Revederea zburătorilor lui Maverick în excelenta continuare la Top Gun ne-a amintit,
zilele astea, de efervescenții ani ’80, când spiritul ludic al creatorilor de entertainment consumerist
de la Hollywood a dus la nașterea unui volum uriaș de filme super-cool, ce și-au
ocupat apoi locul pe merit în memoria colectivă. Au fost anii lui Indiana Jones și Mad Max,
Beverly Hills Cop și Dirty Dancing, ale francizelor Die Hard și Back to the Future, ai lui Rambo,
Ghostbusters și Terminator. Poate n-aș fi deschis subiectul dacă nostalgia după vremurile
în care divertismentul era regele unei lumi neafectate de atâtea crize n-ar fi amplificată
acum de intrarea într-o vară care se anunță dezamăgitor de ne-spectaculoasă. Mă refer la
oferta din sălile de cinema destinată dependenților de escapisme estivale nepretențioase,
ce au calitatea de a suspenda pentru câteva ore timpul și spațiul spectatorului îngrijorat
sau preocupat de realitatea apăsătoare și a de a-l atrage într-un joc al imaginației, în care
să trăiască senzați
