Vremea vineri... min. -50C max. 70C
...sâmbătă... Cerul va fi parţial noros, iar vântul va sufla slab.
min. -50C max. 30C
...duminică Cerul se va însenina, iar vântul va sufla moderat.
min. -40C max. 70C
Cer aproape senin şi vânt slab.
00 exemplare j 20.0 Tira
r. 36 Anul II l 9 - 15 martie 2012 l 1 l gratuit l N 6 pagin ămâna i Săpt
PUBLICITATE
PAG.
0 2
LIVE MUSIC
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
100
de lei costă cel mai ieftin bilet de intrare disponibil la concertul susţinut de Enrico Macias la Sala Palatului.
„Soţia prietenului meu“, ÎN VARIANTA
ORIGINALă
n Enrico Macias revine în România pentru a celebra 50 de ani de carieră printr-un concert extraordinar ce va avea loc pe scena Sălii Palatului vineri, de la ora 20.00. Traian Racu
traian.racu@ziarulring.ro
Gaston Ghrenassia, cunoscut lumii întregi ca Enrico Macias, s-a născut într-o familie de evrei muzicieni, pe 11 decembrie 1938, în oraşul Constantine din Algeria Franceză, unde a trăit până în 1961 când, în timpul războiului de independenţă, tatăl său a fost asasinat. Şi-a început cariera ca profesor, dar nu a abandonat niciodată pasiunea descoperită în copilărie, chitara. Se mută în Paris, locul în care începe să se contureze cariera sa muzicală. Primul
său album, „Adieu mon pays“, îl înregistrează în 1962, iar apariţia sa în acelaşi an la televiziunea franceză îl transformă într-un star. Se bucură de un imens succes în multe ţări europene, iar în 1968 îşi face debutul în America, unde spectacolul din celebra „Carnegie Hall“ este sold-out. Interzis în ţara natală Macias a obţinut admiraţia oamenilor de pe toate continentele, mai puţin admiraţia poporului său. Din păcate, dorinţa sa de a se întoarce şi concerta în ţara natală nu i s-a îndeplinit.
PUBLICITATE
www.ringincentrulvechi.ro
Încercarea de a concerta în cadrul unui turneu în Algeria, în 2000, a stârnit multe controverse. După anularea acestui turneu, Enrico Macias a scris o carte, „Mon Algerie“, promovată ca „un adevărat cântec de dragoste dintre un bărbat şi pământul său natal“. Macias a încercat şi în 2007 să
îl însoţească pe preşedintele francez Nicolas Sarkozy într-o vizită oficială în Algeria, dar, din păcate, se loveşte din nou de opoziţia vehementă a multor organizaţii, dar şi a primului-ministru algerian, din cauza suportului acordat şi declarat de către artist Israelului.
Cover cântat de Alexandru Jula Pentru concertul din 9 martie, Enrico Macias a pregătit multe surprize plăcute fanilor din România şi promite un show incendiar, cu multe melodii ce nu s-au regăsit în playlistul concertului de anul trecut, dar şi piese celebre precum „Zingarella“ sau „La femme de mon ami“, un cântec celebru în România în perioada comunistă, când a fost tradus şi cântat de Alexandru Jula.
Vremea vineri... min. -50C max. 70C
...sâmbătă... Cerul va fi parţial noros, iar vântul va sufla slab.
min. -50C max. 30C
...duminică Cerul se va însenina, iar vântul va sufla moderat.
min. -40C max. 70C
Cer aproape senin şi vânt slab.
00 exemplare j 20.0 Tira
r. 36 Anul II l 9 - 15 martie 2012 l 1 l gratuit l N 6 pagin ămâna i Săpt
E T S E V O P E D E T ĂU
B
PAG.
04-05
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
0 4
REPORTAJ
Dacă în ziua de mucenici plouă, atunci va ploua și de Paște, iar dacă tună, vara va fi prielnică.“ FOLCLOR
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
Amintiri din 44.. n Ziua în care acest ziar iese pe piaţă (9 martie) este specială pentru toţi bărbaţii. După un început de lună în care am sărbătorit femeia, a venit vremea să petrecem şi noi. Cu 44 de pahare. Aşa spune tradiţia. Pentru a ne pregăti de maratonul bahic ce ne aşteaptă, am strâns o sumedenie de personalităţi din toate domeniile şi am stat (telefonic) la „un pahar de vorbă“ pentru a le afla cele mai interesante „poveşti de vitejie“. Redacţia (office@ziarulring.ro)
Vladimir Găitan: „Am mai făcut şi eu teribilisme în tinereţe“
Mugur Mihăescu: „Cred că e cam puţin 44 de mucenici“ „Eu nu sărbătoresc treaba asta cu 44 de pahare, pentru că nu-mi place să beau. Bunicul meu le avea pe chestia asta. Oricum, la plăcerea noastră de a bea, nu mă miră că am găsit încă o sărbătoare ca pretext. Eu cred că e cam puţin 44 de mucenici. Ar trebui să dea o dispensă de la mitropolie, ceva, să spună că, de fapt, au fost vreo 100 şi ceva de mucenici, ca măcar să ştie omul de ce bea. E Ziua Bărbatului, dar nu le mai plângem nici pe femei. Păi, la ţară, dacă vă duceţi acum, nu mai găseşti vreuna trează la ora 11 dimineaţa.“
„Am sărit şi eu calul, fără doar şi poate, dar nu cu 44 de pahare. E o tradiţie şi unii chiar îşi pun mintea cu asta, dar nu aş recomanda-o, pentru că, dacă sunt pahare de vin şi sunt mai mici, hai să zicem că ar mai merge, dar dacă sunt de votcă, e jale! Teribilisme dintr-astea am mai făcut şi eu în tinereţe, dar nu cu ocazia asta. În cercurile mele s-a băut cu măsură şi chiar mă bucur de nişte prieteni foarte cuminţi. Nu pot să mă laud cu o astfel de boemă. Cea mai frumoasă amintire, fără doar şi poate, o am cu Ştefan Iordache, la «Bolta Rece», la Iaşi. După ce am jucat un spectacol absolut minunat, se numea «Fuga», după Bulgakov, amândoi am luat premiu. El a luat premiul de interpretare, eu am luat premiul criticii. Am serbat, aşadar, la «Bolta Rece». Am stat până dimineaţă la şase, când s-a luminat de ziuă, şi, efectiv, pe terasă era o primăvară-vară plăcută, iar patronul de acolo ne-a răsfăţat cu nişte carafe de vin absolut special. După aceea, cu o stare bahică plăcută, Ştefan a avut ideea să mergem la bojdeuca lui Creangă. Pe la opt dimineaţa am ajuns acolo. A fost cred că pentru prima oară în viaţa mea când am băut până dimineaţă fără să am absolut nimic, iar faptul că ne-am dus şi am vizitat bojdeuca lui Creangă - unde şi custodele ne-a întâmpinat uimit pentru că era totuşi devreme, nu prea avea el vizitatori la ora aceea - a fost extraordinar. Când ne-a recunoscut a fost încântat şi ne-a făcut o prezen-
tare absolut magnifică, cu tot felul de amănunte picante din perioada lui Creangă. Bineînţeles că a avut plăcerea deosebită să ne aibă oaspeţi şi a scos şi el un vin bun, pentru că ieşenii ăştia dacă au ceva bun, este vinul lor extraordinar. Am stat până pe la vreo 11, când ne-a ajuns oboseala. Ne-a chemat un taxi şi am ajuns la hotel. A fost una dintre amintirile bahice cele mai frumoase, de care întotdeauna o să-mi amintesc cu plăcere.“
Nelu Ploieşteanu: „Am amintiri frumoase de la băute cu Iordache şi Dinică“ Rică Răducanu: „M-am trezit când se pişa unul pe mine“ „În ziua mucenicilor, la mine în sat era o mare sărbătoare. Şi acum oamenii beau 44 de păhărele de ţuică sau vin de ziua asta şi aprind focuri mari pentru că la noi se spune că vin morţii la lumină. Femeile găteau mucenici, apoi se îmbrăcau frumos şi plecau prin sat să împartă pentru rudele decedate. (...) În Bucureşti am amintiri frumoase de la băute cu prietenii mei Ştefan Iordache şi Gheorghe
Dinică. Pe lângă faptul că erau doi actori remarcabili, aşa cum ştie toată lumea, mai aveau o altă calitate: erau cei mai mari petrecăreţi pe care i-am întâlnit. Veneau de trei ori pe săptămână la restaurantul «Şarpele Roşu» de pe strada Eminescu, unde am cântat ani de zile. Acolo i-am cunoscut şi m-am împrietenit atât de mult cu ei, că închideam deseori restaurantul. Deşi beam mult împreună, nu i-am văzut niciodată beţi sau să nu se mai poată ridica de pe scaune. Ţin minte de parcă ar fi fost ieri când îmi spuneau: «Hai măi, nea Nelule, să bem un pahar împreună şi să mai cântăm ceva». Erau de-a dreptul fermecători, iar eu mă mândream că stăteam cu asemenea somităţi la masă. De multe ori, plecau a doua zi când vedeau razele soarelui printre obloanele geamurilor de la «Şarpele Roşu». La un pahar voiau să le şi cânt melodiile lor preferate: lui Ştefan îi cântam mereu «La Chilia-n port», iar lui Dinică îi plăcea cel mai mult melodia «Dau cu zaru una-una, de parcă le-am pus cu mâna». Cu aşa oameni merita să stai la un pahar la orice oră din zi şi din noapte... Acum nu mai beau că nu mai am voie.“
www.ringincentrulvechi.ro
„Eram tânăr, şi pe vremea aia nu beam decât sucuri. Îmi plăceau dulciurile şi sucurile, eram cuminte, nu beam deloc. M-au luat ăştia ai mei, de la Rapid, la un coleg de-al nostru, unul Constantin Jamaischi, să-l ajutăm să se mute. Ne-am dus mai mulţi acolo şi, după ce l-am ajutat, ne-a dat de băut. Pe mine m-au prostit cu lichior că ştiau că îmi place dulce. Mi-a plăcut, am băut acolo şi apoi am luat nişte gagici şi ne-am dus la restaurantul Tosca, undeva pe lângă Operă. Ne-am apucat şi acolo de băutură. La un moment dat, m-am dus la toaletă, că nu mai puteam, m-am pus pe wc şi am adormit. Ştii ce-am păţit? M-am trezit când se pişa unul pe mine şi ăla tot beat praf. Asta a fost prima beţie din viaţa mea.“
Liţă Dumitru: „Oblemenco era mare cântăreţ şi avea o melodie «Sunt oltean de la Dudău»“ „Eu nu prea am fost şpriţar mare. Am mai ieşit şi eu, dar de obicei mergeam la restaurant, după meciuri, cu foştii coechipieri de la echipa naţională. Nea Angelo Niculescu ne scotea după fiecare meci la câte un restaurant şi de obicei, după douătrei pahare, începeam să cântăm. Eu aveam voce, dar nu prea îmi plăcea să cânt. Eu cu Mircea Lucescu, cu care eram prieten, stăteam de-o parte. În schimb era câte unul care se dădea cu voce şi doar urla. De fiecare dată, la mese, Oblemenco era mare cântăreţ şi avea o melodie - «Sunt oltean de la Dudău» - pe care o cânta mereu. Noi, ceilalţi, făceam mişto de el, îi ziceam «taci bă, că te scoate nea Angelo din echipă».“
REPORTAJ
PAG. PAG.
Îmi aduc aminte de Nichita care stătea cu fundul pe steagul partidului şi scria poezii ad hoc pe pungi de cinci kilograme.“ GHEORGHE FLORESCU
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
.. de pahare Victor Ciutacu: „Din ’92-’93 nu am mai băut încât să nu mai ţin minte ce am făcut“
„La un revelion, cred că eram în clasa a VIII-a, la Comarnic. Şi dimineaţă, înainte să se strângă mesele, am zis că ar fi util să fac un carcalete din ce mai rămăsese pe masă. Am dat pe gât şi în cinci minute am adormit la masă. (...) Îmi mai amintesc băutele din liceu în cârciumile cele mai sordide din Sinaia. Ţin minte şi cum se chema una dintre ele - „La Marinică“, a familiei Pavel. Pe atunci beam ca proştii pentru că beam vinuri proaste şi fără apă. Şi nu beam pentru că ne plăcea poşirca aia, ci ca să ne simţim şmecheri. (...) După ce l-am cunoscut pe socru-meu, Dumnezeu să-l odihnească… am învăţat să beau şpriţ. El era profesor de matematică în Segarcea, de unde e şi vinul omonim. Chiar crama de la Segarcea e fix pe stradă cu soacră-mea. Însă din acea perioadă, anii ’92-’93, nu am mai băut încât să nu mai ţin minte ce am făcut. Nevastă-mea se prinde imediat că m-am îmbătat pentru că încep să vorbesc mai mult decât de obicei. (...) Am băut şi de supărare, când m-au dat afară CTP şi cu Tinu de la «Adevărul». Îmi aduc aminte că atunci chiar mi-a fost restructurat postul şi am simţit că trebuie să beau pentru că îmi era ciudă că îmi pierdusem locul de muncă.“
Radu Simion (muzician): „Aveam un prieten care a fost la un pas să îşi piardă nevasta din cauza celor 44 de pahare“ „Aveam un prieten, în urmă cu mulţi ani, care a fost la un pas să îşi piardă nevasta din cauza celor 44 de pahare. Deşi le avea cu păhărelul, într-o zi a hotărât să se lase de băutură, dar nu de tot: un pahar de vin la masă. După câţiva ani, de 8 Martie, a hotărât să îi facă soţiei o surpriză şi să se ducă acasă cu un buchet mare de flori, cu un cadou... cum se face. Întâmplarea a făcut că până acasă a trecut pe la restaurantul în care am cântat eu şi s-a îmbătat rău de tot. Ajuns acasă, l-a luat nevasta la rost şi i-a promis că o să şi divorţeze pentru că el nu s-a ţinut de cuvânt să bea doar un pahar la masă. Însă el a avut o explicaţie simplă: păi, aşa am şi făcut, însă în restaurantul în care am fost erau foarte mulţi prieteni de-ai mei răsfiraţi pe la vreo 25 de mese. Aşa că am băut câte un pahar la fiecare masă!“
Cele 44 de pahare băute la Florescu de Nichita, de Băieşu, de Caragiu, de Giugaru... „Îmi aduc aminte că în ziua comemorării celor 44 de sfinţi mucenici martiri ai creştinismului, dar şi în multe alte zile de peste an, la prăvălia mea din Hristov Botev 4, să-i zicem «separeul Florescu» (pentru că era camera din spate), veneau mulţi artişti, scriitori şi oameni de cultură, cum ar fi: Nichita Stănescu, uneori Marin Preda, Mircea Sântimbreanu, Ion Băieşu, Ştefan Augustin Doinaş, actorii Alexandru Giugaru, Toma Caragiu, Amza Pellea, Ştefan Tapalagă, Cornel Vulpe şi nu pot să-l uit pe inegalabilul actor şi poet Emil Botta. Era prin anii `70, până în cutremur, dar am continuat şi după, în Strada Sfinţilor. (...) Îmi aduc aminte de Nichita care stătea cu fundul pe steagul partidului şi scria poezii ad hoc pe pungi de cinci kilograme pe care i le puneaum eu la dispoziţie. Uneori, uita poeziile la mine, dar venea a doua zi şi i le dădeam.“
Ovidiu Lipan Ţăndărică: „Noi, în Phoenix, beam mai puţin. Nouă ne plăceau mai mult... fetele“ „E bine să bem cele 44 de pahare cu gândul la cei 44 de mucenici, dar sper ca paharele să fie mai micuţe şi cu o licoare foarte bună. Şi, musai, nu trebuie să uităm de doamnele noastre, pentru că noi, ca băieţii, mereu în acţiune, mereu vânători, cum se spune, le sărbătorim pe doamne cam... tot anul. (...) Noi, în Phoenix, beam mai puţin. Nouă ne-a plăcut mai puţin băutura, nouă ne-au plăcut foarte mult... fetele.“
Mădălin Voicu: „Trebuie să fie şapte, opt, 10, 30 de oameni ca să ai o atmosferă care să te pună în valoare“ „Eu nu le-aş spune băute, dar puteţi să le spuneţi cum vreţi. Baza însă în astfel de petreceri era restaurantul sau casa în care se întâmplau lucruri frumoase, în sensul unor petreceri sau întâlniri cu oameni de bună calitate. Practic, totul pleacă de la pretenţiile pe care le ai tu de la tine. Pentru că dacă te duci într-o bodegă de margine de Bucureşti, poate acolo găseşti o anumită atmosferă care poate fi pitorească. Dacă te duci invitat undeva acasă, acolo depinzi de dispoziţia gazdelor. Dacă te duci la un restaurant de mare clasă, iarăşi lucrurile se schimbă, pentru că întâlneşti lucruri pe care în altă parte nu le găseşti. Important este de spus că astfel de petreceri reprezintă ceva legat (sic!). Noi când mâncam, beam. Nu puteam să bem fără să mâncăm. Plus că, dacă te duci singur sau doar o pereche, nu te simţi bine. Trebuie să fie şapte. opt, 10, 30 de oameni ca să ai o atmosferă care să te pună în valoare. (...) O condiţie primordială este muzica. Măcar un piano-bar dacă nu o formaţie!... De ce nu, chiar vioara aceea în surdină despre care mulţi au citit în «Craii de Curtea-Veche». (...) N-aş vrea să particularizez, pentru că am prea multe amintiri, dar nu pot să uit extraordinarele petreceri cu mari muzicieni, cum ar fi Yehudi Menuhin, Sergiu Celibidache şi alţii care, când veneau să concerteze la Bucureşti, primul loc în care veneau era la noi în casă, pentru că ştiau că pot să se simtă bine la «un pahar de vorbă». Dar pentru asta nu ajung câteva minute sau ore, ci trebuie ani de zile să povestim.“
0 5
}n loc de editorial
Răzvan Ţupa, poet
Trei secvenţe în care alcoolul dispare treptat Paul Goma vorbeşte de foarte multe ori despre băutura folosită ca scuză pentru lipsa de implicare socială a multor scriitori români. „Hai, bătrâne, dă-le carnetul de partid şi hai să bem o votcă“ ar fi replica la care se reduc multe rezolvări ale protestelor. „Poate am spus ceva... dar eram beat“ este o altă scuză care a făcut casă bună cu evitarea oricărei responsabilităţi. Acum aş vrea să urmăresc evoluţia acestui „sentiment“ de la o generaţie la alta de scriitori. Există o fotografie făcută la un colocviu al tinerilor scriitori prin 2007. De fapt, imaginea este surprinsă la sesiunea de alcool de la sfârşitul zilei. Imaginea surprinde, în prim-plan, trei personaje literare. Doi poeţi consacraţi din generaţia `80, discutând aprins pe deasupra unui tânăr critic din generaţia tânără. Criticul pare că meditează, cu bărbia căzută în piept. Undeva, în plan îndepărtat, se văd, de după un colţ, şi alţi autori tineri care se amuză de situaţie. Dar... nicăieri nu se vede niciun pahar de băutură. Numai cei care au fost acolo ştiu mai bine. Un prieten a scris o poezie în care pomeneşte de o vară, de prin 2004, în care ne întâlneam la două zile şi „ne făceam muci“. Ca să folosesc metoda preferată a ipocriţilor, povestirea poeziei, o să spun că partea cea mai mare a poemului pe care îl pomenesc se petrece pe undeva pe lângă Muzeul Literaturii. În realitate, legătura mea cu alcoolul n-a fost niciodată foarte sinceră. Într-o zi, mergeam spre casă cu un alt prieten. Aveam braţele pline de ciocolată şi sucuri de fructe şi ne grăbeam fără niciun fel de explicaţie. Când ne-am oprit la semafor să ne căutăm de chei şi tutun, ne-am dat seama de ce ne grăbeam: „Dacă ne vede un scriitor consacrat fără niciun pic de alcool în braţe o să creadă că vine sfârşitul lumii“. Am râs şi atunci ne-am gândit că am scăpat.
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
0 6
PARTY
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
2
ani de existenţă va împlini trupa în vara acestui an.
Cuantune îşi lansează videoclipul la Godot Cafe n Vineri, începând cu ora 22.00, Cuantune va lansa cel de-al doilea videoclip în cadrul primului concert din 2012, ce va avea loc la Godot Cafe-Teatru în Bucureşti. Cristina Andrei
cristina.andrei@ziarulring.ro
La mai puţin de trei luni de la apariţia primului videoclip, Cuantune revine cu o nouă producţie, de această dată pentru cel mai recent single, „Tonight“. Publicul va avea şansa să vadă în premieră noul videoclip al trupei pe 9 martie, la Godot Cafe-Teatru din Capitală. „Faptul că am ales să lansăm videoclipul piesei «Tonight» în cadrul concertului de pe 9 martie nu este o simplă coincidenţă, locul filmărilor fiind chiar Godot Cafe-Teatru, o prezenţă elegantă şi plină de valoare artistică, aşa cum ne dorim să fie şi sunetele Cuantune pentru toţi cei care ne ascultă muzica“, a declarat Elizabeth, solista trupei. Videoclipul este realizat în regia lui Mario Cruxfader, iar ţinutele protagoniştilor au fost asigurate de Chotronette şi Atelier Aiurea.
Au cântat în deschidere la Nouvelle Vague Cu un stil aparte, greu de încadrat într-un singur gen muzical, Cuantune este printre puţinele trupe româneşti definite printr-un sound nou şi captivant de jazz, hip-hop cu elemente de funk, soul, electro, IDM şi chillout. Cuantune (Elizabeth - voce, Mario F. Cruxfader - voce, turntable, samples, Aron Andreas - contrabas, Alexandru Olteanu - pian) a luat naştere în primăvara anului 2010, printre single-urile trupei numărându-se „Stand up on your feet (we’re having a party)“, „This Time“ şi recentul „Tonight“. Diversitatea trupei nu reiese doar din sunetele de pe vinil, ci şi din numeroasele apariţii live, Cuantune concertând, de-a lungul timpului, alături de nume celebre precum Nouvelle Vague, Club Des Belugas şi Jamie Woon, impresionând publicul
PUBLICITATE
iubitor de muzică prin sensibilitatea şi creativitatea show-urilor live. Dacă nu vrei să ratezi un superconcert jazz marca Cuantune şi dacă vrei să te relaxezi în compania prietenilor la un pahar de vin sau la un cocktail, vino vineri, începând cu ora 22.00, la Godot Cafe-Teatru. 15 lei
6 lei
7 lei
20 lei
Str. Blănari nr. 14 PUBLICITATE
www.ringincentrulvechi.ro
15
PARTY
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
PAG. PAG.
0 7
ani au trecut de când Stephen Fasano s-a apucat prima oară de mixat.
The Magician mixează vineri în Capitală
PE SCURT Culturalizează-te pe muzică bună în Kulturhaus
n Magicianul Stephen Fasano revine la Bucureşti, cu un DJ-set de zile mari, la Palatul Ghika. Evenimentul va avea loc vineri, începând cu ora 22.00. Cristina Andrei
muzicale care dominau piaţa la acea vreme, Stephen şi Vito erau printre Stephen Fasano aka puținii DJ care căutau The Magician este numele discuri disco şi această artistului de origine bel- pasiune comună i-a unit giană alături de care câţiva într-o prietenie şi, mai mult dintre voi au dansat pentru decât atât, un proiect care prima dată în aer liber, la avea să le aducă popularitarăsăritul soarelui, într-o tea: Aeroplane. dimineaţă de vară a anului 2009. Următorul an, în A devenit cunoscut aceeaşi perioadă, presa de datorită lui Lykke Li Vara anului 2010 specialitate anunţa că Stephen Fasano a hotărât să se produce o mică schimbare, focuseze pe o carieră solo iar Stephen Fasano decide atât în producţie, cât şi în să se focuseze asupra unui DJ-ing. Toamna anului proiect solo: The Magi2011 ne-a adus tuturor o cian. După câteva luni de seară specială Color alături la lansarea primului său de The Magician la Club remix, Lykke Li – I FoBerlin, înconjuraţi de llow Rivers, presa de spebaloane de săpun, culori şi cialitate subliniază apariţia nu-disco în cea mai hitului anului şi The Magician îşi continuă drumul frumoasă formă. muzical prin turnee în Europa, America şi S-a lansat cu Aeroplane Stephen s-a apropiat de Australia. The Magician a muzica electronică în urmă lansat anul trecut şi primul cu peste 10 ani, timp în său single, „I Don’t Know care lucra într-un magazin What To Do” (feat. de discuri din Belgia, locul Jeppe), la casa de discuri în care s-a şi cunoscut cu de origine franceză KitsuVito de Luca, unul dintre né, iar mixtape-urile sale cei mai fideli clienţi ai săi. au ajuns la numărul 20 pe Împotriva valurilor de acid contul său de Soundhouse sau techno, stilurile Cloud.
cristina.andrei@ziarulring.ro
20 lei
7 lei
10 lei
20 lei
Sâmbătă seară, în Kulturhaus, la etaj, eşti aşteptat la „KulturProgramm“, o petrecere pentru oameni deştepţi. Programul cultural de la sfârşit de săptămână va include muzică de toate genurile pentru toate gusturile. Stilul muzical Klubhalle este alternative, punk rock, hard rock, balkan, folk rock, 90’s classics, funk şi all time favorites. Adresa: Str. Sf. Vineri nr. 4
LEGEND{
8 lei
3 lei
5 lei
Gratuit
Prețul mediu al unui cocktail
Prețul mediu al unei băuturi răcoritoare
Prețul mediu al unei beri
Prețul mediu al unui bilet de intrare
* cotațiile au caracter orientativ PUBLICITATE
Strada Doamna Ghica nr. 5
ALTERNATIV{
Raku lansează „Fuzionare“ în Silver Church Duminică, după ora 22.00, la clubul din Calea Plevnei nr. 61 va avea loc lansarea L.P.-ului „Fuzionare (remix collabos)“, semnat Raku. Titlul materialului este inspirat de un procedeu utilizat în pictură, procedeu care seamănă ca efect celui folosit la obţinerea tabloului principal de pe prima pagină a copertei albumului. În şcoala generală, Raku a fost pasionat de desen şi a realizat un set de lucrări, o parte din ele participând la
14 lei
5 lei
expoziţii ale elevilor în Basarabia şi SUA. De aici tematica vernisajului, sugerată pe afişul de lansare. Albumul conţine versurile celor mai sonore colaborări făcute de-a lungul timpului, contopite cu versuri mai rar auzite de publicul larg, frânturi din perioada „Ştirilor libere“ şi câteva linii scrise recent, pe instrumentele noi produse de Motzu şi Style da Kid. Albumul va fi disponibil abia după momentul lansării. (M.E.)
5 lei
20 lei
Calea Plevnei nr. 61
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
0 8
BUCURE{TI
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
FOCUS Metroul Drumul Taberei vine cu cramă la pachet Muncitorii care lucrau la magistrala de metrou Drumul Taberei Universitate au făcut o descoperire care i-a determinat să oprească lucrul. Este vorba despre o cramă veche de 100 de ani pe care conducerea Metrorex intenţionează să o pună în valoare. Specialiştii de la Muzeul de Istorie au estimat că această construcţie datează din perioada în care zona Răzoare era un important centru viticol. (A.N.)
Începe modernizarea PARCULUI MOGHIOROş Primăria Sectorului 6 intenţionează ca, în aproximativ o lună, să dea startul lucrărilor de modernizare a Parcului Drumul Taberei, ce va fi gata în toamnă. Vor fi amenajate alei pentru promenadă, puncte de belvedere, fântâni arteziene şi un debarcader. Va exista şi o zonă de expoziţie pentru plante exotice şi vor fi amenajate un labirint verde şi o scenă pentru concerte pe malul lacului. Modernizarea va fi realizată cu fonduri europene. (A.N.)
„
Uneori, punţile dintre comunităţi se pot lega mai repede şi pot fi mai trainice decât cele dintre guverne.“ SORIN OPRESCU, PRIMARUL CAPITALEI
Primarul Sorin Oprescu vrea Centrul Vechi în PATRIMONIUL UNESCO
n Sorin Oprescu doreşte să includă Centrul Vechi în patrimoniul UNESCO, luând exemplul edilului oraşului Berna. Alina Nicu
alina.nicu@ziarulring.ro
Edilul-şef s-a aflat, la începutul acestei săptămâni, într-o scurtă vizită în Confederaţia Elveţiană, la invitaţia omologilor săi din Berna şi Geneva. Aflat în capitala Confederaţiei, Oprescu a dorit să afle modalităţile prin care municipalitatea din Berna participă la prezervarea patrimoniului cultural şi istoric al oraşului. De altfel, vizita la Berna a reprezentat un bun prilej pentru cei doi oficiali de a-şi împărtăşi din experienţa în domeniile de interes comun, în
beneficiul comunităţilor pe care le reprezintă. Drept urmare, primarul oraşului Berna, Alexander Tschäppät, i-a spus
Chiliman construieşte GRăDINIţE
ALTERNATIV{
Primăria Sectorului 1, condusă de Andrei Chiliman, va crea peste 800 de noi locuri în grădiniţele din această zonă administrativă prin construirea a două unităţi preşcolare noi şi prin extinderea corpurilor de clădire a unor grădiniţe deja existente. Locurile disponibile în grădiniţele din sectorul 1 vor creşte la aproximativ 9.000. (A.N.)
crescut considerabil. Acest lucru a fost posibil fără niciun fel de implicaţii de natură financiară, precum acordarea de subvenţii, din partea municipalităţii Bernei.
Oprescu: „Este vremea oraşelor şi a colaborărilor dintre ele” Luând exemplul omologului său din Berna, şi Oprescu ia în calcul posibilitatea includerii Centrului Istoric al Capitalei în patrimoniul UNESCO. „O astfel de abordare merită a fi avută în vedere şi pentru Bucureşti. În această perioadă, poate mai mult decât oricând, este vremea oraşelor şi a colaborărilor dintre acestea în găsirea de soluţii comune, la probleme comune, ştiut fiind că, uneori, punţile dintre comunităţi se pot lega mai repede şi pot fi mai trainice decât cele dintre guverne”, a declarat Oprescu.
PRIMEşTI BURSă pentru studii despre... bere! Capitala are, mai nou, un institut care va studia efectele consumului de bere asupra sănătăţii noastre. Este vorba despre Centrul de Studii despre Bere, Sănătate şi Nutriţie ce va încerca să identifice efectele consumului moderat de bere asupra sistemului osos, împotriva anumitor boli şi nu numai, precum şi obiceiurile de nutriţie. Centrul, înfiinţat în
edilului-şef al Bucureştiului că, prin includerea centrul vechi al Bernei în patrimoniul UNESCO, gradul de responsabilizare a proprietarilor de clădiri din zona respectivă a
Bucureşti având drept model El Centro de Information Cerveza y Salud (n.r. - Centrul de Informare despre Bere şi Sănătate) din Spania, va funcţiona pe Bdul 1 Mai nr. 51-55 şi va acorda anual două burse de cercetare având ca obiect de studiu berea. Acestea vor putea fi accesate de studenţi în ani terminali, masteranzi, doctoranzi sau postdoctoranzi. „Mă bucur să
www.ringincentrulvechi.ro
pot anunţa faptul că Asociaţia Berarii României a decis deja să ne acorde sprijinul, asigurând finanţarea pentru prima serie de burse, urmând ca la finalul lunii martie să anunţăm valoarea exactă a acestora, timingul de depunere a aplicaţiilor şi condiţiile de eligibilitate”, a declarat dr. Alin Popescu, secretar general al centrului. (A.N.)
Lista patrimoniului mondial UNESCO din România Patrimoniul mondial UNESCO din România include, în prezent, doar câteva monumente sau locuri din ţara noastră. Este vorba despre siturile săseşti cu bisericile fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, Centrul Istoric al Sighişoarei, ansambul de biserici de lemn din Maramureş, fortăreţele dacice din Munţii Orăştiei şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
INTERVIU
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
„
PAG.
Toate oraşele au un Centru Vechi. În Timişoara, oraşul meu natal, este foarte frumos centrul, Corso, dar este frumoasă şi Piaţa Unirii.“ VLADY CNEJEVICI
0 9
VLADY CNEJEVICI: „La începutul anilor ’90 era ţigănie în Centrul Vechi“ n Venit în Bucureşti din Timişoara – oraş cu vechi tradiţii şi rămas în conştiinţa oamenilor în urma revoluţiei din decembrie 1989 –, Vlady Cnejevici are nostalgii după urbea natală şi priveşte cu un ochi lucid transformările localităţii de adopţie. Entuziast în ce priveşte felul cum arată, în prezent, Centrul Vechi al Capitalei, renumitul clăpar crede că lucrurile vor merge din ce în ce mai bine în această zonă emblematică a Bucureştilor. Gelu Diaconu
gheorghe.deaconu@ziarulring.ro
Domnule Cnejevici, obişnuiţi să mergeţi prin Centrul Vechi al Capitalei? Merg în Centrul Vechi destul de des şi îmi place foarte mult. Bineînţeles că, în ultimii ani, arată din ce în ce mai bine şi mă bucur că au început să se ocupe şi de clădiri, şi de pavaj, şi de chestii care pe vremuri erau îngrozitoare acolo. Acum este, cu siguranţă, mult mai frumos. Înainte era plin de noroi... La începutul anilor ’90 era ţigănie acolo. E incomparabil! Cum vi se par, din punct de vedere estetic, transformările la care au fost supuse, în ultima vreme, clădirile din Centrul Vechi? Dacă spaţiile acelea sunt luate de oameni care au putere financiară, cred că lucrurile nu pot merge decât înspre bine. Trebuie să arate cât mai frumos, să se extindă cât mai mult, deci să fie plăcut peste tot. Sunt zone în care mai trebuie reconstruit, mai trebuie refăcut, dar sunt încrezător că de la an la an va
fi tot mai bine şi vom avea într-adevăr un Centru Vechi exact cum vedem, spre exemplu, în Berlin sau în Nürnberg. „La Paris, metroul este foarte eficient“ Vi se pare o idee bună interzicerea circulaţiei mașimilor în zonă? Sigur! Singura problemă este că trebuie să se gândească să construiască nişte parcări supraetajate. Asta e singura şansă pe care o au, pentru că e nebunie acolo. Trebuie să se găsească un loc, un spaţiu, să facă ceva în sensul ăsta, ori subteran, ori suprateran. Este adevărat, pe de altă parte, că aceleaşi probleme cu circulaţia sunt în orice capitală a lumii. Cunoaşteţi vreun exemplu despre modul în care alţii au rezolvat această problemă? La Paris, de pildă, au făcut mijloace de transport atât de bune – metroul este foarte eficient în Paris – încât nu are rost să mergi cu maşina. Sunt oameni pe care îi vezi îmbrăcaţi în costum şi care merg cu metroul, deci au rezolvat problema din punct de vedere al infras-
tructurii. Eu sunt convins că şi la noi, dacă ar fi fost metrou şi în Rahova, şi în Drumul Taberei, peste tot, era mai puţină lume cu maşini. „În Club A intrau numai anumiţi privilegiaţi“ Revenind la Centrul Vechi al Bucureştilor, aveţi amintiri legate de Club A? Am fost prima oară la Club A în 1985. Atunci am venit în Bucureşti pentru prima dată cu treabă legată de cântări, împreună cu Progresiv TM. După aceea am şi cântat cu Compact acolo. Am avut concerte în Club A cam până la revoluţie. Am mai cântat cu Pasărea Colibri de vreo două ori, prin ’94-’95.
Moţu Pittiş este unul dintre prietenii pe care îi regret cel mai mult. Îmi pare extrem de rău că nu mai este printre noi, chiar dacă el oricum este aici.“
Cum era atmosfera în Club A? Era foarte boemă, excepţională pentru vremurile acelea. Gândiţi-vă că, practic, Club A era singurul spaţiu din Bucureşti care se apropia de conceptul modern de
club. Acum avem cluburi suficiente, sunt peste tot, dar la vremea aceea era cam singurul. Era un loc cvasimisterios, aşa, o chestie dintr-asta care ţinea de ezoteric. Numai anumiţi privilegiaţi puteau să intre acolo. Cam aşa mă simţeam eu pe vremea aceea.
Ce fel de oameni frecventau acel loc? Erau oameni interesanţi, care activau în domeniul muzicii. Acolo i-am cunoscut pe mulţi dintre folkiştii din anii ’80. Pe Mircea Vintilă l-am cunoscut, de pildă, în Club A. Era un loc în care se strângea crema muzicii folk şi rock de la noi, un loc foarte important pentru Bucureşti.
„Moţu Pittiş era o adevărată enciclopedie muzicală“ Aţi spus, la un moment dat, că aţi concertat în Club A cu Pasărea Colibri, de aceea v-aş ruga să-mi spuneţi câteva cuvinte despre Florian Pittiş. Moţu Pittiş este permanent lângă mine! În primul rând deoarece, în marea majoritate a turneelor noastre peste hotare cu Pasărea Colibri, Moţu era colegul meu de cameră. Am stat cu el în cameră mai mult chiar decât cu Baniciu. Eram foarte apropiaţi prin faptul că ne plăceau calculatoarele foarte mult. Pe de altă parte, era o adevărată enciclopedie muzicală. Îmi plăcea mult felul lui de a fi. Era un artist din cap până-n picioare, boem, nebun, aşa cum trebuie să fie un artist!
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
1 0
ISTORIC
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
„
În vremurile de demult, iluminatul podului îl făceau stelele şi luna.“ GHEORGHE CRUTZESCU
Începuturile ILUMINATULUI PUBLIC în Bucureşti n Bucureştiul contemporan poate fi considerat, din punct de vedere al iluminatului public, un oraş european. Nu întotdeauna lucrurile au stat astfel. A fost situaţia excepţională din anii ’80, când Capitala era supusă unui regim de „drastice economii“ şi când iluminatul în spaţiile publice lăsa mult de dorit. Până la începutul secolului al XIX-lea însă, bucureştenii n-au cunoscut, în spaţiul public, altă lumină decât cea venită de la soare. care erau puse pe la porţi. De asemenea, mai aveau obiceiul să aşeze la poartă „poponeţi“, care erau „un fel de şomoioage de cârpă muiate în păcură şi prinse de un par înalt“, la baza acestor pari fiind puse „cenace“, adică nişte străchini de pământ care „fereau focul“. Mai târziu, toate aceste tehnici rudimentare au fost înlocuite treptat cu felinare de sticlă, care foloseau drept combustibil uleiul de rapiţă.
Gelu Diaconu
gheorghe.deaconu@ziarulring.ro
Primul semn că lucrurile se vor schimba şi că Bucureştiul nu va mai fi cuprins de bezna seculară imediat după căderea nopţii este dat de boierii anului 1814, care se adresează printr-un pitac lui Vodă Caragea, spunându-i că „pentru podoaba acestui pod Mogoşoaei ni se pare că bine ar fi ca din capul podului şi până la Curtea Veche, şi pe de o margine, şi pe de alta, la fiecare şapte case să se facă un stâlp lung de un stânjen şi jumătate şi în capul stâlpului să aibă câte un felinar, şi pe toată seara să se puie şi câte o lumânare“. Vodă a aprobat cererea boierilor şi a poruncit ca şapte case să se ocupe de câte un felinar, însă proprietarii nu prea au fost de acord, mai cu seamă că acest lucru însemna să scoată din buzunar „32 de parale de casă, pe lună“. Masalagiii, licuricii Bucureştilor Modul în care boierii îşi asigurau, la ceas de seară, lu-
Hotel Splendid și Athénée Palace - 1930 mina drumului era unul de zdrenţe muiate în păcură. complet rudimentar. Exista Una după alta, zdrenţele se un sistem de iluminat „mo- aprindeau pe grătar, ţiganii bil“, cu „masalaua“. „Dinain- alergau cât îi ţineau picioaretea caleştii alergau masalagiii le, şi butca venea după ei, sălţigani. Purtau în spinare un tând şi trosnind, într-un iad fel de grătar de fier - masa- de lumină roşie şi de fum laua - înfipt într-o prăjină, negru“, spune Gheorghe iar de gât, o traistă cu topuri Crutzescu în cartea sa, „Podul Mogoşoaiei“. Ţiganii masalagii îşi înmuiau zdrenţele în buţile cu păcură aduse de la Ocna Slănicului şi depozitate în curtea puşcăriei (azi, Piaţa Sf. Anton de lângă Curtea Domnească).
Bulevardul Colței - 1915
Boierii îşi puneau la poartă „poponeţi“ luminoşi Un alt obicei practicat de boierii acelor vremuri era al felinarelor făcute din piele de oaie sau de capră - „uscată şi întinsă bine la război şi arzând lumânări de seu“ -
„LUMINA ELECTRICă LUCEşTE CU GREUTATE“ Certificatul de naştere a iluminatului electric pe străzile Bucureştilor datează din 1882. În acel an s-au făcut primele instalaţii electrice la Palatul Regal din Calea Victoriei, la Cotroceni, la Teatrul Naţional şi în Grădina Cişmigiu. Cu această ocazie, ziarul „L’Indépendence Roumaine“ face un comentariu nu tocmai favorabil noului sistem care, în ciuda criticilor iniţiale, avea să-şi dovedească, în timp, superioritatea. „Seara năvălim cu toţii la Eldorado, singura petrecere pe toată vara; grădina nu prea este luminoasă, lumina electrică luceşte cu greutate“, scria Mihail (Mişu) Ion Văcărescu, celebru gazetar al acelor vremuri, care îşi semna articolele cu pseudonimul „Claymoor“.
www.ringincentrulvechi.ro
„Prinţul întunericului“, învins de petrol Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea au ajuns în Europa, tocmai din America (pe atunci transportul peste Ocean nu era o bagatelă), butoaie cu un lichid misterios: petrol. Deschis noului, Bucureştiul devine dintr-un oraş „al întunericului“ unul de avangardă în ceea ce priveşte iluminatul public. În 1861, Capitala avea deja lămpi cu gaz, înaintea unor oraşe precum Paris sau Berlin, iar 10 ani mai târziu, pe 31 octombrie 1871, aşezarea de pe malurile Dâmboviţei primea „botezul“ iluminatului cu gaz aerian.
În bezna nopţilor fără lună, boierii străbăteau podul la lumina masalalelor.“ GHEORGHE CRUTZESCU
Lămpile stradale sunt aprinse (1927)
Terasă noaptea - 1944
SPECIAL
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
„
PAG.
Nu doar onorurile militare, ci chiar şi trupurile poţi să ni le iei, căci nicio onoare nu este mai înaltă decât aceea de a fi ai lui Isus Hristos.“ SFÂNTUL CANDID
1 1
Sărbătorile primăverii încep
cu ziua Sfinţilor Mucenici n Ultima zi a „babelor“ coincide cu o mare sărbătoare creştină, în care sunt pomeniţi mucenicii ucişi pe 9 martie 320 d.Hr. În tradiţia populară românească, odată cu încheierea „zilelor babelor“ încep „zilele moşilor“, prilej cu care se fac ritualuri de alungare a gerului. De asemenea, momentul care deschide ciclul sărbătorilor de primăvară este şi cel în care începe anul agricol tradiţional. Dintre toate practicile străvechi mai persistă obiceiul ca femeile să coacă 40 de mucenici, precum şi cel conform căruia bărbaţii trebuie să bea 40 sau 44 pahare de vin sau rachiu. Gelu Diaconu
gheorghe.deaconu@ziarulring.ro
Cei 40 de mucenici martiri au trăit pe vremea împăratului Licinius (308-324). Erau soldaţi şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia, fiind la origine greci, armeni şi romani. Guvernatorul Armeniei, Agricola, a aflat despre credinţa lor creştină şi i-a silit să se închine idolilor, aceştia refuzând. Drept urmare, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi supuşi la chinuri, fiind bătuţi cu pietre. Văzând că rezistă cu stoicism pedepselor, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastia. Cei 40 de soldaţi au fost aruncaţi în apă, pe un ger cumplit, în noaptea de 8 spre 9 martie a anului 320.
Cei 40 de mucenici martiri Numele celor 40 de mucenici pomeniţi astăzi sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.
Unul dintre paznici s-a alăturat mucenicilor Unul dintre mucenici nu a suportat supliciul, a ieşit din apă şi a fugit spre baia caldă amenajată de torţionari în chip de ispită, însă şi-a dat ultima suflare înainte de a ajunge acolo. Mucenicii rămaşi au început să se roage, în urma acestei rugăciuni petrecându-se mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare s-au pogorât asupra lor. Se spune că unul dintre soldaţii de pază, văzând minunea, s-a aruncat în apă mărturisind că şi el este creştin. Dimineaţa, mucenicii au fost scoşi vii din lac şi, drept răzbunare, mai întâi le-au fost sfărâmate gleznele, apoi trupurile le-au fost arse.
Obiceiul scoaterii plugului şi al „baterii pământului“ Obicei strămoşesc din ziua de mucenici este scoaterea plugului la arat, moment care semnifică începerea anului agricol tradiţional. În această zi, plugul era scos, în mod festiv, în faţa casei, plugarii stând cu capetele descoperite, în semn de respect, în faţa boilor sau a cailor. După ceremonia de sfinţire cu agheasmă, făcută de femeia casei, gospodarii porneau plugul spre câmp şi marcau o brazdă
simbolică, numită pocinog (început). În alte părţi exista obiceiul de a se bate pământul cu bâte sau cu maiuri în timp ce se rosteau descântece pentru alungarea gerului. Gospodinele fac colaci de forma cifrei opt În Moldova, în cinstea mucenicilor, gospodinele coc 40 de colaci în forma cifrei opt, numiţi sfinţi, mucenici sau bradoşi. Aceştia sunt făcuţi din aluat de cozonac, iar după coacere se ung cu miere de albine şi se presară cu nucă pisată. În zona Munteniei şi a Dobrogei, mucenicii au aceeași formă, dar sunt mai mici şi fierţi în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând astfel lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Bărbaţii beau 44 sau... 40 de pahare? Conform credinţei geto-dacice, numărul sfinţilor martiri a fost de 44, spre deosebire de cea a credincioşilor creştini, care a stabilit numărul acestora la 40. Există, de asemenea, în unele zone credinţa că numărul sfinţilor a fost de 44, în Moldova, de exemplu, fiind o localitate unde se vorbeşte despre sărbătoarea celor 44 de sfinţi. Pe lângă nenumăratele obiceiuri de mucenici, mai există şi acela ca bărbaţii să bea 40 sau 44 de pahare de rachiu sau de vin. De asemenea, mai există credinţa că, dacă în ziua de mucenici plouă, atunci va ploua şi de Paşte, iar dacă tună, vara va fi prielnică tuturor culturilor.
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
1 2
CULINAR
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
4
țări au „Pastitsio“ ca mâncare tradițională: Grecia, Malta, Egipt și Cipru.
Savoare grecească: Pastitsio n De la prima vacanţă petrecută pe Evia, în Agios Georgios, departe de „binefacerile“ oricărei interferenţe de tip turistic, de autocare cu gălăgioşi ori de cuceritor de searbădul concept „all inclusive“, am descoperit bucătăria grecească în taverne de familie. Adică acolo unde se plăsmuieşte adevărata bucătărie a lumii. Pastitsio, povestea de aici, e o istorioară aparent banală, ce aduce mult cu ticluirile italieneşti. V-o arăt mai mult din acelaşi drag de diversitate decât ca pe vreo reţetă reprezentativă. Viorel Copolovici www.pranzuldincaserola.ro
Pasul 1. Am curăţat ceapa, usturoiul şi ardeiul şi le-am tocat mărunt. Am pus apă la fiert pentru paste. Când a clocotit, am pus sare. Când a clocotit din nou, am pus pastele şi le-am fiert conform indicaţiilor de pe pachet, dar şi după propria dorinţă. Am aprins şi cuptorul, ca să se încălzească bine până termin toate cele. Pasul 2. Am călit cele trei feluri de legume în două linguri de ulei de măsline pentru gătit. Aproximativ cinci minute, până s-au înmuiat puţin şi au lăsat ceva suc în cratiţă. Pasul 3. Am strivit puţin boabele de coriandru în mojar, ca să le trezesc mai bine
aroma. Le-am pus peste legumele din cratiţă şi am continuat să ţin pe foc pentru alte două minute. La foc mediu, nu prea tare. Pasul 4. Am adăugat carnea şi am avut grijă să o desfac cât mai bine, astfel încât să nu apuce să se pătrundă cât încă era în ghemotoace mari. La final, compoziţia trebuie să aibă consistenţă granulată. Am ţinut amestecul pe foc mediu timp de aproximativ un sfert de oră, amestecând în răstimpuri şi având grijă să nu se lipească nimic pe fundul cratiţei. Pasul 5. Am pus apoi roşiile tăiate, cu tot cu sucul lor. Am amestecat din nou şi am mai lăsat pe foc vreme de aproximativ 20 de minute.
PUBLICITATE
Fără capac, pentru că am vrut ca să obţin o compoziţie nu foarte zemoasă. La final, am dres gustul din sare şi piper. Pasul 6. Într-un vas termorezistent (sau într-o tavă metalică) uns cu puţin ulei, am pus întâi un strat de paste, jumătate din cantitate. E indicat să le nivelaţi cât mai bine ca să obţineţi un strat neted. Am pus apoi sucul de carne cu arome şi roşii. Deasupra, restul pastelor. Dacă ţineţi musai, puteţi pune peste ultimul strat şi câteva linguri dintr-un bechamel clasic sau puţină brânză rasă, topită în câteva linguri de smântână. Pasul 7. Pastitsio stă la cuptor până se rumenesc
pastele de deasupra, iar sucul de carne nu mai este zemos. Într-un cuptor bun, bine înSosul aduce (de foarte departe) cu un „sugo bolognese“, iar structura seamănă cu aceea a unei lasagna. Seamănă, dar nu răsare.“ VIOREL COPOLOVICI
călzit, n-ar avea de ce să stea mai mult de o jumătate de oră.
Ingrediente Pentru trei porţii (cantităţi aproximative): penne (paste scurte, tubulare, tăiate oblic la capete şi având striaţii pe exterior) – 250 g; un ardei gras; 4-5 căţei de usturoi; o ceapă; roşii în bulion – 250 g; carne tocată amestec (porc şi vită) – 400 g; o linguriţă seminţe de coriandru; sare, piper, pătrunjel proaspăt tocat, ulei de măsline. PUBLICITATE
www.ringincentrulvechi.ro
6,2
FILM
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
PAG. PAG.
Cum să ne refacem viaţa n Weekendul vine cu o încercare hollywoodiană de a smulge câteva zâmbete în debut de primăvară. Semnatarul peliculei „Prieteni model“, regizorul David Wain, ne propune acum o comedie despre o posibilă soluţie de salvare a unei căsnicii ajunse într-un moment critic. Traian Racu
traian.racu@ziarulring.ro
George şi Linda sunt un cuplu tipic din Manhattan, amândoi mult prea stresaţi şi suprasolicitaţi de îndatoriri. După ce George este concediat, ei nu au altă opţiune decât să se mute la nesuferitul frate al lui George, în Atlanta. Pe drum, George şi Linda dau peste o comunitate care îşi spune Elysium,
1 3
este ratingul acordat de spectatori filmului „Wanderlust“ pe reputatul site de profil IMDb.com.
CINEMA CinemaPRO
Str. Ion Ghica nr. 3
populată de indivizi foarte pitoreşti, care văd viaţa în cu totul alte culori. Banii? Nu pot cumpăra fericirea. Cariere? Cine are nevoie de aşa ceva? Haine? Doar dacă ţii neapărat... Să fie, oare, Elysium noul început de care au nevoie Greg şi Linda? Sau schimbarea de perspectivă mai mult le va crea noi probleme decât să le rezolve pe cele vechi?
Aniston - topless, cenzurată la montaj Fanii lui Jennifer Aniston au fost la un pas să beneficieze de scene fierbinţi în care idolul lor renunţa la haine. Între timp, Jennifer s-a răzgândit. Aniston va fi văzută din spate, iar imaginea frontală ce va apărea în transmisiunea TV din film va fi blurată.
JOHN CARTER (premieră) – vineri, duminică 12:15, 15:15, 18:15, 21:15; sâmbătă 12:30, 15:15, 18:15, 21:15 Titlu original: „Wanderlust“ Regia: David Wain Distribuţie: Paul Rudd, Jennifer Aniston, Malin Akerman Gen: comedie Rating „Centrul Vechi“:
«««¶¶
Rulează la: Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni, Grand Cinema Digiplex, Movieplex Plaza Romania, The Light Cinema
LEGENDĂ
««««¶ - bun ««««« - must see ««¶¶¶ - dacă nu ai alternativă socială
«««¶¶ - merge, de gura partenerului «¶¶¶¶- mai bine bagi banii la Loto
HOLLYWOOD MULTIPLEX Mall Vitan, Calea Vitan 55-59
CU LUMEA-N CAP (premieră) - 12:15, 16:45, 19:00, 21:15 JOHN CARTER (premieră) - 11:30, 13:15, 14:15, 16:00, 17:00, 18:45, 20:00, 21:30, 22:45 JURĂMÂNTUL – 16:15, 20:30, 22:45
GRAND CINEMA DIGIPLEX
Băneasa Shopping City - Şos. Bucureşti-Ploieşti 42D CU LUMEA-N CAP (premieră) – 11:00, 13:00, 14:15, 15:00, 17:00, 19:00, 20:15, 21:00, 23:00, 21:30, 23:30 BĂIATUL CU BICICLETA (premieră) – 11:45, 20:00, 22:00, 19:45 ARTISTUL – 16:45, 18:45
ALTERNATIV{
Izbăvirea prin iertare Belgienii Jean-Pierre şi Luc Dardenne, doi dintre cei mai apreciaţi regizori din lume, ne propun „Băiatul cu bicicleta“, un film care prezintă povestea lui Cyril, un puşti de 12 ani, trimis de tatăl lui la orfelinat din cauza problemelor financiare. Cu toate că părintele speră că puştiul îl va uita, micuţul depune toate eforturile pentru a-şi regăsi tatăl.
Plin de furie, Cyril obişnuieşte să meargă pe bicicletă, singurul lucru rămas de la părintele său. Din întâmplare o întâlneşte pe Samantha, proprietara unui salon de coafură, care îl găzduieşte în weekenduri. Cyril nu poate recunoaşte dragostea pe care i-o oferă Samantha, o iubire de care are nevoie disperată pentru a-şi linişti furia. (T.R.)
Titlu original: „Le gamin au velo“ Regia: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne Distribuţie: Cécile De France, Thomas Doret, Jérémie Renier Gen: dramă Rating „Centrul Vechi“: ««««¶ Rulează la: Hollywood Multiplex, Grand Cinema Digiplex, Studio
Acest supliment este realizat de ziarul
ring
Tipografia ring print Bucureşti telefon: 0721.291.187
CEL MAI CITIT COTIDIAN LOCAL DIN ROMÂNIA ZIARUL GRATUIT NR. 1 DIN BUCUREŞTI 162.000 cititori pe ediţie* conform Studiului Naţional de Audienţă ianuarie 2009 ianuarie 2010
Redacția: Traian Racu, Cristina Andrei, Andrei David, Răzvan Atanasiu, Costin Marinescu, Vlad Pelinescu-Onciul, Luminița Sandu, Eugenia Oprea, Ionel Vâlcan, Vlad Manolache, Alina Nicu, Gheorghe Deaconu. Departament vânzări publicitate „ring“
Alina Vîlceloiu: 0731.111.486; alina.vilceloiu@ziarulring.ro
www.ringincentrulvechi.ro
PUBLICITATE
www.ringincentrulvechi.ro
TEATRU
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
„
PAG. PAG.
Spectatorul, păţit, întreabă la casă: E o comedie la care se râde? Chiar asta e întrebarea.“ ADRIAN LUSTIG
„POKER“ - o piesă despre bani, afaceri şi corupţie n Teatrul de Comedie prezintă vineri, de la ora 19.00, „Poker“, de Adrian Lustig, în regia lui Alexandru Tocilescu. Este o satiră politică centrată pe trei oameni corupţi, desprinşi din societatea zilelor noastre. Iris Păun
magazin@ziarulring.ro
Spectacolul lui Adrian Lustig a imaginat (sau preluat din realitatea imediată) pentru noi o lume cu valori profund răsturnate, cu jocuri de putere care sfidează bunul-simţ şi dreptatea. Trei prieteni, trei tipologii reprezentative pentru societatea actuală Titel Pangică (George Mihăiţă) este un om de afaceri care finanţează partide, dorind în acest fel să-şi facă intrarea în politică. Nici prietenul lui
130
de minute durează spectacolul „Poker“ cel mai bun nu este mai prejos, Horia Vrabete, un chirurg fără conştiinţă care obişnuieşte să ia şpagă pentru operaţiile pe care le face. Tabloul este completat de un alt personaj „caracteristic“ - senatorul corupt (Valentin Teodosiu) care îşi iubeşte imunitatea, puterea şi influenţa. Politicianul, combinat cu o moldoveancă, dornică să-şi facă şi ea o situaţie, îşi invită
prietenii la o partidă de poker, că de... „cine se aseamănă se adună“. Filmul lui Sergiu Nicolaescu, o reuşită adaptare Piesa se joacă de opt ani având casa închisă.
Spectacolul are un succes nebun la public pentru că este inspirat din realitate. „Personajele sunt rupte din societatea actuală, iar spectatorii vor regăsi cu siguranţă tipare prezente în societatea de azi“, a declarat Vladimir Găitan.
1 5
FOCUS „Micul Prinţ“, la Teatrul Odeon Carmen Vidu vă invită să vă delectaţi cu una dintre cele mai provocatoare poveşti ale secolul XX. Din distribuţie fac parte Florin Zamfirescu, Rodica Mandache, Gelu Niţu şi copilul Alexandru China Birta. Povestea filosofică pe care o ştiu cei mai mulţi dintre noi, incluzând o critică a societăţii adulţilor, se joacă duminică, de la ora 19.30. „Cândva, am simţit o mare nevoie să montez «Micul Prinţ», nu mai ştiu exact motivele, dar sunt sigură că mă identificam cu cineva din poveste. Şi am tot încercat să transform povestea în teatru, dar nu am reuşit niciodată. Nu de mult timp, o prietenă foarte specială mi-a spus că Odeon este cel mai elegant teatru pe care l-a văzut şi mi-a recomandat să montez aici un spectacol. Am ales «Micul Prinţ» fiindcă este cea mai elegantă poveste pe care o cunosc. «Micul Prinţ» e povestea-parabolă a unui om care îşi confesează cu regret singurătatea“, spune regizoarea Carmen Lidia Vidu. (I.P.)
Adaptarea pe marele ecran a celebrei piese îi aparţine regizorului Sergiu Nicolaescu. Filmul cu acelaşi nume i-a reunit în rolurile principale pe Horaţiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Vladimir Găitan şi pe Jojo. PUBLICITATE
www.ringincentrulvechi.ro
PAG.
1 6
83
UPCOMING
NR. 36 l 9 - 15 MARTIE 2012
EXPO Ia Kontakt cu mineriada
Remus Ilisie propune o rememorare a mineriadei – evenimentul şocant care s-a întipărit în mintea multora, fie ei adulţi sau copii. Prin cele cinci lucrări expuse, artistul încearcă să reliefeze jocul puterii, mârşăvia manipulării şi erorile umanităţii prin intermediul unor instrumente recurente acelei lumi - miliţianul, minerul, huliganul, gospodina. Expoziţia poate fi văzută la Galeria Kontakt până pe 29 martie. (C.A.)
EXPO „Chopin, îndrăgostit“ la MŢR Institutul Polonez din Bucureşti, Muzeul Naţional de Etnografie din Varşovia şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român organizează expoziţia „Chopin, îndrăgostit“, care prezintă legăturile dintre muzica tradiţională şi muzica lui Frederic Chopin. În cadrul expoziţiei sunt prezentate lucrări ale artiştilor din diferite părţi ale lumii care l-au inspirat pe compozitorul polonez. O puteţi vizita la MŢR până pe 1 aprilie. (C.A.)
TEATRU „Cum iubeşte cealaltă jumătate“, la Teatrul Mic
de ani va împlini Tamara Buciuceanu-Botez pe 10 august.
„DIVORţUL DE AUR“ o readuce pe Tamara Buciuceanu pe scenă n Marţi, de la ora 20.00, sunteţi invitaţi la un spectacol extraordinar la Palatul Copiilor ce îi are în rolurile principale pe Tamara BuciuceanuBotez şi pe Sorin Frâncu. Cristina Andrei
cristina.andrei@ziarulring.ro
Piesa reprezintă o punere în scenă în manieră realistă şi retrospectivă a itinerarului vieţii de cuplu, drum presărat atât cu amintiri plăcute, cât şi cu momente tensionate, ultimele - rod al frustrărilor nemărturisite şi al banalităţilor cotidiene care rutinează cuplul. Comedie de mare succes „Divorţul de aur“, după un text scris de Nae Coşmescu şi Sorin Petrescu, intră în rândul comediilor cu morală, apreciate cu sute de aplauze de nişa iubitorilor de teatru. Cei doi protagonişti, Tarsiţa, fostă actriţă de operă, şi Spirache Pi-
Tamara Buciuceanu-Botez face un rol spectaculos Piesa înregistrează un succes mare la public, pentru că artista deţine secretul unui farmec aparte. Textul „Divorţul de aur“ a fost scris pentru Tamara Buciuceanu şi, desigur, pentru partenerul ei, actorul Sorin Frâncu, directorul Teatrului din Focşani. Fără îndoială, actriţa este piesa de rezistenţă a montării, dar textul e construit în aşa fel încât cele două personaje nu pot fi separate câtuşi de puţin. Preţul biletelor este 60 de lei şi pot fi achiziţionate de la casa de bilete a Palatului Copiilor.
teşteanu, fost instrumentist, dar niciunul strălucit în meserie, sunt acum pensionari. Noaptea de dinaintea aniversării celor 50 de ani de căsnicie este un prilej pentru a devoala cele două poveşti.
le după jumătate de secol. S-au obişnuit unul
cu altul, îşi acceptă micile defecte, îşi respectă tabi-
Două povești intercalate Prima este cea adevărată - sau cea de faţadă, depinde cum priveşti -, romantica şi nesfârşita poveste de dragoste a doi oameni care sunt gata săşi reînnoiască jurăminte-
eturile, se ajută. Cel mai important, nu-şi pot imagina viaţa unul fără celălalt, iar singurătatea este sinonimă cu sfârşitul. A doua poveste, visul Tarsiţei, este divorţul. Cuplul din vis este unul anecdotic, cei doi se urăsc, dar le este frică să plece unul de lângă celălalt. S-au acceptat ca răul cel mai mic pentru că le-a fost frică de singurătate şi au acumulat frustrări şi neîmpliniri care răbufnesc după 50 de ani în decizia de a divorţa.
THE BIG 3 Spectacolul este o poveste despre trei cupluri unite printr-un adulter şi diferenţiate prin statut. Cuplurile sunt reprezentative pentru clasa de mijloc. Ceea ce au în comun familiile Phillips, Foster şi Featherstone este faptul că niciunul dintre membrii lor nu este fericit. Piesa are loc miercuri seară, de la ora 19.00, la Teatrul Mic. (C.A.)
Clubul din Calea Plevnei nr. 61 vă invită la un eveniment ce reuneşte, pe aceeaşi scenă, trei nume definitorii ale muzicii alternative româneşti: OCS, COMA şi AB4. Concertul va avea loc joi, începând cu ora 21.00. Dacă la începutul anilor 2000 le urmăreai primele clipuri la Atomic TV, e cazul să te prezinţi la concert.
www.ringincentrulvechi.ro
se reunesc la Silver Church
Set-listurile celor trei trupe vor conţine atât piese mai vechi, cu refrene binecunoscute şi îndrăgite de noi toţi, cât şi multe din repertoriul de pe cele mai recente albume. În cei 15 ani de carieră, trupa Omul Cu Şobolani, devenită OCS, a lansat şase albume şi a susţinut sute de concerte. Coma a fost înfiinţată în ‘99 şi a lansat până în 2006 două albume, ultimul
dintre ele fiind intitulat „Nerostitele“ şi avându-l invitat pe legendarul basist Bill Gould (Faith No More). AB4 cântă din 2000 şi este o trupă rock autohtonă. Nu e un concert pentru nostalgici, ci unul pentru cei care simt că trăiesc. De warmup se va ocupa HEFE. Biletele costă 30 de lei şi se pot achiziţiona direct de la intrarea în club, în seara evenimentului. (C.A.)