Albanezul by dragos gelu

Revista Albanezul

Nr.1

BucureĹ&#x;ti 2018

Revista Shqiptari

Nr.1

Bukuresht 2018

adu Botiş este preot iconom stavrofor, licenţiat al Universităţii „Babeş-Bolyaiˮ, Facultatea de Teologie Ortodoxă (anul 1994), cu un master (istoricopractice) la aceeaşi facultate (2006). Este membru al Asociației Scriitorilor, Filiala Baia Mare; al Ligii Scriitorilor din România, Filiala Maramureş; membru al UCMR-ADA, COPYRO, UZP Bucureşti. Activitate culturală: Radu Botiş este editor fondator al revistelor: „Glas Comun” (revistă cultural-creştină), „Slova Creştină” (revistă de creaţie, atitudine şi cultură), „Slova Copiilor” (supliment al revistei „Slova Creştinăˮ); redactor de specialitate la revista „Izvoare codrene” (Baia Mare); redactor colaborator la revista internaţională „Starpress” (Râmnicu Vâlcea), la revista „Dor de Dor”m Călăraşi; membru în comitetul redacțional al revistei „Freamăt” a Filialei Maramureş a Ligii Scriitorilor Români (Baia Mare); colaborator al revistelor „Murmur” (Bucureşti), “Romanian VIP” (USA.), ”Nou Horizont” (Spania), ”Albanezul” (București). Domnul Botiș este preşedinte fondator al Asociației cultural-creştin-umanitare „Ars Vivatˮ. 2

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 Distincţii şi premii literare: Locul II la Concursul literar de inspiraţie spiritual-creştină „Izvorul Tămăduirii”, Bucureşti, 2000; Premiul Editurii Ariadna (Secţiunea Volum de debut pentru poezie religioasă), în cadrul Festivalului „Pro Unione”, ed. a II-a Baia Mare, 2001; Menţiune la Concursul Internaţional de Poezie al Românilor de Pretutindeni „Starpressˮ, Râmnicu Vâlcea, 2008; Premiul III la Concursul Internaţional de Poezie şi Proză pentru românii din întreaga lume „Limba noastră cea românăˮ, Starpressˮ, Râmnicu Vâlcea, 2013; Premiul I pentru Poezie la Olimpiada de Primăvară organizată de Federaţia Artă, Muzică şi Sport, 2015; Premiul Editurii Vatra Veche la Festivalul-Concurs de Poezie Religioasă „Credo”, ed. a XV-a (Lăpuşna, 2015), Secţiunea grupaje-manuscris. A obţinut o Diplomă de Excelenţă din partea revistei internaţionale de cultură „Cervantesˮ şi a Editurii Inspirescu pentru talentul literar pus în slujba lui Dumnezeu; Diplomă de Excelenţă acordată de Societatea Culturală Pro Maramureş „ Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca, la împlinirea a 17 ani de activitate, în 27 noiembrie 2012, pentru excepţionala contribuţie ştiinţifică adusă la promovarea şi îmbogăţirea patrimoniului cultural maramureşean; Diplomă de Excelenţă din partea Ligii Scriitorilor Români pentru întreaga activitate în promovarea literaturii române; Diplomă de Excelenţă din partea Primăriei şi Consiliului Local al Oraşului Ulmeni – Maramureş, pentru activitatea scriitoricească şi contribuţia la promovarea cultu-rii şi spiritului românesc. Radu Botiş a fost distins de către Liga Scriitorilor Români cu Medalia „Virtutea Literarăˮ, pentru activitatea depusă în promovarea culturii şi a educaţiei moral-creştine în rândul tinerilor. Oglinda Ligii Scriitorilor din România 3

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Volume publicate: Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos, ed. I, Ed. Transilvania, Tecuci, 2012 (premiată la „Cărţile Anului”, Secţiunea Didactică, Baia Mare, 2012), ed. a II-a, Ed. Inspirescu, Satu Mare, 2013; Viaţa vie a unui mănunchi de creştini români (date monografice), Ed. Enesis, localitate Baia Mare, an 2001; Ca tămâia înaintea Ta (poezii creştine), Ed. Ariadna, Baia Mare, 2002; Sfaturi pentru mântuire, Ed. Ariadna, localitate Baia Mare, an 2006; Elemente de istorie locală, Ed. Enesis, Baia Mare, 2008; Activitatea preotului Vasile Lucaciu în America, Ed. Enesis, Baia Mare, 2009. A apărut în volumele colective (selectiv): Vechiul Testament, adaptare în versuri, de Ioan Ciorca, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2013; Oameni de seamă ai Maramureșului. Dicționar 1700 – 2010, coord. Vasile Iuga de Săliște, Ed. Culturală Pro Maramureș „Dragoș Vodăˮ, Cluj-Napoca, 2014; Personalităţi române şi faptele lor, vol. 59 (volum de colecţie), coord. Constantin Toni Dârţu, Ed. StudIS, Iaşi, 2014; Tihna pelerinului (cronică literară, exegeze, portrete, omagii), de Ioana Stuparu, Ed. Semne, Bucureşti, 2014; Noul Testament, adaptare în versuri, de Ioan Ciorca, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2014; Ninsori albastre cerne cerul, antologie literar-artis-tică îngrijită de Voichiţa PălăceanVereş, Ed. Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2015.

Revista Albanezul

Nr.1

Bucureşti 2018

Regalitatea binelui Cumpăna măsurii Ascultător și împlinitor, Ritmul simfoniei universului Prin ,,Eu sunt”. Regalitatea binelui Cu sufletul Pe talerul vremii, Clipei, zilei, aproapelui. Suntem Chipul nepieirii. Corbii, doar corbii... Strâmtă-i cărarea,porțile-s 'nalte Fulger străbate,corbi se adun' Focul de-o vreme jarul împarte, Arde năpraznic, arde nebun. Mai este o treaptă, calea e grea Furtuni împreună, vijelii se întețesc, De nicăieri viscolește, pe cer câte o stea Își pierde și urma în chip nefiresc. Corbii, doar corbii, străbat hămesiți Pe întinderi să-și caute pradă, 5

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Ultimi fugarii sfârșind istoviți N-apucă, o clipă să șadă. Se cerne și ultimul timp de îndurare Colbul umblării se pierde în zare. Premoniție Cu semn astral din patria divină Pământul va renaște negreșit, Iar amintiri cuprinse-n marea vină Își vor zdrobi păcatul prăbușit. Teslari,pe mâini, vor purta semne alese Cu voci suave, mame vor doini, Ca niciodată marea o să-și verse Întru învieri ai nepierzarii fii. Pe câmpul nou va odrăsli verdeață Aleșii,nou sens vieții vor primi Când cea dintâia, dalbă dimineață Din bezna lungii nopți se va ivi. La pârga noii lumi, din bobul sfânt O pâine nouă, Har peste pământ. Premoniţie (I) Pe la porţi uitate-n rouă serii Vin furi să ia ultim obol, Străjeri au pus şi peste câmpul gol Stăruind să prade-n toiul serii. Uitate-n vremi peceţi nu au găsit Doar chivotul stă dintru vămi ascuns, 6

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 Iar magul serii prin urgii ajuns Le aducea împăcarea privindu-i ostenit. La ceas de noapte-n turle ecou nedesluşit Împrăştia de-o clipă blestemul şi urgia, Apoi tăcerea adâncă desţelenind trufia Desleagă neştiutul prin noul răsărit. De taină voci… O rază-și cerne-n sufletu-mi splendoarea Din Absolut,luceferi poposesc Strivind greșala dintr-un timp lumesc, La căpătâiul nopții plânge marea. De taină voci acoperă-mi retina În așternutul clipei nepereche, Iar mesageri din cronica cea veche Vor spulbera tot hăul cu Lumina. O geometrie mult prea rostuită Un gând ascuns în vechiul mit, Dau vieții sens,înaltul nesfârșit Înnobilează starea neâmplinită. Nu nouă Doamne, Glorie,nu nouă Motto: Singura recompensă adevărată vine de sus, pogorându-se de la Tatăl Luminii … Când șoaptele din tainice urzeli În pragul nopții netezesc tăcerea, Cu semn știut, vin iarăși cavaleri Reântregind, serafic, privegherea. 7

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Genunchii lor se pleacă-n catedrală În inimi poartă scris un jurămînt, -Nu nouă Doamne,Glorie,nu nouă Doar numelui Tău Veșnic și Prea Sfânt. Chemarea lor la dreapta învoire Din ceasul nopții scapără spre zori, Virtuții, zidesc pururi, din iubire Ei legendari, prezenți, luminători. Tăceri Tăceri măreţe parcă iscodesc Petrecerea prin taina catedralei, Când cavalerul de sub scutul zalei Apleacă-şi trupul greu de timp lumesc. Nu-i chip să ardă-n juru-i lumânări Ca o statuie fără chip veghează, Uitarea,când dintr-un vitraliu,rază Scoboară-n glasul unei vechi cântări. Pe lespedea din colţul siguratec O carte ferecată cu peceţi, Ar spune parcă de acei drumeţi Căutători de un tărâm serafic. Tăcerile din taina catedralei Şi cavalerul de sub scutul zalei.

Bate vremea-n clopote de taină 8

Revista Albanezul

Nr.1

Bucureşti 2018

Bate vremea-n clopote de taină Iar ursita și-a pierdut cărarea, Necuprinsu, acesta sfindând zarea Lasă trupul umbrei fără haină. Sfredelesc priviri în hăul lumii Crucile Golgotei sângerând, Lângă Tatăl, plin de pace, blând Răzvrătiți își plâng fii furtunii. A pierit în nesfârșitul mării Atlantida, tăinuind etern, Vocile pieirii parcă cern Șoaptele-și spun timpul neuitării. Bate vremea-n clopote de taină Agonia-n rostul nerostit, Din priviri se scaldă-n asfințit Chipul umbrei, trupu-i fără haină. Noaptea de tăcere... Noaptea asta are altă formă Bolta nou contur şi-a creionat Iar pe drumul stelelor fixat, O lumina,la început,diformă Mai serafic a străluminat. Un albastru pur, târzie vreme Oscilează-n timpul neştiut, Din înalt s-au destrămat dileme Ce ne poartă-n taină prin trecut 9

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Peste lacrimi, bucurii, blesteme. Noaptea de tăcere,noua noapte Pentru noi şi pentru roade coapte. Vremea încercării... Arid e pământul,arid şi pustiu Iluzii ori cercuri de foc, Prin apa *noirii ori aerul viu Flacăra sacră ţâşneşte în joc. Vin cu nobleţe spirite alese Mările-şi poartă briza mai pură, Ca un memento, simboluri şterse Poartă prin vreme dreapta măsură. Vremea încercării demult a trecut Noua zidire ia formă din piatră şi lut. Până când... Pentru Dumnezeu, pentru ţara lui Legea este sfântă, grija orişicui, Nu mai este vreme, nu vrem împrumut Apărăm cu cinste tot ce am avut. Ne zâmbesc străinii hulpavi la hotar Stropii cu otravă întind în pahar, Copii îi adună de pe strazi, din case Mame privesc jalea, plâng neputincioase. Soarele nu-i soare, raze pârjolesc S-a întins prea mult pustiul grotesc, Bucăţi din ţarină s-au vândut bizar 10

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 Lacrimi, umilinţă, seceta, amar. Până când se strânge lanţul umilinţei Până când se întinde timpul neputinţei, Până când cu toţii în genunchi vom sta Până când, o Doamne, mai putem răbda?! Români, România-grădina sfinţită Vin alţii, o lasă mereu neîngrijită, Neghina tot creşte iar bobul de grâu Se scutură-n locul secatului râu. Umiliţi atâta,trupu’ istovit Pare fără vlagă, Tu ne-ai părăsit Întristaţi am spune în necazu’ nost; - Iisuse reînalţă Neamul cum a fost. Asta ni-i rugarea, fie în bun ceas Oricine s-audă lacrima din glas, Inima ce plânge, zbuciumul firesc Din suflet strigarea în grai românesc.

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Mendime teologjike nga Radu Botiș CARTEA A II-A GÂNDEŞTE-TE LA SUFLETUL TĂU 1. „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”, zice Domnul. Deci te întoarce la Dumnezeu din toată inima ta, lasă la o parte lumea aceasta cu atâtea păcate, pentru că atunci numai sufletul tău va găsi liniştea atât de dorită. De ce te frămânţi cu lucruri trecătoare, gândeşte-te în per-manenţă la mântuirea sufletului şi atunci vei vedea împărăţia lui Dumnezeu pogorându-se înlăuntrul tău. Împărăţia lui Dumnezeu este linişte şi bucurie în Duhul Sfânt. Domnul Iisus vă veni la tine binecuvântându-te, dacă va găsi în sufletul tău loc pentru El, liniştea adusă de El este nesfârşită, iar bunăvoinţa Sa nespus de mare. 2. Pregăteşte-ţi inima pentru Domnul, suflet credincios, căci El vrea să vină şi să locuiască înlăuntrul tău. El spune: „De mă iubeşte cineva, acela păzeşte poruncile mele şi Eu voi veni la el şi voi locui…ˮ. Lasă pe Iisus ca să intre în inima ta! El va priveghea purtând grijă de tine, oamenii sunt schimbători, dar El rămâne în veac mereu lângă tine! 3. Nu te întrista când cineva ţi se împotriveşte ori se ridică asupra ta; cel care astăzi este cu tine mâine se poate ridica împotriva ta, aşa sunt oamenii, schimbători precum vântul. Dar tu pune-ţi nădejdea în Dumnezeu! El va răspunde în locul tău făcând ce este mai bine pentru tine! 4. Pentru ce te uiţi în jurul tău?Aici nu este loc de odihnă pentru tine, casa ta este în ceruri, aşa că nu te uita la lucrurile de pe pământ decât numai în treacăt, nu te lipi de nimic din lumea aceasta, că nu cumva să ajungi slugă a păcatului şi să te prăpădeşti. Gândul tău să fie pururea la Cel Prea Înalt şi rugăciunea ta să se ridice la ceruri, întăreşte-te în 12

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 vremi de suferinţă, rabdă cu uşu-rinţa gura celor ce grăiesc nedreptăţi. 5. Domnul Iisus Hristos a fost batjocorit de oameni în lu-mea aceasta, fiind părăsit în mijlocul celor mai grele chinuri. El a fost chinuit şi batjocorit pentru ca omul să fie răscumpărat din păcatul neascultării. El a avut duşmani şi oameni care îi doreau răul, tu ai vrea să ai numai prieteni şi binefăcători? Cum vrei să primeşti cununa îndelungii răbdări, dacă nu ai ieşit biruitor din toate încercările? Suferă deci împreună cu Iisus şi pentru Iisus, dacă în tine există dorinţa de a împărăţi alături de El. 6. Dacă ai fi înţeles viaţa lăuntrică a lui Iisus şi dacă ai fi gustat numai o fărâmă din iubirea Lui cea mare, atunci nu te-ai mai gândi nici la prieteni, nici la vrăşmaşi. Dimpotrivă, te-ai bucura de ocările primite, căci dragostea lui Iisus te face să nu mai ţii la tine! Cine iubeşte pe Domnul şi cine iubeşte adevărul, cine s-a dezlipit de poftele trupeşti şi cine a uitat de el însuşi, acela doar se poate apropia de Dumnezeu putându-se odihni lângă El chiar din viaţa aceasta. 7. Omul care este înţelept preţuieşte lucrurile aşa cum este necesar a fi preţuite, el ascultă mai mult de Dumnezeu decât de oa-meni. Cel care nu se frământă cu gânduri deşarte, ci se îngrijeşte nu-mai de propriul suflet, acela poate să se îndeletnicească cu ceea ce este plăcut Domnului care s-a jertfit pentru noi. Creştinul adevărat îşi strânge uşor puterile sufletului său, căci el niciodată nu le-a risipit pe toate. Munca şi grijile vieţii de toate zilele nu îl tulbură cu nimic, căci se învoieşte cu toate nevoile care vin asupra lui. Cel care şi-a hotărât drumul sufletului său, acela nu se frământă cu binele ori cu răul pricinuit de alţii; nimeni nu îţi poate face răul pe care ţi-l faci tu însuţi. 13

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 8. Dacă ai fii aşa cum trebuie să fii, adică bun şi curat ai simţi ajutorul, sporul şi desăvârşirea ta. Adesea eşti tulburat cu lu-cruri de nimic, lucruri care îţi produc supărări; şi acestea ţi se întâm-plă pentru că nu vrei să răstigneşti poftele trupului şi să renunţi la deşertăciuni. Nimic nu întunecă mai mult inima omului decât pofte-le trupului şi doar dacă le curmi te vei putea gândi la Dumnezeu şi vei putea gusta mereu din bucuriile sufleteşti. Smerenia 1. Să nu pui niciodată preţ nici pe prieteni şi nici pe duşmani, în tot ceea ce faci trebuie să ai grijă ca Dumnezeu să rămână în preajma ta; păstrează-ţi cugetul curat şi El te va apăra pretutindeni căci răutatea omenească nu poate să vatăme pe cel care crede în Domnul. Dacă te vei obişnui să taci şi să rabzi Dumnezeu va fi lângă tine, deci lasă-te în voia Lui şi vei primi ajutor dându-te pildă de smerenie tuturor. 2. Cel care îşi recunoaşte păcatele, uşor potoleşte pe alţii şi se împacă lesne cu cei pe care i-a supărat căci Dumnezeu ajută pe cel ce este smerit şi îl fereşte de nevoi, se coboară la el umplându-l de daruri iar din umilinţa îl ridică la mărire. Celui smerit îi descoperă tainele Sale iar sufletul îi este liniştit pentru că nădăjduieşte întotdeauna în Purtătorul (Proniatorul) şi Apărătorul Domn Iisus Hristos. Omul cel paşnic 1. Numai dacă eşti pașnic vei putea să împaci pe alţii; omul care este pașnic este mai de folos decât cel care este învăţat. Omul care este rău la suflet lasă calea bună mergând către rău, fiindcă iu-beşte nelegiuirea mai mult. Omul care este paşnic şi curat vede nu-mai drumul cel bun căci având pace lăuntrică va urma numai calea binelui. 14

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 2. Uşor te pricepi să te lauzi şi să te dezvinovăţeşti de păca-tele tale, dar ai avea mai mare câştig, dacă te vei recunoaşte că eşti un păcătos, iar pe aproapele tău îl vei vedea ca pe un om drept. Nu este greu să trăieşti alături de omul bun şi blând, căci prin bunătatea şi smerenia lui poţi şi tu cunoaşte adevărata cale ce te poate face cu adevărat fericit. 3. Sunt mulţi cei ce sunt lipsiţi de linişte sufletească, tul-burând şi pe alţii, aceştia sunt o grea povară atât pentru cei din jurul lor, dar şi pentru ei înşişi... De altfel, întreaga noastră pace sufletească în această viaţă atârnă mai mult de răbdarea necazurilor decât de alungarea lor, Oglinda Ligii Scriitorilor din România, căci acela ce rabdă mult acela va avea şi multă pace lăuntrică. Un astfel de om este stăpânul său, dar şi învăţătorul altora, el este prie-tenul nedespărţit a lui Iisus, precum şi moştean al Împărăţiei cerurilor. REFERINŢE CRITICE Dumitru Iuga, ... Ca tămâia înaintea Ta, în „Pro Unioneˮ (Revista Fundaţiei Culturale „Pro Unioneˮ), iulie 2002, Anul V, nr. 1-2 (13-14), Baia Mare, Maramureş; Cezarina Adamescu, Sacerdot în cuvânt, în slujire şi-n inimă – exegeză la volumul Ca tămâia înaintea ta, în revista „Agero” – Stuttgart; în revista „Starpress” şi în revista „Observatorul” din Toronto; Cezarina Adamescu, Părintele Slovei creştine şi renaşterea sa prin cuvânt, în revistele „Agero”, „Starpress”, „Observatorul”; Cezarina Adamescu, Bun găsit în oaza numită Arionda – cuvânt de bunăvoire la naşterea unei antologii, în revistele „Agero”, „Observatorul”, „Starpress”; Cezarina Adamescu, Bun găsit la „Slova copiilor”, în „Starpress”; „Romanian Vip”; Cezarina Adamescu, în Întâlniri providenţiale, Ed. Semănătorul, 2009 (referinţe critice asupra întregii creaţii a lui Radu Botiş); Adrian Botez, 15

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Preotul Radu Botiş, poemele sale îngereşti şi înduhovnicitele lui reviste, în revistele „Națiuneaˮ, „Singurˮ, „Cetatea lui Bucurˮ, „Semănătorulˮ. Ioana Stuparu, Gânduri semănate, în revistele „Agora Literarăˮ, „Confluenţe Româneştiˮ, „Glas Comunˮ; Mihaela Rotaru, Rugăciune în versuri…, Ca tămâia înaintea Ta, în revistele: „Armonii Culturaleˮ (Adjud), „Bogdaniaˮ ( Focşani ), „Confluenţe Româneştiˮ, „Izvoare Codreneˮ, „Observatorulˮ (Canada). Constantin Dobrescu, Gânduri despre o carte de educaţie religioasă, în revistele: „Confluenţe Româneştiˮ, „Glas Comunˮ, „Izvoare Codreneˮ, „Naţiuneaˮ; Maxim Morariu, Ulmeni. Studiu monografic, în revistele: „Renaştereaˮ, Cluj-Napoca, nr. 9, sept. 2015, „Confluenţe Literareˮ, „Revista de recenziiˮ, „Glas Comunˮ. ÎNDREPTAR DE TERAPIE DIVINĂ – breviar sufletesc.

e cuvin, cred, trei cuvinte, în ceea ce priveşte cartea pe care o avem în vedere: bucurie, recunoştinţă, îmbărbătare. Bucurie – pentru că o asemenea carte este echivalent cu un colet, primit pe adresa personală; recunoştinţă – pentru că este un semn de la Dumnezeu, care este Părintele iubit, adorat, care niciodată nu îşi uită copiii şi le trimite cadouri; îmbărbătare – deoarece ,,coletul” cuprinde sfaturi practice pentru viaţa cea de fiecare zi a unui creştin. Autorii acestei frumoase isprăvi duhovniceşti sunt doamna Cezarina Adamescu, părintele Radu Botiş şi Constantin Vlaicu. ,,Nici o întâlnire între prieteni nu poate fi mai temeinică decât aceea dintre copertele unei cărţi. Ea conferă trăinicie simţămintelor şi bucuria dăruirii totale. Locaşul spiritual al cărţii este acoperământul ales astăzi pentru a ne împărtăşi gândurile, cuvintele, sentimentele. Este 16

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 un acoperiş pentru rugă”, motivează doamna Cezarina Adamescu demersul care a stat la realizarea acestei cărţi. ,,Îndreptar de terapie divină – breviar sufletesc” constituie un sprijin de folos pentru fiecare dintre noi, care acceptăm întru totul că Mântuitorul Iisus Hristos a coborât din slava cerească, luând chip de rob, pentru ca omenirea să fie reabilitată şi absolvită de păcatul neascultării protopărinţilor noştri”, spune doamna profesoară SorinaMihaela Botiş, în debutul lucrării. Urmează un interludiu, prin poezia părintelui Radu Botiş, Vorbeşte – Clipele se scurg: Vorbeşte, Doamne, clipele se scurg / Şi cerul parcă-i mai sărac de stele. / Par zilele adeseori mai grele, / C’nd totul se înveşmântă în amurg. // Vorbeşte, Doamne, vremea e puţină. / Cărarea se-ngustează tot mai mult – / Aş vrea cât mai e timp s-ascult / Cereasca simfoni în surdină. // Şi de-aş mai vrea să mă răsfăţ o vreme / Cu lumea pironită-n pământesc, / Adu-mi aminte de-un tărâm ceresc, / Lipsit de înguste, sumbre teoreme. // Nu înceta, Prea Bune, să-mi vorbeşti, / În astă lume atât de trecătoare, / Cuprinsă-n cea din urmă încercare / Pierzaniei, în lucruri nefireşti. Şi tot Sfinţia Sa ne invită să ne reamintim cuvintele Mântuitorului: ,,Eu sunt scăparea ta, eu sunt pacea şi viaţa ta. Vino lângă Mine, pentru a găsi odihnă sufletului tău, lasă cele trecătoare şi nu te gândi decât la veşnicie”. Pentru aceasta ,,Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi păzeşte-l cu credinţă”. De asemenea, ,,Fii drept şi smerit înaintea lui Dumnezeu, fiul meu!”, ne îndeamnă părintele-coautor al acestui Îndreptar de terapie divină. O ,,armă” de foarte mare eficienţă, în lupta cu patimile izvorâte din lăcaşul inimii, cea pofticioasă şi grabnică în toate, este răbdarea. Însă, ne este amintit faptul că ,,Cel care caută să fugă de supunere, acela fuge de harul lui Dumnezeu; deprinde-te, 17

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 deci, cu ascultarea şi cu înfrânarea poftelor, dacă voieşti să nu fi plecat trupului şi sângelui. Luptă-te împotriva ta însuţi şi nu îngădui ca mândria să-şi înfigă în sufletul tău ghearele. De ce te plângi, când ştii că eşti vinovat de muncile iadului şi ai primit iertarea doar prin bunătatea Domnului şi prin iubirea Lui fără de margini” (...) Între reflecţiile creştine, părintele Radu Botiş strecoară câte o poezie, precum cea pe care o cităm integral: Mă rog... ,,Mă rog. / Şoptiri de stele-mi spun / Că dincolo, o lume / Se înalţă vie cu alt nume / Încrezător, mă rog. // Mă rog. / Pe-un drum ceresc răsar / Noi bucurii fără hotar / Şi îngerii sfioşi păşesc / Prin raiul cel dumnezeiesc, / Încrezător, mă rog. // Mă rog. / Un imn ocrotitor / Scoboară-n glas înălţător, / Fiinţa-ntreagă luminând / Vroirea Celui Blând, / Încrezător, mă rog”. Şi o Confesiune: ,,Aş vrea, Doamne, să-Ţi cânt / Să Te încânt, / Eu, călător efemer pe pământ. / Uneori, îmi lipsesc sentimente / Curate, / Iubirea de frate, rostu’ de adevăr / Ori dreptate. / Doream să-Ţi spun / De multă vreme, însă acum / Lucru curat m-a cercetat / Cu al Tău sfat. / Voi lăcrima în rugăciune, / Gest de căinţă pentru puţinele bune. // Acestea sunt. / Trăind, să renasc prin Cuvânt”. Ne lăsăm conduşi, în continuare, de părintele Radu Botiş, pentru a parcurge capitolul intitulat ,,Modelul sfinţilor”, care începe cu un îndemn ferm: ,,Lasă deşertăciunile lumeşti şi vino după Iisus” şi apoi, continuând cu atenţionarea ,,Fii smerit!” ,,Oare de ce ne pasă ce ne spune altul despre felul şi chipul în care se judecă lucrurile? Cel căruia îi vorbeşte Cuvântul (Cel) Veşnic, acela cunoaşte lumina. Toate vin de la acest Cuvânt atoatestăpânitor; El este începătorul tuturor, El vorbeşte înlăuntrul nostru, fără de El nu poate fi înţelepciune, nu poate fi judecată dreaptă”. 18

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 Unii dintre noi s-au întrebat, probabil, în vreun moment sau altul, dificil, din propriile vieţi: ,,Care este rostul necazurilor?” Răspunsul îl descoperim în acest Îndreptar de terapie divină: ,,Folositoare sunt necazurile şi încercările, pentru că adesea ele îmbunătăţesc inima omului, făcându-l să ştie că el este un străin şi un călător pe pământ, şi nu trebuie să-şi pună nădejdea în nici o creatură de pe acest pământ. Credinţa permanentă trebuie să rămână în Dumnezeu, căci lumea aceasta este plină doar de răutăţi şi de fărădelegi”. De mare ajutor sunt faptele făcute din iubire: ,,Trebuie să suferim unii pentru alţii, să ne mângâiem şi să ne ajutăm la nevoie, să ne învăţăm între noi, povăţuindu-ne unii pe alţii”. Cei cărora le place singurătatea şi tăcerea sunt povăţuiţi: ,,Caută vremea potrivită, ca să te gândeşti la tine însuţi şi să-ţi îndreptezi mintea către binefacerile lui Dumnezeu”. Şi mai util este ceea ce trebuie să practicăm în fiecare zi: ,,Să îţi aduci aminte că trebuie să mori”, astfel încât ,,În tot ceea ce faci şi ce gândeşti trebuie să lucrezi în aşa fel încât să fii pregătit în permanenţă pentru întâlnirea cu Dreptul Judecător”. Partea a doua a Îndreptarului... cuprinde o prezentare impresionantă a activităţii literare a doamnei Cezarina Adamescu. Cităm din reflecţiile spirituale ale domniei sale: ,,Gestul cel mai rotund: acela al împreunării palmelor în rugăciune”; ,,Drumul sfinţeniei nu admite... popasuri”; ,,Fără să-şi piardă din transcendenţă, Dumnezeu se apropie neînchipuit de mult de tine. Îl poţi descoperi mergând alături de tine pe stradă, în ochii unui copil, în durerile unui bolnav, în neputinţele unui vârstnic, în lacrima unei mame...”; ,,Mi-ai incendiat inima cu o lumânare sfinţită”; ,,Şi-atunci am înţeles: nici o cruce, în afară de a mea, nu mi se potrivea pe spinare”; ,,O virtute de admirat: 19

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 discreţia desăvârşită”; ,,Spiritul necultivat devine lesne «pârloagă»”; ,,Nu m-am rugat. Azi am lipsit de la întâlnirea pe care mi-a dat-o Iisus”. Paginile cu caracter memorialistic sunt emoţionante, prin autenticitatea lor transferată dinspre cea care le-a trăit spre cititor. Ele alternează cu paginile de reflecţii, gânduri şi meditaţii creştine, ce exprimă metamorfoza continuă, ascendentă, a doamnei Cezarina Adamescu. Din mulţimea de poezii, ce poartă semnătura sa, prezentăm câteva: ,,Stea de dimineaţă – În drum spre veşnicie / Tu ne conduci, Marie. // Eşti stea de dimineaţă / Pe calea fără ceaţă. // Eşti aurora care / Vesteşte mândrul Soare. // În noaptea ce se-ngână / Tu ne conduci de mână. // A dimineţii astră. / Tu eşti Lumina noastră”; ,,Există răni – Există răni vindecătoare / Există răni peste pârjolul rănii / Din care te ridici întrebătoare / Şi-n mâini ţi se aprind pe rând mătănii. // Există răni făcute de lumină / Ce îţi colindă-n carne şi în sânge / Există răni ce te albesc de vină / Balsamuri peste ochiul care plânge. / Există răni pe care le poţi duce, / Există răni făcute de o cruce...”. Constantin Vlaicu este un ziarist cu o intensă activitate publicistică în revistele on-line şi pe hârtie. Dar şi autor/coautor al volumelor Străjer la porţile pădurii; Mehadia – vatră de istorie milenară; Iosif Coriolan Buracu – o legendă vie; Oameni de seamă ai Banatului. Este, de asemenea, colaborator la reviste româneşti care apar în străinătate. Din grupajul intitulat ,,Florilegiul gândirii – bijuterii sufleteşti” cităm: ,,Negreşit, gesturile sunt o oglindă a sufletului! Mai mult – gestul sincer şi delicat reliefează o anume nobleţe sufletească, ce nu poate sălăşlui decât în fiinţe cu dragoste pentru aproape şi pentru Dumnezeu. Să aflăm cu toţii bucuria de a oferi daruri semenilor noştri şi satisfacţia oferită de fapta bună, ca o încununare, sau o împlinire a fiinţei umane, 20

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 raportate la misiunea vieţii, dată de Dumnezeu!”; ,,Peste toate, suntem sclavii timpului şi întotdeauna am fost adeptul acestui principiu, că Dumnezeu, cu ajutorul timpului, stăpâneşte totul şi toate”. Îndreptar de terapie divină se constituie ca o ofrandă adusă lui Dumnezeu de către cei trei ,,truditori” literar-duhovniceşti, cu ajutorul cuvântului care revigorează. (Constantin Marin) IDENTITATE Prof.Traian D. Lazăr

a „locuitor” al arhivelor statului și ale diverselor instituții, am constatat, după 1989, o adevărată și mirabilă invazie a unor „cercetători” dornici de informații și acte. Faptul era, în majoritatea cazurilor, efectul legilor de retrocedare a bunurilor confiscate de regimul democrat-popular. În mai puține cazuri, cercetătorii urmăreau obiectivul de a descoperi și publica mărturii despre păstrarea sau afirmarea identității personale/familiale sau comunitare. În acest context au apărut în multe zone ale țării monografii dedicate unor persoane, instituții, localități și evenimente. Printre scrierile meritorii de această natură se numără studiul monografic alcătuit de prof. Mircea Botiș și preot Radu Botiș, Ulmeni-Maramureș, Editura Enesis, Baia Mare, 2011. Volumul prinde în cele 271 de pagini, însoțite de consistente imagini foto, identitatea orașului Ulmeni din Maramureș. Pe coperta a patra se află o utilă și interesantă prezentare a C.V-ului profesional-științific al autorilor. Aflăm astfel că prof Mircea Botiș, absolvent al Facultății de istorie-filozofie de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din ClujNapoca și al masteratului „Elite politice” la Facultatea de 21

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Istorie și Patrimoniu „Nicolae Lupu” din Sibiu, este un profesionist de clasă atestat prin rezultatele elevilor săi la faza națională a olimpiadei de istorie, prin diploma pentru contribuție deosebită obținută la Concursul de eseuri „Gânduri, idei, sentimente despre Holocaust” și ca organizator la Concursul de Iudaism și Istoria Evreilor desfășurat la Sibiu în 2007. Radu Botiș este un „sacerdot în cuvânt, în slujire și-n inimă”, un „condei” prezent în redacțiile și colaborator al revistelor din țară și străinătate: Starpress, Dor de Dor, Murmur, Agero-Stutgart, RomanianVIP – SUA, Nou Horizont-Spania, Observatorul-Toronto. Strâns legat de activitatea culturală din zona ce constituie tema monografiei, Radu Boțiș este editorul și fondatorul revistelor Glas comun, Slova creștină și al suplimentului Slova copiilor, precum și președintele fondator al Asociației cultural creștine umanitare Ars Vivat al cărui program de activitate și realizări este prezentat și în monografie. Autorii tratează cu competență și dăruire – pentru că sunt locuitori ai zonei: identitatea fizico-geografică a localității aparținând spațiului mioritic evocat de Blaga. Spațiul geografic al orașului Ulmeni este prezentat în principalele lui caracteristici și componente: perimetrul, suprafața, relieful, punctele reprezentative, solul, clima, altitudinea, hidrografia, fenomenele atmosferice, resursele biogeografice (păduri, faună cinegetică și piscicolă), demografia, căreia i se consacră un capitol separat. Identitatea demografică, spun autorii, poartă amprenta istoriei așezării și a spațiului fizico – geografic al zonei. Orașul Ulmeni este o așezare ale cărei rădăcini se află în vechea Dacie și în Dacia romană, când era cunoscută sub numele Bodava. Atestată documentar din 1405, când purta 22

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 numele Silimeghiu (Sylelmed), metamorfozat în diferite variante, localitatea a luat numele Ulmeni din 1926. În evul mediu, localitatea s-a aflat în proprietatea voievozilor Balc și Dragoș și a urmașilor acestora. Din punct de vedere politic, așezarea s-a aflat în zona de interferență dintre Principatul autonom al Transilvaniei și regatul Ungariei, trecând apoi sub dominația Imperiului Habsburgic, devenit din 1867 Imperiul Austro-Ungar, destrămat în 1918, prin lupta pentru independență a națiunilor componente. La 1 decembrie 1918, românii din Transilvania, inclusiv locuitorii comunei Ulmeni, au decis unirea la România. Dictatul de la Viena-1940, a impus României cedarea către Ungaria a părții de nord-est a Transilvaniei. Zona Ulmeniului a intrat temporar în stăpânirea Ungariei, dar din toamna anului 1944, a revenit la România. Interesați în prezentarea Ulmeniului, fără a-l izola de satele din jur, autorii adaugă referințe legate și de identitatea acestora. Autorii prezintă evoluția demografică a localității Ulmeni sub aspect numeric, al structurii de vârstă, sex, etnic, social, onomastic, de stare civilă și militară. Prezentată cronologic, evoluția demografică atestă existența continuă a unei majorități etnice românești. În structura religioasă a populației se subliniază că majoritatea o constituie aderenții bisericii unite Romei. În continuarea studierii identității demografice, autorii au considerat necesar să aloce un capitol separat funcțiilor geoeconomice actuale ale orașului. Folosind surse statistice, autorii extrag informații privind baza economică a localității, care a fost, până târziu în epoca modernă, agricultura. Un loc important se acordă analizei relațiilor de proprietate asupra pământului, insistându-se asupra momentelor 1853-1854, când s-a desființat servitutea personală, 1921, 1945, 1949, 23

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 1991. Concomitent se comentează aspecte legate de mijloacele de producție, tehnologiile folosite, productivitatea. Corespunzător evoluției cronologice, a mersului spre modernizare, se fac referiri la alte ramuri ale economiei, la dezvoltarea meșteșugurilor și industriei, ceea ce a adus ridicarea localității la statutul de oraș. În partea finală a capitolului, autorii ne înfățișează situația actuală a economiei orașului și proiectele de viitor în domeniul ecologic, protejarea mediului și creșterea calității vieții, turistic. Identitatea culturală reprezintă cea de a treia direcție a studiului monografic dedicat Ulmeniului. Ne sunt prezentate informații privind datinile și obiceiurile ținând de activitatea economică a locuitorilor: unelte, procedee de muncă, pomicultură, creșterea animalelor, ocupații casnice. Aceeași linie de cercetare urmărește: alimentația, portul, credințele despre cer și astre, graiul, obiceiurile de înmormântare, obiceiurile legate de muncile agricole, de datele calendaristice, jocurile tradiționale. Suntem de părere că locul capitolului consacrat învățământului era aici, pe axa identității culturale, alături de capitolul „Oameni de ieri și de azi”, care ne înfățișează personalitățile culturale ale zonei. Învățământul reprezintă unul dintre factorii importanți în păstrarea identității culturale a unei comunități. Aflați timp de secole sub dominație străină, austriacă și maghiară, românii din Transilvania, deci și cei din Ulmeni, au fost supuși unui proces intens și îndelungat de aculturație. Autorii au prezentat cu acuratețe evoluția învățământului de la cel religios/confesional către învățământul modern, laic. Sau evidențiat mai ales politicile de maghiarizare prin învățământ. Și așa cum era normal au ajuns la nominalizarea personalităților culturale din zonă, problemă căreia i-au consacrat un capitol special incluzând și oamenii politici. 24

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 Evident nu putem aminti aici decât pe câțiva dintre oamenii de cultură originari din spațiul ulmenean: poetul, prozatorul și traducătorul Petre Dulfu (1856-1953), rapsodul popular Emil Gavriș (1915-1989), poetul, prozatorul și editorul Radu Ulmeanu (1946), poeta și prozatoarea Florica Bud (1957), etc. Cartea domnilor Prof. Mircea Botiș și Pr. Radu Botiș tratează ansamblul elementelor ce definesc orașul Ulmeni, identificându-l din masa așezărilor din România. Radu Botiș, Cezarina Adamescu, Constantin Vlaicu – Îndreptar de terapie divină Nici o întâlnire între prieteni nu poate fi mai temeinică decât aceea dintre copertele unei cărţi. Ea conferă trăinicie simţămintelor şi bucuria dăruirii totale. Locaşul spiritual al cărţii este acoperămânul ales astăzi pentru a ne împărtăşi gândurile, cuvintele, sentimentele. Este un acoperiş pentru rugă. Locuitori-împreună ai acestui meleag numit Carte, „Gaudeamus igitur” – de spiritul care hălăduie liber şi care poate fi împărtăşit la răspântii, fără să se împuţineze. (Cezarina Adamescu) Recenzie la cartea părintelui Radu Botiș ”CA TĂMÂIA INAINTEA TA” Constantin Marin ,,Lucrare premiată la secţiunea «Volum de debut», în cadrul Festivalului «Pro Unione», Ediţia a II-a, Baia Mare, decembrie 2001, cu premiul Editurii Ariadna, pentru poezie religioasă”, se menţionează pe coperta IV a volumului …Ca tămâia înaintea Ta. Acest volum a văzut lumina tiparului în anul de graţie 2002, la Editura Ariadna, din Baia Mare. 25

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Trebuie menţionat, de la bun început, că această carte este plăcut mirositoare (spiritual vorbind), prin patru aspecte, primele două fiind legate de grafică: în primul rând, imaginea de pe coperta I duce gândul spre un vitraliu de biserică, în al doilea, fiecare pagină este însoţită de o vignetă, element tipografic care sporeşte gradul de interes cu care se citeşte întreaga carte. În al treilea rând, textul este tradus – integral, în ordinea paginilor, desigur – în limba engleză, probabil la sugestia cuiva din cadrul editurii. Şi în cel din urmă, prin mesajul integral al cărţii. Autorul, părintele Radu Botiş, precizează, în debutul volumului: ,,Aceste versuri şi gânduri ale mele din următoarele pagini le închin, înainte de toate, Mântuitorului Iisus Hristos, al cărui umil slujitor încerc să fiu, la altarul jertfei mântuitoare – talantul primit nevoind să-l îngrop în pământ, roadele lui să ajungă la voi, fiecare, ca o clipă de mângâiere, ca un sentiment de înălţare şi împlinire sfântă a menirii fiecăruia, vremelnici, pe acest pământ – călători spre cer. (…) Consideraţii şi încurajări despre parcursul literar al autorului acestei cărţi exprimă Pr. Vasile Hotea – Protopop al Chioarului, Augustin Cozmuţa – Redactor-şef al ziarului ,,Graiul Maramureşului”, Daniel Cornea – redactor de emisiuni religioase la Televiziunea Cinemar şi Emilian Arădeanul – episcop, vicar eparhial (trecut, între timp, în lumea drepţilor). Se întreabă, părintele Radu Botiş: ,,Cât de limitat îşi mai poate concepe omul ateu locul veşniciei, pe care Iisus Hristos l-a promis tuturor săvârşitorilor binelui? Totuşi, în faţa morţii, neputincios, omul ateu devine asemenea tâlharului de pe cruce?”. Însă, pentru a stimula atenţia cititorului, observăm cum fluxul de poezii este întrerupt – din când în când – de scurte meditaţii, cu valoarea unor predici, 26

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 precum cele intitulate ,,Gândind, mereu, mereu”, ,,El, Mântuitorul prea milostiv”, ,,Taina Crăciunului”, ,,Învierea Domnului Iubirii”. Una dintre poeziile care merită integral citată este cea intitulată Rugăciune: ,,Doamne, în a dragostei rânduială, / Sub pavăza crucii agale suind, / Lacrimii noastre caută vremi de beteală, / Prin astă lume străluminând. // Doamne, chipul din sfânta icoană / Iradiază, caută vremi de împăcare, / Precum chemarea cea mai de seamă / Inimii noastre dragi, fiecare. // Doamne, la umbra plăcută a liniştii Tale, / Ca o închinare căutând împlinirea, / Iartă-ne, încă, nefireasca umblare, / Pacea din Tine, în noi, fericirea”. În acelaşi minunat context, ca o prelungire, se încadrează poezia Lumina Cărţii Sfinte străluce peste vreme: ,,Săraci, o, prea săraci am fi, / De n-am avea o călăuză a noastră, / E prea puţin o pasăre măiastră – / Căci cu nimic nu poţi asemui / Această Carte reînviind istorii, / Balsam vindecător şi fără de pereche, / Mai nouă parcă, dar atât de veche, / Scriptura sfântă, urcuşul spre glorii. // Nimic din ce s-a scris ori se va scrie / Nu poate s-o întreacă, să-i fie la egal, / Citind-o, te cuprinde un dor înspre astral, / Şi-un sentiment ferice, plăcut, suav, te-mbie. // Lumina Cărţii Sfinte străluce peste vreme, / Îndeamnă orice suflet la calea sfinţeniei. / De-a pururi mesagerul, imboldul veşniciei, / Te-ncântă această Carte, venind ca să îndemne, / Curată fie-ţi viaţa, curată şi senină, / Adeseori trecută prin încercări, iscoade; / Căci trebuie, ca pomul, şi noi s-aducem roade, / Belşug de fapte bune, mereu să fim lumină. // Ce încredere, ce stare, idee şi speranţă, / Cuprinde şi emană izvorul Sfintei Biblii, / Purtând învăţătura hotărâtoare lumii, / Simbol de împlinire, extaz şi cutezanţă”.

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Atmosfera din Motiv de meditaţie (II) este, simultan, apăsătoare, încărcată de dramatism, însă, spre final, lasă deschisă poarta speranţei: ,,Cu câtă înspăimântare ne aşteaptă sfârşitul, / La pragul marii treceri, cu frică meditând; / Lăsând în urma noastră atâta îndurerare, / Copii, mame, prieteni, lângă mormânt plângând. // Lăsăm lumeasca fire, cu pofte şi păcate – / O viaţă unde totul cândva părea etern, / Văzându-le pe toate ca rămânând iertate, / Dar care, vai, costa-vor chiar chinul din infern. // În viaţa pământească eram prea ocupaţi. / În rugăciuni şi posturi nu mai puteam rămâne, / Credeam atâtea numai şi ne vedeam salvaţi. / Eram neghina care se ascundea prin grâne. / Suntem săraci în fapte şi-atâta de lumeşti. / Un gând nu ne încearcă: să medităm jertfirea. // Iisus îţi cere astăzi în ochi să Îl priveşti. / Şi darul este mare. E însuşi Mântuirea”. Un peisaj de basm ni se desfăşoară în faţa ochilor, în poezia Lerui ler, Prunc Sfinte, dalbe flori: ,,Miracol alb coboară dinspre cer. / Beteală împlinită, de lumină sfântă. / Colinde iar vin viaţa şi ne-o încântă. / Dalbe flori, Prea Sfinte, lerui ler. // Dumnezeu mai poposeşte iară / Din înalt, la ieslea de mister. / Dalbe flori, Isuse, lerui ler, / Naşterea Ta Sfântă ne înfioară. // Magii vin să te salute, demn, / Îngerii din cer binevestind, / Sfânta împlinire, prin colind, / Pentru lume, Salvatorul Semn. // Lerui ler, Prunc Sfânt, dalbe flori, / Imne răsunând întru împăcare, / Semnul nostru adânc de închinare: Speranţe, rugăciuni, colindători”. Un îndemn şi o bucurie care va veni, adresează părintele Radu Botiş semenilor săi, în poezia Uniţi-vă în rugă, voi, fiii bucuriei: ,,Uniţi-vă în rugă, voi, fiii bucuriei. / Pe calea înspre ceruri porniţi, dar, de acum. / Alegeţi-vă locul, în ţara veşniciei / Şi nu cădeţi sub cruce, chiar de e greu pe drum. // Întindeţi mâna celor ce au căzut pe cale. / 28

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 Întoarceţi păcătosul ce merge spre întuneric. / Astfel, pe drept, vedea-vei că rodul faptei tale / E însăşi răsplătirea cu locul sfânt, edenic. // Uniţi-vă în rugă, voi, fiii bucuriei, / Încredeţi-vă pururi în bunul Dumnezeu. / În pacea Lui rămâneţi. E starea bucuriei, / Când drumul înspre ceruri e luminat mereu. // Veghează lângă Tatăl – Hristos reînviat, / Cel răstignit pe cruce, ca jertfă de împăcare, / Veghează – o, creştine, tu, oare L-ai uitat? / Viaţa ta se scurge în marea nepăsare? // Uniţi-vă în rugă, voi, fiii bucuriei, / Căci Dumnezeu acelaşi e astăzi şi oricând, / O cale duce numai spre Taina Veşniciei / Şi un Iisus mai iartă şi mai aşteaptă, blând. / O judecată mare va zdruncina pământul / Când? La plinirea vremii. Şi asta nu o ştim. / Un lucru este sigur: doar împlinind Cuvântul, / Noi vom trăi viaţa pe care o dorim”. O atmosferă evanescentă, învăluitoare şi transparentă, ca într-un vis, realizează autorul volumului …Ca tămâia înaintea Ta, în poezia intitulată Rugă monahică: ,,Saltă, inimă curată, / Bucuria Învierii / Fiind vestea minunată / Pentru vremea mângîierii. / Glasuri sfinte răsunând, / Într-un imn de adorare, / Către ceruri înălţând / Rugăciunea de iertare. // Bat iar clopotele sfinte, / Cu glasul tânguitor. / Iartă-ne, Prea Bun Părinte, / Dă-ne crez în viitor. // Trupul nostru de ţărână / Nu-l sorti, Doamne, pieirii. / Fă-l de-a pururi să rămână / Ne-ntinat de pofta firii. // Iar divina Ta suflare – / Păstrătoare a legii sfinte – / Dreptul nostru, fiecare, / Să nu-l dăm pe-un blid cu linte. // Suntem, Doamne, fiii Tăi. / Vrem a face ascultare, / Pentru buni şi pentru răi, / Maicii Tale Născătoare. // O! Tu Maică prea iubită, / Caută spre Dumnezeu, / Milă, har şi îndurare, / Pentru cei căzuţi la greu”. Pecetea divinităţii, pe care o purtăm în noi, încă de la intrarea în această lume, chemarea spre necuprins, spre 29

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 infinit, spre atotcuprindere, spre locul de Acasă, originar, străbate poezia intitulată Dor: ,,O şoaptă divină, întrecând atotcuprinderea, / Acolo unde, tainic, rugăciunea prinde contur, / La ceasul unde viaţa de taină erupe, / Serafic, acolo e totul mai pur. // Clopotele, acolo, dau glas îngeresc, / În liniştea singurătăţii mântuitoare, / Gândul curat iradiind dumnezeiesc, / Dinspre înalt, către noi, fiecare. // Acolo mă poartă paşii întru împăcare / Hotar dintre lumea aceasta şi cer. / Mănăstire de pace, străjuind către zare, / Lume de taină, de etern, de mister”. Poate nu exagerăm, atunci când îndrăznim să comparăm atmosfera din această poezie cu aceea din poezia lui Lucian Blaga, intitulată Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Spre finalul volumului …Ca tămâia înaintea Ta, descoperim un mănunchi de dialoguri, participări ale părintelui Radu Botiş, găzduite de postul TV Cinemar Baia Mare (realizator: Daniel Cornea), în intervalul 1999–2001. ,,Ultimul cuvânt” este rezervat doamnei prof. Zamfira Deac, prin poezia sa, ,,Templul nezidit”, care se constituie ca o ,,Postfaţă”. Lectura cărţii este declanşatoare de o bucurie gata să se reverse, pe care se cuvine să o exprimăm, însă, cu modestie şi discreţie, ca să fim în acord cu viaţa de fiecare zi a autorul acestei ofrande literare, dar mai ales duhovniceşti.

Revista Albanezul

Nr.1

Bucureşti 2018

Confesiune Aş vrea Doamne să-Ţi cînt Să Te încînt Eu călător efemer pe pămînt. Uneori îmi lipsesc sentimente Curate, Iubirea de frate, rostu’ de adevăr Ori dreptate. Doream să-Ţi spun De multa vreme, însă acum Lucru curat m-a cercetat Cu al Tău sfat. Voi lăcrima în rugăciune, Gest de căinţă pentru puţinele bune. Acesta sunt Trăind, să renasc prin Cuvânt.

Se aud colindatorii Ce clipe înalţătoare ne cercetează iar Ca un fior prea tainic de sfântă resemnare, Aici unde cerescul şi preacuratul har Simţim cum ne umbreşte adânc, pe fiecare. Suntem părtaşii unei naşteri sfinte De peste vremuri ca un ecou în timp, 31

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Spre ceruri înălţând rugă fierbinte Colindul nostru – preacuratul nimb. Vestim azi naşterea fără pereche Se aud colindătorii lui Hristos, Şi-n sfânta noastră patrie străveche, Colindele sunt praznic luminos. Voi glasuri minunate de copii Purtaţi iar faima craiului ferice, Şi voi părinţi, din inimile vii, Al vostru imn spre cer să se ridice. Daţi lui Iisus toţi slava cuvenită, Colindul păcii ca o rugăciune Precum lumina ce nicicând n-apune; O taină a împăcării dăruită.

Precum si voi, om sunt Sunt om crescut şi adumbrit la ţară Metropola nu-mi spune mai nimic, Tumultu’ lumii caut să despic Precum din iarnă cerne-a primavară. Sunt om de sat iar glia îmi prieşte Cu greutăţi rămase-n bătătura, Uitându-le şi cea mai grea măsură Ce scapără-n fiorii de poveste. Sunt om de aici, cu voi de orişiunde Mirosul gliei veşnic părinteşti, 32

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 Trezeşte amintirile fireşti Nicicând cu rostul încă de a se ascunde. Sunt om de aici-îmi cere glia sfântă Răsfăţ, dureri să le petrec mereu Aici, cu cerul meu, cu Dumnezeu Cu bunii mei ce rar de mai cuvântă. Zâmbiţi la suflet ce zâmbeşte iar Sau lăcrimaţi, zălog făr’ de măsură ; Durerea nu e calea înspre ură Iubirea nu e drum făr’ de hotar. Precum şi voi, om sunt, lumina-umbră Văzută de prea mulţi ori poate sumbră.

Din suflet orişicând răsună Din Basarabia răsună Un bucium peste plai străbun, Parcă din ceruri se adună Şi îngerii cu Tatăl Bun. Din Basarabia răzbate Ecou de frate pîn’la cer, Iar Prutul inima împarte In mare jale şi mister. Din Basarabia se vede Salutul fratelui cuprins De dorul sfânt în care crede Şi de oftat pe veci nestins. 33

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Din Mama Ţară tot răsună Alt bucium peste plai străbun, Parcă din ceruri se adună Şi îngerii cu Tatăl Bun.

Voci divine La fereastră, tainic, îngeri Ascunşi încă în mister, Scoborâţi tocmai din cer Ne fac semne atât de sinceri. Lacrimi nevăzute curg În voci sacre, cuprinzând Paza celui mai bun gând Omului înspre amurg. Desluşind sacră împăcare Orişicui, cu gest prea larg Verticali, ca un catarg, Surâzând spre fiecare. Voci divine însoţesc Revederea-n sfântă taină, Solii în divină haină Ai tărâmului ceresc.

Aşteptare… Dezmăţ e-n lumea ce-o trăim Cu rele cât cuprinde, uneori cu bune 34

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 Şi parcă nu vrea nimeni a ne spune Ce înseamnă, necuprinsul, să iubim. Stau adunate lungi zile, grămadă, Iar strălucirea lor parc-a apus Privind în urmă vremea ce s-a dus Nu mai e nimeni, unul, să o vadă. Trec vremi, iar alte vremi se norocesc Scăldate într-o lumină prea confuză, Prezent este momentul ce ne scuză Petrecerii prin spaţial lumesc. Trec vremile, copiii noştrii cresc N-au timp să ne înţeleagă întristarea, Noi gîrboviţi, ne mai urmăm cărarea Alunecînd, pe rînd, în pămîntesc. Trec zilele tăcute rînd pe rînd Iar taina lor se pierde-n depărtareUmil aşteaptă clipa de împăcare Iisus cu gestul încă blînd.

Lumina Cărţii Sfinte Săraci, o prea săraci am fi De n-am avea o călăuză a noastră, E prea puţin o pasăre măiastrăCăci, cu nimic nu poţi asemui Acestă Carte reînviind istorii, Balsam vindecător şi fără de pereche, 35

Revista Shqiptari Nr.1 Bukuresht 2018 Mai nouă parcă, dar atât de veche Scriptura Sfântă, urcuşul spre glorii. Nimic din ce s-a scris ori se va scrie Nu poate s-o întreacă, să-i fie la egal, Citind-o, te cuprinde un dor înspre astral Şi-un sentiment ferice, plăcut, suav te îmbie. Lumina Cărţii Sfinte străluce peste vreme, Îndeamnă orice suflet la calea sfinţeniei De-a pururi mesagerul, imboldul veşniciei Te încântă această Carte venind ca să îndemne. Curată fie-ţi viaţa, curată şi senină Adeseori trecută prin încercări, iscoade; Căci trebuie, ca pomul, şi noi s-aducem roade, Belşug de fapte bune, mereu să fim lumină. Ce încredere, ce stare, idee şi speranţă Cuprinde şi emană izvorul Sfintei Biblii, Purtând învăţătura hotărâtoare lumii, Simbol de împlinire, extaz şi cutezanţă.

Orizontul tainic se întinde La orizont, îmi pare uneori Că se întâlneşte cerul cu pământul Iar peste toate înţelept Cuvântul Aduce strălucirea dintre nori. La orizont apuc să mai zăresc Sfârşindu-se şi viaţa-mi pământească, 36

Revista Albanezul Nr.1 Bucureşti 2018 Purtată de o ceată îngerească Spre locul infinit, dumnezeiesc. Dar orizontul tainic se întinde Purtând sintagma lumii desluşit, Prin locuri prinse de un timp finit Iar totul nu e vreme a cuprinde.

Mă rog… Mă rog, Şoptiri de stele-mi spun Că dincolo, o lume Se înalţă vie cu alt nume Încrezător mă rog. Mă rog Pe-un drum ceresc răsar Noi bucurii fără hotar Şi îngerii sfioşi păşesc Prin raiul cel dumnezeiesc , Încrezător mă rog. Mă rog Un imn ocrotitor Scoboară-n glas înălţător, Fiinţa-ntreagă luminând Vroirea Celui Blând, Încrezator mă rog.

Revista Shqiptari

Nr.1

Bukuresht 2018

Revista Albanezul

Nr.1

BucureĹ&#x;ti 2018

Revista Shqiptari

Nr.1

Bukuresht 2018

Revista Albanezul

Nr.1

BucureĹ&#x;ti 2018

Revista Shqiptari

Nr.1

Bukuresht 2018

Revista Albanezul

Nr.1

BucureĹ&#x;ti 2018

Revista Shqiptari

Nr.1

Bukuresht 2018

Revista Albanezul

Nr.1

BucureĹ&#x;ti 2018

Revista Shqiptari

Nr.1

Bukuresht 2018

Revista Albanezul

Nr.1

BucureĹ&#x;ti 2018

Revista Shqiptari

Nr.1

Bukuresht 2018

Revista Albanezul

Nr.1

BucureĹ&#x;ti 2018

Revista Shqiptari

Nr.1

Bukuresht 2018

olegiul de redacţie: Acad. Grigore Brâncuş, Dr. Gelcu Maksutovici (Preşedinte de Onoare e UCAR), Tiberius Puiu, Adriana Tabacu, Përparim Demi, Costin Cristescu, Costel Polena, Alexandru Nica, Mihaela Buican. Colaboratori: Rovena Vata, Radu Botiș, Afërdita Xheladini, Gëzim Marku, Ramiz Dërmaku, Vlash Fili, Faridin Tafallari, Xhever Ymeri, Eduard Dilo, Ilir Kosova, Neki Lulaj, Ylli Dilo, Xhevat Muqaku. Tehnoredactare: Alban Voka. Pentru corespeondenţa: Bul. 1 Mai 18, Bl. 17-S-14, Ap. 128, Cod. 160631, Bucuresti, Of.66. Telefon: 0729698600 E-mail: alban.voka@gmail.com ISSN 1221-6925. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor aparţine autorilor (art.206 C.P.)