Nireas capitolul 8 ro

ELEARNI NG PENTRU OPERATORI IAPELOR REZI DUALE

CAPI TOLUL8

ADMINISTRAREA,RELAลขIILE PUBLICEล IPROMOVAREA STAลขIEIDEEPURARE

NIREAS

Capitolul 8

8. ADMINISTRAREA, RELAŢIILE PUBLICE ŞI PROMOVAREA STAŢIEI DE EPURARE 8.1 Administrarea staţiei de epurare Administrarea unei utilităţi publice sau privare, de mici sau mari dimensiuni, este o sarcină complexă şi dificilă. Comunităţile sunt preocupate de apa potabilă şi de apa uzată. Sunt conştiente de dezastrele ecologice din trecut şi doresc să-şi protejeze oamenii, dar vor să o realizeze cu investiţii financiare minime. Pe lângă cerinţele comunităţii locale, managerul unei staţii de epurare trebuie să se conformeze la regulamentele şi monitorizarea tot mai severe ale agenţiilor de control. În plus faţă de aceste cerinţe externe, managerul trebuie să facă faţă problemelor din interiorul organizaţiei, să ia decizii responsabile cu privire la personal, resurse şi echipamente şi să se prepare pentru viitor.

Pentru managerul de succes, toate aceste responsabilităţi se combină pentru a crea o sarcină incitantă şi plină de satisfacţii. În domeniul mediului, ca şi în alte domenii, forţa de muncă se schimbă. Minorităţile, femeile şi persoanele cu dizabilităţi oferă noi posibilităţi de creştere în organizaţie. Pentru angajat, trecerea peste obstacolele angajării poate fi dificilă, în special atunci când munca este tot mai pretenţioasă şi solicitantă fizic. Managerul staţiei de epurare trebuie să ofere sprijin pentru aceşti operatori şi să înveţe să gestioneze grupurile organizate de lucrători.

Schimbările de la locul de muncă sunt cauzate şi de progresul tehnologic. Domeniul mediului a cunoscut o dezvoltare explozivă datorită noilor tehnologii, precum procesele computerizate de tratare a apei uzate şi sistemele computerizate de colectare. Managerul staţiei de epurare trebuie să se pună la curent cu aceste schimbări şi să ofere leadership pentru toţi ce lucrează în organizaţie în ceea ce priveşte înnoirile. În plus, managerul trebuie să ofere un mediu de lucru mai curat şi mai sigur şi să pregătească permanent operatorii pentru înţelegerea noilor tehnologii.

Funcţiile unui manager de staţie de epurare sunt aceleaşi ca ale unui CEO („Chief Executive Officer”) al unei mari corporaţii: planificare, organizare, personal, conducere, control, operare, întreţinere şi răspuns la urgenţe. În multe comunităţi de dimensiuni reduse, managerul staţiei de epurare poate fi singurul care are aceste responsabilităţi şi comunitatea se aşteaptă ca managerul să rezolve toate problemele.

Planificarea constă în determinarea obiectivelor, politicilor, procedurilor și a altor elemente pentru a atinge scopurile și obiectivele organizaţiei. Planificarea presupune ca managerul să colecteze și să analizeze date, să ia în considerare alternativele și apoi să ia decizii. Planificarea trebuie să se fie efectuată înaintea altor funcții de management. Planificarea poate fi mai dificilă în comunitățile mai mici, în cazul în care viitorul poate aduce o descreştere a populației în loc de creștere.

1

NIREAS

Capitolul 8

Organizarea înseamnă că managerul decide cine ce face la locul de muncă și deleagă autoritatea către operatorii îndreptăţiţi. În unele utilități, funcția de organizare poate presupune o anume libertate, în timp ce în altele, controlul este mai strâns.

Funcţia de personal înseamnă recrutarea de noi operatori și de alte categorii de personal și de a determina dacă există suficienţi operatori calificaţi în posturi disponibile. Responsabilitățile de personal ale managerului includ selectarea și instruirea angajaților, evaluarea performanțelor lor și oferirea de oportunități de avansare pentru operatori și restul de personal.

Conducerea include îndrumarea, predarea, motivarea și supervizarea operatorilor și membrilor personalului. De asemenea, conducerea înseamnă emiterea de ordine și instrucțiuni, astfel încât activitățile din staţie şi de pe teren să fie realizate în condiții de siguranță și să fie îndeplinite în mod corespunzător.

Controlul implică luarea măsurilor necesare pentru ca activitățile esențiale să fie efectuate astfel încât obiectivele să fie atinse conform planului. Controlul înseamnă siguranţa că se fac progrese pentru îndeplinirea obiectivelor și luarea măsurilor corective necesare. Managerul staţiei este direct implicat în controlul procesului de tratare pentru a se asigura că apa uzată este tratată în mod corespunzător înainte de evacuare și pentru a se asigura că staţia îşi atinge obiectivele sale pe termen scurt și pe termen lung.

Operarea şi întreținerea variază în funcție de dimensiunea staţiei. La staţiile mici, managerul poate supraveghea toate operaţiile staţiei în același timp şi, de asemenea, servește ca operator șef și supraveghează un personal relativ redus. În staţiile mari, managerul poate nu avea nici o responsabilitatea zilnică directă, cu operațiunile staţiei, dar este în cele din urmă responsabil pentru funcționarea eficientă, economică a întregii staţii. Indiferent dacă sunt mari sau mici, staţiile de epurare au nevoie de un program eficient de operare şi întreținere.

8.1.1

Planificarea

O mare parte a zilei tipice de lucru a oricărui manager va fi consumată de activități care pot fi descrise ca activități de planificare, deoarece aproape în fiecare domeniu de activitate responsabilităţile managerului includ planificare. Planificarea este una dintre cele mai importante funcții ale managementului și este una dintre cele mai dificile. Comunitățile doresc ca evacuarea efluentului tratat să nu provoace efecte negative asupra mediului sau a sănătății publice.

Managementul serviciilor publice de canalizare trebuie să includă şi constituirea de resurse fizice şi financiare pentru satisfacerea nevoilor viitoare. Managementul staţiei trebuie să planifice pentru creșterea economică viitoare, inclusiv pentru dezvoltarea industrială și să fie gata să ofere capacitate de tratament, în concordanţa cu creşterea comunităţii. Cea mai dificilă problemă pentru unele comunități mici este recunoașterea și planificarea având în vedere un declin al populației.

2

NIREAS

Capitolul 8

Managerul de staţie trebuie să se bazeze pe informații fiabile pentru a planifica dezvoltarea pentru creștere sau pentru declin. Deciziile trebuie luate în funcţie de ţeluri, atât pe termen lung și scurt.

Managerul trebuie să pregătească planuri pentru următorii doi ani și pentru următorii 10 sau 20 de ani. Planificarea funcţionării staţiei trebui să implice personalul operațional, oficialii locali (factorii de decizie) și publicul. Toată lumea trebuie să înțeleagă importanța planificării și să fie dispuși să contribuie la acest proces. Exploatarea și întreținerea unei staţii implică, de asemenea, activitatea de planificare efectuată de către managerul de utilitate. Un program de întreținere preventivă trebuie să fie stabilit pentru a menține sistemul performant și să protejeze investițiile comunității în colectarea și tratarea apei uzate. Staţia, de asemenea, trebuie să aibă un plan de reacţie la situaţiile de urgență pentru a face față dezastrelor naturale sau umane. Fără o planificare adecvată, staţia se va confrunta cu erori de sistem, incapacitatea de a conforma reglementărilor, precum și incapacitatea de a satisface nevoile comunității. Planifică azi pentru a evita dezastrul de mâine.

8.1.2

Organizarea

O stație ar trebui să aibă un plan de organizare scris și politici scrise. În unele comunități, planul și politicile organizaționale sunt parte a planului comunitar global. În orice caz, managerul de staţie și tot personalul staţiei ar trebui să aibă o copie a planului de organizare și a politicilor stației. Scopul planului de organizare este de a arăta cine raportează cui și de a identifica liniile ierarhice. Un angajat poate fi în subordinea doar unui singur supraveghetor (unitatea de comandă) și fiecare supraveghetor ar trebui să coordoneze, în mod ideal, doar șase sau șapte angajați. Planul de organizare trebuie să includă o descriere a locului de muncă pentru fiecare dintre pozițiile din organigramă. Când planul de organizare este bine pus la punct, angajații ştiu cine este şeful lor direct și orice confuzie cu privire la sarcinile de efectuat este eliminată.

8.1.3

Personalul

Managerul stației este responsabil pentru funcţia de personal, care presupune angajarea de noi salariaţi, instruirea angajaților și evaluarea performanței la locul de muncă. Stația ar trebui să aibă stabilite proceduri pentru scoaterea la concurs a locurilor de muncă, inclusiv cerințele ce vor fi publicate în presă, procedurile de înscriere, precum și procedurile pentru realizarea de interviuri. În zona de personal, mai mult decât în orice alt domeniu de responsabilitate, un manager trebuie să fie extrem de precaut și să ia în considerare consecințele înainte de a lua măsuri.

Angajarea de personal nou necesită o planificare atentă înainte de interviurile personale. Într-un efort de a limita practicile de angajare discriminatorii, legile administrative au definit cu atenție metodele de angajare pe care angajatorii le pot folosi. Metodele de selecție și de examinare folosite pentru a evalua solicitanții trebuie să se limiteze la cunoștințele şi abilitățile solicitantului, precum și capacităţile de a efectua activități legate de locul de muncă vizat. În marea majoritate a cazurilor,

3

NIREAS

Capitolul 8

factori cum ar fi vârsta și nivelul de educație nu poate fi folosiţi pentru trierea candidaților în locul testelor de performanţă. O descriere a sarcinilor și a calificărilor aferente locului de muncă trebuie să fie clar definită în scris. Fișa postului poate fi utilizată pentru a se realiza un profil al calificării. Acest profil al calificării identifică în mod clar și precis competenţele necesare pentru a ocupa acel loc de muncă. Toate calificările trebuie să fie relevante pentru sarcinile reale ale locului de muncă.

Următoarea listă de competenţe tipice poate fi utilizată pentru a ajuta la dezvoltarea propriilor profiluri.

1. Cerințe generale: a. Cunoștințe despre metode, instrumente, echipamente și materiale utilizate în tratarea apei uzate. b. Cunoașterea pericolelor şi riscurilor asociate locului de muncă și regulilor de securitatea muncii. c. Capacitatea de a stabili și a menține relații de lucru eficiente cu angajații și cu publicul larg. d. Posesia unui permis de conducere auto conform cu clasa autovehiculului pe care angajatul poate îl va conduce.

2. Educaţie generală: a. Raționament: Demonstrarea de capacitate de înţelegere pentru urmarea instrucțiunilor orale, scrise sau sub formă de diagramă. b. Matematică: Folosirea unui calculator de buzunar pentru efectuarea de calcule aritmetice relevante pentru funcționarea stației și desfăşurarea proceselor de întreținere. c. Limba: Comunicarea cu colegii de muncă și instruirea subordonaților în metodele de lucru.

Completarea formulare de raportare a întreţinerii.

3. Pregătirea profesională specifică: trei ani de experiență în operarea și întreținerea unei stații de ape uzate.

4. Interese: Acestea pot fi sau nu pot fi relevante pentru cunoștințele şi abilitățile candidatului. De exemplu, interes în activitățile asociate mașinilor, ecologiei sau afacerilor.

5. Temperament: Trebuie să se adapteze la o varietate de sarcini care necesită schimbarea frecventă a procedurilor.

6. Cerinţe fizice: Munci medii şi grele care implică ridicarea, urcarea, ghemuirea şi târâşul. Trebuie să fie capabil de a ridica și transporta un număr de kilograme pe o distanță de metri.

7. Condiții de lucru ce implică umiditate, lucrul înghesuit în spații incomode, zgomot, riscuri de vătămare corporală și expunerea la vreme.

Instruire şi certificare Formarea a devenit un proces continuu la locul de muncă. Managerul de staţie trebuie să furnizeze instruire noilor angajați, precum și formare continuă pentru toți angajații. Instructajul de protecţia muncii este deosebit de important pentru toți operatorii de stații și ceilalţi membri ai personalului.

Operatorii îşi câștigă certificatele prin cunoaşterea modului cum să-şi desfăşoare activităţile în condiții de siguranță. Pregătirea pentru examenele de certificare este un mijloc prin care operatorii

4

NIREAS

Capitolul 8

învaţă să identifice riscurile și să urmeze procedurile de siguranță în orice moment şi în toate circumstanțele. Deși este extrem de important, siguranța nu este singurul beneficiul rezultat dintr-un program de certificare. Alte beneficii includ protecția investițiilor publice în colectarea și epurarea apelor uzate, precum și mândria angajaților.

Sume mari de fonduri publice au fost investite în construcția de staţii de tratare a apelor uzate.

Certificarea operatorilor acestor staţii asigură că aceste staţii vor fi exploatate și întreținute de către oameni calificați care posedă un anumit nivel de competență. Acești operatori ar trebui să aibă cunoștințe și abilități nu numai pentru a preveni deteriorarea inutilă și defectarea staţiilor, dar şi pentru a îmbunătăți tehnicile de operare și întreținere. Atingerea unui nivel de certificare este o recunoaștere publică a abilităților și cunoștințelor operatorului stației de epurare.

O imagine publică îmbunătățită va da operatorului autorizat o mai mare credibilitate în discuțiile cu proprietarii. Recunoașterea eforturilor lor personale va crește stima de sine a tuturor operatorilor autorizați. Certificarea va oferi, de asemenea, operatorilor din staţiile de tratare o imagine îmbunătăţită, imagine care prea mult timp le-a fost negată. Dacă sunt corect mediatizate, ceremoniile de înmânare a certificatelor va oferi publicului o imagine mai precisă a operatorilor dedicaţi şi cu calificare înaltă care lucrează pentru ei. Certificarea oferă un obiectiv măsurabil pentru care operatorii pot să depună eforturi pentru a-l atinge. Absolvirea examenului de certificare ar trebui să fie recunoscută şi printr-o creștere a salariilor și a altor beneficii.

8.1.4

Operare şi întreţinere

Scop Scopul programului de operare şi întreţinere este de a menține funcționalitatea proiectată sau de a restaura componentele sistemului la starea lor inițială și, astfel, funcționalitatea lor. Capacitatea de a opera în mod eficient și de a întreţine o stație de tratare a apelor uzate depinde în mare măsură de un proiect corect (inclusiv de selecţia corespunzătoare a materialelor şi echipamentului), construcţie eficientă, inspecţia finală şi inaugurarea staţiei. Deficiențe permanente de sistem care afectează operarea şi întreţinerea sistemului sunt adesea rezultatul neglijenţelor pe parcursul acestor faze.

Personalul de operare şi întreţinere ar trebui să fie implicat, la începutul fiecărui proiect, inclusiv în planificarea, proiectarea, construcția, acceptare și inaugurarea staţiei.

Atunci când o staţie este proiectată cu viitoarea operarea şi întreţinerea în minte, rezultatul este un program de operare şi întreţinere mai eficient din punct al costurilor și performanței. Programele de operare şi întreţinere eficiente sunt bazate pe cunoașterea componentelor care alcătuiesc sistemul, unde se află, precum şi starea componentelor. Pe baza acestor informaţii, întreținerea proactivă poate fi planificată și programată, nevoile de reabilitare identificate și planificate programele pe termen lung. Staţiile de înaltă performanță au toate măsurile de performanță dezvoltate pe baza

5

NIREAS

Capitolul 8

unui program de operare şi întreţinere și sunt urmărite informațiile necesare pentru evaluarea performanței.

Tipuri Întreținerea staţiei de epurare a apelor uzate poate fi o activitate proactivă sau reactivă. Sunt acceptate de comun acord trei tipuri de întreținere: întreținerea corectivă, întreținerea preventivă și întreținerea predictivă. Întreținerea corectivă, inclusiv întreținerea de urgență, este de tip reactiv. De exemplu, un echipament sau un sistem este lăsat să funcționeze până când acesta se defectează, întreţinut foarte puţin sau chiar deloc. Numai atunci când echipamentul sau sistemul se defectează, se efectuează operaţiile de întreținere. Întreținere reactivă va duce întotdeauna la performanțe deficitare ale sistemului, mai ales atunci când sistemul este vechi. Demersul întreţinerii reactive se caracterizează prin: • Incapacitatea de a planifica și programa lucrul • Incapacitatea de a calcula un buget adecvat • utilizarea necorespunzătoare a resurselor • o rată ridicată a defecţiunilor echipamentelor și sistemului Întreținerea de urgență se referă la două tipuri de situații de urgență: situații de urgență normale și situaţii de urgență extraordinare. Staţiile se confruntă cu situații de urgență normale, cum ar fi înfundarea canalizării. Situațiile de urgență normale pot fi reduse printr-un program de întreținere eficient. Situațiile de urgență extraordinare, cum ar fi furtuni de mare intensitate, uragane, inundații și cutremure vor fi întotdeauna evenimente imprevizibile. Cu toate acestea, efectele de situațiilor de urgență extraordinare asupra performanțelor staţiei pot fi minimizate prin implementarea unui program de întreținere planificată și dezvoltarea unui plan cuprinzător de reacţie în situaţiile de urgență. Întreținere preventivă este proactivă și este definită ca o abordare programată şi sistematică de activități de întreținere. Acest tip de întreținere va duce întotdeauna la performanțe îmbunătățite ale sistemului, cu excepția cazului în care problemele cronice majore sunt rezultatul proiectării sau construcției eronate şi care nu pot fi corectate prin activități de operare şi întreţinere. Întreținerea proactivă este efectuată periodic (preventiv) sau în funcție de necesități (predictiv). Întreținere preventivă pot fi programată pe baza unor criterii specifice, cum ar fi timpul de utilizare al echipamentelor de la ultima întreținere sau trecerea unui anumit interval de timp (un an calendaristic). Lubrifierea motoarelor, de exemplu, se programează pe baza timpului de funcţionare.

Elementele principale ale unui program eficient de întreţinere preventivă include: 1. Planificare şi programare 2. Gestionarea înregistrărilor 3. Managementul pieselor de rezervă 4. Controlul costurilor

6

NIREAS

Capitolul 8

5. Procedurile în caz de urgenţă 6. Program de instruire Beneficiile unui program de întreţinere preventivă sunt: 1. Întreţinerea poate fi planificată 2. Poate fi ţinut un registru de lucru 3. Pot fi controlate costurile asociate întreţinerii 4. Resursele umane şi materiale pot fi utilizate eficient Întreţinerea predictivă, care este de asemenea proactivă, este o metodă în care se stabileşte o limită a performanţelor staţiei, criterii pentru monitorizarea performanţelor şi urmărirea schimbărilor în funcţionare astfel încât defecţiunile să fie previzionate şi întreţinerea poate fi planificată riguros.

Cunoaşterea stării sistemului face posibilă planificarea corespunzătoare a întreţinerii şi evitarea operaţiilor inutile de întreţinere corectivă. În realitate, fiecare staţie îşi operează propriul sistem cu întreţinere corectivă, preventivă sau predictivă. Scopul este însă să se reducă eforturile asociate întreţinerii corective şi de urgenţă prin desfăşurarea de operaţii de întreţinere preventivă, astfel încât să se minimizeze numărul de defecţiuni.

Performanţele sistemului sunt adesea un indicator eficient despre cum sistemul este operat şi întreţinut. Staţiile care se bazează în principal pe întreţinerea corectivă ca metodă fundamentală de operare şi întreţinere nu vor fi capabile niciodată pe întreţinerea preventivă. Având în vedere că majoritatea resurselor lor sunt ocupate cu activităţi de întreţinere corectivă, este dificil să eliberezi resurse pentru a dezvolta un program de întreţinere preventivă. Pentru ca o staţie de epurare să dezvolte un program de întreţinere proactiv, acestea trebuie să suplimenteze resursele existente.

Auto-testarea Următorul auto-test este proiectat pentru o staţie de epurare de mici dimensiuni şi este prezentat pentru a oferi un ghid pentru identificarea zonelor unde se pot aplica îmbunătăţiri. Ar trebui să se poată răspunde cu „Da” la majoritatea întrebărilor. Însă, toate staţiile au zone unde se pot realiza îmbunătăţiri.

1. Sistemul de tratare are un buget separat de alte activităţi, astfel încât costul real al tratării să poată fi determinat?

2. Sunt fondurile adecvate pentru acoperirea costurilor de operare şi a investiţiilor în îmbunătăţiri?

3. Sunt luate în considerare părerile personalului operant în stabilirea bugetului?

4. Se efectuează o verificare lunară sau trimestrială a costurilor de operare faţă de buget?

5. Tariful aplicat utilizatorilor reflectă corespunzător costul tratării apei uzate?

6. Tariful aplicat utilizatorilor este echitabil?

7. este calitatea efluentului deversat reprezentativ pentru performanţele staţiei?

8. Sunt deciziile operaţionale bazate pe rezultatele testării şi controlului staţiei?

9. Este prevăzută instruirea continuă a personalului?

7

NIREAS

Capitolul 8

10. Există personal calificat disponibil pentru a ocupa eventualele posturi vacante?

11. Sunt costurile cu energia mai mici de 20-30% din costurile totale de operare?

12. Raportul dintre întreţinerea corectivă şi cea preventivă este constant şi mai mic de 1?

13. Există înregistrări ale întreţinerilor efectuate?

14. Este inventarul de piese de schimb suficient pentru a se evita întârzierile în repararea echipamentului?

15. Sunt piesele vechi ale echipamentului înlocuite la timp pentru a preveni oprirea îndelungată a echipamentelor cu scăderea eficienţei activităţilor?

16. Sunt la îndemână resurse şi unelte pentru reparaţii, întreţinere şi instalare?

17. Ating echipamentele staţiei nivelul de performanţă prevăzut?

18. Există echipamente suplimentare pentru activităţile cheie care să permită funcţionarea continuă a staţiei în caz că echipamentele de bază sunt în revizie sau s-au defectat?

19. Sunt procesele staţiei potrivite pentru a satisface cerinţele aferente tratamentului aplicat apei uzate?

20. Are staţia un plan de reacţie în caz de urgenţă, inclusiv o sursă alternativă de putere?

8.1.5

Reacţia în caz de urgenţă

Dezastre naturale Planul de reacţie în caz de urgenţă este un aspect esenţial al managementului staţiei şi încă unul dintre cele neglijate adesea. Ca prim pas în elaborarea unui plan de reacţie în caz de urgenţă, fiecare staţie trebuie să-şi evalueze propria vulnerabilitate şi să dezvolte un plan cuprinzător de acţiune.

Toate staţiile suferă de probleme comune precum defectarea utilajelor şi scurgeri din conducte. În ultimii ani, s-a manifestat un număr crescut de acte de vandalism, nesupunere publică, deversări toxice şi greve ale angajaţilor, care au ameninţat buna funcţionare a staţiilor. În condiţiile actuale de tensiuni internaţionale şi ameninţări potenţiale de tip război nuclear şi atacuri teroriste cu arme chimice, staţiile de tratare a apei uzate trebuie să ia în considerare foarte serios modalităţile de răspuns la aceste ameninţări.

Dezastre naturale, precum inundaţii, cutremure, uragane, incendii de pădure, avalanşe şi crivăţ, sunt o realitate mai mult sau mai puţin de rutină pentru unele staţii. Când astfel de catastrofe se produc, staţia trebuie să fie pregătită pentru minimizarea efectelor unui astfel de eveniment şi să aibă un plan pentru remediere rapidă. O astfel de pregătire trebuie să fie obligaţia fiecărui manager de staţie.

Se începe prin evaluarea vulnerabilităţii staţiei pentru fiecare tip de situaţie de urgenţă. Dacă mărimea avariilor poate fi estimată pentru cele mai probabile evenimente, elementele vulnerabile pot fi studiate şi se pot lua măsuri pentru protejarea sau înlocuirea acestor elemente. Experienţa acumulată în situaţii de dezastru a relevat situaţiile care pot altera starea de bună funcţionare a staţiei. Aceste sunt:

8

NIREAS

Capitolul 8

1. absenţa de personal instruit care să ia decizii critice şi să execute ordinele 2. pana de curent 3. o cantitate insuficientă de materiale şi piese de schimb 4. echipament de comunicare neadecvat Următorii paşi trebuie parcurşi pentru evaluarea vulnerabilităţii sistemului: 1. identificarea şi descrierea componentelor sistemului 2. identificarea caracteristicilor dezastrului 3. estimarea efectelor dezastrului asupra componentelor sistemului 4. estimarea cerinţelor utilizatorilor ca urmare a unui potenţial dezastru 5. identificarea componentelor cheie ale sistemului care pot cauza o oprire a sistemului Dacă evaluarea indică faptul că sistemul este incapabil să satisfacă cerinţele estimate datorită căderii unuia sau mai multor componente critice, atunci elementele vulnerabile sau fost identificate.

Repetând această procedură pentru diferite tipuri de dezastre, se vor evidenţia slăbiciunile sistemului. Frecvent, aceleaşi elemente sunt vulnerabile în cazul mai multor dezastre. Planul de acţiune în caz de urgenţă nu trebuie să fie prea detaliat, dat fiind că nu toate situaţiile de urgenţă pot fi anticipate, iar un program prea complex poate fi mai curând derutant decât util. Personalul de supraveghere trebuie să aibă o descriere detaliată a responsabilităţilor lor în caz de urgenţă. Ei vor avea nevoie de informaţii, materiale, echipamente şi asistenţă de personal calificat. Toate acestea pot fi asigurate printr-un plan operaţional bine stabilit, dar care nu este prea detaliat.

Următoarea structură poate fi utilizată ca pentru stabilirea unui plan operaţional: 1. efectuarea unei evaluări a vulnerabilităţii 2. analiza potenţialului personalului 3. realizarea unui plan de recuperare 4. stabilirea unui program de instruire a operatorilor 5. coordonarea cu autorităţile locale şi regionale, cum ar fi agenţiile de sănătate, poliţia, pompierii, în elaborarea de proceduri comune 6. stabilirea unei proceduri de comunicare 7. asigurarea protecţiei pentru personal, echipament, înregistrări şi hărţi Urmând aceşti paşi, un plan în caz de urgenţă poate fi elaborat şi întreţinut, chiar dacă apar modificări în structura personalului. Sesiunile de pregătire de tip simularea situaţiilor de urgenţă vor asigura că personalul şi echipamentul este pregătit să facă faţă situaţiilor posibile.

O listă cu numerele de telefoane pentru apelare în caz de urgenţă trebuie să fie plasată lângă toate telefoanele. Această listă va include: 1. directorul staţiei 2. poliţia 3. pompierii

9

NIREAS

Capitolul 8

4. doctor (două sau mai multe numere) 5. serviciul de ambulanţă (două sau mai multe numere) 6. spital (două sau mai multe numere) Deversarea de substanţe chimice în interiorul staţiei Staţiile ce folosesc clorul şi dioxidul de sulf în cantităţi mari (de exemplu, peste 500 kg) trebuie să elaboreze un program de gestionare a securităţii proceselor. Acest tip de program nu trebuie dezvoltat pentru spaţiile neutilizate de personal.

Scopul unui program de gestionare a securităţii proceselor este de a preveni sau a minimiza efectele unei deversări majore şi necontrolate de clor sau dioxid de sulf care ar pune în pericol sănătatea angajaţilor staţiei. Elementele esenţiale ale unui astfel de program sunt următoarele: • participarea operatorilor – operatorii trebuie să fie implicaţi în dezvoltarea diferitelor elemente ale programului • informaţii legate de securitatea procesului – trebuie oferite informaţii legate de pericole şi de echipamentul folosit în utilizarea şi manipularea clorului şi dioxidul de sulf • pericolele asociate cu clorul şi dioxidul de sulf – informaţii despre toxicitate, caracteristici fizice, reactivitate, coroziune şi stabilitatea chimică • tehnologia procesului – informaţii legate de echipamente, chimia procesului şi diagramele de flux • informaţii despre echipament – materiale de construcţii, hărţi cu conductele, sistemele de ventilare, alarme, coduri şi standarde • analiza pericolelor procesului – identificarea, evaluarea şi controlul pericolelor asociate proceselor • procedurile operaţionale – proceduri scrise trebuie elaborate care să ofere instrucţiuni clare pentru desfăşurarea de sarcini de operare şi întreţinere în condiţii sigure • instruirea – fiecare angajat din zona de lucru trebuie instruit cu privire la procesele din sistem şi la procedurile aferente. Reinstruirea trebuie efectuat după cel mult trei ani. Operatorii trebuie consultaţi cu privire la necesitatea reinstruirii.

• contractorii – contractorii trebuie informaţi despre: (1) pericole potenţiale date de clor şi dioxid de sulf, (2) planurile fezabile în caz de situaţii de urgenţă, (3) proceduri de control la intrare şi staţionare şi (4) audituri desfăşurate de staţie pentru a se asigura că respectiv contractorul lucrează în condiţii de siguranţă în zonă şi că angajaţii contractorului sunt instruiţi pentru recunoaşterea pericolelor, în tehnicile de securitatea muncii şi acţiunile în caz de urgenţă.

• recapitularea procesului înainte de lansare – se aplică modificări sistemului conform planului înainte de lansare • integritate mecanică – se elaborează proceduri scrise şi cerinţe de instruire şi testare pentru echipamentul de proces

10

NIREAS

Capitolul 8

• zone fierbinţi – se impune cerinţa unei aprobări scrise pentru a se lucra cu temperaturi ridicate în apropierea zonelor cu clor şi dioxid de sulf • managementul schimbării - înainte de orice schimbare efectuată în cadrul procesului, echipamentelor sau procedurilor de lucru, trebuie elaborate și implementate proceduri scrise pentru a gestiona schimbările și a se asigura că securitatea și integritatea sistemului nu sunt compromise.

• anchetarea incidentelor – fiecare scurgere care ar fi putut duce la o deversare catastrofală trebuie să fie investigată în termen de 48 de ore de la incident. Ancheta trebuie să includă cauza(ele) și emiterea de recomandări pentru prevenire.

• planificarea acţiunilor în caz de urgență – trebuie elaborat un plan de acțiune în caz de urgență atunci când apar scurgeri.

• audituri - programul trebuie să fie evaluat la fiecare trei ani pentru conformitate și adecvare.

Această listă oferă o idee despre dimensiunea și amplitudinea programului de gestionare a securităţii proceselor. Se poate pregăti un program de management al riscului (PMR). Programul de management al riscului tratează cu potențialele efecte ale deversării chimice în afara staţiei. Una dintre cerințele de PMR este de analiza de dispersie a anumitor scenarii de eliberare de clor sau dioxid de sulf pentru a evalua potențialele pericole în zonele învecinate.

8.2 Relaţiile publice şi promovarea staţiei de tratare a apelor uzate 8.2.1

Crearea de materiale de informare

Sumar Crearea de materiale de informare adecvate pentru unităţile de apă și canalizare este de o importanță majoră și este o modalitate de a asigura un impact puternic și durabil, precum și o schimbarea de comportament într-o anumită comunitate sau zona. Materialele de informare eficiente pot trezi curiozitatea și interesul față de subiectul respectiv. Materialele de informare sunt o modalitate eficientă de a sensibiliza la o mulțime de oameni.

De ce este important să fie realizate materiale de informare?

Utilizate în principal pentru a îmbogăți un proces de cunoaştere pe orizontală în cadrul grupului sau comunității, materiale de informare sunt o modalitate de schimb de informații utile în forme adecvate și interesante și în timp util pentru acei oameni și grupuri care se pot folosi cel mai bine de acestea. Materialele de informare pot sensibiliza cu privire la existența, natura, amploarea și gravitatea problemelor încă de la începutul procesului de cunoaştere și, într-o etapă ulterioară, pot furniza informații utile și necesare privind opțiunile și soluțiile tehnice, precum și informații critice de cu privire la aplicarea soluțiilor selectate, precum și recomandări privind utilizarea, operarea și întreținerea adecvată. În cazul în care nu sunt furnizate publicului țintă, la momentul potrivit, informații externe pot scurtcircuita procesul de cunoaştere al grupului și pot împiedica rezultatele așteptate ale programului.

11

NIREAS

Capitolul 8

Deoarece persoane diferite pot înțelege lucruri diferite, este important ca persoanele să aibă acces la informații în mod secvențial si ordonat. În timp ce unele materiale de informare (de exemplu, afişele și fluturaşii) pot fi proiectate pentru o audiență largă, alte materiale cu informații tehnice mai detaliate pot fi direcționate către un anumit grup (de exemplu, comitetul de apă și canalizare sau asociaţia părinţilor şi profesorilor) sau chiar persoanele cu responsabilități specifice (de exemplu, zidari sau instalatori). În acest fel, cei care primesc informații s-ar putea implica în mod direct sau, la rândul lor, să le disemineze și să le transmită altora.

Cine ar trebui implicat în crearea de materiale informative?

Crearea unor materiale eficiente de informare este în general un proces ce necesită o echipă multidisciplinară, deoarece presupune experiența și competențe diverse, inclusiv o înțelegere clară a aspectelor sociale și tehnice. În plus, o astfel de întreprindere necesită o persoană care poate gestiona și păstra viziune o viziune clară asupra textelor și materialelor grafice și cum se pot combina.

O mare parte a procesului de realizare de materiale are de a face cu coordonarea diferitelor persoane și perspective implicate în proces (scriitor, designer, artist etc.). Și, desigur, în mod indirect, comunitatea (respectiv utilizatorii de informații) trebuie să fie în centrul procesului - este vorba de nevoia lor, de cererile lor implicite și explicite de informații relevante, care trebuie să fie generate de o dezvoltare centrată pe utilizator.

Caracteristicile materialelor informative Odată ce o identificarea şi evaluarea inițială a problemelor și a nevoile de informare a fost efectuată, planificarea producției de materiale informative poate începe. Atât limbajul scris și cât şi cel vizual al materialului trebuie să fie creat cu atenție pentru a reflecta contextul către utilizatori. Pentru scopuri grafice, este foarte important să se ia în considerare cu atenție cultura locală și caracteristicile regionale ale contextului în care materialul va fi utilizat. În funcție de publicul-țintă, fie că este vorba de adulți sau de copii, elementele cheie de comunicare precum limbajul obişnuit şi cel tehnic - ar trebui să fie identificate. În zonele în care oamenii nu știu să citească și să scrie, materialele de informare vor fi pregătite în concordanţă cu acest tip de context, bazându-se mai mult pe ilustrații clare. Nivelul oamenilor de alfabetizare vizuală poate varia, de multe ori, în funcție de expunerea lor precedentă la comunicarea vizuală. Dar, în scopul de a se putea aplica eficient materialele, ar putea fi utilă elaborarea de materiale care să nu se limiteze la o anumită zonă, respectiv prin utilizarea imaginilor și tipurilor de literă care au un grad ridicat de universalitate.

Alt aspect de luat în considerare este legat de ghidul ce trebuie să acompanieze materialele informative, respectiv cum se vor utiliza acestea – publicul-ţintă, când/unde/cum să se distribuie acestea. Lucrurile se schimbă dacă materialele informative sunt destinate oamenilor din domeniul tehnic, cum ar fi cei care au responsabilităţi în construirea, operarea şi întreţinerea sistemelor de apă şi canalizare. Chiar dacă nu sunt luate în mod obişnuit în considerare, ar putea fi util să se prevadă o

12

NIREAS

Capitolul 8

monitorizare a rezultatelor materialelor pe o durată lungă. De exemplu, trebuie luat în considerare faptul că un chestionar plasat pe Internet va fi completat de oameni pe o perioadă lungă.

Din motive financiare, trebuie luate în considerare aspectele legate de tipărire (cantitatea de material tipărit, formatul, culorile, calitatea tipăriturii etc.). Se vor distribui gratis materialele informative; vor fi tipărite pe plan local? Ce tip de tipărire va fi vizat – offset etc.?

Procesul de realizare a materialelor informative are următoarele etape: 1. Dezvoltarea conceptului, planificarea campaniei şi stabilirea bugetului 2. Stabilirea autorului care va scrie textul şi a designerului grafic pentru ilustraţii 3. Alegerea formatului şi realizarea primului concept 4. Consultarea grupului de lucru 5. Testarea materialelor informative pentru a afla cum publicul interpretează mesajele şi graficele 6. Modificarea materialelor conform informaţiilor primite de la public 7. Tipărirea finală şi distribuirea Materiale diferite, media diferite Afişe, autocolante şi bannere: cu imagini stridente şi mesaje scrise provocatoare, aceste materiale pot fi utilizate în exterior şi interior pentru o audienţă largă. Broşurile, pliantele şi fluturaşii consumă timp cu producţia şi distribuirea; folosesc cuvinte şi imagini pentru a comunica mesaje durabile în timp. Mass-media (ziare, radio, televiziune, internet) permite publicarea de informaţii şi opinii către o largă audienţă şi poate influenţa factorii de decizie. Mass-media este un mijloc eficient de a disemina idei. Astăzi, internetul este un proces participativ care ajută participanţii să se conecteze din diferite regiuni şi ţări, ajută la răspândirea de informaţii.

Materiale informative şi materiale participative Este util să se distingă între materialele informative de tip didactic (unidirecţionate) şi materialele care sunt proiectate special pentru a stimula procesele participative de cunoaştere. Aceste ultime materiale nu conţin în general mesaje fixe şi mai curând stimulează reflecţia, analiza şi planificarea în grup, precum şi dezvoltarea abilităţilor organizaţionale, de negociere şi de rezolvare a problemelor.

Aceste materiale ajută la stabilirea de relaţii de încredere. Materiale expresive precum fotografiile ajută la prezentarea unor situaţii care să declanşeze sesiuni participative. Aceste tipuri de instrumente sunt folosite pentru rezolvarea problemelor prin soluţii creative.

După cum s-a menţionat mai sus, materialele informative sunt cel mai eficient folosite atunci când sunt proiectate să sprijine şi să se armonizeze cu (mai curând decât a fi un substitut pentru) proces participativ real. Demersul participativ acoperă un domeniu larg de instrumente şi metodologii care au o trăsătură comună: toate acestea încearcă să implice publicul, să ofere un scop şi să determine direcţia de dezvoltare. Marea majoritate a demersurilor participative acţionează pentru grupuri de oameni, de exemplu precum comunitatea, clasele de elevi, asociaţiile de profesori şi alte grupuri. Un exemplu de program care este acum aplicat în mai multe ţări africane este programul participativ de

13

NIREAS

Capitolul 8

igienă şi transformare sanitară (PHAST). PHAST pune accentul pe sporirea capacităţii a membrilor comunităţii să-şi evalueze propria bază de cunoştinţe, investighează mediul local şi prefigurează un scenariu de dezvoltare viitoare a propriei comunităţi.

Aplicabilitate Materialele informative pot fi utilizate în relaţie cu orice subiect şi orice problemă. După cum s-a arătat mai sus, este important ca materialele să corespundă cerinţelor publicului-ţintă, de exemplu imaginile sunt utilizate când se vizează copii sau segmentele analfabete ale populaţiei sau să se folosească regulile vestimentare, stilurile arhitectonice, tabuurile etnice etc. Materialele informative pot avea o contribuţie importantă la susţinerea multor intervenţii sociale sau tehnice.

8.2.2

Campanii la nivel de şcoală

Sumar O campanie la nivel de şcoală pe teme de apă şi canalizare are două componente principale. Prima componentă se referă la oferirea de apă potabilă şi canalizare sigură în şcoli. Cea de a doua componentă este educaţia şcolară care promovează practici pentru prevenirea bolilor transmise prin apa necorespunzătoare şi condiţii sanitare precare şi pentru învăţarea copiilor să dobândească obiceiuri sănătoase de utilizare a apei şi de respectarea a igienei. De aceea, o campanie eficientă constă într-o planificare, management şi instruire adecvate, o bună coordonare între organizaţiile implicate şi o educaţie participativă, la care se adaugă realizarea în şcoli de utilităţi de apă şi canalizare cu o concepţie adecvată folosirii de către copii. Dacă aceste condiţii sunt create, copiii vin la şcoală, se bucură de procesul de învăţare şi duc acasă şi în comunităţile lor concepţii şi practici sănătoase cu privire la apă şi igienă.

Provocarea Astăzi, în multe ţări, elevii suferă de lipsa alimentării cu apă potabilă sau o alimentare insuficientă şi lipsa condiţiilor de spălare pe mâini; toaletele nu sunt adaptate pentru nevoile copiilor, îndeosebi ale fetiţelor; săli de clasă şi şcoli murdare. Pe lângă impactul asupra sănătăţii determinat de boli şi paraziţi interni, niciuna din aceste condiţii nu face procesul de învăţare plăcut sau uşor. Pe termen lung, câştigul educaţional este un factor important pentru sănătate, durata de viaţă, productivitate economică şi bunăstarea generaţiilor viitoare.

De ce şcolile? Şcolile reprezintă o bună ocazie de a trimite către mii de copii un mesaj despre importanţa apei şi igienei în menţinerea sănătăţii. Şcolile permit atragerea atenţiei unor grupuri numeroase de oameni şi dispun de obicei de mijloace de producţie şi distribuire de materiale educative. Unităţile de învăţământ sunt şi un punct de acces către întreaga comunitate, determinând introducerea de bune practici în toatele familiile comunităţii.

Mai mult decât construirea de utilităţi

14

NIREAS

Capitolul 8

Oferirea de utilităţi de apă şi canalizare în şcoli este primul pas în realizarea unui mediu fizic sănătos benefic pentru viaţă şi învăţătură. Însă, doar oferirea de utilităţi în sine nu conduce neapărat la obţinerea impactului dorit. Este însă folosirea utilităţilor şi modificarea comportamentului utilizatorilor care produc beneficii pentru comunitate. Combinaţia dintre utilităţile corespunzătoare şi comportamentul corect va avea un impact pozitiv asupra condiţiilor de igienă a întregii comunităţii acum şi în viitor. Succesul unui program de igienă în scoli nu este determinat doar de numărul de toalete construite şi de numărul de pompe instalate. De asemenea, succesul programului nu este determinat doar de cunoştinţele acumulate de elevi. O bună campanie şcolară va stabili combinaţia optimă a diferitelor obiective şi un echilibru între asigurarea de condiţii igienice şi promovarea de bune practici comportamentale şi educaţionale.

Cum se coordonează o campanie şcolară eficientă?

Paşii posibili, dintre care unii pot fi parcurşi concomitent, ai implementării unei campanii şcolare sunt: Pasul 1 - Explorarea • planificarea activităţilor • strângerea informaţiilor de bază este utilă la începutul programului, dar şi pentru monitorizare în etape ulterioare. Scopul strângerii informaţiilor este valorificarea punctelor forte existente şi folosirea informaţiilor pentru prevenirea apariţiei problemelor. Strângerea de informaţii se va referi la situaţia actuală a utilităţilor, numărul de toalete, chiuvete, capacitate etc.

• crearea unui comitet de educaţie în igienă • atragerea atenţiei asupra acestei probleme în interiorul comunităţii • organizarea strângerii de contribuţii din comunitate • explorarea surselor de finanţare Pasul 2 - Decizia • discuţii şi concluzii asupra opţiunilor de implementare, de preferat cu consultarea profesorilor şi copiilor Pasul 3 - Implementarea • instruirea profesorilor • instruirea altor oameni din comunitate • căutarea / elaborarea de materiale despre igienă • păstrarea curăţeniei în şcoală • adaptarea şi testarea materialelor informative • stabilirea necesarului de materiale şi piese şi alegerea contractorului • stabilirea specificaţiilor şi a organizaţiei care va certifica • organizarea şantierului • organizarea forţei de muncă

15

NIREAS

Capitolul 8

• stabilirea calendarului lucrărilor Pasul 4 – Asigurarea sustenabilităţii • organizarea copiilor în spiritul colectării de apă pentru umplerea rezervoarelor astfel încât să existe mereu suficientă apă la îndemână • organizarea copiilor pentru a menţine curate toaletele, chiuvetele şi celelalte utilităţi ale şcolii • învăţarea copiilor să utilizeze corect toaletele şi chiuvetele • monitorizarea utilizării toaletelor • efectuarea reparaţiilor • rezolvarea problemelor atunci când utilităţile nu sunt bine întreţinute sau se defectează • organizarea activităţilor de predare în clasă • organizarea activităţilor de predare în afara clasei • organizarea de activităţi diverse pentru colectarea periodică de fonduri pentru reparaţie • asigurarea de fonduri pentru reparaţii, săpun etc.

• organizarea de noi sesiuni de instruire în fiecare an Aplicabilitate În general, obiectivele campaniei trebuie să fie adecvate copiilor şi ţării respective. Anumite aspecte referitoare la utilizarea apei, procedurile de igienă pot fi specifice unei anumite ţări sau regiuni.

Apartenenţa culturală sau religioasă poate fi de extremă importanţă atunci când se abordează anumite aspecte de igienă, deoarece pot exista anumite tradiţii şi norme. De obicei, implementarea programului în şcoli necesită sprijin la nivel regional sau chiar naţional – în special pentru zonele izolate.

Atunci când se planifică o campanie, trebuie luate în considerare: Disponibilitatea comunităţii: Este util să se înceapă cu comunităţile care sunt pregătite şi dornice să fie implicate.

Infrastructura şcolară existentă: În unele şcoli, infrastructura este deficitară. În astfel de situaţii, este recomandat să se creeze utilităţile de apă şi canalizare în acelaşi timp cu alte îmbunătăţiri ale infrastructurii.

Interferenţa politicului: În unele cazuri, organele alese cunosc foarte bine necesităţile diferitelor şcoli şi comunităţi. În alte cazuri, implicarea factorului politic nu este favorabil programului şi nu va spori credibilitatea programului.

8.2.3

Campanii media: afişe şi pliante

Sumar Media (televiziunea, radioul, presa tipărită şi internetul) joc un rol important în diseminarea informaţiilor despre programele sanitare sustenabile şi de management al apei. Media influenţează şi schimbă opinia şi comportamentul public referitoare la o anumită problemă. Aceasta duce la o

16

NIREAS

Capitolul 8

presiune publică pe actorii politicii locale şi, indirect, influenţează factorii de decizie. Mai mult, media poate juca rolul avocatului pentru o idee. În continuare, accentul se va pune pe presa tipărită, îndeosebi pe afişe şi pliante. Fiind plasate sau înmânate în locuri publice şi prevăzute cu elemente vizuale pregnante ce captează privirea, sunt instrumente eficiente pentru atragerea atenţiei asupra subiectului şi declanşarea discuţiilor.

Campaniile media ca instrumente de influenţare atât a opiniei publice, cât şi a factorilor de decizie Deoarece media este parte a vieţii a numeroşi oameni, aceasta poate să ofere baza pentru o discuţie publică şi pentru reconsiderarea normelor. Studiile de caz au arătat că media poate avea un imens impact educaţional asupra opiniei şi comportamentului public. De asemenea, media poate influenţa factorii de decizie indirect, atunci când publicul conştientizează o anumită problemă şi exercită presiune. Media joacă un rol important ca avocat. Concluzionând, media este utilă datorită următoarelor motive: • schimbă atitudinea şi comportamentul publicului • informează publicul asupra anumitor probleme şi anumitor soluţii propuse • recrutează aliaţi din rândul publicului şi al factorilor de decizie • strâng bani pentru anumite cauze • impun anumite subiecte în dezbaterea politică • fac anumite probleme vizibile şi credibile în dezbaterea publică • influenţează factorii de decizie şi formatorii de opinie Părţile interesate şi grupurile ţintă Deoarece scopul principal este răspândirea informaţiei şi conştientizarea astfel încât să se producă schimbarea atitudinii publice, grupul ţintă este constituit din oamenii ce trăiesc în zone rural şi urbane care nu au sau au prea puţine informaţii despre subiect. Afişe şi pliante pot fi produse de aproape oricine. Chiar şi cel mai mic ONG are o imprimantă şi o persoană capabilă să deseneze bine şi, prin urmare, capacitatea de a produce pliante şi afişe. Acestea sunt uşor de realizat şi sunt o metodă ieftină de a disemina informaţii. De aceea, principalii producători de afişe şi pliante pot fi la nivel local.

De ce să produci afişe şi pliante ca medii pentru contactarea ţintelor?

•afişele şi pliantele sunt un instrument eficient de influenţare a opiniei publice deoarece acestea pot ajunge la o largă audienţă sau la ţinte specifice (copii, femei etc.) şi sunt inteligibile pentru persoane care altfel ar fi izolate de analfabetism sau sărăcie • implicarea publicului va spori atenţia factorilor de decizie faţă de apă şi canalizare şi va influenţa normele sociale în mod direct. De aceea, afişele şi pliantele vor avea un efect direct asupra atitudinii şi comportamentului publicului.

• Afiş ce captează atenţia şi un pliant cu elemente vizuale pregnante nu necesită cuvinte tipărite.

Acestea devin elocvente pentru analfabeţi şi pentru surzi.

17

NIREAS

Capitolul 8

• Afişele şi pliantele pot conţine o adresă web sau o adresă de e-mail unde oameni pot afla informaţii sau pot pune întrebări cu privire la campanie.

• O serie de afişe pot face subiectul familiar şi să sporească impactul educaţional. Audienţe diferite pot fi atenţie cu seria de afişe, ceea ce lărgeşte spectrul publicului implicat.

• Afişele şi pliantele pot oferi informaţie scrisă pentru zonele în care există puţine persoane analfabete. Acestea vor întări mesajul principal şi vor oferi informaţii educaţionale.

Cum să planifici o campanie media?

Următorii şase paşi sunt paşii principali pentru realizarea unei campanii media în general. Întrebările exprimate ajută la planificare.

Pasul 1: Definirea audienţei: La cine vreau să ajungă mesajul meu? Poţi să ajungi la această audienţă cu resursele avute la îndemână? Cunoşti destule despre audienţa ta pentru a alege mesaje eficiente şi mijloacele de comunicare optime?

Pasul 2: Stabilirea de obiective clare: Care este scopul general? Există planuri şi activităţi adiacente în cadrul comunităţii? Ţi-ai stabilit obiectivele?

Pasul 3: Definirea canalelor de comunicare: Ce canal este cel mai potrivit audienţei vizate?

• conştientizarea / diseminarea informaţiei: medii accesibile unei audienţe largi (radio, afişe şi pliante) • schimbarea atitudinii: canale cu impact emoţional (radio, televiziune) • modelează abilităţi specifice: televiziunea este cea mai indicată, deoarece îmbină sunetul, imaginea şi mişcarea • schimbarea opiniei publice: ştiri, editoriale, interviuri • mesaje complexe: tipărituri Pasul 4: Identificarea mesajelor eficiente: Ai ales un mesaj destinat audienţei tale care are conţinut potrivit (vizează tema potrivită)? Are mesajul tonul potrivit (serios sau prietenos) şi abordarea potrivită (raţională sau emoţională)? Utilizarea umorului sau fricii ar fi mai potrivită? Orice mesaj este ales, ar trebui să treacă de următorul test: • „Ce?” se referă la informaţia de bază care va fi vehiculată • „Şi ce dacă?” se referă la motivaţia sau beneficiile acţiunii • „Şi acum ce?” se referă la stabilirea clară a unei acţiuni eficiente Pasul 5: Implementarea campaniei: Ce trebuie făcut? Ţi-ai făcut o planificare? Unde şi cât timp îţi vei desfăşura campania şi cu ce intensitate? Când vei contacta canalele media pe care le-ai ales? Când vei avea mesajele dorite şi în formatul dorit? Ţi-ai stabilit un plan în care să fie indicate sarcinile, oamenii şi termenele?

Pasul 6: Evaluarea campaniei: Campania ta permite urmărirea unor indicatori de acoperire? Se pot urmări schimbări în cunoştinţe şi atitudine? Este prevăzută primirea de scrisori sau de telefoane în legătură cu subiectul respectiv?

18

NIREAS

Capitolul 8

Aspecte ce trebuie luate în considerare înainte de aplicarea acestui tip de campanie • Verifică dacă afişele şi pliantele sunt media potrivită pentru audienţa vizată. Dacă nu se pot include mesaje scrise în pliante, atunci poate că radioul este mai potrivit.

• Afişele sunt mai eficiente cu sloganuri scurte care întăresc mesajul principal.

• Dacă afişele şi pliantele sunt parte a unei campanii mai ample, atunci este benefic să se utilizeze mijloace corporatiste care să fie recunoscute indiferent de media (logotipuri, simboluri etc.). Trebuie utilizate aceleaşi elemente în toate aplicaţiile.

• Majoritatea materialelor folosesc desene şi simboluri. Înţelegerea corecta a acestora depinde de convenţiile culturale existente. Aceasta poate deveni o problemă atunci când creatorii de materiale informative aparţin altei zone culturale decât publicul vizat. Aceasta se evită prin angajarea unui designer grafic local.

• Afişul şi pliantul trebuie proiectate a avea un impact maxim asupra audienţei. Acestea trebuie să capteze atenţia, dar fără a implica senzaţionalul.

• Dacă se produc materiale educative, conţinutul trebuie să includă o simplă prezentare a situaţiei aferente problemei şi o declaraţie clară despre ce se aşteaptă de la audienţă.

• Afişele şi pliantele sunt de obicei un mediu unidirecţionat şi oamenii nu pot cere pentru informaţii suplimentare. Pentru a se evita acest lucru, publicul poate fi implicat în producţie (prin seminarii, de exemplu) care să transforme aceste medii cu direcţie dublă.

•

Se va lua în considera modul de producţie al materialelor (fotocopiere, tipărire etc.). Este

important de ştiut câte culori pot fi folosite şi dacă se vor utiliza fotografii, imagini sau logotipuri.

• Se va asigura faptul că oamenii vor şti cine le „vorbeşte”: se vor include detalii de contact, precum numere de telefon şi adrese web.

• Cum se vor distribui pliantele şi unde se vor plasa afişele depinde de publicul vizat şi de resursele disponibile. Dacă resursele sunt limitate, locul de distribuţie va trebui stabilit foarte precis.

• Afişele şi pliantele ar trebui să fie parte a unui proces de comunicare mai larg care va include şi alte instrumente. Primele îşi vor atinge obiectivele mai bine în combinaţie cu alte medii.

• Afişele şi pliantele sunt tipărite pe hârtie şi vor fi aruncate la gunoi după utilizare. Aceasta înseamnă că se va produce o cantitate însemnată de gunoi.

Principii de proiectare şi idei de afişe şi pliante Afişele şi pliantele pot fi folosite ca parte a unei ample campanii de conştientizare a publicului.

Acestea trebuie ajustate prin demers şi mesaj în concordanţă cu audienţa. Următoarele idei şi sfaturi ajută la crearea de afişe şi pliante: • Mesajul principal trebuie să sară în ochi. Se vor folosi litere de mari dimensiuni, simboluri şi puţine elemente de fundal.

• Pentru partea de text, este important să se răspundă la întrebările „Cine?” „Ce?” „Când?” „Unde?” „De ce?” şi „Cum?” încă de la început.

19

NIREAS

Capitolul 8

• Informaţiile vor fi concise şi interesante.

• Se vor sublinia beneficiile rezolvării problemei propuse.

• Se va evita prezentarea de informaţii în exces, se vor indica doar informaţiile cheie.

• Dacă se va folosi un slogan, atunci acesta trebuie să fie scurt şi memorabil.

• Se va păstra uniformitatea în ceea ce priveşte formatul şi logotipurile.

• Afişele ar trebui să implice la interpretare pentru a provoca discuţii şi gândire creativă.

• Afişele promoţionale / de conştientizare trebuie să fie clare observatorului de la prima privire şi vor conţine sloganul principal şi câteva detalii. Sunt foarte expresive cu o singură imagine sau slogan şi ar trebui să capteze privirea şi să fie memorabile.

• Ilustrarea schimbării comportamentale poate să ajute la adoptarea respectivului comportament.

Un bun exemplu îl constituie un afiş în care o stivă de căzi de baie demonstrează cât de multă apă se poate economisi în fiecare săptămână.

• Personaje de desene animate sunt folosite adesea pentru a atrage copii.

• Adesea, afişele educative conţin o mulţime de informaţii şi detalii interesante care necesită o privire de aproape. Pot fi utilizate în şcoli ca material didactic, dar nu sunt prea utile pentru conştientizare deoarece pe stradă oamenii probabil nu se vor opri pentru a le studia.

Aplicabilitate Avantajul afişelor şi pliantelor este larga lor audienţă. Pot fi folosite în şcoli, universităţi, la cursurile de pregătire pe străzile oraşelor şi pe uliţele satelor. Deoarece afişele şi pliantele folosesc imagini, pot fi folosite pentru analfabeţi. De asemenea, săracii nu trebuie să cumpere ceva (precum un radio sau un televizor) pentru a recepţiona mesajul lor.

8.2.4

Campanii media – radio

Sumar Media (televiziunea, radioul, presa scrisă şi internetul) joacă un rol semnificativ în diseminarea informaţiilor şi conştientizarea problemelor apei şi salubrizării. Media permite influenţarea şi modificarea opiniei publice vizavi de un anumit aspect. Aceasta poate conduce la aplicare de presiune pe factorii locali de decizie. Mai mult, media poate juca un rol ca avocat al unei cauze. În continuare, se va prezenta cum să se realizeze o campanie radio emoţionantă care să atingă o audienţă mai largă decât oricare alt mediu de comunicare. De asemenea, campaniile radio sunt o metodă ieftină de a disemina informaţii despre proiectele legate de apă.

Campaniile media ca instrumente de influenţare atât a opiniei publice, cât şi a factorilor de decizie Deoarece media este parte a vieţii a numeroşi oameni, aceasta poate să ofere baza pentru o discuţie publică şi pentru reconsiderarea normelor. Studiile de caz au arătat că media poate avea un imens impact educaţional asupra opiniei şi comportamentului public. De asemenea, media poate influenţa factorii de decizie indirect, atunci când publicul conştientizează o anumită problemă şi exercită

20

NIREAS

Capitolul 8

presiune. Media joacă un rol important ca avocat. Concluzionând, media este utilă datorită următoarelor motive: • schimbă atitudinea şi comportamentul publicului • informează publicul asupra anumitor probleme şi anumitor soluţii propuse • recrutează aliaţi din rândul publicului şi al factorilor de decizie • strâng bani pentru anumite cauze • impun anumite subiecte în dezbaterea politică • fac anumite probleme vizibile şi credibile în dezbaterea publică • influenţează factorii de decizie şi formatorii de opinie Părţile interesate şi grupurile ţintă Deoarece scopul principal este răspândirea informaţiei şi conştientizarea astfel încât să se producă schimbarea atitudinii publice, grupul ţintă este constituit din oamenii ce trăiesc în zone rural şi urbane care nu au sau au prea puţine informaţii despre subiect. Principalii actori într-o campanie radio pot fi la nivel local. Este suficient de dat un telefon la staţiile locale de radio. Staţiile locale de radio pot ajuta, la fel ca ONG-urile locale, la efectuarea unei înregistrări. Se poate viza şi posturile naţionale de radio cu sprijinul factorilor de decizie locali.

De ce s-ar alege o campanie radio?

Campaniile radio sunt un instrument eficient de influenţare a opiniei publice, deoarece radioul atinge o audienţă mai largă decât orice alt mediu şi este accesibil şi oamenilor din zone izolate. Implicarea oamenilor va spori atenţia factorilor de decizie către apă şi salubrizare şi va influenţa direct normele sociale.

Radioul poate motiva oamenii utilizând tradiţii orale pentru cântecele, ajungând astfel mai repede la inimile oamenilor. În plus, ascultatul radioul poate fi o activitate de grup, ceea ce încurajează discuţiile pe teme educaţionale. Staţiile de radio locale pot juca un rol important în creşterea gradului de participare şi de împărţire a opiniilor, îmbunătăţind şi diversificând cunoştinţele şi abilităţile referitoare la nevoile culturale şi de sănătate.

Cum să planifici o campanie media?

Următorii şase paşi sunt paşii principali pentru realizarea unei campanii media în general. Întrebările exprimate ajută la planificare.

Pasul 1: Definirea audienţei: La cine vreau să ajungă mesajul meu? Poţi să ajungi la această audienţă cu resursele avute la îndemână? Cunoşti destule despre audienţa ta pentru a alege mesaje eficiente şi mijloacele de comunicare optime?

Pasul 2: Stabilirea de obiective clare: Care este scopul general? Există planuri şi activităţi adiacente în cadrul comunităţii? Ţi-ai stabilit obiectivele?

Pasul 3: Definirea canalelor de comunicare: Ce canal este cel mai potrivit audienţei vizate?

21

NIREAS

Capitolul 8

• conştientizarea / diseminarea informaţiei: medii accesibile unei audienţe largi (radio, afişe şi pliante) • schimbarea atitudinii: canale cu impact emoţional (radio, televiziune) • modelează abilităţi specifice: televiziunea este cea mai indicată, deoarece îmbină sunetul, imaginea şi mişcarea • schimbarea opiniei publice: ştiri, editoriale, interviuri • mesaje complexe: tipărituri Pasul 4: Identificarea mesajelor eficiente: Ai ales un mesaj destinat audienţei tale care are conţinut potrivit (vizează tema potrivită)? Are mesajul tonul potrivit (serios sau prietenos) şi abordarea potrivită (raţională sau emoţională)? Utilizarea umorului sau fricii ar fi mai potrivită? Orice mesaj este ales, ar trebui să treacă de următorul test: • „Ce?” se referă la informaţia de bază care va fi vehiculată • „Şi ce dacă?” se referă la motivaţia sau beneficiile acţiunii • „Şi acum ce?” se referă la stabilirea clară a unei acţiuni eficiente Pasul 5: Implementarea campaniei: Ce trebuie făcut? Ţi-ai făcut o planificare? Unde şi cât timp îţi vei desfăşura campania şi cu ce intensitate? Când vei contacta canalele media pe care le-ai ales? Când vei avea mesajele dorite şi în formatul dorit? Ţi-ai stabilit un plan în care să fie indicate sarcinile, oamenii şi termenele?

Pasul 6: Evaluarea campaniei: Campania ta permite urmărirea unor indicatori de acoperire? Se pot urmări schimbări în cunoştinţe şi atitudine? Este prevăzută primirea de scrisori sau de telefoane în legătură cu subiectul respectiv?

Aspecte ce trebuie luate în considerare înainte de aplicarea acestui tip de campanie • Se verifică dacă radioul este mijlocul potrivit pentru ca mesajul să ajungă la publicul vizat. Multe comunităţi rurale au acum acces la radio şi unele primesc zilnic ziarele naţionale. Populaţia urbană din zonele industrializate pot fi mai uşor influenţată prin televiziune, iar audienţele profesionale pot reacţiona la articole scrise în publicaţii şi jurnale de specialitate.

• Dacă radioul este parte a unei campanii mai ample, atunci este benefic să se utilizeze mijloace corporatiste care să fie recunoscute indiferent de media (sloganuri, simboluri etc.). Trebuie utilizate aceleaşi elemente în toate aplicaţiile.

• Campaniile radio sunt o metodă ieftină de diseminare a informaţiei, dar această informaţie trebuie să aibă un caracter esenţial şi să fie înţeleasă de oricine, indiferent de nivelul de educaţie.

• Radioul ar trebui să fie parte a unui proces de comunicare mai larg care va include şi alte instrumente. Primele îşi vor atinge obiectivele mai bine în combinaţie cu alte medii.

• Radioul este un mediu unidirecţionat şi oamenii nu pot cere pentru informaţii suplimentare.

Pentru a se evita acest lucru, se vor efectua apeluri telefonice şi distribui chestionare pentru ca acest mediu să devină unul cu două sensuri.

22

NIREAS

Capitolul 8

• Mulţi oameni nu au radio sau nu au surse de energie electrică. De aceea, campaniile radio trebuie să fie emoţionale şi foarte elocvente, astfel încât să rămână în memorie de la prima ascultare.

• Denumirea şi deschiderea prezentării radio sunt importante, deoarece acestea atrag atenţia ascultătorilor.

Idei pentru o campanie radio Sunt multe căi pentru realizarea unei campanii radio: Programe scurte pot fi difuzate pentru a sublinia sau explica aspecte particulare, pe când serii de programe pot oferi o perioadă mai lungă pentru prezentarea unui set de idei. În continuare, sunt prezentate diferite idei pentru mărirea atractivităţii unei campanii radio.

1. Radioul local / al comunităţii: Programe individuale de radio pot fi realizate cu implicarea directă a oamenilor prin interviuri, primirea de apeluri telefonice, scrisori şi înregistrări pe teren. Implicarea membrilor audienţei în difuzare, pe baza realităţii locale, nu este doar o practică în folosul cauzei, dar îmbunătăţeşte calitatea postului de radio. Majoritatea oamenilor pot vorbi elocvent la radio după primirea a câtorva instrucţiuni şi astfel radioul devine vocea comunităţii.

2. Serialele radiofonice: Acestea permit repetarea mesajului educativ de fiecare dată când sunt difuzate.

3. Comunicate şi cântece tradiţionale: Radioul are puterea să motiveze oamenii pe baza tradiţiilor orale. Astfel, un cântec tradiţional poate fi însoţit de un scurt comunicat.

4. Mesaje scurte: Mesajele scurte pot dura doar câteva secunde şi promovează schimbări fundamentale, de exemplu: „Te-ai spălat astăzi pe mâini?”

5. Interviuri: Prezentatorii radio sunt aproape întotdeauna dornici să intervieveze oameni în direct.

Se apelează la radioul local şi se sugerează o anumită persoană pentru interviu. Câteva informaţii despre interviu ar fi următoarele: • Interviuri înregistrate: Permite intervievatului să reflecteze asupra replicilor şi să corecteze erorile anterioare. Nu se poate garanta însă modul cum se montează interviul la postul de radio.

• Interviuri în direct: Ce se răspunde este transmis în direct, aşa că intervievatul trebuie să fie stăpân pe sine. Atenţie, nu se va spune nimic confidenţial!

• Se stabileşte în prealabil punctele cheie ce vor fi atinse. Acestea trebuie să fie într-un număr mic.

Se are în vedere atingerea tuturor acestor puncte în interviu.

• Se anticipează în discuţie următorul punct cheie pentru a-l face memorabil. Umorul este o bună metodă de a sublinia ceva, fără a fi agresiv şi cu bune şanse ca publicul să reţină persoana intervievată.

6. „Sound bite”: Atunci când sunt disponibile doar câteva secunde în faţa unui microfon, este nevoie de o propoziţie memorabilă („sound bite”) care să rămână în mintea ascultătorului după terminarea emisiunii. Propoziţia memorabilă trebuie să capteze atenţia şi să comunice un mesaj cheie. Exemple: • 2,6 miliarde de oameni (41% din populaţia globului) trăiesc în condiţii insalubre

23

NIREAS

Capitolul 8

• 88% din morţile cauzate de boli ale aparatului digestiv sunt cauzate de alimentarea cu apă nepotabilă, canalizare necorespunzătoare şi igienă precară • Spălatul pe mâini cu săpun reduce riscul contractării de boli digestive cu 42-47%.

Aplicabilitatea Beneficiul campaniilor radio este aplicabilitatea lor pe scară largă. Sunt aplicabile în zonele urbane și rurale. Uneori, pentru zonele urbane, televiziunea ajunge la mai mulți oameni decât ajunge radioul, dar, mai ales în zonele rurale, radio ar putea fi singura cale de a ajunge la public. Campaniile radio se pot aplica atât în apă zonele bogate în apă, dar şi în cele sărace și poate fi eficient la toate nivelurile, având în vedere că singurul lucru necesar este un receptor radio. Cu ajutorul staţiilor locale, se poate ajunge la publicul casnic, care pot fi influenţaţi în subiecte precum apa şi salubrizarea. La un nivel mai ridicat, posturile populare şi cele naţionale ajung la o audienţă mai largă şi problemele trebuie puse la un nivel mai general.

8.2.5

Campanii media – video

Sumar Media (televiziunea, radioul, presa scrisă şi internetul) joacă un rol semnificativ în diseminarea informaţiilor şi conştientizarea problemelor apei şi salubrizării. Media permite influenţarea şi modificarea opiniei publice vizavi de un anumit aspect. Aceasta poate conduce la aplicare de presiune pe factorii locali de decizie. Mai mult, media poate juca un rol ca avocat al unei cauze. În continuare se va prezenta modul cum se produce şi se prepară materialul video pentru o campanie pentru staţiile de tratare a apelor uzate. Ca mediu participativ şi vizual, video-ul oferă o şansă de exprimare localnicilor şi vehiculează mesaje complexe în formate cuprinzătoare.

Campaniile media ca instrumente de influenţare atât a opiniei publice, cât şi a factorilor de decizie Deoarece media este parte a vieţii a numeroşi oameni, aceasta poate să ofere baza pentru o discuţie publică şi pentru reconsiderarea normelor. Studiile de caz au arătat că media poate avea un imens impact educaţional asupra opiniei şi comportamentului public. De asemenea, media poate influenţa factorii de decizie indirect, atunci când publicul conştientizează o anumită problemă şi exercită presiune. Media joacă un rol important ca avocat. Concluzionând, media este utilă datorită următoarelor motive: • schimbă atitudinea şi comportamentul publicului • informează publicul asupra anumitor probleme şi anumitor soluţii propuse • recrutează aliaţi din rândul publicului şi al factorilor de decizie • strâng bani pentru anumite cauze • impun anumite subiecte în dezbaterea politică • fac anumite probleme vizibile şi credibile în dezbaterea publică • influenţează factorii de decizie şi formatorii de opinie

24

NIREAS

Capitolul 8

Părţile interesate şi grupurile ţintă Grupul ţintă poate locui la oraş sau la ţară. Trebuie luată în considerare ambientul cultural. În producerea de materiale video, personaje pot fi variate, dar va fi nevoie de echipament şi probabil de personal calificat. S-ar putea implica în producţie factorii de decizie locali.

De ce s-ar alege video-ul ca mediu pentru contactarea publicului ţintă?

• Odată ce există echipamentul corespunzător, este uşor să se producă sau să se difuzeze materiale video.

• Video-ul depăşeşte problemele analfabetismului.

• Tot mai mult, oamenii se obişnuiesc cu imaginile mişcătoare şi consideră video-ul tot mai puţin ca un mediu extern.

• Ca mediu vizual, materialele video pot vehicula idei complexe în formate cuprinzătoare.

• Prin manipularea camerei, oamenii sunt liberi să înregistreze ce consideră ca fiind important.

Materialele video sunt un bun instrument pentru implicarea publicului.

• Înregistrările pot fi folosite de mai multe ori şi astfel pot fi folosite ca un material de instruire valoros. Datorită impactului vizual şi emoţional, permite transferarea unor abilităţi specifice.

• Un material video scurt de înaltă calitate, o ştire în format video sau un video clip produs de un profesionist pot atrage interesul în difuzare din partea companiilor media. Materialele video pot fi difuzate în timpul unor evenimente ca „Zilele Porţilor Deschise”.

Cum se planifică o campanie media?

Cum să planifici o campanie media?

Următorii şase paşi sunt paşii principali pentru realizarea unei campanii media în general. Întrebările exprimate ajută la planificare.

Pasul 1: Definirea audienţei: La cine vreau să ajungă mesajul meu? Poţi să ajungi la această audienţă cu resursele avute la îndemână? Cunoşti destule despre audienţa ta pentru a alege mesaje eficiente şi mijloacele de comunicare optime?

Pasul 2: Stabilirea de obiective clare: Care este scopul general? Există planuri şi activităţi adiacente în cadrul comunităţii? Ţi-ai stabilit obiectivele?

Pasul 3: Definirea canalelor de comunicare: Ce canal este cel mai potrivit audienţei vizate?

• conştientizarea / diseminarea informaţiei: medii accesibile unei audienţe largi (radio, afişe şi pliante) • schimbarea atitudinii: canale cu impact emoţional (radio, televiziune) • modelează abilităţi specifice: televiziunea este cea mai indicată, deoarece îmbină sunetul, imaginea şi mişcarea • schimbarea opiniei publice: ştiri, editoriale, interviuri • mesaje complexe: tipărituri

25

NIREAS

Capitolul 8

Pasul 4: Identificarea mesajelor eficiente: Ai ales un mesaj destinat audienţei tale care are conţinut potrivit (vizează tema potrivită)? Are mesajul tonul potrivit (serios sau prietenos) şi abordarea potrivită (raţională sau emoţională)? Utilizarea umorului sau fricii ar fi mai potrivită? Orice mesaj este ales, ar trebui să treacă de următorul test: • „Ce?” se referă la informaţia de bază care va fi vehiculată • „Şi ce dacă?” se referă la motivaţia sau beneficiile acţiunii • „Şi acum ce?” se referă la stabilirea clară a unei acţiuni eficiente Pasul 5: Implementarea campaniei: Ce trebuie făcut? Ţi-ai făcut o planificare? Unde şi cât timp îţi vei desfăşura campania şi cu ce intensitate? Când vei contacta canalele media pe care le-ai ales? Când vei avea mesajele dorite şi în formatul dorit? Ţi-ai stabilit un plan în care să fie indicate sarcinile, oamenii şi termenele?

Pasul 6: Evaluarea campaniei: Campania ta permite urmărirea unor indicatori de acoperire? Se pot urmări schimbări în cunoştinţe şi atitudine? Este prevăzută primirea de scrisori sau de telefoane în legătură cu subiectul respectiv?

Aspecte ce trebuie luate în considerare înainte de aplicarea acestui tip de campanie • Determină dacă materialele video sunt mediul potrivit pentru a ajunge la publicul ţintă vizat.

Televiziunea nu este la fel de răspândită ca radioul şi nu este accesibilă în unele zone rurale. Se va verifică dacă oamenii nu se vor simţi depăşiţi de producerea unor materiale video.

• Dacă materialele video sunt o parte a unei campanii mai ample, atunci este benefic să se utilizeze mijloace corporatiste care să fie recunoscute indiferent de media (sloganuri, simboluri etc.). Trebuie utilizate aceleaşi elemente în toate aplicaţiile.

• Costurile cu echipamentul – îndeosebi cel de înaltă calitate – pot fi foarte ridicate. Este recomandat de consultat un expert pentru a determina ce se va cumpăra.

• Materialele video ar trebui să fie parte a unui proces de comunicare mai larg care va include şi alte instrumente. Primele îşi vor atinge obiectivele mai bine în combinaţie cu alte medii.

• Echipamentul se poate defecta, îndeosebi în condiţii extreme.

• Realizarea de materiale video trebuie planificată cu grijă, deoarece poate fi mare consumatoare de timp.

• Este recomandat să se apeleze la experţi în timpul filmărilor de pe teren, altfel rezultatele pot fi dezamăgitoare.

• Se va lua în considerare ambientul cultural pentru a se asigura faptul că mesajul materialului video este înţeles şi remarcat.

• Unele persoane nu au televizor acasă şi, pentru a se evita excluziunea acestora, se vor efectua proiecţii în zone publice.

26

NIREAS

Capitolul 8

Idei pentru producerea şi proiectarea materialelor video Sunt multe modalităţi de creare a unui material video şi multe tipuri de materiale: video-uri educative, video-uri de instruire, video-uri de cercetare etc.

1. Materiale video educative: Pentru staţiile de tratare a apei uzate, cel mai important tip de material video este cel educativ. Ca mediu vizual, materialele video sunt eficiente în învăţarea unor abilităţi specifice cum ar fi spălatul pe dinţi. Este uşor pentru audienţă să înţeleagă mesajul şi să imite cele arătate. Materialul video trebuie să atragă, aşa că nu ar strică să se introducă elemente amuzante.

2. Materiale video de instruire: Când neprofesioniştii realizeze un material video, această activitate este considerată a fi una participativă. Înaintea apăsării butonului de înregistrare, cineaştii aspiranţi participă la sesiuni de instruire pentru ca rezultatele filmărilor să nu fie doar o experienţă personală.

3. Materiale video participative: Acestea se referă la un anumit fel de a utiliza aparatul de filmat care întăreşte caracterul participativ al activităţii de filmare. Filmarea este folosită ca o cale de identificare şi discuţie a problemelor centrale dintr-o comunitate, cu sublinierea proceselor sociale. Materialele video filmate sunt împărtăşite cu comunitatea, iniţializând o cunoaştere orientată spre comunitate.

Materialele video participative sunt un mijloc efectiv de sprijini procesele sociale şi coordonarea acţiunilor comunităţii. Calitatea intrinsecă a acestor materiale video nu este foarte importantă.

Aceste materiale sunt mai mult despre activitatea echipei şi mai puţin orientate spre produsul finit.

Pentru a spori eficacitatea materialelor video participative, acestea trebuie coordonate cu strategia globală a comunităţii.

4. Materiale video de cercetare: Materialele video pot fi utilizate şi pentru cercetare. Aparatul de filmat poate fi utilizat pentru strângerea de informaţii prin interviuri sau anumite imagini. Poate fi utilizată şi în cercetarea reflexivă.

5. Prezentarea materialelor video: Materialele video pot fi prezentate prin diferite modalităţi. Pot fi prezentate la domiciliu, în locuri publice (precum primăria) sau publicate pe internet pe pagini personale, ale unor ONG-uri sau YouTube. Pot fi prezentate ca material didactic în şcoli şi universităţi.

Aplicabilitate Utilizate corespunzător, materialele video pot avea o largă aplicabilitate. Chiar dacă unii oameni din zonele rurale nu pot avea acces la echipament video, materialele video pot fi prezentate în locuri publice într-o manieră participativă. Urmărirea unui material video pe internet este posibilă pentru oricine este conectat. Nu toate materialele video produse pot fi folosite eficient oriunde. Tradiţiile culturale locale pot împiedica acest lucru.

27

NIREAS 8.2.6

Capitolul 8

Campanii media – internet

Sumar Media (televiziunea, radioul, presa scrisă şi internetul) joacă un rol semnificativ în diseminarea informaţiilor şi conştientizarea problemelor apei şi salubrizării. Media permite influenţarea şi modificarea opiniei publice vizavi de un anumit aspect. Aceasta poate conduce la aplicare de presiune pe factorii locali de decizie. Mai mult, media poate juca un rol ca avocat al unei cauze. În continuare se va prezenta modul cum internetul şi poşta electronică pot fi folosite în sprijinul folosirii eficiente a apei şi canalizării.

Campaniile media ca instrumente de influenţare atât a opiniei publice, cât şi a factorilor de decizie Deoarece media este parte a vieţii a numeroşi oameni, aceasta poate să ofere baza pentru o discuţie publică şi pentru reconsiderarea normelor. Studiile de caz au arătat că media poate avea un imens impact educaţional asupra opiniei şi comportamentului public. De asemenea, media poate influenţa factorii de decizie indirect, atunci când publicul conştientizează o anumită problemă şi exercită presiune. Media joacă un rol important ca avocat. Concluzionând, media este utilă datorită următoarelor motive: • schimbă atitudinea şi comportamentul publicului • informează publicul asupra anumitor probleme şi anumitor soluţii propuse • recrutează aliaţi din rândul publicului şi al factorilor de decizie • strâng bani pentru anumite cauze • impun anumite subiecte în dezbaterea politică • fac anumite probleme vizibile şi credibile în dezbaterea publică • influenţează factorii de decizie şi formatorii de opinie Părţile interesate şi grupurile ţintă Grupul ţintă este alcătuit din oameni care ştiu câte ceva despre problemă şi sunt în căutare de mai multe informaţii. Ei pot fi foarte bine informaţi sau mai puţin informaţi, aşa că se vor lua în considerare mai multe nivele de cunoştinţe. Dacă nu se poate crea pagina web de iniţiatorul campaniei, atunci se va apela la un specialist. Campania de pe internet se proiectează pentru nivelul local, dar nu trebuie uitat faptul că totul se va vedea la nivel global.

De ce să se aleagă internetul şi poşta electronică pentru atingerea publicului ţintă?

Internetul şi poşta electronică sunt de fapt instrumente diferite care se folosesc integrat. Internetul conţine site-uri web, forumuri şi depozite de fişiere, unde se pot căuta informaţii, se poate efectua cercetare şi descărca fişiere. Poate fi folosit pentru discuţii pe forumuri, pentru înregistrare pentru primirea de newsletteruri. Poşta electronică poate fi utilizată pentru publicitate şi pentru crearea de grupuri. Aceste instrumente sunt utile din următoarele motive: • Internetul este mediul cel mai interactiv. Spre deosebire de celelalte medii, oamenii ce posedă un calculator şi o conexiune sunt pe internet. Pot efectua cercetări şi trimite fişiere. Internetul este un

28

NIREAS

Capitolul 8

mediu cu două sensuri prin forumuri, grupuri şi poşta electronică. Oamenii pot pune întrebări şi discuta în mod direct.

• Oferă acces la surse din alte ţări şi favorizează schimbul de informaţii între grupuri.

• Poşta electronică permite grupurilor să funcţioneze mai eficient. Liderii grupurilor pot descărca informaţii cheie pe care să le trimită celorlalţi membri prin poştă electronică sau să le tipărească şi să le înmâneze membrilor neconectaţi la internet.

• Tehnologia informaţiei şi comunicării permite grupurilor de presiune să verifice datele oferite de autorităţile locale sau naţionale în comparaţie cu datele impuse la nivel internaţional.

• Grupurile pot crea forumuri pe care să discute informal probleme specifice.

Cum să planifici o campanie media?

Următorii şase paşi sunt paşii principali pentru realizarea unei campanii media în general. Întrebările exprimate ajută la planificare.

Pasul 1: Definirea audienţei: La cine vreau să ajungă mesajul meu? Poţi să ajungi la această audienţă cu resursele avute la îndemână? Cunoşti destule despre audienţa ta pentru a alege mesaje eficiente şi mijloacele de comunicare optime?

Pasul 2: Stabilirea de obiective clare: Care este scopul general? Există planuri şi activităţi adiacente în cadrul comunităţii? Ţi-ai stabilit obiectivele?

Pasul 3: Definirea canalelor de comunicare: Ce canal este cel mai potrivit audienţei vizate?

• conştientizarea / diseminarea informaţiei: medii accesibile unei audienţe largi (radio, afişe şi pliante) • schimbarea atitudinii: canale cu impact emoţional (radio, televiziune) • modelează abilităţi specifice: televiziunea este cea mai indicată, deoarece îmbină sunetul, imaginea şi mişcarea • schimbarea opiniei publice: ştiri, editoriale, interviuri • mesaje complexe: tipărituri Pasul 4: Identificarea mesajelor eficiente: Ai ales un mesaj destinat audienţei tale care are conţinut potrivit (vizează tema potrivită)? Are mesajul tonul potrivit (serios sau prietenos) şi abordarea potrivită (raţională sau emoţională)? Utilizarea umorului sau fricii ar fi mai potrivită? Orice mesaj este ales, ar trebui să treacă de următorul test: • „Ce?” se referă la informaţia de bază care va fi vehiculată • „Şi ce dacă?” se referă la motivaţia sau beneficiile acţiunii • „Şi acum ce?” se referă la stabilirea clară a unei acţiuni eficiente Pasul 5: Implementarea campaniei: Ce trebuie făcut? Ţi-ai făcut o planificare? Unde şi cât timp îţi vei desfăşura campania şi cu ce intensitate? Când vei contacta canalele media pe care le-ai ales? Când vei avea mesajele dorite şi în formatul dorit? Ţi-ai stabilit un plan în care să fie indicate sarcinile, oamenii şi termenele?

29

NIREAS

Capitolul 8

Pasul 6: Evaluarea campaniei: Campania ta permite urmărirea unor indicatori de acoperire? Se pot urmări schimbări în cunoştinţe şi atitudine? Este prevăzută primirea de scrisori sau de telefoane în legătură cu subiectul respectiv?

Aspecte ce trebuie luate în considerare înainte de aplicarea acestui tip de campanie • Pentru început, se verifică dacă internetul şi poşta electronică sunt potrivite pentru a ajunge la publicul vizat. Mulţi oameni nu sunt conectaţi la internet şi, de obicei, prin internet, ajungi la oameni care sunt familiarizaţi cu subiectul şi care caută noi informaţii.

• Dacă internetul şi poşta electronică sunt parte a unei campanii mai ample, atunci este benefic să se utilizeze mijloace corporatiste care să fie recunoscute indiferent de media (sloganuri, simboluri etc.).

Trebuie utilizate aceleaşi elemente în toate aplicaţiile.

• Internetul şi poşta electronică ar trebui să fie parte a unui proces de comunicare mai larg care va include şi alte instrumente. Primele îşi vor atinge obiectivele mai bine în combinaţie cu alte medii.

• Principala provocare este crearea unui site web care să fie accesibil şi atractiv pentru cât mai mulţi oameni şi, în acelaşi timp, să conţină suficientă informaţie pentru cei interesaţi.

• Internetul şi poşta electronică poate nu sunt cel mai bun mediu care să sporească indicele de conştientizare, deoarece ajunge la mai puţini oameni decât radioul. Însă acest mediu funcţionează foarte bine pentru anumite segmente ale publicului, precum populaţia şcolară.

• Deoarece internetul şi poşta electronică sunt cele mai eficiente atunci când sunt utilizate în combinaţie cu alte media, trebuie verificat dacă linkul către site este inclus în celelalte media.

• Atunci când se trimit mesaje prin poşta electronică, trebuie luate măsuri ca acestea să nu fie considerate spamuri de către serverul primitor.

Idei pentru utilizarea internetului şi a poştei electronice Multe organizaţii desfăşoară campanii non-profit de conştientizare pe internet. Internetul poate fi semnificativ în desfăşurarea campaniei, dar atunci când nu este folosit în acest scop, poate fi utilizat pentru crearea de grupuri şi diseminarea informaţiei despre campanie. Următoarele exemple arată mai multe modalităţi de utilizare a internetului în campanii.

• Publicitatea pe web: Consumatorii pot fi ţinta unor reclame pe web, pe paginile web ale furnizorilor, ale ziarelor etc.

• Surse de informaţii publice: Prin internet, campaniile pot oferi surse publicului suplimentare de informaţii despre cum să economisească apă sau cum să evite aruncarea de substanţe toxice în toaletă.

• Crearea de grupuri: Internetul poate fi un instrument foarte util în crearea de grupuri de voluntari, profesori şi elevi implicaţi în diferite programe şi iniţiative. Prin internet, planuri, date şi rezultate pot fi distribuite printre participanţi. Internetul poate ajuta la mobilizarea membrilor unui grup să participe la o acţiune într-un anumit moment.

30

NIREAS

Capitolul 8

• Resurse pentru sectorul apei şi canalizării: Internetul este util în oferirea de informaţii semnificative şi actualizate către profesioniştii din sectorul apei şi canalizării. Acesta include forumuri pentru discuţii, magazine pentru materiale documentare, acces la baze de date profesionale şi experienţe din alte iniţiative.

• Programele educaţionale pe internet: Agenţia de Protecţia mediului din S.U.A. are pe internet mai multe programe educaţionale despre, de exemplu, protejarea apei freatice, a mlaştinilor etc.

• Discuţii online: Campaniile pot avea site-uri dedicate discuţiilor online, unde participanţii să-şi posteze părerile despre problema discutată.

• Implicarea şcolilor de pe toate continentele: Este posibil să fie implicate mai multe şcoli de pe toate continentele în discuţii şi lecţii desfăşurate în timp real, de exemplu, o dată pe săptămână.

• Altă idee este trimiterea de newsletteruri despre programe şi acţiuni pentru a informa persoanele interesate despre noile realizări şi despre posibilitatea de a se implica în dezvoltarea sectorului apă şi canalizare.

• De asemenea, pot fi folosite jocuri educative pentru a implica tineretul şi în special copii.

Aplicabilitate Aria de aplicabilitate a internetului şi poştei electronice nu este la fel de amplă ca a radioului. În zonele rurale, se găsesc puţine calculatoare conectate la internet. Aceste instrumente pot fi folosite mai eficient în zonele urbane, unde indivizii, şcolile şi universităţile au acces la internet. Principalul beneficiu al internetului este că, odată ce a fost folosit pentru diseminarea de informaţii, acestea vor fi accesibile pentru oricine este conectat.

31

NIREAS

Capitolul 8

32

As e s tpr o i e taf os t na nt a tc us pr i j i nul Co mi s e i Eur o pe ne .

Ac e a s t apubl i c a t i er ee c t adoa rv i z i une aa ut o r ul ui i i a rc o mi s i anupoa t e de c l a r a t ar e s po ns a b i l a pe nt r uut i l i z a r e ai nf o r ma t i i l o rc o nt i nut e .