Dilemateca nr. 83

DILEMATECA Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

© Grzegorz. Zygadl-o

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Olga Tokarczuk DOSAR România la t\rgurile interna]ionale de carte POEMUL DIN APRILIE Constantin Acosmei R`stignire MERIDIANE Petre R`ileanu Adev`rata tragedie a lui Panait Istrati POVESTIREA LUNII Olga Tokarczuk Profesorul Andrews la Var[ovia

Olga Tokarczuk

ANCHET~ Cum e la debut?

n Dac` mersul treburilor mondiale o cere, ne-am putea globaliza [i altfel dec\t la modul economic-gregar \n care s\ntem globaliza]i, de-a valma, ast`zi. Exist`, pare-se ([i-au existat mereu pentru cine le-a c`utat), canale mai subtile, metode acordate mai fin prin care se ajunge la un amestec transfrontalier de instrumente, na]ii [i armonii. Pe 8 sau 9 iulie 1939, René Daumal \i scria din Le Poët (un sat de munte unde \[i trata tuberculoza) unui prieten, Émile Dermenghem: „E foarte odihnitor pentru mine s` c\nt la fluier. Am un fluier annamit la care c\nt melodii chineze[ti [i un fluier românesc la care c\nt melodii hinduse; ieri, fiindc` eram pesemne un pic melancolic, din cel de-al doilea a ie[it c\ntecul fugarilor andaluzi pe care l-am ascultat la tine“. D. S. n Ergofobia – adic` frica de munc` – e una dintre cele mai r`sp\ndite fobii \n Germania, sus]ine Lutz von Rosenberg Lipinsky. Actor de stand-up comedy [i autor de sketch-uri umoristice, el a f`cut o list` cu fricile germanilor [i le-a descris patologia.

De pild`, victimele cele mai frecvente ale ergofobiei ar fi fotbali[tii, studen]ii [i nevestele de milionari. Micul tratat are valoare (aproape) universal`. Probabil c` de aceea a ajuns foarte repede \n topul v\nz`rilor. M. M. n Cei de la Flavorwire au folosit Google-ul pentru a g`si cuvintele cele mai frecvente dup` care s\nt c`uta]i scriitorii. Iat` c\teva exemple cu ce r`m\ne \n urma unui scriitor: Hemingway („pescuit“, „v\n`toare“), Sylvia Plath („moarte“, „cuptor“), Salinger („vechi“, „recent“, „problemele albilor“), Kafka („art`“, „copil“, „pre[edinte“), Orwell („big brother“), John Cheever („povestiri“, „gay“), Anthony Burgess („se duce America de r\p`“), Dorothy Parker („gin“), Hunter S. Thompson („Johnny Depp“, „gonzo“, „\nmorm\ntare“), William S. Burroughs („junky“, „pu[c`“, „pericol“), Ken Kesey („autobuz magic“, „acid“), Ezra Pound („pr`jitur`“), Bulgakov („morfin`“, „Stalin“), Yukio Mishima („trup“, „patriotism“), Martin Amis („bani“, „din]i“), Kingsley Amis („plaj`“, „mahmureal`“), J.K. Rowling („noua carte“, „familie“), Jonathan Franzen („ochelari“, „iubit`“), Bret Easton Ellis („Twitter“, „iubit“),

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

pagina 2

3,14TECA Salman Rushdie („iubit`“ „fatwa“, „so]ii“) [.a.m.d. M. C. n Ca s` preg`ti]i un sendvi[ Gertrude Stein, ave]i nevoie de: br\nz` de capr`, ardei ro[ii cop]i, ro[ii, cepe mici murate [i dulci, castrave]i, avocado [i fasole verde. Sau, dac` vi se pare prea complicat, \l g`si]i gata preparat la Schmaltz, o rulot` culinar` parcat` \n spatele unei libr`rii din Austin, Texas. V` dorim poft` bun`. L. V. n |n industria muzical`, \n ciuda desc`rc`rilor ilegale [i a noilor tehnologii, a crescut num`rul vinilurilor v\ndute. Anul trecut v\nz`rile au cunoscut o cifr` record, cea mai mare din ultimii 15 ani, potrivit unui studiu publicat de The International Federation of the Phonographic Industry. Pe lista vinilurilor cele mai bine v\ndute se afl` Blunderbuss (Jack White), Abbey Road (Beatles), 21 (Adele) [i El Camino (Black Keys). Aceast` veste m` bucur`, poate c` a[a vor sta lucrurile [i cu c`r]ile [i ziarele pe h\rtie \n c\]iva ani, c\nd ne vom fi plictisit de at\tea tablete [i kindle-uri. A. M. S. n |n Casa \ngerilor, ultimul roman al lui Pascal Bruckner ap`rut \n române[te, un agent imobiliar nevrotic se hot`r`[te s` devin` \ngerul exterminator al Parisului cotropit de cer[etori [i vagabonzi. A ce v` sun` jelania clo[arzilor care-l h`ituiesc pe asepticul Antonin, chiar retradus` \n limba mam`: „Ierte]i, domno, ierte]i, domna, scuzi deransu, punu siua, la rividiri, io nu m\ncat, copili mul]i, banu]u mic, vu rog“? S. S. n Dup` Cei trei mu[chetari sau Dup` 20 de ani, am descoperit un nou Al. Dumas, pe rafturile unui tonomat de c`r]i, dintr-o sta]ie de metrou. De data asta \ns`, semna Cele 150 de re]ete delicioase de sandwich-uri. S. G. n Citeam deun`zi spusele eroului povestirii Tubutsch a lui Albert Ehrenstein: „Dac` a[ fi \ntrebat ce mi s-a \nt\mplat ieri, a[ r`spunde \n felul urm`tor: «Ieri? Ieri mi s-a rupt [iretul de la pantof»“. E un text din perioada prolificilor ani 1900 vienezi, la \nceput de secol, la asfin]itul unei monarhii: ju-

ne]e [i morbiditate, frivolitate [i melancolie, experiment [i extenuare, avangard`, revolt` [i defetism. |nchid cartea [i m` preg`tesc s` ies \n ora[. Mi se rupe [iretul de la pantofii (aproape noi). A[tept s` fiu \ntrebat ce mi s-a \nt\mplat ieri. M. P. n Ultima defini]ie din dictionarurban.ro: nuplecabilitate = 1) proprietate unic` a alunelor [i semin]elor care ]ine ga[ca \mpreun` la petreceri sau ie[iri; 2) caracteristic` a prietenilor care nu sparg petrecerea [i nu caut` scuze s` o taie acas` pentru c` au ceva de f`cut a doua zi. Mie \mi suna ca un soi de m`rime fizic` m`surabil` \n ore sau \n beri b`ute. Inventiv popor! A. P. n „Ce-a]i zice de un Gutenberg – a Musical Comedy? M`rea]` idee! Aten]ie, actul I: t\n`rul Joe Gutenberg ia un teasc vechi pentru vin, dorind s` fac` din el, adapt\ndu-l, o pres` de tipar. Un c`lug`r r`u, Pater Courier pe numele s`u, vrea s` \l \mpiedice, dar iubirea fa]` de frumoasa Helvetica \i d` lui Joe puterea s` reziste. Actul II: Gutenberg d` glas C\ntecului tipografului, apoi vine Baletul dactilo, \n care dou`zeci [i [ase de dansatori, reprezent\nd fiecare o liter`, scriu cu trupurile lor cuvinte amuzante. Dup` pauz`, \n actul III, Helvetica interpreteaz` balada sf\[ietoare Nu [tiu citi, dup` care urmeaz` finalul grandios: Gutenberg coboar` vioi o scar` ale c`rei trepte s\nt Biblii supradimensionate, proasp`t tip`rite, [i flutur` din bra]e. Efecte pirotehnice, cortin`, standing ovations, Tony Award.“ A[a \[i \ncepe Christoph Schulte-Richtering capitolul despre Gutenberg din simpaticul volumul de istorie universal` Regi, r`zboaie [i cocote (Editura Baroque Books & Arts, 2013). Care capitol dezbate apoi [i teza repet`rii istoriei: „\n c\ntecul s`u, Waterloo, forma]ia ABBA sus]inea o tez` extrem de controversat` a istoriografiei: The history book on the shelf / Is always repeating itself, naa-naa-naa...“ Un capitol cu c\ntec, a[adar. Fredonabil. C. C.

n

Olga Tokarczuk

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Olga Tokarczuk (n. 29 ianuarie 1962) a f`cut studii de psihologie la Universitatea din Var[ovia, apoi a lucrat ca psihoterapeut. Dup` ce primele sale c`r]i au \nceput s` aib` popularitate, scriitoarea a renun]at la psihoterapie [i s-a consacrat \n totalitate scrisului.

Olga Tokarczuk e cunoscut` cititorului român prin volumele C`l`toria oamenilor c`r]ii (1993) [i Str`veacul [i alte vremi (1996).

Alte c`r]i care i-au asigurat autoarei afirmarea pe scena literar` polon` [i pe cea interna]ional` s\nt romanele E.E. (1996), Jocul la mai multe tobe (2001), Poart`-]i plugul peste oasele mor]ilor (2009) [i culegerile de proz` scurt` Dulapul (1997), Casa de zi, casa de noapte (1998), R`t`citorii (2007).

Scrierile autoarei au fost recompensate cu mai multe distinc]ii literare, printre care Premiul Asocia]iei Editorilor din Polonia (1994), Premiul Funda]iei „Ko´scielski“ (1997), Premiul Paszport Polityki (1996).

Nominalizat` de patru ori la Premiul Nike, Olga Tokarczuk devine laureat` abia \n 2008, cu volumul R`t`citorii, recent tradus [i \n române[te.

DILEMATECA

INTERVIU

„Exist` c\teva miliarde de centre ale universului“ Vorbi]i, \n R`t`citorii, despre func]ionarea mecanismelor psihice de ap`rare (ra]iunea, sublimarea, rezisten]a) care blocheaz` rela]ia direct` cu lumea, privitul ei „f`r` nici o m`sur` de protec]ie, cu \ndr`zneal` [i bun`-credin]`.“ Se poate scrie a[a, privind lumea direct, cu \ndr`zneal` [i bun`-credin]`?

A[a ar fi ideal. Atunci literatura [i-ar g`si un nou sens \n aceast` lume superficial` [i gr`bit`. Nu ar mai fi pur divertisment, nici imita]ia pe h\rtie a ceea ce face massmedia – nici publicistica nu ar mai fi o modalitate neurotic` de autoexprimare –, ci ar avea o func]ie epistemologic`, ar ar`ta realitatea din alt punct de vedere, mai sensibil, mai emotiv. Literatura este o experien]` din afara spectrului obi[nuit, cotidian.

oarecum prin prisma ecranului televizorului, a ferestrelor de pe monitorul computerului, g\ndim fragmentar. Mai ales experien]a c`l`toriei \mi pare astfel. Aeroporturile se deschid \n fa]a noastr`, a celor care coboar` din avioane, ca ni[te ferestre Windows – [i pretutindeni \nt\lnim mereu [i mereu acelea[i rame, fiecare \ns` cu un alt con]inut. Lumea \mbuc`t`]it` \n fragmente mai mici pare mai u[or de digerat, cealalt` lume, cea de alt`dat`, cea liniar` era prea complicat`, nu puteai s` mu[ti din ea. Scriind despre realitatea vremurilor noastre m-am str`duit s` g`sesc un asemenea ritm [i o asemenea form` care s` completeze povestea. Nu [tiu dac` lumea contemporan` poate fi povestit` altfel.

Lumea fereastr` [i romanul constela]ie

Tot \n R`t`citorii construi]i o stranie „art` poetic`“ proprie, aliaj de „psihoz` controlat`, paranoia [i obsesie“, pe de o parte, [i „[or]uri de m`celar, galo[i [i cu]it de m`celar \n m\n`“, pe de alt` parte. Pute]i detalia \n leg`tur` cu geneza romanului?

A fost o vreme c\nd am c`l`torit mult, ast`zi trebuie s` recunosc c` am c`l`torit destul de obsesiv. Atunci s-a deschis \n fa]a mea o cu totul [i cu totul alt` lume: oameni gr`bi]i, h`itui]i, oameni gonind dup` ceva, c`ut\nd nelini[ti]i ceva, pe fug`, \n mi[care,

Primul lucru care uime[te (compar\nd R`t`citorii cu Str`veacul [i alte vremi) e deconstruirea lumii, dispersia, ethosul dezasambl`rii. Aceast` form` nou` v-a fost impus` de poveste sau de aerul postmodern al vremurilor?

Internetul [i televiziunea au segmentat firul narativ liniar. Ast`zi, nu mai g\ndim precum cititorii [i scriitorii de la \nceputul secolului al XX-lea. |n zilele noastre, g\ndim

pagina 3

Se vorbe[te despre Olga Tokarczuk ca despre o {eherezad` polon` a zilelor noastre, o povesta[` stranie care vede lumea \ntr-un fel cu totul particular.

Micile pove[ti de via]` [i de moarte, marile personaje aruncate cel mai adesea \ntr-o realitate care n-are nimic de-a face cu aceea pe care o percepem prin sim]uri sau o descriem ca fiind guvernat` de legi clare, toate acestea au \n c`r]ile Olg`i Tokarczuk o via]` autonom` [i un sens care e doar cel al povestirii, acel sens fulgurant care se leag` din mi[carea animat` a scrisului [i cea reanimat` a cititului. Nu \nt\mpl`tor scriitoarea polonez` a debutat (\n 1993) cu un scurt roman plasat \n secolul al XVII-lea francez, C`l`toria oamenilor C`r]ii – o carte a c`r]ilor \n care lumea \[i reface periodic sensurile. Str`veacul [i alte vremi e [i ea o carte primordial` a fiin]elor dintr-un loc-timp limitat de paginile pe care le avem sub ochi. |n R`t`citorii – roman constelat, de maturitate, recent ap`rut [i \n române[te la Editura ART – exist` totu[i o m`sur` de protec]ie: ironia, dar [i un nou ethos, al disolu]iei, cel al lumii contemporane. (S. S.)

pagina 4

© Grzegorz. Zygadl-o afla]i la drum – un \ntreg cosmos, absolut de ne\n]eles pentru cei care stau acas`. Am \nceput s` m` \ntreb: eu ce simt? Ce \nseamn` toate astea? De ce se \nt\mpl` a[a?

Care este scopul? De unde vine acea nelini[te, acea dorin]` de mi[care? {i au \nceput s` apar` [i r`spunsurile, diverse, diferite, destul de contradictorii. Concrete [i metaforice.

Sociologice [i absolut elucubrante. {i atunci mi-am propus s` descriu aceast` dimensiune a lumii \n mi[care, \ntr-o continu` c`l`torie spre ]eluri-fantom`. M` interesa absolut tot: pelerinajele [i turismul, backpacker-ii [i clien]ii charterelor de lux, c`l`toria \n spa]iu [i timp, descoperitorii [i descoperi]ii, c`l`toria ca evadare, c`l`toria ca pribegire [i c`l`toria ca ritual. Este o carte stranie – ac]iunea se desf`[oar` \n multe locuri [i \n multe momente, nu aveam idee cum o s` m` descurc cu toate. |n cele din urm`, am pl`smuit o form` suficient de \nc`p`toare, \nc\t s` poat` cuprinde totul. Am denumit-o „roman constela]ie“, adic` \ntemeiat pe un alt tip de ordine dec\t cauz`-efect. |ntr-un anumit sens, romanul R`t`citorii este o monografie a unui anumit fenomen.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

INTERVIU

Corpul obsesiv [i societatea postreligioas` C`l`toria, Cartea, Corpul s\nt cele trei axe ale romanului dumneavoastr`, proasp`t tradus [i \n române[te. Primele dou` le cuno[team din alte c`r]i, ca teme de elec]ie. Corpul – cu toate culorile sau cu lipsa lui de culoare interioar`, corpul plastinat, expus, furat [i batjocorit, corpul propriu [i al celuilalt – apare \ns` explicit mai ales \n acest roman. De unde aceast` obsesie a corporalului, a „corpului singur“?

Cred c` trupul a devenit o obsesie, \n momentul c\nd oamenii [i-au pierdut sufletul.

Corpul este o obsesie \n societatea postreligioas`; oamenii con[tientizeaz` cu groaz` c` tot ce au este trupul, singurul vehicul care \i poart` \n c`l`toria prin via]`. A[a se [i explic` bizara [i arhiinteresanta revenire la ideea conserv`rii corpului dup` moarte, adic` la plastina]ie. La chirurgia plastic`, la \ngrijirea exagerat`, la o nou` form` de narcisism. E o nou` form` de nemurire, foarte concret`, ba am putea spune chiar spectacular`. Corpul a devenit cartea noastr` de vizit` [i icoan`, a[a se explic` [i obsesia pentru cum ar`t`m. {i, totodat`, m-a fascinat faptul c` fragilitatea trupului este \nsp`im\nt`toare, c` este o capel` foarte delicat` a acestui nou cult. Cred c` niciodat`, \n istoria omului, corpul nu a fost at\t de deificat, supraapreciat [i totodat` transformat \ntr-un obiect, a[a cum se \nt\mpl` azi.

A]i spus adesea c` s\nte]i, ca psiholog, interesat` de procesul subcon[tient al crea]iei.

Cum se petrece asta practic? Cum v` g`si]i temele [i cum \ncepe]i un nou roman? |ncepe cu interesul fa]` de o anumit` tem`, care cre[te \ncetul cu \ncetul, p\n` c\nd, \n cele din urm`, ajunge la dimensiuni colosale. {i c\nd ajunge la apogeu, deja nu mai s\nt \n stare s` m` g\ndesc la nimic altceva [i nimic nu m` mai intereseaz`. Este o stare dureroas` [i enervant`; a[a c` scriu pentru a-mi aduce alinare. Scrisul ordoneaz` [i d` contur anumitor fapte, l`rge[te con[tiin]a, ofer` o nou` cunoa[tere, vorbind la modul general – m` dezvolt`. Este o activitate foarte egoist` [i, \n acest sens, pot spune c` scriu \n egal` m`sur` [i pentru mine, nu

numai pentru cititor. C\nd la acest proces se al`tur` [i imagina]ia, [i empatia – scrisul se preschimb` \ntr-o tr`ire foarte personal`.

Cititorii: „I like it“ [i „I don’t like it“ Ave]i momente complet „antiliterare“, c\nd vi se pare c` se scrie prea mult, c` toat` aceast` via]` literar` nu e dec\t comer], c` scrisul reprezint` mai pu]in dec\t credea]i alt`dat`?

Cred c` tr`iesc ceva de genul acesta dup` scrierea unei c`r]i, atunci c\nd s\nt extenuat` [i m` chinuie[te a[a-zisa promovare – necesitatea nenum`ratelor \nt\lniri, interviuri. Este un moment destul de dificil, c\nd ceva ce a fost foarte personal [i necondi]ionat devine parte a \ntregului univers editorial/de afaceri, cu ranking-urile sale, cu critici [.a. |n majoritatea cazurilor, scriitorii s\nt ni[te introverti]i nevrotici – [i iat`-i brusc arunca]i \ntr-un adev`rat circ extrovertit, ba chiar exhibi]ionist. {i mai apar [i cititorii cu ale lor „I like it“ [i „I don’t like it“.

Cartea devine un bun comun, \mi scap` printre degete. {i atunci mereu \mi apare \n minte g\ndul c` asta a fost ultima carte [i c` deja nu mai am nimic de spus. Amuzant, nu-i a[a? Cred, totu[i, c` a[ continua s` scriu [i dac` ar fi s` nu mai am nici un cititor. Nu [tiu s` fac nimic altceva.

Spunea]i \ntr-un text c` miza dvs. literar` nu st` \n limbaj, \n form` sau \n intrig`, ci mai degrab` \n construc]ia imaginilor. Cum proceda]i: construi]i mental [i transcrie]i?

Care e imaginea de la care a pornit romanul R`t`citorii?

Este cea de la care \ncepe cartea: tabloul „arunc`rii \n lume“, care este pustie, goal` [i ostil`; \nceputul c`l`toriei, care este \m-

V-am auzit spun\nd cu o anumit` ocazie, la Bucure[ti, c` v-a]i sim]it, c\nd a]i scris Str`veacul..., ca un copil ce-[i spune o poveste, se joac`. C\t de important` e ingenuitatea veritabil` \n scris?

Am spus asta despre primele mele c`r]i.

Ast`zi, deja nu mai scriu \n acest fel. Primele c`r]i, \ntr-adev`r, au izvor\t din \ncercarea de a m` lini[ti pe mine \ns`mi, de a-mi lini[ti monoloagele interioare. Ast`zi, e ceva mai complicat – asta deoarece am con[tiin]a existen]ei cititorului de cealalt` parte. Din p`cate, am devenit mai responsabil` [i mai pu]in naiv`. Am con[tientizat c` am [i puterea asupra a ceea ce scriu, dar [i r`spunderea pentru ceea ce scriu. Am \n]eles faptul c` scrisul meu are urm`ri concrete \n lume. {i acesta este – recunosc – un sentiment destul de ambivalent.

Exist` un filon poetic al tuturor c`r]ilor dvs. A]i scris poezie? Care e rela]ia dvs. cu poezia?

Am scris versuri, ca orice adolescent`. Apoi n-am mai revenit asupra acestei \ndeletniciri. Poezia nici nu m` atrage, nici nu o citesc. Uneori, am impresia c` oamenii fac, \n jurul poeziei, larm` inutil.

Povestirea: o iluminare A]i scris [i proz` scurt` (din p`cate, \nc` pu]in tradus` \n române[te). Prefera]i romanul?

Pre]uiesc foarte mult povestirile. Pentru mine, reprezint` o form` superioar`. Romanele se scriu parc` pentru a-i transporta pe cititori \n trans`, \n timp ce povestirile – pentru a tr`i ceva de genul unei ilumin`ri.

Este foarte greu s` scrii o povestire bun`, poate chiar mai greu dec\t un roman. {i totu[i, este o form` pu]in cam neapreciat`, mai ales de c`tre editori, pentru care alc`tuirea unei antologii reprezint` o provocare prea mare [i presupune prea mult efort.

Cum prime[te publicul polonez de azi discursurile literare despre marile teme de la \nceputul anilor ’90: istoria, politicul, ostalgia, Solidaritatea? Exist` noi teme, noi interese?

Ast`zi, \n Polonia, aceste teme sun` de-a dreptul exotic. |n ziua de azi, \n literatur` p`trunde cu foarte mult` \ndr`zneal` politica larg \n]eleas`. Chestiunea egalit`]ii, feminismul, gender-ul, rela]ia cu trecutul colonial. Foarte la mod` a devenit literatura non-fiction, de parc` oamenii s-ar fi plictisit de propria imagina]ie [i de viziunile literare. Ast`zi, domin` reportajul, jurnalul de c`l`torie, \ntruc\t oamenii doresc s` \mp`r-

t`[easc` ceea ce tr`iesc \n c`l`torii. {i popcultura \[i reclam` propriile drepturi, a[a se explic` reintrarea \n gra]ii a unei specii precum romanul poli]ist. Au ap`rut noi specii – blogurile, de exemplu. Uneori \mi fac griji c`, \n aceast` lume rapid` \n care mul]i doresc s` spun` ceva, dar pu]ini vor s` asculte, literatura nu va rezista. {i, colac peste pup`z`, mai s\nt [i statisticile sumbre care spun c` oamenii citesc tot mai pu]ine c`r]i.

Poate c` facem parte din ultimele genera]ii care \nc` mai citesc romane cu sens. |n România ave]i admiratori necondi]iona]i, am constatat asta de c\te ori am dat \mprumut c`r]ile dvs. (\n principal Str`veacul...) [i nu s-au mai \ntors. Cum v` descurca]i cu ace[ti cititori din toat` lumea care au \nceput s`-[i imagineze Polonia dup` acel loc magic situat \n mijlocul universului?

Exist` c\teva miliarde de asemenea „centre ale universului“, tot at\tea c\]i oameni exist` pe p`m\nt. Abia c\nd o s` \n]elegem lucrul acesta, vom g\ndi universal.

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

bl\nzirea acestei lumi prin istorisire. De obicei, v`d imagini pe care m` str`duiesc s` le preschimb \n cuvinte. Am \ncredere \n aceste imagini, \mi ofer` un punct de plecare perfect pentru povestea pe care doresc s` o spun. S\nt infinit de polisemantice, profunde, iar acest lucru se observ` abia c\nd \ncep a fi povestite. Concentrarea asupra unui detaliu, stabilirea perspectivei pot releva semnifica]ii cu totul [i cu totul noi. Este fascinant. |ntr-un anumit sens, scrisul \n acest fel e o sarcin` f`r` de sf\r[it.

DILEMATECA

INTERVIU

interviu realizat de

Simona Sora traducere din limba polon` de

Cristina Godun Mul]umim Institutului Polonez din Bucure[ti, \n special doamnei Luiza S`vescu, pentru intermedierea acestui interviu.

n

pagina 5

pagina 6

DOSAR

Salon du livre de la Paris a fost un succes: mii de c`r]i v\ndute \n doar c\teva zile, zeci de mii de vizitatori la standul României [i o foarte bun` prezentare \n pres` a literaturii române[ti contemporane. |ns`, dincolo de statistici, dincolo de bucuria meritat` a autorilor de a se \nt\lni cu cititorii lor din Fran]a [i de mult a[teptata vizibilitate \n presa francez`, r`m\n caren]ele de comunicare [i de organizare ale noii conduceri a Institutului Cultural Român, evidente – \nainte, \n timpul [i dup` t\rgul de carte. Mircea C`rt`rescu, Andrei Ple[u, Gabriel Liiceanu [i Neagu Giuvara nu au fost prezen]i la Salon du livre. O absen]` semnificativ` care, chiar dac` nu a f`cut valuri \n Fran]a, a ridicat numeroase semne de \ntrebare \n România. Un alt scriitor important, Filip Florian, refuz` [i el s` colaboreze cu noua conducere a ICR (care s-a gr`bit s`-l catalogheze drept „intelectual de carton“). Numero[i manageri culturali [i arti[ti nu mai vor, nici ei, s` realizeze programe \n colaborare cu ICR – [i nu se sfiesc s` declare public acest lucru.

Niciodat` p\n` acum nu s-a \nt\mplat ca arti[tii s` evite tocmai institu]ia menit` s`-i promoveze.

Acum dou` s`pt`m\ni, la Clubul Dilema veche, am discutat despre participarea României la t\rgurile de carte (Göteborg, Torino, Madrid, Paris). Ce [anse au scriitorii români s` se impun` pe pie]ele literare occidentale? Ce rol au politicile culturale? Ce efecte au avut prezen]ele române[ti la t\rgurile de carte? {i – mai ales – la ce s` ne a[tept`m \n viitor? Discu]ia – moderat` de Matei Martin – i-a avut ca invita]i pe scriitoarea Gabriela Adame[teanu, pe Simona Kessler – agent literar [i pe Florin Bican – responsabil, p\n` nu de mult, de programele de formare a traduc`torilor str`ini, din cadrul ICR.

Florin Bican

Socoteala de-acas`…

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

România la t\rgurile interna]ionale de carte

Dup` ce a frecventat standul Institutului Cultural Român la edi]ia din 2009 a T\rgului de Carte de la Londra, scriitorul [i jurnalistul britanic Anthony Daniels a scris un articol pentru selecta publica]ie american` The New Criterion. „C\nd am vizitat România cu pu]in timp \nainte de c`derea regimului Ceau[escu“ – \[i aminte[te el \n primele r\nduri – „românii (judec\nd dup` oferta din vitrinele libr`riilor) p`reau a fi o na]iune de \mp`timi]i ai stereochimiei: \n vitrine era expus, aproape \n exclusivitate, un

volum cu titlul Polimerizarea stereospecific` a izoprenului.“ Anthony Daniels \[i explic` neverosimila popularitate a tomului prin numele autorului (al pretinsului autor, zice el): Elena Ceau[escu, doctor \n [tiin]` [i membru al Academiei Române… „Dup` aproape dou`zeci de ani“ – continu` Daniels – „standul românesc de la London Book Fair este dovada concludent` a unei schimb`ri revolu]ionare. O demen]` monomaniac` a fost \nlocuit` cu o diversitate s`n`toas` – sau poate doar normal`“ (Anthony Daniels, „Always in the wrong place“, The New Criterion, iunie 2009). Aceast` normalitate ar trebui s` fie criteriul de baz` al oric`rei

strategii de promovare a literaturii. Normalitatea, la r\ndul s`u, este alimentat` de diversitate, iar diversitatea este rezultanta aporturilor individuale armonizate firesc \ntr-un sistem guvernat inevitabil de entropie.

A[a a \ncercat ICR s` promoveze literatura român` (\mpreun` cu toate celelalte compartimente ale culturii noastre) \n perioada 2005-2012, c\nd institu]ia era coordonat` de Horia-Roman Patapievici, Tania Radu [i Mircea Mih`ie[, echip` interac]ion\nd osmotic cu fiecare angajat al Institutului, de la directorii de departamente p\n` la referen]i, dar [i cu colaboratorii [i parte-

plicabil`. Fran]a este \n mod consecvent traduc`toare de literatur` român`, \n virtutea unei deschideri tradi]ionale fa]` de literaturile str`ine. S-au \nregistrat \ns` bre[e remarcabile [i \n spa]iul german, unde ar fi de men]ionat c` edituri „mari“ din Germania [i Austria (Suhrkamp, Zsolnay, Residenz) au publicat autori români a c`ror apari]ie a fost recenzat` copios \n presa local`. Ca s` nu mai vorbim de pozi]ionarea literaturii române \n spa]iul scandinav – aici eforturile ICR Stockholm [i participarea la T\rgul de Carte de la Göteborg au avut un rol esen]ial, anihilat magistral prin t`ierea fondurilor de c`tre noua conducere ICR, taman anul acesta, c\nd, ca urmare a strategiilor aplicate consecvent de c\]iva ani \ncoace, România ob]inuse statutul de ]ar` invitat`… „Noua Europ`“ s-a deschis [i ea, mai mult sau mai pu]in, un num`r tot mai mare de traduceri \nregistr\ndu-se \n Bulgaria, Polonia [i Ungaria, \n primul r\nd datorit` entuziasmului noului val de traduc`tori care au beneficiat de bursele ICR. Israelul [i Turcia dau [i ele semne de interes fa]` de literatura român`, deja concretizate \n apari]ia c\torva titluri. P\n` acum, sub echipa vechiului ICR, din literatura român` s-au tradus aproximativ 300 de c`r]i, apar]in\nd unui num`r de 115 autori, [i publicate de 164 de edituri, din 27 de ]`ri, \n 25 de limbi.

Aceste lucruri au fost posibile tocmai datorit` structurii flexibile [i dinamice a fostului ICR, dinamitat` prin preluarea acestei institu]ii de c`tre margarajahul Jabba the Hutt, care-[i centreaz` discursul pe debitarea monomaniac` a unor generalit`]i lemnoase de esen]` tare [i pe atacuri veninoase „la individ“, contest\nd cu ranchiun` punctele marcate de echipa care l-a precedat. Auzim \ntreb`ri precum „cine-i Dan Lungu?“, „de ce Mircea C`rt`rescu?“, „ce-o]i g`si la Filip Florian?“, „de ce nu Breban [i Buzura?“ – „de ce nu caloriferul?“ De aici p\n` la Polimerizarea stereospecific` a izoprenului mai e un pas…

Florin Bican este scriitor. A coordonat programul de formare a traduc`torilor din cadrul Institutului Cultural Român

Monica Joi]a

Disciplina efortului colectiv

Una din preocup`rile de c`p`t\i \n activitatea mea de [apte ani ca director adjunct [i director interimar al Institutului Român de Cultur` [i Cercetare Umanistic` de la Vene]ia ([i care sper s` r`m\n` o constant` \n activitatea institu]iei) a fost abordarea perseverent`, pe mai multe fronturi, a literaturii române, a traducerilor \n limba italian` [i a politicii editoriale din România, \n raport cu exigen]ele, particularit`]ile [i formulele de marketing literar specifice Italiei.

Iat` c\teva dintre liniile acestei strategii: a) promovarea individual` a scriitorilor (prin manifest`ri tip lans`ri de carte, dialoguri cu publicul italian, dezbateri la universit`]i; amintesc c\teva nume: Filip Florian, Nora Iuga, Cristian Teodorescu, Gabriela Adame[teanu; Dan Lungu sau seria de \nt\lniri anuale de la Bistrot de Venise: Nina Cassian, Mircea Dinescu, Ileana M`l`ncioiu, Matei Vi[niec, Marta Petreu); b) leg`tura permanent` cu traduc`torii italieni (inclusiv prin organizarea, la Vene]ia, \mpreun` cu Centrul Na]ional al C`r]ii, a dou` ateliere de lucru, pe o perioad` de o s`pt`m\n`, cu traduc`tori de literatur` român` din diferite ]`ri: „Literodromul Babel“, \n 2009 [i „Literodromul Babel Reloaded“, \n 2011); c) sprijin permanent acordat numeroasei [i valoroasei genera]ii de tineri traduc`tori italieni, forma]i la „cursurile“ de la Mogo[oaia; d) leg`tura cu editurile italiene care aveau \n planul editorial traduceri din literatura român` (Monnier Università/Mondadori Education, Hacca, Aìsara, Atmosphere Libri etc.) [i care, ulterior, au aplicat [i au c\[tigat la concursul programului TPS al Institutului Cultural Român, inclusiv prin consilierea \n h`]i[ul birocratic al candidaturii pentru finan]are; e) inserarea prezen]ei române[ti la festivalurile de literatur` cu caracter interna]ional din Italia: Mantova, Genova, Sardinia (unde au participat, printre al]ii, Gabriela Adame[teanu, Lucian Dan Teodorovici, Adela Greceanu, {tefania Miha-

pagina 7

n MARCO DOTTI (scriitor, editor, profesor) C`r]ile cer nu numai prezent`ri, ci [i \nt\lniri. |nt\lnirile literare (\ntr-un sens larg, cele legate de istorie, filozofie, cultura material` [.a.m.d.) nu urmeaz` o linie direct` autor-editor-cititor [i un mod frontal de prezentare, ci implic` prezen]a (mai mult, co-prezen]a) autorilor, traduc`torilor, cercet`torilor, jurnali[tilor, a celor interesa]i, a speciali[tilor, a cititorilor sau a simplilor curio[i sau trec`tori atra[i de ceva care, altminteri, nici nu le-ar fi re]inut aten]ia. Salonul de Carte de la Torino se dezvolt` \n jurul acestei idei simple, dar deloc evidente: \nt\lnirea – contrar unei conferin]e academice sau unei prezent`ri – are o „circularitate“ proprie. Cititorul – iar nu autorul – se afl` \n centrul ei . Iar \n jur e opera. Importan]a pe care, \n special \n 2012, Salonul de la Torino a avut-o – [i o are – pentru literatura român` e legat` tocmai de aceast` caracteristic`: \nt\lnirea. |nt\lnirea a deschis u[i, a croit drumuri, a eviden]iat noi c`i [i posibilit`]i de dezvoltare a literaturii române \n Italia, pe care noi to]i ar trebui s` \nv`]`m s` le pre]uim.

(Rudiano, 14 aprilie 2013)

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

nerii externi. Spre deosebire de actuala conducere, nimeni din fostul ICR nu pretindea c` de]ine piatra filozofal` a disemin`rii culturii române \n lume. |ntr-un articol publicat pe 14 aprilie \n The Guardian, Alex Clark spune pe [leau: „Cine pretinde c` poate descifra runele pie]ei de carte moderne, ori se am`ge[te, ori e [arlatan…“ F`r` s` ne d`m aere c` am cunoa[te dedesubturile pie]ei interna]ionale de carte, am \nceput s-o explor`m. Participarea la t\rgurile interna]ionale, programele de finan]are, preg`tirea [i cultivarea traduc`torilor str`ini, turneele de lectur` ale autorilor români \n str`in`tate, extinderea re]elei ICR \n afara grani]elor s-au coordonat sinergic [i s-au racordat din mers la feed-back-ul unei pie]e, alta dec\t moscovita Pia]` Ro[ie. |n consecin]`, literatura român` a ajuns s` fie vizibil` \n Europa, apropierea geografic` fiind \n acest caz un factor favorabil. Zona anglofon` – aici includem [i Statele Unite – este mai greu abordabil` din cauz` c` acolo traducerile reprezint` 3% din totalul c`r]ilor publicate. M` \ntreb c\t de bine poate fi reprezentat` literatura român` pe un segment at\t de \ngust, la concuren]` cu literaturi care au intrat \n curs` mult mai devreme. Bine\n]eles c` \n compara]ie cu situa]ia de acum c\]iva ani, c\nd pe pia]a de carte anglo-saxon` nu exista mai nimic tradus din literatura noastr`, s\ntem „bine reprezenta]i“ [i acolo, chiar dac` nu ne putem l`uda dec\t cu cele c\teva traduceri publicate de Houghton Mifflin Harcourt, Dalkey Archive Press, Northwestern University Press [i revista Absinthe, \n Statele Unite, [i de University of Plymouth Press, \n Marea Britanie. |n rest, din datele existente s-ar p`rea c` Spania de]ine suprema]ia numeric`, c\nd vine vorba de titlurile publicate. De ce? – e un mister... Dar [i Italia vine tare din urm`.

Exist` un num`r relativ mare de traduc`tori \n ambele ]`ri, mul]i dintre ei fiind forma]i chiar \n cadrul programelor de burse pentru traduc`tori, derulate la ICR. Dar nu se poate deduce de aici o formul` general-a-

DILEMATECA

DOSAR

pagina 8

DOSAR lache, Simona Popescu, Svetlana Cârstean, Ruxandra Cesereanu, Denisa Com`nescu, Ion Mure[an, Sorin Ghergu]).

Dar toate aceste ]inte, concretizate \n fronturi de ac]iune, [i-au dat cel mai bine m`sura \n organizarea particip`rii României, cu un stand na]ional [i o serie de manifest`ri (at\t \n programul mare al evenimentului, c\t [i \n programe colaterale), la Salonul de Carte de la Torino, timp de patru edi]ii (2009, 2010, 2011 [i 2012). A[adar, obiectivul Torino a reprezentat \nsumarea anual` a demersurilor prezentate succint mai sus: la Torino, f`ceam bilan]ul, tr`geam linie, pentru ca apoi, de cum se \nchideau por]ile Salonului, s` o lu`m de la cap`t. Astfel, \n 2012, c\nd România a fost ]ara invitat` de onoare, al`turi de Spania, am avut un regim preferen]ial: era vorba de o candidatur`, atent urm`rit` [i evaluat` timp de trei ani, spre deosebire de ]`rile invitate de onoare la ultimele edi]ii ale Salonului, c`rora le-a fost adresat` de c`tre organizatorii italieni onoranta invita]ie. Aceast` deosebire de percep]ie este una [i de fond, [i de nuan]`, \ntruc\t cumuleaz` simbolic aspectele practice, actuale ale imaginii culturale a României \n Italia.

Formidabila desf`[urare de for]e literare, critice, editoriale cu care România s-a prezentat ca ]ar` invitat` de onoare la Torino, \n 2012 (peste 120 de invita]i români [i italieni; 23 de scriitori români prezen]i; 22 de noi traduceri din literatura român`, de la edi]ia precedent` a Salonului – un num`r record; peste 30 de manifest`ri organizate \n cadrul Salonului, al`turi de seria de evenimente din ora[; o sus]inut` campanie de promovare; stand de 400 m2, construit dup` un concept modern, interactiv, buget de cca 500.000 de euro), a fost posibil` datorit` unei \ntreprinderi care \n România are mai degrab` titlu de excep]ie: disciplina efortului colectiv. Au lucrat atunci, \mpreun`, Institutul Cultural Român – prin Institutul de la Vene]ia [i Centrul Na]ional al C`r]ii –, AIR (Asocia]ia Italian` a Români[tilor), colectivul de limba [i literatura italian` din cadrul Universit`]ii Bucure[ti. Fire[te, mai este cale lung` p\n` la o strategie comun` [i coerent` a tuturor actan]ilor (individuali [i institu]ionali, de stat [i priva]i, din România [i din Italia) pentru promovarea literaturii române, \n cadrul c`reia, insist asupra acestui lucru, t\rgurile de carte trebuie s` reprezinte doar unul dintre punctele din strategia literar` general`, un binevenit instrument de marketing care, \ns`, am eu impresia c` \ncepe s` se „clasicizeze“ (iat`, de pild`, \n State nu exist` deloc aceast` tradi]ie a „t\rgurilor“ de carte).

Efectele particip`rii României la Salonul de la Torino le-am cuantificat \n timp, vreme de trei ani: nu au fost – [i nu s\nt – efecte imediate, ci de lung` durat` (noile con-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Obiectivul Torino

tracte, noile edituri interesate de literatura român`, noile contacte \ntre scriitorii români [i editori, agen]i, critici etc.). Nu m` pot pronun]a asupra tipului de efecte generate de Salonul de anul trecut, \ncet\ndu-mi activitatea la IRCCU Vene]ia, la sf\r[itul lui 2012; pot \ns` s` men]ionez c\teva puncte strategice care \nc` nu au fost abordate [i care devin imperative pentru prezen]a literaturii române \n Italia: a) publicarea de traduceri din literatura român` la marile edituri italiene; b) parteneriatul cu mediul privat; c) promovarea formulelor actuale de

marketing literar (agen]i, impresari); d) rela]ia cu presa cultural` din Italia.

Un alt subiect de discu]ie, foarte important pentru prezen]a literaturii române \n Italia – discu]ie care nu poate fi temeinic` \n lipsa unor studii serioase, bazate pe cercet`ri, statistici sau sondaje, de tipul rapoartelor din politicile culturale na]ionale, cum procedeaz` Polonia sau Ungaria –, ar fi \n ce m`sur`, pentru publicul italian actual, pentru pia]a editorial` italian` etc., pot fi utile traduceri noi, actualizate, din clasicii literaturii române sau chiar din scriitorii in-

n BRUNO MAZZONI (profesor, traduc`tor, pre[edintele Asocia]iei Italiene a Români[tilor) |n calitate de pre[edinte al Asocia]iei Italiene a Români[tilor, am fost onorat [i entuziasmat s` colaborez, \mpreun` cu Institutul Cultural Român, la Salonul de la Torino, de anul trecut, c\nd România a fost, al`turi de Spania, ]ara invitat` de onoare la cea de-a XXV-a edi]ie a manifest`rii. O ocazie care a fost fructificat`, \ntr-o manier` excelent` – prin prezentarea unui num`r considerabil de volume (proz`, poezie, eseistic`) ale unor autori români publica]i \n Italia – [i datorit` programului TPS: peste 30 de titluri!

Un num`r impresionant de scriitori [i speciali[ti prezen]i nu numai la Salon, dar [i \n c\teva [coli [i libr`rii din ora[, pentru \nt\lniri cu un public c\t mai diversificat; mese rotunde, cu un succes deosebit la public, despre istoria României moderne [i contemporane sau despre importan]a literaturii, \n Est [i \n Vest, \nainte [i dup` 1989; numeroase \nt\lniri cu scriitorii români, printre care \i amintesc pe Norman Manea, Mircea C`rt`rescu, Ana Blandiana.

M-a impresionat \n mod deosebit o expozi]ie fotografic` ce a f`cut cunoscut publicului italian Memorialul de la Sighet, m`rturie vie a tragediei provocate, timp de patru decenii, de regimul comunist. Printr-un concurs fericit de \mprejur`ri, am prezentat la Salonul de la Torino trei volume, la a c`ror traducere am lucrat, printr-o multipl` implicare, timp de multe luni, \n 2012. Este vorba de traducerea integral`, pentru editura Voland din Roma, a celor cinci p`r]i ce alc`tuiesc capodopera lui Mircea C`rt`rescu – Nostalgia, de traducerea romanului lui Max Blecher – |nt\mpl`ri \n irealitatea imediat`, care a ap`rut la editura Keller din Rovereto ([i despre care criticul Emanuele Trevi a scris o ampl` recenzie \n suplimentul cultural al Corriere della Sera, cu titlul „Un Kafka român“) [i de traducerea volumului de versuri-colaj al Hertei Müller – Este sau nu este Ion, tip`rit \n elegante condi]ii grafice, la editura Transeuropa din Massa.

(Roma, 14 aprilie 2013)

Matei Vi[niec, pentru a nu mai vorbi de un re\nnoit interes \n Italia fa]` de Max Blecher (tradus de Bruno Mazzoni) sau Tristan Tzara (\n t`lm`cirea lui Giovanni Rotiroti).

Calitatea pie]ei culturale locale Mai trebuie s` men]ionez o problem` esen]ial`, de care depinde enorm promovarea literaturii române \n str`in`tate: \n România, nu exist`, la ora actual`, un cadru juridic prielnic [i stimulativ pentru exportul cultural, c`ci Legea achizi]iilor publice (cu toate ajust`rile din 2003 [i 2008) ignor` specificul [i nevoile produsului cultural. Iar c\nd vorbim de organizarea unui proiect de asemenea propor]ii, cum a fost Salonul de Carte de la Torino din 2012, de la preg`tirile de baz` (construc]ia standului, achizi]ionarea biletelor de avion pentru invita]i etc.) la efectele imediat cuantificabile (v\nz`rile de carte), logistica se prezint` adeseori ca o sum` de situa]ii concrete de imposibilitate.

|n sf\r[it, ca organizatori, la Salon avem o imagine de ansamblu a peisajului, \n perpetu` mi[care, al literaturii [i pie]ei editoriale (din România [i nu numai). Cu alte cuvinte, fundalul muncii noastre este alc`tuit din raporturile care se stabilesc \ntre diferitele categorii de actan]i: autori, editori, traduc`tori, cititori etc. A fost evident` [i la Torino (strict din perspectiva organizatoric`) neasamblarea mecanismului românesc de marketing literar, desigur [i sub presiunea crizei economice. Deci \n continuare trebuie lucrat nu numai la promovarea literaturii române la t\rgurile de carte din afar`, ci [i la calitatea pie]ei culturale (literare, editoriale) interne.

Monica Joi]a a fost, p\n` \n 2012, director al Institutului Român de Cultur` [i Cercetare Umanistic` de la Vene]ia.

n

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

tra]i fatalmente \ntr-un proces de reevaluare? Care ar fi impactul acestora [i cine ar trebui s` efectueze traducerile?

Desigur, pe de alt` parte, este vital` continuarea (co)finan]`rii culturii scrise [i a programelor de traduceri [i de sprijinire a traduc`torilor. Mai ales c`, dac` urc`m acum pe o treapt` teoretic`, Salonul de la Torino din 2012 a marcat o rafinare a recept`rii literaturii române din partea criticii [i a presei de specialitate: mutarea accentului de la interesul de tip „sociologic“ – cu fire[ti motiva]ii (pentru cititorul italian, literatura român` actual` era echivalent` cu „descrierea“ regimului comunist [i a schimb`rilor dup` 1989) – spre analiza nout`]ii, a formulelor [i temelor, a valorii intrinsece a discursului literar din România de azi. |n acest moment propice s-a aflat la Torino \n 2012, de pild`, poezia lui Ion Mure[an, proza lui R`svan Popescu, a Anei Maria Sandu sau a lui Lucian Dan Teodorovici, teatrul lui

DILEMATECA

DOSAR

„Un stand gol“

interviu cu Dan Shafran, directorul ICR Stockholm România este invitat` de onoare la Bok och Bibliotek 2013. T\rgul de Carte de la Göteborg este, pentru literatura român`, o platform` important` de export spre ]`rile nordice.

Dac` participarea la acest t\rg de carte este o certitudine, nu se [tie \nc` exact cum va fi reprezentat` România: Institutul Cultural Român a anun]at c` va aloca, pentru organizarea standului [i a evenimentelor, suma de 60.000 de euro. Un buget considerat de echipa ICR de la Stockholm mult prea mic pentru a asigura o participare onorabil`. {i asta, \n ciuda faptului c` literatura român` e bine primit` de cititorii suedezi.

Care e conceptul standului României? |n principiu, nu ni se dau bani dec\t pentru a achita chiria spa]iului rezervat standului, nu \ns` [i pentru a-l mobila. Singurul concept care se profileaz` \n acest moment este acela al unui stand gol. Trebuie s` recunosc c` este [i acesta un concept.

Acum c\teva s`pt`m\ni, v` pl\ngea]i, \ntr-un interviu (din Observator cultural) c` nu reu[i]i s` colabora]i cu centrala ICR de la Bucure[ti. A]i reu[it, \ntre timp, s` dialoga]i cu noua conducere?

De la publicarea interviului [i p\n` ast`zi nu a ap`rut nici o schimbare \n acest sens. De c\teva luni am \ntrerupt, practic, orice contact cu conducerea ICR. Nu mi se r`spunde la telefon, nu mi se r`spunde la email-uri, nu mi se r`spunde la \ntreb`ri sau solicit`ri. S\nt ostracizat. |n ce stadiu s\nt preg`tirile?

Noi, cei de la ICR Stockholm, mergem \nainte. De[i [tim deja c` ceea ce construim ast`zi ne este distrus a doua zi. Cu toate acestea, am alc`tuit o list` cu scriitorii pe care dorim s`-i invit`m [i chiar am convins T\rgul [i diver[i al]i parteneri (edituri suedeze, ambasade str`ine [i asocia]ii culturale) s` finan]eze aproape 60% din aceste costuri, de[i contractul stipuleaz` clar c` ele intr` \n responsabilitatea ]`rii invitate.

Asta arat` c\t` bun`voin]` exist` \n continuare \n Suedia pentru România [i cultura român`. E un capital de \ncredere care trebuie s` ne bucure [i de care nu e cazul s` ne batem joc. Am trimis listele [i propunerile noastre de seminarii – \nc` nu complete – la Bucure[ti [i s\ntem \n a[teptarea unui r`spuns. De[i nu ne facem mari speran]e. a consemnat

Matei Martin

n

pagina 9

Ce a[tept`ri are publicul din Suedia cu privire la participarea României \n calitate de invitat de onoare la T\rgul de Carte de la Göteborg?

Publicul suedez [i reprezentan]ii T\rgului se a[teapt` la foarte mult. De obicei, invitata de onoare profit` de ocazie pentru a face o demonstra]ie de for]` – timp de c\teva zile, ea este vizibil` peste tot, at\t prin scriitorii invita]i [i prin traducerile ap`rute, c\t [i prin stand, care de obicei ocup` pozi]ia central` \n t\rg, [i promovarea \n ora[. |n plus, majoritatea ]`rilor prezint` \n acest context [i alte domenii ale culturii lor. Cu alte cuvinte, presta]ia unei invitate de onoare la un t\rg de carte este cam aceea[i cu cea de anul trecut de la Torino [i cu cea pe care \n]eleg c` a avut-o [i anul acesta la Paris. |n momentul de fa]`, \ns`, noi nu putem oferi

Suediei [i t\rgului de la Göteborg dec\t foarte pu]in. Mai nimic. Tocmai aceast` discrepan]` uria[` \ntre a[tept`rile pe care le au suedezii de la ]ara invitat` de onoare [i indiferen]a cu care conducerea ICR prive[te rolul pe care România trebuie s`-l joace la t\rgul de la Göteborg face s` ne \ndrept`m spre un e[ec asumat. Dac` la Paris România s-a sim]it onorat` de statutul de ]ar` invitat` pe care i l-a acordat Fran]a, la Göteborg lucrurile stau exact pe dos: Suedia trebuie s` se simt` onorat` c` România a acceptat statutul de ]ar` invitat`. „Bucure[ti e o capital` de ]ar` UE cu 18 milioane de locuitori [i are 2 milioane, iar Göteborg e un ora[ secund sau ter] de 0,5 milioane, \ntr-o ]ar` UE de 8 milioane“, constata vicepre[edintele ICR Horia Gârbea, pe 10 ianuarie, \ntr-un email trimis mie. Pentru ca, numai dup` c\teva zile, s` revin`: „sus]in ideea c` ni se propune ceva oneros.“ Dintr-un anume punct de vedere avem, totu[i, toate [ansele s` facem senza]ie \n Suedia: va fi pentru prima oar` \n istoria T\rgului de Carte de la Göteborg – [i asta o [tiu chiar de la conducerea acestuia – c\nd o ]ar` invitat` de onoare nu va respecta un contract semnat. Fiindc` ne va fi imposibil s` respect`m contractul, cu banii care ne-au fost aloca]i.

pagina 10

PROFIL {tefania Oprina

coordonator PR & Marketing libr`riile Humanitas

Libr`riile Humanitas au trecut, \n ultimul an, printr-un intens proces de rebranding. Transformarea a vizat \ns`[i func]ia libr`riilor, care au devenit, din magazine de c`r]i, un soi de mall-uri culturale. {tefania Oprina e o t\n`r` vis`toare care crede nu numai \n viitorul c`r]ii tip`rite, ci [i \n viitorul libr`riilor.

Libr`ria de la biserica Kre]ulescu a fost reamenajat` [i seam`n` acum cu o cafenea.

O cafenea literar`, bine\n]eles, c`ci obiectivul principal, acela de a crea un spa]iu prietenos pentru iubitorii de carte, nu a fost neglijat de arhitec]i. Pasajul pietonal care duce la libr`rie a fost renovat, \n fa]a vitrinei sclipitoare s\nt acum scaune [i mese de cafenea. Libr`ria e mai primitoare, te \nt\mpin` altfel. |n plus, s-a deschis [i un departament de muzic`, bine garnisit, la etaj. Libr`riile se schimb` la fa]`. Dac` la Kre]ulescu a fost nevoie de interven]ie \ntr-un spa]iu deja existent (bine situat pe harta traseelor culturale din Bucure[ti), noul spa]iu de la Ci[migiu a fost g\ndit, de la bun \nceput, ca o li-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

„C`r]ile vor r`m\ne offline“ br`rie-cafenea. Designul a fost conceput special pentru a crea un spa]iu util [i pl`cut, destinat lans`rilor de carte [i dezbaterilor. Mobilierul e foarte func]ional. C`rucioarele \n care s\nt ]inute c`r]ile pot fi mutate cu u[urin]`, din sertare se constuie[te un podium: e un spa]iu cu geometrie variabil`. Libr`ria te \nt\mpin` cu arome de cafea bun` [i ambian]` muzical` incitant`. „Vrem s` ]inem clien]ii c\t mai mult \n libr`rie. {i s` le facem [ederea c\t mai pl`cut`“ – spune {tefania Oprina, PR manager al libr`riilor Humanitas. |n afar` de ambian]`, publicul e atras de tot felul de evenimente. De pild`, de \nt\lniri cu autori – cum a fost, de exemplu, aniversarea a 20 de ani de la apari]ia primei edi]ii a volumului Nostalgia de Mircea C`rt`rescu. Sau de serate literare: o dat` pe lun`, la libr`ria Kre]ulescu, Smaranda Bratu Elian organizeaz` „Serile italiene“ (cea mai recent` serat` a avut ca punct de plecare romanul Accabadora de Michela Murgia); la libr`ria Humanitas – Ci[migiu se fac serate de literatur` japonez`.

Emisiunea lui H.-R. Patapievici |napoi la

argument \[i c`uta locul, iar libr`ria de la Ci[migiu e noua gazd`. A fost o emisiune de succes, trebuia s` ajung` din nou la public, libr`ria ]ine acum locul studiourilor TVR. „Avem foarte multe solicit`ri din partea editurilor s` organiz`m diverse lans`ri de carte aici, la libr`ria de la Ci[migiu. P\n` acum, cele mai multe evenimente au fost \n jurul c`r]ilor ap`rute la Humanitas, \ns` organiz`m evenimente [i pentru alte edituri.“ Libr`ria nu mai e un spa]iu dedicat exclusiv v\nz`rii de carte. Produsele s-au diversificat. S\nt tot mai multe evenimente. E un alt gen de divertisment. Care e publicul acestor evenimente? „|ntotdeauna e altfel, la fiecare eveniment s\nt al]i oameni, alte haine, alte priviri.“ Cel mai tr`znit eveniment a fost o reuniune la dou`zeci de ani de la terminarea liceului, organizat` \n libr`rie.

Din cele 17 libr`rii Humanitas (din Bucure[ti [i din ]ar`), multe s\nt situate \n cl`diri istorice. Cl`direa de pe Calea Victoriei, care g`zduie[te libr`ria Humanitas-Kre]ulescu, \nc` mai poart` pe fa]ade urme de gloan]e trase \n timpul Revolu]iei din decembrie 1989. Libr`ria de la Ci[migiu e \n-

„S` ias` libr`ria din libr`rie“ To]i librarii s\nt tineri. „Pentru angajarea la libr`ria de la Ci[migiu am schimbat un pic procedurile. Au fost ni[te interviuri colective, am \ncercat s` angaj`m echipe, mai degrab` dec\t librari. A durat foarte mult. |n plus, cum libr`ria \nc` nu se deschisese, dar angaj`rile erau f`cute, am avut timp de practic`: oamenii au lucrat mai \nt\i o perioad` \n celelalte libr`rii. {i au putut s`-[i \nsu[easc` noua formul`.“ Exist` [i cereri care nu pot fi onorate? „Se \nt\mpl` rar. La Ci[migiu, unde exist` un spa]iu destul de mare, avem o selec]ie foarte variat`. Dac` lipse[te ceva, verific`m stocul [i ne trimitem clien]ii la libr`ria de la Kre]ulescu, de pild`, aflat` \n apropiere.

Altminteri, putem s` facem o comand` c`tre editur`.“ Publicul Humanitas e diferit de publicul altor libr`rii. „Cei mai mul]i dintre cititorii no[tri au peste 40 de ani [i caut` c`r]i de filozofie [i de istorie“ – spune {tefania Oprina, care a lucrat, vreme de un an, ca librar, la Libr`ria (Humanitas) din fundul cur]ii. |ns` e greu s` faci un portret-robot. Ca s` ajung` de la editur` \n libr`rie [i apoi la cititori, cartea trece ([i) prin m\inile ei. Pe la departamentul de PR & marketing. Treaba {tefaniei Oprina e ca „libr`ria s` ias` din li-

br`rie“. Adic` s` „ambaleze“ c`r]ile [i tot ce produce libr`ria [i s` le exporte spre publicul care ar putea fi interesat. „Am grij` ca fiecare libr`rie, din fiecare ora[, s` fie conectat` la teatru, oper` sau alte \ntreprinderi culturale.“ Tot ea gestioneaz` [i rela]ia cu celelalte edituri. Sau mijloce[te rela]ia dintre cititori [i autorul lor preferat, organiz\nd, de pild`, sesiuni de autografe.

Clien]i dificili {tefania Oprina s-a \nscris la Facultatea de Litere pentru c` [tia c` Ioana Pârvulescu preda acolo. O citise [i voia s-o cunoasc`. La Litere a \nv`]at s` citeasc`. Adic`: s` citeasc` mult de tot. Unul dintre primele joburi: librar la Humanitas. „Oamenii cred c`, dac` e[ti librar, vinzi c`r]i. De fapt, te duci \ntr-o lume pe care ]i-o creezi singur, cu fiecare client, cu fiecare carte. Am fost librar timp de un an – a fost cea mai frumoas` perioad` din via]a mea.“ Cel mai mult \i place s` citeasc` [i s` recomande c`r]i. „Ador s` primesc o comand` grea. |mi plac clien]ii dificili – cei care nu [tiu exact ce vor.“ De pild`, i s-a cerut, de c`tre „o doamn` \ntre dou` v\rste, divor]at` recent“, o carte \n care s` fie o poveste de dragoste, \n care scriitorul s` fie bl\nd cu personajele, \n care nici unul dintre eroi s` nu p`]easc` ceva r`u. „A fost cumplit de greu s` g`sesc ceva. Dar poate citesc eu ce nu trebuie“. Cea mai amuzant` comand` a fost „Micul Prin] pentru adul]i“. Da, a]i citit bine, un client voia Micul Prin] f`r` desene, fiind convins c` binecunoscuta ([i singura) versiune e, de fapt, varianta prescurtat` [i ilustrat` pentru copii a unui roman „serios“, pentru oameni mari.

Dincolo de pl`cerile [i deliciile meseriei de librar, {tefania Oprina nu uit` s` povesteasc` [i despre corvezile cotidiene: „S` recomanzi c`r]i e cea mai pl`cut` parte a muncii. E ce se vede. De fapt, cel mai mult

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

tr-un imobil cu o poveste cu adev`rat zbuciumat`. Fostul Palace Hotel, construit \n 1912, a fost na]ionalizat pe la \nceputul anilor ’50 [i transformat \n Hotel Ci[migiu. |ntre 1989 [i 1995, cl`direa, avariat` puternic de cutremurul din 1977, a devenit c`min al Facult`]ii de Teatru [i Film. Retrocedat \n 2001, imobilul a fost v\ndut apoi unei companii imobiliare care, dup` consolidare [i renovare, l-a readus \n starea de acum: la parter e libr`ria, la etaj s\nt birourile Institutului Cervantes.

DILEMATECA

PROFIL

timp \l petreci etichet\nd c`r]i. Sau aranj\ndu-le la raft. Sau plas\nd dispozitive antifurt. Sau ambal\nd c`r]ile pentru retur.“

Rostul libr`riilor Amazon.com anun]`, de la un an la altul, cifre de afaceri tot mai mari. |n Europa, libr`riile – mai ales cele mici, independente – s\nt tot mai pu]ine: presiunea e prea mare, magazinele virtuale c\[tig` tot mai mult teren, c`r]ile \n format electronic se r`sp\ndesc rapid. |n cur\nd, o s` citim numai de pe device-uri. Ce rost mai au libr`riile? „Nu cred c` se va \nt\mpla prea cur\nd. C`r]ile tip`rite nu vor fi \nlocuite de cele \n format electronic. E o pl`cere at\t de mare s` pui post-it-uri pe fiecare pagin` \nc\t nimeni [i nimic nu va putea \nlocui asta. C`r]ile vor r`m\ne offline. Cel pu]in o perioad`“ – afirm`, cu o siguran]` contagioas`, {tefania Oprina. |ntr-adev`r, revolu]ia electronic` \nc` se las` a[teptat`: oamenii citesc, bine mersi, c\t citeau [i p\n` acum, iar cine [i-a luat ebook cite[te, tot bine mersi, de pe un ecran de m`rimea unei foi de h\rtie. Dispozitivele s\nt acum mai fiabile, \n special mai ergonomice. Contractele de drepturi de autor s-au modificat pentru a include [i drepturile pentru formatele digitale. Pia]a e aproape preg`tit` din punct de vedere tehnic. Publicul, \ns`, nu. Cititorii de e-book s\nt \nc` foarte pu]ini. {i – cel pu]in \n România – nici cei care cump`r` c`r]i din magazinele virtuale nu s\nt prea numero[i. Printre altele, poate [i pentru c` nu vor s`-[i r`peasc` pl`cerea de a intra \ntr-o libr`rie real`.

Matei Martin

n

pagina 11

fotografii de

Lucian Muntean

pagina 12

LOCURI DE CITIT Stela Giurgeanu

G`se[te un loc liber, se a[az` precipitat.

Urmeaz` sta]ia Pia]a Victoriei. |n dreapta, un domn cu greutate, \n st\nga, o doamn` cu saco[e. |[i trage gr`bit rucsacul la piept [i, cu gesturi febrile, scotoce[te un timp prin buzunarele gen]ii. Doamna cu saco[e pufne[te, u[or deranjat`, domnul cu greutate prive[te, \n continuare, \n gol. Scoate o carte dintr-un buzunar. Atingerile \n metrou s\nt inevitabile, de vreme ce to]i st`m ca ni[te sardine. Deschide cartea [i, pentru zece minute, p`r`se[te conserva.

De ani buni, „cititul \n metrou“ nu mai e doar un mod de a-]i trece timpul, a devenit un fenomen undergroud, \n toat` puterea cuv\ntului. Biblioteci digitale, tonomate de c`r]i [i din ce \n ce mai multe evenimente legate de lectura \n metrou. Chiar acum o lun`, mai exact pe 1 aprilie, Revista de povestiri a organizat, \mpreun` cu Metrorex-ul, „maratonul de lectur`“, un mod inedit – spuneau organizatorii – de „a promova lectura“, un maraton \nceput pe peronul sta]iei Berceni [i \ncheiat \n Pipera. „Cartea de subteran`“ a devenit a[adar un soi de statement, prin care cititul apare ca opozi]ie la inactivitate.

O scurt` anchet` printre cititorii ag`]a]i prin metrou mi-a dezv`luit un mini-portret robot al c`r]ilor citite, alese [i \n func]ie de m`rime (trebuie s` \ncap` \n geant`), dar [i de subiect. „N-a[ putea s` citesc un tratat de filozofie“ – \mi spune Cristina, 19 ani, student` la ASE – „timp de trei sta]ii, c\t fac de la Cr\nga[i la Victoriei.“ Prefer` s`-[i ia c`r]i „u[or de urm`rit“, care s` nu aib` nici o leg`tur` cu [coala. „E sfertul de or` \n care pot citi ce vreau, f`r` s` m` simt vinovat` c` irosesc timpul de studiu.“ Pe peronul sta]iei Pia]a Victoriei, printre c`l`tori [i tonomate cu junk-food, au ap`rut, de c\teva luni, tonomatele de c`r]i. Cu titluri amestecate, croite parc` „dup` gustul fiec`ruia“, pe rafturile tonomatelor literare exist` c`r]i motiva]ionale, de genul „cum s` faci/cum s` ajungi“, c`r]i de diete [i de re]ete (pe acela[i raft, \ntr-o zi, am descoperit o suit` de c`r]i de la 150 de re]ete delicioase la Cum s` elimini constipa]ia, trec\nd [i prin c\teva Cure bio), dar [i c`r]i „serioase“.

Elogiul nebuniei trona, la un moment dat, deasupra tuturor celorlalte. De mu[terii nu duc lips`, de vreme ce cartea scoas` la \naintare este \ntotdeauna dorit`.

Vorbind de cartea care iese \n calea cititorului, Proiectul „Biblioteca digital`“ – dezvoltat de Humanitas al`turi de Vodafone România – e un asemenea exemplu. Aflu, de la doamna Iustina Croitoru, managerul a-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Lecturi din subteran`

cestui proiect, c` ideea a ap`rut anul trecut, cu pu]in \nainte de Salonul interna]ional de carte Bookfest. „Pe c\nd puneam la cale, \n editur`, un plan de promovare a e-bookurilor Humanitas, o coinciden]` c\t se poate de fericit` a f`cut ca Vodafone România s` ne ias` \n \nt\mpinare cu o propunere inedit`, mai cu seam` prin anvergura pe care ar fi putut-o avea. Propunerea era pornit` dintr-o cercetare de pia]`, care sus]inea, prin cifre [i date statistice, o constatare pe care o facem zilnic, cred, cu to]ii, [i anume c`, \n era digital` \n care, vrem, nu vrem, tr`im, cititul c`r]ilor pe alt suport dec\t cel de h\rtie a devenit un soi de passe-temps care ne face mai pl`cute orele pe care le petrecem \n mijloacele de transport. Iat` c`, dintr-odat`, statul \n trafic nu mai e timp pierdut, ci c\[tigat. Cum era [i firesc, am fost foarte \nc\nta]i de propunerea celor de la Vodafone de a aduce e-book-urile [i, odat` cu ele, audiobook-urile mai aproape de cititorii/ascult`torii lor, adic`, \ntr-o prim` etap`, la metrou. Asta cu at\t mai mult cu c\t Humanitas s-a num`rat printre primii juc`tori pe pia]a de carte digital` româneasc`, editura noastr` av\nd avantajul c` \[i produce propriile e-book-uri.“ A[a a luat na[tere, la sf\r[itul lunii august 2012, „Biblioteca digital`“, sub forma unui banner cu c`r]i care a acoperit un perete de metrou (din sta]ia Pia]a Victoriei).

Fiecare carte de pe acest banner are un QRcode care poate fi accesat cu telefonul mobil. „Astfel, cititorul ispitit de un titlu anume ajunge pe www.bibliotecapemobil.ro, un mobisite creat de Vodafone, de unde poate desc`rca gratuit fragmente consistente din cartea cu pricina ori din altele, \n variant` pdf sau e-pub. Dac` lectura acelor pagini i-a st\rnit interesul, atunci, cu un clic pe link-ul www.libhumanitas.ro, poate intra \n magazinul nostru online, de unde \[i poate

cump`ra e-book-ul, desc`rc\ndu-l pe telefon, laptop, tablet` etc.“ Aflu c` \n rafturile „Bibliotecii“ exist` aproximativ 100 de e-book-uri Humanitas [i Humanitas Fiction [i 20 de audiobook-uri Humanitas Multimedia. Ele nu s\nt alese \nt\mpl`tor, ci „am avut grij` s` alegem titluri variate din domenii diverse, de la literatur` la memorialistic`, la istorie, la carte practic` ori carte pentru copii, care reflect` p\n` la urm` portofoliul editurii, a[a \nc\t cititorii s-au \ndreptat, \n egal` m`sur`, spre toate acestea, cu o preferin]` c`tre c`r]ile autorilor Humanitas – Neagu Djuvara, Lucian Boia, Mircea C`rt`rescu, Andrei Ple[u, Gabriel Liiceanu – [i c`tre literatura str`in`, oferit` de Humanitas Fiction.“ „Biblioteca digital`“ este un proiect aflat „\n prelungire“, prima parte \ncheindu-se de fapt anul trecut. „{tiam de la bun \nceput c` proiectul n-are s` se \ncheie cur\nd, ci, dimpotriv`, va trece \ntr-o nou` etap`, [i am marcat succesul campaniei printr-un eveniment deosebit, care a avut loc \n Vodafone Experience Store [i la care Mircea C`rt`rescu a avut amabilitatea s` dea autografe digitale cititorilor – o idee \ndr`znea]` [i inedit` pe pia]a româneasc`. Practic, folosind o tablet`, autorul a scris c\te o dedica]ie pe prima pagin` a e-book-ului Ochiul c`prui al dragostei noastre, pentru fiecare dintre cei prezen]i. Cititorii au fost, fire[te, \nc\nta]i de surpriza at\t de pl`cut` [i, astfel, campania pornit` anul trecut a mai \nregistrat un succes. Iar asta a fost pentru noi o dovad` \n plus c`, \n ciuda turbionului de evenimente politice, sociale, economice care ne asalteaz` via]a zi de zi, oamenii mai g`sesc r`gaz s` se bucure de lectur`, iar dac` nu g`sesc, atunci «fur`» fie [i cinci minute pentru a parcurge o pagin` de carte, chiar [i \ntre dou` sta]ii de metrou.“

n

Ioana Bot

Un nou mod de a face [tiin]` sau cum s` vorbim despre \ngeri \n absen]a acestora tante de critic` literar` care vizeaz` poe]ii analiza]i de noi, cu toate c` nu exist` nici o tratare sistematic` a figurii angelice \n poezia român`, \n ciuda faptului c` \ngerul apare \n opera poetic` a unor autori de prim` m`rime ai literaturii noastre, majoritatea fiind integra]i \n programele [colare“) [i, deloc \n ultimul r\nd, cu efecte copioase de umor involuntar (\ngerul umple, \n poezie, „un gol ontologic pe care Arghezi a c`utat tot timpul s` \l umple prin crea]ia artistic` [i a reu[it prin crearea unei familii, la M`r]i[or“).

Mir`rile [i m\ndriile lui Petri[or Militaru fa]` cu propriul subiect de cercetare s\nt de ajuns spre a da m`sura nechem`rii autorului c`tre tema sa. C`ci ele izvor`sc din necunoa[terea fie a bibliografiei primare (\ntre marii absen]i ai oric`rei enumer`ri de „poezie cu \ngeri“ se num`r` Ana Blandiana, Eugen Jebeleanu, Dorin Tudoran...), fie a celei critice (exegeza cli[eului femeii-\nger, semnat` de Ioana Em. Petrescu \n Eminescu, poet tragic, \i este complet str`in`, prilej de a se lamenta pe tema absen]ei studiilor de profil [i de a se l`uda cu primordialitatea celui de fa]`...). Cititor harnic al unei bibliografii cu care nu [tie ce s` fac` (prima treime a volumului, despre \ngerii catolicismului apu-

sean), pe care o citeaz` eronat [i pentru care nu st`p\ne[te minimale cuno[tin]e despre „cum se scriu notele de subsol“, t\n`rul cercet`tor e convins c` se poate bate pe burt` cu „anumi]i cercet`tori ai Universit`]ii de la Bologna, precum Umberto Eco“ sau cu „Northrop Frye, critic literar specializat \n leg`tura dintre codul biblic [i reminiscen]ele sale literare“, tot astfel cum crede c` excelen]a \ntr-un domeniu se ob]ine prin priete[uguri („Corbin este un filosof francez care [i-a petrecut cea mai mare parte a vie]ii sale \n Iran, \n compania filosofilor iranieni contemporani cu care era prieten ...ceea ce i-a facilitat accesul la textele filosofice iraniene“). Comentariul de specialitate e c\nd obscur („tendin]a spre abstract [i cerebralitatea ...nu suport` cu nici un chip g\ndirea conceptual` din punct de vedere al compozi]iei“), c\nd doct [i tautologic („De[i poemul este reflec]ia c`ut`rii de sine, el reflect` experien]a spiritual` a eului liric“), iar virgula \ntre subiect [i predicat – o signatur` a clarit`]ii ideilor expuse.

C`deri spectaculoase \n capcanele bunuluisim] („dac` \n psihanaliz` zborul este asociat unor impulsuri sexuale erectile, ...la Nichita St`nescu el corespunde unui impuls de ascensiune spiritual`“) pecetluiesc o lucrare nevizitat` de vreun \nger al studiilor literare.

M` \ndoiesc c` Petri[or Militaru a \n]eles care era tema doctoratului s`u, dar a punctat cu os\rdie to]i itemii unui management de carier` academic`.

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Cartea aceasta vine din viitor, vestind noua [tiin]` perfect` a studierii literaturii române [i f`c\nd portretul noului cercet`tor.

Prins \ntre coper]i colorate (ilustra]ia nu are nici o leg`tur` cu tema), cu fotografia autorului (care ne z\mbe[te la fel de colorat), cu recomand`ri poetic-desc\nt`toare de la nume mari („arhanghelul Mihail va fi al`turi de el \n \nfruntarea balaurilor criticii“, sper` Eugen Negrici) [i cu un titlu atractiv (Prezen]e angelice \n poezia român`), confuz legat de con]inutul mult mai cuminte al studiului (tema \ngerului \n operele unor poe]i români, ale[i dup` bunul plac), volumul lui Petri[or Militaru (ap`rut la Editura Aius, Craiova, \n 2012) e gr`itor pentru triumfalismul de vitrin` [i criza de fond a studiilor doctorale de la noi. Ca \ntr-un parcurs de montagnes russes, cartea e o alternan]` de ample pasaje descriptiv-rezumative (ca repovestirea }iganiadei, ignor\nd caracterul ei parodic, adic` trec\nd orbe[te pe l\ng` sensul operei analizate), de afirm`ri c`znite ale propriei nout`]i [tiin]ifice („necesitatea unei lucr`ri care s` analizeze imaginea \ngerului \n poezia român`, pe l\ng` faptul c` este inedit` ca subiect de cercetare, este cu at\t mai necesar` cu c\t \ngerul este amintit \n toate lucr`rile impor-

DILEMATECA

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n

n DILEMATECA V~ RECOMAND~ n Pentru c` nici o recomandare nu-i suficient`, \mi permit s` v` reamintesc de existen]a Libr`riei Anthony Frost din Bucure[ti, singura \n care librarii [tiu s`-]i spun` ce ]i-ar pl`cea s` cite[ti doar \ntreb\ndu-te dac` vrei o cafea [i schimb\nd c\teva vorbe cu tine. A[a am aflat, de pild`, c\t de mult \mi place s` citesc proza scurt` a lui Edith Pearlman, de care nici m`car n-auzisem \nainte. Merge]i cu \ncredere: dup` c\teva drumuri pe la Anthony Frost, o s` v` inventa]i scuze cel pu]in o dat` pe s`pt`m\n` ca s` trece]i pe-acolo. (Luiza Vasiliu)

n

pagina 13

n |n traducerea Antoanetei Ralian, Orlando al Virginiei Wolf (Humanitas Fiction, 2013) – poate cel mai sofisticat, oricum cel mai controversat, plin de umor [i atipic roman al Virginiei Wolf. O medita]ie tragi-comic` despre identitatea sexual`, un subiect tabu \n epoc`, dar care nici acum n-o duce prea bine. (Marius Chivu)

n Straniul volum de poeme al Anei Dragu, P`zitoarea (Editura Charmides, 2012), pe care l-am citit de la mijloc (de la poemul care d` numele volumului) la final [i apoi iar de la mijloc la \nceput [i apoi de la \nceput la sf\r[it, p\n` am \nceput s`-mi amintesc, diminea]a, poeme precum acesta: „nici nu [tii cum te love[te, dintr-odat` / ditamai fericirea / e[ti singur \n cas` diminea]a / cu-n teanc de c`r]i l\ng` pat. / aluneci lent \nspre buc`t`rie / ca o bijuterie / la glezna unei domni[oare r`u famate / nu dai peste nimeni / nimeni nu vine din spate / isteric [i singur ca un ibric de cafea“. Poemul se nume[te „cafea“. (Simona Sora)

pagina 14

ANCHET~ Teodora COMAN l Laura DAN l R`zvan-Ionu] DOBRIC~ l Silvia GR~DINARU Mihai IOV~NEL l Iulian KIR l Andrei POGORILOWSKI l Alex V~SIE{ Ca \n fiecare an, \i \ntreb`m pe debutan]i care au fost circumstan]ele [i cum a fost s`-[i vad` prima carte publicat`.

Iat` o parte din debutan]ii lui 2012.

n Teodora COMAN Depinde foarte mult de felul cum te ive[ti, programat sau accidental. Dac` ai ]inut la asta cu din]ii, fiindc` ai sim]it c` ai cu adev`rat ceva de spus [i vrei s` beneficiezi de vizibilitate sau legitimare valoric`, ori totul s-a \nt\mplat nesperat, \ntr-o conjunctur` fericit`, ca \n cazul meu.

Am scris f`r` s` cred c` m` voi alege cu un volum. Visam la asta cum viseaz` toat` lumea irealizabilul, fugitiv [i foarte \ndep`rtat de concret, mai mult alung\nd ideea dec\t derul\nd-o. Textele erau deja gata c\nd Claudiu Komartin mi-a propus editarea [i publicarea lor. Nu le-am scris prospectiv, \n ideea s` ating un anumit num`r de pagini necesare \ncropirii unei c`r]i, cum se obi[nuie[te uneori. Am ap`rut ca un accident care nu s-a soldat cu victime, nu am nici m`car urmele unor r`ni u[oare. {i c\nd ]i se \nt\mpl` asta, nu [tii dac` vei mai avea parte de acela[i noroc [i a doua oar`, a[a c` m` g\ndesc serios ce \nseamn` debutul, dac` e \ntr-adev`r \nceputul a ceva ce ar urma s` continue, sau e vorba, de fapt, de un sf\r[it.

Sigur c` te intereseaz` ce spun ceilal]i, din ce unghi te citesc, c\nd [i dac` te citesc. Ai, practic, [ansa s` ]i le auzi pe toate, dar e

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Cum e la debut? bine s` nu ai a[tept`ri, ci s` a[tep]i, pur [i simplu, s` vezi ce se \nt\mpl`, dar nu ]ie, tu nu mai e[ti \n ecua]ie, ci ei, c`r]ii, lansat` ca o b`rcu]` pe care o asi[ti neimplicat, de la mal, [i speri s` reziste \n propriul ei diminutiv. (C\rti]a de mansard`, poezie, Casa de Editur` Max Blecher) n Laura DAN Debutul meu se datoreaz` faptului c` am avut norocul s` \nt\lnesc un poet generos precum Ioan Es. Pop, care a avut bun`voin]a de a-mi citi poemele. Dup` ce am participat la una dintre lecturile sale, m-am hot`r\t s`-l rog s` se uite peste textele mele. |n acel moment nu [tiam c\t este de cunoscut poetul din fa]a mea [i a fost mai bine a[a, pentru c` altfel nu l-a[ fi rugat s` parcurg` ceea ce am scris, \ntruc\t mi s-ar fi p`rut o \ndr`zneal` prea mare. }in minte c` de \ndat` ce am ajuns acas` m-am postat \n fa]a calculatorului \n a[teptarea unui r`spuns, cu toate c` [tiam prea bine c` nu era posibil ca cineva s` citeasc` at\t de repede 70 de poeme [i s`-mi spun` o p`rere, dar – pentru orice eventualitate – \mi deschisesem e-mail-ul. Dup` dou` zile de a[teptare, eram convins` c` nu-i pl`cuse ceea ce citise

[i c`uta un mod elegant de a mi-o spune. Se \n]elege c` am avut o surpriz` de propor]ii c\nd am primit din partea lui Ioan Es. Pop un r`spuns \n care erau numai cuvinte de apreciere, ba mai mult dec\t at\t, \mi cerea permisiunea de a publica \n Ziarul Financiar un poem care \i pl`cuse \n mod deosebit. Ulterior, am mai schimbat o serie de e-mail-uri, pe care [i acum le pot reda cu acurate]e, pentru c` le-am citit de at\tea ori, \nc\t le [tiu pe de rost. |ntr-un timp destul de scurt, lucrurile au avut o dinamic` surprinz`toare (apari]ii \n reviste literare, lecturi publice, emisiuni la radio etc.), toate culmin\nd cu ofertele pe care le-am primit din partea a dou` edituri care voiau s`-mi publice cartea. A[a am ajuns s` debutez, anul trecut, cu un volum ce \i este dedicat poetului Ioan Es. Pop, ca un gest de minim` recuno[tin]`. Pot spune c` debutul meu chiar a durut pu]in, din cauza diverselor moduri \n care mi-a fost receptat` cartea; \n special ciclul de poeme care face referire la tat` a generat interpret`ri dintre cele mai nea[teptate. La debut am realizat c`, \n momentul \n care publici, textul nu-]i mai apar]ine, \n sensul c` poate fi supus oric`ror interpret`ri. {i p\n` la ur-

n R`zvan-Ionu] DOBRIC~ C\nd mi-am ales, pentru examenul de la cursul de scriere creatoare al domnului Mu[ina, s` scriu 50 de pagini de roman, aveam cuib`rit \n minte g\ndul intim s` \ncerc s`-l scriu p\n` la cap`t [i, eventual, s`-l [i public. Primul hop, [i cel mai greu, a fost trecut dup` ce am citit un fragment din roman la curs, de fa]` cu colegii, iar domnul Mu[ina nu mi-a spus c` e o porc`rie. „Excelent, continu` s`-l scrii“, a fost rezolu]ia dumnealui. Prietenilor de la meciuri nu le-a trebuit prea mult ca s` afle c` scriu o carte despre noi [i lumea noastr`, a suporterilor de fotbal. M-au asaltat cu \ntreb`ri despre subiect [i personaje, cel mai mult fiind curio[i s` afle dac` s\nt [i ei portretiza]i \n paginile romanului. Apoi am \nceput s` simt cum entuziasmul se transform` \ncetul cu \ncetul \ntr-un fel de presiune. Sau, mai corect spus, „responsabilitate“.

Eu scriu [i pe un blog dedicat exclusiv culturii suporterilor [i a istoriei echipei din ora[ul meu natal, [i am \nceput s` con[tienti-

zez c` lumea va avea a[tept`ri de la mine.

Adic`, nu era ca [i cum nu mai scrisesem nimic \n via]a mea [i, hop-deodat`, apar cu o carte [i oamenii m` iau a[a cum apar. M-am g\ndit c` viitorii cititori ai romanului vor dori s` reg`seasc` \n paginile c`r]ii stilul [i atmosfera din „La Stegaru’“, a[a c` am \nceput s` privesc romanul ca pe un articol mai lung, pe care-l scriu pentru „stegarii“ mei [i care trebuie musai s` le mi[te roti]ele sentimentale. Nop]ile au devenit albe, dup`amiezile se \ncheiau doar c\nd puneam pixul jos sau \nchideam laptop-ul, iar paharul cu whisky mi-a fost prieten bun. O chestie foarte interesant`, pe care am remarcat-o \n timpul elabor`rii, a fost c` anumite lucruri pe care le scriam se petreceau [i \n realitate.

M-am trezit p`r`sit de iubit`, \ntr-un moment \n care credeam c` totul e perfect, la scurt timp mi-am rev`zut fosta dragoste din facultate, dar era de bra] cu altul [i am sim]it cum cade galaxia toat` peste mine. Chiar mi-a fost team` o perioad` pentru s`n`tatea celui mai bun prieten al meu, \ntruc\t personajul s`u din carte moare. Cred c` e un sindrom al debutan]ilor, avem impresia c` lumea se schimb` odat` cu cuvintele noastre.

C\nd am terminat cartea, am experimentat o alt` stare: lipsa sensului. Dintr-odat`, m-am pomenit c` trebuie s` dorm noaptea. {i mi-am dormit nop]ile a[tept\nd ner`bd`tor s` ias` cartea de la tipar, ca s-o v`d [i s-o simt. A venit [i momentul `sta, apoi a urmat alt climax: lansarea. La Gaudeamus, \n toamna trecut`, am avut mare noroc de prietenii din Capital` care m-au \nso]it \n acest debut. C\nd i-am v`zut pe ei, a fost pentru prima oar` c\nd nu m-am sim]it stingher \n imensitatea Romexpo-ului. Urma peste doar o s`pt`m\n` [i lansarea de acas`, la „{t.O. Iosif“. |n s`pt`m\na lans`rii, Steagu’ a jucat cu Steaua [i m` g\ndeam c` n-ar fi bine pentru atmosfera lans`rii s` lu`m b`taie. B`ie]ii credeau la fel. „B`, Dobric`,

dac` pierde Steagu’, mai ]ii lansarea aia?“ Sindromul debutantului m-a lovit din nou [i chiar credeam cu t`rie, \n timp ce-i vedeam pe „stegarii“ meu cum trop`ie peste steli[ti, c` echipa asta a Bra[ovului am scris-o cu m\na mea. Nici nu ne-am revenit bine din be]ia victoriei c` a [i urmat lansarea de la „{t. O. Iosif“. Tribunele „Tineretului“ parc` se mutaser` \n subsolul libr`riei. Au venit tinerii, b`tr\nii, colegele mele, mama, iar o doamn` cu p`r alb, despre care am crezut ini]ial c` nimerise la subsol pentru a c`uta o carte pe rafturi, a venit la mine s`-i semnez un exemplar al romanului, cump`rat pentru fiul ei din Fran]a. A fost cum m` a[teptam s` fie? A fost dincolo de orice a[tept`ri! Oameni care n-au fost \n via]a lor la o lansare de carte au asistat d\rji la discu]iile literare, fete care [tiu c` fotbalul e cu „huligani [i din `ia“ f`ceau coad` s` le scriu o dedica]ie. A fost ca o zi bun` la meci. (Eroi locali, roman, Aula/Tracus Arte)

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

m`, \n asta const` frumuse]ea lecturii. Fiecare vine cu propriile proiec]ii [i recepteaz` prin filtrul propriei subiectivit`]i, astfel \nc\t fiecare vede altceva. Pot spune c` \n momentul \n care mi-a fost publicat volumul, m-am sim]it ca \n povestea aceea a lui Hans Andersen, „Hainele cele noi ale \mp`ratului“, \n care personajul principal se plimb` pe str`zile ora[ului cu convingerea c` este \mbr`cat, dar c` hainele sale s\nt invizibile, c\nd, de fapt, defileaz` complet gol printre oameni. Ceva asem`n`tor tr`ie[ti la debut, c\nd te treze[ti expus \n fa]a celorlal]i cu toate g\ndurile [i tr`irile tale. Stai gol \n fa]a lor [i \ncerci s`-]i cultivi ideea c`, totu[i, por]i ni[te haine. Iar c\nd \n sf\r[it \ncepi s` crezi asta, apare cineva care strig` \n gura mare c` e[ti dezbr`cat. Mai \nchipuie-te \mbr`cat, dac` po]i! (|ncepe s` doar` pu]in, poezie, Tracus Arte)

DILEMATECA

ANCHET~

n Silvia GR~DINARU Debutul e cu dus [i \ntors. La \nceput e[ti incredibil de entuziasmat, apoi realizezi c`, \n tot timpul \n care te-ai agitat s` publici, ai ajus s` te deta[ezi.

Te bucuri, dar parc` o faci din reflex pentru c` actul \n sine devine ceva natural, f`r` a mai fi ceva ie[it din comun. Se petrece o schimbare de perspectiv`. Odat` ce ai scos textele din tipar, po]i s` le vezi mult mai bine, mai clar – vezi ce ar fi fost de modificat, de cizelat, vezi care s\nt poemele care pot r`m\ne peste timp [i ce e doar maculatur`. Mai „redresezi“ c\te un vers-dou` \n lecturi, dar asta e cam tot ce po]i s` mai schimbi. Iar dac` faci asta nu \nseamn` c` nu e[ti mul]umit de ceea ce a ie[it, ci doar c` schimbarea necesar` s-a petrecut [i las` locul unui altceva. |n sensul `sta, pariul e acela al vocii, al g`sirii coeren]ei. Altfel, debutul nu marcheaz` dec\t un pas pe a[a-zisul „traseu literar“. Auzi impresii, cite[ti p`rerile altora, cuno[ti oameni noi [i \ncet-\ncet te deconstruie[ti [i te construie[ti la loc.

Abia dup` ce faci asta, ajungi s` te deta[ezi cu adev`rat. Nu e ca [i cum scrisul se opre[te \n momentul \n care ai terminat o carte, \ns` \n clipa \n care ai volumul \n m\n`, po]i cu adev`rat s` treci spre ceva nou.

Nu e un punct, e un to be continued din filmele americane. |n concluzie, adev`ratul avantaj al debutului e economia de spa]iu – nu mai trebuie s` cau]i prin cas` foi, caiete, [erve]ele [i altele pe care ai scris; po]i s` ]ii [i s` dai oamenilor totul legat, \n format A3.

(L’enfant terrible, poezie, Tracus Arte)

pagina 15

n Mihai IOV~NEL Debutul \n pres`, \n revista Adev`rul literar [i artistic, a \nsemnat mai mult, \n termeni emo]ionali, dec\t debutul \n volum. Explica]ia st` probabil \n diferen]a de v\rst` dintre cele dou` momente (22 de ani vs. 33). Oricum, \mi evaluez debutul \n volum cu o anumit` u[urare – nu \n raport cu ce este de fapt, ci \n raport cu ce ar

pagina 16

ANCHET~ fi putut fi. De pild`, dac` perioada (post)studen]iei mele ar fi avut loc nu la r`d`cina anilor 2000, c\nd era teribil de greu s` tip`re[ti ceva, ci un deceniu mai t\rziu, c\nd drumul „manuscrisului“ dinspre concepere c`tre editare (fie pe h\rtie, fie online) se face aproape instantaneu – c\te prostii a[ fi publicat oare la 20 de ani? A[ fi dat la iveal` sonete? lucr`ri de seminar? ghicitori? poeme \n proz`? cronici literare? Din astfel de scenarii speculative m` trezesc ca dintr-un co[mar \n care aluneci \n gol sau ]i-ai pierdut to]i din]ii, r`sufl\nd u[urat c`, totu[i, ce bine e c\nd se putea [i mai r`u. (Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologic`, eseu, Cartea Româneasc`)

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

n Iulian KIR E o gre[eal`, dar \]i vei vedea cartea tip`rit`. Am aflat asta din timp, a[a c` tot at\t de mult` ru[ine am sim]it [i \n acea zi de vineri, luna noiembrie. T\n`r pensionar, am tras pe mine o c`ma[` nou` de la ajutoare, a 328-a c`ma[` nou` pentru a 328-a zi din an, apoi am cobor\t \n strad` [i am apucat-o \nspre aeroport. M-am trezit la u[a depozitului aproape de ora \nchiderii – {i ce vrei, domnule? – S`-mi pune]i cele 50 (sau poate 100 de exemplare) \n bra]e. – Poftim. – Asta a fost tot, a[a-i?, am \ntrebat. – Cam da, cam asta a fost, vede]i-v` de drum.

A[a c` am mers o vreme p\n` c\nd am g`sit o banc` \ntreag` \ntr-un parc prost luminat; am [ezut, iar \nainte de a-l abandona, am leg`nat [i dezmierdat pachetul galben. La \ntoarcere am \nchiriat o ma[in` la volanul c`reia am dormit foarte bine. Acas`, la Roman, nu am mai ajuns. E o gre[eal`, dar \]i vei vedea cartea, Celule moarte, tip`rit`. {i at\t. At\t, at\t. (Celule moarte, proz` scurt`, Tracus Arte)

n Andrei POGORILOWSKI Am \ncetat s` \mi mai trimit c`r]ile la editurile din România, c\nd un prieten, care lucrase pentru mai multe, mi-a povestit cum redactorii [terg, pur [i simplu, diminea]a, e-mail-urile de la autorii aspiran]i sau arunc` direct la co[ manuscrisele trimise prin po[t`. „De ce fac asta?“ am \ntrebat. „Pentru c`, \n cazul \n care le place cartea vreunui debutant [i aceasta prime[te und` verde pentru publicare, vor trebui s` se ocupe de ea (!), iar dac` volumul nu se vinde – oalele se sparg \n capul lor.“ Edituri cu reguli clare sau m`car cu pu]in bun-sim] s\nt pu]ine. Astfel, \mi aduc aminte cu pl`cere de refuzurile pe care le-am primit de la Humanitas, Trei, Compania sau Curtea Veche. |n cele mai multe locuri ]i se d` de \n]eles (prin t`cere) c`, pur [i simplu, nu exi[ti. Cu doi ani \n urm`, am vorbit la Nemira cu \nsu[i directorul de atunci, rug\ndu-l s` m` ajute s` primesc m`car un r`spuns negativ de la unul dintre redactori. De[i a f`cut tot ce i-a stat \n puteri, nici el nu a reu[it s` ob]in` acest lucru. Q.e.d.

Apoi s-a \nt\mplat minunea [i un juriu mi-a oferit Premiul de debut al Editurii Cartea Româneasc` pentru romanul Cartu[e. Iat`m` publicat! C\teva luni mai t\rziu, m` bucuram trec\nd \n revist` cele zece recenzii elogioase [i lipsa cronicilor negative. Era momentul s` \ncerc s` \mi public celelalte c`r]i. |narmat cu nou-achizi]ionatul „aparat critic“, am trimis \nc` o dat` manuscrise la „toate editurile“ (un concept pe c\t de vag, pe at\t de u[or de parcurs \n România) [i, cu o singur` excep]ie, am \n]eles din nou c` nu exist [i c` m-am re\ntors \n tagma veleitarilor mai mult sau mai pu]in pis`logi – loc de unde v` salut cu veselie. (Cartu[e, roman, Cartea Româneasc`)

n Alex V~SIE{ Prietenii nu te privesc altfel [i te bucuri, apoi ]i-e ru[ine, nu bei foarte multe seri pe banii lor. C\teva fete se simt din c\nd \n c\nd onorate, dar speri s` nu fi aflat, s` fie altele motivele. Mergi cu mai mult` lume la mese, discu]iile \ncep s` se schimbe [i \]i pare r`u pentru b`iatul `la care r\de tot mai singur la glumele vechi, \l aju]i pu]in [i crezi c` se uit` restul ur\t la tine. |ntr-o sear`, la o petrecere, c\nd deja \ncepe s` treac`, te plimbi cu cine te cunoa[te [i vorbi]i lucruri normale, pe care le-a]i mai vorbit, e doar o armonie combinatoric`. Intr` la fix \ntre voi [i v` leag`, de[i n-o s` ]in` foarte mult, o [ti]i am\ndoi, v` pare bine [i v` da]i coate. Dup` ce obose[te, \l vezi mai transpirat [i \ncepe s` se uite peste tine, te \ntreab` cum e cu toat` treaba asta, dac` e de-ajutor \n vreun fel, c` el a auzit de la al]ii. Nu-]i repro[eaz` nimic, nu mai vrea totul de la tine, \n spate se ambaleaz` c\teva ma[ini de b`ie]i plec\nd. V` porni]i s` termina]i ce-a mai r`mas \n`untru. |]i deschide u[a, \]i spune peste um`r c` se bucur` [i c` petrecerea asta nu ajunge, c` merit` s`rb`torit serios. Te-ntorci \n spate, vrei s` verifici dac` e chiar a[a, nu-i chiar a[a, dar imaginile multe se schimb`, vine alt` muzic` [i \n momentul `sta nu-]i pare r`u c` ai f`cut-o, te bucuri c`, dac` tot era vorba de distan]` [i de o lips` care se apropia, m`car ai ales tu. (Lovitura de cap, poezie, Casa de pariuri literare)

anchet` realizat` de

Marius Chivu

n

PORTRETE INTERIOARE

Ion Vianu

Freud pe Acropole ]ia acestei izol`ri? Nu poate fi dec\t sentimentul de satisfac]ie al fiului ajuns, raportat la tat`, un om obscur: „Trebuie s` admit c` un sentiment de culpabilitate r`m\ne legat de satisfac]ia de-a fi reu[it at\t de bine \n via]`: este \n asta ceva nedrept [i interzis. Ceea ce se explic` prin critica copilului fa]` de tat`.

Totul se petrece ca [i cum, \n materie de succes, principalul ar fi s` mergi mai departe dec\t tat`l, fiind \n acela[i timp interzis ca tat`l s` fie dep`[it“. Cu alte cuvinte, el, Sigmund Freud, fiul unui obscur om de afaceri, incult, resimte o satisfac]ie culpabil` de-a fi ajuns \n acel \nalt loc al culturii [i tradi]iei. |n fapt, tat`l lui Freud nu era un ins at\t de incult. Era un cititor al Bibliei, un om religios, \n sensul tradi]ional-iudaic. Putem duce mai departe autointerpretarea lui Freud. Este semnificativ c` psihanalistul s-a oprit la un prag destul de superficial. Freud consider` c` a dep`[it \ngustimea \nv`]`turii biblice.

El, care a descoperit complexul lui Œdip,

el, detractorul monoteismului, se g`se[te acum pe colina p`g\n`, parc` domin\nd lumea, eliberat de credin]a transmis` de la str`mo[i. E interesant c`, \n relatarea sa, Freud nu spune c` prive[te monumentele de pe Acropole, ci „peisajul“ \nconjur`tor – cu alte cuvinte, ceea ce se poate vedea de la \n`l]ime. Sentimentul de triumf se poate asem`na cu al arivistului Rastignac (din Comedia uman` a lui Balzac) privind de pe colin` [i exclam\nd: „Paris, te voi avea!“ Tot astfel (dar retrospectiv, nu prospectiv), p`rintele psihanalizei nu-[i poate controla sentimentul de triumf de-a fi deschis noi orizonturi, de-a fi dep`[it viziunea tradi]ional`, \n religie [i \n [tiin]`.

Toat` pasiunea din Moise [i monoteismul este deja prezent` \n aceast` scurt` relatare a unei tr`iri avute la v\rsta de patruzeci [i opt de ani (1904), tocmai atunci c\nd se forma reputa]ia lui universal`.

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

O recent` c`l`torie la Atena mi-a amintit de scrisoarea pe care Freud o adresa lui Romain Rolland \n 1936, ap`rut` cu titlul „O tulburare de memorie pe Acropole“. Suind colina sacr`, Freud, \nso]it de fratele s`u, are un sentiment de irealitate. „|n dup`-amiaza sosirii noastre, c\nd m-am g`sit pe Acropole [i am \mbr`]i[at cu o privire peisajul, mi-a venit \n minte o idee ciudat`: «Asta chiar exist` \n realitate, a[a cum am \nv`]at la [coal`»!“ Am redat mai sus nucleul unei povestiri mai complicate, la limita \nc\lcelii, care trece printr-o excursie la Trieste, prin proiectul e[uat de-a merge pe insula Corfu [i prin existen]a unui prieten din portul italian, care-l sf`tuie[te s` ia vaporul pentru Atena. |n fapt, interpretarea este oedipian`. Sentimentul de irealitate izoleaz` momentul de via]`, prezen]a pe locul de elec]iune al culturii universale, Acropole, de restul realit`]ii.

De ce a fost necesar`, care este func-

DILEMATECA

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n

pagina 17

pagina 18

MERIDIANE Petre R`ileanu

Adev`rata tragedie a lui Panait Istrati Panait Istrati (1884-1935) a petrecut 16 luni \n URSS, \n perioada octombrie 1927 – februarie 1929.

Cartea publicat` la \ntoarcere, Vers l’autre flamme, prima m`rturie adev`rat` despre „paradisul“ sovietic, va declan[a atacurile furibunde orchestrate de Moscova. Se poate spune c` episodul URSS l-a costat via]a pe Istrati, iar destinul lui de scriitor a cunoscut o eclips` care a durat mai multe decenii. La véritable tragédie de Panaït Istrati de Eleni SamiosKazantzaki, Editura Lignes/ IMEC, 2013, este o relatare a c`l`toriei \n URSS, la care autoarea a participat, [i o interpretare personal` a tragediei lui Istrati. Cartea este editat` pentru prima dat` \n limba francez`, la mai bine de [apte decenii dup` ce a fost scris`*.

Jurnalul de c`l`torie \ncepe cu sosirea celor dou` femei (v. nota) la Atena, unde Istrati [i Kazantzakis au petrecut dou` luni, \nainte de a se \ntoarce, de data aceasta \nso]i]i, la Moscova. Relatarea, \n stil alert, pres`rat` cu observa]ii subtile despre locuri [i oameni, este focalizat` pe Istrati: „Un om va fi eroul acestei c`r]i, un b`rbat \n preajma v\rstei de patruzeci de ani (\n august 1928 Istrati \mplinea 44 – n.m., P.R.), chip palid [i br`zdat, cu pieptul scobit, cu ochi buni, neast\mp`ra]i [i avizi, cu gesturi bru[te, suflet vast mereu \n ebuli]ie, asemenea ]`rii pe care c`uta s` o cunoasc`.“ Fragil, marcat de boala de pl`m\ni care-l macin` permanent, Istrati tr`ie[te \n regimul lui obi[nuit de febr` a cunoa[terii. Este echipat cu un munte de bagaje, ca un explorator preg`tit s` vad` tot, s` noteze tot, con[tient c` are \nt\lnire cu Istoria, despre care urmeaz` s` depun` m`rturie: „|ncovoiat sub enorma greutate a sacului de voiaj, \nh`mat cu aparatul de fotografiat \mpreun` cu toate accesoriile, care, doar ele ar necesita un hamal, ]in\nd \ntr-o m\n` ma[ina portativ` de scris Remington [i \n cealalt` o caraf` de ap` din aluminiu, de dimensiuni importante, Panaitaki, dragul nostru haïdouk, intr` \n pas vioi \n mareea de bluze albe.“ Direc]ia: Novorosiskaia Yarmarka. Faimosul, mult l`udatul iarmaroc de la Nijni Novgorod – exemplu de convie]uire a vechilor tradi]ii cu bine-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Na[i pisateli

Panait Istrati facerile noului regim. Impresia la fa]a locului este dezastruoas`: s`r`cie [i dezolare. „Aman, bre Niko, `sta e t\rgul viselor noastre?“ exclam` Istrati c`tre Kazantzakis. Descrierea autoarei confirm`: „Hangare demolate, str`zi desfundate, mizerie... Comer]ul privat, alt`dat` \nfloritor, a emigrat. C\]iva negustori persani se \nc`p`]\neaz` \nc`: m`run]i, slabi, plini de riduri ca [i marfa lor, c\teva smochine [i pere pr`p`dite. |n pia]a central`, caii de lemn se \nv\rtesc singuri, f`r` c`l`re]i. Muzica nu antreneaz` pe nimeni. Un circ jalnic.“ Nici broderiile originale, nici obiectele de lux de alt`dat`. Tot ce se poate cump`ra \n comer]ul de stat s\nt obiecte de prim` necesitate: aluminiu, \nc`l]`minte, scule. {i apoi, din loc \n loc, bibelouri din lemn pictate. „Hagiografie bizantin`“, strig` entuziast Istrati, crez\nd c` a g`sit piatra filozofal`, dovada continuit`]ii dintre „sf\nta Rusie a ]arilor“ [i Rusia sovietic`. Comentariul lui Nikos Kazantzakis, amestec\nd dogma cre[tin` cu cea comunist`, este o pies` dintr-o posibil` antologie a delirurilor inspirate de revolu]ia bol[evic`: „Inima nu uit` niciodat`; iat` de ce, dragul meu Panaitaki, ace[ti tavari[ci pescari [i aceste b`rci [i ace[ti pe[ti [i aceast` mare sovietic` au aerul straniu care te tulbur` pe tine. Noua sintez` a muncitorului [i a apostolului este toat` aici, incon[tient` [i profund`.“ Printre gropi [i ruine, la ceainaia, ]`ranii cu b`rbi lungi ro[cate, pescari sau nu, s\nt

servi]i cu ceai din servicii de argint masiv care mai p`streaz` gravate monogramele fo[tilor proprietari. B`tr\nii \[i fac cruce \nainte de a pune \n gur` nelipsita buc`]ic` de zah`r, pricu[ka, provoc\nd z\mbetele ironice ale tinerilor. Istrati se preg`te[te [i el s`-[i bea ceaiul, dar nenorocire! – printre toate micile obiecte, pachete [i pache]ele, pe care le poart` peste tot, era [i o l`m\ie. Nu mai g`se[te l`m\ia. „Tavari[ci, iest lemon?

Niet! Niet? Merde alors!“ Comedie cu accente tragice. Iest lemon? Iest lemon? Nimic de f`cut. Dar s` nu ced`m instinctelor de confort mic-burghez; ce conteaz` toate aceste mici lipsuri fa]` de realiz`rile m`re]e \nf`ptuite \ntr-un timp at\t de scurt? Cam acestea s\nt argumentele prietenului Nikos Kazantzakis, \narmat cu o solid` [i nestr`mutat` \ncredere \n sistemul sovietic. |ntre cei doi se stabile[te un curent de complementaritate: ra]ional, erudit, Nikos are o g\ndire structurat` [i, f`r` s` fie comunist, ra]ioneaz`, ca to]i „tovar`[ii de drum“, \n termeni de oportunitate fa]` de cauz`; Istrati, senzual [i n`valnic, cu riscul de a p`rea capricios [i labil, nu se \ncrede dec\t \n propriile intui]ii.

C`l`toria continu`. Istrati a reu[it s` se debaraseze de interpret [i de ghizi oficiali.

Peste tot s\nt totu[i \ndruma]i de mici activi[ti locali, care le recit` succesele r`sun`toare ob]inute. Unii vor disp`rea \n cur\nd, f`r` urm`. Despre al]ii se va afla peste c\teva luni c` s-au sinucis. Ca acest comisar pentru Educa]ie din Republica Sovietic` T`tar`, care nu se mai dezlipea de Istrati, dornic s`-i debiteze informa]ii de o importan]` crucial`: „2300 de [coli, 10 ziare, femeile, copiii [i ]`ranii au propriile lor ziare... 9 reviste lunare, 1739 de coresponden]i muncitori, 287 de coresponden]i ]`rani... Spitale noi, universitate nou`... Dou` milioane [i jum`tate de locuitori.“ La Kazan [i Samara, vizitatorii pot constata c` \n doar [ase ani au disp`rut urmele foametei din 1921 [i ale teribilelor suferin]e ale locuitorilor. Supravie]uitorii vorbesc chiar despre episoade de canibalism. Peste tot oaspe]ii s\nt primi]i cu simplitate [i c`ldur`, diplomele [i cravatele ro[ii s\nt pentru Istrati, \nt\mpinat de toat` lumea, [colari [i adul]i, cu strig`tul Na[i pisateli!

Clasicul Istrati {i totu[i, Istrati nu pare deloc fericit.

S`-l fi impresionat a[a de mult „micile“ lipsuri [i mizeria generalizat`? E drept c` \n a-

* La véritable tragédie de Panaït Istrati a fost scris` \n limba francez` \n 1937 [i este o relatare a c`l`toriei efectuate \n URSS de cele dou` cupluri: Istrati – Bilili (Marie-Louise Baud-Bovy, 1902-1990) [i Kazantzakis – Eleni. Cum Istrati fusese declarat de Moscova proscris [i campania furibund` instrumentalizat` \mpotriva lui a fost purtat` \n special \n media din Fran]a, unde era cunoscut [i editat, nici un editor francez nu s-a \ncumetat s` o publice. O versiune spaniol` a ap`rut \nc` din 1938 \n Chile, datorat` lui Luis Alberto Sanchez, peruan aflat atunci \n exil la Santiago de Chile. La sf\r[itul anilor ’60, c\nd operele lui Istrati \ncep s` fie reeditate de Gallimard, Jean Stanesco, unul din fondatorii asocia]iei „Les Amis de Panait Istrati“ (1969), ob]ine acordul autoarei pentru publicarea \n limba francez`. Apari]ia c`r]ii este de dou` ori anun]at`, \n 1979 [i \n 1994, dar proiectul r`m\ne nefinalizat.

Edi]ia de acum este realizat` de editura Lignes cu concursul IMEC (Institut Mémoires de l’édition contemporaine) de la Caen, care de]ine arhivele Panait Istrati [i a beneficiat de sprijinul acordat de Institutul Cultural Român \n cadrul programului „Publishing Romania“. Volumul este completat cu o important` parte documentar` con]in\nd coresponden]a Istrati – Kazantzakis (\nceput` \n 1932, c\nd cei doi reiau contactul dup` desp`r]irea \n termeni reci din URSS, [i terminat` \n 1935, la moartea scriitorului br`ilean) [i scrisorile expediate c`tre Istrati \n perioada 1929-1931 de c`tre Victor Serge.

Autoarea acestei c`r]i, Eleni Samios-Kazantzakis (1923-2004), a mai publicat \n 1934, tot \n francez`, o biografie a lui Gandhi. |n 1945, dup` dou` decenii de via]` comun`, devine so]ia lui Nikos Kazantzakis. Dup` moartea acestuia, va publica Le Dissident, o biografie a scriitorului alc`tuit` pe baza scrisorilor, a carnetelor [i a textelor inedite ale acestuia.

n

pagina 19

azi de acord c` Victor Serge a r`mas \n via]` datorit` lui Istrati. C\]iva ani mai t\rziu, va putea pleca \n Fran]a cu toat` familia, datorit` interven]iei lui Romain Rolland pe l\ng` Stalin. Hot`r\rea lui Istrati e luat`: se va \ntoarce la Paris, av\nd o datorie de \ndeplinit: s` spun` adev`rul. Cei doi prieteni se despart f`r` s`-[i str\ng` m\na. Urmarea este cunoscut`.

R`m\ne teza principal` a acestui volum – „adev`rata tragedie a lui Panait Istrati“, pe care autoarea o expune \n ultima fraz` a c`r]ii. Cum versiunea original` este prolix` [i alambicat`, o preiau pe cea din edi]ia chilian`, tradus` [i inclus` la Note: „Cred c` \n ad\ncul sufletului s`u, Panait a p`strat mereu aceea[i am`r`ciune. El era pe jum`tate oriental [i cuno[tea proverbul: «Dac`-]i vorbe[ti de r`u propria cas`, ea se va pr`bu[i peste tine.» Casa lui a fost \ntotdeauna, dinainte de na[tere [i p\n` dup` moarte, Rusia. {i el a vorbit-o de r`u. Iar ea s-a pr`bu[it peste el [i l-a \ngropat sub r`m`[i]ele ei.

Iat` adev`rata tragedie a lui Panait Istrati.“ Influen]at` f`r` \ndoial` de Kazantzakis, Eleni Samios r`m\ne la convingerea c` Istrati a tr`dat cauza, incapabil cum era s` perceap` m`re]ia ansamblului din pricina ne\nsemnatelor imperfec]iuni considerate de zelatori drept inevitabile accidente de parcurs. Rusia nu a fost niciodat` „casa“ lui Panait Istrati. N`scut \n România din mam` românc` [i tat` (necunoscut) grec kefalonit, devenit scriitor de limb` francez` universal cunoscut, se considera el \nsu[i cosmopolit. Iar dac` Rusia este aici o metafor` pentru ideologia comunist` pus` \n practic`, afirma]ia r`m\ne tot neadev`rat`. Istrati nu este un ideolog [i \nc` [i mai pu]in un adept al dogmei: „idei, ideologii, h\r]og`rie \mi \ntorc stomacul pe dos“, \i scrie el lui Kazantzakis, \n 1933. Istrati este un „revolu]ionar“ romantic [i sentimental, solidar cu cei care sufer`. Istrati crede \n umanism [i

practic` umanismul \n felul lui naiv – cu o \ncredere nestr`mutat` \n Bine [i \n Frumos. De aceea, el consider` c` imperfec]iunile [i accidentele de parcurs reprezint` chiar esen]a sistemului. |ntr-un fel, Istrati este „mai“ grec dec\t grecul Kazantzakis – \n sensul valorilor clasice, \n orice caz. Istrati, care pl\nge ascult\nd istoria hetairei Phryne, a c`rei frumuse]e func]ioneaz` ca un argument, singurul valabil, de nevinov`]ie \n fa]a agorei, se conduce \n via]` dup` principiul kalokagathon, potrivit c`ruia binele, frumosul [i adev`rul r`m\n indestructibil legate. Nici termenul de tragedie nu e potrivit. Av\nd \n vedere caracterul dispropor]ionat al „for]elor“ care se \nfrunt` – un sistem politic contra unui individ singur –, e mai cur\nd vorba de asasinat sau de tentativ` de asasinat moral. |n termenii tragediei clasice, nici Rusia sovietic` nu este instan]a sacr` unanim [i universal recunoscut`, nici vina lui Istrati nu este de ordinul unui hybris, o \nc`lcare a r\nduielilor cet`]ii, stabilite prin legi [i cutume unanim [i universal acceptate. Scriind cartea despre URSS, Istrati r`m\ne solidar cu \nvin[ii sistemului.

El nu este [i nu se vrea \nving`tor. {i-a urmat doar instinctul moral, pun\nd de acord faptele (scrisul) cu propria con[tiin]`. |ntr-o zi, toate fa]etele adev`rului s`u vor putea fi contemplate ca o eviden]`. Panait Istrati poate s` a[tepte. Are tot timpul \n fa]`.

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

cest domeniu avea cuno[tin]e solide. {i mai [tia, \n felul lui, direct [i ira]ional, \n ce mod s`r`cia [i mizeria lucrau asupra mentalit`]ilor. S`-l fi marcat a[a de tare povestea acelui ]`ran georgian care, \ntr-o noapte, a dezgropat cu toat` familia 2500 de butuci de vi]`-de-vie pentru c` sovietul s`tesc \l declarase kulak? Tot el plantase [i \ngrijise via, urm\nd \ntocmai bro[urile de propagand` r`sp\ndite de puterea sovietic`. Sau acea ambian]` de ambuscad` \n care nimeresc \ntr-un or`[el din Armenia, cu agen]i \n civil [i mili]ieni \n uniform` p\ndind pe la toate col]urile? O v\n`toare \n toat` regula \ndreptat` \mpotriva femeilor care, culmea frivolit`]ii, sper` s` cumpere de pe pia]a neagr` ciorapi de m`tase! |ntreb`rile pe care [i le pune Istrati nu-l arat` deloc dispus s` ignore \ntregul, din cauza unor detalii: „Dac` a[ fi pus \n situa]ia de a alege \ntre a-mi salva mama sau un necunoscut, pe cine a[ salva? {i dac` acest necunoscut s-ar dovedi a fi un suflet profund? Dac` ar trebui s` aleg \ntre moartea a un milion de oameni [i moartea fiului meu, ce a[ face?“ Istrati ar vrea s` cread`, dar ceva \n el se opune. Pentru a se convinge, pentru a contrazice cu argumente vocea interioar` care se opune, vrea s` vad` mai mult, mereu mai mult, parcurge \ntr-o lun` „[apte mii de kilometri de cale ferat`, aproape nou` sute de kilometri cu automobilul pe drumuri imposibile“, de la Odessa la Oceanul |nghe]at. Deocamdat` nu vrea s` scrie nimic, cu toate c` are contracte pl`tite \n avans cu un editor francez [i cu dou` reviste s`pt`m\nale, Monde [i Nouvelles littéraires.

O vreme \l las` pe Kazantzakis s` scrie iar el doar semneaz`. P\n` \ntr-o zi, c\nd, f`r` s` le spun` celorlal]i, scrie celor dou` redac]ii s` nu mai publice ce n-au apucat s` tip`reasc` [i reneag` articolele deja ap`rute. Semnale nelini[titoare au existat chiar de la \nceputul c`l`toriei: drumul de la Paris la Moscova \n compania lui Cristian Rakovski, ambasadorul Ucrainei sovietice \n Fran]a, chemat „acas`“ pentru a fi exclus din partid [i trimis cu domiciliu for]at la Astrahan. |n noiembrie 1927, c\nd abia se terminaser` festivit`]ile de celebrare a celei de-a zecea anivers`ri a Revolu]iei, \n timp ce Istrati fraterniza cu Kazantzakis, m`rturisindu-[i am\ndoi dorin]a de a-[i petrece restul zilelor \n URSS, mai mul]i lideri istorici ai partidului erau exclu[i cu brutalitate.

Intervin apoi interminabilele probleme cu care se confrunt` Victor Serge, comunist din prima clip`, intrat \n opozi]ia de st\nga, [i „cazul Russakov“, socrul acestuia, obiectul unor repetate represalii (la cap`tul c`rora se afl` \nchisoarea [i chiar moartea), [i care, de fapt, s\nt \ndreptate \mpotriva primului. |n ultimele dou` s`pt`m\ni petrecute la Moscova, Istrati \[i va mobiliza \ntreaga energie, de care e capabil, pentru a salva via]a acestor oameni. Va ajunge p\n` la pre[edintele Kalinin, [i to]i cercet`torii s\nt

DILEMATECA

MERIDIANE

pagina 20

POVESTIREA LUNII Olga Tokarczuk

Profesorul Andrews era reprezentantul uneia din [colile de psihologie foarte importante, foarte profunde, care avea tot viitorul \n fa]`. Ca aproape toate [colile de genul acesta, \[i tr`gea seva din psihanaliz`, dar rupsese leg`tura cu originile, elabor\nd propria metod`, propria teorie, propria istorie, propriul stil de via]` – de a visa [i de a-i educa pe copii. Profesorul A. zbura acum la Var[ovia cu un geamantan plin de c`r]i, cu o valiz` de haine groase – i s-a spus c`, \n Polonia, luna decembrie este extraordinar de geroas` [i dezagreabil`.

Totul decurgea c\t se poate de firesc: avioanele decolau, oamenii discutau \ntre ei \n diverse limbi, nori grei de decembrie at\rnau deasupra p`m\ntului, gata pentru \mp`rt`[ania de iarn` – trimiterea pe p`m\nt a milioane de fulgi albi de z`pad`, c\te unul pentru fiecare fiin]`.

Cu o or` \n urm`, se privise \n oglinzile de la Heathrow [i i se p`ruse c` arat` ca un comis-voiajor – [i-i amintea din copil`rie: mergeau din cas` \n cas` [i vindeau Biblia.

Dar [coala de psihologie, pe care o reprezenta, merita o asemenea expedi]ie. Polonia e o ]ar` de oameni inteligen]i. Inten]iona s` r`s`deasc` s`m\n]a [i s` se \ntoarc` acas` dup` o s`pt`m\n`. Inten]iona s` le lase c`r]i, c`ci doar citeau \n englez`, a[a c` vor putea s`-[i g`seasc` un punct de sprijin \n autoritatea Fondatorului.

Sorbind din b`utura preparat` de stewardes`, din celebra vodc` polonez`, profesorul \[i amintea cu mul]umire un vis pe care \l avusese \n noaptea dinaintea plec`rii – iar visele \n [coala sa de psihologie reprezentau h\rtia de turnesol a realit`]ii. A[adar, visase o cioar`, se juca \n visul acela cu o pas`re mare neagr`. Se putea spune – \ndr`znise s` admit` acest lucru fa]` de sine \nsu[i – c` se dezmierda cu cioara, de parc` ar fi fost un c`]el.

Cioara, \n sistemul semnifica]iilor onirice al [colii sale, reprezenta schimbarea, ceva nou [i bun: a[a c` a mai cerut ceva de b`ut.

Aeroportul din Var[ovia era surprinz`tor de mic [i plin de curent. S-a felicitat pentru ideea de a-[i lua \n c`l`toria aceasta c`ciula de blan` cu urechi, pe care o adusese ca suvenir din c`l`toriile \n Asia. A z`rit-o imediat pe Beatrice a sa – st`tea l\ng` ie[ire, ]in\nd \n m\n` o foaie cu numele [i prenumele lui. Era mignon` [i frumoas`. Au urcat \ntr-o ma[in` hodorogit`, iar ea, conduc\nd nervos prin \ntinderile triste, nem`rginite ale ora[ului, \i prezenta planul s`pt`m\nii

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Profesorul Andrews la Var[ovia urm`toare. Ast`zi este s\mb`t`, zi nelucr`toare. Vor cina \mpreun` [i apoi el se va odihni. M\ine, duminic`, au \nt\lnire la Universitate, cu studen]ii. Da, a spus ea brusc, aici e o atmosfer` pu]in cam tensionat`. S-a uitat pe fereastra ma[inii, dar nu a observat nimic deosebit. Apoi are un interviu pentru o revist` de psihologie, apoi cina. Luni, dac` vrea, poate vizita ora[ul. Mar]i are \nt\lnire cu psihiatrii la nu [tiu care institut, nu fusese \n stare s` re]in` denumirea fo[nitoare. Miercuri aveau s` plece la Cracovia, la Universitate. {coala de psihologie a profesorului Andrews este foarte pre]uit` la Cracovia. Joi – Auschwitz, el ceruse asta. S` fii \n Polonia [i s` nu vezi Auschwitz-ul...; seara urmau s` se \ntoarc` la Var[ovia. Vinerea [i s\mb`ta erau programate, toat` ziua, ateliere pentru psihologii practican]i. Duminic` se \ntorcea acas`.

Abia \n acest moment \[i d`du seama c` nu are geamantanul cu haine [i c`r]i. S-au \ntors la aeroport \n grab`, dar bagajul disp`ruse. Fata pe nume Gosha s-a dus nu se [tie unde [i s-a \ntors abia dup` vreo jum`tate de or`, dar cu m\inile goale. Se prea poate ca bagajul s` se fi \ntors la Londra.

Nu e nimic, a spus, avea s` revin` dup` valiz` a doua zi; cu siguran]` se va fi g`sit. Privind pe fereastra ma[inii, nu-i mai asculta b\lb\ielile surescitate; se g\ndea la ce mai era \n valiz` – c`r]i, copiile xerox ale articolelor sale.

Au luat o cin` agreabil` \mpreun` cu logodnicul ei. Chipul \i era acoperit de o barb` deas` [i de ochelari. Nu vorbea engleze[te [i poate de aceea i s-a p`rut pu]in cam posomor\t. Profesorul Andrews a m\ncat sup` de sfecl` ro[ie cu urechiu[e, d\ndu-[i seama c` era acel celebru „bor[„ despre care \i vorbea mereu bunicul s`u care se n`scuse la Lodz.

Fata l-a corectat z\mbind. Repeta ca un co– ódz. Limba lui era neputinpil: barszcz, L cioas` \n fa]a unor asemenea cuvinte.

Se sim]ea deja destul de cherchelit c\nd au ajuns, \n sf\r[it, \ntr-un cartier plin de blocuri \nalte. Au urcat cu liftul la ultimul etaj [i fata i-a ar`tat locuin]a. Era o garsonier` cu o mic` buc`t`rie \ndesat` \ntre camer` [i baie. Holul era at\t de mic, \nc\t nici nu \nc`peau to]i trei \n el. {i-au dat \nc` o dat` \nt\lnire zgomotos pentru a doua zi, fata a promis c-o s`-i aduc` bagajul. Logodnicul ei a mai vorbit cu cineva la telefon, misterios [i parc` \n surdin`, apoi, \n sf\r[it, au plecat. Obosit de bor[ [i alcool, s-a aruncat pe pat [i a adormit. A avut un somn agitat, \i era sete, dar nu g`sea suficient` putere pentru a se ridica s` bea. A auzit zgomote pe casa sc`rii, u[i tr\ntite, pa[i de oameni.

Poate doar i se p`ruse.

S-a trezit [i a constatat cu groaz` c` era ora unsprezece. S-a uitat dezgustat la hainele sale mototolite. A f`cut un du[ \n baia mic`, \ntunecat` [i, din p`cate, a trebuit s`[i pun` pe el aceea[i lenjerie de corp. Apoi a

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

ma sa u[a cu cheia. Se f`cuse ora [ase, cursul lui tocmai \ncepea. F`r` el. Sau poate tocmai cu el, poate c` acesta era un vis, poate c` era o stare stranie a con[tien]ei cauzat` de extenuare, de zborul cu avionul, de vreme sau de cine mai [tie ce. {coala lui de psihologie credea \n lucrurile acestea.

S-a uitat \n frigider [i a g`sit o bucat` de ca[caval uscat, o cutie de pateu, ni[te unt [i dou` ou`. La vederea m\nc`rii, stomacul a preluat controlul asupra sistemului nervos al profesorului Andrews. O clip` mai t\rziu, omleta sf\r\ia vesel \n tigaie. Cel mai mare cadou, pe care profesorul \l primise \n ziua aceea stranie din partea vie]ii, a fost sticla de Johnny Walker, cump`rat` \nc` de pe aeroportul din Heathrow. {i-a turnat acum o jum`tate de pahar, pe care l-a b`ut aproape dintr-o \nghi]itur`.

A doua zi s-a trezit devreme, abia se cr`pa de zi. St`tea gol \n pat, se hot`r\se s`-[i cru]e hainele [i s` nu doarm` \n lenjeria intim` – cine [tia c\t timp trebuiau s`-l ]in`.

A mai a[teptat p\n` s-a f`cut ora [apte, apoi a ridicat cu delicate]e receptorul telefonului.

Nimic. Defec]iunea nu se remediase, cu toate c` profesorul avusese speran]a aceasta copil`reasc`. Uneori, cu realitatea, care este, de altfel, doar proiec]ia psihicului nostru (a[a, cel pu]in, sus]inea [coala sa de psihologie), se petrec lucruri stranii. A dat drumul la ap` \n cad` [i, st\nd \ntins \n c`ldura pl`cut`, a ticluit un plan de ac]iune. O s`-[i cumpere harta ora[ului, o s` g`seasc` ambasada. Apoi totul va fi simplu. {i va face [i ni[te cump`r`turi. Trebuie s` m`n\nce [i el ceva normal. Revigorat, s-a \mbr`cat [i a cobor\t. O porni \n direc]ia tancului – probabil c` se afla \n apropierea unei str`zi principale. Tancul nu mai era. |n schimb, pe strad` treceau ma[ini blindate, una dup` alta, cu huruit funest. Trec`torii le priveau cu o expresie ciudat` pe chip. L-a abordat cu \nsufle]ire pe unul dintre ei – un b`rbat \n

v\rst` cu o plas` burdu[it` \n m\n`. Imediat, dup` privire, [i-a dat seama c` omul nu-l \n]elege. {i-a dus totu[i p\n` la cap`t \ntrebarea. Cel`lalt a ridicat neputincios din umeri. Profesorul [i-a cerut scuze politicos [i a continuat s` mearg` \n direc]ia din care, i se p`rea, r`zb`tea vuietul multor ma[ini. A ajuns la o [osea cu dou` benzi. Rareori treceau ma[ini [i autobuze ro[ii. Nu [tia unde se opresc, \ncotro merg sau dac` el se afla \n centru ori la periferie.

S-a hot`r\t s`-[i urmeze instinctul; s` asculte de intui]ie, instinct [i presentimente – era una din premisele importante ale [colii de psihologie pe care o reprezenta. Mergea pe trotuar, tot mai \nghe]at, p\n` ajunse \ntr-o pia]et` de unde porneau mai multe str`zi, ca ni[te raze. Era suspect de pustiu, ca [i cum ar fi fost s`rb`toare, [i doar era luni sau mar]i. Observ` cu \nc\ntare un cuv\nt cunoscut printre cele c\teva firme: BAR. A deschis u[a [i, pre] de o clip`, nu mai v`zu nimic, deoarece lentilele ochelarilor se acoperiser` cu o pojghi]` de aburi l`pto[i. |i [terse cu batista [i z`ri o \nc`pere obscur`, cu mese mizere. La una dintre ele [edea o b`tr\n` f`r` din]i. Nu m\nca nimic. Pur [i simplu [edea [i se uita pe geam. |n spatele tejghelei st`tea o t\n`r` impun`toare \n [or] cenu[iu. Nu se vedea nic`ieri nimic de m\ncare, a[a c` se g\ndi c` poate cuv\ntul BAR \nseamn` altceva \n polon` dec\t \n englez`. {i-a dres vocea ezitant. T\n`ra i-a spus ceva.

A \ntrebat-o dac` poate primi ceva de m\ncare. Se uita la el cu uimire. Nu-l \n]elegea.

Dup` o clip` de t`cere incomod`, a ar`tat stingherit cu degetul spre gura larg deschis`. Eat, eat, food, a spus. T\n`ra a stat o clip` pe g\nduri, apoi a disp`rut pe u[a \ntredeschis`. A revenit \nso]it` de o alt` persoan`, mai \n v\rst`. Ru[inat, repet` gestul simplist. Femeile au \nceput s` vorbeasc` \ntre ele repede, precipitat. I-au ar`tat o mas` [i, o clip` mai t\rziu, au pus pe ea una

pagina 21

c`utat cafea \n dul`pioarele din buc`t`rie. A g`sit ni[te resturi \ntr-un borcan de gem.

Nu avea un filtru, a[a c` [i-a f`cut o infuzie direct \n cea[c`. Cafeaua era r`suflat` [i avea gustul unui decoct de scoar]` de copac.

Telefonul era mut. Cu siguran]` Gosha era la aeroport dup` valiza sa. Cu cea[ca \n m\n`, cercet` c`r]ile de pe rafturi, toate \n limba polon`, cu coperte ur\te, nepl`cute ochiului.

Gosha nu suna, timpul trecea alene prin aerul dens, supra\nc`lzit, somnolent. Profesorul s-a apropiat de fereastr` [i a contemplat spa]iul punctat de corpurile egale ale cl`dirilor. Toate aveau aceea[i culoare – culoarea cerului palid, plumburiu. Chiar [i z`pada p`rea cenu[ie. Soarele str`lucea neconving`tor.

Pe strad` st`tea un tanc. Profesorul Andrews a deschis fereastra, at\t de insolit` era priveli[tea. Aerul \nghe]at l-a izbit drept \n fa]`. Pe l\ng` tanc forfoteau siluete mititele, ne\ndoielnic solda]i. Brusc \l cuprinse nelini[tea, poate cafeaua fusese prea tare.

S-a scotocit prin buzunare \n c`utarea h\rtiu]ei cu num`rul de telefon al Goshei [i a formulat \n cap o \ntrebare politicoas`, dar hot`r\t`: de ce nu d`duse \nc` nici un semn de via]` [i ce se \nt\mpla cu bagajul s`u. |n receptor nu era nici un semnal. A mai format num`rul de c\teva ori. Apoi a format un num`r din Anglia – la fel. A \ncercat toate numerele care i-au venit \n cap. Telefonul era stricat, dar \[i amintea c` logodnicul b`rbos sunase ieri de pe el. |l cuprinse furia.

S-a \mbr`cat rapid [i a cobor\t cu liftul. Dup` ce a r`t`cit o or` printre blocuri (toate \i p`reau asemenea), a g`sit un alt telefon, dar [i-a dat seama c` nu are monede poloneze. Numai dou` bancnote, nici m`car nu [tia dac` valorau mult sau pu]in. O porni \n c`utarea unui loc unde ar fi putut schimba banii, dar singurul magazin pe care l-a g`sit p`rea cu totul p`r`sit. La urma urmelor, era duminic`. S-a g\ndit \nsp`im\ntat c` a f`cut o prostie plec\nd de acas`; Gosha a \ncercat f`r` \ndoial` s`-l caute, poate chiar \l a[tepta. S-a hot`r\t s` se \ntoarc` [i a \n]eles c` s-a r`t`cit. Nu mai [tia care dintre blocuri era al s`u. Nu-[i amintea adresa. C\t` nechibzuin]`! Ce ]ar`! A z`rit un cuplu de b`tr\ni, care mergeau ]in\ndu-se de m\n`, [i o porni spre ei. Dar despre ce s`-i \ntrebe [i, mai ales, \n ce limb`? Au trecut pe l\ng` el, privind \n alt` parte.

A mai r`t`cit printre case, tot mai \nghe]at [i mai dezn`d`jduit. Nici m`car nu [tia c\nd se \ntunecase. A nimerit ca prin minune pe strada cu tancul, l\ng` care ardea acum vesel un foc \ntr-un tomberon de metal.

Solda]ii, care aveau armele pe spate, \[i \nc`lzeau m\inile la el. Sim]i o spaim` atavic` [i se retrase rapid \n parcul \ntunecat, dar, gra]ie tancului, a reu[it s`-[i localizeze blocul – \[i amintea priveli[tea v`zut` de la fereastr`. A r`suflat u[urat c\nd s-a reg`sit \n interiorul locuin]ei str`ine [i a \nchis \n ur-

DILEMATECA

POVESTIREA LUNII

pagina 22

– sup`, alta – o farfurie cu ni[te g`lu[te ciudate. M\ncarea nu era bun`, cam searb`d`, dar foamea profesorului s-a potolit. A scormonit cu furculi]a printre g`lu[te [i apoi [i-a [ters gura cu un [erve]el de h\rtie. S-a apropiat de tejghea [i i-a \ntins fetei bancnota. I-a dat \napoi mult rest, sau cel pu]in a[a i s-a p`rut lui – multe bancnote [i monede. A ie[it \n strad`, dorind s` uite de existen]a acelui BAR. Se sim]ea ridicol, se sim]ea jalnic. Dorea din nou s` fie acas`, \n garsoniera de la etajul al unsprezecelea, telefonul cu siguran]` se reparase. A z`rit un autobuz care venea din direc]ia opus` [i s-a oprit la c\teva zeci de metri de el. Oamenii, f`c\ndu-[i loc, urcau [i coborau. |ntr-un impuls de moment, profesorul s`ri \n autobuz.

Au plecat. {i sim]i c` \l iau c`ldurile, c`ci autobuzul nu mergea deloc \n direc]ia \n care crezuse el. |ntoarse agil \n pia]et` [i intr` \ntr-un tunel scurt, apoi brusc \[i continu` drumul pe un pod, iar profesorul Andrews z`ri dedesubt r\ul pe care plutea lene[ un sloi de ghea]`. I se p`rea c` oamenii \l privesc ostil, a[a c` \ncerc` s` se lini[teasc`, pentru a nu l`sa s` se vad` c` direc]ia nea[teptat` \n care o pornise autobuzul \l speriase. |n plus, nici nu compostase bilet. Dac` pe strad` s\nt solda]i, atunci pentru a[a ceva putea chiar ajunge la \nchisoare. Da, mai auzise asemenea \nt\mpl`ri, c\nd oamenii disp`reau pentru totdeauna \n \nchisorile din Asia. A s`rit, u[urat, din autobuz la prima sta]ie [i a pornit-o imediat \napoi.

B`tea stra[nic v\ntul. A trebuit s`-[i lege sub b`rbie curelu[ele c`ciulii de blan`. Nasul aproape \i \nghe]ase de tot. |n sf\r[it, a ajuns \n scuarul de unde luase autobuzul [i a reg`sit drumul spre cas`. De frig, nu-[i mai sim]ea degetele, aproape fugea. Pe strad` a z`rit o vitrin` mai luminat` dec\t altele. S-a apropiat de ea m\nat mai mult de dorin]a de lumin` [i culori, dec\t de curiozitate. Era un magazin, un magazin normal unde, pe rafturi, se aflau multe produse colorate. A v`zut, prin geamul protejat de gratii solide, sticle de alcool cu etichete cunoscute, conserve, dulciuri, haine, juc`rii. Nu era t\rziu, [i totu[i magazinul era \nchis. A \ncercat s` descifreze t`bli]a cu orarul. A \n]eles c` magazinul ar fi trebuit s` fie deschis, dar era totu[i \nchis. S-a uitat prin vitrin` dezam`git. Cum st`tea a[a, a trecut pe l\ng` el un b`rbat care ducea un brad destul de am`r\t. I-a spus ceva profesorului [i a z\mbit. Profesorul i-a \ntors z\mbetul, dar b`rbatul a trecut de el [i a disp`rut.

Un om cu un brad. Era un semn, profesorul nu [tia \nc` ce fel de semn, c`ci brusc mintea lui se dezv`]ase de ra]ionamentul clar, simbolic, psihologic. Prin mintea sa galopau acum doar fr\nturi de emo]ii disparate. De exemplu, furia care se transforma imediat \n disperare pueril`. Apoi, imediat \l cuprindea un r\s interior, silen]ios. Demonic. Profesorul Andrews era un maestru \n observarea propriilor emo]ii, \nv`]ase mult

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

POVESTIREA LUNII

timp s` fac` asta. Aici totu[i iscusin]a aceasta \i p`rea ceva absolut inutil. |[i mai d`du seama [i de faptul c` de dou` zile nu a mai spus nici o fraz` cu sens, alta dec\t cea cu care \l acostase pe trec`tor [i jalnica Eat, eat, food.

A doua zi, dup` ce s-a asigurat c` telefonul tot nu func]iona, a descoperit un mic magazin de cartier care era deschis. Pentru prima oar` \n via]a sa, profesorului \i era foame. Magazinul acela era altfel. Se aflau \n el numai sticle cu un lichid g`lbui, poate cu vodc`, [i borc`nele cu mu[tar. Sau borcane cu salat` de sfecl` ro[ie, care tocmai erau aranjate pe raft. A ajuns la concluzia c` trebuie s` cumpere ceea ce g`se[te. C\nd ie[ea din magazin, tocmai aduceau p\ine, [i magazinul s-a umplut \n c\teva minute. S-a a[ezat [i el la coad`, iar v\nz`toarea i-a \ntins o franzel`, f`r` nici o vorb`; a pl`tit-o [i a ie[it. Evident, ceva \l atr`gea spre oameni, \l atr`gea mul]imea cald` a[ezat` la cozi care [erpuiau prelung, c`ci nu dorea s` se \ntoarc` imediat la garsoniera str\mt` [i goal`. St`tea l\ng` mesele de tabl` \ntinse direct pe trotuar, \n fa]a c`rora oamenii se \ncolonau ascult`tori. Le privea fe]ele, o c`uta printre ei pe Gosha, poate era pe undeva.

Oamenii t`ceau funest. Erau gravi, tensiona]i, parc` nedormi]i.

B`teau pasul pe loc. Cel mai posomor\t popor din lume. {i totu[i st`tea \n preajma lor. Nu, nu fiindc` ar fi avut nevoie de ei, ci fiindc` dinspre ei r`zb`tea obi[nuita c`ldur` omeneasc`. Aerul \nghe]at se mai \nc`lzea de la r`sufl`rile lor. Se uita la v\nz`toarele \nfofolite care pescuiau, din butoaie mari, crapi frumo[i, cenu[ii. |i aruncau direct pe c\ntar. Pe[tii se zb`teau \n ger. V\nz`toarele \l \ntrebau ceva pe fiecare dintre cump`r`tori: suna ca un refren, ca o mantr`. Urechea profesorului Andrews a prins melodia acestui c\ntecel [i acum \i r`suna \n cap: „Viu sau pe loc?“ Profesorul nu putea

dec\t s` presupun` ce \nsemna. C\nd cump`r`torul d`dea afirmativ din cap, v\nz`toarea izbea capul pe[telui cu greutatea pentru c\ntar. Pe[tii \[i g`seau locul de odihn` \n saco[ele \mpletite, c`scate larg.

L-a trecut un fior. Avea impresia c` particip` la un ritual religios. Uciderea pe[tilor. „Viu sau pe loc?“ – cuvintele acestea repetate la infinit \l hipnotizau. A r\vnit brusc s` se al`ture cumplitei repetabilit`]i [i s` plece cu pe[tele mort \n plas`, la fel ca toat` lumea. Se a[ez` mecanic la coad`, dar c\nd z`ri un pluton de patru solda]i [i un c\ine, \[i veni \n fire. Ba chiar se ru[in`. Oamenii \[i \ntorceau t`cu]i privirile de la solda]i. Acum \[i priveau picioarele sau se uitau undeva \n aer. Profesorul se g\ndea disperat la cabinetul s`u din Londra, la c`r]ile [i la c`ldura [emineului electric. |n parcarea din fa]a blocului s`u se vindeau brazi de Cr`ciun. Se formase \n fa]a lor o coad`, dar mult mai mic` dec\t cea de la pe[te. A[a c` \[i cump`r` un br`du]. Mergea acum spre cas`, cu el sub bra], [i ar`ta la fel ca toat` lumea. Acest lucru \i f`cu o pl`cere nea[teptat`. |ncepu s` fluiere. A intrat \n casa aceea str`in`, s-a a[ezat la mas` a[a \mbr`cat [i cu c`ciula pe cap, apoi a deschis sticla cu lichidul g`lbui. Era o]et. „Dumnezeule – se g\ndi el – e imposibil ca lucrurile astea s` fie reale. Am un acces psihotic. Ceva nu e \n regul` cu mine.“ Se str`duia s` g`seasc` \n timp acel punct de referin]` c\nd s-ar fi putut declan[a totul, dar mintea sa se opunea efortului de a g\ndi.

Tot ce \[i mai amintea erau sandvi[urile apetisante din avion.

Profesorul era surprins c` se g\ndea at\t de mult la m\ncare; mintea lui primea aceste g\nduri, neputincios – era obi[nuit ca \n capul s`u s` se instaleze, ca pe ni[te canapele confortabile, idei conturate, rotunde, no]iuni abstracte. Iar acum memoria profesorului era acaparat` de imaginea maga-

tur` profesorului i se contracta esofagul. Se auzea pe sine cum le povestea b`rbatului [i nevestei lui (durdulie [i trandafirie la fa]`, a ap`rut imediat cu un c\rnat fierbinte, a[ezat apetisant pe farfurie) despre [coala lui de psihologie, despre Fondator, despre presentimente [i despre cum func]ioneaz` con[tiin]a uman`. {i apoi l-a cuprins nelini[tea aceea brusc`, [i-a adus aminte de ambasad`, a[a c` a \nceput s` repete b\lb\it acela[i cuv\nt: Embassy, British embassy. War i-a r`spuns, \n schimb, b`rbatul [i, cu ambele m\ini, a prins aerul, imit\nd o carabin`.

Apoi s-a ghemuit, a mijit ochii [i a scos un sunet care reproducea \mpu[c`turile. A „ciuruit“ pere]ii plini de ferigi ag`]ate din loc \n loc. War a repetat el. Profesorul s-a dus ezitant la baie, dar a nimerit la buc`t`rie. Pe mas` trona o complicat` aparatur` chimic` plin` de ]evi [i robinete. De la mirosul foarte puternic i s-a f`cut r`u. Atingerea delicat` a gazdei l-a \ndreptat spre baie. Profesorul a \nchis u[a \n urma sa iar c\nd s-a \ntors, a z`rit \n cad` un pe[te uria[. Era viu, \nota. Nu-[i putea crede ochilor. Se ]inea de nasturele pantalonilor [i privea fix \n ochii lui pla]i, subacvatici. Se sim]ea captivat de privirea pe[telui care mi[ca alene din coad`. Deasupra c`zii erau \ntinse rufe la uscat. A stat a[a vreun sfert de or`, f`r` s` se poat` mi[ca, p\n` c\nd gazda alarmat` a \nceput s` bat` \n u[`. „{[[t...“ l-a admonestat profesorul. El [i pe[tele se priveau fix \n ochi. Era o senza]ie deopotriv` \nsp`im\nt`toare [i agreabil`, plin` de sens [i totodat` absurd`. Se temea [i, totu[i, \ntr-un anumit sens, straniu, se sim]ea fericit.

Pe[tele era viu, se mi[ca, cu buzele lui groase rostea ni[te cuvinte de nedescifrat. Profesorul Andrews s-a sprijinit de perete [i a \nchis ochii. Ah, s` r`m\n` \n baia aceea micu]`, \n burta uria[ului bloc, \n mijlocul unui mare ora[ \nghe]at, s` fie lipsit de cuvinte, s` nu \n]eleag` [i s` nu fie \n]eles. S` priveasc` fix pupilele ochilor pla]i, perfect rotunzi ai pe[telui. S` nu se mi[te din loc.

U[a s-a deschis cu trosnet [i profesorul a c`zut \n bra]ele calde [i puternice ale gazdei. S-a ghemuit \n el, hohotind.

O clip` mai t\rziu, mergeau cu taxiul prin ora[ul sc`ldat \n str`lucirea rece a soarelui. Profesorul Andrews \[i ]inea pe genunchi geanta. Apoi [i-a luat r`mas-bun de la b`rbatul cel gras \n fa]a por]ii ambasadei, iar acesta l-a s`rutat pe ambii obraji, neb`rbieri]i de dou` zile. Ce-i mai putea spune profesorul la desp`r]ire? |ntr-o clip`, [i-a controlat limba neascult`toare, cherchelit`, apoi a [optit ezitant: „Viu sau pe loc?“ Polonezul s-a uitat la el uluit. „Viu“ a r`spuns.

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

zinului cu gratii [i cu rafturile pline de produse. „E ridicol, e nemaipomenit“ g\ndi profesorul, mai \nt\i u[or distrat, apoi de-a dreptul \nsp`im\ntat. A sprijinit bradul de perete, \n camer`, [i i-a privit r`murelele firave, sub]irele. {i-a dat seama cu nepl`cere c` trebuia s` fac` ceva, c` trebuia s` ac]ioneze cumva. {i-a str\ns lucrurile, a stins lumina, a mai aruncat o ultim` privire pe hol [i a tr\ntit u[a \n urma sa. A cobor\t cu liftul [i a \ncercat s` arunce cheia garsonierei \n cutia de scrisori. Era hot`r\t s` fac` tot ce trebuia. Trebuia s` g`seasc` ambasada. Nu avea alt` solu]ie. |n fa]a blocului a dat peste un b`rbat corpolent, cu fa]a ro[ie, care, \n pofida gerului, str\ngea z`pada cu lopata. B`rbatul se \nclin` u[or [i spuse ceva, cu siguran]` \l salutase. Profesorul Andrews sim]i un val nea[teptat de energie [i, f`r` s`-i mai pese de nimic, el \nsu[i surprins, \i povesti b`rbatului despre ultimele dou` zile din via]a sa. C` locuie[te sus, c` a venit de la Londra pentru ni[te cursuri, c` trebuia s`-[i sune ghida, dar telefoanele nu mai func]ioneaz`, c` a v`zut un tanc afar` sub geam, i-a povestit despre magazinul \nchis, autobuz, brad [i despre o]etul din pahar. B`rbatul st`tea [i \i urm`rea cu aten]ie buzele. Fa]a lui nu exprima nimic.

Apoi, f`r` s` [tie cum, a ajuns \ntr-o locuin]` mic`, tixit` de obiecte. Cu greu te puteai mi[ca \n ea. St`tea la o mas` joas`, bea ceai dintr-un pahar cu toart` de plastic [i, unul dup` altul, d`dea pe g\t p`h`rele pline ochi. Vodca avea un gust straniu, de fructe.

Era at\t de tare, \nc\t dup` fiecare \nghi]i-

DILEMATECA

POVESTIREA LUNII

(povestirea a ap`rut pentru prima dat` la Chi[in`u, \n volumul Trei laurea]i Nike \ntr-o carte, Editura Arc, 2011, cu sprijinul Institutului C`r]ii de la Cracovia, \n cadrul proiectului Program Translatorski@Poland)

traducere de

Cristina Godun

n

pagina 23

pagina 24

RECENZII

LITERATUR~ Alasdair Gray, S`rmane creaturi, traducere din limba englez` [i note de Magda Teodorescu, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2013, 27,95 lei

Victor Frankenstein [i Godwin Baxter Prozatorul Alasdair Gray a f`cut furori \n literatura englez`, la \nceputul anilor ‘80, cu Lanark: A Life in Four Books/Lanark: O via]` \n patru c`r]i – roman r`mas, p\n` ast`zi, capodopera sa. |ntrun epic de peste 700 de pagini, autorul construie[te acolo o distopie fascinant`, cu ora[ul Glasgow (numit, \n text, Unthank!) \n centrul explor`rilor narativ-parabolice. Criticii re]ineau \nc` de atunci (din anul 1981!) disponibilitatea realist-fantastic` a lui Gray care \[i punea protagonistul ini]iatic (Lanark), paradoxal, \n contexte alegorice, pline \ns` de transparen]a realit`]ilor sco]iene imediate (ce mergeau de la politic` [i economie, p\n` la mentalit`]i [i cultur`). Acest talent al suger`rii vie]ii concrete \n simbolistica literar` cea mai abstract` cu putin]` a fost exploatat de scriitor \n majoritatea crea]iilor sale ulterioare.

El atinge totu[i un nou punct culminant abia unsprezece ani mai t\rziu, \n 1992, \n romanul Poor Things/S`rmane creaturi. Volumul propune o structur` epic` romantic-victorian`, \n acord cu tema lui fabuloas`. Este vorba despre ideea documentului istoric descoperit accidental, la decenii dup` redactare, preluat de un prozator pur-s\nge (Alasdair Gray \nsu[i, hot`r\t s`-l adnoteze la tot pasul, pentru a-i verifica autenticitatea!), dar, totodat`, contestat vehement – de personajul principal al \nt\mpl`rilor incredibile narate \n el – \ntr-o scrisoare anexat` testamentar.

Istoria se \ncheag` \n felul urm`tor. Gray prime[te, de la amicii Michael Donnelly [i Elspeth King, un manuscris (\ndosariat pentru eliminare din complexul muzeal din Glasgow) intitulat Episodes from the Early Life of Archibald McCandless, a Scottish Public Health Officer/Episoade din tinere]ea lui Archibald McCandless, medic [i func]ionar sco]ian \n domeniul s`n`t`]ii. Textul autobiografic con]ine [i o addenda – misiva so]iei lui McCandless, Victoria Bella McCandless, ce ar trebui deschis`, conform indica]iilor, la [aizeci de ani dup` dispari]ia sa [i care se dovede[te o \ncercare de discreditare a afirma]iilor f`cute de so] \n manuscris. Femeia sugereaz` c` Archibald McCandless ar fi suferit de o imagina]ie maladiv` [i c` ar fi fost fascinat de celebrul roman gotic al romanticei Mary Shelley – Frankenstein.

Faptul c` ea (Bella) nu a distrus aceast` stranie autobiografie dup` moartea lui McCandless, \n ciuda falsit`]ilor expuse \n interiorul s`u, [i s-a m`rginit doar la redactarea misivei clarificatoare vine din respectul fa]` de munca [i eforturile cuiva, fie ele [i ale unui so] lunatic. Situa]iile narate de medicul postvictorian, \n c`r]ulia lui, te pot face, \ntr-adev`r, s` g\nde[ti astfel. Archibald poveste[te despre colegul s`u de la Medicin`, Godwin Baxter – un geniu al miracolelor genetice –, devenit treptat performant \n crearea vie]ii. El \l are martor pe McCandless la un experiment ie[it

LITERATUR~

Shakespeare, contemporanul nostru E lucru [tiut c`, dintre clasicii literaturii universale, Shakespeare a fost poate cel mai tradus autor \n epoca modern` [i cel mai jucat dramaturg, m`car doi dintre scriitorii no[tri canonici (Eminescu [i Caragiale) lu\ndu-l drept model absolut. Ca atare, ini]iativa lui George Volceanov de a retraduce integral opera „marelui Will“ mi se pare mai mult dec\t binevenit`, fiindc` readuce textul aproape de spiritul viu al originalului, cu expresivitatea aceea frust` [i plin` de ambiguit`]i, totodat`, doldora de aluzii obscene [i de crudit`]ile de limbaj la ordinea zilei \n literatura renascentist`. Din acest motiv, \n acord cu teoria lovinescian` a „muta]iei valorilor estetice“ ce reclam` adecvarea la actualitatea imediat`, traduc`torii din echipa lui Volceanov au renun]at la arhaisme, la cuvintele rare [i la \ntors`turile de stil menite a crea atmosfera „de epoc`“, corect\nd astfel retorica desuet-manierist` [i lacunele (impuse [i de cenzur`) t`lm`cirilor din edi]ia precedent`, coordonat` de regretatul Leon D. Levi]chi.

Volumul de fa]` con]ine trei dintre cele mai stranii piese shakespeariene, mult mai pu]in jucate dec\t celelalte, [i asta deoarece vehiculeaz` o viziune pesimist-mizantropic` prins` \n rama percutant-senten]ioas` a unor considera]ii extrem de inconfortabile despre om: \n Negustorul din Vene]ia (traducere [i note de Horia Gârbea, prefa]` de Emil S\rbulescu), ne impresioneaz` portretul evreului r`zbun`tor, tolerat, dar [i dis-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

William Shakespeare, Opere (V), Edi]ie coordonat` [i \ngrijit` de George Volceanov, Editura Tracus Arte, 2012, 50 lei

pre]uit [i \n[elat de cre[tini; \n Troilus [i Cresida (traducere de Lucia Verona, note de George Volceanov), moartea lui Hector e regizat` ca un moment grotesc, de o cruzime atroce, autorul sanc]ion\nd sl`biciunea eroului st`p\nit de mil` \n fa]a du[manului s`u; pentru ca, \n sf\r[it, Timon din Atena, capodopera t\rzie a dramaturgului (traducere [i note de George Volceanov, prefa]` de Codrin Liviu Cu]itaru) s` ilustreze magistral, cum foarte subtil observ` prefa]atorul, preceptul stoic potrivit c`ruia nici o fapt` bun` nu r`m\ne nepedepsit`.

Iat` [i c\teva mostre ilustrative, zic eu, pentru spiritul traducerilor lui Volceanov. Dup` ce \[i risipe[te averea („I se rupe / C`-[i toac`-averea“), Timon cere ajutor de la cei pe care i-a miluit, dar e refuzat (senatorii „s-au pl\ns \n cor c`-i criz`, nu s\nt fonduri“). Plin de m\nie, le arunc` \n fa]` fo[tilor amici vorbe grele, reproduse perifrastic \n t`lm`cirile anterioare: „S-ave]i o via]` lung` [i du[mani, / C`pu[elor f`]arnice, r\njite, / Casapi curtenitori, lupi bl\nzi, ur[i blegi – / Escrocilor, punga[ilor, b\zanilor, / Lichelelor, da, pulifricilor! / Dea benga-n voi, de bube s` v` umple / Din cap p\n`-n picioare.“ Nedumeri]i de schimbarea de umoare a amfitrionului, oaspe]ii comenteaz`: „Ne-a d`ruit ieri pietre pre]ioase / Iar azi ne-o trage [i ne rupe oase“ (\n traducerea lui Levi]chi: „Ieri perle, ast`zi pietre ne arunc`“).

Un episod semnificativ \n pies` \l constituie

din sfera normalit`]ii: readuce la via]` cadavrul unei femei moarte (prin \necare), transplant\ndu-i creierul f`tului (o feti]`) pe care-l poart` \n p\ntec. Femeia (Bella) va fi o creatur` insolit`, un adult cu minte de copil. De[i construit` s`-i fie partener` lui Baxter, curiozitatea [i vitalitatea sexual` o \mping pe Bella c`tre numeroase experien]e: se va logodi cu McCandless, va fugi \n lume cu un amorez trivial, Duncan Wedderburn, de unde, \n lungi scrisori, \[i va relata aventurile ini]iatice, [i, \n sf\r[it, va reveni \n Sco]ia pentru a se c`s`tori cu Archibald.

Un lucru care-l une[te pe monstrul lui Victor Frankenstein cu creatura lui Godwin Baxter este dezam`girea ambilor zombie fa]` de via]a pe care au primit-o \n mod miraculos. S` fie oare aici un mesaj mai profund, ce leag` romanul lui Shelley, peste timp, de romanul lui Gray? Ceva care, parabolic vorbind, ar viza, ultimativ, umanitatea \n ansamblul ei?

Codrin Liviu Cu]itaru

dialogul lui Timon cu Apemantus, care \i atrage aten]ia asupra propriului p`cat – vanitatea. Dar aprigul Timon se dovede[te neiert`tor [i prefer` s` moar`, blestem\ndu-i pe atenienii din mijlocul c`rora a plecat: „Fi]i cocote, / Matroanelor, copii – s` fi]i obraznici. / Sclavi [i nebuni, zv\rli]i-i de pe b`nci / Pe senatorii bo[orogi, rida]i, / {i prelua]i comanda. Voi, fecioare, / Fi]i curve chiar sub ochii alor vo[tri. / Fali]ilor, uita]i de datorii / {i lichida]i pe creditori. Voi, slugi, / Fura]i, c` [i st`p\nii vo[tri-s ho]i / De mare clas`, legea \i ajut` / S` ]epuiasc`. Servitoarelor, / St`p\nele vi-s t\rfe, a[adar / {i voi pute]i s-o face]i cu st`p\nii. / Ia c\rja tat`lui olog, b`iete / De [ai[pe ani, [i f`-i bostanul zob“ etc.

Valoroas` \n toate privin]ele, de la calitatea traducerilor la profesionalismul comentariului critic, integrala „Shakespeare“ \n varianta Volceanov se anun]` a fi un eveniment cultural de excep]ie. Sper ca ambi]ioasa ini]iativ` s` fie sprijinit` cu mai mult` generozitate dec\t p\n` acum [i s` trezeasc` interesul marilor edituri. Pentru c` merit`.

Antonio Patra[

Virginia Woolf, Orlando, traducere din limba englez` [i note de Antoaneta Ralian, Prefa]` de Dana Cr`ciun, Colec]ia „Raftul Denisei“, Editura Humanitas Fiction, 2013, 32 lei

Love, Virginia viaz` cursul pove[tii, de fiecare dat` c\nd ea tinde s` se a[eze \ntr-un model, adic` s`-i devin` familiar` cititorului [i s` e[ueze \n previzibil.

Despre Orlando s-a scris, p\n` la exces, c` ar fi un roman ilustrativ pentru feminismul Virginiei Woolf, mai precis pentru considera]iile scriitoarei despre androginia inerent` a spiritului sau despre metamorfozele [i condi]ion`rile culturale [i sociale ale identit`]ii sexuale. F`r` a fi str`in` ea \ns`[i de nelini[tile [i incertitudinile acestei probleme esen]iale \n devenirea sa, Woolf nu a scris, prin Orlando, un manifest. Ceea ce primeaz` este efortul de a construi un personaj de o fabuloas` complexitate, a c`rui via]`, desf`[urat` de-a lungul a peste trei secole, este ancorat`, \n final, \n prezentul etern al scrierii (octombrie, 1928), un individ a c`rui unicitate remarcabil` e dublat` de o frumuse]e ce nu p`le[te \n timp, ci \ncremene[te fericit \n floarea v\rstei.

Un erou ce pare c` tr`ie[te nesf\r[it tocmai pentru a sfida revela]ia modern` a timpului ireversibil [i a precarit`]ii vie]ii, con[tiin]` tragic` pe care Virginia Woolf [i-a asumat-o deplin, at\t \n scris, c\t [i ca destin. |n dimensiunea sa de panoram` a istoriei culturale, romanul avanseaz` o imagine vie a literaturii engleze \n evolu]ia sa, adev`rat spectacol \n care scriitorii, c`r]ile [i criticii \[i tr`iesc, pe r\nd, marile sau m`runtele pove[ti. Re\nt\lnin-

LITERATUR~ Ray Bradbury, Fahrenheit 451, traducere din limba englez` [i note de Petre Solomon, Colec]ia „Science Fiction Masters“, Paladin, 2013, 25,90 lei

Oameni cu nume de c`r]i veal` c`r]ile, \n public, [i \n care \ncepe s` citeze din ele.

Consecin]ele se v`d \n cur\nd, el \nsu[i devine unul dintre cei denun]a]i, casei lui i se d` foc (\nsu[i Montag face asta, la \ndemnul [efului s`u).

Partea final` a romanului – \nt\lnirea cu taberele mobile, cu fo[tii licen]ia]i la Harvard, cu oamenii cu nume de c`r]i, fiecare fiind numit dup` cartea pe care a salvat-o de foc, memor\nd-o – este, poate, partea cea mai cunoscut` – emblema, cum ziceam, a acestui roman SF din anii ’60.

Se spune c` romanele SF s\nt datate, c` gadgeturile se \nvechesc, devin ridicole, cu trecerea anilor, fie pentru c` acestea nu seam`n` deloc cu inven]iile care, \ntre timp, au ap`rut \n via]a noastr`, fie pentru c` le cunoa[tem de mult [i nu mai impresioneaz` pe nimeni.

Numai c` exist` acel SF social, acel SF \n care personajele principale nu s\nt obiectele, ci oamenii, societatea uman`, SF ilustrat cel mai bine de c`r]i precum 1984, a lui George Orwell, sau Povestea cameristei, a lui Margaret Atwood, care, la fel ca atunci c\nd au fost scrise, [i acum vorbesc despre acelea[i lucruri, iar mesajul lor este la fel de actual ca \n urm` cu 60 sau doar 30 de ani. {i nu [tiu cum se face c` mersul lumii ne apropie din ce \n ce mai mult de acest gen de c`r]i, f`c\ndu-ni-le din ce \n ce mai familiare.

Cititorul de azi al romanului lui Bradbury are

Gabriela Gl`van

parte de o alt` lectur`, mult mai bogat`, mult mai apropiat` dec\t i-o ofer` o carte a[a-zis „de anticipa]ie“. Cititorul de azi recunoa[te societatea dominat` de programele TV, \n care jum`tate din via]` este petrecut` \n fa]a televizoarelor, interac]ion\nd cu programele, acestea substituind orice alt` comunicare. Cititorul de azi mai recunoa[te alega]ii gen „c`r]ile nu spun nimic. Nimic \n care s` crezi sau din care s` po]i scoate o \nv`]`tur` pentru al]ii. Toate vorbesc despre ni[te oameni inexisten]i, odrasle ale imagina]iei“, ale unei lumi din ce \n ce mai \nstr`inate, ale unor indivizi care [i-au pierdut identitatea. {i \nc` ceva, ce, poate, luat de valul anticipa]iei, cititorul tinde s` nu bage \n seam`, dar asupra c`ruia ar trebui s` i se atrag` aten]ia: Ray Bardbury este \n primul r\nd un scriitor extraodinar, Ray Bradbury este unul dintre marii scriitori ai omenirii, care ar trebui studiat \n toate [colile din lume pentru c` acolo, la v\rful literaturii, nu mai exist` grani]e \ntre SF [i mainstream.

Michael Haulic`

pagina 25

|n 2013 se \mplinesc 60 de ani de la apari]ia romanului Fahrenheit 451, de Ray Bradbury, [i 50 de la apari]ia primei edi]ii \n limba român`, datorat` aceluia[i Petre Solomon, al c`rui nume \l g`sim pe coperta volumului, al`turi de cel al autorului [i de titlu. Avem, a[adar, o edi]ie dublu-aniversar`. P\n` [i ilusta]ia copertei, semnat` de Jon Hunt, a fost realizat` pentru concursul organizat de editura american` Simon & Schuster, \n vederea public`rii edi]iei aniversare din acest an.

S\nt sigur c` povestea pompierului care arde c`r]ile le este cunoscut` tuturor, fie din cele c\teva edi]ii \n limba român`, fie din filmul lui François Truffaut, din 1966. |ntr-o lume \n care casele s\nt f`cute din materiale ignifuge, rolul pompierilor a devenit acela de a da foc c`r]ilor, pentru c` „O carte e o pu[c` \nc`rcat`“ [i „Cine [tie ce poate s` pun` la cale un om cult?!“ Dar \n via]a pompierului Guy Montag au loc c\teva evenimente care schimb` din temelii ceea ce [tia/tr`ia: \nt\lnirea cu Clarisse, fata din vecini, care \i deschide ochii spre \ntreb`ri [i \n ochii c`reia se vede doar ca un omule] obi[nuit, nu ca \nfrico[`torul, atotputernicul pompier; apoi femeia care \[i d` foc, prefer\nd s` ard` \mpreun` cu c`r]ile ei; apoi cartea furat`, moartea Clarissei [i \nt\lnirea cu profesorul Faber, toate acestea duc\nd c`tre un deznod`m\nt (acum) previzibil, momentul \n care scoate la i-

du-l, peste secole, pe Nick Greene, criticul care i-a r`nit \n tinere]e orgoliul de poet – devenit veritabil` alegorie a tradi]iei interpret`rii literare –, Orlando are o revela]ie: „|n to]i ace[ti ani se g\ndise la literatur` [...] ca la ceva dezl`n]uit ca v\ntul, fierbinte ca focul, iute ca fulgerul, ceva nonconformist, incalculabil, abrupt, [i... poftim: literatura era un gentleman b`tr\ior, \ntr-un costum gri, care vorbea despre ducese.“ {i pentru c` romanul a fost considerat „cea mai lung` [i mai fermec`toare scrisoare de dragoste din literatur`“ (Nigel Nicolson), aceast` dragoste poate fi motivul pentru care scriitoarea [i-a \nzestrat eroina cu o existen]` echivalent` nemuririi, deci [i cu o memorie enorm`, \n a c`rei arcuire s-a ]esut, cu miracolele [i ciud`]eniile ei, lumea modern`. |n momentele ei de reverie [i singur`tate, Orlando, ajuns` la maturitatea v\rstei de treizeci [i [ase de ani, \ntoars` sub stejarul adolescen]ei sale, intuie[te cum e s` fi tr`it totul.

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Mai mult dec\t un roman al dragostei Virginiei Woolf pentru Vita Sackville-West sau o excep]ie inclasificabil` \n opera scriitoarei, Orlando reprezint` o explorare fic]ional` a intui]iilor moderne ale acesteia privind individul, subiectivitatea, sexualitatea [i memoria. Teme recurente \n toate scrierile sale, ele vor fi bulversate, scurtcircuitate [i demontate \ntr-un amalgam de carnaval [i poezie cum numai \ntr-un text savuros [i exuberant putem g`si. Merit` men]ionat c` aceste tr`s`turi se p`streaz` intacte \n cea mai recent` edi]ie a romanului \n limba român`, gra]ie excep]ionalei traduceri realizate de Antoaneta Ralian.

Avantajele codului satiric \n care e scris romanul s\nt evidente \nc` de la primele pagini: aventurile [i suferin]ele t\n`rului nobil Orlando, protejatul reginei Elisabeta, anun]ate \nc` din titlu ca „o biografie“, s\nt relatate de un naratorbiograf a c`rui misiune asumat` e aceea de a expune adev`rul despre subiectul observa]iei sale.

Oric\t de dramatice s\nt \nt\mpl`rile prin care trece protagonistul (devenit, la un moment dat, cu firescul fantasticului, femeie), \ntre secolele al XVI-lea [i al XX-lea, tonul conserv` un subtil amestec de critic`, umor [i ironie, nuan]ate prin c\teva note subversive ce \i sporesc benefic incisivitatea. F`r` a fi sedus de melancolia lui Orlando sau de suferin]ele sale \n dragoste, biograful de-

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~

pagina 26

RECENZII

POLITOLOGIE Joseph Messinger, Gesturile care \i tr`deaz` pe politicieni, traducere din limba francez` de Aurelia Ulici, Editura Litera, 2012, 29,90 lei

Politicienii [i comunicarea gestual` Cititorilor pasiona]i de body language nu le este str`in numele lui Joseph Messinger, psiholog belgian ale c`rui lucr`ri anterioare au fost traduse [i au avut succes inclusiv \n România.

Alegerea titlului lucr`rii discutate aici ]ine cont de acest fapt [i transmite publicului mesajul c` i se propune un sequel al volumului Gesturile care ne tr`deaz`, de acela[i autor. Publicat \n Fran]a \n 2012, an de campanie electoral` [i alegeri preziden]iale, volumul func]ioneaz` at\t ca studiu de caz aplicat, c\t [i ca manual de decodificare a limbajului gestual al politicienilor, menit s`-i pun` \n gard` pe aleg`tori cu privire la ceea ce se ascunde \n spatele discursurilor triumfaliste ale candida]ilor.

Principalii protagoni[ti ai studiului de caz amintit s\nt Nicolas Sarkozy [i François Hollande, c`rora autorul le descifreaz` profilul temperamental-psihologic. Premisa de la care se porne[te este aceea c` exist` o leg`tur` direct` \ntre tipul temperamental [i pattern-ul gestual al candidatului. Mai mult, autorul observ` c` se pot face conexiuni \ntre tipurile temperamentale ale politicienilor [i cele ale aleg`torilor lor. Mai concret, preferin]ele aleg`torilor tind s` se \ndrepte fie c`tre candida]ii cu profil psihologic – [i implicit gestual – similar (clone gestuale), fie c`tre cei cu profil complementar.

Messinger restr\nge la maximum plaja gestu-

rilor analizate, focaliz\ndu-se doar pe trei. Este vorba despre \ncruci[area bra]elor, \ncruci[area m\inilor [i modul de folosire a telefonului mobil, aceast` tehnic` de decriptare gestual` fiind rodul a 20 de ani de cercetare distilat` \n lucr`rile sale anterioare, \n special \n Interpretarea gesturilor. Autorul sus]ine c` cele trei elemente alc`tuiesc o matrice relevant` pentru a identifica profilul gestual al unei persoane [i implicit pentru a-l \n]elege mai bine pe cel psihologic. |ncruci[area bra]elor transmite informa]ii despre dorin]a de dominare, respectiv supunere, [i despre inten]ia de retragere-respingere. |ncruci[area degetelor ofer` mesaje despre ideile pe care individul dore[te s` le transmit` [i despre intensitatea emo]ional` resim]it` \n momentul apel`rii la un astfel de gest, iar modul \n care este folosit telefonul mobil transmite indicii despre temperamentul introvertit sau extrovertit al subiectului.

Pornind de la cele trei elemente, autorul define[te opt profiluri gestuale, rezultate din combina]iile posibile: cartezianul, challengerul, creativul, idealistul, narcisicul, rela]ionalul, senzitivul [i tribalul. Acesta din urm`, de exemplu, e caracterizat prin folosirea bra]ului drept ca bra] dominant \n \ncruci[area bra]elor, a degetului mare st\ng ca deget dominant \n \ncruci[area degetelor [i a urechii drepte la telefon. Odat` stabilite cele opt profiluri, autorul \ncepe s` jongleze

FILOZOFIE

Dar argumentul omului zbur`tor?

Cristi! Ai scris una dintre cele mai frumoase c`r]i, din c\te am parcurs, despre fenomenologia corporalit`]ii. E o carte \nchegat` din trei idei clare: 1. c` despre corp s-ar fi vorbit \n mod tradi]ional numai \ntr-un sens secund, instrumental, periferic, de[i subiectul merit` aten]ia filozofiei, iar fenomenologia are [i instrumentele adecvate pentru a-l g\ndi; 2. c` tinere]ea lui Heidegger a fost marcat` de dezvolt`ri conceptuale asupra corpului [i a vie]ii, \n trena lui Husserl, dar c` el a abandonat subiectul, care s-a r`zvr`tit la b`tr\ne]ea [i la urma[ii filozofului; 3. c` Levinas ofer` temeiurile dezvolt`rii unei fenomenologii a corporalit`]ii, ale c`rei distan]e fa]` de corpul tratat de [tiin]` sau experien]a empiric` pun \n eviden]` o ]es`tur` de semnifica]ii ale corpuluitrup care dau medita]ia asupra nudit`]ii, a m\ng\ierii, brutaliz`rii fizice, erotismului, a bolii, a neputin]ei b`tr\nului. {i a tuturor deschiderilor de la grani]a dintre conceptele tradi]ionale ale sufletului [i ale trupului.

Cartea ta e frumoas` pentru c` ofer` pasul \n plus fa]` de mai vechea ta exegez` la problema mor]ii la Heidegger: acolo erai scholar-ul care \[i detona \n fa]a cititorilor, spectaculos [i str`lucitor, competen]ele, ar`t\ndu-ne c` [tii. Dimpotriv`, aici meditezi la [i cu ce [tii, plimb\ndu-ne de la discursul reflexiv, cu aluzii cotidiene [i culturale, p\n` la exegeza am`nun]it` a textelor a c`ror vizibil` experien]` o ai [i p\n` la investigarea frontierelor de dezvoltare ale temelor tale. |n

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Cristian Ciocan, |ntruchip`ri. Studiu de fenomenologie a corporalit`]ii, Colec]ia „Academica“, Editura Humanitas, 2013, 32 lei

sens etimologic, aici tu e[ti profesor, pentru c` sco]i \n fa]` din nev`zut ceva, ar`]i c` el e posibil [i faci s` fie al nostru ceva ce nu speram, adic` un sens istoric, proiectat \n viitor, al medita]iei asupra corpului. Apoi, cartea ta e frumoas` pentru c` este corect`: ai dreptate s` spui c` intereseaz` experien]a corpului ca loc al medita]iei fenomenologice asupra lui (p. 17), c` exist` o dimensiune originar` a acestei experien]e care contribuie la constituirea lui Dasein (contra lui Heidegger, p. 24 et passim), c` autoafectarea, drag` fenomenologiei franceze, este originar` \n experien]a trupului (p. 46), c` a-]i purta copilul \n p\ntec poate fi o innerleibliche Intersubiectivität (p. 97), c` trupul este punctul de pornire al \nt\lnirii celuilalt (p. 107).

S\nt gata s` subscriu la ceea ce spui, c` fenomenologia corporalit`]ii \ncepe cu auto-percep]ia [i c` prezen]a con[tiin]ei face posibil` experien]a lumii (p. 94: „mi[c`ri voluntare [i incon[tiente: nu exist`!“). Dar m` opresc pentru c` am \nnegrit cu \nsemn`ri exemplarul c`r]ii tale [i am exemple \n minte care spun altceva. Iat` patru. 1.

Folosirea \n cartea ta a medita]iei din Despre suflet al lui Aristotel e de reluat: faptul c` pip`itul e definitoriu pentru via]` \l face s` uneasc` senza]ia cu mi[carea, ceea ce ne duce la ideea c` experien]a lumii nu e succesiv` autoafect`rii. La fel, ideea c` intelectul nu are organ \n corp m` duce la ideea c` el este activitatea cea mai carnal` a omului, c`ci \ntrupeaz` \n el lumea \ns`[i,

cu ele, stabilind compatibilit`]i [i antagonisme, [i calcul\nd procente. Afl`m c` rela]ionalul [i creativul s\nt antagoni[ti, ceea ce nu e neap`rat r`u, pentru c` \ntre cele dou` tipuri se poate genera un flux energetic eficient. De asemenea, afl`m c`, la nivelul Fran]ei, cele mai r`sp\ndite familii gestuale s\nt senzitivii [i rela]ionalii.

Lucrurile se complic` odat` cu introducerea unor sub-profiluri menite s` ofere informa]ii \nc` [i mai precise, prin extinderea matricei la patru sau cinci gesturi. Astfel, un politician cu profil cartezian poate fi coordonator, organizator, strateg sau mediator, \n func]ie de modul \n care \[i \ncle[teaz` m\inile. Lucrarea poate fi util` at\t speciali[tilor preocupa]i de descifrarea mesajelor non-verbale transmise de politicieni, c\t [i nespeciali[tilor pasiona]i de subiect, cu observa]ia c` abord`rile structuraliste de acest tip \[i au limitele lor, fiind adesea puse \n dificultate de personaje, politice sau nu, a c`ror presta]ie public` refuz` \ncadrarea \n orice fel de gril`.

Bogdan Barbu

actual` [i posibil` (poate de aceea [i pentru Heidegger Dasein-ul nu era dat de corp). 2. Prezen]a \n lume la Plotin e dat` de mi[c`ri voluntare [i incon[tiente: m\na [i mintea care scriu nu [tiu c` scriu, altminteri scrisul nu ar fi nici m`car cursiv. 3. De ce nu folose[ti, c\nd faci istoria ideii de via]` la neoplatonici, triada esse vivere intelligere? E central` [i e uria[`, e adev`rata lor perspectiv` asupra vie]ii, convertibil` cu celelalte dou`. 4. C\nd Avicenna se \ntreab` dac` un om zbur`tor (deci f`r` aprehensiunea lumii) se percepe pe sine, unii zic c` da, al]ii zic c` nu. |mp`r]ind taberele lor, eu a[ fi bucuros s` reg\ndesc teza ta pornind de la ei.

Alexander Baumgarten

R`stignire

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Constantin Acosmei

DILEMATECA

POEMUL DIN APRILIE

Au sosit odat` cu zorii pe l\ng` zid [i unul dintre ei a scos din buzunar o bucat` de cret` [i a desenat o cruce sub]ire pe zid. Atunci el s-a apropiat [i ei l-au ajutat s` scoat` paltonul [i pe urm` l-au r`stignit – cu genunchii lipi]i de cruce, cu pieptul lipit de cruce, cu palmele lipite de cruce, cu fa]a lipit` de cruce. Apoi au plecat unul c\te unul l`s\nd zidul \n spatele lor [i, dup` c\teva ceasuri, s-au \ntors. El respira \ncet, era viu – [i atunci l-au cobor\t de pe cruce, i-au scuturat hainele de moloz, l-au ajutat s` \mbrace paltonul. Apoi unul dintre ei a [ters cu o c\rp` crucea desenat` pe zid [i au plecat \mpreun` pe l\ng` zid.

pagina 27

pagina 28

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Constantin Vic`

Reac]ionar, despre cartea electronic`

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Num`rul aparatelor dedicate lecturii electronice e \n cre[tere, \n lumea larg`. |n fiecare s`pt`m\n` apar noi aplica]ii pentru tablete [i telefoane inteligente dedicate c`r]ilor digitale. Editorii, \n final, au acceptat realitatea [i au \nceput s` ofere c`r]ile at\t pe h\rtie, c\t [i electronic. Marii editori s-au mobilizat [i au blocat gigantul Google s` devin` [i cel mai mare distribuitor de carte digital`. Desigur, asta nu a oprit Amazon.com s` fac` regula jocului aproape singur.

Peisajul c`r]ilor electronice s-a schimbat major, \n ultimii cinci ani. Datele o arat`: lumea migreaz`, inclusiv c\nd e vorba de literatur`, spre modul nou de prezentare. Marea anxietate de la \nceputul mileniului a fost \nlocuit` de principii de marketing [i de un discurs optimist. Dar este cartea electronic` de ast`zi – [i aici m` refer doar la cea produs` ca un echivalent al c`r]ii pe h\rtie – ceea ce a[teptau cititorii viitorului? Nu. Problema st` chiar \n a vedea cartea electronic` drept o transpunere \n digital a c`r]ilor gutenbergiene. De a face edi]ii similare pentru ecran [i tipar. Este cea mai mare gre[eal` de a copia elementele unui mediu informa]ional [i a le reconstrui tale qua-

le \n altul. Cartea electronic` trebuie s` fie mai pu]in carte [i mai mult electronic`. S` fie o experien]` aparte, un element cultural care se poate mula pe a[tept`rile cititorului, \n epoca sa. Cartea electronic` trebuie s` fie provocatoare, s` p`streze caracterul ei finit (\n timp [i spa]iu), poate chiar liniaritatea, dar s` ofere o altfel de interac]iune. A da foaia e important, dar nu e ceea ce define[te \n mod esen]ial lectura.

Un alt pariu pierdut al c`r]ilor electronice este ghetoizarea \ntr-un format sau altul [i dependen]a de canalul distribuitorului.

Acest canal poate fi reprezentat de Amazon.com [i al s`u Kindle, de Apple sau Google, de Kobo sau chiar de Adobe Reader.

C`r]ile pe h\rtie s\nt mult mai mobile: odat` scoase din libr`rie, ele merg acolo unde cititorul lor vrea, f`r` s` cear` voie de la st`p\nire. Pentru c` distribuitorii care au marile canale informa]ionale chiar ]in captive c`r]ile, peste dorin]a cititorului. Mai mult, nici autorii sau editorii nu pot sc`pa din aceast` dependen]` de cale. |n afara acestor canale de distribu]ie, cu regulile lor, dincolo de formatele aflate \n proprietatea altora (mai pu]in onorabilul EPUB, format liber [i

TEHNODROM deschis ap`rut din nevoia de inter-operabilitate), editorii risc` s` nu fie deloc profitabili.

Dar, odat` accept\nd regulile marilor distribuitori electronici, editorii nu mai pot negocia, s\nt prin[i \ntr-o superstructur` pe care nu o pot controla. |n aceea[i m`sur`, editorii impun cititorilor forme de control. O carte electronic` nu poate fi \mprumutat`, nu poate fi rev\ndut` sau \nchiriat`, nu poate fi l`sat` mo[tenire, nici n-are rost s` vorbim de multiplicare.

Chiar [i bibliotecile publice s\nt limitate la un num`r de utiliz`ri, ceea ce poate fi at\t o \nc`lcare a regulilor ([i a[a absurde) ale dreptului de autor, dar mai ales o form` de distrugere cultural` \n care viziunea accesului public la cunoa[tere este anihilat`.

Digitalizarea c`r]ilor vechi este o necesitate, dar [i aici e posibil` inova]ia. Marile colec]ii digitale nu ar trebui s` reproduc` o carte (sau un manuscris) drept copie digital`, ci s` ofere un \ntreg context [i instrumentar de lectur`, cercetare, de dezvoltare a cunoa[terii. Cele mai multe o fac. Nu la fel editorii contemporani.

Concluzia pare a fi una reac]ionar`: era mai bine pe vremea „ailalt`“, c\nd cartea era un obiect orientat \n primul r\nd c`tre cititor? Cartea care \l urma \n procesul s`u de emancipare? Deocamdat` da.

n

Andrei Bodiu

DILEMATECA

AVANPREMIER~

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Scriitor, profesor la Facultatea de Litere a Universit`]ii Transilvania din Bra[ov, Andrei Bodiu (n. 1965, Baia-Mare) a debutat \n volumul colectiv de poezie Pauz` de respira]ie (\mpreun` cu Caius Dobrescu, Simona Popescu [i Marius Oprea).

Ca poet, a semnat volumele: Cursa de 24 de ore (1994), Poezii patriotice (1995), Studii pe via]` [i pe moarte (2000), Oameni obosi]i (2008). |n 2004, a publicat romanul Bulevardul eroilor, iar \n 2001, o carte de c`l`torie, Jurnal express Europa 2000. Pentru scrierile sale a primit numeroase premii, \ntre care Premiul ASPRO pentru volumul Studii pe via]` [i pe moarte [i Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Oameni obosi]i.

China, jurnal \n doi timpi 10 decembrie 2012

\ntr-un ziar chinez de limb` englez` c` la admiterea din acel an se sinuciseser` trei copii. Fie picaser`, fie nu intraser` acolo unde \[i doriser`.

Modelul admiterii chineze[ti este asem`n`tor celui pe care l-a avut examenul de capacitate la noi. Se d` un examen na]ional, se fac op]iunile [i se intr` \n func]ie de ierarhie [i de op]iuni. Dup` examen, intri acolo unde dore[ti sau, privind invers, acolo unde apuci. Universitatea Jianzhu din Shenyang are studen]i din toat` China.

Pentru ei s\nt instalate, pe holurile tunelului de peste 700 de metri care leag` corpurile de cl`dire, televizoare setate pe [tirile din fiecare provincie din care provin tinerii.

C\nd ne \ntoarcem, cu fluxul studen]esc, spre cantin`, televizoarele s\nt pornite, dar toat` lumea se gr`be[te. Pe holul „international school“, la loc de cinste este poza lui mr Yang –„unul dintre cei mai prestigio[i profesori ai [colii“, spune George. Dintr-una din s`li iese Liu Lili pe care o a[tept`m la Institut de la \nceputul lui 2013, c\nd urmeaz` s` predea la noi. I-am adus invita]ia [i contractul pentru camera de la c`min. Viza pentru UE se ob]ine greu. {tiu de la istoria vizei lui mr Yang, c`ruia i-am \nchiriat un apartament frumos, exact a[a cum mi-au cerut chinezii \n mail-urile lor repetate, puse toate sub semnul extremei urgen]e. I-am f`cut contract pe un an. Dup` trei luni, mr Yang a spus c` locuin]a e prea mare [i c` vrea s` se mute. Am negociat cu proprietarul, s-au mai pierdut ni[te bani, dar mr Yang s-a mutat undeva pe Livad`. Noroc cu Adriana Florescu, eu nu m-am mai b`gat.

George Chen ne invit` \n „salon“, unul dintre spa]iile de protocol ale Universit`]ii.

pagina 29

Scurt` \nt\lnire cu vicepre[edintele Tiemao Shi, distinsul arhitect care ne-a vizitat Universitatea acum un an, tot \n decembrie.

Se vede treaba c` la ei asta e o lun` bun` pentru c`l`torii. Discu]ii de suprafa]` despre drum, despre ce am mai f`cut la Institutul Confucius. Multe, s`rim to]i cu gura.

S` ne vindem marfa, nu? S\nt convins c` aici se [tie tot. |n tradi]ia vechii birocra]ii imperiale chineze, cred c` s-au \ntocmit rapoarte curente foarte detaliate despre ce facem noi la Bra[ov.

Plec`m apoi cu George Chen s` (re)vedem Universitatea. Pentru mine e a doua oar`, pentru ceilal]i, e prima vizit`. Dat fiind c` rectorul nu a venit \nc`, vizita are mai pu]ine elemente protocolare. S`lile de curs s\nt pline de studen]i care \nva]`. „Preg`tesc – spune George – licen]a pe care urmeaz` s` o dea \n februarie.“ Acum doi ani, s\mb`t`, am fost s` vedem biblioteca. Ne-a \nso]it, atunci, vicepre[edintele Tiemao. Biblioteca e o cl`dire cu trei etaje. La toate nivelurile, s`lile de lectur` erau pline ochi. Nu aveai loc s` arunci un ac. Noi, cei patru români, am schimbat, atunci, priviri pline de \n]elesuri.

I-am spus lui Tiemao Shi c` e, totu[i, s\mb`t`. „Da, [i? Ei s\nt aici ca s` \nve]e.“ Apoi, duminic` am fost invita]ii secretarului general Zhang Fu Chang, \n pavilionul construit la marginea noului campus. Mi-a amintit de masa de la Cetate, din 2009, [i mi-a repro[at c` nu l-am avertizat \n leg`tur` cu b`uturile. |n mijlocul pavilionului, trona o mas` rotund` foarte mare, iar pe peretele din spate era portretul lui Mao Zedong. Dup`mas`, am pornit pe jos spre Muzeul Arhi-

tecturii din campus, muzeu pe care „the general secretary“ a ]inut s` i-l prezinte personal rectorului Vi[a [i nou`, celorlal]i trei. Am z`bovit mai mult timp ascult\nd explica]iile gazdelor [i privind diversele structuri ale unor cl`diri celebre. Rectorul a fost invitat s`[i fac` poze pe o copie masiv` din bronz a unui tron \mp`r`tesc. Ne-am amuzat.

La etaj, se vedea o sal` de clas` pe trei sferturi plin`, cu studen]ii apleca]i deasupra c`r]ilor [i caietelor. Vi[a l-a \ntrebat pe Zhang ce fac studen]ii acolo duminic` seara. „Cum ce fac? |nva]`“, a r`spuns „the secretary general“. „{i ai no[tri \nva]` duminica seara, \n timpul semestrului“, a replicat rectorul, st\rnind z\mbetele noastre.

Acum nu mai e la fel de spectaculos, dar este mai sugestiv. Tragem cu ochiul \n s`lile de curs, prin geamurile de la u[i. Studen]ii s\nt la studiu individual. Preg`tesc – cum spunea George – licen]a pe care urmeaz` s` o dea \n februarie. Afar`, diminea]` au fost -21º, acum s\nt -15º. Sursele de \nc`lzire nu fac fa]`, iar studen]ii \nva]` cu c`ciulile pe cap [i f\[urile, cam toate de aceea[i culoare, pe ei. S\nt foarte concentra]i, cu c\te un teanc de cursuri [i c`r]i \n fa]`.

Via]a e dur` [i trebuie s` fructifici la maximum [ansa de a \nv`]a, pentru a-]i construi o carier`. La o popula]ie de peste un miliard de oameni, [ansa de a te afla printre cei aproape 30 de milioane de studen]i trebuie valorificat` din plin. China are cei mai mul]i studen]i din lume. Num`rul lor a crescut continuu, iar universit`]ile au trebuit s`-[i diversifice masiv profilurile. Totu[i, a ajunge student continu` s` fie o \ncercare esen]ial` pentru tineri. |n 2010, pe drumul dintre Shenyang [i Beijing, am citit

pagina 30

Adriana vrea „\n sf\r[it“ o cafea. Bem [i ceai, [i cafea. Observ c` Chen semneaz` note de plat` pentru tot ce comand`m. „Salonul“ este foarte frumos. Pe un perete, discret, s\nt a[ezate \nsemnele universit`]ilor partenere din lume. Este [i emblema noastr` acolo, plus o poz` f`cut` la prima lor vizit` la Bra[ov, \n 2009. Cafeaua e din nou „nessul“ at\t de popular, „3 \n 1“, ca la chio[cul de la care \mi iau ziarele acas`. Ceaiul \ns` e extraordinar. Bem pure tea. Susan, adic` Sun Yuanyuan, ne-a spus c` ceaiurile se beau \n func]ie de anotimp. Iarna, se bea ceaiul ro[u, vara, ceaiul verde. La noi la Institut, mr Yang prefer` tot timpul anului ceaiul de iasomie. De bine, de r`u, aici ne mai \nc`lzim.

T\n`rul Chen ne conduce \n Muzeul Arhitecturii, pe care mi-l amintesc foarte bine.

Totul e relaxed, ne \nv\rtim printre exponate p\n` c\nd lui George \i sun` mobilul. E „11,40“ [i brusc s\ntem in a hurry. We have to meet for the lunch. Nu fugim, dar prindem ritmul studen]ilor care au ie[it de la cursuri [i se \ndreapt` spre cantin`. Deja vicepre[edintele Tiemao [i cancelarul Zhang, cel cu care a fost \n decembrie anul trecut la Bra[ov, ne a[teapt`.

Din nou, masa de pr\nz e un deliciu: fructe de mare, pe[te, vit`, porc. Profesorul Bud`u a num`rat felurile. |n jur de 12, la micul dejun, peste 18, la pr\nz [i cin`. E un spectacol. Cu b`utul e mult mai interesant. Chinezii au propriul, celebrul mod de a fraterniza la mas`. Ciocnesc cu pahare mici [i ureaz` cambei (n. red. – \n chinez`, ga-nbe-i), adic` „noroc“. Paharul trebuie golit dintr-odat`. Experien]a lui „cambei“ a tot fost descris` de c`l`torii români \n China. Cea mai simpatic` \nt\mplare r`m\ne cea a poetului Alexandru Andri]oiu care, aflat \n Coreea de Nord, s-a \ntrebat – dup` ce a fost \ndemnat s` ciocneasc` [i s` spun` „cambei“ – de unde [tiu coreenii „c` eu cam beau“.

Alcoolul se bea, indiferent de tip, din acelea[i pahare mici. Dup` rachiu, se bea \n general bere, foarte bun` [i foarte slab alcoolizat`. S` tot dai pahare peste cap. |mi amintesc c` [i la noi au \ncercat acela[i experiment. La Cetate s-a b`ut ]uic` din ni[te c`ni]e mici, apoi vin alb [i vin ro[u din pahare normale de vin. Impactul a fost, cred, puternic, din moment ce „general secretary“ mi-a repro[at, \n glum`, c` nu i-am spus „ce [i cum“ pe la Cetate. Eu i-am spus traduc`torului, dar traduc`torul mi-a spus c` general secretary can drink a lot. Dac` spui tu! „Cambei“ e \nso]it de toasturi repetate pentru prietenia noastr`, pentru ce am f`cut [i pentru ce vom face \mpreun`. E o fraternizare cu un puternic accent protocolar la care trebuie s` fii foarte atent, pentru c` ur`rile nu s\nt – am observat – generale, ci se leag` de ce a f`cut fiecare dintre noi pentru proiectul comun. E bine s` ai, pentru fiecare, un r`spuns. Acum doi ani, Gabi Cusen, exasperat` de „cambei“-uri, g`sise formule foarte simpatice. C\nd se ridica s` toasteze

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

AVANPREMIER~ spunea no more cambei [i, dac` se insista, inventase urarea sip cambei.

Acum, cancelarul Zhang \[i aminte[te c` eu am f`cut cinste cu vinul, \n decembrie trecut, [i aduce un cabernet sauvignon cu adev`rat foarte bun, produs de unul dintre fo[tii s`i studen]i. Profesorul Bud`u, impresionat de gest [i de calitatea vinului, fraternizeaz` cu Zhang [i \i ofer` o carte despre mecanisme \n industria lemnului, mecanismele fiind [i specialitatea lui Zhang.

Aduc vorba despre c`ldura din s`lile de curs. Zhang spune this is a real problem, pe care sper` cumva s` o rezolve.

Din c\te am observat, orele meselor se respect`. Diminea]a aici noi m\nc`m la 8,30, ei m`n\nc`, \n mod evident, mai devreme. Pr\nzul este la 12, masa de sear`, la 17.

Orele s\nt respectate, dup` dinner nu se mai m`n\nc`. Mr Yang a \ntrebat-o pe Adriana Florescu, la Bra[ov, dac` noi nu ne oprim pentru lunch. „Lunch“ e de obicei, pentru mul]i români, un covrig. Foarte mul]i m`n\nc` seara, uneori t\rziu, compens\nd tot ce nu au m\ncat \n timpul zilei. Ritmul chinezesc e, \n mod evident, mult mai s`n`tos. De aceea, nici nu prea vezi supraponderali. Mai mul]i s\nt cei din r\ndul tinerilor care au dat iama \n McDonald’s sau \n Kentucky Fried Chicken. |n general \ns` nu vezi bur]i, nici m`car dup` o v\rst`. {i mai e ceva, nu exist` desert. Fructe, [i at\t. Nu tu pr`jituri, nu tu tort. Nici chiar a[a.

Dup` pr\nz, mergem s` vedem palatul de iarn` al primului \mp`rat din dinastia Quing. Afar` s\nt cam -15º. Noroc c` s\ntem „arma]i“ de la pr\nz. Ne prinde bine c\nd trecem prin cl`dirile palatului. Ajungem la pavilionul celor 12 steaguri pe care mi-l amintesc de acum doi ani. George Chen \mi spune c` nu am fost aici. |l contrazic, \mi amintesc cum colegii mei f`ceau poze acestor cl`diri aliniate \ntr-o geometrie perfect`. Pe drum mai dob\ndim un companion. Invit`m o nem]oaic` robust` s` ni se al`ture pentru c` am v`zut-o atent` la explica]iile \n englez` ale lui George.

Vedem [i pavilionul \mp`ratului, [i separeurile concubinelor care erau a[ezate \n ordine, \n func]ie de preferin]ele Fiului Cerului. Tinerei germane \i curge nasul ca apa la robinet din cauza frigului. Ceva asem`n`tor mi-a povestit Geta Moarc`s de la una din vizitele la Topli]a, dintr-un ianuarie, la mijlocul anilor 2000. De frig, p\n` la sediul improvizat al facult`]ii, s-a oprit s` respire \ntr-o cafenea, aproape de localul nostru preferat, Izabella.

George Chen ne propune s` plec`m la shopping. Intr`m \ntr-un supermarket unde nu ne oprim la nimic. Mai degrab` fugim dintr-un loc \n altul, iar micul nostru prieten insist` s` nu ne desp`r]im. Acum doi ani, c\nd ne-a dus \ntr-un magazin uria[, i-am sugerat s` ne lase pe fiecare o or` [i s` ne \nt\lnim la punct fix. A refuzat categoric.

A spus c` mergem to]i \n toate p`r]ile. A[a

i-am dus pe colegii mei la magazinul de juc`rii, unde au a[teptat p\n` i-am luat lui Tudor camioane din seria Cars pe care nu le g`seam acas`. Era un magazin de – cum spunea George – „original copies“, al`turare care m-a amuzat, dar care cred c` \nseamn` marf` de firme mari, produs` \n China. |n fond, lumea este acum plin` de aceste „original copies“.

Acum Tudor vrea echipamentul lui Leo Messi, dar peste tot nu s\nt dec\t lucruri pentru iarn`. La intrare, ne lupt`m cu acelea[i paravane mobile [i groase, pe care le \mpingem cu elan, ca pe ni[te saci de box. |n`untru, pierdem vremea, alerg\nd de la un raion la altul. Abia spre sf\r[it, \i iau lui Tudor un lego mare. Adriana Florescu nu \i g`se[te me[e de Barbie nepoatei sale [i plec`m.

Nu \]i dai seama c\t de mare e Shenyang dec\t dup` ce urci \n ma[in`. Iar circula]ia e un roman \n sine. Microbuzul universit`]ii slalomeaz`, pur [i simplu, printre ma[ini. |n afara circula]iei la semafoarele mari, nu se respect` nici o regul`. Singurul mod de ac]iune este „cine apuc` primul“. Acum doi ani, mi s-a p`rut c` se \nfrunt` cu n`duf, pe t`cute. Acum, claxoneaz` to]i ca nebunii.

Bucure[tiul, renumit pentru lipsa lui de civiliza]ie \n trafic, e o dulce copil`rie. {oferul, unul dintre cei care a condus [i acum doi ani, nu are nici un stres. Se las` deja \nserarea, iar drumul p\n` la restaurantul unde se m`n\nc` cei mai buni dumplings, cei mai buni col]una[i din Shenyang, continu` \n acela[i ritm. La trecerea de pietoni, logica e subsecvent` traficului: ma[ina e mai tare ca omul, a[a c` ma[ina trece prima.

Ne \nt\mpin` Simon Li, care ne \ntreab` cum ne-a mers. La un moment dat, dup` rachiul de \nc`lzire, domnul Li ne \ntreab` c\]i ani are. Eu zic 35, Adriana Florescu [i domnul Bud`u nu \i dau mai mult de 42. „No, no, no“, vine r`spunsul lui, am 49, iar la anul fac 50. Excelent „conservat“ domnul Li, adjunctul domnului Song pe care l-am cunoscut acum doi ani. Directorul plin nu vorbe[te deloc englez`, de[i d` semne c` o \n]elege.

Are, \n schimb, o activitate birocratic` intens`. St` toat` ziua la birou [i scrie, scrie.

Cred c`, \n virtutea vechii birocra]ii confucianiste chineze[ti, noua genera]ie \[i \nainteaz`, cu precizie de metronom, rapoartele – [efilor ierarhici superiori. |n sf\r[it, Simon sau „Simion“, cum \i spune Gavril Bud`u, ne anun]` c` nu mai mergem m\ine la pe[terile de la Benxi. E [i foarte frig [i nu au nici ma[in`. Am v`zut pe[terile de la Benxi acum doi ani. |mi aduc aminte cum am circulat prin ele cu barca pneumatic` [i cum erau ele luminate la marginea kitsch-ului [i dincolo de ea. Atunci am v`zut cum arat` un restaurant chinezesc dintr-un ora[ mic. George Chen ne-a dus s` m\nc`m the delicious mutton soup, \ntr-un separeu dintr-un or`[el. La mesele obi[nuite – oameni \n maieuri, \nfulec\nd, vorbind cu gura plin` [i r\g\ind cu poft`. Ba mai [i tr`g\nd c\te o flegm` precis ]in-

DILEMATECA

AVANPREMIER~ nii, e la limita suportabilului. Vorbim despre vreme, \naint`m [i spre alte z`ri. Am ales [i acum doi ani, [i acum ca, dac` vreau s` \ntreb despre via]a politic`, s` o fac prudent [i s` nu insist, dac` nu mi se r`spunde.

Cei mai deschi[i s` discute au fost tinerii, b`tr\nii trecu]i prin (prea) multe r`spund scurt [i schimb` tema sau se fac c` nu \n]eleg. N-am insistat niciodat`. N-am avut de ce. {i din fr\nturi afli lucruri foarte interesante. Am \ntrebat, de exemplu, acum doi ani, despre viziunea politic` a lui Deng Xiaoping, pentru care mul]i au o pre]uire deschis`, nedisimulat`. Am aflat despre Congresul al XII-lea al Partidului Comunist, din 1982, cel care a marcat \nceputul noii politici de dezvoltare a Chinei. De altfel, [i pe canalele oficiale se vorbe[te ast`zi de „China celor 30 de ani“, adic` 1982-2012.

Deosebiri se v`d [i numai la doi ani jum`tate distan]`, \ntre iunie 2010 [i decembrie 2012. Dezvoltarea a continuat rapid, via]a s-a scumpit, pre]urile au crescut. „Andrei, ai v`zut repede“, \mi spun gazdele noastre.

Pre]urile la alimente stau pe loc pentru c` statul le subven]ioneaz`.

Cre[terea anual` a Chinei este, \n 2012 – din c\te \mi spun gazdele noastre –, de 8%.

Se vede la num`rul de ma[ini care a crescut continuu [i la cartierele noi care au crescut ne\ntrerupt, dar care s\nt, \n mare, la fel ca acum doi ani, nelocuite. Grupul de blocuri de 30 de etaje din spatele campusului, la care se lucra zi [i noapte acum doi ani, e gata.

M` g\ndesc c` num`rul crescut al ma[inilor se m`soar` [i \n cel al claxoanelor care tulbur` aerul \n]epenit al acestui mare ora[ al nordului \ndep`rtat. {i \n magazinele unde t\rguie[ti ca din Turcia p\n` aici, \n toat` Asia, limitele negocierii s-au schimbat. Sau s-au schimbat pentru mine, care nu m` pricep deloc la jocul `sta. Cel mai bun negociator pe care l-am avut \n ambele echipe a fost, acum doi ani, profesorul Anghel Chiru care e \ns` const`n]ean la origine, iar Con-

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

(fragment din volumul China, jurnal \n doi timpi, \n curs de apari]ie la Editura Tracus Arte)

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente:

Zirkon Media – tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@zirkonmedia.ro)

Publicitate: Costin Velicu

(e-mail: costin.velicu@redmd.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

pagina 31

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu

stan]a are o puternic` influen]` oriental`, turceasc` \n primul r\nd. El [tia s` fac` spectacol. Se f`cea c` pleac`, negustorul o lua pe urmele lui [i p\n` la urm` scotea un pre] excelent. |mi amintesc c` a[a [i-a cump`rat un album \n pia]a Tiananmen, un album pe care eu, cu lipsa mea de entuziasm \n ale negocierii, l-am luat la pre] dublu.

La mese, c\nd situa]ia devine alunecoas`, se g`se[te mereu cineva care s` toasteze [i s`-i cheme pe comeseni la un „cambei“.

Dup` ce te-ai a[ezat, cine [tie \n ce direc]ie pleac` discu]ia. Domnul Li ne propune ca, \n locul drumului la Benxi, s` alegem s` mergem la b`i termale. Ne consult`m, nu mergem la b`i termale. Ultimul lucru pe care \l doresc este s` r`cesc, mai ales c` urmeaz` \nt\lniri, [edin]e, congresul de la Beijing. |i spun domnului Li. Insist`, dar renun]`, c\nd vede c` nu ced`m. R`m\nem \n campus, \i spunem, poate mergem s` preg`tim imaginile pentru \nt\lnirea de dinaintea celei oficiale. „Vede]i voi“, zice Simon [i d` semnalul plec`rii.

Pornim spre sudul ora[ului, spre campusul Universit`]ii. Noaptea, Shenyang e plin de reclame mari, colorate, de restaurante care te \mbie. |n camer` – Adriana Florescu pe Skype cu Gabi Cusen pe care o v`d \n biroul din N. |i spun c` prietenii au \ntrebat de ea. „Where is Cuz`n?“ Se amuz`, ne spune c` [i acas` au fost zile foarte friguroase de iarn`. Desfacem vinul din camera Adrianei.

Chiar pe al ei, care abia gust`. |l bem noi. E bun pentru o poveste scurt`, dar noi ne lungim. Nu prea mult, \ns`. |n camer` stau pe China 1, unde e un spectacol imens, g`zduit de palatul de la Shanghai. Adorm pe acorduri de oper` chinezeasc`. Tentativa de a vedea c\t de frig va fi m\ine a e[uat.

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

tit`, l\ng` piciorul mesei: o atmosfer` popular` pe care, din separeu, nu aveam cum s-o percepem pe de-a-ntregul. Doar pu]in la intrare [i pu]in la ie[ire. „Mutton soup“ ca „mutton soup“, dar am b`ut \n or`[elul cu pricina o excelent` bere local`. Exist` foarte multe astfel de afaceri cu bere care merg, din c\te \mi dau seama, foarte bine. {i aici, la the dumpling’s restaurant bem o winter beer excelent`, din sticle de litru.

Simon se \ntrece \n glume, gazdele noastre par mult mai relaxate ca acum doi ani. Poate [i pentru c` rectorul nostru, „your decision maker“, nu e \nc` \mpreun` cu noi. |n China, rigiditatea ierarhiilor are o tradi]ie milenar`. Ierarhia este tratat` cu respect explicit [i explicitat. Am observat [i din discu]iile cu mr Yang c` pozi]ia \n ierarhie este decisiv`. {i produsele, toate produsele, au c\te o valoare de top, dup` care urmeaz` celelalte. C\nd mr Yang mi-a f`cut cadou o sticl` de rachiu, mi-a spus c` respectivul e „number 3“ \n China. {tiam c` Mao Tai e „number 1“, \nc` de la prima vizit` [i apoi de la venirea \n ]ar` a lui Yang care a adus cu el dou` sticle. Pe prima am dus-o la masa de la Belvedere care a urmat ceremoniei de deschidere. A doua a z`cut \n biroul meu de la Decanat p\n` de ziua Chinei, pe 1 octombrie, c\nd am pus-o la b`taie. Am [i l`sat-o la biroul lui Yang pentru c` [i goal` ea valoreaz` 2000 de RMB, adic` 1000 de lei. A[a e cu toate func]iile, cu toate produsele, toate s\nt ordonate strict ierarhic. S\nt curios cum [i c\nd se trece de pe o pozi]ie pe alta.

Mai este [i reclama care \n China mi s-a p`rut mai important` ca oriunde. Dac` ar fi s` dau un sfat unui exportator român de – s` zicem – vin pe aceast` pia]` imens`, i-a[ spune s` fac` un spot cu o vedet` de televiziune din China, care s` spun` doar c` este an excellent wine, the best wine in the world. Dac` se bazeaz` doar pe calitatea exploziv` a vinului românesc, nu are prea mari [anse de izb\nd`.

N-am ales \nt\mpl`tor vinul. Acesta \ncepe s` p`trund` masiv \n China. Nu numai faptul c` la mese am putut bea vin, ceea ce acum doi ani nu s-a putut, dar exist` deja vinuri chineze[ti onorabile. The Great Wall este, de exemplu, un vin bunicel. Loc pe pia]` pentru noi ar fi berechet, dar nu e deloc simplu. Sau nu e at\t de simplu cum mi s-a p`rut acum doi ani.

De c\nd \i cunosc ceva mai bine pe chinezi, \mi dau seama c` lucrurile s\nt foarte nuan]ate \n ce-i prive[te. The Great Wall e cel mai bun, dar exist` [i locul 2, [i 3 [i a[a mai departe. Numai prin aceast` ierarhizare rigid` \mi pot explica de ce se poate vinde un rachiu a c`rui sticl` micu]` cost` \ntre 2000 [i 4000 RMB, la un curs de 6,16,3 pentru un dolar. {i infla]ia a crescut \n ultimii doi ani. Au dat drumul la infla]ie ca s` nu opreasc` cre[terea economic`.

Rachiul combinat cu ceai face minuni pe frigul `sta care, totu[i, pentru noi bra[ove-

pagina 32

DOCUMENTE Cincinat Pavelescu c`tre N. Raicoviceanu 4 aprilie 1910 Onorate Domnule Raicoviceanu, Debutul meu de magistrat e st`pânit de amintirea primei inspec]iuni ce mi-a]i f`cut la Ol`ne[ti, mi se pare \n calitate de Procuror General. D’atunci n’am uitat bun`voin]a aleas` [i indulgen]a p`rinteasc` cu care a]i \ncurajat pe modestul judec`tor [i pe – [i mai modestul poet, ce debuta \n amândou` carierele.

Da]i-mi voe, v` rog s` v` exprim azi toat` satisfac]ia ce o simt v`zând c` gra]ie numai meritelor dvoastr` recunoscute de to]i, urca]i cea mai \nalt` treapt` a erarhiei judec`tore[ti, ca o r`splat` a muncei ce a]i depus o via]` \ntreag` pentru ridicarea prestigiului magistraturii.

Primi]i v` rog, cu prilejul acesta omagiile admira]iunei [i al iubirei mele respectoase Cincinat Pavelescu

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 83 l aprilie 2013

Ms 13971 Cincinat Pavelescu c`tre Raicoviceanu Biblioteca Na]ional` a României, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise