CIPRIAN VESTEMAN

Kr

România

CIPRIAN VESTEMAN

Rătăcit pe sub ceață

Citesc în praful de pe inima mea că de mult nu a mai fost iubită! De aceea, aproape noapte de noapte adorm ca un mort uitat pe o pernă de nisip. Mă simt ca și cum aș fi băut pe nerăsuflate un întreg pahar cu venin stors din papagal! Da… acel papagal ce vorbea numai despre iubire… iubirea… acel venin dulce-amar! Cel puțin, știu că voi orbi curând și ochii mei vor vedea numai o lumină moartă și mă voi simți ca atunci când curcubeul a avut un coșmar fiindcă s-a visat în alb și negru! Dar, până atunci… să continuăm ce facem și să ne afundăm în tăcerea caldă afumându-ne cu șoapte dulci așteptând timid ca o melancolie să ne muște de picior! Ceața se întețește… iar mă voi rătăci o vreme…

Decret

Într-o zi frumoasă de nea ai decretat iubita mea că ar trebui să avem o zi a noastră de auzit vocile! Ce m-am bucurat să știu că va fi mereu o astfel de zi de sărbătoare! Ai ales Vinerea simbolic pentru inima ta și-am acceptat! Dar acum aș vrea dobândind atât de multă autoritate să decretezi și alte zile în acest calendar al iubirii! Aș vrea o zi a săruturilor, întâlnirilor, îmbrățișărilor și o zi, în care să nu facem nimic ci doar să ne iubim… în șoaptă! Le aprobi? De tine mi-e foame!

Când acum trei luni copacii au început să îmbrace haina Toamnei nu m-am gândit că voi ajunge să văd cum încolțește Iarna în colțul geamului meu afumat! De foame sunt sătul și-atunci și acum aș vrea să-ți simt umbra ta caldă căci îmi este atât de poftă de o porție de odihnă la pieptul tău ascultând tic-tac-ul din inima ta! Am în minte stoluri de gânduri și-mi trebuie, din partea ta niște fulgi de speranță că vei rămâne mereu în viața mea altfel, ea, viața mea va fi ca un Crăciun în cimitir!

Plecăm?

Aș vrea să te duc la Paris pe Sena pe sub turnul Eiffel și prin Luvru să te urc la Machu Pichu apoi să ne pierdem pe străzile din Roma

sau Oradea de piramide să ne bucurăm și pe Sinai să urcăm în domul din Milano să ne plimbăm sau în Sagrada Familia să ne înclinăm în turnul din Pisa sau să ne iubim prin Veneția la Budapesta în Linz sau chiar mai departe în Londra și la New York. Fugim în lume… iubita mea? Ori în Mica Romă?

Ale mele… lacrimi…

Lacrimile mi s-au aruncat în gol fără parașute ca într-un tablou privirea unor critici ce caută să critice! Te-aș chema să-mi ștergi de pe pleoape durerea acum când sentimentele-mi încărunțesc cu tristețe!

Sincer să-ți spun: nu știu ce să-ți spun! Poate doar ca la plecare să-mi dăruiești, lăsându-mi, te rog un pachețel cu zâmbete coapte și numai bune de sărutat!

Ale tale… lacrimi…

Privesc în ochii tăi plini de lacrimi cum picură cu frunze sărate din cerul chipului tău de aceea acum Soarele se-neacă se stinge puterea lui și moare… Îți spun șoptit: „Ai mai ucis un astru!” „Nu”, îmi răspunzi: „Întunericul este numai somnul luminii”. Iau pulsul unui fulg de nea și te rog: „Rămâi iubire cu mine la cină… până dimineață… Poate… va mai răsări o stea!”