Dilemateca 64

DILEMATECA Anul VI l nr. 64 l septembrie 2011

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

DOSAR

C.G. JUNG CARTEA RO{IE

AVENTURA VIE}II MELE

Radu Pavel Gheo

EDITORIAL

Mircea Vasilescu

Rosa del Conte Agen]ia de [tiri ADN Kronos a scris c` ea este „simbol al culturii române în Italia“. Limbajul sec al [tirilor – care de multe ori e simplificator [i reductiv – a fost, aici, cît se poate de exact [i în acela[i timp cuprinz`tor. Rosa del Conte (care a murit pe 3 august 2011, la vîrsta de 104 ani) devenise mai mult decît profesoar` de literatura român`, autoare de studii [i traduc`toare. „La Professoressa“ predase, în anii ’40, cursuri de literatur` italian` la universit`]ile din Bucure[ti [i Cluj. A fost îns` „trimis` acas`“ de autorit`]ile recent instalatului regim comunist, în ciuda faptului c` studen]ii solicitaser`, într-un memoriu, ca ea s` r`mîn`. |n Italia, a fost profesoar` de literatur` român` la Universitatea „La Sapienza“ între 1955-1982. A publicat traduceri excep]ionale din Eminescu, Blaga, Arghezi. A scris, între altele, unul dintre cele mai bune studii despre Eminescu – Mihai Eminescu o dell’Assoluto, ap`rut în 1962 [i tradus abia în 1990 de Marian Papahagi, studentul s`u preferat. Un episod interesant s-a petrecut în 1955, cînd Rosa del Conte – împreun` cu reprezentan]i ai cîtorva centre univer-

sitare din str`in`tate – l-a propus pe Lucian Blaga la Premiul Nobel. Episodul apare în Luntrea lui Caron, romanul postum al lui Blaga, iar referatul de sus]inere se afl` în arhiva Profesoarei. Se zice c` partidul comunist a trimis doi reprezentan]i în Suedia pentru a împiedica alegerea lui Blaga [i c` în arhivele Secretariatului Nobel n-ar mai exista nici o urm` a acelei propuneri (dup` cum scria Rosa del Conte îns`[i într-un text reluat în 2009 într-un volum editat de Societatea Cultural` „Lucian Blaga“ din Cluj).

Exist`, în Italia, o „genera]ie de aur“ a profesorilor [i traduc`torilor de literatur` român`, care îi cuprinde în primul rînd pe Luisa Valmarin, Marco Cugno, Bruno Mazzoni, Roberto Scagno. To]i sînt profesori la universit`]i italiene, au publicat studii, au tradus din scriitorii români. Unii i-au fost studen]i Profesoarei del Conte, al]ii nu. Dar pentru to]i a fost un reper. Dincolo de orice „list` bibliografic`“, Rosa del Conte a marcat o epoc`. Cunoa[terea culturii române în Italia, de la Al Doilea R`zboi Mondial încoace, i se datoreaz` în cea mai mare m`sur`. n

3

SUMAR

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

INFO 5-7 8-9

Bazar 3,14TECA

INTERVIU 46-52 Ioana Pârvulescu „Cîte bun`t`]i ne ofer` lumile trecute!“

DOSAR 10-19 Dorin-Liviu Bîtfoi, Reactorul nuclear al lui Jung

RECENZII C.G. Jung (paginile 10-19)

Romina Stancu (paginile 42-44)

20-25 Literatur`: Paul Cernat, Gabriela Gheorghi[or, Gabriela Gl`van, Alina Purcaru, Codrin Liviu Cu]itaru, Dragho[ Zetu 26-27 Eseu: Alexandru Budac, Alexandru Ofrim SF: Michael Haulic` 28 Filozofie: Alexander Baumgarten 29 30-31 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu Afaceri: Bogdan Barbu 32 Arte: Ioana M`gureanu 33 Spiritualitate: Alice Popescu 34 35-36 Psihologie: {tefania Mihalache, Doina Ru[ti

PROFIL 42-44 Romina Stancu Vîn`toarea de talente

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Ioana Pârvulescu (paginile 46-52)

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Guliver / Getty Images

Radu Pavel Gheo (paginile 68-78)

4

MERIDIANE 54-57 Cosana Nicolae Eram Românii de la Cabaretul Voltaire 58-60 Petre R`ileanu Intelectualii falsificatori

ANCHET~ 62-67 de Marius Chivu Ave]i supersti]ii?

AVENTURA VIE}II MELE 68-78 Radu Pavel Gheo Manifestele

RUBRICI 37 40 41 45 53

Ion Vianu, Portrete interioare Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Poemul din septembrie: Mircea Iv`nescu Constantin Vic`, Tehnodrom Ioana Bot, C`r]i de plastic

Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Ani[oara Sevastre (fax 407.54.67 e-mail: anisoara.sevastre@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii: tel.: 0800.800.111 (num`r cu apel gratuit \n orice re]ea telefonic`, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i (tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

Bazar Moartea Agotei Kristof |n 27 iulie a murit, la Neuchâtel, în Elve]ia, Agota Kristof, una dintre cele mai importante scriitoare contemporane de limb` francez`. Agota Kristof s-a n`scut în Ungaria (1935), iar din 1956 a tr`it în Elve]ia. A scris mai multe romane, o autobiografie (Analfabeta), diferite piese de teatru. Trilogia gemenilor, cea mai cunoscut` [i mai tradus` oper` a sa – alc`tuit` din romanele Marele caiet, Dovada [i A treia minciun` –, e scris` într-un stil incisiv [i lipsit de orice urm` de patetism sau autocomp`timire, de[i este o fabul` zguduitoare despre lumea r`zboiului [i a totalitarismului. Marele caiet a ob]inut, în 1986, Prix Européen de l’Adelf [i a mai fost publicat în înc` 33 de ]`ri. Dovada [i A treia minciun` au fost recompensate, în anul 1992, cu Prix Livre Inter. |n 2008 Agota Kristof a primit Premiul de stat al Austriei pentru Literatur` European` – premiu cî[tigat, între al]ii, de Eugène Ionesco, Italo Calvino, Simone de Beauvoir, Friedrich Dürrenmatt, Christa Wolf, Stanislaw Lem, Umberto Eco sau Julian Barnes.

INFO s-ar opri aici ar fi bine – studiul în sine e haios ca inten]ie [i ca mijloace –, dar cercet`torii germani încheie într-o not` grav`, sus]inînd c` „aceast` serie de benzi desenate con]ine scene de violen]`“ (bemol „chiar dac` episodice [i parodice“), c` lectura lor constituie „un factor de risc“, c`, prin urmare, trebuie practicat` „moderat [i cu precau]ie“. Studiul a circulat pe site-urile fanilor BD [i prin revistele de specialitate [i a fost citit ([i citat) cînd în serios, cînd în glum`. Deocamdat` ([i din fericire) nu s-a inventat vreun organism care s` pun` pe coperta c`r]ilor vreo bulin` ro[ie sau verde sau de alt` culoare, sau care s` imprime vreun avertisment cu privire la gradul de violen]` al povestirilor. n

Agota Kristof

PUBLICITATE

n Victimele lui Astérix Un grup de cercet`tori din Germania a contabilizat minu]ios cîte palme, scatoalce, castane, bobîrnace, [uturi etc. au împ`r]it Astérix [i Obélix afla]i sub influen]a binecunoscutei substan]e dopante preparate de druidul din s`tucul lor natal. Mai mult, cercet`torii au num`rat apoi zgîrieturile, contuziile, cucuiele, vîn`t`ile, umfl`turile, luxa]iile etc. provocate victimelor lor (cel mai adesea e vorba de solda]i romani). S-a stabilit astfel cu precizie nem]easc` faptul c` cei doi eroi au f`cut în cele 34 de pove[ti exact 704 victime. Acestea fiind spuse, studiul mai demonstreaz` c` de cele mai multe ori exist` o inadecvare între lovitura aplicat` [i rana provocat`. Concluzia: lectura albumelor de benzi desenate cu Astérix [i Obélix poate da (mai ales) cititorilor tineri o percep]ie eronat` asupra realit`]ii. De pild`, un copil ar putea r`mîne cu impresia c` dac` arunc` o piatr` în capul colegului nesuferit, acesta s-ar putea alege, în cel mai r`u caz, cu un cucui [i cu o vag` ame]eal`. Dac`

5

INFO

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

Bazar

Lucian Dan Teodorovici

Lucian Dan Teodorovici la Festivalul Interna]ional de Carte de la Edinburgh |n cadrul Festivalului Interna]ional de Carte de la Edinburgh, desf`[urat în perioada 13-29 august, scriitorul Lucian Dan Teodorovici a reprezentat România la sec]iunea Best European Fiction 2011. Scriitorul român a sus]inut un dialog cu Kevin Barry, autorul c`r]ii City of Bohane, [i cu romancierul olandez Manon Uphoff, autorul volumului The Players. Lucian Dan Teodorovici a citit povestirea Dup` gî[te, publicat` în antologia Best European Fiction 2011. Evenimentul a fost moderat de Stuart Kelly.

Antologia Best European Fiction 2011 a ap`rut la editura american` Dalkey Archive Press [i a fost coordonat` de Aleksandar Hemon – scriitor american de origine bosniac`.

Prezen]a povestirii Dup` gî[te în antologia dedicat` literaturii europene a atras semnal`ri elogioase în publica]ii importante, cum ar fi New York Times (SUA) sau The Guardian (Marea Britanie). Dup` gî[te face parte din Celelalte pove[ti de dragoste, cel mai recent volum de povestiri al lui Lucian Dan Teodorovici, ap`rut în colec]ia „Ego. Proz`“ a Editurii Polirom [i care va fi tradus în curînd la editura italian` Aisara.

Dilemateca v` recomand` n Valeria Sitaru, Pentru cine bat str`zile (cu o prefa]` de R`zvan Petrescu), Editura Litera Interna]ional, 2011. De la strada Ac]iunii [i strada Algelor pîn` la Virgiliu [i Vlad }epe[, o c`l`torie încînt`toare prin Bucure[tii mari [i mici, de pe Rond` pîn` pe Bul. Mircea Eliade, trecînd prin Libelulei [i Rinocerului, totul într-o inspira]ie bine dispus` [i un haz cult de cert` fi-

6

n Rentrée littéraire în Fran]a 654 de titluri noi, dintre care 74 constituie debuturi literare, urmeaz` s` apar`, s`pt`mînile acestea, în libr`riile franceze. Paginile culturale abund` de informa]ii [i comentarii despre acest sezon literar care se anun]` de pe acum foarte bogat. O prim` observa]ie: sînt mai pu]ine romane de debut, dar majoritatea c`r]ilor nou ap`rute sînt foarte voluminoase. Multe romane trec bini[or de 500 de pagini – observ`, nu f`r` ironie, Le Figaro. Care sînt c`r]ile cele mai citite/citate de critica literar`? Printre debuturile de mari dimensiuni: Alexis Jenni, L’Art français de la guerre (ap`rut la editura Gallimard), Dalibor Frioux, Brut (Seuil), Sébastien Marnier, Mimi (Fayard).

Dincolo de aceste debuturi mai e [i lista destul de consistent` a clasicilor contemporani, a „vedetelor inconturnabile ale pie]ei literare“ (dup` cum scrie Le Figaro); ei sînt la fel de activi [i de prezen]i pe pia]a literar` ca [i în anii preceden]i. Emmanuel Carrère (cu Limonov, editura POL), Jean d’Ormesson (La Conversation, editura Héloïse d’Ormesson), David Foenkinos (Les Souvenirs, editura Gallimard), Delphine de Vigan (Rien ne s’oppose à la nuit (editura Lattès), Amélie Nothomb (Tuer le père, editura Albin Michel), Yasmina Khadra (L’Équation africaine, editura Julliard).

ne]e. Bucure[tean înr`it, nu pot s`-i imput decît absen]a Popa Nan-ului meu, de[i m` mîngîi cu existen]a str`zii Nuvelei. (Radu Cosa[u) n Un poem-thriller – Anvers (traducere de Horia Barna) [i un volum de povestiri – Convorbiri telefonice (traducere de Dan Munteanu Colan), ambele apar]inînd revela]iei literaturii chiliene din ultimii ani (sau „divinului chilian“, ca s` zic a[a) – Roberto Bolaño. La Editura Leda. Ca ultime mari

n

& memorabile lecturi ale acestei veri.

(Marius Chivu) n Doina Ioanid, Ritmuri de îmblînzit aricioaica (Cartea Româneasc`, 2010), o carte de maturitate, mai degrab` edificat` decît elegiac`, cu versuri pe care, în ruptul capului, nu le-a]i fi putut g`si în Duduca de mar]ipan. Iat` un poem: „B`trîne]e-carne-cu[er, b`tr\ne]e-carne-cu[er / toate arterele trupului meu duc spre tine“. (Simona Sora) n

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

Bazar Cartea [oaptelor în Argentina La începutul lunii august, la Biblioteca Na]ional` din Buenos Aires (Sala Juan L. Ortiz), a avut loc lansarea versiunii spaniole a romanului Cartea [oaptelor de Varujan Vosganian (Polirom, 2009), semnat` de Joaquín Garrigós [i publicat` de editura Pre-Textos (Valencia, Spania) la începutul anului 2011. El libro de los susurros a fost prezentat` cititorilor argentinieni de Jorge Elias [i Mario Nalpatian, al`turi de autor [i de traduc`tor.

Cartea [oaptelor este una dintre cele mai apreciate [i mai premiate c`r]i române[ti din anul editorial 2009. La numai trei luni de la apari]ia romanului în colec]ia „Fiction Ltd.“ a Editurii Polirom, editura valencian` Pre-Textos a achizi]ionat drepturile de publicare a acestuia în limba spaniol`. Cartea [oaptelor va ap`rea [i în limba italian`, la Keller Editore, în traducerea Anitei Bernacchia. Versiunea italian`, Il libro dei sussuri, va fi lansat` în cadrul Festivalului Interna]ional de Literatur` de la Mantova, care va avea loc în perioada 7-12 septembrie 2011.

INFO n N`scut în URSS în Georgia Volumul N`scut în URSS de Vasile Ernu a fost tradus [i publicat de curînd în Georgia, la editura Bakur Sulakauri Publishing (traducere de Gaga Lomidze). Apari]ia versiunii georgiene a fost sus]inut` de Institutul Cultural Român. N`scut în URSS reprezint` volumul de debut al lui Vasile Ernu. Cartea a fost distins` cu Premiul pentru debut al revistei România literar` [i cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2006. Pentru acela[i titlu autorul a ob]inut nominaliz`ri la Premiul de debut al revistei Cuvântul, Premiul pentru roman [i memorialistic` al revistei Observator cultural [i Premiul Opera Prima al Funda]iei Anonimul.

N`scut în URSS a fost publicat în anul 2007 la Editura Ad Marginem din Rusia (traducere de Oleg Panfil) [i în 2009 la Editura KX – Critique & Humanism din Bulgaria (traducere de Stilyan Deyanov). De asemenea, volumul a ap`rut recent la editura Akal din Spania, cu titlul Nacido en la URSS (traducere de Corina Tulbure), la editura Hacca din Italia, în traducerea Annitei Bernacchia, cu titlul Nato in URSS, dar [i la editura L’Harmattan din Ungaria (traducere László Noémi). n PUBLICITATE

7

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011 Iar o edi]ie complet` este un zid din mausoleul autorului. Unde se odihne[te încredin]at c` nimeni nu-i va tulbura somnul.“ – din Lexiconul inutilit`]ii de Alexander von Schönburg, traducere de Mihai Moroiu, Editura Nemira. M. C. n O jurnalist` improvizat` îi face un interviu preten]ios lui Pascal Bruckner pe TVR 3 (întreb`ri lungi, reciclate, previzibile, morg`, autocontemplare), la care Bruckner r`spunde serios, aplicat, interesant. Dar doamna nu se las` [i încheie cu o bîlb`, desigur pe române[te: „V` mul]umesc pentru onoarea de a fi vorbit cu mine!“. {i aici, la TVR3, sînt banii dumneavoastr`! S. S.

n O apari]ie de re]inut în peisajul literelor franceze: 32 de aforisme ale lui Emil Cioran traduse în rebusuri de c`tre Claude & Chris Ballaré (editura Finitude, 2009). Exemplu: o liter` S desenat` din pere, o arip`, o liter` A, un [an („calapod folosit pentru p`strarea formei înc`l]`mintei în procesul de finisare sau dup` ce aceasta este gata“, cf. DEX), o roz` a vînturilor a c`rei s`geat` arat` nordul, un geamantan, cuvîntul „du“, un zar, o lir`. (Dezlegarea rebusului: „l’S poire – aile – A – forme – nord – malle – du – dé – lyre“ = „L’espoir est la forme normale du délire“ = „Speran]a e forma normal` a delirului“.) D. S. n „Odat` ce am cump`rat edi]ia complet` a unui autor, avem totul, dar de regul` nimeni nu trece dincolo de grani]a acestui sentiment de satisfac]ie. Curiozitatea se las` mereu învins`. Ceea ce ne apar]ine va fi [i asimilat, dar cum [i la ce nivel – c`r]ile r`mîn pe raft, în [irul lor impozant, nu pot pleca nic`ieri, a[teptînd ca odat` [i odat` un volum s` fie totu[i scos [i pu]in r`sfoit. Dar de ce nu se întîmpl` asta? S-ar putea s` fie o problem` de natur` arhitectonic`. Dintr-un zid nu po]i scoate niciodat` o c`r`mid`.

8

n Au trecut 50 de ani de la accidentul de pe 4 ianuarie 1960, în care ma[ina condus` de Michel Gallimard, în care se afla Albert Camus, s-a izbit de un platan aflat pe marginea [oselei.

Scriitorul a murit pe loc, iar Michel Gallimard, editorul [i prietenul s`u, cîteva zile mai t\rziu.

Povestea acestui accident inexplicabil [i fatal p`rea c` va r`mîne în arhivele franceze. Cotidianul italian Corriere della Sera redeschide cazul mor]ii scriitorului Albert Camus. Se vorbe[te despre o lichidare comandat` de Moscova, care ar fi fost deranjat` de acuzele aduse de scriitorul francez dup` invazia de la Budapesta. Un asasinat marca KGB (în care celor doi li s-a „aranjat“ un pneu al ma[inii încît totul s` par` un accident) sau doar un scenariu demn de un film de la Hollywood? A. M. S. n Dup` meciurile de rugby ale celor trei mari na]iuni – Noua Zeeland`, Australia [i Africa de Sud – nu pot s`-mi explic cum pot juca atît de natural [i cu atîta perfec]iune cel mai absurd sport din lume. R. C. n Doi copii se ceart`. Trag fiecare de coper]ile unei c`r]i, aproape c` le smulg. Mama intervine tran[ant, ca s`-i despart`: „Hooo. |nceta]i. A]i ajuns s` v` certa]i pe-o carte… Nici în vacan]` nu v` l`sa]i de citit!“. Apoi le-a luat cartea [i-a aruncat-o în co[ul de gunoi. „Mai bine juca]i [i voi un [eptic.“ Timp de cîteva clipe, pe plaj` s-a f`cut lini[te. M. M.

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

n Blestemul Hemingway. Tat`l lui, Clarence, s-a sinucis, scriitorul s-a sinucis pe 2 iulie 1961 (da, au trecut 50 de ani), fratele [i sora, Leicester [i Ursula, s-au sinucis [i ei cî]iva ani mai tîrziu. Actri]a Margaux Hemingway, nepoata scriitorului, a murit în 1996 în urma unei doze de barbiturice, Gregory, unul dintre fii, dup` ce [i-a f`cut schimbare de sex, transformîndu-se în Gloria, a murit în 2001, într-o închisoare de femei din Miami. Cîteodat`, e bine s` te na[ti anonim. L. V.

Purgatoriu (sau, m` rog, ceva de genul…), unde – de exemplu – Napoleon e luat pe sus de Freud, Jung [i Adler deghiza]i în c`lug`ri franciscani (ceea ce pare absurd) [i exist` tot felul de comisii [i structuri birocratice care îi „judec`“ pe to]i (ceea ce nu pare absurd, c`ci sîntem obi[nui]i cu asta de-aici, de pe P`mînt). |ntr-o lume dominat` de [tirile despre dezastre [i catastrofe, merit` s` mori de rîs. M. V.

n Nici nu [tiu cînd a disp`rut examenul de capacitate, care se reinventase dup` Revolu]ie pentru sfîr[itul ciclului gimnazial. De fapt, aflu c` n-a disp`rut decît cu numele, pentru c` în realitate el exist`, doar c` acum se nume[te Evaluare na]ional`. De ce avem obiceiul de a schimba mereu denumirile? R`spunsul e simplu, pentru c` sim]im mereu nevoia s` facem reform`. Iar reforma, dup` cum îi spune [i numele, e o schimbare de form`, c` altfel ar trebui s`-i zic` recon]inut sau refond. A. M. n José Saramago, iritat de ideea lui Duarte de Bragança de a reinstaura monarhia în Portugalia, are (în 12 august 2009) urm`toarea replic`: „Dl Duarte nu are capacitatea fizic` de a se impune în pia]a public`, în fa]a poporului adunat, ca s` i se dea coroana, sceptrul [i tronul. E p`cat c` o ac]iune atît de glorioas` va sfîr[i astfel. Dar, cum în adîncul meu sînt o persoan` împ`ciuitoare, s`ritoare cînd vine vorba de a-l ajuta pe aproapele meu, îi las aici o sugestie dlui Duarte de Bragança. S` înfiin]eze cît de repede o echip` de fotbal, o echip` numai din juc`tori monarhi[ti, antrenor monarhist, maseur monarhist, to]i monarhi[ti [i, dac` se poate, de sînge albastru. |i garantez c` dac` ar cî[tiga liga, ]ara asta, pe care o [tim cu to]ii atît de bine, va îngenunchea la picioarele lui“. Marii scriitori au f`cut întotdeauna scor cînd au adus vorba despre fotbal. C. C.

n Din mult dulcele grai românesc, crainicii [i cititorii de prompter ce ne livreaz` în fiecare sear` [tirile reu[esc s` compun` sintagme noi, apelînd la cele deja consacrate. Astfel, într-o sear` de vineri aud c` „românii sînt cu un picior în week-end“, sau c` o victim` a traficului rutier „a murit în bra]ele doctorilor“. S. G. n Mai mul]i p`rin]i din genera]ia mea mi s-au plîns de oferta slab` de carte pentru copii pre[colari [i m-au rugat s` le recomand cîte ceva. |n general, c`r]ile pentru copiii foarte mici de la noi sînt dezastruoase, nu atît ca ilustra]ii, cît ca valoare a textului. Am frunz`rit într-o libr`rie volume de poezele stupide, „de pe vremea mea“, ale unor autori reedita]i [i expira]i.

Hai la groapa cu nisip, s` înv`]`m s` num`r`m, cum face oaia?, dar calul?, lungi în[iruiri de cli[ee puse parc` pe hîrtie de ni[te m`tu[i care au convingerea c` unui copil de trei ani doar dac` îi vorbesc peltic [i în rime se pot face în]elese. {i ne mai mir` faptul c` aceia[i copii prefer` s` se uite la MTV în loc s` fie atra[i de „obiectul“ carte! A. P.

n Mai nou, m` pr`p`desc de rîs citind Cîteva sfîr[ituri ale lumii de Adrian Georgescu (Humanitas, colec]ia „Rîsul lumii“). Ac]iunea (sau, m` rog, ceva de genul…) se petrece în

9

Dorin-Liviu B\tfoi

Reactorul nuclear al lui Jung

Š Corbis / Photoland

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

DOSAR

F`r` îndoial`, Cartea Ro[ie a lui C.G. Jung este evenimentul editorial major al ultimilor ani [i în România. Caligrafiat` de Jung însu[i cu litere gotice [i înso]it` de desene, mandale, picturi elaborate, Cartea ro[ie a fost pentru mult timp cartea secret` a incon[tientului jungian, „Sfîntul Graal al Incon[tientului“ sau „reactorul nuclear al tuturor operelor sale“, cum a numit-o istoricul [i îngrijitorul edi]iei prime, profesorul Sonu Shamdasani. |nceput` în 1914, în plin` confruntare a lui Jung cu propriul incon[tient, Cartea ro[ie a fost întrerupt` în 1930, reluat` în 1953 [i l`sat` neterminat` în 1961, la moartea psihiatrului elve]ian. P`strat` pîn` de curînd într-un seif din Zürich, Cartea ro[ie a început s` fie tradus` [i publicat` abia dup` 2000. La 1 septembrie 2011 va fi lansat` [i traducerea româneasc` ap`rut` la Editura Trei [i datorat` doamnelor Viorica Ni[cov [i Simona Reghintovschi. Cartea ro[ie este o premier` editorial` care sincronizeaz` psihologia autohton` cu cea european` [i, cine [tie, poate va deschide, [i dup` publicarea operelor complete ale lui Jung, o nou` epoc` în jungianismul românesc.(S. S.) „...pot doar «s` spun pove[ti». Nu se pune problema dac` sînt adev`rate. |ntrebarea este numai: este aceasta povestea mea, adev`rul meu?“ A[a î[i începe C.G. Jung autobiografia, redactat` cînd e deja octogenar. O declara]ie foarte tipic` pentru gînditorul din Küsnacht.

Ceea ce conteaz` cel mai mult, ceea ce conteaz` cu adev`rat deriv` nu din realiz`rile exterioare ale unei vie]i, ci din traseul ei interior. Jung nu are propriu-zis o biografie, ori are una cel mult interioar`. „Via]a mea este povestea unei realiz`ri de sine a incon[tientului.“ {i explic`, într-un domeniu în care e nevoie, într-adev`r, de explica]ii, multe explica]ii: „Tot ceea ce se afl` în incon[tient vrea s` devin` eveniment, iar personalitatea vrea [i ea s` evolueze, ie[ind din condi]iile ei incon[tiente, [i s` se tr`iasc` pe

sine ca întreg. Pentru a înf`]i[a acest proces al devenirii mele, nu m` pot folosi de limbajul [tiin]ific; c`ci eu nu m` pot afla pe mine ca problem` [tiin]ific`. Numai printr-un mit se poate exprima ceea ce este omul conform intui]iei sale l`untrice [i ceea ce pare el a fi sub specie aeternitatis. Mitul este mai individual [i exprim` via]a într-un mod mai precis decît o face [tiin]a. Aceasta lucreaz` cu concepte medii, obi[nuite, care sînt prea generale pentru a putea satisface multitudinea subiectiv` a unei vie]i individuale.“

Consemnarea viziunilor Au trecut aproape cincizeci de ani de la furtuna care i-a marcat definitiv via]a [i traseul. |n

11

Dorin-Liviu B\tfoi este jurnalist, editor al publica]iei online Cafe Gradiva a Asocia]iei Interdisciplinare de Psihanaliz` Aplicat` (AIPSA).

DOSAR

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

1913, Jung are 38 de ani [i tocmai s-a rupt de Freud, care l-a învestit mult` vreme drept mo[tenitorul s`u... mo[tenitorul noii [tiin]e ce tocmai se creeaz`, sub ochii amîndurora, [i care urmeaz` s` st`pîneasc` lumea: psihanaliza. Jung a fost „o mare pierdere“, îi va spune Freud unui apropiat, neconsolat înc` de defec]iunea prin]ului mo[tenitor din Zürich. |n r`stimp, Jung î[i caut` drumul personal. Dar nu e u[or. Se afl` într-o perioad` a incertitudinii, a confuziei, a taton`rilor celor mai nesigure. {i simte o presiune interioar` care cre[te, cre[te de la an la an, de la lun` la lun` devine tot mai puternic`, mai compulsiv`, mai ap`s`toare. |ncepînd cu ajunul Cr`ciunului 1912, are vise stranii, al c`ror în]eles îi scap` deocamdat`, dar care îi indic`, cum i se pare, o activare neobi[nuit` a incon[tientului: „M` g`seam într-o loggia italieneasc` superb`, cu coloane, podea de marmur` [i o balustrad` de marmur`... Dintr-odat`, o pas`re alb` coborî în zbor...“ (cf. memoriilor lui C.G. Jung, Amintiri, vise, reflec]ii, consemnate [i editate de Aniela Jaffé, Humanitas, 1996 – citatele jungiene provin toate din acest volum). Visele abund` de simboluri arhetipale, nu pu]ine funerare, de mor]i [i morminte. „M` aflam într-un loc care-mi amintea de Alyscamps de lîng` Arles. Acolo se g`se[te o alee cu sarcofage care

ajung pîn` în dinastia Merovingienilor. |n visul meu, veneam dinspre ora[ [i am v`zut în fa]a mea o alee asem`n`toare, avînd un lung [ir de morminte... M-am oprit în fa]a primului mormînt [i am privit mortul. Era un b`rbat din anii ’30 ai secolului al XIX-lea. M-am uitat cu interes la hainele lui. Brusc se mi[c` [i reveni la via]`. |[i desf`cu mîinile [i eu am [tiut c` asta se întîmpla numai pentru c`-l priveam eu. Am plecat mai departe cu un sentiment nepl`cut [i am ajuns la un mort care apar]inea secolului al XVIII-lea. Se petrecu acela[i lucru: cînd l-am privit, a prins via]` [i [i-a mi[cat mîinile. Am mers tot a[a de-a lungul întregului rînd, pîn` ce am ajuns, ca s` m` exprim astfel, în secolul al XII-lea, la un cruciat în pieptar de zale, care [edea [i el întins [i cu mîinile împreunate. Trupul lui p`rea cioplit în lemn. L-am privit îndelungat, convins c` era într-adev`r mort. Dar, deodat`, am v`zut cum un deget de la mîna stîng` începe s` i se mi[te u[or.“ E înfrico[at de întîmplarea aievea a viziunilor. Cu atît mai mult cu cît nu le vede sensul. Se mul]ume[te deocamdat` s` le consemneze, detaliat – o opera]ie foarte important`, totu[i, esen]ial` chiar, precum se va adeveri ulterior. Visele se multiplic` [i îl transport` pe Jung într-o lume interioar` de o bog`]ie [i o complexitate pe care nici nu le b`nuia, smul-

C`l`torie infernal` în viitor Via]a nu vine din lucruri, ci din noi. Tot ce se întîmpl` în afar` a fost deja.

De aceea cine prive[te evenimentele din afar` vede doar c` ele au mai fost [i c` sînt întotdeauna la fel. Cine îns` le prive[te din`untru [tie c` totul este nou. Lucrurile care se petrec sînt mereu acelea[i. Adîncul creator al omului îns` nu este mereu acela[i. Lucrurile nu înseamn` nimic, ele înseamn` doar în noi.

Noi cre`m semnifica]ia lucrurilor. Semnifica]ia este [i a fost întotdeauna artificial`; noi o cre`m.

De aceea c`ut`m în noi în[ine semnifica]ia cuvintelor, pentru ca drumul a ceea-ce-va-s`vin` s` ne fie deschis [i via]a noastr` s` poat` curge mai departe.

12

Lucrul de care ave]i trebuin]` vine din voi în[iv`, anume din semnifica]ia lucrurilor. Semnifica]ia lucrurilor nu este sensul lor propriu. Acest sens se afl` în c`r]ile savante. Lucrurile n-au nici un sens.

Semnifica]ia lucrurilor este calea mîntuirii creat` de voi. Semnifica]ia lucrurilor este posibilitatea, creat` de voi, a vie]ii în aceast` lume. Ea este st`pînirea acestei lumi [i afirmarea sufletului vostru în aceast` lume.

Semnifica]ia lucrurilor este suprasensul, care nu se afl` în lucruri [i nici în suflet, ci este zeul s`l`[luind între lucruri [i suflet, mijlocitorul vie]ii, calea, puntea [i trecerea dincolo.

Puteam s` nu v`d ceea-ce-va-s`-vin`, dac` nu l-a[ fi putut vedea în mine însumi.

(C.G. Jung, Cartea ro[ie)

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

DOSAR

gîndu-l totodat` lumii exterioare. Are impresia c` nu el viseaz`, ci visele îl viseaz` pe el. C` acele con]inuturi onirice sînt nu doar ale sale, ci vin în mare parte din afar`, c` au un grad de obiectivitate. {i nu e vorba doar despre vise, ci [i despre activit`]i ritualice care-l preocup`, îl absorb pîn` la uitarea de sine (sau amintirea de sine, de fapt?) [i pîn` la sustragerea intereselor sale cotidiene (care vor r`mîne axate doar pe activitatea clinic`), precum acel joc cu cuburile care-l entuziasma atît de mult spre sfîr[itul copil`riei sale [i care acum ia propor]ii neobi[nuite [i împrumut` mijloacele avansate ale unui adult. Culege pietre de anumite forme de pe malul lacului de lîng` cas`, le zide[te în structuri care urmeaz`, constrîng`tor, dar [i creativ, un dictat interior.

parc` ar fi planat ceva în aer; într-adev`r, atmosfera mi se p`rea mai sumbr` ca pîn` atunci. Era ca [i cum n-ar mai fi fost vorba de o situa]ie psihic`, ci de o realitate concret`.“ |n octombrie are viziunea unui potop imens, care acoper` ]`rile nordice [i de mai la sud, din Anglia pîn` în Rusia. „Se dezl`n]uia o catastrof` îngrozitoare.

Am v`zut valurile galbene învr`jbite, ruinele operelor civiliza]iei plutind prin torent [i moartea a mii [i mii de oameni. Apoi, marea se transform` în sînge.“ Jung e o dat` în plus derutat, însp`imîntat, constatînd c` propriile viziuni, despre care a început s` cread` c` sînt rodul vreunei psihoze, coincid cu nebunia colectiv` a Primului R`zboi Mondial. Care e pe cale s` se declan[eze. |n cele din urm`, intensitatea propriilor tr`iri ajunge la paroxism. (Dup` aproape o jum`tate de veac, reamintindu-[i, vocea lui Jung înc` mai e marcat` de emo]ia peste m`sur` de intens` a acelor ani, cum consemneaz` biografa Aniela Jaffé.) „Era în anul 1913, înaintea Cr`ciunului, cînd m-am hot`rît s` fac pasul decisiv (12 decembrie). {edeam la masa de lucru [i reflectam înc` o dat` asupra temerilor mele, apoi m-am l`sat s` cad.“ A[a cum i-a încol]it de ceva vreme ideea: se las` în mod con[tient s` fie prada impulsurilor incon[tiente. (Mai tîrziu îi va spune „confruntarea cu incon[tientul“ – din care extrage conceptul atît de definitoriu pentru psihologia analitic` al imagina]iei active).

Confruntarea cu incon[tientul „...tr`iam ca sub o constant` presiune intern`. Uneori era atît de puternic`, încît am presupus c` trebuie s` fie vorba la mine despre o tulburare psihic`.“ |n]elege c` se petrece ceva foarte important cu sine, în sine, pentru sine.

Dar nu numai, pentru c` împrejur`ri ciudate îi traseaz` frapant, spectaculos, un racord mistic la ceea ce se petrece în lume: „|nspre toamna lui 1913, presiunea pe care o sim]isem pîn` atunci în mine p`ru s` se deplaseze în afar`, de

13

DOSAR

{i simte literalmente, fizic, cum cade, oprindu-se într-o pe[ter`, nu mult dedesubtul biroului s`u. Este din nou o fantasm` mitic`, cu un pitic, un cristal ro[u, un scarabeu negru uria[, egiptean [i cadavrul unui tîn`r blond, cu o ran` la cap, plutind pe fa]a unei ape: „un mit eroic [i solar, o dram` a mor]ii [i reînnoirii“. Coborîrea se repet` apoi de multe ori, de fiecare dat` la adîncimi tot mai mari. Adeseori î[i imagineaz` o coborîre, ca o cale de acces la în]elesul fantasmelor.

Salomeea [i Eliahu „Era ca o c`l`torie spre lun` sau ca o coborîre în spa]iul gol. Mai întîi s-a ivit imaginea unui crater, iar eu am avut senza]ia de a m` afla pe t`rîmul mor]ilor. La poalele unui perete stîncos înalt am z`rit dou` f`pturi, un b`rbat b`trîn cu

14

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011 barb` alb` [i o fat` tîn`r` frumoas`. Mi-am luat inima în din]i [i am ie[it în întîmpinarea lor, ca [i cum ar fi fost oameni reali. Am ascultat cu aten]ie ce mi-au spus. B`trînul mi-a explicat c` era Eliahu, ceea ce-mi provoc` un [oc. Fata m` descump`ni [i mai tare, c`ci î[i spunea Salomeea! Era oarb`. Ce pereche stranie: Salomeea [i Eliahu.“ Pe Salomeea o va în]elege mai tîrziu ca pe o reprezentare a arhetipului anima, ceea ce explic` [i faptul c` e oarb`. Figura lui Eliahu se dezvolt` treptat, într-alt` fantasm`, în figura celui pe care-l nume[te Philemon: „Se vedea un cer albastru, de ai fi zis c`-i întinderea m`rii. Era acoperit – nu de nori, ci de bulg`ri maronii de p`mînt. Bulg`rii p`reau s` se desfac` în buc`]i, l`sînd s` apar` printre ei apa albastr` a m`rii.

Apa era îns` cerul albastru. Deodat`, dinspre dreapta plan` în zbor o fiin]` înaripat`: un b`trîn cu coarne de taur. Purta o leg`tur` cu patru chei [i ]inea una dintre ele în a[a fel, de parc` ar fi fost gata s` descuie o broasc`. Avea aripi care erau ca acelea ale pesc`ru[ilor, cu culorile lor caracteristice. Cum nu în]elegeam aceast` imagine oniric`, am pictat-o, pentru a mi-o reprezenta mai bine.“ Philemon, î[i spune, e un p`gîn [i a adus cu sine o atmosfer` egipteano-elenistic` de tonalitate gnostic`. |n imagina]ia sa poart` dialoguri cu Philemon, în timp ce se plimb` împreun` prin gr`din`, înainte [i înapoi.

So]ia lui Jung îl urm`re[te cu aten]ie, foarte îngrijorat`, dar neputincioas`: e mai bine s`-l lase în lumea lui, perorînd prin gr`din`. Philemon devine mai tîrziu Ka. „L-am pictat în întruchiparea sa terestr`.“ |[i pune fantasmele pe hîrtie. Forma în care o face e o problem`. Arhetipurile se exprim` adesea greoi [i bombastic, ceea ce-i displace profund. Dar nu are de ales. |n vremea asta încearc` s`-[i analizeze propriul parcurs, atît de inedit, de nea[teptat, de fantastic de la o vreme: Ce face de fapt? Mai poate fi aceasta numit` [tiin]`?

Cu siguran]`, nu. {i atunci cum î[i poate exprima fantasmele într-un mod coerent, critic, investigativ... inteligibil? Dar oare se poate acest lucru? Oare e potrivit? O voce interioar` îi [opte[te, ademenitor, dar nu mai pu]in derutant: Ceea ce face este art`. E o voce „feminin`“, pe care o va interpreta mai tîrziu ca fiind anima sa.

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

DOSAR

Se na[te odat` cu ea un concept nou al psihologiei analitice.

semene foarte mult cu un tom medieval. Aici sînt cele mai multe desene ale perioadei, multe fiind reprezent`ri de mandale (acum deseneaz` pentru prima dat` o mandal`, ca mijloc – la origine oriental – de medita]ie [i concentrare; le va multiplica ulterior, desenîndu-le zilnic, ca adev`rate radiografii ale Sinelui). Cu toate c` e o munc` foarte elaborat`, Jung simte c` înc` nu e ce trebuie. „Am întreprins în Cartea ro[ie încercarea zadarnic` a unei elabor`ri estetice a fantasmelor mele, dar n-am terminat-o niciodat`.

Am devenit con[tient de faptul c` înc` nu vorbeam limba corect`, c` trebuia înc` s-o traduc.

De la Cartea neagr` la Cartea ro[ie Ini]ial, î[i noteaz` fantasmele cu acribie în [ase volume legate în piele neagr`, pe care le va intitula Cartea neagr` (Schwarzes Buch), pentru a le transcrie ulterior într-un volum in-folio legat în piele ro[ie – iat` [i Cartea ro[ie (Rotes Buch). Pe care o decoreaz` cu imagini [i în care scrie cu litere gotice elaborate, ceea ce o face s`

Cele 11 fantasme precognitive Jung considera c` aceast` fantasm` descrisese în imagini nu ceea ce i se va întîmpla lui, ci Europei. Cu alte cuvinte, era o precogni]ie a unui eveniment colectiv, ceea ce va numi mai tîrziu un vis „mare“. Dup` aceast` realizare, a încercat s` vad` dac` [i în ce m`sur` acest fapt era adev`rat [i pentru alte fantasme pe care le tr`ise [i s` în]eleag` semnifica]ia acestei coresponden]e între fantasmele particulare [i evenimentele publice. Acest efort alc`tuie[te mare parte din materialul din Liber Novus. |n „|ncerc`ri“, scrie c` izbucnirea r`zboiului i-a permis s` în]eleag` mult din ceea ce tr`ise anterior [i i-a dat curajul s` scrie prima parte din Liber Novus. Astfel, el a considerat c` izbucnirea r`zboiului îi ar`ta c` frica sa de a înnebuni era gre[it plasat`. Nu este o exagerare s` spunem c`, dac` nu ar fi izbucnit r`zboiul, era foarte probabil ca Liber Novus s` nu fi fost realizat`. |n 1955-1956, vorbind despre imagina]ia activ`, Jung comenta c` „implicarea are aparen]` de psihoz` ce provine de la faptul c` pacientul integreaz` acela[i material fantasmatic c`ruia bolnavul mintal îi cade victim`, întrucît nu-l poate integra, ci este înghi]it de el“.

Este important de notat c` au existat în jur de unsprezece fantasme separate pe care Jung le-a privit drept precognitive:

1-2. octombrie 1913: Viziunea repetat` a inunda]iei [i a mor]ii a mii de oameni [i vocea care spunea c` aceasta va deveni realitate.

3. toamna anului 1913: Viziunea m`rii de sînge care acoperea teritoriile nordice.

4. 12 decembrie 1913: Imaginea unui erou mort [i uciderea lui Siegfried într-un vis.

5. 25 decembrie 1913: Imaginea piciorului unui gigant care p`[ea peste un ora[ [i imagini de crim` [i cruzime sîngeroas`.

6. 2 ianuarie 1914: Imaginea unei m`ri de sînge [i o procesiune a mul]imilor de mor]i.

7. 22 ianuarie 1914: Sufletul s`u a venit din str`funduri [i l-a întrebat dac` va accepta r`zboiul [i distrugerea. I-a ar`tat imagini ale distrugerii, arme militare, r`m`[i]e umane, vapoare scufundate, state distruse etc.

8. 21 mai 1914: O voce îi spune c` sacrifica]ii cad în stînga [i în dreapta.

9-11. iunie-iulie 1914: Visul repetat de trei ori în care se afla pe un t`rîm str`in [i trebuia s` se întoarc` rapid cu un vapor [i coborîrea unui ger de ghea]`.

(Sonu Shamdasani, Introducere la Cartea ro[ie)

15

DOSAR Un nou început Liber Novus s-a aflat în centrul experimentului lui Jung cu sine însu[i. Nu este altceva decît cartea central` a operei sale. Cu publicarea ei, ne afl`m acum în situa]ia de a studia ce s-a întîmplat acolo pe baza unei documenta]ii primare, opus` fantasmei, bîrfei [i specula]iilor, care alc`tuiesc prea mult din ceea ce s-a scris despre Jung, [i de a în]elege geneza [i constituirea lucr`rilor ulterioare ale lui Jung.

Timp de aproape un secol, o astfel de lectur` nu a fost, pur [i simplu, posibil`, iar vastei lite-

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011 raturi despre via]a [i opera lui Jung care a ap`rut i-a lipsit accesul la singura surs` documentar` cu adev`rat important`. Aceast` publicare marcheaz` o cezur` [i deschide posibilitatea unei noi ere în în]elegerea operei lui Jung. Ofer` o fereastr` unic` spre modul în care el [i-a recuperat [i t`m`duit sufletul [i, procedînd astfel, a înfiin]at o psihologie. A[adar, aceast` introducere nu se încheie cu o concluzie, ci cu promisiunea unui nou început.

(Sonu Shamdasani, Introducere la Cartea ro[ie)

A[adar, am renun]at o vreme la tendin]a estetizant`, concentrîndu-m` în mod serios asupra problemei în]elegerii.“ Dar cele dou` aspecte sînt de fapt intim legate: „Elaborarea estetizant` în Cartea ro[ie a fost necesar`, în ciuda irit`rii destul de mari pe care mi-o producea uneori; c`ci abia odat` cu ea a venit [i în]elegerea îndatoririi etice fa]` de imagini. Ea a influen]at decisiv modul meu de via]`. M-am l`murit c` nici o limb`, oricît de des`vîr[it` ar fi ea, nu înlocuie[te via]a.“ Ideea de a-[i consemna [i desena fantasmele în Cartea neagr` [i apoi în Cartea ro[ie este salvatoare, este firul Ariadnei pe care, urmîndu-l, iese la lumin`: „Pe m`sur` ce izbuteam s` traduc emo]iile în imagini, adic` s` g`sesc acele imagini care se ascundeau în ele, se instaura lini[tea interioar`. Dac` m-a[ fi mul]umit cu emo]iile [i a[ fi l`sat lucrurile a[a, probabil c` a[ fi fost sfî[iat de con]inuturile incon[tientului.“ Abia dup` aceast` „opera]ionalizare“ [i dup` ce furtunile incon[tientului se vor mai fi domolit, încearc` s`-[i formuleze experien]ele extreme ale acestei perioade într-un limbaj discursiv, ra]ional, [tiin]ific – ceea ce n-ar fi fost posibil de la bun început. Dar consider` totu[i [tiin]a – chiar dac` nu e vorba despre „[tiin]`“ într-o accep]ie obi[nuit`, ci despre „[tiin]a mea“ – drept singurul mod de a sc`pa din haos. Se îngrije[te cu acribie s` în]eleag` fiecare imagine, fiecare con]inut [i s` le integreze unei în]elegeri ra]ionale. Nu doar atît, dar [i s` le „realizeze în via]`“. Experien]ele sale î[i au corespondente în istorie, consider` el, ie[ind

16

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

DOSAR

din singur`tatea-i, prin aceste paralele culturale – de pild`, în acele experien]e ale unui Nietzsche, cele care l-au [i dus la pierzanie pe radicalul filosof, singur fiind, ce gre[eal`!, doar cu lumea gîndurilor sale. Gre[eala „predecesorilor“ a fost de a nu-[i fi consemnat experien]ele; ori, dac` au f`cut-o într-un fel sau altul, fie [i par]ial, de a nu fi încercat s` le în]eleag` [i s` le integreze; ori, dac` au încercat pe alocuri [i aceasta, de a nu le fi „realizat în via]`“. El, Jung, nu va face aceste gre[eli – de obicei sînt fatale ori pot s`r`ci iremediabil o via]`.

Cartea ro[ie – cheia de bolt` Spre sfîr[itul r`zboiului simte c` iese, treptat, din perioada nebuniei sale, din întuneric.

preocup` forma? A contat vreodat` forma acolo unde este vorba de o revela]ie?

[Eu:] Doar nu te gînde[ti c` ar trebui s` [Eu:] Simt c` trebuie s` vorbesc cu tine. public ce am scris! Ar fi o idee nefericit`. {i ciDe ce nu m` la[i s` dorm cînd sunt obosit? ne ar în]elege?

Simt c` tulburarea-mi vine de la tine. Ce te de[Sufletul:] Nu, ascult`! Nu trebuie s` rupi termin` s` m` ]ii treaz?

[Sufletul:] Nu e vremea s` dormi, ci ar tre- o c`s`torie, anume c`s`toria cu mine, nici o bui s` fii treaz [i s` preg`te[ti aspecte impor- persoan` nu m` va înlocui... vreau s` guvertante ale muncii nocturne. Marea oper` înce- nez singur`.

[Eu:] Deci vrei s` guvernezi? {i ce î]i d` pe. dreptul s` fii atît de îngîmfat`?

[Eu:] Ce mare oper`?

[Sufletul:] Acest drept îmi revine pentru c` [Sufletul:] Opera care ar trebui s` fie înte servesc pe tine [i chemarea ta. A[ putea la f`ptuit` acum. Este o oper` m`rea]` [i dififel de bine s` spun c` tu e[ti pe primul loc cil`. Nu este vremea s` dormi, atunci cînd zidar, dincolo de toate, chemarea ta este pe ua nu g`se[ti timp s` z`bove[ti asupra opeprimul loc. rei.

[Eu:] Dar care este chemarea mea?

[Eu:] Dar nu am [tiut c` se preg`tea a[a [Sufletul:] Noua religie [i proclamarea ei. ceva.

[Eu:] Oh, Doamne, cum ar trebui s` fac [Sufletul:] Dar ar fi trebuit s` fi remarcat din faptul c` î]i tulburam somnul de atîta timp. asta?

[Sufletul:] Nu fi atît de neîncrez`tor? NiAi fost prea incon[tient mult timp. Acum trebuie s` treci la un nivel mai înalt al con[tiin]ei. meni nu o [tie cum o [tii tu. Nimeni nu o poate spune la fel de bine ca tine.

[Eu:] Sînt gata. Ce este? Spune!

[Eu:] Cine [tie dac` nu min]i?

[Sufletul:] Trebuie s` ascul]i: s` nu mai fi [Sufletul:] |ntreab`-te pe tine însu]i dac` cre[tin e u[or. Dar ce urmeaz`? Multe vor vemint.

Spun adev`rul. ni. Totul te a[teapt`. {i tu? Tu taci [i nu ai nimic de spus. Dar trebuie s` vorbe[ti. De ce ai (C.G. Jung, Cartea neagr` 7) primit revela]ia? Nu trebuie s` o ascunzi. Te

Dialog cu Sufletul

17

DOSAR

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011 „Numai în urma unui efort suprem am fost capabil s` ies din labirint.“ Abia dup` vreo [ase ani se simte stabilizat (dar efervescen]a confrunt`rii cu incon[tientul continu` pîn` prin 1930). Ace[ti [ase ani sînt considera]i de Jung cei mai importan]i din via]a sa: acum s-a cristalizat totul, acum s-a spus ce era de spus, tot ce a fost esen]ial s-a întîmplat acum. Ceea ce urmeaz` e considerat de Jung doar o încercare de limpezire a ceea ce a ie[it atunci la suprafa]`, din incon[tient. Toat` opera sa, va spune adesea, sînt glose – la acea perioad`, la Cartea ro[ie, care de]ine un rol central în crea]ia [i existen]a sa. Ea este cheia de bolt`. „Este reactorul nuclear al tuturor operelor sale“, va spune în zilele noastre istoricul Sonu Shamdasani. Aici e laboratorul de crea]ie pentru concepte fundamentale ale jungismului, precum cele de incon[tient colectiv, arhetipuri, proces de individuare...

De-a lungul vie]ii, Jung a p`strat Cartea ro[ie sub cheie, într-un dulap din casa sa din Küsnacht. A r`mas aici [i dup` moartea sa din 1961, întrucît nu formulase nici un fel de instruc]iuni în privin]a ei. Abia în 1984 familia a hot`rît s-o transfere în seiful unei b`nci elve]iene, unde a fost p`strat` vreme de decenii, în secret – o atitudine foarte... elve]ian`, nu-i a[a?

Cartea ro[ie, trebuie spus, n-a circulat niciodat` în public, ci doar în familie [i între prietenii

|ntoarcerea mor]ilor Duminic` dup`-amiaz`, c`tre ora cinci, clopo]elul de la intrare se auzi r`sunînd în toat` casa [...] [i cele dou` servitoare se aflau în buc`t`rie de unde se putea vedea ce se întîmpl` [i spa]iul liber din fa]a intr`rii. Eu eram în apropierea soneriei [i nu numai c` am auzit-o, dar am [i v`zut limbile clopo]elului mi[cîndu-se. To]i am alergat imediat la u[` pentru a vedea cine sun` astfel, dar acolo nu era nimeni! Am r`mas a[a, uitîndu-ne unii la al]ii! Atmosfera era înc`rcat`, v` rog s` m` crede]i! Am [tiut imediat: acum trebuie s` se întîmple ceva. Casa întreag` parc` ar fi fost umplut` de o mul]ime de fiin]e, parc` ar fi fost

18

ticsit` de spirite. Erau peste tot, st`teau pîn` sub u[` [i de-abia mai puteai respira. Bineîn]eles c` ardeam s` aflu r`spunsul la întrebarea: „Pentru numele lui Dumnezeu, ce-o mai fi [i asta?“ La care, strigar` tare, în cor: „Ne întoarcem de la Ierusalim, unde n-am g`sit ce-am c`utat.“ Aceste cuvinte corespund primelor rînduri din Septem Sermones ad Mortuos. Atunci, cuvintele începur` s` curg` din mine direct pe hîrtie [i în trei seri treaba fu scris`. De îndat` ce am luat condeiul în mîn`, toat` ceata de spirite se evapor`. Bîntuiala încet`. |n camer` se l`s` lini[tea [i atmosfera se limpezi.

(C.G. Jung, Amintiri, vise, reflec]ii)

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

DOSAR

foarte apropia]i. Rezisten]ele din partea familiei au fost foarte mari, iar mo[tenitorii au interzis publicarea manuscrisului, cu stricte]e, pîn` în anul 2001. Pîn` în luna septembrie a anului 2009 îns`, cel pu]in 20 de persoane îl vor fi citit.

Istoricul Sonu Shamdasani, angajat al mo[tenitorilor lui Jung, [i analistul jungian Stephen Martin au fondat între timp Funda]ia Philemon, avînd ca scop principal publicarea operelor lui Jung. Dup` trei ani de munc` de convingere desf`[urat` de Shamdasani, Ulrich Hoerni, nepot al lui Jung [i administrator al arhivelor Jung, î[i va da acceptul pentru publicarea C`r]ii ro[ii.

Data anun]at` a fost atunci 7 octombrie 2009, iar editura aleas` – W.W. Norton & Company.

Intitulat` de Jung, în latine[te, Liber Novus (Cartea nou`), dar denumind-o apoi, pentru uz curent, Cartea ro[ie, lucrarea publicat` reprezint` edi]ia pentru public a manuscrisului de 205 pagini scris [i ilustrat de Jung însu[i, legat în piele ro[ie (de unde [i numele): 53 de pagini cu ilustra]ii, 71 de pagini cu ilustra]ii [i text [i 81 de pagini numai cu text olograf. Edi]ia prim` reproduce originalul german, cu o traducere în limba englez` [i aparat critic. Lansarea c`r]ii a

coincis cu expozi]ia ini]iat` de Rubin Museum of Art din New York (7 octombrie 2009 – 25 ianuarie 2010), unde au putut fi v`zute originalul C`r]ii ro[ii [i micile jurnale (negre) ale lui Jung care au premers C`r]ii ro[ii – a[a-numita Carte neagr`.

Publicarea C`r]ii ro[ii a produs extraordinare, înfl`c`rate ecouri (probabil cel mai însemnat [i mai citat fiind amplul articol al lui Sara Corbett din New York Times, „The Holy Grail of the Uncounscious“, ap`rut la 16 septembrie 2009, cu pu]in \nainte de apari]ia editorial` multa[teptat`). A fost considerat`, mai ales în ultimii ani, cea mai important` carte înc` nepublicat` din istoria psihologiei. O situa]ie care, iat`, se încheie aici. Dac` în vremea sa, Jung considera ca fiind de domeniul eviden]ei faptul c` lumea înc` nu e preg`tit` pentru revela]iile incon[tientului, s-ar putea spune c` azi (dup` decenii de emancipare [i dup` revolu]iile de mentalitate, nu în ultimul rînd psihedelice, ale anilor ’50-’60) ne afl`m într-o situa]ie sensibil mai bun`. Dar sîntem oare preg`ti]i pentru confruntarea cu incon[tientul? n

19

RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

L I T E R AT U R ~

tîrziu m` trezesc pe canapea lîng` pisica foarte hot`rît` s`-mi ia locul. |mi amintesc de b`trîna care voia s` jupoaie de vie fa]ada blocului ag`]îndu-se de o [uvi]` uscat` de ieder`“). |n fine, al patrulea e un poeta vates ratat, al c`rui patriotism „decep]ionist“, mînat de bune inten]ii, e minat [i subminat pîn` la kitsch de cli[eele posteminesciene („{i nici o via]` de apoi din care s` r`sar` / Luceaf`rul lui Eminescu!“, „Poate c` nu în zadar umbra lui Eminescu / plute[te pe deasupra cadavrelor de silabe“ etc.). |ntr-un comentariu recent, Bogdan Alexandru St`nescu a sanc]ionat, pe bun` dreptate, derapajele emfatice frizînd veleitarismul (ele nu se reduc îns` nici pe departe la cele „patriotice“…) [i deplîngea lipsa unei selec]ii exigente a pieselor ce alc`tuiesc volumul. Eclipse de discern`mînt literar se reg`sesc, din nefericire, în versuri sau pasaje întregi din destule poeme – acte ratate ale unui virtuoz sentimental c`ruia mîna a început s`-i tremure.

Totu[i, în pofida acestor inegalit`]i [i deficien]e, Aerostate plîngînd e, pe ansamblu, un volum emo]ionant, cu destule piese de excelen]` („Buze cusute“, „Despre singur`tatea betonului armat“, „Oglind`“, „Speciali[tii ploii“, „Nevoia de oglinzi“, „Din miezul ferestrei“). Iat` o puternic` imagine descompus` a alien`rii din „Portretul unui necunoscut“: „Un necunoscut într-o sear` de toamn` veche [i nefolositoare – / ca medalionul bunicii. / O trecere de pietoni luminat` intermitent – o amintire / de la doi ani… /…/ Un necunoscut într-o sear` de toamn` – / semnul c` am fost, c` nu mai vreau, c` nu mai simt. / Sterilizez instrumentele mor]ii: o mîn` desc`rnat`, un / zîmbet, / un ochi verde cît o Dun`re de deziluzii. // Un necunoscut într-o sear` de noapte de iarn`… // Un copil trezit în zori ridic` / spre mine doi ochi mari / ca dou` închisori pentru poe]i. / Nu m` recunoa[te. / Nici eu pe el.“ Vulnerabil, alternînd cu sau f`r` „masc`“ sclipirile [i stîng`ciile (precum alt`dat` Bacovia), Traian T. Co[ovei reu[e[te s` imprime o vibra]ie autentic` deprim`rii existen]iale, chiar [i atunci cînd calitatea „plînsului“ liric se altereaz` sensibil. n

Lirismul vulnerabil Traian T. Co[ovei Aerostate plîngînd Editura Tracus Arte, 2010

20 lei

Cu un titlu amintind crepusculul nichitast`nescian din Oase plîngînd (dar umbra ultimului Nichita bîntuie peste tot aici), cu o copert` quality marca Tudor Jebeleanu [i un nefericit, l`b`r]at font Arial în textele din interior, noul volum al lui Traian T. Co[ovei indic`, deopotriv`, un moment de impas al poeticii acestui optzecist elegiac [i o dramatic` tentativ` de reinventare. Din apartamentul s`u retras (în Floreasca), acompaniat de prezen]a {tefaniei [i de cea a pisicii, auctorele î[i contempl` [i însceneaz` poetic alunecarea spre b`trîne]e, degradarea s`n`t`]ii, spaima de moarte, pe fundalul unui cotidian f`r` speran]`; dintr-un prezent alterat, mizerabil, adeseori grotesc, reveria liric` arunc` sonde în memoria personal`, unde nu g`se[te decît dezastre. |l înso]e[te, din alt plan, un personaj liric – Aerostate, cunoscut din alte volume ale lui Co[ovei –, dar [i acest b`trîn înger p`zitor [i cititor în semne î[i plînge acum neputin]a, epuizarea. Exist` în Aerostate plîngînd mai multe registre ce interfereaz` f`r` a se armoniza întotdeauna. E, mai întîi, „vechiul“ Traian T., dreamer-ul dezabuzat al cotidianului (post)industrial, în ale c`rui caligrafii nostalgice reg`sim talentul sclipitor al paradoxalului beatnik levantin – cu sensibilitate de Oblomov simbolist – din Poemele siameze sau B`trîne]ile unui b`iat cuminte. Vine, apoi, la rînd un poet ce trage, peste imaginea realului, v`lul unor mitologii vechi, cu inflexiuni biblice, pentru a-[i pune mai bine în scen` melancolia morbid` [i însingurarea f`r` leac, un Co[ovei apropiat de modernismul înalt. Un al treilea ar fi „realistul“ morbid (cu deschideri fantaste) din secven]ele în proz` – aproape toate notabile! – introduse ici-colo ca ni[te fragmente de jurnal („Noaptea,

20

Paul Cernat

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

L I T E R AT U R ~

Basarabia, mon amour Mihail Vakulovski Tovar`[i de camer` (I).

Student la Chi[in`u Editura Cartea Româneasc`, 2011

Autofic]iune, autenticism, mizerabilism.

Toate acestea se reg`sesc în romanul lui Mihail Vakulovski, Student la Chi[in`u, primul volum din proiectata trilogie Tovar`[i de camer`. |ns` autorul sparge monotonia din poetica dou`miist` a prozei prin alte ingrediente de uz personal. Povestea genera]ionist` (experien]ele studen]ilor c`mini[ti) nu eludeaz` fundalul social-istoric (tranzi]ia post-URSS din Republica Moldova), iar oralitatea noroioas` se îmbin` cu un ingenios „libertinaj“ filologic al limbajului (v. cuvintele-valiz`: „comuismul“, „moldovac`“, „rusex“, „optimizd`“ etc.). Plus ironia truculent` [i umorul suculent, traducînd nu dezabuzarea, ci puterea de supravie]uire.

Romanul („rockmanul“) este conceput ca o m`rturisire cu destinatar (care poate fi chiar cititorul), ca o nara]iune autobiografic` polifonic` (întrucît se redau discursuri diverse, în sensul dialogismului bahtinian), focalizat` pe tumultuoasa perioad` de studen]ie de la Chi[in`u [i împ`nat`, pentru sporirea efectului de autenticitate, cu scrisori de la familie [i de la prieteni (o veche conven]ie literar`). |ntr-un stil alert, energic, juc`u[-mali]ios ori sarcastic, protagonistul Hai poveste[te peripe]iile vie]ii sale studen]e[ti [i ale colegilor de camer` de la c`min: examene, lecturi în afara programei, antrenamente (îi pl`cea sportul, la terminarea liceului voia s` plece în armat`), înviorarea obligatorie [i munca în colhoz („Lag`rul Studen]esc din Speia“), mizeria, lipsa intimit`]ii, tocirea pudorii [i promiscuitatea traiului „la comun“, a-

RECENZII venturi erotice, înc`ier`ri, înv`]`mîntul retrograd [.a. Iat`, de exemplu, un „alint“ ustur`tor la adresa compromisurilor „pedagogice“: „S` moar` m`-ta, b`i prof pedofil pudrat cu formol – parfumul preferat al gerontofiloloagelor pulii. Mînje[te-]i pula cu t`mîie [i intr` în Facultatea de Filologie. Muie, proastelor, dac` asta vre]i, muie de t`mîioas`.“ De „complimente“ asem`n`toare se bucur` [i proful gay împreun` cu „discipolii“ lui într-ale amorului pederastic, [i profa care se hîrjone[te lubric cu studentul în sala de curs. Pudibonzii pot strîmba din nas la multele scene de sex, unele de-a dreptul pornografice. Dar dac` inten]ia persifl`rii moravurilor unui „ecosistem“ (cel universitar, ca la David Lodge, îns` privit dinspre studen]ime) nu le motiveaz` în întregime, le salveaz`, totu[i, hazul lor deosebit.

Dincolo de aceast` lume colc`itoare, de-o vitalitate oarb` [i de-o ardere imund`, transpare foarte acut atmosfera tensionat` din Basarabia anilor ’90 („scîr]îia [i c`minul, scîr]îia [i istoria“).

Vocea naratorial` vars` acid sulfuric cînd vine vorba de efuziunile patriotarde („cazul“ Leonida Lari) sau de cucerirea „independen]ei“ moldovene[ti: „Am prins toate aceste schimb`ri la fa]` [i la trup [i la minte [i la gusturi [i la idoli [i la p`r [i chiar la n`rav, acele întoarceri «cu 360 de grade cu fa]a la popor», cum a zis primul prim-ministru moldovean, acele schimb`ri bru[te a curului de pupat, a pulii de supt, c` doar omul e supt vremuri, nu? N-a[a a zis cronicarul, b`i? A zis [i «s`rmana }ara Moldovei!»

Pîn` acum era a lui Lenin [i a lui Brejnev, iar peste noapte to]i au zis c` curul lui {tefan cel Mare e mai moale [i mai parfumat (cu fum de cînep`), iar pula – mai dulce (cu iz de c`p[une), nesim]i]ii de români au devenit fra]i de sînge, iar «fra]ii mai mari», «marele popor rus» a devenit brusc exploatator [i ocupant.“ Cartea lui Mihail Vakulovski prezint` pitoresc evolu]ia unui tîn`r [i a unei ]`ri, oferind o lectur` vivace, rapid` (mai ales dac` nu [tii limba rus` [i e[ti nevoit s` sari peste anumite fragmente!), delectabil` prin spuma narativ`, în ciuda curentului cioranian de adîncime. n Gabriela Gheorghi[or

21

29,95 lei postfa]`-depozi]ie de Constantin Cheianu

RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

L I T E R AT U R ~

confuzii, cei doi s-au apropiat unul de cel`lalt pentru a se s`ruta, iar scena, v`zut` în oglinda retrovizoare, l-a tulburat într-atît de mult, încît a pierdut direc]ia [i a plonjat într-o pr`pastie, la kilometrul 17. Cu toate acestea, declara]iile contradictorii ale martorilor, datele incomplete [i disponibilitatea redus` a [oferului de a comunica transform` povestea într-un puzzle obscur, de nerezolvat.

F`r` a dezlega misterul, romanul evolueaz` treptat pe nivelul rela]iei intense [i problematice a celor doi protagoni[ti, aducînd în primplan elemente ce transform` povestea într-o posibil` metafor` a destinului dramatic al Albaniei din ultimele decenii. Cei doi î[i asum` pe rînd roluri periculoase pentru echilibrul fragil al amorului lor, dominîndu-se [i provocîndu-[i reciproc suferin]` [i gelozie. Rolul tiranului, cel al st`pînului sau al prostituatei sînt, de fapt, oglinzi în care Besfort [i Rovena încearc` s` vad` [i s` în]eleag` o realitate mereu schimb`toare, adesea inconsistent` [i în[el`toare. Enigma mor]ii lor nu face decît s` încheie în cea mai adecvat` not` o istorie de dragoste tr`it` în grab` prin hotelurile de lux ale Europei, într-un timp al incertitudinii [i angoasei.

Discursul fluid, ritmul constant al nara]iunii [i persisten]a misterului sînt componentele centrale ale unui roman atipic, aparent scris cu inten]ia de a dezv`lui doar atît cît, în contraparte, r`mîne ascuns [i neîn]eles.

Detectivul ce-[i propune s` rezolve cazul, f`cînd lumin` între atîtea umbre [i semne, reprezint`, în tradi]ia detective story-ului, includerea în lumea narativ` a instan]ei auctoriale. Adev`rul întîmpl`rii r`mîne inaccesibil, chiar dac` revelarea lui devine, în con[tiin]a detectivului, o miz` ultim`, la fel de grav` ca o dorin]` ultim` din testament.

Povestea lui Besfort Y. [i a Rovenei St. poate fi citit` ca o metafor`, îns` nu neap`rat în codul evident al rela]iei dintre individ [i istorie, ci în cel al sensului misterios [i inefabil generat de o conexiune autentic`, f`r` nume, sie[i suficient`.

Oglinda de la kilometrul 17 Ismail Kadare Accidentul Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2011

25 lei traducere din limba albanez` de Marius Dobrescu

De[i nu se num`r` printre romanele cele mai reprezentative ale autorului albanez, Accidentul este, f`r` îndoial`, o reu[it` literar` cu totul aparte. Construit ca un roman poli]ist, avînd în centru o poveste de dragoste ambigu` [i con]inînd, în substrat, trimiteri la mitologia balcanic`, textul prezint` toate simptomele unei istorii cu multe fa]ete, interpretabil` în tot atîtea moduri.

Ceea ce ini]ial p`rea un accident bizar devine, pe parcursul desf`[ur`rii narative, o intrig` complex`, cu ramifica]ii nea[teptate. Un cuplu, aflat într-un taxi pe o autostrad` de la periferia Vienei, se îndreapt` spre aeroport. La un moment dat, [oferul pierde controlul ma[inii, provocînd un accident în care pasagerii de pe bancheta din spate mor. Ace[tia, Besfort Y. [i Rovena St., erau implica]i într-o rela]ie amoroas` ce dura, cu întreruperi [i reveniri, de zece ani, iar moartea lor subit` devine subiectul investiga]iilor guvernelor sîrb [i albanez. Besfort Y. era analist la Consiliul Europei, specializat în probleme legate de spa]iul balcanic, astfel încît fondul conflictual din zon` [i re]elele ascunse ale intereselor politice permit includerea, între posibilele explica]ii ale mor]ii sale, [i a crimei comandate.

Accidentul pare a fi fost declan[at de neaten]ia de-o clip` a [oferului, care se pare c` a v`zut ceva straniu întîmplîndu-se pe bancheta din spate. Dup` spusele lui, marcate de ezit`ri [i

22

n Gabriela Gl`van

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

L I T E R AT U R ~

Mici incorectitudini fran]uze[ti Régis Jauffret Microfic]iuni Editura Vellant, 2010

E un gest de excentricitate stilistic` s`-]i autoimpui un formalism rigid, [tiind foarte bine ce ri[ti, cu atît mai mult într-un volum de proz` scurt`. Ei bine, Régis Jauffret, scriitor care a trecut [i el prin botezul scandalurilor literare, [i l-a însu[it cu asupra de m`sur`, [i înc` în mai mai multe moduri. S-a ambi]ionat, o dat`, s` scrie proze de cîte o pagin` pornind de la acele subiecte considerate de un mapamond întreg drept „foarte fran]uze[ti“, cam cum sînt bagheta, bereta [i petit café-ul. Dau cîteva exemple luate aleatoriu chiar din titluri: Helena Rubinstein, Mai ’68, al doilea sex, Pondichéry, proletariat, Balzac, [ampanie, corset etc. Mai mult, [i-a propus s` fac` asta nu într-o plachet` experimental`, de dimensiuni adaptate la ni[a poten]ialilor degust`tori, ci în mai bine de 500 de pagini, format mare. {i ca [i cum n-ar fi fost destul, a ales s` dea titlurile alfabetic, fiec`rei litere corespunzîndu-i m`car cinci-[ase fic]iuni (A-ul, cel pu]in, are vreo 18).

Toate (500!) demareaz` abrupt [i iau viraje bru[te. Cu cît pretextul de la care pornesc e mai cuminte, cu atît tratarea e mai [ocant`. Cli[eul e recuperat, resemnificat, dup` regulile hiperrealismului demistificator, [i pus s` mu[te. Fiecare pagin` – [i, cu ea, fiecare proz` – te bombardeaz` cu secven]e brutale din cotidianul unei Fran]e din ce în ce angoasante, mai viciate, mai agresive. Cuplurile s-ar sfî[ia, dup` amourfou-uri consumate exploziv, cinicii s-ar autodevora, dup` ce în prealabil ar desfiin]a tot, iar mizantropii le-ar sus]ine cauza într-o lume în care

RECENZII inocen]a nu mai exist` nici m`car în gr`dini]e (presupunînd c` aceasta a fost vreodat` altceva decît inven]ia unor perver[i plictisi]i, îmb`trîni]i prematur). „Te iubesc atît de mult încît î]i scriu o scrisoare pe care nu ]i-o voi trimite, o scrisoare care va ap`rea într-o carte, în mijlocul unor fic]iuni, al unor romane minuscule, al unor vie]i scurte ca povestea noastr`, în care, în cîteva s`pt`mîni, am g`sit timpul s` ne desp`r]im [i s` ne iubim de mai multe ori.“ ~sta e tonul general al microistorisirilor asumate de Jauffret: brusc, alert, condensat, declarativ, categoric. Citatul de mai sus e luat dinuna dintre pu]inele proze în care drama e asumat` ca ran` a sufletului, greu vindecabil`, [i nu deturnat` în dezabuzare amar`.

Nu inventivitatea la nivel de procedee literare ar fi miza num`rul 1 a c`r]ii. |n fond, s` deturnezi cu sens [ablonul în nea[teptat e o cerin]` obligatorie a oric`rui scriitor care se respect`, iar Régis Jauffret, m`car în acest volum, e unul dintre ei. Mai ofertant e jocul asumat cu mo[tenirea observa]iei, în maniera demonetizatului Balzac, de care Jauffret se folose[te pentru a chestiona (invocîndu-l ironic [i printre rînduri pe Barthes, cel din Mitologii) Comedia uman` din propriul prezent. Una, ce-i drept, fi[at` în capitole adaptate la limita de cuvinte impus` de noile media, dar care î[i tr`ie[te mizeriile, e[ecurile, fericirile [i dependen]ele într-un mod doar aparent mai pe fa]` decît în secolul marilor pudibonderii ([i ipocrizii) burgheze. Fa]ada (ast`zi imaginea) e la fel de important`, dac` nu mai important` ca oricînd, c`ci tr`im vremuri (Microfic]iunile pe acestea le cartografiaz`!) cînd, de dragul statutului social, iubi]ii sînt în stare s` se canibalizeze, p`rin]ii – s`-[i bruscheze copiii [i, în general, mai toat` lumea, într-o pornire din ce în ce mai narcisiac`, s` calce în picioare cît de mul]i semeni poate.

Cartea e modular` [i ofer`, practic, 500 de contexte diferite de unde ai ce alege, investiga, problematiza. E vorba aici despre o Fran]` dur`, prea des incorect` [i ostil`, dar înc` în stare de spirit autocritic. C`r]i ca Microfic]iunile lui Jauffret stau dovad`. n Alina Purcaru

23

46,90 lei traducere din limba francez` [i postfa]` de Irina Mavrodin

RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

L I T E R AT U R ~

unic` traiectorie a personalit`]ii lor. Ei accept` confuzia identitar` cu un fel de resemnare ontologic`, p`rînd s` în]eleag`, senin, c` dubla ori multipla identitate reprezint` un dat al (post)modernit`]ii c`reia îi apar]in.

Romanul cel mai aclamat al lui Ondaatje, distins cu Booker Prize, tradus în numeroase limbi (inclusiv în român`, la Polirom – unde de altfel, foarte recent, a [i fost reeditat), ecranizat cu imens succes, The English Patient/Pacientul englez (1992), transform` dilema identitar` în nucleu epic. |n timpul ultimului r`zboi mondial, Hana, sor` medical` canadian`, îngrije[te, în Italia, un pacient ars, supravie]uitor al unei terifiante pr`bu[iri aviatice. Amnezic, acesta pretinde c` nu mai are nici o amintire din via]a sa de pîn` atunci. |n realitate, el a uitat deliberat tot ce însemnase identitatea lui anterioar` [i, în primul rînd, c` se nume[te László de Almásy. Membru într-o echip` englez` de cartografi [i implicat într-o pasional` rela]ie adulter` cu Katherine (so]ia colegului s`u Geoffrey Clifton), „pacientul“ a avut de îndurat furia so]ului în[elat, care, [tiind de leg`tura celor doi, pr`bu[e[te inten]ionat avionul unde se afl`, la un moment dat, întregul triunghi amoros. De[i László [i Katherine supravie]uiesc, b`rbatul este nevoit s`-[i abandoneze iubita r`nit` pentru a aduce ajutoare. Spre uimirea lui, va fi arestat de britanici pentru spionaj, pierzînd-o definitiv pe Katherine. Drama identitar` a eroului se oglinde[te, în roman, [i în psihologiile altor personaje. Caravaggio (spionul canadian torturat de nazi[ti) î[i „uit`“ vechea „ocupa]ie“ de ho], Hana se depersonalizeaz` în r`zboi, iar genistul indian Kip pierde, într-o clip`, tot ceea ce civiliza]ia colonizatoare reu[ise s` realizeze în ani lungi de „asimilare“. De[i integrat mentalit`]ii apusene, tîn`rul militar „se decompune“ cultural aflînd c` americanii au lansat bomba atomic` la Hiroshima. Convingerea sa ferm` este c` ei nu ar fi f`cut-o dac` în locul japonezilor s-ar fi aflat o na]iune alb`. Personajele lui Ondaatje stau, prin urmare, sub semnul „dublei critici“. De aici rezult` tipologii maleabile, dar [i paradoxal de neconcesive. n

Quis sum?

Michael Ondaatje Pacientul englez Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

28,45 lei traducere din limba englez` [i note de Monica Wolfe-Murray

Problema identit`]ii traverseaz` ca un fir ro[u opera de pîn` acum a lui Michael Ondaatje (n. 1943). Provenit din îndep`rtata Sri Lanka, educat în Anglia [i naturalizat (din 1962) în Canada, scriitorul a tr`it, cu intensitate maxim`, „dedubl`rile“ culturale, descrise atît de plastic de Edward Said în Orientalism, folosindu-le ulterior ca surs` primar` de inspira]ie pentru epicul lui. |nc` din primul roman publicat de autor (în 1976), Coming Through the Slaughter – biografia roman]at` a pionierului jazzului din New Orleans, Buddy Bolden –, se simte compulsia lui Ondaatje pentru naturile bipolare. Muzicianul-protagonist a fost schizoid, mai ales în ultimele luni de via]`, cînd personalitatea scindat` i-a întunecat complet ra]iunea. Textul volumului e redactat „sincopat“, faptul trimi]înd simbolic la dualitatea irepresibil` a lui Bolden. Tema identit`]ii descompuse se va p`stra [i în c`r]ile de mai tîrziu. In the Skin of a Lion (1987) se ocup` de „depersonaliz`rile“ [i „repersonaliz`rile“ imigran]ilor canadieni din Toronto, de la începutul secolului al XX-lea, disecînd psihologic angoasele zorilor de istorie. Anil’s Ghost (2000) aduce în prim-plan drama unei femei din Sri Lanka, educat` în America, dar revenit` acas` [i obligat` s` lupte cu stereotipurile mentalitare ale unei lumi pe care nu [i-o mai poate asuma integral. Divisadero (2007) mut` investiga]ia identitar` pe palierul rela]iilor de familie, în condi]iile în care familia aleas` pentru exemplificare narativ` este amestecat` ca descenden]` [i profund ambigu` emo]ional. |n mod straniu totu[i, noi nu-i vedem niciodat` pe eroii lui Ondaatje luptîndu-se pentru a defini o

24

Codrin Liviu Cu]itaru

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

L I T E R AT U R ~

Invita]ie la proz` scurt` Alice Munro Prea mult` fericire Editura Litera, 2011

|n 1968, Alice Munro public` Dance of the Happy Shades/Dansul umbrelor vesele, volumul s`u de debut. La vremea aceea, scriitoarea canadian` era practic necunoscut` în afara cercurilor literare, de[i primele sale povestiri fuseser` publicate la începutul anilor ’50. Succesul de care s-a bucurat acest volum – care îi va aduce un premiu literar prestigios, Governor General’s Award – l-a luat prin surprindere pîn` [i pe tat`l s`u, c`ruia i-a dedicat de altfel cartea, acesta întrebînd-o pe un ton îngrijorat cît a trebuit s` pl`teasc` pentru a i se publica volumul. |n plus, titlul unui scurt articol despre Munro ap`rut într-un ziar local [i intitulat „Housewife finds time to write short stories“/„O casnic` î[i g`se[te timp s` scrie povestiri“ constituie un bun punct de plecare pentru studierea mentalit`]ilor vremii [i pentru în]elegerea dificult`]ilor cu care se confruntau scriitoarele din Canada anilor ’60-’70. De atunci, Munro a publicat înc` dou`sprezece volume de proz` scurt` care i-au adus un respect enorm din partea criticilor [i a cititorilor, culminînd cu cî[tigarea prestigiosului premiu literar Man Booker International în 2009, an în care au mai fost nominaliza]i, printre al]ii, Peter Carey, E.L. Doctorow, Mario Vargas Llosa, V.S. Naipaul [i Joyce Carol Oates.

Volumul Prea mult` fericire este un nou tur de for]` al scriitoarei canadiene. |n plus, cele zece povestiri sînt o introducere potrivit` în universul fic]ional al lui Munro, continuînd temele din volumele precedente: complexitatea sexualit`]ii feminine, dificultatea cu care ne raport`m la trecut [i la rela]iile de familie, cunoa[-

RECENZII terea [i limit`rile ei, limitele interpret`rii realit`]ii [i ale actului artistic, felul în care sînt tr`ite umilin]a [i ru[inea. Ceea ce surprinde este reîntoarcerea la atmosfera gotic` din volumul de debut, amintind de literatura sudului american [i în special de Flannery O’Connor. Povestirile din acest volum graviteaz` în jurul unor evenimente bizare [i deseori violente: în „Pe culmea Wenlock“ excentricul domn Purvis îi cere naratoarei s` îi citeasc` poezii complet dezbr`cat`; în „Dimensiuni“ un tat` î[i omoar` copiii întrun acces de furie; în „Joac` de copii“ dou` fete aflate în tab`r` o îneac` pe a treia, doar pentru c` aceasta sufer` de retard mintal – [i exemplele ar putea continua.

Singura povestire care apar]ine unui alt registru este „Prea mult` fericire“, o incursiune în via]a Sofiei Kovalevski, prima femeie care a ocupat vreodat` pozi]ia de profesor de matematic` într-o universitate european`. Pentru Munro este un prilej perfect de a extinde teritoriul narativ cu care [i-a obi[nuit cititorii, aventurînduse dincolo de grani]ele provinciei Ontario, în Europa sfîr[itului de secol XIX, dar [i dincolo de conven]iile fic]iunii pure, prin juxtapunerea întîmpl`rilor istorice cu cele inventate. |n „What is Real?“, unul dintre pu]inele texte în care vorbe[te despre scriitura ei, Alice Munro ofer` o descriere interesant` a experien]ei lecturii. |n viziunea ei, textul nu trebuie v`zut ca un drum unidirec]ional care te duce de la un punct A la un punct B. Lectura unei povestiri nu trebuie în mod obligatoriu s` înceap` în punctul A, ea poate bun`oar` s` înceap` undeva la mijloc, pentru ca apoi s` continue în orice direc]ie. Textul este v`zut ca o cas` care trebuie locuit` de cititor, [i nu ca o distan]` care trebuie str`b`tut`. |n plus, Munro explic` faptul c` ea nu cite[te niciodat` pentru a afla „ce se întîmpl`“, ci pentru a ocupa, fie [i pentru o vreme, lumea povestirii. Aceast` convingere – c` fic]iunea este de fapt o construc]ie dinamic`, vie, în mijlocul c`reia cititorul se poate mi[ca dup` propriile reguli, devenind astfel complice la crearea sensului – poate oferi o cheie de lectur` a povestirilor din acest volum. n Drago[ Zetu

25

49,90 lei traducere din limba englez` de Ioana Opai]

RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

ESEU

problemelor morale. Dac` nu aduc un spor de cunoa[tere, nu ne fac mai buni [i nu adun` tribul în jurul unor valori perene, atunci literatura, muzica, pictura [i-au ratat menirea (parc` am mai auzit asta undeva). Arta adev`rat` trebuie s` fie serioas`, solemn`, adult`, încheiat` la sutan`. Ea e „înalt`“ întrucît te salt`, la propriu, cît mai sus, la altitudini de unde nu mai e[ti capabil s` distingi nimic în afara propriilor tale inep]ii baritonale. A[adar, dragi cititori dec`zu]i, dup` ce afl`m c` universul lui Odiseu nu era „o lume de consumabile“ (ca s` vezi!), ni se spune c` problema noastr` const` în incapacitatea de a tr`i conform unor valori din vremuri cînd tinerii se c`s`toreau virgini, iar b`rba]ii se trosneau eroic în cap cu buzduganul. Exemplele sînt antologice. Autorul se întreab` îngrijorat dac` „e drept“ s` fii al`turi de Othello la finalul tragediei. Shakespeare îl las` mereu perplex. Da, e drept s`-i fii al`turi nu numai lui Othello, ci [i ma[inii de ucis Macbeth, ba chiar [i unei fî[ne]e precum Anna, care se arunc` sub tren ca proasta. Nu [tiu cum a[ putea r`spunde întreb`rilor penibile formulate de Scruton, c`ci el g`se[te în situa]ii fictive prilejuri de poc`in]` [i terapie.

Nici din romantism nu pricepe mare lucru. Lui Shelley [i lui Tennyson le repro[eaz` c` nu sînt sinceri (de parc` ne-ar p`sa) [i îi taie de pe list`.

Numai antisemitul T.S. Eliot [i Wagner trec impecabil proba în`l]imii, iar cînd arti[tii sînt prea influen]i ca s` fie be[teli]i, Scruton îi cre[tineaz`. Olympia lui Manet omagiaz` prin „mesaj“ tradi]ia. Versurile lui Baudelaire vibreaz` de pio[enie (aici am c`zut din fotoliu). Rugul arde cel mai bine la final. Dac` stîngi[tii iubesc doar arta violat` în strad`, conservatorii dau verdictul dup` exorcizare. |ntrucît cultura pop reprezint` r`ul absolut, ce mai conteaz` c`-l pui pe Tarantino în aceea[i oal` cu Muzeul ororilor, [i c` nu vezi nici o diferen]` între Spice Girls [i R.E.M.?

Cartea lui Scruton demonstreaz` înc` o dat` c` abordarea esteticului dinspre stînga sau dinspre dreapta are exclusiv consecin]e nefaste, pentru arti[ti, pentru noi ceilal]i, c`rora ne place s` citim, s` vizion`m filme [i s` ascult`m muzic` f`r` s` ne bat` nimeni la cap. n

Un self-help inchizitorial Roger Scruton Cultura modern` pe în]elesul oamenilor inteligen]i Colec]ia „Pa[i peste grani]e“ Editura Humanitas, 2011

25 lei traducere din limba englez` [i note de Drago[ Dodu

|n Cultura modern` pe în]elesul oamenilor inteligen]i (eseu din 1998) am descoperit un Roger Scruton filistin, iar pe alocuri de-a dreptul sinistru. Cartea pledeaz` simandicos cauza culturii înalte, vitregit` azi în societ`]ile occidentale egalitariste. Filozoful expune o viziune monist`, puritan`, asupra culturii [i elitelor ei, înlocuie[te dogmele stîngii cu dogmele conservatoare, iar argumentele debile pe care[i întemeiaz` demersul ofer` [i mai mult` muni]ie adversarilor. Primul capitol preia dou` în]elesuri ale conceptului „cultur`“ de la Herder, respectiv Humboldt. |n urm`torul – un bizar memento –, Scruton evoc` senten]ios importan]a mitului [i ritualului religios în consolidarea comunit`]ilor arhaice, intrînd pe un domeniu studiat de al]ii (Eliade, de pild`) cu incomparabil mai mult` competen]`. Se gr`be[te îns` prea tare s` ne deschid` min]ile cu predici p`tima[e, ca s`-[i mai aminteasc` de istoricii religiilor. El re]ine cîteva no]iuni, cum ar fi „trib“, „rit de trecere“, „sacru“, „mîntuire“, pe care le repet` apoi obsesiv, indiferent c` se refer` la iluminism, romantism ori la cultura pop. Conceptul weberian de „lume dezvr`jit`“, un alt tic, laolalt` cu termeni strabici precum „zgura contingen]ei“, „soarele ra]iunii“, „centrul fiin]ei“ alc`tuiesc un vocabular atît de pompieristic, încît te sim]i vinovat c` nu rîzi cu lacrimi. Scruton sus]ine o singur` idee: religia, arta [i etica sînt inseparabile. Experien]a estetic` nu are sens decît în m`sura în care î]i dezv`luie importan]a

26

Alexandru Budac

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

ESEU

Cum ne întîlnim cu autorii antici Ioana Costa Papirus, pergament, hîrtie. |nceputurile c`r]ii Editura Humanitas, 2011

Dac` dorim s` citim poemele lui Homer sau scrisorile lui Pliniu cel Tîn`r credem c` este de ajuns s` scoatem din rafturile bibliotecii c`r]ile respective. Atunci cînd r`sfoim un text antic, nu apreciem exact distan]a care ne separ` de versiunea la care avea acces un cititor din Antichitate. Uit`m c` pagina pe care o avem în fa]a ochilor este cea a unei edi]ii moderne, standardizate, din era tiparului, al c`rei con]inut este rezultatul unor aproxim`ri succesive.

Editorii sau traduc`torii textului nu au avut sub ochi manuscrisele autentice, scrise de mîna autorilor clasici, greci sau latini. Nu a supravie]uit trecerii vremurilor nici m`car un mic fragment autograf al acestora [i nici o prim` copie dup` original. A[adar, atunci cînd citim un autor antic, avem acces la un text reconstituit, care a ajuns pîn` la noi în urma unui lung [ir de còpii. Totu[i, acest text a primit o form` cît mai aproape de original, în urma muncii mig`loase, de tip detectivistic, a filologilor.

Cartea profesoarei universitare Ioana Costa propune o prezentare a instrumentelor de lucru de care dispune filologia clasic`, în vederea reconstituirii formei originare a operelor literare antice. Adev`rata sarcin` a filologilor este tocmai reconstituirea [i restituirea unei forme textuale cît mai apropiate de versiunea original`. Manuscrisele antice nu au mai ajuns pîn` la noi, ca urmare a perisabilit`]ii suportului (papirusul); nu ne-au r`mas decît còpii dup` còpii,

RECENZII reproduse de scribii Antichit`]ii tîrzii sau ai Evului Mediu. Ori de cîte ori un manuscris este copiat, cu siguran]` se vor strecura gre[eli, se vor insinua modific`ri. Un copist este neatent, altul nu în]elege modelul anterior, vechi de cîteva secole, [i transcrie gre[it multe cuvinte, un altul omite rînduri sau paragrafe întregi, alt copist intervine în text, modificîndu-l, [i a[a mai departe. Iat` de ce toate manuscrisele cunoscute ale unei opere antice trebuie comparate mig`los, în încercarea de a reface textul originar.

Filologia nu este o disciplin` nou`, ea a ap`rut înc` din Antichitate. Nevoia de stabilire a textului autentic se manifest` deja la erudi]ii Bibliotecii din Alexandria (sec. II î.Hr.), care s-au confruntat cu nenum`rate manuscrise, variane ale aceluia[i text. De exemplu, manuscrisele homerice au circulat într-un mare num`r de còpii, deosebite între ele. Aceste texte, incomplete, alterate ca urmare a copierilor succesive, au fost comparate de înv`]a]ii Bibliotecii din Alexandria, care au stabilit un text standard, transcris în 24 de rulouri. De fapt, diviziunile scrierilor unor autori antici sînt rezultatul interven]iei filologilor moderni, care au stabilit textul, împ`r]indu-l în capitole.

Munca filologului nu se reduce doar la compararea textelor, el trebuie s` fie [i paleograf, [i istoric al c`r]ii sau al lecturii. |n acest sens, Ioana Costa face urm`toarea precizare: „Este cert c` deosebirile materiale dintre c`r]ile antice [i cele moderne au influen]at cititorul în rela]ia lui cu textele literare.“ Autoarea se ocup` [i de evolu]ia suporturilor c`r]ii [i a instrumentelor de scris, de la t`bli]ele de argil`, la ruloul de papirus [i apoi la codexul de pergament ori de hîrtie, urm`rind [i formele de transmitere [i de p`strare a textelor, în bibliotecile antice [i în universit`]ile medievale.

Bucurîndu-se de o expunere clar`, didactic`, lucrarea Ioanei Costa este un ghid folositor nu numai studen]ilor filologi, ci [i cititorilor interesa]i de istoria cultural`. n Alexandru Ofrim

27

22 lei

RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

SF

dezolante prin tema abordat`, dar întru totul îmbucur`toare prin realizare, între ele remarcîndu-se „Lucifer“, de Roger Zelazny, scurt` cît un poem [i la fel de intens`. |n sec]iunea „Via]a dup` sfîr[it“ se ajunge la ceea ce antologiile despre sfîr[itul lumii sînt de fapt, adic` povestiri despre supravie]uitori, despre adaptare [i lupta pentru acea via]` de dup` sfîr[it. Printre textele subsumate acestei teme se remarc` cel al lui Michael Swanwick, publicat ini]ial în 1980, în cea de-a 11-a antologie din seria New Dimensions, editat` de acela[i Robert Silverberg, o poveste despre o Americ` pe gustul amatorilor de SF optzecist american, cu arom` de cyberpunk...

Partea a patra, „Viitoruri sumbre“, îndep`rtate ne pilejuie[te o întîlnire cu Robert Sheckley („Magazinul de lumi“ este una dintre povestirile care se re]in din aceast` antologie: b`rbatul care d` tot ce are [i zece ani din via]` pentru una dintre variantele posibile de lumi... ve]i vedea care... este un personaj cît se poate de uman într-un gen care, de multe ori, nu prea d` multe parale pe personaje), George R.R. Martin (povestirea acestuia face parte [i din cealalt` antologie, a lui John Joseph Adams, [i tot plin` de cli[ee mia p`rut [i de data asta), Arthur C. Clarke [i John Helfers, ultimii doi participînd cu expuneri, de pac` ar fi lipsit la lec]ia cu show, don’t tell. |n fine, artileria grea vine la urm`: Robert Silverberg [i Poul Anderson, doi mari mae[tri, umplu sec]iunea „Martori la sfîr[itul lumii“ cu dou` povestiri clasice, a[a cum se scriau pe vremuri, dou` povestiri despre c`l`torii în timp, în care marele final este prezentat fie ca o atrac]ie turistic`, fie ca o ]int` pe care protagonistul nu [i-a propus-o, dar spre care se îndrept` dincolo de propria-i voin]`. |n concluzie, o tem` generoas`, ale c`rei ramifica]ii au fost intuite perfect de antologator, iar acesta a [tiut s`-[i aleag` colaboratori care s` participe cu o calitate superioar` a textelor, dar [i cu nume vandabile. 19 autori, 19 trat`ri diferite ale temei [i cineva care s` pun` totul în oper` – iat` secretul acestei antologii din care toat` lumea r`mîne cu ceva. n

SF-uri apocaliptice Martin H. Greenberg (ed.)

Sfîr[itul lumii.

Povestiri despre Apocalips` Colec]ia „Antologiile Millennium“, Millennium Books, 2011

40 de lei traduceri din limba englez` de Sanda Andronache, Shauki Al-Gareeb, Roxana Brînceanu, Loredana Fr`]il`-Cristescu, Alex Maniu, Ana-Veronica Mircea, Dan Popescu

Sfîr[itul lumii. Povestiri despre Apocalips` este una dintre cele mai interesante antologii ap`rute în ultima vreme la noi, [i nu neap`rat ca tem` (pentru c` una asem`n`toare – T`rîmurile pustiite. Pove[ti ale Apocalipsei –, editat` de John Joseph Adams, a ap`rut la Nemira în 2010), ci pentru c` antologia asta e ca o gal` MTV Music Awards la care concerteaz` Rolling Stones, Aerosmith, U2 [i, s` zicem, Foo Fighters, ca s` ad`ug`m [i oleac` de alternativ, de (new) weird. E greu s` faci o list` cu o parte dintre autori, cît` vreme antologatorul a reu[it s`-i adune între copertele aceleia[i c`r]i pe George R.R. Martin, Neil Gaiman, Roger Zelazny, Arthur C. Clarke, Nancy Kress, Orson Scott Card, Michael Swanwick, Gregory Benford, Robert Silverberg, Poul Anderson etc.

Antologia este realizat` de Martin H. Greenberg, poate cel mai prolific autor de antologii, cu cele peste 2000 de volume publicate [i traduse în 33 de limbi. Cartea beneficiaz` [i de o introducere scris` de Robert Silverberg (unul dintre clasicii în via]` ai sefeului mondial – Grand Master, patru premii Hugo, cinci Nebula, nou` Locus, Campbell Memorial...), în care este parcurs` în fug` istoria istoriilor despre sfîr[itul lumii, de la pove[tile spuse la lumina focului prin pe[teri la Ghilgame[ [i de la „revela]ia Sfîntului Ioan“ (revela]ia?! – domnule traduc`tor Dan Popescu, domnule redactor Florin Pîtea!) la textele selectate de Martin H. Greenberg pentru aceast` antologie.

Iar textele sînt fie dezam`gitoare, ca al lui Rick Hautala sau al lui Neil Gaiman, din prima parte, intitulat` „Tunet sau scîncet?“ [i destinat` povestirilor despre nervi [i violen]` care pot duce ([i uneori chiar duc) la sfîr[itul lumii, fie

28

Michael Haulic`

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

FILOZOFIE

Privirea stoic` Cristian Bejan Preocuparea de sine în filosofia stoic` Editura Grinta, 2011

Nu exist` preocup`ri notabile de exegez` a stoicismului în filozofia român` contemporan`.

Gîndirea româneasc` interbelic` [i, foarte sporadic, deceniile urm`toare au oferit o serie de traduceri al c`ror stil a evoluat de la o literaturizare specific` debutului secolului al XX-lea în traducerile clasicilor în limbi moderne (echivalent` cu o percepere a textului filosofic antic drept unul cu valen]e mai degrab` literare decît strict conceptuale [i traductibile „la cuvînt“) spre o înscriere tot mai larg` în stilul traducerilor apropiate de litera originalului. Toate acestea îns` au preferat stoicismul roman, oferind studiosului impresia c` partea cea mai important` a stoicismului este cea de redactare latin` [i de orientare etic`. Au ap`rut, în anii recen]i, traduceri foarte importante din Cicero [i Seneca (excelenta versiune de la Polirom a Ioanei Costa la Epistulae dovede[te nivelul foarte înalt al alc`tuirii acestor versiuni). Totu[i, piesa fundamental` lipse[te: cînd le spui studen]ilor c`, de fapt, stoicismul grec, [i nu cel latin, e mai apropiat de principiile acestei filosofii, c` literatura stoic` de limb` latin` este doar derivatul etic al unei filosofii care a oferit în epoc` o replic` foarte consistent` logicii [i fizicii aristotelice, informa]ia este dat` drept un exotism. {i nu ar trebui s` fie a[a, dac` în mediile studioase de limb` român` am avea o versiune bilingv` a Fragmentelor vechilor stoici, editat` de baronul von Arnim cu mai bine de o sut` de ani în urm` [i care acum se afl`, la noi, abia în curs de traducere.

Din echipa celor care alc`tuiesc aceast` versiune face parte domnul Cristian Bejan, a c`rui carte, Preocuparea de sine în filosofia stoic`, ap`rut` de cîteva s`pt`mîni la Grinta, face o

RECENZII subtil` analiz` a na[terii ideii de for interior [i cauzalitate fizic` în filosofia stoic`, de tradi]ie greac` [i roman`. Nu vreau s` fac o prezentare ipocrit`: Cristian a fost colegul meu de banc` la limbi clasice, a fost cel mai bun, mai r`bd`tor [i mai inteligent student al distinsei Frieda Edelstein. A dat o versiune minunat` la Augustin, De vera religione, de cîteva zile i-a ap`rut o traducere din Lactantius [i preg`te[te o versiune român` savant` la C`tre sine a lui Marcus Aurelius. Cartea lui despre forul interior este o construc]ie care [tie s` reuneasc` istoria zeului din adîncimea sinelui, pomenit în Alcibiade [i lecturat prin celebrele Prelegeri ale lui Foucault, cu conceptele forului interior, cu categoriile logicii fundate pe asentiment [i corespondente conceptului prieteniei, construc]iei celuilalt [i înrudirii cu divinul gîndite în stoicismul vechi [i mediu, pentru a proiecta toat` aceast` construc]ie spre o analiz` pas cu pas a diferitelor paliere ale Antichit`]ii tîrzii. {tiam manuscrisul de dinaintea apari]iei sale [i nu a[ putea decît s` leg editorul lui la un car de lupt` [i s` îl trag prin praf ca pe Hector, pentru a fi maltratat fonturile cîtorva fragmente grece[ti date în notele savante ale autorului.

Spre finalul ei, cartea dedic` un amplu comentariu „privirii din cer“ pe care Marcus Aurelius o propune ca drum spre con[tiin]a de sine.

O tem` frecvent comentat`, dar în care Cristian Bejan [tie s` vad` cheia temei subiectului stoic.

Aici, instaurîndu-se ca limit` a lumii, istoria subiectului cunoa[te marea ei s`rb`toare la care au predispus-o stoicii: a te g`si pe tine însu]i descoperind c` tocmai aceast` acaparare este o contin` pierdere de sine în individualit`]ile acestei lumi, privit` ca m`runt` [i acceptat` astfel pentru c` este v`zut` de oricare dintre aceste individualit`]i, cu condi]ia s` [tie s` fac`, interior, exerci]iul contempla]iei maximale, ca [i cum ar privi lumea din cer, [i pe sine cu ea odat`. Cînd ai tr`it aceast` experien]`, po]i asuma exilul, marginalitatea, amuzamentul eternului spectator, retragerea în propria h`rnicie educat` a edi]iilor de înalt` oper` cultural`, [tiind c` locuie[ti, calm, centrul. n Alexander Baumgarten

29

23 lei

RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

ISTORIE

riant` mai au ocazia s` afle c` la cîteva mii de miliarde de grade, materia [i energia sînt inter[anjabile; c` Universul nostru – rezultat al echilibrului a patru for]e (gravita]ia, electromagnetismul, for]a nuclear` tare [i for]a nuclear` slab`) – ar fi putut fi precedat de alte universuri, care s` nu fi ajuns la acest echilibru [i s` nu fi durat; c` fiecare buc`]ic` de aur de pe planeta noastr` provine din stele gigantice care au explodat în spa]iu înc` înainte de apari]ia Soarelui (aurul inelelor dvs. are o vechime de 4,5 miliarde de ani); c` suprafa]a P`mîntului e acoperit` în propor]ie de 65% cu ap` [i, întîmpl`tor sau sau, acela[i este [i procentajul de ap` din corpul nostru; c` rasa noastr` putea s` dispar` de n ori, din diverse motive, dar tot sîntem abia în copil`ria speciei; c` b`ncile de sînge din SUA p`strau, pîn` în 1952, separat sîngele de om alb [i de om negru – iar azi predomin` ideea c` am fi rude cu to]ii la baz`, m`car prin cei abia 15.000 de indivizi ai speciei noastre care existau, se pare, cu 70.000 de ani în urm`; c` între domesticirea cîinelui [i cea a pisicii e o diferen]` de aproape 10.000 de ani (!); c` în India, înc` [i azi, exist` 3000 de caste (care con]in 25.000 de subcaste) – de[i sistemul de caste a fost abolit prin lege; c` înc` nu avem o explica]ie pentru faptul c` primele religii ale lumii au ap`rut aproape simultan în mai multe zone ale lumii; c` fabrican]ii de m`tase din China au p`strat atît de bine secretul lor încît grecii, romanii [.cl. au crezut mult` vreme c` m`tasea se face din scoar]` de copac (bizantinii au aflat adev`rul abia în secolul al VI-lea d.Hr.!); c`, dac` b`t`lia de la Constantinopole din 717-718 s-ar fi soldat cu victoria musulmanilor, toate statele Europei de azi ([i poate [i SUA, Australia, Canada etc.) ar fi fost musulmane; c` hîrtia a ap`rut în China din ideea unui eunuc de curte, dar s-a r`spîndit abia 400 de ani mai apoi, din dorin]a unui împ`rat de a-[i structura birocra]ia imperial`; c` praful de pu[c` a fost inventat de ni[te alchimi[ti care c`utau de fapt un leac al nemuririi (!); [i înc` multe astfel de lucruri, întrun volum care curge ca o poveste interesant` [i plin` de tîlcuri, despre noi în[ine. n

O carte inteligent` pentru vacan]` Cynthia Stokes Brown Istoria lumii de la Big Bang pîn` în prezent Editura Litera Interna]ional, 2011

40 lei traducere din limba englez` Lauren]iu Dulman

Dac` a[ fi fost editor în România [i ar fi venit la mine un autor propunîndu-mi o istorie a lumii de la facerea ei [i pîn` ieri în nici 400 de pagini, i-a[ fi mul]umit frumos [i l-a[ fi poftit pe u[` afar`, evitînd o a doua întîlnire cu el în urm`torii 200 de ani. Cynthia Stokes Brown m-a f`cut îns` s` în]eleg ce gre[eal` a[ fi comis. Profesoar` universitar` de istorie la baz`, odat` ie[it` la pensie ea a lucrat doi ani de zile la o carte despre tot, iar rezultatul e un volum pe care-l recomand ca fiind una dintre cele mai potrivite c`r]i pe care mi le pot imagina pentru vacan]a unui om inteligent.

O istorie care începe la expansiunea Universului (cu 13,7 miliarde de ani în urm`) [i merge pîn` la „tigrii asiatici“, la „dilema declinului Occidentului“ sau a „înc`lzirii globale“ (trecînd [i prin discutarea tezei lui Max Weber privind leg`tura dintre capitalism [i etica protestant`) cu siguran]` va avea m`car ceva care s` v` intereseze. Autoarea scrie clar [i f`r` s` dea verdicte (iar traducerea româneasc` e meritorie). Teza c`r]ii este categoric una evolu]ionist`, iar autoarea are bunul-sim] ([i uneori umorul) de a puncta nara]iunea cu tot felul de ipoteze, enigme sau paradoxuri dintre cele mai fascinante.

Punctul de start este Big Bang-ul originar (expresia, ca atare, dateaz` din 1952 – de la un astrofizician britanic ce explica la BBC cum a luat na[tere Universul), iar cei ce accept` aceast` va-

30

Adrian Cioroianu

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

ISTORIE

O lectur`-vaccin Tony Judt Reflec]ii asupra unui secol XX uitat.

Reevalu`ri Editura Polirom, 2011

Tony Judt este cunoscut publicului de la noi mai ales pentru eseul România: la fundul gr`mezii [i pentru monumentala Epoca postbelic`: o istorie a Europei de dup` 1945 (Editura Polirom, 2008). N`scut în 1948 la Londra (într-o familie evreiasc` cu origini est-europene), cu un doctorat la Cambridge despre Fran]a anilor 1920, stabilit ca profesor la New York University dup` escale profesionale la Berkeley [i la Oxford, decedat în 2010, Tony Judt a fost un intelectual angajat civic, un istoric preocupat s` explice semenilor atît trecutul, cît [i implica]iile sale asupra problemelor prezentului.

Editura Polirom ne ofer` acum o culegere reprezentativ` de 25 de eseuri elaborate în anii 1994-2008, eseuri care ilustreaz` cîteva dintre preocup`rile centrale ale lui Tony Judt. Dintre aceste eseuri, 16 au fost ini]ial recenzii la alte c`r]i (recenzii remarcabile, de ampl` respira]ie intelectual`, publicate – majoritatea – în prestigioasa New York Review of Books). Tony Judt porne[te de la constatarea c` lumea actual` se desparte prea gr`bit` de trecut, c` „o jum`tate de secol de prosperitate [i siguran]` ne-a f`cut pe noi, cei din Vest, s` uit`m traumele politice [i sociale ale nesiguran]ei în mas` […], a f`cut ca o genera]ie politic` mai tîn`r` s` ia de bune aceea[i stabilitate [i acela[i calm ideologic“, astfel încît „ne-am pierdut capacitatea de a concepe politica public` dincolo de un economism îngust. […] Prin urmare, ne descriem scopurile colective exclusiv economice – prosperitate, cre[tere, produs intern brut, eficien]`, productivitate, rat` a dobînzii, performan]e pe pia-

RECENZII ]a de ac]iuni – ca [i cum toate acestea nu ar fi doar mijloacele de atingere a unui scop social sau politic urm`rit colectiv, ci scopuri necesare [i suficiente în sine.“ Or, o asemenea simplificare [i amnezie colectiv` este, în opinia lui Tony Judt, un risc pentru societatea actual`.

Cele mai multe eseuri sînt axate pe destinele fr`mîntate ale unor personalit`]i reprezentative, unele înc` celebre (precum Albert Camus sau papa Ioan Paul al II-lea), altele uitate (precum Manès Sperber sau Whittaker Chambers). Nuan]at întotdeauna, Tony Judt nu este îns` ezitant în analizele sale, eviden]iind atît curajul civic al unui Edward Said, cît [i m`rginirea mediocr` a unui Louis Althusser. Cititorii pasiona]i de rela]iile interna]ionale vor avea delectarea de a citi, al`turi de eseurile despre intelectuali, remarcabile analize ale crizei rachetelor din 1962, ale politicii externe a administra]iei Nixon sau ale implica]iilor r`zboiului israelianoarab din 1967. Iar cei interesa]i de problemele economice [i sociale ale actualit`]ii vor g`si în volum o remarcabil` privire comparativ` asupra Statelor Unite [i Europei, ca [i o pasionat` pledoarie pentru valoarea istoric` a statului social conturat în Europa apusean` în perioada postbelic`, ce a asigurat legitimitatea capitalismului [i a generat condi]iile pentru cre[terea economic` cea mai rapid` din istoria omenirii de pîn` acum.

Pentru publicul românesc, prea adesea expus unor discursuri maniheice izvorîte din în[el`toare certitudini, analizele nuan]ate ale lui Tony Judt pot fi un util vaccin, care ne aminte[te c` dincolo de extreme [i de oportuni[tii lipsi]i de alte repere decît egoismul absolut, mai exist` [i c`i ale verticalit`]ii morale [i lucidit`]ii intelectuale, cum ar fi, de exemplu, sensibilitatea de stînga impregnat` de valorile democratice [i consecvent adversar` comunismului.

Dincolo îns` de „mesaj“, eseurile lui Tony Judt invit` la revizitarea complexit`]ii [i bog`]iei umane a secolului al XX-lea [i sînt un festin pentru to]i cei împ`timi]i de lectura intelectual`. n Bogdan Murgescu

31

47,95 lei traducere de Lucia Dos [i Doris Mironescu

RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

A FA C E R I

portan]a leadership-ului [i responsabilitatea social` sînt elementele f`r` de care imperiul Virgin nu ar fi putut exista, spune autorul. Cele [apte elemente sînt tratate separat, în cîte un capitol pres`rat cu anecdote [i exemple sugestive. Afl`m, de exemplu, despre modul neconven]ional prin care Branson î[i recruteaz` angaja]ii, bazîndu-se pe capacitatea de a detecta [i de a pune în valoare calit`]ile speciale [i poten]ialul creativ al acestora. Un colaborator temporar de încredere pe care Branson îl invit` la re[edin]a sa [i îl intervieveaz` din pat în vederea unui job permanent, o maseuz` cu abilit`]i de comunicare devenit` manager de hotel, un pu[ti african pasionat de muzic`, ajuns motorul diviziei muzicale a concernului Virgin sînt doar cîteva exemple prin care autorul î[i sus]ine ideea c` cea mai bun` politic` de „resurse umane“ – sintagm` pe care, de altfel, o ur`[te, preferînd s` vorbeasc` despre oameni, [i nu despre resurse – este aceea prin care oamenilor li se d` [ansa s` fie creativi.

Alte exemple spumoase vin din ac]iunile de promovare a produselor nou lansate de companiile din trustul Virgin, în care eroul principal este chiar Branson. Lansarea de c`tre acesta, în costumul lui Adam, în care frunza este înlocuit` cu un telefon mobil, a parteneriatului între divizia de telefonie mobil` a trustului [i MTV a dorit s` transmit` ideea c` oferta Virgin nu are nimic de ascuns, încadrînduse perfect într-o strategie de branding bazat` pe nonconformism [i transparen]`.

Dincolo de elementele picante, folosite cu inteligen]` în construc]ia brandului Virgin, autorul reu[e[te s` ne ofere o filosofie solar` a afacerilor, construit` pe principii solide, încercînd s` ne conving` c` este posibil s` faci bani prin mijloace etice [i s` te [i distrezi, f`cînd ceea ce î]i place. Pîn` la urm`, sus]ine Branson, succesul nu înseamn` mai mul]i bani sau mai mult` putere, ci s` fi creat lucruri de care s` fii mîndru. Cu peste 300 de companii în portofoliu, la care se adaug` un set impresionant de ini]iative de responsabilitate social`, de la lupta anti-SIDA la reducerea emisiilor de gaze poluante, se poate spune c` are toate motivele s` fie mîndru. n

Business-ul ca distrac]ie Richard Branson Afacerile dezbr`cate.

Aventurile unui antreprenor interna]ional Editura Publica, 2011

55 lei traducere din limba englez` de Alina Popescu

Fiind (înc`) în sezonul vacan]elor, mi-am propus s` g`sesc o carte care s` reu[easc` s` fie în acela[i timp distractiv` [i conectat` la problematica global` pe care o urm`resc de obicei în recenzii. Cele dou` candidaturi ajunse pe lista scurt` au fost Steve Jobs [i Richard Branson, mai precis c`r]ile (ambele ap`rute la Editura Publica) despre cum [i-au construit cei doi afacerile. Am ales cartea lui Branson pentru c` promitea s` fie o lectur` nu doar instructiv`, ci [i amuzant`.

La fel ca toate celelalte afaceri ale lui Branson, mogulul din spatele trustului Virgin, cartea î[i propune s` fie atipic` pe ni[a atacat`, cea a ghidurilor de reu[it` în lumea afacerilor globale. Marea diferen]` fa]` de alte c`r]i ce abordeaz` tema este c` nu ofer` re]ete sigure, ci îi îndeamn` pe amatorii de antreprenoriat s` adopte un stil de business bazat pe instinct, care nu refuz` aventura [i pericolele. Modelul de business al lui Branson nu este altceva decît reflectarea în afaceri a unui stil de via]` ale c`rui principale coordonate sînt pasiunea, distrac]ia [i dorin]a de a crea lucruri noi. Privind retrospectiv, Branson realizeaz` c` motivul pentru care a ales s` renun]e la liceu, la vîrsta de 15 ani, [i s` se apuce de afaceri a fost nu dorin]a de a avea mai mul]i bani, ci aceea de a putea face ce î[i dorea, punîndu-[i creativitatea la treab`. |n ciuda dezvolt`rii aparent haotice a afacerilor sale, în multe [i diferite domenii [i pie]e, Richard Branson sus]ine c` a urm`rit constant, în tot ceea ce a f`cut, un set de valori [i principii care i-au garantat succesul. Alegerea oamenilor, construirea brandului, livrarea produselor [i a serviciilor, înv`]area din gre[eli, inova]ia, im-

32

Bogdan Barbu

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

ARTE

Un Bucure[ti alternativ Anca Benera, Alina {erban Bucure[ti. Materie [i istorie.

Monumentul public [i distopiile lui / Bucharest. Matter & History. The public monument and its discontents Editura Institutului Cultural Român, 2011

Conceput de artista Anca Benera [i istoricul de art` Alina {erban, acest volum reune[te eseuri critice privind construc]ia [i reconstruc]ia memoriei colective, studii de caz legate de treisprezece monumente (unele disp`rute ast`zi) [i un CD func]ionînd ca un ghid audio al unui muzeu fictiv. |n introducerea „Monumente [i momente“, semnat` de Alina {erban, este explicat demersul Anc`i Benera, ini]iatoarea acestui proiect: „Inten]ia artistei este de a înregistra în formatul unei c`r]i starea de excep]ie sub care fiin]eaz` monumentul public [i de a investiga diversele mecanisme sau diversele aspecte ale dimensiunii sale publice, urm`rind în ce m`sur` monumentul – ca obiect al istoriei – sufer` transform`ri de natur` fizic` sau simbolic` sub impulsurile prezentului.“ Cititorului i se propune, a[adar, o reflec]ie asupra rela]iei ambigue dintre realitatea istoric` [i cea contemporan`, dintre materie [i simbol, pornind de la cîteva întreb`ri importante: cum, în ce fel [i de ce supravie]uiesc reprezent`rile în spa]iul public.

Studiile de caz prezentate în carte sînt structurate cronologic, pornind din 1848 pîn` în 1989. Povestea monumentelor din Bucure[ti urm`re[te cele dou` extreme ale existen]ei lor: glorificarea conduc`torilor [i distrugerea iconoclast` în func]ie de interesele politice ale momentului. Turul fictiv printre monumente azi disp`rute, la care asist`m citind fi[ele [i ascultînd vocea sobr` a ghidului nostru virtual, este completat de textele critice în m`sur` s` problematizeze rescrierea istoriei prin manipularea

RECENZII memoriei colective. Destinul public al statuilor este întotdeauna legat de rela]ia memoriei cu puterea. Odat` cu instalarea dictaturii proletare a fost declan[at [i procesul de înl`turare a statuilor regale [i a monumentelor unor personalit`]i ce aminteau de regimul monarhic. Printre exemplele amintite aici se num`r`: Monumentul Pache Protopopescu, sculptat de Ion Georgescu, Monumentul I.C. Br`tianu, realizat de Ernest-Henri Dubois sau Statuia lui Carol I realizat` de Ivan Me?trovi?, inaugurat` în 1939, d`rîmat` în 1947 [i înlocuit` acum cu cea realizat` de Florin Codre în 2010 (o solu]ie care a generat controverse). |n 1989 are loc un nou val iconoclast în toat` Europa de Est, cînd statuile asociate regimului totalitar sînt transformate în „contramonumente“, distruse sau exilate la perferia ora[ului. Exemplele statuilor lui Lenin [i Petru Groza depozitate la Mogo[oaia sînt deja cunoscute, nefiind singulare în fostul bloc comunist.

Ioana Vlasiu are o interven]ie critic` în aceast` sec]iune a c`r]ii, prin care explic` felul cum vîrtejul ideologic antreneaz` cu sine acte de distrugere, vandalism [i iconoclasm ce nu ]in cont de creatorii statuilor sau de valoarea artistic` a acestora, ci doar de mesajul lor politic. Acest fenomen a dus la apari]ia unor „cimitire de statui“, „antimuzee“ [i „contramonumente“ în toate ]`rile din Estul Europei, demonstrînd, printre altele, c` „sculptura public`, gîndit` pentru eternitate“ devine, de fapt, „o art` efemer`“. Cel mai important motiv al exil`rii monumentelor unui trecut negat este poten]ialul critic latent al acestora. Robert Fowkes vorbe[te despre „neobi[nuita via]` de apoi a monumentelor realist-socialiste“, subliniind tocmai puterea lor de a adopta o pozi]ie critic` fa]` de prezent.

Cercetarea de fa]` se dovede[te un foarte bun prilej de a privi mai de aproape felul în care toate sistemele politce î[i apropriaz` spa]iul public, transformînd sau, mai potrivit spus, manipulînd la nesfîr[it discursul oficial asupra istoriei. Importan]a acestei c`r]i const` tocmai în faptul c` investigheaz` mecanismele asum`rii [i neg`rii trecutului, în func]ie de interesele politice ale prezentului. n Diana Marincu

33

98 lei edi]ie bilingv` (român`-englez`)

RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

S P I R I T U A L I TAT E

pu[i în discu]ie [i sf`tui]i ca la [coal`, dar se presupune c` exact asta a]i [i c`utat atunci cînd a]i decis s` afla]i „de ce oamenii buni fac lucruri rele“. Eu nu v` voi satisface curiozitatea. Citi]i cartea!

Sînt [i al]i autori contemporani din Statele Unite ale Americii care au abordat tema umbrei – de altfel, ea reprezint` un topos comun în acest trend spiritual american (despre care am mai scris), din care [i Debbie Ford face parte ([i despre ea am mai scris) [i în care toat` lumea se cunoa[te foarte bine cu toat` lumea [i to]i se citeaz` între ei (Neale Donald Walsh, Paul Ferrini, Deepak Chopra [i mul]i, mul]i al]ii). Nu [tiu de ce, cînd îi citesc, am uneori sentimentul c` m` aflu în fa]a unei re]ele multi-level de marketing spiritual, un fel de Amway al dezvolt`rii personale... Dintre to]i îns`, cred c` Lisa Bourbeau, cu Cele cinci r`ni care ne împiedic` s` fim noi în[ine (Editura Ascendent, 2007), se apropie cel mai mult de abordarea lui Ford din De ce oamenii buni fac lucruri rele? sau, mai bine spus, aceasta din urm` continu` direc]ia celei dintîi. Ambele descriu tipologii de m`[ti, de persona [i ce se ascunde în spatele lor.

Totu[i, ceva este nou în cea mai recent` carte a lui Debbie Ford. Tonul, vocea. Un ton u[or mai ap`sat, o voce a maturit`]ii care [tie s` numeasc` r`ul cu exactitate, f`r` eufemismele pe care le-am suspectat nu de pu]ine ori de ipocrizia corectitudinii politice crescute la umbra nediscriminativ` [i, uneori, periculoas` a postmodernit`]ii. O, postmodernitatea, acest comunism bonom al valorilor culturale care, tradus în termeni spirituali, cel pu]in, a dat numeroase [i subtile nonsensuri... {i, fiindc` veni vorba, mi-a atras aten]ia o formulare a lui Ford pe care nu cred s` o mai fi auzit: a-l ierta inclusiv pe Dumnezeu (dup` ce i-am iertat pe to]i ceilal]i [i pe noi în[ine), pe care sîntem furio[i undeva, în cotloanele cele mai ascunse ale p`r]ii întunecate din noi. De ce?

Pentru lumea imperfect` [i r`ul din ea... Nu [tiu ce s` zic. Ce-i drept, oameni sîntem...

Nici oamenii buni nu sînt perfec]i...

Debbie Ford De ce oamenii buni fac lucruri rele?

Cum s` nu fii cel mai mare du[man al t`u Editura For You, 2011

20 lei traducere din limba englez` de Daria Vasilescu

Dup` Partea întunecat` a c`ut`torilor de lumin`, |ntreb`rile potrivite [i Secretul umbrei, o a patra carte semnat` Debbie Ford apare la Editura For You. Autoare de succes în Statele Unite ale Americii, creatoare a workshop-ului „Procesul umbrei“, Debbie Ford nu spune multe lucruri noi în cel mai recent volum al s`u, prin compara]ie cu cele anterioare. Genul acesta de c`r]i, la grani]a dintre psihologie, self-help [i spiritualitate, se erodeaz` u[or, iar apetitul cititorului pentru lecturi de consiliere terapeutic` scade în timp, mai ales în cazul intelectualului imaginativ. Totu[i, dac` e onest [i pacient, recunoa[te c` e posibil ca o atare carte s`-i fi fost de folos într-un moment de impas existen]ial (exclus snobii). De ce? Pentru c` ne descurc`m greu cu umbra.

E, mai întîi, greu s` în]elegi ce înseamn` (Jung ajut`, dar nu exceleaz` în explica]ii [i cu atît mai pu]in în aplica]ii) [i, apoi, infinit mai dificil s` o identifici [i s` [tii ce s` faci cu ea. A[a încît c`r]ile precum aceasta sînt simple (inten]ia lor este de a clarifica, nu de a complica – în fond, cum vi s-ar p`rea o lucrare despre umbr` mai obscur` decît propriul ei subiect?!), dar, mai ales, utile. Sînt lucr`ri de popularizare a unei teme (e drept, de sorginte psihanalitic`) transformate în ghiduri practice. Citindu-le, pute]i risca cel mult plictisul ori enervarea de a fi

34

n Alice Popescu

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

PSIHOLOGIE

Telepatia ca psihanaliz` Sigmund Freud, Despre vis Colec]ia „Psihologia pentru to]i“ Editura Trei, 2011

Dac` ideile lui Freud despre interpretarea viselor au ajuns – pe c`ile populariz`rii – la marele public, astfel încît ele sînt azi circulabile ca un bun comun, materialele în care psihanalistul face referire la fenomenele oculte sînt mai pu]in cunoscute [i frecventate.

Desigur, atitudinea sa fa]` de astfel de fenomene nu este surprinz`toare: ocultismul nu poate deveni o [tiin]` din cauza lipsei de rigoare a demonstra]iei, a lipsei instrumentelor de evaluare a obiectului de studiu [i, mai ales, a existen]ei convingerilor apriorice în locul curiozit`]ii [tiin]ifice autentice.

Totu[i, fenomenul telepatiei îl atrage, în cele din urm`, avînd ca rezultat prelegerile Psihanaliz` [i telepatie (1921) [i Psihanaliz` [i vis (1922), pe care le reg`sim în volumul recent ap`rut la Editura Trei.

Cu adev`rat demn de remarcat – mai ales aici unde prelegerile nu au un scop defensiv, ci cel pu]in unul de a delimita psihanaliza de domenii cu mare putere de seduc]ie la nivel popular – este stilul spumos al compozi]iilor sale, în care rigoarea absolut` se îmbin` cu materialul de analiz` (adesea ales în mod con[tient cît mai condimentat), ob]inîndu-se un fel de viclenie (de bun`-credin]`!) a parcursului demonstrativ. |ntr-un fel, Freud aplic`, în registru teoretic, aceea[i strategie pe care o deconspir` în cazul persoanelor a[a-zis clarv`z`toare, pe care pacien]ii s`i le invoc` uneori în leg`tur` cu anumite experien]e ]inînd, în interpretarea acestora, de ocult. Anumite premoni]ii, pe care mediumurile le fac solicitan]ilor, nu se adeveresc, îns` reveleaz` detalii din via]a acestora sau a persoanelor cunoscute lor, pe care, în mod real, ar fi imposibil s` le cunoasc`. {i totul se

RECENZII întîmpl` avînd la dispozi]ie doar o dat` pe baza c`reia mediumul face un calcul astrologic sau amprenta mîinii solicitantului în nisip, pe care mediumul o interpreteaz`.

Vigilent, Freud explic` astfel metoda: amprenta sau calculul astrologic sînt simple activit`]i menite s` abat` gîndurile mediumului într-o alt` direc]ie decît situa]ia în cauz`, astfel încît acesta s` poat` capta, de la solicitant, pe o cale necunoscut`, anumite gînduri care con]in informa]iile revelate apoi. Psihanalistul crede c` o astfel de premoni]ie este posibil` printr-un „transfer de gînduri“ de la solicitant la medium, transfer func]ionînd dup` acela[i principiu al form`rii visului care nu este altceva decît realizarea unei dorin]e refulate.

O femeie îi scrie psihanalistului m`rturisindu-i un fenomen telepatic (dintr-o lung` serie): pe 22 august 1914 î[i aude foarte clar fratele aflat pe front strigînd „mam`, mam`“. Mama sa declar` c` a perceput acela[i mesaj în acela[i timp, iar în realitate fiul a murit în acea zi. Faptul c` sora a auzit mesajul este interpretat ca o convingere care a luat na[tere în mintea ei cu ocazia relat`rii mamei, din dorin]a incon[tient` a fetei de a se substitui acesteia, astfel încît fratele s`-i devin` fiu. Cît despre mesajul perceput de mam`, „nu incumb` aici s` cercet`m experien]a“ – declar` Freud.

Unei alte femei, de 27 de ani, cu un so] steril, i se prezice c` la 32 de ani va avea doi copii.

La 40 de ani, tot f`r` copii [i suferind de o nevroz` grav`, femeia devine pacienta lui Freud.

Acesta descoper` acela[i model al dorin]ei de substituire a mamei pentru a avea un copil de la tat`, tocmai pe baza elementului 32, care este exact vîrsta la care mama pacientei avusese, întradev`r, doi copii. Cum îns` a putut ap`rea în mintea prezic`torului acest num`r? – aceasta se „explic`“ tot ca transferul unor gînduri intense, pe aceea[i cale necunoscut`.

Concluzia este c` psihanaliza ar stimula dezvoltarea telepatiei explicînd, cu instrumentele ei, anumite fenomene de aceast` natur`. Cît despre partea lor incomprehensibil`, Freud declar`: „nu am opinii pe acest subiect, nu [tiu nimic despre el.“ n {tefania Mihalache

35

18 lei traducere din limba german` de Daniela {tef`nescu

RECENZII

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

PSIHOLOGIE

ceptelor [i la în]elegerea modului în care Berne prive[te procesul form`rii patologiei, dar [i al ie[irii din ea prin analiza tranzac]ional`.

Acest lucru se face prin analiza [i în]elegerea tranzac]iilor. Tranzac]iile se definesc prin con]inutul dat de interac]iunile posibile. Interac]iunea iese din sferele instan]elor psihice în via]a real` [i rezultatul – spune Berne – este nu doar con[tientizarea, ci vindecarea. C`ci prin aceste schimburi, numite tranzac]ii, fiecare parte se vindec` una prin alta.

Tranzac]iile pot fi pozitive ([i atunci rezolv` [i produc echilibre în jurul lor) sau neproductive ([i atunci ele transmit tensiuni existente la nivelul st`rilor Eului). Analiza unei persoane devine analiza tranzac]iilor pe care aceasta le face, interior [i exterior. G`sirea st`rii de bine implic` echilibrarea st`rilor Eului prin con[tientizarea dezechilibrelor în manifestarea lor [i negocierea tranzac]iilor. Acest lucru poate deveni mult mai evident în întîlnirile de grup, pe care Berne pune un accent deosebit. Mare parte dintre cazurile prezentate î[i dezv`luie neadecvarea în întîlnirile de grup, unde procesul de con[tientizare devine uneori chiar agresiv, clientul fiind pus în fa]a unei alegeri: se vindec` sau renun]` la terapie.

Cartea, publicat` ini]ial în 1961, este construit` cu o claritate studiat`, fiind urmat` – în seria care fundamenteaz` teoria lui Berne – de Jocuri pentru adul]i (1964) [i Ce spui dup` „Bun` ziua“? (1975). De altfel, limpezimea structurii este pentru autor una dintre calit`]ile principale ale noii sale metode. Oricine are pu]in` bun`voin]` o poate în]elege, iar de practicat o poate face oricine studiaz` cîteva luni [i st` în supervizare un an. Dup` o astfel de declara]ie, autorul nu are alt` variant` decît de a fi sistematic, coerent [i explicit. Modalitatea în care el simte c` poate face acest lucru cel mai bine este printr-un limbaj neagresiv, pe de o parte, [i prin multe ilustr`ri de cazuri, care s` îi sus]in` teoria, pe de alt` parte. Lectura e accesibil` [i, odat` ce ai dat destul` aten]ie în]elegerii conceptelor, poate deveni [i o lectur` de dezvoltare personal`. n

O lectur` de dezvoltare personal` Eric Berne, Analiza tranzac]ional` în psihoterapie Colec]ia „Psihologie-Psihoterapie“ Editura Trei, 2011

45 lei traducere din limba englez` de Liviu Stroe consultant [tiin]ific Eugen Hri[cu

Numele lui Eric Berne este sinonim cu numele analizei tranzac]ionale. El este unul din deschiz`torii de drumuri noi în psihoterapie, apar]inînd, ca [i Carl Rogers, celei de-a doua genera]ii de fondatorilor de [coli terapeutice care s-au impus [i au r`mas ca structuri stabile.

Prima parte a lucr`rii lui cuprinde definirea conceptelor. Analiza tranzac]ional` este o [coal` distinct`, care poate fi asociat` psihanalizei ca abordare ra]ional` (spre deosebire de [colile parentale, care implic` sugestie [i încurajare), îns` se autodefine[te ca în afara psihanalizei, pentru c` nu este nici o preluare, nici o reinterpretare a acesteia.

Exist` trei st`ri posibile ale Eului – spune Berne: exteropsyche (sau starea de p`rinte), în care comportamentul este structurat în func]ie de modelul oferit de p`rin]i [i este copiat ca atare; neopsyche (sau starea de adult), care este manifestarea ra]ional`, focusat` pe obiective, pe rezultate, cu consum emo]ional extrem de limitat sau considerat inutil; archaeopsyche (starea de copil), în care ne refugiem în comportamente similare copil`riei noastre, invada]i de emo]ii, impulsuri, desc`tu[`ri.

Energia psihic` (cathexis-ul) curge dinspre o stare a Eului c`tre alta, în func]ie de confortul nostru intern, dar [i de alegerile pe care le facem (atunci cînd con[tientiz`m c` sîntem bloca]i într-o stare care nu ne ajut`).

Starea primar` simpl` ([i s`n`toas`) începe s` se complice îndat` [i, odat` cu asta, intr`m pe t`rîmul patologiei. St`rile Eului se pot exclude, se pot contamina, grani]ele devin permeabile sau rigide, iar cathexis-ul – instabil. Abunden]a de cazuri ajut` mult la clarificarea con-

36

Lena Ru[ti

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

Opera lui Rilke este dominat` de o constant`: c` între el [i realitatea transmundan` se interpune mereu ceva nedorit. Chiar [i cre[tinismului (în „Scrisoarea unui tîn`r muncitor“) îi repro[eaz` de-a instala prea durabil [i prea masiv persoana Mîntuitorului, între Lume [i Divinitate.

Interpunerea – ca obstacol între Poet [i Absolut – a realit`]ilor mundane sau metafizice poate fi psihanalizat`: este o modalitate poetic` de-a exprima dificultatea de a împ`r]i via]a cu un altul, acel „alt“ care se interpune între eul poetic, [i „Dumnezeu“ (Dumnezeu fiind în]eles ca principiu al Poeziei, izvorul [i ]inta cele mai înalte ale inspira]iei). {i mai este „snobismul“ lui Rilke. Poetul este un dandy, purtînd ]inutele cele mai elegante, pîn` la pre]iozitate. Nu poate locui decît în hoteluri din cele mai luxoase [i în castele pe care aristocra]ii i le pun la dispozi]ie. Este fascinat – el, micul burghez dintr-o margine de imperiu – de nobilime. |n unire cu nevoia lui de femei, tr`s`tura aceasta îl face s` frecventeze aristocrate – de pild`, pe principesa Marie von Thurn und Taxis, proprietara castelului Duino, o femeie care va juca un rol atît de considerabil în elaborarea Elegiilor. ...Cele dou` voiaje în Rusia (împreun` cu Lou) stau sub fascina]ia pentru sufletul rus, c`ruia îi simte o mare voca]ie spiritual`. Nu-l intereseaz` cîtu[i de pu]in mi[carea social` din marea împ`r`]ie, nu pare s` simt` venind revolu]ia (care totu[i murmur` [i se preg`te[te în acei ani de sfîr[it ai secolului al nou`sprezecelea). Dar cînd în Germania postbelic` a anilor 1918-1919 se desf`[oar` o revolu]ie comunist`, el este de partea revolu]ionarilor! |l frecventeaz` pe Kurt Eisner, liderul Comunei müncheneze (care avea s` fie ucis), iar dup` reprimarea mi[c`rii devine suspect, trebuie s` suporte o descindere a poli]iei. Plecarea lui Rilke în Elve]ia este chiar determinat` de situa]ia lui fragil` în noua Germanie postbelic`...

Cite[ti altfel Elegiile duineze [i Sonetele c`tre Orfeu atunci cînd iei cuno[tin]` de contradic]iile unei personalit`]i fr`mîntate, esen]ial moderne, fugind de contingent [i mereu recuperat de el. n

Ion Vianu

Nevroza lui Rilke Biografia unui artist nu ne înva]` ceva esen]ial despre opera lui. Dimpotriv`, am spune, de vreme ce detaliile triviale [i marile sau micile sl`biciuni îl coboar` de pe tronul simbolic al poeziei (tron pe care Alexandru Macedonski îl pl`smuise ca pe un obiect concret, la poalele c`ruia [edeau discipolii). Dar nu trebuie s` c`dem în supersti]ia sublimului. Monografia din 1996 a lui Ralph Freedman despre Rainer Maria Rilke (tradus` din englez` în francez` doi ani mai tîrziu, la Actes Sud, cu titlul Rilke, la vie d’un poète) este o adev`rat` sum` a unei vie]i sfî[iate purtate de un spirit genial [i contradictoriu.

Rareori mi-a fost dat s` iau cuno[tin]` cu mai mult` claritate de dilema fundamental` a geniului (care este, într-o oarecare m`sur`, cea a oric`rui creator): între nevoia de solitudine [i dorin]a de iubire. Rilke s-a c`s`torit tîn`r, dar nu a putut tr`i cu so]ia sa Clara, de[i, curînd, au avut [i un copil, pe Ruth. |n via]a lui Rilke femeile joac` un rol enorm [i sînt nenum`rate. Nevoia lui de-a fi iubit (poate mai pu]in de-a iubi!) este enorm`. {i, cu toate astea, ori de cîte ori este în posesia fericirii – iubirea unei femei –, o necesitate interioar` îl oblig` s` se despart` de ea, nu rareori cu o anumit` cruzime. Cine s\nt aceste femei? – adesea artiste, scriitoare, mentore (\n primul r\nd, Lou Andréas Salomé), dar [i femei simple ca acea Marthe Hunnebert, o fat` pierdut` întîlnit` pe str`zile Parisului [i asupra c`reia exercit`, cu o voin]` pigmalionesc`, pasiunea de a o transforma.

37

Civiliza]ia. Vestul [i Restul de Niall Ferguson Colec]ia „Historia“ Traducere de Doris Mironescu [i Andreea Mironescu Civiliza]ia lui Niall Ferguson î[i poart` cititorii într-o c`l`torie fascinant` în jurul lumii – de pe Canal Grande la Nanjing [i palatul Topkapi din Istanbul, de pe Machu Picchu pîn` pe Insula Rechinilor, din turnurile seme]e ale Prag`i pîn` în bisericile secrete din Wenzhou.

Pre]: 44,95 lei Critic` la persoana întîi – seria de autor „N. Steinhardt“ Edi]ie îngrijit`, studiu introductiv, note, referin]e critice [i indici de Florian Roati[ Repere biobibliografice de Virgil Bulat Monahul amator de delect`ri livre[ti – o alt` imagine a autorului Jurnalului fericirii – [i o carte ce confirm`, o dat` în plus, inteligen]a sa critic`, cultura [i rafinamentul intelectual.

Pre]: 39,95 lei

Adolescentul de F.M. Dostoievski Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Livia Cotorcea O nou` traducere, „la zi“, a capodoperei Adolescentul, roman care ocup` un loc aparte în crea]ia dostoievskian`.

Dostoievski zugr`ve[te cu o m`iestrie inegalabil` adolescen]a ca pe o stare de nesiguran]`, ignoran]` [i nedes`vîr[ire, dar [i de boga]ie [i exuberan]` în care totul este posibil.

Pre]: 49,95 lei

Istoria cre[tinismului de Diarmaid MacCulloch Hors collection Traducere de Cornelia Dumitru [i Mihai-Silviu Chiril` „O lucrare f`r` egal.“ (Rowan Williams, Arhiepiscop de Canterbury) „Marele merit al acestei c`r]i este c` descrie în detaliu anumite aspecte ale istoriei cre[tinismului tratate superficial în alte lucr`ri [i pu]in familiare chiar [i publicului avizat.“ (Paul Johnson)

Pre]: 129,00 lei Vremea întreb`rilor – seria de autor „Octavian Paler“ „Nu-mi dau seama dac` sînt întreb`rile cele mai importante ce trebuiau puse. Sînt cele pe care mi le-am pus eu. |n plus, pe unele le-a[ nuan]a ast`zi sau le privesc cu melancolie . […] Dar ar fi neserios din parte-mi s` m` cred ceea ce nu sînt, un analist cu preten]ii [tiin]ifice. Sînt, doar, un afectiv care gînde[te cu inima, ap`rîndu-se de disper`ri cu un plus de pasiune.“ (Octavian Paler)

Pre]: 39,95 lei Adev`rata via]` a lui Sebastian Knight – seria de autor „Vladimir Nabokov“ Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Anca B`icoianu Primul roman scris în limba englez` de c`tre Nabokov, în perioada pe care a petrecut-o, în s`r`cie, la Paris. „Cît de lipsit de compromisuri, cît de real, de sclipitor este acest roman al lui Nabokov...“ (The New York Times Book Review) / „O crea]ie plin` de frumuse]e [i de for]`.“ (Flannery O’Connor)

Pre]: 29,95 lei

Corec]ii de Jonathan Franzen Edi]ia a II-a Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Cornelia Bucur „Corec]ii st` al`turi de Casa Buddenbrook a lui Thomas Mann… O oper` des`vîr[it`.“ (Michael Cunningham) „Romanul pe care-l a[teptam cu to]ii. O uluitoare anatomie a unei familii disfunc]ionale. O carte f`cut` s` dureze.“ (Esquire) „Cel mai important, mai curajos [i mai ambi]ios roman pe care l-am citit în ultimii ani.“ (Pat Conroy)

Libertate de Jonathan Franzen Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Daniela Rogobete Cel mai recent roman al lui Jonathan Franzen – adev`rata revela]ie a literaturii americane din ultimii ani [i una dintre figurile marcante ale literaturii contemporane. „Un geniu literar al timpurilor noastre [i o carte de excep]ie. Libertate este romanul anului – [i al secolului.“ (Guardian) / „O capodoper` a literaturii americane.“ (New York Times Book Review)

Pre]: 29,95 lei

Pre]: 42,95 lei

www.polirom.ro

Trilogia culturii de Lucian Blaga Humanitas, Serie de autor „«Matricea stilistic`» este ca un m`nunchi de categorii care se imprim`, din incon[tient, tuturor crea]iilor umane, [i chiar [i vie]ii întru cât ea poate fi modelat` de spirit. Matricea stilistic`, în calitatea ei categorial`, se întip`re[te, cu efecte modelatoare, operelor de art`, concep]iilor metafizice, doctrinelor [i viziunilor [tiin]ifice, concep]iilor etice [i sociale etc.“ (Lucian Blaga)

Pre]: 47 lei Str`zi vechi din Bucure[tiul de azi de Alexandru Ofrim Humanitas „Acesta este Bucure[tiul pa[ilor no[tri. Pe aici, pe una dintre aceste str`zi locui]i [i dumneavoastr` sau rudele [i prietenii dumneavoastr`, sau o persoan` care v-a dat b`t`i de inim` sau de cap, pe-aici v-a]i r`t`cit, într-o zi, c`utând cu îngrijorare numele str`zii, pe pl`cu]a prins` acolo, sus, pe casa din col]. Str`zile sunt f`cute din case, oameni [i amintiri. {i din pa[i.“ (Ioana Pârvulescu)

Pre]: 65 lei Emo]ia de Mirela St`nciulescu Humanitas „O adolescent` inteligent` [i solitar`, atras` de literatur` [i de nori, Clara, care î[i dore[te s` devin` scriitoare, adoarme [i se treze[te nu chiar gândac, ca personajul lui Kafka, dar ceva asem`n`tor, [i anume o femeie obi[nuit`, doamna Ionescu. Acest dezastru al unei vie]i, pe care nu-l observ` [i nu-l deplânge nimeni, este subiectul tulbur`torului roman Emo]ia […].“ (Alex. {tef`nescu)

Pre]: 29 lei Tumultul valurilor de Yukio Mishima Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei Shinji este un tân`r pescar care-[i între]ine mama [i fratele dup` ce tat`l le-a fost r`pit de valurile nemiloase. Hatsue, fiica celui mai înst`rit om din Utajima, se întoarce pe insul` pentru a deveni c`ut`toare de perle. Vor reu[i cei doi s` înfrunte interdic]iile [i prejudec`]ile unei lumi tradi]ionale? Sau tocmai ata[amentul fa]` de valorile str`vechi [i înfruntarea lui Shinji cu marea îl vor face pe tat`l fetei s` cedeze?

Pre]: 25 lei

Efectul Pygmalion. De la Ovidiu la Hitchcock de Victor Ieronim Stoichi]` Humanitas, Serie de autor „Conform unui vechi mit, Pygmalion, un sculptor grec, s-a îndr`gostit de propria oper`, o femeie de filde[. M`rinimo[i, zeii au însufle]it-o, iar sculptorul ar fi tr`it cu ea ani îndelunga]i. Cartea de fa]` consider` c` acesta este mitul fondator al no]iunii de simulacru – un obiect f`cut, un artefact hiperreal. Simulacrul provoac` explozia ordinii stabilite în reprezentarea occidental`, bazat` pe no]iunea de imita]ie.“ (Victor Ieronim Stoichi]`)

Pre]: 55 lei

|mp`r`tese, regine, prin]ese [i pove[tile lor scandaloase de Philippe Delorme Humanitas Cronicar înzestrat, cu scriitur` alert` [i captivant`, Philippe Delorme ne ofer` înspre degustare voluptuoase felii de istorie galant` a umanit`]ii. Portretele sale surprind atât splendoarea, cât [i striden]a unor prin]ese r`mase în con[tiin]a neamurilor, fie c` este vorba despre Cleopatra, Lucrezia Borgia sau Ecaterina II a Rusiei, despre Messalina, Christina a Suediei ori Margaret a Marii Britanii.

Pre]: 29 lei Specht [i fiul de Willem Jan Otten Humanitas, colec]ia Cartea de pe noptier` Roman distins cu prestigiosul Premiu pentru Literatur` Libris Felix Vincent, un pictor tân`r [i ambi]ios, prime[te o comand` neobi[nuit` din partea unui bogat om de afaceri: s` fac` portretul fiului s`u adoptiv, care a murit.

Dar cum poate Vincent, care de obicei are în fa]` modele vii, s` reconstituie o fiin]` pe care n-a cunoscut-o, pornind doar de la o fotografie [i o înregistrare video?

Pre]: 23 lei Un gest de iubire de James Meek Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei Siberia, 1919. O comunitate ciudat`, unde nu exist` copii, tr`ie[te într-un sat aflat parc` la cap`tul lumii. Conduc`torul lor este Balasov, fostul so] al Annei Petrovna, tân`ra mam` a singurului b`iat din sat, care fream`t` dup` pasiunile lume[ti. Izolarea sectei posedate de o fervoare mistic` dostoievskian` este doar o p`rere: în Iazik s-a instalat un regiment ceh, mânat în pustiurile înghe]ate de vâltoarea r`zboiului civil care macin` Rusia.

Pre]: 37 lei

www.humanitas.ro

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

BIBLIOTECA „PARADISO“

povestitor. „Am înv`]at s` spun pove[ti ascultîndu-le pe surorile [i pe mama mea. Fic]iunea mea vine de la ele“, spunea el în 2006, într-un interviu pentru Bright Lights Film Journal.

Ceea ce e cu atît mai semnificativ cu cît cele mai puternice personaje din filmele lui sînt femeile, iar cel mai exploziv personaj din textele lui e tot o femeie: Patty Diphusa.

Patty e starlet` porno, o aiurit` perfect` c`reia i se propune s` aib` o rubric` despre actualitatea madrilen` a anilor postfranchi[ti în La Luna. Patty consider` c` ea îns`[i e actualitatea, a[a c` decide s` scrie despre ea [i mezaventurile ei îndopate cu violuri monstruoase, încurc`turi burle[ti, amoruri crude. Spun „îndopate“ pentru c` Patty brodeaz` cu un wishful thinking dezinhibat cam ce crede ea c` ar trebui s` i se întîmple unei mari vedete de filme XXX. Aici includem cîteva nefericiri considerabile [i un interes subit al lui Warhol pentru capacit`]ile ei artistice. Jorge Herralde, editorul lui Almódovar, e convins c` Patty a inventat „realismul frenetic“ (cît mai e de-aici pîn` la „realismul visceral“ al Detectivilor s`lbatici?). |i dau dreptate doar dac` e de-acord c` „frenetic“ e sinonim, în cazul de fa]`, cu „imaginar“. Dac` ar fi cunoscut-o, Breton, Vian, Queneau, Michaux s-ar fi aruncat la picioarele lui Patty, adorînd-o ca pe un nou La Rochefoucauld al moravurilor noastre putrede [i vesele.

V` recomand s-o citi]i cît mai curînd. |n primul rînd, v` ve]i rostogoli prin text în cascade de rîs zgomotos, speriindu-v` apropia]ii; în al doilea rînd, ve]i uita c` citi]i un-text-scris-de-unregizor [i v` ve]i bucura de istoriile lui Patty ca [i cum ar fi vecina zurlie de la 2; în al treilea rînd, vi se va face poft` de filmele lui Almódovar; în al patrulea rînd, ve]i în]elege ce vrea s` spun` prin fraza „Numai cînd scriu devin un personaj“; în al cincilea rînd, ve]i pricepe ce se întîmpl` cînd „VIA}A real` e ca în fotoromanele porno“. Cît despre mine, am vibrat intens la dou` dintre cuget`rile lui Patty: 1. „Nu sînt suficient de intelectual` ca s` las lumea s` cread` c`-s frivol`.“ [i 2. „Oare cum poate un kil de homari s` m` emo]ioneze la fel de mult ca Meryl Streep în rolul unei turcoaice?“ n

Luiza Vasiliu

Patty

Pedro Almódovar, Patty Diphusa, Colec]iile Cotidianul, Editura Univers, 2008, traducere de Livia Iacob, 141 p.

S` zicem c` Dilemateca s-ar vinde la pachet cu un minidispozitiv YouTube, capabil s` proiecteze clipuri pe cea mai apropiat` suprafa]` plan` din apropierea dvs. (o mas`, un zid, o foaie de hîrtie, o coloan` vertebral` [i ce mai e în jurul ei). Ar fi atît de de[tept, încît, dup` ce a]i scanat cu el textul pe care îl citi]i, v-ar ar`ta clipurile de pe YouTube care se potrivesc cel mai bine cu lectura dvs. De exemplu, dac` a]i scana „Patty“, dispozitivul ar începe s` zbîrnîie [i s` se coloreze violent, proiectînd chiar pe pagina Dilematecii clipul Almódovar & McNamara – „Gran Ganga“, un fel de cabaret punk 80s cîntat de un individ dubios [i de o doamn` cu cercei [i sacou înflorat. Doamna e Pedro Almódovar, iar „Gran Ganga“ e unul dintre hiturile trupei de glam rock parodic cu care regizorul umbla prin cluburile madrilene în anii ’80.

Nu [tiu dac` asta era înainte, dup` sau în timpul carierei sale de asistent administrativ la compania Telefonica, dar [tiu c` în 1983, anul în care e înregistrat clipul, Pedro f`cuse deja trei filme [i publicase articole, sub pseudonimul Patty Diphusa, în El País, Diario 16 [i La Luna.

De fapt, chiar în 1983, Patty devine din pseudonim – personaj. {i ce personaj!

Dar s` ne-ntoarcem scurt la Almódovar ([tia]i c` s-a n`scut în La Mancha?!), care declar` mereu c`, de fapt, cînd era mic î[i dorea s` devin` scriitor („Am cî[tigat [i-un premiu la [coal` dup` ce am scris despre imaculata concep]ie.“) [i c`, dac` nu s-ar fi apucat de filme, s-ar fi f`cut

40

POEMUL DIN SEPTEMBRIE

Mircea IV~NESCU

„[i iat` lumina“ lumina s` se fac` iar`[i un ou – ca în legenda dintîi în care lumea a ie[it dintr-un ou – [i acuma s` se întoarc` în oul acesta, s` d`inuie acolo – a[teptînd clipa s` sfarme coaja asta de trup – care nu este decît un spa]iu-ntr-un timp – (timp dinainte de lumina p`relnic` a zilei, timp de lumin` p`relnic` a altern`rilor de zile [i nop]i, de privire [i îngîndurare, timp de p`relnicie, cînd s-a schimbat trupul de acum pe un altul atîta de larg desf`cîndu-se într-un arc, r`sturnîndu-se tot mai departe de noi, tot mai departe, pîn` nu-i mai vedem rotunjirea, ca în legenda cealalt`, cu roze albe [i ro[ii, [i-i putem spune – „slav`, st`pîne, cît de departe se întinde acuma puterea [i st`pînirea ta?“ – [i [tiind c` este o limit` care ne închide aici) – [i s` se fac` iar`[i un ou lumina asta – [i noi, în`untru, a[teptînd, [i spunîndu-ne, f`r` vorbele deslu[ite ale vorbirii, c` poate acum se va sf`rîma cu adev`rat coaja.

din volumul Poeme vechi, nou`, Editura Cartea Romåneasc`, 1989

41

© Rare[ Avram

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

PROFIL V\n`toarea de talente Romina Stancu Coordonatoarea Concursului de debut literar UniCredit

Cum e la debut? La aceast` întrebare lansat`, nu o dat`, de Dilemateca, au r`spuns pîn` acum autorii. De data asta, cea care vorbe[te e Romina Stancu, coordonatoarea Concursului de debut literar UniCredit. Dup` patru edi]ii, se poate deja face un bilan].

Cea care a înso]it, înc` de la început, aceast` competi]ie este Romina Stancu. Absolvent` de ASE (marketing strategic), Stancu a lucrat, dup` terminarea studiilor, în diverse corpora]ii, dar nu [i-a g`sit locul. A atras-o în schimb sectorul non-profit. A colaborat cu mai multe organiza]ii neguvernamentale, printre care [i Freedom House, pe proiecte culturale [i de patrimoniu. |n cele din urm` a ajuns la Asocia]ia Catalist, înfiin]at` în anul 2007 cu scopul promov`rii culturii scrise române[ti. |n afar` de Concursul de debut literar UniCredit, asocia]ia a dezvoltat [i o platform` online pentru promovarea c`r]ii (bibliofagia.ro), a sus]inut pagini literare în ziarele locale [i a ini]iat un proiect literar propriu – un roman foileton colectiv (scris de cinci autori) publicat în mediul online. Concursul de debut literar e îns`, de departe, proiectul cu cel mai mare impact.

Miza competi]iei e clar`: publicarea în volum. Concuren]ii trimit manuscrisele, juriul de-

42

cide nominaliza]ii [i cî[tig`torii la categoriile poezie, proz` scurt` [i roman. Cele mai bune c`r]i la fiecare categorie sînt apoi publicate la Editura Humanitas.

Ce [anse are un autor tîn`r care-[i trimite manuscrisul la o editur`? Foarte mici. C`ci lectoratul nu e înc` o „institu]ie“ în industria c`r]ii din România. Editurile prestigioase din Germania sau din Fran]a primesc anual cîteva sute de manuscrise – c`r]i nesolicitate trimise cel mai adesea de autori înc` nepublica]i. Aceste texte sînt citite cu aten]ie de lectorii sau de colaboratorii editurii, care le fac referate [i le propun, eventual, spre lectur` redactorilor sau coordonatorilor de colec]ie. Doar foarte, foarte pu]ine dintre aceste manuscrise ajung s` fie [i publicate, dar toate sînt citite [i tuturor autorilor li se trimite un r`spuns. Descoperirea noilor talente e o prioritate, mi-a spus, anul trecut, directorul Editurii Hanser: publicul din Germania consum` foarte repede c`r]ile [i caut` mereu ceva nou – exist` chiar [i agen]ii care caut` autori talenta]i pentru edituri. |n România, (mai ales) debutul e anevoios, chiar [i pentru autorii foarte talenta]i. Manuscrisul primului roman al lui Filip Florian (Degete mici) a stat mult` vreme prin sertarele sau pe mesele redactorilor de la Humanitas. |n cele din urm`, autorul [i l-a re-

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011 tras [i l-a dat spre lectur` editorilor de la Polirom. Cartea a ap`rut imediat, iar Filip Florian e ast`zi un autor curtat deopotriv` de editurile române[ti [i de cele str`ine.

Premiul pentru debut UniCredit const` în publicarea titlurilor cî[tig`toare (la categoriile roman, proz` scurt`, poezie) într-un tiraj de 1000 de exemplare. |ns`, spune Romina Stancu, nu doar cei trei autori ale[i de juriu au de cî[tigat de pe urma concursului, ci to]i concuren]ii.

Pentru c` to]i primesc un r`spuns – jura]ii sînt invita]i s` le citeasc` manuscrisele [i s` formuleze cîteva comentarii pe marginea celor citite. „Faptul c` ni[te oameni tineri au astfel ocazia s` se confrunte cu al]i scriitori afla]i la debut, s` primeasc` un r`spuns din partea unor cititori aviza]i îi poate ajuta pe mai departe. Chiar [i un r`spuns sincer, tran[ant, de tipul: «e slab, las`-te de meserie», poate fi de ajutor în orientarea carierei.“ |n 2008, la prima edi]ie a concursului, s-au înscris în jur de 60 de participan]i. A fost o reu[it`, dat fiind c` încrederea în astfel de concursuri e în general sc`zut`, c` mul]i înc` tr`iau cu impresia c` în lumea literar` totul depinde de pile [i de sforile trase. Treptat, oamenii s-au convins c` în aceast` ini]iativ` privat` conteaz` talentul literar.

PROFIL Cî[tig`torii Concursului de debut literar UniCredit n Poezie – Lauren]iu Belizan

|ntre noi un zid pe lun` „|ntre noi un zid pe lun` este volumul unui poet talentat, cu bune lecturi, înclinat spre volupt`]i manieriste agrementate cu referin]e culturale exotice – îndeosebi extrem-orientale – ce v`desc o sensibilitate evazionist` [i estetizant`. Avînd adesea un suport biografic, cotidian, discursul s`u liric se r`sfa]` în metafore decorative elaborate, senzuale. Exist` [i un anumit sentimentalism juvenil care, ]inut în frîu, contribuie la feeling-ul poemelor, dar care risc` uneori s` scape de sub control. Un mai bun dozaj al preaplinului interior [i al referin]elor mitologice, ca [i o exigen]` sporit` a selec]iei textelor ar pune mai bine în valoare scenariile calofile ale tîn`rului autor care, pe lîng` imagina]ia liric`, v`de[te u[urin]a de a rula registre poematice diverse, pendulînd de regul` între nostalgia unei copil`rii «naturiste» [i reveria urban`.“ (Paul Cernat) n Proz` scurt` – Petru Albu

Trestii „Volumul Trestii pare scris de un prozator versat, care a ucenicit de mult [i cu folos. Nara]iunile au nerv, imaginile cl`tesc ochiul min]ii, cli[eele au fugit în p`duri. Eliptice sau nu, propozi]iile denot` o art` a grad`rii proprie talentelor autentice. Compara]iile nu vireaz` în registrul excesiv atît de des întîlnit la debutan]i.

Cînd le cite[ti, te miri [i te bucuri deopotriv` („Cîmpia era tremur`toare ca o jelanie portughez`“). |ntre prozele alerte, de cîteva pagini, autorul a montat o bijuterie – «Sisamnes» – care înclin` definitiv balan]a. Este textul care poate c` ar fi adus victoria oric`ruia dintre primele cinci volume selec]ionate.“ (Radu Paraschivescu) n Roman – Dumitra Stoica

Nu m` atinge „Exist` utopii albe, imagini ale unei lumi ideale, tot a[a cum exist` distopii, utopii negre, vise sumbre ale c`r`rilor viitorului. Nu m` atinge e o utopie suav` [i, deopotriv`, plin` de dramatism. |n ea transpar, într-o form` ingenios alegorizant`, fr`mînt`rile [i nelini[tile prezentului nostru cel de toate zilele. Pretextul futurologic ofer` autoarei un alibi consistent pentru a se deta[a de încrîncen`rile doctrinare de care p`timesc de regul` judec`torii vremilor lor. Cartea e scris` cu fine]e [i chiar virtuozitate stilistic`, oferindu-i cititorului o lectur` de desf`tare.“ (Liviu Papadima)

43

PROFIL

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

Anul acesta, la concurs s-au înscris 200 de autori. Comparativ cu anul precedent, nivelul a sc`zut îns` foarte mult, spune Romina Stancu.

Pe de alt` parte, „oamenilor le este team` de competi]ie, le este team` s` se afirme într-un concurs. Mul]i dintre cei care, pîn` la urm`, o fac, nu accept` regulile sau, mai exact, nu admit c` au pierdut: vor o alt` p`rere, contest` calitatea membrilor juriului.“ Exist` îns` [i excep]ii – autori care le mul]umesc jura]ilor chiar dac` nu au fost re]inu]i printre cî[tig`tori sau nominaliza]i.

ua lui. A fost un [oc – dar am trecut, amîndoi, peste acel moment“, î[i aminte[te Romina Stancu.

Cît de mult conteaz` pentru ace[ti autori c` debuteaz` sub aceste auspicii la Humanitas? „Destul de mult. Pentru c`, odat` publica]i, ace[ti autori sînt promova]i. Ei pot deja intra în alte competi]ii, mai importante, sînt distribui]i în ]ar`, citi]i [i recenza]i de criticii literari. |n plus, dac` talentul lor este confirmat, le este ceva mai u[or s` intre pe u[a unei edituri. |ns` totul depinde doar de meritul lor – noi n-am f`cut decît s`-i sprijinim la debut.“ Cel pu]in deocamdat`, promovarea acestor autori este destul de timid` [i circula]ia c`r]ilor premiate – relativ sc`zut`. Mi-a fost greu s` g`sesc, chiar [i în libr`riile mari, volumele autorilor publica]i în seria dedicat` acestui concurs. |ns`, pîn` una-alta, s-a f`cut acest prim pas – publicarea. Debutul nu e nic`ieri u[or.

De ce-ar vrea o banc` s` sprijine un concurs de debut literar? „De ce nu! Avem nevoie s` citim. Ca s` citit, trebuie s` existe autori. {i UniCredit chiar crede c` aceast` nevoie trebuie sus]inut`. A[a cum exist` cauze sociale, exist` [i cauze culturale.“ n

„Vrem s` sus]inem debutul literar de calitate“ Cum e s` dai vestea proast` unui debutant? „La început a fost destul de greu. Am încercat s`-i încurajez – poate alt` dat` o s` fie mai bine.

Mul]i îmi povestesc via]a lor, îmi spun cum s-au apucat de scris. N-am cum s`-i alin. Pîn` la urm`, într-o competi]ie exist` [i cî[tig`tori, [i perdan]i.“ Unii dintre concuren]i, de pild`, au participat la fiecare edi]ie [i n-au cî[tigat niciodat`.

Dar nici s` dai vestea bun` nu e prea u[or. „{i atunci e greu. Cînd spui «ai cî[tigat», unii se blocheaz`. Pe Lauren]iu Belizan, cî[tig`torul la categoria Poezie, s-a nimerit s`-l sun tocmai de zi-

44

Matei Martin

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

logiilor intelectuale difer`, primele clase sociale care ader` la tehnologii aflate într-un stadiu esoteric sînt acelea[i. Nu numai c` ele „inventeaz`“ aceste tehnologii, dar transform` [i paradigma de instruc]ie pentru a dobîndi abilit`]ile de utilizare. {i pîn` la urm` paradigma se extinde la nivelul societ`]ii.

Trecerea de la o cultur` oral` la una scris` a dus la apari]ia lecturii ca act privat, individual, opus colectivismului impus de transmiterea în grup [i repetitiv` a informa]iilor orale. Modificarea social` adus` de lectura solitar` este o surs` a individualismului [i a generat ideea unei sfere private ca zon` autonom` în raport cu sfera public`. Mai mul]i teoreticieni media, printre care [i McLuhan, v`d apari]ia alfabetului ca surs` a scind`rii vie]ii indivizilor în dou` zone cu norme [i atribute diferite. Orice om care cite[te în singur`tate se rupe de societatea sa v`zut` ca un spa]iu al audien]ei publice. Con]inutul intelectual nu mai depinde de publicizarea [i repeti]ia public`, el este documentat [i conservat în containere clar delimitate, suporturi obiective, care pot fi transferate f`r` a presupune o mediere. |n lumea occidental`, observa McLuhan, copilul este educat în cadrul unor tehnologii abstracte [i vizuale, precum alfabetul, care dau intui]ia unui timp [i spa]iu uniforme, succesiunea este ordonat` etc., pe cînd în lumea tribal` copiii tr`iesc „în lumea implicit` [i magic` a r`sun`torului cuvînt oral“. Trecerea la o tehnologie nou`, cum ar fi alfabetul sau radioul, va crea întotdeauna reac]ii vehemente, observ` McLuhan, pentru c` se creeaz` un dezechilibru între sim]uri, percep]ii, unele fiind exacerbate în raport cu altele. Dup` reac]ia vehement` va urma o perioad` a adapt`rii, în care via]a personal` [i spa]iul social se transform` în acord cu noua tehnologie. Web-ul contemporan împarte cu epoca oral` caracteristica medierii [i colectivit`]ii, fiind o tehnologie bazat` pe electricitate care reorienteaz` lumea noastr` spre auditiv [i flux oral. Sfera privat` cî[tigat` odat` cu alfabetul [i înt`rit` de tipar este amenin]at` de o nou` comuniune a min]ilor, într-un ritual social care ne pare deodat` nou. n

Constantin Vic`

De peste 2000 de ani Adoptarea Internetului [i world wide web-ului a fost una restrîns` la început. Hackerii (adic` me[te[ugarii codului), elita academic` din computer science [i oamenii de afaceri au format minoritatea care a adoptat noua tehnologie pentru c` a r`spuns nevoilor ei, adic` o comunicare rapid` a informa]iei [i/sau posibilitatea de a tranzac]iona cu costuri mici. Alfabetizarea digital` & pentru re]ea a început cu aceea[i minoritate ca în Atena antic` (comercian]ii [i me[te[ugarii). Elitele umaniste, care dominau cîmpul cultural [i ideologiile momentului, au refuzat în prim` faz` aceste tehnologii, r`mînînd fidele unui curriculum mai vechi, în care lectura liniar` a c`r]ilor, accentul pus pe mijloacele analogice de transmitere [i produc]ie a culturii (reviste tip`rite, albume de art`, benzi, discuri etc.) [i performativitate (mai ales în artele spectacolului) reprezentau nucleul.

Hypertextul a fos v`zut ca o degradare a textului, iar hypermedia un nou Turn Babilon. A[a cum în Atena antic` a recita era o abilitate superioar` celei de a scrie, în secolul XX a putea s`-]i aminte[ti [i s` faci referin]e culturale din memorie era considerat o abilitate superioar` capacit`]ii de a reg`si informa]ia online. Pare surprinz`tor c` pattern-ul se repet` de-a lungul istoriei: chiar dac` ritmurile de adoptare a tehno-

45

Š Mircea Stru]eanu

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

INTERVIU

„Cîte bun`t`]i ne ofer` lumile trecute!“ Ioana Pârvulescu Ioana Pârvulescu urmeaz` sfatul pe care ea îns`[i îl propune într-un ghid al nonconformistului publicat în volumul |ntoarcere în secolul 21: „|n lumea de azi, a turmei, avangardistul ar tr`i în orice alt` epoc` în afar` de azi“ [i se refugiaz` |n intimitatea secolului 19 [i într-o |ntoarcere în Bucure[tiul interbelic. Romanul Via]a începe vineri, a c`rui ac]iune se petrece într-un secol 19 pe cale s` se sfîr[easc`, a fost tradus recent în suedez` [i va fi lansat în septembrie la Tîrgul de carte de la Göteborg. Tîrgul va beneficia de prezen]a a doi laurea]i Nobel: Herta Müller [i Mario Vargas Llosa.

Dup` eseurile reînviind alte vremuri, cum a reu[it romanul Via]a începe vineri s` ias` din sertar?

Nu e ceea ce se cheam` un „roman de sertar“, a ie[it doar din sertarele vie]ii. Povestea e a[a: am început un roman la 1 ianuarie 2008, încercînd un gest simbolic: s` m` prind` Anul Nou scriind. Din nefericire, gestul n-a avut nici un efect, tot ce-am scris am aruncat, tot simbolic, la co[. {i-am l`sat-o balt` cu romanul. |ns` dup` un an [i ceva, mai precis pe 28 iulie 2009 – [tiu fiindc`, întîmpl`tor, mi-am notat asta în jurnal –, m-am reapucat de el. Dar de la zero.

Nu-mi pot explica de ce, de data asta se copsese îndeajuns [i-a mers nesperat de u[or [i, mai ales, de repede. Am scris cu bucurie. |n exact trei luni a fost gata, iar la exact patru luni de la începerea lui îl lansam la Tîrgul de carte Gaudeamus. Nu în]eleg nici acum de unde am avut atîta timp pentru el, fiindc` nu m-am retras din via]a obi[nuit`, ca s`-l scriu [i am fost ocupat`, ca întotdeauna. Am sim]it clar c` timpul se dilatase într-un mod inexplicabil. {i am în]eles asta a[a: scriam în timpul acela, din roman, într-un timp care curgea mult mai lent, ca [i cum a[ fi alunecat în alt` lume.

47

n Absolvent` a Liceului „Andrei {aguna“ din Bra[ov [i a Literelor bucure[tene în 1993, Ioana Pârvulescu (n. 1960) a debutat publicistic, în 1985, cu un articol despre Mircea Horia Simionescu în revista Astra, iar în volum cu cartea de poezie Lenevind într-un ochi (1990). Dup` nou` ani de publicistic` (cu rubrici în prima serie a Contrapunctului, în Vineri, suplimentul cultural al Dilemei, [i în România literar`), timp în care a fost [i bursier` NEC, în anul 1999 a publicat trei c`r]i deodat`: Alfabetul doamnelor (Premiul Uniunii Scriitorilor), Prejudec`]i literare [i prima traducere din celebrul volum de poezie filozofic` german` C`l`torul heruvimic de Angelus Silesius.

Dup` înc` o traducere, din francez`, S` fie binecuvînta]i – memoriile criticului Maurice Nadeau (2002) –, a publicat cea dintîi carte cu ecou de public [i critic`: |ntoarcere în Bucure[tiul interbelic (2003), urmat` de un volum de aceea[i factur`: |n intimitatea secolului 19 (2005; Premiul „Cea mai rîvnit` carte“ de la Tîrgul de carte Gaudeamus – premiul jurnali[tilor, Premiul de excelen]` „Cartea anului“ acordat de UNPR [i Premiul pentru eseu [i critic` literar` al Uniunii Scriitorilor).

INTERVIU

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

Cum ar fi fost personajul Iulia Margulis dac` a]i fi adus-o pe ea în zilele noastre, în locul lui Dan Cre]u? O domni[oar` blog`ri]`/urban`/corporatist` sau o nonconformist` pe modelul descris de dvs. în „Nonconformi[tii r`ma[i de c`ru]`“, care tr`ie[te în trecut [i redescoper` corsetul?

S-o aduc în prezent pe Iulia? Cine [tie, poate c-o s-o fac... Nu [tiu exact cu ce s-ar fi ocupat ea, dar [tiu c` mul]i oameni ar fi sim]it c` e din alt` lume. F`r` voia ei, gesturile, ]inuta (ar sta dreapt` pe scaun, nu ca noi, care ne curb`m spre computere), dar mai ales o anumit` naivitate, o dorin]` de a ajuta, pu]in obi[nuite azi, ar tr`da-o c` e din alt` parte. {i înc` ceva, la Iulia ar uimi lipsa vanit`]ii, care e rar` ast`zi. Eu cred c` s-ar bucura enorm de lipsa corsetului, de simplitatea de a-]i cump`ra de la farmacie un test de sarcin`, de diverse libert`]i, de independen]a femeilor, dar nu s-ar împ`ca defel cu o brutalitate [i o lips` de nuan]e suflete[ti la care nu [i-ar fi închipuit c` se poate ajunge. {i m-ar amuza ca într-un posibil volum doi s` ar`t o „gur` a lumii“ care o judec` în fel [i chip, face presupuneri aiurite pe seama ei (cum a p`]it [i Dan, de[i nu se [tie pîn` la sfîr[it exact care-i adev`rul despre el), asta ar fi partea cu haz a romanului.

Un personaj din roman se lanseaz` într-o compara]ie optimist`: „Eu cred c` România seam`n` cu o orchestr`, dar n-a ajuns înc` la concert, ci tot face repeti]ie. Mai scîr]îie un violonist, mai gre[e[te intrarea solistul, mai dau chix sufl`torii sau se sup`r` dirijorul [i opre[te muzica [i-i ceart` pe to]i, de-a valma, totul e fragmentat [i mereu reluat de la cap`t, dar la concertul propriu-zis melodia se va lega f`r` cusur [i aplauzele Europei...“. |ntreb, precum interlocutorul personajului: cînd o s` fie concertul? Sau a fost deja [i n-am mai prins bilete?

Vede]i, într-un roman, personajele [tiu mai mult decît autorul. Am fost mirat` s` descop`r asta cînd am scris Via]a începe vineri. Discu]iile politice nu sînt „mon fort“, cum spun francezii. Dar la nivel uman pot s` spun c` oamenii dau concerte foarte nereu[ite [i nu mai ating armonia comun`. Politic, e mult mai r`u decît

în secven]a descris` de gazetarul de la Universul: cînd unul cînt` bine (vorbesc a[adar de planul politic), ceilal]i fac o h`rm`laie nemaipomenit` ca s`-l acopere [i s`-l saboteze. Mai e mult pîn` la concert, dac`-l vom da vreodat`. Dar cine [tie...

48

„Oamenii din secolul 19 nu se plictiseau“ Evaziunea din cotidian se concretizeaz`, recent, într-o încercare de înviere a „Micului Paris“, prin romane ca Zilele regelui, Pioneze [i hîrtie albastr` [i altele, la care se adaug` [i romanul dvs. Trebuie ca acel Bucure[ti s` fie un model sau a devenit deja o [tachet` de netrecut?

Model e mult spus, fiindc` presupune ideea de perfec]iune. Eu am o problem` cu acest cuvînt, în sensul lui etic sau pe caoarda lui istoric`, politic` etc. Cît despre oamenii socoti]i modele, [i ei sînt tot oameni. Unii au chiar o voluptate s` g`seasc` bube, mucegaiuri [i noroi în oameni care f`r` voia lor sînt lua]i de unii drept modele. |n schimb, accept cuvîntul „model“ în sensul lui de tipar sau de surs` de inspira]ie. Cred c` ne putem inspira cu folos din lumile trecute, din Bucure[tiul care progresa atît de rapid la sfîr[itul secolului 19 sau din cel interbelic, care s-a schimbat atît de frumos la înf`]i[are în numai 20 de ani. Nu ne impune nimeni o lume în totalitatea ei, putem alege din ea numai ce ne place. Sau, ca s` fac alt` compara]ie: e ca la un mic dejun cînd ai o cazare all inclusive. Te plimbi printre felurile etalate [i-]i alegi ce ]i se potrive[te. Unii protesteaz` îns`: nu-mi plac s`r`turile la micul dejun. Sau: nu beau niciodat` cafea. Dar cine te oblig`? La urma urmei, nu trebuie decît s` alegi. Cîte bun`t`]i ne ofer` lumile trecute!

Spune]i, în |ntoarcere în secolul 21, c` „privirea goal` este semnul distinctiv al omului modern. Se vede c` acolo în`untru nu mai e nimeni.“ Ce însufle]ea privirea omului de secol 19 sau a celui interbelic?

Da, e de necrezut: cioc-cioc, ba]i la fereastra omului de azi [i în`untru sun` a gol [i pustiu, nu e nimeni acolo. Sau e, dar se ascunde atît de

INTERVIU

bine, c` uit` [i el de el, uit` c` e în`untru. |ntre omul din a doua jum`tate a secolului 19 [i cel interbelic e o diferen]`: în omul de secol 19 erau [i ceilal]i, erau persoanele a III-a, ei [i ele. |n omul interbelic era m`car el însu[i, persoana I, oricum, era cineva. Azi e un gol care uneori ia numele de „vanitate“. De aceea îmi plac cel mai mult oamenii din secolul 19. Ei nu se plictiseau niciodat`, aveau lume în ei. A]i observat c` azi oamenii sînt nelini[ti]i imediat ce nu mai au lîng` ei telefonul mobil, laptopul, un film, c`[tile etc.? Cei de acum sînt conecta]i permanent la lume prin intermediul unui aparat, dar au pierdut capacitatea de leg`tur` direct`, interioar`, cu ceilal]i, de leg`tur` biologic`. Unde sînt conversa]iile atît de îmbog`]itoare cu oamenii din jur, pl`cerea de a auzi ce spun al]ii? Unde sînt conversa]iile cu tine însu]i, pl`cerea de a afla de la tine ceva nou despre tine [i despre al]ii?

Tot în leg`tur` cu privirea, care considera]i c` este cel mai frumos loc din fiecare dintre cele trei Bucure[tiuri, cel de secol 19, cel interbelic [i cel de azi?

Cel mai frumos loc public din Bucure[tiul vechi (a doua jum`tate a secolului 19 [i interbelic) este pentru mine Teatrul Na]ional, cel de pe Calea Victoriei. Locuri intime care îmi plac sînt acele case cu o mic` gr`din` care, prin fiecare detaliu, de la peron [i scoic` deasupra intr`rii, la un aer deplin împ`cat – parc` [i aud un oftat de u[urat` tihn` al c`r`mizilor –, dau seama de cu totul alte ritmuri exterioare [i interioare. Ele mai exist` [i azi, chiar dac` îmb`trînite, unele mici de tot, de pild` casa în care a locuit Constantin T`nase, de pe strada Pu]ul cu plopi, num`rul 10. Iar în Bucure[tiul de azi cel mai frumos loc este trecutul, povestea.

Reu[i]i s` mînca]i cartofii de la McDonald’s cu furculi]a de argint (ca semn de protest postmodern)?

Cînd a ap`rut McDonald’s-ul, în anii ’90, am fost încîntat`, era ceva nou, curat, frumos, occidental. Nu m-a deranjat nimic, fiindc` venea dup` ani de foame [i de mizerie (de[i se spune c` nimeni n-a f`cut foame la noi, nu-i adev`rat, era o foame cumplit`: la mîncarea „pe s`turate“ e fotografii din arhiva personal`

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

49

A alc`tuit o antologie de poezie universal`, De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (2006), a tradus din poezia lui R.M. Rilke – |ngerul p`zitor (2007), a publicat un volum de publicistic` – |ntoarcere în secolul 21 (2009), un roman – Via]a începe vineri (2009), un volum de eseuri – Cartea întreb`rilor (2010), precum [i dou` studii dedicate lui Caragiale – |n ]ara Miticilor (2007) [i Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale (2011).

Romanul Via]a începe vineri a fost tradus recent în suedez` [i va fi lansat în septembrie la Tîrgul de carte de la Göteborg. Ioana Pârvulescu este conferen]iar la Facultatea de Litere din Bucure[ti.

INTERVIU

vorba [i de ce, nu doar de cît, or, nu puteai g`si nici pîine de calitate). |mi amintesc chiar cît de [ocat a fost un prieten din Germania pentru c` l-am invitat, imediat dup` ’90, s` mînc`m la McDonald’s, a stat îmbufnat tot timpul, în timp ce eu m` sim]eam grozav. Azi îl în]eleg, n-a[ mai mînca într-un asemenea loc, mai ales cu musafiri, mai ales cartofi pr`ji]i, nici cu, nici f`r` furculi]`, fiindc` sînt congela]i [i parc` n-au gust.

Cu strict aceia[i bani po]i mînca la orice mic restaurant din Capital`, exist` o droaie. Iat` un lucru [i un loc bun din Bucure[tiul de azi: restaurantele.

„Mi-ar fi pl`cut Artele Plastice, Arheologia...“ Sînte]i conferen]iar la Facultatea de Litere [i a]i scris un „Ghid practic pentru studen]ii care ajung din gre[eal` la Litere“, înc` de ac-

50

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011 tualitate, care ar putea fi afi[at la avizier.

Cum se poate remedia problema celor ajun[i aici din întîmplare [i care încep s` constituie majoritatea?

Se pare c` e o problem` general`, pe la toate facult`]ile. A[ face a[a legea înv`]`mîntului: dup` terminarea liceului, to]i elevii s` aib`, dac` vor, un an de pauz`, adic` un an de încercare. S` aib` dreptul s` frecventeze f`r` examen cursurile oric`rei facult`]i, ca s`-[i dea seama ce le place [i ce nu, ce li se potrive[te [i ce nu. Numai cei care-[i cunosc voca]ia [i sînt siguri de ea s` se înscrie direct la o facultate, cu examen, ca s` nu piard` timpul. E foarte greu la 18 ani s` [tii ce vrei cu adev`rat [i mai to]i studen]ii sînt dezam`gi]i, indiferent ce facultate aleg.

S` spun c` [i eu mi-a[ fi dorit altceva [i c` Facultatea de Litere m-a dezam`git, la început, dar pîn` la urm` s-a dovedit c` alesesem bine, în condi]iile ofertei de atunci. Eu [tiam foarte bine ce nu vreau, ce nu pot, dar dintre cele pe care le voiam poate c` nu numai Literele ar fi fost de încercat. Mi-ar fi pl`cut Artele Plastice, Arheologia [i cîte altele. Oricum, s-ar scuti mult` munc` zadarnic`, de ambele p`r]i, dac` studen]ii care au ajuns „din gre[eal`“ la Litere [i-ar g`si adev`rata voca]ie. Am avut o student` care voia s` intre în licen]`, dar nu [tia ce înseamn` „interbelic“ [i nici m`car c` au fost dou` R`zboaie Mondiale, [i nici un titlu de poem de Bacovia sau de Blaga. Picase examenul cu mine [i mi-a spus c` e ultimul. Oare e posibil a[a ceva? {i dac` da, cum?

Ce prejudec`]i în receptarea literaturii (române) au studen]ii de la Litere?

Cea mai ciudat` prejudecat` a multor studen]i este c` literatura, în special critica literar` [i poezia, sînt limbaje de neîn]eles, pe care trebuie totu[i s` le vorbe[ti [i s` le scrii. Or, nu e a[a. Cei mai mari critici [i teoreticieni vorbesc pe în]eles [i-i po]i pricepe. Cred c` cele mai mari bucurii didactice ale unui profesor sînt cînd vin studen]i [i spun fraze de genul: „E prima oar` c` începe s`-mi plac` Ion Barbu [i s` nu m` mai tem de el“ sau „E prima dat` cînd am în]eles [i eu ce-i cu acest mise en abîme“ [i-a[a mai departe. O alt` prejudecat` e c` e mai bine dac` copiaz` decît dac` nu copiaz`. Cînd mult

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

INTERVIU

mai simplu ar fi s` citeasc` [i s` gîndeasc`, gînditul e mai simplu [i mai f`r` riscuri decît copiatul.

editorial). Simt o mare recuno[tin]` pentru to]i cei care au avut încredere în acest prim roman publicat de mine.

Cît despre Tîrg, premisele m-au încîntat: cu trei luni înainte am primit catalogul cu toate evenimentele de acolo, am mul]umit, mi s-a mul]umit pentru c` am mul]umit... Sînt stabilite deja temele [i partenerii de discu]ie, limbile în care se va vorbi [i translatorii. Cînd m` gîndesc c` la noi primesc telefoane în ajunul Tîrgului: „Mi-a ap`rut o carte, vrei s` mi-o lansezi mîine?“, r`mîn vis`toare, de[i îmi plac mult [i agitatele noastre Tîrguri pline de via]`. Apoi, acolo, fiecare invitat str`in are un interlocutor suedez, astfel încît publicul e ajutat s`-i ia în seam` [i pe str`ini, se fac pun]i de comunicare între scriitori diver[i, de pild` eu sînt pus` al`turi de o autoare suedez` care are cîteva c`r]i de succes despre trecut, Sigrid Combüchen. Iar titlul sub care sîntem prezentate în catalog îmi place foarte mult: Two Time-travellers. n

„Aceast` prim` traducere a mea“ S` revenim la romanul dvs.. Cum sun` titlul Via]a începe vineri în suedez`?

Livet börjar på fredag.

Ce a[tept`ri ave]i în leg`tur` cu Tîrgul de la Göteborg?

A[ vrea s` m` bucur pur [i simplu de aceast` prim` traducere a mea într-o limb` str`in` [i de prima mea vizit` în Suedia. Cum n-am b`tut niciodat` pe la u[i str`ine, cum se zice, probabil c` n-a[ fi ajuns s` fiu tradus` vreodat` (în sensul necaragialesc al cuvîntului, în cel`lalt sîntem cu to]ii, probabil, mai tradu[i decît ne-am dori) dac` romanul meu nu i-ar fi pl`cut lui Mircea C`rt`rescu, iar el nu l-ar fi recomandat Institutului Cultural Român din Stockholm, care, la rîndul s`u, l-a recomandat Editurii Bonnier (mai precis editurii 2244 care face parte din acest mare grup

interviu realizat de Diana Frînculescu [i Marius Chivu

51

INTERVIU

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

„Caragiale avea o inteligen]` vibratil`“ A]i început s` citi]i ziare [i reviste din secolul 19 la începutul anilor ’90. A]i scris în recentul volum Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale c` „presa veche se dovede[te tot actual`“. Ce tr`s`turi comune mai p`streaz` publicistica din ziua de azi, fa]` de cea de odinioar`?

Mai tot, ziarele n-au evoluat esen]ial. Pe lîng` numeroasele ei defecte (exager`ri, minciuni [i calomnii, gre[eli, semidoctismul gazetarilor, informa]ii neverificate [i care se contrazic uneori în acela[i ziar, ridicolul, stilul inflamat, adjectivele [i superlativele în exces [i cîte altele), presa are [i cîteva clare calit`]i: î]i d` informa]ii despre nout`]ile vie]ii de zi cu zi [i nu plictise[te. Uneori nu atac`, ci ap`r`, de[i am v`zut tot mai rar asta. Dac` [tii s` dai la o parte parazi]ii, afli destule [i dac` e[ti prudent cu informa]ia, ajungi s` [tii cum s` vezi printre rînduri adev`rul. De altfel [i Caragiale d` vreo dou` re]ete despre cum s` faci o informa]ie adev`rat`, din dou` ziare care exagereaz` în sensuri opuse, unul în r`u, altul în bine. Desigur, e vorba de presa obi[nuit`, adic` cea angajat` politic, cea pentru care „scopul scuz` mijloacele, vorba nemuritorului Gambetta“. Am constatat c` o mul]ime de titluri de ieri sînt exact acelea[i [i azi, c` mai toate rubricile de ieri sînt acelea[i [i azi, c` stilul a r`mas cam la fel.

Dup` moartea lui Caragiale, locul s`u în istoria literaturii române nu era bine delimitat. Care au fost factorii care au condus la o interpretare difuz` a operei sale? Care au fost vocile critice care au adus o nou` lumin` asupra scrierilor sale?

Mai întîi, estetica lui. Gîndi]i-v`, Caragiale î[i scrie opera înainte de apari]ia curentelor avangardiste [i a manifestelor lor, care l`rgesc f`r` precedent limitele esteticului.

A[a c` pentru cei mai mul]i a scrie ca la ziar era contrariant, era ceva de tipul „asta nu e art`, nu e proz`, a[a pot s` scriu [i eu!“ Doamna Dorina Gr`soiu a scris o car-

52

te (o citez în Lumea ca ziar) în care arat` cum era perceput Caragiale în gazetele vremii lui, a[adar de c`tre colegii lui: dezastruos! A fost prima problem` a recept`rii. A doua, mai grav`, a fost ajustarea politic` a lui Caragiale dup` 1947. La fel ca Eminescu, el a fost r`st`lm`cit de comuni[ti, pentru ca opera lui s` spun`, ideologic, ce doreau ei: c` burghezia a fost o societate putred`, c` toat` lumea pîn` la ei a fost corupt`, rea, proast`. |n privin]a vocilor critice autentice, Caragiale a avut noroc: mai to]i criticii autentici (adic` neideologizan]i) care au scris despre el, au dat pagini savuroase, splendide. Numesc la întîmplare cî]iva contemporani, doar: cei doi Manolescu (Florin [i Nicolae), {tefan Cazimir, Liviu Papadima, Al. C`linescu. Dar [i selec]iile din opera lui f`cute de Dan C. Mih`ilescu sau Andrei Ple[u (acesta din urm` pe un audiobook) sînt o alt` punere în valoare a operei lui Caragiale. |n acel secol 19, presa era perceput` [i ca „un produc`tor de vulgaritate, de dezordine, ca o gur` indiscret`, de proast` calitate, [i ca un mesager al r`ului“. Opera lui Caragiale r`scole[te aceste realit`]i indiscrete. A reprezentat un avantaj sau un dezavantaj faptul c`, înainte de toate, I.L. Caragiale era gazetar?

Oamenii inteligen]i de tipul lui Caragiale – [i el avea o inteligen]` vibratil`, sensibil`, ie[it` din comun – [tiu s`-[i transforme dezavantajul, sl`biciunea, în avantaj. Tocmai asta a f`cut el: a valorificat artistic toate defectele presei [i pe ale gazetarilor.

Cum crede]i c` ar fi ar`tat presa de sfîr[it de secol 19 [i început de secol 20, f`r` Caragiale?

Presa ar fi ar`tat la fel, dar literatura e sigur c` ar fi fost mai s`rac`! (din interviul realizat de Andra Rotaru pentru www.agentiadecarte.ro)

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

Dar ceea ce putea fi înc` o prob` (minor`) de superficialitate a traduc`torului a luat propor]iile unui caz flagrant de incultur`. {i dansul visat de mine a sfîr[it în falsetul unui traduc`tor care nu are cultura necesar` spre a în]elege ce traduce. Probabil, pentru Anca Stoiculescu, un text confuz e un text inteligent [i nu o deranjeaz` s` pun` în cuvinte române[ti ceea ce îns`[i nu pricepe: „Dac` vor deveni reziliente din punct de vedere tehnologic, bibliotecile...“ („Virtual libraries, if they become technologically resilient...“). Rezultatele au, cel mult, un uria[ comic involuntar: „hoarda de manuscrise“ (the hoard of manuscripts), „Diamantul Sutra“ (Diamond Sutra, adic` faimoasa Sutr` de diamant, cea mai veche carte tip`rit` a lumii...), „procesoarele de cuvinte“ (Word processors, anyone?), „manuscrisele iluminate“ (adic`, „cu anluminuri“, nu cu becuri, pentru cunosc`tori...), r`mînînd îns` tot probe de incultur`: „Pe[tera lui Sybil“ (pe[tera Sybillei din Cumae), Tosca de Verdi (în original, corect, de Puccini), [i ...Nop]ile arabe (ceea ce toat` Europa [tie ca 1001 de nop]i [i numai ciuda]ii de insulari au r`mas s` indice ca Arabian Nights, nuan]` evident necunoscut` traduc`toarei). Titlurile operelor sînt l`sate în engleza-surs`, chiar dac` nu aceasta era limba lor original`, ceea ar fi hilar de n-ar fi jalnic. Cehov a scris, astfel, Strange confessions, iar Sofocle The Loves of Achille.

Ca s` nu-mi pun pofta-n cui, am c`utat textul original, prilej de stupefac]ii în toat` legea.

Titlul original nu exprim` posesia (ca în Biblioteca nop]ii, nefericit aleas`), ci o circumstan]` recurent`: The Library at Night, pentru c` fiecare capitol este, de fapt, provocat de o reverie a autorului, noaptea, în propria sa bibliotec`.

Biblioteca în noapte? Titlul fiec`rui capitol este schimbat tacit în traducere; nici unul nu e fidel, le aleg pe cele mai aiurea: The Library as Home devine |ntoarcerea în bibliotec`, The Library as Mind e Biblioteca mental`, iar The Library as Oblivion e Biblioteca [i uitarea. Falsetul continu`, singura performan]` a Editurii Nemira fiind s` publice o carte de istoria culturii tradus` de o persoan` evident incult`: un oximoron al rat`rii. n

Ioana Bot

Ratat în traducere Pofticioas`, îmi rezervasem lectura ultimei c`r]i a lui Alberto Manguel ap`rute în române[te pentru vacan]` ([ezlong, ceai rece, umbrar de caprifoi, Corelli la tot cartierul...); îi cuno[team dinainte aliajul de cultur` uria[`, de specializare rafinat` în domeniul istoriei c`r]ilor [i lecturii, respectiv de scriitur` elegant`. Destinat` pauzelor din luptele mele corp la corp cu o bibliotec` în curs de rearanjare – o istorie a bibliotecii, tip`rit` luxos de Editura Nemira (2011), în traducerea Anc`i Stoiculescu: Biblioteca nop]ii. Stilul unui scriitor bun e ca paradigma melodic` a unui compozitor: un ritm recunoscut, în voia c`ruia te la[i cu delicii, iar mintea [i imagina]ia ta danseaz`, înseninîndu-te.

Asta [tiam c` pot a[tepta de la Manguel.

Dar dansatorii spiritului meu se c`lcau tot mai des pe picioare, iar eu c`utam degeaba frumuse]ea bibliotecii povestite de Manguel. Unele erau poticneli minore (grafii engleze ale originalului pentru nume ruse[ti – Mayakovskii, Chalamov; nume engleze pentru institu]ii germane: „New University din Hamburg“, în loc de „Noua universitate din...“), altele erau scrî[netele stilistice ale unor nefericite traduceri literale: Anca Stoiculescu crede, ingenuu, c` lectures înseamn` lecturi (nu conferin]e), collected works – opere colectate (nu reunite, editate etc.), ea scrie acumulate gradual pentru gradually accumulated (adic` adunate treptat) [i amicabil pentru amicably (pe române[te, amical). Ea traduce assembling books cu asamblînd c`r]i (din p`r]i?), nu reunind c`r]i etc.

53

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

MERIDIANE Cosana Nicolae Eram

Românii de la Cabaretul Voltaire |ntr-un articol publicat acum mai bine de un sfert de secol în The Dada Spectrum, „The Dialectics of Revolt“ (1979), Michel Sanouillet f`cea o afirma]ie memorabil`, [i anume: critica de specialitate are pur [i simplu nevoie de o defini]ie bun` [i ieftin` a Dadaismului. De atunci, urmînd chiar spiritul bazat pe hazard al acestei mi[c`ri, interpre]ii avagardei istorice s-au aflat mereu în c`utarea „lozului“ cî[tig`tor. Perioadele de epuizare teoretic` au alternat cu momentele de activare conceptual` legat` de încadrarea [i descrierea fenomenului dadaist. Cartea lui Tom Sandqvist, Dada East. Romanians of Cabaret Voltaire (Dada Est. Românii de la Cabaretul Voltaire, 2006), a fost publicat` în aceea[i perioad` în care cea mai mare expozi]ie itinerant` dedicat` Dadaismului, din 1960 încoace, a c`l`torit, pe rînd, la Paris, la Washing1 ton [i la New York . |n acela[i an, 2006, un simpozion organizat la Zürich, la care Tom Sandqvist a participat cu o prelegere despre subiectul c`r]ii sale, a aniversat optzeci de ani de la deschiderea Cabaretului Voltaire.

Profesorul suedez de istoria artei Tom Sandqvist este de mult` vreme un explorator al t`rîmului Dada. |n baza de date a vastei bibliografii pe aceast` tem`, el apare ca un critic focalizat atît pe crea]ionism, cît [i pe evolu]ionism – cu alte cuvinte, pe întreb`rile de ce? [i cum?.

Metodologic, cercetarea lui se apropie în spirit de studii ca Dada à Paris (1965, 2005) de Mi-

54

chel Sanouillet, Tristan Tzara (2005) [i Les efants perdus. Essai sur l’avant-garde (2002) de Henri Béhar, ca [i de publica]ia în mai multe volume Les Avant-Gardes littéraires au XXe siècle (1984), editat` de Jean Weisgerber. Sandqvist analizeaz` r`d`cinile literare ale mi[c`rilor de avangard` în Europa de Est, dar scrie [i o cronic` despre România [i minoritatea sa evreiasc` de la sfîr[itul secolului al XIX-lea [i începutul secolului al XX-lea.

Actul s`u critic rezist` clarit`]ii unei clasific`ri: pe de o parte, Dada Est este un volum prea personal în ton pentru un compendiu academic; pe de alt` parte, are un limbaj critic prea sofisticat pentru a fi un simplu reportaj cultural.

Un cititor ideal, capabil s` cuprind` anvergura tuturor detaliilor, ar trebui s` fie la curent atît cu problematica politic` [i cultural` a revolu]iilor de la 1848 din Europa Central` [i de Est, cît [i cu proclamarea statului modern român la jum`tatea secolului al XIX-lea. Cartea este simultan o nara]iune istoric`, un excurs sociologic, o poveste a exilului, o saga orientalist` [i un ghid de istoria artei. Prin urmare, Dada Est are o structur` care activeaz` mai multe subniveluri. Descrierile generice alterneaz` cu analize monografice ale unor reprezentan]i evrei de origine român` ai avangardei. |n general, titlurile capitolelor descriu o geografie variabil` a mobilit`]ii lor culturale: „|n România [i în Elve]ia“, „|n Europa Central` [i de Est“, „Micul Paris

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

MERIDIANE

din Balcani“, „|n satul românesc“, „Pe t`rîmul Idi[“ [i „Ex Oriente Dada“. Sandqvist sintetizeaz` informa]ii pe care le g`sim disponibile în cele mai importante istorii literare române[ti dedicate modernismului local. Absurdul, o dimensiune pu]in cam prea c`utat` de autor în Bucure[tiul de fin de siècle, este o tr`s`tur` instrumental` pentru argumentul principal – avangarda istoric`, constituit` în principal din intelectuali evrei disloca]i din clasa mijlocie, are r`d`cinile artistice într-un façon de vivre tipic esteuropean [i, mai ales, specific românesc. P`r]ile dedicate fiec`rui artist men]ionat mai sus urm`resc o poveste gen Bildung: Marcel Iancu devine Marcel Janco, Samuel Rosenstock devine Tristan Tzara [i Aron Sigalu devine Arthur Segal.

t`, s-ar fi considerat pe sine mai degrab` un „artist radical, departe atît de spiritul îngust conservator hr`nit din formule împrumutate ale vocabularului perimat al iluziei estetice, cît [i de flirtul filistin cu superficialitatea avangardei gata s` [ocheze un public perplex.“

* * * Marcel Janco a fost artist grafic, scenograf, ilustrator, arhitect [i chiar analist politic. Influen]at de pictorul Iosef Iser (1881-1958) în privin]a tehnicii picturale [i a „inteligen]ei liniei“, Janco a fost emulul lui Iser [i în materie de anvergur` a rela]iilor [i implic`rilor sale pe scena artistic` interna]ional`. Dar a fost [i colaborator al revistelor din România, cum ar fi Simbolul care, cu proza sa neconven]ional`, cu imaginile [i metaforele sale subversive, s-a inspirat din simbolismul antiburghez în multe privin]e boem, dar [i cu elemente absurde. Prin caracterul s`u interna]ionalist, Simbolul a preg`tit terenul pentru orientarea [i apoi pentru contribu]ia lui Janco la atmosfera artistic` de la Cabaretul Voltaire. Aici, Marcel Janco a creat m`[ti abstracte primitive pentru mai multe spectacole, ceea ce a contribuit creativ la încerc`rile dadai[tilor de a g`si elementele fundamentale ale imagina]iei, limbajului [i sunetelor. Sandqvist observ` leg`tura dintre m`[tile grote[ti ale lui Janco [i conceptul de dans „ultramodernist“ al lui Rudoplh von Laban, avînd costume fantastice inspirate de cubism.

De[i nu [i-a terminat niciodat` studiile, Janco a aprofundat teoriile lui Karl Moser [i ideile lui despre ra]iunea de a fi a arhitecturii, ca [i despre tratamentul organicist al spa]iului. Nu s-a declarat niciodat` dadaist, ci s-a identificat mai mult cu principiile constructivismului. Totoda-

* * * Dincolo de talentul s`u natural de histrion, Tristan Tzara a fost extrem de abil în a-[i administra imaginea de artist excentric [i revolu]ionar. Sandqvist confirm` perspectiva generic` despre Tzara. Provocarea [i scoaterea din pasivitate a audien]ei, ca [i inserarea elementelor de frond` au caracterizat activitatea Cabaretului Voltaire. Serile de spectacole, a[a-numitele soirées, au devenit spa]iul unor improviza]ii care au favorizat formula consacrat`, épater le bourgeois. Prin strategia contradic]iei [i neg`rii, Tzara a reu[it s` deconstruiasc` logica, bunulsim] [i, mai presus de orice, sensul lucrurilor. |n concep]ia lui, doar prin spargerea codurilor sociale puteau dadai[tii s` sugereze inadecvarea oric`ror conven]ii. |n lumina r`zboiului, f`cînd afirma]ia „dadaismul neag` totul“ [i respingînd Tom Sandqvist

55

MERIDIANE

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

valorile culturale ale ra]ionalit`]ii, logicii, moralei, [tiin]ei [i onoarei – care erau, în opinia lui, de vin` pentru catastrof` –, Tzara a condamnat orice sistem al clarit`]ii [i ierarhiz`rilor.

sociali[ti. |n acela[i timp, aceste comunit`]i evreie[ti au avut un rol decisiv în constituirea centrelor moderne de produc]ie cultural` [i de consum. |n opinia lui Tom Sandqvist, doi factori importan]i, responsabili pentru bog`]ia intelectual` [i pentru dinamismul acestui grup etnic, au fost focalizarea pe cultura evreiasc` a c`r]ii, a textului [i a scrisului, ca [i statutul social special. Cu toate acestea, autorul nu intr` în detalii în privin]a rela]iilor dintre, pe de o parte, ideologia izola]ionist` a form`rii na]iunii române, care a discriminat minorit`]ile în secolul al XIX-lea, [i bog`]ia material` [i spiritual` a comunit`]ii evreie[ti, pe de cealalt`. Ar fi fost util`, de pild`, o continuare a ideilor unui istoric ca Victor Karady despre tendin]ele autoasimila]ioniste (men]ionate totu[i în cazul familiei lui Tzara) [i contribu]ia acestor tendin]e la starea lucrurilor.

Acum un secol [i ceva, grupul conservator Junimea din Ia[i afirma cu putere c` satul românesc [i cultura ]`r`neasc` se opun cu tr`inicie valorilor cosmopolite [i urbane pe care le reprezint` evreii. |n acest context – afirm` Sandqvist –, originile antropologice [i etnografice ale comunit`]ii evreie[ti sînt legate de un spirit pe care dadaismul l-a purtat cu sine prin toat` Europa. Folclorul românesc [i cel evreiesc sînt factorii activi ai acestui spirit. Pentru a aduce argumente în favoarea punctului s`u de vedere, Sandqvist sus]ine c` doina româneasc` ar putea fi o versiune a cîntecului recitativ numit în german` Lautgedichte. Acest termen, utilizat prima oar` de Franz Richard Behrens, a fost definit [i nuan]at de Hugo Ball. Acesta din urm` era convins c` a inventat un nou tip de vers f`r` cuvinte, articulat ca poem sonor. Probabil c` este nevoie de mai multe exemple [i de o cercetare mai ampl` în favoarea ideii lui Sandqvist, astfel încît s` avem o compara]ie conving`toare între doin` [i diversele tipuri dadaiste de Laugedichte, dintre care men]ionez numai cîteva, [i la care nu se face referin]` în volum: Seepferdchen und Flugfische [i Lautgedichte de Hugo Ball, „poemele liter`“ ale lui Raoul Hausmann, „textele la telefon“ ale lui Herbert Behrens-Hangeler [i „poezia absolut`“ a lui Rudolf Blümner de la Berlin.

* * * Crezul etic al lui Arthur Segal poate fi legat de protestele dadaiste împotriva ira]ionalit`]ii r`zboiului. Contribu]iile lui la revista german` Die Aktion (1911), o platform` pentru intelectualii de stînga, a unit estetica avangardist` cu dezideratele politice mai mult sau mai pu]in clare pentru o nou` ordine social`. La rîndul s`u, Segal s-a maturizat ca artist în str`in`tate, la Berlin, la Paris [i la München. Cunoscut în principal pentru peisagistica inspirat` de pseudo-impresionismul lui Giovanni Segantini [i de teoria despre culoare a lui Adolf Hölzel, el a privit arta ca o form` de experien]` mistic`. Din perspectiva sa, pictura este „privirea interioar` venit` de la Dumnezeu, manifestarea pe [evalet a luminii ardente emanate de fiecare fiin]`.“

* * * De altfel, capitolele In Yiddishland [i Ex Oriente Dada aduc mai multe argumente în favoarea acestei conexiuni, nu neap`rat evidente, între avangard` [i religie. Citate de Sandqvist, specula]iile f`cute de Michel Sanouillet cu privire la „sensul privilegiat al cuvîntului Dada care î[i asum` manifestarea Tat`lui, a Fiului [i a Duhului Sfînt“ [i afirma]ia lui Richard Sheppard c` dadaismul este orientat c`tre misticismul cre[tin [i oriental pot deschide, de exemplu, o filier` fructuoas` de cercetare în privin]a influen]elor subtile ale hasidismului asupra dadaismului. Aceast` cale este întrez`rit` de Sandqvist în meandrele descrierii extrem de detaliate a culturii evreie[ti din Europa de Est, pe care o face în cea de-a doua partea a c`r]ii. |n secolul al XIX-lea, evreii din aceast` zon` geografic` reprezentau o alteritate cu o pozi]ie privilegiat`.

Pentru autor, motiva]ia rezida în modul lor de via]` înr`d`cinat în tradi]ii feudale [i neschimbat ca atare. Via]a lor se desf`[ura pe un teritoriu discontinuu în care convie]uiau letoni, basarabeni, ucraineni [i gali]ieni, hasidici, mithnagdimi, maskilimi, habadnici, zioni[ti, agudi[ti [i

56

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

* * * Tom Sandqvist a integrat o bibliografie vast` din mai multe domenii, de[i limba român` nu-i este familiar` în mod direct. De cele mai multe ori, reperele din englez` [i din german` suplinesc [i înlocuiesc informa]iile directe disponibile în român` sau în francez`. John Reed, Schehabbedin Bev, Dudley Heathcote [i Winifred Gordon, to]i autori de jurnale de c`l`torie de la începutul secolului al XX-lea, se dovedesc surse fundamentale pentru descrierea ,,culorii locale“. O istorie a României în limba englez` coordonat` de Kurt W. Treptow (History of Romania, 1996) merge pe aceea[i linie. Cu toate acestea, exist` la ora actual` (anul 2008 – n.a.) multe alte studii culturale [i istoriografice în englez`, cum ar fi contribu]iile erudite ale lui Dennis Deletant sau Keith Hitchins. |n privin]a chestiunii evreie[ti din România, o carte important` cum ar fi cea scris` de Carole Fink, Defending the Rights of Others: The Great Powers, the Jews, and International Minority Protection (2004), ar fi fost, poate, folositoare2. Asumîndu-[i cerin]a dificil` de a reda diversele nuan]e ale identit`]ii române[ti [i/sau evreie[ti, autorul suedez al c`r]ii Dada Est nu se poate ab]ine s` nu priveasc` totul cu un ochi occidental, pentru a parafraza titlul romanului de Joseph Conrad preluat de Chandra Mohanty, Under Western Eyes. Prins între rezumat [i specula]ie, Tom Sandqvist se lanseaz` în pasaje marcate retoric care stînjenesc descrierile, altfel bine [i corect scrise. |n consecin]`, autorul se las` transpus de refrene de genul „dar ce nu este posibil?“ într-o ]ar` ca aceasta, unde – spune el – orientalismul î[i g`se[te un mijloc perfect de expresie, unde incompeten]a constructorilor de drumuri se întîlne[te cu virtuozitatea violoni[tilor, unde se intersecteaz` tot soiul de oameni, experien]e [i evenimente, ca într-un punct nodal al compromisurilor culturale [i al confrunt`rilor violente.

Adoptarea unei perspective polifonice [i genealogice vaste duce inevitabil la simplific`ri, schematiz`ri [i chiar la erori. Iat` doar cîteva exemple: confuzia între greco-catolici [i ortodoc[i în privin]a dependen]ei de Vatican; o defini]ie incorect` a „mentalit`]ii de mahala“ (în fond, o

MERIDIANE expresie a clasei de jos care nu poate func]iona ca model, ca o atitudine general` oriental` micburghez`); sau afirma]ii decontextualizate, riscante istoric, de genul „în august 1916, România s-a al`turat Antantei [i a înc`lcat teritoriul maghiar al Transilvaniei.“ Analiza avangardei a devenit important` în România, de[i cu întîrziere fa]` de studiile pe aceast` tem` în alte p`r]i ale Europei [i în Statele Unite. Ideologiile de toate felurile au interferat cu evolu]ia [i receptarea sa în România înc` de la începuturile sale. |nainte ca regimul comunist s` preia puterea în 1947, mi[carea era prea rebel` [i anarhic` pentru a fi acceptat` de cultura dominant`. Mai tîrziu, sistemul totalitar a privit avangarda istoric` drept o for]` reac]ionar` capabil` s` corup` re]eta [i principiile reprezenta]ionale ale realismului socialist. Cum ne afl`m înc` într-o epoc` a recuper`rilor [i modific`rilor în canonul literar românesc, aceast` parte a istoriei noastre culturale este înc` un puzzle neterminat. Studiile recente con]in cuvinte-cheie, cum ar fi „introducere“ (Ion Pop, Ovidiu Morar), „contagiune spontan`“ (Petre R`ileanu), „complexul periferiei“ (Paul Cernat) [i „avangarda româneasc` în arhivele Siguran]ei“ (Stelian T`nase). O viziune complet` a implica]iilor culturale, sociale [i politice ale întregii avangarde române[ti sau de origine român` nu s-a coagulat înc`. Pîn` atunci, Dada East.

The Romanians of Cabaret Voltaire reprezint` cea mai nuan]at` perspectiv` care exist` la ora actual` în limba englez`. n

1. Cronici despre expozi]iile de la Paris [i de la New York semnate de Petre R`ileanu [i Cosana Nicolae au ap`rut în Cultura, nr. 54, decembrie 2005 [i, respectiv, în Dilema veche, nr. 137, septembrie 2006.

2. Aici ar fi putut intra [i studiul lui Andrei Oi[teanu, Imaginea evreului în cultura român` (2001), disponibil îns` – în 2006, la data public`rii c`r]ii lui Tom Sandqvist – doar cunosc`torilor de limba român`.

57

Articol ap`rut ini]ial în Centropa, A Journal of Central European Architecture and Related Arts, New York, vol. 8, nr. 3, septembrie 2008.

Traducerea, notele [i adaptarea textului apar]in autoarei, iar citatele trimit la paginile din original, versiunea în limba român` a volumului lui Tom Sandqvist fiind publicat` ulterior.

MERIDIANE

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

Petre R`ileanu

Intelectualii falsificatori Pascal Boniface este fondator [i director al Institutului de rela]ii interna]ionale [i strategice (IRIS), profesor la Institutul de studii europene din cadrul Universit`]ii Paris VIII. Cartea Intelectualii falsificatori. Triumful mediatic al exper]ilor în minciun`, ap`rut` la Editura JeanClaude Gawsewitch, este un pamflet împotriva intelectualilor dispu[i s` sacrifice adev`rul pe altarul celebrit`]ii mediatice.

„Fran]a [este] ]ara în care intelectualii sînt regi“ Are perfect` dreptate Pascal Boniface scriind enun]ul de mai sus, chiar dac` el îi d` o tent` ironic`. Cu toate acestea, o asemenea situa]ie (mai curînd de inividiat) nu e posibil` decît într-o cultur` în care sînt apreciate nu numai inteligen]a, ci [i stilul, nu numai competen]a, ci [i capacitatea de seduc]ie. Totul, pe fondul unei sacrosancte libert`]i de expresie. Un episod semnificativ în acest sens este relatat în carte: proasp`t ales pre[edinte, François Mitterrand, invitat de Margaret Thacher în Regatul Unit, cere s` i se organizeze [i o întîlnire cu intelectuali. Serviciile primului-ministru britanic au r`spuns c` pot s`-i aduc` scriitori, istorici, filozofi, cercet`tori, dar nu intelectuali. Interesant` este în acest r`spuns – [i amuzant` chiar, pîn` la un punct – aparenta opacitate lexical`, menit` s` exprime o real` diferen]iere cultural`.

Intelectualul-rege este o excep]ie francez`.

Tradi]ia intelectualului angajat în favoarea unei cauze majore care ]ine de moral`, justi]ie, religie sau de alt domeniu din via]a unei societ`]i [i c`reia i se atribuie un interes [i o rezonan]` universale se situeaz` în Secolul Luminilor. Pri-

58

mul reprezentant al tipului de intelectual angajat în favoarea adev`rului, a justi]iei, a libert`]ii de expresie este Voltaire. Cel mai cunoscut episod este a[a-numita afacere Calas, dup` numele unui modest comerciant din Toulouse condamnat f`r` probe pentru moartea unuia din fiii s`i, torturat pe roat` [i executat în aceea[i zi, 10 martie 1762. Pornind de la acest fapt divers, Voltaire scrie un Tratat despre toleran]`, ob]ine revizuirea procesului [i primirea în audien]` a familiei de c`tre regele Ludovic al XV-lea, iar trei ani mai tîrziu justi]ia îl declar` nevinovat pe Jean Calas [i memoria lui este reabilitat`.

Tradi]ia intelectualului angajat s-a înr`d`cinat în peisajul cultural francez odat` cu Émile Zola [i „afacerea Dreyfus“. Chiar impunerea termenului „intelectual“ s-a produs cu ocazia reac]iilor de solidarizare provocate de articolul lui Émile Zola, J’accuse, care marcheaz`, în 1898, începutul luptei exemplare a scriitorului pentru sus]inerea nevinov`]iei c`pitanului Alfred Dreyfus, alsacian evreu, acuzat de tr`dare [i reabilitat doar în 1906. Scriitorii, arti[tii, oamenii de [tiin]` care semneaz` peti]ia de revizuire a procesului, printre care Marcel Proust, Anatole France, Jules Renard, Claude Monet, Émile Durkheim, Gabriel Monod, erau astfel evoca]i de Clemenceau: „S` nu însemne nimic, to]i ace[ti intelectuali (sublinierea mea, P.R.) veni]i din toate col]urile orizontului care se regrupeaz` în jurul unei idei?“ Cuvîntul î[i f`cea astfel intrarea în domeniul dezbaterii publice, conotat pozitiv ca angajament pentru cauzele nobile de interes general [i ancorat durabil la stînga. Cu toate acestea, doar trei decenii mai tîrziu, cînd public` eseul devenit celebru La Trahison des clercs (1927), Julien Benda îi prefer` un termen consacrat în special domeniului ecleziastic sau desemnînd un mic scrib aflat în serviciul unui

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

MERIDIANE

notar, [i doar într-o accep]ie învechit` semnificînd „orice persoan` cu [tiin]` de carte sau savant“. |n opinia lui Julien Benda, doar „c`utarea adev`rului“ valideaz` ac]iunea acestei categorii, în timp ce orice form` de angajare conduce la partizanat, rea-credin]`, îndep`rtarea de onestitatea intelectual` care trebuie s` r`mîn` criteriul absolut. Benda îi stigmatizeaz` pe intelectualii care, l`sîndu-se purta]i de pasiunile politice, î[i angajau autoritatea în beneficiul unor cauze particulare referitoare la ras`, clas` sau na]iune. „Este incontestabil c`, de dou` sute de ani, majoritatea literatorilor care, în Fran]a, au dobîndit o mare glorie, Voltaire, Diderot, Chateaubriand, Lamartine, Victor Hugo, Anatole France, Barrès, au adoptat o atitudine politic`. Se va remarca chiar c`, pentru unii, adev`rata glorie dateaz` exact din momentul adopt`rii acestei atitudini. Aceast` lege nu a sc`pat descenden]ilor lor“, scrie Benda. Pentru el, intelectuali sînt „to]i cei a c`ror activitate, prin esen]a ei, nu urm`re[te un scop practic.“ A[a cum reiese din citatul de mai sus, intelectualii dispun de o putere dat` de renumele lor. Or, angajarea acestuia în favoarea unei mari cauze are drept consecin]` chiar înt`rirea propriei reputa]ii. Este ceea ce Michel Winock nume[te „paradoxul intelectualului“ (Le siècle des intellectuels, Seuil, 1997). Care-l urm`re[te oricînd [i oriunde, îndat` ce intr` în arena politic`.

La polul opus al demersului lui Benda se situeaz` Jean-Paul Sartre. |n Plédoyer pour les intellectuels/Pledoarie pentru intelectuali, conferin]` din 1965 ]inut` la Kyoto [i Tokyo [i publicat` în volum în 1972, el d` no]iunii de angajare o baz` filozofic`, prezentînd-o drept inerent` condi]iei umane. Intelectualii sînt defini]i drept „o diversitate de oameni care au dobîndit notorietate prin lucr`ri de resortul inteligen]ei ([tiin]e exacte, [tiin]e aplicate, medicin`, literatur` etc.) [i care abuzeaz` de aceast` notorietate ie[ind din propriul lor domeniu pentru a critica societatea [i puterile stabilite în numele unei concep]ii globale [i dogmatice (vag` sau precis`, moralist` sau marxist`) despre om.“ Notele critice din aceast` defini]ie nu trebuie s` deruteze, Sartre [i-a asumat pîn` la exces rolul [i ipostaza de intelectual angajat, nep`s`tor la

ridicol, convins c` absolutul demersului e capabil s` salveze lipsa de universalitate a cauzelor ap`rate. Contemporani cu Sartre, în dezacord sau în conflict deschis cu el, André Malraux, Michel Camus, Raymond Aron au ilustrat în mod str`lucit, chiar dac` nu la fel de zgomotos, paradigma intelectualului angajat.

„Intelectualii mediatici“ Intelectualii francezi (e vorba mai ales cei cataloga]i drept filozofi) au c`utat în permanen]` un teren de în]elegere, o cale median` între filozofie (domeniul absolutului, al categoriilor universale perene) [i politic (acela al relativului al aproxim`rii, al perisabilului). „Noii Filozofi“ lansa]i în anii ’70-’80 – André Glucksmann, Bernard-Henri Lévy sînt numele cele mai cunoscute –, ca [i genera]ia intelectualilor de acum sînt mult mai dezinvol]i fa]` de o asemenea constrîngere; ei vin pe un teren preg`tit de predecesorii lor, implicarea în politic, angajarea în favoarea unor „cauze particulare“ sînt un bun cî[tigat [i nu mai necesit` armatura discursului teoretic. Odat` cu ei apare [i cî[tig` teren „intelectualul mediatizat“, cu referin]` la un singur mijloc de difuzare – televiziunea. Motiva]ia unei asemenea alegeri e cît se poate de rezonabil`: eficien]a incomparabil` cu aceea a presei scrise sau a radioului. E incontestabil îns` c` platourile de televiziune prezint` [i un alt avantaj, care ne readuce la paradoxul intelectualului, acela al promov`rii personale. De dragul c`reia intelectualii accept` cu senin`tate ceea ce ei în[i[i condamn` în general, [i anume faptul c` televiziunea e mai pu]in interesat` de con]inutul discursului, cît de persoana care îl ]ine.

De dragul mediatiz`rii, mul]i intelectuali semneaz` un fel de pact cu diavolul, sacrificînd f`r` scrupule [i regrete ceea ce ar trebui s` fie, dincolo de competen]`, atuul lor principal, onestitatea profesional`. |n jurul acestei idei este construit` cartea lui Pascal Boniface, un pamflet de o extrem` violen]` îndreptat` împotriva a opt confra]i ai s`i. Cuvîntul „intelectual“ din titlu este o imprecizie inten]ionat`, pentru c`, de fapt, cele opt personalit`]i vizate, cu o singur` excep]ie, sînt – ca [i autorul – exper]i în

59

Pascal Boniface

MERIDIANE

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

domeniul lui de competen]`, geopolitic` [i strategie. Excep]ia se cheam` Bernard-Henri Lévy, c`ruia îi este rezervat ultimul [i cel mai lung capitol al c`r]ii, cu titlul incendiar „B.H.L., seniorul [i maestrul «falsificatorilor»“. Pascal Boniface declar` c` a scris aceast` carte c`l`uzit de principiul moral [i revoltat de abandonarea acestuia de c`tre exper]ii în chestiune: „Ideea acestei c`r]i mi-a venit demult. De cîte ori n-am fost surprins, revoltat sau jenat cînd constatam, în cursul unei dezbateri publice, c` un expert profera un neadev`r care trecea f`r` nici un obstacol, ca o scrisoare pus` la po[t`? Nu vorbesc aici de o eroare, ci de o minciun` inten]ionat` [i asumat` de autorul ei. |n acest caz, specialistul invitat pentru a l`muri publicul îl tr`deaz`, de fapt, [i nu-[i îndepline[te misiunea.“ Cei incrimina]i sînt, în ordinea apari]iei, Alexandre Adler, Caroline Fourest, Mohamed Sifaoui, Thérèse Delpech, Frédéric Encel, François Heisbourg, Philippe Val [i, bineîn]eles, BernardHenri Lévy. To]i, speciali[ti influen]i, angaja]i adesea în pozi]ii de conducere a unor institu]ii reputate, societ`]i sau ministere, directori de media etc.

E[afodajul teoretic al c`r]ii este sumar. Considera]iile despre media, în general, [i despre televiziune, în special, ca instrument util de informare [i de explicare a evenimentelor din via]a politic` [i social` se rezum` la cîteva fraze complezente. Cît despre fondul problemei, exper]ii enumera]i [i practicile lor reprobabile, autorul stabile[te dou` categorii: „falsifcatorii“ [i „mercenarii“. Primii sînt cei care-[i în[al` publicul cu bun`-[tiin]`, recurgînd la argumente în care ei în[i[i nu cred. „Ei pot s` cread` într-o cauz`, dar folosesc argumente necinstite pentru a o ap`ra.“ {i înc`: „ei fabric` false monede intelectuale pentru a-[i asigura triumful pe pia]a convingerilor.“ „Mercenarii“ prezint` circumstan]e agravante: „Ace[tia nu cred în nimic, cel mult în ei în[i[i. Ei ader` (sau mai curînd simuleaz` c` ader`) la o cauz` sau alta nu pentru c` ar fi convin[i de caracterul ei justificat, ci pentru c` poate fi profitabil`, orientat` fiind în sensul opiniei dominante.“ Urmeaz` cîteva capitole – expediate rapid [i nu lipsite de confuzii – consacrate unor teme recurente în interven]iile exper]ilor lua]i în discu]ie [i tratate de ei cu v`dite

(pentru P.B.) inten]ii de falsificare [i manipulare, dar neelucidate de autor, precum pretinsele amenin]`ri ce ar plana asupra Occidentului (a c`rui domina]ie asupra restului lumii ar trebui men]inut` cu orice pre]), exigen]a imperativ` (exprimat` în anume medii [i de anume personalit`]i) de solidarizare cu Israelul în special dup` atentatele din 11 septembrie (cel mai confuz), un capitol despre voga unui concept f`r` nici un con]inut, „islamofascismul“, [i un altul despre propagarea vinovat` a fricii de islam. {i aici demonstra]iile autorului au un caracter improvizat, bazate pe montaje de citate, surse încruci[ate greu de verificat, convorbiri private sau simple ecouri de la mondenit`]i pariziene („Cînd ne-am întîlnit într-o zi la Clara [i Marek Halter, Pascal Bruckner mi-a m`rturisit...“). Cu o stranie siguran]` de sine, expertul Pascal Boniface d` impresia c` pretinde s` fie crezut „pe cuvînt“, adev`rurile sale sînt evidente, dup` cum evidente sînt [i ereziile celorlal]i. O lejeritate în contrast flagrant cu gravitatea abaterilor imputate celorlal]i: erori (în general inten]ionate) de apreciere, deturnarea adev`rului, lips` de consecven]`, versatilitatea opiniilor, coliziune cu patroni de mari întreprinderi sau de grupuri de pres`, cu responsabili politici de rang înalt sau cu lobby-uri [i organiza]ii interna]ionale influente. Toate acestea sînt reprobabile, dar, venind din partea unui „locuitor al seraiului“ (Pascal Boniface fiind el însu[i unul dintre exper]ii cei mai invita]i pe platourile de televiziune), cartea de fa]` poate p`rea instrumentul unei regl`ri de conturi între „prieteni“. Exper]ii înfiera]i aici – cel pu]in unii dintre ei – pot în[ira liste cu zeci de c`r]i publicate (Pascal Boniface are el însu[i, la 55 de ani, în jur de 40), c`r]i care, multe dintre ele, sînt un fel de articole de pres` ceva mai dezvoltate, scrise [i editate întrun timp record, cu un „termen de valabilitate“ adesea comparabil cu acela al unui articol. Intelectualii falsificatori are îns` meritul de a aduce în discu]ie teme ce merit` o dezbatere real`, cum ar fi intelectalul mediatic, renume [i onestitate, competen]` [i oportunism, limitele filozofice [i morale ale angaj`rii intelectualului.

60

n

Ave]i supersti]ii?

colaje de Dan Stanciu

Emil BRUMARU l Magda CÂRNECI l Marius CHIVU l Sorin GHERGU} Florin IARU l Diana IEPURE l Doina IOANID Ana Maria SANDU l Dan STANCIU l Radu VANCU

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

A N C H E T~

„Supersti]iosul este pentru escroc ceea ce este sclavul pentru tiran. Chiar mai mult: supersti]iosul este guvernat de fanatic [i devine el însu[i fanatic… Este greu s` stabile[ti grani]ele supersti]iei…

Nimeni nu cade de acord la cre[tini ce anume este supersti]ia. Secta care pare cel mai pu]in atacat` de aceast` maladie este secta cu cele mai pu]ine ritualuri. Dar, dac` cu pu]ine idealuri secta este puternic legat` de o credin]` absurd`, aceast` credin]` absurd` echivaleaz`, ea singur`, cu toate practicile religioase urmate de la Simon Magul pîn` la p`rintele Gauffridi. Este deci evident c` fondul religiei unei secte este ceea ce trece drept supersti]ie pentru o alt` sect`. Musulmanii, acuzînd toate societ`]ile cre[tine, sînt [i ei acuza]i. Cine va judeca acest mare proces? Va fi ra]iunea?“ (Voltaire, Dic]ionar filosofic, 1764)

n Emil BRUMARU De ce mi-e fric` s` scriu despre supersti]ii? Probabil din teama de-a nu le revitaliza, revigora, reîmprosp`ta amoros, „bouche à bouche“, de-a nu le da ap` la moar`, f`cîndu-le s` intervin`, vigilente, zglobii, zveltu]e, din nou în via]a mea destul de anost`. Aproape le uitasem. Una totu[i nu mi-a ie[it niciodat` din minte. Cifra 27! N-am treab` cu pisicile negre, pot s`-mi taie calea oricînd, nici cu cifra 13, nici cu bufni]ele din clopotni]e, nici cu popii întîlni]i destul de des, c`lug`ri]ele chiar m` atrag dac` sînt tinere [i merg sp`sit, îmbr`cate elegant în negru (culoare ce le avantajeaz` formele lume[ti), cu ochii în p`mînt, aruncînd pe furi[ priviri electrocutante. Ce-i totu[i cu 27?

Am observat, de prin clasa a [asea, a [aptea, cînd nu înv`]am deloc, îndr`gostit de întreg lotul feminin al unei echipe de baschet ce se an-

trena-n spume pe-un teren învecinat, c` de cîte ori z`resc tramvaiul 27 m` ascult` la [coal`. {i, normal, nu [tiu nimic! Credeam c` cifra î[i va pierde puterea malefic` odat` cu terminarea liceului. M` în[elam. {i-a transferat energia negativ` asupra fiec`rei zile de 27 din lun`! Nu în]elegeam de ce. Foarte tîrziu mi-am dat seama c` taic`-meu se n`scuse pe 27. Iar mai de curînd mi-am amintit c` maic`-mea m-a n`scut abia la 27 de ani. Asta punea capac! Dar s-a mai întîmplat ceva ciudat. Uneori, rar ce-i drept, chiar pe 27 aveam parte de bucurii neverosimile, ]inînd de alt` sfer` a percep]iilor! Parc` cineva voia s` m` conving` c` supersti]ia mea poate fi luat` [i invers, e benefic`… Oricum, m` feresc de femeile care au 27 de ani, sînt extrem de periculoase, mint, profit`, î[i m`nînc` unghiile, au alergie la piersici, vorbesc risipit [i agramat prin

63

A N C H E T~

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

somn, te bag` în balamuc. Dar ultima descoperire am f`cut-o acum. Am 72 de ani! Deci un 27 întors pe dos. La ce catastrofe s` m` mai a[tept?

Sau la ce fericiri imprevizibile? Ruga]i-v` pentru sufletul meu!

e utilitatea uneia [i a alteia [i pot încerca s` trec dincolo, trans, în ceea ce ele încearc` s` formuleze împreun`, cu instrumentele [i tiparele lor de gîndire [i de percep]ie. Ini]iala mea prejudecat` trans pe vertical`, ca s` spun a[a, s-a combinat cu o prejudecat` trans pe orizontal`, ca s` încerce s` palpeze o imagine în acela[i timp concret`, plin`, adecvat`, [i totdeodat` global`, transcendent`, transfiguratoare a realit`]ii. O realitate, pentru mine, aici [i acum [i totu[i trans.

n Magda CÂRNECI E foarte greu s`-]i consta]i prejudec`]ile dac` nu ie[i din coconul t`u familial, cultural, na]ional. Chiar dac` tr`im imersa]i în frecven]ele televiziunilor mondiale [i ale Internetului, numai o (m`car) temporar` dezr`d`cinare din supa ta de ob[te, în care plute[ti semi-con[tient, te poate obliga s`-]i obiectivezi tiparele preconcepute [i adînc intrate în fiin]a ta de carne [i reflexe, cu care fotografiezi [i judeci realitatea. Tr`ind eu o vreme în Fran]a, dup` ce am f`cut un oarece semi-ocol al lumii zise civilizate, am realizat astfel c`, între alte prejudec`]i, sufeream de ideea înc`p`]înat` de trans. De convingerea c` realitatea, cu oamenii [i fenomenele sale, nu e doar ceea ce se vede, se pip`ie, se posed`, ci c` exist` prin ea – [i dincolo de ea – niveluri de percep]ie, de func]ionare [i de semnifica]ie care nu sînt imediat pip`ibile [i verificabile practic, material, dar care au efecte [i urm`ri perceptibile, evidente, în comportamentul [i via]a noastr`. Prejudecata c` realitatea e tra(ns)versat` [i dep`[it` de o transrealitate care o face suportabil`, coerent` [i-i d` un sens mai amplu, vast, universal sau chiar cosmic. |n ambian]a francez` în particular [i occidental` în general, am fost cît pe aici s`-mi pierd aceast` prejudecat`, înr`d`cinat` profund în tradi]ia cultural` româneasc` [i în natura mea de poet. Dar dup` ce am practicat o vreme prejudecata gîndirii concrete [i la obiect, a aderen]ei a[a-zis perfecte la orizontala realit`]ii numai palpabile, am realizat cît de limitat`, de nemul]umitoare [i finalmente stupid` este [i aceast` preconcep]ie a unei posibile tr`iri a realit`]ii f`r` armonicele ei emo]ionale, simbolice, spirituale. |ntoars` acas`, ca o Fiic` R`t`citoare din periplul cosmopolit, trebuie s` recunosc c` nu mai pot adera totalmente la vechea mea prejudecat` trans de dinainte, sau mai degrab` o tr`iesc acum altfel. Am gustat din mai multe tipuri de prejudec`]i [i acum le pot vedea limitele [i le pot relativiza mai u[or. Pot observa care

64

n Marius CHIVU Am crescut între dou` bunici, ambele bisericoase, doar c` una m` înv`]a rug`ciuni, cealalt` supersti]ii. Motiv pentru care niciodat` nu m-am gîndit c` nu pot merge împreun`. Astfel c`, atunci cînd eram mic, eram înv`]at s` nu sparg oul lovindu-l de mas` (ca s` nu s`r`cim), s` nu dau cu]itul direct din mîn` (ca s` nu ne cert`m), s` nu împrumut linguri (ca s` nu atragem r`ul), s` nu fluier în cas` (ca s` nu avem pagub`), s` nu scot focul din sob` (ca s` nu fac pipi pe mine), prim`vara s` nu ies diminea]a din cas` f`r` s` fi pus sare pe limb` (ca s` nu m` spurce cucul sau pup`za [i s`-mi mearg` r`u tot anul), s` nu m` încal] prima dat` la piciorul stîng (ca s` nu-mi mearg` prost), s` port un c`]el de usturoi la mine (ca s` nu fiu lovit de ghinion), s` nu arunc p`rul tuns în locuri unde poate fi c`lcat (ca s` nu m` doar` capul) [i multe altele pe care le-am uitat. Oricum, dac` nu respectam vreuna din supersti]iile astea, era bine [i dac` m` rugam. Apoi am crescut [i am descoperit pl`cerea de a sfida supersti]iile [i nici una n-a rezistat provoc`rilor mele. M` întorc îns` la cînd eram mic [i cînd, trei veri consecutive, de Sfîntul Ilie, c`deam bolnav la pat, f`ceam febr` [i vomitam. Apoi a chemat bunica o ]iganc` din sat, pe nume Dumitra, care mi-a zis de deochi [i am putut s` merg din nou la bîlci s` ling halvi]` în timp ce m` d`deam în tiribomb`. Dar nu [tiu dac` deochiul e supersti]ie.

C` în deochi parc` a[ mai crede un pic. n Sorin GHERGU} Am avut. Una dintre cele mai vechi [i mai durabile a fost s` nu omor p`ianjeni. Am preluat-o dintr-o surs` livresc`, Mark Twain, cred c` Huckleberry Finn, pe la 89 ani. Iar una dintre cele mai inconfortabile –

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

A N C H E T~

nici m`car o supersti]ie, de fapt, mai mult un ritual infantil, pe care m-am trezit îns` respectîndu-l uneori [i la vîrsta adult` – a fost c` dac` te love[ti cap în cap cu cineva s` mai dai o dat`, „ca s` nu r`mînem pro[ti“. Am renun]at la ambele, mai ales de cînd am devenit p`rinte.

n Florin IARU N-am. n Diana IEPURE Nu multe, dar am. Cam banale. Nimic magic, înfior`tor, spectaculos.

Chiar mi-a trecut prin cap s` inventez ceva mai de Doamne ajut`, strict pentru deliciul cititorilor, dar, pîn` la urm`, am renun]at. A[a c` o s` în[ir aici supersti]iile mele, cîteva mai vechi, comune, [i una recent`, strict personal`. Prima: nu e bine s`-]i taie cineva calea „cu de[ertul“. |n copil`rie, m` sup`ram r`u dac` îmi trecea cineva pe dinainte cu g`le]ile goale. |nsemna c` toate str`duin]ele pentru care f`ceam acel drum aveau s` fie în zadar. Cînd z`ream pe cineva c` iese din curte leg`nînd cu u[urin]` c`ld`rile emailate, tr`geam o fugu]` cu gînd s` nu-mi las soarta la voia întîmpl`rii. De obicei, oamenii (cei mai mul]i dintre ei) te a[teptau. }inea de bun-sim]. Existau îns` [i dintr-aceia mai hapsîni de munc`, ce nu credeau c` merit` s` piard` pre]iosul timp cu un copil, a[a c` traversau gr`bi]i drumul spre fîntîn`, f`cîndu-mi parc` în ciud`. A doua: pisica neagr` [i orice fel de pisic` au ghinion în coad`. Cînd m-am dus la Chi[in`u s` intru la facultate [i mergeam cu tata pe Livezilor, spre Universitate, iar peste noi se l`sa, ca un v`l, un iz de ardei în`bu[i]i în sos de ro[ii [i ceap`, tata mi-a zis c` acesta este unul dintre cele mai importante drumuri din via]a mea. {i exact atunci o pisic` v`rgat` ne-a t`iat calea. Tata a dat din mîn` a lehamite: Nu-]i fie fric`. Nici m`car neagr` nu e. Nu vezi c` e ro[ie [i pr`p`dit`? Mie totu[i mi-a fost, dar examenul l-am dat [i am intrat. De[i, pentru mine, nu s-a adeverit niciodat` aceast` supersti]ie, am [i azi o strîngere de inim` dac` îmi trece vreo mî]` pe dinainte. A treia: am observat c`, de cîte ori mi-am dus la job cana mea de cafea, am plecat în alt` parte, în scurt timp. De trei ani, am la serviciu o cea[c` „de la protocol“ [i nu m` încumet s`-mi cump`r una nou` [i haioas`, cum îmi pla-

ce mie. Sînt mereu tentat`, dar o voce interioar` m` apostrofeaz`: „Ce-]i veni? Pe criza asta î]i arde a schimbare?!“.

n Doina IOANID De supersti]ii nu scap` nimeni, orice ar spune. De supersti]iile mo[tenite ajungi s` te dezbari cumva. Pisica neagr` (uneori se pune [i dac`-i de alt` culoare) care-]i taie calea po]i s-o îndupleci cu un pisic pufos care toarce de mai mare dragul pe pieptul t`u.

Dac` te întîlne[ti cu popa, î]i aduci aminte de bancul pe care ]i l-a spus odat` popa `la sau altul. Asta, dac` vrei s` te dezbari de ele, pentru c` [tiu oameni care s-au l`sat de fumat, dar nu s-au l`sat de supersti]ii. Eu am fost mai [mecher`: m-am l`sat de cele rele, dar le-am p`strat pe alea bune. De exemplu, am suflat pîn` tîrziu peste genele luate de pe obraz [i mi le-am pus în sîn. Mi se întîmpl` s` m` bucur [i acum cînd îmi iese cineva cu o g`leat` de ap` înainte. Dar cele mai tari supersti]ii sînt cele pe care ]i le inventezi cînd e[ti copil. Sînt ale tale, doar ale tale. Eu le numesc supersti]ii de ap`rare, un soi de descîntece sau exerci]ii de Tae Bo. Cînd e-

65

A N C H E T~

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

ram mic` [i m` trimitea bunica dup` nuci, ceap` sau usturoi în podul lung cît o hal`, aveam un col], acolo unde acoperi[ul cobora foarte tare, un col] întunecos spre care nu prea îndr`zneam s` privesc. Pîn` pe la mijlocul podului mai mergea: d`deam peste pantofii cu toc cui de pe cînd era bunica fat` mare, o rochie din lamé, un samovar, era [i un gemule] prin care intra un fir de lumin`. Dar pu]in mai încolo începea zona cu umbre [i m` gr`beam s` iau ce aveam de luat [i s` plec repede, încercînd s` nu m` uit spre col]ul cu pricina. Visasem într-o noapte c` acolo st`tea înl`n]uit` o femeie cu chipul mîncat. Nu [tiu dac` spaima mea generase visul sau visul generase spaima de col]ul întunecat De fiecare dat` îmi ag`]am privirea de hamurile de cai, înc` frumoase, chiar dac` bunicul nu mai avea de mult faeton. Eram sigur` c` dac` le priveam nu avea s` mi se întîmple nimic r`u. Mai aveam o supersti]ie cu cheia de la a doua intrare, care d`dea într-un holi[or, apoi direct spre camera mea. Era o cheie veche, cu zim]i mari [i nu reu[eam decît rar s` descui din prima. De obicei, dura pîn`-i g`seam c`tarea, cum se spune. Cînd îmi ie[ea din prima, însemna c` m` a[teapt` o bucurie. Ah, [i înc` una: c`lcam numai pe capacele de canale care aveau patru g`uri, pe celelalte le ocoleam. Un prieten mi-a povestit c` nu

c`lca decît pe canalele p`trate. Sîc, i-am zis, ale mele-s mai grozave, c` au patru g`uri. M-a pufnit apoi rîsul: parc` eram dou` mame care-[i laud` odraslele. Rîsu-rîsu’, dar [i-acum calc tot numai pe capacele alea.

66

n Ana Maria SANDU Pu]inele supersti]ii pe care le am le-am mo[tenit de la bunica.

Nu mi-am pus întreb`ri, le-am preluat ca pe cele mai naturale lucruri. Dac` vezi un p`ianjen în cas`, nu-l omori pentru c` el î]i aduce o veste.

Niciodat` n-am [tiut dac` bun` sau rea. Nici nu conteaz`. De fiecare dat` cînd descop`r p`ianjenul m` gîndesc la el ca la un mesager. Dac` nu sînt atent` la buc`t`rie [i r`storn sarea pe mas`, mi se strînge inima. Vorbele hot`rîte ale bunicii, cum c` sarea împr`[tiat` pe mas` duce, inevitabil, la ceart`, îmi r`sun` atît de bine în minte.

Parc` le-ar fi spus ieri. {i eu privesc cristalele minuscule de sare, rostogolite pe mas`, [i-mi pun aceea[i dorin]` ca în urm` cu mul]i ani: s` nu le dau oamenilor dragi vreun motiv de disput`.

Cel pu]in nu în ziua cu pricina, cînd sarea mi-a spus c` trebuie s` fiu atent`. Cîntecul cucuvelei, în lini[tea nop]ii, m` speria îngrozitor, dup` ce tot bunica îmi spusese c` anun]` moartea cuiva.

Cred c` [i azi, dac` l-a[ auzi, spaimele mi s-ar reactiva.

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

A N C H E T~

n Dan STANCIU Am o droaie de supersti]ii, unele avuabile, altele despre care n-a[ vorbi. Cîteva le am din na[tere, primite ca zestre: s` te speli îndelung înainte de a intra într-o ap`, altminteri apa te-ar putea dilua; s` nu te scalzi de dou` ori în aceea[i sudoare [i transpira]ia s`-]i fie întotdeauna divers` (de la exuberant spre argintiu, trecînd prin vesel), ca s` n-ai datorii; s` nu te piepteni (dac` ai p`r pe cap) cu un pieptene militar, fiindc` p`rul disciplinat sau uniform te aduce în subordinea cuiva; dac` e[ti chel, s` nu por]i p`l`rii clasice, dar nici moderne (cele mai potrivite sînt p`l`riile atemporale, cu turn, care trec neobservate), pentru a nu stîrni invidia sau poftele anumitor sfere; s` nu înghi]i pe negîndite [i s` nu gînde[ti în sec (e bine s` ai ceva umed în minte, iar mîncarea [i cugetarea s` fie pereche); diminea]a s` nu închizi u[i (las`-le date de pere]i), ca s` ias` vremea nop]ii; cînd mergi, s` nu m`sori, cînd stai, nu socoti (numerele au profunzime [i profunzimea lor e dincolo de static [i mobil – dac` trebuie cu orice pre] s` în[iri cifre pe o hîrtie, f`-o dintr-un pu], contabilii sînt prin defini]ie adînci); la fel, cînd vezi pe unul dus pe targ`, întinde-te vertical [i nu te descheia la to]i nasturii cînd rîzi, fiindc` beleaua te pînde[te din dosul unor glume. Etc. (la „etc.“ mai adaug una: ]ine-te la distan]` cînd izbucne[te o mul]ime, ca s` nu te împr`[tii). Alte supersti]ii mi-au venit ([i mi le-am însu[it pe loc) de la oameni mai umbla]i prin lume, care au cunoscut esen]a cîtorva neamuri îndep`rtate. Astfel, pricolienii din Panua se tem s` joace la Loto, deoarece (cred ei) Loto este creatorul Universului. Singurul pricolian care a jucat vreodat` la Loto (era marxist) a cî[tigat un tramvai decapotabil, cu scaune din aur, dar f`r` frîne, [i asta l-a distrus. Enulogii din Gera-Jeval (mari iubitori de cîntece murmurate) nu î[i ]uguie buzele în preajma unui bancher, de fric` s` nu le sece melodicitatea. Ultimierii p`dure]i din oaza Krau nu pleac` la vîn`toare decît în pijama [i înarma]i cu perne de asalt, pentru c` ursul-calorifer (principala surs` de hran` a locuitorilor oazei) devine foarte blînd în prezen]a celor care dorm, ferocitatea sa manifestîndu-se numai cînd îi ies în cale maratoni[ti. Despre blu]ii din Trenada se [tie c` au mereu asupra lor un prosop telescopic, pentru a evita crizele de epilepsie fi-

nanciar` (se [terg pe bot [i gata). Nutran]ii din Noua Ancestralie nu consum` b`uturi timide (cum ar fi berea sau lichiorul de grajd), ca s` nu se transforme în p`p`dii… falfilucii din A-Hasca încep s` tremure dac` v`d pahare întoarse cu gura în jos pe capota unei limuzine [i o iau la goan`, s` nu-i înha]e vreun drac abstinent… dervonele din Derejmani s`rut` a]a înainte s-o vîre în ac, vrînd s` le fie jacheta dulce… {i tot a[a.

n Radu VANCU Da, f`r` îndoial`, ca orice om ra]ional. Semnele rele au ra]iunea lor, pe care ra]iunea noastr`, dac` nu le cunoa[te, m`car le recunoa[te. De exemplu, dac` în timp ce scriu mi se restarteaz` din senin de mai mult de trei ori consecutiv calculatorul, atunci e semn r`u. Dac` nu e din senin, ci din cauz` c` afar` e vreme mare, atunci admit s` se restarteze pîn` la a cincea oar`. Dup` aia, iar e semn r`u. De asemenea, dac` iese nu o dat`, nu de dou`, ci de trei ori pe zi o mî]` mare [i, fire[te, neagr` din ecranul monitorului [i o zbughe[te mieunînd prin mansard`, f`r` s` uite s` înghereze ambele mîini trudind pe tastatur`, atunci sînt l`murit c` nu-i totul chiar în regul`. |ns`, cum v` spuneam, sînt un om ra]ional [i toate semnele astea nu reu[esc s` m` opreasc` din scris – [tiu precis c`, la aceea[i or` din zi ori din noapte, m`car unul dintre maratoni[tii genera]iei 2000 se canone[te în fa]a ecranului s` scrie ceva capital, [i atunci spiritul de datorie nu m` las` s`-l abandonez într-un efort solitar. Cine [tie cîte pisici negre i-or fi ie[it [i lui din monitor, [i tot nu s-a l`sat. Aproape c` m` înduio[ez închipuindu-mi degetele lui Marin M`laicu-Hondrari, fine, de pianist al tuturor inten]iilor, însîngerate de gheru]ele funeste, iar apoi nu-mi închipui, ci-l v`d de-a binelea pe Marin cum prive[te surîzînd bobi]ele de sînge, trage lung din ]igar` [i mîngîie mî]a pe spinare, l`sînd cîteva bobi]e sîngerii în perii ei electrici: „No, nu-i bai, frumoaso, de azi înainte vei fi el gato de la Poesia“ – pisica toarce, sîngele se încheag`, Marin scrie. Scrie atît de vîrtos, încît chiar orb s` fii, n-ai cum s` nu crezi în semne. Doar c` unora li se dau, ]ie nu. ~sta-i tot chichirezul. n anchet` realizat` de Marius Chivu

67

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE

Radu Pavel Gheo

Manifestele Povestiri pe o tem` dat` Le-am propus mai multor prozatori s` scrie, special pentru revista noastr`, o povestire pe tema „Aventura vie]ii mele“.

Vom publica în fiecare num`r cîte una.

Vor mai urma (nu în aceast` ordine) {tefan Agopian, Adriana Babe]i, Adriana Bittel [i Mircea C`rt`rescu.

Gheo se opri pe trotuar, în dreptul u[ii cu firid` de la strad`. Verific` înc` o dat` adresa.

Num`r` ferestrele în[irate în zidul ro[cat. Mai f`cu cî]iva pa[i [i se opri sub a treia fereastr`, plasat` la vreun metru [i jum`tate în`l]ime.

Aici trebuia s` fie. Se ridic` pe vîrfuri, d`du s` bat` în geamul pr`fuit, dar se opri la jum`tatea gestului, cu urechile ciulite. |n spatele lui se auzi un huruit slab.

Huruitul crescu, deveni un zdr`ng`nit în toat` regula, dup` care tramvaiul galben, cu dou` vagoane, trecu cl`tinîndu-se pe [ine, vînturînd aerul încins al dup`-amiezii. Dup` ce vagoanele se îndep`rtar`, urcînd u[or spre podul Mihai Viteazul, iar zgomotul se risipi, Gheo ridic` iar bra]ul [i lovi de trei-patru ori în geam. Apoi a[tept`. Nu foarte mult.

Se auzi scîr]îitul ferestrei vechi [i în cadrul ei ap`ru chipul l`t`re] [i smead al lui Adi, cu p`rul lui negru [i lins c`zut peste o parte a fe]ei, ca aripa unei p`s`ri funebre. Uite, acum chiar c` arat` ca o cioar`, se gîndi Gheo. Adi zîmbi larg, ar`tîndu-[i din]ii albi [i mari.

– Ia te uit`! Ai adus manifestele, Pistruiatule? îi arunc` brunetul din cadrul ferestrei.

– Taci, b`i, din gur`, în pula mea! Ce, e[ti bou? bomb`ni Gheo, uitîndu-se speriat în jur.

Dar în spatele pu[tiului blond [i sl`b`nog, care ]inea strîns la subsuoar` o map` albastr`, nu mai era nimeni care s` aud` arhicunoscuta replic` din serialul cu comuni[ti antifasci[ti, pe care to]i adolescen]ii îl ironizau, uitînd c` nu cu mul]i ani în urm` a[teptau s`pt`mîn` de s`pt`mîn` s` vad` noile aventuri ale Pistruiatului blond [i obraznic [i ale cîinelui lui,

68

Calu.

– Nu te c`ca a[a pe tine! îi r`spunse nep`s`tor Adi, dîndu-[i la o parte de pe fa]` bretonul întunecat. Hai c` vin s`-]i deschid.

Adi disp`ru, fereastra se închise cu un pocnet sec, iar Gheo se întoarse la intrare. Urc` cele cîteva sc`ri de beton t`iate în zidul casei, pîn` la u[a din firid`, cu dou` canaturi de lemn vopsite în maroniu. Acolo era deja r`coare. |n scurt timp se auzi plesc`itul pa[ilor lui Adi, apoi un cr`n]`nit metalic în broasc` [i unul din canaturile u[ii se deschise.

– Hai, îi zise scurt Adi, [i Gheo p`trunse într-un hol de-a dreptul rece [i u[or jilav, care îi aminti c` ora[ul fusese cl`dit pe ni[te mla[tini ce pîndeau în continuare de sub temeliile caselor.

De-aia erau atî]ia ]în]ari în Timi[oara, î[i spuse Gheo [i se uit` spre cap`tul holului, care d`dea într-o curte larg` [i însorit`, unde o tîn`r` cu p`r lung [i blond, în [ort de blugi [i cu un tricou alb, întindea ni[te rufe ude pe sfoar`.

Adi îi prinse privirea [i rînji larg [i enervant.

– Fata gazdei, îl l`muri el pe Gheo, a c`rui privire se oprise pe picioarele lungi ale fetei aplecate peste un lighean cu rufe. |]i place, b`i Gogoa[`?

– Parc` ]ie nu! r`spunse nec`jit cel`lalt.

– P`i, la moac` nu-i cine [tie ce. Da’ oricum nu-i de nasul t`u, zise Adi. E student` la Medicin`. |n anul doi, preciz` el.

– Da, bine, c-o fi de nasul t`u!

Adi d`du din mîn`, sigur pe el.

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE – Ce [tii tu, b`i Gogoa[`? Las`, c` te-nv`] eu odat` cum e cu gagicile. Hai în cas`! schimb` brusc tonul brunetul, întorcîndu-se [i deschizînd o u[` din dreapta lui.

Porni lip`ind cu [lapii pe un alt coridor interior, întins pe lungimea casei, închis în sticl` [i cu vedere spre curte. Pe dreapta se în[irau trei u[i – probabil de la camerele ale c`ror ferestre d`deau la strad`, c`ci la a treia Adi se opri [i, l`sîndu-[i [lapii pe un pre[ de la intrare, îl a[tept` pe Gheo, care înainta timid.

Arunca priviri furi[e în stînga, spre curte, unde tîn`ra în [ort de blugi în[ira imperturbabil` rufele pe frînghie.

– Hai odat`, Gogo, nu te mai benocla atîta! îl repezi Adi. Uite, descal]`-te aici.

Cel pu]in în`untru era r`coare, se gîndi Gheo. Dup` vipia de afar`, r`coarea p`strat` de zidurile de c`r`mid` îl f`cu s` se zgribuleasc` u[or. C`lc` u[or cu ciorapii pe podeaua de scînduri, vopsit` într-un maro ro[cat. |nc`perea unde st`tea în gazd` Adi n-avea cine [tie ce mobil`: un pat destul de lat, cu a[ternuturile în dezordine, o noptier` întunecat` lîng` el, o mas` la fereastr`, cu dou` scaune desperecheate, un dulap mare pe peretele dinspre hol, o sob` ruginit` de font`, acum rece, [i ni[te rafturi de pal melaminat, decolorate [i [ubrede, pe care z`ceau cîteva zeci de c`r]i, care culcate, care înghesuite unele în altele, în picioare. Ni[te caiete de [coal`, ni[te manuale, multe volume din „Biblioteca pentru to]i“ [i „Romanul secolului XX“. Camera era vopsit` într-un galben palid [i era destul de întunecoas`: pe partea cealalt` a str`zii se în[irau, lipite unele de altele, mai multe blocuri cu zece etaje, care umbreau casele sc`pate de demolare de pe trotuarul opus. Era o camer` de închiriat obi[nuit`, ca majoritatea celor pe care le v`zuse Gheo la al]i colegi de-ai lui de liceu care st`teau în gazd` în ora[. Probabil c` baia era comun` [i c` în camerele de al`turi erau [i al]i chiria[i.

Pu[tiul blond se opri la rafturile de pe peretele din fa]a patului [i le studie vreun minut.

– A! exclam` el. De unde ai Marquez? Mi-o dai [i mie?

– Numa’ s-o termin eu, îi r`spunse prietenul lui. De-abia ce-am pus mîna pe ea. Da’ s` n-o pierzi naibii, c` nu-i a mea! A luat-o maic`mea de la o prieten` de-a ei din Arad.

– Cum s-o pierd? Ce, a[a m` [tii tu? se revolt` Gheo.

– Eu ]i-am zis numa’. Da’ ]i-o dau, cum s` nu ]i-o dau? A, stai s`-]i pun ceva! Am albumul lui Europe, The Final Countdown! Vrei s` ascul]i un pic?

– Pune-l, aprob` Gheo.

Adi se duse la casetofonul a[ezat pe noptier` [i c`ut` printr-un teanc de casete Orwo. |n clipa urm`toare în camer` se auzi începutul glorios al melodiei „The Final Countdown“ [i vocea lui Joey Tempest. Cei doi adolescen]i d`dur` cîteva zeci de secunde din cap, t`cu]i [i serio[i, pe ritmul ei. Apoi Gheo se duse la mas`, dînd în continuare din cap, [i puse pe ea mapa albastr`.

– Aicea-s foile, zise el tare, deschizînd mapa cu grij`. Le-am luat de la noi, de la biroul UTC. Am adus [i-un pix nou.

– Perfect, aprob` grav Adi, dînd în continuare din cap pe ritmul muzicii. M`nu[ile le am aici, ar`t` el spre un sertar al mesei. N-ai pus mîna pe foi, nu?

– Ce, crezi c`-s idiot?

Adi se apropie [i el de mas` [i scoase din sertar o pereche de m`nu[i de lîn` sub]iri [i negre.

– Ia s` v`d, zise, tr`gîndu-[i tacticos m`nu[ile. Ha! rînji el cînd arunc` o privire la map`. Ce bou e[ti, Gogoa[`!

– Nu-mi mai zi a[a! se enerv` Gheo, scuturîndu-[i coama crea]`, tuns` punk, un cîrlion] c`zut peste frunte. De ce-s bou?

Adi ar`t` cu degetul înm`nu[at prima foaie din map`, o coal` mare, format A4. |n col]ul

69

RADU PAVEL GHEO (n. 1969, Oravi]a) este absolvent al Liceului Silvic din Timi[oara [i al Facult`]ii de Litere din cadrul Universit`]ii de Vest din Timi[oara (1994).

A fost redactor-colaborator la Radio Ia[i (1999-2001) [i redactor la revistele Timpul, Fic]iuni, Helion. În perioada petrecut` în Statele Unite (2001-2002) a muncit [i ca vînz`tor la un fast food, la un magazin alimentar [i la o libr`rie Barnes & Noble. A fost printre co-autorii primului Dic]ionar SF ap`rut în România (1999), a colaborat la volumul colectiv Cartea roz a comunismului (2004) [i a publicat: Valea Cerului Senin (proz` scurt`, 1997), Despre science fiction (studii literare, 2001/2007), Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a (eseuri, 2003), Românii e de[tep]i (eseuri, 2004), Fairia – o lume îndep`rtat` (roman, 2004), DEX-ul [i sexul (publicistic`, 2005), Numele mierlei (2008). A tradus din Leo Strauss, Iuri Stoyanov, David Lodge, Tom Sharpe, Carl Sagan, E.A. Burrt [.a. A primit numeroase premii literare [i de traducere, cel mai recent fiind Premiul Asocia]iei Scriitorilor din Timi[oara de anul trecut pentru volumul DEX-ul [i sexul. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timi[oara, membru fondator al Asocia]iei Culturale Club 8 din Ia[i, membru al Asocia]iei Culturale Româno-Franceze Passages din Lille (Fran]a), iar în 2005 a devenit membru al PEN Club România. În prezent este redactor de carte [i traduc`tor la Editura Polirom.

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE de sus, din stînga, scria: UNIUNEA TINERETULUI COMUNIST ORGANIZA}IA LICEULUI SILVIC TIMI{OARA Atît. |n rest foaia era alb`.

– Pe asta vrei tu s` scriem? rîse el r`ut`cios. E[ti tare! Sigur n-o s` se prind` nimeni!

– Vezi c` e[ti bou, Cioar`? r`spunse ]îfnos Gheo. {i cum ai fi vrut s` iau foile, ia zi? S` pun mîna direct pe ele, ca s`-mi g`seasc` dup` aia amprentele? De ce e[ti prost? Pe asta am l`sat-o deasupra ca s` le pot apuca! Pricepi? se b`tu el cu degetul ar`t`tor în tîmpl`. Pricepi acuma? Pe asta [i pe ultima le arunc`m. Dar de-acum umbli numai cu m`nu[ile, OK? – Aha, d`du din cap Adi, de-acum potolit. |n]eleg. Bine gîndit, Gogo. {i, înveselit de-a binelea, îi trase o palm` zdrav`n` peste spate prietenului s`u, care se poticni [i f`cu un pas în fa]`.

– Mai f` [i tu ni[te mu[chi, zise apoi Adi, pe jum`tate ironic, pe jum`tate duios. Vrei s` opresc muzica?

– Opre[te-o.

– Uite-acum.

Adi [i Gheo erau colegi din clasa a noua, de cînd veniser` amîndoi la liceu în Timi[oara, dar de împrietenit se împrieteniser` abia de vreo cîteva luni, adic` în primul trimestru al clasei a unsprezecea, dup` treapta a doua de admitere de la liceu. Abia acum descoperiser` c` aveau în comun mai multe lucruri decît se a[teptau. Adi, care venea din Arad, fusese înc` de la începutul liceului sigur pe el [i unul din tipii populari din clas` – nu c` asta ar fi însemnat mare lucru din perspectiva cea mai valorizat` de adolescen]i, fiindc` la Liceul Silvic erau cîteva sute de b`ie]i [i doar vreo patru fete.

Dar, cum Gheo aflase abia de curînd, Adi avea [i o latur` ascuns`. Scria versuri, citea literatur`, era fascinat de indienii lui Karl May [i avea

70

idealuri m`re]e. Un suflet sensibil ascuns întro carcas` de b`iat dur.

Gheo, în schimb, venise în Timi[oara dintr-un s`tule] de lîng` Oravi]a [i îi trebuiser` doi ani ca s` se adapteze cît de cît la traiul urban. Nu fusese niciodat` printre vedetele clasei. Era mai degrab` printre tocilarii antipatici.

Doar c` în urm` cu vreun an fusese ales casierul organiza]iei UTC a liceului, iar func]ia asta, care ini]ial i se p`ruse o corvoad` penibil`, î[i ar`tase destul de repede avantajele.

Gheo st`tea la internat, în incinta liceului, într-un regim semimilitarizat. Cei din c`min nu aveau voie s` ias` în ora[ decît cu un bilet de voie semnat de pedagogul c`minului [i î]i trebuiau motive întemeiate ca s` ob]ii a[a ceva. Dar proasp`tul casier UTC a descoperit repede c` invocarea unei presupuse ([i adesea inventate) sarcini pe linie de partid, care îi impunea fie s` participe la o [edin]`, fie s` mearg` la CEC, ca s` depun` cotiza]ia lunar` a tinerilor uteci[ti, fie s` predea o situa]ie la Comitetul Jude]ean – sau Municipal – al tinerilor comuni[ti, stîrnea în pedagogii internatului, altfel oameni maturi [i cu capul pe umeri, un evident respect. Dac` alt`dat`, indiferent ce motiv inventa pentru a sc`pa cîteva ore în ora[, la un film sau m`car la o cofet`rie, era întîmpinat cu ironii pedagogice ieftine, acum o map` sau un dosar cu antet aruncate sub bra] [i men]ionarea sintagmei „sarcini UTC“ încre]eau brusc [i fruntea celui mai b`nuitor supraveghetor din c`min, care d`dea grav din cap [i semna f`r` s` se uite biletul spre libertate. Iar Gheo profita din plin de asta, în]elegînd totodat`, în mod empiric, puterea ce se ascundea în dosul unei banale func]ii politice. Mai mult, descoperi c` func]ia lui – sau mai degrab` [iretenia cu care se folosea de ea – îi sporea prestigiul printre colegi. |ncetul cu încetul, de la o discu]ie la alta, el [i cu Adi au descoperit c` le pl`cea aceea[i muzic`, citeau amîndoi cu pl`cere [i schimbau

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE sugestii [i opinii de lectur`, aveau de gînd s` dea amîndoi admitere la Facultatea de Filologie [i împ`rt`[eau acelea[i idei înalte [i generoase. {i tocmai în slujba unei asemenea idei voiau s` se pun` ei acum.

– Bun, zise Gheo. Ia pune-te la mas`, trage deoparte foaia aia [i hai s` facem o ciorn`.

Cum s` zicem?

– P`i, cum am discutat, îi r`spunse Adi, a[ezîndu-se la mas`. Zicem a[a: „Cet`]eni, conduc`torii de acum ai României...“ – Mai bine „de azi“, coment` Gheo.

– OK, „conduc`torii de azi“.

Adi începu s` scrie, netezindu-[i aripa neagr` de p`r care îi c`dea peste obraz.

– Dar hai s` nu zicem „conduc`torii“, ca s` nu par` c` ne leg`m direct de Ceau[escu. S` zicem „conducerea“, propuse el.

– Da, corect. „Conducerea“. Deci „conducerea de azi a ]`rii a înc`lcat idealurile comunismului. Via]a oamenilor e tot mai grea. Oamenii nu mai g`sesc nici m`car mîncare în magazine...“ – Da’ parc` am zis s` nu intr`m chiar a[a în detalii, îl întrerupse Adi. S` fie scurt [i clar.

Mai mult un semnal, a[a, pentru început. Dac` iese ceva...

– Bine, da’ [tii c`...? Uite, ai mei nici nu mai au de unde s`-[i cumpere pîine. |n Oravi]a s-a b`gat cartel`, dar numai pentru `ia de la ora[. {i dac` e[ti de la sat, ce faci?

– Te descurci, rînji Adi vesel, apoi schimb` tonul: Hai, b`i Gogoa[`, ce vrei acum? S` scriem un roman cu tot ce nu se g`se[te în alimentara? Am zis c` s` fie clar. Scurt [i clar. {tie lumea ce este [i ce nu este. Nu? – Bine, b`i! accept` Gheo. Taie aia cu mîncarea.

Apoi se apropie de mas` [i se uit` în foaie peste um`rul lui Adi. Brusc, o b`taie în u[a camerei îi f`cu s` tresar` pe amîndoi. |ntoarser` capul.

– Da! zise Adi, închizînd mapa peste foaia cu ciorna de manifest. |n înc`pere intr`, degajat`, fata din curte.

– Ceau, Corina! Care-i faza? întreb` Adi. – Nici o faz`, zise fata. Voiam s` v` rog ceva... A, î[i aminti ea brusc, ziceai c` ai albumul cu Europe?

– The Final Countdown? Da, mi l-a tras un

fotografii de Vasile Dorol]i

71

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE tip din Arad.

– Mi-l dai [i mie s`-l ascult, te rog?

Adi se ridic` de la mas`, împingînd repede în sertar m`nu[ile de lîn`. Zîmbi larg, seduc`tor [i se apropie de fat`.

– Cum s` nu? Te-am refuzat eu vreodat` pe tine? Hai c` ]i-l dau acum.

Se îndrept` cu pa[i mari spre casetofon, scoase caseta din`untru, o puse în carcasa de plastic [i i-o întinse tinerei, prinzîndu-i mîna într-o strîngere u[oar`, ca [i cum i-ar fi plasat un mesaj secret. Blonda plec` încet capul [i zîmbi.

– Mersi.

Gheo se uit` pe furi[ la ea, încercînd s` par` destins. |[i trecu mîna prin coama de p`r, apoi î[i vîrî mîinile în buzunarele blugilor, în`l]` capul [i î[i împinse un picior în fa]`. A[a. Era o pozi]ie [mecher`.

Adi avea dreptate: la fa]` tipa nu era cine [tie ce. Avea fruntea prea înalt` – p`rea cumva cheal` – [i nasul cam scurt, a[a c` fa]a îi p`rea

72

turtit`. Dar nu puteai spune c` e urît`, î[i zise Gheo. Avea un corp stas. {i era [i student`.

– A, el e Gheo! exclam` Adi, de parc` abia acum l-ar fi v`zut. E coleg cu mine.

Gheo se deplas` repede spre fat` [i îi întinse mîna, ro[ind instantaneu.

– M` bucur s` te cunosc, zise el. |]i place Europe?

– La nebunie, îi arunc` tîn`ra, zîmbind larg. Europe [i Bon Jovi.

– {i mie!

Corina se întoarse spre Adi: – Uite ce voiam eu s` v` rog. Veni]i s` m` ajuta]i un pic? Mi s-a desprins o frînghie afar` [i nu pot s-o prind la loc. Voi v` pricepe]i mai bine la din astea.

– A, da... sigur... cum s` nu! se amestecar` vorbele celor doi b`ie]i, de[i cel pu]in Gheo [tia c` n-a priceput ce voia tipa.

Corina îi arunc` o privire scurt` lui Adi [i întoarse u[or capul spre blondul sl`b`nog.

Ochii acestuia r`maser` fixa]i pe pieptul ei,

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE care îi bomba zdrav`n tricoul alb [i sub]ire.

– Hai, b`i Gogoa[`! zise Adi, iar Gheo pufni nervos.

Acum nu era în nici un caz momentul ca Adi s` foloseasc` porecla asta stupid`.

* * * — Bun, deci a[a r`mîne! conchise Adi. Pe fereastra dinspre strad` p`trundea o lumin` slab` [i ro[iatic`, de amurg. Sfoara de rufe fusese reparat`, Gheo era încîntat c` reu[ise s` schimbe cîteva replici inteligente cu blonda Corina, iar manifestul era redactat [i gata de transcriere. Pe foaie, printre [ters`turi [i t`ieturi, se în[ira urm`torul text: Cet`]eni, Conduc`torul Conducerea de acum de azi a României a înc`lcat idealurile comunismului. Via]a oamenilor e tot mai grea.

Nu se g`se[te de mîncare Suferim iarna de frig. Ne sînt înc`lcate toate drepturile cet`]ene[ti. [i Autorit`]ile nu respect` nici m`car Constitu]ia R.S.R. A venit timpul s` facem o schimbare.

Partidul Neocomunist Român este singurul v` cheam` la lupt` împotriva nedrept`]ilor [i pentru restabilirea drept`]ii [i echit`]ii în ]ara noastr`.

Uni]i, vom învinge!

Partidul Neocomunist Român Cei doi se privir` mul]umi]i.

– Cîte zici s` scriem? întreb` grav Gheo.

Entuziasmul parc` îi mai sc`zuse. Se fr`mîntaser` mult pîn` s` g`seasc` forma ideal` [i, ce-i drept, fusese pasionant, dar acum gîndul c` vor trebui s` transcrie pe zeci de foi toate acele rînduri îi obosea. A[a c`, pîn` ce Adi cump`ni ce s` r`spund`, zise: – Eu m` gîndesc c` zece ar fi de ajuns.

Pentru început... ad`ug` el în grab`. S` vedem dac` apare vreun semn, vreo reac]ie. {i dup-a-

ia mai scriem [i alt`dat`.

– A[a m` gîndesc [i eu, îl aprob` Adi, sco]îndu-[i m`nu[ile [i frecîndu-[i palmele transpirate. Dac` lumea o s` vad` c` exist` oameni care încearc` ceva [i c` ar putea [i ei...

– Da, [i or s` înceap` s` se agite... O s` auzim ceva, nu? {i-atunci poate mai scriem un rînd. Poate chiar se întîmpl`... coborî el vocea.

– Da, da, [opti [i prietenul lui. O revolu]ie... |]i dai seama? N-ar fi...?

– {i-atunci o s` putem s` spunem c` noi am fost, ad`ug`, emo]ionat [i mîndru, Gheo.

R`maser` amîndoi pe gînduri. T`ceau.

Chipurile le erau grave [i posomorîte, ca înaintea unei schimb`ri majore, pe care trebuiau s-o trateze cu grij`, cu maturitate.

– {i dac` ne prind... adic` Securitatea? tres`ri Gheo, iar gîndul îl str`b`tu prin tot corpul ca un val de c`ldur`, f`cîndu-l s` transpire.

Se scutur` înfiorat [i î[i trecu mîna prin p`r.

– Nu ne prinde, b`i! îl încuraj` Adi. Cum s` ne prind`? Poate numai cînd le împr`[tiem, altfel...

– E[ti tu sigur c`, dac` scriem cu mîna stîng`...?

– Cu stînga [i cu m`nu[i, înt`ri Adi. {i pixul îl ardem. {i ciornele, tot. Cum s` ne prind`?

– P`i, nu, nu cred c` au cum, accept` [ov`ielnic Gheo.

– {i chiar dac`... Ce-am zis? C` noi vrem s` fie dreptate [i egalitate. S` fie comunism, dar s` fie adev`rat!

– Da, am putea s` explic`m, zise încet Gheo, încercînd s` nu se mai gîndeasc` la ce s-ar întîmpla dac` ar fi într-adev`r prin[i: pe strad`, cu manifestele în map`, sau la liceu, dac` i-ar aresta direct din clas`, de la ore...

Dar cînd se gîndi la for]a gestului lor, teama trecu undeva în planul al doilea – nu disp`ru, dar se estomp`.

Citiser` amîndoi Manifestul Partidului

73

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE Comunist. Atunci cînd Adi îl ceruse de la biblioteca liceului, bibliotecara îl privise surprins` [i cumva b`nuitoare, ba chiar cu un fel de team` atunci cînd î[i d`duse seama c` adolescentul din fa]a ei vorbea serios. De cel pu]in zece ani nimeni nu-i mai ceruse bro[urica lui Marx [i Engels. Nici m`car vreun profesor, darmite un elev de-a unsprezecea. O c`utase [i, desigur, o g`sise, fiindc` nu exista bibliotec` în ]ar` care s` n-o aib`: pr`fuit` [i îng`lbenit`, z`cea pe un raft din fundul s`lii, unde se mai în[irau, uitate [i cu p`ianjeni peste cotoare, operele lui Lenin, Capitalul [i alte texte fundamentale ale mi[c`rii comuniste. O scuturase atent` de praf, ca [i cum ar fi descoperit cine [tie ce scriere sacr`, care trebuia tratat` cu respectul cuvenit, [i i-o adusese.

Citiser` Manifestul... cu seriozitate. |[i f`cuser` [i ni[te noti]e [i î[i elaboraser` o concep]ie politic` ferm` [i intransigent` despre stat [i societate – a[a cum sînt adesea ideile adolescen]ilor –, concep]ie care, dup` zeci de discu]ii pasionante, îi adusese unde erau acum. |ncercaser` s` mearg` [i mai departe [i împrumutaser` de la aceea[i bibliotec` [i Capitalul, nedumerind-o înc` o dat` pe bibliotecar` (fapt care le-a pl`cut la nebunie [i pe care l-au comentat amuza]i între ei), dar aici se poticniser` repede la nesfîr[itele date [i analize economice, care numai a revolu]ie nu sem`nau. Au decis c` Manifestul Partidului Comunist le era suficient. Manifestul... [i alte cîteva idei, culese de ici, de colo.

Printre ele se num`ra [i convingerea c` oamenii erau meni]i s` fie liberi [i s` aib` drepturi egale, a[a cum scria [i în Constitu]ia Republicii Socialiste România. S` poat` pleca unde vor [i cînd vor – chiar [i în str`in`tate, la concerte de muzic`. S` fac` partide [i s` se organizeze cum vor ei – sau s` fie l`sa]i în pace [i s` nu se mai organizeze deloc. Nu to]i oamenii erau la fel, dar nu asta era important.

Cum spuneau [i cei de la Depeche Mode, „we

74

are different colours and we are different creeds“, dar, pe de alt` parte, „people are people“. Iar dac` lucrurile se degradau, a[a cum se întîmplase în România, dac` in[ii ajun[i la putere deveneau nemernici [i îi c`lcau pe ceilal]i în picioare, cineva trebuia s` încerce s` lupte împotriva lor, s` îi elibereze pe oamenii obi[nui]i. Cineva superior sau, cum zicea Adi, cineva cu calit`]i ca ale Übermensch-ului lui Nietzsche.

– Dar supraomul `sta nu era din `sta... un model al nazi[tilor? îl întrebase timid Gheo pe prietenul s`u.

– Ce, b`i? Nu, nici vorb`! Nazi[tii numai s-au folosit de el, dar... Tu [tii ce însemna de fapt supraomul? {tii cum zicea Nietzsche?

Gheo în`l]ase din umeri. Nu [tia – dar, înainte de toate, nu [tia de unde putea s` [tie Adi. Doar nu ap`ruse, n-avea cum s` apar` vreo traducere de-a lui Nietzsche! Brunetul se îndreptase de spate [i î[i luase un aer important. |l privise fix pe prietenul lui [i declamase: – „Aceasta s` fie virtutea voastr`: s` iubi]i întotdeauna mai mult decît sînte]i iubi]i [i s` nu fi]i niciodat` pe locul doi!“ A[a zicea Nietzsche. Asta înseamn` supraomul la el. Pricepi?

– Cum, cum ai zis? se repezise Gheo, scuturînd din cap. „S` iubi]i mai mult decît sînte]i iubi]i“ [i...?

– „{i s` nu fi]i niciodat` pe locul doi.“ Ce, `sta-i nazism? Gînde[te-te: s` iube[ti mai mult decît e[ti iubit... |n`l]aser` amîndoi privirea [i r`maser` o clip` pe gînduri. Era la vîrsta aceea la care amîndoi iubeau cu mult, mult mai mult decît erau iubi]i.

* * * A[a c` acum se a[ezar` la mas` [i scriser` cele zece manifeste. Fiecare a scris cîte cinci, cu m`nu[ile trase pe mîini [i cu pixul în mîna stîng` – lucru care s-a dovedit destul de dificil.

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE Scriau greu, scriau încet, c`ci degetele stîngii, neobi[nuite cu scrierea, conturau greu literele. Au scris numai cu majuscule. Era mai simplu, iar textul se distingea clar [i p`rea mai important: ca un strig`t.

Cînd au terminat, afar` se întunecase. Trecuse de ora opt, iar Gheo trebuia s` se întoarc` la internatul liceului. Era tocmai bine: noaptea era mai greu s` remarci un pu[tan cu ni[te m`nu[i negre pe mîini în toiul lunii mai, pe o c`ldur` ca de iulie. Fiindc`, desigur, nu putea s` împr`[tie manifestele cu mîinile goale.

A[a se în]eleseser`: înainte de a se întoarce la Liceul Silvic, care era a[ezat undeva la marginea ora[ului, dup` Uzinele Mecanice din Timi[oara, Gheo urma s` intre în cîteva sc`ri de bloc de pe un bulevard care-i era în drum [i s` plaseze acolo manifestele Partidului Neocomunist. |[i trase ambele m`nu[i pe mîini, puse manifestele cu grij` în map`, vîrî m`nu[ile în buzunar [i se ridic`. Adi strînse ciorna, foile r`mase [i pixul ieftin cu care scriseser` [i le vîrî în soba de font` din camer`, apoi sc`p`-

r` un chibrit [i le d`du foc.

– P`i, ne vedem mîine la [coal`, spuse indecis Gheo, strîngînd mapa în mîn`.

– Ne vedem. Da’ s` ai grij` s` nu te vad` careva, îl avertiz` înc` o dat`, cu un glas cald, prietenul lui. Ceau, m`i Gogoa[`!

– Ceau, Cioar`! zîmbi slab Gheo.

Acum îi p`rea r`u c` se oferise s` fac` treaba asta, care era, evident, partea cea mai grea.

Adi îi propusese s` vin` cu el, dar Gheo, într-un acces de eroism („...[i s` nu fi]i niciodat` pe locul doi“), d`duse nep`s`tor din mîn`.

– Hai, b`i, ce mare lucru? |n zece minute am terminat. Doar nu-s o mie de foi! bravase el.

– OK, cum zici tu, acceptase Adi. Gheo ie[i pe strada luminat` de cîteva becuri de neon albe [i reci, instalate ici [i colo pe stîlpii înal]i. C`ldura zilei se mai domolise.

Strada p`rea pustie. O clip` îi trecu prin minte s` intre în dou`-trei sc`ri de la blocurile de pe strada lui Adi [i s` scape de toate manifestele, dar apoi se r`zgîndi. Era prea aproape [i cine [tie cum f`ceau `ia vreo leg`tur` cu ei. Nu,

75

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE trebuia s` fac` a[a cum au zis. A[tept` o clip`, c`ci din stînga se apropia în vitez` un tramvai luminat, apoi trecu strada prin praful ridicat în urm` de omida aceea metalic`, translucid` [i g`lbuie de pe [ine.

Odat` ajuns la bulevardul abia luminat, o porni încet prin fa]a blocurilor cu zece etaje de acolo. Ezit` o clip` în fa]a unei u[i de metal de la intrarea într-o scar`, apoi intr` hot`rît.

Holul blocului nu era luminat, dar de undeva de sus, de pe sc`rile de beton, se auzea larm` de voci. Nu era bine. Gheo se retrase repede [i reveni pe trotuar. Pe lîng` el mai treceau din cînd în cînd oameni cu plase sau grupuri mici de tineri veseli, ale c`ror chipuri nu se distingeau în semiobscuritate. Tîn`rul îi privea pe furi[, sperînd c` n-or s` se lege de el. N-ar fi fost bine s` intre tocmai acum în belea cu vreo ga[c` de cartier [i s` fie întrebat ce caut` pe teritoriul lor, cum p`]ise alt`dat`. Doar c` acum era... era mai periculos. Ce c`uta acolo?

Nu putea s` le spun` c` era casier UTC [i venea de la [edin]` – ce tîmpenie! – [i cu atît mai pu]in c` punea la cale o revolu]ie. Iar dac` îl b`teau [i îi smulgeau mapa [i dup-aia se uitau în ea...

La una din sc`rile de mai încolo era lini[te.

D`du s` intre în hol, dar se mai uit` o dat` în jur [i i se p`ru c` aude în spatele lui un zgomot de pa[i. Tres`ri [i se opri indecis la doi metri de u[a blocului, cu inima b`tîndu-i tare în piept. Strînse mapa în mîna transpirat`, se aplec`, pref`cîndu-se c` î[i leag` un [iret, [i se uit` discret în spate. La vreo doi metri de el ap`ru un b`rbat înalt, în salopet`, care trecu pe lîng` pu[tiul ghemuit [i intr` chiar acolo, în bloc. B`rbatul se opri [i el o clip` [i p`ru s` îi arunce pu[tiului o privire scrut`toare. Apoi începu s` urce scara blocului – încet, cam prea încet, i se p`ru lui Gheo. Liceanul se întoarse [i o porni iar pe trotuarul larg, gr`bind pasul.

Nu, nu era bine! Nu se gîndiser` ca lumea.

Era riscant. Oricînd putea s`-l prind` cineva.

76

Adul]ii erau oricum b`nuitori cînd vedeau adolescen]i la scara blocului lor. Mai ales p`rin]ii de fete – [tia el bine. {i chestia cu m`nu[ile... cît timp îi lua s` [i le trag` pe mîini, s` împ`tureasc` manifestul, s`-l pun` într-o cutie po[tal` [i s`-[i scoat` iar m`nu[ile? Mult, prea mult. Avea toate [ansele s` fie prins; de-acum era convins de asta. {i atunci în minte îi r`s`ri brusc solu]ia: o s-o ia spre liceu [i cînd ajungea în zona UMT, o s` arunce manifestele pe marginea trotuarului, în calea muncitorilor. La ora asta Aleea UMT trebuia s` fie pustie, n-avea cine s` mai treac` pe-acolo – oricum, nu mult` lume –, iar strada aproape c` nu era luminat`. Erau pu]ine [anse s`-l vad` cineva în cele dou`-trei secunde, cît dura s` a[ezi o foaie de hîrtie pe jos. Nici nu mai trebuia s` le împ`tureasc`. Iar mîine-diminea]`, cînd vor veni muncitorii la uzin` – sute, mii de muncitori –, vor vedea în mod sigur manifestele. Le vor vedea [i le vor citi. Ei, clasa muncitoare despre care scriau Marx [i Engels, adic` nu vreo gospodin` de la bloc sau vreo bab` senil`, care poate c` î[i controla cutia po[tal` mai mult ca s` se afle în treab`. |ncîntat [i u[urat, Gheo o porni în pas vioi spre Aleea UMT. Odat` ajuns acolo, se opri într-un loc absolut întunecos, sub un copac r`muros, î[i trase m`nu[ile pe mîini, desf`cu mapa, îi întoarse coperta la spate [i aranj` manifestele. Apoi o porni avîntat pe trotuar. A[a.

Unu, doi, trei, zece pa[i – o foaie pe marginea aleii. Unu, doi, trei, zece pa[i – urm`toarea foaie. Unu, doi, trei, zece pa[i – a treia foaie.

Acceler` ritmul, gîfîind de incitare [i de team`, [i, cînd termin`, trecu repede pe cel`lalt trotuar. |ndes` m`nu[ile în buzunarul blugilor [i gr`bi [i mai tare pasul, iar dup` vreo zece minute intr` pe poarta înalt` de la intrarea liceului, cu arcada ei de c`r`mid`. |i flutur` din mers portarului biletul de voie (dep`[ise ora de întoarcere scris` acolo), îl salut` non[alant,

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE mîngîie pe cap cîinele l`]os de la poart` [i intr` în parcul dendrologic al liceului. Internatul era un pic mai încolo, pe alee.

* * * |n noaptea aceea Gheo n-a reu[it s` doarm` aproape deloc. A stat la pove[ti cu colegii de camer` înc` mult dup` stingerea de la ora nou` [i jum`tate, dar pe la miezul nop]ii, cînd to]i ceilal]i [apte b`ie]i dormeau du[i, tîn`rul revolu]ionar înc` se mai r`sucea de pe o parte pe alta în pat, îngrijorat [i nemul]umit. Ceea ce în urm` cu cîteva ore i se p`ruse o solu]ie sclipitoare acum se dovedea a fi o tîmpenie dezastruoas`. Cum s` arunci manifestele pe Aleea UMT? La doi pa[i de liceu! |[i aminti cu ciud` de povestea cu cei doi copila[i care î[i marcau drumul spre cas` cu firimituri de pîine. Exact a[a f`cuse [i el; ba chiar mai r`u. Cei de la Securitate n-aveau decît s` culeag` foaie dup` foaie [i dup` aia... De[i poate c` i-ar fi anchetat mai întîi pe cei de la uzin`. Poate.

Dar dup` aceea? Iar faptul c` scriseser` manifestele cu mîna stîng` i se p`ru complet cretin.

P`i, securi[tii or s`-i pun` s` scrie înc` o dat` cu stînga, [i gata, erau termina]i! Oricum se vedea c` fuseser` doi, c` manifestele fuseser` scrise de dou` mîini. Era de-ajuns s`-l g`seasc` pe Adi... oare Adi l-ar turna dac` ar fi prins?

Dar el, pe Adi? Nu, niciodat`! Gîndul la o rezisten]` eroic`, a[a ca-n filme, îi ridic` o clip` moralul. Niciodat`! Nici dac` îl b`teau, dac` îl torturau, cum v`zuse într-un film la video c` f`ceau vietnamezii cu prizonierii americani?

Cu [obolani [i scufund`ri în ap`, cu be]e de bambus care s`-]i str`pung` carnea? Se cutremur`. Se strînse cu o mîn` de mu[chiul bra]ului, tare de tot, încercînd s` vad` dac` rezist` la durere. Dup` aceea vîrî mîna sub plapum` [i se apuc` strîns de testicule. Citise undeva c` pe revolu]ionarii din America de Sud îi torturau cu electrozi cupla]i la curent [i pu[i pe scrot. |[i strînse testiculele u[or, apoi mai tare

[i mai tare... Durea al dracului! Dar nu, tot n-o s` spun` niciodat` nimic! Sau o s` ia toat` vina asupra lui. A[a, na!

Pe la ora trei diminea]a deasupra internatului se adunar` v`l`tuci de nori gr`bi]i, mari [i negri. Tunetele se apropiau tot mai tare, iar în fereastra camerei lucir` crengile aurii ale fulgerelor. |n scurt timp începu o ploaie toren]ial`, cu stropi mari, care zorn`iau în fereastr`. Apa [iroia prin burlane, iar p`mîntul se umplu repede de b`l]i mari, care se întindeau pîn` peste asfaltul aleilor.

Gheo se trezi la primele rafale de ploaie [i se însufle]i. Era cea mai frumoas` ploaie din via]a lui. Ascult` cu r`suflarea t`iat` curgerea apelor pe zidurile internatului [i se gîndi c`, pîn` în zori, din foile acelea poroase, aruncate pe aleea spre uzin`, n-or s` mai r`mîn` decît ni[te zdren]e ilizibile. Doar n-o s` aib` atîta ghinion încît s` fi dat cineva peste ele înc` de asear`!

Dar a doua zi, cînd se întîlni cu Adi pe coridoarele liceului, lu` o mutr` nec`jit`. |n prima pauz` se traser` amîndoi într-un col], departe de h`rm`laia colegilor, [i Gheo îi povesti prietenului s`u tot ce f`cuse [i ce se întîmplase – probabil – cu opera lor revolu]ionar`.

– Trebuia s` le pui în cutiile de la blocuri, a[a cum am vorbit, b`i Gogoa[` proast`! îl cert` Adi, îns` pe un ton mai degrab` conciliant.

– Asta e, în`l]` din umeri Gheo. Acum ce s` fac? Dar zi [i tu dac` nu era o idee bun`.

Adic` asta, cu muncitorii.

– Era, accept` Adi. – Dac` nu venea ploaia, î]i dai seama? continu` avîntat Gheo, care mai c` uitase groaza de azi-noapte. Da’ acuma s-a întîmplat [i gata.

– M`car am încercat, conchise Adi. – Da, m`car am încercat, zise [i Gheo.

– A, [tii c` m-a întrebat Corina de tine, zîmbi viclean Adi, suflîndu-[i [uvi]a de p`r negru de pe obraz.

– Serios?

77

DILEMATECA l SEPTEMBRIE 2011

AVENTURA

VIE}II MELE – Da, b`i.

– {i ce i-ai zis?

– Ce s`-i zic? C` e[ti un ]`ran din Cara[ care a venit la [coal` ca s` se fac` p`durar!

– Hai, b`i Cioar`! se tîngui Gheo. Chiar a[a i-ai zis?

– Nu, b`i, sigur c` nu. I-am zis de bine, ce crezi?

– Da? întreb` nesigur blondul. {i ce crezi, am [anse la ea?

– {anse n-ai, rînji Adi. – De ce?

– C` e[ti urît, de-aia!

– C` îi fi tu frumos!

– Eu îs frumos! |s cel mai frumos, rîse Adi. }i-am mai zis!

Pe coridor r`sun`, lung [i enervant, soneria ce anun]a sfîr[itul pauzei.

– Pula mea, avem mate! î[i aminti Adi. Eu nu stau, o tai. Vii [i tu?

78

– Nu, b`i, nu pot, c`-mi trebuie not`.

– D`-o-n pula mea de not`, zise Adi. Hai în parc, s` mai povestim. {i o pornir` amîndoi spre ie[irea elevilor.

– Poate mai facem o dat` o chestie de-asta, arunc` Gheo, mai mult ca s` zic` ceva.

– Ce chestie? se mir` Adi. – P`i, asta... cu manifestele, coborî Gheo vocea. Ce zici? Poate de data asta ne iese.

Nu p`rea foarte convins.

– A, da, sigur! îl aprob` avîntat Adi. Facem.

Doar s` avem mai mult` grij`. Sigur c` da.

Dar [tia [i el, cum [tia [i cel`lalt, c` n-or s-o mai fac` niciodat`. Numai c` asta nu-l deranja pe nici unul dintre ei. Se privir` lung [i cumva dr`g`stos, î[i trecur` mîna prin p`r [i o pornir` spre ie[ire, mîndri [i siguri pe ei, ca doi oameni care [tiu c` pot schimba oricînd lumea. Numai s` vrea. n