Culoare şi lumină. Prin oameni. Prin cuvinte! Limba română a fost la ea acasă. Undeva, la un fel de vernisaj al minţii. Unul în care nu stă pe pereţi ori pe piedestaluri frumuseţea, ci în vorba oamenilor, cea scrisă, cea rostită, cea înţeleasă. Şi, evident, în sinea lor, a oamenilor. Se poate spune că în acest complicat an 2013, când greu se mai înţelege careva dintre noi cu lumea în care chiar trăieşte, culoarea şi lumina din suflete venite au poposit la Deva mai aproape de o îndelungă de aici mai departe aducere aminte. Mai limpede decât altădată. Dacă ne gândim bine, s-a întâmplat să fie un lucru firesc, dar cum pe noi tocmai firescul, normalitatea ne iau prin surprindere, iată-ne deci surprinşi. Un Salon al Cărţii care a reunit oameni şi cuvinte. De unde te-ai fi aşteptat, sau nu. De la unii scriitori consacraţi, la alţii care pot spune că tocmai ce li s-a deschis drumul spre consacrare. Iar timpul va face mai departe cum va şti mai bine. Am auzit de la prieteni din ţară şi din străinătate, sincere păreri de rău pentru că Deva le-a fost fizic prea departe, însă împăcarea vine din faptul că spiritual, a fost ex-
În curând
„Întotdeauna vine toamna. Câteodată tristă şi melancolică, alteori frumoasă şi senină, alteori maiestuoasă şi plină de misticul luminii. Crizele nu au durat niciodată o veşnicie. Încercăm să învăţăm din trecut, înţelegem privind anii ce s-au dus, dar istoria se repetă şi asta face parte din viaţa noastră. Am suferit cu toţii, am fost cuprinşi de tristeţe, uneori am ajuns la disperare, alteori am fost dezarmaţi şi ne-am simţit înfrânţi. Dar de fiecare dată au trecut clipele acelea. Omenirea a trecut prin războaie,
trem de aproape. Întreaga concentrare de forţă a acestui frumos firesc a învolburat inimile dincolo de o locaţie, de un oraş, de un judeţ şi de o ţară. Ce să zic, cu riscul de a fi sau nu crezut, că m-a sunat bunul prieten Baki Ymeri, să mă întrebe la cât are tren din Bucureşti spre Deva; şi că nici Albania sa, ca patrie în sine, ori Kosovo-ul natal n-ar fi prea departe pentru a se bucura de un eveniment de cultură care merită trăit… Oamenii. Primul pe care doresc să-l amintesc aici şi acum este Sebastian Ioan Bara, directorul Bibliotecii Judeţene „Ovid Densuşianu” Hunedoara – Deva. Fără dumnealui, nu ştiu cum ar fi fost, dar sigur nu astfel; o spun la modul cel mai sincer, deoarece mia fost dat să aflu o energie şi o dăruire mai rar întâlnite; pentru oameni, pentru cărţile lor, pentru cuvinte… Sunt, apoi, aceia pe care îi cunosc de o viaţă: Eugen Evu, Mariana Pândaru, Dumitru Hurubă. Doamna Paulina Popa. Domnul Gligor Haşa. Prietenii Petrişor Ciorobea, Irimie Străuţ, Dan Orghici, Dumitru Tâlvescu, Ioan Barb, Ionuţ Copil, Bianca C. Dan, Ioan Vasiu, Ileana LuFORMULA LUI AL-KHAWAREZMY cia Floran, şi în mod cu totul neaşteptat, din (matematician arab, descoperitorul minunatul oraş Timişoara, Ion Scorobete şi "zeroului" şi iniţiator al algebrei) Claudia Gabriela – Marcu. Iar surpriza in- Savantul arab a fost întrebat ce valoare discutabil se numeşte Isabela Nicoară, reprezintă omul în matematică şi el a răspuns: despre poezia căreia am avut onoarea Dacă omul are bun simţ şi caracter = 1 să scriu şi să vorbesc. Îmi cer scuze ceDacă mai este şi frumos = 10 lor pe care nu i-am numit, se ştiu ei din Dacă mai are şi bani = 100 Dacă se mai trage dintr-un neam nobil = simplul motiv că au fost acolo !... Cuvintele. Acele minunate cuvinte DACĂ DISPARE1000 SIMBOLUL BUNULUI care au adus împreună aceşti minunaţi SIMŢ ŞI AL CARACTERULUI, ADICĂ 1, oameni. Despre cuvinte nu voi vorbi, RĂMÂN ZEROURILE!!! ele s-au rostit singure. Voi aminti ceea ce îmi spunea Claudia Gabriela – Marcu, după aceste zile minunate: „Un eveniment deschis, la care am fost întâmpinată cu căldură, chiar şi de către oameni care nu mă cunoşteau, şi cu care după ce am schimbat câteva cuvinte am simţit că rezonez, e o mulţumire pentru care la rândul meu le mulţumesc tuturor …”. prin molime şi crize, dar, într-un fel sau altul, a renăscut din propria cenuşă. Pasărea Phoenix nu este decât un simbol al speranţei celor ce au trăit suferinţa. Un simbol al împlinirii celor care au reuşit să treacă peste suferinţă. Al celor care au experimentat, au trăit clipe de cumpănă. Al celor ce au înţeles nevoia de iubire şi liniştea dată de dragoste.” (Mira Tănase) Dar ca să înțelegem mai profund aceste rânduri nu peste mult timp vă vom pregăti altceva. Un pic de muzică, un pic de literatură, un dram de poezie și multă pictură. Dar despre toate încurând ! Dan Orghici