eu celălalt tu şi bunul Dumnezeu / 12+1 poeme de daniel vorona by DANIEL VORONA

eu celălalt tu şi bunul Dumnezeu 12 + 1 poeme de

DANIEL VORONA însoţite de 7 desene de vlad ciobanu

a treia cântare la reîntoarcerea umbrei întru nume şi fiinţă „Cine va căuta să scape viaţa sa o va pierde; iar cine o va pierde o va dobândi.” (Luca 17, 33 )

: ies din pământ din apă din aer din foc

şi văd

o faţă de vultur o faţă de om o faţă de molie o faţă de leu

înainte la dreapta la stânga îndărăt (necunoscând desăvârşita suferinţă iubirea urmaşii umbra şi beţia steagul elementar sau mustrarea paralelă a cercului deschis ori neîntrerupta culoare a uraniului a magneziului te privesc în ochi şi tu îmi spui că Iisus avea ochii căprui iar cuiele răstignite în palmele mele nu se vor întunecaniciodată

p. s ascultă-mă am plecat dar m-am întors (şi din nou am să plec) am venit să-ţi vestesc Unul Unicul Adevăr p. p. s ascultă-mă eu sunt urletul pe care se sprijină toporul atunci când retează scurt şi orizontal trunchiul unui copac pe ale cărui ramure nu cresc fructe nici priviri ci doar păsări fără de sens fără de ţară fără de doruri

cea din urmă răstignire ( a doua splendoare ieşirea din fugă )

: eu am plecat şi m-am întors din nou în afara trupului meu în cea de-a şaptea înstrăinare şi splendoare pentru a-mi şterge urmele ţi-am dăruit un vultur care zboară invers aşa cum un sunet netânguitor se reîntoarce în momentul frângerii pâinii înapoi înspre chimvalul cel transparent şi fericit răsunător o zi şi o noapte am stat ascuns în pletele tale ( în toată respirarea în tot vinul căutam ceva sau pe marele Unul) fără miros de santal sub straie de in erai tu fără nume precum o denie o euritmie în nemărginita-ţi pustie şi în pielea goală ca o cruce dezbrăcată erai despletită şi întinsă pe canapeaua oarbă din sufragerie către mireasma de ceai a sânilor neadormiţi ca nişte turle de biserică zidită în tine fără de vicii eu mă rugam iar Iisus Hristos cobora şi îngenunchea alături de mine

de culoarea pământului la asfinţit de trandafiri şi de mătănii cu gura încleştată erau sărutările tale şi de două ori mai grele (în jurul tău dansau ca la începutul lumilor vânătorii de iele) şi noile cuie de-o vârstă cu argintul barbar se lăsau răstignite în palmele mele (precum sângele morţii în secunda în care m-ai vândut aşa erau de oxidate îmbrăţişările tale) eu ţi-am dăruit iubire pură vroiam să-ţi spun (tu ştii că şi femeile precum frunzele în toamnă se ofilesc şi pier ţi-am spus) eu îţi dăruiesc iubire pură sare dulce şi un munte de grijănii )tu mi-ai dăruit un anotimp nebun şi strâmb îmbălsămat cu o lume rea foarte amară şi grea (priveşte-te în ochi spune ce simţi spune-mi ce vezi într-o piele de lup) alea jacta est hic et nunc eu tac şi nu vreau să tac şi râd înalt spre alte continente abstracte odată cu stelele soarele anii p. s tu ai rămas de o parte a mormântului eu am ajuns piatră şi fruct pentru viermi la capătul drumului

rătăcitori sunt paşii tăi în apă în aer în foc în năluci - a treia splendoare : duc un mort în spate sau mortul pe mine sub cruce mă duce pe cruce mă aduce tu faci gimnastică paradoxală www.aleluia www coadă de drac eu am iertat greşelile greşiţilor noştri şi m-am rugat cu credinţă nu cu îndoială precum valul mării despre nemernicia şi nimicnicia lumii multpreafeminine şi a morilor de vânt eu am mărturisit cu smerenie în faţa lui Dumnezeu (psaltirile ca şi toate greşelile noi mi-au fost dragi mie păcătosul ) pentru fiecare prieten al meu nenăscut sau botezat doar pe jumătate am băut 33 de pahare am fumat 33 de ţigări am înjurat femeia de 33 de ori şi încă de 7 ori pe atât pentru fiecare tâmpenie spusă în momentul în care ne strecuram sub aşternuturi aleluia (ştiu este riscant să întreb dacă îngerii fac sex ) ascultă-mă ţi-am spus într-o zi eu am sărit cu paraşuta a v-28 bg-3 bg-7 cu lt truţulescu de la 800 de la 1000 de la 2000 m din an 2 an 24 an 26 civil şi militar aleluia din helicopterul mi 4 mi 8 cu pistolul mitralieră cu pistolul tt cu masca de gaze aleluia copacii latră sfinţii tu faci gimnastică prin calendare plătite

şi opoziţie cu gheare şi fum

precum ţi-am mai zis şi-n altă carte tu sprijini tavanul cu picioarele tainele toate le înţelegi deşi eşti nevrednică de întrebări şi sinod oscilante tulburări generate de apariţia simbolului de credinţă în tipare de autoritate infestată cu ruj de buze şi alcool te încearcă în fiecare zi ca şi filozofia chiar dacă ideea de început a fost erezia ( Iisus Hristos a existat şi când nu exista timp atât îţi spun eu l-am văzut de pe când nu eram ) tu faci gimnastică desăvârşind anarhia şi arta trădării în beta şi alfa eu (simultan viul şi mortul) aleluia aleluia aleluia vreau o nouă vârstă vreau ţipătul meu de la începuturi vreau să strâng între dinţi ca pe o tablă de legi sabia cu mai multe tăişuri nesfinţii latră copacii şi luna se dezbracă în trupul tău ca-ntr-un altar proscris şi parcă dintotdeauna al meu (o viperă neagră viperă vopsită împletită în noroi în palate şi-n carate o viperă necondamnată despletită în şoapte oarbe mute surde şchioape mi se arată în fiecare zi în ceaşca de cafea) tu faci gimnastică neo-liturgică tu mergi la turci şi te întorci de la greci din ochii tăi ca dintr-un pahar zboară partiturile vieţii second hand albastre şi grave ca nişte desene abstracte nu-s lacrimi sunt blesteme în reflux din care vrei să-ţi faci o fereastră în formă de evantai şi un giulgiu care să te însenine cu încrâncenare arhaică aleluia trupul îţi arde nu vede nimeni şi tu nu ştii eşti cenuşă îţi spun de trei ori aleluia

a cincea cântare la reîntoarcerea umbrei întru nume şi fiinţă

: Dumnezeu e trist în această seară orbilor desenaţi-mi o masă o pâine o cană cu vin şiun nume de ţară aici piatra nu se mai izbeşte de frunte ci zboară în mijlocul cercului până când ia forma oboselii şi schimbă culoarea desfrâului iarna e ca vara tuşind în batistă în necadenţă ploaia se întoarce din noroi înapoi în nori să-şi caute identitatea (altă dată pielea ta devenea haina mea sub iarba rea) sugrumându-mi instinctele fumul nu mai înseamnă nimic alunecând abstract şi leneş pe sub brazda însămânţată cu tutun şi dezgust ( robii înapoi în robie boii înapoi în jug câinii înapoi în lanţuri) acum muntele e mai înalt pe orizontală dacă întorci valea

pe dos eu am venit iarăşi ca să plec tu ajungi şi când nu vii (ai picioarele mai drepte decât dreptatea ) însă indiferenţa coapselor tale nu e pentru renaşterea mea pururi e loc de o nouă dezamăgire ( robii înainte în lanţuri boii înainte în robie câinii înainte în câinie ) p. s lumină de taină mi-au fost toate femeile din care am băut şi-am tot băut cucută crezând că sorb împărtăşanie p. p. s din unghiul de vedere al furtunii rămâne ceea ce risipeşti nu ceea ce zideşti în rest ştii şi tu cât de mult te iubesc deşertăciune a deşertăciunilor

a şasea cântare la reîntoarcerea umbrei întru nume şi fiinţă

: eu am venit la tine şi ţi-am spus că nu am decât numele meu şi mi-ai zis să nu intru sânii tăi erau doi nebuni împletind urzici şi fulare iasomie şi viţă de vie cu bruma de pe mure la câţiva paşi de gard şi pădure în duminica aceea utopie în duminica aceea puţin peste vârful pantofului în duminica aceea amandine gambrinus ochelari minciuni speranţă contrarii în duminica aceea când ţi-am arătat alb-negru alb-negru că de la clorofilă până la roza vânturilor nu este aceeaşi distanţă ca de la pahar până în dreptul aceluiaşi trotuar în duminica aceea sunet de aramă saci cu oase vânătoare de iele în duminica aceea când marea nu a vrut să se retragă pentru ca ţara mea să crească

în duminica aceea ca o poliţie politică în care cel din urmă este împins în faţa celui dintâi însoţit de ciocan seceră fitil şi sticlă de lampă în duminica aceea inel solar pe deget tensiunea cinşpecunouă în duminica aceea singurătatea cucilor strânşi laolaltă în duminica aceea wiston lights leagă-ţi lele coada stângă în duminica aceea doris veveriţa căprioara doina balada

ca în noaptea aceea fără cămaşă de forţă sufletul tău nu l-a cunoscut niciodată pe Dumnezeu atâtdesălbaticşiatâtdetrist

a şaptea cântare la reîntoarcerea umbrei întru nume şi fiinţă

: o casă pustie fără perdele fără lacăt la gură asta eşti şi noaptea se lasă cu atitudinea ei somnoroasă şi grea ca o garnitură de tren din care au coborât îndelungi şi pe dos minerii chemaţi de soartă să planteze flori şi să ne înveţe fiinţa şi legile lor răposate (şi nu vei afla niciodată ce cauţi chiar dacă şi azi îţi aduci aminte acel drum întors din drum pe roura şi pe mărăcinii căruia ţi-au căzut genunchii) uite anafura din cealaltă viaţă se deschide înaintea ta ca o simfonie ascultă litaniile din chimval şi chitară topor şi furtun flaut şi trâmbiţă şi atunci vei înţelege acea atingere de val printre atâtea

sute şi mii de fulgere ce îmi vestesc perversa ta bucurie de a înjura şi a te îngropa în alcooluri sau în umbra unui nuc vecin şi foarte adânc ( ţi s-a arătat dar nu ai văzut şi nu vezi nici acum unduirea meduzei şi nu vezi identitatea unghiului drept şi nu simţi aurora şi patul ce cum puful pe cicatrice au zămislit în virginitate un fel de ispită ) trandafirul e aproape stins mi-e sete de tine de pe când nu erai ca zăpada

în oglindă

sub cenuşă

umbra în apă

: ţi-ai uitat umbra în apa despletită şi goală femeie balsam (nu te cunosc nu vreau să te aud ) trupul tău e o mare acoperită de alge care îmi luminează frigul zilele anii ( pe când eu respirând îl rog pe Dumnezeu să-mi fie numai mie voce numai în iubire să-mi prefacă ura )

liniştea s-o cuprind

: i-am cunoscut supunându-se setei dar nu ştiau cine sunt i-am privit în ochi nu erau insecte (în miezul limbajului descompus şi uimitor trecutul visează pântece de femei care au venit dar nu au ajuns) aici nopţile şi gemetele lumii sunt iepuri sunt cercei sunt becuri consumate sunt saltele scămoşate sunt câini de vânătoare sunt case de amanet sunt nuferi (ce lege ar putea spânzura dorinţa de a-mi zidi o nouă republică o nouă certitudine o nouă inimă un nou adevăr ) acum merg în urma mea de atât de puţină viaţă în mine se face lumină şi-un clopot imens pleacă în vacanţă

noi ne-am născut muţi am ruginit în propria noastră profeţie

:eu sunt

alfa şi omega

începutul şi sfârşitul am strâns rugină în stomac câtă tânguire constrânge zilnic vântul în iarba sclipitoare răguşita armonie se umflă şi se dilată în sine cu sine se-mpreună fără de margini ca o femeie uşoară (e periculos să ridici piciorul pe partea dreaptă a unei ideograme ) fără venin o lună întreagă şi încă vreo şase natura a rămas impresionată şi aproape gravidă cu avertismentul noastru transparent sau opac cum ţinutul dintr-un ţesut osos (precum o fereastră locuind într-o altă fereastră) din buzunar nu-i cea mai bună idee să-ţi tragi fermoarul la gură să porţi ciorapii povara şi patria altuia pe dos sau în cadenţă să ridici fanionul pe partea stângă pe faţa nedeclarată a unui diamant sau a unui mal de nisip condamnat la slava marmurei (fără de vină ori păcat ) ochiul în ochi îşi ascunde lumina dar şi întunericul (ca o pecetă desăvârşind vremea pribegiei şi-a armei încuiate în mormânt dar precum cerul răsărind în carnea tulbure care schelălăie şi strigă descrierea nu poate fi auzită

e seară uşor uşor apele s-au degradat ne întoarcem incet încet şi individual în noi ca într-un film mut al cărui scenariu s-a înbolnăvit grav de pneumonie sau a fost rătăcit din prea mult calcul în zona centrală a unui metru pătrat de religii ori fructe (deşertul a îmbătrânit în cealaltă jumătate a judecăţii de apoi inima îţi este o Biblie întredeschisă) de jurîmprejur numai şerpi şi amânare a ordinii mătase albă neapretată (pentru fabricat paraşute av 28) şi pietre bătute cu pietre într-un târziu devreme ţi-am spus nu te mai întrupa hai să ne predăm unui pian hai să trăim într-un sentiment anonim într-o mişcare neopopulară într-un os al unui partid de măslini să ne topim într-o respingere ca orice lucru anticipat până la toamnă să dispărem în hi în ha (dar până acolo să nu ne mai vorbim) să rămânem fiecare % la % în tabăra aproximativă a celuilalt căutând pe străzi adiacente albina metapsihică din sângele nostru elementar şi cinic sau alte profeţii în care concretul anorganic stă gol şi spânzurat în calendare p.s avem în faţă o ţară de ceaţă în spate un popor de lapte asprit şi fără reproş ( noi suntem pentru că suntem noi ne-am născut muţi )

numele ploii

:am vroit să pictez numele ploii dar m-am lăsat tras din grădină de umbra alunecoasă a unui trandafir uscat şi rău venind de pretutindeni o întâlnisem întâmplător într-un prag aş fi dat oricât de mulţi bani aş fi dat tot aurul aş fi dat 007% din roşia montana pentru a afla ce vârstă am avut pe când ni se amestecaseră drumul şi mărimea paşilor ca nişte gemeni (cu sex interzis de nici o lege) cu inimile răsucite pe spaime sau pe alte orizonturi de genul acesta pe genunchii şi pe umerii noştri se aşezau bariere care se preschimbau în fântâni ruginite şi fără ierarhii ca vinul tulbure în căldare printre cei croncănind neavând răbdare să mai rămâ - habar nu am unde au plecat morţii noştri vii şi dragi – mi-a zis lin alin linu lină li lumină alină era ca într-un tramvai grăbit în care secundele ne loveau în cerul gurii şi ne durea durerea celui blestemat când ea din nou mi-a zis linu alină li lumină alină

şi aşa am uitat să plec la plimbare odată cu copacii şi soţiile acestora care stăteau aplecate fără să fie spunând bunăziuabunăseara prafului şi pulberii pentru orice eventualitate precum valul mării în reflux spre a-şi şterge urmele ea s-a întors din nou de pe unde nu a mai fost spunându-şi că nimeni nu o va recunoaşte în lumea indecentă a busturilor de la care tocmai a primit o carte poştală (din lumea în care se va întoarce undeva jos unde nici de moartea sa nu se va bucura şi nici întrista) p. s azinoapte am sărutat întunericul pe gură iar tu erai un nume întrerupt erai o cruce care mă privea şi nu era nimic profilat pe cer decât invocarea celui de-al şaptelea element spre a fi răstignit într-un dans ocular (mireasmă a legii anorganice) şi luna ca o inimă în grevă (ca un câine fără stăpân) bătând în fereastră peste una nemaiîntâlnita dragoste a mea

a unsprezecea cântare la reîntoarcerea umbrei întru nume şi fiinţă

: şi ce dacă Dumnezeu nu mai crede în sine însuşi şi nu-şi mai întoarce către mine faţa atunci când îi dau bunădimineţabunăziuabunăseara oricum şi oriunde m-aş afla aromitoarea prezenţă a tot ceea ce am îmbrăţişat nelegitim am privit am văzut oră de oră eroare după eroare fără preferinţă şi acum mă caută călătorind în jurul meu identitatea mea îmi denunţă identitatea şi nu ştiu şi nu ştiu drumul spre teamă şi nu mai înţeleg dansul pe sârma mersul pe apă înspre propria mea axă desperecheată şi pădureaţă

ca un conformism subversiv ca o ultimă religie care îmi spune ei aş istoria cotonogită a poporului meu ei şi ce dacă sângele meu ameninţă seceta din stele cu dogma şi metafizica muzica muzica muzica deasupra durerii limpezeşte pacea dintre anotimpuri (ca şi cum ai lustrui copita pătrată a unui atom de hidrogen sau ai dansa cu capul în jos peste jertfa prin ardere pe rug pe ramura împăcării a unui ion de hidroniu în sunet de corn ei şi ce dacă voi muriţi

muriţi muriţi

eu niciodată nu am să pot să vă iert pe voi suflete moarte

ram şi lege laolaltă

: rădăcină şi ram de cireş privind în două oglinzi paralele aerul liber şi matern care refuză să moară pentru a trăi altfel tu îmi vorbeşti despre acest atât de transparent marş spre mântuire pe care îl acceptăm şi îl dorim mai puţin sunet şi mai mult autenticitate şi ax laolaltă dulce şi amar eu număr oasele identităţii în reflux dublele explozii ale miresmelor de ceai şi fără să pot să mă uit cu ură ori mirare la camila care trece zâmbind prin urechile acului îţi răspund la fel am greşit veacul dar am aşteptat cu întinsul cu înaltul cu struguri cu ieri şi cu mâine cu tot ce mereu n-am ştiut (şi ce frumos şi ce urât era în istorie când ne sărutam cu pumnii cu picioarele) a fost iubire sau a fost cea fost şi dacă a fost ce a fost unde e ce a fost zilele săptămânii le amestecam cu ierburi amestecam caii cu cercurile arborii genealogici cu punctele cardinale

apoi creşteau apele vii înăuntrul apelor moarte ca nişte scări adânci pe malurile cărora dormeau lingura şi strachina şi mămăliga cu burta la soare ca nişte imperii apuse întru răsăritul nostru cel falnic (un piston deflector oscilând într-un motor cu ardere internă thâgâdâm thâgâdamdam thâgâdâm) până când înflorea a doua oară maimuţa în mierea din sexul cel crud şi advers al vrejului de fasole (patria mea dormea cu mâinile-n cruce eu râdeam când plângeam şi voi la fel) în faţa celor care au fost şi nu mai sunt dezleg un steag şi îl iert pe Dumnezeu pentru toate greşelile lor drepte sau nedrepte a fost iubire ucisă de iubire şi deşertăciune a fost şi vânare preaobsesivă de vânt a fost părăsiţi-vă trufia în voi înşivă reveniţi întoarceţi-vă mereu şi mereu amintind stau în genunchi lângă o pată de sânge în care nu a fost îngropată nici o lege şi nu ştiu căreia dintre icoanele venite în nopţile mele să-i sărut cămaşa

în trupul meu s-a odihnit azinoapte Dumnezeu - fericita cruce, a 7-a splendoare :acesta este sângele meu aceasta este inima mea acesta este ochiul meu (sânge gramificat inimă din altă existenţă concavă şi rece ochi individualizat) sunt un ID care strigă urlă latră din reflex mereu un hiperbolizat în care numărând / murmurând 1, 2, 3, 4, 7, 13, 21........................................ 33 (hulit întârziat în veci de veci neîntrerupt / neîntrupat) - atom de uraniu îngropat în atom de hidroniu ca-ntr-un judecător eviscerat ( dintr-un guvern proscris) ca-ntr-un dulce/amar sunet de corn în trupul meu s-a odihnit azinoapte Dumnezeu p. s. voi trăiţi doar în năluce eu vă scuip în ochi şi râd de-aici din cuiele care m-au fost născut pe răstignita cruce