Cinemap Mai 2020 by Cinemap Magazine

nr. 5 (108) | Mai 2020

www.cinemap.ro | gratuit

Masca noastră cea de toate zilele de Ioan Big Începem să ne relaxăm. Prin muncă. Cu masca pe faţă. Încântător. Batman, tu şi liliecii tăi purtători de viruşi, păstraţi distanţa! Să nu te văd o vreme pe ecran că mă apucă tusea şi-mi creşte temperatura. Pe tine te doare-n cot, ai mălai în cont, conac izolat şi batmobil aseptic, nu tre’ să circuli cu metroul printre mii de chipuri terifiante prin anonimitate. Toţi vom purta măşti şi n-o să mai ştim cine suntem. Nici măcar noi înşine. Dar dacă masca ar deveni o extensie a personalităţii noastre? Ca să ne diferenţiem, am putea s-o accesorizăm, s-o asortăm, s-o printăm cu simboluri, am putea face multe cu ea. Inclusiv să purtăm măşti de eroi de film. Ce-ar crede ceilalţi cinefili despre asta? Încep eu dar continuaţi voi exerciţiul ‘Arată-mi ce mască porţi ca să-ţi spun cine eşti’. ISSN 2393 – 1604 Publisher: Ioan Big Redacție: Antal Anna-Maria Răzvan Mirică Gruia Dragomir George Mihalcea Horia Ghibuțiu Călin Boto Publicitate: Alexandru Popescu, alexandru.popescu@kisstv.ro Trafic/Online: Antal Anna-Maria Distribuţie: Daniel Budoi Director Financiar: Mihaela Oană Grafică & DTP: Cyril Rictus Director General: Gîlea Marian marian.gilea@zilesinopti.ro Facebook: revistacinemap Editor: SC CITY GUIDE MEDIA SRL CUI: RO32408505, J8/1612/2013

Masca lui Zorro din toate filmele cu Zorro – te crezi trendy & cool dar ai zero respect pentru ceilalţi... un covidiot ce nu (vrea să) ştie că masca trebuie să acopere gura şi nasul. Masca lui Ronald Reagan din Point Break – ai ajuns la fundul sacului în autoizolare, vrei să spargi o bancă şi n-ai găsit o mască al vreunui preşedinte român care să merite. Masca lui The Mask – eşti convins că ai un simţ al umorului nemaipomenit şi că toată lumea se amuză în preajma ta... posibil, însă doar până începi să spui un banc. Masca lui Spider-Man – te visezi un soi de Kick-Ass de cartier care vrea să agaţe gagici cu-n ghem de sfoară; pari a fi un adolescent cu minte de sugar. Masca de fier a omului din... Omul cu masca de fier – clar, eşti sub papuc; nu doar că eşti ţinut încuiat în casă dar ai obligaţia să porţi masca permanent. Masca lui V din V for Vendetta – nu spune nimic că ne aude lumea, ţinem legătura conspirativ pe FB şi ne revedem la următoarea demonstraţie din Piaţa Victoriei. Masca lui Iron Man – băi corporatistule, băi workaholicule, vrei să verifici exceluri şi când treci strada; la munca băi, nu la taste! Masca lui Jason Vorhees ori Michael Myers - nu ies din casă când vinerea pică pe 13 sau de Halloween, n-am chef să aflu pe pielea mea cine eşti; Leatherface e OK căci n-ajung eu în Texas. Masca lui Darth Vader – dacă trebuie să porţi masca asta te compătimesc, chiar eşti cu plămânii franjuri sau, cum zic medicii, ai comorbidităţi; nu ştiu ce naiba cauţi pe-afară. Masca lui Frank – în sfârşit un fan Donnie Darko; omule, eşti de-al meu, hai să bem ceva pe Skype. “You’re weird. That was a compliment.” Eu cred c-o să-mi personalizez măştile cu cele mai mişto buze de la Hollywood, să dea colegele ochii peste cap de invidie şi să-mi soarbă colegii cuvintele de pe buze (ale măştii). Angelina, Scarlett... că tot o să ajungem să le vedem în Eternals şi Black Widow. Ori Jessica Alba, că apare luna asta pe AXN în „Detectivele din L.A.” („L.A.’ Finest”). Dar staţi liniştiţi, ne trece până apar măştile cu bluetooth şi vizierele cu cristale Swarowski. Atunci uităm de filme! Mai 2020 | Cinemap | 3

SERIAL TV

„Detectivele din L.A.”, un serial TV pentru toate gusturile Se pare că 2020 e anul în care franciza „Bad Boys” revine în forță. După premiera celui de-al treilea film în luna ianuarie, AXN aduce în premieră în România serialul „Detectivele din L.A.” (L.A.’s Finest), un spin-off al trilogiei cu „băieți răi”, din 11 mai, lunea, de la ora 22.00. „Bad Boys” e unul dintre filmele care au marcat anii ‘90, dar se numără și printre cele care au știut cum să se reinventeze pentru a rămâne relevante și pentru a reveni constant pe marele ecran, chiar dacă au trecut 25 de ani de la lansarea primei părți. Bineînțeles, acest lucru n-ar fi fost posibil dacă n-ar fi existat acea chimie deosebită, care a cucerit inimile și zâmbetele a milioane de fani, dintre Will Smith și Martin Lawrence, actorii care-i joacă pe cei doi detectivi din Miami: Mike Lowrey și Marcus Burnett. După un sfert de secol, universul „Bad Boys” se extinde și se îmbogățește cu un spin-off care mizează tot pe chimia dintre cele două personaje principale, de această dată feminine. Serialul „Detectivele din L.A.” („L.A.’ Finest”), creat tot de Jerry Bruckheimer, producătorul tuturor celor 3 părți ale francizei „Bad Boys”, are multe conexiuni cu filmele originale. De exemplu, Sydney „Syd” Burnett (Gabrielle 4 | Cinemap | Mai 2020

Union), una dintre „fetele rele” din show, este sora lui Marcus. Personajul ei, interpretat de aceeași actriță, a fost prezentat în cea de-a doua parte a francizei, iar acolo între ea și Mike, personajul lui Will Smith, se înfiripase o idilă - în primul episod din serial o să vedem că ea a și păstrat ceasul primit de la Mike. De asemenea, ea i-a și ajutat pe cei doi să distrugă un cartel de droguri din Miami. Mai există trimiteri subtile, care o să facă deliciul fanilor care au memorat toate filmele cu Smith și Lawrence de până acum. Tot în primul episod, cele două detective, după ce intervin și opresc un jaf armat dintr-un magazin, cumpără un pachet de de Tropical Fruit Bubblicious și unul de Skittles, întocmai ca Mike și Marcus în prima parte, din 1995. Ce-a de-a doua „fată rea” este Nancy McKenna, interpretată de frumoasa Jessica Alba. Ca și în cazul băieților, și fetele sunt destul de diferite și își

credit foto @ AXN

tot aruncă înțepături funny, în timp ce se văd nevoite să-și negocieze diferențele și să colaboreze pentru a rezolva cazuri dificile, dar și pentru a-și salva viața una alteia. E un contrast care contribuie la chimia dintre ele, întocmai ca în cazul lui Smith și Lawrence. Ca să-ți dai seama despre extremele la care se află cele două partenere, lui Syd îi place iarba, e bisexuală, conduce o motocicletă, e talentată cu armele de foc și nu are o problemă să mai încalce regulile și legile. De cealaltă parte e Nancy, frumușică, cumințică, geeky, căsătorită cu un bărbat care are o fată adolescentă dintr-o altă relație, dar care e la fel de periculoasă ca Syd. În schimb, ambele au în comun faptul că sunt bântuite de trecut și ambele au secrete întunecate, iar cel al lui Nancy este cu atât mai intrigant - vei vedea la sfârșitul primului episod de ce. În timp, ambele încearcă să-și rezolve problemele personale și să-și pună ordine în viață, trebuie să-i găsească și oprească și pe unii din cei mai periculoși criminali din Los Angeles, ocolind uneori regulile, dar și amenzile de viteză. Cazurile lor sunt și dintre cele mai ciudate, într-unul dintre primele episoade un cadavru pică din cer, la propriu, pe o stradă aglomerată din oraș. De la episod la episod, cele două devin o forță de neoprit, nu doar pe străzile orașului, dar și una în viața celeilalte. Este clar un serial must see pentru fanii francizei „Bad Boys”, dar și pentru cei care iubesc serialele polițiste care știu să trateze cazurile serioase cu doze bune de umor. Este și un serial care împachetează de toate pentru toți. E și comedie, dar și dramă, film de acțiune, dar și thriller și telenovelă. În timp ce poate că această formulă nu va fi pe gustul unora, foarte mulți o vor găsi foarte refreshing, mai ales pentru un serial de televiziune, care se consumă un pic diferit față de cele create special pentru platformele de streaming. În plus, nu este deloc

SERIAL TV superficial și doar pe alocuri previzibil. În primul episod un băiețel devine ținta unui cartel foarte periculos, iar cele două detective, ajutate de colegi din departament, trebuie nu doar să-l țină în siguranță, dar să și descopere care este legătura dintre cele două lumi atât de diferite. De parcă lucrurile nu erau destul de complicate, Syd periclitează misiunea dispărând pentru a-și rezolva o problemă personală. McKenna se vede nevoită să-i scoată pe toți din încurcătură, chiar dacă la final ni se arată că nici ea nu e chiar ceea ce pare a fi. Evenimentele din al doilea episod sunt și mai îmbârligate. Un criminal în serie este în plină ascensiune, atrăgând tinere în locuri izolate unde le omoară în direct, pe social media. Este și episodul în care secretele periculoase ale lui Syd intră în conflict direct cu trecutul pe care McKenna încearcă să-l țină departe de viața ei personală și profesională. Toate cele 10 episoade au același ritm alert, cu multe lucruri care se întâmplă pe mai multe planuri, cu evenimente tragice, scene de acțiune, dar și cu părți și dialoguri amuzante, menite să mai descrețească frunțile telespectatorilor. Cele două actrițe sunt și producătoare executive alături de Jerry Bruckheimer (Bad Boys), Jonathan Littman (franciza CSI), Kristie Anne Reed (Lucifer), Brandon Margolis (The Blacklist), Brandon Sonnier (The Blacklist), Pam Veasey (CSI:NY), Doug Belgrad (Peter Rabbit), Jeff Gaspin (To Tell the Truth), Jeff Morrone (Atomic Blonde) și Anton Cropper (Suits) - care a și regizat episodul pilot al serialului. GRUIA DRAGOMIR AXN aduce în premieră serialul „Detectivele din L.A.” (L.A.’s Finest), cu Jessica Alba (Sin City) și Gabrielle Union (Bad Boys II) în rolurile principale, din 11 mai, lunea, de la ora 22.00.

RECOMANDARE

IOAN BIG

Propunere de puzzle Horror din 7 piese Streamingul oferă o masă tot mai consistentă de filme, dintre care cele cu adevărat inedite ca premisă, captivante ca dinamică sau realizare, devin mult mai dificil de remarcat fără un consum semnificativ de timp. Iată 7 Horror-uri de factură diferită, uşor de trecut altfel cu vederea în oferta Netflix, care, luate în ansamblu, indică potenţialul de reinventare al genului într-o mare varietate de forme.

APOSTLE

(2018, r: Gareth Evans)

Regizat de autorul Actionerelor The Raid, Apostle e departe de estetica de VG al acestora pentru că exploatează vâna Horror testată de Evans în segmentul Safe Heaven din V/H/S/2. Plot-ul reprezintă o interpretare originală a reţetei infiltrării într-un cult religios (pe linia The Wicker Man – Red State – The Sacrament). Filmul începe ca o dramă de epocă - fata răpită în 1905 de comunitatea de pe o insulă izolată din Ţara Galilor, condusă de un fals profet - dar lucrurile evoluează ultrabizar şi se trece gradual în faza ‘WTF!’, cu un Grand Guignol final şocant prin mixul de supranatural de sorginte păgână şi sălbăticie umană născută din fanatism... sau, dimpotrivă, din refuzul credinţei. Apostle terifiază prin sursa fundamentalismului şi nu prin efectele sale. 6 | Cinemap | Mai 2020

THE INVITATION

(2015, r: Karyn Kusama)

Cu cât vă spun mai puţine despre acest film cu atât mai bine, pentru că este o ficţiune Horror ce nu poate fi privită fără a simţi dorinţa viscerală ca ceea ce se întâmplă în el să nu i se întâmple şi spectatorului. Niciodată! A spune că e un Thriller psihologic cu tuşe de Slasher ar fi mult prea simplist pentru un film care ne vorbeşte în fapt despre coşmarurile din propria realitate. Karyn Kusama (Æeon Flux) demonstrează în această disecţie a fricilor şi a durerii umane interioare că e capabilă să ne ţină pe jar fără a apela la artificii spectaculoase. Până la urmă totul se rezumă aparent la o cină intimă a unui grup de cunoscuţi, ce aminteşte mai degrabă de The Birthday Party al lui Harold Pinter decât de, să zicem, House on Haunted Hills.

VERÓNICA

(2017, r: Paco Plaza)

Plaza e spaniolul care a semnat R.E.C., referinţă pentru Horrorul ‘found footage’, deci din start curiozitatea e vie apropo de noul concept pe care vrea să ni-l propună. Verónica intră în categoria Horror-ului adolescentin având ca topic posesia demonică şi surprinde nu atât prin originalitatea poveştii (o liceană aduce în casa familiei un spirit diavolesc în urma unei şedinţe cu Placa Ouija) pentru că am văzut deja The Last Exorcism sau Ouija, cât prin forma neuzuală în care e spusă, strălucind mai ales prin interpretarea actorilor-copii şi amplificarea suspansului cu ajutorul imaginii tocmai în scenele care nu sunt foarte întunecate. Iar demonii adevăraţi se dovedesc a fi colegii de generaţie ai Verónicai.

CAM

(2018, r: Daniel Goldhaber)

De multe ori identitatea pe care omul şi-o proiectează şi o cultivă online ajunge să îi scape de sub control. De aici pleacă Horror-ul psihologic Cam, bazat pe experienţa de sex worker a scenaristei Isa Mazzei: cu cât o identitate fabricată devine mai “reală”, cu atât mai puţin aparţine persoanei care a generat-o. Alice, o ambiţioasă camgirl pentru care statutul de fantezie sexuală reprezintă doar o consecinţă a succesului profesional, îşi vede followerii furaţi de către o replică din mediul digital ce a pus stăpânire pe canalul ei de net şi ameninţă să îi distrugă inclusiv viaţa reală. Cineva îi seamănă leit şi e dispus să facă online lucruri pe care Alice le-a refuzat. Până acum.

VELVET BUZZSAW (2019, r: Dan Gilroy)

Gilroy, nominalizat la Oscar pentru Nightcrawler, face din nou echipă cu Jake Gyllenhaal şi Rene Russo pentru acest Horror satiric despre afacerile cu lucrări de artă care evoluează rapid într-un Art Splatter în care morţii şi morţile sunt prezentate cu minuţia şi grija pentru detaliu al unui curator de expoziţie. Premisa o constituie misterul supranatural al picturilor “interactive” semnate de un geniu nedescoperit (în viaţă), pe care le valorifică patroana unei galerii şi un influent critic de artă modernă. Arta îi ucide pe toţi cei care au profitat de pe urma ei într-un film adult şi relativ sofisticat despre lăcomie, care îngrozeşte mai puţin decât amuză.

1922

(2017, r: Zak Hilditch)

Din acest puzzle nu putea lipsi o adaptare după Stehen King. Povestea gotică al acestui Horror existenţial narată în stil de confesiune e incredibil de simplă: din motive de criză financiară, în 1922, un fermier îşi ucide soţia cu complicitatea fiului adolescent şi trăieşte apoi cu sentimentul de vinovăţie. Bănuiţi deja că partea înfricoşătoare nu este crima în sine ci paranoia eternă care vine cu amintirea ei. Cele mai multe transpuneri cinematografice după Stephen King sunt jalnice, de la Maximum Overdrive la The Dark Tower, însă 1922 se ţine bine tocmai datorită forţei impresionante date de simplitate. Şi de performanţa actoricească al cameleonicului Thomas Jane.

THE RITUAL

(2017, r: David Bruckner)

Încheiem cu popularul subgen ‘Bro’-Horror şi cvartetul aflat într-o excursie în natura scandinavă în amintirea unui prieten ucis în timpul unui jaf, perfect reprezentativ prin lipsa de logică cu care protagoniştii ignoră harta şi siguranţa dată de potecă pentru a se afunda în codrul întunecat. Filmul pare a se mulţumi să împrumute din Blair Witch Project ori Eden Lake însă în realitate excelează într-un mod... ‘shyamalan’-esc prin puterea de sugestie şi subtilitatea imaginii şi sound design-ului. The Ritual impresionează aproape ca Get Out sau The Witch şi are unul dintre cei mai tari monştri din liga ‘WTF!’ din Horror-urile recente. Fie şi doar pentru acesta merită văzut. Mai 2020 | Cinemap | 7

RECOMANDARE

5 filme despre 5 orașe de (re)vizitat după pandemie GEORGE MIHALCEA

Nu știu alții cum sunt, dar eu, în această perioadă de izolare și distanțare socială, am simțit acut lipsa posibilității de a călători. Așa că, inevitabil, m-am găsit în postura de a (re)vizita măcar cinematografic unele dintre orașele văzute ca turist. E un exercițiu de imaginație necesar, zic eu, în astfel de timpuri.

1. Paris - Paris, je t'aime (2006) Filmul este un omnibus, o colecție scurtmetraje a căror acțiune se desfășoară într-un arondisment din Paris. Fiecare episod este regizat de câteun nume mare al cinematografiei mondiale. E o experiență extraordinară să-ți confrunți propriile amintiri despre Paris cu exercițiul cinematografic gândit pe fundal parizian de fiecare dintre marii autori de film incluși în acest proiect : Joel și Ethan Coen, Wes Craven, Walter Salles, Tom Tykwer sau Gus van Sant. Paris, je t'aime (2006) face parte din seria concepută de producătorul Emmanuel Benbihy, Cities of Love, care mai cuprinde proiecte similare pentru New York, Rio sau Berlin.

8 | Cinemap | Mai 2020

2. Lisabona – Lisbon Story (1994) Nu contează dacă ai apucat să vezi sau nu Lisabona. Filmul neamțului Wim Wenders, Lisbon Story, din 1994, te va face să te îndrăgostești pentru totdeauna de capitala Portugaliei. Wim Wenders, câștigător al unui Palme d’Or pentru Paris, Texas în 1984 – se folosește în Lisbon Story, de o intrigă simplă: un inginer de sunet e invitat în Lisabona de amicul său regizor, pentru a-l ajuta la filmarea unui documentar despre acest oraș. Ajuns acolo, inginerul nostru începe o explorare sonoră a Lisabonei, în toate ipostazele ei. De la zgomotele de zi cu zi ale orașului, până la muzica specifică locului, celebrul fado portughez, și din centrul vechi turistic, Bairro Alto, până în cartiere istorice precum Alfama, regizorul Wim Wenders are splendida idee de a-ți înfățișa Lisabona prin sunetele sale intime. Așa că, dacă vrei să vezi Lisabona profundă, de la tine de-acasă, filmul Lisbon Story din 1994, e o călătorie cinematografică de neratat.

WWW.CINEMAP.RO

3. Roma – Fellini’s Roma (1972) Roma este un personaj în sine în multe din filmele lui Federico Fellini. În La dolce vita din 1960, Fellini îți dezvăluie partea glamour a capitalei italiene, unde cohortele de paparazzi pândesc fiecare mișcare a starletelor care umplu cafenelele de pe via Veneto. Însă în niciunul din filmele italianului orașul nu e atât de atent și emoționant studiat ca în Roma, comedia autobiografică din 1972, un film construit ca un pseudo-documentar. Inspirat de experiențele personale ale tânărului Fellini ajuns în Roma din Rimini, orașul său natal, Roma lui Fellini este o declarație de dragoste plină de tandrețe pe

care Fellini o face capitalei italiene. Niciun colț al Romei nu scapă ochiului cinematografic al lui Fellini: bordeluri, vodeviluri, cartiere mărginașe, catacombe, specatacole de modă cu haine preoțești pentru nobilimea decadentă a orașului. Roma lui Fellini din 1972 e o călătorie fascinantă până la delir iar filmul trebuie văzut ca să înțelegi mai bine ce anume l-a inspirat pe Paolo Sorrentino să facă în 2013 propria sa versiune despre farmecul nebun al capitalei italiene în La grande bellezza.

4. Berlin – Victoria (2015) Regizorul german Sebastian Schipper – coleg de generație cu Tom Tykwer (autorul celebrului Run, Loa, Run din 1998) reușește în Victoria un tur de forță la capitolul tehnică cinematografică. Schipper - care n-a renunțat la ambiția nebună de a-și face filmul dintr-un singur plan-secvență - a avut din partea producătorilor bani pentru 5 încercări de a filma totul dintr-o bucată. I-a ieșit din a patra încercare și i-a ieșit bine de tot. Povestea e

așa: înainte de răsărit, Victoria (Laia Costa), expată din Spania care muncește în Berlin, se împrietenește cu o gașcă exotică de localnici la ieșirea dintr-un club. Din acest punct, camera o urmărește pe eroină de-a lungul unui periplu care o poartă pe străzile și acoperișurile și prin parcurile și hotelurile unui Berlin uneori femecător și cinematic, alteori amenințător și apăsător. Berlinul e o componentă fundamentală a imaginii aici, când ți se arată exact la vremea acelei golden hour atât de prețuite de fotografi și directori de imagine.

5. Viena – Before Sunrise (1995) Probabil că nicio agenție de turism și niciun program guvernamental n-au reușit să facă pentru Viena ceea ce a reușit regizorul Richard Linklater cu această comedie romantică în care un american (Ethan Hawke) și o franțuzoaică (Julie Delpy) descoperă împreună capitala austriacă, de-a lungul unei nopți. Mizând cu delicatețe pe șarmul actorilor și pe dialogurile filmate mai tot timpul în pas de plimbare citadină, Before Sunrise a cucerit instant publicul târnar și dornic de city break-uri. Filmul lui Linklater a avut parte de două continuări, Before Sunset (2004) și Before Midnight (2013) și a ajuns să fie și astăzi un ghid popular de vizitat Viena pentru turistul începător. Mai 2020 | Cinemap | 9

RECOMANDARE

GRUIA DRAGOMIR

Filme cu și despre box Cinematografia a fost dintotdeauna fascinată de box, de acest sport violent, dar care, de fapt, este o metaforă pentru multe lucruri. Unele dintre primele filmări realizate vreodată sunt cu meciuri de box și este evident de ce: pentru că acest sport are o eleganță unică pe care foarte mulți au dorit s-o surprindă pe peliculă. În plus, boxerii au avut întotdeauna vieți și povești fascinante, care au inspirat generații întregi. Pe măsură ce popularitatea sportului a crescut, și acest gen de filme a luat amploare. Iată câteva dintre filmele despre box care te vor face să te îndrăgostești de acest gen și, poate, chiar și de acest sport.

„Rocky” (1976)

„Creed” (2015)

„Rocky” este unul dintre cele mai bune și reprezentative filme ale genului. Este capodopera lui Sylvester Stallone, care a scris scenariul și a jucat rolul principal. Filmul prezintă povestea lui Rocky Balboa, un boxer fără prea multă educație, dar cu un suflet bun și o ambiție enormă, care trăiește de pe o zi pe alta, lucrând ca bătăuș și recuperator pentru un mafiot din Philadelphia. Cumva, planetele se aliniază în favoarea sa, iar Rocky are ocazia vieții când campionul Apollo Creed, un pugilist de talia lui Muhammad Ali, are nevoie de un adversar mult mai slab ca el pentru a face spectacol de 4 iulie. Rocky trece printr-un antrenament spartanic, iar meciul de box prezentat la final este unul de infarct. „Rocky” a avut un succes enorm nu doar la box office (cu încasări de 225 de milioane de dolari la un buget de 1 milion), dar și la critică, primind 10 nominalizări la Oscar și câștigând 3 dintre ele, inclusiv Oscar pentru cel mai bun film din 1976. Povestea lui Rocky e una care a inspirat milioane de oameni, iar în prezent, în orașul Philadelphia există și o statuie dedicată acestui personaj.

După 6 filme în care l-a interpretat pe Rocky, Sylvester Stallone a avut ideea inspirată de a face un spin-off și de a-i ceda ringul fiului lui Apollo Creed, Adonis - interpretat excelent de Michael B. Jordan. Totuși Stallone a păstrat rolul lui Rocky, ca antrenor pentru Adonis. Prima parte a acestei noi francize este foarte bună, mai ales că Adonis îl are ca oponent pe Tony Bellew, un excelent boxer britanic. Pentru rolul secundar din „Creed”, Stallone a primit un Glob de Aur, dar și o nominalizare la Oscar.

Regizor: John G. Avildsen

Regizor: Ryan Coogler

„Southpaw” (2015) Regizor: Antoine Fuqua Greu de înțeles de ce „Southpaw” nu s-a bucurat de un succes mai mare, pentru că filmul este regizat, filmat și jucat superb. Povestea este, de asemenea, una foarte bună, a unui boxer ajuns în vârf , dar care reușește să piardă totul, bani, faimă, familie, din cauza unui gest prost calculat. Încet încet, el trebuie să se regăsească, recalibreze și să-și recâștige, pe cât posibil, tot ce a pierdut. Rolul principal trebuia să-i aparțină lui Eminem, dar, din fericire, boxerul Billy „The Great” Hope a fost interpretat într-un final de Jake Gyllenhaal, care a trecut printr-o transformare fabuloasă și joacă excepțional. Eminem a rămas în proiect, dar doar pentru coloana sonoră. 10 | Cinemap | Mai 2020

WWW.CINEMAP.RO

„Hands of Stone” (2016) Regizor: Jonathan Jakubowicz

Roberto Durán este unul dintre cei mai buni boxeri din toate timpurile, care și-a lăsat amprenta asupra acestui sport, iar stilul său este unul care acum este predat în sălile de box. „Hands of Stone” este povestea incredibilă a acestui sportiv, care a avut o viață foarte complicată și a ajuns dintrun nimeni, unul dintre cei mai buni. Rolul principal este interpretat de Édgar Ramírez, iar Robert De Niro îl joacă pe Ray Arcel, un antrenor legendar, care a oferit lumii 20 de campioni mondiali, printre care și pe Roberto Durán. Interesant este faptul că Usher are în acest film un rol foarte important și surprinzător, pe acela al boxerului Sugar Ray Leonard, adversarul lui Durán.

„The Fighter”

Regizor: David O. Russell

„The Fighter” e un alt film cu box și de Oscar și este printre cele mai bune ale acestui gen. A fost inspirat de documentarul „High on Crack Street: Lost Lives in Lowell”, despre viețile fraților Micky Ward (Mark Wahlberg) și Dicky Eklund (Christian Bale). Dicky este un drogat, dar un antrenor de box excelent, iar Micky este un boxer foarte bun, dar doar atunci când face echipă cu fratele său. Din cauza acestor dependențe lucrurile se complică tot timpul, iar Micky trebuie să facă cumva să împace pe toată lumea pentru a avea șansa de a câștiga un titlu mondial într-o gală din Londra. Pentru rolul din acest film, Christian Bale a câștigat Oscar pentru cel mai bun rol secundar, iar filmul a fost nominalizat la 7 alte categorii, printre care și cel mai bun film.

„Million Dollar Baby” Regizor: Clint Eastwood

Unul dintre cele mai bune filme din cariera lui Eastwood este tot despre box. „Million Dollar Baby” i-a adus lui Eastwood un Oscar pentru regie, iar filmul a fost asemănat cu Rocky, dar în variantă feminină, cu mult mai multe întorsături emoționante, dar și cu un final total diferit. Margaret „Maggie” Fitzgerald (Hilary Swank) este o chelneriță dintr-un orășel american care-și dorește să se apuce de box sub tutela lui Frankie Dunn (Eastwood), un antrenor bătrân și morocănos. Inițial ea e refuzată, dar nu renunță și determinarea ei îl impresionează pe Frankie. Cei doi încep să lucreze intens, iar Maggie ajunge una dintre cele mai bune sportive din divizia ei, cu o șansă de a câștiga un titlu mondial. Însă o accidentare gravă trimite filmul într-o cu totul altă lume și într-o cu totul altă luptă. „Million Dollar Baby” i-a adus Oscarul pentru cel mai bun rol principal lui Hilary Swank, dar și lui Morgan Freeman pentru pe cel pentru cel mai bun rol secundar. Mai 2020 | Cinemap | 11

RECOMANDARE

HORIA GHIBUŢIU

Filme de tot râsul M-am gândit la comediile mele preferate și era să mă ia plânsul, atât sunt de multe și de greu de ales.

„Jerky Turkey” (1945) „Cutia muzicală” (1932) Am crescut cu admirația profundă și netrecătoare față de anii de aur ai comediei și, mai cu seamă, față de Charlie Chaplin, pe care-l socot atât cel mai mare comic, cât și cel mai mare cineast al tuturor timpurilor. Așa cum mărturisea chiar el, avea nevoie pentru o comedie doar de un polițist, un copac și o grădină publică. Dar cum despre Chaplin am mai scris recent, mă voi referi azi la un film cu ceea ce consider eu a fi cel mai comic cuplu de pe ecrane: Stan și Bran. „Cutia muzicală” („The Music Box”, 1932, regia James Parrott, cu Stan Laurel și Oliver Hardy), laureat cu Oscar, e acel film în care Stan și Bran - e încă un mister cine le-o fi zis așa în limba română - încearcă să livreze un pian, cadoul unei doamne pentru soțul ei. Dandanalele se țin lanț, cei doi încurcă-lume își dau silința să iasă totul greșit. O capodoperă.

„Silent Movie” Tradus la noi „Comedie mută 77”. Mi-a deschis ochii asupra genului de satiră pe care îl practică Hollywoodul pe seama sa. Mel Brooks pune staruri să-și ia în balon propriile roluri, ceea ce Anne Bancroft, Liza Minnelli, Burt Reynolds sau James Caan o fac cu plăcere irezistibilă. Cursa lui Paul Newman în cărucior a deschis o școală de parodiere a urmăririlor din filme, iar faptul că singurul care rostește un cuvânt într-un film mut e mimul Marcel Marceau e de un comic uriaș. În film apare, cum se cuvenea, și Dumnezeul bețivilor. 12 | Cinemap | Mai 2020

Dintre toți cineaștii de animație, Frederick Bean Avery, zis Tex Avery, e favoritul meu. Creator al personajelor Bugs Bunny, Daffy Duck, Porky Pig, Elmer Fudd, Droopy sau Chilly Willy, Avery a profitat de faptul că în desenele animate totul e posibil și a dus umorul generat de personificare la rang de artă. „Curcanul ticălos” are ca protagonist un personaj negativ, cu o voce croncănitoare ce o imită pe cea a lui Jimmy Durante, care nu se lasă prins de un pelerin. Apare și un urs care-și face reclamă la locantă cu mesajul „Eat at Joe's”. Poanta senzațională de la final e că Joe era chiar el.

„Avarul” (1980) Scris și regizat de Louis de Funès și de Jean Girault, filmul cu Harpagon e un triumf al trăsăturilor umane detestabile, nemurite de un actor care umplea singur ecranul. Revedeți monologul lui de Funès din acest film pentru a înțelege cum se produce o spirală a gagului. Mimica, zbuciumul, autopolemica lui de Funès au creionat cele mai curate pagini ale comediei pure europene. Un actor de comedie precum Louis de Funès - nu vreau defel să îi nedreptățesc pe alți titani, Bourvil sau Fernandel - se naște o dată la un veac sau chiar mai rar.

WWW.CINEMAP.RO

„Scary Movie”

„Examenul” (1990) „Examenul” de John Howard Davies, cu Rowan Atkinson, a reprezentat pilotul seriei de fabulos succes „Mr. Bean”. În acest episod, îl vedem pe prostănacul dar și șiretul Mr. Bean cum încearcă să copieze la un examen de matematică, în care folosește ca elemente de recuzită o figurină a Panterei Roz și un ceas deșteptător cu Mickey Mouse. Pur și simplu, zece minute istorice ale comediei de televiziune, pe care Rowan Atkinson nu le risipește, ci le conferă, lor și umorului englezesc, o aură nemuritoare.

Seria de cinci filme a fraților Wayans e o culme a poantelor proaste care se pot face pe seama a orice, dar în mod deosebit pe a filmelor de groază și suspans. În primul film sunt parodiate „Știu ce ai făcut astă-vară”, „Scream”, „Al șaselea simț”, „The Blair Witch Project”, „The Shining”, „Matrix” sau „Suspecți de serviciu”, În general, nu scapă nimeni din Cetatea filmului de un umor coroziv și absurd. Primul „Scary Movie” avea ca motto „Fără milă. Fără rușine. Fără Continuare”. Al doilea, a avut, firesc, tagline-ul „Am mințit”. Suita „Scary Movie” hohotește fără pic de jenă la adresa filmelor care au fost luate în serios, într-o cheie parodică seducătoare, așa cum au făcut și producțiile „Airplane” sau „Naked Gun”.

„The Grand Budapest Hotel” (2014) „O Brother, Where Art Thou?” (2000) Ca să ajungem și în acest mileniu, „Marea hoinăreală” găsesc că e comedia mea de suflet a ultimilor ani, grație harului excepțional al fraților Joel și Ethan Coen de a transpune „Odiseea” homeriană într-o perioadă modernă. M-aș uita la nesfârșit la modul în care interpretează Soggy Bottom Boys, adică George Clooney, John Turturro și Tim Blake Nelson, imnul bluegrass „I Am A Man Of Constant Sorrow”. Ce face John Goodman cu rolișorul său de aici e iarăși o filă de pomină în filmografia unui actor mare. O foarte subtilă și fină caterincă, demnă oricând de a fi revăzută.

„The Grand Budapest Hotel”, scris, regizat și produs de Wes Anderson, e de un comic desăvârșit. Acest film, care ia în tărbacă războiul, Europa Centrală și nenumărate tare ale existenței umane, are un casting fabulos: Ralph Fiennes, Tony Revolori, F. Murray Abraham, Adrien Brody, Willem Dafoe, Saoirse Ronan, Tilda Swinton, Edward Norton, Mathieu Amalric, Jeff Goldblum, Harvey Keitel, Tom Wilkinson, Jude Law, Bill Murray etc. Mă opresc cu înșiruirea, pentru că actorii sunt esențiali, dar apologia burlescului, așa cum îi iese lui Anderson, e cea care asigură producției un loc confortabil în comediile care au făcut istorie. O probă concludentă a excelenței în cinematografie. Mai 2020 | Cinemap | 13

CĂLIN BOTO

RECOMANDARE

Filmul de artă Când termenii sunt folosiți coerent, „arta” din „filmul de artă”, fie el experimental sau arthouse, e înțeleasă ca o manifestare opozițională față de produsele de entertainment. Cadrul lung e un răspuns la cadrul scurt, montajul intelectual răspunde decupajului analitic (montajul hollywoodian, sau invizibil), actorii neprofesioniști celor profesioniști ș.a. De cele mai multe ori, explicația asta, și-așa cam șubredă, lipsește, iar arta din filmul de artă e doar snobismul din spectator. Însă istoria filmului ne învață mai mult de atât – știm că avangarda interbelică îl admira pe Chaplin, că Eisenstein era reverențios la adresa lui D.W. Griffith, că tinerii auteuriști de la Cahiers du cinema găseau artă în filmele regizorilor hollywoodieni și, în fine, că teoreticienii șaptezeciști găseau știință (socială) în spatele artei descoperite de auteuriști. Lista de mai jos, care nu e nici pe departe un clasament, a fost întocmită cu două scopuri – cel de a descentra definiția filmului de artă prin animații comerciale, filme studențești și filme utilitare, și cel de a revizita două mari titluri.

Duck Amuck

(r. Chuck Jones, 1953)

Încep seria cu o alegere care ar putea părea suspectă – un scurtmetraj produs de Warner Bros. și regizat de Chuck Jones în prima jumătate a anilor ’50. Nu tu premieră la un festival prestigios, nu tu cronică în Cahiers du cinéma, nimic. Duck Amuck e un exemplu solid de produs comercial ce folosea practici avangardiste chiar înaintea avangardei, iar această avangardă poartă chipul lui… Duffy Duck, care nu își poate duce la bun sfârșit numărul (pe care îl invoca ca fiind contractual) pentru că desenatorul pare să îl ia peste picior – decorurile apar și dispar, rățoiul e îmbrăcat și dezbrăcat aiurea, pelicula se oprește la jumătatea ecranului, cartonul de final intră prea repede etc. Sigur, toate astea stârnesc ieșirile nervoase ale lui Duffy Duck, un veteran al Epocii de Aur a Hollywoodului care, pare-se, a căzut pe mâna unor neprofesioniști.

Un chant d'amour (r. Jean Genet, 1950)

E dezolant cât de puțin din ce a scris Jean Genet a ajuns tradus în română. „Vagabond, hoț, pușcăriaș, pederast, trădător... dramaturg și scriitor, militant politic, artist...”, anunță coperta a patra a Dușmanului declarat, antologia publicată de Tact în 2004. Și...regizor. Scurtmetrajul lui Genet, singurul pe care avea să îl realizeze, a făcut carieră pentru că mult timp a fost invizibil – atât Franța cât și America au interzis orice proiecție publică a filmului. Și nu e greu de înțeles de ce Genet era cu decenii înaintea cenzorilor. Un chant d'amour e o mică bijuterie a cinemaului universal, o poezie carcerală din sudoare, hormoni, doriță homosexuală și igrasie. 14 | Cinemap | Mai 2020

WWW.CINEMAP.RO

3. Querelle

(r. Rainer Werner Fassbinder, 1982)

Tot Jean Genet, dar de asta ca scriitor, adaptat de copilul teribil al Noului Cinema German. E vorba de Querelle de Brest, scandalosul roman pulp scris de Genet în ’45 și lansat doi ani mai târziu, pe care Fassbinder îl aduce pe ecran la dimensiunile potrivite – larger than life. Flamboaiant, artificios, camp, sunt doar câțiva dintre termenii (vagi) care pot descrie ultimul film pe care Fassbinder avea să

Tehnică nouă, oameni culți

(r. Alexandru Sârbu, 1963)

Regizorul Alexandru Solomon spunea că filmele de la Sahia trebuie luate unul și unul. E adevărat, căci discuția despre propagandă a nivelat recunoașterea oricărei ambiții estetice a producției Studioului Sahia (active din anii ’50 și până în ’90). Propagandă, iar nu artă. Nu, să ne oprim. Propagandă și artă. Tehnică nouă, oameni culți (r. Alexandru Sârbu) e printre cele mai strălucite documentare Sahia din câte am văzut, care se distinge prin practicile jucăușe cu care Sârbu dinamitează șablonul în care filmul utilitar cade adesea. Un pic musical, un pic experiment performativ cu practice brechtiene, cronica colectivă a uzinei Electronica e o termită care a ros limitele genului.

îl facă înainte de a muri. Și nu există alții mai buni, căci Querelle e un film vag, în care mizantropia caracteristică cinemaului lui Fassbinder e pusă pe ritmul cabaretului de bodegă, afumată de țigări ieftine, excitată de brațele puternice ale marinarilor care au debarcat, pusă la zid de sexualitatea agresivă care nu dă pace personajelor și debarasată odată cu trupurile celor care au pierdut la propriul joc.

Hotel Cișmigiu

(r. Florin Iepan, 1992)

Să rezumi filmul lui Iepan nu îi face prea mare cinste, căci ar suna cam așa: filmări de dronă ce invocă privirea fantomei lui Neli Bejan, tânăra care a murit în tragicul accident din 1991 în Hotel Cișmigiu, pe atunci căminul studențesc al ATF (actuala UNATC). Ce vede ea? Clădirea dărăpănată care i-a adus moartea, colegii ei de studenție și viața lor boemă, în timp ce pe fundal se aud declarațiile lor revoltate despre incident. Sigur că sună stupid, însă, cum spuneam, filmul are mult mai multe de oferit. Încercările lui Iepan de a fluidiza arhitectura hotelului, de a face pereții, oamenii, mobila să curgă, au captat vederi fascinante alături de paradoxurile din spatele unei clădiri atât de mari și totuși atât de mici. Mai 2020 | Cinemap | 15

RECOMANDARE

FILME ASIATICE 1.

Pietà (2012)

Parasite / Gisaengchung (2019)

"Pietà” este unul dintre cele mai întunecate filme ale lui Kim Ki-duk, în care iubirea unei mame pentru copilul ei capătă un sens mai brutal și se transformă în dorința de răzbunare – o temă destul de des întâlnită în cinematografia asiatică, precum și remușcarea, care își va face simțită prezența mai târziu. Tonul rece construit de Ki-duk susține această tragedie și o îmbinge în afara ecranului, până la noi, ajutându-se de niște personaje pe care ajungi, într-un final, să le înțelegi.

Proaspătul câștigător la premiile Oscar a trezit interesul publicului pentru cinematografia sudcoreeană și a reușit să convingă oamenii să dea o șansă filmelor străine, care nu sunt în limba engleză. "Parasite” este o satiră socială, cu un scenariu precis, deștept, care știe unde și când să lovească. Bong Joon-ho spune o poveste captivantă, despre cum sunt divizate clasele din Coreea de Sud, conviețuirea unor locuitori cu situații materiale diferite și incontestabila distincție între stilurile de viață. Aici prind rădăcini tensiunea și furia... într-o societate inundată de ierarhii.

16 | Cinemap | Mai 2020

RĂZVAN MIRICĂ

Death by Hanging / Kôshikei (1968)

Love Exposure / Ai no mukidashi (2008)

Folosindu-se de un caz real, în care un coreean a omorât în anul 1958 doi studenți japonezi, Nagisa Ôshima ne împărtășește opiniile lui legate de pedeapsa cu moartea, granițele culturale, xenofobia și alte subiecte existențiale, printr-un film unic, filmat în alb&negru, care funcționează ca o piesă de teatru.

"Love Exposure”, regizat de japonezul Sion Sono, cunoscut și pentru lungmetrajele "Jigoku de naze warui" și "Jisatsu sâkuru", este genul de film cu care nu te întâlnești prea des... ambițios, pervers, romantic, straniu și foarte captivant. Povestea începe cu Yū Honda, un adolescent ce duce o viață ordonată, în umbra tatălui său – un preot catolic, care nu e mulțumit de păcatele acestuia puerile, iar Yū e nevoit să comită unele mult mai grave.

Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring / Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom (2003)

Filmul spune povestea unui băiat crescut de un călugăr budist, întrun templu izolat, unde anii trec cu repeziciunea anotimpurilor. "Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring" excelează atât prin imagine, cât și prin filosofia complexă care ni se împărtășește. Din primele minute pornim într-o călătorie pe un tărâm de o naturalețe rar întâlnită, unde meditația și spiritualitatea se manifestă în deplinătatea lor.

Burning / Beoning (2018)

An Elephant Sitting Still / Da xiang xi di er zuo (2018)

Este ecranizată o lume aparent simplă, care ține înăuntru sentimente și trăiri puternice, Changdong Lee reușind să redea atmosfera cărților lui Murakami. Inspirat din nuvela Barn Burning, cel mai apreciat film la Cannes în anul lansării spune o poveste plină de mister, adusă la viață de un trio excepțional: Ah-in Yoo, Steven Yeun și Jong-seo Jun.

Într-o Chină dureroasă și alertă, cel care atrage atenția este un elefant care se zvonește că ar sta toată ziua. Aici elefantul reprezintă punctul spre care se îndreaptă viețile oamenilor care vor să evadeze din mizeria în care au trăit, în care a mai rămas o formă de speranță nedeslușită. Această formă de a spera abia mai rezistă printe atâta durere, resemnare și nihilism. Filmul absoarbe lent pe oricine, folosindu-se de realitatea credibilă construită de regizorul chinez Bo Hu.

Face of Another / Tanin no kao (1966) 6. The "The Face of Another" este un film ‘new wave’, regizat de Hiroshi Teshigahara după romanul omonim scris de Kōbō Abe și spune povestea lui Okuyama, a cărui față a rămas desfigurată în urma unui accident. Ghidat de dorința de a se reintegra în societate, acesta acceptă experimentul propus de medicul său, în urma căruia se va bucura de un nou chip. Schimbarea aceasta vine, însă, cu un preț... masca atașată de fața lui îi va modifica personalitatea.

Memories of Murder / Salinui chueok (2003)

Al doilea lungmetraj din cariera lui Bong Joon-ho, "Memories of Murder", este cel mai eficace thriller care prezintă sentimentul neputinței. Bazat pe povestea reală a primului criminal în serie din Coreea de Sud, filmul îi aduce în rolurile principale pe Song Kang-ho și Kim Sang-kyung, interpretând doi dintre detectivii care au încercat să rezolve crimele.

10.

The Whispering of the Gods / Gerumaniumu no yoru (2005)

Filmul semnat de Tatsushi Ohmori, cu Hirofumi Arai, Leona Hirota și Megumi Sawara, abordează subiecte ca relațiile umane sau natura păcatului, într-un mod blasfemic și inovator. "A sin confessed, must be carried out... otherwise both you and God have forgiven a sin that doesn't exist. The sacrament of forgiveness is made incomplete. And because you have forgiven this future sin... i can now in conscience proceed to carry it out." Mai 2020 | Cinemap | 17

RECOMANDARE

GRUIA DRAGOMIR

Ce vedem la TV în luna mai Toată lumea vorbește despre ce se întâmplă pe platformele de streaming, dar există destule motive să aprinzi și televizorul, luna mai vine cu cel puțin câteva propuneri interesante și pentru nostalgicii care doresc să aibă motive pentru a folosi din nou telecomanda.

„Parazit” Film Now, 16 mai, ora 21:25 Unul dintre cele mai bune filme ale anului 2019, câștigător a numeroase premii, printre care și Oscarul pentru cel mai bun film, va putea fi văzut pe data de 16 mai pe canalul de filme de la RCS & RDS. Film Now este prima televiziune din România care reușește să aibă în grilă pelicula „Parazit”, care nu a mai putut fi văzută până acum pe micul ecran - el a mai fost difuzat pe platforma americană Hulu. În luna mai, „Parazit” va avea o singură difuzare pe Film Now, iar până la sfârșitul anului el va fi difuzat câte o dată în fiecare din lunile rămase.

„Soarta familiei e în mâinile publicului” Disney Channel, din 25 mai, de luni până vineri, de la 15:30 Cei mici rămân acasă și în luna mai, așa că e bine să știi ce se mai întâmplă și pe Disney Channel, pentru ca să mai ai acces și tu la tabletă sau laptop. În mai îi vei putea împrieteni pe copii cu „Soarta familiei e în mâinile publicului”, un show ce îmbină improvizația cu un sitcom de familie în care audiența live are puterea de a decide ce urmează să se întâmple cu nou formata familie Bennett-Blatt. Din aceasta fac parte frații vitregi preadolescenți Blair și Owen și părinții lor, Rachel și Byron. Ei își duc viața de familie de zi cu zi încercând să facă față provocărilor acesteia, dar și celor lansate public. 18 | Cinemap | Mai 2020

„Detectivele din L.A.” AXN, din 11 mai, lunea, de la ora 22:00 Pe AXN, luna mai vine cu un serial inedit: un spin-off după „Bad Boys”. „Detectivele din L.A.” („L.A.’ Finest”), creat tot de Jerry Bruckheimer, producătorul tuturor celor 3 părți ale francizei „Bad Boys”, are multe conexiuni cu filmele originale, iar rolurile principale sunt interpretate de actrițele Gabrielle Union și Jessica Alba. Primul sezon are 10 episoade, iar succesul pe care l-a avut în State i-a făcut pe producători să anunțe că serialul a fost reînoit pentru un al doilea sezon.

„Cei care urmează” Cinemax, 10,12 mai de la ora 21:00 Pe Cinemax vei putea vedea un thriller cel puțin interesant și care-ți va face poftă de drumeții prin natură. În sălbăticia din munții Apalași, pastorul Lemuel Childs (Walton Goggins) are grijă de o comunitate izolată de oameni, o sectă obscură de penticostali care găsesc șerpi veninoși ca să-și demonstreze valoarea în fața lui Dumnezeu. În timp ce fiica lui devotată, Mara (Alice Englert), se pregătește pentru nunta ei sub ochiul vigilent al lui Hope Slaughter (Olivia Colman), un secret periculos este scos la iveală și ea este obligată să se confrunte cu tradiția mortală a bisericii tatălui ei.