ANDREEA PETROV: Prolog

Kr

România

ANDREEA PETROV

Prolog*

- Îți repet pentru ultima oară: nu este în avantajul nostru să o eliminăm. Avem nevoie de Selena. - Toți anii ăștia au fost o risipă de timp! Dacă nu o doborâm acum, în momentul ei cel mai vulnerabil, mai târziu va fi prea târziu. Știu exact cu ce avem de-a face! Este acum ori niciodată! - Poate că ți-am dat libertatea să faci orice decizi de fiecare dată, dar asta e linia. Nu îți uita locul! Îți interzic să te atingi de fată! mârâie scos din minți, ca și când și-ar fi dorit ca fiecare cuvânt să îmi tragă câte o palmă peste față. Stropi de salivă zboară din gura lui ca din a unui animal cuprins de rabie.

Aproape m-ar amuza în alte condiții, dacă de data asta nu m-ar face să vreau să-l omor chiar pe el mai întâi.

Continuă să „mă pună la locul meu” cu ochii holbați afară din orbite, ca ai unui dement: - Sunt prea multe necunoscute la mijloc! Dacă ea este cu adevărat cea din Profeție, cum susții, nu avem de unde ști cum va reacționa odată ce își va conștientiza destinul! Ar putea fi cea mai puternică armă de care am dispus vreodată în războiul ăsta! - Armă care în mâinile inamice ne-ar nimici! E un risc prea mare! Planul funcționează perfect și fără ea!

Dacă nu ne alege pe noi, dacă se amestecă în planul meu, murim cu TOȚII! Și tu și eu și toți ai noștri, împreună cu tot ce am construit atât de greu până aici!!

*Textul face parte din romanul Cronicile-Lunii în curs de apariție.

- Tot drumul nostru până acum a fost doar un șir de riscuri imense, iar toate cele asumate au dat roade. Uită-te în jur! mă sfredelește cu privirea, iar setea mea de a-l nimici se amplifică. Am toate motivele să cred că mă pricep la jocul ăsta. Deci nu am deloc de ce să mă opresc acum. Cu ea am putea scuti nu doar câțiva ani, ci poate ZECI de ani, sau chiar UN SECOL de așteptare și pregătiri! Am putea dobândi o forță de neimaginat!

Impulsul de a-l desfigura atinge un prag critic: și eu pot afirma în egală măsură că am avut dreptate cu toate cele pe care te-am sfătuit să le faci sau să nu le faci. CE erai tu fără mine?!

Nu am nevoie nici de tine, și în niciun caz de ea, cu atât mai puțin de ea, pentru ca planul meu să funcționeze, și încă iute. Asta n-ai înțeles dumneata nici până acum... - Și vom sta pur și simplu fără să facem nimic?! întreb cu o seriozitate de o ironie acidă. Lăsăm cea mai importantă decizie dintre toate în mâinile timpului, sorții și ale unei puștoaice de nici 15 ani?! pufnesc un râset. Am datoria să vă avertizez din nou: dat fiind contextul în care Profeția a fost formulată, șansele sunt foarte mari ca ea să nu ne favorizeze!! Fata e un Cal Troian! Și trebuie eliminată! Chiar acum! - Întocmai pentru că e o chestiune riscantă vom sta în umbră și vom aștepta, fără să grăbim lucrurile. își apasă cuvintele. Decizia de pe umerii ei este una importantă și mare pentru un copil, așa că vom lăsa Profeția să o găsească la momentul cel mai potrivit, sortit întâlnirii lor. Timpul este factorul cheie, cum ai spus! Tot ce putem face este să ne asigurăm că ea înțelege pe deplin punctul nostru de vedere și că până nu este totul sigur și favorabil nouă ea nu are prea multă putere. Ne vom asigura că doar de la noi își poate lua puterea. Dacă decizia ei nu ne este favorabilă, stai fără grijă: o voi ucide personal. Și pe restul celor pomeniți în Profeție la fel.

Va fi prea târziu, incompetent arogant! Faci numele și amintirea tatălui tău de rușine! - Dar până în punctul acela, încă nici nu știm sigur dacă ea e cea din Profeție! Oricum o dai, fata este de mare valoare pentru noi, și cu și fără Profeție, așa că soluția clară și certă este să rămânem în expectativă! Îți ordon! aruncă scântei din priviri.

Maxilarul îmi scrâșnește, dar se face că nu observă.

Ăsta e momentul în care ori sar direct la gâtul lui să-i scot capul de pe umeri, riscând să îmi pun planul în pericol, ori părăsesc sala ca să mă pot stăpâni.

Cum adică „nu știm sigur dacă ea e cea din Profeție”?! După ce mi-am tot răcit gura atâția ani să-i deschid ochii să vadă, el e tot orb?! E o panteră

născută albă! Albă! Câte pantere s-au născut așa în Familia Nachtimmel de la investirea ei cu Darul Amazonului? Câte?!

Doar una! Exact cum vorbește Profeția! Ce contează că acum nu mai e albă? A fost timp de 10 ani! Semnul e clar și inconfundabil! Îmi pierd timpul și nu mai e timp de pierdut.

Mimez în scârbă o plecăciune supusă și ies vijelios din încăpere, înainte să-l decapitez.

Expectativă? Să o crezi tu.

Până la finalul săptămânii, chiar înainte de examenele TIKT, la prima greșeală majoră pe care o va face – și o va face, pentru că este foarte slăbită – fata va fi moartă.

Îmi vei mulțumi mai târziu, creier-de-paie.