Politica zilei
Elena Udrea nu a scris poezie şi, foarte probabil, nu are nici un talent literar. Nici o pagubă, că tot nu mai e la modă, ca în epoca dictatorială a lui Ceauşescu. În era capitalistă a lui Băsescu, vorbim de conturi bancare, de terenuri, de imobiliare, de drepturi litigioase, de Bittner, Petrache, Cocoş, de moşia Nana şi de câte şi mai câte. Doamnei respective nu-i este cunoscut nici talentul de avocat, stimulat dar neconfirmat la Universitatea «Dimitrie Cantemir», cu plată. Pentru că, în afara câtorva dosare, dintre care unul sau două ale lui Traian Băsescu, nu a prea apucat să exerseze, să practice. A intrat direct în marile afaceri, în politica mare, în Istorie. Dar, pentru că nu a avut talent poetic şi, vai, nici nu are cum să-l cumpere, poate să-şi însuşească prin metode de tranziție, eventual, un text al Mariei Banuş, poetă talentată chiar şi atunci când atacă teme deloc poetice. Desigur, în mistica partinică a poemului Mariei Banuş se vor recunoaşte şi alții, mai ales noii colegi ai Elenei Udrea din Partidul Mişcarea Populară (Adrian Papahagi, Teodor Baconschi, Cristian Preda şi mai bine de o duzină de deputați şi senatori care au intrat în Parlament fraudulos, pe listele PDL-Vasile Blaga), din USL, din UDMR etc. Pentru
că, bineînțeles, «Partidul e-n toate. E-n cele ce sunt/ Şi-n cele ce mâine vor râde la soare» (George Lesnea).
Puteam fi un vag funigel, O scamă topită în vînt, Ori bobul nevolnic, mişel, Ce nu încolţeşte-n pămînt, Puteam fi un vag funigel. Puteam fi un glas fără trup, O dîră de vorbe năluci, Albină pierdută de stup – Un cîntec de scrum la răscruci, Puteam fi un glas fără trup. Puteam fi epavă pe mări, O aşchie-ntoarsă de val, O raclă cu moarte chemări, Uitată de cei de pe mal, Puteam fi epavă pe mări. Că nu m-a-nghiţit nici pămînt, Nici aer, nici valuri, nici foc, Partidul îl binecuvînt Şi clasa cu forţă de şoc, De nu m-a-nghiţit nici pămînt. […] (citat parțial din „Partidului meu”, de Maria Banuş, 1959 – Poezii, Biblioteca pentru toți, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1961)
Încă o săptămână a trecut, o alta la fel poate - celor ce vin este la jumătate, jocul „dea v-aţi ascunselea” cu degetul cel mare continuă într-o copilărească veselie. Obişnuiți cu capu-n nisip (mai grav, cu capu’ aplecat) vorbesc zilnic cu struțo-cămile ceşi duc povara zilei plângându-se în stânga şi dreapta însă, ei pentru ei şi în ei, nu vor să lupte, nu vor să schimbe nimic. Lehamite să fie, sau nepăsare? „Ai auzit că…, ai văzut ce-o mai făcut cutare ori cutărească”. Cam acesta-i omniprezentul început de discuție după uzualul salut. Ca apoi să-l auzi pe Pristanda: „...şi la mine, coane Fănică, să trăiți! Greu de tot... Ce să zici? Famelie mare, renumerație mică, după buget, coane Fănică. Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! Nouă copii şi optzeci de lei pe lună: fame-
Cornel Nistorescu: „Presa după ureche se pregătește de sărbătoare! Victor Ponta a fost de acord ca ziariștii să poată scrie orice despre procurori și judecători în timpul instrumentării unui dosar”. Pagina 3 Edward N. Luttwak: „Dreptul la intimitate va beneficia de scandalul NSA. Contribuabilii americani îi vor fi recunoscători lui Snowden”. Radio Moscova: „Primăvara europeană va veni din Ucraina?” Pagina 4 Un mister istoric: statuile dacilor... Pagina 8-9
ALBINA COOP SOCIETATE COOPERATISTĂ ANUNȚĂ MEMBRII COOPERATORI CĂ POT SUBSCRIE PĂRȚI SOCIALE ÎN PEROADA: 12.02.2014-26.02.2014 SUBSCRIEREA ȘI VĂRSAREA PĂRȚILOR SOCIALE SE FACE DE LUNI PÂNĂ VINERI LA SEDIUL SOCIETĂȚII CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
lie mare, renumerație mică, după buget.” Au şi vai, coane Iancule, contemporan mai eşti! Îmi este tot mai silă de unele cuvinte ce, încet dar sigur, au devenit temă la ştiri sau port-drapel la ziare. Cutre m urător, incre d ibil, şocant, dramatic, strigător la cer, zvon şi bârfă. Asta să fie tot ce poate fi mediatizat? Ne sunt străine adevărul cuvintelor: „un nemernic beat a omorât o fată pe trecerea de pietoni”. Sau „un dobitoc a lovit un bătrân”. Sau „un om bun de dus la nebuni a violat”. Sau „o scursură umană şi-a ucis copilul în bătaie”. Sunt oare formulări prea dure? Oare, zi de zi nu le folosim astfel? De ce să trebuiască să le înmiresmez cuvinte ce sunt pe lângă faptele acestor boi bipezi, dulci eufemisme?... Îmi tot doresc să nu-mi bat capul ca să găsesc înlocuitori pentru „vedetă” sau „divă”, să pot scrie direct şi fără fardul nimicnismului „nulitatea asta, a ajuns persoană publică pentru că a ştiut cu cine să se culce”, sau „ăst pațachin ar face orice ca să se vorbească des-
pre el”. În locul propoziției: „politicianul condamnat pentru…” să scriu: „acest hoț sau escroc sau tâlhar”, toate astea, nefardate şi fără a simți revolta fandosiților. Trăim într-o societate ipocrită, care a inventat ca sinonim pentru nesimțire, prostie, delăsare, neatenție, dezinteres, eufemismul Dorel! Dar… nu, nu se poate, presa trebuie să fie aşa şi pe dincolo. Ce să fiu, dragilor? Un copiator, când nu am idei, un lingeblide când nu am bani, un comandat politic de dragul stabilității pe piață. Atunci nu aş mai fi om, vertebrat nu se potriveşte cu moluscă. E drept, adevărul poate fi interpretat, dar interpretarea trebuie să rămână în adevăr, altfel e minciună şi minciuna pute! Dan Orghici