Revista Izvoare Codrene 2019

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Iar fericirea este înţelepciunea cu care poţi să-ţi găseşti locul în (propriul) univers. RVB EDITORIAL: DRAGOMIR IGNAT „IZVOARELE CODRENE ȘI CHIORENE” SE REVARSĂ ANIVERSAR n luna mai a anului 2010, gruparea culturală „Izvoare Codrene” iniţiată prin strădania poetului Vasile Dan Marchiş împreună cu un grup de intelectuali din zonă, în Asuaj, scotea primul număr al revistei cu acelaşi nume.

Mulţi sceptici opinau că publicaţia va sucomba după una, cel mult două apariţii, din lipsă de fonduri financiare în primul rând, iar apoi din lipsa condeielor care să ţină în viaţă o asemenea alcătuire. Dar realitatea a vrut şi a reuşit să fie altfel. Revista a apărut an de an şi a polarizat oameni de cultură şi artă nu numai din părţile locului, ci şi din întreg judeţul şi din ţară.

De la bun început, revista s-a numit ...„ de cultură, literatură, artă, etnologie, religie, istorie şi cu substrat tradiţional”. Aşadar ajunsă acum la numărul 15 aniversar ,această revistă revine sub titlul:Izvoare codrene și chiorene cu un spectru foarte larg de domenii, în care viaţa zonei să fie reflectată fie din perspectiva prezentului, fie din cea a istoriei ori tradiţiilor locale şi regionale. Nu-i mai puţin adevărat că membrii grupării au găsit înţelegerea cuvenită în demersul lor cultural şi din

Î

1

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

partea autorităţilor locale, primari, consilieri, parlamentari, oameni de afaceri care de-a lungul vremii au sponsorizat sau chiar au tipărit pe speze proprii numere ale revistei. Şi cum fiecare loc de pe pământ are atâta viaţă câtă i-o dau oamenii, zona Codrului vine după o nejustificat de lungă stare de espectativă şi tăcere, să arate lumii că oamenii de aici nu sunt cu nimic mai prejos decât alţii, fie trăitori în metropole sau oraşe, fie la ţară.

De coordonarea apariţiilor revistei s-au ocupat mai mulţi condeieri din zonă, iar conţinuturile pe domenii le-au asigurat specialiştii, aşa încât şi calitatea grafică şi cea a materialelor au fost mereu la înălţimea exigenţelor ce le reclamă cuvântul tipărit.. Cum editorialul de faţă nu-şi propune şi o analiză critică a conţinuturilor revistei, încheiem cu observaţia că dintr-un bulgăre mic de zăpadă lirică şi estetică s-a ajuns astăzi la avalanşa culturală scrisă, atât de necesară într-o lume a virtualului, în care tineretul amăgit de iluzia că socializează, dimpotrivă, se izolează pierzând zi de zi şi ceas de ceas contactul cu realitatea adevărată. Care vor fi consecinţele nu vrem să anticipăm. Oricum, nu din cele mai bune! De aceea, urăm revistei „Izvoare Codrene și Chiorene” viaţă lungă şi bogată, pentru că s-a născut deopotrivă din necesităţi locale şi entuziasm spre a bucura minţile şi sufletele noastre!

2

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

RADU BOTIȘ: SEMN

E

ste un fapt lăudabil când, iată, o instituţie de prestigiu a Maramureşului, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, reprezentată în mod exemplar de către Domnul Dr.Teodor Ardelean poposeşte la Ulmeni aducând, şi aici, parte din bogatele roade, volumul omagial „100 de ani de la Marea Unire. 100 de personalităţi maramureşene care au făcut istorie”.

Ce poate fi mai frumos, mai plin de sens, decât să fie cuprinşi împreună, precum la o întâlnire de taină, maramureşeni demni, patrioţi în toată fiinţa lor, care şi-au lăsat amprenta de-a lungul existenţei, de-a lungul timpului, cu cinste fiind aşezaţi la loc demn Sunt cu adevărat elite maramureşene, dar nu greşim numindu-le elite naţionale, căci libertatea de astăzi li se datorează, înainte de toate, lor.

Cartea prezentată este o lucrare de substanţă, o lucrare necesară tocmai pentru menţinerea trează a sentimentului de apartenență la acest popor, valoroasă prin aducerea în față a modelelor înaintaşilor, care fac să 3

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

vibreze în noi vocea conştiinţei, noi manifestând astfel respect, dar şi reverenţă, deopotrivă. Nu ai cum să nu empatizezi cu nobila idee a cărţii întâlnindu-i aici pe arhiepiscopul Maramureşului, vrednicul de pomenire şi amintire Justinian Chira, episcopul Emilian Birdaş, marele tribun George Pop de Băseşti, neînfricatul luptător anticomunist Vasile Blidar, tohătanul nostru Petre Dulfu, chelinţeanul drag Emil Gavriş, doctorul docent Florian Ulmeanu, ori vajnicul Leu de la Şişesti, părintele Vasile Lucaciu, alături de marea pleiadă a atâtor făuritori de unire şi întregitori de neam cu generozitate cuprinşi în această carte document.

Lucrarea merită cuvenita lectură, iar în momentele de răgaz ale fiecăruia, oprindu-ne din tumultul acesta al vieţii cu atâtea preocupări şi griji, să poposim plini de recunoştinţă, meditând atât cât ne este dat, la faptul că neamul şi ţara rămân lucruri sacre. Şi pentru că Alba Iulia este Mecca unirii românilor, închei cu versurile poeziei:

Mai dalbă, Alba reîntregirii În Alba țării, sub cetate Sălășluiesc, de mult, eroi Răpuși, cu dorul de dreptate Uitați, adesea, și de noi.

Se aud sub crucile creștine Cum lacrimile curg șuvoi, Până la cer răzbat suspine Cu jind la pacea de apoi.

La Alba Iulia, altarul Mai poartă-n catedrală semn,

4

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) Iar peste țară, preasfânt, harul Scoboară la poporul demn.

Mai dalbă, Alba reîntregirii Răscoală-n noi chemarea sa, Cu, pretutindenea, martirii Unirea sfântă va dura.

(Ulmeni, MM, 06.03.2019)

5

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

DASCĂLI DIN ȚARA CODRULUI Olimpia Mureșan

A

apărut cartea: Dascăli din Țara Codrului, lucrare începută și scrisă parțial de regretatul profesor din Oarța de Sus-Rus Traian și continuată de profesorul din Fărcașa, Viorel Pop amândoi prieteni și dascăli în arealul codrului transilvan. Destinul nemilos nu l-a lăsat pe scriitorul Traian Rus să-și termine lucrarea începută; adunarea materialului, completarea lui, ordonarea și editarea i-au revenit prietenului său prof. Viorel Pop care a lucrat mult și a făcut posibilă apariția acestei cărți. Departe de a cuprinde și de a caracteriza învățătorimea din Codru și Chioar, această carte își aduce aportul în ceea ce privește nemurirea amintirilor despre dascălii dedicați profesiei nobile pe care au desfășurat-o, dar și în munca lor de ridicare culturală a comunităților din care au făcut parte.

Educatorul, profesorul-învățătorul-spus cu un cuvânt a fost și este (credem încă acest lucru) stâlpul societății! Cel mai mare neajuns al lucrării-așa cum spune prefațatorul cărții Augustin Mocanu-fost dascăl la 6

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) Cehul Silvaniei este faptul că nu s-a putut acorda atenția cuvenită colegelor noastre; cartea prezintă de șapte ori mai mulți bărbați decât femei. Așa cum reamintește profesorul Augustin Mocanu dascălii „au fost atașați trup și suflet neamului românesc, dascălii noștri au trăit, muncit și luptat pentru transformarea în realitate vie a aspirațiilor națiunii române dintr-un timp istoric de 170 de ani(1848-2O18), vreme în care țelurile de primă importanță au fost: -întemeierea statului român modernRomânia, -dobândirea independenței, -modernizarea țării, Dascălii-mulți dintre ei s-au înrolat în armata română și au luptat pe front pentru eliberarea și unirea Transilvaniei cu România; pentru preluarea puterii de la ocupanții unguri, românii au format gărzi naționale în fiecare localitate-mulți dascăli au condus aceste gărzi speciale; alții s-au ocupat de construirea de școli, cămine culturale și locuințe pentru învățători, au participat la manifestările ASTREI, au scris manuale școlare și cărți didactice, au convins părinții să-și trimită copiii la școală, s-a făcut muncă de alfabetizare, au lucrat în același timp și-n afara clasei prin pregătirea elevilor la olimpiade școlare, au format echipe de teatru, coruri de copii, formații de dansuri populare …și multe alte activități ce țin de participarea la activitățile comunității sătești.

Prin strădania autorilor cărții: Traian Rus și Viorel I. Pop s-a reușit să se aducă-n fața cititorului optzeci și șase de icoane de dascăli și dăscălițe codrene cu chipuri vii și memorabile. Profesorul Viorel Popîmpreună cu scriitorul Milian Oros-președintele Asociației Culturale Bodava au dus la bun sfârșit proiectul inițial. Așa apar biografiile unor dascăli care-au fost luminătorii satelor; se știe că între cele două războaie mondiale, apoi până la așa zisa revoluție din 1989 7

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

dascălul era alături de preot un factor de progres cultural în lumea satelor. Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului-F. ANDREI îi felicită în partea introductivă a cărții pe cei doi autori-aducându-și aminte și de fratele dl.

Viorel Pop și anume-Silviu Pop-care a fost profesor de limba română la Liceul din Cehu Silvaniei și pe care-l păstrează în memoria afectivă-fiind cum zicea Octavian Goga : „Azi ca un sfânt dintr-o icoană veche/ Blând îmi răsai cu fața ta blajină/ Cu zâmbet bun, cu ochi cuminți și limpezi/ Strălucitori de lacrimi și lumină”- poezia „Dăscălița”.

Dascălii din Țara Codru ca și din cea a Chioarului mărturisesc că pe lângă munca la catedră au desfășurat cum era și firesc o vastă activitate culturală, socială, de educare a sătenilor în zona în care și-au desfășurat activitatea didactică. În cele ce urmează voi prezenta doar câteva aspecte din munca învățătorilor din zona Codrului și anume portretele unor colegi de școală, prieteni sau persoane pe care le cunosc destul de bine și cu care am avut tangență directă de-a lungul timpului. Astfel, dna. Morar Maria-născută în Aștileul Mic a profesat la Casa de Copii din Cehul Silvaniei-unde a fost director; a muncit pentru refacerea spațiilor primite, apoi după școlarizarea acestor copii abandonați sau orfani-s-a interesat să le găsească un loc de muncă; își petrecea întreaga zi la școală, de la șase dimineața până la 22 seara la Casa de Copii îi educa și îi instruia pe acei copii internați fără familie. Olăhuț (Grofu) Melania și-a făcut studiile primare în anii ocupației hortiste în limba maghiară(1940-1944)-era perioada când și numele românilor băștinași erau maghiarizate în tendința globală de asimilare forțată a românilor din Transilvania; la 8

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) Ulmeni a funcționat ca învățătoare-fiind apreciată de colegi, elevi și părinți deopotrivă; dragostea ei pentru copii și pentru meseria de dascăl cu tot ceea ce implică ea n-a părăsit-o și n-o va părăsi niciodată; astfel că foștii dânsei elevi se întâlnesc cu plăcere cu învățătoarea Melania- cu cea care a avut exercițiul răbdării în a descifra necunoscutele ecuațiilor și a literelor-arătând drumul drept și doar înainte -niciodată înapoi.

Profesoara de română Odeșteanu Aurelia e foarte mulțumită cum însăși mărturisește- de existența sa ca dascăl, a fost o împlinire, a îmbrățișat o meserie pe care a respectat-o și în urma căreia a avut numeroase satisfacții; a fost un ziditor de suflete curate-dăinuitoare peste veacuri. Activitatea didactică și extrașcolară desfășurată de prof. Lazar Mureșan Ioan-urmaș al marelui luptător pentru dreptate și libertate Ilie Lazărprezentată de Traian Rus-autorul cărții- ne aduce-n prim plan imaginea unui dascăl care se trage din marele om politic Ilie Lazăr pentru care patriotismul și credința au fost porunci și jaloane sfinte de urmat; acest lucru se poate vedea și din creația artistică și literară a dascălului mai sus menționat-dar și din activitatea sa culturalobștească. Familia Oros Vasile și Valeria au slujit cu credință școala românească în localitatea Someș Uileacei descriu diferite etape ale vieții de dascăl, amintind nu numai pregătirile succesive profesorale(grade didactice, perfecționări)-ci și munca în folosul comunității din Someș Uileac; acești dascăli și-au dorit toată viața mai mult, mai bine pentru cei cu care și pentru care au lucrat.

Așa cum artiștii își definesc o anumită perioadă ca fiind de exemplu „epoca de aur a comediei”-putem spune și noi dascălii că acea perioadă din epoca „multilateral dezvoltată”-cum se mai numea epoca lui Ceaușescu-a 9

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

fost pentru noi dascălii„ de aur”, de dăruire și de muncă cinstită în folosul oamenilor, a cetății.

Traian Rus, dascălul dedicat trup și suflet profesiei a terminat Facultatea de Istorie-Geografie la Cluj-a fost profesor la Oarța de Sus –obținând rezultate deosebite atât la clasă cât și în domeniul cercetării trecutului istoric al Zonei Oarța de Sus; scrie monografia localității; sub inițiativa și sub îndrumarea sa spirituală se construiește la Oarța de Sus Monumentul închinat Înaintașilor; cea mai mare realizare pe tărâm cultural a fost înființarea în anul 2012 la 0arța de Sus a Muzeului Satului; chiar și astăzi se mai fac cercetări arheologice la Oarța de Sus de către cercetători de la Muzeul Județean de Istorie în cadrul proiectului cultural „Comori din Țara Codrului” loc-Măgura-deal unde s-au descoperit așezări omenești din neoliticul mijlociu, neoliticul târziu și eneolitic, precum și fortificația dacică din secolele II-I, Î.

Christos. care au existat aici. Așa cum precizează reprezentanții Muzeului de Istorie Județean- cercetările vor continua și în anul 2019 în vederea găsirii unui eventual sistem de fortificații-posibil dacic: dar să nu uităm că toate acestea au fost descoperite, inițiată cercetarea de către un dascăl minunat cu multă dragoste de România și de trecutul ei istoric-un mare patriot care s-a numit dascălul Traian I. Rus-omul cetății.

Profesorul Pop I. Viorel-unul din cei doi autori ai cărții memorialistice își inserează o confesiune de credință din care voi reproduce un fragment: „Toată viața am fost un rob al muncii și al conștiinței profesionale.

Munca, împinsă până la sacrificiu, mi-a asigurat cele necesare traiului, iar cinstea, omenia și credința în Cel de Sus mi-au fost lumina călăuzitoare pe drumul vieții. Mam stins încet, luminând în același timp pe alții…”

10

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) Familia Caiță Teofil și Irina au reprezentat modele de bună practică atât la școală cât și în viața de familie; dl.

Teofil Caiță fiind director coordonator la școala din Ulmeni-Maramureș-fiind ajutat și de organele politice locale a reușit să mărească spațiul de școlarizare cu șase săli de clasă și două ateliere școlare, a menținut internatul școlar-real sprijin pentru elevii care veneau din alte localități la școală la Ulmeni; o viață dedicată școlii-a fost răsplătit cu numeroase premii dar și cu titlul de„ Cetățean de onoare al orașului Ulmeni”.

Familia Cedică Gh. Emilian și Georgetalocuind la Ulmeni, dar și la Gârdani unde au funcționat ca profesori de matematică și respectiv limba română la Școala Specială pentru copii cu retard mintal au fost și sunt niște dascăli care au sfințit locurile pe unde au profesat. Buni profesioniști, dar și animatori culturali și nu în ultimul rând dna. Geta Cedică a dat literaturii noastre câteva cărți de o inestimabilă valoare; astfel se reeditează o parte din opera regretatului Hadrian Daicoviciu-deoarece acest mare istoric a făcut parte din familie; Georgeta a condus zeci de ani corul bisericesc din Ulmeni, a scris și editat culegeri de cântece religioase și pricesne-dăruite coriștilor și prietenilor; a scris mai multe volume de poezii originale,„ Cartea neamului nostru”, cartea memorialistică-„O viață, un destin”dedicată familiei sale în care povestește viața tatălui domniei sale- care, nefiind vinovat a făcut cinci ani de închisoare în perioada comunistă-având și familia de suferit în același timp.

Activitatea profesoarei de excepție Aurora Pușcaș este prezentată de fiica sa prof. dr .Dana Aurora Covaci. Trecem în revistă doar o parte din realizările Aurorei Pușcaș: după terminarea studiilor s-a dedicat trup 11

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

și suflet școlii ca profesor de limba română și franceză la școala din Ulmeni-Maramureș; înființează Fundația „Sfântul Anton de Padova” Ulmeni în 1996, peste doi ani în 1998 se naște la Ulmeni învățământul liceal și postliceal particular, în anii următori iau ființă filiale ale fundației mai sus numite și anume-la Vișeul de Sus, la Sighetul Marmației, la Satu Mare, Târgu Lăpuș și Baia Mare; cele șase Licee Particulare „George Pop de Băsești” sunt acreditate, paleta specializărilor cerute pe piața muncii este vastă; în 2005 profesoara Aurora Pușcaș este numită director adjunct al Grupului Școlar Industrial „Dr. F. Ulmeanu ”Ulmeni iar actul managerial al acestei școli a urmat un salt calitativ și cantitativ, în 2007 Consiliul Local Ulmeni îi acordă Diploma de excelență pentru activitatea depusă în slujba învățământului; i s-a decernat titlul de Cetățean de onoare al orașului Ulmeni; mottoul liceelor particulare este: „Educația te face mai puternic!”-aserțiune care a avut un mare ecou în mintea celor care au venit să învețe la aceste licee; astfel la Ulmeni s-a zidit o „ altfel de catedrală-o catedrală vie: a omeniei, a educației și a valorii!; aici se găsesc surse inepuizabile pentru a-ți hrăni sufletul și mintea!

Olimpia Mureșan este profesor pentru învățământ primar la Școala din localitatea Remeți pe Someș, comuna Mireșu Mare cu o activitate de peste douăzeci de ani la clase simultane, un sector foarte greu din învățământul primar –unde trebuia să realizez aceleași obiective ale programei școlare într-un timp înjumătățit; se lucra simultan cu un număr destul de mare de elevi-circa 25de elevi separați clasa întâi cu a treia și a doua cu a patra-din doi în doi ani primeam „bobocii”fiind la post două învățătoare; am reușit de-a lungul 12

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) timpului să dau serii de elevi foarte bine pregătiți care au făcut față cu succes exigențelor de la gimnaziu, apoi liceul-și mulți au și studii superioare, elevi cu care mă mândresc și cu care țin legătura chiar și astăzi; țelul meu în viață a fost munca cinstită, de calitate-și cred că nu mi se potrivea nicio activitate înafara aceleia de educare și instruire a elevilor; ceilalți douăzeci de ani i-am dedicat tot învățământului ca profesor de limba română, rusă și franceză la școlile apropiate de Ulmeni (acolo unde locuiesc) și anume la Arduzel, Țicău, Mânău, Chelința și Ulmeni.

Pentru a duce la bun sfârșit acest scurt demers portretistic al dăscălimii prezentate în această carte- îmi permit a reda prin versuri vocea noilor comentatori și analizatori ai fenomenului școlar: ca o continuare a poeziei scrisă de O Goga-„Așa, grijind copiii altor mame,/Te stingi zâmbind în calea ta, fecioară.” Ne umplea de comentarii/ Câte cinci pe săptămână/ Despre poeții ăia mari/ Unde-i profu de română? Funcții, ecuații, teme/ Formule nenumărate/ Integrame și probleme/ Unde mi-e proful de mate? Accente și pronunțări/ De făcea limba pareză/ Verbe, timpuri conjugări/ Unde-i profu de engleză? Ieri flotări și abdomene/ Astăzi burtă de la tort/ La colesterol probleme/ Unde-i profu de la sport? Ne-a învățat să folosim/ În vocabular cuvinte/„ Mulțumesc”,„ te rog„, „poftim!”/ Unde-i domnu diriginte?

Aducem sincere felicitări dnei. designer copertă Victoriana Oros pentru inspirația de-a fi prezentat interiorul unei clase de elevi din epoca ceaușistă; astfel se prezintă pe copertă- cum nu se putea mai bine o tablă școlară din lemn rotativă, bănci din lemn pe care le spălam săptămânal cu elevii, un ștergar de perete spre amintirea spiritului național care ne anima-învățător-elev; 13

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

și nu în ultimul rând-„mașina cu bile”-cel mai bun material didactic folosit vreodată în școala primarăaccesibil tuturor elevilor; la orele de matematică această mașină sau socotitoare cum i se mai spunea - mișca energia asociativă, imaginativă, intelectuală și conceptuală a elevilor pentru calcule intuitive-concrete (mai bună decât calculatoarele de azi-pe care, de altfel, nu le au toți elevii).

14

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

TAINICE REPERE (După Psalmul 50 al lui David) Mare să îți fie mila Ta, Doamne, Cât de multe sunt ale mele greșale!

Păcatul meu la picioarele Tale, Lacrimi vărsate pun azi să-l condamne.

La Tine-am venit cu păcat ancestral Și ți-am tot greșit prin păcat nedorit Ori necunoscut, prea ușor săvârșit, Prin Triadă Sfântă să-l ștergi Magistral!

Cunoașterea Ta sufletu-mi va spăla: - Picuri de isop peste fruntea mea, Suflet ce se-mbracă-n mantie de nea Iertarea-mi nimic n-o va egala.

Cuvântu-mi deschis, către-a Ta voire, Sufletu-mi hrăni-va și-mi va adăpa.

Duh Sfânt în cunună Ține-n mila Ta Har în om ales, cale-n mântuire.

Mult îmi voi înmulți talanți ce mi-Ai dat.

La cel rătăcit drum îi voi deschide Prin Cuvântul Sfânt, întru-a se decide Capul să coboare pentru-a fi iertat.

Gândul luminat și inimă plină, Zid de biruință pentru renegat, Să nu mai strecoare urmă de păcat Unde avea ieri intrare deplină.

Inima-nfrântă Domnul o ascultă, Duhul smerit nicicând nu l-a urgisit.

Prinosul jertfit fi-va bine primit, Slavă se cântă-n ofranda plăcută.

Olguța Luncașu Trifan 15

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

“Optimismul bacovian” de Angela Monica Jucan – Pentru că punctul terminus înseamnă un nou început Octavian Curpas

S

e spune despre Bacovia că este un poet trist, că versurile sale sunt deprimante. Şi totuşi, Bacovia este poetul unei imense vitalităţi. În sprijinul acestei idei vine şi cartea Angelei Monica Jucan, intitulată “Optimismul bacovian”, apărută la Casa de editură Dokia, Cluj-Napoca, în 1999. „Tocmai pentru că este simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esenţa ploii stă – ştie oricine – în puterea ei fertilizatoare. Când ţi se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbeşte, în realitate, de cea mai mare potenţialitate de viaţă masiv comasată în câteva versuri.

Optimismul numai nu explodează de sub simbol”, spune autoarea. Şapte poeme. În “Optimismul bacovian”, Angela Monica Jucan analizează şapte din cele mai cunoscute poezii ale lui Bacovia („Plumb”, „Lacustră”, „Amurg violet”, „Decembre”, „Negru”, „Rar”, „Tablou de iarnă”), într-o interpretare exclusiv a volumului „Plumb”, şi trei din cele mai frecvente simboluri cultivate de el 16

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) (ftizia, clavirul, culoarea gri). Poemele „Plumb” şi „Lacustră” sunt emblematice pentru creaţia bacoviană.

Angela Monica Jucan se referă la Bacovia ca la un simbolist a cărui poezie poartă în sine „permanenţa, echilibrul, pacea… Îl preocupă pe Bacovia, indiferent cum şi cât s-ar exterioriza, ponderabilitatea, în felul ei, maternă, a plumbului”. În accepţiunea autoarei, „Lacustră” nu aduce un sentiment neliniştitor, dimpotrivă, trimite la ideea de adăpost, ce semnifică încredere.

Gri şi violet. Ftizia – una din temele favorite ale lui Bacovia, care, afirmă Angela Monica Jucan, „din punct de vedere poetic… nu are valoare în sine, ci doar prin capacitatea nebănuit de largă, de a sugera, a acestei boli „fără speranţă” – contribuie pe alt plan, la ideea de moarte, de cadavru „coborând spre odihnă şi re-facere în ţărână”, din „Plumb”. Existenţa cotidiană (de fiecare zi, obişnuită) este la Bacovia un pustiu lăuntric, care anticipeaza sfârşitul, ca de exemplu, în poemul „Gri”. Însă fie că este vorba de clavirul la care cineva interpretează o melodie „înceată şi monotonă, lipsită de orice agresivitate”, fie de culoarea gri, („Griul este spiritual, spre deosebire de violetul material”) ori de optimismul din poemul „Rar” („Optimismul derivă din puncte – punctele nu de suspensie, ci de suspans implicând aşteptare care, evident, e aproape sinonimă cu încrederea”), autoarea ne reliefează un Bacovia a cărui poezie cântă prin excelenţă, bucuria vieţii.

Negru. Asemenea lui Baudelaire, Angela Monica Jucan este preocupată în cartea sa şi de aspectul estetic al poeziei bacovine, de aceea, ne vorbeşte de 17

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

corespondenţe. Legăturile ce există între culori (griviolet, muzică-descântec), au rolul să ne demonstreze că poetul este un artist ce ştie să se folosească de muzicalitate şi variate tonuri de culoare. Una dintre culorile preferate de Bacovia, abordată şi de Angela Monica Jucan în “Optimismul bacovian”, este negru. În poezia “Negru” se găsesc alăturate sicrie metalice, flori carbonizate, veşminte funerare. Nu numai lumea materială este simbolizată la Bacovia prin negru, ci şi lumea sentimentelor. În acest decor învăluit în negru, tristul Amor are penele carbonizate. Şi totuşi, Angela Monica Jucan afirmă: „Bacovia îşi propune să scoată în evidenţă prin amplificare impresia de negru, lăsând-o la libera percepţie a cititorului, dar o dilată până într-atât încât lumea îl crede pesimist. Cititorii văd doar punctul terminus, când, de fapt, acest punct coincide cu altul iniţial şi poezia se încheie în „Negru, numai noian de negru” când tocmai urma „Să dea pământul din sine verdeaţă”…” „Golul plin”. Noaptea, ploaia, golul, moartea, plânsul, nevroza, sentimentul de monotonie exasperantă, toate amintind de creaţia lui E. A. Poe, Baudelaire şi Verlaine, devin la Bacovia, în viziunea Angelei Monica Jucan, „golul plin”. Este probabil, „celălalt” unghi al simetriei””, aşa cum spune chiar autoarea, pe care îl regăsim în simbol, la Paul Verlaine, în poemul „Apus de sori”: „Stranii înţelesuri,/Curg din depărtări,/Parcă sori din zări/Coborâţi la şesuri.”

18

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

VASILE BELE: CLACA ȘI CLĂCAȘII DIN CHIUZBAIA

S

e organiza de cele mai multe ori, ,,de către cel bocotan”. Pentru că el avea mai multe pământuri de lucrat, îşi chema, “clăcaşi”, muncitori care să-i lucreze averea, muncitori alături de care muncea şi el.

Claca este o normă nescrisă a satului tradiţional românesc, născută din dorinţa de a-ţi ajuta semenul. Asta şi pentru a respecta porunca: ,,Ajută-ţi aproapele!”, dar, şi din prea mult spirit gospodăresc, şi din prea multă dragoste pentru muncă. Această normă nescrisă, năştea la rândul ei o altă normă, adică - ,,cel care ajută, la rândul lui să fie ajutat”. Existând această relaţie de ajutorare reciprocă, unul faţă de altul, claca, la rândui năştea relaţii, precum norma năştea o altă normă, legea o altă lege. Aşa se face, că în satul tradiţional românesc, domnea pacea şi prietenia dintre oameni, domnea buna înţelegere, domnea liniştea şi pacea sufletească.

Acest lucru fiind respectat, oamenii trăiau într-o bună înţelegere, unul faţă de celălalt, săreau să se ajute la vreme de trebuinţă, pentru că nimeni, niciodată, nu ştia când are, la rândul lui, nevoie de ajutor. Claca, în schimb, era un lucru organizat, cu înainte-vreme, ca oricare altă treabă din gospodărie, atunci când se putea, dar era şi un lucru spontan, creat chiar în ziua respectivă, despre o oarecare organizare neputând fi vorba. Aici nu putea fi vorba, şi-i valabilă expresia: ,,-De ce nu mi-ai spus de ieri?”, sau ,,-Dacă ştiam de ieri, puteam azi să te ajut!”.

Este lesne înţeles, că, dacă relaţiile dintre locuitorii unui sat tradiţional, erau într-o tensiune continuă, tot ei, aveau de suferit. Astfel, pe cât posibil se încerca medierea până la limita minimului posibil, conflictele. Dezbinarea, 19

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

tensiunile dintre oameni, răutăţile, erau aspru criticate de preotul satului, de preotul paroh, prin puterea cu care, în faţa lui Dumnezeu, a fost investit. Dar şi prin puterea exemplului personal. Tot în cadrul acestor clăci, fie ele organizate sau nu, se năşteau şi se legau prietenii mult mai puternice. Claca având în acest sens un rol major.

Astfel, se ajutau, sau săreau în ajutor unul faţă de altul, doar cei harnici. Cei leneşi, nu participau la astfel de clăci, pentru că aici, era de muncit, iar lor, leneşilor, munca le plăcea prea puţin. În clacă se chemau cei mai harnici oameni din sat, despre care existau destule motive pentru a se crede, că odată chemat la lucru, aceştia vor lucra ca pentru propria gospodărie, va munci ca pentru el.

Nu de puţine ori, aici, în clacă, şi prin aceste clăci, se năşteau relaţii de cumetrie ori de năşie. Iată, o relaţie spirituală, născută din dragostea de-a te ajuta, unul faţă de altul. Aici, nu de puţine ori, se formau perechile de naşi, dacă vreunul dintre clăcaşi, era pe cale de a se însura. Fiind foarte harnic, făcându-i plăcere gospodarului, având un comportament civilizat, fiind un om liniştit şi calculat, nu de puţine ori cel bocotan la care se organiza claca, se oferea de a fi naş de cununie. ,,Apoi, când ti-i însura, m-oi duce de nănaş!” – îşi spuneau, în astfel de împrejurări. Şi tot de-atâtea ori, atunci, când soarta hotăra ca acest lucru să se întâmple, cel care a făcut respectiva promisiune, se ţinea de ea, adică o respecta. De fiecare dată, promisiunea făcută, pentru un om de onoare şi de cuvânt, era o obligaţie.

Dacă promisiunea nu se respecta, cel care şi-o încălca, prin nerespectare, era luat în derâdere, altădată, o altă promisiune făcută de către acesta, era privită cu o oarecare neîncredere, ori suspiciune.

20

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) Astfel, şi promisiunea de a participa la o clacă, dacă era încălcată, din motive lesne de înţeles, că nu mai doreşte să participe, la acesta, atrăgea o neîncredere, în cel care nu şi-o respecta. La rândul lui, şi drept învăţătură de minte, dacă avea cândva nevoie de a fi ajutat, acesta era tratat cu aceeaşi monedă. ,,-Nu pot, azi, să vin!”, era o metodă de a scăpa, sau de a-l refuza pe cel care are un asemenea comportament necivilizat.

Claca se organiza, în funcţie de anotimp şi de munca prestată. Este întâlnită ,,clacă cu femei”, dar, şi ,,clacă cu bărbaţi”. ,,Claca cu femei”, se organiza pentru muncile femeieşti, sau pentru ,,muncă de femeie”, în schimb, ,,claca cu bărbaţi”, se organiza pentru muncile bărbăteşti, adică mult mai grele, atunci şi acolo unde era necesară folosirea forţei fizice sau un efort mai mare, pentru ,,muncă de bărbat”.

Dacă luăm în calcul anotimpul în care se organiza claca, putem spune doar atât. Claca se organiza în orice anotimp. Anotimpul nu era o piedică pentru aceste clăci, ci mai degrabă fiecare avea un avantaj în plus. Iarna, de exemplu, muncile fiind mai puţine, doar despre cele din gospodărie putând face rostire, claca este indicată, chiar aşteptată, pentru că o anumită rutină, creea o plictiseală, dacă-i vreţi spune şi aşa, deşi este un termen mult prea greu, în viaţa de zi cu zi, iar omul îşi dorea mereu alte provocări. Şi fără a greşi câtuşi de puţin, claca era, nu în ultimul rând o provocare. Tot iarna “avem clacă la purtatul gunoiului cu sania pe câmp şi pe viitorul loc, unde se ara primăvara”. Toamna, claca se organiza, ,,la culesul poamelor – a merelor, a prunelor – de pe câmp, chiar şi din livada proprie”, dar şi ,,la adusul lemnelor din pădure, chiar şi la crăpatul lor (Continuare într-un număr viitor) 21

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

FLOARE ALEASĂ A MĂIESTRIEI CUVINTELOR Prof. Ioan Andreica

A

ntologia de cultură, literatură şi artă ,,Slove lămurite în bătaia peniţei”, primită de la D-na profesoară Ana-Cristina Popescu, m-a readus la suprafaţă tocmai când îmi pierdusem speranţa salvării şi am gândit: dacă fiecare judeţ ar avea o asemenea profesoară, fiinţa poporului român ar fi salvată.

Antologiile alcătuite şi publicate de d-na profesoară au un proiect de mare perspectivă tocmai prin felul cum au fost structurate în proiecte de viitor niciodată epuizabile.

Capitolul ,,Evenimente-activităţi-rezultate”, durabil şi consistent, veşnic în actualitate.

E de remarcat însemnătatea consemnării acestora, ca un document a netrecerii în uitare şi unei cărţi de vizită pentru tânăra generaţie pe care cu onoare o slujeşte d-na profesoară. Cireaşa de pe tort a acestei gândiri de antologie este capitolul ,,Flori de gând culese din suflete de copii şi cernute în bătaia peniţei”, unde sunt publicate adevărate comori ale creaţiilor elevilor, constituind peste vreme comparaţii şi modele de referinţă.

D-na profesoară a îmbinat bijuteriile confecţionate de elevi cu un capitol ,,Lumini de gând ţesute în bătaia peniţei de maeştrii cuvintelor” tocmai pentru a înfrăţi generaţiile, a constitui un ţel al tinerilor creatori, şi ca o recunoştinţă pentru colaboratori sau integrat cronicile literare. În acest fel am ajuns şi eu în paginile acestei frumoase şi benefice reviste. Pentru aceasta mulţumesc părintelui preot Radu Botiş care m-a

22

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) pus în legătură cu acest minunat colectiv al redacţiei, condus de d-na profesoară Ana-Cristina Popescu pe care o felicit în modul cel mai călduros şi doresc revistei durată foarte lungă.

MARIANA GURZA, POETA CU SUFLET DE INGER De Eleonora Schipor

A

nume aşa este numită de conaţionalii săi harnica şi mereu neobosita poetă bănăţeană, cu rădăcini bucovinene. Ambii părinţi sunt născuţi în Bucovina, iar mama este originară din satul Cupca.

Anume Cupca, cu vechile şi frumoasele ei tradiţii, ne-a şi apropiat sufleteşte pe amândouă, necătând la faptul că o mare distanţă (în kilometri doar) ne desparte, iar personal încă nu ne cunoaştem. Mai întâi ne-am transmis una alteia cărţi şi ziare prin intermediul vrednicului cupcean, cu părere de rău trecut deja de 11 ani în eternitate Petre Ciobanu, fiul satului, care se stabilise cu traiul în oraşul Braşov, cel care ani de-a rândul, ajutat fiind de alţi doi cupceni, a trudit la apariţia monografiei istorice a baştinii. Pe urmă câţiva ani n-am prea avut prin cine să transmitem ceea ce am publicat eu aici, şi doamna Mariana acolo, dar niciodată n-am uitat una de alta.

23

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Tocmai din această pricină eu personal am doar primele volume de poezie ale doamnei, iar domnia sa doar o parte din cărţile mele. Pe urmă deşi cu mare întârziere au ajuns totuşi aici, la baştină, două cărţi importante de ale doamnei scriitoare din Timişoara. E vorba despre cărţile dedicate a doi mari cupceni ai tuturor timpurilor şi anume «Vasile Plăvan – boabe de lacrimi» şi «Petru Ciobanu, un iubitor de neam». (Despre ambii am publicat şi eu personal câte ceva pe paginile ziarelor noastre, în special despre regretatul Petre Ciobanu pe care l-am cunoscut personal). Prin reţele de socializare ne-am regăsit abia anul trecut, trimiţându-ne mesaje, dar şi relatări despre noile apariţii editoriale. Zilele trecute printru-n colet poştal au ajuns la mine încă două cărţi de ale doamnei scriitoare. E vorba despre volumul de versuri «Dumnezeu şi umbră», în ediţie bilingvă, traducerea în engleză îi aparţine lui George Anca şi celălalt volum în proză intitulat «APROPIERI Mariana Gurza – pelerinaj prin idee, gând şi suflet».

Cu cel de-al doilea volum am luat cunoştinţă chiar în variantă electronică, răsfoind pe paginile Faceboocului textele tipărite între cele circa 324 de pagini. M-am bucurat mult văzând că poeta timişoreană printre zecile de nume importante ce se perindă pe paginile noii apariţii editoriale, n-a uitat şi de dragii ei bucovineni. Am descoperit astfel două materiale publicate prin revistele din România şi întruchipate în recentul volum despre poetul martir din Crasna Putnei Ilie Motrescu, dar şi câteva materiale proprii. Unele dedicate poetei Mariana Gurza, mai bine zis cărţilor pe care domnia sa le scrie şi publică, dar şi ale Marianei Gurza dedicate mie. Am rămas plăcut surprinsă, fapt pentru care îi sunt sincer recunoscătoare.

24

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) Aş vrea să mă refer în rândurile următoare chiar la cartea APROPIERI, apărută la editura «Muşatinia» în acest an şi având-o ca coordonatoare de proiect şi editor pe scriitoarea Emilia Ţuţuianu, lector – George Anca, redactor – Dorin Dospinescu, grafica – Iosif Haidu.

Volumul este împărţit în trei capitole. Primul şi cel mai impunător se numeşte «Reflecţii de cititor – Mariana Gurza». Al doilea poartă titlul «Reflecţii critice». Al treilea «Interviu» cuprinde doar un singur interviu relizat cu autoarea de doamna Emilia Ţuţuianu, cât şi note biografice. În «Prefaţă» vom putea găsi «Dosar – credinţă» semnat de George Anca, iar la «Postfaţă» avem un «Index» de nume.

Cum spuneam mai sus în primul capitol autoarea a adunat zeci de articole dedicate multor oameni de vază mai mult sau mai puţin cunoscuţi în spaţiul nostru bucovinean. Despre fiecare a găsit cuvinte de laudă, aprecieri juste, note, argumente, citate chiar din opera lor proprie (fie în versuri, fie în proză). La unii ne aduce ceva date biografice, la alţii crâmpeie din analiza operelor publicate, găsind pentru fiecare în parte ceva deosebit. Unii dintre cei pomeniţi pe aceste pagini scrise cu atâta dragoste, fineţe, atenţie şi răbdare, cu părere de rău nu mai sunt, iar autoarea le face un elogiu în timp şi spaţiu demn de toată lauda. Alţii, care scriu, crează, speră, visează sunt nu mai puţin apreciaţi pentru munca lor de creaţie, nobleţea sufletului şi dorinţa de a face lucruri frumoase în această viaţă.

Astfel cititorii îl vor putea găsi pe poetul-martir Ilie Motrescu pentru prima dată la pagina 71 în articolul «Ilie Motrescu – Cântarea Carpaţilor». Este de fapt o prezentare a volumului bilingv a poeziilor din perioada adolescenţiei lui Ilie Motrescu. Cum spuneam adineauri 25

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

sunt citate din versurile poetului. A doua oară ne întâlnim cu regretatul poet bucovinean deja la p. 175 întru-n alt material intitulat «Ilie Motrescu – Cântarea Carpaţilor, volum de poezii, ediţie bilingvă română-ucraineană, îngrijit de Eleonora Schipor». Mai întâi articolul dat a văzut lumina tiparului în revista «Melidonium». Sincere mulţumiri vrednicei doamne Mariana Gurza pentru aprecierile aduse şi la adresa mea pentru pregătirea acestui volum. La pagina 84 am mai descoperit o bucovineancă despre care am auzit câte ceva. Aspazia Oţel Petrescu, născută în localitatea Cotul Ostriţei, din Noua Suliţă. Citez – «Femeia creştină care a ştiut să rabde chinuri muceniceşti din iubire pentru Hristos şi Neamul Românesc». Autoarea i-a dedicat acestei minunate bucovinence chiar două articole pline de admiraţie, sinceritate şi recunoştinţă pentru cele îndurare în închisori, apreciindu-i şi volumul «Hristos în celulă».

Impresinant şi emoţionant.

M-am descoperit şi eu pe vreo 6 pagini, începând cu 181. În afară de faptul că mi-a prezentat titlurile mai multor cărţi (păcat că nu toate au ajuns până la autoare), doamna Mariana recunoaşte că… «Personal, nu am cunoscut-o niciodată pe scriitoarea Eleonora Schipor, profesoară în satul drag mie, Cupca»… «Pentru mine Eleonora Schipor este şi va rămâne o «doină», un dor, o mângâiere dând dovadă de un românism autentic. O bucovineancă vrednică de care sunt mândră»… În afară de cărţile proprii doamna Mariana Gurza a mai prezentat şi câteva din cele 20 la care sunt îngrijitoare de ediţie.

Nu-mi rămâne decât să-i spun sincer şi simplu, dar din toată inima MULŢUMESC! La reflecţii critice mai nulţi oameni de vază ai scrisului românesc apreciază la justa valoare scrierile în 26

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) versuri şi proză a doamnei Mariana. Iată doar câteva titluri şi autori – «Frumoasa doamnă întru Dumnezeu şi umbră» (autor-George Anca), «Frumoasa mea Bucovină» (autoare-Aspazia Oţel Petrescu, «Mariana Gurza – Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei», (autoare-Veronica Balaj), «Intelectuali bucovineni, Vasile Plăvan» (autoareVasilica Grigoraş), «Destine umbrite» (autor-Adrian Dinu Rachieru), «Poeta cu suflet de înger» (autoareVasilica Grigoraş), «Un Slavici de Bucovina» (autorArtur Silvestri) şi mulţi mulţi alţii. Aş vrea să menţionez aici că mulţi dintre cei ce i-au apreciat talentul şi continuă să o facă s-au referit la bucovineanul Vasile Plăvan, despre care şi eu personal am scris cu câţiva ani în urmă. Titlurile «Poeta Mariana Gurza», (p.258-259), «Nevoia de sfida tăcerea şi uitarea» (p. 289), «Puterea cuvântului şi fragilitatea sufletului» (p. 292-295), «Sunt vuetul adâncurilor, lacrima suferinţelor»… (p. 299-301), sunt doar câteva ce-mi aparţin, şi pe care le-am publicat în diferiţi ani, în ziare şi reviste diferite. Desigur mai sunt şi altele, dar n-au ajuns încă până la autoare.

Mariana Gurza poeta, editoarea şi eseista creştină ne-a făcut un frumos cadou tuturor cititorilor. Cartea sa din care se desprinde ca un fir neîntrerupt mereu dorul de Bucovina, a ajuns până la noi. Ne-am dori mai multe volume, căci în toate predomină dorul de unde îşi are rădăcinile scriitoarea pe care ne-am dori s-o revedem într-o zi la baştina părinţilor. Cărţile ei, ca de altfel şi cele ale lui Vasile Plăvan, Petre Ciobanu, cât şi cele scrise despre ei, prin ziarele bucovinene, îşi ocupă şi vor mai ocupa locul în biblioteca muzeului istoric al satului Cupca, aflat în incinta CIE Cupca. Muzeu deschis prin strădania unor intelectuali din acest sat bucovinean, la 27

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

care şi-a adus contribuţia nemijlocită şi autoarea acestor rânduri, fiind chiar directoarea lui pe principii obşteşti.

Felicitări minunatei doamne Mariana Gurza, această ostenitoare pe altarul cuvântului scris, această neobosită iubitoare de neam, baştină, grai şi credinţă.

Succese, scrieri alese în continuare, sănătate deplină, dragoste de neam şi glie şi fie ca bunul Dumnezeu, sfânta Fecioară Maria şi Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil, ocrotitorii bisericii şi ai satului Cupca, s-o aibă mereu în paza lor. La mai mult şi la mai mare şi Doamne Ajută!

28

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

ALBAȘTRI DANSÂND (Text și grafică Abalasei-Donosa Constanta& Constanța Abălasei) prietenii mei sunt cei în albastru dansând, mă știu din copilărie și mi-au purtat pe rând tăcerile de cuvinte, eu în poezie pictând. din poezie, am vrut să-mi fac un profil de carte, însă prietenii mei mi-au răspuns cu pudoare. ei, poeții fără egal cum se autodenumesc! și ei sunt din orașul în care locuiesc. peste numărul anilor, mi-au râs în ochi de mai scriu și pictez, mult greșesc. cine-s ei? sunt sfinții cuvintelor dansate rând pe rând: Lum, Vio, Val, Nic, Gigi, Cercel și Aurel. sunt prietenii mei cei în albastru dansând ce mă știu de ani scriind și pictând, spunându-mi că sunt obscură, mereu insistând.

29

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

DOAR O VORBĂ SĂ VĂ SPUN! Mihai Zmicală n luna octombrie 1989 ascultând radio Europa Liberă, am aflat că locuitorii din localitățile Vandoeuvres – Elveția, Galgon – Franța și Enghien – Belgia sunt alături de locuitorii localităților Satulung, Hideaga și Fersig(sate aparținătoare comunei Satulung) pentru a lupta contra demolării satelor de către regimul Ceaușescu și pentru ca cetățenii din satele menționate mai sus să fie liberi de communism afirmându-se că aceste localități sunt infrațite cu localitățile din comuna Satulung (Operations villages roumains). În acele momente mi-am zis :oare în viața asta o să am ocazia să vizitez aceste localități și să cunosc acești oameni? După așazisa revoluție din 1989 am lucrat trei ani ca profesor de limba franceză la Școala gimnazială din localitățile Satulung si Finteușu Mic. Director al Căminului Cultural din localitatea Satulung a fost poetul Ioan Voicu. Am colaborat cu el, am organizat un concurs de tenis de masă la Căminul Cultural .

Prin anul 1993 într-o discuție purtată cu domnul Ioan Voicu, acesta mi-a spus că este bolnav, se va interna în spital iar pe urmă se va pensiona.Eu l-am rugat să-mi spună când se va pensiona pentru că mă interesa să particip la concurs deoarece eram pasionat să fac diferite activități cultural- sportive, ba mai mult stăpâneam foarte bine limba franceză și poate mi se implinea și mie un vis. În luna aprilie 1994 s-a organizat concursul pentru postul de la Căminul cultural iar eu am câștigat acel concurs. Primul lucru pe care mi l-am propus să-l fac a fost să infiintez un ansamblu folcloric de cântece și

Î

30

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) jocuri populare, să iau legătura cu primările din localitățile menționate mai sus și în cel mai scurt timp posibil să primesc o invitație pentru a face un turneu . Zis și facut. În anul 1995 ansamblul folcloric era deja pregătit cu dans de chioar, maramureș, oaș, lăpuș avândul instructor pe domnul Florin Vlaicu din Satulung. Din salariul meu n-am putut să-l plătesc dar pentru munca lui i-am promis că o să-l duc alături de membri ansamblului gratuit în diferite turnee in afara țării. În vara anului 1995 am primit invitația din orașul Galgon Franța.

Două lucruri au fost extraordinar de greu de făcut.

Să fac pașapoarte la toți membrii ansamblului, să adun documente cum ar fi copi de pe buletinele părinților, certificatele de naștere, certificatele de căsătorie, declarațile părinților la notariat, asigurarea vieții, adeverințe de la școală, adeverințe de la Inspectoratul Școlar, documente pentru eliberarea pașapoartelor, adeverință de la Inspectoratul de Cultură Maramureș, actele mijlocului de transport , pașaport comun de la Serviciul de Pașapoarte Maramureș, avize de la Ministerul Culturii București pentru fiecare în parte, declarația mea pe proprie răspundere că- i aduc la întoarcere pe toți în România și altele. La urma urmei aveam o valiză cu 20 de kilograme de documente cu care am plecat la Ambasada Franței din București pentru obținerea vizei. După o săptămână am reușit să obțin vizele pentru întreg grupul.

Al doilea lucru greu de realizat pentru mine a fost faptul că mi-am propus să nu cer nici un ban de la membrii ansamblului pentru transport si să găsesc sponsori. Trebuia să asigur transportul pentru 7000 de kilometri dus întors Baia Mare – Bordeaux, Franța via Paris. În cinci , șase luni de zile , zi de zi am colindat 31

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

municipiul Baia Mare și împrejurimile , de multe ori am fost refuzat , uneori chiar si jignit, înjurat, scos afară din birourile unor patroni deși aveam asupra mea invitația oficială, contractul cu mijlocul de transport și contracte de sponsorizare. N-am abandonat, cu lacrimile-n ochi am mers mai departe, am reușit să adun banii necesari pentru transport iar cazarea și masa au suportat-o cei care ne-au invitat.

Așa s-au desfășurat lucrurile pentru zeci de turnee in Franța, Belgia , Elveția , Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cehia și Polonia începand din anul 1995 și până în present. Peste trei sute de copii, tineri și adulți în felul acesta au reușit să vadă nivelul de civilizație, de dezvoltare, de trai, de educație din aceste țări fără să cheltuiască bani de acasă.

Mulți oameni mi-au spus că am fost și sunt un fraier pentru că m-am zbătut și mă zbat să fac aceste lucruri.

Sincer spun că sunt fericit că am reușit să fac aceste lucruri pentru sutele de copii si tineri din comuna Satulung, ocazie cu care eu personal am reușit să întâlnesc acei oameni din cele trei țări care au luptat pentru ca satele din comuna Satulung să nu fie demolate și să devenim liberi.

Deasemenea am cunoscut mulți primari, deputați, senatori prin țările Europei, ba chiar am purtat discuții pentru înfrățirea municipiului Baia Mare cu orașul Libournne unde era primar Gilbert Mitterand fiul fostului președinte al Franței, Francois Mitterand. Îmi amintesc cu mare plăcere cum am luat în brațe Cupa Mondială la fotbal în orașul Bordeaux pe care a câștigat-o echipa de fotbal a Franței. În aceste turnee am putut să admirăm Coasta de Azur, Dunele de nisip de la Oceanul Atlantic, Parisul și turnul Eiffel de zece ori, Roma, Milan, Veneția, 32

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) Viena, Budapesta, Praga, Bratislava, Cracovia, Strassbourg, Marseille, Bordeaux, Cannes, Genoa, Toulouse, Geneva, Zurich, Lausane, Bruxelles, Liege, Bruges, Luxemburg, Marea Nordului, Marea Mediterană, sediul Guvernului de la Geneva, Palatul Regal din Bruxelles și multe, multe altele. Dupa anul 2003 am scăpat de această greutate obținerea vizelor dar am dat de altă greutate mai mare, un euro pe kilometru la transport( Baia Mare – Bordeaux 7000 kilometri egal 7000 euro) greu de găsit sponsori pentru asemenea sume. Din anul 1994 și până în anul 2000 , șapte ani nu am fost sprijinit de Primăria și Consiliul Local Satulung nici financiar și nici măcar cu un instructor de joc popular.

Primii trei ani am lucrat cu domnul Vlaicu Florin ca instructor iar următorii patru ani cu fratele meu Zmicală Emil ca instructor cărora le-am promis că o să plece gratuit în fiecare an în turnee prin Europa dacă pregătesc ansambluri de jocuri populare. În această perioadă de șapte ani în cele șapte sate aparținâtoare comunei Satulung am inființat șapte ansambluri de jocuri populare neavând un mijloc de transport , biciclete , mergeam pe jos în fiecare localitate din comuna Satulung. Abia începând cu anul 2000 am avut un mic sprijin din partea Primăriei Satulung care a aprobat un instructor cu o jumătate de normă ceea ce era prea puțin pentru ansamblurile pe care le aveam deja pregătite. Începând cu anul 2004 am fost sprijinit cu un instructor cu normă intreagă si cu microbusele școlare pentru a transporta ansamblurile de copii și tineri la festivaluri în județul Maramureș și în afara județului. În anul 1999 Ansamblul Folcloric ,,Cununa Chioarului’’ din localitatea Satulung a primit o invitație din Belgia pentru a face un turneu de două săptămâni în orașele: Bruxelles, 33

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Bruges, Charleroi, Liege, Allost, Anverpen, Lokeren si altele. La un cămin de bătrâni unde am susținut un spectacol folcloric o bătrânică de 106 ani, născută în Polonia după spectacol mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi: nu am mai văzut un asemenea spectacol de cântece si dansuri populare de peste 40 de ani pentru că în Belgia acestea au dispărut. Vă felicit , ați fost extraordinari, vă multumesc.

La finalul turneului persoana care ne-a invitat ( un redactor șef la o televiziune din Bruxelles)mi-a spus următoarele:Mihail aveți în România o bogație extraordinară : folclorul, cântecele și dansurile populare ,costumele populare dar din punctul meu de vedere în maximum cincizeci de ani o să dispară și la voi așa cum au dispărut și la noi. Întors acasă din Belgia am purtat discuții despre turneu cu multe personae , mulți prieteni.

M-am gândit cum aș putea contribui măcar cu 0,001% pentru conservarea și păstrarea acestei bogății pe care o avem. Idei au fost mai multe dar m-am oprit la înfințarea unui Festival Concurs de cântece si jocuri populare.

Pentru a organiza un astfel de Festival Concurs aveam nevoie de multe lucruri cum ar fi: un regulament al festivalului, finanțatorii festivalului, o scena în aer liber, o orchestră a festivalului, un prezentator al festivalului, un juriu, parteneri media și o mulțime de lucruri mai mici dar fără de care nu se putea organiza un asemenea eveniment. În regulamentul festivalului am stipulat numele festivalului, organizatorii festivalului, scopul, condițiile de participare, secțiunile de concurs, fișe de înscriere, juriul, preselecția, distincțiile care se vor acorda.

Scopul înfințării festivalului concurs a fost și este valorificarea cântecelor si jocurilor populare, 34

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) descoperirea de tinere talente, promovarea creaților populare autentice și a portului popular. Festivalul a fost conceput să aibă trei secțiuni de concurs și anume: -Solist vocal -Solist instrumentist - Joc popular. Pentru buna desfășurare a festivalului am stabilit câteva condiții de participare cum ar fi : participă la concurs numai artiști amatori, vârsta minimă de participare fiind treisprezece ani împliniți , prezentarea la preselecție și în concurs a unei doine sau balade fără acompaniament orchestral și a unei piese ritmate cu acompaniament orchestral asigurat de către orchestra festivalului, am stabilit timpul de evoluție a concurenților în scenă, repertoriul să fie din zona din care provin, costumele să reprezinte zona din care provin, criterile după care vor fi apreciați concurenții de către juriu.

De asemenea s-a stabilit ca juriul să fie format din cinci persoane, reprezentanți ai folcloristicii românești, din specialiști ai instituțiilor de prestigiu din tară. La prima ediție, în anul 2002 Festivalul Concurs al Cântecului si Jocului popular a fost mai mult unul local unde au participat șapte ansambluri de jocuri populare din șapte localitați aparținatoare comunei Satulung. Începând cu ediția a doua acesta a devenit Festival Concurs Zonal iar în ediția a treia a devenit Festival Concurs Județean. Ajunși la ediția a cincea acesta s-a transformat în Festival Concurs Interjudețean la care au fost invitați artiști amatori din toate județele vecine județului Maramureș. Deasemenea începând cu ediția a șaptea Festivalul Concurs a primit si un nume ,, MARAMUREȘU’ RĂSUNĂ’’ și am renunțat la secțiunea de concurs solist instrumentist deoarece în concurs la ultimele două ediții s-au prezentat trei soliști 35

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

instrumentiști aceștia preferând sâmbăta și duminica să cânte la nunți , boteze etc.

De la ediția a opta Festivalul Concurs Interjudețean s-a transformat în Festival Concurs Național, la care au fost invitați artiști amatori din toate zonele țării noastre. În anul 2013 Festivalul Concurs Național s-a transformat în Festivalul Concurs Internațional al Cântecului și Jocului popular ,,Maramureșu’Răsună” unde au fost prezente ansambluri de jocuri populare și soliști vocali din întreaga țară precum și soliști vocali și un ansamblu folcloric din Polonia. Apoi în anul 2014 pe lângă artiști amatori din întreaga țară au participat în concurs artiști din Polonia și Bulgaria. În anul 2015 pe lângă artiști amatori din toate zonele țării au participat în concurs artiști din Serbia, Muntenegru și Bulgaria. În general la o manifestare de acest fel participă peste cinci sute de artiști amatori.

Pentru desfașurarea în condiți aceptabile a acestui festival am fost sprijinit financiar la 8 ediții de către fostul primat Panici Augustin iar la 6 ediții de către acualul primar Mureșan Bujorel Vasile precum și de Consiliul Local al comunei Satulung. Deasemenea atât financiar cât și organizatoric am fost sprijinit de catre domnul profesor universitar doctor Ștefan Mariș director la Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș. O contribuție financiară a adus -o și Consiliul Județean Maramureș prin proiectele de finanțare nerambursabilă pe care eu le-am întocmit și le-am depus. Partenerii media au fost postul de televiziune Maramureș TV, Graiul Maramureșului, Glasul Maramureșului și postul de televiziune Hora TV. Este regretabil faptul că la propunerea unor persoane din Primaria Comunei Satulung care n-au nimic 36

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) în comun cu activitățile culturale, domnul primar Mureșan Bujorel a desființat acest Festival Concurs Internațional care a avut un scop foarte important privind promovarea creatiilor populare autentice și a portului popular precum și descoperirea și promovarea de tinere talente. Așadar din anul 2014 și pâna în 2018 la Satulung s-a întrerupt acest gen de manifestare culturală. Pentru că se apropie alegerile locale, în anul 2018 s-a organizat Sărbătoarea ,,Zilele Comunei Satulung” ceea ce fac mai toate comunele și satele din România. Se pleacă pe principiul că mintea românului este scurtă, toți au uitat ce a fost. În această perioadă de întrerupere a festivalului eu am participat cu ansamblurile folclorice de pe raza comunei Satulung la zeci de festivaluri Judetene și interjudetene. De asemenea în anul 2017 în luna octombrie am organizat un turneu cu Ansamblul Folcloric ,,Cununa Chioarului’’ al comunei Satulung în Franța la Paris și în Belgia fără să primesc nici un sprijin finaciar sau de altă natură din partea Primăriei Comunei Satulung. În prezent lucrez la un mare proiect privind participarea Ansamblului Folcloric ,,Cununa Chioarului’’ la un Festival Internațional organizat prin CIOFF în vara anului 2019 într-o capitală a unei țări europene. Pe lângă această activitate de cântec și joc popular am reânviat Cenaclul Literar,, Petre Dulfu” de la Satulung care a fost inființat de domnul Ioan Dragoș înainte de revoluție pe când era Secretarul Primăriei Comunei Satulung, Am inființat și organizat,, Cupa Maramureșului” la tenis de masă, la care au participat concurenți din Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Seini, Sighetu Marmației, Vișeu de Sus, Târgu Lăpuș, Șomcuta Mare și multe commune din Maramureș. În present se află la ediția a zecea. Deasemenea am inființat și organizat Cupa 37

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

,,Ciprian Ungur’’ la fotbal în memoria celui care a fost căpitanul echipei Plastunion Satulung și care la vârsta de douăzeci și patru de ani a decedat într-un tragic accident rutier. Fac precizarea că aceasta echipă de fotbal în frunte cu acest căpitan de echipă a jucat în divizia C. În prezent această competiție se aflaă la editia a unsprezecea. Cu ocazia zilei Naționale a României am organizat zece ediții la rând, un concurs între echipaje de elevi de la școlile de pe raza comunei Satulung pe tema ,,Unirii’’ dotat cu premii în bani, cărti, diplome. Pe lângă toate acestea au mai fost organizate zeci și sute de alte activitați cum ar fi : baluri, discobaluri, discoteci, întruniri religioase, adunări populare, întruniri politice, nunți, boteze, zile de naștere, revelioane, majorate, spectacole folclorice, spectacole de teatru pentru copii, spectacole de circ, cursuri de perfecționare, cursuri de calificare etc.

Am purces la aducerea aminte a celor scrise mai sus datorită celui care este Vasile Dan Marchiș. La o întâlnire cu membrii Cenaclului Literar ,,Petre Dulfu” din localitatea Satulung Domnul Vasile Dan Marchiș mi-a spus: aș vrea să te cooptez în conducerea revistei Izvoare Codrene și Chiorene și în acest sens te rog așterne pe hârtie ceea ce ai făcut din punct de vedere cultural pentru că vreau să publicăm tot ceea ce s-a-ntâmplat și sentâmplă la acest cenaclu și nu numai. Nu aveți voie să le duceți cu voi în lumea veșnică, trebuie să rămână și să fie cunoscute de urmașii voștri.

38

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

VASILE DAN MARCHIŞ LA AL CINCILEA VOLUM DE VERSURI

De Gelu Dragoș

V

asile Dan Marchiş este unul dintre poeţii maramureşeni care nu au trădat niciodată poezia, iar aceasta face parte din viaţa lui, secundă cu secundă, şi din fiinţa lui, por cu por. El visează nemurirea ca nimeni altul. Gândindu-mă strict la cel mai recent volum al Domniei sale, „Meditaţiile bucuriei” (Editura „Amanda Edit Verlag” din Bucureşti), mi se întăreşte convingerea că Vasile Dan Marchiş are un stil propriu, inconfundabil, un „ceva” numai al lui, în care problematizarea este pusă la loc de cinste. Cu un limbaj simplu, mucalit uneori, grav alteori, pornind de la o idee, Vasile Dan Marchiş are rezolvări de-a dreptul surprinzătoare, de esenţă filosofică, pe care numai el le poate gândi.

Poezia lui abundă în sentinţe („tăcerea absolută o deţin copacii” – Nu ajung cuvintele) şi meditaţii insolite („chiar şi în cădere / suntem inferiori şi faţă de frunze” – Ocazie ratată); versurile dovedesc o înţelegere superioară a destinului („moartea nu mă mai atacă / mă momeşte...” – Faptul zilei); confesiunea are valenţele unei lecţii de viaţă („cel mai greu lucru / în viaţa mea, / dar pe care l-am izbutit / a fost că / am reuşit să întrec melcul / nu legat de mişcare / ci în răbdare...” – Izbândă) sau ale unei pilde morale („am înjurat în poezie / ba chiar şi lucrarea respectivă / până când muza mai neobişnuită ca oricând / m-a inspirat cum să-mi fac rost / de căldură sufletească... / De atunci scriu poezii / fără... înjurături...”

– „De atunci); adesea, reflecţia nobilă îmbogăţeşte mărturisirea „simplă” („[...] credeam că inima este cea 39

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

care / îmi bate mai energic decât în alte zile, / de fapt / îmi bătea în uşa sufletului muza / motivând că / pe perioada în care mi-a lipsit / a fost la Dumnezeu / pentru a prezenta scrierile mele” – Meditaţie extremă), iar gândul la Dumnezeu este, de regulă, explicit („pe lângă tot ce am / îţi mai cer, Doamne, / să-mi laşi zi de zi / puterea să mai pot deschide / o carte...” – Rugă).

Citind poezia, cunoaştem de fapt omul care a scris-o, poetul care crede într-un cod etic al poeziei perene. Aşa cum spunea poetul (şi editorul) Baki Ymeri, Vasile Dan Marchiş este un „poet real şi original”, asta şi datorită experienţei acumulate de-a lungul timpului în ale scrisului – a debutat în anul 2000 şi a publicat în multe periodice: „Informaţia zilei de Maramureş”, „Graiul Maramureşului”, „Glasul Maramureşului”,, „Nord literar”, toate din Baia Mare, „Moldova literară” din Iaşi, „Plumb” din Bacău, „Mărturii culturale” din Satu Mare, „Constelaţii diamantine” din Craiova, „Sintagme literare” din Timişoara, etc. Este, de asemenea, prezent cu versuri în volumele colective „O antologie a poeziei maramureşene. De la poezia populară până în 2009” (Editura Ethnologica, Baia Mare), „Anotimpul iubirii” (antologie bilingvă română-albaneză, volumul 2, 2015), „Antologia Centenarului Marii Uniri” (apărută sub egida Ligii Scriitorilor la Cluj-Napoca), „Antologie. Poetica” alcătuită de Christian W. Schenk (Germania).

Prin poezie, Vasile Dan Marchiş şi-a găsit şi o dăruieşte şi altora liniştea de care are atâta nevoie sufletul şi inima noastră. Astfel, teme cum ar fi: dumnezeirea, iubirea, cuvântul, materia, natura, la care se adaugă subiectul mirare, domină lirica lui. Fiind, în viaţa de zi cu zi, un „justiţiar” („la bază” fiind gardian şi poliţist local), a fondat revista „Izvoare codrene”, în care publică sub 40

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) propria semnătură (şi le găzduieşte şi pe ale altora) articole acide la adresa actualei clase politice, dar am găsit şi în volumul aici recenzat câteva poezii pe această temă. Exemplific: „culmea este că / în al doisprezecelea ceas / dezbaterile cu miez politic / au introdus în geografie / nu în istorie / pădurea furată / sau tăiată din alte motive / Geografia manifestându-se fără cuvinte” (Geografia fără cuvinte) ori „o mulţime foarte mare de oameni / a strigat în cor: / «noi suntem partidul favorit!» / Un nevăzător a rostit astfel: «Aduceţi-mi pe această cale/ spre pipăire şi pentru sensibilizarea auzului meu/ dovezi pe linie materială şi sentimentală»[...]Fără dovezi în acest sens/cred că sunteţi doar actori»” (Mulţimea... vidă).

Poeziile lui Vasile Dan Marchiş se pot citi, superficial, cu uşurinţă, dar la o lectură atentă, ele te pun pe gânduri şi te obligă să zăboveşti asupra lor. În final şi la urma urmei, nu acesta era, oare, scopul?!

Notă. Volumele de versuri anterior publicate: MICROEPISTOLELE TRISTEŢII, Ethnologica, Baia Mare, 2005; VERBE EXILATE, Scriptorium, Baia Mare, 2006; ZODII CONTRAFĂCUTE, Eurotip, Baia Mare, 2008; ZODII DE REZERVĂ, Amanda Edit, Bucureşti, 2015; MEDITAȚIILE BUCURIEI, Amanda Edit, București, 2018.

41

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

PROGNOZĂ Ninge haotic de parcă natura este amanta unui singur anotimp, dezgolită de iubire dorind să-și acopere părțile intime cu ce are mai repede la îndemână fie și cu zăpadă...

Ninsoarea căzând prea abundentă ca o bizară fantezie vrând parcă a se situa prin asta la rang de paradă...

Dar e o mascaradă cum că nu se pot face oameni în toată firea doar din zăpadă...

Iarna își propagă ninsoarea ca hibrid de datini și vicii și drept amalgam de ritualuri și fantezii dând peste cap complimentele rugăciunile,canoanele și instinctele. În fața acestui fenomen înșelător ca tinerețea florilor și Tatăl Ceresc poartă o teamă: de a nu-l lua minunile înainte...

Of, iarnă, căiește-te să știm ce stimăm!

Of, iarnă, căiește-te să nu te îngânăm ca păsările care se întrec una pe alta, migrând!

42

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

MOTTO: „bunicul meu dinspre mamă a fost morar / ce moară mai avea pe Someş / aşa m-am născut şi eu şi fratele meu / şi nu pot trăi fără moara mea / eu macin numai cuvinte / când n-am ce pune în coş / mă macin pe mine / cuvânt cu cuvânt / os cu os / fir cu fir / picătură cu picătură / în lut mă transform...”

(Gelu Dragoş, Moara lui Laurenţiu) ntemeiată în anul 2010 şi apărută prima dată pe ecran în 16 decembrie 2010 cu titlul „Izvoare codrene”, transformată la un moment dat în „MOARA LUI GELU”, iată că revista-blog cu sediul în Lucăceşti (comuna Mireşu Mare, Maramureş) a depăşit în opt ani şi ceva (februarie 2019) 1.500.000 de afişări de pagină (dar contorul arată din minut în minut mai multe, ajungând deja la vreo şase mii în plus). Drept să spun, am scăpat momentul. Deschid şi de câteva ori pe zi „Moara lui Gelu”, o citesc (selectiv, desigur), o critic, public în ea, dar traficul nu-l urmăresc – din lipsă de sensiblităţi cantitative.

Mea culpa. Trebuia să fi fost mai atentă, este, totuşi, o mărime care înseamnă şi calitate, altfel neputându-se explica atâtea alegeri din enorma ofertă a internetului, atâtea popasuri, atâtea reveniri, atâta fidelitate a multor cititori. Un milion şi jumătate de intrări pe site, de priviri, de judecăţi mai obiective, mai subiective ţintite asupra „Morii lui Gelu” – o moară ideală, producătoare de bucate spirituale din belşug, din care alegem ce dorim, ce ne interesează, ce ne place şi avem şi posibilitatea de a râşni, după putinţă, cele citite

Î

43

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

pe îndelete, pe nerăsuflate ori pe sărite. O revistă de loisir, bună pentru cursul de preferinţe al fiecăruia, pentru lungimile lui de undă, pentru scara exigenţelor proprii, pentru nivelul de comprehensiune al fiecăruia, pentru fundaţia culturală a lui, pentru dispoziţia de moment a cuiva. Cu atât mai mult cu cât revista este de tip magazin şi are conţinut nepartizan, adesea prezentându-se succesiv articole pro şi contra despre acelaşi subiect. Şi nu e vorba doar de cititori, ci şi de colaboratori: trimit texte aici foarte mulţi publicişti, făcuţi din aluat cultural, vocaţional şi raţional diferit, autori consacraţi şi debutanţi, autori prolifici sau mai zgârciţi cu scrisul. Mai este şi o aromă specială a paginii, cu designul ei atractiv pus pe suport-fundal de bibliotecă (site datorat webmasterului Gelu Dragoş jr.), cu material iconografic bogat, plăcut, interesant, de multe ori inedit şi exclusiv, de la frontispiciul cu moara reală a bunicului Laurenţiu, la ilustraţia cu imagini comune sau fotografie de artă.

Un ecran „pentru minte, inimă şi literatură” – cu folos intelectual, sufletesc, imaginativ, cu un fond publicistic enciclopedic. Cum se spune, numai cine nu vrea nu găseşte aici ceva de aflat, de apreciat, de savurat, de visat, de suduit, de bombănit măcar, sau de dezbătut cu alţii. De toate pentru toţi, „moara” are multe sortimente, fără a avea şi compartimente (constrângătoare rubrici de revistă, categorii de blog): literatură beletristică cultă şi populară, literatură de specialitate, literatură publicistică, cu texte de interes actual (sport, politică, administrație, economie, drept, ştiri, diverse informări – câte şi mai câte; multe concursuri literare sau şcolare au fost descoperite pe acest blog!) sau de durată (eseistică şi chiar studii pe teme de religie/teologie, filosofie, istorie etc.). Compuneri de toată ziua sau festive, articole 44

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) redactate în stil colocvial, formal sau artistic.

Imparţialitate şi opinii – neutralitate, dar şi angajare.

Modernism, clasicism, academism, tradiţii, tradiţionalism, vechime, actualitate, previziune. Credinţă, etică, patriotism. Valori perene printre mode vremelnice. „Moara lui Gelu” scoate fără oprire, mai „cotidian” decât cotidienele tipărite, consistent tain pentru gând, pulberi terapeutice pentru suflet, prafuri „arabica” sau „robusta” pentru trezvie. Materialele apar în forma lor autentică, adică needitate şi necorectate în redacţie („nemodificate genetic”).

Redacţie... Redacţia e... GELU DRAGOŞ, care la fondarea „Izvoarelor codrene” virtuale era pe la începutul celei de-a patra decade de vârstă, iar acum e pe la începutul celui de-al doilea semicentenar al său. Lui i se datorează câştigarea colaboratorilor şi a cititorilor, selecţia materialelor (o, şi cu câte duşmănii s-a ales din asta...), promptitudinea publicării, ţinerea la zi a paginii, sporul revistei, conţinutul variat din toate punctele de vedere. Nu se ştie cum reuşeşte, la ce ore din noapte, fiindcă zi-lumină solară, ba şi lumină electrică, este prins în o mulţime de activităţi – didactice, programe extraşcolare, elaborare de lucrări publicate în volum (ca unic semnatar: Revistele şcolare, carte apărută în anul 2010, Instantanee maramureşene – 2012, Opinii – 2015, iar în curs de apariție monografia localității natale; în colaborare cu soția sa, Ana Dragoş: Valenţe pedagogice în activităţi ecologice – 2015), conducere de cenaclu („Petre Dulfu”, în Satulung), participare la toate cenaclurile literare ale zonei, prezenţe la diverse manifestări culturale din judeţ, redactare de articole proprii, plăsmuire poetică.

45

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Este implicat şi în viaţa socială (membru, de pildă, al Asociaţiei Cultural-Creştin-Umanitare „Ars Vivat”) şi a familiei, ocupat cu treburi domestice, agricole (deţinând câteva terenuri, moştenire de familie), zootehnice (vaca Mândraie, viţeluşa Marţiana, căţelul Haiduc). Totul este profesionist făcut (Gelu Dragoş fiind absolvent al unei şcoli pedagogice postliceale, licenţiat în ştiinţele comunicării – specializarea jurnalism – şi master în management educaţional) şi cu vocaţie (talentul şi competenţa îi sunt, de altfel, recunoscute şi oficial sau particular prin numeroasele premii şi diplome care i s-au acordat, prin cooptarea sa în câteva redacţii ale presei băimărene, prin includerea în volume colective, prin traducerea versurilor sale în albaneză, prin articole despre activitatea lui, prin recenzii la opera sa, prin desemnarea ca membru al juriului la concursuri şcolare, ca şi prin calitatea de membru al câtorva asociaţii literare şi jurnalistice), iar în ce priveşte treburile casei şi cele specifice satului, are calificarea... experienţei, calificarea urmării exemplului părinţilor şi al bunicilor (fiind descendent al unei familii de oameni harnici şi chivernisitori, de la care a avut ce învăţa). La împlinirea, în 22 februarie 2019, a vârstei de 52 de ani, îi dorim plăcută împovărare cu alţi buni ani, în care, sigur, să ne fabrice mai departe făină de pâine spirituală. Felicitări pentru nematerialnicul morărit şi pentru toate celelalte realizări! La mulţi ani Omului de omenie, Omului de faptă şi de literă! Şi... apă la moară!

Angela-Monica Jucan

46

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

MĂNUNCHI DE MIRESME CU DRAG DĂRUITE Radu Botiș despre Elena Armenescu

D

upă ce Proniatorul Dumnezeu a ajuns către finalul creației, înainte de a se odihni (cum spune Sfânta Scriptură) și-a desăvârșit măreața operă prin om, coroana tuturor creaturilor.Trebuia aceasta pentru ca cineva înzestrat cu rațiune și sentiment să se bucure de toate minunățiile înconjurătoare. Marcă planul Marelui Creator!

Omul, în care Acesta a investit suflet și prețuire neîncetată, omul pentru care Iisus Hristos acceptă să coboare din slava cerească ,,luând chip de rob” tocmai pentru ca ,,iertarea pentru neascultare” să redea scopul primordial pentru care a fost creat: preamărirea lui Dumnezeu. Iubirea și aspectul de jertfă a demonstrat grija permanentă a Celui care, pe lemnul crucii, deși cuprins de durere a avut tăria să spună: ,,Iartă-I,Doamne, că nu știu ce fac”. Iertarea Lui implică iertare și din partea noastră față de cei din jur, iubirea lui implică și iubire necondiționată și pentru noi, față de noi și față de cei de lângă noi.

Cât de frumoase pot fi coordonatele vieții ghidate după cele trei virtuți teologice: Credința, Nădejdea și Iubirea. Nu întâmplător spun adesea că omul creștin este omul etalon atât pentru Biserică dar și pentru societate, în ansamblul ei. Avem posibilitatea să ne recunoaștem și să ne prețuim Creatorul în multiple moduri urmându-I sfatul spre propria noastră mântuire. Frumusețea cuvântului izvorât dintr-o inimă nobilă o face pe doamna Elena Armenescu, nu întâmplător, să spună în versurile: Ajută-i 47

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Doamne să se cureţe de păcatele lor grele/ Întăreşte-le cugetul, dă-le din nou voinţă şi putere/ Adă-ţi aminte Dumnezeule! Aspru nu ne judeca/Îndreaptă-ne căile, ocrotește-ne! măreşte Oastea Ta!, ca noi, fiecare, asemenea unei rugi către înalturi, prin sincere căințe, avem nevoie să ne reîntâlnim Tatăl ocrotitor, cugetând la sfatul psalmistului atent diortosit: ”Nu vorbe goale/ Ci palate de fapte/ Clădeşte frate! (Cale). Minipoemele și aforismele cuprinse în cartea de față purtând titlul ,,Miresme Albe”, parcurgându-le: Hrisov de leagăn/ Al neliniştii mele/ Eternitatea. (Meditație). Aflăm despre multe altele ca: destin, evadare, inocență ori taină, puritate, remediu…iar pentru fiecare: Înfrigurată/ Mâna caută Semnul Dragostei Tale!

Fără sorți de a greși putem afirma că Elena Armenescu prin ceea ce face poate fi inclusă în rândul poeților de inspirație creștină și nu întâmplător jurământul lui Hippocrate, pentru apărarea vieții, dublat de sensibilitatea unei trăiri căreia îi închină frumusețea cuvântului, o reprezintă. Dorind ca harul și condeiul să-i fie aproape și-n zilele ce vin, știind că nu un apocalips ne poate înfiora cât consecințele lui: atât cât e vreme-n așteptare încă – de Sus – și bucurându-ne de acest mănunchi de miresme cu drag oferite, a frumosului poeziei, să-i deschidem larg cămara inimi încântându-ne, pentru ca lumina ce depășește orizontul să limpezească ecoul din suflet prin glasul conștiinței,simțind…și rostind parte din esența psalmului 150: Toată făptura/ Lăudaţipe Domnul/ Că v-a dat Lege./ Legea v-a dat-o/ Intru urmat bucuria/ Ordinei Sale./ Cântare nouă/ Cei blânzi se vor înălţa/ Slava tuturor!/ Lăudaţi-L/ Pe Domnul, în chimvale/ Toată suflarea!

48

Izvoare Codrene și Chiorene LUMINI ȘI UMBRE Stau vestitori la ceasul răstignirii Feeric luna să -şi mai dreagă drum Când şoapte din Levant uniii adun’ Ori taine vechi din clipa ispăşirii.

Cu vremi apuse renăştea simbolul Lumina nouă petrecea-n zenit, Străjerii şopteau taine-n asfinţit Nu mai venea la întâlnire solul. ………………………………

Lumini şi umbre iarăşi răscolesc Himerele trecutului lumesc...

PREMONIȚIE Cu semn astral din patria divină Pământul va renaște negreșit, Iar amintiri cuprinse-n marea vină Își vor zdrobi păcatul prăbușit.

Teslari, atunci, vor purta semne alese Cu voci suave, mame vor doini, Ca niciodată marea o să-și verse Întru învieri ai nepierzarii fii.

Pe câmpul nou va odrăsli verdeață Aleșii, nou sens vieții vor primi Când cea dintâia, dalbă dimineață Din bezna lungii nopți se va ivi. ………………………………..

La pârga noii lumi, din bobul sfânt O pâine nouă, Har peste pământ.

49

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

REVISTA „SLOVA CREŞTINĂ”, IZVOR DE LUMINĂ Prof. Dr. Elena TRIFAN n august 2008, patrimoniul cultural românesc s-a îmbogăţit cu o nouă revistă online, „Slova creştină”, fondată din iniţiativa preotului stavrofor iconom Radu Botiş, cu o bogată activitate publicistică şi de cercetare, care însumează mai multe volume de poezii, albume audio, cărţi precum Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos, Viaţa vie a unui mănunchi de creştini români, Sfaturi pentru mântuire, Elemente de istorie locală. Activitatea preotului Vasile Lucaciu în America, Ulmeni Maramureş – Studiu monografic (în calitate de coautor), articole publicate în ţară şi în străinătate, apariţii în antologii.

Având mai multe secţiuni, revista a fost concepută ca un liant între religie, literatură, pictură, ştiinţă, cât şi ca o punte între românii de pretutindeni.

Motivaţia directă a apariţiei acesteia – mediatizarea creaţiilor de valoare ale culturii, ştiinţei şi artei româneşti şi universale –, se subordonează dorinţei de slujire a lui Dumnezeu, cel care şi-a înzestrat cu har făpturile create după chipul şi asemănarea Sa, cât şi unui înalt sentiment patriotic, după cum afirmă părintele Radu Botiş însuşi: „Patriotismul nu este o ruşine, patriotismul este cinste şi plecăciune demnă în faţa istoriei, a vetrei de unde am văzut lumina zilei. Patriotismul este statura ta dreaptă oriunde te-ai afla pe pământul acesta: bogat ori sărac, fericit ori cuprins de amărăciune şi neîmpliniri. Da, purtăm în suflet buciumul şi doina noastră, desprinse dintru legendare începuturi, pământul binecuvântat pe care au călcat picioarele Sfântului Andrei – Apostolul Românilor, apărătorii lui Tudor, drepţii lui Cuza, Sfinţii

Î

50

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) Români ai lui Hristos, amintirea grijii mamelor la căpătâiul pruncilor, sărbătorile noastre creştine întru bucuria Învierii şi Veşniciei”.

Cu un respect deosebit pentru munca semenilor săi, pentru harul materializat prin cuvânt, piatră, bronz, penel sau note muzicale, „sine ira et studio”, cum ar fi spus romanii, părintele Radu Botiş a publicat în paginile revistei nu numai creaţii ale autorilor, ci şi recenzii de carte, mediatizări de evenimente culturale, concursuri etc.

De remarcat calitatea articolelor publicate trecute prin filtrul de gândire, simţire şi exprimare demnă şi corectă al preotului Radu Botiş, ceea ce a făcut ca revista să devină şi o formă de salvare a spiritului uman într-o lume în care superficialitatea şi vulgaritatea, promovarea nonvalorii au atins cote îngrijorătoare.

Apariţia online a revistei a făcut-o accesibilă unui număr mare de cititori de vârste şi profesii diferite din orice parte a lumii. Acum, când revista „Slova creştină” se află la cea de-a şasea aniversare, atât editoruluifondator, părintelui Radu Botiş, cât şi tuturor autorilor şi cititorilor le dorim ani mulţi cu sănătate, pace şi lumină, pentru a putea duce mai departe nobila misiune de susţinere a revistei cu noi şi noi creaţii, în care harul inspiraţiei să se îmbine cu supleţea gândului şi originalitatea expresiei.

51

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea “noului activism” Prof. Mircea Botiş & Pr. stavr. Radu Botiş fârşitul secolului al-XIX-lea şi începutul secolului al-XX-lea, reprezintă pentru imperiul dualist austro-ungar, o accenture a contradicţiilor dintre naţiunile dominante, austriece şi ungare şi celelalte naţionalitaţi: români, sârbi, solvaci, ruteni, polonezi, cehi, lipsite de drepturi şi supuse unei crunte politici de deznaţionalizare. Împotriva acestei politici reacţionare sa ridicat întregul popor din Translvania, luptând cu multă ardoare şi abnegaţie, pentru împlinirea dezideratelor naţionale. Preotul Vasile Lucaciu se află iaraşi în primplanul acţiunii politice românesti, alaturi de ceea ce au reprezentat în urmă cu caţiva ani elita memorandista, de curând ieşiţi cu toţii din închisorile ungureşti de la Seghedin şi din Vat, în septembrie 1895. Principala direcţie de acţiune a reprezentat-o întarirea mişcării naţionale,precum şi atitudinea faţă de dizolvarea de către autorităţile austro-ungare a PNR, principala instituţie cu caracter organizat a românilor transilvăneni în lupta pentru dobândirea de drepturi politice. Activitatea politică a partidului a trenat vreme de cîţiva ani , toată această perioadă fiind una de acumulări, de refacere a forţelor naţionale, după loviturile primite în luptele cu autorităţile austro-ungare. În interiorul partidului au existat încă de la constituire, divergenţe de păreri, insă acum ele se centrau în jurul ideii privind schimbarea tacticii pasiviste în plan electoral şi înlocuirea acesteia cu una directă, a activismului politic. În fruntea acestei acţiuni s-au aflat Vasile Mangra, Valeriu Branişte, Aurel Vlad, Mihail

S

52

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) Popovici şi bineînţeles, neobositul şi harnicul Vasile Lucaciu, atitudine ce l-a nemulţumit pe Ioan Raţiu, peşedintele partidului. Trei publicaţii au fost portdrapelul acestei idei: “Libertatea”, “Revista Orăştiei”(ambele din Orăştie) şi “Tribuna Poporului” din Arad.

Lucaciu considera însă că ar fi mult mai bine ca ideea activismului politic să fie îmbrăţişată de cât mai mulţi activişti din conducerea partidului, apreciind că, naţiunea română “îşi va continua falnicul mers către destinul său”, că va trebui întărită legătura cu mişcarea din capitala României, fără a se ţine seama de considerente de partid, ci numai de cauza naţiunii. Cu referire expresă la manifestarea samavolincă a autorităţilor austro-maghiare referitoare la dizolvarea partidului românilor din Ardeal, Lucaciu precizează că “PNR şi Comitetul său naţional şi azi există şi munceşte şi va exista şi va munci în mânia a orice fel de măsuri silnice ale puterii tirane.” Atunci când este întrebat în legătură cu tactica greşită a românilor, cu privire la pasivism şi neimplicarea în alegeri, Lucaciu precizează că nu a fost alegerea românilor, ci o tactică impusă de către autorităţi: “e o situaţie impusă de silă. Sistemul electoral a constrâns pe români la pasivitate”, că faptele dovedesc că în Ungaria “despre alegeri libere şi adevărat parlamentarism nici nu poate fi vorba”.

Greutăţile întâmpinate de către partid erau multe, contextul politic le era defavorabil românilor în direcţia afirmării fiinţei proprii. Cu toate acestea, conducerea acestei “tribune în luptă”, a partidului românilor din Ardeal ce depun eforturi uriaşe pentru educarea poporului în spiritul dragostei şi ataşamentul pentru valorile naţionale, pentru trecutul naţional. În acest sens, 53

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

ASTRA, a reprezentat adevăratul factor mobilzator, acţinile sale cu caracter cultural diversificându-se tot mai mult. În Vechiul Regat, activitate în spiritul cauzei românilor transilvăneni a depus “Liga Culturală”, asociaţie care grupa în jurul său marile personalităţi româneşti ale momentului.

Vasile Lucaciu nu a precupeţit nici un efort în acest sens. A strabatut cu o energie debordantă Transilvania în lung şi în lat, s-a deplasat şi la Bucureşti pentru a întări legăturile cu Liga Culturală. Studiul intitulat “Tinerimea română”, din Bucureşti, sublinează că “mormintele părinţilor şi ale fraţilor noştri parcă se prefac în tribune elocvente din care ne invită să continuăm opera lor de jertfă şi de luptă pentru apreciere şi recunoaştere a meritelor unui popor, chiar dacă se referă la înaintaşi sau la tinerii care le calcă pe urme întru ale luptei naţionale. O serie de documente atestă implicarea lui Vasile Lucaciu în susţinerea cauzei naţionale. A făcut din biserica din Şişeşti o tribună de afirmare a conştiinţei şi interesului naţional, Biserica Unirii tuturor românilor, fiind locul în care tribunul pledează pentru înfiinţarea de bănci care să susţină ţărănimea.

Micile bănci populare “Sătmăreana” şi “Râureana” s-au implicat în această direcţie. În toate luările de cuvânt şi cu toate prilejurile, atacă poziţia şovină a autorităţilor dualiste precum şi politica lor de deznaţionalizare promovată la adresa românilor.

Pamfletul publicat în februarie 1898, la adresa rectorului Universităţii din Budapesta- care încearcă, printr-o scrisoare adresată „junimei maghiare” de la universitate, să justifice politica maghiară de deznaţionalizare-îi solicită pe un ton imperativ acestuia, să accepte o 54

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) cofruntare directă “o dispută publică”, întrucât “dreptatea nu stă în forţa brutală şi nici în număr”. Pledând în apărarea intereselor tinerilor sârbi, slovaci şi români, Vasile Lucaciu demonstra în faţa opiniei publice că epistola din chestiune este adânc vătămătoare, plină de inexactităţi şi neadevăruri istorice, este în contra principiilor superioare ale moralei politice, a libertăţii popoarelor, ale umanităţii”….ca urmaşi ai unei naţiuni în deplină conştiinţă cu consimţămâtul naţional şi cu aspiraţiile naţionale, românii se vor lupta pentru “apărarea cauzei naţionale şi nu permitem nimănui, fără a combate, ca în vechiul nost’ pământ, să ne tracteze cu mărinimozitate necerută, tolerându-ne ca pe nişte oameni de origine şi de limbă străină, în casa noastră proprie”.

Documentul este în fapt o incursiune istorică, care prezintă vechimea şi continuitatea românilor în vatra strămoşească a Daciei, condamnând abuzurile şi samavolniciile autorităţilor maghiare, precum şi utopia ideii de ”stat naţional maghiar”. La 1900 face demersul pe lângă autorităţi pentru a-i permite să aniverseze 10 ani de la construirea bisericii pentru unirea tuturor românilor.

Guvernul de la Budapesta condus de către Szell Kalman a decis neautorizarea acestei manifetări, motivând în faţa Episcopiei din Gherla în felul următor:”fiind piedică permanentă a ţinerii slujbelor din Şişeşti persoana preotului V. Lucaciu, până ce va funcţiona el acolo, este exclus, ca să se permită ţinerea acelor slujbe”, deoarece “aceste serbări constituie pretextul întâlnirii cu scopuri naţionale’’. Aceste rânduri demonstrează temerea autorităţilor maghiare într-o perioadă în care, se afirma tot mai mult dorinţa românilor din Transilvania de a schimba tactica politică. Cu toate acestea, pregătirile aniversare au continuat, Lucaciu fiind sprijinit în acest 55

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

sens de către Gheorghe Pop din Băseşti, o altă mare personalitate a locului, ce s-a afirmat pe terenul luptei naţionale. Telegrama trimisă la 3 iulie 1900 de către primul ministru Szell, are însă un ton categoric, cerând imperativ anularea întâlinrii.

Reacţia lui Lucaciu a fost virulentă: trimite mai multe corespondenţe ziarului “Tribuna Poporului”, prin intermediul cărora evidenţiază opiniei publice samavolniciile autorităţiilor la adresa românilor din această parte a ţării. Articole precum, “Atentatul de la Şişeşti” (8/21 iulie), “Teroarea de la Şişeşti” (17/30 august), sunt edificatoare în acest sens. De asemenea, redactează o scrisoare deschisă “Către Domnul Prezident al Consiliului de Miniştri, Coloman Szell (13/26 august)”, prin intermediul căreia este demascat “liberalismul făţarnic”, “şovinismul săbatic”, acea convingere şi ideologie care, dincolo de vorbele goale propagandiste îşi propune ca: “Ideea de stat”, “asimilarea elementelor streine”, “colonizările”, “şcolile”, “justiţia”, “administraţiunea”, toată puterea politică de care dispune să fie îndepărtată “spre deznaţionalizarea noastră, spre distrugerea etnică, spre asimilarea noastră”. Încheierea are un ton profetic: “Faţă de uneltirile acestui sistem de guvernare, durerea nostră vindeca-se-va, şi spiritul nostru naţional îşi va continua calea sa triumfală, pentru că aceasta cauza a noastră este cauza libertăţii popoarelor, este cauza civilizaţiunii şi a umanismului.”

La 4-5 septembrie 1901, Vasile Lucaciu, participă la Conferinţa P.N.R. de la Cluj, în calitate de scretar general, unde, alături de ceilalţi participanţi, semnează apelul “Către alegătorii români”, considerând că, în legătură cu alegerile din 2 si 11 octombrie 1901, se menţinea ca tactică de luptă, pasivismul. Nu ve trece mult 56

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) însă şi această tactică se va schimba. Face apel în continuare la calm şi unitate, mai ales după ce, la Tg. Lăpuş s-au ivit unele probleme: “Resping încercările şi uneltirile iscodite pentru spargerea solidarităţii naţionale, care ne-a rămas ultimul mijloc de salvare. Cine îşi iubeşte neamul, ţine la el cu conştiinciozitate”, afirmă el într-un articol intitulat “Născociri tendenţioase”.

Pe tărâm cultural, activitatea se va continua în direcţia luminării poporului prin cultură. În această direcţie a avut o contribuţie deosebită la înfiintarea despărţămintelor ASTREI de la Tăşnad, Seini, Tg. Lăpuş, ca şi la ţinerea unor adunări zonale ale asociaţiunii la Baia Mare. S-a implicat nemijlocit în, pregătirea adunării generale a învăţătorilor români din Satu Mare (8 august 1902) şi a celei din Ugocea (15 august 1902), participă activ la lucrările acestora, chemând pe cei prezenţi “Să muncim fără preget” pentru cauza naţională, subliniind legătura strânsă ce trebuie “sa fie dintre cultura naţională şi libertatea naţională.” În planul luptei naţionale P.N.R., a avut, începând din anul 1903, un alt partid partener, de factură socialistă, P.S.D., împreună organizând acţiuni, “menite a împreuna eforturile cu ale altor forţe politice şi sociale spre asigurarea victoriei celei mari-Unirea”. De foarte mare folos în lupta pentru împlinirea dezideratelor naţionale, au fost organele de presă precum “Gazeta de Duminică(Şimleul Silvaniei)” cu un program naţional bine precizat, precum şi seria aII-a, a“Revistei Catolice”, tipărită la Şişeşti de Vasile Lucaciu între anii 1903-1905, care pe lângă un scop clerical avea şi unul laic, naţional, constând din “conlucrarea la înflorirea dulcei noastre naţiuni române”.

La 10 ianuarie 1905, a avut loc la Sibiu, Conferinţa Naţională a P.N.R., moment crucial pentru 57

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

evolutia luptei naţionale a românilor din Transilvania.

Secretarul general al partidului, Vasile Lucaciu, a fost cel care a prezentat raportul de activitate al Comitetului, de la ultima conferinţă, ce a avut loc în anul 1892. Aici, el precizează că, în sfârşit, dupa 13 ani, “suntem aici în faţa cerului şi a pământului ca un popor cu conştiinţa naţională, o naţiune care vrea să trăiască”. S-a precizat că programul naţional stabilit la 1881, momentul constituirii partidului unic al românilor din Transilvania, trebuie să rămână în continuare valabil, deoarece este rezultatul unor secole de eforturi şi aspiraţii ale naţiunii române.

Raportul prezentat şi discuţiile ce au avut loc pe marginea acestuia, au evidenţiat însă, schimbarea tacticii politice, pasivismul, şi trecerea la activismul politic.

Votul ce a urmat discuţiilor a demonstrat că realitatea politică este alta şi că se impune imperios necesar, schimbarea atitudinii partidului: 75 de voturi pentru şi 12, contra.

Noul program adoptat de Conferinţă, stabilea în 8 puncte, obiective politice, economice şi sociale ale românilor din Transilvania şi Ungaria. Înainte de toate se prevedea: recunoşterea poporului ca individualitate politică şi asigurarea dezvoltării sale etnice şi confesionale, reducerea serviciului militar şi folosirea limbii materne în armata, aplicarea în practică a legii privind egala îndreptăţire a naţiunilor asuprite, autonomia deplină pentru toate confesiunile, autonomia administrativă a comunelor şi eligibilitatea funcţionarilor, care să fie din rândul populaţiei respective, introducerea sufragiului universal şi garantarea dreptului de întrunire, asociere, libertatea presei, inalienabilitatea minimului de proprietate (prin reformă agrară), prin vânzarea unor parcele din moşiile statului, precum şi prevederi în 58

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) favoarea muncitorilor: apărarea acestora prin legi împotriva exploatării, instituirea asigurărilor de stat pentru cazuri de boală şi bătrâneţe, asigurarea îngrijirii sanitare pentru cei nevoiaşi. Ecourile Conferinţei, prin prisma discuţiilor ce au avut loc şi a rezultatelor politice obţinute, s-au manifestat nu numai în Transilvania, ci şi în România.

Apelul intitulat “Către alegătorii români”, lansat la această Conferinţă şi semnat de către un comitet în frunte cu Vasile Lucaciu şi Gheorghe Pop de Băseşti, chema populaţia românească din Transilvania să sprijine candidaţii P.N.R. în alegerile din toamna acelui an.

Campaniile electorale au constituit pentru fruntaşii români, deci şi pentru Vasile Lucaciu, prilej de afirmare a principiilor programatice ale partidului, adoptate de Conferinţă, de apărare a intereselor naţiunii române, de combatere a politicii guvernamentale maghiare, de demascare a numeroaselor nelegiuiri comise de autorităţile locale împotriva candidaţilor români. Încununarea activităţii sale politice se concretizează prin obţinerea mandatului de deputat de Beiuş în parlamentul de la Budapesta a cărui valabilitate s-a menţinut până în anul 1910. Din această perspectivă şi-a continuat laborioasa activitate politică în calitate de vajnic apărător al tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria.

59

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Vasile HATOS

P

oeziile și poemele lui Radu Botiș reflectă stările sufletești, care sunt în căutarea credinței adevărate.

Prin (în) mrejele sensibilității pure, poetul privește în adâncul sufletului. Cuprins în meditație, privește cu ochii inimii spre universul întunecat al lumii, trăind întrun univers unde spiritul are nevoie de hrană, dar o hrană de cunoaștere metafizică! Vede lumea cu alți ochi, pentru că omul credincios stă departe de vicisitudini, răul nu-l poate străpunge! Meditația, în natură, dă spiritului stări ancestrale, De aceea poezia metafizică se întretaie cu poezia sufletului, pentru că stările sufletului depind de sensibilitate. Cu cât un om este mai sensibil cu atât va pătrunde în universul său interior, unde pulsul vieții este fredonat de melodia cunoașterii intrinsece. De acolo ia naștere intuiția care propulsează sufletul spre cele mai înalte stări de grație. Aici apare revelația, ducând spiritul spre căile întortocheate ale metafizicii, pentru că omul se apropie de Sacru!

Dumnezeu se manifestă în om când spiritul a ajuns la o cunoaștere totală a ființei! Calea cunoașterii de sine este un drum care duce spre iluminare. Nu devi cu adevărat om decât atunci când spiritul îți este pur, ca a unui copil. De aceea poezia metafizică, în general, poezia intuiței (care este foarte greu de scris) duce spiritul spre cele mai înalte clipe de grație, trăite în interiorul ființei, pentru că spiritul este atât de pur încât 60

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) ființa se manifestă ca un copil: nu mai poate să mintă!

Trăind într-un univers aparte, acea ființă trăiește clipe de încântare, ajungând la pacea divină. Clipa veșniciei este sensul oricărui muritor, pentru că este intrarea în moartea ființei!

O alternare a simțurilor cu sensibilitatea, dând naștere a ceea ce se cheamă: ”stare pură” sau o metafizică pură a ființei, pentru că profanul lasă în urmă răul iar sacrul acaparează ființa în sineși. Ceea ce denotă că omul este una cu Dumnezeu! O contopire a ideilor lumești cu cele sacre, dând naștere unei singuri idei: aceea a eliberării spiritului de rele și suferinți, ajungând la origini, la cunoașterea morții prin atingerea sacrului, acolo unde primordialul apare ca un foc viu, cunoscând totul! Spiritul trăiește pe niște culmi neimaginate, pentru că totul este fericire. Sunt stări care nu pot fi descrise în cuvinte! Un extaz mistic, la care ajunge doar cel ce are un suflet nobil. De aceea poezia lui Radu Botiș atinge stări mistice, pentru că este în căutarea absolutului!

Trăiește din plin stările sufletești, ajungând la un dialog lăuntric, dialog al cunoașterii de sine. Parcă o voce lăuntrică îi spune că fericirea vine dinlăuntru nu din afară!

(Castiglione di Ravenna, Italia) 61

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Prof.Traian D. Lazăr

C

a „locuitor” al arhivelor statului și ale diverselor instituții, am constatat, după 1989, o adevărată și mirabilă invazie a unor „cercetători” dornici de informații și acte. Faptul era, în majoritatea cazurilor, efectul legilor de retrocedare a bunurilor confiscate de regimul democrat-popular. În mai puține cazuri, cercetătorii urmăreau obiectivul de a descoperi și publica mărturii despre păstrarea sau afirmarea identității personale/familiale sau comunitare. În acest context au apărut în multe zone ale țării monografii dedicate unor persoane, instituții, localități și evenimente. Printre scrierile meritorii de această natură se numără studiul monografic alcătuit de Prof Mircea Botiș și preot Radu Botiș, Ulmeni-Maramureș, Editura Enesis, Baia Mare, 2011. Volumul prinde în cele 271 de pagini, însoțite de consistente imagini foto, identitatea orașului Ulmeni din Maramureș. Pe coperta a patra se află o utilă și interesantă prezentare a C.V-ului profesional-științific al autorilor.

Aflăm astfel că prof Mircea Botiș, absolvent al Facultății de istorie-filozofie de la Universitatea „BabeșBolyai” din Cluj-Napoca și al masteratului „Elite politice” la Facultatea de Istorie și Patrimoniu „Nicolae Lupu” din Sibiu, este un profesionist de clasă atestat prin rezultatele elevilor săi la faza națională a olimpiadei de istorie, prin diploma pentru contribuție deosebită obținută la Concursul de eseuri „Gânduri, idei, sentimente despre 62

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) Holocaust” și ca organizator la Concursul de Iudaism și Istoria Evreilor desfășurat la Sibiu în 2007.

Radu Botiș este un „sacerdot în cuvânt, în slujire și-n inimă”, un „condei” prezent în redacțiile și colaborator al revistelor din țară și străinătate: Starpress, Dor de Dor, Murmur, Agero-Stutgart, RomanianVIP – SUA, Nou Horizont-Spania, Observatorul-Toronto.

Strâns legat de activitatea culturală din zona ce constituie tema monografiei, Radu Boțiș este editorul și fondatorul revistelor Glas comun, Slova creștină și al suplimentului Slova copiilor, precum și președintele fondator al Asociației cultural creștine umanitare Ars Vivat al cărui program de activitate și realizări este prezentat și în monografie.

Autorii tratează cu competență și dăruire – pentru că sunt locuitori ai zonei- identitatea fizico-geografică a localității aparținând spațiului mioritic evocat de Blaga.

Spațiul geografic al orașului Ulmeni este prezentat în principalele lui caracteristici și componente: perimetrul, suprafața, relieful, punctele reprezentative, solul, clima, altitudinea, hidrografia, fenomenele atmosferice, resursele biogeografice (păduri, faună cinegetică și piscicolă), demografia, căreia i se consacră un capitol separat.

Identitatea demografică, spun autorii, poartă amprenta istoriei așezării și a spațiului fizico – geografic al zonei. Orașul Ulmeni este o așezare ale cărei rădăcini se află în vechea Dacie și în Dacia romană, când era cunoscută sub numele Bodava. Atestată documentar din 1405, când purta numele Silimeghiu (Sylelmed), metamorfozat în diferite variante, localitatea a luat numele Ulmeni din 1926.

63

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

În evul mediu, localitatea s-a aflat în proprietatea voievozilor Balc și Dragoș și a urmașilor acestora. Din punct de vedere politic, așezarea s-a aflat în zona de interferență dintre Principatul autonom al Transilvaniei și regatul Ungariei, trecând apoi sub dominația Imperiului Habsburgic, devenit din 1867 Imperiul Austro-Ungar, destrămat în 1918, prin lupta pentru independență a națiunilor componente. La 1 decembrie 1918, românii din Transilvania, inclusiv locuitorii comunei Ulmeni, au decis unirea la România. Dictatul de la Viena-1940, a impus României cedarea către Ungaria a părții de nordest a Transilvaniei. Zona Ulmeniului a intrat temporar în stăpânirea Ungariei, dar din toamna anului 1944, a revenit la România. Interesați în prezentarea Ulmeniului, fără a-l izola de satele din jur, autorii adaugă referințe legate și de identitatea acestora. Autorii prezintă evoluția demografică a localității Ulmeni sub aspect numeric, al structurii de vârstă, sex, etnic, social, onomastic, de stare civilă și militară. Prezentată cronologic, evoluția demografică atestă existența continuă a unei majorități etnice românești. În structura religioasă a populației se subliniază că majoritatea o constituie aderenții bisericii unite Romei. În continuarea studierii identității demografice, autorii au considerat necesar să aloce un capitol separat funcțiilor geoeconomice actuale ale orașului. Folosind surse statistice, autorii extrag informații privind baza economică a localității, care a fost, până târziu în epoca modernă, agricultura. Un loc important se acordă analizei relațiilor de proprietate asupra pământului, insistându-se asupra momentelor 1853-1854, când s-a desființat servitutea personală, 1921, 1945, 1949, 1991.

Concomitent se comentează aspecte legate de mijloacele 64

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) de producție, tehnologiile folosite, productivitatea.

Corespunzător evoluției cronologice, a mersului spre modernizare, se fac referiri la alte ramuri ale economiei, la dezvoltarea meșteșugurilor și industriei, ceea ce a adus ridicarea localității la statutul de oraș. În partea finală a capitolului, autorii ne înfățișează situația actuală a economiei orașului și proiectele de viitor în domeniul ecologic, protejarea mediului și creșterea calității vieții, turistic.

Identitatea culturală reprezintă cea de a treia direcție a studiului monografic dedicat Ulmeniului. Ne sunt prezentate informații privind datinile și obiceiurile ținând de activitatea economică a locuitorilor: unelte, procedee de muncă, pomicultură, creșterea animalelor, ocupații casnice. Aceeași linie de cercetare urmărește: alimentația, portul, credințele despre cer și astre, graiul, obiceiurile de înmormântare, obiceiurile legate de muncile agricole, de datele calendaristice, jocurile tradiționale.

Suntem de părere că locul capitolului consacrat învățământului era aici, pe axa identității culturale, alături de capitolul „Oameni de ieri și de azi”, care ne înfățișează personalitățile culturale ale zonei. Învățământul reprezintă unul dintre factorii importanți în păstrarea identității culturale a unei comunități. Aflați timp de secole sub dominație străină, austriacă și maghiară, românii din Transilvania, deci și cei din Ulmeni, au fost supuși unui proces intens și îndelungat de aculturație.

Autorii au prezentat cu acuratețe evoluția învățământului de la cel religios/confesional către învățământul modern, laic. S-au evidențiat mai ales politicile de maghiarizare prin învățământ. Și așa cum era 65

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

normal au ajuns la nominalizarea personalităților culturale din zonă, problemă căreia i-au consacrat un capitol special incluzând și oamenii politici. Evident nu putem aminti aici decât pe câțiva dintre oamenii de cultură originari din spațiul ulmenean: poetul, prozatorul și traducătorul Petre Dulfu (1856-1953), rapsodul popular Emil Gavriș (1915-1989), poetul, prozatorul și editorul Radu Ulmeanu (1946), poeta și prozatoarea Florica Bud (1957), etc. Cartea domnilor Prof.Mircea Botiș și Pr. Radu Botiș tratează ansamblul elementelor ce definesc orașul Ulmeni, identificându-l din masa așezărilor din România.

ÎNDREPTAR DE TERAPIE DIVINĂ (breviar sufletesc) Constantin Marin

S

e cuvin, cred, trei cuvinte, în ceea ce priveşte cartea pe care o avem în vedere: bucurie, recunoştinţă, îmbărbătare. Bucurie – pentru că o asemenea carte este echivalent cu un colet, primit pe adresa personală; recunoştinţă – pentru că este un semn de la Dumnezeu, care este Părintele iubit, adorat, care niciodată nu îşi uită copiii şi le trimite cadouri; îmbărbătare – deoarece ,,coletul” cuprinde sfaturi practice pentru viaţa cea de fiecare zi a unui creştin.

Autorii acestei frumoase isprăvi duhovniceşti sunt doamna Cezarina Adamescu, părintele Radu Botiş şi Constantin Vlaicu. ,,Nici o întâlnire între prieteni nu poate fi mai temeinică decât aceea dintre copertele unei cărţi. Ea conferă trăinicie simţămintelor şi bucuria 66

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) dăruirii totale. Locaşul spiritual al cărţii este acoperământul ales astăzi pentru a ne împărtăşi gândurile, cuvintele, sentimentele. Este un acoperiş pentru rugă”, motivează doamna Cezarina Adamescu demersul care a stat la realizarea acestei cărţi. ,,Îndreptar de terapie divină – breviar sufletesc” constituie un sprijin de folos pentru fiecare dintre noi, care acceptăm întru totul că Mântuitorul Iisus Hristos a coborât din slava cerească, luând chip de rob, pentru ca omenirea să fie reabilitată şi absolvită de păcatul neascultării protopărinţilor noştri”, spune doamna profesoară Sorina-Mihaela Botiş, în debutul lucrării.

Urmează un interludiu, prin poezia părintelui Radu Botiş, Vorbeşte – Clipele se scurg: Vorbeşte, Doamne, clipele se scurg / Şi cerul parcă-i mai sărac de stele. / Par zilele adeseori mai grele, / C’nd totul se înveşmântă în amurg. // Vorbeşte, Doamne, vremea e puţină. / Cărarea sengustează tot mai mult – / Aş vrea cât mai e timp s-ascult / Cereasca simfoni în surdină. // Şi de-aş mai vrea să mă răsfăţ o vreme / Cu lumea pironită-n pământesc, / Adumi aminte de-un tărâm ceresc, / Lipsit de înguste, sumbre teoreme. // Nu înceta, Prea Bune, să-mi vorbeşti, / În astă lume atât de trecătoare, / Cuprinsă-n cea din urmă încercare / Pierzaniei, în lucruri nefireşti. Şi tot Sfinţia Sa ne invită să ne reamintim cuvintele Mântuitorului: ,,Eu sunt scăparea ta, eu sunt pacea şi viaţa ta. Vino lângă Mine, pentru a găsi odihnă sufletului tău, lasă cele trecătoare şi nu te gândi decât la veşnicie”. Pentru aceasta ,,Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi păzeşte-l cu credinţă”. De asemenea, ,,Fii drept şi smerit înaintea lui Dumnezeu, fiul meu!”, ne îndeamnă părintele-coautor al acestui Îndreptar de terapie divină. O ,,armă” de foarte mare eficienţă, în 67

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

lupta cu patimile izvorâte din lăcaşul inimii, cea pofticioasă şi grabnică în toate, este răbdarea. Însă, ne este amintit faptul că ,,Cel care caută să fugă de supunere, acela fuge de harul lui Dumnezeu; deprinde-te, deci, cu ascultarea şi cu înfrânarea poftelor, dacă voieşti să nu fi plecat trupului şi sângelui.

Luptă-te împotriva ta însuţi şi nu îngădui ca mândria să-şi înfigă în sufletul tău ghearele. De ce te plângi, când ştii că eşti vinovat de muncile iadului şi ai primit iertarea doar prin bunătatea Domnului şi prin iubirea Lui fără de margini” (...) Între reflecţiile creştine, părintele Radu Botiş strecoară câte o poezie, precum cea pe care o cităm integral: Mă rog... ,,Mă rog. / Şoptiri de stele-mi spun / Că dincolo, o lume / Se înalţă vie cu alt nume / Încrezător, mă rog. // Mă rog. / Pe-un drum ceresc răsar / Noi bucurii fără hotar / Şi îngerii sfioşi păşesc / Prin raiul cel dumnezeiesc, / Încrezător, mă rog. // Mă rog. / Un imn ocrotitor / Scoboară-n glas înălţător, / Fiinţa-ntreagă luminând / Vroirea Celui Blând, / Încrezător, mă rog”. Şi o Confesiune: ,,Aş vrea, Doamne, să-Ţi cânt / Să Te încânt, / Eu, călător efemer pe pământ. / Uneori, îmi lipsesc sentimente / Curate, / Iubirea de frate, rostu’ de adevăr / Ori dreptate. / Doream să-Ţi spun / De multă vreme, însă acum / Lucru curat m-a cercetat / Cu al Tău sfat. / Voi lăcrima în rugăciune, / Gest de căinţă pentru puţinele bune. // Acestea sunt. / Trăind, să renasc prin Cuvânt”.

Ne lăsăm conduşi, în continuare, de părintele Radu Botiş, pentru a parcurge capitolul intitulat ,,Modelul sfinţilor”, care începe cu un îndemn ferm: ,,Lasă deşertăciunile lumeşti şi vino după Iisus” şi apoi, continuând cu atenţionarea ,,Fii smerit!” ,,Oare de ce ne pasă ce ne spune altul despre felul şi chipul în care se 68

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) judecă lucrurile? Cel căruia îi vorbeşte Cuvântul (Cel) Veşnic, acela cunoaşte lumina. Toate vin de la acest Cuvânt atoatestăpânitor; El este începătorul tuturor, El vorbeşte înlăuntrul nostru, fără de El nu poate fi înţelepciune, nu poate fi judecată dreaptă”.

Unii dintre noi s-au întrebat, probabil, în vreun moment sau altul, dificil, din propriile vieţi: ,,Care este rostul necazurilor?” Răspunsul îl descoperim în acest Îndreptar de terapie divină: ,,Folositoare sunt necazurile şi încercările, pentru că adesea ele îmbunătăţesc inima omului, făcându-l să ştie că el este un străin şi un călător pe pământ, şi nu trebuie să-şi pună nădejdea în nici o creatură de pe acest pământ. Credinţa permanentă trebuie să rămână în Dumnezeu, căci lumea aceasta este plină doar de răutăţi şi de fărădelegi”. De mare ajutor sunt faptele făcute din iubire: ,,Trebuie să suferim unii pentru alţii, să ne mângâiem şi să ne ajutăm la nevoie, să ne învăţăm între noi, povăţuindu-ne unii pe alţii”. Cei cărora le place singurătatea şi tăcerea sunt povăţuiţi: ,,Caută vremea potrivită, ca să te gândeşti la tine însuţi şi să-ţi îndreptezi mintea către binefacerile lui Dumnezeu”. Şi mai util este ceea ce trebuie să practicăm în fiecare zi: ,,Să îţi aduci aminte că trebuie să mori”, astfel încât ,,În tot ceea ce faci şi ce gândeşti trebuie să lucrezi în aşa fel încât să fii pregătit în permanenţă pentru întâlnirea cu Dreptul Judecător”.

Partea a doua a Îndreptarului... cuprinde o prezentare impresionantă a activităţii literare a doamnei Cezarina Adamescu. Cităm din reflecţiile spirituale ale domniei sale: ,,Gestul cel mai rotund: acela al împreunării palmelor în rugăciune”; ,,Drumul sfinţeniei nu admite... popasuri”; ,,Fără să-şi piardă din transcendenţă, Dumnezeu se apropie neînchipuit de mult 69

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

de tine. Îl poţi descoperi mergând alături de tine pe stradă, în ochii unui copil, în durerile unui bolnav, în neputinţele unui vârstnic, în lacrima unei mame...”; ,,Miai incendiat inima cu o lumânare sfinţită”; ,,Şi-atunci am înţeles: nici o cruce, în afară de a mea, nu mi se potrivea pe spinare”; ,,O virtute de admirat: discreţia desăvârşită”; ,,Spiritul necultivat devine lesne «pârloagă»”; ,,Nu m-am rugat. Azi am lipsit de la întâlnirea pe care mi-a dat-o Iisus”. Paginile cu caracter memorialistic sunt emoţionante, prin autenticitatea lor transferată dinspre cea care le-a trăit spre cititor. Ele alternează cu paginile de reflecţii, gânduri şi meditaţii creştine, ce exprimă metamorfoza continuă, ascendentă, a doamnei Cezarina Adamescu.

Din mulţimea de poezii, ce poartă semnătura sa, prezentăm câteva: ,,Stea de dimineaţă – În drum spre veşnicie / Tu ne conduci, Marie. // Eşti stea de dimineaţă / Pe calea fără ceaţă. // Eşti aurora care / Vesteşte mândrul Soare. // În noaptea ce se-ngână / Tu ne conduci de mână. // A dimineţii astră. / Tu eşti Lumina noastră”; ,,Există răni – Există răni vindecătoare / Există răni peste pârjolul rănii / Din care te ridici întrebătoare / Şi-n mâini ţi se aprind pe rând mătănii. // Există răni făcute de lumină / Ce îţi colindă-n carne şi în sânge / Există răni ce te albesc de vină / Balsamuri peste ochiul care plânge. / Există răni pe care le poţi duce, / Există răni făcute de o cruce...”.

Constantin Vlaicu este un ziarist cu o intensă activitate publicistică în revistele on-line şi pe hârtie. Dar şi autor/coautor al volumelor Străjer la porţile pădurii; Mehadia – vatră de istorie milenară; Iosif Coriolan Buracu – o legendă vie; Oameni de seamă ai Banatului.

Este, de asemenea, colaborator la reviste româneşti care 70

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) apar în străinătate. Din grupajul intitulat ,,Florilegiul gândirii – bijuterii sufleteşti” cităm: ,,Negreşit, gesturile sunt o oglindă a sufletului! Mai mult – gestul sincer şi delicat reliefează o anume nobleţe sufletească, ce nu poate sălăşlui decât în fiinţe cu dragoste pentru aproape şi pentru Dumnezeu. Să aflăm cu toţii bucuria de a oferi daruri semenilor noştri şi satisfacţia oferită de fapta bună, ca o încununare, sau o împlinire a fiinţei umane, raportate la misiunea vieţii, dată de Dumnezeu!”; ,,Peste toate, suntem sclavii timpului şi întotdeauna am fost adeptul acestui principiu, că Dumnezeu, cu ajutorul timpului, stăpâneşte totul şi toate”. Îndreptar de terapie divină se constituie ca o ofrandă adusă lui Dumnezeu de către cei trei ,,truditori” literar-duhovniceşti, cu ajutorul cuvântului care revigorează.

71

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

„ÎNSTELATUL FINTEUȘ”, CORUL BĂRBĂTESC DIN FINTEUȘU MARE De pr. Radu BOTIȘ, prof. Mircea BOTIȘ

I

nstituție de prestigiu a Maramureșului, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare oferă cititorilor cartea „Înstelatul Finteuș”, Corul Bărbătesc din Finteușu Mare, 2018, având ca autoare pe doamna Angela-Monica Jucan, iar coordonator pe dr. Teodor Ardelean. Lucrarea se înscrie în programul cultural „Maramureșul perpetuu”, seria Aniversări. Încă din prefața cărții, semnată de Anca Sima, care este menționată consultant și lector de carte, găsim mențiunea că prezenta apariție este un omagiu special, alături de alte lucrări documentare, o ofrandă adusă localității Finteușu Mare din Maramureș, precum și „Marelui său Cor bărbătesc”.

De o vârstă cu Marea Unire, corul de la Finteuș a reușit să-și întregească repertoriul de-a lungul anilor cu multe cântece patriotice, glasurile coriștilor dorind să însuflețească prin cântec sentimentul de cinstire a neamului. Nu poți să nu fii pătruns de fiorii demnității că ești român auzind vocile acestor demni bărbați interpretând: „Doamne, ocrotește-i pe români” sau „Treceți, batalioane române, Carpații”, ori înălțând acele imne care cutremură orice inimă întru slava lui Dumnezeu. Faima acestui cor a depășit de mult granițele țării, acesta concertând în Letonia, Polonia, Ungaria, Republica Moldova, Elveția, Italia, Franța etc. Prin concertele susținute în comunitățile românești din diferite 72

Izvoare Codrene și Chiorene (Nr. 15 - 2019) zone ale lumii, el constituie, cu siguranță, liantul care le readuce acestora țara în suflet întru păstrarea nealterată a identității, ostoirea dorului de acasă.

Ca o particularitate a cărții, trebuie reținut faptul că autoarea urmărește, pentru fiecare corist în parte, caracterul și personalitatea acestuia, aducând date certe de viață și activitate, dar și prin semne zodiacale care-l reprezintă. Astfel, fiecare apare unic în felul său, aici sigur având însemnătate și discuțiile avute cu fiecare corist. Cu siguranță, trăinicia acestui cor își are ancorate rădăcinile în „unitatea” sa.Hotărârea fermă a unui grup de români din ținutul „cetății de piatră” a Chioarului de a păstra vie în conștiința neamului, a generațiilor care urmează sentimentul treaz că vatra noastră geto-dacă își binemerită locul acesta apărat de-a lungul vremii cu prețul vieții, la nevoie. Citind cartea, vom (re)descoperi frânturi de istorie dar și chipuri de oameni, semeni de-ai noștri, care duc mai departe cu mândrie „cântul neamului nost”.

Reflecții de Radu BOTIȘ / Mircea BOTIȘ

R

ecent ne-a atras atenția cartea ,,Reflecții templiere în Transilvania”, apărută la Editura Primus din Oradea, 2017, având autor pe Remus Barna. Ca prim impact vizual, regăsim pe coperta I imaginea impozantă a castelului păstrător de istorie și legendă alături de prezența cavalerului,a statorniciei cu care, oricând acesta veghează întru buna rânduială a curgerii vremilor. Emblematicele cuvinte ,,Non Nobis Domine, non Nobis, sed Nominii Tuo da Gloriam” vin parcă dintru începutul lecturii să reamintească faptul că Supremația Divină a fost și a rămas în permanență călăuza templierului. Structurată pe treisprezece capitole și completată de o bogată listă bibliografică lucrarea conține o amplă incursiune în istoria (Cuvânt introductiv) Ordinului 73

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Suprem Militar al Templului din Ierusalim, al Marelui Priorat General Magistral al României (OSMTH), reușind să scoată în evidență faptul că, iată, autorul simțea, ca o datorie de căpetenie, aducerea la lumină a unor date necunoscute suficient sau deloc cu privire la Cavalerismul Templier precum și existența lui în Transilvania.

Acesta, în capitolul al II lea, face un expozeu al Ordinului tocmai pentru ca cititorul să-și poată forma o cât mai amplă imagine pe baza datelor existente, generos oferite.

Avem o prezentare cronologică a legăturilor purtate de către demnitarii medievali din Transilvania cu cavalerii templieri dar și cu monahii (călugării) cistericieni de la Igris și Carta. O simplă perspectivă a situaţiei din acea perioadă ne va dezvălui că Transilvania, se află într-o zona de frontieră, a teritoriilor creștine ,,Christianitas”, unde spre nord se desfăşoară o puternică misiune, sprijinită armat şi degenerând în cruciadă, de creştinare a păgânilor baltici, în timp ce în sud-est există masive proiecte și chiar realităţi misionare în rândul celor ce aparţin confesiunii răsăritene. Chiar dacă considerăm înfiinţarea unei mănăstiri cisterciene în Transilvania ca fiind un act făcut în virtutea strategiilor curiei Romane, nu trebuie uitat totuşi rolul de ,,protecțio”, exercitat din umbră de către templieri, pentru această zonă a Europei.

Existenta pașilor acestora precum și amprenta lăsată,conform lucrării prezentate,au păstrat urme de netăgăduit precum cele descoperite la Turda, Tălmaciu, Ciceu, Cristeștii Ciceului, Cristuru Secuiesc, Geoagiu, Oradea sau Vălișoara, etc. În castelul de la Vălișoara se află și sediul Balivatului Transilvaniei al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim, al Templierilor, din România, condus de către un baliv (pag.157). De consemnat faptul că în anul 2003, septembrie, a fost înființat Marele Balivat al României, sub jurisdicția Marelui Priorat al Franței, în România existau patru Comanderii, pentru ca în anul 2004 să fie fondat Marele Priorat al României iar în 2006 acesta să fie ridicat la rangul de Mare Priorat General, apoi în 2008, iunie, la rangul de 74

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Mare Priorat General Magistral. Elita Cavalerilor Templieri a transmis din generație în generație învățături care se dovedesc aplicabile și astăzi, totul depinzând de liberul arbitru în alegerea căii și scopului în viață.

Misiunea principală a Ordinului este de a reuși, exprima și forma grupuri de creștini care să se asocieze în dorința de a face mai responsabilă și mai eficace slujirea lor creștină pentru comunitate, colaborând în fraternitate și recunoscuți fiind totodată la justa lor valoare, totul, de dragul lui Hristos, Domnul comun (pag.194). O carte complexă, bazată pe mărturiile unor documente expuse dau posibilitatea creionării indubitabile a prezenței cavalerilor templieri în spațiul transilvan dar și profunzimea spirituală și demnă a unui ordin care, pare-se că nu a apus și nici nu are de gând să o facă.

75

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

AM SĂRUTAT FRICA Am sărutat nemărginirea Şi viaţa mea s-a schimbat Am simţit cum bântuie oceanul în mine Şi valul cum curge cu adevărat.

Am sărutat norii, Şi tulburarea am simţit cum îmi vorbea, Despre lucruri ce nu se mai întorc Şi amurgul ce se strecoară în sinea mea.

Am sărutat singurătatea, Şi-am despicat tăcută legea stelelor, Am învăţat că talazurile plâng la furtună Şi cerul cum plânge când este plin de nori.

Am sărutat nopţile toamnei, Când stelele se-nghesuiau în grădina mea Cerul umbla atunci prin iarbă, Eu m-am împiedecat de-o aşchie de stea.

Am sărutat primăvara, Deschizând uşa dorurilor necunoscute, Când omul vrea să asculte voci noi Şi pe-o monedă de pământ se spun vrute şi nevrute.

Am sărutat iarna, Cu zilele ei melancolice şi încăpăţânate, În şemineu mai plângea focul nestins Când pe hol un orologiu încă mai bate.

Am sărutat frica, Mi-a spus că fac parte dintr-un infinit, Că sunt o stea albastră ce arde, Într-un univers minunat şi vrăjit.

76

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

SALA DE AŞTEPTARE ”te uiţi la părinţi şi ştii că aceeaşi lege a durerii te aşteaptă tata râde chinuit când îi povestesc ce spunea părintele virgil la o înmormântare despre suferinţă ce credeţi că moartea vine cu bătut pe picior și puşcat în degete lupta are loc în bezne victoria e pe margine lângă răspunsul lucid al urzicilor orice amănunt social se uzează un grup de refugiaţi în dezordine să aştepţi de aceea sunt săli de aşteptare limba se uscă palmele cad frunzele de odinioară freamătă de-a lungul nervurilor rămânem pe loc aşteptând ordine nu aştepta nici o răsplată din cunoaterea lucrurilor 77

Izvoare Codrene și Chiorene nici înţelepciunea condensării viitorului în prezent beau un pahar proaspăt şi privesc lucrurile care încă au sens plin de umezeală am zărit un porumbel pe pervaz o imagine pierdută o monedă îngropată îmbrăţişări frânte râsete întrerupte lucrări oprite și staţii tăcute ”

POARTA DE FUGĂ ”mă tem că într-o primăvară copacii nu vor mai izbuti să înverzească spune mircea în viaţa din viaţa mea fericite vrăbiile n-au zei şi poate nici nu ştiu că sunt vii în această betonieră în care ne învârte soarele întotdeauna există o poartă de fugă iubirea noastră a evadat din ultima hartă tu rabdă te voi duce cu mine în tranşeea mea 78

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene o viaţă compusă între limitele prin care trupul şi sufletul mărturisesc prăbuşirile lor unul spre celălat și tu treci şi priveşti şi îţi spui că începi să înţelegi şi eşti orb de fapt dar ce înseamnă ce-ţi spune lumina de soare și alintătoarea lunecare de vânt n-ai să ştii niciodată tu cauţi în oraşul alchimic tu cauţi locul din preajma începutului golul de care plinul e îndrăgostit întotdeauna există o poartă de fugă din această betonieră în care ne învârte soarele”

VIAŢA CU ZIUA ŞI CU ORA ”memoria doare când o atingi căldura pânzelor de seve luminoase dansează în punctele mici tremurânde panta se-nclină laşi locul laşi somnul laşi aceleaşi nedesluşite urme ale acelei prezenţe pe care nu o vezi decât tu vieţile noastre cu ziua cu ora despărţiri fără vorbe pe strada cu oameni absenţi 79

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

tăcute se oglindesc urmele formei cel rău sau cel bun apasă pe buton în amintirea mea dormi şapte zile pe săptămână memoria doarme când o atingi publicul foarte atent aşteaptă cu aceeaşi nerăbdare cântecul eu sunt iată-mă întreagă a ta învaţă-mă dansul şi tot ce se-ntâmplă are aceeaşi seninătate gata mulţimea e mai puţin densă saluturile cu pălăriile s-au rărit vitrinele magazinelor sunt mai puţine am să traversez dar nu se termină călătoriile sunt băieţi buni/zile întregi asudă peste vâsle cu ochii plecaţi respirând ritmic”

80

Izvoare Codrene și Chiorene

BALADA TRĂITĂ

şi iar sunt tânăr nu mă îndoiesc oricărei şoapte nu mă pot abţine supus în blânda celei ce-o iubesc şi prea plecat în suferinţi străine atât cât pot mă înconjor cu dor mă simt aicea între ea şi vis şi mai tăcut sunt fără ca să mor într-un fel anume, m-am închis atunci mă-ntrec şi mai rău şi bun şi înalţ la ochii tăi suspine sunt mai tânăr şi mai sunt nebun şi nu pot trăi fără de tine…

BALADĂ JUDECATĂ

Doamne, ce-au făcut cu mine de mă-ntorc printre suspine şi mai stau cu umbra-n mână sunt sau nu mai sunt de vină… ce-am făcut cu acele zile care au fost atât de pline şi ne-au mai ţinut în viaţă când eu nu eram de faţă… ce-am făcut cu acele nopţi care le pierdeam la porţi cu sau fără nici o vină 81

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene ce-am făcut, n-aveam lumină Doamne, las o strungă deasă să fiu judecat la masă şi la marginea aceea să mă judece femeia Doamne, ce-am făcut cu mine de mă judeci strâmb pe mine.

MEREU BALADĂ

mereu mai este loc de-o viaţă o clipă care mai rămâne să pot întoarce o durere în bucuriile de mâine mereu mai este loc de-o casă mereu mai este loc de-un dor e vrerea care mă apasă să treacă poate mai uşor mereu mai este câte o lume mereu mai este câte o zi ne vom întoarce, ştiu anume acolo unde vom trăi 82

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene mereu mă voi întoarce, ştiu în locul căutat de mine mai este un loc, aşa târziu în sufletul plecat la tine…

BALADA FRUNZEI GALBENE

am uitat de dragul frunzei să mă-ngălbenesc. şi cu greu m-am desprins de copacul acela. tu m-ai putea ajuta de dragul uitării istoria aceasta grea cum c-am rămas lângă copacul acela cu frunze galbene e soarta mea cu ochii închişi şi-ngălbeniţi de tisteţe…

83

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene

Nedumerire Deschizând ochii minţii mă gândesc cum păsări hoinare zboară întruna peste cărări neumblate Privirea-mi atinge Cerul inima-mi saltă în piept uimirea mea devine năucă îmi pun întrebări omeneşti şi totul la mine e pe ducă Aproape de mine e Cerul stau şi mă întreb acum oare încotro este Nordul iar între degete, îmi asfinţeşte Sudul...

84

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene

Înserare Umbrele cu aripi stufoase, somnolente, cuprind depărtările.

La ore neştiute de nimeni vine înserarea tiptil ca o felină desprinsă cu întunericul Pe un pisc al singurătăţii lui şi-au întemeiat moşia corbii şi caprele negre exploratori ai înălţimilor dense.

Muntele geme arareori, creşte şi descreşte precum pântecul femeii la soroc.

Clipele rămân în casa aceea în care, ba ne-am iubit, ba am murit.

Doar ochii tăi rămân într-ai mei atunci când înserarea dispare ca o mireasă furată!

La rând vin visele cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene E vreamea basmelor!

Contemplare Stau culcat cu ochii închişi visez la copilăria-mi de odinioară o căldură interioară duios mă înfăşoară 85

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

îmi mângâie trupul bolnav şi pleoapele e atâta linişte şi armonie în sufletul meu dar ceva mă strânge şi nu-mi dă pace e inima, inima mea obosită ce-mi spune nu mai privi atât de mult înspre spaţiul virtual ci mai bine hrăneşte-te cu clipa de-acuma stau întins, nemişcat, cu ochii închişi visez la zilele adolescenţei mele precoce cu vise, îndrăzneli, cu temeri şi prime iubiri crezând atunci că vom fi mereu tineri stau obosit, nemişcat şi încerc să visez că nu trăiesc în secolul turbulenţei globale îmi sugerez insule verzi, edenice, de fericire şi brusc din toate acestea mă trezesc în sudori doar suntem în secolul marilor nebunii şi nebuni!

Şi tu, femeia mea...

Un clopot ce veghează schitul, Un val tăcut ce-mbrăţişează Marea, Un stol de pescăruşi ce întretaie zarea Şi tu, femeia mea, cu ademeniri deşarte.

Un baldachin ce ne invită-ntr-însul, Un soare cald ce ne surâde galeş, Un ropot scurt de ploaie ce ne înfăşoară Şi tu, femeia mea, cu unduiri fecioare.

Un asfinţit de mai ce ne cuprinde, O lună ce ne umple de iubire, Un cer înfloritor de stele, Şi tu femeie, pântec de dumnezeire.

86

Izvoare Codrene și Chiorene

Lumea începe cu tine Lumea începe cu tine cum mergi, cum păşeşti, cum râzi şi respiri, cum îţi aranjezi părul totu-i perfect la tine deci, lumea eşti tu; lumea începe cu tine şi se termină la tine: ea începe în zorii zilei se termină în buza nopţii, ea începe în luna ianuarie se termină în 31 decembrie.

Deci, lumea eşti din nou tu! lumea poată să înceapă de pe terra sau jupiter, de pe marte ori cosmos lumea poate să înceapă de oriunde din univers când suntem amândoi deci, lumea suntem noi; respiraţia şi lumea noastră începe cu o stea călăuzitoare continuă cu câteva stele mici, apoi cu un întreg cer înstelat ce mereu ne învaţă să-i dăruim inimile noastre de îndrăgostiţi!

87

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Împărăţia Cuvântului Literele nu numai că sunt de genul feminin dar au o delicateţe intrinsecă, o candoare zglobie, un şarm cu totul aparte şi-l au pe vino-ncoa, de aceea treptat ne îndrăgostim de ele şi le iubim întreaga viaţă.

Literele ne sunt mamă, fiică, soţie..., toate unite sub oblăduirea cuvântului care ne este Tatăl.

Cred că a venit timpul să facem o cerere pentru mutaţie definitivă în împărăţia Cuvântului, în liniştea căruia să ascultăm trilurile străvechi ale limbii.

Cruce-Ţi sunt, Doamne!

M-am nălucit printre fapte rele, răzmeriţa gândurilor m-au prăvălit în pustie, mi-am întinat sufletul cu murdare cuvinte, rătăcirile rebele mi-au fost surori siameze, 88

Izvoare Codrene și Chiorene zădărnicia îndrăzneaţă plapuma care m-a încălzit, grijile de tot felul m-au împresurat năvalnic doar cu bună-voia mea.

Am adorat sminteala la tot pasul, m-am scăldat în mocirla hăului lumii şi-am îmbrăţişat răul, acceptându-l ca partener ideal în dansul de societate, apoi slobozindu-l mai deşănţat cu turle şi trâmbiţe.

N-am înţeles, Doamne că mi-ai dat doar pentru puţin timp o cruce de dus şi m-am poticnit la fiece pas fără să pricep că există o Cale pentru a ajunge la izvorul luminii.

Din dragoste şi cu minunată blândeţe mi-ai dat încercări pentru ca eu să învăţ lecţiile lor, dar n-am descifrat alfabetul inimii Tale, n-am înţeles cuvântul, cititul mi-a fost bâlbâit şi n-am sporit în dulcea Ta voie.

Sunt repetent de ani mulţi la capitolul iubirii de Tine şi semeni.

89

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene Cruce-Ţi sunt, Doamne, bat cu disperare la uşa Ta şi Te rog, deschide-mi!

90

(Nr. 15 - 2019)

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

Revista Logos și Agape www.logossiagape.ro

Moara lui Gelu moaraluigelu.blogspot.com

Glas Comun-Revistă cultural creştină www.glascomun.info

Colegiul de coordonare: Director general: Radu Botiș. Director executiv: Gelu Dragoș. Director cultural-artistic: Olimpia Muresan. Redactor-șef: Mihai Zmicala. Șefi departament publicații: Mircea Botiș, Vasile Bele. Editorialist: Dragomir Ignat. Fondatorul revistei: Vasile Dan Marchiș. Revista apare sub egida Asociației Cultural-Creștin-Umanitară “Ars Vivat”

Responsabilitatea asupra fiecărui text publicat aparţine autorilor.

91

Izvoare Codrene și Chiorene

(Nr. 15 - 2019)

La apariţia prezentului număr al revistei au contribuit: Mircea BOTIŞ, Gelu DRAGOŞ, Dragomir IGNAT, Constantin MARIN, Constanţa Abălaşei DONOSĂ, Olimpia MUREŞAN, Radu BOTIŞ, Traian D. LAZĂR, Vasile BELE, Olguţa Luncașu TRIFAN, Ion DRAGOŞ, Vasile Dan MARCHIŞ, Mihai ZMICALĂ, Vasilica GRIGORAŞ, Mariana GURZA, Ioan ANDREICA, Ana-Cristina POPESCU, Carmena BĂINŢAN, Angela Monica-JUCAN, Octavian CURPAŞ, Eleonora SCHIPOR, Elena TRIFAN, Vasile HATOS, Ioan VOICU.

92