Toate Panzele Sus by Daniel Bruda

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Toate pânzele sus : navighează cu Isus înspre Ţărmurile de Sus / Emeşe Balint, Camelia Bruda, Francesca Duca, .... - Cluj-Napoca : Editura E.G.M., 2019 ISBN 978-606-94544-9-7 I. Balint, Emese II. Bruda, Camelia III. Duca, Francesca 2

©️ Editura E.G.M. Orice reproducere sau selecție de texte din această carte este permisă doar cu acordul scris al fundației EGM. Fac excepție șabloanele folosite la realizarea diferitelor activități și paginile pentru concursuri. Fundația EGM Str. Govora nr. 11

400664, Cluj-Napoca Tel. 0264452315 Email: fundatiaegm@gmail.com Web: www.fundatiaegm.ro ISBN: 978-606-94544-9-7 Tehnoredactare și design: Petrică Farcău Editor coordinator: Lidia Ghiulai

CUPRINS Structura manualului ……………………………….…………...…... 4 Ziua 1 – Ascultă de Căpitan! ……………..……….……...………... 26 Ziua 2 – Atenție: om peste bord! ………………….……………... 44 Ziua 3 – Caută farul! ………………………………..………………... 62 Ziua 4 – S.O.S. Salvează naufragiații! ………………………….... 78 Ziua 5 – Luptă cu pirații! …………………………...……………...... 94 Sceneta ……………………………………………..………………........ 110 Jurnal de bord …………………………………….………..………...... 129 Șabloane …………………………………..……..………..………......... 141 Cântece ………….…………………………….....……….....……......… 146

STRUCTURA MANUALULUI Toate pânzele sus! este un program pentru o şcoală de vacanţă de cinci zile, program destinat copiilor cu vârste cuprinse între 4 şi 12 ani. Programul durează aproximativ patru ore în fiecare zi, iar activităţile sunt gândite pentru a fi desfăşurate atât în interior, cât şi în aer liber. În cele cinci zile de şcoală de vacanţă, copiii vor descoperi că viața lor se aseamănă cu o explorare, cu o descoperire graduală a ceea ce înseamnă ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și împlinirea voii Lui. Este o călătorie palpitantă, alături de faimosul și infamul Iona, călătorie pe care o pot sfârși cu bine numai dacă învață din greșelile celebrului personaj. Marile provocări lansate micilor marinari în timpul acestei săptămâni sunt: ascultă de căpitan, atenție: om peste bord, caută farul, S.O.S: salvează naufragiații, luptă cu pirații. Copiii pot răspunde acestor provocări prin câteva alegeri clare: să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, să țină minte că neascultarea lor are consecințe și pentru cei din jur, să apeleze la ajutorul lui Dumnezeu atunci când greșesc, să împărtășească altora Vestea Salvării și să îi iubească inclusiv pe cei greu de iubit... Prezentate într-o manieră creativă, dinamică și interactivă, într-un decor simplu de realizat, dar remarcabil, aceste învățături biblice vor motiva copiii la decizie și acțiune, țintind să le transforme viața într-o frumoasă descoperire a modului cel mai potrivit de a reacționa la chemările Cuvântului lui Dumnezeu. În plus față de anii trecuți, la această școală de vacanță (denumită și prin acronimul VBS, din englezescul Vacation Bible School) copiii au posibilitatea să competeze un „jurnal de bord” pe măsură ce trec prin activitățile zilnice (sau acasă – după cum alegeți să vă organizați activitățile) și să păstreze amintirea zilelor de „navigație” alături de Iona și alți marinari cu care vor avea de-a face. Numărul copiilor care pot participa la acest program depinde de spaţiul de care dispuneţi, activităţile sugerate şi structura programului permiţând o participare de până la 200 de copii. Este recomandat un număr minim de 15 copii pentru fiecare grupă de vârstă, respectiv 4-6 ani, 7-9 ani, 10-12 ani, 12+ ani.

Programul urmează acelaşi orar zilnic, respectiv înscriere, deschiderea sesiunii (timp comun), activitățile de la staţii (pe grupe de vârstă) şi închiderea sesiunii (timp comun). O sugestie de program este următoarea (în funcţie de programul pe care îl stabiliţi şi de timpul/spaţiul de care dispuneţi, puteţi să aveţi propria dumneavoastră planificare a activităţilor):

9:00-9:20 ÎNREGISTRARE 9:20-10:00 DESCHIDERE 10:00-12:00 STAŢII 12:10-12:30 ÎNCHIDERE

Cele patru staţii la care grupele de copiii vor participa prin rotație, în fiecare zi, sunt:

STAŢIA 1 - PE PUNTE

aici se desfășoară activitățile de experimentare şi predare a adevărului biblic

STAŢIA 3 - ÎN ADÂNCURI aici au loc discuția și lucrul manual

STAŢIA 2 - CORABIA PIRAȚILOR

aici sunt organizate jocurile

Experimentarea – fiecare lecţie începe cu o

activitate de experimentare. Li se oferă copiilor ocazia de a trăi sentimente asociate cu învăţătura biblică predată. Activitatea îi implică pe toţi copiii, solicită simţurile acestora şi este centrată pe emoţiile, sentimentele regăsite în scopul lecţiei. O astfel de activitate care le implică emoţiile se întipăreşte mult mai uşor în mintea copiilor şi îi ajută să coreleze mai repede Cuvântul cu viaţa lor de zi cu zi. Trecerea de la joc la viaţa reală iar apoi la Biblie se realizează pe baza unor întrebări de legătură adresate copiilor.

Învăţarea (sau predarea adevărului) – manualul de bază este Biblia.

Povestirea este redată copiilor într-un mod creativ, pe înţelesul lor, folosind diferite metode – exemple: păpuşi pentru cei mai mici, scenete, povestiri din rol, monologuri la persoana I, interviuri, reportaje etc.

STAŢIA 4 - LA FAR

aici se fac aplicația și versetul de memorat

Discuţia – presupune un timp de întrebări

Acțiunea (sau aplicația practică) – îi conduce

și răspunsuri prin care copiii pot face legătura dintre Adevărul biblic şi viaţa reală și din care înţeleg că mesajul biblic este de actualitate pentru ei. Sunt discutate cu copiii situaţii concrete, specifice vârstei, cu care se confruntă şi se găsesc împreună soluții care să fie în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu.

pe copii spre un răspuns personal și de durată în timp faţă de învăţătura primită. Copiii sunt îndemnaţi să aplice în viaţa lor învăţătura, să acţioneze în conformitate cu ea. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, așa că noi doar îi putem încuraja în sensul acesta, dar numai Duhul Sfânt este Acela care îi convinge pe copii să acţioneze cu adevărat în viața de zi cu zi.

Memorarea versetului, lucrul manual şi jocurile – dau un plus de energie învăţăturii transmise

pe parcursul staţiilor, întărind scopul lecției și ideea principală a zilei. Fiecare activitate urmăreşte să implice cât mai multe din abilităţile copiilor şi să-i ajute să privească Biblia şi învăţătura acesteia într-o nouă lumină: pe înţelesul lor, antrenându-i în activităţi variate – cântece, jocuri de logică și de memorare, abilităţi practice, cognitive și de socializare.

Împărţirea copiilor se va face pe 4 categorii de vârstă, respectiv 4-6, 7-9, 10-12, 12+, pe care le puteţi denumi astfel: 4-6 ani – Mateloți

7-9 ani – Corăbieri

Toţi copiii vor primi „bilete de călătorie” cu numele lor şi cu numele echipei din care fac parte, ecusoane pe care le vor purta la vedere pe parcursul întregii săptămâni. Supravegherea şi coordonarea fiecărei grupe va reveni călăuzelor – voluntari recrutaţi din rândul adolescenţilor sau a mămicilor tinere din biserică – ale căror atribuţii sunt detaliate în secţiunea Persoane implicate. Participarea la staţii se va face prin rotaţie, astfel încât fiecare grupă de copii să ajungă să viziteze toate cele patru staţii în fiecare zi. În continuare este prezentată o sugestie de rotire a grupelor de copii pe la toate staţiile.

10-12 ani – Căpitani

OBSERVAȚIE: Dacă vă creaţi propriul program, este foarte important să ţineţi cont de următorul aspect: fiecare grupă de copii trebuie să participe la activităţile de experimentare şi de predarea adevărului înaintea celor de discuţie şi lucru manual.

12+ ani – Pirați 6

Între staţii este planificat un timp de 5 minute, timp necesar copiilor să meargă la activitatea care urmează în program.

Ora

Experimentare și predarea adevărului

Discuție și lucru manual

Acțiune și verset

Joc

10:00 – 10:25

4-6

7-9

10-12

10:30 – 10:55

7-9

4-6

12+

10-12

11:00 – 11:15

12+

Pauză de gustare

11:15 – 11:40

10-12

12+

4-6

7-9

11:45 – 12:10

12+

10-12

7-9

4-6

Persoanele implicate şi rolul lor – Pentru a putea desfăşura în condiţii optime săptămâna de şcoală de vacanţă Toate pânzele sus!, aveţi nevoie de implicarea următoarelor persoane: personaje pentru scenetă și lideri (responsabili de stații, călăuze, responsabili de înregistrarea copiilor, muzicieni, responsabili de gustări, sănătate și prim-ajutor, decoratori, prezentator)

1 2

Personaje pentru scenetă – preferabil să fie persoane care să NU fie implicate ( pe cât e posibil) în alte activități (din experiența anilor trecuți vă sfătuim mai ales să nu fie călăuze – acestea trebuie să fie cu copiii tot timpul). Se pot implica foarte bine copiii de la grupa de pre-adolescenți (mulți sunt doritori de așa ceva la vârsta asta) sau – dacă nu aveți oameni suficienți – puteți filma în prealabil sceneta și să o proiectați de parcă ar fi un „episod dintr-un serial în vogă în această vară”.

Lideri: Gazdele staţiilor: Pentru fiecare staţie aveţi nevoie de doi lideri, respectiv opt lideri pentru întregul program. Cel puţin unul dintre cei doi, la fiecare staţie, trebuie să fie dintre învăţătorii cu experienţă. Fiecare staţie va primi zilnic vizita celor patru grupe de copii de vârste diferite. Liderii trebuie să îşi adapteze activităţile în funcţie de vârsta copiilor şi de specificul grupei respective. În cadrul lecţiilor, sunt sugerate activităţi pentru grupe de vârstă diferite.

Călăuzele: Este recomandat să fie o călăuză la șapte copii, în cazul grupelor de 4-9 ani, respectiv o călăuză la zece copii în cazul celorlalte grupe de vârstă. Călăuzele pot fi recrutate din rândul adolescenţilor de la 14 ani în sus. Asiguraţi-vă că între călăuze şi grupa de vârstă desemnată există o diferenţă de cel puţin 5 ani. Principala sarcină a călăuzelor este aceea de a îndruma şi de a supraveghea copiii în timpul tuturor activităţilor, de la înregistrare (le împart ecusoanele, îi conduc spre sala unde va avea loc deschiderea programului, îi însoţesc la staţii) și până la închiderea programului. Spre deosebire de lideri –care rămân în aceeaşi locaţie şi primesc zilnic toate grupele de copii – călăuzele însoţesc aceeaşi grupă de copii (de exemplu 4-6 ani) pe parcursul întregului program de școală de vacanță. În cadrul staţiilor, călăuzele ajută la menţinerea disciplinei, la organizarea jocurilor, îi ajută pe copiii mai mici la realizarea activităţilor de lucru manual și îndeplinesc rolurile în care au nevoie de ei liderii de la stație. Prezentarea: Înainte de a merge la staţii, copiii se vor întâlni cu toţii în sala mare a locaţiei în care desfăşuraţi programul. Pentru prezentarea acestui timp, aveţi nevoie de o persoană carismatică şi dezinvoltă, căreia să îi atribuiţi rolul de prezentator, mai exact el va fi „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume”. Acesta va dialoga cu copiii, aducând în centrul atenţiei tema zilei respective și semnul specific. În prima zi va organiza echipajele (nume și parolă de trecere) va prezenta regulile de pe „corabie” și locurile centrale ale acesteia (stațiile). În următoarele zile, el va explica termeni precum: busolă, steaua polară, ancoră, ochean, tipuri de ambarcațiuni, faruri, cufere etc; va prezenta înotători celebri, marinari, pirați, navigație și reguli maritime, vase de croazieră etc; va vorbi despre mări și oceane (adâncimi, temperatură, gust, culori, nume etc.); va prezenta plante subacvatice, vietăți marine ciudate şi alte lucruri interesante legate de tema zilei. Dacă aveţi în localitate/ în biserică profesori de istorie, foști marinari sau pescari îi puteţi invita să discute cu copiii sau să răspundă întrebărilor acestora. Sugestii şi idei pentru aceste dialoguri de introducere, când toţi copiii sunt prezenţi în sală, găsiţi în cadrul fiecărei lecţii.

Înregistrarea: Pentru înregistrare, aveţi nevoie de cel puţin o persoană care nu are şi rol de călăuză şi de o călăuză de la fiecare categorie de vârstă. În funcţie de numărul de copii înscrişi şi de capacitatea spaţiului de care dispuneţi, înregistrarea noilor veniţi poate avea loc la începutul fiecărei zile.

Muzicieni: Alegeţi un lider muzical sau un grup de laudă și închinare care să conducă momentele muzicale de la începutul fiecărei zile şi care să se ocupe de staţia cu muzica. Liderul trebuie să fie un tânăr care să intre în mintea copiilor (rămânând, totuși, spiritual) iar echipa să fie dinamică și convingătoare – doar așa își vor dori toți copiii să participe la propunerile de cântare (la semne și coregrafie, de exemplu) Sănătate şi primul ajutor: Pentru siguranța activităților, cel puţin un membru al echipei trebuie să aibă cunoştinţe şi experienţă în acordarea primului ajutor şi să fie calificat în acest domeniu.

Responsabilii de gustare: Desemnaţi două persoane care să se ocupe de pregătirea gustărilor şi a paharelor cu apă.

Decoratori: Fiecare staţie va fi decorată în concordanţă cu numele ei. În manual vor fi oferite câteva sugestii – oricum bogăția decorului ține doar de inspirație, căci fără mulți bani, din lucruri banale, se poate construi o întreagă lume de-a „marinarilor”.

Încurajare: Pare a fi un număr mare de oameni, dar unii pot avea dublu rol (decorul poate fi făcut de toată echipa, împreună; materialele pentru fiecare stație pot fi procurate/ pregătite din timp de liderii de stație împreună cu câteva călăuze, cine este în echipa de laudă și închinare poate apoi să se ocupe de gustări și de fotografii etc. Folosiţi la capacitate maximă darurile şi potenţialul membrilor echipei şi fiţi flexibili. Adaptaţi programul pentru a se potrivi situaţiei voastre, în funcţie de persoanele disponibile şi de facilităţile de care dispuneţi.

Locul – Fiţi flexibili şi creativi atunci când planificaţi. Împărţiţi spaţiul disponibil astfel încât să obţineţi

patru „popasuri marinărești” – adică stațiile. (Puntea. În adâncuri. La far. Corabia piraților.) Sala mare a bisericii o puteţi folosi şi decora pentru momentele de deschidere şi închidere a fiecărei sesiuni. Staţiile trebuie să aibă delimitat un spaţiu al lor, decorat specific, sugerând clar locul pe care îl reprezintă, dar şi să fie aproape de locul de întâlnire al tuturor copiilor, pentru a ajunge acolo cât mai repede. Pentru a vedea ce se află pe puntea unui vas, în adâncurile mărilor, lângă un far sau pe o corabie a piraților, câteva căutări online sunt absolut edificatoare și la îndemâna oricui. „Popasurile marinărești” pot fi decorate zilnic, în mod special Puntea (este locul unde copiii participă la activitatea de experimentare şi la povestirea biblică). Puteţi păstra ce se potriveşte de la o zi la alta, gândindu-vă în fiecare zi la un element de noutate, în funcţie de tema zilei. Sala de întâlnire, respectiv sala mare a bisericii, va fi şi ea redecorată în fiecare zi (în funcţie de sceneta prezentată.) Dacă vremea este frumoasă, unele activităţi pot avea loc în aer liber, în cazul în care aveţi un spaţiu adecvat – în special jocurile. Sugerăm însă ca lecţia să se desfăşoare în interior, din simplul motiv că fiind un spațiu închis copiii nu vor fi distrași de alte zgomote, de natură, de diferite obiecte din preajmă.

Echipamentul necesar – Veţi avea nevoie de următorul echipament:

• Videoproiector şi un ecran, astfel încât toţi să poată vedea textele cântecelor şi filmuleţele prezentate la partea de introducere • Sistem de sunet şi microfoane, în funcţie de dimensiunea sălii şi de numărul copiilor care participă • Recuzita pentru scenetă • Materiale pentru lucrul manual • Materialele necesare desfăşurării lecţiilor • Alte materiale pentru jocuri şi versetele de memorat • Cronometru pentru a limita timpul anumitor activităţi

Observaţie:

listele cu materialele necesare le găsiţi în cadrul fiecărei lecţii, la activităţile descrise.

Gustările – Sugerăm să le oferiţi copiilor gustări variate şi fructe. Apa o puteţi servi în sticle mici sau

în pahare de unică folosinţă. În funcţie de bugetul alocat acestui program şi de posibilităţile de care dispuneţi, alegeţi împreună cu echipa care sunt cele mai potrivite gustări pentru copiii dumneavoastră. Le puteți cere copiilor încă de dinaintea începerii școlii de vacanță să vină de acasă cu un mic pachețel, dacă bugetul nu poate acoperi în mod satisfăcător acest aspect. Încurajaţi copiii să strângă în urma lor şerveţelele, paharele sau sticlele goale rămase după timpul de pauză.

Pregătiri – Descrierea completă a lucrurilor de care veţi avea nevoie se află la secţiunea Instruirea echipei. Arta conducerii se realizează prin delegare, aşa că decideţi din timp cine se va ocupa de fiecare sarcină.

Pe măsură ce planificaţi, rugați-vă să puteţi forma cea mai bună echipă posibilă şi să puteţi dezvolta şi folosi la maximum abilităţile oamenilor implicaţi. Explicaţi clar ce doriţi să fie făcut. Când o persoană este de acord să se implice, scrieţi-i numele în dreptul îndatoririi sale. Aveţi încredere în echipă, susţineţi-o şi încurajaţi-o pentru a duce la îndeplinire sarcinile trasate. Pentru a avea parte de o săptămână memorabilă, este nevoie de multă rugăciune și post, muncă şi atenţie la detalii cu mult timp înainte de a începe şcoala de vacanţă… În continuare sunt sugerate câteva etape, câteva stadii de pregătire. În funcţie de învăţătorii şi de voluntarii cu care veţi lucra, este bine să aveți cel puțin șase întâlniri înainte de a începe programul Toate pânzele sus!. Aceste întâlniri pot avea loc cu trei luni înainte de eveniment, cu două luni înainte, cu o lună înainte, cu două săptămâni înainte, cu o săptămână înainte și cu o zi înainte de eveniment.

Etapa I: • Recrutaţi echipa. • Alegeţi o persoană care să coordoneze întreaga activitate, care să încurajeze oamenii să se roage şi să dea liste de rugăciune cu motive specifice înainte, în timpul şi după desfăşurarea şcolii de vacanţă. • Planificaţi şi faceţi publicitate pentru sesiunile de pregătire a echipei. • Planificaţi cum veţi anunţa şi cum veţi promova acest program. Desemnaţi persoanele responsabile cu departamentul de publicitate. • Anunţaţi în biserici recrutarea de voluntari pentru această săptămână (respectiv călăuze, decoratori, persoane pentru înscriere etc.) • Faceţi o listă cu recuzita, echipamentul şi alte lucruri de care aveţi nevoie şi alegeţi oamenii care să împrumute, să facă sau să cumpere lucrurile pe care încă nu le aveți. • Calculaţi bugetul necesar desfăşurării activităţilor şi prezentaţi-l conducerii bisericii. Dacă este necesar, organizaţi o campanie de strângere de fonduri. • Planificaţi cine va fi responsabil cu confecţionarea ecusoanelor și a decorurilor; cine se va ocupa de partea tehnică – videoproiector, staţie, microfoane; cine va asigura recuzita și costumele ce vor fi folosite la scenetă. • Discutaţi cu membrii echipei dacă veţi pregăti pentru toţi participanţii vreun obiect personalizat pe care să îl folosească în timpul săptămânii şi apoi să îl ia acasă la terminarea proiectului (de 10

exemplu: un cozoroc inscripţionat cu tema/ data evenimentului, tricou personalizat, eşarfă etc.) • Desemnaţi liderii fiecărei staţii. Înmânaţi fiecărui lider o copie după structura sugerată în acest manual pentru staţia sa şi cereţi-i ca pentru următoarea întâlnire să prezinte eventuale modificări pe care le consideră necesare pentru adaptarea structurii staţiei la situaţia din biserica/ regiunea dumneavoastră. • Găsiţi un regizor pentru scenetă. Cereți-i să își organizeze echipa și să planifice clar repetiţiile. Aveţi grijă ca toată recuzita, costumele, coloana sonoră etc. să fie disponibile şi păstrate în siguranţă. Luaţi legătura cu persoana care este responsabilă cu echipamentul tehnic pentru a putea face lucrurile acestea. • Începeţi să vă gândiţi la o strategie pentru a putea păstra legătura cu participanţii după terminarea şcolii de vacanţă. Etapa a II-a: • Stabiliţi echipa de muzicieni şi arătaţi-le cântecele sugerate în cadrul lecţiilor. Le puteţi cere ca pentru următoarea întâlnire să prezinte şi o listă cu cântece alese de ei, în concordanţă cu subiectul zilei. • Dacă programul se va desfăşura în biserică, iar aceasta are anumite persoane responsabile cu echipamentul sonor (staţie, microfoane, instrumente), luaţi legătura cu una dintre aceste persoane. • Dintre voluntarii care au răspuns anunţului făcut în biserică, alegeţi călăuzele pentru fiecare grupă de vârstă. Instruiţi-i cu privire la sarcinile lor şi faceţi o scurtă trecere în revistă a caracteristicilor comportamentale şi psihologice ale fiecărei categorii de vârstă şi a modului în care pot fi preîntâmpinate aceste nevoi (Acest aspect este foarte important, mai ales dacă voluntarii NU au mai lucrat cu copiii: trebuie să cunoască trăsăturile specifice vârstei dacă vor să îi înțeleagă și să îi știe aborda înțelept!). • Discutaţi cu liderii de staţii despre modul în care au adaptat activităţile sugerate în acest manual pentru a corespunde situaţiei din regiunea/ biserica dumneavoastră si cereţi-le ca la următoarea întâlnire să prezinte o listă cu necesarul de materiale care trebuie procurat pentru staţia pe care o vor conduce. • Desemnaţi o persoană care se va ocupa cu procurarea tuturor materialelor necesare pentru buna desfăşurare a programului. Ar fi recomandabil ca această persoană să fie totodată responsabilă cu bugetul întregului program. Rugați acea persoană să împartă materialele pe stații (organizate în cutii/ saci etichetați) și să se aprovizioneze din timp cu toate materialele suplimentare de bază care ar putea fi necesare al improviso (bandă de hârtie adezivă, markere, foarfeci, sfoară, baterii de microfoane, trusă medicală etc.) • Dacă aţi hotărât să procuraţi obiecte personalizate pentru participanţii la şcoala de vacanţă, asiguraţi-vă că acestea vor fi confecţionate aşa cum doriţi şi vor fi gata la timp. • Coordonaţi şi planificaţi evenimentul pentru familie care va urma după şcoala de vacanţă (dacă doriţi să continuaţi programul şi în ziua de sâmbătă, organizaţi o zi a familiei, undeva în afara spaţiului unde a avut loc programul – un teren de joacă, un parc etc. Părinţii vor afla mai multe despre desoperirile făcute de ,,marinarii” lor şi vor putea petrece un timp frumos împreună, participând la activităţi şi jocuri cu întreaga familie). Etapa a III-a: • Alegeţi echipa pentru înscriere. Selectați oameni care ştiu cum să întâmpine copiii și să-i facă să se simtă bine primiți din prima clipă (şi care au abilitatea de a stabili, totodată, un contact eficient și de încredere cu părinţii). • Fiţi siguri că muzicienii au repetat cântecele şi dispun de instrumente şi alte resurse necesare. • Liderii staţiilor vor înmâna lista cu necesarul materialelor persoanei responsabile cu procurarea materialelor. • Discutaţi cu regizorul despre modul în care decurg repetiţiile pentru scenetă. • Discutaţi cu cei din departamentul de publicitate despre modul în care s-au achitat de sarcină. (au creat invitaţii, le-au împărţit, au lipit afişe, au făcut anunţuri.) • Discutaţi cu persona responsabilă cu procurarea materialelor despre măsura în care şi-a dus la 11

îndeplinire sarcina trasată. De asemenea, întrebaţi echipa dacă au apărut alte nevoi pe parcurs. • Desemnaţi unul sau mai mulţi oameni care să răspundă de sănătate şi de primul ajutor. Cel puţin o persoană calificată, un cadru medical trebuie să fie prezentă în permanenţă în şcoala de vacanţă. • Discutaţi cu „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” despre modul în care va face prezentarea temei specifice fiecărei zile şi despre felul în care va decurge dialogul cu copiii (sau cu alte ajutoare pe care le va avea cu el). Etapa a IV-a: • Verificaţi recuzita pentru scenetă. • Verificaţi încă o dată disponibilitatea călăuzelor, a persoanelor de la înscriere, a liderilor, a prezentatorilor etc. • Verificaţi necesarul de materiale. • Dacă aţi optat pentru obiecte personalizate, verificaţi să fie pregătite. • Verificaţi realizarea ecusoanelor şi a altor materiale despre care aţi decis că le veţi face pentru această săptămână. • Intensificaţi activitatea de promovare a şcolii de vacanţă. Etapa a V-a: • Verificaţi echipamentul tehnic (videoproiector, staţie, microfoane). • Realizaţi decorurile pentru fiecare staţie. • Luaţi legătura cu persoana responsabilă cu procurarea materialelor necesare, pentru a vă asigura că toate lucrurile de care aveţi nevoie sunt disponibile şi sunt distribuite eficient liderilor în fiecare zi. • Verificaţi încă o dată disponibilitatea călăuzelor, a persoanelor de la înscriere, a liderilor, a prezentatorilor etc. • Discutaţi cu liderii de staţii despre stadiul pregătirilor activităţilor de la staţia pe care o conduc. • Dacă aveţi materiale personalizate pentru copii (de genul celor sugerate în etapa I de pregătire) discutaţi când le veţi da copiilor, la sosirea lor sau când se află la o anumită staţie etc. Ultima etapă – va avea loc cu o zi înainte de începerea programului Toate pânzele sus! • Pregătiţi sala mare a bisericii şi staţiile şi puneţi totul în ordine. NU lăsaţi decoruri sau alte lucruri nefăcute pentru ziua următoare, fiţi gata cu aceste aspecte ce ţin de organizare atunci când sosesc copiii. • Concentraţi-vă de-acum atenţia asupra copiilor!

Instruirea echipei – Acum aveţi liderii şi călăuzele! Veţi avea nevoie de două sesiuni de instruire pentru a forma şi consolida echipa.

Prima sesiune

A doua sesiune

• Citiți un pasaj din Biblie şi rugați-vă • Alocați responsabilităţile, clarificați aspectele practice şi pregătiți programul în linii mari. Puteţi aloca timp şi pentru lucrările artistice (decoruri) sau pentru repetarea cântecelor şi a scenetei etc. • Priviţi mai atent asupra programului Toate pânzele sus!, mai ales prima zi. • Uitaţi-vă din nou peste Lucrul în echipă şi lucrul pe grupe ca să vă reamintiţi cum puteţi fi un membru eficient al echipei şi cum să conduceţi o grupă de copii. • Fiţi sigur că toţi cunosc politica măsurilor de siguranţă şi în caz de urgenţă. • Decideţi care va fi strategia pentru menţinerea legăturii cu copiii. • Alocaţi un timp pentru întrebări şi pentru a reduce teama şi îngrijorarea. • Rugaţi-vă pentru copii şi pentru familiile lor.

• Serviţi o gustare împreună sau organizaţi o activitate care să vă ajute să faceţi cunoştinţă • Citiți un text biblic şi rugați-vă împreună • Împărtăşiți obiectivele şi viziunea • Faceți-vă o privire de ansamblu asupra programului Toate pânzele sus! şi a etapelor zilnice. Încurajaţi-i să citească cele cinci texte biblice care vor fi suportul lecţiilor de la staţii. • Daţi-le un chestionar (sau coli de hârtie) pentru a scrie care sunt preferinţele lor în ceea ce priveşte rolul pe care şi-l vor asuma în timpul programului. Folosiţi acest prilej pentru a împărţi responsabilităţile înainte de cea de-a doua sesiune. • Începeţi să învăţaţi cântecele împreună • Folosiţi materialul despre „Abordarea şi trezirea interesului” (îl găsiţi în continuare) pentru a vedea cum puteţi răspunde mai bine nevoilor unei diversităţi mari de copii. • Rugaţi-vă unii pentru alţii în perioada aceasta de pregătire şi în perioada în care veţi face publicitate programului şcolii de vacanţă.

Sugestii de discuții pentru prima sesiune de instruire a liderilor Abordarea şi trezirea interesului

Şcolile biblice de vacanţă sunt cea mai bună modalitate de abordare a copiilor care nu sunt familiarizaţi cu învăţătura creştină şi totodată de trezire a interesului celor care „le-au auzit pe toate”. Gândiţi-vă la doi copii pe care îi cunoaşteţi bine: unul care aparţine comunităţii bisericii şi altul din afara ei. Cine sunt oamenii şi lucrurile care îl influenţează cel mai mult pe cel care aparține comunității bisericii? Cum îl puteți ajuta pe cel „din afară” să înţeleagă lucrurile legate de Isus şi să îi permită să Îşi lase amprenta asupra vieţii lui?

Copiii din afara comunității bisericii

Atmosferă şi relaţii

Limbajul

Mesajul nostru nu e reprezentat doar de povestirile biblice, ci şi de modul în care conducem întregul program şi de ceea ce suntem noi ca oameni. Felul în care ne comportăm va fi mult mai semnificativ decât orice am spune. Relaţiile sunt vitale.

Cum putem evita folosirea jargonului spiritual? Expresii ca „deschide-i inima lui Isus” şi „născut din nou” pot crea confuzii. Folosiţi un limbaj ilustrativ. Ştiu ei că Isus este mai mult decât o expresie folosită de unii oameni? Împărţiţi hârtii şi pixuri. Lucraţi în perechi şi scrieţi o explicaţie adresată copiilor despre cine este Isus, în aproximativ cincizeci de cuvinte.

Copiii sunt foarte sensibili la atmosferă. Cum putem construi o atmosferă plăcută în care atenţia să ne fie centrată pe copii?

Ştiu ei cine este Dumnezeu? Dumnezeu este Creatorul iubitor al lumii care L-a trimis pe Isus şi pe Duhul Sfânt pentru a ne ajuta să începem şi să continuăm viaţa alături de El. Ştiu ei ce este rugăciunea? În Toate pânzele sus! rugăciune înseamnă nu numai să vorbim cu Isus, ci şi să Îl ascultăm şi să facem ceea ce ne spune El.

Cum construim o relaţie cu un copil? În răspuns putem include şi faptul că îi salutăm la sosire, le învăţăm numele şi interesele, le observăm nevoile, le înţelegem comportamentul, îi lăudăm pentru eforturi şi atenţie, îi iubim aşa cum îi iubeşte Isus.

Timp Copiii au nevoie de timp pentru a înţelege. Nu vă aşteptaţi la prea mult într-un timp prea scurt, dar nici să nu vă aşteptaţi la prea puţin. Este uimitor cât de multe pot învăţa într-un program de o săptămână.

Menţinerea legăturii Sunt foarte importante contactele pozitive cu aceşti copii şi cu familiile lor. Aveţi o strategie de menţinere a legăturii, spre exemplu o întâlnire o dată pe săptămână? Dacă nu, planificaţi să începeţi una.

Copiii care aparţin de biserică

Pe o tablă sau pe o foaie mare de hârtie scrieţi toate ideile pe care le aveţi cu privire la aceşti copii (cum sunt ei, cum se manifestă, care sunt nevoile lor etc.) Toate pânzele sus! i-ar putea ajuta pe aceşti copii în felul următor: • Ocazia de a adânci relaţiile este mult mai mare decât într-un program săptămânal. Îi putem cunoaşte mai bine şi putem construi prietenii mai strânse cu ei. Copilul ar putea să privească apoi un membru al echipei ca fiind mentorul lui. Aşa că fiţi un membru bun! • Mulţi s-au familiarizat cu limbajul religios, dar nu au pătruns semnificaţia lui. Folosirea unui limbaj ilustrativ îi va ajuta să adâncească semnificaţia acestor lucruri. • Abordarea nouă din cadrul şcolii de vacanţă le va stimula interesul şi le va reaprinde entuziasmul. • Vor fi mai pregătiţi (în a lua decizia de a răspunde chemării lui Isus) decât copiii pentru care aceste informaţii sunt noi. Fără să facem presiuni asupra lor, trebuie să observăm dacă manifestă un interes deosebit în această privinţă şi să încercăm să-i ajutăm să trăiască în mod vizibil credinţa lor în Isus la şcoală, departe de casă sau de biserică.

Sugestii de discuție pentru a doua sesiune de instruire a liderilor Şcolile biblice de vacanţă înseamnă lucru în echipă şi formarea de relaţii cu copiii în grupuri mici. Avem nevoie de abilitatea de a lucra împreună cu alţi lideri şi de a conduce grupe mici de copii. În această sesiune vom dezvolta aceste abilităţi.

Lucrul în echipă Accentuaţi aceste idei despre lucrul în echipă în cadrul unei şcoli de vacanţă: • Dăruirea şi atitudinea voastră este importantă. Trebuie să fiţi pregătiţi să puneţi deoparte interesele egoiste şi să vă dăruiţi copiilor şi lucrării. • Trebuie să fiţi organizaţi! Fiţi bine pregătiţi, punctuali şi activi. Analizaţi programul pentru a şti tot timpul care este punctul următor. Dacă veţi lua parte la evenimentele de pe scenă, fiţi pregătiţi astfel încât să nu existe pauze între punctele din program. • Fiţi dispuşi să vă folosiţi talentul şi să impulsionaţi lucrurile. Asumaţi-vă riscurile şi fiţi

•

• • • • •

pregătiţi pentru greşelile pe care le veţi face. S-ar putea să descoperiţi că aveţi calităţi despre care nu ştiaţi. Participaţi cu entuziasm la toate jocurile şi activităţile. Staţi cu copiii. Încercaţi să aplanaţi orice neînţelegere fără a crea prea multă agitaţie. Instruiţi călăuzele să stea în apropierea sau în rândul copiilor neastâmpăraţi. De asemenea, învăţaţi-i să îşi concentreze atenţia asupra evenimentelor care au loc pe scenă, trăgând în acelaşi timp cu coada ochiului şi la ce se întâmplă în jur. Niciodată să nu staţi de vorbă deoparte, în timpul programului, cu un alt membru al echipei sau cu adulţii, în timp ce copiii sunt atenţi la ce se desfăşoară pe scenă, cu atât mai puțin cu telefonul în mână! Fiţi pregătiţi să acceptaţi comentariile critice referitoare la eforturile dumneavoastră şi gata să învăţaţi din greşeli şi să vă îmbunătăţiţi rezultatele. Fiţi dumneavoastră înşivă! Nu încercaţi să imitaţi pe altcineva. Evitaţi glumele îndreptate la adresa altor membri ai echipei, căci vor ajunge la urechile copiilor. Orice problemă apărută pe parcurs trebuie rezolvată fie pe loc între călăuze sau lideri (dar niciodată în fața copiilor), fie la final cu coordonatorul VBS-ului (dar fără „public” dintre copii).

Lucrul cu grupa de copii • Recapitulaţi punctele principale pe care trebuie să le ţineţi minte atunci când conduceţi un grup de copii. De exemplu: Dacă numărul copiilor şi spaţiul vă permit, începeţi întotdeauna prin a aşeza copiii într-un cerc pentru a-i putea vedea pe toţi. Învăţaţi numele copiilor. Faceţi-vă timp să vorbiţi cu ei despre ceea ce îi interesează (dar nu în timpul activităților de la stații, ci în pauze). Rugaţi-vă pentru ei. Dacă sunteţi călăuze, aveţi grijă de copiii din grupa dumneavoastră şi construiţi relaţii cu ei de-a lungul întregului program. Copiii din grupă reprezintă responsabilitatea dumneavoastră pastorală. • Asiguraţi-vă că toate lucrurile de care aveţi nevoie sunt aranjate într-o geantă/ cutie mare şi se află la îndemână. Verificaţi lucrul acesta în detaliu. • Ţineţi-i pe copii întotdeauna implicaţi în activităţi. Pregătiţi activităţi în plus pentru cei care ar ajunge mai devreme sau ar termina înaintea celorlalţi. • Fiţi întotdeauna pregătiţi pentru timpul special petrecut cu grupa. Planificaţi cu grijă. • Dacă aveţi nevoie de ajutor, cereţi-l! Instruiţi liderii să comunice cu călăuzele şi să le prezinte în linii mari activităţile care se vor desfăşura la staţiile lor şi unde vor avea nevoie de intervenţia (ajutorul) călăuzelor (împărţirea materialelor pentru lucru manual, alinierea copiilor pentru jocuri, servirea gustării etc.) • Conduceţi grupa cu fermitate, încredere şi entuziasm. În cazul în care unii dintre copii nu vor să participe la anumite activităţi, nu-i forţaţi. Daţi-le timp pentru a se obişnui cu ideea. Fiţi atenţi la copiii timizi, tăcuţi şi încurajaţi-i prietenos să ia parte la activităţi. Dacă ezită, nu faceţi presiuni asupra lor. Acordaţi-le timp pentru a câştiga încredere. • Apreciaţi lucrurile bine făcute, efortul şi comportamentul pozitiv. Aceasta va ajuta la întărirea aspectelor pozitive. • Fiţi siguri că terminaţi activitatea cu grupa la timp şi că-i aduceţi înapoi pe copii fără întârziere, chiar dacă nu au terminat totul, ca să nu existe întârzieri în programul general. • Dacă este posibil, menţineţi legătura cu copiii contactându-i şi comunicând prietenos după ce se încheie programul.

Publicitate – Gândiţi-vă cărei categorii de copii vă adresaţi: • • • • •

Copiii din biserică Copiii care participă de obicei la şcoli de vacanţă Copiii (şi părinţii) care folosesc clădirea dumneavoastră pentru alte activităţi Copiii care sunt prieteni/ colegi cu copiii din biserică Copiii care locuiesc în vecinătatea locaţiei în care vă desfăşuraţi activitatea

Toate aceste categorii pot fi abordate cu invitaţii din partea prietenilor lor sau a liderilor. Pot fi afişate postere cu evenimentul în perimetrul clădirii sau în alte locaţii strategice, de la care aţi obţinut permisiunea. Dacă desfăşuraţi şcoala de vacanţă chiar la începutul vacanţei elevilor, locul cheie unde puteţi aborda şi alţi copii este şcoala. Pe termen lung, căutaţi să dezvoltaţi o relaţie bună cu şcolile locale. Foarte puţini copii vor veni la program datorită unui poster, dar ele sunt valoroase pentru a reîmprospăta memoria. Gândiţi-vă bine unde le veţi afişa. Care este zona cea mai circulată din cartierul dumneavoastră? Acolo oamenii vor citi orice şi nu vor trece pe lângă – spre exemplu: poarta şcolii, staţia de autobuz, policlinică, loc de joacă, parc, parcarea unui supermarket sau a unui restaurant. Ar fi de folos dacă, alături de fluturaşul informativ, veţi plasa şi un formular de înscriere, pentru ca oamenii să se poată înscrie din timp. Aceasta nu numai că va evita formarea unor cozi în prima zi, dar vă va ajuta să planificaţi cu grijă în cazul în care vor fi mai multe persoane decât v-aţi fi aşteptat. Dacă veţi colabora cu şcolile, unele dintre acestea vor dori să aveţi o cutie în care să poată fi strânse formularele pe care le puteţi ridica mai târziu. Aceasta îi va scuti pe părinţi de grija de a trimite formularul prin poştă sau de a-l înmâna personal. O altă modalitate de a înscrie din timp copiii este varianta on-line. Puneți la dispoziția părinților o adresă de mail sau un cont de facebook unde să își poată înscrie copiii. În felul acesta veți avea o evidență cât mai aproape de realitate a numărului de copii participanți și nu veți avea surprize în prima zi de școală de vacanță. Puteţi folosi beneficiile internetului – creând şi promovând un eveniment pe facebook pentru şcoala de vacanţă. În cele din urmă luaţi legătura cu mass-media locală. Publicitatea avansată este de folos. O fotografie şi un articol în timpul sau după ce se încheie săptămâna va scoate în evidenţă biserica dumneavoastră şi va veni în întâmpinarea unor probleme ce vor urma! Nu uitaţi să faceţi publicitate şi în cursul săptămânii, de exemplu, pentru evenimentul ce priveşte familia.

Scrisoare către părinţi Antetul/Adresa bisericii Număr de telefon Data Dragă părinte/ tutore, Aţi dori ca fiul/ fiica dumneavoastră să se înscrie la un program special al școlii de vacanță Toate pânzele sus!? Din (ziua şi data) până în (ziua şi data), (numele bisericii sau al organizaţiei) organizează o săptămână de şcoală de vacanţă cu titlul Toate pânzele sus!. Programul este destinat copiilor cu vârste între 4 şi 12 ani şi va avea loc în fiecare zi de la (ora) la (ora). Participarea este liberă (sau menţionaţi costul şi ce va acoperi – spre exemplu gustările, materialele folosite, chiria sălii). Toate pânzele sus! este un program dinamic ce cuprinde scenete, curiozităţi, jocuri. În cadrul lui, copiii vor avea posibilitatea de a-şi demonstra abilităţile practice, vor urmări scenete, vor învăţa cântece şi vor asculta povestiri biblice. Mai mult, vor avea parte de (adăugaţi alte detalii pe care le doriţi știute, amănunte despre evenimente din program). Dacă doriţi ca fiul/ fiica dvs. să participe la această şcoală de vacanţă, vă rugăm să completaţi formularul inclus şi să ni-l expediaţi până cel târziu în (data). Spaţiul este limitat şi locurile vor fi repartizate în funcţie de sosirea solicitărilor. Vă vom confirma dacă fiul/ fiica dvs. a fost înscris/ă. Aşteptăm cu bucurie participarea lui/ a ei la Toate pânzele sus!. Numele dvs., Coordonatorul programului Toate pânzele sus!

Formular de înscriere

Formular de înscriere pentru programul Toate pânzele sus! Vă rugăm returnaţi formularul la ……………………………………………………………….............................. tel. ………………….............................................................................……….................................................................……. Numele copilului ……………………………………………………………..........................................................…… Sexul: M/F Data naşterii ……………………………........................................................................................……… Adresa …………………………………………………………………................................................................……….. Numărul de telefon la care puteţi fi contactat pe durata desfăşurării şcolii de vacanţă …………………………………………. Detalii cu privire la probleme de sănătate sau alergii ale copilului .…………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………… Copilul va pleca de la şcoala de vacanţă: singur/ însoţit de …………………………………………….. Declar că datele de mai sus sunt corecte. Semnătura părintelui/ tutorelui …………………………………………………………………………………. Numele ………………………………………………………………………………………………………………….

Înscrierea – Este esenţial să existe un sistem de înscriere organizat, care să asigure supravegherea

copiilor în timpul programului şi luarea lor în grija părintelui sau a altei persoane la sfârşitul acestuia. Înainte de înscriere: pregătiţi cele patru categorii de vârstă, după cum s-a explicat mai sus. (4-6 ani, 7-9 ani, 10-12 ani, 12+ ani). Ca număr, recomandăm un minimum de 15 copii şi un maximum de 50 de copii pentru fiecare grupă de vârstă. Pentru cei deja înscrişi – Repartizaţi-i în grupa corespunzătoare vârstei lor. Pregătiţi ecusoanele („biletele de călătorie”) şi aşezaţi-le pe masă organizate pe grupe de vârstă, iar în cadrul aceleiaşi grupe aranjaţi ecusoanele în ordinea alfabetică a numelui de familie. Pregătiţi patru mese, câte una pentru fiecare grupă de copii, pentru a evita îmbulzeala. Stabiliţi un mod eficient de înregistrare a datelor, care să dea posibilitatea de a avea acces la fişa fiecărui copil, mai ales în cazul celor cu probleme specifice. Acest fapt este deosebit de important, în special în caz de urgenţă. O sugestie ar putea fi ca pentru fiecare grupă de vârstă să pregătiţi o cutie marcată cu numele grupei respective, în care să păstraţi în ordine alfabetică formularele de înscriere. De asemenea, puteţi utiliza calculatorul pentru a alcătui un registru în care să treceţi în ordine alfabetică numele copiilor şi grupele de vârstă. Registrul constituie o bază de date ce poate oferi rapid informaţii despre participanţi, în caz de urgenţă. Această bază de date poate fi folosită şi pentru acordarea premiilor ori pentru expedierea invitaţiilor la şcoala de vacanţă din anul următor. Înmânaţi ecusoanele pentru o anumită categorie de vârstă călăuzei responsabile cu supravegherea acestor copii. La sosirea copilului, acesta va fi întâmpinat de un membru al echipei care îl va întreba vârsta şi îl va direcţiona spre călăuza responsabilă de participanţii de vârsta lui. Călăuza va verifica dacă numele copilului se regăseşte în cutia cu formularele de înscriere ori în registru, după care îi va da ecusonul cu numele său şi îl va direcţiona spre spaţiul prestabilit pentru grupa sa, în cadrul sălii în care va avea loc sesiunea de deschidere. Este necesar ca în sală să îl aștepte o altă călăuză, responsabilă cu aceeaşi categorie de vârstă, care să asigure supravegherea copiilor până la finalizarea timpului de înscriere. Pentru copiii care nu sunt înscrişi – Călăuza responsabilă cu grupa de vârstă din care face parte un copil neînscris se va asigura că adultul care răspunde de respectivul copil completează şi semnează formularul de înscriere şi de consimţire. Apoi va înmâna copilului un ecuson cu numele lui şi îl va conduce spre locul în care se află ceilalţi participanţi de vârsta lui. Dacă nu mai puteţi admite participanţi pentru că numărul celor deja înscrişi acoperă toate locurile disponibile, nu expediaţi acasă copiii care nu s-au înscris mai devreme, înainte de a verifica dacă vreunul dintre copiii înscrişi nu a mai venit.

Sugestie:

Înainte de sosirea copiilor, împărţiţi sala mare în patru ,,cadrane” folosind bandă adezivă colorată şi alocaţi un spaţiu fiecărei grupe de vârstă. Puteţi marca aceste locuri creând pancarte cu numele grupelor sau lipind pe peretele de lângă locul respectiv un afiş cu grupa corespunzătoare. Pe măsură ce copiii vin în sală, călăuzele responsabile cu supravegherea lor pot face ca timpul de până la începerea programului să fie folosit pentru cunoaşterea copiilor. Se pot organiza mici jocuri de cunoaştere (dacă există posibilitatea, aranjaţi copiii din cadrul fiecărei grupe în cerc până se dă startul deschiderii). În acest fel se evită plictiseala copiilor care au ajuns mai devreme şi se pot menţine mai uşor liniştea şi ordinea în sala mare, copiii fiind prinşi în aceste activităţi.

Ca măsură de siguranţă, daţi fiecărui

Decoruri: Faceți puțină muncă de cercetare

părinte/ tutore câte un cartonaş cu numele copilului şi grupa din care face parte. La sfârşitul programului, copilul va fi încredinţat persoanei pe baza acestui cartonaş.

pentru a decora fiecare sală în funcție de specificul regăsibil în acel loc al cărui nume îl poartă. Găsiți împreună cu echipa dvs. idei creative de decor. Vă puteți folosi de polistiren, acuarele, videopreoiector, diverse obiecte etc.

În timpul săptămânii, la începutul programului din fiecare zi este important ca fiecare copil să fie înscris în şcoala de vacanţă şi să i se dea adultului care va veni să îl ia „cartonaşul de încredinţare”. Menţionaţi părinţilor că este în interesul siguranţei copilului să prezinte cartonaşul înainte de a lua copilul în grijă.

Modul de desfăşurare a sesiunilor de deschidere şi închidere

Înscrierea copiilor: 9:00 – 9:20 Timpul de deschidere al fiecărei zile (9:20-10:00), respectiv momentul în care toate grupele de copii sunt împreună în sala mare, ar trebui să cuprindă următoarele puncte:

• Bun venit • Rugăciune (Puteţi rosti rugăciunea Tatăl nostru.) • Pentru ceremonia de deschidere, puteţi crea un cadru festiv, vesel şi solemn în acelaşi timp (discutaţi cu echipa dumneavoastră despre cum puteţi realiza aceasta – de exemplu chiar când copiii intră în sala mare/ când începe activitatea se poate găsi o melodie care să dea semnalul de „atenție, începem!”). • Cântece (Alegeţi cântece cunoscute şi desemnaţi un imn al şcolii de vacanţă. Învăţaţi-l împreună cu copiii. ) • În prima zi, faceţi o scurtă prezentare a programului Toate pânzele sus! precum şi a fiecărei grupe de copii şi a călăuzelor lor. • Curiozităţi şi/ sau vizionare filmuleţ despre subiectul zilei • Sceneta • Deplasarea copiilor spre staţiile programate fiecărei grupe în parte. Afişaţi o hartă cu locaţiile staţiilor chiar la intrarea în biserică/ în clădire. De asemenea, amplasaţi la fiecare staţie, în hol şi în sala mare planificarea grupelor de copii pe staţii şi timpul alocat activităţilor.

Închiderea sesiunilor (12:10-12:30) Copiii revin de la staţii şi sunt din nou împreună. Acest moment ar trebui să cuprindă următoarele puncte:

• Intrarea grupelor de copii în sală. (Ca fundal sonor pentru acest moment puteţi folosi melodia care dă și semnalul de începere a zilei.) • Cântece • Invitarea uneia dintre grupele de copii în faţă pentru a împărtăşi ce au făcut/ au învăţat la staţii (Pot spune împreună versetul de memorat, iar liderul staţiei la care au participat le poate adresa două-trei întrebări în legătură cu povestirea, semnificaţia lucrului manual, se poate organiza un joc/ o competiție etc.) • Rugăciune de final 20

În fiecare zi invitaţi în faţă o altă grupă de copii. Tot în cadrul momentului de închidere al sesiunii, dacă dispuneţi de timp, puteţi organiza o competiţie distractivă şi scurtă între câţiva dintre membrii grupei care a venit în faţă (de exemplu, aruncarea la ţintă, compunerea unui puzzle simplu cu mănuși de box etc.) Premiaţi câştigătorul!

Informaţii legislative – Deşi în legea română nu există instrucţiuni specifice de procedură privind

organizarea cluburilor biblice de vacanţă, dorim să subliniem acele aspecte legale care sunt relevante şi să atragem atenţia asupra faptului că, în calitate de creştini, suntem datori să urmărim binele şi siguranţa copiilor cu care lucrăm, dincolo de cerinţele legale în vigoare. În această ordine de idei, sfătuim ca, în funcţie de modul de organizare al programului (şcoală de vacanţă, club biblic, tabără, întâlniri săptămânale etc.) să vă asiguraţi că aţi parcurs un minimum de paşi pentru siguranţa copiilor care vor participa. Unul dintre aspectele cele mai importante legate de organizare este să vă asiguraţi de faptul că niciunul dintre adulţii care vor veni în contact cu copiii pe parcursul programului nu are antecedente de comportament violent şi că nu a fost condamnat de vreun tribunal sau acuzat pentru agresiuni împotriva copiilor. Lipsa acestui demers poate duce la acuzaţii de neglijenţă împotriva organizatorului, în cazul în care un copil pretinde că a fost vătămat pe parcursul programului de către unul dintre voluntari sau angajaţi. Deşi pentru mulţi pare exagerat, vă sfătuim să cereţi fiecăreia dintre persoanele care vor veni în contact cu copiii să prezinte un Certificat de Cazier, eliberat de poliţie. Chiar dacă dvs., ca organizatori, puteţi garanta pentru trecutul celor cu care lucraţi, organele de anchetă (în cazul unui eveniment nedorit) nu vor lua în considerare acest fapt. Pentru personalul angajat de către organizator în scopul organizării de activităţi educative pentru copii, angajatorul poate cere încă de la încheierea contractului de muncă semnarea unei clauze de confidenţialitate şi prezentarea Certificatului de Cazier judiciar. În cazul în care persoanele implicate în organizare sunt voluntari, situaţia este reglementată de legea voluntariatului. Conform legii amintite, orice persoană care doreşte să devină voluntar în cadrul unor proiecte organizate de persoane juridice de drept public sau privat, fără scop lucrativ, trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Aceste condiţii sunt: existenţa consimţământului liber exprimat (scris), implicarea activă în viaţa comunităţii, prezentarea cazierului la zi, examenele medicale la zi, precum şi angajamentul scris de a păstra confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţii de voluntariat. Modelul următor poate fi adaptat în funcţie de situaţie. Sugerăm ca fiecare membru al echipei să ofere numele unei persoane sau organizaţii, precum şi modalitatea de contactare a acesteia pentru a putea obţine detalii despre personalitatea voluntarului, capacitatea de a lucra cu copiii şi în echipă. Este esenţial ca toate aceste acte şi informaţii despre voluntari să rămână confidenţiale.

Contract de voluntariat Încheiat astăzi, …………………………………………………………… Între …………………………………………………………………………………………………………......……….. în calitate de …………………………………………………………………………………………......……………, în cadrul organizaţiei ………………………………………………………………...…………...………………..... şi între ……………………………………………………………………………………,în calitate de voluntar, domiciliat în ……...…………………………………………………………………………….……………………… posesor al CI seria ………, nr …………………., eliberat de …………………………………………………. la data de ……………………………. . Ca voluntar, cunosc şi respect …………………………………………………………….

principiile

şi

politica

organizaţiei

În conformitate cu acestea, îmi asum anumite responsabilităţi, în funcţie de specificul programului şi mă angajez ca munca pe care o voi desfăşura să fie la nivel profesional. Voi răspunde de ceea ce fac, ţinând cont de cerinţele şi standardele impuse. Înţeleg că am obligaţii referitoare la munca depusă de mine, faţă de cei care coordonează această activitate, faţă de colegi şi faţă de aceia pentru care depun această muncă. Voi păstra secretul în tot ceea ce trebuie să fie confidenţial. Voi păstra confidenţialitatea informaţiilor la care am acces cu privire la minori şi după ce nu voi mai fi voluntar. Înţeleg prin voluntar că voi lucra fără a primi vreo compensaţie bănească. Mă angajez să îmi respect programarea zilelor şi a orelor de lucru. Declar pe proprie răspundere că nu am şi nu am avut vreodată un comportament violent faţă de alte persoane, că nu sunt şi nu am fost diagnosticat ca suferind de vreo boală psihică şi că nu urmez nici un fel de tratament în acest sens. Declar că nu am fost niciodată acuzat, cercetat sau condamnat pentru acte de agresiune sau violenţă. Mă angajez să prezint Certificatul de cazier judiciar şi fişa medicală înainte de începerea activităţii. Mă angajez să fiu voluntar pentru perioada ………………………………

Organizaţia

Voluntar

Sugestii de activităţi ce se pot desfăşura după cele cinci zile de şcoală de vacanţă Iată două posibilităţi, fie pentru o dimineaţă de sâmbătă, fie pentru un eveniment în biserică pentru toate vârstele, pentru părinţi, copii, membri ai familiei şi prieteni ai copiilor. Scopul este de a explica părinţilor ce au învăţat copiii, de a le câştiga sprijinul şi de a-i încuraja pe copii să continue să descopere cât mai multe lucruri despre Dumnezeu. Trimiteţi-le acasă un anunţ prin copii (în ziua de miercuri sau joi a şcolii de vacanţă), pentru a-i invita pe părinţi, bunici, alți membri ai familiei şi pe prieteni. În fiecare din zilele următoare încurajaţi-i pe copii să vină cu familia şi cu prietenii la acest eveniment.

1. Activităţi pentru întreaga familie Pentru a încheia într-un mod cât mai plăcut şcoala de vacanţă, sugerăm să organizaţi un eveniment pentru întreaga familie în ziua de sâmbătă. Ideal ar fi ca locul desfăşurării acţiunii să fie un teren de sport, un spaţiu verde într-un parc etc. Sugestii pentru acest timp al familiei: • se pot organiza competiţii şi jocuri pentru şi între familii • se pot servi gustări şi sucuri • este un timp favorabil socializării, părinţii copiilor din biserică pot cunoaşte şi interacţiona cu părinţii copiilor care nu frecventează în mod constant programele bisericii • discutaţi cu membrii echipei dumneavoastră despre activităţile care sunt cele mai potrivite contextului şi oraşului în care vă aflaţi şi pe care le puteţi organiza în aceste ore. Pentru jocuri, puteţi să le folosiţi pe acelea care au fost cele mai îndrăgite de copii pe parcursul şcolii de vacanţă. Explicaţi părinților și celorlalți cum aţi folosit aceste activităţi de-a lungul școlii de vacanță. Alte idei de jocuri pentru familie: • “Roaba” – părintele ţine copilul de picioare, iar acesta merge în mâini. • “Volei cu baloane” – organizaţi echipe de volei, la care să participe atât copiii cât şi părinţii. În loc de mingi, folosiţi baloane. Dacă este foarte cald afară, puteţi umple baloanele cu apă. • “Cursa în trei picioare” – participanţii vor fi împărţiţi în echipe iar în cadrul aceleiaşi echipe se aşază doi câte doi şi vor avea legate picioarele astfel: piciorul drept al celui din stânga va fi legat de piciorul stâng al celui din dreapta. La semnalul “start” vor alerga câte doi jucători din fiecare echipă – jucători ce se vor coordona foarte bine, deoarece au împreună doar ,,trei” picioare. • “Cursa în saci” – fiecare persoană va “alerga” (va sări, mai exact) cu picioarele într-un sac de rafie. Este o competiţie între echipe. Dacă timpul este ploios şi nu permite organizarea acestei întâlniri afară, pe un teren de sport, evenimentul se poate desfăşura în locul unde a avut loc şcoala de vacanţă sau în altă locaţie. Organizaţi activităţi pentru două ore şi pregătiţi gustări pentru toţi participanţii. Cântec – Toţi copiii şi liderii vin în faţă şi cântă ceea ce au învăţat în timpul săptămânii. Asiguraţi-vă că toţi adulţii pot vedea cuvintele proiectate. Invitat special – Puteţi invita un profesor de istorie, un fost marinar sau un pescar din oraşul dumneavoastră care să le prezinte copiilor un aspect interesant legat de unele detalii din lecțiile prezentate (cum se pregătea o corabie pe mare să înfrunte furtuna, cum se apărau vasele comerciale de atacurile piraților, care sunt secretele pentru a prinde peștii cei mai mari etc.) sau vizionaţi împreună un documentar despre una dintre temele studiate pe parcursul zilelor de şcoală de vacanţă. Povestirea biblică – Unul dintre lideri va face o recapitulare (cu ajutorul copiilor) a lecţiilor predate în cursul săptămânii. 23

Concluzie – Explicaţi cum părinţii îşi pot încuraja copiii să Îl descopere pe Dumnezeu în fiecare zi în vieţile lor şi încurajaţi-i pe părinţi să îi aducă pe copii la programele de şcoală duminicală organizate de biserica dumneavoastră. Invitaţi-i pe toţi să rămână pentru gustări.

2. Întâlnire pentru toate vârstele Puteţi organiza acest eveniment la o săptămână de la terminarea şcolii de vacanţă sau la sfârşitul vacanţei de vară, înainte de reînceperea şcolii duminicale, invitând copiii care au participat la Toate pânzele sus! şi familiile acestora la un timp de aducere aminte. Vă puteţi desfăşura activităţile în locul în care s-a ținut şcoala de vacanţă. Bun venit – Explicaţi că această întâlnire este o concluzie/ o aducere aminte a programului Toate pânzele sus!. Rugăciune – Spuneţi o rugăciune plină de entuziasm şi mulţumire. Sceneta – Puteţi face un rezumat al celor mai importante scene din timpul şcolii de vacanţă sau puteţi scrie o continuare a scenetei folosind evenimentele din timpul săptămânii. Povestirea biblică – Unul dintre lideri va face, cu ajutorul copiilor, o recapitulare a lecţiilor predate în timpul programului. Cântec – Chemaţi-i pe copii în faţă pentru a cânta imnul şcolii de vacanţă, cel mai îndrăgit cântec pe parcursul celor cinci zile. Asiguraţi-vă că toţi pot vedea cuvintele. Concluzie – Recapitulaţi punctele principale pe care le-aţi abordat în cadrul programului Toate pânzele sus!. Proiectaţi pe ecran ideile de bază. Cântec – Invitaţi-i din nou pe toţi să cânte un cântec învăţat la club. Puteţi introduce şi alte cântece. Rugăciune – În timp ce copiii se află încă în faţă, încheiaţi cu rugăciune. Invitaţi-i pe copii să participe la programele ulterioare organizate pentru ei.

Cum să adaptaţi Toate pânzele sus! la spaţiul, copiii şi învăţătorii dumneavoastră? Ce să fac dacă... ? Mai jos aveţi prezentate câteva idei despre modul în care puteţi adapta programul şcolii de vacanţă dacă:

1. Biserica dumneavoastră este mai mică, iar copiii nu sunt atât de numeroşi pentru a-i putea împărţi în patru categorii de vârstă. Ce este de făcut? • Dacă numărul copiilor pe care preconizaţi să îi aveţi la club nu depăşeşte 70, îi puteţi împărţi în 3 categorii de vârstă, respectiv 4-6, 7-9, 10+ ani, iar programul îl veţi diviza în doar staţii: o S1- experimentare și povestire biblică o S2 - lucru manual și discuții o S3- jocuri și memorarea versetului 24

•

Astfel, toate grupele de copii vor participa în aceeaşi zi la toate activităţile, rotindu-se în ceea ce priveşte staţiile, cu precizarea că fiecare dintre stații va beneficia la un moment dat de o pauză. • În cazul în care nu dispuneți de suficiente săli, puteți reorganiza stațiile și timpul, astfel încât ele să se sincronizeze perfect (2 stații a câte 45 de minute fiecare). 2. Biserica nu a putut finanţa în întregime programul Toate pânzele sus! Puteţi introduce o taxă de participare pentru fiecare copil. Asiguraţi-vă că această taxă este accesibilă oricui şi nu constituie un impediment pentru participarea doritorilor. Nu uitaţi să specificaţi costul participării pe invitaţie. • Puteţi organiza o campanie de strângere de fonduri înainte de începerea programului. Constituiţi o echipă în acest sens. • Puteţi organiza o strângere de fonduri în ultima zi a şcolii de vacanţă. Anunţaţi copiii din timp despre intenţia dumneavoastră. •

Ascultă

Căpitan!

Lecția: Chemarea lui Iona Text biblic: Iona 1:1-3 Verset de memorat: „Voi sunteți prietenii mei, dacă faceți ce v-am poruncit Eu.” (Ioan 15:14) Scopul lecției: Copiii să înțeleagă că trebuie să Îl asculte pe Dumnezeu. Tema cadru: Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu Semnul zilei: O cârmă

În Biblie, una dintre cerințele lui Dumnezeu față de poporul Lui, reiterată din Geneza până în Apocalipsa, este ascultarea. Dacă vom sădi încă de pe acum în mintea copiilor că trebuie să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, aceștia nu se vor îndepărta de El când vor crește mai mari. Îi vor recunoaște vocea, Îi vor înțelege chemarea și Îl vor accepta ca unic Conducător al vieții lor. Observăm din modul în care i se adreseasă lui Iona că, atunci când vorbește, Dumnezeu folosește imperativul: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei.” Ce i-a rămas de făcut lui Iona? Să aleagă dacă ascultă sau nu de porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu ne vorbește și nouă astăzi – în diferite moduri – iar noi avem de ales dacă ascultăm sau nu de poruncile, de îndemurile, de sfaturile, de avertizările Lui.

DESCHIDERE: În această prima zi a săptămânii de școală biblică de vacanță (numită în continuare cu acronimul englez VBS – Vacation Bible School), îi vom introduce pe copii în atmosfera de „explorare și descoperire” a vieții de pe mare. Astfel, copiilor le vor fi prezentate tema, decorul, echipele de lideri, călăuzele, regulile de comportament și orarul zilnic. Aceste aspecte vor fi menționate copiilor de către un personaj haios, dinamic, spontan și interactiv: „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” (dacă vi se pare un titlu prea pompos – deși așa este intenționat să sune – puteți găsi un altul). „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” intră vesel și, chipurile, fără a-i observa pe copiii din sală! Este preocupat de studierea unei hărți, vorbind cu el însuși despre cum 26

să-și strângă echipajul cel mai calificat pentru străbaterea acelei mări tumultuoase (poate fi Marea Neagră sau Stâmtoarea Bosforului etc.). Brusc îi observă pe copii și începe să converseze cu câțiva dintre ei (nume, vârstă, ce le place, de ce s-au adunat aici, observă împărțirea lor în grupe de mateloți, vâslași, căpitani și pirați și inițiază o discuție despre marinari, întrebând dacă au auzit de el și de faimoasele lui isprăvi de pe mare). Le povestește puțin copiilor despre experiența lui în domeniul călătoriilor pe mare, arătându-le câteva din vasele cele mai faimoase pe care le-a condus vreodată (cereți-i acestui prezentator să selecteze din timp câteva fotografii cu nave dintre cele mai faimoase, fără a da detalii asupra lor – le prezindă doar ca să se laude). După aceea, „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” le va cere copiilor să fie parte a echipajului său pentru următoarele zile, căci are de explorat una dintre cele mai fascinante mări din lume, și ar vrea să o facă împreună cu ei – par „omuleți” și „omușori” de treabă. Le propune, dacă tot sunt aici, el în căutare de echipaj și ei în explorare, să colaboreze… E o călătorie pe mare în care „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” vrea să îi inițieze în tainele de marinari pe toți cei prezenți. După ce are acordul copiilor de a fi parte a echipajului său, „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” le explică regulamentul de respectat de către toți marinarii care vor să lucreze pe corabia lui: • fiecare marinar trebuie să ajungă la timp pentru a urca pe corabie (9:20), altfel pierd lansarea la apă • în fiecare dimineață marinarii trebuie să urce la bord cu dovada achiziționării „biletului de călătorie” (ecusoanele) • fiecare echipă de marinara are câțiva coordonatori care trebuie urmăriți și ascultați cu atenție (la acest moment se prezintă călăuzele) • fiecare zi de călătorie „cu toate pânzele sus!” se încheie cu desemnarea unei echipe câștigătoare, ai cărei membri vor putea participa la câteva concursuri. Marinarii care au abandonat corabia pe parcurs (adică nu au participat la toate activitățile) nu pot participa la aceste concursuri, chiar dacă fac parte din echipa câștigătoare a zilei. • marinarii trebuie să se ajute între ei când au de învățat instrucțiunile de „Pe punte”, când se află „În adâncuri”, când ajung „La far” sau mai ales când urcă pe „Corabia piraților”, trebuind să vorbească frumos unii cu alții, iar eventualele probleme să le comunice călăuzelor lor (aici se prezintă scurt stațiile și responsabilii de acestea). După explicarea regulamentului, „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” îi invită pe copii să asculte melodia care trebuie să le sune „în ochi, în urechi, în gură și în cap” nu doar când se află pe corabia lui, ci și când vor ancora în porturi (adică vor merge acasă)... Tot momentul de mai sus va dura maximum șapte minute. Apoi începe timpul de laudă și închinare. (maximum zece minute) După scenetă (cinci-șapte minute), „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” poate aduce în fața copiilor o cârmă, prezentând rolul ei pentru o corabie. Dacă este posibil, proiectați un scurt filmuleț despre modul în care funcționează o cârmă. (maximum două minute) Puteți pregăti cârme din carton (imprimate cu programul stațiilor) pe care să le dați coordonatorilor (călăuzelor), cerând copiilor să îi urmărească pentru a ajunge la stații. Acestea sunt câteva sugestii pentru partea de deschidere. Organizați momentul cu punctele sugerate în secțiunea „Partea introductivă” a acestui manual.

stația

PE PUNTE Alocați două minute pentru a-i întâmpina pe copii într-un mod cald și deschis, prezentându-vă (și dvs. și ajutorul dvs.). Explicați-le copiilor că PE PUNTE vor descoperi împreună cu dvs. un set de reguli ce trebuie respectate când te afli pe corabie. PE PUNTE marinarii se adună pentru a povesti și a privi în zare ca să știe ce îi așteaptă, învățând unii de la alții să descifreze „tainele” mării pe care navighează. Drept urmare, invitați-i ca în timpul petrecut PE PUNTE să ciulească bine urechile și mintea la poveștile marinarilor care le vor vorbi azi și în zilele următoare, căci sunt învățături extreme de utile dacă vor să fie la sfârșitul săptămânii niște marinari pricepuți într-ale navigației spre mările cerești… Dacă ați optat să le oferiți un „jurnal de bord”, nu uitați să îi ajutați să îl completeze/ să îi încurajați să o facă acasă (în acest caz, a doua zi găsiți un minut sau două în care să îi întrebați ce și-au notat din ceea ce ați discutat împreună). Pentru cei mici puteți puteți printa imagini-cheie din desfășurarea povestirii pe cartonașe autoadezive. Astfel, copiii vor putea să le lipească în spațiile delimitate așa încât să le fie ușor să își aducă aminte ideea centrală și acțiunile de bază.

Experimentare (toate vârstele)

7-10 min

Sentimente asociate: - Negative: teamă, răzvrătire/ rebeliune, confuzie + Pozitive: împăcare, bucurie, satisfacţie

Pregătire: Nu este necesară Desfăşurare: (Spuneţi copiilor:) Ne vom imagina că suntem cu toţii sub comanda căpitanului X (puteți opta pentru numele căpitanului care a fost la momentul comun sau pentru un alt nume). El vă transmite comenzi pe care trebuie să le executaţi. Eu voi fi cel/ cea prin care vă sunt transmise aceste comenzi, pentru că momentan nu este pe vas împreună cu noi. Vă voi adresa comenzile în modul următor: „Căpitanul X spune: Săriți ca mingea!”/ „ Căpitanul X spune: Mâinile sus!”. Ori de câte ori veţi auzi că vă transmit o comandă formulată în acest mod va trebui să o executaţi imediat şi să nu vă opriţi decât atunci când veţi primi următoarea comandă. Dacă vă voi spune doar: „Săriţi ca mingea!”/ „Mâinile sus!” nu trebuie să executaţi comanda – ea 28

nu este dată de căpitanul X. Cei care totuşi le execută vor ieși din joc şi vor urmări continuarea lui de pe margine. Comenzile date de Căpitanul X sunt singurele pe care trebuie să le ascultaţi! Ați înțeles regula? Haideţi să ne pregătim... Exemple de comenzi: • Salutaţi-vă unul pe altul! • Puneţi mâna pe umărul celui din dreapta şi formaţi un lanţ! • Număraţi copiii din sală! • Faceţi un cerc! • Mutaţi scaunele înspre perete! • Dezlegaţi-vă şi legaţi-vă înapoi şireturile! • Stați într-un picior cu mâinile la spate! • Faceți genoflexiuni cu ochii închiși! • (mai găsiți cel puțin încă atâtea comenzi, ca să aveți cât mai multe: atunci când veți fi la fața locului, de obicei vin mai greu în minte…)

Sugestie 1:

Rostiţi comenzile într-un ritm cât mai alert şi alternaţi comenzile date de Căpitanul X (cele care încep cu „ Căpitanul X spune…”) cu cele date de dumneavoastră.

Sugestie 2:

Formulaţi și câteva comenzi pe care copiii să NU îşi dorescă să le ducă la îndeplinire, faţă de care să se opună. De exemplu: „Strângeţi jucările în cutii!”, „Adunaţi frunzele căzute!” „Cărați scaunele înspre perete! Acum înapoi la locul lor!” – și alte comenzi (potrivite cu spațiul avut și adaptate refuzurilor specifice vârstei preșcolare, școlare sau adolescente).

Întrebări de legătură:

• Cum vi s-au părut comenzile date de căpitanul X? De ce? • (Adresaţi-vă copiilor care au ieşit din joc) Cum v-ați simțit când aţi ieşit din joc? • (Adresaţi-vă copiilor care nu au ieşit din joc) Cum v-ați simțit când ați rămas în joc pentru mai mult timp? • Ce comenzi v-au plăcut cel mai mult? De ce? • Care comenzi nu v-au plăcut deloc? Cum v-au făcut ele să vă simțiți?

Legătura cu lecţia:

Uneori e greu ascultăm şi să executăm ordine pe care nu le înţelegem, care ni se par grele sau nu ne plac. Alteori e greu pentru că sunt prea multe comenzi date de prea mulţi oameni, cum ar fi părinţii, bunicii, doamnele educatoare/ învăţătoarele/ profesorii. Vreau să vă spun în continuare povestea unui om care a primit o singură comandă din partea unei singure persoane. Haideţi să aflăm împreună ce ordin a primit personajul nostru, de la cine a venit el şi cum l-a executat…

Povestirea biblică (vârstele mici)

Astăzi vom face cunoștință cu Iona. Povestea vieții lui Iona este scrisă în Biblie. (Este prezentată Biblia. Aceasta va fi deschisă la cartea lui Iona, menționând că se află în Vechiul Testament.) Haideți să aflăm împreună cine era acest om și ce meserie avea el. Oare îi plăcea ceea ce făcea? A făcut bine ce avea de făcut sau a mai greșit câteodată în munca lui? Pentru toate aceste întrebări veți afla răspunsul în curând…

10-12 min

Sugestie pentru decor: Pregătiți un set de siluete în mărime naturală din cartoane/ polistiren: un Iona și mai mulți soldați, reprezentând armata asiriană. (Sfat: Această muncă se realizează foarte ușor și repede cu ajutorul unui video proiector: găsiți pe internet câteva șabloane, ușor de recunoscut și proiectați-le pe carton/ polistiren, apoi conturați siluetele cu un marker negru, și decupați-le. Puteți să le sprijiniți de perete ori de scaune, sau să le faceți suporturi ca pentru roll-up-uri.)

(Pe hartă este prezentată silueta lui Iona. Întrebați-i pe copii ce meserie cred ei că avea el – probabil vor spune că era pescar/ marinar, Pe un cearșaf cât mai mare, prin aceeași metodă de dat fiind contextul… Zâmbiți și faceți-i curioși, desen cu video proiectorul, schițați conturul unei continuând povestirea după cum urmează:) hărți. (Puteți să o colorați, ea putând fi încorporată Omul nostru, Iona, locuia în Israel. El era evreu. apoi în decorul general al VBS-ului, dacă aveți Știa multe lucruri despre Dumnezeu și citea abilitățile necesare sau un decorator dispus să vi-o din Cartea Sfântă zilnic. Mergea la Templu. pregătească din timp.) Ea va conține Israelul, marea, Acolo se ruga, cânta și vorbea cu oamenii cetatea Ninive și Tarsul. Pe mare se află cel puțin două din jurul lui despre Dumnezeu. Iona îl iubea corăbii: una îndreptată în direcția Ninive, alta spre pe Dumnezeu. Dorea să Îl asculte totdeauna Tars. În dreptul țării Israel este un indicator cu două și să facă voia Lui. Îi făcea plăcere să meargă săgeți. Pe un indicator scrie Ninive, pe celălalt scrie oriunde îl trimitea Dumnezeu. Ei bine, aflați Tars. Se pregătește o siluetă pentru Iona și siluetele că meseria lui Iona nu era nici de pescar, nici mai multor soldați, reprezentând armata asiriană. de marinar… El era un profet al lui Dumnezeu. Da, chiar așa. Pe vremea în care trăia Iona, a fi profet era o meserie, dacă putem să o numim așa… Profeții erau mesagerii lui Dumnezeu. Ei erau persoane care le duceau oamenilor mesajele divine și îi învățau cum să se comporte pentru a fi pe placul Lui. Într-o zi Dumnezeu l-a chemat pe profetul Iona și i-a spus așa: „Iona! Am o misiune specială pentru tine.” Ce mult s-a bucurat Iona! Dumnezeu vrea să îi dea să facă ceva. Abia aștepta să vadă despre ce este vorba. „Da, Doamne, ce vrei să fac?” „Iona, cu siguranță știi cetatea aceea mare numită Ninive, cetatea asirienilor. Oamenii din acea cetate sunt taaare răi.” „Așa este Doamne – s-a grăbit Iona să spună – merită să fie pedepsiți.” Dumnezeu a continuat: „Vreau să mergi la cetatea Ninive. Am un mesaj pentru ei.” Atât i-a spus Dumnezeu. Iona avea de ascultat o singură comandă, simplă și clară. Prorocul trebuia doar să reacționeze: sandalele în picioare, bagajul în spinare… și hop la drum spre Ninive! Oamenii despre care îi spunea Dumnezeu lui Iona erau asirieni. Cetatea lor, Ninive, era una dintre cele mai puternice din zonă. Cei din Ninive aveau o armată foarte pregătită și de multe ori veneau să se lupte cu israeliții. (Arătați înspre „armata” asirienilor.) Deși locuiau la o distanță de aproape 900 de km distanță de evrei, asirienii veniseră de multe ori să se lupte contra poporului Israel. Lui Iona nu-i plăcea cerința lui Dumnezeu. Profetul nostru nu-i iubea deloc pe oamenii din Ninive. Ba chiar mai 30

mult, îi ura pe acești oameni! Știa cât de răi sunt, câte păcate au, cât de aspru s-au comportat și cât de periculoși sunt. Dar Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și ar vrea ca aceștia să învețe să fie buni, să înceteze să facă lucruri rele. Așa că vă dați seama că lui Iona nu-i venea să creadă ceea ce a auzit. Dumnezeu avea un mesaj pentru niniveni. Cum?! Dumnezeu să le vorbească acestori oameni răi? Păi dacă, auzind cuvintele lui Dumnezeu, se vor întoarce de la faptele lor rele? Ba – cine știe – poate dacă își vor cere iertare, Dumnezeu chiar îi va ierta de multele lor păcate!? Oooo, dar el, Iona nu dorea ca Dumnezeu să îi ierte pe acești oameni. Ar fi vrut ca ei să fie pedepsiți imediat. Tare trist era Iona acum. Nu prea îi plăcea „meseria” lui de profet, adică de mesager al lui Dumnezeu. Dacă oamenii din Ninive vor auzi mesajul lui și își vor cere iertare? Dacă Dumnezeu, care este bun, îi va ierta și ei nu vor fi pedepsiți? Aceste întrebări erau supărătoare pentru profetul nostru. El dorea pedepsirea celor din Ninive, nicidecum șansa ca aceștia să se întoarcă înspre Dumnezeu și să fie iertați. Iona s-a tot gândit cum să scape de mesajul lui Dumnezeu. (Este necesar să se creeze un moment de suspans. Învățătorul se poate plimba îngândurat dintr-o parte în alta, imitându-l pe Iona.) Iona s-a gândit, s-a gândit... și în sfârșit a avut o idee. Știa cum să reacționeze la această cerință de-a lui Dumnezeu! Se hotărâse ce voia să facă privitor la Cuvântul spus de Dumnezeu. Și-a făcut bagajul pentru călătorie. Urma să plece departe, foarte departe, atât de departe... Iona a plecat spre port. Urma să facă o călătorie pe mare. Va merge cu o corabie, condusă de un căpitan... Ajuns în port, Iona și-a cumpărat un bilet. Să meargă spre Ninive? (Învățătorul ia un bilet pe care scrie NINIVE, citește și aruncă biletul.) Nuuu! Va merge la Tars mai bine. (Ia un bilet pe care scrie TARS și îl ține strâns la piept.) Tars era o cetate îndepărtată, la aproximativ 4000 de km distanță de locul în care se afla el. Și ghiciți ce? Fix în direcția opusă cetății Ninive!!! Iona era hotărât în planul lui genial: Va călători pe mare până la Tars. Acolo va fi Observație: departe de fața lui Dumnezeu și nu va mai fi nevoie să transmită Înainte de despărțire, dacă aveți ninivenilor mesajul divin. Iona chiar credea că în acest fel se va pregătite jurnale de bord, ajutați-i ascunde de Dumnezeu. El nu mai dorea să fie mesagerul lui pe copii să lipească pe pagina Dumnezeu. De data aceasta, nu voia să asculte de Cuvântul lui primei zile imaginile autoadezive Dumnezeu în stabilirea direcției în care să se îndrepte! în ordinea corectă a desfășurării Abia aștepta să plece în călătorie. Toți pasagerii au urcat în povestirii (de exemplu: Un om cu o corabie. Căpitanul a dat semnalul de plecare. A stabilit direcția, Biblie în mână, o lumină puternică, iar marinarii au ridicat ancora și au învârtit cârma corabiei, câteva semne de întrebare lângă îndreptând-o către Tars. Acum Iona era ferit, credea că va ajunge fruntea unui om nemulțumit, o foarte departe, în așa fel încât ochii lui Dumnezeu să nu îl poată corabie) vedea. În inima lui se bucura că în acest fel și cetatea Ninive va fi distrusă. Dacă el, Iona, nu duce mesajul lui Dumnezeu, cu siguranță cetatea va fi distrusă! În acest fel, dușmanii poporului său vor fi distruși de pe fața pământului. Dar, pe măsură ce valurile duceau corabia tot mai în largul mării, în inima lui Iona parcă a apărut un sentiment de frică. Oare, chiar putea să se ascundă de ochii lui Dumnezeu? Iată o întrebare, dragii mei, la care veți afla răspunsul abia mâine… Până atunci însă, nu uitați că, așa cum Dumnezeu i-a vorbit în urmă cu sute de ani lui Iona, tot așa ne vorbește și nouă în zilele de azi. Iona a primit o singură poruncă: „Du-te la Ninive și spune oamenilor mesajul Meu.” Atât avea de făcut: să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Din păcate, el a ales să nu asculte porunca primită. Și noi primim de la Dumnezeu porunci prin Cuvântul Său, Biblia, și cere ascultare nu doar de la profeți, ci și de la fiecare dintre noi. Dumnezeu stabilește pentru noi cea mai bună direcție de urmat… Suntem noi gata să Îl ascultăm? Dacă da, atunci vom putea fi prietenii Lui…

Povestirea biblică (vârstele mari)

15 min

Înainte de a începe povestirea de astăzi, vreau să vă întreb ceva. Dacă nu vreți să răspundeți cu voce tare, nu e nicio problemă. Totuși, vă încurajez să vă răspundeți vouă înșivă, în gândul vostru. Întrebarea mea este: când ți s-a întâmplat ultima dată să nu asculți? Care au fost consecințele neascultării tale? (Păstrați un moment de liniște. Dacă sunt copii care vor să împărtășească din experiențele lor, permiteți-le să o facă, asigurându-vă în același timp că ceilalți copii nu râd de ei.)

Sugestie:

Fiind de o vârstă mai mare (10+ ani), majoritatea copiilor probabil au auzit deja despre Iona. Dacă vor vrea să vă întrerupă cu detalii sau cu anticipări a ceea ce va fi în următoarele zile, spuneți-le elegant, dar hotărât/ă că, deși observați că știu firul povestirii biblice, detaliile pe care vreți să le discutați cu ei nu sunt neapărat cele cunoscute… Invitați-i să fie atenți și să descopere amănunte neștiute sau aspect negândite până acum și în zilele ce vin să vă prezinte ideile noi pe care și le-au trecut în „jurnalul de bord”.

Nu v-am întrebat dacă vi s-a întâmplat vreodată să nu ascultați – de părinții voștri, de profesorii de la școală sau de învățătorii de la școala duminicală. Nu, pentru că știu deja răspunsul la această întrebare, cu toții ne-am aflat în situația aceasta. Da, cu toții, chiar și eu! Îmi pare rău pentru toate momentele în care m-am încăpățânat să fac ce vreau eu și am ales să nu ascult de cei din jurul meu. Știți de ce îmi pare rău? Am observat că, neascultând, nu doar eu am avut de suferit, ci și cei din jurul meu, cei dragi mie au fost afectați de neascultarea mea. De ce am început să vă spun toate acestea? Știți de ce? Pentru că omul despre care vă voi povesti astăzi a avut de trecut și el testul ascultării... Vom face azi cunoștință cu un personaj din Vechiul Testament, un bărbat din poporul Israel, un om pe nume Iona. Poate mulți ați auzit deja despre el... Vom privi în viața acestui personaj și vom descoperi împreună ce putem învăța din peripețiile prin care a trecut de-a lungul câtorva zile... Vă voi citi câteva cuvinte din cartea Iona, care se află în Biblie, în Vechiul Testament. Fiți atenți cum încep evenimentele din această carte: ,,Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: «Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei! Căci răutatea ei s-a suit până la Mine.»” Iona a fost un profet, un om prin care Dumnezeu transmitea mesaje speciale pentru anumiți oameni. Când Dumnezeu îi vorbea, tot ce trebuia profetul să facă era să asculte atent și apoi să transmită Cuvintele divine. Iona făcea parte din poporul Israel, poporul special în istoria omenirii, ales de Dumnezeu. Unde îl trimitea de data aceasta Dumnezeu? Exact, la Ninive, o localitate aflată la mare distanță de locul în care trăia Iona. Unii cercetători spun că ar fi fost 900 de kilometri între locul unde trăia personajul nostru și cetatea Ninive. Adică o călătorie de câteva săptămâni bune... prin soare și căldură ziua, prin praful deșerturilor, prin frigul nopților și printre oameni care ar fi putut să îi facă rău – asta pentru că pe vremea aceea nu existau mijloace de transport ca astăzi, se călătorea pe jos, cu cămila, cu măgarul sau cu calul și eventual cu corăbiile. Dar să revin: cetatea Ninive era celebră în vremea aceea – nu din cauza lucrurilor bune, ci din cauza grozăviilor care aveau loc acolo. Avea ,,faima” de a fi cel mai rău și crud oraș din acele timpuri. Locuitorii lui erau niște oameni foarte răi, violenți, plini de ură și de răutate.

Într-un astfel de loc îi poruncea Dumnezeu lui Iona să meargă! Și știți de ce îl trimitea acolo? Voia să le transmită ninivenilor că știa toate faptele lor, cunoaștea tot ce se întâmplă acolo, dar încă îi iubea, și aștepta că ei să se pocăiască de răutatea lor, pentru că altfel avea de gând să îi nimicească de pe pământ! Dumnezeu avea un cuvânt clar de avertizare pentru niniveni! Să ne întoarcem la Iona însă. Ne-am aștepta de la el să nu stea pe gânduri, nu-i așa? Un profet trebuie să transmită cât de repede mesajul primit! Însuși Dumnezeu i-a transmis acest mesaj important pentru Ninive… nu îi rămânea altceva de făcut decât să pornească grabnic la drum. Exact așa a făcut Iona! S-a sculat repede și, grăbit tare, a pornit la drum! Om hotărât, prorocul nostru, ce mai! Dar… surpriză! Nu a plecat spre Ninive, să își ducă la îndeplinire misiunea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o... Iată ce a făcut: (Deschideți din nou Biblia la primul capitol din cartea Iona, și citiți versetul 3) ,,Și Iona s-a sculat să fugă la Tars…” (faceți o scurtă pauză) Să fugă la Tars? Stați puțin, țineți minte că Dumnezeu îl trimisese clar la Ninive, în înspre Tars? De ce credeți că a făcut Iona exact contrariul a ceea ce i s-a cerut? (Așteptați răspunsuri.) Să citim mai departe din Biblie și să aflăm: ,,Iona s-a sculat să fugă la Tars… departe de fața Domnului. S-a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de fața Domnului.” Oare ce era în capul lui Iona, la ce s-a gândit în acele momente? Eu am făcut un exercițiu de imaginație și am găsit răspunsul cu ușurință. Locuitorii cetății Ninive, asirieni aspri și mereu puși pe luptă, erau dușmanii poporului Israel. Iona Îl cunoștea bine pe Dumnezeu, știa că este un Dumnezeu bun, care îi iubește pe toți oamenii! „Dacă ninivenilor le pare rău de faptele lor și își cer iertare?! Ce se va întâmpla cu ei? Poate Dumnezeu îi va ierta!” Cred că Iona a gândit în continuare cam așa: „Nu, ninivenii sunt prea răi, nu merită iertarea lui Dumnezeu, nu… nu pot merge la ei cu așa veste! Nu! Voi fugi departe de aici, cât de departe pot! Atât de departe, încât să nu mă găsească nimeni… Nici măcar Dumnezeu! Dacă fug departe de El și mă ascund, nu mai trebuie să ascult și să fac ce îmi cere! O fi El cel care stabilește direcția unui profet, dar de data asta a întrecut măsura!” Cu siguranță Iona credea că a găsit un plan bun fugind în direcția opusă – spre Tars – și nu spre Ninive… Orașul Tars era la o distanță de aproximativ 4000 de km de țara Israel, unde se afla Iona... Dacă mai punem la socoteală și cei aproape 900 de km distanță de Ninive... e clar o distanță absolute uriașă între locul în care Dumnezeu îl trimisese și locul în care el alesese să meargă. Totuși... chiar a fost cu adevărat un plan Observație: bun? A scăpat Iona de responsabilitate, nevrând să asculte, și Spuneți-le copiilor că îi așteptați Dumnezeu a găsit un alt profet gata să meargă la Ninive? Când cu drag să vină mâine pe la voi cu Dumnezeu stabilește o anumită direcție și tu alegi alta… oare „jurnalele de bord” completate ce se întâmplă? cu câteva gânduri despre ce au Nu vă răspund acum la această întrebare și mă opresc aici învățat din scurta introducere cu povestirea despre personajul nostru, iar mâine vom afla în viața lui Iona. Dacă timpul împreună ce s-a petrecut mai departe și de ce. Oare și-a dus vă permite, puteți – în loc să le Iona propriul plan la îndeplinire? A ajuns cu bine la Tars? Vom cereți să vină cu jurnalele de bord afla răspunsul la aceste întrebări și la alte câteva data viitoare. completate – să scrieți împreună Până atunci, nu uitați: Dumnezeu ne vorbește clar prin Cuvântul cu ei în spațiul alocat al primei Său ce trebuie să facem în diferite momente din viața noastră, zile ultima idee din lecție. iar ascultarea este foarte, foarte importantă!

stația

ÎN ADÂNCURI Mai înainte de orice, urați-le copiilor bun venit ÎN ADÂNCURI și prezentați-vă. Explicați-le că aici vor face descoperiri legate de modul în care viața lor este conectată la cea a lui Iona și că împreună cu dvs. vor construi obiecte de care un marinar adevărat are nevoie pentru a-și aminti cum să navigheze „cu toate pânzele sus!” chiar și după ce se va termina săptămâna aceasta de explorare marinărească.

Discuție Una sau două întrebări de reflecție referitoare la viața personală pot fi notate în jurnalul de bord, dacă timpul vă permite (sau le puteți avea imprimate pe foi autocolante și să le împărțiți copiilor la final, pentru a și le lipi în spațiul destinat). Întrebările pe care noi le sugerăm să fie trecute în jurnal sunt legate de viața copiilor. Pentru a face momentul discuțiilor un timp antrenant și Observație: plăcut puteți să vă confecționați o cârmă (Doar dacă știți Conduceți un dialog care să pornească că aveți suficient timp și pentru lucru manual, și pentru de la povestire biblică și direcționați firul jocul cu cârma; altfel, rămâneți la sistemul clasic de discuției înspre viața personală a copiilor. discuții, în grupuri mici de lucru în timpul confecționării În funcție de timpul de care dispuneți, craftului). Li se prezintă copiilor faptul că o cârmă îi ajută puteți adresa întrebările sugerate întrpe marinari să îndrepte corabia în direcția dorită. Ne un moment special dedicat, sau în timpul propunem că împreună cu grupa de copii să aflăm cât în care aceștia lucrează la lucrul manual mai multe din viața lui Iona și să învățăm de la el. propus. Mai jos găsiți câteva sugestii de Cârma va funcționa pe principiul unui „spinner”. În întrebări, în funcție de vârstă. spatele spinner-ului e un panou rotund, împărțit în mai multe părți. Numărul părților este în funcție de numărul întrebărilor din lecție. Un copil este chemat să fie căpitanul corăbiei. El „conduce” corabia în funcție de direcția în care îi cere învățătorul. De exemplu: Trei noduri la stânga./ Două noduri la dreapta. Etc. Pentru a fi mai atractiv puteți pregăti o șapcă de marinar pentru cel ce va folosi cârma. Învățătorul poate folosi un binoclu sau o lupă pentru a citi întrebările. Dacă există în grupă școlari mai mari, puteți să le cereți lor să citească întrebările folosindu-se de lupă. Pentru următoarea întrebare învățătorul poate folosi o busolă pentru a vedea direcția în care trebuie să meargă. Întreaga grupă de copii poate fi antrenată să imite învârtirea cârmei. Când cârma se oprește, învățătorul citește întrebarea corespunzătoare. Întrebările sunt:

Pentru vârstele mici:

Pentru vârstele mari:

1. Care era „meseria” lui Iona? (era profet) 2. În ce țară trăia Iona? (în Israel) 3. Cum se numește cetatea în care l-a trimis Dumnezeu pe Iona? (Ninive) 4. Cum se numea poporul care trăia în cetatea Ninive? (asirieni) 5. Unde a plecat Iona? (la Tars) 6. Cu ce a plecat Iona spre Tars? (cu o corabie) 7. Ce credea Iona că poate face dacă ajunge la Tars? (să se ascundă de fața lui Dumnezeu) 8. Ați putea să povestiți o situație în care părinții v-au rugat să faceți ceva, iar voi v-ați comportat exact ca și Iona? (La acestă întrebare ar putea răspunde mai mulți copii.) 9. Ce misiuni credeți că ne încredințează Dumnezeu nouă, în aceste zile (sau la vârsta noastră)?

1. Unde l-a trimis Dumnezeu pe Iona? (la Ninive) 2. Cum reacționează Iona? (merge spre Tars, în direcția opusă) 3. De ce a reacționat așa? (nu voia ca ninivenii să aibă șansa de a se căi de relele lor) 4. Ce înseamnă azi „ascultarea” de Dumnezeu? Cum se manifestă ea? (încurajați-i să dea exemple concrete din viața lor) 5. Cum putem noi ști când trebuie să ascultăm de Dumnezeu? (încurajați-i să dea exemple concrete din viața lor) 6. Credeți că există momentele când este greu să fim ascultători de Dumnezeu? De ce? (încurajați-i să dea exemple concrete din viața lor)

Lucru manual

Cârma vieții

Materiale necesare: • Cârma cu diametru de aproximativ 16 cm, creată după modelul din anexă de la paginile 141, 142 (se poate decupa cu laser pe mucava de 3mm sau pe pfl) • Ațe de bumbac, lână etc în următoarele culori: roșu, alb, albastru marin • Magnet rotund • Silipici (lipici de silicon) • Carioci/ creioane colorate • Un cartonaș de carton perforat la capăt (a se vedea în modelul dat)

Copiii vor decora o cârmă, care să le amintească despre faptul că ei trebuie să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu (indicațiile Lui, direcția arătată de El).

Observație:

Dacă sunt și copii sub 4 ani, atunci aceștia pot colora cârma doar cu carioci/ creioane colorate, ca să nu le fie prea greu.

Pași în pregătirea craftului: • Se aleg două culori de ață pentru spițele cârmei, mergând fie prin alternare una după cealaltă, fie două câte două; se învârte ața în jurul spițelor. • Se învârte ața de culoarea nefolosită până acum în jurul cercului exterior al cârmei • Se colorează mânerele cârmei • Se lipește cu silipici magnetul pe partea pe care s-au făcut nodurile ațelor • Cartonașul se prinde cu ață de una dintre spițele cârmei

stația

LA FAR Întâmpinați-i pe copii plini de entuziasm și prezentați-vă. Apoi explicați-le că LA FAR se vor echipa cu câteva unelte necesare unui marinar pentru a putea călători fără frică pe mările lumii, chiar și când vor veni furtuni. Aici, LA FAR, este locul unde vor memora Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l avea la îndemână în orice situație critică. Vor face, de asemenea, un mic antrenament care să le pregătească mintea și inima să acționeze repede și util când vor veni furtuni în viitorul lor de marinari pe corabia vieții.

Acțiune Jurnalul de bord va conține o filă specială, dedicată acțiunii, pe care copiii vor fi îndemnați să o completeze acasă.

Materiale necesare: • Creioane colorate/ carioci • Hârtie creponată în mai multe nuanțe de albastru • Elemente decorative din foam specifice temei (ancoră, colac de salvare, cârmă, barcă, pești, alge etc.) • Lipici decorativ (cu sclipici) • Lipici/ Bandă dublu adezivă

Desfășurare: În primele 3-5 min, oferiți copiilor șansa să personalizeze și să decoreze jurnalul de bord, dar puneți-le la dispoziție puține elemente și spuneți-le că vor putea adăuga altele pe parcursul celorlalte zile. În acest timp puteți încerca să îi cunoașteți mai bine. Discutați pe scurt despre care sunt

modalitățile în care putem să-L ascultăm pe Dumenzeu. Ce ar putea să ne ajute în ascultare? Invitați-i să deseneze (dacă sunt mai mici)/ să descrie (dacă sunt mai mari) trei situații concrete în care Dumnezeu le cere personal să asculte de El. Rugați copiii ca fiecare să-și găsească un partener cu care să împărtășească ce a desenat/ a scris în jurnal, după care rugați-vă împreuna ca Dumnezeu să le dea putere să asculte de El (dacă se formează mai greu perechile, oferiți ajutor, împărțindu-i întrun mod creativ). Încurajați-i copiii să deseneze/ să scrie pe pagina pentru acasă câte ceva în fiecare zi din săptămâna de VBS (ce se întâmplă când îl ascultă pe Dumnezeu, care era reacția celor din jur, cum s-au simțit ei, când le-a fost greu să asculte, când au primit ajutor etc.) și nu uitați să îi întrebați a doua zi despre ce au scris, oferind celor doritori posibilitatea de a împărtăși.

Memorarea versetului „Voi sunteți prietenii mei, dacă faceți ce v-am poruncit Eu.” (Ioan 15:14) Dacă ați oferit jurnale de bord, copiii pot să își scrie versetul memorat în spațiul alocat (sau să lipească abțibilduri autoadezive printate din timp).

Vârstele mici Pregătire: Din cartoanele colorate, pregătiți câte un bilețel pentru fiecare participant (număr egal din fiecare culoare). Înainte de venirea copiilor, delimitați (cu cretă sau cu bandă de hârtie adezivă) câteva „cârme” pe podea, fiecare cu câte cinci „mânere” de culori diferite (precum cele ale cartoanelor colorate). În centrul fiecărei cârme delimitați un loc pentru „cârmaci”. În acest fel, copiii vor ști exact unde să stea după ce au fost împărțiți în echipe.

Materiale necesare: • Cartoane colorate în cinci culori (roșu, galben, albastru, verde, mov – de exemplu) • Bandă de hârtie adezivă/ cretă

Desfășurare: Copiii vor fi împărțiți în grupe de câte cinci astfel: fiecare copil primește câte un bilețel de culoare diferită. Primii cinci copiii se duc înspre una dintre „cârmele” trasate în prealabil și se așază fiecare pe „mânerul” de culoarea bilețelului lui. Continuați până toți copiii au fost trimiși la „cârme” Fiecare copil este un „marinar”. În mijlocul cercului se află un „cârmaci”. Acest rol îl pot îndeplini copiii (cei care rămân în plus în urma distribuirii pe culori)

Sugestie:

După rostirea versetului, copiii de la fiecare cârmă se mută în următorul loc marcat (în ordinea acelor de ceasornic). Se repetă până când se face o rotație completă, fiecare „marinar” reușind să treacă prin cele cinci puncte marcate și să ajungă „cârmaci” (care are rolul strict de a „coordona” cârma).

sau călăuzele. Întâi de toate, versetul este prezentat frontal. Apoi este rostit pe rând de la fiecare „cârmă” (copiii sunt ajutați de liderii de stație). După aceea, la fiecare „cârmă” va fi din nou rostit versetul – dar de data aceasta fiecare dintre cei cinci copii va spune câte un fragment. Învățătorul va alege locul de unde se va începe rostirea versetului de memorat. Iată o idee de fragmentare, valabilă în fiecare cârmă: • roșu – „Voi sunteți” • galben – „prietenii mei” • albastru – „dacă faceți” • verde – „ce v-am poruncit Eu” • mov – Ioan 15:14

Vârstele mari Pregătire: Desenați pe cearceafuri/ cartoane câte un careu cu cuvinte (cârmă, voi, pirat, sunteți, creștini, prietenii, acestora, mei, dacă, Materiale necesare: mergeți, faceți, cum, ce, v-am iubit, v-am • Un cearceaf/ Un carton A1 pentru fiecare poruncit, tu, El, Matei, Ioan, Eclesiastul), un grupă de câte cinci copii spațiu alb și numerele 13,14 la 15. • Foi A4 albe pentru fiecare grupă Pregătiți atâtea foi cu instrucțiuni de • Câte un creion grafic pentru fiecare găsire a cuvintelor din verset câte grupe grupă estimați că veți avea. • Foi cu instrucțiuni pentru identificarea Mai jos este o sugestie de indicații (este cuvintelor necesare în alcătuirea un model doar, formați-vă aceste instrucțiuni versetului abia după ce ați desenat și completat careul făcut de dvs. cu cuvinte și numere): • pornim de la cuvântul „cârmă”, coborâm 3 trepte la sud, ne deplasăm 4 pași la dreapta (copiii află cuvântul „voi”); • poziționați pe cuvântul „Eclesiastul”, urcăm o treaptă spre nord, pășim la stânga (copiii află cuvântul „sunteți”); • de la cuvântul „tu”, pășim 5 pași la stânga, urcăm o treaptă (copiii află cuvântul „prietenii” • continuați cu indicații pentru celelalte cuvinte din fiecare cuvânt al versetului și din referință. Desfășurare: Copiii vor fi împărțiți în grupe de câte cinci. Puteți păstra ideea de „cârme” (de la grupele de vârstă mai mici) ca să existe spații clar delimitate de lucru. Cei care nu pot forma ultimul grup de cinci vor fi redistribuiți în alte grupe (pe post de cârmaci – iar dacă nu sunt copii rămași, pe acest post vor fi puse călăuze – cu rolul de a citi instrucțiunile). Sarcina de lucru a copiilor este să descopere cuvintele care formează versetul, inclusiv referința biblică. Copiii vor participa cu toții, fiecare descoperind prin rotație câte un cuvânt și notând-l cu creionul grafic pe foaia albă. După ce au descoperit toate cuvintele, fiecare copil din grup memorează versetul, apoi strigă „cârmă și cârmaci abili!” Versetul de memorat va fi apoi rostit cu voce tare de către fiecare grupă, la final.

stația

CORABIA PIRAȚILOR Dacă există jurnale de bord, la această stație copiii primesc o ștampilă care să „ateste” că au avut parte de antrenamente specific și sunt într-o formă fizică demnă de un marinar.

Jocuri Vârstele mici „Căpitanul corăbiei zice…” Pregătire: „Decorați” prin desen locuri specifice în cadrul corăbiei – o cârmă, colace de funii, ocheane etc. – sau locuri din jurul ei: insule, palmieri, valuri, stânci, pescăruși etc.

Materiale necesare: • Cretă pentru desene pe asfalt/ var alb pentru a delimita un spațiu mare drept „puntea corăbiei”

Desfășurare: Copiii vor fi împărțiți în grupe de câte șapte-zece. Fiecărui „echipaj de marinari la datorie” îi va fi atribuită o călăuză (asigurați-vă dinainte că aceasta știe executa foarte bine comenzile ce urmează a fi date în timpul jocului.). Un „căpitan de corabie” (responsabilul de stație) va antrena echipajele într-o competiție de executare a ordinelor sale. Câștigă echipajul care a executat cerințele căpitanului cât mai bine și mai repede. Jocul îi va antrena pe copii nu doar să se miște rapid, ci și să gândească mișcările pe care le au de făcut. Cu cât sunt strigate mai rapid comezile de către căpitan, Observație: cu atât jocul devine mai amuzant. Poate fi adaptat cu Ca să le fie ușor copiilor să memoreze și să ușurintă fiecăreia dintre cele două categorii de vârste efectueze ordinele Căpitanului, asigurați-vă mici. că toate călăuze știu foarte bine ce este de Învățați cu echipajele comenzile de mai jos. Cînd făcut la fiecare comandă, așa încât acestea toată lumea a reușit să le memoreze, jocul poate să îi poată îndruma pe copii în împlinirea lor. începe. Căpitanul va striga un ordin, iar echipajele Pentru început selectați doar cinci comenzi vor face semnul asociat. Poate fi ținut un scor cu dintre cele de mai jos și, după ce observați punctajul (eventual legați o eșarfă de o anumită că sunt efectuate corect, adăugați, pe rând, și culoare la brațul călăuzei fiecărui echipaj/ atribuiți altele dintre cele sugerate. numere în sensul acelor de ceasornic).

Ordinele de bază: • Ahoy marinari! - copiii salută căpitanul cu “Ahoy Căpitan”! • Către corabie! – copiii fug la dreapta căpitanului • Către insulă! – copiii fug la stânga căpitanului. • La pământ, suntem atacați – copiii se așază ghemuit, pentru a sta la loc sigur • Țestoasa este bolnavă – copiii se așază pe spate și flutură din mâini • Insulă la orizont! – copiii privesc spre orizont (țin mâna pentru a bloca soarele sau „folosesc telescopul”) • Eliberați puntea! – copiii sar cât mai sus până la un nou semnal al căpitanului, pentru a lăsa puntea liberă • Mergi pe funie! – copiii merg în linie dreaptă 15 pași de furnică • Spălați puntea! – copiii se așază în genunchi și mimează că spală podeaua

„Pescăruși și cocostârci” Pregătire: De-a latul terenului de joacă, la mijlocul lui, trasați două linii paralele la distanță de 1.5 metri distanță.

Materiale necesare: • Cretă de asfalt/ sfori de delimitare • Câte un burete de baie cât mai mare/ copil (sau mingi medii, ușoare)

Desfășurare: Copiii vor fi împărțiți în două echipe (dacă sunt mai mult de 30 de copii, împărțiți-i în trei sau mai multe și vor juca prin rotație). O echipă va fi „pescărușii” și cealaltă va fi „cocostârcii”. Cele două echipe se vor alinea față în față la cele două linii trasate în prealabil. Fiecare copil primește câte un burete. Scopul lor este să țintească „păsările adversare”, eliminândule astfel din joc. Au voie să se ferească, dar nu să fugă prea departe (puteți stabili un perimetru de acțiune). Iată cum se va face acest lucru: responsabilul de stație va construi o „poveste marinărească” în care va introduce cuvintele „pescăruși”/ „cocostârci” (sau chiar pe amândouă deodată!). Când liderul spune în povestea sa „pescăruși”, aceștia trebuie să arunce bureții înspre adversarii lor, încercând să-i nimerească. Dacă i-au nimerit, cei loviți ies din joc. Continuați povestea marinărească până una dintre echipe rămâne fără membri. Reluați jocul o dată sau de două ori, în funcție de cât este de gustat de copii. Exemplu: Ieri am fost în port și am văzut treizeci de „pescăruși” de vânzare (copiii-pescăruși trebuie să arunce bureții înspre copiii-cocostârci, care pot să se ferească sau să se îndepărteze până la limita stabilită). Am vrut să-mi cumpăr doi, dar am auzit că sunt mai ieftini „cocostârcii” (copiii-cocostârci trebuie să arunce bureții Variantă mai dificilă: înspre copiii-pescăruși). Uitându-mă mai bine mi-am dat seama Pentru cei de 7-9 ani, puteți să le că și „pescărușii” și „cocostârcii” sunt, totuși la fel de greu de cereți la o tură să se alinieze cu stăpânit… (Continuați povestirea dând explicații cu ce ați mai auzit spatele unii la alții și să încerce în port în acea zi despre cele două soiuri de păsări; când jucați o să țintească așa. tură nou puteți inventa o altă poveste marinărească/ propoziții la

întâmplare care să conțină cele două cuvinte-cheie.) Asigurați-vă că toate călăuzele sunt atente la copii, să vadă cine a fost sau nu nimerit de bureți (s-ar putea ca nu toți să recunoască…). Tot ele sunt cele care îi vor ajuta pe copii să-și recupereze bureții/ mingile.

„Trage corabia la mal” Pregătire: Trasați cu cretă o linie la jumătatea terenului de joacă. Legați două balize de o sfoară, la mijlocul ei, la distanță de 5 metri una de alta. Marcați mijlocul dintre ele cu vopseaua roșie și poziționați-l fix pe linia de la jumătatea terenului. Sfoara va fi așezată pe lungimea ei în teren, jumătate de o parte acestuia, jumătate de cealaltă parte.

Materiale necesare: • Una sau două sfori mai groase, lungi de 15-20 de metri • Balize (sau greutăți) • Cretă de asfalt • Câte o pereche de mănuși pentru copii (opțional)

Desfășurare: Copiii vor fi împărțiți în două echipe (dacă sunt foarte mulți, pot fi împărțiți în patru și vor juca pe rând): „marinari în port” și „marinari în larg”. Fiecare echipă se va așeza într-o parte a terenului, de-a lungul liniei. La semnalul start, fiecare va încerca să tragă baliza echipei adverse în partea lor de teren, adică „în port” sau „în larg”. Pentru a evita tăieturi din cauza funiei când este trasă, puteți să le dați mănuși de protecție. Oferiți-le șansa să joace de mai multe ori, eventual refăcând echipele (ca să fie raport de putere diferit de fiecare dată).

Vârstele mari „Marinari, la datorie!” Materiale necesare: Desfășurare: • Se păstează spațiul de joc delimitat Copiii vor fi împărțiți în grupe de câte pentru cei mici zece-doisprezece. Fiecărui „echipaj de • hoola hoops marinari la datorie” îi va fi atribuită o • mingi călăuză care îi va supraveghea (pentru a decide cine din echipaj trebuie eliminat când e cazul). Sunt enumerate ordinele care trebuie executate și se face o probă (pentru a fi siguri că au înțeles cu toții ce trebuie să facă la fiecare comandă). Un „căpitan de corabie” (responsabilul de stație) va antrena echipajele într-o competiție de executare a ordinelor sale. Câștigă echipajul care a rămas cu cei mai mulți membri la finalul unei ture. Cei care nu răspund ordinelor căpitanului, vor fi eliminați (călăuzele responsabile de fiecare echipaj semnalează cine trebuie eliminat): cei care „părăsesc puntea” sunt cei care execută o altă mișcare

decât cea strigată de căpitan/ mult prea lent.

Sugestie:

Pentru a face jocul mai solicitant, față de indicațiile pentru celelalte grupe de vârstă puteți adăuga (/ înlocui cu) câteva dintre următoarele: • RECHIN!!! – copiii fug către bază, la adăpost (se retrag în interiorul cercurilor hula hoop așezate în spațiul unde are loc jocul) • Om peste bord! – copiii formează grupuri de trei persoane, doi se țin de mâini pentru a forma barca, iar un al treilea fuge în mijlocul cercului format: cine rămâne pe dinafară „se îneacă” pentru o tură și abia apoi poate continua jocul • Suntem atacați! – căpitanul va arunca trei mingi către marinari și aceștia vor trebui să se ferească de ele (cei loviți „se îneacă” pentru o tură și abia apoi pot continua jocul); • Abandonați corabia! – copiii își găsesc câte un partener cu care să stea față în față și să vâslească • Caracatiță la orizont! – câte patru copiii stau spate în spate și își întind brațele, astfel încât să formeze o caracatiță cu opt tentacule

„Repară cârma!” Materiale necesare: • Câte 7-10 colaci de salvare pentru fiecare echipă (sau hula hoops/ cercuri de înot din spumă/ camere de bicicletă – neapărat umflate) • Câte un suport pentru fiecare echipă • Cretă de asfalt/ bandă pentru delimitat

Pregătire: Trasați pe terenul de joacă o linie de start. Pregătiți dinainte seturile de colaci de salvare la linia de start și puneți suporturile la o distanță oarecare în fața lor (1.5 până la 3 m, după cum considerați).

Desfășurare: Copiii sunt împărțiți în echipe de câte 7-10 (în funcție de câți colaci de salvare ați pregătit/ echipă) și se așază în șir indian la linia de start. La semnalul „start”, vor încerca să repare „cârma” vasului pe care se află: asta înseamnă că trebuie să arunce colacii de salvare așa încât să se construiască în jurul suportului din fața lor. Fiecare copil are dreptul la două încercări, dacă prima nu i-a reușit. Dacă nici din a doua încercare nu „repară cârma”, trece în spate și își așteaptă din nou rândul. Câștigă echipa care reușește prima să arunce toți colacii de salvare pe suport, reușind astfel să navigheze fără riscul de a se îndrepta într-o direcție greșită…

„ Găsește-ți marinarul pereche!” Desfășurare: Materiale necesare: Toată lumea își dă jos un pantof și îl pun în • câte un pantof de la fiecare centrul terenului, într-o grămadă. La start, concurent toată lumea își găsește un pantof (altul decât al lui) pe care să-l încalțe... Copiii se reașază la locurile lor și li se spune continuarea: caută persoana care are pantoful tău și încrucișează-ți picioarele astfel încât să formați o pereche… Jocul este absolut hilar, pentru că va fi încurcătură mare! Spre exemplu, unul ia luat pantoful Ralucăi, deci trebuie să fac pereche Observație: cu ea, dar pentru că ea a luat pantoful Mihaelei, aceasta trebuie Dacă aveți mai mult de 20 de copii sa facă pereche și cu ea… și dacă Mihaela a luat pantoful altcuiva, în grupă, este recomandabil să-i acela trebuie să vină și el în „pereche” și tot așa mai departe. E împărțiți în două sau mai multe obligatoriu ca toate încălțămintele să fie alineate „în perechi”!!! echipe.

Atenție:

om peste bord!

Lecția: Pedeapsa lui Iona Text biblic: Iona 1:4-17 Verset de memorat: „Cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat.” (Iacov 4:17) Scopul lecției: Copii să aleagă să Îl asculte pe Dumnezeu, știind că neascultarea are consecințe atât pentru ei, cât și pentru cei din jur. Tema cadru: Consecințele neascultării Semnul zilei: Un fulger

„Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea și blestemul: binecuvântarea, dacă veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru […]” (Deuteronom 11:26-28a) Dumnezeu a dat poporului Său libertatea să asculte sau nu de Cuvântul Lui, dar încă de la început i-a avertizat că alegerea lor va avea urmări pozitive sau negative, de bucurie sau de suferință pentru viitorul lor. Ca învățători, noi trebuie să îi conștientizăm pe copiii că neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu aduce după sine durere, tristețe, suferință, probleme, iar ascultarea aduce pace, bucurie, siguranță, liniște. Odată cunoscut acest fapt, copiii vor putea să aleagă în cunoștință de cauză să Îl asculte pe Dumnezeu, având întipărite în minte și în inimă importanța și binecuvântările ascultării de El.

DESCHIDERE: „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” intră în scenă, tulburat că unul dintre membrii echipajului său a aruncat peste bord în furtuna de noaptea trecută cutia cu obiectele necesare pentru cârmuirea corăbiei. Îl strigă pe nume și acesta apare „șifonat” (poate fi un voluntar dintre adolescenți sau un personaj din scenetă). Îi cere socoteală pentru ce a făcut, scoțând în evidență faptul că dăduse ordin clar ca nimeni să nu se atingă de cutia pentru cârmuirea corabiei. Îl mustră pentru neascultarea sa și îi prezintă importanța obiectelor aruncate peste bord. (Rugați-l pe prezentator să aleagă câteva instrumente de navigație esențiale pe mare: de exemplu: busola, ancora, ocheanul, barca de salvare, velele, harponul etc). Va face o scurtă prezentare a acestora – prin imagini – timp în care îi explică marinarului vinovat de neascultare că, din cauza gestului său, toți ceilalți corăbieri au fost puși în pericol și corabia risca să fie înghițită de valuri/ să își piardă 44

direcția de navigare/ să se lovească de stânci etc. Continuați timpul comun cu sugestiile făcute în paginile de introducere.

stația

PE PUNTE Alocați – la fel ca în prima zi – două minute pentru a-i întâmpina pe copii într-un mod cald și deschis, verificând cine își mai amintește numele dvs. și al ajutorului. E un timp potrivit pentru a verifica impresiile din jurnalele de bord (câteva), dacă le-ați cerut să le completeze acasă.

Experimentare (toate vârstele)

7 min

Sentimentele asociate: - Negative: teamă, răzvrătire/ rebeliune, confuzie + Pozitive: împăcare, bucurie, siguranţă

Materiale necesare: • Coli A4 de carton cât mai gros • Tuburi de pastă de dinţi • Opţional: periuţe de dinţi sau pensule

Pregătire: Pentru fiecare grupă pregătiţi un tub de pastă de dinţi şi, opţional, o periuţă de dinţi sau o pensulă. De asemenea, pregătiţi pentru fiecare grupă şi câte o coală A4 de carton pe care e printată sau desenată imaginea unui fulger.

Desfăşurare: Împărţiţi copiii în grupe de câte cinci-șase (împărțirea poate varia în funcție de spațiul avut, de numărul total al copiilor etc.). Atribuiți fiecărei grupe câte un conducător dintre călăuzele din echipa dumneavoastră. La grupele mici, această activitate se desfășoară după momentul sugerat în sugestia de organizare de la pagina următoare. Spuneţi: “Am pregătit pentru fiecare echipă câte o imagine cu un fulger, semnul zilei de astăzi. Rugămintea mea pentru voi este să îl pictaţi, aşa încât, la final, fiecare grupă să obţină câte un fulger unic, deosebit. Instrumentele pe care le vom folosi pentru a picta vor fi şi ele deosebite. Fiecare grupă va primi un tub de pastă de dinţi şi o periuţă de dinţi/ o pensulă. Daţi-le din mână în mână astfel încât fiecare membru al echipei să poată picta o părticică din fulger. Ca să obţineţi un fulger unic, deosebit, înainte de a începe să îl pictaţi, înţelegeţi-vă asupra modului în care vreţi să arate în final.” 45

Oferiţi copiilor 2-4 minute pentru a picta fulgerul. Apoi cereţi-le să vă arate rezultatul muncii lor. Apreciaţi fiecare pictură în parte. După aceea spuneţi: “Haideţi să facem ordine şi să ne pregătim pentru următoarea activitate. De aceea, acum vă rog să puneţi pasta de dinţi înapoi în tub şi să o şterge de pe coala de carton.” Oferiţi copiilor posibilitatea de a încerca și această sarcină, timp de câteva zeci de secunde (dacă vedeți că e cazul și că își doresc să facă acest lucru).

Întrebări de legătură: • Cum v-aţi simţit pictând fulgerul? • De ce nu aţi reuşit să puneţi pasta de dinţi înapoi în tub? • Cum v-aţi simţit când v-ați convins că nu puteţi pune pasta înapoi în tub?

Legătura cu lecţia: Vedeţi voi, orice lucru pe care îl facem rămâne făcut. Nu putem da timpul înapoi şi nici nu putem şterge ceea ce am făcut aşa încât să nu mai fie… exact aşa cum nici voi nu aţi reușit să puneţi pasta de dinţi înapoi în tub! Știți ce înseamnă asta? Că orice lucru pe care îl facem are o urmare, o consecinţă. Ea poate fi bună sau rea. La fel a fost și cu alegerea făcută de Iona, de a merge la Tars şi nu la Ninive cum îi ceruse Dumnezeu: a avut consecințe... Luați aminte despre ce este vorba în minutele ce urmează.

Povestirea biblică (vârstele mici)

10-12 min

Sugestie de organizare: În sală, în partea centrală, este așezată o barcă. (Barca se realizează din carton. Trebuie făcută mai mare, deoarece va fi locul de unde Iona își va expune povestirea. Barca poate fi plasată pe un material albastru, reprezentând apa. În barcă pot fi așezați, simbolic, saci cu diferite etichete – cartofi, zahăr, o cutie cu unelte etc. Aceste obiecte ar putea fi aruncate din barcă în momentul în care se povestește despre furtună.) Înainte de a intra copiii în sală, în barcă este ascuns un copil din echipa ce trebuie să intre. Nici un alt 46

copil nu trebuie să știe căci el este acolo. După ce grupa de copii intră și li se urează bun venit, apare că una dintre călăuze, destul de speriată, anunțând unul dintre copii a dispărut. Începe să îl caute în diferite locuri din sală. Această căutare trebuie să dureze aproximativ 1 minut. În final îl găsește în barcă, ghemuit și acoperit cu o pătură.

Materiale necesare: • Costumație specifică perioadei biblice (sau, dacă o povestiți din perspectivă contemporană, haine specifice unui călător pe mare) • Opțional: un bilet de călătorie pe care să scrie vizibil „TARS”

Concluzia călăuzei: „Știam că undeva te voi găsi, de aceea team căutat peste tot!” În acest moment intervine din nou învățătorul:

Toată această întâmplare îmi amintește de o povestire destul de asemănătoare din Biblie. Totuși, înainte de a vă povesti despre ce este vorba, aș vrea să facem o altă activitate (urmează activitatea de experimentare). Dacă există un povestitor bun, altul decât învățătorul responsabil de stație, acesta îl poate invita pe „Iona” care le va povesti copiilor cele întâmplate. În acest caz, Iona intra în sală, se așează în barcă și își începe povestirea. Dacă nu, povestirea poate fi redată de învățător (care le spune copiilor că acum va intra în pielea unui „personaj” și se echipează în fața lor cu obiectele amintite mai sus.) Copii, vă plac poveștile cu marinari, cu pirați, cu aventuri pe mare, cu rechini sau cu balene uriașe? (Se creează un moment de așteptare.) Și mie îmi plac. Chiar îmi plac călătoriile pe mare. Eu însumi am trăit o astfel de poveste. E o poveste adevărată și sunt gata să v-o spun. Eu sunt Iona. Sunt un profet al lui Dumnezeu. Știu că ați aflat ieri despre mine că Dumnezeu mi-a spus într-o zi că are un nou mesaj de transmis. Am fost ochi și urechi, gata să aud ce vrea să îmi spună. Ceea ce am auzit însă nu prea mi-a plăcut, știți asta. (Pentru a diversifica timbrul vocal se poate înregistra dinainte o altă voce, care să transmită mesajul lui Dumnezeu pentru Iona.) „Iona, du-te în cetatea Ninive. Spune-le oamenilor că știu de toată răutatea lor.!” Nici nu m-am gândit să ascult și să duc mesajul lui Dumnezeu, căci nu îi suportam deloc pe asirienii care locuiau în cetatea Ninive. M-am pregătit să fac o călătorie, dar nu m-am pornit spre Ninive. Când am ajuns în port mi-am cumpărat un bilet pe care scria – mai țineți minte de ieri încotro mă pornisem? (Iona așteaptă răspunsuri.) Da, miam luat bilet înspre TARS, care era exact în direcția opusă. (Iona poate scoate din buzunar un bilet pe care scrie TARS și îl flutură în fața copiilor.) Ah, ce bine! Eram deci gata de plecare. Plănuiam să plec cât mai departe, în așa fel încât Dumnezeu să nu mă găsească. Am urcat deci în corabia care mergea spre Tars. Am căutat locul cel mai întunecat din corabie și aveam de gând să dorm toată călătoria. M-am acoperit bine cu o pătură și am adormit adânc. Credeam că pot fugi de Dumnezeu. Deodată însă, niște mâini puternice au început să mă miște, iar vocea căpitanului a răsunat cu putere: „Trezește-te!”. Am sărit imediat. Am ajuns la destinație! Ce bucurie! Am reușit să ajung departe de fața lui Dumnezeu! Dar când am văzut fața căpitanului m-am cam speriat. Și corabia se mișca puternic dintr-o parte în alta, parcă era gata să se răstoarne. „Tu dormi? – m-a întrebat căpitanul – Trezește-te, roagăte Dumnezeului tău. S-a pornit o furtună tare puternică. Dacă nu se oprește repede, corabia se va scufunda.” Tare m-am mai speriat. Cum să mă rog lui Dumnezeu? Eu fugeam de El, doream să mă ascund. Dar 47

cine se poate ascunde de ochii lui Dumnezeu? El m-a văzut chiar și acolo, în cel mai întunecos loc din fundul corăbiei. În acel moment am înțeles cine a trimis furtuna. Totul s-a întâmplat din cauza mea. Dumnezeu trimisese furtuna. Inima mea bătea cu putere. Imi era teamă. Ce urma să se întâmple? Am ieșit din locul meu întunecos și le-am povestit marinarilor cine sunt și de ce am urcat în corabia lor – doream să ajung la Tars și să mă ascund de Dumnezeu. Dar… adio Tars! (Iona scoate biletul din buzunar și îl rupe în fața copiilor.) „Din cauza mea a început furtuna”, le-am spus eu corăbierilor. „Dumnezeu a trimis-o. Aruncați-mă pe mine în mare și furtuna se va liniști, iar voi vă veți putea continua călătoria”. Acum marinarilor le era frică cu adevărat. La început căpitanul a refuzat. Dar furtuna era tot mai grozavă. Atunci au decis să facă așa cum le-am zis eu. M-au aruncat în mare. Și spre uimirea tuturor furtuna s-a potolit. Pe puntea corăbiei toți chiuiau de bucurie. I-au mulțumit Dumnezeului meu cel puternic și de temut. Cred că vor ajunge cu bine la Tars… Dar eu? Ce se va întâmpla cu mine? Credeți că puteam să înot? Nicidecum, valurile erau încă mari. Nu aveam nici o șansă să înot până la mal, eram la mijlocul mării, nici măcar nu știam în ce direcție aș putea înota ca să ajung la vreun mal. Oricât aș fi încercat, nu aveam nici o șansă. Mă gândeam că mi-a sosit sfârșitul. Credeam că povestea vieții mele se termină aici, înecat în valurile mării. Am început să mă scufund adânc, adânc, tot mai adânc în apă. Când apele mării s-au închis deasupra capului meu, abia atunci am îndrăznit să Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute. Știam acum că ochii Săi mă văd oriunde. Știam că poate cunoaște chiar și gândurile mele, nu doar să vadă ceea ce făcusem. Văzând gândurile mele disperate, Dumnezeu a venit în ajutorul meu. El a poruncit unui pește uriaș să se apropie de mine. Ascultător, peștele s-a apropiat și m-a înghițit… Da, chiar așa! M-a înghițit cu totul, poate în speranța că voi fi o hrană bună pentru el. Aoleu… urma să ajung în stomacul peștelui! Și cine știe prin ce adâncuri de mare mă purta peștele trimis de Dumnezeu… Vai, ce provocase neascultarea mea de Cuvântul lui Dumnezeu?! Mai bine aș fi ascultat de El… acum, cine știe ce urma? Mai întâi, am pus în pericol pe toți oamenii de pe corabia îndreptată înspre Tars. Din cauza mea, au fost cu toții foarte aproape de moarte… Iar acum, eu, Iona, eram în burta unui pește, în adâncul mării… Neascultarea mea a avut consecințe absolut teribile atât pentru cei din jur, cât și pentru mine… Oare acum ce mă voi face? Cum voi scăpa din încurcătura de moarte pe care am atras-o peste mine din pricina neascultării mele de Cuvântul lui Dumnezeu? Dar vai, cum m-am luat cu vorba! Copii, cred că deja v-am povestit mult prea multe lucruri. Pentru astăzi mă opresc aici cu detaliile, chiar dacă povestea mea continuă. Sper însă ca voi să nu faceți în viitor cum am făcut eu. Să nu credeți că vă puteți ascunde de ochii lui Dumnezeu. Orice ați face, orice ați spune și chiar orice ați gândi, El cunoaște. Trebuie să ascultați de El, dacă nu vreți să suferiți apoi… (Iona pleacă.) Învățătorul mulțumește copiilor pentru atenție și îi invită să treacă și mâine pe la stația lui, pentru a afla mai multe despre călătoria ciudată a lui Iona… Și îi mai roagă să fie atenți la Cuvintele lui Dumnezeu, să nu facă precum Iona, ci să asculte și să împlinească poruncile lui Dumnezeu pe care le-am primit de la El în Biblie, pentru că neascultarea are consecințe, urmări negative pentru noi… Momentul se poate încheia cu lipirea unor abțibilduri în jurnalul de bord al copiilor, abțibilduri autocolante care să rezume în imagini povestirea de azi – de exemplu: o corabie, valuri mari, un pește, un om în întuneric.

Povestirea biblică (vârstele mari)

15 min

Sugestie: Povestirea le va fi prezentată copiilor din perspectiva unui martor prezent la evenimente, marinar aflat la cârma corabiei în care se afla Iona. Puteți cere acest lucru unui frate mai bătrân din biserică, căruia să-i dați textul următor, așa încât să știe care sunt detaliile la care să se concentreze; poate fi structurat chiar sub forma unui mini-interviu.

Materiale necesare: • costumație simplă pentru ,,marinar” – o bucată mare de pânză învelită în jurul corpului • un brâu (cu care să legați pânza din jurul corpului) • o bucată mai mica de pânză (sau un prosop) pentru pus cap • o eșarfă peste frunte (cu care să legați bucata de pânză de pe cap) • sandale marinărești (și alte obiecte pe care un marinar le poate avea asupra lui, pentru efect de autenticitate)

Dacă nu aveți o persoană disponibilă, puteți să le citiți „povestirea” acestui marinar ca și cum ar fi o sursă ce a ajuns la dumneavoastră în urma unor cercetări ce le-ați efectuat asupra vieții lui Iona (am observat, de-a lungul anilor, că fiind vorba de copii mai mari, dacă veți intra dvs. „în rol” și vă vor recunoaște, nu vor simți și nu vor lua drept autentică povestirea, fiind mai degrabă atenți la jocul scenic decât la mesajul în sine).

Liderul de stație face o scurtă introducere invitatului, care vine încet și curios în fața copiilor, aproape timid. Bună să vă fie inima, dragi copii! Mă bucur să vă văd în număr așa de mare și așa de liniștiți! Dacă ați ști cât am vâslit până am ajuns la voi… și prin câte periperiții am trecut… Dar să încep cu începutul! Sunt un om simplu, venit la voi de departe, tocmai din Israel… V-ați dat seama careva ce meserie am? Am zis mai înainte că am vâslit mult până am ajuns aici… sunt marinar! Iubesc marea și viața petrecută pe mare! Îmi place mult ceea ce fac, chiar dacă uneori nu este așa de simplu, mai ales atunci când apare câte o furtună! Eeei, dragii mei prieteni, apropos de furtuni, chiar despre o furtună năpraznică vreau să vă povestesc în continuare. Părea o zi obișnuită pentru mine, cerul era senin, totul era frumos, marea calmă, liniștită, pescărușii se învârteau pașnici pe punte, portul forfotea de lume și căpitanul nostrum tocmai se pregătea să ne dea comanda de a ridica ancora și de a ieși din port. Urmă să călătorim spre Tars. Aveam ceva de mers până acolo, așa că voiam să ne asigurăm că totul este pregătit cum trebuie. Erau aproximativ patru mii de km. Pasagerii erau așezați la locurile lor, gata și ei de călătorie. Provizii aveam din belșug, apă proaspătă la fel - știți bine că apa din mare e sărată, deci ne-am asigurat că avem destulă apă de izvor în butoaiele de pe punte. Chiar înainte să plecăm, un alt pasager, un bărbat, ni s-a alăturat. A venit grăbit, și-a cumpărat un bilet pentru Tars și a urcat în corabia noastră. Am pornit la drum și toate păreau în favoarea noastră. Vântul era bun, bătea din direcția de care avem nevoie, valurile ne legănau lin, delfinii se jucau în jurul corabiei… ce mai, o zi ideală de călătorie. Dar, dintr-o dată, la doar câteva ore după ce am pornit la drum, un vânt puternic a început să sufle 49

pe mare. Ne întrebam cu toții de unde apăruse vântul așa din senin. Vremea părea bună, cerul senin, nici urmă de nori… Ce se întâmpla? Vântul se întețea, valurile deveneau din ce în ce mai agitate, corabia scârțâia din toate încheieturile, mai-mai să se desfacă în bucăți… „Ciudat vântul acesta stârnit brusc… din senin” – vorbeau oamenii între ei. „Așa ceva nu am mai pomenit de când călătoresc, și am călătorit ceva la viața mea”, comentau pasagerii între ei. Și nu doar ei, ci și marinarii, colegii mei. Până să realizăm cu adevărat ce se întâmplă, furtuna a devenit puternică. Corabia dădea semne că se scufundă în curând. Disperați, oamenii au început să strige, să se roage la dumnezeii lor, fiecare cum știa și cum putea. Speriați, am aruncat peste bord în apă uneltele pe care le aveam cu noi și bagajele, multe din provizii și din butoaiele cu apă. Am crezut că va fi mai bine dacă ușurăm corabia. Nici pomeneală! Nu s-a cunoscut nici măcar o diferență! Oamenii strigau tot mai tare spre dumnezeii lor, cu speranța ca măcar unul dintre ei să îi audă și să îi salveze… Speriat, am coborât la subsolul corăbiei, să văd care e situația acolo și nu mica mi-a fost mirarea când am văzut ce am văzut… Ce credeți? Ultimul pasager care a urcat la bord, bărbatul grăbit de care vă aminteam la început, era întins și dormea dus! Nici că-i păsa de ce se întâmplă în jurul lui! Dormea de zor! L-am trezit imediat. ,,Cum poți să dormi, omule? Trezește-te! Murim cu toții! Nu simți cum se zgâlțâie corabia? E o furtună strașnică pe mare, nu avem șanse să scăpăm cu viață! Și tu dormi liniștit? Roagă-te și tu Dumnezeului tău, poate măcar El ne aude și ne scapă, că până acum nimeni ne ne-a ajutat! Degeaba strigă și se roagă cu disperare toți pasagerii și marinarii, furtuna pare de neoprit!” Urcând din nou pe punte împreună cu pasagerul încă buimac de somn și parcă înspăimânat de ceea ce i-am spus, am auzit pe câțiva colegi de-ai mei vorbind: „Furtuna asta nu e una obișnuită, nu am mai pomenit așa ceva! Sigur careva de aici de pe corabie a făcut un lucru rău și furtuna vine după el, ca pedeapsă! Haideți să tragem cu toții la sorț, să vedem din cauza cui suntem cu toții în pericol!” Zis și făcut, am tras la sorți și… ce credeți?! Pe cine a căzut sorțul? Pe pasagerul care dormea dus în timp ce noi nu știam ce să mai facem ca să nu ne scufundăm! L-au asaltat cu toții cu întrebări pe bietul om. Voiam să știm cine e! De unde vine? Unde merge? Din ce popor face parte? Care putea fi cauza de s-a abătut asupra noastră așa urgie mare? Neavând de ales, omul acela ne-a povestit tot ce voiam să știm, speriindu-ne și mai mult. Ne-a spus că se numește Iona și că face parte din poporul lui Dumnezeu. Ne-a mai spus că el este motivul pentru care s-a iscat groaznica furtună, fiindcă fuge departe de Dumnezeu. Ne-a povestit totul! Se pare că Dumnezeul lui Iona era mânios rău pe el, de a trimis o așa furtună pe urmele lui. Dar furtuna era la fel de puternică, nu dădea semne că se liniștește, chiar dacă aflasem motivul pentru care s-a pornit. „Ce putem face?” continuau oamenii să întrebe. „Cum putem scăpa cu viață? Noi nu fugim de Dumnezeu, de ce să fim pedepsiți așa de aspru?” Auzeam voci speriate în jurul meu. Înfricoșați, l-am întrebat pe Iona: ,,Ce să facem ca să se potolească furia mării față de noi?” Iona ne-a răspuns cu următoarele cuvinte: ,,Luați-mă și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi!” Dacă voi aveți impresia că răspunsul lui Iona ne-a liniștit, vă înșelați. Cum să aruncăm omul în marea învolburată?! Să fim noi vinovați de moartea lui? Cum vom putea trăi cu acest gând, știind că am aruncat un om în apă, în timpul furtunii?! Am început să vâslim și mai cu foc, sperând că poate-poate ajungem înapoi la mal și nu va fi nevoie să îl aruncăm pe Iona în apă. În zadar! Vântul era și mai puternic, eforturile noastre nu aveau niciun rezultat. Cu inima grea, ne-am rugat lui Dumnezeu, cerându-i iertare că aruncăm un om în mare, în mijlocul unei furtuni. Apoi, l-am luat pe Iona și l-am azvârlit peste bord, în mare. Ohhh, nu aveți idee ce greu a fost… Inima ne era zdrobită de mâhnire… Ce credeți că s-a întâmplat? Furia mării s-a potolit pe loc! Wow! Așa ceva chiar nu am mai văzut. O furtună atât de puternică și de violentă să se oprească atât de repede! Acolo chiar era puterea 50

lui Dumnezeu la mijloc! Ne-am rugat cu toții acestui Dumnezeu puternic, de-a dreptul speriați de puterea Lui, I-am adus o jertfă chiar acolo și am promis să ascultăm de El! Știam de acum că El este singurul Dumnezeu adevărat care are toată puterea și în cer, și pe pământ, și pe mare… și că El are în control și viața mea, și viața lui Iona… Mi-am dat seama că neascultarea lui Iona a fost cea care ne-a pus în pericol viețile tuturor celor de pe corabie. Am luat atunci decizia să ascult de Dumnezeu întotdeauna! Am văzut ce consecințe puternice are neascultarea, nu doar pentru cei ce nu ascultă, ci și pentru cei din jurul lor. Dragii mei, vă încurajez astăzi din toată inima să fiți copii ascultători! Ascultați de părinții voștri, de învățătorii voștri, de cei mai în vârstă decât voi care îl iubesc pe Dumnezeu și Cuvântul Lui. Ascultând de ei, ascultați în același timp și de poruncile lui Dumnezeu! Prețuiți ascultarea! Rămâneți cu bine și… după cum veți afla mâine, povestea lui Iona nu se oprește aici! „Marinarul” iese din scenă, responsabilul de stație concluzionând că Neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu aduce repercursiuni grave peste viețile celor ce nu ascultă, dar și peste viețile celor de lângă ei. Va fi ferice de noi dacă alegem să ascultăm, căci nu vom avea de suferit nici noi și nici alții din jurul nostru. Momentul se poate încheia cu scrierea unei concluzii în jurnalul de bord al copiilor. (Asigurați-vă că aveți creioane grafice/ pixuri pentru fiecare participant)

stația

ÎN ADÂNCURI

Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Discuție Observație:

vă permite (sau le puteți avea imprimate pe foi autocolante și să le împărțiți copiilor la final, pentru a și le lipi în spațiul destinat). Întrebările pe care noi le sugerăm să fie trecute în jurnal sunt cele referitoare la viața copiilor. Confecționați atâtea puzzle-uri sub forma unei corăbii cu pânze (pot fi decupate cu laser pe pfl/ polistiren) câte grupe de discuție estimați să aveți. Li se prezintă copiilor faptul că aceaste corăbii au fost distruse în timpul unei furtuni pe mare. Ele pot fi reparate prin participarea copiilor la jocul recapitulativ „Refacerea corabiei!” Copiii sunt împărțiți în două sau mai multe echipe (ideal ar fi să fie maximum 8 copii într-o grupă de discuție). Fiecare echipă are câte o corabie de reconstruit. Răspunsul corect pentru întrebările puse va fi recompensat cu o piesă pentru completarea corabie. Întrebările sunt:

Pentru vârstele mici:

Pentru vârstele mari:

1. De ce a plecat Iona înspre Tars? (ca să se ascundă de Dumnezeu/ ca să nu trebuiască să transmită ninivenilor mesajul divin) 2. Ce s-a întâmplat pe când Iona dormea liniștit? (s-a stârnit o furtună mare) 3. Din ce cauză a început furtuna? (din cauza neascultării lui Iona față de Dumnezeu) 4. Care au fost consecințele neascultării lui Iona? (toți cei de pe corabie au fost în pericol de moarte) 5. Când a avut Iona curajul să se roage lui Dumnezeu? (când era pe punctul de a muri) 6. Cum l-a salvat Dumnezeu pe Iona? (a trimis un pește care să-l înghită) 7. Ți s-a întâmplat vreodată să fii neascultător? Povestește un astfel de episod. 8. Care au fost consecințele neascultării pentru tine? Dar pentru alții din jurul tău?

1. Ce s-a întâmplat după ce a urcat Iona în corabie? (s-a stârnit o mare furtună) 2. Cum au reacționat călătorii și corăbierii? (au aruncat în mare greutățile, s-au rugat dumnezeilor lor) 3. Ce au făcut corăbierii ca să afle cine e vinovat de stârnirea furtunii? (au tras la sorț) 4. Care a fost soluția pentru a se opri furtuna? (a trebuit ca Iona să fie aruncat în mare) 5. În ce situații ați avut de ales între ascultare și neascultare și ați ales să fiți neascultători? Ce s-a întâmplat din cauza asta? (situații concrete) 6. Cum poate neascultarea să ne afecteze viitorul? Dar pe cei din jurul nostru? (exemple concrete) 7. Ce mă poate ajuta să ascult, atunci când am de ales între ascultare și neascultare?

Lucru manual Tabloul neascultării

Copiii vor confecționa un tablou din povestire, care să le reamintească faptul că neascultarea are consecințe atât pentru ei, cât și pentru cei din jurul lor.

Pași în crearea craftului: • Șablonul cu Iona și corabia se imprimă pe cartonul albastru (aveți asfel patru șabloane, pentru patru copii) • Se lipesc vertical și orizontal bețișoarele pe marginile cartonului albastru cu șablonul imprimat (practic se creează o ramă în jurul cartonului albastru) • Se taie hârtia gumată/ fetrul în formă de valuri, după șablonul de la pagina 144 (atenție: sunt 3 straturi de valuri – deci înălțimea straturilor va diferi câte puțin). • Se lipesc straturile de hârtie gumată/ fetru de marginea inferioară a ramei, ca în desenul cu craftul final. • Se lipește forma de pește în colțul de jos din stânga al ramei, peste valuri.

Materiale necesare: • Șablon pentru Iona și corabie (de la pagina 143) • Carton albastru • 4 bețe late (de la înghețată) • Hârtie gumată sau fetru sintetic de 1,5 mm în trei nuanțe: negru, alb, albastru • O formă de pește • Foarfeci • Silipici

stația

LA FAR Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Acțiune Jurnalul de bord va conține o filă specială, dedicată acțiunii, pe care copiii vor fi îndemnați să o completeze acasă. Pregătire: Pregătiți un traseu din hârtie/ un cearșaf (sau dacă spațiul vă permite, desenați direct pe jos). În fiecare pătrat va fi desenată/ descrisă o situație de viața pentru care sunt două opțiuni: una reprezentând ascultarea, cealaltă reprezentând neascultarea. La capătul traseului, pregătiți câteva cutii de cadouri (unele goale, altele cu premiu în ele).

Desfășurare: Șotron cu opțiuni… Materiale necesare: • Coli de hârtie mari Împărțiți copiii în câteva echipe (puteți • Markere eventual pregăti mai multe trasee, dacă • „Fulgere” (bucăți de pfl decupate în anticipați că vor fi mulți copiii). Dați câte un formă de fulger, vopsite cu galben/ „fulger” fiecărei echipe. Fiecare echipă va îmbrăcate în hârtie) trebui să parcurgă șotronul cât mai repede • Câteva premii (bomboane/ brățări/ posibil. ceva simbolic) Iată cum se procedează: După ce primul • Cutii de cadouri copil a ales o căsuță a șotronului pe care este desenată/ scrisă o situație (pe care o „fulgeră” aruncând pe ea bucata de pfl) călăuza va citi ce scrie și îi cere copilului să aleagă direcția. Copilul se va duce întrun picior pe șotron până la direcția aleasă și rămâne acolo. Aruncă „fulgerul” unui coechipier și jocul continuă până când toate situațiile din șotron au fost rezolvate printr-o alegere. La final, responsabilul de stație anunță că echipele care au rezolvat întregul șotron în mod corect vor primi un premiu. Se uită repede pe alegerile copiilor și le notează în tăcere pe o foaie. Apoi înmânează fiecărei echipe câte o cutie de cadou dintre cele pregătite. Iată cum se face evaluarea: Dacă toți din echipă au ales varianta ascultării, echipa primește o cutie cu premiu înăuntru. Dacă fie și unul singur NU a ales varianta ascultării, echipa primește o cutie goală. Subliniați astfel ideea că neascultarea unui are consecințe pentru toți cei din jurul lui. Observație: Nu le spuneți dinainte ce urmăriți cu acest joc, cereți-le doar să fie sinceri în modul în care reacționează de obicei în astfel de situații. Exemple de situații (alegeți și altele, în funcție de vârsta și situația copiilor; atenție: selectați situații în care accentul să fie pe ascultare/ neascultare de părinți/ de profesori/ de Dumnezeu) • Mama mă roagă să strâng jucăriile – o ascult sau mă joc mai departe • Toți copiii râd de băiatul nou venit – râd și eu de el sau mă împrietenesc cu el • Colegii decid că vor chiuli de la ora de fizica – merg cu ei sau rămân în clasă • Profesorul a ieșit din clasă, colegii scot caietul și copiază – copiez și eu sau aleg să fiu cinstit • O prietenă de-a mamei este bolnavă – merg să-i duc mâncarea pregătită de mama sau găsesc o scuză ca să nu merg • Tata mi-a interzis să mă joc azi pe laptop – nu pornesc defel laptopul sau mă joc o singură tură • etc După acest joc, invitați-i pe copii ca acasă să deseneze/ scrie o situație în care neascultarea a avut consecințe pentru ei sau pentru cei din jur și spuneți-le că mâine vor putea prezenta celorlalți desenul/ povestioara lor și altora. (Și nu uitați să verificați această temă a doua zi!) Cereți în rugăciune putere de la Dumnezeu să puteți face ceea ce e bine în ochii Lui și care să nu aibă consecințe negative asupra altora sau a voastră.

Memorarea versetului „Cine știe să facă bine și nu-l face săvârșește un păcat” (Iacov 4:1) Dacă ați oferit jurnale de bord, copiii pot să își scrie versetul memorat în spațiul alocat (sau să lipească abțibilduri autoadezive printate din timp).

Vârstele mici Pregătire: Pe cartonașe se vor scrie diferite cerințe Materiale necesare: (pe cealaltă parte imagini-cheie). Puneți• Cartonașe A5/ A6 colorate le într-un bol, la îndemână. La vremea • Un bol potrivită, extrageți bilețele din el și spuneți• Un carton A2 le copiilor că vor rosti versetul toți aceia • Markere colorate care: • s-au îmbrăcat în hainele sugerate de părinți/ bunici, fără să facă mofturi • nu s-au îmbrăcat în hainele sugerate de părinți/ bunici și au făcut mofturi • au mers la culcare aseară când au spus părinții/ bunicii • mănâncă cu plăcere multe fructe • mănâncă fructe doar rar și la insistențele adulților • beau apă, nu suc, atunci când le este sete • care beau suc mai mult decât apă • au răcit pentru că aleargă/ transpiră/ beau apă rece • s-au jucat pe tabletă/ telefon mai mult de o oră ieri • respectă programul de joacă și vizionarea emisiunilor TV • citesc o carte în prezent Pe cartonul A2 desenați versetul, cu simboluri (mai jos este doar o sugestie, puteți găsi alte simboluri sau o altă împărțire a cuvintelor): • Cine știe – o persoană care face semnul „like” • să facă bine – mâini care lucrează și o față veselă/ cineva care ajută pe altcineva • și nu face – un om cu mâinile încrucișate la piept, încruntându-se în semn de refuz • săvârșește un păcat – o față tristă și un fulger • Iacov 4:17 – o carte în care să fie scrisă referința (copiii știu deja numerele la vârsta asta) Desfășurare: Frontal, învățați cu copiii versetul zilei (de pe cartonul A2). Explicați-le ce înseamnă „a săvârși” (a face). Apoi cereți-le să-l rostească conform cerințelor extrase de pe bilețelele A5/A6. Vor fi înșirate astfel de enunțuri până când toți copiii au rostit versetul de mai multe ori.

Vârstele mari Pregătire: Trasați o linie de start. La o distanță de X metri (după cum aveți spațiu), pregătiți foile și creioanele grafice (o foaie și un creion pentru câte echipe estimați că vor fi alcătuite). Pe fiecare foaie trasați atâtea spații câte cuvinte are versetul (cu referință cu tot).

Materiale necesare: • Foi • Creioane grafice • Bandă adezivă

Desfășurare: Copiilor li se prezintă versetul de memorat o singură dată… rostiți-l clar, tare și atâta tot. Împărțiți copiii în echipe de câte patru prin numărare 1, 2, 3, 4 de patru ori (obțineți patru grupuri de câte patru copii astfel). Dacă sunt mai mult de șaisprezece, continuați numărătoarea până toți fac parte din echipe de câte patru. Dacă există un grup din doar doi sau trei copii, puneți alături de ei călăuze pentru a forma echipă. Odată organizate echipele, cereți-le să se așeze în șir indian la linia de start și spuneți-le că în față, la distanță (după cum vor fi observat deja) au o foaie și un creion și împreună trebuie să recompună din memorie versetul. Nu au voie să vorbească între ei (cel puțin nu la prima tură). Împreună cu căpitanul (preferabil o călăuză), copiii din fiecare grupă vor stabili câte cuvinte din verset vor scrie fiecare atunci când le vine rândul. Apoi, la semnalul învățătorului, primul copil din grup pornește spre foaie, scrie fragmentul din verset pe care și-l amintește (numărul maximum de cuvinte stabilit cu căpitanul) și trece în spatele foii. Vine următorul copil și scrie ce își amintește el și tot așa până fiecare a scris un cuvânt (sau un fragment, după cum s-a stabilit). În situația în care copilul care trebuie să scrie nu reușește din diverse motive, la a doua tură de completare el poate fi ajutat de copiii care au scris deja (dar aceștia nu vor scrie în locul lui, ci doar îi vor spune ce să scrie.) Echipele rostesc apoi versetul în ordinea efectuării sarcinii de lucru. Discutați apoi cu copii ce înseamnă: • A săvârși • A săvârși un păcat (exemple concrete) Repetați versetul cu toți copiii și rugați-vă la final.

stația

Jocuri Vârstele mici „Fugi, Iona, fugi!” Desfășurare: Materiale necesare: Prin intermediul acestui joc copiii își • un obiect (o minge, un colac, un pește vor putea reaminti că Iona a fugit iar etc.) neascultarea lui a avut consecințe. Așezați copiii într-un cerc, ținînd mâinile la spate. Alegeți un IONA și oferiți-i obiectul adus. Iona se va învârti în jurul cercului în exterior. În acest timp, toți vor spune „Iona, Iona nu a ascultat și de pește a fost mâncat!”. La sfârșitul frazei, Iona va pune obiectul în mâinile unui copil din cerc. Copilul ales va trebui Observație: să iasă din cerc, să dea un ocol cercului de copiii (în sensul Dacă sunt mai mult de 15 copii, acelor de ceasornic), în timp ce Iona va face același lucru împărțiți-i în două sau mai multe (doar că în sensul opus al acelor de ceasornic). cercuri și jucați în paralel. Cine ajunge primul la locul liber din cerc, câștigă. Daca Iona a ajuns primul, celălalt copil devine Iona. Se joacă mai multe runde.

„Sortează peștii” Pregătire: Trasați cu creta o linie de start. Puneți mingile de ping-pong în sacii pregătiți, la linia de start. La distanță de 4-5 metri puneți gălețile. Trasați o linie de finish la 1 m de găleți (una albă și una portocalie pentru fiecare echipă).

Materiale necesare: • câte două găleți pentru fiecare echipă (una albă, una portocalie – le puteți vopsi cu spay sau puteți lipi hârtie creponată pe ele) • 20 de mingi de ping-pong (10 albe și 10 portocalii) pentru fiecare echipă • un sac opac pentru fiecare echipă • cretă de asfalt

Desfășurare: În funcție de numărul copiilor, împărțiți-i în echipe (zece copii într-una). Se aliniază la „start” în șir indian. Vor trebui să sorteze „peștii buni” (mingile albe) și „peștii stricați” (mingile portocalii) din „prăvălia marinarului” (sacul). La semnalul dat, primul copil va băga mâinile în sac și va scoate două mingi (câte una într-o mână). 57

Într-un picior, se va grăbi să ajungă la linia de finish, de unde va încerca să arunce „peștii” în gălețile potrivite (dacă are doi pești albi, îi va arunca pe amândoi deodată în găleata albă; dacă are doi pești portocalii, îi va arunca pe amândoi deodată în găleata portocalie; dacă are un pește alb și unul portocaliu îi va arunca pe amândoi deodată în gălețile potrivite: este foarte important să arunce peștii deodată, indiferent de ce culori sunt!) Câștigă echipa care la final are cei mai mulți pești în găleți (se cumulează numărul).

„Pești, marinari şi păsări” Pregătire: Trasați un perimetru de joc după cum urmează: Zonă sigură (1.5 m) 6-10 m (în funcție de spațiul avut)

Materiale necesare: • Cretă pentru asfalt

Zona din care se va porni „la vânătoare”/ la fugă – la indicațiile liderului de stație. (1.5 m)

6-10 m (în funcție de spațiul avut) Zonă sigură (1.5 m) Desfășurare: Explicați-le copiilor că astăzi vor avea posibilitatea să fie, pe rând: marinari curajoși, pești mari sau păsări de furtună și vor avea șansa să prindă niște „hrană marină”… Trebuie să știe că: Marinarii curajoși (semn specific: ridică mâinile) prind peștii mari, dar sunt prinși de păsările de furtună. Peștii mari (semn specific: stau în poziția ghemuit) prind păsările de furtună, dar sunt prinși de marinarii curajoși. Păsările de furtună (semn specific: bat din palme) prind marinarii curajoși, dar sunt prinse de peștii mari. Se fac două echipe. Explicați-le organizarea terenului. În zona sigură, fiecare echipă îşi alege (în secret, coordinați de o călăuză) să fie pești/ marinari/ păsări. Apoi se apropie de centru, așezându-se pe linia punctată, față în față cu echipa adversă. La start, cele două echipe fac semnul specific. Liderul de stație va trebui să dea semnalul de vânătoare pe baza regulilor de mai sus. Astfel, dacă o echipă a ales să fie marinari și cealaltă a ales să fie pești, el va spune: „Marinarii cei curajoși prind peștii mari! START!” În acel moment, peștii vor încerca să se refugieze spre zona sigură, iar marinarii vor încerca să-i captureze. Cei capturați se duc cu echipa câștigătoare. Jocul se termină când o echipă a reușit să captureze toți membrii celeilalte.

Vârstele mari „Fugi de rechin!” Pregătire: Înainte de venirea copiilor, delimitați masa „rechinilor”: un dreptunghi mai mare, unde vor fi puși toți „peștii”. Așezați cercurile hula hoop la distanță de câțiva metri față de masa rechinilor.

Materiale necesare: • 3-5 cercuri hula hoops • 25-30 de „pești” (obiecte de diferite dimensiuni și forme) • obiecte pentru delimitarea mesei rechinilor

Desfășurare: Peștii se hrănesc cu alți pești, cu plancton sau alge, așa știm cu toții. Însă, uneori, peștii pot să mănânce până și… „marinari”! Prin urmare, „marinarii” trebuie să se ferească să fie mâncați de „rechini” și în același timp să captureze tot „peștele” aflat pe masa „rechinilor” pentru a-i alunga din portul lor, în alte mării. Împărțiți copiii în două echipe: rechini și marinari. Pentru fiecare rechin trebuie să aveți cel puțin doi marinari. La început, marinarii se află toți în interiorul bărcilor de pescuit (cercurile hula hoop), iar rechinii stau în jurul mesei. Când se dă startul jocului, marinarii sar din bărci și încearcă să captureze cât mai mult pește de pe masa rechinilor. Odată capturat, peștele trebuie adus în bărcile marinarilor. Dacă marinarii sunt prinși de către rechini având pești în mâini, aceștia vor fi puși pe masa rechinilor, devenind chiar ei mâncare! Atenție: • nici un pește prins și dus în bărcile marinarilor nu poate fi recuperat de către rechini, la fel cum nici marinarii capturați nu pot fi recuperați de către coechipierii lor! • nici un marinar nu poate fi capturat de rechini atâta timp cât se află în interiorul bărcilor, dar marinarii nu au voie să stea în bărci mai mult de 15 secunde (cum nici rechinii nu au voie să stea prea aproape de „bărci”: în plus, trebuie să se miște continuu). Câștigă echipa care reușește prima să captureze toată prada… Se pot schimba rolurile.

„Om la apă!” Materiale necesare: • Câte un butuc/ cutie/ anvelopă (vopsite în alb și roșu – ca niște colace de salvare) pentru fiecare copil • Câte o „vâslă” de spumă (la ambele capete ale unor cozi de mop se lipesc bureți groși – așa încât atunci când se ating, participanții să nu se rănească reciproc)

Desfășurare: Împărțiți copiii în două echipe egale. Butucii/ Cutiile/ Anvelopele vopsite vor fi așezate în două linii drepte, paralele. Copiii vor sta pe aceste obiecte, față în față. Cele două tabere se vor duela folosind „vâslele” de spumă, miza fiind dărâmarea adversarului de pe butuci. În momentul în care un copil cade de pe butuc, adversarul său va striga „Om la apă!!!” Fiecare copil poate cădea de trei ori până când va fi scos

din joc. Câștigă echipa care are cei mai mulți oameni pe butuci la finalul rundei. Călăuzele și responsabilii de stație ar trebui să încerce să țină socoteala oamenilor „la apă” (de câte ori cad de pe butuci), ca să nu se iște conflicte de genul: „ai căzut de trei ori!” „ba nu, doar de două!”

„Cu balonul la picior” Materiale necesare: • Baloane în două sau trei culori • Pompă de umflat baloanele • Ață groasă • Cretă de asfalt

Pregătire: Umflați atâtea baloane câți copii veți avea (număr egal din toate culorile). Legați-le cu ațe de aproximativ 60 de cm (atenție: dacă sunt mai mici, există riscul să se rănească în timpul jocului; dacă sunt prea mari există riscul să fie mult prea ușor de spart…) Trasați două linii: una de start și una de finish.

Desfășurare: Copiii sunt împărțiți în atâtea echipe câte culori de baloane aveți. Fiecare copil din fiecare echipă primeşte un balon umflat care i se leagă de picior, astfel încât balonul să ajungă pe jos. La semnalul start, tot câte doi copii din fiecare echipă se îndreaptă spre linia de finish încercând să vâneze balonul celorlalţi, fără a-i fi spart al lui. Copiii cu balonul spart nu au voie să mai spargă alte baloane şi ies din joc. Nu au voie să fugă, doar să facă paşi mari sau să sară... Câștigă echipa care are cele mai multe baloane nesparte la finalul jocului.

Caută farul! Lecția: Rugăciunea și scăparea lui Iona Text biblic: Iona 2:1-10 Verset de memorat: „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15) Scopul lecției: Copiii să apeleze la ajutorul lui Dumnezeu atunci când greșesc, fără să ezite. Tema cadru: Curajul de a cere ajutor Semnul zilei: Un ochean

Rugăciunea pe care Iona o face după ce este înghițit de pește este una dintre cele mai clare lecții de umilință asumată, de recunoaștere a greșelii și de căire. Modul lui Iona de a I se adresa lui Dumnezeu ne demonstrează că putem îndrăzni să apelăm la ajutorul Lui divin chiar și când am eșuat grav în ascultarea noastră față de El. Domnul nu dorește moartea păcătosului, ci „să se întoarcă de la calea lui și să trăiască” (Ezechiel 33:11b) Drept urmare, când există căință pentru pacatele făcute, Dumnezeu vine în ajutorul nostru: ne iartă și ne izbăvește din necazurile în care am ajuns. Copiii vor învăța astăzi că pot apela la Dumnezeu fără nicio ezitare, indiferent cât de grav este păcatul făcut. După ce ne-am mărturisit păcatul și ne-am cerut iertare pentru el, nu ne rămâne de făcut decât îi aducem Domnului, prin credință, mulțumire și laudă pentru ajutorul oferit. Credincios, El nu va întârzia să ne izbăvească imediat după ce am apelat la El.

DESCHIDERE: • “Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” poate aduce astăzi un pescar faimos din zonă, care să prezintă plante subacvatice, vietăți marine ciudate. • Pentru a rămâne în temă, poate să le vorbească despre un moment din viața lui în care a avut nevoie de ajutorul unui alt marinar cu care era certat, dar cu care s-a împăcat tocmai pentru că a avut curaj să-i ceară ajutorul legat de prinderea unui pește deosebit.

stația

PE PUNTE Alocați – la fel ca în primele două zile – două minute pentru a discuta cu copiii despre ce se întâmplă PE PUNTE. Încurajați-i să vă citească din jurnalele lor de bord câteva impresii adunate până acum legat de călătoria lor pe mare alături de Iona și ceilalți marinari care călătoresc cu „toate pânzele sus!”

Experimentare (vârste mici)

5-7 minute

Sentimentele asociate: - Negative: teamă, ruşine, nesiguranţă + Pozitive: pace, încredere, siguranţă Pregătire: Pregătiţi câte o bucată de panglică sau un fir de ață pentru fiecare copil. Asiguraţi-vă că bucățile sunt suficient de lungi pentru a putea face o fundiţă. Pregătiţi o fundiţă model.

Materiale necesare: • Panglici sau fire de aţă

Desfăşurare: Arătaţi copiilor fundiţa pregătită. Oferiţi fiecărui copil câte o bucată de panglică/ un fir de aţă şi cereţi-le să facă o fundiţă asemănătoare cu cea pe care le-aţi arătat-o. Spuneţi-le că atât dvs., cât şi ceilalţi lideri sunteţi gata să îi ajutaţi dacă vor avea nevoie. Încurajaţi-ţi să apeleze la ajutorul vostru dacă nu se descurcă sau dacă greşesc.

Întrebări de legătură: • Ce a trebuit să faceţi din bucata de panglică primită? • Cum a fost să faceţi o fundiţă? • Aţi reuşit să faceți fundița singuri? • Cum v-aţi simţit ştiind că puteţi apela la ajutorul liderilor? • Cum v-aţi simţit cerând ajutorul liderilor?

Legătura cu lecţia: Cu toţii ați reușit într-un final să faceți o fundiţă precum modelul acesta. Unii ați reușit singuri, dar cei mai mulți ați apelat la ajutorul liderilor atunci când nu v-aţi descurcat sau când aţi greşit. Aşa cum am văzut zilele trecute, Iona nu a făcut bine atunci când a ales să nu asculte de Dumnezeu, şi de aceea a ajuns într-o mare dificultate. Avea nevoie absolut disperată de ajutor. Haideţi să vedem la cine a apelat el pentru ajutor și ce s-a întâmplat apoi...

Experimentare (vârste mari)

7-10 minute

Sentimente asociate: - Negative: teamă, ruşine, nesiguranţă + Pozitive: pace, încredere, siguranţă

Materiale necesare: • Linguriţe de unică folosinţă (ideal, câte una pentru fiecare copil) • Cel puţin 2 mingi uşoare/ grupă, care să poată fi transportate cu linguriţele alese • Bandă adezivă de hârtie

Pregătire: Cu ajutorul benzii adezive de hârtie, trasaţi pe podea 2 linii, la distanţă de 2-3 m.

Desfăşurare: Împărţiţi copiii în trei sau patru grupe (în funcţie de numărul lor, de spaţiul de desfăşurare, de numărul liderilor). Desemnați fiecărei grupe câte un conducător. Spuneţi copiiilor că veţi face un joc de ştafetă: cu mâinile la spate, vor trebui să transporte o minge într-o linguriţă (lingurinţa o vor duce în gură și ştafeta se va desfăşura între cele 2 linii trasate cu banda adzivă de hârtie). Enumeraţi regulile pe care trebuie să le respecte copiii pe parcursul ştafetei: • Nu au voie să atingă DELOC mingea cu mâna (cine încalcă regula trebuie să repete tura!) • În timp ce se deplasează între cele două linii, nu au voie să atingă lingurița cu mâinile • Dacă din greşeală scapă mingea, trebuie să îl cheme pe liderul grupei sale printr-o ridicare de mână, rugându-l să-i pună mingea înapoi în linguriță. • Doar liderul de grupă este cel care atinge mingea pe durata desfășurării jocului. Ştafeta se va desfăşura în paralel între grupe. Câștigă echipa care a terminat prima de transportat mingea în linguriță conform regulilor.

Povestirea biblică (vârstele mici)

10-12 min

L-am lăsat pe Iona, ieri, în burta peștelui care l-a înghițit la porunca lui Dumnezeu. V-ați întrebat oare ce s-a întâmpla cu Iona acolo în burta acelui pește uriaș? (Dacă preferați ca povestirea să fie și astăzi redată tot de Iona, acesta ar putea fi momentul când să își facă apariția. În plus față de costumația de ieri, pe hainele lui ar putea fi prinse panglici de hârtie creponată reprezentând diferite plante marine sau chiar animale mici – stea de mare, peștișori aurii, alge etc. Relatarea de mai jos va fi trecută la persoana I singular.)

Sugestie: Pregătiți o găleată de 15-20 de l (reprezintă burta balenei). Pe peretele găleții se va lipi un șablon de corp de balenă (/ pește mare), aceasta fiind cu gura deschisă, îndreptată în sus. Cu o zi înainte, puneți în găleată bile de gel pentru decorațiuni, care se umflă în apă. (de ex: http:// invitatiicreative.com/store/bile-gel-coloratedecor ) Printre aceste bile vor fi așezate diverse animale din plastic – un pește, o broască, un crab, o stea de mare, o scoică, un melc, un șarpe, (alegeți diverse obiecte ce s-ar putea găsi în burta unui pește mare, chiar și o barcă) și un omuleț din lego.

Este momentul să vă povestesc ce s-a întâmplat în continuare cu personajul nostru. Neascultarea are întotdeauna consecințe, după cum am descoperit ieri. Datorită neascultării lui, Iona a ajuns în burta unui pește mare. Dar dacă Dumnezeu nu ar fi trimis acel pește să îl înghită, cu siguranță ar fi murit, acoperit de apele cele mari. Însă Dumnezeu a avut milă de el…

Lui nu i-a fost milă de oamenii din Ninive, își dorea ca ei să fie pedepsiți. Aflându-se însă în burta peștelui, Iona gândea altfel lucrurile și a început să Îl roage pe Dumnezeu să aibă milă de el. Îi era rușine că a fost un profet neascultător. (Ar putea urma un moment interactiv între povestitor/ Iona și copii. Pe măsură ce sunt povestite detaliile din acest paragraf, din găleata pregătită pot fi scoase, pe rând, obiectele puse acolo.) Copii, cum credeți că ar putea fi în burta unei balene? (Se așteptă cât mai multe răspunsuri din partea copiilor. Este foarte importantă mimica feței povestitorului.) În burta peștelui era îngrozitor – întuneric, întuneric și iarăși întuneric. Și un miros... Pfiuuuu! Tot felul de vietăți se prindeau de mâini, de față, de picioare. Cum să găsești un loc în care să te așezi? Peste tot apă, plante, nisip, scoici și tot felul de obiecte plutitoare. Lui Iona îi era teribil de frică. Ce se va întâmpla cu el? Dacă Dumnezeu nu îl scotea de acolo, nu avea nici o șansă să iasă singur. Sucurile gastrice, mirosurile și lipsa hranei sigur l-ar fi omorât în câteva zile. Iona cred că nici nu mai știa cât timp a stat acolo, atâta era de întuneric și de liniște. Nu știa dacă este zi sau noapte. Simțea probabil cum peștele se mișcă prin apă, mai ales când acesta făcea câte o mișcare mai bruscă. Stând acolo în burta peștelui, a călătorit prin adâncul mărilor. Sunt convins/ă că nu a fost o călătorie prea plăcută. Nu a avut nevoie de bilet, oricum peștele l-a dus pe unde a dorit el. Mă gândesc că Iona era îngrozit. Voi cum ați fi fost în locul lui? (Așteptați răspunsuri.) Iona și-a dat seama că i-a mai rămas de făcut un singur lucru. Adică… nicio altă alternativă nu avea, era clar, așa că a început să se roage lui Dumnezeu. Probabil că s-a gândit că dacă ochii Lui pot să pătrundă peste tot, cu siguranță că și urechea Lui poate să audă orice rugăciune. Profetul știa că doar mâna puternică a lui Dumnezeu ar mai fi putut să îl scoată viu, printr-o minune, dintr-un loc atât de întunecos și de urât. Și atât de adânc sub ape…

„Doamne, a îndrăznit el să spună, îmi pare rău pentru neascultarea mea. Din cauza mea am ajuns aici. Dacă nu trimiteai peștele acesta să mă înghită, aș fi fost mort. Acum, te rog, ai milă de mine! Știu că ești un Dumnezeu puternic și poți să faci tot ce vrei. Știu că poți să mă scoți din burta peștelui. Doamne, promit că voi fi ascultător! Doamne, voi face ceea ce îmi poruncești Tu. Te rog, scoate-mă de aici!” Și s-a rugat. Și iarăși s-a rugat. Aștepta ca Dumnezeu să vină în ajutorul lui. Abia acolo, în burta peștelui, a înțeles Iona al nostru cât de importantă este ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Peștele acela uriaș i-a arătat cât este de important să asculți de porunca lui Dumnezeu. El a fost mult mai ascultător decât profetul. La porunca lui Dumnezeu a venit și l-a înghițit. Iar după ce l-a plimbat trei zile și trei nopți prin apele mării, tot la porunca lui Dumnezeu, peștele s-a apropiat de mal și l-a vărsat din burta lui. Da copii, ați auzit bine. Iona era din nou pe uscat, viu și sănătos. Probabil s-a întors să vădă cât de mare era peștele care l-a înghițit. Dar acesta a dispărut repede în apele mării. Doar coada i-o văzut-o. Oricum… acest lucru nu avea nici o importanță acum. Iona putea vedea din nou lumina soarelui. Eu în locul lui aș fi început să plâng de bucurie. „Doamne, sunt din nou cu picioarele pe uscat! Și nu mi s-a întâmplat nici un rău! Pot să sar, să umblu, să vorbesc, să râd sau să plâng!” Dumnezeu a avut milă de Iona, l-a iertat și l-a adus din nou la viață. Nu merita bunătatea lui Dumnezeu, am zice noi, dar El i-a arătat profetului că îl iubește. Cred că după o astfel de experiență, profetul nostru era gata să asculte porunca lui Dumnezeu. Oare El mai avea nevoie Iona? Va mai vrea să îl trimită din nou în cetatea Ninive? Nu vă dezvălui astăzi răspunsul, ci vă aștept și mâine ca să continuăm povestea profetului Iona. La despărțire însă, aș vrea țineți minte ceva ce a învățat și personajul nostru despre Dumnezeu: în dragostea Lui cea foarte mare, Dumnezeu ne arată că, deși noi am păcătuit prin neascultare, El este bun și ne iartă. Tot ce trebuie să facem este să venim la Dumnezeu, din mijlocul greșelilor noastre – oricât ar fi de mari ele – și să îi cerem ajutor. El este bun, doritor să ne mai dea încă o șansă, gata să ne scape din probleme și să ne dea un viitor frumos. Dacă aveți abțibilduri cu etapele principale ale lecției, ajutați-i pe micuți să le lipească în jurnalul de bord. Exemple de abțibilduri: un pește în mijlocul mării, un om închis undeva și foarte trist, un om pe malul mării, cifra trei etc. Opțional, puteți desena cu ei foarte schematic conturul unui pește care are în interior un om. Alături, scrieți cifra trei.

Povestirea biblică (vârstele mari)

15 min

Sugestie: Povestirea le va fi prezentată copiilor la persoana I, singular – din perspectiva personajului principal ,,Iona”. La fel ca ieri, dacă puteți aduce un personaj din afară… ar fi cel mai bine. Dacă nu, păstrați ideea de a avea o „filă din jurnalul de bord al lui Iona” descoperită în urma cercetărilor ce le-ați făcut despre întâmplările din viața lui. (În acest caz, adaptați textul de mai jos așa încât să pară observații și gânduri personale asupra evenimentelor. Din postura de învățător, puteți introduce comentarii din când în când pe baza reflecțiilor personajului așa încât să scoateți în evidență scopul lecției.)

Responsabilul de stație îi face introducerea lui Iona și fie îl lasă să facă un monolog, fie intervine cu întrebări care să-l ajute pe personaj să păstreze firul narativ concentrat în jurul scopului lecției. Bună ziua, dragi copii! Nu aveți idee cât de mult mă bucur să fiu astăzi în fața voastră! Cu ceva timp în urmă, nu aș mai fi crezut că ajung până aici la voi. De fapt, nu aș mai fi crezut că voi avea ocazia să mai respir și să mai trăiesc pe acest pământ!

Materiale necesare: • costumație pentru ,,Iona”, asemănătoare cu cea din ziua precedentă.

Să vă spun motivul vizitei mele de astăzi! Am aflat că ieri ați avut un musafir special, care v-a povestit ceva... demn de scenariul unui film, nu-i așa? Am hotărât atunci să dau și eu o fugă până la voi, să vă povestesc cum s-a continuat istorisirea de ieri, că lucrurile nu s-au ,,potolit” o dată cu potolirea furtunii! Îmi pare rău că m-am luat cu vorba și am uitat să mă prezint. Sunt Iona! Da, Iona de care ați vorbit și ieri și alaltăieri. Iona – cel care a fugit de Dumnezeu, sau, mai corect spus, am crezut că pot fugi și mă pot ascunde de fața lui Dumnezeu! Iona – cel pe care corăbierii l-au aruncat peste bordul corăbiei, ca să se liniștească marea! Și marea s-a liniștit! Iar eu... ei bine, nu am murit! Cu adevărat, Dumnezeu a arătat încă o dată că are toată puterea în cer, pe pământ, dar și în adâncul mării... Vă amintiți din povestirea de ieri cum s-a aflat că din cauza mea a venit o furtună puternică pe mare. Mi-am dat seama atunci că planul meu de a fugi la Tars, departe de Ninive și departe de Dumnezeu, fusese un plan greșit. Aflat la marginea corabiei, privind înspre valurile înspumate și reci, pentru câteva secunde am crezut că viața mea s-a terminat. Atât a fost! Acum aveam să plătesc scump prețul neascultării mele. Dar Dumnezeu nu-și terminase încă treaba cu mine. A avut pregătit un plan pentru a mă salva. Imediat cum am fost aruncat în apa învolburată, în timp ce simțeam cum mă înfășoară apa înfuriată din toate părțile… un pește uriaș – trimis de Dumnezeu – a venit și m-a înghițit! Oh, ce experiență! Să simți cum nu te scufunzi doar între valuri, ci să realizezi că întreaga mare este peste tine, în jurul tău! Ce experiență să fiu captiv în stomacul unui pește uriaș! Era tare întuneric acolo în burta lui, și mirosea... nu vreau să vă povestesc cum mirosea... Am petrecut trei zile în acel loc întunecos și lipicios, dar am avut timp destul să mă gândesc la ce am făcut și să îmi cer iertare pentru neascultarea mea față de Cuvântul lui Dumnezeu. De acolo, din interiorul peștelui, m-am rugat așadar și am strigat către Dumnezeul cel viu! Cuvintele rugăciunii mele au rămas scrise în Biblie și le găsiți pe toate în capitolul 2 al cărții ce îmi poartă numele. În întristrarea mea și cu părere de rău pentru ceea ce făcusem, am strigat către Dumnezeu și i-am zis: (Citiți-le copiilor rugăciunea lui Iona din capitolul 2, versetele 2 – 9.) „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat și mi-ai auzit glasul. Și totuși mă aruncaseși în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile și toate talazurile Tale au trecut peste mine. Ziceam: «Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul Tău cel sfânt.» Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. Cei ce se lipesc de idoli deșerţi îndepărtează îndurarea de la ei. Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.” Eram mai liniștit de-acum. Știam că Dumnezeu mă vede și mă aude, chiar de acolo, din burta peștelui! Și așa a fost! Dumnezeu mi-a auzit glasul și mi-a ascultat rugăciunea! V-am spus mai înainte că am stat trei zile în acel loc ,,special” (dar îngrozitor de rău mirositor), la adăpost de apele mării. 67

După cele trei zile, m-am trezit pe uscat. Peștele mă dusese în siguranță la malul mării și m-a vărsat pe nisip. Oooh! Lumină! Aer curat! Nu mă mai săturam să respir aerul curat și proaspăt și să simt briza mării pe fața mea! M-am spălat și am chiuit apoi de bucurie… Parcă nu îmi venea să cred că am primit o nouă șansă! Dumnezeu mă iubea așa de mult că mi-a dat o a doua șansă! Greșisem rău, dar i-am cerut iertare și El m-a iertat și m-a scăpat de la moarte sigură! Dumnezeu mi-a oferit ajutorul Lui chiar dacă păcătuisem înainte! Dragii mei, nu uitați nici măcar o secundă: oriunde v-ați afla, în orice fel de situație, căutați ajutorul la Dumnezeu! Nu fiți descurajați! Chiar dacă ați greșit, El este și va fi mereu gata să vă vină în ajutor! Rămâneți sub protecția Lui, pentru că El dorește să vă vină în ajutor! La revedere! Iona pleacă și învățătorul poate petrece ultimele minute pentru a scrie cu copiii în jurnalul de bord ce au învățat de la Iona sau – dacă vor face asta acasă – poate să îi conducă într-o rugăciune în care să-I îndemne să își mărturisească și ei păcatele înaintea lui Dumnezeu și apoi să îndrăznească să-I ceară ajutorul în diferitele probleme pe care consideră că le au.

stația

ÎN ADÂNCURI Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Discuție Observație:

Conduceți un dialog care să pornească de la povestire biblică și direcționați firul discuției înspre viața personală a copiilor. În funcție de timpul de care dispuneți, puteți adresa aceste întrebările sugerate întrun moment special dedicat, sau în timpul în care aceștia lucrează la lucrul manual propus. Mai jos găsiți câteva sugestii de întrebări, în funcție de vârstă. Una sau două întrebări de reflecție referitoare la viața personală pot fi notate în jurnalul de bord, dacă timpul vă permite (sau le puteți avea imprimate pe foi autocolante și să le împărțiți copiilor la final, pentru a și le lipi în spațiul destinat). Întrebările pe care noi le sugerăm să fie trecute în jurnal sunt subliniate. Aveți nevoie de un tub de pvc cu diametru de 500 și o lungime de 2 m (sau alegeți lungimea în funcție de spațiu în care vă desfășurați activitatea), două jucării de plastic de același fel, un far de carton așezat pe peretele opus și două pistoale de apă. Tubul de pvc va fi tăiat în două pe lungime. Copiii vor fi împărțiți în două echipe. Jucăriile de plastic trebuie să traverseze marea (reprezentată de tuburile de pvc). Pentru răspunsurile corecte, vor fi aleși din ambele echipe câte doi copii, care vor „împușca” jucăria cu un jet de apă pentru ca aceasta să înainteze pe „mare”.Întrebările sunt: 68

Pentru vârstele mici:

răspuns rugăciunii voastre? (Aceasta trebuie să fie o întâmplare din viața copiilor sau a familiilor lor. Dacă nici un copil nu povestește ceva concret, atunci învățătorul va veni cu un exemplu. Este obligatoriu să fie ceva clar, concret și pe înțelesul copiilor.)

1. Cum a fost salvat Iona de la înec? (a fost înghițit de un pește mare) 2. Din ce cauză a ajuns Iona în burta peștelui? (pentru că nu a ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu) 3. Cum era în interiorul peștelui? (întuneric, urât mirositor etc.) 4. Ce a făcut Iona acolo? (s-a rugat) 5. Câte zile a fost Iona în burta balenei? (trei zile și trei nopți) 6. Ce i-a promis Iona lui Dumnezeu dacă va fi salvat? (că va fi ascultător) 7. Cum a fost salvat Iona? (peștele l-a vărsat pe un mal) 8. Ce a învățat Iona despre Dumnezeu? (că Dumnezeu dorește să ne ajute, chiar dacă i-am greșit; tot ce trebuie să facem atunci când păcătuim împotriva lui Dumnezeu este să avem curajul de a-I cere iertare) 9. Ce trebuie să facem atunci când suntem în pericol mare? (să cerem ajutorul Lui) 10. Ați putea să îmi povestiți o întâmplare când v-ați rugat și ați văzut cum Dumnezeu a

Pentru vârstele mari:

1. Ce s-a întâmplat cu Iona după ce a fost aruncat în mare? (a fost înghițit de un pește mare) 2. Cât timp a petrecut Iona în burta peștelui? (trei zile și trei nopți) 3. Ce a făcut Iona în timpul petrecut în burta peștelui? (a strigat către Dumnezeu după ajutor) 4. Ți s-a întâmplat vreodată să te afli într-o situație dificilă? Ce ai făcut atunci? 5. Când ascultă Dumnezeu cererile noastre după ajutor pe care le îndreptăm spre el? 6. În ce situații credeți putem/ trebuie să cerem ajutorul lui Dumnezeu? (Discutați despre câteva situații concrete.)

Lucru manual Ocheanofar

Copiii vor confecționa un „ocheanofar” care să le amintească de faptul că pot să-L caute pe Dumnezeu chiar și atunci când greșesc, să-I ceară ajutor. Pași în pregătirea craftului: • Se decupează fudul paharului în așa fel încât să rămână, într-o parte, 2 cm prins de margine. • Se colorează pastele și scoicile (după gustul copiilor) și jumătatea de bilă (cu galben). • Se taie fâșii de hârtie gumată roșie și albastră. • Din fâșiile gumate roșii/ albastre se pregătesc dimensiuni din ce în ce mai largi pentru lipirea în jurul paharului. • Se lipesc fâșiile de hârtie gumată roșie/ albastră la distanța dorită pe „farul” format. • Se lipesc pastele și scoici colorate în partea de jos (cea largă) a paharului, și jumătatea de bilă de polistiren pe capac.

Va rezulta astfel un „ocheanofar”: cu capacul închis va fi far, deschizând capacul vom avea ochean…

Materiale necesare: • Un pahar de carton, simplu • Acuarele/ carioci • Paste, scoici mărunte etc. • Jumătate de bilă din polistiren • Hârtie gumată autoadezivă în culorile roșu și albastru • Foarfeci/ cutter (de manevrat de către învățători, e foarte tăios)

stația

LA FAR Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Acțiune Jurnalul de bord va conține o filă specială, dedicată acțiunii, pe care copiii vor fi îndemnați să o completeze acasă.

Vârstele mici Scrieți/ desenați cu creionul în jurnal o situație în care ați greșit. În timp ce cereți ajutorul Domnului, ștergeți cu radiera. Încurajați copiii să continue și acasă să scrie/ deseneze în jurnal și peste scris să pună ștampilă de SOS sau să tragă cu roșu, cerând ajutorul lui Dumnezeu.

Materiale necesare: • Foi • Creioane grafice cu radieră • Opțional: „ștampile” S.O.S și tușiere

Sugestie:

Puteți confecționa ștampile din dopuri de sticlă pe care să lipiți trei litere autocolante din foam: S O S. Pregătiți la îndemână tușiere. Peste tot ce au scris ei, invitați-i să ștampileze cu S.O.S.

Vârstele mari Pregătire: Exersați înainte modelul, pentru a fi siguri că nu vă încurcați în indicații și că activitatea se desfășoară destul de repede.

Materiale necesare: • Hârtii pătrate • Pixuri

Desfășurare: Pe hârtii pătrate, invitați-i pe copii să deseneze/ să scrie o situație în care au greșit. Urmați instrucțiunile și împăturați în așa fel încât desenul/ scrisul să fie pe interior și să obțineți la final un peștișor, print-o metodă foarte simplă. (de exemplu: https://www.youtube.com/ watch?v=reQupTXxcMU) După ce ați terminat, aduceți un lighean mare cu apă și puneți peștișorii în lighen în timp ce cereți ajutorul lui Dumenzeu (Dacă aveți hârtie care se topește, e chiar mai bine de atât…)

Memorarea versetului „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15) Dacă ați oferit jurnale de bord, copiii pot să își scrie versetul memorat în spațiul alocat (sau să lipească abțibilduri autoadezive printate din timp).

Vârstele mici Pregătire: Scrieți și desenați dinainte versetul de memorat pe cartonașe, după cum urmează: • Cheamă-Mă – un telefon • în ziua necazului, - o față în lacrimi, îndurerată • şi Eu – un triunghi galben (sau raze) • te voi izbăvi, - o mână întinsă în semn de ajutor • iar tu – un copil

• Mă vei proslăvi! – note muzicale (sau mâini înpreunate a rugăciune/ întinse spre cer) Materiale necesare: • Psalmul 50:15 – o carte pe paginile căreia • Șapte popice/ echipă (sau sticle să fie trecută referința (50:15) de jumătate de litru) Veți avea pregătite atâtea seturi de versete • Mingi de tenis (câte echipe aveți) câte grupe (a câte șapte copii) ar putea fi • Cartonașe (șapte/ echipă) alcătuite. • Bandă de hârtie adezivă Trasați cu banda de hârtie adezivă o linie de start. La o distanță de 1 m depărtare de ea (sau după cât considerați că e nevoie la vârsta aceasta), puneți atâtea popice câte echipe preconizați că vor fi. Lipiți primul desen din verset („cheamă-Mă”) pe popice. Așezați apoi (la o distanță de 20 - 30 de cm distanță în spate) al doilea popic și al doilea desen („în ziua necazului”) pentru fiecare echipă. Continuați operațiunea pentru toate cele șapte popice, pentru fiecare echipă. Sfat: Asigurați-vă că există suficientă distanță între echipe (sau, dacă este posibil, puneți-i în colțuri diferite ale sălii), așa încât mingea unei echipe să nu nimerească popicele unei alte echipe… Desfășurare: Când copiii vin la stație, împărțiți-i în echipe de câte șapte și puneți conducători de echipă câte o călăuză (sau pe copilul cel mai mare din acea echipă, dacă nu aveți suficiente călăuze). Spuneți-le că pentru a memora versetul de astăzi trebuie să se joace puțin… Rugați-i se așeze în șir indian la linia de start (în echipele în care au fost împărțiți) și dați fiecărui conducător de echipă o minge de tenis. La semnalul start, pe rând, fiecare membru al echipei va trebui să încerce să doboare câte un singur popic pe care se află, lipite în ordine, părțile versetului de memorat. Reguli de respectat: • Fiecare copil are dreptul la două încercări (dacă nu nimerește din prima) • Dacă un copil doboară mai multe popice o dată, conducătorul va reașeza toate celelalte popice în afară de primul nimerit. • Dacă este doborât un popic din spatele altuia care este încă în picioare, nu se ia în considerare și conducătorul îl ridică; participantul mai poate avea o încercare. De fiecare dată când un copil doboară un popic, are dreptul să îl ia. Arată cartonașul de pe popic întregii echipe și conducătorul citește ce scrie pe el. Toți copiii rostesc acea parte. Popicul doborât și cartonașul sunt predate conducătorului. Jocul continuă până fiecare parte a fost găsită și rostită. Împreună cu conducătorul, pun cartonașele cu imagini în ordine și îl învață cu toții. Pe măsură ce echipele termină, vor striga: „Popic doborât, verset învățat!” La final, vor rosti cu toții versetul în ordinea echipelor care au terminat jocul.

Recomandare:

Variantă:

Explicați copiilor ce înseamă „necaz” (durere, problemă), „te voi izbăvi” (te voi scăpa, te voi ajuta), „Mă vei proslăvi” (mă vei lăuda, îmi vei mulțumi”. Repetați-l o dată pentru ei cu aceste sinonime și apoi rostiți-l iarăși împreună de câteva ori, punându-le în față o foaie mai mare (A3 sau A2) cu aceleași desene care au fost pe cartonașe, adăugând desenele pe măsura rostirii versetului.

Dacă jocul se desfășoară foarte repede, puteți continua cu un joc de popice cu cartonașe pe echipe (în timp ce copiii rostesc versetul, călăuzele doboară câte un popic și la acea parte copiii nu spun nimic, decât murmură silabic; se poate face asta și frontal de câteva ori).

Vârstele mari Rămâne să fie folosită aceeași metodă de joc Variantă mai dificilă: (popice, mingi și cartonașe cu versete). Dacă știți că sunt o grupă de copii cu abilități Diferența este că bilețelele vor conține doar cuvinte de nimerire rapidă, puteți lipi cuvintele pe (la forma lor de dicționar), lipite pe popice în ordinea popice în ordine aleatorie, așa încât să fie potrivită, dar cu scrisul înspre interior. Pe măsură ce de reconstruită atât ordinea versetului, sunt doborâte popicele, copii vor trebui să reconstituie cât și forma cuvintelor (NU le dați referința versetul și să îl memoreze. (NU le dați referința „psalm”, „psalm”, lăsați-i să o ghicească/ să o caute ei lăsați-i să o ghicească/ să o caute ei într-o Biblie după într-o Biblie după ce au recompus versetul în ce au recompus versetul în varianta lor) varianta lor). • a chema, pe Mine • ziua, necaz • Eu • pe tine, a izbăvi • tu • pe Mine, a proslăvi • 50:15 Verificați cu copiii că au înțeles ce înseamnă „a izbăvi” și a „proslăvi”. Dați-le sinonime, dacă e cazul. Discutați cu ei care sunt necazurile din care Dumnezeu ne poate salva și cum putem noi să-L lăudăm pentru sprijinul Lui.

stația

Jocuri Vârstele mici “Bărcile către far!” Pregătire: Găuriți fundul paharelor și treceți sfoara prin gaura formată. Sfoara trebuie să fie suficient de lungă

(aprox 2-3 metri). Gaura trebuie să fie suficient de largă pentru a permite deplasarea cu ușurință a paharului de-a lungul sforii.

Materiale necesare: • Sfoară (preferabil de nailon) • Pahare de unică folosință • Pistoale cu apă cu jet puternic • Apă

Desfășurare: Copiii se împart în două echipe. Fiecare echipă va avea o stație: locul în care va fi așezată sfoara și pistolul cu apă. Fiecare echipă va forma un șir indian în fața liniei de start. Primul copil din fiecare echipă va folosi pistolul cu apă pentru a împinge, cu ajutorul jetului, paharul înspre linia de final (adică vor duce bărcile înspre far). După ce primul copil a reușit să ducă barca la linia de final, paharul va fi tras înapoi de călăuze și retrimis pe aceeași rută de către următorul copil din rând. Câștigă echipa care va termina prima.

Sugestie:

La grupa de 7-9 ani îi puteți lăsa să încerce să „conducă” două bărci înspre far deodată.

„Farul cucerit” Pregătire: Trasați două linii față în față, la distanță de 10-12 m. La mijlocul ei marcați un cerc și în el „farul” (jalonul acoperit cu burete - și, eventual, vopsit în culorile unui far ca la lucru manual). Este foarte important, pentru siguranța copiilor, să vă asigurați că jalonul este îmbrăcat în burete, astfel încât dacă alunecă deasupra lui să nu-și facă rău.

Materiale necesare: • Un jalon de circulație îmbrăcat în burete gros, mai ales în vârf • Cretă pentru asfalt

Desfășurare: Împărțiți copiii în echipe de câte 8-10 (dacă sunt mai mult de două echipe, vor juca prin rotație). Fiecărui copil dintr-o echipă i se atribuie o cifră, începând cu 1. La fluierul responsabilului de stație, câte un membru al fiecărei echipe se îndreaptă spre „far”, încercând să ajungă primul la el și să-l cucerească. (Învăţătorul strigă numerele aleatoriu, de exemplu 2 şi 7). Copilul care apucă primul și ridică de la pământ „farul” fără a fi atins de celălalt este câştigător și echipa lui primește un punct. Dacă a pus mâna pe far, dar înainte să îl ridice de la pământ a fost atins de adversar, punctul este câștigat de echipa acestuia din urmă. Învățătorul va avea grijă să nu strige același număr de mai multe ori.

„Grămadă, la far!” Pregătire: Aveți nevoie de atâtea bucăți câte echipe vă propuneți să faceți, toate în culori diferite. Lipiți fiecare bucată de sfoară la capete. Așezați pe terenul de joacă toate bucățile de sfoară, formând „insulițe cu faruri”

Materiale necesare: • Sfori groase, de câte 2 m, în culori diferite • Lipici cald

Desfășurare: Împărțiți copiii în echipe de câte 5-7 și li se atribuie câte una din culorile pe care le au sforile („insulițele cu faruri”, adică). Perimetrul jocului este marea, copiii sunt marinarii. Navighează cu toții pe mare, fiecare în barca lui (se prefac că Sugestie: vâslesc). Dacă observați că sfoara este prea largă și permite Când responsabilul strigă „grămadă, la cu ușurință intrarea copiilor în „insulița cu far”, far!”fiecare echipă trebuie să se adune în viteză faceți-i un nod la a doua tură, ca să micșorați spațiul. (vâslind în continuare) la insulița cu far din care Puteți să-i faceți câte un nod în plus la fiecare tură, fac parte (trebuie să țină minte culoarea). fiind astfel tot mai greu să intre toți… Este declarată câștigătoare echipa care reușește prima să-și înghesuie membrii astfel încât să nu fie vreun picior în afara „insuliței cu far”. Se poate stabili un timp (de exemplu, în 15 secunde de la strigarea „grămadă, la far!”) în care copii să găsească soluţia cea mai eficientă pentru a fi în interiorul „insuliției cu far. Dacă nu este o echipă care să fi terminat în timp util, poate fi declarată câștigătoare echipa care are cele mai puţine picioare afară.

Vârstele mari „Bărcile către far” - adaptare Adaptați jocul de la vârstele mici, după cum urmează: • Fiecare copil va conduce două bărci înspre far, dar obligatoriu de la o distanță de cel puțin 50 de cm distanță de pahar (astfel vor trebui să fie „marinari țintași”). • Pe traseu vor exista obstacole ce trebuie depășite în timp ce împing bărcile spre far: nici un obstacol nu poate fi depășit dacă simultan „barca” nu a înaintat… (exemplu de obstacole: găleți cu apă în care să intre cu picioarele, anvelope peste care trebuie să sară rețele de pescuit pe sub care să treacă ghemuiți etc.)

„Livrează încărcătura” Materiale necesare: Desfășurare: • Cretă pentru asfalt (delimitați, dinaintea Formați două echipe. Fiecare echipă va începerii VBS-ului din această zi, o avea: o corabie, 3-5 faruri și două porturi, „mare”, pe care o puteți chiar colora și restul copiilor fiind valurile vorbitoare și umple de viață: alge, peștișori, stânci, vor striga indicații despre traseu corăbiei pescăruși, insule etc.) echipei lor. Scopul este ca fiecare corabie • obstacole (ce vor fi așezate pe mare) să descarce cât mai repede încărcătura, • mici obiecte pe care „Corabia” trebuie navingînd pe marea învolburată, ascultând să le livreze „Farurilor” de vocile coechipierilor săi. Așezați fiecare echipă la capete opuse ale mării, astfel încât cele două corăbii să nu pornească din acelați punct. Fiecare echipă va avea două porturi: unul la linia de start – care îl va ghida la intrarea pe mare și unul la linia de final – care îl va ghida la ieșirea de pe mare. Alegeți minimum trei copii care vor fi faruri și așezați-i în diferite locuri ale mării. Printre ei, pe întinsul mării agitate, așezați mai multe obstacole, dar și valuri vorbitoare, care vor fi ocolite de corăbii. Corăbiile vor fi legate la ochi și vor începe să navigheze pe marea agitată. Ele vor înainta cu ajutorul indicațiilor date de Portul de Start și/ sau de Faruri, astfel încât să evite obstacolele și să ajungă în siguranță la Faruri, și mai apoi la Portul final. Fiecare corabie va asculta doar de Valurile echipei sale. Valurile au sarcina de a ghida Corabia lor să ajungă în siguranță la Farurile care așteaptă marfa livrată de aceasta. Fiecare corabie va primi de la Portul de start o încărcătură de pietre (mici obiecte), pe care va trebui să o descarce rând pe rând, câte puțin, la fiecare far la care se va opri. Atenție! Corabia își va descărca încărcătura doar la farurile echipei sale. Câștigă echipa care reușește să livreze prima toată încărcătura și care ajunge la Portul final.

„Stânca zdrobitoare” Desfășurare: Materiale necesare: După ce sunt împărțiți în două echipe • o„ stâncă” (poate fi un butoiaș cu (li se leagă la braț panglica respectivei apă sau găleți pline și închise, echipe), membrii fiecărei echipe se iau de suprapuse) mână. Cele două echipe se unesc apoi • panglici în două culori (pentru a-i într-un cerc, tot ținându-se de mâini. Doar lega pe participanți de braț) doi dintre membrii unei echipe au contact direct cu membrii celeilalte echipe, acolo unde „se sudează” cercul. În mijlocul cercului se află o „stâncă zdrobitoare”, de care nimeni nu are voie să se atingă. La semnalul de începere a jocului, echipele vor încerca să tragă cercul astfel încât să îi facă pe adversari să atingă „stânca zdrobitoare”. Cei care au atins-o, ies din joc. Jocul continuă până când toți membrii unei echipe sunt eliminați 76

și este declarată câștigătoare echipa care are cei mai mulți membri încă în joc.

Variantă dificilă

Sugestie:

Dacă grupa e mai mare, jucați în mai multe cercuri simultan (în fiecare cerc aveți echipe de două culori).

(preferabil la grupa de 12+): Membrii echipelor vor fi așezați alternativ în cerc (de exemplu trei din echipa roșie, trei din echipa albastră, iarăși trei din echipa roșie și din nou trei din echipa albastră;). Astfel, efortul va fi mai mare, pentru că fiecare echipă trebuie să tragă sincron într-o anumită direcție, chiar dacă sunt la distanță unii de alții…

S.O.S: Salvează

naufragiații! Lecția: Iona predică la Ninive Text biblic: Iona 3:1-10 Verset de memorat: „Duceți-vă în toată lumea și propăvăduiți Evanghelia la orice

făptură.” (Marcu 16:15) Scopul lecției: Copiii să dorească să împărtășească acelora din jurul lor Vestea Salvării. Tema cadru: Vestirea Salvării oferite de Dumnezeu Semnul zilei: Un colac de salvare

Mai mult decât orice, Dumnezeu dorește să vadă sufletele noastre salvate de pedeapsa veșnică. De aceea, încă de la începutul istoriei omenirii, El ne-a oferit milă, îndurare și harul de a ne întoarce la El ori de câte ori ne-am îndepărtat de voia și căile Lui. Până mai are suflare în el, omul mai are din partea lui Dumnezeu harul salvării. Ținta acestei zile este ca fiecare copil să înțeleagă că Dumnezeu ne-a oferit salvarea de la moarte veșnică și este responsabilitatea noastră să spunem și altora despre mila Sa față de sufletele noastre. Noi trebuie să aruncăm „colaci de salvare veșnică” înspre cât mai mulți oameni dintre cei pe care îi cunoaștem, ca și ei să poată beneficia de harul și prezența veșnică a lui Dumnezeu.

DESCHIDERE: „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” intră disperat în sală, vorbind despre tragedia ce era pe cale să se petreacă în urmă cu o zi: câțiva refugiați de război se pare că au vrut să traverseze Marea Neagră (sunt prezentate imagini cu ambarcațiuni mici în care sunt oameni prea mulți), dar pentru că barca lor nu era echipată corespunzător și pentru că erau prea mulți, ajunseseră pe punctual de a se îneca/ a muri de foame și sete. Noroc că prin zonă tocmai trecea un feriboat și marinarii au observant problema, salvând oamenii. Acum, refugiații sunt în siguranță. De la relatatea acestui eveniment, „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” poate prezenta apoi copiilor câteva dintre cele mai celebre naufragii din istorie și modul în care s-au mobilizat alte vase pentru a le veni în ajutor (vase de croazieră, nave de luptă, submarine, platforme petroliere, bărci de pescuit, vapoare transatlantice de călătorie și și de marfă etc) 78

stația

PE PUNTE Alocați – la fel ca în primele zile – două minute pentru a discuta cu copiii despre experiențele lor personale din călătoria cu „toate pânzele sus!” și modul în care le vor fi folositoare pentru viitor.

Experimentare (toate vârstele)

5-7 min

Sentimente asociate: - Negative: ruşine, egoism + Pozitive: bucurie, satisfacţie

Materiale necesare: Pregătire: • Fetru colorat Pentru fiecare copil pregătiţi o brăţară • Buline de scai adeziv (sau rolă de scai: pe care este scrisă referinţa versetului de dar dacă nu e adeziv veţi avea nevoie aur (Marcu 16:15). Ca sistem de închidere şi de lipici sau bandă dublu adezivă)/ pentru brăţară folosiţi scai adeziv. capse de tip moș și babă (acestea pot fi Sugestie: Pentru cei mici, având în vedere lipite pe brățări cu lipici cald) că mulţi nu ştiu încă să citească, puteţi • Markere sau creioane colorate desena un colac de salvare lângă referință. Prindeţi brăţările între ele pentru a forma un lanţ, astfel: luaţi o brăţară şi prindeţi-i capetele (lipiţi scaiul de la capete) obţinând astfel o buclă; luaţi o a doua brăţară, treceţi-o prin bucla primei brăţări iar apoi prindeţi-i capetele; procedaţi similar cu celelalte brăţări. Pentru activitate copiii vor fi împărţiţi in grupe. Pregătiţi pentru fiecare grupă un lanţ. Desfăşurare: Împărţiţi copiii în patru sau cinci grupe (în funcţie de numărul de copii şi de spaţiul de desfăşurare). Cereţi-le să se aşeze în şir indian. Spuneţi-le: „Am pregătit pentru fiecare dintre voi câte un mic dar: o brăţară specială. Pe ea este scrisă referinţa versetului de memorat de astăzi. Vă va fi de ajutor pentru a vă aduce aminte mai uşor versetul. Pentru ca fiecare dintre voi să poată primi câte o brăţară, vom proceda astfel: Voi oferi primului copil din fiecare şir câte un lanţ de brăţări. El va desprinde cu grijă scaiul primei brăţări din lanţ, va lua brăţară şi va da lanţul următorului copil din şir. Acesta va lua la rândul lui o brăţară şi va da lanţul mai departe. Şi tot aşa, până când toţi copiii din şir au o brăţară. După ce aveţi cu toţii o brăţară, vă rog să o puneţi pe mână. Dacă nu vă descurcaţi, cereţi ajutorului unui copil din grupa voastră. Haideţi să vedem care grupă va fi prima în care toţi copiii au câte o brăţară pe mână.” Felicitaţi grupa 79

care a terminat prima.

Întrebări de legătură: • Cum v-aţi simţit când v-am spus că am pregătit pentru fiecare dintre voi un mic dar? • Cum v-aţi simţit împărţind, dând din mână în mână, aceste daruri? • Dar când v-aţi ajutat unii pe alţii să vă puneţi brăţările pe mâini? • Cum a fost să vedeţi bucuria de pe faţa celor căror le-aţi oferit câte o brăţară sau i-aţi ajutat să îşi pună brăţară pe mână?

Legătura cu lecţia: E o mare bucurie să poţi oferi cuiva un dar, ceva ce şi tu ai primit, ceva ce şi tu ai. E o mare satisfacţie să vezi bucuria de pe chipul celui căruia îi împărtăşeşti din ceea ce ai, ştiind că îi va fi de folos. Iona avea ceva foarte valoros, ceva ce putea fi de folos celor din jur, ceva ce putea – ba chiar mai mult, trebuia – să împărtăşească. Haideţi să află despre ce este vorba şi dacă a păstrat doar pentru el sau a dat mai departe și celor din jur...

Povestirea biblică (vârstele mici)

10-12 min

La intrarea copiilor în sală, aceștia îl pot vedea pe Iona pregătind un bagaj. Este foarte atent la ceea ce face. Își consultă lista, se uită cu atenție la ceea ce a pus deja în bagaj și verifică să vadă ce mai are de pus. Prezența copiilor nu îl deranjează deloc. El își continuă treaba fără să îi bage în seamă. Atenție: Iona trebuie să aibă în bagaj o mantie de satin și un sac de iută (a se vedea în textul povestirii pentru ce). După ce copiii se așază, liderul de stație le atrage atenția asupra lui Iona. „Se pare că Iona este tare ocupat astăzi. Cred că se pregătește de o nouă călătorie? Oare unde pleacă acum?” Se adresează apoi lui Iona pentru a-i atrage atenția asupra copiilor. „Iona, se pare că nici nu ai observat că suntem și noi pe aici. Ce faci? Încotro pornești din nou?” Abia în acest moment Iona se oprește din activitatea sa. Se uită la ceas și își dă seama că mai are puțin timp pentru a le povesti copiilor tot ce se întâmplă. Se duce, ia Biblia, o deschide la cartea Iona și îndreaptă atenția copiilor spre ceea ce scrie acolo, după ce îi salută. Astăzi vă voi povesti ceea ce scrie aici în Biblie despre mine. (Așază Biblia într-un loc special, pentru 80

a-i da respectul cuvenit.) Știu că mă cunoașteți deja, din zilele trecute, așa că nu zăbovesc mult în a mă prezenta, ci vreau să continui povestirea peripețiilor prin care am trecut după ce am refuzat să ascult Cuvântul lui Dumnezeu, după ce era gata să moară o mulțime de oameni din cauza neascultării mele, după ce am fost înghițit de un pește mare și după ce acesta m-a vărsat pe malul mării după trei zile și trei nopți. Dar să nu mă iau cu vorba… Cât timp am fost acolo, în întuneric, în burta peștelui, am învățat o lecție deosebită. Un pește a fost mult mai ascultător decât un om, decât mine, mai exact. Dumnezeu a dorit să transmit mesajul Său celor din Ninive, iar eu, Iona, nu am ascultat. La porunca lui Dumnezeu, un pește a fost gata să asculte. M-am tot întrebat: Oare Dumnezeu va dori să mă mai folosească ca mesager al Său? Eram tare trist. Am fost neascultător și L-am dezamăgit pe Dumnezeu. Nu eram sigur dacă Dumnezeu îmi va mai vorbi sau nu vreodată… Într-una din zile însă, am auzit o voce. Am recunoscut-o imediat. Era vocea lui Dumnezeu! Nu glumesc! Era să-mi sară inima din piept de bucurie! El îmi vorbea din nou. Am ascultat cu atenție. „Iona, vreau să mergi la cetatea Ninive și să le transmiți mesajul Meu – „Încă patruzeci de zile și cetatea Ninive va fi distrusă!” Același mesaj, din nou! Dumnezeu chiar voia să îi avertizeze pe niniveni de mânia ce se va abate peste ei! Atunci când am fost aruncat în mare eram gata, gata să mă înec. L-am rugat pe Dumnezeu să mă salveze, iar El a trimis un pește care m-a înghițit. Am realizat atunci că oamenii din Ninive semănau foarte mult cu mine. Viața lor era plină de păcate, de fapte rele și erau gata, gata să fie pirduți. Dumnezeu voia să se folosească de mine pentru a le transmite mesajul său. Dacă nu se vor opri din faptele lor, cetatea va fi distrusă, iar ei vor fi pierduți. Dacă un pește fără multă minte a ascultat de porunca lui Dumnezeu, atunci și eu trebuia să ascult de porunca Lui, așa că n-am stat pe gânduri și am ales să ascult: m-am dus la cetatea Ninive! (Aici Iona trebuie să arate ca un om victorios, gata să își împlinească misiunea.) După câteva zile de călătorie, m-am apropiat de cetatea cea mare a asirienilor. În depărtare se vedeau zidurile groase ale cetății. Porțile cetății erau larg deschise. Pe porți intrau negustori care transportau tot felul de bogății. Din cetate ieșeau soldați, călare pe cai mândri. Asirienii formează o armată foarte puternică. La poarta cetății mi s-a părut că străjerii se uită la mine cu suspiciune. Parcă erau gata să mă întrbe ce caut eu în cetatea lor. Dar păream o persoană prea neînsemnată ca să își piardă timpul cu mine. Inima mea s-a făcut mică, cât un purice. Doamne, oare va asculta cineva mesajul meu? Știam că sunt mesagerul lui Dumnezeu, așa că am mers mai departe. Am intrat în cetate. Și atunci am început să strig mesajul lui Dumnezeu: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă! Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!” La început, oamenii nu mă prea băgau în seamă. Dar eu mergeam tot mai departem și strigam mesajul lui Dumnezeu: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită!” Și pe măsură ce înaintam în cetate și duceam mesajul meu pe toate străduțele pe care le vedeam, am observat că oamenii se opresc și ascultă mesajul meu. Eu le spuneam despre pedeapsa lui Dumnezeu pentru cetatea lor. Îi avertizam de ceea ce urma să se întâmple. Le-am spus că cetatea va fi pedepsită datorită păcatelor lor, a faptelor lor rele. Nu am folosit multe cuvinte, doar ceea ce mi-a spus Dumnezeu: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită!” Oamenii ascultau uimiți. Nimeni nu râdea. Nimeni nu își bătea joc de mine. Cetatea Ninive era foarte mare. Dacă voiam ca toți oamenii să audă avertizarea lui Dumnezeu, trebuia ca timp de trei zile să merg prin cetate, traversând-o dintr-o parte în alta, pe toate străduțele posibile. Dar nu a fost nevoie decât de o zi, căci mesajul lui Dumnezeu odată ajuns în urechile ninivenilor i-a înspăimântat atât de mult că au transmis chiar ei înșiși, de la unul la altul, această amenințare grozavă. Așa că până seara nu exista om în cetate care să nu fi auzit cumplita veste: „Încă patruzeci de zile și cetatea Ninive va fi nimicită!” Era un mesaj simplu, dar foarte clar. Oamenii din Ninive au crezut imediat că acest mesaj vine direct de la Dumnezeu. Tare s-au mai speriat! Au recunoscut că 81

toate faptele lor rele îl supără pe Dumnezeu și, speriați, au încercat să caute o cale de scăpare de la nimicirea divină pe care am anunțat-o. Am fost foarte uimit să văd reacția lor. Știți ce au făcut? De la cel mai mic copil care putea înțelege ce se întâmplă până la cel mai bătrân om din cetate, cu toții au început să Îl roage pe Dumnezeu să îi ierte. I-am văzut cum se rugau și vărsau lacrimi amare de regret. Lucrul acesta a ajuns până la urechile împăratului. Deși era puternic și mândru de tot ce făcuse, imediat ce a auzit, a crezut și el mesajul lui Dumnezeu. S-a ridicat de pe scaunul lui de domnie, s-a dezbrăcat din haina sa de împărat și s-a îmbrăcat într-un sac. (Este indicat ca Iona să scoată din bagaj un material de satin – care să reprezinte mantia împăratului – și un sac de iută. Îi va ajuta pe copii să înțeleagă gestul împăratului.) Era un gest prin care declara că înaintea Dumnezeului cel Atotputernic el este un simplu om, care se smerește și Îl roagă să îl ierte. Vedeți copii, acel împărat puternic și de temut de oameni a înțeles că el și toți ninivenii au nevoie de salvare. A înțeles că sunt pierduți. Așa că a dat următoarea poruncă oamenilor din cetate: „Timp de trei zile toți oamenii să se îmbrace în saci și să țină un post. Adică nu doar oamenii, ci și vitele, boii și oile să nu guste nimic, să nu pască iarbă și să nu bea apă! În tot acest timp, oamenii să strige cu putere către Dumnezeu și să se oprească din faptele lor rele! Poate că El se va îndura de noi și ne va salva!” Cât de repede au crezut oamenii aceștia mesajul lui Dumnezeu! De la cel mic până la cel mai mare, oamenii au împlinit porunca împăratului. I-am văzut cum se roagă și își cer iertare și nu mai pun în plan fapte rele… Cred că știți deja ce a făcut Dumnezeu, nu-i așa?! Dumnezeu i-a văzut și a auzit rugăciunile lor. Domnul este un Dumnezeu plin de milă și de bunătate. El a avut milă de mine când eram gata să mor în apele mării și m-a salvat. Lui Dumnezeu i-a fost milă de oamenii din cetatea Ninive. Pentru că ei și-au cerut iertare și s-au oprit din faptele lor rele, El i-a salvat de la distrugere. A fost nevoie de cineva care să le aducă mesajul lui Dumnezeu, iar acela am fost eu. Știam prea bine ce înseamnă ca Tatăl ceresc să aibă milă de mine și să mă salveze. Tot așa El a avut milă de cei din Ninive. De fapt, Dumnezeu are milă de fiecare dintre noi. Cred că și voi trebuie să faceți ca și mine: spuneți tuturor vestea bună că Dumnezeu dorește să ne salveze de iad și vrea să ne ofere Cerul!

Povestirea biblică (vârstele mari)

15 min

Vă amintiți cum a fost salvat Iona în chip miraculos după ce a fost aruncat în apa învolburată a mării? (Așteptați răspuns.) Exact, Dumnezeu a trimis un pește care să îl înghită și să îl ducă în siguranță la mal. Aflat pe uscat, în siguranță, nu după multă vreme Iona a auzit iarăși glasul lui Dumnezeu care îi spunea să se ducă la Ninive și să transmită mesajul divin de avertizare pentru locuitorii cetății. Cum credeți că a reacționat Iona acum? (Permiteți-le copiilor să răspundă și să își dea cu părerea.) Nu a mai așteptat invitații speciale și nici nu a mai avut gânduri de a fugi departe. A ascultat și a spus ,,da” din prima! Fără să stea pe gânduri, a plecat direct la Ninive și a transmis mesajul pe care Dumnezeu i l-a dat pentru niniveni. Iona urma să aibă câteva zile obositoare, pentru că aflăm din Biblie că Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile – asta dacă socotim nu doar străzile principale, ci și fiecare străduță, fiecare alee, fiecare loc în care puteau fi găsiți oamenii. Astfel, 82

timp de trei zile, Iona trebuia să străbată toată cetatea Ninive și să strige în fiecare colțișor al ei ceea ce Dumnezeu avea în plan. Fără să se plângă de oboseală, Iona a mers prin cetate și timp de o zi întreagă a strigat așa: ,,Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” Atât! O simplă propoziție, dar care a avut un impact atât de mare! Iona a fost luat în serios de oamenii din cetate. Vestea a circulat cu iuțeala fulgerului pe toate străduțele. O știre ce trebuia anunțată timp de trei zile a fost aflată de absolut fiecare om din cetate încă din prima zi, atât de mare a fost spaima care i-a cuprins pe oameni când au auzit avertizarea strigată de Iona.

Sugestie:

Pe parcursul povestirii, spuneți-le copiilor să fie atenți ca atunci când aud cuvântul ,,Dumnezeu” să ,,îl rostească” și ei în limbajul semnelor (adică: în liniște, ridică mâna dreapta cu palma perpendiculară pe față, apoi o lasă înapoi jos. (Aceasta este doar o sugestie. Puteți găsi un alt semn pentru a marca acest cuvânt; de exemplu puteți să scrieți „Dumnezeu” pe câte un cartonaș colorat – câte unul pentru fiecare copil, sau puteți alege un alt cuvânt la care copiii să ,,reacționeze” pe parcursul povestirii. Este de preferat să evitați semnele ,,gălăgioase” sau prea elaborate care pot distrage atenția copiilor – în loc să fie atenți la mesaj, vor fi distrași de prea multă gălăgie sau de dorința de a ,,executa” corect anumite semne.) Rolul acestui mic ,,exercițiu” este doar de a menține atenția copiilor pe parcursul povestirii, și nu de a-i distrage de la ce se povestește.

Oamenii l-au crezut. Știau că ceea ce striga evreul acela era un mesaj pentru ei din partea lui Dumnezeu. Au hotărât să țină post – adică să nu mai mănânce nimic o perioadă de timp. Au renunțat la hainele lor frumoase și s-au îmbrăcat în saci. Au făcut toate acestea ca semn că le părea rău de faptele lor rele și că vor să se îndrepte. Ba mai mult, aceste lucruri au ajuns și la urechile împăratului cetății, care a luat și el imediat măsuri: a coborât de pe tronul său, și-a scos mantia împărătească, s-a îmbrăcat cu un sac și s-a așezat pe jos, în cenușă. Wow, asta da schimbare – de la mantie domnească la sac, de pe tron – jos în cenușă. Mai mult decât atât, împăratul a trimis o poruncă pentru toți locuitorii cetății: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc. Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” Cu adevărat, oamenii aceștia L-au luat pe Dumnezeu în serios și au crezut ce le-a spus Iona. Cu adevărat le părea rău de tot ce au făcut. Și-au dat seama că faptele lor rele L-au supărat pe Dumnezeu și au realizat că dacă nu vor renunța la comportamentul lor, vor fi pedepsiți. Dar ca să își dea seama de toate acestea, a fost nevoie de cineva să le atragă atenția. A fost nevoie de Iona - care să fie gata să asculte de Dumnezeu – și să ducă în Ninive mesajul salvării. Din acele cuvinte simple, rostite de Iona din partea lui Dumnezeu, locuitorii au înțeles adevărul: Însuși Dumnezeu îi iubea! Chiar dacă ei au fugit departe de Dumnezeu, prin faptele lor rele, El nu a renunțat la ei și nu s-a oprit din a-i iubi. Tot ce aveau de făcut era să vină la El! Și au venit! Asta au arătat prin acțiunile lor ulterioare! Și-au arătat dorința de a-L asculta și de a-L iubi și ei pe Dumnezeu! Din finalul capitolului trei aflăm că Dumnezeu i-a iertat, a privit înspre ei cu milă și cu îndurare și nu a mai nimicit cetatea Ninive după cele patruzeci de zile! Ce Dumnezeu minunat, plin de bunătate și de iubire! El a rămas același și astăzi! Ne iubește la fel de mult și pe noi! Dar v-ați gândit vreodată că sunt așa de mulți în jurul nostru care nu au auzit nici măcar o dată Vestea Bună a Salvării? Au impresia că sunt bine așa cum sunt și că pot face ce vor. Oare lor cine le va spune că Dumnezeu îi iubește și vrea ca ei să asculte de El? Noi! Eu și tu! Fiecare avem datoria de a duce mesajul salvării celor de lângă noi. Dumnezeu nu ne trimite la Ninive, ca pe Iona, la o depărtare de sute de kilometri – dar ne trimite la prieteni, colegi, rude, vecini… Suntem noi gata să Îi răspundem ,,Da, acum mă duc!” sau încercăm să fugim în direcția opusă, cum a făcut Iona prima data? 83

Rugăciunea mea este să ne ajute Dumnezeu pe toți care suntem astăzi aici să primim Salvarea Lui, să ascultăm de Cuvântul Lui, să ne pară rău de tot ce am făcut greșit, și nu doar atât – mă rog ca Dumnezeu să ne ajute să ducem mai departe vestea bună a iubirii Lui! Încheiați cu un moment de rugăciune.

stația

ÎN ADÂNCURI Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Discuție Observație:

Una sau două întrebări de reflecție referitoare la viața personală pot fi notate în jurnalul de bord, dacă timpul vă permite (sau le puteți avea imprimate pe foi autocolante și să le împărțiți copiilor la final, pentru a și le lipi în spațiul destinat). Întrebările pe care noi le sugerăm să fie trecute în jurnal sunt referitoare la viața copiilor.

Copiii sunt împărțiți în două echipe. Fiecare echipă are câte o corabie (din carton). Pe corabie sunt prinse un număr egal de colace de salvare. Fiecare colac reprezintă o întrebare. Dacă echipa răspunde corect, atunci colacul rămâne la locul lui. Dacă nu, echipa pierde colacul… Numărul colacilor este dat de numărul de întrebări pe care le selectați. Întrebările sunt:

Pentru vârstele mici:

1. Care era mesajul pe care Iona trebuia să îl transmită? („Încă patruzeci de zile și cetatea Ninive va fi nimicită!”) 2. Cine i-a dat acest mesaj lui Iona? (Dumnezeu) 3. Câte zile a călătorit Iona prin cetate pentru a duce mesajul lui Dumnezeu? (o singură zi) 4. Ce au făcut oamenii din cetate când au auzit mesajul lui Dumnezeu? (au transmis mai departe mesajul divin și au început să îi ceară iertare lui Dumnezeu) 5. Ce a făcut împăratul când a auzit mesajul? (s-a dezbrăcat de mantia împărătească și s-a acoperit cu un sac) 6. În ce s-au îmbrăcat oamenii? (în saci și și-au pus cenușă pe ei – semn de mare umilință) 7. Ce înseamnă un post? (să nu mănânci, să nu bei apă, să te abții de la plăcerile tale pentru a sta mai 84

mult cu gândurile îndreptate spre Dumnezeu în rugăciune) 8. Câte zile au postit oamenii? (trei zile) 9. Ce a făcut Dumnezeu atunci când i-a văzut pe oameni că le pare rău de păcatele lor? (i-a iertat) 10. Care este vestea bună pe care noi trebuie să o transmitem oamenilor? (Dumnezeu vrea să ne scape de iad și să ne ducă în Ceruri, Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre ca noi să nu mai fim condamnați de Dumnezeu) 11. De ce crezi tu că Dumnezeu dorește să spunem altora despre El? (pentru că iubește toți oamenii și nu vrea ca vreunul dintre ei să piară) 12. Cum și când poți tu spune altora Vestea cea Bună?

Pentru vârstele mari:

1. Ce i-a cerut Dumnezeu lui Iona după ce acesta a scăpat din burta peștelui? (să se ducă la Ninive) 2. Cum a răspuns Iona? (a pornit îndată într-acolo) 3. Cum au reacționat ninivenii? Dar împăratul? (i-a apucat groaza și s-au căit de relele lor, în sac și cenușă și postind) 4. Ce s-a întâmplat în final cu cetatea Ninive? (a fost iertată) 5. De ce crezi că a vrut Dumnezeu să îi avertizeze pe niniveni că îi va nimici? 6. Care este datoria noastră față de cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu? 7. Cui putem noi să transmitem vestea bună a salvării? Ce le vom spune? (Discutați cu copiii situații concrete și practice.)

Lucru manual

Materiale necesare: • Cercuri de polistiren de dimensiunea dorita (diametru maxim 16 cm) • Fetru roșu • Sfoară groasă de iută • Bandă lată dublu adezivă • Silipici • Plasă de țânțari chinezească (maleabilă) • Macaroane în formă de scoici, diferite simboluri marine din hârtie gumată • Carioci/ acuarele

Sugestie:

La grupele de vârstă mai mari se poate folosi ață în loc de fetru.

Pași în pregătirea craftului: • Se face semn cu carioca pe cercurile de polistiren unde va fi pus fetrul roșu • Se taie fetrul în fâșii potrivite – depinde de diametrul cercului • Se pune banda dublu adezivă pe fâșiile de fetru • Se pune sfoara de jur împrejurul cercului (eventual se poate folosi sârmă plușată pentru a se pune în formă de pătrat, astfel va avea un design mai interesant) se prinde fetrul peste cerc și sfoara, respectând însemnările • Se lipește o fâșie de plasă în locul dorit și se decorează cu diverse simboluri marine • Se scrie „Domnul este Salvarea mea și a ta!” pe partea din față a colacului de salvare.

stația

LA FAR Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Acțiune Desfășurare: Gândiți-vă împreună la modalități de a împărtăși Materiale necesare: celor din jur Vestea Salvării. Desenați/ scrieți ideile • Flipchart adunate pe un flipchart. • Markere Împărțiți copiii pe grupe mici și rugați-i să exerseze • Foi și pixuri prin joc de rol cum ar zice despe această veste unui prieten care nu a auzit încă. De exemplu, o echipă ar putea scrie un sms, altul un mesaj pe Facebook, celălalt o convorbire la telefon, o întâlnire la locul de joacă din parc, un alt grup la școală/ grădiniță. În Jurnalul de Bord rugați-i să scrie numele persoanei căreia o să îi vorbească săptămâna aceasta despre vestea salvării. Invitați-i să îi scrie ceva acasă (pe baza modelele făcute deja împreună – după cum le va plăcea fiecăruia.) Nu uitați să verificați a doua zi câteva dintre cele scrise: cele a copiilor care se oferă să le citească. Alocați timp pentru a aduce această persoană în fața lui Dumnezeu în rugăciune atât împreună acolo, cât și pe viitor (spuneți-le să pună undeva la vedere un post-it/ o fotografie care să le amintească să se roage pentru acea persoană). 86

Memorarea versetului „Duceți-vă în toată lumea și propăvăduiți Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15) Dacă ați oferit jurnale de bord, copiii pot să își scrie versetul memorat în spațiul alocat (sau să lipească abțibilduri autoadezive printate din timp).

Vârstele mici Pregătire: Materiale necesare: Pe fiecare carton colorat faceți un desen, • Cartoane A3 cât mai groase/ care să conțină, după cum urmează: mucava (roșu, albastru, verde, • Duceți-vă – două urme de pași galben, portocaliu) • În toată lumea – un glob pământesc • Opțional: abțibilduri cu imaginile • Și propovăduiți – o gură care vorbește cerute (/ cântă) • Carioca/ Acuarele • Evanghelia – o Biblie • La orice făptură – o mulțime de oameni După ce ați desenat în ordine aceste imagini (eventual puteți scrie sub fiecare desen cuvintele corespunzătoare) pe foile A3 colorate, decupați-le pe toate sub formă de puzzle (în 8-10 bucăți). Împrăștiați-le prin sala, cât mai amestecate, la distanță unele de altele (dacă sunt de aceeași culoare), unele ușor de ajuns, altele puțin mai greu. Desfășurare: Împărțiți copiii în atâtea echipe câte culori aveți și desemnați o călăuză responsabilă de coordonarea echipei respective (puneți-i o eșarfă de culoarea respectivă pe antebraț). Spuneți-le copiilor că versetul de azi s-a rătăcit prin sală în 8-10 direcții (după câte piese ați tăiat) și trebuie căutat și întregit, ca o comoară, apoi trebuie memorat repede La semnalul start, fiecare echipă va trebui să meargă în căutarea de piese din versetul lor, dar doar după cum strigați dvs. (în pas de pitic, învârtit, ca o bombă, țopăind ca broscuțele, alunecând ca peștii prin apă, târâș ca iarba de mare etc. – schimbați cât mai des ritmul, pentru a fi antrenant). Fiecare copil plecat în „strângerea” versetului poate lua cu sine o singură piesă o dată și se va grăbi să o predea călăuzei de culoarea echipei sale (călăuzele vor colecționa piesele de puzzle adunate de copii fără a le pune în ordine). Odată adunate toate piesele, copiii se vor grăbi să asambleze puzzle-ul. Călăuzele îi vor ajuta să asocieze imaginile cu cuvintele și să-l învețe. Fiecare echipă spune versetul în ordinea în care au terminat asamblarea și memorarea lui. Spuneți-le care este referința biblică (Marcu 16:15) și învățați-o împreună. Apoi discutați ce înseamnă „a propovădui” (a spune) „la toată lumea” (celor pe care ei îi cunosc) și cum pot urma ei îndemul Domnului Isus.

Vârstele mari Pregătire: Materiale necesare: Pregătiți câte cinci sticle cu fragmentele • Cinci sticle ce conțin câte un de verset pentru atâtea echipe câte „mesaj” (fragmente din verset) considerați că ar putea fi formate. pentru fiecare echipă • sticla 1 – Atât de mult a iubit Dumnezeu • Mătură/ Mop/ Băț cu care se lumea mânuiesc sticlele • sticla 2 – că a dat pe singurul Lui Fiu • foi A3 • sticla 3 – pentru ca oricine crede în El • Lipici • sticla 4 – să nu piară, ci să aibă viață veșnică • sticla 5 – Ioan 3:16 Așezați la linia de start toate seturile de câte cinci sticle cu fragmentele versetului de memorat. Puneți echipele la o depărtare sigură unele de altele, întrucât sunt folosite obiecte lungi (măturile/ mopurile/ bețele). La o depărtare de câțiva metri, așezați câte o foaie A3 și un lipici pentru fiecare echipă. Desfășurare: Copiii sunt împărțiți în grupuri de câte cinci (dacă vreți să fie mai mulți într-o echipă, trebuie să reîmpărțiți versetul pe fragmente: atâtea să fie câți copii vreți să puneți într-o echipă). La semnalul învățătorului, câte un copil din fiecare echipă va transporta o sticlă la alegere din cele cinci înspre locul unde îi așteaptă foaia și lipiciul. Metoda de transport va fi utilizarea măturii/ a bățului/ a mopului pentru a împinge sticla. Opțional: Pentru a face acțiunea mai dificilă, se poate cere copiilor să împingă doar cu fruntea, cu degetul mic de la mâna stângă etc. Când copilul care a transportat prima sticlă ajunge lângă foaie și lipici, o călăuză va prelua mătura/ bățul/ mopul și îl va duce următorului copil care își așteaptă rândul. Între timp, copilul își va aștepta ceilalți coechipieri care transportă sticlele 2, 3, 4 și 5 pentru a le deschide și a descoperi care sunt fragmentele de verset. Le lipesc în ordinea corectă pe foaie. Echipa ai cărei membri îl știu fiecare, strigă: „stop cadru!” și învățătorul notează ordine în care echipele au terminat jocul.

Varianta 3:

Varianta 1:

Se poate construi din bandă adezivă un traseu zigzag/ labirint prin care fiecare membru al echipei să își conducă sticla. Dacă depășește barierele, sarcina este reluată sau continuată de coechipierul următor în rând. Jocul continuă până toate sticlele sunt duse lângă foaie și lipici, după care fragmentele sunt lipite în ordine și memorat versetul cât mai repede cu putință.

Sticlele nu sunt numerotate și atunci este sporit nivelul de dificultate pentru așezarea în ordine logică a părților de verset.

Varianta 2:

Există o singură sticlă ce conține fragmentele de verset. Ea este deplasată pe un traseu fragmentat în cinci (fiecare pe o porțiune, într-un anume stil – pas de pitic, cu spatele etc.), Mesajele trebuie așezate în ordine logică și memorat cât mai repede versetul.

stația

Jocuri Vârstele mici Salvează naufragiații

Materiale necesare: • obiecte pentru a delimita corabia piraților (cretă, bandă adezivă, conuri de circulație, etc.)

Pregătire: Începeți prin a delimita corabia pirațiilor în cadrul terenului unde va avea loc jocul. Restul spațiului va reprezenta marea sau oceanul. (Puteți păstra modelul din celelalte zile sau, chiar mai bine, fiți creativi și „invitați-i” pe marinari pe o nou corabie de data aceasta, adăugând elemente „de pirați”… )

Desfășurare: Alegeți 2-3 pirați; restul copiilor vor fi naufragiați. Aceștia trebuie să se ferească de a fi prinși de către pirați și, de asemenea, trebuie să lucreze în echipă pentru a-și salva prietenii care au fost luați ostatici între timp. Pirații se află la începutul jocului pe corabia lor. Naufragiații vor naviga în derivă pe apele mării până când se va da startul jocului. Odată cu semnalul de începere, pirații trebuie să captureze naufragiații. În momentul în care un pirat atinge un naufragiat, acesta este capturat și dus pe corabia piraților. Naufragiatul care a devenit ostatic al piraților va încerca să atragă atenția coechipierilor săi, atât prin strigăte de ajutor, cât și prin fluturări de mâini. Un naufragiat poate evada de pe corabia piraților doar dacă un alt naufragiat vine și îl ajută (trebuie doar să îl atingă). Odată eliberat, naufragiatul poate reintra în joc. Cel care a plecat în ajutorul unui coechipier, nu poate fi luat ostatic dacă se afla lângă corabie. Scopul jocului este ca la final toți naufragiații să fie liberi pentru a naviga pe mare. Puteți juca mai multe runde, astfel încât fiecare copil să aibă șansa să fie atât în postura de naufragiat, cît și în cea de pirat.

„Du comoara la țărm!” Desfășurare: Materiale necesare: Împărțiți copiii în echipe de câte 10. • prosoape colorate (unul pentru Așezați-i față în față, câte doi, într-un fiecare doi copii) șir. Veți avea astfel cinci perechi. Între • Mingi de tenis o pereche și alta să fie o distanță de • Câte o găleată/ lighean pentru aproximativ un braț. Dați câte un prosop fiecare echipă formată fiecărei perechi din echipă și cereți copiilor să îl țină cu amândouă mâinile de capete, fără a-l întinde la maximum (să arate ca un fel de „culcuș” în formă de hamac). Se vor forma astfel cinci „mări”. Dați fiecărei echipe un număr egal de mingi („comori”), punându-le în prima „mare” din șir. Cu cât sunt mai multe mingi („comori”), cu atât e mai amuzant (dar și mai greu!). La semnalul „start”, copiii trebuie să transporte din „mare” în „mare” „comoara” așa încât să ajungă „la țărm” (în găleată/ lighean). Câștigă echipa care a dus la țărm cea mai mare comoară (adică are cele mai multe mingi în recipient)…

Observație:

Pentru a da mai departe mingile, copiii trebuie să facă „valuri” cu prosopul, după cum urmează: • prima pereche, care are mingile, apropie marginile prosopului (astfel mingile stau ca într-un hamac, în interior), după care îi fac vânt în sus (și puțin înclinat spre prosopul perechii căreia le aruncă); • perechea care primește trebuie să țină prosopul tot în formă de hamac (dacă îl țin întins, mingile nu vor putea fi prinse în el) • la grupa de 4-6 ani este recomandabil să se joace la început doar cu 2-3 mingi (adăugați mai multe la turele următoare, dacă vedeți că se descurcă bine) • Important: faceți o demonstrație înainte de începerea jocului (ca să vadă copiii cam cum trebuie ținute prosoapele pentru a arunca și a prinde mingile)

„Colacul de salvare” Pregătire: Aveți nevoie de atâtea camere de bicicletă, câte echipe vă propuneți să faceți. Așezați-le pe terenul de joacă, la distanță de 3-4 m, la o linie de start. Atenție: izolați cu burete sau cu material locul prin care se umflă camera, așa încât să nu îi zgârie sau agațe pe copii, rănindu-i.

Materiale necesare: • camere de bicicletă (umflate)

Desfășuare: Împărțiți copiii în echipe de câte 6-8 participanți. Se vor lua de mâini, formând un lanț. Se așază cu toții la linia de start, lângă camerele de bicicletă. Primul copil din șir primește un „colac de salvare” (camera de bicicletă), care i se pune pe umăr, atârnat ca o poșetă. Scopul este ca toată echipa să treacă prin „colacul de salvare” fără a se 90

desprinde de mâini! Observație: Se procedează așa: copiii vor trece „colacul de salvare” În funcție de câte camera de bicicletă aveți, peste tot corpul lor, pe rând, după cum urmează: mai puteți face competiție contra cronometru întâi o mână și umărul, apoi capul, un picior, celălalt (doar o echipă joacă o dată și celelalte se umăr și mâna, celălalt picior și apoi să-l ajute cu brațul distrează) sau competiție (toate echipele pe coechiperul următor. Faceți-le o demonstrație joacă deodată și se face clasament în înainte, pentru a înțelege tehnica de lucru. Este foarte funcție de ordinea în care au terminat jocul). important să facă acest lucru în această ordine, ca să nu existe pericol de accidentare (cădere sau ruperea camerei de bicicletă). La semnalul „salvați-vă!”, primul copil din fiecare echipă își va trece corpul prin „colacul de salvare” înspre următorul copil din șir, care – fără să se desprindă de mâini de coechipierii săi! – trebuie să treacă și el prin colac și tot așa mai departe. Fiecare echipă este supravegheată atent de o călăuză, și dacă copiii s-au desprind de mâini, „îngheață” cu toții „în apele mării” (3 sau 5 secunde), după care jocul continuă de unde a rămas. Câștigă echipa care a trecut prima prin colacul de salvare fără să se desprindă de mâini.

Vârstele mari „Salvează naufragiații” - adaptare Se păstrează organizarea spațiului de corabie de la jocul pentru cei mici, dar se adaugă reguli după cum urmează: • Un marinar luat ostatic poate scăpa doar dacă patru marinari liberi vin și formează un cerc în jurul lui ajutându-l să evadeze de pe corabia piraților. • Cei care ajută la eliberarea unui ostatic nu pot fi luați pizonieri până când marinarul capturat nu este eliberat din cercul protector format de coechipieri. Odata eliberat, marinarul poate reintra în joc.

Variantă dificilă:

Puteți să îi împărțiți în câte două echipe de marinari și câte două de pirați (tot doar 2 sau 3 pirați/ echipă). În acest caz, copiii vor trebui să poarte pe mână eșarfe/ sfori groase în două culori, pentru a se recunoaște (roșu și verde, de exemplu). Pirații roșii vor putea prinde doar marinari verzi, iar pirații verzi doar marinari roșii. Fiecare echipaj de marinari trebuie să-și salveze coechipierii. Câștigă echipa care la semnal de „stop joc” este cea mai numeroasă (pirații care au cei mai mulți captivi și marinarii care au cei mai mulți membri încă necapturați). Jocul poate continua câteva runde, până mai mulți copii ajung să fie pirați. Se păstrează regulile enunțate mai sus pentru eliberarea ostaticilor…

„Colacul de salvare” – adaptare Pregătire: Aveți nevoie de atâtea bucăți de sfoară, câte echipe vă propuneți să faceți. Legați fiecare bucată de sfoară la capete, formând bucle. Așezați pe terenul de joacă toate bucățile de sfoară, la distanță de 3-4 m, la o linie de start.

Materiale necesare: • Sfori groase, (dar moi!) de 1.6-2 m

Desfășurare: Variantă dificilă: Se păstrează organizarea generală de la jocul Puteți să le cereți să facă exercițiul acesta doar pentru cei mici, dar copiii vor fi împărțiți în echipe în poziția ghemuit/ doar cu ochii închiși/ să-și de câte 8-12 participanți. treacă mai întâi picioarele (este foarte greu Aveți grijă ca dimensiunile sforii să fie destul de să-și treacă abia apoi capul – vor avea nevoie de mari pentru a le permite să treacă prin ele ușor, fără ajutorul coechipierilor: coate, scuturări de trup să-și facă rău, dar suficient de mici ca diametru etc.). pentru a fi nevoie de colaborarea coechipierilor (să se ghemuiască, să îi ajute cu „scuturări” și impulsuri, să se apropie sau să se depărteze etc.). Faceți-le o demonstrație înainte, pentru a înțelege tehnica de lucru.

„Descarcă prada!” Pregătire: Găuriți paharele în două capete opuse, la fund. Legați o bucată de elastic care să permită prinderea lui de laba piciorului (aproximați cam cât de strâns trebuie legat prin verificare cu dimensiunea necesară dvs. și legați-l puțin mai strâns decât v-ar fi potrivit; fiind vorba de elastic, dacă piciorul unui copil este mai lat decât al altuia, se va adapta oricum). Trasați o linie de start și una de finish. Puneți ligheanele cu popcorn la linia de start, iar pe cele goale puneți-le la linia de finish (la 5-7 m în fața lor.

Materiale necesare: • Câte două ligheane pentru fiecare echipă • Unul sau două pahare de carton pentru fiecare echipă • Popcorn/ biluțe/ boabe de porumb etc. • Elastic • Foarfecă • Cretă de asfalt

o distanță de

Desfășurare: Împărțiți copiii în echipe de câte 7-10 și rugați-i să se alinieze în șir indian. Sarcina lor este să transporte „prada” (popcornul) la loc sigur (în ligheanul de la finish). Primul copil din șir primește paharul cu elastic și și-l pune pe laba piciorului. Îl umple cu popcorn și îl duce la destinație. Se întoarce la echipă și dă paharul următorului coechipier, după care merge la capăt de șir. Jocul se termină când tot popcornul a fost transportat în ligheanul de la finish (asigurați-vă că este suficient încât să facă fiecare copil cel puțin o tură – dar nu mai mult de trei ture, ca să nu se plictisească!). Jocul este câștigat de echipa care a terminat prima jocul și are cel mai mult popcorn în ligheanul de la finish.

Opțional:

Dacă pe parcursul jocului va cădea popcorn din pahar, participanții nu au voie să îl culeagă de pe traseu decât după ce nu mai au nimic în ligheanul de la start. Se aplică regula că un participant își pune paharul pe picior și merge să colecteze popcornul căzut pe traseu (dar doar cât să umple paharul, nu are voie să ducă la finish și în mâini; după ce a făcut o tură, dacă mai este popcorn pe traseu, următorul din echipă face același lucru și tot așa mai departe).

Luptă cu

pirații!

Lecția: Iona se mânie pe Dumnezeu Text biblic: Iona 4:1-11 Verset de memorat: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39) Scopul lecției: Copiii să înțeleagă că Dumnezeu vrea ca ei să îi iubească chiar și pe cei greu de iubit!

Tema cadru: Iubirea de semeni Semnul zilei: Un petec de pirat (peste ochi)

Pentru Isus Hristos, toată Legea se cuprinde în două porunci simple: Iubește-L pe Dumnezeu și iubește-l pe cel care ți-e aproape ca pe tine însuți. Nu există loc de „pe prietenul tău”, „pe cel din familia ta”, „pe colegul cu care simți că ai multe puncte comune de discuție”. Nu. „Aproapele nostru” este și acel pe care nu îl simpatizăm sau, poate, chiar îl dezagreăm puternic. Scopul activităților de astăzi este să-i ajute pe copii să înțeleagă că iubirea lui Dumnezeu pentru oameni ne include pe toți, chiar și pe aceia la care noi ne gândim că nu merită deloc iubirea. Prin exemplul lui, Dumnezeu ne îndeamnă să ne uităm prin ochii Lui la cei din viața noastră care sunt greu de iubit, prin iubirea care trece dincolo de păcate și vede făpturile minunate care au fost create cu chiar mâinile Lui de Dumnezeu…

DESCHIDERE: „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” vine în fața copiilor cu un „pirat” pe care l-a prins că a vrut să urce la bordul corăbiei ce navighează cu „toate pânzele sus!” și este hotărât să îl pedepsească pentru îndrăzneala lui de a urca fără bilet pe vas. Piratul îi cere iertare și îi spune că este dispus să ofere orice în schimbul vieții sale... „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” îi cere atunci să-i ofere informații prețioase despre mări și oceane (adâncimi, temperatură, gust, culori, nume etc.), ca să poată să le cucerească împreună cu echipajul său (arătând înspre copii). Piratul acceptă și prezintă informații interesante (pregătiți din timp imagini sau scurte filmulețe).

stația

PE PUNTE Alocați – la fel ca în celelalte zile – două minute pentru a discuta cu copiii despre experiențele lor personale din călătoria cu „toate pânzele sus!” și modul în care le vor fi folositoare pentru viitor.

Experimentare (toate vârstele)

7 min

Sentimente asociate: -Negative: respingere, repulsie, dispreț +Pozitive: milă, acceptare, bucurie

Materiale necesare: • Cinci perechi de imagini în antiteză (de exemplu: un copac înflorit sau cu rod vs. unul uscat; o mașină de lux vs. una zdrobită în accident; un palat vs. o casă dărăpănată; un fluture vs. un vierme; un smartphone vs. un telefon mobil de primă generație etc.) • • Cartoane A3/ A4 •

Pregătire: Imprimați fiecare imagine pe câte un carton A3/ A4. Pregătiți-le în ordine, așa încât prima la rând să fie întotdeauna imaginea frumoasă și apoi perechea ei urâtă. Desfăşurare: Arătați copiilor prima imagine și cereți-i să o analizeze bine și apoi să spună ce au observat frumos în ea. Dați șansa cât mai multor copii să răspundă. Arătați-le apoi perechea urâtă a acelei imagini. Rugați-i să o analizeze bine și pe aceasta (dar nu le spuneți ce să caute în ea). Cereți-le apoi să vă spună lucrurile frumoase pe care le-au observat în această a doua imagine. Continuați așa cu toate perechile de imagini.

Întrebări de legătură: • Ce ați simțit în timp ce analizați imaginile frumoase? Dar când le-ați analizat pe cele mai urâte? • Cât de greu a fost să spuneți un lucru bun, care vă place la imaginile frumoase? • Ce este cel mai ușor de spus când vedem o imagine urâtă? • Cât de greu a fost să găsiți ceva bun de spus despre imaginile urâte? De ce?

Observație:

Poate copiii mai mari vor încerca să trivializeze momentul, găsind „frumusețe” în mașina zdrobită sau la vierme sau etc. Cu blândețe, dar ferm, atrageți-le atenția că nu trebuie să găsească „dincolo” de ceea ce se vede pe foaie. 95

Legătura cu lecţia: Vedeţi voi, așa cum vouă v-a fost ușor să găsiți lucruri bune de spus despre imaginile frumoase, tot așa este de uşor să observăm și calitățe unor persoane care ne sunt dragi, pe care le iubim. Ne simțim bine să spunem şi altora despre ea. Dar nu este la fel şi în cazul imaginilor urâte… acolo a fost greu de găsit frumusețe. La fel ni se întâmplă când avem de-a face cu oameni greu de iubit… Şi în viaţa lui Iona au fost persoane pe care i-a fost greu să le iubească. Haideţi să aflăm cine sunt aceste persoane, cum s-a comportat el şi ce i-a spus Dumnezeu despre ele...

Povestirea biblică (vârstele mici)

10-12 min

După activitatea de experimentare, lecția se deschide printr-un joc de rol. Acest joc îi va ajuta pe copii să înțeleagă cine sunt „pirații” din viața noastră. Pentru acest scurt moment, vorbiți dinainte (preferabil de cu o zi înainte) cu călăuzele de care aveți nevoie. O călăuză stă pe un scaun și are în jurul ei mai multe funii. Tocmai a învățat să facă un nod pescăresc (în timp ce voi ați avut activitatea de experimentare, fără a atrage atenția). Așa că ar trebui să mai practice în așa fel încât să nu uite ceea ce a învățat. Pe la spate, tiptil-tiptil, fără să fie văzut de acesta se apropie „un pirat” (o altă călăuză). Are un petec pe ochi și un cârlig pe mână. Cu cârligul încercă să tragă funiile, pentru a-l deranja pe coechipier. Pentru început acesta încearcă să îl roage frumos să nu îl deranjeze. Deranjul și tensiunea dintre cei doi crește până ce primul ajunge să se „mânie”. În acel moment „piratul” râde, spunând. „Eiii! Deci până la urmă am reușit să te necăjesc. Mă gândeam că nu voi reuși, dar, hi-hi-hi mi-a ieșit!” Necăjită, călăuza se lovește cu palma peste frunte spunând: „Da, ai reușit să mă faci să mă mânii! Și eu care credeam că am multă răbdare. Uf! Uf!” În acel moment se apropie de ei învățătorul, având o Biblie în mână. „Ceea ce s-a petrecut între voi îmi aduce aminte de sfârșitul povestirii despre Iona. El a avut de-a face cu niște pirați, așa că nici nu a mai reușit să ajungă la întâlnirea noastră. Mi-a cerut să citesc cu atenție tot ce i s-a întâmplat și să vă spun povestea lui în întregime.” (Pentru a relata povestirea lui Iona se vor folosi planșe sau flanelograf sau alte imagini ajutătoare.) Era o zi călduroasă de vară. Iona era tare curios să vadă ce se va întâmpla cu cetatea Ninive. Așa că s-a gândit că ar fi bine să aștepte câteva zile. Oare Dumnezeu îi vede pe toți acești oameni care se roagă și postesc? Oare îi va ierta de toate faptele lor rele sau îi va pedepsi? Va fi distrusă cetatea Ninive? Mai bine să aibă răbdare și să aștepte. Zis și făcut! Iona a ieșit din cetate. În apropiere era un deal înalt. Era un loc numai bun ca Iona să își facă un observator. De acolo putea vedea toată cetatea. A urcat dealul. A trebuit să adune mai multe crengi, pentru a avea umbră – căci era perioadă caniculară. Cu ajutorul lor și-a făcut un mic foișor, mai ales că urma să stea acolo mai multe zile. De acolo va vedea foarte bine toată cetatea și sfârșitul ei. Iona stătea liniștit, dar foarte curios, sub umbrarul său. În mintea lui au început să apară tot felul de 96

gânduri: „Nu cred că Dumnezeu ar trebui să îi ierte pe oamenii din Ninive. Ei se roagă acum, dar au fost prea răi în trecut.” sau „De ce Dumnezeu îi iartă așa de ușor pe oameni? Oooo, asirienii aceștia au organizat prea multe războaie. Ei merită să fie pedepsiți, nu e nici un dubiu!” Și tot gândindu-se așa, într-una din zile Iona a devenit chiar foarte mânios. El și-a amintit faptele rele ale oamenilor din cetate și a spus: „Oamenii aceștia trebuie să fie pedepsiți. Nu merită ca Dumnezeu să aibă milă de ei și să îi ierte. Cetatea Ninive trebuie distrusă!” Iona a devenit îmbufnat și plin de furie în inima lui... Vedeți copii, mânia s-a apropiat de Iona tiptil-tiptil, așa ca piratul acela care a venit pe furiș și a încâlcit funiile. Din păcate, Iona a uitat repede că Dumnezeu a avut milă și de el și l-a iertat pentru neascultarea din urmă cu puțină vreme. Acum el dorea pedeapsa celor ce locuiau în Ninive. Dar, din înaltul cerului Său, Dumnezeu l-a văzut pe Iona cum se mânia tot mai mult și mai mult în interiorul lui. S-a gândit să îi dea o nouă lecție. Lângă umbrarul lui Iona erau câteva semințe de dovleac. Pe când Iona dormea, din acele semințe a început să crească o plantă verde care s-a întins tot mai sus și s-a prins de umbrar. A crescut în decurs de doar câteva ore. Fără ca Iona să fi făcut ceva, planta a acoperit umbrarul și oferea mult mai multă protecție și de soare, și de înăbușeala fierbinte a zilei. Acum Iona se simțea tare bine. Datorită plantei care era ca o perdea, îi era mult mai răcoare. Avea umbră mai multă, aer mai proaspăt și putea să doarmă liniștit. Îi era tare bine în noua lui locuință! Așa că Iona s-a hotărât să stea și mai multe zile acolo. Nu îi păsa nici de soarele puternic, nu îi păsa nici de vânt pentru că planta nu lăsa ca vântul să aducă nisip înăuntrul mini-umbrarului său. Ce bine se simțea Iona! Abia aștepta să vadă odată cum va fi nimicită cetatea cea păcătoasă a Ninivei! Dumnezeu se uita atent și răbdător către Iona. A doua zi de dimineță, pe când Iona încă dormea liniștit, Dumnezeu a trimis un vierme la planta-minune. Viermele era cam flămând, așa că a început să roadă rădăcina dovleacului. Atunci când o plantă nu mai are rădăcină, ea se usucă. Așa s-a întâmplat și cu dovleacul care îi ținea umbră lui Iona. S-a uscat! Nici nu vă imaginați ce nervos a fost Iona când soarele a început să îl încălzească mai tare și vântul i-a băgat nisipul în ochi! Din cauza căldurii, Biblia ne spune că a leșinat! Dumnezeu s-a apropiat de el să îl ajute și când Iona s-a trezit, l-a întrebat:„Bine faci tu că ești atât de mânios?” Supărat, profetul nostru a răspuns: „Da! Bine fac!”Oare chiar făcea bine Iona, ce ziceți voi? (Așteptați câteva răspunsuri.) Dumnezeu a continuat și i-a spus: „Vezi, tu nu ai muncit deloc pentru acea plantă. Nu ai pus semințe în pământ, nu ai udat-o, nu i-ai dat lumină, nu ai îngrijit-o, nu ai contribuit cu nimic la creșterea ei, căci a crescut singură. Tu nu ai făcut nimic. Iar acum, când s-a ofilit îți pare rău după ea. Era o biată plantă, Iona! Așa cum îți pare ție rău după plantă, așa îmi pare și mie rău când oamenii trebuie să moară. Iona, Eu îi iubesc și pe oamenii din cetatea Ninive, nu doar pe evrei. Da, ninivenii au fost răi. Ar merita să fie pedepsiți. Dar sunt 120 000 de oameni, Iona! 120 000 de suflete cărora Eu le-am dat suflare de viață, prin voința mea divină! Pentru că oamenii aceștia și-au cerut iertare și s-au oprit din faptele lor rele, Eu am milă de ei și nu distrug cetatea. Ție ți-a fost milă de o biată plantă. Mie să nu îmi fie milă de oameni creați după chipul și asemănarea Mea?” Cu siguranță Iona a înțeles că a greșit. Din nou un pirat l-a agățat cu cârligul său. De data aceasta a fost prins de „piratul” mânie. Acesta i-a furat bucuria, pacea și dragostea. Ar fi trebuit să se împotrivească piraților care tot vin să fure câte ceva din viața lui. Cât de multă milă și răbdare a avut Dumnezeu față de el! Ar fi trebuit să se comporte altfel! Dacă vrea să fie profetul lui Dumnezeu, el, Iona, trebuie să învețe să asculte, să ierte, să aibă răbdare, să nu se mânie și să îi iubească pe cei din jurul lui. Va trebuie să se lupte cu orice pirat care vine să fure lucrurile prețioase din viața lui, dar mai ales va trebui să învețe să iubească nu doar pe oamenii care merită iubiți, ci și pe cei care sunt la fel de răi precum ninivenii… Cred că Iona a plecat spre casă după acest episod cu multe lecții pe care nu le-a mai uitat apoi niciodată... Și noi suntem uneori ca Iona, nu-i așa? Sunt copii pe care nu-i prea suportăm, poate chiar îi considerăm dușmanii noștri. Sau poate sunt vecini, cunoștințe, rude de care nu ne place deloc-deloc. La fel cum i-a cerut lui Iona să îi iubească pe niniveni, Dumnezeu ne cere și nouă astăzi să îi iubim pe cei din jurul nostru care nu prea merită nimic bun. Nici noi nu merităm să fim iertați de Dumnezeu pentru multele noastre greșeli, și totuși El ne-a iertat deja de toate, ne-a oferit salvare prin Domnul 97

Isus Hristos. Noi suntem datori să facem la fel. Uneori este foarte greu să fim buni cu aceia greu de iubit, dar Dumnezeu vrea de la noi să arătăm iubirea pe care și El ne-a arătat-o nouă!

Povestirea biblică (vârstele mari)

15 min

Pentru povestirea de astăzi, aveți nevoie de trei persoane: un prezentator de știri (responsabilul de stație), un reporter trimis ,,pe teren” (un voluntar) și de ,,Iona” (păstrați personajul din ziua precedentă.

Materiale necesare: • aranjați într-un loc vizibil din sală un mic studio de știri (o masă/ birou, un microfon, căști, mixer, panouri TV etc.)

Prezentatorul: Bună ziua, bine v-am regăsit la ,,................. TV” (alegeți un nume pentru emisiunea de știri/ postul de televiziune de la care transmiteți). Așa cum vă spuneam în zilele trecute, astăzi vom avea o ediție specială! Întreaga săptămână s-a discutat cu mare interes în orașul nostru despre un anume cetățean israelit, Iona. Zile la rând, articole despre el și despre experiențele lui au fost pe primele pagini ale ziarelor. Colegul nostru (puteți alege un nume), dornic să afle mai multe despre viața interesantă a lui Iona, aflând că acesta a mers la Ninive, a plecat tocmai într-acolo și el, pentru a-l întâlni. Mi s-a transmis că avem legătura cu colegul meu, să îl ascultăm! Bună ziua, ................ (numele pe care l-ați ales), ai legătura! Reporterul: Bună ziua ție și telespectatorilor noștri! Mă bucur că ne puteți vedea! Într-adevăr, mă aflu în apropierea cetății Ninive. Nu sunt singur aici, îl am alături de mine pe Iona, cel despre care am auzit cu toții atâtea lucruri interesante. Înainte de a pleca de acasă, în căutarea lui, am aflat cum acest om a trecut prin tot felul de experiențe, unele chiar nemaiauzite și nemaivăzute! La cât s-a discutat acest subiect zilele trecute, nu cred să mai fie astăzi cineva printre voi care să nu fi auzit de ,,excursia” lui pe mare, de furtuna care i-a surprins și de peștele în burta căruia a stat trei zile. Am venit aici pentru că eram curios cum s-a încheiat toată întâmplarea asta cu locuitorii cetății Ninive, din pricina cărora Iona a trecut prin ce a trecut. Ultima veste pe care am avut-o despre ei este că, la auzul cuvintelor rostite de Iona, oamenii aceștia s-au îmbrăcat în saci și au postit, cu mic cu mare, cu împăratul lor împreună. Ce ne poți spune despre aceasta, Iona? Iona: Da, așa este! După ce m-am văzut din nou pe uscat, după zilele petrecute în burta peștelui – timp în care am putut medita la tot ce am făcut și la motivele pentru care am fugit de porunca lui Dumnezeu prima dată – eiiii, cum vă spuneam, după ce m-am văzut scăpat cu viață, nu am mai avut curaj să Îl refuz pe Dumnezeu atunci când mi-a cerut iarăși să merg la Ninive, să transmit mesajul Său. Am pornit la drum și, ajuns aici, atât am făcut: am strigat pe străzi că Dumnezeu va nimici cetatea! Încă patruzeci de zile, și gata cu ei! În sinea mea, abia așteptam să văd cum vine pedeapsa peste acești oameni ticăloși și răi! Reporterul: Și? Ce pedeapsă au primit? Ai văzut? Ne poți spune ce s-a întâmplat cu ei? Iona: Așșș! Ce pedeapsă? (Cu un ton trist/ iritat:) Știam de la bun început că așa se va întâmpla... (urmează o pauză de câteva secunde). 98

Reporterul: Nu înțeleg despre ce vorbești. Ne poți oferi mai multe detalii? De ce ești supărat? Iona: Se pare că acești oameni care locuiesc aici în Ninive s-au căit de faptele lor rele, și-au cerut iertare iar Dumnezeul nostru – despre care știam că este un Dumnezeu bun și milos – i-a iertat! Dumnezeu mă trimite pe mine la ei, să le transmit mesaj din partea Lui că în patruzeci de zile îi va nimici și... apoi îi iartă! Reporterul: Tot nu înțeleg, nu te bucuri că au scăpat cu viață? Iona: Ce e așa greu de înțeles?! De ce m-aș bucura?! Tu nu ai auzit cine erau ninivenii și câte lucruri rele au făcut? Nu știi că fac parte dintre dușmanii poporului meu? Nu aveau decât să dea socoteală pentru toate răutățile lor și să plătească! Eu asta am vrut să văd, cum vor fi ei pedepsiți! Își meritau pedeapsa! Reporterul: Ce s-a întâmplat apoi? Iona: Când am văzut că Dumnezeu Și-a schimbat planul și i-a iertat, m-am supărat rău de tot! M-am rugat și I-am zis lui Dumnezeu: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău! Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!” Dumnezeu însă nu mi-a luat viața, m-a întrebat un singur lucru: ,, Bine faci tu de te mânii?”Am ieșit din cetate și m-am dus în partea de Est, mi-am improvizat un umbrar ca să nu mă ardă soarele și aveam de gând să stau acolo, să văd ce se întâmplă. Poate-poate se va întâmpla ceva cu cetatea Ninive într-un final. Poate, totuși, va pieri. Deodată, văd ceva grozav, de am rămas cu gura căscată: din pământul uscat și tare, crăpat de la atâta căldură, răsare și crește un curcubete – o plantă mare. Vă vine să credeți? A crescut chiar în locul în care mă aflam eu! Sub ochii mei! Ohh, ce bine era! Aveam mai multă umbră acum! Era așa de plăcut! Aveam mai multă răcoare, un loc confortabil în mijlocul căldurii de aici! Chiar m-am bucurat în ziua aceea, însă... bucuria mea avea să se sfârșească în zorii următoarei dimineți. Reporterul: De ce așa de repede? Ce s-a întâmplat? Iona: Curcubetele care îmi ținea de umbră și de răcoare s-a uscat! Un vierme i-a ros rădăcina. Pe cît de repede a crescut, pe atât de repede s-a dus... Apoi un vânt uscat a început să sufle, era foarte deranjant. Soarele ardea tare deasupra mea, simțeam cum mă prăbușesc. Corpul meu nu a mai rezistat și am leșinat din cauza căldurii. Când mi-am revenit, m-am mâniat din nou, și Dumnezeu m-a întrebat iarăși: ,,Bine faci că te mânii din pricina curcubetelui?” Supărat, i-am spus că sunt mânios și bine fac! Dumnezeu însă a avut milă și răbdare și cu mine... Știți ce mi-a spus? ,, Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni… !” Am înțeles atunci cât de minunat este Dumnezeu! Ce rușine mi s-a făcut… Mie mi-a fost greu să îi iubesc pe niniveni, pentru că ei nu erau oameni pe care ceilalți să îi iubească! Dar Dumnezeu i-a iubit, la fel de mult cum mă iubește pe mine, la fel de mult cum te iubește pe tine, sau cum vă iubește pe voi, cei care ne ascultați acum! Acest lucru aș vrea să îl învățați – nu din experiențele mele, ci din ceea ce Dumnezeu ne-a arătat tuturor: iubiți-i pe cei din jurul vostru! Iubiți-i pe colegii voștri, mai ales pe aceia greu de iubit, care sunt ocoliți și urâți de cei din jur… Iubiți-i pe cei care nu vă iubesc pe voi… Este extrem de greu, știu asta, dar nu imposibil! Cereți-I lui Dumnezeu să vă ajute să puteți iubi ca El! Rămâneți cu bine și nu uitați: fiți plini de iubire! Reporterul: Mulțumim, domnule Iona. Colega, transmisia mea se încheie aici. Ai legătura! Prezentatorul TV: Mulțumim pentru acest interviu în exclusivitate! Responsabilul de stație își poate ieși din „rol” și să le mulțumească tuturor copiilor pentru atenția dovedită de-a lungul celor cinci zile și, ca o concluzie, îi îndeamnă să trăiască frumos în continuare, aducându-și aminte de învățăturile de pe puntea corăbiei care navighează „cu toate pânzele sus!” înspre Cer.

stația

ÎN ADÂNCURI Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Discuție Observație:

Conduceți un dialog care să pornească de la povestire biblică și direcționați firul discuției înspre viața personală a copiilor. În funcție de timpul de care dispuneți, puteți adresa aceste întrebările sugerate într-un moment special dedicat, sau în timpul în care aceștia lucrează la lucrul manual propus. Mai jos găsiți câteva sugestii de întrebări, în funcție de vârstă. Una sau două întrebări de reflecție referitoare la viața personală pot fi notate în jurnalul de bord, dacă timpul vă permite (sau le puteți avea imprimate pe foi autocolante și să le împărțiți copiilor la final, pentru a și le lipi în spațiul destinat). Întrebările pe care noi le sugerăm să fie trecute în jurnal sunt cele referitoare la viața copiilor.. Întrebările pot fi scrise pe bilete. Biletele pot fi lipite pe diferite obiecte sau puse în cutiuțe cu capac. Obiectele sunt numerotate. Sunt puse într-un cufăr plin cu boabe de porumb sau de grâu. Învățătorul pregătește o pălărie și un cârlig de pirat. Cu acest cârlig, câte un copil pe rând, va trebui să caute în cufăr o cutiuța cu întrebare și să răspundă la ea. Întrebările sunt:

Pentru vârstele mici: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

De ce a devenit Iona mânios? (pentru că Dumnezeu i-a iertat pe niniveni) Ce plantă a folosit Dumnezeu pentru umbrarul lui Iona ? (un curcubete/ un dovleac) Ce animal a folosit Dumnezeu ca să mănânce rădăcina dovleacului? (un vierme) Ce a făcut Iona când dovleacul s-a uscat? (s-a mâniat) De ce nu a pedepsit Dumnezeu cetatea Ninive? (i-a fost milă de oameni, îi iubea) Care au fost „pirații” care s-au apropiat de Iona? (mânia, neiertarea, ura) Ce fel se sentimente pot fi „pirați” pentru inima și mintea voastră? Ce ar dori să fure „pirații” din viața unui copil? Cum putem noi birui „pirații” care vin să ne atace gândurile, vorbirea sau comportamentul?

Pentru vârstele mari:

1. Cine au fost oamenii greu de iubit pentru Iona? (ninivenii) 2. Cum a reacționat el când și-a dat seama că Dumnezeu îi iubește? (s-a mâniat) 3. De ce s-a mâniat Iona a doua oară pe Dumnezeu? (pentru că trimisese un vierme să roadă curcubetele) 100

4. Ce l-a învățat Dumnezeu din acest episod? (că dacă omului îi este milă de o plantă, cu atât mai mult lui Dumnezeu îi pasă de orice om și nu dorește ca el să piară) 5. Există și astăzi oameni/ copii greu de iubit? Cine sunt? 6. Ce ne spune Dumnezeu să facem pentru ei? 7. Cum poți arăta iubire față de o persoană greu de iubit? 8. Ce poți face concret în zilele următoare pentru un copil pe care îți e greu să îl iubești acum? Încheiați momentul de discuție cu rugăciune

Lucru manual Brelocul „ochi de pirat”

Copiii vor confecționa un petec de „pirat salvat” care să le amintească de faptul că ei trebuie să lupte cu „piratul” neiubirii din viața lor. Pași în pregătirea craftului (sunt două variante de craft, alegeți-o pe cea care vă place mai mult; opțional - dacă aveți fonduri și timp - le puteți face pe amândouă odată...): Pentru pește: • Se creează un pește din sârma plușată și mărgele: se introduce inelul de breloc până la mijlocul sârmei și de o parte și alta a lui 2 mărgele, după care se răsucește de două ori ori sârma • Pe V-ul creat vor fi introduse mărgele până aproape de capătul sârmei. Se răsucește din nou sârma, „încheind” astfel corpul peștelui • Se mai adaugă 2-3 mărgele pe coadă și se întorc capetele de sârmă plușată în interior, pentru a le ascunde Pentru petecul piratului: • Dintr-o coală de fetru/ hârtie gumată neagră se decupează petecul de pirat, conform șablonului • Petecul se perforează în două părți

Materiale necesare: • Un inel pentru breloc • Sârmă plușată • Mărgele • Carioci • Petec de pirat (după șablonul de la pagina 145 ) pe care să fie scris apoi: pe o parte „Dumnezeu vrea ca eu să îi iubesc pe cei greu de iubit” (sau versetul de memorat) și pe cealaltă parte „Lupt cu piratul!” • Hârtie gumată/ fetru negru • Perforator • Panglică neagră • Lipici de silicon/ cald • Cariocă lichidă, albă

Sugestie:

La cei mici, puteți doar să legați petecul de pește. Ar fi bine dacă ați inscripționa din timp cele două fraze, căci la 4-7 ani încă le este prea greu să facă asta…

101

opuse și se introduce panglica neagră • Petecul de pirat, se inscripționează cu cele două fraze menționate mai sus (cu cariocă lichidă, albă) • Opțional (dacă ați ales să faceți amândouă crafturile): Se lipește în interiorul corpului peștelui din mărgele. Se obține astfel fie un breloc, fie un petec de pirat, după dorința copilului.

stația

LA FAR Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Acțiune Jurnalul de bord va conține o filă specială, dedicată acțiunii, pe care copiii vor fi îndemnați să o completeze acasă.

Materiale necesare: • Foi A4 colorate • Foarfeci • Creioane

Desfășurare: Cereți fiecărui copil să se gândească la cineva care este greu de iubit în viața lor. Faceți împreună activitatea descrisă mai jos (o să aveți în final un set de mâini formând o inimioară). Scrieți numele persoanei respective în interior și împăturiți mâinile decupate. Cereți copiilor să se gândească la modul concret în care ei își vor arăta dragostea față de persoana respectivă – vor scrie în jurnalul de bord numele acelei persoane (sau îi vor face un portret) și se vor ruga pentru ea. • Împăturiți coala de hârtie în două. • Așezați mânuța copiilor în așa fel ca degetul mare și cel arătător să atingă cotorul colii pe partea îndoită. Cei mari vor face asta singuri, pe baza explicațiilor. • Se trasează conturul cu un creion, dupa care se decupează. • Când veți deschide va fi formată o inimioară, care să aducă aminte copiilor că trebuie să iubească persoana la care s-au gândit (al cărei nume poate fi scris undeva în interior/ sau al cărui portret poate fi schițat de către preșcolari). • Cei mari pot să personalizeze scriind pe degete câteva moduri în care pot să-și arate în mod practic dragostea.

102

Memorarea versetului „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39) Dacă ați oferit jurnale de bord, copiii pot să își scrie versetul memorat în spațiul alocat (sau să lipească abțibilduri autoadezive printate din timp)

Vârstele mici Pregătire: Nu este necesară. Materiale necesare: Desfășurare: • Patru coli A3 sau mai mari Citiți o dată sau de două ori versetul • Markere colorate pentru toți copiii, fără a insista asupra lui. Împărţiți copii în patru grupe şi atribuiți fiecăreia o anumită parte din verset (fără a spune celorlalte grupe care este distribuirea părților), după cum urmează: • Să iubești (se poate desena o inimă) • Pe aproapele tău (se poate desena un grup de oameni) • Ca pe tine însuți (se poate desena o fetiță/ un băiat care arată spre el însuși cu mâna) • Matei 22:39 (se poate desena conturul unei cărți în care să se scrie doar 22:39, cuvântul „Matei” urmând a fi memorat doar) Fiecare grupă trebuie să deseneze cât mai „vizual” partea sa de verset într-un timp dat – bineînțeles doar după ce toată grupa respectivă o știe pe de rost. (Învățătorii și călăuzele se plimbă pe la fiecare grupă sugerând indicii acolo unde observă că există dificultăți de creație sau de redare. La grupa de vârstă de 4-6 ani cu siguranță e nevoie de o călăuză care să îi ajute puțin mai mult). După ce a trecut timpul alocat, un reprezentat de la fiecare echipă vine în față. Ceilalți încearcă să ghicească despre ce e vorba pe planșă (aici se vede cât au fost sau nu de atenți la rostirea de la început a versetului). După câteva încercări, reprezentantul explică partea de verset a echipei sale tuturora și o memorează frontal cu toții (La grupa de 4-6 ani acest lucru îl poate face acea călăuză care s-a ocupat de grup – ajutându-i pe copii prin întrebări la care aceștia să răspundă scurt despre ce este desenat pe foaie). Fiecare grupă va face la fel. Apoi, planșele vor fi puse în ordine și versetul se va memora în întregime de pe planșe. Când copiii îl știu, puteți cere călăuzelor să țină planșele în fața copiilor și să le schimbe locul între ele astfel încât să aveți versetul în diferite variante (oricare ar fi combinațiile, ideea centrală e aceeași – lăsând referința întotdeauna doar la început/ la sfârșit!) La final se repetă varianta corectă de două – trei ori (și se verifică dacă fiecare copil știe cine este „aproapele” lui și ce înseamnă să iubești „ca pe tine însuți”).

103

Vârstele mari Pregătire: Imprimați pe fiecare cartonaș următoarele (schema pe o parte și cuvintele pe cealaltă parte): „Să _________ pe _________ _________ ca pe _________ _________ . (_________ 2_:_9)” (al) tău iubire/ a iubi

(pe) tine însuți/ însăți

2, 3 aproape

Desfășurare: Dați fiecărui copil un cartonaș cu versetul de completat și câte un creion grafic. Dați-le un minut să îl completeze după cum li se pare lor Materiale necesare: potrivit, spunându-le că singurul cuvânt care • Cartonașe A6 (câte unul lipsește este referința biblică (și anume numele pentru fiecare copil) evangheliei unde este scris). Spuneți-le că • Creioane grafice cu radieră trebuie să aleagă forma potrivită și să o adapteze • Markere colorate în context (atrageți-le atenția că majoritatea cuvintelor au forma de dicționar pentru a face mai palpitantă activitatea, ceea ce înseamnă că trebuie să aducă anumite modificări cuvintelor). Dați startul activității și cronometrați fix un minut. Citiți apoi împreună câteva variante care li se par copiilor potrivite. Dacă nimeni nu a găsit varianta corectă, rugați-i să șteargă ce au scris (cu radiera din capătul creionului) și puneți-i în perechi/ grupe de x persoane (în funcție de cât de mulți sunt) și dați-le două sau trei minute să găsească varianta potrivită. Citiți din nou câteva variante. Dacă nu au găsit nici acum varianta corectă, spuneți-le că versetul se găsește în Matei și lăsați-i să-l caute. Apoi, după ce au șters greșelile, dați-le markere colorate să și-l scrie sub formă finală. Discutați cu ei: • ce înseamnă „să iubești” pe cel de lângă tine (fără referire la iubirea romantică – accentuați că nu la asta se referă) • cine este „aproapele” nostru în diferite contexte sociale (în familie, la școală, între prieteni, în alte cadre) • la ce se referă o iubire a semenului „ca pe tine însuți” (cum ne iubim noi pe noi înșine?) Puteți avea un timp devoțional la final în care să-i cereți împreună cu copiii lui Dumnezeu să vă deschidă inimile și mintea pentru a ști cum să iubiți pe cei din viața voastră în fiecare moment când este nevoie să arătați prin purtare, prin vorbe și prin fapte acest lucru.

104

stația

Jocuri Vârstele mici „Comoara piraților” Pregătire: Organizați locurile jocului: două insule (una pentru fiecare echipă), o insulă deșertică (perfectă pentru exil) și trasee de la una la alta prin mare (unde va avea loc mare parte din acest joc).

Materiale necesare: • 10 cutii mici (pentru fiecare echipă) care vor reprezenta „comoara” (în ele vor fi puse 10 saci cu monede/ sau orice alte obiecte mici și zgomotoase) • 2 cercuri hula hoop • Obstacole care vor fi așezate pe întinsul mării (pietre mari, turnuri, cutii, conuri de circulație, etc. )

Deșfășurare: Copiii sunt împărțiți în două echipe de pirați. Dacă sunt foarte mulți, puteți face chiar trei echipe – dar atunci trebuie să pregătiți din timp trei insule și 3 hula hoops. Pentru a le fi ușor să se recunoască între ei, legați-le de antebraț câte o sfoară groasă colorată (alegeți culori în contrast, ușor de văzut). Cercurile hula hoop sunt cuferele cu „comori” în care se află cutiile (în care sunt sacii cu monede/ alte obiecte mici). Comorile se vor afla pe insulele celor două echipe. Oferiți micilor „pirați” posibilitatea de a-și alege câte un nume pentru echipe. Fiecare echipă își desemnează doi păzitori ai comorii. Ceilalți pirați vor fi cei care vor încerca să captureze comoara inamicilor. Atunci când un pirat reușește să captureze o parte din comoara celeilalte echipe, trebuie să o ducă pe insula proprie, obligatoriu sărind peste cel puțin trei obstacole. Dacă vrea, poate să arunce comoara unui alt coechipier pentru a-și atinge scopul. Se pot captura maximum două părți dintr-o comoară o dată. În cazul în care cel care a capturat o parte din comoară, în drumul spre insula lui este atins de un pirat al echipei adverse, va preda comoara acestuia și va fi exilat pe insula deșertică, de unde va putea 105

evada doar dacă un coechipier îl va elibera prin atingere. Câștigă echipa care reușește să captureze întreaga comoară a inamicilor.

„Piratul cu picior de lemn” Materiale necesare: • panglici de legat copiii • câte un sac de iută/ echipă • cretă de asfalt

Pregătire: Trasați o linie de start și una de finish. Pregătiți câte un sac pentru fiecare echipă, la linia de start. Lângă el așezați panglicile (câte una pentru fiecare doi copii).

Desfășurare: Împărțiți copiii în echipe de câte 8 sau 10. Legați-i de picior doi câte doi (piciorul stâng al unuia de piciorul drept al celiulalt – acesta va fi „picior de lemn”), la linia de start. Perechile fiecărei echipe se vor așeza una în spatele alteia. La semnalul „start”, prima pereche din fiecare echipă trebuie să-și tragă sacul pe „piciorul de lemn” și să se îndrepte înspre linia de finish cât mai repede, ținând cu grijă sacul. După ce au ajuns la finish, o călăuză ia sacul și îl duce următoarei perechi din echipa respectivă. Jocul este câștigat de echipa care a terminat prima cursa între „pirații cu picior de lemn”.

„Dărâmă flota inamică” Pregătire: Vopsiți sticlele în întregime (10/ 15 cu albastru, 10/ 15 cu roșu). Trasați o linie de mijloc pe teren și așezați sticlele de-a lungul liniei, după cum se indică în schemă: pe cele albastre de o parte a ei (până la jumătatea terenului), pe cele roșii de cealaltă parte (tot până la jumătate). La o distanță de 3-5 m distanță, trasați câte o linie în fiecare capăt al terenului de joc, care să delimiteze spațiul unde stau copiii.

Materiale necesare: • 20 sau 30 de sticle de plastic • Vopsea albastră • Vopsea roșie • Pensule • Apă • Două mingi de tenis pentru fiecare copil • Două găleți • Cretă de asfalt

106

Echipa roșie

(popice albastre) (popice rosi)

Echipa albastră

Desfășurare: Împărțiți copiii în două echipe. Fiecare echipă față în față cu sticlele adversare, după cum se arată în schemă. Copiii primesc câte două mingi de tenis. La semnalul „start”, fiecare va lansa „proiectile” (mingile de tenis) înspre „flota inamică” (sticlele-popice). Jocul se repetă de câteva ori și este declarată câștigătoare echipa care a doborât cele mai multe corăbii ale adversarilor.

Variantă: La grupa de 4-6 ani sticlele pot fi goale, pentru a fi mai ușor de doborât. La grupa de 7-9 ani puteți să le umpleți cu apă și să nu le puneți capac. După prima tură, fiecare echipă se grăbește să-și ridice propriile „corăbii” până nu curge prea multă apă din ele. După două sau trei ture puneți apa din sticlele fiecărei echipe într-o găleată și măsurați cantitatea. Câștigă echipa care a rămas cu cea mai multă apă…

Vârstele mari „Comoara piraților” - adaptare Se păstrează organizarea jocului pentru vârstele mai mici, adăugând câteva reguli, după cum urmează: • Atunci când un pirat reușește să captureze o parte din comoara celeilalte echipe TREBUIE să o paseze cel puțin de două ori până când comoara ajunge pe cealaltă insulă. • Un pirat exilat poate părăsi insula exilului doar cu ajutorul unei bărci de salvare (formată de doi coechipieri ai piratului.) • Nu se poate captura mai mult de o bucată din comoară o dată. • Echipele pot avea un singur protector al comorilor. • Copiii pot fi împărțiți în trei echipe (sau mai multe, în funcție de numărul lor).

„Nu trezi inamicul!” Pregătire: Trasați linia de start la un metru de la prima pană şi linia de finish la un metru după ultima pană. Desenați atâtea trasee câte culori aveți. Aranjați penele de o anumită culoare într-un traseu, lăsand o distanţă de 50-75 de cm de la o pană la alta. Procedați la fel pentru celelalte culori. (Până la venirea participanților și începerea jocurilor, puneți peste ele greutăți, ca să nu le ia

107

Materiale necesare: • Câte 7-10 pene decorative (în 2 sau 3 culori) • Cretă de asfalt • Opțional: obstacole (jaloane, scânduri, găleți etc.)

vreo pală de vânt.) Desfășurare: Variantă dificilă: Împărțiți copiii în două sau trei echipe. Se vor așeza în Copiii trebuie să străbată traseul după șir indian la linia de start. La semnalul responsabilului cum strigă conducătorul jocului (în de stație, participanţii traversează traseul printre pene momente neașteptate): în pas de pitic, în cel mai scurt timp posibil, fără a mişca penele din într-un picior, sărind ca mingea, cu loc. S-a mişcat o pană? 5 secunde penalizare (stau pe spatele, ghemuit. loc, nemișcați)! Câștigă echipa care a terminat prima de parcurs traseul. Dacă ați ales să puneți obstacole pe traseu, acestea trebuie să fie lângă pene. (De exemplu: un balon plin cu apă ce trebuie spart cu piciorul/ cu mâna/ cu fundul. Dacă pana de la X cm se mișcă… 5 secunde penalizare!)

„Țintă oarbă” Pregătire: Umpleți ligheanele cu apă și puneți-le la o distanță de 3-5 m față de locul de unde vor fi așezați copiii.

Materiale necesare: • Câte un lighean pentru fiecare echipă • 20-30 de mere/ mingi de tenis pentru fiecare echipă • Apă • O eșarfă pentru fiecare copil

Desfășurare: Copiii sunt împărțiți în echipe și se așază la distanța specificată, în șir indian. Fiecare primește câte un măr/ minge de tenis și este legat la ochi de către călăuze. La semnalul responsabilului de stație, primul copil din fiecare echipă va trebui să arunce în găleata cu apă mărul/ mingea. Se dezleagă la ochi și dacă nu a nimerit ligheanul, își recuperează mingea/ mărul și se duce în capătul șirului, o călăuză legându-l din nou la ochi. Jocul continuă până o echipă reușește să arunce în lighean toate mingile/ merele (sau până la scăderea timpului stabilit de către responsabilul de joc). Câștigă echipa care a aruncat prima toate mingile/ merele în lighean, în cel mai scurt timp sau echipa care are cele mai multe mere în lighean la oprirea jocului de către responsabil.

108

109

Duși cu pluta Sceneta are ca scop destinderea atmosferei și introducerea temei cadru a fiecărei zile. Pentru a exista o coerență între activitățile din timpul zilei, ideal ar fi să se facă scurte referiri la momentul scenetei la fiecare stație, astfel încât să se creeze o legătură între situațiile de viață prin care trec personajele și cele cu care se confruntă zilnic copiii. Încurajăm – la fel ca în anii precedenți – adaptări creative ale textului, care să se plieze pe contextul zonal și educațional al copiilor, astfel încât să fie atât un moment artistic haios, cât și un bun prilej de a fixa scopul lecției, al temei cadru a zilei, al învățăturii cu care vrem să rămână copiii.

Sugestii de organizare regizorală (și nu numai): • Cel care coordonează sceneta să nu fie și personaj – e mult mai ușor să urmărească pregătirile și jocul scenic „din afară”. • Actorii să se implice – dacă este posibil – cât mai puțin în activitățile comune de la începutul zilei (laudă și închinare, înscriere și altele asemănătoare), pentru a se putea organiza fără stres. • Replicile învățate pe de rost vor asigura o mai bună funcționare a acestor minute: improvizația e o artă, dar există riscul de a-i încurca pe ceilalți, care au învățat textul și nu mai știu unde să intervină, dacă acel de dinainte a modificat replica… Chiar dacă unii actori vor improviza sau adapta unele fraze din scenetă, e important ca ultimele cuvinte din replică să fie aceleași de fiecare dată! • Faceți de fiecare dată, împreună cu echipa, un rezumat al întâmplării ce urmează a fi jucată – asta înainte de repetiția propiu-zisă. Încurajați-i pe actori să folosească propriile lor cuvinte: îi va ajuta să urmărească logica acțiunii mai ușor. Învățați-i pe cei din echipă să gândească replicile fixânduși în minte cuvinte-cheie și având tot timpul în gând firul narativ al acțiunii. • Momentul scenetei poate fi introdus în mod spectaculos în fiecare zi, ca și când ar fi un serial. • Faceți repetiții costumate (la locul desfășurării scenetei, nu doar pe „un teren neutru”). Astfel, actorii se vor obișnui cu mișcarea pe scenă și cu ordinea acțiunilor din text. • Pre-înregistrați audio sceneta și suprapuneți-o cu jocul scenic la primele câteva repetiții. Actorii pot chiar să „joace” doar fizic rolurile, abia după 2-3 repetiții să treacă la a rosti suprapus replicile. După alte 2-3 repetiții, renunțați la înregistrarea audio. Actorii vor memora astfel mult mai repede replicile (auzindu-le la fiecare repetiție, se formează automatisme și asocieri care-i vor conecta la textul piesei și-l vor putea asculta ori de câte ori vor acasă, pe drum spre școală sau spre repetiție).

Recuzită, decor, materiale necesare, indicații scenice generale • Lista detaliată cu obiectele necesare se regăsește la începutul fiecărei zile în parte, ea se poate improviza în funcție de resurse și imaginație. • Acțiunea se desfășoară pe o corabie, în diferitele ei compartimente (în funcție de zi). • Ca recuzită generală, aveți nevoie de: • Megafon (Asigurați-vă că nu rămâne fără baterii!) • Un ochean cât mai mare (Ideal ar fi să faceți rost de unul real) • Materialele următoare pot fi confecționate din carton/ polistiren gros, pictat – găsiți o mulțime de idei creative pe siteurile de craft, pe pintrest, youtube etc. • Un steag marinăresc • O ancoră în mărime naturală • O cârmă • Prova unui vapor • Bordul de comandă 110

• Decorul general pregătit pentru stații poate fi folosit cu succes, dar nu încărcați scena. Păstrați vizual ideea de vapor și diferitele lui zone (provă, punte, pupă, sala motoarelor, zonă de depozitare a uneltelor, câteva catarge și vele, hublouri, o barcă de salvare, plasă de pescuit, cabina căpitanului etc. – sugestii de decor aveți la începutul fiecărei zile)

Despre personaje și costumație: • Pentru a nu încărca textul, nu se vor repeta detaliile referitoare la îmbrăcămintea și gesturile tipice ale personajelor (le găsiți doar în caracterizarea de la început) – dar ele trebuie păstrate, pentru a crea autenticitate (detaliile de îmbrăcăminte, ticurile verbale, gestica & mimica aparte) • Originaliatea fiecărui personaj stă în: • Un detaliu de îmbrăcăminte mărunt, dar care să iasă în evidență • Un gest emblematic (acesta poate fi modificat în funcție de abilitățile celui ce joacă rolul: să-și găsească un „tic de mișcare” care să-l caracterizeze și pe care să fie stăpân, dacă acela sugerat nu îi e pe plac) • O expresie personalizată (studiată și exersată cu multă seriozitate înainte de punerea în scenă propriu-zisă: să pară naturală, să scoată personajul în evidență și să-l facă amuzant) • NU UITAȚI... FIECARE PERSONAJ ARE UN „TIC GESTIC” SPECIAL. Chiar dacă nu va apărea în didascaliile zilnice, când simțiți că o situație care îl cere, rugați actorii să îl folosească. • Personajele se plimbă cât mai mult pe scenă, fac „schimb de locuri” între ele în timp ce discută și sunt dinamice în mișcările corporale, sincronizându-le cu ceea ce spun. Creați cât mai mult joc scenic! • Personajele vorbesc rar și tare (excepție fac doar momentele când se indică în text altfel). • Încurajați pauzele de efect în interiorul replicilor (acestea sunt marcate cu puncte de suspensie: ... ); câteva secunde în plus nu prelungesc cu mult cele 5-7 minute cât ține sceneta, dar creează suspans și emoție.

Căpitanul Furie:

• Îmbrăcat în uniformă marinărească oficială (cu însemne) • Este rârâit • Poartă cu el întotdeauna un ochean, o busolă și o hartă

Hurnino, timonier (=cârmaci):

• Nu vede bine • Are ochelari groși, dar pe care-i tot uită pe cine știe unde • Îmbrăcat ca un marinar de rând (pantaloni albi, largi, de pânză, bluză în dungi, eșarfă și șapcă marinărești – personalizați după posibilități)

Cristofor, mecanic:

• Este îmbrăcat cu o salopetă de marinar • Își suflă nasul și strănută foarte des (e alergic la… apa de mare!)

Corsarul Radar:

• Este pirat sub acoperire • Urcă pe corabie ca un pasager de rând, își dezvăluie identitatea abia în ziua a patra • Are un petic de pirat (pe care-l poartă doar când nu-l văd ceilalți, dar pe care-l ține mereu în palmă sau în buzunar în restul timpului, ascuns) • Susține că e prima lui călătorie pe mare, dar din cum vorbește despre vas și din cât se poartă de lejer, Helda și Hurnino îl suspectează că ascunde ceva 111

Hartiman și Helda:

Pasageri, soț și soție, destul de înaintați în vârstă (faceți-le rost de peruci, machiaj, mustață etc.) Sunt medici Îmbrăcați casual, dar elegant – în fiecare zi altfel Au tendința de a se completa unul pe altul (dar fără a se întrerupe) Hartiman are o batistă pe care și-o tot trece peste frunte când e preocupat de ceva și pe care o flutură când vorbește • Helda bea apă dintr-o sticlă la fiecare câteva minute (îi e frică să nu se deshidrateze din cauza aerului de mare, sărat și uscat) • Cei doi traversează marea pentru a ajunge la un congres medical mondial, unde își vor întâlni și fiica – plecată la studii în Noua Zeelandă – pe care n-au mai văzut-o de câțiva ani buni • • • • •

Barometrus (ziua 5)

• este un amiral, înalt și bine făcut • îmbrăcat elegant, cu toate însemnele posibile; în uniformă

Ziua 1: Ascultă de căpitan! Decor:

Pe lângă decorul general sugerat în indicațiile de început ale scenetei, proiectați pe peretele din spatele actorilor, cu ajutorul video proiectorului, o imagine cu marea în fundal și puntea unei corăbii în prim plan. Dacă aveți boxe, puneți pe fundal sunetul mării și al pescărușilor, pentru a crea atmosferă. • Video proiector • Boxe Amenajați spațiul așa încât să semene cu puntea corăbiei proiectate pe fundal – să existe continuitate între imaginea de pe perete și realitatea de pe scenă. Puneți obiectele de mai jos pe scenă, creând impresia de dezordine. Obiectele pot fi reale sau confecționate din polistiren, după posibilități. Așezați-le în diferite locuri pe punte – unele pe jos, altele pe bordul de comandă, altele la provă, altele agățate de pereți (Mai jos sunt doar sugestii, puteți fi creativi): • • • • • • • • •

Câteva colace de funii O ancoră Niște plase de pescuit Balize O barcă de salvare Un colac de salvare Un harpon O geantă cu unelte de reparat Câteva busole

• • • • •

Un ochean mare Un binoclu Hublouri Vele și catarge O delimitare din funii (ca un fel de gărduleț) pentru „marginea punții” de care puteți agăța unele obiecte din cele menționate mai sus • O lupă (opțional) • Megafon

După câteva secunde de la proiectarea fundalului și a sunetelor de valuri și pescăruși, în scenă intră căpitanul Furie, cu megafonul în mână.

Furie: Către întreg echipajul, vă vorbește căpitanul Furie: în 10 minute ridicăm ancora. Toată lumea pe poziții! (Observă că nu e nimeni pe punte, lasă megafonul din mână și se uită în jur: e vizibil deranjat de dezordinea din jur. Strigă în megafon, furios) Echipaaaj! Toată lumea pe puntea de comandă, la raport!

Se aud zgomote de pași grăbiți și intră în scenă Hurnino și Cristofor. Amândoi sunt nepregătiți – își 112

încheie din mers cămășile, se aranjează la păr etc.

Hurnino: Prezent la datorie, domnule căpitan Furie! Cristofor: (încă nearanjat, parcă amețit de somn) Prezent la datorie, domnule căpitan Furie! Furie: (arătând larg cu mâna spre obiectele de pe punte) Ce înseamnă asta, marinari? Vom ridica

ancora în mai puțin de 10 minute și văd că nu v-ați făcut toată datoria?! Unde sunt ceilalți? Am chemat întreg echipajul pe punte… și îndrăzniți să veniți doar voi doi la apel?!

Hurnino: Ah, domnule căpitan Furie… avem o problemă. Din păcate, nu vom putea ridica astăzi ancora!

Furie: Din păcate? Din a cui păcate? Cine și ce păcate a făcut pe vasul meu? (nu-și dă seama de jocul de cuvinte. Ceilalți doi nu știu dacă să râdă sau să rămână serioși.) Ce vorbești? Cârmaci Hurnino, nu-ți permit să faci glume marinărești la bordul vaporului meu, ai înțeles?

Hurnino: (fâstâcit) Căpitane, nu fac astfel de glume. Permiteți-mi să vă raportez situația. Mecanicul

Cristofor vă poate confirma ceea ce spun. Azi-noapte, membrii echipajului au auzit că s-a pus în circulație prin radiofar o alarmă navală. S-a spus că în aceste ape teritoriale există un real pericol de acostare din partea unor pirați care caută să torpileze tot ce prind în cale. Se zvonește prin port că ar naviga fix pe ruta noastră. Cristofor: (care între timp dădea din cap a confirmare gravă) Căpitane Furie, acești pirați sunt la bordul unui cuirasat de ultimă generație și ținta lor sunt exact corăbiile exploratoate precum a nostru. Suntem o țintă sigură. Hurnino: (fâstâcit chiar mai mult) Drept urmare, marinarii noștri au decis că nu vor să mai fie parte a echipajului pentru această călătorie. Când dumneavoastră ați făcut azi-dimineață apelul la pregătirile de călătorie, cu toții și-au făcut în tăcere bagajele. Au părăsit puntea când erați jos în sala motoarelor pentru verificările de rutină. Furie: (în culmea uimirii și a furiei) Dar nu au dreptul să facă așa ceva! Codul maritim în vigoare le interzice să părăsească puntea corăbiei dacă eu, căpitanul, nu le dau acest drept! Vaporul acesta trebuie să ajungă la destinație… și cum voi traversa eu marea doar cu voi doi?! Cei doi marinari se uită unul la altul speriați și peste măsură de uimiți, e clar că nu se așteptau de la căpitan să creadă că vor mai traversa marea.

Hurnino: (înghite în sec, făcându-și curaj să dea glas întrebării) Căpitane Furie, intenționați să pornim la drum doar noi?

Cristofor: (timorat, sceptic, aproape paranoic) Adică… doar noi… t-r-r-r-e-i?! Dumneavoastră, cârmaciul și eu, un simplu mecanic?!

Furie: (se uită la el năucit) Marinare, sunt căpitan de vas explorator! Am o îndatorire clară: să traversez

marea, indiferent de pericolele ce pot să se ivească. Am pasageri de dus la destinație și asta voi face. Cu sau fără un echipaj mare! Replicile urmează în tiradă, amândoi marinarii gesticulând amplu, având expresii speriate.

Hurnino: (dându-se un pas înapoi) Dar căpitane, asta e aproape imposibil. Ne stă în față o călătorie de cinci zile pe mare.

Cristofor: Se anunță furtuni. Se aude zvon că sunt pirați în zonă. Hurnino: Avem trei pasageri. Suntem doar trei marinari experimentați pe corabie în momentul de față și nu avem cum întregi echipajul.

Cristofor: Nimeni dintre marinarii ce se află în port nu vrea să călătorească zilele astea pe mare. Hurnino: Dacă ne încumetăm să trecem marea doar noi trei (este interrupt de Cristofor) 113

Cristofor: având cu noi trei pasageri la bord, căpitane, să nu uităm asta (îi face semn lui Hurnino să continue)

Hurnino: ne expunem unor primejdii care – dacă va trebui să le înfruntăm – ne pot fi fatale, căpitane Furie.

Furie: (ferm, dar potolit) Cârmaciule Hurnino și marinare Cristofor, sunt căpitanul acestei corăbii.

Recunosc că ne pasc pericole dacă pornim la drum cu echipajul redus. Știu cât de teribilă poate fi marea. Înțeleg că pirații sunt de temut. Dar am o datorie față de pasagerii care și-au cumpărat bilete pentru călătoria alături de noi, și anume de a-i lua pe vas, de a le asigura posibilitatea de a trece marea, de a-i duce la destinație. În ceea ce mă privește, am de gând să-mi onorez această sarcină, în calitate de căpitan. Cei doi marinara se uită unul la altul, neștiind cum să reacționeze. Căpitanul se uită la ei, se uită la ceas și din nou la ei.

Furie: Timpul tace și trece. E vremea să ridicăm ancora. Nu vă oblig să rămâneți pe poziții și să mă însoțiți în această traversare a mării, dar vă invit să rămâneți sub comanda mea.

Cei doi se uită unul la altul, se încotesc, parcă se frământă dacă să accepte sau nu invitația căpitanului. Dezbat puțin (individual și împreună), ca și când și-ar face niște socoteli. Furie nu intervine. Doar se uită la ceas o dată sau de două ori și între timp începe să organizeze lucrurile pe punte. E clar că va pleca la drum, singur sau cu echipajul.

Hurnino: Căpitane Furie, rămânem sub comanda ta amândoi. Cristofor: Nu vrem să fim precum ceilalți membri ai echipajului, care au dat bir cu fugiții. Vrem să traversăm marea sub comanda dumneavoastră.

Furie: (bucuros, grăbit, hotărât) Mă bucură alegerea voastră. Acum nu mai e vreme de zăbovit, văd

niște oameni îndreptându-se spre corabia noastră, cu siguranță sunt pasagerii. Pregătiți puntea de primire, marinari! Cei doi fac curățenie pe punte. Căpitanul ajută și el. Se aud pași. Căpitanul se aranjează, ca de primire.

Furie: (ia megafonul) Pasagerii sunt rugați să pregătească biletele și să urce la bord! (aparte, către marinarii care încă lucrează) Luați poziția de primire! (Cei doi ascultă ordinal și se așază unul la dreapta, altul la stânga căpitanului.)

În scenă intră Radar, Hartiman și Helda. Primul are o atitudine vizibil mândră și iscoditoare, cei doi soți se țin de mână, sunt emoționați. Se uită în jur timorați. Par a fi la prima lor urcare pe o corabie.

Furie: Doamnelor și domnilor, bine ați venit la bord! Sunt căpitanul Furie și cinci zile veți fi pasagerii mei. Echipajul meu, timonierul Hurnino și mecanicul Cristofor vă urează, de asemenea, un bun venit călduros! (Cei doi salută marinărește, forțând un zâmbet.)

Hartiman: (foarte surprins) Cum, căpitane, vreți să spuneți că acesta este tot echipajul? Păi aproape că suntem mai mulți pasageri decât marinari!

Radar: (aparte, să nu fie auzit, spre public) Și cine știe… poate chiar vom fi mai mulți pe parcursul

călătoriei! (se uită spre petecul de pirat ce-l ține în mână. Deocamdată publicul nu vede ce are el acolo.)

Hurnino: (spre Radar) Pardon, domnule, nu s-a înțeles ce ați spus. (Intervenția lui Hurnino atrage atenția și celorlalți.)

Radar: (cu superioritate) Nuuu, marinare, n-am spus nimic, doar cugetam… oare de ce suntem tot atâția pasageri câți membri ai echipajului? Pare o corabie făcută să aibă un echipaj mai mare… oare… suntem în siguranță să pornim într-o călătorie de cinci zile doar atâția oameni?

Helda: (preocupată) Căpitane, chiar așa… nu suntem cam puțini pentru o traversare atât de lungă a mării? Umblă vorba că zilele acestea mările nu ar fi prea liniștite, pentru că-s cutreierate de pirați. 114

Furie: Povești, doamnă. Vasul e bine înarmat contra atacatorilor. În plus, echipajul meu e pregătit să facă față oricărei situații. Nu vă preocupați. Vă rog să-mi prezentați documentele de călătorie acum. Vom ridica ancora în trei minute și până vă voi arătata eu puntea și cabinele voastre de dormit, echipajul va pregăti vasul pentru ieșirea din port.

Cei doi marinari se duc la treabă, pregătind funii, trăgând ancora, verificând bordul de comandă etc. Între timp, pasagerii prezintă căpitanului documentele. Personajele construiesc un dialog de 1-2 minute în care se prezintă pe nume și-și specifiă ocupația (a se vedea în descrierea general a personajelor). Doar Radar pare „să iasă din peisaj”, nefiind în stare să spună clar care este scopul călătoriei sale. Hurnino pare a-l suspecta de ceva, dar nu e nimic concret. Nici Heldei nu-i este foarte pe plac, asta e clar de la începutul interacținii dintre cei doi. După acest scurt moment, Hurnino vine la căpitan și-i șoptește ceva. Radar tresare și-și vâră mâna în buzunar. Hurnino se uită suspect la el, Helda la fel. Căpitanul dă din mână, ignorând șoaptele timonierului.

Furie: Suntem pregătiți să ne desprindem de țărm. În curând vom naviga cu toate pânzele sus. Cinci

zile la rând vom avea parte de briza mării, de valuri unduioase, de cântecele vesele ale delfinilor pe care-i vom întâlni pe drum, de mâncare bună (se oprește speriat, se uită spre Hurnino și spre Cristofor, ca și când și-ar aduce aminte ceva, dar continuă, cu voce tremurândă) după cum ziceam… mâncare bună (e nesigur când zice asta) și de povești marinărești captivante, pe care vi le voi povesti chiar eu, din experiența mea de peste 35 de ani de cutreierare a mărilor și oceanelor acestei lumi. Hurnino și Cristofor șoptesc într-un colț. Căpitanul le face semn. Cei doi se îndreaptă spre ancoră și o trag după ei, poziționând-o într-o altă parte a scenei (ca și cum ar fi scos-o din mare). În tot acest timp, pasagerii studiază curioși puntea. Iese în evidență Radar, care nu doar se uită cu interes, de la distanță – cum fac Hartiman și Helda – ci verifică funiile și alte obiecte de pe punte. Ba chiar scoate o lupă din buzunar și le inspectează. Asta trezește atenția celorlalți, și mai ales a lui Hurnino, care se apropie amenințător – dar Radar se preface brusc dezinteresat când vede că este analizat.

Helda: Căpitane, am putea să ne vedem cabinele de dormit? Aș vrea să despachetez valizele. Radar: Da, și eu aș vrea să văd interiorul corăbiei. (Observă că Hurnino se uită suspicios la el și se corectează) Interiorul camerei mele din corabie, adică…

Căpitanul le spune celor trei să-l urmeze și ies din scenă.

Cristofor: Cârmaciule… se pare că am dat-o în bucluc… tu-ți dai seama că nu avem bucătar pe corabie? Ce ne facem? Se pare că Furie a uitat total că din echipaj nu poate lipsi un bucătar.

Hurnino: Eh, și-a dat el seama… dar era prea târziu deja. În plus… bine că avem provizii. Oricum mai rău era să nu te avem pe tine, mecanicul.

Cristofor: Sau, la fel de grav, să nu fii tu, cârmaciul. (După o scurtă pauză.) Ai dreptate, putea fi și mai rău… Asta e… acum suntem pe mare, cu toate pânzele sus… tot ce ne rămâne de făcut este să ascultăm de căpitan și să ducem cu bine pasagerii la destinație.

Hurnino: (resemnat) Da… cine știe ce ne așteaptă în aceste zile pe mare… Am așa un sentiment ciudat în legătură cu pasagerul Radar… parcă ascunde ceva… nu știu ce

Cristofor: Ah, nu fi pesimist, cârmaciule. Lasă omul în pace. Nu ai auzit că e prima lui călătorie pe mare? O fi curios doar…

Hurnino dă din cap nesigur. Se aude din spate un zgomot și cei doi se uită unul la altul nedumeriți. Se aude strigătul lui Furie. Furie: Echipaaaj! Cei doi ies din scenă grăbiți și panicați.

115

Ziua 2: Atenție: om peste bord! Decor:

În această zi, acțiunea se petrece în două locuri: pe punte, lângă bordul de comandă (care ar trebui să existe deja în decorul general) și în bucătăria vasului (poate fi amenajată într-o parte a scenei, cu toate cele potrivite într-o bucătărie: masă, oale, aragaz, frigider, câteva alimente pe masă – puteți confecționa „fața” frigiderului și a aragazului pe niște cartoane sau polistirene. Mascați această zonă cu o perdea/ o ușă/ un paravan care să poată fi ușor dat la o parte când este nevoie. Puteți, de asemenea, proiecta imagini pe fundalul scenei, la fel ca ieri, și să dați drumul în boxe la sunetul domol al valurilor. În scenă intră Radar Are petecul de pirate pe ochi. Are în mână o hartă și un aparat ce pare a fi un walkie-talkie. Studiază harta și se tot orientează pe punte. Ajunge lângă bordul de comandă și începe să-l studieze. Ia niște notițe pe o foaie de hârtie (o avea în buzunar, împreună cu creionul) și se pregătește să le comunice prin stație.

Radar: Către corsar- (se aud pași și un fluierat vesel. Radar se întrerupe speriat, își dă petecul jos de pe ochi, încearcă să ascundă harta, creionul și foaia cu notițe. În scenă intră Helda, care surprinde personajul într-o mare agitație, dar nu vede nimic din ce făcea acesta.)

Helda: Bună dimineața, domnule Radar! Ce faceți atât de devreme pe punte? (Radar încearcă să se

adune și se îndepărtează de central de comandă, ca și când ar fi fost prins asupra unei boacăne.) Cred că nu avem dreptul să fim în acea zonă unde sunteți acum.

Radar: Ah, da! Așa e. Vaaai, ce zăpăcit sunt! Nici nu mi-am dat seama cum am ajuns aici, tot hoinărind curios pe punte. Știți, e prima mea călătorie pe mare…

Helda: Da, am auzit ieri. Am observant, de altfel, că sunteți foarte curios cu tot ce este pe vas. V-am văzut studiind cu atenție totul, pare-mi-se că ați luat și notițe?

Radar: (se preface indiferent) Aș, deloc! Sunt curios, ce e drept, dar să iau notițe? Nuuu. Mai degrabă sorb din aerul acesta de mare… (se preface absolute fermecat de briza mării.)

Helda: Da, e un aer sănătos. Păcat doar că este foarte sărat, ceea ce duce la o deshidratare severă.

Vedeți, de aceea am eu întotdeauna sticla de apă proaspătă la mine. Știți, în calitate de medic vă recomand, domnule Radar, să beți minimum (Radar își pierde vizibil interesul față de vorbele Heldei și iscodește împrejurul lui, făcând un joc scenic amuzant în care, în timp ce femeia încearcă să îi prezinte informații medicale, el se rotește pe punte și încearcă din când în când să-și scoată notițele din buzunar, dar nu poate din cauza Heldei, care vine după el și-și continuă tirade de explicații) doi litri de apă. Ba chiar mai mult, trebuie să o faceți cu înghițituri mici și dese, nu e indicat să beți apa în cantități mari, doar de câteva ori pe zi. Aerul de mare este tăios și (ar continua explicațiile, dar în scenă intră Hartiman.)

Hartiman: Ah, aici erai, draga mea Helda! Mă speriasem că nu te-oi mai găsi! Vaporul e atât de mare! Helda: (râzând) Of, nu ai de ce să te agiți! La cât de puțini suntem pe vas, nu ai cum să mă pierzi! În

plus, nu e așa de complicat pe cum pare. Uite, dacă vrei facem o plimbare prin toate locurile unde căpitanul Furie ne-a arătat ieri că avem voie. Domnule Radar, veniți cu noi? (În timpul conversației dintre cei doi, Radar repetă jocul scenic de mai sus. Când își aude numele, tresare speriat.)

Radar: (vrea să pară indiferent) Mulțumesc de invitație, eu rămân aici pe punte. Îmi place să mă uit la

linia orizontului, are ceva care mă atrage. În plus, eu nu sunt chiar atât de curios de cum arată vasul, vom mai sta aici doar câteva ore (tresare, ca și când ar fi zis o prostie)– pardon, câteva zile. 116

Helda se uită la el ciudat, Hartiman pare a nu băga în seamă. În scenă intră furios căpitanul.

Furie: Și-acum ce mă fac? Dacă niciunul dintre ei nu e în stare… Auzi tu, să nu știe să facă o omletă sau o ciorbă! Hurnino e un cârmaci priceput, Cristofor un mecanic bun… dar cum să le explic pasagerilor mei?! (Îi observă pe cei trei, care se uită înspre el curioși. E clar că l-au auzit. Căpitanul încearcă să-și recompună figura.) Ah, bună dimineața, dragi pasageri! Cum ați dormit? Sunteți pregătit de o zi de navigație splendidă?

Hartiman: (senin) Bună dimineața, căpitane Furie! Suntem bine, încântați de cum merge treaba până

acum. Dar ce trebuie să ne spuneți? Și, apropos, în ce ne privește… un singur aspect aș avea de lămurit… e deja ora zece și sala de mese pare a fi închisă… Știți cumva de ce? Pe bilet scrie că se deschide la ora 8..

Furie: (stânjenit) Ăăă, așa e, trece vremea pe vapor destul de repede… Imediat se face de prânz… Radar: Noi am vrea să mâncăm micul dejun mai întâi, căpitane. Furie: Ăăăă, da… ăăăă… sigur… înțeleg… ăăă… ar fi o problem… ăăă… N-avem bucătar pe corabie! Cei trei se uită nedumeriți unul la altul, șocați.

Hartiman: Cum vine asta? N-oi ști eu multe despre vapoare, dar știu sigur că trebuie să existe un

bucătar care să se îngrijească de hrana echipajului care muncește. Ca să nu mai zic de pasageri, că doar aceștia nu-și aduc cu ei mâncarea de-acasă, când scrie clar pe bilet că li se oferă inclusă în preț (flutură înaintea căpitanului biletul de călătorie)!

Furie: Mă tem că bucătarul nostru și-a luat picioarele la spinare și-a decis să gătească pe uscat. Helda: Domnule căpitan, oare asta e o glumă marinărească? Noi de ieri când ne-am îmbarcat nu am mai mâncat nimic, am băut doar apă ca să nu de dezhidratăm. Știți, apa este foarte importantă atunci când suntem pe mare, căci aerul (este întreruptă de Radar)

Radar: Căpitane, am plătit pentru cursa asta și-n preț ne era asigurată și hrana zilnică… Vreți să spuneți că am plătit degeaba?

Furie: Ah, nu, nu, nu! Hrana vă este asigurată și o avem întreagă la bordul corăbiei, ba chiar avem mult mai multă decât ar avea nevoie șase oameni… Veniți și convingeți-vă singuri chiar acum!

Căpitanul le face semn să-l urmeze și merg după el cu toții. Radar e în continuare prins în jocul lui scenic de început, încercând să noteze tot ce vede – atunci când ceilalți nu sunt atenți. Personajele se îndreaptă spre zona amenajată drept „bucătărie”. Căpitanul dă la o parte paravanul și personajele se uită la ceea ce se află pe masă. Studiază puțin zona, alimentele, oalele creând un moment comic.

Radar: Da, vedem că asta e bucătăria și că avem provizii destule. Și-acum?! Furie: După cum vedeți, suntem pregătiți cu toate cele necesare… doar că nu avem bucătarul! Radar: (iscoditor) Cum adică? Pentru cine ați pregătit atâta hrană, dacă știați că suntem doar trei pasageri? Și unde a plecat bucătarul? De ce nu e pe vas? Cum ați ridicat ancora fără de el?

Furie: (nu vrea să divulge nimic, dar e stâns cu ușa) Trebuia să fim mai mulți oameni pe vas… dar asta e o poveste lungă și nu vă privește. Totul e sub control acum.

Hartiman: Totul cu excepția faptului că nu avem cine să ne facă de mâncare. Furie: Exact! (dându-și seama ce spune, încearcă să iasă din încurcătură) Nu, nu! Chiar și asta este sub control. Aveți aici tot ce vă trebuie ca să vă hrăniți o săptămână întreagă. 117

Helda: Păi și membrii echipajului? Ei nu vor mânca împreună cu noi? Furie: (pare surprins, ca și când nu s-ar fi gândit la acest aspect; se fâstâcește) Ah, da, sigur că da! De

trei ori pe zi, la orele scrise pe biletele de călătorie, unul dintre membrii echipajului meu sau eu însumi vă vom chema aici și vom mânca împreună.

Radar: (arțăgos) Păi și cine va găti? Eu sunt pasager, am plătit pentru toate serviciile incluse și le vreau!

Helda: Liniștiți-vă, domnule Radar. Dacă e de gătit, o voi face eu, voluntar! Va fi o experiență interesantă pentru mine să gătesc pe mare!

Furie: Din câte știu, mecanicul Cristofor e și el priceput într-ale artei bucătăritului și va fi cu siguranță dornic să vă ajute. Mai ales în zilele când vom avea pește proaspăt pescuit din apele mării.

Hartiman: Voi contribui și eu, strângând vasele după ce mâncăm. Furie: Și eu alături de dumneavoastră, domnule Hartiman. Iar cârmaciul Hurnino știe face o cafea

excelentă și nu cred că se va supăra dacă-l vom ruga pe el să se ocupe dimineața de facerea ei. (Scurtă pauză.) Și cred că se pricepe chiar și la a face prăjituri… poate va binevoi să ne facă într-o zi. Excelent… acum haideți să mâncăm. Merg și după restul echipajului. (iese din scenă)

Hartiman: (binedispus, prietenește) Domnule Radar, acum trebuie să mai găsim doar pentru

dumneavoastră o sarcină… și uite-așa toată lumea de pe corabie va contribui câte puțin la bunul mers al călătoriei.

Radar: (deranjat de propunere) Eu sunt un pasager care și-a plătit biletul cu toate serviciile incluse. Nu fac nimic! Nu sunt aici decât să cercete- (se corectează) să traversez marea.

Cei doi se uită mirați spre el, Helda vrea să spună ceva, dar se aude sunetul unei sirene. Se întrerup cu toții, surprinși și speriați, mai ales Helda.

Helda: Vai de mine, ce se întâmplă? Ne scufundăm? Suntem atacați? Radar: (aparte, mai mult pentru el, să-l audă doar publicul) Nu suntem atacați încă… cine credeți că v-ar anunța cu o sirenă… haha… un atac vine în tăcere!

Hartiman: Stai liniștită, Helda, nu e o alarmă de scufundare, căci pentru a fi în pericol de scufundare ar fi trebui să fie o furtună mai întâi, sau să fim atacați cu vreo torpilă și s-ar fi zguduit vasul… iar un atac nu poate fi, uită-te în jur: mare cât, nicio altă corabie în preajmă!

Helda: Și atunci ce e? Hartiman: Nu știu exact, hai să vedem. Cei trei vor să iasă din bucătărie, dar exact atunci năvălesc pe punte Hurnino, Cristofor și Furie. Furie pare extreme de mânios pe Cristofor. Cei trei vorbesc și între timp se apropie de ei și pasagerii, panicânduse (mai ales Helda) pe măsură ce aud desfășurarea conversației. Doar Radar pare satisfăcut de cum se prezintă situația și continuă jocul scenic (încearcă să transmit prin staței ceea ce se vorbește – dar Helda și Hurnino sunt tot cu ochii pe el, așa că nu reușește să îl scoată din buzunar prea bine).

Hurnino: Căpitane Furie, e o situație de urgență inexplicabilă: nu înțeleg cum s-a declanșat singură scurgerea balastului!

Furie: Cu siguranță a fost unul dintre voi doi vinovat, cine altcineva ar fi putut face asta?! V-am spus să fiți cu ochii în patru, munca e multă și noi suntem puțini!

Cristofor: Căpitane Furie… ca să facă asta unul dintre noi, trebuia să fim pe punte, la bordul de 118

comandă. Hurnino a fost toată dimineața la prova corăbiei, cârmuind-o. Eu am fost în sala motoarelor, verificând supapele de presiune.. Se pare că au fost deschise parțial, deși nu înțeleg cum. Nu am avut nici tangaj, nici ruliu în timpul nopții, ca să se autoelibereze.

Furie: Și totuși… cum s-a petrecut acest fapt? Nu ne puteam permite o așa eroare, și iată-ne acum fără balast în încărcătură, mult mai expuși vânturilor și derivei în caz că vine vreo furtună!

Hurnino: Căpitane, vă dăm cuvântul de onoare marinăresc! Nu am făcut nimic greșit noi! Trebuie să fie o eroare!

Cristofor se îndreaptă spre bordul de comandă. Pare a studia puțin situația și îl strigă pe căpitan cu un glas destul de panicat!

Cristofor: Căpitane Furie… bordul de comandă are elementele la zero! Le-ați resetat dvs? Furie: (nervos) Ce? (se repede la bord) Imposibil! Nici nu le-am atins! (uimit) Ce se petrece azi? Nu mai înțeleg nimic!

Helda: Căpitane Furie, avem motive să fim îngrijorați și noi? Dvs. cu siguranță așa păreți! Radar: Absolut! (aproape răutăcios) Dacă nu mai avem balastul… nu doar furtuna e periculoasă, ci

ar fi dificilă și fuga din calea piraților, cân- (se corectează) dacă aceștia ar fi să ne atace. N-am avea suficient avânt.

Hurnino: (intervine suspect) Cam multe știi tu, domnule Radar, pentru un om care n-a mai fost pe mare… Și de unde știi tu că ar putea fi pirați pe aceste mări?

Radar: (dând înapoi, aproape râzând) Ah, nu, nu, nu… eu doar făceam presupuneri. Nu știu nimic referitor la călătoriile pe mare.

Furie: Potoliți-vă cu toții, vom rezolva problema. Un singur lucru e cert: ceva ciudat se petrece pe corabie azi. Pe voi trei (arată către pasageri) o să vă rog să rămâneți pe punte pe durata zilei, alături de cârmaciul Hurnino. Vă rog să stați doar în perimetrul destinat pasagerilor și să nu vă apropiați de zonele de lucru ale echipajului, ca să nu apăsați din greșeală pe cine știe ce butoane.

Helda pare că vrea să spună ceva. Acum face legătura între Radar și bordul de comandă unde l-a surprins la intrarea ei în scenă, dar nu este lăsată să zică nimic, ceilalți intervin peste ea.

Helda: Căpitane, domnul Radar a fost mai înainte pe punt- (este întreruptă) Furie: Nu avem acum vreme de povești, doamnă Helda. Cineva – nu știu încă exact cine și când și cum și de ce și cât și unde și… și așa mai departe – nu a ascultat comanda mea de a fi cu ochii în patru la ce butoane atinge. S-a produs o problemă care trebuie rezolvată și trebuie să găsesc soluția. Până atunci… vă rugăm să nu ne deranjați. Dacă nu remediem situația aceasta, s-ar putea să avem cu toții de suferit de pe urma pierderii balastului.

Cristofor: Dacă, Doamne-păzește, am avea de înfruntat o furtună. Radar: (aparte, doar pentru public, aproape vesel) Sau o corabie cu pirați. Hurnino: (se uită chiorâș, amenințător spre el) Sau ce? Radar: (același joc vesel, dar bate în retragere provocator, ironic și repetă cuvintele, în joc) Nu, nimic… vorbeam despre această corabie cu pi…oșenie. (Radar se uită suspect la el, dar nu mai zice nimic).

Furie le ordonă marinarilor să meargă în sala motoarelor să verifice dacă totul este în ordine și el lucrează scurt la bordul de comandă, ieșind apoi din scenă pentru a da o mână de ajutor celor doi. Pasagerii se îndreaptă spre bucătărie, de unde se servesc cu ceva de mâncare și pornesc în explorarea 119

„punții”. Cei doi soți își dau cu presupusul despre ce înseamnă cuvântul „balast”, la ce se referă și cât de grav poate fi pierderea asta pentru călătorie. Între timp, Radar mănâncă și încearcă același joc de a lua notiți, doar că Helda îi mai aruncă priviri suspecte uneori. Ies din scenă toți trei.

Ziua 3: Caută farul! Decor:

Păstrați partea în care se află prova corăbiei și bordul de comandă, în rest delimitați spațiul să arate ca o sală a motoarelor. Dacă reușiți să creați și efect de abur/ fum din când în când, e chiar mai bine. Construiți din cartoane pictate sau alte material câteva „motoare”, legați între ele tuburi și cabluri (pentru inspirație puteți căuta pe Google ”engine room of a ship”), puneți la vedere câteva ceasuri pentru presiune (tot din carton pot fi confecționate), un habitaclu, supape de diferite mărimi, radiofaruri, balize, colace de salvare, câteva hublouri etc. Fiți creative, pot exista și câteva denumiri imaginare de instrumente (de exemplu, „ceas de măsurare a transpirației”, „supapă de aerisire a stresului”, „habitaclu de gândire”, „baliză degeaba”, „hublou pentru aisberguri” etc) Proiectați pe fundal în partea unde e prova și bordul de comandă un filmuleț cu valuri în mișcare de tangaj/ raliu. Veți crea astfel impresia că ea, corabia, este în mișcare. La fel ca în celelalte zile, dați drumul în boxe la sunet (valuri de furtună, corabie trosnind). Astăzi, personajele vor avea hainele și părul ud, ca să se sugereze că trec printr-o furtună. Helda va purta o pelerină, Hartiman va avea o umbrelă. Toți vor avea cizme de gumă. Pentru acțiunea din această zi, personajele se vor sincroniza în mișcări – ca și când ar fi pe o punte/ o sală a motoarelor în continuă mișcare – asta înseamnă că vor fi atente ca atunci când vor crea impresia de „clătinare” să fie la unison: vor „aluneca”, se vor „împotmoli”, vor „cădea”, vor fi „aruncați” în aceeași direcție și cu aceeași intensitate a mișcării. Încercați să faceți aceleași mișcări încă de la primele repetiții, pentru a fi coordonare. Actorii pot fi atenți la sunetul valurilor de pe fundal și să creeze iluzia mișcării de „clătinare” la momentele când se aud cele mai „mari” talazuri. În scenă intră Hurnino, ud leoarcă. Se îndreaptă grăbit spre bordul de comandă. La o mișcare de tangaj/ ruliu mai puternică, e gata-gata să cadă peste funia punții. Se ridică și, ajuns la bordul de comandă, face câteva „manevre”. Se uită pe hartă, pe busole, la bord, spre cer, calculează distanțele cu mâinile, cu ocheanul, cu alte „instrumente” pe care le are la îndemână și strigă cât îl țin plămânii:

Hurnino: Căpitane Furieeeee! Căpitaneee! Cristofoooor! Căpitaneee! Căpitane Furieee! (vorbește singur câteva secunde, apoi în scenă apare, ascuns privirii lui Hurnino, Radar – și se îndreaptă spre sala motoarelor tiptil, vizibil publicului.Poată petecul de pirate pe ochi. În timp ce se desfășoară acțiunea de mai jos, Radar umblă pe la supape și pe la cabluri.) Incredibil! Nu-i de ajuns că am rămas fără balast și că furtuna de azi ne poartă când în tangaj, când în ruliu printre valuri…acum și asta?! Căpitanului Furie nu-i va plăcea deloc! În scenă intră Cristofor, grăbit. Este și el ud de ploaie și murdar.

Cristofor: Mi s-a părut că m-ai strigat, cârmaciule! Hurnino: Așa e, Cristofor. Vino repede să vezi în ce bucluc nou am intrat! (Cristofor se apropie de bord

și Hurnino începe să îi explice câteva detalii tehnice și Cristofor începe să aibă o față tot mai panicată, mai deznădăjduită. Între timp intră în scenă și Furie și aude partea ultimă a explicațiilor.) Se pare că din pricina furtunii de azi noapte am pierdut direcția. Busolele sunt dereglate, două arătând Nordul întracolo și celelalte două într-acolo (arată în direcții diferite în timp ce explică). De unde știm care sunt bune? Problema e că nici cerul nu pare a se însenina, să ne putem da seama uitându-ne la noapte după Steaua Nordului. Suntem prea departe de țărm ca să zărim vreun far după care să ajungem în vreun port și să ne recalibrăm busolele. Nu avem cum trimite un semnal de alarmă, săptămâna aceasta circulă puține vase marine pe ruta aceasta. 120

Furie: Ah, dragii mei marinari… suntem într-o situație încurcată cu adevărat. (Cei doi tresar surprinși,

nu-l observaseră pe căpitan.) Dar să nu disperăm, mai avem încă soluții la dispoziție. Vom lansa un apel de direcționare prin radiofar și cu siguranță vreo navă aflată prin apropiere ne va spune care sunt coordonatele lor și care sunt ale noastre. Vom reuși astfel să ne reglăm din nou toate aparatele.

Cristofor: Dar, căpitane, nu ne expunem astfel pericolului de a fi interceptați și de vreun vas de pirați? Hurnino: (râde relaxat) Fii liniștit, omule! Avem cele mai bune aparate. Semnalul nostru nu poate fi interceptat de pirați, oricât de pricepuți ar fi aceștia.

Cristofor: (bombănind doar pentru sine) Da, sigur, avem cele mai bune aparate și totuși ne-am pierdut pe mare! Halal echipaj suntem și ce mai căpitan avem!

Furie: (cu toată blândețea pe care o poate pune în voce) Cristofor, îți înțeleg neîncrederea. (Cristofor

tresare rușinat, nu credea că a fost auzit.) E drept că s-au adunat multe defecțiuni ieri și azi, că am rămas fără greutatea necesară în furtuni ca aceasta, că busolele ni s-au stricat, că nu ne putem orienta după Steaua Nordului, că toate par a merge prost… (Cristofor se uită descurajat la el. Hurnino îl bate prietenește pe umăr, în semn de „ai încredere în ce-ți spune”.) Sunt căpitanul acestei corăbii de ani de zile. Știu ce trebuie să fac pentru a scăpa din această situație grea. Nu e primul moment de acest fel. Pentru tine pare o situație disperată, dar pentru mine e doar o situație critică pe care știu cui trebuie să i-o comunic. (Se îndreaptă spre biroul de comandă și formează niște numere pe bord/ ia în mână telefonul de tip englez – dacă ați pregătit așa ceva. Cristofor se uită și mai nedumerit, când spre căpitan, când spre Hurnino. Nu înțelege nimic. Văzându-l atât de mirat, Hurnino intervine:

Hurnino: Apelul de direcționare prin radiofar al căpitanului Furie va primi răspuns de la însuși amiralul

Barometrus. El este cel mai bine informat cu privire la toate cele ce se petrec pe mările lumii. Amiralul Barometrus ne va învăța cum să ne recalibrăm busolele în doar câteva minute. Furie petrece câteva secunde încercând să ia legătura cu amiralul mai sus amintit. Nu îi e ușor, dar persistă. Reușește. În timp ce vorbește cu Barometrus intră în scenă și Helda cu Hartiman. Par obosiți, înfrigurați și speriați. Ajung exact la partea în care Furie vorbește despre pirați și se uită îngroziți unii spre alții. Până la finalul conversației, cei doi gesticulează destul de agitați unul către altul, ca și când ar purta o discuție în șoaptă – dar fiind atenți și la ce spune căpitanul.

Furie: Amirale Barometrus, sunt căpitanul Furie și vă contactez pentru o direcționare prin radiofar.

Ni s-au stricat busolele și de două zile nu știm direcția în care merge vasul nostru. Avem nevoie de o recalibrare a busolelor pentru a putea continua călătoria spre destinația noastră. (Face o pauză.) Nu, amirale, nu avem pe vas oameni care să ne fi sabotat busolele. Avem cu noi doar trei pasageri și niciunul nu a mai fost până acum pe mare. (Altă pauză.) Da, amirale, am auzit zvonul că ar exista pirați în această zonă. (Încă o pauză.) Nu, amirale, nu cred că suntem în acest pericol. Mulțumim de înștiințare. (Încă o pauză. Notează ceva.) Amirale Barometrus, știam că dacă vă voi solicita ajutorul voi primi o soluționare. Vă mulțumesc mult! (Încă o pauză.) Așa voi face. Da, am înțeles. Mi-ați salvat echipajul de la derivă. (Încă o pauză. Mai notează ceva.) Da, amirale… cu toate pânzele sus spre țărmuri însorite! Când căpitanul încheie transmisia, observă pasagerii. Hurnino îi face semn că l-au auzit.

Furie: (cu gesturi liniștitoare) Nu vă speriați, dragii mei. Am avut o situație de rezolvat și deja am găsit

soluția. Am apelat la cel mai descurcăreț amiral maritim, Barometrus, și deja am remediat problema. (Cei doi par ușurați. Doar Helda pare încă îngrijorată și vrea să zică și ea ceva, dar Furie continuă:) Marinare Cristofor, uite datele tehnice pentru recalibrarea busolelor. (Cristofor ia foaia și se apucă de treabă la panoul de comandă.) Hurnino, direcția de navigare pe care trebuie să o setezi este aceasta. (Hurnino ia foaia și se duce spre cârmă, repoziționând-o.) 121

Helda: V-am auzit vorbind despre pirați, căpitane Furie… În acest moment, Radar iese din sala motoarelor și se îndreaptă spre locul unde sunt celelalte personaje. Acestea sunt cu spatele la el. Pe drum, comunică prin stația walkie-talkie pe care o avea la el și ieri.

Radar: Corsar supreme, răspunde! (Face o pauză. Se aude un bâzâit.) Sunt corsarul Radar, tocmai am

depresurizat sala motoarelor, ceea ce înseamnă că vasul va încetini cu trei noduri pe oră. Coordonatele vasului sunt cele pe care vi le-am trimis ieri, când am demagnetizat busolele. Acum ne îndreptăm exact înspre locul une așteaptă cuirasatul nostru. Estimez să ajungem mâine în jurul orei -0 (Hurnino se întoarce și pare a cerceta puntea, moment în care Radar întrerupe comunicarea. Hurnino iese din zona unde era și-l zărește pe Radar, car abia reușește să ascundă walkie-talkie și petecul de pirat. Îi zâmbește candid lui Hurnino – deși acesta îl privește suspect – și se îndreaptă senin spre locul unde sunt ceilalți.)

Helda: (observă că Radar nu este ud.) Ah, domnule Radar, dar cum ați reușit să vă ascundeți atât de bine de furtună încât ați reușit să nu vă udați defel?!

Radar: (intră pentru câteva momente în panică, nu știe ce să răspundă) Ăăă, ah… nici nu am observant

ploaia de afară… adicăăă… am observat-o, dar am reușit să nu mă ud pentru că nu prea am ieșit pe punte azi…

Hurnino: (bătăios, suspicios) Așaaa… dar pe unde ați fost atunci? Mie mi se părea că veneați dinspre sala motoarelor. Ce făceați acolo singur? Și mai ales… cum ați traversat corabia fără să vă udați?

Radar: (Incoerent la început, prinde curaj pe măsură ce vorbește) Da, ăăă, așa e. Nu m-am udat pentru

că m-am adăpostit de ploaie, ca să știți, iată de ce nu sunt ud! Și am traversat punea la adăpost, pe unde am putut. (Face semne vagi în diferite direcții. Continuă să facă pe naivul.) Și ce înseamnă sala motoarelor? La ce vă referiți? La sala de mese? Nu este deschidă, știți asta. Nici bucătăria nu e deschisă decât la orele scrise pe bilet. În plus, eram singur pentru că voi erați aici cu toții, logic, nu? (Încercând să îndepărteze atenția de la el și să facă pe deșteptul:) Dar ce spuneați de pirați, căpitane? (Mimează spaimă.) Mi-e cam frică, drept să vă spun… Știți, e prima traversare a mării… valuri din toate părțile, o corabie fără bucătar, defecțiuni tehnice bizare, o furtună ce ține deja de o noapte și o zi… un echipaj doar din trei membri… voi, domnule Hartiman și stimată doamnă Helda, n-aveți nimic de comentat? Se creează puțină agitație. Furie se uită urât la Hurnino, de parcă el ar fi de vină pentru situație.

Furie: (încercând să calmeze spiritele) Nu vă îngrijorați, nu suntem în pericol. Amiralul Barometrus a

ținut doar să-mi precizeze că pirații au un nou mod de abordaj: infiltrează în echipaj câte un om de-al lor, care transmite apoi celorlalți pirați toate coordonatele traseului. Amiralul Barometrus m-a întrebat dacă am oameni noi în echipaj și l-am asigurat că nu avem pe vas niciun pirat printre noi, căci îmi cunosc bine oamenii din echipaj. În plus, l-am asigurat că nu este cazul să se preocupe pentru noi. Corabia navighează cu toate pânzele sus și acum că avem din nou direcția corectă, în două zile vom sosi la destinaței. I-am explicat că am la bord doar trei pasageri care n-au mai traversat marea până acum, deci nu există risc de pirat deghizat. Pasagerii par ușurați, mai ales Radar.

Radar: (liniștit, zâmbitor, satisfăcut) Ah, deci navigăm în direcția potrivită! Furie: Acum da. Am avut ceva deviere, dar am remediat problema! Radar: (tresare brusc și pare îngrijorat) Poftim? Adică ne-am abătut de la traseu? De câtă vreme s-a restabilit direcția destinației? De ce nu ne-ați spus nimic, căpitane?

Cristofor: (parcă surprins) Vai dar ce interes manifestați într-ale navigației, domnule Radar! Nu s-ar spune că e prima dată când sunteți pe mare!

122

Radar: (recompunându-se) Ah, nuuu, nuuu e asta. Pur și simplu sunt speriat că am putea rata direcția potrivită!

Furie: Nicio grijă, fiți pe pace! Toate sunt sub control acum. Deși valurile sunt încă potrivnice, navigăm

în siguranță spre destinație! Acum haideți să mergem în sala de mese: vântul s-a mai domolit, valurile par a se liniști și direcția este din nou cea corectă! E vremea să ne și hrănim, să avem putere pentru următoarele două zile de călătorie! Se îndreaptă cu toții spre ieșire, doar Radar rămâne în urma grupului, parcă tulburat. Încearcă să își folosească din nou walkie-talkieul.

Radar: Către corsarul Suprem! Sunt piratul Radar și avem o problemă. Căpitanul a repus corabia

pe direcția corectă spre destinație! Va fi o mică abatere de la plan. Voi vedea ce pot face pentru a redirecționa vasul spre locul unde ne-am înțeles. Rămâneți pe poziții, vă anunț cât de repede pot despre ce se mai petrece aici. Iese din scenă bombănind.

Ziua 4: S.O.S. Salvează naufragiații! Decor:

Creați în jurul scenei pe care vor juca actorii un perimetru înalt de aproximativ un metru (până la un metro și jumătate). Îl puteți confecționa din cearceafuri albastre/ din cartoane pe care să lipiți diferite nuanțe albastre din hârtie creponată, sugerând valuri, apă. Actorii vor juca această zi mimând înotul. Pe scenă, în perimetrul delimitat drept „mare”, pot fi amplasate la vedere epave din fosta corabie – un catarg îndoit, cu vele sfâșiate, fluturânde, bordul de comandă rupt în bucăți și risipit în diverse locuri, prova vasului sfărâmată și ea etc. Fiecare personaj va avea nevoie de câte un colac de salvare/ baghete de spumă (pentru înot). În timpul discuțiilor din text vor înota dintr-o parte în alta a perimetrului, în jurul epavelor, ca și când ar fi duși de valuri. Pentru a obține comic de situație, puteți cere personajelor să improvizeze din când în când momente de „tensiune” în care să se sperie că există vreun rechin în apropiere (și să se grupeze în cerc), să facă liniște pentru că li s-a părut că se aude sunetul unui vapor (și apoi să strige cu toții și să facă cu mâinile în semn de atenționare), să se sperie unii de alții (pentru că se ating cu colacele de salvare) etc. Puteți proiecta pe perete un video cu valurile mării în mișcare de hulă (valuri de larg, fără creste înspumate, liniștite). În fundal se aude un clipocit destul de firav al mării. Personajele intră în scenă pe rând. Vor avea mișcări de înot când se deplasează. În funcție de înălțimea perimetrului deliminat, pot juca în picioare sau din poziție îngenuncheată. Primii intră Helda și Radar.

Helda: (aproape plângând) Ah, dintotdeauna mi-a fost frică să înot chiar și-n bazin cu apă mică și uite-mă acum în mijlocul mării, la voia întâmplării! În plus, am pierdut sticla cu apă și acum mă voi deshidrata! Cine știe ce mi se va întâmpla din cauza asta…

Radar: Asta să-ți fie ultima grijă, Helda, sticla cu apă! Nu vezi în ce situație suntem, plutind în derivă

în mijlocul mării? Nu pot să cred că am fost atacați de un cuirasat cu torpile silențioase! (aparte, pentru sine și pentru public) Corsarul Suprem ce-a păzit, de a reușit un alt vas de pirați să ne saboteze operațiunea?! Să rămân eu, pirat vestit pe șapte mări în mijocul mării, naufragiat ca un călător de rând! Corsarul Suprem va fi foarte supărat să știe că a ratat capturarea aceste corăbii… dar și mai supărat va fi pe mine că n-am reușit să depistez apropierea cuirasatului pirat, mai ales la ce aparatură exista pe corabia căpitanului Furie… Dar dacă nici el n-a fost în stare… ce să fac? Asta e viața de pirat… mai intrăm și la bâldâbâc uneori! 123

„Înoată” în scenă și celelalte personaje. Hartiman are în mână sticla de apă a Heldei. Helda dă un strigăt de bucurie și înoată spre el, luându-i sticla din mână și band însetată. Apoi oferă și celorlalți, care refuză, prea frământați de alte gânduri și probleme mai mari.

Hurnino: Căpitane, nu-mi explic cum a reușit cuirasatul pirate să se apropie de corabia noastră. Nu a apărut pe radar.

Cristofor: Nici în cartul meu, nici în al lui Hurnino, căpitane, nu am înregistrat nicio undă sonoră inamică.

Furie: (resemnat și îngândurat) Nu-mi explic nici eu… amiralul Barometrus mi-a promis că va

supraveghea prin satelit traiectoria noastră și-mi va comunica dacă există pericole. Și, într-adevăr, a depistat la un moment dat apariția unui vas-pirat la câteva mile distanță, așa că am schimbat eu pe tăcute direcția și acesta ne-a pierdut urma. De altfel, a și trimis poliția marină pe urmele lui și probabil deja pirații sunt cu toții capturați și judecați la curtea marțială. (Radar ciulește urechile și se apropie de grup. Hurnino se uită urât la el.)

Hartiman: Poate că nu ne-au pierdut urma, căpitane. Poate a greșit amiralul Barometrus în calculele

lui de la distanță. Că de la țărm nu ies așa exacte distanțele. Pe apă se pot întâmpla multe neprevăzute… ați văzut și dumneavoastră prin câte am trecut și noi de când am părăsit portul…

Furie: (sigur, convins) Nu, domnule Hartiman, vă pot asigura că amiralul Barometrus nu greșește în analizele lui prin satelit. Alta trebuie să fie explicația. Sunt convins că nu e același vas de care am fugit prima oară. Trebuie că o fi un alt vas.

Radar: (aproape trâdându-se) Da, cu siguranță e un alt vas! Celălalt nu avea torpile silen- (observă

cum îl privesc Cristofor și Hurnino, suspicioși la culme) Adicăăă… mă gândesc că nu avea torpile… altfel ne-ar fi atacat și acel vas, nu-i așa? (încercând să pară nevinovat, neștiutor) Ăăă… nu că m-aș pricepe, doar zic și eu. Dar de ce nu a văzut amiralul de care ziceți și acest vas?

Furie: Nu știu exact… nu înțeleg deloc… chiar era un vas mare, ați apucat și voi să-l vedeți puțin chiar când se îndepărta, după ce ne-au torpilat în zori… ar fi trebuit să apară pe radiofarul amiralului…

Helda: Dacă a bruiat cineva semnalul și n-ați mai apucat să vedeți avertizarea lui … cum îl cheamă? … Barometrus?

Radar albește la față, devine agitat, e clar împovărat de vină. Se lovește chiar cu palma peste frunte. Nimeni nu-l bagă în seamă în afară de Hurnino.

Hurnino: (privindu-l țintă pe Radar) Căpitane Furie, este posibil. Chiar înainte de ivirea zorilor, dacă

țineți minte, la schimbarea cartului, v-am rugat să mergem să verificăm sala motoarelor, mi se părea că înaintăm prea încet. Am constatat că supapele erau depresurizate și le-am reajustat. În acele minute, puntea și bordul de comandă au rămas nesupravegheate. Oricine (și se uită aprig înspre Radar, accentuând cuvintele) ar fi putut atunci merge acolo și să șteargă mesajele primite prin radiofar.

Furie: (neîncrezător, dar ușor alertat) Ah, cârmaciule, să nu exagerăm! Nu suntem decât noi pe corabie, n-avea cine face o așa mârșăvie și să ne pună viața în pericol tuturora!

Cristofor: (gândind intens) Decât dacă… decât dacă nu cumva amiralul Barometrus avea dreptate și există la bord un pirat!

Hartiman: Dar asta e absurd, domnule mecanic! Sunteți doar voi trei din echipaj! Și căpitanul Furie a zis că garantează pentru voi, vă cunoaște de prea multă vreme ca să creadă că ați putea fi un pirat sub acoperire!

Cristofor: Decât dacă… decât dacă unul dintre voi nu este el însuși un pirat! 124

Helda: (revoltată de-a dreptul) Domnule marinar, cum vă permiteți să insinuați așa ceva!? Să credeți

că am vrea să ne punem viața în pericol? În plus, toată lumea știe că suntem medici respectabili, cu un nume absolut de încredere oriunde am merge, căci știu cu toții cât de serioși suntem în munca noastră. În plus, ce pirat e-acela care-și pune propria viață în pericol pentru a scufunda un vas pe care se găsește chiar el!?

Hurnino: Domnule Radar, de ce nu spuneți nimic? Ce s-a întâmplat? Aveți o față cam ciudată pentru

un naufragiat din mijlocul mării. Parcă aveți regrete. De ce? Ar trebui să păreți speriat, pentru un om care n-a mai fost niciodată pe mare. Dar de ce totuși păreți obișnuit cu o astfel de situație? Și de ce citesc regret, domnule Radar. Radar are o față frământată, plină de remușcări. Se dă o bătălie în el. Răbufnește.

Radar: Bine, recunosc! Sunt un pirat. (Scoate la vedere petecul de pirat.) Cu toții au un moment de șoc. Hurnino izbucnește, lovind „apa”.

Hurnino: Știam eu că e ceva suspect cu tine! Prea știai multe! Prea erai atent la toate! (Dă să-l

lovească. Se creează agitație. Toți strigă la toți, doar Radar încearcă să-și ceară scuze, dar nu-l bagă nimeni în seamă. Ba chiar reușesc să se bage la bâldâbâc unii pe alții, fără a ține cont cine e cine. Intervine Furie.)

Furie: Hurnino, potolește-te! Opriți-vă cu toții! Suntem în mijlocul mării, naufragiați! Nu ajută să te iei la bătaie cu un pirat la fel de oropsit acum!

Cristofor: Dar căpitane, el e vinovat că suntem în această situație! El e responsabil pentru scufundarea vasului nostru! O să murim de frig, de foame sau de sete aici din cauza lui! Nu avem niciun mijloc de semnalizare la noi… și cine să vină în căutarea noastră? Cine să știe unde suntem dacă ne-am tot abătut de la direcția finală?

Se face un moment de liniște, în care toată lumea procesează greutatea informațiilor spuse de Cristofor. Helda începe să plângă încet.

Radar: Îmi pare rău, îmi pare rău pentru tot. Furie: (parcă trezit dintr-un vis urât, nevenindu-i să creadă) Nu înțeleg… cum ai reușit să treci de

punctele de control din port purtând la tine petecul de pirat? Și cum ai comunicat cu cei de pe vasul de pirați, dacă amiralul mi-a spus clar că am reușit să-i păcălim schimbând direcția? Cum ai reușit să le dai coordonatele noastre și a doua oară? Cum de nu au venit ei să te recupereze pe tine, dacă știau că ești pe vasul nostru?

Radar: Căpitane Furie, viața mea oricum nu mai are valoare acum, aici în largul mării. Sunt conștient că vom muri. (Helda și Hartiman mai ales tresar.) Sau că dacă nu vom muri, oricum ajung la curtea marțială și voi fi închis pe viață. Așa că uite povestea mea. Am trecut de punctele de control destul de ușor, ținând petecul de pirate sub limbă și prefăcându-mă mut. Am comunicat cu cei de pe vasul meu de corsari printr-o stație walkie-talkie, pe care nimeni n-a băgat-o în seamă, crezând că e un aparat de ascultat muzică. Dar e modificat special pentru lungimea de undă a piraților. N-am știut că amiralul ăla Baharomus, Baromenuc, Barometrus sau cum s-o numi el – a depistat vasul nostrum și că ați schimbat direcția fugind de corabia noastră. Într-adevăr, eu am fost cel care am șters avertizarea amiralului în zorii zilei, chiar înainte să fim atacați. Credeam că e nava noastră, nu alți pirați. Dacă știam… nu ștergeam apelul. Dar am crezut că se referă la echipajul corsarului Suprem, pe a cărui corabie sunt și eu pirat. Mi-am dat seama prea târziu de ce s-a întâmplat. Când am fost torpilați, am știut clar că nu sunt pirații corsarului Suprem, noi nu avem așa ceva la bordul corăbiei noastre… știam că nu am nicio șansă de scăpare… un pirat atacat și scufundat de pirați… ce poate fi mai ironic de atât? (tace, trist)

125

Hartiman: Incredibil! Prima oară în viața mea pe mare și să fiu atacat de pirați. De fapt, să trăiesc alături de un pirat zile întregi! Să mănânc, să vorbesc cu el! Ah, cine mi-a zis să merg la congresul ăsta? Nu puteam noi, Helda, sta liniștiți acasă, doar să ne uităm la mare cum se izbește de mal, în loc să încercăm să o traversăm?

Helda: Dragul meu… ce să mai zic acum?! Iată-ne în mijlocul mării, duși cu pluta, cum s-ar zice… la

propriu! Un pirat, trei marinari – toți la fel de naufragiați ca noi, bieți medici care am vrut să participăm la un congres și să ne vedem fiica… bine că avem apă potabilă la noi, altfel chiar am sfârși duși cu pluta și la figurat vorbind… măcar așa nu ne vom deshidrata și – (este din nou întreruptă de ceilalți, căci sunt exasperați cu toții – inclusive Hartiman – de prelegerile ei asupra importanței hidratării pe mare)

Hurnino: Căpitane Furie, eu v-am zis că nu e ceva în regulă cu acest pasager încă de când l-am văzut din depărtare! Prea avea un aer de lup de mare, prea părea el sigur pe el pe punte!

Furie: Da, mi-ai spus. Ai avut dreptate. Dar ce mai pot face acum? Nimic. Radar: Îmi pare rău, chiar îmi pare rău pentru ce am făcut! Cristofor: Acum îți pare rău pentru că ești în apă, naufragiat ca noi. Dar dacă vasul tău de corsari near fi capturat… oare ți-ar mai fi părut rău cu adevărat pentru comportamentul tău? Tăcere lungă.

Furie: Marinari, trebuie să ne organizăm puțin… suntem în mijlocul mării, e deja ziua în amiaza

mare… Suntem de câteva ore în apă și începem să tremurăm de frig. Haideți să vedem ce putem face pentru a rezolva această situație limită. Trebuie să supraviețuim, căci avem pasageri ce trebuie duși la destinație. (Uitându-se spre Radar.) Sau la curtea marțială. Cei trei marinari se trag la o parte pentru a vorbi. Hartiman și Helda stau împreună. Radar se trage la o parte, trist. Dintr-o dată i se face rău și parcă ar vomita. Apoi pare că ațipește… După câteva secunde „înoată” afară din scenă, chipurile purtat de curent. Ceilalți nici nu observă. După alte câteva secunde de dezbateri, marinarii vin înspre Hartiman și Helda.

Furie: Am decis ce este de făcut. Dar… unde e Radar? Se uită cu toții în jur.

Helda: A dispărut! Poate s-a înecat…. Vaaai, ce tragic, Hartiman! Suntem medici și nici n-am observat că moare omul lângă noi! Cu siguranță era deshidratat și nu ne-am dat seama! Trebuia să-i dăm apă!

Hurnino: Eh, să nu exagerăm! Atâta fâs pentru un pirat! Foarte bine dacă s-a înecat, că doar el e de vină pentru situația în care am ajuns și noi!

Furie: Cârmaci Hurnino, câtă vreme ești încă sub comanda mea nu ai voie să vorbești așa despre vreun om! Pirat sau nu, a urcat pe corabia mea și eu am datoria să fac tot ce-mi stă în putință să-l duc viu la țărm, la destinația scrisă pe bilet. Așa că acum ne despărțim în două grupe de căutare, poate nu a murit… poate a leșinat doar și-l putem încă salva de la înec. Sau poate a încercat să fugă și atunci îl vom prinde, ca să-l predăm curții marțiale.

Helda: Căpitane, dar suntem în mijlocul mării… mai contează dacă-l vom preda sau nu curții

marțiale? Oricum nu avem șanse de supraviețuire dacă nu ne găsește repede cineva… apa potabilă e pe terminate și dacă nu ne hidratăm vom – (este iarăși întreruptă).

Cristofor: Stimată doamnă, ne vom ocupa de problema deshidratării după ce-l găsim pe piratul Radar.

Noi trei vom merge într-acolo și căpitanul cu Hurnino într-acolo. După câteva minute de căutări în jurul epavei, ne vom întoarce aici și vom vedea ce e de făcut mai departe. Sper să-l găsim pe Radar. 126

N-aș vrea nici să moară în apă lângă noi, nici să scape de curtea marțială.

Hurnino: Da, e un corsar ticălos care-și merită soarta. Furie se uită amenințător către ei, dar aceștia se prefac că nu observă. Încep căutările lui Radar, cu toții îndreptându-se – pe căi diferite de „căutare” – către ieșirea din scenă.

Ziua 5: Luptă cu pirații! Decor:

Acțiunea de azi se desfășoară pe puntea unei corăbii, evident diferită de cea din primele trei zile (căci aceasta a eșuat ieri, nu-i așa? ) Păstrați elementele generale de decor, dar modificați-le așezarea față de primele trei zile – și eventual adăugați altele noi, astfel încât să creați ideea unei noi corăbii. Aceasta este mult mai elegantă, mai curată, mai plină de viață. Pe scenă este o ușoară forfotă: pasagerii se plimbă pe punte, admirând marea și șușotind veseli, iar echipajul își face treaba (strâng funii, ancore, aranjează echipamente etc.). Jocul acesta scenic durează 30-45 de secunde, după care în scenă intră amiralul Barometrus, împreună cu căpitanul Furie. Când își fac ei apariția, ceilalți ies din scenă – dar nu toți deodată, ci pe rând, creând spațiu pentru personajele principale. La câțiva pași în spatele lor sunt cei doi marinari, care-l țin pe Radar. Helda și Hartiman apar și ei după câteva replici schimbate între amiral și căpitan.

Barometrus: Căpitane, mă bucur că nu l-ați abandonat pe corsarul Radar pe mare. Deși ar fi meritat

să moară înecat, e bine că l-ați salvat și acum îl putem trimite în judecată. Vom face un exemplu din el pentru toți pirații, ca să le fie frică să mai gândească la planuri de a jefui corăbiile de pe mările acestea.

Furie: (nu știe cum să spună ce urmează): Știți, amirale Barometrus… ar mai fi câteva chestiuni de

discutat înainte de a-l trimite în judecată. (Barometrus se oprește locului, surprins.) Până să reușiți dumneavoastră să ne găsiți, am avut vreme să analizăm situația lui. Am văzut că-i pare cu adevărat rău de comportamentul lui și noi vă cerem să-l iertați.

Barometrus: (nevenindu-i să creadă) Căpitane Furie, îți dai seama ce-mi ceri? E vorba de grațierea unui pirat din echipa corsarului Suprem!

Furie: (le face semn celor trei să se apropie) Așa e, domnule amiral Barometrus… și totuși Radar, piratul cel vestit pe șapte mări se căiește cu adevărat de răul pe care a vrut să ni-l facă.

Barometrus: (în continuare suspicios de așa știre) I-auzi, corsare… cei pe care tu ai vrut să-i prădezi

și să-I omori împreună cu gașca de pirați a corsarului Suprem cer milă pentru viața ta! Ce zici tu de treaba asta?

Radar: (total smerit) Amirale Barometrus, nu sunt vrednic să merit așa onoare! Știu că trebuie să fiu

dus la curtea marțială. Am făcut multe rele în lunga viață de pirat și nu am cum să întorc timpul înapoi. Dar fie-vă milă de viața mea, amirale Barometrus. După săptămâna petrecută cu acești marinari de excepție, mai ales după întâmplarea de ieri, îmi dau seama cât de prost am fost. Amirale, deși meritam să fiu lăsat să mă înec în mare, oamenii aceștia au pornit în căutarea mea. Se pare că am leșinat de foame, sete și frig și apele mării erau gata-gata să mă înghită, dar ei m-au salvat. Ba medicii care erau cu noi pe vas (arată spre Helda și Hartiman, care apăruseră și ei între timp) m-au îngrijit, deși din cauza mea ajunseseră naufragiați… Atunci am fost șocat de bunătatea lor și mi-a părut rău de comportamentul meu de până acum. Vreau să mă schimb!

Furie: Amirale Barometrus, permiteți-mi să adaug câteva observații personale. (Amiralul îi face semn

să continue.) Până să ne recuperați din apele mării, aș fi zis că acest pirat merită să moară, plătind pentru tot răul făcut de-a lungul anilor. Când am văzut cum cei doi soți l-au ajutat și el se simțea tot 127

mai rușinat și le tot mulțumea, am zis că se poartă așa pentru că știe că nu mai are nicio șansă la viață. Dar apoi… când ne-ați recuperat din apele mării… m-am convins că s-a schimbat și merită să trăiască.

Barometrus: (încă neîncrezător) Ce te face să spui asta? Furie: Pentru că stătusem o zi și o noapte întreagă în apă, cred că vă aduceți aminte starea în care eram când ne-ați recuperate.

Barometrus: Bineînțeles că-mi amintesc. Erați în hipotermie cu toții. Niciunul nu mai puteați vorbi, erați deshidratați complet și delirați.

Helda: Da, pentru că eu le-am spus că trebuie să bem apă mai multă, altfel va fi problemă. Apa este foarte importantă atunci când ești pe mare, pentru că aerul uscat și săra- (este, evident, întreruptă; pare că până și amiralul Barometrus știe deja ce tiradă de replici ar urma)

Hartiman: Ceea ce vrea Helda să spună mai pe scurt este că piratul Radar a fost cel datorită căruia am supraviețuit, chiar și-n stadiul în care ajunsesem. El ne-a învățat cum să ne drămuim proviziile de apă și cum să facem mișcări așa încât să nu înghețăm de frig.

Cristofor: El ne-a arătat cum să ne grupăm când în jur dădeau târcoale rechinii și tot el ne-a învățat să construim semnalizatorul pe care l-ați observant când ne-ați recuperat. Fiind noapte, dacă nu aveam acel semnalizator, ați fi trecut pe lângă noi fără să ne observați și am fi murit în curând cu toții.

Furie: (aparte, doar către amiral, așa încât să nu îl audă decât el și publicul) Și, între noi fie vorba,

amirale, dacă omul voia să rămână pirat în continuare, după ce l-am salvat ar fi așteptat până noaptea, ne-ar fi furat proviziile de apă și ar fi fugit de lângă noi. La câte tehnici de supraviețuire cunoaște, nu mă îndoiesc că știa cum să reziste câteva zile până să fie găsit de prietenii lui corsari. Sau dacă l-ar fi găsit vreo corabie de oameni cinstiți, ar fi jucat rolul naufragiatului și nimeni oricum n-ar fi știut adevărul. Dar nu, omul a rămas lângă noi și ne-a ajutat odată ce a văzut că l-am scăpat de la moarte. Acum e rândul nostru să facem la fel pentru el. Amiralul se uită lung când la unul, când la altul, cântărind parcă toate informațiile primite.

Barometrus: (cu un zâmbet larg, către Radar) Ei bine, corsare, se pare că asta e ziua ta norocoasă pe

mare! Tocmai ai fost grațiat de la moarte prin intervenia oamenilor pe care tu, cu câteva zile în urmă, plănuiai să-i jefuiești și să-i scufunzi în mare! Ce-ntorsătură neașteptată, nu-i așa?

Radar: (cade la pământ și plânge de fericire) Vă mulțumesc, amirale! Știu că nu merit această favoare,

dar mă voi ridica la înălțimea ei, vă promit! Nu voi mai face piraterie niciodată în viața mea! Ba chiar mai mult, am de gând eu, un fost pirat, să mă lupt cu pirații care vor să facă rău altor oameni!

Barometrus: Așa să faci, corsare! Văd din vorbele tale că ești sincer. Sper să devii un anti-corsar

faimos în toată lumea și să reușești să convingi cât mai mulți pirați să se lase de această urâtă meserie. Altfel, transmite-le din partea amiralului Barometrus că-i așteaptă curtea marțială și pedeapsa capitală apoi! Până atunci însă, haideți cu toții pe puntea corăbiei, să sărbătorim găsirea voastră. Face un semn și pe punte se întorc marinarii, cu coșuri cu mâncare, cu suc, cu apă (pe care Helda o ia în viteză pe toată). Vin și pasagerii de la început și preț de un minut toată lumea vorbește, râde, mănâncă, bea, se bucură. În monitor se aude vocea amiralului (care ieșise de pe scenă între timp).

Vocea amiralului: Stimați pasageri și membri ai echipajului, sunteți cu toții așteptați pe puntea superioară a corăbiei, pentru o surpriză de proporții. Vasul este ancorat în siguranță, nicio corabie de pirați la orizont și cerul se anunță a fi senin în următoarele ore. Dau cu toții buzna spre ieșire, bucuroși și curioși. 128

Jurnal de bord 129

Observație pentru coordonatorul programului: Am pregătit o variantă de jurnal de bord în care copiii trebuie să-și completeze ei cea mai mare parte din jurnal (după cum este sugerat în manual. Dacă vi se pare prea mult de lucru, pregătiți una în care copiii au completate informațiile de bază sugerate în manual, ei urmând să adauge acasă doar impresiile personale. Alegeți modalitatea de lucru cea mai potrivită numărului de copii și gradului de dificultate pe care îl găsiți potrivit copiilor din zona dumneavoastră.

Jurnal de bord

_______________________________________ navighează pe corabia Toate pânzele sus din data de __________ până în __________. De azi încolo, el își ia angajamentul că va fi (după cum i se va dicta de către superiorii săi) un matelot, un vâslaș, un căpitan sau un pirat absolut exemplar. Vasul pe care călătorește se află sub comanda „Căpitanului flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume”, care și-a luat angajamentul să îl poarte într-una dintre cele mai interesante explorări ale lumii maritime (și nu numai)! Marinarul mai sus amintit este legitimat cu un bilet de călătorie de ____________________, și trebuie să aibă în tot timpul asupra lui acest jurnal de bord și să îl completeze în fiecare zi – după cum i se va cere de către responsabilii diferitelor puncte strategice de pe vas (sau din apropierea lui) în care va opri pentru diferite sarcini ce-i vor fi atribuite. Împlinirea tuturor cerințelor poate duce la premiere, dar cel mai important este că va duce garantat la colecționarea unor cufere cu amintiri marinărești incredibil de palpitante, amuzante și… mai ales utile pentru zilele în care corabia Toate pânzele sus se va fi dus spre zările altor mări…

130

Ascultă

Ziua 1

Căpitan!

Lecția: Chemarea lui Iona Text biblic: Iona 1:1-3 Verset de memorat: _________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Scopul lecției: Eu trebuie să Îl ascult pe Dumnezeu! Tema cadru: Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu Semnul zilei: ______________________________________________________________

Pe punte (adevărul biblic)

Pot desena sau rezuma povestirea de azi așa: ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

În adâncuri (discuții și lucru manual) Întrebări care mi-au rămas în minte (căpitanii și pirații trebuie să mai scrie și altele, pe lângă acestea): 1. Ai putea să povestești o situație în care părinții te-au rugat să face ceva, iar tu te-ai comportat exact ca și Iona? 2. Ce misiuni crezi că ne încredințează Dumnezeu nouă, în aceste zile (sau la vârsta noastră)? 3. Ce înseamnă azi „ascultarea” de Dumnezeu? Cum se manifestă ea? _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

131

La far (aplicație și verset de memorat)

Trei situații concrete în care Dumnezeu îmi cere să ascult de El:

Corabia piraților (jocuri) Jocul la care m-am distrat cel mai mult (și de ce): _______________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Noi, cei de pe corabia piraților atestăm prin ștampila de mai jos că acest marinar a avut parte de antrenament specific și este într-o formă fizică demnă de un călător pe mare. _________________________

Observații personale: Ce nu prea mi-a plăcut azi: ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Ce voi reține pentru totdeauna din ziua aceasta: ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Marinarii cu care am fost prieten azi sunt: _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 132

Ziua 2

Atenție:

om peste bord!

Lecția: Pedeapsa lui Iona Text biblic: Iona 1:4-17 Verset de memorat: _________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Scopul lecției: Eu aleg să Îl ascult pe Dumnezeu, știind că neascultarea are consecințe atât pentru mie, cât și pentru cei din jur. Tema cadru: Consecințele neascultării Semnul zilei: ______________________________________________________________

Pe punte (adevărul biblic)

În adâncuri (discuții și lucru manual) Întrebări care mi-au rămas în minte (căpitanii și pirații trebuie să mai scrie și altele, pe lângă acestea): 1. Ți s-a întâmplat vreodată să fii neascultător? Povestește un astfel de episod. 2. Care au fost consecințele neascultării pentru tine? Dar pentru alții din jurul tău? _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

133

La far (aplicație și verset de memorat) O situație în care neascultarea a avut consecințe pentru mine sau pentru cei din jur este (desen/ povestioară): _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

Ziua 3

Caută farul!

Lecția: Rugăciunea și scăparea lui Iona Text biblic: Iona 2:1-10 Verset de memorat: _________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Scopul lecției: Eu pot apela fără să ezit la ajutorul lui Dumnezeu atunci când greșesc. Tema cadru: Curajul de a cere ajutor Semnul zilei: ______________________________________________________________

Pe punte (adevărul biblic)

În adâncuri (discuții și lucru manual) Întrebări care mi-au rămas în minte (căpitanii și pirații trebuie să mai scrie și altele, pe lângă acestea): 1. Ce trebuie să facem atunci când suntem în pericol mare? 2. Ai putea să povestești o întâmplare când te-ai rugat și ai văzut cum Dumnezeu a răspuns rugăciunii tale? _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

135

La far (aplicație și verset de memorat) Scrie/ desenează cu creionul în jurnal o situație în care ai greșit. În timp ce ceri ajutorul Domnului, șterge cu radiera… _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

Ziua 4

S.O.S:

Salvează naufragiații! Lecția: Iona predică la Ninive Text biblic: Iona 3:1-10 Verset de memorat: _________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Scopul lecției: Eu pot să împărtășescă celor din jurul meu Vestea Salvării. Tema cadru: Vestirea Salvării oferite de Dumnezeu Semnul zilei: ______________________________________________________________

Pe punte (adevărul biblic)

În adâncuri (discuții și lucru manual) Întrebări care mi-au rămas în minte (căpitanii și pirații trebuie să mai scrie și altele, pe lângă acestea): 1. Care este vestea bună pe care noi trebuie să o transmitem oamenilor? 2. De ce crezi tu că Dumnezeu dorește să spunem altora despre El? 3. Cum și când poți tu spune altora Vestea cea Bună? _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

137

La far (aplicație și verset de memorat) În săptămâna aceasta îi voi vorbi ___________________________ despre vestea salvării. Iată ce îi voi spune: _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

Luptă

Ziua 5

pirații!

Lecția: Iona se mânie pe Dumnezeu Text biblic: Iona 4:1-11 Verset de memorat: _________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Scopul lecției: Eu înțeleg că Dumnezeu vrea să îi iubesc chiar și pe cei greu de iubit! Tema cadru: Iubirea de semeni Semnul zilei: ______________________________________________________________

Pe punte (adevărul biblic)

În adâncuri (discuții și lucru manual) Întrebări care mi-au rămas în minte (căpitanii și pirații trebuie să mai scrie și altele, pe lângă acestea): 1. Ce fel se sentimente pot fi „pirați” pentru inima și mintea voastră? 2. Ce ar dori să fure „pirații” din viața unui copil? 3. Cum putem noi birui „pirații” care vin să ne atace gândurile, vorbirea sau comportamentul? _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

139

La far (aplicație și verset de memorat) În săptămâna aceasta mă voi ruga pentru ___________________________ și îi voi arăta iubirea mea astfel: _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

141

142

143

144

145

Sugestii de cântece potrivite tematicii Cele mai multe dintre cântecele menționate pot fi găsite pe youtube scriind cuvintele cheie sugerat în paranteze. Din experiență, vă sfătuim să alegeți maximum 5 cântări/ zi. Una dintre ele trebuie să fie obligatoriu imnul, care poate fi repetat atât la programul comun de la începerea zilei, cât și la final… cu cât mai des, cu atât mai bine pentru a se întipări în mintea copiilor. Celelalte cântece este bine să fie relative cunoscute. Dacă introduceți melodii noi, vă sfătuim să fie doar una pe zi (probabil în prima zi vor fi mai multe necunoscute, de aceea repetați-le de mai multe ori). Asigurați-vă că repetați de la o zi la alta cântările noi, ca să rămână în memoria muzicală a copiilor. Îi puteți sfătui pe copii să își noteze în jurnalele de bord titlurile cântecelor care le plac mult și să le caute mai apoi pe youtube pentru a le învăța mai bine. Copiii vor fi mult mai doritori să cânte dacă vor vedea că liderii și călăuzele cântă și ei. Dacă aveți posibilitatea să creați coreografie, copiii nu doar că vor învăța mai repede cântecele, ci vor fi și mai doritori să participle la momentele muzicale (nu spuneți că faceți „semne” – cei mai mari nu sunt încântați de idee – dar dacă le spuneți că ați pregătit coreografii pe care să le exerseze împreună cu voi cu siguranță vor fi mai interesați). Pregătiți bine împreună cu voluntarii aceste coreografii – asigurați-vă că știu cu toții versurile și ordinea semnelor de făcut, sincronizându-se. Liderul de laudă și închinare ar trebui să fie responsabil de organizarea momentului. La intrarea copiilor în sală, puteți pune o melodie care să sugereze că pornesc într-o aventură pe mare. (De exemplu, Pirates of the Caribbean Theme Song)

Imn:

Extra: Du-te, Iona, și le spune (Iona - Speranța pentru copii)

Ziua 1:

Cu gândul meu (Bucuria copiilor – cu gândul meu) Spune Da (Speranța pentru copii vol. 4)

Ziua 2:

Isus e-al meu prieten (05. Isus al meu – Wkey) Domnul să fie desfătarea ta (Speranța pentru copii vol. 1 - Domnul să fie desfătarea ta)

Ziua 3:

Când ești în necaz (01. Când ești în necaz – Wkey) Ce telefon frumos am eu (Ce telefon frumos am eu – Simpozion Nicolae Moldoveanu 2013!)

Ziua 4:

Mică lumină-a mea (Bucuria copiilor – Mica lumina a mea) Din adâncul inimii (04. Din adâncul inimii – Wkey)

Ziua 5:

Isus pe copii iubește (Bucuria copiilor – Isus pe copii iubește) Isus iubește pe fiecare (13. Isus iubește pe fiecare) 146