Dilemateca nr. 85

DILEMATECA Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

© Louis Monier

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Basarab Nicolescu DOSAR Gabriela Gl`van Fotografiile post-mortem POEMUL DIN IUNIE Dan Coman Strategii de \nv`]are MERIDIANE Lumini]a Voina-R`u] Dou` zile cu Patricia [i Mario Vargas Llosa AVANPREMIER~ Nadia Anghelescu Mic jurnal cu amintiri

Basarab Nicolescu

ANCHET~ Cel mai sexy personaj masculin din literatura român`

n |ntr-o zi (10 iunie) \n care citisem \n Athanor (Caietele Funda]iei „Gellu Naum“) c\teva texte inedite (printre care poemul „S` punem capul pe o sc\ndur`“, dar [i „un poem cu putere de autoexorcizare“ care ]intea s-o salveze pe Iulia Hasdeu post-mortem), am v`zut \n Bucure[ti urm`toarele secven]e: o fat` uria[`, cu cizme maro, ciorapi galbeni, fust` verde [i o bluz` bleumarin a traversat lent cea mai mare intersec]ie din Pia]a Victoriei cu m\na dreapt` \ntins` \n lateral [i degetul mijlociu ridicat, stilul „Fuck them all“; pe C`derea Bastiliei, la intersec]ia cu strada Constantin Daniel, \n mijlocul drumului, o femeie \n toat` firea dansa \n stil Harlem shake, c\nt\ndu-[i singur`: „Dou` stelu]e, dou` stelu]e“; \n autobuzul 300 a urcat, la Muzeul }`ranului Romån, un tip foarte brunet [i a recitat \ntreg „Luceaf`rul“ p\n` la Pia]a Chibrit, unde am ajuns [i eu, de[i ar fi trebuit s` cobor cu trei sta]ii \nainte. Unii le-ar numi coinciden]e. S. S. n Referitor la O mie [i una de nop]i: num`rul `sta, 1001, mi s-a p`rut mereu ciudat. Cam exagerat, adic` (mai ales c` pove[tile {eherezadei s\nt mult, mult mai pu]ine). Cele 20.000 de leghe submarine ale lui Jules Verne par [i ele exagerat de multe, dar se justific`, s\nt \n firea SF-ului. Cei 101 dalma]ieni s\nt mul]i [i ei, dar verosimili.

Cele cinci s`pt`m\ni \n balon s\nt c\t se poate de rezonabile, iar cele 80 de zile ale ocolului P`m\ntului m`soar`, \n fond, un record de vitez`. Ce e, atunci, cu aceste 1001 de nop]i? De ce at\t de multe? Mario Vargas Llosa mai pune ni[te sare pe aceast` nedumerire a mea, aten]ion\nd asupra faptului c` nop]ile cu pricina s\nt plasate \ntre noaptea nun]ii {eherezadei cu sultanul {ahriar [i \nceputul lunii lor de miere. Asta e chiar prea de tot: s` stai 1001 de nop]i, adic` aproape trei ani, \ntre noaptea nun]ii [i luna de miere, c\nd e [tiut (de la Beigbeder) c` dragostea dureaz` doar trei ani?! Ei bine, dup` \ndelungi fr`m\nt`ri, cred c` am g`sit o explica]ie. Totul porne[te de la faptul c` cele 1001 de nop]i s\nt nop]i petrecute \n doi – cei doi fiind {eherezada [i sultanul. Or, \n doi, lucrurile nu s\nt ca \n cinci sau \n zece, s\nt altfel. Noi ne-am obi[nuit s` socotim to-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

pagina 2

3,14TECA tul \n baza 10 – [i degetele de la m\ini, [i zilele de concediu, [i salariul –, dar cele 1001 de nop]i s\nt \n baza 2. Care va s` zic`, 1001 e un num`r \n baza 2 (mai ales c` \n baza 2, dac` v` aminti]i de la matematic`, nu exist` dec\t cifrele 0 [i 1). Cred c` a[a se limpeze[te misterul. {i am f`cut [i un calcul: 1001 de nop]i (\n baza 2) \nseamn`, de fapt (adic` \n baza 10, a noastr`), nou` nop]i.

Eh, a[a mai venim de-acas`! C. C. n La Moscova a fost descoperit un adev`rat ora[ subteran, unde tr`iau sute de imigran]i ilegali. Lucr\nd la o fabric` subteran` de confec]ii, oamenii \[i amenajaser` un \ntreg arsenal urban: apartamente, restaurante, cazinouri. Cum ar fi sunat oare |nsemn`rile din subteran` dac` Dostoievski ne-ar fi fost contemporan? S. G. n Am dat \ntr-una din nop]i, la TV, peste o emisiune a Eugeniei Vod` cu Constantin }oiu din 2002. Scriitorul vorbea despre via]` [i literatur`, despre so]ii [i iubire, orgoliu, compromisuri [i bun`tate. La un moment dat a povestit cum a scris ultima parte din Galeria cu vi]` s`lbatic`. La Cheia, \ntr-un noiembrie, \n casa unui t`ietor de lemne. {ase ore de trans` \n care n-a v`zut c` peste usc`ciunea toamnei se a[ternuse un strat de un metru de z`pad`. Mi s-a f`cut o poft` nebun` s` recitesc cartea. A. M. S. n Scriitori care au fost interna]i \n spitale psihiatrice, de la c\teva luni la c\]iva ani, suferind, \n principal, de schizofrenie, maniaco-depresie, tendin]e suicidare: Richard Brautigan, Paulo Coelho, Zelda Fitzgerald, Robert Lowell, Friedrich Nietzsche, Sylvia Plath, Ezra Pound (13 ani), Anne Sexton (aproape toat` via]a), David Foster Wallace. Unii au ie[it, al]ii s-au sinucis ori au ars \n incendiu odat` cu sanatoriul, cu to]ii \ns` au scris [i au continuat s` scrie.

Al]i scriitori care au suferit de diverse deregl`ri mentale [i, mul]i, au avut chiar tendin]e suicidare, \ncerc\nd [i chiar reu[ind s` se sinucid` (cazul Virginiei Woolf [i al lui Hemingway): Truman Capote, Philip K. Dick, Charles Dickens, Stephen Fry, Allen Ginsberg, Graham Greene, Kafka, Jack Kerouac, Pessoa, E.A. Poe, Tennessee Williams, Dylan Thomas, Lev Tolstoi, Kurt Vonnegut… Asta la o prim` listare. M. C. n Andrei Marga, \n scrisoarea \n care \[i anun]a demisia de la conducerea Institutului Cultural Român: „Nici o alt` institu]ie public` a României nu s-a schimbat at\t de mult, \ntr-un timp at\t de scurt“. A[a e. ICR s-a schimbat foarte repede \nspre foarte r`u. M. M. n C\teva lucruri despre limbile latin`, slab` [i bulgar`, de la Bac-ul de anul `sta: „Latina clasic` este o limb` moart`, care nu se poate vorbi dec\t \n scris. Dup` c`derea Imperiului roman, o parte din latina clasic` defunct` a devenit bulgar`. Limba român` are la baz` latina bulgar`, amestecat` cu elemente de dac` [i o groaz` de cuvinte slabe. |n secolul al XV-lea, limba vorbit` de

popor era considerat` vulgar` [i n-o vorbea nimeni“. L. V. n Vi s-a \nt\mplat s` vede]i pe cerul \nnorat figuri [i siluete grote[ti, care oscileaz` \ntre imobilitate monumental` [i dezagregare insesizabil`? Sau, \n frunzi[ul copacilor, fizionomii care se leag`n`, unduios sau sincopat, \n b`taia v\ntului? Nemaivorbind de chipurile [i semnele citite \n bobi, oscioare sau \n za]ul ce[tilor de cafea. C\te pl`smuiri, tot at\tea prilejuri de man]ie, pentru unii; pentru neuropsihologi [i pentru restul lumii, simple pareidolii. M. P. n Prima ciud`]enie din Cartea ciud`]eniilor (Le Livre des singularités), ap`rut` \n 1841, sub semn`tura lui G.P. Philomneste, la Dijon [i Paris, este aceea c` autorul nu a \mp`r]it-o \n capitole, ci \n obiecte. S-o deschidem la obiectul al zecelea, intitulat „C\ntecul privighetorii; text pur, scris la dictarea ei [i tradus \n francez`; precedat de un elogiu al ei [i urmat de c\teva cuvinte despre limbajul animalelor etc.“. Aici facem cuno[tin]` cu Jean-Mathieu Bechstein, „celebru naturalist [i mare v\n`tor“ (n`scut \n 1757, mort \n 1811), care a transcris fidel, \n grafia limbii franceze, c\ntecul unei privighetori. Pentru acela dintre cititori care va dori, poate, s` c\nte ca o privighetoare, \l retranscriu mai jos, la fel de fidel: „Tiouou, tiouou, tiouou, tiouou, / Shpe tiou tokoua, / Tio, tio, tio, tio, / Kououtiou, kououtiou, kououtiou, kououtiou: / Tskouo, tskouo, tskouo, tskouo, / Tsii, tsii, tsii, tsii, tsii, tsii, tsii, tsii, tsii, tsii. / Kouorror, tiou. Tskoua pipitskouisi. / Tso, tso, tso, tso, tso, tso, tso, tso, tso, tso, tso, tso, tsirrhading! / Tsi si si tosi si si si si si si si, / Tsorre tsorre tsorre tsorrehi; / Tsatn tsatn tsatn tsatn tsatn tsatn tsatn tsi. / Dlo dlo dlo dla dlo dlo dlo dlo dlo: / Kouio trrrrrrrritzt. / Lu lu lu ly ly ly l\ l\ l\ l\, / Kouio didl li loulyli. / Ha guour guour koui kouio! / Kouio kououi kououi kououi koui koui koui koui, ghi ghi ghi; / Gholl gholl gholl gholl ghia hududoi. / Koui koui horr ha dia dia dillhi! / Hets hets hets hets hets hets hets hets hets hets hets hets hets hets hets. / Touarrho hostehoi; / Kouia kouia kouia kouia kouia kouia kouia kouiati; / Koui koui koui io io io io io io io koui / Lu lyle lolo didi io kouia. / Higuai guai guay guai guai guai guai guai kouior tsio tsiopi“. {i \nc` ceva (dac` cititorul va dori, c\nd \[i va \ncheia c\ntecul de privighetoare, s` poarte o conversa]ie cu un p`ianjen): \n acela[i al zecelea obiect din Cartea ciud`]eniilor ni se spune c` „p`ianjenii folosesc dou` vocale [i dou` consoane, rostind cuvintele tak [i tok“. D. S.

Basarab Nicolescu

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Basarab Nicolescu (n. 1942, Ploie[ti) este fizician [i filozof, cercet`tor la CNRS, Universitatea Paris VI. {i-a ob]inut doctoratul \n fizic` la Université „Pierre et Marie Curie“, Paris. Specializat \n teoria particulelor elementare, este autorul a numeroase articole [tiin]ifice, publicate \n reviste interna]ionale, [i are numeroase contribu]ii la lucr`ri [tiin]ifice colective. Fiind interesat de rela]iile dintre art`, [tiin]` [i tradi]ie, a publicat lucr`ri [i articole pe tema rolului jucat de [tiin]` \n cultura contemporan`. Pre[edinte fondator al Centre International de Recherche et Études Transdisciplinaires (CIRET); cofondator al Grupului de Reflec]ie asupra Transdisciplinarit`]ii, de pe l\ng` UNESCO (1992). |n 1986, a primit Medalia de Argint din Partea Academiei Franceze pentru lucrarea Nous, la particule et le monde. Pentru Science, Meaning and Evolution.

The Cosmology of Jakob Boehme a fost distins, \n 1992, cu Premiul Benjamin Franklin pentru cea mai bun` carte de istorie. A primit, de asemenea, Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1993). C`r]i publicate \n limba român`: Teoreme poetice (Curtea Veche, 2013); De la Isarl\k la Valea Uimirii (2011); |n oglinda destinului.

Eseuri autobiografice (Ideea European`, 2009); Moartea ast`zi (Curtea Veche, 2008); R`d`cinile libert`]ii (2004); Noi, particula [i lumea (Polirom, 2002); {tiin]a, sensul [i evolu]ia. Eseu asupra lui Jakob Böhme (Editura Vitruviu, 2000); Transdisciplinaritatea (manifest, Polirom, 1999).

DILEMATECA

INTERVIU

„Poe]ii s\nt fizicienii sensului“ Editura Curtea Veche public`, \n 2013, prima edi]ie bibliofil` complet`, bilingv`, a volumului Teoreme poetice, de Basarab Nicolescu – fizician [i filozof român, stabilit, din 1968, la Paris. |n apartamentul s`u parizian, Basarab Nicolescu \mi vorbe[te despre experien]a stranie pe care a tr`it-o cu 20 de ani \n urm`: \n dou` luni, a umplut 12 carnete, \ntr-o limb` str`in`. |n interior, nici o t`ietur`, nici o ezitare. Pe copertele portocalii ale carnetelor-manuscris e trecut, \n francez`, acela[i titlu enigmatic [i scandalos, „Orgasmul lui Dumnezeu“. |ntr-un limbaj simplu, accesibil, Basarab Nicolescu enun]` legile firii, \n fragmente autonome [i capitole care curg unele din altele, ca ni[te psalmi, ca ni[te surate, ca ni[te versete axiomatice. De la „fizica cuantic`“ la „Dumnezeu“ e un salt vertiginos pe care cititorul are toat` libertatea de a-l exersa, c\nd cu sabia laser a ra]iunii drept c`l`uz`, c\nd cu vertijul sim]urilor, propriu dansului de dervi[i. Oper` a unui „metapoet“, teoremele lui Basarab Nicolescu au \mprumutat de la poezie o calitate uimitoare: chiar dac` nu \n]elegi totul \ntr-o clip`, ele se comunic`.

Cu manuscrisele franceze \n fa]` [i noua edi]ie bilingv`, ilustrat` nelini[titor de graficianul Mircia Dumitrescu, m`rturisirile lui Basarab Nicolescu s\nt, p\n` la urm`, o lec]ie de umilitate. Scriitorul s-a l`sat traversat de un con]inut poetic [i filozofic [i a c\[tigat con[tiin]a \nalt uman` a misterului care s\ntem. (C. H.)

„Din orgasm \n orgasm energetic, Dumnezeu se na[te“

„Tot“ ar \nsemna c` Teoremele poetice s\nt o placent` de sensuri, exprimate \ntr-un mod definitiv. Cum a]i scris aceast` carte?

pagina 3

Volumul Teoreme poetice / Théorèmes poétiques face parte din acele c`r]i, foarte pu]ine, care par s` spun` Totul. Cum continua]i s` scrie]i, s` crea]i, dup` ce a]i scris o astfel de carte? Ave]i sentimentul c` aceast` carte e \ntruc\tva destinul dumneavoastr`?

Ea face parte din destinul meu, dar nu-

tresc speran]a c` destinul meu \[i g`se[te sursele spre a fi [i mai bogat. E adev`rat c` aceast` carte este fundamental` \n itinerariul meu de scriitor. Dar r`spunsul depinde de ceea ce \n]elegem prin cuv\ntul „Tot“...

Scrierea \n sine reprezint` o experien]` de crea]ie, dar [i una de transmitere. O experien]` care desc`tu[eaz` imaginarul, desc`tu[eaz` sentimentul [i desc`tu[eaz` nespusul. Cred c` \n carte exist` mult „nespus“. La fel cum exist` umor – eu \nsumi am fost mirat s` o constat. Am scris c\teva c`r]i \n via]a mea, dar aceasta r`m\ne unic` pentru c` a ap`rut deodat`, \ntr-o perioad` extrem de scurt`, de doar dou` luni. Ca [i cum mi-ar fi fost dictat`, ca [i cum a[ fi avut \n mod esen]ial rolul unui scrib. N-a[ spune c` a fost dicteu automat; de fapt, nici nu [tiu ce-a fost. Am scris-o direct \n francez`, de[i nu este limba mea matern`. Mi-a fost extrem de fric` s` nu cuprind` gre[eli de limb`. C\nd mi s-a p`rut c` manuscrisul este gata, prin ’92 sau ’93, primul meu „judec`tor“ a fost Michel Camus, marele meu prieten, filozof, editor [i poet. Mi-a spus imediat: „E o crea]ie de limb`, s` nu schimbi nimic.“ {i n-am schimbat nimic. Rolul meu a fost s` g`sesc un itinerariu, o cale de p`trundere printre aceste fragmente care mi-au ap`rut \ntr-o dezordine total`, \n cele mai diverse [i ciudate \mprejur`ri. Le „auzeam“ \n timpul seminarelor de fizic`, \n metrou, chiar sub du[... Auzeam ni[te minun`]ii, iar \n c\teva minute uitam totul. A doua zi, la trezire,

pagina 4

INTERVIU

|n ce fel privi]i aceast` experien]` unic`, dup` 20 de ani de la producerea ei? Un mister viu?

E \ntr-at\t de unic`, \nc\t am \ncercat s` imit anumite fragmente [i n-am reu[it. R`m\ne o experien]` unic` \n via]a mea de scriitor, de nerepetat, [i am convingerea c` va r`m\ne irepetabil`. Ea a creat deopotriv` experien]e singulare. Imediat dup` scriere, i-am dat un exemplar lui Roberto Juarroz (poet argentinian, 1925-1975, autor al unui vast ciclu, Poezie vertical` – n.m., C.H.), care a venit apoi cu notele sale: m` ]inea c\te o or` la fiecare teorem`. V` \mp`rt`[esc [i o anecdot`. Dup` publicarea c`r]ii, \n 1994, de c`tre Jean-Paul Bertrand, \n colec]ia „Transdisciplinaritate“, la editura Rocher, am fost invita]i la Namur, la Maison de la poésie, unde Michel Camus a vorbit despre carte, iar un actor a sus]inut un recital, amestec\nd fragmente din cartea mea cu poezii de Rûmi (poet mistic persan, secolul XIII – n.m., C.H.). Dup` recital, o doamn` s-a apropiat de mine [i m-a \ntrebat: „Dvs. s\nteti poetul Rûmi?“ Aceast` \nt\mplare mi-a f`cut o enorm` pl`cere. Asta \nseamn` c` exist` ceva care traverseaz` timpul. |ntre obsesiile care s\nt [i ale mele, via]a, moartea, Dumnezeu, transdisciplinaritatea, poe-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

mi-au revenit, [i a[a mi-a venit ideea carnetelor, pe care le-am purtat cu mine \n buzunar [i pe care notam imediat. Au rezultat, cu totul, 12 carnete. Ceea ce notam erau fragmente extrem de precise, de structurate. |n acest sens, da, totul s-a spus prin mine, dar eu nu am spus totul, vreau s` cred c` mai am \nc` lucruri de spus [i c`r]i de scris.

tica cuantic`, anumite lucruri n-ar fi putut fi spuse, desigur, de Rûmi – de exemplu, poetica cuantic`... |ns`, \n esen]`, despre asta este vorba: faptul c` dintr-odat` s-a manifestat o anumit` inteligen]`, sublim`, una care nu este a mea, dar care mi-a fost transmis` mie [i ea s-a materializat \n cuvinte.

„Complexitatea este o m`sur` a distan]ei dintre om [i Dumnezeu.“ (Teoreme poetice, 80 – Natura) Parcurg\nd fragmentele, \n ordine sau \n dezordine, avem impresia c` s\nt purtate de un suflu poetic, dar c` e mai mult dec\t poezie.

C` [ti]i mai mult sau dincolo de ce [tiu poe]ii.

Este vorba de o gnoz`?

Teoremele nu s\nt doar poezie. De altfel, am un respect at\t de mare fa]` de poezie, \nc\t nu m` pot considera poet. Nu e o lucrare asupra limbii, e o lucrare dintre limbi.

Ceea ce se g`se[te \ntre limbi, \ntre cuvinte [i a r`s`rit din sim]irea, [i nu din g\ndirea mea. Da, este vorba de o gnoz`, dac` \n]elegem prin gnoz` o cunoa[tere care se reveleaz`. Defini]iile s\nt nenum`rate, iar termenul are conota]ii multiple. Nu e \n sensul gnosticilor cre[tini, ci \n sensul unei cunoa[teri care este o evolu]ie. Evolu]ia noastr` interioar` depinde de eforturile noastre [i de cunoa[tere, care nu este dat`, nu este o stare de gra]ie. Fragmentele mele – prefer s` le numesc fragmente – s\nt efectiv o gnoz` care cuprinde toate experien]ele mele de via]` [i ceva ce poate fi transmis. Am spus undeva \n Teoreme c` cea mai \nalt` misiune

este trans-misiunea, ceea ce este dincolo de toate misiunile posibile.

Teoremele nu s\nt doar aforisme. Un aforism rezist` prin el \nsu[i. Dar ceea ce apare surprinz`tor \n aceast` carte – [i am trecut prin aceast` experien]` eu \nsumi, av\nd \n vedere c` scriitura a fost complet haotic` din perspectiva ordinii – este c`, pentru a g`si un fir ro[u, mi-am dat seama de o proprietate a teoremelor: fiecare teorem` depinde de toate celelalte, teoremele interac]ioneaz` \ntre ele, iar interac]iunea lor se schimb` \n func]ie de vecin`t`]ile lor. Aceast` caracteristic` s-a materializat \n patru sau cinci variante diferite ale c`r]ii.

Ceea ce a fost publicat nu e dec\t un drum posibil, pe care l-am crezut convenabil pentru cititor. Din punctul meu de vedere, s\nt [i alte traiectorii posibile. S\nt fragmente \n interac]iune care se reflect` unele \n altele, aproape ca monadele.

Nu s\nt nici teoreme. S\nt ca ni[te teoreme, \n sensul \n care, odat` enun]ate anumite idei care se reiau \n diferite capitole, odat` puse bazele, putem realmente descoperi consecin]ele acestor idei. V` m`rturisesc c` planul religios m` interesa foarte mult. Exist`, spre exemplu, un capitol despre Dumnezeu unde vorbesc despre „orgasmul lui Dumnezeu“. Ceea ce, printre teologi, a scandalizat multe urechi virgine [i pudice. |n a[a m`sur`, \nc\t la momentul traducerii c`r]ii \n limba român`, \n anii ’90, Leonid Arcade, traduc`torul c`r]ii – [i cel care a condus la Paris, \n anii ’50, un cenaclu literar celebru, la care venea s` citeasc` Eliade – mi-a spus: este imposibil s` publici a[a ceva \n România, trebuie scoase vreo 30-40 de teoreme, dac` nu, cartea va provoca scandal, mai ales \n mediul dogmatic ortodox.

M`rturisesc c` am acceptat: toate edi]iile ap`rute de atunci s\nt incomplete, nu cuprind \n integralitate teoremele asupra „orgasmului lui Dumnezeu“. Edi]ia care apare \n 2013 la Curtea Veche este prima edi]ie bibliofil`, bilingv`, complet`. Graficianul Mircia Dumitrescu, care lucra la ilustra]iile edi]iei, [i-a dat seama c` erau teoreme care lipseau: le-am tradus eu \nsumi [i au fost incluse.

„Scopul na[terii universului nostru: autona[terea omului. Ceea ce explic` de ce p`m\ntul este at\t de ridicol de mic [i de plin, iar galaxia noastr` at\t de dezn`d`jduitor de mare [i de goal`“ (Teoreme poetice, 2 – Via]a [i moartea) Ce \nseamn` „orgasmul lui Dumnezeu“?

Expresia este a lui {tefan Lupa[cu [i mi s-a p`rut admirabil`. |n]elesul pe care i-l dau n-are nimic de-a face cu Dumnezeul cre[tin, ci merge \n sensul unui orgasm cosmic. Nu \nseamn` s` aduc vreo ofens` persoanei divine. Cred c` Dumnezeu \nsu[i a

titate infinit` de energie, de spa]iu [i de timp, de materie. Vrem sau nu, acest proces seam`n` cu un orgasm pe care omul nu \l poate dovedi, dar \l poate sim]i. De altfel, voi aminti c` aceast` idee, care le poate p`rea eretic` oamenilor superficiali, se reg`se[te la mari g\nditori cre[tini, precum Jakob Böhme.

„Cel mai minunat dar [i cel mai \nfrico[`tor aspect al acestei lumi este principiul de maximalitate: dac` a[tept`m destul de mult` vreme, totul se \nt\mpl`.

Chiar miracolele [i chiar cele mai mari groz`vii.“ (Teoreme poetice, 66 – Natura) Geneza a presupus, prin urmare, o risipire fenomenal` de energie [i, iat`, printre consecin]e, noi, oamenii, facem parte din univers.

Care e sensul acestui fapt, din punctul dvs. de vedere? Ce anume s\nt pu[i oamenii s` exerseze, s` descopere, fiind chema]i la via]` \n urma unui orgasm cosmic?

R`spunsul la aceast` \ntrebare ar necesita o carte de filozofie, nu una poetic`. De fapt, teoremele ne \nva]` \n mod admirabil – pentru c`, \nc` o dat`, eu nu m` simt cu adev`rat autorul c`r]ii, mai degrab` scribul ei – c` nu putem niciodat` epuiza misterul, \l putem eventual ad\nci. |n aceast` privin]`, s\nt de partea marelui poet Lucian Blaga.

Nu v` provoc la o explica]ie ultim`, ci mai degrab` la formularea misterului. Ce nu [tim?

Exist` dou` tipuri de lucruri pe care nu

le [tim. Pe de o parte, s\nt enigmele. |n [tiin]` s\nt enigme care se rezolv` cu timpul. Nu exist` \ntreb`ri formulate [tiin]ific, pe baza unei metodologii [tiin]ifice, la care s` nu putem r`spunde. Dar ceea ce demonstreaz` revolu]ia cuantic` de la \nceputul secolului al XX-lea este c` exist` \ntreb`ri la care nu vom r`spunde niciodat`. Exist` deci un alt tip de mister, de adev`rat mister.

Misterul este ceva incognoscibil pentru totdeauna. {tiin]a opereaz` cu incongnoscibilul, pentru un anumit timp, lucrurile se clarific`, se cunosc mai devreme sau mai t\rziu.

Cred c` aventura formidabil` a [tiin]ei \n secolul al XX-lea rezid` \n faptul c` a f`cut \n a[a fel \nc\t cognoscibilul [i incognoscibilul s` intre \n dialog. Teoremele poetice s\nt pentru mine m`rturia unui incognoscibil pentru totdeauna. Care nu \nseamn` o negare, care nu e un faliment al umanit`]ii, este exact contrariul: \nseamn` a da m`sura celei mai \nalte forme de demnitate uman`, respectiv con[tiin]a propriului mister ireductibil. |n acest sens vom fi capabili, \n sf\r[it, s`-l respect`m pe Cel`lalt, s` facem dovada unei adev`rate toleran]e.

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

sim]it nevoia s` se cunoasc` pe Sine \nsu[i.

Atotputernicia sa, Eternitatea Sa a avut, la un moment dat, o nevoie teribil` de a se cunoa[te pe Sine. {i a hot`r\t s` fac` acest lucru inefabil – inconturnabil pentru Sine, dar inefabil pentru noi –, [i anume s` ne creeze pe noi, evident fiin]e inferioare Lui; s-a cobor\t, \ntr-un fel, cre\nd ceva ce nu este El \nsu[i, dar este \n acela[i timp El \nsu[i.

Vorbim despre o putere incredibil`, oricare ar fi ea – \n cazul \n care un creator exist`, faptul c` ne referim la religia egiptean`, cre[tin`, mexican`, islamic` sau alta e mai pu]in important. Important este c` atunci c\nd avem de-a face cu o energie infinit` – Dumnezeu are probabil o energie infinit` –, explozia nu poate fi dec\t de tipul Big Bang, pe care \l cunoa[tem din cosmologie [i [tiin]`. Dac` Dumnezeu ne-a creat, dac` a f`cut umanitatea, a f`cut-o prin iubire. Nu spune nimeni c` Dumnezeu a avut o partener`, o asemenea afirma]ie este imposibil`. Cred \ns` c` miz`m prea mult pe masculin.

Trebuie s` existe o for]` feminin` \n acest proces de crea]ie. Fie c` o numin Sofia sau altfel, \n func]ie de epoc`, nu asta conteaz`. Dar lucrurile nu trebuie privite, bine\n]eles, pe plan sexual, ci pe planul polarit`]ilor: da, putem g\ndi c` a avut loc un orgasm divin care a f`cut acest lucru de ne\nchipuit. Ca om de [tiin]`, m`rturisesc c` pentru mine este un lucru uimitor: s-a petrecut o risipire formidabil` de semin]e, au fost create sute de milioane de galaxii [i iar`[i galaxii, [i pentru ce? Pentru a avea p\n` la urm` o mic` planet`, \ntr-un sistem solar marginal, \ntr-o galaxie care n-are nimic special, pentru a crea fiin]a uman`! {i pentru toate acestea a fost nevoie de o can-

DILEMATECA

INTERVIU

Scrierile dvs. s\nt cele ale unui fizician, scriitor [i filozof \n aceea[i m`sur`: s\nte]i [i un mistic? Se poate vorbi despre o „metafizic` experimental`“ \n cazul dvs.? O practica]i?

Termenul „mistic“ \l resping complet.

Mistica presupune, dup` mine, o fuziune cu necunoscutul. |n cazul meu, nu este vorba deloc despre a[a ceva. E vorba despre dialog cu necunoscutul, cu Dumnezeu la singular sau la plural, nu conteaz`, dar e un dialog. |n acest sens, da, putem vorbi – cum au spus-o at\t de bine Michel Camus [i René Dau-

pagina 5

Doru Costache, Mihai {ora, Solomon Marcus, Basarab Nicolescu, Pompiliu Cr`ciunescu

pagina 6

INTERVIU mal – de o „metafizic` experimental`“. Dac` exist` o familie spiritual` de la care m` revendic, este vorba de gruparea „Marele Joc“: o mi[care ap`rut` \n 1930 \n Fran]a, rivala suprarealismului, care reunea la Reims c\]iva tineri incredibili, printre care René Daumal, Roger Gilbert-Lecomte, Roger Vailland, interesa]i desigur de mistic`, de René Guenon, de André Breton, dar \n acela[i timp resping\nd toate acestea \n numele unei metafizici experimentale.

Ce presupune metafizica experimental`?

Metafizica experimental` deplaseaz` accentul de la g\ndirea care ra]ioneaz`, care asociaz` f`r` \ntrerupere, la un alt tip de g\ndire, f`r` nume. René Daumal face parte din Panteonul meu de valori, am organizat un colocviu cu ocazia centenarului s`u [i i-am p`truns acest tip de g\ndire. Metafizica experimental` mut` accentul de la cunoa[terea prin a dovedi (prouver) la cunoa[terea prin a tr`i-sim]i (éprouver). Metafizica experimental` este de partea experien]ei tr`ite, sim]ite, a fiin]ei care g\nde[te, simte [i ac]ioneaz`. Pe Daumal \l interesa „posibilitatea trezirii permanente a con[tiin]ei.“ Se refer` la cunoa[terea incognoscibilului, un oximoron care spune multe despre progresul fiin]ei.

S\nte]i cel care a creat conceptul de transdisciplinaritate [i a teoretizat necesitatea sa.

Ave]i sentimentul c` \n lumea din ce \n ce mai specializat` de ast`zi, mai ales tehnologic, transdisciplinaritatea s-a impus ca o nevoie de a federa toate direc]iile sau r`m\ne o teorie \nc` marginal`? |n ce fel lumea de m\ine va fi mai favorabil` convie]uirii gra]ie transdisciplinarit`]ii?

V` voi r`spunde printr-o teorem`, nu printr-un discurs filozofic. {tiin]` plus poezie egal iubire. E provocarea pe care ne-o pune \n fa]` multiplicarea fantastic` a cunoa[terii, cu actualmente 8000 de discipline diferite, 8000 de realit`]i diferite. Provocarea este de a le reuni pentru a vedea pe ce lume tr`im. Avem [ansa extraordinar` de a ne g`si \n fa]a unei avans`ri fabuloase a [tiin]ei, dar [tiin]a singur` nu poate face nimic.

Avem [ansa de a fi mo[tenitorii unei suite de civiliza]ii care ne-au l`sat \n]elepciunea lor, dar de una singur` \n]elepciunea nu poate face nimic. „For]ele“ care se g`sesc \n fa]a [tiin]ei [i cunoa[terii umane s\nt uria[e, i-ra]ionale. Transdisciplinaritatea este acest loc de \nt\lnire \ntre [tiin]` [i poezie. Una dintre teoremele care i-au „scandalizat“ cel mai tare pe confra]ii mei e: „cunoa[terea poetic` este mai riguroas` dec\t cunoa[terea [tiin]ific`.“ Nu m` refer la o scriere formal`, vid`, joc de cuvinte pentru a nu spune nimic. Pentru mine, scrierea poetic` este un mod de a afla, de a \n]elege.

Poezia este cunoa[tere. Dar aceast` cunoa[-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

„Antigravita]ia poetic` este tot at\t de universal` ca [i gravita]ia fizic`“

tere \n dialog cu cunoa[terea [tiin]ific` poate da na[tere la ceva nou, cunoa[terea transdisciplinar`, transreligioas`, transna]ional`, transcultural`. Pentru a termina o dat` pentru totdeauna cu v`mile din realitate [i din cunoa[tere care ne impun s` fim fiin]e m`rginite, \nclinate spre conflict.

Exist`, punctual, dar peste tot \n lume, o nevoie teribil` de ceva nou, de un alt mod de a fi \mpreun`. Oamenii s-au s`turat de limbajul de lemn [i de adev`ruri unice para[utate drept adev`ruri absolute. O simt peste tot unde s\nt invitat, o simt \n România, \n Brazilia, \n Mexic sau \n Costa Rica. Dar dac` aceast` con[tientizare se va materializa sau nu \ntr-un alt tip de civiliza]ie – probabil c` asta se afl` \n spatele \ntreb`rii, nu-i a[a? –, asta n-o putem [ti. Omul este o fiin]` imprevizibil`.

„Valea Uimirii este o vale cuantic`: contradic]ia [i indeterminatul \l p\ndesc pe c`l`tor.“ (Teoreme poetice, 99 – Natura) La Salonul c`r]ii de la Paris, unde România a fost ]ar` invitat` de onoare \n 2013, a]i moderat, printre altele, o mas` rotund` cu tema „|n culisele scrisului: principiul incertitudinii.“ Ce rol joac` incertitudinea \n via]a noastr`, \n reflec]iile [i \n crea]iile noastre?

Am dialogat la aceast` mas` rotund` cu invita]i extrem de competen]i: matematicianul [i semioticianul Solomon Marcus, psihanalista Houria Abdelouahed, traduc`toare a poetului arab Adonis, \n francez`, [i eseistul [i traduc`torul Bogdan Ghiu. S\ntem fiin]e ale incertitudinii. Accidentul e un ingredient al vie]ii noastre. |n estetic` exist` un curent special, vorbesc aici de „teatrul cuantic“, [i v` voi da un nume de referin]`, cel al marelui regizor Claude Régy. A scris o carte extraordinar` despre incertitudine \n diferite planuri (L’État d’incertitude, Les

Solitaires intempestifs, 2002 – n.m. C.H.): al punerii \n scen`, al replicilor spuse pe scen`, al interac]iunii cu spectatorii sub semnul incertitudinii, al \ndoielii [i ne\n]elegerii. Problema incertitudinii a ap`rut mai \nt\i \n c\mpul [tiin]ei pure, a fizicii cuantice, prin principiul lui Heisenberg, care spunea c`, dac` vrem s` m`sur`m \n mod foarte precis pozi]ia unei particule, \n acel moment dispersia de energie sau de vitez` este infinit`. De unde rezult` imposibilitatea de a m`sura \n mod simultan dou` lucruri, despre care g\ndirea clasic` credea c` este posibil. Heisenberg, care era [i un mare filozof, a sim]it c` principiul s`u se poate extinde [i la alte fenomene.

Personal, am extins principiul incertitudinii la domeniul jocurilor \ntre contradictorii, al rela]iei informa]ie fizic`-informa]ie spiritual`, [i am \ncercat s` formalizez toate acestea \n lucr`rile mele de transdisciplinaritate. C\nd ne concentr`m, spre exemplu, prea mult, asupra a tot ce \nseamn` via]a de zi cu zi, eclips`m, exil`m \n poten]ialitate toat` informa]ia spiritual` care exist` dintotdeauna la dispozi]ia noastr`.

Dac` ne concentr`m, invers, doar asupra informa]iei spirituale, prin medita]ie, prin rug`ciune, prin nerostirea cuvintelor, atunci lumea de zi cu zi tinde s` dispar`. Exist` o dinamic` a contradictoriilor, \ntre informa]ia spiritual` [i informa]ia fizic`, ce ne ofer` o cheie important` pentru evolu]ia viitoare ca indivizi [i colectivitate.

interviu realizat [i tradus din limba francez` de

Cristina Hermeziu Cristina Hermeziu este jurnalist`.

Cea mai recent` carte publicat`: Revolu]ia din dep`rtare, Editura Curtea Veche, 2011.

n

DILEMATECA

DOSAR

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Gabriela Gl`van

Fotografiile post-mortem nerei moarte, iluzia vie]ii e aproape des`v\r[it`: decorul mascheaz`, costumul ascunde, iar fotograful a \nv`]at arta profitabil` a deghiz`rii semnelor mor]ii \n scopul unei ultime transfigur`ri. |n secolul al XIX-lea victorian, estetica romantic` a thanatos-ului se manifesta uneori \n forme nea[teptate: fotografia post-mortem e poate cea mai complex` [i mai stranie dintre toate.

Derivat` direct din tradi]ia european` a picturii funerare, \ncadrabil` unei vaste culturi vizuale cu rol memorial, expansiunea fotografiei post-mortem este de obicei asociat` secolului al XIX-lea american. De[i primele dagherotipuri post-mortem au fost f`cute \n Fran]a, practica a cunoscut cea mai mare popularitate \n Statele Unite.

Dezvoltarea tehnicii fotografice nu face dec\t s` democratizeze o practic` veche de trei secole, [i ea concentrat` \n jurul „fe]elor“ mor]ii. Portretistica mortuar`, inclus` ulterior \n ritualul privat al doliului, [i-a consolidat tradi]ia \n Occident \ncep\nd cu secolul al XV-lea, fiind specific` modurilor prin care burghezia c`uta s`-[i afirme statutul. Ea coexist` cu practica portretului comemorativ, prezent\nd figuri remarcabile ale vie]ii publice. De[i Philippe Ariès, autoritatea in-

contestabil` \n istoria cultural` a reprezent`rilor occidentale ale mor]ii, sus]ine c` acest gen de portrete erau mai degrab` rezervate membrilor clerului, un alt cercet`tor, Anton Pigler, inventariaz` un registru mai larg, ce include figuri laice \n ]`ri precum Olanda sau Ungaria.

O stranie metamorfoz`... ...anim` aceste portrete \n secolul al XIX-lea: de[i realizate dup` moartea subiectului, artistul \ncepe s` \l imagineze adesea ca pe un om viu. Primit` f`r` bucurie, sarcina le revenea de obicei pictorilor de m\na a doua, care nu-[i permiteau s` refuze o comand` de altfel bine pl`tit`. Realizarea tabloului era precedat` fie de m`sur`tori [i schi]e f`cute \n prezen]a mortului, fie, dup` apari]ia dagherotipului, de un studiu atent al unei fotografii a celui decedat. |n unele cazuri, o rud` apropiat` ca v\rst` [i \nf`]i[are putea fi un bun punct de plecare \n conturarea portretului. Motiva]ia ce sus]ine o astfel de „\nghe]are“ a imaginii mortului ca om viu e condi]ionat` de un reflex paradoxal: e un refuz direct al mor]ii, dar [i o acceptare a inevitabilului s`u. |nviat \n efigie, cel plecat dintre cei vii r`m\ne, \ntr-un fel,

pagina 7

|ntr-o fotografie veche de-acum un secol [i jum`tate, domni[oara Jeanette Glockmeyer are aerul c` ascunde, subtil, ceva. Probabil [i-a \ntrerupt, timp de c\teva clipe, lectura de dup`-amiaz`, pentru a-[i contopi sur\sul [i privirea fix` \ntr-o expresie melancolic`, rezon\nd fin cu sobrietatea studiat` a primul s`u portret de t\n`r` burghez`. A[ezat` pe un scaun \nalt, \[i sprijin` bra]ul st\ng pe o m`su]`, \n timp ce m\inile ]in \ntredeschis` o carte de rug`ciuni \ndreptat` pu]in \n jos, spre faldurile bogate ale rochiei. Fotograful nu-i cere s` nu se mi[te sau s`-[i ]in` pu]in respira]ia, deoarece Miss Jeanette, cu aerul ei distins [i absent, \n ]inuta ei elegant` de s`rb`toare, e, de fapt, moart`. |n jurul portretului oval, c\teva r\nduri brodate \n trei direc]ii, detaliaz`: „Fotografie f`cut` la nou` zile dup` moarte.

Domni[oara Jeanette Glockmeyer, fiic` a c`rei fotografie de mai sus a fost f`cut` la 9 zile dup` moarte. Mama nu s-a putut desp`r]i de singura ei fiic`.“ Textul st\ngaci [i repetitiv, \ncadr\nd momentul \ndep`rtat [i detaliile incerte \ntr-o ram` naiv`, e contrazis de postura c\t se poate de vie a fetei, de spatele ei drept, capul ridicat [i ochii deschi[i. |n imaginea ti-

pagina 8

\n mijlocul lor. Norii negri din fundal, costumul de doliu, o salcie \ndep`rtat`, un ceas de buzunar ar`t\nd ora na[terii sau a mor]ii sale, ni[te flori t`iate, ]inute \n m\n`, s\nt singurele indicii ale trecerii la cele ve[nice.

A[ezat la loc de cinste pe un perete din inima casei, un astfel de tablou aduna \n jurul s`u \ntreaga familie, av\nd rolul unui liant ce \ntre]ine o necesar` iluzie a ordinii, \n acela[i timp asigur\nd func]ionarea fireasc` a mecanismelor rememor`rii [i suferin]ei asociate doliului. |ns` – a[a cum observ` Jay Ruby, istoric american al artei ce a investigat semnifica]iile culturale ale fotografiei post-mortem \n volumul Secure the Shadow: Death and Photography in America –, pictorul poate modifica u[or realitatea, cre\nd iluzia vie]ii \ntr-un context al mor]ii. Pentru a ob]ine acela[i rezultat, adic` aceea[i bizar` iluzie, fotograful are nevoie de un \ntreg arsenal, de la mecanisme ascunse ce prind, pe sub haine, corpul, fix\ndu-l \n pozi]ie vertical`, [i p\n` la blocuri de ghea]`, decoruri teatrale [i pic`turi de glicerin` ce dau str`lucire ochilor deschi[i, privind \n gol. De[i rivale \n anii ce au urmat apari]iei dagherotipului, tabloul [i fotografia post-mortem \[i aveau, fiecare, publicul predilect: familiile bogate au continuat s` comande portrete postume pictorilor, p\n` la \nceputul secolului al XX-lea, \n timp ce clasa de mijloc cu greu \[i permitea o singur` ([i ultim`) fotografie a celui decedat.

Faptul c` aceast` ultim` fotografie presupunea unica [ans` ca familia s` poat` re]ine imaginea celui plecat, \ntr-o form` c\t se poate de „real`“, nu e singurul motiv ce a dus la perpetuarea acestei practici, ea fiind deopotriv` condi]ionat` de o puternic` dimensiune emo]ional`.

Suferin]a provocat` de pierderea cuiva drag a fost etapizat` de psihologii moderni \n cadrul unui proces dificil, ce \ncepe, firesc, cu negarea realit`]ii [i se \ncheie cu acceptarea ei. A[a cum observ` anali[tii acestui tip de fotografie, motiva]ia ei intrinsec` vizeaz` extremele acestui proces. Asemeni portretului postum, fotografia post-mortem poate r`spunde at\t nevoii de a nega moartea – de unde strania „deghizare“ a mortului-viu sau adormit, metafora somnului fiind un element central \n imaginarul thanatic –, c\t [i celei de \mp`care cu ea. Imaginile asociate accept`rii includ aproape \ntotdeauna sicriul, iar individul apare nu de pu]ine ori marcat de semnele certe ale fatalei treceri: mandibula legat`, trupul emaciat de boal`, discolora]ii vizibile ale pielii, livor mortis.

Tot acestui regim terapeutic \i pot fi asociate [i fotografiile de familie, \n care mortul este integrat unei unit`]i ce-[i va p`stra, \n timp, func]ia armonizatoare. Fie c` \nf`]i[eaz` o mam` cu pruncul, ambii p`rin]i cu copilul sau o familie mai numeroas`, acest tip de post-mortem sintetizeaz` at\t aminti-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

DOSAR rea existen]ei senine dinaintea tragicei pierderi, c\t [i nevoia iluzion`rii c` ea poate fi, cel pu]in la nivel vizual, recuperabil`. Fotografia post-mortem av\nd, prin defini]ie, o circula]ie limitat` la spa]iul familial, ea putea fi trimis` unor rude \ndep`rtate c`rora li se oferea astfel [ansa de a se implica, \ntr-un mod mai direct, \n procesul doliului.

Galerii vaste cuprinz\nd astfel de imagini (numite [i „memento mori“) – dagherotipuri, ambrotipuri, tintipuri, c`r]i de vizit` –, p`strate \n muzee [i colec]ii private, exprim` discret, dar tulbur`tor pentru privitorul de ast`zi, efortul unei \ntregi epoci de a estetiza, „\mbl\nzind“ – a[a cum spune Ariès – moartea.

„Fast asleep or wide awake.

Give us a trial“...

Astfel suna reclama la serviciile unui fotograf, R.B. Whittaker, din Liberty, New York, specializat \n cele dou` modalit`]i prin care cei disp`ru]i puteau fi imortaliza]i \n fotografie, dup` 1840. Fie c` par cufunda]i \ntr-un somn senin sau las` impresia c` s\nt \nc` vii, \nconjura]i de familie, cei prezen]i \n aceste fotografii exprim`, indirect, ni[te concep]ii despre moarte mult diferite de cele ale omului contemporan.

Cu o rat` a mortalit`]ii greu de imaginat \n prezent [i o speran]` de via]` \nc` modest`, oamenii acelui secol convie]uiau zilnic cu realitatea banal` a mor]ii. Doliul, un ritual cu multiple ramifica]ii, bazat pe o ampl` cultur` material`, era la fel de prezent \n casele lor precum boala, resemnarea [i speran]a \ntr-o via]` de apoi mai generoas` dec\t prea scurtul popas printre cei vii.

Catalogul expozi]iei Le Dernier Portrait,

din anul 2002, de la Musée d’Orsay, include m`rturia unui fotograf victorian specializat \n post-mortem-uri, av\nd o important` valoare documentar`. El trece sub t`cere am`nunte ce ar putea [tirbi solemnitatea momentului, e succint [i pedant, se preocup` de cele imediat vizibile, evit\nd detaliile fiziologice expuse de colegi de breasl` mai pu]in sensibili: „De fiecare dat` c\nd am fost chema]i s` facem un portret dup` moarte, am \mbr`cat persoana decedat` \n hainele sale obi[nuite.

Recomand`m ca ochii s` r`m\n` deschi[i, a[ez`m mortul l\ng` o mas` [i, pentru a \ncepe, a[tept`m s` treac` [apte sau opt ore. |n acest fel putem surprinde momentul \n care contrac]iile agoniei \nceteaz`, fiindu-ne cerut s` reproducem o \nf`]i[are ce pare vie.

Este singura metod` prin care putem ob]ine un portret care s` nu aminteasc` de momentul dureros al mor]ii persoanei \ndr`gite.“ |n revista Philadelphia Photographer din anul 1877, Charlie E. Orr, fotograf \n Sandwich, Illinois, public` un articol detaliat, intitulat „Fotografia post-mortem“, prin care \[i propune s` vin` \n sprijinul „fotografilor mai pu]in experimenta]i, c`rora le-ar putea reveni nepl`cuta sarcin` de a fotografia un cadavru.“ Dup` o introducere succint`, profesionistul \[i \mp`rt`[e[te generos cuno[tin]ele: „|ndrepta]i-v` imediat spre pivni]a sau subsolul casei, unde e mai mult spa]iu, ceea ce v` permite de obicei s` stinge]i luminile mult mai u[or dec\t \n alte \nc`peri.

Preg`ti]i baia, ]ine]i la \ndem\n` colodiul [i developantul, substan]a de fixare etc. Asigura]i-v` c` v` pute]i baza pe ajutor la ridicare [i manevrare, pentru c` nu e o treab` u[oar` s` \ndoi un corp mort de dou`zeci [i

Masacrul inocen]ilor

cotidian` a omului de secol XIX, sf\r[itul vie]ii copiilor [i al tinerilor concentra o mare emo]ie tragic`, relevat`, pe de o parte, \n mitul romantic al mor]ii premature [i, \ntr-o form` cu totul aparte, \n fotografia post-mortem dedicat` acestui nefast segment. Literatura reflect` mitul \ntr-o diversitate necru]`toare: de la figura angelic-androgin` a lui Mignon, sacrificat` \n romanul lui Goethe Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, trec\nd prin elegiile despre Lucy, ale lui Wordsworth – un adev`rat „c`l`u al copiilor“, dup` cum \l nume[te Franco Ferrucci –, [i p\n` la dramele surde din romanele lui Thomas Hardy, \n care copiii eroului din Jude Ne[tiutul s\nt uci[i de un copil ca [i ei, reprezent`rile acestei veritabile obsesii romantice delimiteaz` o preocupare v`dit` pentru o teribil` [i greu acceptabil` realitate. Excep]iile merit` \ns` men]ionate, pentru modul \n care acceptarea mor]ii e la fel de nelini[titoare ca [i negarea ei: „Draga mea sor` Ora, \]i trimit aceast` fotografie \n scrisoarea lui Roy. |]i voi scrie [i eu una \n cur\nd. S\ntem cam la fel, cu excep]ia faptului c` s\ntem cu to]ii r`ci]i. Ora, a[a ar`ta feti]a c\nd a murit. Nu prea seam`n` cu felul \n care ar`ta c\nd era bine, pentru c` era cel mai gras copil pe care l-am avut. Avea ochii mari [i c`prui, r\dea mereu [i se juca, dar f`lcile i s-au \ncle[tat \nainte de a muri [i a avut a[a ni[te spasme, iar fa]a i s-a schimbat at\t de mult \nc\t nu mai p`rea natural`. Cam at\t am timp s`-]i spun.“ Adev`rate obiecte de art`, dagherotipurile din jurul lui 1850, cu dimensiunile lor miniaturale (8x7cm), a[ezate \n carcase pre]ioase, facilitau o intimitate intens` cu imaginea copilului pierdut, put\nd fi ]inute \n

c`u[ul palmei, de unde [i rolul lor implicit \n procesul doliului. |n cartea sa despre fotografiile post-mortem ale copiilor din secolul al XIX-lea – Aspects of Acceptance and Denial in Painted Posthumous Portraits and Postmortem Photographs of Nineteenth-Century Children –, cercet`toarea Kathryn Beattie e interesat` cu prec`dere de maniera contradictorie \n care moartea prematur` era negat` [i disimulat` pentru a putea fi, la limit`, acceptat`, \n cadrul practicii acestui tip de fotografie. „Somnul de pe urm`“, miz\nd pe un cli[eu deja clasic al imaginarului colectiv, e una dintre cele mai comune conven]ii fotografice menite s` edulcoreze realitatea mor]ii. Datorit` r`sp\ndirii acestui mod de reprezentare \n cazul fotografiilor cu copii, dat fiind faptul c` decorul exclude sistematic prezen]a sicriului p\n` \n jurul lui 1880, c\nd ea devine acceptabil` [i datorit` amelior`rilor tehnice permi]\nd extinderea perspectivei, distinc]ia \ntre fotografia unui copil \n via]` [i un post-mortem e aproape imposibil`. Aceste „sleeping beauties“, cum le nume[te Stanley Burns \n cartea sa dedicat` aceleia[i teme a mor]ii \n fotografia victorian`, ofer` privitorului o experien]` aproape ireal`.

Estetizarea extrem` transform` subiectul \ntr-un artefact: copilul pare o p`pu[` adormit`, \nconjurat` de alte p`pu[i, ]in\nd \n m\n` juc`rii, flori, un rozariu sau chiar obiecte mai pu]in obi[nuite \n context, precum un creion sau un clopo]el. B`ie]ii par mici gentlemani g`ti]i de c`l`torie, \n costume [ic, cu p`l`rie [i baston, parc` se odihnesc \nainte de a porni la drum \ntr-o mare aventur`. Tinerele mirese, aflate la v\rsta

pagina 9

Teorii n`stru[nice sugereaz` c`, \n secolele trecute, din cauza mortalit`]ii ridicate \n r\ndul copiilor, implicarea emo]ional` a p`rin]ilor \n rela]ia cu ei era atent gestionat`, pentru a controla, pe c\t posibil, dezastrul ce se ab`tea mult prea des \n familiile lor: p\n` \n jurul lui 1900, 100.000 de copii mureau anual \nainte de \mplinirea v\rstei de un an, \nsum\nd un sfert din num`rul total al deceselor \nregistrate. |n primele luni de via]`, pruncii mureau de pneumonie, diaree, bron[it` sau convulsii, \n al doilea an de via]`, puteau fi cu u[urin]` r`pu[i de pojar sau de tuse, iar \ntre doi [i cinci ani, cel mai mare pericol \l reprezenta scarlatina. A[a cum arat` nenum`rate jurnale, \nsemn`ri [i scrisori citate de Pat Jalland \n Death in the Victorian Family – infirm\nd ipoteza iubirii parentale ]inute-n fr\u din ra]iuni fataliste –, moartea unui copil era perceput` ca o veritabil` catastrof`. Scrisoarea de consolare primit` de doamna Margaret MacDonald \n 1911 de la un prieten, dup` moartea fiului s`u, David, exprim` simplu esen]a dureroasei pierderi: „Dac` cineva ar avea dou`zeci de copii, unul nu ar putea lua niciodat` locul altuia – \ntotdeauna ar fi dou`zeci de doruri [i dou`zeci de goluri \n inima sa.“ Oric\t de fireasc` era moartea \n via]a

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

patru de ore. A[eza]i trupul pe un divan sau o sofa, ruga]i prietenii mortului s`-l \mbrace \n partea de sus \n hainele lui obi[nuite din timpul vie]ii, apoi pofti]i-i politicos s` p`r`seasc` \nc`perea [i s` v` lase doar cu ajutoarele, astfel \nc\t s` nu v` jeneze \n cazul \n care ar fi martorii unei \nt\mpl`ri nepl`cute ce s-ar putea petrece \ntr-o astfel de \mprejurare.“ |n ciuda seriozit`]ii subiectului, revistele profesionale \[i permit uneori mici doze de umor macabru. |n Anthony’s Photographic Bulletin din decembrie 1872, un fotograf din Chicago, pe nume W. Handsome, public` o scrisoare \n care relateaz` cum, la pu]in timp dup` marele incendiu ce a devastat ora[ul \n toamna lui 1871, a fost chemat \n casa unei familii irlandeze pentru a preg`ti ultima [edin]` fotografic` a mortului. Dup` ce stabile[te toate detaliile, o \ntreab` pe doamna casei: „El e b`rbatul care a c`zut din c`ru]a brutarului, rup\ndu-[i g\tul, nu-i a[a?“ Femeia \i r`spunde gr`bit: „O, nu, Doamne fere[te! A murit de holer`!“ |n jocurile ei excentrice, lui Sarah Bernhardt \i pl`cea s` parodieze histrionic practica post-mortem-ului, \ngrozindu-[i cunoscu]ii: \n 1887 circulau la Paris, \ntr-un cerc restr\ns de prieteni [i admiratori, fotografii cu ea \n sicriu, cu bra]ele \ncruci[ate pe piept, \mbr`cat` \n alb, \nconjurat` de flori. {ocul ini]ial era urmat de vestea \mbucur`toare c` actri]a e \n via]`, dar are ideea fix` c` b`rba]ii s\nt sedu[i de imaginea femeii frumoase pe veci adormite.

DILEMATECA

DOSAR

primei comuniuni sau a confirm`rii, ]intesc cu ochi deschi[i un punct \ndep`rtat, la care nu vor ajunge niciodat`. Altele, \ntinse gra]ios pe divan, par c` au abandonat totul, ostenite \nainte de vreme. Cei foarte mici se pierd \n satenuri imaculate, lega]i cu funde ce-i fac s` par` minuscule pachete albe, gata s` fie expediate \n Paradis. }inu]i \n bra]e de p`rin]i, cu chipurile \ntoarse [i priviri vis`toare, ei sublimeaz` proiec]ia romantic` a mor]ii frumoase, ridicat` [i aici la rang de art`. |mb`ls`ma]i \n fotografie – relu\nd metafora lui Barthes din Camera luminoas` –, s-au instalat permanent \ntre lumi, ca prezen]e ce-[i semnaleaz`, de fapt, absen]a.

Cultura victorian` a mor]ii, at\t de marcat` \n veacul ei nemilos de schimb`rile esen]iale ce au impus lumea modern`, a cultivat atent impenetrabilul [i incertitudinea.

Numero[i pasiona]i de ciud`]enii, posesori ai unor colec]ii de fotografie veche, \i invit` pe vizitatorii t\rgurilor vintage online la jocuri detectivistice aproape perverse, av\nd \n vedere bizara pl`cere implicat`. Fotografii de secol XIX, \nf`]i[\nd copii [i tineri palizi, cu priviri fixe, av\nd \n spatele picioarelor, abia vizibil, suportul ce-i sus]ine drep]i [i nemi[ca]i, s\nt supuse interoga]iei „este sau nu este post-mortem?“. Comentariile aferente, de la uimire la oroare, s\nt relevante pentru modul \n care acest obicei este perceput ast`zi de publicul larg.

Ultimele men]iuni legate de aceast` practic` apar \n revistele de specialitate \n anii 1890, \n timp ce reclamele din pres` dispar complet. Cu siguran]`, serviciul era suficient de bine cunoscut, \nc\t s` nu mai

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

pagina 10

DOSAR necesite popularizare. Pe de alt` parte, exist` [i un alt argument, mult mai solid, ]in\nd de o schimbare \n sensibilitatea noului secol ce st`tea s`-nceap`: moartea [i doliul s\nt tot mai mult asociate intimit`]ii, iar suferin]a provocat` de acestea este tr`it` tot mai discret.

Secolul al XX-lea, asupra c`ruia moartea [i-a pus deplin amprenta \n primul r\nd \ntr-un sens istoric, [i-a reorganizat radical imaginarul thanatic, precum [i practicile [i cultura asociate lui. Raport`rile paradoxale au continuat prin tabuiz`ri dublate de fic]ionaliz`ri [i banaliz`ri: „moartea inversat`“ – cum o nume[te Ariès – a presupus excluderea mor]ii din societate, „medicalizarea“ ei, izolarea \n spa]ii specializate, precum spitalul sau casa funerar`. Simultan, mass-media [i industria cinematografic` au exploatat obscen moartea, trivializ\nd-o. Fotografia post-mortem nu a disp`rut \ns`. Ea [i-a continuat existen]a \n spa]iul privat, de[i era tot mai mult privit` ca un obicei morbid, de prost-gust. Jay Ruby m`rturise[te chiar c` a reu[it s` adune o colec]ie impresionant` de astfel de fotografii, primindu-le de la oameni care \[i doreau s` scape c\t mai repede de ele.

}`rmul ne[tiut, de unde nimeni n-a mai venit [i care ne-ngroze[te |n cartea sa din 1983, Images de l’homme devant la mort – elaborat` dup` apari]ia Omului \n fa]a mor]ii –, Philipp Ariès observ`: „Mor]ii \i place s` fie reprezentat`. Imaginea poate p`stra unele dintre sensurile ascunse, reprimate, pe care cuv\ntul scris le filtreaz`, elimin\ndu-le. De aici vine [i for]a

prin care ne impresioneaz` at\t de profund.“ Cu toate acestea, tot Ariès observ` c` reprezent`rile mor]ii au trecut prin schimb`ri majore \n secolul trecut, cercetarea sa viz\nd deja o lume tot mai \ndep`rtat` de prezentul nostru. Aceste reprezent`ri au dob\ndit valen]e culturale noi, amplificate de accesul imediat la infinitele ramifica]ii informa]ionale ale Internetului. Nu doar arhive [i colec]ii \ntregi de post-mortem-uri victoriene exist` online, de ani buni, ci [i site-uri [i forumuri specializate unde moartea e expus` brutal, nemediat, Web-ul oferind acces suferinzilor de fascina]ia ororii la mii de imagini [i film`ri cuprinz\nd toate scenariile posibile ale abominabilului ce se poate abate peste corpul uman. Sf\rtecat, tran[at, sec]ionat, disecat, h`cuit, decapitat, lapidat, violat, apoi expus privirii ce scaneaz`, investig\nd, trupul r`m\ne vl`guit de secrete, prad` unui interes \nvecinat, probabil, curiozit`]ii sexuale stimulate de pornografie. |ntr-una dintre concluziile sale remarcabile, Ariès desemneaz` sexul [i moartea ca „punctele cele mai slabe ale zidului de incint`“ al civiliza]iei, zonele periculoase ce permit prelungirea naturii ira]ionale \n cultur` – de unde ritualizarea, controlul, ceremonialul [i claustrarea, cu toate metamorfozele lor. Intersect\nd numeroase semnifica]ii culturale, trezind nelini[ti primare, fotografia post-mortem a secolului al XIX-lea conserv` ceva misterios [i inefabil, mai tulbur`tor [i mai visceral dec\t imaginile crude ale prezentului nostru explicit.

n

PORTRETE INTERIOARE

DILEMATECA

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Ion Vianu

Castele \n Spania Petre Sirin, Castele \n Spania.

Cronic` de familie (1949-1959), Editura Humanitas, 2013

impresionant s\nt cele dedicate iubirilor clandes-

(incriminat` pe atunci de legea penal`...), iar an-

tine [i pasionale ale „granzilor“ iberici. Pagini ca-

cheta luase cur\nd o turnur` politic`. Pesemne,

re nu pot fi dictate dec\t de dragoste, o dragoste

Merg\nd zilele trecute la redeschiderea Mu-

sf\[iat \ntre oroarea torturilor [i exigen]a de

p`truns` de sentimentul unui destin implacabil:

zeului Colec]iilor de Art`, am reflectat cu melan-

onoare, Mihai R`dulescu s-a sp\nzurat de robine-

„Am din ce \n ce mai mult impresia“, noteaz` Si-

colie asupra soartei unei p`r]i a burgeziei româ-

tul radiatorului cu o fr\nghie improvizat` din ru-

rin, „c` toate realit`]ile mele, felul meu de-a tr`i,

ne[ti, at\t de rafinat`, de amatoare de frumos;

f`ria de corp.

concep]iile, rela]iile cu oamenii, [i \n general to-

am ref`cut pentru a nu [tiu c\ta oar` exerci]iul

Care erau castelele din Spania ale acelor ti-

tul nu ar fi dec\t simple conven]iuni care mas-

inutil al contraistoriei: ce s-ar fi \nt\mplat dac`

neri: muzicieni, oameni de teatru, litera]i din ju-

cheaz` realitatea, adev`rata Realitate. Pe a-

nu am fi trecut prin \ncercarea comunist`? Ad-

rul lui Mihai R`dulescu? Parte din ei erau homo-

ceasta o intuiesc numai, [tiu c` exist`, presimt

mit adagiul hegelian: „Tot ce este real este [i ra-

sexuali [i se desemnau – printr-un joc adolescen-

c` are contingen]e profunde cu mine, cu adev`ra-

]ional.“ Am refuzat \ntotdeauna restaura]ionis-

tin-n`stru[nic, ce devenea [i tragic pe m`sur` ce

tul Eu care zace undeva \n str`funduri... {i tot

mul, iluzia c` ne-am putea \ntoarce la punctul de

se desf`[ura – cu nume fanteziste care trimiteau

mai puternic, tot mai irezistibil, m` simt atras

plecare. Cred c` mersul istoriei con]ine o \nv`]`-

la imposibila \ntreprindere a tr`irii unei vie]i

c`tre aceast` Realitate [i [tiu bine c` ziua \n care

tur` secret`. |i pl\ng pe cei care au suferit, pe cei

conforme cu pulsiunile lor: regi ai Aragonului,

o voi g`si (ca pe o idee platonician`), va fi cea mai

care au c`zut prad` mor]ii, dar [i pe cei ale c`ror

Navarei, ai Estremadurei [i Leonului, Portuga-

fericit` din via]a mea, dar totodat` – cea mai du-

con[tiin]e au cedat... [i ei merit` un suspin.

liei... Un pomelnic \nso]e[te lista, c`ci \n cursul

reroas`...“

Un actor [i m`rturisitor al r`zboiului \mpo-

anilor au murit de moarte nefireasc`, prin sinu-

Azi, \n Muzeul Colec]iilor, o sal` este dedi-

triva intelectualilor neconformi[ti a fost Petre

cidere sau asasina]i \n anchete, mul]i dintre ei:

cat` litografiilor lui Mircea Marosin, castelan [i

(Pierre) Sirin (1926-2003), autorul unui volum de

De Beauharnais, De Saint-Mathieu, Miguel de

el, sc`pat la un moment dat de persecu]ia mau-

memorii, Castele \n Spania. Aceast` expresie ca-

Braganza, Marele inchizitor-cardinal de Alba...

rilor. Ciclul ilustreaz` Metamorfozele lui Ovidiu:

re desemneaz` o \ntreprindere imposibil`, don-

|nsemn`rile lui Petre Sirin s\nt un soi de Jur-

linii [erpuitoare – paralele, \ncruci[ate – red\nd

quijotesc`, este inventat` de un grup de tineri in-

nal al fericirii; fiindc`, \n ciuda vremurilor, tine-

prefacerile eroilor mitologici \n flori, copaci, p`-

telectuali al c`ror lider natural era muzicianul [i

rii iubeau, \naintau \n via]`, se bucurau de fru-

s`ri. Aceast` ie[ire din dram` o vor fi visat su-

muzicologul Mihai R`dulescu, sinucis la 31 oc-

mos... p\n` c\nd „bra]ul \narmat al poporului“

veranii imaginarei lumi iberice...

tombrie 1959 \n arestul Securit`]ii, fiindc` nu

(„maurii“, spuneau) venea s`-i sugrume. A r`mas

mai suporta b`t`ile, refuz\nd s` dezv`luie cine se

Sirin, s` povesteasc`.

ascundea sub pseudonimele din \nsemn`rile lui

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

intime. Fusese arestat pentru homosexualitate

n

Paginile cele mai bune ale acestui document

TEHNODROM Constantin Vic`

C`l`torie \n timp Oare ce se \nt\mpla \n „Tehnodrom“ acum

acestea trebuie validate, ca fiind informa]ie [i cu-

comentariile, spam-ul, discu]iile, preluarea de

cinci ani, m-am \ntrebat, [i am c`utat prin colec-

noa[tere, de anumi]i exper]i [i speciali[ti etc.?

alte bloguri etc. {i nici nu ne-am preg`tit bine

]ie. Se vedeau altfel tehnologiile, era un opti-

Cine are controlul asupra cunoa[terii pe Wiki-

pentru scrierea online, c` revista Wired ne ex-

mism specific anului 2008, era plin de \n]eles In-

pedia [i cum aceast` cunoa[tere influen]eaz` sis-

plic` c` viitorul e-n Twitter.com, adic` \n mesaje

ternetul atunci, [i \ntre timp totul s-a pierdut?

temul cognitiv, mai ales al celor care s-au n`scut

scurte de 140 de semne care r`spund la \ntreba-

Nu neap`rat.

\ntr-o er` deja conectat`?“

rea Ce mai faci?. Bine, termin de scris un articol

|n ianuarie 2008, eram \nc\ntat de Kindle [i

Wordpress r`m\ne p\n` azi platforma de blog-

pentru o revist` care nu exist` online.“ {i Twitter

\ntristat c` nu-l distribuia nimeni \n România.

ging preferat` de milioane de autori. |n decem-

[i-a luat zborul pe deasupra Internetului, iar Di-

Acum acest instrument de lectur` este ceva acce-

brie 2008, \mp`rt`[eam ceva din experien]a de a

lemateca e online.

sibil, o tehnologie deja adoptat` de \ntregi cate-

fi propriul editor care conduce o asemenea plat-

Din patru re]ele sociale dedicate c`r]ii, \n

gorii sociale. Totodat`, Amazon.com domin` pia-

form` [i ce presupune a scrie [i a edita online:

2008, au r`mas aproape toate [i, \ntre timp, au

]a c`r]ii electronice. A durat mult p\n` am accep-

„Munca scriitorului nu se opre[te aici. El trebuie

ap`rut [i cele române[ti. „S\nt \n lupta pentru

tat cartea electronic`? Cinci ani.

s` verifice textul singur, s`-i pun` diferitele link-

pia]a cititorilor de carte Library Thing, Shelfari,

uri, s` stabileasc` o strategie de publicare (de la

Goodreads [i ANobii. Shelfari, mai nou pe pia]` –

mai interesant experiment de scriere colectiv`

forma textului – c\t se afi[eaz` direct, c\t se afi-

din 2006 –, este [i cel mai apropiat ca design de

continu` care poate afecta orice, de la burse [i

[eaz` la un click – p\n` la search engine opti-

o bibliotec` clasic`. Cu toate acestea, media de

ministere la sisteme educa]ionale [i oameni ce-

mization – \n func]ie de care Google, Yahoo! etc.

v\rst` a participan]ilor e mai mic` dec\t pe

lebri. |n aprilie 2008, dezbaterea nu l`sa pe ni-

\]i fac un loc \n cursa pentru trafic). Aceast`

LibraryThing, care e conceput mai degrab` ca o

meni \n urm`: „Acest cuv\nt a ajuns p\n` \n cele

aten]ie [i aceste costuri sociale de informare,

baz` de date, o bibliografie \n continu` expansiu-

mai obscure grup`ri para-intelectuale din ]ar` [i

clasificare, publicizare s\nt noi pentru un scrii-

ne.“ Acestea acum s\nt aplica]ii integrate unei

pune o problem` serioas`. Adic`: e bine sau nu e

tor, acum cincizeci sau zece ani ele nu existau.

mega-re]ele, Facebook. Oare a[a se \nt\mpl` [i

bine c` avem Wikipedia? Putem considera a-

Aten]ia [i integrarea pe pia]a ideilor erau \n

cu lectura, e captiv` divertismentului social?

ceast` enciclopedie un instrument bun sau mo-

sarcina editorilor, acum ele s\nt internalizate de

delul de aculturalizare perfect? E normal ca ori-

scriitorul online.

cine s` poat` oferi informa]ie [i cunoa[tere sau

Dar textul online nu se termin` aici. Urmeaz`

n

pagina 11

Wikipedia era atunci, ca [i acum, probabil cel

pagina 12

ANCHET~ Lavinia B~LULESCU l Ruxandra CESEREANU l Rita CHIRIAN l Ioana PÂRVULESCU Corina SAB~U l Simona SORA l Cecilia {TEF~NESCU Dup` ce scriitorii ne-au m`rturisit, \n anchetele trecute ale revistei, ce personaje literare ar invita la o petrecere imaginar` [i cu cine le-ar pl`cea s` aib` o aventur`; dup` ce, \n num`rul trecut, domnii ne-au spus care cred ei c` este cel mai sexy personaj feminin din literatura român`, de data aceasta doamnele aleg cel mai sexy personaj masculin.

n Lavinia B~LULESCU Am 5 ani [i s\nt pur [i simplu \ndr`gostit` de P`cal`. Bunic`-mea \mi poveste[te \n fiecare sear` despre el, iar eu memorez toate am`nuntele, toate glumele, toate dramele. Mi-l imaginez, c\t se poate de clar, cum d` foc unui sac \ntreg de t`m\ie [i cum i se deschid cerurile ca s` poat` s`-l vad` pe Dumnezeu. Sau cum se hot`r`[te s` v\nd` o vac` unui copac. Dar, mai ales, \l [i v`d c`r\nd o u[` \n spate, dup` ce fra]ii lui care plecaser` \n lume \i spun: „Trage [i tu u[a dup` tine!“ Am 5 ani [i, desigur, habar nu am cum arat` P`cal`. Poate mi-l imaginez \nalt, brunet, cu musta]`. Nu [tiu de ce a[a (posibil pentru c` s\nt la v\rsta la care nu am v`zut \nc` un b`rbat blond). |l v`d ca pe un personaj care poate face orice pe lumea asta [i care m` poate ajuta [i pe mine s` fac tot ce vreau. Acum, c\nd am 28 de ani, P`cal` a r`mas la fel de mi[to, doar c` un pic oldschool. E un tip cool, un tip sexy, nu pentru c` vrea, nu pentru c` [tie s` fac` asta, ci pentru c` e cel mai normal om din lume. {i pentru c`, de[i nu-i pas`, e cel mai

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Cel mai sexy personaj masculin din literatura român` amuzant, cel mai de[tept [i cel mai pu]in hipster din toate camerele. n Ruxandra CESEREANU Optez [i votez pentru locotenentul Ragaiac din romanul Rusoaica de Gib I. Mih`escu, \ntruc\t fantasmele sale ad\nci [i nuan]ate fac din el cel mai erotic [i erotizant personaj masculin din literatura român`. Probabil c` orice femeie [i-ar dori s` fie fantasmat` a[a cum o face Ragaiac cu rusoaica lui. Precizez, \ns`, c` locotenentul lui Gib I. Mih`escu nu intr` nici \n tipologia lui Don Juan, nici \n aceea a lui Tristan. El este pur [i simplu Ragaiac [i, doar astfel, fiind ceea ce este, instaureaz` conving`tor o nou` tipologie masculin`, aceea a fantasmatorilor de marc`, tulbur`tori [i vrednici s` fie iubi]i. n Rita CHIRIAN M`i, s` fie! Cum s` scrii despre cele mai sexy personaje masculine?!

Miroase a matrimonial`, a licita]ie, a codo[ie, a fero(mo)nerie, a mezat, a carnet de bal... Dar s` risc`m: ne uit`m dup` stranie-

tate & testosteron & eter & dionisiac. S` fie Egor, uria[ul fascinatoriu al lui C`rt`rescu?

Cel care [tia calea-de-acces? Poate mateinul Pantazi? Melancolicul, crepuscularul, decadentul, salvatorul, boemul, decep]ionatul, cheltuitorul, norocosul [i ghinionistul, ve[nicul \ndr`gostit Pantazi? Cel care fuge, pesemne, \n sf\r[it [i p\n` la cap`t, pe m`rile pe care le-a visat dintotdeauna? Oare Fred Vasilescu? Aviatorul Fred, \ndr`gostitul orb-orbe[te, b`rbatul cu obraz limpede [i cap de statuie greceasc`, b`rbatul cu mi[c`ri ml`dioase de haiduc t\n`r, afemeiat [i pansiv? Fred – snob, mediocru [i volubil, exuberant, vital [i sangvin, un Don Juan exploziv pentru „band`“ –, friabil, nobil [i Don Quijote pe din`untru? {i, da: Lic` S`m`d`ul, tenebrosul Lic`? Lic` sinuciga[ul, Lic` p`c`tosul, Lic` p`tima[ul, st`p\nul, amantul accidental, voluptuosul, voluntarul, solitarul [i impasibilul Lic`? Diavolul Lic`? Regizorul absolut, arhitect al sindromului Stockholm? Dar nu cumva (o, Doamne!) contorsionatul, infernalul, r`t`citorul Kostas

DILEMATECA

ANCHET~

n Corina SAB~U I-am luat pe to]i [i i-am \ndemnat a[a cum Paul Leger, \n Arizona

Dream, \l \ndemna pe Axel, pentru a avea succes la clien]ii interesa]i de ma[inile unchiului s`u: „Make sexy, Axel! Make sexy!“ Au r`mas c\]iva – Moromete, Coco[il`, F`t-Frumos din „Povestea Porcului“ [i C`t`lin din „Luceaf`rul“ –, dar oric\t m-am str`duit, n-a mers. A[a c` am l`sat balt` personajele [i am ales un scriitor. Dac` am fi fost contemporani, ar fi fost suficient s`-l citesc ca s` m` \ndr`gostesc de el. Dac` a[ fi aflat [i c` este nesigur de talentul lui, m-a[ fi \ndr`gostit [i mai tare. Iremediabil – dac` a[ fi citit ce crede despre literatur`, c` vocea autorului nu trebuie s` se aud`. Dar poate c` l-a[ fi \nt\lnit f`r` a [ti c` e scriitor. S-ar fi l`udat, cum obi[nuia, c` n-are dec\t [coala primar`. M-ar fi cucerit de la primele cuvinte, vorbindu-i de r`u pe Victor Hugo [i pe Schiller. Sau spun\nd c` are „groaz` de apa de trandafir“ [i c` nu e genul care s` simt` „acele palpit`ri“. M-ar fi convins s`-i citesc pe Anton Pann [i pe Cilibi Moise. A[ fi aflat c` „cinicul“ – cum \i pl`cea s` i se spun` – a schimbat nu [tiu c\te slujbe pentru a-[i \ntre]ine mama [i sora. Sau poate l-a[ fi \nt\lnit mai t\rziu, \n ber`ria lui din Gabroveni.

Autoironia m-ar fi dat gata: „mai bine bere bun` dec\t literatur` proast`!“ A[ fi b`ut bere, chiar dac` nu m` dau \n v\nt dup` bere. „Se poate glumi?“ m-ar fi \ntrebat. „Nu se poate – cu gloabe literare [i artistice“ ar fi r`spuns tot el. Pentru o vreme, m-a[ fi g\ndit dac` are sens s` mai scriu. Bine\n]eles, i-a[ fi ascuns c` m` ocup cu asta. Mi-ar fi pl`cut tot mai mult berea, m-a[ fi dus zilnic la ber`rie [i a[ fi denigrat literatura cu voce tare. A[ fi fost fericit` c\nd mi-ar fi f`cut teatru de p`pu[i.

n Cecilia {TEF~NESCU R`spund f`r` s` m` g\ndesc m`car: Fred Vasilescu Lum\n`raru’.

E un b`rbat crud, un v\n`tor, un carnasier. }ine la libertatea lui, e un vagabond delicat, nu vrea s`-[i lichideze victimele, vrea doar s` le ame]easc` de durere. {i o \nt\lne[te pe doamna asta, pe care noi to]i o numim doamna T., o femeie despre care putem spune prea pu]ine lucruri, pe care o vedem mai degrab` reflectat` \n ochii lui [i ai altora, [i despre care [tim doar c` a fr`m\ntat droturile divanului cu v\n`torul de femei [i care i-a produs o zg\rietur` pe pielea lui tratat` cu toate alifiile. Nu \n]elegem prea bine de ce e Fred sensibil la farmecele acestei femei reci [i aeriene. Ce e frumos e c` Fred nu e Camil. Camil era surd, trebuia s` i te apleci la urechea bun`, dac` voiai s`-i susuri declara]ii de dragoste. Camil r`m\ne de iubit, m`car [i pentru c`, fiind un scriitor generos, nu s-a turnat pe el \n Lum\n`raru’. Lui Fred \i po]i tr\nti declara]iile siropoase \n fa]`, pentru c` nu se va sup`ra, nu se va \nchide \n el, nu va fugi de tine, chiar dac` [tii c` mai apoi te va executa ca un adev`rat pr`d`tor. Scena \n care Fred r`bufne[te, gelos, penibil, gratuit, pe terasa de la mare, \n fa]a doamnei T., mi se pare cea mai sexy scen` din literatura român`. Cu greu va putea fi egalat`. Mi-e mil` de el, \n egal` m`sur` \n care mi-e mil` de doamna T. {i-i r`m\n fidel` lui Camil, cel surd de-o ureche. Camil e cel de iubit… anchet` realizat` de

Marius Chivu

n

pagina 13

n Ioana PÂRVULESCU Mi-a povestit un prieten c` unul din str`mo[ii lui a l`sat mo[tenire o frumoas` lad` de zestre. Mo[tenirea era lada \ns`[i. Ca s` fie totul limpede [i s` nu dea na[tere vreunei speran]e de[arte, b`tr\nul, om ordonat, a pus \n`untru un bile]el pe care scria: „Con]inutul: n`mica!“ Impresia mea este c` \n lada de zestre cu personaje masculine sexy ar trebui pus un bile]el asem`n`tor. Pentru c` sexy \nseam` un anumit tip de farmec erotic \n care intr` frivolitate, mondenitate, poate joc, eventual pu]in cinism, mult` pl`cere, dar patim` limitat`. Decorul unui personaj sexy e neap`rat ora[ul. Din „sexy“ lipsesc cu totul anumite conota]ii: cruzime, r`utate, demonism, romantism, \n`l]ime maxim` sau josnicie extrem`. Or, farmecul erotic al personajelor masculine din literatura român` are mereu o nuan]` \n plus. Aleg, la \nt\mplare, c\teva: Kesarion Breb (categoric, atr`g`tor prin combina]ia de omenesc, prea-omenesc \n sentimente, prin frumuse]e fizic` [i, pe de alt` parte, inteligen]` bl\nd`, profunzime [i hieratism, adic` frumuse]e metafizic`) e totu[i prea ascet ca s` poat` purta o asemenea etichet`. Dionis are un minunat farmec romantic, dar tocmai romantismul lui \l scoate din categoria amintit`. Fred Vasilescu e sexy p\n` la un anumit punct, pentru c` are doza de mondenitate [i modernitate necesare, dar prin cruzimea fa]` de iubita lui, prin inexplicabila ruptur`, care \i chinuie pe am\ndoi, intr` \n alt` categorie, devine un posedat sau un damnat. Personajele masculine eliade[ti au atrac]ie malefic`, fac r`u, cele ale lui Sebastian (din proz`) se vor cuceritori de profesie, dar nu au for]` suficient`, iar cele din teatru au o component` de tandre]e care le arunc` \n alt` categorie.

Jim, din Cartea nun]ii, e prea logodnic-mire, Felix e prea necopt, iar Pascalopol – prea a[ezat [i cu obraji prea ro[ii. Ragaiac e rupt \n dou`: jum`tate naturalist, jum`tate idealist. Personajele lui Holban s\nt aproape antisexy prin obsesiile lor maladive (gelozia nu e sexy). Mai \ncoace, personajele lui Marin Preda, puternice literar, s\nt incompatibile cu atributul acesta: prea brutale [i gr`bite \n amor. Dac` individual nu avem, cred, un personaj reprezentativ din aceast` categorie, ne putem g\ndi s` form`m unul, compozit. Meseria cea mai sexy: Fred Vasilescu, pilot. Nume sexy: Andronic. |nf`]i[are: Kesarion Breb, Dionis, Fred (ex aequo). Gra]ie [i empatie fa]` de femei: nenea Iancu din schi]ele lui Caragiale. {i lista ar putea continua.

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

n Simona SORA Cel mai voluptuos ([i mai lucid) personaj pe care-l cunosc din literatura român` este {tefan Gheorghidiu al lui Camil Petrescu. At\t de voluptuos [i at\t de lucid, \nc\t, acum vreo zece ani, invitat` s` scriu un text \n revista Vatra, pe tema „De ce iubim b`rba]ii“, am comis o scurt` proz` numit` „Dup` cafeaua de diminea]`“ \n care pasti[am Ultima noapte... |nceputul ei suna cam a[a: „Eram m`ritat` de doi ani [i jum`tate cu un coleg de la Litere [i b`nuiam c` m` \n[al`. N-aveam dovezi, n-aveam nici m`car un denun] binevoitor din cercul nostru recent. Aveam doar o senza]ie – difuz`, constant` [i cople[itoare – c` m` \n[al`. Eram pleca]i de c\tva timp din ]ar`, aveam un copil care abia \ncepuse s` mearg` [i lucrurile p`reau s` intre – pentru totdeauna – pe un f`ga[ previzibil. Ne luasem din dragoste... dup` rendez-vous-uri din ce \n ce mai dese pe s`lile universit`]ii [i dup` lungi plimb`ri pe jos, prin toate cartierele pavate cu asfalt ale Capitalei.“ Italicele proveneau dintr-un monolog (pe c\t de interior pe at\t de rup`tor) al lui Gheorghidiu, dar cum toat` lumea miza atunci pe egoproz`, lucrurile au p`rut mai picante dec\t erau.

Venetis?! M-a[ fi putut \ndr`gosti nebune[te de oricare dintre personajele astea. Ca o Lady Chatterley, ca o primar`, ca o instinctual` de catalog. C` trebuie, vezi bine – „Is he dark enough? Enough to see your light?!“

pagina 14

INTERVIU Mieze Medusa

„Atunci c\nd un politician \]i d` un sfat, s-ar putea s` nu fie adev`rat“ |ntre invita]ii de onoare ai programului „Trei ]`ri, aceea[i limb`“ din cadrul Bookfest 2013, s-au num`rat [i doi poe]i hip-hop proveni]i din spa]iul german, dintre care Mieze Medusa este coorganizatoare a evenimentului Vienna Poetry Slam. R`zvan }upa a stat de vorb` cu cea care a deschis spectacolul de la Club Control.

Cum a]i reu[it s` impune]i regulat un eveniment dedicat poeziei slam \n capitala Austriei? {i \nainte s` organizez Poetry Slam \mpreun` cu Markus Köhle, au mai fost evenimente dedicate acestui gen la Viena, \ns` toate se opriser` dup` un an sau doi. Noi reu[im s` facem asta de zece ani, dar ne-am distrat. Pur [i simplu, ne-a pl`cut, nu a fost pentru carier`. P\n` la urm`, a fost o idee bun`. Sigur c` scenele de slam din Germania ori din Elve]ia s\nt mai mari, au \nceput mai devreme [i ne-au influen]at mult. M-ar interesa s` aflu mai multe despre fenomenul slam din România.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Este potrivit` limba german` pentru slam?

C\nd locuie[ti \n Viena, limba german` are grani]a la jum`tate de or` de u[a ta.

Dar \n ultimul an am c`l`torit mult [i am fost uimit` de num`rul celor care vorbesc limba german`, oriunde ajungeam. Fie c` eram \n Uzbekistan, \n Slovenia sau Croa]ia, te sim]i flatat s` vezi c` s\nt at\t de mul]i cei care \]i \nva]` limba. Te sim]i [i obligat atunci c\nd \]i dai seama, dar, \n mod fundamental, e un privilegiu. Vorbesc [i englez`, \ns` nu am interpretat dec\t o singur` dat` \n englez`, \n Cehia... dar ca s` schimb limba ar trebui s` m` mut din ]ar`, pentru c` limba german` e mediul de acas`.

A fost [i o influen]` a culturii hip-hop?

Da, eu apar pe scen` [i \n concerte hiphop. De altfel, am [i \nceput ca interpret` de versuri pentru rap [i am trecut la textele de la slam. A func]ionat mult mai bine c\nd am \nceput s` scriu texte diferite pentru cele dou` genuri de spectacol. Mi-a luat c\]iva ani… C\nd m-am mutat la Viena, l-am cunoscut pe Tenderboy cu care urc pe scen` [i la Bucure[ti, [i am lucrat \mpreun`, de atunci, pentru spoken-word mi-a p`cut faptul c` aveam un ritm diferit, care nu era at\t de

previzibil ca atunci c\nd aveam rime... Pe m`sur` ce m-am specializat \n ambele direc]ii, am sim]it nevoia s` le separ.

Totu[i, a]i p`strat numele de scen` din cultura hip-hop. De unde v-a venit ideea s` numi]i Mieze, „femininul de la MC“?

Aveam un prieten, cred c` deja era un ex-, atunci c\nd m-am apucat. A[a \mi spunea el.

De fapt, \n Austria [i \n Germania, cred, „Mieze“ e folosit destul de des ca apelativ pentru fete. Mie nu \mi pl`cea, mi se p`rea cam prostesc, dar el \l spunea \ntr-un fel simpatic [i respectuos. A[a s-a \nt\mplat c` am ales pentru scen` cuv\ntul folosit de el.

Cum suna cam „roz“, am avut nevoie de un al doilea cuv\nt care s` contrabalanseze, [i a[a a ap`rut „Medusa“. |n]eleg totu[i c` este [i o referin]` literar`...

Da, nu recunosc mereu, \ns` este titlul unui articol feminist care m-a influen]at mult. Cred c` hip-hop-ul a fost foarte important pentru mine. |n adolescen]`, la Linz, toat` scena muzical` era hardcore. Eu \mi doream s` fac parte dintr-o trup`, dar nu [tiam s` c\nt. Nici acum nu prea [tiu. C\nd a ap`rut hip-hop-ul, a fost o ocazie. Era vorba mai mult despre cuvinte, era literatur`, dar [i muzic`. Am ascultat hip-hop din Hamburg [i asta m-a marcat, apoi mai mult hip-hop britanic, mult mai mult dec\t cel american... |n Viena este [i o [coal` de poezie

de prin anii ’90, care are o sec]iune dedicat` interpret`rii poeziei. {tiu c` a]i publicat [i dou` romane – care este leg`tura dintre proz` [i interpretarea poeziei pe scen`?

Pentru mine, fascina]ia vine din ritm, chiar [i \n proz`. De fapt, este vorba despre selec]ii de povestiri. Chiar [i \nainte s` fac rap, scriam nuvele. Pentru roman am nevoie de mai mult timp, iar c`l`toriile nu prea \mi permit asta. {i \n poezie, m` intereseaz` mesajul social. Austria este destul de mic`. C\nd am referin]e politice \n texte... doar acas` s\nt percepute. Amestec destul de mult tipurile de public.

n

strategii de \nv`]are

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Dan Coman

DILEMATECA

POEMUL DIN IUNIE

ies din [coal` [i nu cu mult \nainte s` intru \n cas` m` opresc pe banca din parc s` fumez. copiii n-au n`p`dit \nc` iarba, praful se duce doar p\n` la glezne, soarele-ndeajuns de sus ca s` mai stea o vreme c`ldura \n p`r. port man[etele blugilor suflecate. am obosit. pe cei care se opresc s` salute \i alung ca pe mu[te, f`r` s` deschid ochii. alt`dat` cineva mi[ca \ntruna la dreapta mea. alt`dat` umblam f`r` s` m` opresc. \mi str\ng ]igara-ntre degete de parc` mi-a[ str\nge degetele-ntre u[i. deschid ochii. soarele sus, spatele drept, oboseala aceea[i. m` ridic, intru \n cas`, s\nt primul care-a ajuns. beau \nc` o gur` de cafea apoi m` aplec [i-mi sting iute capul \n scrumier`.

pagina 15

pagina 16

MERIDIANE Lumini]a Voina-R`u]

Dou` zile cu Patricia [i Mario Vargas Llosa, la Cluj

S\nt, a[adar, o norocoas`: familia Vargas Llosa m` consider` o bun` prieten`. I-am \nt\lnit prima oar` la Bucure[ti, \n 1995, la lansarea volumului de memorii Pe[tele \n ap`: ]in minte o mare de oameni, lipsa aerului, dar mai ales a timpului at\t de necesar pentru un dialog. |n 2005, aceea[i nebunie.

Singura dat` c\nd am avut privilegiul de a sta pe \ndelete de vorb` cu Mario [i Patricia a fost la Madrid. De ast` dat`, rolurile se inversaser`. M` aflam la Madrid cu Teatrul Bulandra, \n 2007, prezent\nd spectacolul Triumful dragostei, de Marivaux, \n regia lui Alexandru Darie. }in minte [i acum: cuplul Llosa se afla \nt\mpl`tor la Madrid, Mario f`c\nd parte din juriul care decerna Premiul Planeta, i-am invitat la una dintre cele patru reprezenta]ii pe care Teatrul Bulandra urma s` le sus]in` la Teatro de la Abadía, dar Patricia fusese categoric`, nu puteau veni, la Madrid tocmai sosise editorul grec al lui Mario. A[adar, m` resemnasem; zilele treceau: joi, vineri, s\mb`t`. Duminic` era ultima reprezenta]ie; m` aflam \n ora[ [i, la un moment dat, v`d patru apeluri pierdute, Patricia m` sunase de patru ori, veneau la teatru \n seara aceea. {i, \ntr-adev`r, au sosit. |n gr`dina umbrit` de palmieri [i smochini, pe o b`ncu]` din fa]a teatrului, cu-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

E nedesp`r]it` familia Vargas Llosa.

De c\te ori i-am \nt\lnit – de patru ori, mai precis – cei doi so]i au fost mereu \mpreun`: c`l`toresc, se amuz`, comenteaz` tot ce v`d [i se completeaz` reciproc. Nu degeaba spunea Mario Vargas Llosa, \n discursul lui la decernarea Premiului Nobel: „Peru \nseamn` Patricia, veri[oara cu n`suc obraznic [i iute din fire, cu care am avut norocul s` m` c`s`toresc cu 45 de ani \n urm` [i care \mi suport` [i acum maniile, nevrozele [i crizele de furie care m` ajut` s` scriu (...). Ea rezolv` problemele, gestioneaz` banii, pune ordine \n haos, \i ]ine la distan]` pe ziari[ti [i pe intru[i, \mi cru]` timpul, decide \nt\lnirile [i c`l`toriile, face [i desface bagajele [i e at\t de generoas` \nc\t chiar [i atunci c\nd \[i \nchipuie c` m` dojene[te, \mi face, de fapt, cel mai grozav compliment: «Mario, singurul lucru la care te pricepi e s` scrii.»“

min]i, nederanja]i [i neobserva]i de obi[nuitele hoarde de admiratori, st`teau am\ndoi.

Aceea a fost prima mea \nt\lnire normal`, fireasc`, cu Mario Vargas Llosa. Tot de atunci dateaz` [i colaborarea mea cu revista Money Express, cea pentru care traduc, de mai bine de [ase ani, articolele pe care Mario le public` \n ziarul El País.

*

*

*

Ca traduc`tor, am preten]ia c`-l cunosc foarte bine pe Mario Vargas Llosa. Nu degeaba afirma poeta Nora Iuga: „Traduc`torul \l cunoa[te mai bine pe autor dec\t mama, iubita, so]ia, pentru c`-l [tie prin intermediul limbii, care con]ine toate nuan]ele invizibile ale fiin]ei lui.“ Dar, ca om, l-am descoperit mult mai bine gra]ie articolelor din El País, pe care le-a[ putea lesne grupa \n: literare, sociale, economice, politice. Omul Llosa are voca]ia binelui, are o credin]`, uneori ingenu`, \n capacitatea oamenilor de a se schimba [i a transforma lumea – poate c` tocmai aceast` viziune utopic` l-a \mpiedicat s` c\[tige alegerile preziden]iale –, dar scriitorul Llosa este, f`r` \ndoial`, o voce puternic` a epocii noastre, o voce de necontestat care \[i exprim` liber [i curajos opiniile, fie c` vorbe[te de Israel, de Obama sau de Fujimori, risc\nd, la un moment dat, s`-[i piard` chiar cet`]enia peruan`...

*

*

*

Cu mare bucurie l-am redescoperit pe povesta[ul Llosa. Cel care f`cea, ca nimeni altul, apologia literaturii \n eseul Literatura [i via]a. Dup` ce, \n 2000, descoperea la Torino faimoasa Scuola Holden – o [coal` privat` de creative writing, \nfiin]at` de Alessandro Baricco pentru tineri din \ntreaga Italie care \[i doresc s` devin` adev`ra]i arti[ti ai cuv\ntului, [coal` la care a fost invitat [i el s` ]in` cursuri –, Mario se decide s` fac` [i el ceva asem`n`tor. Nu o [coal`, ci altceva, mult mai viu. Cum el e un povesta[ \nn`scut, s-a decis s` dea via]` unor nuvele-povestiri, asezon\ndu-le cu muzic`. Lectura putea deveni monoton`, astfel \nc\t un regizor l-a sf`tuit pe Mario s` apeleze la actori profesioni[ti. De aici p\n` la teatrul pe sc\ndur` n-a mai fost dec\t un pas. Mario Vargas Llosa spunea c`, dac` \n Lima anilor ’50 ar fi existat o mi[care teatral` mai puternic`, el ar fi devenit dramaturg, nu romancier. |mpreun` cu Joan Ollé, un regizor catalan,

odinioar` director al Festivalului Sitges, [i cu actri]a Aitana Sánchez Gijón, Mario s-a \mbarcat \n marea aventur`. Mai \nt\i a scris Odiseu [i Penelopa, apoi a urmat versiunea liber` dup` O mie [i una de nop]i.

*

*

*

Aceast` pies` mi-a fost d`ruit` de autor.

La reprezenta]iile date la Madrid, Sevilla, Lima, se \n]elege c` n-am ajuns, dar textul m-a cucerit \ntr-at\t, \nc\t l-am tradus cu o pl`cere imens`. Am ales un limbaj arhaic, \ncerc\nd s` p`strez cumva atmosfera str`vechilor pove[ti. S`-mi \nchipui vreodat` \ns` c` piesa va fi [i reprezentat`, c` voi avea ocazia s-o v`d, asta mi-era peste putin]` s` cred! Dar mi-a sur\s norocul. Corin Braga, decanul Facult`]ii de Litere din Cluj, \i lansase, cu ani \n urm`, scriitorului invita]ia de a veni \n ora[ul transilvan, spre a i se decerna titlul de Doctor Honoris Causa.

Cartea tocmai ap`ruse pe pia]`, astfel \nc\t nimic n-o putea \mpiedica s` devin` spectacol. {i asta a [i f`cut Mihai M`niu]iu, cel care a \ncredin]at textul unei tinere regizoare, Andreea Iacob, [i unor foarte ingenio[i actori: Ramona Dumitrean [i Matei Rotaru. Spectacolul a ie[it rotund: proiec]ii video decup\nd pe ecran povestea prin]ului Camar Asaman [i a prin]esei Budur, reflectarea cuplului {eherezada-{ahriar pe tavanul baroc, hr`nindu-[i iubirea \ntre via]` [i moarte, culorile, muzica, dar mai ales valsul degetelor, prelungire a trupului [i sufletului deopotriv`, gener\nd o emo]ie puternic`,

tulbur`toare. {i apoi, scena final`, surpriza. {eherezada urc\nd \n loj`, l\ng` Mario, [i provoc\ndu-l s` intre \n poveste. Scena [i sala cufundate \n \ntuneric, lumina c`z\nd pe loja central`: Mario citind [i devenind, sub ochii no[tri, sultanul {ahriar, iar {eherezada d\ndu-i replica. Dar povestea nu se sf\r[e[te, c`ci totul depinde de Autor, [i atunci {ahriar redevine Mario care, cu o pan` invizibil`, o continu`...

*

*

Mi-e greu s` combin at\tea senza]ii, \ncerc\nd s` deslu[esc un sentiment predominant. Totu[i, m` opresc la bucuria mea de a-l provoca, de a-l face s` povesteasc`, s` istoriseasc`, s` r\d`. Cred c` la Cluj s-a sim]it tare bine. La un moment dat, chiar a spus: \mi place mult aici, oamenii s\nt calzi, primitori, cred c-o s` mai revin aici; iar Juan Carlos Vidal, directorul Institutului Cervantes, i-a r`spuns: eu unul nu mai vreau s` plec din ]ara aceasta... {i m` mai opresc la ceva: un gest simplu, o mul]umire pe care Mario mi-a adresat-o personal \n fa]a lumii.

E tot ce-[i poate dori un traduc`tor literar \n ]ara aceasta. Cititorii \i citesc \n limba român` c`r]ile, criticii la fel, editorii \i public` scrierile, dar cu to]ii s\nt zg\rci]i \n aprecieri la adresa traduc`torilor. Ei bine, Mario Vargas Llosa n-a fost zg\rcit, dimpotriv`, m-a cople[it.

*

*

*

Ce am vorbit? L-am \ntrebat ce pies` de teatru mai vrea s` scrie: o versiune liber` dup` Decameronul lui Boccaccio. Dar celelalte piese se mai joac`? am vrut s` aflu. Da, la Madrid i se vor juca toate piesele, \ncep\nd din toamna aceasta.

Am vrut s` [tiu cum i-au receptat belgienii Visul celtului – nesperat de bine, a r`spuns, am avut cronici bune, nu p`reau a fi deranja]i de propriul lor statut de fost` putere colonial`, cu un dictator uciga[ la pu-

Un alt columbian – de ast` dat` pictorul Fernando Botero, al c`rui muzeu l-am vizitat \nc\ntat` la Bogota – a fost [i el subiectul discu]iei noastre. Mario mi-a promis cartea sa Botero, la suntuosa abondancia, fiind fericit de propunerea mea de a o transpune \n române[te.

Cum Mario Vargas Llosa scrie multe articole despre c`r]ile citite [i recitite – un exemplu fiind [i Faulkner, Lumin` de august –, i-am sugerat s` nu uite nici {otronul lui Julio Cortázar, care \n iunie va \mplini cinci decenii de la apari]ie. Mi-a promis c` scrie. Iar eu, dac` tot vorbeam despre dragul nostru Julio, i-am f`cut o bucurie: i-am d`ruit un volum inedit, de Preludii [i sonete de Cortázar, pe care Julio \nsu[i le b`tuse la ma[in` \ntre 1944-1957.

*

*

*

Clujenii l-au impresionat pl`cut pe Mario. Patronul unui local, \n care cin`m, \i spune c` a vizitat Peru, i-a b\ntuit toate coclaurile, Mario se mir` din cale afar`, omul v`zuse nu doar Lima, Piura, Arequipa, Cuzco, ci [i localit`]i mai mici, deloc turistice.

Cum de-ai ajuns tocmai acolo? l-a \ntrebat el – am mers pe urmele c`r]ilor tale, a venit r`spunsul nea[teptat, flatant pentru autor.

Vas`zic` unii oameni chiar merg pe urmele mele, \mi iau \n serios fic]iunea...

Fiindc` s-a sim]it at\t de bine \n România, clujenii pluseaz`, invit\ndu-l s` revin`, s` fie visiting professor. El accept`. Eu \i re\nnoiesc invita]ia domnului Chiriac pentru festivalul de la Sibiu, anul viitor, [i iar`[i accept`. S\ntem \ntr-un moment de gra]ie, c\nd Mario accept` toate invita]iile e semn bun, f`r` doar [i poate. |ntreb \ns` ceva, ce nu va fi acceptat. |l pun \n dilem` pe Mario: c\nd va face [i din Patricia un personaj de roman? Niciodat`, vine ferm r`spunsul. Nu vreau s` m` urasc`, completeaz` el chicotind.

*

*

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

*

tere; totu[i – insist` Mario –, lucrul `sta nu-i \mpiedic` s` men]in` statuia satrapului Leopold al II-lea \n centrul ora[ului Bruxelles, ba chiar s` ofere diplome [i premii purt\nd numele lui. Istoria, cu paradoxurile ei, \ntre]inute cu bun` [tiin]` de oameni.

L-am \ntrebat despre prima lui c`l`torie \n Africa, \n exoticul Congo, c\nd s-a documentat pentru scrierea aceleia[i c`r]i. O ]ar` interesant`, absurd` – a comentat el. La un moment dat, a ajuns \ntr-o gar`, dotat` cu de toate, cu [in` de cale ferat`, cu mersul trenurilor afi[at la vedere, cu birourile impiega]ilor, cu oameni \mbr`ca]i \n uniform`, cu v\nz`tor de bilete. Un singur am`nunt, \ns`: nici un tren nu mai circula prin gara aceea, de 20 de ani! Era o gar` fantom`. Oamenii lucrau f`r` a avea obiectul muncii, veneau zilnic la serviciu, dar nu erau pl`ti]i.

La fel a p`]it [i la bibliotec`. Exista o bibliotec` \n care nu g`sea nici o carte despre trecutul nu foarte \ndep`rtat al ]`rii, noroc cu un anticar [i colec]ia lui privat` de ziare [i reviste – el a fost biblioteca mea ambulant`, a r\s Llosa, venea pretutindeni cu revistele pe care i le ceream, ele mi-au fost de un real folos \n documentarea mea pentru carte.

Am vorbit despre autorii descoperi]i gra]ie articolelor lui. Unul dintre ei: columbianul Hector Abad Faciolince. O carte teribil` scris` de el – El Olvido que seremos/Uitarea care vom fi. Pe Faciolince, Mario l-a descoperit \nc\ntat, tulburat, fiind profund marcat de drama real` prin care a trecut autorul.

Pierderea surorii r`puse de un cancer, pierderea tat`lui, r`pus de violen]a narco-trafican]ilor columbieni, acel flagel aproape imposibil de st`vilit. La moartea tat`lui – un medic reputat –, fiul (autorul \nsu[i) descoper` \n buzunarul hainei acestuia o poezie de Borges, intitulat` „El olvido que seremos“, [i de aici porne[te ac]iunea c`r]ii. Din drama real`, Faciolince face literatur`, dar una de cea mai bun` calitate.

DILEMATECA

MERIDIANE

*

n

pagina 17

Oamenii au nevoie de fic]iune ca de aer, a[a consider` Mario Vargas Llosa. Via]a asta e s`rac` [i mediocr`, e plin` de neprev`zut, de lucruri nu tocmai bune, dar mai ales e o via]` finit`. Aici intervine nevoia de altceva, de o alt` via]`, [i de \nc` una [i \nc` una. C\nd citim – consider` Mario Vargas Llosa –, uit`m de noi [i devenim mai puternici, mai curajo[i sau, pur [i simplu, mai ferici]i. Mai fericit` m-am sim]it [i eu dou` zile, doar at\t, dou` zile, c\t timp am \nso]it cuplul Vargas Llosa. Pentru mine fic]iunea erau ei, Mario [i Patricia deopotriv`. M` sim]eam plin` de o energie pozitiv`, nu pot s` explic de ce; era a[a cum zicea Mario \n tinere]e, c` se sim]ea bine pur [i simplu pentru c` se afla la Paris [i respira acela[i aer cu Camus [i Sartre. Ei bine, dou` zile am respirat acela[i aer cu familia Llosa...

pagina 18

PROFIL Drago[ Dosu Editor-[ef, info-carte.ro

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

„Un fel de Who’s who al domeniului editorial“ P\n` nu de mult, infocarte.ro era singura platform` online cu date exhaustive despre apari]iile editoriale recente. Ast`zi, infocarte.ro e un fel de punct nodal \ntre editori, librari, bibliotecari [i cititori. E site-ul care se actualizeaz` cel mai rapid, platforma cu cele mai multe referin]e despre c`r]ile de la noi. Ambi]ia editorului-[ef Drago[ Dodu e s` creeze catalogul complet al c`r]ilor disponibile \n România.

Vorbe[te mereu despre „pia]`“ [i „industrie“ de carte, de[i admite c`, de fapt, cifrele s\nt prea mici pentru a legitima o atare terminologie. Site-ul pe care \l coordoneaz` Drago[ Dodu e \ns` unul dintre vectorii produc]iei de carte din România. Acum trei ani, c\nd l-a lansat, \[i propusese s` ofere informa]ie c\t mai diversificat` [i c\t mai precis` despre apari]iile recente pentru un public

c\t mai larg. Altfel dec\t blogurile literare (\nc` la mod`, pe atunci), infocarte.ro furnizeaz` nu numai aprecieri literare, ci [i – mai ales – metadate: titlul original, format, num`r de pagini, ISBN, pre] etc. S\nt detalii de mare ajutor pentru c` acoper` – sau \[i propun s` acopere – toate edi]iile disponibile ale aceluia[i titlu. |n plus, infocarte.ro indexeaz` adresele editurilor, ale libr`riilor [i bibliotecilor, fiind un fel de ghid „Who’s who“ al domeniului editorial. Dincolo de informa]iile reci & seci despre c`r]ile disponibile, site-ul preia [i recenzii din gazetele literare, interviuri, prezent`ri de autori [i [tiri culturale. „Clien]ii“ site-ului – realizat ca organiza]ie nonprofit, finan]at de Erste Stiftung [i sprijinit de CEEBP – s\nt deopotriv` editorii, profesioni[tii din domeniul c`r]ii, jurnali[tii [i publicul larg. |n jur de 350 de utilizatori acceseaz` zilnic infocarte.ro.

Cum arat` pia]a de carte din România?

Drago[ Dodu e \ncurcat. Pentru c` informa]iile despre industria de carte s\nt precare. „Nu avem date precise nici m`car despre c\te c`r]i apar anual \n România. De pild`, pentru anul 2008, datele fluctueaz` \ntre 3000 [i 14.000 de titluri. E un interval imens“, spune Drago[ Dodu. Pentru orice analiz` serioas` \]i trebuie ni[te date credibile. Or, p\n` [i cele mai elementare informa]ii s\nt aproximate.

Peste jum`tate din cifra de afaceri \n domeniul editorial este realizat` \n Bucure[ti.

Marile edituri de la noi au raportat, p\n` prin 2008, cre[teri anuale ale cifrei de afaceri de peste 20%. Criza economic` a \nsemnat stagnare [i \n sectorul editorial. Cifra medie a v\nz`rilor de carte dep`[e[te 50 de milioane de euro pe an. |ns` orice informa]ie trebuie privit` cu precau]ie. |n compara]ie cu pie]ele de carte din Europa Occidental`, România e subdezvoltat`. „Recent m-am uitat pe num`rul de titluri

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

ap`rute \n 2008 \n Germania, Spania [i România. |n Germania au ap`rut peste 95.000 de c`r]i, \n Spania au ap`rut \n jur de 86.000 [i \n România, oficial, 14.000 de titluri, de[i cred c` p\n` [i aceast` cifr` e exagerat`“, spune Drago[ Dodu.

Datele s\nt paradoxale [i confuze. Pe de o parte, \n Europa se tip`re[te mai mult ca oric\nd. Pe de alt` parte, bugetele familiale s-au diminuat considerabil. Puterea – de fapt, disponibilitatea – de a cump`ra c`r]i a sc`zut [i ea. |ns` \n Fran]a [i \n Germania, cel pu]in, editurile o duc bine. Cele mai multe fac ce f`ceau [i \nainte de criz`: public` mult [i bine. Altele au v`zut \n criz` nu doar o solu]ie a supravie]uirii, ci un poten]ial de cre[tere. De pild`, public\nd volume de eseuri sau studii economice pe \n]elesul publicului larg. Pia]a de carte din România nu a putut ]ine pasul. Ritmul apari]iilor s-a \ncetinit considerabil. Se mizeaz` pe backlist – adic` pe reeditarea unor titluri mai vechi din portofoliu. Ca s` nu mai vorbim de faptul c` criza e o mare [ans` pentru autorii clasici care, iat`, s\nt republica]i [i reedida]i.

Acum vreo doi ani, estimam c` pia]a de carte din România n-are de ce s` intre \n recesiune. Editurile erau oricum obi[nuite cu \nt\rzierile de plat`, fluxul de produc]ie s-a adaptat la „normalitatea“ de aici, oamenii din bran[` (c`ci industrie nu e un termen potrivit) [i-au creat propriul sistem de func]ionare, defazat, dar eficient. Criza financiar` nu ar fi avut de ce s` fragilizeze aceast` construc]ie \n care s-a investit pu]in [i care a produs \nc` [i mai pu]in. Ba chiar mizam pe beneficiile indirecte ale crizei pentru produc]ia editorial`: dac` oamenii nu \[i vor mai putea permite distrac]ii scumpe,

DILEMATECA

PROFIL

vor recurge la cea mai ieftin` form` de divertisment, cartea. T\rgurile de carte din 2009 [i 2010 n-au prezentat nici un simptom al degrad`rii atmosferei pe pia]a de carte, ba chiar s-au \nregistrat [i c\teva recorduri \n ceea ce prive[te num`rul de vizitatori [i al c`r]ilor v\ndute. Apoi, \n 2011 [i 2012, p`rea c` s-a \nregistrat o \ncetinire, poate chiar o stagnare. Anul acesta, la Bookfest, am v`zut din nou z\mbete \ncrez`toare [i optimiste pe fe]ele editorilor. Cum vede editorul-[ef al celui mai cuprinz`tor site de carte aceste fluctua]ii? Conectat me-

reu la fluxul de informa]ii venit dinspre edituri, Drago[ Dodu ar trebui s` simt` foarte bine pulsul pie]ei. „De fapt, s\nt pu]ine edituri care comunic` eficient [i la timp. Unele edituri mari, dar [i unele mici s-au obi[nuit imediat s` ne trimit` informa]ii despre apari]iile recente. Altele par s` nu acorde aten]ie mediului online“, spune Dodu. A[a c` nu risc` o analiz` a efectelor crizei. Spune doar at\t: „Totul a \ncetinit.“ „Pia]a noastr` de carte e axat` – cel pu]in \n ceea ce \i prive[te pe editorii mari – pe traduceri. Nu s\nt suficient de \ncuraja]i autorii români din nici un domeniu. |n afar` de Polirom [i de Cartea Româneasc`, nu prea exist` ini]iative sus]inute de edituri consacrate.“ De fapt, tocmai editurile mici – care n-au interese financiare – par s` fie dispuse s` investeasc` ([i adesea s` piard`), public\nd autori tineri sau carte de poezie.

Baza de date Infocarte.ro con]ine \n jur de 30.000 de titluri – [i se actualizeaz` permanent. O echip` format` din trei oameni monitorizeaz` apari]iile editoriale [i \ncarc` site-ul cu informa]ii. Infocarte e un instrument de lucru esen]ial pentru cei din lumea c`r]ilor, a autorilor [i a editurilor, o referin]` util` pentru profesioni[ti din domeniul editorial, care g`sesc informa]ii verificate la zi, [i o surs` inepuizabil` de informa]ii pentru cititori. Drago[ Dodu estimeaz` c` a indexat \n jur de 70% din titlurile ap`rute din 2008 \ncoace.

Matei Martin

n

pagina 19

fotografii de

Lucian Muntean

pagina 20

POVESTIREA LUNII Kij Johnson

Ponei

Invita]ia are o tematic` western. De-a lungul marginilor sale, fete ca din desene animate, cu p`l`rii de cowboy pe cap, h`ituiesc o herghelie de ponei s`lbatici. Poneii nu s\nt mai \nal]i dec\t fetele, s\nt str`lucitori ca ni[te flutura[i, durdulii, cu coarne de inorog scurte, cu v\rfurile rotunjite [i cu aripioare pufoase. |n partea de jos a invita]iei, ni[te ponei abia captura]i se-nv\rt \ntr-un ]arc. Fetele au prins cu lasoul un ponei alb cu roz. Ochii [i gura \i s\nt dou` „o“-uri uimite. Deasupra capului s`u e desenat un semn de exclamare. Feti]ele \i taie cornul cu ni[te cu]ite curbate. Aripile i-au fost deja \ndep`rtate, s\nt de-acum parte a unei gr`mezi de l\ng` ]arc. „Tu [i poneiul t`u............“ ([i numele Radioasei e scris aici de m\n`, cu ni[te litere bondoace) „s\nte]i invitate la o petrecere de \ndep`rtare-prin-t`iere cu CelelalteFete!

Dac` te vom pl`cea [i dac` poneiul t`u se descurc` a[a cum trebuie, te vom l`sa s`-]i petreci vremea cu noi.“ – Abia a[tept s` am prieteni! spune Radioasa, care cite[te peste um`rul Barbarei, \n timp ce respira]ia sa cu parfum de trandafiri \i sufl` fetei p`rul.

Cele dou` s\nt \n gr`dina din spatele casei, l\ng` grajdul roz al Radioasei.

Barbara \ntreab`: – {tii deja ce vrei s` p`strezi?

Aripioarele Radioasei devin o pat`-nce]o[at`, \n timp ce ea sare-n aer, se r`suce[te [i-apoi plute[te cu picioarele r`sucite dedesubt: – Oh, categoric... puterea vorbitului!

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Kij Johnson (n. 1960), cunoscut` editoare [i scriitoare american` de fantasy, este autoarea a trei romane [i a mai multor volume de proz` scurt`. A c\[tigat premiile World Fantasy [i Theodore Sturgeon. |n prezent, locuie[te \n Raleigh, Carolina de Nord, [i are pe masa de lucru un roman [i o culegere de povestiri.

Pentru „Ponei“ – o povestire „despre mutilarea la care se supun at\t de multe feti]e doar pentru a supravie]ui copil`riei“ – a primit Premiul Nebula 2011.

Zburatul e grozav, dar vorbitul e mult mai bun! Cade pe iarb`: Habar n-am de ce-ar vrea un ponei s`-[i p`streze cornul! Parc` ar face vreodat` ceva cu el!

A[a a fost dintotdeauna, de c\nd exist` ponei. To]i poneii au aripi. To]i poneii au coarne. To]i poneii pot vorbi. Apoi to]i poneii trec printr-o petrecere de \ndep`rtare-print`iere [i renun]` la dou` dintre cele trei \nsu[iri, pentru c` asta-i ceea ce trebuie s` se-nt\mple dac` o feti]` are de g\nd s` fie pe potriva CelorlalteFete. Barbara n-a v`zut niciodat` un ponei care s`-[i mai aib` aripile sau cornul dup` petrecerea sa de \ndep`rtare-prin-t`iere.

Barbara vede poneii CelorlalteFete uit\ndu-se pe furi[ pe ferestrele clasei, chiar \naintea pauzei, sau grupa]i \n sta]ia de autobuz dup` ore. S\nt roz-pal [i violet-deschis [i galben ca narcisa, cu coame m`t`soase [i numai c\rlion]i [i cozi care se onduleaz` p\n` la p`m\nt. C\nd nu s\nt la [coal` sau la lec]iile de violoncel sau la orele de balet sau la antrenamentele de fotbal sau la joac` \n grup sau la ortodontist, CelelalteFete \[i petrec zilele cu poneii lor.

*

*

*

Petrecerea are loc acas` la CeaMaiTareFat`, care are o mam` medic pediatru [i-un tat` cardiolog, [i-un grajd mititel, [i copaci uria[i care umbresc iarba pe care poneii joac` diverse jocuri. Radioasa se-ndrept` agitat` spre ceilal]i ponei, care-i ating \n t`cere cornul [i aripile cu n`sucurile lor catifelate, [i-apoi o iau cu to]ii la trap spre grajdul li-

liachiu din fundul p`[unii, unde a fost desf`cut un balot de f\n.

CeaMaiTareFat` o \nt\mpin` pe Barbara la gard: – ~la-i poneiul t`u? \ntreab` ea f`r` nici un salut de bun-venit. Nu-i la fel de dr`gu] ca Mugura[-de-Stea.

Barbara ia pozi]ia defensiv`: – Ba e frumos! ~sta-i un pas gre[it, a[a c` adaug`: {i-al t`u e dr`gu]! {i poneiul CeleiMaiTariFete chiar e dr`gu]: coada lui are toate nuan]ele de purpuriu [i sc\nteiaz` de stelu]e. Dar coada Radioasei este alb-g`lbui [i str`luce[te-ntr-o lumin` de culoarea mierii, iar Barbara [tie c` Radioasa e cel mai frumos ponei care-a existat vreodat`.

CeaMaiTareFat` se-ndep`rteaz`, arunc\ndu-i peste um`r: – E o Trup`Rock \n sufragerie, [i-un grup din CelelalteFete \[i trece vremea pe verand` [i mami a cump`rat ni[te pr`jiturele, [i exist` ColaZero [i RedBullDietetic, [i limonad` dietetic`.

– Tu unde e[ti de g`sit? \ntreab` Barbara.

– Eu stau pe-afar`, spune CeaMaiTareFat`, a[a c` Barbara \[i ia un pahar de CrystallLight [i trei pr`jiturele glazurate, din fulgi de ov`z [i stafide, [i-o urmeaz`.

CelelalteFete de-afar` ascult` la un iPod \nfipt \n boxe [i joac` tenis pe consol` Wii, [i se uit` cum se joac` poneii De-V-A]i-Ascunselea [i Cine-I-Cel-Mai-Dr`gu] [i ~sta-ICel-Mai-Grozav-Joc. S\nt toate acolo. CeaDe-A-Doua-Fat`-N-Clasament [i Lin-

[i-acum e [i mai mult s\nge-vat` de zah`r. {i-apoi cornul zace pe iarb`, l\ng` aripi.

Radioasa se pr`bu[e[te-n genunchi. Barbara arunc` apoi c\t colo cu]itul [i cade l\ng` ea, pl\ng\nd cu hohote [i sughi]\nd. |[i freac` fa]a cu dosul palmei [i se uit`-n sus la cercul format \n jurul lor.

Mugura[-de-Stea atinge cu]itul cu botul [i-l \mpinge spre Barbara cu o copit` liliachie.

– {i-acum, vocea, spune CeaMaiTareFat`. Trebuie s`-i iei [i vocea.

– Dar i-am retezat deja aripile [i cornul! protesteaz` Barbara [i-[i arunc` bra]ele \n jurul g\tului Radioasei, s-o protejeze. Dou` din trei, a[a ai spus!

– Mda, asta-i \ndep`rtarea-prin-t`iere, recunoa[te CeaMaiTareFat`. Asta-i ceea ce trebuie s` faci tu pentru a deveni UnaDintreNoi. Dar poneii \[i aleg propriii prieteni.

Iar chestia asta cost`, la r\ndu-i.

Mugura[-de-Stea \[i scutur` coama liliachie. Pentru prima oar`, Barbara vede c` o ran` de forma unui z\mbet se-ntinde pe g\tlejul s`u. To]i poneii au una asem`n`toare.

– N-am s` fac una ca asta! le spune fata tuturor, dar chiar \n timp ce pl\nge p\n` c\nd toat` fa]a \i e acoperit` cu lacrimi [i muci, [tie prea bine c` va face \ntocmai, a[a c`, atunci c\nd termin` de pl\ns, ridic`, totu[i, cu]itul [i se c`zne[te s` se ridice-n picioare.

Radioasa st` l\ng` ea pe picioru[e care tremur`. Pare tare mititic` f`r` corn [i aripioare. M\inile Barbarei s\nt alunecoase, dar \[i \ncle[teaz` [i mai bine degetele pe cu]it.

– Nu, spune brusc Radioasa. Nici m`car pentru asta.

Radioasa se r`suce[te [i-o rupe la fug`, gone[te spre gard \ntr-un galop la fel de ra-

pid [i de frumos ca al unui ponei adev`rat; numai c` s\nt mai mul]i din ceilal]i ponei [i s\nt mult mai mari, iar ea nici m`car nu mai are aripioare cu care s` zboare sau corn cu care s` se lupte. Ceilal]i o doboar` \nainte s-apuce s` sar` gardul [i s` se piard` \n codrii de dincolo de el. Radioasa url` din r`sputeri [i-apoi nu mai e nimic, doar sunetul pe care-l fac copitele care bat [i tot bat [i care vine dinspre cercul str\ns al poneilor.

CelelalteFete stau \n picioare, \ncremenite. Chipurile lor lipsite de orice expresie s\nt \ndreptate spre ponei.

Poneii ies din cerc [i se-ndep`rteaz`, trop`ind. Nu mai exist` nici un semn al existen]ei Radioasei, \n afar` de pic`turile de s\nge din vat` de zah`r \mpro[cate peste tot [i de o bucl` din coama ei str`lucitoare smuls` din locu-i, care p`le[te tot mai mult, \n timp ce cade pe iarb`. |n t`cerea morm\ntal` CeaMaiTareFat` \ntreab`: – Vrea cineva pr`jiturele?

Vocea-i sun` pl`p\nd` [i fals`. CelelalteFete se-ngr`m`desc \n cas`, sporov`ind cu voci la fel de artificiale. |ncep un joc, beau [i mai mult` ColaDietetic`.

Barbara se-mpletice[te dup` ele \n sufragerie: – De-a ce v` juca]i? \ntreab` ea, nesigur`.

– De ce mai e[ti aici? vrea s` [tie CeaMaiTareFat`, de parc-ar fi remarcat-o pentru prima oar`. Doar nu e[ti UnaDintreNoi. CelelalteFete \ncuviin]eaz` d\nd din cap: – Tu nu ai un ponei.

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

gu[itoarea, [i Fata-Pe-Care-Toat`-LumeaO-Place [i toate celelalte. Barbara nu scoate-o vorb` dec\t atunci c\nd crede c-a-n]eles foarte bine despre ce se vorbe[te. {i-apoi vine momentul. CelelalteFete [i t`cu]ii lor ponei se adun` \n cerc \n jurul Barbarei [i al Radioasei. Barbara simte c`-i vine s` vomite.

CeaMaiTareFat` \i spune Barbarei: – Ce-a ales?

Radioasa pare speriat`, dar \i r`spunde direct: – A[ prefera, mai degrab`, s` vorbesc, dec\t s` zbor sau s`-njunghii diverse lucruri cu cornul meu.

CeaMaiTareFat` \i zice Barbarei: – A[a spun \ntotdeauna poneii, [i-i d` feti]ei un cu]it curbat cu o lam` lung` c\t bra]ul unei femei.

– Eu? \ntreab` Barbara. Am crezut c` altcineva face asta. Un adult.

– Fiecare face asta pentru propriul ponei, spune CeaMaiTareFat`. {i eu am f`cut-o pentru Mugura[-de-Stea. |n deplin` t`cere, Radioasa \[i \ntinde o arip`.

Nu este a[a cum ar fi dac-ai t`ia un ponei adev`rat. Aripa se desprinde cu u[urin]`, neted` ca plasticul, iar s\ngele miroase ca vata de zah`r de la b\lci. Acolo unde s-a aflat mai devreme aripa, este acum un oval tremur`tor, lucios, de parc` Barbara ar t`ia \n dou` niscai rahat de trandafiri [i ar z`ri rozul de sub zah`rul pudr` de la suprafa]`. „E oarecum dr`gu]“, \[i spune [i vomit`.

Radioasa se cutremur`, cu ochii str\ns \nchi[i. Barbara despic` [i a doua arip` [i o a[az` l\ng` prima.

Retezarea cornului e mai dificil`, ca [i cum ar trebui s` tai copita unui ponei real. M\na Barbarei alunec` [i-o r`ne[te pe Radioasa

DILEMATECA

POVESTIREA LUNII

traducere din limba englez` de

Alina S\rbu

n

pagina 21

pagina 22

CARTE STR~IN~ Alexander Baumgarten

Andrei Timotin despre naturile intermediare

Am recapitulat \n minte, dup` lectura c`r]ii lui Andrei Timotin, La démonologie platonicienne, histoire de la notion de daimôn de Platon aux derniers néoplatoniciens, ap`rut` la Brill \n 2012, tezele acestei str`lucite c`r]i, grup\ndu-le \n jurul unei singure \ntreb`ri care mi s-a p`rut structurant` pentru \n]elegerea ei: de ce istoria divinit`]ilor intermediare ale religiei arhaice grece[ti a produs o etic` filozofic` [i o „religie a min]ii“ \n Antichitatea t\rzie, sub persuasiunea unor filozofi precum Plutarh, Apuleius, Plotin sau Proclus? {i, apoi, care este semnifica]ia filozofic` a acestui fapt pentru studiosul care nu este interesat propriu-zis de istoria erudit` a demonologiei neoplatoniciene, dar are nevoie de o clarificare a sensului unei dezbateri din Antichitatea t\rzie pentru a analiza alte zone ale istoriei g\ndirii (cum este, de pild`, angelologia cre[tin` sau musulman`) sau, pur [i simplu, pentru a \n]elege dac` istoria dezbaterii asupra intermediarilor din lumea p`g\n` a Antichit`]ii are vreo importan]` mediat` istoric pentru o c\t mai limpede \n]elegere a unei condi]ii culturale moderne?

Formul\ndu-mi aceste \ntreb`ri, m` abat voluntar de la sarcina unei recenzii academice, care s` dea seama, capitol de capitol, de efortul impresionant al lui Andrei Timotin, una care s` \i discute alternativele [i s` \i aprecieze efectiv contribu]ia, rediscut\nd, eventual, textele vizitate. Este sigur c` jurnalele academice trebuie s` dea seama \n acest sens de cartea lui Timotin, \ntruc\t ea este, \n mod evident, o contribu]ie savant`, construit` cu aten]ie [i minu]iozitate, privitor la na[terea \n cultura greac`, religioas` [i filozofic`, a ideii de divinitate intermediar` \ntre oameni [i zei, precum [i o urm`rire pas cu pas a evolu]iei acestei idei \n Antichitatea t\rzie, de la Filon la Plutarh, sau de la Apuleius la Plotin, Porfir [i Proclus.

Un asemenea demers nu merit` doar tipul de analiz` pe care \l propun: a[ vrea \ns` s` argumentez c` notele urm`toare ar putea fi o cale intermediar` \ntre contribu]ia t\n`rului savant [i o problematizare mai universa-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Andrei Timotin, La démonologie platonicienne, histoire de la notion de daimôn de Platon aux derniers néoplatoniciens, col. „Philosophia Antiqua“, Brill, 2012, 140 euro

l` a temei, deschis` unei comunit`]i intelectuale desprinse cu exerci]iul interoga]iei fundamentale din perspectiva unor „zone“ multiple ale istoriei filozofiei.

Andrei Timotin indic` un proces foarte limpede, \n primele capitole ale c`r]ii, de preluare filozofic`, cu inten]ii reformatoare teologice, a ideii de daimon din religiozitatea greac` de c`tre Platon. Subtilitatea analizei lui Timotin st` mai \nt\i \n generozitatea cu care [tie el \nsu[i s` medieze \ntre pozi]iile clasice ale exegezei domeniului: nelu\nd nici partea celor care au pledat pentru o dezordine f`r` sens a demonologiei platoniciene, nici partea celor care au ra]ionalizat-o excesiv, Timotin are buna idee de a sesiza [i a descrie pluralitatea func]iilor daimon-ului platonician [i de a le l`sa s` interac]ioneze tensionat [i aporetic, sesiz\nd acest joc de for]e \ntre ideea daimon-ului care e garantul eliber`rii socratice de spaima de moarte, ideea daimon-ului care trimite rug`min]i spre cer [i distribuie dreptate [i destin muritorilor [i, mai ales, ideea divinit`]ii intermediare care, \n analogie cu elementele lumii, asigur` continuitatea unui univers alc`tuit astfel ierarhic.

Cele trei idei s\nt liniile de for]` ale \ntregii c`r]i: tema arhaic` a daimon-ului distributor de destin, dreptate [i r`zbunare devine, treptat, \n „religiile“ filozofice ulterioare, ale medio- [i neoplatonismului, cheie a trecerii de la unu la multiplu (cu un rezultat, parc`, definitiv \n explozia lui de sistematicitate la Proclus), tema eliber`rii daimonico-socratice de moarte devine etic` filozofic` [i model de via]` (la Plutarh, dar mai ales \n angoasele religiozit`]ii [i interoga]iile privind eficacitatea zeilor supremi la

Apuleius), iar ideea asocierii tipurilor de daimoni cu elementele lumii \n platonismul t\rziu devine, la Plotin [i Porfir, mod de articulare a ierarhiei lumii.

Numai dac` am fi de acord s` citim platonismul grupat \n jurul „grijii fa]` de suflet“ (cum a f`cut-o, str`lucit, Patocka \n Platon [i Europa), am putea s` spunem: \ntre cele trei teme, ideea socratic` a leg`rii daimon-ului de argumentul contrariilor, de la finalul Ap`r`rii, ar putea fi citit` drept \ntemeietoare pentru celelalte dou`. Dac` acest lucru este acceptabil, \l putem transfera la nivelul istoriei studiate de Andrei Timotin: etica filozofic` a Antichit`]ii t\rzii ar deveni astfel centrul preocup`rilor pentru asocierea demonologiei cu ierarhia lumii [i principiul continuit`]ii ei [i cu ideea influen]ei distributoare a intermediarului spre cele generabile [i coruptibile. Ordonate astfel, temele demonologiei ne ispitesc la un salt spre o epoc` ce nu intr` \n aria acestei c`r]i: cenzurile universitare pariziene ale Evului Mediu t\rziu fac efortul s` resping` ideea c` intelectul e unic pentru to]i oamenii, c` lumea e etern` [i c` astrele au influen]` inteligent` asupra celor de jos. Ca s` „scape“ de aceste idei, cenzorii universitari ai acelei epoci se v`d nevoi]i s` renun]e la ideea (platonician`, mai ales) c` universul e ordonat ierarhic. Episodul poate fi pus fa]` \n fa]` cu cele studiate de Andrei Timotin: dac` cele trei teme ale c`r]ii sale se pot pune \n leg`tur` cu cele de mai sus, atunci lumea modern` n`scut` din cenzurile Evului Mediu este evident datoare construc]iei subtile de divinit`]i intermediare a Antichit`]ii t\rzii. {i chiar mai mult: efortul de a g\ndi omul modern [i problemele lui poate fi ajutat de cercetarea savant`, cu generozitate: fie c` studiem \ngerii iudeo-cre[tini (asem`na]i de Filon cu personajele daimonice), fie c` ne \ntreb`m care s\nt tematiz`rile filozofice ale intermediarit`]ii \n Antichitate sau \n Evul Mediu, subsidiarul \ndep`rtat al acestor \ntreb`ri ]ine de o tez` care ar putea fi examinat` cu mult profit, privind posibilitatea ca problemele omului modern s` nu vin` dintr-o uitare a divinit`]ilor supreme, ci dintr-o profund` disfunc]ionalitate a acestora \n contextul unei complexe crize a intermediarit`]ii.

n

Ioana Bot

O problem` de must`]i [i c\teva b`rbi (din eminescologia recent`)

de 15 iunie, la moartea poetului...

cred, previzibile [i ele se \ncadreaz` perfect unei tipologii ad hoc a imposturii [tiin]ifice aplicate operei eminesciene. De la parada de cuno[tin]e filozofice cu efecte de umor involuntar („Eminescu studia intens filozofii materiali[ti ai timpului: Spinoza, Kant, Schopenhauer...“), la gafele eminescologice („Articolele scrise la ziarul Timpul tr`deaz` ...convingerea socialist` [...] \n cel mai \nalt spirit socialist“), trec\nd prin inventarul amantelor ad usum delphini („se des`v\r[e[te iubirea cu Veronica Micle, favorizat` de decesul \n 1879 al so]ului acesteia, profesorul {tefan Micle – cu tendin]a de a se c`s`tori“), Virgil Ene cade \n fiecare groap` de logic` [i incultur` ce [i-o scoate singur \n cale, cu amatorismul plin de sine al falsului eminescolog. Lecturi aberante ale textelor poetice \l conduc acolo unde [tia dinainte c` vrea s` mearg`: „\n aceste poezii, considerate geniale, s\nt cuprinse [i cele mai multe previziuni [tiin]ifice eminesciene, care reflect` o nou` aur` de geniu pe fruntea poetului“, versurile fiind de o „actualitate reactualizat`“. Nici c\nd se exprim` ca medic, autorul nu nimere[te sensul (de ex., „starea de senectute [sic! Eminescu avea 33 de ani] corespunde st`rii de boal`“). C\t despre „sentimentele de socialism pragmatic“ identificate \n scrierile poetului – ce se mai poate spune dec\t c`, la a[a must`]i, a[a b`rbi! P`cat de Eminescu, p`cat de Brumar...

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Nu e prima dat` c\nd mi-e dat a spune c` nivelul comentariilor diletante despre Eminescu (care se pretind, fire[te, epocale deschideri exegetice...) d` m`sura semidoc]iei române[ti – deghizat` \n competen]` [tiin]ific` [i acceptat` adesea, tacit, ca atare. „Vina“ nu e numai a acestor eminescofili diehard, convin[i c` 1. România e \nceputul la toate, 2. Eminescu a[ijderea [i 3. orice scriere din dragoste pentru poetul na]ional merit` publicat`, ci [i – \n primul r\nd, a[ spune – vinovate s\nt institu]iile culturale care le dau girul propriului renume [i le permit s` sufoce cu idei demne de G\g` un spa]iu oricum foarte populat, precum cel al exegezei eminesciene.

A[a, de pild`, responsabilitatea revine editurilor care \i public`, fie [i \n formula pay for print; cum altfel s` \mi explic faptul c` Brumar (Timi[oara) trimite \n libr`rii, cu girul unui intelectual de talia lui Robert {erban (editorul c`r]ii), volumul Eminescu versus Einstein (2012), semnat de Virgil Ene (membru al „Asocia]iei Medicilor Scriitori [i Publici[ti“ din România) [i prezentat pe ultima copert` ca „o carte multidisciplinar` \n care cititorul se va l`sa atras \n parcurgerea ei de un inte-

res [tiin]ific deosebit.“ |ntr-adev`r, con]inutul studiului – destinat a dovedi c` Eminescu a anticipat teoria einsteinian` a relativit`]ii [i c` \ntre cele dou` genii asem`n`rile s\nt multe [i esen]iale – se men]ine, pre] de 208 pagini cu ilustra]ii, la aceast` \n`l]ime clar` a ideilor. Dac` \n]elegem pasiunea lui Virgil Ene pentru literatur` (a mai publicat, \n 2010, Previziuni [tiin]ifice \n via]a [i opera lui Eminescu), nu putem dec\t regreta u[urin]a cu care o editur` at\t de prestigioas` \l promoveaz`, pentru meritul de a fi „constatat o similitudine de idei \ntre Einstein [i Eminescu, orientate spre c`utarea adev`rului, frumosului [i pacifismului \n lume“, \n loc s` caute a-l l`muri c` \ntemeierea „unui spital de chirurgie toracic` de 120 de paturi“, la Timi[oara, e mult mai \ndrituit` a-i asigura faim` [i respect autorului. |ntruc\t biografia lui Eminescu [i Einstein „este \n mare foarte deosebit` [i particular` \n ceea ce prive[te na]ionalitatea, p`rin]ii, locul de na[tere“, compara]ia \ncepe cu asem`narea dintre muste]ile stufoase ale geniilor \n cauz`, iar autorul \[i propune „s` \i apropiem \n multe asem`n`ri posibile, dar s` le marc`m [i deosebirile existente \nt\lnite \n aceast` perioad`.“ (sic!) Cu a[a debut, b`rbile s\nt,

DILEMATECA

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n

n DILEMATECA V~ RECOMAND~ n Cartea ca destin (Daniel Cristea-Enache \n dialog cu Dan C. Mih`ilescu), Editura Humanitas, 2013, o carte de convorbiri \n care Dan C. Mih`ilescu poveste[te, cu farmecu-i proverbial, despre „risipitorism“, moartea vie]ii literare, „conspirativit` paranoic`“ [i alte metehne de amintit [i despicat. Iar, la final, ca bonus, c\teva poeme de tinere]e, cel pu]in surprinz`toare.

(Simona Sora)

n Zadie Smith, Nord-Vest, Editura Polirom, 2013, traducere de Casiana Ioni]`. Neast\mp`rat, mu[c`tor, roman-vertij, Nord-Vest \ncepe cu un „soare dolofan“ [i se termin` a[a cum trebuie. Nu-l uita]i acas` c\nd pleca]i \n vacan]`.

(Luiza Vasiliu)

pagina 23

n Tunelul, romanul cult, din 1948, al lui Ernesto Sábato (n`scut chiar zilele astea, pe 24 iunie), acum [i \n varianta audio-book, \n traducerea Tudorei {andru Mehedin]i [i \n lectura minunat` a lui R`zvan Vasilescu \ntins` pe trei CD-uri, \nsum\nd nu mai pu]in de trei ore [i 23 de minute – cam c\t drumul p\n` la mare.

(Marius Chivu)

pagina 24

RECENZII

LITERATUR~ Hortensia Papadat-Bengescu, Opere III. Romane („Str`ina“ – roman inedit), text stabilit [i note de Gabriela Om`t, studiu de arhiv` [i selec]ia lotului manuscris Str`ina de Elena Docs`nescu, Academia Român` & Funda]ia Na]ional` pentru {tiin]` [i Art`, 2012, pre] neprecizat

Str`ina – o carte despre „calvarul conjugalit`]ii“ [i „servitu]ile condi]iei feminine“ Pe l\ng` jurnalul lui Sebastian, memoriile [i „agendele“ lovinesciene sau exhaustivele antologii [i sinteze consacrate modernismului românesc, doamna Gabriela Om`t ne-a mai f`cut un cadou minunat, edit\nd \n premier` romanul Str`ina, al Hortensiei Papadat Bengescu, mult` vreme considerat pierdut. Dincolo de orice specula]ii posibile, din cercetarea documentelor p`strate rezult` c`, departe de a se fi r`t`cit \n sertarele editurilor – cum a l`sat autoarea \ns`[i s` se \n]eleag` –, aceast` ultim` crea]ie bengescian` nu a fost niciodat` finalizat` \ntr-o form` c\t de c\t coerent`, publicabil`. C\t prive[te geneza romanului, editoarea subliniaz` c`, \n martie 1942 (adic` dup` numai un an [i ceva de la demararea proiectului), Hortensia Papadat-Bengescu vorbe[te deja \ntr-o epistol` de \ncheierea unui „prim text absurd“, const\nd dintr-o sum` de fragmente care ar fi trebuit reunite ulterior „dup` tehnica montajului cinematografic.“ Metoda aceasta de lucru fusese exersat` cu succes [i \n romanele anterioare, [i nu mic` mi-a fost mirarea descoperind c` tot astfel \[i compunea fic]iunile romane[ti E. Lovinescu \nsu[i, criticul care a jucat un rol \nsemnat \n cariera autoarei Concertului din muzic` de Bach. Arhiva cu manuscrise tr`deaz` \ns` – am anticipat – e[ecul

opera]iunii de asamblare a fragmentelor aflate \n varii faze de redactare, a[a \nc\t, din 1942, data \ncheierii versiunii prime, [i p\n` \n 1955, c\nd se stinge din via]`, prozatoarea va reveni \n zadar asupra manuscriselor, f`r` s` g`seasc` solu]ia just`, elabor\nd mereu alte [i alte variante ale acelora[i texte. De ce nu a mai reu[it totu[i „marea P`pu[`reas`“ s`-[i fac` [i acum treaba p\n` la cap`t?

Gabriela Om`t crede c` principala cauz` a nereu[itei ar fi fost „exasperarea provocat` de firea dificil` a so]ului“, cu excese friz\nd „maladia mental`“, numeroase \nsemn`ri confesive pun\nd la zid c`s`toria – „aceast` catastrof`“ (Hortensia dixit!) care r`pe[te femeii libertatea de a crea. „Toat` via]a am scris a[a, fugind cu h\rtiile mele de colo colo“, m`rturise[te la un moment dat prozatoarea, excedat` de neajunsurile condi]iei sale de femeie m`ritat`. {i, \n alt` parte: „Eu ]in la adev`r [i nu m` preocup` dec\t adev`rul, chiar dac` e tragic.“ De aceea, poate, de[i inten]iona s` fie o continuare a romanului R`d`cini, ultima crea]ie bengescian` va c`p`ta treptat o configura]ie epic` aparte, relativ autonom`, prin intrarea \n scen` a unui nou personaj, Ina („Str`ina“), asupra c`ruia se va focaliza obsesiv aten]ia autoarei – de unde [i nota autobiografic`

LITERATUR~ Intelectuali la crati]`: amintiri culinare [i 50 de re]ete, prefa]`, schi]e de portret, concep]ie [i coordonare editorial` de Ioana Pârvulescu, ilustra]ii de Mihail Co[ule]u, Editura Humanitas, 2012, 37 lei

|n ultimele decenii, interesul pentru buc`t`rie – devenit` athanorul omului contemporan – e tot mai mare. Apar tot felul de opusuri gastronomice, de la simple c`r]i de bucate p\n` la memorii ale chef-ilor celebri [i istorii culturale ale buc`t`riilor lumii. Apar canale de televiziune care-i promoveaz` pe buc`tari ca pe ni[te rock star-uri charismatice. Apar reviste de gastronomie [i competi]ii \n care g`titul este echivalentul turnirului cavaleresc de odinioar`.

Volumul de fa]` e o m`rturie a acestui interes [i pe teren autohton. Nu e o noutate fascina]ia scriitorilor fa]` de m\ncare sau buc`t`rie: subiectul e deja aproape de epuizare, \ntr-o palet` generoas` de formule posibile. Pe scurt, \n avalan[a – ca s` nu zic isteria – gastroliterar` [i gastromediatic` a ultimei decade, orice nou` \ncercare de acest gen amenin]` s` fie o surs` de indigestie. Cu toate acestea, „amintirile culinare“ [i cele „50 de re]ete“ reunite de Ioana Pârvulescu (c`reia \i apar]in nu doar concep]ia volumului, ci [i simpaticele schi]e de portret ce introduc fiecare invitat \n parte) s\nt absolut seduc`toare. Chiar se citesc cu poft`. Fiecare text e un fel de m\ncare adus la mas` de un scriitor, [i pl`cerea vine, ca la orice mas` respectabil`, din diversitatea bucatelor, dar [i din servirea lor dup` o logic` atent` nu doar cu palatul [i papilele, ci [i cu mintea cititorului (tot un palat, \n fond). De altfel, \n aceea[i idee a p`str`rii unui anume ceremonial,

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Amintiri din buc`t`rie fiecare text e precedat de un panseu gastroliterar al lui Brillat-Savarin [i de o ilustra]ie inspirat`, realizat` de Mihail Co[ule]u. Nu vorbe[ti despre un festin apuc\ndu-te s` dezv`lui meniul, a[a c` v` las intact` surpriza descoperirii tuturor bun`t`]ilor visate, g`tite [i descrise de invita]ii volumului. Chiar [i cei mai mofturo[i vor pleca satisf`cu]i de la aceast` mas`.

Fire[te, succesul unei astfel de antologii, oricare ar fi subiectul provocator, depinde mai ales de invita]i. Avem 20 de texte scrise de nume mari, \ntr-o bine cunoscut` [i asumat` conven]ie confesiv`, dar comunic\nd diferit (emo]ii, locuri, epoci). Nu avem doar o carte de amintiri, fie ele [i culinare, ci [i un portret en miettes al unei epoci care se \ntinde c\t via]a celor care scriu despre ea [i, uneori, chiar mai mult de-at\t, evoc\nd bunici, m`tu[i sau buc`t`rese din vremuri (ca) de basm. Dac` e adev`rat c` „e[ti ceea ce m`n\nci“, poate vre]i s` [ti]i c\te ceva (ceva ce nu [tia]i) despre Andrei Ple[u, Neagu Djuvara, Monica Pillat, Adriana Bittel, Emil Brumaru, Livius Ciocârlie, Adriana Babe]i, Dan C. Mih`ilescu, Mircea C`rt`rescu, Oana Pellea [i al]ii. Ca la orice mas`, unii \]i plac mai mult, al]ii doar \]i potolesc foamea. Cert e c` nu pleci fl`m\nd. Spicuiesc anonim [i pofticios un meniu afectiv: felia de p\ine cu untur`, mel[pais-ul, gogo[arii cu sm\nt\n`, colarezii, tortul de gri[, ou`le tocate, turta de m`lai, alivencile, spuma de zmeur` (pe care [i

semnalat` prompt \n paginile de comentarii.

Dup` dificila activitate de descifrare a manuscriselor (Hortensia scria chinuit, umpl\nd p\n` la refuz pagina), Gabriela Om`t propune mai \nt\i o versiune proprie a nara]iunii romane[ti („Str`ina“ – ipotez` de reconstituire), variantele textelor de baz` fiind grupate apoi \ntr-o sec]iune aparte (Romanul alternativ), ce ofer` cititorului libertatea de a-[i construi singur „romanul“ preferat. Maniera aceasta de editare \[i afl` justificarea \n faptul c` abia parcurgerea succesiv` a celor dou` secven]e face posibil` recuperarea „\n hologram`“ a romanului neterminat – p\n` la urm`, unul mediocru din punct de vedere estetic (sau, oricum, sub nivelul celor anterioare), dar de o indiscutabil` valoare documentar`, aduc\nd informa]ii nepre]uite „despre psihologia autoarei [i despre activitatea ei creatoare.“ Numai un cercet`tor \mp`timit de propria meserie p\n` la sacrificiul de sine, cum este doamna Gabriela Om`t, se putea \ncumeta la o astfel de munc` grea, dificil`, complicat` \n toate privin]ele. Nu g`sesc suficiente cuvinte de laud` pentru a-i r`spl`ti efortul [i a elogia cum se cuvine aceast` remarcabil` edi]ie critic`, menit` a retrezi interesul pentru opera celebrei noastre prozatoare din interbelic.

Antonio Patra[

mama mea o f`cea \n copil`rie), ciulamaua, arlechinul, pandi[panul, m\ncarea de gutui. Peisajul culinar comunist ce rezult`, ca un puzzle, din multe dintre aceste texte, cu lipsurile [i m\nc`rurile-surogat inventate ad-hoc, ar merita, cu siguran]`, o antologie separat`.

Intelectuali la crati]` e, la rigoare, [i o carte de bucate (am testat c\teva re]ete, s\nt fezabile, spre deosebire de cele ale lui P`storel). Cine vrea s` ia lec]ii de g`tit (mai mult afectiv, a[ zice) de la personaje celebre ale scenei culturale române[ti are acum ocazia s-o fac`. Ca bonus de lectur`. Dar cartea de fa]` este, \n primul r\nd, un „[antier“ memorialistic \n care m\nc`rurile devin, ca la Proust, pretexte pentru rememor`ri, pove[ti de via]`, crochiuri de istorie tr`it` (cum spune [i coordonatoarea volumului). Fascinante nu s\nt m\nc`rurile \n sine (sau poate c` s\nt \n m`sura \n care, totu[i, literatura re]etelor are [i ea poezia ei), ci ambalajul de poveste \n care le primim [i le citim.

Florina P\rjol

Charles Dickens, Marile speran]e, traducere din limba englez` [i note de Cristina Jinga, Editura Corint, 2013, 24,90 lei

Lumea v`zut` de Pip controlabile.

Protagonistul (Pip) are rolul naratorului devia]ionist, a c`rui „subiectivitate“ \nlocuie[te „obiectivitatea“ autorului omniscient tradi]ional.

El vede lumea printr-o lentil` deformant`, asemenea orfanului lui Freud din Der Dichter und Phantasieren/Crea]ia artistic` [i reveria diurn`, adapt\nd situa]iile, \n care se afl`, la dimensiunile procustiene ale „marilor“ sale „speran]e“ ascunse. |ndr`gostit de Estella, Pip mizeaz` pe talentul lui analitic [i crede, necondi]ionat, c` domni[oara Havisham (mama adoptiv` a fetei) a decis s`-i devin` sponsor anonim, pentru a-i oferi o educa]ie [i, implicit, un statut social – ambele indispensabile unui mariaj cu cineva din „clasa superpus`“. Acest comportament r`m\ne simptomatic pentru un personaj care respinge, subliminal, duritatea existen]ei [i se complace \ntr-o reconfortant` reverie autovalidat`. Pip ajunge astfel s` r`stoarne lumea cu susul \n jos, s` proiecteze imaginile vie]ii \ntr-o oglind` inversat` [i derutant`. Aparen]ele s\nt interpretate ca realitate, iar realitatea – ca aparen]`. Singurul care-i observ` maniera deviat` de rela]ionare cu alteritatea este juristul Jaggers, omul de \ncredere al domni[oarei Havisham [i, totodat`, administratorul micii averi primite de Pip de la binef`c`torul necunoscut. Misteriosul domn \i spune eroului nostru, u[or cinic, s` nu judece nimic du-

LITERATUR~ Giovanni Botero, Della ragion di stato/Despre ra]iunea de stat, traducere din limba italian` de Georgiana Buzu, cronologie, note [i \ngrijirea edi]iei de Smaranda Bratu Elian, traducerea citatelor latine[ti de Florica Bechet, prefa]` de Adriano Prosperi, Colec]ia „Biblioteca italian`“, Editura Humanitas, 2013, 45 lei

Botero, europeanul consens din partea celor guverna]i, \ntruc\t guvernarea nu trebuie s` recurg` la for]` (chiar dac` uzul acesteia este legitim), dec\t \n ultim` instan]`. Prin Locke [i ideologia Revolu]iei americane de la 1776, aceast` necesitate a consensului este fundamental` pentru legitimitatea [i guvernabilitatea unui stat [i trimite direct la no]iunea contemporan` de (good) governance.

Botero este [i unul dintre fondatorii a ceea ce numim ast`zi geopolitic`; \n acest sens pot fi citate scrierea sa Delle cause della grandezza e magnificenza delle città (1588), dar [i o alt` foarte cunoscut` lucrare a lui, Relazioni universali (patru volume publicate \ntre 1591-1596, un al cincilea, r`mas inedit, va vedea lumina tiparului abia \n 1895), unde autorul descrie aproape toate statele europene ale epocii (inclusiv }`rile Române), cu geografia lor economic`, cu demografia, structurile administrative, cultura religioas` [i tradi]iile respective. Lucrarea, cu 17 edi]ii \n zece ani [i tradus` \n mai multe limbi, a devenit un \ndrumar esen]ial pentru diploma]ia secolului al XVII-lea. |n lucrarea sa Despre ra]iunea de stat (1589), Giovanni Botero se arat` a fi exponentul unui conservatorism temperat, \n spiritul Reformei catolice care urmeaz` Conciliului din Trento. El le cere guvernan]ilor s` evite reformele inutile, noutatea de dragul nout`]ii, „s` prefere lucrurile vechi celor noi [i lucrurile lini[tite celor tulburi“,

Codrin Liviu Cu]itaru

s` favorizeze constituirea [i dezvoltarea unei clase mijlocii (i mezani) – care este „mai lini[tit` [i mai u[or de guvernat“ – [i, \n acela[i timp, s` \ncerce s` reteze ambi]iile primejdioase ale celor suspu[i. Cuv\ntul de ordine, peste tot \n carte, este prudenza, termen care traduce aristotelicul so-phros´yne-, o no]iune esen]ial` pentru cultura clasic` greac`, ce include cump`tarea, \n]elepciunea, echilibrul.

Lectura c`r]ii lui Botero se poate dovedi o experien]` cultural` aparte, ca Exerci]iile spirituale ale lui Ignaziu de Loyola, \ntruc\t acest gen de reflec]ie asupra a ceea ce poate fi politica pus` \n slujba binelui comun pare s` lipseasc` României de ast`zi.

Ion Goian

pagina 25

Giovanni Botero (1544-1617), teolog [i filozof italian, iezuit, a avut o \ndelungat` carier` \n diploma]ie [i [i-a c\[tigat, prin lucr`rile sale, o faim` european` \n a doua jum`tate a secolului al XVI-lea. Cartea sa Despre ra]iunea de stat este amintit` \n orice istorie a ideilor politice moderne, tema ei fiind inextricabil legat` de geneza statului european modern. Oamenii politici au practicat – uneori f`r` s` [tie (a[a cum Monsieur Jourdain f`cea proz` f`r` s` [tie) – ra]iunea de stat, adic` arta de a guverna utiliz\nd mijloacele cele mai potrivite pentru a-[i men]ine puterea (la nevoie, recurg\nd la for]` sau la instrumente excep]ionale), dac` aceast` putere se exercita \ntr-un scop considerat legitim de cea mai semnificativ` parte a societ`]ii. Conceptul ra]iunii de stat propus de Botero (f`r` a fi, de fapt, inventatorul lui, pentru c` acesta se poate reg`si, \n esen]`, \n opera lui Machiavelli) implic`, a[adar, aspectele cele mai discutate ale ideii moderne de politic`: puterea, legitimitatea, uzul for]ei, excep]ia (din care, de pild`, Carl Schmitt va face piatra unghiular` a teologiei sale politice).

Botero dezvolt` \n cartea sa o viziune despre politic` [i despre stat, care poate p`rea surprinz`tor de modern` [i, lucru remarcabil, surprinz`tor de european`, \n sensul pe care \l d`m ast`zi acestui cuv\nt. Este interesant, de pild`, faptul c` Botero subliniaz`, \n mai multe r\nduri, necesitatea, pentru guvernan]i, de a ob]ine un anume

p` semne, ci doar dup` esen]e.

Pozi]ia privilegiat` \i confer`, clar, taciturnului avocat un aer de autoritate. Personajul st` \n v\rful piramidei textuale (precum autorul omniscient din romanul tradi]ional), contempl\nd destinele eroilor [i f`c\nd observa]ii arogante, de genul celei amintite. Statutul s`u „narativ“ contrasteaz`, \n mod absolut, cu cel al lui Pip – a[ezat, simbolic, la polul „epic“ opus. Dac` Pip, ca narator, se zbate, \n mijlocul evenimentelor, s` descifreze lumea, e[u\nd lamentabil prin excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor omniscient, prive[te panoramic universul romanului [i se deta[eaz` \ntr-o obiectivitate sarcastic`. Pip „nareaz`“ iluzii, \n vreme ce Jaggers „studiaz`“ realit`]i. Cred c` alegoria structurat` de Dickens \n Marile speran]e devine, \n acest punct, mai lizibil` dec\t oriunde altundeva. La \nceputul modernit`]ii, el scrie despre un conflict literar incipient: cel dintre narator [i autor. Naratorul se na[te, nietzschean, din confuzie, pe c\nd autorul moare, barthian, \n limpezimea sa olimpian`.

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Povestea victorianului Charles Dickens, din Great Expectations/Marile speran]e, publicat` ini]ial, \n form` de foileton, \n 1860 [i mulat` perfect pe tiparul melodramelor clasice, a emo]ionat at\t de mult genera]ii \ntregi de cititori din lumea \ntreag`, \nc\t receptarea sa critic` a p`rut s` se opreasc`, timp \ndelungat, pe palierul strict narativ, refuz\nd s` deslu[easc`, dincolo de intriga romantic`, ecua]ia estetic` foarte complex` prefigurat` revolu]ionar de autor pentru viitorul modern [i chiar postmodern al genului epic. Triumful orfanului inocent asupra loviturilor date de o lume malign` [i corupt` a fost mai atr`g`tor, \n exerci]iul lecturii, dec\t metafora subteran` a scriiturii, conform c`reia subiectivitatea uman` modific` profund realitatea, plas\nd existen]a noastr` \ntr-un decor fic]ional. Aceast` sugestie de subtilitate se realizeaz`, \n textul dickensian, prin urm`rirea detaliat` a felului mistificator \n care un narator necreditabil (primul, poate, din literatura universal`, \n ordine cronologic`, realmente autentic \ntr-o astfel de postur`!) \[i reprezint` fenomenalit`]ile universului exterior. „Adev`rurile“ spa]iului s`u interior („adev`ruri“ ce trebuie \n]elese ca dorin]e sublimate) au prioritate \n fa]a realit`]ilor concrete din via]a imediat` [i, ca atare, faptele propriu-zise intr` \ntr-un joc al impresiilor, al aparen]elor [i, nu \n ultimul r\nd, al fic]iunilor in-

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~

pagina 26

RECENZII

ISTORIE Marele R`zboi \n memoria b`n`]ean` 1914-1918, Antologie, edi]ie, studii [i note de Valeriu Leu [i Nicolae Boc[an; au colaborat Mihaela Bedecean [i Ionela Moscovici, Presa Universitar` Clujean`, 2012, 55 lei

Amintiri b`n`]ene despre Marele R`zboi Apropierea centenarului care va fi comemorat \n 2014 a (re)adus \n aten]ia multor istorici problematica Primului R`zboi Mondial. „Marele R`zboi“, cum i-au spus mul]i \nainte de a experimenta oroarea \nc` [i mai mare a celei de-a doua conflagra]ii mondiale, a prilejuit at\t o pletor` de lucr`ri scrise \n cheie partizan`, celebr\nd eroismul trupelor proprii [i ve[tejind faptele celor afla]i \n tab`ra opus`, c\t [i scrieri care au \ncercat s` surprind` complexitatea problemelor cu care s-au confruntat oamenii [i societ`]ile angrenate \n r`zboi. Dac` \n istoriografiile occidentale cercet`rile bazate pe multiperspectivitate s-au impus, \n cultura româneasc` aceast` \nnoire r`m\ne \nc` \n mare m`sur` un deziderat al viitorului, fapt dovedit [i de lipsa de receptivitate a istoricilor fa]` de sugestiile novatoare din remarcabila carte a Mariei Bucur, Heroes and Victims.

Remembering War in Twentieth-Century Romania (Indiana University Press, 2009). Dup` cum arat` [i experien]a istoriografiilor occidentale, memorialistica participan]ilor direc]i la evenimente are poten]ialul de a atrage aten]ia asupra multor aspecte care au fost trecute sub t`cere \n nara]iunile de inspira]ie oficial` despre r`zboi. La noi, unele relat`ri de epoc` au fost deja publicate, altele \[i a[teapt` \nc` editorii, dar lipse[te un corpus care s` adune la un loc aceste impor-

tante izvoare istorice.

De mai multe decenii, Nicolae Boc[an [i Valeriu Leu s-au angajat \ntr-un efort masiv [i consecvent de editare a izvoarelor istorice referitoare la istoria modern` a Banatului, iar contribu]iile lor au \nnoit cunoa[terea cu privire la multe evenimente [i procese istorice. Acum mai mul]i ani, ei s-au angajat \n analiza [i restituirea memorialisticii referitoare la Primul R`zboi Mondial, iar dup` decesul prea timpuriu al lui Valeriu Leu, efortul a fost continuat de c`tre profesorul Nicolae Boc[an. Acest volum este doar primul dintr-o serie de patru tomuri preg`tite de cei doi istorici. El cuprinde, dup` dou` ample studii introductive, 25 de texte de epoc` apar]in\nd unui num`r de 18 b`n`]eni care au l`sat m`rturii cu privire la r`zboi sau la Marea Unire din 1918. Autorii au fost ordona]i alfabetic, acest volum cuprinz\nd pe cei ale c`ror nume \ncep cu literele A-F. Multe texte s\nt edite, altele au la baz` manuscrise din diverse arhive. M`rturiile s\nt variate, de la \nsem`rile succinte ale lui Petru Albu cu privire la \ntoarcerea din Siberia, \n ]ar`, \n anul 1920, p\n` la textele ample ([i deseori bine cunoscute) redactate de Coriolan B`ran, Valeriu Brani[te sau Aurel Cosma. |n mod firesc, stilurile [i percep]iile au diferit de la un autor la altul. Remarc`m amintirile \n cheie scri-

FILOZOFIE

De ce r`spund modernii |ntreb`rilor pariziene?

S\nt dou` \ntreb`ri care survin \n lectura |ntreb`rilor pariziene ale lui Eckhart: 1) care s\nt temele de maxim` importan]`, reunite [i clarificate aici, dar dispersate \n restul operei sale, [i 2) care s\nt cele mai vizibile consecin]e moderne ale g\ndirii eckhartiene din aceste texte? Ca s` putem r`spunde, trebuie remarcat faptul c` \ntre magistrul Eckhart care predic` cu exaltare pe valea Rinului, \n germana veche, [i acela[i magistru care \[i disput` riguros ideile, folosind limba latin` \n contextul universitar de la Paris, exist` o diferen]` frapant`. Cea de-a doua postur` a lui Eckhart este ilustrat` \n |ntreb`rile pariziene traduse de Daniel F`rca[, volum care, reunind Prologurile, |ntreb`rile pariziene [i trei predici, ne prilejuie[te aceast` reflec]ie.

Pentru a r`spunde primei \ntreb`ri [i pentru a da seama de noile dimensiuni pe care g\ndirea le poate crea pornind \ntotdeauna de la ceea ce deja a asimilat, ne st` la \ndem\n` \ntreaga noastr` modernitate care, de[i postuleaz` necesitatea apelului la antici pentru a se legitima, reu[e[te s` rememoreze – \n pu]inele ei momente de acest fel – [i s` dezvolte teme ale filozofiei medievale. S` ne g\ndim, de pild`, la celebra sintagm` eckhartian` „Dumnezeu este \n]elegere“ (deus est intelligere). Ea este dezvoltarea identit`]ii dintre fiin]` [i g\ndire, formulate originar de Parmenide. Ceea ce Eckhart adaug` \n formarea

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Meister Eckhart, |ntreb`ri pariziene [i alte scrieri, traducere din limba latin`, introducere, indici, glosar [i note explicative de Daniel F`rca[, Colec]ia „Biblioteca medieval`“, Editura Polirom, 2013, 39,95 lei

propriei teze (asum\nd, f`r` s` [tie, teza eleat`), este reorientarea identit`]ii \n direc]ia afirm`rii unei preeminen]e a \n]elegerii \n raport cu fiin]a.

La aceasta concur` [i teze neoplatoniciene: [tim c`, pentru Plotin, inteligen]a universal` hr`ne[te \ntreaga ierarhie. Numai \n acest fel actul de auto\n]elegere al naturii divine ajunge \ntemeietor al fiin]ei sale. Or, nimic din lumea modern` nu este str`in acestei idei a primordialit`]ii cunoa[terii \n raport cu fiin]a, fie doar [i pentru c` Hegel a g\ndit \ntemeierea celei din urm` ca fiind dat` de un Spirit universal \n]eles drept cunoa[tere, iar, pe de alt` parte, pentru c` Schopenhauer \[i imagina, spre sf\r[itul vie]ii, faptul c` lucrurile despre care vorbe[te s\nt, \n esen]`, acelea[i cu cele despre care a vorbit [i Eckhart.

Iat` cum doi g\nditori moderni de nereconciliat se revendic` de la acela[i maestru: unul \n miezul sistemului s`u, iar cel`lalt numai \ntr-o manier` declarativ`.

Cel`lalt r`spuns prive[te maniera \n care Eckhart se \nscrie \n contextul tensionat al sf\r[itului de secol XIII. Critica distinc]iei dintre fiin]` [i esen]` fusese formulat` ini]ial de Averroes, care sus]inea c` \ntre „faptul c` un lucru este“ [i „ceea ce el este“ nu exist` nici o diferen]` la nivelul realit`]ii, ci existen]a este \ns`[i manifestarea esen]ei. Aceast` critic` a alimentat disputa spectaculoas` a ontologiilor medievale. Me-

se de Octavian Furlugeanu, mai ales pentru relatarea modului \n care a fost perceput`, \ntr-un lag`r de prizonieri din Rusia, intrarea \n r`zboi a României \mpotriva Austro-Ungariei. Savuroase s\nt [i amintirile preotului militar Coriolan Buracu, care a adus alinare [i \mb`rb`tare (inclusiv prin organizarea unor proiec]ii de film) at\t militarilor afla]i pe front, c\t [i r`ni]ilor din spitale [i prizonierilor ru[i. Bog`]ia informa]iilor [i a perspectivelor deschise de aceste m`rturii ne face s` regret`m faptul c` acest volum a fost publicat \ntr-un tiraj limitat. Desigur, dimensiunile volumului [i ale seriei de m`rturii pl`nuite de cei doi editori explic` aceast` op]iune. Credem \ns` c` o publicare paralel` online ar putea face ca aceste m`rturii s` fie accesibile unui public mai larg, interesat de avatarurile oamenilor simpli prin[i \n angrenajul „marii istorii“.

Bogdan Murgescu

rit` s` remarc`m viziunile opuse asupra universului care rezult` din asumarea distinc]iei reale dintre fiin]` [i esen]` (precum la Toma din Aquino) sau din critica pe care Eckhart (urm\ndu-l pe Dietrich din Freiberg) o face acestei distinc]ii.

Dac` \n primul caz este vorba despre o reprezentare ierarhic` asupra lumii, de inspira]ie neoplatonician`, la Eckhart vedem efortul teologiei cre[tine de separare fa]` de neoplatonism, \nso]it de o critic` a intermediarit`]ii dintre Creator [i creatur`. Or, problema criticii distinc]iei dintre fiin]` [i esen]` este recuperat` de Martin Heidegger, de[i el atribuie vina „uit`rii fiin]ei“ tocmai acestei distinc]ii ontologice.

Dar dincolo de aceste note, r`m\ne \nsu[i textul eckhartian care, deoarece \nchide neclarit`]i fecunde, invit` la o \n]elegere profund`, at\t a surselor g\ndirii sale, c\t [i a efectelor pe care aceast` g\ndire le-a produs. Iar lumea modern` nu poate ignora |ntreb`rile lui Meister Eckhart, ci le reia \ntr-un dialog discontinuu.

Ioana Curu]

Paddy Hirsch, Oameni versus pie]e. Economia pe \n]elesul tuturor, Colec]ia „Economie [i societate“, Editura Polirom, 2013

Jocul de-a afacerile |n mod similar s\nt prezentate concepte frecvent \nt\lnite \n jargonul financiar – precum marj`, swap, instrumente derivate, rate ajustabile sau politic` fiscal`.

Unul dintre capitolele cele mai interesante este cel dedicat banilor, care include [i povestea dezvolt`rii sistemului monetar de-a lungul istoriei. |nlocuirea trocului cu un mijloc de plat` u[or transferabil, transportabil [i m`surabil a reprezentat o evolu]ie important` \n istoria comer]ului. E fascinant` trecerea \n revist` a c\torva tipuri de monede folosite de-a lungul timpului, de la boabe pre]ioase la pietricele, [i de la discurile de piatr` cu diametrul de 2,5 cm la cele cu diametrul de 4 metri, folosite \n insulele Yap din Pacificul de Vest. Lungul drum de la palpabil la abstract parcurs de sistemul monetar e [i el schi]at prin punctarea principalelor transform`ri: trecerea de la moneda din metal pre]ios la cea din metal ieftin, apoi la bancnot`, pentru a se ajunge ast`zi la banii electronici.

Lumea instrumentelor financiare derivate, a c`rei reputa]ie a ajuns la cote minime dup` ce acestea au dus la c`derea Lehman Brothers \n 2008 [i la criza financiar` care a urmat, s\nt prezentate ca fiind \n esen]` similare jocurilor de noroc [i pariurilor. Tot ce trebuie s` faci este s` g`se[ti pe cineva care s` accepte pariul pe care \l propui. Pariul, miza, jocul s\nt esen]a acestor ac-

SF Liviu Radu, Armata moliilor, Colec]ia „Nautilus“, Editura Nemira, 2012, 27,90 lei

De-a {eherezada tasy \n lumea asta, iar de-acolo, \n sf\r[it, \n m\inile fanilor acestui gen literar din ce \n ce mai r`sp\ndit, din ce \n ce mai iubit.

Bun. Hai s` vedem ce-avem aici. Avem un curier independent ([i caftangiu contractual, \n timpul liber), Taravik, care umbl` al`turi de un pegas cu dizabilit`]i (adic`, purt`torul unei singure aripi), Kostik, iar Taravik e pus \n situa]ia de a-i lua un inel iubitei lui, Marie]a, cu care \mparte via]a [i patul de ani de zile, dar numai at\t, h`ndr`l`ul nefiind \n stare niciodat` s`-i cumpere un cadou, oric\t de mic. Ei, [i ca \n toate pove[tile bune, c\nd cineva iese la cump`rat un inel, d` peste un zeu care-l ajut` s` ajung` la un morm\nt vestit, despre care nici m`car nu se [tia cu siguran]` c` ar fi adev`rat, de unde omul se \ntoarce cu inelul dorit, [i are parte, pentru asta, de c\teva zile... pl`cute, s` zicem.

Dar s` vezi c`, \n acest timp, \n Terimeea apare un vr`jitor latgan (iar pentru cei familiariza]i cu scrierile lui Liviu Radu nu se poate ca asta s` nu rezoneze \ntr-un fel, pentru c` Imperiul Latgan este legat de Op]iunea, unul dintre romanele de c`p`t\i semnate de scriitor) care-i provoac` pe to]i curierii la o \ntrecere: ei – cu cai, pega[i [i ce mai are omul pe la casa lui, el – cu un soi de barc` zbur`toare... Taravik, Grandik, Bazambik, Tomagik, Boranjik [i al]ii ca ei se-arunc` \n curs` \ntru salvarea onoarei curierilor [i... tot a[a.

Bogdan Barbu

Aventurile se succed unele dup` altele, avem parte de un zeu r`u, de o armat` a moliilor capde-berbec, de balaurl`tori, avem parte de \nt\mpl`ri de neuitat la fiecare pagin` [i nu putem s` nu ne \ntreb`m cum vor fi urm`toarele c`r]i din serie...

Pentru c` Liviu Radu a prins gustul trilogiilor fantasy [i, dup` seria Waldemar (fantasy urban cu iele [i c`pc`uni urm`rindu-se prin Bucure[ti), promite o serie despre Armata moliilor, ba mai mult, chiar s-a pus serios pe scris, public\nd deja un fragment din volumul doi al seriei, sub titlul „La galop prin piramid`“, \n revista CPSF Anticipa]ia nr. 5 (aprilie 2013). Cine [tie ce aventuri \l mai a[teapt` pe Taravik [i cine [tie ce nout`]i vom mai afla despre Imperiul Latgan?

De[i, la urma urmei, ce trompa lui Kefir, ce nasul lui Pomiparth ne intereseaz` acum ce va fi m\ine sau c\nd va fi? Acum s` devenim iar copii [i s` ne juc`m de-a {eherezada. Avem de ascultat o poveste, o aventur` a lui Taravik, iar de spus ne-o spune Liviu Radu, [ti]i dumneavoastr` cine.

Michael Haulic`

pagina 27

Parc` s\ntem copii [i ne juc`m de-a {eherezada. Acesta este sentimentul pe care \l am de fiecare dat` c\nd deschid o nou` carte de Liviu Radu. {i mi se tot \nt\mpl`, din 1999 \ncoace, cale de vreo dou`zeci de c`r]i. {tim c` nu oricine poate fi scriitor, dar printre scriitori s\nt unii care au har de povestitor: c\nd ace[tia deschid gura, parc` P`m\ntul se opre[te \n loc, stelele sclipesc z\mbitoare, v\ntul le alint` cuprinz\ndu-le ca un fular tras pe nas [i pe gur`, iar tot ce poart` urechi \ncremene[te \n singura stare a materiei care a dus la inventarea cuvintelor din familia lui fermecat – ascultatul pove[tilor. Liviu Radu are har pentru asta, Liviu Radu s-a n`scut ca s` povesteasc`, [i chiar o face, [i bine c` o face, bine c` e generos cu noi, `[tia care n-avem – [i nici n-ar trebui s` avem – alt` treab` dec\t s`-l ascult`m pe el spun\nd pove[ti...

Armata moliilor este o nou` mostr` de poveste din dumbrava minunat` a prozei române[ti, este o poveste pe care, dac` n-o export`m, dac` nu d`m cu ea \n popula]ia lumii, atunci chiar s\ntem ni[te fraieri, chiar habar n-avem l\ng` cine tr`im [i ce noroc a dat peste noi s` tr`im \ntr-o astfel de \mprejurare.

A[a c`, dragi prieteni de la Nemira, treaba voastr` nu e nici pe departe terminat`, odat` publicat` aceast` carte, e musai – dar musai! – ca ea s` ajung` pe mesele agen]ilor literari, iar de acolo \n portofoliile editurilor care public` fan-

tivit`]i \n care este sigur c` cineva va pierde. Rezult` p\n` la urm` c` afacerile din sectorul financiar s\nt un joc \n care c\[tig` cei care au curajul s` \[i asume riscuri [i inspira]ia de a se plasa de partea corect` a tranzac]iei, fiind capabili s` transforme incertitudinea \n bani.

Pe alocuri, exemplele folosite pentru explicarea termenilor financiari s\nt ancorate prea mult \n cultura [i mentalitatea americane. Rezervarea din timp a curcanului de Ziua Recuno[tin]ei sau tranzac]ionarea cartona[elor cu juc`tori de baseball s\nt prezentate ca practici pe \n]elesul tuturor, dar \n cazurile de fa]` ar fi mai corect de spus c` s\nt familiare tuturor americanilor. Purcelu[ii afaceri[ti sau tranzac]iile \ntre copii, cu corzi de s`rit [i batoane de ciocolat`, folosite de asemenea ca exemple pe parcursul c`r]ii, duc cu g\ndul la lumea lui Tom Sawyer [i spiritul de business cultivat \n America, de la cele mai fragede v\rste.

Per total \ns`, avem de-a face cu o carte instructiv` [i agreabil`, un ghid practic de \n]elegere a lumii financiare, adresat publicului larg.

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Licen]iat \n francez` [i studii interna]ionale la Universitatea Warwick, cu experien]` jurnalistic` global` (Anglia, Hong Kong, Vietnam, Bosnia, SUA), Paddy Hirsch s-a dedicat studiului pie]elor financiare [i explic`rii mecanismelor care le anim`, pe \n]elesul publicului larg. Activ pe mai multe canale media (radioul public din SUA, portalul financiar Marketplace.org, videoblogging) [i beneficiarul unei burse de cercetare la Stanford, Hirsch a debutat editorial \n 2012 cu Oameni versus pie]e. Nevoia publicului nespecialist de a \n]elege dinamica pie]elor financiare tot mai turbulente i-a adus audien]e \n continu` cre[tere.

Hirsch pleac` de la premisa c` a investi presupune din start o confruntare \ntre oameni [i pie]e, insist\nd asupra faptului c` nu este corect` folosirea termenului „pia]`“ la singular, fiecare dintre sectoarele pie]ei financiare func]ion\nd dup` reguli specifice. Obiectivul s`u este s` explice concepte, servicii [i produse financiare complexe, \ntr-un limbaj accesibil, folosind exemple familiare cititorilor, precum povestea celor trei purcelu[i [i a casei lor de c`r`mid`. De[i ridicat` pe cheltuiala doar a unuia dintre cei trei, ceilal]i doi pot deveni coproprietari sau ac]ionari dac` achit` c`tre purcelul constructor o sum` reprezent\nd un procent din banii cheltui]i pentru ridicarea casei, plus o tax` de \ntre]inere lunar`.

DILEMATECA

RECENZII

POLITOLOGIE

pagina 28

LOCURI DE CITIT Stela Giurgeanu

Cu cartea pe insul` Cunoa[te]i, f`r` \ndoial`, acea \ntrebaretest care ridica problema c`r]ii pe care a]i lua-o cu dumneavoastr` pe o insul` pustie.

R`spunz\nd, numea]i de fapt cartea prin excelen]`, cartea-prieten`, cartea-confident`, cartea-alter-ego sau, din contr`, cartea-partener` de discu]ii.

De obicei, r`spunsul la o asemenea \ntrebare ipotetic` este unul deloc ipotetic; este \ndelung c\nt`rit, c`ci dintre toate c`r]ile citite, sau dintre cele care ard de ner`bdare s` fie citite, cartea ca unic` \nso]itoare trebuie aleas` cu grija celui care pune \n balan]` pustietatea cu universalul.

Dar ce se \nt\mpl` c\nd, de exemplu, \ntrebarea te ia prin surprindere [i te g`se[ti \ntr-o dup`-amiaz`, f`r` s` fi g\ndit, a[teptat sau prev`zut posibilitatea, „blocat“ pe o „insul`“? Fie ea [i una metaforic`...

A fost g\ndit` ca centru cultural. A[ezat` \ntre Kupfergraben [i r\ul Spree, av\nd statut de membru al Patrimoniului Universal UNESCO, Museumsinsel din Berlin g`zduie[te azi un grup de cinci muzee.

Ideea de a str\nge laolalt` unele dintre cele mai importante muzee din Europa a luat na[tere \n 1830, c\nd, sub regele Frederich Wilhelm al III-lea, a \nceput construc]ia Muzeului Regal, cel care ast`zi este Altes Museum. Transformarea insulei \ntr-un centru cultural a ap`rut \ns` zece ani mai t\rziu, la propunerea arhitectului prusac Friedrich August Stüler, cel care a proiectat Neus Museum, construc]ie finalizat` \n 1859. 17 ani mai t\rziu, \n 1876, a fost terminat` [i Alte Nationalgalerie, urm\nd ca, \n 1904, s` fie ad`ugat [i Muzeul Kaiserului Friedrich (cel care a devenit mai apoi Muzeul Bode). Cel de-al cincilea muzeu ad`ugat proiectului a fost Pergamon, terminat \n 1930. |n al Doilea R`zboi Mondial, cl`dirile au fost bombardate aproape \n \ntregime, iar \n timpul R`zboiului Rece, colec]iile au fost \mp`r]ite \ntre Germania de Vest [i cea de Est. Ast`zi \ns`, dup` reconstruc]ii, \ndelungate renov`ri [i moderniz`ri, muzeele s\nt din nou deschise. La Alte Nationalgalerie s\nt expuse colec]ii de sculpturi [i picturi din secolul al XIX-lea, din Germania; la Altes Museum, exponate grece[ti [i romane; una dintre cele mai mari colec]ii numismatice din lume [i o selec]ie de picturi de la Gemaldegalerie s\nt expuse la Bode Museum, iar la Neus Museum, printre expozi]iile de art` greceasc` [i egiptean`, este expus [i celebrul bust al reginei Nefertiti.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Museumsinsel din Berlin

Pe treptele Altarului C\nd am ajuns la cel de-al cincilea muzeu de pe Museumsinsel, Pergamon-ul, \ncepuse o ploaie toren]ial`. {tiam, din ghiduri, c` este cel mai nou muzeu de pe insul`, fiind deschis \n 1930 [i c` aici s\nt expuse colec]ii antice grece[ti [i babiloniene (printre care [i celebra Poart` Ishtar). {tiam, bine\n]eles, [i de Altarul Pergamon, despre care citisem c` a fost ridicat \n secolul al II-lea, \.Ch. Construc]ia-monument, cu peste 35 de metri l`]ime (dintre care doar treptele ocup` 20 de metri), [i 33 de metri ad\ncime, a fost descoperit` \n 1878, de c`tre arheologul german Carl Humann; escavarea a durat aproape zece ani [i, pentru c` guvernul turc nu avea posibilitatea de a expune [i de a prezerva \n mod optim Altarul, \ntre cele dou` state s-a \ncheiat un acord de expropriere, prin care a fost transportat, bucat` cu bucat`, \n Germania.

Dar nici o poz` sau informa]ie nu avea s` m` preg`teasc`, cu adev`rat, pentru contactul vizual. C`ci dup` ce treci de securitate [i traversezi o sal`-hol, intri \ntr-o etalare palpabil` a istoriei arhitecturale.

Prima tr`ire este una de imensitate.

Totul e alb, imaculat. Din toate p`r]ile sim]i respir\nd istoria, \ns`, \n cel mai ciudat mod cu putin]`, ca \ntr-un joc optic, vezi, pe treptele Altarului, suprapuse, dou` lumi: anticii [i modernii.

Printre fantomele \n alb ale anticilor veni]i s` aduc` ofrande zeului olimpian, stau azi moderni \n blugi, a[eza]i confortabil, aproape tol`ni]i pe treptele generoase (\naintea c`rora exist` chiar o pl`cu]` cu avertismentul „aten]ie, \n`l]imea treptelor nu e la

standarde europene“). Unii contempl`, al]ii vorbesc la telefon, iar al]ii, mul]i dintre cei pe care i-am v`zut \n acea dup`-amiaz` ploioas` ad`st\nd pe treptele Altarului, citesc.

C\]iva r`sfoiau ziare, ca la masa unei mari cafenele, vreo trei, absorbi]i \n totalitate, devorau recentul roman al americanului Dan Brown; \ns` majoritatea, tineri, dar [i mai \n floare, „frunz`reau“ lecturi pe tablet`. „Este cel mai grozav loc de citit“ – mi-a spus atunci o student` blond`, f`c\ndu-mi loc s` m` a[ez l\ng` ea [i ar`t\ndu-mi cu un gest frescele din fa]a Altarului. |ntreb\ndu-m` dac` „mai plou` afar`“, \[i etaleaz` tableta, spun\ndu-mi c` n-ar putea tr`i f`r` „biblioteca“ ei de buzunar.

Ce ar fi f`cut ea azi, pe o ploaie ca asta, dac` n-ar fi avut permis la muzeu [i tableta \n buzunar? |i r`spund, z\mbind, de cafenele [i c`r]i \n forma lor tradi]ional`. Dar la cafenea e zgomot, un alt fel de zgomot, diferit de zumzetul aproape neutru de muzeu; acolo e[ti distras de chelneri [i de cafea, pe c\nd aici, \n clipele de r`gaz de la citit, ochii \]i alunec` pe frescele milenare.

Dac` la cafenea e[ti \nconjurat de h`rm`laia prezentului, ademenitoare c`tre via]a din afar`, aici fream`tul discret al trecutului te retrage spre citit, spre istorie – citea, studenta, Regii blestema]i.

Plec, amuzat` de ineditul loc de citit, g\ndindu-m` c`, dac` Museumsinsel este de fapt o \ntreag` istorie a umanit`]ii, atunci [i cartea, pe care o po]i lua cu tine aici, poate fi o tablet`. Adic` o bibliotec` \ntreag`.

n

Nadia Anghelescu

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Nadia Anghelescu (n. 1941) este fondatoare a {colii române[ti de arabistic`. {ef al Catedrei de Limbi Orientale (1977-1994), director al Centrului de Studii Arabe al Universit`]ii (1994-2009), a predat cursuri de antropologie lingvistic` arab` la Institutul Pontifical de Studii Arabe [i Islamologie de la Roma (1991), la Collège de France din Paris (1992), la École Normale Supérieure din ParisFontenay-aux-Roses (1999) [i la Université Lyon III „Jean Moulin“ (2001-2002).

A publicat nou` volume, \ntre care Limbaj [i cultur` \n civiliza]ia arab` (1986; tradus \n Italia [i Fran]a), Orientalistica [i dialogul culturilor (\n arab`, Sharjah, 1999) [i Identitatea arab`. Limb`, istorie, cultur` (Polirom, 2009).

DILEMATECA

AVANPREMIER~

Mic jurnal cu amintiri 13 octombrie 2011

tase de copil s`r`cia, era darnic, chiar risipitor c\nd era vorba de mine [i de fratele meu, de oaspe]ii de care era mereu casa plin`. Era foarte muncitor, dar cam „tic`it“, cum zicea mama, adic` \ncet. Fuma mult, st`tea c\te o noapte \ntreag` s`-[i preg`teasc` un referat sau o conferin]` pe care mama le termina \n dou` ceasuri.

Familia toat` a[teptase ca el s` termine {coala Normal`, pentru a-[i ajuta fra]ii. Acest lucru s-a [i \nt\mplat, adic` [i-a ajutat fra]ii \n primii ani dup` ce devenise \nv`]`tor. Mi se spusese c` trimitea bani acas`, la p`rin]ii cu o droaie de copii, [i mai [tiam, de pild`, c` tat`l meu cump`rase o parte din mobila de zestre pentru m`tu[a mea, Livia, cea mai \n v\rst` dintre surori, care, ocupat` s`-[i creasc` fra]ii mai mici, s-a m`ritat t\rziu „dup` un v`duvoi cu doi copii mari“. „V`duvoiul“ („Vasile, fie iertat“, cum zicea ea) era un \nv`]`tor foarte respectabil, dup` cum mi-am dat seama mai t\rziu, c\nd am v`zut \n podul m`tu[ii de la T`[nad resturile unei foarte serioase biblioteci \n care se oglindeau str`daniile acelor mici intelectuali ardeleni de a p`stra cultura româneasc` \n vremuri nu tocmai prielnice, dar [i respectul pentru cultura maghiar`, pe care unchiul meu p`rea c` o asimilase la perfec]ie.

De altfel, [i m`tu[a Livia, ca [i tata, vorbea

pagina 29

M-am n`scut dintr-o uniune improbabil`, cum ar zice unii. Tat`l meu, Emanuil Pop, era ardelean, n`scut \ntr-un sat care se chema Moara Banfi, la care se ajungea pe un drum lateral, care se deschidea din [oseaua ce lega comuna Sant`u de or`[elul T`[nad, situat nu foarte departe de grani]a cu Ungaria. Era o mic` a[ezare care se constituise \n jurul unei mori, dezafectat` pe vremea c\nd am trecut eu prin sat, adic` prin anii 1954-1955. Cum de s-a n`scut tat`l meu acolo nu [tiu, pentru c` p`rin]ii lui au tr`it, iar el [i fra]ii lui au crescut, \ntr-o comun` ceva mai mare, Blaja, cred, tot \n zon`, adic` relativ aproape de T`[nad.

Bunicul meu era \nv`]`tor, cu o droaie de copii: tata spunea c` s-au n`scut vreo 14, c` mereu g`sea c\te un copil mic c\nd se \ntorcea de la [coal`, de la Zal`u. Poate c` exagera, oricum n-au ajuns la maturitate dec\t vreo [apte, dup` c\te [tiu. Ca [i tata, fetele din familie au r`mas \n zon`, s-au m`ritat, dar numai una a avut copii, cea care a locuit mai departe de noi [i pe care am v`zut-o mai rar (m`tu[a Otilia). Celelalte dou`, cea mai b`tr\n` (m`tu[a Livia) [i cea mai t\n`r` dintre surori (m`tu[a Salustia), au fost foarte apropiate de familia noastr`. O sor` vi-

treg`, m`tu[a Paulina, a ap`rut \n via]a mea t\rziu, c\nd eram student` la Bucure[ti.

Doi dintre fra]i au plecat \n Valea Jiului: pe unul, muncitor miner acolo, l-am cunoscut pentru c` a venit o dat` \n vizit` la noi, pe c\nd aveam eu vreo 10 ani; i-am cunoscut mai t\rziu [i copiii, pe care i-am vizitat la Petro[ani, plec\nd de la Bucure[ti, \n \mprejur`ri pe care le voi relata, poate, mai t\rziu. Alt frate al tat`lui meu, subinginer tot \n Valea Jiului, a murit t\n`r, l`s\nd \n urm` o so]ie t\n`r`, frumoas` [i cochet`, dar f`r` vreo meserie, [i doi copii, Eugen [i Eugenia.

Tat`l meu a fost \nv`]`tor, director de [coal` prin satele prin care a trecut [i \n care a l`sat el \nsu[i [coli. A devenit profesor, ca [i mama, c\nd noi eram mari (eu, \n ultimii ani de liceu), dup` cursuri la f`r` frecven]` care presupuneau lungi stagii de var` la Cluj, iar pentru noi, vacan]e la m`tu[a Livia de la T`[nad. Tata era un b`rbat frumos, nu numai pentru mine: nu prea \nalt, cu ochi de un albastru foarte pur, un nas „grecesc“, dup` cum spunea el, poate pu]in cam mare. Avea o voce pl`cut`, c\nta [i la vioar`, dansa la petreceri a[a cum \nv`]ase el la {coala Normal`, adic` \ntr-un stil pentru noi vetust, ]in\ndu-[i partenera la oarecare distan]`. Poate pentru c` gus-

pagina 30

foarte bine ungure[te.

Tata era \nv`]`tor la [coala româneasc` din satul Che[ereu, \n apropiere de Valea lui Mihai, [i f`cea curte, dup` c\te mi s-a spus, unei bogate fete unguroaice, atunci c\nd a venit \n sat o \nv`]`toare din „Vechiul regat“, care f`cuse {coala Normal` la Bucure[ti. Cum a ajuns mama tocmai \ntr-un sat din nordul Ardealului, dup` ce se n`scuse la G`vana (azi, cartier al Pite[tiului), este o poveste lung`, pe care n-am putut s-o reconstitui \n toate detaliile, [i-mi pare r`u. Bunica mea („mama mare“, cum i-am spus), n`scut` la G`vana, fusese adus` de t\n`r` \n Bucure[ti, \ntr-o familie bogat`, a unor frunta[i liberali despre care am aflat mai multe \n ultimii ani, c\nd le-am c`utat numele pe Internet. Nu [tiu ce a f`cut ea exact \n aceast` familie, cred c` a f`cut de toate [i, mai ales, c` mai t\rziu era femeia de absolut` \ncredere, care avea \n m\na ei toate cheile. Era tratat` cu un respect despre care ea \mi spunea pove[ti [i de care [i eu am putut s`-mi dau seama c\nd am venit \n Bucure[ti, [i unii membri ai acestei familii mai tr`iau \nc` (printre ei, na[a mea, Teodora Sghibartz, cea care m-a botezat \n Bucure[ti, la biserica greco-catolic`, [i mi-a dat [i numele de Teodora).

Aceast` bunic` a mea era de[teapt`, aprig` [i, probabil, destul de frumoas` \n tinere]e, a[a c` mul]i nu b`gau de seam` c` nu [tia s` scrie [i s` citeasc`. Din pove[tile ei am \n]eles c` s-a \ndr`gostit de ea un armean, negustor venit din Turcia, care, printre altele, i-a f`cut hat\rul s-o duc` cu tr`sura de la Bucure[ti la G`vana, satul ei natal, unde i-a l`sat cu gura c`scat` pe cei de acolo, c\nd a descins ca o mare doamn`. Este singurul lucru concret pe care mama mare mi l-a povestit despre acest b`rbat care a trecut prin via]a ei c\nd ea avea vreo 18 ani.

Numai c` armeanul a l`sat-o gravid` [i, dup` spusele ei, a plecat la r`zboi, de unde n-a mai venit, a[a c` mama mea s-a n`scut – \n ianuarie 1918 – f`r` tat`, dar cu amprenta acestui p`rinte disp`rut: era foarte brunet`, cu un p`r negru cum n-am mai v`zut [i cu un nas armenesc tipic.

Nu [tiu dac` bunica mea credea cu adev`rat c` „tat`l Anetei“ (Aneta era mama mea) s-ar putea \ntoarce sau a brodat toat` via]a ei ulterioar` pe aceast` tem`. Cu mine nu prea \ndr`znea s` vorbeasc` despre b`rbatul care o s` revin` bogat de pe t`r\murile unde plecase, pe mine m` [tia cam ironic`, dar i-a spus odat` fratelui meu c` s-ar fi [i \ntors. Nici fratele meu [i nici altcineva nu l-au v`zut atunci pe bunicul armean, dar cei din jurul bunicii mele [tiau despre el, cel pu]in din pove[tile ei. Oricum, [tiu c` mama mare \i cultiva pe armeni: avea, de exemplu, \n Bucure[ti o vecin` cu care era \n rela]ii foarte bune, at\t de bune \nc\t aceasta mi-a v\ndut destul de ieftin, mie, student` (e drept, cu burs` republican`), un inel de aur cu pietre, foarte frumos [i discret, pe care

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

AVANPREMIER~

l-am purtat la ocazii toat` tinere]ea mea [i mult dup` aceea. „Armeanca“ mi-a spus c`, dac` voi fi silit` vreodat` s`-l v\nd, s` [tiu c` face dublul sumei pe care am pl`tit-o eu.

Nu l-am v\ndut, pentru c` altul nu am avut \n vremea tinere]ii, iar c\nd am avut mai multe, mult mai t\rziu, nu mi se p`rea c` mi se potrive[te vreun alt inel.

Mama mare [i-a dus copilul la ]ar`, unde tr`ia mama ei, [i a continuat s` munceasc` \n Bucure[ti pentru ea [i pentru copil, dup` cum mi-a spus mai t\rziu. La G`vana a f`cut mama clasele primare: elev` bun`, citea cu pasiune [i mergea la Pite[ti s`-[i cumpere reviste de cum avea un ban: „Te face m`-ta profisoar`“, \i spunea bunica ei. Mama chiar a devenit profesoar`, dar nu pentru c` ar fi dorit bunica mea acest lucru.

Dup` terminarea [colii, mama a primit un post \n Bucure[ti, la o [coal` comercial`, probabil nu numai pentru c` fusese o elev` bun`, ci [i datorit` interven]iei familiei Penescu. Pozele mamei din perioada respectiv`, f`cute pe strad`, \n Bucure[ti, arat` o femeie t\n`r`, brunet`, cu un corp frumos, elegant`, care ar`ta mul]umit`. Probabil c` nu era, din moment ce a plecat urechea la vorbele unui frunta[ socialist din acea vreme, care frecventa familia Penescu [i care i-a spus ceva de genul: „Ce cau]i dumneata aici, domni[oar`, \n loc s` mergi la ]ar`, \n Ardeal, s` luminezi poporul?“ A[a c` mama a plecat c\t de departe a putut, \n nordul Ardealului, s`-i lumineze pe copiii ardeleni [i s`-l \nt\lneasc` pe cel care avea s` devin` tat`l meu.

Am o fotografie a p`rin]ilor mei din vremea c\nd s-au logodit, una foarte tradi]ional`, cu mama st\nd jos, pe un scaun, [i cu tata \n picioare, l\ng` ea. Arat` frumo[i [i ferici]i, ferici]i cum au fost \n toate zilele pe

care le-au tr`it \mpreun`. Dar vremurile erau grele, p`rin]ii mei au fost cur\nd obliga]i, din cauza r`zboiului [i a ced`rii Ardealului, s` se refugieze \ntr-un sat din jude]ul Hunedoara, unde m-am n`scut eu. Satul se cheam` H`r]`gani [i unii r`i au f`cut glume pe seama originii mele, cum c` ar veni de la „har]`“. Peste mul]i ani, l-am \ntrebat pe unul dintre cei mai mari speciali[ti ai no[tri \n etimologii, Andrei Avram, dac` nu ar putea s`-mi propun` un etimon mai demn pentru satul meu, H`r]`gani, [i, dup` ce a meditat pu]in, a spus z\mbind: „poate har]ag“!

Nu era ar]`gos satul meu de ba[tin`, dar era foarte s`rac...

Tata plecase la r`zboi, era frig [i foamete, m-am \mboln`vit de pneumonie [i vecinii o sf`tuiau pe mama s` se g\ndeasc` la sicriu. N-am murit, dar am r`mas destul de fragil`. Mama m-a dus \n Bucure[ti s` m` boteze acolo, pentru c` tata ]inea s` fiu botezat` greco-catolic`, iar mama, ortodox`, ]inea s`-i fac` pe plac lui tata. M-a mai dus [i mai t\rziu la Bucure[ti, tot de la H`r]`gani, ca s` m` opereze de polipi [i amigdale.

Mama mea, dar [i mama mare [i nenea Traian mi-au povestit c`, la Bucure[ti, lumea \ntorcea capul dup` mine: blond`, foarte blond`, cu p`rul ondulat, cu ochii alba[tri [i cu gene negre, f`ceam, probabil, impresie.

Nimeni nu credea c` eram fata mamei, o brunet` cum nu se vedea des. {i pozele de la H`r]`gani arat` o feti]` firav`, blond` [i frumu[ic`.

Am aflat mai t\rziu c` m`tu[a mea, Salustia, cea mai mic` dintre surorile tat`lui meu, venise la noi, \n refugiu, probabil dup` moartea tat`lui ei [i bunicului meu. A stat la noi acas` [i apoi a fost trimis` la internat, \ntr-un or`[el din apropiere, unde, prin grija p`rin]ilor mei, a f`cut at\ta [coal` c\t` i-a

DILEMATECA

AVANPREMIER~

15 decembrie 2011

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

\nv`]at` [i utilizat` dac` exist` o adev`rat` voin]` pentru aceasta [i mijloacele necesare?“ Hussam a pomenit la sf\r[it [i despre vizita mea anterioar` \n Siria (cu 18 ani \n urm`!), precum [i despre vizita so]ului meu, invitat al Uniunii Scriitorilor Sirieni, care a urmat c\]iva ani mai t\rziu. |n ziua urm`toare, Hussam a republicat acest articol care vorbea despre un frumos cuplu de intelectuali, cunosc`tori [i iubitori ai culturii arabe (articolul de ziar la care m` refer acum a fost republicat [i \n volumul lui de eseuri la care m` refer mai jos: se cheam`, simplu, „Nadia [i Mircea“).

Dar \nainte de asta, \n seara \n care a ap`rut primul articol, Hussam el Khateeb a venit s` m` ia de la hotel [i s` m` duc` acas` la ei. Pe drum l-am emo]ionat povestindu-i c` folosim ca material didactic cartea lui de eseuri Dimashq-al-Quds-Dimashq, din care eu ]ineam minte unele pasaje. I-am spus c` le pl`cea [i studen]ilor cartea lui, c` studen]ii dintotdeauna au apreciat privirea critic` pe care autorii o arunc` asupra realit`]ilor din ]ara lor [i de pretutindeni – sigur, atunci c\nd o fac din dragoste pentru ]ara lor.

Acas` la ei am rev`zut-o cu pl`cere pe so]ia lui [i am cunoscut [i un alt cuplu palestinian rezident \n Qatar. Bine\n]eles, s-a comentat glume] articolul lui Hussam din ziarul de diminea]` (ar`ta, \n ochii lor, ca o pies` literar` care m` omagia), s-au spus glume, povestiri [i m-am g\ndit \nc` o dat` c\t de mult seam`n` oamenii \ntre ei, oriunde s-ar afla, c\nd au preocup`ri comune [i principii de via]` asem`n`toare.

(volum \n curs de apari]ie la Editura Polirom)

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro

ABONAMENTE: Persoane fizice: 031.860.33.24; 031.860.30.85 Persoane juridice/companii: 0730.190.899 Informa]ii [i reclama]ii ABONAMENTE: 031.860.33.24; 031.860.30.85 (numere cu tarif normal, disponibile de luni p\n` vineri, \ntre orele 9 [i 18); e-mail: abonamente@adevarulholding.ro Directori Publicitate: Costin VELICU Ionela DANA Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

pagina 31

Profesorul Matar a preg`tit vizita mea la Universitatea din Qatar, unde urma s` ]in o conferin]` la „Facultatea de Fete“. A[a ceva nu mai v`zusem [i mi s-a p`rut cu at\t mai ciudat cu c\t profesorii care au venit la conferin]` [i s-au a[ezat \n primele r\nduri erau to]i b`rba]i. Mi s-a spus c` exista [i o femeie, dar nu venise pentru c` era r`cit`.

Am aflat c` lec]iile pentru fete erau transmise prin televiziunea cu circuit \nchis, a[a c` ele nu erau obligate s` intre \n contact cu b`rba]ii \n nici un fel.

Am urcat pe un fel de podium [i m-am adresat auditoriului din amfiteatru (aproximativ 500 de persoane), cu destul` dezinvoltur`, pentru a le vorbi despre cum concepem studiile arabe \n România. Imediat dup` ce am \nceput, l-am v`zut pe prietenul profesor Hussam el-Khateeb intr\nd, a[a c` m-am sim]it [i mai \n siguran]` (aflasem c` este profesor la Universitate, dar nu-l v`zusem p\n` atunci). Mi-a f`cut pl`cere c` era acolo [i am continuat s` vorbesc liber.

La sf\r[itul conferin]ei, un grup de tinere, dintre cele mai \nv`luite, au venit la mine la pupitru [i mi-au propus direct s` trec la islam, cum ar fi firesc, dup` ele, din moment ce [tiu at\tea lucruri despre islam [i despre arabi. Propunerea lor era un gest prietenesc, mi s-a explicat c` fetele au apreciat \n mod deosebit araba mea literar` [i p`rerile mele despre aceast` limb`.

Le-am explicat c` eu am religia mea, c` \n România [i \n Europa nu s\nt numai musulmani, pe de o parte, [i adversarii lor, pe de alt` parte, ci s\nt mul]i ca mine, oameni care vor s` afle mai multe despre islam [i despre cultura arab`, care studiaz` cu pl`cere limba [i literatura acestora, p`str\ndu-[i, \n acela[i timp, religia lor.

Dup` conferin]`, am fost invitat` de un responsabil din Universitate, c`ruia i-am relatat povestea cu propunerea fetelor [i cu r`spunsurile mele. Pozi]ia lui m-a emo]ionat, s` zic c` mi-a pl`cut ar fi pu]in spus. A zis, \n esen]`: „Doamn`, \n lume s\nt mul]i musulmani, o cincime din popula]ia globului este musulman`. Un musulman \n plus nu \nseamn` prea mult. Dumneavoastr`, cre[tin` care cunoa[te islamul, musul-

manii [i cultura islamic`, s\nte]i mult mai important` pentru noi a[a cum s\nte]i, dec\t dac` a]i adera la islam.“ N-am mai avut ocazia, de atunci \ncoace, s` aud o astfel de opinie.

A doua zi dup` conferin]a mea a ap`rut \n ziarul ar-Raya (19.08.1993), la rubrica permanent` pe care o avea Hussam el-Khateeb, o relatare \n leg`tur` cu conferin]a, care \ncepea frumos: „Precum briza proasp`t` de diminea]` s-au rev`rsat cuvintele \n araba literar` clar` rostite de Nadia Anghelescu de la pupitrul din sala Sayyda Ai[a a Universit`]ii din Qatar. Toate privirile studentelor de diverse specialit`]i erau a]intite asupra acestei orientaliste (s` ne fereasc` Allah de asocierile pe care aceast` denumire le poate sugera!) care venea dintr-o ]ar` european` nu prea \ndep`rtat` geografic de noi [i pe care ultimele evolu]ii \n rela]iile oficiale dintre Qatar [i România o vor face [i mai apropiat` din punct de vedere economic [i din cel al rela]iilor [tiin]ifice [i umane. Nadia Anghelescu a vorbit, ca de obicei, \ntr-o limb` arab` clar`, corect`, cursiv`, aproape f`r` nici o ezitare din punctul de vedere al pronun]iei sunetelor arabe. Studentele au fost surprinse de aceast` u[urin]` \n exprimare [i au ascultat cu aten]ie deosebit` (poate cum nu se \nt\mpl` de obicei, s`-mi fie cu iertare!).“ De fapt, Hussam voia s` foloseasc` ocazia pentru a le spune studen]ilor care nu prea se omorau \nv`]\nd araba literar` [i nici vorb` s` se exprime curg`tor \n aceast` limb` c`, dac` o profesoar` care a \nv`]at araba numai \n România [i nici n-a c`l`torit prin ]`rile arabe dec\t pu]in [i t\rziu poate face acest lucru, atunci [i ei, care au toate condi]iile, ar fi datori s`-[i \nsu[easc` limba despre care spun c` este „grea“! „Este, oare, nevoie s` vin` cineva din afar` ca s` depun` m`rturie c` limba noastr` (cea sf\nt`, cea unic`, cea bogat`) poate fi

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

trebuit ca s` lucreze p\n` la pensionare ca dactilograf`, la T`[nad [i apoi la Carei, unde am ajuns [i noi mai t\rziu. N-a avut copii [i ne-a r`sf`]at pe noi c\t a putut din modestul ei salariu: spunea mereu c`, f`r` p`rin]ii mei, n-ar fi putut \nv`]a nimic. Nu mi-o amintesc din perioada c\t a stat la H`r]`gani, dar am v`zut o fotografie care ar`ta o adolescent` blond`, frumoas`. Mai t\rziu, s-a m`ritat cu fiul vitreg al m`tu[ii Livia, unchiul Ilarie, un om bun, dar cu mari probleme de s`n`tate. Poate c` a regretat \n sinea ei c` nu s-a m`ritat cu un frumos c`pitan care i-a f`cut curte la T`[nad, or`[elul \n care ea a locuit o vreme...

pagina 32

DOCUMENTE Duiliu Zamfirescu c`tre Alexandru Zamfirescu Faraoanele, le 1er Novembre 1919

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 85 l iunie 2013

Mon cher Alexandre, Tu auras reçu, j’espère, mon télégramme, par lequel je te demandais si tu avais vu ton Ministre et si les démarches à la valuta avaient abouti. Si votre départ pour Rome est définitivement arrêté, je tiens ma promesse, en mettant à ta disposition 40000 Lei, dès maintenant.

Idda doit vous accompagner. Elle a tous les jours quelques lignes de température, ce qui est anormal.

Vous vous arrêterez quelques jours à Milan, voir Thérèse, et vous continuez sur Rome, d’où, à l’aide de Laurent, Idda cherchera une station climatérique en haute montagne, de préférence en Italie.

Du reste, dans huit jours, je serai de nouveau à Bucarest. Je vous préviens que j’emmène la petite, si, d’ici là, personne ne vient la chercher. Le temps se fait mauvais et la nourrice commence à en avoir assez. Je partirai exactement jeudi 6 Novembre, à 7 heures du matin, pour arriver à Bucarest entre 5 et 6 heures du soir, avec une marge possible de quelques heures.

L’auto réserve de ces surprises. En partant de Bucarest, lundi dernier, j’ai cassé le ressort de devant et une chambre.

Au sujet de ma petite fille, j’ai pensé que si votre maison n’a toujours pas de charbon, Sanda pourrait habiter à l’hôtel avec moi, jusqu’au moment de votre départ, ou jusqu’à ce que vous ayez pris une décision, quelle qu’elle soit. Pour ce faire, il faut fixer au Boulevard une autre chambre. La mienne continue à m’être réservée. Il est entendu que la petite sera défrayée par son père au second degré, vu que les pères au premier degré sono snaturati. Ma petite fille est exquise. Elle m’appelle déjà «Tat`i» en me caressant avec des mains de princesse. Rog pe coana Eliza s` nu fie geloas`, dac` ]ine la pre]ul p`durii.

Nous finirons de vendanger vers jeudi. Le résultat est mèdiocre à Faraoane, brillant à Vartiscoi, honorable à Blidari; image, en moût, de la vie.

Je finis, parce que Sanda vient passer quelques instants avec son «Tat`i».

J’embrasse tendrement ses parents Papa

Ms 13910 Zamfirescu, Duiliu c`tre Zamfirescu, Alexandru Biblioteca Na]ional` a României, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise