CALIOPIA TOCALĂ

Kr

România

CALIOPIA TOCALĂ

STATUI DE APĂ

I

Nu sunt personajul unui destin eroic, nu sunt personajul unei istorii, al unei epopei triumfale, nu voi avea niciodată monumentalitatea unui personaj inventat de Balzac, sunt o ființă înscrisă într-un cerc precum un pătrat, la care se reduce totul, sunt o ființă care clamează dispariția omului, în favoarea lucrurilor, care este convinsă că totul începe și sfârșește în mare și că, în plină noapte, lumea devine o pură aventură mentală.

Sunt o statuie întâmplătoare, întrezărită o clipă în apa unei cascade.

II

Trăiesc într-un prezent încremenit, ignorând complet de unde vin și unde merg, în viața mea, fragmentată, sunt inserate hieroglife, semne algebrice, formule chimice, pare că și sufletul e alcătuit din electroni și protoni,

viața mea derulează evenimentele sub formă de versete, ritmul lor rămânând secret, o voce de demult pune în stare de vibrație propria voce, astfel încât cuvintele mele sunt un ecou al tăcerii primordiale, viața mea se compune din nenumărate puncte de suspensie, viața mea are o altă ordine de compoziție, origine a multor romane posibile, viața mea e o ecuație cu multe soluții.

III

Aceste cuvinte, aceste fraze pe care le scriu nu-mi aparțin, nu am dreptul să cred că sunt ale mele, am sperat, totuși, că voi reuși să exprim ceva care să fie numai al meu, de pildă un sentiment unic, înalt, dar am descoperit, într-un târziu, că până și el este al altora.