Baciut despartire de inger

Nicolae Băciuţ DESPĂRŢIREA DE ÎNGER

Motto A venit îngerul şi mi-a zis: de atâta amar de vreme te veghez ca să ajungi om de ştiinţă şi tu până acum n-ai inventat nimic!

Cum să nu: am inventat; numai că ştiinta pe care eu am creat-o este atât de subtilă, încât uneori se confundă cu firescul. Ea se numeşte hemografie, adică scrierea cu tine însuţi.

Nichita Stănescu, „Hemografia”

2

Nicolae Băciuţ

DESPĂRŢIREA DE ÎNGER POEME Antologie

EDITURA NICO 3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BĂCIUŢ, NICOLAE Despărţirea de înger/ Nicolae Băciuţ. - Târgu-Mureş : Editura Nico, 2014 I. Marica, Valentin (Pref.)

I. Băciuţ, Nicolae (Ed.) I.S.B.N. 978-606-546-195-6 821.135.1-1

Ediţie editată în 30 de exemplare numerotate şi semnate de autor, cu prilejul acordării Marelui premiu pentru poezie al Festivalului Internaţional de Poezie "Nichita Stanescu", 31 martie 2014

Coperta aparţine autorului.

EDITURA NICO Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29 Apărut 2014 Copyright © Nicolae Băciuţ 2014 Toate drepturile rezervate Tehnoredactare: Sergiu Paul Băciuţ Format 16/61x86, Coli tipo 25,5 Tiparul executat la S.C. INTERMEDIA GROUP SRL Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57 România 4

LAUDATIO Ca să nu comitem erori, vorbim despre Nicolae Băciuţ aşa cum îl întâlnim în istoria mai îndepărtată sau recentă a literaturii române. Prin cei care o scriu – el e cuprins în judecata critică a reputaţilor Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Steinhardt, Alex Ştefănescu, Marian Papahagi, Petru Poantă ş.a.m.d. - dar şi prin îndreptăţita, nu mai puţin demnă, apărare a propriei valori, Nicolae Băciuţ are loc la masa onorei, nobleţei şi preţuirii istoriei literaturii române.

Legenda spune că, în fiecare seară când Profetul Templului de la Delphi trăgea porţile, striga: Pindar Poetul poate veni la masa lui Zeus.

Din felul în care Nicolae Băciuţ îşi are fixat locul în literatura română, desprindem cuvintele de apreciere.

Exemplaritatea trudei sale literare este cuprinsă în 6o de cărţi; opera sa fiind o bibliotecă, nu cu cărţi de raftul al doilea.

Muzeul de iarnă, Memoria zăpezii, Nostalgii interzise, Casa cu idoli, Manualul de ceară, Solstiţiu la Echinox, Singurând, Pleoapa lui Homer definesc o scriere lirică distinctă a Generaţiei 80. Antologia Anotimpul din colivie, „poeme nealese”, este o carte unică, cum unic este proiectul O istorie a literaturii române contemporane în interviuri. Alături, ca dovezi de unicitate, stau paginile de publicistică: Între lumi, Anotimpul probabil, Curs şi recurs, Oglinzi paralele, Zonă liberă, Muntele Athos din Muntele Athos, Sacru şi profan în Ţara Sfântă, Umbra apei, Arheologia clipei, Maşina de citit, La răsărit de apus. Ce imagine plină a scriitorului şi cât de stimulatoare. Acum, când vorbim, tineri scriitori aşteaptă în salonul prieteniei şi exigenţei lui Nicolae Băciuţ cu manuscrisele debutului; copii îl aşteaptă să le editeze revistele şcolare, artişti plastici, să le tipărească albumele, biserici, să le 5

cuprindă în documentare istoria, concursuri de literatură, să le jurizeze şi să le cuprindă în antologii palmaresul, sate, să intre în modestele lor biblioteci, locuri de renume, să intre în colocviul lor de idei. El poate fi foarte repede profesorul, cel care ştie să se întâlnească cu alţii, să împartă, să corecteze, să pretindă, să formeze, să convingă, precum Montaigne în eseurile despre prietenie, că noi trebuie să fim noi şi el să fie el.

Nu loveşte cu măciuca orgoliului în personalitatea celorlalţi, dimpotrivă o stimulează înspre ce poate exprima ea mai semnificativ. Cartea aceasta e foarte rară... În asemenea date creşte timpul scriitorului şi omului Nicolae Băciuţ, un solitar, cum mărturiseşte, mereu tânjind după solidaritate; sau după ceea ce Constantin Noica, vorbind despre Eminescu, numea ritmica fiinţei? Mereu în rodire, cum ar spune Nicolae Steinhardt.

Biografia lui Nicolae Băciuţ se verifică, de la absolvirea Facultăţii de Litere din Cluj, specialitatea română-engleză, până la răspunderea profesională şi umană de astăzi, prin ritmica unei îndârjiri în a-i da Cuvântului orizonturi nebănuite.

Scriu ca şi cum aş respira, se confesează Nicolae Băciuţ.

Astfel, în urma scriitorului, timpul durează; căci îi încredinţează adevărul, frumuseţea şi autoritatea Cuvântului, fiinţa acestuia, ceea ce la Heidegger e tetrada cer-pământdivin-uman. Nicolae Băciuţ este scriitorul care îşi scrijeleşte Cuvântul până şi în palmă, pentru ca atunci când ne strânge mâna să ne apropie de pământul, dar şi de cerul Cuvântului.

Nu este doar scriitorul în intimitatea creaţiei. Este scriitorul cu puternic rol în cultura română şi, mai departe, scriitorul cu atitudine în cultura română; pe care n-o consideră sub nicio formă, precum unii confraţi, o cultură mică, fără şanse la universalitate. Profesiunea de credinţă a lui Nicolae Băciuţ nu oscilează, doar şi-a nuanţat, prin ani, sangvinitatea.

A fost director de şcoală, redactor al revistei Vatra, corespondent al Televiziunii Române şi membru în Consiliul 6

de Administraţie al acestei instituţii de presă, iniţiatorul primei edituri mureşene postdecembriste, Casa de Editură Alpha, director al revistei Alpha, redactor-şef al Editurii Tipomur, cadru didactic asociat la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş, jurnalist bursier în SUA. Este directorul Direcţiei pentru Cultură Mureş, redactor cultural la cotidianul Cuvântul liber, redactor-şef al revistei Vatra veche, publicist-comentator la Mesagerul de Bistriţa, deputat în Adunarea Naţională Bisericească, director al Editurii Nico, colaborator permanent al Societăţii Române de Radiodifuziune. În fiecare dintre aceste rostiri, scriitorul vrea să edifice idei culturale, să apere vocaţia scriitorului, nu o dată ameninţată de precaritatea lumii, să rafineze dezbateri în jurul fenomenului literar-cultural, să revigoreze limbaje ale artelor, să echilibreze şi să limpezească stări de spirit. Nicolae Băciuţ a sporit orginalitatea şi viabilitatea manifestării culturale mureşne şi naţionale prin programe de excepţie: Simpozioane pe tema restaurării patrimoniului bisericesc, vernisaje în centre culturale importante, între care vernisajul Expoziţiei de Artă Bisericească de la Ministerul Culturii şi Cultelor, lansări de carte în ţară şi în străinătate, Tabăra de pictură Millenium de la Sovata, Concursul de Poezie Romulus Guga, Concursul de Poezie şi Eseu Serafim Duicu, Concursul Naţional de Poezie Religioasă Credo, Tabăta de pictură şi sculptură în sare de la Praid, Tabăra de sculptură în lemn Interart de la Muzeul Etnografic din Reghin, Saloanele de carte mureşeană de la Reghin, Târnăveni, Târgu-Mureş, colecţia de carte Poeţii oraşului, seria de volume Repere culturale târgumureşene, Tabăra de artă plastică Icoana din fereastră de la Lăpuşna şi Tabăra Crucea din fereastră de la Topliţa Română. Fiecare dintre aceste secvenţe devin date de naştere în biografia scriitorului, lângă cea dintâi, 10 decembrie 1956, din Chintelnicul Bistriţei-Năsăud, loc ce i-a dat lui Nicolae Băciuţ temeinicie, vibraţie poetică şi o hărnicie rar întâlnită în a aşeza 7

literatura, arta, cultura, dar şi preţul vieţii, la loc potrivit. Locul natal, locurile de învăţătură, ale profesiei şi ale vieţii i-au scris cu literă mare nu doar numele propriu, ci şi felul de a fi; generos şi lucid în a percepe, a intui, a simţi, a privi, a descoperi, a avea puncte de vedere, a nu demisiona moral în faţa timpului; înţelegând că e bine să te simţi glorios, dar e bine să ai şi îndoieli.

Am scris acest laudatio cu litera eseului, gândindu-mă că fiinţa celui despre care scriu are, pe lângă respiraţia sacră a poeziei - metaforic privind lucrurile - densitatea eseului. Voi încheia în această cheie stilistică. Hirsch reprezentant Gallimard, întâlnindu-l pe Emil Cioran, l-a întrebat ce mai face.

Filozoful i-a răspuns : M-am retras din lume! Subit, Hirsch are următoarea replică: Dar, lumea s-a retras din Dumneavostră?

Dacă Nicolae Băciuţ s-ar îndepărta de mirajul Cuvântului şi tentaţiile ideilor culturale, atât de mult a exprimat în câmp literar-cultural, atât de ingenios şi de plauzibil a adunat vârste şi talente, încât lumea nu se mai poate retrage din biografia lui. Îi preţuieşte prea mult vrednicia şi curajul luminii. Este poate cel mai discret, dar cât de cald, elogiu.

Sărmaşu, 28 august 2009 VALENTIN MARICA

8

Nicolae Băciuţ

SINGURÂND POEME

EDITURA NICO 2009

9

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (I Cor.13 4-8)

10

POEZIA LecĹŁia de anatomie a unei secunde.

31 octombrie 2004

11

NUNTA DE ARGINT Când tocmai mirosea a primăvară, te-ai reîntors, mireasă-n alb; până la tine însă-i vară, nimic nu urcă, nu coboară, miroase doar a primăvară.

Mireasa mea cu solzi de ceară, dispari în ape, te retrage-n peşti, în iarba malurilor creşti, căci nunta nu e, nu va fi decât o margine de zi bătută-n cuie – alt Christos ne va petrece albu-n os, va fi şi Unul şi Niciunul şi ne va creşte-n trupuri scrumul, când tocmai înc-o primăvară inel pe deget înconjoară.

Spun Da cu gura altcuiva.

12

BIP Verde chip, verde chip, unde sunt şi unde eşti, tai lumina în fereşti, clipa-n clip.

Lipa-lip, timp în cleşti, tu, când te îngereşti, eu, când mă ţip.

Verde chip, verde chip, Bip…bip…

13

BASM Trece o dată şi încă o dată, jumătatea mea împerecheată, jumătatea mea de cuvânt, jumătatea mea de descânt, jumătatea mea de viaţă, întregul meu de mormânt. Încă o dată, încă o dată, niciodată.

14

MAT LA REGE Nu mai e loc pe tablă, reguli nu mai sunt, oricine ia ce piesă îi place, albul e negru, negrul e alb, culorile-ncep să se-mpace.

Nu sunt victorii, nimeni nu e-nvins, iar lupta e un fel de nins şi-n tobe doar pionii bat, mat la rege – rege la mat!

9 martie 2003

15

NU Numai tu nu eşti, numai tu nu vii, margine de lume, orizont de zi.

Numai tu eşti vânt peste marea-ngheţată, numai tu eşti cuvânt, mâna mea, vinovată, numai tu eşti sămânţă, numai tu n-ajungi fruct, între noi e-o Săpânţă şi lumi viaduct.

Numai tu nu eşti oră, numai tu nu ai trup, toamna ta n-are soră, sfârşitul îţi e început.

Numai tu, numai tu, sora lui Nu.

16

AUTOPORTRET DE PAŞTE Trupul meu ca o rană deasupra ierbii – o picătură de sânge.

18 iulie 2003

17

EA Încă vorbeşti pentru mine, încă speri în locul meu, de la renunţare la plictis, stai de vorbă cu moartea mea, cea vie şi ferice, cu iubirile mele vechi, cu amantele uitate într-un vis; încă gura ta e arsă, setea ta e nisip, încă moartea mea e bună şi n-are chip.

18

ALTER EGO Ca un şarpe crescut la sân, ca o funie împletită la gât – eu – altul – încât să fiu mai bătrân cu-o secundă, mai scund, mai urât, mai singur decât mama care nu m-a născut – ca un sfârşit care n-are-nceput.

6 aprilie 2003

19

SĂMÂNŢĂ FĂRĂ NUME “Amin, amin, grăiesc vouă: grăuntele de grâu, când cade pe pământ, dacă nu va muri, rămâne stingher; dar dacă va muri, aduce multă roadă”.

(Evanghelia după Ioan, cap. XII, 24)

Această sămânţă, în curând, va încolţi.

N-are nici nume, n-are nici zi, nu e secundă şi nicio fereastră nu-i e lumină, nici o silabă nu-i e cuvânt; această sămânţă n-a fost mormânt, n-a stat la porţi şi nici n-a fost cină; această sămânţă încă nu-i rădăcină, nu-i anotimp şi nici somn – e doar un vis, moneda unui schimb demult interzis.

Această sămânţă, în curând, va muri.

Spune-mi, sămânţă, ce vrei să fii?

1 mai 2003 20

LA REVEDERE Nu-i mâna mea decât un şir de ochi – amprenta degetelor nu-i decât vedere. Încet te-ndepărtezi şi te privesc asemeni unui orb şi-n înserare mâna mea îţi face semn.

Oriunde-ajungi, te văd – La revedere!

21

LITERĂ Un fel de-a fi, un fel de ea, un fel de-a nu fi NU, nici DA, un fel de ieri, un rest de stea, un întrebând, un a pleca, un fel de eu, altundeva, lumină din lumina ta.

Atât te-ntreb: cine e A? 1 mai 2003

22

UMĂR RĂNIT Vine Ea şi mă-ntreabă mereu: nu eşti tu acela?

Acela nu sunt eu, dar răspunsul nu se-aude în aerul greu ce pleacă dimineaţa ca o umbră în alizeu.

Vine Ea şi mă-ntreabă mereu: nu e ea aceea?

Nu eu sunt lacheu şi care-i pedeapsa şi unde-i Teseu?

Ea creşte din mine, din umărul meu!

23

NOD Până la zbor, pod peste ape, norul e nor fără de pleoape, Până la tine sunt pământ, ochii-s retine făr’ de veşmânt.

Trupul e trup pe jumătate, vulpea e lup, sora mi-e frate.

Până la tine nu-i niciun pod – cum pleacă, cum vine, viaţa mi-e nod.

24

MUNTELE DIN MARE Fericit fără să poţi scrie, privind măslinul în patria lui, cerul în casa lui, atât de aproape că nimeni nu-i vede fereastra deschisă spre mare.

Fericit că poţi să taci, să simţi cuvintele tolănite în inima ta ca-ntr-un mormânt de-abia împrejmuit cu flori, că ziua începe la apus, ca o mică sângerare în palmele care se roagă.

Fericit că timpul stă în loc, că nu există ne-nţeles, că morţii poţi să-i dai bineţe, că verbul nu e sclavul vreunui adjectiv, că masa mea de scris pluteşte lin ca o corabie pe marea în furtună.

6 noiembrie 2003

25

COPILĂRIE DE ÎNGER Numai palma mea e un câmp de seminţe, numai somnul meu e un rest de vis, numai sângele meu e-o amintire, doar el e pe jumătate închis între macazuri de cuvinte, între şoapte şi şapte, între cifre şi litere de-abia născute, între revoluţii şi revolute care dispar, paraşute ale unei căderi din cer în închisoarea mea de jucărie – restanţa unui ger din copilărie.

24 februarie 2001

26

DIPLOMAﾅ｢IE Cﾃ｢nd nu gﾄピesc spre tine zbor mi-e lacrima ambasador.

10 martie 2003

27

PERECHE – NEPERECHE Când nu eşti, unde oare sunt, nor fără ploaie, mare fără cer, secundă fără oră, ochi de Homer!?

Sunt braţul stâng fără cel drept, sunt a pleca şi sunt aştept, ori sunt aripa fără zbor, cuţitul ruginind în pâine sau lacrimă de meteor?!

Sunt azi şi tu eşti mâine, sunt varul care cade de pe zid, sunt Ana şi tu eşti Manole, Veneţia fără gondole?!

Sunt anotimpul, tu zăpada, şi sunt Niagara, tu Nevada!?

Când nu sunt, unde oare eşti?

Poate din nou mă zămisleşti.

17 august 2003 28

MUZĂ Nici tu nu eşti femeia ideală, nici tu nu ştii să vii tiptil în fiecare seară, nici tu n-ai preţ, nici tu nu eşti povară, femeie în albastru, călimară.

Petelea, 9 noiembrie 2002

29

SOMNUL DIN SOMN Mi-e somn de mine, îmi e somn de vis, până la os, până la sânge, până la moarte-n Paradis, până cuvântu-i respirare, până cu aer este scris – mi-e somnul însă interzis.

Mi-e somn de mine – scris-am, nu am zis!

Predeal, 30 martie 2003

30

ÎNECAREA LACRIMEI Să plângi şi lacrima să-ţi fie o margine de curcubeu, lumina grea a unei zile în care te întorci mereu; să plângi când lacrima e zid pe care nu mai poţi să-l treci, să plângi şi lacrima să-ţi fie o mare-n care să te-neci.

13 august 2003

31

NASCENDO O dimineaţă de rugină, o dimineaţă fără de sfârşit, amiaza încă e o vină şi seara sânge nenuntit; cât ziua încă este zi şi-n margini noaptea e de ape, coboară numele în fii până departele-i aproape.

Cât seara încă mai e seară, şi dimineaţa n-are dinţi, nu mai e noaptea o povară copilului ce creşte în părinţi.

8 martie 2003

32

ANOTIMP PIERDUT Din iarnă n-a rămas nimic, deşi zăpada mi-a ajuns la gură – ce anotimp să mai amân, în ce tăceri să tai măsură?

Din altă viaţă nu am amintiri şi nici de-aceasta nu-mi aduc aminte – miresele sunt fără miri, copilul meu îmi e părinte.

7 decembrie 2002

33

FURTUNA Încă o ploaie ne este umbră, stropii mai limpezi buzele-aprind; cu degete oarbe descopăr clipa peste care furtuni se întind. Încă un timp ne îngroapă în sete, luminile ploii lin licărind – amprenta verii e-n sângele nostru, sângele nostru-i fereastră orbind. Încă o ploaie ne e manuscris poemului nostru din nou interzis.

10 iunie 2004

34

VIS INTERZIS Acum sunt umbră, acum sunt vis, sunt visul umbrei, interzis. În miezul umbrei stau închis – pe umbră scrie interzis.

Acum sunt marea – ţărmul ei leagănă sarea până la chei.

Acum sunt poveste – în umbră m-ajunge din urmă o veste.

Un vis interzis.

Budapesta, 14 aprilie 2004

35

CATAPETEASMĂ Cine-mi ştie de viaţă, cine-mi ştie de moarte – doamnelor, sunt singur, domnilor, departe cineva m-aşteaptă dincolo de vămi; tu, de lângă mine, tu singură dă-mi din paharul plin să mai simt mireasma – între noi rămâne, ca o rană vie, doar catapeteasma.

4 ianuarie 2003

36

ORIZONT Încep încet să-ţi cer iertare pentru învăţ, pentru dezvăţ, pentru secunda de-ndurare, pentru-anotimpul de răsfăţ, pentru ce-am fost şi ce n-am fost, pentru ce încă e uitare, pentru ce încă e un rost şi pentru tot ce e mirare. Încep încet să mă despart de mine cel dintâi din toate, să mă despart de umbra mea, de faţa care-o duc în spate, de chipul tău din chipul meu şi de cuvântul ce ne leagă, până rămânem jumătăţi, până când vara-i iarnă-ntreagă.

11 septembrie 2004

37

IZGONIREA ÎN RAI Cu tine timpul şi-a ieşit din timp şi anotimp de vindecare nu-i, în locul tău e o icoană cu chipul nimănui.

Cu tine izgonit în Rai, când în scădere mă adun, cu tine în cuvântul ne-nceput, cu tine răsărit în care-apun.

22 septembrie 2004

38

* *

*

Nu sunt întreg fără tine, n-am început şi nici sfârşit, n-am nici devreme, nici târziu şi nici apus, nici răsărit, nu sunt nici junglă, nici pustiu, nu sunt nici fiu şi nici nu-s tată – eu sunt doar tu, care odată se cobora din mamă-n fiu.

13 iunie 2004

39

MASCA A mai trecut o viaţă.

Ceva mai bună decât viaţa ta îngropată în aşternuturi străine, când credeai că nici literatura nu mai e colac de salvare, când nimic nu mai apropia ziua de noapte.

Iubirea era un text, viaţa era un text, dar ce se alege de textele acestea „de-abia-nţelese pline de-nţeles”!?

Aştepţi semne ca nu cumva viaţa ta să iasă din text să o ia razna, să muşte trecătorii pe strada târzie, să alunge pâinea tăcută de pe masă, ca nu cumva viaţa ta să intre în viaţă şi tu să nu poţi fi nici martor.

Să nu ai faţă.

Târgu-Mureş, 15 iunie 2004

40

GENEZĂ Stăteai goală în faţa mea – nici înger nu era să te întreacă.

Vroiam să te ating cu verbul meu, dar el era-nvăţat să tacă.

Am vrut să te ating cu mâna mea, din trupul meu să-ţi fac veşmântul – dar trupul meu era cuvânt, căci l-a-nceput a fost cuvântul.

Bucureşti, 16 iunie 2004

41

ÎNCĂ O VIAŢĂ De-ar fi încă o dată să mă nasc şi înc-o dată să am mamă, din carnea ta aş vrea să cresc şi rugii tale să-i dau vamă. Şi fiindcă viaţa mea cu tine începu, mai naşte-mă o dată tu!

Comarnic, 16 iunie 2004

42

ARHEOLOGIE Ultimii arheologi au mai găsit două căni de lut, prinse toartă în toartă – erau înclinate faţă-n faţă, ca şi cum una pe alta se iartă.

Gurile lor erau arse de buzele ce le-au atins.

Din ele au curs lapte şi miere, din ele cândva a nins cu şoapte.

Cele două căni au fost îngropate de vii – mai au şi acum răni şi cioburi lângă ele, ca nişte copii.

Ultimii arheologi continuă să sape – dar cănile din nou vor să le-ngroape pân’ la sfârşitul lumii, aproape – departe.

Târgu-Mureş, 17 iunie 2004

43

ALTĂ DIMINEAŢĂ N-am altă viaţă – altă moarte n-am, timpul în noi se dilată, fuga e iarăşi balsam.

Unde sunt eu, unde eşti tu, marginea lumii, mereu, e-n noi pasăre fără de zbor în elizeu.

N-am altă viaţă – altă nuntă n-am – umbra pe umbră apasă cum sub voaluri de frunze se-ascunde-o mireasă.

N-am altă viaţă – când să cobor din dimineaţă-n altă dimineaţă.

Târgu-Mureş, 20 iunie 2004

44

RUGĂCIUNE Iubindu-te, mă inventam, cel care-am fost, cel care sunt în chipul bobului mărunt, Marie, Preacurată Maică, mă repetam iubindu-te cu-o moarte – înc-o dată, fiul tău, îngenunchiind într-o carte.

17 iulie 2004

45

* *

*

Am început să uit – am început să îmi aduc aminte – dacă aş şti să n-am trecut, dac-aş putea să n-am trecut, dac-aş putea să n-am cuvinte, să te ating doar cu tăcerea mea, cu ochii doar să te aştept, să strig, când undeva se-ascund în alte anotimpuri anii mei.

Am început să văd cu mâna ta până departe – şi-mi vorbeşti.

46

FACEREA LUMII Îmi spui că-i ploaia şi-ţi şoptesc să taci şi stropii-mi par nişte cuvinte în care parcă te îmbraci, despovărată de veşminte. Îmi spui că-i ploaia şi auzi cuvintele cum se dilată în menghina dintre secunde, de parcă s-ar mai naşte-o dată.

28 iulie 2004, 3,45

47

VINDECĂ-MĂ-N VINDECARE Vindecă-mă de iubire, dacă vrei şi dacă poţi – cere-mi vamă cât e-n fire, cât e-n taina unei porţi.

Vindecă-mă iar de timp, vindecă-mă de-aşteptare – nu-i nici zeu şi nici Olimp, nu e cer, nici înălţare.

Vindecă-mă ca pe-o rană care are-n tine trup, vindecă-mă de iubire, hrană-n foamea mea de lup.

Vindecă-mă nu să scap, ci-n iubirea ta să-ncap.

9 mai 2004

48

FÂNTÂNĂ În sfârşit, am renunţat la trup, cum îşi pierde apa o fântână – până la izvor eşti numai tu, partea de cuvânt şi de ţărână.

A rămas în mine doar privirea, ca o fantă fără de trecut – setea a rămas în mine rădăcină fără început. În sfârşit, am renunţat la timp, mi-e secunda margine de apă, mi-este ora de pământ, trupul meu în tine se îngroapă. În sfârşit, am renunţat la mine, primăvară-n iarna care vine.

2 iunie 2004

49

ABECEDAR ÎN PARADIS Ana are mere şi Ana se zideşte într-un măr.

Ana are pere şi viaţa Anei e-atârnată de un fir de păr.

Ana are mure şi Ana este o pădure – vine un lup şi vine o Scufiţă Roşie ca un măr, ca o pară, ca o seară, ca o mure, pată de sânge sub secure.

Ana are mere.

Cine să le fure?

Ana are pere, murele sunt pure.

Ana are mere.

Cine i le cere?

Târgu-Mureş, 13 mai 2004

50

* *

*

Anotimpul care trece, anotimpul care vine – munte care-şi plânge marea, mare ce-n adânc e munte, dimineaţă-n înserarea care-n noi e iarăşi punte, e o rană fără trup, este spaima fără lup.

Anotimpul care trece, anotimp care rămâne, dimineaţă-n seara care marea-n munte s-o amâne.

16-17 octombrie 2004

51

CUPLU Doar dacă mă gândesc la tine exişti, doar dacă vreau nisipul are mare, doar dacă vrei anotimpul e fruct şi rugăciunea închinare.

Doar dacă mă gândesc la tine timpul e timp, doar dacă te ating dimineaţa e seară, doar dacă vrei iarna e vară.

Doar de exist şi tu exişti şi doar aşa pe cruce suntem Chrişti.

27 octombrie 2004

52

CROCHIU Ultimul, poemul stinge lumina.

31 octombrie 2004

53

SEMN DE CARTE Tu rămâi un semn de carte, între noapte şi zi, între pagini nescrise, între viaţă şi moarte, între iu şi bi, între floare şi fruct, între ţărm şi mare; între mine şi umbră rămâi o sală de aşteptare; tu rămâi un semn de carte între argint şi oglindă, între iarnă şi cuvinte, între secundă şi minut, între fluture şi lampă, între sfârşit şi început.

Tu, semnul meu de carte, care nimic nu desparte.

9 noiembrie 2004

54

* *

*

Îţi scriu scrisori în care tac, îţi scriu scrisori în care-ţi cer iertare, îţi scriu cu bruma toamnelor târzii, îţi scriu cu-o înserare, cu iernile ce o să vină, cu toamnele ce nu mai pleacă, îţi scriu uitat de-un anotimp, îţi scriu cu nu, îţi scriu cu dacă, cu ceasuri fără minutare, îţi scriu cu primăvara-n vară, cu albul care e uitare. Îţi scriu scrisori în care tac şi clipa redevine veac.

14 decembrie 2004

55

BUNĂ DIMINEAŢA, SEARĂ Dinafară primăvară, dinăuntru încă vară, dinăuntru eşti scrisoare, dinafară respirare, dinafară eşti pământ, dinăuntru doar cuvânt, dinafară eşti vedere, dinăuntru înviere, dinafară încă vis, dinăuntru cerc închis, dinafară eşti secundă, dinăuntru doar o undă – înăuntru eşti afară, bună dimineaţa, seară!

Reghin, 17 decembrie 2004

56

RETINE Va trebui să recunosc măcar că-n lacrimă au înverzit gorunii, c-a înviat un fel de a muri în albul ce-l ating tăciunii.

Va trebui să îţi trimit scrisori pe care nu le-am scris vreodată, în literele lor să te cobori ca într-o rană vindecată.

Va trebui să mă întorc la mine, cel răstignit întru cuvânt, cel care se ascunde în retine ca într-un nerostit veşmânt.

29 ianuarie 2005

57

ANOTIMP INVERS În noi se-ascunde ploaia ca-ntr-o gară, în noi e vară când afară-i frig, de-atâta aşteptare şinele-s o scară şi trenurile sunt un dig. În noi se-aude ploaia de-astă vară, în noi ninsorile nu tac, în noi sunt clipele de ceară, în noi secunda e arac.

29 ianuarie 2005

58

ULTIMA VÂNĂTOARE Apăs indigoul ca o amprentă peste pădurea fără copaci, aştept vânători, ne-aşteaptă şi fiare, urme de sânge ascunse-n gonaci.

Apăs buza iernii pe-un lacăt de frig, aştept vânătoarea ca pe-o scrisoare, aştept cuvinte în care să strig.

Dar nu mai apare niciun vânat, peste rănile iernii doar timpul s-a curbat.

30 ianuarie 2005

59

ZBOR DE IARNĂ Ce fel de pasăre e aceea fără cântec, ce fel de zbor e acela fără cer, ce timp e-acela fără trup, ca o cădere în echer, ce fel de iarnă e aceasta, când se îngroapă într-un lup?

Târnăveni, 11 februarie 2005

60

ANOTIMP REFUZAT Pe gerul acesta ţi-e groază să mori – cât încă nu-s în floare stâlpii de la casă mai bine stai cu cerul subsuori, mai bine lacrima o-aprinzi pe masă.

Pe albul acesta ţi-e teamă să strigi – cât grâul nu-ncolţeşte la poli, mai bine împarţi singurătatea la doi şi iarna o ascunzi în coli.

Februarie 2005

61

ANIVERSARE La vârsta lui, la vârsta lui, am palme sângerânde şi viaţa mea atârnă într-un cui, în aşteptarea haitelor flămânde.

La viaţa lui, la viaţa lui, doar moartea mea recade-n moarte – eu sunt dobânda orişicui, aproapele pierzându-se-n departe.

Dar altul nu-i, dar altul nu-i, pe crucea sa e încă iarnă şi-n ochiul lui şi-n ochiul lui mă uit ca-ntr-o lucarnă.

Bucureşti, 1 aprilie 2005

62

NOAPTE ALBĂ Departe de mine ca o uşă deschisă – povară a unei scrisori niciodată trimisă; mă priveşti din oglindă prin argintul fierbinte, ca o noapte albind între cuvinte.

3 iulie 2005

63

POEM CU PRIVIRE SPRE MARE Muntele sfânt ca o iarnă împietrită în iarbă; pe urmele mele vine valul şi Dumnezeu se ridică din mare.

3 iulie 2005

64

ACUM E CLIPA Îmi spui nu cu aceeaşi gură cu care îmi spui da, uiţi să-mi spui „Noapte bună” cu aceeaşi gură cu care îmi spui „La revedere”, mă priveşti cu aceiaşi ochi cu care nu vrei să mă mai vezi, îmi spui să plec cu aceeaşi gură cu care îmi spui să rămân, dar eu mă întorc şi scriu cu aceeaşi mână cu care refuz să scriu, cu aceeaşi viaţă cu care refuz să trăiesc.

Poate ar trebui să ştiu că nu ştiu că acum e timpul, că acum e clipa care începe, care nu mai are început.

9 august 2005

65

ELEGIE MUTĂ Încă o dată ascuns şi uitat în cuvinte, încă o dată ploaie de vară peste un trup fără veşminte, încă o dată într-un alt început, încă o dată gura unui mut.

Sărmaşu, 27 august 2005

66

MIRUIRE Cândva va fi seară, cândva va fi ieri, departe aproape, cuvânt în tăceri – curând vei fi eu, curând, prea curând, lacrima pietrei, sângerând, miruind.

Sărmaşu, 27 august 2005

67

LACRIMA Lacrima – privirea din urmă a unui orb.

Sărmaşu, 27 august 2005

68

ŞARPE-N PUSTIU N-am atins niciodată un şarpe, nici măcar cu talpa, uşor, să-i simt pielea sticloasă şi rece ca o ploaie-ncremenită-ntr-un nor.

Dar el e mereu mai aproape, îi simt fâşâitul pierdut ca o urmă trecută în sânge din rana ce n-are-nceput. Însă şarpele-şi leapădă solzii şi nu mai ştiu cine-i viu – trupul cel gol ca o umbră sau cel ce se-ngroapă-n pustiu.

29 august 2005

69

ALT NICOLAE Tu, Nicolae, de tine fug, ca de o umbră fără trup; dacă n-aş fi privirea ta, din tine-aş vrea să mă rup.

Aş întinde mâna spre tine ca înspre limba unui ceas din care ora se desprinde, meridian într-un atlas.

De tine fug şi nu am unde – sunt lacrima unei secunde.

Târgu-Mureş, 30 august 2005

70

ÎNGERUL DIN CUVÂNT În orice clipă eşti, în orice parte – ţi-e sângele o urmă ce cândva se desparte în lacrimă şi în privire şi în mireasă şi în mire, până când trupul tău devine cruce, până ce iarba-şi răstigneşte noaptea ce-ngroapă iar secunda dintre septembrie şi toamnă şi dintre sâmbătă şi-altar, dintre tăceri şi minutar. În orice clipă eşti, până-n cuvânt te îngereşti.

Târnovo, Mănăstirea Sf. Nicolae, 16 septembrie 2005

71

CU TIMP CU TOT Când trupul meu rămâne un cuvânt, când respirarea-i doar veşmânt, străin de tine şi de-oglinda de pământ, în care chipul meu e iarba ce numai noaptea-şi pleacă firele precum cenuşa unui vânt, ca o duminică mă-ntorc în săptămâna fără patimi, cu timp cu tot.

Doar un cuvânt.

Istanbul, 18 septembrie 2005

72

SCHIMBAREA LA FAŢĂ Tu scrii cu mine – scrii cu umbra mea, cu sângele din altă viaţă cum scrii cu ploile de toamnă; îmi scrii cu piesele de şah dar jocul nu va-ncepe niciodată. Îmi scrii cu anotimpuri ce n-au fost, cu anotimpuri dintr-o altă viaţă, îmi scrii cu viaţa mea, cu sângele schimbărilor la faţă.

Istanbul, 19 septembrie 2005

73

ALTĂ VIAŢĂ Şi dacă n-am să mai fiu nici ramură şi nici floare, nici umbra unui copac, nici ultima ninsoare, să vii să mă vezi în firul de iarbă, cum respir şi cum tac, să vii şi să calci desculţă, uşoară, ca lacrima serii ce-nvaţă să moară.

Să vii, să nu vii, să fii, să nu fii?

4 iulie 1996

74

PATRUZECI Ai patruzeci de ani şi nu te ştie noaptea şi aerul e doar capcana din care scapi mai orb decât e naşterea în zid.

Veacul s-a prăbuşit în trupul tău ca-ntr-o fântână.

9 decembrie 1996

75

NĂSCĂTOAREA CUVÂNTULUI Cu ochii unui orb să văd, cu gura unui mut să mint – pân’ la cuvinte trupu-i rană, pân’ la vedere-i hiacint, până la tine eu sunt eu, cum lacrima lui Dumnezeu.

Timişul de Sus, 30 martie 2003

76

AMURG Întoarce luna pe dos şi stinge lumânarea cu degetele, până flacăra îţi ajunge la os; vino în perne, să-ţi simt respirarea şi-n păr bulbucind vinul spumos.

Lasă mătasea să foşnească încet, ca toamna ce-aşteaptă amuţită la geam; pe scări de fluturi tu urcă discret până la fructul oprit de pe ram.

Lasă seara să plece mioapă, lasă noaptea să intre în rană, lasă vinul să se preschimbe în apă, şi-adormi, diafană.

18 decembrie 2005

77

COLIND TÂRZIU Se prinde carnea pe cuvinte ca pe oasele tale subţiri, dac-aş fi şi eu un cuvânt, prin carnea mea ai putea să respiri.

Dac-aş fi măcar o vocală, ecoul ei, niciodată pierdut, ar rămâne cuvântul o yală, silabă fără-nceput.

Dac-aş fi măcar o consoană, poate c-ai fi tu un zid, poate c-ai fi tu o Ană în care aş vrea să mă-nchid.

Dar dacă voi fi doar aer fierbinte pe buzele tale-aburind, rosteşte-mă fără cuvinte, să-i fiu iernii tale colind.

7 ianuarie 2006

78

SINGURÂND Până unde ţine iarna care-nchide-n noi lucarna, până unde în genunchi umbra ta mai are trunchi, până unde gura ta pe cuvinte pune şa, până când în cerul tău are lacrimi Dumnezeu, până când rămâne-n ramă vama care nu ia vamă?

Până unde, până când, rămân singur, singurând?

Sărmaşu, 23 ianuarie 2006

79

MINUTAR Timp după timp dac-aş mai fi, până când eşti, urmă să-mi vii – o să aştept ca-n colivii pasărea zborul, cerul în gri.

Clipă în clipă dac-aş opri, ce-ar mai rămâne noapte în zi, lumină în umbră să-ţi mai amâne ?

Minutar în minutar, până secunda devine altar.

Alba-Iulia, 4 februarie 2006

80

REŢETĂ Cuvântul – medicament care se dizolvă sub limbă.

11 februarie 2006

81

ŢĂRM Umărul meu e de plumb, umărul meu e de piatră, e aripă de înger, umărul meu e o lacră, umărul meu e de aer, nici nu pot să-l ating, umărul meu e zăpada pe care din sânge o ning, umărul meu e o rană în care încet mă ascund – de-l atinge-o secundă, deodată devine rotund, deodată devine o undă, un val căscăund.

30 decembrie 2005 – 12 februarie 2006

82

DUMINICĂ ACASĂ Duminică în mirosul bucătăriei ca o răsplată pentru toate absenţele vieţii – un nor de fum deasupra noastră în timp ce noi căutăm un sens zilei care atârnă ca o piatră de moară la gâtul unui vis, într-o migraţie fără anotimpuri, într-o lacrimă uscată pe marginea farfuriei.

Duminică acasă, ca într-un marsupiu al iernii, ascultând bătaia umedă a ceasului în salonul în care se mai simte aerul greu după o noapte cu musafiri, ascunzându-ne de viaţă şi de moarte.

O mănuşă de ceaţă peste pielea aşteptării unui mâine în care să rămâi singură, o apă ne-ncepută, dar tu te ridici deasupra norului gros de fum din care începe să plouă.

12 februarie 2006

83

POVESTE TÂRZIE DE DRAGOSTE Ea intră în mine după o noapte de dragoste în patul altuia, ea uită de mine după o noapte în patul conjugal, ea ţine departe de noi pădurea care ne-a ascuns sub ploi, ea ţine timpul în loc ca o mare fără ţărm.

14 februarie 2006

84

ACUARELĂ Cât de frumoasă eşti când dormi ca într-un cuib de ape fără mal – peste irişi ţi-s pleoapele de nori şi buzele-s doar visul vegetal al unui anotimp neînceput, în care eu rămân pierdut.

1-2 martie 2006

85

NISIPURI MIŞCĂTOARE Te-ngropi în ploaie ca-ntr-un zid, în fugă ca-ntr-o vânătoare, în pasăre ca într-un zbor şi în culori ca într-o floare, în sarea mării ca-ntr-un munte, în lacrimă ca într-o punte – te-ngropi în mine, până când rănile devin retine.

Deda, 11 martie 2006

86

PORTRET DE ANOTIMP Punct.

Punct.

Punct.

Amprenta frunzei pe un fruct, solstiţiul fugii ca un duct în cubul de argint când gheaţa apei i-e alint.

Punct.

Punct.

Punct.

Bucureşti, 31 martie 2006

87

LUDMILA Ludmila, Ludmila, cine-ntoarce fila, când ne-atinge mila, ca demult copila buzele ca rana porturilor dana?

Ludmila, Ludmila, e-ngenunchi cămila, creşte-n trup argila verde, ca Atilla.

Ochii mei sunt rana Care-şi pierde blana, Ludmila, Ludmila, a-nflorit feştila!

Bucureşti, 31 martie 2006

88

UNDE SUNT? Unde sunt, unde sunt, în auz e-un vânt cărunt, în orbită e-o ursită, primăvara e o sită -n care iarba-i răstignită!

Unde sunt, unde sunt, pas al umbrelor, mărunt?

Bucureşti, 31 martie 2006

89

ÎNTRE Între toamnă şi vară încă o primăvară, între vară şi toamnă mai rămâne o doamnă, încă o eclipsă, înc-o iarnă lipsă, mai rămâi doar tu, îngropată-n nu, murmurând pe da, în genunchi pe-o stea.

Bucureşti, 31 martie 2006

90

SPOVEDANIE Doar ţie îţi vorbesc, cu gura mea din piept şi te privesc cu ochiul meu din ceafă, cu degetele te ating ca nişte buze din copilărie, dar nu m-asculţi şi nu mă vezi, nu simţi cum anotimpul trece din braţul stâng în braţul drept cu care jur mai strâmb decât la judecata de apoi, că nu mai sunt, că trupul meu e fiinţa unui miel sacrificat.

Iertare-ţi cer, pentru iubire şi păcat.

18 aprilie 2006

91

ABANDON De tine cine mai are grijă, de rănile tale cine se mai molipseşte, râul tău în care anotimp se mai revarsă, în care viaţă se leapădă de peşte?

De tine cine se ascunde în umbra unui înger şi până unde, până unde în rana ta o să mai sânger?

De tine cine se dezice, de praful puştii, de alice, de moartea iernii, de varice, de tot ce nu mai poate Nietzsche?

30 aprilie 2006

92

PLECĂRI Încă o seară se amână, încă o moarte e târzie, izvorul nu se vrea fântână, acreala nu se vrea lămâie.

Nici tu nu vrei să mai fii tu, nici eu nu pot să stau în mine – nici Da nu-i lasă loc lui Nu, nici trenul nu mai rabdă şine.

Din fiecare pleacă-o gară, în ziua care n-are seară.

1 mai 2006

93

FĂRĂ ADAM Scriu cuvinte pe apă şi râul se înalţă la ceruri, scriu cuvinte pe pietre şi pietrele se înalţă la ceruri, scriu cuvinte pe cuvinte şi cuvintele sunt cerul în care Dumnezeu mai creează încă o dată lumea.

Fără Adam?

Ierusalim, 11 mai 2006, spre miezul nopţii

94

ALTĂ VARĂ Înc-o vară-n altă vară, înc-un eu într-un alt eu, înc-o umbră-n umbra mea ca un val la elizeu, ca şi cum m-ar lumina, ca şi cum într-un pustiu umbra n-ar avea cenuşă şi nici tu nu i-ai mai fi serii dintre noi o uşă. Înc-o vară-n altă vară Dumnezeu în noi coboară.

Ierusalim, 12 mai 2006, în ajunul dimineţii

95

PLAJĂ Şi dacă n-o să mai pot iubi, la ce bun acest anotimp fără lumi, la ce bun o noapte de veghe fără tine, această zi ascunsă între manuscrise, la ce bun trecutul tău imaculat, viaţa aceasta de înger în piele de lup, la ce bun Scufiţa roşie, Albă ca zăpada, la ce bun piticii tropotind pe podele de cârpe, la ce bun amintirile obligatorii, la ce bun copilăria mea din care iese o mână pe care cineva o sărută, la ce bun acest pumn de nisip ca o clepsidră între ochii mei?

Ierusalim, 12 mai 2006, în ajunul dimineţii

96

PRIVIREA DIN PRIVIRE Ca şi cum un înger mă sărută, ca şi cum m-ar inventa, ca pe o batistă-n prăvălii de lacrimi, ca şi cum aş fi hamal la păsări, ca şi cum aş fi aer pentru cel ce-nvaţă a zbura, ca şi cum aş fi de tine plâns ce-şi caută retine.

Ierusalim, 12 mai 2006, în ajunul dimineţii

97

POEM PE LÂNGĂ CASA OMULUI Ploaia se ascunde-n melci, stropii cad ca o mirare, buzunarele fricii sunt teci, pleoapele tale miros a-nserare.

Portretul tău cade din perete, ca şi când nu i s-ar potrivi nu doar viaţa lui de altădată, ci şi cea ce n-ar putea veni.

Poemul acesta mă scoate din casă, să-i fie unei ploi mireasă.

Ierusalim, 13 mai 2006

98

VIA DOLOROSA Noaptea – o alee a lacătelor, uşi grele ruginind de smirnă şi tămâie.

Nici n-ai crede că Isus a trecut vreodată pe acolo, că plânsul are numele pietrei, nici n-ai crede că trebuie să ai grijă de moarte ca de propria viaţă.

Lumânări, icoane, cruciuliţe, bazar, nici n-ai crede!

Eli, Eli, lama sabahtani!

Tel Aviv, 16 mai 2006

99

MAREA MOARTĂ Ziua îmi intră pe sub piele ca dup-o noapte nedormită – pun aripi pietrei de mătase şi-n foşnet trec ca printr-o sită. În oase de nisip se sparge valul, în sare-mi trece gustul ca prin miere, la nunta ierbii împing ţărmul şi în fereastra apei peştii-s înviere.

Până la tine, Mare Moartă, ceasul de aer îmi e poartă.

Târgu-Mureş, 20 mai 2006

100

VINOVATĂ, SPERANŢA MEA Aştept să ne vedem ca şi când n-ai veni niciodată, fiindcă atunci ai pleca, speranţa mea, vinovată.

8 iunie 2006

101

ROSALINDA Am intrat în oglindă ca printr-o uşă larg deschisă – erai acolo, de neatins, uşă de iarbă peste care a nins; te simţeam strălucind, în ramă echidistantă între mine şi partea ta de mamă.

Am intrat în oglindă ca într-un film interzis purtai ochelari de zăpadă, dintr-un cerc polar, purtai rochia ta transparentă, cu cifre de zar, mă purtai pe mine în pântec, absentă, ca pe un cântec.

Am intrat în oglindă, aşteptam să mă naşti, Rosalindă.

8 iulie 2006

102

AŞTEPTARE Aşteptam o altă vină, învăţam o nouă zi, din lumină în lumină, ca şi cum m-aş mirui.

Aşteptam o altă rugă, anotimpul altei seri, ca o lacrimă pe gură, niciodată-n nicăieri.

Ruşii Munţi, 9 iulie

103

CHEI Toate uşile au rămas deschise, n-avea cine să iasă, nimeni nu intra, zornăiau cheile sub masă, cheile tale de catifea, cheile tale amuşinând ca un câine, gudurându-se fără stăpân, ca o dimineaţă care pleacă în noaptea în care m-amân, ca o cifră, sora lui şapte, ca o lacrimă fără ochi, ca o uşă închisă spre moarte.

20 iulie 2006

104

FLUTURELE DE LUMINĂ Îţi fac semne cu mâna până când păianjenul ţese între noi plase pentru fluturi care pleacă spre tine ca spre ultima lumină la capătul serii. Îţi strig cuvintele mele până când păianjenii ţes între buzele mele plase pentru cuvintele ce pleacă spre tine ca înspre ultima lumină care pune capăt nopţii.

Privesc spre tine până când în păienjenişul ochilor eşti fluturele de lumină.

Lăpuşna, 6 august 2006 Schimbarea la faţă

105

SEARĂ NETERMINATĂ Atâtea poeme care nu s-au scris, atâtea morţi care nu s-au murit – tu ce mai faci?

Cu cine mai împarţi cuvântul şi pentru cine vrei să pierzi o bătălie?

Tic-tac. Tic-tac.

Pe limba altui timp.

Posac.

Pe urma unei seri ce nu ajunge noapte, Pe dunga unui somn ce nu devine vis, Între cuvintele ce nu încap în şoapte.

Poemul ce nicicând nu va fi scris.

1 noiembrie 2006

106

Nicolae Bﾄツiuﾅ｣

Poemul Phoenix

Editura Dacia 2010

107

Motto: „De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...

Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix?”

M. EMINESCU, „ODĂ ÎN METRU ANTIC”

108

ŞAPTE ŞOAPTE Tu, şoaptă între da şi nu…

Eu, şoaptă între nu şi da, mereu…

Noi, şoaptă între ninsori şi ploi…

El, glonţ între armă şi rastel…

Voi, şoaptă-n viaţa de apoi…

Ei, şoapta altui Pantha Rei… Ei, voi, noi, el, tu, eu … Şoaptă pân’ la Dumnezeu!

23 noiembrie 2006

109

ZAR Iarna trece în monede, iarna redevine vamă, n-ai în cine să mai crezi – fiul se întoarce-n mamă, numai tu n-ai anotimp, numai tu nu mai eşti rană, tu eşti trupul ce-l ating, care-şi este sieşi hrană.

Iarna scade în cuvânt, iarna nu-i decât un zar, albul nu-i decât veşmânt, e fereastră, iar şi iar Care nu mă va privi, noapte fără zori de zi.

23 noiembrie 2006

110

TELEFONUL Alo! Da. Ţi-am spus să nu mai suni, ţi-am spus să nu mă chemi, că nu e timp, nici anotimp, nici vremi să ne mai treacă vama, că nu mai e niciun cuvânt să-ncapă-n rama, în care ne-am retras ca-n cochilii. Ţi-am spus să nu mai suni, tu ştii că nu există altădată, că nu există alt acum, că nu exist, că nu exişti – poate-ntr-o altă viaţă.

Noapte bună, bună dimineaţă!

Focşani, 2 decembrie 2006

111

MESAJUL DIN STICLĂ Mi s-a spus să scriu un mesaj – acolo, nişte cuvinte răbdătoare cu apa mării, nişte cuvinte transparente, pe care să nu le vadă niciun peşte, care să poată ajunge la mal fără să le priceapă nimeni, fără să le mănânce nimeni, pentru că, oricum, ele ar rămâne oricui în gât ca un nod, ca o nadă – cine câştigă, cine pierde?

Eu rămân singur şi scriu un mesaj, cuvinte transparente pe o sticlă transparentă, scriu pe un ochi, scriu cu ochii despre moartea care nu vine, despre moartea care nu lasă niciun mesaj, nici măcar un firicel de sânge din care să crească un copac pustiu la fereastra apei, din care să creşti tu, ultimul meu cuvânt…

Focşani, 2 decembrie 2006 112

RĂMÂI Rămâi o toamnă închisă-n echer, te-ajunge vara, lacrimă de ger; rămâi o toamnă fără de cer, rămâi lucarnă – rămâi lerui-ler!

Reghin, 9 decembrie 2006

113

VAMĂ DE DECEMBRIE S-a stins în candelă cenuşa unei lumini ce nu mai ninge – zăpada ei încă e uşa pe care mâna ta doar o atinge.

Vino, decembrie, sau pleacă – Dar lasă-mă pe mine candelă-ntr-o arcă!

Reghin, 9 decembrie 2006

114

ÎNTRE ANOTIMPURI În dreapta iarnă, în stânga toamnă, în mine anotimpuri nu mai sunt – până la tine este vară, până la mine e descânt; dar unde-i locul, unde-i marea, unde vin ierburi peste noi? În dreapta iarnă, în stânga toamnă, unde cuvintele-s doar ploi, unde sunt ieri, unde eşti mâine, unde te-ntorci în ce rămâne, unde când dai tu parcă ceri. În dreapta iarnă, în stânga toamnă – când tu eşti zid, eu sunt lucarnă.

Sighişoara, 16 decembrie 2006

115

PUŢINĂ RĂBDARE Aveţi puţină răbdare, aveţi puţină noapte, până la dimineaţă mai e mult, până din ceţuri ghinzile-s stejari, până la tine sunt tumult; aveţi puţină umbră, până când nu sunt trup, puţină ploaie, până nu sunt nor, puţină rădăcină până voi fi copac, poate c-aveţi cuvinte, până învăţ să tac; poate puţină moarte până încep să-nviu, până e cer în stele, până când nu-s târziu.

19 decembrie 2006

116

TOAMNĂ Sunt pleoapa unei frunze în cădere.

19 decembrie 2006

117

NĂPÂRLIRI Năpârlesc de coajă copacii, se-aude seva-n ei suind, la viţa de vie se visează aracii de pază în vinuri dospind; năpârleşte de pieile sale şi vara, nisipul e-n busolele lor amnar, năpârleşte de îngeri şi cerul – de-atâtea săruturi, icoana din altar.

Năpârlesc de ape vaduri de râuri, şarpele singur rămâne în teacă, ierburi pe maluri încă sunt steaguri, iar cântecul lor năpârleşte din placă.

19 decembrie 2006

118

POLI Să punem florii glugă şi ierbii haine vechi, să fie noaptea dimineţii slugă, când anotimpurile vin perechi.

Să punem râurilor scară, să urce peştii-n pergamente, pe solzii pietrelor să-şi pună arginţii zilele absente.

Să urce iarna-n oase mută, în oameni de zăpadă împăiaţi, ninsorile să fie rană, când norii sunt de alb secaţi.

Să punem peste vesturi sud, Când dinspre esturi norduri se aud.

4 ianuarie 2007

119

ÎNTRE Între toamnă şi vară, încă o primăvară, între vară şi toamnă iarna ce mai înseamnă, între noapte şi-eclipsă înc-un anotimp e lipsă, mai rămâi doar tu, îngropată-n nu, murmurând pe da, gură-a altcuiva.

Sighişoara, 16 decembrie 2006

120

AUTOPORTRET ÎN TREN Eu devin, încetul cu încetul, o frunză, şi-mi caut un copac, ca un cuvânt în care tac; eu devin cu fiecare strop un peşte şi-mi caut o apă care n-are vad; eu devin deodată zbor, şi nicio pasăre nu vrea să-mi fie nor – eu sunt chiar ploaia, eu sunt tu, sunt da din tot ce vrea să fie nu!

Ploieşti, 13 februarie 2007, în tren

121

PLEOAPA LUI ŞAPTE Abia aveam trup să mă fac zi, abia aveam loc să mă fac noapte, abia aveam pământ să mă fac iarbă, abia tăcere până să fiu şoapte, abia eram sete şi nimeni să mă soarbă, abia eram unu – pleoapa lui şapte. În tren, spre Bucureşti, 13 februarie 2007

122

DINCOACE DE DUMNEZEU În ţara mea mi-e bine ca-n exil – în fiecare piatră e-un fitil, în orice prunc e un azil, în orice lună e-un april, în orice mamă, un copil ce nu vrea să se nască. În orice sfânt e un ateu şi în zăpezi un foc de iască – dar unde, unde-i Dumnezeu când dincolo de mine rămân eu?

14 februarie, Bucureşti, Patriarhie

123

CRUCEA DIN SPATE Când mi-e frig, haina creşte din mine, când mi-e sete, devin fântână – când sunt singur, umbra ta mă ia de mână, când mi-e foame, vii şi tu cu o tavă străină şi-mi spui să mănânc pe alese, pe săturate, pentru că a venit clipa – trebuie să mor pe jumătate.

Crucea creşte din mine, Încet, din spate…

14 februarie 2007, Bucureşti, Patriarhie

124

ROŞU ÎN ALB Carne de lebădă din carne de lebădă, ospăţ al altui anotimp, dintr-un trecut de cochilie, din toamne fără de veşmânt şi din numărători inverse, din sânge îngheţat în rană, din literele şterse când calc pământ cu talpă de pământ.

Carne de lebădă îngropată în apă, roşul ce-n alburi din nou se adapă.

14 februarie 2009, Patriarhie

125

CEAŢĂ Şi iarba se evaporă şi tu eşti ceaţă, prin stropii tăi ating cu palma altă dimineaţă, altă oră, alt răsărit ce nu se-arată din turnul fără orologiu.

Nicio secundă nu e ca să bată, niciun sărut să-şi lase urma şi iarba se evaporă şi tu dispari o ceaţă într-o altă ceaţă.

17 februarie 2007

126

RAMĂ Cerurile se întorc în cer, ploile se-ntorc în nori, din zăpadă pleacă iarna, în secunde se ascund scrisori, numai tu nu pleci din mine, te ajung din urmă minutare, se ascunde orbul în retine, sfinţii se retrag în calendare.

Pleoapele se-ascund în ochi,

vara-şi vinde primăvara, între noi se schimbă vămi, punctu-şi caută-ntrebarea.

Cerurile se întorc în cer, cum rugina se retrage-n fier. Între noi se-ngroapă teama care nu-şi găseşte rama.

23 februarie (Târnăveni) - 5 martie 2007 (TârguMureş)

127

DANAIDE Liliacul meu e-nfloare tot mai rar şi nicio primăvară nu-i e soră, nicio secundă nu-i e oră, nicio petală nu-şi găseşte-n ceas culoarea – caisul meu e-n flori de gală, dar nu acesta-i anotimpul lui; el vine dintr-o altă seară, el este ziua unei nopţi şi scară către tine – e umbra unei porţi ce se deschide doar pentru alte Danaide.

19 martie 2007

128

FLOARE DE GHEAŢĂ Floare de gheaţă, floare de gheaţă, floare de lacrimă, pe faţă, până când să-ţi fiu fereastră, respirării pasăre măiastră, până unde să-ţi fiu zbor, până unde să-ţi fiu nor?

Floare de gheaţă, floare de gheaţă, nopţii bună dimineaţă!

23 martie 2007

129

UMBRĂ ÎN OCHI Tu eşti pleoapa unui nor, eu sunt funie la cer, tu eşti aripa întinsă care nu-şi găseşte zbor, încă prinsă în echer – iar eu sunt risipă-n moarte, sunt aproape, sunt departe, ochiul care ne desparte.

Câmpulung Moldovenesc, 24 martie 2007

130

FEMEI PERFECTE Toată copilăria am visat să ajung bărbat, să am o femeie – nu mamă, nu soră, nu soţie; am visat o femeie – una care să-mi facă o droaie de copii, tocmai pentru că mama mea a murit pentru că nu mai vroia copii.

Nu m-am jucat de-a mama şi tata, toată copilăria am visat doar o femeie, cu sânii mari, cu ochii mari, o femeie perfectă, puteai să fii şi tu şi tu şi tu, mă uit în jur, numai femei perfecte în care şi copiii se văd crescând, dar nici unul nu e al meu, nici unul nu mă strigă tată, ei cresc şi visează ca şi mine femei perfecte, dar ei sunt deja bărbaţi, pentru că ei poartă în spate femei perfecte.

Sibiu, 29 martie 2007

131

HEMORAGIE Dimineaţa aceasta ca o hemoragie oprită – pata de sânge întinsă pe cearşaf, ca un nor sub care e un soare fix, o inimă de raze după gratii.

E sângele meu, e sângele tău, sângele copilului nostru nenăscut, cenuşa hainelor noastre de nuntă, buchetul de mireasă abandonat pentru o altă viaţă.

Dimineaţa aceasta – din care să nu mă mai pot trezi.

Sibiu, 29 martie 2007

132

DOAR TU Doar tu eşti seara mea de gală şi doar pe tine te mai recunosc – nu ţi se potriveşte nicio yală, nici nu te-ncape niciun mosc.

Doar tu îmi eşti dicţionar când, dezbrăcată de cuvinte, îmi dai răspunsuri la scrisori rămase în cenuşa lor, fierbinte.

Doar tu rămâi corabie la mal, doar tu rămâi fără de mare, doar tu fereastră fără zid, doar tu aproape-ndepărtare.

Doar tu, atunci când m-ai născut, pe mine-n tine m-ai pierdut.

Sibiu, 30 martie 2007

133

RĂZBOI ŞI PACE Mamei, după 37 de ani Steaguri cad peste morţi – „moarte frumoasă, moarte frumoasă”, spui între două luni de april, când pe pielea întinsă a tobei sunetele au chip de copil.

Pace la marginea unui câmp de luptă, pentru istorii de rezervă „glorie fără glorie, glorie fără glorie”, spui între două priviri; steaguri cad peste cei vii ca nişte betele peste miri.

Dar despre viaţă, moarte, moarte, ce mai ştii?

30 aprilie 2007

134

ROGVAIV Rămas bun, verde, La revedere, azur, roşul meu se va pierde, alb, fără contur, negrul meu e lumină, până la galben, târziu, oranjul e o fereastră, până la tine să fiu violet, violet, violet, ultimul serii-amanet.

6 mai 2007

135

SĂ NU UIT Mi-au mai rămas câteva lucruri de făcut – să mut nişte dealuri din loc, să-mi fac o mare mai aproape, să fac să mă iubeşti, pe ape, să-mpart ecuatorul primăverii, să-i caut vară pe măsură, să şterg fereastra serii, să-mi inventez o gură, să dau ierbii culoare, să-mi caut amintiri, căldurii să-i aduc răcoare, să inventez ziua de azi, şi groapa-n care n-o să cazi, miresei să-i aduc un mire, iar ochiului să-i inventez privire, bisericii să-i caut rugăciuni, scăderea-n care să te-aduni, numelui tău să-i înfiez cuvinte pe care nimeni nu le ţine minte, să nu las urletul ca să devină lup, să-i fac albinei stup, iar vremii buletin meteorologic, să nu accept nimic ce-i logic, să-mi fac o rană pentru trup, să-ncerc să fiu atent, să nu uit ca să ies din pântec, să pun accent, să nu uit să mă nasc mai înainte de-a ajunge cântec. mai – iunie 2007 136

EA DEVENEA Ea devenea tot mai urâtă, Ea începea să semene cu mine – De n-ar fi fost lumină-n rouă, Aş fi crezut că-i sunt retine.

Ea devenea tot mai subţire Şi nu putea să mă mai nască – De n-ar fi fost lumină-n sânge, Ardeam în rana ei de iască.

Ea devenea tot mai cuminte, Făcându-şi umbră din cuvinte!

Iernut, 10 august 2007

137

MARINĂ Flux şi reflux, fără val, cifre fără multiplii, vârste fără identitate, teatru ce se-nghesuie-ntr-un stal – şi tu, tot mai scundă, mă-nveţi litere moarte, întorci o secundă cu faţa la mine, cu faţa-n oglindă, cu faţa-n retine. Şi-atunci de ce să nu intrăm în mare, până la glezne, până la gură, până la strigare!?

Târgu-Mureş, 29 august 2007

138

TERASĂ Ai uitat să vii, ai venit să uiţi, puteai să vii iar, până la tine e toamnă, până la mine e vară, noaptea ţi-e zi, dimineaţa mi-e seară, gura ta dulce acum e amară, aer fierbinte ca o povară, care mă urcă şi te coboară – pe buzele tale sunt doar o ţigară.

31 august 2007

139

RESTANŢE Rămâne ploaia-n urmă, restanţă dintr-un anotimp, restanţă dintr-o altă viaţă, cenuşa unui somn şi sângele din vena dezgolită şi picătura de cucută.

Rămâne înc-o dimineaţă – restanţă la restanţa mea de viaţă.

1 septembrie 2007

140

UNDA Eu pot s-aştept, mai este încă loc – eu pot s-aştept cu-o frunză sau cu secunda prinsă în breloc.

Eu pot s-aştept – din undă vine unda.

1 septembrie 2007

141

DOVADĂ Avem o chitanţă c-am plătit poeziei cu viaţa, cu singura viaţă pe care o luăm cu împrumut, mereu, mereu de l-a-nceput!

1 septembrie 2007

142

NUNTĂ LA MARE S-a închis vara în seminţe, Ca un vis într-un somn pierdut – Marea se leapădă de veşminte, Goală, într-un nou început, Ca şi cum ar fi iarăşi mireasă, Pentru un anotimp al nimănui – Cândva i-am fost şi eu mire, ca o rană sângerând într-un cui, cândva i-am fost şi eu egal, val ascuns în ultimul voal.

Cap Aurora, 10 septembrie 2007

143

MIREASA CEA DE TAINĂ N-ai nicio vină, n-ai niciun vin, nicio secundă, niciun secund, n-ai nicio undă, unde s-ascund ochiu-n retină, apa în prund – pietrele-s altele, n-ai nicio vină, porţile-nchide-le, coboară-le, strigă-le şi înlumină-te!

N-ai nicio masă, n-ai niciun mas, nicio mireasă n-a mai rămas – cuvântul de taină e limbă de ceas.

Bistriţa, 12 noiembrie 2007

144

SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ Încă o noapte pentru noaptea mea – încă o zi ce nu e zi.

Mai bine-aş coborî în umbra ta, sub pleoapa ta, mai bine m-aş zidi, încă un luni ar trebui să fie marţi, să fie miercuri, căci niciun joi nu intră-n cercuri şi niciun vineri nu se-ascunde-n noi, de-abia când sâmbătă îşi creşte-n cerul ei duminica de ploi. Încă o noapte pentru noaptea mea – cuvânt ce nu mă poate îngropa.

Sancerre, 15 octombrie 2007

145

DIN ZI ÎN ZI O dimineaţă de rugină, o dimineaţă fără de sfârşit – amiezii încă-i sunt rugină şi serii încă sânge răstignit.

Cât ziua încă este zi şi-n margini noaptea e de ape, doar seara-i ochiul lui Homer, doar dimineaţa are pleoape.

O seară albă-i pân’ la tine, cât dimineaţa îmi e noapte, o zi care se-nchide în retine şi-n care unu redevine şapte.

13 noiembrie 2007

146

CÂNDVA… Cândva m-ai învăţat să nu fiu singur, m-ai învăţat să fiu trecut; vorbeam cu tine într-o limbă moartă, vorbeam la timpul ne-nceput. Şi marea ta era un munte pe care nu puteam urca, iar gura ta era o rană ce nu mă poate vindeca.

Cândva m-ai învăţat să fiu măcar devreme, doar târziu.

Cândva, în tine-o să mă-ngrop, cum umbra se îngroapă-n plop.

Ibăneşti, 17 noiembrie 2007

147

PLÂNS Motto „Învăţ eternitatea în hohote să plângă…”

V. Voiculescu Te plâng cu înc-o lacrimă, când nu mai pot să plâng, când lacrima e însuşi râsul – te plâng cu ochiul uni orb, te plâng cu plânsul altui sânge ce curge prin nervuri de frunze, cu fiecare anotimp ce nu te-atinge.

Te plâng cu-o undă, te plâng cu ultima secundă.

Ibăneşti, 17 noiembrie 2007

148

NORIA Purtai haine de hârtie creponată, aşteptai ploaia, să te despoaie de tot, să-ţi pună haine de apă, să redevii Lot, să treci printre arbori udându-i cu stropi, să fii chiar tu ploaia şi-n tine să mă-ngropi, tu să fii norul care-şi pierde condorul.

Chişinău, 27 noiembrie 2007

149

PODURI DE APE Marea creşte în mine, Pân’ la ultimul val – sarea grea, pe retine, e de smarald.

Niciun pământ nu-i este mal, nicio briză nu-i cer – marea creşte în mine, ca-ntr-un ultim echer: rămân închisele pleoape dintre poduri de ape.

Chişinău, 27 noiembrie 2007

150

PRONUME IMPERSONAL Tu eşti înc-o seară, până la tine sunt scară, tu-mi eşti respirare, până la tine sunt semn de-ntrebare, tu eşti podul de ceaţă ce schimbă seara-n dimineaţă, tu eşti ce nu este, lumină întoarsă-n ferestre, tu eşti numai tu, viaţa ce-ncet mă-ncepu.

Chişinău, 27 noiembrie 2007

151

PRIMA ARTĂ Acum, că m-am întors din moarte, ca dintr-un somn îndepărtat, că-aproapele-i încă departe, că în cuvinte se-aud şoapte, nu pot să cred decât că Marea Trecere e prima dintre arte.

Târgu-Mureş, 28 noiembrie 2007

152

MOARTE CU DREPTATE lui Emil Dreptate Cum să nu-mparţi moartea cu Dreptate?

Cum să nu vrei să-ţi iei partea?

De ce să nu stai în braţele ei?

Până la ziuă Nu-i nicio noapte, până la tine anii mi-s grei, până la mine, viaţa e groapă cu lei.

Cu cine să-mpart moartea?

Care mi-e partea?

28 noiembrie 2007

153

POD Acum – niciodată, gura ta e un crin, roua ei, vinovată, în faţa sa mă înclin, până genunchii-s cenuşă, până ce rana e rod – tu-mi eşti ultima uşă, tu-mi eşti ultimul pod.

Focşani, 8 decembrie 2007

154

ULTIMUL FULG Şi, dintr-odată, nu-mi mai amintesc nimic, iar aerul e mai uşor şi-n ochi lumina nu-mi ajunge mai mult decât într-un amurg secunda altui timp – eu însumi redevin cuvânt de iarnă, un fulg pe geana ta.

Ce nu se va topi – dar nu mă mai privi!

Focşani, 8 decembrie 2007

155

CER Eu sunt visul altui vis, eu sunt moartea altei morţi, eu mă amân mereu, eu sunt fereastra unei porţi la care bate un străin: cioc, cioc, cioc, cioc – cerul în tine îşi găseşte loc.

Focşani, 8 decembrie 2007

156

ORAŞ DE NORI Oraşul prins pe un perete cald de aer, o ilustrată fără mod de utilizare, din care străzile lipsesc şi trotuarele se urcă pân’ la cer.

Oraşul ca o ceaţă-ncremenită în care o statuie e ispită pentru istorii încă ne-ncepute.

Oraşul – ca o lacrimă de nori din care tu, doar singură cobori.

Focşani, 9 decembrie 2007

157

POSTUMĂ Dacă n-am să mai fiu, dacă n-ai să mai fii, cuvântul în noi curând va-ncolţi, umbra în noi va fi o lumină, iarba va fi iarăşi retină, fereastra din noi, în sfârşit, va-nfrunzi, margini de noapte, margini de zi – dacă n-am să mai fiu, dacă n-ai să mai fii.

Bazna, 16 decembrie 2007

158

LIMITE De la leagăn la sicriu, numai plânsetul e viu, de la floare la sămânţă, peste tot e o Săpânţă, de la zi până la noapte, numai râsul este moarte, de la iarbă pân’ la cer, numai cântecu-i stingher, de la mine pân’ la tine pleoapa-şi caută retine doar inelul ne desparte, lacrimă ce nu se-mparte.

24 decembrie 2007

159

CINE SUNT EU? Cine sunt eu, cine stinge lumina în urma mea, cine rupe cortina în fâşiile lungi ale nopţii, cine preia ultimul cuvânt, ca pe o cheie, ca pe o ştafetă fără învingător?

Cine adună în urma mea cuvinte neştiute încă, cine eşti tu al meu, pe care n-am să-l mai văd niciodată, val fără mare!?

Cine sunt eu, alt al meu?

28 decembrie 2007

160

UNDE Unde eşti, Doamne?

Nu ţi-am văzut faţa, ochiul tău nu şi-a deschis pleoapa, cuvântul tău nu şi-a despărţit literele ca o dumicătură, nu a despărţit viaţa de moarte, ziua de noapte, pe unu de şapte.

Anul de an!

Unde eşti, Doamne, cine ne desparte?

31 decembrie 2007

161

ABANDON Iarna aceasta face riduri – nici nu mai pleacă, nici n-a venit, scrie cu fulgi poeme pe ziduri şi-ş pune timbrele-n plic şi nu-mi mai trimite nicio scrisoare – renunţă la toate, dar nu-mi dă nimic!

28 ianuarie 2008

162

IARNĂ FĂRĂ PLEOAPE Cât de aproape, cât de aproape, zăpada începe, orbind, să ne-ngroape, ca o fereastră închisă-ntre ape, ca o cătuşă fără de chei, ca un zid fără uşă, ca un cer fără zei.

Cât de aproape, cât de aproape, iarna rămâne fără de pleoape.

31 ianuarie 2008

163

SFÂRŞIT DE ANOTIMP Mai pleacă o iarnă fără mine – la câte voi rămâne martor, la câte nopţi voi pune lacăt şi câte voi închide-n tine?

Ca un păianjen prins în plasă – mi-e iarna ultima mireasă.

8 februarie 2008

164

SOMN Eu dorm, dar mâna nu vrea să se culce, te-atinge-ncet, pe la uluce, şi te apasă lin pe buze; triunghiurile-ţi sunt obtuze şi gura ta e un cuvânt pe care-l mângâi un veşmânt în care tu eşti doar o parte care în somn ni se departe.

12 februarie 2008

165

ÎNTRE MALURI Între maluri, pleoape de valuri, între cuvinte, numai veşminte, între mâna mea şi tine, aerul nu ne mai ţine, între pasăre şi zbor, tu eşti ploaie, eu sunt nor, între lacrimă şi rouă, frica ni se-mparte-n două, şi între cuţit şi rană, tu nu eşti decât o geană, între umbra mea şi trup, tu eşti fuga unui lup.

Bucureşti, 12 februarie 2008

166

FEREASTRĂ DE LACRIMI O fereastră albă, o casă oarbă, pe grui, acolo am scris poeme despre tine, cuvinte hai-hui, acolo gura mi-a fost rană, acolo mi-ai sângerat în palme, ca un cui, acolo şezum şi plânsem, cu lacrimi dulci-amărui, ale tale, ale mele, ale nimănui.

Sinaia, 26 martie 2008

167

COLŢ DE STEA Sub aripa mea, sub aripa mea, e un colţ de stea, ce mai colţ de stea, şi nu-i niciun cer, şi nu-i cui să-l cer, ce mai colţ de cer, şi nu-i nicio zare, aeru-i strigare, şi ce mai strigare, estul e apus, josul e în sus, ce mai jos în sus, şi nu-i nicio mare, în pustiu de sare, ce pustiu de sare, doar în rana mea eşti un colţ de stea, ce mai colţ de stea.

Bucureşti, 3 martie, Sinaia, 27 martie 2008

168

ODATĂ CA NICIODATĂ Odată erai vară, eu doar nor în învelişuri de cuvinte, odată erai cer, dar nu-mi aduc aminte, până la tine sunt apus, până la tine lacrimile-s sfinte.

Sinaia, 27 martie 2008

169

SCĂRI Să punem scară la mări, să punem praguri de ceaţă, ferestre să punem la zări, mării mască pe faţă.

Să punem scări la nisipuri şi pleoape să punem la valuri, apa să-şi caute aripi, mării să-i fie iar maluri.

Să punem scară la mări, Să punem aproape-n depărtări.

170

TIMPUL DIN TIMP Nimic n-a mai rămas din timp, din buzele ce l-au rostit – în care trup e răstignit, de care lup e hăituit?

Nimic n-a mai rămas din timp – cerul s-a scurs în alt Olimp.

22 mai 2008

171

ALTĂ JUMĂTATE Nici ploaia nu mă poate-atinge, pe lângă trup se rupe în şiroaie, pe iarba ta numai se stinge, dar ploaia-aceea-i altă ploaie şi trupul tău e iar alt trup, de parc-ar fi o întâmplare în care vorbele se rup îl litere uitate-n înserare.

Doar marea mă cuprinde-adulmecând, Cu nări de valuri prea sărate – Din ţărmul ei n-a mai rămas nimic Şi marea mă împarte-n jumătate.

6 iunie 2008

172

EA Ea este un fel de pâine, când prăjită, când cu unt foamea poate s-o amâne când e noaptea ban mărunt.

Ea este un fel de cină ce rămâne de la prânz, ea este un fel de rouă pentru setea unui mânz.

Ea este un fel de rană ce nu-şi are vindecare, ea e raiul care vine, când e iadu-n sărbătoare.

Ea este ca o furtună ce se iscă din senin, ea e moartea ce se-amână când să redevii creştin.

28 iunie 2008

173

TOAMNĂ-N VII N-a mai rămas butuc de vie, tot dealul parcă a chelit – pe sub pământ, o boabă străvezie, mai ţine dealul neclintit; n-a mai rămas nici frunză ruginie, tot cerul pare veştejit – pe sub pământ, o frunză mai învie, să ţină dealul neclintit; n-a mai rămas nici strop de vin, tot dealul e un vad de vale – se-aude doar un sunet cristalin: toate paharele sunt goale; şi nu mai este niciun deal din care să răsară via, să-şi stoarcă iarăşi din pământ, prin struguri, vinul, armonia.

5 octombrie 2008

174

NORI DE LACRIMI Mă-ngrop în ploi, mă-ngrop în toamnă, prin pori o să-mi răsară nori – voi fi o arcă fără ape, din carne-o să-mi răsară flori.

Mă-ngrop în ploi, mă-ngrop în toamnă, ca să trăiesc de două ori – voi fi o punte între maluri cu ierburi mari la subsuori.

Mă-ngrop în ploi, mă-ngrop în toamnă, mă-ngrop în lacra ta de lacrimi, doamnă!

5 octombrie 2008

175

IARBĂ CU MIROSUL TĂU Iarba se lipeşte de tine ca o ie, Miroase a rouă şi a pământ, Miroase a seară şi a dimineaţă, Are gust de descânt.

Miroase a vânt ce nu mai adie, A polen scuturat de pe flori, Miroase a noapte fără de stele, Miroase a zori.

Iarba creşte la tine pe umeri, Miroase a poduri pe care mai trec, Miroase a cifre pe care le numeri, Miroase a înec.

Miroase a cremene-ascunsă-n scântei, A privire ascunsă-n retine, A apă pe care o bei, Miroase a tine.

Miroase a cifre de zar, Miroase a iarbă de ierbar.

Târgu-Mureş, 28 septembrie 2008

176

TESTAMENT Un cuvânt pe jumătate, un cuvânt ce nu se va rosti, un cuvânt pe jumătate spus, un cuvânt aproape gri – un cuvânt fără cuvinte un cuvânt pentru-a muri.

Passau, 9 decembrie 2008

177

E ÎNCĂ IARNĂ E încă iarnă şi la tine-i frig, nu-i anotimp să ţină loc de vară, niciun cuvânt ca să-l mai strig şi niciun zid să-ncapă-n el o Ană.

Nu-i niciun cer să ţină loc de-albastru, niciun oraş să-şi uite-n sânge-un castru, nici tu nu eşti, până n-apuni ca o lumină în fereşti, ca o duminică-ntr-un luni, scădere-n care mă aduni...

E încă iarnă fără anotimp, până la tine sunt lucarnă care se-nchide în retine.

Sunt iarnă, eşti zăpada mea, din anotimpul care ne-o urma.

Nürnberg, 9 decembrie 2008 178

ÎNCĂ O VARĂ Încă o vară pentru iarna noastră, înc-o zăpadă pentru nisipu-ncins, încă o mare pentru ţărmul nostru, încă o vară peste care-a nins. Încă o ploaie pentru norii noştri, poduri de ceaţă între noi, încă o mască fără faţă, şi pentru unu ne-mpărţit la doi. Încă o seară, pentru ziua noastră, încă o noapte subsuori, când aşteptarea e albastră şi când în ierburi te-nfăşori. Încă o dată niciodată nu vor secundele să bată.

Nürnberg, 9 decembrie 2008 179

TRECERE Lui Grigore Vieru N-am altă moarte – asta-i moartea mea, cum e lumina într-o stea, întoarcere făr-a pleca şi pleoapă pe privirea ta.

N-am altă moarte – asta-i moartea mea, un colţ de cer, un colţ de stea lumină făr-a lumina.

N-am altă moarte, doar a mea, ecou ’nainte de-a striga.

N-am altă moarte – asta-i moartea mea şi doar în ea voi învia.

Bazna, 18 ianuarie 2009

180

MOŞTENIRE Trăieşti într-o lacrimă, mică şi mare, când roua te-atinge frigând, sub picioare.

Trăieşti cât lacrima, până-n uitare – zăpada te frige, călcată-n picioare.

Zăpadă pe lacrimi şi lacrimi pe zăpadă prin care cuvintele -ncep să te vadă.

Bazna, 18 ianuarie 2009

181

DEFINIŢII Poezia e stropul de ploaie de la streaşina ierbii.

Nu, nu aceasta e poezia, şopti iarba.

Poezia e bobul de rouă de la subsuoara ierbii.

Nu, nu aceasta e poezia, strigă iarba.

Poezia e lacrima de la ochiul ierbii.

Nu, nu aceasta e poezia, suspină iarba.

Poezia e picătura de sânge de la talpa ierbii.

Nu, nu aceasta e poezia, tăcu iarba.

Poezia sunt eu – şi eu aştept coasa.

Târgu-Mureş, 27 ianuarie 2009 182

LACRIMA LACRIMEI lui Grigore Vieru Aud lacrima cum cade ca o lamă de cuţit, peste marginea de ape, pe cuvântul nerostit.

Aud lacrima cum cade în secunde ce se rup, aud lacrima cum creşte până îşi găseşte trup.

Aud lacrima cum cade, Ca să nu-i mai fim arcade.

Topliţa, 12 februarie 2009

183

LACRIMĂ DE CER Ea nici nu are trup, şi parcă e de fum, ea parcă este ieri, şi parcă e acum, ea parcă este seară şi parcă este zi, ea parcă este viaţă, şi parcă n-are moarte, e-a fi în a nu fi.

Ea parcă e aripă şi parcă este zbor, ea parcă este ploaie, şi norul fără nor.

Ea parcă este clipă şi parcă este cer, ea parcă-i anotimp, ea este lerui ler.

Ea parcă este luni, şi parcă-i săptămână, dar ea-i duminică, ea parcă este-o lună.

Ea parcă e din lacrimi, ori pleoapa unui vis, ea parcă e lumină, cuvânt încă nescris.

Ea parcă-i tu, 184

Ea parcă-s eu, Cu ea viaţa-mi începu, De parcă-i Dumnezeu.

1 martie 2009

185

ORAŞUL FĂRĂ TINE Oraşul acesta fără iubiţi – Trebuie să fii tânăr, să fii închisoare, Trebuie să pleci, Să fii colivie călătoare, Să ai iubite fără chemare, Trebuie să fii orb, Ca să ai vedere, să-ţi fie foame, să devii cădere, să ai copii, pe care nu-i cunoşti, să ai ceasuri de flori prinse la brâu, să sângerezi în talpă ca să laşi urme pentru copii fără nume, pentru oraşul fără ferestre, prin care te văd tot mai aproape, trebuie să fii tânăr, să ştii cum se moare, să mă chemi, să ai chemare, să mă iubeşti, să-mi fii închisoare.

Topliţa, 24 aprilie 2009

186

DAR TU, DAR TU M-am visat piatră, dar piatra nu mă vrea, m-am visat iarbă, să ai ce călca, m-am visat apă, să ai ce bea, şi aer, să mă poţi respira dar tu, dar tu?

M-am visat fiară, dar fiara nu mă vrea, să-ţi fiu pradă, să mă poţi vâna, să-ţi fiu pădure, să te-ascunzi, să-ţi fiu urlet, să m-auzi – dar tu, dar tu?

187

SĂ NU MĂ NAŞTI Şi dacă n-o să mă mai naşti în viaţa asta sau în alta, rămâne un cuvânt să-l creşti şi pentru mine, ca pe-un fiu ce nu-şi găseşte tată, rămâne un poem, pe care n-o să-l scrii de-atâtea ori încât să îţi vorbească despre anotimpuri în care n-ai mai locuit, rămâne un cuvânt care să-ţi spună mamă, rămâne rama în care m-ai cuprins ca să dau vamă.

Să nu mă naşti aşteaptă ziua zilelor de Paşti.

27 iulie 2009

188

PORUNCI Mi-ai dat, Doamne, zece porunci şi numai o viaţă; mi-ai dat prunci şi doar o dimineaţă; mi-ai dat păcate, şi nu ştiu la ce să mai renunţ?

Mi-ai dat ferestre să pot să te privesc, să poţi să ai faţă; Şi m-am gândit să-ţi scriu, de mai citeşti scrisori, să ştii şi despre mine că sunt, că nu mai sunt, să ştii că mai există zori, că timpul e mărunt prea mult nisip în el şi nu-s clepsidre să-l încapă.

Mi-ai dat mult cer şi numai o fântână în care n-am ajuns încă la apă.

Mi-ai dat, Doamne, zece porunci 189

şi doar o viaţă, pentru acum pentru atunci.

29 iulie 2009

190

ORA Se face înc-o dată ora la care ar fi trebuit să-mi scrii.

Se face înc-o dată ora la care ar fi trebuit să-mi faci copii.

Pe unde umbli, în care cer te-ascunzi, de unde vii când vii!?

Se face înc-o dată ora – a mea, a ta, a amândurora!

29 iulie 2009

191

DE-AJUNS De-ajuns mi-e o singură viaţă – de mai multe ori aş muri, îmi ajunge o dimineaţă, dacă te-aş putea privi, îmi ajunge o singură floare, dac-aş putea s-o miros, îmi ajunge o singură viaţă întoarsă pe dos. Îmi ajunge să fiu tu, să pot să sfârşesc ce niciodată nu începu!

Sovata, 30 august 2009

192

ÎNCEPUT DE ALFABET Poemele se aşează în bancă – încă un început de şcoală.

Profesorul de cuvinte e nou, e tânăr, nu ştie rosturile, regulile, nu cunoaşte niciun poem, dar speră să le înveţe, să le crească mari, să le arate drumul să-şi găsească un rost din care să poată trăi ele şi cuvintele cuvintelor lor, tot aşa, până la capătul lumii; în fiecare toamnă, poemele se aşează în bănci, primesc nume mici, să poată mai uşor comunica într ele, să-şi găsească fiecare câte un prieten, poate chiar şi o iubită, măcar acum, la început de alfabet, când profesorul le priveşte galeş şi nici nu simte cum încet, încet, devine şi el un poem.

7 septembrie 2009

193

NISIP FĂRA GLAS Încă un nor ne mai desparte, încă un zbor, departe-aproape, încă o viaţă fără cuprins, încă o iarnă peste care am nins, încă ierburi încolţite sub pas, încă fereastră în nisip fără glas, încă cuvânt, singur spre tine, veşmânt.

Cernăuţi, 13 septembrie 2009

194

COPACUL DIN CASĂ Crengile bat în geam – aş putea să deschid, să vadă că sunt acasă, că şi eu sunt copac, că şi eu bat în geamul care se deschide spre el, că poate eu sunt afară şi el e acasă, că frunzele mele sunt mai ruginii decât ale lui, că toamna mea e mai târzie decât a lui.

Privesc merele sângerii de pe masă, priveşte cărţile mele sângerii din raft, priveşte filele cărţilor mele arămii, privesc frunzele lui albe pe care aş scrie un poem, ultimul poem pe care să vină vântul să-l împrăştie în lume, cuvânt cu cuvânt, ca să poţi veni tu, firavă, uşoară, să-mi scrii poemul tău de frunze.

Vine furtuna – copacul bate cu crengile în geam; vine furtuna şi bat şi eu cu cuvintele mele în geam, 195

dar nu e niciun anotimp aproape să ne audă.

Chişinău, 2 octombrie 2009

196

ÎNCHINARE Sărut dreapta celui ce deschide cartea, sărut stânga celui ce-a învins nătânga lene de a fi; le sărut pe amândouă, care au pe unghii rouă de pe filele de carte care au trecut prin moarte şi re-nvie-n fiecare ochi din margine de zare.

Le sărut pe amândouă: Sărut stânga, sărut dreapta care ţin drept cruce cartea.

Chişinău, 2 octombrie 2009

197

INVENTATORUL Am inventat cuvinte pentru tine – ele fac noduri pe buze ca şi cum ar lega un mal de alt mal, ele au licurici, care leagă o noapte de altă noapte – am inventat ploaia, care-mi lipeşte pleoapele, ca şi cum ar lega un vis de alt vis, am inventat fereastra prin care te privesc ca pe un cuvânt, ca pe o ploaie, ca pe o pleoapă, ca pe un fluture în zbor spre lumină în noapte.

M-am inventat pe mine pentru tine – mâinile mele rămân lipite una de alta ca într-o rugăciune.

Te-am inventat pe tine dar nimeni nu-mi recunoaşte invenţia.

Chişinău, 3 octombrie 2009

198

NUME O, dac-aş fi fost piatră sau măcar nisip, de-aş fi fost lacră, de ţi-aş fi fost chip, de ţi-aş fi fost pas sau măcar urmă, de ţi-aş fi fost clipă, uitată-ntr-un ceas, de ţi-aş fi fost umbră sau măcar pleoapă, măcar privire în ochiul de apă, măcar sete, cămaşă de mire.

O, dacă ţi-aş fi fost nume, s-ar fi născut o lume-n altă lume.

20 octombrie 2009

199

SOMNUL DIN SOMN De ce nu dorm când dorm, de ce e somnul somn al altei vieţi, ce nu mi-e soră, nu mi-e frate, nu mi-e secundă, nu mi-e oră?

De ce nu-i ţărmul ţărm, de ce mi-e valul val al altei mări ce nu mi-e fiu, nici nu mi-e fiică, doar un târziu, cu chip de frică!?

De ce mi-e somnul somn, Ca doamna-n lacrimă de domn?

6 noiembrie 2009

200

ROHIA Rohia – margine de clipă, Rohia – margine de cer, doar lacrimei îi eşti risipă, doar sângelui îi eşti echer până când vinul e lumină, până când pâinea este rană, până când bobul este chip care îşi caută o Ană.

Rohia – margine de lume, Albastrului i-ai dat alt nume!

Cipău, 8 noiembrie 2008

201

PLEOAPĂ ÎN PRIMĂVARĂ Aşteptam să se facă seară, aşteptam peste tot să fii tu, aşteptam să se facă primăvară în zăpada ce nu ne-căpu, aşteptam să fii creangă a unui copac ce n-a fost sădit, să fii fruct dintr-o floare ce încă n-a înflorit.

Aşteptam să fii seară, Pleoapă de primăvară.

Bazna, 15 noiembrie 2009

202

NISIP ÎN CUVINTE O grămăjoară de nisip, o grămăjoară de cuvinte pentru castele fără chip şi pentru maluri care-şi caută o mare, pentru corăbii fără vele şi pentru zaruri fără cifre.

O grămăjoară de nisip, lângă o grămăjoară de cuvinte, fără trecut, fără prezent, care ne poate ţine minte şi-n care noi să fim privire – mireasă care nu aşteaptă niciun mire!

Bazna, 15 noiembrie 2009

203

LERUI HRISTOS Dacă ceru-i fereastră, şi fereastra mi-e cer, ninge-mă, Doamne, cu lerui ler, Dacă albu-i lumină, dacă lumina e ger, ninge-mă, Doamne, cu lerui ler.

Dacă eşti rugăciune, ca să dau, nu să cer, ninge-mă, Doamne, cu lerui ler.

Dacă cerul mi-e scară şi icoana mi-e înger, ninge-ne, Doamne, cu lerui ler.

Dacă ceru-i fereastră unde stele nu pier, ninge-mă, Doamne, cu lerui ler.

Dacă cerul coboară, dacă-naltul e jos, ninge-mă, Doamne, cu lerui Hristos!

12 decembrie 2009 204

NUMELE PRIMĂVERII Şi de nu va veni niciodată ninsoarea, voi continua s-o aştept; de nu va veni niciodată seara, voi continua s-o aştept – de nu va veni niciodată primăvara, voi continua s-o aştept, până când ninsoarea va fi seară, cu numele tău, primăvară!

17 decembrie 2009

205

APĂ FĂRĂ PRUND Nu mai răspund, oricine mă cheamă – cel mult m-ascund dincolo de rană.

Nu mă mai strig, rămân într-un ecou – coajă de frig, ce se-ntoarce în ou.

Nu mă mai tac, mi-e mâna gură şi-n cifre de-abac îmi sunt cenzură.

Nu mai răspund – sunt apă fără prund.

22 decembrie 2009

206

VAMĂ ALBĂ Ninsoarea-şi face graniţă de brazi şi pune frigul să ia vamă şi fiecare pune-n el o ţară şi-n fiecare lăcrimează-o mamă.

Ce An Nou şi ce iarnă nouă, nu chem pe nimeni, nimeni nu mă cheamă, zăpada nu devine rouă cum fiica se transformă-n mamă.

Ninsoare bună, strânge-mă în braţe, până când polii sunt ecuator de noi oricine poate să se-agaţe, căderea noastră este zbor!

Iar dacă vii, An Bun, Să-l faci pe Dumnezeu Ajun!

24 decembrie 2009

207

UMBRA LACRIMEI Nu mă despart de umbră, Mă zidesc în ea, Ori mă retrag În spatele luminii, Ca-n fâlfâirea unui steag, Ca-n albul ce separă crinii În cochilii de aer Şi de stea.

Mă pierd În urma umbrei Şi-o urmez semn după semn, Până m-ascund în ea Întreg Şi fără seamăn mie, Străin de tine Şi de ea străin, Ca ochii de retine.

Dar cine oare e-ntre noi Şi cine o să-ncapă, Şi care lacrimă În umbra ei Nu lasă niciun nod, nu redevine apă?

De mă despart de ea, De ea dacă mă rup, Doar lacrima mi-e umbră, Doar lacrima mi-e trup.

25 – 26 decembrie 2009 208

DESCÂNTEC Pasăre din colivie, Lasă-mi zborul numai mie, Lasă-mi vântul, Lasă-mi marea, Dă-mi cuvântul, Lasă-mi zarea, Lasă-mi marginea de zi, Lasă-mi mie curcubeul, Şi îţi ţine ţie-aripa, Să-i simt aerului greul, Să nu mă încapă clipa, Lasă-mi marginea de noapte, Lasă-mi celălalt tărâm, Şi pe unu cât e şapte, Ca să pot să îl amân – Lacrimă fără recul Lasă-mi mie cântecul!

1 ianuarie 2010

209

VINO, PRIMĂVARĂ Vino, primăvară, nu te amâna, eu sunt altă vară pentru toamna ta, vino, lasă iarba să o simt sub paşi eu sunt încă verde, n-ai cui să mă laşi, vino înc-o dată, lasă-mă să-ţi fiu cerul tău de ape, visul tău târziu.

Stai doar o secundă, n-o să-ţi fiu sfârşit timpul meu e-o undă care-a înverzit.

Vino, primăvară, trupul meu ţi-e scară.

2 ianuarie 2010

210

LACRIMA LUMINII Tot mai visez un vis că mai visez, nimic nu mai rămâne-afară, nu am cuvinte să îngenunchez, din lacrimi am fost dat afară şi orice fruct mi-e interzis şi orice iarnă-mi este vară.

Tot mai visez un vis că mai visez, că numele mi-e primăvară, că lacrima îmi e botez, că Dumnezeu mă înconjoară – dar numai visul mă visează în lacrima luminii trează.

16 – 17 ianuarie 2010

211

VECINI Tot mai puţini, tot mai puţini, nici n-are cine număra, zăpada e tot mai subţire, nici n-o mai simt sub talpa mea, şi cerul e tot mai aproape, albastrul cade pe pământ, cuvântul se retrage-n ape şi lacrima ne e veşmânt.

Tot mai puţini, tot mai puţini, pe malul Styxului vecini.

20 ianuarie 2010

212

ÎN LOCUL MEU Ai fi putut să îmi fi pleoapă, măcar când eram orb, puteai să-mi fi privire sub aripă de corb, ai fi putut fi gură, să spui în locul meu ce nu vroiam să spun, peste cuvânt arsură, puteai s-auzi doar tu ce auzeam prea bine în locul meu puteai fi mire, puteai fi tată, în locul meu puteai orice să fii dar n-ai să poţi, nicicum şi niciodată în locul meu muri.

Blaj, 30 ianuarie 2010

213

ŢĂRMURI Miroase a vară, până la nisip, aerul e ghilotină – miroase a tine, până la rugină, până umbra ta devine chip şi trece singură, culoare fără culoare, până umbra mea e gură, până umbra ta e sare, până umbra mea e mare fără val, până e seară fără vreun mal.

Miroase a vară, umbra ta e un copac, cu ramuri de ceară, cu frunze luminând, în care mă îmbrac.

3 februarie 2010

214

IARNĂ-N VARĂ În stupii de zăpadă mai roiesc albine şi frigul peste pietre-a înflorit – din mierea iernii te alung pe tine, din fosfor exilez orice chibrit.

Zăpezilor le pun iar glugă, absenţei tale haine vechi, să-i fie noaptea dimineţii slugă şi zilei să-i găseşti perechi.

Dar rănii tale să-i pui scară, ca iernii mele să-i fii vară.

Bucureşti, Patriarhie, 9 februarie 2010

215

AUTOPORTRET Acesta sunt eu, mare sau mic – şi când tac şi când tic.

Acesta sunt eu, între tot şi nimic – şi când poc şi când pic!

Acesta sunt eu, între scrisoare şi plic – şi când clac şi când clic.

Acesta sunt eu – lacrima lui Dumnezeu!

Pănade, 27 februarie 2010

216

JOIA VINERII Unde eşti, Doamne, cui m-ai lăsat, inima ta mi-a picurat rouă pe buze, pasul tău peste pasul meu a călcat dar a plecat şi-a uitat să m-acuze!

Care mi-e vina, unde eşti, Doamne, cui să-i plătesc, cine mă iartă, primăvara ta mi-a dat multe toamne dar ai uitat la mine o hartă.

Unde eşti, Doamne, cine-mi urmează, lasă-mi copiii, lasă-mi iubita, lasă-mi seara să-mi fie trează, iartă-mi păcatul, uită-mi ispita!

Unde eşti, Doamne, unde sunt eu – Cel care, fără să plece, se-ntoarce mereu !?

1 aprilie 2010

217

CHRIST Sunt trist, nu-i dau tristeţii timp şi nicio uşă nu i-o ţin deschisă ca unei aripi căutând un trup, eu îi dau cer, îi sunt risipă, misă.

Eu îi sunt ploaie, sunt pustiu, cel care vine fără-a fi plecat cel care, fără a muri, a înviat!

15 aprilie 2010

218

PRAG Un prag albastru mai e de urcat, mai e o secundă de amânat, mai e o vârstă, doar una, de schimbat, mai eşti doar tu, între uşă şi pat, mireasa care-mi face copilul bărbat.

Mireasă şi mire, ochi ce se-nchide-n privire.

Bucureşti, 3 iunie 2010

219

FURTUNI Cu umbra îţi voi bate-n geam – să nu deschizi, e anotimpul rătăcit, de ghizi, e nordul reîntors la sud, e orbul cel în care-aud cum stropii se aprind, ca o lumină dintr-un cer albind.

Cu umbra îţi voi bate-n geam, cu ultimul cuvânt în care mă năşteam.

16 iunie 2010

220

RUGĂ Doamne, ia-mă acum.

Sunt pregătit, sunt gata de drum.

Am atâtea de făcut, că nu-mi ajunge o viaţă.

Dar dacă mă mai laşi, dă-mi măcar o sută de ani de război şi o sută de ani de pace.

Lasă-mi privirea înapoi, ca pe o urmă pe retine – să ştiu să mă întorc, la Tine.

20 iunie 2010

221

NICIODATĂ, MEREU Nu mai sunt gară pentru nimeni, fierul bun e la mine în sânge, lumi paralele, ierburi dintr-o altă viaţă nu mă mai pot atinge.

Nu mai sunt scară, pentru nimeni, treptele urcă atunci când coboară dinspre mine înspre tine, dinspre ziuă spre seară.

Nu mai sunt ochi pentru nimeni, altă privire nu mai am, nu mai sunt copac, nici fruct, doar frunză pe călcâi balsam.

Nu mai sunt tu, nu mai sunt eu, pentru nimeni sunt de-acum niciodată, mereu.

24 iulie 2010 222

POEME PIERDUTE Mi-am pierdut câteva poeme – am amânat să le includ în carte, le-am mutat dintr-o parte în alta, în aşteptarea cuvântului final.

De-o vreme, nu le mai găsesc.

Le-am căutat peste tot – au dispărut fără urmă, şi nicio şansă să le reconstitui.

Mai ales că unul începea cu: "Moartea mea m-a uitat!"

Pur şi simplu m-au părăsit – pedeapsa manuscrisului neterminat.

Dar poate că-ntr-o altă viaţă, ne vom întâlni, în cartea poemelor pierdute, uitate, în cartea poemelor nescrise.

Ediţie completă.

8 august 2010

223

CÂND PIERZI Când începi un poem, n-ai decât să accepţi în curând ai să-l pierzi, te desparţi de el, ca şi cum nu-i al tău, biet copac fără frunzele verzi.

Când începi să trăieşti n-ai decât să accepţi – viaţa nu e a ta, ai s-o pierzi, biet copac fără frunzele verzi.

Dacă nu mai iubeşti, ai să pierzi – rămâi doar copac fără frunzele verzi.

22 august 2010

224

ANOTIMP PIERDUT Unde-i toamna care-n mine înfrunzi, unde-i pleoapa, unde-i geana somnului cu ochi de zi?

Unde sunt, ce anotimp mă încape în sămânţă, mă ia-n ramură şi fruct, să-i fiu lacrimei fiinţă?

Unde-i toamna, unde-i toamna, care verii îi e trup, unde-i iarna, unde-i iarna, care toamnei îi e lup?

Cluj-Napoca, 18 septembrie 2010

225

RÂU Trupul meu s-a preschimbat în râu, învăţ să curg până la zbor, sângele meu nu-i decât vânt, şi-nvaţă iar să fie nor, până când iarăşi redevin cuvânt.

Acum învăţ să nu mai fiu, şi trupul redevine râu.

Cluj-Napoca, 18 septembrie 2010

226

ÎNCĂ O VIAŢĂ Am renunţat la cochilie, copacii-au renunţat la rădăcini şi apele au renunţat la maluri, cel cu păcate-a renunţat la vini.

Am renunţat să mai fiu ziuă, nici ploaie nu mai pot să fiu; şi orele au renunţat la ceas, şi pentru înc-o viaţă e târziu.

Cluj-Napoca, 18 septembrie 2010

227

ALT SEMN DE CARTE Păianjenul strivit între coperte de carte, păianjenul ce devenise semn continua să-şi ţeasă pânza, inventând o nouă limbă de lemn, ţesând între cuvinte şoapte, dar nelăsând în urmă vreun îndemn.

Păianjenul care desparte file dintre două vieţi, dintre iubiri deşarte păianjenul strivit, încât ai crede că există moarte după moarte.

Cluj-Napoca, 18 septembrie 2010

228

DESPĂRŢIREA DE TRUP Mă lepăd de trup, ca de haine uzate şi beau cucuta pân’ la jumătate şi jumătatea care îmi rămâne vie o-mpart cu viii, cu cei morţi tot ce le aparţine; mă lepăd de cuvânt şi-nghit tăcerea pân’ la jumătate – şi ce-mi rămâne viu nu-mpart cu nimeni şi nu ştiu de mai rămâne din cuvinte rest pentru acest final de ieri, pentru acest final de mâine. În avion, spre Wesse, 18 septembrie 2010

229

CUIB DE CUC Nu mă duc, nu mă mai duc, lasă-mi cuibul meu de cuc, lasă-mi lacrima în iarbă şi nisipul, să mă soarbă, lasă-mi vara, lasă-mi toamna, să-nverzească-n iarnă Doamna, Doamnă, tu, Doamnă, tu, ceea care mă începu, Doamnă, da, Doamnă, da, soră doar cu lacrima.

Bonn, 19 septembrie 2010

230

DIMINEAŢĂ Dimineaţă vie, margine de apă, o urmă pentru altă zi, pierdută înainte de-a începe, lumină fără a umbri, doar tu, cu fiecare viaţă treci alt râu şi te întorci doar ca să-neci alt zbor de pescăruş, ce bate-n geam cu ploaia ca să deschizi ca unui nor ce-şi pierde marginea de tuş.

O dimineaţă vie, din alt timp – atât cât se desparte umbra mea ca laţul atârnând de gât.

Bonn, 19 septembrie 2010

231

FĂRĂ MINE Septembrie – orbită pentru ochiul unui orb, pentru lumina dintre zi şi zi, pentru lumina căutându-şi vârstă pentru când liniile vieţii se retrag în frunze ce aşteaptă să se-toarcă în pământ ca într-o ţară tristă.

Septembrie – mai verde decât un martie care s-a-ntors, decât o viaţă care se retrage-n sine ca-n cochilia unui melc, o dimineaţă într-o altă dimineaţă – fără mine.

Bonn, 20 septembrie 2010

232

IDENTITATE Fără paşaport, ca şi cum peste tot ai fi în ţara ta; fără identitate, ca şi cum peste tot ai fi în viaţa ta, singur, singur, singur…

Fără somn, ca şi cum peste tot te-ai afla într-un vis din care nu mai poţi ieşi.

Fără cer, Ca şi cum Dumnezeu ar fi coborât pe pământ, singur, singur, singur…

Bonn, 20 septembrie 2010

233

CURGERE Cum ar fi fost, Rinul, dacă ar fi curs prin altă ţară?

Cum ar fi fost Rinul, dacă s-ar fi vărsat, în altă mare?

Cum ai fi fost tu, dacă ai fi curs în viaţa mea?

Cum ar fi fost viaţa mea, dacă nu s-ar fi scurs în altă viaţă?

Dar moartea mea, dacă nu s-ar fi oprit în altă moarte?

Bonn, 20 septembrie 2010

234

POEMUL PHOENIX După moarte, poemelor mele le cresc unghii şi păr, poemele scriu singure alte poeme cărora le cresc pene şi fulgi şi-nvaţă singure să zboare.

Poemele mele, sălbatice poeme în care învăţam şi eu, să zbor ca un străin ce-şi caută o ţară unde să-i crească păr şi unghii, în viaţă ca şi-n moarte, în moarte ca şi-n viaţă.

Bonn, 21 septembrie 2010

235

MAL DE RIN Casa aceasta n-are ferestre, n-are uşi, n-are vecini, casa aceasta are ochi, are urechi, are gură, are şi mâini.

Casa aceasta are picioare, merge acolo unde eşti tu, casa aceasta se roteşte mereu după soare, casa aceasta e sora lui nu.

Casa aceasta, în cămaşă de forţă, liberă, oriunde-ar pleca, arde în mine, încă e torţă, încă e malul din marginea ta.

Bonn, 21 septembrie 2010

236

TAXE PE POEME Mai există o şansă, încă unii se pot salva – să se pună taxa pe cuvinte care pot respira, ba chiar şi pe cuvinte moarte, pe-ntregul alfabet, dar mai ales pe vocale, mai slobode ca oricând, taxa pe silabe plângând; taxa pe ieri, taxa pe mâine, taxa pe lama de cuţit uitată în pâine.

Taxa pe seară, taxa pe vis, taxă pe orice amintire, taxă pe tot ce-i interzis.

Taxă pe orice, Dar, mai ales, pe cel care se teme, dar, mai ales, taxă specială pe poeme.

Bonn, 21 septembrie 2010 237

ŞOAPTA Să fugi în oraş la prima ploaie, să opreşti un neamţ, să camuflezi istorii, să bei un şnaps, să-mparţi cu el un sfanţ, să cauţi sinonime, la român şi la neamţ, să pui timbre scrisorii pe care n-o s-o trimiţi nimănui, pe care nimeni n-o aşteaptă, să spui Ich liebe dich, să spună te iubesc, şi să păstraţi o taină, o şoaptă.

21 septembrie 2010

238

RĂSTIGNIRE Acum pot spune – între noi e cineva care ne va vinde sentimentele, la preţ de nimic, cineva va cumpăra păcatele noastre la preţ de nimic, cineva va vinde şi această toamnă la un preţ de nimic, acest anotimp care ne-a ajuns la subsuori.

Dar nu e nimeni să creadă că cu acestea toate noi suntem datori înmulţite de şapte ori.

Nu ştie nimeni unde ne vom duce, şi dacă pentru toate acestea cei doi tâlhari vor fi coborâţi de pe cruce.

22- 23 septembrie 2010

239

CÂMP DE MACI Nu se mai vede niciun câmp de maci, nici lanuri parcă nu mai sunt, în care să te-ascunzi, să taci, pe perna bobului mărunt, să-ţi fie cerul dedesubt şi lacrima să-ţi fie scară, să simţi că nu există-a doua oară, că nu mai este început, că nu sunt porţi la primăvară, că ceasul iernii e de lut.

Nu se mai vede niciun câmp de maci, în care să te-ascunzi, să taci!

28 septembrie, 2010, în avion

240

MAGI Şi dacă nu vom găsi nicio uşă, dacă ferestrele toate vor fi de pământ, dacă iarba va fi de cenuşă, dacă nu va mai fi niciun cuvânt, dacă toate în jur vor fi fără gură, cine va mai depune jurământ, cine se va lepăda de ură, ce aer ne va fi înconjur? Şi cine, la vamă, va plânge, cu aur, cu smirnă, tămâie şi lacrimi de sânge?

28 septembrie, 2010, în avion

241

NU-MI MAI ADUC AMINTE Nu-mi mai aduc aminte de mine, eu poate nici n-am existat sau n-am fost decât un vis care mereu s-a repetat; nu-mi mai aduc aminte de mine şi nici nu ştiu în numele cui voi muri, în numele cui mai sunt viu?

Nu-mi mai aduc aminte de mine şi nimeni nu va ţine minte dacă sunt cel ce voi fi sau cel dinainte?

Nimeni, niciodată, Prin mine nu se-arată.

Lăpuşna, 8 octombrie 2010

242

LECŢIE DESCHISĂ Învaţă-mă să plâng, învaţă-mă să râd învaţă-mă să uit, să nu mai pot uita, învaţă-mă să îţi fiu rană, chiar făr-a sângera. Învaţă-mă să mă despart de umbră, învaţă-mă să fiu la fel ca ea, învaţă-mă să mai fiu orb, să pot vedea, învaţă-mă să n-am răbdare, învaţă-mă a aştepta, învaţă-mă s-aud când nu îmi spui nimic. Învaţă-mă să mai spun nu, atunci când îţi spun da!

15 -20 noiembrie 2010

243

SPUNE-MI, MOARTE Spune-mi, moarte, ce-i gândi, la mine când îi veni?

Care noapte va fi zi, care lume s-o sfârşi, care lume va petrece, care lume va muţi?

Căre-i lumi vom fi copii?

Spune-mi, moarte, ce-i păţi, la mine de nu-i veni?

20 noiembrie 2010

244

TOAMNĂ-N IARNĂ Mai inventează-o toamnă pentru mine, o toamnă-n care poţi lipsi, iar frunzelor să pui aripi, să nu mă poată-acoperi.

Mai inventează înc-o toamnă, s-ajungă şi la mine, cu fructe interzise-n paradis, o toamnă-n roiuri de albine, când fagurele-i interzis.

Mai inventează-o ploaie pentru cer senin, un anotimp ce nu e-n calendar, o cifră nouă, pentru orice zar. Şi, dacă poţi, mai inventează-mă pe mine, căci vine iarna care mă născu şi vin ninsorile-n exod – alt dejà vu spre care nu se-ntinde niciun pod.

1 decembrie 2010

245

COLIND Colindă, Doamne, colindă, Cerul mi-a ajuns la grindă, Colindă, în astă seară – Cerul mi-a ajuns de vară, Colindă în astă noapte – Cerul până ni se-mparte, Colindă în astă zi – Naştere ce n-a muri, Colindă, Doamne, colindă, peste noi să se întindă, alb din alb şi veac din veac, lacrimă în care tac, lacrimă în care strig până iernii îi e frig.

Colindă, Doamne, colindă, Până cerul e oglindă, Până cerul e fereastră, Într-o margine albastră, Până eu cobor mereu În adânc de Dumnezeu, 246

Colindă, Doamne, colind, Lacrima să mi-o aprind, în lumini să mă arunc, cum un prunc spre al tău Prunc.

24 decembrie 2010

247

FINAL Voi muri, în sfârşit, o minune, între noapte şi zi, între cuvinte şi rune, ştiu, voi muri, în sfârşit, viaţa mea o să primească un nume. Ştiu, voi muri – ca să încep a fi.

Reghin, 28 noiembrie 2010

248

Nicolae Băciuţ

CINCIZECI ŞI CINCI POEME 2011

EDITURA NICO 249

Motto „Toţi ne trăim propria moarte” Heraclit

250

SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ În fiecare luni e marţi, în fiecare primăvară-i toamnă, în orice vară-i iarna mea şi orice zid e o lucarnă pentru lumina ta. În fiecare luni e miercuri, în fiecare nor sunt ploaia ta, în fiecare lacrimă e ochiul ce nu mă poate lăcrima. În fiecare luni e joi, în fiecare clipă-i niciodată – tu nu apari, tu nici n-ai fost, tu eşti pedeapsă, tu eşti vinovată. În fiecare luni e vineri, în fiecare ieri e-o seară, 251

sub fiecare pleoapă-i primăvară, e toamna unei veri un anotimp de nicăieri. Şi-n fiecare sâmbătă e-un luni, o nuntă fără de mireasă – când nu-i nimic ca să cununi, când casa se întoarce-acasă.

Duminică e lunea mea, un început ce nu ne va-ncăpea. În fiecare luni e luni, în fiecare zi e-un şapte, pe care n-ai cum să-l aduni şi care nu se mai desparte.

2011

252

COLIVII EXPIRATE Zăpezile se oxidează de-atâtea sângerări, fără răni, de-atâtea vinuri tulburi în butoaie, în aşteptarea unor căni.

De-atâţia fulgi ca nişte blitzuri, să-ncapă albul în fotografii, să-ncapă toată viaţa noastră în expirate colivii.

1 decembrie 2010

253

ROŞU Vopsesc totul în roşu, cu sângele meu cel tânăr, cu sângele meu de-acum, vopsesc viaţa unei secunde, ca şi cum aş desena un drum care se-ntoarce.

Desenez cu soarele la apus, ca şi cum aş fi cel tânăr, nu şi cel care s-a dus.

Vopsesc totul în roşu.

Roşu, roşu, roşu.

Numai noian de roşu!

20 aprilie 2011

254

INTERNET Am dat clic pe Dumnezeu şi s-a deschis o fereastră şi în fereastră, o altă fereastră, în care se deschidea încă o fereastră – şi-n fiecare fereastră era Dumnezeu.

25 aprilie 2011

255

ÎNVIERE Dumnezeu în noi sădeşte lacrimi, Să ne lumineze-n iarbă asfinţind, În cuvinte pune rouă la amiază, Pune-n pâine abur argintând.

Lacrimi lăstăresc în noi tulpini, s-auzim în ele când dilată cuiele în rană de Hristos, rădăcini venind din niciodată.

Dumnezeu sădeşte-n noi lumină Dinspre ochiul lăcrimând – Până-n trupul nostru se alină Lemnul crucii-nmugurind.

Paşte, 26 aprilie 2011

256

ÎMBLÂNZIREA POEMULUI În sfârşit, am mai îmblânzit un poem Dresate cuvinte, puse în lesă, mă urmează pe străzi, Amuşinând în stânga şi în dreapta, Mârâind uşor, Dar fără să mai muşte pe nimeni. În fiecare dimineaţă, îl scot la plimbare, Îl dezleg Şi-l las să zburde în voie, printre tufişuri, În căutarea unei iluzorii prăzi – O pisică, un câine al străzii, Orice nu e după chipul şi asemănarea mea.

Nici n-ai crede că, după atâta vreme, Chemarea străbunilor nu mai înseamnă nimic, Că nu mai are amintiri, Că nimeni nu se mai teme de poeme.

Când plec de-acasă, poemul meu veghează, E paznicul cel mai de temut.

Nimeni n-ar îndrăzni să-mi prade poemele Care coboară din cărţi, scârţâind din încheieturi, Întinzându-se la soare ca-n vremuri bune.

Cândva, poemul nu va mai avea nevoie de mine.

15 mai 2011

257

CUIB Vin păsări să îşi facă cuib doar la fereastra mea, până când şi ea însăşi se transformă-n cuib, până când şi eu însumi le sunt cuib, le sunt şi primăvară, le sunt toamnă, sunt ţara caldă dintre anotimpuri, le sunt şi iarnă, până când şi tu însuţi le devii lucarnă.

Ipoteşti, 17 iunie 2011

258

ALTĂ MOARTE Te-nchid în carte, cum ierburi în nisipuri se închid când le cuprind cu mâini albastre, cu cerul care nu-i pustiu, în valurile inimilor noastre; te-nchid în litere care-au uitat de plumb, în ultimul cuvânt pe care-l ştiu, pe care l-au pierdut în şpalt, după o noapte albă fără tine, în ultimul cuvânt până un alt, asemeni lui, se-nchide-n carte ca-ntr-o altă moarte.

21 iunie 2011

259

LACRIMILE MAMEI Nu, nu sunt frate geamăn – el uită, dar nu iartă, pe cerul mamei, praf de stele alb e, de parcă ne-ar cuprinde într-o hartă; stă înlăuntrul fricii ca în blăni de urs, el este râul fără maluri, e râul ce s-a-ntors din curs, să pună pietrei lauri; Nu fug de el, eu fug de mine sunt umbra lui în umbra mea, sunt fuga care creşte în retine, sunt pleoapă peste frica sa.

Nu ne desparte niciun zid, noi creştem la un fel cu iarba, nu punem serii niciun rid pe stelele care sar coarda.

Nu, nu sunt frate geamăn – Cu lacrimile mamei seamăn.

14 iulie 2011

260

MOARTEA MORŢII Mi-a murit umbra şi nu e nimeni să mi-o-ngroape, mi-a murit ploaia şi niciun nor nu vrea să-i fie vad de ape; până şi moartea mi-a murit, e zare altui răsărit.

Topliţa, 18 iulie 2010

261

PÂNĂ LA TINE Până la tine este noapte, ca o lacrimă pe cer, până la mine totu-i şapte ca un ler dintr-un alt ler. Şi ziua parcă e de iarbă şi pasul tău e ca o rană, iar mâna mea e încă oarbă şi zidul tău încă e Ană.

Până la tine este zi, până la mine este iarnă iar frigu-ncepe a-nfrunzi şi aerul e parcă marnă.

Până la tine este ieri, din numele ce creşte-afară, de dincolo de primăveri, de dincoace de orice vară.

Până la tine numai tu nu ai la ce s-adaugi nume, până la mine tu eşti ţărm, ce-neacă valurile-n spume, Până la tine totu-i alb şi verdele-i doar verde şi melcul este urma mea ce-n cochilie vama-şi pierde.

Până la tine, pleoapa-i ochi, 262

până la mine toamna-i rugă, până la tine nu e timp, şi somnul nu-i decât o glugă.

Până la tine mâna mea E aerul cu colţ de stea.

5 august 2011

263

DE LA SĂRMAŞ PÂN’ LA SĂRMAŞ De la Sărmaş pân’ la Sărmaş, mi-e dimineaţa primăvară, timpul se scurge-n limbile de ceas, lumina redevine ceară.

De la Sărmaş pân’ la Sărmaş, amiaza nu-i decât povară – sub ghilotina ploii am rămas, să-mi fie umbra lacrimilor clară.

De la Sărmaş pân’ la Sărmaş, cobor din seară într-o altă seară şi umbra-şi caută sălaş, secunda seamănă a vară.

De la Sărmaş pân’ la Sărmaş, mă-ntorc din dimineaţă-n noapte, cuvintele-mi mai fac popas Şi-ncep să mă dezvăţ de moarte.

Sărmaş, 26 august 2011

264

ÎNVAŢĂ-MĂ Învaţă-mă să plâng, învaţă-mă să râd, învaţă-mă să uit, să un mai pot uita, învaţă-mă să îţi fiu rană, să nu pot sângera, învaţă-mă să mă despart de umbră, învaţă-mă să fiu la fel ca ea, învaţă-mă să văd şi să fiu orb, lumină în lumina ta. Învaţă-mă să te aud când nu îmi spui nimic, învaţă-mă să cad, când cerul îl ridic. Învaţă-mă cum să fiu tu, în viaţa care nu-ncepu!

22 septembrie 2011

265

MOŞTENIRE Vreau un frate, îi spun toamnei, vreau o soră, îi spun verii, primăverii-i cer un fiu – peste toate însă, iarna-şi pune clinchet argintiu, sunet dintr-o altă vreme, dintr-o lume de-altădată, care n-are niciun nume, care-şi caută un tată – peste toate, nu-ţi dai seama, îşi ridică pleoape mama.

18 septembrie 2011

266

NU ŞTIU UNDE, NU ŞTIU CUM Doamne, ştiu că plângi acum, Doamne, ştiu că râzi de mine, eu sunt lacrimă de drum, eu sunt ochi, tu eşti retine, eu sunt mare fără mal, râu ce se îmbracă-n sare, tu eşti mantie de deal, eu sunt semn de întrebare.

Doamne, ştiu că plângi acum nu ştiu unde, nu ştiu cum.

Sibiu, 2 noiembrie 2011

267

COLIVIA TOAMNEI Nicio toamnă nu mă recunoaşte, de-oriunde vin le sunt străin, în ceasul brumei se-aud şoapte, secundele sunt stropi de vin.

Mă cheamă iarna într-o limbă albă şi-mi deschide uşi de ceaţă, când frigu-şi distilează somnul, uitând schimbările la faţă.

Cum însă nicio iarnă nu mă ştie, mă-ntorc în toamna-mi colivie.

Alba Iulia, 30 octombrie 2011

268

ÎNTOARCERE LA ÎNCEPUT Acum sunt mai puternic ca oricând, dar nu mai am ce apăra, şi oasele se-aud plângând şi toate cad sub întrebarea ta.

Acum sunt liber în singurătatea mea, oricât de mulţi mă înconjoară, acum e tot mai mică umbra ta şi nu mai are nicio vară.

Acum e-n anotimp de gală, în care din pământ ne ninge, acum mă-ntorc la început – cum şi lumina se întoarce-n sânge.

Sibiu, 4 noiembrie 2011

269

PODURI Pod de sete peste sete, pod de sânge peste sânge, pod de lacrimă, de stea, până-n ochiul care plânge.

Fir de iarbă peste verde, pod de frig peste zăpadă, pod de iarnă peste vară, pod de pleoape să ne vadă.

O fereastră peste poduri, până apele fac noduri, pod de ploi, pod de noi, Judecăţii de Apoi.

Chişinău, 10 noiembrie 2011

270

ALT ALCOR Ploaie care creşti în mine, ca un nor ce n-are cer, ploaie ca un val ce vine spre un ţărm stingher, ploaie, ca un stol de păsări, căutând cărări, asfinţind sub pleoapa serii ca un soare fără zări.

Ploaie care creşti în mine, cândva poate-ţi voi fi nor, poate vom fi cer deodată pentr-un alt Alcor.

Chişinău, 10 noiembrie 2011

271

DA/NU Până la tine numai tu, când Da spui, parc-ai spune Nu. Chişinău, 10 noiembrie 2011

272

POT DE-ACUMA Pot de-acuma să fiu toamnă, pot de-acuma să fiu cer, pot să nu mai ştiu ce-nseamnă să fii cercului echer.

Pot de-acuma să mă-ntomn, frunzelor să le fiu pat, nopţilor să le fiu somn, şahului să îi fiu mat.

Pot de-acum să nu mai fiu peste-oglindă argint viu.

27 noiembrie 2011

273

TRANDAFIRUL PIETREI Abia aştept să vină ieri, să nu-ţi mai fiu un prag de seară, să nu-ţi mai fiu un prag de zi, să nu-ţi mai fiu trecut, să nu-ţi fiu primăvară.

Abia aştept să vii, să te ridici peste nisipuri, un anotimp fără de ţară, să nu ai nume şi niciun loc să nu te ştie şi să fii ieri, ca trandafirul pietrei în pustie.

28 noiembrie 2011

274

MAS Vinul trage toamna după el, ca-n iubirile uitate – aşteptare între armă şi rastel, chip uitat în ochi de ape, vârstă ce pândeşte ceasul, ce-n oglinzi îşi pierde pasul, rugăciune, până setea îşi găseşte masul.

2 decembrie 2011

275

SABAT Din ceas în ceas, câte-un poem, ca fructul interzis, îşi caută un rai, un cer al său, cu îngerii în frunze, cu globule albe şi globule roşii în străluciri de sărbătoare în Sabat.

Poemul – încă un păcat iertat.

2 decembrie 2011

276

DACĂ NU NE-AM PRIVI Pentru tine e seară, pentru mine e zi, sub praguri de iarbă, cuvinte ruginii, din altă toamnă, în care vom privi cu ochii lui Homer, cu ochii argintii, cu ochi de iarnă.

Pentru mine e seară, pentru tine e zi, pentru mine e mal, pentru tine e mare – Dacă nu ne-am privi!?

2 decembrie 2011

277

CINCIZECI ŞI CINCI Eu vin dintr-o altă ţară, în care n-ai s-ajungi, în care nu e nicio scară, nu urci, nu cobori, în care doar viaţa se poate ridica la pătrat, în care se moare de mai multe ori, te lepezi de nume, ca de trup, uneori.

Eu n-am nicio țară sunt albul din culori.

2 decembrie 2011

278

O ALTĂ VIAŢĂ Îmi caut ceva în care să mă nasc în altă viaţă, în altă moarte ca să mor.

Dac-aş putea fi frunză şi dac-ai fi copac, până la rădăcini aş coborî, ca rugăciunea în cuvântul cel dintâi.

Dac-aş putea fi aer, aş putea să-ţi fiu veşmânt; dac-aş fi iarbă, mi-ai deveni pământ?

2 decembrie 2011

279

MATERNITATE Ochii tăi ar putea să mă nască – ajunge doar să priveşti o fereastră fără lumină, în plină zi.

Ajunge doar să respiri aer din aer de mamă, să spui cuvinte fără sens, să murmuri într-o limbă inventată.

Ajunge să spui pleoapei tată.

Ochi tăi ar putea să mă nască: o dată şi-nc-o dată şi-nc-o dată...

2 decembrie 2011

280

ZI DE NAŞTERE Nu mai am amintiri – totu-i viitor, aştept să devin copil, să fie decembrie în orice april, să fie iarnă în orice primăvară, să fie duminică, în orice luni, să fie mamă în orice femeie, până când sângele meu devine fotografie, până când tu o să-mi fii ramă.

3 decembrie 2011

281

INTRARE ÎN VISE Am început să intr-un vise-n care altădată îmi eram străin, în care-ţi eram vis şi-n care păsărilor le eram aripi şi-n cuib de aer le-nvăţam să nască pui.

Am învăţat să intru-n vise-n care mă visezi şi-n care alte visuri bântuie, scăpate din lesele fără stăpân.

Am început să intru-n vise, prin ochiul care plânsu-mi-se.

3 decembrie 2011

282

CRIOGENIE În fiecare iarnă deschid un sertar, în care-arunc de-a valma amintiri de peste an – poate că frigul în care vor sta va face să se strângă-n braţe, până-n căldura lor, din toate va rămâne scrum.

Pentru niciodată, pentru acum.

3 decembrie 2011

283

GRĂDINAR Sunt grădinar – când florii-i pun lăcáte, când în petale cifruri pun, când în stamine văd păcate, când legii frunzei mă supun.

Sunt grădinar – când apei fur arginţii cu care cumpăr pentru flori parfum, când pentru fluturi cer simbrie, când prin stamine-mi caut drum Sunt grădinar – şi florii-i duc duminici, când hramul florii-l pun în calendar, sunt grădinar şi cu petale joc soarta florilor la zar!

3 decembrie 2011

284

FINAL DE CARTE Ninge peste mine, din nori din alt an, cu secunde-ntârziate – din zăpezile uitate îmi fac Pan; dar ninsoarea mă cunoaşte, încă-i sunt amant – ninge peste mine, anotimp restant.

Ninge peste mine, iernii îi sunt frate – cu zăpadă-mi scrie alt final de carte.

3 decembrie 2011

285

ZAR Mai caut malul, caut marea în care să mă pot zidi, în care iarba-i mănăstire, în care florile-s copii; mai caut umbra, poate şi copacul, în care să fiu frunză, cer; mai caut pasărea la care să-i fiu luminii grănicer.

Mai caut ziua, luna, anul, ca să mă-nchid în calendar, în care orei să-i fiu clipă, în care ţie să-ţi fiu zar.

8 decembrie 2011

286

ร N DUNGA NOPลขII

287

288

DUMNEZEU STINGHER Câtă viaţă râmâne în mine, după viaţă, câte secunde-s ale nimănui, şi ce oglindă-mi mai păstrează faţa, ce vânt se-opreşte-n ţărm, hai-hui?

Ce chei rămân fără de uşi, ce păsări fără cer, ce Dumnezeu stingher?

14 decembrie 2011

289

ÎNGERUL MEU Îngerul meu ia lecţii de mers, îngerul meu învaţă să zboare, îngerul meu uită că-i copil, îngerul meu se vrea înserare. Îngerul meu ia lecţii de dans, învaţă număratul până la trei, îngerul meu păşeşte-n balans, unu, doi, trei, unu, doi, trei... Îngerul meu devine piatră, litere curg peste el, ca un frâu, îngerul meu începe să plouă, până când uit că nu-i sunt decât râu.

14 decembrie 2011

290

CONTINIT Drum fără întoarcere, bilet preplătit, spre niciunde, spre continit.

Sângele meu nu mă cunoaşte, aerul lui e de granit.

Drum fără întoarcere, spre continit.

16-17 decembrie 2011

291

NICIUN ÎNCEPUT Am văzut capătul drumului şi n-am văzut nimic.

Pustiu. Şi nu-i nicio apă de trecut.

Albastru fără cer. Şi niciun început.

17 decembrie 2011

292

TIMP ÎMPĂRŢIT Dă-mi, Doamne, înapoi, ce n-am trăit, dă-mi aerul nerespirat, dă-mi cerul neprivit.

Dă-mi, Doamne, timpul înapoi, talant necheltuit.

Dă-mi, Doamne, rugăciunea înapoi cea nerostită, rugăciunea din priviri, când te-am minţit.

Dă-mi, Doamne, înapoi, doar timpul împărţit la doi.

17 decembrie 2011

293

POEM ALB Viaţa – un cearşaf alb peste care Dumnezeu a răsturnat o călimară de cerneală; de-aceea scriu neîncetat cu moartea mea, până-ntr-o zi, când viaţa pune capăt morţii, cu-n ultim poem – un poem alb.

18 decembrie 2011

294

NOPŢI FĂRĂ VISE Nopţi fără vise, ca şi cum ai muri puţin, ca şi cum trupul ar fi de piatră, ca şi cum sângele ar fi scrum.

Nopţi fără vise, ca şi cum n-ai avea trup, ca şi cum ai fi om de zăpadă, din care iernile se rup.

Nopţi fără vise, ca şi cum ai locui într-o casă fără uşă, ca şi cum n-ai fi tu şi sângele tău ar fi de cenuşă.

Nopţi fără vise – şi doar un vis plânsu-mi-se.

18 decembrie 2011, 23,30

295

DE MÂNĂ CU DUMNEZEU Când Dumnezeu te ia de mână, mai poţi să te-ntâlneşti cu un poem, care în locul tău va respira şi-n care încă te mai chem.

Când Dumnezeu te ia de mână, te-ntorci în primul său cuvânt, te-ntorci în clipa ce se-amână.

19 decembrie 2011, 22,10

296

SCARĂ Când mori pentru alţii câte puţin, e oare moartea-ţi mai uşoară, când urci pentru alţii, cuvânt după cuvânt, până unde e această scară?

Când cobori pentru tine, puţin câte puţin, e moartea primăvară?

Când ninge şi nu poţi zăpada s-atingi, e oare moartea călimară?

21 decembrie 2011, ora 23, 20

297

DEDICAŢIE „În fiecare seară ne culcăm cu moartea în pat. Într-o dimineaţă, numai ea se mai trezeşte”(pacient anonim) Pentru o moarte fără chip, pentru o mare ce-nainte de-a mă putea preface-n mal mă face iarbă, sub copite, mă face val, până la vânt, mă face urmă într-o umbră în care nu mai pot să-ncap, mă face ploaie în anotimpul dintre noi, de care nu mai pot să scap.

Pentru o moarte, Aproape departe.

Spital, 21 decembrie 2011

298

PARADIS De-o vreme, am început să visez morţi.

Probabil, le e dor de mine; De-o vreme, numai negru e-n priviri şi niciun fel de porţi.

Probabil, ochiul se ascunde în retine.

De-o vreme, morţilor li-s vis.

Probabil, cuiva îi e dor de mine. În Paradis!

30 decembrie 2011

299

ÎN LOC DE POSTFAŢĂ “Multe se vor zice după ce nu voi mai fi... Orice vei auzi rău despre mine să crezi, că am fost un mare păcătos!”

SANDU TUDOR

300

Nicolae Bﾄツiuﾅ｣

POEME VERZI PE PEREﾅ｢I Editura Nico 2013 301

Motto Ce Te vei face, Doamne, dacă mor?

RAINER MARIA RILKE

302

AMBRĂ Să pui aripă pietrei, cuvintelor să le pui roată, pe mine fă-mă prunc, pe mama fă-o fată, pe mine fă-mă praf de stea, pe ea să o mai naşti o dată, pe mine să mă faci copac, pe ea mai fă-o umbră, pe mine-nvaţă-mă să tac, pe ea să o faci ambră.

Brăila, 26 septembrie 2009

303

POD DE SEARĂ Să nu-mi laşi somnul să rămână singur, să se reverse din potir, să-mi pierd cuminecătura din aerul ce îl respir.

Să pui doar degetul pe gura mea, luminile din lacrimi să le sting, să pot să plâng din pleoapa ta, cu aerul să te ating.

Să nu-mi laşi seara-abandonată, să-mi fie margine de vis, să nu rămână niciun rod, să nu-mi rămână nicio vamă, să nu-mi rămână niciun pod.

1 ianuarie 2012

304

ICOANA DIN FEREASTRĂ Mă-nchin la tine şi mă uit la tine, în ochii-n care mă priveşti.

Mă uit la tine, şi mă-nchin la tine ca la lumina din fereşti.

Mă-nchin la tine şi mă uit la tine, până privirea mi se face rană.

Mă-nchin la tine şi mă uit la tine, doar prin ferestrele care devin icoană.

5 ianuarie 2012, ora 4,20

305

EUCLID Urmă peste urma mea până urmele fac zid, pleoapă peste pleoapa mea, până nopţile fac rid, ziuă peste ziua mea, până ore se divid, cifră peste cifra mea, Euclid din Euclid.

7 ianuarie 2012

306

BIOGRAFII Eu nici nu sunt, tu nici n-ai fost, doar marea ne e prag, eu nici n-am fost, tu nici nu eşti, doar iarba ne e steag.

Eu nici n-am fost, tu nici n-ai fost, doar lacră pentru lacrimi adăpost!

Reghin, 14 ianuarie 2012

307

FOTOGRAFIA Eu sunt fotografia altcuiva – poate ne-am întâlnit în altă viaţă – dar fotograful a-ncurcat şi timpul care ni s-a scurs pe faţă şi lacrima ce nu s-a-nlăcrimat.

Eu sunt argintul din oglindă, încremenit când ai privit fereastra în care tu ai fost icoană, în care floarea-şi îngropase glastra.

Eu sunt altcineva – care se-ntoarce în fotografia sa.

27 ianuarie 2012

308

MI-AI DAT, DOAMNE Mi-ai dat, Doamne, cuvinte şi nu le pot pe toate folosi; mai multe rămân în morminte decât aş putea eu rosti.

Mi-ai dat, Doamne, culori – e-un fel de a te risipi; mai multe rămân în muguri de câte ar putea înflori.

Mi-ai dat, Doamne, veşminte şi nu mă pot cu toate înveli; mai multe rămân nepătate şi nu mă mai pot mărturisi.

Pe mine, Doamne, mie m-ai dat şi nu-mi ajung, între credinţă şi păcat.

30 ianuarie 2012

309

CONSTELAŢIE O, dac-ai fi floare, m-aş face florar, dac-ai fi cifră, m-aş face zar, dac-ai fi timp, m-aş face minutar, dac-ai fi iarbă, ţi-aş fi pământ, dac-ai fi ochi, eu ţi-aş fi pleoapă, dac-ai fi râu, eu ţi-aş fi apă, dac-ai fi ploaie, m-aş face nor, dac-ai fi cer, ţi-aş fi alcor.

31 ianuarie 2012

310

NINGE Ninge cum n-a mai nins, ninge de-altădată, în zăpezi mă-ntorc albit, către niciodată.

Ninge dinspre sud, ninge dinspre tine – în zăpada ta m-ascund, până lacrima se stinge.

Ninge dinspre nord, ninge dinspre ieri, ninge dinspre mâine, ninge din tăceri.

Ninge fără de sfârşit, Pân-a pleca e bun venit!

5 februarie 2012

311

COLŢ DE CER Iarbă într-un colţ de iarbă, soare, într-un colţ de cer, frunză care nu mai moare pe o ramură de ger.

Iarnă, într-un colţ de iarnă, alb, doar într-un colţ de alb, care nu ştie să cearnă.

Lacrimă-ntr-un colţ de lacrimi, pleoapă de Homer, până când se-ntoarce, iarăşi, cerul, într-un colţ de cer.

Cluj-Napoca, 12 februarie 2012

312

FIU Şi dacă, totuşi, mă întorc, când mă întorc cu faţa spre oglinzi ca spre un timp de-argint, peste care amprente întinzi, şi dacă, totuşi, văd, cât încă sunt vedere, cât încă zăpadă e-n noi, când secunda-i tăcere, şi dacă, totuşi, e târziu, şi nu mai e vreun anotimp, mă-ntorc în mine ca şi cum mi-aş fi chiar fiu.

Cluj-Napoca, 19 februarie 2012

313

SCRISORI LA POST RESTANT Îţi scriu scrisori şi nu mai scriu, cerneala e acum de scrum, în ierburi verdele-i târziu şi niciodată e acum.

Pe buza brumei este seară, pe pleoapa ierbii e pământ, în irişi alt albastru se coboară şi a tăcea e doar un cânt. Îţi scriu scrisori când nu mai eşti şi ştiu că, totuşi, le primeşti.

28 februarie 2012

314

ALTOI Pun sângelui altoi o primăvară, pun iernii epoleţii albi, pun vieţii viaţa de apoi, până când noaptea redevine vară, pun în câmpie spice, ca reazem pentru cer, iar unui cântec îi pun ler; şi pun pe toamnă un inel, până când ea se face doamnă.

Reghin, 21 martie 2012

315

VIAŢA LA PACHET Am primit o viaţă la pachet prin curier rătăcit, pe o adresă fără nume, cu termen depăşit.

Am primit o viaţă nouă, ca un şase întors, ca o picătură de sânge în rouă picurată dintr-un tors.

Am primit o viaţă, ca o schimbare la faţă.

Siriu, 29 martie 2012

316

ORICE FEMEIE Orice femeie ar putea să-i fie mamă, orice femeie ar putea să-i fie fiică, orice-anotimp ar vrea să-i fie vamă, de orice zi ar vrea să-i fie frică.

Orice femeie, orice femeie – să-i fie ţărm unei Egee.

11 aprilie 2012

317

INTERMUNDII Bine că sunt, mai ieri eram ca fructul copt, fără de ram; pe trupul meu tu erai rouă, pe noaptea mea, o lună nouă, iarba sub noi foşnea sticlind, ne ascundeam uitând zăpada ce ne-a fost colind – cuvintele veneau pe rând; bine că sunt, mai ieri eram floare în seva unui ram, şi mă întorc la început, să-ţi fiu întâiul tău sărut.

Bine că sunt şi că eram ca amintirea unui ram ce se întoarce-n rădăcină, doar ca să-ţi fie, iar, lumină.

Inoc, 6 mai 2012 318

ÎNCĂ UN TIMP Încă un timp, se va scrie cu noi, cu mâinile noastre, sângerânde... Încă un timp va ploua cu noi, cu nori din senin, peste nisipuri arzânde... Încă un timp vom fi cuvinte şi cineva va vorbi cu noi, vă va spune o istorie, din care va lipsi Judecata de apoi... Încă un timp şi încă un timp.

13 mai 2012

319

AEZI Nu-ţi va veni să crezi, dar vei crede şi lacrima va fi icoană, în care, ca-n oglindă, poţi să vezi, cum zidul redevine Ană, cum ora redevine clipă, cum zborul se retrage în aripă.

Nu-ţi va veni să crezi, dar sfinţii redevin aezi.

Sibiu, 17 mai 2012

320

ANOTIMPURI DE FEMEIE Ai putea fi mai respectoasă cu anotimpurile – măcar iarna să fii ca iarna, zăpadă să-ţi fiu, şi floare de gheaţă pe geamul prin care priveşti.

Măcar primăvara să fii primăvară, să fiu muguri pe braţele tale.

Ori măcar vara să fii vară, să pun nisip pe trupul tău ca în clepsidre.

Iar toamna, toamnă măcar fii, să dai în fruct, să naşti o zi, O zi mai lungă decât viaţa.

23 mai 2012

321

CHEMARE De umbră mă tem, nu de copac, de floare, nu de fruct, de buze şi nu de sărut, de ochii tăi, nu de privire, de-altar şi nu de mire.

De mine cel mai mult mă tem – pe mine, cel mai mult, mă chem.

Brăila, 2 iunie 2012

322

MATERNITATE Încă nu m-am născut şi nici nu ştiu dacă am timp pentru asta – în lumea mea e cerul mai aproape; cu mâna-ntinsă desenez ce orizonturi vreau, ce răsărituri şi apusuri sunt de-o seamă.

Nu m-am născut şi nu ştiu dacă vreau şi nici dacă-mi eşti mamă.

7 iunie 2012

323

OCHIUL CE PRIVEŞTE-N NOI Mai dă-mi, părinte, timp de rugăciune, chiar de nu ştiu pentru ce vină, dă-mi timp, părinte, să mă rog, cât încă-n sânge am lumină.

Nu vreau să plâng, nu vreau să râd, nu ştiu de ce-aş fi vinovat, când cerul se revarsă peste mine, albastrul, sigur, e păcat!

Mai dă-mi, părinte, iarăşi lacrimi, cum verii i-ai aduce ploi, până când frunzele sunt pleoape pe ochiul ce priveşte-n noi.

Târgu-Mureş, 20 iulie 2012

324

EA Ea este marea peste care lin plutesc, cu pânzele în destrămare, lungi steaguri într-un naufragiu, nori joşi, mijind a picurare.

Ea este lacrima-n apus, ca soarele în sângerare, un albatros fără aripi, în lină legănare.

Ea e furtuna care se întoarce-ntruna.

20 iulie 2012

325

NAŞTERE Aştept să facem împreună un pas, să desfacem secunda în două, cum am despărţi timpul de ceas – eu să fiu tu, dintr-o altă lume venind, cu fructe coapte, cu ierburi luminând...

Aştept să fiu tu – cu tine viaţa-mi începu!

Rohia, 29 iulie 2012

326

MUNTE ŞI MARE O, dac-aş fi pasăre sau măcar copac, în care să-ţi faci cuib, în care să învăţ să tac.

O, dac-aş fi piatră sau măcar fir de nisip, dac-aş fi fost mare, dacă apa ar fi avut chip.

Dar nu sunt decât sare, munte în mare.

Rohia, 29 iulie 2012

327

POEME VERZI PE PEREŢI Plouă din senin, o ploaie de-altădată, restanţa unui anotimp; plouă din nori de hârtie, pe care scriam poeme neterminate, pe care desenam o colivie; plouă şi ploaia mă dezbracă de cuvinte – rămân gol, ca la-nceput, ca înainte de-nainte.

12 septembrie 2012

328

NUMELE TOAMNEI Încă o dată toamnă, încă un sfârşit, fără să pui punct, fără să spui adio la iarbă, fără niciun clipit, fără să cauţi în frunze ultimul chip, care să-ţi semene ţie, ca o primăvară ce n-a mai venit! Încă o dată toamnă, la margine de ceas, fără memorie, fără glas, o toamnă dintr-o altă lume – o toamnă care-şi caută un nume.

27 septembrie 2012

329

DESPĂRŢIRE De mă despart de tine, din mine de te rup, doar lacrima mi-e umbră, doar lacrima mi-e trup, de mă despart de tine, de mine mă despart, cum malul ce se rupe de mare-n ultim cart.

De mă despart de mine, rămâne propriul rug să se întoarcă-n sine, ca umbra-n care fug.

9 octombrie 2012

330

VIS PIERDUT Poţi să-mi întorci viaţa pe dos, poţi să-mi faci din vară toamnă, din frunze poţi să-mi faci copaci, din iederă să îmi faci zid ori scară până-n cer.

Din viaţa mea, să faci orice – căci toate, pân’ la ziuă pier.

9 octombrie 2012

331

QUINTELNIC Mă-ntorc acasă, nu cel de acum, ci cel ce-am fost cândva, când orizontul era mic, când seara sângera; mă-ntorc ca fluturii spre lampa ce nu mai poate lumina.

Mă-ntorc în viaţa mea, mă-ntorc acasă, când moartea va dori a-mi fi mireasă.

Mă-ntorc acasă, fără nume, de parcă niciodată n-am fost eu; mă-ntorc la tine, cu Domnul, mereu.

Frankfurt am Main, 13 octombrie 2012

332

PODIREI Mai înfloreşte încă-odată-n toamnă, dacă vrei mai fii şi fruct fără ram, mai fii înc-o dată mamă, s-ajung la Siloam.

Mai fii bob de grâu, Putrezeşte, dacă vrei să fim iarăşi Unul, să fim iarăşi Trei.

Mai fii sămânţă pentru iarbă şi cer, la Podirei.

Frankfurt am Main, 13 octombrie 2012

333

OCHIUL LUI DUMNEZEU Poate nu sunt eu acesta, poate aceasta nu-i umbra mea, tocmai când trec peste ape, ca şi cum aş sângera din rănile închise, în care-ai stat cândva.

Poate că nu aici e Babilon, poate că acesta nu e sânge, ci cuvântul meu când plânge, din ochiul lui Dumnezeu.

Frankfurt am Main, 13 octombrie 2012

334

SĂMÂNŢĂ DE TOAMNĂ Vai, ochii mei sunt mai flămânzi ca ploaia, sub pleoape-n somn doar nori de lacrimi trec – vine toamna, dar care toamnă se lasă trasă la edec?

Ochilor mei le e sete de tine, ochilor mei le e foame – sămânţa e lacrimă către tine, sămânţă fără toamnă, fără tine, Doamnă!

Frankfurt am Main, 13 octombrie 2012

335

ÎN CER Caut o limbă-n care să mor, caut o limbă în care să-nviu, caut o limbă în care devreme să fie târziu, caut un cer în care să plutesc, caut un nor mai îngeresc – dar vii tu şi-mi spui cum mă numesc.

14 octombrie 2012, în avion, deasupra Germaniei

336

TE PRIVESC ÎNTR-O FRUNZĂ Te privesc într-o frunză ce-şi caută-un copac, o frunză cu o mie de guri care încă mai tac; nu ştiu ce toamnă le trece până să-ntindă un pod, nu ştiu ce aer le leagă, până să facă un nod.

Te privesc într-o frunză şi îţi rămân copac, îţi rămân un cuvânt în care doar eu ştiu să tac!

4 noiembrie 2012

337

COLIND Ninge cum n-a mai nins, ninge dinspre ieri, ninge dinspre mâine anotimp pierdut, ninge dinspre tine.

Ninge dinspre păsări ce-au rămas în cer – ninge din colinde. lerui-ler.

10 decembrie 2012

338

SFÂRŞITUL LUMII Unde se sfârşeşte lumea, când se sfârşeşte? În care stea îşi face cuib, Şi ce lumină înteţeşte?

Unde sfârşeşte viaţa mea, când se sfârşeşte?

Pe care rug se face jar Şi care gol îl întregeşte?

Unde sfârşeşte moartea mea, când se sfârşeşte?

Pe care cruce este cui? Şi-n care rană mai clipeşte?

Unde sfârşeşti şi tu, când încă eşti?

Pe care ochi eşti pleoapă?

De unde-ncepi să-ntinereşti? Şi cărui vad îi vei fi apă?

23 decembrie 2012

339

VÂRSTE Tatălui meu Nu mi-ai spus ultimul cuvânt, nu mi-ai lăsat niciun testament...

Cum aş putea merge mai departe, cum aş putea să mă întorc din drum, cum ai putea să te întorci acum, în monologul unei ierni?

Moartea ne ţine de mână, moartea e floare la ureche, acum când ea ne face parte. Încep să fiu de-o vârstă cu tine.

Voi fi şi mai bătrân?

25 decembrie 2012

340

ÎNTOARCEREA Pe fiecare bob de grâu e chipul Maicii Domnului (Mit popular) O, Doamne, Dumnezeu e atât de aproape de mine, nici nu mai trebuie nimic să fac; să privesc doar bucata de pâine cum se întoarce în făină, cum redevine bob, cum se întoarce-n spic, să văd unduind, în câmpie, pe valuri de nisip, bucuria Maicii, în chip.

25 decembrie 2012

341

VARĂ LA MARE Mai adă-mi vara înapoi, Din anotimpuri rătăcite, Mai adă-mi timpul dintre noi, Dintre nisipuri împărţite Între deşert şi mal de mare, Între iluzie şi vis, Între – abandon şi aşteptare, Între acces şi interzis.

Mai adă-mi vara înapoi, chiar dacă numai la-nserare, Dar lasă-ţi buzele sărate, ca măcar ele să devină mare.

1 ianuarie 2013

342

ÎNAPOI, ÎNAINTE N-am să ţin minte când am murit, o să uit c-am plecat aşa, pe nepusă masă, necălărind vreo şa, nespunând cuvinte, neprivind spre cer; n-am să-mi aduc aminte ce am fost înaintea mea, în altă viaţă, dinainte de vieţi, când eram doar ochi ce lumina.

N-am să-mi amintesc de tine ca de un râu, cum te rostogoleai în sângele meu, cum îl ţineai în frâu, să nu ţâşnească afară, să nu stea la apus, ca o margine de seară, ca un cuvânt pe jumătate spus.

N-am să ţin minte, n-am să ţin minte, nici înapoi şi nici înainte!

5 februarie 2013

343

POTIR Şi dacă n-ai trup şi dacă n-ai trupă, lasă-ţi sângele-aprins să-ţi picure-n cupă, să ajungă la nuntă, înmulţindu-şi iar viaţa, cuvânt în cuvânt, amânând dimineaţa, să nu mai fiu mire, să nu mai fiu mir, să-mi fiu hrană mie-mi, ca lacrima-n potir.

13 februarie 2013

344

FĂRĂ NUME Bucură-te că sunt ceea ce nu sunt, bucură-te că sunt iarbă şi nu pământ, bucură-te că-s vocală şi nu sunt cuvânt, bucură-te că sunt apă şi nu viaduct, bucură-te că sunt vară şi că nu sunt iarnă, bucură-te, dacă vrei, că sunt unu şi nu sunt trei, bucură-te, lume, că nu mai am nume.

17 februarie 2013

345

PUNCT Nu meriţi nici cuvinte – şi chiar tăcerea e prea mult, nu ţi se potrivesc culori, nu poţi să-mi fii vedere – orbită nici atât – îngenuncheată-n sfere eşti plâns, ca nodul în gât.

Când ţi se spune moarte, doar punctul ţi se-mparte.

17 februarie 2013

346

VIS Nu continuăm nimic, ne naştem după fiecare moarte, redevenim copii întregi în vârstă, cu fiecare parte.

Nu începem nimic, fiindcă nimic nu sfârşeşte – tragem cerul peste noi şi visăm: îngereşte!

Iernut, 28 februarie 2013

347

OGLINDĂ SPARTĂ S-a spart oglinda, chipul tău a rămas în ea întreg, se-adună în fiecare ciob, ca şi cum ar învia.

Nicio lumină nu se stinge, niciun cuvânt nu e rostit, argintul e doar lacrimă de sânge, fără clipit.

Oglinda s-a spart – dar rămâne privire, rămâne mireasă, fără de mire.

Iernut, 28 februarie 2013

348

PORTRET DE FATĂ Inimă cu ochi, într-un trup de fată, orizont căzut la apus, ce nu se-arată; ochi cu inimă de fată, licărind la răsărit, ce nu se-arată; inimă şi ochi, ochi şi inimă, deodată – ai putea fi tu, ai putea fi inimă în ochi de fată.

Luduş, 7 martie 2013

349

REGELE POEZIEI Atâtea cuvinte, praf de puşcă pentru o vânătoare interzisă; atâtea poeme, gloanţe oarbe, pentru o vânătoare amânată; atâtea veşminte pentru rege.

Dar regele e gol.

E din cuvinte.

21 martie 2013

350

CLOPOT Ding, dang, ce clopot, Doamne, pe pământ, ding, dang, ce limbă de alamă, Doamne, de parc-ar fi un vânt ce doar pe ea o poate-atinge, pe ea, ce vine-n fiecare vară şi mă ninge!

Haţeg, 21 martie 2013

351

COD GALBEN DE POEZIE Vor veni poeme grele, norii vor coborî pe pământ, vor fi cohorte întregi – aversele de poezie vor acoperi verdele, vor îngenunchea galbenul şi picuri roşii, tiptil, tiptil, vor pleca înspre tine.

Vor veni poeme grele – poemele vor ninge peste noi, alb, numai noian de alb, şi unii se vor face una cu poezia.

Cod galben de poezie – Încă o ştire falsă! Şi n-a mai plouat şi n-a mai nins – a căzut doar, din ceruri, poezia.

Haţeg, 21 martie 2013

352

CALENDAR Carinei Tu nu ai vârstă, tu eşti fără de timp, te-apleci şi miroşi florile din fotografii – tu vorbeşti în limba ta, pe care nimeni nu o ştie.

Tu spui da şi îngâni pe nu, te priveşti în oglindă şi nu ştii că eşti tu, ci altcineva, din altă copilărie, geamăn: îi pui palmele pe obrajii sticloşi, o atingi pe retine ca pe-un altar.

Tu pleci, dar ea rămâne-acolo, rămâne-acolo şi priveşte – o filă-n calendar.

22 martie 2013

353

RECURS LA POEME N-am scris eu poemele acestea, Doamne, m-au scris pe mine ele, vinovate sunt, Doamne, de viaţa şi de moartea mea; pe ele, Doamne, să le pedepseşti şi nu pe mine, pe ele, Doamne, să le judeci, că oricine se-ntoarce-n ele ca un strop de sânge în ruine.

Pe ele, Doamne, în viaţa-mi care vine!

Mănăstirea Strâmba, Sălaj, 23 martie 2013

354

VEŞMÂNT Încă o primăvară – oare câte vor mai fi ierburi între ceruri, licăriri de zi, argintate leruri? Încă un anotimp – oare va mai şti cui să pună nume, când albul va-nnegri? Încă vreun cuvânt îmi va fi veşmânt?

Zalău, 23 martie 2013

355

CINĂ CU ADAM Se dedică lui Nichita, înainte de a se fi născut!

Mâncăm, tăcem pentru trecătorul trup; mâncăm, tăcem pentru netrecătoarele cuvinte!

Ploieşti, 30 martie 2013

356

ORAR DE VARĂ Mi-am trimis cuvintele la culcare, pe stil vechi.

Nici n-a fost noapte. Şi ne-am trezit, împreună, pe stil nou.

Ploieşti, 31 martie 2013

357

URMĂ DE PRIMĂVARĂ Mâna-şi caută mănuşă, ochiu-şi caută lentilă, ceru-şi caută o uşă, când cuvântul e argilă.

Mâna-şi caută amprentă, urma caută o talpă, clipa când rămâne calpă.

Lasă palma să te-atingă ca un nor ce n-o să ningă.

Ploieşti, 31 martie 2013

358

AŞTEPTARE Aştept în fiecare dimineaţă să mă spăl de noapte şi de zile, să fie ca-nainte, de viaţă să mă spăl, ca de cuvinte.

Ploieşti, 31 martie 2013

359

ALT HOMER Tu nu te spui pe tine, tu nu te spui, nu eşti al tău, nu eşti al nimănui.

Tu nu te vezi pe tine, tu nu te crezi; tu eşti privire fără ochi, tu poate că eşti cer; tu eşti orbita unui alt Homer.

Ploieşti, 31 martie 2013

360

BOTEZ Spuneţi după mine: Te lepezi de cuvinte?

Nu mă lepăd!

Te-ai lepădat de cuvinte?

Nu m-am lepădat!

Te-ai lepădat de cuvinte?

Nu m-am lepădat!

Te-ai lepădat de cuvinte?

Nu m-am lepădat!

Scuipă de trei ori.

Fie Diavolul cuvântului Binecuvântat!

5 aprilie 2013

361

RUG Doamne, am rămas câţiva fără tine, uitaţi sau din adins lăsaţi, la margini de meninge, cu lacrimile gemeni, cu degete de fosfor şi nu putem nimic atinge!

Până la flăcări nu e nicio apă, şi doar cu iarbă din alt cer ne ninge.

Doamne, lacrima se-ncinge – Doamne, cine o va stinge?

16 aprilie 2013

362

RUGĂCIUNE Iartă-mi setea de-a-mi fi sete, Iartă-mi fuga de-a fi vânt, Şi lumina când ai fost fereastră Şi poemul, Când ai fost cuvânt.

Iartă-mă şi nu mă mai ierta, Lasă-mă să fiu doar pleoapa ta.

16 iunie 2013

363

TITANIC Şi pentru noi un Titanic va sosi.

Vom fi Pasageri clandestini pe mări în furtună...

Dar o mare liniştită însă ne va primi – Doar ea ne va fi urmă.

Nimic nu va avea nume; Toate iubirile vor rămâne la bord – Şi deznădejdile şi ura Vor coborî în adânc, Ca un acord de muzici dintr-o altă lume. Şi pentru noi un Titanic va veni, Chiar dacă niciun aisberg nu-i va fi cunună.

Nu va fi noapte, Va fi cer senin, Peste mări Va fi ziua bună.

7 iulie 2013

364

MORMÂNT Nu mai vorbesc de mult cu gura mea, nici ale cui cuvinte le rostesc, nu ştiu – nu mai privesc cu ochii mei, sunt înainte de-a vedea. Şi acest aer mi-e străin şi nu mă poate-nveşmânta.

Nu mai trăiesc cu viaţa mea şi nici nu ştiu a cui viaţă o trăiesc.

Dă-mi, Doamne, viaţa mea, măcar o clipă – să mă-ngrop în ea.

11 iulie 2013

365

ÎN ORIŞICINE Nu-mi sunt stăpân, nu-mi aparţin – dar, Doamne, dac-ai fi în mine, n-aş mai putea să mai rămân, să-mi fii lumină în retine, să-mi fii pe buze un cuvânt să-mi fii iar respirare, să fiu când nu mai sunt, să-ţi fiu mirare.

Dar, Doamne, dac-ai fi în mine, aş putea muri în orişicine.

21 iulie 2013

366

POST RESTANT Aştept scrisori pe care nu mi le-ai trimis – aştept cuvinte pe care nu mi le-ai fi scris, cu litere de vânt, să mă atingi ca foşnetul în noapte silabe de pământ.

Până la mine nu e timp, secundele sunt doar polen ce nu ajunge niciodată miere, şi munte ce n-a fost nicicând Olimp.

Aştept scrisori dintr-un alt vis, ca pe un semn de carte dintre viaţă şi plictis.

31 iulie 2013

367

SORA MEA Unde este sora mea?

Lasă-mă să-i caut nume; unde este mâna mea, ca o stea care apune?

Unde este seara mea, unde sunt a sale pleoape?

Unde este cerul meu, care se retrage-n ape?

Unde este urma mea, de potcoavă ruginită, ce rămâne în nisip, ca o vară nesfârşită?

Unde este rana mea, sora mea de sânge, unde este moartea, ea, care mă mai plânge?

6 august 2013

368

FĂ CEVA Fă ceva să nu-ţi fiu vară, fă ceva să-ţi fiu senin, fă ceva să-ţi fiu nisipul peste care valuri vin!

Fă ceva să nu-ţi fiu toamnă, fă ceva să nu-ţi fiu fruct, peste noi când se întinde bruma ca un viaduct.

Fă ceva să nu-ţi fiu iarnă, fă ceva să nu-ţi fiu frig, fă ceva să-ţi fiu lucarnă, când la ziduri încă strig.

Fă ceva, sunt primăvară, fă ceva să îţi fiu rod, fă ceva să îţi fiu râul peste care rămâi pod.

Fă ceva şi nu mai face, ziuă care-n noapte tace.

16 august 2013

369

POEMUL RISIPITOR Acestor poeme nu le-a lipsit nimic şi, totuşi, au plecat de la mine – pentru cine să pregătesc viţelul cel gras, pentru cine privire-n retine?

Pentru cine rană şi sânge, pentru cine ochi care râde, pentru cine ochi care plânge?

16 august 2013

370

FEREASTRĂ DE STEA Cândva o să plec.

Către niciunde pleoapă să fiu, unei secunde.

Cândva o să vin, doar către tine, umbră să fiu, întoarsă în sine.

Cândva, altcândva, fereastră de stea.

Vălenii de Munte, 19 august, 2013

371

MINUTAR Zile albe, zile gri, ca şi cum ar rugini nopţile în colivii, ca şi cum le-aş fi cuibar, ca şi cum în ceas de frunze le-aş rămâne minutar.

Vălenii de Munte, 19 august, 2013

372

VREME CARE PLEACĂ, VREME CARE VINE Seara mea e tot mai aproape de păsări; am început deja să învăţ să zbor, sunt mai aproape de tine, cu-o zare, sunt mai departe de tine c-un nor; Trimit scrisori scrise cu ploi, primesc scrisori scrise cu frig, mă judeci cu Judecata de-Apoi, Judecata d-Acum e un dig.

Sunt tot mai aproape de tine, vreme care pleacă, vreme care vine.

Alba Iulia, 24 august 2013

373

DUMINICĂ Limba-n care m-am născut, Limba-n care mai visez, Limba ca un Tatăl Nostru, Limba Noastră, ca un Crez, Limba ca o rugăciune, limba dincolo de vremi, limba – încă o minune, limba-n care nu blestemi, limba-n care poţi muri, limba-n care poţi renaşte, limba-n care, răstignit, te re-ntorci în zi de Paşte.

Limba-n care poţi iubi, Limba ca un alizeu, Limba ca un colţ de cer, Limba ca un Dumnezeu.

Limba noastră, cea română, Duminică-n săptămână.

31 august 2013

374

SENTIMENT DE TOAMNĂ Mai creşte iarba-n cer mereu, aripile de păsări încă-s ude, mai cade câte-un nor, precum un înger, dar cine-l mai aude?

Mai risipeşte toamna frunze-n cer, sunt mari migraţii de pământuri, mai cad batiste, despărţiri, dar cine-aude când le fluturi?

Mai creşte cer în cer mereu, de parc-ar creşte Dumnezeu.

6 septembrie 2013

375

RUNE Mă trezesc cuvintele cu noapte-an cap, de când visez cuvinte, cuvinte colorate, ca-n copilărie, cu culori de apă şi cărbune, cu culori de piatră şi închinăciune; cuvintele mele, odată ca niciodată rune.

8 septembrie 2013

______ Notă: În Chintelnicul meu natal, în secolul al XIII-lea, au fost aduşi colonişti din Gőtingen, Luxemburg şi Flandra! Cu runele lor cu tot!

376

RĂSĂRIT DE TOAMNĂ Scriu poeme în care strugurii se coc primăvara, când seva ţâşneşte în corzi, ca un vin care se-ntoarce în boabe, cu un dor de pământ, de robi şi de roabe, după un vis cristalin, limpede, limpede, ca un răsărit de vin!

8 septembrie 2013

377

CUIBAR DE CUVINTE A rămas cu poemele lui lipite pe buze, ca nişte stele uitate în spuze, ca nişte mări ascunse-n meduze.

A rămas cu privirile lui uitate-n orbite, ca un ochean întors, ca nişte umbre risipite.

A rămas în poemele lui, ca-ntr-un cuibar de cuvinte.

Nerostite.

8 septembrie 2013

378

MINUTAR În ţara lui Fără Cuvinte, uitat între file neatinse, uitat între zăpezi, uitat în pădurea aceea de semne, uitat între culori uitat în calendar, uitat în timp, o cifră de zar – în ţara lui Fără Cuvinte, ca un minutar!

8 septembrie 2013

379

MARIE, MAMĂ Marie, Mamă, de-ai mai avea un Fiu, s-ar naşte înc-o lume?

S-ar naşte încă un Pustiu, I-ai da alt Nume?

Marie, Sfântă, de-ar mai fi alt cer, i-ai fi Fecioară, Marie, Maică, ori te-ai naşte Tu, în fiecare, ca prima oară?

Râpa de Jos, 8 septembrie 2013

380

DACĂ TACI Cu inima la tâmplă te aştept, sunt ultimul sinucigaş – nu ştiu dacă viaţa se-ntâmplă, secundar fără ceas.

Cu inima la tâmplă, apăs pe trăgaci – nu ştii dacă moartea se-ntâmplă, nu ştiu dacă tac, dacă taci!

17 septembrie 2013

381

TRECERE Unde ne ducem, când ne ducem, tăcere în tăcere-nmugurind?

Unde ne ducem, când ne ducem, lumină-n ierburi luminând?

Unde ne ducem, când ne ducem, cuvinte în cuvinte îngropând?

Unde ne ducem, când ne ducem, stea răsărind într-un colind?

Unde ne ducem, când ne-om duce, rugină-n cuiele de cruce?

Chintelnic, 24 septembrie 2013

382

VAMĂ Marie, mamă, rug de sânge Ca o lumină la apus, Când nimeni n-o mai poate stinge, Când nu mai e nimic de spus.

Marie, mamă, cumpănă de cer, lumină ce se-ntoarce în lumină, mai lasă-mă să-ţi fiu o dată fiu, când lacrima mi-e rădăcină.

Marie mamă, cea din urmă mamă, albastrul care nu ia vamă.

Târgu-Mureş, 25 septembrie 2013

383

EMINESCU Încă un Eminescu, ca şi cum ne-am mai naşte o dată, ca şi cum „am fost” nu-l cunoaşte pe „niciodată”, ca şi cum a iubi nu are chip de fată, ca şi cum a muri nu credeam să ne-nveţe vreodată. Încă un Eminescu încă o dată, încă o dată, odată ca niciodată.

Târgu-Mureş, 25 septembrie 2013

384

MARGINI Numai margine de mare, numai licăriri de zare, numai lacrimă de soare, numai inimă de sare...

Numai margine de nor, Cer în care mă cobor!

Numai margine de toamnă numai marginea ta, doamnă.

30 septembrie 2013

385

RENUNŢ LA MINE Încep, încet, ca să renunţ – renunţ la mare, ca şi cum aş renunţa la mine; renunţ şi la cuvinte, ca la un denunţ al firii mele de-a mă ţine minte; renunţ la câte-o dimineaţă, ca la o rugăciune, care-mi stă în faţă, ca o icoană-n chipul tău.

Renunţ la bine şi la rău.

Renunţ la mine.

5 octombrie 2013

386

GEMENI Seamăn din ce în ce mai mult cu mine, cu cel care-am fost înainte de-a fi noapte şi zi, noapte şi zi.

Seamăn din ce în ce mai mult cu tine, cea înainte de-a fi zori de noapte, zori de zi.

Semănăm cu nişte gemeni, care nu sunt asemeni.

6 octombrie 2013

387

VÂRSTĂ Sunt de-o vârstă cu noaptea şi nu mai pot îmbătrâni.

Sunt de-o vârstă cu ziua şi nu mai pot zori.

Sunt de-o vârstă cu tine, mă naşti în fiecare zi.

6 octombrie 2013

388

LEGĂMÂNT Iarba ne leagă, iarăşi şi iară, cum tu eşti chiar podul între mine şi vară; apa ne leagă, iarăşi şi iară, cum tu eşti chiar podul între mine şi seară; cuvântul ne leagă, cât ne mai leagă, viaţa întreagă, moartea întreagă.

Ialoveni, Basarabia, 21 octombrie 2013

389

SINGUR Singur, Doamne, singur, nu mai singur decât singur eşti; număr după tine, număr, Doamne, anii şi mă-mpiedic singur, mă opresc la toamne-n care mă priveşti.

Singur, Doamne, singur, cum în mine creşti!

Costeşti, Basarabia, 21 octombrie 2013

390

TOAMNĂ Toamna aceasta nu mă cunoaşte, n-am nume, nici ea nu e-n acte, e doar pe buzele tale, de pământ, ca nişte şoapte.

Dacă nu vei rosti niciun cuvânt, toamna aceasta va pleca odată cu mine – iartă-mă, toamnă, nu ca oricine, ci doar cum tu ştii ierta; Tu iartă-mă, toamnă, tu, mama mea.

Sărmaşu, 2 noiembrie 2013

391

NAŞTERE Dacă aş fi ploaie, nici n-aş şti unde-aş vrea să cad – în pustiu însetat ori în vad fără maluri?

Dac-aş fi nor, care cer mi-ar fi mai aproape?

Dac-aş fi cuvânt, cine m-ar putea rosti?

Dac-aş fi noapte, cine mi-ar fi zi?

Dac-aş fi Nord, numai Sud să nu-mi fii!

Bethleem, 7 noiembrie 2013

392

AŞTEPTARE Până la tine, ploaia n-are nume, poartă inele de iarbă şi cercei de vânt; până la tine, ploaia mă mai naşte o dată, e sora cea bună, de pământ; până la tine, ploaia bate la uşă cu degete moi, de cenuşă.

Până la tine, eu sunt ploaia ce vine!

Bethleem 7 XI 2013

393

FOAME Mi-e foame de sfârşit şi sete, deodată, de parcă n-aş fi fost, de parcă-s niciodată.

Mi-e foame de cuvinte şi sete mi-e, deodată, de dincolo de dinainte, de Cel ce nu se-arată!

Mi-e foame de tine, Doamne, cum sete mi-e, de toamne.

30 noiembrie – 1 decembrie 2013

394

APROAPE Aproape înger, aproape zbor, aproape mal, aproape nor – dar ce-aş putea să-ţi fiu, când prea devreme-i prea târziu?

Când prea aproape-i prea departe, când ziua încă este noapte, când floarea n-o să-ţi fie fruct, când punţile de ploi s-au rupt?

Aproape înger, niciodată zbor – mai lasă-mă să îţi fiu nor!

12.12. 2013

395

STELA MARIS Se-apropie corabia de ţărm – Ce mal e-acela fără tine, Ce ochi e-acela ce ne vede, Ce mare fără de retine, Ce cer e-acela fără pleoape, Ce vis fără de vis, Ce depărtări atât de-aproape, Ce Stela fără de Marís!

396

NICIODATĂ Să fii iarbă, până mai sunt pământ, să fii silabă, până mai sunt cuvânt, să fii noapte, până mai sunt zi, să fii apus, până mai pot răsări, să fii a pleca până sunt a veni, să fii secundă, până mai sunt oră, să fii odată, până mai sunt niciodată.

Sărmaş, 17 decembrie 2013

397

398

ÎNGERI FICŞI

399

400

ALB DE IERUSALIM Şi la Ierusalim s-a-ntins zăpada, E ca un giulgi peste trecute răni, Cum vântul şi-ar aprinde zada Să trecem dincolo de vămi!

De-atâta alb, şi vinul din potir E pentru frig cuminecare, Şi fiecare fulg rămâne mir Ca pentru-o altă înălţare.

A nins şi la Ierusalim, Şi seara asta nu e seară, E dimineaţa unei lumi, care din nou în noi coboară.

A nins, dar nu pentru-a fi iarnă, Ci doar lumina-n noi s-aştearnă.

24 decembrie 2013, seară de Crăciun

401

PĂMÂNT ÎNTRU HRISTOS Pământ de ceară, pământ ne-nceput – lespede de aur: Hristos s-a născut!

Pământ de acasă, pământ de niciune – lespede de aer.

Undele din unde.

Pământ de sânge, pământ îngenuncheat – lespede stele : Hristos eliberat.

Pământ în piroane, pământ crucificat – lespede de rouă : Hristos înviat.

Pământ de cuvinte, pământ înstelat – lespede de smirnă : Hristos S-a-Nălţat.

24 decembrie 2013, seară de Crăciun

402

PARALELE INEGALE Numai tu nu spui nimic, numai tu spui totul, numai tu eşti pleoapă, numai eu sunt ochiul, numai tu eşti iarnă, fără de zăpezi – eu sunt doar lucarnă când doar ziduri vezi, eu sunt trup de aer, când tu eşti veşmânt, eu sunt doar silabă, când tu eşti cuvânt.

Năsăud, 10 ianuarie 2014

403

HOMER DIN CER E târziu, la tine, Doamne, încă-i iarnă, zăpezile-au ajuns la cer, cu stele-a început să cearnă, dintr-un alt prier.

E iarnă, încă, Doamne, eu sunt un om de zăpadă, iar ochiul tău, Doamne, peste ceruri închis, nu poate să mă vadă.

6 martie 2014

404

SCARĂ Şi ce dacă nu te port în nume, şi ce dacă încă mă naşti, şi ce dacă e încă martie, şi ce dacă încă nu e Paşti ? Şi ce dacă încă n-am viaţă, şi ce dacă încă sunt trecut, şi ce dacă sunt om de cuvinte, şi ce dacă încă n-am început ?

Rămân bătut în cuie, scară ce coboară când suie.

Ploieşti, 30 martie 2014

405

NICHITA În fiecare primăvară vin la tine să schimb ora, să-mi fie primăvara măcar c-un ceas mai scurtă, să înfrunzesc şi să ne crească ramuri noi, amândurora.

Ploieşti, 30 marie 2014

406

ÎNVIERE

A Înviat, a Înviat de-acuma ce ne mai rămâne?

De-acuma nu mai e păcat, ce viaţă vrea să se amâne?

Cu moartea ne-am cuminecat, ne-ntoarcem într-o altă lume A Înviat, a Înviat!

Din crucea Lui ne facem nume, să-i fie lemnul binecuvântat!

Cu roua sângelui clipeşte A Înviat, a Înviat! Şi lemnul crucii-nmugureşte, între lumină şi păcat!

19 aprilie 2014

407

VĂMI Du-te, du-te, şi mă lasă ca o streaşină de casă, ploilor să ţin de palme, până când, sub cer senin foşnetul de aripi calme doar pe umeri îl mai ţin.

Du-te, du-te, şi mă lasă ca un prag uitat de casă, peste care niciun pas nu e umbră, nu e ceas.

Du-te, du-te şi tot du-te, toate vămile-s trecute.

30 aprilie 2014

408

AR FI TREBUIT Poate ar fi trebuit să fiu ploaie, ori măcar adiere de vânt, ar fi trebuit să-ţi bat în fereastră cu degetele florii, cu ultimul cuvânt.

Poate ar fi trebuit să fiu ziuă, ori măcar adiere de noapte, ar fi trebuit să bat în fereastră cu pulberi de stele, cu cifra şapte!

Poate-ar fi trebuit să-ţi fiu târziu, să-ţi fiu pe jumătate tată, pe jumătate, fiu.

4 mai 2014

409

CUM SĂ SPUI? Cum să spui ierbii să nu mai fie iarbă, cum să spui pietrei să nu mai fie piatră, să spui florii să nu mai înflorească, râului să nu curgă, fătului să nu se nască?

Cum să spui: Doamne, îţi las ţie viaţa mea, să i-o dai celui nenăscut, să moară el în ea?

Cum să spui: e dimineaţă, Doamne, şi nu mă pot însera?

Satu Mare, 10 mai 2014

410

ŞI EU Pe-aici a trecut Dumnezeu şi le-a uitat toate la vedere, ici-colo câte-o urmă de zbor, ici-colo câte-o cădere.

Pe-aici ai trecut şi tu şi n-ai lăsat nicio dimineaţă – ici-colo o urmă de zi, ici-colo o Schimbare la Faţă.

Pe-aici trec şi eu, ca o secundă uitată, ca lacrima lui Dumnezeu.

Satu Mare, 10 mai 2014

411

STEAG UITAT Oraşul creşte din sine, ca din cenuşa unui vis – creşte cu o mie şi una de capete, care i se taie apoi, unul câte unul, până rămâne doar cel care are gură şi-ţi vorbeşte din o mie şi unu de trupuri, care i se taie, unul după altul, până când un singur trup îşi poartă capul pe umeri, ca pe un steag biruitor, uitat în bătălie.

11 mai 2014

412

POEMUL TELECOMANDĂ Poţi accesa orice canal – şi care sunt şi cele care nu sunt – el găseşte pentru tine tot ceea ce îţi doreşti, el inventează pentru tine butoane, ca nişte semafoare: roşu pentru viaţă, galben pentru uitare, verde pentru moarte.

Din cînd în când, butonul roşu e defect – cel verde niciodată; nu te grăbi, apasă pe toate, deodată.

11 mai 2014

413

ÎNGERI FICŞI O clipă am uitat totul, o clipă nici n-am existat, aerul era de piatră, ochii tăi erau trişti o clipă am fost lacră, îngerii erau ficşi.

O clipă erai de nori, erai pasăre udă, erai de tăcere care s-audă, erai de zbor, erai de aripă – o clipă, erai de clipă.

13 mai 2014

414

DUMNEZEU Ştiu, acesta e ultimul semn, ultimul desen, făcut pe o margine de zare, pe un colţ de cer; cu mâna mea voi desena din cuvinte copacul stingher, copacul acela dintâi, sub care şezum şi plânsem, sub care-n păcat luminii i-am pus vatră, sub care ierbii i-am pus nume, i-am pus piatră să nu încapă nici într-o clepsidră; sub lacrimi am pus lacră şi malurilor le-am pus apă, le-am pus corăbii. Ştiu, acesta e ultimul desen al meu, ştiu, îl voi desena pe Dumnezeu.

18.05.2014

415

MÂINE Sunt tot mai aproape de ieri, mai departe de mâine, ca de o ţară îndepărtată, ca de un cer de pâine, ca de o foame din copilărie, ca de zbor, ca de o colivie în care un mai încap nici amintiri, nici viitor, nici umbra ta, care seamănă tot mai mult cu mine, cel de ieri din mâine.

1 iunie 2014

416

ARBORELE VIEŢII Aş vrea să fiu pretutindeni, deodată; aş vrea să fiu frunză – amintirea unui copac uitat în sămânţă ca o floare vinovată.

Aş vrea să fiu în fiecare loc – acolo unde sunt urme de lumină, acolo unde n-ai fost niciodată rădăcină.

Aş vrea să fim eu frunză – tu copac, să-nvăţ de la tine să fim floare şi de la fructe să tac.

6 iunie 2014

417

ÎNGERIRE Sunt ucenic întru cuvânt, învăţ culorile la cer şi rănile de la pâmânt, învăţ să nu rămân stingher, din lacrimile mele să mă-ncânt; învăţ şi ropotele plorii în care încă mă-nveşmânt, învăţ şi patimile joii şi zborul cuibărit în vânt; învăţ de-acum să fiu de-acum fereastră, prin care vrei să mă priveşti şi florilor să le fiu glastră, când numai tu te îngereşti.

20 iunie 2014

418

NOAPTEA MEA Azi ai trecut prin noaptea mea, ori era Dumnezeu şi n-am văzut de tine, acoperindu-l doar cu umbra ce-o lasă pleoapele peste retine.

Azi noapte ceva a trecut prin noaptea mea – cu lacrima puteam să o sărut, ca pe o cruce-n care învia ca mugurii un sânge fără început.

25 iunie 2014

419

CÂNDVA Nu voi mai fi când înc-asculţi prin ierburi greierii cei mulţi sub tălpile de curcubeie ce se îneacă-n mări Egee, ce-şi risipesc argintu-n valuri, ca să te-mbrace iar în şaluri, măcar aşa să mai apară iarna pierdută într-o vară, când eram tu, când erai eu, ţinând de mâini pe Dumnezeu.

1 iulie 2014

420

ANOTIMPURI Când tinereţea nu mai are nume, când primăvara nu plăteşte vamă, când doar în muguri verdele tresare, ce anotimp o să alegi ?

Când toamna nu se-ntoarce-n struguri, când frunzele sunt epoleţii fărăr ranguri şi în tranşee de zăpadă mai treci cuvinte peste praguri, ce anotimp o să alegi?

Ce ţară şi ce limbă şi ce legi?

Sighişoara, 10 iulie 2014

421

MOAŞTE Acum nu mă mai cunoaşte nici iarba şi pentru cuvinte sunt străin; dimineţii i-a crescut barba la telefon îi sunt doar codul pin.

Acum nu mă mai cunoaşte nici nisipul şi pentru mare sunt un val străin; doar scoicile-mi ascund cuvinte la care mă închin.

Acum doar tu mă vei cunoaşte, când şi cuvintele sunt moaşte.

11 august 2014

422

Doamne, cât timp îmi mai laşi să fiu singur cu tine, să învăţ ultimii paşi, înainte de scări, care urcă sau coboară, ochii mei să fie lumină, până când nicio vină nu rămâne în urmă, până când niciun păcat nu se-ntoarce a doua oară.

26 august 2014

423

ÎNTÂMPINARE de ziua Limbii Române

Nu am crezut că o să ai o zi, când ale tale-s tioate, cuvânt care ne eşti în nume şi pentru tine toate ne sunt date.

Tu eşti pământ, cum eşti şi cer, tu eşti izvor, cum eşti şi mare, tu, limba-n care m-am născut ca rugăciune şi-nchinare.

E ziua ta în fiecare zi, te naşti în noi, cu fiecare, noi nu vom fi, dar tu vei fi mereu o binecuvântare.

Nu am crezut să ai o zi, dar, fie, căci ziua ta e cât un an şi anul tău e cât o veşnicie.

30 august 2014, ora 23,20

424

DOUĂ VIEŢI “Fericiţi cei care pot privi în sufletul lor, fără a şti de care parte a privirii sunt“ (A şaptea fericire)

Aflu tot mai multe despre trecutul meu pe care nu l-am trăit biografia mea îşi întinde câmpii în Siberii uitate, fără să-mi spună nimic, de parcă aş fi trăit, deodată, două vieţi una a mea, alta împrumutată, ca alţii să se îmbrace cu ea, haină nepurtată.

Am trăit două vieţi una acum, alta niciodată.

9 septembrie 2014

425

ULTIMUL BAL Va fi o seară cum n-a fost încă, vor fi lumini, ca la un ultim bal, va fi o mare, cum n-a fost încă, la care nu va trage niciun mal. Şi, Doamne, tu vei fi în naos, dar nu va fi niciun altar – la mâine un va fi niciun adaos şi şase nu va fi pe niciun zar.

Va fi o seară, Doamne, ca întâia oară, iar!

18 septembrie 2014

426

SEMNUL CRUCII « Fericiţi cei care se fac auziţi, vorbind cu buzele strânse ».

(A doua fericire)

Într-o zi, cuvintele vor deveni blestem şi nu vom vorbi decât prin semne – vom face semnul crucii, cu crucea de aer, cu crucea de lemn, şi nimeni n-o să ne-ndemne să tăcem; dar vom tăcea, vom vorbi, făcându-ne semne.

18 septembrie 2014

427

JOIA JUDECĂŢII « Fericiţi cei care, pe măsură ce se lecuiesc, se vatămă şi, pe măsură ce se vatămă, se lecuiesc » (A patra fericire)

Inima mea nu mă mai ascultă, inima mea e o stea, e undeva departe, într-o altă viaţă, niciunde, undeva.

Inima mea – n-o mai ascult dintr-o joi din Joia Patimilor, din Joia Judecăţii de Apoi.

18 septembrie 2014

428

MARGINE DE LER Doamne, care eşti în cer, Doamne din cuvinte, într-o margine de ler, o să-mi pun veşminte, într-o margine de zi, o să fiu o zare, la nepuse întrebări semnul de mirare.

Doamne, care eşti în cer, Doamne, nu veni la mine, într-o margine de ler, voi fugi la tine.

19 septembrie 2014

429

PLECAREA ANOTIMPURILOR Nu ştiu ce-a mai rămas din toamnă, ce anotimp va mai veni, când iarna nu-i decât lucarnă prin care nu te pot privi.

Nu ştiu ce-a mai rămas din iarnă, cât alb ne va mai înveli, ce pol va-ncepe să se-aştearnă, când iarba nu va înverzi.

Nu ştiu ce altă primăvară o să se-ascundă în seminţe, de-o fi să mă retrag în flori, când doar copacii mai rămân fiinţe. Şi câtă vară, Doamne, câtă vară îşi va întinde ţărmul peste noi, câte castele din nisipuri o să ne-ncapă pe-amândoi.

Să punem, Doamne, anotimpurilor punct şi-n locul lor să vină un adjunct.

20 septembrie 2014 430

O SINGURĂ FIINŢĂ De ce să pleci cu-ntreaga ta lumină, de ce să pleci, cum totul s-ar sfârşi şi n-ar rămâne niciun licăr, să ne mai poată înveli, de ce să pleci cum s-ar sfârşi o zi, să nu rămână nicio boare, să ne mai poată încălzi, întru lumină, bucurie, întru iubire şi credinţă, ca să rămânem, Doamne, peste lumi, copiii tăi, ca singură fiinţă!

28 septembrie 2014

431

CLIC Atât de-aproape Dumnezeu – atât de departe; aş vrea să pot să-l ating ca pe o filă de carte, aş vrea să pot să-i spun pe nume – dacă are nume şi nu-i decât o vară-n care-a nins.

Aş vrea să fie lumină, să fie tot în nimic, să fie noapte senină, să fie tac, să fie tic.

Atât de aproape de Dumnezeu, atât de departe – să fii şi tu, să ne priveşti, o undă, un clic!

Mănăstirea Nicula, 4 octombrie 2014

432

TOAMNĂ, ÎN TRECERE Toamna mea întârzie să vină, nici un ştiu de o să mai aştept sau dac-o să mergem împreună, decoraţi cu fulgi prea mari pe piept !

Toamna mea a rătăcit în vii, lăcrimând sub streaşină de brumă – îşi adună frunza-n colivii, în lumina serilor de humă.

Toamna a trecut pe lângă mine – nici nu ştiu dac-o s-ajungă undeva sau, dacă, fiind coborâtă de pe cruce, înc-o dată ea va învia !

28 octombrie 2014

433

TRENURI DE TOAMNE Vin trenuri lungi, de altădată, cu toamne sigilate în vagoane, iar tu te pierzi prin anotimpuri şi stai ascunsă în cantoane.

Vin trenuri sub poveri de frunze, cu toamnele ţinute prizoniere şi nici nu ştiu ce anotimp o să-ţi mai curgă prin artere.

Vin iarăşi trenuri lungi, cu toamne ce nu ajung la tine, Doamne.

30 octombrie 2014

434

FIŞĂ BIO - BIBLIOGRAFICĂ Nicolae Băciuţ, (Ioan Nicolae), născut la 10 decembrie 1956, la Chintelnic, judeţul Bistriţa-Năsăud, tatăl Grigore Băciuţ (decedat, 1995), mama Maria, născută Măgheruşan, (decedată, 1970) * A urmat clasele I-VI, la Şcoala Generală Chintelnic, judeţul Bistriţa-Năsăud, (1963-1969),  clasele VII-VIII, la Şcoala Generală Nr. 1, Bistriţa, 1969-1971,  clasele IX-XII, la Liceul “Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 1971-1975,  Facultatea de Filologie, secţia română-engleză, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1978-1982  Bursier al “Magazine Publishers of America”, iulieseptembrie 1990.  Editor atestat de Ministerul Culturii, din 1991  Masterat în ştiinţe administrative la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative, 2005  Doctorand în litere, la Universitatea “Babeş-Bolyai”, din Cluj-Napoca, cu o teză despre Caragiale, Cehov şi Ibsen. *  - Certificat de absolvire curs de perfecţionare “Managementul funcţiei publice în sistemul cultural românesc”, 2008  -Certificat de absolvire perfecţionare în “Managementul funcţiei şi funcţionarilor publici”, 2007  certificat ECDL Start  -Participare curs Finanţare proiecte din Fonduri structurale – 2007 -2013, 2006 435

 Participare la Curdurile Universităţii de vară “Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte, 2013 *  a fost profesor, director adjunct la Şcoala Generală Găleşti, judeţul Mureş, între 1982-1983,  redactor la revista “Vatra”, Târgu-Mureş, între 19832003,  corespondent la Televiziunea Română, Bucureşti, Departamentul Emisiunilor Informative, între 1991-2003,  redactor-şef la Editura Tipomur, Târgu-Mureş, între 1991-2006,  director al Editurii Nico, din 2006 /  redactor-şef la revista “Mondo bussines”,Târgu-Mureş, în 1995,  redactor cultural la cotidianul “Cuvântul liber”, TârguMureş, 1999 -,  director la revista “Alpha”, Târgu-Mureş, 1990,  secretar de redacţie la revista “Societatea încotro?, Târgu-Mureş, între 1995-1997,  director la revista “Gura lumii”,Târgu-Mureş, între 1997-1999,  redactor-şef la revista “Teatru-n teatru”, Târgu-Mureş, în 1998,  redactor-şef la revista “Ambasador”, Târgu-Mureş, între 1996-2003,  coordonator al publicaţiilor “Gazeta Reghinului”, 19902010, “Informaţia mureşeană”, 1991-1993, “Făgurel” (revistă pentru copii) şi “Codrul Cosminului”, publicaţii pentru Bucovina de Nord, tipărite la Târgu-Mureş, 19941998, al revistei “Comlodul”, Râciu, judeţul Mureş, 20012010,

436

 cadru didactic asociat la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş, din 1998 - 2010,  director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Mureş, din februarie 2001  publicist comentator la Mesagerul de Bistriţa-Năsăud, 2005 -,  membru în Consiliul de Administraţie al TVR, din 1995, şi membru supleant, 1997-2001,  deputat în Adunarea Eparhială Ortodoxă de Alba Iulia, din 1998-2008, şi deputat în Adunarea Naţională Bisericească din 2002-2008.  Vicepreşedinte al Despărţământului Mureş al ASTREI.  membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1990. * ACTIVITATE CULTURALĂ  Fondator al Cenaclului literar „Virtus Romana Rediviva”, 1975, Bistriţa  Membru al Cenaclului literar „George Coşbuc”, Bistriţa, 1975-1978,  Membru al Cenaclului “Echinox”, 1978-1982,  al Cenaclului revistei Vatra, 1981-1990,  a iniţiat în 1979, în revista Echinox, ancheta “Dreptul la timp”, despre generaţia ’80, continuată în revista Vatra în 1984, până la suspendarea ei, în 1985, de cenzură,  a fondat Cenaclul “Hyperion”, Târgu-Mureş, 1983, devenit din 1984 “Romulus Guga” , 1984 – 1990,  iniţiator al Concursului de Poezie “Romulus Guga”, Târgu-Mureş, 1985, cu ediţii anuale,  preşedinte al Concursului de Creaţie „Ion Creangă”, Brăila, din 2008  coiniţiator al Concursului de Creaţie şi Interpretare „Ana Blandiana”, Brăila, 20012, 2012 437

 fondator al revistei lunare Alpha, Târgu-Mureş, apărută în 12 numere în 1990,  a înfiinţat prima editură târgumureşeană postdecembristă, Casa de Editură “Alpha”, 1990,  a fondat revista lunară social-culturală „Alpha”, cu 12 apariţii în 1990,  iniţiator şi autor unic al revistei Noul Pământ, din care a apărut un singur număr, în 1990, la Emmaus, SUA,  fondator şi redactor-şef al Editurii Tipomur, 1991-2003 (a tipărit peste 500 titluri),  fondator şi director al Editurii Nico, din 2004, a tipărit peste o mie de titluri  fondator şi redactor-şef al revistei lunare de cultură Vatra veche, din 2009 *  iniţiator al Taberei de Pictură Millenium, de la Sovata, o singură ediţie, în 1999,  iniţiator al colecţiei “Poeţii oraşului Târgu-Mureş”, în 2001,  al Concursului de Poezie Religioasă “Credo”, TârguMureş, 2001, cu ediţii anuale,  al Concursului de Poezie şi Eseu pentru Elevi şi Studenţi “Serafim Duicu”, Târgu-Mureş, 2001, cu ediţii anuale,  al Taberei de Pictură şi Sculptură în Sare de la Salina Praid, 2001 - 2005,  al Taberei de Sculptură în Lemn “Interart”, de la Reghin, 2002 - 2003,  al Salonului Judeţean de Carte Mureşeană, în 2001, cu ediţii la Reghin şi Târnăveni,  al Taberei de Pictură “Apollo”, cu tema “Nudul”, Sângeorgiu de Mureş, 2003,

438

 a iniţiat seria de volume Repere Culturale Mureşene, I – 2002, II – 2003, Editura Tipomur, III, 2004, IV, 2005, V, 2006, Editura Nico;  a iniţiat galerii de artă în spaţii nonconvenţionale – bănci, sedii de firme etc. („Fortuna”, „B.C.R.” etc.)  a înfiinţat Grupul de Artă Religioasă „Deisis”, 2009, şi Galeria de Artă „Deisis”, în Palatul Culturii, Târgu-Mureş, 2009  a iniţiat seria de tabere de pictură religioasă, care a inclus „Icoana din fereastră”, (Lăpuşna), 2009, „Crucea din fereastră”, (Mănăstirea Doamnei”, Topliţa, 2011, „Lumina crucii”, 2013 (Gledin), „Icoana din cruce”, 2014 (TârguMureş;  a iniţiat seria de expoziţii de la Sediul Instituţiei Prefectului – Judeţul Mureş  a organizat şi vernisat sute de expoziţii de artă, în Târgu-Mureş, Bucureşti, Alba Iulia, Braşov, Baia Mare, Suceava, Mediaş, Bistriţa, Reghin, Topliţa, Zalău, Bonn (Germania), Budapesta (Ungaria) etc.  a participat la târguri de carte în ţară şi la Frankfurt am Main (Germania).  a scris sute de prefeţe, postfeţe  A susţinut zeci de recitaluri de poezie „Pe unde umbli poezie?”, „Isus în celulă”.  A participat la proiecte culturale ale ICR Budapesta, Chişinău.  A iniţiat „Rotonda Cenaculum”, ansamblu statuar cuprinzând busturi ale unor personalităţi culturale mureşene şi naţionale: Grigore Vieru (bust obţinut de la Consiliul Judeţean Alba), Ion Vlasiu, Vasile Netea, Romulus Guga, Serafim Duicu, Ion Fiscutean, Ovidiu Iuliu Moldovan, Romulus Feneş, Cornel Popescu.  Partener la acţiuni, proiecte, programe culturale, organizate de instituţii publice şi ONG-uri 439

 Preşedinte al Concursului de Creaţie Literară “Ion Creangă”, Brăila, ediţiile 2008, 2009, 2010, 2011.2012, 2013,2014  Coiniţiator şi coorganizator al Concursului de Creaţie şi Intrerpretare “Ana Blandiana”, Brăila, cu ediţii în 2012, 2013, 2014;  A realizat aproape 3000 de reportaje TV, radio şi a scris câteva mii de articole pentru presa cotidiană. *  Inclus în „Who’s Who în România”, 2002. * PREMII  A fost distins cu Premiul I la Festivalul Artei şi Creaţiei Studenţeşti, Timişoara, 1979, ca membru în trupa de teatru a Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca,  Premiul revistei “Luceafărul” la Festivalul “Baladele Dunării”, Galaţi, 1979,  Premiul Special al Juriului la acelaşi Festival, ediţia 1980,  Premiul revistei “Luceafărul” la Festivalul de Poezie “Nicolae Labiş”, Suceava, 1981,  Premiul II la faza finală a Festivalului Artei şi Creaţiei Studenţeşti Suceava, 1981,  Premiul revistei “Astra” la Sighetu Marmaţiei, 1982,  Premiul Editurii Junimea, la Festivalul “M.Sadoveanu”, Piatra Neamţ, 1982,  Premiul revistei “România literară” la Festivalul “Vasile Lucaciu”, Cicârlău, Maramureş, 1982.  Nominalizat pentru Premiul “Oscar” în publicistică în 1991, în SUA,  Premiul Societăţii Culturale “Lucian Blaga” pentru volumele “Memoria zăpezii” şi “Nostalgii interzise”, 440

 Premiul pentru publicistică al Asociaţiei Scriitorilor Mureş pentru volumul “Anotimpul probabil"” 1996,  Premiul “George Coşbuc” al Uniunii Scriitorilor pentru volumul “Casa cu idoli”, Bistriţa, 1997,  Premiul Asociaţiei Scriitorilor Mureş pentru volumul “Curs şi recurs”, 1999,  Premiul Asociaţiei Scriitorilor Mureş pentru volumul “Babel după Babel”, 2000,  volumul Manualul de ceară, Editura Academos, 2001, a fost inclus în Top Cuvântul (poezie), Revistă de cultură şi atitudine, în 2001  Premiul "Superlativele anului 2005", pentru "O istorie a literaturii române contemporane în interviuri", Editura Reîntregirea, 2005.  Premiul Special pentru Publicistică al Asociaţiei Scriitorilor din Târgu-Mureş, pentru volumul "O istorie a literaturii române contemporane în interviuri", 2006  Diploma de Merit, acordată de Casa de Cultură „Mihai Eminescu” din Târnăveni, pentru „sprijinul permanent dat scriitorilor Cenaclului literar „Elena din Ardeal”, mai 2005,  Nominalizat pentru „Omul anului”, secţiunea „Cultură”, 2005, în judeţul Mureş.  Diploma "Exemplarium" a Fundaţiei Culturale "Cezara Codruţa Marica", pentru "Înalte valori umane", 2006.  Premiul “Mihai Eminescu” al Casei de Cultură “M. Eminescu” Târnăveni, pentru sprijinul acordat mişcării culturale, 2006  Distins cu titlul de „Cetăţean de onoare al culturii”, de către Trustul de presă Ambasador, 2007,  Premiul I la Festivalul Naţional de Poezie “George Coşbuc” pentru volumul “Anotimpul din colivie”, Bistriţa, 2007, 441

 Premiul “Maria Ivănescu” pentru traducerea în colaborare cu Alina Cadariu a piesei de teatru “Prieteni absenţi”, de Alan Ayckbourn.  A primit “Diplome de excelenţă” din partea consiliilor locale Reghin, Blaj, Râciu,  Premiul “Mihai Eminescu” al Casei de Cultură “M. Eminescu” pentru sprijinul acordat mişcării culturale,  Diploma de Merit, acordată de Casa de Cultură „Mihai Eminescu” din Târnăveni, pentru „sprijinul permanent dat scriitorilor Cenaclului literar „Elena din Ardeal”, mai 2005,  şi a fost distins cu titlul de “Cetăţean de onoare” al localităţii Deleni, Mureş, pentru sprijinul acordat în promovarea valorilor ortodoxiei, 2002.  Editura Nico, pe care o conduce din 2006, a fost distinsă cu Diploma de excelenţă, la a III-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru Profesionist, „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2007  Distins cu titlul de „Cetăţean de onoare al culturii”, de către Trustul de presă Ambasador, 2007,  Cetăţean de onoare al oraşului Sărmaşu, 2009  La cea de-a 10-a ediție a premiilor anuale ale Casei de Presă și Editură Contact international din Iași, juriul alcătuit din membrii colegiilor de redacție ale revistelor Contact international și Acta Neurologica Moldavica și condus de academician Liviu Pendefunda, vice-cancelar al World Academy of Letters a apreciat următoarele nominalizări: Premiul Paracelsus (pentru excelență în redarea harului fantastic) - Nicolae Băciuț  Distins cu „Fibula de la Suseni”, de către Prefectura judeţului Mureş, cea mai înaltă distincţie a judeţului Mureş,2013  Marele Premiu al Festivalului Internaíonal de Poezie „Nichita Stănescu”, 2013 442

Distincţii, medalii  Diplomă „Superlative culturale 2007”, pentru volumul de versuri „Singurând”, acordată de radio Târgu-Mureş  Diplomă „Superlative culturale 2007”, pentru organizarea Simpozionului Naţional „Valori ale Patrimoniului Bisericesc”, acordată de radio Târgu-Mureş  Diplomă de Onoarea Primăriei Râciu, pentru sprijinul acordat culturii, 2012  Diploma „Superlative Culturale Mureşene”, acordată de Radio România Târgu-Mureş 2013  Diploma „Superlative Culturale Mureşene”, acordată de Primăria Reghin, 2013  Diploma „de Excelenţă Culturală, acordată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, 2013  Diplomă de excelenţă a Festivalului de Creaţie “Ana Blandiana”, Brăila, 2013;  Alte zeci de diploma acordate de diverse instituţii *  A debutat cu publicistică în ziarul bistriţean Ecoul, şi cu poezie în revista Liceului “Liviu Rebreanu” din Bistriţa, Zări senine, în 1975, făcând parte dintr-un grup de poeţi tineri, între care Domniţa Petri şi Cleopatra Lorinţiu, membri ai cenaclului liceului.  Şi-a continuat activitatea publicistică în timpul studenţiei la revista “Echinox”, Cluj-Napoca, unde a fost redactor, apoi secretar de redacţie, între 1978-1982  După mai multe prezenţe în volume colective, a debutat în volum în 1986, la Editura Dacia, cu Muzeul de iarnă, versuri.  A colaborat la revistele Echinox, Vatra, Steaua, Tribuna, Astra, Convorbiri literare, Luceafărul, SLAST, Flacăra, 443

Transilvania, Dialog, Opinia studenţească, Napoca Universitară, Mişcarea literară, Poesis, Nord literar, Formula As, Contact Internaţional, Mesagerul literar şi artistic, What’s Going On Here, The New Farmm, Emmaus, SUA, Poezjia, Katowice, Polonia, Fjala, Flaka e välläzarimet, Iugoslavia, Ungaria ş.a., la Radiodifuziunea Română, studiourile Cluj, Târgu-Mureş, Bucureşti, şi la Televiziunea Română, programele I, II, TVR Cultural, TVR Internaţional.  I-au apărut poeme în revistele Magyar Lettre International, 2001 (poemele Allatkerti sétak şi Arviz, în traducerea lui Fazakas Attila), în Poezja nr. 1/3, p.91-92, (Apel wieczorny şi Inna pora roku, în traducerea lui Valeriu Butulescu). *  Are un site pe Agonia.ro  A participat la lucrările Congresului Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, la Reno, Nevada, SUA, în 1995, şi Liege, Belgia, 1998.  A călătorit în SUA, Anglia, Franţa, Germania, Italia, Austria, Belgia, Olanda, Grecia, Israel, Slovenia, Serbia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, de mai multe ori.  Adresa: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, telefon 0365/407700.

A PUBLICAT VOLUMELE:  Muzeul de iarnă, versuri, Ed. Dacia, 1986  Memoria zăpezii, versuri, Ed. Cartea Românească, 1989  Jocuri încrucişate, versuri pentru copii, Casa de editură Alpha, 1990  Nostalgii interzise, versuri, Ed. Columna, 1991  America, partea nevăzută a lunii, jurnal, Ed. Tipomur, 1994 444

 Între lumi. Convorbiri cu N. Steinhardt, Ed. Tipomur, 1994, ediţia a II-a, Editura Dacia, 2001  Anotimpul probabil, interviuri, Ed. Tipomur, 1995  Casa cu idoli, versuri, Ed. Ambasador, 1996  A doua Americă, jurnal, Ed. Tipomur, 1996  Curs şi recurs, interviuri, Ed. Tipomur 1997  Şi aşa mai departe…, publicistică, Ed. Arhipelag, 1997  Oglinzi paralele, interviuri, Ed. Ambasador, 1998  Lina lumina, versuri pentru copii, Ed. Tipomur, 1999, ediţia a doua 2007, Editura Nico.  Babel după Babel, interviuri, Ed. Tipomur, 2000  Aproape departe, interviuri, Ed. Tipomur, 2001  Poduri de umbră, versuri, ediţie bilingvă românămaghiară, Ed. Tipomur, 2001  Manualul de ceară, versuri, Editura Academos, 2001  Solstiţiu la Echinox, poeme, Ed. Tipomur, 2002  Zona interzisă, interviuri, Ed. Tipomur, 2003  Alb pe alb, poeme, Ed. Tipomur, 2003  Muntele Athos din Muntele Athos, Editura Tipomur, 2004  De la San Francisco la Muntele Athos, Editura Reîntregirea, 2004  O istorie a literaturii române contemporane în interviuri, vol.I, II, Editura Reîntregirea, 2005  Valori mureşene de patrimoniu, documentar, Editura Tipomur 2005  Muntele Athos – Meteora, via Bizanţ, Editura Tipomur, 2006, Ediţia a II-a, revăzută, Editura Dacia, 2006  Trecut provizoriu, publicistică, Editura Tipomur, 2006  Sacru şi profan în Ţara Sfântă, Editura NICO, 2006, ediţia a II-a, Editura Dacia, 2006.  Credinţă şi ortodoxie, Editura Tipomur, 2006 445

 Nichita Stănescu, Cu colţul inimii, Editura NICO, 2006, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Nico, 2013  Anotimpul din colivie/ Le saison dans la cage, ediţie bilingvă, română – franceză (versiunea franceză şi selecţia de Mircea Bătrânu), Editura NICO, 2006  Literatura exilului, exilul literaturii, Editura NICO, 2006  Nicu Caranica – Dincolo de noapte, Editura NICO, 2006  Mihai Sin – Ierarhiile liniştii, Editura NICO, 2006  Dincoace de Capitală, dincolo de provincie, Editura NICO, 2006  Mănăstirea Lăpuşna, Biserica „Sf. Nicolae”, album, Editura Nico, 2006.  În colaborare cu Gheorghe Şincan, Monumente de Arhitectură Bisericească, Catedrala Mare Târgu-Mureş, album, Editura NICO, 2006,  Monumente de arhitectură Bisericească, Biserica de lemn „Sf. Arhanghel Mihail”Târgu-Mureş, Editura NICO, 2006  Monumente de arhitectură Bisericească, Biserica de piatră „Înălţarea Domnului”,Târgu-Mureş, Editura NICO, 2006  Cu Dumitru şi Gabriel Fărcaş, Monumente de Arhitectură Bisericească, Biserica din Deda, Centenar, album, Editura NICO, 2006.  Umbra apei, repere critice, Editura NICO, 2007  Arheologia clipei, jurnal, Editura NICO, 2007  Caragiale după Caragiale. O scrisoare pierdută, Editura NICO, 2007  Ferestre fără zid, publicistică, Editura NICO, 2007,  Maşina de citit, critică literară Editura NICO, 2007.  A editat volumul „Simpozionul Monumentele bisericeşti – mărturie de credinţă şi artă”, Editura NICO, 2007.

446

 Cu Emil Mariaşiu, volumul „Centenarul bisricii ortodoxe Chintelnic. (1907 – 2007), Editura Nico, 2007  America, the Unseen Side Of the Moon”, Jurnal, Editura Nico, 2007  Ziduri fără ferestre, publicistică, Editura Nico, 2007,  În aşteptarea melcului, publicistică, Editura Nico, 2008  Să nu uit, antologie română, engleză, greacă, italiană, spaniolă, poeme, Editura Nico, 2008  Email & email, (corespondenţă cu Mioara Kozak), Editura Nico, 2008  Cartea inimii, Editura Nico, 2007,  Ion Vlasiu – Dincoace de spaţiu şi timp, Editura Nico, 2008  La Răsărit de Apus, publicistică, Editura Nico, 2009  cu Gh.N. Şincan, Biserica de lemn “Sf. Arhangheli” Culpiu, Ed. Nico, 2008  cu Răzvan Ducan, „Sever Suciu – Pomul vieţii”, Editura Nico, 2009  Nicolae Băciuţ, Înapoi, la viitor!, publicistică, Editura Nico, 2009  Intre lumi, Convorbiri cu N. Steinhardt, Editura on line cartesiarte, o carte pe săptămână, 2010, Semănătorul, Editura on line, 2010  Între lumi, Convorbiri cu N. Steinhardt, Semănătorul, Editura on line, 2010  Repere culturale mureşene 2010, Editura Nico, 2010  Suzana Fântânariu –Împachetări pentru suflet, interviuri, Editura Nico, 2010  Radiografia umbrei, Editura Nico, 2010  Dicţionar de monumente, Biserici de lemn din judeţul Mureş, Editura Nico, 2010  Biserica din Cuştelnic, monografie, Editura Nico, 2010 447

 Vamă pe valoarea adăugată, dialoguri literare, Editura Nico, 2010  Poemul Phoenix Editura Nico, 2010  Femei perfecte/ Perfekte frauen, versiunea germană de Elena M. Cîmpan, Editura Nico, 2011  Lentila de contact, publicistică, 2011  Cincizeci şi cinci, poeme, Editura Nico, 2011  Presa culturală mureşeană contemporană. Reviste, jurnalişti. Repere, Editura Nico, 2011 Poemul Phoenix, Editura Dacia XXI, 2011  Lentila de contact, publicistică, 2011  Cincizeci şi cinci, poeme, Editura Nico, 2011  Presa culturală mureşeană contemporană. Reviste, jurnalişti. Repere, Editura Nico, 2011  În spatele oglinzii, publicistică, Editura Nico, 2013  Poeme verzi pe pereţi, Editura Nico, 2013  Ştefan Baciu. Privire prin geamlâc în Isarlâc, Editura Nico, 2013  Lecţia de zbor, antologie, Editura Nico, 2013  Întoarcerea în Babilon. Traduceri din poezia lui Nicolae Băciuţ, (lucrări prezentate la Concursul Naţional de Creaţie “Ion Creangă”, 2013), Îngrijitori ediţie Nicolae Băciuţ, Angela Olaru, Editura Nico, 2013  Sens giratoriu, publicistică, Editura Nico, 2014  Despărţirea de înger, antologie, Editura Nico, 2014  Poeme verzi pe pereţi, Nicolae Băciuţ în interpretări critice, Editura Nico, 2014 (lucrări prezentate la Concursul Naţional de Creaţie “Ion Creangă”, 2014), îngrijitori ediţie Nicolae Băciuţ, Angela Olaru; 

448

ÎNGRIJITOR EDIŢII  „Îngeri de cuvinte”.Ana Blandiana în interpretări critice.

Antologie a Festivalul Național de Creație și Interpretare „Ana Blandiana”, Brăila, 2012, Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2012  La umbra poemelor în floare, Antologie de versuri a Festivalului Național de Creație și Interpretare „Ana Blandiana”, Brăila, 2012, Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ  Între alb şi negru, Antologie de versuri a Festivalului Național de Creație și Interpretare „Ana Blandiana”, Brăila, 2012, Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ  N. Steinhardt, Cu timp şi fără de timp, lecturi critice, Evocări, Ediţie de Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2012  Poduri de cuvinte, Ana Blandiana în interpretări critice, antologie a Simpozionului Festivalului Național de Creație și Interpretare „Ana Blandiana”, Brăila, 2012, Editura Nico, 2012, Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ  N. Steinhardt, Cu timp şi fără de timp, lecturi critice, Evocări, Ediţie de Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2012  Pe unde umbli, poezie? Antologie a Festivalul Național de Creație și Interpretare „Ana Blandiana”, Brăila, 2013, Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2013  Rugăciunea poeziei. Critică. Antologie a Festivalul Național de Creație și Interpretare „Ana Blandiana”, Brăila, 2013, Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2013  “Oraşe de silabe” – silabisirea Poeziei. Eseu, Antologie a Festivalul Național de Creație și Interpretare „Ana 449

Blandiana”, Brăila, 2013, Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2013  PREZENŢE ÎN ANTOLOGII  A fost inclus în Antologia Spaţii posibile, Bistriţa, 1979  în antologia Biblioteca Opinia, Iaşi, 1981  Caietul debutanţilor, 1980-1981, Editura Albatros, 1983  Alpha ‘84, Editura Dacia, 1984  antologia Cântecul patriei, Editura Albatros, 1996  antologia Un sfert de veac de poezie la Sighetu Marmaţiei, Fundaţia Luceafărul, 1998  antologia Eminescu pururi tânăr, Editura Litera, 1998  antologia Patruzeci de poeţi bistriţeni, Editura Aletheia, Bistriţa, 2001  antologia de poezie târgu-mureşeană Ceasul de flori, Editura Tipomur, Târgu-Mureş, 2001  antologia Cenaclul literar George Coşbuc – 30, Editura Aletheia, Bistriţa, 2001  Caietele de la Rohia (III): N. Steinhardt în interviuri şi în corespondenţă, Ediţie îngrijită şi note de Florian Roatiş, Editura Helvetica, Baia-Mare, 2001  antologia de poezie mureşeană Îmblânzitorul de timp, Editura Tipomur, Târgu-Mureş, 2003 Antologia „Moment poetic”, 25, Editura Cartier, Chişinău, 2003 (Mihai Cimpoi (prefaţă), poezii de Ioan Baba, Nicolae Băciuţ, Leo Butnaru, Iurie Colesciuc, Ion Hadârcă, Lazăr Lădariu, Vasile Romanciuc, Călina Trifan.  Antologia poeţilor ardeleni contemporani, de Eugeniu Nistor şi Iulian Boldea, Editura Ardealul, 2003,  Poeţii revistei Echinox, Antologie (1968-2003), vol. I, de Ion Pop, Editura Dacia 2004.

450

 Antologia poeţilor tineri. 1978-1982, realizată de regretatul Laurentiu Ulici, apărută postum, în 2005, la Editura Muzeul Literaturii Române).  I-a fost editat CD-ul “Muntele Athos din Muntele Athos”, realizat de Margareta Puşcaş, la Radio TârguMureş, 2005.  I-a fost editat volumul Pleoapa lui Homer, 50 de poeme în lectura autorului, în colecţia “Cartea radio de poezie”, Societatea Română de Radiodifuziune şi Studioul Regional de Radio Târgu-Mureş, redactor Valentin Marica, 2006  Inclus în volumul Artur Silvestri, „Mărturisirea de credinţă literară”, 2006  Un copac de sunete, antologie bilingvă română – maghiară, Editurile Charmides şi Eikon, 2006  Antologia „Moment poetic”, 36, Editura Cartier, Chişinău, 2007 (Mihai Cimpoi (prefaţa), poezii de Mihai Cimpoi, Victor Adam, Nicolae Băciuţ, Andrei Burac, Marius Chelaru, Anatol Ciocanu, George Coanda, Nicolae Dabija, Alexandrina Dinu.)  Un copac de sunete, antologie bilingvă română – maghiară, Editurile Charmides şi Eikon, volum şi CD, 2007  Voices of contemporary Romanian poets”, Antologie de poezie românească, ediţie bilingvă română – engleză, de Dan Brudaşcu, Editura Sedan, 2007,  Antologia Scriitori bistriţeni – Bistriţa Writers, Antologie bilingvă română-engleză, a Grupului Conexiuni. Versiunea engleză de Ani Luana, Editura George Coşbuc, 2008  Un copac de sunete – Ein baum voller klänge, antologie de poezie română – germană, Editura Eikon, 2008,  Antologia „Scriitori bistriţeni – Scrittori di Bistrita”, romană – italiană, Editura George Coşbuc, 2008, versiunea italiană de Delia Ioana Frenţiu

451

 Antologia „Scriitori bistriţeni – ΣΥΓΓΡΑΦΕΙ ΑΠΟ ΤΗΝ ΜΠΙΣΤΡΙΤΣΑ, romană – greacă, Editura George Coşbuc, 2008,  Antologia „Scriitori bistriţeni – Escritores de Bistrita”, romană – spaniolă, Editura George Coşbuc, 2008, versiunea spaniolă de Cristina Sasu  Paradoxul creştin şi cartea tinereţii, Editura Reîntregirea, 2008, volum coordonat de pr. Ilie Trif.  A fost editată lucrarea Codruţa Băciuţ, Ludoteca, Teste de aplicaţie de limba şi literatura română pe texte din opera scriitorului Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2007  Inclus în „Mamă sub pleoapă de cer”, Antologie de prof. Codruţa Băciuţ, Editura Nico, 2008  Inclus în Mireasa cuvântului, antologie în albaneză de Baki Ymeri, Bucureşti 2009  Antologii Conexiuni, în engleză. Italiană, spaniolî, germană????  Inclus în Al nouălea cer, antologie a grupării de scriitori „Litera Nordului”, realizată de Dumitru Munteanu, Editura George Coşbuc 2009,  Inclus în Dimitrie Poptămaş, Reflecţii despre carte, bibliotecă, lectură, Editura Nico, 2009  Inclus în Şoaptele sufletului. Şoaptele sufletului.

Pëshpëritjet e shpirtit - Antologie poetică bilingvă– Antologji poetike, include poeţi români şi albanezi, în selecţia şi traducerea lui Baki Ymeri., Ed. UCAR, Bucureşti, 2010  Inclus în Festivalul Internaţional de Poezie Caietele Lucian Blaga, 2010  Inclus în Boemia, Antologie lirică a Clubului Internaţional de Cultură ”Boema”, Editura Nico, 2010  Inclus în volumul Alb de duminică, (despre Grigore Vieru), Editura Nico, 2010 Inclus în A Dictionary of Contemporary International Poets ( dicţionar apărut în China, sub direcţia lui Teresinka 452

Pereira, redactor-şef de onoare, şi Choi Lai Sheung Zhang Zhi, redactor-şef, ca proiect al Centrului Internaţional de Traduceri şi Cercetare Poetică. Volumul cuprinde 480 de poeţi din 121 ţări, între care şi poetul de origine bistriţeană Nicolae Băciuţ.

Autorii au fost selectaţi de critici, editori, traducători, cercetători, ambasade, fiind consideraţi reprezentativi pentru anul 2010. Pe lângă informaţiile de dicţionar, fiecare autor are şi un grupaj de versuri traduse în engleză). * Referinţe critice (selectiv):  În reviste:  Niculaie Stoian, Amfiteatru, 1981,  Ion Pop, SLAST, 1982,  Cezar Ivănescu, Luceafărul, 1983,  Petru Poantă, Tribuna, 1985,  Cornel Moraru, Vatra, 1986,  Marian Papahagi, Tribuna, 1986,  Gheorghe Grigurcu, Steaua, 1986,  Nicolae Manolescu, România literară, 1986,  N. Steinhardt, Tribuna, 1986, şi în Pledoarie pentru o literatură „nobilă şi sentimentală”, vol. II, Ed. Cronica, 2001. p.20-22,  Dumitru Andraşoni, Ecoul, nr. 1705, 12 august 1986,  C. Pricop, Convorbiri literare, 1986,  Traian T. Coşovei, SLAST, 1986,  Gabriel Rusu, Tomis, 1986,  Radu G. Ţeposu, Flacăra, 28 iunie 1986, p. 11,  Eugeniu Nistor, Orizont, 1986,  Constantin Zărnescu, manuscris,  Serafim Duicu, Steaua roşie, 14 iunie 1986, p. 3,  Gellu Dorian, Caiete botoşănene, nr. 4 / 1987, p.4,  Cornel Moraru, Vatra, 1987, 453

 Zaharia Sângeorzan, Cronica, 1987,  Constanţa Buzea, Amfiteatru, 1987,  Bucur Demetrian, Ramuri, 1987,  Cristian Livescu, Cronica, 1987,  Iulian Boldea, Echinox nr. 7 - 8 / 1987, p. 4,  Rodica Berariu Draghincescu, Astra, 9/1988, p.7,  Gabriel Rusu, SLAST, 1989,  Eugen Simion, România literară, 1/1990, p.10,  Gabriel Stănescu, Albina, nr. 9/ septembrie 1990,  Alina Cuceu, Echinox, nr. / 1990, p.3,  Eugeniu Nistor, Steaua, ianuarie 1990, pp.55 – 56,  Rodica Beraru Draghincescu, manuscris,  Al. Cistelecan, Vatra, 1990,  Cornel Munteanu, Solstiţiu, 1990,  Petru Scutelnicu, Ateneu, 1990, nr. 4, p.5,  Cristian Stamatoiu, Vatra, 245/ august 199l, p. 4,  Ioan Milea, Tribuna, nr.15/ 12 aprilie 1991,  Al. Pintescu, Poesis, 1991,  Traian T. Coşovei, Contemporanul nr. 42/ 18 octombrie 1991, şi în volumul Hotel Urmuz, Editura Călăuza, 2000, pp. 100 – 102,  Alexandru Pleşcan, România literară, „Postmodernist pierdut în grădină”, România literară 24, nr. 47 /21 noiembrie, 1991, p. 10,  Traian T. Coşovei, Contemporanul, 1992 (ianuarie), 1992 (octombrie),  Alexandru Pintescu, Poesis nr. 11 – 12 / 1991, p. 5, şi nr.

1 / 1992, p. 5,  Cornel Munteanu, Steaua, 1992,  Bucur Demetrian Ramuri, 1993,  Adrian Mănarcă, Răsunetul, 7 august 1993, p. 3,  Iulian Boldea, Cuvântul liber, 1 octombrie 1994, p.3,  Silviu Achim, Adevărul nr. 1381 / 6 octombrie 1994, 454

 Alina Cuceu, Echinox, 1994,  Gavril Moldovan, Răsunetul nr. 1214/28 septembrie 1994,  Cristian Stamatoiu, Vatra, 1994,  Iulian Boldea, Cuvântul liber, 1994,  Daria Coroş, Clipa cea repede, nr. 3/1994, p. 10,  Viorel Chirilă, Familia, 1995, pp. 76-77,  Adriana Cean, Tribuna, „Spaţii ale regăsirii”, 21 septembrie 1995, p. 4,  Florian Roatiş, Graiul Maramureşului, 31 martie 1995 şi în volumul Caietele de la Rohia, N. Steinhardt sau fericirea de a fi creştin, Editura Helvetica, 1999, pp. 25 – 27,  Ion Moise, Minerva, nr. 46-47/1995, p. 13,  Cristian Stamatoiu, Vatra 278/1995, p. 14,  Bianca Bogdan, 24 ore mureşene,  Cornel Moraru, Cuvântul liber, 1995,  Ion Moise, Minerva, 1996, p.12,  Iulian Boldea, Cuvântul liber, 24 februarie 1996, p.3, Zburătorul nr. 4 – 10/1996, p. 26, Ambasador nr.6/1996, p. 6,  Marius Însurăţelu, Cuvântul liber, 17 august 1996, p. 3,  Victor Ştir, Mesagerul, 1996,  I. S. Moişa, 24 ore mureşene, 1996,  Cristian Stamatoiu, Luceafărul, 1996,  M. Piştănilă, Gazeta Reghinului, 1996,  Iulian Boldea, Zburătorul, 1996,  Lucian Vasiliu, Convorbiri literare, 1997,  Victor Ştir, Viaţa azi, 1997,  Mariana Cristescu, Cuvântul liber, 1997,  Iulian Boldea, Cuvântul liber, 1997,  Ştefan Melancu, Apostrof, 5/1997, p.11,  Iulian Boldea, Ambasador, 1997,  Ştefan Covrig, Cuvântul liber, 1997,  Ion Şeuleanu, Cuvântul liber, 1997, 455

 Răzvan Ducan, Gazeta Reghinului nr. 4/1998,  Alex. Ştefănescu, România literară, nr.48/1998, p. 4,  Răzvan Ducan, Cuvântul liber, 30 martie 1999,  Iulian Boldea, 24 ore mureşene, 30 iunie 2000, p. 5,  Mariana Cristescu, Cuvântul liber, 2000,  Iulian Boldea, Târnava, 2000,  Dumitru Mircea Buda, Jurnalul de Mureş, nr. /2001,  Camelia Crăciun, Vatra, 2001,  Tit Liviu Pop, Poesis, nr. / 2001, p. 26, p. 119,  Valentin Marica, Cuvântul liber, nr. / 2001,  Tit Liviu Pop, Mesagerul literar şi artistic, nr. 24, octombrie 2001, p. II, şi în Tit Liviu Pop, Ex libris. Scriitori contemporani, Editura „George Coşbuc”, 2003,  Adrian Alui Gheorghe, Convorbiri literare, ianuarie 2002,  Silvia Obreja, Jurnalul de Mureş, 18 ianuarie 2002, p. 3,  Tit Liviu Pop, Mesagerul literar şi artistic, nr. 1(28), ianuarie 2002, p.2,  Roxana Olteanu – Roşu, Meandre, nr. 1/2003,  Valentin Marica, Cuvântul liber, nr. 251 / 23 decembrie 2003,  Aurel Hancu, Cuvântul liber, 2003,  Alexandru Pintescu, Poesis, nr. 148/149/ 2003, pp. 56 – 58, şi volumul Retorica aproximaţiei, breviar de poezie optzecistă, 2004,  Cristian Stamatoiu, Cuvântul liber, 2003, p.6,  Iulian Boldea, Cuvântul liber, nr. / 2003, p.3,  Aurel Hancu, Cuvântul liber, 24 februarie 2004, p. 6,  Aurel Hancu, Cuvântul liber, 26 octombrie 2004,  Lazăr Lădariu, Cuvântul liber, 2003, p. 3,  Laurean Stănchescu, Cuvântul liber, 17 ianuarie 2004, p.3,  Valentin Marica, Cuvântul liber, 2004, 456

 Marcela Ciortea, Astra blăjeană nr. 2/2005, p. 19,  Daniela Pănăzan, Astra blăjeană nr. 2/2005, p.19,  Lazăr Lădariu, Cuvântul liber, 28 aprilie 2005, p.5,  Valentin Marica, Cuvântul liber, 28 aprilie 2005, p.5,  Ion Ilie Mileşan, Cuvântul liber, 28 aprilie 2005, p.5,  Valeriu Russu, Adevărul, 19 mai 2005,  Victor Ştir, Mesagerul literar şi artistic, iunie 2005, p. 2,  Ion Longin Popescu, Formula As, 23 mai, 2005,  Gabriela Mocănaşu, 2005, Cuvântul liber, 2005,  Maria Teodor, Paşii Profetului, (Alba Iulia) mai, 2005, p. 14,  Alex. Ştefănescu, România literară nr. 15/2005, p.4,  pr. Ovidiu Vintilă, Blaj, manuscris,  Victor Ştir, Mesagerul literar şi artistic, august, 2005,  Ion Buzaşi, (Mesagerul literar şi artistic, nr. 11/2005, p.

2),  Constantin Secu, Dacia literară, noiembrie 2005,  Valentin Marica, Cuvântul liber, 17 ianuarie 2006, p. 6,  Lazăr Lădariu, Cuvântul liber 69/ 8 aprilie, 2006, p. 3,  Victor Ştir, Nicolae Băciuţ, în “Dicţionarul General al Literaturii Române”, Mesagerul, 11 ianuarie 2006,  prof.

Mioara Kozak, …Glosse la Muntele Athos, Cuvântul liber, 31 ianuarie 2006, p.6,  Victor Ştir, Poemul între portret şi autoportret, Mesagerul, 31 ianuarie 2006,  Victor Ştir, Portretul poetului la maturitate, Mesagerul literar şi artistic, februarie 2006, p.2,  Marcela Ciortea, O istorie a literaturii române contemporane în interviuri, de Nicolae Băciuţ, Mesagerul literar şi artistic, februarie 2006, p. 2,  Daniela Cecilia Bogdan, “Anotimpul din colivie” sau Colivia anotimpului, Cuvântul liber, 2006,  Corina David, O istorie "locvace", Vatra 1-2/2006, 457

 Lazăr Lădariu, "Scriu, şi rândurile mi se îneacă într-un cuvânt…", Cuvântul liber, nr. 69/10 aprilie, 2006,  Mircea Bătrânu, NICOLAE BĂCIUŢ, ANOTIMPUL DIN COLIVIE/LA SAISON DE LA CAGE, Mesagerul, 20 aprilie 2005,  Daniela Cecilia Bogdan, „Un poet priveşte crucea”, Cuvântul liber, 22 august 2006,  Valentin Marica, În creşterea timpului..., Cuvântul liber, 2006,  Valentin Marica, Semper fidelis, Cuvântul liber, 2006,  Răzvan Ducan,,"Nichita Stanescu. Cu colţul inimii", de Nicolae Băciuţ, Cuvântul liber, nr. 173 / 4 Septembrie, 2006,  Dumitru D. Silitră “O întâmplare a fiinţei mele”, Cuvântul liber, 5 septembrie 2006, p.6,  Răzvan Ducan, “Sacru şi profan în Ţara Sfântă”, de Nicolae Băciuţ, Ed. Nico, Tg. Mureş, 2006, Cuvântul liber, 2006  Răzvan Ducan, Nicolae Băciuţ - redivivus !, Cuvântul liber, 2006,  Ileana Sandu, O istorie a literaturii române contemporane în interviuri, de Nicolae Băciuţ, Monitorul primăriei, iulie, 2006,  Ileana Sandu, Despre Nichita, „cu colţul inimii”…, Monitorul primăriei, septembrie, NICOLAE BĂCIUŢ -“ Nichita Stănescu, Cu colţul inimii”,  Darie Ducan, Flacăra lui Adrian Păunescu, octombrie 2006,  Victor Ştir, “Însemnare a călătoriei” în Ţara Sfântă, Mesagerul de Bistriţa, 30 septembrie 2006,  Iulian Boldea, „Vizionarismul abstract”, Mesagerul cultural-artistic nr. 7/2007, p. 7; Comentarii apărute în diverse publicaţii şi incluse în volumul Altă facere a lumii Nicolae Băciuţ în lecturi critice Târgu-Mureş : Editura Nico, 2012; 458

 Valentin Marica, Laudatio, Nicolae Băciuţ,  Acad. Mihai Cimpoi, Nicolae Băciuţ: autoportret cu şi fără cuvinte,  Ion Pop, Anotimpul din colivia poetului, Steaua nr. 10, 2008, p. 31  Mioara Kozak, Anotimpul din colivie - Altă facere a lumii,  Victor Sterom, Note de lectură. Nicolae Băciuţ. Sufletul umbrelor inefabile reflectat în siajul imaginilor poetice…,  Aureliu Goci, Spiritul ludic între fiinţă şi credinţă,  Carmen Ardelean, Resurecţia poemului,  Elena M. Cîmpan, Poemul, de-a pururi, Vatra veche 2/2011, p.21  Răzvan Ducan, Poemul Phoenix a început să mă locuiască!,  Osnaga Bianca, Poemul Phoenix de Nicolae Băciuţ, Vatra veche 6/2011, p.34  A.I.Brumaru, Urma Phoenixului, Vatra veche 8/2011, p.14  Cezarina Adamescu, Nicolae Băciuţ: „Poemul Phoenix”,  Ion Pachia Tatomirescu, Nicolae Băciuţ: „Poemul Phoenix“,  Constantin Stancu, Poemul Phoenix ca personaj, la Nicolae Băciuţ,  Corneliu Leu, Cartea săptămânii: Nicolae Baciuţ, „Poemul Phoenix” – Poeme,  Menuţ Maximinian, Poemul Phoenix,  Mariana Cristescu, Cum să nu iubeşti un Siegfried modern în armură de nea,  Alex Ştefănescu, Nicolae Băciuţ, O istorie a literaturii române contemporane în interviuri  Bianca Osnaga, O istorie a literaturii române contemporane în interviuri, 459

 Gheorghe Chende-Roman, Nicolae Băciuţ,O istorie a literaturii române contemporane în interviuri,  Florentin Popescu, Nicolae Băciuţ, O istorie a literaturii române contemporane în interviuri,  Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuţ: "Linia de orizont" (Dialoguri literare), Elena M. Cîmpan, Linia de orizont, între linia de dialog şi linia de aşteptare, Vatra veche 1/2010. p.21  Răzvan Ducan, “Linia de orizont”- dialoguri literare de Nicolae Băciuţ, Vatra veche 2/2010, p.26  Menuţ Maximinian, Nicolae Băciuţ – povestea răsăritului,  Mariana Cheţan, Nicolae Băciuţ, La răsărit de apus,  Răzvan Ducan, „La răsărit de apus” de Nicolae Băciuţ,  Vanda Ani, La răsărit de apus,  Valentin Marica, La răsărit de apus, de Nicolae Băciuţ,  Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuţ: „La răsărit de apus”,  Vanda Ani, Ferestre fără zid,  Elena M. Cîmpan, Libertatea ferestrelor,  Emilian Marcu, Vitrina cãrţilor : Nicolae Băciuţ, Ziduri fără ferestre,  Victor Ştir, Întreita efigie a lui Nicolae Băciuţ, Mariana Cheţan, Înapoi, la viitor!, Vatra veche 5/2010, p.16  Răzvan Ducan, A scrie pentru mine înseamnă har, dar, rugăciune, jertfă, închinare, spovedanie, mântuire...,  Carmen Ardelean, Torna, torna, fratre. Întoarcere în Arizona- Nicolae Băciuţ, Caiete Silvane, 15 martie 2011  Iulian Chivu, Întoacerea în Arizona,  Cezarina Adamescu, Nicolae Băciuţ: „Vamă pe valoarea adăugată“,  Melania Cuc, ,,Înapoi la viitor”,  Cezarina Adamescu, Un brand de ţară inestimabil: Bisericile de lemn din Ardeal, 460

 Valentin Marica, Semper fidelis,  Menuţ Maximinan, Dialogul sufletului N. Steinhardt-N. Băciuţ,  Elena M. Cîmpan, O carte de învăţătură: Nicolae Steinhardt– „Între lumi – dialoguri cu Nicolae Băciuţ”, Vatra veche 1/2010. p.21  Cezarina Adamescu, O carte a trăirii şi a mărturisirii sihastrului de la Rohia – un dăruitor care a dobândit veşnicia,  Victor Ştir, Automatul de lectură, Un splendid gest recuperator al lui Nicolae Băciuţ,  Elena M. Cîmpan, Cartea de lemn,  Melania cuc, Împachetări pentru suflet,  Aurel Hancu, Nicolae Băciuţ: “Nichita Stănescu, Cu colţul inimii”,  Darie Ducan, “Nichita Stănescu, Cu colţul inimii”,  Romeo Soare, Drum printre oameni. Un singur reper fundamental: dragostea faţă de cultură,  Menuţ Maximinian, Descoperind “Luxul lecturii”,  Victor Ştir, Fluxul Şi "Luxul lecturii",  Romeo Soare, Exerciţii de critică şi sinceritate,  Răzvan Ducan, Luxul lecturii: Despre cărţile lui Nicolae Băciuţ,  Emilian Marcu, Dan Mucenic, Luxul lecturii, Cărtile lui Nicolae Băciuţ,  Elena M. Cîmpan, Un nume adunat pe-o carte,  Menuţ Maximinian, Gândul care uneşte, Vatra veche 12/2010, p.22  Valentin Marica, E nevoie de cuvintele întregi...,  Cezarina Adamescu, Remember Grigore Vieru, Portrete de copii (membrii Cenaclului „Nicolae Băciuţ” din Brăila),  Angela Olaru, Poezia lui Nicolae Băciuţ – subiect pentru un curs de excelenţă la Brăila, 461

 Valentin Marica, Un regal cultural. În aşteptarea melcului,  Mariana Cristescu, Demolatorii, Răzvan Ducan, Băciuţ.  Constanţa Abălaşei Donosă, Poemul poemelor : Poemul Phoenix, “Sacru și profan în Țara Sfântă” – Jurnal, de N. Băciuț, în Constanţa Abălaşei Donosă - În umbra cuvintelor, Editura Nico, 2013,  Carmen Valentina Vlad, O istorie a literaturii române contemporane în interviuri, (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Iulian Chivu, Nicolae Băciuț; Întoarcere în Arizona, în Vatra veche 3/2011, p.22, în Agero Stuttgard, şi în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014)  Constantin Stancu, Poemul Phoenix, poemul ca personaj la Nicolae Băciuţ (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Carmen Ardelean, Resurecţia poemului Caiete Silvane 71/2010, p.28, Vatra veche 1/2011, p.30, şi în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Răzvan Ducan, Poemul Phoenix a început să mă locuiască!, (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Osnaga Bianca, Poemul Phoenix de Nicolae Băciuţ,( în revista Vatra veche nr. 6/2011 şi în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  A.I. Brumaru, Urma Phoenixului (în Vatra veche, 2011, şi în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Carmen Simu, Poemul Phoenix, de Nicolae Băciuţ, Revelaţia unor astrale lacrimi de poezie, Astra Blăjeană, 3 (60) 2011, p.69  Elena M. Cîmpan, Ce mai rămâne dincolo de antologie?, Vatra veche 4/2010, p.17  Lucian P. Petrescu, Cartea unei întâlniri predestinate, Vatra veche 6/2010. p.41 462

 Rodica Lăzărescu, Nicolae Băciuţ – „Într-un continuu dialog cu lumea”, Vatra veche 12/2010. p.21  Ion Pachia Tatomirescu, Poemul Phoenix, Vatra veche 5/2011, p.30, Anuarul de martie, Timişoara nr. 6, 2011  Mariana Cristescu, Cum să nu iubeşti un Siegfried modern în armură de nea, Vatra veche 8/2011, p.15  Iulian Chivu, Poetul lacrimei din cer, Oglinda literară 110/2011, p. 25  Menuţ Maximinian, Poemul Phoenix, Răsunetul, 2011-1125  Valentin Marica, Cezarina Adamescu. Cultura omului, omul culturii – note de lectură, Vatra veche 7/2010, p.27  Ştefan Doru Dăncuş, Gândul care uneşte, Vatra veche 1/2010, p.29  Cezarina Adamescu, Nicolae Băciuţ: Poemul Phoenix (în http://www.agero-stuttgart.de şi în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Angela Olaru, La aniversară, (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Geta Truică, Viaţa poeziei, poezia vieţii..., (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico 2014),  Rodica Lăzărescu, O carte pe trei voci, 2014 (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Răzvan Ducan, „Poemul din colivie - Nicolae Băciuţ în interpretări critice” (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Ion Pachia-Tatomirescu, În geminarea numărului nunţii: „55“, în Port@leu, nr. 6-7, 2013 şi în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Cristina Sava, Autoportretul unein zile de naştere, (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),

463

 Vasile Luca, Numărând clipele, (în Cuvântul liber, - nr.

940 / 28 Ianuarie, 2012, p.12 şi în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Valentin Marica, Alte convorbiri cu Nicolae Steinhardt, (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Veronica Lerner, N. Steinhardt cu timp şi fără de timp lecturi critice, evocări (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Cristian Vieru, Nicolae Băciuţ: N. Steindardt. Cu timp și fără de timp - Un mozaic al receptării (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Mariana Cristescu, Nicolae Băciuţ, un gazetar de excepţie, înveşmântat în poezie, (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuţ, În spatele oglinzii, dialoguri literare (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Răzvan Ducan, În spatele lui Nicolae Băciuţ e o oglindă ce-l scrie! În faţa oglinzii, acesta se scrie pe sine! (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Ion Catrina, Urme durabile săpate în memoria timpului (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014 şi în revista Armonii culturale, 10 octombrie 2012),  Răzvan Ducan, “Nu ucideţi caii verzi” ai lui Nicolae Băciuţ! (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Ion Catrina, Urme durabile săpate în memoria timpului (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Constantin Stancu, Limba poezească… (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Aurel Hancu, Nicolae Băciuţ - “Nichita Stănescu, Cu colţul inimii” (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014), 464

 Darie Ducan, “Nichita Stănescu, Cu colţul inimii”, (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Constanţa Abălaşei Donosă, Sacru şi profan în Ţara Sfântă, Jurnal de N. Băciuț, (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014 şi în NEWS4DIASPORA),  Răzvan Ducan, Pe scriitor eu îl văd ca pe un călător în timp (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014),  Răzvan Ducan, Despre prieteni din viaţă şi din moarte! (în Nicolae Băciuţ, Sensul giratoriu, Editura Nico, 2014 ),

În volume:  Traian T. Coşovei, Pornind de la un vers, Editura Eminescu, 1990,  Eugeniu Nistor, Nostalgia golfului, Casa de Editură Mureş, 1993,  Radu G. Ţeposu, Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, 1993,  Gheorghe Crăciun, Competiţia continuă: Generaţia ’80 în texte teoretice, Editura Vlasie, 1994,  Romeo Soare, Careul cu prieteni, Editura Ambasador, 1996,  Teodor Tanco, Dicţionar literar 1639-1997 al judeţului Bistriţa-Năsăud, Editura Virtus Romana Rediviva, 1998,  Valeriu Bârgău, Generaţia ’80, precursori şi urmaşi, Editura Călăuza, 1999,  Ana Cosma, Scriitori români mureşeni, Editura Tipomur, 2000,  Traian T. Coşovei, Hotelul Urmuz, Editura Călăuza, 2000,  N. Steinhardt, Pledoarie pentru o literatură nobilă şi sentimentală, Editura Cronica, 2001, 465

 Tit Liviu Pop, Ex libris. Scriitori contemporani, Editura George Coşbuc, 2003  Alexandru Pintescu, Retorica aproximaţiei (breviar de poezie optzecistă), Editura Timpul, Iaşi, 2004,  Petru Poantă, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, Editura Apostrof, 2004,  Academia Română, Dicţionar general al literaturii române, vol. I, A-B, Editura Univers Enciclopedic, 2004, pp. 404 -405, coordonator Eugen Simion,  Nicoleta Bechiş, Dicţionar Echinox, coordonator Horea Poenar, Editura Tritonic, 2005.  Mioara Kozak, EgoGrafii. Exerciţii de dicţie pentru păstrarea iluziilor, Editura Nico, 2006,  Daniela Cecilia Bogdan, Timp şi răstimp, Editura Nico, 2007  Răzvan Ducan, Patrafir peste cuvinte, Editura Nico, 2007,  Dorin Borda, Romeo Soare, Galaxia valorilor, I, Editura Ambasador, 2007.  Constanţa Abălaşei Donosă - În umbra cuvintelor, Editura Nico, 2013,  Maria Daniela Pănăzan, Spirale literare, Colecţia OPERA OMNIA – publicistică şi eseu contemporan, la Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2013  * Monografii  Umbra apei, repere critice, Editura NICO, 2007  Dan Mucenic, Luxul lecturii, Cărţile lui Nicolae Băciuţ, 2009,  Valentin Marica, Nicolae Băciuţ, Cina din cuvânt, 2009  Elena M. Cîmpan, Nicolae Băciuţ, gândul care uneşte, 2010, 466

 Cezarina Adamescu, Poezia boemei şi boema poeziei, Nicolae Băciuţ, 2010  Cezarina Adamescu, Cultura omului, omul culturii, Nicolae Băciuţ, 2010  Altă facere a lumii, Nicolae Băciuţ în lecturi critice, Editura Nico, 2011  Cezarina Adamescu, Nicolae Băciuţ - Privire spre inima cărţii, Editura Nico, 2011  Cenuşa poemului. Nicolae Băciuţ în interpretări critice, îngrijitor ediţie Angela Olaru, Editura Nico, 2012, (lucrări prezentate la Concursul Naţional de Creaţie “Ion Creangă”, 2012),  Poemul din colivie : Nicolae Băciuţ în interpretări critice, (lucrări prezentate la Concursul Naţional de Creaţie “Ion Creangă”, 2013), ediţie îngrijită de Angela Olariu şi Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2013  Răzvan Ducan, Nicolae Băciuţ, Înapoi la viitor, Editura Nico, 2014 *  A fost editată lucrarea Codruţa Băciuţ, Ludoteca, Teste de aplicaţie de limba şi literatura română pe texte din opera scriitorului Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2007 *  La Brăila, prin osârdia profesoarei Carmen Vasiliu, s-a înfiinţat în 2009, la Şcoala „Constantin Sandu-Aldea”, Cenaclul literar „Nicolae Băciuţ”, care editează şi periodicul „Singurând”.

467

REPERE CRITICE “Calităţile poetice ale lui Nicolae Băciuţ sunt înafară de orice îndoială”. (C. Pricop, Convorbiri literare, 1986).

“Nicolae Băciuţ se relevă a fi un împătimit al poeziei, înţeleasă nu numai ca modalitate de exprimare a fiinţei, ci şi ca substanţă a acestei fiinţe şi, desigur, a exprimării poetice.

Poemele sale sunt structurate de un patetism sobru, adesea ţinut în frâu, spre a nu sentimentaliza, de ironie sau autoironie”.

(Gabriel Rusu, Tomis, 1996).

“Poet instruit şi inteligent, sigur pe mijloacele sale, Nicolae Băciuţ se afirmă de la început şi din interior ca o voce originală în lirica tânără”. (Cornel Moraru, Vatra, 1987).

“Nicolae Băciuţ este unul din acei poeţi rari care încă din tinereţe iubeşte şi exprimă esenţe, contemplă stări limită şi o face cu calm şi sinceritate emoţionantă”. (Constanţa Buzea, Amfiteatru, 1987).

“Provenit din grupul de la Echinox, Nicolae Băciuţ este în Muzeul de iarnă un poet interesant, îndeosebi prin fineţea scriiturii, elegantă, concisă şi cultivată. Se poate cita aproape orice. (…) Remarcabilă este ingeniozitatea metaforică. (…)

Acurateţea stilistică e neîndoielnică, Nicolae Băciuţ fiind în definitiv un calofil, cu emoţii discrete, o natură aşa-zicând delicată”. (Nicolae Manolescu, România literară, 1986).

“Debutanţii lui ’86 nu au depăşit aşteptările. Multă versificaţie, puţină poezie autentică. Există şi o excepţie: Nicolae Băciuţ, Muzeul de iarnă. Este un debut de zile mari, care anunţă pe unul dintre cei mai talentaţi poeţi ai momentului literar”.

(Zaharia Sângeorzan, Cronica, 1987).

468

“Am găsit cu bucurie şi nu fără emoţie la Nicolae Băciuţ, una din marile obsesii ale poeziei din vremea tinereţelor mele: ideea poemului ca operă impecabilă, ca ideal absolut, unic, suprem, atotîmbărbător şi atotbiruitor al oricărui cutează să scrie versuri”. (N. Steinhardt, Tribuna, 1986).

“Privit în contextul debuturilor din ultimii ani, volumul lui Nicolae Băciuţ face dovada deopotrivă a inteligenţei şi talentului, poezia lui găsind toate argumentele pentru a cuceri şi convinge”. (Traian T.Coşovei, Slast, 1986).

“Versurile lui Nicolae Băciuţ au tensiune şi eleganţă” (Radu G.Ţeposu, Flacăra, 1986).

“Poezia lui Băciuţ are toate însemnele poeziei adevărate”. (Serafim Duicu, Steaua roşie, 1986).

“Rupt din epiderma emoţiei, Muzeul de iarnă este o introducere fascinantă în viaţa şi patimile poeziei. Fără artificii, fără zgomote lexicale, riguroase şi sincere până la mari adâncimi, versurile din acest volum semnalează începutul stării de graţie a poetului Nicolae Băciuţ”. (Rodica Beraru Draghincescu, Astra, 1988).

“Nu ne ferim să spunem, chiar dacă vom fi acuzaţi, ştim noi, poate de entuziasm, că Nicolae Băciuţ sare din grămadă (fiind prezent înaintea cărţii de debut în două antologii ale debutanţii: Albatros şi Dacia) direct în plutonul fruntaş, pe care se bate moneda poeziei de mâine, fiind ales de poezie, nu tolerat de ea”. (Gellu Dorian, Caiete botoşenene, 1987).

“Nicolae Băciuţ face trecerea între echinoxiştii manierist –încifraţi ai anilor ’70 şi cei ai textualismului livresc469

anafectiv, în nuanţa sa clujeană, din deceniul nouă”. (Cristian Livescu, Cronica, 1987).

“Nicolae Băciuţ şi-a creat un teritoriu întreţinut de fervoare tinerească, de tăietura precisă a versului, de strigătul lucid, izvorât din reflexivitate şi interogaţie”. (Bucur Demetrian, Ramuri, 1987).

“Grav şi melancolic, geometru abstract al trăirilor, de un senzualism rece, uşor livresc al versurilor, Nicolae Băciuţ se înscrie, prin formulă şi tematică, în cea mai bună tradiţie a poeziei echinoxiste”. (Iulian Boldea, Ambasador, 1997).

“Nicolae Băciuţ are de-acum un univers poetic conturat, poezia sa poate întruni cele mai înalte atribute”. (I. S. Moişa, 24 de ore mureşene, 1996).

“Ardelean prin ascendenţă şi temperament, refuzând arguţia verbală şi misticismul suficienţei existenţiale, repudiind însă neaoşismul, mai mult, pariind pe experienţele ţinând de confluenţele culturale, înşcolit fără ostentaţie, interesat de real, avid de realitate până la privirea acidă a reporterului impenitent, N.B. parcurge stadiul de la discursivitate la metafora revigorată de un sens moral, civic ori chiar (de ce nu?) civilizator”. (Al. Pintescu, Poesis, 1991).

“Starea de urgenţă degajată şi din acest nou titlu (Nostalgii interzise) al lui Nicolae Băciuţ este cauză/efect al încolţirii eului nevoit astfel să se retragă în faţa unei perpetue ofensive a realului”. (Cristian Stamatoiu, Vatra, 1991).

“Versurile din Memoria zăpezii îl situează pe Băciuţ mai degrabă în vecinătatea primei generaţii echinoxiste (Adrian Popescu, Ion Mircea, Dan Damaschin) prin caracterul reflexiv 470

al textelor, printr-o accentuată aplecare spre esenţele lor, prin familiaritatea cu sensurile grave ale lumii şi, mai ales, cu moartea altoită în trunchiul vieţii”. (Viorel Chirilă, Familia, 1995).

“După trei cărţi de poezie apărute, Nicolae Băciuţ pare a-şi fi consolidat o formulă poetică care devine interesantă în contextul a ceea ce, mai demult, numeam Biblioteca din nord”.

(Traian T.Coşovei, Contemporanul, 1992).

“Starea lirică, statutul cuvântului, poesisul sunt socotite fără prejudecată drept motivări principale ale discursului liric, racorduri plauzibile, necontenit reluate, la substanţa sa intrinsecă. Biografismului sentimental ori anecdotic i se preferă unul specific, ca aventură a expresiei. Existenţialului i se conferă un înţeles legat de existenţa întru poezie, cu nimic mai prejos, sub raportul complexităţii şi implicaţiilor umane, decât variantele sale ‘clasice’. Tânărul poet îşi divulgă sensibilitatea la nivelul elaborării lirice, aşadar nu într-un chip artificios, convenţional, alienat, ci, contrar aparenţelor, într-unul genuin. (…) Nicolae Băciuţ e un poet ce merită urmărit cu interes.”

(Gh.Grigurcu, Steaua, 1986).

“Nicolae Băciuţ e unul dintre rarii poeţi care (pe urmele lui Nichita Stănescu) dematerializează, ‘dezîncarnează’ cuvântul dintr-o tentaţie absolutorie: poezia sa pare scrisă într-o purificată stare de rasă, transmiţând continuu o jubilaţie a gândului autarhic…” (Cezar Ivănescu, Luceafărul, 1983). “(Poezia sa) atestă de pe acum o remarcabilă putere de invenţie metaforică, de conturare a unei atmosfere de notaţii adesea totale, uzând de o anume violenţă a concretului, menită să reprime, alături de comentariul ironic şi autoironic, pornirile sentimentale.” (Ion Pop, Slast, 1982).

471

“Ştiinţa ambiguizării, a intersectării planului afectiv cu al discursului, este exemplară. Poemul face parte din recuzita imagistică, fiziologicul devine limbaj.” (Petru Poantă, Tribuna, 1985).

“Nicolae Băciuţ e un poet al imaginii şi închipuirii şi nu al ‘textualizării’, ceea ce ne face să credem că între mai multele modele expresive ce par a-l fi tentat, cel echinoxist rămâne predominant.” (Marian Papahagi, Tribuna ,1986).

“Mai decantată în irizări metaforice, cu o mai adâncă pânză freatică în toposul adiacent al poeziei, noua carte a lui Nicolae Băciuţ poposeşte nebănuit de uşor înlăuntrul laboratorului de facere a poemului. În postura unei poezii de stare estetică, ea îşi arogă dreptul de locuire în perimetrul pe care şi-l rotunjeşte din mers, fără clauza limitelor, un perimetru neutru, dar al sinelui său poetic. În el încape toată aventura lirică în care s-a lăsat purtat, ca o ofrandă feciorelnică, poetul dezmierdat al memoriei zăpezii” (Cornel Munteanu, Solstiţiu, 1990).

“Absorbţia dramei antologice în câmpul poetic şi stringenţa autoreflexivă şi autoreferenţială a poemelor estompează şi ele indicele de implicare existenţială, închizând suferinţa într-un cerc şi privilegiindu-i componenta profesională. Drama poiesisului ii e, într-adevăr, intimă lui Nicolae Băciuţ şi revelaţiile sale din interior sunt tulburătoare.

Diagrama aşteptării, a pândei, a eşecului victorios, a amânării şi provocării este tema sa de mare productivitate revelată în nuanţe şi în profunzime. Spectacolul poietic e, fireşte, unul implicit existenţial şi sub acest unghi el cumulează o funcţie confesivă mult mai amplă.” (Al.Cistelecan, Vatra, 1990).

472

“Biografia rămâne, în continuare, dominată de fantasmele cunoscute ale poeziei post-blagiene. O biografie a Poeziei şi, cum am zis, a Poetului care umblă prin lumea plină de tâlcuri pentru a afla arhetipurile şi înţelesurile.

Nicolae Băciuţ îi dă oarecare identitate, nuanţând această călătorie orfică printre lucrurile gravide de semne.“ (Eugen Simion, România literară, 1990). „Ce nu este cartea: (…) un dicţionar complet de autori; (…). Fac această precizare pentru a preîntâmpina unele obiecţii referitoare, bunăoară, la absenţa câtorva minime comentarii asupra poeţilor care urmează primului val, , mai ale că printr ei sunt nume de referinţă în lirica românească, de la Aurel Şorobetea, Mariana Bojan, Dan Damaschin, Ion Cristofor, Virgil Mihaiu, Nicolae Băciuţ, la Marta Petreu, Ion Mureşan, Ioan Moldovan, Aurel Pantea, Mircea Petean, Dumitru Chioaru, Ioan Milea ş.a.” (p. 12), „Adevărul e că poeţii reprezentativi ai acestei generaţii, Marta Petreu, Ion Mureşan, Mircea Petean, Dumitru Chioaru, Ruxandra Cesereanu, Virgil Mihaiu, Nicolae Băciuţ, Virgil Leon, Ioan Milea, Augustin Pop, Ioan Moldovan, Aurel Pantea, nu pot fi «descrişi» decât parţial şi la nivelul unor «tehnici» prin poetica postmodernismului, însă tot atât de adevărat e că nu mai scriu ca predecesorii lor” (p.159) (Petru Poantă, în Efectul „Echinox” sau despre echilibru, Editura Biblioteca Apostrof, 2003).

473

CUPRINS LAUDATIO, DE VALENTIN MARICA/5 POEMUL PHOENIX/9 POEZIA/11 NUNTA DE ARGINT/12 BIP/13 BASM/14 MAT LA REGE/15 NU/16 AUTOPORTRET DE PAŞTE/ 17 EA/18 ALTER EGO/19 SĂMÂNŢĂ FĂRĂ NUME /20 LA REVEDERE/21 LITERĂ/22 UMĂR RĂNIT/23 NOD/24 MUNTELE DIN MARE/25 COPILĂRIE DE ÎNGER/26 DIPLOMAŢIE/27 PERECHE – NEPERECEHE/28 MUZĂ/29 SOMNUL DIN SOMN/30 ÎNECAREA LACRIMEI/31 NASCENDO/32 ANOTIMP PIERDUT/33 FURTUNA/34 VIS INTERZIS/35 CATAPETEASMĂ/36 ORIZONT/37 IZGONIREA DIN RAI/38 * * * (NU SUNT ÎNTREG FĂRĂ TINE)/39 474

MASCA/40 GENEZĂ/41 ÎNCĂ O VIAŢĂ/42 ARHEOLOGIE/43 ALTĂ DIMINEAŢĂ/44 RUGĂCIUNE/45 * * *(AM ÎNCEPUT SĂ UIT)/46 FACEREA LUMII/47 VINDECĂ-MĂ-N VINDECARE/48 FÂNTÂNĂ/49 ABECEDAR ÎN PARADIS/50 * * * (ANOTIMPUL CARE TRECE)/51 CUPLU/52 CROCHIU/53 SEMN DE CARTE/54 *** (ÎŢI SCRIU SCRISORI ÎN CARE TAC)/55 BUNĂ DIMINEAŢA, SEARĂ/56 RETINE/57 ANOTIMP INVERS/58 ULTIMA VÂNĂTOARE/59 ZBOR DE IARNĂ/60 ANOTIMP REFUZAT/61 ANIVERSARE/62 NOAPTE ALBĂ/63 POEM CU PRIVIRE SPRE MARE/64 ACUM E CLIPA/65 ELEGIE MUTĂ/66 MIRUIRE/67 LACRIMA/68 ŞARPE-N PUSTIU/69 ALT NICOLAE/70 ÎNGERUL DIN CUVÂNT/71 CU TIMP CU TOT/ 72 SCHIMBAREA LA FAŢĂ /73 475

ALTĂ VIAŢĂ/74 PATRUZECI/75 NĂSCĂTOAREA CUVÂNTULUI/76 AMURG/77 COLIND TÂRZIU/78 SINGURÂND/79 MINUTAR/80 REŢETĂ/81 ŢĂRM/82 DUMINICĂ ACASĂ/83 POVESTE TÂRZIE DE DRAGOSTE/84 ACUARELĂ/85 NISIPURI MIŞCĂTOARE/86 PORTRET DE ANOTIMP/87 LUDMILA/88 UNDE SUNT?/89 ÎNTRE/90 SPOVEDANIE/91 ABANDON/92 PLECĂRI/93 FĂRĂ ADAM/94 ALTĂ VARĂ/95 PLAJĂ/96 PRIVIREA DIN PRIVIRE/97 POEM PE LÂNGĂ CASA OMULUI/98 VIA DOLOROSA/99 MAREA MOARTĂ/100 VINOVATĂ, SPERANŢA MEA/101 ROSALINDA/102 AŞTEPTARE/103 CHEI/104 FLUTURELE DE LUMINĂ/105 SEARĂ NETERMINATĂ/106

476

Poemul Phoenix/107 ŞAPTE ŞOAPTE/109 ZAR/110 TELEFONUL/111 MESAJUL DIN STICLĂ/112 RĂMÂI/113 VAMĂ DE DECEMBRIE/114 ÎNTRE ANOTIMPURI/115 PUŢINĂ RĂBDARE/116 TOAMNĂ/117 NĂPÂRLIRI/118 POLI/119 ÎNTRE/120 AUTOPORTRET ÎN TREN/121 PLEOAPA LUI ŞAPTE/122 DINCOACE DE DUMNEZEU/123 CRUCEA DIN SPATE/124 ROSU IN ALB/125 CEAŢĂ/126 RAMĂ/127 DANAIDE/128 FLOARE DE GHEAŢĂ/129 UMBRĂ ÎN OCHI/130 FEMEI PERFECTE/131 HEMORAGIE/132 DOAR TU/133 RĂZBOI ŞI PACE/134 ROGVAIV/135 SĂ NU UIT/136 EA DEVENEA/137 MARINĂ/138 TERASĂ/139 RESTANŢE/140 UNDA/141 477

DOVADĂ/142 NUNTĂ LA MARE/143 MIREASA CEA DE TAINĂ/144 SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ/145 DIN ZI ÎN ZI/146 CÂNDVA…/147 PLÂNS/148 NORIA/149 PODURI DE APE/150 PRONUME IMPERSONAL/151 PRIMA ARTĂ/152 MOARTE CU DREPTATE/153 POD/154 ULTIMUL FULG/155 CER/156 ORAŞ DE NORI/157 POSTUMĂ/158 LIMITE/159 CINE SUNT EU?/160 UNDE/161 ABANDON/162 IARNĂ FĂRĂ PLEOAPE/163 SFÂRŞIT DE ANOTIMP/164 SOMN/165 ÎNTRE MALURI/166 FEREASTRĂ DE LACRIMI/167 COLŢ DE STEA/168 ODATĂ CA NICIODATĂ/169 SCĂRI/170 TIMPUL DIN TIMP/171 ALTĂ JUMĂTATE/172 EA/173 TOAMNĂ-N VII/174 NORI DE LACRIMI/175 478

IARBĂ CU MIROSUL TĂU/176 TESTAMENT/177 E ÎNCĂ IARNĂ/178 ÎNCĂ O VARĂ/179 TRECERE/180 MOŞTENIRE/181 DEFINIŢII/182 LACRIMA LACRIMEI/183 LACRIMĂ DE CER/184 ORAŞUL FĂRĂ TINE/186 DAR TU, DAR TU/187 SĂ NU MĂ NAŞTI/188 PORUNCI/189 ORA/191 DE-AJUNS/192 ÎNCEPUT DE ALFABET/193 NISIP FĂRA GLAS/194 COPACUL DIN CASĂ/195 ÎNCHINARE/197 INVERNTATORUL/198 NUME/199 SOMNUL DIN SOMN200 ROHIA/201 PLEOAPĂ ÎN PRIMĂVARĂ/202 NISIP ÎN CUVINTE/203 LERUI HRISTOS/204 NUMELE PRIMĂVERII/205 APĂ FĂRĂ PRUND/206 VAMĂ ALBĂ/207 UMBRA LACRIMEI/208 DESCÂNTEC/209 VINO, PRIMĂVARĂ/210 LACRIMA LUMINII/211 VECINI/212 479

ÎN LOCUL MEU/213 ŢĂRMURI/214 IARNĂ-N VARĂ/215 AUTOPORTRET/216 JOIA VINERII/217 CHRIST/218 PRAG/219 FURTUNI/220 RUGĂ/221 NICIODATĂ, MEREU/222 POEME PIERDUTE/223 CÂND PIERZI/224 ANOTIMP PIERDUT/225 RÂU/226 ÎNCĂ O VIAŢĂ/227 ALT SEMN DE CARTE/228 DESPĂRŢIREA DE TRUP/229 CUIB DE CUC/230 DIMINEAŢĂ/231 FĂRĂ MINE/232 IDENTITATE/233 CURGERE/234 POEMUL PHOENIX/235 MAL DE RIN/236 TAXE PE POEME/237 ŞOAPTA/238 RĂSTIGNIRE/239 CÂMP DE MACI/240 MAGI/241 NU-MI MAI ADUC AMINTE /242 LECŢIE DESCHISĂ/243 SPUNE-MI, MOARTE/244 TOAMNĂ-N IARNĂ/245 COLIND/246 480

FINAL/248

CINCEIZECI ŞI CINCI/249 SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ/251 COLIVII EXPIRATE/253 ROŞU/254 INTERNET/255 ÎNVIERE/256 ÎMBLÂNZIREA POEMULUI/257 CUIB/258 ALTĂ MOARTE/259 LACRIMILE MAMEI/1260 MOARTEA MORŢII/261 PÂNĂ LA TINE/262 DE LA SĂRMAŞ PÂN’ LA SĂRMAŞ/264 ÎNVAŢĂ-MĂ/265 MOŞTENIRE/266 NU ŞTIU UNDE, NU ŞTIU CUM/267 COLIVIA TOAMNEI/268 ÎNTOARCERE LA ÎNCEPUT/269 PODURI/270 ALT ALCOR/271 DA/NU/272 POT DE-ACUMA/273 TRANDAFIRUL PIETREI/74 MAS/275 SABAT/276 DACĂ NU NE-AM PRIVI/277 CINCIZECI ŞI CINCI/278 O ALTĂ VIAŢĂ/279 MATERNITATE/280 ZI DE NAŞTERE/281 INTRARE ÎN VISE/282 481

CRIOGENIE/283 GRĂDINAR/284 FINAL DE CARTE/285 ZAR/286 ÎN DUNGA NOPŢII/287 DUMNEZEU STINGHER/289 ÎNGERUL MEU/290 CONTINIT/291 NICIUN ÎNCEPUT/292 TIMP ÎMPĂRŢIT/293 POEM ALB/294 NOPŢI FĂRĂ VISE/295 DE MÂNĂ CU DUMNEZEU/296 SCARĂ/297 DEDICAŢIE/298 PARADIS/299 ÎN LOC DE POSTFAŢĂ, de Sandu Tudor/300

POEME VERZI PE PEREŢI/301 AMBRĂ/303 POD DE SEARĂ/304 ICOANA DIN FEREASTRĂ/305 EUCLID/306 BIOGRAFII/307 FOTOGRAFIA/308 MI-AI DAT, DOAMNE/309 CONSTELAŢIE/310 NINGE/311 COLŢ DE CER/312 FIU/313 SCRISORI LA POST RESTANT/314 482

ALTOI/315 VIAŢA LA PACHET/316 ORICE FEMEIE/317 INTERMUNDII/318 ÎNCĂ UN TIMP/319 AEZI/320 ANOTIMPURI DE FEMEIE/321 CHEMARE/322 MATERNITATE/323 OCHIUL CE PRIVEŞTE-N NOI/324 EA/325 NAŞTERE/326 MUNTE ŞI MARE/327 POEME VERZI PE PEREŢI/328 NUMELE TOAMNEI/329 DESPĂRŢIRE/330 VIS PIERDUT/331 QUINTELNIC/332 PODIREI/333 OCHIUL LUI DUMNEZEU/334 SĂMÂNŢĂ DE TOAMNĂ/335 ÎN CER/336 TE PRIVESC ÎNTR-O FRUNZĂ/337 COLIND/338 SFÂRŞITUL LUMII/339 VÂRSTE/340 ÎNTOARCEREA/341 VARĂ LA MARE/342 ÎNAPOI, ÎNAINTE/343 POTIR/344 FĂRĂ NUME/345 PUNCT/346 VIS/347 OGLINDĂ SPARTĂ/348 483

PORTRET DE FATĂ/349 REGELE POEZIEI/350 CLOPOT/351 COD GALBEN DE POEZIE/352 CALENDAR/353 RECURS LA POEME/354 VEŞMÂNT/355 CINĂ CU ADAM/356 ORAR DE VARĂ/357 URMĂ DE PRIMĂVARĂ/358 AŞTEPTARE/359 ALT HOMER/360 BOTEZ/361 RUG/362 RUGĂCIUNE/363 TITANIC/364 MORMÂNT/365 ÎN ORIŞICINE/366 POST RESTANT/367 SORA MEA/368 FĂ CEVA/369 POEMUL RISIPITOR/370 FEREASTRĂ DE STEA/371 MINUTAR/372 VREME CARE PLEACĂ, VREME CARE VINE/373 DUMINICĂ/374 SENTIMENT DE TOAMNĂ/375 RUNE/376 RĂSĂRIT DE TOAMNĂ/377 CUIBAR DE CUVINTE/378 MINUTAR/379 MARIE, MAMĂ/380 DACĂ TACI/381 TRECERE/382 484

VAMĂ/383 EMINESCU/384 MARGINI/385 RENUNŢ LA MINE/386 GEMENI/387 VÂRSTĂ/388 LEGĂMÂNT/389 SINGUR/390 TOAMNĂ/391 NAŞTERE/392 AŞTEPTARE/393 FOAME/394 APROAPE/395 STELA MARIS/396 NICIODATĂ/397

FIŞĂ BIO – BIBLIOGRAFICĂ/399 REPERE CRITICE/427 CUPRINS/247

485

POEME

EDITURA NICO 486

ÎNGERUL DIN CUVÂNT În orice clipă eşti, în orice parte – ţi-e sângele o urmă ce cândva se desparte în lacrimă şi în privire şi în mireasă şi în mire, până când trupul tău devine cruce, până ce iarba-şi răstigneşte noaptea ce-ngroapă iar secunda dintre septembrie şi toamnă şi dintre sâmbătă şi-altar, dintre tăceri şi minutar. În orice clipă eşti, până-n cuvânt te îngereşti.

NICOLAE BĂCIUŢ

487