Fortareata by Daniel Bruda

Lidia Ghiulai, Mihaela Dragoi, Oana Uțiu, Lidia Corb, Camelia Bruda, Damaris Moiș, Gabriela Pelean

2017

ISBN:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Fortăreaţa : învinge uriaşii din viaţa ta / Lidia Ghiulai, Mihaela Drăgoi, Oana Uţiu, .... - Cluj-Napoca : Editura E.G.M., 2017 ISBN 978-606-94544-1-1 I. Ghiulai, Lidia II. Drăgoi, Mihaela III. Uţiu, Oana 2

© Editura E.G.M. Orice reproducere sal selecție de texte din această carte este permisă doar cu acordul scris al fundației EGM. Fac excepție șabloanele folosite la realizarea diferitelor activități și paginile pentru concursuri.

Fundația EGM Str. Govora nr. 11 400664, Cluj-Napoca Tel. 0264452315 Email: fundatiaegm@gmail.com Web: www.fundatiaegm.ro ISBN: 978-606-94544-1-1 Ilustrații: Petrică Farcău Tehnoredactare, copertă: Petrică Farcău Corectură: Camelia Bruda

Cuprins Structura................................................................4 Ziua 1, Învinge presiunea anturajului....................32 Ziua 2, Învinge complexul de inferioritate.............46 Ziua 3, Învinge păcatul..........................................58 Ziua 4, Învinge încăpățânarea...............................74 Ziua 5, Învinge teama...........................................88 Sceneta.................................................................98 Șabloane.............................................................119

Structura

ortăreața – învinge uriașii din viața ta” este un program pentru o şcoală de vacanţă de cinci zile, program destinat copiilor cu vârste cuprinse între 4 şi 12 ani. Programul durează aproximativ patru ore în fiecare zi, iar activităţile se vor desfăşura atât în interior, cât şi în aer liber. În cele cinci zile de şcoală de vacanţă, copiii vor descoperi că pot învinge uriașii din viața lor: presiunea anturajului, complexul de inferioritate, păcatul, încăpățânarea și teama. Lecțiile care încadrează această temă sunt preluate din viața marelui comandant Iosua, unul dintre cei mai puternici lideri ai poporului evreu. Episoadele selectate din viața acestui erou, arată că el însuși a fost confruntat cu decizii și tentații dificile, dar înarmat corect le-a putut ținea piept. Exemplul lui vrem să fie transmis copiilor care să poată rezista presiunii anturajului alegând să facă ceea ce e corect chiar dacă prietenii lor procedează altfel, să își învingă complexul de inferioritate aducându-și aminte ca valoarea lor e dată de Dumnezeu, să se poată elibera de păcat mărturisindu-l, să își învingă încăpățânarea ascultând de cei cu autoritate peste ei și să se încredă în Dumnezeu atunci când fel de fel de frici îi încearcă.

Numărul copiilor care pot participa la acest program depinde de spaţiul de care dispuneţi, activităţile sugerate şi structura programului permiţând o participare de până la 200 de copii. Este recomandat un număr minim de 15 copii pentru fiecare grupă de vârstă, respectiv 4-6 ani, 7-8 ani, 9-10 ani, 11-12 ani.

Programul urmează acelaşi orar zilnic, respectiv înscriere, deschiderea sesiunii, staţiile şi închiderea sesiunii.

O sugestie de program este următoarea (în funcţie de programul pe care îl stabiliţi şi de timpul/ spaţiul de care dispuneţi, puteţi să aveţi propria dumneavoastră planificare a activităţilor):

9:00-9:20 Înregistrare

9:20-10:00 Deschidere

10:00-12:10 Staţii

12:10-12:30 Închidere

Cele 4 staţii (numite cetăți) la care grupele de copiii vor participa pe rând, în fiecare zi, sunt:

Staţia

Ierusalim Experimentarea şi predarea adevărului biblic

Staţia

Ierihon Discuția și lucrul manual

Staţia Ai Jocuri

Staţia

Gabaon Acțiunea și versetul de memorat

xperimentarea – fiecare lecţie începe cu o activitate de experimentare. Li se oferă copiilor ocazia de a experimenta sentimente asociate cu învăţătura biblică predată. Activitatea îi implică pe toţi copiii, implică simţurile acestora şi este centrată pe emoţiile, sentimentele regăsite în scopul lecţiei. O astfel de activitate care le implică emoţiile se întipăreşte mult mai uşor în mintea copiilor şi îi ajută să coreleze mai repede Cuvântul cu viaţa de zi cu zi. Trecerea de la joc la viaţa reală iar apoi la Biblie se realizează pe baza unor întrebări de legătură adresate copiilor.

nvăţarea sau predarea adevărului – manualul de bază este Biblia. Povestirea este redată copiilor într-un mod creativ, pe înţelesul lor, folosind diferite metode – exemple: păpuşi pentru cei mai mici, scenete, povestire pe rol, povestire la persoana I etc.

I D

iscuţia presupune un timp de întrebări și răspunsuri prin care copiii pot face legătura dintre Adevărul biblic şi viaţa reală și prin care înţeleg că mesajul biblic este de actualitate pentru ei. Discutăm cu copiii despre situaţii concrete cu care se confruntă şi cum pot găsi ajutor la Dumnezeu.

cţiunea – îi conduce pe copii spre un răspuns faţă de învăţătura primită. Copiii sunt îndemnaţi să aplice în viaţa lor învăţătura, să acţioneze, dar aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Noi îi putem încuraja în sensul acesta, dar numai Duhul Sfânt este Acela care îi convinge pe copii să acţioneze.

A M

emorarea versetului, lucrul manual şi jocurile – dau un plus de energie învăţăturii transmise pe parcursul staţiilor. Fiecare activitate urmăreşte să implice toate abilităţile copiilor şi să-i ajute să privească Biblia şi învăţătura acesteia într-o nouă lumină: pe înţelesul lor, implicându-i în activităţi variate – cântece, memorare prin intermediul jocului, abilităţi practice şi jocuri variate. Împărţirea copiilor se va face pe 4 categorii de vârstă, respectiv 4-6, 7-8, 9-10, 11-12, pe care le puteţi denumi astfel:

7-8 ani spadasini

4-6 ani arcași

9-10 ani cavaleri

11-12 ani spioni

Toţi copiii vor primi ecusoane sau legitimaţii cu numele lor şi cu numele echipei din care fac parte, ecusoane pe care le vor purta la vedere pe parcursul întregii săptămâni. Supravegherea şi coordonarea fiecărei grupe va reveni călăuzelor - voluntari recrutaţi din rândul adolescenţilor din biserică - ale căror atribuţii sunt detaliate în secţiunea Persoane implicate. Participarea la staţii se va face prin rotaţie, astfel încât fiecare grupă de copii să ajungă să viziteze toate cele 4 staţii în fiecare zi. În continuare este prezentată o sugestie de repartizare a grupelor de copii pe staţii.

OBSERVAŢIE: Între staţii, este planificat un timp de 5 minute, timp necesar copiilor să meargă la activitatea care urmează în program.

Ora

10:00 – 10:25 10:30 – 10:55 11:00 – 11:15 11:15 – 11:40 11:45 – 12:10

Experimentare și povestirea biblică

Discuție și lucru manual

Acțiune și verset

Joc

4-6

7-8

9-10

11-12

7-8

4-6

11-12

9-10

Pauză de gustare

9-10

11-12

4-6

7-8

11-12

9-10

7-8

4-6

Persoanele implicate si rolul lor Pentru a putea desfăşura în condiţii optime săptămâna de şcoală de vacanţă, aveţi nevoie de implicarea următoarelor persoane:

Personaje pentru scenetă: • Gazdele staţiilor: Pentru

fiecare staţie aveţi nevoie de 2 lideri, respectiv 8 lideri pentru întreg programul. Cel puţin unul dintre cei doi, la fiecare staţie, trebuie să fie dintre învăţătorii cu experienţă. Fiecare staţie va primi zilnic vizita a patru grupe diferite de copii. Liderii trebuie să îşi adapteze activităţile în funcţie de vârsta copiilor şi de specificul grupei respective. În cadrul lecţiilor, sunt sugerate activităţi pentru grupe de vârstă diferite. • Călăuzele: Numărul călăuzelor diferă în funcţie de numărul de copii. Este recomandat o călăuză la 7 copii, în cazul grupelor de 4-8 ani, respectiv o călăuză la 10 copii în cazul celorlalte grupe de vârstă. Călăuzele pot fi recrutate din rândul adolescenţilor de la 14 ani în sus. Asiguraţi-vă că între călăuze şi grupa de vârstă desemnată există o diferenţă de

cel puţin 5 ani. Principala sarcină a călăuzelor este aceea de a îndruma şi de a supraveghea copiii în timpul tuturor activităţilor, de la înregistrare până la închiderea programului. Spre deosebire de lideri care rămân în aceeaşi locaţie şi primesc zilnic toate grupele de copii, călăuzele însoţesc aceeaşi grupă de copii (de exemplu 4-6 ani) pe parcursul întregului program. În cadrul staţiilor, călăuzele ajută la menţinerea disciplinei, la organizarea jocurilor, îi ajută pe copiii mai mici la realizarea activităţilor de lucru manual, etc. În afara staţiilor, călăuzele primesc copiii la înregistrare, le împart ecusoanele, îi conduc spre sala unde va avea loc deschiderea programului, îi însoţesc la staţii etc. • Înregistrarea: Pentru înregistrare, aveţi nevoie de cel puţin o persoană care nu are şi 7

rol de călăuză şi de o călăuză de la fiecare categorie de vârstă. În funcţie de numărul de copii înscrişi şi de capacitatea spaţiului de care dispuneţi, înregistrarea noilor veniţi poate avea loc la începutul fiecărei zile. • Muzicieni: Alegeţi un lider muzical sau un grup de muzicieni care să conducă momentele muzicale de la începutul fiecărei zile şi care să se ocupe de staţia cu muzica.

• Responsabilii de gustare:

Desemnaţi două persoane care să se ocupe de pregătirea gustărilor şi a paharelor cu apă.

• Sănătate şi primul ajutor:

Cel puţin un membru al echipei trebuie să aibă cunoştinţe şi experienţă în acordarea primului ajutor şi să fie calificat în acest domeniu. • Decoratori: Fiecare staţie poate fi decorată în concordanţă cu numele ei.

• Prezentarea: Înainte de a

merge la staţii, copiii se vor întâlni cu toţii în sala mare a locaţiei în care desfăşuraţi programul. Pentru prezentarea acestui timp, aveţi nevoie de o persoană carismatică şi dezinvoltă, căreia să îi atribuiţi rolul de prezentator, mai exact el va fi un comandant de oști. Acesta va dialoga cu copiii, aducând în centrul atenţiei tema zilei respective, va povesti despre cavaleri, cetăți, titluri nobiliare, blazoane, armate, steaguri; va prezenta filmuleţe şi le va spune copiilor curiozităţi şi lucruri interesante legate de tema zilei. Dacă aveţi în localitate / în biserică profesori de istorie, arheologi, spadasini - îi puteţi invita să discute cu copiii sau să răspundă întrebărilor acestora.

L ocul: Sugestie: Fiţi flexibili şi creativi atunci când planificaţi. Pare a fi un număr mare Împărţiţi spaţiul disponibil astfel încât să obţineţi de oameni, dar unii pot avea patru locaţii pentru cele patru ,,cetăți”, iar sala dublu rol. Folosiţi la capacitate mare a bisericii o puteţi folosi şi decora pentru maximă darurile şi potenţialul momentele de deschidere şi închidere a fiecărei membrilor echipei şi fiţi flexibili. sesiuni. Staţiile trebuie să aibă delimitat un Adaptaţi programul pentru a se spaţiu al lor, dar şi să fie aproape de locul de potrivi situaţiei voastre, în funcţie de persoanele disponibile întâlnire al tuturor copiilor, pentru a ajunge acolo şi de facilităţile de care cât mai repede. dispuneţi. Cetățile pot fi decorate zilnic, în mod special Cetatea Ierusalim (este locul unde copiii participă la activitatea de experimentare şi la povestirea biblică). Puteţi păstra ce se potriveşte de la o zi la alta, gândindu-vă în fiecare zi la un element de noutate, în funcţie de tema zilei. Sala de întâlnire, respectiv sala mare a bisericii, va fi şi ea redecorată în fiecare zi în funcţie de sceneta prezentată. Dacă vremea este frumoasă, unele activităţi pot avea loc în aer liber, în cazul în care aveţi un spaţiu adecvat – în special jocurile. Sugerăm însă ca lecţia să se desfăşoare în interior. 8

E chipamentul necesar Veţi avea nevoie de următorul echipament: • Videoproiector şi un ecran, astfel încât toţi să poată vedea textele cântecelor şi filmuleţele prezentate la partea de introducere • Sistem de sunet şi microfoane, în funcţie de dimensiunea sălii şi de numărul copiilor care participă • Recuzita pentru scenetă • Materiale pentru lucrul manual Observ • Materialele necesare desfăşurării a aceste m ţie: lista cu lecţiilor at în cadru eriale o găsiţi • Alte materiale pentru jocuri şi l fiecăre i lecţii, activităţ la ile desc versetele de memorat rise. • Cronometru pentru a limita timpul anumitor activităţi

Gustările:

Sugerăm să le oferiţi copiilor gustări variate şi fructe. Apa o puteţi servi în sticle mici sau în pahare de unică folosinţă. În funcţie de bugetul alocat acestui program şi de posibilităţile de care dispuneţi, alegeţi împreună cu echipa care sunt cele mai potrivite gustări pentru copiii dumneavoastră. Le puteți cere copiilor de la început ca să vină de acasă cu un mic pachețel, dacă sțiți că bugetul nu poate acoperi în mod satisfăcător acest aspect. Încurajaţi copiii să strângă şerveţelele, paharele sau sticlele goale rămase.

P regătiri:

Descrierea completă a lucrurilor de care veţi avea nevoie se află la secţiunea „Instruirea echipei”. Arta conducerii se realizează prin delegare, aşa ca decideţi din timp cine se va ocupa de fiecare sarcină. Rugaţi-vă pe măsură ce planificaţi să puteţi forma cea mai bună echipă posibilă şi să puteţi dezvolta şi folosi la maxim abilităţile oamenilor implicaţi. Explicaţi clar ce doriţi să fie făcut. Când o persoană este de acord să se implice, scrieţi-i numele în dreptul îndatoririi sale. Aveţi încredere în echipă, susţineţi-o şi încurajaţi-o pentru a duce la îndeplinire sarcinile trasate. Pentru a avea parte de o săptămână memorabilă, este nevoie de multă rugăciune, muncă şi atenţie la detalii cu mai mult timp înainte de a începe şcoala de vacanţă. În continuare sunt sugerate câteva etape, câteva stadii de pregătire. În funcţie de învăţătorii şi de voluntarii cu care veţi lucra, veţi stabili 3 – 6 întâlniri înainte de a începe programul Fortăreața. Aceste întâlniri pot avea loc cu trei 9

luni înainte de eveniment, cu două luni înainte, cu o lună înainte, cu două săptămâni înainte, cu o saptămână înainte.

Cu trei luni înainte de școala de vacanță: • Recrutaţi echipa. partea tehnică – videoproiector, • Alegeţi o persoană care să staţie, microfoane; cine va coordoneze întreaga activitate, asigura recuzita, costumele ce care să încurajeze oamenii vor fi folosite la scenetă. să se roage şi să dea liste de • Discutaţi cu membrii echipei rugăciune aduse la zi înainte, dacă veţi pregăti pentru în timpul şi după desfăşurarea toţi participanţii vreun şcolii de vacanţă. obiect personalizat pe care • Planificaţi şi faceţi publicitate să îl folosească în timpul pentru sesiunile de pregătire a săptămânii şi apoi să îl ia echipei. acasă la terminarea proiectului • Planificaţi cum veţi anunţa (exemplu: o şapcă sau un şi cum veţi promova acest cozoroc inscripţionate cu tema program. Desemnaţi persoanele / data evenimentului, tricou responsabile cu departamentul personalizat, eşarfă etc.) de publicitate. • Desemnaţi liderii fiecărei • Anunţaţi în biserici recrutarea staţii. Înmânaţi fiecărui lider o de voluntari pentru această copie după structura sugerată săptămână, respectiv călăuze, în acest manual pentru decoratori, persoane pentru staţia sa şi cereţi-i ca pentru înscriere etc. următoarea întâlnire să prezinte • Faceţi o listă cu recuzita, eventuale modificări pe care echipamentul şi alte lucruri le consideră necesare pentru de care aveţi nevoie şi alegeţi adaptarea structurii staţiei la oamenii care să împrumute, să situaţia din biserica/regiunea facă sau să cumpere lucrurile de dumneavoastră. care încă nu beneficiaţi. • Găsiţi un regizor pentru • Calculaţi bugetul necesar scenetă. Planificaţi repetiţiile. desfăşurării activităţilor şi Aveţi grijă ca toată recuzita, prezentaţi-l conducerii bisericii. costumele, coloana sonoră etc. Dacă este necesar, organizaţi să fie disponibile şi păstrate o campanie de strângere de în siguranţă. Luaţi legătura cu fonduri. persoana care este responsabilă • Planificaţi cine va fi responsabil cu echipamentul tehnic pentru cu confecţionarea ecusoanelor, a a putea face lucrurile acestea. decorurilor; cine se va ocupa de

Cu două luni înainte de școala de vacanță: • Stabiliţi echipa de muzicieni şi arătaţi-le cântecele sugerate în cadrul lecţiilor. Le puteţi cere ca pentru următoarea întâlnire să prezinte şi o listă cu cântece alese de ei, în concordanţă cu subiectul zilei. 10

• Dacă programul se va desfăşura în biserică, iar aceasta are anumite persoane responsabile cu echipamentul sonor (staţie, microfoane, instrumente), luaţi legătura cu una dintre aceste persoane.

• Dintre voluntarii care au răspuns anunţului făcut în biserică, alegeţi călăuzele pentru fiecare grupă de vârstă. Instruiţi-i cu privire la sarcinile lor şi faceţi o scurtă trecere în revistă a caracteristicilor comportamentale şi psihologice ale fiecărei categorii de vârstă şi a modului în care pot fi preîntâmpinate aceste nevoi. • Discutaţi cu liderii de staţii despre modul în care au adaptat activităţile sugerate în acest manual pentru a corespunde situaţiei din regiunea/biserica dumneavoastră. • Cereţi liderilor de la staţii ca la următoarea întâlnire să prezinte o listă cu necesarul de materiale care trebuie procurat pentru staţia pe care o vor conduce. • Desemnaţi o persoană care se va ocupa cu procurarea tuturor materialelor necesare pentru buna

desfăşurare a programului. Ar fi recomandabil ca această persoană să fie totodată responsabilă cu bugetul întregului program. • Dacă aţi hotărât să procuraţi obiecte personalizate pentru participanţii la şcoala de vacanţă, asiguraţi-vă că acestea vor fi confecţionate aşa cum doriţi şi vor fi gata la timp. • Coordonaţi şi planificaţi evenimentul pentru familie care va urma după şcoala de vacanţă (dacă doriţi să continuaţi programul şi în ziua de sâmbătă, organizaţi o zi a familiei, undeva în afara spaţiului unde a avut loc programul – un teren de joacă, un parc, etc. Părinţii vor afla mai multe despre desoperirile făcute de ,,detectivii” lor şi vor putea petrece un timp frumos împreună, participând la activităţi şi jocuri cu întreaga familie).

Cu o lună înainte de școala de vacanță: • Alegeţi echipa pentru înscriere. Alegeţi oameni care ştiu cum să întâmpine copiii şi care au abilitatea de a stabili un contact cu părinţii. • Fiţi siguri că muzicienii au repetat cântecele şi dispun de instrumente şi alte resurse necesare. • Liderii staţiilor vor înmâna lista cu necesarul materialelor persoanei responsabile cu procurarea materialelor. • Discutaţi cu regizorul despre modul în care decurg repetiţiile pentru scenetă. • Discutaţi cu cei din departamentul publicitate despre modul în care s-au achitat de sarcină. (Au creat invitaţii, le-au împărţit, au lipit

afişe, au făcut anunţuri.) • Discutaţi cu persona responsabilă cu procurarea materialelor despre măsura în care şi-a dus la îndeplinire sarcina trasată. De asemenea, întrebaţi echipa dacă au apărut alte nevoi pe parcurs. • Desemnaţi unul sau mai mulţi oameni care să răspundă de sănătate şi de primul ajutor. Cel puţin o persoană calificată, un cadru medical trebuie să fie prezentă în permanenţă în şcoala de vacanţă. • Discutaţi cu prezentatorii despre modul în care vor face prezentarea temei specifice fiecărei zile şi despre felul în care va decurge dialogul între ei. 11

Cu două săptămâni înainte de școala de vacanță: • Verificaţi recuzita pentru scenetă. • Verificaţi încă o dată disponibilitatea călăuzelor, a persoanelor de la înscriere, a liderilor, a prezentatorilor etc. • Verificaţi necesarul de materiale. • Dacă aţi optat pentru obiecte personalizate, verificaţi să fie

pregătite. • Verificaţi realizarea ecusoanelor şi a altor materiale despre care aţi decis că le veţi face pentru această săptămână. • Intensificaţi activitatea de promovare a şcolii de vacanţă.

Cu o săptămână înainte de școala de vacanță: • Verificaţi echipamentul tehnic (videoproiector, staţie, microfoane). • Realizaţi decorurile pentru fiecare staţie. • Luaţi legătura cu persoana responsabilă cu procurarea materialelor necesare, pentru a vă asigura că toate lucrurile de care aveţi nevoie sunt disponibile şi sunt distribuite eficient liderilor în fiecare zi. • Verificaţi încă o dată disponibilitatea călăuzelor, a

persoanelor de la înscriere, a liderilor, a prezentatorilor etc. • Discutaţi cu liderii de staţii despre stadiul pregătirilor activităţilor de la staţia pe care o conduc. • Dacă aveţi materiale personalizate pentru copii (de genul celor sugerate în etapa I de pregătire) discutaţi când le veţi da copiilor, la sosirea lor sau când se află la o anumită staţie etc.

Ultima etapă – va avea loc cu o zi înainte de începerea programului Fortăreața: • Pregătiţi sala mare a bisericii şi staţiile şi puneţi totul în ordine. Nu lăsaţi decoruri sau alte lucruri nefăcute pentru a ziua următoare, fiţi gata cu aceste aspecte ce ţin de organizare atunci când sosesc copiii. Concentraţivă de-acum atenţia asupra copiilor!

I nstruirea echipei: Acum aveţi liderii şi călăuzele! Veţi avea nevoie de două sesiuni de instruire pentru a forma şi consolida echipa. Prima sesiune: • Serviţi o gustare împreună sau organizaţi o activitate care să vă ajute să faceţi cunoştinţă • Citirea unui text biblic şi rugăciune • Împărtăşirea obiectivelor şi a viziunii • O privire de ansamblu asupra programului Fortăreața – învinge uriașii din viața ta şi a etapelor zilnice. Încurajaţi-i să citească cele cinci texte biblice care vor fi suportul lecţiilor de la staţii. • Daţi-le un chestionar (sau coli de hârtie) pentru a scrie care sunt preferinţele lor în ceea ce priveşte rolul pe care şi-l vor asuma în timpul programului. Folosiţi acest prilej pentru a împărţi responsabilităţile 12

înainte de cea de-a doua sesiune. • Începeţi să învăţaţi cântecele împreună • Folosiţi materialul despre „Abordare şi trezirea interesului” (îl găsiţi în continuare) pentru a vedea cum puteţi răspunde mai bine nevoilor unei diversităţi mari de copii. • Rugaţi-vă unii pentru alţii în perioada aceasta de pregătire şi în perioada în care veţi face publicitate programului şcolii de vacanţă. A doua sesiune • Citirea Bibliei şi rugăciune • Alocarea responsabilităţilor, clarificarea aspectelor practice şi pregătirea programului în linii mari. Puteţi aloca timp şi pentru lucrările artistice (decoruri) sau pentru repetarea cântecelor şi a scenetei etc. • Priviţi mai atent asupra programului Fortăreața, mai ales în prima zi. • Uitaţi-vă din nou peste „Lucrul în echipă şi lucrul pe grupe” ca să vă reamintiţi cum puteţi fi un membru eficient al echipei şi cum să conduceţi o grupă de copii. • Fiţi sigur că toţi cunosc politica măsurilor de siguranţă şi în caz de urgenţă. • Decideţi care va fi strategia pentru menţinerea legăturii cu copiii. • Alocaţi un timp pentru întrebări şi pentru a reduce teama şi îngrijorarea. • Rugaţi-vă pentru copii şi pentru familiile lor.

P rima sesiune Abordare şi trezirea interesului Şcolile biblice de vacanţă sunt cea mai bună modalitate de abordare a copiilor care nu sunt familiarizaţi cu învăţătura creştină şi totodată de trezire a interesului celor care „le-au auzit pe toate”. Gândiţi-vă la doi copii pe care îi cunoaşteţi bine: unul care aparţine comunităţii bisericii şi altul din afara ei. Cine sunt oamenii şi lucrurile care îi influenţează cel mai mult?

A. Copiii din afara comunităţii bisericii Cum îi putem ajuta să înţeleagă lucrurile legate de Isus şi să Îi permită să Îşi lase amprenta asupra vieţii lor? Atmosferă şi relaţii Mesajul nostru nu e reprezentat doar de povestirile biblice, ci şi de modul în care conducem întregul program şi de ceea ce suntem noi ca oameni. Felul în care ne comportăm va fi mult mai semnificativ decât orice am spune. Relaţiile sunt vitale. Copiii sunt foarte sensibili la atmosferă. Cum putem construi o atmosferă plăcută în care atenţia să ne fie centrată pe copii? Cum construim o relaţie cu un copil? În răspuns putem include 13

şi faptul că îi salutăm la sosire, le învăţăm numele şi interesele, le observăm nevoile, le înţelegem comportamentul, îi lăudăm pentru eforturi şi atenţie, îi iubim aşa cum îi iubeşte Isus. Limbajul Cum putem evita folosirea jargonului spiritual? Expresii ca „deschide-i inima lui Isus” şi „născut din nou” pot crea confuzii. Folosiţi un limbaj ilustrativ. Ştiu ei că Isus este mai mult decât o expresie folosită de unii oameni? Împărţiţi hârtii şi pixuri. Lucraţi în perechi şi scrieţi o explicaţie adresată copiilor despre cine este Isus, în aproximativ cincizeci de cuvinte. Ştiu ei cine este Dumnezeu? Dumnezeu este Creatorul iubitor al lumii care L-a trimis pe Isus şi pe Duhul Sfânt pentru a ne ajuta să începem şi să continuăm viaţa alături de El. Ştiu ei ce este rugăciunea? În Fortăreața rugăciune înseamnă nu numai să vorbim cu Isus, ci şi să Îl ascultăm şi să facem ceea ce ne spune El. Timp Copiii au nevoie de timp pentru a înţelege. Nu vă aşteptaţi la prea mult într-un timp prea scurt, dar nici să nu vă aşteptaţi la prea puţin. Este uimitor cât de multe pot învăţa într-un program de o săptămână. Menţinerea legăturii Sunt foarte importante contactele pozitive cu aceşti copii şi cu familiile lor. Aveţi o strategie de menţinere a legăturii, spre exemplu o întâlnire o dată pe săptămână? Dacă nu, planificaţi să începeţi una.

B. Copiii care aparţin de biserică Pe o tablă sau pe o foaie mare de hârtie, scrieţi toate ideile pe care le aveţi cu privire la aceşti copii (cum sunt ei, cum se manifestă, care sunt nevoile lor etc.) Fortăreața i-ar putea ajuta pe aceşti copii în felul următor: • Ocazia de a adânci relaţiile este mult mai mare decât într-un program săptămânal. Îi putem cunoaşte mai bine şi putem construi prietenii mai strânse cu ei. Copilul ar putea să privească apoi un membru al echipei ca fiind mentorul lui. Aşa că fiţi un membru bun! • Mulţi s-au familiarizat cu limbajul religios, dar nu au pătruns 14

semnificaţia lui. Folosirea unui limbaj ilustrativ îi va ajuta să adâncească semnificaţia acestor lucruri. • Abordarea nouă din cadrul şcolii de vacanţă le va stimula interesul şi le va reaprinde entuziasmul. • Vor fi mai pregătiţi (de a lua decizia de a răspunde chemării lui Isus) decât copiii pentru care aceste informaţii sunt noi. Fără să facem presiuni asupra lor, trebuie să observăm dacă manifestă un interes deosebit în această privinţă şi să încercăm să-i ajutăm să trăiască în mod vizibil credinţa lor în Isus la şcoală, departe de casă sau de biserică.

A doua sesiune Şcolile biblice de vacanţă înseamnă lucru în echipă şi formarea de relaţii cu copiii în grupuri mici. Avem nevoie de abilitatea de a lucra împreună cu alţi lideri şi de a conduce grupe mici de copii. În această sesiune vom dezvolta aceste abilităţi.

A. Lucrul în echipă Accentuaţi aceste idei despre lucrul în echipă în cadrul unei şcoli de vacanţă: • Dăruirea şi atitudinea voastră este importantă. Trebuie să fiţi pregătiţi să puneţi deoparte interesele egoiste şi să vă dăruiţi copiilor şi lucrării. Aceasta înseamnă să lucrezi în echipă! • Trebuie să fiţi organizaţi! Fiţi bine pregătiţi, punctuali şi activi. Analizaţi programul pentru a şti tot timpul care este punctul următor. Dacă veţi lua parte la evenimentele de pe scenă, fiţi pregătiţi astfel încât să nu existe pauze între punctele din program. • Fiţi dispuşi să vă folosiţi talentul şi să impulsionaţi lucrurile. Asumaţi-vă riscurile şi fiţi pregătiţi pentru greşelile pe care le veţi face. S-ar putea să descoperiţi că aveţi calităţi despre care nu ştiaţi. Participaţi cu entuziasm la toate jocurile şi activităţile. • Staţi cu copiii. Încercaţi să aplanaţi orice neînţelegere fără a crea prea multă agitaţie. Instruiţi călăuzele să stea în apropierea sau în rândul copiilor neastâmpăraţi. De asemenea, învăţaţi-i să îşi concentreze atenţia asupra evenimentelor care au loc pe scenă, trăgând în acelaşi timp cu coada ochiului şi la ce se întâmplă în jur. • Niciodată să nu staţi de vorbă deoparte, în timpul programului, 15

cu un alt membru al echipei sau cu adulţii, în timp ce copiii sunt atenţi la ce se desfăşoară pe scenă. • Fiţi pregătiţi să acceptaţi comentariile critice referitoare la eforturile dumneavoastră şi gata să învăţaţi din greşeli şi să vă îmbunătăţiţi rezultatele. • Fiţi dumneavoastră înşivă! Nu încercaţi să imitaţi pe altcineva. • Evitaţi glumele îndreptate la adresa altor membri ai echipei, căci vor ajunge la urechile copiilor.

B. Lucrul cu grupa de copii • Recapitulaţi punctele principale pe care trebuie să le ţineţi minte atunci când conduceţi un grup de copii. De exemplu: Dacă numărul copiilor şi spaţiul vă permit, începeţi întotdeauna prin a aşeza copiii într-un cerc pentru a-i putea vedea pe toţi. • Învăţaţi numele copiilor. Faceţi-vă timp să vorbiţi cu ei despre ceea ce îi interesează. Rugaţi-vă pentru ei. Dacă sunteţi călăuze, aveţi grijă de copiii din grupa dumneavoastră şi construiţi relaţii cu ei de-a lungul întregului program. Copiii din grupă reprezintă responsabilitatea dumneavoastră pastorală. • Asiguraţi-vă că toate lucrurile de care aveţi nevoie sunt aranjate într-o geantă/ cutie mare şi se află la îndemână. Verificaţi lucrul acesta în detaliu. • Ţineţi-i pe copii întotdeauna implicaţi în activităţi. Pregătiţi activităţi în plus pentru cei care ar ajunge mai devreme sau ar termina înaintea celorlalţi. • Fiţi întotdeauna pregătiţi pentru timpul special petrecut cu grupa. Planificaţi cu grijă. • Dacă aveţi nevoie de ajutor, cereţi-l! Instruiţi liderii să comunice cu călăuzele şi să le prezinte în linii mari activităţile care se vor desfăşura la staţiile lor şi unde vor avea nevoie de intervenţia (ajutorul) călăuzelor (împărţirea materialelor pentru lucru manual, alinierea copiilor pentru jocuri, servirea gustării etc.) • Conduceţi grupa cu fermitate, încredere şi entuziasm. În cazul în care unii dintre copii nu vor să participe la anumite activităţi, nu-i forţaţi. Daţi-le timp pentru a se obişnui cu ideea. Fiţi atenţi la copiii timizi, tăcuţi şi încurajaţi-i prietenos să ia parte la activităţi. Dacă ezită, nu faceţi presiuni asupra lor. Acordaţi-le timp pentru a câştiga încredere. • Apreciaţi lucrurile bine făcute, efortul şi comportamentul pozitiv. Aceasta va ajuta la întărirea aspectelor pozitive. • Fiţi siguri că terminaţi activitatea cu grupa la timp şi că-i aduceţi 16

înapoi pe copii fără întârziere, chiar dacă nu au terminat totul, ca să nu existe întârzieri în programul general. • Dacă este posibil, menţineţi legătura cu copiii contactându-i şi comunicând prietenos după ce se încheie programul.

P ublicitate Gândiţi-vă cărei categorie de copii vă adresaţi: • Copiii din biserică • Copiii care participă de obicei la şcoli de vacanţă • Copiii (şi părinţii) care folosesc clădirea dumneavoastră pentru alte activităţi • Copiii care sunt prieteni /colegi cu copiii din biserică • Copiii care locuiesc în vecinătatea locaţiei în care vă desfăşuraţi activitatea Toate aceste categorii pot fi abordate cu invitaţii din partea prietenilor lor sau a liderilor. Pot fi afişate postere cu evenimentul în perimetrul clădirii sau în alte locaţii strategice, de la care aţi obţinut permisiunea. Dacă desfăşuraţi şcoala de vacanţă chiar la începutul vacanţei elevilor, locul cheie unde puteţi aborda şi alţi copii este şcoala. Pe termen lung, căutaţi să dezvoltaţi o relaţie bună cu şcolile locale. Foarte puţini copii vor veni la program datorită unui poster, dar ele sunt valoroase pentru a reîmprospăta memoria. Gândiţi-vă bine unde le veţi afişa. Care este zona cea mai circulată din cartierul dumneavoastră? Acolo oamenii vor citi orice şi nu vor trece pe lângă – spre exemplu, poarta şcolii, staţie de autobuz, policlinică, loc de joacă, parc, parcarea unui supermarket sau restaurant. Ar fi de folos dacă, alături de fluturaşul informativ, veţi plasa şi un formular de înscriere, pentru ca oamenii să se poată înscrie din timp. Aceasta nu numai că va evita formarea unor cozi în prima zi, dar vă va ajuta să planificaţi cu grijă în cazul în care vor fi mai multe persoane decât v-aţi fi aşteptat. Dacă veţi colabora cu şcolile, unele dintre acestea vor dori să aveţi o cutie în care să poată fi strânse formularele pe care le puteţi ridica mai târziu. Aceasta îi va scuti pe părinţi de grija de a trimite formularul prin poştă sau de a-l înmâna personal. 17

O altă modalitate de a înscrie din timp copiii este varianta online. Puneți la dispoziția părinților o adresă de mail sau un cont de facebook unde să își poată înscrie copiii. În felul acesta veți avea o evidență cât mai aproape de realitate a numărului de copii participanți și nu veți avea surprize în prima zi de școală de vacanță. Puteţi folosi beneficiile internetului – creând şi promovând un eveniment pe facebook pentru şcoala de vacanţă. În cele din urmă luaţi legătura cu mass-media locală. Publicitatea avansată este de folos. O fotografie şi un articol în timpul sau după ce se încheie săptămâna, va scoate în evidenţă biserica dumneavoastră şi va veni în întâmpinarea unor probleme ce vor urma! Nu uitaţi să faceţi publicitate şi în cursul săptămânii, de exemplu, pentru evenimentul ce priveşte familia.

crisoare către părinţi Antetul/Adresa bisericii Număr de telefon Data

Dragă părinte/tutore, Aţi dori ca fiul/fiica dumneavoastră să se înscrie la un programul special al școlii de vacanță Fortăreața – învinge uriașii din viața ta? Din (ziua şi data) până în (ziua şi data), (numele bisericii sau al organizaţiei) organizează o săptămână de şcoală de vacanţă cu titlul Fortăreața – învinge uriașii din viața ta. Programul este destinat copiilor cu vârste între 4 şi 12 ani şi va avea loc în fiecare zi de la (ora) la (ora). Participarea este liberă (sau menţionaţi costul şi ce va acoperi, spre exemplu gustările, chiria sălii). Fortăreața – învinge uriașii din viața ta este un program dinamic ce cuprinde scenete, curiozităţi, jocuri. În cadrul lui, copiii vor avea posibilitatea de a-şi demonstra abilităţile practice, vor urmări scenete, vor învăţa cântece şi vor asculta povestiri biblice. Mai mult, vor avea parte de...... (adăugaţi alte detalii pe care le doriţi, detalii despre evenimente din program). Dacă doriţi ca fiul/fiica dvs. să participe la această şcoală de vacanţă, vă rugăm să completaţi formularul inclus şi să ni-l expediaţi până cel târziu la (data). Spaţiul este limitat şi locurile vor fi repartizate în funcţie de sosirea solicitărilor. Vă vom confirma dacă fiul/fiica dvs. a fost înscris/ă. Aşteptăm cu bucurie participarea lui/ei la Fortăreața – învinge uriașii din viața ta

Numele dvs., Coordonatorul programului Fortăreața – învinge uriașii din viața ta

ormular de înscriere Formular de înscriere pentru programul

Fortăreața – învinge uriașii din viața ta Vă rugăm returnaţi formularul la …………………………………………………, tel. ………………………………. Numele copilului: ………………………………………………………………………… Sexul: M/F Data naşterii.............................................................. Adresa: …………………………………………………………………………...…… ……………………………………………………………………………...… ……………….................................................................................... Numărul de telefon la care puteţi fi contactat pe durata desfăşurării şcolii de vacanţă…………………………………………. Detalii cu privire la probleme de sănătate sau alergii ale copilului . …………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………… ………………………………………………………….................…… Copilul va pleca de la şcoala de vacanţă: singur/însoţit de ……………………………….. Declar că datele de mai sus sunt corecte.

Semnătura părintelui/tutorelui………………………………………. Numele……………………………………

I nscrierea Este esenţial să existe un sistem de înscriere organizat, care să asigure supravegherea copiilor în timpul programului şi luarea lor în grija părintelui sau a altei persoane la sfârşitul acestuia.

I nainte de înscriere: Grupele trebuie să fie potrivite ca vârstă şi ca număr. Pregătiţi patru categorii de vârstă: • 4-6 ani • 7-8 ani • 9-10 ani • 11-12 ani Ca număr, recomandăm un minim de 15 copii şi un maximum de 50 de copii pentru fiecare grupă de vârstă.

P entru cei deja înscrişi Repartizaţi-i în grupa corespunzătoare vârstei lor. Pregătiţi ecusoanele şi aşezaţi-le pe masă grupate pe grupe de vârstă, iar în cadrul aceleiaşi grupe - aranjaţi ecusoanele în ordinea alfabetică a numelui de familie. Pregătiţi patru mese, câte una pentru fiecare grupă de copii, pentru a evita îmbulzeala. Stabiliţi un mod eficient de înregistrare a datelor, care să dea posibilitatea de a avea acces la fişa fiecărui copil, mai ales în cazul celor cu probleme specifice. Acest fapt este deosebit de important, în special în caz de urgenţă. O sugestie ar putea fi ca pentru fiecare grupă de vârstă din cele cinci să pregătiţi o cutie marcată cu numele grupei respective, în care să păstraţi în ordine alfabetică formularele de înscriere. De asemenea, puteţi utiliza calculatorul pentru a alcătui un registru în care să treceţi în ordine alfabetică numele copiilor şi grupele de vârstă. Registrul constituie o bază de date ce poate oferi rapid informaţii despre participanţi în caz de urgenţă. Această bază de date poate fi folosită şi pentru acordarea premiilor ori pentru expedierea invitaţiilor la şcoala de vacanţă din anul următor. Înmânaţi ecusoanele pentru o anumită categorie de vârstă călăuzei responsabile cu supravegherea acestor copii. La sosirea copilului, acesta va fi întâmpinat de un membru al echipei care îl va întreba vârsta şi îl va direcţiona spre călăuza responsabilă în participanţii de vârsta lui. 21

Călăuza va verifica dacă numele copilului se regăseşte în cutia cu formularele de Sugestie: Înainte de sosirea copiilor, împărţiţi înscriere ori în registru, după care îi sala mare în patru ,,cadrane” folosind va da ecusonul cu numele său şi îl va bandă adezivă colorată şi alocaţi un spaţiu fiecărei grupe de vârstă. Puteţi marca aceste direcţiona spre spaţiul prestabilit locuri creând pancarte cu numele grupelor sau pentru grupa sa, în cadrul sălii lipind pe peretele de lângă locul respectiv un afiş cu în care va avea loc sesiunea de grupa corespunzătoare. Pe măsură ce copiii vin în sală, călăuzele responsabile cu supravegherea lor pot face deschidere. Este necesar ca în ca timpul până la începerea programului să fie folosit sală o altă călăuză, responsabilă pentru cunoaşterea copiilor. Se pot organiza mici jocuri cu aceeaşi categorie de vârstă, să de cunoaştere (dacă există posibilitatea, aranjaţi copiii din cadrul fiecărei grupe în cerc până se dă asigure supravegherea copiilor startul deschiderii). În acest fel se evită plictiseapână la finalizarea timpului de la copiilor care au ajuns mai devreme şi se înscriere. pot menţine mai uşor liniştea şi ordinea în sala mare, copiii fiind prinşi în aceste activităţi.

P entru copiii care nu sunt înscrişi Călăuza responsabilă cu grupa de vârstă din care face parte un copil neînscris se va asigura că adultul care răspunde de respectivul copil completează şi semnează formularul de înscriere şi de consimţire. Apoi va înmâna copilului un ecuson cu numele lui şi îl va conduce spre locul în care se află ceilalţi participanţi de vârsta lui. Dacă nu mai puteţi admite participanţi pentru că numărul celor deja înscrişi acoperă toate locurile disponibile, nu expediaţi acasă copiii care nu s-au înscris mai devreme, înainte de a verifica dacă vreunul din copiii înscrişi nu a mai venit. Ca măsură de siguranţă daţi fiecărui părinte/tutore câte un cartonaş cu numele copilului şi grupa din care face parte. La sfârşitul programului, copilul va fi încredinţat persoanei pe baza acestui cartonaş.

I n timpul săptămânii La începutul programului, în fiecare zi este important ca fiecare copil să fie înscris în şcoala de vacanţă şi să i se dea adultului care va veni să îl ia „cartonaşul de încredinţare”. Menţionaţi părinţilor că este în interesul siguranţei copilului să prezinte cartonaşul înainte de a lua copilul în grijă.

Decoruri: Faceți puțină muncă de cercetare pentru a decora fiecare sală în funcție de specificul cetății al cărei nume îl poartă. Găsiți împreună cu echipa dvs. idei creative de decor. Vă puteți folosi de polistiren, acuarele, videopreoiector, diverse obiecte etc. Deoarece sceneta va avea loc în sala mare, aceasta va fi decorată zilnic, în funcţie de indicaţiile scenice.

M odul de desfăşurare a sesiunilor de deschidere şi închidere

A. Înscrierea copiilor: 9:00 – 9:20 Timpul de deschidere al fiecărei zile (9:20-10:00), respectiv momentul în care toate grupele de copii sunt împreună în sala mare, ar trebui să cuprindă următoarele puncte: • Bun venit • Rugăciune (Puteţi rosti rugăciunea Tatăl nostru.) • Pentru ceremonia de deschidere, puteţi crea un cadru festiv, vesel şi solemn în acelaşi timp (discutaţi cu echipa dumneavoastră despre cum puteţi realiza aceasta). • Cântece (Alegeţi cântece cunoscute şi desemnaţi un imn al şcolii de vacanţă. Învăţaţi-l împreună cu copiii. ) • În prima zi, faceţi o scurtă prezentare a programului Fortăreața – învinge uriașii din viața ta, precum şi a fiecărei grupe de copii şi a călăuzelor lor. • Curiozităţi şi / sau vizionare filmuleţ despre subiectul zilei • Sceneta • Deplasarea copiilor spre staţiile programate fiecărei grupe în parte. Afişaţi o hartă cu locaţiile staţiilor chiar la intrarea în biserică/clădire. De asemenea, amplasaţi la fiecare staţie, în hol şi în sala mare planificarea grupelor de copii pe staţii şi timpul alocat activităţilor. B. Închiderea sesiunilor (12:10-12:30) copiii revin de la staţii şi sunt din nou împreună. Acest moment ar trebui să cuprindă următoarele momente: • Intrarea grupelor de copii în sală. Ca şi fundal sonor pentru acest moment puteţi folosi o melodie care vi se pare potrivită. • Cântece • Invitarea uneia dintre grupele de copii în faţă pentru a împărtăşi ce au făcut / învăţat la staţii (Pot spune împreună versetul de memorat, iar liderul staţiei la care au participat le poate adresa 23

două-trei întrebări în legătură cu povestirea, semnificaţia lucrului manual etc.) • Rugăciune În fiecare zi invitaţi în faţă o altă grupă de copii. Tot în cadrul timpului de închidere al sesiunii, dacă dispuneţi de timp, puteţi organiza o competiţie distractivă şi scurtă între câţiva dintre membrii grupei care a venit în faţă (de exemplu, aruncarea la ţintă, etc.) Premiaţi câştigătorul!

I nformaţii legislative Deşi în legea română nu există instrucţiuni specifice de procedură privind organizarea cluburilor biblice de vacanţă, dorim să subliniem acele aspecte legale care sunt relevante şi de asemenea să atragem atenţia asupra faptului că, în calitate de creştini, suntem datori să urmărim binele şi siguranţa copiilor cu care lucrăm, dincolo de cerinţele legale în vigoare. În această ordine de idei, sfătuim ca, în funcţie de modul de organizare al programului (şcoală de vacanţă, club biblic, tabără, întâlniri săptămânale etc.) să vă asiguraţi că aţi parcurs un minim de paşi pentru siguranţa copiilor care vor participa. Unul din aspectele cele mai importante legate de organizare este să vă asiguraţi de faptul că niciunul dintre adulţii care vor veni în contact cu copiii pe parcursul programului nu are antecedente de comportament violent, şi că nu a fost condamnat de vreun tribunal sau acuzat pentru agresiuni împotriva copiilor. Lipsa acestui demers poate duce la acuzaţii de neglijenţă împotriva organizatorului, în cazul în care un copil pretinde că a fost vătămat pe parcursul programului de către unul din voluntari sau angajaţi. Deşi pentru mulţi pare exagerat, vă sfătuim să cereţi fiecăreia dintre persoanele care vor veni în contact cu copiii să prezinte un certificat de cazier, eliberat de poliţie. Chiar dacă dvs., ca organizatori puteţi garanta pentru trecutul celor cu care lucraţi, organele de anchetă (în cazul unui eveniment nedorit) nu vor lua în considerare acest fapt. Pentru personalul angajat de către organizator în scopul organizării de activităţi educative pentru copii, angajatorul poate cere încă de la încheierea contractului de muncă semnarea unei clauze de confidenţialitate şi prezentarea certificatului de cazier judiciar.

În cazul în care persoanele implicate în organizare sunt voluntari, situaţia este reglementată de legea voluntariatului. Conform legii amintite, orice persoană care doreşte să devină voluntar în cadrul unor proiecte organizate de persoane juridice de drept public sau privat, fără scop lucrativ, trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Aceste condiţii sunt: existenţa consimţământului liber exprimat (scris), implicarea activă în viaţa comunităţii, prezentarea cazierului la zi, examenele medicale la zi, precum şi angajamentul scris de a păstra confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţii de voluntariat. Modelul următor poate fi adaptat în funcţie de situaţie. Sugerăm ca fiecare membru al echipei să ofere numele unei persoane sau organizaţii, precum şi modalitatea de contactare a acesteia pentru a putea obţine detalii despre personalitatea voluntarului, capacitatea de a lucra cu copiii şi în echipă. Este esenţial ca toate aceste acte şi informaţii despre voluntari să rămână confidenţiale.

ontract de voluntariat Încheiat astăzi

Între…………………………………..în calitate de ……………………………, în cadrul orgaizaţiei …………………….. şi între ......………………………… ..........................…, în calitate de voluntar, domiciliat în…………………… ……………………………………………………………………………………… …………………………….., posesor al CI seria………, nr…………..………., eliberat de ……………………………….la data de ……………………………. Ca voluntar, cunosc şi respect principiile şi politica organizaţiei ……………………………………………………………. În conformitate cu acestea, îmi asum anumite responsabilităţi, în funcţie de specificul programului şi mă angajez ca munca pe care o voi desfăşura să fie la nivel profesional. Voi răspunde de ceea ce fac, ţinând cont de cerinţele şi standardele impuse. Înţeleg că am obligaţii referitoare la munca depusă de mine, faţă de cei care coordonează această activitate, faţă de colegi şi faţă de aceia pentru care depun această muncă. Voi păstra secretul în tot ceea ce trebuie să fie confidenţial. Voi păstra confidenţialitatea informaţiilor la care am acces cu privire la minori şi după ce nu voi mai fi voluntar. Înţeleg prin voluntar că voi lucra fără a primi vreo compensaţie bănească. Mă angajez să îmi respect programarea zilelor şi a orelor de lucru. Declar pe proprie răspundere că nu am şi nu am avut vreodată un comportament violent faţă de alte persoane, că nu sunt şi nu am fost diagnosticat ca suferind de vreo boală psihică şi că nu urmez niciun fel de tratament în acest sens. Declar că nu am fost niciodată acuzat, cercetat sau condamnat pentru acte de agresiune sau violenţă. Mă angajez să prezint certificatul de cazier judiciar şi fişa medicală înainte de începerea activităţii. Mă angajez să fiu voluntar pentru perioada ……………………………… Organizaţia

Voluntar

S ugestii de activităţi ce se pot desfăşura după cele cinci zile de şcoală de vacanţă

Iată două posibilităţi, fie pentru o dimineaţă de sâmbătă, fie pentru un eveniment în biserică pentru toate vârstele, pentru părinţi, copii, membri ai familiei şi prieteni ai copiilor. Scopul este de a explica părinţilor ce au învăţat copiii, de a le câştiga sprijinul şi de a-i încuraja pe copii să continue să descopere cât mai multe lucruri despre Dumnezeu. Trimiteţi-le acasă un anunţ prin copii în ziua de miercuri sau joi a şcolii de vacanţă, pentru a-i invita pe părinţi, membri ai familiei şi pe prieteni. În fiecare din zilele următoare încurajaţi-i pe copii să vină cu familia şi cu prietenii la acest eveniment.

1. Activitati pentru întreaga familie Pentru a încheia într-un mod cât mai plăcut şcoala de vacanţă, sugerăm să organizaţi un eveniment pentru întreaga familie în ziua de sâmbătă. Ideal ar fi ca locul desfăşurării acţiunii să fie un teren de sport, un spaţiu verde într-un parc etc. Sugestii pentru acest timp al familiei: • se pot organiza competiţii şi jocuri pentru familii şi între familii • se pot servi gustări şi sucuri • este un timp favorabil socializării, părinţii copiilor din biserică pot cunoaşte şi interacţiona cu părinţii copiilor care nu frecventează în mod constant programele bisericii • discutaţi cu membrii echipei dumneavoastră despre activităţile care sunt cele mai potrivite contextului şi oraşului în care vă aflaţi şi pe care le puteţi organiza în aceste ore. Pentru jocuri - puteţi să le folosiţi pe acelea care au fost cele mai îndrăgite de copii pe parcursul şcolii de vacanţă. Alte idei de jocuri pentru familie: ,,Roaba” – părintele ţine copilul de picioare, iar acesta merge în mâini. ,,Volei cu baloane” – organizaţi echipe de volei, la care să participe atât copiii, cât şi părinţii. În loc de mingi, folosiţi baloane. Dacă este foarte cald afară, puteţi umple baloanele cu apă. ,,Cursa în trei picioare” – participanţii vor fi împărţiţi în echipe, iar în cadrul aceleiaşi echipe se aşază doi câte doi şi vor avea legate picioarele astfel: piciorul drept al celui din stânga va fi legat de piciorul stâng al celui din dreapta. La semnalul “start” vor alerga

câte doi jucători din fiecare echipă – jucători ce se vor coordona foarte bine, deoarece au împreună doar ,,trei” picioare. ,,Cursa în saci” – fiecare persoană va ,,alerga” – va sări - cu picioarele într-un sac de rafie. Este o competiţie între echipe. Dacă timpul este ploios şi nu permite organizarea acestei întâlniri afară, pe un teren de sport, evenimentul se poate desfăşura în locul unde a avut loc şcoala de vacanţă sau în altă locaţie. Organizaţi activităţi pentru două ore şi pregătiţi gustări pentru toţi participanţii. Începeţi cu câteva din jocurile folosite în timpul săptămânii. Folosiţi jocurile care le-au plăcut cel mai mult copiilor: un joc plin de viaţă pentru copii, altul la care să participe şi membrii echipei şi apoi un altul la care să poată participa şi părinţii alături de copiii lor. Explicaţi cum aţi folosit aceste activităţi în cadrul programului. Cântec Toţi copiii şi liderii vin în faţă şi cântă ceea ce au învăţat în timpul săptămânii. Asiguraţi-vă că toţi adulţii pot vedea cuvintele proiectate. Invitat special Puteţi invita un profesor de istorie, arheolog, spadasin din oraşul dumneavoatră care să le prezinte copiilor un aspect interesant legat de unele informații din lecțiile prezentate (cum se pregătea o armată, ce presupunea viața de soldat, secrete ale spadasinilor etc.) sau vizionaţi împreună un documentar despre una dintre temele studiate pe parcursul zilelor de şcoală de vacanţă. Povestirea biblică Unul dintre lideri va face o recapitulare cu ajutorul copiilor a lecţiilor predate în cursul săptămânii. Concluzie Explicaţi cum părinţii îşi pot încuraja copiii să Îl descopere pe Dumnezeu în fiecare zi în vieţile lor şi încurajaţi-i pe părinţi să îi aducă pe copii la programele de şcoală duminicală organizate de biserica dumneavoastră. Invitaţi-i pe toţi să rămână pentru gustări.

2. Întâlnire pentru toate vârstele Bun venit Explicaţi că această întâlnire este Observaţie: puteţi o concluzie/ o aducere aminte a organiza acest programului Fortăreața – învinge eveniment la o uriașii din viața ta săptămână de la Rugăciune terminarea şcolii de Spuneţi o rugăciune plină de vacanţă sau la sfârşitul entuziasm şi mulţumire. vacanţei de vară, Sceneta înainte de reînceperea Puteţi face un rezumat al celor şcolii duminicale, mai importante scene din timpul invitând copiii care au şcolii de vacanţă sau puteţi participat la Fortăreața scrie o continuare a scenetei – învinge uriașii din folosind evenimentele din timpul viața ta şi familiile săptămânii. acestora la un timp de Povestirea biblică aducere aminte. Unul din lideri va face, cu ajutorul Vă puteţi desfăşura copiilor, o recapitulare a lecţiilor activităţile în locul în predate în timpul programului. care a avut loc şcoala Cântec de vacanţă. Chemaţi-i pe copii în faţă pentru a cânta imnul şcolii de vacanţă, cel mai îndrăgit cântec pe parcursul celor cinci zile. Asiguraţi-vă că toţi pot vedea cuvintele. Concluzie Recapitulaţi punctele principale pe care le-aţi abordat în cadrul programului Fortareața - învinge uriașii din viața ta. Proiectaţi pe ecran ideile de bază. Cântec Invitaţi-i din nou pe toţi să cânte un cântec învăţat la club. Puteţi introduce şi alte cântece. Rugăciune În timp ce copiii se află încă în faţă, încheiaţi cu rugăciune. Invitaţi-i pe copii să participe la programele ulterioare organizate pentru ei.

Cum să adaptaţi Fortăreața la spaţiul, copiii şi învăţătorii dumneavoastră? Ce să fac dacă... ?

Mai jos aveţi prezentate câteva idei despre modul în care puteţi adapta programul şcolii de vacanţă dacă: Biserica dumneavoastră este mai mică, iar copiii nu sunt atât de numeroşi pentru a-i putea împărţi în patru categorii de vârstă. Ce este de făcut? • Dacă numărul copiilor pe care preconizaţi să îi aveţi la club nu depăşeşte 70, îi puteţi împărţi în 3 categorii de vârstă, respectiv 4-6, 7-9, 10-12 ani, iar programul îl veţi diviza în 3 staţii: S1- experimentare - povestire - discuţii - acţiune S2 - lucru manual - gustare - sport S3- jocuri - muzică - memorarea versetului. • Astfel, toate grupele de copii vor participa în aceeaşi zi la toate activităţile şi se vor roti în ceea ce priveşte staţiile. Biserica nu a putut finanţa în întregime programul Fortăreața. Ce este de făcut? • Puteţi introduce o taxă de participare pentru fiecare copil. Asiguraţi-vă că această taxă este accesibilă oricui şi nu constituie un impediment pentru participarea doritorilor. Nu uitaţi să specificaţi costul participării pe invitaţie. • Puteţi organiza o campanie de strângere de fonduri înainte de începerea programului. Constituiţi o echipă în acest sens. • Puteţi organiza o strângere de fonduri în ultima zi a şcolii de vacanţă. Anunţaţi copiii din timp despre intenţia dumneavoastră.

Ziua 1 Învinge

presiunea anturajului Lecția:

Verset de memorat:

Iosua și Caleb

„Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”. 1 Corinteni 15:33

Text biblic: Numeri 13-14

Scopul lecției:

Aleg să fac ce e corect, chiar dacă ceilalți procedează altfel.

osua și Caleb au fost nevoiți să facă față presiunii exercitate de celelalte iscoade trimise în Canaan alături de ei și să nu se lase intimidați de perspectiva sumbră a acestora. Ei au recunoscut statutul canaaniților de oameni puternici și gata să înfrunte orice pericol, dar în același timp au știut că Dumnezeul evreilor poate îngenunchea orice abilitate umană. De aceea s-au situat de partea lui Dumnezeu și au susținut ferm, împotriva tuturor, că Dumnezeu

Tema cadru:

Învinge presiunea anturajului.

va câștiga lupta. Copiii sunt de multe ori în situația de a-și abandona propria conștiință și propriile convingeri corecte, sub presiunea prietenilor care procedează altfel. Vrem să inspirăm copiilor curajul de a face ceea ce știu că e corect, chiar dacă se confruntă cu pericolul de a fi etichetați greșit sau de a rămâne singurii care acționează după legea lui Dumnezeu.

D eschidere ceasta fiind prima zi de școală de vacanță, va trebui să dedicați destul de mult timp din partea de deschidere pentru cunoaștere și prezentări.

A 32

Prezentatorul poate fi un comandant de oști, foarte hotărât să antreneze această mare de copii, pe care îi va trata de acum înainte ca pe armata proprie.

Ce poate face prezentatorul în această calitate de comandant de oști? • va atribui fiecărei echipă de copii câte un nume (așa cum s-a sugerat în partea introductivă): spadasini, arcași, cavaleri, spioni • va explica ce rol are fiecare echipă în armata lui (de exemplu, spadasinii și arcașii au rol în apărare, cavalerii au rol în atac, spionii au rol în stabilirea strategiei). • va prezenta copiilor călăuzele responsabile pentru fiecare echipă, față de care va

pretinde supunere deplină • va înmâna fiecărei echipe câte un steag (reprezentativ pentru numele ei), pe care vor trebui să îl urmeze • le poate ordona să fie foarte atenți la toate instrucțiunile primite, să execute anumite mișcări, să exerseze diferite saluturi militare etc. Şi în această zi – ca şi în zilele următoare partea de deschidere va fi completată cu rugăciune, cântec și scenetă.

E xperimentare Sentimente pozitive:

curaj, determinare, încredere

Sentimente negative:

teamă, abandon, descurajare

Preșcolari: Activitate: Pentru această activitate va trebui să învățați cântecelul ,,Cap, umeri, genunchi, tălpi”, cu semne. Acesta este un cântecel foarte cunoscut în întreaga lume, având și variante în engleză. Semnele constă în indicarea acelei părți din corp care este menționată în vers. Versurile sunt următoarele: Cap, umeri, genunchi, tălpi, genunchi, tălpi, Cap , umeri, genunchi, tălpi, genunchi, tălpi Ochi, urechi și gură și nas, Cap, umeri, genunchi, tălpi, genunchi, tălpi. Cântecelul se va cânta la început lent, iar apoi tot mai rapid. La început, veți indica și dvs. și copiii semnele corect (adică atunci când veți menționa capul veți pune mâna pe cap, când veți spune despre umeri veți pune mâna pe umeri șamd). Ulterior, le veți spune copiilor că veți cânta corect cântecelul, dar veți indica greșit semnele (adică spre exemplu, veți spune cap, dar veți pune mâinile pe umeri. Copiii vor trebui ca indiferent de gesturile pe care le faceți dvs., ei să cânte și să indice corect semnele. Cântați cântecelul de multe ori în această formă și rugați-i pe cei care greșesc să se așeze (pe scaune sau pe jos), semn că au ieșit afară din joc.

Întrebări de legătură: • Cum v-ați simțit când eu făceam corect semnele de la cântecel? Vă era de folos? • Cum vă simțeați când încercam să vă încurc? • Ce ați făcut pentru a continua să indicați semnele corect? • Câți dintre voi ați dus cântecelul corect până la capăt și nu v-ați lăsat induși în eroare de gesturile mele? • Sunt alte situații în care voi încercați să faceți ce e corect, dar mulți din prietenii voștri procedează altfel?

Veți asculta acum o povestire adevărată în care doi oameni care făceau ce e corect au trebuit să înfrunte un popor întreg care voia să acționeze altfel. Au reușit oare până la capăt să susțină adevărul? Haideți să aflăm împreună.

Școlari: Le veți adresa copiilor următoarele întrebări (sau întrebări asemănătoare), cerându-le să își exprime răspunsul arătând pe degete o notă de la 1-5, 1=foarte rău, 5=foarte bine/bun, în timp ce își țin ochii închiși. După fiecare întrebare și răspuns acordat, veți da semnalul pentru deschiderea ochilor. Moment în care toți pot vedea răspunsurile celorlalți. • • • • • •

Cum ți se pare supa de gulii? Cum te înțelegi cu părinții tăi? Cum ți-a plăcut până acum la școala de vacanță? Cât de mult îți place școala? Cât de mult îți place vacanța? Ce părere crezi că au colegii tăi de clasă despre tine?

Întrebări de legătură: • Când e mai ușor să răspunzi sincer la întrebări: când ai ochii închiși sau când ai ochii deschiși? De ce? • Cum vă simțiți când vreți să faceți un lucru corect, dar prietenii voștri vor altceva?

În povestirea de azi, lucrurile au stat asemănător. Doi oameni voiau să facă ceea ce era corect, dar cei din poporul lor au răspuns altfel. Vor rezista până la capăt să fie corecți? Haideți să aflăm împreună.

P ovestire Preșcolari: În sală intră doi bărbați, israeliți, care poartă pe umeri pe un băț un strugure uriaș. (Doi băieți îmbrăcați în haine de israeliți, iar strugurele este realizat din baloane.) Bărbații așază strugurele pe un suport pregătit dinainte și apoi se prezintă: sunt Iosua și Caleb, una dintre cele două iscoade trimise de Moise pentru a iscodi – a spiona țara Canaan. Eu sunt Iosua! Iar eu sunt Caleb. Amândoi venim dintr-o călătorie foarte importantă. Un fel de aventură. Știți - am putea spune că suntem niște spioni. Știți ce sunt spionii? (copiii sunt lăsați să răspundă) Exact cam așa ceva! Dacă veți asculta cu atenție, veți afla o istorie tare importantă despre doisprezece spioni. Da, doisprezece spioni, ați auzit bine, nu doar doi, câți suntem noi.

Noi suntem israeliți. Și împreună cu poporul nostru condus de un lider foarte înțelept - pe nume Moise - am pornit într-o călătorie. De fapt, nu Moise conduce poporul, ci Dumnezeu. El este Cel care îl învață pe Moise ce trebuie să facă, iar Moise ne învață pe noi. Noi am pornit dintr-o țară îndepărtată numită Egipt și vrem să ajungem în Canaan. În Egipt eram robi sau sclavi – munceam din greu pentru construcția piramidelor și a cetăților. Eram bătuți și chinuiți. Și atunci Dumnezeu ne-a promis că ne mută într-o altă țară, care să fie a noastră. A spus că acolo în Canaan curge lapte și miere. Ei... aceasta nu înseamnă că râurile sunt pline cu apă și miere, în loc de apă, nu, nu. Aceasta înseamnă că acolo vom avea toate lucrurile din

belșug, ne va fi foarte bine dacă vom asculta de Dumnezeu. (Pe peretele din spatele celor doi poate fi amenajată o scenă care să sugereze drumul poporului Israel. Stânga: siluetă piramide, cetăți un bărbat lovindu-l pe altul cu un bici, o femeie ducând coșuri grele în mâini, un copil strângând spice. Marea Roșie. La mijloc: pustia – siluete corturi, stâncă, prepelițe, cortul întâlnirii, stâlp de foc. Iordanul. Dreapta: Canaanul – siluete cetate, soare, pomi, turme de oi, stupi de albine etc.) Eram prin pustie. Abia așteptam să ajungem în Canaan. Nu mai aveam mult de călătorit. În depărtare se vedea o cetate. Eram foarte curioși – cum arată oare țara despre care Dumnezeu a spus că acolo curge lapte și miere? Într-una din zile, Moise a făcut un anunț foarte provocator: „Avem nevoie de doisprezece bărbați puternici, curajoși și înțelepți! Ei vor fi adevărați spioni. Vor merge în cetățile din Canaan pentru a iscodi sau a spiona țara. Vedeți cum este țara, cum este poporul care locuiește acolo? – Este un popor slab sau puternic? Sunt mulți oameni sau puțini? Cum este pământul? Este roditor sau nu prea? Sunt copaci? Sunt fructe, legume? Dacă puteți, aduceți-ne și nouă câte ceva pentru a demonstra tot ce ne spuneți!” Moise a întrebat încă o dată: Și acum cine vrea să meargă? Fără să mai stăm pe gânduri, am ieșit în față. Împreună cu noi au ieșit încă zece bărbați. Eram nerăbdători să începem noua aventură. Eram tineri curajoși și plini de dorința de a fi de ajutor. În scurt timp, am fost gata de plecare. Întreg poporul ne-a salutat și ne-a urat de bine. Doreau să le aducem vești despre țara pe care urma să o cucerim. Timp de patruzeci de zile am spionat țara. Am văzut o mulțime de lucruri. Totul părea frumos și plin de belșug. Țara pe care Dumnezeu urma să ne-o dea era foarte frumoasă. Era plină de bogăție. Eu și Caleb am fost foarte încântați de tot ceea ce am văzut. În schimb, prietenii noștri - adică ceilalți zece spioni - au cam tremurat. Și știți de ce? În acea țară locuiau niște uriași. I-am văzut și noi. Este adevărat că erau mult mai puternici decât noi, însă celelalte zece iscoade au uitat că Dumnezeu era cu noi și El este cu mult mai puternic

decât orice uriaș. Pentru a le arăta israeliților cât de bogată este țara, am cules câteva fructe din Canaan: rodii, smochine și chiar struguri. Strugurii erau atât de mari, încât a fost necesar ca doi bărbați să poarte un ciorchine. Eram plini de încântare de tot ceea ce văzusem! Pământul era plin de roade cum nu mai văzusem niciodată în Egipt. Ne-au cam speriat locuitorii țării, dar cu siguranță Dumnezeu urma să se lupte pentru noi. Tot drumul de întoarcere, ceilalți zece bărbați s-au tot plâns: Ați văzut uriașii? Vă imaginați ce vom păți dacă ne apropiem de aceste cetăți? Vom pieri pe aici pe undeva! Mai bine rămâneam robi în Egipt! Degeaba am încercat să le amintim cum Dumnezeul nostru Cel puternic a luptat de multe ori pentru noi și ne-a dat biruință, ei o țineau tot pe a lor: sunt uriași și vom pieri! Poporul ne aștepta nerăbdător. Când ne-au văzut venind, s-au adunat în grabă la cortul lui Moise. Abia așteptau să audă veștile aduse. Unul dintre ceilalți zece spioni a început să spună: „Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Într-adevăr, este o țară foarte bogată, iată câteva din roadele ei! Gustați, sunt foarte bune! Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt bine întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și niște uriași!” Poporul îl asculta și au început să tremure de frică. Ba chiar au început să vorbească împotriva lui Moise: „Ne-ai scos din Egipt ca să ne aduci să murim din cauza uriașilor din Canaan? Mai bine ne întoarcem înapoi în Egipt. Caleb: Am încercat să liniștesc poporul. „Nu uitați Dumnezeu este cu noi. Dacă ne suim împotriva celor din Canaan vom birui, pentru că Dumnezeu a promis că țara aceea bogată va fi a noastră! Prietenul meu Iosua a fost de partea mea. Și el a văzut uriașii ca și ceilalți. Și el a văzut cetățile întărite, însă nu i-a fost frică. Așa că a spus: De ce să fim fricoși? Am ajuns atât de aproape de cetate și acum să tremurăm? Haideți să îi înfruntăm pe uriași! Chiar dacă noi suntem mai slabi, Dumnezeul nostru este puternic. Împreună cu El suntem biruitori! Degeaba am încercat să le vorbim oamenilor despre ajutorul pe care Dumnezeu vrea să ni-l dea. Nici măcar nu doreau să ne asculte.

Ba mai rău, au început să vorbească între ei ca să ne omoare. Nu ne-a fost frică. Știam că Dumnezeu ne va ajuta. Din douăsprezece iscoade, zece au spus că nu avem nicio șansă să ajungem în țara aceasta bogată, în Canaan, iar noi doi – eu și Caleb - am avut încredere în Dumnezeu că El ne va ajuta să biruim. Eram doi contra zece, dar știam că noi spunem ceea ce trebuie. Știam că aveam dreptate chiar dacă eram doar doi care gândeam așa. Au urmat zile tare triste. Noaptea, oamenii din popor au plâns și și-au făcut alte planuri. Au încercat să își aleagă un alt conducător care să îi ducă înapoi în Egipt. Ne-am dus și noi alături de conducătorii noștri – de Moise și de Aron - și am încercat să stăm de vorbă cu oamenii: „Nu fiți neascultători! Dumnezeu este cu noi, nu vă temeți! El ne poate duce în țara aceea. Este o țară bogată.”

Cele zece iscoade și poporul care s-a plâns toată noapte de uriașii din Canaan L-au supărat foarte tare pe Dumnezeu. El a văzut și a auzit tot ce au spus oamenii! Dumnezeu i-a spus lui Moise că este foarte supărat și că va pedepsi întregul popor pentru vorbele lor urâte. Cei zece spioni care au speriat poporul au murit chiar în ziua aceea. Însă nouă – mie şi lui Caleb - Dumnezeu ne-a făcut o promisiune: pentru că nu v-a fost frică și ați avut încredere în Mine, voi veți intra în țara Canaan! Și chiar așa a fost!

Școlari: Povestirea le va fi prezentată copiilor din perspectiva lui Iosua şi a lui Caleb, care vor fi intervievaţi de unul dintre lideri. Ca elemente de decor, puteţi folosi strugurele uriaş făcut din baloane, cel folosit la grupa de preşcolari. Iosua şi Caleb vor fi ,,costumaţi” în haine de israeliţi (puteţi folosi bucăţi mari de pânză, eşarfe etc.) • Reporter: (în timp ce îi întâmpină pe copii) - Bine aţi venit, dragii mei! Mă bucur tare mult să fiu cu voi astăzi, mai ales că nu voi fi singur. Până să vă spun despre ce e vorba, aş vrea să vă întreb ceva: câţi dintre voi v-aţi jucat vreodată de-a spionii? (lăsaţi-i pe copii câteva momente să vă povestească). Astăzi, am invitat doi prieteni deosebiţi, abia aştept să ajungă... doi ,,spioni adevăraţi”... i-am chemat aici să ne povestească despre o vizită foarte interesantă pe care au făcut-o... nu vreau să vă divulg nimic înainte de a ajunge ei... (în timpul acesta sosesc Iosua şi Caleb) Ooo, iată că deja au sosit! Intraţi, intraţi, tocmai le spuneam copiilor că vom avea musafiri... Bine aţi venit la noi! • Iosua şi Caleb: (amândoi) – Bine v-am găsit! Mulţumim pentru invitaţia de a fi aici, cu aceşti copii minunaţi! • Reporter: - Nu le-am spus copiilor nimic despre identitatea voastră; vă las să vă prezentaţi singuri. • Iosua: - Eu sunt Iosua! • Caleb: - Iar eu sunt Caleb. Amândoi venim dintr-o călătorie foarte importantă! • Iosua: - Un fel de aventură! Ba chiar am putea spune că suntem niște spioni. • Reporterul: - Tocmai i-am întrebat pe copii dacă s-au jucat vreodată de-a spionii; unii dintre ei au răspuns că da. Din ce înţeleg eu, îmi pare că voi aţi avut ceva mai important de făcut decât o simplă joacă. Ce fel de spioni sunteţi? Pe cine aţi spionat, ne spuneţi, vă rugăm? • Caleb: - Noi suntem israeliți. Împreună cu poporul nostru, condus de un lider foarte înțelept - pe nume Moise - am pornit într-o călătorie. De fapt, nu Moise conducea poporul nostru, ci Dumnezeu. El este Cel care îl învăţa pe Moise ce trebuie să facă, iar Moise ne

•

• • • •

•

• • •

învăţa pe noi. Am pornit dintr-o țară îndepărtată numită Egipt și ne îndreptam spre Canaan. Iosua: - Cred că ştiţi cu toţii ce fel de viaţă a dus poporul nostru în Egipt... Eram sclavi, munceam din greu pentru construcția piramidelor și a cetăților. Eram bătuți și chinuiți. Și atunci Dumnezeu ne-a promis că ne va duce într-o altă țară, care să fie a noastră. A spus că vom pleca de la Faraon, vom scăpa din robie şi vom ajunge în Canaan, o ţară minunată în care ,,curge lapte și miere”, adică vom avea belşug de mâncare... Reporter: - Şi ce are de-a face întâmplarea asta cu spionajul? V-a pus Moise să îi spionaţi pe egipteni noaptea, să vedeţi când puteţi fugi din Egipt fără să fiţi prinşi? Caleb: - Nu, nici vorbă! Plecaserăm deja din Egipt, mergeam de ceva vreme prin pustie. Abia așteptam să ajungem în Canaan! Nu mai aveam mult de călătorit. În depărtare se vedea o cetate. Iosua: - Da, aşa e! Eram obosiţi de drum, dar am zărit locul despre care ne-a spus Dumnezeu prin Moise că va fi al nostru... eram cu toţii foarte curioși – cum arată oare țara aceasta în care curge lapte și miere? Caleb: - Într-una din zile, Moise a stat în faţa poporului şi ne-a spus: „Avem nevoie de doisprezece bărbați puternici, curajoși și înțelepți! Ei vor fi adevărați spioni. Vor merge în cetățile din Canaan pentru a iscodi sau a spiona țara. Vedeți cum este țara, cum este poporul care locuiește acolo. Este un popor slab sau puternic? Sunt mulți oameni sau puțini? Cum este pământul? Este roditor sau nu prea? Sunt copaci? Sunt fructe, legume? Dacă puteți, aduceține și nouă câte ceva pentru a demonstra tot ce ne spuneți!” Iosua: - Moise a întrebat încă o dată: Și acum cine vrea să meargă? Fără să mai stăm pe gânduri, am ieșit în față amândoi. Împreună cu noi au ieșit încă zece bărbați. Toţi doisprezece eram de-acum nerăbdători să începem noua aventură. În scurt timp, am fost gata de plecare. Întreg poporul ne-a salutat și ne-a urat de bine. Doreau să le aducem vești despre țara pe care urma să o cucerim. Caleb: - Timp de patruzeci de zile am spionat țara. Am văzut o mulțime de lucruri. Totul era aşa de frumos și pliiiin de belșug... Cu adevărat, ţara pe care Dumnezeu urma să ne-o dea era foarte frumoasă. Era plină de bogăție! Eu și Iosua am fost foarte încântați de tot ceea ce am văzut. Acum eram nerăbdători să ne întoarcem la Moise şi să îi povestim despre tot ce am văzut. Reporterul: - Cred şi eu că, după experienţa cu Egiptul, un astfel de loc ca cel despre care ne povestiţi e mai mult decât atrăgător. De fapt, cred că toţi doisprezece eraţi entuziasmaţi peste măsură! Cine nu ar sări în sus de bucurie că a scăpat de greu şi va locui de-acum într-o ţară frumoasă şi îmbelşugată! Caleb: - Ooo, nu vă grăbiţi să trageţi concluziile! Nu a fost nici pe departe aşa cum crezi! Reporterul: ( cu o faţă uimită) – Ce vrei să spui? Cum adică nu a fost aşa? Ce nu a fost aşa? Nu mai înţeleg nimic! Voi, copii, înţelegeţi despre ce e vorba aici? Iosua: (zâmbind) - Poate nu ne-am exprimat prea clar! Doar eu şi Caleb eram nerăbdători să îi spunem lui Moise despre o aşa minunăţie de ţară. Colegii noștri, adică ceilalți zece spioni, au cam tremurat şi le-a pierit cheful de mutat acolo. Ştiți de ce? Pentru că în acea țară locuiau niște uriași. I-am văzut și noi. Este adevărat că erau cu mult mai înalţi şi mai puternici decât bărbaţii din poporul nostru, însă pe noi, adică pe mine şi pe Caleb, nu prea ne-au impresionat cu măreţia lor. Noi Îl aveam pe Dumnezeu de partea noastră! Dumnezeul cel Atotputernic, Dumnezeul Măreţ! Dacă El a spus că ne va da ţara, ştiam sigur că o va face! Celelalte zece iscoade s-au uitat la uriaşii care erau acolo, au uitat de Dumnezeu, nu au vrut să ia seama la faptul că El este cu mult mai puternic decât orice uriaș. Nu ştiau cum să fugă mai repede de acolo şi să plece cât mai departe de acei uriaşi... erau descurajaţi, speriaţi... • Caleb: - Nu doar că eu şi Iosua eram încântaţi de ceea ce am văzut, dar am şi cules fructe pentru a le arăta israeliților cât de bogată este țara Canaan. Am luat cu noi rodii, smochine și chiar struguri. Strugurii erau atât de mari, încât a fost nevoie ca doi bărbați să poarte un ciorchine. Unul singur nu s-ar fi descurcat. Eram tare încântaţi de tot ceea ce am văzut.

•

• • •

•

• • •

•

Pământul era plin de roade, cum nu mai văzusem niciodată în Egipt. Şi ce dacă locuitorii erau uriaşi? Cu siguranță Dumnezeu urma să lupte pentru noi! Tot drumul de întoarcere, ceilalți zece bărbați s-au tot plâns: Ați văzut uriașii? Vă imaginați ce vom păți dacă ne apropiem de aceste cetăți? Voi pieri pe aici pe undeva! Mai bine rămâneam robi în Egipt! Degeaba am încercat să le amintim cum Dumnezeul nostru Cel puternic a luptat de multe ori pentru noi și ne-a dat biruință, ei o țineau tot pe a lor: Sunt uriași și vom muri! Iosua: - Poporul ne aștepta nerăbdător. Când ne-au văzut venind, s-au adunat în grabă la cortul lui Moise. Abia așteptau să audă veștile aduse. Unul dintre ceilalți zece spioni a început să spună: „Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Într-adevăr, este o țară foarte bogată, iată câteva din roadele ei! Gustați, sunt foarte bune! Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt bine întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și niște uriași!” Poporul îl asculta și au început să tremure de frică. Au început chiar să vorbească împotriva lui Moise: „Ne-ai scos din Egipt, să ne aduci aici, să murim din cauza uriașilor din Canaan? Mai bine ne întoarcem înapoi în Egipt. Mai bine rămâneam acolo! Munceam ca sclavi, dar măcar trăiam!” Caleb: - Am încercat să liniștesc poporul. Le-am spus: „Nu uitați, Dumnezeu este cu noi. Dacă ne suim împotriva celor din Canaan vom birui, pentru că Dumnezeu a promis că țara aceea bogată va fi a noastră!” Prietenul meu, Iosua, a fost de partea mea. Și el a văzut uriașii ca și ceilalți. Și el a văzut cetățile întărite, însă nu i-a fost frică. Așa că a spus: De ce să fim fricoși? Am ajuns atât de aproape de cetate și acum să tremurăm... Haideți să îi înfruntăm pe uriași. Chiar dacă noi suntem mai slabi, Dumnezeul nostru este puternic. Împreună cu El suntem biruitori! Iosua: - Degeaba am încercat să le vorbim oamenilor despre ajutorul pe care Dumnezeu vrea să ni-l dea. Nici măcar nu doreau să ne asculte. Ba mai rău, au început să vorbească între ei ca să ne omoare. Nu ne-a fost frică. Știam că Dumnezeu ne va ajuta. Reporterul: - Asta da provocare pentru voi! Doi contra zece... nu aş fi vrut să fiu în locul vostru! Caleb: - Am încercat din răsputeri să îi convingem noi doi pe ceilalţi despre ceea ce credeam cu privire la întreaga situaţie... Din douăsprezece iscoade, zece au spus că nu avem nicio șansă să ajungem în țara aceasta bogată, în Canaan; doar eu și Caleb am avut încredere în Dumnezeu că El ne va ajuta să biruim. Eram doi contra zece, dar știam că noi spunem ceea ce trebuie. Știam că aveam dreptate, chiar dacă eram doar doi care gândeam așa! Iosua: - Au urmat zile tare triste. Noaptea, oamenii din popor au plâns și și-au făcut alte planuri. Au încercat să își aleagă un alt conducător care să îi ducă înapoi în Egipt. Ne-am dus și noi alături de conducătorii noștri – Moise și Aron - și am încercat să stăm de vorbă cu oamenii: „Nu fiți neascultători! Dumnezeu este cu noi, nu vă temeți! El ne poate duce în țara aceea! Este o țară bogată.” Reporterul: - Vă admir curajul! Nu ştiu eu ce aş fi făcut dacă aş fi fost în locul vostru... Ce s-a întâmplat mai departe? Iosua: - Cele zece iscoade și poporul care s-a plâns toată noapte de uriașii din Canaan L-au supărat foarte tare pe Dumnezeu. El a văzut și a auzit tot ce au spus oamenii! Dumnezeu i-a spus lui Moise că este foarte supărat și că va pedepsi întregul popor pentru vorbele lor urâte... Caleb: (după un moment de tăcere) - Cei zece spioni care au speriat poporul au murit chiar în ziua aceea... Am fost trişti că nu L-au crezut pe Dumnezeu... Nouă, însă, Dumnezeu ne-a făcut o promisiune: ,,Pentru că nu v-a fost frică și ați avut încredere în Mine, voi veți intra în țara Canaan!” Iosua: - Și chiar așa a fost! Dumnezeu ne-a răsplătit curajul de a spune şi de a face ce a fost corect, cu toată presiunea pe care cei zece colegi ai noştri au încercat să o pună pe noi... Cred că vă imaginaţi cum săreau toţi zece cu gura pe noi să ne facă să ne răzgândim... Dar degeaba au insistat ei, noi ştiam ce este corect în faţa lui Dumnezeu şi am ales să

procedăm aşa, chiar dacă ceilalţi au ales să facă altfel decât noi! • Reporterul: - Ce situaţie interesantă! M-aţi pus chiar şi pe mine pe gânduri... Mulţumim frumos pentru că v-aţi făcut timp să veniţi pe la noi astăzi şi să ne încurajaţi prin exemplul vostru! • Iosua: - Dragi copii, nu uitaţi: Dumnezeu este de partea voastră în fiecare zi, în fiecare clipă! Nu vă lăsaţi influenţaţi de către prieteni şi de către colegi... Nu vă fie ruşine să alegeţi ceea ce este bine şi corect, chiar dacă sunteţi singurii, fiindcă ceilalţi aleg să facă lucrurile diferit de voi... Alegeţi întotdeauna să faceţi ceea ce este corect!

D iscuție În această secțiune, conduceți o discuție care să pornească de la povestire biblică și direcționați firul discuției înspre viața personală a copiilor. În funcție de timpul de care dispuneți, puteți adresa aceste întrebări într-un moment special dedicat, sau în timpul în care aceștia lucrează la lucrul manual propus. Dacă dispuneți de timp, puteți adresa întrebările legate de lecție prin intermediul jocului distractiv: STRUGURELE. Strugurele este format din baloane umflate. În interiorul unor „boabe” se găsesc întrebări. Copiii sunt rugați să spargă câte „o boabă” pentru a descoperi o întrebare. Baloanele vor fi sparte pe rând, astfel momentul distractiv va fi combinat cu timpul de gândire. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Cum se numește țara spre care mergea poporul Israel? Câte iscoade (spioni) a trimis Moise în Canaan? Spuneți numele a doi spioni. Ce au descoperit cele douăsprezece iscoade în Canaan? Ce au făcut oamenii când au auzit de uriașii din Canaan? De ce Iosua și Caleb nu s-au temut nici de uriașii din Canaan, nici de răutatea oamenilor? Vi s-a întâmplat vreodată să vă simțiți singuri și parcă nimeni nu era de partea voastră? Cum v-ați simțit? 8. Ce trebuie să faci atunci când susții adevărul și nimeni nu este de partea ta?

L ucru manual Preșcolari: Iosua şi Caleb – roadele din Canaan Pregătire:

Decupaţi cei doi oameni şi ciorchinele de struguri astfel încât să aveți un set pentru fiecare copil.

Activitate: Fiecare copil primeşte câte doi oameni, pe care îi colorează, câte un ciorchine de struguri, şi un băţ de frigărui. Copiii „colorează” stugurele punând amprenta de la degetul arătător, pe fiecare boabă (degetul vine înmuiat în tuş sau tempera mov). Alte variante: 1. Confecţionăm bobiţe mici, din vată, apoi le colorăm în apă amestecată cu tempera mov

Materiale necesare:

• fotocopii pe carton după pagina 119 • beţe frigărui • lipici/ scotch • tușieră • opțional: acuarelă / bobiţe mov (vată colorată mov pentru strugure)/buline din hârtie mov

şi împărţim la fiecare copil câte bobiţe are nevoie. 2. Din hârtie mov decupaţi cerculeţe mai mici şi împărţiţi la fiecărui copil câte cercuri are nevoie pentru strugure (aproximativ 12). Fixaţi strugurele cu scotch sau lipici pe mijlocul băţului de frigărui, iar cei doi oameni, de o parte şi de alta a strugurelui.

Școlari: Binoclul spionilor

Materiale necesare:

• 2 tuburi de carton sau de pvc cu diametrul de aproximativ 4 cm și lungimea de 15 cm • 2 bucăți A5 de fetru (material textil) de aceeaşi culoare

• 2 fâșii înguste de fetru de altă culoare (aproximativ 2 cm lățime și 25 cm lungime) • Bandă dublu adezivă • Șnur (aproximativ 80 cm/ copil)

Activitate: Fiecare copil primește un set din materialele enumerate mai sus. Înfășoară fiecare tub de carton/pvc în câte o bucată de fetru A5, fixând-o cu bandă dublu adezivă. (se lipește o fâșie de bandă dublu adezivă pe tub, se ia folia de protecție, se aplică o margine a bucății de fetru după care se va continua înfășurarea tubului. La final, peste capătul deja fixat al bucății de fetru.)

Cele două tuburi înfășurate în fetru se vor uni cu ajutorul fâșiei înguste de fetru de altă culoare. Una dintre fâșii va uni cele două tuburi într-un capăt, iar cealaltă, la celalalt capăt. Înainte de a uni cel de-al doilea capăt, introduceți pe marginea ambelor tuburi, sub fâșia de fetru, cele două capete ale șnurului, astfel încât această sfoară să poată fi folosit pentru a atârna binoclul de gâtul copiilor. Acest binoclu are scopul de a le aminti copiilor istorioara biblică auzită în această zi, despre spionii care au cercetat țara Canaanului.

A cțiune (Această activitate are același punct de pornire pentru ambele grupuri de copii - preșcolari și școlari - dar e adaptată ca mod de desfășurare.)

Preșcolari: Pregătire: De scris pe cartonașele colorate cateva situații în care copiii trebuie să decidă ce e de făcut. Situațiile au de a face cu momente în care copiii sunt provocați de prietenii lor sau de circumstanțe să facă un lucru despre care știu că e greșit. Mai jos aveți două astfel de exemple. Vă rugăm să completați cartonașele cu situații asemănătoare, apoi să le lipiți cu pernițe adezive pe ciorchine.

Materiale necesare:

• O coală mare de hârtie (un poster) pe care să fie desenat un ciorchine de strugure • Cartonașe colorate de forma și dimensiunea boabelor de strugure din posterul mare • Pernițe adezive

Activitate: Copiii vor veni pe rând în față și vor dezlipi câte o boabă (un cartonaș colorat scris), dvs. veți citi situația cu voce tare și împreună cu copiii veți decide ce trebuie să facă personajul.

Exemple: 1. Cristi are astăzi în vizită doi colegi de școală (grădiniță). Mama le-a spus că nu au voie să deschidă computerul, se pot juca doar cu jucăriile din cameră. Cristi știe că e foarte important să asculte de mama. După câteva minute de joacă, cei doi colegi încep să îl roage să deschidă computerul pentru a se uita la un desen animat. Cristi îi refuză ușor la început, însă atunci când aceștia îi spun că nu mai sunt prietenii lui dacă nu deschide computerul, îi este foarte greu să îi refuze. Ce ați face voi dacă ați fi în locul lui?

2. Bunicul le cumpără lui Cristi și lui Andrei câte o mașinuță la fel. Pentru că Andrei este plecat într-o excursie când bunicul ajunge cu cadourile, bunicul îi dă amândouă mașinuțele lui Cristi și îl roagă să i-o dea el lui Andrei când acesta se va întoarce. Cristi își desface nerăbdător mașinuța și fuge cu ea la vecinul lui Mihai, ca să se joace împreună. Din greșeală, în timp ce copiii se joacă, Cristi își scapă mașinuța de pe masă și oglinda ei se rupe. Nu se vede chiar atât de tare că e ruptă, dar lui Cristi nu îi plac deloc lucrurile stricate. Mihai vine cu o idee: ar putea să aibă o mașinuță nou nouță dacă l-ar păcăli pe Andrei că mașinuța stricată e a lui, că așa i-a adus-o bunicul. Ce ați face voi în locul lui Cristi?

Școlari: Activitate: Iosua și Caleb au continuat să se încredă în Dumnezeu chiar dacă ceilalți au spus altceva. Ei Îl cunoșteau pe Dumnezeu. Știau că atunci când Dumnezeu promite un lucru, se ține de promisiune și El le-a promis că îi va duce în Canaan, țara unde curge lapte și miere. Și Dumnezeu le-a dat Canaanul. Au știu că Dumnezeul lor este mai puternic decât toți uriașii din Canaan. Și chiar așa a fost. În zilele următoare veți afla cum au cucerit Iosua și israeliții cetățile din Canaan. Atunci când Dumnezeu promite ceva, El se ține de cuvânt. De aceea Iosua și Caleb s-au încrezut în Dumnezeu, chiar dacă ceilalți au spus: Nu se poate! Suntem prea slabi! Uriașii ne vor birui! Cei zece spioni au murit acolo în pustie, iar Iosua și Caleb pentru că au avut încredere în Dumnezeu au intrat în țara Canaan - țara promisă de Dumnezeu! Puteți să le cereți copiilor să se gândească,

iar apoi să povestească situații din viața lor în care au fost provocați să facă un lucru despre care știau că nu e bun, doar ca să nu își piardă prietenii. După câteva situații împărtășite, subliniați ideea că adevărații prieteni nu te împing să faci lucruri rele. Dați apoi fiecărui copil un cartonaș colorat și rugați-i să scrie o tentație/situație cu care se confruntă, pe care vor să o învingă cu ajutorul lui Dumnezeu, deși mulți prieteni de ai lor fac lucrul respectiv fără nicio remușcare. Puteți da dvs. câteva exemple pentru a le stimula gândirea și sinceritatea (copiatul la școală, a-i minți pe părinți etc.). După ce și-au completat cartonașul, îl vor lipi pe ciorchine cu partea scrisă în interior. Momentul se va încheia cu o rugăciune în care copiii cer lui Dumnezeu curaj, putere de a face ceea ce știu că e corect, chiar dacă ceilalți procedează altfel.

M emorarea versetului ”Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33)

Preșcolari: Așezați copiii într-un cerc. (Dacă aveți mulţi copii într-o grupă, formați mai multe cercuri, ținând cont de câți învățători dispuneți.) Pentru început, alegeți un copil care va sta în mijlocul cercului. Copilul va alege un număr de la 1 la 20 pe care îl șoptește învățătorului (verificați până la cât știu număra copiii din grupul dvs). Dați un obiect mic din mână în mână. Copiii vor începe să numere în timp ce obiectul este pasat în cerc de la un copil

la altul. Când se ajunge cu numărătoarea la numărul indicat de copilul din mijloc, acesta va spune STOP… Iar copilul la care se găsește obiectul spune versetul, trece în mijloc și alege un alt număr. Ideal ar fi ca fiecare copil să poată spune versetul și să treacă în mijloc. O altă variantă ar fi ca atunci când numărul e descoperit, toți copiii să recite versetul (în cor), copilul din mijloc dând tonul.

Școlari: Varianta 1 Împărțiți copiii în echipe de câte opt și așezați fiecare echipă în șir indian (unul în spatele celuilalt). Desemnați câte un lider dintre călăuze pentru fiecare echipă. Fiecare echipă va primi o foaie și un pix, care se vor afla pe o masă, la capătul șirului format de fiecare echipă. La semnalul de începere a jocului, liderul va arăta (de pe o foaie) primului copil din echipa sa primul cuvânt din verset. Copilul care a văzut cuvântul îl va șopti următorului Varianta 2 Copiii sunt împărțiți în echipe formate din 10 persoane şi vor fi așezaţi în şir indian (unul în spatele celuilalt). Fiecare două echipe primesc câte o funie, sfoară groasă. În fața primului copil din fiecare șir se va trasa o linie pe jos. O echipă din cele două se va numi: ,,Tovărășiile rele strică”, iar cealaltă ,,obiceiurile bune.” Jocul se numește 1 Corinteni 15:33. Toți trebuie să știe numele jocului și numele echipei lor. Fiecare echipă trebuie să tragă de funie asftel încât echipa adversă să treacă peste linia trasată în fața ei. În momentul când primul din fiecare echipă trece de linia din fața lor trebuie să spună numele jocului și numele echipei.

copil, acesta următorului ș.a.m.d., până când ultimul copil din echipă primește cuvântul. Acesta îl va nota pe foaie după care va trece în fața șirului și i se va indica cel de-al doilea cuvânt. Jocul va continua ca mai devreme până când toate cuvintele din verset vor fi scrise. La final, se verifică dacă au notat cuvintele corect. Câștigă echipa care a terminat prima versetul de scris și de învățat de pe foaia lor.

Jocul se repetă de câteva ori. În final, toți vor repeta referința și versetul.

J ocuri

Statia

Pentru ambele categorii de vârstă

1. Detectivii Pregătire: Într-unul dintre recipiente se va pune nisip, în altul apă, iar în celălalt coajă de copac. În fiecare recipient se strecoară apoi diferite obiecte mici și mari (de exemplu, un pix, o cheie, un breloc de chei, o brichetă, un piaptăn etc…. Lista poate continua, puteți fi cât se poate de creativi.) Obiectele vor fi amestecate cu conținutul recipientului: apă, nisip etc…. Pentru copiii mici nu ascundeți mai mult de 6 până la 8 obiecte într-un recipient. Recipientele vor fi acoperite cu un material de culoare închisă prin care să nu se vadă, care va fi legat strâns ca să nu alunece. Se va tăia doar la mijloc un orificiu atât de larg cât să intre mâna unui copil.

Desfășurarea jocului: Copiii vor fi împărțiți în 3 echipe. Fiecare echipă va fi condusă de un lider care va avea la el o foaie și ceva de scris. Primul copil din fiecare echipă se va așeza în fața primului recipient dintre cele trei ale echipei sale și la START va începe căutarea. Stabiliți de la început timpul acordat, cam 10 secunde/ copil. Copilul se întoarce la echipa lui și îi spune liderului (care le va nota pe foaie) ce obiecte a

Materiale necesare: • 3 recipiente largi din plastic (ex. lighene) pentru fiecare echipă

găsit în recipientul respectiv. Jocul continuă cu următorul membru al echipei care se deplasează spre același recipient, urmând aceleași reguli. După ce toți membrii echipei au căutat în primul recipient, jocul continuă cu următorul recipient, după aceleași reguli, apoi cu cel de-al treilea recipient. Jocul se încheie când fiecare copil din echipă a reușit să parcurgă întregul traseu (să caute prin toate cele 3 recipiente), după care membrii echipei se confruntă între ei, fiecare spunând ce a găsit sau ce i se pare că a găsit, a simțit… Câștigă echipa care a identificat corect cele mai multe obiecte.

2. Fă față obstacolelor Desfășurarea jocului: Copiii vor fi împărțiți în echipe de câte două persoane. Fiecare membru al echipei va fi legat,

cu o sfoară, de piciorul celuilalt membru al echipei. La semnalul de start, echipa trebuie să treacă de toate obstacolele (anvelope de mașină) aflate în calea lor.

Pentru o mai bună administrare a timpului, folosiți mai multe bucăți de sfoară cu care să legați din timp echipele. Cronometrați timpul fiecărei perechi. Câștigă echipa care a obținut cel mai bun timp. Dacă aveți prea mulți copii, îi puteți împărți în două echipe, câștigând echipa ale cărei perechi termină primele concursul.

Materiale necesare: • sfoară (mai multe bucăți) • anvelope de mașină

3. Zip zap boing pau Desfășurarea jocului: Jucătorii stau jos în cerc. Se joacă, dând ,,nimic” de la o persoană la alta în felul următor: se pun mâinile împreună cu degetele arătătoare în afară, ca semnul unei puști. Când spui “Zip” ții mâinile în formă de pușcă și privirea îndreptate spre persoana de lângă tine. Persoana care primește acest cuvânt, îl dă mai departe în aceeași manieră. Spui: “Zap” dacă cineva ți-a dat ție ,,zip” și vrei să îl dai înapoi, situație în care jocul continuă într-o nouă direcție. Cel care a primit ,,zap”, va trebui să schimbe direcția jocului, dar va spune celui de lângă el ,,zip” (nu celui de la care a primit ,,zap”), iar acesta va proceda

potrivit cu regula zip. Spui “Boing” când vrei ca jocul să sară peste persoana de lângă tine și să meargă la următorul jucător. Spui “Pau” după ce ridici pumnul deasupra capului și în același timp arăți cu cealaltă mână spre o persoană de oriunde din cerc. Acea persoană dă “zip-ul” mai departe, în orice direcție. Nu ai voie să dai ,,pau” sau ,,boing” înapoi unui jucător care tocmai ți-a dat ție ,,pau” sau ,,boing” sau cuiva care a ieșit din joc. Începeți jocul doar cu ,,zip” și ,,zap” și introduceți treptat ,,pau” sau ,,boing“. Câștigători sunt: ultimii doi jucători.

3. Otrava Desfășurarea jocului: Toți stau într-un spațiu delimitat. Învățătorul urmărește jucătorii în locul de joacă și încearcă să arunce mingea în așa fel încât să îi lovească sub genunchi. Dacă sunt loviți, trebuie să rămână acolo unde sunt și să stea jos. Liderul va încerca să îi prindă pe toți cât poate de repede. Câștigătorul este ultimul copil care rămâne în picioare.

Materiale necesare: • minge mare și moale

Ziua 2 Învinge Complexul de inferioritate Lecția:

Zidurile Ierihonului

Text biblic: Iosua 6

Scopul lecției:

Verset de memorat:

“Pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta.” Isaia 43:4

Fiindcă Dumnezeu e de partea mea, valoarea mea crește.

n fața zidurilor Ierihonului, șansele de reușită ale poporului evreu păreau nule, cu atât mai mult cu cât nu aveau nici arme, nici experiență strategică. Ei reprezentau un popor fără istorie, fără țară și fără aliați. Prea slab, prea mic, prea neînsemnat... Și totuși, cu un asemenea complex de inferioritate, evreii

Tema cadru:

Învinge complexul de inferioritate

s-au angajat într-o operațiune de cucerire a invincibilului Ierihon și... l-au învins. Secretul victoriei? Dumnezeu. Vrem să îi învățăm pe copii că adevărata valoare a unui om, fie el și copil este dată de implicarea lui Dumnezeu în viața lui, nu de părerile celorlalți sau de standardele impuse de oameni.

D eschidere entru partea de deschidere a acestei zile puteți căuta materiale despre cetățile antice (tot felul de informații interesante: cum erau construite, cine le locuiau, cum se apărau, cum se aprovizionau, cine le conduceau, cetăți celebre, mistere legate de cetăți, machete etc.), pe care să le prezentați

P 46

copiilor. Recurgeți iarăși la comandantul de oști care poate imagina un scenariu haios prin care să introducă această prezentare. Ca în restul zilelor, partea de deschidere va fi completată cu rugăciune, cântec și scenetă.

E xperimentare Sentimente pozitive:

bucurie, importanță, încredere

Sentimente negative:

teamă, singurătate, frustrare

Preșcolari: Activitate: Așezați copiii într-un cerc pe jos. Unul dintre copii va rămâne în afara cercului și va primi o coroană. El se va plimba în jurul cercului, va alege un copil pe capul căruia va așeza coroana, iar apoi va porni la fugă, în direcția în care se plimba inițial, pentru a ajunge la locul ocupat de copilul ales. În același timp, copilul ales (care acum poartă coroana), va trebui să se ridice și să alerge în direcția opusă pentru a ajunge din nou la locul lui. Locul rămas liber va fi ocupat de primul dintre cei doi copii care ajunge la el. Copilul care rămâne în picioare, va proceda ca mai devreme alegând un copil care să poarte coroana, iar apoi fugind ca să îi ocupe locul. Jucați jocul până când toți copiii au reușit să poarte coroana. Dacă aveți prea mulți copii, îi puteți împărți în echipe de câte 10, formând mai multe cercuri și jucând jocul paralel. Asigurați-vă că aveți cel puțin un învățător (o călăuză) la fiecare echipă şi câte o coroană pentru fiecare echipă.

Întrebări de legătură: • Cum te-ai simțit când trecea cel cu coroana pe lângă tine, dar nu te alegea? • Cum te-ai simțit când ai fost ales să porți corona? • Cum te-ai simțit când alegeai tu pe cineva care să poarte coroana?

Uneori ne simțit singuri, fără valoare, ca atunci când nu primeam coroana, dar adevărul e altul și anume că noi suntem valoroși, pentru că Dumnezeu ne-a dat valoare, așa cum unul dintre copii v-a dat vouă coroana. În povestirea de azi vom vedea cum un popor considerat fără valoare a câștigat o victorie fabuloasă pentru că Dumnezeu a fost de partea lor.

Școlari: Pregătire: Construiți din scândură și cărămizi o bârnă pe care să treacă toţi copiii.

Activitate: Legați copiii la ochi și cereți-le să parcurgă bârna. Întrebați-i cum vor s-o facă: singuri sau cu ajutorul dvs. Pentru cei care au răspuns că au nevoie de ajutor, dați-le mâna și ajutați-i și cu indicații în timp ce trec bârna. Pe ceilalți, lăsați-i să încerce să treacă bârna singuri, iar când nu reușesc oferiți-vă din nou ajutorul. Activitatea se încheie când toți copiii au trecut bârna.

De multe ori, singuri suntem neputincioși, slabi și nu putem duce un lucru până la capăt, dar lucrurile se schimbă când Dumnezeu vine de partea noastră. Poporul israel părea slab, neputincios și fără șanse în fața dușmanilor lui, dar lucrurile s-au schimbat radical atunci când Dumnezeu a devenit aliatul lor.

Întrebări de legătură: • Cum ați trecut bârna: singuri sau cu ajutor? • Cum v-ați simțit când erați pe bârnă singuri? Cum v-ați simțit când v-am dat mâna? • Cum v-ați simțit când ați ajuns la capăt? • Credeți că ați fi putut ajunge până la capăt fără ajutorul meu?

P ovestire Preșcolari: Pregătire: Amenajarea sălii: În mijlocul sălii se construiește cetatea Ierihon din cutii de carton. Înainte de a intra copiii în sală, în cetate sunt canaaniți. Atunci când cetatea se va dărâma, zidurile pot fi trase cu niște sfori ce sunt lipite de o cutie/un sul de hârtie igienică/ o cărămidă de polistiren din șirul de jos al zidului. Astfel vor cădea „bucăți întregi de zid” și va fi mai ușoară „rezidirea” pentru următoarea grupă de copii. Astăzi Iosua trebuie să aibă și o trompetă în recuzită.

Povestire: Învățătorul primește copiii în sală și se așază într-o zonă amenajată ca și pustia – în fața cetății Ierihon. Vor obseva cu siguranță cetatea, astfel învățătorul îi introduce în atmosfera lecției, începând din locul în care i-a lăsat Iosua cu o zi înainte. Astăzi ne găsim în fața unei cetăți cu ziduri groase și porți încuiate cu lacăte mari. Vă mai amintiți de Iosua, de Caleb, de poporul Israel și de Moise? Ei se aflau într-o călătorie lungă. Au plecat din Egipt și Dumnezeu le-a promis că le va da o nouă țară, o țară bogată, unde curge lapte și miere. După ce

Materiale necesare: • Cutii de carton/ suluri de hârtie igienică/ bucăți de polistiren pentru construcția cetății; • Sfoară • Trompetă; • Un material galben (maro), reprezentând pustia; • Manuscris cu planul de cucerire a cetății; • Marionete – oameni din Ierihon.

Iosua și Caleb au fost și au spionat țara Canaan, poporul a călătorit prin pustie încă 40 de ani. Între timp, Moise care era bătrân - a murit, iar poporul avea un nou conducător. Știți cumva cine ar putea fi? Cineva foarte

curajos, care nu se teme de nimic și care are încredere în Dumnezeu? – Dați-le copiilor timp să identifice ei singuri noul lider al poporului Israel. În acest timp Iosua intră în sală, prezentânduse ca fiind noul conducător al poporului Israel. Iosua intră direct în lecție. Am călătorit 40 de ani prin pustie, iar Moise, conducătorul poporului nostru, a murit. Eu am fost ales să conduc poporul mai departe și împreună să cucerim cetățile din Canaan. Nu era o treabă prea ușoară. Știam prea bine: cetățile din Canaan au ziduri groase, care nu se mișcă ușor, iar printre cei din cetate sunt și uriași. Am avut emoții destul de mari atunci când Dumnezeu mi-a spus că eu voi fi noul conducător, însă mi-am amintit că pentru Domnul nimic nu este prea greu. O, iată-ne ajunși în fața unei cetăți destul de puternice. (Se oprește în fața cetății construită din cutii.) Se uită pe unul dintre steaguri. Este cetatea Ierihon – este una dintre cele mai puternice cetăți. Are ziduri groase, porți bine încuiate. Credeți că o putem cuceri? Noi nu avem niciun soldat, niciunul măcar, iar în cetate sunt o mulțime de soldați viteji, conduși de un împărat puternic. Și mai știți ceva? Dumnezeu are un plan de luptă tare, tare ciudat. Mi-a spus că pentru a cuceri cetatea Ierihonul trebuie să mă folosesc doar de trompetă. Ați auzit vreodată că s-ar putea să câștigi o luptă doar suflând în trompetă? Dacă aș fi singur, aproape că îmi vine să tremur de frică și aș lua-o la fugă. Însă nu sunt singur! Vă am pe voi, niște copii curajoși – sunteți gata de luptă? Ei, dar mai este cineva cu noi. (Se preface că se uită de jur, împrejur) Cu noi este Dumnezeu! Și când El este cu noi, puterea noastră crește, valoarea noastră crește. Nu mai suntem slabi, neînsemnați, fricoși. Sunteți gata de luptă? Putem porni în cucerirea cetății? Mai întâi trebuie să cunoașteți planul. (Iosua scoate din buzunar un manuscris – citește planul.) Timp de șase zile, toți bărbații din Israel, în rând unii după alții, înconjoară cetatea în liniște. Femeile rămân la distanță în corturi. Nu am dori

ca vreuna din ele să fie rănită. În cea de-a șaptea zi, primii vor fi șapte preoți cu câte o trompetă în mână. În această zi vom înconjura cetatea de șapte ori. După ce vom înconjura cetatea de șapte ori, preoții vor sufla tare din trompetă. În acel moment toți oamenii să strige cu putere „Am câștigat!” Iar dacă avem încredere că Dumnezeu ne ajută veți vedea: zidurile cetății se vor prăbuși! Ați înțeles instrucțiunile? Sunteți gata de acțiune? „Femeile vor rămâne la distanță și vor privi cucerirea cetății.” Băieții se așază unul după altul și înconjoară cetatea în liniște. În timp ce ei înconjoară cetatea o marionetă apare pe ziduri și se aud multe voci bătându-și joc de israeliți: „Cetatea noastră este foarte puternică! Israeliții aceștia sunt prea slabi! Haideți să-i lăsăm să vedem ce vor face!” După ce înconjoară cetatea o dată, copiii se culcă în jurul cetății ca și cum ar fi noaptea. Se urmărește ca totul să se desfășoare în liniște, pentru a crea suspansul. Acțiunea se repetă de șase ori. Pe un panou Iosua își poate nota de la început prin liniuțe câte zile trebuie să înconjoare cetatea - șase. De fiecare dată, la sfârșitul zilei, taie câte o linie. În cea de a șasea zi, Iosua alege „șapte preoți” dintre copii. Sunt îmbrăcați în robe și primesc „trompete”. Israeliții înconjoară cetatea de șapte ori. Din nou Iosua își notează de la început de câte ori trebuie să înconjoare cetatea în această zi. Taie câte un semn, după fiecare înconjur. Se urmărește liniștea din sală. De data aceasta râsetele și batjocurile celor din Canaan sunt mult mai puternice: „Cine poate cuceri o cetate doar cu o trompetă în mână?” După cea de a șaptea tură, toți bărbații se opresc, se dau câțiva pași în spate, iar Iosua le face semn să pregătească trompetele. Ei sună lung din trompete (sunt ajutați și de un sunet de la computer). În acel moment copiii strigă: „Am câștigat! Am câștigat!” Trompetele sună, copiii strigă, iar zidurile cetății încep să se prăbușească (trageti ușor de sfoară, sau loviți cu piciorul fără să fiți observat, un element din șirul de jos). Din cetate se aud țipete: „A avut dreptate Iosua! Dumnezeu este de partea lor și așa au devenit puternici!”

Iosua se arată obosit. Nu noi am fost puternici și am cucerit cetatea. Noi eram slabi, nu aveam nici arme, nici soldați foarte bine antrenați, dar Dumnezeu a fost de partea noastră, și am învins. Când Dumnezeu e de partea noastră valoarea noastră crește. Acum cannaniții nu cred că își vor mai bate joc de noi.

De sub „dărâmăturile” cetății ies „cananiții” speriați și împreună cu iosua cântă cântecul: „Zidurile Ierihonului” (Bucuria copiilor).

Școlari: Sugestie: dacă la grupa de preşcolari construiţi cetatea Ierihon din cutii de carton, o puteţi păstra şi la grupa şcolarilor, pentru decor.

Povestire: Copiii vor fi implicaţi pe parcursul povestirii: fiecare dintre ei va primi câte o trompetă, o bucată de zid şi o piatră. Spuneţi-le să fie foarte atenţi la povestire şi, de fiecare dată când aud un anume cuvânt, trebuie să ridice – în linişte – unul dintre obiectele pe care leau primit. Când aud cuvintele ,,Ierihon” / ,,cetate” sau ,,cetăţi” / ,,cetatea Ierihon” vor ridica ,,zidul” roşu. La auzul cuvântului ,,trompetă” îşi vor duce la gură propriile ,,trompete”, iar pentru cuvântul ,,zid” vor ridica piatra. Bine v-am regăsit, dragi copii! Vă mai amintiţi despre invitaţii noştri de ieri? Astăzi vom afla mai multe despre ,,aventurile” prin care au trecut prietenii noştri, Iosua şi Caleb. După întâmplarea cu spionarea ţării Canaan, Dumnezeu S-a supărat pe necredinţa poporului Israel, aşa că aceştia au rătăcit prin pustie 40 de ani... Da, aţi auzit bine! Un timp foarte lung... 40 de ani... În acest timp, Moise a murit, iar noul conducător al poporului a devenit... ştiţi cine? (lăsaţi-i câteva momente să răspundă ce cred) Exact! Iosua! Dumnezeu a fost credincios promisiunilor făcute; nu doar că i-a permis lui Iosua să intre în ţara Canaan, ci l-a făcut conducătorul poporului! Îmi imaginez că

Materiale necesare: • câte o ,,trompetă” pentru fiecare copil: o puteţi confecţiona din hârtie galbenă. Răsuciţi o coală A4 în formă de con şi lipiţi marginile cu scotch; • câte un ,,zid” pentru fiecare copil – pe o coală A4 roşie se trasează cu markerul linii orizontale, iar din loc în loc, linii scurte verticale – imaginea să reprezinte cărămizi; • câte o piatră pentru fiecare copil

nu i-a fost uşor lui Iosua să conducă un popor aşa de încăpăţânat, mai ales că ţara Canaan era plină de cetăţi (copiii ridică zidul roşu) puternice şi înstărite, iar locuitorii de acolo nu erau tocmai neputincioşi, ba din contră... erau uriaşi... Într-una din zile, au ajuns în faţa cetăţii Ierihon (copiii ridică zidul roşu). Cred că nu le-a fost totuna când au văzut zidul (copiii ridică piatra) gros al cetăţii (copiii ridică zidul roşu), porţile bine încuiate. Israeliţii erau

oameni simpli, obosiţi de atâta drum... iar în înteriorul zidului (copiii ridică piatra) se aflau soldaţi viteji, conduși de un împărat puternic. Dar știți ceva? Iosua nu s-a înspăimântat nici în faţa soldaţilor, nici în faţa zidului (copiii vor ridica piatra) solid! Ştia ce fel de Dumnezeu are şi aştepta liniştit un plan de cucerire a cetăţii Ierihon. (copiii ridică zidul roşu). Planul pe care Dumnezeu i l-a oferit lui Iosua nu e tocmai unul la care ne-am fi gândit noi, la prima vedere pare puţin ciudat, dar nu a fost deloc aşa. Iosua a aflat că, pentru a cuceri cetatea Ierihonului, (copiii ridică zidul roşu) trebuie folosească doar trompete (copiii duc la gură, în linişte, trompetele galbene) Nu arme, nu arcuri şi săgeţi, nu armuri sofisticate... nimic din toate acestea! Ați mai întâlnit alte armate care au câștigat o luptă sau au cucerit un teritoriu doar suflând în trompetă? (copiii duc la gură, în linişte, trompetele galbene) Nu? Nici eu... ! M-am luat cu vorba şi nu v-am spus care era planul de cucerire a Ierihonului (copiii ridică zidul roşu). Dumnezeu i-a dat instrucţiuni simple şi foaaarte clare lui Iosua: toți bărbații din Israel vor înconjura cetatea (copiii ridică zidul roşu) în liniște. Vor merge în rând, unii după alţii, iar tot ce vor avea de făcut va fi să înconjoare zidurile (copiii vor ridica piatra) cetăţii (copiii vor ridica zidul roşu), nimic altceva! Femeile vor rămâne la corturi, ele nu îi vor însoţi pe bărbaţi. Vor face acest lucru nu o zi, nu două, ci şase... Da, m-aţi auzit bine! 6 zile vor înconjura – în linişte - zidurile (copiii vor ridica piatra) cetăţii (copiii vor ridica zidul roşu). În cea de a șaptea zi, planul se schimbă: primii care se vor aşeza în fruntea ,,oastei” vor fi șapte preoți, fiecare cu câte o trompetă (copiii vor duce la gură trompetele lor) în mână. În ziua aceasta, a 7-a, aveau de înconjurat cetatea (copiii ridică zidul roşu) de șapte ori apoi, după a 7-a tură, preoții împreună cu Iosua aveau să sufle tare din trompetă (copiii duc la gură trompetele lor). În acel moment, toți oamenii vor striga cu putere „Am câștigat!” Ei bine, sună puţin cam ciudat acest plan – probabil că v-aţi gândit. Omeneşte vorbind, aşa şi e... ce poţi rezolva înconjurând

nişte ziduri (copiii ridică piatra) şi suflând în trompete (copiii duc la gură trompetele lor)? Cam nimic... dar acolo situaţia a fost cu totul diferită! Dumnezeu era în control, El a hotărât acest plan şi Iosua ştia că nu era cu nimic mai prejos decât soldaţii bine echipaţi din armatele străinilor! Nu avea de ce să se teamă, nu avea de ce să îi fie ruşine – Dumnezeu era de partea lor! Aşa că nu au stat pe gânduri, că o fi bine, că o fi rău... că vor râde de ei soldaţii din interiorul cetăţii (copiii ridică zidul roşu)... că sunt puţini şi neînarmaţi... că nu se pricep la lupte... că în loc de arme şi scuturi au trompete... (copiii duc în linişte trompetele lor la gură)... Au ascultat şi au respectat întocmai planul lui Dumnezeu. Toţi bărbaţii au înconjurat zidurile (copiii ridică piatra) cetăţii Ierihon (copiii ridică zidul) timp de şase zile. În ziua a şaptea, şapte preoţi - cu trompete (copiii duc în linişte trompetele lor la gură) în mâini - se aşază în faţa bărbaţilor israeliţi şi pornesc la drum: înconjoară cetatea Ierihon (copiii ridică zidul roşu) de şapte ori, în linişte, apoi preoţii sună luuung din trompetele lor (copiii duc la gură trompetele lor, de data asta ,,sunând” şi ei în ele. Lăsaţi-i câteva momente să ,,sune”, apoi continuaţi povestire.) „Am câștigat! Am câștigat!” Se auzeau strigăte de bucurie! De ce oare se bucurau cu toţii? În momentul în care trompetele (copiii îşi duc în linişte trompetele la gură) au sunat, zidurile cetăţii (copiii ridică şi piatra şi zidul roşu) s-au prăbuşit! Exaaaaact! Au căzut cu totul la pământ! Vă puteţi imagina aşa ceva? Nu le-au lovit, nu s-a atins nimeni de ele – în afară de Dumnezeu! Ce victorie! Ce Dumnezeu măreţ! Iosua a văzut încă o dată ce preţios este în ochii lui Dumnezeu, cât de valoroşi erau cei din poporul Israel pentru Dumnezeu... Ce multe avem de învăţat de la Iosua... din această întâmplare... De câte ori ne simţim neînsemnaţi, speriaţi, nebăgaţi în seamă de colegi, poate ridiculizaţi în anumite situaţii – să nu uităm niciodată! În ochii lui Dumnezeu suntem preţioşi, avem valoare şi, când respectăm ,,instrucţiunile” Lui, ne va fi bine! Vom ,,câştiga” orice ,,bătălie”!

D iscuție În această secțiune conduceți o discuție care să pornească de la povestirea biblică (Iosua era noul conducător al israeliților. Israeliții nu aveau o armată. Cetatea Ierihon avea ziduri groase și puternice, iar porțile erau încuiate cu lacăte. Israeliții trebuiau să asculte de Dumnezeu și să aibă încredere că ceea ce spune El, este adevărat.) Duceți firul discuției înspre viața personală a copiilor. Ce înseamnă pentru copii complexul de inferioritate? Prin ce situații trec ei? Cum pot copiii să învețe că sunt valoroși?

/ polistiren, iar de fiecare dată când răspund au dreptul să dea jos o cărămidă din zid. Într-un final, zidul va fi complet jos.

În abordarea subiectului complexul de inferioritate trebuie să se țină cont de grupa de vârstă a copiilor. Să li se prezinte aspecte concrete din viața lor, pentru a se facilita înțelegerea termenului. (Un copil are mai multe jucării decât mine, cred că eu nu am așa de multă importanță ca el. Astăzi nimeni nu s-a jucat cu mine, nimeni nu mă iubește. Nu pot să alerg la fel de repede ca alți copii, cu siguranță nu voi câștiga niciodată.)

•

Când puneți întrebări copiilor, oferiți-le timp de gândire și permiteți-le lor să povestească și să răspundă. În funcție de timpul de care dispuneți puteți adresa aceste întrebări într-un moment special dedicat, sau în timpul în care aceștia lucrează la lucrul manual propus. Pentru a-i stimula să se implice în discuție, puteți construi un zid din cutii/ hârtie igienică

• • • • •

• • •

Cine este noul conducător al israeliților? Cum erau zidurile cetății Ierihon? Care a fost arma israeliților? Cum au cucerit israeliții cetatea Ierihon? Cine i-a ajutat pe israeliți să cucerească cetatea Ierihon? Ați simțit vreodată că aveți mai puțină importanță, decât alți copiii? Ați vrea să povestiți? Ce ați simțit atunci când nimeni nu s-a jucat cu voi? Cum v-ați simțit atunci când nu ați câștigat la un concurs? Cine credeți că vă iubește oricât de slabi sau de puternici sunteți?

Copiii vor fi încurajați să vorbească despre cum s-au simțit în astfel de momente. Se subliniază faptul că nu contează cât de înalți sunt sau cât de repede aleargă ori cât de mulți prieteni au, în ochii lui Dumnezeu ei sunt niște copii valoroși.

L ucru manual Preșcolari și școlari: Tablou: Cucerirea Ierihonului Pregătire: • decupați cele două fâșii cu israeliți de pe marginea desenului • tăiați coala A4 pe linia continuă pentru a obține două desene • tăiați cu cutterul cele două fante marcate • perforați două găuri în partea de sus a desenului

Activitate: Dați fiecărui copil un desen, o fâșie cu israeliți, 4 bețisoare, o bucată de foam maro, carioci/ creioane colorate, lipici, foarfecă, șnur (aprox 30 cm).

Materiale necesare: • fotocopii pe carton după pagina 120 • beţișoare de înghețată • lipici • carioci sau creioane colorate • foam maro • șnur • foarfece • lipici • perforator • cutter

Copiii vor colora desenul și israeliții de pe fâșie, după care vor tăia forme de cărămizi din foam maro. Aceste cărămizi le vor lipi de la baza marcată, până la șirul de căsuțe, imaginând un zid (zidul Ierihonului). Vor introduce apoi șnurul prin cele două găuri din partea de sus pentru a forma o agățătoare, după care vor lipi pe fiecare latură a tabloului câte un bețișor de înghețată. Bețișorul din partea de sus va fi lipit astfel încât să acopere cele două găuri, iar pe bețișorul de jos vor scrie cu carioca ,,Sunt valoros”. La cei mici, ar fi indicat să aveți deja bețișoarele inscripționate. Pe fâșia cu israeliții sunt câteva chenare în care copiii vor fi motivați să scrie câteva valori/ talente/ calități pe care Dumnezeu le-a investit în ei. La cei mici, vor scrie învățătorii și călăuzele. Ultima etapă constă în introducerea fâșiei cu israeliți prin cele două fante și în lipirea ei în partea din spate. Va rezulta astfel un tablou cu israeliții care înconjoară Ierihonul.

A cțiune La această lecție, partea de acțiune a fost inclusă în activitatea de lucru manual. Verificaţi dacă toţi copiii au reuşit să completeze chenarele.

M emorarea versetului ”Pentru că ai preț în ochii mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta.” (Isaia 43:4)

Preșcolari: Activitate:

Materiale necesare:

Învățați acest verset folosindu-vă de imaginile de la pagina 121, 122, 123.

• fluier

După ce copiii au memorat versetul, puteți juca următorul joc. Așezați toți copiii într-un șir indian. Explicațile că atunci când veți fluiera o dată vor trebui să spună versetul în timp ce se deplasează mărșăluind prin sală (într-un cerc), iar când veți fluiera de două ori vor trebui să se

oprească din recitare și să mărșăluiască pe loc. La început, lăsați-i să spună o parte mai lungă din verset înainte de a-i opri, după care faceți jocul mai alert. Opriți-i și porniți-i la intervale mai scurte de timp.

Școlari: Materiale necesare: • • • •

șablonul de la pagina 130 imprimat pe carton gros sfoară capse sau scotch

Pregătire: Fotocopiați șablonul de la pagina 130, astfel încât să aveți un cartonaș pentru fiecare echipă. Tăiați cartonașul pe margini ca în imaginea de mai sus. Atașați o sfoară suficient de lungă în partea de sus a fiecărui cartonaș (cu capse sau cu scotch).

Activitate: Pentru a memora versetul, puteți folosi imaginile sugerate pentru grupul de preșcolari. Ar fi recomandat să scrieți pe/sub ele, cuvintele versetului. Pentru a repeta versetul, puteți folosi următoarea activitate: Împărțiți copiii în echipe de câte 3 persoane. Dați fiecărei echipe un cartonaș cu versetul. Atenționați-i că pe cartonaș sunt și alte cuvinte decât cele incluse în verset. Misiunea lor va fi ca într-un timp cât mai scurt să unească

toate cuvintele de pe cartonaș, folosindu-se de sfoară, asttfel încât să formeze versetul învățat. Spuneți-le că vor trebui să facă acest lucru pe rând (adică primul copil din echipă va lega primele două cuvinte, următorul copil, următoarele două ș.a.m.d). Câștigă echipă care termină prima de unit cuvintele versetului în mod corect.

J ocuri Preșcolari: 1. Ținta Desfășurarea jocului: Copiii stau toți în cerc, cu excepția unuia singur care stă așezat și cu mâinile pe pământ. Acesta va fi ținta. Copiii trebuie să-și dea mingea unii altora atingând picioarele țintei. Aceasta se ferește mutându-și picioarele, dar nu are voie să miște mâinile de jos. Cel care nimerește devine ținta și schimbă locul cu copilul din mijloc.

Materiale necesare: • o minge

2. Gardianul Desfășurarea jocului: Un copil va fi gardianul care va trebui să-și păzească prada (plasa cu fasole). Ceilalți copii vor forma un cerc în jurul gardianului și vor încerca să fure prada acestuia fără a fi prinși. Dacă un jucător este atins de gardian, el va îngheța instantaneu și va rămâne așa până la sfârșitul jocului. Cel care este prins ultimul va deveni noul Gardian în următorul joc.

Materiale necesare: • o pungă cu fasole

Școlari: 1. Dă mingea afară Desfășurarea jocului: Împărțiți copiii în două echipe. Asezați fiecare echipă în șir indian, cele două echipe fiind poziționate paralel (la distanţă de un metru una de cealaltă), dar orientate în direcții opuse (o echipă va privi spre est, iar cealaltă spre vest). Va rezulta un culoar între cele două echipe. Obiectivul jocului este de a trimite mingea în afara sfârșitului de rând, în direcția în care stă echipa cu fața. Jucătorii pot folosi doar brațul din interior (dinspre culoar), iar mingea se va afla tot timpul pe jos în interiorul culoarului.

Materiale necesare: • o minge

Câștigă echipa care reușește să trimită mingea afară spre ieșirea spre care este orientată. Jocul se poate relua de câteva ori.

2. Întindeți-vă și luați comorile Desfășurarea jocului: Pe sol (pardoseală) se marchează un cerc de bază cu diametrul de 2-3 m, de exemplu cu ajutorul chingii. Cele 8 „comori” (obiectele) sunt amplasate la distanțe de minim 10 m de acest cerc, spre marginile terenului de joc, fie pe sol, fie pe câte un suport la înălțimea de maxim 2 m. Copiii se împart în 2 echipe. Sarcina fiecărei echipe este să recupereze comorile, formând un lanț uman – de exemplu ținându-se de mâini – unul din echipieri (coada șirului) va sta tot timpul în cerc, iar capul lanțului va apuca obiectul și-l va aduce în cerc. Participanții nu au voie să-și de-a drumul la mâini. Pentru a ajunge la comori, lanțul va fi nevoit să se lungească cât mai mult. Distanța dintre cercul de bază și comori va fi suficient de mare, astfel ca echipa să nu poată să ajungă ușor la ele. Alte reguli pentru joc: • Ieșirea echipei în afara cercului de bază e

Materiale necesare: • 8 obiecte vizibile • o chingă

limitată la 60 secunde. Instructorul va da semnalele necesare de pornire și de terminare a timpului; • Dacă se depășește durata ieșirii echipei din cerc, sau lanțul se rupe, toată echipa se întoarce imediat în cercul de bază, iar comorile deja recuperate sunt duse la locurile inițiale (jocul se reia de la început!); • La fiecare ieșire din cercul de bază e voie să se recupereze o singură comoară.

Durata maximă de joc va fi 20 minute, iar echipa are dreptul la maxim 10 încercări. Variante: A. Numărul de încercări e nelimitat, dar dacă echipa depășește cele 60 de secunde sau rupe lanțul, toți jucătorii se vor lega la ochi pentru următoarele 3 minute.

Indicații pentru instructor: pentru a lungi lanțul, jucătorii se pot lungi pe sol etc. (fără a întrerupe contactul corporal cu vecinii – de exemplu ținând cu mâna piciorul vecinului), dar această soluție trebuie descoperită de echipă, nu va fi dezvăluită de instructor. Succesul jocului depinde mult de creativitatea instructorului de a amplasa comorile pe teren.

B. Unele obiecte vor fi mici și nu pot fi bine văzute din cercul de bază, eventual chiar deloc. Grupa nu va ști nici numărul total de comori pe care le are de recuperat.

Ziua 3 Învinge Pacatul Lecția:

Păcatul lui Acan

Text biblic: Iosua 7

Scopul lecției:

Verset de memorat:

,,Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte.” 1 Ioan 1:9 a

Când îmi mărturisesc păcatele, Dumnezeu mă iartă.

can a furat din lucrurile date spre nimicire și marele ,,câștig” de pe urma faptei sale a fost moartea lui. O faptă aparent mică plătită cu un preț atât de mare... Trist este că Acan ar fi avut posibilitatea să-și mărturisească păcatul înainte de a fi dezvăluit de Dumnezeu întregului popor, dar n-a

Tema cadru: Învinge păcatul.

făcut-o. Copiii trebuie atenționați că păcatul are consecințe grave, de aceea nu trebuie să-i cadă pradă. Iar dacă totuși sunt învinși, să nuși ascundă fapta ca Acan, ci să o mărturisească și să se pocăiască. Marea operă săvârșită de Domnul Isus este iertarea noastră. Să nu încetăm să le amintim copiilor acest lucru.

D eschidere ceastă zi vrem să fie o zi de evanghelizare a copiilor, de aceea propunem pentru partea de deschidere un experiment care să ilustreze ce a făcut Domnul Isus pentru

A 58

oameni prin jertfa Sa. Ca în restul zilelor, partea de deschidere va fi completată cu rugăciune, cântec și scenetă.

Apa, iodul si clorul (sau despre cum să-i convingem pe copii că… Dumnezeu poate să ne ierte păcatele și să ne curățească)

P regătiri necesare înainte de experiment: • Puneți pe masă recipientul diferit, plin cu apă. • Pregătiți tinctura de iod în vasul cel mai mic, ascuns vederii la început • Pregătiți clorul într-o sticlă cu gât larg/o vază, ascuns vederii la început Încercați experimentul înainte acasă, cu exact un sfert/jumătate din proporțiile pe care aveți de gând să le folosiți în fața copiilor – ca să vă asigurați că înțelegeți procesul (ritmul, logica, efectul). Pregătiți-vă cu grijă. Nu încercați să improvizați în fața copiilor. Dacă nu vă iese experimentul acasă, mai încercați o dată, respectând instrucțiunile cu atenție. Nu aveți voie să eșuați în fața copiilor doar pentru că ați vrut să fiți spontan sau pentru că vi se pare că l-ați înțeles din carte. Nu explicați la sfârșit experimentul copiilor– ce ați folosit și de ce – lăsați-i să trăiască „magia” și misterul. Va avea mai mare impact în mintea lor decât dacă li se pune în față procesul. Modul metaforic de prezentare îi va fascina pe

Materiale necesare: • Trei vase de sticlă transparentă de mărimi diferite (de exemplu: un bol de smântână, o vază de flori, un castron, un vas pentru apă sau trei borcane diferite) • Un recipient diferit, frumos, elegant (opac sau transparent, cum considerați) • 2-3 sticluțe de tinctură de iod (se găsesc aproape la orice farmacie – atenție, nu aveți nevoie de iod, ci de tinctură) • 1 litru de clor • 1-2 litri de apă

copiii mici, care vor asocia mereu experimentul cu modul de acționare al satanei și al lui Dumnezeu; pe copiii mai mari îi va „prinde” comparația subînțeleasă a unui proces fizic ciudat cu viața spirituală.

P așii experimentului sunt următorii: ^ În cel mai mare vas se toarnă apă până la jumătate (din recipientul diferit) ^ Peste el se toarnă iodul – încet-încet – așa încât să se vadă cum „acaparează” apa și o murdărește. Puteți alterna vărsând când mai mult, când mai puțin – sugerând astfel că uneori Satan ne ispitește și ne facem să păcătuim mai des/mai subtil, când cum. ^ La final se toarnă clorul – puțin câte puțin, dar cu cât mai puține întreruperi, pentru a crea un efect de continuitate și pentru a face ușor vizibil cu „păcatul” pur și simplu dispare.

Variante de mini-scenarii ce pot fi folosite la acest experiment: Dragii mei, aș vrea să vă spun astăzi povestea fiecăruia dintre voi. Da, chiar povestea vostră! Și a mea! Și a ta! Și a lui! Și a ei! O poveste pe care, poate, nu ați știut-o – sau o știți diferit. Dumnezeu a creat pământul cu tot ceea ce se află pe el – flori și animale, plante și păsări, copaci, munți, mări și oceane, dealuri și câmpii, lacuri și văi. Când a văzut ce frumos i-a ieșit totul, s-a gândit așa: ia să fac eu un om după chipul și asemănarea Mea! (Luați vasul cel mai mare și puneți-l pe masă.) L-a făcut cu însăși mâna Lui. L-a modelat cu drag și cu răbdare și a construit nenumărate detalii – care încă ne pun în uimire când analizăm corpul uman. A suflat duh de viață peste el și i-a dat o vorbire și o gândire deosebită de a tuturor celorlalte ființe create de El. (În timp ce vorbiți, turnați apă din recipentul special în vasul de experiment mare.) S-a întâmplat însă ceva trist, care încă ne afectează viețile... Dumnezeu avea și atunci, la fel ca astăzi, un dușman pe nume... Satan – bravo, ați ghicit (asta dacă vreun copil mai vorbăreț vrea să vă completeze)! (Scoateți la lumină vasul mic în care ați pus tinctura de iod.) Acest ticălos a început să vâre, încet-încet, în inima oamenilor răutatea lui... (Turnați din tinctură peste apa din vasul mare. Pe măsură ce continuați să descrieți răutatea lui Satan, continuați să turnați din tinctură – dar NU pe toată!) Satan ne-a învățat să mințim, să furăm, să bârfim, să ne batem, să nu-i ascultăm pe părinți, să fim incorecți. La un moment dat însă, tot mai mulți oameni au început să vadă că viața și inima lor nu mai este la fel cu aceea a lui Dumnezeu. Viața noastră albă, curată la început ca a lui Dumnezeu (puteți să arătați

spre vaza cu clor de pe masă sau recipientul deosebit) s-a murdărit de păcatele lui Satan. Oamenii și-ar fi dorit să se schimbe, dar nu mai aveau cum... erau deja prea murdăriți de păcat. Atunci Dumnezeu a venit cu o soluție salvatoare. L-a trimis pe Domnul Isus Hristos în lume. Acesta era curat, nepătat de păcat... era Dumnezeu! A luat forma noastră, trup de om și a murit pe o cruce pentru păcatele noastre. Cu alte cuvinte, a plătit prețul pe care Satan îl cerea pentru noi. De atunci încolo, de fiecare dată când un om se vede cât de păcătos este (arătați spre vasul cu apă și iod) și Îi cere lui Dumnezeu să-l facă iarăși curat la suflet, se întâmplă o minune (începeți să turnați din vasul cu clor în cel cu apă și iod, încet-încet, până apa se face iarăși albă)! Dumnezeu are o putere mai mare decât a lui Satan. El poate să ne schimbe inimile, mințile. Tot ce trebuie să facem este să Îi cerem acest lucru. Când vom cere lui Dumnezeu să ne curețe, El ne va spăla de păcatele noastre și ne va face curați, ca la început. (Asigurați-vă că ați turnat suficient de mult clor – apa să devină din nou curată. Atenție: va avea o tentă ușor-ușor gălbuie, totuși.) Odată ce suntem curați de păcate, Satan nu va mai avea putere asupra noastră. El va mai încerca în continuare să ne facă să păcătuim (turnați tinctură de iod iarăși în vasul mare. Copiii vor observa că apa nu se mai murdărește – sau dacă nu ați pus suficient clor, vor observa că se murdărește mult mai lent și mai puțin.) Vedeți, copii, ca să ne păstrăm inimile și mințile curate, trebuie să-L avem pe Domnul Isus în noi. Doar El ne poate ajuta să rămânem curați!

Aș vrea să vă arăt acum ce s-a petrecut cu viața voastră încă de la început, de când ați venit în această lume. Vă informez că experimentul este pe atât de spectaculos pe cât de periculos! Este exact ca bătălia pe care Dumnezeu și ticălosul de Satan o dau pentru fortăreața sufletului vostru... (Vă puteți pune o pereche de ochelari, mănuși – ca să arătați a „om de știință”) Dumnezeu a început să vă modeleze încă de când erați în burticile mămicilor voastre dragi. (Puneți vasul mare de experiment pe masă la vedere și începeți să turnați în el apă din vasul special pe măsură ce povestiți. Pentru efect, folosiți pauze și intonație diferită) A pus în voi chipul Său ceresc. V-a dat ochi frumoși, piciorușe sănătoase, o inimă curajoasă, o minte ageră... și tot ce a mai fost nevoie ca voi astăzi să fiți așa cum sunteți! Însă după cum probabil știți, Dumnezeu are un dușman mârșvav, mișel, răutăcios numit Satana – sau diavolul, cum vreți voi să-i spuneți. După ce v-ați născut și a văzut cât de frumoși și curați v-a făcut Dumnezeu, a început să-i fie ciudă pe voi... Da, chiar pe tine! Și pe tine! Și pe mine! Așa că nu a stat liniștit, ci a început să-ți dea târcoale... (Scoateți la iveală sticluța cu tinctură de iod și pe măsură ce vorbiți despre răutatea lui Satan, turnați peste apa din vasul cem mare.) Te-a învățat să minți, să furi, să înjuri, să fii obraznic cu bunica, să scuipi animalele și să le chinuiești, să copiezi la teste, să îți bați joc de colega mai grăsuță, să vorbești urât de domnii bătrâni de pe stradă... și câte și mai câte nu te-a învățat el! Ticălosul! Ia uite ce-a făcut cu sufletul și cu mintea ta! Le-a murdărit cu răutatea și păcatul lui... Șiacum... ce poți să mai faci? Nimic! Nu mai ai cum să devii curat ca la început. (Faceți o scurtă pauză, pentru efect. Ridicați sticla cu clor

la iveală.) Ei, nu e chiar așa! Există o soluție care te poate face să devii iarăși curat, așa cum te-a creat Dumnezeu. Această soluție este Domnul Isus Hristos. Cred că ați auzit despre El. Este Fiul lui Dumnezeu și a venit în lumea noastră ca să se lupte cu Satan și să ne scape de el. Isus Hristos l-a biruit pe o cruce și de atunci încoace, oricine poate să devină iarăși ca Dumnezeu, curat și pregătit să intre în cer. Tot ce trebuie să faci este să-I ceri Domnului Isus să-ți ierte păcatele și să vină în viața ta. El nu va veni cu forța în viața ta, ci așteaptă să-I ceri tu asta. Și atunci (faceți o pauză de efect), Domnul Isus va intra în viața ta și va începe să lucreze la curățirea minții și a sufletului tău. (Turnați, încet-încet, clor în vasul cel mare. Faceți câte o pauză, pentru un efect plăcut ochiului. Turnați suficient de mult încât să se curețe foarte bine apa – chiar dacă va păstra o tentă ușor gălbuie. După ce vedeți că s-a curățit, mai turnați încă vreo 50 – 100 de ml, ca efectul să fie garantat pentru faza ultimă a experimentului.) Când Satan va mai încerca să-ți toarne din mizeria lui în suflet și-n minte... (Turnați puțin iod în vasul mare și așteptați efectul „surpriză”: în funcție de cât de mult clor ați pus, fie iodul este instant „șters”, fie se dizolvă repede și ușor) nu va mai avea putere asupra ta! Asta pentru că în tine este deja Domnul Isus. Bătălia pentru tine este mare, după cum ai văzut. Depinde de tine cine o va câștiga! Dacă vrei să rămâi murdar de păcatele la care te duce Satan (arătați spre vasul mic cu iod), e alegerea ta. Dacă vrei ca Domnul Isus să fie soluția salvatoare pentru sufletul tău... e tot alegerea ta! Trebuie doar să-L chemi și El te va curăța! (arătați spre vasul cu clor).

E xperimentare Sentimente pozitive:

bucurie, eliberare, pace

Sentimente negative:

teamă, neliniște, așteptare

Preșcolari: Activitate: Copilul care va fi ales ,,congelator” va avea legată la mână, mai jos de umăr, o eşarfă. Ceilalţi copii vor alerga, iar ,,congelatorul” îi va urmări, încercând să îi prindă. Copiii care vor fi prinşi de către ,,congelator” vor ,,îngheţa”, adică vor rămâne pe loc, ca o statuie, neavând voie să se mişte; aceştia vor rămâne îngheţaţi în poziţia în care au fost prinşi de către congelator.

Materiale necesare: • eşarfă (sau mai multe, dacă aveţi o grupă numeroasă de copii şi doriţi să aveţi mai multe ,,congelatoare” în acelaşi timp).

Câştigă ultimii doi sau trei copii care nu au fost prinşi. Opţional: dacă doriţi, le puteţi spune copiilor care nu sunt atinşi de congelator că au voie să îi atingă pe cei ,,congelaţi” iar aceştia se pot mişca, având voie să alerge iarăşi şi să continue jocul. Sugestie: la fiecare 2 – 3 ture, schimbaţi copilul care este ,,congelator”. În povestirea de azi, cineva purta vina unui păcat. Haideți să aflăm împreună dacă a ales să se elibereze de această vină mărturisind-o, sau și-a ascuns păcatul.

Întrebări de legătură: • De câte ori ați fost prinși de ,,congelator”? • Cum v-ați simțit când ați fost prinși? • De câte ori ați fost eliberați? • Cum v-ați simțit când ați fost eliberați?

Școlari: Activitate: Copiii vor juca jocul ,,La închisoare”, o variantă a clasicului ,,Mâța”. Dacă aveți un grup mai mare de 15 copii, numiți mai multe mâțe. Pentru o desfășurare mai bună a jocului, propunem ca mâța/ mâțele să fie călăuzele sau chiar liderii. Copiii aleargă prin sală, iar toți cei care sunt atinși de una dintre mâțe trebuie să meargă lângă un perete al sălii (Închisoarea - stabilită dinainte) și să se sprijine de acesta cu mână

dreaptă întinsă (să atingă cu palma peretele, în timp ce restul corpului e la o distanță de aproximativ 50 cm de perete). Copiii care nu sunt la închisoare pot trece pe sub mâinile prizonierilor, eliberându-i. Toți cei pe sub care a trecut un copil liber, intră din nou în joc. Jocul se încheie dacă la un moment dat toți copiii sunt la închisoare. Jucați acest joc atât cât timpul vă permite.

În povestirea de azi, cineva purta vina unui păcat. Haideți să aflăm împreună dacă a ales să se elibereze de această vină mărturisind-o, sau și-a ascuns păcatul.

Întrebări de legătură: • De câte ori ați fost prinși de mâță? • Cum v-ați simțit când ați fost prinși de mâță? • De câte ori ați fost eliberați? • Cum v-ați simțit când ați fost eliberați?

P ovestire Preșcolari: Pentru prima parte a povestirii pot fi folosite obiecte, iar pentru cea de a doua parte se vor folosi imagini. Acan și familia lui locuiau într-un cort. S-ar putea să sune mai ciudat pentru voi lucrul acesta pentru că voi împreună cu familia voastră și poate prietenii pe care îi aveți locuiți într-o casă sau într-un apartament. Dar pentru Acan și prietenii lui era chiar foarte popular să locuiască într-un cort. El făcea parte din poporul Israel și era în acea călătorie lungă înspre Canaan. Acan avea un cort confortabil, avea un loc unde să doarmă, unde să își pună hainele și un loc unde să stea să mănânce. Avea o soție și copii care îl iubeau. Avea animale de la care primea carne și lapte pentru hrană. Acan ar fi trebuit să fie fericit. Însă el nu era fericit. Acan dorea mai mult și mai mult. Acan împreună cu ceilalți bărbați din Israel a participat la cucerirea cetății Ierihon. Deodată el a văzut ceva foarte drăguț. A văzut o manta foarte frumoasă și scumpă, a văzut niște sicli de argint și o placă de aur. În timp ce se uita la acele lucruri, el se gândea: „O, mi-ar plăcea tare mult să am aceste lucruri. Hainele mele sunt făcute din lâna oilor. Haina aceasta de Șinear este mult mai frumoasă decât hainele mele de lână. Mi s-ar potrivi atât de bine! Și dacă aș avea acești sicli de argint și aurul, atunci mi-aș putea cumpăra tot ce îmi doresc.”

Materiale necesare: • Marionetă, reprezentându-l pe Acan • Un cort • Un material strălucitor – mantaua • Bani • Placă de „aur” • Set imagini paginile 124, 125

Acan se gândea într-una la aceste lucruri. Și cu cât se gândea mai mult la ele, cu atât mai mult își dorea să le aibă. Haina aceea nouă și toți acești bani, erau prea bune ca să uite de ele. Nu putea să le lase acolo, și să pretindă că nu le-a văzut. Dacă nu le-ar fi luat el, care le-a văzut primul, poate că ar trece altcineva și le va găsi și le va lua, nu-i așa? În final, a luat o decizie. Acan a luat aurul, argintul și le-a ascuns. A luat cu mare grijă și haina cea scumpă. Nu dorea să se rupă sau să se murdărească. Acan era așa de fericit când se întorcea spre cortul lui după ce au cucerit Ierihonul. Ținea bine ascunse toate lucrurile pe care le-a luat. Nici nu-i venea să creadă cât de bogat a devenit. După ce Acan a ajuns în cort cu bogățiile lui, a început să se gândească mai bine la ceea ce

a făcut. El se gândea: „Niciunul dintre prietenii mei nu are o manta așa de frumoasă ca a mea. Este atât de specială, dacă mă voi îmbrăca cu ea, mă vor întreba de unde o am. Nu voi putea să le spun că am găsit-o și apoi am furat-o.” Apoi s-a gândit la aur și la argint. „Dacă aș lua acest aur și aș încerca să îmi cumpăr câteva lucruri noi, oamenii se vor întreba de unde îl am.” „Numai oamenii bogați au aur, iar eu nu sunt bogat. Nu pot să folosesc încă aurul și argintul. Dacă oamenii vor vedea bogățiile mele, își vor da seama că le-am furat. Ce aș putea să fac cu ele?” Acan a început să sape o groapă sub cortul său. El a săpat o groapă adâncă. În acea groapă, el a ascuns mantaua, aurul și argintul. „Ah, în groapa aceasoate bogățiile mele vor fi în siguranță!” S-a gândit: „Toate sunt sub pământ, nimeni nu va ști ce am făcut!” Problema este că Acan a uitat de Dumnezeu. Acan a uitat că Dumnezeu vede totul și El cunoștea deja ceea ce a făcut Acan. Dumnezeu a dat o poruncă: „Atunci când veți cuceri Ierihonul, să distrugeți tot! Să nu luați nimic!” Dumnezeu i-a dat această poruncă lui Iosua, iar acesta a spus-o întregului popor. Cu siguranță și Acan a auzit porunca lui Dumnezeu. Putea fi luat doar aurul, argintul, arama și fierul, dar acestea pentru Casa Domnului. Acan a fost un soldat care nu a ascultat porunca lui Dumnezeu. Acan știa porunca lui Dumnezeu. Și Dumnezeu știa ceea ce a făcut Acan. Știți cum au aflat oamenii despre fapta lui Acan? Iată cum: În depărtare era o cetate mică, numită Ai. (Se așază pe panou silueta de carton a cetății Ai.) Era o cetate atât de mică, încât Iosua s-a gândit: „Nu ar trebui să trimit toți bărbații să se lupte cu cei din Ai. Voi trimite un grup mic, iar noi ceilalți vom rămâne la corturile noastre.” Acan nu a mers să lupte cu cei din Ai. Era prea încâtat de bogățiile lui, așa că a rămas acasă. În scurt timp Iosua a primit o veste tristă. „Soldații din Ai au fost mai puternici decât noi! Au biruit! Au câștigat lupta! Noi am fugit din fața lor! Câțiva israeliți au murit!” Iosua a fost îngrozit. Toți ceilalți israeliți s-au

speriat. Iosua a plâns înaintea lui Dumnezeu, întrebându-L de ce s-a întâmplat lucrul acesta, de ce nu i-a ajutat. Știți ce i-a spus Dumnezeu? „Israeliții au fost învinși în luptă, pentru că cineva nu M-a ascultat și a ascuns câteva lucruri în cortul său. Eu nu vă voi ajuta și nu voi fi cu voi până ce nu veți pedepsi pe cel ce nu ascultat de Mine!” Deci Dumnezeu cunoaște și cele mai ascunse lucruri. El le-a mai spus că a doua zi dimineața vor afla cine este cel care a păcătuit. O, Acan ar fi avut timp ca până a doua zi dimineața să își recunoască greșeala. Însă el a continuat să tacă și să țină ascunse lucrurile sub cortul său. „Le-am ascuns prea bine, cine le-ar putea descoperi? Iar mai târziu, când toți vor uita această întâmplare, le voi scoate și voi fi foarte bogat!” Dumnezeu știa prea bine ceea ce a făcut Acan. A doua zi dimineața, Dumnezeu l-a ajutat pe Iosua să descopere că Acan este cel vinovat. Abia atunci Acan a recunoscut: „Am văzut mantaua, aurul și argintul, mi-au plăcut și leam luat!” (Arătați imaginea cu Acan în fața poporului.) Era prea târziu! Acan a fost pedepsit pentru păcatul lui. Și familia lui a avut de suferit. Întregul popor a suferit din cauză că Acan și-a dorit mai mult și mai mult, încât nu a mai ascultat de Dumnezeu. Datorită păcatului lui Acan israeliții au pierdut lupta. Nimeni nu era fericit în ziua aceea. Neascultarea lui Acan a fost prea urâtă și a adus prea multă tristețe. Deci Acan a crezut că tot ceea ce el a luat, a fost bine ascuns sub cortul său, astfel încât nimeni să nu vadă nimic. El a uitat că nimic nu este ascuns de ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu a văzut aurul, argintul și haina. Dar el a văzut și inima lui Acan. În inima lui, Dumnezeu a văzut păcatul. Dacă Acan și-ar fi recunoscut vina înainte de a fi descoperit de Dumnezeu, poate sfârșitul întâmplării ar fi fost altfel. Dar Acan nu a vrut nici să mărturisească ce a făcut, decât atunci când a fost prea târziu. Neascultarea lui Acan a adus moarte pentru el și familia sa și tristețe pentru tot poporul.

Școlari:

Sugestie: dacă aţi folosit mijloace vizuale la grupa de preşcolari, le puteţi lăsa la vedere şi pentru grupa şcolarilor.

Câţi dintre voi aţi fost plecaţi în vreo tabără sau în excursie cu cortul? Sau aţi avut ocazia să dormiţi într-un cort? Cred că e distractiv ca pentru o perioadă scurtă, când eşti într-o excursie, în timpul verii, să stai în cort; dar imaginaţi-vă cum ar fi ca toată viaţa voastră să locuiţi în cort... Cortul să vă fie locuinţa... Cam greu de imaginat aşa ceva, nu-i aşa? În următoarele minute, vom afla despre un bărbat care locuia într-un cort, împreună cu familia lui. El nu se afla nici în excursie, nici în tabără, aşa cum înţelegem noi astăzi excursia sau tabăra. El făcea parte din poporul Israel și întâmplarea de care vreau să vă povestesc astăzi a avut loc în timp ce israeliţii călătoreau înspre ţara Canaan. Acan avea un loc unde să doarmă, unde să își pună lucrurile și un loc unde să stea să mănânce. Avea o soție și copii care îl iubeau. Avea animale de la care primea carne și lapte pentru hrană. Acan ar fi trebuit să fie mulţumit cu ceea ce avea... Însă el nu era fericit. Acan dorea mai mult și mai mult... Împreună cu ceilalți bărbați din Israel, Acan a participat la cucerirea cetății Ierihon. A văzut felul miraculos în care Dumnezeu ,,a luptat” în locul lor şi cum ei au câştigat o cetate, doar înconjurându-i zidurile... În loc să fie recunoscător pentru tot ce primise, era nemulţumit în inima lui. După cucerirea cetăţii Ierihon, Acan a văzut ceva care i-a atras privirea... A văzut o manta foarte frumoasă și scumpă, a văzut niște bani de argint și o placă de aur. În timp ce se uita la acele lucruri şi le admira, un gând i-a venit în minte: „Ce frumos ar fi ca toate aceste lucruri să fie ale mele... ce bine mi-ar sta îmbrăcat cu mantaua asta

frumoasă... iar cu banii de argint aş putea cumpăra lucruri deosebite pentru familia mea.... ” Acan se gândea întruna la aceste lucruri. Cu cât îi era mai mult gândul la ele, cu atât mai mult își dorea să le aibă. Ce-ar fi să le ia el? Cetatea e cucerită, cine ştie pe unde au fugit proprietarii acelor lucruri... dacă el le lasă acolo, altcineva care trece pe lângă le poate lua... S-a mai gândit o vreme şi a trecut la fapte: a luat aurul, argintul și le-a ascuns. A luat cu mare grijă și haina cea scumpă. Nu dorea să se rupă sau să se murdărească. Acan era așa de fericit când se întorcea spre cortul lui după ce au cucerit Ierihonul. Ținea bine ascunse toate lucrurile pe care le-a luat. Nici nu-i venea să creadă cât de bogat a devenit! După ce Acan a ajuns în cort cu bogățiile lui, a început să se gândească mai bine la ceea ce a făcut. El se gândea: „Niciunul dintre prietenii mei nu are o manta așa de frumoasă ca a mea. Este specială şi deosebită, diferită de hainele pe care le purtăm noi de obicei... dacă mă voi îmbrăca cu ea, mă vor întreba de unde o am. Cum să le spun adevărul? Cum să le spun că am găsit-o și apoi am furat-o?” Apoi s-a gândit la aur și la argint.„Dacă aș lua acest aur și aș încerca să îmi cumpăr câteva lucruri noi, oamenii se vor întreba de unde îl am.” „Numai oamenii bogați au aur, iar eu nu sunt bogat. Nu pot să folosesc încă aurul și argintul. Dacă oamenii vor vedea bogățiile mele, își vor da seama că le-am furat. Ce aș putea să fac cu ele?” Aşa că s-a gândit la o soluţie: ce-ar fi să le ascundă bine? Acan a săpat o groapă adâncă sub cortul său; apoi a ascuns în ea mantaua, aurul și argintul. Bucuros, cred că şi-a zis în gândul lui: „Ah, aici în groapă toate bogățiile

mele vor fi în siguranță, nimeni nu va ști ce am făcut!” Problema este că Acan a uitat de Dumnezeu. Acan a uitat că Dumnezeu vede totul și El cunoștea deja ceea ce a făcut Acan. Dar, dragi copii, chiar dacă Acan a crezut că a rezolvat problema, el nu a rezolvat-o deloc... din contră, a făcut-o să fie şi mai mare... Ştiţi de ce? El a uitat COMPLET de Dumnezeu! A nesocotit tot ce Dumnezeu a poruncit atunci când au plecat să cucerească cetatea Ierihonului. Dumnezeu le-a spus foarte clar: „Atunci când veți cuceri Ierihonul, să distrugeți tot! Să nu luați nimic!” Tot însemna... tot! Bogăţii, haine, bani, lucruri... tot, fără nicio excepţie... Dumnezeu i-a dat această poruncă lui Iosua, iar Iosua a transmis-o mai departe întregului popor. Cu siguranță că și Acan a auzit porunca lui Dumnezeu. Dar nu a ţinut cont de ea... în primul rând, a ales să nu asculte; apoi, a furat, da! Furt se cheamă ceea ce a făcut el, a luat ceva ce nu îi aparţinea. Ajuns în cort cu acele lucruri, ar fi avut ocazia să îşi recunoască greşelile şi să regrete ceea ce a făcut... dar nu, a continuat cu minciuna... cu toate că ştia clar ce poruncise Dumnezeu! Și Dumnezeu știa ceea ce a făcut Acan. Nu peste mult timp, au aflat şi prietenii lui şi ceilalţi oameni despre fapta lui. Ştiţi cum? Iată ce s-a întâmplat: În depărtare, era o cetate mică, foarte mică, numită Ai. Era o cetate atât de mică, încât Iosua s-a gândit: „Nu ar trebui să trimit toți bărbații să se lupte cu cei din Ai. Voi trimite un grup mic, iar noi ceilalți vom rămâne la corturile noastre.” Acan nu a mers să lupte cu cei din Ai. Era prea încântat de bogățiile lui, așa că a rămas acasă. În scurt timp, Iosua a primit o veste tristă. ”Soldații din Ai au fost mai puternici decât israeliţii. Au biruit! Au câștigat lupta! Israeliţii au fugit înspăimântaţi din fața lor, iar câţiva dintre ei au murit în această bătălie, ucişi de soldaţii din mica cetate.” Iosua a fost îngrozit. Toți ceilalți israeliți s-au speriat şi nu înţelegeau ce s-a întâmplat. Cum de a permis Dumnezeu aşa ceva? Ce se

întâmpla oare? Cetatea Ierihonului, care era o cetate mare, întărită, cu o armată puternică, le-a fost dată ca într-un vis, aşa de uşor... iar cu cetatea micuţă Ai, despre care chiar nu şiau făcut griji, s-a întâmplat ce s-a întâmplat? Iosua a plâns înaintea lui Dumnezeu, întrebându-L de ce a îngăduit lucrul acesta, de ce nu i-a ajutat. Știți ce i-a răspuns Dumnezeu? „Israeliții au fost învinși în luptă pentru că cineva dintre voi nu M-a ascultat, a nesocotit porunca Mea, a furat și a ascuns câteva lucruri în cortul său. Eu nu vă voi ajuta și nu voi fi cu voi până când persoana aceea nu va fi pedepsită!” Dumnezeu cunoaște și cele mai ascunse lucruri! El le-a mai spus că a doua zi dimineața vor afla cine este cel care nu a ascultat. Ooo, săracul bogat Acan... ar fi avut timp până în dimineața următoare să își recunoască păcatele... Însă el a continuat să tacă și să țină ascunse lucrurile sub cortul său. „Le-am ascuns prea bine, cine le-ar putea descoperi? Iar mai târziu, când toți vor uita această întâmplare, le voi scoate și voi fi foarte bogat!” Dumnezeu, însă, știa prea bine ce a făcut Acan. În faţa Lui, nu putem ascunde nimic, nici măcar gândurile noastre... El ştie absolut TOT ce facem, tot ce spunem, tot ce gândim... A doua zi dimineața, Dumnezeu l-a ajutat pe Iosua să descopere că Acan este cel vinovat. Abia când a fost confruntat cu adevărul, Acan a recunoscut: „Am văzut mantaua, aurul și argintul, mi-au plăcut și le-am luat!” Dar era prea târziu... Acan a fost pedepsit pentru neascultarea lui. Și familia lui a avut de suferit în urma păcatelor pe care el le-a făcut... cred că au fost cu toţii foarte trişti. De fapt, întregul popor a suferit din cauză că Acan și-a dorit mai mult și mai mult, încât nu a mai ascultat de Dumnezeu. Datorită neascultării sale, israeliții au pierdut lupta. Nimeni nu era fericit în ziua aceea. Neascultarea lui Acan a fost prea urâtă și a adus prea multă tristețe pentru cei din jurul lui şi pentru poporul Israel, iar pentru el şi pentru familia sa... neascultarea a

adus moartea... Dragi copii, nu putem să ne jucăm cu păcatul! Dumnezeu vede şi ştie tot ce facem... Nu există păcate mici, sau ,,lasă, că merge şi aşa, nu va afla nimeni ce am făcut sau ce am zis...” Este foarte adevărat că de multe ori cei din jurul nostru, familia, prietenii, colegii, nu află ce facem noi în ascuns... dar nu putem sta liniştiţi şi confortabili cu privire la asta... Dumnezeu a văzut deja tot! La fel de adevărat e că suntem oameni şi greşim de multe ori, fie că o facem intenţionat sau nu. Soluţia nu este aceea pe care a adoptat-o Acan, să ascundem greşeala, nu! Soluţia este să Îi cerem iertare lui

Dumnezeu; să ne pară rău cu adevărat de ce am făcut greşit şi să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte. Doar atunci putem rezolva problema păcatului, în rugăciune, cerând iertare... Iar Dumnezeu ne iartă atunci când mărturisim păcatul! Ştim acest lucru foarte sigur, pentru că aşa ne-a promis, iar ce promite Dumnezeu, se adevereşte. Nu uitaţi: cereţi iertare când greşiţi, iar Dumnezeu, care ,,este credincios şi drept” este gata ,,să ne ierte păcatele!”

D iscuție În această secțiune conduceți o discuție care să pornească de la povestirea biblică (Acan a văzut câteva lucruri frumoase în Ierihon și le-a luat. Le-a ascuns apoi în cortul său. Acan nu a ascultat porunca lui Dumnezeu. Aceasta a însemnat păcat. Păcatul atrage pedeapsa.) Discuția se îndreaptă apoi spre viața personală. Și păcatele din viața noastră ne afectează pe noi, pe ceilalți din jurul nostru și nu în ultimul rând, Îl întristează pe Dumnezeu.

• Unde a ascuns Acan lucrurile găsite?

În funcție de timpul de care dispuneți puteți adresa aceste întrebări într-un moment special dedicat, sau în timpul în care aceștia lucrează la lucrul manual propus.

• Ce putea face Acan înainte de a fi descoperit?

Într-o cutie cu nisip sunt ascunse niște cutiuțe de la ouă de ciocolată cu surprize. În cutii se găsesc bilete cu întrebări din lecție, ele sunt numerotate. Copiii vor veni pe rând și vor căuta cutiile ascunse în nisip. Vor fi așezate apoi în cofraj. În ordine vor fi adresate copiilor. • Unde locuia Acan? •

• Care a fost păcatul lui Acan? • Ce s-a întâmplat pentru că Acan a păcătuit? • Cum a aflat Iosua cine este vinovat? • Ce a pățit Acan datorită păcatului său?

• Ce fac copiii ca și voi atunci când își dau seama că au făcut un lucru urât? • Cum te simți atunci când știi că ai făcut un lucru rău? • Ce putem face atunci când am păcătuit? • Ce face Dumnezeu pentru cei care își mărturisesc păcatele?

Care au fost lucrurile luate de Acan?

L ucru manual Preșcolari: Cortul lui Acan Pregătire: Printaţi pagina 126 pe carton alb şi tăiaţi-o în jumătate, pe lăţime, apoi pagina 127 printați-o pe foaie colorată.

Materiale necesare:

Activitate:

• Fotocopii după paginile 126, 127 • Lipici • Foarfece • Creioane colorate

Cereți copiilor să decupeze cortul şi steagul. Apoi spuneți-le să taie pe linia din mijloc pentru a face deschiderea, după care vor îndoi capetele puţin în afară. Vor aplica ulterior lipici pe marginea cortului și îl vor lipi pe jumătatea de carton alb, astfel încât prin deschizătura cortului să se vadă cele 3 imagini. Ultima dată se va lipi steagul lângă cort, în partea de sus a liniei imprimate pe foaie.

Școlari: Crucea Activitate: Urmând pașii de mai jos, realizați împreună cu copiii un medalion în formă de cruce care să le amintească acestora că Domnul Isus a murit pentru păcatele lor și prin credința în jertfa Lui pot primi iertarea păcatelor lor.

1 68

Materiale necesare: • un șnur/ copil • 10 mărgele/copil

A cțiune (Această activitate are același punct de pornire pentru ambele grupuri de copii - preșcolari și școlari -, dar e adaptată ca mod de desfășurare.) Activitate: Ascundeți cartonașele prin sală, dar în locuri relativ vizibile. Copiii vor găsi cartonașele și le vor aduce la învățător care le va citi și împreună cu copiii va decide dacă fapta respectivă e un lucru bun sau rău. Dacă e un lucru rău îl va lipi pe partea neagră a cortului, daca e un lucru bun, pe partea alba a acestuia. Se va sublinia faptul că orice păcat ne face mai răi, aduce supărare celor de lângă noi, ne desparte de Dumnezeu. Dumnezeu ne iubește, suntem valoroși în ochii Lui, însă El nu poate privi păcatul. Păcatul aduce pedeapsa. La copiii mai mari puteți diversifica situațiile și le puteți aduce mai aproape de viața lor (exemplu, a-ți bate joc de hainele cuiva, a te uita la filme murdare, a copia la teste, a suna un coleg pentru a-l încuraja, a denigra pe cineva, a răspunde calm la provocări etc.) Încheiați acest moment explicând copiilor că oricât de multe lucruri de pe partea neagră a cortului ar fi făcut ei înșiși, pot fi iertați, dacă își mărturisesc păcatul. Dați-le posibilitatea de a face acest lucru invitându-i să rostească o rugăciune după dvs.

Materiale necesare: • O coală mare de hârtie (un poster) pe care sunt lipite două triunghiuri mari, unul alb și unul negru, care alăturate vor forma un cort • Cartonașe colorate 8x8 pe care sunt scrise diferite fapte care pot fi fie păcate (a minți, a fura, a se bate, a ascunde, a țipa, a lovi, a vorbi urât etc), fie lucruri bune (a spune mulțumesc, a fi ascultător, a ajuta, a fi bun, a cere iertare etc.) • Pernițe adezive

M emorarea versetului “Dacă ne mărturisim pacatele, El este credincios și drept ca să ne ierte.” (1Ioan 1:9a)

Preșcolari: Pregătire: Pe fiecare bănuț scrieți câte un cuvânt din verset (Dacă ne mărturisim/ păcatele/ el este/ credincios/ și drept/ ca să ne ierte/ 1 Ioan 1:9a). Pe spatele fiecărui bănuț desenați câte o acțiune/gest pe care copiii l-ar putea face atunci când spun versetul. (de exemplu: să se țină de nas, să meargă pe vârfuri, să sară, să dea din coate, să se tragă de urechi, să meargă ca piticii, să stea într-un picior).

Activitate: Înșirați bănuții cu cuvintele versetului întrun loc vizibil (pe tablă sau pe un perete, cu pernițe adezive). Recitați de câteva ori versetul având expuse toate cuvintele. Apoi,

Materiale necesare: • Bănuți din carton (un bănuț să aibă circumferința de aproximativ 15 cm)

pe rând, întoarceți câte un bănuț și puneți copiii să spună versetul imitând acțiunea sugerată pe verso-ul monedei. Când toți bănuții au fost întorși, invitați copiii să recite singuri versetul. Puteți premia copiii care îl pot spune fără nicio greșeală.

Școlari: După ce copiii au învățat versetul prin metoda folosită la preșcolari (dar adaptată pentru ei în ceea ce privește instrucțiunile pe care le primesc după ce întorc monedele), jucați cu ei următorul joc de recapitulare a versetului.

Pregătire: Scrieți pe fiecare pahar câte un cuvânt din verset, inclusiv referința. Creați atâtea seturi astfel încât să aveți un set de pahare la fiecare 5 copii.

Materiale necesare: • Pahare de unică folosință • Markere permanente • Coli de carton A6

Activitate: Împărțiți copiii în echipe de câte 5. Dați fiecărei echipe câte un set de pahare înscrise cu cuvintele versetului și un set de cartonașe (atâtea cartonașe câte pahare). La semnalul start fiecare echipă va încerca să construiască un turn din paharele primite,

șezându-le în următoarea formă: paharul cu primul cuvânt, un carton, paharul cu al doilea cuvânt, un carton șamd. până când turnul este complet. Câștigă echipa care construiește prima turnul fără ca acesta să se dărâme. Puteți relua concursul de câteva ori, desemnând la final echipa câștigătoare.

J ocuri Pentru ambele categorii de vârstă: 1. Ferește coarda Desfășurarea jocului:

Materiale necesare:

Așezați copiii în cerc, iar unul dintre învățători se va așeza în mijlocul cercului cu coarda în mână. Le va explica copiilor că el se va învârti și va trasa cu coarda un cerc imaginar. Fiecare copil va trebui să ferească coarda, adică să sară peste ea, atunci când va ajunge la el. Copilul care este atins de coardă iese afară din joc. Continuați jocul până când foarte puțini copii au rămas neatinși (doi sau trei). Desemnați-i pe aceștia câștigători.

• O coardă

Puteți face jocul mult mai interesant dacă aveți parte de o zi călduroasă și înlocuiți coarda cu un furtun cu apă sau cu o țâșnitoare care se rotește automat.

2. Rațele și vânătorii Desfășurarea jocului:

Materiale necesare:

Alegeți doi vânători dintre călăuze. Așezați toți copiii într-o linie la mijlocul terenului, iar perpendicular pe linia creată de copii veți așeza doi vânători, unul într-un capăt

• O minge

al terenului, iar celălalt în cealaltă parte. Vânătorii vor încerca să nimerească pe rând cu mingea, cât mai mulți copii. Stabiliți de la început câte vieți au copiii (de regulă 3, dar dacă sunt prea mulți copii dați doar 2 vieți). De fiecare dată când sunt atinși de minge, pierd o

viață, iar când și-au pierdut toate viețile, ies afară din joc. Jucați jocul până când au mai rămas cel mult 3 jucători pe care îi veți desemna câștigători.

3. Liliacul Desfășurarea jocului: Împărțiți terenul de joacă în trei careuri. Careul din mijloc va fi ocupat de liliac, respectiv un copil (sau un învățător) care va încerca să prindă fluturii (ceilalți copii) care încearcă să treacă din primul careu, în cel de-al treilea. Spuneți-le copiilor pe care îi veți așeza în primul careu, că ei sunt niște fluturi care trebuie să ajungă acasă (în careul 3). Pentru aceasta vor trebui să treacă prin casa liliacului încercând să nu fie prinși de acesta. Primul

copil care este prins de liliac, îl va ține de mâna stângă, următorul de mâna dreaptă, următorul de mâna stângă, următorul de mâna dreaptă ș.a.m.d. Copiii prinși de liliac vor forma aripile acestuia și vor ajuta și ei la prinderea celorlalți fluturi. Din când în când, dacă sunt prea mulți fluturi care au reușit să treacă în careul 3, anunțați că fluturii și-au schimbat casa, de acum este în careul 1, de aceea vor trebui din nou să încerce să treacă de liliac ca să ajungă la noua casă.

4. Alei și străzi Desfășurarea jocului: Jucătorii se împart în linii paralele de câte 7 sau 8 persoane. Aceasta însemnă că dacă sunt 30 de copii, aceștia se vor împărți în 4 linii paralele, orientați cu toții în aceeași direcție, formându-se astfel 3 culoare între cele 4 linii de copii. Toți jucătorii vor ține mâinile întinse. Doi dintre copii vor fi șoarecele și pisica. Pisica va trebui să prindă șoarecele, în timp ce acesta va avea voie să se ascundă, să se ferească doar printre culoarele formate de jucători. Din

când în când, învățătorul va fluiera, moment în care jucătorii se vor întoarce la 90 de grade, continuând să țină mâinile întinse. În acest moment se vor forma alte culoare, orientate altfel, iar pisica și șoarecele vor trebui să alerge respectând noile culoare. Dați timp prestabilit fiecărei pisici pentru a prinde șoarecele. Dacă nu l-a prins în acest timp va primi o pedeapsă. Jocul poate continua apoi cu o altă pereche șoarece-pisică.

Ziua 4 Învinge

Încapatânarea Lecția:

Înșelăciunea gabaoniților

Text biblic: Iosua 9

Scopul lecției:

Verset de memorat:

„Dacă mă iubiți veți păzi poruncile mele.” Ioan 14:15

Aleg să ascult de Dumnezeu atunci când trebuie să iau o decizie.

răbiți să dea un răspuns mesagerilor veniți, Iosua și conducătorii lui Israel nu și-au mai făcut timp să Îl întrebe pe Dumnezeu cum ar trebui să procedeze. Această pripeală și încăpățânare a generat un angajament care mai târziu îi va afecta. Vrem să îi învățăm pe copii că încăpățânarea de a face doar cum și ce vor ei, e păcătoasă. E mult mai benefic să asculte de sfatul celor cu autoritate peste ei, și implicit de Dumnezeu, atunci când

Tema cadru:

Învinge încăpățânarea/ pripeala/ superficialitatea

au de luat decizii. De la lucrurile mici (cum să se îmbrace, ce să mănânce, ce fel de jucării să își aleagă) până la lucrurile importante (cu cine să fie prieteni, cum să se comporte cu ceilalți, cum să reacționeze în diferite situații), toate sunt decizii pe care copiii le iau în fiecare zi fără să se gândească prea mult la consecințe. Îi putem ajuta pe copiii noștri să ia decizii care să atragă binecuvântările lui Dumnezeu peste viața lor.

D eschidere

P 74

partea de deschidere a acestei zile puteți căuta materiale despre cavaleri (tot felul de informații interesante:

când au apărut, care era rolul lor, care era echipamentul lor, un cod al cavalerilor, diferite ordine de cavaleri etc.), pe care

să le prezentați copiilor. Puteți îmbrăca pe cineva în armura unui cavaler și să le prezentați copiilor pe rând fiecare piesă din echipament. Recurgeți iarăși la comandantul de oști care poate imagina un scenariu haios prin care să introducă acest moment. Ca în restul zilelor, partea de deschidere va fi completată cu rugăciune, cântec și scenetă.

E xperimentare Sentimente pozitive:

ascultare, mulțumire, chibzuință

Sentimente negative:

frustrare, încăpățânare, eșec

Preșcolari și școlari: Pregătire: ^ Luați una dintre cele două foi, udați-o cu un ceai foarte concentrat, iar apoi uscați-o cu uscătorul. Va dobândi un aspect învechit.

Materiale necesare:

Activitate:

• Două coli A4 albe • Bomboane pentru fiecare copil

Puneți cele două foi (cea albă și cea cu aspect învechit) pe un perete, într-un loc foarte vizibil pentru copii. Invitați copiii pe rând în față, ca sa vadă de aproape cele două foi și să spună care cred ei că e cea mai veche foaie dintre cele două. Menționați-le (fără a insista asupra acestui aspect) că se pot consulta cu oricine înainte de a da răspunsul. Anunțați-i și că acei copii care vor da răspunsul corect vor primi o bomboană. După ce toți copiii au trecut prin fața foilor, întrebați-i care este cea mai veche foaie. Pentru rapiditate, puneți-i să ridice mâna pe cei care cred că foaia albă e cea mai veche, apoi pe cei care cred ca foaia îngălbenită e cea veche, apoi pe cei care au alte păreri.

După ce ați aflat părerile lor explicați-le că ambele foi sunt la fel de noi, numai că cea înglbenită a fost udată cu un ceai foarte concentrat, iar apoi uscată cu uscătorul, deci răspunsul corect era ambele sunt la fel de noi, respectiv de vechi. Premiați copilul care a avut această părere, dacă există un astfel de copil.

Cei mai mulți dintre voi v-ați luat după aparențe și ați decis care e cea mai veche foaie, fără să întrebați/ să vă consultați cu nimeni. Dacă mi-ați fi cerut sfatul, acum toți ați fi avut câte o bomboană. În povestirea de azi lucrurile au stat exact la fel, poporul evreu trebuia să ia o decizie și a luat-o de unul singur... Ce s-a întâmplat? Haideți să aflăm împreună.

Întrebări de legătură: • De ce ați crezut că foaia albă/ galbenă e cea mai veche? • V-ați consultat cu cineva înainte de a hotărî ce veți răspunde? V-ar fi ajutat să vă consultați spre exemplu cu mine? (aveați acest drept) • Cum vă simțiți cei care nu ați primit bomboana? • Cum vă simțiți cei care ați primit bomboana?

P ovestire Preșcolari:

osua intră în sala de grupă. El le va povesti o nouă întâmplare ce a avut loc pe când încercau să cucerească țara Canaan.

Iosua: Cu mult timp înainte, în timp ce eu și poporul pe care îl conduceam ne luptam să cucerim țara Canaan, am fost înșelați într-un fel asemănător. Nu am fost înșelați cu niște bucăți de hârtie, ci cu haine și cu mâncare. Iosua are un sac, care conține o haină veche, o pereche de pantofi vechi, o ploscă pentru apă și o pâine tare. Sacul are pe el bucăți de material, ca și cum ar fi reparat. Iosua aduce sacul în prim plan, într-un loc vizibil copiilor. Astăzi aș dori să vă vă povestesc această întâmplare tristă din viața noastră. Vă amintiți: Dumnezeu ne-a promis că ne va da țara Canaan, o țară bogată și frumoasă. El ne-a spus că e o țară în care curge lapte și miere. Eram nerăbdători să ajungem în această țară, să ne construim case, să plantăm copaci, să creștem animale. Dumnezeu ne-a promis că va fi cu noi în fiecare zi. Ce mult ne-a bucurat și ce uimiți am fost când am văzut cum s-au prăbușit zidurile Ierihonului. Și cu ajutorul lui

Dumnezeu am cucerit și cetatea Ai, după ce Acan a fost pedepsit. O, locuitorii din țara Canaan au început să se teamă de israeliți. Ei au înțeles că Dumnezeul nostru este puternic și El ne vine în ajutor. Una dintre cetățile în care oamenii tremurau de frică se numea Gabaon. Oamenii din Gabaon s-au tot gândit cum să facă să se împrietenească cu israeliții, poate, cetatea lor nu va fi distrusă. Știau că nu s-ar putea lupta cu israeliții – ei erau prea slabi și Dumnezeul lui Israel era puternic. După multe zile planul a fost gata. Oamenii din Gabaon s-au gândit să încerce să îi păcălească pe Iosua și pe oamenii lui. Să-i păcălească? Da, ați auzit bine. S-au gândit să se folosească de câteva minciuni. A înșela, a păcăli este o minciună. Iar miciuna este un lucru tare urât. Conducătorii cetății Gabaon au trimis niște bărbați să se întâlnească cu Iosua. Gabaon era o cetate foarte apropiată de locurile unde erau așezate corturile israeliților. Cei veniți din Gabaon au încercat să arate ca și cum ar fi călătorit foarte multe zile până să ajungă la Iosua. Și iată ce au

făcut: Gabaoniții și-au pus proviziile de mâncare în niște saci foarte vechi (este deschis sacul). În saci au pus pâine uscată și mucegăită, iar burdufurile pentru vin erau crăpate. S-au încălțat cu sandale vechi și s-au îmbrăcat cu haine vechi.(Din sac vor fi scoase pe rând lucrurile prezentate). Și când totul a fost gata au urcat pe măgari și au pornit spre locul unde era Iosua. În scurt timp ei au ajuns în tabăra lui Israel. Când au ajuns în tabăra, au început să se prefacă şi să se plângă de faptul că sunt foarte obosiți din cauza călătoriei. Și-au tras sufletul și au început să spună: „Noi venim dintr-o țară foarte îndepărtată. Am auzit despre tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru voi. Am auzit cum ați cucerit cetatea cea puternică a Ierihonului. Am fost foarte uimiți de tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru voi. De aceea noi vrem să vă ajutăm și să fim robii voștri, să muncim pentru voi. De aceea vă rugăm faceți un legământ de pace cu noi.” Aceasta însemna că israeliții trebuiau să-i protejeze și să nu se lupte cu ei. I-am întrebat dacă nu locuiesc într-o cetate din apropiere. Însă ei și-au întărit cuvintele cu următoarea explicație: „Iată pâinea noastră... era caldă când am pornit la drum, iar acum este uscată. Burdufurile acestea de vin când am plecat din cetatea noastră erau noi, dar acum – din cauza unei călătorii atât de lungi - s-au strigat. Chiar și hainele și încălțămintea noastră s-au învechit tot din cauza unui drum atât de lung. Toate arătau foarte bine când am plecat de acasă.” Noi ne-am uitat la lucrurile lor vechi și pline de praf. Părea că tot ceea ce ne-au spus este adevărat. Am întrebat din nou: „Nu cumva locuiți undeva pe aproape?” „Credeți-ne, au spus gabaoniții. Faceți doar un legământ de pace cu noi! Vom fi robii voștri!”

Atunci ne-am uitat la picioarele obosite și pline de praf ale gabaoniților. Am luat pâinea în mâini. Nimeni nu ar fi putut să mănânce o pâine atât de veche. Aproape că ni s-a făcut milă de acești oameni. Nu am stat prea mult pe gânduri. Atunci am făcut o mare greșeală: ne-am grăbit și nu L-am întrebat pe Dumnezeu nimic despre călătorii veniți din Gabaon. Am luat singuri o hotărâre foarte importantă. Leam promis gabaoniților că îi vom lăsa în pace și nu ne vom lupta cu ei. Oamenii aceștia au devenit robii noștri. Bucuroși, gabaoniții au plecat spre cetatea lor. După doar trei zile, am aflat că am fost înșelați. Gabaoniții nu locuiau prea departe. Cetatea lor era chiar foarte aproape.( Pe panoul din spatele sălii este așezată o nouă cetate. Pe poarta ei este scris Gabaon.) Israeliții au devenit furioși. Nu le-a plăcut deloc că au fost înșelați. Câțiva soldați din popor chiar au vrut să-i omoare pe gabaoniți. Dar și-au amintit de ce le-au promis: că nu se vor lupta niciodată. Poporul era foarte supărat. Atunci a trebuit să iau o hotărâre grea, dar importantă. Am decis că acești oameni din cetatea Gabaon trebuie să trăiască, însă ei vor fi robii noștri. Din acea zi, gabaoniții scoteau apa din fântână și aduceau lemne pentru foc. Ce am promis a rămas promis! Niciodată nu poți să îți calci promisiunea. Am făcut o mare greșeală că nu L-am întrebat pe Dumnezeu nimic despre gabaoniți. Acum, însă trebuia să ne ținem de promisiune. Totdeauna trebuie să te asiguri că știi ce ar face Dumnezeu dacă ar fi în locul tău și să nu fii încăpățânat să faci doar cum vrei tu.

Școlari: Povestirea le va fi prezentată copiilor din perspectiva unui personaj – martor la evenimentele petrecute. ună ziua, dragi copii! Mă bucur mult să fiu cu voi astăzi, să vă cunosc... Păreţi nişte copii de treabă! Am auzit că zilele trecute aţi aflat câte ceva din istoria poporului meu, Israel... Ei bine, acesta este motivul pentru care mă aflu aici: aş vrea să vă povestesc o altă întâmplare din viaţa israeliţilor. Ca să fiu sincer, nu sunt foarte mândru de mine şi de poporul meu când mă gândesc la această situaţie prin care am trecut. Dar ştiţi de ce vreau să vă spun toate acestea? Ca să puteţi învăţa din greşelile noastre şi să fiţi foarte atenţi data viitoare când veţi fi în vreo situaţie cât de cât asemănătoare cu aceasta. V-am stârnit măcar puţin curiozitatea? Vă povestesc chiar acum, nu mai lungesc vorba...

După cum bine ştiţi, ne aflăm în timpul cuceririi ţării Canaan. Am văzut cum Dumnezeu a fost mereu cu noi pe drum şi cum ne-a ajutat în chip miraculos să cucerim Ierihonul... L-am simţit aproape de noi pas cu pas... Dar eram aşa de nerăbdători să terminăm mai repede cu toate aceste cuceriri de cetăţi şi să ne instalăm, în sfârşit, în minunata ţară Canaan, despre care auzisem numai lucruri minunate... o ţară frumoasă şi bogată, în care curgea ,,lapte şi miere”... Abia aşteptam să ne aşezăm la casele noastre, să cultivăm pământul, să avem mereu legume proaspete pentru hrana noastră şi fructe din belşug... să creştem turme de animale şi să avem carne la mesele noastre... Ooo, ce frumos va fi... ne făceam atâtea planuri şi aveam atâtea gânduri... În sfârşit, vom fi proprii noştri stăpâni, fără să ne temem de asuprirea egiptenilor sau să tremurăm de spaimă că vin armatele vecine asupra noastră... Nu ştiu cum să vă spun dar, vedeţi voi... ni s-a cam dus vestea prin vecinătate... Mai ales după dărâmarea zidurilor Ierihonului, cananiţii au cam înţeles cu cine au de-a face... Şi nu mă refer deloc la puterea armatei noastre, că nu exista aşa ceva... noi nu aveam o armată sofisticată sau soldaţi bine instruiţi şi echipaţi de luptă... nici pe departe. Ni s-a dus vestea că suntem ocrotiţi de Dumnezeu, de un Dumnezeu Atotputernic şi

Materiale necesare: • costumaţie pentru ,,israelitul” martor • pâine veche, uscată, dacă se poate mucegăită • haine şi o pereche de încălţăminte veche, toate foarte uzate, rupte

cu Dumnezeul nostru nu se poate compara nimeni şi nimic! Cananiţii au înțeles că Dumnezeul nostru puternic ne vine în ajutor! Una dintre cetățile în care oamenii tremurau de frică se numea Gabaon. Locuitorii acestei cetăţi, gabaoniţii, s-au tot gândit cum să facă să se împrietenească şi ei cu noi, israeliții. Poate că, prieteni fiind, nu le vom cuceri cetatea şi nu îi vom distruge. Știau că nu s-ar putea lupta cu israeliții – chiar dacă s-ar fi bazat pe puterea şi pe vitejia soldaţilor lor, nu s-ar fi putut pune la luptă cu Dumnezeul lui Israel. Aşa că şi-au pus mintea la contribuţie şi au făurit un plan... Aveau de gând să ne păcălească, să ne înşele... cu alte cuvinte, să ne mintă! Da, aţi auzit bine! Măreţul lor plan avea la bază minciuna! Conducătorii cetății Gabaon au trimis niște bărbați dintre gabaoniţi la o întâlnire cu Iosua. Gabaon era o cetate foarte apropiată de locurile unde erau așezate corturile noastre sau, mai corect spus, corturile noastre erau aşezate în apropierea cetăţii lor... ,,Şi ce e rău că nişte gabaoniţi au vrut să aibă o întâlnire cu Iosua?” – v-aţi putea întreba, şi pe bună dreptate... Până acum, toate bune şi frumoase...

numai că - vedeţi voi – nu era vorba de o simplă întâlnire... Gabaoniţii au venit foarte bine pregătiţi pentru această ,,întâlnire” cu Iosua. Când au ajuns la noi, păreau a fi nişte bărbaţi care au călătorit muuuult timp, nimeni nu a bănuit că sunt chiar vecinii noştri. Aveau proviziile de mâncare în niște saci foarte vechi, rupţi şi prăfuiţi, că nu prea îţi venea să te uiţi la ei. În saci aveau pâine uscată și mucegăită, deloc apetisantă... iar burdufurile pentru vin erau crăpate. Erau încălțaţi cu sandale vechi, rupte și îmbrăcaţi cu haine uzate, ponosite... (Dacă aveţi pregătite toate aceste lucruri vechi şi pâinea uscată, acum este momentul să le arătaţi copiilor. Îi puteţi întreba dacă îi e cuiva foame şi doreşte să mănânce o bucată de pâine). Ajunşi în tabăra noastră, se prefăceau că sunt foarte obosiți după o aşa călătorie lungă... Șiau tras sufletul și au început să spună: „Noi venim dintr-o țară foaaaarte îndepărtată. Am auzit despre tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru voi. Am auzit cum ați cucerit cetatea cea puternică a Ierihonului. Suntem uimiți de tot ce face Dumnezeul vostru pentru voi. De aceea, noi vrem să vă ajutăm și să vă fim robi, să muncim pentru voi. Suntem impresionaţi de tot ce am auzit despre voi până acum, vrem să vă stăm aproape şi să vă slujim. Vă rugăm, faceți un legământ de pace cu noi.” Cu alte cuvinte, ei spuneau ,,facem pentru voi ce vreţi, dar nu luptaţi contra noastră, lăsaţi-ne să trăim” Acest legământ, acest pact însemna că israeliții aveau de acum înainte să îi protejeze pe aceşti oameni sărmani și să nu se lupte cu ei. Iosua i-a întrebat dacă nu locuiesc cumva într-una din cetăţile din apropiere. Însă ei au minţit şi mai şi... au venit cu tot felul de explicaţii... „Iată, pâinea noastră era caldă când am pornit la drum, iar acum este uscată. Burdufurile acestea de vin când am plecat din cetatea noastră erau noi, dar acum – din cauza unei călătorii atât de lungi, s-au stricat. Chiar și hainele și încălțămintea noastră s-au învechit de atâta mers. Toate arătau foarte bine când am plecat de acasă, uitaţi-vă în ce hal arată acum... ” Ne-am uitat cu atenţie la lucrurile lor vechi și pline de praf... aveau dreptate,

ce să zic, arătau toate... într-un mare fel! Părea că tot ceea ce ne-au spus este adevărat. Iosua iarăşi i-a întrebat: „Nu cumva locuiți undeva pe aproape?” „Credeți-ne, venim de foaaarte departe, doar vedeţi bine cum arătăm... ” - au răspuns din nou gabaoniții. Faceți un legământ de pace cu noi! Vom fi robii voștri!” Ne-am uitat iarăşi la picioarele lor obosite și pline de praf. Am luat pâinea lor în mâini. Nimeni nu ar fi putut să mănânce o pâine atât de veche. Aproape că ni s-a făcut milă de acești oameni. Nici Iosua şi nici noi nu am mai stat prea mult pe gânduri. Am făcut o mare greșeală: nu L-am întrebat pe Dumnezeu nimic despre călătorii veniți ,,de departe”. Am luat singuri o hotărâre foarte importantă. Le-am promis acestor oameni că îi vom lăsa în pace și nu ne vom lupta cu ei. Am făcut acel legământ de pace şi oamenii aceștia au devenit robii noștri. Bucuroși, ei au plecat spre cetatea lor. După doar trei zile, am aflat că am fost înșelați. Ei nu locuiau departe aşa cum ne-au minţit, erau gabaoniți, erau vecinii noştri! Vă puteţi imagina? nu locuiau unde ne-au spus ei că locuiesc... Erau chiar acolo, în vecinătate... Cetatea lor era chiar foarte aproape. Cu toţii ne-am supărat pe ei, am devenit furioși pe vecinii noştri. Credeţi că ne-am simţit bine că am fost înşelaţi? Nuuuu, aşa e... Voi cum vă simţiţi când cineva vă înşeală? Nu e nevoie să îmi răspundeţi, ştiu şi singur răspunsul... Nu ne-a plăcut deloc situaţia aceasta! Câțiva soldați dintre ai noştri chiar au vrut să plece la luptă împotriva lor şi să-i omoare pe gabaoniți. Dar și-au amintit de promisiunea făcută, de legământul de pace încheiat între noi şi ei: le promisesem deja că nu vom lupta niciodată cu ei. Poporul Israel era foarte supărat. Nu am avut ce face altceva decât să îi lăsăm în pace şi în viaţă pe gabaoniţi, ei devenind robii noștri. Din acea zi, gabaoniții scoteau apa din fântână și aduceau lemne pentru foc. Promisiunea era promisiune! Ei au greşit că neau înşelat şi ne-au minţit, dar ştiţi care a fost marea noastră greşeală? Nu L-am întrebat pe Dumnezeu ce să facem! Ne-am pripit, ne-am grăbit, am căzut aşa de uşor în capcana pe care gabaoniţii ne-au întins-o... Cu alte cuvinte, am

ales să nu ascultăm de Dumnezeu, să nu avem răbdare să Îl întrebăm ce să facem... Alegerea noastră a fost una greşită şi am avut de suportat consecinţe... Nu sunt deloc mândru de cum ne-am comportat şi de deciziile pe care le-am luat ca şi popor... Nu mi-a fost aşa de uşor să vin la voi şi să vă mărturisesc toate acestea, dar, fiindcă îmi sunteţi dragi, vreau să insist asupra unui lucru

extrem de important: alegeţi întotdeauna să ascultaţi de Dumnezeu şi va fi bine pentru voi! Nu faceţi ceea ce am făcut noi... regretele nu ne-au mai ajutat cu nimic după ce am ales să nu ascultăm... La revedere, dragi prieteni, să auzim de bine!

D iscuție Observație: În această secțiune, conduceți o discuție care să pornească de la povestirea biblică și direcționați firul discuției înspre viața personală a copiilor. În funcție de timpul de care dispuneți puteți adresa aceste întrebări într-un moment special dedicat, sau în timpul în care aceștia lucrează la lucrul manual propus.

bătrânilor lui Israel? • Cum erau obiectele prezentate de cei din Gabaon? • Ce a decis Iosua când a văzut lucrurile prezentate? • Care a fost greșeala lui Iosua?

Pentru a stimula copiii să se implice în discuție și să participe cu răspunsurile lor, puteți pregăti un sac cu micii premii (creioane, abțibilduri, calendare, bomboane etc.). De fiecare dată când răspund la întrebări, copiii (copilul care a răspuns) poate extrage ceva din sac. • Cine erau musafirii sosiți în tabăra lui Iosua? • Ce doreau locuitorii din Gabaon? • Ce le-au arătat gabaoniții lui Iosua și

• Care a fost cea mai importantă decizie pe care ați avut-o de luat până acum? • Cum ați procedat când ați hotărât ce veți face? • Cu cine vă sfătuiți, pe cine întrebați atunci când trebuie să faceți ceva, dar nu știți ce ar fi mai bine să faceți? • De ce e bine să ascultăm de Dumnezeu? Dar de părinții noștri?

L ucru manual Preșcolari:

Materiale necesare:

Activitate: Fiecare copil va primi câte o fotocopie după pagina 128, un balon pe care va trasa câteva dungi cu markerul, o bucăţică de pânză, un biscuite sau o bucăţică de pâine, o pereche de şlapi din carton şi 5-6 bucăţele de material rupt. Aceste lucruşoare corespunzător.

vor

lipite

locul

• fotocopii pe carton alb după paginile 128, 129 • Un balon pentru fiecare copil (ce reprezintă burdufurile vechi ale gabaoniţilor) • O bucăţică de pânză • Un biscuite sau o bucăţică de pâine uscată (sau pâinici bakerolls) • 5 bucăţele de material rupt • lipici sau bandă dublă adezivă

Școlari: Traista gabaoniților

Activitate: Fiecare copil primeşte o bucată de fetru A4 și o bucată de sârmă plușată. Va îndoi bucata de fetru în două și o va lipi pe cele două laterale cu bandă dublu adezivă. Ulterior, cu sârma pluşată va străpunge materialul în partea de sus, în cele două capete, pentru a poziționa toarta, apoi o va răsuci. Traista e gata. Copiii o pot decora cu diferite elemente decorative, pe care leați procurat anterior.

Materiale necesare: • o bucată A4 de fetru/ copil • o bucată de sârmă plușată/ copil • bandă dublu adezivă • opțional: elemente decorative (stikere, figurine fetru, carioci etc.)

A cțiune (Această activitate are același punct de pornire pentru ambele grupuri de copii - preșcolari și școlari -, dar e adaptată ca mod de desfășurare.) Pregătire: Pregătiți atâtea cartonașe câți copii aveți (cumulând cartonașele scrise cu cele goale), apoi introduceți fiecare cartonaș în plic.

Activitate: Împărțiti copiii în două echipe și așezați fiecare echipă în cerc pe jos. Dați fiecărui copil câte un plic cu un cartonaș, cu rugămintea de a nu-l deschide. Spuneți-le: Pentru a lua decizii corecte trebuie să ascultăm; să ascultăm de Dumnezeu în primul rând, iar apoi de oamenii prin care Dumnezeu ne poate vorbi. Cine sunt aceștia? (lăsați copiii să răspundă). Aș vrea să exersăm chiar acum ascultarea și iată ce vom face. Fiecare dintre voi va primi un plic în care se află un cartonaș. Nu aveți voie să deschideți plicul decât în momentul în care se oprește muzica. Atât timp cât merge muzica, va trebui să pasați plicurile de la unul la celălalt. În momentul în care muzica s-a oprit, fiecare își va deschide repede plicul pe care îl va avea atunci în mână și se va uita pe cartonașul pe care l-a găsit în interiorul lui. Dacă e gol (cartonașul), se ridică în picioare și sare de cinci ori cât mai sus posibil, iar dacă conține o literă se va îndrepta spre peretele X (desemnați de la început care perete aparține echipei 1 și care aparține echipei 2) și se va așeza în ordinea corectă astfel încât să formeze cuvântul

Materiale necesare: • cartonașe 8x10 cu literele cuvântului ASCULTARE • cartonașe 8x10 goale • plicuri • Cd player

ASCULTARE. Câștigă echipa care respectă toate aceste instrucțiuni și le duce prima la îndeplinire. Fiecare copil dintre cei care formează cuvântul ASCULTARE va fi provocat să spună în ce situație va vrea de acum încolo să asculte de Dumnezeu (sau de o persoană investită cu autoritate peste el). La preșcolari, nu le cereți să se așeze în ordine, ci doar ca cei care au litere să formeze o linie lângă perete, în timp ce ceilalți sar.

M emorarea versetului ”Dacă mă iubiți veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14:15)

Preșcolari: Activitate: Râmâneți în cele două cercuri formate pentru acțiune și memorați versetul astfel: Memorați acest verset folosind semnele: 1. Dacă mă iubiți: creați o inimioasă din degete 2. veți păzi: ridicați mâna dreaptă în sus în formă de stop 3. poruncile Mele: țineți mânile ca și cum ați citi dintr-o carte Pentru a recapitula versetul pregătiți două cercuri (unul roșu și unul verde) pe care le veți atașa fiecare pe câte un bețișor de frigăruie. Când veți ridica semaforul verde copiii vor începe să spună versetul, la roșu se vor opri, la verde vor continua. Alternați ridicarea semnelor pentru a face repetarea versetului cât mai distractivă.

Școlari: Pregătire: Pe fiecare bețișor scrieți un cuvânt din verset astfel încât să aveți 10 bețișoare pentru a forma un verset (Dacă/Mă/ Iubiți/ veți/ păzi/ poruncile/ mele/ Ioan/ 14/ :15/.)

Materiale necesare: • Bețișoare de înghețată • Cartoane A3

Pe cartonul A3 scrieți în ordine, numărul de caractere al fiecărui cuvânt din verset și trasați sub cifră, o linie pe care va putea fi așezat bețișorul care corespunde respectivului număr de caractere. Planșele A3 vor trebui să arate astfel:

4 2 6 4 4 9 4 4 2 3 _____ ______ ______ ______ ______ ________ ________ ________ ________ ______

Activitate: Împărțiți copiii în echipe de câte 10. Dați echipelor câte un carton A3 pregătit după

indicații fiecărui copil, iar apoi fiecare copil din echipă va primi câte un bețișor cu un cuvânt din verset. Echipele vor trebui să descopere care e

versetul încercând să așeze cuvintele la locul lor, pornind de la numărul de litere (caractere) pe care îl au pe bețișoare. Vor pune fiecare bețișor sub numărul care-i corespunde,

aranjându-le până cred că au obținut versetul corect. După aceea îl memorează și îl recită în cor. Câștigă echipa care a dus prima la capăt această sarcină.

J ocuri Pentru ambele categorii de vârstă: Pentru această zi propunem jocuri cu apă.

1. Protejează prințesa. Desfășurarea jocului:

Materiale necesare:

Împărțiți copiii în două echipe. Alegeți ,,o prințesă” (un copil) pentru fiecare echipă, iar apoi dați fiecărui copil câte un balon cu apă, cu excepția prințesei. Echipa A aruncă cu baloanele spre Echipa B care nu are voie să se miște de pe loc (poate doar să sară sau să se lase jos, ori să se încline într-o parte sau alta) -, încercând să nimerească prințesa echipei B și s-o ude. Echipa B va face tot posibilul să își protejeze prințesa. Vine rândul echipei B să arunce cu baloanele

• Baloane cu apă

spre echipa A, încercând să îi ude prințesa. Jocul se poate relua de câteva ori, în funcție de timpul și de baloanele de care dispuneți. Câștigă echipa a cărei prințesă este mai uscată.

2. Stoarce buretele Desfășurarea jocului: Împărțiți copiii în două echipe și așezați echipele în șir îndian. În fața fiecărei echipe așezați o găleată goală. Dați primului copil din fiecare echipă un burete cu care va trebui să alerge spre piscina plină cu apă (așezată la aproximativ 10-15 m de echipe), să umple buretele cu apă și să se întoarcă cu buretele

Materiale necesare: • O piscină mică (sau un lighean mare) cu apă • Doi bureți • Două găleți

la echipa sa, unde îl va stoarce în găleată, iar apoi va preda buretele următorului copil, el așezându-se la capătul șirului. Următorul copil procedează identic. Câștigă echipa care la finalul jocului (stabiliți un timp) are cea mai multă apă în găleată. Pentru copiii mai mari puteți complica puțin

jocul, dându-le diferite sarcini atunci când se întorc cu buretele: să sară peste o băncuță, să intre într-un cerc, să vină cu spatele etc.

3. Uzi leorcă Desfășurarea jocului:

Materiale necesare:

Împărțiți copiii în două echipe. Așezați echipele față în față la o distanță de un metru, astfel încât fiecare copil din echipa A să aibă un partener în echipa B. Fiecare copil din fiecare echipă are în mână un pahar plin cu apă. La semnalul învățătorului, fiecare copil va arunca apa din pahar spre partenerul său. Copiii vor fugi apoi spre ligheanul cu apă ca să își umple din nou paharele, după care se vor așeza la o distanță puțin mai mare decât cea inițială. La semnalul învățătorului iar

• Pahare de unică folosință • O piscină mică sau un lighean mare cu apă

vor trebui să se ude unii pe alții. Continuați jocul până când nu se mai pot uda din cauza distanței prea mari. Câștigă copilul cel mai uscat.

4. Baloane cu apă Pregătire:

Materiale necesare:

Cu creta marcați un spațiu de joc ca în diagramă, respectiv două linii la o distanță de aprox. 15 m. și o altă linie care să împartă zona în două. În două colțuri diametral opuse (unul în spațiul unei echipe, unul în spațiul celeilalte), delimitați ,,turnul” fiecărei echipe. Puneți jumătate din baloane pe linia fiecărei echipe și câte un lighean în spatele liniei fiecărei echipe, la capătul opus celui în care este marcat turnul (ca în diagramă). Opțional: Folosiți baloane de culori diferite pentru fiecare echipă.

• Cretă • Baloane cu apă • 2 ligheane mari

Activitate: Împărțiți copiii în două echipe. Fiecare echipă se află în jumătatea ei de teren. La

semnalul liderului, jucătorii încearcă să ia câte un balon de pe linia celeilalte echipe și să-l ducă în ligheanul echipei sale fără să fie atins. Odată ce un jucător a trecut de linia de mijloc este considerat în siguranță și nu mai poate fi atins de membrii echipei adverse. Dacă un jucător este atins de unul din membrii celeilalte echipe, el trebuie să renunțe la balon și să stea în turnul echipei adverse. Un jucător poate fi eliberat din turn numai când unul dintre

coechipierii săi ajunge la turn și îl eliberează fără să fie atins între timp. Amândoi pot să se întoarcă ulterior în siguranță la echipa lor. Prima echipă care adună toate baloanele din cealaltă parte sau capturează toți jucătorii echipei adverse câștigă jocul. Pentru copiii mai mari marcarea adversarului

se face cu balonul (fără ca acesta să se spargă – fără aruncări) Pentru că jocul este foarte activ va fi nevoie de un arbitru.

Ziua 5 Învinge Teama Lecția:

Înfrângerea regelui Iabin

Text biblic: Iosua 11

Scopul lecției:

Verset de memorat:

„Nu te teme căci Eu sunt cu tine, nu te uita cu îngrijorare căci Eu sunt Dumnezeul tău.” (Isaia 41:10)

Pot să mă încred în Dumnezeu atunci când îmi e teamă.

opiii se tem de multe lucruri. Se tem de întuneric, de oameni, de animale, de insecte, de tunete, de fulgere, de nereușite, de nou etc. Vrem să îi învățăm să se elibereze de aceste temeri, încrezânduse în Dumnezeu. Dacă Iosua cu o armată

Tema cadru: Învinge teama.

nesemnificativă din punct de vedere numeric a învins armatele conduse de regele Iabin pentru că s-a încrezut în Dumnezeu, cu cât mai mult pot ei să biruie fricile care-i înspăimântă dacă își pun încrederea în Domnul?

D eschidere entru partea de deschidere a acestei zile puteți căuta materiale despre blazoane (tot felul de informații interesante: când au apărut, ce semnificau, cele mai vechi blazoane, cele mai celebre, cine le purta etc.), pe care să le prezentați copiilor. Comandantul de oști poate intra în scenă purtând pe

P 88

haină foarte multe blazoane (confecționate din carton) și astfel să introducă această prezentare. Îi poate anunța pe copii că toți soldații armatei sale vor fi azi decorați cu astfel de insigne pentru că a aflat că au dus lupte grozave în timpul săptămânii pe care le-au cucerit. În partea de

închidere, pregătiți un moment solemn în care veți decora fiecare copil cu un blazon (insignă cu Fortăreața).

Ca în restul zilelor, partea de deschidere va fi completată cu rugăciune, cântec și scenetă.

E xperimentare Sentimente pozitive:

încredere, victorie, bucurie

Sentimente negative:

teamă, frustrare, neîncredere

Preșcolari: Activitate: Împărțiți copiii în echipe de câte 5. Construiți pentru fiecare echipă câte un turn din creioane. În interiorul turnului așezați 5 soldăței de hârtie, care sunt prinși fiecare cu câte o agrafă de birou. Dați fiecărei echipe câte o undiță (băț, fir de ață și magnet) cu care copiii să scoată pe rând soldații din interiorul turnului. Copiilor li se atrage atenția asupra grijii cu care trebuie „pescuiți” soldații, ca nu cumva turnurile să se dărâme. (Se crează o anumită stare de frică: „Să nu fiu eu acela, care să dărâm turnul”. Această situație îi va ajuta să înțeleagă mai bine sentimentul de frică.) Câștigă echipa care a scos prima toți soldățeii fără să dărâme turnul. Dacă uneia dintre echipe i se dărâmă turnul va trebui să îl reconstruiască și înceapă jocul de la început cu toți soldații în turn.

Întrebări de legătură: • Ați reușit să scoateți soldațeii? • Câți soldați ați scos fără să dărâmați turnul? • Cum v-ați simțit când urma rândul vostru să scoateți soldațeii? • V-a fost vreodată teamă că veți dărâma turnul?

Unora dintre voi le-a fost frică să nu dărâme turnul, alții au pescuit cu curaj. La fel ca unii dintre voi care se tem de diferite lucruri (întuneric, păianjeni, tunete etc.), poporul evreu în povestirea de azi s-a temut să meargă la luptă singur. Ce a soluție a găsit? Haideți să aflăm chiar acum.

Școlari: Activitate: Copiii stau în semicerc într-un capăt al sălii, iar unul dintre lideri va sta la celălalt capăt fiind bunica legată la ochi. Bunica stă pe scaun sau pe jos, cu legătura de chei sub scaun sau în fața ei. Bunica va trebui să își apere cheile. Toți copiii vor trebui să facă liniște. Când începe jocul, un alt învățător va face semn la patru copii, care vor porni pe furiș înspre bunica, încercând să îi fure cheile. Dacă bunica îl aude pe vreunul dintre ei, ea trebuie să îl arate cu degetul și dacă învățătorul vede că arată direct spre jucător, el trebuie să stea pe loc în timp ce ceilalți continuă. Jucătorii nu au voie să fugă. Alți jucători pot încerca să fure cheile după ce primii patru au fost opriți. Câștigătorul este copilul care ia cheile sau bunica dacă ea nu lasă pe nimeni să i le ia. La copiii mai mari, bunica poate folosi un baton făcut din hârtie cu care să își păzească cheile, încercând să atingă cu batonul de hârtie pe oricine se apropie prea mult. Unora dintre voi le-a fost frică să nu fie prinși, alții au înaintat cu curaj. La fel ca unii dintre voi care se tem de diferite lucruri (întuneric, păianjeni, tunete etc.), poporul evreu în povestirea de azi s-a temut să meargă la luptă singur. Ce a soluție a găsit? Haideți să aflăm chiar acum.

Materiale necesare: • O legătură de chei • O eșarfă pentru a lega un lider la ochi • Un baton din hârtie (pentru copiii mai mari)

Întrebări de legătură: • Câți dintre voi ați reușit să furați cheile de la bunică? • Cei care ați reușit să luați cheile, cum vă simțiți? Ce ați făcut pentru a lua cheile? • Cei care ați fost prinși de bunică, ce ați simțit când a arătat cu degetul spre voi? Dar atunci când încă vă îndreptați spre ea? Vă era teamă că vă va indica? • Sunt alte lucruri de care vă temeți?

P ovestire Preșcolari și școlari: a intrarea copiilor în sală, Iosua așază un set de popice și exersează de 3 ori răsturnarea întregului set de popice o dată. Se preface că nici nu i-a observat pe copii. După ce reușește să răstoarne toate popicele o dată, sare în sus de bucurie, strigând: „Am câștigat!”. Își îndreaptă apoi atenția către copii. Îmi pare rău, dar parcă nici nu v-am observat. Aveam o misiune importantă și m-am concentrat asupra ei. Vă voi povesti despre misiunea mea puțin mai târziu. Acum hai să ne întoarcem la ceea ce vă povestesc în fiecare zi: Cucerirea Canaanului.

După cum bine vă amintiţi de zilele trecute, Canaan era o țară frumoasă și bogată. Dumnezeu a spus despre ea că e o țară în care curge lapte și miere. În fiecare zi vedeam tot mai mult din lucrurile frumoase pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi. Dar în fiecare zi ne confruntam cu noi provocări. Tot mai mulți dușmani... parcă nu se mai terminau! Însă - în fiecare zi - Dumnezeu era cu noi și ne șoptea: „Nu te teme, eu sunt cu tine!” Ați auzit vreodată de Iabin, împăratul Hațorului? (Iosua se îndreaptă spre popicul ce îl reprezintă pe acesta, îl ia în mână și îl aduce în fața copiilor.) Iabin era un împărat puternic. Avea o armată foarte mare... Dar avea și mulți prieteni. Prietenii lui erau tot niște împărați ale unor cetăți puțin mai mici. Îi voi prezenta și pe ceilalți prieteni ai lui Iabin și armatele lor. (Iosua aduce celelalte popice în fața copiilor spunând în treacăt numele cetăților din care proveneau aceștia.) Vedeți ce mulți prieteni avea Iabin? Fiecare imagine reprezintă o altă cetate a prietenilor lui Iabin. Haideți să numărăm în câte cetăți locuiau prietenii lui Iabin? (Sunt numărate popicele.) Iabin și ceilalți împărați din aceste cetăți au auzit că israeliții au un Dumnezeu puternic, de aceea câștigă fiecare luptă. Astfel și-au făcut un plan: să lupte împreună împotriva israeliților, poate că

Materiale necesare: • Set popice • Minge bowling • Set jetoane – nouă armate, acestea vor reprezenta armata lui Iabin împăratul Hațorului, armata Madonului, armata Șimronului, armata Canaaniților, a Amoriților, a Hetiților, a Fereziților, a Iebusiților. Fiecare jeton va fi fixat pe câte un popic. • Un popic care are pe el lipită armata lui Israel • Un material galben (maro) reprezentând pustia și unul albastru reprezentând apa • Siluetele mai multor cetăți, având scris Hațorul, Madonul, Șimronul

așa vor câștiga lupta. Toți acești oameni au format o armată foarte mare și puternică. Nimeni nu-i putea număra. Erau ca nisipul de pe malul mării. Cine ar putea număra nisipul de pe malul mării? Nimeni. La fel era și cu această armată – erau foarte mulți, aveau cai iuți și care de luptă. De cealaltă parte erau israeliții. Ei erau un singur popor. Nu aveau arme performante. Nu aveau nici cai și nici care de luptă. Erau așa de puțini în comparație cu Iabin și cu prietenii lui. Israeliților le-a fost puțin cam frică. S-ar fi întors înapoi. Cum să te lupți cu o asemenea armată? Cu siguranță vor fi biruiți! Unii chiar tremurau de frică. Nu mai aveau curajul nici să iasă din cort. Pentru ce să mai mergi la luptă, când ești sigur că vei pierde războiul? Ce ai putea să le spui unor oameni care tremură de frică? Atunci,

a fost nevoie ca Domnul să ne facă din nou o promisiune: „Nu te teme de ei, căci mâine pe vremea aceasta toți vor fi bătuți!”. Acum lucrurile stau altfel! Când Domnul îți reamintește că El este cu tine, de ce să îți mai fie frică? Și de această dată frica a fost biruită. Domnul nostru este mai puternic decât frica! Este mai puternic decât o armată uriașă! Am prins curaj şi am plecat la luptă! S-a hotărât un loc de întâlnire între cele două armate. Iabin și prietenii lui și-au adunat armatele lângă o apă. Toți stăteau liniștiți și siguri că vor câștiga lupta. Unii își ascuțeau săbiile, alții își verificau scuturile, unii își aranjau coifurile, alții dădeau de mâncare cailor... Unii vorbeau și râdeau, parcă nici nu le păsa de război. (Sunt așezate pe rând popicele cu imaginea celor nouă armate.) Armata israeliților a apărut deodată. Aceasta i-a luat prin surprindere. Nu se așteptau să apărem așa deodată. Nu prea erau pregătiți de luptă. Cu siguranță se gândeau că ne este frică. Însă, Dumnezeu era cu noi și nouă nu ne mai era frică! Așa că ne-am năpustit peste ei și cu ajutorul lui Dumnezeu, în scurt timp am câștigat lupta. Pe unii i-am bătut acolo în

câmp. Unii au reușit să o ia la fugă. Dar i-am urmărit, i-am ajuns din urmă și i-am bătut. Totul s-a întâmplat în scurt timp. Am câștigat lupta! Nu, nu noi am fost cei puternici. Nouă near fi fost frică dacă eram singuri. Am reușit pentru că ne-am încrezut în Dumnezeul Cel Atotputernic care lupta împreună cu noi. A fost ca și cum cineva mult mai puternic decât noi s-a luptat pentru noi și ne-a dat nouă biruință. Și astfel mult mai multe cetăți au fost cucerite deodată. (Iosua ia mingea de bowling și dintr-o lovitură răstoarnă cele nouă popice. Un alt învățător așează siluetele mai multor cetăți pe perete.) Nu uitaţi! Dumnezeu este cu noi, ne-a promis lucrul acesta! Dacă El este cu noi, de ce să ne mai fie frică? Cu El biruim orice frică o avem! Curaj, nu suntem singuri în această lume! Să nu uitaţi niciodată acest mare adevăr!

D iscuție Observație: În această secțiune, conduceți o discuție care să pornească de la povestirea biblică și direcționați firul discuției înspre viața personală a copiilor. În funcție de timpul de care dispuneți, puteți adresa aceste întrebări într-un moment special dedicat, sau în timpul în care aceștia lucrează la lucrul manual propus.

Pentru a stimula copiii să se implice în discuție și să participe cu răspunsurile lor, puteți aduce o sabie din plastic pe care copiii o țin în mână atunci când răspund la întrebări.

• • • • • • • • •

Cum se numea regele cu care trebuia să lupte de această dată poporul Israel? Ce strategie a pus la cale regele Iabin pentru a-i învinge pe evrei? Ce au făcut cei mai mulți dintre evrei când au aflat cât de mare e armata lui Iabin? Ce a făcut Dumnezeu pentru a le risipi teama? Care dintre cele două armate a câștigat bătălia? De ce? Mai știți și alte bătălii pe care evreii le-au câștigat pentru că s-au încrezut în Dumnezeu? Ce faceți voi atunci când vă e teamă? V-ați rugat vreodată când v-a fost teamă? Ce s-a întâmplat după aceea? Ce i-ați spune unui copil căruia îi e frică de... (în funcţie de vârsta copiilor, prezentaţi o situaţie potrivită; de exemplu, la preşcolari – îi e frică de întuneric, sau să doarmă singur în cameră; la copiii mai mari – se tem de singurătate, de boală, etc.)?

L ucru manual Preșcolari și școlari: Scut Magnet Activitate: Dați fiecărui copil un șablon de scut, o cruce (gata decupată la cei mici, nedecupată la cei mari) și câteva servețele/carioci de diferite culori. Vor lipi crucea în centrul scutului cu bandă dublu adezivă, iar apoi, din servețele/ carioci vor încerca să creeze un vitraliu în jurul crucii. Ultima dată, vor lipi pe spatele scutului foița de magnet. Acest scut le va aminti copiilor că pot să își încredințeze toate temerile lor lui Dumnezeu.

Materiale necesare: • Fotocopii pe carton alb/ placaj ale scutului de la pagina 131 • Magnet foiță • Fotocopii pe carton roșu/ foam roșu/ fetru roșu ale crucii de la pagina 132 • Carioci sau servețele de diferite culori • Lipici • Foarfece

A cțiune (Această activitate are același punct de pornire pentru ambele grupuri de copii - preșcolari și școlari -, dar e adaptată ca mod de desfășurare.)

Activitate: Dați fiecărui copil o foaie și un creion/ carioci. Rugați-i să scrie sau să deseneze acolo un lucru de care se tem. Cereți-le apoi să mototolească foaia, iar după aceea toți cei care au decis să se încreadă în Dumnezeu în loc să se mai teamă se vor așeza întrun șir și își vor arunca pe rând ghemotocul de hârtie în cutia mare așezată la apoxmativ 2 metri în fața lor. Înainte de a-și arunca ghemotocul, copilul va spune: ,,Mă încred în Dumnezeu și nu mă mai tem”. Încurajați-i să nimerească ,,ţinta”. Puteți încheia această activitate cu o rugăciune de mulțumire față de Dumnezeul care ne ajută să învingem teama.

Materiale necesare: • Fotocopii pe carton alb/ placaj ale scutului de la pagina 129 • Magnet foiță • Fotocopii pe carton roșu ale crucii de la pagina 130 • Carioci sau servețele de diferite culori • Lipici • Foarfece • o cutie sau un coș

M emorarea versetului ,,Nu te teme căci eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare căci Eu sunt Dumnezeul Tău.” (Isaia 41:10)

Preșcolari: Pregătire: Scrieți versetul cu litere mari și groase pe un carton A3, pe care îl veți tăia ulterior în formă de puzzle. (Dacă sunt mai mulți copii, împărțiți-i pe echipe de câte 10 și pregătiți un puzzle pentru fiecare echipă). Ascundeți piesele de puzzle în diferite locuri din sală înainte să intre copiii. Dacă sunt împărțiți pe echipe se va delimita locul pentru fiecare echipă și se va avea grijă să nu se amestece puzzle-urile.

Activitate: Fiecare echipă va trebui să găsească piesele puzzle-ulului și să-l refacă într-un timp cât mai scurt. Echipa care a reușit să termine prima recită versetul. Ulterior, în cadrul echipelor, copiii vor fi așezați

Materiale necesare: • Carton A3 • Carioci

în cerc, iar puzzle-ul refăcut va fi în mijlocul cercului. Se repetă versetul o dată sau de două ori în grup, după care învățătorul ia câte o piesă și ascultă cum unul sau doi copii pot spune versetul corect cu piesa respectivă lipsă. Copilul/ copiii din echipă care pot spune versetul corect atunci când toate piesele sunt îndepărtate pot fi premiați (o bomboană, un jeleu etc.).

Școlari: Pregătire: Scrieți versetul cu litere mari și groase pe un carton A3, pe care îl veți tăia ulterior în formă de puzzle. (Dacă sunt mai mulți copii, împărțiți-i pe echipe de câte 10 și pregătiți un puzzle pentru fiecare echipă). Ascundeți piesele de puzzle în diferite locuri din sală înainte să intre copiii. Dacă sunt împărțiți pe echipe se va delimita locul pentru fiecare echipă și se va avea grijă să nu se amestece puzzle-urile.

Activitate: Fiecare echipă va trebui să găsească piesele puzzle-ului și să-l refacă într-un timp cât mai scurt. Echipa care a reușit să termine prima recită versetul. Ulterior, în cadrul echipelor, copiii vor fi așezați în cerc, iar piesele de puzzle vor fi răsfirate în interiorul cercului. Unul dintre copii este legat la ochi. El va trebui să refacă puzzle-ul ascultând cu atenție intrucțiunile date pe rând

Materiale necesare: • Carton A3 • Carioci • O eșarfă de legat la ochi

de cei din echipa sa. (Spre exemplu, va lua un cartonaș, iar primul copil îi va spune: Nu e ok, nu e primul cuvânt din verset, lasă-l jos și ia un altul. Următorul copil îi poate spune: ia cartonașul din partea ta dreaptă și pune-l pe podea. etc.) Câștigă echipa care reface prima puzzle-ul în aceste condiții.

J ocuri Preșcolari: În această zi ați putea încerca tot felul de jocuri cu parașuta (plasa aceea mare de material colorat). • Copiii să fluture parașuta • Copiii să paseze o minge de la unul la celălalt pe parașută • Doi copii joacă mâță sub parașută în timp ce ceilați încearcă să țină parașuta cât mai sus.

Școlari: Ștafetă Pregătire: Acest joc va fi o ștafetă cu mai multe obstacole. Creați acest traseu pentru două echipe. În fața fiecărei echipe construiți traseul astfel: 1. Scara așezată pe jos la 3 metri de linia de start. La 4 metri de scară o cutie cu o șosetă lungă. 2. La 5 metri de cutia cu șoseta, veți trasa pe asfalt o linie cu creta. 3. La 5 metri de linie, așezați recipientul cu orez. 4. În recipientul cu orez puneți 10 plicuri mici, numerotate cu numărul afirmației, iar în interiorul lor așezați afirmațiile de la pagina 133 .

Desfășurarea jocului: Împărțiți copiii în 2 echipe. Așezați copiii în șir indian și construiți traseul după indicațiile de mai sus, în fața fiecărei echipe. Dați fiecărei echipe un rebus de la pagina 134 și un pix. Esența ștafetei constă în a descoperi cuvântul cheie din rebus, fapt care se va întâmpla numai în măsura în care se întorc cu bilețelele cu întrebări și dau răspunsurile corecte. Cuvântul cheie este FORTĂREAȚA. La semnalul dvs. primii doi copii din fiecare echipă pornesc, ținându-se de mână. Vor trebui să treacă prin scară în viteză, pășind prin fiecare spațiu gol (cel mai bine ar fi să se poziționeze lateral ca să facă acest lucru). După ce au trecut de scară, ajung la cutia

Materiale necesare: • • • •

Două scări de lemn Două șosete lungi Două recipiente cu orez Bilețele cu afirmații lipsă

Dați fiecărei echipei rebusul de la pagina 134 pe care vor trebui să îl completeze pe măsură ce se întorc cu bilețelele cu întrebări.

cu șoseta. Vor lua șoseta, o vor prinde unul de un capăt, celălalt de celălalt capăt și vor trebui să parcurgă următorii 5 metri, pășind peste șosetă, cu un singur picior odată, fără să dea drumul șosetei dintre ei. După ce vor ajunge la linia marcată cu creta, unul va deveni roaba, iar celălalt susținătorul, adică unul va sta în mâini (roaba), iar celălalt îl va ține de picioare (susținătorul) și așa vor trebui să înainteze până la recipientul cu orez. Acolo vor căuta prin orez după cartonașul cu nr. 1, apoi se vor întoarce în grabă la echipa lor, care va completa afirmația după care va trece cuvântul completat în rebus la numărul corespunzător. Continuă următorii doi copii în aceeași variantă. Câștigă echipa care își completează prima rebusul.

Provocările soldaților recizări pentru coordonator (ideal ar fi ca acesta să nu fie și personaj – e mult mai ușor să urmărească pregătirile și jocul scenic „din afară”.) Pentru a vă ușura munca, vorbiți cu echipa de la scenetă să se implice – dacă este posibil – cât mai puțin în activitățile comune (laudă și închinare, înscriere și altele asemănătoare de la începutul zile) pentru că astfel nu vor fi stresați, distrași ori frământați că nu apucă să le facă (bine!) pe toate. Rugați-i pe actori să-și învețe pe de rost replicile. Alegeți-vă oameni care înțeleg că improvizația e o artă, dar nu e cazul să facă așa pentru sceneta aceasta – mai ales când ceilalți își învață rolurile cu seriozitate: există riscul de a-i încurca pe ceilalți. Sfătuiți-vă oamenii să nu-și învețe fiecare doar rolul lui, ci și ultimele cuvinte din replica celui de dinaintea lui, astfel încât să știe cu ușurință când poate interveni (se evită astfel riscul de a-l întrerupe pe celălalt). Chiar dacă unii actori vor improviza sau adapta unele fraze din scenetă, e important ca ultimele cuvinte din replică să fie aceleași de fiecare dată! Seriozitatea cu care vor încercarea actorii să intre în pielea personajului va fi măsura hotărâtoare în care copiii vor reuși să se identifice cu situațiile prezentate. Seriozitatea se referă la: învățarea textului, dorința și capacitatea actorilor de a adapta/ improviza la nevoie o nouă replică (uitată, poate), repetiții costumate (și la locul desfășurării scenetei, nu doar pe „un teren neutru”), rugăciunea și dedicarea pentru această formă de a-i sluji pe copii.

Obișnuți-vă să faceți de fiecare dată, împreună cu echipa, un rezumat al întâmplării ce urmează a fi jucată – asta înainte de repetiția propiu-zisă. Încurajați-i pe actori să folosească propriile lor cuvinte: îi va ajuta să urmărească logica acțiunii mai ușor. Frazele nu trebuie urmate în exactitate dacă nu există timp suficient pentru a le memora, dar mesajul da. Adaptați unde nu vă place sau unde actorii simt că pot folosi mai ușor alte cuvinte (sau unde știți că alor dumneavoastră copii le-ar plăcea alte replici). Important este să îi învățați pe cei din echipă să gândească replicile fixânduși în minte cuvinte-cheie și având tot timpul în gând firul narativ al acțiunii. Introduceți momentul scenetei în mod spectaculos în fiecare zi, ca și când ar fi un serial. Iată o sugestie – pe care o puteți adapta după imaginație și „feeling” în fiecare zi: „Dragii noștri, vom urmări acum câteva secvențe din viața de zi cu zi a soldaților din Fortăreața noastră. Sunt momente surprinse în exclusivitate de camerele noastre de surpaveghere din zonă și avem astfel șansa să învățăm de la acești oameni cum să ne antrenăm, la rândul nostru, pentru când vom fi atacați. Haideți să descoperim împreună la ce provocări sunt supuși soldații noștri. Haideți să aflăm ce se petrece azi în Fortăreață, care sunt greutățile de înfruntat.” Un astfel de moment ar prinde bine mai ales în ziua a treia (a se vedea indicațiile scenice de la începutul ei). Recuzită, decor, materiale necesare, indicații scenice generale (Informații valabile pentru toate zilele, care nu se mai repetă în text pentru a nu-l încărca. Nu am făcut o listă detaliată de obiecte necesare, pentru că aici se poate improviza în funcție de resurse și imaginație.) Aduceți decorul cât mai aproape de contemporan și digital.

Acțiunea se petrece într-un cort militar, amplasat într-o zonă de război. Organizați scena astfel încât să dea impresia de zonă securizată la cel mai înalt nivel și sugerați că este a unui general important și exigent. În funcție de spațiul avut puteți amplasa (sau desena pe cartoane, după posibilități): • camere video • benzi fosforescente de securitate • punct de control • o celulă de închisoare • o zonă de servit o gustare (cafea, snack-uri, ceai, butoi cu apă etc.) • echipament militar (busole, binocluri, mitraliere și săbii de jucărie etc.) • megafon • un spațiu „de comandă”(un mixer cu cât mai multe butoane, ecrane de computer, laptopuri, walkie-talkie, hărți etc)

Personajele se plimbă cât mai mult pe scenă și fac „schimb de locuri” între ele în timp ce discută. NU stau în aceeași poziție și nici în același loc mai mult de 3045 de secunde decât dacă se specifică acest lucru în text sau așa cere logica acțiunii. Creați cât mai mult joc scenic! Personajele vorbesc rar și tare (excepție fac doar momentele când se indică în text altfel), accentuând unele propoziții/ cuvinte-cheie din fiecare replică – după cum simt că trebuie evidențiat mesajul. Nu vă sfiiți să încurajați pauzele de efect în interiorul replicilor (acestea sunt marcate cu puncte de suspensie: ... ); câteva secunde în plus nu prelungesc cu mult cele 5 – 7 min de scenetă, dar creează suspans și emoție... de efect!

Personaje:

(respectați informațiile date în legătură cu îmbrăcămintea și gesturile personajelor, chiar dacă nu apar în textul din fiecare zi; creați autenticitate prin detaliile de îmbrăcăminte, ticuri verbale, gestică sau mimică aparte – în funcție de cum se pricepe fiecare actor: puteți, bineînțeles, găsi altele decât cele sugerate în descrierea personajului, atâta vreme cât ele devin parte din acel personaj și se păstrează pe durata întregii scenete). 1. Un purtător de cuvânt • Îmbrăcat în costum militar de ofițer, mereu cu casca la subraț. • Sobru, oficial în vorbire și rigid • Are totuși mici scăpări în ținută: un colț de batistă iese neglijent dintr-unul din buzunare • Nu se abate de la reguli și ține strict ca și alții să respecte în detaliu orice ordin • Rolul poate fi excelent interpretat de o fată 2. Generalul Rupetot • Îmbrăcat în costum militar de general, totdeauna cu casca pe cap • Este ușor dezordonat în ținută (își permite, e general, nu?) • Are un baston (șchiopătează ușor) • Tic: de câte ori e nerăbădător sau supărat,

lovește de două-trei ori cu bastonul în pământ, semn că situația trebuie îndreptată • Când e mulțumit de ceva, își învârte satisfăcut bastonul (vezi Charlie Chaplin) • E un om bun la suflet, curajos, chiar dacă îi place să pară aspru și inflexibil 3. Caporalul Tontărel • Îmbrăcat în costum militar de caporal, casca îi cade des din mână/de pe cap • Poartă cu el două medalii ale bunicului său, fost mareșal, și visează să ajungă un veteran de război • Încurcă ordinele, creează situații hazlii/ periculoase, dar le și rezolvă tot el în mod mulțumitor • Îl invidiază pe generalul Rupetot și e prieten cu soldatul Prefăcioc

• Își dorește, totuși, să fie un om admirat de ceilalți - și pentru asta e dispus și să se schimbe în bine, dacă i se oferă prilejul 4. Soldatul Prefăcioc • Îmbrăcat în costum militar de soldat • Are un șiret dezlegat/cămașa neîncheiată/ îi lipsește arma etc. • Îi place să bârfească și se bucură de răul altuia • De câte ori îi reușește un plan sau aude o veste care-i este pe plac își freacă palmele una de alta (dacă e în prezența altora se întoarce cu spatele la ei și cu fața la public, să nu-l vadă celelalte personaje că jubilează) 5. Soldatul Credință • Îmbrăcat în costum militar de soldat • Mereu aranjat, în poziție de drept până i se cere pe loc repaus • Când este singur, cântă și fluieră fericit • E mic de statură, slab • Când vorbește cu cineva, are tendința să-i pună mâna pe umăr (în afară de Gabriel Sprint, celelalte personaje sunt deranjate de asta și-l apostrofează/îi dau de înțeles asta

– el își retrage atunci mâna și se strâmbă hazliu – înspre public – ca și când ar fi comis o boacănă) • E personajul care-i ține pe toți în echilibru, le oferă speranță, îi ceartă și le reamintește scopul suprem al Fortăreței: câștigarea războiului cu uriașii 6. Gabriel Sprint • Îmbrăcat casual sau în haine de camuflaj (e spion) • Admirat de general, prieten cu soldatul Credință • Nu se înțelege deloc bine cu Prefăcioc • E un personaj optimist, simpatic, elegant • Poate fi interpretat de o fată (și se va numi Gabriela) 7. Câțiva voluntari (a se vedea fiecare zi în parte) • ziua 1 – niciunul • ziua 2 – cel puțin 2 infirmieri și, dacă e posibil, câțiva soldați • ziua 3 – niciunul • ziua 4 – câțiva soldați care să aducă obiecte de analizat • ziua 5 – eventual câțiva soldați

Ziua 1.

Curajul de a fi altfel Intră în scenă Sprint. Pregătește strategii de luptă. Este preocupat să studieze o hartă. O întinde pe o masă și o analizeză cu lupele. Prefăcioc intră în scenă, oarecum pe furiș, și se duce să vadă ce face Sprint. Prefăcioc: (mieros, suspect) Hopaaa! Ia uite ce văd eu aici! Știe domnul general ce faci dumneata? (Tresare și acoperă/ascunde harta, pe cât posibil.) Sprint: Și care e treaba ta, soldat?

100

Prefăcioc: Cum?! N-ai antrenați!

auzit ordinele generalului Rupetot? NU prea mi se pare că vă

Sprint: (oarecum ironic și aparte) I-auzi cine vorbește! Nu ar trebui să fii și tu la instructaj? (pe același ton cu care și-a rostit și Prefăcioc replica) Știe domnul general ce faci tu? Prefăcioc: (prins cu ocaua mică, bate în retragere) Eu am venit la corturi să vorbesc cu caporalul Tontărel. Am o informație prețioasă pentru el. (mândru și înfumurat) Ceea ce nu cred că s-ar putea spune despre dumneata. (iscoditor, căutând din priviri harta) (Între timp intră Rupetot. Pare obosit și trist. Cele două personaje nu-l zăresc, așa că se apropie neauzit de ele.) Sprint: Nu cred că te privesc îndatoririle mele. Prefăcioc: Atunci o să fie treaba lui Tontărel! Rupetot: Nu te mai obosi, Prefăcioc! Ia spune-mi mie ce vrei să-i spui domnului caporal! (Cei doi tresar și iau rapid poziția de drepți.) Prefăcioc, Sprint: Să trăiți! Rupetot: (Salută militărește și le spune pe un ton prietenesc) Pe loc repaos, soldați! (Cei doi ascultă ordinul.) Deci, Prefăcioc... ia să aud eu de ce nu ești tu la instrucție și ce cauți dumneata la corturile șefilor. Prefăcioc: (cu respect și frică – se vede că nu-i place de Rupetot) Domnule general, am vrut să vorbesc cu domnul caporal. Dar cu permisiunea dumneavoastră mă voi îndrepta spre locul de instructaj. Cred că mesajul nu era chiar atât de urgent pe cât mi s-a părut. Acum că v-am văzut, îmi dau seama că e mai important să fiu la instructaj. (Dă să plece grăbit – e clar că a încercat să inventeze un pretext pentru a scăpa cât mai repede de privirile generalului. Ia poziția de drepți și salută:) Să trăiți! Rupetot: Doar încet, soldat. Nu pleci nicăieri până nu îmi spui ce se petrece. Te-am auzit că i-ai spus pe nume domnului caporal. Știi că un soldat nu are voie să facă asta. Doar nu aveți același grad și-aceeași funcție! Să nu se mai repete, soldat! Prefăcioc: Am înțeles, să trăiți! Cer permisiunea de a mă întoarce la datorie. Rupetot: Raportează-mi mesajul pe care voiai să-l transmiți domnului caporal Tontărel. Prefăcioc: (e fâstâcit) Da, să trăiți. Mesajul era că... adică vreau să spun că... mai exact ideea este că... nu știu cât de relevantă e situația... ăăă... (ușurat dintr-o dată, ca și când ar fi găsit cuvintele salvatoare:) mâine se anunță că va ploua, domnule general! Asta este! Atât am vrut să-i spun (se vede că e o minciună). Rupetot: Ești liber să pleci, soldat! Prefăcioc: (Iese din scenă aproape zburând. E fericit că a scăpat. Vorbește ca pentru el:) Pfuuu, Bine că m-am descurcat și-am scăpat fără să le dau de bănuit. Și-acum problema e... unde o fi Tontărel?!

101

Rupetot: Și-acum că acest soldat a plecat... spune-mi, Sprint, Prefăcioc ar fi pus pe ace.

ce se petrece aici? Parcă

Sprint: Așa e, generale. Dar avem altele mai grave de rezolvat, din păcate... Am primit informații că uriașii vor să intre în fortăreața noastră și încercam să reperez punctele de acces, ca să dublăm paza. Am surse care-mi spun că se încearcă vinderea informațiilor din interior. Rupetot: (grav) Trebuie să aflăm dacă e adevărat. Asta ar însemna pierderea noastră. Sprint: Da. Dar cred că știu cine ar putea fi. Am și instalat dispozitive de urmărire deja. După ce termin cu harta, mă duc iarăși în camera de control să mai analizez filmările. Rupetot: Hai să te ajut la hartă și apoi vin cu tine. (Ce doi se apleacă peste hartă și încep să o studieze de zor. Fac conversație – improvizați aici scurte exclamații și propoziții din care să reiasă că numără porțile și punctele în care se dublează paza. Insistați la jocul scenic, gestică. După aprox. 30 de secunde, cei doi termină și se îndreaptă spre unul din colțurile scenei unde e amplasată camera de control și încep să studieze ecranele și scot exclamații de uimire. Pe măsură ce se desfășoară următoarea secvență de pe scenă, cei doi crează un joc scenic discret – care să sugereze că văd pe ecran discuția. Își pun căștile, dar la un moment dat se pare că acestea nu mai funcționează.) (În scenă intră Tontărel, Credință și Prefăcioc. Sunt antrenați într-o discuție aprinsă.) Prefăcioc: Ei, Credință! Dificil mai ești! Credință: Omule, înțelege că așa ceva nu se face... (îmbufnat) și dă-mi pace odată! Tontărel: (încercând să adopte un ton de comandă) Soldat, uiți că eu sunt caporal, cumva? Ți-am mai explicat în două rânduri azi că afacerea asta ar fi pentru interesul nostru suprem! Credință: Cu tot respectul, domnule caporal, nu pot accepta asta! Eu nu divulg niciun cod de intrare. Am terminat de raportat, permiteți-mi să plec. Tontărel: Stai, soldat! Tu chiar nu vrei să te îmbogățești? Credință: Nu, domnule caporal. Eu am de gând să protejez fortăreața, asta vreau cel mai mult - și să-i văd odată înfrânți pe uriași! Prefăcioc: (ironic) Vaaai, ce grozav scop ți-ai propus, Credință dragă! De parcă păzirea fortăreței ți-ar putea aduce atâta beneficiu. Tontărel: (pe un ton mieros) Vaaai, soldat! Tu nu înțelegi că dacă ne ajuți vei avea doar beneficii? Prefăcioc: Așa e, măi Credință. Uite ce o să primești dacă ne ajuți să obținem codurile de intrare în fortăreață. (Scoate de prin buzunare un I-Phone, o tabletă și o consolă/ceva gadget ultamodern și scump.) Tontărel: Nimeni nu are încă în fortăreață așa ceva. Abia aștept să le primesc și eu pe ale mele după ce reușim să obținem codurile. Credință: Domnule caporal, permiteți-mi să vă reamintesc că dumneavoastră și cu mine am promis, când ne-am înrolat în armata fortăreței, să o apărăm chiar cu prețul vieții. Asta am

102

jurat. (Tontărel devine tot mai zbuciumat pe măsură ce vorbește Credință.) Și acum pentru un nenorocit de telefon și încă 2-3 gadgeturi să ne trădăm promisiunea?! Fortăreața are mult mai multă nevoie de noi decât avem noi nevoie de smart-tech! (Către Prefăcioc) Lasă-mă în pace, altfel mă duc direct la domnul general Rupetot și-i spun ce vrei să faci! Prefăcioc: Credință, ești sigurul care mă poate ajuta! Doar tu știi codurile de acces. Uite, promit să-ți fac rost și de o mașină de înghețată, dacă mă ajuți. (Credință pare a ceda, cade pe gânduri și vorbește singur. Se crează un monolog amuzant, Credință pare dintr-o dată un simplu copil.) Credință: Ah... înghețată... ce cuvânt încântător pentru urechile mele... și de-ar fi ca a mamei... Doamne ce buuună ar fi... cu topping de ciocolată fierbinte și căpșuni cu gust de hubba-bubba... (Prefăcioc și Tontărel se încotesc fericiți și bat palma. Credință își revine însă) NU! Nu trădez fortăreața nici măcar pentru înghețata mamei! Domnule caporal, dumneavoastră vreți să ajungeți veteran de război... așa plănuiți să o faceți, trădând Fortăreața? Misiunea noastră este să o protejăm de uriași... și văd că mai nou... chiar de unii dintre noi! (Prefăcioc se strâmbă. Tontărel cade pe gânduri.) Domnule caporal, aceste două medalii (arată spre medaliile lui Tontărel) ar trebui să vă convingă! Ce ar spune bunicul dumneavoastră dacă ar auzi ce vreți să faceți? Credeți că ar fi mândru de dumneavoastră? Sau credeți că așa veți putea fi un veteran adevărat? Tontărel: (ca trezit din somn) Ah, soldate Credință... ce era să fac? Cum am putut să-mi doresc să trădez fortăreața? Pentru un I-Phone și încă niște gadgeturi nenororite? Oricum mi le pot și eu cumpăra, dacă chiar le vreau. Credință: Exact! Dar cinstea de veteran nu se poate! Tontărel: Ce bine-mi pare că nu m-am lăsat păcălit să trădez fortăreața. (se uită spre Prefăcioc.) Soldat, înțelegerea noastră cade! Prefăcioc: (mânios la culme) Păi, domnule caporal! Mi-ați promis! Tontărel: Am încheiat discuția! Ba chiar mă voi duce să raportez incidentul. Prefăcioc: (speriat, dar amenințător) Domnule caporal, dacă veți face asta – sau tu, Credință – am eu pregătită o răzbunare cruntă. Am aici niște fotografii care vă pot înfunda. Credință: Împotriva mea nu ai nicio acuzație. Eu iubesc fortăreața, niciodată nu am trădat-o și nu o voi trăda! Prefăcioc: (scoate din buzunar niște fotografii și le arată celor doi) Da, dar când o să-i spun lui Rupetot altceva decât ce se vede și o să îl fac să creadă verzi și uscate... o să o încurcați! Credință: Nu e nimic compromițător aici, Prefăcioc! Prefăcioc: O să fie, după ce inventez eu un text interesant pentru această poză. Tontărel: (puțin speriat, îi șoptește lui Credință fără să fie auzit de Prefăcioc) Credință, lasă-l în pace. Ai dreptate, aceste poze nu sunt compromițătoare. Dar cine știe ce-i poate debita mecla asta a lui. E un soldat alunecos ca peștele și periculos când e vorba de răzbunare. (Credință

103

aprobă.) Prefăcioc: (tânguitor) Haideți acuma... uite, vă mai ofer încă un gadget de ultimă generație... Tontărel: (îl întrerupe) Nu ne mai trebuie nimic. Nu trădăm fortăreața! Noi nu te dăm pe față, dar tu lasă-ne în pace. (Către Credință) Vii, soldat? Avem o fortăreață de apărat! (Credință aprobă și cei doi se îndreaptă spre ieșire.) Prefăcioc: (rămas singur, e nervos, vorbește cu el însuși) Fraierilor! Cum să n-accepți oferta mea? Era strălucită. Și am fi avut chiar mai multe de câștigat dacă făceam alianță cu uriașii. Acum... ce le spun eu lor? Cum fac rost de coduri. (Iese de pe scenă.) (Rupetot și Sprint și se îndreaptă și ei spre ieșire, conversând aprins.) Rupetot: Nu înțeleg ce s-a putut petrece, Sprint. Dacă tot ai pus camere prin fortăreață, de ce nu ai pus și sonor?! Sprint: Am pus, dar cred că a intervenit o eroare logistică în soft. Trebuie să-i pun pe ingineri să vadă despre ce e vorba. Rupetot: Și oare ce-or fi vorbit cei trei? Dacă Sprint cu Credință vor să ne trădeze?! Prefăcioc le-a arătat un obiect și dintr-o dată ei s-au potolit... Oare ce-o fi asta. Sprint: Nu știu, dar voi afla. Pe cuvânt de spion, domnule general!

Ziua 2

Marunti, dar tari! Intră în scenă purtătorul de cuvânt. Are în mână o scrisoare cu însemne militare. Ia dintr-un cui un megafon (dacă nu aveți, improvizați unul din carton și mascați în el un microfon). După primele câteva cuvinte, Sprint, Prefăcioc și Tontărel vin într-un suflet pe scenă și ascultă în tăcere. Pe măsură ce sunt anunțate victoriile, soldații sunt tot mai entuziasmați. Când se anunță accidentul lui Credință, Sprint și Tontărel sunt sincer întristați, dar Prefăcioc se bucură în ascuns – vizibil pentru public.

Puteți ruga și câțiva figuranți să li se alăture (evident, costumați ca soldați), pentru a crea impresia de unitate militară activă.

Purtătorul de cuvânt: În atenția tuturor soldaților! Generalul Rupetot vă aduce la cunoștință că după victoria de ieri cu uriașii s-au înregistrat următoarele capturi: 10 radare FGH4, 38 de mitraliere F9 cu laser și heliu, 3 tancuri aeriene, 7 helioptere și 42 de furnici-robot cu antene video. 5 dintre escadrilele lor au fost nimicite cu desăvârșire ieri și 4 legiuni au fost împrăștiate. Fortăreața noastră nu a suferit pierderi materiale, însă s-a înregistrat un accident grav. (Pauză de efect. Pare că-i scapă o lacrimă.) Soldatul Credință, cel care a luptat cel mai aprig în bătălia

104

de ieri, și-a pierdut un ochi într-o luptă corp la corp cu uriașii din infanteria Mocirloșilor. Are răni deschise pe tot corpul și e în pericol de septicemie. Mocirloșii l-au atacat 12 deodată și nimeni nu a apucat să-i sară în ajutor. Starea lui e destul de gravă, așa că domnul general vă sfătuiește să mergeți la infirmerie să-l încurajați! (Ia microfonul de la gură, ca și când ar completa de la el.) Între noi fie vorba, chiar are nevoie de încurajare... nu va mai putea face nimic pentru Fortăreață! E pur și simplu într-o stare jalnică. Mai bine ar pleca acasă, n-are ce mai face pe aici! (Își ia lucrurile și se retrage de pe scenă.) Tontărel: Of, săracul Credință! Eu l-am văzut când l-au cules de pe câmpul de luptă, la sfârșit. Credeam că e mort. Sprint: Vai, vai! Și era atât de util în luptă! Era așa de curajos... Tontărel: Și plin de credință... (râde singur de jocul de cuvinte)... I-auzi... Soldatul Credință era plin de credință! Prefăcioc: După ce mai stă în Fortăreață? De ce nu se duce acasă, dacă oricum nu mai e util în luptă? Decât să ne încurce... mai bine și-ar vedea de înghețata lui! (Se creează forfotă și Credință este adus în scenă de doi infirmieri. Este bandajat la un picior, la o mână, la cap și are „sânge” închegat pe haine, are câteva „răni deschise” și un ochi e bandajat/mascat/machiat etc ca să se sugereze că nu-l mai are. Rupetot vine și el în urma infirmierilor care-l cară într-un cearceaf/pe o saltea/târât etc.) Rupetot: Încet, domnilor, încet! E într-o stare teribilă. Îl doare rău. E în pericol. (Aparte, să nu-l audă Credință) Și e și foarte descurajat. (Infirmierii îl pun jos și pleacă. Rupetot se așază lângă el, cu capul în mâini. Credință dă semne că se trezește.) Credință: (cu durere) Aaaau! Ce pulsează ochiul așa de tare? (Vrea să ducă mâna la ochi și pare că nu-l găsește. Începe să strige disperat – mai ales când își vede mâna plină de sânge. În timp ce vorbește cu Rupetot, încearcă să se pipăie, să se ridice, să se analizeze și e din ce în ce mai disperat.) Domnule general, unde mi-e ochiul? Rupetot: (cu milă) Stai liniștit, soldat! Credință: Ce e cu atâta sânge în jurul meu? Rupetot: (ocolind parcă întrebarea) Din bătălie, soldat. Credință: Dar, domnule general, știam că Mocirloșii nu au sânge, ci nămol murdat și rău-mirositor în ei. De ce atunci eu sunt pătat, domnule, de ce? Rupetot: (cu durere, nu mai poate rezista) Ah, Credință! E al tău! Ești grav rănit! (Credință începe să plângă încetișor) Rupetot: Dar nu deznădăjui, soldat! Te vei face bine foarte repede! (Tontărel, Sprint și Prefăcioc se apropie încet. Îl privesc când cu silă, când cu milă. Sunt îngrețoșați de ceea ce văd, Prefăcioc pufnește din când în când disprețuitor)

105

Prefăcioc: Vaaai, Credință, în ce hal ai ajuns! Rupetot: (amenințător) Soldat, măsoară-ți cuvintele! Tontărel: Ne iertați căpitane, dar tare e greu să nu-l compătimim! Prefăcioc: Mai ales că acum nu mai poate merge la luptă. Și Mocirloșii se anunță tot mai periculoși, chiar dacă zilele trecute am distrus cea mai mare parte din armata uriașilor. Credință: Ahhh, și când mă gândesc că Fâstâciții, Jegăriții Mieroși și Lunetele Turbate au fost distruși chiar de echipa din care fac parte! Și erau mult mai periculoși decât Mocirloșii! Sprint: Atât de folositor Fortăreței, și acum atât de rănit! (aparte, pentru el) E pierdut! Rupetot: Soldat Credință, prinde curaj! Zilele ce vin vei merge iarăși sub comanda mea la luptă! Credință: Ah, nu-mi mai vorbiți! Simt că mă doare ochiul din ce în ce mai tare... Nu mai pot merge la luptă... nu mai sunt bun de nimic... simt eu asta în trupul meu... Atât de mult aș vrea să plec acasă... Prefăcioc: (cu maliție) Să cer pregătirea unui elicopter să-l ducă acasă, generale? (Rupetot se uită urât la el.) adică... domnule general? Sprint: Credință, nu ai vrea să mergi la mama acasă, să mănânci înghețata ta preferata? Aici oricum nu mai poți face nimic deocamdată. Credință: (în lacrimi) Ba da, vă rog! Trimiteți-mă departe de fortăreață... nu mai pot ajuta la câștigarea bătăliei cu Mocirloșii! Rupetot: Domnilor, în calitate de general al acestei unități militare vă poruncesc să nu-l mai descurajați pe Credință. El a fost folositor acestei fortărețe și chiar și dintr-un pat de spital cu siguranță va mai face mari isprăvi în zilele de... (Rupetot este întrerupt de „căderea” unor proiectile negre, murdare, moi – pot fi cârpe/bucăți de polistiren vopsite, gelatină mai tare colorată în negru, ațe negre încâlcite în ghemotocuri/cornete negre/bulgări de pământ moale etc. Toată lumea se ferește cu strigăte de spaimă. Prefăcioc și Credință sunt atinși de „proiectile” și, aproape în același timp, strigă.) Prefăcioc: Aaaaaardeeee, domnule general! Aaaaardeeee! Credință: Aaaarș! Ce fierbinți sunt! (Rupetot și ceilalți ies care de pe unde s-au ascuns. Se apropie cu grijă de proiectilele răsfirate pe scenă și le studiază de la depărtare. Se apropie pe măsură ce vorbesc mai mult de ele, la un moment dat încep să le ia în mână și să le răsucească pe toate părțile.) Rupetot: (mirat, cu spaimă, dramatic) Nu pot să cred! Încă mai există?! Prefăcioc: Ce bazaconii or fi astea? Dor așa de tare când te lovesc! Credință: Frig de-a dreptul!

106

Sprint: Domnule general, spuneți-mi, vă rog (cu spaimă), că nu sunt ceea ce cred eu! Rupetot: Of și văleleu, ba da! Credință și Prefăcioc: Ce sunt?! Rupetot: (pare a nu-i băga în seamă, preocupat) Sprint, du-te anunță-l pe purtătorul de cuvânt să dea alarmă generală de atac de gradul VI în întreaga Fortăreață. Activați scutul antigel și pe cel laserX – (cu o față neputincioasă) deși cred că e prea târziu. (Sprint execută rapid ordinul, ieșind grabnic și tulburat din scenă.) Tontărel: (pe parcursul conversației de mai sus el creează niște scene comice: atinge „proiectilele” și retrage mâna făcând mutre haioase de „fript”, analizează cu o lupă și se retrage înspăimântat, le înconjoară și apoi fuge etc.) Domnule general, ce s-a abătut peste noi? Rupetot: Domnilor, infanteria de Mocirloși a fost de când mă știu cea mai bine dotată dintre toate trupele de război ale uriașilor. Oriunde au mers, au câștigat întotdeauna. Credință: Dar în ultima bătălie s-au retras din fața noastră. Rupetot: Așa e, Credință... dar nu uita că ei sunt cei care te-au adus în starea asta. (Credință oftează.) În plus, asta e strategia lor cea mai puternică. Se retrag și apoi... și apoi îi atacă pe dușmani cu aceste bombe cu izotop de valhup de pucioasă. (Prefăcioc, Tontărel și Credință oftează resemnați când aud asta.) Prefăcioc: Ah, deci nu e un basm cu monștri doar! Tontărel: Oh, nu! Nu pot să cred că ne-au lovit și pe noi cu așa ceva! Prefăcioc: Vaaai, Credință, ferice de tine că pleci acasă! TU ai măcar șanse de scăpare, noi nu! Credință: (nedumerit) Domnule general, nu am mai auzit de izotopul de valhup de pucioasă. Ce e cu el? Ce mare scofală? Sunt niște pietre îmbibate în mocirlă,după cum văd. Bine... puțin fierbinți, dar uite... (pune mâna pe una) deja sunt reci! Și nici măcar nu-s așa de mari! De ce atâta alarmă și scuturi și lasere împotriva unor pietricele? Rupetot: Soldat Credință... povestea izotopului de valhup de pucioasă e lungă. Văd că nu o cunoști. Pe scurt, odată pătruns într-o unitate militară, izotopul de valhup de pucioasă începe să elibere în aer niște toxine. Tontărel: Odată împrăștiate toxinele, după cel mult o zi... soldații din unitate încep să danseze, inexplicabil. Prefăcioc: Apoi începe să le fie brusc foame. Tontărel: Apoi ar bea un butoi de apă o dată. Și apoi încep să se certe pentru apă și mâncare, ajungând să se bată între ei. Rupetot: Și apoi toți din unitate sunt, evident, supărați unii pe alții. Mocirloșii atacă atunci unitatea militară și fac prăpăd. Nimeni nu scapă. Credință: Păi și de ce nu le luați să le aruncați repede afară? Atunci n-ar mai avea niciun efect!

107

Rupetot: Nu înțelegi, Credință... E suficientă și o singură piatră dintr-asta și deja toată unitatea e afectată. Uite câte sunt deja numai aici! Poate au apucat să mai arunce și altele de când a plecat Sprint! Credință: Și ce se poate face? Rupetot: Nimic, Credință! De 138 de ani de luptă cu Mocirloșii, nimeni din istoria Fortărețelor nu a găsit antidotul! Nicio armă. Tontărel: Niciun scut. Niciun laserX. Nicio alarmă. Prefăcioc: Niciun soldat, oricât de curajos, nu a rezistat. Credință: Nu se poate! Trebuie să fie o soluție împotriva acestui izotop de valhup de pucioasă... (ca și când ar fi fost lovit de ceva...) Aaaauuu! Ochiul meu! Stați! Acum îmi amintesc! Mocirloșii ăștia sunt niște uriași fraieri! În timp ce luptam cu ei și au sărit pe mine, unul dintre ei i-a zis așa altuia: (își schimbă vocea și urlă) „Ai grijă să nu te contaminezi! Mori mai repede ca el dacă te atingi de ea!” Știu că voia să ia în mână un astfel de proiectil când m-au rănit - și nu avea mănușă! Nu s-a mai atins de acea piatră – eu nu știam atunci ce este. Domnule general... soluția e simplă: dacă vrem să scăpăm de atacul lor, trebuie să luăm repede-repede aceste proiectile – cât avem până să apară primele semne de contaminare? Rupetot: Mai durează vreo 6-8 ore până să înceapă groaza... Credință: Domnul general, nu va fi nicio groază! Tontărel: Credință, începi să delirezi! Nu înțelegi gravitatea situației! Credință: Domnule general, porunciți bucătarilor să facă muuuultă mâncare și oamenii de la aprovizionare să aducă mii de sticle cu apă printre soldați. Prefăcioc: (cu ironie și răutate) Eu v-am zis că trebuie dus acasă, să nu ne mai încurce! Rupetot: Liniște! Spune, Credință... Parcă-parcă prind firul ideii tale, dar nu pot crede că e (accentuează) ATÂT de simplu! De 138 de ani să nu se fi gândit nimeni la asta?! Imposibil! Credință: Ba să credeți, domnule general! E ATÂT de simplu (cu aceeași intonație folosită de Rupetot) Trebuie doar să luăm câteva helioptere, dacă tot le-am capturat, și să facem un raid deasupra taberei Mocirloșilor. Aruncăm aceste proiectile „în curtea lor”, cum s-ar zice. În contact cu aerul, ele se vor încălzi. Mocirloșii au pielea mult mai sensibilă. Când izotopul de valhup de pucioasă va cădea între ei, îi va afecta muuult mai repede. Vor avea exact aceleași stări ca și noi, dar cu vreo 4-5 ore mai devreme! Noi între timp vom mânca, vom bea apă și vom prinde iarăși puteri! Ei vor fi în delir de epuizare de la atâta țopăit, le va fi foame și sete. Exact când noi îi vom ataca! Nu vor avea putere să se împotrivească. (Rupetot, Prefăcioc și Tontărel scot exclamații de uimire. Înțeleg ideea și îi dau dreptate lui Credință.) Rupetot: Ah, am știut eu că ne vei ajuta chiar și de pe un pat de bolnav, Credință! (Către ceilalți) Haideți, domnii mei, avem treabă.. Tontărel, îngrijește-te de aprovizionarea cu apă.

108

Prefăcioc, tu mergi la bucătărie să pregăteși cu bucătarii și încă vreo 10 soldați o masă îmbelșugată. Eu iau proiectilele și împreună cu Sprint iau două helioptere și îi bombardăm cu propriiile arme pe Mocirloși! Să le fie de folos pucioasa! Credință: Și eu, domnule general? Rupetot: Pe tine te ducem la infirmerie să-ți schimbe bandajele. Tu ai făcut destul, Credință! E timpul să te bucuri de isprava ta: tocmai ai salvat Fortăreața de la distrugere! (Credință jubirează. Rupetot iese primul. Înainte însă, le face un semn lui Tontărel și Prefăcioc să ieasă din scenă și să îl scoată și pe Credință. Prefăcioc bombăne în barbă – nimeni nu-l aude decât publicul „Iar m-a pus la treabă... las’ că am eu grijă!”)

Ziua 3

O greseala... si-am murit! Purtătorul de cuvânt intră în scenă împreună cu Tontărel și Prefăcioc.

Tontărel: Și totuși, domnule, oare nu a fost puțin cam aspru acest ultim ordin al generalului? Purtătorul de cuvânt: Domnule caporal, ați văzut și data trecută că ordinul generalului a fost unul care a adus victoria! I-am biruit pe Mocirloși și apoi pe Morcoviții verzui aproape fără să facem nimic. Victoria a fost mare pentru simplul fapt că am îndrăznit să credem că avem valoare și suntem tari când ascultăm de domnul general. Cu siguranță că și de data asta va fi exact la fel, pentru cei care au urmat în totalitate ordinul dat de general. Prefăcioc: Ei, aș! Ce ar fi putut fi atât de rău în a lua armele uriașilor înfrânți, dacă în viitor o să le folosim noi în următoarele bătălii? Ce ni s-ar putea întâmpla? Purtătorul de cuvânt: Nu știu exact, dar cunoscându-l pe general destul de bine, cred că ar fi destul de aspru cu aceia care nu i-ar fi ascultat ordinul. Eu sper doar că nimănui nu i-a trecut prin cap să neglijeze ordinul! El află repede orice se întâmplă... de parcă ar aveam ochi și urechi peste tot în fortăreață! (Din depărtate se aude o trompetă sunând. Cei trei se ridică repede spre ieșirea din scenă.) Tontărel: Ce s-a întâmplat atât de grav? Generalul nu ne cheamă la apel aproape niciodată! Purtătorul de cuvânt: Haideți să ne grăbim, știți că nu-i plac întârzierile. (Se îndreaptă spre ieșire preocupat.) Prefăcioc: (aparte, către Tontărel) Caporale... doar n-o fi aflat de isprava noastră?! Tontărel: Taci, Prefăcioc, nu zi așa ceva... vrei să fac tensiune de spaimă? Prefăcioc: (dramatic și cu serioasă spaimă pe chip) Vaaai, caporale... Cine știe ce-o fi? Eu oricum nu

109

recunosc nimic, sigur nu poate avea dovezi împotriva noastră! (Ies din scenă amândoi, îmbărbătându-se unul pe altul că va fi

bine.)

(Se aude zgomot de pași în cadență. Pe scenă urcă voluntari costumați militărește și toate personajele principale – cu excepția lui Rupetot. Creați o scenă amuzantă: personajele să se îmbulzească, să se lovească, să se strâmbe unele la altele. Se aud apoi pași apăsați și sunetul de trompetă inițial se reia. Acum toți se așază cât mai rapid în formație și iau poziția de drepți. Rupetot intră negru de supărare.) Rupetot: Soldați, am informații clare că dintre voi au fost câțiva care nu mi-au ascultat ordinul. V-am interzis să aduceți arme din tabăra uriașilor după ce i-ați înfrânt. Cu toate acestea am descoperit într-un buncăr de la marginea fortăreței cinci arme de-ale uriașilor. Cei care ați nesocotit ordinul meu să faceți acum un pas în față! (Tăcere de mormânt. Nimeni nu face niciun pas.) Purtătorul de cuvânt: (face un pas în față) Permiteți să raportez, domnule general! Rupetot: Nu se poate! Tu?! Purtătorul meu de cuvânt?! M-ai trădat?! Purtătorul de cuvânt: Nu, domnule general. Am o informație urgentă pentru dumneavoastră! Rupetot: Raportează repede, ofițer! Purtătorul de cuvânt: Domnule general, am informații clare că s-au ascuns arme nu întrunul, ci în două buncăre. Eu știu unde se află. (Soldații șoptesc și se-ncotesc cu groază unii către alții. Rupetot pare din ce în ce mai mânios.) Rupetot: Soldați, aveți la dispoziție treizeci de secunde! Dacă în acest timp vă decideți să recunoașteți încălcarea ordinului, sunt dispus să vă iert. Dacă nu o veți face, oricare dintre voi ați fi, veți fi aspru pedepsiți! (Moment de suspans și liniște. Trec treizeci de secunde – puteți afișa pe un videoproiector o cronometrare inversă, ca într-un film de suspans.) (Tontărel face, spășit, un pas în față.) Tontărel: Domnule general, merit pedeapsa. Eu sunt unul dintre cei care au ascuns arme de-ale uriașilor. Sunt în buncărul numărul 4, la est de câmpul bătăliei. Rupetot: (trist) Ah, caporale! Nu pot să cred că tu ești unul dintre vinovați! Atât de rău îmi pare că mi-ai încălcat ordinul. Sunt dezamăgit! Am crezut că îți pasă mai mult de fortăreață. Tontărel: (cu lacrimi în ochi) Domnule general, îmi pasă de fortăreața noastră. Dacă am greșit, e pentru că m-a cuprins dorința de a avea și eu arme mai speciale, să pot câștiga măcar o bătălie și eu! Dumneavoastră mereu câștigați când mergeți la război și am vrut să fiu și eu așa! Rupetot: (tresărind la o așa mărturisire sinceră) Caporale, dar eu am câștigat bătăliile tocmai pentru că am ascultat și eu regulile care mi-au fost transmise de președinte! Am luptat mereu cu armele noastre și fără să încerc să păcălesc pe nimeni. Tontărel: Acum îmi dau seama de greșeala mea, domnule general. Și îmi pare atââât de rău! (are o față de disperare totală) Faceți cu mine ce vreți, merit să fiu pedepsit. Rupetot: Nu, caporale, n-am să te pedepsesc. (Acesta tresare surprins, aproape șocat.) Am

110

promis că îl voi ierta pe acela care-și mărturisește păcatul de a nu mă asculta. Văd că îți pare cu adevărat rău. Tu ți-ai înfruntat singur păcatul, și asta te-a învățat lecția umilinței. E suficient pentru a te ajuta să te schimbi, dacă vrei cu adevărat asta. Tontărel: (cu ochii sclipind de bucurie) Da, domnule general, vreau din toată inima! Mulțumesc pentru bunătatea și iertarea dumneavoastră. Nu voi mai încălca ordinele de acum încolo! (Se retrage umil în formație.) Rupetot: Soldați, nu am terminat! Unul dintre voi nu și-a recunoscut vina de a fi luat din armele inamicilor! Vă mai dau zece secunde de har! (Tontărel îl înghionește pe Prefăcioc, făcându-i semn să înainteze. Rupetot nu vede faza aceasta, căci între timp i-a chemat pe Sprint, pe Credință și pe purtătorul de cuvânt la el și vorbește în taină cu ei. Cele zece secunde trec.) Sprint: (la semnul hotărât al lui Rupetot) Soldat Prefăcioc, un pas în față! (Prefăcioc se uită cu groază la Tontărel. Colegii lui soldați exclamă uimiți. Rămâne pe loc.) Un pas în față, soldat! Prefăcioc: Dar nu aveți nicio dovadă împotriva mea! Rupetot: Soldat Credință, poți face dovada acuzației acum! (Credință îi întinde lui Prefăcioc o foaie de hârtie.) Prefăcioc: (după ce aruncă o privire, își pune mâinile în păr) Ah, sunt pierdut! Dar nu e corect! De ce nu ne-ați spus că se filmează?! Vai de mine! Rupetot: Nu eram obligat să vă spun! Aveam informații că există printre oamenii mei soldați nesupuși și răi și am vrut să văd cine nu se supune ordinelor. Știu tot ce se petrece în fortăreață. Dacă ți-ai fi mărturisit greșeala, te-aș fi iertat și pe tine. Acum însă e târziu! (Face semn lui Sprint, Credință și purtătorului de cuvânt.) Luați-l de aici! Trimiteți-l în deșert, departe de fortăreață. Nu merită să rămână aici dacă nu vrea să se supună ordinelor. (Cei numiți îl scot din scenă pe Prefăcioc. Acesta e trist, dar știe că-și merită pedeapsa.) Acum, soldați, pe loc repaus. (Soldații execută ordinul.) Fiecare e liber să meargă la cortul lui și să se gândească la cele petrecute. Ne așteaptă bătălii grele contra uriașilor. Nu aș vrea să mai avem astfel de probleme. (Soldații pleacă. Rupetot iese ultimul din scenă, vorbind singur.) Cât de rău îmi pare că Prefăcioc nu și-a recunoscut păcatul! L-aș fi iertat exact ca pe caporalul Tontărel!

Ziua 4

Atentie la mucegai! Intră în scenă purtătorul de cuvânt. Are în mână o scrisoare cu însemne militare. Ia dintr-un cui un megafon (dacă nu aveți, improvizați unul din carton și mascați în el un microfon). După primele câteva cuvinte, Sprint, Credință și Tontărel vin într-un suflet pe scenă și ascultă în tăcere. Puteți ruga și câțiva figuranți să li se alăture (evident, costumați ca soldați), pentru a crea impresia de unitate militară activă.

111

Purtătorul de cuvânt: În atenția tuturor soldaților! Generalul Rupetot vă aduce la cunoștință că există informații cum că în Fortăreață s-au strecurat uriași din escadrila Mucegăiților. Sunteți rugați să aduceți cât mai degrabă la cunoștința domnului general orice obiecte sau acțiuni ciudate din Fortăreață. Repet, ORICE vi se pare a fi suspect, trebuie prezentat domnului general! Trebuie să dăm cât mai repede de urmele inamicului, altfel riscăm o dublă invazie, un dublu atac... din exterior și din interior! (Iese din scenă.) Sprint: (ca pentru el) Ah, Mucegăiții ăștia! Multe bătăi de cap ne dau de când suntem în Fortăreață. Cum au reușit să pătrundă în unitatea noastră! De la ultimul incident cu coduri, leam schimbat în fiecare zi de 3 ori! Nu mai înțeleg! Credință: Eu merg la treabă. Deja am un gând bizar... parcă-parcă mi-aduc aminte că am zărit o batistă prea colorată pentru fortăreața noastră... cine știe? Mai bine mă înființez la domnul general cu ea, cât de urgent! (Iese din scenă.) Sprint: Domnule caporal, mergem și noi? (Tontărel aprobă și pleacă inspectând terenul.) (Intră în scenă Rupetot însoțit de purtătorul de cuvânt. Are în mână o pereche de ochelari de soare și un stilou.) Rupetot: Sunt extraodinari Mucegăiții ăștia! Cine s-ar fi gândit că o pereche de ochelari pot fi folosiți pe post de aparat de fotografiat, domnule ofițer?! Ah, bine că i-ați descoperit la timp, altfel cine știe câte date prețioase ar fi fost transferate printr-o singură privire în calculatoarele noastre. Îți dai seama? Mucegăiții au apucat să intercepteze perechea pe care am rugat-o pe mama să mi-o trimită de acasă. Apoi i-au înlocuit bine-mersi cu aceștia. Purtătorul de cuvânt: Și stiloul? Ce o fi cu el? Rupetot: Nimic mai simplu: un microfon! Uite, în vârf are introdus un microcip cu putere wifi. Așa-i că ne auziți, Mucegăiților? Nicio problemă, aveți aici un Rupetot care nu vă va lăsa să-i atacați din interior Fortăreața! Soldații mei deja adună toate obiectele-spion pe care ni le-ați vârât – încă nu știu cum – în fortăreață! Scăpați cât mai repede de aceste obiecte, aruncați-le în groapa cu glicerină să fie topite! (Purtătorul de cuvânt iese din scenă cu obiectele.) (În scenă intră Credință cu o batistă și cu o coadă de mătură. E urmat la scurt timp după începerea conversației de Tontărel, cu o jachetă și cu o umbrelă și apoi de Sprint cu un ceas subacvatic și o cană.) Credință: Domnule general, permiteți să raportez! Rupetot: Ai permisiunea, soldat! Credință: Domnule general, am găsit această batistă și o coadă de mătură. Cred că ar putea fi ale inamicului. Rupetot: (după o analiză minuțioasă și haioasă – le pipăie cu ochii închiși și gura căscată, le miroase, le flutură, strigă la ele, fluieră, se scarpină, se șterge) Simplu, soldat! Batista asta nu e nicio armă secretă de-a inamicilor! E o batistă a uneia dintre doamnele de la bucătărie... uite... simte-i parfumul dulceag de iasomie combinat aroma de fasole cu ciolan. (Credință se strâmbă comic.) Coada de mătură (devine grav) e în schimb o armă letală... e un laser Cegor3693 care are puterea de a scana dincolo de orice perete. Scapă cât mai repede de el, aruncă-l

112

în groapa cu glicerină

să fie topit! (Credință iese din scenă cu obiectul.)

Tontărel: Domnule general, permiteți să raportez! Rupetot: Ai permisiunea, caporale! Tontărel: Domnule general, am găsit aceast termos și o umbrelă. Cred că ar putea fi ale inamicului. Rupetot: (după aceeași analiză de mai sus) Simplu, caporale! Termosul e un indiciu esențial despre starea de sănătate a Mucegăiților: se deshidratează foarte repede și trebuie să bea multe lichide. Îi vom atrage într-un loc în care să nu fie deloc apă de băut. Vom da soldaților noștri apă din belșug, așa că ei vor avea forță de luptă, pe când Mucegăiții abia își vor trage sufletul din lipsa apei. Vor lupta mai greu. Avem mare noroc și cu umbrela: cred că tocmai am descoperit punctul lor cel mai slab... nu le place lumina! Îi vom ataca mâine la amiază, exact când e mai puternic soarele. Păstrează cu grijă aceste obiecte și arată-le tuturor soldaților, să prindă curaj în luptă! Avem deja două avantaje împotriva lor!(Tontărel iese din scenă cu obiectele.) Sprint: Domnule general, permiteți să raportez! Rupetot: Ai permisiunea, Sprint dragă! Sprint: Domnule general, am găsit acest ceas subacvatic și o cană. Cred că ar putea fi ale inamicului. Rupetot: (după aceeași analiză de mai sus) Simplu, Gabriel! Acest ceas subacvatic e al caporalului Tontărel – ar fi trebuit să vezi inițialele lui gravate pe spate... Ești spion, m-aș fi așteptat să fii mai vigilent! (Sprint e rușinat.) Această cană însă... (cu o mutră pleoștită) această cană e semn rău, Sprint! Au intrat în Fortăreață, ba chiar au stat la masă printre noi... Oare au aflat vreo strategie de luptă? Mai știi unde ai găsit-o? (Sprint aprobă.) Hai în grabă într-acolo. Poate încă se învârte prin acea zonă. Eu cunosc toți oamenii din Fortăreață, sigur dacă e încă aici o să îmi dau seama cine e și îl prindem. Poate scoatem ceva informații de la el, așa cum probabil a făcut-o și el deja. (Cei doi ies grăbiți.) (După câteva secunde, în scenă intră Credință, Tontărel și purtătorul de cuvânt. Credință are o fundă roșie în mână.) Tontărel: Ei, na! Eu sunt convins că nu e nimic de speriat! Toate bucătăresele noastre au fundițe asemănătoare. Ce rost are să-l mai îngrijorăm pe domnul general cu ea? (se uită în jur) Oricum, nu-l văd pe-aici. Credință: Da, domnule caporal, dar parcă asta are cusut tare ciudat acest nasture aici... ce să caute un nasture la o fundă? Eu zic să-l căutăm și să i-o arătăm. Purtătorul de cuvânt: Ehei, Credință! Bag seamă că nu prea le ai cu moda! De-ai ști tu câte combinații ciudate nu fac femeile astea! Te-ai cruci dacă ai observa toate așa-zisele lor asortimente! (greșește intenționat cuvântul) N-are rost să te mai duci la domnul general, garantăm noi pentru siguranța obiectului. (Și-o pune amuzat la gât, în păr, la rever etc.) (În scenă intră Sprint, fluierând.)

113

Sprint: Ce faceți, domnilor? (când vede fundița râde) Vaaai, să nu-mi spuneți că până și fundița asta o considerați element intrus în Fortăreață. E clar că e a bucătăreselor! (O ia din mâna lui Credință și o agață în fața unei hărți militare.) Mai bine veniți cu mine să vă arăt noua achiziție a unității: un avion de camuflaj de capacitate 473 pe perne de aer silențios. E ultimul răcnet în materie militară! (Ies toți din scenă povestind entuziasmați.) (Se aud zgomote de armă, strigăte, îmbulzeală. Pe scenă intră agitați Sprint și Tontărel. Îl strigă pe Rupetot. Pe parcursul conversației, se plimbă căutându-l pe general pe tot locul: pe sub mese, prin dulapuri, pe după hartă etc. În fundal se aud încă zgomote de luptă – sau puteți pune o melodie sugestivă dintr-un film. Din „Gladiatorul”, de exemplu.) Sprint: Domnule caporal, cum au avut acces în Fortăreață!? Cum?! Nu înțeleg! Toate intrările sunt bine păzite. Porțile de acces secret le știm doar noi doi, domnul general și soldatul Credință! Niciunul dintre noi nu a trădat, asta știu sigur! Tontărel: Nu asta trebuie să ne frământe acum! Important e să-l găsim pe domnul general! El știe ce e de făcut! Soldații sunt panicați de-a dreptul. Nimeni nu știe ce să facă. E o luptă haotică. Așa nu avem sorți de izbândă. Avem nevoie de general! (Ies din scenă.) (Hărmălaia continuă. Intră în scenă Rupetot. E supărat și preocupat. Vorbește prin walkietalkie cu purtătorul de cuvânt. Sugestie: acesta din urmă poate sta în spatele scenei cu un microfon în mână și să vorbească de acolo, nevăzut. Sau pot fi amândoi pe scenă – după cum preferați) Purtătorul de cuvânt: E imposibil, domnule general. Nimeni nu știe căile de acces secret în Fortăreață! Doar dvs., Sprint, Tontărel și Credință! Rupetot: Domnule ofițer, repet: Am fost trădați. Sau inamicul a reușit să strecoare vreun obiect de spionaj în Fortăreață. Altfel nu poate fi explicată situa.. (zărește fundița) Staaai! Ce e cu fundița asta în camera hărților? Convocați rapid toată unitatea, ofițere! Avem nevoie să ne reorganizăm urgent! În cel mult două ore toată armata de Mucegăiți va fi în Fortăreață... au descoperit intrările secrete. Purtătorul de cuvânt: E imposibil, domnule general. Rupetot: (nervos) Am spus... CON-VO-CA-REA! (Aruncă walkie-talkie deoparte/Purtătorul iese din scenă – după cum ați preferat să organizați secvența. Smulge funda de la hartă și o calcă în picioare.) (În scenă tocmai intră toată lumea, într-un suflet.) Credință: Domnule general, ce faceți? Știți că suntem atacați și invadați? Rupetot: Întocmai, soldate! Care ați avut minunata idee de a aduce o fundiță de-a inamicului exact în centrul de comandă? Credință: Nu se poate... Vaaai! E numai vina noastră. Nu am vrut să vă deranjăm, am fost convinși că e a bucătăreselor... Rupetot: ( își pune mâinile în cap) V-am spus azi-dimineață... aduceți orice obiect.. ORICE obiect suspect la mine. (se aud zgomote de luptă mai intensă) Acum e târziu. Suportăm consecințele! Ordon mobilizare generală acum! Toată lumea la arme, pe poziții. Caporale, ia un pluton

114

de infanteriști și pune-i la toate cele trei intrări secrete. Mucegăiții vor forța, probabil, acele trei intrări. Salvăm ce putem! La arme! Acum! (Ies cu toții din scenă)

Ziua 5

Cu Dumnezeu în echipa Creați, din cartoane, un robot/o mașinărie impozantă. Atenție să fie ușor de doborât conform indicațiilor scenice din text, dar nu fie sensibilă la mișcările de pe scenă de dinainte. Trebuie să creeze impresia de solid, vânjos, periculos. Intră în scenă Credință, purtătorul de cuvânt și Tontărel. Sunt istoviți, dar plini de entuziasm. Povestesc cu mare vervă. Sunt dinamici, agitați (în sens bun). Când dau cu ochii de robot, se sperie. Tontărel: (își pune mâna la ochi) Ah, nu! Soldat, spune-mi că nu e adevărat. Credeam că am terminat de luptat cu uriașii. Credeam că am înfrânt o dată pentru totdeauna Lunetele Turbate. Purtătorul de cuvânt: Mi-e frică, domnule caporal, că ați crezut greșit! E un robot de-al lor! E o amenințare și o provocare directă la bătălie. Credință: De unde știți, domnule ofițer? Purtătorul de cuvânt: Ah, soldat... de-ai ști câte astfel de provocări am primit de când sunt în Fortăreață alături de domnul general Rupetot! (Intră în scenă Sprint. Oftează când vede robotul și îi dă târcoale.) Sprint: E clar... Lunetele Turbate s-au întors! Of... grea provocare ne-au lansat de data asta. Nu știu cum îi facem față... Credință: La ce vă referiți? (Intră în scenă mai mulți soldați. Se înspăimântă când văd robotul și se pun jos, îngândurați, înfricoșați, neconsolați. Sunt tot mai disperați că vor muri în această bătălie – starea lor se accentuează pe măsură ce Sprint și purtătorul de cuvânt continuă explicațiile.) Tontărel: Robotul trimis de Lunetele Turbate e un ultimatum. Predați-vă sau vă vom transforma în niște sclavi, ca acest robot. Purtătorul de cuvânt: Ideea e așa: dacă reușim să distrugem mașinăria în următoarele 4 h, Lunetele Turbate ne lasă în pace. Credință: (mirat) Cum, prin simplul fapt că reușim să distrugem robotul? Sprint: Auzi la el... simplu! Nu știi cu cine ai de-a face! (Toți se pun pe jos și încep să se tânguie ba că le e frică de moarte, ba că ar vrea să mănânce un pui fript înainte de moarte, dacă tot nu mai este scăpare, ba că e prea mult de luptat

115

în Fortăreață etc. Intră Rupetot în scenă și-i vede. Nu zărește robotul încă.) Rupetot: Ce-i cu voi, oameni buni? (Sar toți în picioare și salută militărește.) Să trăiți! Rupetot: Pe loc repaos! Ce se petrece? (Sprint îi arată obiectul întristării lor. Rupetot nu zice niciun cuvânt... începe să analizeze din toate unghiurile robotul.) Și pentru atâta vă înspăimântați voi? Liniștiți-vă sufletele, am soluția potrivită! În cel mult două ore Lunetele Turbate – numai ei ar fi putut trimite așa grozăvie sofisticată – vor fi învinși! Aveți încredere și prindeți curaj! (Toți se liniștesc și încep să vorbească între ei.) Sprint: Avem un general extraodinar! Își păstrează atât de bine cumpătul în momentele de tensiune! Credință: Nici nu știu de ce m-am îngrijorat! E un general deosebit de răbdător cu noi! Tontărel: Și este înțelept cum rar mi-a fost dat! Nici măcar bunicul meu nu a fost atât de deștept ca el! Și bunicul meu... de fapt, nu e cazul să-l mai laud eu... știți bine ce frumoase cuvinte i se aduc prin toate manualele de istorie! Dar domnul general Rupetot parcă-l întrece! (În acest timp, căpitanul se retrage pe scenă și îngenunghează. La un moment dat, ceilalți îl observă și îl privesc curioși, pe furiș. Își fac semne unii altora, dar nu au curaj să zică nimic. Rupetot se ridică. Ceilalți se prefac că-și reiau conversația și că nu l-au urmărit.) Rupetot: Sunteți gata e victorie, soldați? Soldații: Da, să trăiți, domnule general! Rupetot: La treabă, atunci, domnii mei. Avem un robot de doborât. Sprint, adu de la magazie un uscător de păr și o frânghie F4 cu oxizi de mercur. (Sprint iese și revine într-un suflet cu un uscător mare de păr/radiator și un hula hoop în care să încapă robotul. Rupetot pune cu grijă hula hoop-ul peste robot.) Rupetot: La semnul meu, soldați, trageți. Credință, vino aici! Poftim acest uscător de păr. Tot ce trebuie tu să face este să-l apropii din ce în ce mai mult de robot și împreună cu cei care trag de hula hoop la semnalul meu veți doborî acest robot nemernic. Astfel, Lunetele Turbate n-au decât să turbe de ciudă că nu le-a reușit planul! (Sunt respectate indicațiile și robotul va cădea la pământ. Toți se bucură și se îmbrățișează. Îl felicită pe general pentru iscusință și îi mulțumesc.) Rupetot: Dragilor, vă mulțumesc pentru laudele aduse. Nu le merit deloc, însă, să știți. (Ceilalți se uită cu mirare unii la alții.) Eu am un ajutor de nădejde și un sfătuitor minunat. Fără de el nu aș fi câștigat nicio bătălie. (Toți se uită unii la alții surprinși.) Tontărel: Ce vreți să spuneți, domnule general? Nu e nimeni mai mare ca dumneavoastră în această Fortăreață! Rupetot: Te înșeli, caporale! (Acesta cască ochii de uimire.) Ori de câte ori mi-a fost frică, ori de câte ori nu am știut care ar fi cea mai bună decizie... m-am rugat lui Dumnezeu. I-am cerut

116

să ne păzească, să ne dea înțelepciune, să ne ajute contra uriașilor. Și Dumnezeu a fost mereu credincios și m-a ascultat. Credință: Și sunt convins că va fi alături de noi în continuare, dacă îi cerem asta! Vrem să vă urmăm exemplul în toate, domnule general. Și mai ales în a cere protecția și înțelepciunea lui Dumnezeu peste Fortăreața noastră. Rupetot: Acum am câștigat bătăliile, dar cine știe ce ne mai aduce viitorul... ce uriași vom mai avea de înfruntat... și numai cu Dumnezeu în echipă va fi Fortăreața noastră puternică! Toți: (fraza poate fi divizată între 2-3 soldați care să se completeze reciproc.) Vrem să luptăm conduși de domnul general Rupetot și de Dumnezeu! Așa vom birui. Rupetot: Mă bucur că am reușit să demontăm robotul Lunetelor Turbate. Mă duc acum să urmăresc mișcarea lor. Cu siguranță că deja se retrag, dar aș vrea să-i am sub supraveghere directă. (Iese din scenă.) Tontărel: (Tontărel se luminează dintr-o dată la față.) Dar ia auziți, ia fiți atenți ce idee mi-a venit în timp ce vorbeam... Sprint: (amuzat) Să auzim, caporale, să auzim! Tontărel: Ce-ar fi dacă am da o petrecere pentru toată fortăreața și i-am pune pe soldați să facă fiecare o scrisoare în care să-i mulțumească domnului general că a luptat împreună cu noi zi de zi contra uriașilor? Credință: Extraordinară idee! Și când totul e pregătit, am putea să-l invităm pe domnul general la petrece și să-i spune că de azi încolo vom asculta de ordinele lui, fără cârtire! Cu siguranță asta l-ar face să vadă cât de mult îl apreciem! Purtătorul de cuvânt: Perfect. Voi începeți să pregătiți corturile de petrecere, eu mă duc să fac ce știu mai bine: să dau de veste soldaților despre acest plan. (Credință și Tontărel se apucă de pregătiri. Scot de prin cutii – pregătite anterior – confetti, baloane, panglici, afișe colorate care să trimită cu gândul la o petrecere. Au însemne militare pe ele, ca să se vadă că e o unitate militară chiar și când se distrează.) Credință: Știți ce s-ar potrivi aici? (Arată spre un loc de pe scenă) Un mare lighean de înghețată făcută de mama mea, din care toți să se înfrupte din plin. Tontărel: Bună idee... dar oare s-ar putea realiza? Credință: Sigur că da. Ia stați câteva secunde să văd ce rezolv cu mama. (Scoate din buzunar un telefon cu antenă/ia de pe masă unul cu fir și are o conversație scurtă și la obiect cu „mama”. Creați joc scenic: exersați cu actorul pauze între replici, ca într-o conversație reală. Atenție la mimică și gestică. Faceți conversația să fie hazlie – ca a unui copil cu mama sa, într-o situație contrastantă cu modul „serios” în care s-a comportat Credință pe parcursul celorlalte zile.) Alo, mama! Săru’mâna! ... Da, am scăpat de uriași. ... Nu, nu vin încă acasă. Poate la iarnă, dacă nu vom mai avea probleme cu uriașii. .... Da, mamă! Exact pentru asta te-am sunat! Vaaai, ce bine mă cunoști. ... Crezi că ai putea să ne-o pregătești pe diseară? ... Ah, ce mamă minunată ești! Mă și duc

117

să-l rog pe unul din șefi să trimită elicopterul înspre orașul nostru. Te pup, mamă! (Revine la tonul milităresc.) S-a rezolvat! Avem nevoie de un elicopter, caporale, ca să aducem înghețata. Tontărel: Nicio problemă, se rezolvă rapid. Oricum elicopterele noastre nu mai au ce survola momentan, ținând cont că uriașii nu ne mai dau târcoale. Sprint: Merg să dau dau comanda la turn, domnule caporal? Tontărel: Da, du-te cât mai degrabă. (Sprint iese din scenă.) Of, Credință. Tocmai mi-am amintit că trebuie să semnez ordinul de decolare al avionului cu mâna mea. Mă duc după Sprint. Te descurci singur? Credință: Da, să trăiți. (Tontărel iese din scenă. Sună telefonul lui Credință. Se creează iarăși comic). Alooo? ... Săru’mâna, mamă. ... Vaaaai, ce frumos! ... Bine, stai că fug să anunț să trimită cinci elicoptere atunci! (Închide telefonul și iese grăbit din scenă.) Va fi o petrecere pe cinste cu atâta belșug de înghețată. Și cu cinci gusturi încă!

118

119

120

Pentru că ai preț

în ochii mei

121

te iubesc

viaČ&#x203A;a ta 122

dau oameni pentru tine

Č&#x2122;i popoare 123

124

125

126

127

128

129

130

131

132

133

134

135