Autorul printre altele afirmă următoarele: „Acum la Chişinău pun pariuri referitor la cât va dura această căsătorie şi dacă se va sfârşi ea cu apariţia unui copil de sex masculin, potrivit deja tradiţiei din tată-n fiu în familia lui Dumitru C.?” În ultimile alineate ale articolului jurnalistul spune: „Să nu credeţi în nici un caz că eu condamn homosexualii sau am ceva cu ei. Printre ei am avut şi, cred, că mai am şi până în momentul actual prieteni buni şi devotaţi... Majoritatea dintre ei se căsătoresc anume pentru a închide gura lumii, deşi lor le este greu să suporte neacceptarea noastră, voi spune şi mai mult, ura noastră şi ruşinea că s-au născut altfel decât restul oamenilor care-i înconjoară.

Faptul că unora le ajunge curaj să declare cu mândrie cine sunt şi să trăiască cu viaţa pe care le-o dictează propria esenţă e mai corect şi cinstit,

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

9

cred, decât să ascunzi păcatul sub paravanul care va fi tras neapărat de cineva care cunoaşte cine eşti în adevăr. Nu o singură dată am discutat cu soţia unui artist care este un homosexual ascuns. Ei au doi copii şi o viaţă foarte grea. Dumnealui afirmă că e un bărbat sănătos şi integru, dar, din cauză că e artist, caută şi alte plăceri. Soţia nu poate să plece de la el, fiindcă copiii îşi iubesc tatăl la nebunie. Şi, mai apoi, ei au avut o înţelegere: dumnealui e de acord ca soţia sa să aibă un amant, însă lumea să nu ştie acest fapt... Într-un cuvânt – o minciună îmbrăcată în altă minciună. Şi cui îi este bine astfel, mă întreb eu?!”

Dacă în mod corect am prins gândul, atunci colega mea a vrut să continue prin a întreba de ce acestor bieţi oameni să nu li se permită să trăiască în căsătorie. Atunci toţi, cel puţi, vor fi cinstiţi, fapt pentru care aţi şi militat.

Deşi, nu sunt convinsă că acest autor e o persoană prietenoasă comunităţii LGBT. Eu, în mod intenţionat, am lăsat o parte din cuvintele jurnalistului la sfârşit pentru a le comenta aparte. Iată-le: „Acela era necăsătorit şi avea în chipul său ceva ce îl deosebea de alţi bărbaţi. Avea o voce înaltă, rafinament feminin şi-i mai plăcea foarte mult să gătească... Şi avea el chipul unui înger nevinovat”. „Stop, se va revolta cititorul, doar e vorba de un stereotip clasic”. Şi va avea dreptate. Iată aşa se crează şi se menţin stereotipurile! Acum cititorii „Jurnalului de Chişinău”, văzând în mulţime un adolescent cu „fineţe feminină”, îl vor clasifica din start ca homosexual. Toţi bărbaţii care iubesc să gătească, mai ales dacă e vorba de artişti, vor fi consideraţi ca gay ascunşi, iar dacă vocile lor vor mai poseda o sonanţă şi un timbru mai înalt, atunci chiar şi o soţie cu doi copii nu va putea determina societatea să-şi schimbe opinia referitor la presupusa orientare sexuală a individului.

Analizând aceste cuvinte, mi se pare că autorul nostru dacă chiar şi a avut prieteni printre persoanele homosexuale, atunci faptul dat ţine de trecut. Deşi, desigur, în materialul sus-numit nu se conţin nici un fel de cuvinte ofensatoare. Însă, după părerea mea, când realizezi un material prin care poţi să-ţi arăţi propria atitudine, jurnalistul e, pur şi simplu, obligat să se folosească de această ocazie. În cazul de faţă e greu de descifrat atitudinea autorului. Pe de o parte parcă nu condamnă persoanele homosexuale şi nu are nimic comun cu ele, pe de altă parte însă declară totuşi că are prieteni din comunitatea minorităţilor sexuale.

Printre altele, în 2008 au apărut şi alte materiale, nu mai puţin stranii.

Pentru a prezenta următorul material ar trebui să începem cu istoria care l-a precedat şi i-a condiţionat astfel apariţia.

10

Mânia nu lucrează adevăr

Anual Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” premiază persoanele publice care şi-au manifestat propria toleranţă faţă de minorităţile sexuale. În 2008 printre cei premiaţi au fost şi jurnaliştii. Premierea reprezentanţilor mass-media a fost reflectată în materialul „Un subiect delicat” şi oamenii curajoşi” al Elenei Ghiska de la ziarul „Nezavisimaia Moldova” publicat la 22 februarie 2008. La persoanele premiate nu ne vom opri, cred că e destul să demonstrăm atitudinea autorului însuşi şi faţă de concurs şi faţă de colegii săi, care s-au încumetat să reflecte „subiectul delicat”. „Cum n-am ascunde noi privirile ruşinate, cât de crunt n-am blama „perverşii”, faptul rămâne a fi fapt: astfel de oameni există, ei trăiesc printre noi, ei sunt la fel cetăţeni ai ţării ca şi ceilalţi şi, respectiv au exact aceleaşi obligaţiuni şi drepuri ca şi restul indivizilor. A-i agrea sau nu constituie o chestiune personală a fiecăruia în parte. Însă, de regulă, homofobia se propune cu sosul moralei publice, bazate pe valorile creştine. „Eu” este înlocuit cu „noi”, iar „părerea mea” devine indiscutabila „atitudine a poporului”. Ca dovadă acestui fapt servesc numeroasele scrisori şi adresări pline de indignare ale cititorilor, telespectatorilor şi radioascultătorilor adresate tuturor redacţiilor care au îndrăznit să abordeze acest „subiect tabu” şi, de asemenea, suspecţiile referitor la jurnaliştii care „se are de bine cu ăştia”. Poate ei înşişi sunt „la fel”? Mijloacele mass-media şi autorii lor sunt învinuite de răspândirea „culturii azurii”, de susţinerea schizofrenicilor (!), infractorilor (!) şi pedofililor (!)”, remarcă jurnalistul. „Clar lucru că într-o asemenea situaţie nu orice redacţie va risca să provoace asupra sa mânia propriului auditoriu şi nu oricare jurnalist va încerca să reflecte viaţa comunităţii persoanelor cu orientare sexuală netradiţională. Într-o societate cu adevărat democratică asemenea probleme nu apar. La noi însă ele persistă”, continuă autorul de la „Nezavisimaia Moldova”. Şi anume acest material a provocat o reacţie destul de stranie. Un oarecare Victor Boicenco în ziarul „Kişinevskii obozrevateli” peste o săptămână, la 28 februarie, în articolul „Sexul netradiţional sau Pădurea deasă a democraţiei” a relatat ceea ce crede el despre concursul pentru jurnalişti.

Eu treptat vă voi propune citate din materialul respectivului autor, pentru a putea să le comentez. „Lucrul acestor jurnalişti curajoşi e recunoscut, de facto, ca şi o faptă eroică, doar pentru „un morcov” în valoare de 100 de dolari. Ei cu o dăruire de sine totală au promovat „democraţia” în cadrul societăţii moldoveneşti, propagând sexul netradiţional”.

Trebuie să remarcăm că aceşti „morcovi” au fost donaţi de către majoritatea jurnaliştilor premiaţi pentru necesităţile celor săraci. Şi, în afară de asta,

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

11

oare ar fost vreo unul din aceşti jurnalişti admişi în eter dacă ei ar fi promovat sexul netradiţional? „...încercările disperate de a stârni o rezonanţă publică în problema minorităţilor sexuale cu adevărat se privesc ca o perversiune – se crează, pur şi simplu, impresia că oamenii, pur şi simplu, suferă din cauza lipsei atenţiei publice şi că ei sunt gata să strige, anunţându-şi prezenţa, numai ca să fie observaţi. De ce? Asta deja e o altă întrebare”.

Nu pot înţelege despre ce fel de rezonanţă vorbeşte autorul şi în ce constă perversiunea. Cât priveşte atenţia publică, minorităţile sexuale nu suferă de lipsa ei, ci din lipsa atenţiei din partea statului. Şi ţipă şi îşi declară prezenţa, fiindcă vor să obţină drepturile garantate lor de Constituţie. „... apelurile la opinia publică nu constituie altceva decât o propagandă absolut deschisă şi neruşinată. Şi se face ea nu pentru a se apăra – nu sunt atinşi ei de nimeni, ci pentru a promova modul lor de viaţă şi a atrage la el cât mai mulţi oameni. Cel mai cinic moment în această promovare e faptul că ea nu influenţează viziunea persoanelor mature, formate deja, ci deformează psihicul celor tineri”.

Unde dragul meu coleg a văzut propagandă nu e clar. Şi dacă deja a venit vorba de ea, atunci în baza datelor oficiale numărul persoanelor homosexuale în lume deja pe parcursul multor ani rămâne neschimbat. Şi care-ar fi explicaţia raţională pentru propagarea unui astfel mod de viaţă, când orice om normal înţelege că propria orientare sexuală urmează a fi ascunsă, dacă vrea să trăiască liniştit. Şi, în general, nu sunt de înţeles astfel de raţionamente. „Tinerilor le poţi „băga în cap” că „gay-ii, evreii, negrii” – toţi ei sunt victime ale „unei societăţi nedemocratice”. Însă de ce-ar fi cazul să se ajusteze minorităţile naţionale? Naţionalităţile şi sexul de dragul sexului, adică modalitatea de a primi plăcere sunt două lucruri diferite şi a le amesteca într-aşa un hal ar însemna să ofensezi demnitatea minorităţilor naționale”.

Ce-am putea spune, a considera generaţia tânără ca fiind mai limitată decât cea din care faci parte e destul de firesc, aşa a fost în toate timpurile. Cât priveşte „ajustarea la minorităţile naţionale”... despre ce e vorba? De legislaţia nediscriminatorie? În cazul de faţă nimeni la nimeni nu se ajustează, fiindcă legea e una pentru toţi. Când ea va fi adoptată, va lucra pentru toţi la fel, şi dacă Victor Boicenco va afla că pe redactorul său şef sau pe vecinul său l-au concediat de la serviciu din cauza homosexualităţii, atunci liber se va putea adresa la judecată la fel ca şi doamna care n-a fost angajată la serviciu din cauză că are doi copii minori.

Posibil, jurnalistul a fost derutat de enumerarea destul de pestriţă – gay, evrei, negri. Însă autorul acestei consecutivităţi, la părerea mea, pur şi sim-

12

Mânia nu lucrează adevăr

plu, i-a evidenţiat pe cei mai vulnerabile pături sociale, faţă de care societatea are o atitudine negativă în baza unor diverse criterii.

Societatea nu e împotriva persoanelor homosexuale?

Pe site-ul mdn.md (Moldova noastră. Centrul de monitorizare şi analiză strategică) la 1 aprilie a fost inserată o informaţie cu genericul „În Grecia există pericolul legalizării cuplurilor homosexuale”. Respectiva redacţie anunţă referitor la intenţia ţării sus-numite de a permite cuplurilor homosexuale să încheie „parteneriate civile” oficiale care din punct de vedere juridic se vor echivala cu actul de căsătorie. Dacă e să nu luăm în consideraţie îngrijorarea redacţiei care se urmăreşte în generic, atunci informaţia e întocmită corect. În contextul dat pe lângă poziţia autorităţilor în persoana Ministerului justiţiei sunt propuse, de asemenea, şi opiniile organizaţiilor religioase. Cu toate astea, se păstrează o tonalitate neutră, spre deosebire de multiplele cazuri de comentare aici nici un fel de voluntarism nu-i.

Următorul material care reflectă viaţa publică poate fi considerată ştirea din ziarul Jurnal de Chişinău din 26 iunie. Autor M.S a intitulat materialul său astfel „Un umanist a descoperit în primărie un homosexual”. Ideea principală constă în faptul că Oleg Onişcenko, care reprezintă în consiliul municipal Partidul umaniştilor, a declarat că, chipurile, dispune de materiale foto ce ar confirma faptul că primarul Dorin Chirtoacă e o persoană de orientare homosexuală. Istoria însăşi nu prezintă un aşa mare interes, însă eu am decis să vă atrag atenţia asupra ei din cauza numeroaselor şi diverselor comentarii, care au fost postate pe site-ul canalului de televiziune, care a inserat ştirea.

După părerea mea, unele dintre aceste comentarii (ele se propun în succesiunea în care au apărut pe site) reflectă atitudinea societăţii faţă de comunitatea LGBT şi fenomenul homosexualităţii. „Priviţi la mutra lui Onişcenko şi veţi vedea din start că e un homosexual care vrea ca Dorin să-l posede”. „El nu trebuie să nege nimic, dacă n-are ce nega, trebuie să-l dea în judecată pe Onişcenko, lasă-l să arate pozele”. „Nu e adevărat. Eu îl cunosc pe Dorin. Ei au făcut un montaj şi, iată, poftim...” „De ce te deranjază faptul dacă e homosexual sau nu? Principalul e ca el să fie un bun primar, pentru asta el a fost ales!” „Stimaţi cetăţeni, şi chiar dacă el ar fi homosexual, care-ar fi problema?

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

13

Au importanţă competenţa, cunoştinţele sau înclinaţiile sexuale? Sunt nişte prostii, nu altceva... Pe mine acest fapt nu m-ar nelinişti în nici un fel...”. „Nu văd nimic rău în homosexualitate” „Chiar dacă asta ar fi aşa, Oleg Onişcenko încalcă dreptul la viaţa privată în cazul de faţă. Nu este treaba nimănui, decât a primarului cu cine petrece el timpul liber...” „Chiar dacă şi ar fi, asta totuna nu m-ar nelinişti. Eu îl văd cu o gândire clară, o persoană adecvată şi competentă în ceea ce face. Restul reprezintă viaţa lui personală”. „Să presupunem că el e gay, şi care e problema? Oare asta e o încălcare a legii?” „Şi ce-i dacă Dorin e homosexual? Poate da, poate nu, e treaba lui. Chiar dacă e şi aşa, ce, el nu poate fi primar?” „...aş vrea chiar ca Dorin să fie gay, priviţi, ca şi gay, el e foarte sensibil şi n-ar putea să fie atât de dur cu populaţia de rând, de aceea rugaţi-vă ca noi s-avem măcar câţiva homo, care vor fi tot atât de normali în politică”. „Persoanele homosexuale tot sunt oameni. Sau nu?”

E vorba deci de o mică parte a acelor opinii care au fost expuse timp de patru zile de „fierbere”. Eu le-am propus pentru a arăta că majoritatea oamenilor nu văd nici o problemă în homosexualitate. Desigur, au fost şi câteva comentarii care au demonstrat dezgust faţă de minorităţile sexuale, însă din astea au fost, repet, doar câteva.

Dacă e să ne imaginăm că Dorin Chirtoacă nu e un politic, ci o persoană simplă, atunci reiese că în majoritatea sa societatea recunoaşte dreptul persoanelor homosexuale de a lucra şi de a fi fericiţi într-un mod normal.

Atunci cine seamănă ură şi de ce politicienii noştri declară în numele întregului popor că e un păcat a oferi aceleaşi drepturi gay-lor şi lesbienelor ca şi celorlalţi cetăţeni?

Dar iată încă o confirmare a atitudinii pozitive a societăţii faţă de minorităţile sexuale. Replicile au apărut ca răspuns la reportajul lui Oleg Brega „La Ministerul justiţiei s-a discutat legea antidiscriminatorie” inserat pe site-ul Curaj.net la 19 septembrie.

Oleg Brega a declarat: „Unii afirmă că au adunat mii de semnături de la populaţia Republicii Moldova pentru a exclude o singură noţiune din acest proiect de lege. Ei totuşi uită că democraţia înseamnă nu numai dictatura majorităţii, dar şi drepturile egale, iar asta înseamnă şi toleranţa faţă de diversele minorităţi existente în societate. Şi asta cu atât mai mult că şi ei constituie o minoritate, creştini „luptători”. Majoritatea moldovenilor nu merg,

14

Mânia nu lucrează adevăr

în genere, la biserică sau merg foarte rar, însă, cu siguranţă, nu vor ieşi în stradă pentru a-şi impune principiile considerate normale de liderii lor, faptul s-ar întâmpla numai în condiţiile în care ar fi impuşi sau înşelaţi cumva”.

Igor a menţionat următoarele: „...nici un participant (al dezbaterilor asupra legii – nota red.) nu a explicat celor prezenţi sensul cuvântului „discriminare”. DISCRIMINAREA a fost tema şedinţei. Mai apoi se pot discuta variantele propunerilor. Însă dacă doar jumătate dintre participanţii la dezbateri au citit în dicţionar sau au înţeles corect noţiunea de DISCRIMINARE, dezbaterile se vor desfăşura interminabil şi fără nici un rezultat... Cu tot respectul faţă de legile divine şi creştinii trebuie să ţină cont că societatea nu poate avansa, conducându-se de legile scrise cu 3000 – 4000 de ani în urmă. Legile Bibliei discriminează (răspândirea diversităţii) unele categorii de persoane şi nu au nimic în comun cu legile secolului 21, care promovează drepturile tuturor oamenilor”.

Următorul material a produs asupra mea o puternică impresie. Şi asta nu din cauza conţinutului, ci pentru faptul cum a fost propusă informaţia. Probabil e vorba de un model cum trebuie să fie informat cititorul. Ne referim la revista Punkt pentru luna septembrie 2008. În rubrica Sens/Contrasens a apărut materialul „Homosexualitatea: sexualitate alternativă?”. La bun început autorii Petru Negură şi Nătăliţa Efros relatează că rar au întâlnit homosexuali declaraţi. Mai degrabă am fi crezut că ei există în alte ţări, relatau jurnaliştii. Informaţia despre faptul că apărătorii drepturilor omului din partea comunităţii LGBT au fost blocaţi în autobuz la 11 mai 2008 ne-a sugerat că homosexuali există şi în Republica Moldova. „Prin intermediul următorului dialog vă propunem să ieşim din ghetto-ul psihic în care singuri pe sine ne izolăm prin intermediul unei necunoaşteri complexe şi să aflăm mai mult despre cine sunt ei şi ce simt homosexualii, lesbienele, transgenderii şi asta din prima sursă, din însăşi mărturisirile lor. Şi dacă vom putea să-i înţelegem, nu vom risca nicidecum să ne infectăm de ceva, poate doar de mai mult umanism”. Cu aceste cuvinte se încheie partea introductivă, după care începe discuţia propriu-zisă. Printre cei invitaţi au fost Sergiu T. Popescu (masterand în ştiinţele naturale, Paris), Sandra (traducătoare), Natalia Ursu (coordonatorul programului dezvoltării regionale de la Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”), Veaceslav M. (asistentul programului „Sănătate”, „GENDERDOC-M”) Daniela Cotici (Coordonatorul programului „Lobby şi advocacy”, „GENDERDOC-M”).

Acesta e unicul material în care despre viaţa minorităţilor sexuale reflectă nu specialiştii, ci oamenii simpli. Din material devine clar că Sandra e o

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

15

femeie-transsexual, iar Sergiu şi Veaceslav sunt gay. Lor li se „opun” persoanele care participă la un chestionar efectuat de Nătăliţa Efros. Atitudinea lor în mare parte a fost una negativă, mai ales când vine vorba de a permite persoanelor homosexuale să încheie parteneriate şi să înfieze copii.

Dar iată încă o opinie. Ea a apărut în formă de notiţă „Legea antidiscriminatorie fără homosexuali?” pe site-ul www.curaj.net la 4 octombrie 2008, autor Natalia Ghilaşcu. „Pe mine mă urmăreşte un gând de fiecare dată când oameni cu ochii închişi şi absolut dezinformaţi vin să protesteze împotriva homosexualităţii.

Eu mă întreb ce societate noi am vrea să vedem şi să promovăm dacă nu putem comunica unul cu altul ca şi oameni, nu putem învinge bariera fricii dintre noi? Înainte de a-i critica foarte dur pe gay şi lesbiene, a spune că ei sunt perverşi şi păcătoşi, ei oare au încercat să fie mai aproape de o persoană homosexuală, s-o asculte, să discute cu ea? Cred că nu ne ajung intenţii pozitive în momentul când aruncăm cuvinte nereale, fără ca mai întâi să-i cunoaştem pe acei care se deosebesc de noi”.

A-i „cunoaşte pe cei care se deosebesc de noi” încearcă autorul ziarului „Nezavisimaia Moldova” Galina Pavlova. În numărul de la 19 decembrie 2008 ea semnează sub materialul „Nu vrem să ştim de voi, înseamnă că nu existaţi”. E un amplu articol care atinge problemele comunităţii şi atitudinea societăţii faţă de comunitate.

Autorul reproduce pentru cititor discuţia cu preşedintele Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” Alexei Marcicov. Toate întrebările, într-un fel sau altul, sunt legate de integrarea persoanelor de orientare sexuală netradiţională în cadrul societăţii. Spre exemplu, jurnalista a întrebat, e adevărat că orientarea sexuală poate fi schimbată, aşa cum declară reprezentanţii cultelor religioase, în ce măsură comunitatea de homosexuali se deosebeşte de majoritate din punct de vedere al raportării la valori?

Un loc aparte au ocupat chestiunile legate de atacul autocarului la 11 mai şi de legea antidiscriminare. Din numeroasele materiale propuse publicului pe parcursul anului, acest articol, pe lângă proporţiile lui mari, se evidenţiază prin tonalitatea sa liniştită, bine gândită şi chibzuită. Materialul fără emoţii deosebite explică în ce situaţie se află societatea şi care e atitudinea autorităţilor.

N-aş vrea să rup fragmente din text, de aceea mă voi opri doar la un singur gând, care m-a vizitat în timpul lecturii acestui material, e foarte comod când sunt specialişti care ar putea comenta situaţia. Desigur, dintr-un anumit punct de vedere, centrul de informaţii şi preşedintele său sunt părţi

16

Mânia nu lucrează adevăr

coniteresate, doar n-ar putea un fermer să vorbească în detaliu despre viaţa persoanelor homosexuale, sau nu poate un lucrător medical să conducă ţara. Fără supărare, însă fiecare trebuie să aibă locul său şi, cum se spune în popor, cine şi de ce învaţă. Şi dacă vrei să discuţi tematica homosexualităţii, fă-o cu acei care cunosc această problemă din interior.

Transsexualii nu sunt după cum se vorbeşte despre ei Unicul material care reflectă viaţa transsexualilor l-a realizat autorul ziarului „Argumentî i faktî”-Moldova”. La 27 februarie 2008 aici se publică articolul „Eva în corpul lui Adam”. Jurnalistul Natalia Rozamirina propune cititorilor istoria lui Victor care doreşte să devină Victoria. Persoana deja a trecut etapele terapiei hormonale şi aspiră să facă operaţia pentru înlăturarea organelor reproductive. Victoria povesteşte de trecutul său şi despre planurile ei de viitor („vreu să fiu păstrătoarea căldurii căminului familial – asta e menirea unei femei adevărate . Eu sunt împotriva desfrâului, sunt pentru fericirea în familie”).

Se pare că autorul e o persoană care-i înţelege pe transsexuali, suferinţele lor şi aspiraţiile lor la o viaţă comfortabilă şi fericită. Însă ca jurnalist profesional, Natalia propune şi opiniile altor persoane. Viziunile lor sunt propuse în rubrica „Opinii: „pro” şi „contra”. Psihiatrul Cezar Babin, care e legat în mod direct de procesul stabilirii diagnosticului „transsexualitate”declară că o altă modalitate, decât operaţia medicina încă nu a descoperit şi nu au oamenii pentru ce să se chinuiască. Astfel de operaţii se fac la Moscova, Rostov-pe-Don sau Germania.

O altă opinie expusă aparţine unui slujitor al cultelor. El spune: „Faptul că se simte femeie reprezintă o pasiune interioară a omului care nu doreşte să lupte cu ea. Doar şi pedofilul ar putea spune: aşa e natura mea. Asta, chipurile, Dumnezeu e vinovat. Victor trebuie să recunoască că e bolnav. Şi să încerce să se vindece. Trebuie să meargă la duhovnici adevăraţi, să săvârşească trudă asupra sa şi să trăiască după legile lui Dumnezeu”. Şi încă o interpretare. Ea deja aparţine unui expert popular (cine e el chiar nu ştiu, poate vreun ghicitor oarecare). Ar fi dificil să scot un fragment din context, ca să transmit intact sensul, de aceea vă propun întreg comentariul.

Gândurile mele le voi include pe loc, plasându-le între paranteze: „Cunoaşte oare Victor ce cheltuieli mari şi suferinţe nebune îl aşteaptă în consecinţele intervenţiilor chirurgicale de schimbare a sexului?! Deja în baza experienţei o spun, cei care îşi ating scopul dorit, mai apoi devin şi mai nefericiţi.” (Ce fel de experienţă? Ce cunoaşteţi personal despre aceste suferinţe şi despre aceste cheltuieli? De ce consideraţi că toţi oamenii se orientează la fel în lumea asta, de unde ştiţi ce şi pentru cine se numeşte fericire?)

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

17

În anturajul meu sunt cinci persoane, cărora tot li se pare că ei „în mod greşit” au fost „localizaţi” nu în acel corp care trebuia. Însă aceşti oameni s-au împăcat cu discomfortul de identitate şi îşi poartă crucea fără cârtire ştiind că aşa trebuie şi gata!” (Oare chiar tot aşa aţi fi gândit dacă eraţi în locul acestor bieţi oameni, după cum i-a numit însuşi autorul acestui material? Mă îndoiesc. „Oamenii îşi poartă crucea fără cârtire”... Dar noi nu suntem robi. Noi putem şi trebuie să luptăm pentru propria fericire, pentru a fi aşa cum ne-am dori. Desigur, asta e just şi corect pentru toţi, inclusiv pentru infractori, va zice cineva. Pentru a încheia polemica voi spune doar că transsexualii, spre deosebire de „perverşi” şi „infractori” (am luat termenii în ghilimele, fiindcă d iagnosticul şi culpabilitatea sunt determinate de organele competente la momentul actual) pentru nimeni nu reprezintă nici un pericol. Ei, pur şi simplu, vor să fie ca toţi, iar lor li se spune că sunt bolnavi şi urmează să se trateze sau să se resemneze cu discomfortul. Dar asta e practic egal cu propunerea de a merge pe cap. Însă voi nu puteţi să vă deprindeţi cu aşa discomfort, dragi transsexuali).

Unul din sus-numiţii transsexuali nedorind să se lase în voia gândurilor grele şi ispitelor, pur şi simplu, şi-a strâns lucrurile şi a plecat într-o misiune religioasă în Africa să trateze bolnavii şi sinistraţii de pe urma cataclismelor, cu alte cuvinte a găsit o nişă socială pentru a-şi utiliza forţele şi puterile proprii” (Desigur, nişa pentru folosirea propriei energii omul o va găsi, dacă va dori, indiferent de faptul că-şi va face corecţie sexuală sau nu. Imaginaţi-vă câte ar putea să facă un bărbat care doreşte să devină femeie după transformare! Nu numai sinistraţii în urma cataclismelor din Africa, dar şi în întreaga lume vor afla de el. Iar dacă se tot gândeşte cum să nu se predea gândurilor grele şi ispitelor, atunci, mai degrabă, el va deveni o victimă). „Posibil Victoria-Victor în viaţa precedentă şi-a bătut joc din plin de bărbaţi. La o nouă incarnare ea a fost pusă într-un corp „străin”. Iar ea vrea să fugă de la lecţia înţelepciunii. Dar face oare? Oare nu e mai bine să accepţi cu mulţumire realitatea aşa cum este ea? (Vai de mine. Cum se poate reincarnarea (dacă ea, desigur, există) s-o combinezi cu lecţia de înţelepciune? Chiar nu pot înţelege. Şi unde-i în acest comentariu o abordare umană normală? Şi cine sunt aceşti oameni, faţă bisericească sau vreun oarecare expert popular? Cum sunt legaţi ei de tranziţia transsexualilor? Cum pot fi întrebaţi ei despre ceea ce e greu măcar să-ţi imaginezi, nu şi să mai comentezi).

La finele acestui material, cititorilor li se propune să privească la experienţa persoanelor de peste hotare. Aici autorul a găsit o remarcă „potrivită”, nici n-ai ce spune. Ea succint comunică despre cum un englez a decis să

18

Mânia nu lucrează adevăr

devină femeie, iar peste câţiva ani a dat în judecată şi a cerut ca lui să i se întoarcă organele reproductive masculine. În afară de asta, autorul scrie: „La părerea savanţilor, mulţi dintre transsexuali ar putea trăi şi fără operaţii destul de bine, e destulă doar un oarecare suport psihologic”. Bunişoară încheiere, n-avem ce spune, mai ales pentru societatea noastră şi aşa intolerantă.

Nu ştiu cum au reacţionat la un aşa material transsexualii înşişi, însă cred că majoritatea au simţit dorinţa să-i ţină o lecţie jurnalistei despre tipologia persoanelor transgender. Şi încă să mai precizeze că, într-adevăr, o parte din persoanele respective nu sunt contra să rămână cu anumite organe ale corpului lor, însă pentru a schimba actele, statul cere un refuz complet de organele respective.

Gay-ii şi lesbienele din Transnistria sunt mai puţin activi Despre viaţa organizaţiei neguvernamentale transnistrene care se ocupă de apărarea drepturilor minorităţilor sexuale a scris în special „Lenta PMR”, reprezentată pe site-ul tiras.ru. Dat fiind faptul că portalul este unul informativ, toate informaţiile şi ştirile practic au o formă de texte anonime. Vom numi autorii cu termenul „redacţie”.

Aşadar, la 7 martie a apărut articolul „Gay-ii şi lesbienele din Transnistria nu s-au dezis de ideea organizării gay-pride-ului”. De unde are redacţia o astfel de informaţie, nu se cunoaşte. Cel puţin, în ştirea însăşi o astfel de declaraţie directă reprezentanţii ONG-urilor respective nu fac. Iată două fragmente din ştire: „După cum comunică sursele din cadrul organizaţiei gay-lor şi lesbienelor din Transnistria, comunitatea respectivă va desfăşura activităţi în vederea creării unei imagini pozitive a minorităţilor sexuale. ... sunt preconizate activităţi de iluminare, ştiinţifico-practice şi distractive, la care se va aborda tematica gay şi lesby. Nu e exclus faptul că în cazul unor împrejurări favorabile minorităţile sexuale vor dori să mai organizeze şi vreun gay-pride la Tiraspol”.

Nu e clar, a inventat autorul acest element de activitate al organizaţiei sau lui i-a şoptit vreo anumită sursă. Nu e clar nici motivul ascunderii informatorului, doar el nu e un trădător, dacă vorbeşte despre nişte măsuri care urmează să aibă loc.

La 23 aprilie pe site iarăşi a apărut informaţia „Gay-ii şi lesbienele din Transnistria îşi doresc fericirea familiei”, iarăşi dintr-o sursă anonimă. În special, redacţia scrie: „După informaţiile din sursele apropiate organizaţiei „Gender-Ost”, această mişcare, unind în rândurile sale minorităţile sexuale din regiune, se va lupta pentru legalizarea în Transnistria a mariajelor homosexuale.

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

19

În contextul acestor deziderate se preconizează acţiuni publice de epataj, adresări la organele respective şi la plenipotenţiarul pentru drepturile omului în aşa-numita RMN. După cum consideră liderul mişcării Alexei Klimov: „Gay-ii, ca şi toţi ceilalţi oameni, îşi doresc fericirea liniştită a căminului. E dreptul nostru, pentru care noi vom lupta. Exemplul mai multor state europene, care au legiferat drepturile cuplurilor homosexuale poate fi un exemplu de preluat pentru Transnistria”.

Următoarea remarcă a apărut la data de 10 iunie. Redacţia a numit-o „Minorităţile sexuale din RMN susţin părtaşii lor din Moscova şi Chişinău”. Şi iarăşi informaţia e preluată din surse neclare. Aici se indică astfel: „Informaţia despre faptul în cauză (vezi titlul – nota red.) e difuzată de o sursă anonimă din conducerea organizaţiei minorităţilor sexuale din Transnistria „Gender-Ost”. În special, sursa comunică despre faptul că gay-ii şi lesbienele sunt profund indignaţi de zădărnicirea de către autorităţi a acţiunilor publice, atât la Moscova, cât şi la Chişinău. În semn de solidaritate cu cei care gândesc la fel din capitalele sus-numite, denaturaţii transnistreni preconizează să desfăşoare acţiuni analogice şi la Tiraspol, şi asta concomitent cu acţiuni similare la Moscova şi Chişinău”.

Se zice în popor că terciul nu-l strici cu unt, dar mai există şi altă expresie – „ulei uleios”. Priviţi mai atent şi veţi observa uşor că în ştirea respectivă fiecare propoziţie o repetă pe cea anterioară. Chiar şi cuvintele sunt unele şi aceleaşi, doar succesiunea e alta.

Religia împotriva minorităţilor sexuale La 29 aprilie pe site-ul moldovacrestina.net a apărut un material anonim cu genericul „Homosexualii promovează amoralitatea printre viitorii pedagogi”. Autorul comentează un material nu prea mare, publicat pe site-ul Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M”, citându-l pe fragmente.

A comenta respectivele comentarii, cred, nu e de dorit. De aceea, mă voi opri doar la unele momente care se propun utilizatorilor acestui site.

– „Ei numesc amoralitatea „diversitate”, pentru a suna mai frumos şi mai modern”.

– „Valorile morale ironic le numesc „materie superioară”.

– „Faptul că fetele (participantele seminarului – nota red.) au acceptat „băieţii care iubesc alţi băieţi şi fetele care preferă relaţiile homosexuale” constituie o mare tragedie. Odată ce scriu SMS-uri e clar că aceste

20

Mânia nu lucrează adevăr

mârşăvii le-au trezit curiozitatea. Şi asta din cauză că ei n-au fost instruiţi conform principiilor morale durabile, „ei sunt lipsiţi de stereotipuri” şi „ei sunt binevoitori şi deschişi la tot ce e nou”. „Bunăvoinţa şi deschiderea” „la tot ce e nou” îi va determina pe unii să încerce ceea despre ce au auzit, iar relaţiile homosexuale prezintă o practică păcătoasă, de care, odată învăţată, nu vor mai putea scăpa nici bărbaţii, nici femeile, iar asta înseamnă că nu vor putea crea familii sănătoase, vieţile lor vor fi blestemate, iar soarta veşnică a lor va fi una tragică...”

– „Fraza „Doar atunci, posibil, pentru mulţi dintre participanţii seminarului vor deveni clare propriile sentimente, atracţii, scopuri” înseamnă nu altceva decât speranţele homosexualilor că participanţii la aceste seminare vor deveni şi ei homosexuali şi lesbiene. Asupra acestui fapt ei insistă şi au insistat în toate timpurile”.

Voi repeta că nu voi include în aceste contexte propriile comentarii. În locul meu o vor face-o persoanele care au reacţionat la materialul în cauză în reţeaua Internetului. Aici se conţin diferite reacţii – pozititve şi negative. Eu însă voi indica doar unul. El a fost inserat de către o persoană străină care a vizitat un astfel de seminar şi a putut să-şi expună propriul punct de vedere absolut echidistant.

Octavian scrie: „Eu am fost la două dintre seminarele organizate de „GENDERDOC-M”. Nu s-a promovat nici o amoralitate acolo. A fost doar propusă informaţia referitor la orientarea homosexuală, care, indiferent de o acceptaţi sau nu, există. Desigur, şi eu am o atitudine sceptică visa-vis de unele informaţii referitor la homosexualitate, spre exemplu, nu e clară originea genetică a acestei orientări. Eu vă propun, stimate domnule autor, să nu înşelaţi oamenii cu diverse exprimări grandioase, care n-au nimic în comun cu „otrava amoralităţii”. La urma urmei, „GENDERDOC-M” nu a impus pe nimeni să rămână la aceste lecţii, de aceea mai bine să lăsaţi dreptul de a hotărî tinerilor şi nu o faceţi voi în locul lor cu toate complexele voastre”.

Următorul material se referă deja la publicaţiile din luna iunie. Problema e că materialele care au apărut în luna mai au fost foarte multe şi în marea lor majoritate au fost consacrate pride-ului, de aceea vă puteţi familiariza cu ele într-un capitol aparte.

La 11 iunie pe site-ul moldovacrestina.net a fost inserată o informaţie cu genericul „Ministerul justiţiei a hotărât să elaboreze Proiectul legii privind prevenirea şi combaterea discriminării”. Autorul propune un şir de corectări în acest document şi explică pricina interpelărilor sale.

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

21

Pentru început „noi trebuie să insistăm pe excluderea termenului de „orientare sexuală”, fiindcă: –A cest proiect de lege le oferă homosexualilor întregul pachet de drepturi automat”; – „Proiectul legii oferă persoanelor amorale toate posibilităţile pentru promovarea amoralităţii prin intermediul sistemului de instruire al ţării noastre”; – „Proiectul legii antidiscriminatorii oferă posibilităţi nelimitate persoanelor amorale în vederea înregistrării de noi organizaţii”.

A descifra aceste teze e inutil. Probabil ar fi mai rezonabil să ne adresăm iar comentariilor cititorilor. Ele au fost doar două. Şi iată unul dintre ele.

Ludmila Deliu scrie: „D-le Vasile, eu am discutat cu Cezar Salahor, el va merge la această întâlnire (e vorba despre şedinţa de la Ministerul justiţiei, unde urma să fie discutat proiectul legii). Din discuţia cu el am înţeles că el e predispus să asculte propunerile d-stră. Posibil deja aţi şi vorbit cu dumnealui. Cred că el trebuie bine sfătuit în acest sens, ce să spună”.

Sper că înţelegeţi despre ce e vorba? În cazul când n-au obţinut rezultatul aşteptat prin intermediul manifestărilor şi mitingurilor de protest, neputând influenţa prin declaraţii cu semnături, structurile religioase au recurs la altă cale. După cum se vede, oponenţii foarte bine i-au instruit pe reprezentanţii lor, odată ce Legea antidiscriminare şi până la momentul actual nici măcar n-a fost examinată la şedinţele guvernului, nemaivorbind de faptul ca s-ajungă şi la parlament. Şi au trecut deja mai bine de doi ani.

Cu numele lui Cezar Salahor noi ne întâlnim şi în alt material – „Legea antidiscriminare privită din punctul de vedere al liderilor spirituali”, autorul căruia este deja cunoscuta nouă Ludmila Deliu. Iată ce ne comunică nouă reprezentantul Mitropoliei Basarabiei în Ziarul liber din 24 iunie: „Am vrea să remarcăm caracterul speculativ al acestui proiect de lege, fiindcă legislaţia Republicii Moldova garantează prin intermediul Constituţiei egalitatea în faţa legii a tuturor cetăţenilor, indiferent de rasă, sex, naţionalitate. În afară de asta, mai există şi Articolul 28 al Constituţiei, care garantează dreptul la viaţa intimă şi privată”. „...Însă noţiunea „orientare sexuală”, ca şi criteriu de discriminare, nu poate fi acceptată, fiindcă reprezintă un aspect din viaţa personală şi nu are nimic în comun cu discriminarea, iar Constituţia deja garantează acest aspect”. „O circumstanţă extrem de nefastă o constituie acel fapt că se încearcă să se creeze precedente juridice pentru a introduce nişte termeni indefiniţi în cadrul jurisprudenţei naţionale, folosindu-se practicile internaţionale”.

22

Mânia nu lucrează adevăr

„Din punct de veder social pericolul e, de asemenea, foarte mare (ca şi pentru valorile propagate de organizaţiile religioase – nota red.), fiindcă prin noţiunea aceasta se încearcă legalizarea nunţilor homosexuale, ceea ce va deveni o frână în dezvoltarea societăţii, care tinde spre progres, căci în reproducerea oamenilor ca factor în calea progresului, statul are de pierdut cel mai mult în urma promovării unor astfel de legi”.

Episcopul bisericii romano-catolice Anatol Coşa, care a fost întrebat despre atitudinea sa faţă de legea antidiscriminare, a început răspunsul său foarte prietenos: „Noi suntem împotriva oricărei discriminări, indiferent la cine nu s-ar referi ea. Discriminarea e îndreptată împotriva valorilor şi oamenilor.

Dacă e să ne referim concret la orientarea sexuală, atunci, desigur, problema e mult mai complicată şi necesită studiere. Noi nu-i detestăm pe acei care practică homosexualitatea, însă credem că paradele pe care ei le organizează în Europa şi vor să le organizeze şi la noi în ţară sunt nişte lucruri foarte rele”. „Noi nu trebuie să luptăm împotriva oamenilor, ci împotriva păcatului.

Nu cred că această lege e bună, fiindcă pune pe acelaşi cântar invalizii şi persoanele cu alte probleme cu acei care au o altă orientare sexuală, adică homosexualitatea. Pentru a preîntâmpina pericolul care vine din partea oamenilor cu o altă orientare sexuală e nevoie de...”

Apropo, în acelaşi număr al ziarului a fost publicat şi rezultatele unui sondaj efectuat de către Tatiana Cioconari cu genericul „Sunt discriminaţi oare homosexualii?”. Printre altele, cetăţenii intervievaţi, a căror poze au fost chiar şi prezentate pe câmp mai întâi li se punea întrebarea ce atitudine au faţă de homosexuali şi doar mai apoi despre discriminare. E şi firesc că pentru aceste răspunsuri era caracteristică negarea fenomenului. Cu toate astea, aici a fost dată o alegere exactă a stereotipurilor care urmează a fi combătute în societate.

– „Societatea îi tolerează, le dă dreptul să muncească”.

– „Dumnezeu a dat dragostea între femeie şi bărbat”.

– „Homosexualii cer compasiune, de aceea procedează astfel. E capriciul lor. Acţiunile lor constituie o metodă în a atrage atenţia populaţiei”.

– „Societăţii îi este ruşine pentru ei. Aceşti oameni sunt bolnavi de cap.

Nu trebuie afişată propria viaţă intimă întregii societăţi”.

– „Societatea nu-i discriminează. Totuşi ei nu plac societăţii” – „Societatea se comportă cu ei prea frumos. Noi, cetăţenii, nu trebuie să le atragem atenţia, nu trebuie să le permitem accesul la televiziune şi radio. Aceşti oameni trebuie să fie izolaţi. Ei nu pot să educe copii care ar deveni buni cetăţeni”.

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

23

– „În principiu, e treaba lor, dar e rău pentru copiii noştri care văd asta”.

– „Educaţia în şcoli şi grădiniţe de copii nu e corectă, din această cauză noi avem în societate astfel de probleme. E o greşeală de educaţie din partea părinţilor... Mai bine copilul să fie în orfelinat pentru a-i determina o cale de viaţă corectă, decât să fie educat de astfel de persoane”.

Mâinile (şi limba) mă mănâncă să răspund la aceste afirmaţii. Însă fie ca aceste luări de atitudine să reprezinte un „no comment” ieşit din comun.

Trebuie să remarcăm faptul că întreaga ediţie a „Ziarului liber” din 24 iunie a fost consacrat problemei persoanelor de orientare homosexuală. Pe lângă cele două articole numite mai sus, a mai fost publicat şi materialul cu genericul „Medicina împotriva homosexualităţii”. Jurnalista Valentina Stepaniuc a avut-o ca oaspete pe doamna medic de la clinica „Emanuel” Corina Captari. N-am putea că s-ar fi realizat un interviu în accepţie clasică, mai degrabă autorul, pur şi simplu, împărtăşeşte anumite idei din discuţia cu lucrătorul medical. Adică am putea presupune că tot ce s-a prezentat aici reprezintă cuvintele doamnei medic.

Materialul se începe astfel: „Homosexualii şi alţi păcătoşi îl consideră pe Dumnezeu duşman, fiindcă El le aminteşte cum ar trebui ei să fie în realitate”.

Mai departe e inutil să mai citim, fiindcă medicul urmează să se ocupe de vindecarea corpului, iar predicatorul de vindecarea sufletului.

Vrem doar să spunem că acest material a înmulţit şi mai mult stereotipurile referitor la viaţa sexuală a persoanelor de orientare homosexuală (iar vorba a fost în mod exclusiv despre gay). În special, s-a accentuat pe faptul că gay-ii sunt purtătorii de bază a bolilor infecţioase cu transmitere pe cale sexuală. În afară de asta, medicul şi jurnalistul au învinuit bărbaţii homosexuali că ei nu pot păstra fidelitatea partenerului. Şi, în fine, potrivit datelor prezentate, viaţa homosexualilor e mai scurtă minimum cu 20 de ani din cauza modului de viaţă.

Principalul e că toate aceste dovezi nu sunt dovedite în mod evident cu argumente. Se aduc careva cifre şi date, însă ele au cel puţin 20 de ani.

Probabil aţi observat că în câteva materiale expuse mai sus s-a abordat latura socială a problematicii minorităţilor sexuale. În articolele Rodicăi Filat cu genericul „Sindromul indiferenţei” şi a Radu Blendărescu – „Legea care poate distruge ţara” deja se atestă apeluri la acţiuni concrete către elita politică.

Ce-i drept, mai întâi sunt lansate învinuirile că doar abia în compania electorală politicienii încep a face câte ceva, iar, mai bine zis, să promită că

24

Mânia nu lucrează adevăr

vor face câte ceva. În rest, cei partru ani de mandat ei, pur şi simplu, îşi ocupă locurile călduţe. În afară de asta, Radu Blendarescu consideră că autorităţile, pur şi simplu, nu sunt în stare (s-au nici n-au voinţă politică) să adopte o atitudine categorică şi să-şi expună poziţia lor concretă referitor la această problemă „delicată”.

Ambii jurnalişti îndeamnă să nu se admită adoptarea legii, în care este inclusă şi noţiunea de „orientare sexuală” ca şi criteriu de discriminare. Ei, desigur, exagerează când spun că nu văd nici un fel de acţiuni din partea politicienilor. Spre exemplu, chestionaţii Veronica Abramciuc din cadrul Partidului socialist şi Anatol Petrencu de la Mişcarea „Acţiunea europeană” şi-au expus propriile poziţii referitor la proiectul Legii antidiscriminare. În acest context foarte interesant s-a expus preşedintele mişcării sus-menţionate „Acţiunea europeană”: „termenul de orientare sexuală în varianta actuală a proiectului de lege urmează a fi păstrată, pentru a evita manifestaţii extremiste faţă de acei indivizi care sunt consideraţi ca făcând parte dintr-o minoritate”.

Presa de orientare religioasă a publicat încă nu puţine materiale purtând o tentă negativă faţă de minorităţile sexuale, spre exemplu, „Orientarea sexuală e un fals”, „Interzicerea cuvântului homosexual”, „Cum apare homosexualitatea”, „De ce nu admitem noţiunea de „orientare sexuală” în proiectul de lege privind combaterea discriminării?”. Deja din tituluri e clar ce se va promova în aceste materiale, de aceea nu are rost nici măcar să le analizăm. În mai puţin de o lună, la 15 iulie, a văzut lumina tiparului următorul număr al Ziarului liber. Binecunoscuţii nouă jurnalişti deja a câta oară au încercat să ne demonstreze că „Homosexualitatea este un flagel, care afectează foarte puternic sănătatea şi pune în pericol de moarte întreaga societate”. Această afirmaţie a servit într-un fel ca un motto, publicat chiar pe prima pagină. Ce-i drept, de astă dată au apărut doar două materiale – pe prima şi pe a cincea pagină.

Următorul material pe care vi-l propun spre atenţia dumneavoastră, ca şi unele deja enumerate, face apel la „creştinii corecţi” de a acţiona. El a apărut la 6 iulie pe site-ul chisinau.novopress.info şi conţine informaţia referitor la faptul că Asociaţia americană a familiilor boicotează reţeaua de alimentaţie McDonald’s din câteva motive: în primul rând, organizaţia angajează la serviciu persoane homosexuale, în al doilea rând, homosexualii preferă să ia masa la cadrul acestei reţele de restaurante, iar în al treilea rând administraţia companiei are o atitudine loială faţă de salariaţii săi homosexuali. În acelaşi timp corporaţia „a refuzat să rămână pe poziţii neutre în acest război al culturilor şi a preferat să ofere o susţinere totală în promovarea unui mod

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

25

de viaţă homosexual, care mai include pe lângă toate celea şi căsătoriile între persoanele de acelaşi sex”. Din aceste motive autorul îndeamnă să se exprime solidaritatea cu membrii asociaţiei şi să se adere la boicotul acestei companii alimentare.

Apelul şi chiar tentativele de a influenţa situaţia se văd clar în articolul „Nazismul e un produs al mişcării homosexualilor”, publicat la 5 august pe site-ul moldovacrestina.net.

Materialul relatează despre şedinţa care a avut loc la Ministerul justiţiei în data de 8 iulie, unde s-a discutat chestiunea referitor la adoptarea legislaţiei antidiscriminatorii.

Autorul ţine să informeze că reprezentantului organizaţiei Amnesty International membrii organizaţiilor religioase i-au propus să citească cartea „Zvastica roză”. Autorii acestei cărţi – Scott Lively şi Kevin Abrams chipurile aduc exemple care demonstrează că, practic, toţi liderii partidului nazist au fost homosexuali violenţi, care au ajuns la aceea că au torturat întreaga lume. Astfel, după cum vedem, organizaţiile religioase au mai găsit un motiv pentru a salva Moldova, deja din punct de vedere istoric.

Iată încă o încercare de a influenţa societatea şi conducerea ţării – „Apelul către Ministerul justiţiei al Republicii Moldova în legătură cu legea propederastică”, apel adresat de către Alianţa familiilor din România. E semnat acest apel de către directorul executiv al acestei asociaţii Bogdan Mateiciuc.

Pe site-ul www.hristofor.wordpress.com declaraţia a apărut pe 6 august.

Temele de bază care ar trebui să atragă atenţia colaboratorilor Ministerului justiţiei au fost evidenţiate de autor cu caractere mai pronunţate. Vă voi enumera aceste teze. Conform opiniei autorului: – „Orientarea sexuală” nu este o trăsătură congenitală a omului. Ştiinţa nu confirmă că homosexualitatea sau altă deviaţie comportamentală ar putea fi trăsături congenitale. Deprinderile şi comportamentul sexual al individului în mare parte sunt determinate de familia în care a crescut şi de anumite experienţe traumatice din copilărie”.

– Motivaţia ( răspândirii ideii referitor la homosexualitatea congenitală – not.red) este una de natură politică. Activiştii homosexuali încearcă să impună acceptarea comportamentului lor, exercitând presiune asupra societăţii, pentru ca ea să-i accepte aşa cum sunt. Din acel moment societatea nu-i va mai putea învinui de ceva şi le va acorda toate drepturile la care ei pretind”.

– „Asociaţiile homosexualilor oferă toată susţinerea necesară asociaţiilor de pedofili”.

26

Mânia nu lucrează adevăr

– „În următoarea fază, spre exemplu, cum se întâmplă la momentul actual în Canada, minoritatea, având de partea sa legea, devine intolerantă şi agresivă faţă de orice voce care îndrăzneşte să aducă o oarecare critică în adresa sa”.

– „În acelaşi timp, deşi, în general, termenul de „orientare sexuală” se referă la homosexualitate, el nu este unul restrictiv şi poate include şi alte deviaţii comportamentale ca zoofilia, necrofilia...”

Următorul pas a fost „Scrisoarea deschisă către Ministerul justiţiei”, publicată la 18 septembrie pe site-ul chisinau.novopress.info După această scrisoare a urmat un protest ai cărui participanţi au fost adunaţi prin cele mai diverse metode, inclusiv prin intermediul site-ului chisinau.novopress.info. Pe respectivul site în data de 26 septembrie a fost publicată informaţia „Protestul împotriva legislaţiei antidiscriminatorii la Chişinău!”. Mitingul era preconizat pentru ziua de vineri, 3 octombrie, orele 8.30. Anunţul a mai accentuat în final ideea de ce e necesar să se lupte cu homosexualitatea şi legea care urmează s-o apere şi care este intens promovată. Au fost prezentate cele mai tranşante argumente, cu care liderii religioşi sperie enoriaşii şi întreaga societate. „Vom ţine cont de faptul că: – scopul final al propagandei homosexuale este adoptarea și practicarea sodomiei (adică homosexualităţii) de către întreaga societate şi prin asta distrugerea difinitivă a moralităţii societăţii moldoveneşti; – homosexualii numesc „discriminare” deruta şi indignarea oamenilor vis-a-vis de acest fenomen nefiresc; – proiectul de lege presupune contravenţii administrative, penale, civile şi disciplinare (articolul 22) pentru toţi cei care vor îndrăzni să se opună dictaturii sodomiţilor în Moldova. Deja în unele ţări, conduse de grupări de homosexuali (cum ar fi Brazilia, Olanda, Spania) neacceptarea ca normă a pederastiei este numită o perversiune dificilă şi o boală psihică, care urmează a fi tratată în mod obligatoriu; – la conferinţele organizate de centrul homosexualilor „GENDERDOC-M”, ei au declarat mai multe ori în şir că vor face tot posibilul pentru a cumpăra (prin diverse mijloace) pe deputaţii moldoveni cu scopul de a fi adoptată cât mai repede această lege; – homosexualii se folosesc (în calitate de pretext) de minorităţile etnoculturale, lingvistice, religioase, pentru a băga Legea privind nediscriminarea în parlament; – s ă venim toţi cu rudele, prietenii, colegii, vecinii şi să ne apărăm familiile, copiii, nepoţii de la invazia pederastiei asupra ţării noastre!”

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

27

La 3 octombrie, după cum şi s-a preconizat, a avut loc un miting împotriva homosexualităţii. Despre eveniment s-a comunicat în ediţiile curente ale ziarelor Flux, Jurnal de Chisinau, şi pe site-urile ioniko.wordpress.com, Coalitia «Pro-familia».

Homofobul Paul Cameron Unul dintre evenimentele principale pentru organizaţiile religioase a devenit vizita în Republica Moldova a lui Paul Cameron. Pe site-ul chisinau. novopress.info el a fost calificat doctor în sociologie şi filosofie şi s-a anunţat că în perioada 18 – 27 octombrie coaliţia „Pro-Familia” va desfăşura sub patronajul domnului sus-numit „o campanie în masă în vederea prevenirii şi combaterii homosexualităţii în Republica Moldova”.

Această formulare mi-a amintit de frazele care sunt folosite în ziare, proiecte sau programele care combat traficul de fiinţe umane, drogurile sau alte fenomene sociale periculoase. Dar anume în acest mod concepe fenomenul homosexualităţii savantul Paul Cameron.

Detalii referitor la activitatea sa în timpul vizitei dumnealui în Republica Moldova pot fi confruntate pe site-urile newmoldova.wordpress.com, moldovacrestina.net, blogosfera.md, alexcurbet.wordpress.com, ioniko.wordpress.com.

Un pas absolut firesc cu ocazia sosirii unui aşa „înalt” oaspete a fost organizarea unei conferinţe de presă pentru jurnalişti. La întâlnire au fost prezenţi mai mulţi reprezentanţi din partea surselor mass-media şi fiecare a dat aprecierea sa la cele văzute şi auzite. Însă, la moment, aş dori să mă refer la reportajul realizat de jurnaliştii de la canalul de televiziune TV7. Într-o informaţie destul de amplă jurnalistul Svetlana Muntean a prezentat problema cu care Paul Cameron se va confrunta în Moldova, şi astfel l-a prezentat şi ca personalitate. Aşadar coaliţia „Pro-Familia” l-a invitat pe înaltul şi apreciatul său oaspete să citească lecţii despre dauna homosexualităţii. Iar la întrebarea „cine este dumnealui?”, autorul materialului a menţionat „Doctorul Paul Cameron e foarte cunoscut în cercuri restrânse. Gay-ii americani îl consideră duşmanul lor numărul unu şi îl învinuiesc, nici mai mult şi nici mai puţin, de idei fasciste.

Doctorul Cameron, conform spuselor lor, nu este nici un fel de doctor, licenţa lui a fost retrasă încă în anul 1995, iar din cadrul Asociaţiei Americane de Psihologi a fost exclus încă din anul 1984. În unul din studiile sale se spune că homosexualiştii în medie trăiesc cu 24 de ani mai puţin decât heterosexualii”. ... „Pe membrii coaliţiei „Pro-Familia” nu i-a derutat şi nici măcar deranjat nici măcar lipsa licenţei medicale, dumnealui, chipurile, e un specialist

28

Mânia nu lucrează adevăr

de renume mondial. La conferinţa de presă înusuşi ex-doctorul la fel nu se sinchisea. Pe gay el îi numeşte paraziţi, iar pe fenomenul homosexualităţii îl compară cu cel al dependenţei de droguri – maladie care nu poate fi tratată. Despre Republica Moldova d-lui cunoaşte doar faptul că aici la 10 femei revin doar 13 copii. Iar ca naţiunea să renască ar trebui ca cifra respectivă să fie cel puţin de 21 copii”.

A prezentat jurnalista şi latura opusă a lucrurilor. „După cum consideră gay-ii din Moldova, care au remis organelor mass-media o proprie declaraţie, coaliţia „Pro-Familia” a greşit, oferindu-i lui Paul Cameron tribuna pentru propagarea ideilor fasciste. Una e când se optează pentru familia tradiţională şi alta e când este invitat în ţară, conform spuselor lor, un homofob aprig”, a încheiat reportajul său Svetlana Muntean.

Pe paginile site-ului coaliţiei „Pro-Familia” a fost publicată o remarcă, autorul căreia vine din cadrul agenţiei de noutăţi „Infotag”. În această notă se prezintă o altă aborare pe care o voi cita pentru comparaţie.

Jurnalistul, făcând trimitere la afirmaţiile vice-preşedintelui coaliţiei Vitalie Marian, lansează următoarea afirmaţie: „Noi apărăm următoarele principii: Dumnezeu e autorul creării institutului familiei; familia constituie elementul de bază al societăţii şi ea necesită protecţia din partea statului: familia tradiţională se formează din bărbat, femeie şi copii; imoralitatea sexuală loveşte în familie”.

Prezent la respectiva conferinţă de presă, Paul Cameron a afirmat că homosexualitatea nu e o boală ci o deprindere proastă. Pentru ca naţiunea să se dezvolte e necesar ca o femeie să dea viaţă în medie la 2.1 copii. Situaţia demografică în Republica Moldova e alarmantă, fiindcă o singură femeie dă viaţă în medie la 1,3 copii. Dacă acest fenomen va continua, timp de 35 de ani populaţia ţării noastre se va reduce la 50 %”, a remarcat Cameron.

Conform spuselor lui, principiile de viaţă promovate de homosexuali duc la creşterea crizei demografice. „Homosexualiştii nu pot avea copii, dar dacă şi-i au, atunci ei sunt de la fostele lor căsătorii. Cel mai periculos e faptul că de homosexualitate sunt afectaţi în special tinerii, copiii, care sunt implicaţi în acest mod de viaţă netradiţional şi, prin urmare, criza demografică în Republica Moldova sporeşte”, a subliniat Cameron.

El a făcut un apel la autorităţile moldoveneşti şi la societatea civilă să lupte cu acest fenomen, apărând institutul familiei tradiţionale.

La moment aţi putut citi a doua parte a materialului exact aşa cum a fost publicat. Dacă nu intrăm prea mult în detalii şi momente ca lipsa consecuti-

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

29

vităţii, atunci apare întrebarea – ce au a face aici „homosexualiştii” (şi corect se spune homosexualii), dacă ei, conform spuselor a doctorului însuşi, au totuşi copii, chiar dacă ei sunt din fostele căsătorii? Mai există şi o altă întrebare – oare te poţi ocupa cu homosexualitatea? După câte cunosc eu, reprezentanţii „Infotag”-ului au fost invitaţi la seminarul instructiv referitor la tipurile de bază ale homosexualităţii, însă, după cum se poate deduce, ei nu au fost prezenţi la acest seminar sau nu au înţeles absolut nimic, fiindcă homosexualitatea (anume aşa şi nu homosexualismul) nu reprezintă o anumită ocupaţie de tipul mersului la o conferinţă de presă, bunăoară, ci e vorba de o trăsătură personală a individului. Şi cu ea nu te poţi ocupa sau neocupa.

Mai există deocamdată şi multe întrebări, printre care, domnilor, ai cui jurnalişti sunteţi? Dacă reprezentaţi şi serviţi întreaga societate, atunci haidem să reprezentăm ambele părţi sau măcar să scriem că reprezentanţii comunităţii LGBT n-au comentat în nici un fel aceste învinuiri referitor la criza demografică.

Dar iată încă un „reportaj” de la locul acţiunii. El, de asemenea, a apărut la 20 octombrie pe site-ul blogosfera.md sub genericul „Homo încearcă să contraatace compania anti-gay a lui Cameron”. Autorul n-a indicat, însă totuşi, după cum se vede, el a fost prezent la respectiva conferinţă de presă şi, în mod evident, nu ţine de tagma jurnaliştilor. Dumnealui scrie: „Astăzi, s-a încercat a zădărnici conferinţa organizată de către „Pro-Familia” de către doi jurnalişti, care căutau să-l bage insistent în ungher pe doctorul Paul Cameron prin a demonstra cât este de „netolerantă „ şi „fascistă” atitudinea lui faţă de homosexuali. Aceşti doi se interesau dacă e adevărat că domnul Cameron a fost exclus din cadrul asociaţiei sociologilor şi asociaţiei psihologilor americani (ei s-au pregătit ca nişte elevi silitori, în afara comentariilor).

Am fost şi eu tentat să cred această informaţie, da, ea e veridică. Însă nu cred că e vorba de un motiv pentru grupurile pro-gay a sărbători victoria. Este bine cunoscută presiunea pe care o exercită organizaţiile pro-homo asupra lumii ştiinţifice, savanţii, practic, sunt impuşi să adopte concluzii „corecte din punct de vedere politic”, dar absurde din punct de vedere al ştiinţei. Dacă pe gay îi deranjează atât de mult drapelul „toleranţei”, de ce nu ar începe-o cu toleranţa faţă de ştiinţă?

Mie nu-mi rămâne altceva de făcut decât să apreciez curajul domnului Cameron, care necătând la presiunea exercitată asupra lui, nu s-a dezis de propriile poziţii”. Însuşi Paul Cameron şi-a expus argumentele şi concluziile în materialul „Homosexualii nu s-au născut astfel”, publicat pe site-ul profamilia.md la

30

Mânia nu lucrează adevăr

21 octombrie. Făcând trimitere la un şir de date, rezultate ale unor cercetări şi diverse concluzii ale savanţilor, autorul arată că în realitate homosexualitatea nu constituie o trăsătură congenitală. De la bun început el aduce exemplul unui oarecare tânăr de 25 de ani, care şi-a început viaţa sexuală la vârsta de 13 ani. Relaţiile lui sexuale, chipurile, au fost pregătite, în mod special, de mama lui lesbiană. „După acest caz toate experienţele lui interpersonale şi cele sexuale închipuite au fost în mod exclusiv homosexuale... Tânărul a fost motivat să însuşească un mod de viaţă heterosexual, fiindcă era într-un stres foarte profund din cauza inacceptării din partea sociumului a homosexualităţii sale şi din cauza singurătăţii de care a fost afectat. După tratament de peste 3,5 ani, relaţiile lui sexuale erau doar heterosexuale. El s-a retras din comunitatea gay-lor şi şi-a schimbat ... stilul de viaţă”, scrie autorul. „Doctorul Isay, care se află în fruntea comitetului pentru problemele gaylor, lesbienelor şi bisexualilor pe lângă Asociaţia psihiatrilor din SUA, a expus un argument potrivit căruia homosexualitatea e „constituţională” (adică după natura sa e biologică)” Pentru a demonstra poziţia respectivă, el în calitate de argument a propus două lucrări datate cu anul 1991 – „Creierul gay-lor” de Simon LeVay şi „Gay-ii – gemeni” de Bailey & Pillard. În anul 1993 doctorii William Byne şi Brunce Parsons, cercetători la institutul de psihiatrie din New-York au criticat „dovezile în favoarea teoriei biologice”, prezentată de către Simon LeVay şi Bailey & Pillard. Ei au ajuns la concluzia că „la momentul actual nu există nici un fel de dovezi care ar susţine teoria biologică” a orientării sexuale!”, comunică Pol Cameron. Întru susţinerea teoriei că propria identitate sexuală poate fi schimbată, el afirmă următorul moment: „Faptul că dorinţa şi comportamentul sexual se schimbă a fost demonstrat de către Institutul Kinsey în anul 1970. Studiile au arătat clar că 81% din 684 de gay şi 93% din 293 de lesbiene şi-au schimbat fie emoţiile sexuale, fie comportamentul sexual. ...Spre deosebire de schimbările de ordin biologic, schimbările ce ţin de orientarea sexuală se încep de la vârsta de 18 ani şi mai târziu pentru o bună jumătate din gay şi lesbiene. Schimbările de ordin sexual care au loc peste cinci sau mai mulţi ani după maturizarea sexuală, sunt în mod exclusiv tardive şi fără precedent biologic ulterior. Iar schimbarea gusturilor (spre exemplu, în alimentaţie sau în distracţii) deseori are loc cu aproximaţie la vârsta de 18 ani”.

Invocând diverse la părerea sa dovezi că orientarea sexuală (deşi ceea despre ce vorbeşte dumnealui, de facto, se numeşte comportament sexual, nota red.) nu e congenitală, ci e vorba de un fenomen schimbător. Paul Ca-

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

31

meron face la urmă concluzia: „Dacă orientarea sexuală e o chestiune ce ţine de libera alegere, ca şi utilizarea sau nonutilizarea drogurilor, noi ne putem aştepta la situaţia că majoritatea tineretului nostru va încerca practicile homosexuale în măsura în care ele vor fi acceptate şi susţinute”.

Continuarea acestui subiect se publică în materialul de pe acelaşi site şi din aceeaşi dată purtând genericul „Cum se provoacă dorinţele homosexuale şi cum pot fi ele schimbate?”. Iată acea parte a materialului inserat care răspunde la a doua întrebare a autorului: „Poate oare homosexualitatea să fie schimbată? Fără doar şi poate. După cum am amintit mai sus, mulţi oameni au scăpat de homosexualitate, mai toţi, care s-au numit „gay”.

Desigur că problema care trebuie exclusă e cea a comportamentului homosexual. După cum mulţi heterosexuali îşi controlează propriile dorinţe, pentru a nu intra în relaţii sexuale înainte de căsătorie sau în cele extraconjugale, tot aşa trebuie să procedeze şi acei care sunt dominaţi de dorinţe homosexuale, să se autodisciplineze, să se ţină cât mai departe de eventualitatea unui contact homosexual. Un lucru este clar: comunităţile sunt foarte importante. Cei care vor să se abţină de la relaţiile homosexuale trebuie să evite companiile persoanelor care practică homosexualitatea. La momentul actual există organizaţii în care intră „foştii gay” şi scopul cărora este să-i ajute pe cei care vor să-şi restabilească comportamentul firesc. Psihoterapia garantează în 30% din cazuri vindecarea de acest viciu, iar angajamentele religioase constituie cel mai potrivit factor ajutător pentru a evita deprinderile homosexuale”.

Din cele expuse mai sus, reiese că în opinia lui Paul Cameron că homosexualitatea se tratează nu în toate cazurile. În afară de asta, dacă e să urmărim atent textul, atunci de acea treime tratată se vorbeşte în alineatul care se referă la comportamentul homosexual şi nu la orientarea homosexuală.

Mai pe scurt fie spus, pentru a înţelege la ce anume se referă doctorul sau ex-doctorul, pentru a ne descurca în asta, urmează să citim foarte atent şi reflexiv, şi mai apoi şi să gândim asupra celor citite.

Paul Cameron a plecat, lăsând minţile îndrumătorilor religioşi neliniştite. Pe site-ul www.moldovacrestina.net la 30 octombrie 2008 a apărut remarca „Ce e discriminare şi ce nu-i discriminare”. Autorul nu e indicat, însă sub text se remarcă faptul că materialul a fost publicat de către păstorul Vasile Filat. „Am fost profund mirat, urmărind cum doctorul Paul Cameron în discursurile sale în universităţile din ţară, prin intermediul televiziunii şi posturilor de radio declara într-un mod categoric că noi trebuie şi suntem obligaţi să-i discriminăm pe toţi acei care nu contribuie la prosperarea societăţii, ci îi subminează temeliile. Declaraţiile dumnealui mi-au trezit curiozitatea să aflu ce

32

Mânia nu lucrează adevăr

fel de definiţie are cuvântul „discriminare” şi am găsit-o pe următoarea în Dicţionarul Explicativ al limbii române: Discriminarea reprezintă o acţiune de discriminare şi rezultatul ei. 1. Diferenţă, deosebire între mai multe elemente. 2. Politică prin care statul sau o categorie de persoane a unui anumit stat sunt limitate în mod nejustificat în anumite drepturi. În cazul nostru, în mare parte, e utilizabilă a doua definiţie şi e fapt că în ţara noastră nu există legi care ar discrimina într-un fel sau altul pe homosexuali, însă ele sunt necesare din considerente foarte convingătoare.

Homosexualii trebuie să fie discriminaţi la compartimentul ce se referă la activitatea cu copiii.

Activiştilor homosexuali le place să afirme că în cele mai dese cazuri copiii pot fi hărţuiţi de către heterosexuali, pentru ca în acest mod să sustragă atenţia de la numeroasele tentative de hărţuiri sexuale, de care se fac vinovaţi ei înşişi. Şi odată ce 98-99% sunt heterosexuali, ar fi corect să afirmăm că cel mai des se dau la copii heterosexualii. Statistica însă arată alt rezultat, care va îngrozi pe oricine şi va demonstra că noi avem temei pentru a discrimina homosexualii în accesul la instituţiile pentru copii”. În continuare autorul citează studiile din anul 1987 realizate de un oarecare doctor Stephen Rubin din Statele Unite ale Americii, care a ajuns la concluzia că circa o treime din toate acţiunile cu caracter violent au fost săvârşite de către homosexuali, care constituie doar 1 – 2 procente din numărul total al populaţiei. Făcând trimitere la aceste cercetări, în material se afirmă că chipurile homosexualii au recunoscut că au violat în medie câte 150 de persoane fiecare, în timp ce heterosexualii s-au dat în medie doar la 19,8 copii. Ţin să remarc că în primul caz, la studiu au participat 199 de persoane, dintre care 63 au recunoscut că sunt homosexuali, iar în al doilea au fost doar 153 de persoane de orientare sexuală netradiţională.

Lăsând în urmă aceste momente de statistică, autorul materialului în cauză face apel către cititori să fie foarte vigilenţi şi să vegheze pentru a nu se trezească cu omul, faţă de care are o atitudine tolerantă, în propria casă „să-i distrugă familia, să-i influenţeze urmaşii şi viaţa”.

Astfel de fapte, într-adevăr, e greu să le cunoşti fără a-ţi apărea în aceste momente frica faţă de homosexuali. Cu toate astea, nu e cazul să confundăm orientarea homosexuală cu pedofilia, care, de regulă, e legată de anumite deviaţii psihice şi nu are nimic comun cu orientarea sexuală în genere.

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

33

Pride-ul – 2008: vărsarea de sânge s-a evitat Materialele publicate în luna mai 2008 au fost atât de multe încât au trebuit stocate într-o mapă aparte. Noi vom spicui doar unele dintre ele, care, într-un fel sau altul sunt legate de pride-ul „Curcubeul peste Nistru” (8-11 mai).

Primele remărci referitor la acţiunea preconizată au apărut chiar la începutul lunii mai, după conferinţa de presă, organizată în mod tradiţional de Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”. Motivul informativ central a devenit acţiunea publică întru susţinerea legislaţiei antidiscriminatorii preconizată pentru ziua de 11 mai. Voi aminti că în anul 2008 tocmai apăruse legea despre libertatea întrunirilor, potrivit căreia se permitea să iasă la acţiuni publice fără autorizare suplimentară din partea organelor publice locale grupuri care nu depăşeau numărul de 50 de participanţi. Centrul de Informaţii despre intenţia de a ieşi în piaţă şi a organiza un miting de o oră a înştiinţat autorităţile municipale în mod suplimentar, fapt la care în fine a primit refuz şi, în afară de asta, locul „bronat” a fost imediat ocupat de către contramanifestanţi. Ştirea despre faptul că reprezentanţii comunităţii LGBT intenţionează să iasă în piaţă deschis a fost transmisă practic de toate agenţiile de ştiri, site-uri şi canale de televiziune. Şi fiindcă ştirile constituie un gen de mesaje destul de neutru despre conţinutul nu e cazul să vorbim.

La 7 mai 2008 www.infopres.md a publicat adresarea Asociaţiei studenţilor creştinilor ortodocşi din România şi Republica Moldova (ASCOR) în care organizaţia respectivă îndeamnă organele corespunzătoare să interzică ieşirea în piaţă a manifestanţilor. „Asociaţia studenţilor creştini ortodocşi din România în Republica Moldova (ASCOR) salută adoptarea noii legi despre întruniri a cărui scop e să ofere mai multe drepturi şi libertăţi cetăţenilor din Republica Moldova. În acelaşi timp ASCOR e profund îngrijorat de lipsa de reacţie din partea organelor care sunt responsabile pentru ordinea publică în municipiul Chişinău în legătură cu prevenirea acţiunilor ce pereclitează nu numai morala publică şi nu sunt legitime, dar încă şi în mod intenţionat pervertesc noţiunile de „drept la întrunire”, „democraţie” şi „libertatea exprimării”.

Serviciul de presă al ASCOR declară că: „Prezenţa cazurilor în care se interzic acţiuni publice ale minorităţilor sexuale se numără şi printre sentinţele date de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, cum e, spre exemplu, dosarul „Dudgeon vs. Marea Britanie (22 octombrie 1981) care oferă dreptul administraţiei publice locale să împiedice organizarea unei acţiuni care, în

34

Mânia nu lucrează adevăr

mod evident, nu numai că încalcă morala publică, legislaţia Republicii Moldova, dar şi iese din limitele jurisprudenţei CEDO”. „…Vă atragem atenţia asupra faptului că grupurile de homosexuali reprezintă unul din principalii purtători ai virusului HIV, iar unirea lor într-o singură organizaţie poate pune sub pericol securitatea populaţiei.

De asemenea, vă informăm că la aşa-numitul „gay-pride” vor mai participa cetăţeanul român Florin Buhuceanu şi cetăţeanca SUA Diane Fisher, ei ambii intenţionează să organizeze ritualuri religioase. Vom sublinia faptul că aceşti doi cetăţeni străini nu ţin de nici un cult religios înregistrat în Republica Moldova şi activitatea respectivă încalcă într-un mod serios legislaţia Republicii Moldova”.

Fiind îngrijoraţi chipurile de ordinea publică şi făcând trimitere la numeroasele scrisori şi adresări ale celor nemulţumiţi, primarul Dorin Chirtoacă nu a permis centrului de informaţii să desfăşoare manifestaţia paşnică întru susţinerea adoptării legislaţiei antidiscriminatorii. Însă pentru ca acţiunea publică, pur şi simplu, să nu poată avea loc, s-a hotărât să fie zădărnicită în modul cel mai direct. Apeluri şi îndemnuri de a ieşi în piaţă au fost lansate pe site-ul www.mdn.md. Pe paginile acestui site la 9 mai 2008 a fost publicat materialul „Declaraţia referitor la manifestaţiile antisociale şi anticonstituţionale a persoanelor care suferă de diverse patologii psihosociale”.

Materialul începe astfel: „Toţi acei care susţin această declaraţie veniţi duminică, 11 mai, la 10.30 la Palatul Naţional. Cei care nu vor veni (fără motive bine întemeiate) sunt părtinitori ai manifestaţiei sodomite”.

Autorii îşi explică poziţia faţă de acţiunea preconizată astfel: „Vom sublinia că în locul unde se preconizează să aibă loc aceste acţiuni sunt amplasate instituţii preşcolare, locuri de de odihnă şi agrement pentru adolescenţi şi minori şi, de asemenea, biserici creştine. Iar locul însuşi de desfăşurare a acţiunii publice nu numai că se consideră un important monument istoric, dar şi un simbol al creării statului nostru – Republica Moldova ca ţară suverană şi independentă. O manifestaţie cu un evident mesaj antinaţional ar însemna profanarea unuia dintre cele mai importante monumente ale ţării noastre.

Acţiunea antisocială e concomitent şi anticonstituţională, fiindcă anulează prin faptul desfăşurării ei prevederile articolelor 16 (egalitatea), 48 (familia), 49 (protecţia familiei şi a copiilor orfani), 50 (protecţia mamei, a copiilor şi adolescenţilor), 51 (protecţia invalizilor) ale Constituţiei Republicii Moldova.

Conştiinţa noastră ca şi persoane, cetăţeni, părinţi, fii ai acestui neam, ne îndeamnă împotriva discriminării valorilor noastre, valorilor de bază ale so-

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

35

cietăţii care se încalcă prin intermediul impunerii nouă, întregii societăţi, în calitate de „normă” a unui comportament de anomalie, incompatibil cu condiţiile vieţii umane. Persoanele supuse diverselor patologii psihosociale sunt demne de compasiune şi suport pentru a învinge invaliditatea respectivă (priveşte pag. 51 a Constituţiei RM), dobândită din cauza educaţiei defecte, supravieţuirii într-un mediu nesănătos, asocial şi degradant. Patologia nu va putea fi învinsă, tratată, dacă va fi apreciată ca „normă”. Cancerul necesită tratament, şi nu încurajare, chiar dacă el influenţează pozitiv asupra masei biologice a organismului bolnav.

Organizatorii şi participanţii acestei acţiuni antistatale şi antisociale demonstrează încă odată intoleranţa lor agresivă faţă de întreaga societate, trezind ura faţă de valorile fundamentale ale poporului şi societăţii noastre”.

La 11 mai a fost preconizată o acţiune paşnică a Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” întru susţinerea legislaţiei antidiscriminatorii. Însă autobusul odată ajuns în apropierea Pieţii Marii Adunări Naţionale, în faţa edificiului Bibliotecii Naţionale a fost oprit de către gloata contramanifestanţilor.

Iată cum informează cititorii la 11 mai redacţia site-ului www.chisinau. novopress.info în ştirea cu genericul „Parada gay-lor a fost stopată!” „Aproape o săptămână în urmă populaţia Chişinăului a fost tulburată: chipurile, un grup de homosexuali, veniţi nu ştiu de pe unde intenţionează să treacă în marş prin centrul capitalei. Activiştii gay pentru prima dată în istoria moldovenească au depus flori la Monumentul victimelor holocaustului, fenomen istoric cu care ei, de regulă, se identifică. Optimismul homosexualilor în preajma zilei pentru care a fost preconizat marşul s-a dovedit o linişte înaintea furtunii”.

Deja în primele ore ale dimineţii se simţea o atmosferă tensionată: centrul oraşului era patrulat în mod activ de poliţie, agenţii serviciului de informaţie şi securitate foarte străduitor îi filmau pe tinerii adunaţi în grupuri.

După cum s-a comunicat anterior prin reţeaua Internet, militanţii antigay cu intenţii agresive s-au adunat în faţa edificiului Palatului naţional pe la orele 10.00. Reprezentanţii cultelor protestatare din motive necunoscute au decis să organizeze o acţiune aparte sub egida „Pro-familia”.

Dacă e să judecăm după comportament şi vestimentaţie a fost posibilă delimitarea a două grupuri, care au venit să împiedice acţiunea GENDERDOC-M: reprezentanţii asociaţiei ortodoxe Maica Matrona, bătrâni, tineri, bărbaţi cu bărbi, domnişoare cu broboade şi fuste lungi, skinhaezi, Noua Dreaptă cu bocanii lor şi naţional-bolşevicii cu feţele în cagule, tineri din ASCOR şi ASCOM.

36

Mânia nu lucrează adevăr

Atâta timp cât oamenii se pregăteau de acţiuni, discutând în cel mai activ mod mişcările care vor urma în cazul apariţiei „sodomiţilor”, protestanţii au organizat o campanie de promovare a propriilor culte, însă la ei nu se atrăgea nici o atenţie în acel moment, fiindcă exista o problemă cu mult mai importantă. Ştirea despre sosirea autobuzului s-a împrăştiat ca un fulger. Poporul brusc s-a îndreptat spre strada 31 august, unde în faţa clădirii Bibliotecii naţionale homosexualii se pregăteau de marşul cu pancarte şi baloane multicolore. „Nu le permiteţi să iasă!”, a strigat o femeie în etate şi mulţimea a blocat ca şi în cleşte autobuzul. Din toate părţile străzilor continuau să se apropie în val grupuri de persoane, veteranii războiului din Afganistan şi Transnistria dadeau ordine să fie deblocat traficul stradal.

Unicul protest simbolic pe care au reuşit să-l facă homosexualii, şi acela sub presiunea gloatei, e să dea drumul la baloanele multicolore prin geamurile semideschise şi ele s-au înălţat şi au dispărut printre crengile copacilor.

Unele dintre ele, străpunse de obiecte ascuţite, au bufnit pe loc.

Iar în acest timp în direcţia activiştilor strânşi în autobuz, aşa-numiţii contramanifestanţi strigau cuvinte de ocară, scuipau şi aruncau cu pietre, loveau cu pumnii în ferestrele şi pereţii autocarului. Domişoarele gay-activiste la încercarea de a fi fotografiate întorceau cu dispreţ spatele, demonstrând jurnaliştilor inscripţia: „Parlamentul european urmăreşte”.

Deja după jumătate de oră din momentul blocadei autocarului era foarte clar că planurile de a ieşi în piaţă şi a desfăşura o acţiune paşnică nu sunt reale a fi înfăptuite. Orice încercare, legată de aceste deziderate, se ciocnea de violenţa din partea gloatei. Şi, în circumstanţele create, apărătorii drepturilor omului au fost nevoiţi să bată în retragere: asta numai după ce au convins majoritatea contramanifestanţilor că nu mai insistă să organizeze careva măsuri în masă, autocarul a fost deblocat.

Cum numai a plecat autobuzul, majoritatea persoanelor prezente s-au îndreptat spre Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a se convinge că „pederaştii” nu se vor mai întoarce. Aici, pe loc, în faţa casei guvernului cultele baptiste au organizat un miting cu rugăciuni profunde pe genunchi. Skinhaezii au mers să patruleze oficiul GENDERDOC-M, naţional-bolşevicii, îmbrăcaţi în haine negre (semiskinhaed, semifascist) şi cu feţele acoperite de cagule purtau în mâini pancarte anti-gay, iar unul din veteranii afganezi a declarat: ,,Războiul s-a încheiat, fraţilor, putem să ne împrăştiem pe la casele noastre!”.

Acest material a fost primul şi, mai degrabă, plenar şi cu pretenţie la adevăr. El a fost republicat pe site-ul www.cesarsalahor.wordpress.com ce-i drept deja sub alt generic – „Basarabia spune „NU” gay-lor!”

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

37

Agenţia de ştiri Unimedia în materialul „Parada minorităţilor sexuale s-a încheiat fără a se şi începe” (11 mai) a completat ştirea sus-menţionată cu poziţia oficială a Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M”. „Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” s-a plâns într-un comunicat de presă, apărut după imediat după orele amiezii de faptul că poliţia nu a oprit violenţa la care au fost supuşi reprezentanţii minorităţilor sexuale. De asemenea, administraţia centrului şi-a exprimat nedumerirea în legătură cu atacul asupra oficiului a unui grup de tineri. Aceeaşi organizaţie îşi mai exprimă şi rezervele în legătură cu acţiunile primarului general al municipiului Chişinău Dorin Chirtoacăcare a semnat nu demult o dispoziţie ce informează GENDERDOC-M că marşul gay-lor a fost pus sub interdicţie de către consiliul municipal Chişinău. Membrii respectivei organizaţii nu sunt de acord cu o astfel de decizie, fiindcă ea contravine Legii despre întruniri, adoptată recent de către parlamentul ţării noastre şi, de asemenea, nu coincide nici cu valorile liberale pe care le apără primarul capitalei. „GENDERDOC-M” solicită autorităţilor municipiului Chişinău să garanteze libertatea exprimării. În acelaşi timp, organizaţia care apără drepturile minorităţilor sexuale cere Ministerului afacerilor interne să-şi exercite obligaţiunile şi să asigure desfăşurarea în mod normal a manifestaţiilor publice. „GENDERDOC-M” îndeamnă Uniunea Europeană, Consiliul Europei şi OSCE să adopte măsuri şi atitudini faţă de „violenţa de nivel înalt” asupra drepturilor omului şi să influenţeze parlamentul Republicii Moldova în vederea adoptării legislaţiei antidiscriminatorii”, se spune în articolul respectiv.

Partea invizibilă a celor întâmplate în faţa edificiului Bibliotecii naţionale o reflectă portalurile rus şi bielorus www.gay.by şi www.gay.ru . Cu părere de rău, societatea moldovenească cu siguranţă nu le vizitează, însă, cu toate astea, reprezentantul din Bielorusia a fost şi el în toiul evenimentelor, adică printre persoanele blocate în autocar şi el a făcut cunoscut opiniei publice ceea ce se întâmpla prin propria viziune, din interior.

Iată ce comunica el la 11 mai: „sute de homofobi ameninţă cu răfuială fizică participanţii paradei-gay, oficiul organizaţiei, care a organizat prideul, e împroşcată cu sticle şi pietre. Hotelul în care s-au oprit participanţii, e înconjurat de sute de oameni. Autobuzul în care se deplasau participanţii la paradă a fost înconjurat de veteranii războiului din Afganistan, de neonazişti şi de fanaticii religioşi cu pietre şi sticle”. „În autobus s-a lovit cu pumnii, pasagerii-participanţi la acţiunea paşnică erau ameninţaţi, ofensaţi, umiliţi şi intimidaţi. Poliţia nu era la faţa locului pentru a lua apărarea participanţilor la manifestaţie şi nu avea astfel cine să

38

Mânia nu lucrează adevăr

o facă. Am sunat la poliţie şi nouă ni s-a spus că nu ne pot ajuta cu nimic, ei nu se vor implica în evenimentele acestea.

Ei au început a demonta motorul autocarului, pentru ca noi să nu putem pleca. În salon atmosfera era încărcată la maximum: noi înţelegeam că situaţia e pe deplin ieşită de sub controlul nostru şi că nimeni nu ne apără”.

La 12 mai au apărut şi alte materiale legate de manifestaţia răpusă. Spre exemplu, aceeaşi Unimedia a republicat materialul „Minorităţilor sexuale li s-a refuzat parada”, apărut în blogul personal al lui Grigore Vieru. Din blogul Mariei Aramă agenţia a reluat remarca „Cum să scriem despre minorităţile sexuale?”

Tot la 12 mai au apărut şi alte materiale legate de declaraţiile organizatorilor şi oaspeţilor pride-ului şi, de asemenea, declaraţiile câtorva organizaţii din domeniul apărării drepturilor omului din Republica Moldova, care au ținut în acea zi conferinţe de presă. Bunăoară, presa.md a publicat materialul „Homosexualii moldoveni învinuiesc poliţia şi primăria capitalei de o atitudine discriminatorie”; Info-prim neo – „Reprezentanţii minorităţilor sexuale spun că vor da în judecată organele de păstrare a ordinii publice şi primăria municipiului Chişinău”, „Legea despre libertatea întrunirilor continuă să se încalce, declară liderii de opinie publică”, jurnal-tv.md – „Primăria şi poliţia şi-au demonstrat atitudinea discriminatorie faţă de minorităţile sexuale”.

Au fost adunaţi jurnaliştii pentru a expune propria lor opinie şi, de asemenea, contramanifestanţii care au participat la pogromul autobuzului. Info-prim neo a publicat în legătură cu acest fapt o ştire cu genericul „Pastorul evanghelist împotriva promovării drepturilor minorităţilor sexuale”. Referitor la cererea reprezentanţilor comunităţii religioase de a închide Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” şi, de asemenea, încetarea activităţii coaliţiei nediscriminare asupra legislaţiei antidiscriminatorii s-a anunţat şi pe site-ul moldovacrestina.net.

La 12 mai poziţia sa referitor la manifestaţia în cauză şi-a expus-o portalul chisinau.novopress.info. Sub materialul „Homosexualii intenţionat provoacă violenţa în stradă?” nu s-a semnat nici un autor. Sunt însă interesante unele reflecţii ale lui: „Vreau să amintesc că acţiunile de duminică au fost destul de paşnice, iar organizarea paradei-gay venea în contradicţie flagrantă cu legea despre libertatea întrunirilor publice în timp ce autorităţile locale au interzis organizarea manifestaţiei care ar fi putut prezenta pericol pentru ordinea publică şi această decizie poate fi în deplină concordanţă cu deciziile Curţii europene

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

39

pentru drepturile omului.

Nu putem lăsa neobservat şi faptul că reprezentanţii „GENDERDOC-M” şiau exprimat nemulţumirea că poliţia nu a oprit mulţimea de aproape o mie de persoane care a ieşit în stradă. Îmi pun întrebarea, poate homosexualii au urmărit scopul de a provoca violenţa în stradă şi ciocniri între forţele de ordine, veterani şi tinerii creştini?

Noi nu suntem partizanii autorităţilor locale sau ai statului, însă recunoaştem că acţiunile poliţiei au fost destul de raţionale şi responsabile şi, datorită lor au fost excluse orice riscuri de comitere a actelor de violenţă, atât de mult dorite de către activiştii „GENDERDOC-M”. E elocventă în acest sens reacţia homosexualilor, care priveau destul de ironic la majoritatea celor adunaţi, la întrebara reporterului ProTV dacă sunt gata să organizeze acţiuni stradale, necătând la reacţia negativă a locuitorilor, gay-ii cu entuziasm strigau: „Da!”.

Chiar după toate cele întâmplate liderul homosexualilor din Republica Moldova fără preget a declarat în cadrul unui interviu pentru canalul EuTV că intenţionează să organizeze şi alte tentative de provocare a populaţiei la dezordini în masă. „GENDERDOC-M” e o organizaţie care primeşte finanţare de peste hotare în măsura în care ea e prigonită. Şi trebuie să înţelegem că activiştii gay vor risca chiar cu propria sănătate şi vieţile cetăţenilor pentru a primi cât mai multe granturi?

Cine în acest caz reprezintă cu adevărat un pericol pentru securitatea şi ordinea publică?”

Ce putem spune, fiecare are dreptul la propria opinie. Necătând la faptul că multe idei expuse de autor, după părerea mea sunt eronate din start, însă nimeni nu a încercat să-l condamne sau să-i închidă gura, nepermiţându-i astfel să publice propriul său material. Şi reprezentanţii minorităţilor sexuale au vrut doar să-şi expună punctul lor de vedere.

Dacă e să ne referim la presa de limbă rusă, prima şi unica ediţie periodică care a publicat versiunea ei asupra celor întâmplate a devenit portalul baza.md. La 13 mai în sursa respectivă a apărut un articol de Elena Zamura şi Marina Timotin „Ziua care a putut deveni o duminică sângeroasă”.

Jurnaliştii în principiu s-au mirat de faptul că tematica minorităţilor sexuale a stârnit o rezonanţă atât de largă şi chiar au încercat a găsi o pricină pentru acest fenomen. Iată ce scriu ei: „Cum putea asta să se întâmple în ţara noastră, ţară în care existenţa minorităţilor sexuale cu anii a fost trecută sub tăcere? „Putem spune cu toată convingerea, a remarcat şeful organizaţiei Alexei Marcicov, că un că un mare aport în procesul PR-ului pentru comunitatea

40

Mânia nu lucrează adevăr

LGBT din Moldova l-au făcut serviciile speciale şi poliţia ţării. Nimic nu te uneşte şi mobilizează mai bine decât prigoana, şi din această cauză anul 2008 va fi înscris în istoria mişcării lesbienelor, gay-lor, bisexualilor şi transgenderilor ca un an al unui nou impuls de dezvoltare. În rezultatul acestor evenimente numărul celor care compătimesc şi susţin comunitatea noastră s-a majorat. Despre acest fapt mărturisesc numeroasele sunete în urma acţiunilor dramatice”.

E. Zamura şi M. Timotin povestesc despre cele întâmplate din cuvintele martorului la toate cele întâmplate Alexei Marcicov: „... Au încercat să demonteze motorul autocarului, vociferau ameninţări de tipul: „Hai să-i scoatem afară şi să-i omorâm în bătăi!”, „Nu le daţi voie să plece de aici!”. Cred că printre organizatorii acestui show au fost şi serviciile speciale”.

CE A ÎNTREPRINS POLIŢIA? NIMIC! La locul incidentului nu a fost în patrulare nici o maşină de la urgenţă.

Cam la şase autobuze cu poliţişti se aflau aproximativ la o sută de metri de la locul incidentului. Persoanele în uniformă manifestau o lipsă totală de acţiune. Poliţia nu a întreprins nici un fel de măsuri pentru a ajuta persoanelor prinse în capcană, nu a somat să se depărteze de autobus grupurile de agresori. Mai mult decât atât, apărătorii ordinii publice îi inspirau pe atacatori, creând astfel o atmosferă de atotpermisivitate. Cine a dat poliţiştilor ordin să acorde susţinere tacită gloatei? „Circa 60 de persoane au fost blocate în autobus în decursul a 45 de minute, îşi aminteşte Alexei Marcicov. Doi bărbaţi au deschis uşa şi au cerut să fie predate toate drapelele, pancartele şi toate celelalte atribute simbolice ale manifestanţilor, după care au promis să deblocheze autocarul. Dacă veţi întreba dacă a izbucnit panica şi ce făceam noi în salonul autocarului, vă voi spune că noi acţionam în deplină conştiinţă. Am transmis celor cu tratativele drapelul Uniunii Europene, drapelul Republicii Moldova, două pancarte şi baloanele. Drapelele „GENDERDOC-M” şi cel multicolor – simbolurile dorinţei noastre de a trăi în condiţiile legii antidiscriminare noi am reuşit să le ascundem”.

După ce participanţii la manifestaţie au predat două pancarte şi două drapele, doi bărbaţi au dat ordin ca autobuzul să fie deblocat. El a putut să se mişte din loc şi să se îndrepte spre oficiul organizaţiei, urmărit de către automobile în care se aflau participanţii la contramanifestaţie. E de notat faptul că şoferul autocarului arendat a refuzat să meargă în direcţia MAI-ului, motivându-şi refuzul prin indicaţia pe care a primit-o”: Jurnaliştii au fost revoltaţi nu numai de atitudinea autorităţilor faţă de

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

41

minorităţile sexuale, dar şi de poziţia autorităţilor, în ansamblu, faţă de libertatea întrunirilor, care, apropo, începând cu anul 2008 a devenit nu numai un drept constituţional al fiecărui cetăţean, dar a şi mai fost adoptat un mecanism concret de punere în aplicare a respectivului drept. „Iarăşi vom accentua faptul că peste două zile, la 13 mai, poliţia a zădărnicit acţiunea publică a pensionarilor care s-au adunat pe Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a discuta majorarea preţurilor şi tarifelor la serviciile comunale. Bătrânilor li s-au luat megafoanele şi pancartele. Evident că bunicile şi buneii ajunşi să cerşească, de asemenea, reprezintă o ameninţare pentru putere! Astfel, legea despre libertatea exprimării şi întrunirilor proaspăt adoptată a fost încălcată încă odată”. În aceeaşi zi a fost amplasat articolul „Pasiuni ecuatoriale”, care reflectă momentul închiderii festivalului „Curcubeul peste Nistru” şi a concursului internaţional „Miss Flawless Queen – 2008”. Autorul acestui material e Marina Tin. Întâlnirea fanilor cu poetesa din Federaţia Rusă Marina Cen în cadrul festivalului în culorile curcubeului a fost descrisă de către jurnalista Elena Zamura în materialul „Aş vrea să nu văd această lume în alb-negru!”

Acestea sunt unicele materiale în presa tipărită (fie şi cea electronică) atât de limbă română, cât şi de limbă rusă în care se relatează despre pride-ul însuşi, deşi în fiecare an festivalul provoacă un interes sporit pentru opinia publică.

Politicienii – din propriul nume şi în numele poporului În schimbul unor materiale solemne şi răsunătoare de la pride, practic toate ziarele au prezentat publicului declaraţiile politicienilor referitor la organizarea paradei gay. Presupun că odată ce toţi liderii politici au numit acţiunea paşnică întru susţinerea legislaţiei discriminatorii eşuată ca, anume, paradă, înseamnă că ei nu au înţeles sensul acţiunii preconizate.

Primul la acel moment şi-a expus poziţia sa faţă de marşul minorităţilor sexuale liderul fracţiunii parlamentare din partea Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) şi vice-preşedintele parlamentului Iurie Roşca. Declaraţia lui de la 15 mai la şedinţa organului legislativ a fost publicată în „forma primară” pe site-ul moldovacrestina.net Declaraţia începe cu emfază: „Am considerat drept o datorie să ies la o tribună atât de înaltă, pentru a expune în mod public atitudinea creştin-democraţilor faţă de acţiunile tot

42

Mânia nu lucrează adevăr

mai agresive şi mai neruşinate ale grupurilor marginale din societatea noastră, care vor să impună societăţii acceptarea unor practici sexuale anormale ca şi cum ar fi normale”.

Necătând la poziţia că chipurile declaraţia a fost făcută, fiindcă partidul respectiv se conduce de viziuni creştine, ca şi majoritatea covârşitoare a populaţiei moldoveneşti, la alegerile din 2009 acest fapt nu a adus PPCD-ului voturi în plus şi ea, pentru prima dată după declararea independenţei, nu a trecut în parlament. Posibil că însuşi încercarea de a se ascunde de probleme după spatele lui Dumnezeu a şi adus la un aşa rezultat.

Cât priveşte declaraţia însăşi, ea în întregime e îmbibată de religiozitate. Iurie Roşca spune: „Noi ca bărbaţi de stat suntem obligaţi să ţinem sub observaţie asigurarea moralei publice. Manifestaţiile de acest tip, cum au avut loc zilele trecute în centrul capitalei, ignorează morala publică şi legile acestei ţări. Mai mult decât atât, astfel de activităţi care promovează orientarea sexuală netradiţională în mod direct atacă institutele fundamentale ale FAMILIEI, BISERICII ŞI ŞCOLII”.

Explicaţii referitor la cum anume persoanele ieşite întru susţinerea legislaţiei antidiscriminatorii fac atac asupra institutelor sus-menţionate nu s-au făcut. Însă autorul continuă: „Noi nu trebuie să uităm, stimaţi colegi, că una din sarcinile de bază ale statului rezidă în asigurarea continuităţii propriului popor. De aceea, pentru noi o chestiune de importanţă primordială o constituie protecţia familiei, ceea ce presupune asigurarea unei dezvoltări sănătoase a copiilor din punct de vedere fizic şi psihic”: E dificil să nu comentăm acest moment, mai ales când îţi aminteşti cum statul nostru are grijă de orfani, de copiii invalizi şi de familiile cu mulţi copii. În declaraţia vice-speaker-ului se mai conţin şi mici incoincidenţe. Pe de o parte el îndeamnă societatea să boicoteze măsurile şi activităţile organizate de minorităţile sexuale, pe de altă parte însă, Roşca declară: „Noi nu intenţionăm să discriminăm persoanele mature care au atracţii homosexuale. Noi respectăm fiecare om care dă dovadă de raţionalitate şi alege liber modul lui de viaţă. Ceea ce nu trebuie să uite nici un om, e că pentru comportamentul nostru liber noi suntem responsabili, fiecare în parte, în faţa lui Dumnezeu.

Dragi colegi, eu îndemn toate partidele politice, mijloacele mass-media, întreaga societate civilă să manifeste responsabilitate şi solidaritate în apărarea copiilor noştri, a familiei şi a moralei publice. În cazul de faţă nu e loc concurenţei politice şi nici indiferenţei”. . După cum vedeţi, politica e o chestie delicată. Nu vom discrimina pe nimeni, însă ne vom apăra de acea „fiară” cu denumirea „sexualitatea netra-

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

43

diţională”.

Declaraţia lui Iurie Roşca, politician care la acel moment ocupa deloc ultimul loc în politică, a fost tirajată practic de toate periodicile. Însoţite de comentarii şi fără ele, această declaraţie a apărut pe paginile ziarului Flux, în benzile portalurilor de ştiri chisinau.novopress.info şi presa.md.

Deja la 16 mai la această „palmă” din partea politicianului s-au făcut solidare şi organizaţiile creştine. Ele nu mai vorbeau deja de toleranţă, de Dumnezeu şi alte „mărunţuşuri”, ele cereau să fie închis Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”. Pe lângă mijloacele de informaţie sus-menţionate, o mică remarcă referitor la poziţia structurilor religioase, printre care, apropo, şi biserica ortodoxă din Republica Moldova sub conducerea mitropolitului Chişinăului şi a întregii Moldove Vladimir, au publicat-o şi portalurile mdn.md, ascor.md, moldovacrestina.net.

Ciocnirea manifestanţilor şi contramanifestanţilor în mod repetat a avut loc în studioul canalului de televiziune local EuTV la 12 mai. Ideea principală a emisiunii a transmis-o jurnalistul de la ziarul Flux Alex Luca la 16 mai în materialul „Biserica ortodoxă din Moldova consideră ca discriminatorie iniţiativă legislativă despre minorităţile sexuale”. E vorba despre un document care prevede prevenirea şi combaterea discriminării. La discuţii au participat pastorul Vasile Filat de la biserica Sfânta Treime şi Anatolie Goncear, reprezentând biserica ortodoxă Trei sfinţi. Nici un reprezentant oficial din partea bisericii ortodoxe n-a fost prezent. Poziţia manifestanţilor au fost apărate de Dana Cotici, lucrător al Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” şi şeful organizaţiei CREDO Sergiu Ostaf.

Despre ce-au vorbit fiecare dintre participanţii dezbaterilor televizate e uşor să înţelegem, citind doar genericurile. Vasile Filat: „Sunt nişte relaţii împotriva firii, ele sunt dezgustătoare şi perverse”; Anatolie Goncear: „O familie de homosexuali sau lesbiene nu e o familie normală”; Dana Cotici: „Noi am vrut să organizăm o acţiune paşnică”; Sergiu Ostaf: „Discriminarea nu reprezintă un fenomen iluzoriu”.

Peste o săptămână după zădărnicirea manifestaţiei paşnice a Centrului „GENDERDOC-M”, la 18 mai a avut loc următoarea acţiune de protest contra minorităţile sexuale sub genericul „NU imoralităţii impuse”. Ea s-a încheiat cu o rugăciune unită a tuturor participanţilor care s-au lăsat pe genunchi chiar în faţa clădirii guvernului. Portalul de ştiri unimedia.md a relatat detaliat cum s-a desfăşurat această acţiune. Însă pentru o privire generală mai amplă e important să menţionăm faptul că o astfel de acţiune publică a fost susţinută nu numai de către organizaţiile religioase, dar şi reprezentanţii elitei

44

Mânia nu lucrează adevăr

politice. În special, celor din piaţă li s-a alăturat preşedintele Partidului socialiştilor din Republica Moldova „Patria – Rodina” Veronica Abramciuc, iar din partea Partidului creştin umanist din Moldova a fost prezentă Elvira Pântea.

La 15 mai Ziarul Liber a demonstrat faptul că împotriva „paradelor persoanelor homosexuale şi legii antidiscriminare” militează un număr impunător de politicieni. În caltitate de dovadă vă voi propune fragmente din opiniile expuse ale tuturor aleşilor poporului, făcute la îndemnul şi iniţiativa lui Ion Druţă în cadrul unei rubrici cu genericul „Politicienii despre paradele minorităţilor sexuale”. „Vlad Filat, preşedintele Partidului liberal-democrat: „Paradele sunt îndreptate spre destabilizarea echilibrului în societate. Ele nu trebuie să afişeze în mod public aşa lucruri”.

Vlad Cubreacov, vice-preşedintele PPCD: „Poziţia mea e categorică. Eu am dreptul ca şi oricare alt om să mă opun unui astfel de tip demonstrativ şi provocator de prezentare publică a deprinderilor şi practicilor, pe care nu le accept şi nu le recomand nimănui. Homosexualii îşi merită compasiunea din partea creştinilor, iar unde există compasiune, acolo nu este loc pentru ură”.

Ion Mereuţă, preşedintele partidului umaniştilor: „Nu accept aşa obiceiuri. Sunt categoric împotriva înfierii de copii de către homosexuali sau lesbiene. Noi neapărat vom fi în pericol, dacă organizaţia lor ( GENDERDOCM) va organiza parade publice”.

Mihai Petrache, preşedintele Uniunii centriste:„Nu accept respectivele perversiuni publice. Sunt nişte acţiuni de prost gust, vestimentate în hainele modernităţii. Haideţi atunci cu toţii să ne arătăm păcatele şi defectele noastre”.

Veronica Abramciuc, preşedintele Partidului socialiştilor „Patria – Rodina”: „Sunt categoric împotriva acestei acţiuni publice. Orientarea ta sexuală reprezintă chestiunea ta personală şi nu e cazul să se facă publicitate din relaţiile intime ale cuiva. Ca şi partid, noi suntem categoric împotrivă la aşa ceva”.

Vitalia Pavlicenco, preşedintele Partidului naţional-liberal: „Nu cunosc un astfel de proiect de lege” (e vorba de proiectul legii antidiscriminare – nota red.)

Ion Curtean, preşedintele Partidului republican: „Partidul nostru e categoric împotriva recunoaşterii unor astfel de manifestaţii publice. E un atac asupra lui Dumnezeu”.

Oazu Nantoi, vice-preşedintele Partidului democratic: „Nu încuviinţez scoaterea în vizorul public a orientării sexuale. Dacă va fi aşa, asta vorbeşte despre ceva nesănătos. Nu trebuie să facem show din ceea ce constituie viaţa intimă în condiţiile când mii de concetăţeni ai noştri trăiesc în sărăcie, iar copiii sunt lăsaţi de părinţi în voia sorţii”.

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

45

Ana Tkaci, preşedintele organizaţiei „Femeia Moldovei”: „Noi suntem categoric împotriva, fiindcă e vorba de un păcat, indicat în Biblie. Minorităţile sexuale nu fac nimic altceva decât să atace ceea ce a creat Dumnezeu, de parcă asta ar fi o normă”.

Sergiu Mocanu, liderul mişcării „Acţiunea populară”: „Într-o aşa ţară creştină ca şi Moldova e inacceptabil aşa ceva, indiferent de faptul ce spune vis-a-vis de acest viciu moda europeană. Chiar dacă unii tineri declară că aşa ceva e super tare, e interesant, homosexualitatea e un păcat împotriva firii şi pe mine ca om mă dezgustă puternic aşa ceva. Eu aşa nu pot”.

Cât priveşte acţiunile de protest religioase, cu asta nu s-a sfârşit. Pentru ziua de 24 mai a fost preconizat „Marşul pentru normalitate!” la iniţiativa organizaţiei „Noua dreaptă”. La 25 mai – următoarea manifestaţie a organizaţiei „Pro-familia”. De astă dată s-au evitat surprizele neaşteptate de tipul intrării în trans în masă.

Ultimul eveniment probabil legat de pride a devenit discursul speakerului parlamentului Marian Lupu. La 26 mai agenţia de ştiri Deca-press a difuzat ştirea că „Manifestaţiile publice a homosexualilor sunt inadmisibile”.

Iată şi textul materialului: „Speaker-ul moldovean Marian Lupu a declarat luni în oraşul Bălţi la o întâlnire cu profesorii şi studenţii Universităţii de stat „Alecu Russo” că acţiunile publice homosexualilor sunt inadmisibile.

Conform opiniei domnului Lupu orientarea sexuală constituie o chestiune personală a fiecărui om în parte. Şi dacă mâine Bruxelles-ul va declara că una din condiţiile pentru intrarea în UE ar fi legalizarea paradelor minorităţilor sexuale, asta încă nu înseamnă că noi vom merge la asta, a remarcat Marian Lupu.

Preşedintele parlamentului a mai declarat că o astfel de poziţie au adoptat toţi politicienii moldoveni în mod unanim, fiindcă ea reflectă mentalitatea şi valorile morale ale societăţii moldoveneşti”.

Declaraţia respectivă a fost preluată de site-urile azi.md, presa.md, portalurile dejure.md şi novopress.info.

46

Mânia nu lucrează adevăr

Partea a II-a Anul 2009: Minorităţile sexuale au devenit o carte de schimb în cadrul campaniei electorale Legislaţia: multe discuţii, acţiuni mai puţine S-ar părea că după erupţiile scandaloase ale mai multor manifestaţii autorităţile ar trebui deja să se ocupe de înlăturarea golurilor din legislaţie şi de mecanismele implimentării ei. Însă ea a fost prea ocupată de alegerile care se apropiau şi de aceea nici nu se putea vorbi despre anumite acţiuni concrete în anul 2009.

Cu toate astea, despre legislaţia antidiscriminatorie de câteva ori s-a discutat.

La 13 ianuarie 2009 agenţia de ştiri „Infotag” a difuzat o informaţie de la conferinţa de presă, organizată de avocatul britanic Alex Spak. Astfel invitatul coaliţiei „Pro-familia” declară că legalizarea în Republica Moldova a termenului „orientarea sexuală” e foarte periculoasă. Preşedintele coaliţiei, păstorul Vasile Filat de asemenea şi-a expus propria poziţie. „Preşedintele coaliţiei şi-a exprimat nedumerirea referitor la faptul că necătând la cele 100 de mii de semnături adunate pentru excluderea termenului din proiectul legii, Ministerul justiţiei nu a reacţionat în nici un fel”, se spune în ştirea respectivă. În afară de asta, el a învinuit în lipsă de viziune clară a funcţionarilor oficiali.

Interviul cu oaspetele însuşi care mai e numit şi expert în problemele minorităţilor sexuale a fost publicat în ziarul Flux din 16 ianuarie 2009. Autorul Nicolae Federiuc a numit materialul său astfel „A da drepturi pentru homosexuali înseamnă a leza drepturile celor care nu sunt de acord cu un aşa mod de viaţă”.

Avocatul britanic afirmă că în practică „introducerea termenului „orientare sexuală” crează foarte multe probleme pentru societate, familie, libertatea exprimării”. În calitate de exemple, el aduce cazul când o biserică catolică care se ocupa de cazarea copiilor străzii şi de ulterioara lor înfiere a fost închisă după

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

47

ce conducerea ei a refuzat cuplurilor homosexuale în dreptul de a înfia copiii respectivi. Şi încă un caz – concedierea unui poliţist pentru un „mărunţiş”. Istoria sa constă în faptul că lui, ca unui poliţist cu o experienţă de 17 ani, i s-a încredinţat asigurarea ordinii publice în timpul pride-ului. În calitate de semn special, lui, ca şi tuturor participanţilor (şi poliţiei, şi gay-lor), li s-a propus săşi etaleze pe piept o insignă, fapt cu care poliţistul sus-menţionat n-a fost de acord. Pentru aceasta el, chipurile, iniţial a fost pedepsit disciplinar, iar mai apoi şi eliberat din funcţiune. Pricina oficială a eliberării din funcţie nu a fost convingerile religioase, ci trimiterea unui şir de scrisori în care-şi expunea „punctul de vedere referitor la homosexuali” prin e-mail-ul de serviciu, ceea ce constituie o încălcare serioasă. În continuare avocatul atenţionează că în multe ţări există cazuri când poliţiştii nu fac faţă obligaţiunilor de serviciu, consumă alcool sau se iau la bătaie în timpul orelor de muncă, însă pentru aceste fapte ei nu sunt concediaţi, iar în cazul sus-menţionat doar din cauză că omul avea alte convingeri asupra homosexualităţii a şi fost eliberat din funcţie.

Autorul materialului se întreabă dacă s-ar putea oare să ne integrăm în Europa fără a adopta o astfel de lege. Şi răspunde el însuşi – nu. „Ori întreg pachetul, ori nimic nu va ieşi”. Şi, cu toate asta, avocatul afirmă că nu îndeamnă la violenţă şi nu intenţionează să incite la ură. El mai consideră că „cuvântul „discriminare” nu întotdeauna înseamnă ceva rău. Spre exemplu, „din multitudinea de feluri de bucate la micul dejun eu prefer una, iar pe celelalte le discriminez. Sau noi decidem să procurăm o maşină. Pe una o alegem, pe altele nu. Tot aşa şi cu modul de viaţă. Noi alegem ceea ce ne place”. Şi-a expus proria poziţie avocatul britanic şi referitor la pride. El se întreabă: „De ce ar trebui să se demonstreze societăţii sexualitatea? Doar nu există heterosexuali care anual ar organiza manifestaţii, pentru a arăta că ei sunt heterosexuali şi astfel să provoace diverse probleme în cadrul societăţii. De ce atunci gay-ii fac asta şi încă mai numesc această acţiune „paradă a mândriei”. Ei susţin că sunt discriminaţi şi mai vor să se prezinte în roluri de victimă.

Iar când încă şi legislaţia le va mai acorda drepturi, ei vor începe a ne impune nouă şi copiilor noştri principiile lor. Când persoanelor de culoare li s-a oferit aceleaşi drepturi ca şi celor de rasă europeană a fost bine. Această decizie nu i-a lipsit pe alte persoane de drepturi. Când femeilor deopotrivă cu bărbaţii li s-a dat dreptul de vot, bărbaţii n-au fost lipsiţi de drepturile lor. Prin aceste legi s-a încercat a se ajunge la dreptate şi egalitate. Însă când a apărut deja

48

Mânia nu lucrează adevăr

termenul orientarea sexuală, practica arată că faptul aduce la lipsirea de multe drepturi, inclusiv şi la libertatea exprimării, libertatea conştiinţei, libertatea religiei, libertăţilor în domeniul familiei, educaţiei şi multe altele”.

La 26 iunie în ziarul „Nezavisimaia Moldova” Larisa Veveriţa în rubrica „Drepturile omului” publică articolul „Ţipetele şi panica nu sunt justificate: nici un fel de propagandă nu există”. Autorul relatează despre direcţiile de activitate ale organizaţiei „GENDERDOC-M”, despre pride, despre legislaţie şi alte momente din viaţa minorităţilor sexuale. În calitate de interlocutori au fost preşedintele centrului Alexei Marcicov, directorul executiv Boris Balaneţkii şi coordonatorul programului activismul femeilor Anastasia Danilova.

Aş fi vrut să evidenţiez câteva gânduri importante din acest material. Citez: „... noua putere a recunoscut relaţiile homosexuale şi le-a pus sub protecţia legii. E paradoxal faptul că la ziua de azi relaţiile homosexuale, adică intimitatea dintre două persoane de acelaşi sex, sunt recunoscute de lege, iar drepturile general-umane a persoanelor de orientare homosexuală autorităţile nu vor să le recunoască. De aceea când vine vorba despre drepturile omului şi ale cetăţeanului, din start se poate auzi tăios: în nici un caz. Iar asta deja vorbeşte despre faptul că în ţara noastră persoanele de orientare homosexuală sunt discriminate”. În continuare: „... această lege (antidiscriminare – nota.red.) e necesară nu numai comunităţii LGBT. Discriminării sunt supuse şi alte pături sociale ale populaţiei din ţara noastră: conform criteriului sexului şi vârstei, în bază de apartenenţă naţională, limbă vorbită, religie, stare a sănătăţii: noi suntem doar o mică parte a celor care au nevoie de respectiva lege. Drepturi egale urmează să fie asigurate tuturor cetăţenilor statului nostru. Altă chestie e că în virtutea vitalităţii stereotipurilor actualmente reprezentanţii LGBT sunt mai vulnerabili în acest sens, de aceea ei reacţionează atât de sensibil la lipsa legii şi cer adoptarea ei”. „Mulţi dintre noi îşi pun întrebarea ce înseamnă a fi fericit? Totul e foarte simplu: a fi fericit înseamnă a fi integrat în societate, a fi parte a ei şi a fi tu însuţi. Drepturile omului şi libertăţile civile la fel intră în ideea de „a fi fericit”.

Dacă cele două declaraţii de mai sus au fost făcute de Alexei Marcicov, atunci următoarea declaraţie a făcut-o Boris Balaneţkii: „Pentru noi nu sunt rare cazurile când drepturile omului se încalcă, iar el, omul, dă neputincios din mâini şi spune: chipurile, ce pot eu face? Nedorinţa de a intra în conflict în multe cazuri e condiţionată de faptul că cetăţenii foarte puţin sunt informaţi referitor la drepturile lor. Oamenii nu conştientizează că e puţin să ai Constituţia şi legile. Trebuie să poţi să-ţi aperi drepturile constituţionale”.

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

49

Politica continuă a fi dependentă de dispoziţiile religiei Voi aminti în contextul dat că politicienii pentru prima dată au început a-şi expune opinia referitor la minorităţile sexuale în anul 2007, apoi în 2008 ei şi-au arătat ostilitatea faţă de aceleaşi minorităţi sexuale în legătură cu faptul zădărnicirii acţiunii paşnice din mai. Spre anul 2009, când tocmai era în toi campania preelectorală, practic fiecare om politic se străduia să demonstreze cu tot dinadinsul că el nu se deosebeşte de majoritatea, ţine de acelaşi mod de viaţă, iar asta înseamnă, prin urmare, că e împotriva homosexualităţii. Trebuie să mai menţionăm şi că relaţiile homosexuale sunt legiferate, însă pe lângă acest fapt statul nu intenţionează să ofere şi alte drepturi suplimentare.

La 24 februarie pe site-ul www.moldovacrestina.net a apărut un material al lui Vasile Filat „Violenţele crunte – rezultatul propagandei homosexualilor”. Despe capacităţile pastorului de a schimba sensul real al faptelor noi deja cunoaştem. De astă dată el le-a confirmat. Domnul Filat a adus un exemplu când un tânăr de 14 ani a fost găsit violat şi în stare de ebrietate. În continuare se relatează un caz când 6 bărbaţi, sub ameninţarea cu moartea, au violat un tânăr de 17 ani.

Bazându-se pe aceste întâmplări din cronica criminală, autorul declară: „Activiştii mişcării homosexuale în fiecare zi numai şi fac că se ocupă de propagandă şi insistă asupra adoptării legii antidiscriminare sub pretextul că ei sunt discriminaţi, deşi n-au precedente şi nici odată nu au putut aduce pân acum argumente că au fost discriminaţi atâta timp cât nu impun practicile lor altora”.

Asumându-şi rolul judecătorului, Vasile Filat spune: „De ce guvernul nu ia în consideraţie cazurile de violenţă asupra minorilor şi copiilor săvârşite de homosexuali? De ce nu văd pericolul şi nu elaborează o lege, care ar interzice orice propagandă homosexuală, pe care „GENDERDOC-M” o numeşte „informare în masă”?”

Următoarele rânduri în mod vădit se referă la propaganda, ce-i drept, nu a homosexualităţii. „Când vor veni la voi candidaţii cu agitaţia pentru a-i vota, să le punem atunci aceste întrebări să vedem ce au ei de gând să facă pentru a opri acest mare rău? Să aflăm ce atitudine au ei faţă de legea antidiscriminare, prin care homosexualii intenţionează să introducă în legislaţia ţării noastre noţiunea de „orientare sexuală”. Acest fapt le va da libertate să realizeze o promovare la toate nivelele şi să pună după gratii pe oricine care va opta împotrivă, nemaivorbind deja despre cei care vor încerca să se opună acestei propagande.

50

Mânia nu lucrează adevăr

Să procedăm cu înţelepciune în această campanie electorală, să atragem atenţia candidaţilor la seriozitatea problemei şi să nu dăm nici un vot celor care nu văd problema şi nu vin cu decizii concrete pentru rezolvarea acestei probleme”.

Deja la 3 martie pe acelaşi site a apărut un nou mesaj: „Ce partide vor apăra legislaţia ţării de noţiunea „orientare sexuală”?”. De facto, aici se prezintă rezultatele sondajului realizat pe un eşantion de 214 participanţi. Printre ei – 77 persoane au dat preferinţă PPCD-ului, 54 – PLDM-ului, 24 – PL-ului.

Un autor anonim a comentat astfel informaţia: „Nu vrem să credem că partidele ignorează această problemă (includerea noţiunii „orientare sexuală” în legislaţie – nota red.), dorind să corespundă cerinţelor Europei mai mult, decât să-l servească pe Hristos...”.

La 19 martie www.moldovacrestina.md a publicat următoarea declaraţie a PPCD-ului în care se spune că partidul pledează împotriva manifestaţiilor agresive a homosexualilor, împotriva legalizării mariajelor homosexuale, împotriva legalizării înfierii copiilor de către cuplurile homosexuale, împotriva implicării în chestiunile sacre bisericeşti a homosexualilor.

Un autor (iarăşi anonim) adaugă la declaraţie. „Vă amintesc că această lege în mod direct atacă familia, biserica şi întreaga naţiune. Să luăm în atenţie acest mare pericol când ne vom da votul la 5 aprilie” (e vorba de data alegerilor parlamentare – nota red.).

La 20 martie aceeaşi sursă transmite următorul mesaj legat de poziţia Partidului democrat. „Vă voi aminti că PDM e unicul partid politic care într-o formă deschisă şi permanent susţine organizaţia care propagă homosexualitatea şi desfrâul. Nici un om care gândeşte la familie şi la viitorul propriilor copii nu poate şi nu trebuie să voteze pentru PDM” (e evidenţiat chiar pe site de către autor – nota red.).

Ulei în foc mai toarnă şi ziarul Flux. În numărul din 3 aprilie publică un material anonim „Homosexualii moldoveni vor avea un partid care le va prezenta interesele”. Într-un articol destul de succint jurnalistul relatează despre congresul tinerilor democraţi din cadrul PDM. Mirare (însă deocamdată nu blamare) îi provoacă autorului prezenţa şi alocuţiunea de salut la acest for a consultantului Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” Dana Cotici şi, de asemenea, alegerea ei, de rând cu alţi candidaţi, în organele de conducere a organizaţiei. Autorul de două ori în materialul său a repetat că aşa ceva pentru prima oară se întâmplă în Republica Moldova.

Cu această întâmplare pe site-urile organizaţiilor religioase imediat a apărut un apel să nu se voteze pentru Partidul democrat din Republica Moldova.

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

51

Partidul Social-Democrat din Republica Moldova (PSDM), judecând după toate circumstanţele, tot nu convine pentru a fi votat de către creştinii adevăraţi. Cel puţin, după declaraţia liderului său referitor la atitudinea faţă de alegătorii homosexuali.

Lucrurile au stat în felul următor. La conferinţa de presă din 20 martie preşedintelui partidului Dumitru Braghiş i s-a pus o întrebare, de ce au apărut materiale care ar propune să se voteze pentru acest partid pe site-ul www.gay.md. În ştirea cu genericul „Echipa netradiţională”, difuzată de portalul www.moldnews.md, se include răspunsul lui Dumitru Braghiş în care se spune că el consideră o aşa situaţie când, citez, „un partid e susţinut de cetăţeni ai Republicii Moldova care reprezintă „anumite minorităţi, fără importanţă – religioase, sexuale sau naţionale.

Cu acelaşi succes urma să se pună şi întrebarea, de ce pe noi ne susţine, spre exemplu, echipa primarului de Comrat – Dudoglo”.

La o asfel de declaraţie şi la cuvintele lui Alexei Marcicov, care a spus că „apărut un politic care gândeşte ca în Europa”, declarând că-i va „da lui propriul vot la viitoarele alegeri”, la 25 martie a apărut un material pe site-ul www.moldovacrestina.net, purtând genericul „Creştinii NU pot vota la 5 aprilie pentru PSDM (Braghiş – Muşuc)”.

Autorul anonim scrie următoarele: „Doamne, păzeşte-ne de aşa „politicieni care gândesc ca-n Europa”, când e vorba de amoralitate şi desfrâu”. El, de asemenea, mai declară: „Obligaţiunea noastră în timpul rămas e să vorbim tuturor despre intenţiile liderului PSDM, pentru care noi nu putem vota”.

Dat fiind faptul că perioada campaniilor preelectorale era tocmai în plină desfăşurare, despre declaraţia bine chibzuită a domnului Braghiş nu tocmai chibzuit a scris gazeta „Comunistul”. Un material iarăşi nesemnat cu genericul „Braghiş a comparat găgăuzii ... incomod ar fi să spunem cu cine” în care se spune următoarele: „mai apoi el a avut un comportament netradiţional pentru un politician moldovean: în loc să scuipe în toate părţile doar la gândul referitor la o astfel de „susţinere”, el a declarat că „nu vede într-o astfel de situaţie nimic nefiresc”.

De „pornirea neadecvată” a lui Dumitru Braghiş s-a folosit chiar reprezentantul PSDM Eduard Muşuc. El a precizat în interviul „Eduard Muşuc: „Niciodată nu am ascuns viziunile mele (politice) de stânga”, realizat de Svetlana Corobceanu şi publicat la 29 mai în ziarul „Jurnal de Chişinău” că, chipurile, parţial, plecarea lui ar fi legată de susţinerea homosexualilor.

Nemijlocit înaintea alegerilor problematica minorităţilor sexuale a fost abordată şi de către alt politician – primarul în exerciţiu Dorin Chirtoacă, care

52

Mânia nu lucrează adevăr

reprezintă Partidul Liberal. La 25 martie site-ul www.blogosfera.md public ştirea în două limbi ,,Lui Dorin Chirtoacă nu-i place UE din cauza homosexualilor”. Autorul anonim scrie despre faptul că în timpul dezbaterilor televizate primarul general a declarat, chipurile, că unicul lucru care nu-l aranjează în tradiţiile UE e că acolo pe larg se propagă homosexualitatea.

După alegerile şi evenimentele din 6-7 aprilie legate de devastarea clădirilor parlamentului şi reşedinţei preşedintelui pentru un timp subiectul minorităţilor sexuale a rămas în umbră. Însă deja spre finele anului, la 23 decembrie pe site-ul jurnal.md a apărut o ştire din Rusia în care se spunea că patriarhul Chirill condamnă înnăbuşirea manifestaţiilor-gay. Făcând trimitere la declaraţia liderului religios, sursa opinează că orientarea sexuală constituie o chestiune personală a fiecărui om. Făcând clar cunoscută poziţia sa fermă referitor la păcătoşenia respectivului fenomen, patriarhul Moscovei şi a întregii Rusii consideră că persoanele homosexuale nu trebuie pedepsite. De aceea biserica la momentul actual pledează împotriva opresiunii şi discriminării persoanelor de o altă orientare sexuală.

Această declaraţie, necătând la faptul că a fost făcută de un lider de cel mai înalt rang, a rămas în afara atenţiei organizaţiilor religioase din Republica Moldova. În acelaşi timp, un mare interes a apărut faţă de deciziile vizând politica externă a funcţionarilor moldoveni. În ziarul Flux din 25 decembrie apar două materiale, ambele legate de procesul de votare în cadrul ONU a problemei „legalizării homosexualilor”.

Un material e semnat de către Sergiu Praporşcic, altul de către preşedintele Asociaţiei studenţilor creştini ortodocşi din România Iulian Rusanovschi. În fiecare din aceste materiale se condamnă decizia guvernului Filat – Leancă de a vota întru susţinerea noţiunilor „orientarea sexuală” şi „identitatea gender” în calitate de criterii de discriminare. În esenţă, ambele materiale se repetă practic reciproc, fiindcă jurnaliştii la scrierea articolelor au folosit aceeaşi „sursă” religioasă – declaraţia organizaţiei „Pro-familia”. Concluzia generală e că Partidul Liberal-Democrat din Moldova nu merită a fi votat, odată ce a permis unor astfel de noţiuni să treacă în limbajul de circulaţie în societate şi întreaga lume. Şi, în genere, pe cine a întrebat acest guvern, au nevoie oamenii de aşa noţiuni? Cel puţin, ambii autori declară că autorităţile „au ignorat opinia organizaţiilor religioase şi a întregii societăţi”, „ei decid din numele întregului popor, făcând abstracţie de voinţa acestui popor”.

Popularitatea materialului publicat în ziarul Flux e una de invidiat. Articolul a fost tirajat, el a apărut nu numai pe site-ul personal al autorului sergiupraporscic.wordpress.com, dar şi pe pagina basarabia91.net.

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

53

Autorităţile, ce-i drept, repede au hotărât să se justifice. La 29 decembrie serviciul de presă a MAE din ţara noastră a dat o explicaţie că, chipurile, nimeni „n-a votat în ONU pentru legalizarea homosexualilor”. Cineva a lansat o bârfă. În realitate membrii Organizaţiei Naţiunilor Unite în acea zi au examinat o cu totul altă întrebare, în nici un fel legată de minorităţile sexuale. Reprezentanţii Republicii Moldova au votat „pentru respingerea amendamentului la proiectul rezoluţiei „Convenţiile internaţionale în domeniul drepturilor omului”, remarcă portalurile de ştiri, făcând trimitere la comunicatul de presă al MAE. Trebuie să menţionez că această explicaţie nu toţi au înţeles-o la fel.

Spre exemplu, pe site-ul www.community.livejournal.com/lgbt_grani a apărut o informaţie cu titlul ,,MAE al Republicii Moldova consider că însăşi ideea ,,legalizării homosexualilor” pătează politica externă a ţării”. Titlul e preluat din comunicatul de presă. Unicul lucru pe care l-au făcut colaboratorii proiectului informativ de dezbateri e că au arătat faţa adevărată a politicienilor noştri. La 30 decembrie ei comunică următoarele: „Vom remarca faptul că la 18 decembrie 2008 din iniţiativa Franţei şi prin susţinerea Uniunii Europene a fost prezentată Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite în problemele orientării sexuale şi identităţii gender. Declaraţia condamnă violenţa, constrângerile, discriminarea, izolarea, stigmatizarea şi prejudecăţile în baza criteriilor de orientare sexuală şi identitate gender. La momentul de faţă Declaraţia ONU a fost semnată 66 din 192 de ţări-membre ale ONU, inclusiv toate statele Uniunii Europene, Statele Unite, Canada, Australia, Noua Zelandă şi mai toate statele din America Latină şi chiar Armenia şi Georgia. Însă nici Rusia, nici Republica Moldova nu au semnat respectiva Declaraţie”.

Pe lângă evidentele acţiuni cu caracter politic, organizaţiile religioase încearcă să influenţeze şi prin alte metode. Spre exemplu, la 30 iulie 2009 pe site-ul www.love-contra.org se lansează apelul de a completa rândurile celor ,,solidari” cu ,,scopurile şi ideile mişcării ,,Dragostea împotriva homosexualităţii”. Această e o mişcare apărută în Ucraina, cu care e deplin solidară ,,Societatea Protecţiei Familiei”, condusă de Vasile Filat. Pe site-ul dat apăruse afirmaţii de tipul că ,,deja sute de oameni au completat ancheta respectivă” şi, astfel, au completat şi aşa compartimente ca: ,,VIP-uri. Solidare” (apropo, pe site funcţionează doar acest compartiment), ,,Business.

Solidar”, ,,Partide. Solidare”, ,,Organizaţii. Solidare”.

Ultimul material, mai degrabă, demonstrează cât de mult sunt legate politica şi religia. Articolul a apărut pe site-ul centrului MDN (www.mdn.md) la 10 decembrie şi se numeşte „Coaliţia pro-pederastică continuă acţiunile sale

54

Mânia nu lucrează adevăr

active”. În comparaţie cu mulţi alţi autori nemulţumiţi, aici autorul anonim nu se sinchiseşte în exprimări. Voi încerca, la moment, să reproduc atitudinea sa faţă de unii reprezentanţi ai Coaliţiei nediscriminare nu numai prin textul propriu-zis, ci şi prin intermediul caracteristicilor vizuale ale acestui text. „Astăzi, după „somnul” de un an, în vizorul publicului a apărut Coaliţia nediscriminare, o structură pro-homosexuală, finanţată din surse externe, firesc. Această coaliţie sub pretexte false, propuse „opiniei publice” şi justificând propria existenţă începând de la protecţia „dezinteresată” a ţiganilor până la hiper-grija faţă de cei seropozitivi, în realitate are ca obiectiv central homosexualizarea legislaţiei moldoveneşti prin intermediul unei presiuni voalate (lobby) şi e finanţată de occidentul pervers. Deja câţiva ani această coaliţie, soră-geamănă a centrului pederaştilor care au aterizat cu catapulta în ţara noastră „GENDERDOC-M”, promovează prin campanii propagandistice legea antidiscriminare, lege, care prevede, pe lângă multe altele, faptul că orice persoană care nu va arăta bunăvoinţă pederaştilor (indiferent de condiţii), va suporta o pedeapsă penală în limitele prevăzute de legislaţia ţării „noastre”.

E important să cunoaştem pe duşmanul Ţării şi viitorului copiilor noştri.

Iată membrii Coaliţiei nediscriminare: Vera Ţurcanu – (Consiliul naţional al tinerilor din Moldova) Alexei Marcicov, Dana Cotici – (Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”) Nicolae Rădiţă, Ana Lepădatu(Национальный центр ромов) Sergiu Ostaf – (Centrul de resurse în domeniul drepturilor omului) - cel mai activ lobbyst pro-pederast...”

Acum, stimate cititor, tu, de asemenea cunoşti, de ce persoane trebuie să te fereşti. Mie deocamdată nu mi-i clar, de ce autorul n-o iubeşte în aşa măsură pe Vera Ţurcan şi pe Sergiu Ostaf. Ei parcă apără nu numai minorităţile sexuale, dar şi societatea în ansamblu.

Aş vrea să mai evidenţiez înc-un alineat. Autorul însuşi i-a conferit o încărcătură semantică suplimentară, fiindcă s-a folosit de caracterele pronunţate, care în culegerea noastră a fost păstrat. „Coaliţia a început o campanie de colectare a semnăturilor cetăţenilor întru susţinerea legii antidiscriminare. Timp de o săptămână ea a colectat circa 600 de semnături”. În acest context îmi apar câteva întrebări. Spre exemplu, de ce unii pot colecta semnături, iar alţii n-ar putea s-o facă? Sau poate acestea reprezintă deranjul din cauza susţinerii în masă a legislaţiei antidiscriminatorii?

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

55

Câţi oameni, atâtea opinii Zădărnicirea manifestaţiei paşnice a împărţit societatea în mod categoric pentru minorităţile sexuale în susţinători şi oponenţi. Ce-i drept, există şi cazuri când oamenii nu iau în serios fenomenul sexualităţii alternative, considerând-o mai degrabă o distracţie de moment.

Faptul se observă într-un mod excelent în revista VIP Magazin pentru luna martie 2009. În numărul respectiv articolul de frunte a devenit discuţia celor şase bărbaţi care reprezintă diferite domenii ale activităţii umane, însă la acel moment ei discută „Ce vor femeile?”. Autorii acestui material - redactorul-şef Sergiu Gavriliţă şi redactorul Marcel Toma – puneau întrebări referitor la relaţiile sexuale, prietenie, frumuseţe, show-business. Şi deodată unul din interlocutori a generalizat că toţi din aceste domenii de activitate sunt gay. E vorba de Nicu Ţărnă, solistul grupului „Gândul mâţei”. S-a dovedit că interlocutorii nu prea-şi imaginează ce reprezintă acest fenomen, fiindcă nimeni n-a încercat să polemizeze cu opinia expusă de Sorin Bucătaru (producătorul general al canalului de televiziune „МузТВ – Молдова”) care a declarat că „la noi nu există gay, ei sunt numiţi pi...”. În rezultat a apărut şi concluzia că „gay-ii îşi fac cariera mai uşor”.

Mie din start îmi apare întrebarea despre cât de mult sunt fericiţi gay-ii cu această carieră, dacă nu pot să-şi recunoască preferinţele sexuale şi să-şi prezinte societăţii persoana iubită tot nu pot. Pe de altă parte, posibil, aceşti bărbaţi nu sunt nici măcar gay, ci bărbaţi-prostituate, care sunt gata să-şi vândă propriul corp pentru a obţine un loc în show-business.

Cu toate astea, show-business-ul nu reprezintă limita viselor persoanelor de orientare homosexuală. Ei se pot manifesta şi în alte domenii.

Spre exemplu, Tatiana Iaţco la 12 martie în Ziarul de Gardă a comunicat că a avut loc întâlnirea secretarului de stat american Hillary Clinton cu un grup de tineri. În mod deosebit a impresionat-o pe distinsa doamnă un tânăr cu tricou de culoare albă, pe care scria cu culoare roşie „I love Hillary”. Acest tânăr s-a dovedit a fi cetăţeanul Republicii Moldova Maxim Anmeghichean, un activist pentru drepturile homosexualilor. Pe el l-a interesat răspunsul la întrebarea cum se va schimba politica externă a SUA în domeniul drepturilor minorităţilor sexuale odată cu venirea noii administraţii la putere.

Privit în sine, acest material poate fi apreciat ca o remarcă simplă. Însă pentru monografia noastră e important ce a scris autorul anume despre Maxim, şi nu despre alţi participanţi. Posibil pe ea a atins-o întrebarea referi-

56

Mânia nu lucrează adevăr

tor la homosexuali sau poate ea a vrut doar să arate cum urmează să atragi atenţia şi a pune întrebări.

Despre faptul că Maxim a impresionat-o pe Hillary Clinton au aflat nu numai cititorii presei moldoveneşti. Informaţia a fost difuzată şi sursele europene. În legătură cu acest fapt, în Internet au apărut diverse focare de discuţii referitor la homosexualitate. Unul dintre asfel de site-uri a devenit www. npopescu.yam.ro (Nicu Popescu – posesorul site-ului), pe care la subiectul respectiv s-au expus diverse persoane. Iată unele opinii: Alexandru Culiuc bunăoară afirmă: „Nicu ne vorbeşte nouă despre compatriotul nostru care pentru o clipă a nimerit în centrul atenţiei surselor mass-media din întreaga lume (deseori se întâmplă) şi a atras atenţia lui Hillary (a cărei persoană astăzi intră în topul primelor zece cele mai influente personalităţi din lume) pentru cinci minute.

Ok, odată ce-am început a scrie, voi răspunde la comentariul tău (e vorba de comentariul lui Sandu cu întrebări de felul de ce gay-ii organizează pride-uri, oare ei nu au aceleaşi drepturi cetăţeneşti ca şi restul oamenilor – nota red.). Posibil LGBT se foloseşte de aceleaşi drepturi civile ca şi restul populaţiei (eu nu voi aborda în acest context problema căsătoriei), însă ei sunt stigmatizaţi mai mult decât alte minorităţi (în Moldova e mai bine să fii ţigan, decât gay declarat). Şi atâta timp cât oamenii se vor conduce de principiile pe care le împărtăşeşti (drepturile sunt egale, dar nu vreau să ştiu de problemele lor), situaţia nu se va schimba.

Iar Max e bravo.

P.S. Pentru a înţelege în ce măsură sunt stigmatizaţi gay-ii, fii atent la faptul că sunt stigmatizate şi persoanele care susţin dreptul LGBT de a participa la viaţa socială sau acei care, pur şi simplu, se pronunţă pozitiv referitor la comunitatea respectivă”.

Nicu afirmă: „Sunt de acord cu dreptul tău că ţie poate ceva NU-ţi place, însă e dreptul homosexualilor să decidă dacă organizează manifestaţii sau nu, atâta timp cât ele nu încalcă legea. Acest drept de a ieşi la acţiuni publice îl are absolut fiecare.

E normal că în orice societate se organizează acţiuni publice care irită pe alţii, poate chiar pe majoritatea populaţiei ce constituie această societate. De aceea în toate societăţile astfel de manifestaţii sunt reglamentate de lege.

Constituţia Republicii Moldova permite orice tip de manifestaţii non-violente”.

Eric spune: „Nicu, constituţia permite, sunt de acord absolut, însă e pregătit oare basarabeanul de rând să fie martorul unor asemenea manifestaţii?

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

57

Cât de reuşită va fi democratizarea, neadaptată la accepţia noastră şi care va fi rezultatul?

Corectitudinea politică... nu se discută, însă până când???

Cine e următorul? – amatorii băieţeilor mici, duşmanii brazilor de Crăciun sau adepţii gravidităţii masculine?”

Sandu opinează: „Sunt de acord cu Eric că e devreme să atingem un aşa subiect sensibil ca „homosexualitatea”, fiindcă rezultatul poate fi direct opus aşteptărilor. Cred că deocamdată noi suntem plini de prejudecăţi şi stereotipuri şi spun asta acum reieşind din propria experienţă, a trebuit să merg în occident pentru a înţelege că sunt plin de ele. Răbdare, schimbările vor veni treptat.

Alexandru Culiuc completează: „Atâta timp cât homosexualitatea nu va fi pusă în discuţie, nimeni nu se va izbăvi de „prejudecăţi şi stereotipuri”. ...atâta timp cât noi excludem problema din cercul social, basarabeanul nu va fi gata să se ciocnească de asemenea manifestaţii. ... Cred că problema de bază poate fi explicată prin proverbul „sătulul nu-l va înţelege pe cel flămând”. În cazul nostru, majoritatea nu înţelege de ce se indignează minoritatea. Dar să ne imaginăm o aşa situaţie când te raportezi la minoritate şi te ciocneşti de majoritate care împărtăşeşte opinia ta”.

Iulian susţine: „Cel mai mult mă neliniştesc apelurile făcute de religii împotriva homosexualilor. Unii cred că pământul e creat în 6 zile de către Dumnezeu, iar femeia e făcută din coasta bărbatului. Ei însă vorbesc despre discriminare şi se bazează pe o carte scrisă de oameni, înseamnă că a-i răbda aşa cum sunt ei e normal pentru societate, în schimb ei cer intoleranţă faţă de cei care se deosebesc”.

După cum puteţi observa, opiniile sunt împărţite. Încă o viziune – de astă dată întru susţinerea minorităţilor sexuale a apărut la 24 martie în blogul http://enervant.wordpress.com/ . Patronul unei pagini web personale şi-a numit materialul „Mass-media în slujba heterosexualităţii”.

Un autor indignat se interesează: „Poate oare un om născut homosexual să se dezvolte ca o personalitate liberă, fără complexe în aşa condiţii? Ar putea cineva să-mi indice măcar 3 posturi de radio sau canale de televiziune, 3 titluri de ziare, care ar vorbi corect despre homosexuali şi homosexualitate şi nu, în cel mai bun caz, ca de nişte veniţi de pe alte planete? Care n-ar miza pe toleranţă, făcând afirmaţii de felul „Trăiesc şi ei printre noi”?

58

Mânia nu lucrează adevăr

În final, aş vrea să-i întreb pe gay-ii din Republica Moldova, cum poţi fi informat corect într-o ţară, unde toată presa e heterosexuală şi dacă le reuşeşte să se izbăvească de sentimentul că sunt nebuni, care în mod iminent apare în aşa situaţie. Doar e o minune, nu-i aşa? Să rămâi cu minte clară întro lume care are o astfel de atitudine faţă de tine, de parcă n-ai exista?”

Nu cu mult mai târziu, la 30 mai iarăşi se lansează patronul http://enervant.wordpress.com/ . Materialul său de astă dată se intitulează „Te învinuiesc de homosexualitate”. Autorul scrie că atunci când aude acuzaţii la adresa politicienilor, a oricăror star-uri sau persoane că, chipurile, sunt homosexuali, lui i se face milă de aceste persoane. Însă, mai apoi, lui i se face milă de societate, de acea parte a ei care se răscoală împotriva a tot ce contrazice heterosexualitatea. „Pe dată apar avocaţi care declară că e imposibil ca un oarecare Chirtoacă , spre exemplu, sau Marian Lupu să fie homosexuali. Eu privesc cu atenţie la feţele lor şi mai apoi la a sa şi nu înţeleg ce au ei şi ce îmi lipseşte mie şi invers. Ce ar avea un homosexual: coarne, trei ochi, 44 de dinţi, nasul în frunte? Eu parcă sunt făcut exact aşa ca şi ei, cu mici deosebiri (nu sunt atât de nalt ca Lupu). Adică confirmarea, dar, mai degrabă acuzaţia că eu n-aş putea fi homosexual poate să-mi fie prezentată şi mie! Posibil, însă asta ar fi fals”.

Un pic mai târziu autorul afirmă: „Majoritatea oamenilor sunt foarte asemănători între ei, ei sunt unificaţi. Atunci de ce majoritatea covârşitoare a oamenilor sunt convinşi că preferinţele sexuale ale unui sau altui om politic sunt exclusiv corecte? Pentru mine problema rămâne a fi o enigmă care ar putea-o rezolva doar un prezicător”.

Sunt însă oameni care îşi fărâmă minţile asupra unor astfel de întrebări.

Spre exemplu, autorul Gheorg Wolfovitz la 7 iunie pe site-ul www.curaj. net declară că „la noi nu există homosexuali”. Acest gând l-a vizitat în rezultatul reflecţiilor despre cei care sunt cu adevărat cei mai aprinşi oponenţi ai homosexualilor. El presupune că ei ori sunt nişte homosexuali foarte deştepţi, sau sunt camuflaţi sau heterosexuali care nici nu bănuiesc despre înclinaţiile lor adevărate. El chiar a şi inventat o denumire pentru această categorie de persoane – „superheterosexuali”.

Au trecut un pic mai puţin de două luni şi cunoscutul nostru îşi schimbă punctul său de vedere referitor la existenţa persoanelor cu o altă orientare sexuală. La 31 august pe site-ul www.curaj.net în compartimentul „Opinii” Gheorg Wolfovitz îşi pune întrebarea „Ar putea oare copiii homosexuali crescuţi şi educaţi într-un stil exclusiv heterosexual să se integreze în societate?”

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

59

„...Deja înţeleg că societatea prin intermediul institutelor sale se face vinovată de faptul că mi-a cultivat o sentimentalitate ostilă esenţei mele, fapt care duce la o contradicţie permanentă între mine şi instinctele mele, ceea ce, pur şi simplu, şterge sexualitatea mea şi-mi distruge viaţa. Doar în cazul meu şi în alte cazuri similare nimeni nu a făcut la timpul său nici un fel de declaraţii de indignare referitor la faptul că am fost abuzaţi prin folosirea noastră relativă în loc de cobai în experimentele lor, referitor la falsificarea instinctului sexual, referitor la încărcarea creierului cu informaţie care a dus la pierderea raţiunii sau sinucidere, sau, în cel mai bun caz, la depresie.

Astăzi nimic nu s-a schimbat. Actualii copii homosexuali se află sub o educaţie heterosexuală exagerată şi nu pot să protesteze. Ei sunt foarte mici pentru a înţelege ceva”.

Ce argumente n-ar aduce Gheorg Wolfovitz, societatea, mai degrabă, îi va crede pe cei 150 de mii de psihologi din asociaţia americană de profil decât pe dânsul. La 30 octombrie 2009 pe site-ul www.jurnal.md a apărut articolul „Asociaţia Psihologilor Americani: orientarea sexuală nu se schimbă”. Autorul anonim al articolului comunică că specialiştii au efectuat un lucru de proporţii, bazându-se pe 87 de cercetări, făcute în perioada anilor 1960 – 2007. Iată la ce concluzii au venit ei (citez în baza textului publicat).

- „există foarte puţine fapte care ar confirma că eforturile de a schimba orientarea sexuală a unui gay sau lesbiană sunt efective”; - „nu sunt destule faptele existente, care confirmă că intervenţiile psihologice ar ajuta la schimbarea orientării sexuale”; - „eforturile de schimbare a orientării sexuale pe calea influenţării persoanei prin metode psihologice de tratament pot avea consecinţe grave, printre ele se numără pierderea atracţiei sexuale, încercările de suicid, depresia şi starea de nelinişte”; - „reprezentanţii asociaţiei recomandă psihologilor să fie pe deplin cinstiţi cu pacienţii referitor la ce viitor îi aşteaptă după schimbarea orientării sexuale”.

Ca răspuns la aşa declaraţii ziarul publică opiniile criticilor. În dovezile lor persistă un oarecare Alan Chambers care declară că el însuşi cu 18 ani în urmă a fost pe calea de a-şi schimba orientarea sexuală. Conform spuselor sale, „o treime din cei care s-au adresat cu această problemă pentru a beneficia de serviciile grupului meu şi-au schimbat orientarea sexuală”.

Cu părere de rău, nici o informaţie suplimentară nu a fost propusă. Însă cititorul poate întreba ce e cu ceilalţi care constituie 2/3. Primul răspuns, care ne vine în minte e că ei n-au putut să-şi schimbe orientarea sexuală, fapt

60

Mânia nu lucrează adevăr

care doar confirmă rezultatele cercetării asociaţiei sus-menţionate.

E de notat faptul că acest articol cu o atitudine vădit pozitivă faţă de homosexualitate a fost publicat într-o ediţie periodică care apare în limba română: de regulă jurnaliştii moldoveni demonstrează intoleranţă faţă de minorităţile sexuale.

Ce spun jurnaliştii despre minorităţile sexuale După cum aţi reuşit să observaţi, multele compartimente sunt comentate de opiniile unor persoane aparte. Mai jos aţi făcut cunoştinţă cu articolele care au fost publicate de jurnaliştii care, la rândul lor, în mod ideal ar trebui să constituie a patra putere şi să formeze/corecteze opinia publică referitor la reprezentanţii comunităţii LGBT. Şi, în acest context, vorba e nu doar de gay şi lesbiene, cum gândesc în mod tradiţional în cadrul societăţii când aud despre comunitatea LGBT. Materiale sunt foarte puţine şi întristează acel fapt că cetăţenii care nu citesc presa de limbă rusă au rămas fără o aşa informaţie interesantă.

Aşadar, la 22 iunie jurnalistul Elena Zamura a publicat pe site-ul www. baza.md un articol „Tina de LUX: Secretele travesty”. E vorba de un interviu cu câştigătorul concursului internaţional „Miss Flawless Queen – 2009” care a avut loc la Chişinău şi participantul şi la alte multe concursuri de acelaşi fel.

Autorul a încercat să descopere şi să afle secretele unei astfel de măiestrii cum e travesty. Pe ea a interesat-o ce probleme există în Moldova, spre exemplu cu organizarea unui show - procurarea şi pregătirea costumelor, tehnicile de machiaj, etc.

Materialul e însoţit de poze foarte calitative. E, în special, chipul Tinei de LUX în diferite costume. Însă este şi poza interlocutorului în chipul său masculin firesc.

După cum mi s-a părut mie, materialul merită atenţie din trei motive.

Primul e legat de faptul cât de tare Moldova e rămasă în urmă la capitolul organizare. Tina se plânge jurnalistului că juriul e unul necompetent, iar însăşi atitudinea faţă de travesty e una respingătoare în comparaţie cu alte oraşe, spre exemplu, Odesa. „Noi am fost uimiţi de nivelul de organizare... Toate evenimentele au avut loc în clubul „Palladium” – cel mai scump. Publicitate – afişe uriaşe prin tot oraşul, spoturi publicitare la radio şi TV. O mare de premii – foi în Crimeea, saci de cosmetică... Prin intrarea de gală noi am intrat în club pe covor roşu, noaptea am mers în piaţa Ecaterina... Odesiţii erau în şoc – zece travesty iese de limuzine de culoare albă să se fotografieze! Mai apoi am mers la gay-club,

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

61

unde a fost un organizat un furchet pentru noi, chiar în coroane cum eram.

Sala s-a retras şi ne-a făcut cuviincios loc, toţi au aplaudat...”.

Al doilea moment – atitudinea locuitorilor din partea locului. „Cu cât e mai inferioară ca nivel o discotecă, cu atât mai agresivi sunt vizitatorii şi cu atât mai mare e probabilitatea că cineva va fi bătut. Din „Cazanova” eu personal a trebuit să fug de trei ori, ne-a comunicat eroul principal. – Mulţi se tem să se apropie de noi. Nu înţeleg că în viaţă eu-s un om, iar pe scenă – altul.

Dacă pe scenă sunt o limbută, în viaţă niciodată nu-mi permit mai mult decât se cuvine”, declară Tina. Însă cel mai important, la părerea mea, e faptul cum jurnalistul demonstrează „normalitatea” interlocutorului său. Această persoană lucrează, învaţă, e un bun specialist: „învăţ la şcoala muzicală”, „lucrez în calitate de consultant într-o firmă care se ocupă de vânzări de imobile”.

Despre alt reprezentant al comunităţii LGBT scrie Nadejda Lazari în materialul cu genericul „Viaţa în corp străin” (ziarul „Trud-7 Moldova” din 26 noiembrie). După cum se vede clar din titlu, vorba e despre transsexuali – persoane a căror dorinţă e să facă corecţie de sex. În articol se prezintă istoria vieţii unei persoane, a cărei sex biologic e masculin. Victor, începând terapia hormonală, a devenit Victoria. Însă, necătând la imaginea exterioară de femeie, toate documentele persoanei rămâneau pe nume masculin. Problema e că procedura de schimbare a actelor în cazul corecţiei sexuale nu e clar definită în legislaţie, din cauza asta funcţionarilor le e frică să-şi ia responsabilitatea de a accepta această procedură.

Cred că persoanele care prima dată se ciocnesc de o aşa indiferenţă şi lipsă de umanism din partea funcţionarilor, au fost puternic impresionate de acest material. Autorul scrie „GENDERDOC-M” a iniţiat o colaborare cu Ministerul sănătăţii, fapt după care s-a decis să se facă o interpelare către parlamentul ţării referitor la amendamentele care ar definitiva procedura de corecţie sexuală”.

E foarte bine că jurnalista a încercat a găsi rezolvarea pentru Victoria. Ce-i drept, în materialul respectiv cumva doar în treacăt a fost abordată ideea că persoana are nevoie de documente pentru chestiuni elementare – să se angajeze în câmpul muncii, pentru a putea ieşi din ţară sau, cel puţin, a se simţi în siguranţă în propria ţară. Şi despre asta e foarte important să amintim cititorilor.

Ca şi în cazul cu travesty, despre transsexuali în presa de limbă română s-a vorbit doar o singură dată.

Următoarele două materiale sunt generalizatoare. Unul (cu denumirea „Cui încurcă gay-ii”) a apărut în ziarul „Expertul ştirilor” la 4 decembrie.

62

Mânia nu lucrează adevăr

Dacă e să judecăm după introducere, jurnalista Larisa Veveriţa l-a pregătit către Ziua mondială a drepturilor omului – 10 decembrie.

Am vrea să menţionăm că primul lucru care se aruncă în priviri e informaţia cu caracter general. Ea e marcată prin caractere mai pronunţate pe câmp şi conţine mai multe detalii, deşi redate concis despre Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” şi serviciile prestate aici. Nu ştiu care e tirajul acestei ediţii periodice, însă dacă acest număr al ziarului ar fi nimerit într-o localitate sătească, atunci s-ar fi găsit persoane foarte recunoscătoare autorului.

Probabil ar mai fi fost cazul să se adaoge la această informaţie şi încă careva date de contact. Posibil autorul intenţionat nu a inclus contactele, fiindcă de telefon şi de adresă se pot folosi „duşmanii”, însă măcar adresa de e-mail şi pagina personală ar fi fost cazul să se indice, căci altfel toată această informaţie, după părerea mea, va rămâne nevalorificată, doar cititorul cărei îi este adresată nu se va putea folosi de ea.

Cât priveşte materialul însuşi, el constă din interviul cu doi lucrători ai centrului - preşedintele Alexei Marcicov şi coordonatorul programului pentru femei Anastasia Danilova (ea la moment ocupă funcţia directorului executiv). Întreg monologul Anastasiei despre crearea şi dezvoltarea mişcării de femei în Moldova autorul o reproduce fără intervenţiile sale. Cât priveşte discuţia cu preşedintele centrului, jurnalista pe parcursul discuţiei a încercat să clarifice în ce constă motivul neacceptării comunităţii LGBT. Alexei Marcicov descrie situaţia foarte convingător. Spre exemplu: „A vorbi de apărarea drepturilor minorităţilor sexuale nu e tocmai corect. Fiindcă nici un fel de „drepturi deosebite” homosexualii nu cer şi nici nu pot avea. Din punct de vedere a drepturilor omului discuţia poate fi despre problemele legate de discriminarea minorităţilor sexuale, adică despre lipsirea lor de drepturile care în măsură egală aparţin tuturor oamenilor”. „Necătând la faptul că în ţara noastră nu există legi care ar discrimina comunitatea LGBT, însă în viaţa de zi cu zi numărul cazurilor de discriminare a persoanelor de orientare homosexuală, ca şi mai înainte, nu scade”. „Tot ce facem noi, nu are nimic în comun cu propaganda. Spre exemplu, acţiunile publice – toate ele se desfăşoară sub genericul: „Toţi diferiţi – toţi egali” sau „Legea e una pentru toţi”. Unde vedeţi în cazul de faţă propagandă?” „Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” nu are nevoie să facă propagandă nici pentru una, nici pentru alta (adică nici de propaganda pentru propria activitate, nici de propaganda homosexualităţii). ...Noile autorităţi au recunoscut relaţiile homosexuale şi le-a luat sub protecţia legii. E paradoxal, dar e aşa: la momentul actual relaţiile homosexuale, inclusiv şi sexul între per-

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

63

soanele de acelaşi gen e recunoscut de lege, iar drepturile general-umane a persoanelor de orientare homosexuală, puterea nu vrea să le recunoască.

De aceea, când vine vorba de drepturile omului şi cetăţeanului de pe înaltele tribune şi din cabinetele funcţionarilor se aude un strigăt: în nici un caz. Şi ce înseamnă asta, după părerea d-stră, dacă nu discriminarea persoanelor de orientare homosexuală la nivel de stat? Şi, fiţi atenţi, nu pentru sex, ci pentru dorinţa de a fi protejaţi de stat, spre exemplu, de vorbele de ură”. „Pe mine mă uimeşte această inconsecvenţă a funcţionarilor noştri. Odată ce au dat drepturi egale gay-lor şi lesbienelor, trebuie să se facă tot posibilul pentru ca ei să se poată folosi de aceste drepturi”. „Vrem ca în sfârşit să fie puse punctele pe „i”, pentru a nu mai fi dubii. Asta o poate face doar legea antidiscriminare. Vreau să subliniez că această lege e necesară nu numai comunităţii LGBT. Fenomenului discriminării sunt supuse şi alte pături sociale ale populaţiei din ţara noastră: el are loc în bază de sex şi vârstă, în bază de apartenenţă naţională, după criteriul limbii, religiei, stării de sănătate. Comunitatea LGBT constituie doar o mică parte din acei care au nevoie de această lege. Drepturile egale urmează să fie asigurate tuturor cetăţenilor din ţara noastră”.

Noi vedem deci care e poziţia expertului în chestiunile minorităţilor sexuale. Însă, cu părere de rău, foarte puţin se poate observa aici poziţia jurnalistei însăşi. Mie, spre exemplu, mi s-a creat impresia că autorul doar stătea şi scria. Interesul faţă de subiectul în cauză parcă s-a pierdut cumva după a treia întrebare sau poate jurnalista a fost şocată de ceva şi nu ştia ce întrebare să mai pună.

Posibil pare că eu prea tare mă agăţ de stilul jurnalistei. Însă totuşi anume stilul şi poziţia autorului sugerează foarte multe momente importante.

Să luăm, bunăoară, materialul „Toţi egali... însă unii „mai egali”?” publicat la 4 decembrie în ziarul „Nezavisimaia Moldova”. Chiar vizual arată altfel.

Autorul Olga Emelianova discută cu Boris Balaneţkii, care era la acel moment în funcţia de director executiv al Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M”. Jurnalistului îi este interesant cum se construieşte „viaţa de familie” la cuplurile homosexuale, cât de deschişi sunt reprezentanţii minorităţilor sexuale când e cazul să vorbească despre orientarea lor sexuală, în ce forme se manifestă fenomenul discriminării.

Dat fiind faptul că multe subiecte deja au fost abordate în această monografie, aş vrea să ma mai opresc în detaliu la problema înfierii şi educaţiei copiilor de către cuplurile homosexuale. „De ce oricărui bărbat cumsecade îi vor permite să înfieze un copil, însă dacă se va declara gay, atunci despre nici un fel de înfiere nu poate fi vor-

64

Mânia nu lucrează adevăr

ba? Care ar fi dovezile că el îl va educa mai prost pe acest copil? Iar părtaşii teoriei referitor la preluarea de către copil a unui model de comportament homosexual e departe de adevăr. Astfel de exemple, practic, mai că nu există, însă exemple când într-o familie homosexuală cresc copii heterosexuali există câte vreţi”, a spus Boris Balaneţkii.

„Pride-ul - 2009”: privire prin prisma acţiunii eşuate la 11 mai 2008 Pregătirea homofobilor pentru pride a început cu publicarea pe site-ul centrului MDN (Moldova noastră) la 23 aprilie a articolului „Sodoma nu va trece: la 7 mai homosexualii iarăşi vor să meargă asupra noastră”. Autorul anonim comentează declaraţia lucrătorilor şi voluntarilor Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M”, publicat în ajun pe site-ul www.gay.md, în care se informează referitor la acţiunea paşnică preconizată întru susţinerea legii antidiscriminare.

Autorului nu i-au plăcut următoarele afirmaţii: „Şi ce-i aici rău? Practic NIMIC!” (în faptul că reprezentanţii comunităţii vor trece prin piaţă cu pancarte – nota red.) El răspunde la această afirmaţie astfel: „Dragi credincioşi, să le mulţumim pederaştilor că au iluminat minţile noastre „fundamentaliste”, „homofobe”, „bădărane”, „învechite”. Să ştiţi că nu e nimic rău în faptul că prin ţara noastră şi prin Piaţa Marii Adunări Naţionale (acolo unde în 91 noi, credincioşi din rădăcini, am obţinut independenţa inclusiv şi pentru ideologiile antinaţionale şi, în mod vădit, pentru cea impusă de giuvanii catapultaţi prin părţile noastre), nu departe de Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt va trece o bandă de eurolingăi, bandă care ar încape într-un singur autobuz. E chiar demo(no)craţia în carne şi oase: majoritatea pusă la „altarul” sodomiei, bolnav de cancerul minorităţii de homosexuali de zbor liber”. În continuare autorul declară că nu crede în posibilitatea politicienilor de a preîntâmpina manifestaţia şi îndeamnă (textul e evidenţiat cu caractere pronunţate şi parţial e subliniat pe pagină, fapt păstrat în actuala monografie): „Preîntâmpinăm toţi oamenii credincioşi ca ei să se învoiască de la serviciu(de la şcoală, universitate şi alte treburi) pentru ziua de joi, 7 mai 2009, în intervalul de timp între orele 11.00 până la 13.00 , pentru a arăta că noi, locuitorii băştinaşi ortodocşi ai Moldovei lui Ştefan nu vom ceda la nici o formă de atac duşmănos asupra ţării şi poporului nostru

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

65

creştin şi suntem gata să ne opunem oricăror provocări deschise ale sodomiţilor”.

Canalul local de televiziune PRO-TV a propus o foarte succintă ştire referitor la festivalul preconizat „Curcubeul peste Nistru”. Materialul pe site a fost intitulat „Ei au renunţat la paradă, dar nu şi la serată”. În ştire se spunea printre altele că sărbătoarea respectivă se organizează deja a opta oară şi că se mai împlinesc şi 11 ani de la fondarea Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M”.

Despre vestea că „Homosexualii au renunţat la paradă” a comunicat şi ediţia periodică Jurnal de Chişinău, plasând această informaţie în cadrul rubricii „Eveniment”. Ştirea nu conţinea nici o replică tăioasă sau ironică, ci transmitea mai degrabă cuvintele directorului executiv Boris Balaneţkii şi a preşedintelui centrului Alexei Marcicov.

Canalul TV-7 de asemenea a prezentat un material, bazat pe o informaţie de la conferinţa de presă referitor la desfăşurarea pride-ului. Corespondenta Svetlana Muntean a menţionat că „Curcubeul peste Nistru” anul curent va fi mai puţin observabil”.După cum se vede,, nedorind a jigni pe nimeni, ea a explicat că, pur şi simplu, anul curent paradă nu va fi, iar minorităţile sexuale, învăţate de experienţa amară, au declarat că a fost prima şi ultima încercare de a ieşi în public.

Deşi materialul însuşi ar putea fi considerat unul cu tentă pozitivă sau, cel puţin, neutră, eu, ca şi jurnalist şi observator dintr-o parte, mi-am remarcat un mic detaliu. Corespondenta a spus: „conferinţa de presă a principalului gay din ţară...”. După câte înţeleg, e vorba de Alexei Marcicov. Însă nu-mi aduc aminte ca el vreodată să fi făcut declaraţii oficiale că ar fi de orientare netradiţională. Dacă însă e vorba de Boris Balaneţkii, care, într-adevăr, a făcut o aşa declaraţie în cadrul conferinţei din 2009, atunci acest moment cred că ar solicita o anumită precizare.

Ziarul „Trud-7 în Modova” şi autorul Nadejda Lazari de asemenea au răspuns la întrebarea „Gay-ii şi lesbienele renunţă la acţiunea publică” la 7 mai. În rezumat se conţine o explicaţie: „Aşa protestează ei împotriva violenţei”. După cum se vede din cele două fraze principale ale textului, jurnalista îşi va aduce aminte de evenimentele de la 11 mai 2008 şi va face o paralelă cu perioada 7-9 mai 2009. Ceea ce a şi fost făcut. „Peste Nistru iarăşi e „Curcubeu” – un articol cu aşa titlu a ieşit la 7 mai pe paginile ziarului „Nezavisimaia Moldova”. Un oarecare corespondent al respectivului ziar, dorind să rămână fără nume, de asemenea a realizat un mic material de la conferinţa de presă. Cred că nu e cazul să mă repet.

66

Mânia nu lucrează adevăr

Şi iarăşi un material de pe site-ul canalului de televiziune PRO-TV. La 9 mai aici a apărut un reportaj despre depunerea de flori la Monumentul victimelor represiunilor, el purtând genericul „Scurt ... şi liniştit”. Autorul a încercat să relateze în mod obiectiv şi succint despre acţiunea în cauză. Unica ce m-a pus în gardă, a fost ultima frază: „Deşi acţiunea homosexualilor a durat doar câteva minute, ea totuşi a putut stârni curiozitatea, dar şi nemulţumirea câtorva trecători”. Nu e clar, la ce anume se referă corespondentul.

Dacă astfel de trecători „nemulţumiţi” au şi fost, atunci de ce nu se prezintă detalii? Poate asta e o completare personală a reporterului, pentru a pune în evidenţă pe oponenţii minorităţilor sexuale? Nu e clar. În schimb, portalul informativ-distractiv pentru tineri BAZA.md nu a lăsat nici urmă de îndoială că sărbătoarea a reuşit. La 12 mai aici a fost publicat un articol de proporţii (conform standardelor ziaristice) „Undeva departe, mai sus de curcubeu... în perioada 7 -9 mai la Chişinău s-a desfăşurat festivalul „Curcubeul peste Nistru – 2009”. Autorii materialului – Elena Zamura şi Marina Timotin relatează în mod succesiv despre toate evenimentele pride-ului: despre conferinţa de presă şi renunţarea la manifestaţie, despre deschiderea festivă şi premierea învingătorilor concursului „Pentru toleranţă”, despre programul concertistic...

Toată informaţia prezentată e una plină de viaţă, deşi uneori în ea mai lunecă câte o notă de amărăciune. „El (Paul Cameron – nota red.) în mod isteric a militat împotriva desfăşurării festivalului, îndemnând în schimb „la rezolvarea problemelor demografice”. Cum să fie rezolvate, dacă ţara e părăsită de cea mai de perspectivă parte a societăţii din punct de vedere demografic?

Răspuns la această întrebare Cameron nu a avut”. Şi încă ceva: „Comentând atitudinea sa faţă de show, MC Guguţă a spus că fiind afromoldovean sau, dacă e să fie mai concret, „afrodrochian”, el foarte bine ştie ce înseamnă a fi altfel decât toţi... Deşi, puteţi fi convinşi de faptul că în minoritate măcar odată în viaţă s-a întâmplat să fie fiecare dintre noi”.

Pentru show-ul travestiţilor portalul BAZA.md a consacrat un articol aparte cu titlul „Intrigi şi cadouri”. Autorii săi Elena Zamura şi Marina Timotin au păstrat o notă pozitivă şi au încheiat textul cu frazele mai de imn scrise cu caractere pronunţate „Concursul s-a încheiat, trăiască un nou festival şi un nou concurs, pe care le vom aştepta cu nerăbdare!”.

Aş vrea să remarc că vioiciune ambelor materiale au conferit pozele. Ce-i drept, numele acestui fotograf profesional nu e indicată nicăieri.

Următorul articol despre pride a apărut în ziarul „Vremea”. Autor Irina Krasilnikova a numit materialul „Somnul raţiunii naşte monştri”, iar în

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

67

rezumatul articolului a prezentat succint întreaga problemă – „cel de-al VIIIlea festival „Curcubeul peste Nistru” în acest an s-a desfăşurat fără excese şi scandaluri. Ar însemna acest fapr că Republica Moldova poate să se numere printre statele în care nu există probleme cu discriminarea minorităţilor sexuale? Cu părere de rău, nu”.

Mie personal materialul mi-a plăcut. În primul rând, eu pe deplin susţin punctul de vedere al autorului, iar în al doilea rând toată informaţia propusă, fie că unora poate să li se pară plictisitoare şi neimportantă, e totuşi una fundamentală. Iată câteva teze, care sunt potrivite în rol de axiome: - „... toleranţa şi capacitatea de a merge la compromis ar putea ajuta societatea în ansamblu, aceste calităţi ar fi fost foarte utile în aceeaşi căutare de căi de ieşire din criza actuală, însă la momentul actual puţini sunt cei care sunt gata să urmeze aceste principii, mai ales când ne referim la eşaloanele superioare ale puterii”; - „motivul agresiunii e ascuns adânc în stereotipurile înrădăcinate. Doar în viziunea maselor largi parada-gay reprezintă o debandadă, un desfrâu şi alte chestii rele. În esenţă, scopul acelei acţiuni de apărare a drepturilor omului tocmai a şi fost dorinţa de a arăta imaginea unui gay şi a unei lesbiene, adecvată şi reală. Să se ofere posibilitatea cetăţenilor de rând şi reprezentanţilor puterii de a vedea că ei nu sunt nişte marţieni, ci oameni obişnuiţi care nu se deosebesc cu nimic de ceilalţi: ei, de asemenea, lucrează, ei au familii, au părinţi, ei plătesc impozite , adică, în general, ei sunt aceeaşi cetăţeni ca şi restul”.

- „Egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii la noi e garantată de Constituţie. Însă ce demonstrează viaţa?”

- „Împrejur e atât de multă răutate. Dacă nu ne vom învăţa să fim buni faţă de apropiaţii noştri, indiferent de viziunile şi principiile lor de viaţă, ameninţarea cu războaie şi violenţă va plana mereu asupra noastră. Chiar cea mai şubredă pace e întotdeauna mai bună decât o bună ceartă...”

Desigur, pe lângă opinii evident pozitive în presă au fost şi declaraţii ale celor nemulţumiţi, în special, ale reprezentanţilor organizaţiilor religioase.

Spre exemplu, în luna mai pe site-ul www.moldovacrestina.md a apărut un material având iarăşi autor anonim, care era nemulţumit că autorităţile au amplasat un spot conţinând informaţia despre desfăşurarea în perioada 7 – 9 mai a festivalului „Curcubeul peste Nistru”.

El scrie: „De ce autorităţile au permis să se amplaseze această publicitate? Posibil, ei cred, că nu-i nimic nedemn în ea – nici în conţinut, nici în imagini. Însă amplasarea deschisă a unei publicităţi care promovează homose-

68

Mânia nu lucrează adevăr

xualitatea pe toate căile posibile, oare nu constituie o subminare a moralei naţiunii şi integrităţii ei?

Am scris o petiţie în care în mod convingător îl rog pe Primarul de Chişinău să demonteze acest panou publicitar şi mai mult niciodată să nu accepte o astfel de publicitate, cum deja am şi menţionat anterior în petiţie, în care am şi rugat să fie interzisă manifestaţia publică (parada) preconizată de homosexualişti pentru 7 mai 2009. Dacă ţii mult la familia ta, la copiii tăi, la ţara ta, e necesar ca şi tu să scrii o petiţie. Iată telefoanele de contact şi adresa Primăriei...”. „...Pentru ce ar mai putea să ne bată Dumnezeu? Sărăcie, ruinarea familiilor, secetă, ploi torenţiale şi, la moment, şi criza politică de amploare cum n-a mai cunoscut ţara noastră de când şi-a proclamat independenţa. Toate astea sunt diverse modalităţi, prin care Dumnezeu încearcă să ne vorbească, pentru ca noi să înţelegem şi să ne îndreptăm faţa spre El. Cum ar mai putea să ne bată Dumnezeu ca noi să înţelegem că e nevoie să ne dezicem de păcat?”.

Toată această informaţie iniţial a fost expusă în limba română, însă Moisei Natalia a tradus-o şi în culegerea de faţă ea a fost prezentată în varianta rusă. Personal îi aduc sincere mulţumiri, fiindcă astfel de reflecţii complicate chiar în rusă se citesc greu, nemaivorbind să fie traduse din română cu înţelegerea deplină a mesajului.

În orice societate există persoane „stranii” Acest compartiment e consacrat materialelor care conţin lucruri stranii pentru înţelegerea mea. Spre exemplu, pe site-ul „Lenta PMR” (www.tiras. ru) la 29 septembrie a apărut un material cu denumirea „Gay-ii şi lesbienele sunt fără reţinere nu numai la sex, ci şi la mâncare”.

Nu vi se pare acest titlu într-un fel straniu? Deşi materialul însuşi e destul de bine chibzuit, el e preluat de pe site-ul www.health-ua.org . Redacţia respectivei periodice de Internet i-a găsit doar titlul potrivit. În respectivul material e vorba de rezultatele cercetării persoanelor cu vârsta între 12 şi 23 de ani, studiu realizat de către savanţii Universităţii Harvard şi spitalul pentru copii din Boston. Unul din autorii cercetării Bryn Austin spune: „Noi am descoperit o vădită şi alarmantă creştere a tulburărilor digestive la reprezentanţii minorităţilor sexuale în comparaţie cu semenii lor heterosexuali, chiar la vârsta de 12, 13 şi 14 ani. ... E cunoscut faptul că adolescenţii gay, lesbiene şi bisexuali sint o mare presiune. Accentuez faptul că faţă de ei au o atitudine implicit marginală chiar şi colegii de clasă, şi propriile lor familii. Ei sunt supuşi persecuţiilor şi batjocurilor. Indiscutabil, una din „ieşirile” acestei presiuni devin tulburările digestive şi problemele

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

69

de sănătate care le însoţesc. E foarte important ca familiile să-i facă să înţeleagă că ei sunt iubiţi, că întotdeauna pot conta pe familie şi pe susţinerea ei”.

Iată tot ce-au clarificat medicii. Vă asigur că în material nu se conţine nici un cuvânt despre sex. De aceea şi nu e clar de unde a apărut el. Într-o ţară normală, pentru o aşa grosolănie ar fi putut intenta un proces. În ţara noastră deja e destul de bine că nu au apărut cuvinte necenzurate. Următorul material şi autorii lui s-au învrednicit în anul 2010 să ia premiul pentru toleranţă la concursul organizat anual de Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”. Cu toate astea, după părerea mea, materialul apărut în revista Sănătate şi pe site-ul cu acelaşi nume pentru lunile noiembrie-decembrie 2009 urmează a fi inclus în acest compartiment. Imediat vă voi explica de ce.

Denumirea materialului „Dragostea multicoloră” şi descifrările care-au mai urmat m-au pus pe gânduri. De ce să mai reflectăm despre asta într-un jurnal de medicină (!), dacă autorii înşişi Alexandru Mereuţă şi Irina Titova declară că „homosexualitatea nu e o tulburare psihică şi nu urmează a fi supusă unui tratament”. Iar, în afară de asta, cititorilor săi autorii promit „să determine ce reprezintă homosexualitatea din punctul de vedere al medicinii”.

Nu putem să nu menţionăm faptul că, în linii generale, întreg materialul e expus într-o manieră absolut corectă şi bine chibzuită. Apreciaţi următoarele fraze ca şi confirmare la afirmaţiile mele.

- „Încă Kinsey a demonstrat că orientarea sexuală a personalităţii nu se reduce la suma mecanică a faptelor ei şi, în genere, alegerea constantă a partenerilor de sex opus, de acelaşi sex sau de ambele sexe e un fenomen extrem complicat”.

- „Cu părere de rău, mentalitatea majorităţii persoanelor e construită astfel că preferă să nu-şi pună întrebări, ci să opereze momentan cu clişee şi stereotipuri deja bine înrădăcinate. Şi cu cât persoana e mai puţin instruită şi cultivată, cu atât mai sigure sunt reflecţiile sale. Acest mecanism în mod deosebit funcţionează mai ales când e vorba de dragostea homosexuală”.

- „Practicile sexuale cele mai răspândite - masturbarea, sexul oral, pettingul, de asemenea nu contribuie la continuarea şi perpetuarea generaţiilor. Însă asta nu încurcă bisericii ortodoxe până şi în prezent să condamne sexul oral. Ar trebui oare în acest caz medicii să trateze persoanele care îl practică?

E ridicol, nu-i aşa? Cine şi cum ar urma, în genere, să determine multitudinea de norme – medicii, statul, biserica sau oamenii înşişi? Cu atât mai mult că normele moralei, fiziologiei şi psihologiei nu întotdeauna coincid, dar şi mă îndoiesc că s-ar găsi vreo persoană care să fie de acord a trăi conform normelor medicale sau sociale rigide”.

70

Mânia nu lucrează adevăr

- „Scopul societăţii nu constă a-i face pe toţi oamenii la fel, schimbând orientarea sexuală a gay-lor şi lesbienelor (chiar dacă asta ar fi posibil), ci în a-i ajuta ca şi tuturor celorlalţi oameni să atingă o maximal posibilă bunăstare socială, psihologică, sexuală”.

Aproximativ într-un astfel de stil a fost scris întreg materialul. Mi s-a creat impresia că am fost la o lecţie de la care nimic nou n-am aflat. Şi unde-i, în genere, aspectul medical al întregii probleme sau ne-problemei, după cum au promis jurnaliştii? Poate mie, ca unei persoane mai mult sau mai puţin avansate în acest domeniu mi-ar fi interesant să aflu un pic mai în detaliu despre ceva mai concret decât superficial despre toate. În fine, cred că nu e cazul să le raportez pe toate doar la mine, consider totuşi că majoritatea oamenilor nu cunosc nici măcar informaţia propusă.

Următorul alineat e unul din cele care m-au bucurat. „...homosexualii care trăiesc în condiţii dificile, în stres permanent pot avea un şir întreg de probleme specifice care se răsfrâng asupra sănătăţii psihice. Susceptibilitatea sporită la depresii, nevroze şi suicid constituie o urmare a stigmatizării şi discriminării lor într-o lume ostilă şi homofobă. În realitate, e uşor oare să-ţi păstrezi sănătatea sufletească şi echilibrul psihic în situaţia când mereu trebuie ceva să suprimi, să ascunzi, să-ţi fie frică de a fi deconspirat şi, împărtăşind opinia majorităţii, să te consideri cu handicap? Însă nevrotismul nu-i neapărat un însoţitor al homosexualităţii. Va fi persoana homosexuală şi nevrotică sau nu, deja depinde ce calităţile fiecărei personalităţi în parte, de capacitatea sa de comunicare, nivelul autoaprecierii, capacitatea de a accepta şi a apăra propria individualitate, etc”.

Cu persoanele homosexuale în respectivul material totu-i clar. Dar articolul mai atinge şi problematica persoanelor bisexuale. Eu, mai degrabă, cu multe din afirmaţiile ce se conţin în acest compartiment n-aş fi de acord, însă, cu toate astea, ideea autorilor e foarte simplă şi înţeleasă.

De la bun început ei declară: „În sexologia contemporană noţiunea de „bisexualitate” e foarte vagă şi nedeterminată. Bisexualii nu constituie un grup unitar”. Restul textului referitor la bisexuali e scris astfel încât mi-a apărut o senzaţie că aceşti oameni sunt nişte nedeterminaţi. Spre exemplu, jurnaliştii afirmă că în perioada de pubertate bisexualitatea e legată de curiozitate, iar la o vârstă deja mai matură sub paravanul bisexualităţii se ascund homosexualii.

Aş vrea să-l văd pe acest biet gay, care se culcă cu soţia, declarând că e bisexual. În măsura în care am reuşit să cunosc aceste persoane, ei au nevoie ori de totul, ori de nimic. Însă asta e părerea mea pur personală. Deşi, mă

Privire generală asupra materialelor consacrate comunităţii LGBT

71

gândesc, că următorul gând e unul superfluu şi ar fi fost bine şi fără el. Citez: „Vestitul scriitor Gore Vidal, în genere, se numea „trisexual”: „Când eram tânăr, chiar un pepene galben era în deplină siguranţă lângă mine”.

Posibil, afirmaţia ar urma să fie interpretată ca o glumă, însă în societatea noastră cu dispoziţii homofobe ea poate fi văzută şi din alt punct de vedere.

Spre exemplu, din punct de vedere al faptului că legalizarea relaţiilor homosexuale neapărat va duce la promovarea în continuare şi legalizarea unor aşa fenomene ca şi zoofilia, pedofilia, etc. Însă principalul moment care mi-a dat de gândit şi m-a cointeresat a fost de ce în respectivul material nu se vorbeşte absolut deloc despre comunitatea minorităţilor sexuale din Republica Moldova. Dacă nu a fost posibil sau n-au avut dorinţă să colaboreze cu Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”, atunci de ce pentru plenitudinea tabloului general nu s-a vorbit şi despre persoanele transgender? Desigur, e vorba de o categorie aparte de persoane, însă de acest segment sunt legate mai multe aspecte medicale decât în cazul homosexualilor. Cu toate astea, persoanele transgender constituie o parte integrantă a comunităţii LGBT.

72

Mânia nu lucrează adevăr

Centrul de Informaţii «GENDERDOC-M» C.P. 317, MD-2001 Chişinău Republica Moldova

Центр информации «ГендерДок-М» C.P. 317, MD-2001 Кишинев Республика Молдова

Telefon: (37322) 288861, 288863. Fax: (37322) 280194 E-mail: info@lgbt.md Web: www.lgbt.md

Гнев не творит правды Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ, опубликованных в печатной и электронной прессе Республики Молдова в 2008 – 2009 годах

Кишинев – 2011

Гнев не творит правды

74

Автор Перевод на румынский язык Перевод на румынский язык

Алена Мотрой Надин Килиану Артема Завадовского

Главный редактор издания Алексей Марчков, председатель Центра информации «ГЕНДЕРДОК-М» ____________________________________________ Обзор выпущен Центром информации «ГЕНДЕРДОК-М» при финансовой поддержке Civil Rights Defenders (Швеция) и Шведского агентства по международному развитию «SIDA».

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

75

Содержание Вступление. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76 Часть I. Год 2008-й Политические и религиозные лидеры не могут отразить все мнения общества Чем дальше – тем хуже. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Они развивают стереотипы. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 Общество не против гомосексуальных людей?. . . . . . . . . . . . . . . 84 Транссексуалы не такие, как о них говорят. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88 Приднестровские геи и лесбиянки малоактивны . . . . . . . . . . . . 90 Религия против сексуальных меньшинств . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91 Гомофоб Пол Камерон . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 Прайд-2008: кровопролития удалось избежать. . . . . . . . . . . . 105 Политики – от своего имени и имени народа . . . . . . . . . . . . . . 114 Часть II. Год 2009-й Сексуальные меньшинства стали козырной картой в предвыборной кампании Законодательство: разговоров мало, не то что действий . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Политика все так же зависит от настроений религиозных деятелей . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Сколько людей, столько и мнений . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Что говорят журналисты о сексуальных меньшинствах. . . . Прайд-2009: взгляд под призмой сорвавшейся манифестации 11 мая 2008 года . . . . . . . . . . . . . В каждом обществе есть «странные» люди. . . . . . . . . . . . . . . . .

119 122 128 133 137 142

Приложения . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214

Гнев не творит правды

76

Вступление Здравствуй, дорогой читатель. Если ты взял в руки эту брошюру и даже успел ее пролистать, значит, тебе интересно, что говорят и думают люди о сообществе ЛГБТ. К сожалению, очередной обзор материалов, посвященных тематике сексуальных меньшинств, был составлен в большей мере из статей с негативной окраской, поэтому приготовься к тому, что будешь сдерживать отрицательные эмоции. Уверяю тебя, дорогой читатель, хотя перед тобой лежит обзор прессы – по сути, довольно нудный жанр, - скучать не придется: при чтении обязательно возникнут вопросы, недовольство, непонимание. Важность этого «труда» заключается в том, что он объединил публикации, сделанные как дружелюбными сообществу ЛГБТ журналистами, так и теми, кто не знаком с понятием толерантности. Надеюсь, что тот небольшой объем информации, который, на мой взгляд, наиболее полно характеризует информационное поле обычного молдаванина, поможет и тебе сориентироваться. В отличие от прошлых выпусков в нынешнем рассматривается важная тема – общественное мнение. Фактически это голос простого народа, поскольку люди по собственному желанию и усмотрению комментировали прочитанную или услышанную информацию. Наверное, чтобы понять, что на самом деле происходит в умах наших соотечественников, достаточно проанализировать именно этот раздел. Надеюсь, роль стороннего наблюдателя мне удалась, а судить всех нас будут позже. Приятного чтения!

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

77

Часть I Год 2008-й: Политические и религиозные лидеры не могут отразить все мнения общества Чем дальше – тем хуже Приблизительно так можно описать картину, которая возникает после изучения статистики о материалах, выходивших в 2008 и 2009 г. В частности, ежегодно растет количество негативной информации, которую распространяет преимущественно румыноязычная пресса. Правда, и интерес (пусть даже со стороны противников сексуальных меньшинств) к сообществу ЛГБТ тоже растет. Надо сказать, что все представленные данные были получены в результате анализа статей, появившихся как в печатных СМИ, так и на интернет-страничках. Кстати, предлагаемый в обзоре анализ (см. приложение) впервые содержит четкое разграничение между типами массмедиа. Дело в том, что в 2004-2005 гг. о жизни гомосексуальных людей писало всего 7-8 изданий традиционной печатной прессы. В 2006-2007 гг. разделение отсутствовало потому, что «задействованных» интернетстраничек было не более 5 из 35 с лишним изданий. А в 2008-2009 гг. решили разграничить печатную и сетевую прессу, поскольку е-порталов насчитывалось уже 53 против 21 периодического издания, проходящего через типографию. Все вместе (74 издания) за два года гомосексуальную тематику (именно гомосексуальную, потому что о трансгендерах говорилось только по одному разу за каждый год, а о бисексуальных людях и травести – вообще однажды за два года) поднимали 314 раз. Для сравнения: в 2006-2007 гг. вопрос о гомосексуальных людях затрагивался 162 раза, а в 2004-2005 гг. – лишь 48. Фактически с 2004 по 2008 г. показатель увеличился с 21 статьи до 235, то есть более чем в десять раз. Такая «популярность» была вызвана планировавшейся на 11 мая 2008 г. мирной манифестацией в поддержку антидискриминационного законодательства, а

78

Гнев не творит правды

также желанием политиков «не остаться равнодушными» к этому событию. Уже в 2009 г. статей было только 79, однако это тоже подтверждает, что объем информации о сообществе ЛГБТ увеличился. К сожалению, та читательская аудитория, которая пользуется в целях просвещения источниками на государственном языке, получает в основном негативную информацию о гомосексуальных людях. Из 195 материалов, появившихся в 2008 г. на государственном языке, 148 – негативные и только 20 – положительные. Напомню, молдавскую прессу в тот год «лихорадило» из-за планировавшейся манифестации, поэтому лучше ориентироваться по показателям 2009 г. Тогда из 49 материалов лишь 13 рассказывают о сообществе и феномене гомосексуальности с положительной точки зрения и 30 – с отрицательной. Чтобы показать, каким образом в целом формируется мнение носителя государственного языка, проживающего в Молдове, предлагаю проанализировать информационное поле в течение последних пяти лет. Итак, в 2004 г. румынские СМИ опубликовали лишь одну негативную и одну положительную статью. Уже в 2005-м, обратите внимание, в 4 раза увеличилось количество отрицательно настроенных высказываний и только в 2 – положительных. Что касается 2006 и 2007 гг., здесь также заметен рост негатива. Свои оппозиционные взгляды румынские журналисты высказывали 21 и 29 раз соответственно. И это в то время, как положительных статей было 12 – в 2006 г. и 9 – в 2007-м. Между тем русскоязычная пресса продолжает сохранять толерантную позицию. В 2004 г. было 3 отрицательных материала, а в 2005 г. – только один. Эти цифры следует сравнить с 11 положительными статьями в 2004 г. и 16 – в 2005-м. Следующий отчетный период – 2006-2007 гг. – показал, что русскоязычные граждане информированы достаточно корректно. В 2006 г. было 35 положительных заметок и 3 негативные, а в 2007 г. – 29 и 12 соответственно. Если говорить о 2008 – 2009 гг., то здесь показатели следующие: 23 раза журналисты проявляли терпимость к сексуальным меньшинствам и 14 – были не согласны с некоторыми аспектами в 2008 г., а в прошлом г. положительно высказывались о сообществе и феномене 19 раз и 10 раз показывали свое недовольство. Следует также отметить, что большую часть негатива содержат материалы, публикующиеся в сети. Это относится как к русскоязычной прессе, так и к той, которая выходит на государственном языке. За последние два года нетерпимых материалов в печатных изданиях появилось 40, а

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

79

на интернет-страничках – 162. Если говорить о «сложном» 2008 г., то из этого числа на его долю приходится аж 132 критичные статьи. Теперь предлагаю, как говорится, увидеть наших героев в лицо. Как вы помните, делим их по типу. Среди 21 периодического печатного издания особую заинтересованность проявила газета Flux, которая за два года коснулась «запретной темы» 19 раз. За ней следуют Jurnal de Chişinău и Ziarul Liber, высказывавшиеся по 14 раз в течение этого же периода. Третье место заняла русскоязычная газета «Независимая Молдова», освещавшая жизнь гомосексуальных людей по три раза каждый год. «Труд -7. Молдова» написала о сообществе 4 раза, а газеты Timpul, Ziarul de Gardă, «Аргументы и факты в Молдове» и «Коммерсант Plus» - 2 раза. Столько же материалов появилось в журналах Open Skies и Punkt. Остальные 10 периодических изданий лишь однажды говорили своим читателям о сексуальных меньшинствах. Надо сказать, что некоторые газеты, например Timpul, «Аргументы и факты в Молдове» и «Коммерсант Plus» по неизвестным причинам сократили количество статей о жизни сообщества. Если в прошлые два года они писали по одной статье, то еще в 2006 и 2007 гг. редакции поднимали этот вопрос от 2 до 7 раз за 365 календарных дней. Если рассматривать интернет-издания, то место лидера достается порталу chisinau.novopress.info, который за два года умудрился написать о сексменьшинствах 44 раза, причем вся информация на сайте появилась в 2008 г. 34 заметки носили негативный характер. Аналогичная ситуация со страничкой moldovacrestina.net. Из 34 материалов, только 2 появились в прошлом году, правда, все они были негативными. Разница буквально в одну публикацию (по убывающей) наблюдается при подсчете материалов на сайтах mdn.md (из 13 материалов – 12 содержали негативное восприятие феномена), moldovacrestina.md (все 12 материалов – негативные), tiras.ru (из 11 заметок – 5 с негативной окраской), alexcurbet.wordpress.com (10 из 10 передают отрицательное отношение авторов). Здесь я бы хотела подробно остановиться на сайте tiras.ru, поскольку он единственный, кто пытается отражать жизнь сообщества ЛГБТ в Приднестровье. По сравнению с прошлыми годами у редакции существенно изменилось мнение о сексуальных меньшинствах. Да, почти половина опубликованных в прошлые два года материалов – негативны. Однако другая половина – положительно либо нейтрально говорит

80

Гнев не творит правды

по тематике. А вот в 2007 г. из 13 заметок в десяти – редакция высказывалась отрицательно о феномене. Продолжаем составление нашего «рейтинга». Меньше десяти, но более пяти раз о сообществе ЛГБТ говорили на 7 сайтах - presa.md, baza. md, Reporter.md, curaj.net, ioniko.wordpress.com, profamilia.md, enervant. wordpress.com. Оставшиеся 40 проанализированных интернет-изданий ограничились упоминаниями 1 - 4 раза. Одноразовые высказывания практически всех порталов (36) носили негативный характер.

Они развивают стереотипы В январе 2008 г. в газете Jurnal de Chisinau в рубрике «Правдивые сказки» (Povesti adevarate) появилась статья Лидии Бобэнэ «У нас дома: Гомосексуалы от отца к сыну». Суть заключается в пересказе семейной истории, начавшейся в 50-е гг. прошлого столетия. Некий инженер, женившись, перестал спать с женой после того, как родился у них сын. Его подозревали в однополых отношениях, но обвинений предъявлено не было. История повторяется с его сыном, который, женившись и став отцом сына, тоже предпочел семейному в традиционном представлении гнездышку любовные утехи с мужчиной. И даже третье поколение «не успокоилось». Внук, о котором давно говорили, что он имеет трех мужчин любовников в разных странах, недавно женился и все стали думать, насколько долго просуществует «счастливый брак». Автор пишет: «Теперь в Кишиневе делают ставки, сколько продлится этот брак и завершится ли он ребенком мужского пола, согласно традиции от отца к сыну в семье Думитру К.?» В последних абзацах статьи журналист говорит: «Ни в коем случае не подумайте, что я осуждаю гомосексуалов или что-то с ними имею. Среди них у меня были и, думаю, есть до сих пор хорошие и преданные друзья… Большинство из них женятся именно для того, чтобы закрыть рот миру, хотя им тяжело выносить наше неодобрение, зачастую презрение, иногда даже стыд, что родились другими по сравнению с остальными людьми. То, что у некоторых хватает смелости гордо заявить, кто они есть, и жить такой жизнью, какова их сущность, честнее, я думаю, чем скрывать грех за ширмой, которую с легкостью отодвинет тот, кто знает, какой ты есть. Я не раз беседовала с женой артиста, который является скрытым гомосексуалом. У них двое детей и была сложная жизнь. Он говорит, что здоровый и полноценный мужчина, но, поскольку является артистом,

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

81

ищет и других удовольствий. Она не может его бросить, потому что сыновья до безумия любят отца. И потом у них была договоренность: он согласен, чтобы у нее был любовник, но чтоб люди не знали… Одним словом – ложь, одетая в другую ложь. И кому от этого хорошо, спрашиваю я?!» Если я правильно уловила мысль, то моя коллега хотела продолжить и спросить, почему же этим бедным людям не разрешить жить в браке. Тогда все будут честными, за что вы и ратовали. Впрочем, я не уверена, что этот автор является человеком, дружественным сообществу ЛГБТ. Я намеренно оставила часть слов журналиста напоследок, чтобы отдельно их прокомментировать. Вот они: «Тот был неженатый, но было в его облике что-то, что отличало его от других мужчин. У него был высокий голос, женская мягкость, и очень ему нравилось готовить… И был у него вид невинного ангела». «Стоп, - возмутится читатель, - это же классический стереотип». И будет прав. Так вот создаются и поддерживаются стереотипы! Теперь читатели Jurnal de Chisinau, в толпе увидев подростка с «женской мягкостью», сразу решат, что это гомосексуал. Все мужчины, которые любят готовить, особенно если это артисты, будут считаться скрытыми геями, а если их голоса к тому же обладают звонкостью, то даже жена и двое детей не заставят общество изменить мнение о сексуальной ориентации человека. Проанализировав эти слова, я подумала, что друзья среди гомосексуальных людей у нашего автора если и были, то в прошлом. Хотя, конечно, никаких обидных слов в материале не прозвучало. Но, по моему мнению, когда пишешь статью, в которой есть возможность показать свое отношение, журналист просто обязан этим воспользоваться. Здесь же у автора непонятная позиция. Вроде он и не осуждает гомосексуальных людей, и нет у него ничего общего с ними, тем не менее заявляет о своих друзьях из сексуальных меньшинств. Впрочем, в 2008 г. появились и другие не менее странные материалы. Для того чтобы описать следующий, надо начать с предыстории. Ежегодно Центр информации «ГЕНДЕРДОК-М» награждает людей, проявивших свою толерантность по отношению к сексуальным меньшинствам. В 2008 г. среди награжденных были журналисты. Награждение работников СМИ осветила Елена Гиска из газеты «Независимая Молдова» 22 февраля 2008 г. в материале «Скользкая тема» и смелые люди». На стипендиатах останавливаться не будем, думаю, достаточ-

82

Гнев не творит правды

но показать отношение самого автора и к конкурсу, и к своим коллегам, взявшимся освещать «скользкую тему». «Как бы стыдливо ни прятали мы глаза, как бы гневно ни клеймили «извращенцев», факт остается фактом: эти люди есть, они живут среди нас, они такие же граждане страны, как и другие, а соответственно имеют точно такие же обязанности и права. Любить их или нет - личное дело каждого. Но, как правило, гомофобия подается под соусом общественной морали, основанной на христианских ценностях. «Я» заменяется «мы», а «мое мнение» становится непререкаемым «мнением народа». Подтверждением тому - возмущенные письма и звонки читателей, телезрителей и радиослушателей в любую редакцию, осмелившуюся затронуть «скользкую тему», и подозрения насчет журналиста, «который якшается с этими». А может - он сам «такой»? СМИ и их авторов обвиняют в распространении «голубой культуры», в поддержке шизофреников (!), преступников (!) и педофилов (!)», - пишет журналист. «Понятное дело, что в этой ситуации не всякая редакция рискнет навлечь на себя гнев своей аудитории и не всякий журналист возьмется за освещение жизни сообщества людей с нетрадиционной сексуальной ориентацией. В по-настоящему демократическом обществе таких проблем не возникает. У нас они есть», - продолжает автор «Независимой Молдовы». И именно этот материал спровоцировал странную реакцию. Некий Виктор Бойченко в газете «Кишиневский обозреватель» спустя неделю (28 февраля) в статье «Нетрадиционный секс, или Дремучий лес демократии» рассказал, что он думает про конкурс для журналистов. Я буду постепенно приводить слова автора, чтобы иметь возможность их комментировать. «Работа этих смелых журналистов признана практически подвигом – ради «морковки» в 100 долларов. Они самоотверженно продвигали «демократию» в молдавское общество – пропагандировали нетрадиционный секс». Следует отметить, что эти «морковки» большинство победивших журналистов отдали на нужды бедных. Кроме того, неужели кого-то из журналистов пустили бы в эфир, если бы они пропагандировали нетрадиционный секс? «…судорожные попытки вызвать общественный резонанс по теме сексуальных меньшинств действительно кажутся извращением – такое чувство, что люди просто страдают от недостатка общественного вни-

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

83

мания, они готовы кричать о себе, лишь бы их заметили. Зачем? А это уже другой вопрос». Не могу понять, о каком резонансе говорит автор и в чем тут извращение. Что касается общественного внимания, то сексуальные меньшинства не страдают от его недостатка, им не хватает внимания со стороны государства. И кричат и заявляют они о себе, потому что хотят получить права, гарантируемые им Конституцией. «…призывы к общественному вниманию – не что иное, как совершенно откровенная бесстыдная пропаганда. И ведут ее не для того, чтобы защититься – их никто не трогает, а для того, чтобы разрекламировать свой образ жизни и приобщить к нему как можно больше людей. Самое циничное в этой рекламе то, что она не влияет на мировоззрение взрослых, сформировавшихся личностей, она травмирует и искажает психику молодых людей». Где мой дорогой коллега увидел пропаганду, непонятно. Если уж на то пошло, то, по официальным данным, количество гомосексуальных людей в мире на протяжении уже долгих лет остается неизменным. Да и где разумное объяснение пропаганде своего образа жизни, когда всякий нормальный человек понимает, что свою нетрадиционную ориентацию придется скрывать, если хочешь жить спокойно. В общем-то, непонятны подобные рассуждения. «Молодым людям можно «впарить» в сознание, что «геи, евреи, негры» - это все жертвы «недемократического общества». Только зачем примазываться к национальным меньшинствам? Национальности и секс ради секса, то есть способ получения удовольствия, - это разные вещи, и сваливать их в кучу – это значит оскорблять достоинство национальных меньшинств». Что ж, воспринимать молодое поколение как более глупое, чем твое, – вполне нормально, это было во все времена. Что касается «примазываться к национальным меньшинствам». О чем идет речь? О недискриминационном законодательстве? Здесь никто ни к кому не примазывается, поскольку закон един для всех. Он, когда появится, будет работать для всех одинаково. И если Виктор Бойченко узнает, что его главного редактора или соседа уволили с работы за гомосексуальность, то запросто сможет обратиться в суд, так же как и женщина, которую не приняли на работу по причине наличия у неё двух несовершеннолетних детей. Возможно, журналиста покоробило перечисление – геи, евреи, негры. Но автор этой последовательности, на мой взгляд, просто выделил

84

Гнев не творит правды

наиболее уязвимых людей, к которым негативно настроено общество по различным признакам.

Общество не против гомосексуальных людей? На сайте mdn.md (Moldova noastra. Centrul de monitorizare si analiza strategica) 1 апреля появилась заметка под названием «В Греции существует опасность легализации гомосексуальных пар». Редакция сообщает о намерении страны разрешить гомосексуальным парам заключать официальные «гражданские союзы», которые с юридической точки зрения будут равны браку. Если не учитывать опасения редакции, высказанное в названии, то составлена информация очень правильно. Здесь, помимо мнения официальной власти в лице Министерства юстиции, дано еще и мнение религиозных организаций. Причем выдержан нейтральный тон, и в отличие от частых случаев комментирования здесь никакой «отсебятины» нет. Очередной материал, отражающий общественную жизнь, – новость в газете Jurnal de Chisinau от 26 июня. Автор M.S. назвал свою заметку «В примэрии гуманист обнаружил гомосексуала». Суть ее заключается в том, что Олег Онищенко, представляющий в муниципальном совете партию гуманистов, сообщил, будто располагает фотоматериалами, подтверждающими, что примар Дорин Киртоакэ является человеком с гомосексуальной ориентацией. Сама история не интересна, но я решила обратить на нее внимание из-за огромного количества различных комментариев, которые, появились на сайте телеканала, повторившего новость. На мой взгляд, эти некоторые комментарии (они даются в той последовательности, в которой появлялись на сайте) отражают отношение общества к сообществу ЛГБТ и феномену гомосексуальности. «Посмотрите на морду Онищенко – и увидите сразу, что он гомосексуал, который хочет, чтобы Дорин его отымел». «Он не должен ничего отрицать, если нечего отрицать, должен подать в суд на Онищенко, пусть покажет фотографии». «Это неправда. Я знаю Дорина. Они сделали монтаж и, пожалуйста». «Почему тебя волнует, гомосексуал он или нет? Главное, чтобы он был хорошим примаром, для этого он был избран!» «Уважаемые граждане, и даже если он был бы гомосексуалом, в чем проблема? Имеют значение компетенция, знания или сексуальные на-

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

85

клонности? Глупости ни что иное… Меня бы это никоим образом не беспокоило…» «И не вижу ничего плохого в гомосексуализме». «Даже если бы так было, Олег Онищенко нарушает право на частную жизнь в данном случае. Это ничье дело кроме примара, с кем он проводит свободное время…» «Даже если и был бы, меня бы все равно это не волновало. Я вижу его трезво мыслящим, адекватным и компетентным в том, что он делает. Остальное – личная жизнь». «Предположим, он гей, в чем проблема? Разве это правонарушение?» «И что если Дорин гомосексуал? Может быть, может нет, его дело. Но если и так, что, он не может быть примаром?» «…но я бы хотела, чтобы Дорин был геем, посмотрите, как гей, он чувственный и не может сильно ранить рядовое население, поэтому молитесь, чтобы у нас было несколько гомо, которые будут такими же нормальными в политике». «Гомосексуальные личности тоже люди. Или нет?» Это совсем маленькая часть тех мнений, высказанных за четыре дня «лихорадки». Я их привела для того, чтобы показать, что большинство людей не видят проблемы в гомосексуальности. Действительно, встретилось несколько комментариев, в которых сквозило отвращение к сексуальным меньшинствам, но таких было, повторюсь, всего несколько. Если представить, что Дорин Киртоакэ – не политик, а обычный человек, то получается, что в большинстве своем общество признает право гомосексуальных людей нормально работать и быть счастливыми. Тогда, кто сеет ненависть и почему наши политики заявляют от имени всего народа, что предоставлять равные права геям и лесбиянкам – это грех? А вот еще одно подтверждение положительного отношения общества к сексуальным меньшинствам. Отклики появились в ответ на репортаж Олега Бреги «В Минюсте обсудили антидискриминационный закон» на сайте Curaj.net 19 сентября.

O.Брега: «Некоторые утверждают, что собрали тысячи подписей от населения РМ, чтобы исключить одно понятие из этого законопроекта. Они все же забывают, что демократия означает не только диктатуру большинства, но и равные права, значит, терпение меньшинств любого толка. Особенно потому, что и они являются меньшинством, «боевыми» христианами. Большинство молдаван не ходят вообще в церкви или ходят очень редко, но они точно не выйдут на улицу, чтобы навязывать

86

Гнев не творит правды

принципы, которые считаются нормальными их лидерами, только если их заставить или как-то обмануть». Игорь: «…ни один участник (обсуждения закона. – Прим. ред.) не объяснил другим значение слова «дискриминация». ДИСКРИМИНАЦИЯ – тема заседания. Потом можно обсуждать варианты предложений. Если только половина участников прочли в словаре или правильно поняли ДИСКРИМИНАЦИЮ, обсуждения будут нескончаемы и безрезультатны... Со всем уважением к божественным законам и христианам надо иметь в виду, что общество не может идти вперед с законами, написанными 3000 – 4000 лет назад. Законы Библии дискриминируют (распространение разнообразия) людей и не имеют ничего общего с законами 21-го века, которые продвигают права людей». Следующий материал произвел на меня большое впечатление. Благодаря не свому содержанию, а тому, как была подана информация. Наверное, это образец того, как должен быть информирован читатель. Речь идет о журнале Punkt за сентябрь 2008 г. В рубрике Sens/ Contrasens появился материал «Гомосексуальность: альтернативная сексуальность?». В самом начале авторы Петру Негурэ и Нэтэлица Ефрос рассказывают о том, что редко встречались с открытыми гомосексуалами. Скорее всего они существуют в других странах, – предполагют журналисты. Информация о том, что правозащитники сообщества ЛГБТ были заблокированы в автобусе 11 мая 2008 г., показала, что гомосексуалы есть и в Молдове. «Следующим диалогом предлагаем выйти из психического гетто, в котором сами себя изолируем посредством комплексного незнания, больше узнав о том, кто они и что чувствуют (гомосексуалы, лесбиянки, трансгендеры), и это из первоисточника, из их личных уст. И если мы сумеем их понять, мы не рискуем ничем заразиться, может, только большей человечностью». Такими словами заканчивается вводная часть, после которой начинается непосредственно беседа. Среди приглашенных - Серджиу Т. Попеску (мастерант в естествознании, Париж), Сандра (переводчица), Наталья Урсу (координатор программ регионального развития «ГЕНДЕРДОК-М»), Вячеслав М. (ассистент программы «Здоровье» «ГЕНДЕРДОК-М»), Даниела Котич (координатор программы Lobby and Advocasy «ГЕНДЕРДОК-М»). Это единственный материал, где о жизни сексуальных меньшинств рассуждают не специалисты, а простые люди. Из материала становится понятно, что Сандра - женщина-транссексуал, а Серджиу и Вячеслав

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

87

- геи. Им «противостоят» люди, участвовавшие в опросе, проведенном Нэтэлицей Ефрос. Их отношение в большинстве своем негативное, особенно по части разрешения гомосексуальным людям заключать браки и усыновлять детей. А вот еще одно мнение. Оно появилось в качестве заметки «Антидискриминационный закон без гомосексуалов?» на сайте www.curaj. net 4 октября 2008 г. от Натальи Гилашку. «Меня преследует мысль каждый раз, когда люди с закрытыми глазами и абсолютно дезинформированные приходят протестовать против гомосексуальности. Я спрашиваю себя, какое общество мы хотим видеть и продвигать, если мы, люди, не можем друг с другом общаться, не можем преодолеть барьер страха между нами? Прежде чем жестко критиковать геев и лесбиянок, говорить, что они развратники и грешники, надо попытаться стать ближе какому-нибудь гомосексуалу, послушать его, поговорить? Думаю, нам недостает хороших намерений, когда мы бросаем нереальные слова без того, чтобы сначала узнать тех, кто от нас отличается». Поближе «узнать тех, кто от нас отличается» пытается автор газеты «Независимая Молдова» Галина Павлова. В номере от 19 декабря 2008 г. она подписывается под материалом «Не хотим о вас знать – значит, вас нет». Эта объемная статья затрагивает проблемы сообщества и отношения общества к сообществу. Автор передает читателю разговор с председателем Центра информации «ГЕНДЕРДОК-М» Алексеем Марчковым. Все вопросы так или иначе связаны с интеграцией лиц нетрадиционной сексуальной ориентации в общество. Например, журналист спросила, правда ли, что сексуальную ориентацию можно изменить, как об этом заявляют религиозные представители, и насколько гомосексуальное сообщество отличается от большинства с точки зрения ценностного восприятия. Отдельное место заняли вопросы, связанные с атакой на автобус и законом о недискриминации. Из всего того огромного количества материала, который был предложен публике на протяжении всего года, эта статья, помимо большого размера, выделяется еще и взвешенным, продуманным, спокойным тоном. В ней без особых эмоций объясняется, в каком положении находится сообщество и как к нему относятся власти. Не хотелось бы вырывать куски из текста, поэтому остановлюсь лишь на одной мысли, пришедшей в голову во время его чтения, – очень удобно, когда есть специалисты, которые могут прокомментировать си-

88

Гнев не творит правды

туацию. Конечно, с определенной точки зрения, Центр информации и его председатель – заинтересованная сторона, но не может же фермер рассказывать о жизни гомосексуальных людей или медработник править страной. Без обид, но у каждого должно быть свое место, и как говорят в народе, кто на что учился. И, если ты хочешь обсудить тему гомосексуалов, сделай это вместе с теми, кто знает проблему изнутри. Так поступила автор указанного материала.

Транссексуалы – не такие, как о них говорят Единственный материал, который освещает жизнь транссексуалов, подготовила автор газеты «Аргументы и факты» - Молдова». 27 февраля 2008 г. здесь появляется статья «Ева в теле Адама». Журналист Наталья Розамирина предлагает читателям историю Виктора, который хочет стать Викторией. Человек уже прошел этапы гормонотерапии и стремится сделать операцию по удалению детородных органов. Виктория рассказывает о своем прошлом, о том, какие у нее планы на будущее («Хочу быть хранительницей семейного уюта – в этом признак настоящей женщины. Я против разврата, я за семейное счастье»). И кажется, автор – человек, который понимает транссексуалов, их страдания и стремление к комфортной и счастливой жизни. Но как профессиональный журналист Наталья приводит мнения и других людей. Их взгляды даны в рубрике «Мнения: «за» и «против». Психиатр Чезар Бабин, который фактически связан с процессом установления диагноза «транссексуализм», заявляет, что, кроме операции, другого способа медицина не придумала и незачем людям зря мучаться. Подобные операции делаются в Москве, Ростове-на-Дону и в Германии. Другое представленное мнение принадлежит священнику. Он говорит: «Ощущение себя женщиной – это внутренняя страсть человека, который не желает с ней бороться. Педофил тоже может ведь сказать: такова моя природа. Это, мол, Бог виноват. Виктору надо признать, что он болен. И попытаться лечиться. Поехать к настоящим духовникам, совершить труд, жить по заповедям». И еще одна трактовка. Теперь от народного эксперта (кто это такой, я признаться, не знаю, может, гадатель какой-то). Тяжело вытянут какойлибо кусок, чтобы передать смысл, поэтому вот весь комментарий. Свои мысли я буду вставлять сразу, вписывая их в скобки: «Знает ли Виктор, какие ждут его сумасшедшие траты и безумные страдания в качестве последствий хирургического вмешательства по

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

89

изменению пола?! По опыту, те, кто достиг столь желанной цели, впоследствии становятся еще несчастнее». (По какому опыту? Что вы сами лично знаете об этих страданиях и об этих тратах? Почему вы считаете, что все люди одинаково ориентируются в этом мире, и откуда знаете, что для кого называется счастьем?) «В моем окружении есть пять человек, которым тоже кажется, что они «ошибочно» были «подселены» не в то тело. Но эти люди смирились с половым дискомфортом и несут свой крест безропотно, зная, что так надо, и все!» (Неужели вы точно так же рассуждали, если бы были на месте этих «бедолаг», как назвала транссексуалов автор всей подборки. Сомневаюсь. «Люди несут свой крест безропотно»… Но мы же не рабы. Мы можем и должны бороться за свое счастье, за то, чтобы быть такими, какими хотим быть. Конечно, это должно быть справедливым для всех, и в том числе для преступников, скажет кто-то. Чтобы прекратить спор, я только скажу, что транссексуалы в отличие от «извращенцев» и «преступников» (закавычено, поскольку диагноз и виновность определяются современными компетентными органами) ни для кого не представляют угрозы. Они просто хотят быть как все, а им говорят: вы больны, вы должны лечиться или должны смириться с дискомфортом. Это ведь равносильно предложению встать на голову и ходить в таком положении. Вам ведь не привыкать к такому дискомфорту, дорогие транссексуалы.) «Один из вышеупомянутых, не желая поддаваться тяжелым мыслям и искушениям, просто собрался и уехал с религиозной миссией в Африку лечить больных и пострадавших от катаклизмов, то есть нашел социальную нишу для применения своим силам». (Конечно, нишу для применения сил человек найдет, если захочет, независимо от того, будет он менять свой пол или не будет. Представьте, сколько мужчина, желающий быть женщиной, может совершить после трансформации! Не только пострадавшие от катаклизмов в Африке, но и во всем мире о нем узнают. А если он то и дело думает, как не поддаваться тяжелым мыслям и искушениям, то скорее всего он сам станет жертвой.) «Возможно, Виктория-Виктор в прошлой жизни здорово поиздевалась над сильным полом. При новом воплощении ее поместили в «инородное» тело. А она хочет сбежать с урока мудрости. Надо ли? Не лучше ли с благодарностью принять реальность такой, какая она есть?» (Ну и ну. Как можно перевоплощение (если оно, конечно, есть) с уроком мудрости объединить? Я понять не могу этого. Да и где во всем этом комментарии нормальный человеческий подход? И кто эти люди – священ-

90

Гнев не творит правды

ник или какой-то народный эксперт? Как они связаны с трансформацией транссексуалов? Как их можно спрашивать о том, что и представить сложно, не то что высказываться об этом.) В завершении статьи читателям предлагается познакомиться с опытом людей за границей. Здесь автор нашла «подходящую» заметку, ничего не скажешь. Она о том, как некий англичанин решил стать женщиной, а спустя пару лет подал в суд и потребовал, чтобы ему вернули его мужские достоинства. Кроме того, автор пишет: «По мнению ученых, множество транссексуалов вполне могут обойтись без операций, достаточно одной психологической помощи». Хорошенькое окончание, особенно для нашего и без того нетерпимого общества. Не знаю, как реагировали на подобный материал сами транссексуалы, но думаю, большинству хотелось бы прочитать лекцию журналисту о том, какие бывают типы трансгендеров. А еще уточнить, что, действительно, ряд лиц из этой категории не против того, чтобы оставить некоторые части своего тела. Но, чтобы поменять документы, государство требует полного отказа от особенностей пола.

Приднестровские геи и лесбиянки малоактивны О жизни приднестровской неправительственной организации, занимающейся защитой прав сексуальных меньшинств, пишет в основном «Лента ПМР», представленная на сайте tiras.ru. Поскольку портал информационный, то практически вся информация имеет форму анонимных заметок. Назовем автора – редакцией. Итак, 7 марта появилась статья «Геи и лесбиянки Приднестровья не отказались от идеи проведения гей-прайд парада». Откуда у редакции такая информация, неизвестно. По крайней мере, в самой заметке напрямую подобное заявление представители НПО не делают. Вот выдержки из неё: «Как сообщают источники из организации геев и лесбиянок Приднестровья, данное сообщество будет проводить мероприятия по созданию позитивного образа сексуальных меньшинств. ... запланированы просветительские, научно-популярные и развлекательные мероприятия, на которых будет затрагиваться тема геев и лесбиянок. Не исключается, что в случае благоприятной обстановки сексменьшинства замахнутся на проведение гей-прайд парада в Тирасполе». Непонятно, придумал ли автор подобный элемент деятельности организации или же ему нашептал об этом некий источник. Не ясна и при-

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

91

чина сокрытия информатора, ведь он же не предатель, если говорит о планирующихся мероприятиях.

23 апреля на сайте вновь появилась информация «Геи и лесбиянки Приднестровья хотят семейного счастья» от какого-то анонимного источника. В частности, редакция пишет: «По информации из источников, близких к руководству организации «Гендер-Ост», это, объединяющее в своих рядах сексуальные меньшинства региона, движение будет бороться за легализацию в Приднестровье однополых браков. В контексте этого планируются публичные эпатажные мероприятия, обращения в соответствующие органы и к уполномоченному по правам человека в ПМР. Как считает лидер движения Алексей Климов: «Геи, как и все люди, хотят тихого семейного счастья. Это наше право, за которое мы будем бороться. Пример многих европейских государств, разрешивших у себя однополые браки, может быть образцом для подражания в Приднестровье». Очередная заметка появилась 10 июня. Редакция назвала ее «Сексменьшинства ПМР поддерживают единомышленников в Москве и Кишиневе». Опять информация взята из непонятных источников. Здесь указано: «Информация об этом (см. заголовок. – Прим. ред.) распространена анонимным источником из правления организации приднестровских сексменьшинств «Гендер-Ост». В частности, источник сообщает о том, что приднестровские геи и лесбиянки крайне возмущены срывом властями мероприятий сексменьшинств в Кишиневе и Москве. В знак солидарности с единомышленниками из этих городов приднестровские денатуралы планируют проводить аналогичные акции в Тирасполе, причем одновременно с такими же в Москве и Кишиневе». Говорят, что кашу маслом не испортишь, но есть и другое выражение – «масло масляное». Посмотрите, ведь в этой заметке каждое предложение повторяет предыдущее. Даже слова одни и те же, только последовательность другая.

Религия против сексуальных меньшинств 29 апреля на сайте moldovacrestina.net появилась анонимная статья под названием «Гомосексуалы продвигают аморальность среди будущих педагогов». Автор комментирует небольшую заметку, опу-

92

Гнев не творит правды

бликованную на сайте Центра информации «ГендерДок-М», цитируя ее кусками. Комментировать комментарий не очень хочется. Поэтому я остановлюсь только на отдельных моментах, на которые обращают внимание читателей этого сайта.

– « Они называют аморальность «разнообразием», чтобы звучало более красиво и современно».

– « Моральные ценности они иронически называют «высшей материей».

– «То, что девочки (участницы семинара. - ред.) приняли «мальчиков, которые любят мальчиков, и девочек, предпочитающих гомосексуальные отношения», - большая трагедия. Если пишут SMS, очевидно, что эти мерзости вызвали у них любопытство. И потому что они не были научены крепким моральным принципам, «у них отсутствуют стереотипы» и «они доброжелательны и открыты ко всему новому». «Доброжелательность и открытость» «ко всему новому» заставят некоторых из них попробовать то, о чем они слышали, а гомосексуальные отношения – это греховная практика, научившись, которой, мужчины и женщины не могут от нее избавиться, и значит, никогда они не смогут создать здоровые семьи, их жизни будут прокляты, и вечная судьба будет трагической…»

– «Фраза «Тогда, возможно, многим участникам семинара станут понятны собственные чувства, увлечения, цели» означает не что иное, как надежды гомосексуалов на то, что участники семинаров станут гомосексуалами и лесбиянками. Этого они добиваются и добивались во все времена». Повторюсь, что комментарии здесь свои приводить не стану. За меня это сделают люди, отреагировавшие на материал в сети Интернет. Здесь есть разные ответы – положительные и отрицательные. Но я укажу только на один. Он отослан посторонним человеком, который был на подобном семинаре и может высказать свою точку зрения абсолютно непредвзято.

Octavian пишет: «Я был на двух семинарах, проводившихся «ГЕНДЕРДОК-М». Не пропагандировалась никакая аморальность там. Была дана информация о гомосексуальной ориентации, которая, независимо от того, принимаете вы ее или нет, существует. Конечно, и я скептически отношусь к некоторым сведениям о гомосексуалах, например, непонятно генетическое происхождение этой ориентации. Я вам

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

93

предлагаю, дорогой господин автор, не обманывать людей различными грандиозными выражениями, которые не имеют ничего общего с «отравой аморальности». В конце концов, «ГЕНДЕРДОК-М» никого не заставлял оставаться на этих лекциях, поэтому лучше оставьте право решать молодым людям, а не таким закомплексованным, как вы». Следующий материал относится уже к июньским публикациям. Дело в том, что материалов, появившихся в прессе в мае, было очень много, и они в большинстве своем посвящены прайду, поэтому ознакомиться с ними можно в отдельном разделе.

11 июня на сайте moldovacrestina.net появилась информация «Министерство юстиции решило разработать проект Закона о предупреждении и борьбе с дискриминацией». Автор предлагает ряд поправок в этот документ и объясняет причину своих требований. Для начала «мы должны требовать исключения термина «сексуальная ориентация», потому что: – «Данный проект закона предоставляет гомосексуалам весь пакет прав сразу».

– «Проект закона предоставляет аморальным людям все возможности для продвижения аморальности посредством системы образования страны».

– «Проект недискриминационного закона предоставляет возможность аморальным людям огромные возможности по регистрированию новых организаций». Расшифровывать эти тезисы бессмысленно. Наверное, лучше снова к комментариям читателей обратиться. Их было всего два. И вот один из них.

Ludmila Deliu пишет: «Г-н Василе, я разговаривала с Чезаром Салахором, он пойдет на эту встречу (речь идёт о заседании в Министерстве юстиции, где будет обсуждаться проект закона). Из беседы с ним я поняла, что он открыт к вашим советам. Возможно, вы уже разговаривали с ним. Думаю, ему надо хорошо посоветовать, что он скажет». Вы понимаете, о чем идет речь? Не добившись результата манифестациями и митингами протеста, сбором подписей под декларацией, религиозные структуры пошли другим путем. Похоже, они хорошо научили своих представителей, раз закон о недискриминации до сих пор даже не обсуждался на заседаниях правительства, не то что дошел до парламента. А прошло более двух лет. С именем Чезар Салахор мы встречаемся и в другом материале – «Антидискриминационный закон взглядом духовных лидеров»,

94

Гнев не творит правды

автором которого является уже известная нам Ludmila Deliu. Вот что сообщает представитель бессарабской митрополии в газете Ziarul liber от 24 июня: «Хотелось бы отметить спекулятивный характер этого проекта закона, поскольку законодательство РМ гарантирует посредством Конституции равенство перед законом всех граждан независимо от расы, пола, национальности. Кроме того, есть 28 статья Конституции, гарантирующая право на интимную и частную жизнь». «…Но понятие «сексуальная ориентация» как признак дискриминации не может быть принято, поскольку является аспектом личной жизни, то есть не имеет ничего общего с дискриминацией, поскольку Конституция уже гарантирует эти вещи». «Огромное неблагоприятное обстоятельство составляет тот факт, что пытаются создать юридические прецеденты для введения неопределенных терминов в национальную юриспруденцию, применяя международную практику». «С социальной точки зрения опасность также велика (как для ценностей, пропагандируемых религиозными организациями. – ред.), поскольку через это понятие пытаются легализовать гомосексуальные свадьбы, что станет тормозом развития общества, стремящегося к прогрессу, поскольку в репродукции людей, как факторе на пути прогресса, больше всего государство теряет впоследствии продвижения подобных законов». Романо-католический епископ Анатол Коша, которого спросили о недискриминационном законопроекте, начал свой ответ весьма дружественно: «Мы против всякой дискриминации независимо от того, к кому это относится. Дискриминация направлена против ценностей и людей. Если говорить конкретно о сексуальной ориентации, конечно, проблема намного сложнее и требует изучения. Мы не ненавидим тех, кто практикует гомосексуальность, но думаю, что парады, которые они устраивают в Европе и хотят организовать у нас в стране, – это очень плохие вещи». «Мы не должны бороться против людей, а должны бороться против греха. Не думаю, что этот хороший закон, поскольку ставит на одни весы инвалидов и людей с другими проблемами, с теми, у кого другая сексуальная ориентация, то есть гомосексуальность. Чтобы предупредить опасность, которая идет со стороны людей с иной сексуальной ориентацией, необходимо…» Кстати, в этом же номере газеты был опубликован опрос мнений, проведенный Татьяной Чоконарь на тему «Дискриминируются ли

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

95

гомосексуалы?». Впрочем, опрашиваемым гражданам, чьи фото даже представлены на полосе, задавали сначала вопрос о том, как они относятся к гомосексуалам, и только потом про дискриминацию. Естественным для всех этих ответов было отрицание феномена. Тем не менее здесь дана отличная подборка стереотипов, с которыми обществу предстоит бороться.

– « Общество их терпит, дает право работать».

– « Бог дал любовь между женщиной и мужчиной».

– « Гомосексуалы просят о жалости, поэтому так поступают. Это их каприз. Их действия – это метод привлечения внимания населения».

– « Обществу стыдно за них. Эти люди больны на голову. Не надо афишировать свою жизнь всему обществу».

– «Общество их не дискриминирует. Но все же они не нравятся обществу».

– «Общество относится к ним слишком хорошо. Мы, граждане, не должны обращать на них внимания, не должны показывать по телевидению и радио. Эти люди должны быть изолированы. Они не могут воспитать ребенка, который станет хорошим гражданином».

– «В принципе их дело, но плохо для наших детей, которые видят такое».

– « Воспитание в школах и детсадах неправильное, поэтому в обществе мы имеем подобные проблемы. Это ошибка воспитания со стороны родителей. …Лучше пусть ребенок будет в приюте для сирот, чтобы определить свой жизненный путь, чем воспитывается такими людьми». Руки (и язык) чешутся, чтобы ответить. Но пусть эти высказывания будут из разряда «no comment». Следует отметить, что весь номер газеты Ziarul liber от 24 июня был посвящен проблеме гомосексуальных людей. Помимо двух вышеназванных статей, здесь представлена статья «Медицина против гомосексуальности». У журналиста Валентины Степанюк в гостях находится врач клиники «Эммануил» Корина Каптарь. Фактически формы интервью здесь нет. То есть можно предположить, что все сказанное является словами врача. Материал начинается так: «Гомосексуалы и другие грешники считают Бога врагом, поскольку Он напоминает им, какими они должны быть в реальности». Дальше читать бессмысленно, потому что врач должен заниматься лечением тела, а проповедник – лечением души.

96

Гнев не творит правды

Хочется только сказать, что этот материал распространил еще больше стереотипов о сексуальной жизни гомосексуалов (причем речь шла исключительно о геях). В частности, было сказано, что геи являются основными переносчиками инфекционных болезней, передающихся половым путем. Кроме того, врач и журналист обвинили гомосексуальных мужчин в том, что они не могут хранить верность партнеру. И напоследок, согласно представленным данным, жизнь гомосексуалов сокращается из-за образа жизни минимум на 20 лет. Самое главное, что все эти «факты» ничем не были подтверждены. Какието данные и цифры приводятся, но им уже по двадцать лет как минимум. Наверное, вы обратили внимание, что несколько прошлых материалов касались социальной стороны проблемы с сексуальными меньшинствами. В статьях Родики Филат – «Синдром безразличия» – и Раду Блендареску – «Закон, который может разрушить страну» – уже наблюдается призыв к активным действиям политической элиты. Правда, сначала идут в ход обвинения, что только во время электоральной кампании политики начинают что-то делать, точнее, обещать, что что-то сделают. Остальные четыре года они просто занимают свои теплые местечки. Кроме того, Раду Блендареску считает, что власть просто не может (или не хочет) принять категорическое мнение и высказать конкретно свою позицию относительно этой «деликатной» проблемы. Оба журналиста призывают не допустить закон, в который включено понятие «сексуальная ориентация» как признак дискриминации. Они, конечно, преувеличивают, когда говорят, что не видят никаких действий со стороны политиков. Например, опрошенные Вероника Абмарчук из социалистической партии и Анатол Петренко из движения «Европейское действие» высказали свои позиции по отношению к проекту закона о недискриминации. При этом интересно высказался председатель движения: «Термин сексуальная ориентация в нынешнем варианте проекта закона следует сохранить, чтобы избежать экстремистских манифестаций по отношению к тем, кого считают меньшинством». Пресса религиозного толка публиковала еще немало материалов, направленных против сексуальных меньшинств, например «Сексуальная ориентация – это ложь», «Запрет слова гомосексуал», «Как появляется гомосексуальность», «Почему мы не допускаем понятие «сексуальная ориентация» в проект закона о предупреждении и борьбе с дискриминацией?». Из заголовков уже понятно, о чем пойдет в них речь, поэтому и рассматривать их бессмысленно.

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

97

Меньше чем через месяц, 15 июля, вышел очередной выпуск газеты Ziarul liber. Известные нам журналисты в очередной раз доказывали, что «Гомосексуальность – это зло, которое очень сильно вредит здоровью и ставит в опасность, вплоть до смерти, все общество». Это своего рода девиз, опубликованный на первой странице. Правда, на этот раз появилось всего два материала – на первой и пятой полосах. Следующий материал, который я предлагаю рассмотреть, как и некоторые другие, призывает «правильных христиан» действовать. Он появился 6 июля на сайте сhisinau.novopress.info и содержит информацию о том, что американская ассоциация семей бойкотирует McDonalds. Причин несколько: во-первых, организация нанимает на работу гомосексуалов, во-вторых, гомосексуалы едят в этом ресторане, в-третьих, руководство компании хорошо относится к работникамгомосексуалам. В то же время корпорация «отказалась оставаться на нейтральных позициях в этой войне культур и выбрала предоставлять полную поддержку в пропаганде гомосексуального образа жизни, который включает и браки между лицами одного пола». По этим же причинам автор приглашает выразить солидарность членам ассоциации и присоединиться к бойкоту. Призыв и даже попытки влиять на ситуацию явно видны в статье «Нацизм – продукт движения гомосексуалов», опубликованной 5 августа на сайте moldovacrestina.net. Материал рассказывает о заседании в Министерстве юстиции 8 июля, где обсуждался вопрос об антидискриминационном законе. Автор сообщает, что представителю Amnesty International члены религиозных организаций предложили прочесть книгу «Розовая свастика». Авторы этой книги - Scott Lively и Kevin Abrams якобы приводят примеры, демонстрирующие, что практически все лидеры нацисткой партии были насильственными гомосексуалами, которые пришли к тому, что пытали весь мир. Таким образом, как мы видим, у религиозных организаций появился очередной мотив спасения Молдовы, теперь уже с исторической стороны. А вот еще одна попытка повлиять на общество и руководство страны – «Обращение к Министерству юстиции Республики Молдова в связи с пропедерастическим законом» от имени Альянса семей Румынии. Подписано обращение исполнительным директором этого объединения, Богданом Матейчуком. На сайте www.hristofor. wordpress.com заявление появилось 6 августа.

98

Гнев не творит правды

Основные темы, которые должны привлечь внимание сотрудников Министерства юстиции, автор выделил жирным шрифтом. Я тоже перечислю эти тезисы. По мнению автора: – «Сексуальная ориентация» не является врожденной чертой человека. Наука не подтверждает, что гомосексуальность или другое поведенческое отклонение могли бы быть врожденными. Привычки и сексуальное поведение индивида во многом зависят от семьи, в которой он вырос, и от определенного травматического опыта в детстве».

– «Мотивация (распространения идеи о врожденной гомосексуальности. – ред.) имеет политическую природу. Гомосексуальные активисты пытаются заставить нормализовать свое поведение, давя на общество, чтобы оно приняло их такими, как есть. Тогда общество больше не сможет их обвинить и предоставит все права, на которые они претендуют».

– «Ассоциации гомосексуалов предоставляют всю необходимую поддержку ассоциациям педофилов».

– «На следующей фазе, как сейчас происходит, например, в Канаде, меньшинство, – имея на своей стороне закон, – становится нетерпимым и агрессивным с любым голосом из общества, который смеет высказывать критику в его адрес».

– «Хотя в общем термин «сексуальная ориентация» относится к гомосексуальности, он не является ограничивающим и может включать другие поведенческие отклонения: зоофилия, некрофилия…» Следующим шагом стало «Открытое письмо Министерству юстиции (модель)», опубликованное 18 сентября на сайте chisinau. novopress.info. За письмом последовал протест, участников которого собирали разными способами, в том числе с помощью сайта сhisinau.novopress.info. Здесь 26 сентября была опубликована информация «Протест против антидискриминационного законодательства в Кишиневе!». Митинг намечался на пятницу, 3 октября, на 8.30 утра. В заметке еще раз повторялось, почему необходимо бороться с гомосексуалами и законом, который они продвигают. Были представлены самые веские аргументы, которыми религиозные лидеры пугают свою паству и все общество. «Будем иметь в виду, что: – конечная цель гомосексуальной пропаганды – принятие и практика содомии (гомосексуальности) всем обществом и вместе с этим окончательное разрушение моральности молдавского общества;

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

99

– г омосексуалы называют «дискриминацией» недоумение и возмущение людей; – з аконопроект предусматривает административные, уголовные, гражданские и дисциплинарные наказания (ст. 22 закона) для всех, кто посмеет противостоять диктатуре содомитов в Молдове. Уже в некоторых странах, управляемых гомосексуальными группировками (Бразилия, Голландия, Испания), непринятие как нормы педерастии называют тяжелым извращением и психической болезнью, которую надо принудительно лечить; –н а конференциях, проводимых Центром гомосексуалов «ГЕНДЕРДОК-М», они заявляли много раз подряд, что сделают все возможное, чтобы подкупить (различными средствами) молдавских депутатов с целью как можно скорее принять этот закон; – г омосексуалы пользуются (в качестве предлога) этнокультурными, лингвистическими, религиозными меньшинствами, чтобы внести антидискриминационный закон в парламент; –п ридем все - с родственниками, друзьями, коллегами, соседями защитим семью, детей, внуков от нашествия педерастии на нашу страну!»

3 октября, как и планировалось, прошел митинг против гомосексуальных людей. Об этом сообщили в изданиях Flux, Jurnal de Chisinau и на сайтах ioniko.wordpress.com, Coalitia «Pro-familia».

Гомофоб Пол Камерон Одним из важнейших событий для религиозных организаций стал приезд в Молдову Пола Камерона. На сайте chisinau.novopress.info его называют доктором социологии и философии и сообщают, что в течение 18 – 27 октября коалиция «Рro-familia» будет проводить под его руководством «массовую кампанию по предупреждению и борьбе с гомосексуальностью в Молдове». Эта формулировка напомнила мне фразы, которые используют в газетах, проектах или программах, когда борются с трафиком людей, с наркотиками или каким-то другим ужасным социальным феноменом. Но именно так себе и представляет гомосексуальность Пол Камерон. Детали его деятельности во время визита в Молдову сообщаются на сайтах newmoldova.wordpress.com, moldovacrestina.net, blogosfera. md, alexcurbet.wordpress.com, ioniko.wordpress.com.

100

Гнев не творит правды

Естественный шаг в случае прибытия такого «высокого» гостя – проведение пресс-конференции для журналистов. На встрече присутствовало много представителей прессы, и каждый дал свою оценку увиденному и услышанному. Но остановиться хочется на репортаже телеканала TV7. В емкой информации журналист Светлана Мунтян раскрыла проблему, с которой Пол Камерон будет бороться в Молдове, и представила его как личность. Итак, коалиция «Рro-familia» пригласила «высокопоставленного» гостя читать лекции о вреде гомосексуализма. А на вопрос «Кто он?» автор материала сказала: «Доктор Пол Камерон широко известен в узких кругах. Американские геи считают его своим врагом номер один и обвиняют ни много ни мало в фашизме. Доктор Камерон, по их словам, никакой не доктор – лицензию у него отобрали в 95-м г., а из американской ассоциации психологов исключили еще в 84-м. В одном из его исследований говорится, что гомосексуалисты в среднем живут на 24 года меньше, чем гетеросексуалы». …«Отсутствие у гостя медицинской лицензии коалицию «Рrofamilia» не смутило – он, мол, специалист с мировым именем. На прессконференции сам экс-доктор тоже не смущался. Геев он называет паразитами, а гомосексуализм сравнивает с наркозависимостью – заболеванием, поддающимся лечению. О Молдове он знает только то, что здесь на 10 женщин приходится всего 13 детей. А чтоб нация выжила, нужен 21». Представила журналист и противоположную сторону. «По мнению геев Молдовы, разославших в СМИ собственное заявление, коалиция «Про фамилия» ошиблась, давая Полу Камерону трибуну для пропаганды фашизма. Одно дело, говорят, ратовать за традиционную семью, другое – приглашать в страну, по их словам, ярого гомофоба», - завершила свой репортаж Светлана Мунтян. На сайте коалиции «Рro-familia» 20 октября опубликовали заметку, автором которой является новостное агентство «Инфотаг». Здесь другой подход, который я приведу для сравнения. Журналист, ссылаясь на вице-председателя коалиции Виталие Мариана, сообщает: «Мы защищаем следующие принципы: Бог – автор создания института семьи; семья – основной элемент общества, и она нуждается в защите государства; традиционная семья состоит из мужчины, женщины и детей; сексуальная безнравственность разрушает семью». «Присутствовавший на пресс-конференции Пол Камерон сказал, что гомосексуализм – это не болезнь, а вредная привычка. Чтобы нация

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

101

развивалась, нужно, чтобы одна женщина дала жизнь в среднем 2,1 детей. Демографическая ситуация в Молдове вызывает тревогу, поскольку одна женщина дает жизнь в среднем 1,3 детей. Если это явление будет продолжаться, за 35 лет население республики сократится на 50%», - отметил Камерон. По его словам, пропагандируемые гомосексуалами принципы жизни ведут к росту демографического кризиса. «Гомосексуалисты не могут иметь детей, а если и имеют, то они от прежних браков. Опаснее всего, что гомосексуализмом занимаются молодые люди, дети, которые вовлекаются в нетрадиционный образ жизни, следовательно, демографический кризис в Молдове обостряется», - подчеркнул Камерон. Он призвал молдавское государство и гражданское общество бороться против этого явления, защищая институт традиционной семьи. Вы только что прочли вторую часть заметки именно в таком виде, в каком она была опубликована. Если игнорировать такие моменты, как отсутствие последовательности, то появляется вопрос – при чем тут «гомосексуалисты» (правильно – гомосексуалы), если они, по признанию самого доктора, детей имеют все же, пусть и от прежних браков? Есть и другой вопрос – разве гомосексуализмом можно заниматься? Насколько я знаю, представители «Инфотага» были приглашены на ознакомительный семинар по основным типам сексуальности, но видимо, они там не были или абсолютно ничего не поняли – потому что гомосексуальность (именно так, а не гомосексуализм) – это не какое-то занятие типа похода на пресс-конференцию, а личная черта человека. И этим нельзя заниматься или не заниматься. Есть еще много вопросов, среди которых – господа, вы чьи журналисты? Если представляете и служите всему обществу, то давайте будем представлять две его стороны или хотя бы писать, что представители сообщества ЛГБТ никак не прокомментировали эти обвинения в демографическом кризисе. А вот еще один «репортаж» с места событий. Он также появился 20 октября на сайте blogosfera.md под названием «Гомо пытаются контратаковать антигеевскую кампанию Камерона». Автор не указан, но видно, что он побывал на пресс-конференции и явно не относится к журналистской братии. Он пишет: «Сегодня конференция, организованная «Рro-familia», была нарушена двумя журналистами, которые любой ценой пытались (sa-l bage insistent in unger) доктора Пола Камеро-

102

Гнев не творит правды

на, стремясь доказать, насколько «нетолерантно» и «фашистско» его отношение к гомосексуалам. Эти двое интересовались, правда ли, что господин Камерон был исключен из ассоциации социологов, ассоциации американских психологов (подготовились как примерные учащиеся, ничего не могу сказать). Я тоже проверил эту информацию, да, она правдивая. Но я не думаю, что это повод праздновать победу прогеевским группам. Известно давление прогомоорганизаций на научный мир, ученых заставляют принимать выводы, «корректные с политической точки зрения», но абсурдные с научной точки зрения. Если геев так сильно волнует знамя «толерантности», почему бы им не начать с толерантности к науке? Мне ничего не остается, как оценить смелость господина Камерона, который, несмотря на давление, не отказался от собственных позиций». Сам Пол Камерон выложил все свои доводы и выводы в материале «Гомосексуалы не родились такими», опубликованном на сайте profamilia.md 21 октября. Ссылаясь на ряд данных, результаты исследований и различные выводы ученых, автор показывает, что в действительности гомосексуальность не является врожденной чертой. С самого начала он приводит пример некоего 25-летнего молодого человека, который начал свою сексуальную жизнь в 13 лет. Половые отношения, якобы, были специально подготовлены матерью-лесбиянкой. «После этого случая все его межличностные или воображаемые сексуальные опыты были исключительно гомосексуальными… Молодой человек был мотивирован установить гетеросексуальный образ жизни, поскольку был в глубоком стрессе из-за общественного неодобрения его гомосексуальности и его одиночества. [После лечения] через 3,5 года его сексуальные отношения были исключительно гетеросексуальными. Он перебрался из общества геев и изменил…стиль жизни», - пишет автор. «Доктор Isay, который возглавляет комитет по проблемам геев, лесбиянок и бисексуалов ассоциации психиатров США, представляет аргумент, что гомосексуальность «конституционна» [то есть по своей природе биологична]». Чтобы доказать позицию, он в качестве аргумента привел две работы 1991 г. – «Мозг геев» Simon LeVay и «Геи – близнецы» Bailey & Pillard. В 1993 г. доктора William Byne и Bruce Parsons, исследователи в институте психиатрии в Нью-Йорке, раскритиковали «очевидность в пользу биологической теории», представленной Simon LeVay и Bailey &

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

103

Pillard. Они пришли к выводу, что «на данный момент нет никаких доказательств, поддерживающих биологическую теорию» сексуальной ориентации!» – сообщает Пол Камерон. В поддержку теории о том, что можно сменить свою сексуальную идентичность, он пишет: «То, что желание и сексуальное поведение меняются, было доказано Институтом Kinsey в 1970-м. Исследования показали, что 81% из 684 геев и 93% из 293 лесбиянок меняли либо сексуальные эмоции, либо поведение. …В отличие от биологических изменений, изменения сексуальной ориентации начинаются в возрасте 18 лет и позже для половины геев и лесбиянок. Сексуальные изменения, происходящие через пять или более лет после половой зрелости, исключительно поздние и без биологического прецедента в дальнейшем. А изменение вкусов (например, в еде или развлечениях) часто происходит приблизительно в возрасте 18 лет». Приводя различные на его взгляд доказательства, что сексуальная ориентация (хотя то, о чем он говорит, фактически называется сексуальным поведением. - ред.) не заложена, а изменчива, Пол Камерон подводит итог: «Если сексуальная ориентация – это дело выбора, как и использование наркотиков, мы можем ожидать, что большинство нашей молодежи попробует гомосексуальность в той мере, насколько она приемлема и поддерживается». Продолжение темы публикуется на том же сайте и того же числа под названием «Как провоцируется гомосексуальное желание и как его можно изменить?». Вот та часть статьи, в которой есть ответ на второй вопрос автора: «Гомосексуальность может быть изменена? Несомненно. Как я упоминал выше, многие люди избавились от гомосексуализма, почти все, которые называли себя «геями». Понятно, что проблема, требующая исключения, - это гомосексуальное поведение. Как многие гетеросексуалы контролируют свои желания, чтобы не вступать в добрачные или внебрачные сексуальные отношения, так же должны поступать и те, у кого гомосексуальные желания, самодисциплироваться, держаться подальше от гомосексуального контакта. Одна вещь явна: сообщества очень важны. Те, кто хочет воздержаться от гомосексуальных отношений, должны избегать компании тех, кто практикует гомосексуальность. Сегодня существуют организации, куда входят «бывшие геи», цель которых – помочь тем, кто хочет восстановить поведение. Психотерапия гарантирует 30% случаев выздоровления, а религиозные обязательства – самый подходящий вспомогательный фактор для избегания гомосексуальных обычаев».

104

Гнев не творит правды

Получается, дорогой читатель, Пол Камерон подтверждает, что гомосексуальность «вылечивается» не полностью. Кстати о трети вылеченных говорится в абзаце, посвященном гомосексуальному поведению, а не ориентации. Короче говоря, чтобы понять, о чем именно говорит доктор или экс-доктор, чтобы разобраться, надо внимательно и вдумчиво читать, а потом еще и поразмышлять. Пол Камерон уехал, оставив умы религиозных наставников неспокойными. На сайте www.moldovacrestina.net 30 октября 2008 г. появилась заметка «Что является и что не является дискриминацией». Автор не указан, однако под текстом отмечено, что материал был опубликован священником Василе Филатом. «Я был удивлен, наблюдая, как доктор Пол Камерон в своих выступлениях в университетах страны, на телевидении и радио категорически заявлял, что мы должны и обязаны дискриминировать всех тех, кто не участвует в процветании общества и подрывает его основы. Его заявление пробудило мое любопытство узнать, какое же определение у слова дискриминация, и я нашел следующее определение в толковом словаре румынского языка: Дискриминация – действие по дискриминации и ее результат. 1. Различие, отличие между многими элементами. 2. Политика, при которой государство или категории лиц некого государства необоснованно ограничены в определенных правах. В нашем случае в большей степени применительно второе определение и факт, что в нашей стране не существует законов, которые бы каким-то образом дискриминировали гомосексуалов, но они необходимы из основательных соображений. Гомосексуалы должны быть дискриминированы по части, касающейся деятельности с детьми. Гомосексуальным активистам нравится утверждать, что чаще всего к детям пристают гетеросексуалы, чтобы таким образом отвлечь внимание от огромного количества приставаний, в которых виноваты они. Поскольку 98-99% гетеросексуалы, было бы правильным утверждать, что чаще всего пристают к детям гетеросексуалы. Статистика показывает другой результат, который испугает любого и покажет, что у нас есть основания для того, чтобы дискриминировать гомосексуалов в доступе к учреждениям для детей». Далее автор приводит исследования 1987 г. некого доктора Stephen Rubin из США, который пришел к выводу, что около трети всех сексуальных насильственных действий было совершено гомосексуалами, кото-

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

105

рые составляют лишь 1-2 процента от общего числа населения. Ссылаясь на исследования этого же доктора, он говорит будто гомосексуалы признались, что изнасиловали в среднем по 150 человек каждый, в то время как гетеросексуалы приставали в среднем только к 19,8 детей. Хочу отметить, что в первом случае в исследовании участвовало 199 человек, из которых 63 признали себя гомосексуалами, а во втором было только 153 человека с нетрадиционной сексуальной ориентацией. Отталкиваясь от этих фактов, автор заметки призывает быть бдительными и смотреть в оба, чтобы не пропустить, когда человек, к которому ты относишься толерантно, ворвется в твой дом, «разрушит семью, повлияет на наследников и жизнь». Такие факты, действительно, могут вызвать боязнь гомосексуалов. Тем не менее нельзя путать гомосексуальную ориентацию с педофилией, которая, как правило, связана с определенными нарушениями психики и не имеет ничего общего с сексуальной ориентацией вообще.

Прайд-2008: кровопролития удалось избежать Материалов, опубликованных в мае 2008 г., было так много, что их пришлось собирать в отдельную папку. Мы обратились лишь к некоторым из них, так или иначе связанными с прайдом «Радуга над Днестром» (8-11 мая). Первые заметки о планирующемся мероприятии появились в начале мая – после пресс-конференции, традиционно проводимой Центром информации «ГЕНДЕРДОК-М». Главным информационным поводом стала планирующаяся на 11 мая публичная манифестация в поддержку антидискриминационного законодательства. Напомню, в 2008 г. как раз появился Закон о свободе собрания, согласно которому разрешалось выходить на манифестацию группам, численность которых не превышает 50 человек, без дополнительного осведомления муниципальных властей. Центр информации о намерении выйти на площадь и провести часовой митинг уведомил примэрию, на что в итоге получил отказ, а кроме того, «забронированное» место тут же было занято контрманифестантами. Новость о том, что сообщество ЛГБТ планирует выйти на площадь, сообщили практически все новостные агентства, сайты, телеканалы. Поскольку новость – жанр достаточно нейтральный, о содержании заметок говорить не будем.

106

Гнев не творит правды

7 мая 2008 г. www.infopres.md было опубликовано обращение Ассоциации православных христиан-студентов из Румынии в Республике Молдове (ASCOR), в котором организация призывает соответствующие органы запретить выход на площадь манифестантов. «Ассоциация православных христиан-студентов из Румынии в Республике Молдове (ASCOR) приветствует принятие нового закона о собраниях, цель которого предоставить больше прав гражданам Молдовы. В то же время ASCOR глубоко озабочен бездействием органов, ответственных за общественный порядок в муниципии Кишинэу, в случае с предотвращением акций, которые не только пренебрегают общественной моралью и не законны, но и намеренно извращают понятия «право на собрание», «демократия» и «свобода выражения». Пресс-служба ASCOR заявляет: «Наличие случаев, в которых запрещаются публичные акции сексуальных меньшинств, одобрены Европейским судом по правам человека, как например, дело «Dudgeon vs.

Marii Britanii» (22 октября 1981 г.), дает право местной администрации помешать проведению деятельности, которая, очевидно, не только нарушает общественную мораль, законодательство Республики Молдова, но и юрисдикцию ЕСПЧ». «…Обращаем внимание на то, что группы гомосексуалов – одни из главных носителей вируса ВИЧ, а объединение в единую организацию может поставить в опасность безопасность населения. Информируем также, что в так называемом «гей-прайде» будут участвовать гражданин Румынии Флорин Бухучану и американская подданная Даян Фишер, оба намерены провести религиозные ритуалы. Подчеркиваем, что эти иностранные граждане не принадлежат ни к одному религиозному культу, зарегистрированному в Республике Молдова, и эта деятельность серьезно нарушает законодательство Республики Молдова». Якобы, опасаясь за общественный порядок и ссылаясь на многочисленные письма недовольных, примар Дорин Киртоакэ не разрешил организации проводить мирную манифестацию в поддержку антидискриминационного законодательства. Но, чтобы уж наверняка не состоялась манифестация, ее решили просто сорвать. Призывы к выходу на площадь звучали с сайта www. mdn.md. Здесь 9 мая 2008 г. был опубликован материал «Декларация об антисоциальных и антиконституциональных манифестациях лиц, страдающих различными психосоциальными патологиями».

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

107

Материал начинается так: «Все, кто поддерживает эту декларацию – приходите в 10.30 к Национальному дворцу в воскресенье, 11 мая. Те, кто не придет (без благословенных причин) – причастны к содомистской манифестации». Авторы объясняют свою позицию по отношению к планирующейся манифестации: «Подчеркиваем, что на территории, где планируется развернуть эти акции, размещаются дошкольные учреждения, места отдыха для несовершеннолетних и христианские церкви. А само место проведения манифестации не только важный исторический памятник, но и символ создания Республики Молдова как независимого и суверенного государства. Манифестация с антинациональным посылом означает осквернение одного из самых значимых памятников нашей страны. Антисоциальная манифестация одновременно и антиконституциональная, поскольку аннулирует фактом своего проведения положения статей 16 (равенство), 48 (семья), 49 (защита семьи и детей-сирот), 50 (защита матери, детей и подростков), 51 (защита инвалидов) Конституции Республики Молдова. Наше сознание как людей, граждан, родителей, сынов этого народа поднимает нас против нашей дискриминации, наших ценностей, ценностных основ общества, нарушающихся путем навязывания нам, всему обществу, в качестве «нормы» патологическое, аномальное поведение, несовместимое с условиями человеческой жизни. Люди, которые подвержены различным психосоциальным патологиям, достойны сочувствия и помощи, чтобы преодолеть соответствующую инвалидность (см. ст. 51 Конституции РМ), приобретенную из-за дефектного воспитания, выживания в нездоровой асоциальной и деградирующей среде. Патология не может быть преодолена, вылечена, если мы назовем ее «нормой». Рак требует лечения, а не поощрения, даже если он положительно влияет на биологическую массу больного организма. Организаторы и участники этой антигосударственной и антисоциальной манифестации доказывают агрессивное нетерпение ко всему обществу, возбуждая ненависть к основным ценностям нашего народа и общества». На 11 мая была запланирована мирная манифестация Центра информации «ГЕНДЕРДОК-М» в поддержку антидискриминационного законодательства. Однако прибывший к площади перед зданием Национальной библиотеки автобус был остановлен толпой контрманифестантов. Вот что сообщает 11 мая редакция сайта www.chisinau.novopress. info в информации «Парад геев был остановлен!»:

108

Гнев не творит правды

«Около недели население Кишинева было взволновано: мол, группа гомосексуалов, пришедших неизвестно откуда, намерена пройти маршем по центру столицы. Активисты впервые в молдавской истории возложили цветы к памятнику «жертвам холокоста», с которым обычно они себя отождествляют. Оптимизм гомосексуалов накануне дня, на который был запланирован марш, оказался затишьем перед бурей. Уже в первые утренние часы чувствовалась напряженная атмосфера: центр города активно патрулировался полицией, агенты Службы информации и безопасности старательно снимали на видео молодых людей, собиравшихся в группы. Как сообщалось ранее в Интернете, антигеевские боевики собирались перед зданием Национального Дворца к 10 часам. Представители протестующих культов по неизвестным причинам решили организовать отдельную акцию – «Про-фамилия». По поведению и одежде можно было выделить и группы, которые пришли остановить акцию «ГЕНДЕРДОК-М»: представители православной ассоциации Матери Матроны, старики, молодежь, мужчины с бородами, девушки в косынках и длинных юбках, скинхеды, Noua Dreapta в ботинках и национал-большевики с закрытыми лицами, молодые из ASCOR и ASCOM. Пока люди готовились к действиям, активно обсуждая движения, которые последуют в случае появления «содомитов», протестанты организовали кампанию по продвижению собственных культов, но на них не обращали внимания, в данный момент существовала более важная проблема. Известие о приезде автобуса разнеслось как молния. Народ резко направился на улицу 31 Августа, где перед зданием Национальной библиотеки гомосексуалы готовились к маршу с плакатами и воздушными шарами. «Не выпускайте их!», - крикнула женщина в возрасте, и большинство поспешило блокировать автобус. Со всех сторон улиц продолжали подходить группы людей, ветераны войны в Афганистане и Приднестровье раздавали приказы разблокировать дорожное движение. Единственный символический протест, который успели сделать гомосексуалы, и то по требованию толпы, – это выпустить через окно водителя воздушные шары, которые поднялись вверх и исчезли среди веток деревьев. Другие, наколотые острыми предметами, тут же взрывались.

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

109

А в это время в адрес людей, блокированных в автобусе, так называемые контрманифестанты выкрикивали оскорбительные слова, плевали в их сторону и бросали камни, стучали по окнам и стенкам машины кулаками. Девушки, гей-активистки, при попытках сфотографировать их презрительно поворачивались спинами, демонстрируя журналистам надпись: «Европейский парламент наблюдает». Уже через полчаса с момента блокады было очевидно, что планы выйти на площадь и провести манифестацию не удастся осуществить. Любая попытка, связанная с этим, наталкивалась на насилие со стороны толпы. И правозащитники были вынуждены отступить: только после того, как они убедили большинство, что не станут проводить какихлибо открытых мероприятий, автобус разблокировали. Как только уехал автобус, большинство людей направилось к площади Национального Собрания, чтобы убедиться, что «голубые» не вернутся. Тут же, на площади, перед зданием правительства баптисты организовали митинг с падением на колени и вхождением в транс. Скинхеды ушли патрулировать офис «ГЕНДЕРДОК-М», национал-большевички, одетые в черное (полускинхед, полуантифашист) и с закрытыми лицами, несли в руках антигеевские афиши, а один из афганских ветеранов объявил: «Война закончилась, братья, можем расходиться по домам!» Этот материал был первым и, пожалуй, самым полным и правдивым. Его переопубликовали на сайте www.cesarsalahor.wordpress.com, правда, уже под другим заголовком – «Бессарабия говорит «НЕТ» геям!» Новостное агентство Unimedia в материале «Парад сексуальных меньшинств закончился, так и не начавшись» (11 мая) пополнило имеющуюся информацию позицией «ГЕНДЕРДОК-М». «Центр информации «ГЕНДЕРДОК-М» пожаловался в пресссообщении, появившемся после полудня, что полиция не остановила насилие, которому были подвержены представители сексуальных меньшинств. Также он выразил недоумение в связи с нападением на офис центра группы молодых людей. Эта организация высказывает опасения и в отношении действий генерального примара мун. Кишинэу Дорина Киртоакэ, который подписал недавно распоряжение, информирующее «ГЕНДЕРДОК-М», что марш геев был запрещен Муниципальным советом Кишинэу. Члены данной организации не согласны с таким решением, поскольку оно противоречит Закону о собраниях, недавно принятому парламентом, и либеральным ценностям, которые защищает примар столицы.

110

Гнев не творит правды

«ГЕНДЕРДОК-М» просит у кишиневских властей гарантировать свободу выражения. В то же время организация, защищающая права сексуальных меньшинств, требует от Министерства внутренних дел исполнять свои обязанности и обеспечивать нормальное проведение публичных манифестаций. «ГЕНДЕРДОК-М» призывает Европейский союз, Совет Европы и ОБСЕ принять меры по отношению к «насилиям высокого уровня» над правами человека и повлиять на парламент Республики Молдова с целью принятия антидискриминационного закона», - сказано в статье. Оборотную сторону происходящего перед зданием Национальной библиотеки осветили белорусский и российский порталы www.gay.by и www.gay.ru . К сожалению, молдавское общество вряд ли посещает их, но тем не менее представитель из Белоруссии тоже был среди людей, заблокированных в автобусе, и от него стало известно широкой общественности, что происходило внутри. Вот что он сообщает 11 мая: «Сотни гомофобов угрожают физической расправой участникам гей-парада, офис организации, которая проводила прайд, забрасывают бутылками и камнями. Гостиница, в которой проживают участники, окружена сотнями людей. Автобус, на котором ехали участники на парад, окружили афганцы, неонацисты и религиозные фанатики с камнями и бутылками». «В автобус били кулаками, угрожали пассажирам участникам парада, оскорбляли и запугивали. Полиции не было, защитить участников не было кому. В милицию звонили, но нам сказали, что нам ничем не могут помочь, и они не будут вмешиваться. Они начали разбирать мотор у автобуса, чтобы мы не смогли уехать. В салоне атмосфера была накалена: мы понимали, что ситуация полностью не подконтрольна нам и нас никто не защищает».

12 мая появились и другие материалы, связанные с разгромленной манифестацией. Например, то же Unimedia переопубликовало материал «В параде сексуальным меньшинствам отказано», появившийся в личном блоге Григоре Виеру. Из блога Марии Арама агентство перепечатало заметку «Как писать о сексуальных меньшинствах?».

12 мая появились заметки, связанные с заявлениями организаторов и гостей прайда, а также нескольких правозащитных организаций Молдовы, которые провели в тот день пресс-конференции. Так, presa.md опубликовала материал «Молдавские гомосексуалы обвиняют полицию и примэрию столицы в дискриминационном отношении»;

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

111

Info-prim neo - «Представители сексуальных меньшинств говорят, что подадут в суд на правоохранительные органы и примэрию муниципия Кишинэу», «Закон о свободе собрания продолжает нарушаться, заявляют лидеры общественного мнения», jurnal-tv.md – «Примэрия и полиция показали дискриминационное отношение к сексуальным меньшинствам». Собрали журналистов, чтобы высказать свое мнение, и контрманифестанты, участвовавшие в погроме автобуса. Info-prim neo опубликовало в этой связи новость под названием «Евангелистский пастор против продвижения прав сексуальных меньшинств». О том, что представители религиозной общины будут требовать закрыть Центр информации «ГЕНДЕРДОК-М», а также прекратить работу коалиции по недискриминации над одноименным законом, было сообщено и на сайте moldovacrestina.net.

12 мая свою позицию относительно манифестации высказал портал chisinau.novopress.info. Автор под материалом «Гомосексуалы намеренно провоцируют насилие на улице?» не подписался. Но интересны некоторые его рассуждения: «Хочу напомнить, что действия в воскресенье были достаточно мирными, а организация гей-парада серьезно противоречила Закону о свободе публичных собраний, в то время как местные власти запретили организацию манифестации, которая могла представлять опасность для общественного порядка, и это решение может быть вполне законным для решений Европейского суда по правам человека. Нельзя оставить незамеченным факт, что представители «ГЕНДЕРДОК-М» выразили недовольство, что полиция не помешала той почти тысяче людей, которая вышла на улицу. Я задаюсь вопросом, может, гомосексуалы преследовали цель спровоцировать насилие на улице и столкновение между правоохранительными силами, и ветеранами, и молодыми христианами? Мы не партизаны местных властей или государства, но признаемся, что действия полиции были достаточно рациональны и ответственны, и благодаря им были исключены любые риски начала актов насилия, которых так жаждали активисты «ГЕНДЕРДОК-М». Показательна реакция гомосексуалов, смотревших достаточно иронично на большинство: на вопрос репортера ProTV, готовы ли они организовать уличные действия, несмотря на реакцию местных жителей, геи с энтузиазмом кричали: «Да!»

112

Гнев не творит правды

Даже после всего случившегося лидер гомосексуалов из Молдовы беспрепятственно заявил в рамках интервью каналу EuTV, что они намерены организовывать и другие попытки провокации населения к массовым беспорядкам. «ГЕНДЕРДОК-М» – организация, которая получает финансирование из-за границы в той степени, в какой она гонима. И надо понимать, что гей-активисты будут рисковать собственным здоровьем или жизнями граждан ради получения грантов? Кто в таком случае представляет на самом деле опасность для безопасности и общественного порядка?» Ну что ж, каждый имеет право на своё мнение. Несмотря на то, что многие высказанные автором идеи, на мой взгляд, неверны изначально, его никто не стал осуждать или закрывать ему рот. Всего лишь высказаться – хотели и представители сексуальных меньшинств. Среди русскоязычной прессы первым и единственным изданием, опубликовавшим свою версию произошедшего, стал портал baza.md.

13 мая здесь появилась статья Елены Замуры и Марины Тимотин «День, который мог стать кровавым воскресеньем». Журналисты в принципе удивились тому, что тематика сексуальных меньшинств получила столь громкую огласку, и даже попытались найти причину этому феномену. Вот что они сообщают: «Как это могло случиться в нашей стране, где существование сексуальных меньшинств годами предпочитали замалчивать? «Можно с уверенностью сказать, - отметил глава организации Алексей Марчков, - что мощный вклад в пиар ЛГБТ-сообщества Молдовы внесли спецслужбы и полиция страны. Ничто так не сплачивает, как преследования, а потому 2008 год будет вписан в историю движения лесбиянок, геев, бисексуалов и транссексуалов как год нового толчка к развитию. В результате этих событий количество сочувствующих и поддерживающих наше сообщество увеличилось. Об этом свидетельствуют многочисленные звонки после драматических событий». Е. Замура и М. Тимотин рассказывают о произошедшем со слов очевидца Алексея Марчкова: «…Пытались взломать мотор машины, выкрикивали угрозы типа: «Давайте вытащим их на улицу и забьем до смерти!», «Не дайте им уйти отсюда!». Думаю, что среди организаторов этого шоу были и спецслужбы». ЧТО ДЕЛАЛА ПОЛИЦИЯ? НИЧЕГО! На месте происшествия не было ни одной машины скорой помощи. Около 6 автобусов с полицейскими находились примерно в ста ме-

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

113

трах от места происшествия. Люди в форме бездействовали. Полиция не оказала никакой помощи людям, попавшим в ловушку, не оттеснила от автобуса группы агрессоров. Более того, стражи порядка вдохновляли нападавших, создавая атмосферу вседозволенности. Кто отдал полицейским приказ помогать толпе? «Около 60 человек были заблокированы в автобусе в течение 45 минут, - вспоминает Алексей Марчков. – Двое мужчин открыли дверь и потребовали сдать флаги, плакаты и другую символику манифестантов, после чего обещали разблокировать автобус. Если вы спросите, была ли паника и что мы делали в салоне, – я скажу, что мы действовали осознанно. Передали переговорщикам флаг Евросоюза, флаг Молдовы, два плаката и шары. Флаги «ГЕНДЕРДОК-М» и радужный флаг – символы нашего желания жить в условиях закона о недискриминации – мы спрятали». После того как участники манифестации сдали два плаката и два флага, двое мужчин приказали разблокировать автобус. Машина двинулась в сторону офиса организации, преследуемая автомобилями с участниками контрманифестации. Примечательно, что водитель арендованного автобуса отказался ехать в сторону МВД, ссылаясь на отданное ему распоряжение». Возмутились журналисты отношением властей не только к сексуальным меньшинствам, но и к Закону о свободе собрания. Кстати, с 2008 г., это право стало конституционным правом каждого гражданина, был принят также конкретный механизм его воплощения. «Примечательно, что через два дня, 13 мая, полиция сорвала акцию пенсионеров, которые собрались на площади Великого Национального Собрания, чтобы поговорить о росте цен и тарифов. У стариков отобрали громкоговорители и плакаты. Очевидно, нищие бабушки и дедушки тоже таят в себе угрозу для власти! Таким образом, только что принятый закон о свободе собраний и свободе самовыражения был нарушен вторично». В тот же день была размещена статья «Экваториальные страсти», посвященная закрытию фестиваля «Радуга над Днестром» и международному конкурсу Miss Flawless Queen–2008. Автор – Марина Тин. Встречу поклонников с поэтом Мариной Чен в рамках радужного фестиваля описала Елена Замура в материале «Я хочу не увидеть этот мир черно-белым!». Это единственные материалы как в русскоязычной, так и в румыноязычной печатной прессе (пусть даже электронной), которые расска-

114

Гнев не творит правды

зывают о самом прайде, хотя каждый год фестиваль вызывает большой интерес у общественности.

Политики – от своего имени и имени народа Взамен ярких, красочных материалов с прайда практически все газеты представили публике заявления политиков о проведении так называемого гей-парада. Я предполагаю, раз все политические деятели называли несостоявшуюся мирную манифестацию в поддержку антидискриминационного законодательства именно парадом, значит, они не поняли смысла планировавшейся акции. Первым свою позицию к маршам сексуальных меньшинств высказал на тот момент лидер парламентской фракции Христианскодемократической народной партии (ХДНП) и вице-председатель парламента Юрий Рошка. Его заявление от 15 мая на заседании законодательного органа опубликовано в «первозданном виде» на сайте moldovacrestina.net. Заявление начинается высокопарно: «Я посчитал своим долгом выйти на столь высокую трибуну, чтобы публично высказать отношение христиан-демократов ко все более агрессивным и более бесстыдным манифестациям маргинальных групп нашего общества, которые хотят навязать обществу анормальные сексуальные практики в виде нормальных». Несмотря на заявление о том, что партия придерживается христианских взглядов, как и большинство молдавского населения, на выборах в 2009 г. это не принесло партии дополнительных голосов и она не прошла в очередной раз в парламент. Впрочем, возможно, именно попытка спрятаться от проблем за спиной Господа привела к такому результату. Что касается самого заявления, оно все пропитано «религиозностью». «Мы как государственные мужи обязаны наблюдать за обеспечением общественной морали. Манифестации типа состоявшейся на днях в центре столицы пренебрегают общественной моралью и законами страны. Более того, подобные мероприятия, которые говорят о нетрадиционной ориентации, напрямую атакуют фундаментальные институты СЕМЬИ, ЦЕРКВИ И ШКОЛЫ». Объяснений, каким именно образом люди, вышедшие поддержать антидискриминационное законодательство, покушаются на вышеназванные институты, нет. Но Рошка продолжает: «Мы не должны забывать, дорогие коллеги, что одна из основных задач государства заключается в

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

115

обеспечении продолжения своего народа. Поэтому для нас наиважнейшим делом является защита семьи, что предполагает обеспечение здорового развития детей с физической и психологической точки зрения». Сложно не прокомментировать этот момент, особенно когда вспоминаешь, как наше государство заботится о сиротах, о детях-инвалидах, о многодетных семьях. В заявлении вице-спикера есть небольшие нестыковки. С одной стороны он призывает общество бойкотировать мероприятия, организованные сексуальными меньшинствами, с другой – заявляет: «Мы не намерены дискриминировать взрослых людей, которые чувствуют гомосексуальное влечение. Мы уважаем каждого человека, который проявляет рассудительность и свободно выбирает образ своей жизни. То, о чем не должен забывать никто, – это то, что за свое свободное поведение мы ответим, каждый по отдельности, перед Богом. Дорогие коллеги, я призываю все политические партии, средства масс-медиа, все гражданское общество проявить ответственность и солидарность в защите наших детей, семьи и общественной морали. Здесь не место ни политическому соперничеству, ни безразличию». Как видите, политика – дело тонкое. Дискриминировать вроде не будем, но защищаться от некоего «зверя» под названием «нетрадиционная сексуальность» будем. Заявление на тот момент занимающего не последнее место в политике Юрия Рошки растиражировали практически все издания. С комментариями и без оно появилось на страницах газеты Flux, в новостных лентах порталов chisinau.novopress.info и presa.md. Уже 16 мая к этой «пощечине» от политика присоседились православные организации. Они не говорили о толерантности, Боге и прочих «мелочах», они требовали закрыть Центр информации «ГЕНДЕРДОК-М». Помимо вышеназванных средств информации, небольшую заметку о позиции религиозных структур, среди которых, кстати, и православная церковь РМ под управлением митрополита Кишинева и всей Молдовы Владимира, опубликовали еще на порталах mdn.md, ascor.md, moldovacrestina.net. Столкновение манифестантов и контрманифестантов повторно состоялось в студии местного телеканала EuTV 12 мая. Суть передачи передал журналист газеты Flux Алекс Лука 16 мая в материале «Молдавская православная церковь считает дискриминационной законодательную инициативу о сексуальных меньшинствах». Речь идет о

116

Гнев не творит правды

документе, предусматривающем предупреждение и борьбу с дискриминацией. В дебатах участвовали пастор Василе Филат из церкви Святой Троицы и Анатолие Гончар, представляющий церковь Трех Святителей. Никаких официальных представителей православной церкви не было. Позицию манифестантов защищали Дана Котич, работающая в Центре информации «ГЕНДЕРДОК-М», и глава CREDO Сергей Остаф. О чем говорили каждый из участников теледебатов, легко понять, читая только подзаголовки. Василе Филат: «Эти отношения против существа, они отвратительные и развратные»; Анатолие Гончар: «Семья гомосексуалов или лесбиянок не является нормальной семьей»; Дана Котич: «Мы хотели организовать мирное действие»; Сергей Остаф: «Дискриминация не иллюзорный феномен». Через неделю после срыва мирной манифестации «ГЕНДЕРДОК-М» – 18 мая – прошла очередная акция протеста против сексуальных меньшинств под девизом «Нет навязанной безнравственности». Она закончилась всеобщей молитвой на коленях близ здания правительства. О том, как проходил протест, рассказал портал unimedia.md. Однако для нашего обзора важно, что подобную публичную акцию поддержали не только религиозные организации, но и представители политической элиты. В частности, к митингующим присоединилась председатель партии социалистов из Молдовы «Патрия – Родина» Вероника Абрамчук, а со стороны христианской гуманитарной партии Молдовы пришла Эльвира Пынтя.

15 мая ziarul Liber сообщил, что против «парадов гомосексуальных людей и закона о недискриминации» выступает еще огромное количество политиков. В качестве доказательства я приведу слова всех избранников народа, которые высказались по инициативе Иона Друцэ в заметке «Политики о парадах сексуальных меньшинств». «Влад Филат, председатель Либерально-демократической партии: «Парады направлены на дестабилизацию равновесия в обществе. Они не должны публично афишировать такие вещи». Влад Кубряков, вице-председатель ХДНП: «Моя позиция категорична. Я имею право, как и любой другой человек, противостоять подобному показному и провокаторскому типу публичной презентации привычек и практик, которые я не приемлю и никому не рекомендую. Гомосексуалы заслуживают сочувствия христиан, а где есть сочувствие, там нет места ненависти». Ион Мереуцэ, председатель Партии гуманистов: «Не приемлю такие вещи. Я категорически против усыновления детей гомосексуалами

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

117

или лесбиянками. Мы будем обязательно в опасности, если их организация («ГЕНДЕРДОК-М») будет организовывать публичные парады». Михай Петраке, председатель центристского союза: «Я не приемлю подобные публичные извращения. Это некрасивые манифестации, одетые в современные одежды. Давайте все вместе показывать грехи или наши дефекты». Вероника Абрамчук, председатель партии социалистов «Патрия – Родина»: «Я категорически против этой публичной манифестации. Твоя сексуальная ориентация – личное дело, и не надо делать рекламу из твоих отношений. Как и партия, мы категорически против». Виталия Павличенко, председатель Национальной либеральной партии: «Не знакома с подобным проектом закона» (о недискриминации. – Прим. ред.). Ион Куртян, председатель Республиканской партии: «Наша партия категорически против признания подобных публичных манифестаций. Это атака на Господа». Оазу Нантой, вице-председатель Демократической партии: «Я не одобряю вынесение на публику сексуальной ориентации. А если будет так, это говорит, что это что-то нездоровое. Не надо делать шоу из того, что является интимной жизнью, в условиях, когда тысячи наших сограждан живут в нищете, а дети оставлены родителями на произвол судьбы». Ана Ткач, председатель организации «Женщина Молдовы»: «Мы категорически против, поскольку это грех, указанный в Библии. Сексуальные меньшинства не делают ничего другого, как атакуют то, что сделал Господь, как будто это норма». Серджиу Мокану, лидер движения «Народное действие»: «В такой христианской стране, как Молдова, это недопустимо, независимо оттого, что говорит об этом пороке европейская мода. Даже если некоторые молодые люди заявляют, что это круто, очень интересно, гомосексуальность – грех против сущности, и меня, как человека, сильно отталкивает от чего-то такого. Так я не могу». Что касается религиозных протестных акций, на одной – дело не закончилось. На 24 мая был запланирован «Марш за нормальность!» по инициативе организации «Новых правых». На 25 мая – очередная манифестация организации «Pro-familia». На этот раз обошлось без неожиданных сюрпризов типа массового транса.

118

Гнев не творит правды

Последним, пожалуй, событием, связанным с прайдом, стало выступление спикера парламента Мариана Лупу. 26 мая новостное агентство Deca-press распространило новость, что «Публичные манифестации гомосексуалов недопустимы». Вот текст заметки: «Молдавский спикер Мариан Лупу заявил в понедельник в городе Бэлць на встрече с преподавателями и студентами госуниверситета им. Алеку Руссо, что публичные мероприятия гомосексуалов недопустимы. По мнению господина Лупу, сексуальная ориентация является частным делом каждого человека. Если завтра Брюссель заявит, что одним из условий вступления в ЕС является легализация парадов сексуальных меньшинств, это еще не означает, что мы пойдем на это, - отметил Мариан Лупу. Председатель парламента заявил, что подобной единодушной позиции придерживаются все молдавские политики, поскольку она отражает менталитет и моральные ценности молдавского общества». Заявление повторили новостные ленты azi.md, presa.md, порталы dejure.md и novopress.info.

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

119

Часть II Год 2009-й: Сексуальные меньшинства стали козырной картой в предвыборной кампании Законодательство: разговоров мало, не то что действий Казалось бы, после скандальных срывов многих манифестаций власть должна была бы устранить пробелы в законодательстве и создать механизмы его внедрения. Но она была слишком занята предстоящими выборами, а потому о каких-либо конкретных действиях в 2009 г. даже речь не заводили. Тем не менее об антидискриминационном законодательстве несколько раз упоминалось.

13 января 2009 г. информационное агентство «Инфотаг» распространило информацию с пресс-конференции, проведенной британским адвокатом Alex Spak. Приглашенный коалицией «Pro-familia» специалист заявляет, что легализация в Молдове термина «сексуальная ориентация» очень опасна. Председатель коалиции – пастор Василе Филат – также высказался. «Председатель коалиции выразил недоумение по поводу того, что, несмотря на собранные более 100 тысяч подписей за исключение термина из проекта закона, Министерство юстиции никак не отреагировало», - сказано в сообщении. Кроме того, он обвинил в недальновидности официальных лиц. Интервью с самим гостем, которого еще называют экспертом по проблемам сексуальных меньшинств, было опубликовано в газете Flux 16 января 2009 г. Автор Николае Федерюк назвал свой материал «Предоставление прав гомосексуалам означает ущемление прав тех, кто не согласен с таким образом жизни». Британский адвокат говорит, что на практике «введение термина «сексуальная ориентация» создает очень много проблем для общества, семьи, свободы выражения».

120

Гнев не творит правды

В качестве примера он приводит случай, когда одну католическую церковь, занимавшуюся сбором детей на улице и дальнейшим их усыновлением, закрыли после того, как ее руководство отказалось предоставлять право усыновлять детей гомосексуальным парам. Еще один пример – увольнение полицейского за «мелочь». Его история заключается в том, что после 17 лет работы полицейскому дали задание обеспечивать общественный порядок во время прайда. В качестве знака отличия ему, как и всем другим участникам (и полиции, и геям), было предложено повесить на грудь значок, с чем тот не согласился. За это якобы его сначала наказали дисциплинарно, а затем и уволили. Официальная причина увольнения – не религиозные убеждения, а рассылка писем «с его точкой зрения о гомосексуалах» посредством рабочего е-майла, что является серьезным нарушением. Далее адвокат сообщает, что во многих странах бывают случаи, когда полицейские не справляются с обязанностями, выпивают или вступают в драки во время рабочего времени, но их за это не увольняют, а в данном случае уволили только за инакомыслие в отношении гомосексуалов. Автор материала спрашивает, можно ли каким-то образом интегрироваться в Европу без того, чтобы принимать подобный закон. И отвечает – нет. «Либо весь пакет, либо ничего не выйдет». При этом адвокат говорит, что не призывает к насилию и не стремится разжечь ненависть. Он считает, что «слово «дискриминация» не всегда означает что-то плохое. Например, «из многочисленных блюд за завтраком я предпочитаю одно, а остальные дискриминирую. Или мы решаем купить машину. Одну мы выбираем, а другие – нет. То же самое с образом жизни. Выбираем то, что нам нравится». Рассказал о своей позиции британский адвокат и в отношении прайда. Он говорит: «Почему надо демонстрировать обществу сексуальность? Ведь нет гетеросексуалов, которые ежегодно организовывали бы манифестации, чтобы показать, что они гетеросексуалы и таким образом спровоцировать проблемы в обществе. Почему же геи это делают и еще называют эту акцию «парадом гордости». Они говорят, что дискриминируемы и хотят выступать в роли жертв. А после того, как законодательство предоставляет права, они начинают навязывать нам и нашим детям свои принципы. Когда неграм предоставили те же права, что и белым, это было хорошо. Это решение не лишило других людей прав. Когда женщинам наравне с мужчинами дали право голоса, мужчины не были лишены своих прав. Этими законами попытались достигнуть спра-

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

121

ведливости и равенства. Но появление термина сексуальная ориентация, как показывает практика, приводит к лишению многих прав, в том числе свободы выражения, свободы сознания, религиозной свободы, свобод в сфере семьи, воспитания и многие др.»

26 июня в газете «Независимая Молдова» Лариса Веверица в рубрике «Права человека» публикует статью «Вопли и паника не к месту: никакой пропаганды нет». Автор рассказывает о направлениях работы организации «ГЕНДЕРДОК-М», о прайде, о законодательстве и прочих моментах жизни сексуальных меньшинств. В качестве собеседников – председатель центра Алексей Марчков, исполнительный директор Борис Баланецкий и координатор программы женского активизма Анастасия Данилова. Хотелось бы выделить несколько важных мыслей в этом материале. Читаем: «…новая власть признала гомосексуальные отношения и взяла их под защиту закона. Парадоксально, но факт: на сегодняшний день гомосексуальные отношения, то есть однополый секс, признаны законом, а общечеловеческие права людей гомосексуальной ориентации власть признавать не хочет. Поэтому, когда заходит речь о правах человека и гражданина, сразу же раздается окрик: ни в коем случае. А вот это свидетельствует о том, что в нашей стране существует дискриминация людей гомосексуальной ориентации». Далее: «…этот закон (о недискриминации. – Прим. ред.) нужен не только сообществу ЛГБТ. Дискриминации подвержены и другие социальные слои населения нашей страны: по признакам пола и возраста, по национальной принадлежности, по языку, по религии, по болезни: мы - лишь маленькая часть тех, кто нуждается в этом законе. Равные права должны быть обеспечены всем гражданам нашего государства. Другое дело: сегодня, в силу живучести стереотипов, представители ЛГБТ наиболее уязвимы в этом отношении, поэтому они так болезненно реагируют на отсутствие закона и требуют его принятия». «Многие из нас задаются вопросом, что такое быть счастливым. Все просто: это значит быть в обществе, быть частью общества и быть самим собой. Права человека и гражданские свободы тоже входят в понятие «быть счастливым». Если прошлые два высказывания принадлежат Алексею Марчкову, то следующее заявление сделал Борис Баланецкий: «Для нас не редкость, когда права человека нарушаются, а он, человек, разводит руками и говорит: мол, что я могу сделать. Нежелание вступать в конфликт во многом обусловлено тем, что граждане плохо осведомлены о своих

122

Гнев не творит правды

правах. Люди не осознают, что мало иметь Конституцию и законы. Конституционные права нужно уметь защищать».

Политика все так же зависит от настроений религиозных деятелей Напомню, что политики впервые начали высказываться в адрес сексуальных меньшинств в 2007 г., затем, в 2008-м они показали свое неприятие сексуальных меньшинств в связи со срывом мирной манифестации в мае. К 2009 г., когда в самом разгаре была предвыборная кампания, практически каждый политический деятель старался показать, что он не отличается от большинства, придерживается его образа жизни, а значит, выступает против гомосексуалов. Хочется еще отметить, что гомосексуальные отношения узаконены, но при этом каких-либо дополнительных прав государство не намерено предоставлять.

24 февраля на сайте www.moldovacrestina.net появился материал Василе Филата «Жестокие насилия – результат пропаганды гомосексуалов». О способностях пастора искажать реальный смысл фактов мы уже знаем. На этот раз он подтвердил их. Господин Филат привел пример, когда 14-летнего подростка нашли изнасилованным и в нетрезвом состоянии. Далее рассказывается случай, когда 6 мужчин под угрозой смерти насиловали 17-летнего парня. Опираясь на эти новости из криминальной хроники, автор заявляет: «Активисты гомосексуального движения ежедневно только и делают, что занимаются пропагандой и требуют антидискриминационный закон под предлогом, что их дискриминируют, хотя у них нет прецедентов и ни разу они не смогли привести аргументов, что были дискриминированы, до тех пор, пока не навязывают свои практики другим». Взяв на себя роль судьи, Василе Филат говорит: «Почему правительство не берет во внимание случаи насилия над подростками и детьми, совершенные гомосексуалами? Почему не видят опасности и не разработают закон, запрещающий любую гомосексуальную пропаганду, которую «ГЕНДЕРДОК-М» называет «массовым информированием»?» Следующие строки явно относятся к пропаганде, правда, не гомосексуальности. «Когда к вам придут кандидаты с агитацией голосовать за них, давайте поставим перед ними эти вопросы, чтобы увидеть, что они намерены делать, чтобы остановить это большое зло? Узнаем об их отношении к антидискриминационному закону, которым гомосексуалы

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

123

пытаются ввести в законодательство страны определение «сексуальная ориентация». Это даст им свободу проводить разнообразную пропаганду на всех уровнях и упрятывать за решетку любого, кто выступит против, не говоря уже о тех, кто попробует противостоять этой пропаганде. Давайте поступим мудро в предвыборной кампании, обратим внимание кандидатов на серьезность проблемы и не отдадим ни одного голоса тем, кто не видит проблему и не приходит с конкретными решениями по данной проблеме». Уже 3 марта на том же сайте появилось новое сообщение – «Какие партии защитят законодательство страны от понятия «сексуальная ориентация?». Фактически это результаты опроса 214 участников. Среди них – 77 человек отдали свои голоса ХДНП, 54 – ЛДПМ, 24 - ЛП. Анонимный автор прокомментировал: «Нам не хочется верить, что партии игнорируют эту проблему (включение понятия «сексуальная ориентация» в законодательство. – Прим. ред.), желая соответствовать требованиям Европы больше, чем служить Христу…»

19 марта на www.moldovacrestina.md было опубликовано очередное заявление ХДНП, где сказано, что партия выступает против агрессивных гомосексуальных манифестаций, против легализации браков гомосексуальных пар, против легализации усыновления гомосексуальными парами, против обращения в веру гомосексуалов. Автор (опять же анонимный) добавляет к заявлению: «Напоминаю, что этот закон напрямую атакует семью, церковь и всю нацию. Давайте примем во внимание эту опасность, когда будем голосовать 5 апреля» (дата выборов. – Прим. ред.).

20 марта тот же источник передает информацию о Демократической партии. «Напомню, что ДПМ – единственная политическая партия, которая в открытой форме и постоянно поддерживает организацию, которая пропагандирует гомосексуальность и разврат. Ни один человек, который думает о семье и будущем своих детей не может и не должен голосовать за ДПМ» (выделено на сайте автором. – Прим. ред.). Масло в огонь подливает газета Flux. В номере от 3 апреля здесь появляется анонимный материал «У молдавских гомосексуалов появится партия, которая будет представлять их интересы». В краткой заметке журналист рассказывает о съезде демократической молодежи Демпартии Молдовы. Удивление (но пока не осуждение) вызывают у автора присутствие и приветственная речь на этом мероприятии консультанта центра информации «ГЕНДЕРДОК-М» Даны Котич, а также избра-

124

Гнев не творит правды

ние ее наравне с другими кандидатами в органы управления организации. Автор дважды в своем материале повторил, что подобное случилось впервые в Молдове. По этому поводу на сайтах религиозных организаций сразу появился призыв не голосовать за Демократическую партию Молдовы. За Социал-демократическую Партию Молдовы (СДПМ), судя по всему, тоже не должны голосовать истинные христиане. По крайней мере, после заявления ее лидера об отношении к гомосексуальным избирателям. Дело было так. На пресс-конференции 20 марта председателю партии Дмитрию Брагишу задали вопрос, почему появились материалы, предлагающие голосовать за эту партию, на сайте www.gay.md. В новости «Нетрадиционная команда», распространенной порталом www.moldnews.md, дан ответ Брагиша. Он считает ситуацию нормальной, если, цитирую, «партию поддерживают граждане Молдовы, представляющие «определенные меньшинства, не важно – религиозные, сексуальные или национальные. С таким же успехом надо было задать вопрос, а почему нас поддерживает, например, команда примара Комрата – Дудогло». На такое заявление и на слова Алексея Марчкова, который сказал, что «появился политик, который думает как в Европе», и заявил, что «отдаст за него свой голос на предстоящих выборах», 25 марта появился материал на сайте www.moldovacrestina.net под названием «Христиане НЕ могут 5 апреля голосовать за СДПМ (Брагиш – Мушук)». Анонимный автор пишет: «Господь нас храни от таких «политиков, которые думают как в Европе», когда речь идет о безнравственности и разврате». Он также заявляет: «Наша обязанность в оставшееся время рассказать всем о начинаниях лидера СДПМ, за которого мы не можем голосовать». Поскольку период предвыборных кампаний был в самом разгаре, о вполне нормальном высказывании г-на Брагиша не совсем нормально написала газета «Коммунист». В никем не подписанном материале под названием «Брагиш сравнил гагаузов неудобно сказать, с кем» сообщается: «затем он повел себя нетрадиционно для молдавского политика: вместо того, чтобы плеваться во все стороны при одной только мысли о такой «поддержке», он сообщил, что «не видит в этой ситуации ничего противоестественного». «Неадекватной выходкой» Дмитрия Брагиша воспользовался даже представитель СДПМ Эдуард Мушук. Он уточнил, будто частично его

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

125

уход связан с поддержкой гомосексуалов (статья «Эдуард Мушук: «Я никогда не скрывал своих левых (политических) взглядов», опубликованной 29 мая в газете Jurnal de Chisinau. Автор интервью - Светлана Коробчану). Непосредственно перед выборами тему гомосексуалов поднял и другой политик – действующий примар Дорин Киртоакэ, представляющий Либеральную партию. 25 марта сайт www.blogosfera.md публикует новость на двух языках «Дорину Киртоакэ не нравится ЕС из-за гомосексуалов». Аноним пишет о том, что в ходе теледебатов генпримар заявил, будто единственное, что его не устраивает в ЕС, – это широкая пропаганда там гомосексуальности. После выборов и событий 6-7 апреля, связанных с погромом зданий президентуры и парламента, на время тема сексуальных меньшинств была закрыта. Но уже в конце года – 23 декабря – на сайте jurnal.md появилась информация из России, в которой сказано, что российский патриарх Кирилл осуждает пресечение гей-манифестаций. Ссылаясь на заявление религиозного лидера, издание сообщает, что сексуальная ориентация – это личное дело каждого человека. Заявляя о своей твердой позиции о греховности этого феномена, патриарх Московский и всея Руси считает, что гомосексуальных людей нельзя наказывать. Поэтому церковь сейчас выступает против подавления и дискриминации лиц с другой сексуальной ориентацией. Это заявление, несмотря на то, что было сделано высоким сановным лидером, осталось без внимания молдавских религиозных организаций. В то же время большой интерес появился к внешнеполитическим решениям молдавских чиновников. В газете Flux 25 декабря появляются два материала, оба связаны с голосованием в ООН в отношении «легализации гомосексуалов». Один материал подписан Серджиу Прапорщиком, другой – председателем Ассоциации верующих румынских студентов (ASCOR) Юлианом Русановски. В каждом из этих материалов осуждается решение правительства Филата – Лянкэ голосовать за поддержку понятий «сексуальная ориентация» и «половая идентификация» в качестве дискриминационных критериев. По сути, оба материала повторяют друг друга, поскольку журналист при написании заметки пользовался другим религиозным «источником» - заявлением организации «Pentru familie» (За семью). Общий вывод – Либерально-демократическая партия Молдо-

126

Гнев не творит правды

вы не достойна того, чтобы за нее голосовали, раз позволила подобным понятиям пройти в светский язык, мир и общество. И вообще, кого спросило это правительство, нужны ли эти понятия. По крайней мере, оба автора заявляют, что власти «проигнорировали мнение религиозных организаций и всего общества», «они решают от имени народа, абстрагируясь от его воли». Популярность материала, опубликованного в газете Flux, завидна. Статью растиражировали, она появилась не только на личном сайте автора sergiupraporscic.wordpress.com, но и на странице basarabia91.net. Власти, правда, быстренько решили ретироваться. 29 декабря прессслужба МИД страны представила разъяснение: мол, никто «в ООН не голосовал за легализацию гомосексуалов». Это кто-то пустил «утку». На самом деле члены Организации Объединенных Наций в тот день рассматривали абсолютно другой вопрос, никоим образом не связанный с сексуальными меньшинствами. Молдавские представители проголосовали «за отклонение поправки к проекту резолюции «Международные конвенции в области прав человека», - отмечают новостные порталы, ссылаясь на пресс-релиз МИД. Впрочем, это пояснение не все восприняли одинаково. Например, на сайте www.community.livejournal.com/lgbt_grani появилась информация, названная «МИД Молдовы считает, что сама идея «легализации гомосексуалов» очерняет внешнюю политику страны». Заголовок взят из сообщения для прессы. Единственное, что сделали сотрудники информационно-дискуссионного проекта, это показали истинное лицо наших политиков. 30 декабря они сообщают: «Стоит отметить, что 18 декабря 2008 г. по инициативе Франции и при поддержке Европейского союза была представлена Декларация Организации Объединённых Наций по вопросам сексуальной ориентации и гендерной идентичности. Декларация осуждает насилие, притеснения, дискриминацию, изоляцию, стигматизацию и предрассудки по признаку сексуальной ориентации и гендерной идентичности. На текущий момент Декларацию ООН подписало 66 из 192 стран – членов ООН, в том числе все страны ЕС, США, Канада, Австралия, Новая Зеландия, почти все страны Южной Америки и даже Армения с Грузией. Однако ни Россия, ни Молдова не подписали Декларацию». Помимо явных политически направленных действий, религиозные организации пытаются повлиять и другими способами. Например, 30 июля 2009 г. на сайте www.love-contra.org появляется призыв попол-

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

127

нить ряды «солидарных» «с целями и идеями движения «Любовь против гомосексуализма». Это украинское движение, с которым стало солидарно «Общество защиты семьи», возглавляемое Василием Филатом. На сайте указано, что «уже сотни людей заполнили соответствующую анкету» и таким образом пополнили разделы: «VIP. Солидарны» (кстати, на сайте работает только этот раздел), «Бизнес. Солидарен», «Партии. Солидарны», «Организации. Солидарны». Пожалуй, последний материал демонстрируюет, насколько связана политика и религия. Он появился на сайте центра MDN (www.mdn.md) 10 декабря и называется «Пропедерастическая коалиция продолжает активные действия». По сравнению со многими другими недовольными авторами здесь аноним не стеснялся в выражениях. Его отношение к некоторым представителям коалиции недискриминации я попытаюсь передать не только самим текстом, но и визуальными характеристиками текста. «Сегодня после годового «сна» на публике появилась Коалиция по недискриминации, прогомосексуальная структура, финансируемая из внешних источников, естественно. Эта коалиция под ложными предлогами, предлагаемыми «общественному мнению», оправдывает свое существование (от «бескорыстной» защиты цыган до гиперзаботы инфицированных ВИЧ), - на самом деле центральным объектом считает гомосексуализацию молдавского законодательства посредством завуалированного давления (lobby), Финансируется извращенным Западом. Уже несколько лет эта коалиция – сестра-близнец Центра приземлившихся на парашюте в нашу страну педерастов «ГЕНДЕРДОК-М» – проталкивает пропагандистскими кампаниями закон о недискриминации, закон, который предусматривает, помимо прочего, что любой, кто не будет проявлять снисходительности к передастам (независимо от условий), будет уголовно наказан в масштабах, разрешенных «нашим» государством. Важно, чтобы мы знали врага Страны и будущего наших детей. Вот члены Коалиции по Недискриминации: Вера Цуркану – Национальный совет молодежи Молдовы Алексей Марчков, Дана Котич – Центр информации «ГЕНДЕРДОК-М» Николае Рэдицэ, Анна Лепэдату – (Национальный центр ромов) Серджиу Остаф – Ресурсный центр по правам человека, самый активный лоббист (наемник) пропедерастов…»

128

Гнев не творит правды

Теперь, дорогой читатель, ты тоже знаешь, каких людей надо «опасаться». Мне же пока непонятно, почему автор так не любит Веру Цуркану и Серджиу Остафа. Они вроде защищают не только сексуальные меньшинства, но и общество в целом. Хотелось бы выделить еще один абзац. Сам автор наделил его дополнительной смысловой нагрузкой, поскольку воспользовался жирным шрифтом, который в обзоре сохранен. «Коалиция начала кампанию сбора подписей у граждан в поддержку закона о недискриминации. За неделю они собрали около 600 подписей». Здесь у меня возникает несколько вопросов. Например, почему одним собирать подписи можно, а другим нельзя? А может, это переживания по поводу массовой поддержки антидискриминационного законодательства?

Сколько людей, столько и мнений Срыв мирной манифестации окончательно поделил общество на «своих» и «чужих» для представителей сексуальных меньшинств. Правда, есть случаи, когда люди не воспринимают всерьез феномен альтернативной сексуальности, принимая ее, скорее, за развлечение. Это отлично было представлено в журнале VIPMagazin за март 2009. В номере центральным материалом стала беседа шестерых мужчин, представлявших различные сферы жизнедеятельности, но на тот момент обсуждавших «Чего хотят женщины?». Авторы – главный редактор Серджиу Гаврилицэ и редактор Марчел Тома задавали вопросы о сексе, дружбе, красоте, шоу-бизнесе. И вдруг один из собеседников обобщил, сказав, что все в этом виде занятия – геи. Это был Нику Цэрнэ – солист группы «Гындул мыцей». Оказалось, что это такое, собеседники представляют слабо, поскольку с мнением Сорина Букэтару (генеральный продюсер «МузТВ – Молдова»), заявившего, что «у нас нет и геев – их у нас называют пи…», никто не стал спорить. В итоге вообще сделали вывод, «что геям сделать карьеру легче». У меня сразу возникает вопрос, насколько счастливы геи в шоубизнесе, если не могут признаться в своих сексуальных пристрастиях и показать своего любимого человека обществу. С другой стороны, возможно, это вовсе не геи, а мужчины-проститутки, готовые торговать телом ради карьеры. Впрочем, шоу-бизнес – не предел мечтаний людей гомосексуальной ориентации. Они могут показать себя и в другом. Например, Та-

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

129

тьяна Яцко 12 марта в газете Ziarul de Garda сообщила, что состоялась встреча американского секретаря Хиллари Клинтон с молодыми людьми. Особенно впечатлил гостью молодой человек в белой футболке, на которой красным цветом было написано «I love Hillary». Им оказался гражданин Молдовы Максим Анмегикян, активист за права гомосексуалов. Его интересовал вопрос, как изменится внешняя политика США в области прав сексуальных меньшинств с приходом новой администрации. Сам по себе этот материал можно расценивать, как обычную заметку. Но для нашего обзора важно, что автор написала именно про Максима, а не про других участников. Возможно, ее задел вопрос о гомосексуалах, а может, она просто хотела показать, как надо привлекать внимание и задавать вопрос. О том, что Максим впечатлил Хиллари Клинтон, узнали не только читатели молдавской прессы. Информацию распространили и европейские источники. В связи с этим в Интернете появились различные места обсуждения гомосексуальности. Одним из таких сайтов стал www. npopescu.yam.ro (nicu popescu – владелец сайта), где на эту тему высказались разные люди. Вот некоторые мнения. Александру Кулюк: «Нику говорит нам о соотечественнике, который на мгновение оказался в центре внимания всемирной масс-медиа (часто бывает) и привлек внимание Хиллари (чья персона сегодня входит в десятку самых влиятельных людей в мире) на пять минут. Ок, раз я начал писать, давай я отвечу на твой комментарий (до этого на сайте был комментарий Санду с вопросами, почему геи проводят прайд и разве у них нет таких же гражданских прав, как и у остальных. – Прим. ред.). Возможно, ЛГБТ пользуются теми же гражданскими правами, что и остальная часть общества (я не буду здесь поднимать вопрос бракосочетания), но они стигматизированы более других меньшинств (в Молдове лучше быть цыганом, чем открытым геем). И до тех пор, пока люди будут придерживаться твоего мнения (есть равные права, но их проблемы не хочу видеть), ситуация не изменится. А Макс молодец.

P.S. Чтобы понять насколько стигматизированы геи, обрати внимание, что стигматизированы и люди, которые поддерживают право ЛГБТ на участие в социальной жизни, или те, кто просто-напросто высказываются о сообществе положительно».

130

Гнев не творит правды

Нику: «Я согласен с твоим правом, что тебе может что-то НЕ нравится, но это право гомосексуалов решать проводить манифестации или нет, пока это не нарушает закон. Это право выйти есть абсолютно у всех. Нормально, что в любом обществе есть публичные манифестации, которые раздражают других, пусть даже раздражают большинство общество… Но поэтому во всех обществах подобные манифестации регулируются законом. Конституция Молдовы разрешают любой тип ненасильственных манифестаций». Ерик: «Нику, Конституция позволяет – абсолютно согласен, но готов ли рядовой бесарабец быть свидетелем подобных манифестаций? Насколько удачной будет демократизация, не адаптированная к нашему восприятию, и какой будет результат? Политкорректность… не обсуждается, но до каких пор??? Кто следующий – любители маленьких мальчиков, враги рождественских елей или приверженцы мужской беременности?» Санду: «Я согласен с Ериком, что рано затрагивать такую чувствительную тему, как «гомосексуальность», поскольку результат может быть противоположным ожиданиям. Думаю, что мы пока полны предвзятости и стереотипов, и говорю сейчас исходя из собственного опыта, мне надо было побывать на Западе, чтобы понять, что я ими полон. Терпение, перемены придут постепенно. Александру Кулюк: «До тех пор, пока гомосексуальность не будет вынесена на обсуждение, никто не избавится от «предвзятости и стереотипов». ... до тех пор, пока мы исключаем проблему из общественного круга, бессарабец не будет готов столкнуться с подобными манифестациями. ... Думаю, основная проблема может быть объяснена пословицей «сытый голодного не разумеет». В нашем случае большинство не понимает, почему возмущается меньшинство. Но давайте представим ситуацию, когда ты относишься к меньшинству и сталкиваешься с большинством, которое высказывает ваше мнение». Юлиан: «Больше всего меня волнует призывы религии против гомосексуалов. Одни верят, что земля создана за 6 дней богом, а женщина – из кости мужчины. Они же говорят о дискриминации на базе книги, написанной

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

131

людьми, значит, терпеть их такими – это нормально для общества, взамен они требуют нетерпения к тем, кто отличается». Как вы видите, мнения разделяются. Еще одно видение – на этот раз в поддержку сексуальных меньшинств – появилось 24 марта в блоге http://enervant.wordpress.com/. Владелец персональной странички назвал свою заметку «Масс-медиа на службе гетеросексуальности». Негодующий автор интересуется: «Может ли рожденный гомосексуалом развиваться как свободный человек без комплексов в таких условиях? Может мне кто-то назвать хотя бы 3 радиостанции или телеканала, 3 газеты, которые правильно говорили бы о гомосексуалах и гомосексуальности, а не в лучшем случае – как о пришельцах? Которые не делают ставку на толерантность, говоря в таком роде «Живут и они среди нас»? В завершение хочу спросить геев из РМ, как можно быть корректно информированным в стране, где вся пресса гетеросексуальная, и как им удается избавиться от чувства сумасшедшего, обязательно появляющегося в данных случаях. Ведь это чудо, не так ли, остаться в своем уме в мире, который относится к тебе так, будто тебя вообще не существует?» Немного позже, 30 мая, опять выступает владелец www.enervant. wordpress.com. Его материал называется «Обвиняю тебя в гомосексуальности». Автор пишет, что, когда слышит обвинения в адрес политиков, любых звезд или людей, будто те гомосексуалы, ему становится жалко этих людей. Но потом ему становится жалко общество, ту его часть, которая восстает против всего, что противоречит гетеросексуальности. «Сразу появляются адвокаты, которые заявляют, что невозможно, чтобы какой-то Киртоакэ, например, или Мариан Лупу были гомосексуалами. Я внимательно смотрю на их лица, потом на свое и не понимаю, что есть у них и чего нет у меня, и наоборот. Что должно быть у гомосексуала: рога, три глаза, 44 зуба, нос на лбу? Я вроде сделан точно так же, как они, с небольшими отличиями (не такой высокий, как Лупу). То есть подтверждение, а скорее обвинение, что я не могу быть гомосексуалом, может быть предъявлено и мне! Может быть, но было бы ложным». Чуть позже он же говорит: «Большинство людей очень схожи между собой, они унифицированы. Тогда почему абсолютное большинство людей убеждено, что сексуальные пристрастия того или иного политика единственно верные? Для меня проблема остается загадкой, которую может решить только предсказатель».

132

Гнев не творит правды

Но есть люди, которые не ломают голову над подобным вопросом. Например, автор Gheorg Wolfovitz 7 июня на сайте www.curaj.net заявляет, что «у нас гомосексуалов нет». Эта мысль его посетила в результате размышлений о том, кто они на самом деле, все самые рьяные противники гомосексуалов. Он предполагает, что они либо очень умные гомосексуалы, либо скрытые или даже не подозревающиеся о своих наклонностях гетеросексуалы. Он даже придумал им название - «супергетеросексуалы». Проходит чуть меньше двух месяцев, и наш знакомый меняет свою точку зрения о существовании людей с иной сексуальной ориентацией. 31 августа на сайте www.curaj.net в разделе «Мнения» Gheorg Wolfovitz задается вопросом «Смогут ли гомосексуальные дети, выращенные в чрезмерном гетеросексуальном воспитании, интегрироваться в общество?». «… Теперь я знаю, что общество посредством своих институтов делает себя виноватым в том, что дало мне чувственность, враждебную моей сущности, что приводит к постоянному разногласию между мной и моими инстинктами, что просто-напросто стерли мою сексуальность, что разрушили мне жизнь. Только в моем случае и других, как я, никто в свое время не делал никаких негодующих заявлений относительно злоупотреблений нами, относительно использования нас вместо морских свинок в своих экспериментах, относительно подделывания сексуального инстинкта, относительно насаждения мозга информацией, которая привела к потере рассудка, или самоубийству или в лучшем случае к депрессии. И сегодня ничего не изменилось. Нынешние гомосексуальные дети находятся под чрезмерным гетеросексуальным воспитанием, но не могут протестовать. Они еще очень малы что-либо понимать». Какие бы доводы ни приводил Gheorg Wolfovitz, общество скорее больше поверит 150 тысячам психологов из американской профильной ассоциации, чем ему. 30 октября 2009 г. на сайте www.jurnal.md появилась статья «Американская психологическая ассоциация: сексуальная ориентация не меняется». Анонимный автор заметки сообщает, что специалисты проделали большую работу, основываясь на 87 исследованиях, проведенных в период с 1960 по 2007 г. Вот к каким выводам они пришли (цитирую по опубликованному тексту): – « существует очень мало фактов, подтверждающих, что усилия по смене сексуальной ориентации гея или лесбиянки эффективны»;

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

133

– « недостаточно существующих фактов, подтверждающих, что психологические вмешательства помогут сменить сексуальную ориентацию»; – « усилия по смене сексуальной ориентации путем воздействия на человека психологическими методами лечения могут иметь тяжелые последствия, среди которых потеря сексуального влечения, попытки суицида, депрессия и состояние тревоги»; – « представители ассоциации рекомендуют психологам быть полностью честными с пациентами по части того, какое будущее их ждет после смены ориентации». В ответ на такие заявления газета публикует мнение критиков. В их доказательствах присутствует некий Alan Chambers, который заявляет, что сам 18 лет назад был на пути смены сексуальной ориентации. По его словам, «треть тех, кто обратился за услугами моей группы, изменили сексуальную ориентацию». К сожалению, никакой дополнительной информации не представлено. Но читатель может спросить, а что с остальными 2/3. Первое что приходит на ум, – они не смогли изменить ориентацию, что только подтверждает результаты исследования ассоциации. Примечательно, что эта статья с явно положительным отношением к гомосексуальности была опубликована в периодическом издании, которое издается на государственном языке: обычно молдавские журналисты проявляют нетерпимость к сексуальным меньшинствам.

Что говорят журналисты о сексуальных меньшинствах Как вы успели заметить, многие разделы сопровождаются комментариями отдельных людей. Ниже вы познакомитесь со статьями журналистов, которые, в идеале должны быть четвертой властью и формировать/ корректировать общественное мнение о представителях сообщества ЛГБТ. Причем, речь пойдет не только о геях и лесбиянках, как традиционно думают в обществе, слыша про сообщество ЛГБТ. Материалов очень немного, и огорчает тот факт, что граждане, не читающие русскоязычную прессу, остались без такой интересной информации. Итак, 22 июня журналист Елена Замура опубликовала на сайте www.baza.md статью «Тина De LUX: Секреты травести». Это интервью с лауреатом международного конкурса «Miss Flawless Queen – 2009»,

134

Гнев не творит правды

который прошел в Кишиневе, и участником других многочисленных конкурсов. Автор попыталась раскрыть и узнать секреты такого мастерства, как травести. Ее интересовало, есть ли проблемы в Молдове, например, с организацией шоу, с приобретением и пошивом костюмов, с накладыванием грима. Материал сопровождается качественными фотоснимками. Это в основном образ Тины De LUX в различных костюмах. Но есть и фотография собеседника в естественном – мужском обличии. Как мне показалось, материал заслуживает внимания по трем причинам. Первая связана с тем, насколько Молдова отстает в организации. Тина жалуется журналисту, что жюри некомпетентное, а само отношение к травести отвратительное по сравнению с другими городами, например Одессой. «Мы были потрясены уровнем организации… Все проходило в клубе «Палладиум» - самом дорогом. Реклама – громадные афиши по всему городу, ролики по радио и ТВ. Море призов – путевки в Крым, мешки косметики…Через парадный вход в клуб мы шли по красной дорожке, ночью приехали на Екатерининскую площадь…Одесситы были в шоке – десять травести выходят из белых лимузинов фотографироваться! Потом поехали в гей-клуб, где был фуршет, прямо в коронах. Зал расступился, все зааплодировали…» Второй момент – отношение местных жителей. «Чем ниже по уровню дискотека, тем агрессивнее посетители и тем больше вероятность, что кого-то побьют. Из «Казановы» я лично три раза убегал, - говорит главный герой. - Многие боятся к нам подходить. Не понимают, что в жизни я один человек, а на сцене другой. Если я на сцене хабалка – в жизни никогда не бываю распущенным и развинченным», - заявляет Тина. Но самое важное, на мой взгляд, это то, как журналист демонстрирует «нормальность» своего собеседника. Этот человек работает, учится, хороший специалист: «учусь в музыкальной школе», «консультант в фирме, торгующей недвижимостью». О другом представителе ЛГБТ пишет Надежда Лазарь в материале под названием «Жизнь в чужом теле» (газета «Труд-7 Молдова» 26 ноября). Как понятно из заголовка, речь идет о транссексуалах – людях, чья мечта – изменить пол. В статье описана история жизни человека, чей биологический пол мужской. Виктор, начав принимать гормонотерапию, стал Викторией.

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

135

Но, несмотря на внешнее отождествление с женщиной, все документы у человека – на мужское имя. Дело в том, что процедура не прописана в законе четко, поэтому чиновники боятся брать на себя ответственность. Думаю, тех людей, которые впервые сталкиваются с таким безразличием и бесчеловечностью чиновников, этот материал сильно впечатлил. Автор пишет: «ГЕНДЕРДОК-М» инициировал переговоры с Министерством здравоохранения, после чего было решено направить в парламент запрос о внесении законодательных поправок, чтобы упорядочить процедуру». Это очень хорошо, что журналист попыталась найти решение для Виктории. Правда, в материале как-то вскользь было сказано о том, что человеку нужны документы для элементарных вещей – на работу устроиться, за рубеж выехать или хотя бы чувствовать себя защищенным в собственной стране. И об этом намного важнее было бы напомнить читателям. Как и в случае с травести, о транссексуалах в молдавской печати заговорили всего лишь однажды. Следующие два материала – обобщающие. Один (под названием «Кому мешают геи») появился в газете «Эксперт новостей» 4 декабря. Судя по вступлению, журналист Лариса Веверица готовила ее ко Всемирному дню прав человека – 10 декабря. Хотелось бы отметить, что первое, что бросается в глаза, – справка. Она выделена шрифтом на полосе и содержит подробную и в то же время краткую информацию о Центре информации «ГЕНДЕРДОК-М» и предоставляемых им услугах. Не знаю, каков тираж издания, но если хоть один такой номер попадет в сельскую местность, не один человек испытает благодарность к автору. Пожалуй, стоило бы добавить к этой информации и какие-либо контактные данные. Возможно, автор специально их не указывала, потому что телефоном или адресом могут воспользоваться «враги», но хотя бы почтовый адрес и персональную страничку оставить можно было. Иначе вся эта информация, на мой взгляд, останется бесполезной, ведь читатель, которому она адресована, не сможет ею воспользоваться. Что касается самого материала, то он состоит из интервью с двумя работниками центра – председателем Алексеем Марчковым и координатором женской программы Анастасией Даниловой (она сейчас занимает должность исполнительного директора). Весь монолог Анастасии о создании и развитии женского движения в Молдове автор передает

136

Гнев не творит правды

без своего участия. Что касается разговора с председателем центра, то журналист на протяжении разговора пыталась выяснить, что является причиной неприятия сообщества ЛГБТ. Алексей Марчков описывает ситуацию убедительно. Например: «Говорить о защите прав сексуальных меньшинств не совсем корректно. Поскольку никаких «особых прав» у гомосексуалов нет и быть не может. С точки зрения прав человека разговор может идти о проблемах дискриминации сексуальных меньшинств, то есть о лишении их прав, в равной степени принадлежащих всем людям». «Несмотря на то, что законов, дискриминирующих ЛГБТ, в нашей стране нет, в реальной жизни количество случаев дискриминации по отношению к людям гомосексуальной ориентации по-прежнему не уменьшается». «Все, что мы делаем, не имеет ничего общего с пропагандой. Возьмем публичные мероприятия. Все они проходят под девизом: «Все разные – все равные» или «Закон – един для всех». Где здесь пропаганда?» «Центр информации «ГЕНДЕРДОК-М» не нуждается в пропаганде ни того, ни другого (пояснение, ни в пропаганде, ни в пропаганде гомосексуальности). … Новая власть признала гомосексуальные отношения и взяла их под защиту закона. Парадоксально, но факт: на сегодняшний день гомосексуальные отношения, в том числе однополый секс, признаны законом, а общечеловеческие права людей гомосексуальной ориентации власть признавать не хочет. Поэтому, когда заходит речь о правах человека и гражданина, с высоких трибун и из чиновничьих кабинетов раздается окрик: ни в коем случае. И что же это, по-вашему, если не дискриминации людей гомосексуальной ориентации на государственном уровне? Причем, обратите внимание, не за секс, а за желание быть защищенным государством, например, от речей ненависти». «Меня поражает эта непоследовательность наших чиновников. Если уж предоставили геям и лесбиянкам равные права, надо сделать все возможное, чтобы этими правами они могли пользоваться». «Мы хотим, чтобы наконец-то были расставлены точки над «i», чтобы не было двусмысленности. А это может сделать только закон о недискриминации. Хочу подчеркнуть: этот закон нужен не только сообществу ЛГБТ. Дискриминации подвержены и другие социальные слои населения нашей страны: по признакам пола и возраста, по национальной принадлежности, по языку, по религии, по болезни. Сообщество

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

137

ЛГБТ – лишь малая часть из тех, кто нуждается в этом законе. Равные права должны быть обеспечены всем гражданам нашего государства». Мы с вами видим, какова позиция эксперта по вопросам сексуальных меньшинств. Но, к сожалению, она отсутствуе у самого журналиста. У меня, например, сложилось впечатление, что автор только сидел и записывал. Интерес к теме как-то пропал после третьего вопроса, а может, журналист был ошарашен и не знал, какой вопрос задать. Возможно, я придираюсь. Но все-таки бывает абсолютно другое восприятие. Возьмем, к примеру, материал «Все равные… но некоторые «равнее»?», опубликованный 4 декабря в газете «Независимая Молдова». Даже визуально он выглядит иначе. Автор Ольга Емельянова беседует с Борисом Баланецким, занимавшим на тот момент пост исполнительного директора Центра информации «ГЕНДЕРДОК-М». Журналисту интересно, как складывается «семейная» жизнь у однополых пар, насколько открыто представители сексуальных меньшинств говорят о своей ориентации, в какой форме проявляется дискриминация. Поскольку многие темы уже были освещены в этом обзоре, хотелось бы подробно остановиться на проблеме усыновления и воспитания детей гомосексуальными парами. «Почему любому благополучному мужчине дадут ребенка на усыновление, но если он объявит себя геем, то ни о каком усыновлении и речи быть не может? Каковы доказательства, что он хуже воспитает этого ребенка? А сторонники теории о том, что дети могут перенять гомосексуальную модель поведения, далеки от истины. Таких примеров практически нет, а вот обратных случаев, когда в гомосексуальной паре вырастают гетеросексуальные дети, — сколько хотите», - говорит Борис Баланецкий.

Прайд-2009: взгляд под призмой сорвавшейся манифестации 11 мая 2008 г. Подготовка гомофобов к прайду началась с опубликования на сайте centrul MDN (Молдова ноастрэ) 23 апреля статьи «Содом не пройдет: 7 мая гомосексуалы вновь хотят пойти на нас» (перевод дословный). Анонимный автор комментирует заявление работников и волонтеров Центра информации «ГЕНДЕРДОК-М», опубликованное накануне на сайте www.gay.md, где рассказывается о планирующейся мирной манифестации в поддержку закона о недискриминации.

138

Гнев не творит правды

Автору не понравились следующее высказывание: «Что в этом плохого? Ровным счетом НИЧЕГО!» (в том, что представители сообщества пройдут по площади с транспарантами. – Прим. ред.). Он отвечает: «Дорогие верующие, поблагодарим педерастов, что просветили наши «фундаментальные», «гомофобные», «ханжеские», «устаревшие» мозги. Знайте, что нет ничего плохого в том, что по нашей стране по площади Великого Национального Собрания (там, где в 91-м мы, коренные верующие, завоевали независимость, в том числе для антинациональных идеологий, какой явно является идеология, которую нам навязывают сброшенные с парашютами в наши края (giuvanii?)), недалеко от памятника господарю Штефану чел Маре ши Сфынт, пройдет банда европодлиз, банда, которая помещается в один автобус. Это демо(но)кратия во плоти: большинство положенное к «алтарю» содомии больного раком меньшинства гомосексуалов свободного полета». Далее автор заявляет, что не верит в способность политиков предупредить манифестацию, и призывает (текст выделен жирным шрифтом и частично подчеркнут на странице, что сохранено в обзоре): «Предупреждаем всех верующих людей, чтобы они отпросились с работы (со школы, университета, других дел) в четверг, 7 мая 2009 г., в период с 11.00 до 13.00, чтобы показать, что мы, ортодоксальные коренные жители Молдовы Штефана, не поддадимся ни на какую форму враждебной атаки на страну и наш христианский народ и готовы противостоять любым более или менее явным содомистским проискам». Очень кратко местный телеканал PRO-TV дал объявление о планирующемся фестивале «Радуга над Днестром». Материал на сайте был назван «Они отказались от парада, но не от вечеринки». В заметке было сказано, что состоится праздник в восьмой раз и что одновременно исполнилось 11 лет со дня создания самого Центра информации «ГЕНДЕРДОК-М». О том, что «Гомосексуалы отказались от парада», сообщило и периодическое издание Jurnal de Chisinau, поместив эту информацию под рубрику «Событие». Заметка не содержала злобных реплик или подколок, а передавала слова исполнительного директора Бориса Баланецкого и председателя центра Алексея Марчкова. Канал ТВ-7 также представил материал, основанный на информации с пресс-конференции по поводу проведения прайда. Корреспондент Светлана Мунтян рассказала, что «Радуга над Днестром в этом году будет неприметной». Похоже, не желая никого обидеть, она объяснила, что просто парада в этом году не будет, а сами сексменьшин-

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

139

ства, наученные горьким опытом, заявляют, что это первая и последняя попытка. Хотя сам материал можно считать положительным или хотя бы нейтральным, я, как журналист и сторонний наблюдатель, отметила для себя небольшую деталь. Корреспондент сказала: «Пресс-конференция главного гея страны…» Насколько я понимаю, речь шла об Алексее Петровиче Марчкове. Но на моей памяти его официального признания в том, что он является представителем нетрадиционной сексуальной ориентации, не было. Если речь шла о Борисе Баланецком, который действительно сделал такое заявление в рамках конференции в 2009 г., то это каким-то образом следовало бы уточнить. Газета «Труд-7 в Молдове» и ее автор Надежда Лазарь также осветили вопрос «Геи и лесбиянки отказываются от манифестации» 7 мая. В подзаголовке давалось объяснение: «Так они протестуют против насилия». Как было видно из двух главных фраз текста, журналист собиралась вспоминать о событиях 11 мая 2008 г., и связывать их с событиями 7-9 мая 2009 г.. Что и было сделано. «Над Днестром снова «Радуга» - статья с таким заголовком вышла 7 мая на страницах газеты «Независимая Молдова». Некий «Корр. «НМ»», пожелавший остаться без имени, также привел краткую информацию с пресс-конференции. Думаю, не стоит повторяться. И снова материал с сайта телеканала PRO-TV. 9 мая здесь появился репортаж о возложении цветов к памятнику жертвам репрессий, названный «Краткий… и спокойный». Автор попытался объективно и кратко рассказать об акции. Единственное, что меня насторожило, - последняя фраза: «Хотя действия гомосексуалов длились всего несколько минут, они все же успели вызвать не только любопытство, но и недовольство нескольких прохожих». Непонятно, что именно имел в виду корреспондент. Если такие «недовольные» прохожие и были, то почему нет никаких деталей? А может, это личное дополнение репортера, чтобы показать противников сексуальных меньшинств? Непонятно. Зато молодежный информационно-развлекательный портал BAZA. md никаких сомнений в том, что праздник удался, не оставил. 12 мая здесь была опубликована большая (по газетным меркам) статья «Где-то далеко, выше радуги… 7-9 мая в Кишиневе состоялся фестиваль «Радуга над Днестром – 2009». Авторы – Елена Замура и Марина Тимотин последовательно рассказали обо всех ярких событиях прайда. О пресс-конференции и отказе от манифестации, о торжественном от-

140

Гнев не творит правды

крытии и награждении победителей конкурса «За толерантность», о концертной программе… Вся представленная информация жизнерадостная, хотя иногда в ней и проскальзывают нотки огорчения. «Он (Пол Камерон. – Прим. ред.) истерично выступил против проведения фестиваля, призывая взамен «решать демографические проблемы». Как их решать, если страну покидает демографически перспективная часть общества? Ответа на этот вопрос у Камерона не оказалось». И еще: «Комментируя свое отношение к шоу, МС Гугуцэ сказал, что являясь афромолдаванином – или, если конкретизировать, - «афродрокиянином», - он очень хорошо знает о том, что значит быть не таким, как все… Впрочем, можно быть уверенным в том, что в меньшинстве хоть раз в своей жизни оказывался каждый из нас». Шоу трансвеститов портал BAZA.md посвятил отдельную статью под названием «Интриги и подарки». Его авторы Елена Замура и Марина Тимотин сохранили положительную нотку и завершили выделенным жирным шрифтом почти гимн «Конкурс завершен, да здравствует новый фестиваль и новый конкурс, которых мы будем ждать с нетерпением!». Хочется отметить, что живость обоим материалам придали фотографии. Правда, имя этого профессионального фотографа нигде не указано. Очередная статья про прайд появилась в газете «Время». Автор Ирина Красильникова назвала материал «Сон разума рождает чудовищ», а в подзаголовке обозначила всю проблему – «VIII фестиваль «Радуга над Днестром» в этом году прошел без эксцессов и скандалов. Значит ли это, что Молдова может причислить себя к числу стран, где нет проблем дискриминации сексуальных меньшинств? К сожалению, нет». Материал лично мне понравился. Во-первых, я полностью поддерживаю точку зрения автора, а во-вторых, вся предложенная информация пусть некоторым и покажется скучной и неважной, является основополагающей. Вот несколько тезисов, которые годятся на роль аксиом: – «…толерантность и умение идти на компромисс могли бы помочь и обществу в целом, они очень пригодились бы в том же поиске выхода из нынешнего кризиса, но, увы, на данный момент мало кто у нас готов следовать этим принципам, особенно в высших эшелонах власти»; – «причина агрессии скрыта в глубоко укоренившемся стереотипе. Ведь в представлении широких масс гей-парад – это какой-то дебош, разврат и прочее. По сути, целью той правозащитной акции как раз и было стремление показать адекватный, реальный об-

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

141

раз гея и лесбиянки. Дать и рядовым гражданам, и представителям власти возможность увидеть, что они не какие-то марсиане с другой планеты и ничем не отличаются от всех остальных, они также работают, у них есть семьи, есть родители, они платят налоги, то есть в целом они – обычные граждане».

– « Равенство всех граждан перед законом у нас гарантировано Конституцией. А что показывает жизнь?»

– «Вокруг и так столько злости. Если не мы научимся доброму отношению к нашим близким, независимо от их взглядов и принципов, угроза войн и насилия будет вечно нависать над ними. Даже худой мир всегда лучше доброй ссоры…» Конечно, помимо явно положительных мнений, в прессе были выступления и недовольных, в частности представителей религиозных организаций. Например, в мае на сайте www.moldovacrestina.md появился материал от анонимного автора, который недоволен, что власти разместили билборд, содержащий информацию о проведении 7-9 мая фестиваля «Радуга над Днестром». Он пишет: «Почему власти разрешили поместить эту рекламу? Возможно, они думают, что нет ничего непристойного в этой рекламе – ни в содержимом, ни в изображении. Но открытое размещение рекламы организации, которая пропагандирует гомосексуальность всеми возможными путями, не является ли подрывом морали нации и ее целостности? Я написал петицию, в которой убедительно прошу мэра Кишинева демонтировать этот рекламный щит и больше никогда не принимать такого рода рекламу, как я уже и писал ранее в петиции, в которой просил запретить публичную манифестацию (парад), который планируют сделать 7 мая 2009 г. гомосексуалисты. Если ты беспокоишься о своей семье, своих детях, своей стране, необходимо и тебе написать петицию. Вот контактные телефоны и адрес примэрии…» «…Во что еще бить нас необходимо Богу? Бедность, разрушение семей, засуха, проливные дожди и сейчас этот политический кризис, которого не было со времен провозглашения независимости. Все это – различные способы, какими Бог пытается говорить с нами, чтобы мы поняли и обратили свое лицо к Нему. Во что еще будет бить нас Бог, чтобы мы поняли, что необходимо оставит грех?» Вся эта информация первоначально была на государственном языке, но Наталья Моисей перевела ее, и в данном обзоре представле-

142

Гнев не творит правды

на опубликованная на сайте русскоязычная версия. Лично я говорю ей огромное спасибо, потому что подобные сложные рассуждения и на русском читать-то сложно, не говоря уже о том, чтобы переводить их с пониманием сути.

В каждом обществе есть «странные» люди Этот раздел посвящен материалам, которые содержат странные вещи для моего понимания. Например, на сайте «Лента ПМР» (www. tiras.ru) 29 сентября появился материал «Геи и лесбиянки неудержимы не только в сексе, но и в еде». Вам заголовок не кажется каким-то странным? Впрочем, сам материал вполне нормальный, он перепечатан с сайта www.health-ua.org. В редакции приднестровского интернет-издания придумали только заголовок. В материале идет речь о результатах исследования людей в возрасте от 12 до 23 лет, которое проводили ученые из Гарвардского университета и детского госпиталя в Бостоне. Один из авторов исследования Брин Остин говорит: «Мы выявили явный и тревожный рост пищевых расстройств у представителей сексуальных меньшинств по сравнению с их гетеросексуальными сверстниками, даже в 12,13 и 14 лет. …Известно, что подростки геи, лесбиянки и бисексуалы испытывают большое давление. Зачастую к ним относятся как к аутсайдерам их собственные семьи, одноклассники. Они подвергаются преследованиям и издевательствам. Несомненно, одним из «выходов» такого давления становятся пищевые расстройства и сопутствующие им проблемы со здоровьем. Чрезвычайно важно, чтобы семьи давали понять, что эти молодые люди любимы, что они могут рассчитывать на семью и на ее поддержку». Вот и все, что выяснили доктора. Уверяю вас, что в заметке нет ни слова о сексе. Поэтому и непонятно, откуда он появился. В нормальной стране по этому поводу могли бы начать разбирательства. В нашей – хорошо, что нецензурными словами не стали обзывать. Следующий материал и его авторы удостоились в 2010 г. награды за толерантность в конкурсе, проводимом ежегодно Центром информации «ГЕНДЕРДОК-М». Тем не менее, на мой взгляд, материал, появившийся в журнале Sanatate и на одноименном сайте за ноябрь-декабрь 2009 г., следует отнести в этот раздел. Я сейчас объясню почему.

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

143

Название материала «Разноцветная любовь» и дальнейшие расшифровки меня озадачили. К чему говорить об этом в медицинском(!) журнале, если сами авторы Александр Мереуца и Ирина Титова сообщают, что «гомосексуальность не является психическим расстройством и не подлежит лечению». А кроме того, своим читателям авторы обещают «разобраться – что есть гомосексуальность с медицинской точки зрения». Нельзя не сказать, что в основном весь материал изложен очень корректно и даже правильно, я бы сказала. Следующие фразы рассматривайте как подтверждение.

– «Еще Кинси показал, что сексуальная ориентация личности не сводится к механической сумме ее поступков, и вообще, устойчивый выбор партнеров противоположного, своего или обоих полов явление чрезвычайно сложное и многогранное».

– « К сожалению, большинство людей устроены так, что предпочитают не задаваться вопросами, а сразу же оперировать готовыми клише и стереотипами. Причем чем менее человек образован, тем увереннее его суждения. Особенно отчетливо это проявляется по отношению к однополой любви».

– «Распространенные сексуальные практики: мастурбация, оральный секс, петтинг – тоже не способствуют продолжению рода. Но это не мешает православной церкви до сих пор осуждать оральный секс – должны ли в этом случае врачи лечить практикующих его людей? Смешно, правда? Кто вообще и как должен определять все эти многообразные нормы – врачи, государство, церковь или сами люди? Тем более что нормы морали, физиологии и психологии не всегда совпадают, да и вряд ли найдется человек, который согласится жить по жестким медицинским или социальным нормам».

– « Задача общества состоит не в том, чтобы сделать всех людей одинаковыми, изменив сексуальную ориентацию геев и лесбиянок (даже если бы это было возможным), а в том, чтобы помочь им, как и всем прочим людям, добиться максимально возможного психического, социального и сексуального благополучия». Приблизительно в таком стиле написан весь материал. Кажется, что побывал на лекции, но ничего нового не узнал. И где вообще медицинский аспект всей проблемы или не проблемы, как обещали журналисты? Может быть, мне, как более-менее продвинутому в этой области человеку, хотелось бы узнать чуть подробнее о чем-то конкретном, чем по-

144

Гнев не творит правды

верхностно обо всем. Впрочем, нельзя примерять все на себя, и полагаю, большинство людей даже с таким родом информации не знакомы. Следующий абзац – один из тех, что меня порадовали. «…живущие в сложных условиях и подверженные стрессам гомосексуалы могут иметь целый ряд специфических проблем, сказывающихся на их психическом здоровье. Повышенная склонность к депрессиям, неврозам и суицидам – следствие их стигматизации и дискриминации во враждебном гомофобном мире. В самом деле, легко ли сохранить душевное здоровье и психическое равновесие человеку, который все время должен что-то подавлять, скрывать, бояться разоблачения и, разделяя мнение большинства, считать себя неполноценным? Но невротизм – необязательный спутник гомосексуальности. Будет ли гомосексуал невротиком или нет, зависит также и от свойств его собственной личности, коммуникативных качеств, уровня самоуважения, способности принять и защищать свою индивидуальность и т.д.» С гомосексуальными людьми в данном материале все понятно. Но статья затрагивает и бисексуальных личностей. Я бы скорее со многими фразами из этого раздела не согласилась, но тем не менее идея авторов очень проста и понятна. С самого начала они заявляют: «В современной сексологии понятие «бисексуальность» крайне расплывчато и неопределенно. Единой группы бисексуалы не образуют». Остальной текст о бисексуалах написан таким образом, что у меня возникло представление, будто эти люди не определились. Например, журналисты говорят, что в переходном возрасте бисексуальность связана с любопытством, а в более зрелом – бисексуальностью прикрываются гомосексуалы. Хотела бы я посмотреть на этого бедного гея, который спит с женой, заявляя, что он бисексуален. Насколько я успела узнать этих людей, им либо все, либо ничего. Но это мое личное мнение. Хотя, думаю, следующая фраза лишняя и без нее можно было бы обойтись. Цитирую: «Знаменитый писатель Гор Видал вообще называл себя «трисексуалом»: «Когда я был молод, даже неохраняемая дыня была в моем обществе в безопасности». Возможно, фразу надо рассматривать как шутку, но в нашем гомофобно настроенном обществе она может быть расценена и с другой стороны. Например, с точки зрения того, что легализация гомосексуальных отношений непременно приведет к дальнейшей пропаганде и легализации таких феноменов, как зоофилия, педофилия и пр.

Обзор материалов, посвященных сообществу ЛГБТ

145

Но главное, что меня озадачило и заинтересовало, почему во всем этом материале нет ни слова о сообществе сексуальных меньшинств в Молдове. Если не было возможности или желания общаться с Центром информации «ГЕНДЕРДОК-М», то почему для полноты картины не сказали еще и о трансгендерах? Конечно, это отдельная категория людей, но с ней намного больше связано медицинских аспектов, чем с гомосексуалами. Тем более трансгендеры являются составной частью сообщества ЛГБТ.

146

Centrul de Informaţii «GENDERDOC-M» C.P. 317, MD-2001 Chişinău Republica Moldova

Центр информации «ГендерДок-М» C.P. 317, MD-2001 Кишинев Республика Молдова

Telefon: (37322) 288861, 288863. Fax: (37322) 280194 E-mail: info@lgbt.md Web: www.lgbt.md

Wrath Does Not Originate THE Truth An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community and published in Moldovan newspapers and on-line media in 2008 – 2009

Chișinău 2011

Wrath Does Not Originate THE Truth

148

Author: Aliona Motroi.

Translated into Romanian by Nadine Chilianu.

Translated into English by Artiom Zavadovschi.

Chief editor

Alexei Marcicov, Chairperson of the GENDERDOC-M Information Centre.

____________________________________________ The overview was published by the GENDERDOC-M Information Centre with the financial support of Civil Rights Defenders (Sweden) and Swedish International Development Agency (Sida).

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

149

CONTENTS FOREWORD. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150 CHAPTER 1.

YEAR 2008: Political and Religious Leaders Are Incapable of Reflecting All Public Opinions The further, the worse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

They perpetuate stereotypes. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Society isn’t against homosexuals?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Transsexuals are not the way they are talked about. . . . . . . . . . . .

Transnistria’s gays and lesbians are low-activity. . . . . . . . . . . . . . . .

Religion opposes sexual minorities . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Homophobe Paul Cameron. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pride 2008: Bloodshed was avoided . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Politicians on behalf of their and people’s name. . . . . . . . . . . . . . .

CHAPTER 2.

YEAR 2009: Sexual Minorities Became a Trump Card in the Election Campaign Legislation: There are even less talks, as well as deeds . . . . . . . . .

Politics is still dependent on religious sentiments. . . . . . . . . . . . . .

There are as many opinions as people. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

What journalists say about sexual minorities . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pride 2009: A view from the angle of the wrecked 11 May 2008 demonstration. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

There are ‘strange’ people in every society. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

151 154 157 161 163 164 171 176 184

189 191 197 202 206 210

APPENDIX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214

150

Wrath Does Not Originate THE Truth

FOREWORD Hello, dear reader! If you are holding this brochure in your hands, and have even managed to thumb through it, it means you are interested in what we say and have an interest in the LGBT community. Unfortunately, a regular overview of the materials dedicated to issues faced by sexual minorities has been compiled mostly of articles with a homophobic tone and content. With this in mind, we ask you to kindly control negative emotions towards these.

I assure you, dear reader, despite the fact you are holding a press overview – a very tiresome genre per se – you won’t get bored! While you read this, we guarantee that a whole range of questions, dissatisfaction and misunderstanding will come to your mind.

The significance of this ’work’ is that it is comprised of publications by the LGBT-friendly journalists as well as by those who are not familiar with the notion of tolerance. I hope that the small amount of information which best characterises the knowledge held by an average Moldovan will also help you orientate yourself.

As opposed to previous overviews, this current issue includes an important point – public opinion. In fact, it is ‘vox populi’ because people voluntarily commented on the information they either read or heard. Perhaps, to comprehend what is going on in the minds of our fellow citizens, we should analyse this very chapter.

Hopefully, my courtside spectator’s role was a success and you can judge me later. In the meantime, enjoy your reading!

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

151

CHAPTER 1 YEAR 2008: Political and Religious Leaders Are Incapable of Reflecting All Public Opinions The further, the worse This is the point of view one can reasonably come to after studying statistics on press materials published in 2008 and 2009. In particular, the amount of negative information predominantly disseminated by the Romanian-speaking press grows every year. Indeed, interest (especially from our homophobic opponents) towards the LGBT community grows continuously.

All the data presented here have come from the analysis of articles published in the printed media as well as on the Internet. Incidentally, the proposed overview analysis (see Appendix) contains precise differentiation between mass media types for the first time. In fact, during 2004-2005 only 7-8 traditional printed press periodicals covered any aspect of gay lifestyle.

During 2006-2007 there was no differentiation due to small number of WebPages ‘involved’ – only 5 out of 35 plus periodicals. Between 2008 and 2009, it was decided to delimit the printed and Internet media because there were 53 e-portals against 21 periodicals passed though the printing house.

Within two years, out of 74 publications, gay issues (meaning ‘gay only’ as articles about transgender persons were written once a year while bisexual people and drag queens were covered only once every two years) were raised 314 times. In comparison, in 2006-2007 issues regarding homosexuals were covered 162 times while during 2004 -2005, only 48 times. Actually, from 2004 to 2008 incidences increased from 21 to 235 articles, i.e. more than ten times. Such ‘popularity’ was provoked by the peaceful demonstration supporting anti-discrimination legislation which was to take place on 11 May 2008, as well as by ’politicians’ desire ’not to remain indifferent’ to this incident. Already in 2009, there were only 79 articles; however, this also proves the volume of information concerning the LGBT community has increased.

152

Wrath Does Not Originate THE Truth

Unfortunately, readers using sources of information published in the state language receive predominantly negative news items about gay people.

Out of 195 reports issued in 2008 in the state language, 148 bore a negative tone and only 20 were positive. I need to take this opportunity to mention that the Moldovan printed media ‘were feverish’ that year due to the deranged demonstration, therefore it is important to look at the 2009 incidences.

Then, out of 49 materials, only 13 told about the community and homosexuality phenomenon from the positive point of view, while 30 were negative.

To demonstrate how the average state language speaker’s opinion is generally formed in Moldova, I suggest you analyse the information field of the last five years. In 2004, Romanian-speaking media published only one negative and one positive article. Note well that in 2005, the number of negatively toned articles multiplied by four times, while positive reports only doubled.

With regard to 2006 and 2007, one can notice growth of unfavourable information. Journalists expressed their negative views 21 and 29 times, respectively, while there were only 12 positive articles in 2006 and 9 in 2007.

Meanwhile, the Russian-speaking press continues to remain on a tolerant keel. In 2004, there were 3 negative articles while in 2005 there was only one. This data should be compared with 11 news items issued in 2004 and 16 in 2005. The following 2006-2007 reporting period showed that the Russian-speaking citizens are informed much more positively. In 2006 there were 35 positive and 3 negative news stories, while in 2007 there were 29 and 12, respectively. If looking at 2008 and 2009, the incidences are as follows: the media showed tolerance to sexual minorities 23 times and disagreed with their activities 14 times in 2008. The next year, they positively spoke about the community and the phenomenon 19 times and expressed their discontent 10 times.

It is also worth mentioning that the greatest part of the negative side comes from the news items published on the Internet. This refers to both the Russian and Romanian speaking press. During the last two years, there were 40 homophobic articles published in the printed media and 162 on web pages. If speaking of the ‘troubled’ 2008, then, out of those published news stories, 132 were negatively toned.

Now I offer you, so to say, the opportunity to learn about our ‘heroes’. As you might remember, we distinguish them among types. Among 21 periodicals, a keen interest was displayed by the Flux newspaper which touched upon the ‘forbidden subject’ 19 times during the two years. It is followed by Jurnal de Chisinau and Ziarul Liber expressing their opinions 14 times during

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

153

the same period. The third place was ‘diluted’ by the Russian-speaking Nezavisimaya Moldova covering gay issues three times each year. The Trud-7Moldova newspaper spoke about the community four times, and Timpul, Ziarul de Garda, Argumenty i fakty v Moldove and Kommersant Plus newspapers – 2 times. The same number of articles appeared in the Open Skies and Punkt magazines. The remaining 10 periodicals told their readership about LGBT only once.

I should add that some newspapers such as, for example, Timpul, Argumenty i fakty v Moldove and Kommersant Plus reduced the number of articles regarding the community’s life for some unknown reasons. Although during the previous two years they published one article each, in 2006 and 2007 only, the editorial boards had raised this question from 2 to 7 times during each year.

Analysing the websites, the leading position goes to the chisinau.novopress.info portal, which managed to write about the LGBT community 44 times during the year, and all the information appeared in 2008; however, 34 news items bore a negative tone. A similar situation refers to moldovacrestina.net. Out of 34 materials, only 2 appeared last year, though all of them were homophobic.

A difference is apparent only in one publication (in decreasing sequence) which can be noticed when counting materials on such websites as mdn. md (out of 13 materials, 12 contained homophobic attitude), moldovacrestina.md (all 12 posts were homophobic), tiras.ru (out of 11 news items, 5 were negatively toned), alexcurbet.wordpress.com (10 out of 10 communicate the author’s homophobia).

Here I would like to look at the tiras.ru website since it is the only one trying to reflect LGBT life in Transnistria. In comparison with the previous years, the editorial staff has considerably changed their opinion about gays and lesbians. Granted, almost half of the published materials during the previous two years were homophobic, but the other half speaks either positively or neutrally about the issue. However, in 2007, journalists expressed homophobic opinions in 10 out of the 13 news stories.

Let’s continue compiling our ‘rating’. Less than ten but more than five times the LGBT community were mentioned on the following seven websites: presa.md, baza.md, Reporter.md, curaj.net, ioniko.wordpress.com, profamilia. md, enervant.wordpress.com. An additional 40 analysed websites confined themselves to mentioning the subject from one to four times. Almost all WebPages (36) expressed their homophobia once.

154

Wrath Does Not Originate THE Truth

They perpetuate stereotypes In January 2008, the Jurnal de Chisinau newspaper published the article At Our Home: Homosexuals, from Father to Son by Lidia Bobana under the heading True Stories. It retells a family story which began in the 1950s.

An engineer got married to a woman and stopped sleeping with her after she had given birth to their son. He was suspected of being on terms of intimacy with men but was never accused. The story repeats with his son who, having married and fathered a son, preferred intimate pleasures with a man to the traditional family life. And even the third generation ’has not settled down’. The grandson, who was speculated to have three male lovers in different countries, has got recently married and people have begun to make guesses about the length of the ‘happy marriage’. The author writes, “Now in Chisinau, they stake on how long this marriage lasts and whether it ends up with a male newborn in accordance with the father-to-son tradition in Dumutru C.’s family”.

In last paragraphs author says, “Do not even think that I condemn homosexuals or have something to do with them. I have always had and still believe I have good and devoted friends among them… The majority of them get married exactly to shut people’s mouths, though they have hard times dealing with our disapprobation, sometimes even shame for having been born different from other people.

Some dare to declare who they are and live according to their true self and I believe this is more honest than to hide your sin behind the screen, which can be easily moved by the one who knows who you truly are. I have had a number of conversations with the wife of an actor who is a closeted homosexual. They nurture two children having led a difficult life. He says he is a healthy and full-fledged man but, because he is an actor, he also seeks for other pleasure. She cannot leave him because two sons love to distraction their father. That’s why they have agreed with her having a lover but without other people’s knowledge… In a word, this is a lie disguised in another lie. And my question is: who wins?!”

If I have caught the right meaning, my colleague wanted to continue and ask why these poor people are not allowed to marry. Then everyone will be honest – the thing you have fought for. However, I am not sure the author is an LGBT friendly person. I have intentionally left a few of the journalist’s words in the end for to separately comment on them. Here they are:

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

155

“That one was unmarried but he had something in his appearance different from other men. He had a high voice and female gentleness, he liked to cook… He looked like an innocent angel”.

“Wait a minute”, readers will object. “This is a classical stereotype”. And they will be right. This is the way stereotypes are created and perpetuated!

From now on, the Jurnal de Chisinau readership, meeting a teenager with ‘female gentleness’, will consider him a homosexual. All men who like to cook, especially if they are actors, will be seen as closeted gays, and if their voices are high, even wife and two children will not be able to change the public opinion about their sexual orientation Having analysed these words, I believe even if the author had homosexual friends, it was far in the past. Though, of course, there were no pejorative words in the article. However, in my opinion, when writing an article with the possibility of expressing his or her personal attitude, a journalist simply must use such chance. Here, it is impossible to understand the author’s attitude.

On the one hand, she does not condemn gay people and has nothing to do with them; on the other hand, she still speaks about her homosexual friends.

In 2008 there appeared other no less odd materials, though. To describe the next one, I need to begin with a foreword.

Annually, GENDERDOC-M Information Centre awards individuals who have shown tolerance towards sexual minorities. In 2008, among the award recipients were journalists. This event was reported by Elena Gisca from Nezavisimaya Moldova (Independent Moldova) newspaper in the article ‘Tricky Subject’ and Courageous People published on 22 February 2008.

We’ll not be highlighting contest fellows. I believe it’s enough to demonstrate author’s personal attitude towards the contest and her colleagues who decided to reflect the ‘tricky subject’.

“No matter how we’d hide our eyes in shame or madly stigmatise ‘perverts’, a fact remains a fact: these people exist, they live among us, they are equal citizens of this country like the others, and, consequently, have same responsibilities and rights. To love them or not is everyone’s own business. However, as a rule, homophobia is served under the gravy of social morals based on Christian values. ‘I’ is substituted by ‘we’, and ‘my opinion’ becomes an indisputable ‘public opinion’.

This can be proved by letters and calls from outraged readers, TV viewers and radio listeners to any editorial office dared to touch the ‘tricky subject’ with suspicions directed at journalists who ‘hobnob with those’. What if he is ‘the same’? The mass media and authors are accused of promoting ‘queer culture’, supporting schizophrenics (!), criminals (!) and pedophiles (!)”, writes the journalist.

156

Wrath Does Not Originate THE Truth

“Clear thing, in such a situation, not every editorial office will take a chance to incur their audience’s displeasure, and not every journalist will take up a pen to cover life of people with untraditional sexual orientation. In a truly democratic society such problems do not even appear. We do have them”, continues Nezavisimaya Moldova’s author.

Exactly this material provoked an odd reaction. Some Victor Boicenco from Kishinyovsky Obozrevatel (Chisinau Observer) newspaper told what he thought about the journalists’ contests in the article Unconventional Sex, or Dark Forest of Democracy a week later (on February 28). I will gradually quote author’s statements for to have an opportunity to comment on them.

“The work of these courageous journalists has been recognised almost as an exploit – in favour of a 100-dollar ‘carrot’. They have been selflessly promoting ‘democracy’ in the Moldovan society by propagandising untraditional sex”.

It should be mentioned that most winning journalists donated those ‘carrots’ to satisfy needs of the poor. In addition, would any of those journalists have been allowed on air had they been promoting untraditional sex?” “… convulsive attempts of provoking public response in regard to sexual minorities truly seem to be perversion. It feels like people are suffering from the lack of public attention – they are eager to shout loud in order to be noticed. Why? This is another question”.

I can’t comprehend what kind of response author is talking about, and where perversion is in all this. Concerning the public opinion, sexual minorities are not suffering from its lack – they lack government’s attention. They shout and make themselves known because they want to exercise their rights guaranteed by the Constitution. “… calls to public attention is nothing but absolutely sincere shameless propaganda. It is led not for their protection, because no one hurts them, but to advertise their lifestyle and to impart it to as many people as possible.

The most cynical part in this advertising is that it doesn’t influence adults’ outlook, who are mature persons, but it traumatises and distorts youngsters’ psychology”.

What my dear colleague saw propaganda in is unclear. According to official data, number of homosexual people in the world has been the same during many years. Where’s a reasonable explanation of one’s lifestyle’s propaganda, when any clearheaded person understands that his or her sexual orientation is to be concealed if he or she wants to live quite. In sum, such arguments are incomprehensible.

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

157

“One can be shoving in youths’ consciousness that ‘gays, Jews and blacks’ all are victims of ‘undemocratic society’. Why do they stick to national minorities? Nationalities and sex for sex, i.e. a way of getting pleasure, are two different things. To pile them up together is to offend national minorities’ dignity”.

Well, to perceive young generation as the one sillier than yours is rather customary – it’s been always like that. If regarding ’sticking to national minorities’, what is the point about? About an anti-discriminatory legislation?

Then here, no one is sticking to nobody because law is the same for all. When it appears, it will work for all people in the same way, and if Victor Boicenco learns that his chief editor or neighbour has been fired on the ground of his homosexuality, he will be able to go to court the same way a woman, who hasn’t been employed because she has two underage children, can.

Perhaps, the journalist was disturbed by enumeration: gays, Jews and blacks. However, author of this order, in my view, simply highlighted the most vulnerable people who are subjected to society’s negative attitude due to different reasons.

Society isn’t against homosexuals?

On 1 April, on mdn.md (Our Moldova. Monitoring and Strategic Analysis Centre) website, appeared a note entitled Greece Is Endangered by Legalisation of Gay Couples. The editorial board informs about country’s intention to allow gay couples to register ‘civil unions’, which will be legally equalised with marriage. If disregarding editorial board’s concerns expressed in the title, then the information has been reflected correctly. Here, along government’s opinion expressed by the Ministry of Justice, they present view of religious organisations. A neutral tone is preserved unlike in many cases when author provides personal comments.

Another material reflecting public life is an item of news published in Jurnal de Chisinau on 26 June. Author M.S. entitled his article Humanist Detected Homosexual in City Hall. The whole point is that Oleg Oniscenco, representing the Party of Humanists in the City Council, said he had obtained photographic materials proving that mayor Dorin Chirtoaca was homosexual. The story itself is not interesting at all; however, I decided to draw readers’ attention to it due to appearance of many various comments which had been posted on the TV channel’s webpage which referenced the story.

158

Wrath Does Not Originate THE Truth

In my opinion, these some comments (they are enumerated in the order they appeared on the site) reflect our society’s attitude towards the LGBT community and the phenomenon of homosexuality.

“Look at Oniscenco’s face, and you’ll instantly see a homosexual who wants to have sex with Dorin”.

“He shouldn’t deny anything. If he has nothing to disclaim, he should take Onischenko to court and let him show the pictures”.

“It’s not true. I know Dorin. They’ve faked those”.

“Why do you care if he’s gay or not? Most importantly, he should be a good mayor because he’s been voted for this!”

“Dear fellow citizens, and what if he’s gay, what’s the problem? What matters – competence, knowledge or sexual inclinations? Nonsense and nothing else… I wouldn’t give a damn…”

“I don’t see anything bad in homosexuality”.

“Even if it were true, Oleg Oniscenco violates the right to private life in this case. It’s mayor’s business and no one else’s who he spends his free time with…”

“Even if he was like this, I wouldn’t give a damn. I see him sober-minded, adequate and competent in what he does. The rest is his private life”.

“Let’s assume he’s gay. What’s the problem? Is it a crime?”

“And what if Dorin is a homosexual? Maybe he is, maybe he’s not – in any case it’s his business. Even if ‘yes’, can’t he be a mayor?” “…but I’d like Dorin to be gay. Look, like gay, he’s perceptional and can’t hurt ordinary population. That’s why you should pray for we had several homosexuals who’d be the same normal in politics”.

“Homosexual persons are people, too. Or not?”

These are a very small part of the opinions left within four days of ‘fever’.

I brought them to show that majority of people don’t see any problem in homosexuality. Indeed, there were several comments displaying disgust towards sexual minorities but, let me repeat, they were only a few.

If imagine that Dorin Chirtoaca is not a politician, but an ordinary citizen, it looks that in its vast majority, society admits gay people’s right to work normally and be happy. Then who sows hatred and why our politicians declare on behalf of entire nation that granting equal rights to gays and lesbians is a sin?

Here’s one more proof of society’s positive attitude to sexual minorities.

The feedback appeared as a response to Oleg Brega’s reporting, Ministry of Justice Discussed Anti-Discrimination Law, on curaj.net website on 19 September.

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

159

Oleg Brega said, “Some state that they have collected thousands of signatures from Moldovan citizens to erase one notion from this law. They don’t keep in mind that democracy is not only a dictatorship of majority, but also respect of equal rights and tolerance of any minorities, especially, because they are also a minority – ‘militant’ Christians. Most Moldovans don’t even go to church or go there on very rare occasions, and they won’t definitely come out to impose their principles, which are considered normal by their leaders, only if those people are forced to do so or deceived”.

Igor said, “…no participant (of the law discussion – editor’s note) explained definition of discrimination to others. DISCRIMINATION was subject of the meeting. Then suggestions can be discussed. If only half of participants has read definition of DISCRIMINATION in dictionary or comprehended it correctly, then debates will be endless and inconclusive… With all respect to divine laws and Christians, we should take into account that society cannot advance with laws written 3000 – 4000 years ago. The laws of the Bible discriminate against (promotion of diversity among) people and have nothing in common with the 21st century’s laws which promote human rights”.

The next material has impressed me more not with its content but with the way the information was presented. Perhaps, this is an example of the way a reader should be informed. What is at issue is Punkt magazine issued in September 2008. The article Homosexuality: An Alternative Sexuality? appeared under the heading Sens/Contrasens. In the very beginning, authors Petru Negura and Natalita Efros say that they have rarely met openly gay people. Most likely, those exist in other countries, supposed authors.

The information in regard to LGBT human rights activists locked out in a bus on 11 May 2008 showed that homosexuals existed in Moldova, too.

“With the following dialogue, we are offering you to come out of a psychical ghetto we isolate ourselves in by means of comprehensive ignorance by learning from the first hands more about who they are and what gays, lesbians and transgender people feel. If we are able to understand them, perhaps, we are not risking to be infected by anything but more humaneness”. These are the words that conclude the foreword, and the conversation per se begins afterwards. Among interlocutors, there are Sergiu T. Popescu (Master in Natural Science, Paris), Sandra (translator), Natalia Ursu (Regional Development Program, GENDERDOC-M), Veaceslav M. (Health Program Assistant, GENDERDOC-M) and Dana Cotici (Lobby and Advocacy Program Coordinator, GENDERDOC-M).

This is the only account where sexual minorities are discussed not by specialists but ordinary people. While reading, we realise that Sandra is a

160

Wrath Does Not Originate THE Truth

transsexual woman, Sergiu and Veaceslav are gays. They are ‘opposed’ by people from the poll carried out by Natalita Efros. Their attitude in its majority is negative, especially in what regards allowing homosexuals to enter into a same-sex marriage and adopt children.

Here’s one more opinion. It appeared as a note called Anti-discrimination Law without Homosexuals? by Natalia Ghilascu on www.curaj.net website on 4 October 2008.

“I am always haunted by some thought every time people come misinformed and blindfold to rally against homosexuality. I ask myself what kind of society we want to see and promote if we, people, are not capable of communicating with one another and overcoming a barrier of fear standing between us? Before brutally tilting gays and lesbians saying those are perverts and sinners, have they tried to become closer with a homosexual, listen and talk to him or her? I think we lack behind good intentions when we are throwing untrue words without even attempting to know those who are different from us in the first place”.

Galina Pavlova from Nezavisimaya Moldova newspaper is trying to better ’know those who are different from us’. In the 19 December 2008 issue she puts her name under the article If We Don’t Want to Know of You, It Means You Don’t Exist. This voluminous article touches upon community’s problems and society’s attitude towards the community.

The author conveys a discussion with Alexei Marcicov, GENDERDOC-M’s chair, to paper readers. All questions are more or less related to gay people’s integration into society. For instance, the journalist asked whether it was true that it was possible to change one’s sexual orientation as religious fundamentalists state, and how different the gay community was from the majority in terms of values perception.

A separate part consisted of questions regarding the bus attack and antidiscrimination law. Out of all those many materials offered to readership during the year, this article, apart from its voluminous size, distinguishes with its balanced, considered and calm tone. Without special emotions, the material explains what situation community lives in and how authorities treat it.

I wouldn’t like to take parts from the context, that’s why I’ll highlight only one thought that came to my mind while reading. It is very convenient when there are specialists able to comment on a situation. Of course, from one point of view, the Information Centre and its chair are an interested party; however, a farmer cannot talk about life of homosexual people or a medical worker rule a country. No offence, but each should stay in his or her place

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

161

and, as they say, do what one has learnt to. And if you would like to discuss a gay issue, do it with those who know the issues from the inside. This is what the author of the mentioned account did.

Transsexuals are not the way they are talked about The only material giving coverage on the life of transsexuals was prepared by an author from Argumenty I Fakty – Moldova (Arguments and Facts – Moldova). On 27 February 2008, an article, Eva Trapped in Adam’s Body, appeared here. Journalist Natalia Rozamirina offers readers a story of Victor who wants to become Victoria. The person has already passed through stages of hormonal therapy and is aspiring to surgically remove her genitalia. Victoria told about her past and her plans for the future (“I want to be a home keeper – this is a real woman’s character. I am against debauchery, I stand for family happiness”).

It seems author is a person who understands transsexuals, their sufferings and aspiration to a comfortable and happy life. But as a professional journalist, Natalia gives other people’s opinions, too. Their views are reflected under the heading Opinions: Pro and Contra. Psychiatrist Cezar Babin, who practically is related to the process of diagnosing transsexualism, states medicine has not invented some other way than surgery, so these people should not suffer in vain. Such surgeries are done in Moscow or Rostovupon-Don, or in Germany.

Another presented opinion belongs to a priest. He says, “One’s inner feeling that one is a woman is an inward passion of the person who doesn’t want to fight against it. A pedophile might also say, “This is my nature.” This is God’s fault. Victor must admit he is sick and start taking treatment. He should visit real confessors, perform work and live according to commandments”.

And here’s one more interpretation, of a public expert (frankly, I don’t know who he is – maybe he’s some astrologer). It is difficult to pull out any part to render the meaning. That’s why here’s the entire commentary. I’ll instantly put my thoughts in the brackets: “Does Victor know what crazy expenses and dreadful sufferings expect him as consequences of a sex reassignment surgical intervention?! According to experiences, those who have achieved that longed-for goal become even unhappier”. (According to what experiences? What do you personally know about these sufferings and expenses? Why do you believe all people

162

Wrath Does Not Originate THE Truth

in the world follow same directions, and how do you know what’s happiness for everyone apart?)

“There are five persons in my milieu who believe they have been ‘erroneously’ ‘settled’ in a wrong body. But those people have reconciled with their sexual discomfort and bear their burden compliantly knowing that this is how it should be!” (Would you be reasoning like this if you were in those ‘down-on-their-luck people’s’ shoes, as author of this selection named them? I doubt. “People bear their burden compliantly”… But we are not slaves. We can and should fight for our happiness, for to be the way we want to be. Of course, it must be just for everyone, including criminals, someone will say. To cease the argument, I’ll just say that transsexuals unlike ‘perverts’ and ‘criminals’ (put in inverted commas because diagnosis and guilt are determined by competent bodies) are not hazardous to anyone. They simply want to be like everyone else, but they are called sick and told to undergo treatment and reconcile with discomfort. It’s equal to a proposal to stand on one’s head and walk like this. You’ve already got used to such discomfort, dear transsexuals.)

“One of the aforementioned, unwilling to yield to heavy thoughts and temptation, simply hit the road and went to Africa with a religious mission to treat sick people and victims of cataclysms; that is how he found his social niche to apply his talents in”. (Of course, a person can find a niche for applying his or her powers if he or she wants so, regardless of whether he or she changes sex. Imagine how much a man who wants to become a woman can do after transitioning! Not only cataclysm victims in Africa but everyone in the world will know of him. If he constantly thinks of how not to yield to heavy thoughts and temptations, then, most likely, he will become a victim himself.)

“Probably, Victoria-Victor humbled the stronger sex much in her previous life. In her new reincarnation, she’s been placed in a ‘foreign’ body. But she wants to cut the class of wisdom. Should she? Shouldn’t she better accept reality as it is with gratitude?” (What’s next? How can a reincarnation (if it exists) be united with a class of wisdom? I cannot get this. And where is a normal humane approach in all this commentary? And who are that priest and some people’s healer? What do they have in common with transsexuals’ transitioning? How can they be asked about something that can be hard to imagine or even commented on.)

At the end of the entire article, readers are suggested to look at foreign people’s experiences. The author has found an ‘appropriate’ news story, nothing to say. It says that an Englishman decided to become a woman, and

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

163

a couple of years later, went to court and demanded his male genitalia to be restored. In addition, the journalist writes, “According to scientists, many transsexuals can rather do without surgeries – psychological counselling is quite enough”. This is a rather nice ending, especially for our generally intolerant society.

I don’t know how transsexuals themselves reacted to such material, but I believe majority of them were eager to read that journalist a lesson on different types of transgender people, as well as to clarify that some of them, indeed, would like to keep some parts of their bodies. However, to change their IDs, government demands them to completely relinquish their sex characteristics.

Transnistria’s gays and lesbians are low-activity The activity of Transnistria’s LGBT rights non-governmental organisation is predominantly covered by Lenta PMR presented on tiras.ru website.

Since the portal is of an informational nature, practically all information bears the form of anonymous notes. Let’s call the author an editorial board.

So, on 7 March, an article, Transnistria’s Gays and Lesbians Haven’t Renounced Gay Pride Parade, appeared. Where the editorial board took this information from is unknown. At least the NGO representatives don’t give such statement in the news item directly. Here are some excerpts from the story: “As sources from Transnistria’s gay and lesbian organisation say, the community will carry out activities for creating a positive image of sexual minorities. ... educational, popular science and entertainment activities regarding gay issues are planned to take place. In case of favourable conditions, sexual minorities might dare to hold a gay parade in Tiraspol”.

It is unclear whether the author made up such organisation’s activity element or some source whispered information about it in his ear. The reason to conceal informer’s name is also unclear because he’s not a traitor if talks about planned activities.

On 23 April, a new account, Gays and Lesbians Want Family Happiness, appeared on the website having been sent by an anonymous source. In particular, the editorial board writes: “According to the primary sources close to Gender-Ost organisation’s administration, this movement, which unites region’s sexual minorities, will be fighting for same-sex marriage legalisation in Transnistria.

164

Wrath Does Not Originate THE Truth

Within this scope, they plan to carry out startling public events, to address an appeal to corresponding bodies and to Transnistria’s human rights commissioner.

As the movement’s leader, Alexei Klimov, believes, “Gays, like all other people, want a quiet family life. This is our right we are going to fight for.

The example of many European states that allowed same-sex marriages can serve a model for Transnistria”.

Another account was posted on 10 June. The editorial board called it Transnistria’s Sexual Minorities Support the Like-Minded in Moscow and Chisinau. The information was taken from unidentified sources again. It says, “The information regarding this (see headline – editor’s note) was sent by an anonymous source in management of Transnistria’s gay organisation, Gender-Ost. In particular, the source tells that Transnistrian gays and lesbians are extremely outraged by authorities hampering gay events in Chisinau and Moscow.

In solidarity with the like-minded from those cities, Transnistria’s exstraights are planning to hold similar rallies in Tiraspol, simultaneously with those in Moscow and Chisinau”.

They say there’s never too much of a good thing, but there’s also another saying – it’s like saying that salt is salty. Look, in this account, every sentence repeats the previous one. Even words are the same, only sequence is different.

Religion opposes sexual minorities On 29 April, an anonymous article, Homosexuals Promote Amorality among Future Teachers, appeared on moldovacrestina.net website. The author provides commentary on a small note published on GENDERDOCM’s website by citing it with selected paragraphs.

I do not really want to commit a commentary, so I will highlight only some issues presented to readers of that website.

– “ They call amorality ‘diversity’ for it to sound beautiful and modern”.

– “ They ironically call moral values ‘lofty matters’”.

– “ The fact that girls (seminar participants – editor) have accepted “guys who love guys and the girls who prefer homosexual relations” is a big tragedy. If they send them text messages, it is obvious that those abominations have provoked their curiosity. For they haven’t been taught solid morals, “they are free of stereotypes” and “they are

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

165

friendly and open to everything new”. ‘Friendliness and openness’ ‘to everything new’ will make some of them try what they’ve heard about, but homosexual relations is a sinful practice and once learned by men and women it cannot be got rid of. That’s why they will be incapable of creating healthy families, their lives will be cursed, and their eternal destiny will be tragic…”

– “The phrase “Then, perhaps, many seminar participants will comprehend their own feelings, infatuations, goals” means nothing but homosexuals’ hopes that seminar participants will become homosexuals and lesbians.

This is what they are striving for and have strived for at all times”.

I should repeat that I am not going to insert my comments here. This work will be done by the individuals who have left their impressions about this material on the Internet. There are different replies – both positive and negative. However, I will note only one. It was posted by a stranger who had attended one such seminar and was able to express his point of view absolutely impartially.

Octavian writes, “I visited two seminars held by GENDERDOC-M. No amorality was propagandised there. There was offered information in regard to sexual orientation which, regardless of whether you accept it or not, exists. Of course, I’m also sceptical about some facts concerning homosexuals, for instance, genetic origin of this orientation is unclear. I suggest you, dear mister author, do not deceive people by saying grandiose expressions which have nothing in common with the ‘amorality bane’. In the long run, GENDERDOCM didn’t make anyone stay at those lectures. That’s why they leave the right of decision to the young people and not to such insecure people like you”.

The following material can be found amongst July publications. The fact is that the materials which appeared in May were very numerous and, in their vast majority, they were dedicated to the Pride Festival. That’s why, like you, they are reflected in a separate chapter.

On 11 June, the moldovacrestina.net website published a piece of information entitled Ministry of Justice Decided to Elaborate a Law on Preventing and Combating Discrimination. The author suggests a number of amendments to this document and explains reasons of his demands.

Firstly, “we must demand exclusion of the term ‘sexual orientation’ because: – “ This law instantly grants homosexuals with a whole package of rights”; – “ The bill grants amoral people all possibilities of promoting amorality in the education system”;

166

Wrath Does Not Originate THE Truth

– “ Anti-discrimination bill grants amoral people enormous possibilities of registering new organisations”.

Deciphering these points is senseless. Perhaps it’s better to turn to readers’ comments again. They were only two. This is one of them.

Ludmila Deliu writes, “Mr. Vasile, I’ve had a talk to Cezar Salahor. He is going to go to this meeting (at the Ministry of Justice concerning the bill’s discussing). From the conversation with him, I realised he was open to your suggestions. Maybe you’ve already talked to him. I think he should be well advised on what to say”.

Do you get the point? Having not achieved any results by their manifestations and protest rallies, having failed with their signed petitions, religious organisations are taking another path. It seems they’ve taught their representatives well if the anti-discrimination law hasn’t been touched upon in the government, and even not speaking of the fact that it hasn’t reached parliament yet. More than two years have passed, though.

We meet Cezar Salahor again in another material, Anti-discrimination Law from Religious Leaders’ Point of View, whose author is Ludmila Deliu, already known to us. This is what a representative of the Bessarabia Orthodox Metropolia communicates in Ziarul Liber newspaper from 24 June, “It is worth noting the speculative nature of this bill since Moldova’s legislation by means of its Constitution already guarantees equality before the law of all citizens regardless of their race, sex or nationality. Besides, the 28th article in the Constitution guarantees the right to an intimate and private life”. “…But the term ‘sexual orientation’, as a ground protected from discrimination, cannot be adopted because it comprises the aspect of a private life, i.e. it doesn’t have anything in common with discrimination since the Constitution already grants those things”.

“The huge unfavourable circumstance consists of the fact that there are attempts of creating certain legal precedents in order to introduce ambiguous terms into national jurisprudence by applying international practice”.

“From the social point of view, the level of danger is also very high (as for the values promoted by religious organisations – editor) because they are trying to legalise homosexual weddings, which will hamper society’s progress-oriented development. The state loses the most in people’s reproduction, as it is an important factor on the way of the progress, since it is a consequence of such laws’ adoption”.

The Roman-Catholic bishop, Anatol Cosa, when asked about the antidiscrimination bill, commenced his answer in a rather friendly way, “We op-

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

167

pose any form of discrimination regardless of against who it is committed.

Discrimination is directed against values and people. If talking about sexual orientation, of course the problem is more complex and it requires analysis.

We do not hate those who practise homosexuality but, I believe, the parades they carry out in Europe and are intending to hold in our country are very bad things”.

“We shouldn’t fight with people but with the sin. I don’t think this law is a good one because it puts into the scales the disabled and people with other problems together with those of a different sexual orientation, i.e. homosexuals. To prevent the danger coming from the people with the different sexual orientation, it is necessary…”

Additionally, Tatiana Cioconari published a public opinion poll, Are Gays Discriminated Against?, in the same newspaper issue. The respondents, whose photos were even printed in the article, first, were inquired about their attitude to homosexuals, and only then they were asked about the discrimination. A natural reply for them all was denying existence of the phenomenon. Nevertheless, here is an excellent compilation of stereotypes society needs to confront.

– “Society tolerates them, gives them the right to work”.

– “God created love between a woman and a man”.

– “Homosexuals ask for pity, that’s why they act like this. This is their whim. Their actions are a method of attracting public attention”.

– “Society is ashamed of them. These people are mentally ill. They shouldn’t manifest their lives publicly”.

– “Society doesn’t discriminate against them. But still, society doesn’t like them”.

– “Society treats them too well. We, citizens, shouldn’t pay them any attention, and broadcast them on TV or the radio. These people should be isolated. They cannot bring up a child who will become a good citizen”.

– “In principle, it’s their own business, but it’s bad for our children who see such things”.

– “High school and kindergarten education is incorrect; that’s why we have such problems in society. This is a mistake in parental education. …It’s better for a child to live in an orphanage to set his or her life way than to be brought up by such people”.

I am being impatient to reply. But let these statements be categorised as ‘no comment’.

168

Wrath Does Not Originate THE Truth

It is worth mentioning that the entire Ziarul Liber publication from 24 June was dedicated to gay issues. Besides those two aforementioned articles, one more, Medicine against Homosexuality, is presented here. The journalist, Valentina Stepaniuc, had interviewed Corina Captari, a doctor from Emmanuil Clinic. In fact, there is no interview per se. It seems the author simply shares a conversation held with a medical worker. That is we can assume everything said was the doctor’s discourse.

The material begins as follows, “Homosexuals and other sinners believe God is an enemy because He reminds them what they should be in reality”.

It is senseless to keep on reading because a doctor should stick to treating the body and a preacher should treat the soul.

I would like to say that this material has spread even more stereotypes regarding homosexuals’ sexual life (and only gay men were mentioned). In particular, it was said that the gays are the main carriers of sexually transmitted diseases. In addition, the doctor and the journalist accused gay men of being incapable of faithfulness with their partners. And finally, according to the presented data, the life of a homosexual shortens with minimum 20 years due to his lifestyle.

The most important is that none of those ‘facts’ were attested. Some data and numbers were given but they had been obtained, at minimum, 20 years ago.

Perhaps, you’ve noticed that several previous materials touched upon the social aspect of LGBT issues. In the articles by Rodica Filat, Syndrome of Indifference, and by Radu Blendarescu, The Law That Can Destroy the Country, we can see an urge to the political elite for active actions.

As a matter of fact, in the beginning, they accuse politicians that the latter start doing something only during an election campaign or, more precisely, they start promising to do something. For the remaining four years, they simply occupy their warm offices. Besides this, Radu Blendarescu believes authorities simply cannot (or are reluctant to) accept a categorical opinion and voice their concrete stand in regard to this ‘delicate’ issue.

Both journalists call upon rejection of the law including the term ‘sexual orientation’ as a discrimination ground. They, of course, exaggerate when saying they don’t see any reaction from politicians. For instance, when asked, Veronica Abramciuc of the Socialist Party and Anatol Petrenco of European Action Movement expressed their points concerning the draft anti-discrimination law.

However, the Movement’s president said an interesting thing, “the term ‘sexual orientation’ should be preserved in the current draft of the law in order to avoid extremist manifestations towards those who are considered minorities”.

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

169

The religion-based media were publishing numerous materials directed against lesbians, gays and bisexuals; for example, Sexual Orientation Is A Lie; Prohibiting The Word ‘Homosexual’; How Homosexuality Appears; Why We Don’t Accept The Term ‘Sexual Orientation’ in Law on Preventing and Combating Discrimination. From only looking at the titles, it is clear what the talk is about and that’s why analysing them makes no sense.

Less than a month later, on 15 July, a new Ziarul Liber newspaper issue was published. The journalists wrote Homosexuality Is an Evil Strongly Harming Health and Endangers Society up to Its Death. This was a sort of motto published on the first page. As a matter of fact, this time only two materials appeared in the paper – on the first and fifth pages.

The next material to be studied, as well as some others, urges the ‘true Christians’ to act. It appeared on 6 July on the сhisinau.novopress.info website and contains news that the American Family Association boycotts McDonald’s. There are listed several reasons: firstly, the corporation hires gays; secondly, gays eat in this chain’s restaurants; thirdly, company’s management treats gay employees well. At the same time, the corporation “refused to stay neutral in this war of cultures and chose to totally support propaganda of the homosexual lifestyle, which includes same-sex marriages”. These are the same reasons the author appeals to by inviting readers to express their solidarity with the Association’s members and join the boycott.

The call and even attempts to influence the situation are clearly noticeable in the article Nazism Is the Product of Gay Movement published on 5 August on moldovacrestina.net website. It tells about the sitting in the Ministry of Justice on 8 July where the anti-discrimination issue was discussed.

The author communicates that the Amnesty International representative was suggested to read the book, The Pink Swastika, by members of religious organisations. Its authors, Scott Lively and Kevin Abrams, allegedly bring examples showing that practically all leaders of the Nazi Party were violent homosexuals, who came to torturing the whole world. Thus, as we can see, the religious organisations have found a new reason to save Moldova, now from the historical perspective.

Here’s one more attempt to influence society and country leaders – Appeal to the Ministry of Justice Regarding the Pro-Faggot Law on behalf of the Family Alliance of Romania. The appeal was signed by this association’s executive director, Bogdan Mateiciuc. The declaration was published on www.hristofor.wordpress.com blog on 6 August.

170

Wrath Does Not Originate THE Truth

The author highlighted with bold the principal issues that should have attracted attention of the officials from Ministry of Justice. I will recap those points, too. In the author’s opinion: – “‘Sexual orientation’ is not an inborn human characteristic. The science doesn’t attest that homosexuality or any other behavioural deviation might be inborn. An individual’s habits and sexual behaviour depend en masse on the family he or she was brought up in and on a particular traumatic experience from childhood”.

– “ The motivation (spread of the idea that homosexuality is inborn – editor) is of a political nature. Gay activists are trying to impose normalisation of their behaviour pushing on society to accept them the way they are. Then the society won’t be able to accuse them anymore and it will grant them all rights they pretend to”.

– “Gay associations grant all necessary support to the associations of pedophiles”.

– “At the next stage, for example as in Canada now, the minority – having the law on its side – becomes intolerant and aggressive to any voice from general public that dares to criticise it”.

– “At the same time, though the term ‘sexual orientation’ refers to homosexuality, it is not exhaustive and might include other behavioural deviations – bestiality, necrophilia…”

The next step was the Open Letter to Ministry of Justice (template) published on 18 September on chisinau.novopress.info website.

The letter was followed by a protest whose participants were being recruited by various means, including via сhisinau.novopress.info website.

On 26 September, there was published an announcement, Protest against the Anti-discrimination Legislation in Chisinau! The rally was planned for Friday, 3 October, at 8:30 a.m. The note was repeating again why it was necessary to fight against homosexuals and the law they were promoting.

There were presented the most forcible arguments which religious leaders scare their congregation and society with.

“We will keep in mind that: – t he ultimate goal of the gay propaganda is adoption and the practice of sodomy (homosexuality) by the entire society and complete destruction of the Moldovan society’s morals at the same time; – homosexuals call people’s perplexity and indignation a ‘discrimination’; – the bill stipulates administrative, penal, civil and discipline sentences (article 22 of the law) for all who dare oppose sodomites’ dictatorship in

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

171

Moldova. Already in several countries led by gay groupings (such as Brazil, the Netherlands, Spain) disapproval of sodomy as a norm is called a grave perversion and psychiatric disease that should be forcefully treated; – a t the conferences held by homosexuals’ Centre, GENDERDOC-M, they have stated many times in a row that they’d do everything possible to suborn (by any means) Moldovan members of parliament in order to adopt this law as soon as possible; – homosexuals use (as a pretext) ethnic and cultural, linguistic and religious minorities to introduce this anti-discrimination bill into parliament; – let us all come – with relatives, friends, colleagues and neighbours – to protect family, children and grandchildren from the sodomy invasion in our country!”

As it had been planned, the anti-gay rally took place on 3 October. This news was communicated by such publications as Flux, Jurnal de Chisinau, and on ioniko.wordpress.com and Pro Familia Coalition WebPages.

Homophobe Paul Cameron One of the most important events for religious organisations was Paul Cameron’s visit to Moldova. On the chisinau.novopress.info website he was titled a doctor in sociology and philosophy and it was announced by Pro Familia Coalition that during 18–27 October, he was to be carrying out a “massive campaign on preventing and combating homosexuality in Moldova” under his leadership.

This wording reminded me of the phrases used in newspapers, projects and programmes on anti-trafficking in people, drugs or any other terrible social phenomenon. But this is exactly the way Paul Cameron sees homosexuality.

Details of his activity during his stay in Moldova are reflected on the newmoldova.wordpress.com, moldovacrestina.net, blogosfera.md, alexcurbet.wordpress.com, ioniko.wordpress.com WebPages.

A natural move when such a ‘high-profile’ guest arrives is organisation of a press conference for journalists. It was attended by many media representatives and each of them provided his or her account of what had been seen and heard. But I would like to dwell on the reportage by TV7.

In her extensive news account, journalist Svetlana Muntean touched upon the problem Paul Cameron was going to combat in Moldova and introduced his persona. So, the Pro Familia Coalition had invited the ‘high-profile’ guest to talk about harmfulness of homosexuality. The “Who is he?” question was answered by the author as follows, “Doctor Paul Cameron is widely

172

Wrath Does Not Originate THE Truth

known in narrow circles. American gays consider him their number-one enemy and accuse him of fascism. Doctor Cameron, according to them, is not a doctor – his license was withdrawn in 1995, and he was expelled from the American Psychological Association as far back as 1985. One of his studies says that homosexuals live on average 24 years less than heterosexuals”. … “The Pro Familia Coalition hasn’t been embarrassed by the fact that their guest doesn’t have a medical licence – they say he is a world-known specialist. At the press conference, the doctor wasn’t being embarrassed himself. He was calling gays parasites and was comparing homosexuality with drug dependence – a curable disease. The only thing he knows about Moldova is that statistically, in average, 10 women have only 13 children. For a nation to survive there should be 21 children”.

The journalist also presented the opposite side. “According to Moldova’s gays, who had sent their own declaration to the mass media, the Pro Familia Coalition made a mistake by giving Paul Cameron the floor for promoting fascism. They say that it’s one thing to stand up for a traditional family and another to have invited an ardent homophobe according to them”, concluded Ms Muntean’s report .

On 20 October, The Pro Familia Coalition published an account, courtesy of the Infotag news agency, on their website. One can see a different approach that I am going to compare.

The journalist citing Coalition’s vice president, Vitalie Marian, explains, “We are protecting the following principles: God is the creator of the family institute; family is a basic element of society; a traditional family consists of a man, a woman and their children; sexual amorality destroys the family”.

“Present at the press conference, Paul Cameron said homosexuality wasn’t a disease but a pernicious habit. For a nation to keep on developing, one woman should give birth to 2.1 children on average. The demographic situation in Moldova is alarming because one woman gives birth to 1.3 children in average. If this phenomenon continues, country’s population will reduce to 50% in 35 years”, noted Paul Cameron.

According to him, the life principles promoted by homosexualists lead to the demographic crisis’s growth.

“Homosexuals cannot have children, and if they have, the latter come from previous marriages. The most dangerous is that those engaged in homosexuality are young people, children who are involved in an untraditional lifestyle, consequently, aggravated by the demographic crisis in Moldova”, highlighted Cameron.

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

173

He urged Moldova and civil society to fight against this phenomenon and protect the traditional family’s set-up.

You have just read the second half of the commentary exactly the way it was published. If you didn’t notice the inconsistency, one can contemplate the question “What do ‘homosexualists’ have to do with this (‘homosexuals’ is the correct term) if they, according to doctor’s testimonials, do have children, even though from previous marriages?” There’s another question: Can one be engaged in homosexualism? As far as I know, Infotag representatives had been invited to an introductory seminar on basic types of sexuality, but, obviously, they didn’t come to it or didn’t get a thing because homosexuality (and not homosexualism) is not an activity, like a visit to a press conference, but a human characteristic. And one cannot engage or not into it.

There are many more questions, among which: Ladies and gentlemen, what kind of journalists are you? If you represent and serve whole society, let’s present both sides or at least write that the LGBT community representatives haven’t made any comment on the accusation regarding demographic crisis.

Here’s one more ‘report’ from the scene. It also appeared on 20 October on blogosfera.md website and it was entitled Gays Trying to Counter-Attack Cameron’s Campaign. The author was unknown but it was obvious he had attended the press conference and wasn’t a member of the journalists’ fraternity. He writes, “Today, the conference organised by Pro Familia was disturbed by two journalists who were persistently trying to baffle Doctor Paul Cameron at any cost seeking to demonstrate how ‘intolerant’ and ‘fascist’ his attitude to homosexuals was.

These two wanted to know whether it was true that Paul Cameron had been expelled from the American Sociological and Psychological Associations (they had prepared like good students). I also checked this information, and yes, it was true. But I don’t think this is an occasion for the pro-gay groups to celebrate.

The pressure on the scientific world from pro-gay organisations is well known. Scientists are forced to accept ‘politically correct’ findings but these are scientifically absurd. If gays are worried about the ‘tolerance’ banner, why don’t they begin with tolerance to science?

I have nothing more to do than to appreciate Mr. Cameron’s courage who, in spite of the pressure, hasn’t abandoned his own stands”.

Paul Cameron himself posted all his reasoning and findings in the material Homosexuals Were Not Born This Way, published on profamilia.md on

174

Wrath Does Not Originate THE Truth

21 October. Referring to a number of studies and various conclusions of scientists, the author shows that, in fact, homosexuality is not an inborn characteristic. In the beginning he brings an example of a 25-year-old young man who started his sexual life at the age of 13. His sexual relations had been allegedly initiated by his lesbian mother on purpose. “After that case, all his interpersonal or imaginary sexual experiences were exclusively homosexual… the young man was motivated on establishing a heterosexual lifestyle because he was in a deep stress due to social disapproval of his homosexuality and his solitude. [After treatment, he] in 3.5 years, his sexual relations became exclusively heterosexual. He moved out from the gay community and changed…his lifestyle”, writes the author.

“Doctor Isay, head of the Gay, Lesbian and Bisexual Issues Committee at the American Psychiatric Association, provides the argument that homosexuality is ‘constitutional’ [i.e. biological by its nature]” To prove his point he brings two 1991 works as an argument, Gay Brain

by Simon LeVay and Gay Twins by Bailey & Pillard.

In 1993, doctors William Byne and Bruce Parsons, researchers in New York Psychiatric Institute, severely criticised ‘evidence towards biological theory’ presented by Simon LeVay and Bailey & Pillard. They came to a conclusion that “at the moment, there was no evidence supporting the biological theory” of sexual orientation”, communicates Paul Cameron.

Supporting the theory that one’s sexual orientation can be changed, he writes, “The fact that desire and sexual behaviour change was proven by the Kinsey Institute in 1970. They showed that 81% out of 684 gays and 93% out of 293 lesbians had changed either their sexual emotions or behaviour. …As opposed to biological changes, changes regarding sexual orientation begin at the age of 18 and later for half of gays and lesbians. Sexual changes happening five and more years after puberty are exclusively late and take place without a biological precedent in the sequel. And changes of tastes (for example, in food and entertainment) often happen at 18”.

Giving various, in his view, arguments that sexual orientation (although what he’s talking about, in fact, is sexual behaviour – editor) is not inherent but changeable, Paul Cameron concludes, “If sexual orientation is a matter of choice, like drug use, we may expect that most of our youth will try homosexuality insofar as it is acceptable and backed up”.

Continuation of this topic, How Is Homosexual Desire Evoked and How Can It Be Changed?, was published on the same website and on the same date. Here’s that part of the article which answers the author’s question, “Can

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

175

homosexuality be changed? No doubt. As I mentioned above, many people have got rid of homosexualism, almost all who called themselves ‘gays’.

It’s clear that the issue demanding exception is the homosexual behaviour. The way many heterosexuals control their urges not to engage in pre-marital or extra-conjugal sexual relations, thus should act those who have heterosexual urges – to self-discipline and stay away from homosexual contacts. One thing is obvious – communities have great importance. Those who want to abstain from homosexual relations should avoid the company of those who practise homosexuality. Today, ‘ex-gay’ organisations, whose purpose is to assist those who want to restore their behavior, exist. Psychotherapy guarantees 30% cases of recovery and religious commitments are the most suitable auxiliary factor for avoiding homosexual customs”.

It looks like, dear reader, Paul Cameron confirms that homosexuality ‘is cured’ not completely. Moreover, if you’ll be keeping track of the text, you’ll notice one third of the recovered are being told in the paragraph dedicated to the homosexual behaviour and not orientation. In short, to understand what exactly the doctor, or ex-doctor, is talking about, one should read attentively and thoroughly, and then think.

Paul Cameron departed from Moldova leaving religious leaders’ minds unrested. On 30 October 2008, a short commentary, What Is and What Isn’t Discrimination, appeared on the www.moldovacrestina.net website. Its author remained unknown but it was noted under the material that the material had been posted by Minister Vasile Filat.

“I was surprised to be watching how, in his discourses at universities, on TV and on the radio, Doctor Paul Cameron was categorically stating that we should and must discriminate against all those who are not participating in society’s prosperity and undermine its basics. His statement awoke my curiosity to learn the definition of the word ‘discrimination’, and I found the following one in the Explanatory Dictionary of the Romanian Language: Discrimination – a discriminatory act and its consequence. 1. Distinction, difference among many elements. 2. Policy when a state or categories of people of some state are groundlessly restricted in certain rights.

In our case, the second definition is more acceptable to a greater extent and, in fact, there are no laws in our country which would discriminate against homosexuals anyhow but they are necessary from well-founded considerations.

Homosexuals must be discriminated against with regard to activity with children.

176

Wrath Does Not Originate THE Truth

Gay activists like to contend that in most cases children are harassed by heterosexuals thus to distract public attention from numerous cases where they are perpetrators. Since 98-99% of people are heterosexuals, it would be correct to say that children are harassed by heterosexuals in most cases. The statistics show another result that would frighten anyone and demonstrates that we have grounds to discriminate against homosexuals in access to children intuitions”.

Then, the author brings a 1987 study by Doctor Stephen Rubin from the USA, who came to the conclusion that about a third of all sexual abuses were committed by homosexuals who comprise only 1-2 per cent of the entire country’s population. Referring to other studies by the same author, the article says that homosexuals confessed to having raped 150 persons each on average while heterosexuals confessed to having sexually harassed only 19.8 children on average.

I would like to note that 199 persons participated in the first study and 63 out of them identified themselves as gay. In the second study, there were only 153 homosexuals.

Departing from these facts, the author calls readers to be vigilant and beware not to overlook a person you are tolerant of when he invades your home, “wrecks your family, and affects your heirs and life”.

Such facts are truly hard to comprehend without obtaining a fear of homosexuals. Nevertheless, one must not confuse homosexual orientation with pedophilia which, as a rule, is connected with certain psychiatric disorders and has nothing to do with sexual orientation in general.

Pride 2008: Bloodshed was avoided There were so many materials published in 2008 that they had to be collected in a separate folder. We’ll take only some of them which are connected to the Rainbow over the Dniester Pride Festival (8–11 May) in this or that way.

The first notes on the planned event appeared at the beginning of May after the traditional press conference had been held by GENDERDOC-M. The main information cause became a public demonstration supporting adoption of an anti-discrimination legislation planned to take place on 11 May. Let me remind that according to the Law on Freedom of Assembly appeared exactly in 2008 it, groups of up to 50 people received permission to rally without additionally notifying municipal authorities. The Information Centre had notified the City Hall about its intention to rally at the central square

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

177

for one hour but got a refusal, moreover, the ‘reserved’ place was instantly occupied by counter-demonstrators.

The news that the LGBT community was planning to rally at the central square was communicated practically by all news agencies, sites and TV channels. Since an account of news is a rather neutral genre, I won’t be reflecting about those notes’ content.

On 7 May 2008, www.infopres.md published an appeal of the Association of Romania’s Christian Orthodox Students in the Republic of Moldova (ASCOR), where organisation urged competent bodies to bar demonstrators from coming out to the square.

“The Association of Romania’s Christian Orthodox Students in the Republic of Moldova (ASCOR) welcomes adoption of the new law on freedom of assembly aimed at granting more rights to citizens of Moldova. At the same time, ASCOR is deeply concerned by inaction of the bodies responsible for maintaining public order in the city of Chisinau in regard to preventing events that not only scorn public morals and are unlawful, but also intentionally distort such notions as ‘the right to freedom of assembly’, ‘democracy’ and ‘freedom of expression’”.

The ASCOR press service states, “Existence of cases banning public rallies of sexual minorities have been endorsed by European Court of Human Rights; for example, Dudgeon vs. Great Britain case (22 October 1981) enables local authorities to prevent activity that violates public morals, legislation of the Republic of Moldova and ECtHR jurisdiction”.

“We’d like to draw your attention to the fact that homosexual groups are ones of the principal HIV carriers, and their unification in one organisation might threaten population’s security.

We also inform you that a Romanian citizen, Florin Buhuceanu, and a U.S. national, Diane Fischer, will be taking part in the so-called ‘gay pride’ – both are going to hold religious rituals. We underline that these foreign subjects do not belong to any religious cult registered in the Republic of Moldova, and this activity gravely violates its current legislation”.

Supposedly, for keeping public order and making reference to a number of complaints, Mayor Dorin Chirtoaca didn’t allow GENDERDOC-M to peacefully rally in favour of adopting anti-discrimination legislation.

For the demonstration to not take place for sure, they decided to hamper it. The calls to come out to the square could be heard from the www. mdn.md site. On 9 May 2008, here was published a material entitled Declaration on Anti-social and Anti-constitutional Demonstrations of People Suffering from Various Psychosocial Pathologies.

178

Wrath Does Not Originate THE Truth

The material begins as follows, “All those who back this declaration come to the National Palace on Sunday, 11 May, at 10:30. Those who don’t come (without blessed reasons) are involved in the sodomite demonstration”.

Authors explain their position towards the planned demonstrations, “We underline that there are pre-school institutions, recreation areas for the underage and Christian churches on the territory where this event is to take place. The rally place per se is not only an important historic monument, but it’s also a creation symbol of the Republic of Moldova as an independent and sovereign state. A demonstration with an anti-social status means desecration of one of the most significant monuments in our country.

The anti-social demonstration is anti-constitutional at the same time because it repeals provisions of the articles 16 (equality), 48 (family), 49 (protection of family and orphans), 50 (protection of mothers, children and adolescents), 51 (protection of disabled people) from Moldova’s Constitution by its mere occurrence.

Our consciousness as people, citizens, parents and sons of this nation raises us against our discrimination, our values, and value fundamentals of society which are disrupted by thrusting on us – entire society – a pathological, anomalous behaviour, incompatible with the living conditions, as a ‘norm’. People amenable to various psychosocial pathologies deserve compassion and help in order to overcome a respective disability (article 51 of the Constitution) acquired from a defective upbringing and survival in an unhealthy asocial and degrading environment. Pathology cannot be overcome or cured if we call it a ‘norm’. Cancer requires treatment, not stimulation, even if it positively influences the biological mass of an ill organism.

The organisers and participants of this anti-state and anti-social demonstration prove their aggressive intolerance to entire society evoking hatred to basic values of our nation and society”.

The demonstration in favour of adopting an anti-discrimination legislation planned by the GENDERDOC-M Information Centre was to take place on 11 May. However, upon its arrival to the square in front of the National Library, the bus was surrounded by a mob of counter-demonstrators.

This is what the editorial board of www.chisinau.novopress.info website communicates on 11 May in the account entitled The Gay Parade Has Been Stopped!: “About a week, Chisinau dwellers were being uneasy – supposedly, a group of homosexuals come from nowhere had been intending to march across the centre of the capital city. The activists laid flowers to the monument of the ‘Holocaust victims’, which they identify themsel-

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

179

ves with, for the first time ever. However, homosexuals’ optimism on the eve of the demonstration day was a lull before the storm.

One could feel tension in the air already during the first morning hours – city centre was being actively patrolled by the police, agents of the Information and Security Service were assiduously filming young men gathering in groups.

As it had been announced in the Internet, the anti-gay militants were gathering in front of the National Palace at 10 o’clock. Representatives of the Protestant cults decided to rally pro family separately for unknown reasons.

Judging by their behaviour and clothing, one could also distinguish groups that had come to stop GENDERDOC-M’s demonstration – representatives of the Mother Matrona Orthodox Association, the elderly, youth, bearded men, young women in headscarves and long skirts, skinheads, Noua Dreapta (the New Right movement) in boots and national-Bolsheviks with covered faces, youth from ASCOR and ASCOM. While the people were getting ready to act, actively discussing next steps which would follow if the ‘sodomites’ appeared, the Protestants organised a campaign promoting their cults, but no one was paying attention to them – there was a more serious issue at stake at the moment.

The news of the bus arrival resounded like a lightning. The mob instantly headed to 31 August Street where, in front of the National Library, homosexuals were getting ready to march with banners and balloons.

“Don’t let them out!” shouted an old woman, and the majority blocked the bus, like with some claws. Groups of people kept arriving from all sides of the street. The Afghani and Transnistrian wars veterans were giving orders to block the road traffic.

The only symbolic protest the homosexuals managed to have, and even on the mob’s demand, was release of the balloons through the driver’s window – some of them went up and vanished among tree branches. The others, being speared by sharp objects, instantly burst.

At that moment, the so-called counter-demonstrators were shouting insults, spitting and throwing rocks at those clutched in the bus; they were also banging their fists on bus windows and sides. Female gay activists were turning with their backs with disdain towards photo cameras showing journalists European Parliament Is Watching inscription printed on their T-shirts.

No longer than 30 minutes after the lockdown occurred, it was obvious that the plan to come out to the square and rally would not come true. Any attempt in this direction was confronted with violence from the mob. The human rights defenders had to retrograde – only after they had convinced

180

Wrath Does Not Originate THE Truth

majority they hadn’t been going to hold any public event, the bus was unblocked.

The moment the bus left, the majority of people headed to the National Assembly Square to make sure the gays wouldn’t return. Instantly, Baptist cults organised a rally with falling on their knees and into a trance in front of the Government House. The skinheads left for patrolling GENDERDOC-M’s office, the national-Bolsheviks dressed in black (half a skinhead, half an anti-fascist) and with their faces covered were carrying anti-gay posters in the hands, and one of the Afghani war veterans announced, “The war is over, brothers, we can go to our homes!”

This account was the first and, perhaps, the most complete and true. It was reposted by www.cesarsalahor.wordpress.com WebPage, however, under a different headline, Bessarabia, Say No to Gays!

The Unimedia news agency completed existing information with GENDERDOC-M’s position in the material Sexual Minorities’ Parade Ended without Even Beginning (11 May).

“The GENDERDOC-M Information Centre complained in the press release appearing in the afternoon that the police hadn’t ceased the violence the sexual minorities’ representatives had been exposed to. They also expressed bewilderment in regard to the office attack committed by a group of young men. The organisation is concerned by the actions of Chisinau mayor, Dorin Chirtoaca, who has recently signed a disposition where he informed GENDERDOC-M that the gay march had been banned by the city council of Chisinau. The organisation’s members do not agree with such a decision because it contradicts the Law on Assemblies, recently adopted by parliament, and the liberal values vindicated by the capital city’s mayor.

GENDERDOC-M asks Chisinau authorities to guarantee freedom of expression. At the same time, the organisation that protects sexual minorities’ rights demands Ministry of Interior to respect their duties and ensure adequate public rallying. GENDERDOC-M urges European Union, Council of Europe and OSCE to take measures and tackle ‘high-level violations’ of human rights and have an impact on the parliament of the Republic of Moldova for it to adopt an anti-discrimination law”, says the article.

The reversed side of everything occurred in front of the National Library is shown by the Belarus and Russian portals, www.gay.by and www.gay. ru . Unfortunately, it’s unlikely that Moldova’s general public visit them but, nonetheless, a Belarus representative was among those locked down in the bus as well, and, from his hands, it became widely known what there had been happening inside.

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

181

Here’s what he communicated on 11 May: “Hundreds of homophobes are threatening gay parade participants with reprisal; office of the organisation, which held the pride festival, is being thrown at with bottles and rocks.

The hotel where participants live is surrounded by hundreds of people. The bus, which brought participants to the parade’s starting point, was surrounded by the Afghani war veterans, neo-Nazis and religious bigots with rocks and bottles in the hands”.

“The bus was being banged with fists; the passengers – parade participants – were being insulted and threatened. The police were absent at the scene – there was no one to protect participants. We phoned the police several times but we were told there was no way to help us and they weren’t going to interfere.

They started knocking down the bus engine for we couldn’t leave. There was intense atmosphere inside – we realised we couldn’t control situation at all and no one was protecting us”.

On 12 May, there appeared other materials on the wrecked demonstration, too. For example, same Unimedia reposted an account, Sexual Minorities Were Denied a Parade, which had appeared in Grigore Vieru’s personal blog. The agency reposted a note, How to Write about Sexual Minorities, from Maria Arama’s blog as well.

On 12 May, there appeared articles with declarations by the pride festival organisers and guests, as well as by several human rights organisations in Moldova, who held press conferences that day. Thus, presa.md published an account, Moldova’s Homosexuals Accuse Police and City Hall of Discriminatory Attitude; Info-Prim Neo issued Sexual Minorities’ Representatives Say They’ll Sue the Police and Chisinau City Hall and Law on Freedom of Assembly Still Being Violated, Say Public Opinion Leaders; jurnal-tv.md – City Hall and Police Showed Discriminatory Attitude to Sexual Minorities.

The counter-demonstrators, participants of the bus pogrom, also gathered journalists to express their opinions. In connection with this, InfoPrim Neo published a news account entitled Evangelical Pastor against Promotion of Sexual Minorities’ Rights. Information that representatives of the religious community would demand to shut down the GENDERDOC-M Information Centre and discontinuance of the Anti-discrimination Coalition’s work on the respective law was communicated on the moldovacrestina.net website as well.

On 12 May, its own position regarding the demonstration was expressed by the chisinau.novopress.info portal. The author of the article, Do Homo-

182

Wrath Does Not Originate THE Truth

sexuals Intentionally Provoke Violence?, remained unknown. However, some of its arguments are quite interesting: “I’d like to remind that the Sunday action was quite peaceful, and the gay parade holding was in contradiction to the Law on Freedom of Assembly, meanwhile local authorities had banned the demonstration that could have threatened the public order. This decision can be quite legal and go in line with the decision by European Court of Human Rights”.

One cannot avoid the fact that the GENDERDOC-M representatives expressed their discontent that the police hadn’t stopped the mob of almost one thousand who had come out. I’m questioning myself – maybe homosexuals were pursuing a goal of provoking street violence and a clash between the law-enforcement forces and veterans and young Christians?

We are not guerrillas of local authorities or state, but we admit the police actions were rational and responsible enough, and owing to them any risks of violence application, which GENDERDOC-M activists were craving for, were excluded. Significant is the reaction of homosexuals who were looking ironically enough at the majority – answering a ProTV reporter’s question if they were ready to start the rally regardless of local residents’ reaction, gays enthusiastically shouted “Yes”.

Even after the all occurred, Moldova’s homosexuals’ leader freely declared in an interview for EuTV that they were going to have other attempts of provoking people to mass disorder. GENDERDOC-M is an organisation that is financed from abroad in as much as it is persecuted. Should one understand that gay activists will put their own health or citizens’ lives at risk for receiving grants?

In this case, who does represent a real danger to security and public order?”

Well, everyone has the right to one’s own opinion. In spite of the fact that many ideas voiced by the author, in my view, are false primordially, no one has condemned him or shut his mouth without letting him publish the article. To only express themselves – this is what sexual minorities’ representatives wanted to do, too.

Among the Russian speaking press, the first and only publication issuing their version of everything happened was baza.md portal. On 13 May, an article, Day That Might Have Become the Bloody Sunday, by Elena Zamura and Marina Timotin appeared there.

The journalists were surprised in principle by the fact that the sexual minorities’ issue had received such loud publicity and even tried to find a reason of this phenomenon. Here’s what they communicate, “How has this happened in our country where sexual minorities’ existence has been silenced for years?

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

183

“We can certainly say, – noted organisation’s chair, Alexei Marcicov, – that a massive contribution to the PR of Moldova’s LGBT community has been made by country’s secret service and the police. Nothing unites people as much as persecution. That’s why 2008 will become an added page to history of the lesbian-gay-bisexual-transsexual movement as the year of a new push for further development. As a result of these events, the number of sympathizers and friends of our community has increased. This can be proved the numerous telephone calls after those dramatic events”.

Elena Zamura and Marina Timotin recounts everything happened from Alexei Marcicov’s words, “…They were trying to break the bus engine, they were shouting threats like “Let’s drag them outside and beat to death!” and “Don’t let them leave here!”. I believe there were secret service officers among organisers of that circus”.

WHAT WERE THE POLICE DOING? NOTHING! There was not a single ambulance car at the scene. About 6 police buses were parked one hundred meters away from the scene. The people in the uniform did not act. The police didn’t ensure any protection to those locked down in the trap; they didn’t back the groups of aggressors off the bus. Moreover, the guardians of law were inspiring the attackers by creating atmosphere of permissiveness. Who had given the police order to help the mob?

“About 60 people were locked down inside the bus during 45 minutes”, recalls Alexei Marcicov. “Two men opened the door and demanded us to yield flags, banners and other demonstrators’ symbols after which they promised to unblock the bus. If you ask me if there was panic and what we were doing inside, I’ll say we were acting consciously. We turned in flags of European Union and Moldova, two banners and balloons to the negotiators. The GENDERDOC-M flag and the rainbow flag, a symbol of our longing to live within conditions of an anti-discrimination law, had been hidden”.

After demonstrators had yielded two banners and two flags, the two men ordered to unblock the bus. The vehicle headed towards organisation’s office being followed by counter-demonstrators’ cars. It is notable that the driver of the rented bus refused to go towards Ministry of Interior referring to a received instruction”.

Journalists were outraged not only by the authorities’ attitude towards sexual minorities, but also towards freedom of assembly entirely which, since 2008, has become not only a citizen’s constitutional right – a concrete mechanism of its implementation has been adopted.

184

Wrath Does Not Originate THE Truth

“It’s notable that in two days, on 13 May, police wrecked pensioners’ rally gathered at the Great National Assembly Square to talk over the growth of prices and utilities fares. They were deprived of loudspeakers and banners.

Obviously, poor old women and men also were fraught with danger to the authorities! Thus, the recently adopted law on the freedom of assembly and freedom of expression has been violated the second time”.

The same day, the article, Equatorial Passions, dedicated to the closing ceremony of the Rainbow over the Dniester 2008 Festival and Miss Flawless Queen 2008 contest was issued by Marina Tin. The gathering of poet Marina Chen and her admirers within the rainbow festival was described by Elena Zamura in I Want Not to See This World Black and White! material.

These are the only accounts in Russian-speaking as well as in Romanian-speaking printed press (even on-line one) which covered the Pride itself, although festival draws great public attention each year.

Politicians on behalf of their and people’s name Instead of bright and colourful articles from the Pride, almost all newspapers presented statements on the so-called gay parade made by politicians.

I assume that if all politicians called the failed peaceful demonstration in support of the anti-discrimination legislation exactly a parade, it means they didn’t get the mere sense of the planned rally.

The first to voice his attitude to the sexual minorities’ marches was the then head of the parliamentary faction of the Christian Democratic People’s Party and vice speaker of parliament, Iurie Rosca. His statement from 15 May made at the meeting of the legislative body was published in the ‘primordial edition by moldovacrestina.net website.

The statement begins bombastically: “It was my high duty to speak out and make public the position of Christian Democrats concerning the more and more aggressive and shameless manifestations of some marginal groups of our society to impose their abnormal sexual practices as a norm”.

In spite of the circumstance that the discourse was supposedly made because the party adhered to Christian views like most population of Moldova, at 2009 elections, this didn’t draw additional votes to the party and it didn’t cross the electoral threshold to enter the parliament again. However, perhaps exactly the attempt to hide from real problems behind Lord’s back led to such a result.

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

185

In what regards the discourse per se, it is entirely impregnated with ‘religiousness’. Iurie Rosca says, “We as statesmen must keep an eye on ensuring public morals. Such manifestations as the one that has taken place recently in the city centre defy the public morals as well as the laws of the country.

Moreover, these kinds of actions, telling about untraditional orientation, directly attack fundamental institutions of FAMILY, CHURCH AND SCHOOL”.

There is no explanation how exactly people, who came out to rally in favour of adopting the anti-discrimination legislation, encroach on the aforementioned institution. However, the author goes on, “Dear colleagues, let us not forget that one of state’s main objectives is to ensure procreation of its people. That’s why the most important priority of ours is the protection of family which foresees ensuring healthy development of children, both physically and psychologically”.

It’s difficult not to comment on this especially when you recall how our state takes care of orphans, disabled children and families of many dependent children.

There are minor discrepancies in the vice speaker’s discourse. On the one hand, he urges society to boycott any events organised by sexual minorities, and on the other hand, Iurie Rosca states, “We are not going to discriminate against adults who feel homosexual inclinations. We respect every person who acts consciously and freely chooses his lifestyle. The only thing no one shall forget is that we will be accountable to God for our unrestricted behaviour individually. Dear colleagues, I urge all political parties, mass media, and entire civil society to display responsibility and solidarity in defense of our children, family and public morals. There’s no place either for rivalry or indifference here”.

As you can see, politics is a subtle matter. We are not going to discriminate against anybody, but we’ll be defending ourselves from some ‘beast’ named ‘untraditional sexuality’.

The declaration made by the then influential politician, Iurie Rosca, was disseminated by almost all publications. With and without commentaries, it appeared in the Flux newspaper and in the news block of chisinau.novopress.info and presa.md portals.

On 16 May already, the politician’s ‘slap in the face’ was seconded by some Orthodox Christian organisations. They didn’t speak about tolerance, God and other ‘trifles’ – they demanded shutting of the GENDERDOC-M Information Centre. Besides the aforementioned mass media, a small note concerning position of the religious bodies, among which was the Ortho-

186

Wrath Does Not Originate THE Truth

dox Church of Moldova as a matter of fact, was published by other three websites, mdn.md, ascor.md, and moldovacrestina.net.

The second clash between demonstrators and counter-demonstrators took place in the studio of a local TV channel, EuTV, on 12 May. The gist of the TV show was rendered in the article Moldova’s Orthodox Church Believes Legislative Initiative on Sexual Minorities Is Discriminatory by a Flux reporter, Alex Luca, on 16 May. What was at issue was the bill on preventing and combating discrimination. Participants of the debate were Minister Vasile Filat from the Saint Trinity Church and Anatolie Goncear, representative of the Three Prelates Church. No officials from the Christian Orthodox Church came. Demonstrators’ position was defended by Dana Cotici, GENDERDOC-M Information Centre, and Serghei Ostaf, director of CReDO. What participants of the debates were saying can be easily understood from reading the headings. Vasile Filat: “These relations are against essence; they are abomination and lechery”. Anatolie Goncear: “A family of homosexuals and lesbians isn’t normal”. Dana Cotici: “We wanted to hold a peaceful happening”. Serghei Ostaf: “Discrimination is not an illusionary phenomenon”.

On 18 May, a week later after GENDERDOC-M’s wrecked peaceful demonstration, another protest action against sexual minorities entitled No to Imposed Immorality took place. It finished with universal praying on knees right next to the government’s house. Unimedia.md described the entire protest action. However, as for our overview, it’s important to know that such public event was backed up not only by religious organisations but also by representatives of the political elite. For instance, the protesters were joined by the president of Moldova’s Patria-Rodina Socialist Party, Veronica Abramciuc; Moldova’s Christian Humanitarian Party was represented by Elvira Pintea.

On 15 May, the Ziarul Liber newspaper showed that even a greater number of politicians manifested against ‘the parades of homosexual people and the anti-discrimination law’. In the capacity of proof I’ll quote all the elected representatives who expressed themselves in the interview, Politicians on Sexual Minorities’ Parades, by Ion Druta.

“Vald Filat, president of the Liberal Democratic Party: “Parades are directed to destabilisation of social equilibrium. They shouldn’t manifest such things publicly”.

Vlad Cubreacov, vice president of the Christian Democratic People’s Party: “My attitude is categorical. I, like anybody else, have the right to oppose such type of ostentatious and provocative display of customs and practices

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

187

that I don’t tolerate and don’t recommend to anyone. Homosexuals deserve Christians’ compassion – there’s no place for hatred where compassion is”.

Ion Mereuta, president of the Humanist Party: “I don’t tolerate such things. I’m categorically against children’s adoption by homosexuals or lesbians. We’ll be surely in danger if their organisation (GENDERDOC-M) will organise public parades”.

Mihai Petrache, president of the Centrist Union: “I don’t tolerate such public perversions. These are some ugly demonstrations dressed in modern clothes. Let’s all together start displaying our sins or blemishes”.

Veronica Abramciuc, president of the Patria-Rodina Socialist Party: “I categorically oppose these public demonstrations. Your sexual orientation is your private matter and you shouldn’t publicise your relations. As a party, we are categorically against, too”.

Vitalia Pavlicenco, president of the National Liberal Party: “I’m not familiar with such bill (on anti-discrimination – editor’s note)”.

Ion Crutean, president of the Republican Party: “Our party is categorically against recognition of such public demonstrations. This is an attack against Lord”.

Oazu Nantoi, vice president of the Democratic Party: “I disapprove bringing one’s sexual orientation in the public space. If it happens, it means there’s something unhealthy in it. One shouldn’t make a show out of what is intimacy in conditions when millions of our fellow citizens live in poverty and many children are left to the mercy of fate by their parents”.

Ana Tcaci, president of the Women of Moldova organisation: “We are categorically against because it’s a sin mentioned in the Bible. Sexual minorities do nothing but attack God’s deeds as if it were a norm”.

Sergiu Mocanu, leader of the People’s Action movement: “In such a Christian country like Moldova this is inacceptable regardless of what the European habit says about this vice. Even if some youths say this is cool and very interesting, homosexuality is a sin against essence, and I, as a person, am disgusted by something like this. I cannot accept this”.

In what regards religious protest actions, the former wasn’t the only one. The March for Normality was planned to take place upon Noua Dreapta organisation’s initiative on 24 May. Another demonstration by Pro Familia was to happen on 25 May. This time there were no unexpected surprises like mass falling into a trance.

Perhaps, the last incident related to the Pride was the discourse made by the parliament speaker, Marian Lupu. On 26 May, the Deca-Press news

188

Wrath Does Not Originate THE Truth

agency spread the news item, Public Demonstrations of Homosexuals Are Inacceptable.

Here’s the account’s content: “Moldova’s speaker, Marian Lupu, declared at a meeting with the faculty and students of Alecu Russo State University in Balti on Monday that public demonstrations of homosexuals are inacceptable”.

According to Mr. Lupu, sexual orientation is everyone’s private matter.

“If tomorrow Brussels says that one of the conditions to join EU is legalisation of sexual minorities’ parades, it doesn’t mean we will agree with this”, noted Marian Lupu.

The parliament speaker said such unanimous position is shared by all Moldovan politicians because it reflects mentality and moral values of Moldova’s society”.

The declaration was duplicated by azi.md and presa.md news agencies, as well as by dejure.md and novopress.info portals.

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

189

CHAPTER 2 YEAR 2009: Sexual Minorities Became a Trump Card in the Election Campaign Legislation: There are even less talks, as well as deeds One could think that after a number of scandalous demonstrations’ wrecking, authorities must have set to eliminate gaps in the corresponding legislation and mechanisms of its implementation. However, they were too busy with the upcoming elections, and that’s why there were no any talks about any concrete action in 2009.

Nevertheless, the anti-discrimination legislation was mentioned several times.

On 13 January 2009, the Infotag news agency disseminated some information from a press conference held by a British lawyer, Alex Spak. Having been invited by the Pro Familia coalition, the specialist stated that legalisation of the term ‘sexual orientation’ in Moldova was very dangerous. The coalition’s presidents, Vasile Filat, spoke out as well.

“The coalition’s president has expressed his bewilderment about the fact that in spite of more than 100 thousand signatures collected in favour of excluding the term from the bill, Ministry of Justice didn’t have any reaction”, says the news account. Besides this, he accused officials of lack of foresight.

The interview with the guest himself, who is also called an expert on sexual minorities’ issues, was published in the Flux newspaper on 16 January 2009. The author, Nicolae Federiuc, entitled his article Granting Rights to Homosexuals Means to Derogate Those Who Disagree with Such Lifestyle.

The British lawyer says that, in practice, “introduction of the term ‘sexual orientation’ creates a lot of problems for society, family and freedom of expression”.

As an example, he brings a situation when a Catholic church, which used to host homeless children and facilitate their further adoption, was shut after its management had refused adoption to gay couples.

190

Wrath Does Not Originate THE Truth

Another example presents dismissal of a police officer for a ‘trifle’. After 17 years of work, the police officer was tasked to ensure public order during a pride parade. He, as well as other participants (both the police and gays), was suggested to put on a badge as a decoration – thing he disagreed with.

First, he was supposedly penalised disciplinary and then discharged. The official reason for the dismissal wasn’t his religious convictions but distribution of messages “with his opinion about homosexuals” via a work e-mail, which is a serious breach.

Further, the lawyer communicates that in many countries there are cases where police officers don’t handle their duties well, drink or get to blows at work, but they are not discharged for this – in that case he was dismissed only for his attitude towards gays.

The author asks whether there’s a way of integrating into Europe without adopting such law. Then he answers no. “Either the entire package or nothing’s going to work”.

At the same time, the lawyer says he doesn’t call to violence and doesn’t aspire to stir up hatred. Also, he believes word ‘discrimination’ doesn’t always mean something negative. For example, “from all breakfast dishes I prefer one and I discriminate the rest; or we decide to buy a car. We choose one but not the others. It’s the same about a lifestyle. We choose the one we like”.

The British lawyer voiced his attitude to the pride parades as well. He says, “Why should one display his sexuality publicly? There are no heterosexuals who annually hold demonstrations to show they are heterosexual and thus cause problems in society. Why do gays do it and even call this action a ‘pride parade’? They say they are discriminated against and want to act as victims. After legislation grants them rights, they start imposing their principles on us and our children. When blacks were granted the same rights as the whites had had, it was good. This decision didn’t deprive other people of their rights. When women were given the right to vote on the equal basis with men, men weren’t deprived of theirs. Those laws were adopted in order to achieve justice and equality. However, when the term sexual orientation appears, practice shows that it leads to deprivation of many rights, including freedom of expression, freedom of conscience, freedom of religion, freedoms in the field of family, education and many others”.

On 26 June, in the Nezavisimaya Moldova newspaper Larisa Veverita published an article, Cries and Panic Are Inappropriate: There Is No Propaganda, under the heading Human Rights. The author tells about work directions at the GENDERDOC-M organisation, pride festival, legislation and

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

191

other moments in sexual minorities’ lives. Interlocutors were organisation’s chairperson, Alexei Marcicov, executive director, Boris Balanetkii, and coordinator of Women’s Activism Program, Anastasia Danilova.

I would like to single out several thoughts within this material. We read: “…the new authority has recognised homosexual relations and taken them under protection of law. It may sound ironic, but it is a fact – nowadays homosexual relations, i.e. same-sex liaisons, are legally recognised; however, authority doesn’t want to recognise universal human rights of homosexual people. That’s why, when human and civil rights are at issue, one can hear a shout “No way”. This indicates that discrimination against gay people does exist in the country”.

Further we read: “…not only LGBT people need this law (on anti-discrimination – editor’s note). Other social strata also suffer from discrimination – on the ground of sex and age, ethnicity, language, religion, health condition – we are only a small part of those who need this law. Equal rights must be ensured to all citizens of our country. Another point is that today, due to tenacity of stereotypes, LGBT people are more vulnerable in relation to this concern; that’s why they react so morbidly to the lack of the law and demand its adoption”. “Many of you wonder what it means to be happy. It’s simple – it means to be in the society, be a part of society and to be oneself.

Human rights and civil freedoms also comprise the notion ‘to be happy’.

If the two precedent quotes belong to Alexei Marcicov, the next statement was made by Boris Balanetkii: “It’s a reality that human rights are infringed and a given person lifts his or her hands in dismay: what can I do? A citizen’s unwillingness not to enter into a conflict is mostly conditioned by his or her ignorance of own rights. People don’t apprehend that the Constitution and laws are not enough. One should know how to protect one’s constitutional rights”.

Politics is still dependent on religious sentiments I would like to remind you that politicians began to speak out about sexual minorities for the first time in 2007; then in 2008 they showed their rejection of the sexual minorities in connection to the wrecking of the peaceful demonstration in May. By 2009, when the parliamentary elections were at the height, almost every single politician was trying to display that he or she wasn’t any different from the majority, adhered majority’s lifestyle and,

192

Wrath Does Not Originate THE Truth

hence, was against homosexuals. I would also like to note that same-sex relations are legal, but, at the same time, state isn’t going to provide any additional rights to gay people.

On 24 February, an article, Brutal Violence Is Result of Gay Propaganda, written by Vasile Filat appeared on www.moldovacrestina.net website.

We’ve been already aware of pastor’s ability to alter real meaning of facts.

This time he’s proved it. Mr. Filat brought an example of a 14-year-old boy who had been found raped and in state of intoxication. Then, he recounts a case when 6 men raped a 17-year-old fellow under the threat of death.

Basing on these criminal news items, the author states, “The only thing gay activists do every day is propagandising and demanding an anti-discrimination law on the plea of being discriminated against, although they don’t have precedents and they never could bring a single argument that they had been discriminated against. However, they are imposing their practices on others”.

Having assumed a role of a judge, Vasile Filat says, “Why doesn’t Government pay attention to the cases of juvenile abuse committed by homosexuals?

Why can’t they see danger and don’t elaborate a law that would prevent any gay propaganda, which GENDERDOC-M calls a ‘mass information campaign’?”

The following passage obviously represents propaganda yet not the gay one. “When parliamentary candidates come to you within their election campaign, let’s ask them these questions in order to see what they are going to do to stop this great evil. Let’s find out their attitude to the anti-discrimination law by using which homosexuals are trying to legislatively introduce term ‘sexual orientation’. This will let them carry out diverse propaganda at all levels and send to jail anyone who will be against, never mind those who’ll try to oppose this propaganda.

Let’s act wisely within the election campaign and draw candidates’ attention to the gravity of the problem, and let’s not give any vote to those who don’t see any problem in this and don’t come with a concrete solution to solve it”.

Already on 3 March, a new account entitled Which Parties Will Defend Country’s Legislation from the Term ‘Sexual Orientation’? appeared on the same website. In fact, it is a poll result of 214 participants. Among them, 77 people voted for the Christian Democratic People’s Party, 54 – for the Liberal Democratic Party, and 24 – for the Liberal Party.

The anonymous author wrote, “We don’t want to believe that the parties are going to ignore this problem (inclusion of the term ‘sexual orientation’ –

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

193

editor’s note) longing to correspond to Europe’s requirements more than to serve the Christ…”

On 19 March, www.moldovacrestina.md published another declaration by the Christian Democratic People’s Party, which said the party opposed aggressive gay manifestations, legalisation of same-sex marriages, adoptions by gay couples and homosexuals’ conversion to faith.

The author (anonymous again) adds to the declaration: “I remind that this law directly attacks family, church and entire nation. Let’s take into consideration this danger when we’ll be voting on the 5th of April (election date – editor’s note)”.

On 20 March, the same source communicated information regarding Democratic Party. “I’d like to remind you that the Democratic Party is the only political party that openly and constantly backs the organisation promoting homosexuality and lechery. No person who cares about family and his or her children’s future shall vote for the Democratic Party of Moldova” (highlighted in bold by the author – editor’s note).

The Flux newspaper added fuel to the fire. In its issue from 3 April, an anonymous material, Moldova’s Homosexuals Will Get a Party That’ll Represent Their Interests, appeared. In the short account, a journalist recounts Democratic Party’s youth congress. Author’s surprise (not condemnation yet) was caused by mere presence at the event of and welcoming speech by Dana Cotici, consultant of the GENDERDOC-M Information Centre, as well as her election, equally with other candidates, to the organisation’s board. The author mentioned twice in the article that something like this occurred in Moldova for the first time.

This was the reason why an appeal not to vote for the Democratic Party of Moldova instantly appeared on websites of various religious organisations.

The Social Democratic Party of Moldova (SDPM), apparently, is neither suitable to be voted for by Christians. At least, such conclusion comes out of the statement made by its leader in regard to gay voters.

At the 20 March press conference, party’s president, Dmitri Braghis, was asked why some materials calling to vote for his party had appeared on the www.gay.md website.

In the news item, A Nonconventional Team, spread by www.moldnews. md portal, was published Braghis’s response that he believed the situation was alright if “the party was supported by Moldova’s citizens who represent certain minorities, no matter which ones– religious, sexual or national. A question why Comrat’s mayor’s team, for example, supports us should have been asked equally well”.

194

Wrath Does Not Originate THE Truth

In reply to that statement and to Alexei Marcicov’s words, who said that “finally there has appeared a politician who thinks European-like” and he would “vote for him at the upcoming elections”, on 25 March a material entitled Christians CANNOT Vote for SDPM (Braghis – Musuc) on 5 April was posted on the www.moldovacrestina.net website.

The unnamed author wrote, “Lord save us from such “politicians who think European-like”, when immorality and lechery are at issue”. He also states, “It’s our duty to tell everyone about SDPM leader’s initiatives during the remaining time. We cannot vote for him”.

Since it was the height of the election campaigns, a quite normal statement of Mr. Braghis’s was reported by the Communist newspaper not adequately enough. An anonymous article entitled Braghis Compared Gagauzians with Someone You Can’t Even Say Who communicates: “Then he acted unconventionally for a Moldovan politician – instead of spitting in all directions from even thinking of such ‘support’, he said “he didn’t see anything unnatural in this situation”.

Even a SDPM representative, Eduard Musuc, took advantage of Dmitri Braghis’s ‘inadequate escapade’. In the article, Eduard Musuc: I’ve Never Concealed My Left (Political) Views, published in the Jurnal de Chisinau newspaper on 29 May, he specified his leaving was partially connected with the support of homosexuals. The interviewer was Svetlana Corobceanu.

Straight prior to the elections, the gay issue was raised by another politician, Chisinau’s current mayor, Dorin Chirtoaca, from the Liberal Party. On 25 March, www.blogosfera.md published a news account, Dorin Chirtoaca Dislikes EU for Homosexuals, in two languages. An anonymous author wrote that, during televised debates, the mayor said the only thing he wasn’t content with in EU was a wide promotion of homosexuality there.

After the elections and 6–7 April events, marked by mass disorder and devastations of presidential administration and parliament’s buildings, the sexual minorities’ issue was suspended from public discussion.

However, already at the end of the year, on 23 December, jurnal.md posted some information from Russia which communicated that Russia’s Orthodox Patriarch condemned repression of gay parades. Citing the religious leader’s statement, the publication informed that sexual orientation is everyone’s private matter. Declaring his firm position that this phenomenon is of a sinful nature, the Patriarch of Moscow and Entire Russia believed gay people shall not be punished. That’s why, at that moment, the church was opposing any repression and discrimination against people with other sexual orientation.

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

195

Given statement, in spite of the fact it was made by a high dignitary leader, remained unnoticed by Moldovan religious organisations. At the same time, great interest was manifested to the foreign-policy decisions of Moldova’s officials.

On 25 December, Flux newspaper published two materials related to UN’s vote on ‘legalising homosexuals’. One of them was signed by Sergiu Praporscic, the other – by the chair of the Association of Romania’s Orthodox Christian Students (ASCOR), Iulian Rusanovschi. In each of them there is condemned a decision by the Filat-Leanca government to vote for recognising notions ‘sexual orientation’ and ‘gender identity’ as grounds protected from discrimination. Both materials per se repeat each other because the journalist used another religious ‘source’ – declaration made by the Pro Familia organisation – when he was writing the account. The common conclusion is that the Liberal Democratic Party of Moldova does not deserve to be voted for if it let such notions enter into the secular language, world and society. As a matter of fact, who asked this government if the latter needed these notions? At least, both authors declared that authorities had “ignored opinion of religious organisations and entire society”, that “they decide on behalf of the nation abstracting away from its will”.

Popularity of the material published in the Flux newspaper is enviable. The article was later replicated and it appeared not only on the author’s personal page, sergiupraporscic.wordpress.com, but also on basarabia91.net.

However, authorities decided to retreat quickly. On 29 December, the press service of the Ministry of Foreign Affairs issued an explanation that no one “voted for legalisation of homosexuals in the UN”. It was someone’s ‘hoax’.

As a matter of fact, that day UN members were examining completely another issue which wasn’t anyhow related to sexual minorities. Moldova’s representatives voted for “declining of an amendment to a draft resolution of the International Human Rights Convention”, communicated some news portals making reference to the Foreign Ministry’s press release.

However, the respective explanation wasn’t welcomed by everybody with the same attitude. For example, a piece of information entitled Moldova’s Foreign Ministry Believes the Mere Idea of ‘Homosexuals’ Legalisation’ Soils Country’s Foreign Policy appeared on the www.community.livejournal.com/lgbt_grani webpage. The heading was taken from the Ministry’s press release. The only thing made by moderators of this informational and discussion project was showing our politicians’ real faces. They communicated the following on 30 December:

196

Wrath Does Not Originate THE Truth

“It’s worth mentioning here that on 18 December 2008, on France’s initiative and with European Union’s support, a declaration on sexual orientation and gender identity was submitted to the UN. The declaration condemns violence, harassment, discrimination, isolation, stigmatisation and prejudices based on sexual orientation and gender identity. Currently, the UN declaration has been signed by 66 out of 192 UN member states, including all EU states, USA, Canada, Australia and New Zealand, almost all South American states and even Armenia and Georgia. However, neither Russia nor Moldova has signed the declaration”.

Besides making obvious politically oriented actions, religious organisations are trying to extend their influence by using other methods. For example, on 30 July 2009, an appeal to join the ranks of those who support “goals and objectives of the Love Against Homosexualism movement” appeared on the www.love-contra.org website. This is a Ukrainian movement which the Family Protection Society’s leader, Vasile Filat, has become supportive of. The website says that “hundreds of people have already filled in a corresponding application” and thus they have supplemented such sections as ‘VIP. Supporters’ (by the way, this the only working section of the website), ‘Business. Supporters’, ‘Parties. Supporters’ and ‘Organisations. Supporters’.

Perhaps, this is the last material demonstrating how politics and religion are interconnected. It appeared on 10 December on the MDN (www.mdn. md) centre’s website and is entitled The Pro-Faggot Coalition Continues Active Work. In comparison with many other discontented authors, here the anonym wasn’t fastidious in his choice of words. I’ll try to render his attitude to some representatives of the anti-discrimination coalition not only with the text itself but also with its visual characteristics.

“Today, after a year-long ‘sleep’, the Anti-discrimination Coalition has made a public appearance. This is a pro-gay body financed from foreign sources, of course. This coalition, under false pretexts suggested to the ‘public opinion’ and justifying its own existence (from ‘disinterested’ protection of the gypsies to hyper-care of the HIV infected), has as its central objective homosexualisation of Moldova’s legislation by means of a disguised pressure (lobby) and is financed by the perverted West, as a matter of fact. For several years already, this coalition – a twin sister of GENDERDOC-M, a centre of the fags landed in our country by parachute – has pushed forward an anti-discrimination law by propaganda-bound campaigns – the law which foresees in addition that anyone, who isn’t indulgent to fags (regardless of conditions), will be prosecuted on the scale permitted by ‘our’ state”.

It is important to know the enemy of our Country and our future chil-

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

197

dren. Here are members of the Anti-discrimination Coalition: Vera Turcanu – (National Youth Council of Moldova) Alexei Marcicov, Dana Cotici – (GENDERDOC-M Information Centre) Nicolae Radita, Anna Lepadatu (National Roma Centre) Sergiu Ostaf – (Human Rights Resource Centre) – the most active lobbyist (hireling) of the pro-faggots…”

Now, dear reader, you also know the people you should ‘beware of’. As for me, I don’t get it yet why they dislike Vera Turcanu and Sergiu Ostaf so much.

It seems they protect not only sexual minorities but society in general.

I would like to highlight one more paragraph. The author himself has endowed it with an additional sense load since he typed it in bold, the way it’s preserved in the present overview.

“The Coalition has commenced a campaign on collecting signatures of citizens in favour of adopting the anti-discrimination law. During the week, they have collected 600 signatures”.

Here I have several questions. For instance, why are some allowed to collect signatures and the others not? Maybe this is some worrying about the massive support of adopting the anti-discrimination legislation?

There are as many opinions as people The peaceful demonstration’s wrecking categorically divided society into friends and foes of sexual minorities’ representatives. However, there exist cases when some people don’t perceive phenomenon of a different sexuality in a serious light, taking it rather as an entertainment.

It was brilliantly demonstrated by VIP Magazin in March 2009. The central material of the issue became a conversation among six men coming from various fields of activity, but at the moment they were answering the question What Do Women Want?. Authors – editor-in-chief, Sergiu Gavrilita, and editor, Marcel Toma, – asked questions concerning sex, friendship, beauty and show business. Suddenly, one of the interlocutors generalised that everybody in that field of work (show business – editor’s note) are gays.

It was Nicu Tarna, the front man of Gindul Mitei band. It turned out that interlocutors hardly envisaged what it was since no one objected opinion of Sorin Bucataru (MuzTV Moldova channel producer) who stated that “we also don’t have gays – here they are called fa…” As a result, they generated a conclusion that “it’s easier for gays to build a career”.

198

Wrath Does Not Originate THE Truth

I instantly questioned myself: how happy are gays with this career if they cannot confess their sexual preferences or show up with their beloved ones in public? On the other hand, perhaps, those are not gays at all but male hustlers ready to trade their bodies for a place in the show business.

However, show business is not a summit of homosexuals’ desires. They are capable of proving themselves in something else, as well. For example, on 13 March, Tatiana Iatco communicated in the Ziarul de Garda newspaper that U.S. Secretary of State Hillary Clinton had met with a group of European youth leaders. She was especially impressed by a young man in an ‘I [love] Hillary’ T-shirt. It was a citizen of Moldova and gay rights activist, Maxim Anmeghichean. He asked her how the U.S. foreign policy was going to change in regard to sexual minorities’ rights after new administration’s coming to the office.

On its own account, given material can be estimated as an ordinary news item. However, for our overview, it’s important that the author wrote exactly about Maxim and not about any other participant. Probably, she was disturbed by the question about homosexuals or she might have simply wanted to demonstrate how one should attract somebody’s attention and ask a question.

Not only readership of Moldova’s press learned that Maxim had impressed Hillary Clinton. The information was spread by European sources as well. This caused appearance of various discussion platforms in the Internet where homosexuality became a focal issue. One of such portals was www. npopescu.yam.ro (Nicu Popescu, owner of the site), where different people spoke out about the issue. Here are some of the opinions left: Alexandru Culiuc says: “Nicu tells us about a fellow countryman who got into the centre of world mass media’s attention for a moment (which happens often) and attracted Hillary Clinton’s attention (whose personality makes one of the ten most influential people in the world) for five minutes.

Alright, if I started to write, let me respond to your commentary (prior to this, there was Sandu’s commentary on the website asking why gays hold pride parades and whether they don’t have same civil rights like the rest – editor’s note). Probably, the LGBTs enjoy the same civil rights like the rest of society (I’m not going to raise the marriage issue), but they are stigmatised more than any other minority (it’s better to be a gypsy than an open gay in Moldova).

And until people keep sticking to your opinion (there are equal rights but I don’t want to see their problems), the situation is not going to change.

Max did a great job.

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

199

P.S. To realise how much gays are stigmatised pay attention to the fact that the people standing for the LGBT right to participate in society’s life or simply those who speak out positively about the community are stigmatised as well”.

Nicu says: “I agree with your right that you may NOT like something; however, this is homosexuals’ right to decide to hold or not demonstration until it violates law. The right to come out has absolutely everyone. It’s natural that in any society there are demonstrations that irritate others, even if they irritate the majority… That’s why in all countries such demonstrations are regulated by law. Moldova’s Constitution allows any type of peaceful demonstrations”.

Eric says: “Nicu, the Constitution allows – I absolutely agree with you, but is an ordinary Moldovan inhabitant ready to witness such demonstrations? How successful will be the democratisation, unadjusted to our perception, and what will be its outcome? The political correctness… is not at issue, but till when??? Who’s next: lovers of little boys, opponents of Christmas trees or male pregnancy adherents?”

Sandu says: “I agree with Eric that it’s too premature to dwell upon such a sensitive issue like ‘homosexuality’ because the result might become the opposite of expectations. I think we’re still are full of prejudices and stereotypes. I’m saying this now coming from my own experience. I had to visit the West in order to realise I was full of them. Be patient – changes will come gradually”.

Alexandru Culiuc says: “Until homosexuality is taken out for a broader discussion, no one will get rid of ‘prejudices and stereotypes’. …until we exclude the problem from the social circle, a Moldovan won’t become ready to face such demonstrations. …I believe the main problem can be described with a saying “The wellfed don’t understand the hungry”. In our case, majority doesn’t understand why the minority rebels. Let’s imagine a situation where you belong to a minority and face the majority that expresses your present opinion”.

Iulian says: “The most I’m bothered by is religion’s urges against homosexuals.

They believe earth was created by god within 6 days, and a woman was created from a man’s rib. They don’t say about discrimination coming from a book written by people. Thus, to tolerate them the way they are is

200

Wrath Does Not Originate THE Truth

alright for society; in return, they demand intolerance towards those who are different”.

As you may see, opinions split in two. One more vision – this time in support of sexual minorities – appeared in the www.enervant.wordpress. com blog on 24 March. The author entitled his note Mass Media Serving Heterosexuality.

The indignant author wonders: “Is a born gay capable of developing as a free-of-complexes person in such conditions? Could anyone enumerate at least 3 radio or TV stations, 3 newspapers which would talk about homosexuals and homosexuality correctly and not like those are aliens, at the best? The ones that don’t stake on tolerance saying, for instance, “They also live among us”?

In conclusion, I’d like to ask gays in Moldova how one can be correctly informed in the country where all mass media are heterosexual and how they manage to get rid of an insanity feeling which surely appears in such cases.

This is a miracle to remain in your right mind in the world that treats you like you don’t exist at all, isn’t it?”

A bit later, on 30 May, the owner of www.enervant.wordpress.com spoke again. His post was entitled I Accuse You of Homosexuality. The author writes that when he hears somebody accuse politicians, any celebrities or people of alleged homosexuality, he feels sorry for them. However, then he pities society – that part of society who rebels against everything that contradicts heterosexuality.

“Instantly appear advocates who state it’s impossible for some Chirtoaca, for example, or Marian Lupu to be homosexuals. I carefully look at their faces, then at mine and don’t realise what they have on theirs that I don’t, and vice versa. What must a homosexual have: horns, three eyes, 44 teeth, and a nose on forehead? I think I was made the same way they were with minor differences (not that tall like Lupu). It means a confirmation, or more likely an accusation, that I can’t be a homosexual might be brought against me, too! It might be, but it would be false”.

Later the author says, “The majority of people are very similar among them, they are unified. Then why the vast majority of people believe that sexual preferences of this or that politician are the only right ones? For me, the problem still remains a mystery which can be solved by a foreteller”.

However, there are people who don’t puzzle over such a question. For example, on 7 June, the author, Gheorg Wolfovitz, states on the www.curaj.net website that “there are no homosexuals in our country”. This thought

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

201

came to his mind when he was contemplating who all the most ardent opponents of homosexuals were in reality. He assumed they were either very clever homosexuals or closeted, even unaware of their inclinations, heterosexuals. He even made up a name for them – superheterosexuals.

Less than two months had gone when our acquaintance changed his point of view concerning existence of people with a different sexual orientation. On 31August, in the www.curaj.net website’s Opinions section Gheorg Wolfovitz asked himself a question: Will Be Gay Children, Brought up within Excessively Heterosexual Ambience, Capable of Integrating into Society? “… Now I know that the society, by means of its institutions, makes itself guilty of having given me a sensuousness adverse to my essence, which leads to a constant discord between myself and my instincts; guilty of having simply erased my sexuality, of having destroyed my life. However, only in my case and that of the others like me, in due time, no one was making any statements of indignation concerning abuses against us, concerning utilisation of us in experiments as if we were some guinea pigs, concerning falsification of our sexual instinct, concerning implanting of our brains with the information that has led to the loss of one’s mind, suicide or depression at the best.

And nothing has changed today. Present-day gay children are exposed to an excessive heterosexual education, but they cannot rebel. They are too little to understand anything”.

No matter what arguments Gheorg Wolfovitz would bring, society will sooner believe 150 thousand psychologists from the American core association than him. On 30 October 2009, www.jurnal.md published an article, American Psychological Association: Sexual Orientation Doesn’t Change.

The news item’s anonymous author communicated that specialists had completed much work basing on 87 researches carried out from 1960 to 2007.

These are the findings they have come to (according to the published text).

- “there’s little evidence proving that the efforts applied to changing gay or lesbian’s sexual orientation are effective”; - “there’s not enough existing evidence proving that psychological interventions will help change one’s sexual orientation”; - “the efforts applied to changing one’s sexual orientation by means of influencing one by psychological methods of treatment may have negative consequences, among which loss of one’s sexual attraction, suicide attempt, depression and anxiety state”; - “association’s representatives recommend psychologists to be completely honest with their patients in what regards their future after orientation’s change”.

202

Wrath Does Not Originate THE Truth

In reply to such statements, the newspaper published some critics’ opinion. In their proofs there is mentioned some Alan Chambers, who states that he himself was on the way of changing his own sexual orientation 18 years ago. According to him, “a third of those who had applied for my group’s services changed their sexual orientation”.

Unfortunately, no additional information was presented. However, reader may ask what’s happened to the rest 2/3. The first answer coming to my mind is that they were unable to change their orientation, which only proves findings of the association’s research.

It’s noteworthy that this article with obviously positive attitude to homosexuality was published in a periodical that is published in the Romanian language. Usually Romanian- speaking journalists manifest intolerance towards sexual minorities.

What journalists say about sexual minorities As you have noticed, many previous parts are commented by particular people’s opinions. Below you can get in touch with the articles which have been published by journalists who ideally should be the fourth power and form/correct public opinion concerning LGBT community’s representatives.

And not only gays and lesbians are at issue as they might traditionally think in society when they hear of the LGBT community. There were a lot of materials, and the fact that disappoints me the most is that people, who don’t read Russian-speaking press, missed this information.

So, on 22 June, journalist Elena Zamura published an article, Tina De LUX: a Drag Queen’s Secrets, on the www.baza.md website. This is an interview with the prize-winner of the Miss Flawless Queen 2009 international contest, which was held in Chisinau, and participant of other numerous competitions.

The author attempted to reveal some secrets of such mastery as travesty.

She was interested in what kinds of problems there exist in Moldova, for example, with organising a show, with purchasing and sewing outfits and with making up.

The material was accompanied by quality photographs. Generally, those were images of Tina De LUX in various outfits. However, there was a picture of the interlocutor in his natural male appearance.

In my opinion, the material was worth attention due to the three reasons. First of all, Moldova dramatically falls behind in organisation. Tina

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

203

complains to the journalist of jury’s incompetence; also the attitude per se to drag queens is lousy in comparison with other cities, for example, Odessa.

“The level of organisation astounded us. …The event was held in the Palladium night club – the most expensive one. Advertising – huge billboards across the city, commercial clips on the radio and TV. A sea of prizes – travel tours to Crimea, sacks of makeup… We cat-walked on the red carpet runner to the club’s front access door, we came to the Empress Catherine’s square at night… Odessa dwellers were shocked – ten drag queens are getting off of a limousine and start striking poses for cameras! Then we went to the gay club, where a stand-up party was to take place, in crowns on our heads. The crowd parted to let us pass, everyone was clapping…”

Secondly, it’s the local residents’ attitude. “The lower is a night club’s level, the more aggressive are its visitors and the higher are chances that someone will get beaten. Personally, I ran away from the Casanova club three times. Many people are afraid of approaching us. They don’t get that I’m two different personalities in life and on stage. If I’m a sharp-tongue on stage, I’m never dissolute and wayward in life”, states Tina.

The most important is the way the journalist shows her interlocutor’s ‘normality’. This young man is working, studying – he’s a good specialist: “I’m studying at a musical school”; “I’m a consultant at an estate agency”.

Nadejda Lazari wrote about another LGBT representative in the material entitled Life in an Alien Body (Trud-7 Moldova newspaper from 26 November). As one can understand from the title, transsexuals – people who dream of changing their sex – were at issue.

The article described life story of a person whose biological sex was male. Victor, having started taking hormones, became Victoria. However, in spite of the external identification with a woman, all the person’s documents contained male name. The problem is that an ID-changing procedure isn’t described precisely in the law. That’s why officials are afraid of assuming responsibility for doing this.

I think those who face such indifference and inhumanity coming from officials were impressed by this article. The author writes, “GENDERDOC-M had initiated some talks with the Ministry of Health, after which it was decided to send a request to parliament on introducing legislative amendments in order to streamline the procedure”.

It’s very good that the journalist attempted to find a solution for Victoria.

However, the material made a somewhat casual mention of the fact that a person needs documents for elementary things – to get employed, to go

204

Wrath Does Not Originate THE Truth

abroad, or at least to feel safe in one’s own country. It would be something much more important to tell the readers about.

As in the drag queens’ case, transsexuals were mentioned only once in the Moldovan press.

The following two materials are generalising. One (entitled Who Is Disturbed by Gays) appeared in the Expert Novostey (The News Expert) newspaper on 4 December. Judging by its introduction, journalist Larisa Veverita wrote it for the International Human Rights Day observed on 10 December.

I’d like to note that the first thing to strike reader’s eye is a reference. It’s highlighted on the page and contains detailed and at the same time short information about the GENDERDOC-M Information Centre and its services. I don’t know the publication’s circulation, but if at least one copy of this issue got into the rural area, there could be found people grateful to the author.

Perhaps, the author should have added some contacts to that information. Maybe author didn’t indicate them on purpose because ‘enemies’ might have used organisation’s telephone number or address, but she might have left at least the postal or Internet page addresses. Otherwise, all this information will remain useless because the reader, the information is addressed to, won’t be able to use it.

In what regards the material itself, it consists of the interview with two GENDERDOC-M staffers: the chairperson, Alexei Marcicov, and the Women’s Activism Program coordinator, Anastasia Danilova (currently, she’s organisation’s executive director). Anastasia’s entire monologue about the creation and development of women’s movement in Moldova is rendered without author’s own participation. In what regards conversation with the Centre’s chairperson, the journalist was trying to find out what was the reason behind rejection of the LGBT community by the general public. Alexei Marcicov described situation convincingly. For example: “Talking about protection of sexual minorities’ rights isn’t quite correct because homosexuals do not have and cannot have any ‘special rights’. From the human rights perspective, we can talk about discrimination against sexual minorities, i.e. about deprivation of their rights, which equally belong to all people”.

“Regardless of the fact that there are no laws discriminating against LGBT people in our country, in reality the number of discrimination cases of homosexuals still doesn’t decrease”.

“Everything we do has nothing in common with propaganda. Let’s take our public activities. They all are held under the title All Different, All Equal or Law, the same for all. Where do you see propaganda here? ”

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

205

“GENDERDOC-M Information Centre doesn’t need propaganda neither in this nor in that (explanation: neither in propaganda per se, nor propaganda of homosexuality). … The new authority has recognised homosexual relations and taken them under protection of law. It may sound ironic, but it is a fact – nowadays homosexual relations, i.e. same-sex liaisons, are legally recognised; however, authority doesn’t want to recognise universal human rights of homosexual people. That’s why, when human and civil rights are at issue, one can hear a “No way” shout from the high rostra and offices. In your opinion, what is it if nothing else than discrimination against homosexuals at the state level? And pay attention – not for sex but for the desire to be protected by state, for example, from hate speeches”.

“I’m stricken by our officials’ inconsistency. If they have provided gays and lesbians with equal rights, they must do everything possible so that they could use those rights”.

“We want all i’s to be finally dotted and all t’s crossed. We want ambiguity to disappear. This can be done only by the anti-discrimination law. I’d like to underline that not only the LGBT community needs this law. Other social strata also suffer from discrimination – on the ground of sex and age, ethnicity, language, religion, health condition. The LGBT community is only a small part of those who need this law. Equal rights must be ensured to all citizens of our country”.

We can see the position of the expert on sexual minorities’ issues. Unfortunately, however, there’s little from the journalist herself present in the article. I’ve got an impression that the author only sat and took notes. My interest in the topic disappeared after the third question or maybe the journalist was bowled out and didn’t know what to ask.

Perhaps, I’m picking on too much. However, there exists some other perception. Let’s take, for example, the material, All Equal…But Some Are ‘More Equal’?, published in the Nezavisimaya Moldova newspaper on 4 December. It looks different even from a visual point of view.

The author, Olga Emeliyanova, interviewed Boris Balanetkii, the GENDERDOC-M Information Centre’s then executive director. The journalist was interested in what was family life for same-sex couples like, how open sexual minorities were to discuss their sexual orientation and what form discrimination took place in.

Since diverse issues have been already covered in this overview, I’d like to dwell upon children’s adoption and education by gay couples.

“Why any successful man will be given the right to adopt a child, but if he outs himself as gay, he won’t be able to do so? What are the evidences that

206

Wrath Does Not Originate THE Truth

he will be a worse parent? Adherents of the theory that children may adopt a homosexual behavioural model are far from being true. There almost no such examples, but there are plenty of the opposite cases when heterosexual children grow up in gay couples’ families”, says Boris Balanetkii.

Pride 2009: A view from the angle of the wrecked 11 May 2008 demonstration The homophobes’ preparation for the pride festival began with publication of the article, Sodom Isn’t Welcome: Homosexuals Want to Go on Us Again on 7 May, on the MDN centre’s website on 23 April (literal translation). An anonymous author commented on the declaration by the GENDERDOC-M Information Centre’s staff and volunteers published on www.gay.md the day before, where they announced an upcoming demonstration supporting adoption of the anti-discrimination law.

The author didn’t like the following statements: “What’s wrong in it?

Absolutely NOTHING!” (Concerning community member’s marching with banners at the central square – editor’s note) He replies, “Dear believers, let’s express our gratitude to the faggots for having enlightened our ‘fundamental’, ‘homophobic’, ‘sanctimonious’ and ‘outdated’ minds. You should know there’s nothing wrong that at our country’s Great Nation Assembly Square (where we, autochtonal believers, gained independence in 1991, including for the anti-national ideologies – one of which is obviously the ideology imposed on us by those dropped by parachute on our lands), not far from Stephen the Great and Saint’s monument, a gang of Euro-toadies – a gang that can fit into a single bus – is going to march. This is a demo(no) cracy in flesh – a majority sacrificed on the ‘altar’ of sodomy diseased with cancer of the free-flying homosexual minority”.

Then author states he doesn’t believe in politicians’ ability to prevent the demonstration and urges (text is highlighted in bold and is partly underlined, which is preserved in the overview): “We warn all believers to get permission to leave their work (high school, university, other places) from 11.00 to 13.00, on Thursday, 7 May, to show that we, autochtonal Orthodox inhabitants of Stephen’s Moldova, won’t yield to any form of hostile attack on our country and Christian people. We are ready to oppose any, more or less clear, sodomite schemes”.

A local TV channel, ProTV, briefly announced the upcoming Rainbow over the Dniester Festival. On their website, the material was entitled

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

207

They’ve Renounced Parade but not Party. The news item said the event was to be held the eighth time and GENDERDOC-M Information Centre itself was to turn 11 years.

The information, Homosexuals Have Renounced to Parade, was also communicated by Jurnal de Chisinau being placed under the heading Event. The account didn’t contain any evil remarks or gibes but conveyed statements by the executive director, Boris Balanetkii, and chairperson, Alexei Marcicov.

The TV7 channel presented a material based on the information from the press conference preceding pride’s commencement as well. The reporter, Svetlana Muntean, said that The Rainbow over the Dniester Will Be Imperceptible This Year. Perhaps, with no intention to offend anyone, she explained there would be no parade that year, and sexual minorities themselves, taught by a bitter experience, declared that that one had been the first and last attempt.

Although the material may be considered positive or at least neutral, I, as a journalist and wingside spectator, spotted a little detail. The reporter said “press conference of the country’s main gay”. As I understand, she was talking about Alexei Marcicov. However, I don’t remember him come out officially. If she was talking about Boris Balanetkii, who indeed came out at the 2009 press conference, she should have specified that fact somehow.

The Trud-7 Moldova newspaper and its journalist, Nadejda Lazari, also covered the issue in the article, Gays and Lesbians Renounce Demonstration, on 7 May. The subheading has an explanation: “It’s the way they protest against violence”. It was clear from the text’s two main phrases that the journalist would recall the 11 May 2008 events and connect them with 7–9 May 2009. The way it was done.

Rainbow again over the Dniester – article with this heading was published in Nezavisimaya Moldova on 7 May. Some unknown Nazavisimaya Moldova’s correspondent also presented some brief information from the press conference. I believe I shall not repeat it.

Here’s one more material from ProTV’s website. On 9 May, reportage, Brief… and Calm, covering flower-laying ceremony at the Victims of Repression Monument appeared. The author attempted to tell about the event objectively and briefly. The only thing to have alerted me was the last phrase: “Although homosexuals’ activity lasted only for several minutes, it managed to cause curiosity and displease some passers-by”. It’s unclear what

208

Wrath Does Not Originate THE Truth

the reporter was talking about. If there had been such ‘displeased’ passersby, why there were no details? Maybe, it was reporter’s personal commentary that she used to show sexual minorities’ opponents? It was unclear.

On the other hand, youth informational and entertainment portal, baza. md, didn’t leave any doubts that the party had been a success. On 12 May, there was published a big (to a newspaper’s measures) article, Somewhere over the Rainbow… On 7–9 May Rainbow over the Dniester 2009 Festival Took Place in Chisinau. The authors, Elena Zamura and Marina Timotin, consequently recounted all pride’s bright activities: the press conference and renunciation of demonstration, opening ceremony and awarding winners of the contest For Tolerance, and the concert…

All the presented information was joyous, though sometimes one could see droplets of chagrin. “He (Paul Cameron – editor’s note) had a hysterical speech against the festival urging “to solve demographic problems” instead.

How shall we solve them if the demographically prospective part of society is leaving the country? Cameron couldn’t answer this question”.

And more: “Commenting his attitude to the show, MC Gootsa said that being an African Moldovan or – more precisely – an ‘African Drochian’ (Drochia, city in north Moldova – editor’s note)”, he knew very well what it meant to be different from the rest… However, we can be sure that each of us has been a minority at least once in the lifetime”.

Baza.md dedicated a separate article, Intrigues and Prizes, to the drag queen show. Its authors, Elena Zamura and Marina Timotin, preserved a positive tone and concluded in bold almost a hymn: “The contest is over; long live the festival and contest. We are looking forward to watching them again!”

I would like to note that photographs brought some vivacity to both materials. However, the professional photographer’s name wasn’t mentioned anywhere.

Another article concerning the pride appeared in the Vremya (Time) newspaper. Its author, Irina Crasilnicova, entitled the material Mind’s Sleep Gives Birth to Monsters. In the subheading she indicated the issue: “Eighth Rainbow over the Dniester Festival has taken place without any excesses and scandals this year. Does it mean Moldova can reckon itself among countries where discrimination against sexual minorities doesn’t exist? Unfortunately, the answer is no”.

I personally liked the material. First of all, I fully support author’s point of view, and secondly, all the presented information, though it may seem boring and unimportant to some, is fundamental. Here are several arguments fit to be considered axioms:

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

209

– “ …tolerance and ability to compromise might help society in general.

They would be suitable in the search for present-day crisis’s solution, too. However, unfortunately, few are ready to follow these principles, especially among high-rank officials, at the moment”; – “aggression’s cause is hidden in the deeply rooted stereotype. In the public perception, a gay parade is some debauchery, lechery and the rest. Per se, that human rights activity’s goal was exactly the yearning for showing an adequate, real image of a gay or lesbian. It was the yearning for letting ordinary citizens and officials see that those aren’t some Martians from another planet and they aren’t different from the rest – they work like others, they have families, parents, they pay taxes – generally, they are ordinary citizens”.

– “Equality of all citizens before law is guaranteed by the Constitution.

What does life show to us?”

– “ There’s already too much evil around us. If we don’t learn how to treat our close ones kindly, regardless of their views and principles, threat of wars and violence will be always above their heads. Even a lean compromise is better than a fat lawsuit…”

Of course, beside clearly positive opinions, there were manifestations of the displeased in the press, namely of the religious organisations’ representatives.

For example, in May, www.moldovacrestina.md published a material by an anonymous author displeased by authorities’ permission to place a billboard containing information about the Rainbow over the Dniester Festival taking place on 7–9 May. He writes, “Why did authorities allow placement of this advertising? Perhaps, they think there’s nothing obscene in this advertising – neither in the content, nor in the image. But isn’t open placement of advertising of the organisation that promotes homosexuality by all possible means an undermining of nation’s morals and integrity?

I’ve submitted a petition where I persuasively urge Chisinau mayor to dismount this billboard and to never accept such kind of advertising, like I have already written in the petition where I asked to ban the public demonstration (parade) planned for 7 May 2009 by homosexualists. If you care about your family, your children, your country, you must also write a petition. Here are telephones and address of the City Hall…” “…What else does God need to subject us to? Poverty, destruction of families, drought, torrential rains, and now this political crisis that has been absent since proclamation of independence. These are different ways God is trying to

210

Wrath Does Not Originate THE Truth

communicate with us for we understood and turned to Him. What else does God need to subject us to for we realised we must abandon the sin?”

There are ‘strange’ people in every society This part is dedicated to the materials containing things strange for my understanding. For example, on 29 September, Lenta PMR website (www. tiras.ru) published a material, Gays and Lesbians Irrepressible not only in Sex but also in Food.

Does this heading seem a bit odd for you? The material itself is quite normal – it was reposted from the www.health-ua.org website. The editorial board of the Transnistria’s Internet publication made up only the heading.

The article told about results of a research carried out among people aged between 12 and 23 and led by researchers from Harvard University and Boston children’s hospital. One of the research authors, Brin Austin said, “We’ve indicated clear and alarming growth of alimentary disorders among sexual minorities’ representatives in comparison with their counterparts, even at age of 12, 13 and 14. …It is known that gay, lesbian and bisexual teenagers experience much stress. They are often treated as outsiders by their own families and classmates. They are subjected to persecution and bullying. No doubt, one of such stress ‘reliefs’ become alimentary disorders and their health-related issues.

It’s of vital importance that families let these youths understand they are loved and they can count on their families’ support”.

This is all doctors had found. I assure you there is nothing about sex in the article. That’s why it’s unclear where it came from. In a normal country, this issue could become a matter of examination. In ours, it was good they didn’t use any obscene words.

The following material and its authors won a 2010 tolerance prize within the contest carried out annually by the GENDERDOC-M Information Centre.

Nevertheless, in my view, the material published in the Sanatate (Health) magazine and on the website of the same name in November-December 2009 should be analysed in this part. I am going to explain it now.

The material’s title, The Many-Coloured Love, and its further deciphering puzzled me. What’s the point of talking about this in a medical (!) magazine if authors themselves, Alexandr Mereuta and Irina Titova, tell that “homosexuality isn’t a psychiatric disorder and isn’t subject to treatment”.

An overview of mass media materials dedicated to the LGBT community

211

Moreover, authors promise their readers to “look into what homosexuality is” from the medical point of view”.

It’s impossible not to tell that, generally speaking, material is written correctly and even rightly. Look at the next phrases as at evidence.

– “Back then, Kinsey showed that one’s sexual orientation isn’t limited to a mechanical sum of one’s actions, and, generally, one’s stable choice of partners of the opposite, same of both sexes is an extremely complex and multifaceted phenomenon”.

– “Unfortunately, most people are arranged the way that they prefer not to wonder but to instantly operate with ready-to-use clichés and stereotypes. And the less one is educated, the surer are his or her judgments.

Especially, this becomes apparent in relation to the same-sex love”.

- “Widespread sexual practices, such as masturbation, oral sex, petting, don’t lead to procreation, either. However, this fact doesn’t prevent Orthodox Church from condemning it. Should doctors treat those who practice it in this case? It’s hilarious, isn’t it? Who should define all these varied norms in general – doctors, state, church or people themselves? Moreover, norms of morals, physiology, and psychology do not always coincide. It is doubtful whether there is a person who would agree to live according to strict medical or social norms”.

– “Society’s objective is not to make all people identical by changing gays and lesbians’ sexual orientation (even if this was possible) but to help them, like all other people, achieve the highest possible psychological, social and sexual well-being”.

This is approximately the style entire material is written in. It seems you have visited a lecture but haven’t learned anything new. And where’s the medical aspect of the entire issue as the journalists promised? Maybe I, as a more or less educated person in this field, would like to learn more details about something particular than superficially about everything. However, I shall not try everything on me. I believe most people aren’t familiar even with this sort of information.

Next paragraph is one of those that have pleased me. “…living in difficult conditions and subjected to stresses, homosexuals might have a whole range of specific problems affecting their psychological health. The high inclination to depressions, neuroses and suicides is consequence of their stigmatisation and discrimination in the hostile homophobic world.

Is it easy to preserve his or her mental health and psychiatric equilibrium for a person who constantly suppresses something, fears disclosure, and, sha-

212

Wrath Does Not Originate THE Truth

ring majority’s opinion, believes he or she is inferior? However, neurosis isn’t homosexuality’s constant satellite. Shall a homosexual be neurotic or not, it also depends on his or her own personality, communicative skills, level of selfesteem, capability to accept and defend his or her individuality, etc”.

It’s all clear with homosexual people in the material. However, article touches upon the issue of bisexuals as well. I would rather disagree with many statements in this part, but, nevertheless, authors’ idea is very simple and understandable.

They state from the very beginning, “In present-day sexology, notion ‘bisexuality’ is extremely vague and undetermined. Bisexuals don’t form an integrated group”. The remaining text about bisexuals is written the way that I’ve got an impression that those people haven’t identified themselves yet.

For example, journalists say that bisexuality is connected with curiosity at the transitional age, and at adulthood, homosexuals use bisexuality as a cover.

I would like to see that poor gay who sleeps with his wife saying he’s bisexual. As far as I’ve managed to know these people, they need either all or nothing. But this is my personal opinion. However, I believe the following phrase is unnecessary and could have been avoided. I quote, “The famous writer, Gore Vidal, generally called himself ‘trisexual’: “When I used to be young, even an unprotected melon was unsafe in my company”.

Perhaps, the phrase should be seen as a joke, but in our homophobic society, it may be viewed from another angle. For example, from the perspective that legalisation of homosexual relations might lead to further propaganda and legalisation of such phenomena as bestiality, pedophilia and others.

The main thing to have puzzled and interested me was the complete absence of a word about Moldova’s LGBT community in the article. If authors didn’t have either possibility or desire to talk to GENDERDOC-M Information Centre, then why didn’t they say anything about transgender people to make the picture complete? Of course, the latter make a different category of people, but there are much more medical aspects related to them than to homosexuals. Moreover, transgender people are an integrated part of the LGBT community.

Anexa Schemă statistică a materialelor conform criteriului de limbă, tonalitate, an al publicării şi, de asemenea, denumirea sursei mass-media în care a apărut materialul

2008 №

rus.

Denumirea + Jurnal de Chişinău Flux Timpul Ziarul Liber Punkt Ziarul de Gardă Независимая Молдова Аргументы и факты в Молдове Кишинёвский обозреватель Коммерсант Plus Capitala Столица/ Capitala Office Open Skies Труд -7 Молдова Время Коммунист Sănătate Эксперт новостей Молдавские ведомости Ведомости http://alexcurbet. wordpress.com http://chisinau. novopress.info www.presa.md http://tiras.ru http://press.try.md Press обозрение http://mdn.md Moldova noastră

0

2009 rom.

–

rus.

+

0

–

1

3 2 2

6 9

+

0

rom.

–

+

0

–

1

1 2

2 6

14 2 2 2

1

1

6

1

2 1

1

1

1 1

2 1 1 1 2 4 1 1 1 1

1

1

1 1 1 2 1

3 1 1

1

3

2

1

1

14 19 2 14 2 2

3

1

2

Articole, în total

Anexa

214

1

10

10

3

7 32

44

1

3

3

4

1

7 11

1

2 1

9

1

2

13

2008 №

rus.

Denumirea + http://gender-ost.org www.moldovacrestina. net www.vieru.org ИА REGNUM www.europa.md www.azi.md „Moldova azi” www.infopres.md Info-Prim Neo www.baza.md Reporter.md http://cezarsalahor. wordpress.com www.fiicrestin.md http://novopress.info Bbc.romanian.com http://unimedia.md http://npopescu. yam.ro www.moldovacrestina. md http://nouadreapta. org www.wordpress.md www.romanialibera. com http://ascor.md www.basapress.md http://www.deca.md http://www.dejure.md http://boicufamily. wordpress.com www.curaj.net http://ioniko. wordpress.com

0

2009 rom.

–

+

0

rus.

–

+

0

rom.

–

+

0

–

1

1 32

2

2 1 1

1

1

2

2

1

1 1

2

2

1 4 7 6

1

3 1

34

2 1

4 1

Articole, în total

215

1 1

1

1

1

1 1

1

2

1 2 1 4

1

1 2

1

9

1

12 1

1

1

1

3

2

1 1 1 1 1

1 1 1 1

1

1

1

2 7

6 7

2008 №

rus.

Denumirea +

0

2009 rom.

–

+

0

http://newmoldova.

3 wordpress.com http://profamilia.md 1 Infotag.md 2 http://octavianracu. wordpress.com http://admiterea.md http://anticameron.

3 blogspot.com http://blogosfera.md http://enervant. wordpress.com Vipmagazin.md http://moldnews.info http://blendarencu. wordpress.com http://ortodocsilavot. wordpress.com www.hristofor. wordpress.com http://love-contra.org www.jurnal.md http://community. livejournal.com www.basarabia.91.net sergiupraporscic. wordpress.com www.salut.md www.totul.md 23 3 14 20 27 Articole, în total

rus.

–

+

0

rom.

–

+

0

–

Articole, în total

Anexa

216

3 4 1

5 4

1

1

1

1

1 3

1

1

2 6

6 1

1 1

1 2

2

1

1

1

1

1

1 4

1 2

4

1

3

3 1

1

1

1

1 1 1 1 148 19 1 10 13 6 30 314