BE SMART by clubul presa

REVISTA CLUBULUI DE PRESA COLEGIUL ECONOMIC BUZĂU NUMĂRUL I/ FEBRUARIE 2013

CUPRINS JURNALIST, PE BĂNCILE ȘCOLII- Ramona Oprea DINCOLO DE AMBALAJ...- Adela Iliescu MUZICA, PRIN OCHII TINERILOR- Vlăduţ Neaga, Gabriel Gâdiuţă INTERVIURI LA CEAS DE SEARĂ- Daniela Eftimie ,,BIBLIOTECA VIE”, O POARTĂ SPRE CUNOAŞTERE ŞI ÎNŢELEGERE - Alina Boarcăş, Larisa Vlad COLEGII NOŞTRI CEI DE TOATE ZILELE……Rătăcirea- Adrian Trifan

JURNALIST, PE BĂNCILE ȘCOLII Ramona Oprea

Entuziasm,

curiozitate,

perspicacitate, muncă în echipă şi foarte multă seriozitate. Acestea sunt cuvintele care ar descrie cel mai bine atitudinea noastră, a elevilor de la Colegiul Economic Buzău participanți, în calitate de redactori, la realizarea revistei online ,,BE SMART!’’. În spatele conceperii publicației ne uneşte pasiunea de a face schimb liber de opinii pe orice temă, de a descoperi şi transmite noi informaţii. Totul a început anul trecut prin implicarea într-un nou proiect extracurricular numit ,,Dincolo de etichete”. Proiectul a avut ca scop dezbaterea imaginii elevilor în presă dar mai ales realitatea din spatele etichetelor atribuite nouă. Am avut pentru prima dată şansa de a ne exprima opiniile în faţa unor jurnalişti şi de a le cunoaşte părerile pe diferite teme legate de aspecte ale elevilor apărute în ziare. Activitatea nea încântat pe toţi şi speram deja la o continuare. 3

Iar dorința noastră a devenit realitate. Parcursul nostru în lumea jurnalismului nu s-a oprit după acea acțiune. Am avut oportunitatea de a fi implicaţi într-un nou proiect intitulat ,,Ştiri de Buzău - Junior”. Proiectul a fost iniţiat de Asociaţia Jurnaliştilor din Buzău, în colaborare cu Colegiul Economic Buzău şi Centrul Cultural Francofon,

finanţat

Municipiului Buzău.

Primăria

Am avut

dispoziţie o redacţie cu dotările necesare şi am beneficiat de sfaturile unor profesionişti. Pentru prima dată ne confruntam cu o situaţie în care ne simţeam străini şi credeam că nu suntem pregătiţi, însă jurnaliştii ne-au susţinut, iar noi am devenit mult mai încrezatori în forţele proprii. Am devenit astfel mici jurnalişti hotărâţi

şi

bucuroşi

în

realizarea proiectului. Am stabilit întalniri, am ales subiectele,

ne-am

documentat, am schimbat opinii, şi în cele din urmă am realizat două ziare. 4

Pe lângă acestea, am creat şi un film documentar, “Comunitatea buzoiană – Repere istorice şi culturale” în care am expus imaginile glorioase ale oraşului Buzău: Palatul Comunal, strada Cuza Vodă, Parcul Crâng, Parcul Marghiloman şi Vila Albatros precum şi cimitirele Dumbrava şi Eroilor. Dificultatea de la început s-a transformat în plăcere, am legat prietenii şi am avut alături de noi o întreagă echipă care ne-a iniţiat în tainele jurnalismului şi care ne aşteaptă să păşim din nou pragul redacţiei pentru noi articol. Această experienţă, plină de învăţături, ne-a dechis calea unui început în lumea jurnalismului, şi pentru că am dorit ca drumul nostru în ziaristică să continue, am creat revista ,,BE SMART!”. Dorim ca în această revistă să puteţi găsi un refugiu plin de informaţii, opinii, noutăţi, glume, curiozităţi şi multe altele ce sperăm să vă încânte.

DINCOLO DE AMBALAJ... Adela Iliescu Moda... Oare știm cu toții cu adevărat ce semnificație are acest cuvânt ? În DEX moda este definită ca fiind un obicei, o deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social; gust, preferința generalizată pentru un anumit fel de a se 5

îmbrăca. În opinia mea, moda reprezintă atât stilul de viață pe care fiecare om îl abordează, cât și caracterul de care acesta dă dovadă. Oare cum trebuie să ne îmbrăcăm? Cu lucruri scumpe sau ieftine ? Cu stil sau la modă? Putem cataloga oamenii după brandurile pe care le poartă? În zilele noastre observăm cum tinerii au senzația că tot ce apare pe piață și este considerat element de noutate trebuie purtat. Percepția pe care ei și-o formează se concretizează adesea

întrun fel de ,,uniforme de

moment’’. Spre exemplu, au fost la modă într-o perioadă pantalonii cu tur lung, iar toată lumea a început să fie înnebunită după ei. Nu cred că fost o idee tocmai bună pentru că nu tot ce este la modă trebuie neapărat și purtat Ideal este să te îmbraci cu ceea ce te avantajează,ceea ce îți place și în același timp în ceea ce te simți cel mai comod. O altă problemă a fost chiar în vară anului 2012 când au apărut fustele până în pământ. Peste tot puteau fi observate tinere cu fuste de culori care mai de care mai țipătoare pentru a putea ieși în evidența. Acum sunt la modă bluzele, pantalonii, chiar și încălțămintea cu ținte. Nu consider că sunt lipsite de feminitate sau că nu dau un aspect plăcut hainelor, dar 6

toate trebuie să aibă o anumită decență. În acest context se formulează următoarea întrebare: Oare știm cum să ne îmbrăcăm? Pentru a afla răspunsul am apelat la părerea câtorva adolescenți. Răspunsurile lor se află chiar în prezentul material. „Părerea mea este că adolescenții din ziua de azi privesc moda ca pe un tablou propriu în care ei sunt cei pictați. Eu nu sunt persoana care dorește să fie mereu la modă. Prefer uneori să fiu clasic, ceea ce mă bucură enorm. Nu mă supără ca cei din jurul meu să fie la modă, ba din contră. Uneori chiar îi admir pe cei care încearcă să fie cât mai <<chic>>. Să fii la modă e destul de bine, mai ales că poți atrage priviri și îți poți crea o anumită poziție socială. Am observat că unii oameni își schimbă hainele sau accesoriile cu o viteză uimitoare, ceea ce îi ajută să devină mult mai la modă, combinând lucrurile în mod diferit dar plăcut ochiului” (Mihai Daniel,17 ani,elev) „În ziua de azi, majoritatea oamenilor

caracterizează după cum ești îmbrăcat, după 7

cum te aranjezi și după cum arăți. Dacă plecăm de la proverbul „nu haina îl face pe om” consider că pot contrazice acest proverb deoarece chiar dacă ai bani și te poți îmbrăca cu haine foarte scumpe, poți fi un om modest. Moda actuală nu-mi influențează viața deoarece nu este una stabilă.” (Nenciu Corina, 16 ani,elevă) „A fi la modă este o obligație uneori. În zilele noastre moda este percepută, în primul rând, ca un curent. Pentru mine,

aceasta

înseamnă

identitate,

idei,

individualitate și autenticitate.” (Dimian Roxana,16 ani,elevă) „Moda mă inspiră în cum vreau să arăt. Moda te ajută să fii plăcut altora, mai ales de vârstă asemănătoare. E ok să fii interesat de modă, să știi să te asortezi și să te simți bine cu noul tău look, dar, dacă vrei să fii cu adevărat special, stabilește tu moda, fără să pari ridicol. E altceva să te vadă lumea ca pe cineva

special

propiile

(Iordachita Daniel,16 ani.elev)

principii.”

Concluziile pe care le putem face după ce am aflat părerea colegilor mei ar fi următoarele: Nu încercați să vă îmbrăcați tot timpul cum este la modă. Încercați să improvizați și să vă simțiți bine în largul vostru. Căutați haine care să vă reprezinte deoarece sub toate acele există sufletul și acesta este cheia spre universul exterior.

MUZICA, PRIN OCHII TINERILOR Vlăduţ Neaga Gabriel Gâdiuţă

Muzica este un mod de a ne exprima sentimentele, ideile sau trăirile

ajutorul

cuvintelor

aşezate în versuri. În privinţa tinerilor muzica are o influenţă pozitivă sau negativă. În ziua de astăzi adolescenţii ascultă muzică în orice imprejurare: acasă, la şcoală, pe stradă sau în oricare alt 9

loc, datorita tehnologiilor foarte performante: telefoanele mobile, cd playere, căşti, mp3, etc. Indiferent de gen, muzica face parte din viaţa noastră, a tuturor. O muzică bună poate da savoare momentelor speciale din viaţa noastră, poate face două persoane să se îndrăgostească, să se certe sau să se împace.

Ce gen de muzica ascultăm?

Elevii sunt fani ai unui anumit gen de muzica cum ar fi: house, rock, latino, manele sau rap. În funcţie de vestimentaţie, limbaj sau comportament îţi poţi da seama de fiecare elev ce gen de muzică ascultă. De exemplu, rock-ul, acel gen muzical în care instrumentele de bază sunt chitara, tobele şi bas-ul, îi îndrumă pe tineri fiind convinşi că acesta este genul de muzică care îi caracterizează. Deşi este considerat un gen bazat pe ţipete şi ritmuri violente, rockerii, recunoscuţi dupa hainele negre (de obicei din piele), păr lung şi foarte multe accesorii negre, continuă să-şi susţina preferinţele în materie de muzică. În opoziţie cu rock-ul sunt manelele, ascultate de îngrijorător de mulţi tineri. Maneaua, în adevăratul sens al cuvântului, înseamnă cântec oriental de dragoste. 10

Iată şi câteva informaţii despre muzica rap şi influenţa sa asupra tinerilor. Mulţi dintre noi ascultă muzicaă pentru a se relaxa, pentru a destinde atmosfera sau chiar pentru a plânge. Muzica devine o parte esentială a vieţii noastre, regăsindu-ne tot mai mult în diferite melodii. Mai nou, se învaţă cu muzică, se fac sporturi cu căştile în urechi, peste tot se merge ascultând muzică. Dar care ar fi efectul muzicii Rap în viaţa noastră? Mulţi spun că nu are nicio influenţă asupra lor, în timp ce alţii afirmă că acele versuri deschid ochii celor ce o ascult. Părerile sunt împărţite. Unele melodii trimit un mesaj foarte clar cu impact negativ, în ceea ce priveşte statutul omului în societate, în timp ce altele vorbesc despre iubire, prietenii adevărate şi relaţiile dintre oameni. Muzica rap influenţează însă şi stilul vestimentar al celor ce o ascultă, în special asupra adolescenţilor, care sunt fascinaţi de vocabularul folosit în melodiile respective.

În concluzie, muzica ne influenţează în mare

măsură stilul de viaţă.

INTERVIURI LA CEAS DE SEARĂ Secretarul General al JCI Buzău, voluntarul Andrei Titor: ,,Respectul și încrederea se câștigă prin muncă și devotament” Daniela Eftimie Programele de voluntariat sunt pentru unii liceeni o necunoscută. Pentru alţii însă, voluntariatul este un mod de viaţă, o oportunitate de a-şi pune în valoare talentele şi abilităţile, de a-şi descoperi identitatea, de a învăţa şi a experimenta. Despre satisfacţiile pe care le oferă munca de voluntar şi motivaţia de a continua ne va vorbi în acest interviu Andrei Titor, elev în clasa a XII - F, preşedintele Consiliului Şcolar al Elevilor din cadrul unităţii noastre educative şi - Secretar General în cadrul organizaţiei neguvernamentale Junior Chamber International Buzău. Reporter: Cum ai descrie voluntariatul în trei cuvinte? Andrei Titor: Inovație - acțiune - experiență Rep.: Îți mai amintești de prima acțiune de voluntariat la care ai participat? A.T.: Aceasta este într-adevăr o întrebare dificilă – îmi aduc aminte vag de o activitate desfășurată într-o zi de martie, de Ziua Pămantului, în 12

parteneriat cu reciclatorul de electrocasnice ,,GreenWee” - a trebuit să confecționăm diferiți așa-ziși monștrii din deșeuri pe care să îi afișăm în cadrul unui concurs în Piața Dacia. Rep.: Care au fost motivele ce au stat la baza hotărârii de a te implica? A.T.: În primul rând am pornit de la premisa că oricine poate face asta, dar nimeni nu o simte lafel. A te implica înseamnă multe lucruri – indiferent că o faci fizic sau nu – cred că totul a plecat de la ideea de comunitate, de care toți beneficiem, de a împărți ceva cu oamenii. Poate un simț al responsabilității față de cei din jur a fost determinant, de asemenea. Rep.: Cum ai continuat? A.T.: Aici devine interesant – totul ține de stabilirea unor conexiuni, a unor relații între lucrurile pe care le desfășori, între oamenii alături de care faci asta și ceea ce simți tu. Odata ajuns la liceu – simțeam o dorință avidă de implicare pentru dovedirea anumitor capacități – consider că este un process firesc: respectul și încrederea se câștigă prin muncă și devotament – totul a continuat într-un șir de activități și experiențe pline de lecții de viață.

Rep.: La momentul actual ești membru activ în vreo organizație neguvernamentală? Care este calitatea/funcția pe care o ai în cadrul acesteia? A.T.: Da, în acest moment sunt Secretarul General al Junior Chamber International Buzău – organizație nonguvernamentală ce se ocupă cu dezvoltarea de proiecte și activități pentru conturarea unei comunități active de tineri. Rep.: Care sunt cele mai importante

proiecte

care

asociația din care faci parte vrea să le deruleze în acest an? În ce măsură te vei implica în realizarea lor? A.T.: Având în vedere toate procesele verbale și minutele ședințelor susținute, ar fi multe proiecte de enumerat, însă sunt câteva cu adevărat dragi: ,,Clubul de Oratorie și Dezbatere AGORA“ , ,,Buzău 100“ – proiect virtual de mediatizare (în primă etapa) a 100 de fotografii deosebite din județul nostru, fiecare având o emoție, un sentiment exprimat, Academia JCI Buzău – cursuri de formare pe diferite module, ,,Earth Hour“, ,,Business Networking Event“, etc. . Implicarea este, și va fi, în măsura

atribuțiilor ce mi se cuvin, dar cum nimeni nu te înlatură când e vorba de dăruire, totul ține de timpul acordat acestora. Rep.: Care consideri că este cea mai bună variantă: să faci voluntariat la mai multe ONG-uri sau să te implicit într-o singură organizație? A.T.: Eu nu m-aș vedea luptându-mă cu îndatoririle din mai multe organizații. Oriunde există un nucleu format, acel ceva care îi oferă acelui grup un rol într-o comunitate. Alergând dupa doi iepuri, îi vei pierde pe amândoi. Rep.: Ce schimbări crezi că ar trebui să se facă în domeniul voluntariatului pentru a crește implicarea tinerilor? A.T.: Totul a fost etichetat destul de rigid, raportat la acest cuvant ,,voluntariat“. Fiecare om face voluntariat, într-un fel sau altul, la nivelul și demnitatea sa. Totul pleacă de la un nivel de independență pe care îl resimțim diferit. Ori elevii care practică voluntariatul au o lipsă acută de indiviualitate – personal, nu cred asta, ori fiecare percepe asta ca pe un set de activități mai mult, sau mai puțin importante. Consider că ar trebui atribuită o atitudine mai lejeră raportată la aceste proiecte, astfel, și cel care considă asta neimportant, ar face-o doar pentru că se confruntă zilnic cu activități la fel de importante pe care le reprimă. Rep.: Vei râmâne activ într-un ONG și în anii de studenție? De ce?

A.T.: Într-adevăr, după o autoevaluare serioasă, am ajuns la concluzia că și în studenție sunt multe proiecte şi programme

care ai șansa să participi. Voi continua în același mod și mă voi implica activ, poate la un alt nivel. Rep.: În ce fel se reflectă voluntariatul asupra formării tinerilor? Ce sfaturi ai oferi unui elev care dorește să devină membru activ într-un ONG? A.T.: În general, oferirea capacităților tale în cadrul voluntariatului și proiectelor, are ca aparent beneficiar pe oricine altcineva în afară de tine. Defapt nu este așa, vei rămâne plăcut surprins de bagajul de cunoștințe acumulat, dar asta, doar după realizezi ca le-ai utilizat - neștiind de unde provin. Dacă ar fi să dau un sfat unui elev ce dorește să devină membru în cadrul unei organzații, ar fi acela să o facă într-un mod relaxat, natural, creând relații, nu forțandu-le de dragul unei diplome – totul va veni de la sine, ulterior.

,,BIBLIOTECA VIE”, O POARTĂ SPRE CUNOAŞTERE ŞI ÎNŢELEGERE Alina Boarcăş Larisa Vlad Biblioteca Vie este o activitate de orientare şi consiliere profesională în cadrul căreia adolescenţii au ocazia să se întâlnească cu diverse categorii de oameni, aşa-numitele „cărţi vii”, de la care descoperă aspecte interesante legate în general de profesia dorită. Conceptul a apărut în Danemarca şi poartă numele de Human Library şi a fost „importat” în România de Asociaţia „ART FUSION” din Bucureşti. „Este un proiect atrăgător şi l-am adaptat necesităţilor noastre de a asigura elevilor o mai bună consiliere şi orientare profesională. Biblioteca vie funcţionează ca o bibliotecă obişnuită - cititorii pot împrumuta o carte pentru o perioadă limitată de timp (25 minute). Există însă două aspecte importante: CĂRŢILE sunt FIINŢE UMANE şi intră într-un dialog personal cu cititorul”, a declarat prof. Cătălina Poştovei. La activitate au fost prezenţi reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar Buzău: doamna Inspector Şcolar general Adjunct Geta Burducea, 17

Cristiana Stoica- inspector pentru programe comunitare- educaţie şi formare profesională, Aida Ioniţă- inspector discipline de specialitate şi doamna Lucia Stănculeanu- monitor extern în cadrul reţelei. Aflată la a treia ediţie, Biblioteca Vie de anul acesta a reunit pe rafturile ei 24 de cărţi dintre cele mai interesante: Mihai Muşat, Petru Dinu, Nicoleta Gina Dinu,Sorin Geambaşu, Dana Mocanu, Iuliana Radu, Taisia Trică, Cornelia Geambaşu, Alexandru Lungu, Adrian Dumitraşcu, Mihăilescu Emilia, Viorel Anghel, Adrian Nedelcu, Gabriel Caloian, Liviu Roşu, Robert Ionaşcu, Claudia Alexandru, Angelica Trifu, Marilena Râpă, Viorel Găgiulescu, Poliana Partal, Dorina Hanganu, Alexandru Ursu, Mirela Iamandei. Fiecare „carte” a avut o poveste personală, fiecare carte a prezentat o profesie. Elevii au „citit” despre ce înseamnă: jurnalist, avocat, funcţionar public sau bancar, expert contabil, ofiţer, poliţist, agent de turism, consultant de marketing, manager, agent de vânzări, psiholog. Cei 70 de elevi participanţi au pus întrebări şi au aflat răspunsuri legate de profesia pe care şi-o doresc în viitor. „Bibliotecari” în Biblioteca Vie au fost anul acesta: Lucia Olteanu, Cătălina Poştovei, Maria Popa şi Roxana Buie. Sunt cele care au ales cu multă grijă cărţile şi au îndrumat cititorii.

Doamna Geta Burducea a subliniat utilitatea acestui proiect şi a constituirii reţelelor

parteneriale

pentru

îmbunătăţirea calităţii învăţământului profesional şi tehnic şi pentru schimbul de bune practici între şcolile din reţea. „Formarea unor cetăţeni activi, responsabili, care să înveţe pe tot parcursul vieţii pentru construirea unei cariere adaptabile la cerinţele pieţei forţei de muncă este unul dintre principalele obiective al şcolii noastre. Considerăm că orice modalitate de a-i familiariza pe elevii noştri cu cerinţele pieţei muncii este binevenită, iar Biblioteca Vie poate fi foarte eficientă”, a declarat directorul Colegiului Economic, Marioara Lungu. Despre importanţa acestei activităţi şi impactul pe care l-au avut asupra tinerilor ne-au vorbit şi câteva dintre ,,cărţile’’ ce s-au lăsat citite, spre marea bucurie a elevilor de la Colegiul Economic. Iată ce ni s-a răspuns la întrebările adresate de noi. Reporter: Cum credeţi că au receptat elevii mesajul dumneavoastră? Emilia Mihăilescu (poliţist): Am observat un mare interes față de profesia de polițist, deoarece am fost “carte polițist”. Elevii au fost dornici să se informeze despre condițiile de admitere la Poliţie, dar mai ales despre ceea ce înseamnă această profesie. Le-am explicat lucruri despre 19

domeniul în care lucrăm, cum reușim să facem această meserie şi care sunt cele mai mari satisfacţii. Rep.: Credeți că este greu de urmat o astfel de meserie? E.M.: Nu este simplu deloc. Ne-am dori să aflăm dacă în urma informaţiilor oferite de noi s-au răzgândit sau au rămas convinși să urmeze această cale pe viitor.” Rep: Ce efect credeți că a avut această activitate asupra elevilor? E.M.: În primul rând cred că au obținut niște informații de la o sursă capabilă să i le împărtășească exact așa cum sunt ele. Lucrurile se văd întrun fel din afară și cu totul altfel atunci când ești în interiorul sistemului, profesiei, problemelor.”  Reporter: Cum credeți că au recepționat

elevii

mesajul

dumneavoastră? Alexandru Lungu (avocat): Din punctul meu de vedere, elevii cu care am interacționat azi, au fost destul de interesați. Mi-a plăcut faptul că-și doresc să acumuleze cât mai multe informații, lucru pe care eu la vârsta lor nu am 20

avut prilejul să-l fac şi care mi-ar fi fost acum de mare folos. Este un lucru foarte bun ca în această școală au loc astfel de evenimente.” Rep.: Credeţi ca le va fi de folos elevilor participarea la ,,Biblioteca vie”? A.L.: Cred ca da, le este de folos elevilor care vor să-și aleagă o meserie și să se orienteze către ea pe viitor Foarte deschişi la întrebările noastre au fost şi elevii. Răspunsurile lor sunt dovada că evenimentul poate fi catalogat ca un real succes. Iată care au fost opiniile lor, pe care nu le-au împărtăşit în cadrul unui scurt interviu: Reporter: Cum ai cataloga această activitate ? Crișan Andreescu (elev): De folos ! Cred că este un lucru bun pentru că ne ajută să ne hotărâm în ceea ce facem, ne ajută să ne dăm seama dacă meseria pe care vrem să o practicăm este cea potrivită pentru noi. Rep.: Te-ai ghidat pe o anumită meserie dupa această activitate? Crișan Andreescu (elev): Da, am combinat două meserii și mi-aș dori să fiu medic in poliție. Rep.: De ce le-ai recomanda colegilor participarea la această activitate?

Crișan Andreescu (elev): Deoarece cred că este folositoare pentru oricine. Aici am văzut majoritatea meseriilor: politest, medic, contabil, expert in vânzări, reporter și multe altele.

Reporter: Cum s-a reflectat asupra ta această activitate? Andrei Titor (elev): Având în vedere că nu am mai participat până acum la astfel de activități, în ciuda faptului că au fost multe proiecte în această școală, este o experiență inedită având în vedere că stai de vorbă cu un practicant, un om care știe despre ce este vorba în meseria pe care o practică şi poate fi un factor de orientare într-un domeniu de activitate. Rep.: Ce domeniu te-a încântat cel mai mult? Andrei Titor (elev): Am participat la psihologie și la poliție, însă psihologia a fost cea care m-a incitat cel mai mult, pentru că acolo este un domeniu mai puțin rigid, unde ai șansa să te deschizi într-un mod direct. Pe când la poliție întrebările sunt foarte exacte, totul se știe deja, depinzând de ceea ce vrei să inveti.

Rep.: De ce le-ai recomanda colegilor tăi participarea la această activitate? Andrei Titor (elev): Deoarece cu toții trăim intr-un mediu de unde putem să aflăm cât mai multe, astfel incât informandu-te și mai ales având ocazia să o faci într-un grup organizat poate fi util mai departe.

COLEGII NOŞTRI CEI DE TOATE ZILELE…… Rătăcirea Adrian Trifan I.Linişte, acesta era cuvântul care descria cel mai bine atmosfera din familia Iorga, în primăvara acelui an, cu număr prevestitor, al treisprezecelea, din secolul douăzeci. Era, de fapt, un timid început de primăvară. Soarele nu se hotărâse încă să dezlege viaţa din mrejele zăpezii îngheţate, astfel străzile Bucureştiului ascundeau încă mari suprafeţe de nori albi, sclipitori, căzuţi parcă din înaltul cerului. În rest, oraşul revenise la cotidiana-i zarva, sutele de maşini umpleau din nou bulevardele cu ţipete ascuţite de claxoane, precum urletul unor zeităţi străvechi indignate de cercul vicios în care se învârtea lumea. Din tot acest melanj social ce părea din ce in ce mai haotic, făcea parte şi tânăra familie Iorga. Ei, alături de alte câteva familii, reprezentau o ultima latură de uman neprihănit de corupţia banului în acest Bucureşti contemporan. Andrei Iorga era un tânăr de vreo treizeci şi doi de ani, înalt, destul de bine legat, brunet, cu ochi negri şi o privire inteligentă. Era absolvent al Facultăţii de Drept. Totuşi, niciodată nu a reuşit să-şi dezvolte o carieră în domeniu, i-au lipsit aşa-numitele „legături”. Spiritul dreptăţii îi 23

fugea prin vene, îşi dorea să rezolve cazuri de corupţie, crimă, sa fie vectorul determinant al justiţiei în România. Nu l-a părăsit ambiţia, norocul însă, chiar de la naştere… . Natura nu i-a acordat nici lui şansa de a-şi alege societatea unde va deschide ochii pentru prima oară. Cu simţul dreptăţii şi ambiţia de fier, a luptat pentru cariera sa, fără să treacă peste visele celorlalţi şi, astfel, şia căpătat în România, bine-meritatul loc de…asistent social, cu master în drept. Cu toate acestea, salariul mic nu l-a demoralizat nicicând. Fericire şi-o găsise alături de Felicia, nevasta lui pe care o cunoscuse în vremea liceului. Sau iubit mereu, iar rodul sentimentului lor sincer este băieţelul lor pe nume Alexandru. După cum am mai spus, liniştea şi înţelegerea domneau în familia lor. Locuiesc într-un apartament, nu foarte departe de centrul capitalei. Felicia se află încă în concediu după naştere, iar Andrei are un program lejer ce-i permite să petreacă destul timp cu familia. Din câştigurile celor doi, se înţelege, nu aveau o viaţă luxoasă, însă bucuria adusă de nou născut şi traiul decent de care aveau parte, i-a ferit de patima zbuciumată pentru bani. II.O lumină portocalie pătrundea în cameră, filtrată de perdelele oranj, reflectând pe tavan şi pereţi forme asemănătoare unor patrulatere, ce întâlneau la un moment dat tabloul cu rama veche, de lemn mâncat, aşezat deasupra patului celor doi soţi. De cealaltă parte, agăţat într-un cui, pe mijlocul peretelui opus, un ceas scotea, fără început şi fără sfârşit, fără nici un ritm şi totuşi destul de diferit cât să fie perceput de fiecare dată, un ticăit sâcâitor ce-ţi agita toţi nervii. La marginea patului trona silueta unui bărbat. Stătea rezemat cu ale sale coate pe genunchi şi privea în jos. Limbile ceasului erau oprite una peste alta, cu vârfurile orientate în jos. „Ah…mama lui de Soare…iar m-a trezit la şase jumătate! Lumina e puternică şi perdelele astea, ar trebui schimbate!” gândi Andrei şi, ridicându-se de pe pat, se aşeză pe fotoliu, în colţul camerei, privind în gol. „Astăzi vom profita de ziua mea libera. Să mergem la film ori la teatru? Ori la părinţii Feliciei? Nu i-am mai văzut de ceva timp… .Cred că voi aştepta să se trezească şi ea…sau…” . S-a ridicat în grabă de pe fotoliu şi, după ce a verificat dormitorul micuţului Alexandru, s-a îmbrăcat şi a părăsit apartamentul. Afară 24

aerul era rece şi curat. Îmbrăcat într-o redingotă neagră, până la genunchi, cu cizme din piele, tot negre, a traversat bulevardul liniştit, cu mâinile în buzunar, îngânând uşor un cântec auzit cine ştie când, la vreun post radio. Vis-a-vis, un ins la vreo şaptezeci de ani, aranja câteva ghivece într-o florărie: - Neaţa, nene Sandu! Te-ai trezit şi matale, iarăşi, cu noaptea-n cap. Nici Soarele nu s-a dat jos din sofa şi dumneata ai chef de treabă, spuse Andrei, cu umor, vrând să-l învioreze pe moşul pe care-l ştia de mult drept un om indispus. - Că bine spui…bună dimineaţa şi ţie. Totuşi, bag seama că şi pe dumneata te cam gâdilă călcâiele de cu dimineaţă. Ce cauţi? Răspunse bătrânul, aplecat asupra unor ghivece cu flori roşii şi galbene, care-i atraseră atenţia. Era puţin nedumerit, pe de o parte, cum s-a putut să nu îngheţe florile, deoarece noaptea fusese chiar geroasă pentru zilele acelea şi, pe de altă parte, îl intrigase acest tânăr ins, parcă prea bine dispus pentru acea ora din zorii zile. - Nene, poate mă vei crede fără o doagă, dar cum nu am mai putut dormi, a trebuit să găsesc ceva de făcut şi m-am gândit că ar fi în regulă să cumpăr câteva flori. - Şi ce să faci cu ele? Întrebă florarul mult mai interesat. Tânărul sesizând interesul omului dinaintea sa, care se ridicase şi-l privea acum în ochi, răspunse calm şi sec: - Să le mănânc. O pauză de vreo treizeci de secunde a urmat, timp în care bătrânul şi-a încruntat sprincenele clipind odată încet şi fixându-l pe Andrei cu o privire rece, respira greu ca după un efort prelungit. Respiraţia sa caldă se transforma de fiecare dată în aburi la contactul cu aerul rece. Omul părea foarte serios, ba chiar ai spune furios, când deodată zise aproximativ în şoaptă, mai mult pentru el însuşi: - Pe naiba…hai spune odată ce vrei de la mine, că nu am timp de hazul tău. - Dar timp să tot fie, nene Sandule, ca după cum văd eu soarele de abia a răsărit. Nu mai fi şi matale aşa serios, hai dă-mi trei trandafiri şi ai scăpat de mine. - Ce culoare? întrebă moşul. - Gri. 25

- Gri e creierul tău…pe naiba de intelectual. îi răspunse florarul, vizibil enervat de glumele ce-i fuseseră făcute şi, aplecându-se în partea dreaptă, o mică parte dintr-un pantalon roz s-a ivit de sub blugii pe care îi purta ( probabil pijamale ). A scos trei trandafiri roşii dintr-o vază şi i-a înmânat lui Andrei. După ce a achitat, tânărul şi-a luat rămas bun şi s-a întors de unde venise: - Multă sănătate şi la revedere, nene Sandule…şi râzând, mai mult pentru sine:” doamna Sandu are gusturi bune când vine vorba de pijamale, par călduroase.” În urma lui florarul îngână ceva ininteligibil, ceva ce semăna cu o insultă, probabil: „Pe naiba”. Urcând scările blocului unde locuia, privirea tânărului asistent social s-a oprit pe o uşă metalica pe care apărea scris numărul treisprezece. A rămas pe loc un timp, privind parca în gol, ca şi cum ceea ce vedea în faţa ochilor îl trimitea cu mintea într-o altă realitate, o lume în care altul era statutul său. Apoi şi-a mutat privirea în altă parte şi a urca în continuare până la apartament ţinând strâns în mâna dreaptă, florile. „ Ştiam că are legături…ar trebui să-i facem o vizită cândva;” gândea Andrei închizând uşa apartamentului şi descălţându-se. Porni apoi cu paşi moi până în dreptul dormitorului, intră în încăpere şi aşeză florile cumpărate într-o vază albastră ( cu peşti galbeni, desenaţi pe toata sticla din care fusese creată) lângă patul unde soţia lui dormea. Vaza era aşezată pe o noptieră veche, dar încă frumoasă. O primiseră, printre altele, de la părinţii ei, când se mutaseră împreună în acest apartament. După aceea se aşeză în acelaşi fotoliu în care stătuse şi înainte să plece şi privea necontenit la soţia sa. Făcea asta mai mereu, îi plăcea să o contemple, ca femeie. De această dată însă, privirea lui era alta. Avea fruntea încruntată şi ochii mari deschişi, arătând o vagă mirare pentru ceea ce se întâmpla în jurul său. Îi veni în minte o întâmplare din vremea studenţiei. Era în al treilea an de studiu, la drept şi în doua săptămâni urmau examenele. De învăţat, nici vorbă, învăţa-se, nu asta era problema, ci faptul ca ceilalţi colegi ai săi aveau, în general, deja câteva legături cu anumite birouri de avocatura. Nu l-a 26

interesat niciodată pe el, ce şi cum au făcut colegii lui, cert este ca, nimeni, niciodată, nu venise la el cu vreo ofertă pentru viitor. Acum însă, acest fapt în punea pe gânduri. Colegul său de cameră a venit într-o zi la el cu o propunere foarte atrăgătoare: - Andrei, uite, ştiu ce te preocupă în perioada asta. Nu, nu examenele sunt problema, pentru ele eşti pregătit…ehe…ştiu că te gândeşti la viitor. Aşa că mam întrebat dacă nu cumva te pot ajuta eu? - Ţi-aş fi recunoscător! răspunse Andrei. - Îmbracă-te şi vino după mine. Mergem să vezi pe cineva. - Dar aşteaptă,ce trebuie sa iau la mine, diplome, Cv-ul? Întrebă surescitat tânărul student. - Ce tot îngâni acolo? Treaba asta nu-i cu Cv sau alte formalităţi. Eu am plecat, suntem aşteptaţi; şi ieşiră amândoi în stradă. În vreo jumătate de ceas ajunseră. Era o încăpere bine luminată, cu un perete întreg făcut numai din geamuri, din cadrul unei clădiri de birouri. În mijlocul încăperii era o masă joasă, tot din sticla, în jurul căreia se aflau doi inşi îmbrăcaţi la costum, cu expresii de oameni mulţumiţi. Aceasta a observat-o şi Andrei în momentul când a intrat acolo împreună cu prietenul şi colegul său. Unul dintre cei doi bărbaţi era tatăl colegului său ( Andrei şi-a dat seama de asta imediat, pentru ca semănau foarte mult ), iar celălalt un foarte cunoscut personaj la vremea aceea, ministrul justiţiei, domnul M. Acum urma să aibă loc conversaţia ce l-a făcut pe Andrei Iorga, tatăl lui Alexandru, să-şi aducă aminte de acea zi chiar şi în prezent, după aproximativ opt ani de zile, le fel de emoţionat şi cu un impact puternic asupra psihicului său. După ce făcuseră prezentările de rigoare, domnul M spuse către colegul lui Andrei: - Dragul meu David, ce mai faci? Sper ca ai rezolvat şi cazul de noaptea trecută. - Ca întotdeauna, confidenţial, cu profesionalism, răspunse tânărul. - Ei! Asta-i băiat-u’ meu…să vina banii! spuse ministrul foarte entuziasmat, îmbrăţişându-l pe David. Era vorba despre moartea unui foarte cunoscut jurnalist, ce se petrecuse cu o noapte înainte. 27

Ministrul, domnul M., era inculpat într-un caz de corupţie, iar jurnalistul era cel care-l învinuia. Andrei, bineînţeles, crezuse la acel moment ca David, prietenul său descoperise ceva la locul crimei, ceva care sa elucideze crima, dar nu aşa stăteau lucrurile. David scoase o seringă din buzunar şi spuse: - I l-am dat pe tot, cinci minute şi omul deja zbura cu mintea prin alte meleaguri. L-am invitat să bem un pahar de vin, să discutam cum am putea sa te închidem pe tine. Aşa mi-a fost foarte uşor sa scap de el. Presa va avea câteva întrebări şi pentru mine, chiar dacă eram doar ajutorul avocatului său, dar vor renunţa ei la un moment dat. „Deci David fusese cel care a comis crima şi a făcut-o la ordinul ministrului, pentru bani. El trebuie sa fi fost ales ca ajutor al avocatului jurnalistului în acest caz şi pentru ca putea interacţiona cu victima foarte uşor, a fost plătit de cealaltă parte pentru a scape jurnalist, turnându-i în băutură o anumită substanţă. Prin urmare sa vândut, pentru bani şi are mâinile pătate, dar…ce se întâmplă aici? Ce caut eu aici?” acestea toate le-a realizat şi le-a spus Andrei în mintea sa când a văzut şi auzit cele ce se petreceau sub ochii lui. Deodată s-a impacientat şi a început să transpire. - E foarte cald aici; spuse cu o voce tremurândă şi cu privirea în pământ Andrei. Îşi încorda pumnii, apoi îi relaxa clătinându-se de pe un picior pe altul. Purta o cămaşă alba, iar dacă priveai către gulerul sau puteai vedea cum picături de transpiraţie se preling dintre firele brunete de par, pe gât, până sub gulerul cămăşii. Cei trei oameni dinaintea sa pricepuseră ce se întâmpla, dar se prefăceau că nu înteleg. - O…dar deschide un geam David dragă şi redu temperatura din calorifere. Domnului Andrei îi este foarte cald; spuse apoi domnul M. pe un ton linguşitor, după care continuă serios: Uite ce e Andrei. Tu eşti un băiat inteligent şi cu siguranţă îţi dai seama despre ce vorbim aici. Justiţie?! Bine, fie, dar nu peste afaceri! Oricum, tu nu ai văzut şi nu ai auzit nimic ( şi atunci scoase din buzunar câteva hârtii de valoare, pe care erau imprimate chipurile unor mari personalităţi româneşti, şi i le întinse lui Andrei ). 28

Acum despre tine. Nu te-am chemat degeaba…pentru că eu te-am chemat. Vreau să devii omul meu. Încheie brusc ministrul. - Eu…nu ştiu, răspunse ezitant Andrei, cu vocea tremurândă, privind în jos. Ministrul atunci, venind spre el şi ridicându-i privirea i-a mai spus, privindu-l în ochi:”E rost de bani puiule, bani grei. Să nu crezi ca în ţara asta există justiţie. În ţara asta dacă vrei sa fii puternic, ori eşti cu mine, ori nu eşti deloc.” Tânărul student se desprinse de lângă ministru. Privirea lui nu mai era acum a unui o speriat. Îşi aţintise ochii negri, pătrunzători pe faţa ministrului. Sprincenele erau puţin încruntate, în orice caz, ale unu om serios, iar pumnul îi îl ţinea strâns cu toată puterea. Îi fuseseră nimicite credinţele despre realitatea în care trăia şi visele îi erau puse la îndoială. - Să nu cumva să mai repeţi aceste cuvinte în faţa mea, domnul M. N-am să-mi pătez vreodată numele cu bani însângeraţi. Să aveţi cu toţii o zi frumoasă. Bună ziua! Apoi se întoarse şi ieşi furios trântind uşa, cu gândul să nu se mai întoarcă niciodată acolo. Acestea toate şi le amintise în acea dimineaţă, stând în fotoliul din dormitorul locuinţei sale. Şi nu oricum îi veniseră în minte, ba chiar îl neliniştiseră deoarece în apartamentul cu numărul treisprezece, care-i atrăsese atenţia, când s-a întors de la florărie, se mutase colegul său din facultate (David ) şi cel care l-a pus în legătură cu acei oameni care erau dispuşi să omoare pentru bani. Pentru prima oară însă, era ceva ce-l făcea să se gândească dacă nu cumva ar fi prielnic să scoată şi el câţiva bani din acele afaceri. În cazul în care colegul său este bine si acum şi nu a păţit nimic, ar încerca şi el, apoi după ce ar fi strâns destui bani, s-ar fi retras şi ar fi trăit în continuare liniştit. Nu s-a mai putut gândi pentru mult timp la acestea. Soţia lui se trezi şi când văzu florile şi realiză că sunt de la Andrei veni la el, îl îmbrăţisă şi-l sărută pătimaş, din toată inima ei. ( continuare in numarul urmator)

REDACTIE: Ramona Oprea Adela Iliescu Vlăduţ Neaga Gabriel Gâdiuţă Daniela Eftimie Alina Boarcăş Larisa Vlad Adrian Trifan Profesori coordonatori: Diana Bodescu Irina Costianu Janina Nedelcu Cătălina Poştovei