Centrul Vechi, no.16

Vremea vineri... min. 50C max. 150C

...sâmbătă...

Cerul va fi variabil, trecător vor fi condiţii de ploaie slabă.

min. 40C max. 140C

...duminică Vremea va fi mai rece decât în mod obişnuit la această dată.

min. 20C max. 100C

Cerul va prezenta înnorãri şi temporar va ploua slab.

00 exemplare j 50.0 Tira

ul I l 14 - 20 octombrie 2011l 16 p uit l Nr. 16 An agini nal grat tămâ p ă S

REPORTAJ

Povestea ferestrei secrete a lui Eminescu

BUCUREşTI

„Centrul Vechi“ vă prezintă povestea paşilor pierduţi ai poetului Mihai Eminescu pe Strada Covaci, acolo unde a locuit între 1880-1881, pe când lucra ca redactor la ziarul „Timpul“. (pag. 2-3)

Cel mai „deştept“ mall din ţară, aproape gata Noua clădire a Bibliotecii Naţionale a României este aproape de finalizare. Va adăposti peste 12 milioane de cărţi şi va fi cea de-a doua clădire, ca mărime, din România. (pag. 8)

LIVE MUSIC

Armin van Buuren revine la Bucureşti

PAG.

După o pauză de doi ani, cel mai bun DJ din lume revine în România cu un gig în care va promova noul lui album, „Mirage“. Evenimentul are loc sâmbătă seara, la Sala Polivalentă. (pag. 6)

Publicaţie editată de

Un ziar de bun-simţ

0 9

VALENTIN URITESCU: „Atunci când a fost să aleg între Sport şi Teatru, am dat cu banul“ www.ziarulring.ro

PAG.

0 2

REPORTAJ

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

130

de ani au trecut de când, în imobilul din Covaci 14, în 1881, locuia Eminescu.

Fereastra secretă

a lui Mihai Eminescu n DE ORIUNDE ai veni şi încotro ai merge, CENTRUL VECHI e plin de paşii lui Eminescu. Paşii secreţi de dincolo de timp ai marelui poet. Geografia vieţii şi morţii „geniului pustiu“ e peste tot. Vizibilă şi mai puţin vizibilă. Ascunsă în cotloane secrete, dar mai ales în mici detalii. Care, uneori, scapă muritorilor de rând.

Vorbind despre „românul absolut“, Ţuţea spunea că Eminescu este SUMA DE VOIEVOZI LIRICI ai acestui neam. Veţi vedea mai jos de ce şi cum, în fiecare dintre noi, se frământă misterios, la răscruce de timpuri, O TENTATIVĂ DE EMINESCU. Christian Levant & Gelu Diaconu eveniment@ziarulring.ro

Să treci pe o stradă veche, să-ţi opreşti ochii pe o casă la fel de veche şi să citeşti câteva litere scrijelite pe o placă de marmură pe care scrie AICI A LOCUIT sau AICI A LUCRAT cutare sau CUTARE e... una. Dar să ai curiozitatea să şi intri în acea casă e cu totul şi cu totul altceva. Mai ales dacă e vorba de o clădire plină de mistere, în care a trăit EMINESCU cu puţin înainte de a înne-

buni şi de a deveni... UN GENIU PUSTIU. Strada Timpului Covaci nr. 14. Lipit practic de Cafeneaua Veche, fostul Hotel Universal, din străveacul trecut - al 19-lea, pare încremenit în vechimea lui. Imobilul se înalţă încă semeţ, deşi patinat bine, ba chiar, pe alocuri, adânc scrijelit de timp. Timpul? Da. Lângă firma acum uşor

www.ringincentrulvechi.ro

deteriorată a fostei prăvălii de antichităţi, cu mult parfum de epocă, de până mai ieri, „Craii de Curtea Veche“, stă lipită placa Timpului: „În acest imobil, poetul Mihai Eminescu a lucrat ca redactor la ziarul «Timpul» între anii 1880-1881“. Deci timpul ca... ziar. Ca loc de muncă al poetului, dar şi al ziaristului... nepereche. Aşa cum arată, această clădire specială şi totodată plină de mister ar

trebui să poarte numele de PALATUL TIMPULUI. Sau măcar de Muzeu al...

TIMPULUI. Nimic nu arată că o mână pricepută ar fi încercat să-l recondiţioneze, deşi se cunoaşte faptul că, de-a lungul timpului (sic!), construcţiei care datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea i-au fost îndepărtate decoraţiunile faţadei, pesemne din nevoia de simplificare şi de adaptare la stilul art-

nouveau. Pe stradă şi în vecinătate, oameni obişnuiţi, unii veniţi să-şi bea cafeaua la vreo terasă, alţii trecând doar întâmplător prin acest loc plin de istorie unde, nota bene, a văzut lumina zilei un alt mare poet al românilor, Ion Minulescu. Evident, reporterul din astă epocă, nu din cealaltă, venit să afle mai multe despre acest imobil cu aer de Bucureşti ai „crailor de Curte Veche“ împinge uşa banală şi totodată încuietoare, dar şi descuietoare de multe mistere. Şi intră spre a

Stam în fereastra susă Şi izvoreau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopţii stele mari.“ MIHAI EMINESCU – „Stam în fereastra susă“

păşi acolo unde cu siguranţă a păşit şi marele poet. Îl întâmpină imaginea unui hol cu scară în spirală, ruptă din alte timpuri.

Un hol umbros, o însuire de trepte. Şi, poate, nişte Scrisori...

E un interior mai degrabă întunecos, lumina venită de la un bec străveziu mângâind slab, pe holul în urcare, pereţii coşcoviţi de timp şi obosiţi de vedenii.

Scara în spirală sporeşte impresia de urcuş uşor anevoios şi de spaţiu din ce în ce mai strâmt. Pachete de cărţi şi ziare la fiecare treaptă.

Totuşi, emoţia indusă de explorarea acestui loc ce emană aburul unei anumite sacralităţi - a spaţiului, a timpului, a „geniului pustiu“ - e definită de imaginea acestei însuiri de trepte: văzută de la baza ei, impresia fiind de nesfârşit, de punct

2

Află ştirile de ultimă oră citind www.ziarulring.ro

GEOGRAFIA VIEŢII... din urmă: a lui Eminescu!

S-a scris mult, dar niciodată îndeajuns despre locurile pe unde şi-a purtat paşii marele poet.

S-a scris mult şi încă se va mai scrie despre moartea lui Eminescu. Unul dintre autorii acestor rânduri chiar a îndrăznit să străbată cu reportajul investigativ până la... Geografia morţii lui Mihai Eminescu. Dar una este moartea care, deşi pare că ascunde poarta spre veşnicie, ţine doar de o clipă-secundă a timpului, şi alta este Viaţa. Cu atât mai mult când vorbim, îndrăznim să vorbim despre VIAŢA MARELUI EMINESCU. Dacă încerci să faci asta, adică să refaci geografia cealaltă, GEOGRAFIA VIEŢII EMINESCULUI, de fiecare dată eşti tentat să-ţi spui că, poate, nu s-a mers suficient pe urmele ultimilor paşi ai poetului prin Bucureştii sfârşitului de veac XIX. Atunci când Eminescu, sănătos sau bolnav, obosit sau plin de vitalitate, romantic sau profund, visător sau enigmatic, a brăzdat în lung şi-n lat capitala României. Prin cârciumi şi pe străzi pustii, prin spitale sau prin redacţii de ziare. "Timpul“, mai ales.

Ziarul "Timpul“. Un nume predestinat pentru vremea şi vremurile trăite de Eminescu: acel rar şi unic "geniu pustiu“. Al României.

Trăim într-o ţară ciudată (...) şi nu e zi în care să nu putem repeta, când cu mâhnire, când cu indignare: ca la noi, la nimeni! Multe am văzut, multe am îndurat de când avem fericirea să vedem la cârma ţării pe oamenii marelui partid care promiteau să aducă în această ţară mult încercată Domnia Virtuţii.“ MIHAI EMINESCU – ziarul „Timpul“, 16 mai 1881 îndepărtat, de infinit al escaladării timpului când poetul, întors de la redacţie sau din preumblările lui romantice prin Bucureşti, urca în acelaşi fel spre locuinţa în care, departe de tumultul citadin, îl aştepta o pagină albă. Aici şi-a compus mare parte din celebrele Scrisori. Şi, poate, aici a pătimit cu gândul la Veronica lui cea dragă...

...FEREASTRA domnişoarei Cristina... În capătul de sus al scării, într-un mic hol, ne deschide o femeie extrem de binevoitoare şi totuşi speriată de faptul că trei bărbaţi (doi reporteri şi un fotoreporter) au bătut la uşa ei chiar dacă era miezul zilei. I-am spus ce căutăm: urma paşilor lui Eminescu. Şi poate vaga lui umbră. Sau aura ascunsă prin ungherele acelui spaţiu desprins de timp. Tânăra femeie s-a recomandat Cristina Hreabăn, absolventă de Teologie. După ce s-a

convins că nu suntem cei de la gaze, ci doar nişte jurnalişti hălăduitori prin/spre secretele timpului, ne-a spus că nu ştie dacă acolo, chiar acolo, în cele două mici odăi în care locuieşte ar fi putut sta pentru o vreme Eminescu: în hotelul de deasupra Timpului. Ea ne arată hărţi vechi, îşi aminteşte cum au copilărit în zonă, ne spune că stă acolo de prin anii ’70 şi că bunicii ei au locuit încă de prin anii ’50, dar că nici ei nu ştiau prea multe despre vreo „poveste secretă“ a lui Eminescu.

Domnişoara Cristina este însă amabilă să ne arate fereastra. Şi să ne-o deschidă.

De fapt, asta şi doream. Să vedem care era priveliştea spre stradă aşa cum ar fi putut-o vedea marele poet! ...POATE FEREASTRA „de-nspre lume“ a „GENIULUI PUSTIU“ Impresia de salt înapoi în timp este accentuată de imaginea străzii văzute de la mansarda fostului hotel. Reporterul priveşte prin canaturile aceleiaşi ferestre prin care, poate, Eminescu privea el însuşi, îngândurat, spre acoperişurile clădirilor din jur sau spre Curtea Domnească, loc de unde a început, practic, existenţa Bucureştilor.

Aproape, foarte aproape, este turla Bisericii Curtea Domnească. Undeva în stânga se află Piaţa Sf. Anton, loc care, pe vremea când Eminescu locuia aici, era invadat de negustorii de flori. Mai încolo, vestitul han al lui

Manuc-Bei unde, cine ştie, Eminescu s-a oprit uneori să mănânce o tuslama şi să bea un pahar de vin roşu. Într-un punct mai îndepărtat se vede, maiestuoasă, turla Bărăţiei, şi şi mai departe, cu un mic exerciţiu de imaginaţie, reporterul îşi închipuie cum Eminescu privea înspre Turnul Colţii, cel care avea să fie dărâmat cu un an înaintea morţii poetului.

Ce-ar fi putut vedea Eminescu...

Mai apoi privirea noastră, a reporterilor „ring“, dar şi poate, pe vremuri, a poetului (şi jurnalistului) nepereche, coboară înspre strada Covaci.

Evident, cum deschizi ferestra dinspre stradă, dai în faţă, uşor stânga spre Pasajul Francez, şi în dreapta şi iarăşi în stânga, în strada Covaci. Strada poartă numele vechii bresle a fierarilor, iar de aici jocul imaginaţiei se îndreaptă înspre locurile unde Eminescu a poposit mânat de dorinţa de a cumpăra ceva sau, pur şi simplu, de plăcerea de a sta la un pahar de vin cu amicii. Şi aici strada Covaci îşi dezvăluie adevărata ei frumuseţe, din perspectiva unui timp care nu mai există, dar care şi-a lăsat amprenta asupra acestui loc în care istoria respiră prin toţi porii clădirilor vechi. În marginea dinspre strada Şepcari se mai află încă celebrul local al armeanului Ştefan Altîntop, Cafeneaua Veche. Mai încolo, la numărul 12, chiar lipit de Hotelul Universal, unde

PAG. PAG.

ani a lucrat şi poate a trăit în Covaci 14 MARELE „GENIU PUSTIU“ , denumit de Ţuţea un VOIEVOD LIRIC al românilor.

0 3

Eminescu a locuit, se afla blănăria lui I. Klein, iar mai departe, la numărul 4, frizeria lui Anton Tudorache. Vizavi, pe partea cu numere impare, găsim restaurantul „La Iordache“, unde Eminescu a intrat, poate, de nenumărate ori. Să... sau să… Continuând plimbarea imaginară, dăm la numărul 11 de birtul lui Elefterie Ionescu, pentru ca două numere mai încolo să ne facă semn cu ochiul vitrina băcăniei lui Papadopoliu. Şi pentru ca reporterii noştri să-şi termine periplul într-o notă specific românească, alături de paşii imaginari ai lui Eminescu, se opresc să-şi tragă sufletul la numărul 20, unde, la cârciuma lui Nicolae Rădulescu, îl va fi îmbiat mirosul de friptură la grătar şi muzica lăutărească - de doină, de baladă - a unei sfâşietoare viori demne, de ce nu, de un Porumbescu sau Enescu, anonimi şi rătăciţi pentru totdeauna în oglinzile pierdute ale timpului.

Cealaltă fereastră a poetului Când dăm să plecăm mulţumind pentru amabilitate, ochii ni se lipsc de o privelişte unică: turla Bisericii Sfântul Anton. Şi mai multe acoperişuri ruginite. Evident, toate acestea văzute printr-o fereastră. Domnişoara Cristina ne spune că putem să deschidem această „altă“ fereastră. Şi că putem fotografia: în stânga - Hanul lui Manuc, în dreapta - Curtea Veche şi priveliştea plină, din toate părţile, de acoperişuri.

Până hăt, departe, la Palatul Parlamentului. În afară de această din urmă clădire (faraonică în felul ei), pe toate celelalte probabil că şi Eminescu le-a văzut. Dacă a deschis această fereastră secretă. Să nu fi vrut el, voievodul spiritului românesc, să vadă curtea voievozilor neamului? Curtea plină de umbrele lui Mircea, a lui Vlad şi ale altor mari domni. Greu de crezut.

Epilog cu o trapă. Spre un posibil tunel: al TIMPULUI Coborâm. Şi domnişoara Cristina ne însoţeşte. Chiar aproape de ieşirea/intrarea dinspre stradă vedem o trapă.

Evident, pentru că acea zonă a Centrului Vechi stă, se zice, pe un adevărat labirint de secrete, întrebăm unde duce: în pivniţă? Sau într-un tunel secret? Unul dintre legendarele şi misterioasele tuneluri ale timpului. În care, poate, a îndrăznit să intre... CHIAR ŞI EMINESCU.

Nişte case ale „Timpului“ Paşii lui Mihai Eminescu prin Bucureşti sunt oarecum lesne de reconstituit având în vedere plăcile memoriale care amintesc de existenţa poetului în anumite perioade ale vieţii sale. Sunt urme lăsate la Fundaţia Universitară Carol I, pe locul căreia odinioară se afla Casa Paucescu (din care au mai rămas zidurile ce înconjoară sediul Uniunii Arhitecţilor), unde Eminescu a citit în premieră „Scrisoarea a III-a“; este Magazinul Eva, pe locul căruia se găsea casa lui Titu Maiorescu, unde se ţineau şedinţele Junimii şi unde poetul a citit, tot în premieră, „Luceafărul“; fostul Han Filipescu, transformat ulterior în Palatul DaciaRomânia, unde şi-a avut un timp sediul ziarul „Timpul“, la care a lucrat şi Eminescu; strada Covaci nr. 14, acolo unde pe vremuri era Hotelul Universal, în care Eminescu a locuit în perioada 1880-1881, perioadă în care, de asemenea, lucra ca redactor la „Timpul“. Adresele din Bucureşti la care a locuit şi/sau profesat Eminescu sunt multe. Putem încerca să le trecem în revistă pe cele mai importante: Calea Victoriei 107, la Ion Straton (în apropierea fostului Minister al Finanţelor, azi Muzeul Colecţiilor); fosta stradă Carmen Sylva, azi Şipotul Fântânilor, în spatele Academiei de Muzică; fosta stradă Cosmonauţilor, astăzi George Enescu; în casa Vasile Chiriţescu de pe str. Segmentului nr. 9; strada Brezoianu, unde Eminescu a fost chiriaş şi “mutându-se ulterior, nu şi-a mai ridicat bunurile, motiv pentru care au fost arse de proprietari în curte“, nota Slavici; zona Sfântul Constantin – Plevnei - Schitu Măgureanu. Şi altele. Şi altele. Foarte multe, chiar nişte CASE (MEMORIALE) ALE TIMPULUI.

www.ringincentrulvechi.ro

PAG.

0 4

PARTY

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

FOCUS Muzica live în Club Mojo Adresa: Strada Gabroveni nr. 14 Vineri, în Club Mojo e seară de muzică live. Ia-ţi prietenii şi veniţi să ascultaţi coveruri după cele mai tari hituri ale momentului şi nu numai. Mojo The Band, în frunte cu solistul trupei, Matt Highley, îţi promite o seară de neuitat. Distracţia începe după ora 23.00 şi durează până la ora 2.

20

de sortimente de bere găseşti în meniul pubului Victorian.

Eleganţă, lux şi bere de calitate la Victorian n Noul pub din strada Smârdan promite celor care îi vor trece pragul muzică bună, concerte live, dar şi extravaganţă, fiind unul dintre cele mai luxoase localuri din Centrul Istoric.

Cristina Andrei

8 lei

15 lei

7 lei

10 lei

„Delicious Doughnuts“ în Club A Adresa: Str. Blănari nr. 14 Detaşează-te de serviciu pentru că începe weekendul.

Dacă eşti prin Centrul Vechi cu prietenii sau colegii şi ai chef de muzică bună şi distracţie, atunci vino în Club A să te simţi bine pe arhicunoscutele hituri de aici. DJ Bogdan te invită la o petrecere cu clasă, fără intrare.

Aşa că, mai aştepţi ceva?

10 lei

3 lei

cristina.andrei@ziarulring.ro

Vineri şi sâmbătă e rost de distracţie în pubul Victorian din Centrul Vechi. Prima zi din weekend eşti aşteptat aici pentru o superpetrecere care va începe la ora 23.00 şi se va prelungi până în zori. Dacă vrei să asculţi muzică bună, să dansezi sau doar să te relaxezi după serviciu la un pahar cu prietenii, nu rata party-ul din Victorian. DJ Marius va avea grijă să nu stai jos şi să asculţi cele mai bune hituri remixate.

Intrarea este liberă, aşa că ia-ţi gaşca şi veniţi în număr cât mai

3,5 lei gratuit

Duminică ai Karaoke în Old City Pub Adresa: Str Lipscani nr. 45 Dacă ai voce şi vrei să îţi încerci talentul sau doar vrei să te distrezi cu prietenii, atunci vino duminică seară în Old City Pub pentru câteva ore bune de karaoke. Petrecerea începe de la 21.30, iar cartea cu melodii disponibile abia aşteaptă să fie deschisă. Dacă te hotărăşti să vii cu prietenii în grup mare, organizatorii au oferte speciale la băutură.

Astfel, o bere la 3,5 l este 45 de lei.

LEGEND{

7 lei

14 lei

6 lei

Prețul mediu al unei băuturi răcoritoare

Prețul mediu al unei beri

Prețul mediu al unui bilet de intrare

17 lei

8 lei

9 lei

gratuit

Adresa: Str. Smârdan nr. 23-25

Din pub irlandez a devenit unul de lux După un proces complex de remodelare care a durat mai bine de opt luni, St. Patrick Irish Pub & Restaurant a suferit un „face lift“ radical. Pubul şi-a schimbat numele în Victorian şi introduce un nou concept în Centrul Istoric: o îmbinare a luxului şi eleganţei cu berea şi muzica live. Clubul beneficiază şi de un nou salon, „The Bridge“, complet renovat, unde se vor putea asculta concerte live sau dansa până dimineaţă. Chiar dacă elementele unice de decor aduse direct din Anglia fac din ,,The Bridge“ reşedinţa rafinamentului şi a bunului-gust, acesta este totodată şi un loc fidel iubitorilor de fotbal, cărora le oferă nu mai puţin de şase plasme pentru vizionarea meciurilor. Pentru iubitorii de bere, pubul pune la bătaie foarte multe de sortimente pentru a-şi răsfăţa simţurile cu arome dintre cele mai rafinate.

În Control e New Pop Order

gratuit

Prețul mediu al unui cocktail

mare. Dacă începutul de weekend aduce petrecere cu DJ în pubul Victorian, sâmbătă vine rândul băieţilor de la Dilema să se ocupe de atmosferă. Formaţia a pregătit pentru tine cele mai bune coveruri după piese ce au fost hituri atât în anii ’80, ’90, dar şi după cântecele care azi sunt în top la radiouri. Cât timp băieţii se odihnesc, poţi dansa pe muzica DJ-ul rezident al pubului, care te va ţine în picioare până la plecare. Cei de la Victorian vin şi cu oferte speciale la băutură. Astfel, o sticlă de whisky împreună cu patru energizante costă 180 de lei, iar una de votcă şi patru sucuri de portocale sau mere, 150 de lei.

www.ringincentrulvechi.ro

Vineri seară, Club Control reia seria concertelor New Pop Order. Sub acest generic, patru formaţii din noul val electro indie vor concerta la Bucureşti: Discopolis (14 octombrie), Vondelpark (4 noiembrie), Starfucker (18 noiembrie) şi When Saints Go Machine (2 decembrie). Seria debutează cu formaţia britanică Discopolis – trei tineri din Edinburgh, al căror amestec inspirat de electro indie şi house i-a făcut remarcaţi de BBC Introducing şi propulsaţi pe scena prestigioaselor festivaluri Reading şi Leeds, în vara aceasta.

Artiştii au la activ un single, „Lofty Ambitions“, ce a făcut furori la radiourile

britanice, şi se pregătesc să ia cu asalt scenele din întreaga lume. După concert, eşti invitat la o nouă petrecere Camera Sambo, cu DJ Gerd Janson şi Bogman.

Nu rata, astfel, unul dintre cele mai bune evenimente ale weekendului, în Centrul Istoric, şi nu uita să îţi anunţi şi prietenii.

Te aşteaptă o seară cu distracţie în toată regula şi muzică de calitate.

Adresa: Str. Academiei nr. 19 12 lei

6 lei

6 lei

10 lei

PARTY

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

10

PAG. PAG.

0 5

ani au trecut de când Trus’me s-a apucat să mixeze pentru prima oară muzică electronică.

TRUS’ME mixează

FOCUS „Ultimate Party“ în Revenge

în Club Berlin Cristina Andrei

cristina.andrei@ziarulring.ro

Păstrează din parfumul de odinioară Adresa: Str. Constantin Mille nr. 4

Club Berlin se diferenţiază de alte cluburi din Centrul Istoric prin faptul că este un loc de distracţie cu istorie. În perioada interbelică, dar şi în anii comunismului, aici se afla Restaurantul Berlin, unde mari scriitori, oameni de cultură şi intelectuali se strângeau la o vorbă şi o gustare.

Fondator al labelului de succes Prime Numbers, David Wolstencroft James este originar din Manchester şi se apropie de fericita aniversare a unei decade de carieră în muzica electronică. Dacă te întrebi cum sună un set în care un DJ îmbină disco cu deep house şi Detroit techno, atunci trebuie să afli răspunsul la această întrebare ascultând unul semnat de Trus’me. Una

16 lei

dintre piesele DJ-ului, „Nars“, a fost coloana sonoră pentru colecţiile Miu Miu primăvară/vară 2011. Mai mult, albumul său de debut, „Working Nights“, lansat la Fat City Recordings în 2007, i-a confirmat poziţia ca producător şi a atras cereri de remixuri de la nume ca LCD Soundsystem, Motor City Drum Ensemble şi Alton Miller. Aşa că strânge-ţi prietenii, fă o gaşcă mare şi nu rata acest eveniment din clubul Berlin. Distracţia începe după ora 22.00.

7 lei 8 lei

15 lei

Adresa: Str. Şelari nr. 9-11 DJ Mammouth te invită în Club Revenge, începând cu ora 23.00, la o petrecere la care se va dansa pe masă, pe sub masă şi chiar pe bar dacă te ţine, acompaniat de formaţii şi cântăreţi precum: Shaggy, Paraziţii, Joan Jett, Zdob şi Zdub, El Negro, Fatboy Slim, Moby. Distracţia ţine până în zorii zilei, iar intrarea este liberă.

11 lei

LEGEND{

n Clubul din strada Constantin Mille nr. 4 îl aduce, în acest weekend, în România pe DJ-ul originar din Manchester.

Alături de el vor mai mixa, vineri seară, Fouchat, Hijack şi Guser.

5 lei

5 lei

gratuit

Prețul mediu al unui cocktail

Prețul mediu al unei băuturi răcoritoare

Prețul mediu al unei beri

Prețul mediu al unui bilet de intrare

* cotațiile au caracter orientativ

PUBLICITATE

PUBLICITATE

www.ringincentrulvechi.ro

PAG.

0 6

80

LIVE MUSIC

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

de lei este preţul unui bilet la show-ul lui Armin van Buuren, sâmbătă seara, la casele de bilete de la Sala Polivalentă.

n După o pauză de doi ani, cel mai bun DJ din lume revine în România cu un gig în care va promova noul lui album, „Mirage”. Evenimentul are loc sâmbătă seara, la Sala Polivalentă.

ARMIN IS BACK! l-a surprins cu două premii: Best Radio Show şi Best Compilation (pentru „A State of Trance”) în cadrul decernării de la Miami Winter Music Conference. Pentru că sosise momentul ca Armin să uimească iarăși, a lovit piaţa cu un nou album, „Shivers”, făcându-şi astfel şi debutul ca textier. De-a lungul carierei, a produs şi remixat numeroase track-uri ca: „Touch Me”, „Communi”, „Sound Of Goodbye”, „Burned With Desire”, „Free”, „King Of My Castle” – Wamdue Project, „Janeiro” – Solid Sessions şi „7 Cities” – Solar Stone.

Traian Racu

traian.racu@ziarulring.ro

Armin van Buuren, fan desăvârşit Jean-Michel Jarre, a descoperit „magia producţiei” când l-a cunoscut pe Ben Liebrand, cel care i-a devenit şi

mentor în tot ceea ce a realizat.

Dependent de sunete, la doar 19 ani, Armin era considerat un „tânăr talent”, dar a trecut imediat la titlul de „etalon al muzicii trance”. Menţinându-se pe locul 3 în DJ Mag Top 100, anul 2005

Începuturile “Armada Music” Pentru că a vrut să se implice în evoluarea muzicii electronice, Armin van Buuren şi-a deschis, în anul 2003, propriul label, „Armada”, alături de Maykel Piron şi David Lewis. Firma nu este doar label, ci include şi servicii de booking şi management. Sub „Armada”, au fost scrise în mare parte track-uri primite de la producători aflaţi la început de drum. Armin nu este doar un nume important pe scena muzicii trance, a devenit un etalon şi un artist în adevăratul sens al cuvântului.

Sunnery James & Ryan Marciano, responsabili cu „încălzirea“

ALTERNATIV{

Până la intrarea în scenă a headlinerului olandez, la pupitrul de la Sala Polivalentă vor mixa românii Snatt & Vix, dar şi un duo format din conaţionalii lui Armin van Buuren, Sunnery James & Ryan Marciano (foto). Ţelul comun, declarat, al celor doi este de a mişca un număr cât mai mare de oameni cu sunetele lor deep sau funky house. Din februarie 2010, Sunnery şi Ryan au lansat propriul lor eveniment “Amazone Project”, prezentat în premieră la Heineken Music Hall Amsterdam.

NIGHTLOSERS LIVE @ FIRE CLUB

CONCERT. Muzica lor este un melanj de muzică tradiţională transilvăneană cu blues american, însă băieţii o denumesc simplu: “blues ardelenesc”. Nightlosers s-a înfiinţat la Cluj-Napoca acum 17 ani, cu ocazia unui concert improvizat într-un club. Şi-au ales numele Nightlosers şi o vreme au abordat piese standard de blues, rock & roll, country-rock, condimentate cu multe improvizaţii şi solouri lungi.

Difuzarea primei compoziţii a trupei, piesa

www.ringincentrulvechi.ro

“Beţivan Ratat”, la una dintre emisiunile radio ale lui Andi Moisescu a constituit “deschiderea uşilor” în majoritatea cluburilor din Bucureşti, unde, treptat, trupa şi-a creat o reputaţie bună. Prin muzica lor cu totul originală şi prin execuţiile artistice de excepţie, Nightlosers transmit valuri imense de energie către publicul lor. Aşa va fi şi vineri, după miezul nopţii, în Fire Club, din strada Gabroveni nr. 12: o seară de neuitat. (T.R.)

TEATRU

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

„

PAG. PAG.

Teatrul este o radiografie spirituală şi socială a vremurilor în care este făcut.“ STELLA ADLER

„Purificare“ sau cât de puţin ne pasă de fapt n Sâmbătă şi duminică, de la ora 19.00, la TNB (Sala Atelier) are loc premiera spectacolului „Purificare“, o expunere despre valoarea moralităţii în ziua de azi.

Cristina Găvruş

cristina.gavrus@ziarulring.ro

Ne place senzaţionalul. Atât de mult încât uităm adeseori de propriile suflete. Într-o societate care caută vinovaţii doar ca titlu mare de ştire sau doar ca subiect „senzaţional“ ce trece în derizoriu după ultima pauză publicitară, indivizii au început să-şi piardă reperele. Jacek (Adrian Titieni) este un scriitor care comite o faptă îngrozitoare. Dar fără o forţă exterioară care să-i blameze acţiunile, e ca şi cum nu s-ar fi întâmplat. Mai mult, şi atunci când vinovatul caută plenar iertarea celor din jur, nu o primeşte. Şi nu pentru că nu ar putea să-l ierte, ci pentru că doar îl aud, nu îl şi ascultă. Pauză de publicitate.

Distribuţie importantă Jacek şi Monika sunt un cuplu perfect, în public măcar.

Medeea Marinescu este o foarte convingătoare soţie pozitivă, încercând să se convingă măcar pe ea că totul e aşa cum trebuie. Delirul provocat de fapta soţului ei este bine gradat şi susţinut de Adrian Titieni, ca şi partiturile vecinilor, Mihai Călin şi Ilinca Goia.

Florentina Ţilea este foarte puternică în rolul machieuzei de televiziune care doreşte avansarea materială prin orice mijloace.

2010

este anul în care „Purificare“ a fost premiată pentru „cea mai bună piesă a anului“ la Alfred Radok Awards, în Cehia.

0 7

PE SCURT „Cow’s Theory“ Prezentat de: MNAC (Muzeul Naţional de Artă Contemporană) Data: 14 octombrie (azi), ora 20.00 Concept şi regie: Cecilia Lisa Eliceche Interpretare: Anneleen Keppens, Cecilia Lisa Eliceche, Maria da Silva Durata: 50 minute Preț: 10 lei

„Love Stories“

PURIFICARE Autor: Petr Zelenka Prezentat de: Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“ Data: 15 şi 16 octombrie, ora 19.00 Regie: Alexandru Dumitru Mâzgăreanu Distribuţie: Adrian Titieni, Medeea Marinescu, Afrodita Androne, Vitalie Bichir, Brânduşa Mircea, Armand Calotă, Lamia Beligan, Mihai Călin, Ilinca Goia, Florentina Ţilea, Tomi Cristin, Marcelo Cobzariu, Vlad Roşu, Natalia Călin, Alina Mihai, Iulia Feraru, Vlad Trifaş, Alexandru Ştefănescu, George Rotaru Scenografie: Andrada Chiriac Muzica: Alexandru Suciu

Prezentat de: Teatrul Metropolis, Str. Mihai Eminescu nr. 89 Data: 16 octombrie, ora 19.00 Autor: Radu F. Alexandru Regizor: Claudiu Goga Distribuţie: Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Diana Cavallioti, Alexandru Pavel, Emil Hurezeanu Scenografie: Lia Dogaru Durata: 110 minute Preţ bilet: 32,40 lei PUBLICITATE

PUBLICITATE

www.ringincentrulvechi.ro

PAG.

0 8

BUCURESTI

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

650

de mii de cărţi se află în prezent în sediul bibliotecii.

CEL MAI „DEşTEPT“ MALL din ţară, aproape gata n Construcţia celei de-a doua clădiri din România ca mărime, după Palatul Parlamentului, va fi gata până la sfârşitul lunii viitoare. Biblioteca Naţională a României va adăposti peste 12 milioane de cărţi şi se va mândri cu numeroase săli de lectură şi de spectacol, cafenele, un restaurant şi nu numai.

Alina Nicu

alina.nicu@ziarulring.ro

Lucrările la noul sediu al Bibliotecii Naţionale au început în anul 1986. Însă după revoluţie au fost întrerupte, iar sediul Bibliotecii Naţionale a României, de pe Bulevardul Unirii, a fost lăsat în paragină. Vestea bună este că, în urmă cu doi ani şi jumătate, lucrările au fost reluate, urmând a fi gata până la finele lunii viitoare. Mai mult, există mari şanse ca, după recepţie, biblioteca să fie deschisă parţial.

Încăpere înaltă de 40 de metri Cel mai impunător spaţiu al bibliotecii este atriumul, cu o înălţime de 40 de metri. Încăperea va avea până şi pardoseală din sticlă, cu litere gravate ce vor fi evidenţiate cu ajutorul luminilor. „Se aprind luminile şi fondul pe care sunt litere apare mat, iar literele se vor citi cu ajutorul luminilor. Avem şi plafoane asemănătoare“, a afirmat arhitectul Eliodor Popa. De altfel, atriumul este dotat cu două lifturi panormanice, îmbrăcate în sticlă, vor urca spre rafturile de cărţi. În plus, clădirea dispune şi de lifturi şi toalete pentru persoanele cu dizabilităţi.

Patru cafenele şi un restaurant Noul complex cultural adăposteşte 12 săli de lectură, opt de conferinţe şi numeroase alte săli multifuncţionale. „La primele două niveluri sunt spaţiile publice multifuncţionale, sălile de conferinţe, de expoziţie, librăriile, patru cafenele, un restaurant, o grădiniţă pentru copiii angajaţilor, cabinet medical, tipografie şi serviciul de primire şi expediere cărţi. Marea suprafaţă e ocupată de depozitele care vor adăposti circa 12 milioane de cărţi şi vor asigura rezerva pentru următorii 50 de ani.

Terenul aferent construcţiei bibliotecii are cinci hectare, iar suprafaţa desfăşurată a

www.ringincentrulvechi.ro

clădirii este de 120.000 de metri pătraţi, adică o treime din Palatul Parlamentului.

Aici există şi adăpost în caz de dezastre“, ne-a declarat Eliodor Popa, arhitectul proiectului.

Filme şi piese de teatru în aulă Aula poate găzdui spectacole, chiar de teatru modern, sau un concert de cameră, un spectacol poezie şi chiar filme. Are şi cabină de proiecţie. De altfel, unele săli din bibliotecă au chiar cabine de traduceri simultane.

Cărţile, trecute în format electronic În sălile de lectură, bucureştenii vor avea acces gratuit

Sticlă care protejează de soare şi vânt Sediul Bibliotecii Naţionale a României a fost construit după normele europene. „Ca arhitectură, e o clădire postmodernă care a păstrat pe zonele centrale o arhitectură clasică, cu coloane care se proiectează pe un ecran neutru de sticlă. Am creat şi un perete dublu de sticlă ce protejează de razele soarelui, de vânt. De fapt, clădirea a suferit modificări mari din punct de vedere al arhitecturii, dar şi din punct de vedere al instalaţiilor. Fondul de carte este considerat patrimoniu şi trebuie păstrat în condiţii de climă controlată, soarele nu trebuie să pătrundă la ele pentru că le distruge, iar clădirea nu a avut un ansamblu de instalaţii care să asigure condiţiile necesare“, ne-a explicat arhitectul Eliodor Popa.

la internet. Însă aici se va face şi un control electronic: vor exista aparate care vor atenţiona acustic în cazul în care cineva vrea să iasă cu vreo carte. În plus, biblioteca

derulează un amplu program de digitalizare a cărţilor (format electronic). În plus, vor exista săli de lectură pentru cei mici şi altele unde se vor organiza cercuri literare.

Fântâni-cascadă la intrare La intrarea principală a clădirii vor exista două fântânicascadă, cu lumini şi jardiniere cu flori. În plus, coloanele bibliotecii vor fi iluminate. Arhitectura stâlpilor din interior seamănă cu o mulţime de cărţi puse una peste alta.

Biblioteca Naţională rezistă şi la cutremure de 8 grade pe scara Richter şi la incendii.“ ANDREI IONIŢĂ, DIRECTOR COORDONATOR AL PROIECTULUI

Va avea o megaparcare Cei care vor trece pragul Bibliotecii Naţionale vor putea uita şi de grija locului de parcare. „Vor exista parcări pe toate laturile bibliotecii, cu aproximativ 600 de locuri“, ne-a explicat Andrei Ioniţă, director coordonator al lucrării, în cadrul firmei Aedificia.

INTERVIU

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

70

PAG. PAG.

0 9

de ani a împlinit actorul Valentin Uritescu pe 4 iunie.

Valentin Uritescu: „VIAţA MEA s-a desfăşurat sub semnul HAZARDULUI!“ n Un interviu cu marele actor Valentin Uritescu este un spectacol în sine. Un spectacol live, o reprezentaţie absolut autentică, în care artistul trece cu mare lejeritate prin registre total diferite: tristeţe, enervare, cuminţenie, relaxare şi, peste toate, bucurie. Bucuria de a trăi şi de a se povesti, bucuria de a fi o zi şi încă o zi printre cei care îl admiră şi îl iubesc. O mărturie a domniei sale, Actorul, emoţionantă, firească, nonşalantă şi, pe alocuri, explozivă.

Gelu Diaconu

gheorghe.deaconu@ziarulring.ro

Domnule Uritescu, spuneţi-ne, vă rugăm, în primul rând, cum găsiţi Bucureştiul din ziua de azi?

Să vă spun ceva: mie nu prea-mi place Bucureştiul.

Mă stresează toată nebunia asta, zgomotul, aglomeraţia, vânzoleala oamenilor, alergătura asta continuă. Eu sunt de la ţară, ardelean din Vinerea. Mie îmi plac mai degrabă verdeaţa, liniştea de acolo, pomii, animalele, toată lumea aia frumoasă din copilărie.

Dar despre Centrul Vechi ce părere aveţi?

Ce s-a făcut în Centrul Vechi este un lucru foarte plăcut, foarte frumos. Sunt o sumedenie de cafenele, de baruri, unde vin mai mult tinerii. S-a schimbat mult Centrul Vechi din punctul ăsta de vedere, şi acest lucru face ca partea aia a oraşului să arate bine, să aibă un alt aer. „Dacă voiam să beau un şpriţ, îl beam acasă“ În tinereţe, în studenţie, obişnuiaţi să ieşiţi la o bere prin Centrul Vechi?

Nu ieşeam prea des.

Fiind de la ţară, aveam vinul şi ţuica mea, şi dacă voiam să beau un şpriţ, beam acasă.

De altfel, nu prea sunt eu mare consumator. Când eram student, era Studioul Casandra acolo şi mai mergeam cu colegii prin Centrul Vechi, dar intram mai mult în consignaţii, deoarece îmi plăceau lucrurile vechi. Mă mai duceam şi pe Covaci, unde făceau ăia bişniţă cu ţigări şi cu tot felul de chestii.

aia, cu fetiţa pădurii, de la şcoală, te simţeai extraordinar pe scenă! Acolo dai!“

Apropo de studenţie, cum v-aţi hotărât să deveniţi actor?

Domnule, viaţa mea s-a desfăşurat sub semnul hazardului. Am nimerit din întâmplare, deoarece eu voiam să dau la Educaţie fizică şi sport, să mă fac profesor de sport. Am fost sportiv în liceu, am făcut schi de performanţă. Am fost campion naţional în liceu, la spartakiadele elevilor, în probele de coborâre şi de slalom uriaş. Aveam concursuri la Braşov, pe Postăvarul. Le-am adus o grămadă de cupe şi ti-

tluri ălora, la liceu. Am fost un sportiv extraordinar! „Când a fost să aleg între Sport şi Teatru, am dat cu banul“ Şi cum s-a făcut de aţi dat tocmai la Teatru?

Păi, tata mă văzuse într-o piesă de teatru la şcoală, când eram în clasa a şaptea. De atunci i-a rămas lui ideea asta cu actoria. Mi-a zis: „Mă, tu nu te duci la Sport, te duci la Teatru!“. L-am întrebat de ce să mă duc la Teatru?! „Pentru că în piesa

Şi ce-aţi făcut?

I-am zis aşa: „Bă, tată, nu mă duc!“. „Ba te duci!“, a strigat la mine. Şi atunci iam zis aşa: „Dăm cu banul!

Dacă iese stema, mă duc la Teatru, dacă iese capul, mă duc la Sport!“. A ieşit de trei ori stema, domnule! A fost ceva extraordinar! Aşa am dat examen la Teatru.

Din ce-mi spuneţi, reiese că tatăl dvs. a avut o personalitate foarte puternică.

Domnule, eu discutam toate alea cu tata. Datorită lui am făcut ce am făcut în viaţă. Şi cartea pe care am scris-o i-am închinat-o lui.

A avut o ambiţie cu treaba asta, că de când a cerut-o în căsătorie pe mama, i-a spus bunicii mele: „Mamă Saveta, dacă mă însor cu Ileana, copiii mei or să fie ăi mai primii intelectuali din regiunea Hunedoara!“. „N-am rămas în străinătate pentru că aici este spaţiul meu“ După ce aţi absolvit, de ce aţi plecat tocmai la Brăila?

Aşa cum am mai spus, viaţa mea s-a desfăşurat sub semnul hazardului. Am dat cu banul când a fost să aleg între Teatru şi Sport, iar după ce am terminat institutul, tot aşa nebun am fost, domnule! Mi-am zis: „Sunt la o bifurcaţie de drumuri, încotro mă duc?“. Aveam patru variante: Braşov, Piatra Neamţ, Sibiu şi Brăila. Am făcut patru bileţele şi am tras Brăila! Am avut apoi acest curaj nebun de a mă duce unde au ieşit sorţii!

Nu pot să ştiu prea bine ce se întâmplă în prezent, dar eu tânjesc după ordinea care era, înainte de a se începe colectivizarea, acolo, la mine, la Vinerea.“ Prin peregrinările dvs. artistice în lume, nu aţi fost niciodată tentat să rămâneţi „afară“?

Eu sunt foarte patriot, domnule! Sunt îngropat până-n mărul lui Adam în pământul ăla de la Vinerea, de acolo, din Podişul Transilvaniei. Am stat de vorbă şi cu Beligan, care mi-a zis: „De ce n-ai rămas, meştere?“. Nu am putut, domnule, să rămân!

Aici e chestia mea, aici e spaţiul meu. Eu m-am născut unde au fost Horea, Cloşca şi Crişan, Alba Iulia, Deva, Sarmizegetusa, Lancrămul lui Blaga, Binţinţiul lui Aurel Vlaicu, toate sunt acolo, în jurul Vinerii.

„Asta nu mai este lumea care era lumea mea“ Aş vrea să-mi spuneţi, în încheiere, ce vă nemulţumeşte la societatea românească din ziua de azi?

Domnule, s-au dat peste cap anumite valori. S-au dat peste cap o sumedenie de treburi şi, nu ştiu cum, parcă s-a accentuat treaba asta cu noi, românii. Am văzut şi eu cum ne-au făcut franţujii de rahatul lumii. Am citit pe urmă în ziar un articol al lui Stanca, în care le spune: „Băi, băieţi, vorbiţi de noi că aşa şi pe dincolo, dar mă, voi uitaţi că v-am dat un Cioran, un Coandă, un Ionesco, un Brâncuşi şi mulţi alţii?“. Suntem un popor ciudat, şi pe mine mă omoară chestia asta! Nu se mai respectă valorile alea dinainte. Nu mai este lumea care era lumea mea!

www.ringincentrulvechi.ro

PAG.

1 0

ISTORIC

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

1836

este anul în care s-au căsătorit Irina şi Grigore Şuţu, celebri în epocă datorită balurilor pe care le dădeau.

GLORIA ŞI DECăDEREA Palatului Șuțu n Bucureştiul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea reprezintă, pesemne, cea mai romantică perioadă din istoria acestei urbe. Era epoca marilor baluri, a mondenităţilor importate de la Paris şi de la „Viana“, a comportamentelor cu reverenţe, cu „fasturi“ şi cu exagerări conversaţionale. Cu toate acestea, parfumul acelor vremuri a învins timpul.

Despre ecourile peste ani ale acelor petreceri ne-a povestit, în exclusivitate pentru „Centrul Vechi“, istoricul Dan Falcan.

Gelu Diaconu

gheorghe.deaconu@ziarulring.ro

Începuturile Palatului Şuţu se leagă de istoria unora dintre cele mai puternice familii ale vremurilor de atunci, Şuţu şi Racoviţă. „Palatul Şuţu a fost construit între 1833 şi 1836. Terenul aparţinea Luxiţei Racoviţă, care în 1816 s-a căsătorit cu Costache Grigore Şuţu. În 1819 s-a născut copilul lor, Grigore. Terenul aparţinea deci Racoviţenilor. Genealogistul Mihai Sorin Rădulescu, profesor la Universitatea de Istorie, a descoperit că stema de deasupra porţilor, cu soarele încadrat de cei doi lei, nu aparţine familiei Şuţu, ci familiei Racoviţă. Luxiţa Racoviţă vine cu terenul ca zestre, se căsătoreşte, şi Costache Grigore Şuţu construieşte acest palat într-un stil puţin obişnuit. Este stilul neogotic, romantic, care era propriu acelei epoci în Occident“, îşi începe istorisirea profesorul Dan Falcan.

Şuţuleştii formau o pereche neobişnuită. Ea era foarte lungă, slabă, deşirată, el era scund şi erau supranumiţi «turcul şi cămila».“ DAN FALCAN „Grădinile palatului se întindeau până pe Academiei“ Arhitectonica palatului era complet diferită de construcţiile Bucureştilor din acea perioadă. „Acest palat este construit de doi arhitecţi, aduşi de Şuţu de la Viena, Conrad Schwink şi Johann Weit, în acest stil care era puţin propriu Bucureştilor din acea perioadă. Palatul, de altfel, are o arhitectură care este vizibil diferită de arhitectura noastră tradiţională. De exemplu, faţada este similară cu spatele clă-

dirii, ferestrele sunt arcuite, nu pătrate sau dreptunghiulare, cum sunt în arhitectura noastră tradiţională.

Sunt multe deosebiri. Grădinile palatului se întindeau până pe strada Academiei, deci mult în spate.

Din cauza construcţiilor şi a lărgirii bulevardului Colţea, s-au mai comasat şi, practic, a rămas doar palatul“, a continuat istoricul.

Grigore Şuţu a avut cinci copii nelegitimi Balurile de la Palatul Şuţu au fost posibile datorită averii fabuloase a celor doi, Irina şi Grigore Şuţu. „Irina Hagi Moscu era fata unui mare bancher, Ştefan Hagi Moscu. Grigore şi Irina s-a căsătorit în 1836. El, Şuţu, avea avere din familie, ea era fată de bancher, deci avea şi ea o avere impresionantă.

Nu au avut copii legitimi. El a avut cinci copii din legături extraconjugale, dar legitimi, nu. Atunci, sigur

că banii se duceau pe baluri, pe serbări. Practic, balurile au început de când s-au căsătorit. El se născuse în 1819 şi era foarte tânăr, ca şi Irina de altfel. Erau baluri mascate, nu din acelea obişnuite. După ce mâncau, domnii beau cafele, jucau cărţi, iar doamnele se retrăgeau în saloanele lor şi discutau. Era viaţă“, a spus istoricul.

Faima palatului, apusă după moartea Irinei Şuţu

Oglinda de Murano din Palatul Șuțu

www.ringincentrulvechi.ro

Perioada de glorie a palatului a încetat odată cu moartea Irinei Şuţu. „Şuţuleştii au, aşadar, perioada asta fastă. În 1891 a murit Irina. Grigore i-a supravieţuit doar doi ani, trist şi amărât sufleteşte. Dincolo de infidelităţile lui, cei doi chiar se iubeau. Palatul a rămas moştenire unei rude mai îndepărtate, ofiţer în armata greacă, Constantin Şuţu. Palatul a intrat într-un con de umbră, Constantin Şuţu nu a mai dat baluri, nu a mai făcut nimic. A murit în împrejurări ciudate, cred că în 1918, în Balta Albă, înecat. După aceea, familia l-a închiriat, deoarece era foarte greu de întreţinut, costa foarte mult.

Epoca lui de glorie s-a dus odată cu Irina Şuţu“, a încheiat profesorul Dan Falcan.

„La bal veneau toate familiile bune ale Bucureştilor“ Atmosfera acelor baluri era extraordinară, iar toată ceremonia căpăta accente de eveniment monden de primă mărime. „Şuţu a fost unul dintre puţinii care au introdus, chiar primul dacă nu mă înşel, iluminatul cu gaz lampant. Gardul era pavoazat cu aceşti stâlpi cu gaz lampant şi era feerie când erau serbări. Bucureştenii se înghesuiau să vadă cum vin trăsurile, cum era iluminatul acela. Era o atmosferă deosebită. Veneau toate familiile bune ale Bucureştiului de pe vremea aceea, Ghiculeştii, Sturdzeştii etc. Balul se dădea în fiecare an pe 30 ianuarie, de Sfântul Grigore, onomastica lui Şuţu. Atunci venea şi regele Carol I. Se spune că n-a mai onorat aceste baluri după ce a aflat că micul bichon pe care-l aveau Şuţuleştii fusese botezat Cărluţă.

Atunci, regele s-a cam supărat“, povesteşte dl Dan Falcan.

PAG. PAG.

1 1984 1 Viorel Ban, omul care a ales munca în locul pensiei de handicap

SPECIAL

este anul în care, în urma accidentului suferit, viaţa lui Viorel Ban s-a schimbat radical.

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

n Cu aproape 30 de ani în urmă, destinul unui om era frânt de un accident de circulaţie. Ce a urmat nu a mai fost niciodată la fel. Rămas fără un picior şi obligat să-şi părăsească vechiul loc de muncă, a fost nevoit să o ia de la capăt cu altă meserie pentru a-şi putea întreţine familia.

Gelu Diaconu

gheorghe.deaconu@ziarulring.ro

Povestea lui Viorel Ban seamănă, până la un punct, cu povestea cenuşie trăită de milioane de oameni în ultimii ani ai comunismului din România: o slujbă în uzină, un apartament la bloc, o familie de întreţinut. Nimic nu anunţa că acest om obişnuit avea să primească o lovitură ce-l va pune în faţa unei cumplite dileme. Cu toate astea, 1984 avea să fie anul în care viaţa i se va schimba pentru totdeauna. „Am avut un accident de circulaţie în urma căruia mi-am pierdut un picior. Înainte de asta lucram ca ascuţitor-rectificator la Uzina «23 August». Am stat un an pensionat, cu 1.000 de lei pe lună, ceea ce era foarte puţin.

A trebuit să fac ceva“, îşi aminteşte Viorel Ban. „A trebuit să pun cumva mâncare pe masă copiilor“ Pus faţă în faţă cu o asemenea alegere, Viorel Ban a vrut să muncească. În ciuda handicapului de care suferea, a înţeles că punându-şi mâinile la treabă îşi poate scăpa familia de spectrul sărăciei. „După acel an în care am stat acasă a trebuit să fac ceva ca să-mi pot hrăni copiii. Aşa am intrat la cizmărie. Am fost nevoit să trec de la o meserie la alta, deoarece după accident n-am avut încotro, trebuia să pun mâncare pe masă copiilor, să-i îmbrac, să-i ţin la şcoală, să am grijă de ei. Cu pensia aia ne descurcam foarte greu.

M-am gândit să-mi iau un ajutor, un tânăr pe care să-l învăţ meserie, dar n-a venit nimeni. La muncă nu mai vine nimeni. Astea sunt vremurile pe care le trăim. Acum toţi vor să facă banul repede şi uşor.“ VIOREL BAN Neavând altă posibilitate, ce era să fac?“, se întreabă retoric Viorel Ban. „Câştigam din cizmărie mai mult decât la uzină“ Începutul în noua meserie a fost dificil, însă Viorel Ban şi-a spus că, atât timp cât încă mai are două mâini, nimic nu este imposibil. „Ca cizmar am lucrat prima dată la domiciliu. Pe urmă am fost angajat la ateliere de reparaţii. Aveam un salariu bun, dar pe lângă salariu mai pica şi câte un ciubuc. Cine nu făcea aşa ceva pe vremea aceea? Trebuia să te descurci cumva, nu puteai aştepta numai salariul. Eram plătit în funcţie de ce scoteam de la clienţi. Ajungeam la 3.000-4.000 de lei. Ajunsesem să câştig mai mult decât în uzină“, îşi continuă povestea Viorel Ban. Participant la revoluţie, fără... certificat de erou Evenimentele din decembrie 1989 nu l-au lăsat

indiferent şi, în ciuda faptului că nu avea un picior, a ieşit în stradă luat de valul protestelor. „Am fost şi eu, ca tot omul, la revoluţie. Am fost şi la Universitate, la Ateneu, la Televiziune, pe unde a fost toată lumea. A fost destul de greu în situaţia mea, dar greu, negreu, trebuia să fiu şi eu printre ceilalţi.

Am fost pus şi în situaţii periculoase, când viaţa mi-a fost ameninţată, dar până la urmă pericole erau peste tot în oraş. Puteai să o păţeşti oriunde. Certificate de erou au luat alţii, din păcate.

Acum a trecut, e istorie“, îşi aminteşte Viorel Ban. Dat afară din prăvălia luată în locaţie de gestiune Revoluţia a schimbat totul, inclusiv viaţa micilor meseriaşi. Viorel Ban a înţe-

Le-a reparat pantofii actorilor Stela Popescu şi Nicu Constantin „Au venit la mine în prăvălie actori, cum ar fi, de pildă, regretatul Nicu Constantin. Era un om deosebit, glumeţ.

Făcea haz de necaz tot timpul. A fost foarte popular şi iubit de public. Şi pe Stela Popescu am avut-o clientă.

Dintre politicieni, mi-a călcat pragul şi senatorul Radu F. Alexandru. Şi-a reparat o pereche de pantofi mai scuturată, aşa. Când vin la prăvălie oamenii ăştia mai cunoscuţi, se comportă normal, stau de vorbă cu mine, sunt persoane de treabă. Nu le e ruşine că vin să-şi repare încălţămintea. Nu au nicio reţinere în sensul ăsta“, şi-a încheiat povestea Viorel Ban.

Nu mă gândesc la pensie.

Un meseriaş ca mine nu ştiu dacă ar vrea să iasă la pensie. Oamenii ca mine nu se lasă de meserie niciodată, muncesc toată viaţa.“ VIOREL BAN les că are oportunitatea de a lucra pe cont propriu, astfel că a luat în locaţie de gestiune prăvălia unde lucra. „Am fost tentat să iau şi eu în locaţie o prăvălie. Am luat-o pe cea de la Eminescu, ce aparţinea cooperativei.

Mi-au cedat spaţiul, însă pe urmă a venit proprietarul şi a revendicat imobilul. M-am judecat cu el o perioadă, dar

am pierdut procesul şi m-a dat afară. După aia am mai lucrat pe la unul, pe la altul, dar nu puteam să stau tot timpul la mâna lor. N-aveam cum să câştig suficienţi bani în felul ăsta. A trebuit să fac pasul ca să fiu din nou pe cont propriu“, spune dl Viorel. „Am primit spaţiu comercial de la dl Sorin Oprescu“ Localul din strada Batiştei, de lângă fostul sediu al Ambasadei Americane,

unde îşi desfăşoară în prezent activitatea ca particular, l-a primit cu trei ani în urmă. „Iniţial, primarul Sorin Oprescu a vrut să-mi dea un spaţiu în Centrul Istoric, dar trebuia să aştept foarte mult. Mi-am spus că cine ştie când se termină lucrările acolo, în Centrul Vechi, şi a trebuit să fac ceva mai repede, să pot să-mi deschid prăvălia ca să muncesc. În cele din urmă am primit acest spaţiu de la primarul general“, a continuat Viorel Ban.

www.ringincentrulvechi.ro

PAG.

1 2

CULINAR

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

12,5

lei costă un pahar de Sangria de 510 ml.

Mănâncă şi distrează-te în stil spaniol la Alioli Tapas n Tradiţia spaniolă şi-a făcut loc şi în Centrul Vechi al Capitalei. Pe strada Băcani, la nr. 1, am făcut cunoştinţă cu adevăratul gust al Sangriei şi cu aroma inconfundabilă a unei Paella cu fructe de mare, preparată ca la restaurantele „din umbra coridei“.

Vlad Manolache

vlad.manolache@ziarulring.ro

Săptămâna aceasta am trăit o nouă experienţă încântătoare: am descoperit pubul unde poţi mânca şi dansa în acelaşi timp! Deşi la prima vedere pare doar un bar „de fiţe“, Alioli Tapas este un loc pentru toată lumea care vrea să se distreze în stil spaniol şi pentru... toate buzunarele. „Alioli Tapas este un pub cu specific spaniol, unde puteţi descoperi specialităţi culinare unice în Centrul Istoric.

Aici, oamenii vin să se distreze, pentru că în fiecare weekend avem petreceri cu diferite tematici, şi să facă cunoştinţă cu bucătăria spaniolă. Preparatele sunt de foarte bună calitate, precum Jamon Serrano, un tip de

carne special servit la aperitiv, sau salamul Chorizo, care nu se găseşte în altă parte“, ne-a spus Irina Mihai, organizatorul de eveniment al localului. Cât despre numele localului, acesta vine de la un sos special din usturoi şi smântână, numit Alioli, şi de la „tapa“, ce defineşte aperitivul spaniol, gratuit, servit la băuturile alcoolice.

Ce-a mai bună Paella din oraş Deşi bucătăria spaniolă nu ne era străină, am dorit să testăm şi talentul bucătarului şi am comandat o „Paella con mariscos“ (fructe de mare, roşii, usturoi, orez, boia, supă de peşte)... care ne-a dat pe spate. Cât despre preţuri, Alioli Tapas este mai mult decât rezonabil. Paella pentru două persoane costă între 29

PUBLICITATE

www.ringincentrulvechi.ro

şi 59 de lei, un platou cu gustări reci pentru trei persoane costă 49 de lei, în timp ce un pahar de Sangria de 510 ml este 12 lei. „Preţurile sunt ca în majoritatea localurilor din Centrul Vechi, însă preparatele sunt cu totul altele“, ne-a spus Irina Mihai.

3

tipuri de Paella puteţi savura la pubul Alioli Tapas.

În această seară, începând cu ora 22.30, invităm doamnele şi domnişoarele să se distreze ca între fete într-o atmosferă tipic spaniolă savurând delicioasa Sangria din partea casei toată noaptea.“ IRINA MIHAI, organizatorul de eveniment al pubului Alioli Tapas

FILM

400

PAG. PAG.

1 3

de costume de epocă, folosite în filmul „Cei trei muschetari“, au fost produse în atelierele MediaPro din România.

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

CEI 3D MUSCHETARI n Având la bază aceeaşi poveste clasică a lui Dumas, filmul propune o ecranizare bazată pe... noua generaţie atât din punct de vedere al distribuţiei, cât şi al efectelor speciale.

PROGRAM GRAND CINEMA DIGIPLEX Băneasa Shopping City Şos. Bucureşti-Ploieşti 42D CEI TREI MUSCHETARI – 3D (premieră) – 12:45, 15:00, 17:15,19:30, 20:15, 20:30, 21:45, 22:45, 23:00, 0:00 O SINGURĂ ZI (premieră) 11:30,14:15,16:45,19:15, 21:30, 22:00

Traian Racu

traian.racu@ziarulring.ro

Urmându-şi visul de a deveni muschetar, D’Artagnan pleacă la Paris, unde îi găseşte pe Athos (Matthew Macfadyen), Aramis (Luke Evans) şi Porthos (Ray Stevenson) cu slujbe mizere, în căutarea unei cauze care să le re-

NOUL CINEMATOGRAF AL REGIZORULUI ROMÂN

abiliteze numele. În urmă cu trei ani, după ce au furat un proiect secret dintr-un seif veneţian, au fost trădaţi de partenera lor Milady (Milla Jovovich), care i-a vândut planul ducelui de Buckingham (Orlando Bloom).

Urzitorul cardinal În acest timp, diabolicul Richelieu urzeşte un plan pentru a-l detrona pe regele Ludovic (Freddie Fox). Cu ajutorul agentei duble Milady, cardinalul îi înscenează reginei Anne ( Juno

Vrei mai mult? Scanează QR-code-ul alăturat și urmărește trailerul

LEGENDĂ

Titlu original: „The three musketeers“ Regia: Paul W.S. Anderson Distribuţie: Milla Jovovich, Orlando Bloom, Logan Lerman, Ray Stevenson, Matthew Macfadyen Gen: aventuri, acţiune, romantic Rating „Centrul Vechi“: «««¶¶ Rulează la: Grand Cinema Digiplex, Hollywood Multiplex, Movieplex Plaza România, Cinema City Cotroceni, The Light Cinema

««««¶ - bun ««««« - must see ««¶¶¶ - dacă nu ai alternativă socială

«««¶¶ - merge, de gura partenerului «¶¶¶¶- mai bine bagi banii la Loto

Un altfel de love story ALTERNATIV{

Temple) o aventură cu Buckingham, sperând că Ludovic va crede minciuna. În viziunea lui, lucrurile sunt simple: regina va fi condamnată, Anglia va fi provocată la război, poporul îşi va dori un conducător mai puternic, iar el va deveni noul rege al Franţei.

Pentru a feri Franţa de aceste uneltiri, muschetarii i se alătură lui D’Artagnan şi pornesc în cea mai periculoasă misiune, bazându-se pe spiritul de prietenie care i-a salvat de fiecare dată: toţi pentru unul şi unul pentru toţi!

După „An Education“, film nominalizat la premiile Oscar, regizorul Lone Scherfig revine cu o poveste romantică, „One Day“.

Anne Hathaway şi Jim Sturgess sunt Emma şi Dexter. Ea este o fată provenită din clasa muncitoare, cu principii şi ambiţii, care visează să facă lumea mai bună. El este un playboy dintr-o familie înstărită, care visează că lumea va fi terenul lui de joacă. Cei doi se întâlnesc pe 15 iulie 1988, de ziua absolvirii lor, şi se îndrăgostesc. După o noapte petrecută împreună, hotărăsc să se întâlnească an de an în aceeaşi zi. Şi doar atunci... Asta pentru ca sentimentele lor să nu se altereze odată cu trecerea anilor. După 20 de asemenea întâlniri, după ce timpul

Vrei mai mult?

Scanează QR-code-ul alăturat și urmărește trailerul

Muzeul Ţăranului Român Şoseaua Kiseleff nr. 3 AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUŞESCU - sâmbătă 19:00

CinemaPRO

Str. Ion Ghica nr. 3 CEI TREI MUSCHETARI – 3D (premieră) – vineri, sâmbătă 11:45, 14:15, 16:45, 19:15, 21:45; duminică 11:30, 14:00, 16:30, 19:00, 21:30

Acest supliment este realizat de ziarul

şi-a lăsat amprenta asupra chipurilor şi sufletelor lor, cei doi realizează că totuşi ceva s-a schimbat... (T.R.) Titlu original: „One Day“ Regia: Lone Scherfig Distribuţie: Anne Hathaway, Jim Sturgess, Patricia Clarkson Gen: dramă, romantic Rating „Centrul Vechi“: ««««¶ Rulează la: Grand Cinema Digiplex, Movieplex Plaza România, Hollywood Multiplex

ring

Tipografia ring print Bucureşti telefon: 0721.291.187

CEL MAI CITIT COTIDIAN LOCAL DIN ROMÂNIA ZIARUL GRATUIT NR. 1 DIN BUCUREŞTI 162.000 cititori pe ediţie* conform Studiului Naţional de Audienţă ianuarie 2009 ianuarie 2010

Redacția: Traian Racu, Cristina Andrei, Andrei David, Răzvan Atanasiu, Costin Marinescu, Vlad Pelinescu-Onciul, Luminița Sandu, Eugenia Oprea, Ionel Vâlcan, Vlad Manolache, Alina Nicu, Gheorghe Deaconu.

Departament vânzări publicitate „ring“

Alina Vîlceloiu: 0731.111.486; alina.vilceloiu@ziarulring.ro

www.ringincentrulvechi.ro

PAG.

1 4

TIMP LIBER NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

400

lei este un preţ mediu pentru o rochie unicat.

Handmade-mania n Creaţiile handmade şi articolele vintage au început să aibă un succes nebun şi la românce, sătule de uniformizare. Partea bună este că de acum poţi să-ţi transformi visele în realitate foarte simplu: fie comunicând cu un designer, fie lucrându-le chiar tu.

Târgurile de handmade Cristina Găvruş cristina.gavrus@ziarulring.ro

De câte ori nu s-a-ntâmplat să intri într-un magazin şi să pleci dezamăgită de ofertă, fără să fi găsit acel articol de îmbrăcăminte care vorbeşte numai despre tine?

Salvarea fiecărei femei care vrea să iasă în evidenţă vine de la hainele şi accesoriile handmade şi vintage. În societatea de azi, sufocată de industrializare, globalizare şi uniformizare, în cele din urmă, handmade-ul a ajuns dintr-un subcurent o necesitate pentru persoanele care vor să-şi păstreze individualitatea. În alte ţări, ca Marea Britanie sau Germania, este aplaudat orice gest al individului de a sprijini micii producători, de a înlătura intermediarii şi de a face alegeri personalizate. La noi, curentul a început să prindă în ultimii cinci ani, în special la femeile până în 40 de ani, cu venituri medii, educate şi, mai ales, sătule de oferta din malluri.

Ce înseamnă handmade Articole de îmbrăcăminte create de designeri în serie limitată sau unicate, făcute „cu dragoste“, aşa cum ne spun chiar ei, atenţi la detalii şi cu mult simţ de răspundere deoarece reputaţia lor depinde de fiecare produs în parte. În micile ateliere improvizate în apartamente sau la o scară mai mare, creatorii de handmade se inspiră din „natură, albume de artă, călătorii“, declară designerul Alexandra

De obicei, poţi găsi creaţii handmade sau articole vintage la târgurile de profil ori pe blogurile designerilor.

Târgurile se organizează periodic fie în locaţii fixe de prin Capitală, fie mereu diferite, pentru a ajunge la cât mai multe persoane. I Love Handmade, Green Fair, V for Vintage sau Absolutely Fabulous sunt numai câteva dintre ele.

Furcic Marcu. De multe ori, creatorii de handmade vând şi piese vintage, care dau un plus de valoare estetică oricărei garderobe.

Există, într-adevăr, mulţi creatori de handmade şi pentru fiecare există şi public. Profesia mea de arhitect cred că şi-a pus amprenta şi pe bijuteriile create de mine.“ ALEXANDRA FURCIC MARCU, designer Poveşti şi creaţii Articolele vestimentare handmade spun o poveste în primul rând despre autorul lor, despre munca depusă pentru fiecare pereche de cercei sau geantă în parte, dar, mai ales, fac orice femeie să se simtă specială. Şi partea

Diferenţa dintre vintage şi second-hand Articolele vintage au o vechime de minimum 10 sau 15 ani şi trebuie să fie reprezentative pentru trendurile din care au făcut parte. Unicitatea articolelor este iarăşi un criteriu important. Secondhand devin pur şi simplu hainele produse în masă, vechi, purtate, dar care pot proveni şi din colecţia de anul trecut sau din dulapul mamei şi nu îşi păstrează valoarea materială iniţială, spre deosebire de piesele vintage. Totuşi, vintage nu înseamnă inaccesibil. Poţi găsi multe obiecte cu istorie la magazinele de anticariat de prin Centrul Vechi sau prin colecţiile designerilor. Ei le adună şi le recondiţionează, acolo unde este cazul, pentru ca tu să te bucuri de rochii stil anii ’50, genţi clasice sau cercei lucraţi cu migală acum 60 de ani de meşterii din garda veche.

www.ringincentrulvechi.ro

frumoasă este că oricine poate deveni designer, indiferent de pregătirea anterioară. Trebuie doar idei.

Poate fi vorba despre arhitecţi care îşi descoperă pasiunea pentru cercei, cum e cazul Monei Vulpoiu, de la Utopic Art, care migăleşte uneori „câte o săptămână la un şirag“ şi se gândeşte permanent la noi modalităţi să-şi extindă portofoliul, sau despre tineri absolvenţi de design vestimentar care se hotărăsc să recicleze ceasuri vechi, transformându-le în superbe bijuterii, aşa cum a procedat Mihaela Chiorean.

Ana Odagiu, actriţa, cântăreaţa şi, mai nou, designerul vestimentar, îşi arată multiplele părţi ale personalităţii ei profesionale, dar şi cele mai intime gânduri în colecţiile ei. Concepe hainele în funcţie de persoana care le-a cerut, voind mereu să accentueze calităţile şi să mascheze micile defecte. Chiar

Acum vreo trei ani am uitat de ziua unei prietene şi a trebuit să găsesc un cadou în timp-record (o oră), aşa că am ucis ceasul deşteptător (stricat) şi i-am făcut o pereche de cercei.“ MIHAELA CHIOREAN, designer dacă sunt puţin mai scumpe, sunt atent făcute de la schiţă până la produsul finit.

Poţi crea singură Pentru a te simţi specială, mai întâi trebuie să ştii ce ţi se potriveşte, iar handmade-ul nu are cum să nu-ţi vină bine.

Iar dacă ştii ce vrei, poţi chiar să le faci. Acum nimic nu mai

este imposibil. Există workshopuri specializate care te învaţă să faci bijuterii şi magazine unde poţi găsi materii prime. Dacă ai talent la croitorie şi multe idei, poţi exploata acest dat, tot cu ajutorul

Celebrităţi vintage Nici starurile de la Hollywood nu ezită să îşi achiziţioneze câte o piesă vintage de colecţie sau accesorii handmade, făcând apoi senzaţie pe covorul roşu.

Printre cele mai mari fane ale hainelor vintage, pe care dau multe mii de dolari, se află Winona Ryder, Barbra Streisand, Nicole Kidman sau Drew Barrymore.

cursurilor de specializare. Desigur, trebuie făcută o investiţie de timp şi bani în pasiunea ta, dar toate acestea, în timp, se pot transorma în profit, după cum ne declară şi tinerii designeri de hand made.

PUBLICITATE

www.ringincentrulvechi.ro

PAG.

1 6

42

UPCOMING

NR. 16 l 14 - 20 OCTOMBRIE 2011

EXPO „Pe aripile timpului“ la MŢR

de ani au trecut de când şi-a deschis porţile clubul din strada Blănari.

Ţapinarii CONCERTEAZă

Expoziţia de la Muzeul Ţăranului Român (MŢR) reprezintă transpunerea expoziţiei „L’air du temps“, concepută şi inaugurată la Muzeul de Etnografie din Geneva (MEG) în 2009, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la dispariţia savantului român Constantin Brăiloiu. „Pe aripile timpului“ poate fi vizitată la Sala Oaspeţi, de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00.

EVENT La ONB are loc gala „10 ani de creativitate românească“

n Clubul din strada Blănari te aşteaptă miercuri seară la un concert marca Ţapinarii.

Distracţia începe după ora 23.00.

Cristina Andrei

Festivitatea de premiere a celor mai bune lucrări ale publicităţii româneşti din ultimii 10 ani va avea loc la Opera Naţională Bucureşti (ONB) luni seară, de la ora 19.30.

De asemenea, vor fi oferite distincţii speciale advertiserilor care s-au remarcat în ultimii 10 ani. Accesul la festivitatea de premiere se face pe baza biletului achiziţionat de la organizatori. (C.A.)

cristina.andrei@ziarulring.ro

Dacă vrei să îţi iei porţia de muzică bună cântată live, vino miercuri seară în Club A. Ţapinarii te invită la un concert cu versuri inteli-

gente, îndrăzneţe şi amuzante, care vorbesc despre fericire, eroi sau utopii. În prezent, trupa a înregistrat deja două piese care fac parte dintr-un album aflat în pregătire, care va fi lansat anul viitor şi se va numi

MUZIC{ Toulouse Lautrec lansează album nou

în Club A

„Visul românesc“. Până atunci, Adrian Tănase şi Cosmin Covei vor pleca într-un turneu în toată ţara la începutul anului. „Singurul turneu convenţional pe care îl facem este cel Antivalentine’s, ce se măreşte de la an la an. Vom porni pe 6 februarie din Braşov şi va conţine în total opt oraşe: Braşov, Tg. Mureș, Cluj, Timi-

şoara, Sibiu, Craiova, Constanţa şi Bucureşti Club A“, declară băieţii.

Cei doi vor lansa şi un nou videoclip la piesa „Visul românesc“. „Clipul este o animaţie realizată de art directorul Dan Vasile, care se ocupă şi de machetele noastre. Va fi gata la anul, pentru că este foarte mult de desenat şi va fi lansat cu o lună înaintea discului nou. Bineînţeles că vom cânta şi această piesă miercuri seară. Ea a fost foarte bine primită de public în cluburi, la Folk You şi la Peninsula“, au mai spus băieţii. Preţul unui bilet la concertul ce va avea loc miercuri seară, de la ora 23.00, este 10 lei.

ADA MILEA, live în Mojo Formaţia lansează miercuri seară, în clubul din Calea Plevnei nr. 66, albumul „Heroes“, ce conţine 16 melodii. Toulouse Lautrec va cânta piese de pe noul album, dar şi melodii mai vechi. Alături de membrii trupei vor urca pe scena din Silver Church cei de la Robin & The Backstabbers. De after party se va ocupa Melmac Riders. (C.A.)

Clubul din strada Gabroveni o aduce marţi seară pe Ada Milea. Concertul face parte din „Folk Nights by Ovidiu Mihăilescu“, eveniment organizat în club Mojo în fiecare marţi. Cântăreaţa este considerată revelaţia muzicii folk de după anul 2000. Ada Milea s-a născut la Târgu Mureş în 1975. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală, secţia actorie. Artista a lucrat în Canada, la celebrul Cirque du Soleil, şi până în prezent a scos pe piaţă

www.ringincentrulvechi.ro

cinci albume, ultimul fiind în 2005. Ada va urca pe scenă alături de Bobo Burlăceanu. După concertul Adei, debutanţii în folk îşi vor arăta talentul la open stage. Concertul începe la ora 20.30, iar intrarea costă 15 lei, pentru studenţi fiind 10 lei. Dacă îţi place muzica folk sau dacă eşti doar curios să o asculţi pe Ada Milea, vino marţi seară în Mojo să îţi începi saptămâna cum trebuie. (C.A.)

Opt albume în 10 ani Băieţii de la Ţapinarii au scos până în prezent opt albume şi au devenit cunoscuţi în cei 10 ani de carieră prin hituri precum „Sunt fericit“, „Ultimul supererou“, „Embargo pe creier“ sau „Unde eşti“.

Dacă vrei să citeşti integral interviul acordat de Ţapinarii ziarului „Centrul Vechi“, scanează QR Code-ul alăturat: