Vorba nr 30

ANUL 1 NUMĂRUL 30 17— 23 IULIE 2013 16 PAGINI = 1 LEU

EVROPA DE ACASĂ!

Citeam deunăzi un articol (“Extinderea UE – care sunt limitele Europei ?” de George Vișan) și o frază m-a făcut atent: „Dintre toate politicile europene, singura al cărei succes este considerat incontestabil este politica de extindere. Este cel mai palpabil aspect al politicii externe a Bruxelles-ului. Dacă celelalte aspecte ale CFSP-ului sunt ceva mai greu de definit, extinderea UE este elementul pe care fiecare actor european îl înțelege, de la membrii comisiei până la ultimul cetățean european. De asemenea, este și o temă de politică externă ușor de „vândut” din punct de vedere politic: de la 6 state membre, UE a crescut la 15, pe urmă la 25 și în final la 28. ” Fire năvalnică, cum sunt, am dat în fierbere, foc de paie. Mi-am oprit primul instinct, reamintindu-mi de Europa de acasă, Evropa ce-o văd în fiece dimineață, vai de noi, evropeni !

Expansiunea Europei nu ne-a făcut Europeni, asta am fost prin poziția geografică. În schimb, un subiect de maxim interes pentru România este Parteneriatul Estic și perspectivele de integrare europeană a statelor din fostul spațiu sovietic, în special a Republicii Moldova. Un punct de vedere pertinent asupra situației Parteneriatului Estic a venit din partea lui Armand Goșu care a rezumat situația acestui proiect politic european: - Rusia îl percepe ca o amenințare directă a ceea ce consideră zona sa de influență directă. Un proiect agresiv ce subminează interesele rusești, motiv pentru care Kremlinul a formulat proiectul Uniunii Eurasiatice ca alternativă la aspirațiile europene ale statelor din spațiul fost sovietic.

- Dintre statele implicate în Parteneriatul Estic, cea mai bună performanță a avut-o Republica Moldova care este practic „premiantul grupului”, urmând să devină stat asociat la UE, în urma summit-ului de la Vilnius. În cazul Ucrainei, situația este complicată din cauza procesului fostului premier Iulia Timoșenko, iar Kievul a semnalat o intenție de distanțare, declarând că nu este interesat de aderare. Armenia și

Georgia negociază acorduri de asociere schimb cu UE. DAN ORGHICI și- liber Fără perspectiva aderării, statele implicate în Parteneriatul Estic se vor îndepărta de UE și vor adera la Uniunea Eurasiatică, sub presiunea Rusiei.

O observație interesantă făcută de Armand Goșu ține de rolul și poziția Poloniei în cadrul UE și a politicii estice. După Germania, Polonia este al doilea stat ca influență în politica externă a Uniunii, și lider de necontestat asupra agendei politice a Parteneriatului Estic (creat la inițiativa Varșoviei și a Stockholmului).

Pentru România, acest ultim aspect este o veste proastă deoarece, în ciuda intereselor avute în spațiul ex-sovietic – cel mai mare avocat al integrării europene a Republicii Moldova – este forțată de ascensiunea Poloniei și de inițiativele diplomatice ale Varșoviei să fie vioara a doua la nivel regional și european. În cazul spațiului ex-sovietic, Europa se confruntă cu o provocare aparte, după cum a observat și Péter Balász: succesiunea proiectelor de modernizare sovietic și occidental.

Nu sunt filo-Rus, nici melancolic comunist, îmi pun doar întrebări, și cum nu mi-aș pune? Rusia este un mare jucător pe piața internațională, este adevărat, un partener la care trebuie să fii atent tot timpul, dar un partener ce nu poate fi neglijat.

APROZARUL DIN CENTRU VECHI VĂ OFERĂ MARFĂ DE BUNĂ CALITATE LA PREȚURI MICI. VĂ AȘTEPTĂM!

”CIMITIRUL EROILOR”

Băncuta sau, mai bine scris, nepăsarea !

PRIN MAGAZINUL DIN ORĂȘTIE SITUAT PE STR. EROILOR NR. 29, TEL. 0755148476 VĂ OFERĂ: MOBILIER PENTRU BAIE, ACCESORII BAIE: GRESIE, FAIANȚĂ, CABINE DUŞ, CĂZI DE BAIE

•

     

NOUL MAGAZIN LEGUME-FRUCTE DIN PIAȚA „LA STADION” ROȘII 1,95 lei \ kg.

VINETE 3,95 lei \ kg.

ARDEI GRAS 2.50 lei \ kg.

CARTOFI NOI 1,95 lei \ kg.

VARZĂ 1,50 lei \ kg, PEPENE VERDE 1,00 lei \ kg.

CASTRAVEȚI 1,50 LEI\KG.

Accident provocat de ușa glisantă a magazinului O femeie din Orăștie se află la spitalul Județean din Deva, după ce a fost accidentată de ușa glisantă a magazinului din care făcuse cumpărături. Femeia a suferit un accident, vineri 12.07. a.c., aproximativ la ora 10,30, în timp ce ieșea dintr-un magazin din centrul orașului. La ieșirea din marketul situat la parterul complexului Palia, a fost lovită peste picior de ușa glisantă şi a căzut sub privirile înmărmurite ale celorlalţi cumpărători. În urma apelului dat de martori, un echipaj al salvării a ajuns la magazin pentru a-i acorda primul ajutor calificat. Din ce au constatat paramedicii, femeia suferise o fractură la un picior. Pentru că lucrările ce se efectuează de

☺☻Cine a zis că nu sunt bani în România ? Bani sunt foarte mulţi, dar la puţine persoane.

Stau dosiţi prin sertare, prin ziduri, prin alte ascunzători, astfel încât s-a întâmplat să se uite de ei şi să fie aruncaţi la ghenă ori să le dea foc; ☻☺ Sunt nevoit să mă întreb, nu ştiu pentru a câta oară: acum, când preţurile la legume au ajuns derizorii la producători, de ce cei din pieţe desfac marfa la

Traiul românilor, o loterie Traiul de zi cu zi al românilor seamănă, de mult timp, cu o loterie, fie Joker, fie 6 din 49, fie…

Bingo. Pe o sărăcie cumplită suntem la mâna şnapanilor şi alimentaţi cu speranţe. Cum sărăcia ia proporţii, cum apar alte şi alte şmecherii pentru a-l stoarce pe sărmanul român şi de ultimul bănuţ. La jocul 6 din 49 lucrurile au luat-o razna, aşteptările românilor au ajuns pe sfârşite, au încercat să -şi facă loc speculaţiile, dar… oare nu cumva cineva sau un grup de „cineva” are nevoie de o anumită sumă de bani şi încă acea valoare nu a fost atinsă (iarăşi rimă !), sau poate alt „cineva” are o sumă exorbitantă şi nu o poate scoate la vedere din motive de fisc şi nu numai, stă la cutie şi, când vor ieşi cele şase numere norocoase răscumpără premiul cu un bonus, apoi se declară câştigător. De ce zic toate astea ? Îmi amintesc că în 1977, un celebru cântăreţ de muzică populară, dispărut dintre cei vii în urmă cu trei – patru ani, a câştigat la loz în plic un autoturism „Skoda 100S”. Premierea a fost televizată, ori interpretul era de pe atunci milionar, şi eu nu prea cred că milionarii joacă la

mai mult timp la Spitalul Municipal din Orăștie, fac ca unele servicii medicale (chiar și în cazuri de urgență) să fie indisponibile, poate de această dată doamna manager va lua măsuri, echipajul de la salvare a dus-o pe rănită la Spitalul Județean pentru evaluare și stabilirea tratamentului pe care să i-l administreze pacientei.

Agravant este faptul că acesta nu este un caz singular, mai mulți cetățeni ai orașului nostru au fost loviți de această ușă și, din nefericire, nu ușor, dar până acum nimeni nu a sesizat acest fapt și poliției. Oare să mai așteptam să se nenorocească sau poate să moară vreun copil, pentru ca ușa glisantă defectă să fie reparată ?

de Vic Virgil Bălan preţuri demne de anotimpul rece ?

Chiar nu se găseşte rezolvare ? Ce păzesc cei ce sunt plătiţi din banii statului ? Nimeni, acolo sus, nu realizează că-l desfiinţează pe producătorul autohton, atât cât a mai rămas ? ☺☻Doamne, ce nebunie !

Mita, ca o pecingine, a cuprins şi pe unii şefi militari, la cel mai înalt grad. Românii încep să-şi piardă încrederea în haina militară.

Vic Virgil Bălan

loto…

Oricum, de zeci şi sute de mii de variante, chiar milioane, ar fi fost imposibil ca să nu fi ieşit varianta câştigătoare; am crezut că maşinăria electronică va pune capăt speculaţiilor, mânăriilor, dar ne-am înşelat… Acum suntem şi mai controlaţi, acum suntem şi mai înşelaţi, acum suntem şi mai păcăliţi. Şi, cum criza devine mai puternică, şmecherii scot de la naftalină celebrul „Bingo”. După 24 de ani încă nu ne-am convins că fără a produce nu ai cum să câştigi; câştigul trainic, durabil se naşte prin muncă şi sudoare. Un câştig pe nepusă masă, venit rapid, duce la multe: insomnii, teamă, nesiguranţă şi alte întâmplări cu final tragic. Nu doresc să intru în amănunte pentru a nu fi considerat un cusurgiu, dar dacă încercăm să privim înapoi, nu prea departe, vom găsi multe exemple. Se pare că noi ne-am învăţat cu aşa ceva şi chiar ne place să ne lăsăm păcăliţi.

Dacă e aşa, atunci să nu ne mai lamentăm Dacă, din curiozitate, treceţi pe lângă o agenţie Loto în zilele de luni şi vineri, veţi vedea persoane, multe persoane, cu biletul sau biletele în mână, cu privirea în gol, dând mărunt din buze.

Cu extragerea viitoare, vor lua visul de la capăt. Psihoza la scară naţională continuă…

Oprți vaporul! Am ajuns în colonism Gata cu distracţia! La dreapta! La stânga! Culcat! Drepţi! Stângamprejur! Înainte, marş! În faţa noii şefe F.M.I. pentru România, Frau Schächter, care va deschide rapid şi exact drumul altor alogeni în Ţară, greii sistemului politic, economic şi financiar-bancar, vor uita de tot cui aparţin şi i se vor înclina cu neţărmurită dragoste şi supunere. Stagiile de pregătire politică, masteratele şi doctoratele achiziţionate pe galbeni în 23 de ani de capitalism chiaburesc nu le-au alterat deloc viziunea de slugoi şi nici comportamentul vasalic. Alogenii şi toate companiile străine se cazează în România pentru mâna de lucru extrem de ieftină. Angajaţii români sunt trataţi precum sclavii pe plantaţii. Doar nu vin de dragul României, ca să-i aducă bani! Aici e raiul lor! Păcătoşii ne exploatează muncitorii, fură statul şi pleacă miliardari. Cel care lucrează la privat încasează salariul minim pe economie, e umilit ca un sclav şi dacă încearcă să-şi ceară drepturile, e trecut pe lista neagră, i se instituie o vină falsă şi aut.

Nu acelaşi lucru se va întâmpla cu Lagard. Cercetată de Curtea de Justiţie franceză pentru complicitate la fals şi complicitate la deturnare de bunuri publice în dosarul Bernard Tapie, Lagarde vine sprinteioară la Bucureşti, ca să ia notiţe cum să furi banii publici fără să fii prins, fără să fii condamnat. Numai un naiv îşi imaginează că F.M.I. e organizaţie de caritate într-un sistem procopsit din speculă. Înlăuntru colcăie o adunătură şcolită la cursuri de şantaj şi de muls resursele statelor. De acolo s-a extins jungla financiară (mediu propice prădătorilor fără scrupule), acolo se năşesc monştrii financiari, acolo se hrănesc fioroase grupări mafiote, care fac mai dezesperante sărăcia şi mizeria popoarelor. Acolo hoţul are carte de muncă şi este extraordinar de productiv şi de bine plătit. Daţi-mi controlul asupra monedei unei ţari şi nu mă interesează nici cine o conduce, nici ce politică face.

(Rockefeller) Generaţii la rând au muncit ca să ridice economia statelor şi vine un Sörös, pariază la bursă pe nişte bani virtuali şi gata criza.

Băncile sunt băgate la înaintare, oficial victime, în secret, călăi. Pentru bănci n-a fost criză deloc. Cine a îndatorat statele până la falimentare?

Noua Dictatură (F.M.I.- B.M.- U.E.) prin ciracii săi, mulţi dintre ei urmăriţi în procese penale de corupţie, deturnări de fonduri, fals în acte şi inscripţii, abuz de încredere, facilitarea infractorului, asociere în grup infracţional e.t.c..

Aşa se face că suflarea multilateral-corupă a politicului ne-a îmbarcat sub conducerea înţeleptului cârmaci pe vaporul care duce către visul de aur al puterilor lumii: colonialismul. Încă puţin şi se vor termina rezervele de apă! S-a terminat cărbunele, nu mai avem siguranţă naţională, nici grâne, nici căldură, nici lumină, nici sănătate, nici învăţământ, nici mâncare, nici linişte. Ţara va fi rupă în regiuni! Opriţi vaporul, atunci! - spune cârmaciul. Am ajuns în colonialism! Prin proasta delimitare, falimentul regiunilor este previzibil! Nu există niciun studiu care să ateste eficienţa şi rentabilitatea regionalizării. La mijloc, doar interese oculte. Democraţia balcanică virusată a generat slujbaşi de stat foarte slabi, laşi, corupţi, fără viziune, determinare şi demnitate. Dacă Justiţia nu se sesizează să-i ia la bani mărunţi, ar trebui să procedăm precum bulgarii, care i-au ţintit cu ouă şi roşii pe deputaţii lor. Bulgarii au avut cu ce arunca. Astuţioşii noştri pot sta liniştiţi. Românii sunt prea săraci, ouăle şi roşiile prea scumpe, ca să le strice pe figurile lor.

Ca şi cum toate veştile rele n-ar fi suficiente, încă una caldă: în problema gazelor, U.E. ne aruncă înapoi în braţele ruşilor. Eşecul proiectului Nabucco înseamnă gaze mai scumpe, dictate de Gazprom, pierderea investiţiilor aferente proiectului şi slăbirea securităţii energetice naţionale. Un eşec eminamente politic! Ce dovedeşte? Că Rusia îşi menţine influenţa în zona caspică, uniunea nu prea are multe de spus, iar România e insignifiantă în ecuaţie. Ţarul Putin nu se joacă atunci când e vorba de siguranţa poporului său. În părţile esenţiale, ruşii încep să renunţe la internet în favoarea maşinilor de scris. Kremlinul a decis să folosească în unele activităţi birocratice maşinile de scris de provenienţă germană, pentru a evita scurgerile de informaţii, pericol tot mai prezent în era virtuală. Potrivit publicaţiei britanice The Telegraph, care citează o sursă din Serviciul de Pază Federal al Rusiei, se pare că maşinile de scris au fost reintroduse după publicarea mai multor documente de către WikiLeaks, dar şi după relatările lui Edward Snowden, omul care a dezvăluit reţeaua de spionaj a S.U.A. Maria Popescu AGERO

☺ Balegă de „asfalt” Dan ORGHICI Ierbivorul, adică animalul ce mâncă iarbă, în urma trecerii sale lasă baligă, adică excremente de erbivor. Cei ce se fac că asfaltează în urma lor lasă excremente de asfalt, deci baligă de „asfaltangii”.

Dacă vă uitați prin oraș veți găsi urmele treceri lopătarilor asfaltangii. ☺ Săcuriada Săcuri-iști ! Cum îi pot numi altfel pe cei ce-și bat joc de pomi, făcând tăieri de corecție în plină vară, mai mult tăind de tot arborii ce depășesc cu mult vârsta lor. Pomii de care dumnealor și-au bătut joc produc mai mult oxigen de cât consumă 3 oameni.

De ar respira doar gaze de eșapament nu cred că ar mai trăi !

☺ Faţă de luna MAI 2013, rata şomajului în judeţul Hunedoara a scăzut cu 0,15 puncte procentuale, atingând la sfârşitul lunii IUNIE 2013 nivelul de 5,81 %.

Puse doar ca o pictogramă, datele arată bine, dar dacă avem în considerare că orașe mult mai mari decât Orăștia au un număr mai mic de șomeri, dacă mai punem în balanță faptul că majoritatea celor angajați sunt așa ziși „OPERATORI” (meserie inexistentă în nomenclatorul de meserii), cu alte cuvinte posibilă calificare la locul de muncă, ne putem da seama de puterea economică a orăștianului și implcit aOrăștiei !

Vechimea imobilelor din Orăştie, mai ales ale celor din centru, dar şi ale celorlalte case împovărate de ani, se vede pe tencuiala scorojită şi spartă ale faţadelor.

Intemperiile – zăpezile, ploile, soarele, gerul şi vântul – sunt elemente care, deşi utile în agricultură, în timp corodează îmbrăcămintea construcţiilor, mai ales dacă nu li se aplică periodic, lucrări de întreţinere. Acelaşi efect de degradare se răsfrânge şi asupra acoperişurilor, mai ales că majoritatea au fost structurate pe lemn.

La clădirile lăsate în paragină acoperişurile au devenit adevărate pericole pentru trecători. Unele se cască ameninţătoare şi stau gata-gata să se prăbuşească, arătând prin spărturi conţinutul podurilor.

Clădirile „naţionalizate” pe timpuri, rămase aşa sau revendicate de proprietarii lor, au avut, în general, prea puţină parte de lucrări de întreţinere sau deloc. Nu are

Materiale de construcții Str. Pricazului, CT 1 Str. N. Bălcescu, nr. 11 Construiți, reparați - vă suntem alături!

Telefon: 0740.020.305

În perioada 12 Colegiul Național “Aurel Vlaicu” , premiat la concursul Naţional -14 iulie 2013, la Grupul Şcode Fizică ,,Universul Einstein” Adriana Chira lar ,,Sf. Maria” din Bistriţa s-a desfăşurat Con- şi aprobată de Ministerul Edu- pra noutăţilor în domeniul fizicursul Naţional de Fizi- caţiei, Cercetării, Tineretului şi cii şi al disciplinelor conexe, că ,,Universul Einstein”, ediţia Sportului (MECTS). printr-o campanie promovată a IX-a, categoria licee, grupuri La Concursul Naţional de în mass-media, precum şi valoşcolare, colegii naţionale. Con- Fizică ,,Universul Einstein”, rificarea lucrărilor prezentate cursul Naţional de Fizică organizat de Palatul Copiilor prin editarea lor pe suport “UNIVERSUL EINSTEIN” a din Bistriţa, în parteneriat cu DVD. devenit, pe parcursul celor no- Casa Corpului Didactic şi FunÎn ultimul deceniu, peruă ediţii derulate până în pre- daţia “PROELECTRON” au cepţia publică a fizicii, imporzent, un demers pro-ştiinţă, un fost prezenţi 110 elevi şi pro- tanţa care i se acordă în şcoală act de cultură, un proiect în- fesori coordonatori de la liceele şi în afara ei, este într-o oarecadrăzneţ. Se poate afirma acest şi şcolile generale reprezentati- re scădere. Acţiunea propusă lucru, fără a greşi, având în ve din întreaga ţară, din 27 ju- prin prezentul proiect, este mevedere creşterea semnificativă dețe. Faza finală, desfășurată nită să dea un impuls promovăa interesului faţă de această pe parcursul a 3 zile a cuprins rii la justa valoare a acestei şticompetiţie, de la an la an, ma- următoarele manifestări: ► inţe fundamentale - fizica. nifestată prin creşterea numă- Prezentare de experimente, luÎn urma procesului prelimirului de unităţi şcolare înscrise crări aplicative şi proiecte din nar de jurizare, au fost selectate şi participante şi, spre bucuria domeniul fizicii, precum şi lu- pentru a participa în faza finală organizatorilor, o creştere nu crări cu caracter interdiscipli- un număr de 12 lucrări provedoar cantitativă, dar şi calitati- nar, susţinute de elevii partici- nind din gimnazii, 10 lucrări vă a lucrărilor. Concursul a panţi; ► Promovare de bune provenind din palate şi cluburi fost organizat de Palatului Co- practici şi proiecte de speciali- ale elevilor şi 40 de lucrări propiilor, în parteneriat cu Casa tate susţinute de cadre didacti- venind din învăţământul liceal.

Corpului Didactic şi Fun- ce şi cercetători din domeniul De la Colegiul National daţia ,,Proelectron”, competiţia fizicii şi a unor discipline înru- “Aurel Vlaicu” Orăştie au parfiind cuprinsă în calendarul dite; ► Valorificarea creativi- ticipat 2 echipaje, ambele reuactivităţilor educative naţionale tăţii şi abilităţilor elevilor, în șind sa se claseze pe podium și domeniul fizicii şi, in- obținând: terdisciplinar, prin realiLocul III – Lăzărescu Bogzarea unei expoziţii de dan, Șendroiu Vlad, Păcurariu mijloace şi aparatură Marco, Tudorașcu Laurențiu destinată studiului fizi- secțiunea Fizică aplicată; cii şi altor discipline Mențiune - Cornea Laura, conexe; ► Vizitarea de Bucea Paul, Curiman Cătălin, către elevi și cadrele Roșioru Alin –secțiunea Interdidactice participante la disciplinaritate. eveniment a unor case Elevii au fost coordonați și memoriale; ► Atrage- însoțiți de profesor Giurgiu rea atenţiei publice asu- Margareta.

Zig-zag ≠Zig-zag

rost să facem o listă pentru că se ştie foarte bine care sunt, mai ales de locuitorii din cartierele unde se află. În cazul celor revendicate, parte din proprietari locuiesc pe alte meleaguri şi au „uitat” că au obligaţii faţă de proprietăţile obţinute, astfel încât casele – cele mai multe cu etaj – se degradează pe zi ce trece şi pot provoca accidente (Doamne fereşte !) mortale. Vara asta am avut parte de furtuni mari şi vânturi puternice, ceea ce înseamnă că pericolul a crescut. Nu se ştie ce ne mai rezervă starea vremii, dar e bine să prevedem şi să fim pregătiţi pentru orice. Delăsarea şi speranţa că nu se va întâmpla nimic nu-şi au loc şi timp aici căci, fapt demonstrat de nenumărate ori, atunci când cineva este rănit sau, mai grav, decedează într-un astfel de accident stupid – să-i cadă acoperişul în cap ! – este prea târziu şi pentru scuze, şi pentru păreri de rău, şi pentru orice fel de ajutor care, ar fi tardiv şi nu poate da timpul înapoi.

•••••••••••••••••••••••••••••• Să nu se creadă că am ceva cu cerşetorii, dar să fii agresat verbal şi, uneori aproape fizic, e prea de tot.

Le deplâng soarta, dar nici până acolo încât să devină un pericol…

••••••••••••••••••••••••••••••• De obicei aproape fiecare locuitor cunoaşte câinii maidanezi din cartier.

De o vreme au apărut alţii, unii speriaţi, alţii se vede că au avut până nu demult stăpân. Se pare că cineva a găsit, aici, la noi, teren propice pentru câinii maidanezi ••••••••••••••••••••••••••••••• Lăudabilă noua faţă a Canalului Morii. Dacă vom şti s-o păstrăm, va deveni o emblemă a oraşului, dacă nu, va redeveni o şerpărie.

Vic Virgil ••••••••••••••••••••••••••••••• Părinţi, ştiţi unde se joacă în timpul vacanţei, copiii dumneavoastră ? În după -amiaza zilei de 1 iulie, aflându-mă cu treburi prin cimitirul nou, am întâlnit puşti, atât fete cât şi băieţi, care se jucau pe-acolo. Dar joaca lor nu era obişnuită.

Luau la ţintă cu pietre crucile mai arătoase, împrăştiau iarba adunată, bineînţeles, cu ţigări aprinse în colţul gurii. Le-am atras, frumos, atenţia; după ce mam îndepărtat la 20-30 de metri, ce-a fost la gura lor, îmi este greu să aştern pe hârtie. Nu erau acei copii rromi pe care se dă vina de obicei. Cu prima ocazie o să-i filmez dar, parcă în numărul trecut ziceam ce- ••••••••••••••••••••••••••••••• va de pază ?

Zig-zag = Zig-zag

Bila Albă

Bila Neagră

Elevilor și dascălilor Celor ce au montat și de la au în întreținere acea Colegiul Național ușă glisată de la maga„Aurel Vlaicu”, premizinul „PROFI”, pentru ați la concursul Naţiodeficitara funcționare nal de Fizică a acesteia ! ,,Universul Einstein” !

Iar m-a scos aparatul foto din casă. Nu știu cum se face dar am un Nikon supărat foc pe sedentarismul meu. Așa că, ce era să fac, l-am luat după gât și, hai la plimbare. Îmi ardea mie retina și mintea nu mă lăsa în pace de când cu Ziua Eroilor. Prea-mi ședea o anume băncuță în gând.

Ajuns în cimitirul „vechi”, mai precis la mica parcelă rămasă pentru cei ce au luptat ca noi să ne bucurăm acum de libertate (în copilărie m-am jucat și eu pe acolo și țin minte bine ce mare era acel loc), regăsesc motivul supărărilor mele, băncuța unui anume maistru miner.

Poate și-a pus-o omul să se odihnească când trece pe la cimitir, că de pe piatra funerară reiese că trăiește, bine mersi.

Dacă ar fi să mă întrebe cineva, aș spune că miroase de la o poștă a profanare și mult mai grav. O profanare a istoriei, acolo sunt morminte de eroi. Dar, cum pe mine nu mă întreabă nimeni, întreb eu: Ce spun societățile care sunt direct implicate în Cultul Eroilor ?

Ce părere are administratorul acestui cimitir ? O fi kimitírion loc de odihnă, dar nu pentru cei vii !

O întrebare retorică acum: chiar atât de mult ne-am pierdut spirtul civic ?

VEDRE DE ANSMBLU A IGNORANȚEI !

POPORUL LA TERAPIE INTENSIVĂ, ALEŞII ÎN VACANŢĂ Maria Diana Popescu, Agero

Motivul neliniștii mele!

Dan Orghici

După atâtea cantonamente, malversaţii, antrenamente eşuate şi faulturi în teren, parlamentarii au aruncat problemele Ţării în vestiare şi pe-aici ţi-e drumul, de la 1 iulie până la 31 august. Două luni de zile i-am pierdut de pe radar ! Nereperaţi de nimeni, ca nişte şoareci echipaţi cu senzori conectaţi la spaţiul intern şi extern, prin care vor să afle până la ce punct viitorul lor pe distanţe lungi se adaptează condiţiilor de imponderabilitate. În plus, se pot îmbia şi combina în strategii, alianţe şi permutări lăutăreşti. Dar cu onoarea “nereperată” a poporului cum rămâne ? Îndrăzneşte careva să le strice socotelile ? Doar sunt în timpul liber.

Obosiţi de jugul guvernării la care au tras unul hăis şi altul cea, vor zburda pe imaşuri exotice, după care se vor reîntoarce să desăvârşească opera de tracţiune în hău. Să fii deputat sau senator în România este, se ştie, cea mai miraculoasă slujbă, după cea de europarlamentar ! Slujbe de vis ! Cine nu şiar dori să vină câteva ore la serviciu, două-trei zile pe săptămână şi să aibă buzunarele şi conturile pline din bani publici. Nu de puţine ori televiziunile au surprins scaunele goale în sălile de şedinţe ale comisiilor. Aceste comisii permanente şi speciale înseamnă, de fapt, cheltuieli foarte mari cu şoferi, secretare, consilieri şi protocoale.

Seriozitate ioc! Chiulangeală, cât cuprinde ! Chiar au nevoie de două luni de vacanţă, precum şcolarii, maeştri aceştia în arta neisprăvirilor, pe care noi i-am ales, noi îi plătim şi le suportam fărădelegile şi deciziile oneroase ? Codul muncii nu-i valabil şi pentru ei ? Un simplu angajat are, după un an de trudă cu 12 ore de lucru pe zi, cel mult trei săptămâni de concediu, plătit cu câţiva amărâţi de gologani. Care-i cea mai slab cotată instituţie din Ţară ? Pardon, dispreţuită ? De ce vor românii reducerea numărului de parlamentari ? “Mânăstire-ntrun picior, ghici ciupercă ce-i ?”

Când vor veni din vacanţă cu minţile şi mai odihnite, de ce se vor apuca oare să mai dărâme ?

Poporul e deja la terapie intensivă. Mai în glumă, mai în serios, cum ar fi oare să fie scoşi în şuturi din fotoliile de pluş ale democraţiei originale ? Pentru

că după 23 de ani de libertăţi amăgitoare ne-am ales cu constituţionalizarea dreptului de a face ce vor muşchii lor şi cu dictatura privilegiului politic.

Trăiască şi înflorească arta interesului de trib ! Datoria nobilă de membru al celui mai înalt for al statului este văzută de ei ca o glumă. Mandatul trece, leafa barosană le merge, procentul pentru pensia lor se ridică la cer. În plen trag câte un pui de somn, în pauze se plimbă pe holuri, îşi aranjează ploile.

Mai nimeni nu citeşte capcoadă proiectele de lege propuse spre aprobare. Votează ca oile la un îndemn, ridică mâinile în cor şi habar n-au ce implică acţiunea lor. Minimum treizeci la sută din ei absentează cu tot felul de motive puerile, care n-ar trebui aprobate. Aş putea scrie un roman de motive care să demonstreze că aleşii noştri lipsiţi de conştiinţă, care se grăbesc acum spre destinaţiile de lux ale vacanţei, au devastat Ţara ca nişte zburătoare verzi şi n-au adus nimic bun societăţii.

Până nu vom avea o clasă politică responsabilă, din trupul slăbit al României se vor hrăni în continuare termitele autohtone şi străine, care nu produc nimic în afara propriilor movile de bogăţii. Gândiţi-vă un pic la venitul acestor frecători de hârtii virtuale, multe depăşind înţelesul lor, care umilesc şi batjocoresc poporul, oferindu-i un nivel de trăi sub cel minim de civilizaţie, chiar sub cel ceauşist, şi comparaţi-l cu venitul unuia individ care munceşte efectiv fizic sau intelectual, dar cinstit.

Odată cu vacanţa aleşilor, se scumpesc şi gazele. Liberalizarea preţului la gaze, e un principiu european, şi România trebuie să-l respecte, zice premierul. Dar salariilor românilor şi nivelul de trai când vor deveni principii europene, dom’ premier ? Luaţi o câtime din preţul energiei şi-l creşteţi pe cel al gazelor. Bună mutare !

Poporul tot la terapie intensivă, spuneam, iar peste el vin scumpiri pe bandă rulantă ! Cum se vor descurca oamenii cu venituri modeste ? Nu răspunde nimeni, parlamentarii pleacă să se odihnească, obosiţi de atâta inactivitate; pleacă, dar își iau drepturile bănești în perioada vacanţei. Vin scumpirile ase-

menea jocului de domino. Pe cine interesează ? Cei care ar trebui să alcătuiască proiecte de legi care, aprobate și aplicate, ar mai echilibra o stare de criză ce pare fără sfârșit, pleacă în vacanţă. Cei care i-au ales îndură, pe mai departe: scumpiri, șomaj, batjocura infractorilor, indiferența mai-marilor Vine domino-ul scumpirilor ! Ei și ?

Vacanța alesului să trăiască !

Statul livrează încă o gură de aer bancherilor-cămătari, amânând denunţarea clauzelor abuzive din contractele de credite, care fraudează milioane de români. BNR s-a opus iniţiativelor legislative şi a făcut lobby pe lângă Guvern şi F.M.I. pentru a nu valida actele normative, pe motiv că pierderile băncilor s-ar ridica la 1 miliard de euro. Dar cu pierderile românilor fraudaţi de bănci, ale românilor săraci lipiţi pământului, cum rămâne, domnule guvernator anti-român ? Aveţi puţină demnitate ! Stingeţi lumina, închideţi uşa, luaţi-vă şlapii şi halatul de pensionar şi fugiţi departe de haosul financiar pe care l-aţi creat şi moşit, până nu e târziu ! E mai sănătoasă umbra podgoriilor de Drăgăşani!

Premierul a susţinut că nu e prieten cu bancherii, dar a convenit asupra amânării. Cum să nu ! Fraţii întru arme se ajută la nevoie. Astfel de aprobări sunt tipice mentalităţii servile a celui mai slab în faţa celui puternic, a celui care renunţă la propria identitate pentru a se exprima în identitatea celui dominant. Iatăi şi pe americani, cât de frăţeşte vin în ajutorul Irakului, după ce le-au adus în bătătură războiul de cucerire şi apoi, la conducere, un guvern care să spună doar “yes”. Îşi trimit bancherii să-i escrocheze pe bieţii “eliberaţi”. De asta aveau nevoie. De noi teritorii unde să-şi extindă pelagra ocupaţiei şi sclaviei prin îndatorare, şi de noi pieţe de desfacere a gunoaielor. Banca “Citigroup” devine prima bancă americană cu sediul la Bagdad, după ce a primit avizul preliminar al Băncii Centrale a Irakului. E doar începutul unor operaţiuni bancare diversificate, ce vor face din irakieni milioane de sclavi. Din nefericire pentru omenire, cei mai mulţi dintre guvernatorii ei sunt nişte ciocli cu haine de demnitari.

Cine gustă din produsele fermei Crăciunescu, devine client permanent. Caș, telemea, cașcaval, brânză dulce, smântână, Virgil-Liviu Sabău iaurt, toate sunt făcute în mod natural, cu rețetele tradiționale și nici măcar topicul grupurilor cu un gust desăvârșit. Daniel şi al paginilor pe care-şi Crăciunescu se ocupă și de desfaafişează conţinutul postăricere, așa că, îl puteți întâlni în lor. piețele din Cugir și din Orăștie.

Găsim postări cu Căutați-l, n-o să vă pară rău! Caanunţuri de mică şi mare litatea produselor și prețul competitiv vă vor face să reveniți. Iar dacă În România nu se poate publicitate, fotografii private nu-l găsiți la piață, dați-i un telefon la Romoșel (0254 245 868). Vă va vorbi despre nici un fel de în- care n-ar trebui să fie publice ci răspunde cu amabilitate. grădire la libera exprimare. Oa- împărtăşite doar prietenilor, filSunați și nu veți regreta produsele fermei CRĂCIUNESCU ! menii sunt liberi să vorbească şi muleţe interesante, muzică, artisă scrie, să ţină discursuri, să cole documentare, bancuri, eseposteze, să comenteze, să publi- uri, întrebări şi răspunsuri, date Ultima ce orice, în orice formă, oricând personale reale sau fictive, întrşi oricum. Nu se mai aplică de- un cuvânt, cam tot ce vrei. Întâlsecundă Vic Virgil Bălan cât arareori legile, regulile, cen- nim oameni nervoşi, recalcizura sau autocenzura, adică este tranţi, insipizi, alături de oameni Doi tineri frumoşi şi un haos total. Oameni care n-au fericiţi, îndrăgostiţi, bucuroşi, fericiţi cum mulţi au fost, sunt şi vor fi pe lume. El, Mircea, nesărată de-a lui Mircea, deşi nu era nici în clin, nici în mânecă cu care conversează cu sau fără funcţionar la o bancă foarte cunos- genul lui, şi că se va urca în autocar, arta scrisă, nici în domeniul lite- bun-simţ. Mai grave sunt sirar, nici în cel al publicisticii, se tuaţiile în care victimele unor cută şi prosperă, ea, Livia, asistentă dar nu a fost să fie.

SMURD. Cu un an în urmă şi-au Printre lacrimi s-au sărutat, s-au trezesc brusc că au ceva de spus glume proaste sau răzbunări, propus ca în concediul din anul vii- îmbrăţişat, el implorând-o să nu ple- şi, în loc să vorbească, scriu, şi justificabile sau nu, pot fi afector să meargă undeva, afară, fiindcă ce, ea implorându-l să vină. Autoca- scriu în cel mai rudimentar mod tate psihic sau fizic. Sunt utiliultimele trei concedii le-au petrecut rul s-a pus în mişcare şi, în câteva cu putinţă, mai rău decât dacă ar zatori ai Facebook-ului care la Vama Veche, dar au rămas plăcut secunde nu s-a mai văzut. Mircea vorbi. Nu tu subiect şi predicat „lăudându-se”, şi-au dezvăluit surprinşi de câteva staţiuni din ţările rămase singur cu părinţii Liviuţei. S- în propoziţii, nu tu acorduri, faptele reprobabile comise de-a vecine, ţări mici faţă de ţara noastră, au privit în ochi, negăsind nici unul semne de punctuaţie, cât despre lungul timpului şi au putut fi dar cu un turism dezvoltat şi foarte cuvintele potrivite. S-au despărţit, stil de exprimare, nici vorbă de pedepsiţi. ieftin, aşa că s-au înscris imediat dar parcă ceva, un ceva necunoscut aşa ceva.

Nu demult, câteva ziare după sărbătorile de iarnă. Dacă până plutea în aer.

Reţelele de socializare importante îşi întrebau cititorii de Paşti timpul a trecut cum a trecut, Ajuns acasă, Mircea nu-şi găsea după câteva zile petrecute la Vama starea. A scos o cutie de bere din capătă la noi o importanţă din ce dacă ştiu că Facebook-ul le coVeche până la concediul mult aştep- frigider, dar ceva îl făcu să nu o des- în ce mai mare şi degeaba se lectează datele personale; întretat părea o veşnicie. Cu trei zile îna- facă. Îşi făcu o cafea tare, poate aşa trag semnale de alarmă pentru bare de altfel retorică pentru că inte de mult visatul concediu totul se va linişti. Părea teleghidat. Trecu- utilizatori asupra a ce şi cum este firesc să fie aşa. Alţii se era pregătit ca la carte. În seara de seră mai bine de două ore de când postează, ei rămân la fel de in- minunează şi nu contenesc a se dinaintea plecării au rătăcit prin Liviuţa lui plecase singură şi, pe conştienţi şi de „sinceri” în a-şi mira de lucruri obişnuite, care parc, au stat la o terasă apoi, în jurul deasupra şi în lacrimi. Fără să-şi dea construi imaginea virtuală, pro- nu ies cu nimic din comun. Pe orei 11 (23:00) Mircea a condus-o seama ce face, parcă era comandat babil singura consecvenţă mani- Facebook descoperim până unde pe Livia acasă, urmând ca a doua zi de altcineva, nemaifiind el, îşi adună festată de utilizatori, fie tineri, poate merge prostia umană şi pe de dimineaţă, tatăl Liviei să-i ducă toţi banii pe care-i avea, fiindcă ba- fie mai vârstnici. S-a vorbit mult ce culmi se poate înălţa intelicu bătrâna „Dacie” la punctul de nii de concediu îi strecurase în gean- despre angajatorii care genţa. plecare. ta Liviei fără ca aceasta să observe. „verifică” pe Facebook profilul Facebook-ul este o utiliÎn jurul orei trei noaptea, Mircea Îşi puse cardurile în portofel, coborî candidatului înainte de-a lua tate care, asemenea oricăror ina avut un vis groaznic; i se părea că scările celor patru etaje cât a putut se află într-o cădere liberă, şi o tran- de repede şi porni în trombă. La decizia angajării sale, pe aiurea strumente, are plusuri şi minuspiraţie rece ca gheaţa îi cuprinse tot marginea oraşului a făcut plinul şi a deja se practică sistemul arestă- suri, calităţi şi defecte, bune şi corpul. Dorea să se oprească, dar pornit spre graniţa de vest. A scurtat rii şi condamnării celor ce pos- rele şi cred că utilizatorii ei îi hăul i se deschidea ca o gură de ba- drumul pe unde-a putut, a mai încăl- tează ameninţări cu caracter te- trasează caracteristicile prin celaur. Se trezi, dar nu putea realiza cat şi legea, dar spre norocul lui nu a rorist sau fac glume macabre – ea ce postează, aşa cum după unde se află şi ce i se întâmplă, iar fost prins, însă, ca un făcut, nu a în- va veni şi la noi moda asta, doar conţinutul postărilor se poate un tremurat îndelung a pus stăpânire tâlnit autocarul. Dintr-o dată, Mircea autorităţile noastre demonstrea- contura profilul persoanei. Mope el. intrase în hipotermie. Se aco- realiză că-şi uitase telefonul. Nu dis- ză o clară vulnerabilitate în faţa dul haotic în care este folosit în peri cu pătura şi a încercat să inspire peră, sperând că îngerul lui păzitor tentaţiei de-a copia tot ce văd. prezent, fără sau cu foarte şi să expire din ce în ce mai des. va fi alături de el.

Prin Facebook se face puţine restricţii, ar trebui să ne Când şi-a revenit, nu înţelegea ce se Ajuns la graniţă, coada de auto- multă reclamă, publicitate, se facă să fim mai vigilenţi atunci întâmplase. care era destul de mare şi, cum ţara vehiculează ştiri şi zvonuri, şi când solicităm sau acceptăm S-a hotărât să facă un duş, apoi o vecină nu se afla încă în Uniunea cafea fierbinte l-a adus cu picioarele Europeană, trecerea se făcea mai nu întotdeauna acesta este un „prietenia” cuiva ori atunci când pe pământ, dar nu-şi mai putea anevoie. Îşi parcă maşina într-un loc lucru util şi bine intenţionat. Se postăm. Cu alte cuvinte, după aminti visul. S-a decis să renunţe la mai ferit şi s-a pus pe aşteptat. Deşi înjură, se laudă, se reclamă, modelul economic, această reţea concediul atât de mult aşteptat şi nu era un fumător înrăit, acum suda mulţi se prostesc, alţii sunt se- de socializare ar trebui numită dorit, dar ce va zice Liviuţa ? Ar fi ţigară după ţigară. În sfârşit, apăru şi rioşi până la plictiseală, întâm- mai explicit: „Facebook cu Răsvrut să o sune, dar nu a deranjat-o autocarul. Alergă într-un suflet la el. plător se pot alătura postări ex- pundere Limitată sau Deloc”, pe ştiind că nu-i place, mai ales că avea când îl văzu, o explozie de bucurie treme şi foarte mulţi nu respectă scurt, F.R.L.D. să-i spună că el renunţă. Oricum, ora răsări pe faţa plânsă a Liviuţei. A se făcuse 5:00 dimineaţa. Până la coborât şi s-au îmbrăţişat. Mircea îi 6:30 s-a tot învârtit prin holul garso- zise, dar parcă vorbea altul, nu el: nierei, când cu ochii la bagaje, când - Hai la maşină, să-mi iau bagajecu ochii la ceas. La 6:30 a coborât, s le, îmi las maşina aici până ne în-a urcat în autoturism, un „Audi” de toarcem…  vinde bijuterii din aur şi argint cu plata fabricaţie recentă pe care trebuia săLiviuţa l-a crezut, fiindcă până l lase la părinţii Liviei, viitorii socri, la întâmplarea de azi, n-au mai exisîn rate, fără dobândă până se vor întoarce. Când a ajuns în tat disensiuni între ei. Odată urcată faţa casei, Livia cu părinţii îl aştep- în maşină, Mircea a blocat uşile şi a - cântărire şi verificare gratuită tau. Au rămas înmărmuriţi de deci- demarat în trombă. Liviuţa s-a pus - cumpără aur şi argint zia luată de Mircea. Liviuţa nu se pe un plâns groaznic, rugându-l şi mai putea opri din plâns; el o implo- implorându-l, dar Mircea nu mai - se fac reparații la bijuterii de aur şi argint ra să renunţe şi ea, pentru că, ceva avea urechi să o audă. Degeaba l-a nu era în regulă, dar ea a spus că nu rugat să întoarcă, să-şi ia bagajul şi, renunţă la visul ei. Părinţii ei, deşi mai ales, telefonul lăsat pe scaun. deveniseră şi ei suspicioşi, nu au zis nimic, nici un reproş, nici o părere.

Urmare în numărul viitor Liviuţa încă mai spera că e o glumă

”

Să fie vorba între noi

AGENȚIA IMOBILIARĂ „MELODY” Piața Victoriei, nr. 13

Vă oferă o gamă variată de:

Garsoniere garsonieră în Orăștie - 13500 eur neg. garsonieră în Orăștie - 65500 lei neg. garsonieră în Orăștie - 15000 eur neg. garsonieră în Orăștie - 65000 lei neg.

Apartamente 2 camere apartament în Orăștie, S=45mp - 18800 eur neg. apartament în Orăștie, S=46mp - 20000 eur neg. apartament în Orăștie, 65000 lei neg. apartament în Orăștie, S=45mp - 75000 eur neg.

Apartamente 3 camere apartament în Orăștie, S=85mp - 15500 eur neg. apartament în Orăștie, S=48mp - 110000 lei neg. apartament în Orăștie, S=64mp - 78000 lei neg. apartament în Orăștie, S=85mp - 28000 eur neg.

Apartament 4 camere-40000eur neg.

Case-Vile în Orăștie, S=100mp - 45000 eur neg.

Casă în Simeria, S=80mp - 38000 eur neg.

Casă în Renghet, S=70mp - 110000lei neg.

Casă în Geoagiu Băi - 30000 eur neg.

Casă în Orăștie - 85000 lei neg.

Casă în Vaidei - 20000 eur neg.

Spații comerciale În Orăștie, de la 100 eur/lună Terenuri teren intravilan în Orăștie - 17 eur/mp teren extravilan (fânaț) în Bozeș-2800lei teren intravilan în Orăștie - 3 eur/mp teren intravilan în Orăștie - 7eur/mp teren intravilan la Costești - cabane - 7 eur/mp Imobile și la schimb cu diferență

Magazinul de asigurări MELODY: - cel mai ieftin RCA - cea mai ieftina asigurare de locuință; TOATE TIPURILE DE ASIGURĂRI; TRADUCERI DIN TOATE LIMBILE. Tot la Biroul Melody, traduceri la prețuri fără concurență: BILETE DE TRANSPORT, BILETE DE AVION, BILETE DE AUTOCAR la prețuri fără concurență BIROUL MELODY = profesionalism !

Tel 0727.079.575; 0766.313751 Locuri de muncă VACANTE LA DATA DE 12.07.2013

SC FARES SA Adresa: Orăştie, str. Plantelor, nr. 50, Telefon: 0254241940 1 medic BCR ASIGURĂRĂ DE VIAŢĂ 10 consilieri de ări Adresa: Deva, str. I.C. Brătianu, nr. 3 Telefon: 0766244012 SC TC IND SRL 1 muncitor necalificat 1 ospătar 1 lucrător în bucătărie Adresa: Orăştie, Str. Nicolae Titulescu , nr. 60 Telefon: 0727225307 SC SILVAMETAL EXIM SRL

2 lăcătuşi ( 2 ani experienţă) - 2 sudori (2 ani experienţă) Adresa: Orăştie Telefon: 0745308864 SC TERPENASRL 1 tehnician echipamente calcul şi reţele (studii medii) 1 inginer de sistem în informatică (studii superioare) Adresa: Orastie, Str. Nicolae Titulescu, nr. 61 Telefon: 0754089149 SPITALUL MUNICIPAL ORASTIE 1 medic generalist (se cere atestat urgenţă) Adresa: Orastie, Str. Pricazului, nr. 16 Telefon: 0254/242950 0254/241615

SC CIRRUS COMEXIM SRL 1 INGRIJITOR ANIMALE

Inginer agronom Cer ințe:

SANATORIUL DE PNEEUMAFIPersoană serioasă, dornică de muncă, ZIOLOGIE GEOAGIU disponibilă la program prelungit şi/ 1 ASISTENT MEDICAL sau relocare. Trebuie să aibă experi(se cere curs de explorări enţă în culturi mari. funcţionale respiratorii, spirometrie) SC MAIULACT SRL Hărău Adresa: Geoagiu, str. Sanatoriului, nr. 8 Telefon: 0720660897 Telefon: 0254248884 SC TIMCO S Responsabil Control Calitate al (Arsenal Park) Procesului şi Produsului 2 OSPĂTARI Cerințe: 1 FIZIOKINETOTERPEUT 1 CAMERISTĂ - capacitate în gestionarea relațiilor cu 1 BUCĂTAR clienții; Adresa: Orăştie, str. Codrului, nr.

- diplomă universitară în domeniul 25 tehnic; Telefon: 0354501001 - Bune cunoștințe de limba engleză si 0732671069 limba italiană; - Cunoștințe de desen tehnic, preluLOCURI DE MUNCĂ crarea maselor plastice.

Locurile de muncă au fost căutate pe internet pentru dumneavoastră de:

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ

ɛɜɛɜɛɜɛɜ

Adriana Chira

Telefon: 0731001971

Vând casă în Orăștie, str. Libertății, nr. 14.

Informații la tel.: 0754.490.036

Ardelean, intelectual, caută doamnă peste 45 ani, liberă, înaltă, senzuală, zveltă cu simțul umorului, pentru prietenie.

Răspundeți cu seriozitate la 0769571447.

Cu o experiență acumulată de-a lungul celor 25 de ani de activitate, SC TC IND SA vă pune la dispoziție întreaga gama de lucrări în domeniul construcțiilor izolații și instalații, de la fundație la finisaje interioare și exterioare. Închiriem utilaje pentru construcții, Cifarom și pompă pentru betoane, macara, etc.

Producem și transportăm beton și prefabricate din beton, agregate de balastieră.

BAZA PRODUCŢIE, str. N. Titulescu, nr. 60, Orăștie Informații și detalii: Tel/Fax: 0254/ 242709 Tel: 0254/ 241977; 244024 email: tcindorastie@yahoo.com Web: www.tcindorastie.ro

ɛɜɛɜɛɜɛɜ

Vând urgent: Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare, curte și grădină mare în localitatea Aurel Vlaicu, nr. 10 Informații la tel.: 0726.724.192 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând apartament 2 camere, str.

Mureşului, bl. 9, vis-a-vis de centra-

la termică. Informaţii la tel.

0769.248.674. Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ VÂND TEREN INTRAVILAN ÎN ORĂȘTIE „LA BĂLTUȚE”, 1200 mp. Tel.: 0354 104 753. Ɛɜɛɜɛɜɛɜ

ɛɜɛɜɛɜɛɜ

Vând apartament 4 camere plus garaj Strada: Pricazului, bl. 60 Informații tel. 0742.336.282 Ɛɜɛɜɛɜɛɜɛ ɜɛɜɛɜɛɜ

Vă stă la dispoziție cu o gamă diversificată de mobilier în diferite locații din Orăștie. Bucătăria, holul, dormitorul sau sufrageria dumneavoastră vor avea o altă înfățișare după ce veți trece pragul magazinelor situate în: strada Eroilor, bl. E ( vis-a-vis de Stadion), strada Unirii, bl. 9 (vis-a-vis de Biserica Adormirea Maicii Domnului) și magazinul de lângă Ferometal.

Mobilă diversă și de calitate puteți găsi în magazinele de specialitate ale Albinei COOP.

Suntem într-un moment de răscruce. Euro-

pa e cu ochii pe noi. Dar nu numai ea: şi America, şi Australia, şi Groenlanda, şi Italia şi traficanţii de droguri, şi purtătorii de pistoale la şold (sau la spate). Suntem o ţară râvnită. Toate consfătuirile europene la nivel înalt, pe acest subiect îşi axează pledoariile. Şi cum să nu fim ? Atâta vreme cât ţara este reprezentată „la nivel înalt” de EBA (fata „lu’ tăticu”) sau Becali (căzut acolo tot datorită „lu’ tăticu”). Nu este de făcut altceva decât semnarea unor acte.

Nu prea suntem înţeleşi. Predilecţia fanariotă pentru averi rapide a făcut din minţile marilor noştri conducători nişte căţeluşi buni de dat din coadă la orice foşnet al unui „euro”. Ce

Azi nu fac nimic

Mi-am pus totul la punct de aseară, fără nici o virgulă, după ce m-am gândit bine cum să fac să nu fac nimic de dimineaţă şi s-o ţin tot aşa până s-o-nsera iară. Dacă mâine o iau de la capăt încă nu ştiu, pentru că e prea devreme ca să gândesc, de fapt ce să gândesc, când tocmai ziceam că azi nu fac nimic. Nici măcar nu scriu, asta face parte din ce cugetam productiv aseară, zgâlţâind din taste foarte ambetat de solemnitatea zilei de azi. E sărbătoarea lehamitei, în calendarul de rit nou. Am aranjate frumos pe umeraş costumul şi cravata, dar nu le îmbrac pentru că, nu-i aşa, azi nu fac nimic. Nu mă duc nici măcar să-mi iau ţigări şi evident bere, ceea ce e destul de grav pentru că, iată, am început să am déjà îndoieli cu privire la consecvenţa de care trebuie să dau dovadă. Dar stai, că nu trebuie să am îndoieli, cum nu trebuie nici să dau dovadă într-o zi mare ca asta, în care tocmai nu fac nimic.

De ce aş face ceva, când, oricum e degeaba, iată că nu pot să zbor pe Marte, cum

mai contează că suntem la un moment de răscruce ?

Secătuită, ţara asta se încăpăţânează să fie ţară.

Poporul ăsta, ucis la propriu de către imbecili ca Emil Boc şi ulterioara sa şleahtă, se încăpăţânează să fie viu. Poporul acesta face copii.

Poporul acesta îşi creşte copiii. Poporul acesta nu este de acord cu variantele de supravieţuire propuse de fiecare guvern ce a făcut bani buni pe spinarea sa. Poporul acesta nu mai are ţintă.

Poporul acesta se roagă să mai vină un Mântuitor care să-l scoată din robia impusă de „Stat”.

Expresii ca: „trebuie să dau bani la Stat” sau „Statul mă obligă să...” sunt deja tradiţionale.

Dar cine este Statul ? Enoriaşii puterii politice – asta este Statul. „Tremurăm de frig şi de foame, domnule Stat !”, zice poporul. Iar Statul „consfătuieşte” cu opulenţa meselor întinse pe la Sinaia (să nu mai spunem de întâlnirile „Statului” în diverse ţări exotice).

Suntem la capătul răbdării. Am aflat că „Statul” nu ne poate salva. Am aflat că acei indivizi la costum şi cravată nu sunt altceva decât „fata lu’ tăticu”. Am aflat că guvernul nostru acordă, pe bandă rulantă, titluri de proprietate asupra României celui care plăteşte mai mult. Povestea asta devine din ce în ce mai fascinantă pe măsură ce-mi aduc aminte de toată degringolada din ultimii douăzeci şi ceva de ani. Cât de stupizi pot fi oamenii ce compun poporul român ? Cu cât s-a cumpărat

nici măcar să demit un amărât de preşedinte de ţară, darmite unul de scară de bloc, asta ar fi chiar culmea, nici nu-ndrăznesc să mă gândesc la aşa ceva. De fapt, cum să gândesc, când azi nu fac nimic. Bine, să mă duc să mă culc. Dar cum să mă duc fie chiar şi să mă culc, când asta ar presupune două lucruri dintr-o dată, a te duce şi a te culca. Ori, să fie clar, azi nu fac nimic.

E greu, e al naibii de greu, dar dacă mi-am pus în cap ca azi să nu fac nimic, asta e, trebuie să mă ţin de cuvânt. Când nu mai pot, habar n-am ce-i de făcut, de sunat la 112 poate, dar nici asta nu merge pentru că azi nu fac nimic, chiar nimic.

pe un ochi umed deschis Când trece un om prin de atunci lumina Ta a picurat sufletul său ca o lacrimă Toată noaptea m-am zbătut să adorm am vrut să mă rog dar ochii îmi erau cusuţi în pernă am scăpărat un chibrit pe pereţi au jucat umbrele mă simţeam ca într-o grotă prin care treceau apele pe sub munte apoi mi s-a părut că visez

Te-am văzut spre dimineaţă cuprins de tristeţe stăteai la marginea lacului mâna ta s-a întins peste mal strălucea şi noaptea s-a făcut albă trestia s-a dat la o parte ca o pleoapă

tăcerea se limpezise

puteai auzi cum trece un om prin sufletul său... dragostea este doar un suspin când Dumnezeu plânge lumea se topeşte -un gheţar aşezat din vremea genezei între infern şi paradisviaţa şi moartea se îmbrăţişează pe Golgota într-un suspin

Veşti din Triunghiul Beermuzelor Daniel Marian Voi vedea ce va ieşi după ziua de azi, începe să semene a sinucidere tembelă, le plâng de milă angajaţilor de la stat, marilor manageri, parlamentarilor, miniştrilor, ca să nu mai vorbim de un amărât de preşedinte care azi să nu bea, să nu fumeze, să nu hăhăie, nici măcar dacă vrea să-şi dea demisia n-are cum, e nasol rău de tot… Ptiu, piei, vis urât !

A trecut ziua de azi ?

Sau, mai bine, să trecem peste ziua de azi ?!...

dragostea este doar un suspin când Dumnezeu plânge lumea se topeşte -un gheţar aşezat din vremea genezei între infern şi paradis-

picură în cer

picură în cer

viaţa şi moartea se îmbrăţişează pe Golgota într-un suspin Ioan Barb

Ioan Barb

tăcerea poporului român ? Care dintre prietenii noştri, rudele noastre, apropiaţii noştri de zi cu zi au câştigat ceva din afacerea tăcerii despre „Stat” ?

Votăm în continuare ca o turmă de oi dusă la tăiere, iar această senzaţie, repetată de câte ori este nevoie, ne dă impresia că „poporul conduce”. Domnilor, poporul nu mai există.

Poporul a devenit un simbol manipulabil, un fel de minimă apăsare pe un buton. Poporul acesta este reprezentat numai de câţiva visători care nu se pot acomoda cu zilnica teroare. Ar trebui să aşteptăm de la aceştia un sprijin, un semn că există. Însă aceştia nu vin să salveze o ţară sau un popor – ei intervin în identitatea acelei ţări sau acelui popor. Acestora nu li se poate opune un regim politic, o armată. Ţara mea nu este apărată de ei. Ţara mea a fost lăsată de izbelişte şi cumpărată pe baza unor comisioane grase de către diverse „entităţi democratice”, cum a fi FMI sau CEC (Curtea Europeană de Conturi), sau ONU. Ţara mea nu mai există. Desigur, mă pot mişca în acest teritoriu, mă duc la munte sau la mare, dar ţara aceasta simt că nu mai este a mea. Pe mine şi pe alţii ca mine nu ne apără nimeni.

Oricât am nădăjduit că frumuseţea lumii mele, libertatea mea, eliberarea mea sunt posibile – nu mă apără nimeni. Ce să fac de aici încolo?

Sunt un simplu scriitor. Doamne, după ce am scris aceste rânduri, ce se va mai întâmpla ?

Ajută-mă, Doamne !

CASETA REDACȚIONALĂ Fondator, redactor șef: Dan Orghici

Redactori: Silvia Beldiman Adriana Chira Eugen Evu Vic Virgil Bălan Mona Szucsik Sorin Szücsik Ionuț Copil

Colaboratori permanenți: Maria Diana Popescu Muguraș Maria Petrescu Corectori:

Florin Drăghiciu Virgil-Liviu Sabău Caricaturiști : Mircea Zdrenghea Vic Virgil Bălan Foto-reporter: Călin Jorza Iza Mezei Rubrica sport: Dorin Stroia

ISSN 2286 – 0339 ISSN-L 2286 – 0339 APARE SUB EGIDA ASOCIAȚIEI de PRESĂ „VORBA DIN ARDEAL”

Moto: „Ce este viaţa ? / Degeaba mă gândesc / La urmă găsesc răspunsul / Mult necaz şi puţină bucurie.”

Trandafirul din vitrina aviatorului

Cu acest moto începe jurnalul Hortensiei Cristea, scris în 1974, la Budapesta, pe care-l continuă cu un citat din Dante: „Nu există chin mai mare, decât reflectarea la fericirea trecută, când ai necazuri.” Jurnalul Hortensiei Cristea (de acum numită Tenzi – cum o alintau în familie) cu titlul „Oameni, destine, romanul familiei noastre”, este foarte interesant.

Autoarea, în primele pagini necunoscută, devine prietenă, fiind un om deosebit, o personalitate deosebită, cultă, citită, populară, cu un simţ al umorului deosebit, cu simţ muzical, cu responsabilitate faţă de membrii familiei, sensibilă la frumuseţile naturii, la suferinţa altora, cu iubire nemărginită faţă de părinţi, soţ, copii, nepoţi, strănepoţi, fraţi, cumnaţi, prieteni. Descrie cu mult respect oamenii simpli cu care a colaborat sau cu care a intrat în contact.

Aminteşte cu bucurie de familii de saşi, colege maghiare, de la şcoala de fete din Orăştie. A fost o excelentă gospodină, cu o îndemânare deosebită la lucru de mână, pricepută şi la grădinărit.

Hortensia Cristea a fost prima fiică a lui Candin Cristea (fiul lui Petru Cristea din Geoagiu), un om cu o inteligenţă înnăscută, gospodar, harnic, care a urmat şcolile, s-a pregătit serios pentru viaţă, a terminat şi şcoala pentru notari – aşa a ajuns ca la 18 ani să fie numit notarul satului Bozeş, de care au mai aparţinut pe vremea aceea încă cinci sate.

Candin Cristea s-a îngrijit de o educaţie aleasă dată copiilor săi în familie, iar ca notar a lucrat cu cinste şi corectitudine, cu mare conştiinţă, fiind distins la vârsta de 50 de ani cu Medalia de Argint cu Coroană de către statul maghiar, fiind singurul notar din comitatul Hunedoarei cu o asemenea distincţie.

Tenzi s-a născut în 1890, la Bozeş, într-o gospodărie ca în vis, cu casă mare, cu grădină de flori, cu trandafiri, cu stupi, cu şură mare, cu livadă până în pădure. Pe aceste meleaguri fermecătoare a copilărit până la vârsta de şase ani, cu cei patru fraţi ai ei, când a ajuns în gazdă la Orăştie şi a fost înscrisă la şcoala de fete, fiind o elevă eminentă, inteligentă, harnică, la vârsta de şase ani dă examen pentru două clase.

Jurnalul lui Tenzi este un adevărat tablou al societăţii din ultimul deceniu al secolului al XIXlea şi începutul secolului al XX-lea, atât un tablou social, economic, etnografic cât şi cultural. Eroina

descrie activităţi zilnice ale unei gospodării ţărăneşti, educaţia celor cinci copii, comportamentul omenos faţă de slujitorii casei, îndeletnicirile cotidiene ale oamenilor, participarea comună la muncile câmpului, la alte munci, la şezătoare, la baluri organizate chiar de notarul satului.

La fel au participat la diferite serate muzicale, literare, au jucat în diferite piese de teatru, în coruri. Respectul, munca cinstită, credinţa, omenia au existat în toate satele pe vremea aceea, respectiv la Orăştie, la şcoala de fete, unde au fost şcolăriţe românce, unguroaice şi săsoaice. În romanul autobiografic mai citim că Tenzi s-a căsătorit în 1907, căsnicia ei fiind binecuvântată cu doi băieţi, a trecut şi prin primul război mondial sângeros, când, pentru o lungă perioadă, a rămas singură doar cu primul copil, soţul fiind pe front, iar la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în 1945, rămâne văduvă.

La vârsta de 14 ani s-a întâlnit cu Aurel Vlaicu, care venea de la Binţinţi la Bozeş, la o mătuşă dea lui. Tenzi îl descrie pe Aurel ca fiind un flăcău cu minte ageră, deştept, un împătimit al motoarelor. A început liceul la Orăştie, la Colegiul Kun, pe urmă a lucrat în Germania, a continuat studiile în străinătate, obţinând diploma de inginer. În vacanţe, venind acasă cu bicicleta, venea şi la Bozeş – şi atunci venea şi la domnul notar Cristea. Întruna din acele zile, Tenzi i-a povestit tatălui ei că Aurel este în Bozeş, la care tatăl a răspuns cu convingere: „Cu sârguinţa şi statornicia lui o să fie un om mare. Numai la ideea aceea nebună de-a zbura ar trebui să renunţe. Bleriot există unul singur, nu ar trebui să-l imite. Ar trebui să umble singur pe glie, că ajunge departe. Nu este el pasăre ca să zboare. Asemenea vise nebune se nasc numai în capul tinerilor. A zbura !!! Eu, de altfel, nu cred nici în acel francez, Bleriot, ziarele scriu numai prostii, că a zburat peste Canalul La Manche – şi aici poate să fie o şmecherie.”

Tinerii au crezut că va veni vremea când vor zbura în aer, ca păsările, ca fluturii, dar cei mai vârstnici au dat din cap, au zâmbit la asemenea idei „copilăreşti”.

Tenzi relatează unul dintre episoadele simpatice din tinereţea ei: „Seara m-am culcat, dar după un somn scurt, m-a trezit mama: ‹‹Trezeşte-te, Tenzi, Aurel îţi cântă ţie o serenadă!››” „Eu…”, povesteşte Tenzi, „… m-am ridicat din pat cu capul ameţit, mama a aruncat un batic mare pe umerii mei, a aprins o lumânare, mi-a dat din vaza de flori de pe masă un fir de trandafir galben foarte

A trăit în Geoagiu de Jos un gospodar înstărit. Se numea Cristea Petru. Avea o casă mare pe ulița principală, înconjurată de o livadă mare în spate și o grădină de flori îngrijită în față. Aici a trăit împreună cu soția sa, Raveca, care i-a dăruit treisprezece copii, băieți și fete laolaltă.

Fiul cel mic, Candin, a moștenit de la tatăl său o minte ageră. Era interesat de tot și de toate, distingându-se dintre frați prin hărnicia sa. Tatăl lor a împărțit averea în mod egal între frați. Numai câțiva au supraviețuit, ceilalți murind de mici.

Toți frații au fost mulțumiți de moștenirea primită.

Candin și-a folosit averea ca să urmeze toate școlile de atunci. A învățat, sa instruit, s-a pregătit temeinic pentru viață. Printre altele a terminat cursul de notari și, ca urmare, la optsprezece ani, a fost ales în unanimitate notar în comuna vecină, Bozeș, de care aparțineau cinci sate Băcâia, Băcăinți, Ceru Băcăinți, Mermezău și Valea Mare (Văleni).

Așa că deodată a devenit notarul șef peste șase localități care, cu excepția satului Bozeș, erau așezate între munți unde puteai accede doar pe cărări periculoase călare, sau cu carul tras de boi. Pe fundul văii curgea o apă cristalină purtând cu ea vechi istorii.

După alegerea sa ca notar, l-a luat și pe tatăl său cu el, acum om în vârstă și care avea grijă de partea părintească a moștenirii, vii, holde și livezi. Ca să aibă grijă de gospodărie era nevoie de o mână de femeie, dar încă nu s-a gândit la însurătoare. Așa că a angajat o femeie încă tânără, din sat, care venea zilnic să gătească, să facă curățenie și să aibă grijă de animalele din ogradă. Într-o zi, ea a adus vorba despre un lucru care nu-i dădea pace. “A r trebui să vă însurați, pentru că aici e nevoie de mână de femeie care să ia măsuri, pentru că Domnul Notar este tot timpul plecat, iar tatăl nu se amestecă în treburile gospodăriei. Eu nu am atâta timp pentru că, și eu am un băiat care, e adevărat că are grijă de animale, sapă, că doar are 12 ani, dar nici el nu poate să le facă pe toate în gospodărie. Așa că vă las, domnule notar, dacă nu vă căsătoriți. Ce mai așteptați, aveți douăzeci și unu de ani !”

Așadar, nemaigăsind argumente la îndemnurile Vicăi, și el și-a dat seama că are dreptate, și a luat-o de soție pe fata preotului din satul vecin, pe Sofia. Așa au trăit toți trei în casa lor confortabilă.

Sofia era o ființă gingașă, nu prea bine instruit îţi stă la dispoziţie cu informaţii legate înaltă, bine făcută. Avea ochi negri minu-

frumos, îndemnându-mă să-l arunc departe, pe partea cealaltă a străzii, acolo unde s-a construit o şcoală nouă. La un geam al şcolii de vis-á-vis a fost aşezat un gramofon cu pâlnie, lângă acel instrument stătea Aurel, punând una după alta câte o placă, cu piese muzicale extraordinar de melodioase, în noaptea strălucitoare la lumina lunii. Eu am ascultat fermecată şi aproape m-a apucat plânsul – doar abia am avut 14 ani. Deodată mi-am revenit când mama m-a atenţionat hotărât să arunc trandafirul departe pe stradă – ca să fie observat de tânărul care-mi dădea serenada. Iar eu am lăsat să cadă trandafirul încet, între jaluzelele ferestrei, direct sub geam. Văzând aceasta, mama, foarte supărată, a strigat la mine: ‹‹Ţi-am spus, pe stradă – acolo, sub geam, nici nu o să observe, nu ai înţeles, copilă, ce ţi-am spus ? De ce ?››” „Eu…” – scrie Tenzi mai departe – „speriată, somnoroasă, am răspuns: ‹‹Ca să nu se strice !››. Mama, de acolo, îmi răspunde: ‹‹Ce, trandafirul ? Na ! Fiica mea, nu trebuie să te bolunzeşti – deja eşti. Du-te repede în pat, să nu te răceşti cumva !›› Eu tremuram şi nu din cauza frigului ci a emoţiilor.

A doua zi Aurel a fost invitat la masa de prânz la noi şi eu am aşteptat nerăbdătoare, oare el a ridicat trandafirul ? Când s-au tras clopotele pentru a indica ora prânzului, Aurel a sosit la noi – cu trandafirul la reverul sacoului – spre marea mea bucurie. În capul mesei şi după aceea a povestit necontenit de proiectele lui. A mai povestit că şi gramofonul este construit de el, iar acum se gândeşte la un avion, care are deja şi nume, Gândac, deşi nici nu există încă. Pentru construcţia lui lipseşte cel mai important element, după vorbele lui Monteccuccolli, ‹‹… pentru război trebuie trei lucruri: bani, bani, şi bani››. Deci aşa stau şi eu – spunea Vlaicu – momentan există voinţă, am o hărnicie nemărginită, multe nopţi nedormite, dar nu am bani. Tata a încercat să-l convingă să renunţe la asemenea vise nerealiste, imposibile, dar el a avut o convingere fermă că va fi, că trebuie să reuşească. După masă am cântat la pian, am cântat, am admirat frumuseţea grădinii, aspirând mirosul ademenitor de trandafiri, iar la sosirea serii mi-am luat rămas-bun de la el. Tata l-a condus pe o porţiune a drumului şi când a venit înapoi a fost foarte îngândurat zicând: ‹‹Ce va fi din acest băiat talentat, cu asemenea vise nerealizabile ? Mie – şi aici citez textual din scrierea eroinei noastre – mi-a făcut o impresie foarte bună, mi-a plăcut tânărul, aşa cum a fost – cu un ten creol, cu ochi şi dantură strălucitoare, înalt, zvelt – dar toate astea nu sunt destule pentru realizarea gândacului››.

Toamna am mers din nou la şcoală, la Orăştie, ai mei mi-au povestit că Aurel a mai făcut vizite la noi, dar pe urmă a plecat în Germania, la vechiul loc de muncă. Nu ştiu cum a făcut, dar s-a născut şi Gândacul şi, după cum am comparat pe fotografii, era ca şi avionul lui Bleriot. Din auzite am aflat că părinţii ar fi vândut din mica lor avere, a primit ajutor şi din partea statului român, în concluzie, a reuşit lupta lui acerbă.” În jurnalul lui Tenzi aici urmează o descriere foarte amănunţită a zborului lui Vlaicu deasupra

La doi pași în Orăștie

Brandul „La Doi Pași” este un lanț de magazine rezultat din reunirea mai multor proprietari indeTerasa de vară și terasa din zona piependenți. În magazinul LaDoiPași se găsesc mărci tonală a foarte cunoscute şi produse de serie mică, ceea ce „Restaurantului Coroana” face din LaDoiPași un magazin complet, cu un sortiment variat de articole. vă asteptă Magazinele LaDoiPași pot fi găsite peste tot în „Albina Coop” Orăştie organizează: mese ţară, în oraşe şi sate. Le vei recunoaşte cu uşurinţă festive și evenimente la deoarece toate arborează aceeaşi combinaţie de culori vesele şi aceeaşi siglă. Ele au fost concepute în Restaurantul „Coroana”. conformitate cu cele mai noi tendinţe ale pieţei, asMeniul zilei 11 lei tfel incât tu să ai o experienţă cât mai placută în Înscrieri și relații la sediul „Albina Coop”, sau la telemagazin după transformarea sa în LaDoiPași. fon: 0254-241.716; 0733-732.200; 0723-381.840 În fiecare magazin, personalul prietenos, amabil şi

Carpaţilor, prăbuşirea avionului, moartea tragică a lui. Povesteşte cu lux de amănunte momentele pornirii avionului, în prezenţa fratelui mai mare, Ion, şi sfârşitul tragic al pilotului. Povesteşte şi de presupusul „ajutor” al unui prieten al francezului Bleriot, fiind angajatul lui Vlaicu, care ar fi stricat neobservabil nişte piese componente ale avionului, cauzând moartea lui Vlaicu. „În 1913 eu eram deja căsătorită cu profesorul Gusztav Aigner şi mamă a doi băieţi, am citit în ziare despre nenorocirea dragului şi sărmanului Aurel. Din toată inima şi din adâncul sufletului l-am plâns.” „Cu mulţi ani în urmă, când am vizitat satul meu natal (1962), am povestit cu o rudă, cu Mariţi Popovici, care m-a întrebat: ‹‹Mătuşă, eu vă întreb ceva, dar nu vă supăraţi, de ce nu v-aţi măritat cu Aurel Vlaicu ?›› Eu, făcând ochii mari şi zâmbind, dar şi fiind tristă sub povara amintirilor, am răspuns: ‹‹Nu, fiindcă nu mi-a cerut mâna.››, la care ea, mirată, a povestit că Aurel Vlaicu a venit la mătuşa lui şi a venit la mama şi la tata dumneavoastră în peţit, dar dumneavoastră aţi fost atunci în clasa a VII-a la şcoală, la Orăştie. M-am mirat, eu nu am ştiut nimic, mie nu mi-a spus nimeni, niciodată, aşa ceva, numai o singură dată m-a întrebat tata: ‹‹Cum îţi place ţie acest tânăr inginer talentat ? Va avea un viitor strălucit !›› Eu am răspuns atunci: ‹‹Mie-mi place, este foarte corect, frumuşel şi mă impresionează şi talentul lui.››, dar eu abia am avut 14 ani, şi nici nu m-am gândit de ce mă întreabă tata aşa ceva. ‹‹Dar mătuşa lui a spus că el ar fi aşteptat până ce mai creşteţi, fiindcă v-a iubit mult››, spunea Mariţi. ‹‹Vezi, Mariţi, este tardiv să vorbim despre asta››. ‹‹Se poate, dar v-a iubit foarte mult, fotografia dumneavoastră a purtat-o totdeauna în portofelul lui şi a spus că el nu se va însura niciodată, fiindcă a trebuit să renunţe la prima dragoste››. ‹‹Degeaba, Mariţi dragă ! Aşa a fost scris în cartea destinului, este păcat să mai medităm, de întors roata vieţii tot nu putem, probabil Dumnezeu a rânduit aşa o moarte tristă şi timpurie›› am constatat eu cu inima tristă, aproape plângând. Mulţumesc că, după aproape 60 de ani trecuţi de la aceste evenimente am aflat acest lucru. Poate soarta lui a fost să fie erou naţional. Odihnească-se în pace ! Mă doare inima şi sufletul pentru el, dar aşa a fost să fie ! În casa memorială a lui Vlaicu, spun unii că, într-o vitrină, într-o pungă de hârtie, exista pe vremea ceea (în anii 1960) o floare uscată fără formă, fără miros. Oare nu ar fi fost cumva rămăşiţele trandafirului meu splendid ?” spune ca o întrebare, Tenzi. În încheierea jurnalului Tenzi îl citează pe Gardony Geza (unul dintre scriitorii ei preferaţi) cu un text care, după părerea ei, se referă atât la dragoste cât şi la iubire: „Bunicule, spune-mi mie / Câţi ani durează iubirea ? / Treizeci de ani ? / Patruzeci de ani ? / Bunicul răspunde: ‹‹În vecii vecilor››.”

Traducere din limba maghiară de Iuliana Fűlop Articol preluat din ziarul „Palia Expres”, 16 august – 22 august 2012

de orice articol din magazin, sugestii şi recomandări, astfel încât să pleci întotdeauna din LaDoiPași cu zâmbetul pe buze.

Un magazin La Doi Pași s-a deschis și în orașul nostru, mai bine zis fostul NON– STOP a căpătat o înfățișare cu totul nouă. Este locul de unde: • poţi merge liniştit la cumpărături, fie că vrei doar un produs, fie că vrei să faci o aprovizionare mai consistentă pentru acasă; • găseşti toate produsele tale preferate într-un singur loc; • vei fi tratat cu profesionalism şi întâmpinat cu un zâmbet; • poţi găsi produsele unor mărci cu preţuri excelente pentru categoria lor de calitate

Cristea Hortensia TENZI JURNAL Traducerea Eugen Tordeky nați, mereu zâmbitoare, aducând veselie și fericire în casa lor liniștită, dând un alt sens vieții soțului ei iubit. Pe socrul ei l-a iubit și respectat, treburile gospodărești le făcea cu ușurință, asta și pentru că Vica venea în continuare să ajute în gospodărie. Și ea a îndrăgit-o pe micuța și frumoasă soție, a domnului notar. A și rămas la ei timp de 39 ani. Au mărit curtea, au reconstruit grajdurile, au construit hambare, au făcut gard, care poate există și astăzi. În grădină au plantat pomi fructiferi din cele mai bune soiuri, care au început să se dezvolte frumos. Un alt motiv de bucurie aveau pentru că era deja pe drum micul moștenitor. Într-o noapte au trimis în fugă paznicul după Vica, care era și moașa satului și, deci știa ce trebuie făcut în aceste situații. A avut treabă grea. Pe atunci nu se chemau doctori la naștere.

O zi și jumătate a chinuit săraca Sofia până când a născut băiețelul. Din păcate a fost un copil firav, nici nu putea să sugă, așa că mama lui l-a hrănit picurându-i cu lingurița lapte în guriță. Încă în acea zi l-au și botezat, primind numele de botez Iosif. Dar Sofia era din minut în minut tot mai slabă, de aceea era disperată atunci când, pentru scurt timp se trezea din somn. Pe când s-a terminat botezul și mama lui a închis pentru vecie ochii ei negri şi strălucitori.

Așa a rămas micuțul orfan. Deși au angajat o dădacă să aibă grijă de copil, a treia zi și micuțul Iosif l-a urmat pe mama lui. Acum peste toată casa s-a așternut doliul. Durerea a luat locul fericirii.

Anii au trecut, Vica a început din nou să-l întrebe pe domnul notar până când are de gând să rămână văduv, de ce nu aduce o femeie nouă la casă ? “Nu vă dați seama că fără femeie se duc toate de râpă ? Credeți că eu o să trăiesc veșnic aici ? Trebuie să am grijă și de gospodăria mea.” Dar el plângea după soție și băiat, nici nu se gândea la o nouă însurătoare, spunând că el nu are noroc în căsătorie și nu vrea o nouă tragedie. Pentru că o iubea nespus de mult pe Sofia, nici nu se putea gândi ca o altă femeie să-i ia locul și o altă femeie să legene pătuțul micuțului Iosif. ® Copyright interzis fără acordul scris al autorului sau al directorului VORBA

THEODOR DAMIAN - Semnul Isar . ,…Ce frumos e sǎ poţi muri puţin / cu cineva / şi sǎ poţi învia împreunǎ cu el…”, (74). Intrǎm într-o lume pe care am cunoaşteo, dar la care parcǎ nu avem acces în întregime. Ceva din ea va fi de nepǎtruns întotdeauna; este lumea exclusivǎ a unui ,,întreg spital /” care este ,,ca o insulǎ pe Isar /”, o lume izolatǎ şi înconjuratǎ de ape, în cazul de faţǎ râul Isar, apǎ curgǎtoare, element purificator al mizeriei umane, al bolilor fizice, ,,Lângǎ patul meu de spital /miau pus o sticluţǎ /cu ceva din mine acolo / aparent nu tot ce e-n noi ne e de folos /mai putem arunca şi la câini /poate am putea arunca bucǎţicǎ cu bucǎţicǎ /dispensându-ne de balast /şi reducându-ne la esenţe /” (24), acel ,,Izvor al Tǎmǎduirii” (8) care, la fel ca şi scǎldǎtoarea de lângǎ Poarta Oilor (Vitezda) cu cele cinci pridvoare ale ei, îl fǎcea sǎnǎtos pe cel care intra întâi în ea, de orice fel de boalǎ ar fi fost cuprins. (5) ,,… şi doctor Mertz îmi spune la fel /Herr Professor /o sǎ te faci bine şi o sǎ pleci în Romania /şi la New York /”. Exclusivul locaţiei vine sǎ-l plaseze pe poet într-un loc exact al acestei scene de viaţǎ. Theodor Damian povesteşte (cartea are şi un epic) ca şi cum ar fi un actor pe scenǎ, singur în faţa destinului, a unei operaţii grele la care balanţa poate înclina spre vindecare, cu ajutorul lui Dumnezeu, în care omul şi preotulpoet crede cu tǎrie. El este Lazǎr înviat din morţi ,,… Lazǎre, vino afarǎ /îmi strigǎ cineva în urechi /cum sǎ vin legat de bandaje /” (9), (ca şi Lazǎr, care era învelit într-un giulgiu alb conform tradiţiei evreieşti de a-şi îngropa morţii şi pacientul este tot ,,legat în bandaje”, desigur tot albe – nimic nu rǎmâne la voia întâmplǎrii) ,,lasǎ, nu te îngriji /mergi /merg /ies din camera de operaţie /ca din mormântul nestricǎciunii /” (9). Mormântul nestricǎciunii, pe care l-am tradus în limba englezǎ prin undead body, aceastǎ uluitoare şi deconcertantǎ metaforǎ cu valoare de diamant literar perfect şlefuit, cu nenumǎrate faţete dar şi concepţie religioasǎ şi filosoficǎ proprie poetului Theodor Damian, ne duce inevitabil cu gândul la ceva final şi cu siguranţǎ la degradarea materiei umane, a fizicului (“din pǎmânt eşti şi în pǎmânt te vei întoarce” = “dust to dust, ashes to ashes”). Acel “body” … “from the tomb” poate fi cadavrul (care intrǎ fizic în descompunere), dar şi trupul (care poate avea soarta cadavrului) şi care, conform speranţei în Dumnezeu şi în ştiinţǎ şi conform credinţei creştine în Reânviere, este al nestricǎciunii (deci fizic nu se va degrada, aşa cum nici mormântului nu-i va aparţine). Eliberate de ceea ce este rǎu, omul şi trupul, ies din sala de operaţie (mormânt), dupǎ anestezie, înviind asemenea lui Lazǎr sau asemenea lui Iisus Christos, care s-a ridicat la ceruri, în nestricǎciune. Acel body = cadavru este ridicat la rang de trup şi de nedegradare sau nestricǎciune. El va rǎmâne undead.

Vom mai întâlni de-a lungul cǎrţii diverse expresii sau cuvinte rare cu iz de arhaic (nemitarnic) pe care poetul le îndrǎgeşte punându-le antonimic faţǎ în faţǎ sau cel mult unul într-un vers, iar al doilea în versul imediat urmǎtor. Aparent ele sunt simple, doar contextul şi punerea lor într-un loc bine determinat în vers le ridicǎ valoarea literarǎ, conferindu-le de fiecare datǎ un sens deosebit de complex, cu multe faţete semantice şi cu o complexitate greu de redat uneori în limba englezǎ (poezia 82 - ,,l-am bǎnuit poate aşa cum bǎnui nepǎtrunsul /în pǎtruns / ‘’).

Spuneam cǎ poetul stǎ singur pe scenǎ,

în lumina crudǎ şi de formǎ rotundǎ datǎ de un reflector. Nu vede nimic în jur.

“Cercul lui magic” este de nepǎtruns. Iar noi, spectatorii, avem acces doar parţial în laboratorul ideatic de lucru al “omului poet”. De acolo spre el nu se mai poate trece. Trebuie sǎ acceptǎm ceea ce numai el ne poate spune. Atât cât vrea sǎ descopere, sau cât mai poate descoperi în astfel de momente.

Destinul lui atârnǎ de un fir de pǎr, în sensul bun al cuvântului în speranţǎ şi credinţǎ. Speranţa supremǎ rǎmâne întotdeauna în astfel de cazuri îndreptatǎ – aşa cum spunea şi Nichita Stǎnescu – cǎtre “Cel fǎrǎ de pǎrţi”, în cazul de faţǎ cǎtre (24) ,,…Cel vechi de zile /facǎ-se voia Ta / precum în cer aşa şi pe pǎmânt ”. Însǎ în astfel de cazuri existǎ şi cealaltǎ laturǎ, cealaltǎ faţǎ a nopţii, a întunericului de pe scenǎ (se parcurge, dacǎ vreţi, drumul lung şi anevoios de la întuneric spre luminǎ, o temǎ aparte şi cu totul specialǎ în concepţia poeticǎ şi teologicǎ a lui Theodor Damian). Existǎ în noi tendinţa de a ne agǎţa de ceea ce ni se pare, sau credem cǎ ne-ar putea fi de ajutor, mai la îndemânǎ şi poate mai rapid şi mai pe înţelesul nostru decât ajutorul venit de la Dumnezeu. Este acea înclinaţie a noastrǎ spre esoteric, spre magie, de aceea Isarul se transformǎ dintr-un element pozitiv, într-un semn implacabil, un semn zodiacal ce influenţeazǎ destinul, acel cor al teatrului antic grecesc, prevestitor de rǎu. Isarul apare acum ca un Deus ex machina, o forţǎ puternicǎ, ce poate înclina balanţa vieţii spre un paradoxal “undead body” din mormânt. Conotaţia purificatore dispare, fiind înlocuitǎ cu imaginea unui semn astral, ,,Isarul /semn al altei zodii” (53), care vine sǎ taie reperele biblice în douǎ ,,toţi ne-mpǎrţim viaţa între / Vechiul Testament, Noul Testament /şi vârsta Bisericii pânǎ la Parusie /Tatǎl, Fiul şi Sfântul Duh”. Concluzia este cǎ între cele douǎ posibilitǎţi, (Semnul Isar zodiacal ocult vs. Parusia) ceea ce va veni va fi oricum ,,urmat de-o veşnicie” (53). Între aceste douǎ variante unice, Theodor Damian ne-o propune, cu o deosebitǎ sensibilitate, pe cea de a treia inspiratǎ şi ca muzicalitate din folclorul românesc, balada Mioriţa. Iisus Christos cel divin şi fiul omului se întristeazǎ şi suferǎ (53) ,,…pe Isar în sus / plânge Iisus /pe Isar în jos /suferǎ Hristos.”

Ce înseamnǎ sǎ stai într-un spital aşteptând înfrigurat sǎ treci printr-o operaţie grea şi sperând din adâncul sufletului sǎ scapi? Mai întâi de toate înseamnǎ sǎ stai cuminte într-un pat, sǎ ştii când sǎ vorbeşti şi când sǎ taci şi sǎ asculţi ,,la ora şapte punct dimineaţǎ /şapte îngeri albaştri şi îngeriţe /în halate albe /vin la patul meu de la recuperǎri /vorbind între ei şi foşnind hârtii /vorbesc în germanǎ şi-n medicalǎ /mǎ ating cu mâinile lor calde /.” (6). Înseamnǎ sǎ ai în preajma ta pe acei îngeri pǎzitori, care ,,poartǎ nume de-o clipǎ /Martina, Nicole, Maria, Francesca /Stephanie /îngeri ce poartǎ veşnicia-n aripǎ /îngeri de dimineaţǎ, de zi şi de searǎ /îngeri de noapte /toţi albaştri…”.

Ei se numesc generic schwester (3). Înseamnǎ sǎ o ai în preajmǎ pe ,,…Claudia /îngerul meu cel mare şi bun /ce mǎ scoate în fiecare zi /din surghiun /”, în care omul bolnav îşi încredinţeazǎ cu pioşenie, cu recunoştinţǎ, speranţǎ şi mai ales dragoste, viaţa. Se remarcǎ aici jocul pe care Theodor Damian îl practicǎ pe parcursul întregului volum cu numele Maria: schwester Maria, sora medicalǎ, sau sora noastrǎ, Sfânta Fecioarǎ Maria, Adormirea Maicii Domnului sau Ridicarea / Înǎlţarea la Ceruri / Mariahimmelfahrt (zi simbolicǎ în

care boala, MUGURAȘ MARIA PETRESCU operaţia riscantǎ, spitalul cu bune şi rele, Isarul, Europa şi toate sunt lǎsate în urmǎ, acolo jos pe pǎmânt). Sfânta Fecioarǎ Maria s-a înǎlţat la Ceruri, iar omul bolnav care i s-a închinat din tot sufletul ,,…zburam prin înalt /eram crucişǎtor de ocean /…” (62). Înseamnǎ Marienplaz care este ,,…plinǎ de lume /e ca izvorul tǎmǎduirii /oamenii curg ca izvorul /te uiţi la ei şi nu te mai doare /nimic /normal /cǎ doar e piaţa Sf. Fecioare /nu acesta-i locul /în care se moare” (72). Din punctul de vedere al traducǎtorului, aceste jocuri de cuvinte legate de numele Sfintei Fecioare Maria pun serioase probleme în ceea ce priveşte fidelitatea faţǎ de textul original, a ideii în sine, care sǎ fie, în egalǎ mǎsurǎ şi pe înţelesul cititorului de limbǎ englezǎ.

Ca în cazul oricǎrui pacient, spitalul creazǎ nevoia stǎrii de retragere, de izolare, acea dorinţǎ de intimitate, schimbǎ siguranţa de sine în dorinţa de explicare în detaliu a încercǎrilor prin care trece bolnavul şi creazǎ o relaţie de prietenie temporarǎ sau poate pe viaţǎ cu cadrele medicale, dar şi cu ceilalţi pacienţi din salon. Este lumea în miniaturǎ a acelor ,,îngeri toţi albaştri” (3), a Doctorului Mertz (5), a unei femei din salon (8) ,,Doamne, ia-i durerea femeii /de-alǎturi / cǎ nu mai poate /a strigat toatǎ noaptea…”, sau a tânǎrului croat , care (25) ,,…lângǎ patul meu /cu şine de fier în mâini /şi-n picioare…”

– fiecare cu suferinţele lui şi cu poveştile lui de viaţǎ – ,,…noaptea nu poate dormi /cǎ vede numai morţi cu burţile tǎiate /şi cu mǎruntaiele scoase /vai de pielea lui cusutǎ peste tot /vai de sǎracele-i oase /ne uitam din paturile noastre / pe fereastrǎ spre vârfurile de castani /şi-mi povesteşte de fratele sǎu mic /pierdut în rǎzboi la paisprezece ani /”. Şi tot în spital gândurile zboarǎ cu pioşenie, drag şi dor spre mama lui pe care o simte şi ar dori-o la cǎpǎtâiul patului, spre autori ca Descartes, Panait Istrati, prieteni dragi Andru, Arthur, Gâf-Deac şi la acea dorinţǎ cǎ (16) ,,…în pat de spital /poate dacǎ eram împreunǎ /filosofam mai bine /sau jucam jocul nostrum astral /cum ne-am jucat cu poezia scrisului tǎu…”. De la etajul al patrulea al spitalului, lumea de dincolo de Isar îşi duce viaţa fǎrǎ sǎ-i pese de ceea ce se întâmplǎ înlǎuntrul lui (Ivan Hajek, rusul, cântǎ la acordeon în Marienplatz (74), altundeva se aude Für Elise (73). Foarte îndrǎgite şi bine stǎpânite de poet sunt tehnicile cinematografice, fotografice sau picturale, imaginile strǎzii, ale pieţelor sau ale bǎtrânilor ,,…cum adunau bǎtrânii banii în batistǎ /” (sugestivǎ nu este acţiunea în sine, ci fotografia pe care o privim şi care imortalizeazǎ gestul).

Va urma

Pastila de spiritualitate

Siguranța adevărului spus în rândurile de mai jos m-au făcut să nu mai țin cont de deontologia jurnalistului. Știu doar că: „Dumnezeu a creat lumea prin iubire, iar planul său a avut ca scop fericirea”.

Cu siguranță voi fi din nou catalogat (și pe bună dreptate) ca și catolic. Da, sunt !

Vor fi din nou oameni, le spun de pe acum, om sunt și eu, singura diferență este recunoașterea din partea mea a proprie-mi identități. Sunt creștin ! Citiți vă rog fără părtinire: Discursul sfântului părinte papa Francisc de la întâlnirea cu seminariştii, novicii şi novicele (Roma, 6 iulie 2013) este un cuvânt de învăţătură ce trebuie să pătrundă toate inimile. Vă rog să rupeţi din timpul dumneavoastră și citiți-l să fim coerenţi cu sărăcia Ghe. C-tin Orghici noastră ! Însă când vezi că primul interes al unei insti(urmare din numărul trecut) tuţii educative sau parohiale Dar eu n-aş vrea s-o fac să se sau ori de care ar fi, este baruşineze pe această soră sfântă (se nul, acest lucru nu face bine. adresează unei surori în vârstă din Nu face bine ! Este o incoeprimul rând, care era în faţa balus- renţă ! Trebuie să fim coetradei, sărmana, era chiar sufocată, renţi, autentici. dar avea o faţă fericită). Mi-a făcut Pe acest drum, să facem bine să privesc faţa dumneavoastră, ceea ce spune sfântul Fransoră ! Probabil că dumneavoastră cisc: să predicăm evanghelia aveţi mulţi ani de viaţă consacrată, cu exemplu, apoi cu cuvintedar dumneavoastră aveţi ochi fru- le ! Însă înainte de toate ceimoşi, dumneavoastră zâmbeaţi, lalţi trebuie să poată citi dumneavoastră nu vă plângeaţi de evanghelia în viaţa noastră ! această împingere… Când voi găsiţi Şi aici fără teamă, cu defecteexemple ca acestea, atâtea, atâtea le noastre pe care încercăm surori, atâţia preoţi care sunt bucu- să le corectăm, cu limitele roşi, este pentru că sunt rodnici, dau noastre pe care Domnul le viaţă, viaţă, viaţă… Această viaţă o cunoaşte, dar şi cu generozidau pentru că o găsesc în Isus ! În tatea noastră în a lăsa ca el să bucuria lui Isus ! Bucurie, fără tris- acţioneze în noi. Defectele, teţe, rodnicie pastorală. limitele şi – eu adaug un pic Pentru a fi martori bucuroşi ai mai mult – cu păcatele… Eu evangheliei trebuie să fim autentici, aş vrea să ştiu un lucru: aici, coerenţi. Şi acesta este un alt cuvânt în aulă, este cineva care nu e pe care vreau să vi-l spun: autentici- păcătos, care nu are păcate ? tate. Isus lovea mult împotriva Să ridice mâna ! Să ridice făţarnicilor: făţarnici, cei care gân- mâna ! Nimeni. Nimeni. De desc pe dedesubt; cei care au – ca s- aici până în capăt… toţi ! Dar o spunem clar – faţă dublă. A vorbi cum port eu păcatul meu, pădespre autenticitate tinerilor nu cos- catele mele ? Vreau să vă sfătă, pentru că tinerii – toţi – au aceas- tuiesc asta: să aveţi transpată voinţă de a fi autentici, de a fi renţă cu duhovnicul. Întotcoerenţi. Şi vouă tuturor vă este deauna. Spuneţi tot, nu vă fie greaţă când găsiţi între noi preoţi frică. “Părinte, am păcătuit !” care nu sunt autentici sau surori care Gândiţi-vă la femeia samarinu sunt autentice ! teană, care pentru a dovedi, Aceasta este o responsabilitate pentru a spune concetăţenilor înainte de toate a adulţilor, a forma- săi că l-a găsit pe Mesia, a torilor. Este a voastră a formatorilor spus: “Mi-a spus tot ceea ce care sunteţi aici: să daţi un exemplu am făcut”, şi toţi cunoşteau de coerenţă celor mai tineri. Vrem viaţa acestei femei. A spune tineri coerenţi ? Să fim noi coe- mereu confesorului adevărul. renţi ! Altminteri, Domnul ne va Această transparenţă va face spune ceea ce spunea despre farisei bine, pentru că ne face umili, poporului lui Dumnezeu: “Faceţi pe toţi. “Dar, părinte, am răceea ce spun, dar nu faceţi ceea ce mas în asta, am făcut asta, a fac !”. Coerenţă şi autenticitate ! urât”… orice ar fi. A spune Dar şi voi, la rândul vostru, cău- adevărul, fără a ascunde, fără taţi să urmaţi acest drum. Eu spun jumătăţi de cuvinte, pentru că mereu ceea ce afirmă sfântul Fran- vorbeşti cu Isus în persoana cisc din Assisi: Cristos ne-a trimis confesorului. Şi Isus ştie adesă vestim evanghelia şi cuvântul. vărul. Numai el te iartă meFraza este aşa: “Vestiţi evanghelia reu ! Însă Domnul vrea nuîntotdeauna. Şi, dacă ar fi necesar, mai ca tu să-i spui ceea ce el cu cuvintele”. Ce vrea să însemne ştie deja. Transparenţă ! Este asta? A vesti evanghelia cu autenti- trist când unul vede un semicitatea vieţii, cu coerenţa vieţii. Însă narist, o soră care astăzi se în această lume căreia bogăţiile îi mărturiseşte la acesta pentru fac atâta rău, este necesar ca noi a curăţa pata; mâine merge la preoţii, ca noi surorile, ca noi toţi, altul, la altul, la altul: un pe-

lerinaj la confesori pentru aşi ascunde adevărul său.

Transparenţă ! Isus e cel care te aude. Să aveţi mereu această transparenţă în faţa lui Isus în confesor! Însă acesta este un har. Părinte, am păcătuit, am făcut asta, asta, asta… cu toate cuvintele. Şi Domnul te îmbrăţişează, te sărută ! Mergi şi nu mai păcătui ! Şi dacă te întorci ? Încă o dată. Eu spun asta din experienţă. Eu am găsit atâtea persoane consacrate care cad în această capcană ipocrită a lipsei de transparenţă.

“Am făcut asta”, cu umilinţă.

Ca acel vameş care era în spatele templului: “Am făcut asta, am făcut asta…” Şi Domnul îţi astupă gura: el e cel care ţi-o astupă ! Dar să nu faci tu asta ! Aţi înţeles ?

Din propriul păcat prisoseşte harul ! Deschideţi harului uşa, cu această transparenţă !

Sfinţii şi maeştri vieţii spirituale ne spun că pentru a ajuta să creştem în autenticitate viaţa noastră este foarte utilă, ba chiar indispensabilă, practica zilnică a cercetării cugetului. Ce se întâmplă în sufletul meu ? Astfel, deschis, cu Domnul şi apoi cu duhovnicul, cu părintele spiritual. Este atât de important acest lucru.

Monsenior Fisichella, până la ce oră avem timp ?

Mons. Fisichella: Dacă Dumneavoastră vorbiţi aşa, până mâine noi suntem aici, în mod absolut.

Dar el spune până mâine…

Să vă aducă un sandvici şi o Coca Cola fiecăruia, dacă este până mâine, cel puţin…

Coerenţa este fundamentală pentru ca mărturia noastră să fie credibilă. Dar nu e suficient, e nevoie şi de o pregătire culturală, pregătire culturală subliniez, pentru a da cont de credinţă şi de speranţă. Contextul în care trăim solicită încontinuu acest “a da cont” şi este un lucru bun, pentru că ne ajută să nu considerăm sigur nimic. Astăzi nu putem considera sigur nimic !

Această civilizaţie, această cultură… nu putem. Dar desigur este şi angajant, cere o bună formare, echilibrată, care să unească toate dimensiunile vieţii, cea umană, cea spirituală, dimensiunea intelectuală cu cea pastorală. În formarea voastră există cei patru pilaştri fundamentali: formare spirituală, adică viaţa spirituală; viaţa intelectuală, acest studiu pentru “a da cont”; viaţa apostolică, a începe să mergi pentru a vesti evanghelia; şi, al patrulea, viaţa comunitară. Patru. Şi aceasta din urmă este necesară ca formarea să fie în comunitate, în noviciat, în priorat, în seminarii… Eu cred mereu asta: este mai bine cel mai rău seminar decât nici un seminar ! De ce ? Pentru că este necesară această viaţă comunitară. Amintiţi -vă de aceşti patru pilaştri: viaţa spirituală, viaţa intelectuală, viaţa apostolică şi viaţa comunitară. Aceştia patru. Pe aceştia patru trebuie să zidiţi vocaţia voastră.Şi aici aş vrea să subliniez importanţa, în această viaţă comunitară, a relaţiilor de prietenie şi de fraternitate care fac parte integrantă din această formare. Ajungem aici la o altă problemă. De ce spun asta: relaţii de prietenie şi de fraternitate. De atâtea ori am găsit comunităţi, seminarişti, călugări sau comunităţi diecezane în care iaculatoriile cele mai obişnuite sunt bârfele ! Este teribil ! Se “jupoaie” unul pe altul… Şi asta este lumea noastră clericală, călugărească… Scuzaţimă, dar este obişnuit: gelozii, invidii, vorbire de rău de altul. Nu numai vorbire de rău de superiori, acest lucru e ceva clasic ! Dar eu vreau să vă spun că acest lucru este atât de obişnuit, atât de obişnuit. Şi eu am căzut în asta. De atâtea ori am făcut asta, de atâtea ori ! Şi îmi este ruşine ! Îmi este ruşine de asta ! Nu e bine de făcut asta: a merge să bârfeşti. “Ai auzit… Ai auzit…”. Dar este un iad comunitatea aceea ! Asta nu face bine. Şi de aceea este importantă relaţia de prietenie şi de fraternitate. Prietenii sunt puţini. Biblia spune asta: prietenii, unul, doi… Dar fraternitatea, între toţi. Dacă eu am ceva cu o soră sau cu un frate, îi spun în faţă, şi i-o spun celui sau celei are poate să ajute, dar n-o spun celorlalţi pentru “a-l murdări”. Şi bârfele, este teribil ! În spatele bârfelor, sub bârfe există invidiile, geloziile, ambiţiile. Gândiţi-vă la asta. Odată am auzit despre o persoană care, după exerciţiile spirituale – o persoană consacrată, o soră… Asta e bună ! Această soră îi promisese Domnului să nu vorbească niciodată de rău despre altă soră. Acesta este un drum frumos, un drum frumos către sfinţenie ! A nu vorbi rău despre alţii. “Dar, părinte, sunt probleme…”: spune-i superiorului, spune-i superioarei, spune-i episcopului, care poate să remedieze. Nu-i spune celui care nu poate să ajute. Acest lucru este important: fraternitatea ! Dar spune-mi, tu vei vorbi rău despre mama ta, despre tatăl tău, despre fraţii tăi ? Niciodată. Şi de ce faci asta în viaţa consacrată, în seminar, în viaţa prezbiterală ? Numai asta: gândiţi-vă, gândiţivă… Fraternitate ! Această iubire fraternă. Însă există două extreme; în acest aspect al prieteniei şi al fraternităţii există două extreme: atât izolarea, cât şi disiparea. O prietenie şi o fraternitate care să mă ajute să nu cad nici în izolare nici în disipare. A cultiva prieteniile, sunt un bun preţios: însă trebuie să vă educe nu la închidere, ci la ieşirea din voi înşivă. Un preot, un călugăr, o călugăriţă nu poate fi niciodată o insulă, ci o persoană mereu disponibilă la întâlnire.

Apoi, prieteniile se îmbogăţesc şi cu diferitele carisme ale familiilor voastre călugăreşti. Este o bogăţie mare. Să ne gândim la prieteniile frumoase ale atâtor sfinţi.

Cu siguranță va urma !

Încerc sa-mi ţin pe cât pot mintea limpede. În urechi îmi zumzăie şi acum zgomotul surd al motoarelor Boeingului care ne-a adus pe impozantul Pearson International Airport din Toronto.

Afară e ziuă, cald şi frumos ca într-un basm. Îmi reprim emoţiile de a fi cu picioarele pe pământul atât de râvnit de alţii. Eu sunt într-o excursie şi am cugetul împăcat cu România mea, amărâtă şi chinuită în continuare de conducători bicisnici. Dar e a mea! Sunt singur şi prea amărât să pot schimba eu ceva spre binele ei. Dar acum suntem in Toronto, Canada mult visată şi dorită care se arată aşa de indiferentă la sosirea noastră. Stingheri ca nişte ţărani veniţi la oraş, copleşiţi de gălăgie, aglomeraţie şi culori. Aşteptăm bagajele cu o stare de ameţeală din ce în ce mai acută şi în sfârşit, le avem. Legate cu bentiţă tricoloră apar încet-încet pe banda rulantă şi ne mai înviorăm un pic. Maria e mai lucidă, eu încă sunt tulbure. Poate efectul orelor nedormite, fusul orar şi trei whisky-uri pe care leam ras în timp ce ascultam în căşti Deep Purple. Suntem aşteptaţi la ieşire de L. şi soţia lui, bucuroşi nevoie mare că ne văd, ne poftesc într-una din maşinile lor, un Chrysler care mi-ar plăcea şi mie... E din ce în ce mai cald şi nu-mi vine nici măcar să privesc pe fereastră defilarea zgârie norilor şi a clădirilor, unele mai înalte decât altele, pe lângă care trecem. Aerul condiţionat din maşină mă mai trezeşte şi apuc să văd clădirile şi peisajul din jur, explicaţiile lui L. care nu pridideşte să ne dea detalii despre locurile pe lângă care trecem şi semnificaţia lor. Pentru mine nu sunt decât bucuria materializată a unor arhitecţi buni. În America am văzut şi mai şi iar în minte mi se conturează o comparaţie cu aceasta, Canada, cel puţin partea ei de sud, nu e decât o prelungire a Americii, ca stil, mentalitate şi organizare. Ajungem şi avem să petrecem o săptămână în basement-ul lor, amenajat simplu, dormitor confortabil şi baie, plus alte camere care servesc drept adăpost la o aparatură pe care nu o înţeleg, sală de sport şi cămară. Casa e destul de mică, dar are tot ce-i trebuie, bucătărie, dinning-room, două dormitoare şi baie. Iar în spate o bucăţică de grădină, nelipsitul grătar pentru , barbecue, lipit de gard, într-o înşiruire ordonată, pătrunjel, leuştean, roşii...

Zâmbesc, gândindu-mă că au găsit o soluţie să-şi aducă un pic de Românie la ei acasă. Ne odihnim sumar, pentru că trebuie să ne acordăm la ora locală şi cea mai bună metodă e să te iei după soare. Aşa că, fără să mai desfacem bagajele, mergem în împrejurimi, la o plimbare la magazine. Ni se alege Erin Mills Town Center, habar n-am cum sa descurcat L. până acolo însă ajungem într-un model de shopping-center, cu magazine uriaşe, pentru tot ce vrei şi nu mai vrei, într-o paletă de culori şi forme pe care mintea mea obosită de drum le percepe cu greu. Când fac comparaţia de preţ pentru produse similare din România am un şoc. Aici, un produs similar e mai ieftin şi cu 50% faţă de ţara noastră. Intrăm şi, într -un magazin alimentar, unde, bineînțeles, pe principiul comparaţiei transform

Missisauga

dolari canadieni în lei şi-mi dau seama că şi aici ne bat.

Carnea, salamul, fructele, legumele, practic totul e mai ieftin decât la noi. Mă încearcă un sentiment de deznădejde şi de neputinţă. Înjur, iar Maria mă trage de mână.

L. care m-a auzit îmi spune că e mai simplu să spun WTF, e acelaşi lucru, dar tot nu mă liniştesc. Salariul mediu e pe la 4000 de Cad, cam 13.000 ron, din care cam jumătate sunt cheltuielile cu casa, maşina, telefonul, asigurările. Mult dar şi mult rămâne...

A doua zi e vineri, long weekend, au ei aşa, un obicei de le rămâne şi lunea liberă, L. e îngândurat dar nu spune ce are. Ne poartă răbdător printre rafturi, pulturi, sertare cu o răbdare tipic ardelenească. După câteva ore convenim să ne retragem la un restaurant tipic, ne duce la „Mandarin”, un restaurant chinezesc la intrarea căruia trona un afiş mare pe care scria „all you can eat”. Mă uit mirat la doamna mea şi la L care pare amuzat de aparenta mea încurcătură. În schimbul a 18 Cad de persoană intrăm şi mă dumiresc. Plătind această taxă, poţi mânca ce vrei, cât vrei, de câte ori vrei. Şi ai de ales dintre cele 380 de feluri de mâncare, prăjituri, fructe sau îngheţată.

Sunt copleşit de culori, de mirosurile ce-mi trec pe la nas într-o desfăşurare de forţe care-mi ridică semnale din stomac. Nu e ora la care mănânc de obicei, dar e ora la care se mănâncă în Canada. Cel puţin la ora aceea în Mississauga. Mă uit la mormanul de creveţi aşezaţi în ordine pentru a fi puşi în farfurie, trec pe lângă înşiruirea de somoni, unii tranşaţi, alţii aşteptând, mă opresc lângă un purcel fript şi admir un picior zdravăn de viţel, în spatele căruia tronează un negru răbdător, cu un cuţit pregătit să-ţi taie ce halcă doreşti şi de unde vrei... Aleg o zeamă de peşte, cam searbădă şi mă aşez la o masă simplă la care se înfiinţează rapid o chinezoaică ce ne cântă abia inteligibil că băuturile costă şi dacă dorim, ce dorim. La ce preţ au, îmi piere cheful şi mă avânt mai mult în contemplare la desfăşurarea de feluri de mâncare

pe care, unele, le văd prima dată. Îmi aleg, fără să-mi pese de cantitate, creveţi, mă delectez apoi cu un file de ton, îmi calc pe inimă şi cer un pahar cu vin alb, care mă costă 6 CAD. Cât o sticlă de vin bun acasă. Continui deliciul cu baclavale zemoase, şiroind de miere bună, peste care mai pun, pentru altfel de gust, câteva picături de sirop de arţar. Îi ard şi nişte prăjituri cu ciocolată, aducătoare la gust cu amandinele noastre şi pun zece centimetri de frişcă groasă peste ele. Închei cu un platou de pepene galben, mango, pepene verde, un suc de maracuya.

Ca să mi se aşeze, închei cu o îngheţată cu fistic, lime, portocală, amestecată cu bucăţele de fructe. Doamne, am mâncat ca un nesătul... L. priveşte liniştit, semn că ne înţelege. Drumul spre casa lui e mai repede decât ne-am fi aşteptat şi încheiem prima zi povestind vrute şi nevrute, având în mâini câte o cafea slabă. Am picat mort şi nu ştiu cum am adormit şi cât.

- Bună dimineaţa !

- Bună dimineaţa !

- Nu v-am făcut să aşteptaţi ?

- Evident că nu, doar ne sunteţi oaspeţi…

Cum aţi dormit ?

- Excelent ! Nici nu ştiu cum am adormit.

Azi ce facem ?

- O tură la Missisauga Celebration Center, o plimbare prin Port Credit, să luăm aer pe malul lacului Ontario şi facem o plimbare pe Dixie Road, să vedem lumea. După ce apare şi L. Soţia lui pare încordată, pradă unor gânduri numai de ea ştiute. Ne facem de lucru prin casă, apoi ies afară şi răsfoiesc ziarele locale, doar doar găsesc ceva despre România. În ziua aceea nu exista în presa canadiană. Maria, soţia mea, se apucă să le facă mâncare celor doi, după ce pregăteşte pentru călcat un vraf de rufe. N-au timp suficient pentru cele ale casei, L. pleacă la serviciu pe la 6, revine după ora 20, soţia lui cam la fel. Sâmbăta şi duminica sunt dăruite în principal gospodăriei iar dacă rămâne timp, e pentru cumpărături. De mâncat, mănâncă pe unde apucă, la servici, în oraş în drum spre casă. Despre vizite la prieteni nici nu se pune vorba, doar foarte rar. Toi sunt ocupaţi cu aceleaşi treburi: drumul la serviciu, care uneori durează o oră dus, una întors, cele opt la lucru şi vii acasă dărâmat, nu-ţi mai arde de nimic. Ey, un prieten de-al lor din Kitchner, face naveta la Niagara zilnic, pentru o slujbă la un hotel de 20 de dolari pe oră. Când ai credite şi familie, nu mai contează ce eforturi faci, trebuie să faci doar bani, de fapt obsesia asta pentru bani am mai găsit-o şi la ceilalţi cunoscuţi naturalizaţi canadieni pe care i-am întâlnit. Însă are alte valenţe, sunt perfect calculaţi, ei ştiu că trebuie să-şi păstreze serviciul, să câştige suficient cât să-şi acopere ratele de la bancă şi cheltuielile obligatorii. Acolo te ajută prea puţini şi aproape niciodată cei de-un neam cu tine. Iar când cazi şi n-ai o rezervă în bancă, e tragic, nu te ajută nimeni iar necazurile se adună buluc. Aflu asta din povestiri. La prânz ajunge şi L. Schimbă câteva priviri cu soţia lui care se retrage într-un colţ şi plânge. El merge la frigider şi toarnă zdravăn vodcă într-un pahar şi-l umple apoi cu gheaţă.

- Ei, asta a fost ! Îl privesc nedumerit, timp în care stă picior peste picior, privind în gol şi ducând paharul la gură şi sorbind rar.

- Ce s-a întâmplat ?

- Am fost concediat !

Mă trece un fior. Mi-aduc aminte de perioada în care mă păştea şi pe mine spectrul existenţei fără un loc de muncă şi mă cutremur.

- Nu te speria, nu e aşa de grav ! Este a şasea oară de când sunt aici când mi se întâmplă. Numai că azi a fost inedit, special şi bizar. Lucrez de şase ani la companie şi cred că am făcut

figură bună. Azi, că e long weekend, directorul, cu care sunt în relaţii foarte bune, ne-a adunat la el în birou şi ne-a dat câte un suc, o gustare, mica bârfă de interior de rigoare. Înainte de a ne despărţi m-a oprit pe mine şi încă doi colegi şi ne-a spus ca şi cum nu ne-am fi cunoscut, că de săptămâna viitoare nu mai suntem angajaţii firmei. Am pălit şi am bâiguit ceva de genul să-mi iau lucrurile personale din birou. Mi-a replicat că sunt deja într-o cutie de carton la poartă. I-am dat ecusonul, el ne-a dat un plic cu lichidarea şi am mai încheiat o experiență. L. ridică paharul şi sorbi conţinutul dintr-o înghiţitură.

Bucăţile de gheaţă din pahar se ciocniră aducând un zgomot vesel în încăpere. Nu e un capăt de ţară. Sunt precaut, aşa că am căutat şi în altă parte de lucru şi mă voi duce la câteva interviuri. Hai, tu ce bei ?

Iau din frigider o cutie de bere canadiană şi mă apucă sughiţul după ce trag o duşcă zdravănă şi rece. Soţia lui pare calmă, iar Maria mea îşi şterge o lacrimă, aplecată peste calul de călcat.

- Ştiţi ce ? Hai să ieşim, să înveselim un pic ziua asta, doar e long week end...

Ne îmbrăcăm şi ieşim. Vorbele lor plutesc pe lângă mine şi răspund monosilabic, aproape fără să ascult. Maria încearcă tot felul de consolări, dar în sufletul ei ştiu că suferă pentru ceea ce li se întâmplă lui L. şi soţiei lui, amândoi de o vârstă cu copiii noştri. Dintr-o dată Canada devine urâtă şi întrevăd printre gânduri zâmbetul perfid al lui uncle Sam. Obiceiurile americane sunt bune şi în Canada. Mă gândesc unde e viaţa mai bună şi nu găsesc un răspuns. Lumea din jur, ca şi cea de acasă nu e pentru mine. Sunt trist şi apatic. Canada e cenuşie. Peste lacul Ontario soarele străluceşte alb, înnebunind gâştele şi raţele care se hârjonesc pe el. În larg ies iole şi mici ambarcaţiuni. În timp ce privesc desfăşurarea de pânze albe, simt un dor teribil de casă.

Moto X

Motorola, indiferent de viitor, va rămâne în istorie drept compania care a lansat primul telefon mobil comercial. În anul 1983, Motorola DynaTAC 8000x este primul telefon mobil destinat consumatorilor de rând . Telefonul a ajuns să fie cunoscut datorită apariţiei în “Saved by the Bell” (“Salvaţi de clopoţel”), popularul serial TV american.

DynaTAC avea un preţ de aproape 4000 de dolari, o adevărată avere pe atunci, 33 cm lungime , aproape 1 kg greutate (869 de grame) şi 30 de minute autonomie în convorbiri.

Revenind în prezent, directorul executiv al firmei Google a fost fotografiat folosind telefonul Moto X, nelansat încă. Deocamdată se cunosc informațiile puse la dispoziție de Motorola: că ecranul va avea rezolutia de 720x 1280, procesorul este dual-core la 1,7 GHz, are 2GB RAM, camera principală de 10 MP și ecranul de 4.7 sau 5 inch. Se presupune că sistemul de operare este si Android 4.2.2. Jelly Bean deși utilizatorii doreau un telefon cu Android 5.0. Telefonul este primul terminal dezvoltat de către Motorola sub Google, după ce compania a fost cumpărată în 2011 pentru aproximativ 12 miliarde de dolari.

Google este pregătit să cheltuie

500 de milioane de USD pentru promovarea telefonului.

La o așa sumă trebuie să te aștepți și la vânzări pe măsură. Telefonul va fi fabricat în Statele Unite, într-o fabrică din Fort Worth, Texas, care a fost folosită până nu demult de Nokia.

Conform managerului Motorola, Moto X va fi un terminal din gama superioară care va concura cu iPhone şi linia Galaxy. Reclama promovată de ziua Americii a sunat așa: „Primul telefon proiectat, fabricat și asamblat în SUA sosește. Mâine vei mânca burgeri, vei privi artificii şi vei sărbători libertatea de a fi oricine vrei să fii. În acelaşi spirit îţi aducem ceva nou. Primul smartphone al cărui design îl faci tu. Pentru că azi ar trebui să ai libertatea de a face lucrurile din viaţa ta să fie la fel de unice ca și tine.” ABC News informează că utilizatorii vor putea să aleagă culoarea capacului spate al telefonului.

De asemenea, îşi vor putea nota pe spate numele cuiva sau un mesaj pe care îl doresc. Data probabilă a lansării este luna octombrie a acestui an. Dar se vorbește mult de această lansare încât să ne facă curioși pe toți.

Adriana CHIRA

Vive la France! Vive la Roumanie!

Restaurantul, terasa și barul terasei MIORIȚA vă stau la dispoziție!

Aici, „Albina Coop” Orăştie organizează mese festive, botezuri, pomeni, nunţi şi alte evenimente.

Tel:0254-241.716; 0733-732.200; 0723-381.840

Sărbătorirea zilei Franței din 14 iulie ne facem să rememorăm lucrurile oferite de francezi omenirii fără de care viața noastră nu ar fi la fel.

Sistemul metric Dacă până în anii Revoluției franceze fiecare țară folosea propriul sistem metric, după Revoluție, Franța a introdus sistemul metric. Liderii Revoluţiei Franceze au militat pentru înlăturarea tuturor vestigiilor vechiului sistem, incluzând standardele pentru măsurarea greutăţilor şi a lungimii. Astfel a luat naştere sistemul metric creat de Academia de Științe din Paris. Până in 1875, doua treimi din Europa si jumătate din populația lumii folosea metrul si kilogramul. Deși pentru lucruri ca limitarea de viteză pe şosele şi bunurile de consum, Marea Britanie şi Statele Unite încă folosesc propriile lor sisteme, conversia mărimilor folosite de ei în sistemul metric este o operaţie de rutină.

Aspirina Extractul scoarței de salcie, numit salicina, după numele latin pentru salcia alba (Salix alba), a fost izolat în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux și chimistul italian Raffaele Piria, care au reușit să separe acest acid în forma sa pură.

Taxiul Probabil ca nu v-ați gândit că taximetria a pornit din Franța, dar se pare că primul taxi a apărut prin anul 1640, în Paris și ideea a aparținut lui Nicolas Sauvage.

Laptele pasteurizat Denumirea de pasteurizare vine de la Louis Pasteur, primul care a înțeles legătura dintre microbi și boli. De asemenea, datorită lui Pasteur milioane de oameni scapă acum de infecții și boli prin vaccinare.

Denimul Materialul destinat blugilor a fost inventat în Nimes, Franța. A fost importat în SUA și a devenit legendarul material al hainelor de blugi.

Uscătorul de păr Primul model original de uscător de păr a fost inventat in 1890 de Alexander Godefroy, fiind inspirat de aspirator și a fost inventat pentru a fi fol osi t in s al on ul său de c oa fur a di n F r an ț a.

Bicicleta Nu degeaba cea mai faimoasa cursă de biciclete are loc în Franța. Bicicleta a fost inventată în jurul anului 1790 de către francezul Comte Mede de Sivrac.

Redactor Vorba

BERBEC Semnul Berbecului indică o persoană cu un caracter dur, dornică să fie mereu la putere. Potrivit legendelor străvechi, în Egipt, berbecul era considerat conducătorul zeilor. De aceea, se spune că nativii născuţi în această zodie au nevoie permanentă de aventură şi adrenalina. Nu suportă să fie contrazişi, fiind renumiţi pentru autoritatea de care dau dovadă.

TAUR Se spune că Taurul este un animal sacru care aduce noroc şi bogăţie.

Se afla într-o legătură strânsă cu pământul, de aceea simbolizează şi fertilitatea. Persoanele guvernate de acest semn apreciază tot ce le aduce confort, atât în plan material cât şi spiritual.

Răbdarea şi voinţa sunt principalele caracteristici ale acestei zodii.

GEMENI Simbolul zodiei îl reprezintă doi gemeni, Castor şi Pollux. Legendele spun că unul era muritor şi celălalt nemuritor. De aceea, persoanele guvernate de acest semn sunt duale, nehotărâte, mereu măcinate de contradicţii. Sunt active şi pline de energie, dar îşi schimbă foarte repede comportamentul. Trebuie să îşi folosească puterea de concentrare pentru a lua deciziile potrivite RAC Crabul este considerat simbolul zodiei Rac. În legenda Egiptului Antic acesta înseamnă viaţa veşnică. Astfel se explică instinctul puternic de supravieţuire, dar şi emoţia care primează în caracterul persoanelor guvernate de acest semn. Par liniştiţi şi rezervaţi, dar reacţionează dur dacă se simt ameninţaţi. Simţul intuiţiei este atuul care îi avertizează din timp de primejdii.

LEU Leul guvernat de Soare reprezintă puterea în zodiacul european. Încă din legendele străvechi a

fost considerat un simbol al forţei.

Leul este regele tuturor animalelor, aşadar îi place să fie admirat şi toţi din jur trebuie să i se supună. Nativul acestui semn este obişnuit să fie în centrul atenţiei şi îi place să deţină sentimentul puterii. Războinic neînfricat, va lupta cu toate armele pentru a învinge.

FECIOARA În Legendele Egiptului, Fecioara era asemuită zeiţei Isis.

Aceasta era o iubitoare de frumos, fină observatoare a detaliilor. Zeiţa era apreciată şi pentru memoria impresionantă şi priceperea în organizare. Persoanele guvernate de această zodie sunt calculate, mereu cu un pas în faţa celorlalţi şi ştiu să se descurce admirabil în orice situaţie. Apreciază loialitatea şi originalitatea în gândire.

BALANŢA Conform legendelor străvechi, Balanta era considerată un simbol al justiţiei şi al echilibrului. Nesiguranţa şi indecizia s-a răsfrânt de-a lungul timpului în temperamentul nativilor, îngreunându-le capacitatea de a lua decizii importante pentru viaţa lor. Balantele sunt permanent în căutarea armoniei. Au o personalitate puternică dar ascund o latură vulnerabilă şi temătoare, plină de sensibilitate.

SCORPION Scorpionul a căpătat semnificaţii complexe de-a lungul timpului.

Majoritatea legendelor se bazează pe caracterul impulsiv şi schimbător al acestuia. Se spune că simbolizează descompunerea şi totodată renaşterea. Nativii guvernaţi de acest semn ascund trăiri interioare intense. Sunt liniştiţi şi rezervaţi, dar pot deveni violenţi sau manipulatori. Au o mare putere de concentrare.

Situaţia la C.A.R.P. Orăştie

La C.A.R.P. Orăştie situaţia nu este „dramatică” şi, de aceea, nu ne permitem să o tratăm „umoristic”.

Din articolul din numărul 29 a săptămânalului VORBA, articol semnat Ioan Curtean, ar reieși că astfel C.A.R.P. Orăştie ar fi la un pas de dezastru. Adevărul este însă cu totul altul. „Se consumă mulţi bani pentru indemnizațiile Consiliului Director, bani care provin din buzunarul membrilor săraci.” Greșit. Toate cheltuielile se fac din dobânzi, cotizațiile aparțin membrilor cotizanți și se restituie în totalitate în momentul retragerii din organizație. „Pentru creditele acordate, se percepe dobândă de 11 procente, cel mai mare procent din zonă;” Greșit. Dobânzile noastre sunt între 9 și 10%, dobânzile bancare sunt mai mari. „Salariile conducătorilor nu se supun aprobării Adunării Generale aşa cum prevede statutul unității;” Greșit. Statutul C.A.R.P. Orăştie prevede aprobarea fondului de salarizare a consiliului director, nu și cuantumul datorat fiecărui membru din Consiliului Director. „În plină criză economică, atunci când se solicită economii, președintele, fără să consulte Adunarea Generală, mai angajează doi supraveghetori. Cu salariul acestora se putea reduce procentul de dobândă la credite cu cca. 2-3%;” „Numărul celor care supraveghează este prea mare în comparație cu funcționarele de la case, care îşi fac foarte bine activitatea în unitate fără să fie supravegheate;” Greșit. Nu avem angajați supraveghetorii. Angajările, conform statutului se fac în funcție de câți membrii cotizanți avem, cuantumul acestora este de un angajat la 500 de membri, în prezent C.A.R.P. Orăștie are 6701 membri, deci mai puteam angaja 7 persoane.

Nu avem nevoie de încă 7 salariați, așa că nu am mai angajat.

Cheltuielile cu salariile angajaților reprezintă 57% din total sume cheltuite din care 22% se întorc la stat sub diferite forme. În ce privește Consiliul Director cuantumul îndemnizațiilor acestora este de 22% din totalul sumelor cheltuite. „Președintele obține mandat după mandat, cu ajutorul celor de la Deva, fără a ține cont de statutul unității, de voința alegătorilor, de vârstă sau de bunul-simț, după ideea „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau !”. De fapt, vrea salariul, pe care îl ascunde de Adunarea Generală, cea care ar fi trebuit să-l aprobe”. Greșit. În Adunarea Generală trecută, la care au participat 41 de membrii au fost propuși trei membrii CARP pentru funcția de președinte.

Domnul Romcea (care nu a dorit să candideze) Domnul Curteanu (care a obținut 3 voturi) Domnul Cruceru (care a obținut 38 de voturi) Adunarea generală fiind statutar întrunită.

1

2

3

4

5

6

7

8

2 3 4 5 6 7 8 9 10

SAGETATOR Se spune despre Săgetător că este un semn schimbător. În mitologia greacă era reprezentat printr-un centaur înţelept, în timp ce la romani era asemuit zeiţei vânătorii, Atenis. Personalitatea nativilor guvernaţi de acest semn este marcată de dualitate şi contraste. Îşi doresc să trăiască în armonie dar se împiedică deseori de propriile temeri şi capcane.

CAPRICORN Simbolul Capricornului este capră de mare, un semn mitologic încărcat de semnificaţii. Face referire la o personalitate înţeleaptă, bine intenţionată dar duala. Nativii din această zodie au un caracter introvertit şi nu agreează agitaţia. Prefer liniştea şi ordinea, fiind persoane care pun mare preţ pe responsabilitate.

VĂRSĂTOR Legendele asociază Vărsătorul cu forţa care dă viaţă.

Apa care curge semnifica viaţă şi dorinţa de cunoaştere împărtăşită tuturor. Aşa se face că nativii acestei zodii se integrează foarte uşor într-o comunitate, fiind prieteni de nădejde. Totodată, ţin la independenţa lor şi aspiră la idealuri înalte. Caută permanent să îşi depăşească limitele pentru a fi un model bun de urmat.

PEŞTI Peştii care înoată în direcţii opuse simbolizează contradicţii şi dualitate. Acest simbol îşi are originea în reprezentările egiptene. O parte dintre nativi sunt orientaţi către activităţi spirituale şi meditaţie, în timp ce alţii sunt strânşi legaţi de activităţile raţionale. Contradicţiile şi nesiguranţa care îi macină permanent, le îngreunează capacitatea de a face alegeri importante pentru viitorul lor.

9

10

SERVIȚI CU APĂ!

VERTICAL:

1 Cursa˘ acvatică - Ape ce curg.

ORIZONTAL: 2 Cădere rapidă de apă 1 Oamenii apelor.

2 Jos la rău - Apă care... Udat... dar nu de tot!

3 Intrat la apă - Pământul are pește. intrat în apă.

3 Vine unul după altul 4 Ialomița - Flavius VasApă tare... din nordluianu - Apă... fără pește! vestul țării noastre.

4 In mare! - E de neclintit 5 Sunt de pus în practică.

6 Ieșiți din apă - Nume - In abur! de băiat.

5 Apă... tare - Apă vie.

7 Sfârșit în apele mării 6 Făcut ˆın cascade - A schimba direcția de curs. - Mare... verde.

7 A se auzi la curgere la 8 Apă la juveții - Proizvor. duce tulburări... cu o 8) Băgată la apă - Aici... undă - Străbătută de nu trebuie sa ne spălăm râuri. de păcate - Vedea la 9 Radu Tîrnăveanu izvoare!

9 Intră la apă de bunăvo- Ă sta urăște apa.

10 Lacuri artificiale ie - Mare.

10 Stropit pe spate! - Se E scris în orice atlas. varsă într-o apă mai mare.

Autor:

Nicușor NĂSUI

Locul Anti Alzheimer

Tabelul de mai sus prezentând în date concrete indicatorii de bază ai CARP în perioada 1999-2012 anul financiar 2013 fiind în derulare și cu datele pe care le avem pe primele 6 luni putem spune că am avut o perioadă de creștere ce nu merită luată în glumă.

Articol realizat cu sprijinul CARP Orăștie

BAZA SPORTIVĂ DE AGREMENT

Ţara noastră

Ţara noastră e ca o lămâie, Sincer, nu e nici o farsă, Dar asta nu ne prea mângâie, Fiindcă e-o lămâie… stoarsă.

Pasiuni

cuprinde: 3 terenuri de tenis, 1 teren cu iarbă artificială și 2 cu zgură, 1 teren de baschet, 1 teren de volei, 2 terenuri de mini-fotbal, 1 teren de badminton, bazine de înot pentru adulţi și copii, patinoar natural (în sezon); pistă de role, bar cu terasă, locuri de cazare, vestiare și birouri.

Informaţii și rezervări la telefon: 0727.225.309

El flinta ieri şi-a lustruit Şi a plecat la vânătoare, Iar ea, de plictiseală oare ?

S-a dus la… pescuit.

Promisiune

Zise tatăl către Victoraş: „Dacă eşti cuminte şi nu mai înjuri, Te scoate tata duminică-n oraş Să vezi cum savurează lumea prăjituri !

Post forţat

Preotul ne sfătuieşte: „E fericit cel ce posteşte !” „Părinte, noi ne-am săturat, Nu de postit… ci de răbdat…”

O glumă sau…?!?

La spargerea unei bănci, participă doi spărgători. Primul strigă: „Nu mişcă nimeni! Țineţi cont: banii sunt ai altora, viaţa este a voastră.” Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în linişte.

Asta se numeşte „Schimbarea Modului de Gândire –>"Schimbarea modului convențional de gândire".

O tipă se întinde provocator pe masa din faţa ei, încercând să atragă atenţia.

Spărgătorul i se adresează: „Vă rugăm să fiți civilizată ! Acesta este un jaf, nu un viol !”

Asta se numeşte „Profesionalism –> Concentrează-te doar pe ceea ce ştii să faci”.

Când s-au întors de la seif, spărgătorul cel tânăr (cu studii MBA) i-a spus hoţului mai bătrân (care avea doar studii primare) „Hai să numărăm câţi bani am furat !”. Hoţul bătrân, indignat îi răspunde: „De ce să pierdem noi atâta timp şi să ne prindă, când putem să aflăm diseară, de la ştiri, câţi bani lipsesc din bancă.”

Asta se numeşte „Experienţă –> În zilele noastre experiența este mult mai importantă decât calificările de pe hârtie de la cursurile POSDRU”.

Imediat după ce hoţii au părăsit banca, directorul i-a ordonat casierului să cheme repede poliția. Casierul după ce se gândi o secundă îi răspunse: „Domnule Director, nu e mai bine să punem 5 mil de € deoparte şi să spunem că i-au furat hoţii?”

Asta se numește „Transformarea ameninţărilor în oportunităţi –> a întoarce o situație defavorabilă în avantajul tău”.

Casierul zâmbind: „Ar fi minunat să avem câte o spargere în fiecare lună!”

Asta se numeşte „Oportunitate –> Fericirea este cea mai importantă.”

Seara la ştiri se anunţă că doi hoţi au intrat într-o bancă şi au dat o spargere de 100 mil. €.

Hoţii au început să numere banii de mai multe ori şi nu le ieşeau decât 20 de milioane. Furioşi au început să înjure: „# € @ &, noi am făcut planuri, am riscat ani grei de închisoare sau poate chiar viaţa şi directorul s-a ales cu 80 de mil, cât ai bate din palme ? ! ?”

Asta se numește „Ştiinţă managerială –> Cunoașterea este mai valoroasă decât aurul!”

Directorul băncii este fericit şi zâmbitor, că pierderile lui de la bursa de valori sunt acum acoperite de acest jaf. Plus că i-au ieşit şi câteva milioane bune bani de buzunar. Iar banca este pe profit.

Asta se numește „Arta managementului –> Curajul de a-ţi asuma riscuri!” Și acum gândiţi-vă ce e mai bine: să jefuiești o bancă sau să-ți plătești ratele?

Talon de publicitate gratuită

NUMELE………………………………………………………

ADRESA………………………………………………………

Text………………………………………………………… ………………………………………………………………… …………………………………………………………………… …………………………………………………………………… ………………………………………………………………...

Taloanele pot fi trimise și la adresa ELECTRONICĂ vorba.orastie@gmail.com. sau se depun la adresa: str. A. Vlaicu nr.1