Vremea vineri... min. -90C max. -70C
...sâmbătă... Cerul va fi mai mult noros şi temporar va fulgui.
min. -80C
...duminică Vremea va fi închisă şi va continua să ningă.
max. -50C
min. -70C
Cerul va fi mai mult noros, iar vântul va sufla slab.
max. -40C
00 exemplare j 50.0 Tira
t ă mâ S ăp
na l g rat
uit l Nr. 31 Anul II l 3 - 9 febr uar ie 2012 l 1
6 p ag i
ni
PUBLICITATE
PAG.
0 2
LIVE MUSIC
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
1994
este anul în care, la Cluj-Napoca, s-a înfiinţat trupa Nightlosers.
Nightlosers
ajung pe Kiseleff n Simpaticii ardeleni concertează, vineri seară, în Capitală, în Clubul Ţăranului Român, de la ora 22.00, promiţând reprize revigorante de ethno-blues.
Traian Racu
traian.racu@ziarulring.ro
Muzica lor este un melanj de muzică tradiţională transilvăneană cu blues american, însă băieţii o denumesc, simplu, „blues ardelenesc“. Nightlosers s-a înfiinţat la ClujNapoca acum 17 ani, cu ocazia unui concert improvizat într-un club. Şi-au ales numele Nightlosers şi o vreme au abordat piese stan-
dard de blues, rock & roll, countryrock, condimentate cu multe improvizaţii şi solouri lungi. Difuzarea primei compoziţii a trupei, piesa „Beţivan Ratat“, la una dintre emisiunile radio ale lui Andi Moisescu a constituit „deschiderea uşilor“ în majoritatea cluburilor din Bucureşti, unde, treptat, trupa şi-a creat o reputaţie bună. Se pregătesc de al patrulea album Prin muzica lor cu totul
originală şi prin execuţiile artistice de excepţie, Nightlosers transmit valuri imense de energie către publicul lor. Tot din dragoste pentru fani, formaţia pregăteşte şi un al patrulea album, după „Sitting on Top of the World“, „The Groove Distillery“ şi „Rhythm & Bulz“. „Scoatem rar albume, pentru că stăm în oraşe diferite şi ne întâlnim doar la concerte. Sper însă ca anul acesta să finalizăm al patrulea album al nostru“, a declarat Hanno Höfer, liderul trupei.
Liverpool, tribute 2 THE BEATLES @ Hard Rock Cafe CONCERT. Sâmbătă, începând cu ora 22.30, sunteţi aşteptaţi în Hard Rock Cafe pentru un concert susţinut de trupa Liverpool şi intitulat „Love Me Do“. Evenimentul se doreşte a fi un concert aniversar, dedicat uneia dintre cele mai faimoase şi de succes trupe din istoria muzicii, The Beatles. Spectacolul, care îi va avea ca invitaţi pe Dan Helciug (Spitalul de Urgenţă), Cornel Ilie (Vank) şi Amalia Ştefania (Blaxy Girls), va celebra 40 de ani de la lansarea single-
www.ringincentrulvechi.ro
ului „Love Me Do“, piesa care le-a adus celor patru artişti consacrarea pe piaţa muzicală britanică şi prima poziţie în topurile americane. Show-ul nu va fi unul uşor de uitat, membrii trupei Liverpool promiţând o reprezentaţie totală, cu proiecţii de filme, vestimentaţie adecvată, prezentări ale melodiilor şi influenţe originale de blues şi jazz, care vor reînvia hiturile The Beatles. Preţul unui bilet la showul de sâmbătă seara este 25 de lei. (T.R.)
La tobe, „Nashu“ de la SISTEM Poate mai puţin cunoscut este faptul că bateristul de la Nightlosers este Claudiu Purcărin, membru de bază al celebrei trupe de percuţionişti SISTEM. Clujean la origine, „Nashu“ a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima“ şi a colaborat, de-a lungul timpului, cu numeroase formaţii, precum Gaio Pro Jazz Napocensis Bia Band Voices of Silence, Adrian Berinde sau Hara.
Vremea vineri... min. -90C max. -70C
...sâmbătă... Cerul va fi mai mult noros şi temporar va fulgui.
...duminică
min. -80C
Vremea va fi închisă şi va continua să ningă.
max. -50C
min. -70C
Cerul va fi mai mult noros, iar vântul va sufla slab.
max. -40C
00 exemplare j 50.0 Tira
t ă mâ S ăp
uit l Nr. 31 Anul II l 3 - 9 febr uar ie 2012 l 1
6 p ag i
ni
PAG.
Umor vechi în vremuri moderne
1 1
REPORTAJ
Caragiale, cârciumar în Centrul Istoric
na l g rat
Anul acesta se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale şi un secol de la dispariţia sa. Marele scriitor a lăsat moştenire posterităţii, pe lângă bine-cunoscutele piese de teatru şi schiţe, şi foarte multe semne ale trecerii sale prin Bucureştii de altădată. (pag. 4)
BUCUREȘTI
Nu rata expoziţia de instrumente de tortură O înfricoşătoare expoziţie tocmai şi-a deschis porţile în Capitală! Muzeul Municipiului Bucureşti găzduieşte zeci de instrumente de tortură folosite din Evul Mediu până în secolul al XVII-lea în Europa. (pag. 8)
INTERVIU
Florin Zamfirescu: „Traversăm cea mai cruntă perioadă de proletcultism!“ Este franc, are verb, e dezinvolt, pasional şi totuşi echilibrat, într-un cuvânt, un artist în pielea unui om obişnuit sau un om (cu puterea de a avea opinii) în pielea unui artist. Florin Zamfirescu surprinde mereu pentru că este mereu sincer. Iubeşte viaţa, îşi iubeşte familia şi, dincolo de sinuozităţile existenţei, este mereu îndrăgostit de meseria de actor.(pag. 9)
ALEXANDRU GRăDINESCU ÎI Dă VIAţă LUI CHAPLIN
PE STRăZILE CAPITALEI www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
0 4
REPORTAJ
Caragiale era un mare democrat, însă asta nu place în România, unde democraţia nu este prea iubită şi nu a fost numai acum, ci cam întotdeauna.“ - Academician RĂZVAN THEODORESCU
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
Caragiale, cârciumar de Centru Vechi n Anul acesta se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale şi un secol de la dispariţia sa. Marele scriitor a lăsat moştenire posterităţii, pe lângă bine-cunoscutele piese de teatru şi schiţe, şi foarte multe semne ale trecerii sale prin Bucureştii de altădată. Unele dintre locurile de care şi-a legat numele au dispărut, luate de şuvoiul înnoirilor la care a fost supusă Capitala de-a lungul tuturor acestor ani. Istoria locurilor a rămas însă, cu atât mai mult cu cât Caragiale, ajutat de farmecul său inconfundabil, le-a marcat pentru totdeauna. Gelu Diaconu
gheorghe.deaconu@ziarulring.ro
Anul 1912 a fost unul trist pentru spiritualitatea românească: românii se despărţeau de Caragiale, cel care îşi pusese geniul în slujba lor creând piese de teatru, schiţe sau momente memorabile. „Nenea Iancu“ păşea în eternitate, însă opera lui rămânea o vie mărturie a trecerii lui pe acest pământ. Vestea morţii a venit de la doamna Caragiale, care i-a trimis lui Take Ionescu o telegramă cu un mesaj funest: „Caragiale a murit!“. Politicianul a răspuns afectat de dispariţia celui pe care îl socotea unul dintre prietenii săi cei mai buni. „Nu pot descri jalea mea pentru moartea scumpului prieten, iubitului d-tale soţ şi cel mai mare dramaturg român.“ Însă „cel mai mare dra-
Take Ionescu
maturg român“ îşi trăise ultimii ani într-un exil autoimpus la Berlin. Caragiale, acuzat de plagiat Ce l-a determinat pe scriitor să părăsească plaiurile mioritice? În 1901 au apărut două articole în „Revista Literară“ (pe 10 noiembrie
şi pe 10 decembrie) în care Caragiale era acuzat de un anume Caion de plagiat. Scriitorul dă în judecată revista, respectiv pe Const. A. Ionescu (care semnase sub pseudonimul Caion), şi pe directorul publicaţiei, Theodor Stoenescu. Petiţia înaintată preşedintelui „Curţei cu juri“ sună foarte... caragialesc: „Domnii Const. A. Ionescu (...) şi Theodor Stoenescu (...) m-au defăimat şi calomniat adăugând, la injuriile triviale ce-mi adresează, şi afirmaţiunea că eu am furat una din operele mele – drama «Năpasta» – după o lucrare dramatică a unui probabil închipuit autor maghiar, Kemeny Istvan. Ca urmare a unei asemenea calomnii, vă rog, d-le preşedinte, a cita pe sus-numiţii domni înaintea onor Curţii cu juraţi (...)“, a scris, indignat, Caragiale.
O biografie à la... Nenea Iancu I.L. Caragiale a rămas în istoria literaturii române datorită operelor „O noapte furtunoasă“, „D’ale carnavalului“, „O scrisoare pierdută“, „Conul Leonida faţă cu reacţiunea“ sau „Năpasta“, dar şi celebrelor sale „Momente“ şi „Schiţe“. A mai scris, printre altele, „În vreme de război“ şi „Două lozuri“, sau povestirile „La Hanul lui Mânjoală“ şi „La conac“. A fost un prodigios gazetar, publicând articole în presa vremii la ziarele „Naţiunea română“, „Timpul“ (împreună cu Mihai Eminescu şi Ioan Slavici), „Moftul român“, „Vatra“, „Voinţa naţională“, „Constituţionalul“, „Gazeta poporului“, „Ziua“ sau „Epoca“. În 1912, cu puţin timp înainte de moarte, a refuzat să revină în ţară pentru a participa la festivităţile organizate cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani. Scriitorul a murit în noaptea de 8 spre 9 iunie 1912 şi a fost înmormântat, provizoriu, într-un cimitir din Berlin. În toamna aceluiaşi an, sicriul cu rămăşiţele pământeşti a fost adus la Bucureşti şi înmormântat la Cimitirul Şerban Vodă (Bellu), după ce cortegiul funerar trecuse, în mod simbolic, prin faţa Teatrului Naţional.
www.ringincentrulvechi.ro
Caragiale și Vlahuță
Vechiul Teatru Național
Un proces câştigat, o moştenire şi autoexilul Procesul a avut loc pe 11 martie 1912, Caragiale fiind reprezentat de Petre Grădişteanu şi Barbu Ştefănescu-Delavrancea. Verdictul a fost cât de poate de clar: „Curtea osândeşte pe Const. A. Ionescu (Caion) la trei luni închisoare, 500 lei amendă către stat şi 10.000 lei despăgubiri către Caragiale“. Cu toate că dramaturgului i s-a făcut dreptate, veninul strecurat în suflet de acest episod nu avea să dispară niciodată. Un complex de împrejurări făcuse ca, în urmă cu mai mulţi ani, Caragiale să beneficieze de o moştenire din partea unei doamne Momulo, care „lăsase o avere de mai multe milioane“, printre beneficiari aflându-se şi mama dramaturgului. Scriitorul, asigurat financiar, a luat decizia de a-şi lua familia şi a se muta la Berlin în primăvara anului 1905.
Director la Teatrul Naţional, boicotat de actori Un alt moment delicat din viaţa lui Caragiale a fost plecarea din funcţia de director al Teatrului Naţional. Pe 2 iulie 1888, ministrul instrucţiunii publice de atunci, Titu Maiorescu, ia hotărârea de a-l numi
Titu Maiorescu
PAG. PAG.
REPORTAJ
Caragiale a trebuit să plece şi să moară departe, aşa cum Eminescu a trebuit să moară într-un ospiciu, iar Iorga a fost împuşcat într-o pădure din Prahova. Asta este soarta românilor de geniu.“
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
0 5
Omagiat pentru 25 de ani de carieră literară Un moment plăcut din viaţa lui Caragiale a avut loc pe 24 februarie 1901, când în onoarea lui a fost organizat un banchet pentru a se sărbători 25 de ani de activitate literară. La banchetul prezidat de avocatul Petre Grădişteanu au luat parte „numeroşi artişti, literaţi, ziarişti şi alţi intelectuali. (...) Au vorbit Take Ionescu, Barbu Delavrancea, A. Ciurcu, Tănase Cantili, dr. Ureche, C. Mille, Aurel Iliescu, J. Th. Florescu (...), artişti de la Teatrul Naţional.“ Oficial, banchetul a ţinut până la 12 noaptea, însă neoficial s-a prelungit până în zori. Cu această ocazie, Take Ionescu a spus că „în realitate, teatrul românesc a început de la Caragiale“.
Alexandru Vlahuță, Caragiale și Barbu Ștefănescu-Delavrancea pe „tânărul nostru dramaturg I.L. Caragiale“ în funcţia de „director al primului nostru teatru“. Caragiale avea 36 de ani. Stagiunea a fost deschisă pe 1 octombrie cu comedia „Manevrele de toamnă“. Scriitorul nu a rezistat însă decât un an în această funcţie, în urma boicotului mai multor actori de marcă, precum Grigore Manolescu, Aristitza Romanescu sau C. Nottara, care au părăsit teatrul. Rezultatul a fost că „actorii nu mai jucau decât în faţa scaunelor absolut goale“. În consecinţă, Caragiale a fost nevoit să părăsească funcţia în care fusese numit de marele Maiorescu. „Politicienii nu-l iubesc pentru că au simţit că-i şfichiuie“ Importanţa lui Caragiale în universul literaturii române nu poate fi contestată, deşi scriitorul nu a fost iubit şi respectat pe măsura operei lăsate moştenire tuturor românilor. „Pentru mine, el face parte din triada de aur, Eminescu, Iorga, Caragiale, adică poetul naţional, istoricul naţional şi - la Caragiale e greu de spus -
contemporanul nostru, pentru că el este mai contemporan cu noi decât oricine. Caragiale este pretutindeni şi nu este iubit, mai ales de oficialităţi. Aproape niciodată nu a fost iubit. Aş spune că, în vremea mandatului nostru, a fost o pauză. Nu l-au iubit liberalii, nu l-au iubit conservatorii, nu-l iubesc cei de acum, care i-au scos numele din denumirea Teatrului Naţional. Nul iubesc pentru că au simţit că-i şfichiuie. Oricum, Caragiale este peste noi“, a spus profesorul Răzvan Theodorescu. „Bucureştiul este plin de paşii lui Caragiale“ A trecut, aşadar, aproape un secol de la dispariţia marelui nostru dramaturg, însă spiritul lui este parcă mai prezent ca oricând în realităţile contemporane. De asemenea, ecourile paşilor lui încă se mai pot face auzite pe străzile pietruite, de odinioară, ale Bucureştilor romantici de sfârşit de secol XIX. „Bucureştiul este plin de paşii şi de duhul lui Caragiale. Sunt în primul rând casele sale, cele unde a
Berăria Gambrinus, de lângă Teatrul Național Foto: George Potra
locuit un an în fiecare: una pe strada care azi este denumită Caragiale şi una pe Maria Rosetti. Mai este Gambrinusul lui Caragiale, este, de asemenea, Sărindarul... Bucureştenii sunt legaţi de Caragiale prin grădina de la Union, care era pe lângă Câmpineanu, şi prin «Noaptea furtunoasă», a cărei acţiune se desfăşura undeva în zona Arsenalului sau Uranusului“, a adăugat academicianul Răzvan Theodorescu. De la Bere Bibenti la Gambrinus Pe lângă faptul că dramaturgul a fost considerat mereu un „om de lume“, el a încercat, prin propriile puteri, să construiască universul pitoresc al acestei lumi. Astfel se face că, între 1893 şi până la plecarea lui la Berlin, a deschis mai multe berării. Prima a fost pe strada Gabroveni, apoi a urmat cea de pe Şelari, numită Bere Bibenti, şi, în sfârşit, cea mai cunoscută, Gambrinusul din Piaţa Teatrului Naţional. În 1901, Caragiale deschide celebra berărie în strada Câmpineanu nr. 4, local care în scurt timp avea să devină faimos în Bucureşti datorită faptului că era frecventat de intelectuali ai vremii, actori ai Teatrului Naţional, scriitori şi gazetari. Una cu guler de la „nenea Iancu“ Berăria Gambrinus a fost deschisă la parterul casei fotografului Curţii Regale, Franz Mandy. Aceasta se afla lângă imobilul Torok-Fialkowski (pe locul căruia s-a construit Blocul SocometAdriatica), vizavi de vechiul Teatru Naţional (actualmente Hotel Novotel). Pe lângă faptul că era localul preferat al multor personalităţi din epocă, Gambrinus a devenit celebru şi pentru că „nenea Iancu“ îşi punea deseori şorţul şi
Alexandru Davila și Caragiale îşi servea el însuşi clientela. „Să mergi pe vremea aceea să bei o bere la Gambrinus era o plăcere. Nu s-ar mai putea închipui în ziua de azi un om precum Caragiale să servească la mesele Gambri-
nusului. Au încercat unii să-l imite - nu pe scriitorul Caragiale -, deci au încercat unii scriitoraşi să facă lucruri dintr-astea, dar nu le-a ieşit“, a încheiat Răzvan Theodorescu.
George Coșbuc și Caragiale
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
0 6
36
PARTY
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
de ani împlineşte Simon Green pe 30 martie.
Bonobo mixează vineri la Atelierul de Producţie
FOCUS „Party on Fire“ cu DJ Silvius
n Artistul va veni din nou în Capitală pe 3 februarie. DJ SET-ul va putea fi ascultat după ora 23.00, la Atelierul de Producţie. Cristina Andrei
cristina.andrei@ziarulring.ro
Petrecerea se încinge în Club Fire sâmbătă seară, după ora 21.00. De atmosferă se ocupă DJ Silvius, care va avea grijă să nu plecaţi din club decât după ora 3.00. Hiturile rock de acum şi de altădată vor răsuna până dimineaţă şi vă vor pune în mişcare garantat. (C.A.)
10 lei
4 lei
5 lei
gratis
Gabroveni nr. 12
Club Night cu DJ Vadim
Chiar dacă e ultima zi în care vă puteţi relaxa înainte de serviciu, n-a zis nimeni că duminică nu va puteţi distra. În Club A, după ora 22.00 începe Club Night cu DJ Vadim. Aşa că, dacă mai aveţi energie, veniţi să dansaţi până dimineaţă pe cele mai tari melodii româneşti, străine, vechi sau de acum, aşa cum ne-a obişnuit dintotdeauna Club A. (C.A.) 10 lei
3 lei
3,5 lei gratuit
Bonobo, pe numele său real Simon Green, este unul dintre cei mai apreciaţi producători şi DJ de la Ninja Tune – un nume cu greutate în muzica electronică de peste 20 de ani. Bonobo are stilul său propriu în peisajul electronic, folosind sounduri clasice şi beaturi moderne, combinate cu voci calde – colaborările sale cu Andreya Triana şi Bajka sunt deja repere clare în cariera sa. După „Animal Magic“, „Dial M for Monkey“ şi „Days to Come“, „Black Sands“ este albumul care l-a transformat iremediabil pe Simon Green dintr-un producător underground de sunete impecabile într-un guru al scenei electronice contemporane.
Pe lângă Bonobo, pe scenă vor mai urca Indie Jules, Rotopercutor şi Charlie Boy. Preţul unui bilet este de 25 de lei înainte de ora 0.00 şi de 40 de lei după această oră.
Str. Blănari nr. 14
17 lei
7 lei
ALTERNATIVA
Doru Isăroiu face show în True Club
Artistul şi True Band continuă un weekend cu artificii în sufrageria True Club. Nu ai toate nopţile petrecute alături de ei în sufrageria True Club şi nici atmosfera extraordinară din cadrul concertelor. Aşa că dacă vrei să vezi un concert live cu muzică bună, nu rata evenimentul de vineri seară, după ora 22.30. (C.A.)
În februarie, artistul revine în Bucureşti cu un DJ SET de excepţie în cadrul turneului de promovare a celui mai recent produs discografic – „Black Sands Remixed“. Acest proiect adună o serie de muzicieni şi producători celebri care îşi prezintă interpretările asupra albumului lansat în 2010, apreciat ca fiind cel mai bun al artistului. Lapalux reinterpretează „Prelude“ într-o manieră meticuloasă şi senzuală, Banks schimbă atmosfera din „The Keeper“, iar conaţionalul Cosmin TRG – revelaţia muzicii electronice în Europa - îşi reimaginează „Kiara“ cu bătăi delicate de inimă. Albumul se încheie legendar, cu reconstrucţia bine orchestrată a lui Duke Dumont a „Grains of Sand“. În plus, Bonobo însuşi contribuie la succesul acestui pro-
Splaiul Independenţei, 8 lei 15 de lei colţ cu Şelari
www.ringincentrulvechi.ro
16 lei
6 lei
dus prin două piese speciale: „Ghost Ship“, lansată special pentru sărbătorirea a 20 de ani de Ninja Tune şi „Brace Brace“, o
Coveruri cu Etajul 4 în club Spice Sâmbătă seara, trupa Etajul 4 va concerta în Club Spice din
8 lei
Bucureşti. Trupa de coveruri va urca pe scena clubului din Calea Victoriei
40 lei
Calea Victoriei nr. 118
piesă care, pur şi simplu, aminteşte de simţul special al lui Simon Green pentru instrumente şi tonuri deosebite.
16 lei
20 lei
5 lei
7 lei
Calea Victoriei nr. 21-23
după ora 23.00 şi promite să petreacă până în zori alături de cei prezenţi. Etajul 4 a susţinut deja o mulţime de concerte în cluburile de muzică live din Capitală, de fiecare dată impresionând cu repertoriul bogat ce variază de la disco la rock şi de la pop la regae sau funk. Proiectul este alcătuit din muzicieni care, de-a lungul timpului, au împărţit aceeaşi scenă cu artişti ca Loredana, Paula Seling, Vama Veche, Timpuri Noi, A.G. Weinberger şi nu numai. Membrii trupei Etajul 4 sunt: Vasile Malic (bass), Adi Molnar (vocal), Andrada Suliman (backing – vocals), Anca Zacseschi (backing – vocals), Andrei Stanoevici (keyboards), Ionel Tănase (tobe), Emil Chican (chitară), Adrian Cojocaru (trombon) şi Mihai Dima (trompetă).
6
PARTY
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
PAG. PAG.
0 7
trupe îţi vor oferi o porţie consistentă de jazz în cele două zile de festival.
Jazz şi funk la „Za Funk Fest“
FOCUS „Party para la Resistencia“, în El Comandante
n De vineri până duminică, după ora 21.00, eşti invitat în clubul The Passage pentru un festival-eveniment care va îmbina stiluri muzicale ca jazz şi funk. cristina.andrei@ziarulring.ro
„Za Funk Fest“ îşi propune să aducă o pată de culoare, mai exact un „splash“ în culorile curcubeului, pe scena muzicală de clubbing, printr-o adunare cu parfum de jazz, funk, retro şi cu iz de cool. Cele trei seri de festival vor prezenta concerte dinamice şi, prin natura muzicii ce are o valoare socială, ringul de dans va fi, cu siguranţă, plin. Starea de armonie şi serenitate va fi întreţinută şi de videoproiecţiile filmelor din anii ’70 - ’90, respectând tematica festivalului, pelicule inspiraţionale şi motivaţio- nale precum „Hair“ sau filmul con-
Adresa: Str. Stavropoleos nr. 8 În El Comandante din Centrul Vechi, muzica nu se opreşte niciodată şi petrecerea e în toi. Ea continuă şi în acest weekend, vineri şi sâmbătă, cu “Party Para la Resistencia”. Muzica e pe toate gusturile, aşa că, dacă te duci, cu siguranţă te vei opri cu greu din dans.
certului „The Rebirth of Kirk Franklin“. Festivalul se va încheia cu un jam session la care vor participa muzicieni-invitaţi-surpriză, dar şi muzicieni din public. Vei putea astfel să îi vezi printre alţii, în concerte live, pe Jimmy Cserkesz & Petra Acker vineri seară, trupa TiPtiL, sâmbătă, şi Luiza Zan&Za Band, duminică.
10 lei A devenit cunoscută la „Vocea României“ TiPtiL este trupa românească de jazz&funk formată din Raluca Staicu (voce), Andra Covaleov (voce), Creţu (chitara), Bujor Stoicovici (bass), Ciprian Moisescu (tobe). Una dintre soliste, Andra Covaleov, a participat la
14 lei
5 lei
„Vocea României“, unde a făcut parte din echipa Loredanei Gro-
6 lei
20 lei
Calea Victoriei nr. 52, în Pasajul Englez
za. Ea a intrat în trupă în luna noiembrie a anului trecut.
LEGEND{
Cristina Andrei
6 lei
7 lei
10 lei
Prețul mediu al unui cocktail
Prețul mediu al unei băuturi răcoritoare
Prețul mediu al unei beri
Prețul mediu al unui bilet de intrare
* cotațiile au caracter orientativ PUBLICITATE
PUBLICITATE
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
0 8
BUCURE{TI
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
FOCUS Pe aici NU SE CIRCULă!
55
de instrumente de tortură sunt expuse la Muzeul Municipiului Bucureşti.
INEDIT! Instrumente de tortură, expuse în Capitală n O înfricoşătoare expoziţie tocmai şi-a deschis porţile în Capitală! Muzeul Municipiului Bucureşti găzduieşte zeci de instrumente de tortură folosite din Evul Mediu până în secolul al XVII-lea în Europa. Alina Nicu
Traficul rutier a fost închis pe Valea Ialomiţei, între Drumul Taberei şi Valea Oltului, pentru aproximativ doi ani, în vederea realizării magistralei de metrou 5. Şoferii pot circula pe Valea Argeşului şi pe aleile adiacente din zona Drumul TabereiValea Oltului. De asemenea, se va asigura traversarea arterei Valea Ialomiţei între Aleea Parva şi Aleea Dealul Măcinului, precum şi accesul din Drumul Taberei la Aleea Câmpul cu Flori şi Aleea Băiuţ. (A.N.)
PARCHEZI GRATUIT la hotel
alina.nicu@ziarulring.ro
Bucureştenii pot admira, de astăzi, cele mai înspăimântătoare instrumente de tortură ce vor fi expuse, până în vară, la Palatul Şuţu. Unele dintre cele mai cunoscute sunt „fecioara de fier“, „leagănul lui Iuda“, scaunul de interogatoriu, însă nu lipsesc nici roata de zdrobit oase, măştile ruşinii sau tradiţionala masă de tortură. Impresionanta colecţie vine tocmai din Polonia. „Toate piesele sunt originale. Aparţin unui colecţionar din Polonia, Piotr Bucwkowski, iar fiecare instrument povestea sa“, ne-a explicat Constanţa Colea, şefa Serviciului de Relaţii
Publice al Muzeului Municipiului Bucureşti.
tru a-şi menţine frumuseţea şi tinereţea, ba chiar îl bea.
„Fecioara de fier“, preferata contesei Bathory „Fecioara de fier“ era instrumentul de tortură preferat al contesei Erszebet Bathory. Este vorba despre o cuşcă de metal de forma unei femei, ce avea în interior ace şi cuie de fier care, odată închisă uşa, străpungeau corpul victimei. Contesa Erszebet Bathory ademenea tinere virgine în interiorul „fecioarei de fier“, unde erau zdrobite de vii. Legenda spune că după aceea contesa se scălda în sângele fecioarelor pen-
„Leagănul lui Iuda“: durerea creştea la fiecare mişcare Un alt instrument de tortură folosit cu precădere în epoca medievală era „leagănul lui Iuda“. Victima, legată de mâini şi de picioare, era aşezată pe un scaun piramidal al cărui vârf, extrem de ascuţit, îi străpungea corpul. Condamnatul rezista de la câteva ore la câteva zile, însă la fiecare mişcare suferea tot mai mult. Victima era goală, iar în unele cazuri, de picioare i se atârnau diverse greutăţi.
Când poate fi vizitată
ALTERNATIV{
Bucureştenii din sectorul 2 care nu circulă iarna cu maşinile le pot parca gratuit, timp de 60 de zile, în „hotelul de iarnă“ din incinta Hotelului Caro de pe Bulevardul Barbu Văcărescu numărul 164. Aici, şoferii au la dispoziţie aproximativ 150 locuri de parcare. Pentru a parca, doritorii trebuie să prezinte la recepţia hotelului actul de identitate care să ateste că au domiciliul în sectorul 2 şi talonul maşinii. (A.N.)
Expoziţia va fi deschisă până pe 10 iunie. „Poate fi vizitată de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00. Intrarea costă 15 lei pentru adulţi, 7 lei pentru veterani de război, elevi şi studenţi şi 3 lei pentru grupuri organizate“, ne-a precizat Constanţa Colea.
ATENţIE! IEI AMENDă dacă nu îndepărtezi ţurţurii Bucureştenii care nu au curăţat zăpada de pe trotuare au fost amendaţi, în ultima perioadă, cu peste 90.000 de lei. Poliţiştii locali ai Capitalei au somat 1.457 de persoane fizice sau juridice pentru curăţarea trotuarelor de zăpadă şi gheaţă, precum şi pentru îndepărtarea ţurţurilor de pe acoperişurile clădirilor pe toate arterele
principale. Doar luni, au fost completate 254 de somaţii. Potrivit Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 120/2010, persoanele fizice şi juridice au obligaţia ca, pe timp de iarnă, să îndepărteze ţurţurii formaţi la nivelul acoperişului imobilului, să cureţe în maximum 24 de ore după încetarea ninsorii zăpada
www.ringincentrulvechi.ro
depusă pe trotuarele aferente imobilelor unde locuiesc sau lucrează. În caz contrar, persoanele fizice riscă amenzi între 200 şi 500 de lei, iar cele juridice, amenzi cuprinse între 500 şi 2.000 de lei în cazul imobilelor în care la parter funcţionează societăţi comerciale sau magazine. (A.N.)
INTERVIU
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
„
PAG.
Nu am de gând să dau socoteală de ce joc într-un serial sau altul. E meseria mea de actor şi trebuie să o fac.“ FLORIN ZAMFIRESCU
0 9
FLORIN ZAMFIRESCU:
„Traversăm cea mai cruntă perioadă de proletcultism!“ n Este franc, are verb, e dezinvolt, pasional şi totuşi echilibrat, într-un cuvânt, un artist în pielea unui om obişnuit sau un om (cu puterea de a avea opinii) în pielea unui artist. Florin Zamfirescu surprinde mereu pentru că este mereu sincer. Iubeşte viaţa, îşi iubeşte familia şi, dincolo de sinuozităţile existenţei, este mereu îndrăgostit de meseria de actor. Gelu Diaconu
gheorghe.deaconu@ziarulring.ro
Domnule Zamfirescu, ce a însemnat pentru dvs., de-a lungul timpului, Centrul Istoric al Capitalei? Iubesc Centrul Vechi cu atât mai mult cu cât este locul unde m-am lansat. Acolo era studioul nostru, al institutului de teatru, Studioul Casandra, care nu mai este al institutului pentru că la noi totul trebuie să meargă din prost în mai prost. Adică nimeni să nu ne ajute să păstrăm măcar ce era bun. Deşi apare termenul proletcultist în epoca trecută, cred că în prezent traversăm cea mai cruntă perioadă de proletcultism: demolăm şi punem sticle şi pervazuri! „Mă bucur că Centrul Vechi n-a fost demolat de dementul ăla!“ Mergeţi prin Centrul Vechi? Sigur că da! De altfel, eu mi-am făcut studenţia plimbându-mă pe Lipscani. Există acolo, chiar în mijlocul Lipscanilor, teatrul ăla care se numea CCS şi acum este Rapsodia. Este un teatru superb şi care mi se pare că nu este destul de mult folosit şi cum trebuie, şi de cine trebuie.
Ce părere aveţi despre progresele care s-au făcut în ceea ce priveşte recondiţionarea acestor locuri? S-au făcut nişte lucruri frumoase, s-a lucrat mult şi, deşi cred că s-a înaintat lent, a început să arate foarte bine. Nu pot să spun decât că iubesc Centrul Vechi şi că îmi place. Mă bucur că n-a apucat să fie demolat de dementul ăla! „«Lumini şi umbre» nu a fost interzis, ci a fost oprit“ Întorcându-ne un pic în trecut, cred că sunt mulţi admiratori de-ai dvs. care ar vrea să ştie de ce a fost interzis serialul „Lumini şi umbre“. E o nuanţă aici… Nu a fost interzis, ci a fost oprit. Trebuia să continue fiindcă lucrurile evoluau... L-am întrebat atunci pe Titus Popo-
După 1990 s-au făcut mai puţine filme şi eu am făcut şi mai puţine filme. Bucuria mea a fost totuşi că nu am fost uitat de tinerele generaţii.“
vici ce va face personajul meu, care era un tânăr de la şcoala de popi şi care după aia trecea la comunişti şi devenea personaj negativ. Şi zic: „Personajul meu, mai încolo, cum va evolua?“. Şi Titus Popovici mi-a răspuns franc: „Îl bag în Comitetul Central!“. A deranjat autorităţile de atunci această opţiune a regizorului? Titus avea de gând să conducă lucrurile pe muchie de cuţit, ca să scape şi de cenzură, dar să poată spune şi nişte adevăruri. Atunci, cei de sus s-au prins şi au oprit filmările. Serialul nu a mai continuat pentru că nu trebuia să continue. Deci, el nu a fost interzis în sensul că sa dat pe post prima parte, iar după aceea nu s-a mai făcut. „Iubesc toate filmele pe care le-am făcut“ Trecând de la micul la marele ecran, ce rol din peliculele în care aţi jucat credeţi că vi s-a potrivit cel mai bine? Eu iubesc în general toate filmele pe care le-am făcut, dar sunt câteva cu care mă pot mândri, cu care mă pot lăuda. Unul dintre ele este „Iarba verde de acasă“, regizat de Stere Gulea, care s-a tot dat pe post. Nu pot să
„Vlad este de o hărnicie fabuloasă!“ Faceţi parte dintr-o familie de actori. Cum se împacă diferitele generaţii din acest punct de vedere? Se împacă foarte bine, condiţia fiind să lucrăm cât mai puţin împreună. Generaţiile se contrazic, şi e firesc, fiecare are alt drum deşi toate drumurile duc la Roma -, e normal să fie mai multe drumuri care duc la Roma. E destul de greu să
lucrezi în familie, ceea ce noi nu prea facem. Eu joc la Odeon, joc şi cu soţia mea, Cătălina, sora mea este actriţă la Ploieşti, fiul meu, Vlad, este de o prolificitate extraordinară, a trecut şi el la regie, acum montează la Braşov un spectacol, joacă enorm şi e de o hărnicie fabuloasă! Iubeşte extraordinar de mult această meserie şi sunt foarte mândru de asta şi de el.
nu amintesc, de asemenea, de „Moromeţii“, apoi de filmul lui Nae Caranfil, „Filantropica“, în care am jucat poetul Gării de Nord. Nu pot să nu amintesc de un rol pe care-l iubesc nespus, unde am avut doar o singură zi de filmare: se numeşte „Iacob“,
al lui Daneliuc. Deci am avut şi roluri mari, şi roluri mai mici, pe care le iubesc foarte mult.
„Îmi doresc un spaţiu pentru Fundaţia «ActOr Art»“
La „Iacob“ aţi colaborat cu un alt mare actor, Dorel Vişan. Eu cu Dorel Vişan suntem prieteni de foarte mult timp. Am o stimă deosebită pentru el deoarece este un artist care, deşi a lucrat toată viaţa lui în provincie - în afară de filme şi de televiziune -, este un actor de prim rang. Este un om inteligent, un om cult, un om încercat de viaţă, pentru că a rămas văduv la un moment dat... E un om echilibrat, un om al cetăţii care s-a impus prin înţelepciune şi prin inteligenţă. Este o personalitate de prim rang în România.
Spuneţi-mi, vă rog, câteva cuvinte despre fundaţia pe care aţi înfiinţat-o. De dragul acestei meserii, de dragul studenţilor pe care îi am, am creat Fundaţia „ActOr Art“, care are ca scop lansarea tinerelor talente actoriceşti şi regizorale. Avem deja câteva acţiuni, dar cea mai grea problemă a acestei fundaţii este că nu reuşim deocamdată să facem rost de un spaţiu. Cer ajutor tuturor celor care ne pot pune la dispoziţie un spaţiu pentru ca tinerii şi talentaţii noştri absolvenţi să se poată exprima.
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
1 0
ISTORIC
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
10
ani a fost catalanul românizat Xavier Villacrosse arhitect-şef al Bucureştilor, între 1840 şi 1850.
BORDELUL din Pasajul Macca-Villacrosse n Centrul Vechi al Bucureştilor oferă, pe lângă clădirile care păstrează parfumul de epocă, şi locuri ascunse vederii, cu istorii de lupanar. Două dintre pasajele Bucureştilor, Englez şi MaccaVillacrosse, au adăpostit, pe lângă magazinele cochete şi cafenelele faimoase în epocă, şi stabilimente în care gustul pentru distracţie şi frivolitate mergea mână-n mână cu viaţa tumultuoasă şi deocheată a Capitalei de odinioară. Gelu Diaconu
gheorghe.deaconu@ziarulring.ro
Pasajele bucureştene au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca urmare a dezvoltării fără precent a oraşului, casele şi vilele ridicate una lângă alta tăind accesul la străzile adiacente. Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei) era una dintre căile principale ale Bucureştilor, de-a lungul acesteia apărând clădiri care, practic, au sufocat orice legătură cu celelalte artere. Soluţia ingenioasă a pasajelor a constituit nu numai o străpungere absolut necesară către alte străzi, evitându-se astfel aglomeraţia dintre arterele comerciale, ci şi o metodă de mascare a existenţei unor localuri care ar fi trebuit să aibă la intrare celebrul felinar roşu. Intrare către paradisul plăcerilor Casa bijutierului austriac Joseph Resch, aflată vizavi de fostul Teatru Naţional, a fost cumpărată în 1885 de Gri-
gore Eliade, care a transformat-o în Hotelul Englez. Pasajul Englez, care leagă Calea Victoriei de strada Academiei, a fost realizat cu această ocazie, fiind construit după moda deja existentă în Occident. Hotelul nu avea dotări la nivelul concurenţilor, astfel că, după doar câţiva ani, va fi transformat în bordel de lux. „Fetiţele“ ieşeau de regulă la ferestrele dinspre pasaj, acolo unde puteau fi admirate de clienţii aflaţi în trecere. Existenţa pasajului oferea, de asemenea, şi o anumită discreţie, nenumăraţi domni cunoscuţi în epocă evitând să fie văzuţi intrând, de pe Calea Victoriei, într-un bordel. În tinereţe, scriitorul Panait Istrati a lucrat aici ca valet, iar printre clienţii de vază s-au aflat regele Carol al II-lea şi scriitorul Alexandru Paleologu.
fără îndoială de cea a Hotelului „Stadt Pesht“, care este, practic, „autorul“ configuraţiei trecerii dintre Calea Victoriei şi fosta stradă Caraghiorghevici (azi Eugen Carada). Pe terenul de vizavi de casa baronului Ştefan Meitani (în locul ei a fost construită clădirea Poliţiei Capitalei), ar fi trebuit să se ridice Palatul Filarmonicii, proprietatea fiind vândută Societăţii Filarmonice. Proiectul nu s-a mai realizat, iar terenul a fost cumpărat de un Café chantant la Hotelul antreprenor evreu-ungur, care „Stadt Pesht“ a construit aici un hotel cu Existenţa Pasajului nouă camere la etaj şi cu o Macca-Villacrosse este legată cafenea cu „şantan“ la parter.
www.ringincentrulvechi.ro
Legătură între Banca Națională și Calea Victoriei Pasajul Macca-Villacrosse a fost realizat în 1891 după proiectul arhitectului Felix Xenopol. La intersecţia dintre Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi Lipscani se afla Hanul Câmpineanu, care a fost cumpărat de Petros Serafim şi de fratele său, dr. Ioan Serafim, de la comandirul de batalion Ioan Câmpineanu. Petros Serafim a avut cinci fiice, dintre care două, Polixenia şi Anastasia, s-au căsătorit cu arhitectul Xavier Villacrosse şi, respectiv, cu negustorul de blănuri Mihalache Macca. Serafim şi-a împărţit averea, partea dinspre strada Caraghiorghevici (Eugen Carada) revenindu-i Polixeniei, iar cea dinspre Calea Victoriei fiindu-i dată ca dotă Anastasiei. Apariţia hotelului-lupanar „Stadt Pescht“ a creat, practic, cele două laturi de-a lungul cărora s-a construit Pasajul Macca-Villacrosse. Acesta era menit a face legătura între Banca Naţională şi Calea Victoriei, dar şi de a descongestiona aglomeraţia dintre fostul Pod al Mogoşoaiei şi strada Lipscani.
Se spune că, aici, unguroaicele şi nemţoaicele, adevărate frumuseţi ale timpului, erau sufletul petrecerilor care se
dădeau aproape zilnic. „Stadt Pesht“ a rămas în amintirea bucureştenilor nu neapărat ca un loc cu servicii hoteliere de
top, ci unul unde „serviciile“ erau o combinaţie de lux şi plăceri specifice unei case de toleranţă.
SPECIAL
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
83
PAG.
1 1
de filme a făcut Charlie Chaplin în cariera sa, din 1914 şi până în 1967.
CHARLIE CHAPLIN, pe străzile Capitalei
„
n Are 85 de ani şi este plin de energie. A fost toată viaţa economist, însă adevărata lui pasiune a fost Charlie Chaplin, marele actor şi regizor. De peste 30 de ani, înarmat cu baston, gambetă şi mustaţă falsă, Alexandru Grădinescu intră în pielea personajului Charlot, creat de marele actor britanic, pentru a-i face pe oameni să râdă. unchi al meu avea o carte despre viaţa lui Charlie Chaplin. Am luat-o şi am citit-o, din scoarţă-n scoarţă, de mai multe ori. Mă duceam la cinematograf, la Patria şi la Scala, unde se dădeau filme cu Charlie Chaplin. Intram dimineaţa şi ieşeam seara“, ne-a mai mărturisit el.
Alexandru Manea
alexandru.manea@ziarulring.ro
Alexandru Grădinescu nu s-a născut cu pasiunea pe care o are acum pentru Charlie Chaplin. Aceasta i-a fost insuflată, în urmă cu mai bine de 30 de ani, de regizorul Gheorghe Vitanidis. „Am fost la o petrecere, pe la sfârşitul anilor '70, unde a fost şi regizorul Gheorghe Vitanidis. Lui i-a plăcut de ţinuta şi talia mea. A spus că am talia de Charlie Chaplin, dar şi ochii lui. Atunci mi-a încolţit în cap ideea de a face acest personaj. Nu a fost însă deloc uşor“, îşi aminteşte Alexandru Grădinescu. Vorbele regizorului i-au stârnit imediat interesul pentru munca regretatului artist englez. „Un
„
După ce am ieşit la pensie, am participat la foarte multe festivaluri în România tot cu Charlie Chaplin. M-am gândit că de ce să stau acasă să mă uit în tavan când pot să mă mişc.“ ALEXANDRU GRĂDINESCU
Şi-a confecţionat recuzita Până a ajunge să intre în pielea persoanjului, Alexandru Grădinescu a petrecut mai mult timp studiind mişcările lui Chaplin, dar şi expresiile feţei, pe care şi le-a notat într-un carneţel, pe care îl poartă tot timpul cu el. Odată învăţate mişcările, a venit vremea costumaţiei. Iniţial, el a apelat la recuzita Teatrului Naţional Bucureşti, de unde a împrumutat o gambetă şi o mustaţă. Ulterior, şi-a creat propriul „costum“. „Bastonul l-a cumpărat din Piaţa Obor, iar haina mi-a confecţionat-o sora soţiei mele. Gambeta şi mustaţa mi le-am făcut apoi singur“, ne-a spus el. Pe gheaţă şi pe role Patinator încă de pe vremea copilăriei, Alexandru Grădinescu l-a adus la
Stan şi Bran nu erau personaje prea extraordinare, dar când eram mic le gustam. Dar acest personaj, Charlie Chaplin este unic. Nu se va mai naşte unul ca el.“ ALEXANDRU GRĂDINESCU
viaţă pe celebrul personaj al lui Charlie Chaplin chiar şi pe gheaţă. „În '88 am fost invitat de Federaţia Română de Patinaj, eu făcând parte din activul de voluntari al federaţiei, la campionatele interne de patinaj artistic, unde am participat cu acest personaj. Fiecare campionat naţional sau internaţional făcea o închidere festivă şi atunci mă băga şi pe mine în program ca Charlie Chaplin. Am fost la campionate la Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Galaţi, Reşiţa, unde am primit
şi un premiu. Am mers şi la Timişoara, unde s-a ţinut şi Campionatul Internaţional de Patinaj Artistic“, ne-a povestit Alexandru Grădinescu. De atunci, octogenarul a mai participat la diferite festivaluri din ţară, unde, înarmat cu baston, gambetă şi mustaţă falsă, a făcut mii de oameni să râdă. În afară de gheaţă, fostul economist îl mai interpretează pe Charlot şi pe patine cu rotile. „Sunt unicul om în Centrul şi Sud-Estul Europei care îl face pe Charlot pe gheaţă, pe role şi în pantofi“, ne-a mai spus el cu mândrie.
Cine este Charlot Charlot, sau Vagabondul, cum mai este el cunoscut, este cel mai important personaj interpretat de marele actor de comedie Charlie Chaplin. Acesta a prins viaţă pentru prima oară în filmul „Kid Auto Races at Venice“ din 1914. În total, Charlot a apărut în 14 producţii, unele dintre ele, precum „Vagabondul“, „Piciul“, „Goana după aur“ sau „Circus“, ajungând clasice ale cinematografiei.
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
1 2
CULINAR
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
CONSUM DECI EXIST
Viorel Copolovici
VINUL LA PAHAR, UN SEMN DE NORMALITATE Nu mai bem sticle întregi decât ocazional. Pentru că nu avem chef de băut, pentru că preferăm un pahar sau două lângă o cină care-l cere, pentru că nu vrem să cheltuim două sau cinci sute de lei pentru o sticlă doar pentru că vrem să gustăm, să ne simţim bine, să ne relaxăm şi să ajutăm o discuţie să-şi urmeze cursul firesc. Ani de zile ne-am bucurat de variantele „bag-in-box“ fără mari sacrificii. De la „execrabil“ la „excelent“, ne-am descurcat cu vinul vărsat „al casei“ şi l-am acceptat tocmai pentru că o sticlă întreagă ar fi fost prea mult, prea scump, prea consumator de timp. Doar că vinurile foarte bune, nu neapărat scumpe, pur şi simplu nu pot încăpea în varianta asta. Şi e păcat. Din cauza inconvenientelor amintite mai devreme, ratăm vinuri şi momente, ratăm savori şi stări de spirit, ne resemnăm cel puţin temporar şi aşteptăm muşcându-ne buzele pe interior clipa în care „se vor alinia planetele“: timpul suficient, compania potrivită, locul perfect, cifrele corecte din portofel, starea optimă, mâncarea ideală, taxiul convenabil... Ditamai mişcarea planetară... Salut şi aplaud producătorii şi importatorii care au reuşit să înţeleagă că dispozitivele speciale care permit servirea vinului la pahar direct din sticlele originale, la temperaturi optime, reprezintă atât un beneficiu pur comercial, cât şi un ajutor substanţial oferit pieţei de vin în general. Timid şi doar dinspre prea puţini jucători deocamdată, aceste dispozitive încep să apară în localurile cu predilecţie pentru vin şi înţelegere pentru obiceiurile bune de consum. Reţineţi: direct din sticlă, nu din recipiente intermediare! La temperatura optimă pentru fiecare tip de vin, chiar dacă instalaţia poate „găzdui“ şi cinci sau şase sticle de vinuri complet diferite! Mie, ca amator de vin în primul rând, avantajul mi se pare mai mult decât evident. Ca proprietar de local, aş putea privi cu fruntea ceva mai netedă atât spre bucuria de pe feţele oaspeţilor mei, cât şi către casa de marcat... Noroc!
25
de lei costă o porție de Pârjoală Kiev cu piure
La Sankt Petersburg bei, mănânci şi dansezi ruseşte
n Fie că vrei să dansezi un cazacioc, să bei câteva shoturi „balalaika“, acum le vei găsi pe toate la Sankt Petersburg, în Centrul Vechi. La capitolul gastronomie, aici am descoperit gustul pelimenilor ruseşti cu carne de pui preparaţi de o bucătăreasă basarabeană. Vlad Manolache
vlad.manolache@ziarulring.ro
Pe o vreme de iarnă siberiană, ne-am tras căciulile pe ochi şi fularele la gură şi am plecat în căutarea unor noi locuri pe care să vi le prezentăm. Ajunşi pe strada Gabroveni, la numărul 55, am descoperit un local cu o denumire ce parcă se completa cu atmosfera: Sankt Petersburg. De cum am deschis uşa, am rămas fără cuvinte: muzică rusească, rafinament şi sute de sticle de băuturi (multe necunoscute pentru noi).
www.ringincentrulvechi.ro
Deşi am încercat să nu ne lăsăm impresionaţi de aspectul localului, nu prea am reuşit, însă trebuia să îi testăm şi la „proba de foc“: mâncarea. Pârjoală Kiev... delicioasă Deşi am umblat şi am mâncat prin multe puburi şi restaurante, trebuie să recunoaştem că meniul de la Sankt Petersburg ne-a impresionat. Clătite cu icre de Manciuria (30 lei), borş ucrainean cu cărniţă de purcel (16 lei), pui la ulcică (25 lei) sunt doar câteva dintre pro-
dusele care ne-au făcut cu ochiul... însă am încercat ceva şi mai sofisticat: pârjoală Kiev cu piure (25 lei) şi pelimeni cu carne de pui (20 lei). Deşi nu am mai gustat niciodată aşa ceva, putem spune că ne-am hotărât să mai trecem pe aici pentru a mai încerca şi alte delicatese. Evenimente ruseşti şi student party Este deschis doar de două luni şi jumătate şi deja şi-a făcut un renume pentru petrecerile
reuşite pe care le dau în Sankt Petersburg. Săptămâna Cazacioc, petreceri cu preţuri pentru studenţi în fiecare miercuri şi joi, bal mascat, live banduri renumite sunt doar câteva dintre surprizele bine organizate în pubul de pe Gabroveni.
Listă de preţuri: Espresso - 9 lei Russian Coffee - 17 lei Vodka Wiborowa, 50 ml - 17 lei Russian Standardt Platinum, 50 ml - 20 lei Coca-Cola - 9 lei
5
FILM
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
PAG. PAG.
1 3
nominalizări la premiile Oscar 2012 are filmul „The Descendants“.
Plictisitorul „Glob de Aur“
CINEMA CinemaPRO Str. Ion Ghica nr. 3 HAYWIRE (premieră) - 12:45, 15:00, 17:15, 19:30, 21:45
MOVIEPLEX Plaza România - Bd. Timişoara nr. 26
n În acest weekend ajunge şi în România filmul care a primit recent două Globuri de Aur la categoriile „cel mai bun film“ şi „cel mai bun actor în rol principal“. Traian Racu
traian.racu@ziarulring.ro
Dacă acest film nu ar fi fost atât de premiat, nominalizat şi lăudat de jurnalişti sau anumiţi critici americani, fără îndoială că nu ar fi primit un spaţiu atât de larg în paginile publicaţiei noastre. „The Descendants“ este, din punctul nostru de vedere, o exemplificare pură a proverbului românesc „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul“. Regizat de Alexander Payne, filmul gravitează în jurul lui George Clooney, care joacă precum un adevărat profesionist rolul unui tată care trebuie să se descurce cu creşterea a două fiice după decesul soţiei. Este, practic, singurul lucru pe care l-am putut remarca în tot filmul; unul care pare tern şi, deliberat sau nu, lipsit de prea multe... sentimentalisme, în ciuda caracterului dramatic care pare a „îmbrăca“ producţia. Săptămâna deciziilor Filmul urmăreşte destinul unei familii din Hawaii. Mai exact, Matt King (interpretat de George Clooney), soţ şi tată a două fete, trebuie să-şi reexamineze trecutul şi să-şi croiască un drum spre viitor când soţia lui are un accident mortal cu o barcă. Încearcă neîndemânatic să-şi îndrepte relaţia cu Scottie, fetiţa precoce de 10 ani, şi rebela
LEGENDĂ
tenit de la strămoşii familiei, practic singurele parcele rămase virgine de pe insule. Când Alexandra aruncă bomba că mama ei era în miezul unei aventuri amoroase când a avut accidentul, Matt trebuie să-şi revizuiască viaţa, ca să nu mai spunem moştenirea, într-o săptămână de decizii monumentale. Cu fetele după el, porneşte într-o căutare la întâmplare a amantului soţiei sale. În timpul unor întâlniri mai mult sau mai puţin interesante, îşi dă seama că e, în sfârşit, pe cale de a-şi reface viaţa şi familia.
Alexandra, de 17 ani, în timp ce se oscilează asupra deciziei de a vinde pământul moş-
««««¶ - bun ««««« - must see ««¶¶¶ - dacă nu ai alternativă socială
TINKER TAYLOR SOLDIER SPY (premieră) - 12:30, 15:00, 17:30, 20:00, 22:30 THE DESCENDANTS (premieră) - 11:00, 13:00, 15:15, 17:30, 19:45, 22:15 HAYWIRE (premieră) - 12:30, 14:30, 16:30, 18:30, 20:30, 22:30
HOLLYWOOD MULTIPLEX Bucureşti Mall, Calea Vitan 55-59 THE DESCENDANTS (premieră) - vineri, sâmbătă 18:00, 20:45, 23:15; duminică 18:00, 20:45 J. EDGAR - 16:30, 19:45, 21:45
Titlu original: „The Descendants“ Regia: Alexander Payne Distribuţie: George Clooney, Shailene Woodley, Amara Miller Gen: dramă Rating „Centrul Vechi“: «««¶¶ Rulează la: Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni, Movieplex Plaza Romania, The Light Cinema, Cityplex
«««¶¶ - merge, de gura partenerului «¶¶¶¶- mai bine bagi banii la Loto
ALTERNATIV{
Acţiune marca Soderbergh Mallory Kane este un spion superantrenat care lucrează pentru o agenţie guvernamentală de securitate în cele mai murdare şi mai periculoase colţuri ale lumii. După ce eliberează cu succes un jurnalist chinez ţinut ostatic, este înlocuită şi lăsată să moară de cineva apropiat ei din propria agenţie. Fiind deodată ţinta unor asasini profesionişti care-i ştiu orice mişcare, Mallory trebuie să găsească
adevărul pentru a rămâne în viaţă. Folosindu-şi abilităţile dezvoltate în timpul antrenamentelor militare, ea pune la cale o ingenioasă şi periculoasă cursă. Dar când lucrurile se precipită, Mallory realizează că poate fi ucisă rapid dacă nu găseşte o cale să-şi schimbe poziţia în faţa adversarului. Filmul este regizat de Steven Soderbergh, celebru pentru seria „Oceans Eleven“ şi are o distribuţie de zile mari. (T.R.)
Titlu original: „Haywire“ Regia: Steven Soderbergh Distribuţie: Ewan McGregor, Michael Douglas, Antonio Banderas Gen: thriller, acţiune Rating „Centrul Vechi“: ««««¶ Rulează la: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex Plaza
Acest supliment este realizat de ziarul
ring
Tipografia ring print Bucureşti telefon: 0721.291.187
CEL MAI CITIT COTIDIAN LOCAL DIN ROMÂNIA ZIARUL GRATUIT NR. 1 DIN BUCUREŞTI 162.000 cititori pe ediţie* conform Studiului Naţional de Audienţă ianuarie 2009 ianuarie 2010
Redacția: Traian Racu, Cristina Andrei, Andrei David, Răzvan Atanasiu, Costin Marinescu, Vlad Pelinescu-Onciul, Luminița Sandu, Eugenia Oprea, Ionel Vâlcan, Vlad Manolache, Alina Nicu, Gheorghe Deaconu. Departament vânzări publicitate „ring“
Alina Vîlceloiu: 0731.111.486; alina.vilceloiu@ziarulring.ro
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
1 4
CAPITALA VERDE
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
187
de hectare este suprafaţa totală a Parcului Herăstrău.
Parcul Herăstrău, utilitate şi frumuseţe n Bucureştenii reclamă deseori faptul că oraşul lor este o desfăşurare interminabilă de betoane, asfalt şi locuri insalubre. Este, pesemne, adevărat. Acest adevăr e însă parţial. Capitala are, fără îndoială, şi zone unde aproape că nu se mai ghiceşte viermuiala citadină a ambuteiajelor şi configuraţia futuristă a clădirilor postdecembriste. Un astfel de loc se află în fostul Parc Regele Carol al II-lea, cunoscut azi de toată lumea ca Parcul Herăstrău. Gelu Diaconu
gheorghe.deaconu@ziarulring.ro
Înconjurat de câteva cartiere rezidenţiale, Parcul Herăstrău este amplasat în nordul oraşului, între Şoseaua Kiseleff, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, Bdul Aviatorilor, Şoseaua Nordului, până aproape de Podul Băneasa. Istoria lui este oarecum recentă în comparaţie cu a altor două mari parcuri bucureştene, Cişmigiu şi Carol I. Istoria lui începe, practic, odată cu lucrările de asanare a Lacului Herăstrău, realizată între anii 19301935. Zona mlăştinoasă aflată pe atunci la marginea oraşului, întinsă pe 74 de hectare, a fost transformată într-un frumos lac alimentat din râul Colentina.
Lacul Floreasca. S-a rezolvat astfel problema posibilelor inundaţii în cazul ploilor abundente, ecluza îndeplinind funcţia de golire suplimentară a Lacului Herăstrău în Lacul Floreasca. Inaugurarea Parcului Regele Carol al II-lea Odată cu încheierea lucrărilor de asanare a lacului şi de îndiguiri, construcţia parcului nu a mai fost decât o problemă de decizie administrativă. „De la Arcul de Triumf, spre Miazănoapte, «Şoseaua» se continuă în aceeaşi linie dreaptă mărgi-
Lacul Herăstrău era apreciat mult ca loc de recreaţie şi «taifas» de boierii bucureşteni de odinioară şi în special de Doamna Ecaterina lui Alexandru Ipsilante, care, însoţită de jupânesele curţii, obişnuia să se plimbe într’o luntre mare pe lac.“ Arhitect GRIGORE IONESCU nind, pe stânga, un parc sportiv şi Ştrandul Kiseleff, iar pe dreapta Parcul Regele Carol II, amenajat cu ocazia expoziţiei «Luna Bucureştilor» din
1936, pe malul pitorescului lac Herăstrău“, scrie arhitectul Grigore Ionescu în cartea „Bucureşti, ghid istoric şi artistic“ (Ed. Albatros, 2007,
Ecluza, cheia rezolvării debitului excesiv de apă Unul dintre paşii cei mai importanţi în dezvoltarea ulterioară a parcului a fost realizarea ecluzei Lacului Herăstrău, al cărei proiect a aparţinut inginerului Dorin Pavel, cel care, în 1934, publicase lucrarea „Plan general de amenajare a forţelor hidraulice ale României“. Ecluza a fost amplasată pe malul stâng al Herăstrăului şi face legătura cu
Plimbări mondene la Şosea Lacul Herăstrău, aşa cum era la acea vreme, este evocat încă de la începutul secolului XX, atunci când protipendada bucureşteană îşi făcea plimbarea la Şosea. „Principalele grădini şi promenade din Bucureşti, care au supravieţuit transformărilor edilităţii, sunt în primul rând pe Şoseaua Kiseleff. Aici, în fiecare seară, tot Bucureştiul monden vine să facă o plimbare în trăsuri somptuoase. Dincolo de Şosea se află mica pădure Băneasa, până unde se prelungeşte adesea plimbarea, iar spre stânga se află Lacul Herăstrău, pe malurile căruia sunt grădini cu mici restaurante care atrag vara publicul“, scrie publicistul francez Frederic Dame în monografia „Bucureştiul, în 1906“. (Ed. Paralela 45, 2007, pag. 368).
www.ringincentrulvechi.ro
pag. 405). La inaugurarea din timpul „Lunii Bucureştilor“, regele Carol al II-lea a fost prezent în primul vaporaş care a trecut prin ecluză. Istoria vie a satului românesc... din Capitală Unul dintre locurile cele mai atractive ale Parcului Herăstrău este, fără îndoială,
Muzeul Satului. Inaugurat tot cu ocazia „Lunii Bucureştilor“ din 1936, muzeul în aer liber este, de asemenea, pomenit de Grigore Ionescu în „Bucureşti, ghid istoric şi artistic“. „De pe urma expoziţiei din 1936 a rămas în acest parc un interesant Muzeu al Satului, care ocupă o întinsă suprafaţă de teren şi cuprinde, între
altele, o pitorească biserică de lemn din Maramureş, datând din anul 1727, adusă din satul Dragomireşti, şi câteva minunate case ţărăneşti vechi, aduse din diferite ţinuturi ale ţării“. Muzeul Satului este unul dintre cele mai mari din Europa, putând fi admirate case din cele mai interesante zone etnografice ale ţării.
TEATRU
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
„
PAG. PAG.
Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească.“ FEDERICO GARCIA LORCA
„CASA ZOIKăI“,, o incursiune în comunism
1 5
TEATRU „Nebuna din Chaillot“ Prezentat de: Teatrul Metropolis Regizor: Alice Barb Distribuţie: Dana Dogaru, Ileana Stana Ionescu, Alexandrina Halic, Irina Petrescu, Meda Victor, Crina Semciuc, Dan Aştilean, Romeo Pop, Gabriel Costin, Claudiu Stănescu, Alin State, Eugen Racoţi, Mihai Moş, Vlad Corbeanu, Daniel Popescu, Rudy Rosenfeld, Lucian Iftime, Marius Drăguş Durata: 1 h 50 min. (fără pauză) vineri, ora 19.00
„Central Park West“ n Sâmbătă, 4 februarie, la Teatrul de Comedie puteţi urmări „Casa Zoikăi“, un spectacol pus în scenă de regretatul maestru Alexandru Tocilescu, după un text al scriitorului Mihail Bulgakov.
„Casa Zoikăi“, spectacol prezentat de Teatrul de Comedie
Mirela Pipirig
mirela.pipirig@ziarulring.ro
ALTERNATIV{
Concepută ca o comedie spumoasă, piesa reuşeşte să introducă spectatorul în epoca comunistă, replicile pline de umor amar ale personajelor completând reţeta acestui spectacol de succes. În ceea ce priveşte acţiunea, aceasta se construieşte în jurul Zoiei Pelt, o aristocrată cu un puternic spirit antre-
prenorial. Femeia reuşeşte să fenteze politica de partid, care îi impunea să-şi împartă locuinţa cu fiii poporului. Ea face, în schimb, din propriul apartament un atelier de rochii de lux ce devine, de fapt, un teritoriu al uneltirilor. „«Casa Zoikăi», de Mihail Bulgakov, ca şi cele vreo patru-cinci piese pe care le-am făcut înainte, se
referă la această epocă. O dată că sunt concepute în aceeaşi perioadă şi, doi, că autorul a avut o soartă nefericită murind de tânăr şi nevăzându-şi, practic, aproape niciodată opera pe scenă. Operele sale au fost recuperate după anii ’60, ca şi muzicile pe care le ascultăm aici în actul III, care în buna lor majoritate au fost interzise la doi-trei ani după ce
au fost compuse, lucruri care nu au văzut zeci de ani lumina scenei sau nu au trezit niciodată emoţie ascultătorului...“, spunea Alexandru Tocilescu. Pornind de la distribuţia de excepţie, montarea este deopotrivă o sursă de umor, dar şi o provocare. Spectacolul poate fi văzut la Sala „Radu Beligan“.
Data şi ora: 4 februarie, ora 18.00 Autor: Mihail Bulgakov Regia: Alexandru Tocilescu Distribuţia: Virginia Mirea, George Mihăiţă, Gelu Niţu, Mihaela Teleoacă, George Grigore, Eugen Racoţi, Petre Dinuliu, Marius Drogeanu, Candid Stoica, Mihaela Măcelaru, Teodora Stanciu, Simona Stoicescu, Andreea Samson, Dragoş Huluba, Emilia Popescu, Aurelian Bărbieru/Adrian Ciobanu, Valentin Teodosiu, Gheorghe Dănilă, Roxana Ciuhulescu Costume: Anca Pâslaru Muzica: Gabriel Basarabescu Coregrafie: Păstorel Ionescu
„O PREMIERă FURTUNOASă“ la „Constantin Tănase“ Spectacolul este o comedie muzicală după clasicul „O noapte furtunoasă“, de I. L. Caragiale. Regizorul Cezar Ghioca a folosit textul şi versurile lui Octavian Sava şi muzica lui Marius Ţeicu, acelaşi tandem care a semnat musicalul de mare succes „Omul care a văzut moartea“, după Victor Eftimiu, în regia lui Constantin Dicu. „Ideea unei comedii muzicale bazate pe «O
noapte furtunoasă» s-a născut în momentul în care montam versiunea clasică a acestei piese. Este foarte dificilă transformarea replicilor mustoase şi pline de haz ale marelui Caragiale în cuplete sau cântece care să egaleze proza lui spumoasă“, a spus Cezar Ghioca, referindu-se la acest proiect muzical. Spectacolul poate fi văzut vineri, de la ora 19.00, la Sala Savoy a Teatrului de Revistă. (M.P.)
Prezentat de: Spectacol independent la Godot CaféTeatru Distribuţie: Alexandra Fasolă, Sorina Ştefănescu, Mihai Prejba, George Albert Costea, Iolanda Covaci Regizor: Zsuzsanna Kovács Autor: Woody Allen Durată: 75 min. vineri, ora 20.00
„Gigi Amoroso“
Prezentat de: Teatrul Masca Distribuţie: Dora Iftode, Sorin Aurel Sandu, Anamaria Pîslaru, Andrei Gonczi, Valentin Mihalache, Alina Crăiţă, Emilia Manea, Bogdan Angelescu, Cosmin Creţu, Ionuţ Ghenu Regizor: Mihai Mălaimare Scenografia: Puiu Antemir Coregrafie: Ioana Macarie Muzica: Răzvan Diaconu vineri, ora 19.00
„Toţi cinci“ Prezentat de: Compania Passe Partout DP Distribuţie şi regie: Ana Pepine, Dana Paraschiv, Ştefan Ruxanda, Paul Cimpoieru Costume: Wilhelmina Arz Preţ: 30, 25 şi 20 lei. sâmbătă, ora 19.00
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
1 6
UPCOMING
NR. 31 l 3 - 9 FEBRUARIE 2012
TEATRU „Meşteşugul vieţii“, la „Bulandra“ Spectacolul pe care îl poţi vedea miercuri, de la ora 19.00, la „Bulandra“, este una dintre cele mai apreciate piese ale marelui dramaturg israelian Hanoch Levin. „Meşteşugul vieţii“, în regia lui Felix Alexa, creează un echilibru perfect între umor şi tragedie, scoţând la iveală latura crudă şi cinică a universului lui Levin. (C.A.)
TEATRU La „Nottara“ e „Uzina de plăceri S.A.“
5.000
de angajaţi are în toată lumea circul ce vine în premieră la Bucureşti.
CIRQUE DU SOLEIL aduce „Saltimbanco“ în România n Grupul internaţional Cirque du Soleil soseşte în premieră în România cu emoţionanta sa producţie „Saltimbanco“. Spectacolele vor putea fi urmărite, începând de miercuri, în complexul Romexpo din Capitală. Cristina Andrei
cristina.andrei@ziarulring.ro
Piesa, ce îi are în rolurile principale pe Virgil Ogăşanu şi Dan Bordeianu, o puteţi vedea la „Nottara“ joi seară, de la ora 19.30. „Uzina de plăceri S.A.“ este un spectacol despre oameni singuri, tineri şi bătrâni care-şi intersectează din întâmplare destinele, inventând o altă realitate, jucându-se, visând pentru a trece mai uşor peste cenuşiul şi greul vieţii. (C.A.)
EXPO Tapiseriile regale (1600 - 1800) la MNAC
Pornind de la un grup de 20 de artişti de stradă la începuturile sale din 1984, Cirque du Soleil este astăzi o importantă organizaţie cu sediul în Quebec, Canada, ce oferă divertisment de înaltă ţinută artistică. Compania are mai mult de 1.300 de artişti din aproape 50 de ţări diferite. Peste 100 de milioane de spectatori din aproape 300 de oraşe de pe şase continente s-au lăsat uimiţi şi încântaţi până acum de Cirque du Soleil. Se estimează că aproape 15 milioane de oameni vor vedea un spectacol Cirque du Soleil până la finalul anului în curs.
Spectacole cu casa închisă „Saltimbanco“ este cel mai longeviv spectacol al Cirque du Soleil şi a fost prezentat începând cu 1992, de nenumărate ori cu casa închisă, publicului din lumea întreagă (Europa, America de Nord, America de Sud, Australia, Japonia, Noua Zeelandă), fiind în total peste 11,5 milioane de fani entuziaşti. În 2007, spectacolul a fost readaptat. Un clasic Cirque du Soleil la apogeul său, „Saltimbanco“ este o sărbătoare caleidoscopică şi captivantă, dedicată agilităţii şi artei,
cu o distribuţie cuprinzând 50 de artişti de mare calibru provenind din 20 de ţări diferite. Atât reprezentaţiile solo, cât şi coregrafiile de grup din acest măreţ spectacol constituie momente de acro-
baţie unice, uluitoare şi în acelaşi timp demonstraţii incredibile de forţă. Începând de la demonstraţii de echilibru, salturi şi piruete la limita imposibilului din „Prăjinile chinezeşti“ sau '“Leagă-
nul rusesc“, continuând cu momentele de „Trapez“ sau „Bungee“ ce sfidează gravitaţia, ori cu reprezentaţiile de „Jonglerie“ care fac deliciul publicului până la îndelung aclamaţii şi unicii „Clovni“.
Seară folk cu KARMA, în Expirat
Muzeul Naţional de Artă al României, Ambasada Franţei în România, Institutul Francez din Bucureşti şi Mobilierul Naţional din Franţa organizează expoziţia care scoate la lumină celebrele manufacturi Gobelins - tapiserii impresionante care decorau somptuoasele reşedinţe ale regilor Franţei. Cele 20 de tapiserii expuse au aparţinut curţilor regale din timpul lui Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea şi Ludovic al XVI-lea. (C.A.)
www.ziarulring.ro
Luni, dupa ora 21.30, „Seara folk“ obişnuită din Expirat se transformă într-o călătorie în timp, din 1992 până în prezent. O călătorie printre balade haiduceşti, prelucrări folclorice, cântece sociale şi de suflet şi parodii. O plimbare care ia forma celui mai important concert aniversar al trupei Karma de până acum - cel de 20 de ani. În februarie 1992, de ziua Sfântului Valentin, apărea Simbioze, o trupă formată din contopirea a două grupuri şi cu un vocalist, ce avea să devină în doar două luni Karma pe care o ştiţi cu toţii. Cele mai de seamă
realizări ale trupei includ: prezenţe şi premii în cadrul tuturor festivalurilor şi galelor folk din România – „Floare de Colţ“, „Ion Minulescu“, „Om Bun“, „Chitară de Argint“, „Festivalul Castanilor“ sau „Corabia de Aur“; piese difuzate la radio şi TV; trei albume lansate; numeroase piese ca „Vântul“, „Poate“, „Country Palinka“, „Singurătate“, „Bunica“, „Poem Haiducesc“ şi „Ploaia“ lăsate moştenire generaţiilor tinere şi concerte în cam toate cluburile de live din ţară. Preţul unui bilet de intrare este 10 lei. (C.A.)