RODOLFO HÄSLER

Spania

Kr

PLAJA SOMORROSTRO

Îi place să se adâncească în mare, o face de când era copil lasă o brazdă căutând lumina din adâncuri, descoperă o meduză și îl doare, urzică de mare, stea ascunsă în răsturnarea valului, cum să avansezi pe suprafață și să atingi un punct îndepărtat nu există niciun schimb, de la mal vocea nu este nici de femeie, nici de bărbat, o limbă cântată modulează expresia, se scufundă, înaintează înfruntă curentul, evită înecul, vocea își extinde puterea, este o scuză, o distorsiune care va crește odată cu anii, când lumina va cădea

spre adâncurile abisale descoperă o altă plajă, nisipul neatins ceasul oprit este degetul acuzator, o fărâmă de puritate accelerează pe flanc.

O LIBRĂRIE ÎN VILLA CRESPO pentru Leandro Asoli

Când spun lumină sar broaște din paginile unei cărți, spun lumină și cade o privighetoare între două puncte, o pagină deschisă la întâmplare și un vers în care după-amiază scade, zic ore de lectură, o maree, o distragere se leagă timpul, pentru a opri viața la paragraful exact dar nu există nicio cale de a opri curiozitatea, te apropii de rafturi și te descoperi căutând, dar este imposibil să alegi, nu există nicio modalitate de a elibera drumul, există un un cotor de carte aurit unde destinul se prăfuiește, acolo mă aflu, acolo trăiesc, cinci pagini mai încolo între ghilimele incandescente.

GRĂDINĂ NEAGRĂ

Se formează o perturbare deasupra capetelor, amețești privind-o, dar nici să nu te gândești să te oprești, este esențial să depășesti obstacolul și să urmezi traseul indicat de vis, pentru a ajunge la grădina neagră a versurilor posibile, cuvântul ciudat care nu creează dependență, așteptând, așteaptă. ca inima să se piardă în adâncul pădurii, sapă în dumbrava neagră, răscolește cu insistență mraniţa, se aude strigătul, da, nu.

PHOENICIA

Când bat la poartă îmi spun pe unde să o iau învins întunericul ies în grădina lui Hamza, ochii mi se deschid încet și lumina mă așază printre chiparoși. Pe lângă fântână ne jucăm cu delicata daltă a sorții și mă tot sperii, vârful ei țintește spre centrul pieptului meu. Parfumul de pătrunjel se ridică intens din farfurie, dar eu nu am venit să contemplu o natură moartă

și îmi asum riscul. Abia ating porția de fatoush, mă pierde asprimea de neînțeles a limbii când descopăr urcarea spre dormitor. Să intru în grădina lui Hamza e să-ți dezvelești inima în timp ce lespezile amuțesc ceea ce las în urma mea. Nu caut nimic altceva, rămân în livadă în timp ce viața se învârte într-o spirală de citrice, fără remediu. Timpul se încurcă în cameră preluând controlul orelor într-un șir de puncte suspensive.

Traducere și prezentare: Laura Cătălina Dragomir

Rodolfo Häsler, născut în Santiago de Cuba-Cuba, 1958. Poet și traducător. Locuiește în Barcelona (Spania) de la vârsta de zece ani. A studiat Litere la Universitatea din Lausanne (Elveția). A fost distins cu Premiul Aula de Poesía din Barcelona, cu bursa Fundației Oscar Cintas din New York și cu cel de-al 12-lea Premiu Internațional de Poezie Claudio Rodríguez. A publicat, în poezie, Poemas de Arena (1982), Tratado de Licantropía (1988), Elleife (1993 și 2018), De la belleza del puro pensamiento (1997), Poemas de la rue de Zurich (2000), Paisaje, tiempo azul (2001), Cabeza de ébano (2007 și 2014), Diario de la urraca (2013) și Lengua de lobo (2019); placheta Mariposa y caballo (2002) și Cierta luz (2010), precum și Antología poética (2005) și Antología de Tenerife (2007). A tradus opera poetica integrală a lui Novalis, proza scurtă a lui Franz Kafka și o selecție din Antologia Secretă a lui Frankétienne. Este antologatorul cărții El festín de la flama, a poetei boliviene Blanca Wiethüchter.