Dilemateca 89

DILEMATECA Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

SCRIERI Alain Guyard

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Alain Guyard DOSAR Christel Wollmann-Fiedler Bucovina POEMUL DIN OCTOMBRIE Horรกcio Costa S` mori pe malurile Senei MERIDIANE Petre R`ileanu Arta contemporan` la Vene]ia POVESTIREA LUNII Fernando Iwasaki Cealalt` b`t`lie din Ayacucho ANCHET~ Ce-a]i am\na(t) s` face]i \n via]`?

n Scientific American a studiat ce anume ajut` inspira]ia scriitorilor \nainte de a se apuca de scris, dac` ritualurile s\nt importante pentru creativitate, [i iat` ce au descoperit r`sfoind biografii [i memorii: Thomas Wolfe se masturba, spre deosebire de John Cheever care prefera sexul cu altcineva, Nabokov se asigura c` are agende liniate [i creioane ascu]ite cu gum` de [ters \n cap`t, Patricia Highsmith bea ceva ca s` se calmeze [i s` se poat` concentra, Woody Allen face du[uri de 45 de minute… Dar cercet`torii spun c` nu conteaz` ritualul de dinaintea scrisului, important e ca scriitorul s` aib` unul, \n m`sura \n care orice ritual e o preg`tire mental` pentru crea]ie. Ave]i ritualuri? M. C. n John Le Carré, pe numele s`u adev`rat David Cornwell, n`scut \n 1931, a fost spion \nainte de a deveni scriitor. Autor de succes al mai multor c`r]i v\ndute \n Fran]a \n zeci de mii de exemplare, acesta spunea \ntr-un interviu recent din Le Nouvel Observateur: „Sufletul unei na]iuni se descoper` cu adev`rat \n serviciile sale secrete“. Dac` o avea dreptate? A. M. S. n Mutluluk [i mut \nseamn`, \n turc`, „fericire“, iar mutlu, „fericit“. Mutsuz, format cu sufixul privativ „-suz“ – vezi [i româ-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

pagina 2

3,14TECA nescul „ursuz“, din turcescul „ugˇursuz“ = nenorocit, de r`u augur (ugˇur, \n turc`!) – \nseamn`, fire[te, „nefericit“. Mut e, a[adar, r`d`cina turc` pentru „fericire“. Ceea ce, \ntr-o lume ideal` a coresponden]ei tuturor limbilor, ar confirma locul comun potrivit c`ruia fericirea e o stare care nu poate fi exprimat` \n cuvinte, o realitate \n fa]a c`reia orice cuv\nt e de prisos. M. P. n La Sibiu, la Astra Film Festival, dup` proiec]ia filmului nostru, o doamn` din public, trecut` de prima tinere]e, a venit la mine ca s`-mi cear` un autograf. Chiar pe catalogul festivalului, \n dreptul numelui meu [i al sinopsisului filmului. Gestul \n sine m-a \nduio[at. Apoi, am v`zut-o pe doamna respectiv` \n sal` la multe alte proiec]ii. Am aflat c` e o spectatoare fidel`, c` nu pierde nici o edi]ie a festivalului care, de precizat, e un festival de film documentar, adic` destinat teoretic unui public restr\ns, oarecum elitist. {i am mai aflat c` le cere autografe pe catalog tuturor autorilor. A[adar, AFF e un festival ca o carte deschis`. Frumos. A. P. n Dac` scriitorii celebri ar fi avut Instagram (lista complet` o g`si]i pe Buzzfeed), Virginia Woolf (user: ginny_woolf) ar fi postat o fotografie cu ea, sub care ar fi scris „I am rooted but I flow“, Tolstoi ar fi pozat un bor[ de sfecl`, la care Cehov ar fi comentat: „Booooor[!“, Hemingway (user: hemmy) ar fi pus o fotografie cu el ]in\nd \n bra]e o pisic` („One cat just leads to another“), la care Fitzgerald ar fi f`cut o poant`: „The Great Catsby“. Eu m` \ntreb cum ar fi dac` Mihail Sebastian, Emil Cioran, Camil Petrescu [i Eugen Ionescu ar fi avut Instagram. L. V. n Marcel Mariën (cam poet, cam suprarealist [i cam belgian): „Consecin]ele lucrurilor pe care nu le facem s\nt cele mai grave“. O vorb` de[teapt`, pe alocuri chiar frumoas`. Dar care ar fi consecin]ele lucrurilor pe care nu le mai facem? Eu a[ zice c` ele, consecin]ele lucrurilor pe care nu le mai facem, s\nt electronice. Uita]i-v` la ]ig`rile ce-

lor care nu mai fumeaz` cu adev`rat sau la revistele care nu mai apar pe h\rtie. C. C. n Pe wikiHow, site cu sfaturi \n diferite domenii, exist` [i un mic \ndrumar, \n trei pa[i, despre cum se cite[te o carte: \n primul r\nd, spun sf`tuitorii, trebuie s` o alegi.

Apoi s` faci rost de acea carte, dup` care s` te apuci, efectiv, s` o cite[ti. {i c\nd te g\nde[ti c` la facultate am f`cut un curs, de un an \ntreg, despre asta doar ca s` aflu acum c\t de simplu era, de fapt! S. G. n Pe un site cu device-uri de citit, f`r` s` m` pot hot`r\ ce s` aleg ([i mai ales dac` e musai s` aleg ceva), dau de reflec]ia unui pasionat de lectura electronic`: „S` cumperi o carte cu o singur` ap`sare de buton, \n timp ce trenul trece cu 250 km/h printr-un tunel, e o senza]ie unic`… :)“. {tiu ce zice – cui nu i-ar pl`cea s` fie, c\nd cump`r` urm`toarea carte a lui Jonathan Franzen pentru Kindle, pe sub Marea M\necii? Sau m`car six feet under… S. S. n Se apropie iarna [i e bine s` [tim cu ce vom avea de-a face. Ne spune despre ce e vorba Edmond Wattier, \ntr-una din scrierile sale, {tiin]a [i istoria luptei purtate \n numele ei vreme de treizeci [i trei de ani \mpotriva \nv`]`turilor eronate (ap`rut`, \n 1906, la Bruxelles [i citat` de André Blavier \n Nebunii literari): „Ajuns la poarta solului lumii noastre, frigul \ndepline[te aici felurite sarcini care \i s\nt impuse, achit\ndu-se de ele cu o punctualitate des`v\r[it`. Una dintre principalele func]ii pe care trebuie s` le execute este aceea de a se asocia cu apa.

Cele dou` fluide alc`tuiesc atunci un corp solid cristalin pe care \l numim ghea]`, z`pad`, grindin`, m`z`riche, promoroac` etc., potrivit aspectului sub care se prezint` acel cristal. Un chimist l-ar putea numi «hidrat de frig» f`r` a se abate \n vreun fel de la regulile care guverneaz` nomenclatura corpurilor complexe…“. Aten]ie, a[adar, la „hidratul de frig“, numai \nfofoli]i \l vom \nvinge! D. S.

Alain Guyard

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei [i un demolator de concepte. E un „b`iat r`u“. }ine lec]ii de filozofie unde te-a[tep]i mai pu]in: prin penitenciare, birturi, aziluri de b`tr\ni, case de nebuni, parcuri.

E slobod la gur` [i la minte. Anul trecut a publicat romanul poli]ist La Zonzon (Mititica), al c`rui personaj principal, „prof de filo“, este cooptat \ntr-un program de asisten]` social` [i trimis s`-[i ]in` lec]iile \n fa]a de]inu]ilor de la \nchisoarea din N\mes (situa]ie rupt` din biografia autorului).

A primit, pentru acest roman, Premiul Georges Brassens. Anul acesta a revenit \n libr`rii cu volumul 33 de lec]ii de filozofie de [i pentru b`ie]ii r`i, pe care \l vom vedea cur\nd tradus [i \n român`, la Editura Baroque Books & Arts.

DILEMATECA

INTERVIU

„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contraband` cu arme“ Ce este „adev`rata“ filozofie? Exist` [i una fals`?

Foarte \ncurcat`, chestiunea asta... Aristotel \ncerca s` pun` lucrurile la punct: el spunea c` filozofia r`m\ne singura disciplin` care se are pe sine ca obiect... |ntreba]i-l pe un filozof cu ce \[i umple timpul – dac` este onest, v` va spune c` [i-l petrece \ncerc\nd s` r`spund` la aceast` nenorocit` \ntrebare. Prin urmare, v` da]i seama c` mi-e imposibil s` v` r`spund. Mai mult dec\t at\t: \n ziua \n care m-a[ crede \n m`sur` s` v` spun ce este filozofia, pute]i fi]i sigur c` am \ncetat s` mai filozofez [i c` tocmai m` preg`tesc s` v` \ndrug o gr`mad` de t\mpenii.

{edin]ele de stand-up philosophy

misterelor [i a ambiguit`]ilor. Cum spune un proverb ]ig`nesc: „E loc pentru toat` lumea la umbr`.“ |n ce m` prive[te, filozof\nd \n zona m`rginal`, \ncerc s` extind tot mai mult domeniul umbrei.

Spune]i undeva c` prin „conferin]ele“ dvs. vre]i s` v` face]i util oamenilor „umili [i mode[ti“. Dar nu to]i de]inu]ii s\nt neap`rat astfel. Despre ce a]i vorbi \n fa]a unui tip ca Hannibal Lecter, asasinul canibal din T`cerea mieilor, p\rn`ia[ superior, hipnotizant prin geniul lui pervers?

Mi se \nt\mpl`, din c\nd \n c\nd, s` dau peste ni[te ]icni]i foarte speciali. |mi amintesc de o \nt\lnire, acum c\t`va vreme, cu un de]inut extraordinar de cultivat, care cita din Deleuze [i Louis-Ferdinad Céline, era mare amator de Rahmaninov [i chiar se \ntre]inuse o dat` cu filozoful contemporan neoplatonician [i postmaoist Alain Badiou.

Individul era catalogat de psihiatrul \nchisorii drept un manipulator f`r` pereche (oricum, ca s` ai dialog cu un tip ca Badiou, trebuie s` fii un caz psihiatric serios). Ei bine, rela]ia cu acest de]inut a fost una foarte bogat`, foarte consistent` [i relaxat`. Despre ce am vorbit? Despre moartea lui Dumnezeu, la Nietzsche, [i despre dificult`]ile

pagina 3

Obi[nui]i s` vorbi]i despre filozofie \n fa]a pu[c`ria[ilor (b`ie]ii r`i), a anonimilor de prin c\rciumi, parcuri sau centre sociale (care, cel mai adesea, nu se prea sinchisesc de conceptele filozofice) [i chiar a bolnavilor mintal (aerienii). Care e pentru dumneavoastr` auditoriul cel mai dificil, din cele trei categorii?

Dar cel mai receptiv?

Nu mi-a fost niciodat` greu s` fac filozofie cu jarcale]ii, cu de-alde neica nimeni

sau cu s`ri]ii de pe fix, pentru simplul motiv c` ace[ti marginali nu se num`r` printre cei am`gi]i de comedia social`. Ei nu ader` la modelele dominante, care i-au respins sau pe care ei nu dau doi bani. „Demnitatea rec\[tigat` prin munc`“ l-ar face s` r\d` cu lacrimi pe orice proxenet; criza „reprezentativit`]ii politice“ l-ar face s` se cr`c`neze de r\s pe cel din urm` dintre homle[i; „c`utarea bun`st`rii“ l-ar face s`-[i ude n`dragii pe cel dint\i dintre schizofreni... |ntruc\t filozofia este un proces de demolare prin deziluzionare intensiv` (lucru pe care l-ar sus]ine [i amicul nostru Cioran), e foarte u[or s` o practici cu cei care nu cred \n nimic. Ea le este menit` \n mod firesc celor care au cunoscut \ntunericul, marginea, singularitatea [i care au \ntors spatele luminii, normei, locului comun. Din acest motiv, \n filozofie, publicul cel mai dificil \l constituie acei semi-intelectuali de rahat care frecventeaz` filozofia mondenizat`, acei zevzeci ultradiploma]i pentru care exerci]iul filozofic este o modalitate de integrare simbolic` [i cel mai bun mijloc de a accede la recunoa[terea social`. Or, filozofia n-o faci ca s` fii recunoscut, ci ca s` devii necunoscut, ca s` spore[ti \n jurul t`u [i \n tine \nsu]i bog`]ia de quiproquo-uri [i de ne\n]elegeri, extinz\nd zona

pagina 4

pe care le \nt\mpina \n \n]elegerea operei lui Adorno [i a {colii de la Frankfurt. I-am spus c` poate ar fi bine s` treac` prin Hannah Arendt. Oamenii de genul `sta ]i-ar putea scoate ochii din orbite cu o linguri]`, f`r` a le p`sa c` e[ti o fiin]` \nzestrat` cu sensibilitate, dar discu]iile cu ei s\nt nemaipomenit de agreabile [i te fac s` te sim]i \n deplin` siguran]`. De ce? Pentru c` perver[ii cu o inteligen]` superioar` exult` c\nd poart` discu]ii metafizice: ele s\nt un omagiu adus inteligen]ei lor perverse [i nu le-ar \ntrerupe pentru nimic \n lume. C\t` vreme vorbe[ti cu ei despre platonism, estetic` sau critic` social`, [tii c` linguri]a va r`m\ne l\ng` cea[c`, iar ochii, \n orbitele lor. Un sfat pentru doamne, a[adar: dac` v` trezi]i singure [i goale \n camioneta unui serialkiller \nvelit \n pielea unei femei recent jupuite, vorbi]i-i despre Badiou. V` ve]i bucura mai mult timp de via]`.

A]i definit \nchisoarea drept un accelerator de radicalitate existen]ial`. Cum influen]eaz` aceasta temele pe care le alege]i pentru [edin]ele dvs. de stand-up philosophy? {edin]ele mele de stand-up philosophy, cum pe bun` dreptate le numi]i, nu se petrec \ntre zidurile \nchisorilor. S\nt anumite subiecte pe care le p`strez, \n cea mai mare parte, pentru afar` [i pe care le prezint \ntr-un discurs c\t mai viu [i mai colorat. |n \nchisori nu prea caut efectele stilistice. De fapt, \mi adaptez discursul la auditoriu: una e abordarea pe care o am la un festival al luxului, alta \n fa]a unor oameni care tr`iesc pe strad`, alta \ntr-un penitenciar unde se expun ni[te opere de art`, alta \n cazul unor asisten]i sociali traumatiza]i de asasinarea unuia dintre ei sau, noaptea, \ntr-o v`g`un` (`stea s\nt interven]iile mele din ultimele dou` s`pt`m\ni).

Crede]i \n gherila cultural`. Ce \nseamn` ea, mai exact?

Tr`im \ntr-un regim politico-economic \n care mizele majore ale luptei sociale s\nt interioare [i subiective: g\ndurile, afectele [i dorin]ele s\nt ultimele resurse ce mai pot fi exploatate, acum, c` natura a fost epuizat`.

Prin urmare, via]a intelectual` sensibil`, aspirant`, articulat` prin limbaj – \ntr-un cuv\nt, cultural` – nu este un epifenomen al luptei sociale, ci ultimul punct nevralgic al confrunt`rii, locul unde se d` asaltul hot`r\tor pentru \ncheierea r`zboiului. Capitalismul a sec`tuit [i ultimele resurse naturale.

Dac` va c\[tiga urm`toarea rund`, va epuiza [i ultimele resurse de umanitate din om.

Din aceast` perspectiv`, eforturile mele de a duce cultura filozofic` \n locuri unde nimeni nu se a[teapt` la a[a ceva, spre a o pune la dispozi]ia unui public care are cu totul alte preocup`ri, timpul pe care-l dedic scrisului [i, \n fond, \ntreg activismul meu cultural pot fi privite ca o contraband` cu arme.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

INTERVIU Lec]ii pentru b`ie]ii r`i Ave]i o sl`biciune pentru Socrate? Din cele 33 de lec]ii de filozofie de [i pentru b`ie]ii r`i, \i dedica]i 4... Totodat`, Socrate e un subiect dezb`tut pe larg, \n fa]a pu[c`ria[ilor, de profesorul Lazare Vilain, protagonistul policier-ului Mititica, pe care l-a]i publicat anul trecut. La r\ndul dvs., a]i sus]inut un oneman-show despre Socrate, P\rnaia Pacificului...

Da, recunosc c` am o sl`biciune pentru Socrate. Mai \nt\i, pentru c` tipul nu pred` de la \n`l]imea unei catedre. El \[i face veacul prin gimnazii, prin vestiarele b`ie]ilor. |l vedem, de asemenea, defil\nd prin pr`v`lia unuia dintre prietenii s`i cei mai buni, Simon croitorul. |n fine, se invit` pe la petreceri care ]in p\n` noaptea t\rziu... |nc` nu s-a meditat suficient asupra acestor lucruri: ne place s` ni-l imagin`m pe Socrate st\nd la taclale \n agora, acea pia]` central` a dezbaterii politice. Eu \l v`d mai degrab` ca pe un om de extrac]ie modest` (toate metaforele folosite de el, pentru a-[i comunica \n]elepciunea, provin din mediul micilor me[te[ugari), care nu ]ine s` ocupe spa]iul politic, prefer\nd spa]iul public, drumurile, r`sp\ntiile... {i mai e un lucru, pe care \nc` nu l-am dezvoltat suficient p\n` \n prezent: \ntreaga art` a lui Socrate \l apropie foarte str\ns de mae[trii hipnozei [i ai seduc]iei. El este mo[tenitorul vechii tradi]ii [amanice, dar mai mult dec\t at\t, el exercit` o adev`rat` fascina]ie, vr`jindu-[i, pur [i simplu, auditoriul. Uit`m adesea c` filozofia trebuie s` mobilizeze aceast` dimensiune a fascina]iei. La urma urmei, ea este singura discipli-

n` predat` \n care e vorba de philia, de dorin]`, de pasiune [i iubire. Nu po]i filozofa f`r` s`-]i inci]i publicul. {i mai e ceva care m-a impresionat la acest b`tr\n satir: faptul c` nici nu i-a trecut prin cap s` scrie vreun r\nd. Asta m` face s` fiu \n largul meu c\nd vorbesc despre opera sa, a[a cum \mi vine mie mai bine. |nv`]`tura oral` a lui Socrate e cel mai bun paravan pentru a-mi proteja „r`utatea“. |n cele 33 de lec]ii... pomeni]i o vorb` memorabil` a lui Cioran. Cum vi se pare el ca personaj? Ar putea face la un moment dat subiectul uneia dintre expunerile dvs.?

Sincer s` fiu, chiar m-am g\ndit s`-i dedic o lec]ie special` b`tr\nului Mimile. Dar n-am mai avut spa]iu... Nu v` ascund c` am cea mai mare considera]ie pentru acest maestru al literaturii dezvr`jite, a c`rui \ntreag` oper` i-am citit-o, \n anii mei de ucenicie. Anul trecut, a trebuit s` fac o bucat` de drum, cu ma[ina, \n compania unei distribuitoare de medicamente care vindea anxiolitice revolu]ionare \ntregii sufl`ri medicale din sudul Fran]ei. |[i plasa marfa \n deplin` legalitate (de[i pilulele ei miraculoase ar fi f`cut s`-i explodeze cordul chiar [i celui mai rezistent ciclist din Turul Fran]ei) [i garanta reg`sirea bunei-dispozi]ii chiar [i \n cazul unui sinuciga[ abia cobor\t din [treang. Apoi, c\t se poate de firesc, \n vreme ce ne cam plictiseam pe autostrad`, a \nceput s`-mi explice c\t era ea de deprimat`. Un frate la balamuc, o mam` nebun` de legat, un tat` absent... O ]inea tot \ntr-o t\nguial` [i \ncepuse s` m` cam s\c\ie. A[a c` am \ntrerupt-o, spun\ndu-i c` mi se p`rea o

DILEMATECA

INTERVIU

Rap, argot, tatuaje [i autenticitate

groaznic` meschin`rie din partea ei. C` motivele depresiei sale erau de toat` jena – un so] plecat de-acas`, un adolescent insuportabil, un [omaj iminent... Am sf`tuit-o s`-l citeasc` pe Cioran, ca s` \n]eleag` c` exist` motive de depresie cu mult mai serioase, \ntr-o lume \n care Dumnezeu a preferat s` arunce buretele \n ziua a [aptea, \n loc s` [tearg` totul. Am cioranizat ca un apucat, am l`udat viermii din st\rvuri, insomniile, deliciile mor]ii, absurdul, lacrimile sfin]ilor.

Am \ndemnat-o s` priveasc` \n fa]` ur\]enia lumii, infinit mai ur\t` dec\t cea a vie]ii ei...

Dup` c\teva luni, m-am trezit cu un mail de la ea, \n care \mi spunea c` a citit Despre neajunsul de a te na[te [i c` \mi mul]ume[te.

Mul]umirile ei m-au contrariat cel mai tare.

Afirma]i c` \n spatele z\mbetului s`u alunecos, de pseudo-pacifist, Gandhi a fost primul skinhead al lumii; c` marxi[tii au uitat s`-l marxizeze [i pe Marx; c` Schopenhauer este, \n primul r\nd, un ejaculator precoce care a dat problemei sale o dimensiune metafizic`... C\t din demersul dvs. st` \n turnura provocatoare, \n scriitura spectaculoas`?

C\nd eram pu[ti, am fost marcat de Cuget`rile lui Pascal – nu dintr-o aplecare mistic`, ci din pl`cerea pentru formula lapidar`. Aceea[i fascina]ie am sim]it-o mai t\rziu pentru cel mai francez dintre esei[tii germani: Nietzsche. Practica nem]easc` a witz-ului, replica spiritual`, iute ca fulgerul [i sf\r\itoare ca o sc\nteie, am \nt\lnit-o [i la mae[trii francezi ai secolului al XVII-lea, precum La Bruyère sau Chamfort [i, bine\n]eles, la primul dintre discipolii lor, Debord.

Dar ea e de g`sit [i la Cioran, de cum s-a instalat la Paris, acest Cioran pe care eu \l a[ez \n Pantheonul scriitoricesc, nu departe de un Cossery [i de scriitura lui minimal`, care impunea un soi de lene preocupat`.

Exist`, a[adar, o \ntreag` constela]ie de autori ai formul`rii condensate, puternic` prin concentrarea ei, percutant` prin elips`. A te preocupa de metafizic` \nseamn` a avea sim]ul formul`rii, c`ci, dac` vrei s` dai seama despre lume, nu ai dec\t dou` posibi-

Am zis „discurs de rapper“, dar el aduce destul de bine [i cu cel al lui François Villon…

Da, ave]i dreptate. Am m`rturisit, cu alt` ocazie, c` \i datorez foarte multe lui François Villon, din momentul \n care, la [ase ani, a trebuit s` \nv`] pe dinafar` [i s` recit

pagina 5

Cele mai multe dintre cele 33 de lec]ii... vorbesc despre nume importante din istoria g\ndirii. Exist` \ns` una care vorbe[te at\t despre Socrate c\t [i despre un m`celar pe cale s` tran[eze o jum`tate de carcas` de porc (David, „masiv, hilar, m`celar neoplatonician, de tendin]` mezelar taoist zen“). O alt` lec]ie vorbe[te despre Mohamed X, un pu[c`ria[ care, d\nd \n celula sa peste Florile r`ului, decupeaz` poemele lui Baudelaire [i le rearanjeaz` \n colaje proprii, pe care i le trimite fetei care-l a[tepta afar`. Pitorescul e de reg`sit mai degrab` printre marginali?

Nu eu caut pitorescul. El m` g`se[te pe mine. De fapt, nu cred c` exist` normalitate; mai exact, cred c` aceast` convingere vine dintr-o lips` de aten]ie fa]` de cotidian.

Oricine \ncearc` s` observe lucrurile \n starea lor real`, s` le descrie [i s` le scrie, nu poate dec\t s` fie frapat de situa]iile atipice, de grotescul obi[nuitului, de patologia camuflat` sub norma social`. A[eza]i-v` la o teras` de cafenea, asculta]i la cei din jur, privi]i-le fe]ele, observa]i-le mimica. Nici un destin nu scap` de monstruozitate. Asta e, cred eu, adev`rata func]ie a literaturii: s` se

opreasc` asupra singularului [i s` evite, astfel, grosol`nia generaliz`rilor. ~sta e, de altminteri, unul dintre motivele pentru care filozofia nu \[i g`se[te locul \n literatur`, ea nefiind dec\t un subgen al acesteia, rezervat mo[mondi]ilor nestila]i [i indiferen]i. |nv`] infinit mai mult despre lume citindu-l pe Proust dec\t medit\nd la Sartre, privind caricaturile lui Steinlen dec\t citindu-l pe Marx. Prea mul]i se apuc` s` scrie filozofie dintr-un soi de neputin]`: neaten]ie la ce e aparte, dezgust pentru literatur` [i lips` de condei.

Discursurile dvs. mizeaz` pe un limbaj de rapper, dar [i pe o cristalizare aforistic` [i pe o dic]ie ultra\ngrijit`, pe c\t de vivace, pe at\t de subtil` [i insidioas` (\n genul lui Fabrice Luchini, oarecum). Pe de alt` parte, spune]i \n 33 de lec]ii... c` raportarea la literatur` trebuie desacralizat` [i c` scriitura trebuie l`sat`, pur [i simplu, s` irump`, f`r` vreo preocupare pentru form`. Cum pune]i de acord aceste lucruri? Cum poate fi g`sit` formula „acro[ant`“ f`r` a o c`uta?

Chiar dac` opera lui Blanchot ni se pare ast`zi fad` [i anemiat`, ea are totu[i meritul de a ne ar`ta c` nu poate exista o literatur` valabil` dec\t \n condi]iile \n care subiectul se eludeaz` pe sine [i dispare \n scriitur`. Orice ame]it care ia condeiul \n m\n` [tie prea bine acest lucru, pentru c` e tetanizat de foaia alb` [i nu [tie ce s` scrie.

De \ndat` ce vrea s` scrie, nu iese nimic.

C\nd, \n cele din urm`, las` cerneala s` curg`, c\nd \[i las` condeiul liber [i scrie f`r` a [ti ce anume, \n el, scrie, atunci descoper`, subjugat, c` foaia de h\rtie s-a \nnegrit [i c` el a ajuns la cap`t. |n cazul scrisului, a[adar, ne afl`m \ntr-o experien]` stupefiant` \n care trebuie s` vrei s` nu mai vrei, pentru a ajunge \n cele din urm` la ceva care s` aib` leg`tur` cu literatura. At\ta vreme c\t scrisul r`m\ne ceva inten]ionat, manierat, aplicat, el r`m\ne doar scris. De \ndat` ce-l dep`[e[te pe cel care voia s` fie autor, el devine literatur`. Prin urmare, devenim autori \ncet\nd s` mai vrem acest lucru. |n ce m` prive[te \ns`, ca s` ating aceast` stare a dispari]iei subiectului, \mi trebuie mult` aplica]ie [i perseveren]`. Din acest motiv, \n treac`t fie spus, o admir foarte mult pe Anna Gavalda, pentru c` \n opera ei ghicesc aceast` capacitate de retragere a eului, de absentare, pentru a l`sa s` vorbeasc` vocea lumii. Ea pare s` aib` o u[urin]` extraordinar` \n a atinge aceast` bl\nd` trans`; eu, \n schimb, trebuie s` trec prin afuriseli [i exorta]ii incandescente ca s-o ob]in. Iar asta m` face [i mai furibund.

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

lit`]i: fie s` o reformulezi, cu infinitatea de cuvinte ale lumii (tautologie imposibil` [i disperat`, care l-a obsedat pe Borges), fie s` comprimi intui]ia ta asupra ei, \ntr-un fragment exploziv [i aluziv. |mi cunosc bine inamicul interior, „borgesiaz`“ f`r` \ncetare [i vrea s` m` piard` \ntr-o scriitur` labirintic`, halucinatorie, autocentrat`. De aceea, witz-ul este sprijinul meu, salvarea mea. Iar scrisul meu este provocator \ntruc\t caut` s`-mi lini[teasc` sufletul.

pagina 6

\n fa]a clasei „Balada sp\nzura]ilor“. M` trezisem \ntr-o limb` deopotriv` familiar` (limba mea matern`), dar [i misterioas` [i stranie (una str`veche, disp`rut` de mult).

Recit\nd din Villon, „poetizam“, dar, \n acela[i timp, povesteam o istorie macabr` [i abject`, unde ni[te cadavre \n descompunere implorau mila trec`torilor. Aceast` al`turare a contrariilor – apropiat [i \ndep`rtat, gra]ie [i turpitudine – constituie miezul operei lui Villon [i, radicaliz\nd, miezul oric`rei experien]e scriitorice[ti. |n plus, Villon f`cea parte din banda Scoicarilor, o societate secret` tributar` unui limbaj criptat, argotic, ce ia fiin]` cam \n perioada c\nd el scrie Dania [i Testamentul cel mare. E un limbaj alimentat cu elemente ]ig`ne[ti [i evreie[ti, menirea lui nefiind aceea de a fi descifrat [i \n]eles de toat` lumea. Dimpotriv`, el e \n primul r\nd limba claselor periculoase, \nd`r`tnice, care vor s` scape de sub supravegherea poterelor [i de \n]elegerea burghezilor. Istoria argoului este istoria disimul`rii. El indic` voal\nd, desemneaz` trec\nd sub t`cere – lucru pe care discursurile rap nu-l mai fac, func]ia lor fiind, dimpotriv`, aceea de a accede la o recunoa[tere c\t mai zgomotoas` [i mai profitabil`.

Sus]ine]i c` nu crede]i \n profunzime, c` mult mai mult v` place „h`h`iala“. Asta nu v` apropie \ntruc\tva de Frédéric Beigbeder, cu al s`u elogiu (implicit sau explicit) al frivolit`]ii – chiar dac` ]ine]i s` v` distan]a]i de dandysmul lui?

Nu am \ncredere \n lucrurile profunde: de foarte multe ori, s\nt g`unoase. Prefer, a[adar, o g\ndire de suprafa]`, la fel ca Deleuze. Asta nu \nseamn` c` ea e frivol`. O g\ndire de suprafa]` nu e prin nimic similar` cu o etic` a superficialit`]ii. A g\ndi suprafa]a \nseamn` a g\ndi tot ceea ce fuge de grandilocven]`, a evita abisurile [i culmile. |nseamn`, totodat`, o g\ndire a m`runtului, a fragilului, un ata[ament pentru lucrurile mici, cum g`sim [i \n Minima Moralia lui Adorno. Cred c` m`re]ia unui om se m`soar` prin aten]ia pe care el o acord` lucrurilor m`runte. Contrar tuturor a[tept`rilor, asta \nseamn` [i s` te fere[ti de toate acele nietzscheisme care pream`resc entuziasmele supraumanit`]ii, ale bucuriei solare sau ale voin]ei de putere. Etica superficialit`]ii, a frivolit`]ii [i dandysmului este etica mocofanului alfabetizat, pentru care nimic nu e serios [i nimic nu e grav. Probabil pentru c` portofelul e gros, [i agenda – bine garnisit`.

Dandy-ul frivol \[i permite luxul de a lua \n r\s toate valorile (aici crede el c` e suprafa]a lucrurilor): din asta tr`ie[te [i asta e moneda lui de schimb. Prin urmare, exist` ceva dezgust`tor \n aceast` postur` a dandy-lor cinici: superficialitatea este competen]a profesional` pe care sistemul o cere de la ei, pentru a-i recompensa cu un loc sub soare. |n schimb, e destul de greu s` r`m\i fidel su-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

INTERVIU

prafe]ei lucrurilor f`r` a fi superficial: s` nu te \ndep`rtezi nici o clip` de cotidian, de comun, de obi[nuit, s` po]i ridica via]a celor m`run]i la rangul de revela]ie miraculoas`. |]i trebuie, pentru asta, un tezaur \ntreg de s`r`cie.

Crede]i \n fiziognomie: chipul, mersul cuiva spun totul despre el. Oare tatuajele (dvs. ave]i dou` – „totul“ [i „nimic“, pe degetele de la m\ini) nu deturneaz` „adev`rul“ \nf`]i[`rii?

Apar]in unei genera]ii pentru care tatuajele \nc` mai erau un marcaj minoritar [i stigmatizant. La vremea primelor mele nebunii, \n atelierele de tatuaje g`seai mai ales curve, bandi]i, satani[ti [i legionari.

Era o modalitate de a-]i marca \n carne un eveniment unic [i hot`r\tor, apartenen]a la un grup minoritar. Ast`zi, tatuajul a ajuns o mod` \n r\ndul fandosi]ilor [i al micilor burghezi. Iar cel mai nostim [i mai savuros e c`, \n felul `sta, po]i deveni un caraghios pe toat` via]a. |n anii ’90, \]i tatuai br`]`ri indiene [i s\rme ghimpate; prin 2005, se purtau fl`c`rile negre; dup` 2010, au ap`rut, pe umeri, modelele maori, iar pe bra]e, numele copiilor. Dac` s\nte]i femeie, trebuie s` ave]i pe undeva un delfin, o z\n` sau un flutura[, cu c\t mai mult albastru [i verde.

A[a c` tatuajul a ajuns ast`zi o modalitate definitiv` de a stabili data exact` c\nd ne-a lipsit cu totul imagina]ia. |n acest sens, tatuajele spun despre un om la fel de multe lucruri ca [i chipul s`u. |n prezent, cu c\t e[ti mai tatuat pe dinafar`, cu at\t e[ti mai pu]in \nsemnat pe din`untru.

Ultimul capitol din cele 33 de lec]ii... \i este dedicat lui Albert Cossery, „cer[etorul faraon“, pe care l-a]i adorat instantaneu [i care v-a convertit la filozofie. {i totu[i, el era zg\rcit cu cuvintele, pre]uia lenea, lentoarea zen – dvs. s\nte]i zgomotos, c`uta]i vitalitatea, reve-

la]ia violent`, urgen]a impactului. Unde este rima?

Nu e nici o rim`. |ncerc totu[i s` m` apropii [i eu de aceast` limpezime [i de aceast` sobrietate. Numai c` adaug tot felul de straturi [i mi-e team` c` n-am s` reu[esc. Cum v` spuneam mai devreme, de \ndat` ce m` a[ez la masa de scris, se \ncinge \n mine un scandal monstru \ntre Borges [i Pascal, \ntre o scriitur` panicat` (care vrea s` cuprind` lumea \ntr-o retranscriere total`, iradiant`, luxuriant`) [i una a witz-ului (a formulei percutante). De aici, probabil, oscila]ia mea \ntre cei doi poli stilistici. {i, implicit, defectul meu. Dar a[a scriu eu.

Mi-ar pl`cea totu[i s` ajung la o anume stabilitate – la fel ca Flaubert, dac` vre]i, care poate prezenta o scen` plin` de detalii [i de realism, printr-o scriitur` de o non[alan]` uluitoare. M` g\ndesc, de pild`, la acea scen` din Doamna Bovary cu b`tr\na r`spl`tit` \n timpul serb`rii agricole. Flaubert o zugr`ve[te pe b`tr\na slujnic` zb\rcit`, cu m\inile ei cr`pate [i chircite de munc`. {i, ce s` vezi, el face acest portret monumental ca [i cum ar sta tol`nit pe terasa unei cafenele, cu un aperitiv \n fa]`... Iat`, aici a[ vrea s` ajung. S` pot face tone de lucruri, l`s\nd impresia c` ridic doar un fulg.

A]i avea o lec]ie special` de filozofie pentru publicul est-european?

Nu asculta]i ce vi se spune. Spune]i-v` singuri Istoria. {i feri]i-v` de jandarmi.

interviu [i traducere din limba francez` de

Claudiu Constantinescu fotografii din arhiva personal`

n

PORTRETE INTERIOARE

Ion Vianu

Gloria unui solitar a[ezate, nu va face, mai t\rziu, dec\t s` le dezvolte. Intrat \ntr-o tariqa, o fr`]ie musulman` (sufit`), va face un ultim pas stabilindu-se \n Egipt, p\n` la sf\r[itul vie]ii.

Guénon s-a caracterizat pe sine ca metafizician – [i raftul respectiv \l g`sim \n biblioteci. La fel ca Gurdjieff, pe care-l detesta, el a l`sat s` se \n]eleag` c` s-a \nt\lnit cu „oameni excep]ionali“, purt`tori ai tradi]iei autentice. Numai c`, \n loc s`-i \nt\lneasc` precum magul din Kars, undeva \n str`fundurile Asiei, el avea s` fie sub influen]a lor chiar \n Parisul cosmopolit al \nceputului de secol XX. Prin ei avea s` ia cuno[tin]` de principiile unei [coli a Vedelor, Advaita Vedanta, c`reia \i datoreaz` revela]ia lui suprem`.

Formula particular` a lui Guénon este a unui misticism ra]ionalist. Lucrul pentru care manifest` cea mai violent` respingere este „sentimentalismul“, din care pricin` respinge [i psihanaliza, dar [i modernitatea \n ansamblul ei, dominat` de o mentalitate afectiv`. „Tradi]ia primordial`“ este v`zut` ca pur` ra]ionalitate, sprijinindu-se pe simboluri simple [i esen]iale – cum este Crucea, \n al c`rei centru se \nt\lnesc axul ascendent-des-

cendent (metafizicul) [i cel orizontal (al vie]ii curente, p`m\nte[ti). Dar o metafor` [i mai adecvat` este viziunea existen]ei ca o p\nz` \n care, prin rostul vertical al urzelii, se introduc firele orizontale ale b`telii (asta a dus la mitologia particular` a ursitoarelor, nornelor, parcelor prin care gin]ile indoeuropene au tratat noima destinului).

Caracterul peremptoriu, apodictic al scrisului guénonian a agasat pe mul]i. Filozoful apar]ine unei categorii aparte de g\nditori.

Preocuparea lui este s` stimuleze, s` oblige la c`utare. Efectul contrar a fost adesea ob]inut: a fost luat drept ceea ce avea oroare s` fie considerat, „liter` de evanghelie“.

Mul]i consider` exerci]iul guénonian inutil, de vreme ce, cu toate eforturile depuse de c\]iva, pu]ini, lumea actual` nu mai are [anse s` reg`seasc` Tradi]ia primordial`. Dac` simbolismul jungian pariaz` pe o reform` a civiliza]iei (de aceea [i este C.G. Jung profetul mi[c`rii New Age), Guénon este un profet al postdezastrului, al unei lumi complet deteriorate care, atunci, [i-ar putea pune speran]a \ntr-o re\nnoire radical`. |ntre timp, opera lui at\t de agasant` pentru mul]i r`m\ne, \n afara oric`rui fanatism, un element de cugetare asupra limitelor orgoliului nostru filozofic [i o provocare pentru ne[tiin]`.

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

C`r]ile lui René Guénon (1886-1951) s\nt bine cunoscute \n România – \nc` \nainte de traducerile care s-au \nmul]it \n ultimii ani –, ap`r\nd prin grija editurilor Marea Triad`, Herald [i Humanitas. Mircea Eliade \l cuno[tea personal, exist` o coresponden]` \ntre cei doi. Vasile Lovinescu, M. Vâlsan l-au studiat, ultimul a fost un fel de editor al lui.

Anii trecu]i am asistat la o diatrib` \mpotriva tradi]ionalistului francez, venind din partea unui foarte distins matematician [i om de cultur`. Repro[ul adresat de conferen]iarul care trata subiectul Guénon era c` nu trebuie s` ne pierdem \n pseudo[tiin]`, \ntr-o epoc` al c`rei principal merit este progresul [tiin]ei [i al ra]ionalismului.

Este bine totu[i de [tiut c`, \nainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician.

Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinere]e, publicat` abia \n 1946, arat` interesul primordial al ezoteristului fa]` de matematic`.

Dup` un parcurs aventuros \n lumea ocultist` parizian`, nu lipsit` de pitoresc, dar [i de o solid` tradi]ie, Guénon este, pe la treizeci de ani, el \nsu[i. Toate ideile \i s\nt bine

DILEMATECA

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n

pagina 7

pagina 8

DOSAR

Christel Wollmann-Fiedler

Bucovina – schi]e literare Un p`m\nt slav era Bucovina \n Evul Mediu. Mai t\rziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (}ara fagilor). |n 1774, acest ]inut, l`sat \n voia naturii lui s`lbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treab`: au cultivat ]ara [i oamenii ei. Iat` ce scria Karl Emil Franzos \n 1889: „...[i rar a avut loc \n Europa o at\t de intens` dezvoltare ca aici. |n decursul unui secol, popula]ia s-a \nmul]it de 37 de ori. |n 1775, o puzderie de colibe de paiant`, \n 1860, un or`[el lini[tit, un municipiu gali]ian, azi Cernowitz (Cern`u]i) este cel mai frumos [i prietenos ora[ din Estul austriac...“ |n 1867 a ap`rut dubla monarhie austro-ungar`. Vreme de 143 de ani, Bucovina (Buchenland) a fost provincia cea mai estic` aflat` sub coroana Austriei.

Epoca de aur a acestei f\[ii de p`m\nt ce se \ntindea \n partea de nord a Carpa]ilor R`s`riteni a durat p\n` \n 1918. |mp`ratul din Viena a abdicat, monarhia dun`rean` a luat sf\r[it. S-a instaurat epoca româneasc` [i, fire[te, odat` cu ea, românizarea. Biserici ortodoxe, sinagogi, al`turi de Universitatea „Franz Josef“, construit` \nainte, \n secolul al XIX-lea. Cern`u]iul a continuat s` prospere economic, a ap`rut [i un tramvai care traversa ora[ul unde locuiau laolalt` germani, evrei, români, ruteni, polonezi [i ]igani. Un adev`rat Turn Babel. |n 1940, so-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Unde a fost de fapt „Mica Vien`“ vieticii au ocupat regiunea. Nu numai evreii au fost deporta]i, ci [i proprietari cre[tini de fabrici, farmaci[ti, intelectuali, f`r` alegere, au cunoscut surghiunul \n Siberia, unde mul]i au pierit de foame [i de frig. A \nceput al Doilea R`zboi Mondial. |n timpul scurtei alian]e dintre România [i Germania hitlerist`, Wermacht-ul a ocupat, \n 1941, Bucovina de Nord. Un ghetou s-a instaurat \n ora[. Zilnic erau transporta]i evrei \n Transnistria, \n lag`rele de munc` unde mureau de inani]ie [i de tifos, sau \mpu[ca]i, dincolo de Bug. |n 1944, sovieticii eliberar` teritoriul ocupat de Wermacht, [i Bucovina de Nord fu cedat` Uniunii Sovietice, Bucovina de Sud r`m\n\nd sub st`p\nire româneasc`.

Cern`u]iul a fost o minge cu care s-a jucat istoria vreme de trei secole. Limba german` a fost un liant pentru locuitorii acestui p`m\nt n`p`stuit. Intelectualii austrieci, tineri pedagogi [i poe]i, au venit \n secolul al XIX-lea \n „Siberia austriac`“. Pe atunci se vorbea chiar de un ]inut b\ntuit de ur[i [i de lupi.

O sear` captivant` Prof. dr. Peter Rychlo a f`cut o c`l`torie de la Cern`u]i la Berlin. Avea un manuscris interesant \n serviet`. A fost o sear` neobi[nuit`, plin` de noutate \n Occidentul actual: la Ambasada austriac` din Berlin ne-a fost

oferit un veritabil cocteil lingvistic, cultural, liric. Peter Rychlo e profesor la Facultatea de limbi str`ine, \n cadrul Universit`]ii „Jurii Fedkovici“ din Cern`u]i. Intelectualul ucrainean vorbe[te la perfec]ie germana. A publicat numeroase lucr`ri literare proprii, eseuri, antologii [i compendii, a tradus mult, mai ales din opera marilor poe]i bucovineni, a predat la universit`]i din str`in`tate. |n 2012, Germania i-a decernat Das Bundesverdienstkreuz (Crucea de merit federal`).

Neubauer, Franzos, Eminescu, Fedkovici Ernst Rudolf Neubauer, n`scut \n 1828, poet din Moravia, a predat literatura [i istoria la Cern`u]i, devenind astfel mentorul tinerelor talente scriitorice[ti. Printre acestea se num`ra [i Karl Emil Franzos, n`scut \n Gali]ia, \n 1848, \ntr-o familie de medici. |n copil`rie a frecventat cursurile primare la o [coal` m`n`stireasc`. Stabilit cu mama sa \n Cern`u]i, a absolvit aici gimnaziul german [i a studiat un timp Dreptul la Viena, dar, somat s` se boteze, a renun]at. Tat`l s`u nu l-a crescut ca pe un polonez, ci ca pe un german de origine mozaic`. Karl Emil Franzos era \ndr`gostit de limbile clasice. A tradus mult din Virgiliu [i din greaca veche.

S-a remarcat [i ca autor de nuvele, romane

tone. |n peregrin`rile lui, a cunoscut scriitori foarte importan]i. M`rturie st` coresponden]a lui cu Thomas Mann. C\t pe ce s` fie deportat \n Transnistria, a sc`pat, plec\nd \n 1940 la Bucure[ti. „Era un uria[, dep`[ise 2 metri \n`l]ime. C\nd \ncepea s` r\d` \n redac]ie la Neuer Weg, se zguduiau pere]ii“, poveste[te Nora Iuga. Scriitorul a trecut prin ambele r`zboaie mondiale [i a c`l`torit pe tot mapamondul. Stabilit \n Bucure[ti, a scris poezie [i proz`, a f`cut numeroase traduceri – p\n` \n 1967, c\nd s-a stins din via]`. Reproducem aici un scurt catren al s`u, „Numele unui lag`r de exterminare“: „C` se-afla l\ng` Weimar aproape-am uitat / [tiu doar at\t, c` se-ardeau oameni \n cuptoare / mie numele locului `sta \mi sun` ciudat / nu-i [i ]ara mea ]ara fagilor, de ce oare?“ (aluzie la Buchenwald, fiindc` \n german` Bucovina se nume[te Buchenland).

Margul-Sperber

Celan

Alfred Margul-Sperber s-a n`scut \ntr-o familie germano-iudaic`, \n 1898, la Storojine], \n Bucovina. Margul e prenumele mamei sale, pe care poetul l-a anexat ulterior numelui de familie, \n amintirea ei. A urmat gimnaziul la Cern`u]i. |n Primul R`zboi Mondial, \ntreaga familie s-a stabilit la Viena. Dup` r`zboi, Alfred Margul-Sperber a f`cut studii de Drept la Cern`u]i [i s-a consacrat poeziei. Poemele lui au ap`rut \n Ora[ul de pe Prut – cum \i pl`cea s` numeasc` Cern`u]iul –, la Bra[ov [i Zagreb. |n 1920, c`l`tore[te la Paris [i New York.

Aici public`, \n periodice americane, poezii proprii [i traduce din lirica american` \n limba german`. A schimbat multe meserii, dar via]a de emigrant i-a devenit, la un moment dat, de nesuportat. Re\ntors \n Bucovina, a adus literatur` occidental` \n provincie [i a promovat tinerele talente autoh-

Poe]ii bucovineni tr`iau [i scriau \n acela[i areal geografic [i lingvistic (limba german`), frecventau aceea[i cultur`, \mp`r]eau aceea[i istorie. Paul Celan [i Immanuel Weißglas au stat \n aceea[i banc` la {coala din Cern`u]i, dar drumurile lor s-au desp`r]it \n Bucure[ti. Poemul „Todesfuge“, tradus complet neinspirat \n române[te drept „Tangoul mor]ii“, a declan[at un conflict ireparabil \ntre cei doi, Weißglas acuz\ndu-l pe Celan c` l-ar fi plagiat.

Paul Celan, pe numele s`u adev`rat Paul Anchel, s-a n`scut la Cern`u]i, \n 1920. A urmat cursurile primare [i gimnaziul la {coala Popular` evreiasc` din ora[, iar la Tours a \nceput s` studieze medicina, dar, re\ntors \n ]ar`, a abandonat medicina \n favoarea Facult`]ii de anglistic` [i romanistic` din ora[ul natal. Se pare c` germanistica nu l-a prea atras din capul locului fiindc`, dup` ce mai t\rziu [i-a scris toat` opera \n limba german`, i-a m`rturisit prietenului s`u din Bucure[ti, Petre Solomon, \ntr-o scrisoare: „Trister poet, silit s` scrie \n limba german`“. Dup` ocupa]ia Cern`u]iului de c`tre Wermacht \n 1941, \n ora[ s-a constituit un ghetou, iar evreii au fost deporta]i \n Transnistria. Mama lui Celan a fost \mpu[cat` \n lag`rul transnistrean [i tat`l a murit de tifos. Paul a fost internat pentru scurt timp \ntr-un lag`r de munc`. |n 1944, s-a re\ntors \n Cern`u]i pentru pu]in` vreme, ca apoi s` plece la Bucure[ti, unde [i-a g`sit buni prieteni, printre care Nina Cassian, Petre Solomon, Maria Banu[ [i al]ii. |n România s-a instaurat comunismul. Regele a fost for]at s` p`r`seasc` ]ara; munca de redactor la Editura Cartea Rus` nu era chiar ce visase poetul. S-a hot`r\t s` plece \n Occident, dar Germania nu i-a prea priit. Membrii Grupului 47 (Gruppe 47) se pare c` nu i-au \n]eles poeziile, sensibilitatea german` g`sindu-le prea patetice – culmea, acela[i repro[ pe care germanii \l aduc [i azi poeziei române[ti! Dup` cum se poate

Alfred Margul-Sperber

pagina 9

Paul Celan

Fiu de miner, hu]ulul Joseph Gregor Fedkovici, n`scut \n 1834 \n zona Carpa]ilor Orientali, a studiat la {coala german` din Cern`u]i, sec]ia real`, [i s-a botezat greco-catolic. A fost, de asemenea, prieten cu profesorul Neubauer. |n timpul R`zboiului ItaloAustriac, la care a participat ca soldat \n rezerv`, a scris, cuprins de dor dup` locurile natale, urm`toarele versuri, publicate \n antologia Versunkene Dichtung der Bukovina (Poezia Bucovinei luat` de ape), editat` de Amy Colin [i Alfred Kittner, \n 1994: „Unde \n mu[chiul cald, molatec / brazii negri \nfloresc / unde-un trandafir s`lbatec / afl` raiul p`m\ntesc / doar acolo vreau s-ajung / pe-n`l]imile senine / la cel cuib de lac rotund / }ara mea, m`-ntorc la tine.“ Revenit \n Bucovina, Fedkovici a lucrat ca redactor la revista Bucovina din Cern`u]i. A publicat drame, poezii [i proz` scurt`.

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

[i \nsemn`ri de c`l`torie. Iat` ce nota \n tren, venind de la Viena la Cern`u]i: „C\mpia r`m\ne \n urm`, trenul salut` colinele care anun]` Carpa]ii [i Prutul \nspumat pe ]`rmul binecuv\ntat al Bucovinei... Cine sose[te aici nu-[i crede ochilor: brusc, e din nou \n Apus, unde cultura, buna-cre[tere [i fe]ele albe de mas` s\nt la ele acas`.“ (din Halb-Asien, vol. II, 1889) Karl Emil Franzos a condus la Berlin revista de literatur` Poezia german`, a stimulat tinerele talente [i a editat Operele complete ale lui Georg Bücher. Afacerea Dreyfus i-a zdruncinat \ncrederea \n simbioza germano-iudee. A murit \n 1904, \n ora[ul de pe Spree, iar pe placa lui funerar` din Cimitirul Weissensee scrie: „...Ceea ce te face om mai presus de orice e bun`tatea.“ Nu poate lipsi din aceast` evocare numele lui Mihai Eminescu, care s-a n`scut \n actuala Bucovin` de Sud, la grani]a cu Moldova, [i s-a num`rat [i el printre elevii lui Neubauer, de[i nu a scris \n limba german`.

Eminescu era un poet de excep]ie. Urmase gimnaziul german la Cern`u]i [i vorbea limba asta, pe care pu]ini o \nva]` bine – c`ci „infinitul s-ar putea defini prin timpul necesar \nv`]`rii limbii germane“, dup` cum afirma Mark Twain, cu umorul s`u inegalabil. Eminescu ajunsese chiar s` recite din Goethe [i Schiller [i s` cutreiere cu o trup` ambulant` – se \ndr`gostise de o artist` –, \n calitate de sufleur, satele Bucovinei. Poe]ii geniali s\nt purta]i pe cele mai \ntortocheate drumuri. Studiile de filozofie le-a audiat la universit`]ile din Viena [i Berlin. Poeme din opera lui au ap`rut recent [i \n traducerea scriitorului b`n`]ean Hans Bergel, stabilit \n Germania. Printre acestea se num`r` [i „S-a stins via]a falnicei Vene]ii“. Ce aluziv sun`, \n acest context, titlul de mai sus!

DILEMATECA

DOSAR

pagina 10

DOSAR deduce din coresponden]a lui cu Ingeborg Bachmann – care i-a fost mai mult dec\t prieten` –, nici ea nu-l lua foarte \n serios, socotindu-l mai degrab` maniaco-depresiv. Decep]ionat [i inadaptabil, Celan se mut` la Paris, unde se \nsoar` [i are un fiu. |n 1970, \n v\rst` de doar 50 de ani, se arunc` \n Sena. „...Cine / Cine-a fost acel / neam, cel asasinat, cel / negru \n cer st\nd drept: / joard` [i boa[e? / R`d`cin`. / R`d`cin` de Abraham. R`d`cin` de Isaiia. A nim`nui / r`d`cin` – o, / a noastr`.“ („Radix, Matrix“, din volumul Trandafirul nim`nui / Die Niemandsrose, Editura EST, 2007, traducere de Nora Iuga)

Immanuel Weißglas, colegul de clas` al lui Celan, s-a n`scut tot la Cern`u]i, a supravie]uit lag`rului din Transnistria [i s-a mutat \n 1945 la Bucure[ti, unde a lucrat ca redactor de editur` [i traduc`tor. A semnat mai multe volume de versuri. De Hedwig Brenner, [i ea scriitoare din Cern`u]i, l-a legat o prietenie de-o via]`. |n cei doi „ani ruse[ti“, au lucrat la aceea[i Bibliotec` Municipal`. Immanuel Weißglas a murit \n 1979, la Bucure[ti. „{ezut-am la apele Babelului / La apele Bugului [i pl\nsem / acum o mie [i \nc` o mie, acum dou`zeci de ani / {i-am fr`m\ntat istoria / din ap` [i v\nt.“ („Bocet babilonian“) La Guangzhon, \n provincia Kanton din sudul Chinei, a murit \n 1971 Dshu-BaiJan. N`scut` la Cern`u]i sub numele Klara Blum, via]a ei a fost o odisee. |n 1915, a plecat \mpreun` cu mama ei la Viena. Acolo a studiat psihologia [i a lucrat ca jurnalist` la ziarul muncitoresc social-democrat. A devenit comunist` declarat` \n 1933, odat` cu intrarea ei \n partid. Drept mul]umire pentru un poem antifascist virulent, a fost invitat` \n URSS. Unsprezece ani a lucrat \n Serviciul de propagand` al Armatei Ro[ii. A publicat numeroase volume de poezie. Destinul a f`cut s` se \ndr`gosteasc` nebune[te de un chinez. Ea, o evreic` f`r` patrie, a devenit so]ia unui maoist. La scurt` vreme, el a disp`rut f`r` urm`. Se vorbea pe la col]uri de o deportare \n Siberia, dar ea refuza s` cread`. Dup` sf\r[itul celui de-al Doilea R`zboi Mondial, a \nceput s` r`scoleasc` Occidentul [i China \ntreag`, \n c`utarea iubitului pierdut. Toate nuvelele [i romanele [i le-a publicat \n RDG. Romanul ei de mare succes, P`storul [i ]es`toarea, a fost considerat o capodoper` de c`tre Lion Feuchtwanger. S-a stins din via]` f`r` s`-[i mai vad` b`rbatul. „S-au str\ns una-n alta potecile b`tr\ne / P`m\ntul [chiop`teaz` [i salt` \n zig-zag / |n felinare flac`ra apune / [i gluma cu ghinionul stau la sfat // Ochii sclipesc, obrajii-s ca de cear` / caftanul rupt [i bucla tremur\nd / c\nd sufocat pe uli]` spre sear` / poporul paria mai vie]uie[te, p\n` c\nd // Zidu-a c`zut de-un veac precum o st\nc` / [i totu[i

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Weißglas, Dshu-Bai-Jan, Brenner

Gregor von Rezzori au r`mas \n cuibu-amar / \i ]ine doar durerea de p`rul de la t\mpl` / \n str\mtul lor ghetou precum un dar.“ („Ghetoul cern`u]ean“, din Poezia Bucovinei luat` de ape, editat` de Amy Colin [i Alfred Kittner, 1994) Hedwig Brenner-Langhaus s-a n`scut dup` sf\r[itul monarhiei dun`rene, \n 1918, la Cern`u]i. A primit o educa]ie iudaic` liberal`. Tat`l a fost avocat, iar mama, profesoar`. La zece ani r`m\ne orfan` de tat`.

Urmeaz` gimnaziul la Cern`u]i [i-[i continu` studiile o vreme la Geneva [i Viena.

La \nceputul r`zboiului, revine \n Bucovina.

Lucreaz` ca bibliotecar` la Biblioteca din Cern`u]i, unde era angajat [i Immanuel Weißglas. |n aceea[i perioad`, \l cunoa[te [i pe Paul Anchel. Supravie]uie[te ghetoului cern`u]ean. Abia \n 1982 ob]ine permisiunea de a pleca, \mpreun` cu familia, \n Israel. A \nceput s` scrie foarte t\rziu. I-au ap`rut dou` povestiri autobiografice, evoc`ri ale Cern`u]iului de odinioar`, pe care le-a publicat \ntr-un volum comun, al`turi de textele postume ale so]ului ei. I s-au decernat Bundesverdienstkreuz (Crucea de merit federal`), \n 2012, pentru cele patru lexicoane Femei evreice \n arta plastic`, publicate \n ultimii ani, [i Crucea de onoare austriac` pentru [tiin]` [i art`, la venerabila v\rst` de 93 de ani. „|ncet, / foarte \ncet, bate la u[` / s\nt bine-crescut` [i strig «Intr`» / Nimeni nu se-arat`. M` duc s` v`d cine-i / \ntredeschid u[a / ceva \mi spune / c` totu[i cineva s-a furi[at \n odaie / S` fi fost Elijah profetul? / Ciudat, de ast` dat` nu la Pessach?“ („B`tr\ne]ea“, din volumul Zum Andenken und Nachdenken – |ntru amintire [i cugetare de Hedwig [i Gottfried Brenner)

Rose Ausländer

Von Rezzori, Ausländer Gregor von Rezzori d’Arezzo descinde dintr-o familie originar` din Sicilia, care a emigrat la Viena, pentru a ajunge, \n cele din urm`, la Cern`u]i – unde s-a n`scut, \n 1914, cel ce avea s` devin` un nume \n literatura universal`. Personalitate extrem de complex`, minat permanent de un neast\mp`r interior, dup` ce absolv` [coala la Bra[ov, studiaz` \n Austria inginerie minier`, medicin`, arhitectur` [i art`. |n 1938, pleac` la Berlin, unde lucreaz` ca jurnalist la diferite posturi de radio. |n 1947, transmite neobosit desf`[urarea Procesului de la Nürnberg, apare pe scen` [i \n studiouri ca actor. Povestirile lui magrebine, ca [i alte anecdote sau legende se bucur` de un ecou mondial. Cea mai mare parte din via]` [i-a petrecut-o \n Germania Federal` [i \n Italia.

Moare \n 1998, \n Toscana. Balkanische Lügengeschichten eines Fantasielandes (Pove[tile mincinoase ale unei ]`ri imaginare din Balcani) au ap`rut \n 1958, la Editura rororo. |n prefa]`, Rezzori spune c` „usturoiul este lotusul Magrebiniei“ – [i oricine \[i d` seama la cine se refer`. „Magrebinia e mare.

R`sunetul clopotelor din turnurile \n form` de ceap` ale bisericilor sale (\n realitate, nu s\nt \n form` de ceap`, ci de usturoi, iar usturoiul este pentru Magrebinia ce e lotusul pentru India)... |n capitala Magrebiniei, Metropolsk, la \ntret`ierea principalelor artere de circula]ie, {oseaua Punga[ilor [i Calea Ho]ilor, se afl` restaurantul Cina, care se bucur` de o faim` mondial`...“ Rose Ausländer, n`scut` \n 1901, la Cern`u]i, cu numele de fat` Rose Scherzer, s-a c`s`torit \n America, cu Ignaz Ausländer.

se fr\nge / ro[ul \i iese din s\nge / curge lent \n violet / \nghite b`rbatul \ncet \ncet.“ („Un b`rbat seara“) Alfred M. Liquornik pe numele lui adev`rat, s-a n`scut \n 1920, dintr-o familie de evrei liberali. Pentru pseudonimul Gong a optat la New York, unde a emigrat \n 1951.

A studiat romanistic` [i teoria literaturii la Cern`u]i. |ntreaga familie a fost deportat` \n Uniunea Sovietic`. El a ajuns \n ghetoul cern`u]ean, a reu[it s` se salveze fugind \n Transilvania, dar a fost descoperit [i dus \ntr-un lag`r de munc` la Moghilev. A evadat din nou – de ast` dat` la Odessa, iar apoi la Bucure[ti. C\nd s-a instaurat regimul comunist, a fugit la Viena, unde [i-a asigurat existen]a d\nd medita]ii, f`c\nd emisiuni la radio [i public\nd articole prin ziare. |n SUA a f`cut numeroase traduceri, a fost agent literar [i scriitor liber profesionist. Sub numele de Alfred Gong a ob]inut, \n 1966, la Viena, prestigiosul premiu literar „Theodor Körner“, pe care nu l-a mai putut ridica. „...Galina, avem o stea blestemat` / un bulg`re de z`pad` orb [i f`r` de rost / Doar tu [i eu am r`mas aici / ca o arc` m\nat` deun bici.“ („Odessa“) Manfred Winkler s-a n`scut \n 1922 la Putila, jude]ul R`d`u]i, dintr-o familie de evrei \nst`ri]i. A urmat [coala la Cern`u]i. |n 1940, p`rin]ii [i fra]ii i-au fost deporta]i de c`tre sovietici \n Siberia, fiind considera]i chiaburi. Winkler a intrat \n Armata Ro[ie. |n 1946, a ajuns \n Timi[oara. Dup` 1959 \ns`, a emigrat \n Israel, unde a studiat la Universitatea evreiasc` din Ierusalim. Din 1981, e scriitor liber profesionist, sculptor [i membru al PEN-clubului evreiesc de limb` german`.

„Cer [i acoperi[uri galbene / umbrite de verdele frunzelor / \ntre turnuri minarete / e[ti un pat moale de iubire / dar [i ura-i o p`tur` / la fel de voluptuoas` / \ntins` pe membrele tale / te-ar putea \mp`r]i \n dou`, \n trei / ca pe-o p\ine cu greutate prea mare.“ („Ierusalim“, din antologia Poezia Bucovinei luat` de ape, editat` de Amy Colin [i Alfred Kittner, 1944) traducere din limba german` de

Nora Iuga

Nota traduc`torului Sigur s-ar mai putea ad`uga [i alte nume la aceast` succint` prezentare a c\torva decenii de extraordinar` efervescen]` liric`, ivit` \n aceast` „dulce Bucovin`, vesel` gr`din` cu pomi roditori [i m\ndri feciori“, vorba poetului, c\nd acest ]inut apar]inea \nc` României. Dar cantitatea eclipseaz` calitatea [i de prea mul]i buni nu se mai vede cel mai bun. Sigur, exist` [i momente de gra]ie, momente unice \n istoria unui loc [i a unui neam, c\nd p`m\ntul acela rode[te mai mult

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

C\nd [i-a publicat prima carte de poezie, probabil c` s-a aflat \ntr-o dilem` \n privin]a numelui pentru care trebuia s` opteze: Scherzer s-ar traduce \n române[te ca „glume]“, iar Ausländer, ca „str`in“. Evident, a ales Ausländer. |n adolescen]`, s-a refugiat, cu familia, din Cern`u]i la Budapesta, dar a revenit \n ora[ul natal, unde a studiat literatura la Universitate. Constantin Brunner, filozoful evreu-german, i-a servit de model, marc\ndu-i opera poetic`.

Str\nsa prietenie cu Helios Hecht o propulseaz` \n Lumea Nou`. Ajuns` la New York, \ncepe s` publice articole [i poezii \n revistele americane de limb` german`. |n 1939, se \ntoarce din nou \n Bucovina, pentru a-[i \ngriji mama bolnav`. |n acela[i an, \i apare primul volum de versuri, dar peste doi ani ajunge \n ghetoul cern`u]ean. Supravie]uie[te nazismului \ntr-o ascunz`toare. Abia \n 1965 pleac` la Viena, iar apoi la Düsseldorf. Cu al doilea volum se impune ca nume de referin]` \n poezia universal`. I se acord` Crucea de merit federal`. |n 1988, se stinge din via]` la Azilul de b`tr\ni „Nelly Sachs“, din Düsseldorf. Printr-o coinciden]`, o \nt\lnire stranie \ntre dou` mari poete care ar fi avut multe s`-[i spun`. „Ora[ al colinelor / \ncercuit cu p`duri de fagi // de-a lungul paji[tilor Prutul / Plute [i \not`tori // Gr`mezi de liliac \n mai / \n jurul felinarelor / c`r`bu[ii \[i danseaz` / moartea // Patru limbi / vorbesc \ntre ele aici...“ („Cern`u]i \nainte de al Doilea R`zboi Mondial“) „Mun]i de brazi, duhuri verzi / la Vatra Dornei parfumeaz` s\ngele r`[inei. Vechi me[teri de var` / \[i cinstesc dinastia...“ („Bucovina I“)

DILEMATECA

DOSAR

ca oric\nd. A[a s-a \nt\mplat cu poezia evreilor de limb` german` din Cern`u]i, \n prima jum`tate a secolului al XX-lea, a[a – cu cea a poe]ilor germani din Banat, \n a doua jum`tate a aceluia[i secol. Unii sus]in c`, de fapt, Cern`u]iul a fost „mica Vien`“, al]ii – c` Timi[oara. F`r` \ndoial`, bucovinenii nu s-au bucurat de [ansa unui Nobel; poate l-ar fi meritat un Celan sau o Rose Ausländer sau un Gregor von Rezzori. Dar victima, pe atunci, nu ajunsese \nc` s` m`n\nce geniul, cum l-a m\ncat oaia pe om \n Anglia, c\nd industria l\nii luase av\nt. A[tept, \nc` a[tept acea mare lucrare \n care s` v`d m\na lui Bossert str\ng\nd m\na lui Celan.

n

Kittner, Gong, Winkler

pagina 11

Alfred Kittner, descendent dintr-o familie mixt` germano-iudaic`, s-a n`scut \n 1906, la Cern`u]i. A emigrat abia \n 1980, la Düsseldorf. Dup` absolvirea studiilor de germanistic` la Breslau, lucreaz` – \n anii ’30 – ca redactor la un ziar cern`u]ean. Ca to]i evreii din ora[, a ajuns \n 1941 \n ghetou, de unde a fost deportat \n Transnistria.

A supravie]uit acestui supliciu, iar \n 1945, dup` terminarea r`zboiului, s-a mutat la Bucure[ti. Securitatea nu l-a sc`pat din ochi. Sub amenin]are, a semnat ca informator. Probabil c` devenise suspect datorit` func]iei pe care o ocupa ca director al Bibliotecii pentru rela]ii cu str`in`tatea. |n anul 1969, a publicat opera postum` a lui Alfred Margul-Sperber. Stabilit dup` 11 ani \n Germania, leag` o str\ns` amici]ie cu scriitoarea Edith Horowitz-Silbermann, o bun` prieten` de tinere]e a lui Paul Anchel, din perioada cern`u]ean`. A purtat o intens` coresponden]` cu Rose Ausländer. Moare \n ora[ul de pe Rin. „|n amurg v`d un b`rbat / st` \n soare, nu e-n stare / s` se ab]in` \n lumina lui pu]in` / doar o linie pe cer s` lase // Iat` raza i

pagina 12

ANCHET~ Gabriela ADAME{TEANU l Dumitru CRUDU l Andrei DÓSA l {tefan MANASIA l Marin M~LAICU-HONDRARI Anatol MORARU l Cezar PAUL-B~DESCU l Andrei POGORILOWSKI l Ana Maria SANDU l V. LEAC Ce au am\nat sau ce ar am\na s` fac` \n via]` scriitorii este genul de \ntrebare ce pare s` pun` literatura \ntre paranteze. Dar, oare, a[a s` fie!? Zece scriitori din genera]ii diferite [i-au luat inima \n din]i [i ne-au trimis m`rturisirile lor despre lucrurile am\nate sau ne\mplinite din propria via]`.

n Gabriela ADAME{TEANU S` scriu la prima tinere]e. S` divor]ez. S` scriu romanele, nuvelele \ncepute \nainte de ’89. S` citesc/r`spund articolelor jignitoare/nedrepte din pres`. S` deschid plicul \n care o coleg` a notat ce s-a spus despre mine la o [edin]` crucial`, la care am absentat. S` citesc romane care m` intereseaz`, dar pentru care n-am mai g`sit timp. S` citesc cronicile negative despre c`r]ile mele. S` locuiesc s`pt`m\ni, luni de zile \n afara Bucure[tiului – \n provincie, la ]ar`. S` m` \nt\lnesc mai des cu rude [i prieteni apropia]i care, \ntre timp, au murit.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Ce-a]i am\na(t) s` face]i \n via]`?

n Dumitru CRUDU Am am\nat s` le dau la moac` tipilor care mi-au pierdut manuscrisele de proz` [i poezie cu care m-am \ntors din Tbilisi. Fiind „un jidov r`t`citor“, mi-am l`sat geamantanele cu manuscrisele mele georgiene la doi prieteni, de la care nu le-am mai putut recupera niciodat`. Pentru c`, pur [i simplu, ace[tia au disp`rut \n cea]a tranzi]iei – vorba unui alt amic –, precum au disp`rut [i toate certitudinile mele c` le voi mai g`si vreodat`. {tiu c` nu o s` mai dau niciodat` de urm` povestirilor [i nuve-

lelor mele scrise \n Tbilisi. Am mai am\nat s`-i dau la moac` [i tipului care, peste ani, la fel, a disp`rut \n negura dep`rt`rilor cu prima versiune a romanului meu Un american la Chi[in`u. Am mai am\nat s` iau leg`tura cu Silvia, so]ia unui foarte bun prieten de-al meu, decedat \n Spania, unde a mers s`-[i fac` un viitor mai bun. Am mai am\nat s` m` apuc de un roman pe care, de c\]iva ani, visez s`-l scriu. Am mai am\nat s` vorbesc despre perioada mea de la Europa Liber`. {i tot am\n s` merg la Flutura. n Andrei DÓSA Am tot am\nat s`-i zic unei fete c` o plac. Odat`, am urm`rit-o de la facultate p\n` \n sta]ia de autobuz. Am urcat \n autobuz, am cobor\t, am f`cut un ocol \n jurul lui, am trecut pe trotuarul de pe cealalt` parte a drumului, am revenit l\ng` autobuz. Atunci u[ile s-au \nchis [i a plecat.

Ne-am mai \nt\lnit pe la seminarii, dar, \n timp, orarele noastre nu s-au mai intersectat. N-am mai sim]it \ns` niciodat` cu aceea[i intensitate apropierea ei, ca \n acea zi ploioas` \n care am urm`rit-o, cu g\ndul s`-i spun c` m` atrage. Ne-am mai salutat o vreme, apoi nu ne-am mai v`zut. Alte am\n`ri

n-au fost deloc spectaculoase. Am tr`it cei patru ani de liceu f`r` s`-mi bat capul prea mult cu viitorul meu. Apoi al]i patru ani m-am l`sat dus de val spre o licen]` [i o specializare pe care nu mi le doream neap`rat, dar nici nu [tiam ce alte op]iuni a[ putea avea. Am r`mas de acolo cu frigul [i plictiseala din s`lile de curs, cu c\teva petreceri cu colegii, colegele [i prietenii lor dubio[i din poli]ie sau prefectur`, [i c\teva no]iuni de economie [i marketing. Cu alte cuvinte, am am\nat, mai mult sau mai pu]in con[tient, s-o apuc cu adev`rat pe calea literaturii. Am fost comod [i nesigur. Mi-am dat seama, dup` nici un an de facultate, c` nu vreau s` fac asta, dar n-am plecat. |mi pl`cea literatura, \ncepusem s` scriu, dar mi-am zis c` nu e suficient. Dac` voi ajunge vreodat` s` scriu bine, voi pleca. Dar nu m-am zb`tut prea tare s` evoluez. Citeam f`r` metod` tot ce-aveam \n cas`, vara luam cartea cu mine [i m` duceam pe deal, m` tr\nteam \n iarb` [i citeam. Nu m` g\ndeam la tehnica narativ`, nu m` g\ndeam la stil.

Citeam [i ascultam ]\r\itul greierilor. C\teodat` mai scriam. Dar nu \mi exersam vederea, nu \mi c`utam modele ori mae[tri. Vi-

sam cu ochii deschi[i \n fa]a unei u[i \ntredeschise, c\teodat` mai tr`geam cu ochiul [i-mi spuneam c` e suficient. Din fericire, lucrurile s-au accelerat, au decurs cumva de la sine. M` consider un om norocos. M` \ntreb ce s-ar fi \nt\mplat dac` a[ fi fost mai radical, un om care-[i ia, la 19-20 de ani, via]a \n m\ini.

n Marin M~LAICU-HONDRARI Am am\nat destul de multe \n via]`, dar cel mai des [i mai mult mi-am am\nat somnul. De nenum`rate ori am umblat sau am stat nedormit, zic\nd c` pentru somn o s` am timp, sau, mai morbid, amintindu-mi de spusele mamei: „M-oi s`tura de somn \n groap`.“ Nu cred s` fi am\nat ceva care s`-i afecteze foarte tare pe ceilal]i, poate doar faptul c` am tot am\nat s` am un copil, [i at\t am tot am\nat, p\n` m-am obi[nuit f`r` [i e tare bine a[a. Am am\nat s` plec \n Spania [i-am am\nat s` m` \ntorc din Spania. {i iar`[i, destul de des, am\n s` m` ridic noaptea din pat ca s`-mi notez frazele impecabile care numai [i numai atunci \mi roiesc \n cap, iar diminea]a nu mi le mai amintesc nici \n ruptul capului. Frecvent, am\n s`-mi cump`r haine noi. Aproape c` intru \n panic` atunci c\nd vine vorba s`-mi cump`r o pereche de blugi, sau o bluz`, ori papuci noi. Dar

poate c` cele mai \n]elepte am\n`ri au fost acelea c\nd am am\nat s` m` culc cu c\teva femei. Iar alteori, al]ii au am\nat, \n favoarea mea, plecarea unor trenuri.

pagina 13

n Anatol MORARU |ntrebarea, aparent accesibil`, e, \n fapt, una deosebit de complex` [i dificil`, care necesit` neap`rat, \n cazul unor r`spunsuri profunde, [i frecventarea domeniilor existen]ialiste [i metafizice, nu doar implicarea propriei biografii. Dup` mine, doar personalit`]ile puternice s\nt capabile s` ia decizii magistrale at\t \n ceea ce prive[te construc]ia propriului CV, c\t [i a istoriei ]`rilor de origine sau a continentului natal. Asemenea exemplare, \ns`, s\nt tot mai rare. Unele voci analitice explic`, de exemplu, pruden]a Uniunii Europene fa]` de \nc`lcarea drepturilor omului \n Belarus sau Rusia, prin faptul c`, actualmente, nu exist` \n spa]iul politic european figuri de talia lui Sir Winston Churchill sau Charles de Gaulle. C\t prive[te oamenii comuni, ace[tia nu posed`, \n opinia mea, \nzestrarea de a desena cu precizie h`r]i ale destinului (nu m` refer la carieri[tii \nfl`c`ra]i), pentru c`, de regul`, \mbr`]i[`m relativ t\rziu, dup` 40 de ani, ideea c` aceasta este singura noastr` via]`. S\nt un personaj care a tr`it 33 de ani sub comunism, adic` \n stagnare temeinic`, [i am fost dezv`]at cu metod` s` g\ndesc global, s` manifest ini]iativ`. Poate [i de aceea, \n urm`torii, iat`, 22 de ani de interminabil` tranzi]ie spre capitalism, \ntr-o vreme cu multiple fracturi sociale, economice, politice, morale etc., nu am avut temeritatea [i energia de a m` impune dimensional. Totodat`, nu [tiu dac`, atunci c\nd am am\nat realizarea unor obiective de importan]` pentru biografia mea, pentru ceea ce a[ fi putut deveni cu adev`rat, am f`cut-o presat de circumstan]e „nefavorabile“ sau a fost [i este de vin` ereditatea, pe care nu am cum s` n-o invoc. P`rin]ii mei, care au cunoscut, copii fiind, r`zboiul, foametea, colectivizarea [i alte acte „teroriste ale istoriei ingrate“, mi-au cultivat o pruden]`, [i recunosc, chiar un defetism fa]` de istorie. Nu cred c`, privind \n retrovizorul timpului, ar fi relevant pentru al]ii s` fac arheologie \n site-ul „afl`rii mele \n lumin`“. Fire[te c` a[ putea lista, la indicativ, perfectul compus, realiz`ri, \mpliniri, fericiri, iubiri, dezam`giri, desp`r]iri, acte caritabile, speran]e pe care le-am tot am\nat, p\n` c\nd – unele – au devenit, din p`cate, deja „misiuni imposibile“. Le g\ndesc acum doar ca pe o factologie destinat` unui eventual [i trist roman autobiografic. |n alt` ordine de idei, m` pot consola c` „au mai p`]it-o [i mul]i (milioane, miliarde) al]ii“ [i, p\n` la urm`, nu s\nt, oare, am\n`rile [i rat`rile mirodenii ale vie]ii? Nu mi se pare foarte productiv exerci]iul nici c\nd scrutez viitorul, [i asta nu doar pentru c` tr`im \ntr-o lume complicat` [i imprevizibil`.

Totu[i, ca s` respect regula jocului: a[ vrea,

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

n {tefan MANASIA Dintotdeauna (Taur cu ascendent \n Taur) am\n. Ezit arghezian, ca s` regret faulknerian. Lovesc rareori, imparabil & ireparabil. Supurez remu[c`ri [i melancolie. V`d rugina acoperi[ului de tabl`, partea muceg`it` [i rece a fructului c`zut \n iarb`. Malul, ca surpare lent`, insesizabil`, extrauman`, grandioas`. Ador malurile. Am\n s` pl`tesc taxele. Impozitele. S` cump`r ciorapi. }ig`ri. S` beau vinul cel bun primit \n dar. S` beau vinul cel r`u primit \n dar. S` fac vizite din polite]e [i peniten]e.

S` cump`r romanul pe care \l cite[te toat` lumea. S` tund plantele din acvariu (s\nt invazive, OK, \[i fur` una alteia lumina, iat`-m` incapabil s` le decimez, totu[i, s` optez). Am am\nat s` m` \mpac cu omul care m` dezam`gise (fiindc` se prostituase at\ta), ne-am \nt\lnit la pisoar [i nu ne-am vorbit, v`z\ndu-ne, \n t`cere, de v\rful sexurilor noastre [i de susurul jetului, p\n` c\nd el – sp`l\ndu-se pe m\ini – a ie[it pe u[a toaletei ca s` se \ndrepte, molie-n crepuscul, de[irat [i afazic, direct spre cimitir. Am am\nat s` fac gesturi m`runte care ar fi salvat (pentru c\teva luni, pentru c\]iva ani) vie]ile unor fiin]e m`runte [i – \n epoca asta digital`, practically indefinitely – muzica [i ceva din pregnan]a acelor vie]i. Tot las pe m\ine s` \mbr`]i[ez o doctrin`, t`lpile unui guru, vreun crez politic (altul dec\t acela exprimat obscen de simplu \n manifestul ernestosábatian numit |nainte de t`cere). Cine am\n`, de

fapt, nu crede \n puterea realit`]ii. Nu o accept`. O refuz` copil`re[te, asemenea B`iatului-Stridie. |i cunoa[te & recunoa[te c\ntecul de siren`. Parez. Temporizez [i visez. Ca \n poemul scris prin 2002 [i care \ncepe a[a: „am vrut s` iau saco[a, s` ies \n \nserarea / calin`, dar ceva m-a oprit, o alt` / saco[`, de pe calorifer, cu mirarea / jucat`, m` chema s-o-n[el`m pe cealalt`. // vine o clip` \n via]`, de glorie?, nicidecum / c\nd ezit`m \ntre dou` obiecte dou` femei / sau \ntre dou` st`ri, ca acum / c\nd ciuperca mia injectat sporii ei // \n crevasele dintre celule, sub p`durea de / acarieni...“ Clipa aia mai \nt\i am ezitat, apoi am am\nat s` o pierd, p`str\nd-o p\n` azi, portocalie, neclar`, inim` r`nit`, \n limburile \nflorite [i putrede, \mbobocite [i f`r\micioase ale unei memorii peste care pl\ng \ncontinuu excavatoarele.

DILEMATECA

ANCHET~

pagina 14

ANCHET~ [i nu s\nt deloc original, s` am\n, pentru c\t mai mult timp posibil, plecarea Dincolo, or, mai am c\teva lucruri importante de f`cut Aici. Fiin]ial \ns`, a[ vrea s` tr`iesc v\rsta c\nd te \mpaci senin cu ideea mor]ii, adic` s` cunosc ce sim]ea bunica mea Olga la 94 de ani. Iluzia este cel mai dulce drog, [i nu o po]i am\na.

n Andrei POGORILOWSKI Aveam vreo 16 ani, c\nd l-am vizitat pentru prima dat` pe profesorul Anatol Vieru. De la \nt\lnirea aceea am plecat cu sentimente amestecate, dar am ]inut minte, nu [tiu de ce, ideea c` e mai bine s` nu m` gr`besc. „Cel mai bine au reu[it compozitorii care s-au c`utat \ndelung [i au debutat t\rziu“, \mi spusese profesorul. Poate se g\ndea la Ludovic Feldman, dar nu pot fi sigur. Cert este c` recomandarea mi-a r`mas fixat` \n minte atunci c\nd, peste zece ani, am hot`r\t s` scriu o carte de teorie muzical` „care nu poate da gre[“. Aveam s` citesc „tot“ ce ar fi fost necesar, \n urm`torii cinci ani, [i s` o scriu \ntr-al [aselea. Dup` cinci ani, contemplam (tocmai am m`surat din nou) 13 centimetri de foi A4 cu studii de muzicologie cognitiv` trase la imprimant` [i necitite, [i \mi dr`muiam banii s` cump`r urm`toarele c`r]i [i articole nepiratabile. Iat` cum un domeniu, despre existen]a c`ruia nici nu aveam habar, cu numai c\]iva ani mai \nainte – acum nu se mai sf\r[ea. Dup` \nc` cinci ani, renun]am la cel de-al doilea unghi de atac al c`r]ii [i contemplam abandonul, citind din ce \n ce mai blazat studiile care se tot \nc`p`]\nau s` ap`r`. Au mai trecut c\]i-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

n Cezar PAUL-B~DESCU |ntr-o vreme, acum mul]i ani, am am\nat s` \nchei socotelile cu via]a; acum am\n s` tr`iesc. Pe o scal` descendent` a gravit`]ii, am am\nat mult prea mult, la un moment dat, s` ies dintr-o c`snicie toxic` sau s` plec de la un loc de munc` inuman. {i exemplele pot continua, p\n` la cele minore, f`r` vreo importan]`. Interesant e c`, dac` \n cazul am\n`rilor neimportante, vinovate s\nt, de cele mai multe ori, iner]ia [i lenea, lucrurile esen]iale te plaseaz` \n situa]ii de tip catch-22. S\nt cu adev`rat f`r` ie[ire sau doar \n mintea ta – dar eventualul statut iluzoriu nu le scade deloc din for]`. Cu c\t am\ni s` iei o decizie, s` tai nodul gordian, cu at\t te \ncurci mai mult \n ghemul de fire, care se lipesc de tine ca p\nza de p`ianjen. De pe margine, poate p`rea u[or, pentru tine \ns` e imposibil s` mai ie[i. De ce oare am\n` s` plece musca prins`-n p\nz`? C` nu e nimic mai simplu dec\t s` rupi firele `lea!... Privind \napoi, \mi dau seama c` nodul gordian a fost t`iat mereu de c`tre cineva din afar`, eu n-am fost niciodat` \n stare. Nu s\nt nici acum \n stare s-o fac [i nu pot dec\t s` asist cum s\nt exploatat, abuzat, devorat. {i [tiu c` rezolv`rile de tipul Deus ex machina nici m`car \n literatur` nu mai s\nt valabile.

va ani [i am p`]it ceea ce cred c` p`]esc mul]i oameni care cunosc bine un domeniu al cunoa[terii ce nu le folose[te, de prea mult timp, la nimic: m-am deta[at total!

Numai a[a, dup` aproape 15 ani, am reu[it s` distilez oceanul de informa]ii adunate [i s` scriu o carte \ntrutotul nepl`nuit care, iat`, de aproape doi ani, se vinde \n fiecare zi \n lumea muzical` academic`: The music of the Temporalists. A[a c` sfatul meu ar fi: NU FACE}I CA MINE! Ve]i pl`ti cu o gr`mad` de ani jalnici un mic succes de conjunctur`. n Ana Maria SANDU Am am\nat s` scriu ni[te texte la care m-am tot g\ndit, s` m` \ntorc la Istanbul (de[i mi-am promis c` o s-o fac din ziua \n care am plecat de acolo), s`-mi iau carnet de conducere (acum \ncerc s` recuperez), s`-mi decupez timpul \n a[a fel \nc\t s` am o bucat` mai generoas` pentru pl`cerile mele (\nc` mai sper [i fac eforturi), s` \nv`] s` spun „nu“ (s\c\iala provocat` de un „da“, fie el zis [i cu o jum`tate de gur`, m` scoate din min]i pe urm`), s` m` g\ndesc c` via]a e scurt`, s` m` instalez mai confortabil \n aceast` v\rst`, s` m` consider norocoas`, s` \mpart lucrurile pe c`pr`rii – importante [i mizilicuri –, s` tran[ez situa]iile tensionate, s` fac pace cu mine, s` sun ni[te oameni dragi [i s` le spun simplu c` mi-e dor de ei, s`-mi recunosc sl`biciunile. n V. LEAC Senza]ia de abandonat \ntr-o sal` de a[teptare e una permanent` [i u[or confuz`, con[tient`, te sim]i la ad`post, ai senza]ia c` de]ii controlul c\nd le vezi a[a \n[irate, \n fa]`, toate ac]iunile \n pozi]ia pe loc repaus. E[ti con[tient c` po]i s` revii asupra lor oric\nd, n-au dec\t s` a[tepte, tu continui s` te plimbi prin camer` \n pijama, cu o ca-

fea \n m\n`, anul\nd vocile ini]iativei. Cineva \mi spune: „Stai, mai a[teapt`, nu-i \nc` momentul...“ S\nt con[tient c` momentul nu va veni niciodat`, dar, totu[i, dac` vine...

Dac` vine, s\nt preg`tit, s\nt aici, \n sala de a[teptare. Acum c\]iva ani, locuiam \ntr-un bloc la etajul 6, st`team sprijinit pe pervazul geamului din buc`t`rie, fumam [i m` uitam la teii planta]i pe aleea din fa]a blocului [i m` g\ndeam c`, dac` acum a[ s`ri pe geam \n creanga aia de colo, creanga s-ar \ncovoia p\n` la creanga aia mai groas`, de care m-a[ prinde [i care m-ar aduce la sol \n stare perfect`. Eram – [i s\nt \nc` – ferm convins c` nu mi se poarte \nt\mpla absolut nimic, c` totul pare at\t de firesc, \nc\t n-are nici un rost s` \ncerc astfel de banalit`]i. O pot face oric\nd – \mi spuneam f`c\nd apel la punctualitatea exagerat` care m-a pus, de multe ori, \n ipostaze ridicole. E vorba de o punctualitate din necesitate, punctualitatea celui slab, punctualitatea tipului lipsit de decizii. Nu cred \n destin, cred \n ambi]ie [i insisten]`, mai ales \n ambi]ie, care e direct legat` de destin; [i, cum nu s\nt \n zona activismului rela]ional, care \mi provoac` oare[care gre]uri, stau [i a[tept ca pisica s` \nceteze din mieunat. Aceast` pozi]ie de a[teptare \]i d` cumva, a[a, o stare de superioritate, o pl`cut` am`gire, de care e[ti con[tient, care te face s` crezi c` e[ti u[or deasupra lumii. E un vehicul \n care te sim]i c\t se poate de bine. Totul pare a fi \n regul`, at\ta timp c\t e[ti con[tient, dar chiar s\nt con[tient, pot fi sigur de asta?

Am\n. E bine [i e nasol. P`c`tos verb. anchet` realizat` de

Marius Chivu

n

Stela Giurgeanu

Un col] de lume

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

La o dep`rtare de doar c\]iva zeci de kilometri de centrele turistice ale litoralului turcesc (Kusadasi, Ephes, Selkuc), urc\nd printr-un peisaj pe care \l vezi deseori \n pozele de pe pere]ii agen]iilor de turism, ai [ansa s` ajungi \n Tire – unul dintre cele mai inedit de frumoase ([i pu]in turistice) ora[e ale districtului Izmir.

Deluros, cu str`zi \ntortocheate, care urc` [i coboar` \n pante uneori dulci, alteori abrupte, Tire este unul dintre acele ora[e de care timpul pare c` a uitat, \n care \]i este u[or s` „te pierzi“ printre dughenele mici, \n u[ile c`rora stau hangii autentici, meseria[ii lucr\nd sau sporov`ind unul cu altul, b\nd ceai sau fum\nd.

Istoric, ora[ul dateaz` din perioada Lidian`, denumirea Tyrha \nsemn\nd la origine „castel“, fiind [i una dintre cele mai vechi a[ez`ri din vestul Anatoliei, av\nd – aveam s` afl`m – un foarte bogat tezaur cultural.

Dac` reu[e[ti, a[adar, s` ajungi \n Tire, ar fi bine s` o faci \ntr-o zi de mar]i, c\nd are loc t\rgul s`pt`m\nal. |i po]i vedea la lucru pe [elari, pe cositori, tapi]eri, ]es`tori, pe \mpletitorii de fr\nghii, pantofari sau pe f`uritorii de papuci (s` nu carecumva s` pleca]i de aici f`r` s` cump`ra]i „faimo[ii papuci de Tire“).

Aici aproape orice se poate face pe comand`. Dac` intri \n dugheana unui meseria[, po]i asista nu doar la un \ntreg spectacol al m`iestriei sale, dar po]i fi [i martorul ospitalit`]ii prin excelen]` – iar bun`voin]a locuitorilor o sim]i [i din gesturile fire[ti (\ntr-un magazin, de exemplu, proprietarul ne-a tras imediat c\teva scaune, ne-a adus ceaiuri [i ne-a scos de sub tejghea

DILEMATECA

LOCURI DE CITIT

halva, insist\nd cu gesturi p`rinte[ti s` m\nc`m, c` „ne face bine“), dar [i din acea incredibil` comunicare \ntre dou` limbi total diferite – orice barier` este dizolvat`, se pare, de o deschidere uman` autentic`.

Biblioteca din Tire |n Tire am mai descoperit o comoar`: a[ezat` \n mijlocul unei gr`dini exotice, st`p\n` a multor veacuri, ad`post literar al multor erudi]i, Biblioteca „Necip Pa[a“ este, al`turi de Muzeul de Arheologie [i Etnografie din Tire, unul dintre cele mai importante centre ale vie]ii culturale. At\t ale ora[ului, c\t [i ale Turciei.

De[i la prima vedere pare mic`, din prag, biblioteca se dovede[te a fi deschiz`toarea por]ilor unui \ntreg univers.

n

pagina 15

Aveam s` afl`m c` aceast` cl`dire a fost construit` \n stilul otoman clasic, \n 1826, de c`tre Necip Pa[a, un important om de stat \n imperiul lui Mahmut al II-lea, guvernator al Bagdadului [i comandant de o[ti.

Biblioteca ad`poste[te ast`zi nu doar un fond de carte generos, ci [i numeroase artefacte, pe care fondatorul le-a str\ns de-a lungul vie]ii. |ntre cele peste 12 mii de volume (mai precis 12.695), Bibiloteca „Necip Pa[a“ p`streaz` peste dou` mii de lucr`ri din perioada otoman`, peste dou` mii de manuscrise [i peste o mie de printuri valoroase. Printre artefacte se num`r` manuscrise copiate de c`tre Sultanul Mehmet Cuceritorul [i diferite scrisori din acea perioad`. Printre primele lucr`ri tip`rite ale unor erudi]i cunoscu]i se num`r` [i lucrarea lui Ibn Sina (Avicenna), unul dintre cei mai cunoscu]i filozofi [i oameni de [tiin]` din Evul Mediu: Kita-b al-Shifa-’ sau Cartea vindec`rii. Biblioteca mai g`zduie[te [i o serie de lucr`ri \n arab`, persan` [i turca otoman`, precum [i compendii de medicin`, astronomie, matematic`, filozofie, geografie sau logic`. |n prezent, Biblioteca din Tire este deschis` pentru vizitare, fiind \ns` mai ales destinat` studen]ilor [i cercet`torilor, prin fondul de carte rar` de care dispune. {i dac` Tire-ul, cu toate str`du]ele, aromele, mirodeniile [i culorile sale pare c` \ntoarce c`l`torul \n timp, Biblioteca „Necip Pa[a“ red` cumva timpul trecut prezentului, pentru un viitor continuu.

pagina 16

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Ioana Bot

Unde e[ti tu, Hegel, Doamne...? sau despre cum Neutrosofia salveaz` România „Fenomene, energie, transcendental sau nematerie este acela[i lucru, \ntr-o form` sau alta, chiar dac` este Husserl, P`roiu, Kant sau Smarandache.“ De unde se vede c`, unde subiectul nu se acord` cu predicatul, nici logica nu o duce bine. |n cuvintele nemuritoare ale autorilor (...Husserl, P`roiu, Kant sau Smarandache), „spunem acest lucru nu doar ca o exprimare de form`, ci ca o esen]` a realit`]ii noastre conven]ionale dar [i a Realit`]ii \n Sine. Iluzia/realitate este o conven]ie \ntre cele dou` realit`]i Realitatea \n Sine [i realitatea noastr` conven]ional` (iluzie/realitate). Este o conven]ie a oric`rei entit`]i/univers cu realitatea prin spiritul fiec`rei entit`]i/univers indiferent dac` entitatea/univers este de existen]` sau de efect sau \n particular de natur` matematic`, fizic`, chimic`, biologic`, etc. (ca \n cazul neutrosofiei domnului Smarandache) sau dac` este de natur` general` a unei filozofii neconven]ionale (ca \n cazul filozofiei neconven]ionale a domnului P`roiu).“ N-a]i \n]eles? „Ambele s\nt conven]ii [i conven]ionale [i iluzie/realitate (sau dac` dori]i relative) ale unei singure Realit`]i \n Sine.

Diferen]a dintre ele este c` una este \n limita

cunoa[terii umane deja devenit` conven]ie clasic`, \n timp ce a doua este o conven]ie nou` sau o neconven]ie deocamdat` fa]` de conven]ia clasic`.“ V-a]i speriat? „Acest lucru este asem`n`tor oric`rei cunoa[teri deja cunoscute fa]` de o noutate a cunoa[terii, fa]` de o evolu]ie a cunoa[terii deja recunoscut`“, pentru c` „rela]iile dintre ele s\nt relativ simple [i se raporteaz` la tipul realit`]ii reflectate \n cunoa[tere...“ A[a gr`it-au, dac` nu i-a]i recunoscut (ahh, acest popor nerecunosc`tor cu marii s`i inovatori pe care nu \i merit`, fire[te, n-a auzit de d\n[ii!) numi]ii Kant [i Husserl, pardon, Platon [i Aristotel, altfel spus, „Smarandache Florentin [i P`roiu Tudor“, coautorii unui op de r`scruce (vor ei) [i de spaim` (spunem noi) pentru viitorele cuget`rii na]ionale, intitulat Neutrosofia ca reflectare a realit`]ii neconven]ionale (ap`rut \n 2012 la Editura Sitech din Craiova, acreditat` de vechiul CNCSIS „pentru editare de carte [tiin]ific`“, citi]i: pentru a primi bani publici spre excelen]a cercet`rii române[ti). Desigur, \ntruc\t „lumea este plin` de indetermin`ri, o imprecizie mai precis` este necesar`“, iar neu-

trosofia este necesar` \n domeniul „sistemelor neutrosofice dinamice [i mecanicii cuantice“.

Urma[i ai lui Ric` Venturiano, autorii aduc \n sprijinul neutrosofiei argumente solide: „C`s`toria \ntre rude d` na[tere la descenden]i ano[ti [sic!], de multe ori cu handicap. ...Nihilismul, propov`duit dup` romanul P`rin]i [i copii de Turgeniev [sic!] \n 1862 drept o negare absolut`, neag` totul, prin urmare se neag` pe sine. Dadaismul dadaismului dispare.“ E, de fapt, o filozofie simpl` (s` ne ierte alde Husserl [i Kant), pentru c` ea se g`se[te pretutindeni – chiar [i, implicit, \n min]ile n`uce [i-n cartea lui „Smarandache Florentin [i P`roiu Tudor“: „dac` filozofia reflect` realitatea \nseamn` c` orice entitate/univers care reflect` realitatea \ntr-un fel sau altul face filozofie [i nu doar omul cum s-a crezut p\n` acum. Mai mult orice [tiin]` sau ne[tiin]` sau religie sau ateism reflect` realitatea \ntr-un fel sau altul, altfel spus face filozofie (respectiv filozofie teist` sau ateist`, matematic` sau chimic`, fizic` sau biologic` etc.).“ Nu v` vine s` crede]i? Vre]i virgule? „V` spun eu reflect`m o realitate care de[i este pentru noi doar o iluzie, ea este o realitate doar neputin]a noastr` [i a oric`rei entit`]i/univers face ca realitatea s` nu poat` fi redat` ca realitate.“ Drept pentru care, m` gr`besc s` \nchei cu \nc` o mirare: „Dac` nema putirin]a, la ce mai chichirez g\lceava?“ Dar, ce [tia Budai-Deleanu ce-i neutrosofia...

n

n Andrei Dósa, American Experience (Editura Cartea Româneasc`, 2013), o carte de poeme despre ce se-nt\mpl` cu tine atunci c\nd pleci departe de cas`, despre c\t de mic te face s` te sim]i lumea prea mare, despre New York [i fascina]ia lui infinit`. O carte cu angoas` all-inclusive. (Luiza Vasiliu)

n Din Top 10+, colec]ia popular` a Poliromului, v-a[ recomanda pentru aceast` toamn` ultimele titluri din Graham Greene, dou` romane cl`sicu]e: Sf\r[itul unei iubiri (traducere de Doina Cer`ceanu) [i La drum cu m`tu[`-mea (traducere de Petre Solomon), dou` c`r]i foarte diferite \ntre ele, [i ca ton, [i ca valoare, dar mie de la Greene \mi place orice. Cititul de romane ca pl`cere pur`. (Marius Chivu)

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

n DILEMATECA V~ RECOMAND~

n

n Minunatul volum de eseuri despre c`r]ile de c`l`torii ap`rute la noi \n ultimii ani, C`l`tori [i c`l`torii (Editura Excelsior Art, 2013), semnat de Radu Ciobanu, o \nso]ire empatic` [i nostalgic` a c\torva „Columbi“ \n c`utarea propriului Cap Nord. (Simona Sora) n La Vie d’Adèle – Chapitres 1&2 \n regia lui Abdellatif Kechiche, c\[tig`tor al Palme d’Or anul acesta la Festivalul de la Cannes, e filmul despre care s-a scris [i vorbit extrem de mult. |n cur\nd intr` [i pe ecranele noastre. Povestea porne[te de la adaptarea liber` a unui roman grafic, Le bleu est une couleur chaude de Julie Maroh, album publicat \n 2010, care a ob]inut Premiul Publicului la Festivalul Interna]ional de band` desenat` de la Angoulême \n 2011.

(Ana Maria Sandu)

Horácio Costa (Brazilia)

lui Irlemar Chiampi

Trupuri de solda]i \n descompunere trec ca frunzele toamnei pe sub podurile Parisului, l\ng` malurile pe care le-a v`zut Cezar [i le-a rectificat Casa de Anjou: trec cu ochii deschi[i, nu ca pe[ti [i nici ca \ngeri, dar acum nici ca lupt`torii care p\n` de cur\nd, agili sub cerul cump`tat al istoriei, cu loviturile lor de sabie [i gesturile lor bine ]intite sau fatale, ]eseau minu]ioase relat`ri de cap` [i spad` sau de spionaj ori maigret pe care tineri sud-americani, de dincolo de mare, de cezari [i dinastii le citesc absorbi]i sub lumina altui cer, \n amiezi de n`bu[eal`.

Peste podurile acestea au trecut to]i, cei care visaser` literaturile tropicale [i indienii adu[i Caterinei de Medicis de m\inile b`t`torite ale lui Villegaignon, planturoasa Josefina cu imberba-i curte de poe]i importa]i din Martinica, Oswaldo [i Tarsila pe veci \nl`n]ui]i \n spiritul Artei Moderne, t\n`rul Borges, Dário cel ager la minte [i histrionicul Huidobro, spre \nc\ntarea lui Montaigne sau Voltaire ori a cititorilor trecu]i [i viitori din Biblioteca Sainte-Geneviève.

(La o sut` de metri mai \ncolo a murit Filinto Elíseo de s`r`cie, iar alt portughez, un student, Sá-Carneiro gelatinos [i budic, lipit de perete [i \mbr`cat \n smoking, dup` o ultim` Gitane, a b`ut stricnin`.)

Pe malurile acestor maluri [i Vallejo, peruan trist ca to]i ceilal]i, lam` ce sare din r\p`, [i-a aflat soarta urm`rit` zi de zi:

mort t\n`r, mort \n via]`, mort \n cele din urm` f`r` sc`pare, ca [i cum ar observa o piatr` unghiuloas` desprinz\ndu-se din ordinea albastr` a cordilierei [i ca o carte grea, o biblie, c`z\nd \n vale [i sp`rg\ndu-i craniul.

Peste podurile acestea, neaten]i la trupurile solda]ilor \n descompunere care plutesc la suprafa]a apei, trec turi[ti necontenit ca norii: vin din Nicaragua, Maracaibo, Curitiba, Vladivostok, Vancouver, Vrindaban; iar sub picioarele t\n`rului brazilian \n vizit`, inaccesibil ca spiritul din pavajul podurilor, continu` [uvoiul procesiunii acestor trupuri tinere cu ochi mor]i [i deschi[i \n aerul \nghe]at.

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

S` mori pe malurile Senei

DILEMATECA

POEMUL DIN OCTOMBRIE

Printre ei, cu penele, pana[urile, jabourile lor de curteni fana]i, p`l`riile de pai [i mistinguette, costumele lor negre de tinere cadavre, costumele lor de poe]i exila]i sau \n tranzit, trec sud-americanii unul c\te unul, doi c\te doi, t`r`g`nat, solitari mai totdeauna chiar dac` tri[ti ori veseli ori perplec[i dup` cum le e felul: printre trupurile solda]ilor alunec`, ofelii de neconceput [i nem`surate, [i rareori poate z`ri cel ce st` locului ca s`-i identifice de pe Quai Anatole France sau Pont-des-Arts, m\ng\ierea unei flori sau a unei ierbi smulse de pe malurile fluviului r`s`rind din pumnii str\n[i.

traducere de Micaela Ghi]escu

pagina 17

pagina 18

MERIDIANE Petre R`ileanu

Arta contemporan` la Vene]ia. |ntre enciclopedic [i eclectic Vene]ia, ora[ suprasaturat de art`, g`zduie[te la fiecare doi ani o vast` expozi]ie de art` contemporan`. Un fel de tur de orizont al crea]iei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept tem` – sau principiu coagulant – „cunoa[terea enciclopedic`“. |n paralel, galeriile de la Academia propun o expozi]ie intitulat` „Leonardo Da Vinci, L’Uomo universale“. O form` de dialog peste secole, despre tenta]ia de a \mpinge limitele cunoa[terii, din care nu lipse[te [i o form` de perfid` ironie.

Vene]ia este un pe[te, scrie Tiziano Scarpa. Ca om al locului, [tie ce spune. Nu e vorba doar de asem`narea vizual`, a[a cum apare din avion sau din consultarea unei h`r]i. Asemenea unui pe[te, Vene]ia este \n elementul ei \n apele tulburi ale lagunei [i, tot ca el, nu se va \neca niciodat`. S-ar zice c` iminen]a scufund`rii este chiar atrac]ia turi[tilor care, asemenea pasagerilor de pe Titanic, contempl` Pia]a San Marco invadat` de ap`, \n acordurile orchestrei de la Caffe Florian. Jubila]ia provocat` de proximitatea pericolelor face parte din codul genetic al vene]ienilor. Aici moartea are mai pu]in` trecere dec\t nebunia [i masca. {i una, [i alta constituie formele perfec]ionate ale disimul`rii [i instituie teatralitatea drept component` fundamental` a spiritului vene]ian.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Vene]ia, permanen]a trecerii

Privit` cu aten]ie, harta Vene]iei seam`n` cu desenul de mai sus: dou` animale devor\ndu-se reciproc – pe[ti, salamandre sau indivizi ai unui bestiar fabulos. Scena este repetat`, cu figura]ie diferit`, de sute, de mii de ori prin basoreliefurile din piatr` plasate pe fa]adele bisericilor sau ale caselor. Lupta permanent` a contrariilor ca emblem` a Vene]iei. Un cifru secret al eternit`]ii, mai subtil dec\t leul lui San Marco, [i el exhibat

\n mii de exemplare. Ora[ de negustori pragmatici, abili [i labili, Vene]ia \[i arog` f`r` nici un complex o dubl` ascenden]`: una sacr`, mijlocit` de un rapt (furtul moa[telor Sf\ntului Marcu din Egipt), [i o alta filozofic`.

Leonardo: „Jurnal intim“ Cele 50 de desene reunite la Academia, pentru prima dat` dup` 30 de ani, reconstituie laboratorul de crea]ie al lui Leonardo, permi]\nd o lectur` peste um`rul artistului, a diferitelor proiecte [i stadii de realizare a acestora. Desene \n general de format mic, pe foi r`zle]e, \nso]ite de calcule, \nsemn`ri, comentarii [i reprezent\nd domeniile de interes cele mai variate [i \ndep`rtate: optic`, botanic`, anatomia uman` [i animal`, ma[ini de r`zboi, studiul propor]iilor. Interesante s\nt studiile de flori [i de nori, ca [i cum artistul ar c`uta coresponden]ele secrete din univers. Desenul este, pentru Da Vinci, un limbaj total, capabil s` exprime opera]iunile complicate din procesul elabor`rii ideilor [i formelor, \n care intr` cuno[tin]e de arhitectur` [i astronomie, filozofie [i medicin`, matematic` [i muzic`. |n stabilirea propor]iilor, Leonardo Da Vinci utilizeaz` principiile lui Vitruviu (cunoscut prin intermediul lecturii lui Leon Battista Alberti), dar [i demonstra]iile contemporanului [i prietenului s`u Luca Pacioli din tratatul Divina proporzione opera a tutti glingeni perspicaci et curiosi necessaria...

Erudi]ia renascentist` este impregnat` de o tent` colocvial` jubilatorie. Faimosul desen cunoscut sub numele de Omul lui Vitruviu, reprezent\nd un corp de b`rbat cu bra]ele deschise, \ncadrat \ntr-un cerc [i un p`trat suprapuse, figuri ale perfec]iunii matematic determinate: perfec]iunea formal` este un receptacul al spiritului [i ea este \n acela[i timp crea]ie [i atribut al omului, c`ruia i se restituie astfel esen]a divin`.

O alt` categorie de desene s\nt schi]ele preg`titoare pentru opere aflate \n lucru: fragmente de corp uman sau animal, membre separate, un fel de „banc` de organe“ din care artistul va preleva, \n momentul asambl`rii unei lucr`ri, pentru a le plasa la locul potrivit. Este prima desacralizare a actului creator. Artistul se erijeaz` el \nsu[i \n Demiurg, cre\nd omul [i lumea din elemente preexistente, dup` legi [i principii care s\nt tot o crea]ie a omului. |nainte de a deveni un termen savant vehiculat de textele cosmogonice, demiurgos era, \n Grecia antic`, orice artizan anonim independent.

Despre Leonardo, primul s`u biograf, Paolo Giovio, scrie c` a fost „inventore d’ogni eleganza e sopratutto di spettacoli teatrali“.

Inventator, „inginer de r`zboi“, constructor a numeroase instala]ii mecanice care f`ceau \n epoc` efectul unor interven]ii miraculoase, Leonardo a fost [i ordonatorul serb`rilor de la curtea ducelui de Milano, Ludovico Sforza, unde pune \n scen` spectacole fastuoase, \ntr-o profuziune de decoruri [i

ma[in`rii construite de el. Se poate spune c` aceast` parte a crea]iei sale – cu inven]ii, inginerie, ma[in`rii menite s` imite mecanica universului [i s` dea dea iluzia vie]ii – face din Leonardo un precursor al artei contemporane.

Il Palazzo Enciclopedico

cu un tub de bambus ascu]it \nmuiat \n tu[, tablourile artistului chinez s\nt peisaje fantastice sau sec]iuni \n profunzimile unei geologii fictive. Fine]ea desenului [i acurate]ea execu]iei amintesc de desenele anatomice delirante ale lui Hans Bellmer sau de tehnicile hazardului descoperite de suprareali[ti, frotajul lui Max Ernst [i decalcomania lui Oscar Dominguez.

J.D. ’Okhai Ojeikere (n. 1930, Ojomu Emai, Nigeria). Fotografii reprezent\nd coafuri tradi]ionale din Nigeria. Complicate [i laborioase, necesit\nd zile [i chiar s`pt`m\ni pentru a fi realizate, aceste construc]ii reprezentative pentru cultura local` \ndeplinesc o multitudine de func]ii: religioas` [i ritualic`, identificare etnic`, pozi]ionare social`, indicator al evenimentelor festive din calendarul sacru al comunit`]ii. Veritabile opere plastice, fotografiile de coafuri ne reamintesc \n ce m`sur` tradi]ia african` [i cea insular` au introdus \n cultura popular` occidental` interven]iile asupra corpului, de cele mai multe ori doar ca ornament sau codificate diferit. * Particularitatea acestei edi]ii a Bienalei de la Vene]ia este, poate, masiva participare a arti[tilor chinezi, care demonstreaz` o perfect` st`p\nire a tehnicilor [i codurilor artei occidentale. Pe de alt` parte, prezen]a unor opere semnate de nearti[ti precum Carl Gustav Jung (1875-1961), psihanalist [i psihoterapeut, Rudolf Steiner (18611925), inventatorul teosofiei (sistem ezoteric filozofic), ca [i a arti[tilor de mult clasa]i de istoria artelor, precum suprareali[tii Hans Bellmer (1902-1975) [i Dorothea Tanning (1910-2012), este simptomatic` pentru inten]ia organizatorilor de a da artei contemporane un background [i o istorie, stabilind totodat` o re]ea de afinit`]i [i tendin]e.

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

n

pagina 19

Enciclopedismul este op]iunea programatic` a Bienalei de la Vene]ia, ajuns` la a 55-a edi]ie. El func]ioneaz` nu mai pu]in [i ca un alibi pentru varietatea deconcertant` a conven]iei numite „art` contemporan`“, reunind eclectic opere de art`, produse de artefact din epoci diferite, obiecte g`site. Iat`, mai jos, prezentarea succint` a c\torva arti[ti prezen]i \n spa]iul expozi]ional amenajat \n vechiul Arsenale.

Pavel Altamer (n. 1967, Var[ovia). Instala]ia Vene]ieni reprezint` o vast` galerie de personaje ale c`ror fe]e [i m\ini s\nt realizate \n ghips, iar corpurile, dintr-o re]ea de panglici plastifiate. Atitudinea [i expresia fiec`ruia s\nt atent studiate, ansamblul d` impresia unei armate de suflete pierdute r`t`cind \n \ntuneric. Poate fi portretul fantomatic al unui ora[, a[a cum sugereaz` [i culoarea gri a personajelor, sau o metafor` a omului aruncat \n lume. Autorul se plaseaz` deliberat \n metafizic, \nso]indu-[i lucrarea cu aceast` declara]ie: „E o mare \mplinire atunci c\nd realizezi c` trupul este doar un vehicul al sufletului.“ Marino Auriti (1891, Italia – 1980, SUA).

Dup` ce a emigrat, cu \ntreaga familie, din Italia, din cauza opiniilor sale critice la adresa fascismului italian, se stabile[te \n Pennsylvania, unde \[i c\[tig` existen]a v\nz\nd piese de automobil [i fabric\nd rame de tablouri. La \nceputul anilor 1950, c\nd se retrage din afaceri, se dedic` unui proiect grandios [i fantezist, Palatul Enciclopedic al Lumii, care, \n viziunea sa, ar fi trebuit s` ad`posteasc` toate realiz`rile umanit`]ii, de la roat` la satelit, [i de la primele reprezent`ri artistice p\n` la ultimele avangarde.

Auriti a fost apropiat de Étienne-Louis Boulée, care, \n secolul Luminilor, voia s` dea un sens revolu]ionar-pedagogic artei sale, prin conceptul de „arhitectur` vorbitoare“ (architecture parlante). |n realitate, Auriti este mai aproape de ceilal]i diletan]i de geniu, constructori de himere – Factorul Cheval \n Fran]a, autorul Palatului Ideal, [i Edward Leedskalnin, care a construit ceva asem`n`tor – Coral Castle, \n Florida. Proiectul lui Auriti, de propor]ii gigantice, nu a fost niciodat` realizat. Expun\nd macheta Palatului Enciclopedic al Lumii, organizatorii Bienalei fac din Auriti un coautor al actualei edi]ii. {tefan Bertalan (n. 1930, R`c`[tie, România). A f`cut parte din grupul neo-avangardist 111 (1963-1969) [i, la dizolvarea acestuia (provocat` de r`m\nerea \n Occident a unuia dintre arti[ti), din cel care-l va \nlocui, Sigma (1970-1981), ambele intere-

sate de caracteristicile formale [i teoretice ale constructivismului [i ale artei cinetice.

Proiectul expus, Am tr`it 130 de zile cu o plant` de floarea-soarelui, din 1979, este un fel de jurnal ]inut pe toat` durata ciclului vital al plantei, de la germina]ia semin]ei p\n` la moartea vegetal`. Prin fotografii [i desene \nso]ite de note, comentarii sau observa]ii, experien]ele artistului se \nscriu ca practic` interdisciplinar` – inginerie, biologie, matematic`, filozofie –, configur\nd elementele unei cosmogonii \n care fiecare organism func]ioneaz` ca un microcosmos \n interiorul universului considerat ca \ntreg.

Demersul lui Da Vinci este, f`r` \ndoial`, modelul \ndep`rtat al artistului român.

Geta Br`tescu (n. 1926, Ploie[ti). Lucr`rile din ciclul Medeic Callisthetic Moves, datat 1980-1981, con]in un demers original at\t ca suport [i execu]ie (colaje textile realizate cu ma[ina de brodat), c\t [i ca idea]ie, trimi]\nd la condi]ia femeii prin evocarea mitologiei: Medeea [i „l\na de aur“, Penelopa [i broderia ca strategie a am\n`rii. O medita]ie despre parcursul sinuos [i, uneori, reversibil tr`dare – fidelitate.

René Iché (1897-1954, Fran]a). Veteran al Primului R`zboi Mondial. Sculptor. A participat la Rezisten]` \n grupul format la Musée de l’Homme, din care f`cea parte, printre al]ii, Jean Cassou. A realizat un num`r important de m`[ti [i medalii, lu\nd drept modele prieteni sau anonimi – invers\nd astfel raportarea la acest tip de produc]ii, investite \n general cu un caracter oficial. Masca lui André Breton, realizat` \n 1939, ni-l arat` pe poet plonjat \ntr-o stare de profund` reverie. Rama \n form` de labirint, ca [i asem`narea cu o masc` mortuar` sugereaz` proximitatea dintre reverie [i moarte. Moartea ca intrare \n vis, visul ca ie[ire din moarte. Visul [i moartea poart` aceea[i masc`.

Lin Xue (n. 1968, Fujian, China). Create

DILEMATECA

MERIDIANE

pagina 20

PROFIL Andra C`rbunaru PR, Libr`ria Bastilia

C\nd era mic` voia s` practice toate meseriile din lume, \n afar` de m`celar. Ceva mai t\rziu, deja student` la Litere, [i-a dorit s` devin` \nv`]`toare.

Apoi, \nt\mpl`tor, a ajuns s` lucreze ca redactor, mai \nt\i la Editura Universit`]ii Bucure[ti, apoi la ART. „La editur` e[ti pl`tit ca s` cite[ti – [i `sta e, probabil, visul oric`rui absolvent de Litere“, spune Andra C`rbunaru...

E, \ntr-adev`r, un vis frumos, dar pentru c` exist` [i o lege a compensa]iei, apar [i dezavantajele: „Mi-a pl`cut, dar nu m-a pasionat, pentru c` lucrezi \ntr-un spa]iu \nchis, doar tu cu cartea. Nu interac]ionezi dec\t cu autorul sau cu traduc`torul – or, eu simt nevoia s` comunic mai mult“, m`rturise[te Andra C`rbunaru. A[a se face c`, \nainte s` se deschid` Libr`ria Bastilia din Bucure[ti, a candidat pentru postul de PR – [i l-a ob]inut. PR e un acronim omniprezent.

Aproape orice companie sau organiza]ie are m`car un PR – o persoan` responsabil` cu comunicarea public`. Munca de PR de libr`rie presupune organizarea de evenimente. Apoi, \ncheierea de parteneriate cu institu]ii de pres`. S` concepi afi[e pentru evenimentele din libr`rie. „Dar s\nt [i alte munci mai pu]in creative, dar la fel de importante, cum ar fi s` te asiguri, \nainte de lansarea de carte, c` func]ioneaz` toate microfoanele.“ |ns` – dup` cum ne explic` Andra C`rbunaru –, partea mai complicat` e interac]iunea cu cititorii.

Libr`ria Bastilia organizeaz` periodic evenimente [i lans`ri de carte. „Important e s` atragem c\t mai mul]i cititori \n libr`rie.

Scopul imediat e s` vin` [i s` urm`reasc` programele noastre. E o modalitate de a ne

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Un loc de \nt\lnire \mprieteni cu oamenii [i de a-i fideliza pe clien]i. |n afar` de lans`rile de carte, libr`ria organizeaz` periodic evenimente pentru copii. Ele s\nt foarte importante pentru c` pl`cerea lecturii se exerseaz` de c\nd e[ti mic. Totul porne[te de la o carte, de la o poveste care se descoase \ntr-un atelier de lectur` sau de teatru. La capitolul «alte evenimente», mai s\nt diferite \nt\lniri cultu-

rale, de orice fel, care pot avea leg`tur` cu libr`ria sau cu publicul nostru. S\nt spectacole de teatru, concerte.“ Evenimentele pentru copii au loc o dat` pe s`pt`m\n`, uneori chiar [i de dou` ori, de regul` \n week-end. Atelierele de lectur` s\nt animate de actori de la Teatrul „Ion Creang`“, adic` de oameni specializa]i \n lucrul cu copiii. E o abordare transdisciplina-

\n care vom stabili oferta \n func]ie de cererea de la fa]a locului – ceea ce e o provocare.“ Apropo de ce se vinde [i ce nu se vinde: care s\nt tendin]ele acum, dup` cum reiese din statisticile libr`riilor? Statisticile s\nt relevante doar p\n` la un punct. Ele pot s` ofere ni[te date brute despre c`r]ile care s-au v\ndut cel mai bine sau cel mai prost – dar aceste date oricum se schimb` de la o lun` la alta. |n plus, statisticile nu ne spun [i de ce anume un titlu oarecare a fost un succes de public. „La modul general, cel mai bine v\ndut autor, pe anul \n curs, este Lucian Boia. |n domeniul beletristic`, Jon Krakauer se num`r` printre autorii care, \n ultima vreme, au fost pe val: cele dou` romane ale sale, |n s`lb`ticie [i |n aerul rarefiat, s-au v\ndut foarte bine. Romanele autorilor români contemporani se v\nd «moderat»“, spune Andra C`rbunaru. „Surpriza e c`, de la o vreme, volumele de poezie au tot mai mare c`utare.“ Cartea electronic` prinde teren \n Europa – dup` ce, \n America, v\nz`rile edi]iilor electronice au dep`[it, pentru prima da-

t` anul acesta, v\nz`rile de carte tip`rit`. {i \n România, editurile mari [i-au creat divizii e-book. Unele au chiar portofolii consistente. V\nz`rile s\nt deocamdat` nesemnificative, \ns` toate datele arat` c` ele vor cre[te \n viitorul nu foarte \ndep`rtat. Care va mai fi rostul libr`riei [i al librarului, \n contextul dematerializ`rii pie]ei de carte? „Oamenii nu vin la libr`rie ca s` cumpere c`r]i – ci ca s` se lase sf`tui]i. Avem cititori care vin aici ca s` se \nt\lneasc` cu librarii, s` afle ce-a mai ap`rut. S\nt oameni care vin s` se \nt\lneasc` cu autorul favorit, \n cadrul evenimentelor pe care le organiz`m.

C`ci asta e, de fapt, libr`ria: un loc de \nt\lnire. Indiferent de suportul c`r]ii, va fi nevoie [i \n continuare de librari [i de libr`rii. Dar, \ntr-adev`r, nu va fi simplu s` ne lupt`m cu edi]iile electronice.“

Matei Martin fotografii de

Lucian Muntean

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

n

pagina 21

r` a literaturii pentru copii, c`ci ea porne[te de la abilit`]i practice sau artistice ale copiilor, astfel \nc\t lectura s` li se par` mai atractiv`. Dar mai s\nt ateliere de magie, de teatru de umbre, culinare – toate, bine\n]eles, pornind de la o carte.

Grupul Librarium, din care face parte [i Libr`ria Bastilia, se bazeaz` pe alegerea unor locuri speciale, \n fiecare ora[ \n care [i-a deschis unit`]i. |n principiu, libr`riile s\nt situate \ntr-o cas` de patrimoniu, \n centrul ora[ului. Cea de la Bucure[ti, de pild`, deschis` acum doi ani, e \ntr-o vil` somptuoas` din Pia]a Roman` – una dintre cele mai frumoase cl`diri din ora[, Casa P`tra[cu. Cafeneaua de la mansard` – care dispune, pentru confortul fum`torilor tot mai prigoni]i \n spa]iul public, [i de o „afumerie“ – a fost decorat` de caricaturistul Ion Barbu, maestru al umorului mai mult sau mai pu]in negru. Pe unul dintre pere]i, Barbu a desenat „echipa de aur“ a literaturii române, un[pele de glorie coordonat de la centru de Caragiale. O cas` frumoas`, decorat` func]ional [i inteligent, extrem de vie gra]ie evenimentelor care se petrec acolo aproape zilnic.

Exist` concuren]` \ntre libr`rii? „Recent, am fost invitat` la o \nt\lnire cu scriitorul Mihail {i[kin. A fost o \nt\lnire \ntre scriitor, jurnali[ti [i cei care-i v\nd sau promoveaz` c`r]ile \n România. El ne-a \ntrebat cum func]ioneaz` pia]a de carte de aici. Fiecare dintre librarii invita]i a avut propriul r`spuns. Eu am spus c` exist` public pentru toate libr`riile, cititori s\nt destui. E o prejudecat` c` oamenii n-ar mai citi. Totul e s` [tii cum s` li te adresezi.“ Oricum, libr`riile au \nceput s` se specializeze sau m`car s`-[i creeze profiluri diferite de public, cu care oamenii se identific` (sau nu) prin stilul de comunicare propus. Iar concuren]a exist` – dar ea este binevenit`, c`ci \i oblig` [i pe librari s` \nve]e s` fie [i altceva dec\t simpli v\nz`tori. De pild`, la Libr`ria Bastilia, c`r]ile s\nt reorganizate \n fiecare an, astfel \nc\t s` se suprapun` peste cerin]ele publicului. De anul acesta, la intrare, s\nt dou` rafturi: „Nout`]i“ [i „Bestseller“. Pe de alt` parte, libr`ria a atras diver[i parteneri, cum ar fi, de pild`, British Gallery. Asta pentru ca oamenii s` poat` cump`ra c`r]i \mpreun` cu diverse obiecte de decora]iuni interioare, \n caz c` vor s` le ofere cadou. „Nu \n ultimul r\nd, \ncerc`m s` transform`m libr`ria \ntr-un loc pl`cut, \n care cititorii s` se simt` bine [i s` poat` r`sfoi c`r]ile \nainte s` le cumpere“ – adaug` Andra C`rbunaru.

Grupul Librarium se preg`te[te s` deschid` o unitate nou`, \ntr-un mare centru comercial. Aceasta ar ie[i din tiparele obi[nuite ale lan]ului de libr`rii. De ce? „Aceast` libr`rie se adreseaz` unui alt tip de public. Nu ne a[tept`m ca la mall s` vindem acelea[i c`r]i care se g`sesc \n centrul ora[ului. Va fi diferit, \n sensul c` e un spa]iu

DILEMATECA

PROFIL

pagina 22

POVESTIREA LUNII Fernando Iwasaki

Cealalt` b`t`lie din Ayacucho

B`tr\nul sufla \n cafea, \n timp ce se g\ndea la explica]ia pe care trebuia s` i-o dea fiicei sale. E adev`rat c`, \n urm` cu doar trei luni, suferise un infarct, dar asta era a [asea (sau a [aptea?) oar` c\nd o presim]ire \l \mpingea s` dea o alarm` fals`. {i se sim]ea de-a dreptul prost, \ntruc\t [tia perfect c` Rosita va veni numaidec\t din Ancón, cu toat` familia, [i c`, dup` ce-i va trece spaima, nu va \nt\rzia s`-l trimit` la plimbare, cum s-a \nt\mplat ultima dat`. „Probabil de-abia a[teapt` s` mor“, \[i spuse – [i r\se \ntre dou` sorbituri.

Totu[i, trebuia s` inventeze o scuz`, fiindc` nu putea admite c`, \n realitate, \i era fric` s` r`m\n` singur, sau s` moar` singur, ceea ce la v\rsta lui era acela[i lucru.

De fapt, frica de moarte ajunsese s`-i ocupe, pu]in c\te pu]in, \ntreaga minte. Dar cum e s` mori? Aceast` ignoran]` \l chinuia mult prea tare. |[i aminti de orele de catehism cu preo]ii salezieni, \nainte de prima comuniune. „Mori atunci c\nd sufletul p`r`se[te corpul“, spunea p`rintele Cayetano, dar el niciodat` nu acceptase aceast` sentin]`. |n acest caz, ar fi trebuit s` fie deja mort, pentru c` de la moartea so]iei \[i pierduse sufletul. Nu, nu, s` mori trebuie s` fie ceva foarte diferit. |[i aminti, cu greu, c\teva imagini revelatoare din copil`rie: fratele s`u Federico, ascuns \n dulap o zi \ntreag`, apa care se scurgea din rezervorul closetului, un pui asfixiat \n bu-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Povestitor, romancier, critic literar, ziarist [i istoric, Fernando Iwasaki (Lima, 1961) este ast`zi unul dintre cei mai valoro[i [i recunoscu]i autori latino-americani, tradus \n numeroase limbi (inclusiv \n român`).

Din 1989 tr`ie[te la Sevilla.

Un ingredient important al povestirilor [i romanelor sale este umorul. Volumele de povestiri cele mai cunoscute: Ajuar funerario (Zestre funerar`, 2004; cinci edi]ii p\n` \n prezent) [i España, aparta de mí estos premios (Spania, \ndep`rteaz` de mine aceste premii, 2009). Povestirea „Cealalt` b`t`lie din Ayacucho“ a ap`rut \n volumul de debut al scriitorului, Tres noches de corbata (Trei nop]i de cravat`, 1987), fiind republicat` \n 2012, \n volumul Papel carbón (H\rtie-carbon).

zunarul lui... da, s` mori trebuia s` fie ceva asem`n`tor cu toate aceste lucruri, ceva legat de absen]`, ceva inexplicabil, ceva natural. P\n` la urm`, un lucru ireversibil pe care el refuza s`-l accepte, mai ales pentru c` ultimele sale co[maruri \l conduceau \n sala de a[teptare a mor]ii \nse[i. Adesea, visa c` Rosa se ridica din pat [i se ducea la baie; c\nd ajungea la u[a b`ii, \l chema insistent [i el nu voia s` o urmeze; apoi ea disp`rea \ntre p`tratele de faian]`, p\n` \n noaptea urm`toare. De aceea folosea baia de jos; fiindc` \i era fric`, fric` de singur`tatea care-l condamna s` moar` ca un c\ine, \n vechea c`soaie din Bulevardul Arenales.

Dintr-odat`, \[i d`du seama c` un alt motiv al agita]iei sale era dorin]a de a-l vedea pe Eduardito. Ce n-ar fi dat s` fi avut un b`iat! Rosita se n`scuse dup` multe \ncerc`ri, dar cu at\ta nenoroc c` mama ei muri la dou` s`pt`m\ni dup` na[tere. „Fata asta a fost mereu cu ghinion“, \[i spuse. De atunci, el fusese totul pentru ea, p\n` c\nd must`ciosul `sta a smuls-o de l\ng` el; a[a [i-acum, a luat-o la Ancón, tocmai c\nd el avea mai mult` nevoie de ea. Dar cu copilul lucrurile st`teau altfel, era convins c` ochii, gropi]ele din obraji [i b`rbia \mp`r]it` \n dou` ca un fundule] sem`nau leit cu cei ai bunicii, ai Rosei lui. Bine\n]eles, acesta era motivul cel mai important! |n ultimele dou` s`pt`m\ni nu-i aduseser` nepotul, dar el aflase c` se \ntorseser` \n Lima dup`-amiaz`

[i c` Rosita nu avea cu cine s`-l lase pe copil. Soneria strident` \i \ntrerupse vis`rile de bunic ramolit.

– Tat`, tat`! zise Rosita, \n timp ce-l str\ngea \n bra]e. Cum te sim]i? Am venit c\t de repede am putut... dar, ce s-a-nt\mplat? Ce-ai p`]it?

– Feti]a mea! exclam` el. Mai \nt\i mi s-a t`iat r`suflarea, se-nv\rtea casa cu mine, dup` aceea mi-au amor]it bra]ele, nu mai puteam s` le mi[c! {i-am \nceput s` v`d lumini]e.

– Atunci, cum de-ai putut s` suni la telefon? interveni Eduardo.

– Aveam bra]ele amor]ite, nu degetele, spuse b`tr\nul, arunc\ndu-i ginerelui o privire \ncruntat`.

– Dar n-ai spus c` ]i s-a t`iat r`suflarea?

Mie mi s-a p`rut c` aveai o voce foarte normal`.

– Deja \mi re-ve-nisem, prostovane.

– {i-atunci, de ce-ai sunat, mo[ ramolit ce e[ti? Nu-]i dai seama c` puteam face un accident cu ma[ina doar pentru toanele dumitale?

Se \ncinse o ceart` teribil`: nu mai ]ipase nimeni la el a[a, cu at\t mai pu]in \n propria lui cas`. Culmea era c` p\n` [i fiic`-sa se o]`ra la el: – Tat`, uite ce e, \i repro[a ea, m-am s`turat de nazurile tale! Chiar nu putem s-avem nici un sf\r[it de s`pt`m\n` lini[tit?

– Feti]o, despre ce sf\r[it de s`pt`m\n`

capac o etichet` g`lbuie: „Adev`ra]ii Cream Crackers ai Doctorului Johnson“. |n`untru, sub o flanel` pe care timpul o f`cuse mai gri, se odihnea o frumoas` colec]ie de solda]i de plumb.

– Vezi, Eduardito? |]i plac? Eu i-am p`strat pentru fiii mei, dar cum n-am avut un b`ie]el, o s` ]i-i dau ]ie. Stai jos acum, c` o s`-]i spun povestea acestor sold`]ei.

Povestea \l obliga s` coboare prin c\teva din cotloanele memoriei sale pe care le astupase de-a lungul anilor. |[i aminti, de exemplu, cum le spunea povestea solda]ilor s`i piticului Alberti [i nebunului Daniel, iar acum repet`, ca [i atunci, acelea[i \nt\mpl`ri: cum patrio]ii trebuiser` s` topeasc` tunurile din cetatea Real Felipe ca s` nu le ia chilienii; cum aceste tunuri tr`seser` asupra flotei spaniole \n lupta din 2 mai (nu r\de, micu]ule!); cum bunicul s`u – care luptase cu Cáceres \n b`t`lia de la Miraflores – comandase sold`]eii ca s`-i d`ruiasc` tat`lui s`u (Eduardito, scumpule, nu adormi); cum ace[ti solda]i luptaser` de atunci \mpotriva chilienilor [i a spaniolilor (Eduardito!) [i, cine [tie, dac` cetatea Real Felipe fusese construit` \n timpul viceregatului, poate c` luptaser` [i \mpotriva pira]ilor sau pentru independen]` (Eduardito, Eduardito! Cum po]i s` r\zi de ce-]i spun eu, copil afurisit?).

– Eduardito, hai s` ne l`s`m de pove[ti [i s` ne juc`m de-a independen]a, vrei? Ajut`-m`, ajut`-m` s`-i aranjez. Ia s` vedem... gata, `sta cu calul s` fie Bolívar, iar Sucre s` fie `sta cu sabia.

– Bunicu]ule, \l \ntrerupse copilul, asta e o sabie laser?

– Ce vorbe[ti? Nu exist` s`bii laser.

– Ba da, bunicu]ule. Skywalker are una.

– Da, dar nu se inventaser` \nc`, pe vremea r`zboiului de care zic eu. |n fine, nu te

mai g\ndi la lucrurile astea! Ce-]i spuneam?

Ah, da. Trebuie s` aranj`m artileria. Unde vrei s` punem tunul?

– Tunul e protonic? \ntreb` din nou Eduardito.

– M`i b`iete, pentru Dumnezeu! De unde vrei s` scoat` patrio]ii un tun plutonic?

– Protonic, nu plutonic, spuse copilul foarte serios.

Bunicul \i blestem` pe to]i pro[tii de la televizor care \i atrofiaser` creierul nepotului s`u [i, cine [tie, poate tuturor copiilor din lume. De fapt, \l durea foarte tare c` Eduardito nu putea s` g\ndeasc` la fel ca el – nu se purtase el ca un copil doar ca s`-i fac` pl`cere? Nu reu[ea s` priceap` cum de copiii din ziua de azi puteau crede \n eroi care erau pe jum`tate b`rba]i [i pe jum`tate casetofoane. „Pe vremea mea, eroii erau mai reali“, g\ndi el, „ca Tarzan, care se b`tea cu to]i leii.“ Privi \n ochii lui Eduardito, dar v`zu doar un b`tr\n care-l privi la r\ndul lui, cu mil`.

– Nu [tii ce e un tun protonic? insist` nepotul.

– Nu, puiule, dar dac` vrei, \]i dau cadou sold`]eii `[tia. S` vedem dac` seam`n` cu ai t`i.

– Bunicu]ule, r\se copilul, sold`]eii mei din R`zboiul stelelor o s`-i bat` mereu. Mai bine ]ine-i tu. A[a nu o s` li se-nt\mple nimic, nu-i mai bine?

Acesta fu momentul \n care se f`cu buc`]i tot ce mai r`m`sese \n picioare din lumea lui. De vin` nu era numai Eduardito, ci \ntreaga sa armat` invincibil` (armata invincibil` din Ayacucho), \nfr\nt` de c\teva focuri de artificii. El, visele lui, copil`ria, totul, totul distrus, d`r\mat... Da, ca sub tirul unuia dintre tunurile `lea plutonice...

C\nd fiic`-sa se \ntoarse s`-[i ia copilul [i s`-i spun` b`tr\nului c` medicul \l va suna \n jum`tate de or`, el nu o mai auzi. Nu auzi nici d`d`ceala obi[nuit`, nici indica]iile despre ni[te pastile verzi pe care i le l`saser` pe m`su]`. De fapt, nu putea auzi nimic, i se t`iase r`suflarea, camera \ncepu s` se \nv\rt` cu el [i tot felul de lumini]e \l \mpiedicar` s` vad` plecarea Rositei [i a lui Eduardito.

Trezindu-se singur, b`tr\nul adun` trupele [i-l puse pe Sucre \n fruntea armatei eliberatoare, cavaleria sub comanda lui La Mar, iar pe Gamarra, [ef al Statului Major.

Probabil c` bubuiturile b`t`liei sau glumele piticului Alberti \l impiedicar` s` aud` ]\r\itul telefonului, dar ce e sigur e c`, \n acel extaz al durerii, \[i aminti de cuvintele p`rintelui Cayetano [i \ncepu s` pun` la loc \n cutie sold`]eii. Apoi, str\ng\nd cutia sub bra], se \ndrept` cu un aer mar]ial \nspre baie [i disp`ru \ntre p`tratele ei de faian]`.

Ioana Gruia

n

pagina 23

traducere din limba spaniol` de

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

vorbe[ti! Au trecut vreo dou` luni.

– Gata, s-a terminat! |ncep\nd de azi, te descurci singur. De ce nu l-ai chemat pe prietenul t`u Chiapetti, care e medic?

– Ce vorbe[ti, Rosita? Ricardo s-a pensionat acum mai bine de zece ani... [i oricum nu mai face diferen]a \ntre o r`ceal` [i o diaree.

– Atunci, o s` accep]i pe cine o s`-]i trimitem noi. Noroc c` Eduardo cunoa[te un cardiolog, o s` te trateze `sta de acum \nainte. Uite, o s` mergem chiar acum la el acas` [i-o s`-l rug`m s` treac` m\ine s` te vad`.

Ascult`-m` cu aten]ie! Eduardito o s` r`m\n` cu tine, a[a c` nu-l speria cu accesele tale.

B`tr\nul \[i frec` m\inile de bucurie: acum, el [i nepotul lui se puteau bucura de c\teva ore bune petrecute \mpreun`, ce altceva putea s`-[i doreasc`? Cu un gest dr`g`stos, \l chem` pe copilul care st`tuse speriat \ntr-un col] al camerei.

– Eduardito, vino-ncoace. Nu vrei s` ne juc`m \mpreun`?

– Bunicu]ule, tu o s` mori repede? spuse copilul cu o grimas` de nelini[te.

– Nu, dr`gu]`, eu o s` mai tr`iesc \nc` o sut` de ani. Ascult`, vrei s`-]i spun o poveste?

– Tu-mi spui mereu acelea[i pove[ti! exclam` Eduardito amuzat.

– Ai dreptate! r`spunse bunicul. Azi o s` facem ceva diferit. Uite, deschide dulapul, a[a, acum uit`-te \n spatele pantofilor, acolo, acolo, e o cutie de metal, ai v`zut-o?

Scoate-o!

– Uf, bunicu]ule, e grea!

– E grea, bine\n]eles c` e grea. Uit`-te s` vezi ce-i \n ea.

Cutia era a[a cum o l`sase el acum mai bine de [aizeci de ani. Chiar se putea citi pe

DILEMATECA

POVESTIREA LUNII

pagina 24

RECENZII

LITERATUR~ Radu Vancu, Fr\nghia \nflorit`, Casa de Editur` Max Blecher, 2012, 15 lei

Poezia e art` de familie De[i n-avea mai mult de 20-25 de ani c\nd l-am cunoscut, la ni[te colocvii studen]e[ti, Radu Vancu p`rea deja un b`rbat matur, st`p\n pe sine, cu o experien]` de via]` [i de lectur` superioar` nou`, tuturor celorlal]i. Se recomanda drept ucenic al lui Mircea Iv`nescu, publicase un volum de versuri, vorbea [i scria formidabil, f`r` ezit`ri, cu o competen]` intimidant`. Era \n stare s` ne asculte, pe fiecare \n parte, zile [i nop]i la r\nd, f`r` s` dea vreodat` semne de oboseal`, convins fiind c` omul, oric\t de modest \nzestrat, nu-i o fiin]` de dispre]uit. Aprecia mai presus de toate autenticitatea, atribuind scrisului o miz` nu at\t estetic` \n sens strict, c\t ini]iatic`, spiritual`, moral`. A[a se explic` nota particular` a poeziei sale, la \nceput protocolar-caligrafic`, infuzat` de modele livre[ti, de „iv`nescianism“ (\n Epistole pentru Camelia, 2002), pentru ca mai t\rziu (\n Biographia litteraria, 2006) c`utarea autenticit`]ii s` ia forma unei interoga]ii patetice, care dramatiza paroxistic opozi]ia dintre „literatur`“ (mereu suspectat` de impostur`) [i „via]`“. |n ultimele volume, \n schimb, \n Monstrul fericit (2008), Amintiri pentru tat`l meu [i Sebastian \n vis (ambele din 2010), dar mai ales \n Fr\nghia \nflorit` (2012), opozi]ia cu pricina se estompeaz` v`dit, semn c` poezia va fi devenit deja altceva dec\t „un rahat de literatur`“ (Vancu dixit!), transform\ndu-se pe nesim]ite \n alchimie

a existen]ei [i „art` de familie“ – o „art`“ menit` a celebra patetica dorin]` de fericire a unui om profund nefericit, b\ntuit de amintirea tat`lui sinuciga[. {tim \ns` de la Tolstoi, citat \n c\teva r\nduri [i \n prezentul op, c` toate familiile fericite s\nt la fel, numai nefericirea fiind, cum ar veni, original`. De aceea [i spune poetul, \ntr-o memorabil` formulare: „(...) fericirea e pentru neferici]i. Fericirea celor ferici]i e mizerie. A[a g\nde[ti, [i \]i pip`i \ntruna inima fericit`, cu delicate]ea unui elefant t\n`r zdrobindu-[i lini[tit craniul cu trompa.“ Tulbur`tor e c` aici, \n Fr\nghia \nflorit`, dialogul dintre tat` („cel mai iubit dintre mor]i“) [i fiu alterneaz` bucuria paternit`]ii, versificat` jubilatoriu \n Sebastian \n vis, cu groaza ce \nso]e[te invariabil sinistrul memento. Avem de-a face, a[adar, cu ni[te „poeme lamentabile“ (cum autoironic le apreciaz` autorul), \n care clipele de fericire diurn` s\nt permanent subminate de spaima indus` incon[tient, \n vis („Visul ca pedeaps` pentru fericirea de a fi \mpreun`“). Iat` [i secven]a care explic` metafora din titlu, f`c\nd trimitere la sentimentul tragic al existen]ei, reflectat oximoronic \n paginile de fa]`: „Dup` ce i-au luat cadavrul, sub ]eava unde at\rnase tati a r`mas sfoara de rafie. Am privit-o lung, moartea a[tepta \n ea precum mierea \n flori, proaspete [i frem`t`toare ca petalele ro[ii din obr`jorii fiului

LITERATUR~

Cum se poate s` se existe ceva ce nu exist` Literatura carceral` româneasc`, publicat` intens \n ultimele dou` decenii, a descris am`nun]it via]a \n \nchisorile comuniste. |n perioada din urm`, subiectul a reintrat \n aten]ia public` dup` punerea sub acuzare de c`tre Parchet a unora dintre cei mai odio[i tor]ionari care au tr`it – bine-mersi, dup` cum se vede – printre noi, \n tot acest timp. |n asemenea circumstan]e, un roman precum Urma lui Adrian Alui Gheorghe apare pe pia]` sub auspicii favorabile unei bune recept`ri. Ac]iunea se petrece \n 1960 \n penitenciarul Aiud [i debuteaz` ex abrupto: „Diminea]a, la ora cinci f`r` cinci, pe c\nd se preg`tea schimbarea g`rzilor, un gardian a observat pe z`pada proasp`t`, c`zut` peste noapte, urme de bocanci care veneau dinspre gardul de s\rm` ghimpat` [i care duceau spre pavilioanele de]inu]ilor. (...) Urmele ar`tau de parc` cineva ar fi trecut prin gard din afar` spre \n`untru [i apoi ar fi intrat \n pavilionul \n]esat cu de]inu]i.“ Romanul se contureaz` astfel, de la bun \nceput, ca unul plin de suspans. Miezul ac]iunii este ancheta conducerii \nchisorii, menit` s` identifice sursa urmelor care vor ap`rea \n fiecare diminea]` pe z`pada din curtea \nchisorii, f`r` ca vreun gardian s` poat` oferi o explica]ie ra]ional`.

Presa]i de gardieni, care la r\ndul lor s\nt zi de zi amenin]a]i de [efi c` vor lua locul „bandi]ilor“ \n celule, de]inu]ii \ncep s` toarne: ar fi vor-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Adrian Alui Gheorghe, Urma, Editura Cartea Româneasc`, 2013, 22,95 lei

ba de nevasta de]inutului Urdea, care e vr`jitoare [i \i face vizite conjugale \n celul`, [i care pleac` apoi \n zbor. Ar fi, declar` altul, p`rintele Daniil, membru al grupului „Rugul Aprins“, care a murit cu un an \n urm` la Aiud [i acum vine s` le aline suferin]ele muribunzilor. Un alt de]inut se autodenun]`: el este f`pta[ul, a \nv`]at de la un c`lug`r o rug`ciune, iar c\nd o spune, poate s` fac` ce vrea, s` se duc` \n orice loc din lume. Dialogurile dintre anchetatori [i de]inu]i s\nt foarte bine ]inute \n fr\u de Adrian Alui Gheorghe. Mili]ienii ascult` interzi[i [i, \n lipsa altor explica]ii, continu` s` pun` \ntreb`ri despre lucrurile neverosimile care li se relateaz`. Din c\nd \n c\nd, c\te unul izbucne[te: „B`, cum se poate s` se existe ceva ce nu exist`?“ Partea cea mai consistent` a romanului, dar [i cea mai savuroas` este anchetarea de]inutului Gurii Lovin, fost iluzionist la circul din Kiev, care, \n aceast` calitate, este suspectat c` ar putea trece, la o adic`, [i printr-un gard. Demonstra]iile de virtuozitate ale acestuia \n fa]a comisiei de anchet` \ncep prin a face o batist` s` pluteasc` \n aer, continu` cu „teleportarea“ cravatei, pe care anchetatorul o purta la g\t, \n buzunarul acestuia [i se \ncheie cu o be]ie monstruoas`, c`ci „publicul“ \i cere s` transforme un h\rd`u de ap` \n votc`, iar de]inutul se conformeaz`. {i aici, m\na lui Alui Gheorghe este sigur`. Scena be]iei este redat` printr-o serie de stop-cadre ce

meu seara, c\nd r\sul \i miroase a cereale cu lapte [i miere.“ E de \n]eles, prin urmare, de ce poezia va fi asumat`, \n acela[i registru stilistic, ca „o tortur` tandr`“ prin care \i „distr`m pe cei iubi]i cu agoniile noastre, ca s`-i putem iubi [i mai mult.“ Nu pot s` nu citez, spre exemplificare, aceste splendide versuri care vorbesc despre amintirea vie a unei iubiri de dincolo de morm\nt: „Veroni, / c\nd r\deai, aerul se umfla de fluturi. / C\nd t`ceai, era o \ntindere uria[` de z`pezi / pe care oameni agili t\rau foci \ns\ngerate / din care urmau s` fac` untur` / pentru lum\n`rile nop]ilor boreale de amor. / C\nd f`ceam amor, foci cu ochi tri[ti ne priveau / b`teau din l`bu]ele lor caraghioase / p\n` c\nd movili]ele de gr`sime ce erau / se f`ceau lumin`.“ Avea dreptate Dan Coman s` considere Fr\nghia \nflorit` prima carte mare de poezie a genera]iei 2000. O carte tulbur`toare, despre infernala fericire domestic`, despre dragoste [i demonii ei.

Antonio Patra[

surprind remarcabil starea personajelor. Spre final, romanul vireaz` \ntr-un poetic absurd, \n momentul \n care Gurii, ]inut la Zarc`, reu[e[te s` evadeze cu ajutorul [obolanului Vasili, care \i vorbe[te despre libertate. |ntr-un singur loc mi se pare mai pu]in reu[it romanul Urma. Atmosfera \nchisorii [i natura real` a anchetelor [i a b`t`ilor s\nt insuficient conturate, chiar un pic subestimate. Pentru un cititor t\n`r, care nu are experien]a de lectur` a jurnalelor de \nchisoare, cartea lui Adrian Alui Gheorghe nu reu[e[te ceea ce reu[ea, de exemplu, Matei Brunul al lui Lucian Dan Teodorovici, anume s` constituie [i un documentar, nu doar o bucat` literar`. Romanul iese \ns` din tipar prin modul inedit \n care vorbe[te despre experien]a carceral` [i, poate tocmai pentru c` insereaz` ironia [i comicul negru \ntr-un subiect tragic, are poten]ialul de a suscita interesul unui public mai larg.

Lumini]a Corneanu

Edgar Allan Poe, Povestea lui Arthur Gordon Pym, traducere din limba englez` [i note de Liviu Cotr`u, Colec]ia „Top 10“, Editura Polirom, 2013, 16,95 lei

Aventuri cu naratori ce intromisiune a autorului. Pe de alt` parte \ns`, este posibil s` avem de-a face cu un narator anexat personalit`]ii scriitorului, o „masc`“ a identit`]ii creatoare. |n plus, naratorul ne spune, \n introducere, c` textul nu \i apar]ine integral.

El a \nceput s`-l scrie la insisten]ele „domnului Poe“, scriitorul. Ultimul nu doar a intervenit \n povestire, dar a redactat [i capitole \ntregi, c\nd eroul l-a rugat s` o fac`.

Foarte interesant r`m\ne faptul c` „dl Pym“ nu consider` necesar s` ne spun` care p`r]i din roman \i apar]in (ne anun]` vag c` \nceputul a fost scris de c`tre „dl Poe“) sau m`car \n ce punct „dl Poe“ intervine concret \n text, sus]in\nd c` vom realiza singuri acest lucru pe parcurs. Desigur, nimeni nu reu[e[te s` fac` vreo distinc]ie \ntre scrisul celor doi, textul dovedindu-se – p\n` \n ultima clip` a redact`rii – organic, m`car din punct de vedere tematic. O mic` ruptur` reprezenta]ional` se produce \n momentul \nceperii aventurilor pe ambarca]iunea Jane Guy, povestirea devenind ceva mai profesional`, mai aplecat` asupra am`nuntului marin`resc [i f`c\nd, prezumtiv, intrarea \n scen` a omului m`rii (Pym). Referin]ele tehnice abund` \ns` [i \n aventurile de pe cor`biile Ariel [i Grampus. Textul [i existen]a par s` se suprapun`, realul devenind fic]ional, iar fic]ionalul func]ion\nd ca adev`r. |ntorc\ndu-ne la naratorul Pym, s` remarc`m

LITERATUR~ Jérôme Ferrari, Predic` despre c`derea Romei, traducere din limba francez` de Tania Radu, Colec]ia „Literary Fiction“, Editura Pandora M, 2013, 25 lei

Varia]iuni despre sf\r[itul lumii cartea are decoruri [i personaje contemporane.

Deziluziona]i de filozofia sorbonard` [i mu[ca]i de un spleen f`r` leac, Matthieu [i prietenul lui Libero se \ntorc \n satul corsican al copil`riei lor, unde \nchiriaz` un bar care \nsufle]e[te \ntreaga comunitate din zon`. Convin[i c`, \n lumea contemporan`, g\ndirea e un concept e[uat ([i c` prostia e mai comod`, dac` nu chiar mai sigur`), cei doi aleg s` tr`iasc` complet nemetafizic [i chiar reu[esc, p\n` la un punct. Barul e o microlume colorat` \n care se reg`sesc la un loc pl`cerile, amorul, viciul, dar unde, dup` „c`dere“, apar, r\nd pe r\nd, [i gelozia, nebunia [i moartea.

Pe de alt` parte, povestea fragilit`]ii lui Matthieu se intersecteaz` constant cu istoria bunicului s`u, Marcel, [i a surorii sale, Aurélie. Am\ndoi \l iubesc profund, f`r` s`-i arate \ns` o afec]iune zgomotoas`. Bunicul, ros de ambi]ii sociale, dar nevoit s` capituleze \n fa]a istoriei [i a vie]ii care-i refuz` constant dreptul la fericire, \ncepe un drum al c`ut`rii sensului, lung c\t un secol [i continuat de Matthieu \nsu[i. Aurélie e con[tiin]a bun` a fratelui ei [i sus]ine permanent c` abdicarea de la reflexivitate, adev`rata natur` a omului, nu e o solu]ie de supravie]uire. La fel ca fratele ei, care analizeaz` \ntr-o diserta]ie de master predicile Sf\ntului Augustin, [i ea \[i leag` destinul de figura acestui mare teolog [i filozof cre[tin din spa]iul occidental, particip\nd la un proiect arheologic de identificare a locului ve-

Codrin Liviu Cu]itaru

chii catedrale din Hippona (unde episcopul Augustin \[i rostea, \n 410, celebra predic` ce d` titlul acestui roman). |ns` nici „teza“ fragilit`]ii lumii, nici structura ingenioas`, nici stilul de o frumuse]e desuet` nu dau, adunate, savoarea acestui roman. El convinge mai cur\nd prin lentoarea poetic` [i c`utat-muzical` a textului, amintind cumva de filmele lui Béla Tarr [i prin delicate]ea (empatia, compasiunea) ce \mbrac` \n m`t`suri p\n` [i cea mai violent` dintre descrieri. Nu e propriu-zis un roman filozofic (cum sugereaz` prezentarea de pe copert`) dec\t, cel mult, \n sensul unei problematiz`ri generale asupra finitudinii lumii – de[i se simte constant un vag ([i, uneori, obositor) „ritm“ aforistic-senten]ios, un posibil \ndemn implicit la vitalitate (cea interioar`, mai ales). Romanul lui Ferrari e un memento mori scris cu tandre]e [i, din fericire, cu destul umor. Semn c`, totu[i, literatura francez` nu-[i \ng\n` deocamdat` mult-anun]atul c\ntec de leb`d`.

Florina P\rjol

pagina 25

C\[tig`tor al Premiului Goncourt \n 2012, al [aptelea roman al lui Jérôme Ferrari este [i nu este un roman tipic pentru scena francez` a ultimilor ani. Fidel unei scriituri „artiste“, cu uria[e fraze elegante à la Proust [i cu un strop de poezie, at\t c\t s` nu fie gre]os, Ferrari are ambi]ia s` scrie o medita]ie despre sf\r[itul lumii. Nu despre apocalipsa cu majuscul`, ci, \n fond, despre orice sf\r[it al unui moment – s`-i zicem – conven]ional istoric. Fie c` e vorba despre sf\r[itul unui secol zdruncinat de r`zboaie [i schimb`ri galopante, fie de apusul unui imperiu (moartea colonialismului), fie doar – sau mai ales – de dezintegrarea unei familii [i de moartea b`tr\nului Marcel. Lumea – afl`m dintr-o predic` a Sf\ntului Augustin, devenit` pretext [i metatext (imaginar) pentru acest roman – e [i ea asemenea omului: „trece, \mb`tr\ne[te [i moare.“ Aceasta este supratema c`r]ii lui Ferrari: perisabilitatea a tot ce e viu, imperiu sau simpl` fiin]` uman`. |n fa]a minimalismului, mizerabilismului [i indiferen]ei fa]` de poveste, din care literatura francez` a ultimelor decenii [i-a f`cut blazoane (deja) recunoscute, Ferrari opune o calofilie pe alocuri neconving`toare, ce \mbrac` o serie de straturi epice care, spre final, se unesc [i se expliciteaz`. De[i titlul promite o metafic]iune istoriografic` sau un „peplum“ pe care scriitura abundent` [i fastuoas` l-ar putea situa \n descenden]a unui Flaubert (cel din Salammbô, desigur),

faptul c` el este foarte reticent la propunerea de a-[i redacta aventurile pentru publicul larg. Consider` c` „reflec]ia“ lor textual` poate fi mistificatoare [i devia]ionist`, cu at\t mai mult cu c\t, \n absen]a jurnalului, redactarea se va baza exclusiv pe memorie. Remarca lui Pym este, \n fapt, mult mai subtil`, trimi]\nd nemijlocit la posibilitatea ca orice reprezentare uman` s` con]in` germenii fic]ionaliz`rii experien]ei. Teama principal` a personajului este s` nu-[i dezam`geasc` cititorii care, parcurg\nd varianta textual` a aventurilor sale tr`ite, l-ar putea considera mincinos. Notabil` devine aici replica „dlui Poe“. El \l \ndeamn` pe erou s` treac` peste [ov`ieli, stabilind o rela]ie de propor]ionalitate invers` \ntre istoria textual` [i istoria tr`it`. Cu c\t textul este mai nestilizat, cu at\t faptele vor avea mai acut marca veridicit`]ii. A[adar, premisa „fenomenologic`“ a hibridului auctorial Pym – Poe este c` percep]ia uman` transfigureaz` universul faptic. Un veritabil nucleu teoretic postmodern \n plin romantism american!

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Editura Polirom a reeditat romanul neterminat al lui Edgar Allan Poe, The Narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket/Povestea lui Arthur Gordon Pym din Nantucket, \n excelenta traducere a profesorului clujean Liviu Cotr`u. Pym, opera exotic` [i, prin excelen]`, simbolic` a romanticului american este – dincolo de aparen]a aventurilor marin`re[ti – o parabol` despre rela]ia complicat` existent` \ntre realitate [i fic]iune sau, altfel spus, \ntre istoria tr`it` [i istoria textual`. Avant la lettre \n raport cu postmodernismul, nara]iunea poesc` atinge, surprinz`tor, c\teva teme interesante: limitarea fatal` a posibilit`]ilor de cuprindere a oric`rei perspective umane date, fic]ionalizarea faptului istoric real prin reprezentarea lui textual` [i divergen]a fenomenologic` \ntre aparen]` [i realitate. Ideile apar \n fr`m\nt`rile inaugurale [i finale ale personajului-narator, precum [i \n evolu]ia neobi[nuit` a m`rturiei sale narative, de la voluptatea detaliului [tiin]ific, \n prima parte, p\n` la obsesia fantasticului absurd [i aproape grotesc, spre sf\r[itul povestirii. Statutul naratorului este foarte controversat de la bun \nceput. Pym, \n calitatea sa de „con[tiin]` reflectoare“, ofer` cel pu]in dou` ipostaze narative. Pe de o parte, el ar putea fi b`nuit autonom, \n felul naratorilor din proza scurt` a lui Poe, st`p\n absolut adic` pe trucurile de comunicare cu cititorul [i opac la ori-

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~

pagina 26

RECENZII

FILOZOFIE Gheorghe {tefanov, 14 idei ale lui Ludwig Wittgenstein, Colec]ia „X idei ale lui Y“, Editura Humanitas, 2013, 22 lei

Sensul e utilizarea, restul e exemplul A scrie c`r]i clare despre min]ile care au schimbat „ceva din starea mental` a lumii“ este un exerci]iu parcurs deocamdat` de patru autori, scriind despre Heidegger, Kant, Aristotel [i Wittgenstein: colec]ia „X idei ale lui Y“ lansat` anul trecut de Editura Humanitas se afl` tocmai \n dispozi]ia de a arunca o mare provocare: cum po]i rosti ideile unei filozofii ie[ind din limbajul ei [i comunic\ndu-le sensul unor prieteni cultiva]i, pentru a-i situa \ntr-un orizont problematic, dar independent de exerci]iul academic? Ceea ce nu e nici vulgarizare, nefiind repetare simplificat`, nici comentariu savant, c`ci nu se adreseaz` martorilor comuni ai fenomenului originar pe care \l cau]i. Dimpotriv`, este exerci]iul cel mai dificil al filozofiei: s` semnifici ideile \n nuditatea lor posibil`, pentru a permite semenului s` le reconstituie strania lor alteritate \n limba lui. Dac` am \n]eles bine aceast` uluitoare provocare a colec]iei, pot constata cum patru autori au r`spuns diferit \ntreb`rii care provoac` chiar diversitatea \n]eleg`torului: Gabriel Liiceanu a scris despre cuvintele lui Heidegger (c`ci chestionarea originar` a limbii unui g\nditor face filozofie), iar Mircea Flonta a construit exactitatea unui cadru de g\ndire kantian (mut\nd cititorul din sfera istoriei intelectuale \n orizontul ei de posibilitate).

Autorul c`r]ii despre Aristotel a crezut c` publicul s`u e construit \ntr-un spirit al culturii literare [i a f`cut pariul, poate profund eronat, de

a-i reg\ndi conceptele peripatetice \n modele literare, pentru a uimi [i a provoca spontan g\ndirea. Al patrulea caz mi se pare a fi excelen]a genului: lui Gheorghe {tefanov i-a reu[it o carte despre Wittgenstein unde g\nditorul formuleaz` pura posibilitate a medita]iei \n mintea cititorului din care, prin regula discre]iei [i a neputin]ei de a „[ti ce se petrece \n mintea celuilalt“, autorul se retrage abil.

Cartea se \ncheie cu un capitol despre modul \n care, pentru Wittgenstein, [tiin]a [i religia nu intr` \n dezacord (ci dau jocuri de limbaj, una dincoace, cealalt` dincolo de limitele limbii), [i cu unul despre felul \n care limba nu poate da niciodat` reguli etice, ci ele pot fi semnificate numai prin gestul exemplar. Cele dou` capitole par a fi concluzii ale \ntregii construc]ii: pentru ele afl`m cum filozofia este o lupt` cu limitele limbii, cum \[i extrage ea din aceast` lupt` propria eternitate, cum \nv`]area limbajului nu este ostensiv`, ci ]ine de constituirea unor reguli de joc, cum inaccesibilitatea sinelui este limita [i motorul comunic`rilor [i, mai ales, cum \ns`[i constitu]ia ideilor universale arat` fragila \ntemeiere a limbajului. |mi pot reprezenta cartea lu\nd drept cheie de lectur` o metafor` literar` a ei. Ca s` explice constituirea sensului jocurilor de limbaj, autorul folose[te exemplul asocierii a patru litere (xorp) unui desen cu multe sensuri posibile. Cartea

ISTORIE

Despre symphonia puterilor: lec]ia bizantin` C\nd vorbim despre teocra]ie, \n]eleas` – \n sensul ei pur, etimologic – ca „putere a lui Dumnezeu“, o confund`m adesea cu reperele cotidiene [i, nu rareori, cu imposibilitatea de a o defini corect. Ce poate fi mai u[or pentru mul]i dintre noi dec\t a repeta stereotipic „teocra]ie islamic`“, „fundamentalism ortodox“, f`r` a ne osteni s` verific`m prea mult corectitudinea istoric` a utiliz`rii conceptelor! {i poate, \n comoditatea noastr` postmodern`, uit`m c` \ntre Biseric` [i Stat noi facem o distinc]ie pe care bizantinii nu o operau, c`ci ecclesia nu era altceva dec\t \ntregul trup al credincio[ilor, vii [i mor]i. |n timp ce pentru mul]i dintre noi Biserica este sinonim` cu ierarhia clerical`, pentru bizantini asemenea simplific`ri sau opozi]ii erau un nonsens.

Pe parcursul a [ase capitole, autorul retraseaz` marile repere ale unei discu]ii extrem de interesante pe marginea rela]iei dintre sacerdotium [i imperium, care a modelat o teocra]ie atipic`. |n primul r\nd, ne readuce aminte c` teocra]ia bizantin` este problema unei mo[teniri [i a unei sinteze deopotriv`. Mo[tenirile roman` (salus publica) [i elenistic` existau, dar cre[tinismul a suprapus modelul veterotestamentar. |mp`ratul trebuia s` devin` o imita]ie (mimesis) a lui Dumnezeu, iar nu un „Dominus“ ce ar fi \nsemnat o \ntoarcere la concep]ia p`g\n`, roman`.

El nu poate fi dec\t „\ntocmai cu apostolii“ (Constantin cel Mare), nu \ns` „\ntocmai cu Hristos“.

C\nd \ncearc` o pozi]ionare superioar`, gen „\mp`rat [i preot“ (Leon al III-lea) sau „\mp`rat uni-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Steven Runciman, Teocra]ia bizantin`, traducere din limba englez` [i studiu introductiv de Vasile Adrian Carab`, Editura Nemira, 2012, 33,90 lei

versal“ (Manuel Comnenul), c`lug`rii sau patriarhii \i aduc imediat aminte de limitele sale, au loc r`scoale \n capital` sau \n provincii, iar decesele violente s\nt repede privite ca p`cate [i ca rezultate directe ale sfid`rii rela]iei cu Dumnezeu de c`tre noul David. Isp`[irile publice ale \mp`ra]ilor nu consacr` doar puterea Bisericii Ortodoxe, ci corespund unei reprezent`ri despre \mp`rat ca noul David cre[tin ce modeleaz` deja imaginarul colectiv. |n al doilea r\nd, \n ciuda tensiunilor dintre \mp`rat [i Biseric` – exprimate, printre altele, cu ocazia organiz`rii unor concilii, a pronun]`rilor pe marginea unor chestiuni teologice, a numirilor unor \nal]i ierarhi sau a anatemiz`rii unor \mp`ra]i –, vorbim de o „constitu]ie teocratic`“ a Imperiului Roman Cre[tin (uit`m cum s-au autodefinit, \ntotdeauna, locuitorii s`i), care, \n esen]`, a r`mas neschimbat` pentru unsprezece secole. Nu-i g`sim termen de compara]ie cu nici o alt` „constitu]ie“ din \ntreaga istorie a perioadei cre[tine.

Pe de alt` parte, aceast` concep]ie \i unific` pe supu[i [i pe \mp`rat \ntr-un corp inseparabil, care transcende spa]iul geografic, mai ales \n perioda \n care imperiul \ncepe s` piard` treptat din posesiunile sale \n favoarea arabilor, slavilor, turcilor. Faptul c`, \n ciuda reducerii dimensiunilor geografice ale imperiului – finalmente, doar la spa]iul din jurul Constantinopolului –, teritoriul [i puterea de control a Patriarhiei r`m\neau mari, ar trebui s` ne intrige mai mult. Prin

explic`, de fapt, cum xorp prinde sens prin utilizare, c\t de fragil este acest sens [i cum fiin]a noastr` uman`, \n nesigura ei \ntemeiere, se grupeaz` simbolic \n jurul acestei constitu]ii.

Iat` ce continui s` \mi imaginez, dup` lectur`: deocamdat`, xorp e un exemplu conven]ional.

Dar dac` editorul ar decide, din ra]iuni publicitare, s` v\nd` excelentul volum \mpreun` cu un tricou pe care scrie aceste litere? (Dac` nu ac]ion`m asupra lumii, nu exist` limbaj – p. 59). Ar fi, probabil, un mare succes de cas`, cu efect dublu: unii ar purta tricourile pentru c` au \n]eles [i au consim]it la jocul de limbaj care s-a creat, iar al]ii l-ar purta f`r` s` citeasc` aceast` carte.

E posibil ca aici s` stea sensul c`r]ii domnului {tefanov: s` indice grupul celor care fac jocuri de limbaj, dar le ignor` natura, [i, apoi, s` arate c` grupul celor „aten]i“ nu \i poate explica niciodat` definitiv primului care s\nt regulile acestei constituiri, ci doar s` i le transmit` discret prin etica sa.

Alexander Baumgarten

intermediul episcopatelor ortodoxe, \mp`ratul va \ncerca s` p`streze un control asupra lumii ortodoxe, pentru care continua s` r`m\n` Sf\ntul |mp`rat sau locotenentul lui Dumnezeu pe p`m\nt, lucru imediat reamintit posibililor pretenden]i (v. r`spunsul patriarhului Antonie al IV-lea lui Vasile I, Marele Cneaz al Moscovei – secolul al XIV-lea).

Nu putem fi dec\t recunosc`tori Editurii Nemira [i domnului Vasile Carab`, traduc`torul acestui volum, pentru posibilitatea de a beneficia de o foarte bun` colec]ie de studii bizantine – din p`cate, pu]in remarcat` \n spa]iul nostru cultural.

Nicolae Mihai

Eric Hoffer, Adep]ii fanatici. Reflec]ii asupra naturii mi[c`rilor de mas`, traducere din limba englez` de Lucian Leu[tean, Colec]ia „Opus. {tiin]e politice“, Editura Polirom, 2013, 23 lei

Fanaticii docherului filozof tismului, o incursiune \n psihologia celor care aleg s` \[i asume o identitate de adept fanatic.

Autorul este interesat de faza activ` a mi[c`rilor de mas`, cea \n care fanatismul adep]ilor atinge apogeul.

Partea \nt\i analizeaz` principalele elemente de atrac]ie pe care le ofer` mi[c`rile de mas`, identific\nd dou` grupe mari de dorin]e pe care acestea promit s` le satisfac`: dorin]a de schimbare [i dorin]a de substitute. Cea dint\i, evident` \n cazul mi[c`rilor revolu]ionare, promite o via]` mai bun` celor nemul]umi]i cu situa]ia lor prezent`. |n cazul dorin]ei de substitute este vorba mai ales despre \ncrederea pierdut` \n propriul sine, \nlocuit` cu credin]a oarb` \n cauza mi[c`rii. Una dintre caracteristicile mi[c`rilor de mas` este, \n opinia autorului, caracterul lor inter[anjabil. Astfel, pentru o persoan` cu profil psihologic de adept fanatic nu este exclus s` adere la mi[c`ri de mas` cu obiective antagonice, ceea ce conteaz` fiind [ansa de a se dedica unei cauze. |n partea a doua, Hoffer realizeaz` o tipologie a fanaticilor care ader` la mi[c`ri de mas`, incluz\nd aici categorii precum s`racii, inadapta]ii, superegoi[tii, ambi]io[ii cu oportunit`]i nelimitate, minorit`]ile, plictisi]ii. Analiza merge \n profunzime, fiind identificate subcategorii cu un poten]ial de adept fanatic mai mare dec\t al

altora. De exemplu, dintre s`raci, nu cei lipi]i p`m\ntului vor fi cei mai fanatici, ci mai degrab` noii s`raci, aceia care s-au bucurat de prosperitate [i au pierdut-o.

Partea a treia analizeaz` dou` elemente definitorii pentru mi[c`rile de mas`: factorii care stimuleaz` sacrificiul de sine pentru cauza mi[c`rii, [i agen]ii unificatori. Identificarea cu un \ntreg colectiv \n dauna sinelui, punerea \n scen`, doctrina, condamnarea prezentului [i idealizarea unui viitor dominat de victoria cauzei s\nt principalele instrumente prin care adep]ii s\nt convin[i s` se devoteze trup [i suflet. |n acela[i timp, ura, suspiciunea, mimetismul [i coerci]ia s\nt elemente coagulante ale mi[c`rilor de mas`.

De[i ap`rut` la mijlocul secolului trecut, lucrarea \[i p`streaz` prospe]imea [i valoarea, viz\nd mai degrab` caracteristicile comune ale adep]ilor mi[c`rilor de mas`, dec\t cazuri particulare. Capacitatea de sintetizare [i teoretizare este dublat` de o art` a conciziei [i a simplit`]ii scriiturii, lucrarea fiind pres`rat` cu mici bijuterii de \n]elepciune impecabil [lefuite stilistic.

Bogdan Barbu

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Via]a lui Eric Hoffer a fost una cu totul special`. {i-a pierdut vederea la 5 ani, dup` ce mama sa a c`zut pe sc`ri, ]in\ndu-l \n bra]e. Femeia a murit dup` un an, iar micul Eric a r`mas nev`z`tor p\n` la 15 ani c\nd, \n mod miraculos, a re\nceput s` vad`. Tem\ndu-se c` va orbi din nou, t\n`rul a hot`r\t c`, at\ta timp c\t va fi posibil, va citi c\t se poate de mult. Dup` zece ani petrecu]i \n Skid Row, zona homle[ilor din LA, [i o tentativ` de sinucidere, \ncepe s` colinde California ca muncitor sezonier, \mp`r]indu-[i timpul liber \ntre biblioteci [i bordeluri. Atunci c\nd, la v\rsta de 40 de ani, \i este refuzat`, din cauza herniei, \nrolarea \n armata american`, \n timpul celui de-al Doilea R`zboi Mondial, se angajeaz` ca docher \n portul San Francisco, unde va lucra peste 20 de ani. |n tot acest r`stimp va scrie zece c`r]i, devenind unul dintre cele mai pitore[ti personaje ale lumii intelectuale americane a secolului al XX-lea: docherul filozof.

The True Believer, tradus` la Polirom prin Adep]ii fanatici, este prima carte a lui Hoffer [i cea care l-a adus \n aten]ia criticilor. Ap`rut` \n 1951, lucrarea este o medita]ie pe tema ascensiunii mi[c`rilor totalitare, precum nazismul \n Germania [i comunismul \n URSS. Hoffer este preocupat de geneza acestor mi[c`ri [i dore[te s` \n]eleag` ce \i determin` pe adep]i s` li se al`ture. Demersul rezultat este o arheologie a fana-

DILEMATECA

RECENZII

POLITOLOGIE

pagina 27

pagina 28

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

PORTRETE INTERIOARE

Constantin Vic`

echitate [i ebook

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Putem observa dou` direc]ii principale \n dezbaterea despre cartea digital` (ebook): cea \n care se pune accentul pe tradi]ia c`r]ii a[a cum o avem de la Gutenberg [i cea \n care se vrea mai degrab` extinderea digital` [i modificarea acestui vechi obiect cultural, \n acord cu posibilit`]ile (nem`rginite?) ale manipul`rii binare. Astfel, vorbim despre dou` direc]ii de dezvoltare sau dou` scenarii ale viitorului. |n primul dintre acestea, o ebook nu este dec\t o variant` digitalizat` (pentru un suport electronic) a c`r]ii. Diferen]ele \ntre varianta tip`rit` [i cea digital` s\nt minime sau chiar inexistente. O ebook este un exemplar \ntr-un format specific unui instrument digital (Kindle, de exemplu) sau o copie a exemplarului tip`rit \ntr-un format digital (PDF, ePub etc.), care poate fi citit` oriunde exist` un program dedicat. |n al doilea scenariu, cartea devine o aplica]ie, o bucat` de software, care r`spunde la comenzi [i poate fi construit` ca spa]iu de joc, interactiv, \n care mediul scris se combin` cu cel audio [i cel vizual. Astfel, numele de carte devine impropriu: o ebook este o aplica]ie de con]inut,

nu o carte scris` care are coperte, \nceput [i sf\r[it, structur` static` etc.

Trecerea \n digital schimb` regula jocului c\nd vorbim despre proprietate. Un exemplar al unei c`r]i tip`rite, odat` achizi]ionat, intr` \n proprietatea celui care \l de]ine. Acesta are multe drepturi, mai pu]in pe cel de a face (prin copiere) alte exemplare. Dar poate distruge cartea, o poate altera, o poate \mprumuta, o poate l`sa mo[tenire sau chiar revinde. Toate aceste activit`]i care decurg firesc din dreptul de proprietate asupra unui obiect fizic nu s\nt posibile sau permise de c`tre editori atunci c\nd e vorba de cartea digital`. Iar victimele s\nt tocmai bibliotecile, institu]ii responsabile pentru accesul la cultur` [i cunoa[tere. |n Statele Unite, a \nceput un scandal din cauza edi]iilor digitale [i a prezen]ei lor \n biblioteci. Marii editori acuz` bibliotecile de „socialism“ [i le impun pre]uri mult mai mari la achizi]ia acestor edi]ii, cu 150% p\n` la 500% mai scumpe dec\t \n cazul utilizatorilor priva]i. Mai mult, editorii adesea limiteaz` num`rul de citiri ale unui exemplar. Cartea

nu se mai afl` \n proprietatea bibliotecii care o punea la dispozi]ie publicului. Cartea digital` oricum nu este \n posesia utilizatorului, ci acesta prime[te un drept de utilizare.

Schimbarea este radical` [i anticultural`: s\ntem utilizatori, nu cititori, ni se permite s` utiliz`m, dar nu putem de]ine. Situa]ia se va \nr`ut`]i \n urm`torii ani, c\nd mult mai multe c`r]i vor avea doar edi]ii digitale. Asocia]ia American` a Bibliotecilor a pornit o campanie de con[tientizare [i minimizare a acestui pericol – se nume[te „Authors for Library Ebooks“ (http://www.ala.org/transforminglibraries/a4le) [i a str\ns o serie de autori cunoscu]i care militeaz` pentru drepturile bibliotecilor \n raport cu aceste edi]ii, tocmai pentru a-[i \ndeplini misiunea cultural` fa]` de societate. Cel mai vocal dintre ei este, deloc surprinz`tor, Cory Doctorow.

Progresul tehnologic deocamdat` nu aduce [i o deschidere cultural` pe m`sur`. Aceast` tensiune \n jurul edi]iilor digitale face victime nea[teptate, cum ar fi bibliotecile.

Poate c` e vremea s` trecem al`turi de autori [i s` cerem produc`torilor de carte s`-[i respecte publicul [i misiunea special` pe care o au [i pe care au uitat-o \n fuga binar` dup` profit.

n

Alain Guyard

33 de lec]ii de filozofie de [i pentru b`ie]ii r`i

DILEMATECA

AVANPREMIER~

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Lec]ia nr. 1 Socrate, filozoful de tejghea Curs teoretic Ca s` nu le stea \n g\t nes`ra]ilor cu c`m`[i decoltate [i plete medii, cu aluri de pi]ipoance fi]oase de Doroban]i, filo asta nu e o chestie de intelectuali. Fondatorul ei, Socrate, este un [omer pe perioad` nedeterminat`, un fel de cer[etor care nu a fost \n stare s` duc` mai departe modesta afacere a tat`lui. S`r`ntoc jovial [i bigam \nsurat cu o v`duv` de r`zboi [i cu o stricat`, tr`ind pe spinarea prietenilor, \[i pierdea vremea cu b`ie]ei sub 15 ani [i avea s` sf\r[easc` la r`coare, pentru o pedeaps` de 30 de zile care a culminat cu execu]ia lui. S` \ndr`znim s-o spunem deci: filozofia s-a n`scut \n \nchisoare, iar primele retranscrieri ale „dialogurilor socratice“ nu s\nt altceva dec\t ni[te conversa]ii la vorbitor.

Toate astea trebuie re]inute c\nd \ncerc`m s` \n]elegem ce \nseamn` a filozofa. Socrate e la p\rnaie, condamnat la moarte. Or, tovar`[ii lui au venit deja cu ploconul la c`l`u, la supraveghetorul de pe etaj [i la [eful cel mare. I-au g`sit p\n` [i o ascunz`toare la Teba, pentru el [i toat` [leahta de adep]i.

U[a e deschis`, trebuie doar s` o ia la s`n`toasa. Dar, surpriz`, mo[neagul refuz` oferta: „M` doare undeva, spune el. Am [aptezeci de prim`veri trecute, am tr`it bine, n-are dec\t s` m` salte aia cu coasa. A[a m`car n-o s` apuc s`-mi scad` vederea, s`-mi cad` din]ii [i s` am mereu toga ud` de la problemele cu prostata. R`m\n aici.“ Au urmat lament`ri nesf\r[ite ale g`[tii de amici, poponari \nfl`c`ra]i [i \ndr`gosti]i, dar nimic n-a mers. B`tr\nul a ales: statul o s`-i pl`teasc` eutanasierea. Doar nu crezi ce spune Platon, c` ar fi r`mas, vezi Doamne, din loialitatea pentru lege. Platon era stricat la burt` \n ziua c\nd a murit [mecherul de mo[neag. Cite[te-l mai degrab` pe Xenofon cu Memorabilia. Te asigur eu c` zice acolo care a fost faza.

Iat`, a[adar, c` Socrate e un [omer pe perioad` nedeterminat`, un pierde-var` care tr`ie[te din mila lumii. Ajunge t\rziu acas` la burgheza de nevast`-sa pentru c` r`t`ce[te prin paturi de bordeluri mizere, cu o ga[c` de „feti]e“ prepubere. |l doare la basc` de crearea unei filozofii, de predarea unor cuno[tin]e, habar nu are cum s` impun` o minim` disciplin`. Mo[tenitor al [amanismului [i al lecuitorilor, \[i petrece fiecare zi de la Cel de Sus \mb\rlig\ndu-[i \n mas` interlocutorii, aburindu-i [i n`ucindu-i de cap, ca un [napan care umbl` cu alba-neagra prin oboare.

Se pune \ntrebarea: de ce face toate astea? |n primul r\nd, astea \l satisfac. |n al doilea r\nd, \i detest` pe intelectuali [i pe g\nditori (adic` filozofii de azi) [i \l excit` la culme s` ia la mi[to mul]imea asta r`p`noas`, care se d` \n v\nt s` vorbeasc` despre nimic, c\nd marele clenci e s` [tii s` taci \n leg`tur` cu orice.

Curs practic F`-]i un pic de tupeu [i du-te la cafenele-filo, la festivaluri de filo, la toate manifest`rile astea trendy, relaxate [i pedante, unde filozofii se str\mb` [i se f\]\ie \n public

pagina 29

Apropo, de ce a dec`zut Socrate, de fapt?

Primul cap de acuzare: coruperea tineretului. B`tr\nul avea \n ga[c` trei efebi frumu[ei care au devenit bandi]i ai statului [i escroci b`ga]i \n politic`: Alcibiade, Critias [i Charmides. Cei trei au urlat pe toate tonurile: „A cui e vina? – A lui Socrate!“ Socrate, maestrul lor, care i-a \nv`]at vicii demne de

ur`. Dar acuzarea avea un punct slab: Socrate nu a predat nimic niciodat`. Dialogurile socratice s\nt cunoscute tocmai prin faptul c` se termin` mereu \n coad` de pe[te [i c` interlocutorul nu are parte de revela]ii, lec]ii de \n]elepciune sau ini]ieri \n arta de a tr`i; e la fel de tuf` ca \nainte de dialog.

Nu \i ardea lui Socrate de \nv`]at lumea; ba chiar \i f`cea o pl`cere deosebit` s`-i scoat` din pepeni pe propriii profesori, pe c\nd era elev.

Al doilea cap de acuzare: respingerea zeilor Cet`]ii [i importarea de zei str`ini. S` nu crede]i ce spun to]i sorboni]ii. ~[tia cu plete [i neuroni \n v\nt o s` v` \mpuie capul cu t\mpenii de genul Socrate care dialoga cu propria con[tiin]`. Carevas`zic`, deliber`rile lui solitare erau percepute de contemporani ca un fel de rug`ciuni adresate unor zei invizibili... Prin gur`!... Se [tie acum c` Socrate cuno[tea din tainele lecuitorilor, c` era \n stare s` \nghit` toate prostiile, cu picioarele \n z`pad` [i cu ochii da]i peste cap. {tia incanta]iile potrivite pentru tinerelele neghioabe care voiau un avort [i pentru adormirea scorpionilor. C\t prive[te tehnicile de hipnoz`, le combina cu accente de indecen]` ca s` ia ochii plebei [i s`-i fac` s`-[i \nghit` limba pe to]i mah`rii din Atena.

pagina 30

[i \n spatele unui microfon. Fii sigur c` anticipezi bine subiectul, \n prealabil. Nu-]i face cine [tie ce griji: \n general, e vorba, grosso merdo, de modul \n care se ajunge la fericire; de critica reformisto-nu[tiucum a pie]elor destabilizate; de apelul la etic`; de valoarea moral` a religiilor; de \n]elepciune ca art` de a tr`i [i alte asemenea bazaconii... S` nu ui]i s` pui \ntreb`ri idioate pentru ca du[manul, care ]ine microfonul [i se pretinde filozof live, s` te subestimeze [i s` te cread` demn de luat \n t`rbac`. S` nu ai plete sau vest` descheiat`.

Pune-]i o hain` de navetist [i las`-]i musta]` de camionagiu. Bea o sticl` de Skol, dac` \n jur vezi doar pahare de Chardonnay, ceai de bergamot` [i a[a mai departe. Mai ia cu tine dou` sau trei specimene cu aceea[i alur`, dac` se poate chiar cocalari, ca imagine a diversit`]ii, pentru c` burghezii s\nt mereu gata s` apere diversitatea, dar se tem \ntotdeauna s` dea nas \n nas cu ea. R\zi zgomotos [i vorbe[te tare. Apoi, f`r` s` ceri voie, ia cuv\ntul [i nu-l mai da \napoi. Obiectivul este s` distrugi sistematic toate propunerile filozofice enun]ate de filfizonul respectiv, s` le faci praf. S` nu cumva s` cedezi microfonul; ia-te [i la b`taie, dac` trebuie. Drept ajutor suplimentar, s` cite[ti cu o zi \nainte dialogurile din tinere]e ale lui Platon, c`rticica lui Rossetti despre macroretorica lui Socrate [i Arta de a avea \ntotdeauna dreptate a lui Schopenhauer. Obiectivul este de a-l face pe interlocutor s`-[i piard` capacitatea de filozofare, folosind doar filozofia. S\nt convins c`, la un moment dat, c\nd un val de s\nge va binevoi s` ajung` la creierul domnului, acesta va \ncerca s` \]i dea replica. Dar s` sper`m c` manierele tale de cartier [i cei doi-trei b`ie]i r`i care te \nso]esc o s`-l fac` s`-[i regrete rapid ideea tupeist`.

Lec]ia nr. 3 Diogene, bi[ni]arul de monede false

st` tocmai \n folosirea cuv\ntului nomina, care, \n limba oilor Salakis, \nseamn` at\t „moned`“ c\t [i „cutum`“. {i uite c` Diogene, ca prostul, ia expresia \n sens literal [i \n]elege „vei falsifica moneda“. A[a c` [terpele[te matri]a de bani fal[i de la t`ticu’ [i se apuc` s` fac` bi[ni]` cu monede calpe.

Afacerea devine at\t de profitabil`, \nc\t Diogene d` peste cap banca din Tripoli. Averile ac]ionarilor curg odat` cu datoria ]`rii.

Drept rezultat, toate op]iunile de cump`rare pentru ulei de la Banca Mediteranean` de Credit s-au dus pe apa s\mbetei.

Se \ncing lucrurile pentru omul nostru.

Potera e la curul lui [i degeaba traverseaz` el Mediterana \n lung [i \n lat, c`ci copoii, \nc`p`]\na]i, nu-l sl`besc o clip`. Tocmai de aia se hot`r`[te s` renun]e la fug`, s` acosteze la Atena [i s`-[i caute refugiu \ntr-un col]i[or lini[tit. Tot c`ut\nd el a[a, d` peste micul univers interlop de ciorditori [i de b`ie]a[i dintr-o palestr` a Cet`]ii, numit` Cinosarg. Cartierul acesta dur este frecventat, a[a, ca din \nt\mplare, [i de Antistene. B`tr\nul \n]elept filozofeaz` aici cu ce are el pe la mijloc...

Curs teoretic |ntr-o bun` zi, pe c\nd freca menta ne[tiind ce s` fac` \n viitor, Diogene (un tinerel frumu[el, produs al tineretului de aur din Libia [i fiu de bancher onorabil) s-a hot`r\t s-o consulte pe profetesa de la Delphi.

Vr`jitoarea \ncaseaz` cecul, invoc` divinitatea, d` foc la ramura de laur [i se apuc` s` trag` v\rtos fumul pe n`ri. Dup` un spasm dureros, cu ochii da]i peste cap [i spume la gur`, \[i \ncepe profe]ia. „Diogene, prietene, o s` paracharattein to numisma“, ceea ce \nseamn`, pe limba noastr`, literal: „Te vei \mpotrivi cutumei.“ Cu siguran]`, profetesa vrea s`-i spun` lui Diogene c` destinul s`u ca filozof este s` conteste tradi]ia, uzan]ele [i obiceiurile. Va trebui s`-i \ncurajeze pe semeni s`-[i aleag` propriul drum \n via]`, nu s` urmeze spiritul de turm`. Or, chichi]a

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

AVANPREMIER~

|nt\lnirea se las` cu sc\ntei pentru c` Antistene refuz` s` aib` discipoli. De cum vede c\te-un bleg de tinerel \n c`utare de guru, \l \nt\mpin` cu ni[te [uturi zdravene \n fund. „Mar[ de-aici, nu ]i-ar fi ru[ine! Dac` \]i cau]i un maestru, atunci \nc` mai ai o mentalitate de sclav! Eliberarea filozofilor va fi opera filozofilor \n[i[i!“ Dup` care, trosc!, un rever s`n`tos de scatoalc` \n plin` figur`! |n jurul lui Antistene, o \ntreag` comunitate de fl`c`iandri c\rcotesc [i [u[otesc, indeci[i, f`c\nd un pas \nainte [i doi \napoi. Desigur, caut` s` fie \nv`]a]i, pentru c` nu mai suport` sclavia tradi]iei, a rutinei [i a conformismului \n g\ndire, dar, \n acela[i timp, le este team` s` i se adreseze maestrului, pentru c` a[a ar dovedi c` nu s\nt dec\t ni[te naivi mediocri, parte a minorit`]ii intelectuale.

Dar iat` c` Diogene trece prin mul]imea stupefiat` [i avanseaz` c`tre Antistene, dup` care se treze[te rapid cu un dos de baston care \l pune imediat la p`m\nt. Libianul se ridic` \ns`, cu mutra plin` de s\nge, se clatin` un pic [i avanseaz` spre turc. B`tr\nul \[i agit` amenin]`tor bastonul [i se preg`te[te s` aplice lovitura fatal`. Numai c`, surpriz` de propor]ii, Diogene nu se fere[te de lovitura atomic`, ci alege o solu]ie mai bun`. |[i pleac` u[or capul, cu fruntea la vedere, [i roste[te r`spicat: „Hai [i love[te \n plin, b`tr\ne maestru, c`ci ]easta mea e mai tare dec\t bastonul matale.“ Nimeni nu mai \ndr`znise s`-l provoace astfel pe Antistene, care se face ro[u de indignare. R`m\ne a[a, cu m\na ridicat`, cu bastonul \ndreptat c`tre roiul de oameni... Oare va lovi? Mul]imea fream`t` [i \[i ]ine r`suflarea. Lovitura va fi cr\ncen`, nu \ncape \ndoial`... Dar bastonul tremur` \n aer, apoi alunec` u[or din m\inile b`tr\nului [i se rostogole[te \n ]`r\n`. Antistene murmur`: „Apropie-te, fl`c`ia[ule, pentru c` de ast`zi te iau sub aripa mea. |mi vei fi succesor [i mo[tenitor...“ A[a s-a n`scut un filozof.

Diogene face, \ntr-adev`r, trafic de monede false, motiv pentru care este inclus \n categoria delincven]ilor. |ns` ([i acest lucru este fundamental pentru studiul nostru privind to]i b`ie]ii `[tia r`i care au \mbog`]it paleta aventurilor filozofiei), Diogene nu face asta ca s` se \mbog`]easc`: el alege calea unei reputa]ii proaste [i face tot posibilul s` fie de cea mai joas` spe]` doar ca s` tr`iasc` pe spinarea sistemului. Tocmai asta face diferen]a \ntre [mecheria de r\nd [i cea de mare clas`. Se [tie deja c` [mecherul vulgar transgreseaz` ordinea fireasc` a lucrurilor, dar o face doar pentru a o consolida dup` aceea, relu\nd valorile sistemului pe care pretinde c` \l contest`. |ntre [mecherul vulgar [i cel de mare clas` e aceea[i diferen]` ca \ntre un ins murdar [i un b`iat r`u. Spre exemplu, acum c\]iva ani am \nt\lnit, la \nchisoarea Baumettes, un ins murdar \n adev`ratul sens al cuv\ntului... Un mizerabil, jefuitor de buticuri de bijuterii... Muntele `la de om cu alur` de boxer jamaican \[i d`dea aere de superioritate cu nesupunerea lui fa]` de societate... Ar fi trebuit s` \l auzi pe holuri pe renegatul `la, marele ap`r`tor al drept`]ii... C\t de mult \l s`lb`ticise ordinea capitalist`! Dintre to]i cei dou` mii de de]inu]i aduna]i \ntre zidurile \nchisorii, el era singurul mai de st\nga [i dec\t Che Guevara... Dar, imediat ce a ie[it, fraierul a \nceput s`-[i toace to]i banii c\[tiga]i din furti[aguri pe curve prin bordeluri, pe b`uturi scumpe [i ma[ini [i – ironie maxim` a prostiei umane! – pe ghiuluri, lan]uri [i Rolexuri, pe care le cump`ra de la competitorii celor pe care \i jefuise chiar el!... Na, poftim! {i mai e unul, tot ins murdar [i [mecher de cea mai joas` spe]`, august traficant de coca [i de hero!... {i-a construit un adev`rat castel \n tuf`ri[, cu u[i blindate, \ncuietori hidrau-

DILEMATECA

AVANPREMIER~ luntar, exhibi]ionist \n scop pedagogic, singurul filozof din \ntreaga istorie a g\ndirii care a dedicat o lucrare impulsului patologic de a trage v\nturi, acest Diogene ne avertizeaz`: dac` distrugerea unei b`nci este un proiect filozofic realizabil, acesta devine acceptabil doar dac` [i b`netul arde odat` cu pere]ii.

Curs practic Exerci]iul nr. 1 Dup` cum se indic` \n cadrul cursului teoretic, jefuie[te o banc` [i apoi arde banii.

Dac` nu reu[e[ti totu[i s` g`se[ti o f\nt\n` dezafectat`, arde-i \n alt` parte.

Exerci]iul nr. 2 Sau devino punkist cu c\ini de lupt`.

Exerci]iul nr. 3 Celor care \nc` nu s\nt suficient de avansa]i \n filozofie pentru a ajunge la acest \nalt nivel de excelen]`, comparabil cu o tez` de doctorat, le recomand s` \[i imagineze o mie [i una de situa]ii \n care nu trebuie doar s` trimi]i la dracu’ societatea, ci s` \ndr`zne[ti s` spui „la dracu’!“ \n societate.

Asta e, de fapt, diferen]a \ntre hipiotul nostalgic care se refugiaz` \n cortul s`u din Mun]ii Cevennes ca s`-[i afume caprele [i s`-[i pun` br\nza la maturat, [i punkistul cu c\ini care, asemenea lui Diogene din istorie, se instaleaz` la r`scruce de drumuri, ca s` \njure poporul [i s`-i amenin]e furios pe cei care nu vor s`-i dea de poman`.

La scar` mai mic`, po]i \ncerca, desigur, ni[te cursuri practice microdiogeniste; tot ce trebuie s` faci este s` te a[ezi pe jos [i s` te apuci de cer[it. Studiaz` cu aten]ie cum se transform` privirea gagiilor c\nd te v`d \n ac]iune, cum vin la fa]a locului mai mul]i gabori suspicio[i care nu \n]eleg ce naiba caut` un tip bine \mbr`cat, ca tine, \ntr-o astfel de ipostaz`, cum te iau \n vizor ceilal]i

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

Exerci]iul nr. 4 Asist` la o corid` [i, \ntr-un moment de lini[te deplin`, ridic`-te \n picioare [i \ncurajeaz` taurul.

Exerci]iul nr. 5 Izbucne[te \n r\s [i bate-]i joc de operele prezentate la o expozi]ie de art` contemporan` care se vrea subversiv` [i deranjant`...

Exerci]iul nr. 6 Cump`r`-]i un bilet la tribuna suporterilor pe stadionul din {tefan cel Mare la un meci Dinamo – Steaua. |ncearc` s` te \mbraci \n ro[u [i albastru. |njur` mamele juc`torilor din echipa dinamovi[tilor, cu accent de Ia[i, dac` reu[e[ti!

(volum \n preg`tire la Editura Baroque Books & Arts)

traducere din limba francez` de

Marius Constantinescu

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro

Informa]ii [i reclama]ii ABONAMENTE: 031.860.30.57; 031.860.30.85 (numere cu tarif normal, disponibile de luni p\n` vineri, \ntre orele 9 [i 18); e-mail: abonamente@adevarulholding.ro Directori Publicitate: Costin VELICU Ionela DANA Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

pagina 31

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu

cer[etori, \nfuria]i la culme c` le-ai furat trei metri de trotuar, din teritoriul lor... Astfel, vei avea ocazia s` vezi cum defileaz` o \ntreag` umanitate care nu mai poart` masca politicoas` a civiliza]iei, c\nd crede c` se adreseaz` unei specii inferioare. {i Patrick Declerck a \ncercat exerci]iul acesta, acum c\]iva ani, \n mod extrem de elegant: s-a apucat de cer[it \n spatele unei buc`]i de carton pe care scrisese st\ngaci „Léiba Bron[téin“, care era de fapt numele real al lui Tro]ki. Lucrul `sta nu i-a \mbun`t`]it c\[tigurile din cer[it; militan]ii din Liga comunist` revolu]ionar` care treceau prin fa]a lui erau cu siguran]` cu g\ndul \n alt` parte, foarte ocupa]i cu preg`tirea ]\[pei campanii electorale de lupt` \mpotriva s`r`ciei.

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

lice [i tot tac\mul... Fort`rea]a templierilor la dou` ore de frontiera spaniol`... Ar fi trebuit s`-l auzi [i pe `sta, revoltat cu gura mare, \n costum de lux!... Beh`ia contra statului c\t era ziua de lung`, \[i \ncle[ta maxilarul, \[i ascu]ea col]ii... Totu[i, numai cu at\ta lucru, nu putea avea preten]ia de a fi anarhist... Cel mai tare \l scoteau din pepeni concuren]a neloial` [i situa]ia de monopol a statului, la ]ig`ri [i la b`uturi alcoolice!...

Ca s` fiu sincer, m-am s`turat de c\te ori am auzit c` delincven]ii s\nt oameni care nu au reu[it s` se integreze. Ba din contr`, oameni buni, au reu[it s` se integreze, [i \nc` \ntr-un mare fel!... Economia de pia]` [i legea dur` a cererii [i ofertei s\nt, de obicei, singurul orizont ideologic al puicu]elor `stora, dup` cum vede]i. Ei nu s\nt altceva dec\t ni[te m`run]i comercian]i outlaw, m\na]i de aspira]ii mic-burgheze. ~[tia nu-[i deschid gura [i nu str\ng pumnul ca s` \[i bage picioarele \n sistem. Dimpotriv`, asemenea oameni de nimic se simt tare satisf`cu]i c` reu[esc s` accelereze procesul pentru a-[i facilita propriile c\[tiguri... Ar fi trebuit s` absolve Academia de Studii Economice [i apoi s` fie ale[i de uniunea de (centru) dreapta: rezultatul ar fi fost acela[i [i nu ar mai fi trebuit s` treac` pe la mititica. |[i dau aere de b`ie]i r`i, dar nu s\nt altceva dec\t ni[te in[i murdari. |ntr-adev`r, pe in[ii `[tia murdari, din r\ndurile punga[ilor de cea mai joas` spe]`, adesea \n combina]ii dubioase cu cea mai \nalt` cast` de demagogi, nimic nu \i distinge de jalnicii tipi ie[i]i din coapsa jupiterian` a orelor de filo. {i unii, [i ceilal]i r`m\n la stadiul de mic-burghezi, comercian]i m`run]i de filozofie care fac trafic de g\ndiri, a[a cum ceilal]i v\nd cocain` [i pastile de ecstasy. {i unii, [i ceilal]i au acelea[i aspira]ii: s` \[i m`reasc` profitul [i s` \[i umfle capitalul simbolic \n cartierul pe care \l frecventeaz`, fie el Centrul Vechi sau Doroban]i, tot una.... {i totu[i, [mecherul vulgar face monede false pentru a investi \n construirea unui imobil la malul m`rii. Unde e rebeliunea, dac` scopul este de a m\nca la aceea[i mas` cu agen]ii imobiliari, cu mafio]ii [i cu ale[ii de pe Coasta de Azur? |n schimb, [mecherul de mare clas`, categorie \n care trebuie inclus [i Diogene, transgreseaz` ordinea fireasc` a lucrurilor, valorile ridicate la rang de model, \ns` duce logica p\n` la cap`t. Acum \mi amintesc de un alt [mechera[, dar `sta chiar era magnific! Diogenist f`r` pereche!... Imediat ce comitea o infrac]iune, o t`ia cu tot b`netul furat p\n` la prima f\nt\n` dezafectat`, unde arunca toate bancnotele [utite, dup` care le d`dea foc... Trebuie s` recuno[ti c` e dovada elegan]ei supreme, a coeren]ei absolute pentru statutul de b`iat r`u!

Exact a[a a f`cut [i Diogene: falsificator de monede radical, a decis, al`turi de Antistene, s` se converteasc` la subversiunea maxim` a filozofiei. Cer[etor, proxenet vo-

pagina 32

DOCUMENTE

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 89 l octombrie 2013

Barbu Delavrancea c`tre Panait Cerna

26 Maiu 912 Domnul meu, Nu te cunosc. Tot a[a nu cuno[team pe bunul meu prieten Vlahu]` acum 27 de ani. Am citit versuri d’ale lui [i i-am scris. D’atunci am remas strâns lega]i \ntr’o prietenie neturburat` de nimeni [i de nimic.

– De mult urm`resc activitatea d-tale de poet. Crez c` e[ti un „mare poet“. „Dup` un Veac“ e strig`tul unui neam \ntreg. D-l Maiorescu care a scris c` patriotismul n’ar fi potrivit cu poesia, n’a citit versurile d-tale. Dac` le-ar citi [i-ar revizui p`rerea. E[ti ad\nc, e[ti clar, e[ti sincer, e[ti emo]ionant. E[ti, de sigur, un mare poet.

S`-]i dea Dumnezeu s`n`tate [i via]` lung`. – Cu dragoste Barbu Delavrancea Ms 14030 Delavrancea, Barbu c`tre Cerna, Panait Biblioteca Na]ional` a României, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise