TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE 19 planșe // 86x56 cm // peniță pe hârtie FĂT-FRUMOS DIN LACRIMĂ 28 planșe legate sub formă de carte-obiect // 85x55 cm // peniță și tehnică mixtă pe hârtie IVAN TURBINCĂ 8 planșe // 60x220 cm și 120x220 cm // peniță și tehnică mixtă pe hârtie PERSONAJE CARE POPULEAZĂ SPAȚIUL INTRODUCTIV 33 desene // diametru 10/15/19 cm // tuș pe hârtie calc
ECHIPA PROIECTULUI: Ariadna Ponta // curator general Maxim Trikhanov // fotografie, prelucrare foto Dragoș Tudor // design
MULȚUMIRI PRIETENILOR PROIECTULUI: Anca Boeriu, Ioan Cristescu, Mihai Fulger, Matei Martin, Aurelia Mocanu, Florina Niță, Eugenia Oprescu, Călin Ponta, Mihaela Stanciu, Gabriela Toma, Cătălin Zamfir
Citim basmele, dar le și vedem. Poate mai mult le vedem. Eroii, încleștările, deznodămintele. Dar de ce nu și trecerea timpului, sau trecerea pe lângă moarte, sau nemurirea? Ilustrațiile inedite ale Ștefanei Mărmureanu ne invită să revedem cu ochi de adult trei dintre basmele copilăriei, să privim eroii cum câștigă, sau pierd, pariul cu moartea. Ilustrații care îi permit privitorului să interpreteze, să completeze, să critice. Trei propuneri complexe, la fel ca situațiile celor trei eroi. POVEȘTI ÎN RAMĂ – un proiect care ne amintește de texte pe lângă care trecem prea ușor, în imagini care nu se uită la fel de ușor.
despre mine
Desenez și pictez fără studii din 1980, cu studii de prin 1996, dar am fost în preajma artiștilor mai tot timpul. Am expus în România și în afară. Dintre proiectele imaginate, muncite și terminate cu bine îmi place să-mi amintesc de expozițiile de la Varșovia, Praga și Belgrad (2003-2005), de la St. Petersburg și Moscova (2004), de expediția culturală în Rusia, Kazahstan și Kârgâzstan din 2007 și de participarea la expoziția de grup Mituri urbane de la Palatul Cotroceni din 2009. Când nu desenez, inițiez și coordonez proiecte, în multe alte domenii decât artele plastice, la Institutul Cultural Român. Am și scris și fotografiat câte ceva: broșura multimedia Go East (Editura ICR, alături de Maxim Trikhanov și Dragoș Tudor) și volumul Personaje benefice și malefice în ritualurile de înmormântare (Editura Tehnică, Iași). Îmi place să desenez aproape orice subiect, prefer desenul cu obiecte ascuțite pe o hârtie ceva mai bună, dar, dacă subiectul o cere, nu mă dau în lături nici la culoare. Îmi plac personajele negative sau atipice, ele pun probleme și generează acțiunea. Veți descoperi asta în ilustrațiile la cele trei basme, pe care mi-a făcut mare plăcere să le interpretez, să le descompun, să le recompun și să le sintetizez. O cheie pentru descifrarea ilustrațiilor și înțelegerea modului în care am citit eu basmele se găsește în paginile următoare.
Mai-nainte de a veni ceasul nașterii, copilul se puse pe un plâns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici așa n-a fost cu putință să-l facă să tacă. – Taci, dragul tatei, zice împăratul, că ți-oi da împărăția cutare sau cutare; taci, fiule, că ți-oi da soție pe cutare sau cutare fată de împărat, și alte multe d-alde astea; în sfârșit, dacă văzu și văzu că nu tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ți-oi da Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Atunci, copilul tăcu și se născu.
TinereȚe fĂrĂ bĂtrÂneȚe Și viaȚĂ fĂrĂ de moarte Poveste din folclorul românesc, culeasă de Petre Ispirescu și inclusă în colecția Legende sau basmele românilor, 1872.
Eroul nostru este un neliniștit, care vrea să scape de condiția lui umană, sortită morții, este o antiteză perpetuă. Își condiționează propria lui naștere, este altfel. În majoritatea planșelor l-am desenat ca fiind conectat printr-un fir alb cu zona de sus. În planșa nașterii însă, el se află în zona subțire a gâtului clepsidrei, nici viu, nici etern, ci înainte de a fi. M-am gândit să ilustrez toată aventura într-o clepsidră. Partea de jos este zona muritului. Partea de sus este rezervată nemuritorilor. Acțiunea se derulează și îl vedem înălțându-se încetul cu încetul, bruscând uneori gâtul subțire al clepsidrei cu ajutorul vehiculului său special, calul. Ființe speciale își apleacă privirea spre el, în jos. Și ajunge sus, îmbrățișat/asimilat de treimea nemuritoare. Dar... săgeata – din aceeași categorie ca firul omniprezent – fisurează calmul nemuritor, generând înapoierea înspre sine a eroului. Înspre zona interioară și inferioară, care conștientizează încrâncenarea tăcută pe care o dau meditația asupra pieirii și dorul. Este ca o moarte. Este moartea lui.
Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stânce, învățau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amuțiți pe creștetele seci și sure a stâncelor nalte, învățau de la el țipătul cel plâns al jelei. [...] Toate stăteau în loc, numai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui, și cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori și prin aer ca un vultur de oțel, ca o stea năzdrăvană.
făt-frumos din lacrimă Basm cult scris de Mihai Eminescu având ca sursă de inspirație basmul popular românesc. A fost publicat prima dată în 1870 în revista „Convorbiri literare”, apoi în volumul postum Versuri și proză din 1890.
Personaj meteoric, mereu în viteză, cade ca o cometă din ceruri adânci, străfulgerate, peste personaje cărora le tulbură existența, generează furtuni, modifică datele inițiale. Este definit de fluiere, de buzdugan, străbate spațiile cu viteza gândului, luciferic, în timp ce natura stă încremenită, iar personajele feminine sunt entități răscolite de apropierea năucitoare a buzduganului-cometă, trezite din pasivitate pentru a-și lua soarta în mâini. Are o legătură specială cu divinii, este scurs din esența acestora, de aceea l-am înfățișat ca o sinteză între lacrimă, buzdugan și cometă, în permanență legat cu un fir tainic de aceștia. Personajele stihiale sunt strivite de natura semi-dumnezeiască, iar cele altfel, făpturi de vis sau magice, oscilează între a fi sau a nu fi, cărăuși ai sufletelor sau vehicule cosmice. Ultima planșă este ceea ce vede fluturele, existență efemeră. El îi vede pe eroii noștri, întrezăriți de noi prin aripile sale albăstrii. Din perspectiva unui fluture, ei sunt nemuritori.
Ivan acum, rămânând singur, supărat ca vai de el, pe de-o parte că i-a luat Dumnezeu turbinca, pe de alta că are să moară, s-a pus pe gânduri. „Mă rog, ia să stau și să-mi fac socoteală cu ce m-am ales eu cât am trăit pe lumea asta, zise Ivan în gândul său. În oaste am fost numai de zbucium: hăis, haram, cea, haram! De-atunci încoace am umblat ia așa, teleleu Tanasă. M-am dus la rai, de la rai la iad, și de la iad iar la rai. Și tocmai acum, la adică, n-am nici o mângâiere! Rai mi-a trebuit mie la vremea asta? Ia, așa pățești dacă te strici cu dracul; aici, la sărăcăciosul ist de rai, vorba ceea: „Fală goală, traistă ușoară”; șezi cu banii în pungă și duci dorul la toate cele. Mai mare pedeapsă decât asta nici că se mai poate! Votchi nu-i, tabacioc nu-i, lăutari nu-s, guleai nu-i, nimica nu-i! Mai am numai trei zile de trăit, și te-ai dus, Ivane, de pe fața pământului! Oare nu-i de făcut vreo șmecherie până mai este încă vreme?” În sfârșit, mai stă el Ivan oleacă așa, cu fruntea rezemată pe mână, și-i și trăsnește în gând una: „Taci! Că i-am dat de meșteșug. Încaltea, ce-a fi, a fi; dar degeaba n-are să fie... văd eu bine că tot de una mi-e acum.”
IVAN TURBINCĂ Poveste satirică scrisă de Ion Creangă și publicată în revista Convorbiri literare din Iași, în 1878.
Ivan e un om care știe prea bine cât de ușor se moare. Călător prin viață și moarte, împreună cu prelungirea ființei sale, turbinca, el privește entitățile supranaturale cu larghețea și bonomia celui care a trebuit să transforme viii în morți. Pofta lui de viață dar și modul în care se comportă în proximitatea supranaturalului, fac din Soartă – Moarte plus Dumnezeu la un loc – un posibil dușman, de care este pregătit să-și bată joc. Și o va face îngenunchind Moartea. Ceea ce-l face special este drumul său oscilant între sus și jos. Desenele sunt ilustrarea acestui drum – care urcă atunci când pătrunde în lumea divinilor și coboară când se scufundă în zona infernală – al unui om trecut prin ciur și dârmon, care știe că este foarte ușor să treci de la a fi la a nu fi. Nu va pierde ocazia să împotmolească această trecere de la viață la moarte, ori de câte ori va putea.
Tinerețe fără bătrânețe România, 1969, 93’ Regia: Elisabeta Bostan Scenariul: Elisabeta Bostan, adaptare după basmul cules de Petre Ispirescu Imaginea: Julius Druckmann Muzica: Temistocle Popa Cu: Mircea Breazu, Emanoil Petruț, Anna Széles
O adaptare care se îndepărtează substanțial de textul original, cu opțiuni neașteptate, o combinație de motive preluate din numeroase alte basme populare și un final care, comparat cu originalul, este de-a dreptul happy-end. Amintind pe alocuri de musical, cu butaforie și mișcare scenică împrumutate mai degrabă din teatru, varianta Elisabetei Bostan propune, în definitiv, mai multe povești într-un singur basm cinematografic extrem de atrăgător vizual.
De-aș fi... Harap Alb România, 1965, 83’ Regia: Ion Popescu-Gopo Scenariul: Ion Popescu-Gopo, adaptare după Ion Creangă Imaginea: Grigore Ionescu Muzica: Dumitru Capoianu Decoruri și costume: Ion Oroveanu Cu: Florin Piersic, Cristea Avram, Irina Petrescu, Puiu Călinescu
POVEȘTI ÎN FILM
Filmul regizat de Ion Popescu-Gopo după propriul scenariu este o adaptare liberă, pe structura „basmului în basm,” a textului lui Ion Creangă. Desprinderea majoră față de textul inițial o constituie modul de reprezentare a eroului principal, care devine un personaj indecis și fricos, și opțiunea regizorului de a-și pune eroul să joace în propriul basm, așadar unul cu final cunoscut. Textul lui Creangă suferă tăieri, adăugiri și modificări, dar ce nu lipsește nici o clipă este umorul. Chiar dacă puțin diferit. Apreciat în special pentru fantezia și originalitatea abordării lui Gopo, filmul se remarcă și prin rafinamentul imaginii (semnată de Grigore Ionescu) și complexitatea scenografiei (realizată de Ion Oroveanu). O surpriză pentru adulți și copii deopotrivă.
CONFERINȚĂ VERSIUNI ALE UNEI TEME MITICE: NEMURIREA susținută de prof. Silviu Angelescu
Silviu Angelescu este profesor universitar de etnologie și folclor şi cercetător principal la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. A publicat volumele de autor Portretul literar (1985), Mitul şi literatura (1995, 1999), Legenda (1985, 2008), Calpuzanii (1988, 1999) și monografia Petre Georgescu Delafras (1999). A semnat, alături de Octav Păun, volumele Folclor din Dâmboviţa (1981), Legende populare româneşti (1983) și Basme, cântece bătrâneşti şi doine (1989) și a colaborat la numeroase volume colective și studii pe teme etnologie, folclor și istoria artei.
ATELIER 24 de elevi ai Școlii Gimnaziale de Arte nr. 3 din București vor propune propriile ilustrații la basmul Făt-Frumos din Lacrimă. Lucrările finalizate, realizate în tehnici diferite, vor fi expuse alături de expoziția principală. Coordonator: prof. Florina-Ștefana Niță
VERNISAJ ATELIER Făt-Frumos din Lacrimă – aceeași poveste, alte imagini, altă imaginație. O altă propunere vizuală în ilustrații realizate de copiii participanți la atelier, un colaj de stiluri și tehnici.
A FOST ȘI ALTĂ DATĂ Basme românești în volume ilustrate, manuscrise și desene originale din arhiva MNLR
Oamenilor „mari” le trebuie mereu povești ca să creadă în a fost odată, în eternul sâmbure de adevăr și tot ce se țese-n jurul lui. Documentele expuse, care fac parte din arhiva Muzeului Național al Literaturii Române, reprezintă un circuit înspre și dinspre copilărie, o punere în context a vieții hrănite din imaginație, în definitiv un tur al fiecăruia/ fiecăreia dintre noi pentru a fi din nou un Făt-Frumos ori o Ileană Cosânzeană. Acest periplu al reîntoarcerii nu înseamnă o simplificare, ci mai degrabă o nuanțare a modului în care s-au consumat în adâncul nostru basmul, legenda sau snoava. Așadar, fie că ochiul cade spre rândurile scrise cu cerneală pe file deja îmbrunite, pe desene în tuș sau volume din literatura curentă întregite de forzațuri și ilustrații color, nu putem ignora evidențele simple care sunt devoalate de materialele expuse într-un melanj echilibrat: pitorescul și întipărirea ideii că totul e posibil. De aceea, vă invităm să descoperiți cu un surâs în colțul gurii că în lumea lui a fost odată este imperios ca din mentalul colectiv să fie înlăturată ideea că doar copiilor le sunt suficiente visele și imaginația pentru a-și croșeta basmul. Cum altfel am putea trăi fericiți și fără supărare, cum trăiesc oamenii buni la suflet și înțelepți la minte? Mihaela Stanciu, muzeograf
selecția documentelor: Eugenia Oprescu, Șef Secție Patrimoniu – MNLR
calendar joi, 8 noiembrie // ora 18.30 // VERNISAJUL EXPOZIȚIEI Prezintă: Aurelia Mocanu, critic de artă, Anca Boeriu, profesor UNARTE, Matei Martin, jurnalist sâmbătă, 10 noiembrie // ora 11.00 // ATELIER DE DESEN cu elevi ai Școlii de Arte nr. 3 miercuri, 14 noiembrie // ora 18.00 // FILM: De-aș fi... Harap Alb, regia: Ion Popescu-Gopo proiecție urmată de discuții cu criticii de film Mihai Fulger și Anca Grădinariu joi, 15 noiembrie // ora 19.00 // PREZENTAREA EXPOZIȚIEI elevilor participanți la atelierul de desen miercuri, 21 noiembrie // ora 19.00 // FILM: Tinerețe fără bătrânețe, regia: Elisabeta Bostan proiecție precedată de discuții cu criticii de film Mihai Fulger și Anca Grădinariu vineri, 23 noiembrie // ora 18.00 // CONFERINȚA Versiuni ale unei teme mitice: nemurirea susținută de prof. Silviu Angelescu 8–25 noiembrie // EXPOZIȚIE DE VOLUME cu basme românești, manuscrise și desene din arhiva MNLR Toate evenimentele vor avea loc în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române, str. Nicolae Crețulescu 8 Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile