Dilemateca10WEB

100 PAGINI ● 5,50 LEI

DILEMATECA Anul II ● nr. 10 ● martie 2007

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

DOSAR

EROTISMUL

ANCHET~ C\nd v-a]i \ndr`gostit ultima oar`?

$FU WPS

30

$FU WPS

30

SUMAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

INFO 5

Degete mici: Kleine Finger, Little Fingers Bazar 6-9 10 Masa de lucru: Ana-Maria Sandu, Vasile Ernu 11 CV (Carte de Vizit`): Radu Paraschivescu 12-13 3,14TECA

PROFIL 60-62 Elisabeta Sm`doiu, bibliotecar`

INTERVIU 64-71 Ana Blandiana: „|n lumea literar`

m-am sim]it adesea str`in`“

MERIDIANE 73-75 O zi din posteritatea lui Thomas Mann

DOCUMENTE

DOSAR 14-22 Pascal Bruckner, Magdalena

76-79 N. Bagdasar, |nsemn`ri

M`rculescu, Erotism [i literatur`

RECENZII

EVENIMENT 80-81 Interviu cu Herta Müller

24-27 Literatur`: Sanda Cordo[,

Marta Petreu, Lumini]a Corneanu, Adina Dini]oiu, Alexandru Matei 28-29 Eseu: Rodica Binder, Mihai Fulger 30-31 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu 32 Politologie: Bogdan Barbu Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 33 Psihologie: Victor Ionescu 34 Spiritualitate: Alice Popescu 35 36-37 Arte: Ruxandra Demetrescu, Drago[ Tudor Carte pentru copii: Ruxandra Tudor 38

REPORTAJ

LOCURI DE CITIT 89-91 „D`-i Cezarului ce-i al Cezarului,

dar ofer`-i ceva [i cititorului!“

FRAGMENTE 92-97 Sanda Stolojan,

O versiune a melancoliei

39

Gheorghe Cr`ciun

40 50

52-58 de Marius Chivu

C\nd v-a]i \ndr`gostit ultima oar`?

59 63 72 88

$FU WPS

Herta Müller (paginile 80-81)

RUBRICI

IN MEMORIAM

ANCHET~

Ana Blandiana (paginile 64-71)

82-87 „Circuitul c`r]ii \n natur`“

23 49

Pascal Bruckner (paginile 15-17)

Alexandru C`linescu, Decupaje R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Matei C`linescu, Recitiri Ion Vianu, Portrete interioare {tefan Agopian, Crai de Cartea-Veche Ioana Bot, C`r]i de plastic Cine ce cite[te – Radu Naum

3

Sanda Stolojan (paginile 92-97)

30

EDITORIAL

Ie[irea \n lume {tirea cultural` cea mai important` a ultimei perioade mi se pare aceea c` romanul Degete mici al lui Filip Florian va fi publicat de dou` edituri mari, Suhrkamp [i Harcourt. Importan]a [tirii decurge nu numai din „chestiunea \n sine“ – un foarte bun prozator din noul val este tradus \n str`in`tate, [i \nc` de edituri prestigioase – ci [i din modul \n care s-a ajuns la acest rezultat. Nu mai este vorba, ca \n alte cazuri de publicare a autorilor români \n alte ]`ri, de vreun program institu]ional, de consecin]ele vreunui acord cultural, de ini]iativa individual` a vreunui traduc`tor str`in pasionat de literatura român` ori de rela]iile personale \ntre un autor/un editor român [i un editor/un traduc`tor str`in. Filip Florian a „ajuns“ la Harcourt [i Suhrkamp pe calea fireasc` a intermedierilor \ntre agen]ii literare. Este o situa]ie de normalitate a c`rei semnifica]ie nu trebuie sc`pat` din vedere. Dac` ad`ug`m [i faptul c` lansarea spre lume survine la pu]in` vreme dup` apari]ia c`r]ii \n române[te, cred c` putem trage lini[ti]i concluzia c` am f`cut un pas important spre modul de lucru [i stilul de func]ionare al rela]iilor interna]ionale de pe pia]a c`r]ii. Lament`rile c` „literatura român` nu e suficient tradus` \n str`in`tate“ au mai primit o lovitur`.

Deocamdat`, Filip Florian este mai degrab` o excep]ie, dar asta nu ne \mpiedic` s` vis`m la zilele

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Adrian Cioroianu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Cosmin N`sui, Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Coperta I: Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7 c\nd astfel de proceduri de lansare \n lume a c`r]ilor române[ti vor deveni o practic` obi[nuit`. Dac` privim \ns` spre cadrul general, mai s\nt de observat [i alte lucruri bune. Institutul Cultural Român a lansat, de anul trecut, dou` programe de sus]inere a traducerii autorilor români \n str`in`tate: unul porne[te „din interior“, prin identificarea de c`tre un juriu de speciali[ti independen]i a unui num`r de 20-30 de titluri care i-ar putea convinge pe editorii str`ini, urm\nd ca apoi ICR s` le propun` acestora mostre de traducere; altul vine „din exterior“ finan]\nd proiecte ale unor edituri str`ine (detalii pe www.icr.ro). Primul program e, prin for]a lucrurilor, de durat`. Cel de-al doilea \ns` a dat deja c\teva rezultate \mbucur`toare. Lista c`r]ilor finan]ate, ap`rut` pe site-ul ICR, arat` deja o „orientare“ a editurilor str`ine spre autori contemporani, eventual din „noul val“, spre eseistica din diverse domenii (de la politologie la antropologie), adic` spre acel tip de texte care se adreseaz` sensibilit`]ii [i preocup`rilor publicului contemporan. De acord, unii vor r`m\ne mereu cu frustrarea c` „lumea“ nu a auzit de Eminescu, Blaga sau Arghezi [i c` „marile noastre valori culturale“ nu s\nt suficient promovate. Dar aceast` partid` e deja pierdut`. S` ne bucur`m mai bine c`, prin programele institu]ionale ale ICR [i prin „ini]iativa privat`“ din cazul lui Filip Florian, modalit`]ile de ie[ire \n lume a scriitorilor români se \ndreapt` spre normalitate.

■

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Carmen Dinc` (tel. 407.54.68; fax 407.54.67 e-mail: carmen.dinca@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Robert Schorr

(tel. 407.54.23; e-mail: robert.schorr@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia FED PRINT

4

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

Degete mici: Kleine Finger, Little Fingers

Este un lucru cert: \ncep\nd cu toamna lui 2008, America va \nceta s` fie un teritoriu inaccesibil literaturii române. Cu excep]ia lui Norman Manea, este pentru prima oar` c\nd o editur` american` de prestigiu a inclus \n programul apari]iilor sale viitoare un roman al unui prozator român. Este vorba despre cartea de debut a lui Filip Florian, Degete mici, publicat` de Editura Polirom \n 2005. În cazul, altminteri de \n]eles, \n care v` ve]i gr`bi s` bagateliza]i datele problemei, se cuvine spus c` editura care a provocat aceast` veritabil` premier`, Harcourt Trade Publishing, are o experien]` de peste 80 de ani \n domeniul pie]ei de carte, iar printre scriitorii publica]i \n tot acest timp se reg`sesc numele unor Virginia Woolf, Vladimir Nabokov, Octavio Paz sau Harold Bloom, sau, pentru o mai bun` [i rafinat` sonoritate interna]ional` – Günther Grass, Italo Calvino, Bohumil Hrabal, Umberto Eco sau José Saramago. Pentru ca lucrurile s` capete un destin special, \n aceea[i zi, mar]i, 6 februarie, \n care Filip Florian a fost \n[tiin]at de oferta americanilor (un avans reprezent\nd o sum` cu patru zerouri, procente din v\nz`ri ce pot ajunge p\n` la 12,5%, prim` op]iune pentru romanele viitoare), cea mai important` editur` german` \n domeniul literar, Suhrkamp, a decis c` romanul Kleine Finger (Degete mici) trebuie s` fac` parte din principala sa colec]ie. Dac` \n fotbal (o compara]ie \ntotdeauna la \ndem\n` [i l`muritoare) este imposibil ca un juc`tor s` se transfere \n acela[i timp [i la Bayern München [i la Barcelona, atunci c\nd vine vorba de literatur`, evenimentele cap`t` o nuan]` permisiv`: Suhrkamp va beneficia de drepturile de tip`rire a romanului \n spa]iul german, iar Harcourt, prin agen]ii s`i literari, va reprezenta

INFO Little Fingers \n restul lumii (cu excep]ia Ungariei, unde exist` deja un contract semnat cu Editura Magvetö). În spatele oric`ror [tiri de pres` se ascund \ntotdeauna pove[ti. În acest caz, Filip Florian le [tie mai bine dec\t oricine: „Orice lucru important pe lume se petrece la cap`tul unui lan] de fapte mici. Iar \nt\mplarea cu Editura Suhrkamp a \nceput \n ianuarie 2005, printr-o lectur` la Institutul Goethe din Bucure[ti, unde am fost invitat de Marina Neac[u [i Ioana Gruenwald (de la Centrul pentru Carte german`). Traduc`torului (\ntre timp, minunatul meu prieten Georg Aescht) i-a pl`cut foarte mult fragmentul de 10 pagini [i mi-a scris c` ar vrea s` citeasc` toat` cartea. În luna mai, a \naintat Editurii Suhrkamp trei fragmente \nsum\nd cca 35 de pagini din roman. La \nceputul lui ianuarie 2007, am primit o scrisoare m`gulitoare din partea faimoasei editoare Katharina Raabe, privind cartea. Iar oferta de publicare am aflat-o prin intermediul Simonei Kessler, \ntr-o sear` de mar]i, 6 februarie.“ În privin]a story-ului american al romanului Degete mici, Filip Florian m`rturise[te c` totul, „de la prima scen` p\n` la happy-end“, este meritul agentului literar Simona Kessler: ea a fost cea care a ob]inut traducerea unui fragment de carte \n limba englez` [i tot ea a fost cea care a ini]iat contactul cu al]i agen]i literari la T\rgul de Carte de la Frankfurt, din octombrie 2006. La doar o lun` distan]` de t\rg, editura american` Harcourt cerea spre lectur` \ntregul volum, iar \n mai pu]in de dou` luni, prin decizia celebrei editoare Drenka Willen, Harcourt solicita cartea pentru publicare.

Dincolo de aceste pove[ti, Filip Florian este convins c`, „pentru un scriitor român, cel mai dificil lucru este ca un fragment dintr-o carte a lui s` fie citit cu aten]ie de un editor str`in. Abia atunci textul literar, de unul singur, poate [terge prejudec`]ile legate de România“.

■

5

$FU WPS

30

INFO

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

Bazar

Thomas Pynchon

Vestul, Estul [i c`r]ile. De pe pia]a britanic`, editurile din Rusia s\nt cele mai interesate de marile succese comerciale, \ns` editorii croa]i traduc, \n general, scriitori cult [i caut` literatur` sofisticat`, gen Thomas Pynchon. În condi]iile \n care publicul estic nu este prea numeros, pre]ul este cu mult sub valoarea real` a c`r]ii. Acesta este principalul motiv pentru care editurile din Est nu pl`tesc drepturile de autor la timp sau pl`tesc foarte pu]in. „Recordul“ \l de]ine o editur` din Armenia care a pl`tit pentru traducerea unui roman de Ian McEwan 65 de dolari. Editurile din România pl`tesc \ntre 300 [i c\teva mii de euro. O situa]ie special` o reprezint` Cehia [i Slovacia. Datorit` limbii comune, c`r]ile circul` u[or dintr-o parte \n alta. Dar pentru c` \n Cehia publicul este mult mai restr\ns, iar c`r]ile – foarte ieftine, agen]ii literari britanici \ncearc` s`-[i v\nd` autorii mai \nt\i \n Slovacia. În fine, dac` \n Europa de Est, Polonia are cea mai puternic` pia]` de carte, agen]ii literari englezi s\nt \nc\nta]i de Coreea de Sud [i Brazilia, ale c`ror pie]e de carte au crescut spectaculos \n ultimii

Dilemateca v` recomand` ■ Nu se mai scriu, ast`zi, romane precum acest Scoop al lui Evelyn Waugh – tradus (de Viorica Boitor) sub titlul Bomba zilei (subtitlul „Un roman despre gazetari“) [i ap`rut la Editura Corint cu o prefa]` a lui Alexandru Matei. Waugh l-a publicat \n 1938, eu l-am citit prima dat` prin ’78, iar acum l-am recitit cu, probabil, o expresie de beatitudine t\mp` pe chip (noroc c` nu m` vedea nimeni!). Beatitudine pentru c`, descriind o lume a micilor boierna[i de

ani. „Accept`m s` \ncheiem [i contracte prost pl`tite pentru c` ne place competi]ia cu celelalte literaturi. Fiecare roman englez tradus \n Europa de Est concureaz` nu doar cu literatura autohton`, dar [i cu alte literaturi, cea francez`, de exemplu, din care [tim c` \nc` se traduce foarte mult. Apoi, pie]ele de carte din Est s\nt \n cre[tere [i va fi \n avantajul ambelor p`r]i s` stabilim leg`turi [i chiar prietenii, \nc` de pe acum“ – spune Steven Edwards de la Departamentul de traduceri al agen]iei RCW. ■ Coreea de Sud fa]` cu globalizarea

La jum`tatea lunii februarie a avut loc, la Madrid, Salonul de Art` Contemporan` ARCO, av\nd Coreea de Sud ca ]ar` invitat`. Revista Babelia a consacrat acestui eveniment – care a reunit 260 de galerii din 30 de ]`ri – un grupaj \n care arta Coreei de Sud, privit` mai mult cu curiozitate dec\t cu interes, e v`zut` ca o opozi]ie permanent` \ntre vidul din Zen („acel MU care se mai vede \n aspectul gr`dinilor, caselor, dar [i al figurilor omene[ti“) [i necesitatea de a privi \n fa]` o globalizare din ce \n ce mai insinuant`. Pe scurt: „Coreea a r`mas o frumoas` floare s`lbatic` \nchis` \ntr-o ser`“ pe care cel pu]in publicul spaniol o \n]elege cu greu.

■

]ar`, cu tabieturile lor excentrice, [i a „marilor [acali“ ai presei de la ora[, cu interesele lor concentrice, Waugh ne restituie aerul timpului; al unui timp c\nd proto-incorec]ii politic sus]ineau c` „de fiecare dat` c\nd e[ti politicos cu un proletar, \ncurajezi prop`[irea sistemului capitalist“ sau c\nd un geniu satiric ca Waugh nu se temea s` scrie c` „oamenii care scriau la ziare erau proverbiali pentru dezechilibrul lor mintal“ ([i \nc` good ol’ Evelyn nu cuno[tea edi]iile online!)... {i t\mp pentru c`, desigur, oricine este mai pu]in inteligent

dec\t Waugh, care compune f`r` efort unul din cele mai comic-melancolice romane despre vodevilul istoric din c\te cunosc... Într-adev`r, nu se mai scriu asemenea c`r]i – nimeni nu le mai scrie: doar E.W. [tia cum! (Alex. Leo {erban) ■ Adev`r [i fic]iune \n „Codul lui Da Vinci“ (Bart D. Ehrman, traducere de Melania Dumitrache, Editura Humanitas, 2005) – o carte clar` [i riguroas` care ne l`mure[te, \n sf\r[it, ce e specula]ie [i ce – istorie, \n volumul lui Dan Brown.

(Iaromira Popovici)

6

$FU WPS

30

INFO

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

Bazar Roman on line caut` scriitori Editura britanic` Penguin a demarat de cur\nd un proiect care, dac` previziunile optimi[tilor se vor adeveri, se va solda \n final cu publicarea unui volum de proz`. P\n` aici, nimic neobi[nuit. Dac` punem \ns` la socoteal` faptul c` romanul intitulat A Million Penguins este disponibil 24 de ore din 24, oric`rui scriitor, profesionist sau nu, ce dore[te s` intervin` [i s` dezvolte povestea, dac` ad`ug`m c` aceast` interven]ie se poate face \n urma unui simplu click pe site-ul www.amillionpenguins.com, avem toate datele s` consider`m aceast` ini]iativ` un experiment cu totul inedit. În viziunea editorilor implica]i, romanul \ncearc` s` afle \n ce m`sur` un grup disparat [i divers de oameni poate crea o voce fic]ional` credibil`. „S-ar putea ca, \n final, totul s` devin` un fel de lectur` a unei farfurii cu sup` alfabet“ – a declarat, pentru agen]ia Reuters, Jeremy Ettinghausen, directorul Departamentului de produc]ii digitale al Editurii Penguin.

P\n` \n acest moment, primul capitol \i are ca protagoni[ti pe Carlo, individ cu probleme [i posesor de c\ine, [i, la cel`lalt cap`t al p`m\ntului, pe Tom Morouse, un criminal amabil.

Dilemateca v` recomand` ■ Alice Hoffman, Prin]esa de ghea]`

(Editura Univers, Colec]ia „Cotidianul“). O poveste desf`[urat` sub semnul lozincii: „Mon[tri din toate ]`rile, uni]i-v`!“. Dac` i se asigur` privirii distan]a necesar`, orice ciud`]enie se poate \nscrie \n normalitate. O feti]` care-[i ador` mama divor]at` se sup`r` c\nd aceasta pleac` la o petrecere [i \[i dore[te s` nu o mai vad` niciodat`. Dorin]a i se \mpline[te: mama moare. Inventivitatea autoarei \n descoperirea „cadavrelor din du-

■ Premiile Cuv\ntul La data de 23 ianuarie, la Sala Auditorium a Muzeului Na]ional de Art`, a avut loc festivitatea decern`rii Premiilor Cuv\ntul. Într-o atmosfer` protocolar`, cu nimic deosebit` fa]` de acest gen de manifesta]ii, distinc]iile acordate au recompensat activitatea acelor personalit`]i care, \n viziunea echipei de la Cuv\ntul [i a celor aproape 4000 de cititori care au votat pentru cele 15 categorii propuse, au marcat pozitiv anul cultural 2006. Astfel, \n ceea ce prive[te domeniul editorial, laurea]ii au fost urm`torii: Traducere: Adrian Muraru – Omilii [i adnot`ri la exod (Editura Polirom); Istorie: {erban Papacostea – La Mer Noire, carrefour des grandes routes intercontinentales 1204 – 1453 (ICR); Antropologie, Sociologie [i Politologie: Adrian Majuru, Florin Alexandru St`nescu – Bucure[tiul subteran. Sinuciderea (Editura Paralela 45); Filosofie: Valentin Mure[an – Comentariu la Etica Nicomahica (Editura Humanitas); Critic`, Istorie literar` [i Eseu: Paul Cornea – Interpretare [i ra]ionalitate (Editura Polirom); Debut: Ara {eptilici – Dublul, un roman (Editura Paralela 45); Proz`: R`zvan R`dulescu – Teodosie cel Mic (Editura Polirom); Poezie: Simona Popescu – Lucr`ri \n verde sau pledoaria mea pentru poezie (Editura Cartea Româneasc`).

■

lap“ se inspir` din lumea basmelor, devenit` at\t de ostil` la maturitate, c\nd virtualit`]ile tuturor dorin]elor au fost epuizate. (Magdalena Boiangiu) ■ Mi-ar p`rea foarte r`u s` se piard` \n malaxoarele timpului un interviu admirabil acordat de Herta Müller Evenimentului zilei (12.02, p. 26).

Nobelul nu o obsedeaz`: „Eu nu scriu pentru asta… Ce este Nobelul? E un premiu literar foarte obi[nuit, nu e ceva supranatural, ]ine de un juriu. Ce deosebe[te acest premiu de altele e doar suma mare de bani. Nu a[ fi alt` persoan`

Simona Popescu

dac`-l primesc sau nu“. Se fere[te de spectacolul mediatic, „fiindc` nu e profesia mea. Eu scriu, nu s\nt artist de circ, nici actor de cinema sau de teatru. Am o profesie care necesit` singur`tate, s` stau cu mine la o mas`, cu o h\rtie. La restul nu fac fa]`, nici nu am de ce“. Dintre romåni, „scriitorul meu preferat este Gellu Naum, ale c`rui texte le ador.

Dup` el, \nc` nu am \nt\lnit pe nimeni care s` m` \nc\nte a[a de mult.

La el am admirat [i integritatea uman`, combina]ia \ntre demnitate [i valoare artistic`“. (Radu Cosa[u)

7

$FU WPS

30

INFO

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

Bazar Clasicii, schimbul doi ĂŽn introducerea interviului, s`pt`m\nalul rusesc Ogoniok o recomand` pe Natalia Gran]eva ca pe o celebr` scriitoare, redactor-[ef adjunct al publica]iei petersburgeze Neva. Prima \ntrebare se refer` la deficitul de spiritualitate care ar caracteriza t\n`ra genera]ie din Rusia. „Gre[it“ – spune Gran]eva –, t\n`ra genera]ie „are o spiritualitate s`n`toas` [i organic`. ÂŤSpiritualitateaÂť clasicilor de manual \i este impus` datorit` unei tradi]ii dubioase. {colarul de azi [tie c` e st`p\n pe soarta lui, c` e obligat s` \nve]e cum s`-[i fac` o carier`. Realitatea \i demonstreaz` c` Rusia contemporan` mo[tene[te nu doar Uniunea Sovietic`, ci, \n primul r\nd, istoria milenar` a statalit`]ii Rusiei. Acestui cet`]ean i se impune lectura clasicilor ru[i! S` citeasc` acea literatur` preocupat`, de-a lungul \ntregului secol XIX, de critic` social` [i de bomb`neal` politic`! O literatur` r`scolind necontenit \ntreb`rile ÂŤcine-i de vin`?Âť [i ÂŤce-i de f`cut?Âť. O literatur` care \l imita pe Byron [i se deda experimentelor napoleoniene folosind topori[ca pe grumazul unei b`tr\ne. Rezultatul chem`rilor utopico-acuzatoare ale acestei literaturi a dus la distrugerea statului [i la apari]ia ÂŤcet`]ii soareluiÂť – imperiul comunist al unui totalitarism monstruos. Ace[ti clasici i-au format pe membrii organiza]iei Narodnaia Volia [i pe autorii atentatelor cu bombe, ace[ti clasici erau studia]i de cet`]enii epocii leninisto-staliniste pen-

Dilemateca v` recomand` â– Radu Cosa[u, Supravie]uirile 5.

G`rg`unii (Editura Funda]iei PRO, 2006). Un roman de o gravitate niciodat` rostit`, dens` [i subteran`, ca \n toate acele c`r]i profund dilematice \n care realitatea nu va \nceta vreodat` s` fie [i altceva dec\t ceea ce este. Avem de-a face, f`r` dubii sau cuvinte de prisos, cu un

tru justificarea loviturii de stat – [i acum aceea[i literatur` clasic` figureaz` \n programa [colar`“.

Mai departe, Gran]eva consider` c` aceast` literatur` poate fi studiat` \n continuare de filologi, de teoreticieni ai literaturii, de psihiatri, dar viitorilor cet`]eni ru[i le-ar fi mai necesar studiul legendelor [i pildelor, al poe]ilor din epoca Ekaterinei a II-a (Derjavin) sau al lui Mihail Kheraskov, autorul primei epopei ruse, Rossiada. â– Harry Potter la final de carier` Unul dintre cele mai faimoase [i mai mediatizate fenome literare va lua sf\r[it odat` cu publicarea, \n luna iulie a acestui an, a celui de-al [aptelea volum din seria Harry Potter, Harry Potter and the Deathly Hallows. Cu \ng`duin]a scriitoarei J.K. Rowling, aceast` nou` poveste va fi [i ultima. Atunci c\nd cele 6 romane al seriei s-au v\ndut \n nu mai pu]in de 325 de milioane de exemplare, iar c\[tigurile autoarei au dep`[it, de ceva vreme, fabuloasa sum` de un miliard de dolari, criteriile estetice nu mai conteaz` la fel de mult, iar desp`r]irile au toate [ansele s` intre \n istorie. ĂŽn aceste condi]ii nu-i de mirare c` „s` spun adio a fost la fel de greu precum m` a[teptam s` fie“ – dup` cum a declarat Rowling, citat` de Associated Press. Autoarea a continuat: „De[i s\nt m\hnit`, simt un incredibil sens al \mplinirii. Nu-mi vine s` cred c`, \n sf\r[it, am scris \ncheierea pe care o pl`nuiam de at\]ia ani. Nu am mai sim]it nicic\nd un amestec de emo]ii at\t de extreme, nu mi-am imaginat niciodat` c` po]i tr`i \n acela[i timp suferin]a [i euforia“. ĂŽn concluzie, cu vr`jitorul Potter se poate orice. â–

mare scriitor, avem de-a face cu lacrimile inadmisibile ale unui personaj care a[teapt` ziua \n care un Tihon (inevitabil dostoievskian) \i va d`rui, senin, iertarea. (Matei Florian) â– Cenotaf, volumul Ioanei Nicolaie, ap`rut la Editura Paralela 45, ne ofer` un univers poetic cutremur`tor, trist [i luminos totodat`, creat de una dintre cele mai importante

voci ale poeziei noastre de ast`zi.

(Cezar Paul-B`descu) ■Somerset Maugham, Bilan] (trad. de Sanda Râpeanu, prefa]` de Tudor Octavian, Editura Nemira, 2006), un minunat roman autobiografic despre meseria de scriitor [i despre felul \n care se poate petrece (ca prin farmec) \nclinarea special` pentru o asemenea (la nesf\r[it discutabil`) profesiune. (Simona Sora)

8

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

Bazar Orhan Pamuk \n vizorul na]ionali[tilor turci Dup` ce jurnalistul turc de origine armean`, Hrant Dink, a fost ucis \n luna ianuarie la Istanbul, romancierul [i luareatul Premiului Nobel pentru Literatur`, Orhan Pamuk, [i-a anulat pe nea[teptate vizita \n Germania. Motivele – a[a cum au fost prezentate ele de editorul german – ]in \n exclusivitate de siguran]a personal`. Conform unor m`rturii ale anchetatorilor, principalul suspect \n cazul crimei l-ar fi avertizat laconic pe Pamuk „s` aib` grij`“. Jurnali[tii germani au relatat totodat` c` scriitorul ia \n considerare un posibil atac, de[i poli]ia berlinez` a declinat orice zvon cu privire la acest aspect.

Hrant Dink devenise principala ]int` a urii na]ionali[tilor, odat` cu pozi]ia sa ferm` pentru ca masacrul comis de turci \mpotriva armenilor \n 1915 s` fie, m`car acum, recunoscut. Pe de alt` parte, este de notorietate faptul c` Orhan Pamuk a fost judecat pentru „atingerea imaginii na]ionale“, dup` ce, \n 2005, a declarat unui jurnal elve]ian c` mai bine de un milion de armeni au murit \n Turcia \n timpul primului r`zboi mondial [i c` peste 30.000 de kurzi au avut aceea[i soart` \n ultimele decenii.

■ Carter laureat cu Grammy Jimmy Carter a devenit cel de-al doilea fost pre[edinte american c`ruia i-a fost atribuit un Premiu Grammy.

Versiunea audio-book a best-seller-ului s`u, Our Edangered Values: America’s Moral Crisis (Valorile noastre periclitate: Criza moral` a Americii), a \mp`r]it premiul la categoria „carte vorbit`“, cu biografia so]ilor Ruby Dee [i Ossie Davis, With Ossie and Ruby: In This Life Together (Cu Ossie [i Ruby: Împreun` \n aceast` via]`).

Carter nu a fost prezent la Staples Center din Los Angeles, acolo unde a avut loc evenimentul din acest an al industriei muzicale.

Cu excep]ia lui Carter, doar fostul pre[edinte Bill Clinton [i-a adjudecat ([i chiar \n dou` r\nduri, \n 2004 [i 2005) Premiul Grammy la accea[i categorie. Este demn de re]inut c` Hillary Clinton a ob]inut [i ea un premiu Gram-

INFO my, \n 1997, pe vremea c\nd se afla \nc` \n postura de prim` doamn` a ]`rii.

■ Nora Iuga, premiat` \n Germania În ciuda predic]iilor, mai degrab` sumbre, privind soarta [i receptarea literaturii române \n afara grani]elor ]`rii, este evident c` lucrurile au \ncetat s` se mai cantoneze \n iner]ia lor obi[nuit`. Astfel, o antologie selectiv` din volumele de poezie ale Norei Iuga va fi publicat` luna aceasta la Editura KlettCotta din Stuttgart. Aceast` antologie va purta titlul, deja celebru, Capricii periculoase (Gefähriche Launen) [i va face parte dintr-o colec]ie \n care au mai ap`rut [i al]i poe]i cunoscu]i, precum Ted Hughes, Dane Zajc sau Rael Alberti. Autorul traducerii este poetul german [i, totodat`, directorul Literaturhaus din Berlin, Ernest Wichner, iar postfa]a este semnat` de Mircea C`rt`rescu.

Mai mult dec\t at\t, la dou` luni de la apari]ia acestui volum (cel de-al doilea publicat \n Germania dup` Autobuzul cu coco[a]i din 2003), Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung \i va acorda Norei Iuga Premiul Friedrich-Gundolf.

Premiul Friedrich-Gundolf se acord` din 1964, printre c\[tig`tori num`r\ndu-se Imre Kertesz, Konstantin Asadowski sau Giorgio Strehler.

■ Papa Benedict pe urmele lui Dan Brown Dup` ce campania de notorietate ini]iat` de Vatican a concluzionat c` teoria lui Dan Brown privitoare la fiii lui Iisus este pur [i simplu o blasfemie, Papa Benedict a cedat drepturile pentru pia]a american` Editurii Doubleday, aceea[i editur` care a tip`rit, publicat [i v\ndut \n milioane de exemplare Codul lui Da Vinci. Astfel, agen]ia Reuters nu s-a sfiit s` insinueze c` \n cazul \n care Papa \[i dore[te, pentru prima sa carte, un succes comparabil cu cel al lui Dan Brown, alegerea este c\t se poate de fireasc`. În acela[i registru, un jurnalist al cotidianului italian Il Giornale puncta \ntr-un editorial c` fostul cardinal Joseph Ratzinger \[i dore[te, probabil, un „Cod Ratzinger“ personal.

Nu mai t\rziu de anul trecut, un alt cardinal de la Vatican amenin]a cu m`suri penale [i cerea urgentarea unui boicot. În acela[i timp, filmul, cu Tom Hanks \n rolul principal, \[i \ncepea zilele de glorie.

■

Orhan Pamuk

Nora Iuga

Papa Benedict al XVI-lea

9

$FU WPS

30

INFO

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

Masa de lucru Ana Maria Sandu: „Tot ce-mi trece prin cap \ncape \ntr-o cutie lucioas`“

Nu mi-a pl`cut niciodat` s`-mi fac lec]iile la birou, dar cum nu prea conta asta \n copil`rie, st`team coco]at` ore \n [ir pe un scaun de lemn c`ruia i se ata[ase o pernu]`. Picioarele mi se duceau singure pe rama care sus]inea biroul [i mi le sprijineam cu at\ta \nd\rjire de marginile lui, p\n` c\nd am reu[it s`-l dezmembrez [i s` m` trezesc cu greutatea celor trei sertare doldora de lucruri, peste mine.

Acum stau cu laptop-ul \n bra]e [i tot ce-mi trece prin cap \ncape \ntr-o cutie lucioas`, de forma unui caiet ceva mai mare. A[ putea fi oriunde, \ntr-o cafenea, \ntr-un aeroport, \ntr-un ora[ \n care nu cunosc pe nimeni, nu trebuie dec\t s`-l deschid [i, gata, m` simt „ca acas`“. E un fel de mas` de lucru pliant` [i extrem de mobil`.

Dup` ce am terminat Fata din casa vagon [i folderul acela pe care l-a[ fi putut deschide [i cu ochii \nchi[i a disp`rut de pe desktop, m-am sim]it singur` [i foarte speriat`. Nu mai exista locul \n care m` puteam ascunde la orice or` din zi sau din noapte [i unde s` mi se duc` mintea „creanga“, atunci c\nd aveam de scris texte cu deadline-uri fixe pentru revist`.

A venit un folder nou la r\nd [i o poveste despre ce faci / ce sim]i / cum vezi lumea la 30 de ani. Ce colec]ionezi [i ce pierzi pe drum, ce mai r`m\ne dup` ce ai intrat \n malaxorul unei v\rste [i \ncepi s`-i sim]i ritmul dement din ce \n ce mai bine.

Am scris o bucat`, dar ideea se tot bifurc` [i, de unde credeam c` am g`sit vocea, acum m` tot g\ndesc cum s` cresc lucrurile [i s` le leg mai bine.

Vasile Ernu: „Criticile nu trebuie privite ca o nedreptate“

C\nd m-am hot`r\t s` scriu N`scut \n U.R.S.S. am decis s`-mi cump`r un birou nou.

Cel vechi era foarte, foarte mic. Dac` \nainte abia \mi \nc`peau tastatura [i monitorul, acum am loc berechet. Pe masa mea se afl` un laptop [i un PC, ceea ce complic` mult lucrurile, nenum`rate c`r]i \ncepute [i neterminate, boxe, cd-uri, reviste, agenda obligatorie [i cana.

Cred c` nu am uitat nimic. Înc`perea \n care scriu trebuie s` aib` neap`rat multe c`r]i. În noua cas` \n care m-am mutat dup` venirea \n Bucure[ti, am reu[it s`-mi p`strez aproximativ acela[i ambient ca cel din Cluj. Acelea[i rafturi pe care c`r]ile se afl` cam \n aceea[i ordine (ceea ce \mi d` o stare de confort), acelea[i fotolii, acela[i covora[ stil IKEA. U[a este \ntotdeauna \nchis`: nu pot dormi, citi [i, cu at\t mai pu]in, scrie cu u[a deschis`, chiar [i c\nd nu e nimeni acas`.

Nu scriu niciodat` dintr-un foc, chiar dac` am ideea. Înainte de a \ncepe, r`sfoiesc orice, de la reviste electronice, p\n` la cotidiane sau

c`r]i. Îmi notez mereu \n nenum`ratele agende pe care le am (5 la num`r). Asta e o obi[nuin]` mai nou`. Mi-am dat seama c` nu re]in anumite idei sau informa]ii, [i atunci mi-am plasat peste tot agende: \n geant`, pe birou, acas` etc. Încerc s` le centralizez \n marea agend` de pe masa de lucru. Întotdeauna m` documentez despre ce vreau s` scriu, indiferent dac` o fac pentru rubrica de la România liber` sau pentru urm`toarea carte. Am \nv`]at din mers c` un text de 4000 de semne trebuie abordat altfel dec\t unul de 10.000 sau dec\t o carte, \ns`, indiferent de m`rime, el trebuie tratat cu aceea[i responsabilitate. Am \nv`]at ni]el mai greu c`, dac` ai curajul [i \]i asumi ceea ce scrii, trebuie s` ai curajul s` \nfrun]i [i criticile care ]i se vor aduce. Criticile nu trebuie privite ca o nedreptate. Cum ]in foarte mult la opinia unor amici, textele mele s\nt citite permanent de unii din ei. Totul e s` am ce scrie.

■

10

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

INFO

CV (Carte de Vizit`)

Radu Paraschivescu Am c\teva tr`s`turi despre care \nc` n-am aflat dac` s\nt atuuri sau handicapuri c\nd m` a[tern scrisului. {i tocmai de aceea m`rturisesc una singur`: s\nt tentat s` caut partea amuzant` a fiec`rei situa]ii, de la bairam la priveghi [i de la primul s`rut la ultimul oftat. Îmi place s` r\d [i ]in mor]i[ s` nu m` despart de pl`cerea asta \n nici una dintre prozele mele. În afara debutului (nu-l c`uta]i, nu merit`, e o carte veche de [apte ani, dar care – literar vorbind – n-are cei [apte ani de-acas`, [i oricum n-o mai g`si]i), tot ce am scris e cutreierat de pofta de-a r\de. Nu fac hilaroterapie [i nici reform`. S-ar putea s` lucreze aici reflexul celui \ndopat cu mult` literatur` comic` englez`, de la Saki la Wodehouse [i de la Sharpe la Jerôme. S-ar putea totodat` s` intervin` fondul pasiv al autorilor din care am tradus. Lodge, Barnes, Coe [i chiar Steinbeck (cel din Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea) mi s-au lipit de suflet \n primul r\nd prin hazul lor \nvior`tor. În prezent s\nt un traduc`tor garat \n depou [i un prozator \mpotmolit \n planuri nefinalizate. Scriu prea pu]ine c`r]i fiindc` scriu prea multe articole (nu, nu, cel de fa]` nu intr` \n discu]ie). Am aflat pe pielea mea ce \nseamn` s` nu-]i mai apar]ii. S` judeci totul prin grila num`rului de semne [i a termenului de predare.

S` produci \ntre [apte [i zece efemeride pe s`pt`m\n`, leg`nat de n`dejdea fragil` c` la un moment dat o s` spui „p\n` aici“, o s` te rupi de toate, o s` te \nchizi cu g\ndurile tale decisive [i-o s` le la[i s` ]\[neasc` pe h\rtie. S` consta]i zilnic gaspiajul [i s` nu i te po]i \mpotrivi. Poate c` peste c\teva luni o s` am curajul s` m` revolt [i nes`buin]a s` virez decisiv. Deocamdat` semnez cronici TV [i de traduceri, scriu despre sport [i m` rog s` nu ajung s` \ncurc destinatarii. Tr`iesc o oboseal` pe jum`tate vitejeasc`, pe jum`tate stupid`. Iar c\nd \mi vine s` le las [i s` spun cu n`duf „Duc`-se!“, m` uit la

colegii de pagin` de prin ziare [i m` scarpin \ncurcat \n cre[tet. Cosa[u, Patapievici, Ungureanu, Mih`ie[, Tolontan, Manolescu, Octavian etc. Nume, nu glum`! Ce fac, renun] de bun`voie la a[a m\ndre]e de companie? Nu-i p`cat?

Ba e, \mi spun. Dar e la fel de p`cat s` nu apuci s` termini un roman fiindc` trebuie s` scrii despre UTA-O]elul sau despre Oana Z`voranu. S` nu-]i cizelezi \n tihn` povestirea fiindc` ai un contract care te sile[te s` monitorizezi [i s` explici emisiuni TV, la care altminteri nu te-ai uita nici \n ruptul capului. S` te pierzi \n antreuri, am\n\nd nepermis \nt\lnirea cu felul principal. Hot`r\t lucru, ceva trebuie f`cut. Totul e s` nu cad \n capcana bandajelor zodiacale.

M-am n`scut pe 14 august 1960 – s\nt leu, carevas`zic`. Îns` o voce \mi [opte[te subversiv: „Oi fi, dar e[ti din `ia devaloriza]i [i trecu]i prin circul roman. Leul st`p\ne[te peste toate animalele, pe c\nd tu nu po]i s`-]i domini nici m`car pornirea de-a accepta docil corvezi pe care al]ii le refuz` sec“. Bellamy Brothers, un duo de country pr`fuit, are o pies` cu un titlu\ndemn: „Get Your Priorities in Line“. E grav dac` am ajuns s` g`sesc re]ete de via]` \ntr-un hit de acum dou`zeci de ani, dar n-am \ncotro.

Trebuie s` fac ordine [i s` m` decid; printre altele, pentru c` \n felul `sta voi putea s` destram o combina]ie apocaliptic`. Nu de alta, dar am scris 6 c`r]i, am tradus 60 [i am isc`lit 650 de articole. Nu vi se pare c` o anumit` cifr` apare cam des?

■

11

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Din Studiu asupra percep]iei acustice a motoarelor cu explozie (un memoriu pentru ob]inerea diplomei de studii aprofundate \n muzicologie, prezentat la Universitatea „Rabelais“ din Tours, \n iulie 2002, de Vianney Frain de la Gaulayrie), am re]inut: titlul unei lucr`ri de Pierre Henry, Concert pentru u[` [i suspin; termenul schizofonie, care desemneaz` „separarea unui sunet original de transmiterea sau reproducerea sa electroacustic`“; apari]ia, la \nceputul anilor ’90 ai secolului trecut, a unor designeri sonori, care \[i propun „sculptarea sunetelor pentru a le conferi o estetic` social` [i pentru a da glas obiectelor“, rezultatul fiind o „semn`tur` sonor`“ ce ar permite identificarea unui produs; o \ntrebare a lui John Cage – „Dintre un camion care trece prin fa]a unei uzine [i un camion care trece prin fa]a unei [coli de muzic`, despre care se poate spune c` este mai muzical?“. D. S. ■ Nu e obligatoriu s` ]ine]i minte numele [i prenumele noului pre[edinte al Turkmenistanului – Gurbanguri Berdimuhamedov. E \ns` bine [i intertextual s` nu uita]i numele [i prenumele fostului pre[edinte, de cur\nd decedat: Saparmurad Niazov. Proclamat \n 1999 pre[edinte pe via]`, fiind totodat` prim-ministru, [ef

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7 suprem al armatei [i al singurului partid autorizat – Partidul Democrat, desigur –, Niazov [i-a ridicat statui din aur, a instalat camere video \n toat` capitala ]`rii pentru a controla, dup` o expresie a lui, „[i zborul mu[telor“, [i a creat, \n 2004, un Minister al Adev`rului. Nu se [tie dac` a citit sau nu 1984 a lui Orwell, dar aceasta nu e nicidecum o piedic` \n calea uit`rii. R. C. ■ Într-un dosar despre „Vie]ile Doamnei Bovary“ (Magazine littéraire), Piere Michon, autorul volumului Vie]ile minuscule, scrie despre cartea lui Flaubert: „Indiferent de \mprejur`ri, fie c` s\nt \n termeni buni sau \n r`zboi cu femeile, e de ajuns s` recitesc Madame Bovary ca s` m` reconciliez cu femininul. Acest text are asupra mea un efect invers fa]` de cel m`rturisit de majoritatea lumii. Mie \mi d` \ncredere. Flaubert m` face s` cred \n pl`cerea feminin`“. Cine se \ndoia de puterea terapeutic` a literaturii? S. S. ■ În Sunday Times, un cercet`tor rus, Ivan Tolstoi, poveste[te c` Premiul Nobel acordat lui Boris Pasternak pentru Dr. Jivago n-ar fi fost posibil f`r` o ac]iune demn` de James Bond a CIA. Pe scurt: romanul era interzis \n Uniunea Sovietic`, dar ap`ruse \n Occident, datorit` editorului italian Giangiacomo Feltrinelli. Numai c` regulamentul Academiei Suedeze cere ca operele candidate la premiu s` fi ap`rut \n limba original`.

A[a \nc\t, \n 1958, un avion \n care se afla o copie manuscris` a romanului a aterizat de urgen]` \n Malta (pe atunci, sub st`p\nire britanic`), sub pretextul unei probleme tehnice, [i a stat dou` ore, timp \n care agen]ii CIA au fotografiat textul fil` cu fil`. Apoi Dr. Jivago a ap`rut \ntr-o edi]ie „pirat“ \n limba rus`, care a f`cut posibil` candidatura la Nobel. Jacqueline de Proyart, directoarea Muzeului „Tolstoi“ din Paris, care de]inea versiunea original` a textului, a descoperit peste 600 de gre[eli [i inadverten]e \n „edi]ia CIA“. Slabi la filologie, agen]ii `[tia... M. V. ■ Am prins, pe un post fran]uzesc, o discu]ie televizat` cu Eric-Emmanuel Schmidt – un autor pe care nu l-am citit, cu o figur` destul de rebarbativ` (ceva \ntre boxeur [i m`celar)... La un moment dat, a spus ceva care m-a interpelat: povestea c` a primit o scrisoare de la o fan` [i, cum paginile erau „decorate“ \n cel mai kitsch mod cu putin]` (\ngera[i, flori [i stelu]e desenate), a fost

12

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

c\t p-aci s` arunce scrisoarea la co[ f`r` s-o mai citeasc`. Dar – spunea el mai departe – „mi-am \nvins prejudecata [i am citit-o, descoperind un om minunat – de o sensibilitate [i o inteligen]` rare!“. Ei bine, nimeni [i nimic nu m` poate convinge c` nu exist` leg`tur` \ntre form` [i fond; numi]i-o prejudecat`, dar ideea c` „sensibilitatea [i inteligen]a“ pot coexista cu un gust pronun]at pentru kitsch mi se pare absolut abracadabrant`. a. l. [.

■ Fantasmele b`rba]ilor interesa]i ([i) de c`r]i au luat foc odat` cu apari]ia volumului Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucure[tene [i to]i s-au apucat s` viseze la autoare [i s`-i ghiceasc` identitatea (o femeie cult` [i cu un libido de nest`vilit este – nu-i a[a? – numai bun` s` le inflameze reveriile). Alexandru V`rzaru, cu o excelent` investiga]ie publicat` \n Academia Ca]avencu, le-a distrus domnilor no[tri obiectul fantasmelor: autoarea este, de fapt, autor. C. P.-B. ■ V` anun] pe aceast` cale c`, \n ciuda lamenta]iilor sau a previziunilor sumbre privind soarta literaturii, \n metroul bucure[tean se cite[te enorm. {i bine. M. F. ■ Cum s` vorbe[ti despre c`r]ile pe care nu le-ai citit – cartea francezului Pierre Baynard – se bucur` de succes, succes materializat prin traducerea ei destul de rapid` \n limba englez`. Arta tr`nc`nelii \n necuno[tin]` de cauz` se practic` de mult [i f`r` manuale, dar e simpatic s` cite[ti cronicile despre aceast` carte, scrise de oameni cu epole]i culturali, dup` ce au luat \n serios \ndemnul din titlu. Sarah Vine, autoarea cronicii din TimesOnline, eliberat` de complexul erudi]iei, m`rturise[te c` nu a citit p\n` la sf\r[it Ulysse de Joyce [i nici romanul cu multe sute de pagini al lui Proust. O sugestie interesant`: elaborarea unei c`r]i despre „Cum s` evi]i s` vorbe[ti despre c`r]ile pe care n-ar fi trebuit s` le cite[ti“ (de tipul Codul Da Vinci sau operele lui Jackie Collins). M. B. ■ În Codul Da Vino (Editura Humanitas, 2006), Toby Clements nu se sfie[te s` mearg` cu specula]iile absurde p\n`-n p\nzele albe, cobor\ndu-ne, astfel, cu picioarele pe p`m\nt [i \n ceea ce le prive[te pe cele aparent mai veridice din Codul lui Da Vinci (parodiat` \n volumul de fa]`): de

pild`, personajele descoper` c` mul]i dintre scriitorii importan]i au fost femei – Emile Zola era Emily Zola, [i, conform aceluia[i procedeu lingvistic, apar Charlotte Dickens, Alexandra Dumas [i Janice Joyce; doar \n cazul lui Jane Austen lucrurile stau pe dos, dovedindu-se c` aceasta a fost b`rbat [i... a jucat \n echipa de fotbal a Angliei. I. P. ■ Pentru cei care nu au prins cutremurul de la 14 octombrie 1802, iat` una dintre \nsemn`rile vremii, din Moldova: „...la [apte ciasuri [i gium`tate de zi, s-au cutremurat p`m\ntul \n z\oa Preacuvioas`i maicei noastre Praraschivei, [i au ]inut 5 menute. {i a[a s-au cutremurat de tare, \nc\t au c`zut Sf`ntul Spiridon [i alte m`n`stiri [i bis`rice i cas` bo[i]ere[ti. {i au cr`pat [i p`m\ntul, [i au e[it ap` cu n`sip pe multe locuri, \nc\t cu ochii miei am v`zut cr`p`tura p`m\ntului \n gr`dina pitarului Angheli“. {i alta: „...cutremur mare s-au f`cut \n p`r]ile }`rii Române[ti; to]i, mici [i mari, au fost cuprin[i de cutremur tare, toate neamurile. Atunci [i vestita biseric` a N`sc`toarei de Dumnezeu... [din V`lenii de Munte] s-a zguduit, s-a tulburat [i la urm` s-a d`r\mat, cu toate c` nu trecuse mult timp de c\nd se zidise; [i nu numai biserica [i clopotni]a, dar [i tot cuprinsul de unelte ce era \n ea...“. Le-am g`sit \n Mitologia poporului român a lui Tudor Pamfile.

A. P. ■ Un bar din Bucure[ti ofer`... O mie [i una de nop]i. Nu e vorba despre volumul de povestiri orientale, ci despre o licoare. Ceaiul „Thousand and one nights© (Arabian Nights)“ (sic!) „con]ine hibiscus, mere, m`ce[, coji de portocale, migdale, scor]i[oar`, buc`]i de vanilie“. M. M.

13

$FU WPS

30

Erotism [i literatur`

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

DOSAR Încep\nd cu 1 martie 2007, colec]ia de literatur` erotic` a Editurii Trei – „EROSCOP“ – va fi coordonat` de Pascal Bruckner [i Magdalena M`rculescu.

Este, s` recunoa[tem, o premier` \n lumea editorial` româneasc`, din care nu pot s` ias` dec\t lucruri bune: unul dintre cei mai cunoscu]i scriitori francezi de azi sprijin` [i se implic` \ntr-o colec]ie care [i-a f`cut deja un nume [i un public \n România, nu doar prin subiectul de interes… vital [i general, dar [i pentru c` Magdalena M`rculescu, coordonatoarea sa de p\n` acum ([i a unei excelente Colec]ii „Femina“, la Editura Pandora), a [tiut s`-[i aleag` cu profesionalism titlurile, traduc`torii [i redactorii de carte.

F`r` \ndoial`, Colec]ia „EROSCOP“ – deja schimbat` la fa]` prin cele patru titluri nou lansate: Labirintul destinului de Junichiro Tanizaki, Femeie goal`, femeie neagr` de Calixthe Beyala, Vis`torii de Gilbert Adair [i Povestea lui O. de Pauline Réage – va consolida ni[a erotic` \n literatura român`. Dosarul de fa]` este o introducere la un experiment: relansarea erotismului literar de calitate.

Pascal Bruckner

Erotismul Noi, cei din Europa, tr`im un ciudat hiatus: o distan]` ame]itoare separ`, \ntr-adev`r, discursul despre sex – discurs terapeutic, eroic, imperios – de via]a obi[nuit` a oamenilor. Dac` am lua de bune lucrurile vehiculate de media sau de literatur`, totul se petrece ca [i cum orice individ ar aplica \n via]a-i intim` for]a [i zelul maratonistului, dovedind o exuberan]` senzual` f`r` limite. La fel cum odinioar` exista un decalaj sensibil \ntre morala oficial` [i jocurile clandestine ale dorin]ei, ast`zi exist` o diferen]` profund` \ntre via]a pulsional` a contemporanilor no[tri [i ceea ce ei afirm`. În zilele noastre, snobismul s-a refugiat \n domeniul intimit`]ii, fiecare consider\ndu-se aici un atlet, un pervers, [i l`ud\ndu-se cu asta \n fa]a celorlal]i. Nu numai c` nu ne ru[in`m cu practicile noastre amoroase, dar le [i etal`m public, tr\mbi]\ndu-le cu aceea[i fervoare cu care, mai deun`zi, le treceam sub t`cere. Obscenitatea a ie[it \n lumi-

nile rampei. Înainte tr`iam \ntr-un univers controlat de lege sau de religie, pe care numai c\]iva libertini \ndr`zneau s` le nesocoteasc`; de-o vreme \ncoace, tr`im \ntr-o lume a campionilor care-[i exhib` performan]ele [i care-i umilesc pe ceilal]i pentru neputin]a lor. Ceea ce era interzis a devenit acum obligatoriu, ceea ce era proscris este acum prescris. S-ar zice c` vremurile noastre au inventat, \ntr-adev`r, un tip uman aparte: cel al ascetului orgasmatic care investe[te \n propriile-i pl`ceri o seriozitate, o rigoare proprie disciplinelor religioase. Sexul este crucea lui, iar el trebuie s-o poarte p\n` la cap`t: nu are cum s-o renege, o preasl`ve[te \n aceea[i m`sur` \n care ea \l apas`, [i \i \nfiereaz` pe cei care ar da s` ias` de sub semnul ei. Astfel, se instituie o nou` Biseric`, cu credincio[ii, ateii [i aposta]ii s`i, dogmele sale nefiind mai pu]in severe dec\t ale celeilalte.

Numai c` erotismul nu se reduce la sexuali-

Pascal Bruckner

15

$FU WPS

30

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

tate – el este spiritualizarea ei, transfigurarea sa \n cultur`, \n discurs, ridicarea sa la rangul artei [i, mai ales, al artei de a tr`i. În organele de reproducere se afl` infinit mai mult dec\t func]ia conferit` de natur`: se afl` o vraj`, o nebunie, o frumuse]e care-l \mping pe om \nspre lucruri mult mai cuprinz`toare. Erotismul canalizeaz` pulsiunile sexuale, le transform` \n opere, \n fantasme [i le pune \n cale tabuuri, pentru ca ele s` le dep`[easc`. Erotismul \nseamn` deopotriv` for]` [i limit`, av\nt [i \nfr\nare. În mod curios, liberalizarea moravurilor din ultima jum`tate de secol pare s` fi dus nu at\t la \nflorirea erotismului, c\t la demonetizarea lui sau, mai degrab`, la \nrolarea sa \n dou` mari discursuri: cel al s`n`t`]ii [i cel al revolu]iei. În primul caz, el \nso]e[te fericirea individului [i a cuplului, ca un soi de barometru, ]in\nd \n egal` m`sur` de medicin`, de psihologie [i de buna gestionare a dorin]elor: juisarea devine la fel de

indispensabil` ca faptul de a respira sau de a m\nca, cuplul ajung\nd s`-[i m`soare vigoarea matrimonial` \n spa]iul dormitorului. Sexul nu este periculos – dimpotriv`, e un factor de siguran]`, \ntruc\t poate fi evaluat \n posturi, pl`ceri, frecven]` a raporturilor. El e acea igien` conjugal` care-i fere[te pe so]i sau pe aman]i de plictiseal`, men]in\ndu-le via]a la un \nalt grad de intensitate. În cel`lalt caz, amorul fizic e prezentat ca o activitate subversiv`, de netolerat \n ochii puterilor instituite, ai religiilor, ca [i ai claselor conduc`toare. Pl`cerile, \n locul pl`cerii de a exista, devin o arm` pentru distrugerea or\nduirii, iar perversiunile, tot at\tea practici aberante menite s` pun` \n dificultate respectabilitatea oficial`. Erotismul ajunge astfel s` fie – \n tradi]ia libertinajului din veacul al XVIII-lea [i mai ales din scrierile marchizului de Sade – r`zboiul tuturor \mpotriva tuturor.

Corpul se r`zvr`te[te, este vectorul rebeliunii, un instrument al distrugerii. Mai ’68 tradusese aceast` stare de spirit scriind pe zidurile din Cartierul Latin: „C\t amor, at\ta revolu]ie“. Prelu\nd ideile unor Wilhem Reich sau Herbert Marcuse, varii grupuscule de st\nga vedeau \n emanciparea corpurilor masculine [i feminine preludiul r`sturn`rii capitalismului [i a societ`]ii burgheze. Lumea cea veche urma, f`r` \ndoial`, s` se fac` ar[ice, dac` b`ie]ii [i fetele se cuplau dup` cum \i t`ia capul.

Lumea cea veche nu numai c` nu s-a f`cut ar[ice, dar chiar s-a consolidat prin acest proces, capitalismul \nsu[i milit\nd ast`zi pentru libertatea dorin]elor. Ne amintim [i azi de acest slogan situa]ionist: „Tr`ire f`r` r`gaz [i orgasm f`r` z`gaz“. Or, acest cuv\nt de ordine ce se voia libertar era, \n realitate, unul publicitar: numai \n universul supermarcheturilor \]i po]i dori s` tr`ie[ti f`r` timpi mor]i, s` cumperi ne\ncetat m`rfuri [i obiecte aflate la \ndem\na tuturor.

Via]a amoroas`, dimpotriv`, [tie c\t datoreaz` a[tept`rii, obstacolului care p\rguie[te dorin]a, care o \nfrumuse]eaz`. Sub aparen]a unei glorific`ri, sexualitatea a fost aliniat` unui univers al consumismului [i al uzinei, cer\ndu-li-se tuturor un \nalt randament libidinal. Ne putem \ntreba, de altminteri, dac` tot acest curent permisiv care se revars` valuri-valuri \n pres`, la televi-

© Dan Stanciu

16

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

DOSAR

ziune, la radio nu-[i propune, de fapt, s` domesticeasc` dorin]a, s-o domoleasc`, pentru a ne lep`da [i mai u[or de ea. Se face un nesf\r[it tam-tam pe marginea acestui „mic secret p`c`tos“, pentru a-l reduce la aceast` unic` fa]et` [i a trece, lini[ti]i, la alte chestiuni. Erotismul \ns` nu poate fi st`p\nit. El este o for]` a iradierii [i asocierii, un izvor de c`ldur` [i de poezie care l`rge[te orizonturile. El ne face agreabil comer]ul uman, ne apropie de semeni, fiind pro-

pice at\t sufletelor tandre, c\t [i celor perverse.

El \nseamn` via]a \n rev`rsarea ei necontenit`, ceea ce dep`[e[te simpla noastr` \mbr`]i[are, purt\ndu-ne dincolo de noi \n[ine [i \ng`duindu-ne s` locuim aceast` lume cu \nfl`c`rare [i uimire. (text scris pentru revista Dilemateca) traducere de Claudiu Constantinescu ■

Magdalena M`rculescu

Este literatura erotic` un viciu?

Se pare c` erotismul a fost \ntotdeauna un paria al literaturii: interdic]ia [i pudoarea care au planat asupra lui au generat un discurs adiacent de legitimare, cu at\t mai violent cu c\t nu a putut fi niciodat` altfel dec\t marginal, av\nd forma unei confrunt`ri indecise \ntre curajul de a spune, pe de-o parte, nevoia de a interzice, pe de alta, [i, \n fine, grija de a-l justifica, admite, ra]ionaliza, \n cazul spiritelor conciliante. Este literatura erotic` un viciu sau vicioas` este teama fa]` de ea? În anul 8, poetul Ovidiu a fost proscris [i exilat de c`tre Octavian Augustus „la cap`tul lumii“, departe de Roma, adic` nici mai mult, nici mai pu]in dec\t la Tomis, Constan]a de ast`zi.

Avusese obr`znicia de a reprezenta \n poemele sale pasiunea, sentiment prohibit la romani, rezervat prostituatelor [i considerat o impudoare pentru cet`]enii cu statut superior (patricieni [i matroane). Roma – aceast` capital` a contrastelor, \n care desfr\ul a coexistat cu cea mai teribil` rigoare moral` – excludea demnitatea pl`cerii puse \n slujba celuilalt, sub amenin]are cu moartea sau cu exilul, [i definea virtutea, respectiv virilitatea, printr-o schem` a puterii, golit` de orice sentimentalism: sexualitatea nu putea fi legitim` dec\t ca domina]ie asupra celuilalt.

În secolul al XVI-lea, I Modi, cartea vene]ianului Pietro Aretino, care con]inea 18 sonete erotice [i 16 gravuri reprezent\nd cupluri \n diverse pozi]ii sexuale, e interzis` sub aprige amenin]`ri inchizitoriale. Pl`cerea este, \n acest caz, tratat` ca un viciu: puterea ei trebuie, f`r` doar [i poate, disimulat` [i taxat` de c`tre autorit`]i. În 1803, Napoleon l-a internat pe Sade \n azilul de la Charenton, sper\nd c` va \nchide astfel cea mai libertin` gur` a secolului al XVIII-lea: scriitorul depravat a pus \n cuvinte o filozofie \n care blasfemia [i erotismul mergeau m\n`-n m\n`, amestec\nd f`r` pudoare pl`cerea, durerea, respectul [i devo]iunea.

Spiritul englez victorian \i oblig` chiar [i pe marii autori libertini s`-[i scrie sub pseudonim c`r]ile [i \l va trimite \n 1895 pe Oscar Wilde la \nchisoare, sub acuza]ia de homosexualitate. În secolul al XX-lea, situa]ia pare a se r`sturna. Dup` 1968, \ntr-o ]ar` precum Fran]a (\n care cenzura aplicat` textelor licen]ioase continu` totu[i s` existe), intr` \n vog` o a[a-zis` teorie „anacronico-romantic` a sexualit`]ii“ (Sloterdijk), sus]inut` deopotriv` de Bataille, Leiris, Klossowski: cel care nu se consum` \n extaz erotic, care nu acord` sexualit`]ii o dimen-

Magdalena M`rculescu

17

$FU WPS

30

DOSAR

Š Dan Stanciu

siune eroic`, nu tr`ie[te corect. Treptat-treptat, ne trezim \ntr-o configura]ie total diferit`: \ncepem s` fim domina]i de tirania hedonismului (Brucker [i Finkielkraut), de obligativitatea pl`cerii [i de o normativitate orgastic`. Mentalit`]ile se schimb` sub presiunea revolu]iei sexuale care cucere[te lumea. Tot mai multe romane, filme [i teorii legitimeaz` explozia f`]i[` a erotismului \n discursul cultural. „Entropia“ erotic` ar fi riscat chiar s` bulverseze lumea, dac`, spre compensare, nu ap`rea ideea de political correctness, care pune oarecum fr\u poftei de libertinaj, f`c\nd din nou s` planeze asupra sexualit`]ii amenin]`ri de ordin juridic, at\ta vreme c\t aceasta nu st` cuminte \n limitele unei conjuncturi ra]ionale, pozitive, aseptizate.

S` ne hot`r\m: erotismul este o func]ie reprimat` de putere sau este o putere a reprim`rii? Faptul c`, eventual, i se asociaz` o valoare literar` \i scute[te de blam pe autorii [i editorii care se \ncumet` s` aduc` pe pia]` texte erotice? Cine decide care este limita dintre calitate [i pornografie literar` (la origine, textual, pornografia \nseamn` „tablou de prostituat`“ [i este un termen folosit de pictorul grec Parrhaisos pentru a numi astfel tablourile \n care a pictat-o goal` pe Theodoteea, t\rfa pe care el o iubea)? Exist` o departajare absolut` \ntre acestea, sau ea are caracter istoric [i este determinat` de gusturile, respectiv moravurile, unei anumite epoci?

D I L E M AT E C A � M A R T I E 2 0 0 7 Întreb`rile fiind subversive, r`spunsurile se situeaz`, \n cel mai bun caz, pe un teren minat: ele te expun automat riscului de a fi acuzat de inten]ia banal`, provocatoare [i, \n ultim` instan]`, comercial` de a st\rni frond` [i deci interes. La urma urmei, ar trebui s` \ncet`m s` mai plas`m literatura erotic` \ntr-un algoritm moralizator: de ce ar fi mai nociv` o scriitur` despre insuportabila \ntunecime a pulsiunilor omene[ti dec\t un roman despre pestri]a diversitate a caracterului uman? De ce Sade s` fie mai condamnabil dec\t Balzac? Doar pentru c` primul detabuizeaz` un domeniu rezervat intimit`]ii? Bine, dar at\ta vreme c\t este excesiv controlat`, intimitatea risc` s` se anuleze de fapt, r`m\n\nd o simpl` conven]ie social`, care se define[te nu pornind de la ceea ce este omenesc, ci de la strategiile de a ]ine \n fr\u presupusa sminteal` a fiin]ei umane. Libertatea de expresie \n cadrul textului literar r`m\ne un fel de cal troian, desigur. Dar cum altfel ai putea p`trunde \n cetatea at\t de bine ferecat` a secretelor tr`irii? S` nu uit`m c` o oper` literar` este, \nainte de toate, un orizont de realitate, un joc al posibilului a c`rui func]ie terapeutic` – de[i, ce-i drept, orice terapie comport` [i riscuri! – este aceea de a delocaliza omul dintr-un scenariu univoc. Nimeni nu cred c` cite[te romane pentru a r`m\ne, prin identificare, blocat \n destinele personajelor din carte. Ci, mai degrab`, pentru a se distan]a, prin ipostaza celuilalt, [i a deveni, astfel, mai nuan]at \n sine.

Poate p`rea excesiv faptul c` proximitatea unui discurs erotic st\rne[te nevoia de legitimare a celui care \l produce, fie el scriitor sau editor. Dar este oare altceva textul erotic dec\t un strig`t de legitimare a zonelor umbrite [i tabuizate ale tr`irii? Poate fi literatura mai subversiv` [i deci mai periculoas` dec\t via]a, doar pentru c` exprim` mai bine ceea ce oamenii oricum tr`iesc? Sau puterea ei nociv` se trage din faptul c` deschide cu non[alan]` por]ile tainice ale re]inerii? Admi]\nd c` ea este un act de libertate, lucru pe care istoria victimelor acestui gen o demonstreaz` din plin, ne este oare permis s` ne canton`m \n etic, \nainte de a ne asuma o judecat` estetic`? â–

18

$FU WPS

30

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

Scriere [i eros Cine poate s` [tie mai bine dec\t scriitorii cum se folose[te limbajul erotic \n literatur`, care s\nt limitele erotismului [i unde acesta se transform` \n altceva? Am adresat trei \ntreb`ri c\torva scriitori români [i str`ini mai apropia]i, prin c`r]ile lor, de ceea ce se nume[te „erotismul literar“, provoc\ndu-i s` devin` nu doar explici]i, ci [i narativi \n materie de scene erotice: 1. Textele erotice au \nsemnat o detabuizare, o d`r\mare a conven]iilor sociale, religioase, morale, chiar [i stilistice. A mai r`mas vreun tabu?

2. Unde crede]i c` se afl` grani]a \ntre erotism [i pornografie?

3. Care este cea mai bun` scen` erotic` pe care a]i citit-o vreodat`?

■ Gilbert ADAIR 1. Da. Chiar dac` mult din ceea ce era tabu \n erotism \n urm` cu 20 de ani a devenit ast`zi acceptat, a mai r`mas o ultim` redut`: pedofilia.

Pedofilia e \n continuare considerat` de societate o blasfemie. Chiar [i \n literatur` este foarte greu s` dezvol]i un subiect \n jurul pedofiliei. S` scrii despre un personaj de o anumit` v\rst`, uneori \naintat`, care s` fac` sex cu un copil [i s` g`se[ti cuvintele potrivite prin care s`-l descrii ca s`-l ar`]i cititorilor. S` fie perceput ca

fiin]` uman`, nu ca monstru. Nu e mai u[or nici \n cinema, unde te ajut` imaginile... E doar o chestiune de context social [i de mentalit`]i.

Am v`zut acum c\]iva ani (\n 2004), la Festivalul de Film de la Berlin, un film care se numea Ma mère, f`cut dup` nuvela controversat` a lui Bataille, una dintre scrierile cele mai erotice din literatura anilor ’40. Nu exist` secven]` \n acest film care s` fie [ocant`, \n sensul acela direct, dar e foarte mult erotism \ntre mam` [i fiu. {i nimeni dintre cei care au v`zut filmul n-a fost ul-

© Dan Stanciu

19

$FU WPS

30

Gilbert Adair este scriitor, critic de film [i jurnalist englez. C`r]ile sale cele mai cunoscute s\nt: A Closed Book [i Love and Death on Long Island. Romanul Vis`torii, recent tradus la noi, vorbe[te despre atrac]ia vinovat` [i iubirea damnat` – incest, homosexualitate [i un triunghi amoros irezistibil \ntr-o carte \n care gr`dina Edenului se \nvecineaz` cu abisul Gheenei.

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

tragiat, n-a protestat, n-a fost scandalizat. Dac` filmul ar fi fost f`cut \ns` \n urm` cu 10 ani, ce scandal s-ar fi iscat, s-ar fi ajuns p\n` la Pap`, ar fi plouat cu proteste, ar fi fost plin de oameni cu pancarde \n fa]a cinematografului! Ast`zi oamenii s\nt mai toleran]i, except\nd sexul cu copii. Acesta a r`mas \nc` tabu.

2. Eu nu s\nt un spectator de filme erotice [i nici porno – [tiu c` pare o declara]ie standard, dar chiar nu s\nt [i am s` explic de ce. Pentru mine, senza]ia e important`. Pot fi incitat sexual de un film, dar nu de unul care \mi arat` doar actul sexual dintre dou` persoane. Într-un film porno, eu s\nt spectatorul care nu e implicat deloc. Incitarea erotic` apare pentru mine c\nd rela]ia se stabile[te \ntre mine, spectatorul, [i ceea ce se \nt\mpl` pe ecran, [i nu doar \ntre personajele de pe ecran. Am fost profund excitat de filme care nici m`car nu sugerau actul sexual, pentru c` au [tiut s` m` implice [i pe mine, s` construiasc` o tensiune erotic` \ntre mine [i ceea ce se \nt\mpla pe ecran. Pornografia \ncepe acolo unde din erotism s\nt exclus eu, spectatorul.

3. Nu s\nt un cititor de literatur` erotic`, trebuie s` recunosc. Dar dac` e s` m` g\ndesc la ceva erotic [i foarte bine scris, a[ spune Lolita.

E cu adev`rat un roman foarte frumos [i nu

cred c` s\nt mul]i scriitori care au reu[it o asemenea fine]e a scriiturii. În ]ara \n care tr`iesc eu, avem un obicei foarte prost: nu discut`m despre actul sexual. Se crede c` e obscen s` descrii un act sexual, chiar [i \n film e obscen.

■ {tefan AGOPIAN 1. P`i, dac` au fost detabuizate toate celea, acum, \n mod normal, i-a venit r\ndul textului erotic.

2. Undeva \ntre talent [i lipsa talentului: dac` n-ai talent, eroticul se transform` rapid \n pornografie; cu ceva talent po]i scrie texte erotice, dar, dac` ai talent, atunci faci literatur` pur [i simplu.

3. A[ putea cita din mine, da’ mi se pare mai bun Emil Brumaru: „Adu-]i prietena \n cas`, / iubita mea, dezbrac-o bl\nd, / Culc-o pe perne de m`tas` / {i-n gura-i fraged` pomp\nd / Saliva ta, cu dege]elul / Lindicul freac`-i-l pu]in / {i o s` steie precum mielul / C\nd eu \n camer-o s` vin / {i-o s` se lase-ncet \ntoars`...“ (Infernala comedie, sonet XXII).

■ Ioana BRADEA 1. Nu cred c` textele erotice au d`r\mat conven]ii sociale. Nu mi s-a p`rut c-au modificat vizibil sentimentul religios sau c` au revolu-

© Dan Stanciu

20

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

DOSAR

]ionat conven]iile morale. Nu [tiu s` fi existat vreun text erotic cu efect devastator \n r\ndul maselor. Un text, o carte care s` fi deturnat popoarele din credin]a oarb` \ntr-un zeu sau un dumnezeu. O pagin` care s` fi scr\ntit comportamentul etic sau religios al unei mul]imi. {i poate c` a[a [i trebuie s` fie, vorba poetului.

Dar exist` [i posibilitatea s` nu fiu eu informat` sau suficient de citit`.

Pe undeva, aveam impresia c`, oric\te texte erotice am citi – \n fa]a unei provoc`ri sau confrunta]i cu o anumit` [ans`, sau \ntr-un anumit moment magic –, din noi ies la iveal` acelea[i prejudec`ti, spaime sau ra]ionamente care ne blocheaz` \ntr-un cli[eu, \ntr-o pozi]ie crispat` dar corect` din punctul de vedere al moralei comunit`]ii din care facem parte. În momentul de fa]` nu mai exist` nici interdic]ii, nici temeri [i nici m`car pudoare \n abordarea anumitor teme sau subiecte. Prin urmare, nu cred c` mai exist` ceva de detabuizat. Dar asta nu ne apropie c\tu[i de pu]in de tainele [i misterele pe l\ng` care ne \nc`p`]\n`m s` trecem senini sau nesim]itori.

2. Grani]a dintre erotism [i pornografie s-ar situa, pare-mi-se, pe undeva pe la centru: \n chiar miezul pe care artistul vrea s`-l transmit` publicului. În felul \n care \[i gestioneaz` – ca scop sau ca mijloc – imaginea erotic` (fie ea scris`, fotografic`, video, muzical`). Atunci c\nd un artist dispune de aceast` imagine ca scop \n sine – pentru a ob]ine satisfacerea imediat` a audien]ei – \mi pare c` devine pornografic.

C\nd imaginea devine mijlocul de transport al unui mesaj care \[i plaseaz` audien]a spre zonele profunde ale con[tiin]ei, cred c` se poate vorbi de erotism.

3. A[ prefera s` ocolesc topurile sau clasamentele celor mai bune scene erotice pe care le-am citit vreodat`. A[ recunoa[te, \n schimb, c` m-au topit [i m-au dat peste cap fragmente din Agopian, fragmentele din Arta scalp`rii a lui T.S. Khasis, Poemele extrauterine ale Mirunei Vlada [i Tormdassul Elenei Passima.

Am mai „citit“ [i m-au tulburat teribil [i scenele erotice ale lui Nobuyoshi Araki sau cele ale lui Nagisa Oshima din Ai no borei [i Ai no corrida. {i c\te [i mai c\te!...

■ Sudhir KAKAR 1. Func]ia romanului erotic s-a schimbat \n ultima vreme. Ast`zi, trebuie s` se fac` diferen]a \ntre erotism [i pur` sexualitate. În lumea postmoral` de azi, amenin]area pl`cerii erotice vine mai pu]in de la pojghi]a de ghea]` a moralit`]ii, c\t de la fierbin]eala insuportabil` a dorin]ei instinctuale.

2. Pornografia scoate \n eviden]` pofta trupeasc`, dorin]a \n sine. Erotismul adaug` dorin]ei tandre]ea, contrabalans\nd egoismul [i violen]a care, de asemenea, ]in de pofta trupeasc` pur` prezent` \n pornografie. În termeni de neurofiziologie, putem spune c` pornografia se refer` mai degrab` la sistemul limbic, \n timp ce erotismul activeaz` cortexul prefrontal.

3. Dac` m` las s` asociez liber, prima scen` care-mi vine \n minte este din Iosif [i fra]ii s`i de Thomas Mann, unde autorul descrie jocul languros al nevestei lui Potifar, precum [i inten]ia ei de a-l seduce pe Joseph.

Sudhir Kakar este cel mai renumit psihanalist indian contemporan; romanul Ascetul dorin]ei este o reconstituire a vie]ii lui Vatsayana, autorul Kamasutrei (tradus`, de altfel, de Kakar \ntr-o nou` cheie).

Cultiv\nd detaliile de epoc` [i f`c\nd referiri la istoria real` a vie]ii maestrului indian, cartea a fost tradus` \n mai multe limbi.

A mai scris Shamans, Mystic and Doctors: A Psychological Inquiry into India and its Healing Traditions; Culture and Psyche, Ecstasy etc.

■ Dan SOCIU 1. Am \nceput, cu c\teva s`pt`m\ni \n urm`, s` traduc pentru Editura Polirom poeziile erotice ale lui Bukowski. C\nd am dat peste primul cock, n-am avut nici o tres`rire: l-am tradus, pur [i simplu, cu pul`, [i am mers mai departe. Un prieten, poet [i traduc`tor experimentat (din trei-patru limbi), Gabriel H. Decuble, mi-a spus c` n-am procedat corect, cock neav\nd, \n englez`, violen]a pulii române[ti; \ntr-o expresie, da, merge, dar nu izolat`. Am fost, par]ial, de acord cu el – dar n-am modificat nimic. Pentru c`, sincer, mi-e ru[ine s` scriu m`t`r\ng`, socoteal`, m`dular sau chiar penis. Astea s\nt cuvintele care m` fac s` ro[esc, fiindc` s\nt false – false \n general, [i cu at\t mai mult \n contextul scrierilor lui Bukowski.

Presupusa violen]` a cuvintelor tabu e doar \n capul unora – [i e violen]a tipic` g\ndirii magice –, e proiec]ia lor, [i nu e treaba mea s` le menajez sensibilit`]ile, dar nici s` pun um`rul la vreun proiect „iluminist“ de detabuizare; scriu [i vorbesc \n limba pe care-am \nv`]at-o, asta-i tot.

2. Jean Genet: „Dac` cititorii s\nt st\rni]i sexual de c`r]ile mele \nseamn` c` ele s\nt prost scrise, c`ci emo]ia poetic` ar trebui s` fie at\t de

21

$FU WPS

30

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

puternic`, \nc\t nici un cititor s` nu fie tulburat sexual. În m`sura \n care c`r]ile mele s\nt pornografice, nu le resping. Pur [i simplu spun c` am fost lipsit de har“.

Fals, autoiluzionare, bovarism... Orice scen` erotic`, oric\t de poetic`, poate func]iona perfect ca pornografie, indiferent de inten]iile autorului. A[a cum majoritatea sporturilor au [i o component` sexual`, a[a cum admiratorii gimnasticii – s` zicem – se simt excita]i de copilele alea, chiar dac` n-o recunosc; la fel cum lista cu interdic]ii cu privire la „votul fecioriei“ \i excit` pe c`lug`ri, pe principiul c`, dac` ]i se cere s` nu-]i imaginezi un elefant roz, automat \]i vine \n minte un elefant roz... Diferen]a dintre pornografie [i erotism o stabilesc poli]iile.

3. Cele mai bune scene erotice pe care le-am citit s\nt cele construite de mine c\ndva, la pubertate, „numai [i numai pentru uz propriu“, cum ziceam \ntr-un poem (scris exact pe aceast` tem`). Erau fanteziile mele, scrise de mine pentru mine, \ndesat pornografice [i foarte eficiente.

mentul necesar s` numesc acum lucrurile despre care am putea vorbi, epat\nd burghezul, dar cred c` surprizele [i [ocurile intelectuale nu s-au terminat [i nici v`lul nu a fost dat \n totalitate la o parte. Cine crede c`, dac` avem curajul s` vorbim despre sexualitate, devia]ioni[ti, pornografie, adulter etc., tabuurile noastre au disp`rut [i s\ntem, azi, oameni „noi“, lipsi]i de prejudec`]i [i dezb`ra]i de conven]ii (sociale, religioase, morale, chiar stilistice), de bun` seam` se \n[eal`. În fond, toate aceste c`ut`ri, toat` pl`cerea de a numi ceea ce p\n` atunci era de „nenumit“ vin – cred – dintr-o team` visceral` de moarte [i dintr-o c`utare, pe c\t de rafinat`, pe at\t de naiv`, a unor \ntreb`ri puse de la \nceputurile istoriei.

2. Pornografia st` \n hazard: te na[ti cu talent sau f`r` talent. Nu exist` re]ete prin care s` evi]i pornografia, exist`, \n schimb, unele prin care s-o po]i realiza eficient. Dincolo de limbajul hiperlicen]ios, de infla]ia de organe [i acte sexuale, nici Henry Miller, nici Bukowski, \n literatur`, nici Pasolini sau Fassbinder, \n film, nu au f`cut pornografie. Folosirea cuvintelor licen]ioase [i descrierea unor scene erotice presupun st`p\nirea judicioas` a textului, a tehnicilor sale, a cre[terii [i descre[terii sale, o con[tiin]` a locului cuvintelor [i a limitei p\n` la care se pot folosi. Lipsa acestei [tiin]e duce, \n schimb, cu siguran]` la pornografie.

3. Am fost [i am r`mas cucerit` de iubirea „moral`“, cum o nume[te naratorul lui Nabokov, din Ada sau ardoarea, iubirea eminamente carnal`, pervers`, crud`, dintre Ada [i Van, cei doi fra]i sau, cum spune intuitiv fata, „veri primari care s\nt totuna cu fra]ii“, o rela]ie lipsit` de puritate [i asumat` de povestitor ca atare, care ne \nfr\nge prejudec`]ile [i ne face s` fim solidari cu cei doi \ndr`gosti]i incestuo[i p\n` la cap`t. „Performan]a“ aceasta \mi aduce \n permanen]` aminte de ceea ce spunea Denis de Rougemont, c` paradoxul culturii romane[ti \n care tr`im const` \n faptul c` primul roman modern – cum nume[te el Romanul lui Tristan [i al Isoldei – este o poveste despre adulter. {i ast`zi, dup` c\teva secole bune, \nc` mai vorbim despre detabuizare.

■

■ Cecilia {TEF~NESCU 1. Cred c` au mai r`mas, paradoxal, foarte multe de „ar`tat“. Nu am curajul [i nici antrena-

© Dan Stanciu

22

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D E C U PA J E

Elena tres`ri [i vru s`-l \ndep`rteze cu cealalt` m\n`, dar el \i s`rut` [i m\na asta. Elena \l trase spre ea. Insarov \[i r`sturn` capul pe spate, ea \l privi drept \n ochi, se aplec` spre d\nsul – [i buzele lor se contopir` \ntr-o s`rutare.

Trecur` c\teva clipe… Elena se smulse din \mbr`]i[are, se scul` [i [opti: «Nu, nu!»…“

Alexandru C`linescu

(S. Turgheniev, În ajun, trad. Mihail Sevastos, Editura Polirom, 2003)

Primind un s`rut „– M` g\ndeam la tine, \mi spuneam c` \n locul meu foarte mul]i oameni ar fi vrut s` fie iubi]i f`r` margini. Eu s\nt, nu-i a[a?

– Da, r`spunse ea.

– {i c`, urm` el str\ng\nd-o de mijloc [i atr`g\nd-o spre el ca s-o s`rute pe frunte cu riscul de a fi surprin[i, te las curat` [i f`r` remu[c`ri. (…) Raoul ie[i, dup` ce o str\nsese pe contes` la piept, \ntr-o cumplit` \mbr`]i[are [i o l`s` prostit` de durere.“ (Balzac, O fiic` a Evei, trad. Lucia Demetrius, \n Opere 2, Editura Univers, 1983)

„Deodat` Bonifaciu se opri, o lu` pe Cleopatra de umeri, o \ntoarse spre el [i, cu ochii \nchi[i, voi s` o s`rute. Dar se trezi cu nasul turtit \n palma Cleopatrei care-i pusese m\na-n fa]`, iar cu cealalt` m\n` \l impingea ferm [i energic \n stomac.

– Ce faci, domnule, e[ti nebun? \l \ntreb` ea pe un ton dur [i rece, din acelea care \nghea]` orice pornire, c\t de p`tima[`. {i pe urm`: «Nu-]i dai seama ce faci? Cu nevasta fratelui dumitale?»“ (Petru Dumitriu, Cronica de familie, ESPLA, 1958)

„El \ncepu s`-i descheie m`nu[a [i s` i-o scoat`. C\nd i-o scoase pe jum`tate, \[i lipi cu sete buzele de \ncheietura ei alb`, fin`, ginga[`.

„El \ntinse m\na c`ut\nd-o pe a ei, dar \n schimb degetele lui \i atinser` talia. Deodat` Laura \i sim]i bra]ul \nconjur\ndu-i mijlocul. {i, \ndat` dup` aceea, nemail`s\ndu-i vreme s` se g\ndeasc` m`car la o \mpotrivire, el o cuprinsese \n bra]e [i o s`rut` ap`sat pe obraz. (…)

Prima ei senza]ie a fost de pur` iubire. Î[i duse iute m\na la obraz, mai \nt\i palma, apoi dosul palmei, murmur\nd buim`cit`: – Cum? De ce?… De ce?“ (Frank Norris, O \nt\mplare din Chicago, trad. Corina Vasilescu, Editura Univers, 1988)

„El se aplec` [i \i s`rut` cu delicate]e genele ]epoase, care \l g\dilar`, \n timp ce, m\ng\ind-o, degetele \i alunecar` de pe p`rul moale pe g\tul sub]ire [i \ncordat, c\nd, deodat`, \i atinse [ira spin`rii, slab`, ca de copil. F`c\ndu-i-se mil`, \[i trase m\na, cu inten]ia de a se ridica, \ns` \i sim]i zv\cnirile sfioase ale trupului [i o v`zu cum \nchide ochii, l`s\ndu-[i capul pe spate, cu buzele \ntredeschise [i cu din]ii albi str\n[i \ntr-un z\mbet u[or trist [i vag fericit…“ (Iuri Bondarev, Jocul, trad. Larisa Manea [i Traian Radu, Editura Univers, 1989)

„…buze ce lucreaz`, limbi temerare, limbi niciodat` s`tule, limbi c`ut\ndu-se [i contopindu-se, limbi \nfrunt\ndu-se, amestecate prin iubitoare ur`, sf\nt` trud` a b`rbatului [i a femeii, sucuri ale gurilor, guri hr`nindu-se una din cealalt`, hran` a tinere]ii, limbi amestecate \ntr-o imposibil` voin]`…“ (Albert Cohen, Belle du seigneur, trad. Irina Mavrodin, Editura Est, 2000)

■

23

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

se [tie de mine. Lu’ Profy i-ar pica prost s` se [tie c`... scrie“, \n vreme ce Sy „are doar un fel de a sim]i. Scry c\nd traduce pe Sy nu-i chestie de langage! Sy lucreaz` morfodifuz“. Lipsit` de mecanisme de ap`rare, Sy se scufund` \n propria ad\ncime [i are emblema \n c`lu]ul de mare (cel mai insistent laitmotiv al c`r]ii).

Epica didactic` permite desf`[urarea unei adev`rate ofensive \n favoarea poeziei, cu arme oferite de c`r]ile citite al`turi de studen]i sau parcurse (protector) \n ceea ce scriitoarea nume[te „lectur` senzorial`“: „S` se bucure creierul, s` produc` volumetrie... S` protejeze inima / prea lovit`“. Vocile prezente \n carte se multiplic`, astfel, exponen]ial, pledoaria pentru poezie ajung\nd s` fie sus]inut` de un \ntreg popor de poe]i, din Antichitate p\n` \n imediata contemporaneitate. Aceasta nu estompeaz` defel vocea scriitoarei, mereu pregnant`. De altfel, pledoaria nu se face cu mijloacele unei dulci persuasiuni, ci cu acelea – exasperate – ale misionarului autoritar, pe alocuri profetic, adic` sarcasmul, aciditatea, m\nia: „Da! E nevoie de m\nie. I do agree / M\nia curat`, str`lucitoare, nu aia verde-gri! / F`r` gheare, f`r` spume la gur`, f`r` \mpurpurare. / M\nia care nu te face r`u, doar \]i d` drumul“.

Biblioteca invocat` se deschide spre via]`. Aceasta este ideea-for]` a \ntregului: de[i „e 99 de lucruri foarte diferite“, poezia vorbe[te mereu („omene[te“) despre via]`, ea fiind „o form` interesant` a inteligen]ei / (Inteligen]ei / polifage) / Inteligen]a creierului [i a Inimii!“ (expresie \nrudit` cu cea din Exuvii: „inima creierului unde st`rile, imaginile, vocile \[i desfac nervura]iile“). R`mas` o tem` esen]ial`, tinere]ea e perceput` acum din afar`, din orizontul (\ngreunat [i nostagic al) altei v\rste. Profy „[tie ce \nseamn` s` fii ÂŤdesc`rcatÂť [i diminuat de ei, dar [tie [i ce \nseamn` s` fii ÂŤinspiratÂť de ei! De frumuse]ea lor. [...] De Verdea]`. Ei s\nt ca mine. Eu s\nt ca ei“.

Se insinueaz` \ns` [i o tem` nou`: o mare oboseal` („mare \mpov`rare“) dus` p\n` \n pragul enun]ului suicidar, dep`[it prin „lucrurile mici care te-nvie“.

Doct`, nuan]at` \n tr`iri [i plin` de idei, r`zvr`tit`, amar` [i juc`u[`, Lucr`ri \n verde e o carte care fream`t` de via]`, demonstr\nd [i astfel „la ce e bun` poezia“.

„La ce e bun` poezia?“ Simona Popescu, Lucr`ri \n verde sau Pledoaria mea pentru poezie Editura Cartea Româneasc`, 2006

32,90 lei

Considerat` unul din scriitorii cei mai originali ai ultimelor decenii, autoare de poezie (Xilofonul [i alte poeme, 1990; Juventus, 1994; Noapte sau zi, 1998), proz` (Exuvii, 1997) [i eseu (Volubilis, 1998; Despre suprarealism [i Gellu Naum, 2000; Clava.

Critific]iune cu Gellu Naum, 2004), Simona Popescu privilegiaz` tema tinere]ii, \n]eleas` ca v\rst`, prin excelen]`, a autenticit`]ii. Lucr`ri \n verde sau Pledoaria mea pentru poezie, cea mai recent` carte a scriitoarei, p`streaz` tema, \mbin\nd-o str\ns cu cea a poeziei.

Nu e, de altfel, singura \mpletire. ĂŽntr-o structur` de epopee, o replic` (prin dispunere, personaje, retoric` etc.) la }iganiada lui Ion Budai-Deleanu, dar [i de superproduc]ie cinematografic` (un generic amplu \ncheie volumul), s\nt mixate [i omogenizate poeme, eseuri [i pagini de jurnal, registre [i perspective diferite. Epica (minimal`) se desf`[oar` pe durata unui semestru (ce aglutineaz` momente din edi]ii diferite), \n care Profy pleac` \ntr-un traseu didactic donquijotesc \n fa]a unor studen]i blaza]i, neinteresa]i de poezie sau \mb\csi]i de prejudec`]i rezistente, [i ajunge, eroic, la final, al`turi de un grup care [tie s` vad`, s` citeasc` [i s` scrie despre poezia contemporan`. ĂŽntr-o modalitate polifonic` (lucrat`, \n special, prin tehnica inserturilor), utilizat` de scriitoare [i \n c`r]ile anterioare, vocile \nv`]`ceilor s\nt [i ele prezente, autentific\nd epopeea. Plurivocitatea este proprie [i protagonistei, care apare sub mai multe ipostaze: Profy, Scry [i Sy (f`r` a mai pune la socoteal` m`[tile [i heteronimii de la subsol), tot at\tea roluri [i sensibilit`]i diferite, pe alocuri conflictuale. Scry se pl\nge c` „Profy m` fur` f`r` probleme, \mi ia ideile [i le pune pe seama altora“, a[a \nc\t „Nu vreau s` fiu confundat` cu Profy. Dar nici lu’ Profy nu-i place s`

â– Sanda Cordo[

24

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

Memorii literare Valeriu Anania, Rotonda plopilor aprin[i Editura Limes, 2006

Rotonda plopilor aprin[i este titlul memoriilor literare ale lui Valeriu Anania, ap`rute, \n a cincea edi]ie (prima dateaz` din 1983), la editura clujean` Limes. Sub acest inspirat titlu – o „sintagm`-valiz`“ \n care autorul „\mpacheteaz`“, ca s` folosesc formula lui Lewis Carroll, simbolul biblic al rugului aprins cu ideea literar` de rotond` – Valeriu Anania \[i deap`n` amintirile despre opt scriitori pe care nu numai c` i-a cunoscut \ndeaproape, dar i-a [i \ndr`git: Arghezi, Galaction, Holban, Victor Papilian, Blaga, Ion Luca, Preda, Voiculescu. Rememorarea acoper` aproximativ o jum`tate de secol, adic` de pe vremea c\nd memorialistul era elev la Seminarul Teologic din Bucure[ti [i \l avea profesor pe Anton Holban, [i p\n` la sf\r[itul anilor ’70 (foarte precis, p\n` \n 14 iunie 1979), c\nd, conduc\ndu-l acas` pe Marin Preda, asist` la memorabila scen` \n care autorul Morome]ilor \mparte dreptatea \ntr-un conflict de copii. Portretele nu s\nt \ns` a[ezate strict cronologic, cartea \ncep\nd cu evocarea „heruvimului bolnav“, a lui Arghezi, c`ruia memorialistul \i dedic` de altfel [i cele mai multe pagini.

Atent s` recompun` fidel figura bun` a acestor mari scriitori pe care i-a frecventat, autorul, lipsit de egotism sau de narcisism, \[i p`streaz` propria biografie \n umbr`. Cu toate acestea, cartea ofer`, pentru un istoric literar, pre]ioase indicii nu numai \n privin]a scriitorilor portretiza]i, ci [i \n privin]a autorului ei [i a atmosferei din România interbelic` [i comunist`.

Potretele pe care le face Valeriu Anania, de[i sc`ldate \ntr-o devo]iune solar`, nu tr`deaz` fizionomia omeneasc`, deci uneori failibil`, a ilustrelor sale „modele“. Arghezi, de pild`, apare cu toate particularit`]ile lui umane, de la reac]ii de-a dreptul suave, la vorbirea piperat` [i replicile lui

RECENZII scurte, de „viper`“. Cititoare pasionat` a C`r]ii cu juc`rii, pe care \mi place s-o recitesc \n edi]ia original`, \mpodobit` cu splendidele desene ale Mitzurei, am fost \nc\ntat` s` aflu din Rotonda plopilor aprin[i c` Arghezi [i familia sa au renun]at s` plece \n vacan]` pentru c` nu se \ndurau s` \[i lase \n grija altcuiva „c\inii [i pisicile [i iezii [i g`inile [i pe Gâri-Gâri [i aricii [i mai [tiu eu ce“. Iar dac` r\ndurile despre ]intaur/]intaur` sun` \ntr-adev`r ca un „clopo]el de argint“, povestea caprelor – capre pe care Arghezi i le face cadou mamei lui Valeriu Anania –, cu toate detaliile transport`rii \nnobilatelor rumeg`toare de la M`r]i[or la gar`, are o rar` savoare‌ Portretist de voca]ie \n ceea ce-i prive[te pe cei opt mari ale[i, Valeriu Anania ne d` [i c\teva pre]ioase schi]e ale altor scriitori cu care s-a \ncruci[at: Crainic, Eugen Ionescu, Domni]a Gherghinescu, Eugenia Mure[an [.a. Mai ales portretul acesteia din urm`, pe care o [tiam din legende orale clujene, din Luntrea lui Caron [i din Caietul albastru, m-a pus pe g\nduri, deoarece memorialistul \i restabile[te acestei doamne fa]a, cam r`ut`cios [i vinovat anamorfozat` de c`tre Blaga.

Valeriu Anania vede adesea ceea ce altcineva poate c` nu ar fi v`zut [i oblig` limba s` spun` la nuan]` ceea ce a v`zut el. De pild`, despre rostul turnule]elor de la M`r]i[or observ` – [i e o \ntreag` hermeneutic` aici, dat` \ns` direct drept concluzie – c` „Func]ia lor trebuie s` fi fost sufleteasc`“, deoarece m`n`stirea a fost un element remanent \n sufletul lui Arghezi. Sau, despre Galaction, \mpietrit fizic de o boal` „stranie“, noteaz` c` tr`ia \ntr-o „neputincioas` rug`ciune a sufletului c`tre propriul s`u trup“ imobil. Ori, coment\nd etapele spiritualiz`rii lui Voiculescu, ne d` o foarte plauzibil` cheie a Sonetelor‌ ([i, totodat`, o form` lingvistic` rar`, „suficient lui[i“!).

Limba memoriilor lui Valeriu Anania este, de altfel, de fastuoas` proz` româneasc`. Iar altitudinea spiritual` la care \i evoc` [i \i portretizeaz` pe scriitorii s`i dragi este exemplar`, deoarece este aceea a valorii lor literare. â–

22,94 lei prefa]` de Dan C. Mih`ilescu

Marta Petreu

25

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

poezie care te face s`-]i dore[ti a reciti autorii versurilor excelent plasate \n context (devenit cotext): „]ara cea rar` pentru care v` iert“ – Daniel Turcea; „S` murim \napoi“ – Virgil Ierunca; „Aten]ie, m\ine r`u!“ – Dan Stanciu; „Aici via]a se bea [i moartea se uit`“ – Ioan Es. Pop (\n fa]a unei ber`rii); „Versul hr`ne[te moartea“ – George Vulturescu (l\ng` un magazin alimentar); „gardianul unei patrii de texte / a[ fi vrut s` fiu“ – Iolanda Malamen (la intrarea unui bloc, p`zit` de un c\ine); „am fost pl`tit cu ora ca s` tr`iesc“ – Adrian Alui Gheorghe (pe peretele unei ceasornic`rii); „A fost un timp \n care v` spuneam [i vou` / Umila mea p`rere despre rou`“ – Emil Brumaru (pe un vagonet de c`rbuni); „Dac` a[ avea dou` trupuri / Unul l-a[ ]ine curat“ – Ioan Morar (pe zidul unei sp`l`torii). E greu s` te opre[ti din citat: fiecare pagin` are identitate de sine st`t`toare, constituie un posibil tablou de ag`]at pe perete, iar volumul \n ansamblu are [i ceva dintr-un album de art`, [i ceva dintr-o antologie poetic`. ĂŽi dau coeren]` at\t ochiul de poet al antologatorului, care vede poezia din lucruri [i [tie s-o pun` \n dialog cu poezia din c`r]i, c\t [i spiritul ludic [i o ironie mai degrab` sceptic` („Dar lumea e gr`bit`, dar strada e pustie / Dar cine s` mai citeasc` acum poezie?“ – Ileana M`l`ncioiu).

Se pare c`, \ntr-adev`r, la noi lucrurile trebuie s` mearg` mai \nt\i r`u, ca s` ias` apoi bine: „cazul“ de la Petrila – devenit „caz“ prin eforturile unor ziari[ti [i c\torva poli]i[ti trimi[i de un primar [i un viceprimar zelo[i – a st\rnit un val de reac]ii \n presa na]ional` (de ast` dat`) [i a atras simpatia multor scriitori, prezen]i sau nu pe zidurile Petrilei, care au contribuit cu texte, lu`ri de pozi]ie, poezii, la acest volum (vezi „Sesizare“ de {erban Foar]`, savuros rezumat al pove[tii \mprumut\nd vocea unui personaj caragialean), spre lauda lui Ion Barbu [i \n ciuda autorit`]ilor petrilene, care au izgonit poe]ii din cetate, trat\ndu-i cu var.

Petrila real` nu arat` ast`zi ca-n fotografiile din Antologia poeziei române[ti la zid. {i asta, a explicat primarul ora[ului, pentru c` numitul Barbu Ion nu a cerut autoriza]ie. â–

O autoriza]ie pentru poezie Ion Barbu, Antologia poeziei române[ti la zid Editura Polirom, 2006

29,50 lei

Lucrurile s-au petrecut cam a[a: Ion Barbu, cunoscutul caricaturist, locuitor al Petrilei [i organizator al festivalului „Om r`u“, avea oarece probleme cu aspectul ora[ului s`u [i s-a g\ndit s`-l decoreze a[a cum [i-a decorat casa: cu versuri pe pere]i. Prin urmare, ajutat de c\]iva prieteni \narma]i cu tuburi de spray, la sf\r[itul lui iulie 2005 a trecut la fapte [i a cobor\t poezia \n strad`.

Numai c` Poli]ia Petrila a intervenit prompt, pornind \n toiul nop]ii \n c`utarea graffiti[tilor, care scriau f`r` autoriza]ie pe zidurile comunit`]ii.

Rapid s-a sesizat [i presa local`, care s-a \ntrebat „Urme de ritualuri sataniste? Fanatici \n libertate?

Ora[ul Petrila – vad bun pentru isteriile unor indivizi bolnavi?“ [i, din patriotism local lezat, a trecut la hermeneutica unui vers din Vi[niec: Petrila – „ora[ de rezerv`“ (scria la intrarea \n localitate) – de unde \ntreb`rile fire[ti (citez dup` Gazeta V`ii Jiului): „De rezerv` cui? Sau pentru cine?“. Tot viteaza pres` a mers cu jalba \n pro]ap la autorit`]i, pe care le-a acuzat de incompeten]` \n gestionarea unui asemenea gravissim caz de indisciplin` civic` („Petrila e chiar un sat f`r` c\ini.“).

Au urmat, respect\ndu-se litera legii, anchetarea „vinovatului“ (Ion Barbu, cine altul?), acesta alegĂŽndu-se cu un avertisment, [i acoperirea cu var a „\nscrisurilor“ care, conform primarului P`ducel, „nu au caracter rasist, politic (‌), dar unele au ceva tenden]ios“. ĂŽn ceea ce prive[te proiectul lui Ion Barbu, s-a decis continuarea sa \n Adobe Photoshop. Ce a ie[it din toat` tevatura, demn` de condeiul lui Caragiale, este un splendid album de poeziduri (153 la num`r), intitulat Antologia poeziei române[ti la zid, un concentrat de

Lumini]a Corneanu

26

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

Desp`r]irea de Klein Mihai Ignat, Klein spuse Klein Editura Cartea Româneasc`, 2006

La T\rgul de Carte „Gaudeamus“, a fost lansat volumul poetului [i dramaturgului Mihai Ignat, Klein spuse Klein. E vorba de o reeditare a unei c`r]i de poezie Klein spuse (scoas` \n 2001, \ntr-o formul` underground), respectiv de o sec]iune nou`, „spuse Klein“. Mihai Ignat e un poet distinct [i matur, care a ajuns, iat`, la a [aptea carte de poezie. O reeditare cumva nostalgic` dup` adolescen]a rebel` (e de remarcat poza de student cu plete de rocker pe care [i-o pune autorul pe coperta a IV-a, \n scurta prezentare biobibliografic`!) [i un soi de bilan] personal \n sec]iunea secund`, impregnat de un regret m`r-

Petice poetice Herta MĂźller, Im Haarknoten wohnt eine Dame / ĂŽn coc locuie[te o dam` Editura Vinea, 2006

Dramatic` \n Regele se \nclin` [i ucide, Herta MĂźller se joac` potrivind, din colaje, cele mai frumoase poezii de dup` Poezie pe care le-am citit vreodat`: leg`turile consacrate \ntre cuvinte s\nt desf`cute parc` pentru a recunoa[te c` lumea din care au fost culese este ea \ns`[i \n echilibru instabil; versurile se ]in departe de cititorul dornic de identificare [i, ca \ntr-un [ir de scurtmetraje, \nregistreaz` combina]ii [uie eliberate de tirania legilor dramatice. Imaginile se proiecteaz` una dup` alta ca umbrele degetelor unui prestidigitator desen\nd, dintr-un gest, conturul unui animal, profilul unui obiect, sugestia unui simbol.

De-dramatizate, scenele acestea de cuvinte se

RECENZII turisit cu aceea[i discre]ie cu care s-a manifestat \ntotdeauna talentul lui Mihai Ignat: „C`ci, de[i eram cel mai pu]in viu (s.a.) dintre ei (cei doi prieteni din liceu, n.m.), am fost cel mai perseverent [i cel mai vanitos dintre ei. {i astfel am devenit un postmodernist autentic (sic!): n-am atins diferen]a specific`, dar am avut constant nostalgia ei. Ba chiar iluzia ei.

Cinstit ar fi s` m` opresc aici, pentru c` n-am reu[it s` fiu original, diferit, personal. (...) Poate c` acum, la 38 de ani, e momentul s`-mi iau inima-n din]i [i s` recunosc c` adolescen]a trebuie, totu[i, s` se \ncheie“ – declar` el \n „Diferen]ialismul. Nu un manifest“, din fruntea sec]iunii „spuse Klein“. Impresioneaz` exigen]a interioar`, ce pare a fi pe m`sura discre]iei poetice, [i care, \n acest volum, se manifest` cu vivacitate; e parc` un al doilea gest de revolt`, al maturit`]ii, care hot`r`[te s` se despart` de adolescen]`, [i mai ales de Klein, personajul alter ego al poemelor sale biografic-minimaliste, revoltate \n surdin`, acute \n senza]ie, rafinate \n nota]ie. S` \nsemne oare asta desp`r]irea de poezie? â–

18,95 lei

Adina Dini]oiu

deruleaz` \ntr-un slideshow f`r` \nceput [i f`r` sf\r[it, supravegheat \ns` de un regizor [omer. Renun]\nd la Voin]a de Poezie – printr-o voin]` superioar`, stoic` –, Herta MĂźller face rime suprarealiste pe care le prezint` ca fiind g`site pe strad`: „unul doarme unul bea / unu-ascult` altul c\nt` / doi ori trei fac cinci \n cap / cum r\d oasele-n casap / un sicriu \i st` pe limb` / [i nimic nu se mai schimb` (...)“. Floricelele care ies din bricolajele Hertei MĂźller au uneori apuc`turi carnivore: „soarele intra printre coaste de fier / pe u[a din spate \n cer / umbra plopilor \ntindea o alee (...)“, alteori \ng\n` un lirism de pierde-var` care fuge \ntotdeauna mai repede dec\t tine: „[i ziua se-mbrac`-n caise / noaptea \n pene \nchise / c-un chi[toc de lun`-n gur` / trece somnul prin natur` (...)“. Toate acestea i se datoreaz` [i Norei Iuga...

traducere de Nora Iuga

â– Alexandru Matei

27

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

ESEU

multe persoane care nu s-ar adapta niciodat` la suprasolicitarea ÂŤcompeti]ieiÂť, \ns`[i baza Apusului. Neferici]i, dezr`d`cina]i, stresa]i, dezechilibra]i, nu-[i mai g`sesc locul nic`ieri: nici aici, nici acas`. (...) Oricum, fiecare are o poveste, un parcurs, o reu[it`, un e[ec. ĂŽn comun avem cu to]ii firele nem`rturisite care ne leag` \n continuare de ]ar`“ – m`rturise[te unul din subiec]ii intervieva]i. Func]ioneaz` aceste fire asemenea unor repere identitare? Se pare c` da, chiar [i atunci c\nd pe ele se depun sedimente imagologice, rezultate din experien]a de via]`, bagajul cultural, prejudec`]ile [i iluziile subiectului \n cauz`.

Cele dou` capitole complementare ale c`r]ii – m`rturiile str`inilor printre români [i ale românilor printre str`ini – motiveaz` aceast` concluzie.

Lectura „confesiunilor“ \]i las` impresia unui palimpsest. Volumul se las` citit ca un roman sau eventual ca o culegere de schi]e [i povestiri pe care eseurile din partea a treia le gloseaz` [i le „\ncadreaz`“, printr-un act de reflec]ie [i de disociere tipologic` a „plec`rii de acas`“: diaspor`, exod, migra]ie, pribegie, exil, deportare...

Mai exist` un „acas`“? – este una din cele mai dramatice \ntreb`ri pe care [i-o pune cel aflat „\ntre patrii“. R`spunsul este dezarmant: „Nu, evident... De[i... Unde se plaseaz` ace[ti oameni?

Copii ai mobilit`]ii, ai libert`]ii de mi[care, ei par a se fi instalat cu pruden]` [i delicii \n \ns`[i starea de de-plasare, fiind totodat` (mai mult sau mai pu]in) \ngrijora]i – \n registru tonic sau melancolic – atunci c\nd este vorba s` se defineasc` ei \n[i[i prin raportare la acest topos ambiguu [i deteritorializat“, conchide pe un ton consolator Vintil` Mih`ilescu. Dar p\n` [i \n acest „diagnostic“ se simte „hazul de necaz“ al celor care, din proprie voin]` sau constr\n[i de \mprejur`ri, \[i continu` neobosit exerci]iile de desp`r]ire [i revenire \n spa]iul imaginar, \nc`rcat afectiv, dintre patrii.

Imposibilul acas` ĂŽntre patrii. M`rturii despre identitate [i exil Editura Polirom, 2006

24,95 lei volum coordonat de Mirela Florian [i Ioana Popescu

Pragmatici, expansioni[ti, civilizatori, globali[ti [i globalizan]i avant la lettre, românii au aflat \n axioma Patria ubi bene est cel mai conving`tor alibi al plec`rii de acas` [i al stabilirii definitive „printre str`ini“. Traumatizanta experien]` a exilului, a imposibilei \ntoarceri, a afl`rii de voie sau nevoie a unei patrii, a dou` sau a trei, culmin\nd cu a fi peste tot [i niciunde acas`, sf\r[ind prin a fi „un cet`]ean al lumii“ – poate fi \ns` reversul adagiului latin [i, concomitent, o ne\ncheiat` demonstra]ie de „rezisten]` prin fr\ngere“...

Volumul ĂŽntre patrii continu` conving`tor aceast` „demonstra]ie ne\ncheiat`“, dincolo de spa]iile dens populate ale literaturii „de exil“, cu toate c` unele din textele incluse \n „antologia“ de fa]` de]in, prin experien]ele-limit` pe care le tematizeaz`, o deloc neglijabil` „literaritate“.

Volumul fixeaz` c\teva din varia]iunile individuale ale plec`rilor, stabilirilor, revenirilor dintr-o ]ar` \n alta, distribuind piesele dosarului \ntr-o ordine triadic`, complementar`: Partea I: „Printre români“; Partea a II-a: „Printre str`ini“; Partea a III-a: „Eseuri“. „Exilul [i emigra]ia se \mpletesc de acum \n multe destine“ este propozi]ia cu care Sanda Golopen]ia – profesoara din Providence, autoare a unor scrieri de referin]` nu numai \n materie de exil (Cartea plec`rii) – sugereaz` \n prolog c\teva posibile trasee de evaluare [tiin]ific`, „la rece“, a m`rturiilor f`cute „la cald“, \n primele dou` capitole ale c`r]ii. ĂŽntre capriciile hazardului [i decizia din timp chibzuit` de a pleca, autorii m`rturiilor p`[esc atent sau dezinvolt pe s\rma dintre patrii, [tiind c` plasa identitar` care i-ar putea prinde, \n caz de c`dere, se poate rupe oric\nd. „Am cunoscut mai

â– Rodica Binder

28

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

ESEU

C`l`uza Alex. Leo {erban, De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema Colec]ia „Ego. Publicistic`“, Editura Polirom, 2006

1. a.l.[. este unul dintre pu]inii speciali[ti români (adesea [i il numero uno) \n opera unor regizori care au marcat definitiv Cinema-ul (Godard, Hitchcock, Bergman, Paradjanov, Pasolini, Kar-wai, Tarantino etc.), c`rora le observ` [i analizeaz` „stilemele“ ca nimeni altul. Citi]i-i subtilele disec`ri ale unor filme-cult (de la Vertigo [i Persona la De ce trag clopotele, Mitic`? [i 2046) [i v` garantez c` ve]i (re)vedea cu al]i ochi aceste pelicule.

2. Criticul de film este „posedat“ de „demonul teoriei“, iar concluziile la care ajunge s\nt pe c\t de inedite [i imprevizibile, pe at\t de conving`toare [i fermec`toare. Acolo unde majoritatea confra]ilor v`d un f\s epocal, de[i acoperit cu Oscaruri (cazul Titanicului), el descoper` „un film de o complexitate cu at\t mai seduc`toare, cu c\t este ascuns` sub aparen]ele unui divertisment popular“. Pentru a.l.[., Toy Story 2 este „o – teoretic, infinit` – punere-\n-abis a st`rii de Juc`rie“, iar Alien vs Predator – un „eseu hollywoodian“ despre „metamorfozele solidului“, „metamorfozele Spa]iului“ [i „chiar despre Timp“ (mamma mia!).

3. Filmologul este capabil s` trag` linie \ntre ideologii (fie a sa, fie ale autorilor analiza]i) [i Cinema. Pe de o parte, a.l.[. se las` sedus – nu \ns` [i manipulat – de Caché al lui Michael Haneke, plas\ndu-l pe primele locuri \n topul pe 2007 [i chiar \n clasamentul celor mai importante filme ale anilor 2000, de[i nu \nghite deloc „tezismul r`sturnat“ (politically correct) sau imaginea de „pastor left-wing“ a regizorului austriac; pe de alt` parte, „stilizarea“ din Patimile lui Hristos de Mel Gibson („film «de dreapta», s’il en est un!“) i se pare „rizibil` [i rudimentar`“.

4. Analizele sale s\nt conving`toare [i datorit` u[urin]ei cu care autorul se raporteaz` frecvent, avizat [i surprinz`tor, la arte [i alte domenii ale

RECENZII spiritului (literatur`, muzic`, filozofie, psihanaliz` etc.). Mai presus de toate, a.l.[. este un bun cunosc`tor al artelor vizuale (de la picturile clasice la instala]iile postmoderne, trec\nd obligatoriu prin fotografie, pe care o [i practic` cu succes). „Dac` lipse[te ceva epocii de bulimie vizual` pe care o travers`m, acest lucru este tocmai reflec]ia asupra imaginilor“ – observ` el pe bun` dreptate, iar volumul s`u este [i o frumoas` pledoarie pentru (con)[tiin]a imaginii.

5. a.l.[. se num`r` printre foarte pu]inii critici români capabili s` poarte o adev`rat` polemic` pe teme cinematografice, care s` dep`[easc` inevitabilul stadiu „mie mi-a pl`cut filmul `sta, ]ie nu“ [i viceversa, ajung\nd la probleme de interes general, nu doar cinefilic (Art` [i Manipulare, verdict critic vs „ortoptic`“, nara]iune clasic` vs „flux discontinuu“ [.a.m.d.).

6. Autorul \[i respect` cititorii [i \i trateaz` ca pe ni[te egali; nu ]ine s` dea lec]ii de cinema, ci doar s` ofere c\teva repere [i sugestii (teoretice [i analitice), fiind convins c` „acel cititor ideal pentru care scrii (pentru care orice autor scrie – nu Cititorul, ci cititorul acela!) merit` din plin acest pact de \ncredere“.

7. Pentru un critic de Cinema („art` a Prezentului“) preocupat de Memorie (asociat`, ineluctabil, Trecutului [i Reprezent`rii), a.l.[. dovede[te o Memorie cinematografic` excep]ional`. „Iar, ca s` existe Memorie, trebuie s` existe o Iubire ini]ial`“, remarc` el \nsu[i, cu referire la Godard. De ce vedem filme este, \n ultim` instan]`, o antologie a „eseurilor de \ndr`gostit“ (sedus [i seduc`tor, \n acela[i timp) ale lui a.l.[. – o lectur` obligatorie pentru adev`ra]ii cinefili.

29,95 lei

Cum po]i s` prezin]i \n nici 4000 de semne un volum compozit [i totu[i unitar, \n care pe fiecare pagin` – din cele aproape 520! – un iubitor al Cinema-ului poate g`si c\teva fraze citabile/ memorabile? R`spunsul meu a fost simplu: nu po]i! În aceste condi]ii, am \ncercat s` v` transmit c\teva dintre impresiile mele de lectur`, sper\nd c` astfel v` ve]i convinge mai u[or c` Alex. Leo {erban este o c`l`uz` de \ncredere prin „Arcadia Cinema“.

■ Mihai Fulger

29

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

ISTORIE

Cum arat` Revolu]ia român` by Siani-Davies? În primul r\nd, ea chiar este o revolu]ie. {i \nc` una apropiat` de sensul clasic al termenului: din moment ce a avut violen]` c\t toate celelalte revolu]ii anticomuniste est-europene la un loc ([i mult peste), din moment ce a beneficiat (ce ironic sun` acest cuv\nt \n context!) de o real` participare de mas` [i din moment ce a transformat România \ntr-un mod de o profunzime niciodat` b`nuit` \n acele zile, evenimentele din decembrie 1989 (a[a cum, cu o re]inere t\mp`, numim noi acest fragment de istorie) chiar au alc`tuit o revolu]ie.

Am mai amintit odat` acest paradox, dar nici a doua oar` nu-i destul: principalii doi români care, \nc` atunci, la \nceputul anilor ’90, au spus c` evenimentele au fost o revolu]ie adev`rat` au fost, \n ordine alfabetic`, Corneliu Coposu [i Ion Iliescu – doar c` cei doi se aflau (cu ceva motive) \ntr-o rela]ie at\t de tensionat`, \nc\t acest punct comun a trecut cu des`v\r[ire neluat \n seam`.

La Siani-Davies, Revolu]ia român` chiar este un proces, [i nu numai o dat` \n calendar. Nu se refer` nici la 15-16 decembrie timi[orean, nici la 21-21 decembrie bucure[tean; revolu]ia despre care se scrie \n carte \ncepe, \ntr-adev`r, la Timi[oara, \n decembrie ’89, dar are finalul, la Bucure[ti, abia \n februarie ’90. Cele dou` jum`t`]i ale fructului de adev`r ce se poate \ntrez`ri, acestea s\nt: pe de o parte, c`derea tot mai neputinciosului, \n ultima vreme, Nicolae Ceau[escu; pe de alta, ascensiunea din ce \n ce mai democratului \n viitor Ion Iliescu. Acestea s\nt, vrem-nu vrem, ale revolu]iei noastre dou` fe]e. Una f`r` alta greu pot sta \n picioare.

C\t din aceast` revolu]ie a fost lovitur` de stat? În ce dozaj e de b`nuit c` s-a amestecat Uniunea Sovietic` a lui Gorbaciov? Care poate fi secretul „terori[tilor“? Cum se explic` at\tea [i at\tea cariere (politice, economice sau financiare) postdecembriste? Cei care \nc` mai s\nt interesa]i de asemenea \ntreb`ri ar face bine s` pun` – cum se spune – m\na pe carte.

Revolu]ia, \n lini[tea unui ochi str`in Peter Siani-Davies, Revolu]ia român` din Decembrie 1989 Editura Humanitas, 2006

34,99 lei traducere din limba englez` de Cristina Mac

Dac` n-ar fi existat, \n calitatea sa de director al Centrului de Studii Sud-Est Europene [i de senior lecturer la School of Slavonic and East European Studies a Universit`]iii College London, Peter Siani-Davies ar fi trebuit probabil inventat – pentru ca, \n fine, cineva s` priveasc` Revolu]ia român` cu un ochi larg deschis [i lini[tit, astfel \nc\t evenimentul s` devin` ceva mai clar [i celor mai nel`muri]i dintre p`m\nteni \n domeniu, \n spe]` noi, românii. Nu este primul – [i sigur nici ultimul – autor str`in care-[i ascute curiozitatea \n meandrele revolu]iei noastre (primul nume care-mi vine \n minte este cel al distinsei Annely Ute-Gabannyi, autoarea, cu ceva ani \n urm`, a unui proiect similar), dar este – cred – autorul celei mai complete, mai credibile, mai documentate [i mai dezinhibate istorii a lui Decembrie 1989 românesc. La cap`tul unor multiple vizite \n România, dup` sute de ore de discu]ii cu personaje implicate [i dup` vrafuri de documente, pres`, transcrieri ale unor programe Radio-TV etc., Siani-Davies ne propune, cu o candoare pe care numai istoricii de calitate o pot avea (mai ales \n dezbaterea unui asemenea subiect exotic, cum trebuie s` fie pentru un anglofon Revolu]ia român`!), un tom \n care analiza faptelor, nara]iunea ce decurge din context [i precizia conceptual` reu[esc s` se \mpace admirabil. Ap`rut` \n 2005, \n prim` edi]ie, la serioasa editur` Cornell University Press, cartea lui Siani-Davies este, la ora la care scriu despre traducerea sa româneasc`, \n prag de a ap`rea la CUP [i \n edi]ie paperback – ceea ce \nseamn`, pe pia]a occidental`, reala consacrare.

■ Adrian Cioroianu

30

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

ISTORIE

Elogiul prosperit`]ii Vladimir Pasti Noul capitalism românesc Editura Polirom, 2006

Sociolog ca forma]ie, profesor la SNSPA, pentru scurt` vreme om politic activ [i mult mai frecvent consilier [i analist, Vladimir Pasti a publicat, acum mai mult de un deceniu, o carte – România \n tranzi]ie. C`derea \n viitor, Editura Nemira, 1995 – care a fost probabil cea mai bun` analiz` cu privire la evolu]ia ]`rii noastre \n primii ani ai tranzi]iei postcomuniste. În acest nou volum, autorul \ncearc` s` fac` bilan]ul acestei tranzi]ii, pe care el o consider` esen]ialmente \ncheiat`, [i s` deslu[easc` alternativele care stau \n fa]a societ`]ii române[ti. Lucrarea cuprinde analize de ansamblu ale proceselor economico-sociale [i politice, o tipologie a capitali[tilor români [i a c`ilor prin care ace[tia au acumulat capital economic [i social, precum [i capitole dedicate atitudinilor restului societ`]ii (inclusiv ale intelectualilor) fa]` de capitalism [i capitali[ti.

De[i obiectul principal al c`r]ii este societatea actual`, abordarea istoric` este consistent`. Ea nu se limiteaz` la capitolul despre mo[tenirea comunist`, ci merge mult mai departe \n trecut.

Lecturile [i efortul analitic al autorului s\nt apreciabile, dar rezultatele s\nt diverse. Astfel, interpretarea istoriei române[ti din secolul al XIVlea p\n` \n zilele noastre ca o str`danie ne\ntrerupt` de integrare \n lumea occidental` (pp. 21-22) este uria[ simplificatoare [i pur [i simplu gre[it`; pentru români, Occidentul a devenit principalul element de referin]` abia \n secolul al XIX-lea, [i chiar dup` aceasta varia]iile de atitudine au r`mas apreciabile. În schimb, multe observa]ii ale lui Vladimir Pasti ar trebui (re)citite cu aten]ie, [i de istoricii profesioni[ti. Ca exemplu, a[ men]iona compara]ia contrastiv` dintre eforturile moderni-

RECENZII zatoare ale pa[opti[tilor (inclusiv Cuza) [i ale lui Carol I, unde Vladimir Pasti confrunt` preocuparea primilor pentru reformarea propriet`]ii funciare cu prioritatea categoric`, acordat` de cel de-al doilea, transform`rii mediului urban fa]` de mediul rural (pp. 75-76). Absolut remarcabile s\nt [i observa]iile despre e[ecurile economico-sociale ale României interbelice [i comuniste (pp. 76-89).

Analiza istoric` \i \ng`duie autorului s` afirme c` toate tranzi]iile modernizatoare din trecutul României au e[uat pentru c` nu au considerat prioritar criteriul prosperit`]ii popula]iei [i au pus \n prim-plan diverse obiective ideologice [i politice, considerate de „interes na]ional“, dar care de fapt au \ng`duit alocarea resurselor \n folosul anumitor elite (a se vedea, de exemplu, comentariile despre confrunt`rile dintre capitalul industrial [i cel financiar-bancar de dup` 1990, pp. 410-416).

Propun\nd o defini]ie larg` a criteriului prosperit`]ii, care include at\t bun`starea material`, c\t [i securitatea personal`, condi]iile de via]` [i de mediu, caracteristicile vie]ii culturale etc., autorul postuleaz` c` succesul evolu]iei viitoare a României va depinde de capacitatea de a acorda cu adev`rat prioritate prosperit`]ii popula]iei \n raport cu statul [i „obiectivele na]ionale“. Insolite, contestabile uneori, analizele lui Vladimir Pasti stimuleaz` g\ndirea [i ridic` nivelul intelectual al discu]iilor despre evolu]ia istoric` a României. Ele se refer` mai pu]in la personajele care monopolizeaz` aten]ia public`, [i mult mai mult la confrunt`rile profunde dintre categorii [i grup`ri sociale, care modeleaz` \n ad\ncime societatea [i via]a fiec`ruia dintre noi.

■

26,95 lei

Bogdan Murgescu

Vladimir Pasti (n. 1951) este sociolog, doctor \n [tiin]e politice, specializat \n studierea evolu]iilor politice [i sociale ale tranzi]iei române[ti. Pred` sociologia tranzi]iei [i sociologie politic` la {coala Na]ional` de {tiin]e Politice [i Administrative (SNSPA) din Bucure[ti. Este autorul a numeroase articole (publicate \n ]ar` [i \n str`in`tate) [i c`r]i, printre care România \n tranzi]ie. C`derea \n viitor (Editura Nemira, 1995), The Challenges of Transition (Columbia University Press, 1997) sau Noul capitalism românesc (Editura Polirom, 2006).

31

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 7

POLITOLOGIE

În calitate de reprezentant al unei intelighen]ii române[ti, aflat` ea \ns`[i \n procesul de definire a identit`]ii, autorul analizeaz` de multe ori la cald, fiind \n mod inevitabil influen]at de contextul politic al primei jum`t`]i a anilor ’90. G`sim aici temerile acelor ani, pesimismul cauzat de constatarea c` România merge pe o cale gre[it`, dar [i lic`rirea celebrei lumini]e de la cap`tul tunelului.

Piesa central` a volumului e studiul care d` titlul c`r]ii, un text de dimensiuni mari, \n compara]ie cu restul capitolelor. Teza este aceea c` Revolu]ia din Decembrie 1989 a fost generat` de pr`pastia c`scat` \ntre nomenclatur` [i societate, cauza profund` a acestei situa]ii fiind e[ecul reformelor declan[ate \n anii ’60. A[adar, ideea central` nu e neap`rat aceea c` revolu]ia a e[uat, ci mai degrab` c` ea a fost produsul unui e[ec, e[ecul nomenclaturii comuniste de a g`si c`i de comunicare cu societatea. Folosind tehnici de analiz` comparativ` ce au rolul de a prezenta România \n contrast cu alte ]`ri comuniste est-europene, autorul demonstreaz` c` existen]a unor astfel de c`i de comunicare [i a unor nuclee de societate civil` ar fi putut \mpiedica izbucnirea violen]elor, oferind \n schimb c`i pa[nice de transfer al puterii la sf\r[itul anilor ’80.

Cartea poate fi util` [i celor interesa]i de mitologia politic`. Ace[tia vor g`si spa]ii importante dedicate miturilor comunismului, mitului \n]elegerii de la Ialta sau mitului american. În privin]a celui din urm`, autorul depl\nge lipsa unei lucr`ri dedicate impactului Americii asupra societ`]ii române[ti, lips` care credem c` a fost, m`car par]ial, remediat` \ntre timp. Dup` zece ani de la apari]ia primei edi]ii, e cert c` Revolu]ia ca e[ec a trecut testul timpului, multe din analizele [i previziunile lui Stelian T`nase dovedindu-se corecte. Înc\ntat s` (re)descopere o important` carte de politologie româneasc`, cititorul anului 2007 va avea, probabil, [i un regret: acela de a nu fi g`sit \n volum [i un text \n care autorul s` ne vorbeasc` despre temele c`r]ii din perspectiva prezentului, a unei Românii admise \n NATO [i \n Uniunea European`, dou` visuri \mplinite care, \n 1996, p`reau a fi greu, dac` nu imposibil de atins.

■

Decembrie ’89: ruptur` [i continuitate Stelian T`nase, Revolu]ia ca e[ec.

Elite [i societate Editura Humanitas, 2006

19 lei

Ap`rute \n Sfera Politicii, \n perioada 19931996, [i publicate pentru prima oar` \ntre copertele unei c`r]i \n 1996, textele Revolu]iei ca e[ec pot fi citite \n mai multe chei. Avem de-a face, \n primul r\nd, cu o colec]ie de eseuri ce se \ncheag` \ntr-un coerent studiu de politologie, aplicat pe cazul României pre- [i post- 1989. Una din principalele premise ale c`r]ii este aceea c` Revolu]ia nu a fost [i nu putea fi un moment de ruptur` total`. Privind evolu]ia de dup` 1989 a societ`]ii române[ti, autorul identific` mecanisme de putere [i mentalit`]i care fac ca perioada „de dinainte“ [i cea „de dup`“ s` r`m\n` puternic conectate. Perspectiva istoric` \l ajut` s` descopere c` vinovate pentru incapacitatea clasei politice române[ti de a se moderniza s\nt at\t muta]iile produse \n perioada comunist`, c\t [i elemente mai vechi, ce apar]in „specificului na]ional“. Un exemplu \n acest sens este \nt\ietatea acordat` \ntotdeauna la noi identit`]ii na]ionale, \n dauna dimensiunii civice.

Apoi, cartea are multe din caracteristicile unui ghid pentru cei dornici s` \[i consolideze cultura politic`. Folosind exemple române[ti [i est-europene familiare cititorului, autorul explic` [i discut` concepte, precum mase, elite, identitate, societate civil`, compromis politic, mas` critic`. Metodologia folosit` e riguroas`, de tip academic, fiind evident efortul de a organiza informa]ia \n mod precis [i coerent. Stelian T`nase e vizibil preocupat s` identifice categorii, s` clasifice, s`-[i defineasc` \ntreb`rile [i s` ofere r`spunsuri, s` propun` scenarii predictive. În al treilea r\nd, cartea poate fi privit` ca un document istoric. Ea nu vorbe[te doar despre scena politic` româneasc`, ci [i despre climatul intelectual al anilor \n care au fost scrise textele.

Bogdan Barbu

32

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

M E N TA L I T~} I

Pe marginea mor]ii...

Adela Toplean, Pragul [i neantul. ĂŽncerc`ri de circumscriere a mor]ii Editura Polirom, 2006

Atitudinile oamenilor \n fa]a mor]ii constituie, de c\teva decenii, un [antier privilegiat de cercetare \n [tiin]ele umaniste. Îndeosebi istoriografia francez` a dezb`tut acest subiect, de la istorici (P. Ariès, M. Vovelle, P. Chaunu) la antropologi (L.-V. Thomas) [i sociologi (P. Baudry). La noi, bibliografia domeniului reune[te contribu]ii la istoria mor]ii (Andrei Pippidi, Violeta Barbu, {tefan Lemny, Cristina Dobre-Bogdan) sau abord`ri etnologice (Nicolae Panea, Mihai Fifor, Floren]a Popescu).

Dincolo de aceste discursuri variate sub aspect tematic [i metodologic, \n istoriografia româneasc` nu avem \nc` un studiu de inventariere, de situare, care s` reuneasc` diversele perspective tanatologice. ĂŽn anul 2005 aflam din pres` c` premiul I al concursului de debut „Ioan Petru Culianu“, organizat de Editura Polirom, a fost c\[tigat de c`tre o t\n`r` cercet`toare, cu o carte despre reprezent`rile mor]ii. Iat` de ce am a[teptat cu ner`bdare apari]ia acestui volum, convins fiind de faptul c` o reprezentant` a tinerei genera]ii studioase, [colite dup` ’89, cu stagii \n str`in`tate, trebuie s` vin` cu o privire proasp`t` [i original`.

Cu regret m`rturisesc c` aceast` carte m-a cam dezam`git. ĂŽntr-o confuz` introducere, \n care este enun]at` complexitatea fenomenului mor]ii, Adela Toplean se pierde treptat \n h`]i[ul unor grele dileme teoretice [i metodologice. Citez din titluri [i subtitluri: „Justific`ri generale“, „Prime decizii...“, „...[i alte decizii teoretice“, „Despre cum vom alege un unghi legitim de abordare“, „{apte teze preliminarii“, „Descrierea cadrului studiului, \n patru faze...“, „‌[i patru note pe marginea raportului de coordonare descris mai sus“, „Ce vom urm`ri“, „C\teva premise [i din nou o justificare“, „Despre ceea ce ne va re]ine aten]ia“ etc. Toate acestea, pentru a justifica abordarea tezei c`r]ii, deloc original`, aceea a evolu]iei reprezent`rilor mor]ii, de la cele arhaice („Moartea-prag“, \n

RECENZII terminologia autoarei) la cele moderne („Moarteaneant“). Discursul este plin de stufoase paranteze, prolixe divaga]ii [i \ntreb`ri retorice care fac foarte dificil` urm`rirea unui fir logic. Cartea con]ine o \ntreag` colec]ie de truisme: „Moartea p`trunde ad\nc \n toate domeniile vie]ii“, „Moartea-prag [i moartea-neant presupun un Prag, un Dincolo [i un Neant“, „...\n România, discursul mor]ii-prag are, ast`zi, ca subtext neantul“ etc.

Pe l\ng` consultarea bibliografiei, autoarea a sim]it nevoia s` se sprijine [i pe cercet`ri proprii de teren: „cu ocazia diverselor studii de teren am putut remarca existen]a a dou` sau chiar a trei pseudomorfoze ale acestei faze coordinative (...) cea de-a doua pseudomorfoz` pare s` fie o tendin]` paradoxal` (din cauza duplicit`]ii ei), d\nd ap` la dou` mori: la moara sistemelor bine conturate, care acord` un sens pozitiv mor]ii, [i la moara tendin]ei, tipic moderne, de negare a oric`rui dincolo“ (p. 44). A doua „pseudomorfoz`“ este ilustrat` cu spusele maestrului Ion Dol`nescu, probabil informatorul autoarei, la fel ca [i nana Chie, o „femeie foarte \n v\rst` [i foarte zglobie“. Alte anchete de teren au fost efectuate \n Parcul Ci[migiu, duminica, „discut\nd, relaxat, cu oamenii despre moarte“ (p. 254). Conversa]ia cu „dou` frumoase doamne \ntre dou` v\rste“ \i permite autoarei s` trag` concluzia c`, \n Bucure[ti, asist`m la „un \nceput de revr`jire a lumii“. ĂŽn calitate de coordonator al lucr`rilor de licen]` ale studen]ilor, \mi este foarte cunoscut` „re]eta“ autoarei: se ia un subiect c\t mai general [i se diger` prost o bibliografie, se asezoneaz` cu un pretins studiu de caz, se citeaz` paragrafe lungi, se \ncarc` inutil aparatul critic pentru a impresiona [i a da un lustru de erudi]ie, se amestec` cu st\ng`cie registrele stilistice (stilul academic cu cel colocvial), se aplic` naive motouri pentru capitole [i subcapitole etc. Apreciind osteneala Adelei Toplean \n redactarea laboriosului conspect, \i dorim s` scape c\t mai cur\nd de aceste inevitabile boli de cre[tere ale celor afla]i la \nceput de drum.

Publicarea [i premierea unei c`r]i inconsistente, doar pe motiv c` este vorba de un t\n`r debutant, nu folose[te nim`nui, nici m`car autorului.

19,80 lei

â– Alexandru Ofrim

33

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

PSIHOLOGIE

care impulsurile reprimate (adesea agresive sau sexuale) s\nt interpretate mai cur\nd simbolic dec\t literal. Astfel, \n loc s` vis`m rela]ii sexuale interzise, am putea visa despre un motociclist atr`g`tor pe care l-am observat cu o zi \nainte [i \n vis am putea conduce o motociclet`, ]in\ndu-ne bra]ele \n jurul motociclistului – o situa]ie ce sugereaz` \mperecherea, simbolic cel pu]in“ (art. „Reziduurile diurne \n con]inuturile visului“). ĂŽn r`sp`r cu abordarea freudian`, Carl Gustav Jung surprinde sc\nteile incon[tientului colectiv din universul nostru oniric. El „a descoperit c` visele pacien]ilor con]ineau frecvent imagini cu care ace[tia nu erau deloc familiariza]i, dar care p`reau s` reflecte simboluri ce puteau fi g`site oriunde \n sistemele mitologice ale culturii lumii“. Arhetipul eroului, simbol al c`ut`rii \mplinirii [i \n]elegerii de sine, este un astfel de exemplu. Dac` visul ne punea \n pielea eroilor ce lupt` contra mon[trilor, acest lucru reprezint` de fapt „luptele obi[nuite din via]a noastr` zilnic`“, observ` Lewis.

Cercetarea visului [i somnului nu se opre[te la psihanaliza secolului trecut. Profesorul american nu uit` de electroencefalogramele care m`soar` activitatea cerebral` din timpul visului, dar nici de cei ce vorbesc \n vis sau de cei ce rezolv` probleme de matematic` peste noapte. La finalul enciclopediei, g`sim un minidic]ionar de simboluri onirice, de unde afl`m \n ce fel visul unui iepure de cas` anun]` afaceri nea[teptate, iar visul c`derii din]ilor reflect` pierderea puterii. ĂŽn fine, Enciclopedia visului \i va face poate pe psihanali[tii ortodoc[i sau pe istoricii religiilor s` str\mbe din nas. Articolele s\nt scurte [i accesibile, uneori prea accesibile, pierz\nd din vedere nuan]ele de strict` specialitate. Mai mult, amerindienii sau New Age-ul ocup` spa]ii prea largi, fapt explicabil prin interesul profesorului american pentru mitologie sau vr`jitoria neop`g\n`. Pe de alt` parte, James R. Lewis asezoneaz` articolele cu ilustra]ii bine alese, scrie clar, direct [i inteligibil, ceea ce, probabil, \i va asigura o audien]` de invidiat pentru o carte din sfera umanioarelor.

Despre eroi, iepuri [i motociclete James R. Lewis Enciclopedia visului Editura Trei, 2006

39, 30 lei traducere de Oana Gr`dinaru

Ce leg`tur` exist` \ntre yoga, Sf\ntul Petru, droguri, psihoterapie [i amerindieni? Greu de ingerat, acest cocktail prinde cheag odat` ce e strecurat prin sita oniricului. 250 de concepte sau personalit`]i heteroclite au fost str\nse \n Enciclopedia visului semnat` de James R. Lewis, profesor american de studii religioase. ĂŽn cele aproape 400 de pagini, volumul acoper` c\mpuri disciplinare diverse: psihologie, neurologie, istoria religiilor, mitologie, literatur` [i art`.

Enciclopedia visului este desf`[urat` pe dou` linii paralele: perspectiva mitologic-religioas`, respectiv cea psihologic` [i neurologic`. Din prima abordare, afl`m c` visul este unul dintre mijloacele preferate de Divinitate pentru a ne transmite mesajele sale. Mahomed, de pild`, este condus de arhanghelul Gabriel \ntr-o c`l`torie mistic` de la Mecca la Ierusalim, \n vreme ce Origene credea c` „Dumnezeu trimite uneori mesaje credinciosului \n vise [i c` mul]i p`g\ni erau converti]i prin vise“ (art. „Cre[tinismul timpuriu“). ĂŽn secolul al XX-lea, d`m peste curentul New Age, pentru care visul lucid – cel \n care s\ntem con[tien]i c\nd vis`m – ne poate elibera de co[maruri, iar „vizualizarea creativ`“ poate vindeca un bolnav, \n m`sura \n care el reu[e[te s`-[i imagineze – s` vad` – cu destul` t`rie viitoarea sa \ns`n`to[ire.

Cu tehnica vizualiz`rii, p`[im deja pe terenul psihologiei, cel`lalt versant al Enciclopediei visului. Spiritul lui Sigmund Freud este prezent pe tot parcursul c`r]ii, indiferent c` este vorba despre „reprimare“, „procese secundare“ ori „cenzura oniric`“. Pentru ilustrarea teoriei freudiene, Lewis apeleaz` la urm`torul exemplu: „Atunci c\nd viseaz`, mintea construie[te fantezii \n

â– Victor Ionescu

34

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

S P I R I T U A L I TAT E

Coresponden]a lui Dumnezeu RenĂŠ Guitton Scrisori c`tre Dumnezeu Editura Minerva, 2006

S-ar p`rea c`, \n ultima vreme, cutia de scrisori a lui Dumnezeu s-a umplut p\n` la refuz [i, cum nimeni nu a fost v`zut ridic\ndu-i coresponden]a, RenĂŠ Guitton le-a str\ns \ntr-un volum intitulat Scrisori c`tre Dumnezeu, ap`rut \n Fran]a, anul trecut, [i \n România, anul acesta, \ntr-o frumoas` traducere a Irinei Mavrodin. Pe parcursul doar a unui singur an de la apari]ie, cartea a mai fost tradus` \n italian`, arab`, german`, coreean` [i chinez`. Meritul lui Guitton const` \n a fi avut ideea unei comenzi de epistole, adresate lui Dumnezeu, din partea a 100 de personalit`]i ale lumii contemporane. Dup` cum \nsu[i m`rturise[te \n prefa]`: „Am \nt\lnit [i am solicitat martori religio[i, evrei, catolici din Occident [i din Orient, protestan]i, ortodoc[i, musulmani, bahai, budi[ti. Laici, scriitori, filosofi, intelectuali, universitari [i oameni de [tiin]` \n c`utarea unui sens, dar care, \n ciuda fascina]iei lor fa]` de imensitate, nu se mul]umesc s` nu cread` dec\t \n ceea ce pot dovedi“.

Volumul are drept motto pariul lui Pascal [i se \ncheie cu rug`ciunea lui Voltaire din Tratat despre toleran]`. Absolut special` este prezen]a, printre toate aceste scrisori, a celei concepute \n 1944 de o feti]` evreic` de numai 11 ani, Liliane Gerenstein, cu c\teva zile \nainte de arestarea [i deportarea sa f`r` \ntoarcere: „M` voi g\ndi la Tine mereu, chiar [i \n ultimele zile ale vie]ii mele. Po]i fi sigur de asta...

Datorit` }ie am avut \nainte o via]` frumoas`, am fost r`sf`]at`, am avut parte de tot felul de lucruri frumoase de care al]ii nu au parte. Dumnezeule?

Dup` toate astea, nu-}i mai cer dec\t un singur lucru: F~ ASTFEL ĂŽNCĂŽT S~ MI SE ĂŽNTOARC~ P~RIN}II, BIE}II MEI P~RIN}I, {I AP~R~-I (mai mult chiar dec\t pe mine \ns`mi)... Am at\t de mult` \ncredere \n Tine, \nc\t \]i spun dinainte: mul]umesc“. Partea bun` este c` scrisorile celor

RECENZII solicita]i nu ating acest dramatism: „Drag` Dumnezeule, }i-am primit manuscrisul intitulat ÂŤGenez`Âť [i, cu mult regret, trebuie s`-}i spunem c` nu s\ntem \n m`sur` s`-l public`m \n starea lui actual`. ĂŽntr-adev`r, textul T`u sufer` de prea multe incoeren]e...“ (Eliette Abecassis, scriitoare) sau: „De vreme ce se spune c` e[ti atoate[tiutor, a[ vrea s` profit de ocazie ca s` Te \ntreb lucrul urm`tor: cum define[ti un num`r \ntreg n>1 care va fi \nt\iul, dac` este divizibil prin 1 [i n \nsu[i. Primele numere prime s\nt 2, 3, 5...“ (Hendrik Barendregt, prof. de matematic` [i [tiin]a informaticii la Universitatea Catolic` din Nijmegen) ori: „Exist` foarte numeroase modalit`]i de decizie \n ceea ce prive[te problema existen]ei Tale. Ce dovezi, \n cazul c` ai exista, }i s-ar p`rea indubitabile? Pariul lui Pascal, postulatul lui Kant, afirma]ia lui {estov, teoria prelungirii liniilor de fapte a lui Bergson?“ (Michel Casse, astrofizician).

Dincolo de ludic [i comic, exist` o tensiune a m`rturisirilor care vine din sinceritatea autorilor lor: „Moartea ne p\nde[te, violen]a ne amenin]`, suferin]a ne \ntov`r`[e[te pretutindeni... echilibrul universului se \ntemeiaz` pe ciocnirea unor lumi ostile [i \nghe]ate de pe care furtuni titanice pulverizeaz` orice urm` de via]`... Este evident c` Tu nu po]i totul...“ (Yves Duteil, autor, compozitor, interpret). Dar cea mai scurt` [i \nciudat` epistol` (de altfel, [i singura) este cea a lui FrĂŠdĂŠric Beigbeder: „Dragul meu Dumnezeu, dat fiind tot ceea ce au f`cut oamenii pentru Tine, ai fi putut m`car s`-}i dai osteneala s` exi[ti.“ O carte unic`. â–

15,90 lei traducere [i cuv\nt \nainte de Irina Mavrodin

Alice Popescu

RenÊ Guitton a debutat ca jurnalist. A fost, pe r\nd, corespondent al Fran]ei la RTL Paris [i Tele-Luxembourg, director de televiziune, de editur` [i cas` de discuri, cofondator, administrator [i membru al Premiului François Chalais (decernat \n fiecare an la Festivalul Interna]ional al Filmului de la Cannes), scenarist [i scriitor.

Academia francez` i-a acordat Premiul Montyon pentru Filosofie [i Literatur`, iar Academia de {tiin]e „d’Outre Mer“ – Premiul Lyautey \n 2002, dup` ce, cu un an \nainte, primise Premiul LibertĂŠ. Conferen]iaz` [i scrie pe teme de literatur` religioas`, filozofie, sisteme de g\ndire [i filozofia marilor curente religioase monoteiste. C`r]i publicate: Si nous taisons... (2001), Je crois, moi non plus, cu FrĂŠdĂŠric Beigbeder [i Jean Michel di Falco (2005), Lettres Ă Dieu (2005), Le Prince de Dieu (2006) [.a.

35

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

ARTE

[i prin implicarea \n organizarea vie]ii artistice. Adept` a mi[c`rii de emancipare feminin`, este membr` fondatoare, al`turi de Olga Greceanu, a Asocia]iei Femeilor pictori [i sculptori, expun\nd \n cadrul grup`rii, pe \ntreg parcursul existen]ei acesteia (1916-1927). A fost prezent` \n majoritatea Saloanelor Oficiale \ncep\nd din 1924, ca [i \n expozi]iile interna]ionale din epoca interbelic`.

Despre toate acestea – [i despre multe altele, ce nu pot fi rezumate \ntr-o prezentare succint` – d` m`rturie cartea sa, intitulat` emblematic „fresc`“ a unei vie]i: publicat` \n 1944, ea reprezint` „bilan]ul“ biografiei sale artistice (de[i autoarea avea s` supravie]uiasc` \nc` un sfert de veac [i va mai publica, \n 1966, O via]` dedicat` artei, volum ce reprezint` o variant` prescurtat`, expurgat` de evenimentele „incomode“ ideologic [i \ntregit` cu obligatoriul capitol „\mpliniri“ de dup` 23 August 1944) [i, totodat`, tabloul fascinant al unei lumi ce se sf\r[ea dup` cel de-al doilea r`zboi mondial.

Reper fundamental al literaturii noastre artistice interbelice, volumul constituie o sintez` de genuri.

Este, \n primul r\nd, un jurnal, g\ndit cronologic \n c\teva mari secven]e (amintiri din copil`rie [i adolescen]`, anii de forma]ie la MĂźnchen [i Paris, apoi cei de afirmare \n ]ar`) [i problematizat \n jurul unor teme majore, ca arta sa, familia, c`l`toriile, \mplinirile [i suferin]ele unei vie]i tr`ite cu o remarcabil` luciditate. Cartea dezv`luie \ns` mai mult dec\t at\t, \n fragmentele ce refac o teorie artistic` („C\teva g\nduri despre art`“, „Dorin]e din pictura mea“, „Note din carnetul meu“) sau un program pedagogic („Profesoar` un p`trar de veac“).

Citit` nu doar cu interesul istoricului de art`, cartea dezv`luie nu numai fresca unei vie]i, ci fresca unei epoci, \n m`rturiile despre evenimente (primul r`zboi, \n capitolul „Sor` de caritate“), locuri legendare („Povestea minunat`, Balcicul“) sau probleme sociale (capitolul despre „Feminism“, radiografie istoric` [i problematizat` a condi]iei femeii la \nceputul secolului trecut).

Fresca unei vie]i reprezint` o lectur` incitant`, care ar fi meritat poate s` fie „\ndrumat`“ de un studiu introductiv: acesta ar fi putut consacra momentul de „recuperare“, at\t de necesar (\nc`) istoriografiei noastre artistice. â–

O biografie exemplar` Cecilia Cu]escu Storck Fresca unei vie]i Editura Vremea, 2006

24,50 lei

Cultura scris` din România este marcat`, recent, de un regretabil paradox: \n contextul unor abundente [i extrem de interesant-competitive apari]ii editoriale, cartea de art` a devenit mai degrab` o raritate. Dispari]ia at\t de regretabil` a Editurii Meridiane, care ne obi[nuise, decenii de-a r\ndul, cu o politic` coerent` [i diversificat` de publica]ii exclusiv din zona literaturii [i istoriografiei artistice, las` un gol greu de umplut. ĂŽn acest context, ini]iativa Editurii Vremea de a constitui Colec]ia „Arte“ este f`r` \ndoial` meritorie, iar ultima apari]ie reprezint` un adev`rat eveniment. Este vorba de republicarea unui admirabil text: Fresca unei vie]i de Cecilia Cu]escu Storck, a c`rei biografie artistic` poate fi citit` \ntr-o lectur` contemporan` ([i) sub semnul excep]iei. N`scut` \n 1879, ea apar]ine genera]iei care s-a format la cump`na dintre secole [i [i-a f`cut un titlu de glorie ca purt`toare a modernit`]ii \n spa]iul cultural românesc. Cecilia Cu]escu Storck a fost prima femeie profesor universitar din \nv`]`m\ntul artistic european; a predat \ntre anii 1916 [i 1941 la catedra de arte decorative a {colii [i apoi a Academiei de Arte Frumoase din Bucure[ti [i a propus elevilor, a[a cum m`rturise[te \n carte, o multitudine de genuri, al`turi de cele „majore“: afi[, ilustra]ie de carte, tapiserie, interioare de teatru [i biserice[ti etc.

Arta de esen]` simbolist` [i decorativ` a Ceciliei Cu]escu Storck a fost produsul de sintez` al unei forma]ii complexe, urm\nd parcursul tipic al genera]iei sale, ce ducea de la Mßnchen (unde absolv`, \n 1899, Academia de Art` ) la Paris (unde studiaz` cu Jean Paul Laurens), dar \n egal` m`sur` individualizat \n op]iunea pentru decora]ia mural` (ca elev` a lui Humbert la École des Beaux-Arts).

Artista a fost una dintre cele mai marcante personalit`]i ale culturii noastre interbelice, at\t prin propria oper` de pictor de [evalet [i de muralist, c\t

Ruxandra Demetrescu

36

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

ARTE

Un patrimoniu redescoperit Covoare otomane din Transilvania Editura Verduci, Roma, 2007

Nu este deloc simplu s` cuprind \n totalitate efortul depus \ntre coper]ile acestui album. Aten]ia la detalii, migala cu care au fost decupate cele mai delicate p`r]i ale reproducerilor [i minu]ioasa documentare s\nt dovezi ale unui lucru bine f`cut [i chibzuit \ndelung p\n` la ie[irea din tipar. Este, de pe acum, una dintre apari]iile editoriale semnificative ale anului, cu at\t mai mult cu c\t a \nso]it un eveniment de amploare, cu acela[i nume, organizat la Muzeul de Art` islamic` din Berlin (28 octombrie 2006 – 7 ianuarie 2007). Albumul a fost realizat [i \n edi]ii \n limbile german` [i maghiar`.

Covoarele anatoliene de perioad` otoman` din Transilvania s\nt un element de mare prestigiu cultural. Prezen]a lor masiv` \n comunit`]ile biserice[ti evanghelice din Transilvania merita cu prisosin]` o asemenea popularizare \n Occident. Trebuie remarcat totu[i c` existen]a acestor covoare a constituit un fel de mister chiar [i pentru noi, prezen]a lor fiind cunoscut` doar par]ial, prin intermediul speciali[tilor din domeniu. Prin expunerea

RECENZII obiectelor unicat \n fa]a publicului larg, expozi]ia organizat` cu sprijinul ICR Berlin a determinat un interes sporit pentru acest aspect semnificativ al patrimoniului cultural din România. A fost prima „c`l`torie“ a acestor obiecte extrem de valoroase, prima dat` c\nd au p`r`sit, pentru scurt` vreme, locul \n care s-au aflat timp de secole. Au fost alese 24 de piese din colec]iile bisericilor transilv`nene, dar, prin prezentarea complementar` a unui bogat material fotografic (gigantografii) cu imagini ale siturilor transilv`nene de provenien]`, s-a putut sugera destul de bine contextul cultural \n care au existat [i exist`.

Cei pasiona]i vor g`si \n album toate informa]iile specializate pe care le caut`. Pentru cei care se consider` doar amatori de frumos, oferim un fragment care s` le incite curiozitatea: „În c`utarea unor elemente utile pentru datarea covoarelor [i pentru explicarea prezen]ei lor \n bisericile transilv`nene, o aten]ie deosebit` a fost acordat` aspectului istoric al form`rii colec]iilor. ĂŽn acest context au fost prezentate inscrip]iile de donator – aflate uneori pe kilimul de la capete sau pe dosul covoarelor – ce pot fi de un real ajutor \n problemele de datare. Pe de alt` parte, atestarea, \n unele cazuri, a prezen]ei unor covoare \n aceea[i biseric` de mai bine de 350 de ani constituie o dovad` a faptului c` diferitele colec]ii din Transilvania se \nscriu printre cele mai vechi [i mai stabile colec]ii de covoare din lume“. â–

350 lei publicat de {tefan Ionescu

Drago[ Tudor

■Influen]e franceze \n arhitectura [i arta din România secolelor XIX [i XX,

antologie coordonat` de Augustin Ioan, Editura Institutului Cultural Român, 2006, pre] 20 lei.

Aceast` colec]ie de [apte eseuri (cinci despre arhitectur`, dou` despre art`), publicate \n român` [i francez`, ar putea constitui prologul unui studiu mai am`nun]it. {i, absolut obligatoriu pentru credibilitatea lui, ar trebui \nso]it de o ilustra]ie bogat`. Doar astfel am putea \n]elege mai exact rolul pe care modelul francez l-a jucat pentru arhitec]ii [i arti[tii români \n ultimele dou` secole. Ar fi o ocazie, pentru cei care mai cred \n mituri precum cel al „Micului Paris“ – cu referire la farmecul ora[ului Bucure[ti –, s` \n]eleag`, \ntr-un context mai larg [i mai amplu explicat, faptul c` influen]ele, chiar [i cele de substan]`, nu garanteaz` neap`rat [i valoarea. C`, atunci c\nd s\nt preferate copiile la scar`, \n dauna originalit`]ii sau a specificului local, arhitectura sau arta pot c`dea \n desuet. Realit`]i evidente ([i nu pu]ine la num`r), precum faptul c` „Regulamentul despre asanare, \nfrumuse]are [i men]inerea bunei ordini \n ora[ul Bucure[ti“, din 1831, este la origine redactat \n \ntregime \n francez`, nu spun, la nivelul istoric, dec\t c` România a preluat forme pe care a inten]ionat s` le umple cu fond. Uneori a reu[it, alteori nu.

Cred c` tocmai acest tip de disocieri ar merita s` fie studiat [i demonstrat odat` pentru totdeauna. S` vedem cu ce ne-am ales dup` c\teva secole de influen]e. M`car pentru faptul c` acum, proasp`t integra]i, s\ntem pe cale s` punem \n orice proiect o felie de reglement`ri UE. (D. T.)

37

$FU WPS

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

CARTE PENTRU COPII

Cum Tom ar fi f`cut orice pentru un c\[tig c\t de mic, cade la \nvoial` cu necuratul, f`r` s` stea prea mult pe g\nduri, se face c`m`tar [i \ncepe s`-[i \ngroa[e buzunarele pe nenorocirea celor nevoia[i.

Toat` ziua Tom „str\ngea obliga]iuni [i ipoteci, \[i storcea treptat clien]ii ca pe-un burete [i, c\nd buretele se uscase de tot, \i gonea de la u[a lui“. Putred de bogat, dar cuprins de remu[c`ri [i mai ales de team`, Tom ia calea bisericii, doar-doar s-o \ndura Dumnezeu de el [i i-o g`si un loc c`ldu] \n Rai. ĂŽntr-o sear` \ns`, \nfuriat peste m`sur` de acuza]iile unui b`rbat c`ruia urma s`-i \n[face ipoteca, Tom invoc` numele necuratului care se-arat` \ntr-o clip`, pretinz\nd de la c`m`tar ce \i promisese cu mult timp \n urm`, sufletul s`u. Povestirile lui Washington Irving au devenit celebre pentru optimismul lor, dar mai ales pentru modul direct \n care contureaz` societatea american` de la \nceputul secolului al XIX-lea. Multe dintre istorioare au st\rnit admira]ia unor scriitori precum Samuel T. Coleridge, Walter Scott sau George G. Byron, iar p`]ania c`m`tarului care s-a v\ndut diavolului nu face excep]ie. â–

Ochiul dracului Washington Irving, The Devil and Tom Walker / Tom Walker [i diavolul Colec]ia „Bufni]a“ Editura Paralela 45, 2006

5,50 lei traducere din limba englez` de Cristina Nicolae,

edi]ie bilingv`

Aceast` povestire, savuroas` pentru adul]i [i copii deopotriv`, pune accentul pe morala extras` din p`]ania personajului principal, reductibil` la proverbul „Banul, ochiul dracului“. Tom Walker locuie[te cu nevasta sa – o „scorpie de muiere“ cu limba ascu]it` – pe un c\mp plin de usc`turi, \ntruchip\nd parc` nerodnicia. Casa celor doi („c-un aer p`r`sit care te ducea cu g\ndul la o mare foamete“) pare mai degrab` „un cuib de vrajb`“: zg\rci]i din fire, cei doi se ceart` toat` ziua [i urzesc planuri cum s` se trag` mai bine pe sfoar` unul pe cel`lalt. Trec\nd \ntr-o zi printr-o p`dure ml`[tinoas`, Tom se \nt\lne[te cu necuratul – o ar`tare \nnegrit` de fum, cu p`r negru [i aspru [i cu un topor pe um`r – care \i promite comori [i bog`]ie pe veci.

■Prima mea carte despre eroi, LAROUSSE, traducere din francez` de Adriana Nicoleta Zamfir, Colec]ia „Enciclopedia pentru prichindei“, Editura RAO, 2006 (49,50 lei) Da, este vorba, a[a cum probabil v` a[tepta]i, ([i) despre Superman, Spiderman, Catwoman, Batman, Hulk, \ntr-un cuv\nt, despre supereroi – nu v-a]i uitat degeaba la televizor! Este cazul \ns` s` pune]i m\na [i pe o carte [i s` v` reaminti]i, laolalt` cu copiii, de prin]i [i prin]ese, cavaleri [i aventuri incredibile, de personajele biblice sau de eroii din legendele mitologice. V` vin \n ajutor numeroase ilustra]ii, unele inspirate, altele destul de pu]in atractive pentru un ochi de copil format la [coala desenului animat, urm`rit zilnic la televizor, pe DVD sau computer. Poate c` ar fi interesant de v`zut \n ce m`sur` aceast` carte poate concura \n r`zboiul – total inegal – cu jocurile pe calculator. S` \mi ar`ta]i pu[tiul care prefer` s` stea al`turi de dvs. pentru a r`sfoi aceast` carte, \n loc s` zburde cu joystick-ul prin lumile virtuale. (R. T.)

Ruxandra Tudor

â– Cartea de aur a celor mai frumoase pove[ti, traducere de Dan Faur [i Al. Philippide, Editurile Litera Interna]ional, 2006 (56,90 lei) ĂŽntr-o lume \n care totul se judec` \n func]ie de clasamente, pove[tile pentru copii p`reau s` cad` \n desuet. Asta p\n` c\nd editorii au \n]eles c` regulile fac pia]a [i c` supravie]uie[te cine se adapteaz` rapid. Acest volum este un exemplu de reu[it`. El reune[te cele mai frumoase scrieri pentru copii ale lui Charles Perrault, Hans Christian Andersen [i ale Fra]ilor Grimm. Dar asta nu este tot. Cum tr`im \n vremurile \n care imaginile bat textul, volumul este spectaculos ilustrat, astfel \nc\t alternan]a desen-lectur` creeaz` ritm [i interes. Este ideal` pentru copiii care \nva]` s` citeasc` [i pentru p`rin]ii obosi]i, care vor aprecia folosirea unei litere mari [i clare. (R. T.)

38

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Akhenaton, fost Amenhotep Naghib Mahfuz Akhenaton, cel ce s`l`[luie[te \n adev`r Editura Humanitas, 2006

Nume: Amenhotep, schimbat la maturitate \n Akhenaton. Porecl`: Ereticul. Sex: nici b`rbat, nici femeie. Aspect: sc\rbos. P`rin]i: Amenhotep al III-lea [i Marea Regin` Tiye. Fra]i: Tuthmes (care moare repede) [i Tutankhamon. Stare civil`: c`s`torit cu Nefertiti, o fat` din popor. Copii: c\teva fete, despre care se b`nuie[te c` nu au fost f`cute de el, ci de diferi]i oameni de stat. Evaluare IQ: mare. Religie: monoteist. La \nceput crede \n Aten, Zeul Soare, apoi \ntr-o zeitate unic`, al c`rei nume nu-l [tie nici el, dar pe care-o vede \ntr-o zi \n gr`din`. Hobby-uri: m\ncarea, c\ntecele [i b`utura. Adres`: Egiptul antic, ini]ial la Teba. O p`r`se[te deoarece zice c`-i un ora[ al pierzaniei [i construie[te o nou` capital`, Akhetaten. Diagnosticul medicilor egipteni: complet nebun. Diagnosticul unui teolog: primul cre[tin din istorie. Diagnosticul unui sociolog: primul socialist din lume. Diagnostic post-mortem: proast` carte.

Istoricul bolii: foarte inteligent de mic, ur`[te armele, iube[te poezia, se \ntreab` ce e moartea, \[i bate joc de tradi]ii [i obiceiuri (\l plictisesc) [i va sf\r[i prin a crede, cu toat` t`ria, c` exist` un singur Zeu, poruncind, dup` ce ajunge faraon, s` se [tearg` numele tuturor celorlal]i zei [i s` fie distru[i idolii [i amuletele. Acest Zeu Unic – ne spune eroul – este creatorul, puterea, dragostea [i fericirea. În consecin]`, face excursii prin popor pentru a propov`dui iubirea, pacea,

RECENZII fericirea, adev`rul [i egalitatea. Desfiin]eaz` pedepsele, mic[oreaz` birurile [i puterea preo]ilor lui Amun, pe care-i consider` ni[te [arlatani care \mpileaz` ]ara. Drept urmare, imperiul se pr`bu[e[te, Egiptul fiind aproape gata de-a fi distrus definitiv de du[mani. Alia]ilor s`i, faraonul le trimite poezii, \n loc de solda]i. A[a c`-n cele din urm` preo]ii pun la cale o lovitur` de stat pa[nic`, [i cer tuturor celor ce \mbr`]i[aser` noua credin]` a Ereticului s`-l p`r`seasc`, garant\ndu-le via]a at\t lor, c\t [i lui Akhenaton. R`mas singur \n palatul s`u, acesta se \mboln`ve[te [i moare repede, \ns` dup` \ndelungate suferin]e. Nefertiti r`m\ne [i ea singur` \n propriul castel, continu\nd s`-l iubeasc` pe mort [i s` nu se lepede de religia acestuia, pe care o \mbr`]i[ase [i ea, nu neap`rat din iubire pentru Akhenaton, ci din convingere, \n general.

Examen clinic: Aceast` istorie este povestit` de paisprezece personaje, preo]i, militari, fo[ti mini[tri, rude etc. care se grupeaz` \n dou` tabere, una sus]in\nd c` Ereticul a fost un om minunat, cum n-a mai existat altul, cealalt` afirm\nd c` a fost un dezastru. De remarcat c` to]i c\nt` mult prin \ntreaga carte [i vorbesc identic, nu exist` nici cea mai mic` nuan]` de diferen]iere a discursului lui Nefertiti, de exemplu, de cel al Marelui Preot al lui Amun. Tehnic` narativ` nu foarte des folosit`, datorit` dificult`]ii pe care o implic` redarea tonurilor distincte ale mai multor personaje (ilustrat` admirabil \n Jelania greierilor captivi de Brian Glanville, cum \mi vine-n cap acum), la Naghib Mahfuz ajunge o adev`rat` ciulama, drept pentru care a [i primit Premiul Nobel \n 1988, dup` ce a scris zeci de romane, printre care [i acesta (1985), „roman fabulos“ (Los Angeles Times Book Review), fabulos tocmai pentru c` este complet lipsit de umor (spre deosebire de Relatare despre regele David) [i se ridic` cu aproape un milimetru deasupra produc]iilor similare de popularizare [i iluminare a maselor. „Bog`]ia de imagini, sunete, culori [i arome neb`nuite continu` s` ne \nc\nte mult timp dup` ce am \nchis cartea“ (The Washington Post). {i cel mai mult ne \nc\nt` c` am \nchis cartea.

traducere din limba arab` de Mihai P`tru

39

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Banana Nu e vorba de fructul \ncovoiat cu coaja galben`, ci de pseudonimul unei tinere scriitoare japoneze. Cu ani \n urm` se vorbea de Banana Yashimoto ca de o nou` stea ivit` pe firmamentul literaturii japoneze. Nu-mi \nchipuiam s` o reg`sesc, tradus` \n român`, la Editura Nemira, cu cartea Kitchen, t`lm`cit` deja \n 11 limbi. Mikage, personajul principal, nu e ca toate fetele de v\rsta ei. Ea are o stranie particularitate: este atras` \n mod irepresibil de buc`t`rii. De aici, titlul romanului. Acest leitmotiv al c`r]ii e dezv`luit \nc` din prima fraz`: „Din toate locurile din lume, cel mai mult \mi place buc`t`ria. De unde-ar fi, oricum ar fi, dac` e buc`t`rie, dac` e un loc unde se prepar` m\ncare, e suficient pentru mine“.

La moartea bunicii, fiin]a pe care o iubise cel mai mult, Mikage este g`zduit` de un prieten s`ritor, Yuichi, care tr`ie[te cu mama lui, Eriko, descris` ca o femeie de o frumuse]e neasemuit`.

Dar Mikage descoper` cu stupefac]ie c` Eriko este de fapt un b`rbat care, la moartea so]iei, a hot`r\t s` devin` femeie. E un transsexual, patronul unui bar de homosexuali. Paradoxal, prezen]a acestei fiin]e este agreabil`, chiar fascinant`, via]a \n trei se desf`[oar` \n deplin` armonie. ĂŽn plus, buc`t`ria lui Eriko i se pare lui Mikage un loc at\t de minunat, \nc\t doarme [i noaptea \n proximitatea ei.

Pe parcursul c`r]ii, se m`n\nc` tot timpul, se bea frecvent ceai, de toate soiurile. M\ncarea, mereu prezent`, e consumat` la bucurie, dar [i la durere: frumoasa Eriko moare asasinat`, \n circumstan]e tulburi. Yuichi r`m\ne neconsolat. Întristat` [i ea, Mikage \i preg`te[te un osp`] din toate buc`t`riile lumii – wasabi murat, pl`cinte cu ]ipar, [ni]ele, tempura sau curry... Îi place at\t de mult s` g`teasc`, \nc\t nu se poate opri. Ea \ns`[i intrigat` de aceast` patim`, se pune pe studiat, dar mai ales g`te[te, g`te[te frenetic, dup`

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7 felurite c`r]i de bucate pe care le pune \n aplicare din scoar]` \n scoar]`, p\n` c\nd ajung zdren]uite [i pline de pete de gr`sime. Acest hobby se transform` \n voca]ie [i carier`. Mikage ajunge mai \nt\i ucenic` a unei celebre specialiste \n gastronomie, apoi elev` a unei [coli \nalte de buc`tari.

Dup` pierderea tat`lui-mam`, c`zut \n depresie, Yuichi se izoleaz` \ntr-un fel de han-m\n`stire \n care, dup` modelul c`lug`rilor, se m`n\nc` exclusiv tofu, o hran` ascetic`. R`mas` singur`, Mikage se duce la un restaurant, unde cere o por]ie de katsuden, o m\ncare foarte consistent`. ĂŽn timp ce se \nfrupt`, se g\nde[te la Yuichi, \n sih`stria lui; cuprins` de un „impuls nebunesc“, comand` \nc` o por]ie de katsuden [i se lanseaz` \ntr-o aventur` extravagant`: ia un taxi [i se duce departe, \n alt ora[, \n plin` iarn`. Sub cerul plin de stele, escaladeaz` ziduri, r`m\ne \n gol, ag`]at` de acoperi[; g\f\ind [i plin` de zg\rieturi, ajunge \n fine la el. Uluit, Yuichi prime[te pachetul fierbinte din m\inile ei, ca pe o ofrand`. „}i-am adus ni[te katsuden, am zis. Mi s-a p`rut c` n-ar fi frumos din partea mea s`-l m`n\nc singur`.“ Rela]ia dintre cei doi tineri e plin` de ambiguit`]i, dar [i de o anume tandre]e, ca [i cea \ntre Mikage [i o prieten` misterioas`, Arara. ĂŽnv`luit` de melancolie, str`b`tut` de stropi de umor, cartea contureaz` o imagine de un farmec subtil, delicat, a unei Japonii moderne. O lume \ntruc\tva marginal`, a unor tineri mai deschi[i spre Occident.

F`r` a-[i pierde totu[i identitatea, ei descoper` alte valori, departe de rigiditatea [i \nchistarea p`rin]ilor. Personajele u[oare, schematice, din jurul gastronoamei Mikage, par inspirate dintr-o „manga“, benzile desenate japoneze pe care japonezii de toate v\rstele le consum` pe scar` larg`, ca pe un produs efemer. â–

Š Dan Stanciu

40

$FU WPS

30

Mihail Sebastian, Accidentul ĂŽn lectura lui George Iva[cu Oare r`nile accidentelor de strad` s\nt doar cele vizibile, care \]i las` urme pe piele, sau exist` [i r`ni care nu se v`d, r`ni ale unor accidente existen]iale?

Cine este cel r`nit? Nora, femeia care sare din tramvaiul aflat \nc` \n mi[care, sau Paul, trec`torul care o va ajuta s` ajung` acas`?

Gabriel Liiceanu, U[a interzis` |n lectura autorului Exact asta este un jurnal: un mod de a desf`[ura \n cuvinte sulul \nf`[urat al vie]ii noastre. Dincolo de u[a interzis` clocote[te via]a moral` a fiec`ruia dintre noi. ĂŽn odaia aceasta, \n care nimeni nu poate p`trunde f`r` voia noastr`, se desf`[oar` drama fiec`rei vie]i.

23,50 lei

23,50 lei Emil Cioran Panait Istrati, Chira Chiralina ĂŽn lectura lui Marius St`nescu La por]ile Orientului, o poveste cu pasiuni ap`s`toare. Dac` firele pove[tilor se leag` \ntre ele, nu ar trebui s` v` mire, [i dac` dragostea nu este neap`rat cea dintre un b`rbat [i o femeie, atunci nu v` r`m\ne dec\t s` descoperi]i unde anume se afl` adev`rul iubirii.

CD Rom-ul acestei prime versiuni Emil Cioran con]ine: opera român` a autorului cu posibilitatea de a naviga \n interiorul ei [i op]iune de c`utare; fotografii document cu Emil Cioran sau legate de traiectul s`u biografic, peste 20 de minute de film, \nregistr`ri audio cu [i despre Emil Cioran.

42 lei

23,50 lei

Milan Kundera, Falsul autostop, traducerea Jean Grossu ĂŽn lectura lui Cristi Iacob Exist` jocuri care acapareaz` at\t de mult din fiin]a juc`torilor \nc\t aceasta nu se mai reg`se[te niciodat` \ntreag`. Falsul autostop este un joc al iubirii, cu dou` m`[ti care se suprapun peste chipurile partenerilor, transform\ndu-i \n doi str`ini care petrec o noapte \ntr-o sordid` camer` de hotel.

23,50 lei

Mircea C`rt`rescu, De ce iubim femeile ĂŽn lectura lui Adrian Pintea E limpede c` [i adul]ii au nevoie de pove[ti. Numai c` z\nele lor [i-au scurtat rochiile, [i-au t`iat p`rul care le ajungea c\ndva la c`lc\ie [i au \nv`]at s` fie femei, ceea ce e mult mai complicat [i mai periculos dec\t meseria de z\n`.

23,50 lei

Romanian Piano Trio W.A. Mozart, Trio nr. 4 \n Do Major, K..

548 Robert Schumann, Trio nr. 2 \n Fa Major, Op. 80 Horia Mihail, Alexandru Tomescu [i R`zvan Suma, trei tineri arti[ti, cu o bogat` experien]` \n muzica de camer`, au pus bazele forma]iei Romanian Piano Trio. Ve]i descoperi c` interpretarea lor este modern`, f`r` arabescuri, f`r` artificii, aduc\nd un aer proasp`t [i plin de via]` \n muzica de camer`.

15 lei

Radu Paraschivescu, Ghidul nesim]itului În lectura autorului Nesim]irea este un virus redutabil, cu instalare rapid` [i efecte demolatoare. Dar p\n` [i nesim]itul este imperfect [i are nevoie de \ndrum`ri. Exact asta face Ghidul nesim]itului – furnizeaz` reglajele necesare celor ispiti]i de performan]a \n domeniu.

23,50 lei

www.humanitasmultimedia.ro $FU WPS

30

Marile c`l`torii ale exploratorilor de Sarah Harrison Ilustra]ii: Nicki Palin [i Gary Hincks Retr`i]i experien]ele marilor exploratori ai lumii parcurg\nd aceast` extraordinar` enciclopedie! Paginile de text [i h`r]ile detaliate v` vor istorisi multe pove[ti despre curaj, despre puterea de a rezista, despre noroc sau despre ghinion.

37,50 lei

Trilogia Nomilor de Terry Pratchett Prima carte: |n camion Nominalizat pentru Premiul Smarties Pentru miile de nomi m`run]i care locuiesc sub podelele unui mare magazin universal, nu exist` Exterior. Lucruri precum Ziua [i Noaptea, Soarele [i Ploaia s\nt doar ni[te vechi mituri ciudate. Dar, o veste cumplit` le zdruncin` existen]a: magazinul – care reprezint` \ntreaga lor lume – urmeaz` s` fie demolat‌

25 lei

Trilogia Nomilor de Terry Pratchett A doua carte: |n excavator Un nou \nceput pare s`-i a[tepte pe miile de nomi micu]i atunci c\nd se mut` \n cl`dirile d`r`p`nate ale unei cariere de piatr` p`r`site. Oare a[a s` fie?

25 lei

Trilogia Nomilor de Terry Pratchett A treia carte: |n nav` Undeva, \ntr-un loc at\t de sus \nc\t nu mai exist` [i un jos, o nav` a[teapt` pentru a-i duce pe nomi acas` – \napoi \n locul de unde au venit. Iar unul dintre nomi, Masklin, [tie c` trebuie s` ia leg`tura cu aceast` nav`.

25 lei

Trilogia Cartea timpului de Guillaume Prevost Vol.I: Piatra Sculptat` Au trecut c\teva zile de c\nd Sam n-a mai primit nici cea mai mic` veste [i trebuie s` se dea b`tut \n fa]a eviden]ei: tat`l lui a disp`rut pur [i simplu. ĂŽn vreme ce caut` cu disperare un indiciu, adolescentul descoper` o camer` secret`, apoi o carte veche, ro[ie, [i o stranie piatr` sculptat`...

32,50 lei

Seria C`r]ile inorogilor de Vicki Blum Cartea \nt\i: Dorin]a inorogului Atunci când Arica p`trunde f`r` s` vrea prin cr`p`tura fermecat` ascuns` \n podeaua din buc`t`ria bunicii ei, descoper` o nou` [i ciudat` lume, \n care se \nt\lne[te la tot pasul cu spiridu[i, troli, elfi [i – cei mai minuna]i dintre to]i – inorogii... Trolii [i maleficul lor st`p\n, Raden, o fac prizonier`.

12,99 lei

Seria C`r]ile inorogilor de Vicki Blum Cartea a doua: Inorogul umbr` Ajung\nd \n Bundelag, ea afl` c` maleficul Raden, st`p\nul trolilor, \[i face din nou de cap. Cu ajutorul inorogului tr`d`tor numit Umbr`, acesta a reu[it s`-i transforme pe ceilal]i inorogi \n stan` de piatr` – cu excep]ia micu]ei prietene a Aric`i, Dorin]a. Acum, de Arica [i Dorin]a depinde oprirea blestemului [i readucerea la via]` a tuturor inorogilor.

12,99 lei

Seria C`r]ile inorogilor de Vicki Blum Cartea a treia: }inutul f`r` inorogi Arica este chemat` \n Bundelagul de Nord pentru a i se \ncredin]a o sarcin` extrem de important`: s` treac` grani]a \n Bundelagul de Sud, acolo unde puterea este de]inut` de oameni nemilo[i, iar inorogii nu \ndr`znesc s` se aventureze, pentru a recupera Cartea Spiridu[ilor.

25 lei

www.edituracorint.ro www.corintjunior.ro $FU WPS

30

Anglia, Anglia de Julian Barnes, traducere din limba englez` de Cornelia Bucur, Colec]ia „Babel“ ĂŽntotdeauna va exista o Anglie, chiar dac` se dovede[te a fi miniaturizat` \ntr-un parc tematic \n insula Wight. Iat` premisa romanului Anglia, Anglia al lui Julian Barnes, o minunat` satir` plin` de mali]iozitate la adresa sim]ului istoric [i identitar al Marii Britanii.

22,90 lei Negurile (I + II) de Marion Bradley Zimmer, traducere din limba englez` de Laura Bocancios, Colec]ia „Nautilus“ „O legend` str`veche, o capodoper` fantasy contemporan`. Pasiune, mit, aventur`, o monumental` rescriere a legendelor Mesei Rotunde... Lectura c`r]ii este o experien]` fascinant`, uneori stranie.“ (New York Times) „Captivant`... Superb realizat`...

Dup` aproape un mileniu de legende despre Cavalerii Mesei Rotunde, \n sf\r[it o poveste ce recreeaz` cu m`iestrie farmecul unei lumi de basm.“ (The Cleveland Plain Dealer)

36,90 lei

Marea de John Banville, traducere din limba englez` de Mihai Moroiu, Colec]ia „Babel“ Cel mai recent roman al lui John Banville, Marea, trateaz` simultan dou` probleme esen]iale, [i anume maturizarea [i \mb`tr\nirea individului. Naratorul, acum \n v\rst` de [aizeci de ani, se afl` din nou \n vizit` \ntr-o sta]iune din Irlanda unde, \n copil`rie, se cunoscuse cu familia Grace, o \nt\lnire care i-a schimbat via]a \ntr-un mod misterios.

Booker Prize/2005

17,90 lei American Vertigo de Bernard-Henri LĂŠvy, traducere din limba englez` de Ion Doru Brana, Colec]ia „Totem“ Ce \nseamn` s` fii american [i ce este America ast`zi? Pentru a r`spunde acestor \ntreb`ri, filozoful [i jurnalistul BHL a petrecut un an c`l`torind prin America pe urmele unui alt mare francez: Alexis de Tocqueville, a c`rui carte Democracy in America r`m\ne o lucrare de referin]`.

34,90 lei

Vr`jita & Cavalerul de Touches de Barbey d’Aurevilly, traducere din limba francez` de Elza Grozea, Colec]ia „Nemira Clasic“ Barbey d'Aurevilly al`tur` \n scrierile sale o latur` realist` – descrierea riguroas` a spa]iilor geografice [i cea a mediilor sociale – [i o latura romantic` – gustul pentru istorie... Dute-vino-ul constant \ntre trecut [i prezent creeaz` un aer de mister \nt`rit de prezen]a legendelor primitive, via]a real` [i supranaturalul ap`r\nd ca dou` fa]ete ale aceleia[i realit`]i.

22,90 lei Anti-Lolita de Emily Tanimura, traducere din limba francez` de Ana Antonescu, Colec]ia „Damen Tango“ Anti-Lolita e o poveste de dragoste mai mult sau mai pu]in atipic`, \ntre o nimfet` [i un b`rbat de 50 de ani. Rolul feminin e bine definit, dar \n acela[i timp incert: femeie sau copil? Adolescenta se caut` pe sine, \[i dore[te apartenen]a. Alege rela]ia cu cineva diferit de ea, de lumea c`reia \i apar]ine.

14,90 lei Mai jos de Figueras de Valentin Nicolau Piesa este o comedie vioaie cu [i despre c`p[unarii no[tri din Spania. Sau de aiurea, un decupaj din sentimentul nostru identitar, \n contextul integr`rii europene. O comedie absurd-romantic`, unde s\nt puricate stereotipuri [i cli[ee ce ne-au f`cut faima [i au dus buhul duhului românesc departe [i aiurea.

Piesa este \nchegat`, are nerv cât cuprinde, dialogurile s\nt spumoase.

9,90 lei Sandra Belloni de George Meredith, traducere din limba englez` de Mihai Moroiu, Colec]ia „Nemira Clasic“ Romanul Sandra Belloni ne poart` prin Anglia secolului al XIX-lea, frecventat` de personaje pitore[ti, venite din sudul at\t de exotic al continentului.

Intrigile amoroase [i situa]iile pline de haz ne readuc \n universul a[ezat [i confortabil, subtil [i rafinat, al prozei unei epoci fa]` de care nu mai putem avea acum dec\t nostalgii.

34,90 lei

www.nemira.ro $FU WPS

30

Lini[te \n octombrie de Jens Christian Grøndahl, traducere de Gabriela Sauciuc, Colec]ia „Cartea de recitire“ P`r`sit de so]ie dup` 18 ani de c`s`torie, naratorul se vede obligat s` \[i reviziteze trecutul: de la idila adolescentin` impetuoas` [i nefericit` cu Iris, la c`s`toria cu Astrid, de la aventura extraconjugal` cu pictori]a Elisabeth, la via]a elitei culturale din Copenhaga. Lini[te \n octombrie ne dezv`luie un scriitor ajuns la apogeul artei sale.

19,99 lei

20,01 lei

Sub ghe]ar de HalldĂłr Laxness, traducere de Crengu]a N`pristoc, Colec]ia „Cartea de recitire“ Sub ghe]ar este o carte plin` de umor, subtil` [i rafinat`, cu elemente de fantastic [i roman de aventuri. Este saga unui t\n`r din zilele noastre, trimis s` dezlege \nt\mpl`ri misterioase \ntr-o parohie din ]inuturile de poveste ale Islandei. „Una dintre cele mai amuzante c`r]i scrise vreodat`.“ – Susan Sontag Premiul Nobel pentru Literatur` (1955)

14,72 lei

Cineva cu care s` fugi de acas` de David Grossman, traducere de Ioana Mocan, Colec]ia „Cartea de recitire“ David Grossman este unul dintre cei mai cunoscu]i scriitori israelieni contemporani. Pe fundalul adolescentin al unei vacan]e de var`, Cineva cu care s` fugi de acas` \i aduce \n prim-plan pe Tamar [i Asaf, ale c`ror aventuri palpitante \n lumea interlop` a Ierusalimului \l vor ]ine pe cititor cu sufletul la gur`.

19,73 lei

Trei veri de Julia Glass, traducere de Ana-Maria Baciu Colec]ia „Cartea de recitire“ Distins cu prestigiosul National Book Award (SUA, 2002), Trei veri \[i poart` protagoni[tii din \nsorita Grecie \n cartierele boeme ale New York-ului, din Sco]ia cea aspr` \n Parisul galeriilor de art` [i dintr-un trecut marcat de tr`d`ri spre un viitor al asum`rii lucide a propriilor op]iuni.

Pre] 24,42 lei 19 secunde de Pierre Charras, traducere de Dan Radu Talpalariu, Colec]ia „Cartea de recitire“ Un cuplu de v\rst` mijlocie regizeaz` o \nt\lnire neobi[nuit`, menit` s` pun` cap`t sau, dimpotriv`, s` ofere o a doua [ans` unei vie]i conjugale amenin]ate de rutin`.

Dar, dup` cele 19 secunde decisive, povestea de dragoste a celor doi va avea un final pe c\t de nea[teptat, pe at\t de brutal.

Premiul FNAC (2003)

11,99 lei

V\n`torii de zmeie de Khaled Hosseini, traducere de Mihaela S. Oprea-Aron, Colec]ia „Cartea de recitire“ De 98 de s`pt`m\ni \n topul New York Times, tradus \n 36 de limbi [i v\ndut \n peste 5 milioane de exemplare, V\n`torii de zmeie se impune printr-o scriitur` alert`, cu scene de mare impact emo]ional, dar [i de o duritate extrem`, menit` s` atrag` aten]ia asupra atrocit`]ilor comise de talibani \n Afganistan.

The United Nations World Refugee Award

Beatriz [i corpurile cere[ti de LucĂ­a EtxebarrĂ­a, traducere de Ioana Cornea, Colec]ia „Cartea de recitire“ Dou` ora[e: Madridul cel luminos [i Edinburgul \necat \n cea]`. Dou` fete: str`lucitoarea MĂłnica [i generoasa Caitlin.

Dou` ispite: aventura [i tandre]ea. {i Beatriz – care, pentru a alege, trebuie s` \nve]e s`-[i dep`[easc` propriul trecut. Romanele Lucíei Etxebarría au fost traduse \n peste zece limbi.

16,90 lei

Farrago de Yann Apperry, traducere de Laura Marin, Colec]ia „Cartea de recitire“ Departe de tot ce \nseamn` America anilor ’70, Homer Idlewilde, vagabond prin op]iune [i poet prin voca]ie, se lanseaz` \ntr-o aventur` plin` de farmec, menit` s` confere existen]ei lui banale semnifica]ia unui destin. O variant` modern` a lui Huckleberry Finn, scris` de un t\n`r [i foarte talentat scriitor francez.

Premiul Goncourt des lycĂŠens (2003)

19,73 lei

www.niculescu.ro $FU WPS

30

Plicul negru de Norman Manea, Colec]ia „Fiction Ltd“ Edi]ie rev`zut` Postafa]` de Matei C`linescu „O capodoper` tumultuoas` [i tulbur`toare.“ (Corriere della Sera) • „Din Plicul negru cititorul \nva]` despre duplicitatea perfid` a sistemului totalitar ceau[ist mai mult dec\t din zeci de eseuri politice.“ (World Literature Today) • „Dens [i str`lucit roman!“ (Times Literary Supplement)

35,95 lei

32,95 lei

S\nt o bab` comunist`! de Dan Lungu, Colec]ia „Ego. Proz`“ „Dan Lungu vine cu o proz` splendid` despre frisoanele oculte ale vie]ii cotidiene, scris` admirabil, jum`tate pe ton de poem ironic, jum`tate pe ton de epopee joyceean`.“ (Radu G. }eposu) • „Dan Lungu a p`r`sit plutonul ÂŤtinerilor promi]`toriÂť, fiind deja un scriitor important, ale c`rui c`r]i au trecut, dup` cum era [i firesc, de grani]ele României.“ (C`t`lin Sturza)

24,95 lei Cine adoarme ultimul de Bogdan Popescu, Colec]ia „Ego. Proz`“ Prefa]` de Daniel Cristea-Enache „Se spune despre a doua carte a unui autor c` este proba cea mai dificil`.

Bogdan Popescu o trece cu brio, scriind un roman de larg` respira]ie, care se cite[te pe ner`suflate. Cine adoarme ultimul? De data asta, cititorul.“ (Daniel Cristea-Enache)

24,95 lei B\ntui]ii de Chuck Palahniuk, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Rare[ Moldovan „Cel mai original roman al anului 2005!“ (The Guardian) • „O carte care va rezista cu siguran]` probei timpului: \n urm`toarele decenii, va fi inclus` pe toate listele de lecturi obligatorii, iar Palahniuk \[i va ocupa locul pe care \l merit` \n galeria titanilor literaturii.“ (Greensboro News & Record)

36,95 lei

Intermezzo. Aurora de Marin Mincu, Colec]ia „Fiction Ltd“ Edi]ie rev`zut` Postfa]` de Bogdan-Alexandru St`nescu „Avem de-a face \n Intermezzo cu un duel agonic \ntre dou` monstruozit`]i, cea a femeii [i cea a b`rbatului; prima este \n devenire, se construie[te \n contact cu alteritatea, a doua se prezint` a fi matur` din fa[`, este de natur` patologic`, \n sensul seduc`torului kierkegaardian.“ (Bogdan-Alexandru St`nescu)

B`iu]eii de Filip Florian, Matei Florian, Colec]ia „Ego. Proz`“ Editie nou` Cuv\nt \nainte de Radu Cosa[u Prefa]` de Simona Sora „B`iu]eii este extraordinara poveste – pe dou` voci extrem de diferite, dar care comunic` perfect, cu largi fand`ri [i minu]ioase contraziceri, cu refrene c\t o succesiune de istorii paralele [i cu mult` dragoste – a unei familii fabuloase dintr-un loc \n care nimic nu este \nt\mpl`tor.“ (Simona Sora)

23,95 lei Lorgean de Jean-Lorin Sterian, Colec]ia „Ego. Proz`“ Prefa]` de Doris Mironescu „Sterian vorbe[te despre dorin]a proprie de evadare \ntr-o singur`tate de[ertic`, unde multiplele chem`ri ale lumii (o iubire fantomatic` [i alta imposibil`, sportul sexual [i via]a penibil` de redac]ie) s` \nceteze [i s` se aud` doar vocea interioar`.“ (Doris Mironescu)

19,50 lei Lumina zilei de Graham Swift, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Luana Schidu „Swift este, cu siguran]`, unul dintre cei mai buni romancieri contemporani ai Angliei.“ (New York Review of Books) „O carte frumoas`, construit` cu rigoarea unei piese muzicale clasice \n jurul temelor sale centrale.“ (The Independent)

28,95 lei

www.polirom.ro $FU WPS

30

Marele dic]ionar al psihologiei, Larousse Rezultat al colabor`rii a 150 de speciali[ti, acest dic]ionar ofer` o ampl` panoram` asupra cuno[tin]elor ce ]in de domeniul [tiin]elor psihologice [i a celor conexe. ĂŽntr-o viziune enciclopedic`, dic]ionarul propune peste 2300 de defini]ii [i 250 de dosare tematice.

150,00 lei

Tu [i banii. Cum s`-]i controlezi rela]ia cu banii de Emmanuelle Daviet [i Marc LevyDavila, traducere din limba francez` de Liliana Urian, Colec]ia „Psihologie practic`“ Iat` un ghid pentru propriul portofel: po]i afla de ce [i cum s` faci s` nu \]i cheltui to]i banii imediat cum i-ai primit, de ce [i cum s` faci s` nu devii anxios ori de c\te ori e vorba s` faci o plat`, de ce [i cum s` faci s` nu mai fii singurul din birou care \nc` nu a primit o m`rire de salariu.

29,90 lei Enciclopedia visului de James R. Lewis, traducere din limba englez` de Oana Gr`dinaru Profesorul James R. Lewis a creat un instrument enciclopedic excelent care examineaz` peste 250 de vise tematice, de la cele din art` p\n` la cele ale bolnavilor psihic, [i care con]ine peste 700 de simboluri tratate individual.

39,90 lei Opere, vol. 15 – Vis [i telepatie de Sigmund Freud, traducere din limba german` de Daniela {tef`nescu, Colec]ia „Biblioteca de psihanaliz`“ Exist` sau nu fenomene paranormale [i cum pot fi ele studiate? G`sim r`spunsul lui Freud [i \ncerc`rile sale de a cerceta acest domeniu prin intermediul psihanalizei \n acest studiu despre ocultism.

24,90 lei

Opere complete. Vol. 15: – Despre fenomenul spiritului \n art` [i [tiin]` de C.G. Jung, traducere din limba german` de Gabriela Dan]i[, Colec]ia „Biblioteca de psihanaliz`“ Seria Jung se completeaz` cu un volum \n care arta [i [tiin]a sunt discutate din perspectiva psihologiei analitice. Paracelsus, Freud, Picasso s\nt personalit`]i asupra c`rora se centreaz` unele studii, \n timp ce altele se ocup` de rela]ia dintre psihologie [i art`.

19,90

Psihanaliz` [i psihoterapii. Psihopatologie, scopuri, tehnici de Daniel WidlĂścher [i Alain Braconnier (coord.), traducere din limba francez` de Sabina Dorneanu, Colec]ia „Biblioteca de psihanaliz`“ Cartea Psihanaliz` [i psihoterapii, conceput` sub \ndrumarea lui Daniel WidlĂścher [i Alain Braconnier [i consacrat` psihoterapiilor de inspira]ie psihanalitic`, este o lucrare de referin]` \n domeniu la care au contribuit cei mai importan]i speciali[ti contemporani.

39,90 lei Arta de a te preg`ti pentru v\rsta a treia de Fritz Riemann, traducere din limba german` de Adela Motoc, Colec]ia „Psihologie practic`“ Autorii c`r]ii de fa]` \[i propun [i reu[esc s` ne prezinte reversul pozitiv al \mb`tr\nirii.

F`r` s` minimalizeze dificult`]ile legate de v\rsta a treia, ei ne atrag aten]ia asupra unor aspecte pozitive nea[teptate. Scris` clar [i pl`cut, cartea te ajut` s` dep`[e[ti cu succes criza produs` de \naintarea \n v\rst`.

Fere[te-te s` iube[ti un pervers de VĂŠronique Moraldi, traducere din limba francez` de Ileana Cantuniari, Colec]ia „Psihologie practic`“ Pornind de la anecdote [i m`rturii concrete, VĂŠronique Moraldi abordeaz` cu umor subiectul crucial al perversiunii conjugale din via]a cotidian`. Prin caracterul s`u explicativ [i prin sfaturile sale practice, aceast` carte \]i va da puterea de a te elibera de sub domina]ia unui pervers sau te va ajuta s` te fere[ti de pericolul de a te lega de o astfel de persoan`.

26,90 lei

www.edituratrei.ro $FU WPS

30

Fantasmele erotice ale b`rba]ilor de Nancy Friday, traducere din limba englez` de Monica {erban, Colec]ia „Eroscop“ Nancy Friday a intervievat 3000 de b`rba]i [i a reunit cele mai interesante fantezii erotice ale acestora, urmate de intrepret`ri psihologice, realiz\nd un experiment celebru [i un bestseller interna]ional.

39,90 lei Labirintul destinului de Junichiro Tanizaki, traducere din limba japonez` [i prefa]` de Roman Pa[ca, Colec]ia „Eroscop“ Junichiro Tanizaki este unul dintre cei mai cunoscu]i scriitori japonezi, tradus \n peste dou`zeci [i cinci de limbi. Ludic`, savuroas` [i sclipitoare, Labirintul destinului urmeaz` o intrig` nebuneasc` centrat` pe istoria pasional` a dou` femei [i doi b`rba]i.

27,90 lei Femeie goal`, femeie neagr`. Roman erotic african de Calixthe Beyala, traducere din limba francez` de Irina Mavrodin, Colec]ia „Eroscop“ O fabul` violent`, senzual` [i provocatoare despre Africa, o Afric` cutremurat` de revolt` [i resemnare. ĂŽntre tandre]e [i dezm`], acest roman erotic conjug` originalitatea [i umorul autoarei, \ntr-o poveste exotic` despre dimensiunea subversiv` a sexualit`]ii [i libertatea femeii.

19,90 lei Vis`torii de Gilbert Adair, traducere din limba englez` de Andreea R`suceanu, prefa]` de Dan-Silviu Boerescu, Colec]ia „Eroscop“ Un t\n`r american venit s`-[i fac` studiile la Paris este atras de cuplul [armant format din doi fra]i gemeni, un el [i o ea, inocen]i dar perver[i \n acela[i timp. Gilbert Adair a scris, la cererea lui Bertolucci, scenariul pentru filmul pe care acesta l-a regizat [i care poart` acela[i nume ca al c`r]ii.

19,90 lei

Povestea lui O. de Pauline Reage, traducere din limba francez` de Doru Mare[, prefa]` de Magdalena M`rculescu, Colec]ia „Eroscop“ Aceast` carte erotic`, sado-masochist`, de o rar` [i rafinat` cruzime a st\rnit unul dintre cele mai puternice scandaluri literare ale secolului XX. Chiar dac`, ini]ial, cartea a fost refuzat` de editori, respins` de librari [i interzis` public pe „motiv de indecen]`“, ea devine un bestseller, v\ndut \n milioane de exemplare [i tradus \n peste 20 de limbi.

22,90 lei Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucure[tene de Belle de Nuit, postfa]` de Dan Sociu Colec]ia EROSCOP a editurii TREI provoac` din nou! O misterioas` românc` urmeaz` exemplul londonezei Belle de Jour [i \[i public` jurnalul erotic. Cine este Belle de Nuit?

Cine se ascunde \n spatele acestui pseudonim? Dac` o recuno[ti, spune-ne [i nou`!

22,90 Trilogia gemenilor de Agota Kristof, traducere din limba francez` de Aliza Ardeleanu, Colec]ia „Romane psy“ Tradus` \n peste dou`zeci de ]`ri, trilogia Agotei Kristof este o explorare neiert`toare a unui univers de suferin]e v`zut prin ochii, gemeni, ai unei copil`rii [i apoi ai unei maturit`]i asupra c`rora tot spectacolul cruzimii [i neputin]ei umane [i-a pus pentru totdeauna pecetea.

Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze de Belle de Jour, traducere din limba englez` de Constantin Dumitru Palcus, prefa]` de Dan Sociu, Colec]ia „Eroscop“ ĂŽn spatele pseudonimului Belle de Jour s-ar putea afla o persoan` erudit`, care tr`ie[te la Londra [i care a ales s` practice meseria de prostituat` de lux.

Jurnalul ei, ap`rut on line, a primit The Guardian Weblog Award, \nainte de a fi publicat sub form` de carte [i de a fi v\ndut \n peste dou`zeci [i cinci de ]`ri.

29,90 lei

www.edituratrei.ro $FU WPS

30

Z\mbet uciga[ de Lisa Scottoline, traducere de Cezara-Maria P`str`v, Colec]ia „Crime Scene“ Intriga? ĂŽn timp ce lucreaz` peste program, Mary prime[te un telefon \nsp`im\nt`tor, apoi z`re[te o umbr` pe sub u[a biroului. C\nd un avocat este omor\t, \ncepe s` cread` c` sinuciderea unui american de origine italian` – cazul la care lucra – s-ar putea s` fie mai mult dec\t o poveste de spus \nainte de culcare.

26 lei

17 lei

Dansul mor]ii de Linda Faistein, traducere de Irina Popa [i George Manu, Colec]ia „Crime Scene“ ĂŽn timp ce investiga un caz de viol, Alexandra Cooper este chemat` de detectivii Wallace [i Chapman s` li se al`ture \ntr-un nou caz. Faimoasa balerin` Natalya Galinova dispare \n timpul unei reprezenta]ii de la Metropolitan Opera din New York. Cadavrul ei este descoperit cur\nd \n sistemul de aerisire al Operei.

26 lei Powersat de Ben Bova, traducere de Mircea Pric`jan, Millennium Press (imprint Tritonic) Un avion suborbital se dezintegreaz` la \nceperea procedurilor de aterizare. Teribila tragedie risc` s` compromit` cea mai important` misiune din istoria explor`rii spa]iului. America are nevoie acut` de energie, rezolvarea – o re]ea de sateli]i care s` capteze energia solar`. Dar distrugerea avionului a adus compania Astra Manufacturing \n pragul falimentului [i proiectul nu poate fi continuat.

33 lei

Frida de Barbara Mujica, traducere de Victoria Vu[can, Colec]ia Tritonic „Premium“ „Mi-am petrecut via]a \nconjurat` de celebrit`]i. At\t de multe celebrit`]i! Diego [i Frida [i, desigur, mul]i al]i politicieni, vedete de cinema‌ Da, \n cele din urm` am \nt\lnit [i vedete de cinema, o mul]ime.

Arti[ti [i fotografi. Oameni ca Tro]ki, Vasconcelos, Cantinflas, Dolores del Rio, Siqueiros, Eduard Weston. Eu m` eviden]iam tocmai pentru c` nu ie[eam \n eviden]`. Dar eram acolo, la petrecerile, adun`rile [i inaugur`rile lor, tocmai pentru c` eram sora Fridei Kahlo.“

50 lei Zei americani de Neil Gaiman, traducere de Liviu Radu, Colec]ia fiction.ro „Original, captivant [i deosebit de inventiv; o c`l`torie picaresc` de-a lungul [i de-a latul Americii, \n care c`l`torii s\nt mai ciuda]i dec\t locurile \nt\lnite.“ (George R.R. Martin) „Neil Gaiman este un tezaur de pove[ti; s\ntem bucuro[i s` \l avem.“ (Stephen King)

30 lei

DUNE: Casa Atreides de Brian Herbert [i Kevin J. Anderson, traducere de Silviu Genescu [i Mircea Pric`jan, Millennium Press (imprint Tritonic) Pornind de la \nsemn`rile tat`lui s`u, Brian Herbert a colaborat cu romancierul Kevin J. Anderson pentru a scrie un episod inedit din vasta epopee, \ng`duindu-ne s` privim \n trecutul acestui str`lucit univers fic]ional‌ cu decenii \nainte ca Paul Muad’Did Atreides s` fi p`[it pentru \nt\ia oar` pe nisipurile fierbin]i ale planetei Arrakis... În cur\nd: Casa Harkonnen [i Casa Corrino.

40 lei

Un miliard de [anse de Cory Doctorow, traducere de Monica Nicolau, Millennium Press (imprint Tritonic) Vremea marilor corpora]ii a apus.

O Americ` a tuturor posibilit`]ilor.

Fiecare are o [ans`. Un milliard de [anse. Cine va [tii cum s` le foloseasc`?

Un Cory Doctorow de zile mari. O poveste ce poate fi adev`rat`. Sau este deja?‌

Anansi Boys de Neil Gaiman, traducere de Liviu Radu, Colec]ia „fiction.ro“ „Zeul a murit. E vremea fiilor!

Dar b`ie]ii, pierdu]i \ntre America [i Anglia, \ntre ]inuturi fantastice [i o Londr` a zilelor noastre, caut`, cu umor nem`rginit, un drum spre trecut [i spre viitor, \ntre real [i imaginar, \ntre ur` [i dragoste. ĂŽn acela[i inconfundabil stil, Neil Gaiman ne va surprinde cur\nd cu Pulbere de stele – un basm despre iubire [i vr`jitorie, un roman al prim`verii [i un film al toamnei 2007...“

25 lei

www.fiction.ro $FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

IN MEMORIAM

La moartea scriitorului De ce sufer` criticul la moartea scriitorului?

Am fost dintotdeauna convins c` un critic literar bun \[i scrie cronica av\nd un anume sentiment al tributului. Opera este o virtualitate pe care interpret`rile criticilor o legitimeaz`. Dar, dac` literatura este fanta c`tre alte realit`]i, revelate abia de c`tre scriitor, nu e mai pu]in adev`rat c` tot literatura e [i un bun prilej pentru critic s`-[i formuleze propriile sensuri. Ipotezele criticului nu se pliaz` pur [i simplu pe oper`, uneori ele determin` literatura s` se conformeze propriei lui viziuni. Astfel, criticul nu r`m\ne doar un revelator, devine el \nsu[i creator.

Criticul care are con[tiin]a acestei simbioze creatoare \i este recunosc`tor scriitorului pentru acel s\mbure de cvasi-ireductibil pe care orice oper` mare \l con]ine \n mod necesar. C`ci, f`r` acest poten]ial, criticul r`m\ne doar un sclav al scriitorului, prizonierul unei c`r]i str`ine cu gratii \n loc de coperte. Tributul de care vorbeam vine din faptul c`, deseori, criticul se proiecteaz` \n oper` sf\r[ind prin a se descrie pe sine. {i el [tie asta, chiar dac` nu \ntotdeauna. ĂŽncr\ncenarea dintr-o cronic` negativ` \nseamn`, \n fond, frustrarea \n fa]a unei surse de inspira]ie s`race.

A[adar, de ce sufer` criticul la moartea scriitorului? De singur`tate. Scriitorul [i criticul s\nt cele dou` m\ini din gravura lui Escher. Se deseneaz` [i se inspir` reciproc: numai \mpreun` rotunjesc sensul literaturii [i pe al Lumii. Borges ar spune c` scriitorul [i criticul s\nt fa]a [i reversul unui text uria[ \n care tr`im cu to]ii.

M`rturisesc, f`r` jen` [i f`r` ipocrizie: c`r]ile lui Gheorghe Cr`ciun m-au f`cut un critic literar mai bun. Zecile de fi[e extrase din c`r]ile lui, pentru a fi citite [i r`scitite [i dup` ce lectura c`r]ii se va fi terminat, mi-au provocat spiritul critic, mi-au inspirat interpret`ri subtile, au conturat judec`]ile mele teoretice [i mi-au rafinat expresia literar`. Dac` ast`zi pot scrie texte critice juste [i literatur` bun`, asta o datorez [i lui Gheorghe Cr`ciun. {i c\t a[ vrea ca [i

textele mele critice s` nu-l fi l`sat indiferent! O s`-mi spune]i c` s\nt patetic [i c` exagerez cu retorica memorial`, dar eu [tiu cel pu]in o fraz` a lui care mi-a rafinat p\n` [i emo]iile erotice: „s` sim]i prin cot mu[chii \ncorda]i ai abdomenului unei femei care r\de al`turi de tine“.

C\nd i-am luat interviul pentru Dilemateca, eram deja vecini de cartier. M-a invitat de c\teva ori s` vedem \mpreun` meciurile din Champions League. }in minte un meci \n care Steaua a jucat lamentabil, meci pe care l-am comentat apoi cu n`duf d\nd pe g\t bere dup` bere [i ron]`ind alune ca ni[te adev`ra]i microbi[ti. Se pricepea la fotbal [i m` preg`team s`-l „denun]“ lui Radu Cosa[u. Pe m`sura inteligen]ei erau doar modestia [i amabilitatea lui. ĂŽl iubea mult pe pisicul Tigru despre care, \n ancheta de luna trecut`, a scris un text splendid. Afl\nd c` am crescut la Horezu \n mijlocul cailor, mi-a \mprumutat o antologie cu texte literare despre cai. Admirasem scriitorul, ajunsese s`-mi plac` omul.

A[ fi vrut s`-l cunosc mai bine. Era un scriitor de o inteligen]` rar`, cu greu puteam s`-l contrazic, iar, c\nd nu c`deam de acord, discu]iile cu el erau de o consisten]` a ideilor entuziasmant`. Gheorghe Cr`ciun este unul dintre acei scriitori pentru a c`ror literatur` a[ face orice efort critic. O s`-mi lipseasc` s` scriu despre noile sale c`r]i, o s` duc dorul conversa]iilor cu el, o s` suport cu greu s` trec zilnic pe l\ng` blocul de pe str. P`dureni unde locuia...

Deodat` dau peste num`rul lui de telefon \n memoria celularului meu, \nt\mpl`tor deschid agenda la pagina \n care mi-am notat codul de la interfonul sc`rii sale, dar eu [tiu c` hazardul nu are nimic de-a face cu moartea lui insuportabil de prematur`, el care [i-a notat undeva \n jurnal: „Scrisul e o \ncercare de m\ntuire“. Acolo Sus, era nevoie de un scriitor adev`rat care s` lucreze la textul Lumii. E singura consolare pe care o g`sesc... ■Marius Chivu

„Moartea apar]ine \ntotdeauna celor prea lucizi sau celor prea slabi.“ (Gheorghe Cr`ciun, 8 mai 1950 – 30 ianuarie 2007)

49

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

RECITIRI

reprezint` mitic echinoxul. Cum spuneam \n articolul precedent, anul 1938 are o semnifica]ie particular` pentru Eliade – e anul crucial al „aventurii lui legionare“, cum o nume[te \n Jurnalul portughez. S` vedem, istoric, ce s-a \nt\mplat \n acel an, \ntre Pa[te [i Cr`ciun, dar nu numai. Dup` alegerile din noiembrie 1937, Carol al II-lea formeaz` Guvernul Goga-Cuza, pe care-l \nl`tur` \n februarie 1938, instaur\nd dictatura regal`. La 16 aprilie s\nt aresta]i conduc`torii legionari, inclusiv Corneliu Codreanu. Primul proces al acestuia se desf`[oar` \ntre 18 [i 19 aprilie, adic` la exact o s`pt`m\n` dup` Pa[te. Tem\ndu-se c`-[i va pierde libertatea, Eliade se ascunde, tr`ie[te „camuflat“. Este totu[i arestat \n iulie [i internat \n lag`rul de la Miercurea Ciuc (evocat \n Noaptea de S\nziene), de unde e eliberat, ca bolnav de tuberculoz` (de fapt, doar de pleurezie), pentru a fi \ngrijit \n sanatoriul de la Moroieni \ntre 25 octombrie [i 12 noiembrie. La 30 noiembrie, cu mai pu]in de o lun` \nainte de Cr`ciun, afl` de asasinarea lui Codreanu. ĂŽntre timp, se \ncheiaser` (la 29-30 septembrie) fatidicele acorduri de la MĂźnchen – men]ionate [i \n text. Tot \n povestire, Dominic, cu figura modificat` chirurgical [i dup` \nscenarea unui accident care ar fi trebuit s` lase impresia mor]ii lui, e evacuat \n secret la Geneva \n octombrie 1938. Nu ni se spune cine a organizat evaziunea lui. ĂŽn nici un caz Siguran]a, care-l b`nuia a fi un legionar, ceea ce nu era.

Dominic nu este, desigur, un alter ego fantasmatic al lui Eliade (dec\t, poate, par]ial, \n versiunea sa \ntinerit` [i genial`, c\nd i se d` v\rsta de 30, 31, 32 de ani, v\rsta real` a autorului pe atunci), dar o lectur` alegorizant` va g`si posibile analogii biografice: tr`snetul ar fi o metafor` a arest`rii; deten]ia, urmat` de spitalizare, o prob` ini]iatic`, trecut` cu succes, \n echivalen]` cu \ntinerirea \n spital a lui Dominic; iar, dincolo de stricta cronologie, exilul genevez al lui Dominic \n lumea paralel` a povestirii n-ar fi f`r` raport cu numirea lui Eliade la lega]ia din Londra (aprilie 1940) [i apoi la Lisabona. Evident, o astfel de lectur` e doar una dintre multele pe care le invit` acest text. Esen]ial, povestirea r`m\ne o reverie fantastic`, un basm „gnostic“ sub aparen]e de science fiction (dar foarte atent construit ca un soi de rebus insolubil) \n care Eliade reviziteaz` o perioad` dramatic` din via]a lui [i prelungirile ei onirice. Realul devine fantastic [i, \nc`rcat de simboluri [i enigme, aproape irecognoscibil. â–

Matei C`linescu

Misterele identit`]ii Problematica timpului e str\ns legat`, \n Tinere]e f`r` de tinere]e de Mircea Eliade, de aceea a identit`]ii.

Desc`rcarea electric` ce-l \ntinere[te pe obscurul profesor de liceu e, desigur, un miracol, dar, v`zut din unghiul profanului, acest miracol are implica]ii politice.

Dominic devine obiect al suspiciunii, va fi [i se va sim]i mereu urm`rit, va fi nevoit s`-[i schimbe mereu identitatea. În povestire, \n afar` de primele episoade [i de ultimul (\n care viseaz`, [i viseaz` c` viseaz`), el r`m\ne nenumit – anonim – sau are identit`]i fictive. Bun`oar`, \n final, devine Martin Audricourt, g`sit mort \n z`pad`, \n Piatra Neam], \n fa]a casei de alt`dat` a lui Dominic de pe strada Episcopiei num`rul 18; la hotel i se d`duse camera 19, care pare a se lega cumva – dar cum? – de cei 19 trandafiri din romanul cu acela[i titlu, scris doi ani mai t\rziu. Pe pa[aportul b`tr\nului figureaz` locul [i data na[terii: Honduras, 18 noiembrie 1939 (ca [i c\nd purt`torul ar fi avut doar treizeci de ani!).

Ceea ce izbe[te la (re)lectura povestirii s\nt numeroasele referin]e calendaristice punctuale. Au ele un sens anume sau s\nt aleatorii? A[ zice c` ele sugereaz` [i oculteaz`, \n acela[i timp. Ne afl`m \ntr-un fascinant joc de oglinzi intratextuale [i intertextuale (cu trimiteri la Goethe, Dante, C.G. Jung etc., precum [i la alte opere ale lui Eliade). Un exemplu ar fi episodul irlandez. ĂŽn cronologia interioar` a textului, el are loc la (prin inferen]`) 23 iunie 1960, cu cinci ani dup` ce un tr`snet lovise un stejar de o sut` de ani, plantat la inaugurarea monumentului lui Sean Bran, poet, magician [i revolu]ionar irlandez, la 23 iunie 1855. Ziua solsti]ial` de 23 iunie (care precede noaptea de S\nziene, at\t de important` \n calendarul literar [i personal al lui Eliade) e men]ionat` de c\teva ori.

Exist` multe alte date precise \n povestire. Un exemplu: noaptea de ĂŽnviere 1938 (10 spre 11 aprilie, dup` calendarul iulian al Bisericii Ortodoxe), care

50

$FU WPS

30

$FU WPS

30

C\nd v-a]i \ndr`gostit ultima oar`?

Emil BRUMARU â—? {erban FOAR}~ â—? Radu Pavel GHEO Leti]ia ILEA â—? Gelu IONESCU â—? Angela MARINESCU â—? Dora PAVEL Doina RU{TI â—? Robert {ERBAN â—? Ion VIANU

Š Dan Stanciu

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

ANCHET~ Balzac s-a c`s`torit la v\rsta de 51 de ani cu o contes` v`duv`; dac` Byron a avut o rela]ie cu sora sa vitreg`, \n schimb Trakl s-a iubit chiar cu sora lui bun`; Cervantes [i-a dedicat romanele viitoarei so]ii; dup` 22 de ani de c`snicie, Dickens [i-a p`r`sit so]ia pentru o actri]` de 19 ani; Cehov s-a \ndr`gostit [i el la b`tr\ne]e tot de o actri]`; \n timp ce dicta romanul Adolescentul, Dostoievski s-a \ndr`gostit de dactilografa cu 25 de ani mai t\n`r` dec\t el cu care s-a [i c`s`torit; fra]ii Goncourt au iubit [i au tr`it cu aceea[i femeie; Lou Andreas-SalomĂŠ i-a f`cut [i pe Nietzsche, [i pe Rilke s` se \ndr`gosteasc` de ea; Simone de Beauvoir l-a p`r`sit pe Sartre dup` ce s-a amorezat de cel care i-a dat primul orgasm la v\rsta de 39 de ani; Joyce s-a \ndr`gostit de mersul unei fete cu care s-a c`s`torit dup` 27 de ani de tr`it \mpreun`; Goethe s-a c`s`torit cu iubita lui, dup` 18 de ani de concubinaj; Kafka s-a logodit de dou` ori cu aceea[i femeie; Henry Miller avea 75 de ani c\nd s-a c`s`torit cu o c\nt`rea]` japonez` de 27 de ani; Verlaine a \ncercat s`-l \mpu[te pe Rimbaud c\nd acesta a vrut s`-l p`r`seasc`; Yeats s-a \ndr`gostit, la 52 de ani, de fiica celei pe care o iubea... Istoria amorurilor \n lumea scriitorilor arat` c` nu exist` o v\rst` propice \ndr`gostirii sau c`s`toriei [i nici prejudec`]i legate de iubire. A[a s` fie, oare? C\t de des [i, mai ales, c\nd s-au \ndr`gostit ultima oar` scriitorii ale c`ror c`r]i le a[tept`m \n fiecare an? (M. C.) â– Emil BRUMARU Cred c` de pe la 7 - 8 ani am fost \ndr`gostit permanent. Normal, iubeam fete mai mari ca mine care nici nu [tiau c` s\nt adorate. Asta m` jignea enorm; \n visul meu EA trebuia s` [tie, doar nu degeaba o salvam de bandi]i, \n plin` p`dure, [i d\nsa c`dea le[inat` \n bra]ele mele sub]irele; [i eu o s`rutam pe buze [i pe p`r, p\n` \[i revenea; era at\t de uimit` \nc\t m` lua de dup` g\t, iar eu o duceam \ntr-un turn de piatr`! Pe la vreo 13-14 ani, tot

■ÎNDR~GOST�, \ndr`gostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a \ncepe s` iubeasc` pe cineva; a se amoreza, a se \namora. ~ Tranz. (Neobi[nuit) A iubi pe cineva. ~ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.

Sursa: DEX ’98

depozit\ndu-le acolo, era mare \nghesuial`; se instalase aproape un soi de promiscuitate. Alegeam pe cine vroiam, devenisem st`p\nul unui harem: majoritatea erau femei \n toat` firea, colege de-ale maic`-mii, desigur! Cred c` \n vacan]a dintre clasa a [aptea [i-a opta, am f`cut o „pasiune“ r`v`[itoare pentru o feti]` de v\rsta mea, venit` la Ia[i doar pentru o s`pt`m\n`. Sta \n curtea Teatrului Na]ional, la o rud`, jucam fel de fel de jocuri, s`ream, devenisem un portar

53

$FU WPS

30

„Dragostea trece [i nepotrivirea r`m\ne.“ F.M. DOSTOIEVSKI

„Cel mai mare du[man al iubirii este foamea.“ Miguel de CERVANTES

„Dragostea e ve[nic` at\ta timp c\t dureaz`.“ Vinicius de MORAES

„A nu iubi nu-i nimica; a nu putea iubi e grozav.“ M. EMINESCU

„M` iube[ti doar pentru c` dragostea este rezultatul unui [ir de \nt\mpl`ri \n care am fost amesteca]i am\ndoi.“ N. CLARASO

A N C H E T~

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

cu reflexe formidabile, \n cinstea ei. C\nd a plecat, ploua. Ne-am b`gat \ntr-o ni[` cu trepte.

Nici s` vorbim nu reu[eam. I-am dat, ca s` m` ]in` minte, un ciot de pieptene, r`t`cit prin buzunare. Mi-a scris, am [i acum scrisorile ei. ĂŽi scriam [i eu, dar nu la ea acas`, ci la o rud`, o m`tu[` \ng`duitoare. Culmea e c`-i scriam \n versuri, lung-lung, ceva aduc\nd a Minulescu. }in minte c` locuia deasupra unui restaurant, „Vraja m`rii“. Fiindc` am fost la Bucure[ti [i ne-am \nt\lnit! Pe urm`... Nu at\t iubirile, c\t \nceputurile lor m` tulburau. Perioada aceea \n care nimic nu e sigur, gesturile parc` \mbie, cuvintele au intona]ii speciale, numai de cei doi \n]elese, totul e o nesf\r[it` descoperire a celuilalt, lucrurile cap`t` semnifica]ii necunoscute p\n` atunci [i se aliaz` cu \ndr`gosti]ii, fac parte dintr-un \ntreg fermecat...

de rubedenii); era prin iulie ’55; locul era pustiu la ceasu-acela, 5-6 dup`-mas`, \nsufle]it de, numai, „fream`tul de codru“ al unor arbori seculari, la umbra c`rora st`team, pe marginea unui bazin secat. Parcul, de dimensiunile [i felurimea de specii ale unei gr`dini botanice reale, cu etichete pe mai toate scoar]ele rugoase sau netede ca un obraz iubit, mai cenu[ii, mai brune sau mai albe, ale trunchiurilor de copaci, era chiar baudelairianul „vert paradis des amours enfantins“, – de nu cumva acest „paradis verde“ fusese, pentru mine, patul pe care-l \mp`r]eam, pentru o dat`, cu o veri[oar` mai mare cu doi ani, eu av\nd nou` (sau aproape). Ea a adormit numaidec\t; eu, dup` mai multe tentative de intrare \n \mp`r`]ia lui Morpheu, am \nceput, cu inima \n copci, s`-i m\ng\i vag picioarele [i „fragii fragezi ai s\nilor“ abia \nmuguri]i, apropiindu-m` cu team`, tot mai mult, de tulbur`torul triunghi de „mai la vale“.

Eu eram glabru, \nc`; ea, proasp`t pubescent`.

Inenarabil`, emo]ia de atunci, c\nd, \n negurile subcuverturale, m` r`t`cisem \n dedalul volupt`]ii; ca [i irepetabil`, pesemne. Parcul liceului ar fi putut s` fie \ns` prologul unei idile gen Daphnis & Chloe. Purta o fust` de pichet albastru, scurt`, l`s\ndu-i la vedere genunchii b`ie]e[ti [i lumino[i, pulpele cu mu[chii reliefa]i, de elev` la o [coal` de balet, [i coapsele de care nu prea p`rea con[tient`, exhibate cu naturale]ea [i impudoarea cast` a gimnastelor de orice fel. I-am s`rutat, dup` „Te quiero!“, buzele reci [i vag cr`pate. Ne-am desp`r]it dup` vreo patru zile, conduc\nd-o singur, media nocte, la gara „luminat` [i pustie“, – de unde m-am \ntors acas` cu, \n piept, o scorbur` ad\nc`. Restul e t`cere, chiar discre]ie.

■{erban FOAR}~ Exist` un (pre)sezon erotic, c\nd totul e presentiment, team` obscur` [i \nfrigurare (a[teptare, vreau s` spun, \nfrigurat`), timiditate, st\ng`cie [i fantasm`; c\nd „Te iubesc!“ e un cuv\nt aproape imposibil de rostit, – pe care eu, oricum, l-am spus, descetluindu-mi gura anevoie, pe limba lui... Don Juan: „Te quiero!“, pentru c` v`zuser`m am\ndoi un film spaniol dup` o veche istorie de amor fatal, anume Phedra. Eram \n parcul [colii (alei mele, – pentru c` ea era din alt ora[, \n vacan]a mare, la bunici, cu care-ai mei erau un fel

â– Radu Pavel GHEO ĂŽmi vine greu s` explic sistematic cum stau lucrurile cu iubirea, mai ales c` habar n-am cum func]ioneaz` mecanismul. Nu [tiu dac` exist` o v\rst` propice iubirii [i nici c\t de des se \ndr`goste[te un om obi[nuit. ĂŽmi amintesc c` m-am \ndr`gostit prima dat` pe la vreo 4-5 ani, iar \n adolescen]`, v\rsta tuturor \ncerc`rilor erotice, m` \ndr`gosteam cu o frecven]` de dou`-trei cazuri pe lun`. S` fi fost aceea iubire, iubire adev`rat`? Nu

54

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

A N C H E T~

[tiu, dar \n mod cert atunci a[a sim]eam. {tiu \ns` exact c\nd m-am \ndr`gostit ultima oar`: \n vara anului 1990, de Alina, adic` de so]ia mea...

Aici nu pot s` nu scap o not` pragmatic`: e riscant s` \ntrebi scriitorii c\nd s-au \ndr`gostit ultima oar`. Riscant pentru ei. Cred c` so]iile sau so]ii implica]i a[teapt` cu sufletul la gur` s` citeasc` r`spunsul pe care-l a[teapt`, oricare altul put\nd provoca scene... interesante. Am citit pe undeva o legend` literar` despre o dedica]ie pe un volum: „So]iei mele, care este cea mai bun`, mai inteligent` [i mai r`bd`toare fiin]` de pe P`m\nt. De altfel, tot ea este [i cea care \mi concepe dedica]iile c`r]ilor“. B`nuiesc c` r`spunsul la aceast` anchet` poate deveni exact o astfel de dedica]ie. Serios vorbind, de Alina m-am \ndr`gostit ultima oar`. Azi nu-mi mai pot imagina nici un moment din via]a mea dec\t laolalt` cu ea. Nu [tiu dac` dragostea e un medicament sau un pharmakon cu dublu sens.

E \ns` – nu glumesc absolut deloc – singurul lucru cu adev`rat important. Sun` a cli[eu, dar tocmai de aceea s-ar putea s` fie adev`rat.

â– Leti]ia ILEA Nu cred c` exist` o v\rst` propice \ndr`gostirii. Dintre exemplele binecunoscute, \l voi aminti doar pe Cioran, care s-a \ndr`gostit de Friedgard Thoma la [aptezeci de ani. ĂŽn ce m` prive[te, m` \ndr`gostesc foarte des. Ultima dat` s-a \nt\mplat ast`zi pe la amiaz`. Era soare [i totodat` prima zi \n care am ie[it f`r` enervantele haine de iarn`. {i am sim]it dintr-odat` c` p`[esc mai sigur, c`-i privesc pe trec`tori cu aten]ie, poate chiar z\mbind siluetelor ce mergeau, majoritatea, cu nasul \n p`m\nt, \nfofolite \n fulare [i c`ciuli, gr`bindu-se c`tre slujb` sau cine [tie ce corvezi. ĂŽn ce m` prive[te, nu aveam nimic presant de f`cut sau nimic ce nu putea fi am\nat pe m\ine, [i am \ncetinit pasul [i m-am g\ndit c` e o zi de prim`var` \n ianuarie... ĂŽmi venea s` opresc c\te un necunoscut, s`-i zic „Salut! Ce mai faci?“. Mi se p`rea c` v`d pentru prima dat` cl`diri sau chio[curi pe l\ng` care trec zilnic, nu \i \njuram deloc, dar chiar deloc pe cei gr`bi]i din ma[ini care stropeau trec`torii din toate p`r]ile, m` cuprinsese o stare de „armonie universal`“ iremediabil`. {i toate astea datorit` unui am`r\t de

soare de ianuarie care peste o or` s-a dus, l`s\ndu-m` \ndr`gostit` p\n` acum, seara, c\nd r`spund la anchet`, dup` ce, tot datorit` \ndr`gostelii, am scris patru pagini dintr-un text de care n-aveam nici un chef. Ce antidot? ĂŽndr`gostirea ar trebui reglementat` prin lege.

■Gelu IONESCU Nu pot deloc s` m`sor frecven]a acestui pl`cut, de cele mai multe ori, eveniment, dar v` asigur, f`r` urm` de minciun` sau de fantezie, c` prima oar` m-am \ndr`gostit c\nd eram la gr`dini]`, iar ultima – cine [tie? poate nu e ultima – c\nd dep`[isem 65 de ani, deci foarte recent, pentru c` anul acesta voi \mplini, de mi se va permite, 70. Nu-mi plac anivers`rile \nc` de la 25 de ani c\nd, plimb\ndu-m` singur pe cheiurile D\mbovi]ei [i pe Calea Victoriei, \mi spuneam, cu destul` melancolie, c` tinere]ea s-a cam terminat. Nu cred c` eram, \ntr-un anumit fel, at\t de departe de adev`r. O \ndr`gostire dureaz` extrem de diferit – de la un minut la \ntreaga via]` (\n cazurile extrem de rare [i de fericite despre care am citit, dar pe care nu le-am \nt\lnit). N-a[ putea face un calcul \n ceea ce m` prive[te, dar

„În dragoste, victoria b`rbatului este fuga.“ Napoleon BONAPARTE

„Fericirea \n dragoste este o stare anormal`.“ Marcel PROUST

55

$FU WPS

30

A N C H E T~

plicticos [i enervant ar fi fost s` fi f`cut \n fiecare clip` tot ceea ce trebuia f`cut! (Trebuia?) Cum s` tr`ie[ti? Dup` principiul brechtian sau dup` cel opozabil lui, adic`... \nt\i morala, pe urm` haleala. Oric\t de prizonier a[ fi ([i s\nt) al at\tor antidoturi, \nclin s` cred c` nu exist` antidot \mpotriva \ndr`gostirii. Din fericire.

„Dragoste \nseamn` dou` solitudini care se \mperecheaz` ca s` creeze o ne\n]elegere.

Exist` \ns` ne\n]elegere mai seduc`toare?“ Pascal BRUCKNER

„De fiecare dat` c\nd iubim este singura dat` c\nd am iubit vreodat`.“ Oscar WILDE

„Dac` vrei s` cite[ti despre faptele comise \n numele dragostei, alege reportajele despre crime.“ G.B. SHAW

„Limba român` are nepre]uitul avantaj de a poseda cuvintele iubire [i amor pentru dou` lucruri cu totul deosebite, denumite \n alte limbi cu un singur cuv\nt.“ G. IBR~ILEANU

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

cred c` mi s-a \nt\mplat s` m` \ndr`gostesc cam de tot at\tea ori c\]i ani am. (S` fi fost doar o iluzie c` s\nt \ndr`gostit? Poate, dar nu chiar de at\tea ori.) Este \ns` la fel de interesant s` iei \n discu]ie [i situa]ia de „obiect“ al \ndr`gostirii altora de tine – situa]ie nu numai flatant`, dar de multe ori provoc\ndu-]i probleme de con[tiin]`: dac` nu e[ti un „cinic“ sau un v\n`tor de fuste profesionist. Ca s` fiu sincer, nu prea \mi amintesc cum m-am manifestat \n timpul at\t de variabil al unei \ndr`gostiri, consecin]ele suflete[ti [i creatoare vor fi fost, probabil, mari [i importante – nu-mi amintesc altceva dec\t c` voi fi scris c\teva poezii pe care nu le-am publicat pentru c` nu meritau. Mi s-a \nt\mplat s` am o mare nevoie psihic` de dragoste, mi s-a \nt\mplat s` m` str`duiesc pentru a face c\t mai invizibil (pentru al]ii) sentimentul meu, \mp`rt`[it sau nu. E, fire[te, vorba de moral`. Brecht are undeva o replic` mai mult dec\t t`ioas`, a[ zice chiar cinic`: „Înt\i haleala, pe urm` morala!“. ĂŽmi pare r`u c` nu am aflat-o dec\t dup` 55 de ani, poate a[ fi fost mai pu]in moral \n via]` [i a[ fi putut s` m` \ndr`gostesc de mult mai multe ori de aceea care d`dea semne c` se \ndr`gostise de mine (de fapt, mint, nu cred c` a[ fi f`cut-o). Iat`, dup` cum [tim (degeaba, c`ci nu ]inem minte) c` „morala“ e uneori \mpotriva dragostei [i a bucuriilor ei. Dar g\ndi]i-v` c\t de

â– Angela MARINESCU Ultima oar` m-am \ndr`gostit cu adev`rat acum 28 de ani.

Tot romantismul adunat \n capul meu de-a lungul timpului [i tot fanatismul erotic al trupului au venit \n \nt\mpinarea acelui moment \n care feminit`]ii mele i s-a p`rut c` a \nt\lnit tot ce-[i putea dori de la un tip de cealalt` parte a baricadei (nu-mi place cuv\ntul mascul sau b`rbat; \mi place fiu). Pentru c` am\ndoi eram c`s`tori]i cu altcineva (de[i el era mult mai t\n`r dec\t mine), am divor]at [i ne-am c`s`torit.

Eram atunci dispus` s` renun] la scris, c`ci \ntr-o rela]ie adev`rat` scrisul femeii nu are ce c`uta.

Eram cople[it` de prezen]a lui pentru c` emana o for]` a g\ndirii pe care n-o mai \nt\lnisem p\n` atunci. Sau cel pu]in a[a mi se p`rea. C`ci am avut de-a lungul vie]ii capacitatea de a tr`i \n imagina]ie. Un mic am`nunt era de ajuns pentru ca o poveste, ce nu exista \n realitate, s` se desf`[oare \ns` \n capul meu [i s` o tr`iesc intens. Dac` reu[e[te s` tr`iasc` la intensitate mare al`turi de un b`rbat, atunci c\nd intervine luciditatea [i rela]ia se distruge brusc, femeia nu mai poate repeta acea experien]` dec\t de la acel nivel al intensit`]ii \n sus. â– Dora PAVEL Pentru c` aveam zece ani c\nd m-am \ndr`gostit pentru prima oar`, de un „normalist“, un elev practicant care luase temporar locul \nv`]`toarei, [i pentru c` „dezastrul“ afectiv a recidivat dup` numai trei ani, de data asta obiectul pasiunii mele fiind capelmaistrul unei fanfare care f`cea repeti]ii pe strada mea, aveam s` deduc, \nc` de pe-atunci, cu umor prudent, urm`toarele: dorin]a/sexualitatea/pl`cerea este [i o voca]ie; dac` o ai, nici o iubire nu arde totul, o tulpin` a virusului r`m\n\nd mereu activ`, vie \n tine, gata s` izbucneasc` \n orice clip`, \n forme [i mai violente; da, exist` o ciclicitate a \ndr`gostirii, iat`, de‌ trei ani (sau

56

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

A N C H E T~

cinci? sau [apte?). Iar ultima oar`, m-am \ndr`gostit \n 2000. {i \nc` nu mi-a trecut. „B`rbatul vie]ii mele.“ O iubire adulterin`, \n v`zul tuturor, [i \n care a func]ionat, mai bine ca oric\nd, recunoa[terea. Cum m-am manifestat?

Firesc, presupun. Puls, excita]ie, trans`, fluiditate interioar`. Fertilitate. ĂŽn plus, romanul, c`ci el este acest „iubit“ (ce-a]i crezut?), e [i complicele perfect, mai indulgent [i mai altruist dec\t orice b`rbat. Lui \i po]i \ncredin]a, \n el \]i po]i depozita at\t de liber iubiri, extaze [i fantasme lume[ti, \nc\t unii cititori, gr`bi]i, naivi [i impruden]i, se pot chiar iluziona c` te „prind“.

Uit\nd ei c` romanul, care e [i pervers at\t c\t trebuie, lu\ndu-[i el \nsu[i din pove[tile tale erotice doar strictul necesar propriei lui excita]ii, te protejeaz` exact acolo unde te-ai putea „tr`da“. ĂŽnv`]\ndu-te s` min]i cu adev`rul.

Contrar prejudec`]ii c` romanul este rezervat b`rba]ilor, eu suprapun at\t de visceral romanul cu b`rbatul, \nc\t faptul c` b`rba]ii scriu [i ei roman (convie]uiesc [i ei cu romanul) mi se pare adesea cu totul contra naturii.

â– Doina RU{TI V\rsta n-are leg`tur` cu nimic. Am \n]eles asta prin adolescen]`, c\nd am surprins un b`rbat [i o femeie s`rut\ndu-se.

Erau, din punctul meu de vedere de atunci, ni[te oameni termina]i. De fapt, \i consideram dou` c`z`turi sinistre. Un mo[ p\rlit [i o bab` ur\t mirositoare. P\n` \ntr-o zi, c\nd i-am g`sit \mbr`]i[a]i. Era pe la sf\r[itul unei zile de var`, dar \nc` nu apusese soarele. St`teau dosi]i \ntr-o magazie printre stinghiile c`reia c`dea lumina \n spa]ii distincte. El o ]inea cu un bra] care mi se p`rea crescut din [oldurile ei acoperite cu stamb` vi[inie. Un bra] alb, ferm, ocrotitor. Nu atunci, \n adolescen]`, c\nd nici nu m` uitam la ei, dup` aceea, din jen` ipocrit`, construit` cu fidelitate zilnic`, ci mai t\rziu, dup` ce am \mplinit 30 de ani, \n plin` criz` de destin, am \n]eles c` nu exist` nici o v\rst` legat` strict de starea buimac`, sf\[ietoare ori isteric` \n care un om ia contact cu un alt om aflat pe aceea[i \n`l]ime ca [i el. ĂŽn ceea ce m` prive[te, m` \ndr`gostesc de c\teva ori pe an, \n diverse grade, uneori doar am`nun]ind un

„Dragostea nu e dec\t o form` de conversa]ie \n care cuvintele ac]ioneaz` \n loc s` fie rostite.“ D.H. LAWRENCE

„Eu [i so]ia mea am crezut c` ne iubim, dar s-a dovedit a fi ceva benign.“ Woody ALLEN

„Dragostea e ideal`.

C`snicia e real`.

Confuzia dintre cele dou` nu r`m\ne niciodat` nepedepsit`.“ GOETHE

Š Dan Stanciu

57

$FU WPS

30

„Sf\r[itul iubirii are un ceremonial la fel de complicat ca [i cel al \nceputului.“ Teodor MAZILU „Majoritatea pove[tilor de dragoste s\nt cam [ubrede la \nceput [i dezastruoase la sf\r[it. Pe la mijloc au unele momente mai lini[tite.“ Raymond FEDERMAN

A N C H E T~

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

detaliu al aceluia[i b`rbat pe care \l iubesc de mult` vreme. Ultima oar`, de Cr`ciun. A fost un b`rbat pe care l-am privit printre rafturile de la Bamboo. Ne-am privit, ne-am recunoscut cu jale [i am\ndoi am [tiut c` ar fi putut s` fie.

Aceast` identificare rapid`, declan[atoare de parfumuri, ]ine c\teva ceasuri. Este ca o lum\nare de S`rb`tori. O \nt\lnire scurt` [i fortificatoare. Dar \ndr`gostirea nu se desf`[oar` dup` un [ablon, ci dup` puterile fiec`rei fiin]e. Nu vindec` [i nu omoar`. Este o u[` deschis` \nt\mpl`tor, dincolo de care se afl` camera secret`.

pomenit`, turbo, \n care motoarele merg din plin. Ultima oar` m-am \ndr`gostit... a doua oar`, de aceea[i femeie. S-a \nt\mplat anul trecut, \n prim`var`. ĂŽns` dac` prima dat` era s`-mi pierd iubirea din motive nu foarte serioase, de data asta am fost ferm, iar din povestea noastr` au rezultat, chiar dac` nu \n ordinea asta, o cerere \n c`s`torie, un inel de logodn`, o nunt`, o c`l`torie de/dup` nunt`, un copil. {i surprizele se ]in lan]... Ca-n dragoste.

■Robert {ERBAN C\nd \mi amintesc cu ce caden]` m` \ndr`gosteam \n copil`rie [i, mai ales, \n adolescen]`, cu ce promptitudine le scriam poezele fetelor datorit` c`rora \mi cre[tea repede-repede pulsul, cum aveam c\te trei-patru iubite deodat` ([tiam de la poker c` e bine s` joci la mai multe capete, ca s` ai [anse la... quint`), atunci s\nt convins c` exist` o v\rst` – aceea! – c\nd inima se \nc`lze[te foarte, foarte u[or. Majoritatea „foilor de temperatur`“ de atunci le p`strez [i ast`zi: scrisori (unele parfumate), fotografii (unele [tampilate cu buze rujate), versuri (majoritatea proaste). Faptul c` am f`cut sport de pe la 13 ani mi-a mai \nt`rit inima, care n-a mai f`cut bum-bum, mai t\rziu, chiar la orice... bomb`. {i totu[i s-a \nt\mplat, slav` Domnului, s` m` \ndr`gostesc [i dup` ce-am ie[it din adolescen]`! E o stare nemai-

■Ion VIANU Po]i s` te \ndr`goste[ti de la 3 la 103 ani, de oricine, dar nu de orice: de un b`rbat – de o femeie, indiferent de sexul t`u, de o pisic` (mai ales) sau de un tigru (dac` lucrezi la circ). Nu te po]i \ndr`gosti, de[i le po]i iubi, de un canar sau de o musc`, fiindc` nu-]i seam`n` \ndeajuns. Iubirea e specular`. Îndr`gostirea fa]` de obiecte poart` pecetea idolatriei, e un p`cat, un viciu universal, baza demonic` a civiliza]iei, care nu exist` f`r` pream`rirea lucrurilor (dar po]i fi idolatru [i fa]` de fiin]e vii).

Exist` \ntre \ndr`gostire [i sexualitate o leg`tur`, dar nu direct` [i univoc`, ci misterioas` [i piezi[`. ĂŽnamorarea poate s` fie lent`, solemn`, sau poate avea violen]a unui coup de foudre. E un capriciu, ceva ira]ional \n \ndr`gostire, o tulburare a con[tiin]ei care \mp`rt`[e[te din natura ei cu nebunia. Estimarea obiectului poate fi \nt\mpl`tor corect`, fundamental \n]eleapt`; sau gre[it`, inapropriat` (nu spune Swan despre Odette: „mi-am stricat ani din via]`, am vrut s` mor, am avut iubirea mea cea mare pentru o femeie care nu-mi pl`cea, care nu era genul meu“). ĂŽn toate limbile, cuv\ntul care nume[te \n-dr`gostirea implic` o c`dere sau includerea \ndr`gostitului \n obiectul iubirii, \ntr-un haos str`lucitor, asem`n`tor cu „norul luminos“ sau cu „norul de necunoa[tere“ al misticilor (ei \mprumut` psihozei amoroase nu numai vocabularul, dar [i tr`irile). Dar ce pozitiv` nebunie, \ndr`gostitul e creator, actele lui se s`v\r[esc cu o u[urin]` minunat`! ĂŽmi place banala spus` a [ansonetei: „C\nd iube[ti e foarte frumos afar`“ (J. Gabin). â– a consemnat Marius Chivu

58

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

lele noastre mai vrea s` spun` ceva, atunci \nseamn` un Altul [i un Altfel, poate imposibile, dar necesare“.

Nu este de neglijat c` personajul este homosexual, iar aceast` homosexualitate, ascuns` dar imperioas`, nu este, la Aue, dec\t oroarea de cel`lalt; Aue nu poate iubi cu adev`rat dec\t pe Una, sora geam`n`. ĂŽn realitate, dar [i \n orgii fantasmate \n care identit`]ile [i genurile se intervertesc: „S\nt sora ta, iar tu e[ti fratele meu“ – \i spune el; „e[ti sora mea, iar eu \]i s\nt frate“ – \i r`spunde ea.

Oare personalitatea patologic` a personajului nu diminueaz` monstruozitatea genocidului, ca [i cum ar crea un fel de circumstan]` atenuant`? Aue, participant [i coautor, nu este dec\t o roti]` \n monstruosul mecanism al Shoah. Persoana lui, \nchis` \n cercul ermetic al singurei iubiri pe care o poate concepe – iubirea de sine, cu corelatul ei hidos, ura pentru tot ce este altfel [i altceva – este exemplar` pentru mentalitatea nazist`. Iat` de ce Aue a trebuit inventat, dac` n-a existat. ĂŽntr-un anume fel, este continuarea, peste secole, a scrierilor lui Sade. Reg`sim analiza necru]`toare a unui r`u care nu cunoa[te o limit`, dar f`r` complezen]a autorului celor O sut` dou`zeci de zile ale Sodomei. {i un test de realitate, fiindc` nu este vorba despre fantasma unui bolnav, ci de o nemernicie care se \nscrie \n istorie, \n trecutul nostru imediat. Nu este omis` leg`tura misterioas` \ntre pl`cere [i administrarea torturii [i a mor]ii: chinuind, gardienii resimt voluptatea sexual`. „Binevoitoare“ e o traducere pentru „Eumenide“ (e de r`u augur s` pronun]i numele lor adev`rat, „Erinii“). Zei]ele cumplite ale r`zbun`rii \l urm`resc pe Oreste pentru crima de matricid. Numele de „Binevoitoare“ le-a fost dat \n urma pactului prin care Eriniile \i acord` lui Oreste iertarea, \n schimbul preacinstirii ve[nice. Alt` legend` \ns` spune c` Oreste nu a sc`pat niciodat` de Eumenide. Ca [i personajul von Aue: „‌Singur cu timpul [i triste]ea [i durerea amintirii, cu cruzimea existen]ei [i moartea mea \nc` \n fa]`.

Binevoitoarele \mi reg`siser` urma“. Pedeaps` derizorie fa]` de imensitatea crimei, dar, dincolo de dreptatea oamenilor, singura eficient`, mai eficient` ca tortura [i pedeapsa capital`: amintirea.

Ion Vianu

Les Bienveillantes Una din lecturile cele mai dificile, prin atrocitatea nara]iei [i prin dimensiuni (900 de pagini), este, \n Fran]a, best-seller al anului 2006 [i a luat dou` importante premii literare (al Academiei Franceze [i Goncourt): Les Bienveillantes („Binevoitoarele“), de Jonathan Littell. S\nt amintirile \nchipuite ale unui ofi]er SS, Max von Aue, \n timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. Autorul este la prima lui carte, are 39 de ani. American, originar dintr-o familie de evrei polonezi, fiu al unui cunoscut scriitor de romane de ac]iune, Littell a scris cartea direct \n francez`, sfid\nd dificultatea pe care o poate avea un str`in de-a scrie \n limba lui Voltaire.

Cine \[i imagineaz` c` va putea doar r`sfoi „Binevoitoarele“ se \n[al`. Aten]ia se concentreaz`, devine boal`. ĂŽncercare ini]iatic`. Oroarea amintirilor debitate pe un ton rece: lichidarea evreilor pe frontul rusesc, apoi la Auschwitz, groz`viile b`t`liei de la Stalingrad [i pr`bu[irea Germaniei hitleriste, p\n` la cel mai amarnic sf\r[it \n bunkerul berlinez al lui Hitler, exercit` o atrac]ie pe care n-o descurajeaz` lungimile textului. O fascina]ie. S` fie, la cititor, pornirea de-a arunca o privire \n ogr`zile infernului? Sigur mai mult dec\t at\t, voin]a de-a \n]elege mecanismele r`ului absolut: distrugerea sistematic` a vie]ii omene[ti, cu ne\ntrecut` r`ceal`, \n numele unor principii asumate ca „[tiin]ifice“; func]ia nefast` a ascult`rii (imperativul moral kantian, \n cheie nazist`, sun`: „ac]ioneaz` \n a[a fel \nc\t, dac` FĂźhrer-ul ar cunoa[te ac]iunea ta, ar aproba-o“); dar mai ales, \n ad\ncime, refuzul de-a accepta pe cel`lalt, alteritatea: „dac` ÂŤevreuÂť, \n zi-

â–

59

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7 Fotografii de Rare[ Avram

PROFIL Elisabeta Sm`doiu

bibliotecar`, [efa filialei „B.P. Hasdeu“ a Bibliotecii Metropolitane bucure[tene

Este [efa filialei „B.P. Hasdeu“ a Bibliotecii Metropolitane bucure[tene. O cheam` Elisabeta Sm`doiu [i am cunoscut-o cu ceva timp \n urm`, c\nd filiala sa era amenin]at` cu desfiin]area. Localul unde func]iona fusese retrocedat, iar Biblioteca „Hasdeu“ p`rea s-o ia pe acela[i drum pe care o apucaser`, \n lips` de alt spa]iu, multe alte filiale surate, adic`: „\nchis pe o perioad` nedeterminat`“. {tiam \ns` c` acest lucru nu-i va afecta cu nimic pe angaja]i: at\t personalul, c\t [i doamna Elisabeta Sm`doiu urmau s` fie redistribui]i la celelalte filiale. A[a c` mi s-a n`z`rit s` o \ntreb... deta[at [i total neavenit: de ce totu[i lacrimile? Postul nu [i-l pierdeau nici colegii, nici ea, a[a \nc\t... „...Peste 31 de mii de volume, domni[oar`!“, mi-a r`spuns atunci, cu lacrimi care-mi mustrau din plin \ntrebarea – lacrimi pe care, dintr-odat`, le \n]elegeam, ru[inat`. „Ce se va \nt\mpla cu toate aceste c`r]i, domni[oar`? {i ce se va \nt\mpla apoi cu oamenii, cu abona]ii? Ei cui \i vor r`m\ne?“ Ce m-a impresionat atunci la dna Sm`doiu a fost tocmai aceast` suferin]` pentru oameni [i c`r]i, acel „nici nu vreau s` m` g\ndesc“, de fiecare dat` c\nd venea vorba de depozitarea fondului de carte \n spa]iile improprii pline cu c`r]i din alte biblioteci desfiin]ate, precum [i demersurile pe care le f`cea, demersuri care uneori p`reau inutile, c`tre Prim`rie [i pres`.

Demersurile \ns` – dup` cum urma s` aflu cu mult` bucurie – nu aveau s` fie \n zadar, a[a c`

am rev`zut-o pe dna bibliotecar` acum, la luni dep`rtare de toate acele griji, lini[tit` [i z\mbitoare, a[tept\ndu-m` (pentru c` m` r`t`cisem) \n pragul noului sediu pe care l-a primit Biblioteca „B.P. Hasedu“, pe strada Traian, la num`rul 2.

Revederea M-a \nt\mpinat cu fa]a ei cea luminoas`, emo]ionat` [i ner`bd`toare: „Intra]i, intra]i s` vede]i cum ne-am aranjat!“. Noul sediu se afl` la parterul unui bloc de pe strada Traian, nr. 2, un spa]iu cam de patru ori mai mare dec\t sediul ini]ial, luminos [i aerisit, dichisit cu rafturi elegante, cu sal` de lectur` [i computere „ultimul r`cnet“. O g`sesc pe dna Sm`doiu radiind de fericire [i arunc un „deci tot r`ul spre bine“, umbrindu-i cu asta, pentru pu]in, bucuria de pe chip. ĂŽmi r`spunde ezitant c`... „da, e bine aici, e bine c` ne-am mutat direct, c`r]ile n-au mai trebuit s` zac` \n vreun container din Her`str`u. Acum stau a[a cum trebuie s` stea o carte, la vedere... \ns`... vede]i dvs., cititorii pe

60

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

PROFIL

care \i aveam dincolo...“ {i \n]eleg. Odat` cu mutarea, chiar dac` [i-a salvat documentele, biblioteca a pierdut totu[i o parte din cititorii zonei B-dul {tefan cel Mare. {i \ntreb: „biblioteca sau bibliotecara?“... [tiind c` pentru Elisabeta Sm`doiu abona]ii s\nt acela[i lucru cu prietenii.

Apoi dau drumul la reportofon.

a \nceput din nou s` le simt`, pentru c` biblioteca devenea aglomerat` mai ales „dup` 15 septembrie“. „Am considerat esen]iale deprinderile de dasc`l pentru meseria de bibliotecar. Rela]ia dasc`l – elev trebuie s` fie ceva cald, de apropiere [i \n]elegere, iar asta m-a ajutat s` [tiu cum s` fiu mai aproape de cititori, cum s`-i \ndrum, s` le fac cunoscute c`r]ile pe care trebuie s` le citeasc`... fiindc` trebuie s` [tii ce carte s` recomanzi pentru diferite v\rste. S\nt alegeri care te influen]eaz` direct [i uneori pot s` lase urme \n suflet, \n g\ndire, s` te formeze mai t\rziu \n via]`. Din acest punct de vedere, munca de bibliotecar a fost, p\n` la urm`, o continuare a celei de dasc`l.“ ĂŽn 1990 a avut posibilitatea de a reveni \n \nv`]`m\nt, \ns` meseria de bibliotecar \i intrase deja \n s\nge.

Devenirea S-a n`scut – dup` cum \mi spune must`cind – „cu mul]i ani \n urm`“, \n jude]ul Gorj. A absolvit Institutul Pedagogic, specialitatea francez`-român`, [i a predat pentru prima oar` la o [coal` dintr-o comun` din Satu Mare. Dar asta se \nt\mpla \n 1973. Fiind nevoit` s` se mute la Bucure[ti, a pierdut titulatura: \n acele vremuri, nu puteai s` devii titular \n alt ora[ dec\t cel unde ai fost ini]ial repartizat. A[a \nc\t dna Sm`doiu a lucrat, o perioad`, ca suplinitoare la o gr`dini]`.

Bibliotecar` este din 1979, c\nd a dat concurs [i a intrat la Biblioteca Municipal` „Mihail Sadoveanu“, prelu\nd conducerea unei biblioteci din Colentina – Biblioteca „Panait Istrati“ de acum, „Ioan P`un Pinciu“ pe vremuri. „Pe [oseaua Andronache, acolo mi-am \nceput activitatea, \ntr-o bibliotec` \nc`lzit` cu lemne. Mi-a fost foarte greu la \nceput, pentru c` aveam de-a face, practic, cu o nou` meserie, \ntr-un domeniu care avea pu]ine tangen]e cu profesia de dasc`l. M` sim]eam, a[adar, o intrus`. A fost greu [i pentru c` am fost singur` la bibliotec`; pe de o parte \ns`, acest lucru m-a f`cut s` \nv`] pe propria piele ce \nseamn` aceast` meserie.“ Atunci a \nv`]at prima lec]ie, [i anume: biblioteca \nseamn` mult mai mult dec\t un simplu „depozit de carte“. ĂŽn afara faptului c` aici totul se petrece dup` o anumit` ordine, cu o ierarhie clar` a clasific`rii c`r]ilor, pe grupe, pe domenii, Elisabeta Sm`doiu a primit prima defini]ie a ceea ce trebuie s` devin` o bibliotec` – nucleul unei mici comunit`]i, iar bibliotecarul – cel care are \n grij` aceast` comunitate.

La \nceput \ns`, \ndep`rtat` fiind de meseria ei de dasc`l (meserie pe care, de altfel, „mi-am ales-o pentru c` iubesc foarte mult copiii“), cel mai mult \i lipseau \nceputurile de an. ĂŽn timp,

E o simpl` meserie?

Lumea din afar` percepe bibliotecarul ca pe un func]ionar c`ruia \i ceri [i care \]i d` o carte. „Nu e a[a de simplu. În primul r\nd, un bibliotecar trebuie s` fie foarte bine preg`tit.

Cerin]ele s\nt diverse, iar el trebuie s` cunoasc`, dac` nu \n totalitate, cel pu]in par]ial fondul de carte. Or, a cunoa[te fie [i ÂŤpar]ialÂť un

61

$FU WPS

30

PROFIL

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7 \mi dau seama dac` este vorba de o abordare sociologic`, de religie sau filozofie... dup` care \ncerc s` m` g\ndesc la primele c`r]i din domeniile respective. Dar, pentru asta, trebuie s` le cuno[ti... Am constatat de-a lungul anilor c`, atunci c\nd vrei s` aju]i pe cineva, \ncerci, chiar dac` nu g`se[ti cartea cu titlul indicat \n bibliografie, s`-i oferi ceva complementar, care s`-l ajute la \ntocmirea acelui referat. Pentru asta, trebuie s` ai \ns`, \n primul r\nd, dorin]a de a-l ajuta. Atunci te duci la raft [i cau]i, cau]i, cau]i, iar p\n` la urm` g`se[ti. Uneori am ni[te satisfac]ii enorme c\nd, dup` ore \ntregi de c`utare, pot s` i-o \nm\nez.“ ĂŽn unele situa]ii – \mi mai spune –, i-a cerut cititorului s` vin` a doua zi tocmai pentru a avea timp s` g`seasc` acea informa]ie. „Nu v` pot spune ce bucurie am sim]it pentru bucuria pe care i-o f`ceam cititorului!“

fond de carte \nseamn` enorm. Trebuie s` [tie dac` acea carte pe care un cititor i-o cere exist` [i unde exist` ea. Apoi, trebuie s` poat` intui lucrurile de care are nevoie cititorul.“ Uneori se \nt\mpl` s` \i vin` elevi [i studen]i cu liste \ntregi de titluri de referate. „Referate f`r` bibliografie.“ ĂŽntr-o astfel de situa]ie, ce faci? „Eu \mi arunc o privire asupra tematicii [i

Cartea? Eu nu citesc nici o carte f`r` s` o \mbrac. De aici pornesc grija [i dragostea pentru o carte. S` arate bine, s` \i ar`]i respect; din cauza asta m` sup`r c\nd mai vin unii cititori cu c`r]ile rupte sau \ndoite...

Menirea noastr`? S`-i ajut`m pe cei care doresc s` se informeze. Eu m` simt cel mai bine c\nd s\nt util`.

Cum ar trebui s` fie abordat` aceast` meserie? Trebuie s` fii bine preg`tit profesional.

Apoi, cu suflet [i d`ruire. S` [tii [i s` vrei s` \ndrumi. {ti]i ce am vrut? S` \mi fac \ntotdeauna cu mult` seriozitate datoria.

Recompensa? Un z\mbet.

Un bibliotecar nu trebuie s` spun` niciodat`: n-am aceast` carte!

A[a a \nv`]at [i a[a \ncearc` s` le \nve]e acum [i pe colegele mai tinere. „{i a[a a[ vrea s` fac` orice bibliotecar. Fiindc`, la un bibliotecar, nu trebuie s` existe niciodat` replica: nu v` putem ajuta, nu avem aceast` carte \n bibliotec`.

Poate c` nu exist` acea carte, dar ceva complementar trebuie s` existe.“ S` fii generos nu \nve]i \ns` la [coal`. Trebuie s` fii iubitor de oameni, s` \]i plac` s` lucrezi cu oamenii, pentru c`, atunci c\nd se leag` rela]ia dintre bibliotecar [i cititor, ea devine una foarte trainic`. „Eu s\nt o fire deschis`, mi-a pl`cut \ntotdeauna compania oamenilor. Uite acum... utilizatorii pensionari... majoritatea s\nt singuri [i s`raci, [i nu au alt` distrac]ie dec\t cartea. Pentru ei, biblioteca a fost [i este ca o oaz` unde mai pot socializa. Faptul c` discut`m [i-mi mai spun din durerile lor, \[i deschid sufletul... Mi-am dat seama c\t de important este s` ai pe cineva s` te asculte. {i s` [tii s` ascul]i, la r\ndul t`u, mai ales durerile [i necazurile... fiindc` omul mai mult asta poveste[te, mai pu]in bucuriile.“ ■Stela Giurgeanu

62

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

Dup` 61 de ani De aproape doi ani de zile bat s`pt`m\nal anticariatele din centrul Bucure[tiului \n c`utarea c`r]ilor de debut ale scriitorilor români. A devenit un viciu, dar de c\nd m` [tiu am colec]ionat c\te ceva, acum colec]ionez ce v` spusei. Cu ceva timp \n urm` am dat peste cartea unui anume Corneliu Belciug`]eanu, care debutase \n 1946 la Editura Boema cu volumul de versuri Fugind de neant. Nu auzisem \n via]a mea de poetul Belciug`]eanu, dar nici nu-i de mirare. Nici un critic literar serios nu-l b`gase \n seam` pe poetul de 24 de ani, consider\ndu-l, [i asta cu bun`voin]`, un excentric. {i cum lumea literar` e plin` de ciuda]i, l-au tratat ca atare, sortindu-l uit`rii. Motivele ignor`rii nu s\nt neap`rat versurile, ci o preten]ie ciudat` a poetului pe care o exprim` \n prefa]a volumului: „Nu m-a mul]umit doar o prefa]` explicativ`. Fiecare poezie am dublat-o cu un comentariu (s.m.) menit s` accentueze orizontul vast, \ncordarea de o violen]` suprem`, for]a de sf\[iere [i de ]\[nire spre culmi [i totdeodat` contactul cu aspectele cotidiene, angrenarea \n condi]iile curente, ad\ncimea fix`rii \n concretul tuturor, calmul [i luciditatea \n care, \nfiorat pu]in nu de absurditate, ci de noutate, am avut uneori senza]ia c` pot produce prin versul meu muta]ia speciei umane!“. Cum criticii literari s\nt o parte cam c\rcota[` a speciei umane, nu s-au l`sat convin[i c` ni[te versuri ar putea s`-i transforme peste noapte \n mutan]i. Poetul nu este deloc inhibat [i continu`: „...pentru fiecare

poet, singurul critic autentic \[i este el \nsu[i. F`r` a merge at\t de departe [i observ\nd c` \n opera]ia de cizelare [i selec]ie poetul face de fapt autoapreciere (observa]ie perfect adev`rat`, n.m.), deta[area [i sim]ul confrunt`rii, de at\tea ori verificate, \mi permit riscul de a afirma c` toate alc`tuirile lirice av\nd titluri \n acest volum vor tr`i c\t literatura român`“. Ce motiv de \ndoial` s` fi avut c\nd, dup` o examinare atent` a propriei produc]ii poetice, ajunge la urm`toarea concluzie: „Îmi era destul s` constat c`, prin diversele poeme, atinsesem – \n c\te un punct – culmile lirice n`zuite: HĂślderlin, Paul ValĂŠry, Stefan George, Eminescu, Pu[kin, Shelley, Arghezi, Baudelaire“. Ce s` mai zici?

Pentru ca cititorii s` nu-[i fac` o p`rere proast` despre acest poet, f`r` vreo dovad` clar`, iat` una din „alc`tuirile lirice“ cu titlul „Acolo, ’ntradev`r“ (1944): „...Acolo, ’ntradev`r, spun ÂŤdaÂť / V`p`ilor, norii. / Acolo, ’ntradev`r, luna / \[i cheam` cocorii. // Cu moalea sfiiciune-a ei, / S`-i sboare sub raze. / Acolo, ’ntradev`r, femei / ĂŽn noapte scot oaze. // Acolo, ’ntradev`r era / Plutirea ne’nfr\nt` / Ce mi-o mai [tie inima / C\nd pl\nge [i c\nt`. // Acolo, ’ntradev`r / M`tasea-i de p`r / {i-i naiul; / Acolo ’ntradev`r / E raiul / {i Eva f`r` m`r“. Poetul Belciug`]eanu, ne\ncrez`tor \n critici, \[i comenteaz` astfel poezia: „O dimensiune pe care poezia ultimelor decenii a pierdut-o aproape e cea a eleva]iei de con]inut, a str`fundurilor afective \nso]ind p\n` la cap`t aspira]ia spre un univers superior [i realizabil. Poemul de fa]` \ntrupeaz` \n modul cel mai caracteristic str`duin]a mea de a reagonisi \n genere poeziei fondul cald omenesc, sim]irile, peste efemerul \nnoitor, constante [i, mai cu seam`, un ostentat \ntr-un manierism de circumstan]`, ci cu un ecou autentic, elanul plin de ardoare [i raliant` noble]e, spre spa]iul pur [i larg“. Ar mai fi, dar m-am plictisit. Poetul Corneliu Belciug`]eanu a mai publicat un volum de poezie \n 1969 (Versuri din patru decenii) [i a murit \n 1973, la 51 de ani. Toat` via]a a profesat ca medic psihiatru, mult` vreme la Spitalul nr. 9.

63

$FU WPS

30

fotografii de Rare[ Avram

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

INTERVIU

„În lumea literar` m-am sim]it adesea str`in`“ Ana Blandiana La v\rsta de 17 ani a primit interdic]ie de semn`tur` dup` publicarea a numai dou` poeme. ĂŽn decurs de 25 de ani au urmat alte dou` interdic]ii. Dup` 1989 a re\nfiin]at [i a fost pre[edinta PEN Clubului Român, a fondat [i a condus Alian]a Civic` timp de zece ani [i, al`turi de Romulus Rusan, a ini]iat [i realizeaz` Memorialul Victimelor Comunismului [i al Rezisten]ei de la Sighet, un proiect singular la noi. Literatura ei a fost publicat` \n 25 de limbi, este membr` a trei academii de poezie [i acum doi ani a primit, \n Italia, Premiul Acerbi pentru poezie, precum [i Premiul Interna]ional Camaiore. Num`rul invita]iilor de a participa la festivaluri interna]ionale de poezie este dep`[it doar de num`rul conferin]elor pe care le-a ]inut \n toat` lumea. Editura Humanitas i-a dedicat o serie de autor \n care numai anul trecut i-au ap`rut trei volume: A fi sau a privi (eseuri), O silabisire a lumii (note de c`l`torie) [i Spaima de literatur` (publicistic`).

La sf\r[itul anului trecut, USR a organizat, pentru Ana Blandiana, o \nt\lnire cu cititorii \n programul „S` ne cunoa[tem scriitorii.“ A]i primit o interdic]ie de semn`tur` \nc` de la debut, dup` numai dou` poeme publicate \n revista Tribuna, apoi \nc` una pentru un grupaj de poezii ap`rute \ntr-o revist` studen]easc`, [i a treia pentru un volum de poezie pentru copii care avea ca personaj un pisic. Aceste lucruri par ast`zi absurde [i greu de \n]eles. Poezia era atunci

important` [i periculoas`, dar ce v` mai motiveaz` s` scrie]i ast`zi c\nd nimeni nu pare s` mai pun` pre] pe poezie?

Pentru a scrie poezie nu ai nevoie de motiva]ii. Singura scuz` a poeziei este faptul c` e inevitabil`. Adev`ra]ii poe]i scriu pentru c` nu pot altfel. La festivalurile interna]ionale de poezie \mi privesc uneori cu o uimit` fascina]ie co-

65

$FU WPS

30

â– N`scut` la Timi[oara, pe 25 martie 1942, Ana Blandiana este licen]iat` a Facult`]ii de Filologie a Universit`]ii din Cluj (1963-1967). Dup` debutul din 1964 cu Persoana \nt\i plural a mai publicat volumele de poezie (selectiv): C`lc\iul vulnerabil (1966), Octombrie, Noiembrie, Decembrie (1972), Somnul din somn (1977), Ora de nisip (1984), Arhitectura valurilor (1990), ĂŽn diminea]a de dup` moarte (1996), Balan]a cu un singur taler (1998), Soarele de apoi (2000), Refluxul sensurilor (2004).

Eseuri (selectiv): Calitatea de martor (1970), Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie (1975), Coridoare de oglinzi (1983), Geniul de a fi (1998), Ghicitul \n mul]imi (2000), A fi sau a privi (2005), O silabisire a lumii (2006), Spaima de literatur` (2006). Proz` (selectiv): Cele patru anotimpuri (1977), Proiecte de trecut (1982), Sertarul cu aplauze (roman, 1992). ĂŽn ultimii doi ani ai guvern`rii Ceau[escu, numele ei a fost interzis, iar c`r]ile, scoase din biblioteci. Din decembrie 1989 a f`cut parte din Consiliul Provizoriu al Frontului Salv`rii Na]ionale, din care a demisionat la 29 ianuarie 1990, \n semn de protest. A fost unul dintre ini]iatorii Alian]ei Civice (a c`rei pre[edint` a fost \ntre 1991-2001) [i a Funda]iei Academia Civic` pe care o conduce. |n perioada 1990-2002 a fost pre[edint` a PEN Clubului Român. ĂŽn 1982 a primit, la Viena, Premiul Interna]ional Herder, iar \n 2005, \n Italia, Premiul Acerbi pentru poezie, precum [i Premiul Interna]ional Camaiore. Este membr` a Academiei de Poezie „StĂŠphane MallarmĂŠâ€œ, a Academiei Europene de Poezie [i a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO). Al`turi de Romulus Rusan, a ini]iat [i realizeaz` Memorialul Victimelor Comunismului [i al Rezisten]ei de la Sighet.

INTERVIU

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

legii: zeci de oameni care nu fac pe aceast` lume dec\t s` potriveasc` pe h\rtie cuvinte ce, de multe ori, par c` nu au nici un \n]eles. E straniu, dac` stai [i te g\nde[ti. Cu at\t mai mult cu c\t din Antichitate (la propriu) p\n` azi (simbolic) poe]ii (cei mai buni dintre ei) au fost \ncununa]i cu lauri. Este un omagiu, cred eu, care nu li se aduce at\t lor, c\t destinului care \i alege f`r` s`-i \ntrebe, „vocii zee[ti“ de care vorbea [i pe care o auzea Socrate. ĂŽnainte de ’89, scrisul era ultima form` de libertate. Iar sentimentul libert`]ii era considerat periculos. Adev`rul e c` eu nu am scris niciodat` poezii politice. Faptul c`, la mijlocul distan]ei dintre cel care a scris [i cel care citea, se rotunjea un mesaj apar]in\nd \n egal` m`sur` celor doi [i care, de cele mai multe ori, devenea un mesaj subversiv, chiar dac` era vorba de o poezie de dragoste, asta ]inea de defini]ia epocii [i de nevoia de salvare a oamenilor. Cele patru poezii din Amfiteatru au fost percepute astfel, dar, de exemplu, acea \n[iruire de no]iuni intitulat` „Totul“, care sintetiza imaginea unei epoci, era, din punct de vedere literar, doar un exerci]iu de stil. Subversiv` era realitatea \ns`[i, nu cuvintele care-o numeau. Dup` prima interdic]ie, cea de la 17 ani, urmarea a fost o interdic]ie de patru ani; \ntre timp am terminat li-

ceul, dar n-am intrat la facultate dec\t peste patru ani. De fapt, interdic]ia mi-a am\nat via]a cu patru ani. C\t despre exasperant de discutatele poeme cu Arpagic, nici o clip` nu am crezut c` cineva va descoperi c` eu am f`cut acolo o caricatur` a lui Ceau[escu. A fost doar un joc al meu, o r`zbunare secret`, [i \mi imaginam c` a[a va r`m\ne. Nu luasem \n calcul exasperarea colectiv`.

Exist` o nevroz` a poetului \n libertate?

Din punct de vedere literar, [ocul libert`]ii a fost profund nepl`cut. Dup` decenii \ntregi \n care nu am f`cut dec\t s` \ncerc s`-mi trec poemele pe sub nasul cenzurii – era o lupt` la baionet` pentru fiecare cuv\nt –, am ajuns, brusc, \n fa]a libert`]ii, pe care o visasem, dar care \n realitate ar`ta mult diferit. Am avut nevoie de timp ca s` \n]eleg c` se \nt\mplase ceva esen]ial: libertatea cuv\ntului diminuase importan]a cuv\ntului. Poezia complet liber` nu mai avea acela[i impact, pe de o parte pentru c` nimeni nu mai avea timp pentru poezie, iar pe de alt` parte pentru c` orice lucru are pre]ul pe care-l pl`te[ti pentru el.

Ave]i nostalgia acelei epoci \n care poetul de]inea „puterea cuv\ntului“?

Nostalgia ar fi exagerat`. ĂŽntr-un anume sens \ns`, \mi pare r`u pentru colegii mei tineri

66

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

INTERVIU

scriitori care nu cunosc solidaritatea pe care eu, de pild`, am sim]it-o, acel moment \n care cititorii se str\ngeau \n jurul scriitorului, cum se str\ng palmele \n jurul fl`c`rii, ca s` nu fie stins` de v\nt. C\nd nu mai aveam voie s` public [i o ma[in` st`tea \n fa]a casei mele – ma[in` care nu interzicea nim`nui s` intre, dar pu]ini mai \ndr`zneau s-o fac` –, [i totu[i g`seam flori pe sc`ri. Dac` a[ fi luat Premiul Nobel, [i nu a[ fi sim]it o bucurie mai mare! Gestul cu care necunoscu]ii de pe strad` \[i duceau m\na la buzunarul din dreptul inimii, pentru a-mi ar`ta c` acolo ]in poeziile decupate din revist`, \mi d`dea putere. Este foarte \ncurajator pentru un scriitor s` simt` c` reprezint` pe cineva. Chiar dac` importan]a pe care o avea literatura (func]ion\nd ca \nlocuitor al multor domenii interzise: religie, istorie, filosofie...) era o form` de anormalitate a societ`]ii. De aceea, niciodat` nu mi-am propus s` r`m\n \n str`in`tate [i am sim]it compasiune pentru scriitorii pleca]i: atunci, pentru c` nu puteau avea al`turi de suferin]a lor sprijinul suferin]ei celorlal]i, acum, pentru c` reintegrarea lor \n receptarea româneasc` se face nepermis de greu.

Dup` demisia din Consiliul Frontului Salv`rii Na]ionale din ianuarie ’90 [i, mai ales, dup` balconul Pie]ei Universit`]ii, am trecut brusc de la aceast` empatie la [ocul de a primi acas` scrisori cu amenin]`ri [i injurii [i de a-mi vedea \n cutia po[tal` c`r]ile sf\[iate, acoperite de insulte, plus toate monstruozit`]ile scrise despre mine \n România Mare. Înainte de spaim` sau revolt`, am sim]it o uria[` nedumerire. Nu reu[eam s` \n]eleg ura \ndreptat` \mpotriva mea [i nu-mi puteam \nchipui c` ar putea cineva crede calomniile, c` murd`ria ar putea s` m` ating`.

Mi-au trebuit ani s` realizez c` toate acele orduri s-au depus totu[i undeva [i c` imaginea mea a \nceput s` piard` din str`lucire, s` se \ntunece de pe urma lor.

A fost vorba, dup` ’89, de o pedeaps` politic` sau, pur [i simplu, de o atitudine antiintelecutal` mai general`, de o marginalizare a culturii cu repercusiuni de durat`?

De atunci, din ’90, a \nceput o opera]iune de discreditare a elitelor culturale supravie]ui-

toare cenzurii, o inversare a sc`rii de valori. Locuitorii fostelor structuri s-au reciclat, au \nceput s`-[i fac` edituri, radio-uri, televiziuni, ziare, reviste, partide. Au \nceput s` cultive [i s` exploateze libertatea (o valoare pentru care, pe vremea „lor“, se intra la \nchisoare) [i au reu[it s`-[i impun` propria „elit`“ \nflorit` din divertisment, mediocritate [i vulgaritatea tabloidelor, a TV-urilor de ni[` [i a editurilor de gang.

Acestui proces programat i s-a ad`ugat \n ultimii ani fireasca „lupt` \ntre genera]ii“, cu men]iunea c`, de data aceasta, este vorba despre una biologic` [i temporar`, care nu se revendic` nici de la programe estetice, nici de la idei politice.

Dar genera]ia ’60, c`reia \i apar]ine]i, n-a cunoscut [i ea „lupta \ntre genera]ii“?

Ba da, noi polemizam, estetic [i politic, cum era [i firesc, cu genera]ia anterioar`, cea a proletculti[tilor, \n numele valorilor genera]iilor interbelice care erau \nc` „fructul oprit“. At\t de oprit, \nc\t p`rea exotic.

67

$FU WPS

30

INTERVIU

cu Romulus Rusan, so]ul ei

ĂŽntr-un mod extrem de demodat, mi-a spus...

S\nte]i mul]umit` de receptarea critic` a operei dumneavoastr`?

S-a \nt\mplat s` fiu nemul]umit` mai ales de cei care scriau bine despre poezia mea, dar care reluau judec`]i deja existente, transform\ndu-le, astfel, \n locuri comune. Un romanist italian a scris recent un studiu despre expresionismul poeziei mele. Mi s-a p`rut absolut diferit tocmai pentru c` nu avea \n spate fixa]iile române[ti; am r`mas pl`cut impresionat` de prospe]imea [i ineditul recept`rii.

Odat`, un critic a citit gre[it titlul unei poezii: „Dorul“ \n loc de „Darul“, [i toat` cronica lui laudativ` se baza pe aceast` confuzie.

Este, desigur, un caz limit` care mi-a r`mas, tocmai de aceea, \n minte. Au existat, bine\n]eles, nenum`rate analize percutante [i interesante.

I-am fost recunosc`toare, de exemplu, lui Lucian Raicu atunci c\nd am avut sentimentul c`, \n textul lui, m` descop`r [i m` \n]eleg eu pe mine cu adev`rat. Nu exist` un compliment mai mare pe care scriitorul \l poate face unui critic.

Deta[area [i chiar indiferen]a mea fa]` de critic` se bazeaz` pe convingerea c` autorul unui text critic nu este dec\t tot un scriitor care se inspir` din literatur`, a[a cum scriitorul se inspir` din via]`: o reprezentare de gradul doi.

Vorbind despre mine, criticul vorbe[te despre el \nsu[i, iar pagina sa \l reprezint` pe el mult mai mult dec\t pe mine. Scriitori [i critici,

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7 mergem fiecare pe cont propriu la judecata de apoi a istoriei literare.

Dan C. Mih`ilescu a afirmat c` proza dvs. fantastic` este mai bun` dec\t poezia.

V` flateaz` sau v` nedumere[te aceast` apreciere? Îi s\nt recunosc`toare lui Dan C. Mih`ilescu pentru felul \n care atrage aten]ia asupra prozei mele care – de[i, la apari]ie, fiecare carte a beneficiat de numeroase cronici – nu este omologat` \nc` \n clasamentele prozei române[ti.

Este o situa]ie destul de curioas`, cu at\t mai mult cu c\t c`r]ile mele de proz` (mai ales nuvelele fantastice din Proiecte de trecut) au fost traduse \n numeroase limbi [i au fost reeditate de mai multe ori \n ultimii ani: romanul Sertarul cu aplauze are patru edi]ii.

S\nte]i, \ntr-adev`r, unul dintre cei mai tradu[i scriitori români; cum v-a]i descurcat cu invidia colegilor?

Prea tare n-am apar]inut niciodat` lumii literare sau, mai bine zis, unui anumit tip de boem` care-i este propriu, ceea ce m-a \mpiedicat s`-i cunosc \n detalii reac]iile [i m-a f`cut s` m` simt \n ea oarecum str`in`. ĂŽn primul r\nd, pentru c` locuiam la Cluj, apoi m` c`s`torisem devreme, la 18 ani, [i am format, ca \n mitul androginului, un fel de glob care \[i era suficient sie[i. Cu c\t r`ul din jur cre[tea, cu at\t cuplul format din Romulus Rusan [i din mine \[i \nt`rea miezul [i \[i crea pelicule de ap`rare.

Ne-am \nt\lnit nu demult cu un coleg care ne-a \ntrebat ironic, dar cu real` exasperare: „Voi chiar nu v-a]i plictisit \mpreun`?“. Nu ne-am plictisit.

La acestea s-a ad`ugat faptul c` dintotdeauna Casa Scriitorilor, centrul lumii literare, dar [i centrul de supraveghere a scriitorilor, mi-a creat un fel de panic`. Asta chiar \nainte de un incident din ’88 care m-a marcat: nu mai puteam s` public, m` sim]eam proscris`, dar cum, \n penuria general`, la bufetul Casei Scriitorilor se g`seau uneori alimente, am trecut pe acolo [i m-am a[ezat la o coad` de c\teva zeci de persoane. În jur se aflau cei care st`teau la mesele restaurantului. {i atunci s-a apropiat de mine un obi[nuit al localului, unul dintre acele personaje programate s` creeze scandal pentru

68

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

INTERVIU

a compromite lumea scriitorilor, s-a apropiat [i a \nceput s` ]ipe: „A venit s` ia m\ncarea de la gura copiilor no[tri!“. Am fost at\t de [ocat` \nc\t nu mi-a dat prin cap nici s` r`spund ceva, nici s` plec. M` g\ndeam doar c` la toate acele mese din jur se aflau colegi de-ai mei care t`ceau. De la o mas` s-a ridicat \ns` un b`rbat cu o c\rj` – avea un picior amputat –, un necunoscut care, \ntr-un mod extrem de demodat, mi-a spus: „Doamn`, permite]i-mi s` v` conduc \n afara acestei lumi unde nimeni nu v` ap`r`!“.

Nu-mi amintesc un gest mai salvator \ntr-un moment mai dificil! Nu l-am mai v`zut niciodat` pe acel domn [i de atunci m` uit cu aten]ie la to]i b`rba]ii \n c\rj` pe care-i \nt\lnesc.

C\t despre traduceri, despre ele se afl` \n ]ar` doar \nt\mpl`tor, din c\nd \n c\nd (seria de la Humanitas a purtat pe man[etele coper]ilor informa]ii \n acest sens). ĂŽn general am senza]ia unei duble biografii, una acas` [i alta \n str`in`tate, [i nu pot s` ascund c` m` simt mult mai mult scriitor \n cea de-a doua.

Dar am impresia c` e cazul tuturor scriitorilor români care au succes \n Occident. Nu te po]i \ntoarce \n ]ar` s` te lauzi c\t de bine primit ai fost sau ce succes ai avut \n alte ]`ri. Relatarea

succesului ar p`rea nu numai lipsit` de modestie, ci [i prezum]ioas`. {i, astfel, cu c\t succesul este mai mare cu at\t secretizarea lui te frustreaz`... De aceea spuneam c` \n lumea literar` m-am sim]it adesea str`in`.

Dovad` faptul c` \n ultimii ani v-a]i ocupat mai mult de Memorialul de la Sighet dec\t s` scrie]i, s` merge]i pe la cenacluri [i s` v` atrage]i discipoli tineri.

Comic este faptul c` am debutat \ntr-o perioad` dominat` de b`tr\ni [i tot timpul am avut senza]ia c` trebuie s` m` scuz pentru tinere]ea mea, iar acum am exact sentimentul opus.

Mi-a fost \ntotdeauna team` s` nu par` c`-i lingu[esc pe cei mai tineri. Dar mi s-a \nt\mplat s` \nt\lnesc tineri scriitori pe la festivalurile de poezie din ]ar` [i s` descop`r c` nu numai eu s\nt intimidat` de ei, dar [i ei s\nt intimida]i de mine.

Dintotdeauna am avut o rela]ie mai special` cu timpul. Poate [i pentru c` nu am avut copii.

M-am sim]it \ntotdeauna bine \n pielea mea [i v\rsta mea, de aceea, ca scriitor, fac acelea[i lucruri ca la 20 de ani. Ideea c` cineva s-ar putea uita la mine ca la cineva care [i-a \ncheiat opera m` uime[te [i m` amuz` \nainte de a m` con-

\n bra]ele mamei, sub bradul de Cr`ciun

69

$FU WPS

30

INTERVIU

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

Dac` C\t de departe e[ti? ĂŽn care ceruri?

Ai num`rat urc\nd Frontierele ce ne despart, S` [tiu din c\te p`r]i Reverbereaz` Ecoul care se \ntoarce spart?

Po]i s` te-ntorci Ca s` te-ating cu m\na Trecut` printre gratiile de timp Sau cel pu]in s` te opre[ti, S`-mi dai o [ans` S` te ating cu nimbul Peste nimb?

Mai po]i s-auzi?

Mai [tii s`-]i aminte[ti?

M` mai g`se[ti \n tine, Dac` e[ti? poem nepublicat

traria. Regret c` am pierdut at\]ia ani \n via]a public` [i nu mi-e fric` dec\t c` nu voi apuca s` scriu tot ce am \n cap... Din cauza asta s\nt, \n materie de timp, de o zg\rcenie obsedant`. Memorialul, un proiect extrem de complex, cere foarte mult` munc` [i deci timp. Restul este pentru scris [i e mereu insuficient.

La cenacluri nu am umblat niciodat`, nici nu le-am \n]eles utilitatea. Actul de a scrie mi se pare mai cur\nd o chestiune personal`, de intimitate, iar rezultatul lui poate deveni public doar dup` \ncheiere, c\nd \nceteaz` s` te mai obsedeze [i chiar s`-]i mai apar]in`. C\t despre discipoli, nu \mi doresc discipoli, ci colegi. Pe ei \i g`sesc citindu-le c`r]ile [i select\ndu-le din masa de maculatur`.

Ro[ii abia culese de pe tulpin` Am g`sit undeva aceast` teribil` m`rturisire din anii ’80 pe care o citez, in extenso: „Nu am avut niciodat` curajul s` creez al]i

70

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

INTERVIU

oameni, de[i cred c` s\nt destul de scriitor ca s` o pot face. Nici s` nasc, de[i s\nt femeie. Mi s-a p`rut \ntotdeauna c` \mi s\nt mult prea mult mie eu singur` [i c` oricum n-o s`-mi ajung` \ntreaga via]` pentru a m` cerceta. {i atunci, ce rost ar fi avut s` pierd timpul pentru a aduce pe lume pe al]ii pe care n-a[ mai fi avut timp s`-i \n]eleg.“ Regreta]i c` nu ave]i copii? ĂŽntre timp am scris [i proz`, unde sper c` personajele mele s\nt vii.

C\t despre copii, nu, nu regret. Am terminat Filologia, dar nu am fost niciodat` profesoar`.

Nu m-am imaginat \n aceast` postur` pentru c` nu s\nt \n stare s` dezvolt cu nimeni, nici chiar cu copiii, dec\t rela]ii de la egal la egal. Dup` cutremurul din ’77, mi se p`rea c` pierdusem, pe l\ng` lucruri, [i capacitatea de a scrie. Atunci am re\nv`]at s` scriu scriind despre plante [i animale. Cei de la editur` m-au debutat astfel ca pe un autor de literatur` pentru copii, c\nd eu nu eram, de fapt, dec\t un autor-copil. Am fost uimit` [i flatat` s` v`d cum copiii m-au acceptat printre ei. M` simt bine printre copii, dar nu ca mam`, ci ca un partener egal.

Ave]i timp liber? În anii ’60, acea perioad` mai respirabil` a comunismului, cump`ram mul]i covrigi, mergeam la Cinematec` [i vedeam [i c\te cinci filme pe zi: Fellini, Antonioni, Buùuel, Bergman, Visconti, Orson Welles, Hitchcock, Bresson, Losey, Wajda, Forman, Tarkovski... Sau mai vechi: Griffith, Buster Keaton, Fritz Lang, Murnau... Mergeam la toate spectacolele de teatru, mergeam la concerte... Era o real` deschidere [i profitam cu grab` [i l`comie de ea, ca [i cum am fi presim]it c` se va \nchide.

Dup` cutremur, m-am ocupat de gr`din`rit: \nchiriasem o c`su]` la 40 de kilometri de Bucure[ti [i plantasem de toate: legume, zarzavaturi, flori... ĂŽnv`]asem c` copilesc, s` sap, a fost o experien]` existen]ial` pe care aproape c` a[ pune-o al`turi de lecturi [i de descoperirea Italiei. S` vezi cum cre[te o plant`, cum \nflore[te [i face fructul care ascunde s`m\n]a este ceva cu adev`rat miraculos. S` fii \n stare s` faci s` se nasc` o v\n`t`! Sau ro[iile care au cu totul alt gust atunci c\nd le m`n\nci abia culese de pe tulpin`...

Apoi a venit Revolu]ia, Alian]a Civic`, apoi Memorialul de la Sighet, care nu e un hobby, ci, pe un alt plan, tot o oper`, pe care am g\ndit-o \mpreun` cu Romulus Rusan [i pe care o realiz`m de 14 ani, \mpreun` cu o \ntreag` echip` \n care cel mai v\rstnic, domnul Arvunescu, are 85 de ani, [i cei mai tineri, elevii {colii de Var`, au 15. C\nd am prezentat proiectul nu ne-am imaginat c` vom ajunge s`-l facem chiar noi [i c` vom fi obliga]i s` ne calific`m, \n timp, \n istorie, construc]ii, muzeografie, design, informatic`, arhitectur` peisagistic`, organizare de conferin]e, promovare, administra]ie, str\ngere de fonduri, proiecte [i programe interna]ionale... ĂŽn adolescen]` aveam sentimentul c` s\nt etern`, aveam, \n pofida terorii, o libertate biologic` [i psihologic` total`. Acum determin`rile s\nt stricte [i la toate nivelurile. Accelerarea timpului e un fenomen obiectiv; savan]ii pot demonstra [tiin]ific comprimarea timpului. Nu mai am timp liber. M` \mpart cu greu \ntre festivaluri literare, lecturi publice [i recitaluri de poezie \n diferite ]`ri [i nesf\r[itele probleme (de la contabilitate la igrasie) ale Memorialului.

Pentru scris r`m\n nop]ile, vacan]ele, orele din avion sau tren. M` refer, bine\n]eles, la poezie, care vine indiferent c\nd [i unde, dac` exist` o clip` de pace spiritual`. Proza nu mai este dec\t un vis am\nat mereu. Singura pasiune ne\ntrerupt` a r`mas lectura. ĂŽn adolescen]` ea era amplificat` de dificultatea g`sirii c`r]ilor, iar atunci c\nd le g`seam intram \n ele ca \ntr-o ap`, l`s\ndu-mi via]a ca pe o hain` pe mal. De altfel, cel mai mare adversar al meu ca scriitor a fost cititorul din mine.

Pentru cineva pentru care criteriile morale conteaz` foarte mult, cum v` \mp`ca]i cu ideea c`, \n timp, r`m\ne doar opera?

Cum se \mpac` arhitectul cu distrugerea schelelor care au f`cut posibil` \n`l]atea edificiului. â– a consemnat Marius Chivu

71

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

C~R}I DE PLASTIC

ortografia este o metafor` (la MallarmĂŠ, a c`rui sensibilitate cerea „o prozodie [i chiar o ortografie nou`. Dar ea era folosit` demult [i se nume[te metafor`“), c` triada autor-oper`-cititor este obiectivarea Sfintei Treimi, amin! Cu o logic` personal`, D. Tiutiuca ajunge, \n enumerarea „[colilor“ teoriei literare, la „practica destul de frecvent` a violului, care nu e nici el prea bine con[tientizat. E de ne\n]eles, pentru omul simplu, cum so]ia lui \i poate refuza rela]ia sexual`â€Śâ€œ, [i de aici la „C\nd \ntr-un roman al clasicului L. Rebreanu se cite[te o astfel de scen` (vezi \n R`scoala violarea boieroaicei Nadina de c`tre ]`ranul Petre Petre), ea este calificat` estetic peiorativ, ca trimi]\nd la devieri naturaliste“.

Mi-e greu s` aleg doar c\teva exemple cu greutate din aceast` carte n`ucitoare, a[a c` m` opresc asupra problematicii lecturii, ca mai aproape de mizele Dilematecii. Autorul g`se[te at\t resurse pentru a clama criza lecturii (argumentul constituindu-l un film intitulat, scandalos!!, Cartea junglei, „nu Filmul junglei“), c\t [i salvarea ei prin‌ televizor: subtitrarea filmelor „curge destul de repede, cer\nd un exerci]iu \n acest sens“ (addio, Sartori!). Preciz`rilor radicale („De[i pare unul [i acela[i lucru, lectura nu este totuna cu lectorul, diferen]iere care nu se prea face“) le urmeaz` morm`ieli confuze cu nume grele („Lectorii postmodernismului au fost Derrida, Foucault, Deleuze [i al]ii despre care va fi vorba mai jos.

Exist` a[adar nu numai forme ale lecturii, ci [i cititori diferen]ia]i tipologic“) [i „palimsesturi“ ale unui st\ngism senin, diehard with a vengeance: „interesul pentru receptor vine din [tiutul pragmatism capitalist [unde] se scriu c`r]i \n beneficiul publicului care pl`te[te“.

La cap`tul lecturii, stau [i m` \ntreb de ce, \n locul unui balet \n pantofi de Blahnik, am senza]ia c` scriu, aici, un jurnal de front? Transpun eu altceva, mai grav, \n aceste „simple“ erori (de competen]`, de logic`, de informa]ie, de gust)? Dar prin transpunere \n]elegem – spune D. Tiutiuca – o form` literar` const\nd din „versific`rile unor opere literare sau invers“. Versific eu, sau‌ invers? Destul: dac` vre]i s` afla]i ce forme literare s\nt plagiatul, „discursul travesti“, „scriitura dezinhibat`“ ori „remixul“, citi]i singuri. Pe propriul dvs. risc. Cu o vorb` drag` autorului \n discu]ie, „s-a spus [i altfel“: pelicanul sau babi]a. â–

Ioana Bot

„Filiera anglo-englez`“ sau „Palimsesturile“ teoriei literare Al`turi de dic]ionare, tratatele [i compendiile constituie semne de maturitate ale unei culturi. Dumitru Tiutiuca, profesor universitar, expert evaluator al Consiliului Na]ional al Cercet`rii {tiin]ifice, conduc`tor de doctorat, colaborator la DGLR [i autor a 19 volume de teorie [i critic` literar`, public` („cu sprijinul Agen]iei Na]ionale pentru Cercetarea {tiin]ific`“) o asemenea carte, situat` programatic \ntre tratat [i pledoaria pasional`‌ Pentru o nou` teorie literar` (Editura Timpul, Ia[i, 2005) – necesar`, \ntruc\t „Esteticul \[i l`rge[te marginile f`r` limite“ [i „‌cine poate garanta c` ceea ce credem ast`zi c` este un fapt negativ, o abatere, nu poate s` devin` m\ine o valoare sau o regul`?“. M\nat de atari nelini[ti, teoreticianul ordoneaz` o informa]ie, c\nd recunoscut` \n referin]e (de[i notele s\nt inadmisibil de neglijente), c\nd citat` f`r` indicarea sursei, c\nd expediat` aluziv-depreciativ sau \n]eleas` de-a-ndoaselea (interpretarea „demonului teoriei“ lui Compagnon sau a demanienei „rezisten]e la teorie“ pot oferi delicii cunosc`torilor). Dar a ajunge la aceste metehne [tiin]ifice (vechi, \n c`r]ile autorului) presupune s` treci de alte poticneli, unde profesionismul lui D. Tiutiuca produce efecte de un savuros umor involuntar.

Cititorul va afla, astfel, c` „palimsestul“ (sic!) este „pergamentul r`zuit doar o singur` dat`“ (adieu, Genette!), c` la noi „postmodernismul a venit pe filier` anglo-englez`“ \n vreme ce structuralismul „trecea prin via Fran]a“ (doar e ]ara vinurilor), c`

72

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

MERIDIANE Marius Chivu

O zi din posteritatea lui Thomas Mann Este penultima diminea]` de iarn` \nsorit` a anului. S\nt \n Burkiplatz \mpreun` cu Anca a[tept\nd autobuzul 526 care ne va duce din ZĂźrich la Kilchberg, locul unde e \ngropat Thomas Mann, scriitorul care a primit Premiul Nobel pentru romanul de debut. Anca \ns` e m\ndr` de povestirea mea din Lettre Internationale. Mi-e drag` candoarea ei. Cu at\t mai mult cu c\t c`l`toria noastr` se anun]` mai degrab` pioas`.

Drumul nu e lung. Facem cam 25 de minute p\n` la Kilchberg care este, de fapt, un deal pe malul drept al lacului ZĂźrich, acoperit de vile cu ma[ini Porsche \n curte. Kilchberg are [apte mii de oameni, un modern sanatoriu pentru b`tr\ni [i o Biseric` Evanghelic` Reformat` atestat` \nc` din 1248, care ast`zi are [i un site. Cimitirul este chiar \n v\rful dealului, astfel c` de aici se v`d aproape toate or`[elele satelite ZĂźrich-ului: Feldmeillen, Rapperswill [i celelalte.

Aici mai este \ngropat [i scriitorul elve]ian C.F. Meyers, omagiat, a[a cum se cuvine unei glorii locale, printr-un monument ce domin` curtea bisericii. Morm\ntul familiei Mann este de o simplitate aproape sfid`toare. S\nt \ngropa]i aici el, so]ia Katia (fiica unui profesor universitar evreu) [i cinci din cei [ase copii ai lor: Erika, Michael, Elizabeth [i Monica. Golo, cel

de-al treilea fiu, este \ngropat – prin voin]` testamentar` – separat. De altfel, via]a lui Golo Mann este un adev`rat roman de aventuri: a luptat \n armata ceh` \mpotriva hitleri[tilor, a fost prins [i trimis \n lag`r, s-a \nrolat apoi \n armata american`, a f`cut spionaj pentru Washington, iar dup` r`zboi a participat ca ofi]er civil la Procesul de la Nßrnberg. În tot acest timp, a scris c`r]i de istorie, politic` [i biografii literare care i-au asigurat o bun` reputa]ie. Th. Mann \ns` nu-l prea iubea. Spre sf\r[itul vie]ii, Golo a recunoscut c` e homosexual.

Singurul copil care lipse[te din cimitirul de la Kilchberg este Klaus, romancier de succes [i, de altfel, fiul cel mai talentat al scriitorului, corespondent apropiat al unor Hesse, Stefan Zweig, Gottfried Benn [i SĂźskind, jurnalist lucid de notorietate \n acea epoc` agitat` politic. O

73

$FU WPS

30

Fotografii de M. Chivu

MERIDIANE

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

fire solitar`, inadaptabil, bolnav [i dependent de morfin`, mereu f`r` bani, Klaus se pl\ngea c` e „tratat ca un fiu“ [i \[i dorea gloria, con[tient \ns` c` nu putea concura geniul tat`lui: „Este \ngrozitor c`, \n familia noastr`, toate au fost formulate \nainte“. Klaus Mann s-a sinucis cu somnifere \n 1949, la v\rsta de 43 de ani.

De altfel, biografii lui Mann au speculat mult pe marginea tragediilor din familie \ncepute cu moartea timpurie a tat`lui. Thomas [i Heinrich Mann, fratele s`u nu mai pu]in celebru, erau foarte apropia]i de sora lor Carla, c`reia cei doi i-au [i dedicat Cartea cu poze pentru copii cumin]i, singura lor carte scris` \mpreun`.

Actri]` f`r` succes (actri]` avea s` fie [i Erika, fiica scriitorului), Carla s-a logodit cu fiul unui industria[, hot`r\t` s-o rup` cu teatrul [i s`-[i \ntemeieze o familie. ĂŽntr-o noapte [i-a \n[elat logodnicul cu un prieten mai vechi [i, speriat` de perspectiva rat`rii c`s`toriei, s-a otr`vit. Pe bilet a scris at\t: „Je t’aime. Une fois je t’ai trompĂŠ, mais je t’aime!“. Avea 29 de ani. Sinuciderea Carlei, chiar \n casa p`rinteasc`, a agravat boala mamei lor care a resim]it puternic [ocul [i, spre deosebire de Heinrich, Thomas Mann nu i-a iertat niciodat` „egoismul“. Cu g\ndul la [irul de boli grave, de mor]i premature [i de sinucideri din familie, scriitorul a notat undeva aceast` teribil` fraz`: „Puterea de a rezista are partea ei de melancolie...“

Sau poate se referea la rezisten]a \n fa]a Istoriei. C`ci hitlerismul i s-a p`rut monstruos lui Thomas Mann [i i s-a opus cu fermitate neegalat` \n epoc`. ĂŽn primul s`u exil elve]ian, la KĂźsnacht, scriitorul a scos revista M`sur` [i valoare \n care a militat pentru o cultur` german` liber` de intruziunile ideologiei. Pentru nazi[ti n-a contat c` scriitorul primise Nobel-ul pentru Literatur` \n 1929, i-au confiscat obiectele de art`, mobila [i c`r]ile, i-au transformat casa \ntr-un c`min pentru mame nec`s`torite [i i-au retras cet`]enia – Hitler \nsu[i a semnat actul \n 1936 – [i titlul de Doctor honoris causa \n Filozofie. Th. Mann i-a scris atunci decanului Facult`]ii de Filozofie a Universit`]ii din Bonn: „Cine s\nt oamenii c`rora le e dat` puterea \nt\mpl`toare, lamentabil de exterioar`, de a-mi contesta germanitatea!? Numai g\ndul \n sine ajunge pentru ca acest act s` apar` \n tot ridicolul lui...“. ĂŽn 1938, scriitorul a emigrat \n Statele Unite [i i-a dedicat lui Hitler un articol de un sarcasm d`r\m`tor: „Fratele Hitler“. Doi ani mai t\rziu, Chaplin realiza [i el capodopera Dictatorul.

Lumina, c`ldura [i lini[tea dup`-amiezii, verdea]a dealului [i priveli[tea lacului, statuile [i simetria odihnitoare a aleilor ne-au f`cut s` ne desp`r]im cu greu de cimitir. Dintr-un magazin de antichit`]i am aflat cum putem ajunge la casa ce apar]inuse p\n` de cur\nd familiei Mann...

Scriitorul s-a \ntors \n Europa \n 1949, [i-a rev`zut fosta cas` din Mßnchen-ul bombardat, dar s-a stabilit aici, la Kilchberg, unde a definitivat M`rturisirile escrocului Felix Krull, manuscris abandonat vreme de patruzeci de ani [i care va deveni ultimul s`u roman publicat antum. (Interesant nu e at\t faptul c` M`rturisirile escrocului... au fost inspirate de memoriile lui George Manolescu, un ho] român celebru \n Europa sf\r[itului de secol XIX, c\t faptul c` Felix Krull a devenit unul dintre personajele cele mai dragi scriitorului.) S. Damian poveste[te undeva cum, ajuns la Mßnchen, a mers \n Herzogpark s` vad` casa scriitorului. Situat` \n apropierea r\ului Isar, cl`direa suferise avarii serioase \n timpul r`zboiului, iar noul proprietar o renovase \n cea mai mare parte. Vila din Kilchberg arat`

74

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

MERIDIANE

impecabil, dar [i aceasta are acum un alt proprietar. Ultimul care a locuit aici a fost Golo Mann; \n 1994 casa a fost v\ndut`. ĂŽn curte se afl` acum parcat un Jaguar.

Soarele era deja zg\rcit c\nd autobuzul a oprit \n sta]ia Paradiessteig, aflat` vizavi de Sanatoriul „Kilchberg“ [i doar la c\]iva pa[i de cas`. Ne-am gr`bit s` ajungem la Fabrica de ciocolat` Lindt & SprĂźngli unde fusesem informa]i c` vom g`si ciocolat` la jum`tate de pre]. Cum era 30 decembrie, am g`sit fabrica \nchis`. Anca a r`mas neconsolat` p\n` azi.

Seara, c\nd am ajuns \napoi \n ZĂźrich, am trecut pe l\ng` sediul Neue ZĂźrcher Zeitung.

Nu mai [tiu unde am citit c`, \n 1974, aici s-a publicat o scrisoare \n care Th. Mann \[i ap`ra nuvela Moartea la Vene]ia de interpret`rile \n cheie trivial` [i, implicit, de imoralitate. La doi pa[i de redac]ia ziarului considerat cel mai bun din Europa, se afl` restaurantul Baur-au-Lac, unde Carlos Fuentes – avea pe atunci 21 de ani [i studia Dreptul la ZĂźrich – l-a v`zut prima dat` pe Th. Mann. Poveste[te Fuentes cum, \ntr-una din acele zile de iunie din 1950, l-a urm`rit pe scriitor pe terasa Hotelului Dolder (al c`rui arhitect este chiar Wilhelm von Doderer, artizanul Pele[ului) \n timp ce admira un t\n`r juc`tor de tenis: „Mann nu-[i putea lua ochii de la acel b`iat, iar eu nu puteam s`-mi dezlipesc privirea de pe chipul lui Mann. Asistam la o scen` din Moartea la Vene]ia, dar cu 38 de ani mai t\rziu...“ A[ fi vrut s` o duc pe Anca s` vad` splendidul Dolder (aflat \n vecin`tatea sediului FIFA), dar hotelul se afl` \n ample lucr`ri de renovare p\n` \n 2008.

M`rturisesc c` \mi place Thomas Mann [i datorit` c\torva motive frivole: pentru c` un an de zile a lucrat pentru o firm` de asigurare \mpotriva incendiilor, pentru c`, de[i era genul de scriitor obsedat de perfec]iune, de o rigoare [i de o disciplin` exagerate, care se documenta exhaustiv [i scria zeci de pagini pe zi (\n Iosif [i fra]ii s`i a fost identificat` o fraz` alc`tuit` din 350 de cuvinte, iar \n Doctor Faustus media de cuvinte din fraz` este de 45), a colaborat la Simplicissimus, cea mai nonconformist` dintre revistele germane de satir` din epoc`, a

m`rturisit c` scrie pentru „a-i face pe oameni s` r\d`“ [i c` arta i se pare profund suspect`, pentru cel mai frumos dintre romanele lui „mici“: Alesul (citit \n aceea[i var` de r`scruce pentru mine \mpreun` cu ThaĂŻs de Anatol France, Castelul lui Kafka [i Lupul de step` al lui Hesse), pentru c` a citit Don Quijote pentru prima dat` la 60 de ani, \n fine, pentru c` Orhan Pamuk a m`rturisit c` lui Mann \i r`m\ne cel mai \ndatorat... Orhan Pamuk, cel al c`rui discurs de anul trecut de la decernarea Premiului Nobel m-a f`cut s` pl\ng.

Thomas Mann a murit de ateroscleroz` la 12 august 1955 la ZĂźrich, ora[ a c`rui Universitate de]ine [i arhiva manuscriselor \n care se afl` c\teva mii de fotografii, decupaje cu articole din pres`, documente [i noti]e cu informa]ii [tiin]ifice, istorice, economice etc. Scriitorul a m`rturisit \n repetate r\nduri c` a iubit ZĂźrich-ul, ora[ul \n care, ajuns pentru prima dat` \n 1921, a sus]inut o conferin]` pentru care a cerut ([i a primit) o mie de m`rci, [i locul primitor unde [i-a petrecut lini[tit b`tr\ne]ea. M` g\ndesc ce alt lucru, dec\t dragostea pentru ZĂźrich, mi-ar pl`cea s` mai am \n comun cu Thomas Mann.

Dar aceasta o voi scrie \n alt` parte, poate \n jurnalul secret din mintea mea. â–

Thomas Mann

75

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

DOCUMENTE N. Bagdasar

|nsemn`ri 1959, 24 ianuarie

Public`m ultima selec]ie de fragmente din \nsemn`rile lui N. Bagdasar. |i mul]umim \nc` o dat` doamnei Rodica Pandele pentru c` ne-a pus la dispozi]ie manuscrisul.

Toat` lumea se \ntreab` ce a determinat regimul s` dea o amploare at\t de extraordinar` s`rb`toririi centenarului Unirii? Ieri, Academia RPR a ]inut o sesiune special` consacrat` s`rb`toririi centenarului; azi, Marea Adunare Na]ional` a ]inut o [edin]` jubiliar` \n acela[i scop; sfaturile populare regionale [i raionale au ]inut [edin]e festive; \n [colile de toate gradele au fost organizate manifest`ri aniversare; \n \ntreaga ]ar` au fost organizate manifest`ri populare [i participan]ii au c\ntat [i au jucat „Hora Unirii“ dup` versurile lui Vasile Alecsandri [i melodia lui Flechtenmacher; aceea[i melodie s-a c\ntat \n [coli [i a fost difuzat` de c`tre posturile de radio, pe care copiii din [colile elementare o auzeau pentru prima oar`, c`ci sub actualul regim ziua de 24 Ianuarie n-a fost s`rb`torit`, iar melodia „Horei Unirii“ a fost interzis` (\n versul

„Între noi s` nu mai fie dec\t flori [i armonie“, cuv\ntul „armonie“ a fost \nlocuit \ns` cu cuv\ntul „omenie“); \n multe ora[e numeroase [coli au primit numele unor personalit`]i care au luptat pentru unire: Al. I. Cuza, Mihail Kog`lniceanu, Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu, Cezar Bolliac, Constantin Negri etc., iar altele au primit denumirea „Unirea“, regimul devenind inconsecvent cu el \nsu[i, fiindc` el este acela care acum mai bine de zece ani a dispus ca nici o [coal` s` nu mai poarte numele unei personalit`]i, ci numai un num`r de ordine; pe multe cl`diri \n care acum o sut` de ani s-au petrecut evenimente importante \n leg`tur` cu Unirea sau \n care ar fi locuit lupt`tori de frunte pentru Unire, s-au pus pl`ci comemorative; conferin]ele care s-au ]inut cu acest prilej \n toat` ]ara cred c` se cifreaz` la mai multe mii (laitmotivul acestora a fost c` istoricii burghezi n-au expus obiectiv factorii care au determinat Unirea, c` Unirea a fost f`cut` de popor, folosindu-se [i acest prilej pentru a lovi \n dinastia str`in`).

O delega]ie a PMR \n frunte cu GheorghiuDej a plecat ast`zi la Moscova, pentru a participa la cel de-al XXI-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, c`ruia propaganda comunist` \i acord` o \nsemn`tate epocal`, c`ci el va discuta raportul lui Hru[ciov prin care va propune un plan septenal, fix\nd economiei sovietice ]elurile grandioase de a dep`[i \n toate sectoarele, pe cap de locuitor, produc]ia SUA.

1960, 6 iunie

A murit Ana Pauker. Arestat` prin 1934 de organele Siguran]ei noastre pentru activitate Emanoil Bucu]a [i N. Bagdasar

76

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

DOCUMENTE

comunist` clandestin`, trimis` \n judecat` a fost condamnat` la mul]i ani de \nchisoare. Din procesul ei, care s-a judecat la Craiova, comunismul interna]ional a f`cut o chestie interna]ional`, mobiliz\nd toate organiza]iile lor pro[i criptocomuniste, toate personalit`]ile animate de sentimente umanitare [i democratice, dar naive, din Europa Occidental` [i din America, ca s` cear` achitarea ei la proces [i dup` aceea anularea sentin]ei. Avoca]i [i observatori occidentali au venit s` asiste la proces. Ana Pauker devenise dintr-o simpl` membr` anonim` a Partidului Comunist din România, datorit` propagandei agitatorice comuniste, o personalitate cu renume mondial. Ea a fost totu[i condamnat`, nu-mi mai aduc aminte la c\]i ani, dar \n orice caz la mul]i ani. A avut norocul s` nu isp`[easc` toat` sentin]a. Dup` ce, \n 1940, armatele sovietice au ocupat Basarabia, a intervenit un t\rg \ntre Guvernul român [i cel sovietic, [i Ana Pauker a fost scoas` din \nchisoare [i predat` ru[ilor, f`c\ndu-se schimb cu mo[ Ion Codreanu, un b`tr\n ]`ran basarabean foarte simpatizat, care fusese deputat \ntre cele dou` r`zboaie \n toate legislaturile [i fusese surprins de armatele sovietice \n Basarabia. ĂŽn timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, dup` intrarea ]`rii noastre \n r`zboi contra Uniunii Sovietice, Ana Pauker, de]in\nd gradul de colonel \n armata sovietic`, a lucrat activ, cutreier\nd lag`rele cu privire la prizonieri români din Uniunea Sovietic` [i recrut\nd solda]i [i ofi]eri pentru diviziile „Tudor Vladimirescu“ [i „Horia Clo[ca [i Cri[an“. Cur\nd dup` intrarea trupelor sovietice \n Bucure[ti, a ap`rut [i Ana Pauker. Cu fiecare zi dup` aceea puterea ei politic` a crescut continuu, ajung\nd membru al Biroului Politic [i apoi ministru de Externe. Ea se instalase \ntr-o splendid` vil` la {osea, pe care o confiscase cu tot ce era \ntr-\nsa, ad`ug\ndu-i alte lucruri rare [i de pre] confiscate dup` na]ionalizarea imobilelor. Ea ducea un lux de miliardar` american`, [i ma[ina ei era escortat` de o ma[in` cu securi[ti \n fa]`, de alta \n spate [i de motocicli[ti \n dreapta [i \n st\nga.

Se temea teribil s` nu fie asasinat`. {i iat`, \n timpul c\nd ea se afla \n plin` glorie politic`, teroarea dezl`n]uit` \n r\ndurile

partidelor comuniste din ]`rile de democra]ie popular`, care s-a soldat cu executarea at\tor frunta[i comuni[ti [i cu arestarea altora, a lovit-o [i pe ea. Ea a fost judecat` pe linie de partid – la judecarea ei a asistat [i A. V\[inschi, care avea \n r`spunderea lui personal` RPR – [i declarat` dizgra]iat`. Ea a fost evacuat` din somptuoasa vil` de la {osea, \n acelea[i condi]ii \n care [i sub ea fuseser` evacua]i marii industria[i, marii comercian]i, mo[ierii, permi]\ndu-i-se s` plece numai cu c\teva geamantane. I s-a dat o modest` locuin]` la Cotroceni, unde locuia cu una din fiicele ei c`s`torit` cu un doctor, care are [i doi copii. I se f`cuse favoarea de a i se trimite de lucru acas` pentru o editur`, permi]\ndu-i-se s` c\[tige trei-patru mii de lei pe lun`, \mbr`cat` modest [i... f`r` agen]i care s-o p`zeasc` [i totu[i nimeni nu s-a atins de ea.

Cu mult \nainte de cel de-al doilea r`zboi mondial, so]ul ei fusese asasinat de Securitatea stalinist` sub acuza]ia de tro]kism [i gurile rele afirmau c` ea \ns`[i l-ar fi denun]at. ĂŽn timpul procesului ei politic, opinia noastr` public` s-a mirat c` Maurice Thorez, [eful Partidului Comunist Francez, cu care ea tr`ise \n tinere]e [i cu care avea [i o fiic` pe care a crescut-o [i care acum se afl` \n Bucure[ti, n-a putut-o salva. Se pare c` tot ce a putut el face

77

$FU WPS

30

DOCUMENTE

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7 condolean]e, iar o delega]ie a Patriarhiei din Moscova va reprezenta Biserica rus` la funeralii.

Fidel Castro a p`r`sit Uniunea Sovietic`, \ntorc\ndu-se la Havana dup` o vizit` care a durat aproape o lun` [i jum`tate.

De s`pt`m\ni, puternice incidente rasiale au loc \n SUA \ntre negri, care demonstreaz` \mpotriva segreg`rii rasiale [i a popula]iei albe rasiste.

1964, 22 mai

pentru ea a fost s-o salveze de la condamnarea la \nchisoare. Ana Pauker a murit de cancer [i a fost incinerat`. Se spune c` la incinerarea ei n-au asistat dec\t membrii familiei [i alte c\teva persoane. Nici un ziar reperist n-a \nregistrat faptul mor]ii ei.

Cred c` ea s-a sim]it mult mai bine \n \nchisorile burgheze, unde primea ca alimente din afar` tot ce-i poftea inima, unde putea sta de vorb` deschis cu tovar`[ele ei de suferin]`, unde primea coresponden]` [i de unde putea scrie, dec\t \n timpul de la dizgra]iere p\n` la dispari]ie, c\nd a fost supravegheat` pas cu pas.

1963, 5 iunie

A \ncetat din via]` acum dou` zile Papa Ioan al XXIII-lea. El se afla \n scaun din 1958, dar prin reformele sale el a fsot considerat ca un Pap` revolu]ionar. Printre reformele ini]iate de el figureaz` traducerea Bibliei [i oficierea slujbei religioase \n limbile tuturor popoarelor afiliate la catolicism, admiterea divor]ului, tolerarea m`surilor anticoncep]ionale. ĂŽn ultima sa Enciclic` el s-a pronun]at \n sprijinul \n]elegerii reciproce \ntre popoare [i al men]inerii p`cii, pentru dezarmare [i pentru \nl`turarea primejdiei de r`zboi. Pentru at\tea ac]iuni care concordau cu politica sovietic`, Hrusciov a exprimat Vaticanului

Ieri a murit Tudor Vianu de anghin` pectoral`. Personalitate distins`, moartea lui reprezint` f`r` \ndoial` o pierdere pentru cultura noastr`. Ca profesor de estetic` la Universitatea din Bucure[ti, apoi profesor de istoria literaturilor comparate – pentru a i se da catedra altui estetician al regimului de democra]ie popular` –, el s-a impus printr-o rar` con[tiinciozitate [i o mare dragoste pentru profesiunea lui. Ca publicist, el a abordat variate probleme, aduc\nd interesante contribu]ii personale, p`str\nd totu[i decen]` atunci c\nd se cere tuturor publici[tilor s` fie partinici \n scrierile lor.

Tudor Vianu a murit cu zile. ĂŽnainte de atacul de anghin` pectoral`, el avusese dou` infarcte, fiind astfel avertizat c` trebuie s` duc` o via]` mai lini[tit`. Dar el continua s` desf`[oare aceea[i activitate: f`cea cursul la Universitate, participa la diverse congrese filozofice, se ducea de c\teva ori pe an la sesiunile UNESCO la Paris, era directorul general al Bibliotecii Academiei RPR, ]inea conferin]e la radio, era membru \n diferite uniuni [i asocia]ii etc. ĂŽl \nt\lnisem acum doi sau trei ani, dup` ce avusese al doilea infarct. Se ref`cuse, dar sl`bise mult, fiindc` doctorii \l sf`tuiser` s` fac` acest lucru.

I-am repro[at prietene[te c` nu se menajeaz` dup` avertismentele primite, c` nu se mai sustrage multiplelor activit`]i pe care le desf`[ura. – Cum s` m` sustrag, drag` Niculae, mi-a r`spuns el, sarcinilor pe care le primesc? Nu se poate! – Ba se poate foarte bine, i-am replicat, c\nd e vorba de s`n`tate. Eu cum am refuzat catedra universitar` [i c\teva posturi de consilier?!

Adev`rul era c` lui \i pl`cea s` fie solicitat [i se sim]ea bine c` se afl` \n primele r\nduri ale

78

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

DOCUMENTE

manifest`rilor culturale. Onorurile \l \nc\ntau. Îi pl`cea s` tr`iasc` bine [i era avid de bani. În ultimii opt ani ai vie]ii, dup` ce fusese f`cut membru al Academiei RPR \n 1956, el a publicat mai multe volume – adun\ndu-[i p\n` [i versurile scrise \n adolescen]` – \ncas\nd sume importante ca drepturi de autor [i f`c\nd impresia de arghirofil. Atacul de anghin` pectoral` l-a lovit \n ajunul plec`rii la Paris ca ambasador al RPR la UNESCO.

mocratice, el a acceptat s` fie ministru al Muncii \ntr-un guvern despotic al lui Carol II [i s` introduc` legisla]ia muncitoreasc` hitlerist`. Dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, el a fost ministru al Propagandei \n Guvernul doctorului Petru Groza, apoi a de]inut o serie \ntreag` de demnit`]i sub regimul comunist, ca [i c\nd trecutul lui politic ar fi fost imaculat [i ar fi fost comunist dintotdeauna sut` la sut`. At\t sub regimul burghez, c\t [i sub regimul comunist el a fost un magnat \n materie de resurse financiare, \ncas\nd sume fabuloase \n compara]ie cu media salariilor. Ca om, el a fost un cinic. Avea dou` so]ii, una conjugal` [i alta extraconjugal`, av\nd [i cu aceasta din urm` un copil, [i \ntre]inea rela]ii amoroase cu so]ia celui mai bun prieten, afi[\ndu-se cu aceste rela]ii; ca s` nu mai vorbim de manifest`rile lui libidinoase cu fete tinere. Din toate cele trei puncte de vedere el era dispre]uit [i detestat de opinia public`.

Regimul l-a \nmorm\ntat cu onoruri la cimitirul Bellu, al`turi de mormintele lui Eminescu, Co[buc, Caragiale! O profanare a amintirii marilor no[tri scriitori clasici.

19 august

A \ncetat din via]` de o congestie cerebral`, la Berlin, \n drum spre Copenhaga, unde urma s` participe la o conferin]` interparlamentar`, Mihai Ralea. El a murit \n v\rst` de [aizeci [i opt de ani. E un dicton latin care spune de mortuis nihil sine bene. Dictonul, dac` e valabil, nu poate fi valabil dec\t despre mor]ii care nu s-au r`cit \nc`, c`ci altfel s-ar contraveni adev`rului istoric, s-ar nega istoriei dreptul de a spune adev`rul, dreptul de a fi [tiin]`. Dar [i \n cazul mor]ilor care nu s-au r`cit \nc` trebuie s` se fac` un distinguo: de mortuis nihil sine bene e valabil atunci c\nd e vorba de oameni simpli, de oameni care s-au mul]umit s` duc` o via]` particular`, nu de aceia care au avut ambi]ia s` ias` din comun, s` activeze \n via]a public` – politic`, social`, cultural` –, s-o influen]eze \ntr-un chip sau altul. Iar cum r\ndurile de fa]` vor ap`rea – dac` vor ap`rea vreodat`! – cu mult dup` moartea lui Mihai Ralea, nu m` simt obligat s` ]in seam` de dictonul latin.

Mihai Ralea a ajuns foarte de t\n`r profesor universitar – la dou`zeci [i [ase de ani – [i \ntr-o specialitate – psihologia – pentru care nu avea nici o preg`tire. Dar \n loc s` se preg`teasc` \n acest domeniu spre a-[i putea face onorabil obliga]ia lui de profesor, el s-a lansat \n via]a politic`, sim]indu-se mai bine \n mediul politic dec\t \n cel universitar [i \n bibliotec`. El [i-a neglijat catedra ]in\nd cursuri improvizate [i cu totul neregulat, socotind-o ca un lucru cu totul secundar \n via]a lui. Ce a scris el dup` 23 August e pur [i simplu dezgust`tor ca politizare.

Ca om politic – una din pasiunile vie]ii lui – el n-a fost mai serios. Debut\nd \n arena politic` \n Partidul Na]ional }`r`nesc [i afi[\nd idei de-

â–

79

$FU WPS

30

EVENIMENT

Capcanele memoriei Herta MĂźller Este una dintre cele mai importante scriitoare de expresie german`. H`r]uit` de Securitate din cauza apartenen]ei la „Aktionsgruppe Banat“ (un cerc de tineri scriitori din Timi[oara) [i concediat` de la uzina unde era angajat` ca traduc`toare pentru c` nu a vrut s`-[i toarne colegii, reu[e[te s` p`r`seasc` România. ĂŽn 1987 se stabile[te la Berlin, unde public` peste dou`zeci de volume de poezie, proz` [i eseuri. Memoria este tema predilect` a Hertei MĂźller.

Fotografii de Rare[ Avram

ĂŽn literatura dumneavoastr`, memoria ocup` un loc special. V` consum` profesia de scriitor?

Nu m` consum` mai mult dec\t alt` activitate. Cred c` e natural s` te ocupi de ceea ce e \n jurul t`u. {i ceea ce ne fr`m\nt` acum are cu siguran]` felurite leg`turi cu ceea ce a fost. Nu ai cum s` judeci lucrurile dac` nu ai un sistem de rela]ionare cu trecutul. Eu de multe ori m` g\ndesc c` la mine poate acest lucru e mai vizibil dec\t la al]ii, pentru c` eu am schimbat ]ara, eu tr`iesc \n Germania [i scriu despre România... Am schimbat locul.

A]i avut dificult`]i de adaptare c\nd a]i ajuns \n Germania?

Cred c` fiecare le are. Faptul c` nu [tii cum func]ioneaz` un automat te poate deranja, \ns` nu asta e marea problem`. Pe mine m-a \nfuriat faptul c` eu am p`r`sit ]ara [i c` al]ii au r`mas.

Eu tot timpul m` \ntreb cui \i apar]ine o ]ar`. }ara po]i s-o ai numai pe fondul unei biografii, [i biografia mea e tot at\t de valabil` ca biografia unui securist sau a unui dictator. Dar eu am

80

$FU WPS

30

EVENIMENT

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7 plecat, ei au r`mas, [i aceast` lips` de egalitate, aceast` pierdere a biografiei, pe mine \ntotdeauna m-a deranjat. Exilul e totdeauna problematic. Nu po]i reveni sau, dac` revii, te \ntorci ca o alt` persoan`. Revii \ntr-o alt` ]ar`. P\n` [i limba e o problem`: \n ultimii ani, limbajul s-a schimbat at\t de profund \nc\t de-abia pricep ce spun oamenii. E o limb` care acum \ncepe s` tr`iasc`!

A]i \nceput s` scrie]i din perioada studen]iei. Tot atunci v-a]i al`turat „Grupului de Ac]iune Banat“, ceea ce v-a adus \n vizorul Securit`]ii. A]i avut curiozitatea s` verifica]i ce documente exist` la Consiliul Na]ional pentru Studierea Arhivelor Securit`]ii pe numele dumneavoastr`?

Am avut, fire[te, aceast` curiozitate, \ns` asta nu m` ajut` la nimic. Am f`cut o cerere chiar dup` ce s-a deschis aceast` institu]ie. Am auzit c` documentele nu mai s\nt la Securitate.

Mi-au trimis c\teva pagini, dar, din p`cate, nu e vorba despre mine \n acel dosar. S\nt foarte sup`rat` [i am avut impresia c` cineva \[i bate joc de mine: mai bine \mi spuneau c` nu \mi dau nimic, dec\t s` m` trezesc cu ni[te h\rtii care nu au, de fapt, nici o rela]ie direct` cu mine.

Cum s` mi se spun` c` nu exist` nimic despre mine? De ce m-au tracasat at\t? De c\te ori am fost chemat` de securi[ti la fabric`? Chiar [i dup` ce am plecat \n Germania, am primit amenin]`ri cu moartea. {i pentru asta, nimeni nu \[i asum` r`spunderea. Dac` toate acestea \nc` s\nt considerate un secret \nseamn` c` \nc` nu s\ntem \ntr-o democra]ie. Dac` un stat p`streaz` ascunse crimele regimului anterior, eu m` \ntreb care este legitimitatea acestui stat.

Mie nu-mi r`m\ne dec\t s` cred c` actele despre mine \nc` mai folosesc la ceva. {i asta ar fi foarte grav.

La sf\r[itul anului trecut, pre[edintele Traian B`sescu a condamnat comunismul pe baza unui raport \ntocmit de o comisie de istorici. A]i citit acest raport? A]i urm`rit dezbaterile pe marginea lui? {i eu am fost invitat` s` fac parte din acea comisie, dar am refuzat. Mie mi se pare c` e un act simbolic. Chiar era nevoie acum, la mai bine de 15 ani dup` c`derea dictaturii, s` declari ofi-

cial c` regimul comunist nu a fost bun? Eu cred c` asta se [tia \nc` din 1989. {i B`sescu [tia foarte bine. La fel o [tiau to]i cei care chiar erau interesa]i. Nu v`d la ce bun acest pachet de h\rtii pe care pre[edintele l-a expus, teatral, \n Parlament. Problema e \n alt` parte. Vreau s` v`d ce urm`ri are aceast` condamnare. Vreau s` v`d dac` aceast` condamnare formal` o s` fie urmat` de o deschidere real` a arhivelor. {i dac` se vor cunoa[te, cu exactitate, crimele acelui regim. În Germania se [tie c\]i oameni au pierit la zid. În România, \nc` nu s-a aflat. Or, eu \mi amintesc foarte bine ce era \n Timi[oara pe vremuri; c\]i oameni au disp`rut; c\]i oameni ajungeau, \mpu[ca]i sau mutila]i de c\inii gr`nicerilor, prin spitale. Astea s\nt lucruri care trebuie l`murite, [i, pentru aceste fapte, cineva trebuie s` r`spund`.

Institu]iile germane care se ocup` de trecutul recent ar putea fi un model pentru România?

Ar putea s` fie, dar ce lipse[e aici e seriozitatea, nu neap`rat modelele. Lucrurile trebuie luate \n serios [i ar trebui urm`rite implica]iile acestor fapte. {i mai trebuie aplicat` legea pentru c` ea exist`: deocamdat`, mul]i dintre cei care vor s`-[i vad` dosarul nu g`sesc dec\t fr\nturi. Am impresia c` fosta Securitate decide, [i ast`zi, care acte se pot ar`ta [i care r`m\n secrete. Ce secret s` fie aici? ĂŽn Germania, numero[i scriitori scriu \nc` nostalgic despre trecutul comunist. De ce crede]i c` \n România, aceast` tendin]` – numit` Ostalgie – nu e a[a de prezent`? ĂŽn România, Ion Iliescu este produsul cel mai clar al acestei nostalgii. Altminteri, netr`ind \n România, nu pot s`-mi dau seama \n ce m`sur` ea este prezent` [i \n plan literar. Oricum, Republica Democrat` German` a fost un caz special, atipic. A fost singurul stat comunist care a avut o jum`tate a[a-zis capitalist`. {i cum RDG nu a fost un stat „natural“, a trebuit tot timpul s` se defineasc` ideologic, [i asta s-a sim]it: ei au m\ncat comunismul cu o lingur` mai mare dec\t cehii sau ungurii sau românii. interviu realizat de Matei Martin

â–

81

$FU WPS

30

Fotografii de Rare[ Avram

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

R E P O R TA J Matei Florian

Circuitul c`r]ii \n natur` Dac` ar fi s` respect`m ordinea cronologic` a evenimentelor [i s` renun]`m, \ntr-o oarecare m`sur`, la orgoliile liber-cuget`toare, e foarte probabil s` c`dem de acord \n privin]a urm`toarei chestiuni: la \nceput a fost cuv\ntul. C` acest cuv\nt va fi fost verb (variant` extrem de plauzibil`), substantiv (p\n` la urm`, de ce nu?), adverb, adjectiv, pronume sau, mai [tiu eu, chiar vreo am`r\t` de prepozi]ie sau conjunc]ie are prea pu]in` importan]`. P\n` la urm`, redactorii Genezei sau exemplarul evanghelist Ioan nu par s` se fi preocupat \n mod deosebit de aspectele morfologice ale problemei. S-ar putea, la fel de bine, ca \nceputurile propozi]iei s` se reg`seasc` \n enigmaticul verset care desemneaz` activit`]ile cuv\ntului: „Toate lucrurile au fost f`cute prin El; [i nimic din ce a fost f`cut, n-a fost f`cut f`r` El“ (Ioan 1.3). ĂŽn orice caz: la fel cum, potrivit altor interpret`ri, a existat un declic care i-a permis omului s` renun]e la statutul de maimu]`, la un moment dat trebuie s` se fi \nt\mplat un fenomen asem`n`tor, care i-a dat voie cuv\ntului s` se \nmul]easc` astfel \nc\t s` dea na[tere la propozi]ii [i, ceva mai t\rziu, pe scara logic` a evolu]iei, la acele ginga[e f`pturi cunoscute \ndeob[te drept fraze. Ajuns \n acest punct al existen]ei sale, e de presupus c` a fost doar o chestiune de timp, p\n` ce toate aceste propozi]ii [i fraze s-au adunat \ntre dou` coperte, ca s` devin`, pur [i simplu, c`r]i.

Despre c`r]i se [tiu c\teva lucruri (se g`sesc, bun`oar`, [i reviste care se ocup` de soarta lor), dar ceea ce se trece uneori cu vederea este posibilitatea ca unele obiecte de acest fel s` se c`p`tuiasc` cu un destin tragic sau glorios, cu o poveste aiuritoare care, dac` nu are ne[ansa s` se sf\r[easc` \n vreun mald`r de maculatur`, \n stomacul vreunei familii de guzgani sau \n vreun incendiu mai mult sau mai pu]in celebru,

se poate transforma \ntr-o aventur` ceva mai lung` de O mie [i una de nop]i. Este de ajuns s`-]i \nchipui cum, dincolo de concep]ie (cu rezultate variabile de la scriitor la scriitor), na[tere (cu tot protocolul [i caznele editoriale), copil`rie (\n c`minul tihnit sau potrivnic al vreunei libr`rii), amor (cu cititori brutali sau tandri, dup` caz), unei c`r]i nu-i r`m\ne dec\t s` \mb`tr\neasc`, elegant sau grabnic, pe rafturile unei

83

$FU WPS

30

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

biblioteci. Pentru ca melodrama s` fie perfect`, pute]i ad`uga riduri [i boli ascunse, pagini lips` [i pagini \ng`lbenite [i, ca tabloul s` fie complet, ori o tr`dare condi]ionat` de lipsuri, ori o repudiere trist` \n vreun cotlon pr`fuit, plin de p`ianjeni sau uitare. ĂŽn acest punct culminant, care poate s` se confunde cu un deznod`m\nt tragic, se poate interveni la cererea expres` a cititorilor milostivi, iar acestei fiin]e pl`p\nde, t`cute, oropsite [i cumin]i i se va mai acorda o [ans`, poate ultima: anticarul. Ar fi bine s` nu personific`m \n exces: orice s-ar zice, via]a unei c`r]i este indisolubil legat` de oameni.

privin]a asta n-ar mai fi nimic de ad`ugat, lucrurile respect\ndu-[i cursul lor firesc, r`m\ne de stabilit \n ce m`sur` un domn intitulat nea Nicu poate face nego] cu Heinrich Mann. {i asta pentru c` e greu de spus cum a ajuns Profesorul Unrat pe taraba lui. Dac` v` \nchipui]i c` o solu]ie ar fi ca nea Nicu \nsu[i s` r`spund` la aceast` \ntrebare, trebuie s` v` atrag aten]ia, din capul locului, c` pur [i simplu nu e cazul. De \ntrebat l-am \ntrebat eu, iar r`spunsul a fost at\t de evaziv, \nc\t s-ar putea spune c` a lipsit cu des`v\r[ire. Dac` v` mul]ume[te cu ceva aceast` istorie care a f`cut ca mai v\rstnicul scriitor Mann s` \mpart` o tarab` cu al]i colegi de breasl` de valori sensibil inferioare (cu excep]ia domnului Gogol [i, \ntr-o oarecare m`sur`, a lui Alexandre Dumas), ar trebui s` presupunem c` a fost odat` ca niciodat` o persoan` \ndeajuns de darnic` sau nep`s`toare cu c`r]ile ei \nc\t s` se milostiveasc` de b`tr\ne]ile timpurii ale mai sus-amintitului nea Nicu [i s`-l c`p`tuiasc` cu un set de volume (ultimul r`cnet \n domeniul exemplarelor h`rt`nite). Odat` ajuns` aici, colec]ia a intrat \ntr-o a[teptare stingher` [i ilegal`. Stingher` pentru c`, \n vecin`tatea unor exemplare Playboy, gloria celor Trei mu[chetari nu poate dec\t s` p`leasc`, [i ilegal` pentru c` lui Nicu (\n fine, nea Nicu) \i este imposibil s` pl`teasc` toate cotiza]iile la stat pentru a deveni un anticar cu acte \n regul`. Prin urmare, colec]ioneaz` amend` dup` amend` (a ajuns deja la a cincea) [i se ghideaz` dup` un principiu demn de men]ionat [i de luat aminte: „dec\t s` dau \n cap la oameni, mai bine v\nd c`r]i“. Iar c`r]ile se v\nd, la gospodine [i pensionari, rar la vreun student, de la 1 leu, un bpt f`r` coperte sau o revist` Playboy despov`rat` de afi[, la 3, un Gogol, [i 6, cele dou` volume cu mu[chetari. Ca s` v` face]i o idee despre ce presupune o zi bun` de v\nz`ri, atunci ar trebui s` socoti]i contravaloarea a vreo duzin` de volume, adic` vreo 30 de lei, adic`, \n limbajul strict personal al domnului nea Nicu, vreo dou` seri de b`utur`. Dac` v` \ntreba]i – s` zicem – de ce Profesorul Unrat valoreaz` la fel de mult (sau pu]in) ca Sfidarea mondial` a lui Jean-Jacques Servan-Schreiber, r`spunsul anticarului aspirant este l`muritor: c`r]ile s\nt la fel de groase. Dac` v` \ntreba]i

Dec\t s` dau \n cap la oameni, mai bine v\nd c`r]i Unul dintre ace[tia ar fi Nicu. ĂŽn concordan]` cu legile onomasticii, fizionomia, v\rsta, o anumit` r`m`[i]` de z\mbet h\tru, ceva jovialitate mahmur` [i o atitudine piezi[` \l \ndrept`]esc pe Nicu s` poarte demn titulatura faimoas` de nea Nicu. De altfel, pentru a \nl`tura orice obiec]ie, a[a \i spun [i cunoscu]ii. Dac` \n

84

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

R E P O R TA J

cum merge v\nzarea de carte \n viziunea lui nea Nicu, r`spunsul va veni tran[ant [i f`r` nuan]e: „prost“. ĂŽn cazul \n care s\nte]i curio[i s` afla]i dac` prin m\inile lui nea Nicu a ajuns vreodat` vreo carte de pre], privi]i-l cum mi[c` hot`r\t din cap \n semn c` nu. Dac` vre]i s` afla]i de unde mai face totu[i rost de c`r]i, am s` v` spun eu imediat mai jos.

ĂŽn a[teptarea Sandrei Brown V-o prezint pe dna Liliana C\mpeanu, pensionar` [i, de cinci ani, patroana unui mic anticariat din Drumul Taberei. Nu, hot`r\t lucru, nu ea a fost cea care s-a debarasat de fratele Mann. {i asta pentru c` 1. doamna C\mpeanu n-ar face cadou un astfel de roman [i pentru c`, num`rul 2., volumele pe care i le-a d`ruit personajului Nicu erau [i lipsite de valoare, [i de duzin`, [i inutile. De unde se poate trage [i concluzia, s`-i spunem 3: dna C\mpeanu chiar are habar de valoarea unei c`r]i. E adev`rat: din orice unghi din care poate fi privit, s` zicem dinspre Parcul Moghioro[ sau din sta]ia tramvaiului 41, un anticariat de cartier nu poate fi altceva dec\t un anticariat de cartier.

Ceea ce e de presupus c` atrage dup` sine o clientel` firav`, dar fidel`, [i o anumit` curgere gale[` a timpului, prielnic` oric`rui pensionar care are de hr`nit o pisic`, pe sine, [i at\t. ĂŽn plus, ar mai exista un lucru de care dna C\mpeanu ]ine s` m` asigure: „dec\t s` fii sclav la patron, e mult mai bine s` ai afacerea ta“. ĂŽn cazul `sta, afacerea presupune \n primul r\nd c`r]i [i abia \n al doilea r\nd o afacere. {i asta pentru c`, din perspectiva unui posesor de anticariat \n cartierul Drumul Taberei, c`r]ile nu pot \nsemna o afacere serioas`. O afacere serioas`, bun`oar`, sau cel pu]in una din care dna C\mpeanu \mi d` de \n]eles c` ar tr`i rege[te, ar \nsemna ca, printre acele volume cump`rate de la oameni la pre]uri derizorii, s` se g`seasc` o doz` bun` de Sandra Brown [i de clasici. Pentru cei curio[i, distribu]ia acestor valori s-ar \nf`ptui dup` cum urmeaz`: Sandra Brown c`tre doamnele proasp`t pensionate (cu o escal` scurt` prin bibliotecile adolescentelor ro-

mantice), iar clasicii (a se citi ru[i, francezi, germani) c`tre restul clientelei Or, lucrurile astea, dac` se \nt\mpl`, se \nt\mpl` foarte rar, iar de la apari]ia unui Dostoievski (timp maxim de sta]ionare \n anticariat: trei zile) la descinderea unui Tolstoi pot trece luni \ntregi de secet`, stopat` cu intermiten]e de oazele asigurate de romanele domnilor Flaubert, Stendhal sau Balzac. Pun\ndu-i la socoteal` [i pe to]i acei scriitori români care fac gloria manualelor de literatur`, profitul net al unui anticariat din Drumul Taberei, aflat sub obl`duirea unei doamne C\mpeanu (elimin\nd impozitul, chiria sau plata contabilului), ajunge, \n medie, la 1000 de lei. O medie care, de la lun` la lun`, descre[te amenin]`tor. C\t prive[te vremurile, a[a cum s\nt descrise ele de o doamn` anticar (cu Internet [i televiziune prin cablu, cu tineri prost crescu]i [i cet`]eni \mpov`ra]i de griji), se arat` din ce \n ce mai insensibile la lectur` [i cultur`, [i asta \n ciuda faptului c`, \n oferta ei – negociabil` [i, \n cele din urm`, fratern` –, un roman al lui Knut Hamsun nu va valora niciodat` mai mult de 3 lei.

Dac` a]i \ntreba cum poate fi v\ndut un Cristian Ionescu, v-a[ spune c`, \n principiu, nu se poate. Numai c` exist` zile, magice – dac` ar fi s` ne lu`m dup` dic]ionare –, \n care nu un singur Cristian Ionescu, ci chiar trei sau patru dispar din anticariat. Dac` v` \ntreba]i ce face Liliana C\mpeanu o zi \ntreag`, v-a[ spune c`,

85

$FU WPS

30

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

uneori, cite[te. De cele mai multe ori, st` pur [i simplu [i a[teapt`, iar, din c\nd \n c\nd, rar – ce-i drept –, vinde c\te o carte. La un moment dat i s-a propus s` plece \n Spania. A refuzat.

complicitatea fericit` a c`r]ilor. Erau vremuri \n care anumi]i domni [i doamne, altminteri du[mani de clas`, \[i repudiau bibliotecile \n favoarea unei simple felii de p\ine, erau vremuri \n care copiii precum Bogdan Radu \nlesneau acest troc prin talciocuri, iar cu banii r`ma[i boicotau armata sovietic` prin ac]iuni de o orientare cert burghez`. Ast`zi ([i ar fi bine s` nu ar`ta]i cu degetul b`tr\ne]ea sau mariajul), din volumele v\ndute, \n jur de 12 pe zi, Bogdan Radu \[i permite ]ig`ri, cafele [i ceva m\ncare.

Ceea ce a r`mas neschimbat, la mai bine de jum`tate de veac de timpurile acelea, este pl`cerea de a procura [i de a vinde c`r]i. C` aceast` v\nzare de c`r]i „scade catastrofal“ de la an la an, c` „elevii citesc rezumate pe Internet [i nu s\nt \n stare s` fac` un acord cu predicatul“ c` „popii s\nt zg\rci]i“ [i s\nt interesa]i doar de c`r]i cu epigrame, c` to]i acei clien]i fideli de odinioar` s`r`cesc \ncet [i nu-[i mai permit s` ofere acela[i pre], c` b`t`lia pe volumele de bibliografie este cr\ncen`, iar Bogdan Radu ajunge mai mereu \n urma altor anticari, c`, la fel ca la pescuit, „c`r]ile bune le iau al]ii“, c` „poe]ii români mor de foame“, iar poezie nu se vinde deloc, c` prozatorii români „se v\nd doar dac` mor [i ajung \n manualul de literatur`“ – nu s\nt de ajuns s`-l clinteasc` din hot`r\rea sa de a r`m\ne anticar. Ar fi [i greu s` se \nt\mple asta, odat` ce, dup` at\]ia ani de stat \n preajma c`r]ilor, [i-a dezvoltat, sus]ine el, un fler infailibil \n detectarea clien]ilor. La o descriere sumar`, l`s\ndu-i la o parte pe cei ocazionali, Bogdan Radu \i \mparte \n categorii, dup` cum urmeaz`: 1. cei care – de voie, de nevoie – [i-au golit c\ndva rafturile bibliotecii, iar acum ori s\nt b\ntui]i de regrete, ori \ncearc` s`-[i \ncropeasc` o colec]ie pentru copii [i nepo]i; 2. cei c`rora copiii sau nepo]ii le-au v\ndut pe ascuns c`r]ile [i, prin urmare, dezvolt` un atac de panic` ce se cere reglat la anticariat; 3. colec]ionarii, cu subdiviziunile a) cei care le citesc [i le cunosc valoarea [i b) cei care [tiu c` o bibliotec` trebuie umplut` cu c`r]i de pre] dup` principiul „nevast`-mea se bronzeaz` ca s` crape vecinele de invidie“; 4. cei care le transport` \n str`in`tate, dup` ce le achizi]ioneaz` de aici la pre]uri de nimic. C\t despre

Thomas, fratele lui Heinrich {i, pentru c` o adiere u[oar` de patriotism nu are cu ce s`-i d`uneze unui text, ba dimpotriv`, e bine de [tiut c` \ntr-un eventual testgril` cu dou` posibilit`]i de r`spuns la \ntrebarea „unde a]i dori s` pleca]i?“, [i anume: a) \n Spania; b) \n Pia]a Universit`]ii, o doamn` ca dna C\mpeanu ar alege cu ochii \nchi[i Pia]a Universit`]ii. {i asta pentru c`, o [tie ori[icare anticar, un anticariat plasat \n dreptul Facult`]ii de Litere din Bucure[ti nu are egal \n lumea aceasta plin` de c`p[uni gata de cules. Partea proast` este c` un astfel de chio[c deja exist`, iar \n el se afl`, de ani buni, mai exact de la \nceputul anilor ’90, Bogdan Radu. Pentru \nceput, v` propun s`-l aplauda]i \n timp ce sperie porumbeii [i s` nu-i atrage]i aten]ia \n privin]a f`pturii aceleia cenu[ii cu coad`, care se retrage la ad`postul chio[cului s`u de lemn.

Ar mai trebui, atunci c\nd v` afla]i \n preajma lui Bogdan Radu [i v-a]i propus s` cump`ra]i un Heinrich Mann, de pild`, s` v` \narma]i cu o doz` consistent` de r`bdare, nu de alta, dar v` garantez c` nu v-a]i dori s` intra]i \n acea categorie a popula]iei pe care acest domn o descrie destul de sumbru [i ironic drept permanent agitat`, gr`bit`, \ncr\ncenat`, sup`r`cioas`.

Cu calm [i cu r`bdare, ve]i descoperi probabil c` herr Mann a p`r`sit de pu]in timp incinta, vi se va spune s` reveni]i [i vi se va oferi drept compensa]ie vreun roman al mult mai celebrului s`u frate. În fine, ar mai trebui s` [ti]i c` nu v` afla]i \n fa]a unui personaj oarecare, c` domnul Radu [i-a \nceput ucenicia \n lumea nego]ului cu c`r]i tocmai de prin anii sovietici ’48-’50, la vremea c\nd orice copil t\njea dup` filmele americane de la cinematograf, iar orice adolescent visa \n secret la damele din French Can-Can-ul de pe bulevardul Pache. Iar pentru Bogdan Radu, toate aceste lucruri care garanteaz`, orice s-ar spune, o copil`rie fericit` [i o adolescen]` a[ijderea, au fost posibile cu

86

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

R E P O R TA J

cei de la care se aprovizioneaz`, Bogdan Radu a dezvoltat \n timp, pentru a afla ce hram poart` c`r]ile [i oamenii care scap` de ele, o metod` infailibil` pe baz` de \ntreb`ri, dup` cum urmeaz`: a) V` preg`ti]i de v`ruit?; b) S\nt de pe balcon?; c) S\nt din sufragerie?; d) Au trecut prin m\na unor nepo]i care nu [tiu s` citeasc`? [.a.m.d.

Trebuie s` fie mul]umitor s` stai, atunci c\nd ceilal]i trec gr`bi]i pe l\ng` tine. Cam asta se \nt\mpl` \n Pia]a Universit`]ii. Nu \ncerca]i s`-l gr`bi]i pe Bogdan Radu. Nu ave]i de ce.

deplaseaz` pentru achizi]ii, acte fiscale \n regul`, o mic` armat` de profesioni[ti. ĂŽn condi]iile astea, este greu s` nu-]i mearg` bine. Dincolo de pre]urile ceva mai sc`zute dec\t \n libr`rii, ideea c\[tig`toare a unui astfel de lan] de anticariate este diversitatea. Aici pove[tile nu se mai coloreaz` nostalgic, urma lui Heinrich Mann se pierde printre at\tea [i at\tea edi]ii ale Profesorului Unrat, lucrurile s\nt simple, dinamice, croite anume pentru clien]ii gr`bi]i, infla]ia de volume duce la sc`derea pre]urilor (este exact ce se \nt\mpl` acum cu Harry Potter), poezia se vinde, proza se vinde, românii la fel cu str`inii, cererea pie]ei dicteaz` pre]urile, la fel [i edi]iile unui volum, apoi vin la r\nd anotimpurile – acum este sezonul c`r]ilor de medicin`, vor urma c`r]ile tehnice, apoi cele legate de admiterea \n facult`]i, beletristica nu are nuan]e sau preferin]e, \ntre Sandra Brown [i Mihail Bulgakov nu se fac discrimin`ri, semn c` p\n` la urm` ne-am n`scut totu[i egali [i c`, \nainte ca propozi]ia s` capete fine]uri [i s` se transforme \n fraz`, orice s-ar spune, la \nceput a fost cuv\ntul. â–

Sf\r[it de poveste, \nceput de afacere A[a c`, dac` tot v` afla]i \n Pia]a Universit`]ii [i s\nte]i pe fug`, v` recomand s` cobor\]i \n pasaj unde ve]i g`si nu unul, ci dou` anticariate „Antic Ex Libri“. Dac` s\nte]i \n c`utare de pove[ti, lua]i-v` g\ndul. Aici ve]i \nt\lni, f`r` prea multe formaliz`ri [i dichisuri, doar acea chestiune care se nume[te „afacere profitabil`“: mai bine de 30 de angaja]i, 3 loca]ii, ma[ini care se

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

CINE CE CITE{TE

putea s` se \mplineasc`“. Un singur lucru nu se \mpline[te: sexul. Pentru c` el e, eventual, un cadou, niciodat` un dar. ĂŽn rest, totul e posibil, orice e permis.

S\ntem \n plin` criz` nord-american`. Oamenii politici se v`d obliga]i s` dialogheze prin scrisori pentru c` SUA i-a t`iat vecinului de la sud toate leg`turile electronice, sateli]ii, cam tot ce face diferen]a dintre comunicarea de azi [i cea din Evul Mediu. Situa]ia, excep]ional`, scoate din umbr` to]i demonii latinit`]ii transoceanice: spectrul dictaturii, mesianismul, leadership-ul prin acte dramatice, crime de salvgardare a na]iunii. Un pre[edinte mut socialmente [i bolnav las` scena liber` unui balet al tuturor [erpilor.

Fiecare are o idee despre ce ar trebui s` se \nt\mple cu „scumpa noastr` ]`ri[oar`“ (de[i la ei caragialescul e bine temperat de tragismul crimei originare, prin care un popor e lapidat pentru a fi \nlocuit cu altul, istorie subcon[tient` a \ntregului continent). Intrigile s\nt dantel`rii care \]i fac pielea de g`in`. Dar dincolo de machiavelismele oamenilor de prim-plan, \n scrisurile lor respir`, de-a lungul \ntregii c`r]i, o imens` t`cere, aceea a omului de r\nd. O singur` voce candid` se aude: o femeie \[i pl\nge iubirea p`m\ntean` pentru omul ei, promis pre[edinte al ]`rii, disp`rut f`r` urm`. Personajul apare, dar e monstruos, ca toat` urzeala ]esut` \n jurul lui.

Autorul r`suce[te cu]itul \n rana democra]iilor de lumea a treia: politicianul radical \n sinceritate [i bune inten]ii e torturat o ve[nicie [i ucis ca un c\ine. „Pentru binele lui [i al ]`rii.“ Tot ceilal]i fac ceea ce trebuie se fac`: femeile de[tepte se v\nd pentru a manipula, cele proaste – pentru a fi de partea \nving`torului, consilierul de minim` onoare se sinucide, \n vreme ce persoana cea mai manipulabil` scap` de sub control spre puterea absolut` (le sun` vreun clopo]el tovar`[ilor care l-au „mo[it“ pe Ceau[escu?), iar armata are o m\n`, str\ns` mai mult sau mai pu]in, \n func]ie de caz, pe ou`le fiec`ruia. Remarcabil` e evolu]ia numitului Valdivia, un t\n`r \n a[teptarea a orice, gata de orice, \nv`]\nd r`ul pe m`sur` ce \i \nfr\nge pe r`i, un om total, a[a cum z`misle[te mul]i lumea de azi, dar finalmente nu mai mult dec\t o figurin` \ntoars` cu cheia. Ca de obicei, adev`ra]ii p`pu[ari nu s\nt deloc cei pe care i-am crede. Fuentes ne doare. Dar mergem mai departe. Ce putem face?

Radu Naum

P`pu[i mexicane Carlos Fuentes Jil]ul vulturului Editura Curtea Veche, 2005

traducere din limba spaniol` de Horia Barna

Radu Naum este jurnalist sportiv la TVR.

Chestiunea st` cam a[a cu aceast` carte: o deschizi, o cite[ti, o \nchizi, mergi mai departe. E prea adev`rat` ca s` o crezi, prea \nfipt` \n carnea noastr` ca s` o iei \n serios. Dar p\n` atunci o cite[ti [i consta]i c`, miraculos, cu fiecare pagin` dispar c\]iva kilometri dintre Mexic [i România. La sf\r[it, latino-americanii se suprapun perfect peste latino-balcanici. E o \mbr`]i[are f`r` multe cuvinte, ca aceea dintre Chavez [i Ahmadinejad. Ne pricepem din priviri [i din bile]ele. E o carte \n care ne recunoa[tem [i care recunoa[te: nu s\ntem f`cu]i pentru asta. Pentru democra]ie, adic`. Fuentes ne descalec` de pe iluzii cu grija cu care fiul \ndrum` pa[ii unui tat` r`mas ve[nic la v\rsta pubert`]ii. Un p`rinte ai c`rui ochi sclipesc diabolic-[mechere[te deasupra unui trup batjocorit.

Autorul ne zice – \n esen]` – c`, dac` ast`zi noi, cei liberi \mpotriva voin]ei noastre, nu tr`im \n grote sau \n dictaturi se \nt\mpl` pentru c` a[a e trendy.

Se \nt\mpl` c`, \n viitorul apropiat, T`riceanu \i trimite o scrisoare lui B`sescu‌ Na, uite c` m-am z`p`cit de tot! Deci‌ ĂŽn anul 2020, o dam` suculent`, pe care n-o cheam`, deloc \nt\mpl`tor, Elena, ci Maria, \i trimite o scrisoare unui t\n`r „nobody“, [colit la ENA, o scrisoare inflamant`, care se \ncheie cam a[a: „Voi fi a ta c\nd tu vei fi pre[edintele Mexicului. {i te asigur: eu te voi face pre[edintele Mexicului. M` jur pe cruce“. De aici ne teleport`m \n Orient, cu al s`u proverb: „Ai grij` ce-]i dore[ti, c` s-ar

â–

88

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

LOCURI DE CITIT Drago[ Ghi]ulete

D`-i Cezarului ce-i al Cezarului, dar ofer`-i ceva [i cititorului!

Pe 15 decembrie anul trecut, libr`riile FNAC din Fran]a \nregistrau un record de v\nz`ri: 900.000 de c`r]i \ntr-o zi.

Cu asemenea cifre, n-ai zice c` Internetul ar da fiori h\rtiei tip`rite. De altfel, \ntr-un top al celor mai bine v\ndute produse pe Internet, c`r]ile ocup` locul al treilea, dup` c`l`torii [i confec]ii. Triada s-ar completa foarte bine \ntr-un ora[ precum Roma: capitala Italiei e plin` de turi[ti [i de magazine dispuse la saldi de p\n` la 70%. Aici, cele mai v\ndute c`r]i s\nt ghidurile turistice. ĂŽnceput de ianuarie. S\nt 17 grade Celsius, soare, [i o mare de oameni care \[i ridic` privirea spre ceea ce e cunoscut sub numele de Colosseum. Sau, mai bine zis, spre Amphiteatrum Flavium, cum mai este numit` arena, dup` numele familiei din care f`cea parte \mp`ratul Vespasian. ĂŽn jurul imensei construc]ii, pe iarb`, oamenii m`n\nc`, sporov`iesc [i citesc. Ce se cite[te? ĂŽn primul r\nd... ghiduri turistice. Ai doar c\teva zile de stat \n Cetatea Etern` [i ar fi p`cat s` ratezi ceva. S` d`m Cezarului ce-i al Cezarului, [i cititorului ce-i al s`u: adic`, ultimul Salman Rushdie, Shalimar clovnul, aflat \n m\inile unei vorbitoare de limb` englez`. Sau, mai exact, unei cititoare de limb` englez`, pentru c` t\n`ra e originar` din Roma, dar vrea s`-l citeasc` pe Rushdie \n original.

Locuie[te destul de aproape de Colosseum,

drept pentru care vine destul de des aici. Se a[az` pe iarb`, mai arunc` un ochi spre aren`, dup` care \[i scoate cartea. Nu e singurul cititor care r`sfoie[te altceva dec\t ghiduri turistice.

Un ghid cu o legitima]ie at\rnat` la g\t m` \ntreab` dac` vreau s` intru \n amfiteatru [i \mi propune ca, \n schimbul a 15 euro, s`-mi explice ce-i cu Colosseum-ul. Le mul]umesc \n g\nd profesorilor de istorie din [coal` [i \l refuz politicos. Îl v`d pu]in mai t\rziu \nso]ind un grup de vreo 10 americani. 150 de euro \n 30 de minute, g\ndesc meschin. Frumoas` meserie‌ Vespasian a decis s` \nal]e imensa construc]ie pentru c` voia s` le ofere cet`]enilor s`i un nou centru de distrac]ie. În anul 80, Titus, fiul lui Vespasian, a deschis por]ile Colosseum-ului [i i-a invitat pe romani la distrac]ie. A[a de tare s-au distrat cu elefan]i \mpotriva rinocerilor, cu lei \mpotriva panterelor [i apoi cu gladiatori

89

$FU WPS

30

LOCURI DE CITIT

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7 moreze Coranul. Dac` nu va reu[i, toxicomanul risc` o pedeaps` de un an de \nchisoare“. Textul Coranului con]ine peste 77.000 de cuvinte, iar studiul acestuia dureaz`, \n general, doi ani. ĂŽn]eleg pasiunea pentru lectur`, dar nici chiar a[a!

Quo vadis, cititorule?

Fotografii de Lucian Muntean

versus animale s`lbatice, \nc\t, la sf\r[it – se spune –, Titus a \nceput s` pl\ng` v`z\nd ce le oferise romanilor.

Ast`zi, nici urm` de elefan]i, lei sau pantere.

Doar c\]iva gladiatori care \]i fac semne cu sabia.

Te pozezi cu ei, iei [i o p`rticic` din istorie, cu tine acas`. Numai c` ace[tia s\nt cam departe de ceea ce se spunea c` erau gladiatorii romani.

Cei de l\ng` Colosseum au burtic`, fumeaz` [i, din c\nd \n c\nd, mai fac c\te un gest teatral cu sabia de tinichea. E foarte probabil ca un c\ine ceva mai mare s`-i pun` pe fug`.

Filmul lui Mervin LeRoy, dup` cartea lui Sienkiewicz, Quo vadis?, \mi joac` \n fa]a ochilor. Animale [i cre[tini, totul \ntr-o lupt` oarb` pentru – p\n` la urm` – distrac]ie. Inconvenientul istoric – Nero era deja mort c\nd a fost dat \n folosin]` Colosseum-ul – m` las` rece. În schimb, m` amuz` ce citesc peste um`rul unui b`rbat care st` la coad` pentru a intra \n amfiteatru: „Un tribunal saudit a cerut unui dependent de droguri s` stea [ase luni [i s` me-

Peste drum de Colosseum se afl` Palatinum, locul \n care locuiau \mp`ra]ii romani. Aleea pe care urc spre Palatinum seam`n` cu cea pe care, \n acela[i film al lui LeRoy, Petru, \nvins, vrea s` plece din Roma pentru a-[i salva pielea.

Iisus \i apare \ntr-o viziune: „Quo vadis, Domine?“ („Unde mergi, Doamne?“). „S`-mi salvez poporul pe care tu \l p`r`se[ti.“ Ru[inat, Petru se \ntoarce \n cetate pentru a-[i primi martiriul.

Prind din urm` un grup de turi[ti care ascult` explica]iile unui ghid [i, \n c\teva minute, ajung pe o platform` de unde se v`d mai multe situri.

S\nt \nconjurat de portocali [i, de[i \mi dau seama c` s\nt acre, nu m` pot ab]ine s` nu rup una dintr-un pom. La c\]iva metri de mine, pe o banc`, doi tineri citesc din aceea[i carte. Au ceva experien]` cu lectura \n doi, pentru c` nu par deloc deranja]i de eventualele decalaje.

Ma a[ez, la r\ndu-mi, pe o banc` [i \ncep s` r`sfoiesc... un ghid. M`n\nc portocala, m` str\mb pu]in, dar continui s` savurez acreala.

Citesc \n s\nul naturii, la c\teva zeci de metri de palatele \mp`ra]ilor romani. Bouvard [i PĂŠcuchet din cartea lui Flaubert m-ar invidia.

Habemus „agnostici“!

Profit de faptul c` locuiesc la mai pu]in de 20 de minute de Vatican [i merg acolo \n fiecare zi. ĂŽncep s` m` obi[nuiesc cu kitsch-urile de pe marginea bulevardului ce duce spre Basilica San Pietro. O \nv`lm`[eal` de obiecte religioase la pre]uri exorbitante, tricouri cu suveranul pontif, ghicitoare care \ncearc` s` smulg` c\]iva euro. ĂŽn prima zi c\nd am ajuns acolo, \n fa]a intr`rii \n Vatican, c\teva zeci de oameni protesteaz`. Pe pancartele pe care le fluturau

90

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

LOCURI DE CITIT

din c\nd \n c\nd am putut citi c` e vorba de o mi[care a liber-cuget`torilor [i agnosticilor din Roma. S\nt pa[nici, iar mul]i dintre ei s\nt \ntin[i pe jos. C\]iva poli]i[ti se uit` plictisi]i la bie]ii necredincio[i. Ce l-ar \ntreba oare pe Pap` dac` ar ap`rea \n fa]a lor, m` g\ndesc, \n timp ce m` a[ez la coad` pentru a intra \n biserica unde se afl` morm\ntul Sf\ntului Petru.

Dup` un control riguros, ca la aeroport, ajung \n interiorul basilicii. Michelangelo, din respect pentru Panteon, a \n`l]at cupola bisericii la doar 42 de metri. Cu 1 metru mai pu]in dec\t cea a Panteonului. ĂŽn st\nga morm\ntului lui Petru se afl` mai multe r\nduri de b`nci, iar \n fa]a lor, un alt altar, mai mic dec\t cel central.

V`d \n fa]a mea doi tineri care se roag`, un altul cite[te dintr-o Biblie, iar pu]in mai \n fa]`, o t\n`r` r`sfoie[te un atlas. La ie[irea din Vatican e[ti \nt\mpinat de tot soiul de binevoitori. Cu 25 de euro te duc p\n` la aeroport. Biletul de tren cost` 5 euro.

e cu naveta. Lucreaz` \n Roma, dar locuiesc \n Ostia, pentru c` aici chiriile s\nt mult mai mici.

De altfel, dup` cum aveam s` constat la Lido, aici se vorbe[te mai mult \n român` dec\t \n italian`. Un b`rbat cam trecut st` chiar \n fa]a noastr`. Citesc peste um`r din ziarul s`u. Chiar [i aici au ajuns tabloidele din România? Aflu c` o creatoare de mod` are iar probleme de cuplu.

Alexandra \mi confirm` c` \n Ostia stau destul de mul]i români. Ajungem la Lido, un or`[el micu], foarte cochet. Mergem direct pe plaj`. E aproape pustie. Bate v\ntul, dar e destul de cald. M` \ntreb dac` a[ putea s` fac o baie. E totu[i ianuarie‌ Ne \ntoarcem \mpreun` la Roma, iar seara ne g`se[te pe o teras` unde se bea probabil cea mai bun` cafea din Italia: Cafeneaua Sant’ Eustachio. E un noroc s` g`se[ti loc. De regul`, po]i s` a[tep]i [i jum`tate de or` p\n` se elibereaz` o mas`. Merit` \ns` a[teptarea. Cafeaua e \ntr-adev`r delicioas`. Localul func]ioneaz` din 1930, [i mul]i oameni care au f`cut istoria secolului XX s-au oprit aici ca s` bea un caffe sau un cappuccino. Aroma cafelei m-a \nso]it [i \n drumul spre aeroport. â–

Cititori la malul m`rii Gara San Paolo din Roma. De aici se ia un tren spre mare. P\n` la Lido di Ostia, o localitate pe ]`rmul Mediteranei, faci cam jum`tate de or`. Biletul e tot 1 euro, c\t cost` [i \n Roma, [i asta pentru c` Lido di Ostia face parte din Comune di Roma. M` \nso]e[te gazda mea, Alexandra Lavizzari, o scriitoare elve]ianc`. Tr`ie[te la Roma de ani buni. ĂŽi place s` spun` c` to]i elve]ienii ar trebui s` vin` aici ca s` fac` un stagiu: astfel, poate n-ar mai fi a[a tri[ti.

Garsoniera \n care am locuit este refugiul Alexandrei atunci c\nd scrie, [i se afl` la c\]iva pa[i de cea mai veche biseric` din Roma: Santa Maria di Trastevere. Ea locuie[te \ntr-o alt` parte a ora[ului. Cite[te cam o or` [i jum`tate pe zi \ntr-un parc din apropierea casei, apoi merge [i scrie. Îi este dor de Tescani, satul de l\ng` Bac`u, unde am cunoscut-o. A stat o lun` \ntreag` la conacul lui Enescu, ca s` termine un volum de poezie. Lini[tea de-acolo – \mi spune \n timp ce ne \ndrept`m spre Lido di Ostia – n-o prea g`se[ti aici.

L\ng` noi, dou` tinere vorbesc tare, \n dulcele grai moldovenesc, despre c\t de greu le

91

$FU WPS

30

Š Dan Stanciu

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

FRAGMENTE Sanda Stolojan

„O versiune a melancoliei“ 20 iunie 1997 Aniversarea mor]ii lui Cioran. M-am dus la cimitirul Montparnasse. Era \nc` devreme, astfel \nc\t m-am plimbat pe alei, sub ploaie. M-am oprit \n fa]a morm\ntului lui Baudelaire, ve[nic \nflorit. Am observat mai multe mesaje scrise de m\n` [i un portret al poetului, un desen cam st\ngaci, aduse de admiratori necunoscu]i. Bietul poet, ve[nic al`turi de tat`l s`u vitreg, detestat, generalul Aupick. Ar trebui s`-l mute \n alt` parte, dar poate c` nu li s-ar putea deosebi osemintele. Lucru cu at\t mai complicat cu c\t mama poetului este [i ea amestecat` \n aceast` situa]ie inextricabil`. Ceva mai departe, m-am oprit din \nt\mplare \n fa]a morm\ntului lui {apur Bakhtiar, ultimul prim-ministru al [ahului Iranului, asasinat la Paris acum c\]iva ani. Familia sa a \nscris un vers de ValĂŠry pe morm\ntul acestui persan, [ef al tribului bakhtiarilor. Tot plimb\ndu-m`, m-am \ntors la morm\ntul lui Cioran. Pe ploaia deas`, MarieFrance, care organizase pomenirea, a sosit cu Rodica, mai minuscul` ca niciodat`, urmate de Simone (BouĂŠ, n.r.) [i de Mona }epeneag.

P`rintele Br`tan a \ntins coliva pe jos, adic` la marginea lespezii de marmur` cenu[ie. Lum\n`rile se stingeau tot timpul. Preotul a rostit rug`ciunile bine-cunoscute. Marie-France, Mona [i cu mine am c\ntat, \mpreun` cu preotul, Ve[nica Pomenire, sub ploaie. Lucru straniu [i frumos aceast` ceremonie modest`; aceste cuvinte rituale, coliva, vinul, florile ude au avut un efect pe care Cioran trebuie s`-l fi resim]it: era ceva omenesc, ceva bine-venit, am avut aceast` certitudine. ĂŽndeplinirea gesturilor rituale deschide sufletul. ĂŽn acest timp, spiritul critic tace, c`ci nu e chemat s` se pronun]e \n fa]a tainei.

Printr-o coinciden]` trist`, am primit chiar ast`zi vestea mor]ii colegei mele, Rachel Nesis, care s-a aruncat pe geam de la etajul al optulea al camerei de hotel unde sosise \n ajun, l`s\nd instruc]iuni precise care confirmau inten]ia ei de a se sinucide. Era o persoan` stranie, de o inteligen]` superioar`, o interpret` minunat` \n francez` [i \n german`, de origine evreiasc`vienez`. Dac` nu m` \n[el, \[i pierduse aproape toat` familia \n lag`rele naziste. Nevrozat`, tr`ia singur`, se \mbr`ca totdeauna \n negru, nu purta niciodat` ciorapi sau dresuri, mergea cu picioarele goale iarna [i vara, nu se \mbr`ca niciodat` cu haine c`lduroase, purta numai m`tase neagr`, lucru care f`cea s` ias` \n eviden]` pielea ei foarte alb`, fa]a ei foarte palid`, p`rul ei blond-g`lbui. În vacan]a de var`, f`cea croaziere lungi \n ]`rile calde. Masochist`? C`z\nd de la al optulea etaj, a r`mas at\rnat` de firma unei cafenele – a[a a fost g`sit`. În realitate, totul \n personalitatea [i \n aparen]a ei anun]a o dram` – aceast` moarte atroce. Autorul pe care \l citea cel mai des, a c`rui oper` complet` am v`zut-o la ea, singura dat` c\nd am vizitat-o, era Nietzsche. }in minte un alt detaliu: refuza \ntotdeauna s` ia masa cu colegele ei. N-am v`zut-o niciodat` m\nc\nd. Nu cuno[tea dec\t un singur antidot – munca. Putea r`m\ne \n cabina interpre]ilor f`r` limit` de timp. Avea un caracter drept [i le dezaproba pe colegele puse pe c\[tig. Îmi amintesc de asemenea c`-i pl`cuse Lacrimi [i sfin]i a lui Cioran \n traducerea mea. Citea Le Monde des Livres, uneori numere vechi, f`r` s` se gr`beasc`, pentru c` nu citea superficial. Avea [i mult umor, ironie, era \n acela[i timp distant` [i amical`. Realizez c`

93

$FU WPS

30

â– Nepoat` a scriitorului Duiliu Zamfirescu, Sanda Stolojan s-a n`scut la Bucure[ti \ntr-o familie de diploma]i. Licen]iat` \n Litere a Universit`]ii din Bucure[ti, \n 1962 s-a stabilit \n Fran]a ca refugiat politic.

A fost interpreta oficial` \n rela]iile cu România a pre[edin]ilor Fran]ei, de la Charles de Gaulle la François Mitterrand. Fondatoare a revistei literare Les Cahiers de l'Est, consacrat` \n special scriitorilor din R`s`ritul Europei, cenzura]i \n ]`rile lor din motive politice. Între 1984 [i 1991, Sanda Stolojan a fost pre[edinta Ligii pentru Ap`rarea Drepturilor Omului \n România, cu sediul la Paris. În 1989 a fost distins` de American Romanian Academy cu Diploma de Onoare pentru activitatea sa \nchinat` ap`r`rii drepturilor omului. S-a stins din via]` \n 2005, la Paris.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

nu-mi era indiferent`. Dimpotriv`, moartea ei m-a \ndurerat mult.

anumit` stare de spirit, un amestec de revolt` [i curaj, am\ndou` pozitive, ale c`ror urme supravie]uiesc \n mine cu o tent` de melancolie, asemenea unui adio – cel cu care ne desp`r]im de acea lume disp`rut` ai c`rei supravie]uitori eram, tineri [i plini de o speran]` ira]ional`, confuz`, de ne\n]eles, \ntr-o for]` nev`zut` care avea s` ne salveze.

La Simone (pentru mine acest loc b\ntuit de umbra lui Cioran este un spa]iu purt`tor de semne), lucrurile povestite de Alain despre via]a lui \n aceia[i ani, despre care nu vorbiser`m niciodat`, prelungeau \ntr-un fel misterul \nt\lnirii mele cu Cioran – care m-a \ndrumat pe calea mea aici, \n Fran]a.

De-a lungul serii, am revenit de altfel la Cioran, \n diverse feluri. M-am \ntrebat ulterior ce-am fi sim]it dac` Cioran ar fi ap`rut deodat` \n fa]a noastr`. Poate c` n-am fi avut nici un [oc, ar fi fost ceva firesc – ne aflam acolo din cauza lui, pentru el, era prezent, oric\t ar fi fost de invizibil. Eram a[eza]i la masa lui, beam din excelentul s`u vin de Bordeaux. Alain, care b`use whisky \nainte de mas`, se ]inea bine, se st`p\nea, dar vorbea mai \ncet. Cred c` b`use singur peste o sticl` [i jum`tate. S-a vorbit despre prietenul s`u }epeneag, calificat de el drept „paranoid“, despre Paul Goma [i despre Monica Lovinescu. Simone este acum replica perfect` a lui Cioran [i regina mansardei pe care a aranjat-o, a zugr`vit-o, a \nflorit-o. Fie ca ea s` mai tr`iasc` mult timp, pentru a veghea asupra lui Cioran cu inima ei curat`...

26 iunie 1997 Am cinat la Simone, cu Alain Paruit. [...].

Acesta mi-a m`rturisit c` a fost mult timp sup`rat pe mine fiindc` am refuzat odat` s`-i \mprumut o carte. Am fost uluit`... Dup` aceea, am ciocnit cu vinul Simonei [i ne-am \nfr`]it \n mod destul de nea[teptat, compar\ndu-ne vie]ile la Bucure[ti \n anii ’50. Totul ne desp`r]ea: el, t\n`r comunist convins [i angajat, eu, de origine „nes`n`toas`“, evacuat`, so]ie de prizonier politic de dou` ori arestat. {i totu[i aveam, f`r` s` [tim, puncte comune. El lucra ca spicher la Radiodifuziune, post politic prin excelen]`. Tat`l s`u, doctorul Her[covici, era doctor-colonel de Securitate. Mama lui, fran]uzoaic`, stiliza texte franceze la Institutul de Rela]ii cu Str`in`tatea [i la Radiodifuziune. Alain f`cea [i el pe interpretul la vremea c\nd eu, \n ciuda originii mele burgheze putrede, lucram drept colaboratoare extern` [i, ocazional, ca interpret`. S-ar putea s` ne fi \nt\lnit sau v`zut de departe, de exemplu la al doilea Congres [i Festival al Tineretului, unde lucram ca traduc`toare de texte \n echipa de noapte. ĂŽmi amintesc \ntre altele c` atunci am furat sandvi[uri de la bufet, c`ci festivalul venea dup` luni de restric]ii alimentare feroce, deoarece regimul stoca alimentele \n vederea festivalului, la care au participat vreo 2000 de str`ini. Alain mi-a povestit propriul s`u parcurs p\n` \n 1967, c\nd a plecat \n Fran]a. I-am m`rturisit c`, spre mirarea mea, dup` experien]a comunismului (persecutarea clasei c`reia \i apar]ineam noi, goni]i din propria cas` \ntr-o locuin]` comun`, proletariza]i, b`ga]i la \nchisoare), nu p`strez o amintire negativ` teribilului deceniu ’50. ĂŽn toate cele tr`ite atunci au fost [i momente bune: prieteni, iubire, veselie, bucurii care coloreaz` \ntunericul acelor ani. M` g\ndesc la acea epoc` cu un sentiment de care m` tot mir. S\nt emo]ionat` ca [i cum lucrurile, \n fond sinistre, care mi se \nt\mplau (de exemplu, mutatul la mahala) n-ar fi [tirbit o parte luminoas` din sufletul meu. Poate fiindc` eram t\n`r` c\nd tr`iam aceste experien]e, le traversam \ntr-o

19 septembrie 1997 A murit Simone. A murit \necat` \n ocean, \n fa]a casei ei din Loire Atlantique. Trupul i-a fost descoperit pe plaj` cu dou` ore mai t\rziu. Avea pl`m\nii plini de ap`. Fusese \ntr-adev`r un accident. Cine ar fi putut b`nui, acum c\]iva ani, c` vor avea am\ndoi o moarte violent`, lovi]i de un neb`nuit verdict al destinului? C`ci boala Alzheimer poate fi considerat` [i ea o lovitur` a sor]ii. Nu credeam c` voi tr`i dispari]ia lor dramatic`, unul dup` altul. Alzheimer [i \nec – Doamne, cum e posibil? Îi rev`d \mpreun`, la ei \n cas`, p`reau nemuritori. Ne vedeam... c\]i ani de-a r\ndul, c\te seri petrecute \mpreun`, de

94

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

FRAGMENTE

conversa]ii, de elanuri, de confiden]e? Simone era de fa]`, intr\nd, ie[ind, particip\nd adesea la prieteniile lui Cioran, la aventurile sale intelectuale, la discu]ii, la „pove[tile cu români“, la accesele lui Cioran care \i ascundea, p\n` la un punct, frecvent`rile sale bizare. Simone \i adoptase toate ticurile, felul de a vorbi ezitant, umorul, mai ales. ĂŽn anumite privin]e esen]iale, era dublul lui Cioran. ĂŽ[i \nsu[ise ideile, scepticismul, indign`rile, \ndoielile lui Cioran fa]` de duplicitatea românilor (de care el nu se putea lipsi). Simonei \nse[i \i apar]ineau inteligen]a, fine]ea civilizat`, vivacitatea tipic francez`, veselia, caracterul drept, \ncrederea \n oameni [i anticlericalismul virulent, oroarea pe care o avea fa]` de conven]iile burgheze [i care o \ndep`rtase de familia ei. Fratele ei a \nmorm\ntat-o f`r` s` anun]e pe nimeni. A murit la 11 septembrie [i a fost \nmorm\ntat` lunea trecut`. Lucrul s-a aflat a doua zi, c`ci el a interzis s` se anun]e moartea \nainte de \nmorm\ntare. A fost \nhumat` \n secret. Prietenii Simonei, cei care o \nconjuraser` \n timpul vie]ii, au fost absen]i. O r`zbunare de familie fa]` de femeia independent` care \ntorsese spatele lumii ei pentru a tr`i o mare dragoste avec ce Roumain. Moartea Simonei a fost, \ntr-un fel, o moarte cioranian`...

A doua zi dup` aflarea ve[tii, m-am dus la Cimitirul Montparnasse. Morm\ntul lui Cioran este ast`zi [i al Simonei. Mai erau c\teva buchete ve[tejite, r`mase de la \nmorm\ntare. Numele Simonei n-a fost \nc` gravat pe lespede, al`turi de cel al lui Cioran. Am decupat din ziarul Le Monde anun]ul mortuar: Henry et Colette BouÊ et leurs enfant font part du dÊcès accidentel de Mlle Simone BouÊ, professeur agrÊgÊ, honoraire, dans sa 78ème annÊe. 30, rue Pierre Curie, 92330 Sceaux.

Înseamn`, \n acela[i timp, s` te sim]i \ntr-o pozi]ie nesigur` [i s` te \ntrebi: cum voi fi de acum \nainte? Unele semne m` \ncurajeaz` s` cred c` voi persevera: s`n`tatea mea, noutatea nea[teptat` a apari]iei Jurnalului meu \n francez`... S` fie oare o \ncurajare din partea acelor puteri care vegheaz` undeva, pe ascuns, asupra vie]ii mele? Cu ironie, poate, dar ironia lor este sur\z`toare \n acest moment. Sur\sul de ast`zi al lucrurilor din jurul meu, ca pentru a m` ajuta s` trec pragul deceniului necunoscut care va \ncepe. M` g\ndesc la p`rin]ii mei. S` le fac un parastas... V\rst`, timp, o privire \nd`r`t \n aceast` zi... În aceast` privire \nd`r`t am s` m` reg`sesc de-acum \nainte. Privirea \nainte [i \mprejur nu mai este esen]ial` – doar curioas`, deta[at`, ca \n fa]a unui spectacol. Ceea ce este important pentru mine e \n alt` parte, \n str`vechea \ntrebare care \mi revine deseori \n minte, \n ultimul timp: oare ce s-a \nt\mplat? cum am ajuns aici? unde s\nt zilele tr`ite, chipurile, cuvintele? eu s\nt feti]a [i apoi femeia de atunci, ast`zi b`tr\n`? Amintirile nu s\nt dec\t poze \ntr-un album de fotografii. E drept c` \ntotdeauna mi-au fost dragi albumele cu fotografii vechi, care ne-au \nso]it \n fundul l`zilor noastre de emigran]i. Au devenit tot mai \ndep`rtate, vorbindu-mi de epoci tot mai distan]ate de noi. În timp ce misterul timpului parcurs a r`mas intact \ntr-un fel, timpul n-a \mb`tr\nit [i nu va \mb`tr\ni niciodat`. Este cuprins – ca \ntr-o pic`tur` – \n fiecare clip` pe

În exil, Sanda Stolojan a publicat poezie [i proz` \n reviste române[ti din Occident: Limite, Ethos, Fiin]a româneasc`, Revista scriitorilor români. A scris de asemenea cronici literare [i eseuri \n Journal de Genève, Esprit, Cahiers de L’Est, Le Monde, L’Alternative, Lettre Internationale, ARA Journal etc. Volume de versuri ap`rute la Editions Rougerie: Dans les Brisures (1982), Sur les ab\mes verts (1985), Bruine de nulle part (1993); volum de amintiri: Avec de Gaulle en Roumanie (Editions de l’Herne, 1991). În 1996 i-a ap`rut, la Editura Humanitas, volumul Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian. A publicat o monografie Duiliu Zamfirescu, \n englez` (Boston, 1980). A tradus \n francez` Lacrimi [i sfin]i de Emil Cioran (Des larmes et des saints, Editions de l’Herne, 1986) [i poezii de Lucian Blaga cuprinse \n antologia L’Êtoile la plus triste (Editions de la DiffÊrence, 1992).

Postum, i-a ap`rut volumul de coresponden]` cu filozoful Constantin Noica, Sub semnul dep`rt`rii (Editura Humanitas, 2006).

4 martie 1999 S\nt surprins` de a fi ajuns spre acest sf\r[it de veac, de a fi atins v\rsta pe care o am! Oare de ce \mi este at\t de greu s` admit, s` cred, s` concep, s` asum? Toate sinonimele lui „a crede“, „a admite“ \mi vin \n minte [i fiecare se poate aplica mir`rii mele. At\]ia ani s\nt ca un verdict, o linie la sf\r[itul unui lung capitol. Š Dan Stanciu

95

$FU WPS

30

de aceea[i autoare

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

care o tr`iesc. Acest sim]`m\nt m` \nso]e[te dintotdeauna. ĂŽn timp ce tr`iesc, \n timp ce scriu aceste r\nduri, misterul r`m\ne de neatins, inaccesibil, total...

4 martie 2000 Înc` o aniversare... g\nduri cenu[ii de diminea]`. C\t` vreme o s` mai aud sun\nd clopotele, cu revenirea acestui sentiment de a fi acolo, ast`zi, vie prin timpul pe care l-am str`b`tut – atunci [i acum... Eu cu chipul meu schimbat, eu cu aceste fiin]e pe care le-am \nt\lnit, cu zilele tr`ite, cu lumea asta devenit` ireal`, cu toate clipele adunate \n suflet, cu luminile, gusturile, fiin]ele disp`rute care tr`iesc \n mine... Cum s` le exprim? S\nt la Paris, v`d prim`vara prin geamurile blocului meu; dar s\nt [i aiurea, \n locuri unde am tr`it, aflate departe: locuri, case, str`zi, peisaje... Unde s\nt cu adev`rat? În trupul meu de azi? În irealitatea trecutului meu real? Ce \nseamn` trecutul?

Timpul pierdut al lui Proust? Timpul meu pierdut?

1 septembrie 1999 [...] Fiind obligat` s` r`spund la o scrisoare administrativ` (cotiza]ii sociale), m` apuc s` caut un dosar anume. În acela[i sertar, p`strez de ani de zile o veche map` \n piele de crocodil, amintire din Brazilia, vestigiu care s-a \nc`p`]\nat s` m` urmeze \n exilul meu francez. {tiu ce se afl` \n ea, timbre vechi de pe vremea c\nd Vlad (poate [i eu) f`ceam colec]ie. Într-un compartiment interior, uitat`, fotografia tatei, cea pe care mi-a dat-o la plecarea mea din România – cu o dedica]ie afectuoas` [i cu scrisul lui inimitabil. Oare a sim]it el atunci c` plecam pentru totdeauna? B`nuiesc c` a dezlipit-o dintr-un vechi album, c`ci are urme de carton cenu[iu pe dos. Fundalul este pres`rat de c\teva pete care-i stric` str`lucirea. Dar fotografia \l arat` foarte bine pe tata \n tinere]e (spre patruzeci de ani): are bra]ele \ncruci[ate, privirea albastr`, este g\nditor, serios, cu o umbr` de veselie \n expresia obrazului. Tata at his best.

Mult` vreme nu am iubit aceast` fotografie din pricina notei lirice a dedica]iei amestecate cu petele h\rtiei, alt`dat` alb`, azi g`lbuie. „Dragei mele feti]e Sanda, dragostea nesf\r[it` a tat`lui, ca s` nu-l uite“, \n francez`, desigur. Acum, aceste cuvinte m` mi[c`, m` umplu de o mil` nesf\r[it` – ca [i dragostea lui – pentru om, fiin]a uman`, via]a [i \ncerc`rile ei: str`lucirea, saloanele, farmecul [i sf\r[itul lucrurilor...

Bietul, dragul de tata, at\t de str`lucitor, iubind via]a, [i at\t de curajos \n anii de mizerie \n care s-a pr`bu[it România dup` r`zboi! E drept c` nu l-am uitat. M` g\ndesc deseori la el: ce-ar spune? ce-ar face? ce mi-a spus \n cutare zi c\nd ne-am certat? [i la o mul]ime de obseva]ii pe care nu le-am uitat. Absen]a \n fa]a c`reia m` aflu g\ndindu-m` la el... O fotografie. Amintiri ale prezen]ei sale. Oare m-ar recunoa[te ast`zi a[a cum s\nt, at\t de departe de „feti]a Sanda“ c`reia \i dedica fotografia? {i totu[i aceea[i. Tot misterul se afl` acolo, \n aceast` ame]itoare absen]` resim]it`.

26 octombrie 2000 Revin de la Londra unde i-am rev`zut pe dragii mei prieteni V. M` g\ndesc la John, acest minunat specimen al b`tr\nei Anglii. Anglia este ]ara celor mai minunate semin]e de flori, de plante, de arbu[ti, ]ara celor mai frumoase gr`dini [i parcuri, precum [i a oamenilor de cel mai bun soi, ca acest b`tr\n domn, prietenul nostru John. Îmi amintesc de breakfast-ul luat \mpreun`, de discu]iile noastre, de mica plimbare prin gr`din`, \n timp ce so]ia lui era la pat, \n cas`; de felul lui simplu de a fi, de acea gracefulness specific` manierelor engleze[ti – at\ta civilitate \n naturale]ea gesturilor lor cotidiene... Am fost subjugat` de stilul acestui vechi prieten, b`tr\n acum, ca [i de limba englez` pe care o vorbe[te: \ntr-un cuv\nt, de perfec]iunea acestui tip uman. John ar fi vrut s` tr`iasc` la pensie \n Fran]a sau \n Italia, dar so]ia lui a dorit s` locuiasc` \n Anglia. Suzanna, prietena mea polonez` de alt`dat`, este cea mai veche dintre prietenele mele [i cea mai fidel` de-a lungul timpului. Suzanna a vrut s` tr`iasc` l\ng` copiii ei. Am sim]it la John o umbr` de melancolie romantic` \n care ghiceam dep`rtate regrete... El e cel care mi-a spus \ntr-o zi, demult, o fraz` pe care n-am uitat-o niciodat`.

Vorbeam de experien]ele noastre, de trecut, de evenimentele traversate, de via]a sa reu[it`

96

$FU WPS

30

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 7

FRAGMENTE

(carier`, familie, copii), dar pe care ar fi visat-o probabil mai str`lucit`, mai aventuroas`: I did not unleash my own tempest... Ar trebui s` ne \ntreb`m \ntotdeauna, atunci c\nd avem de-a face cu cineva, ce iluzii [i-a f`cut, cum [i-a imaginat via]a [i ce a fost ea sub impactul realit`]ii sau al caracterului s`u. F`cut-a oare tot ce trebuia pentru „a dezl`n]ui propria sa furtun`“, pentru a se ridica, \nving`tor, pe deasupra circumstan]elor? A g\ndi la cineva astfel \nseamn` a-l cuprinde \n ad\ncime, \n toat` complexitatea sa. Ar fi de altfel [i un fel de a ne pune \ntreb`ri despre noi \n[ine, asupra vie]ii noastre. Dac` m` g\ndesc la a mea, dac` ar trebui s`-mi amintesc ce visuri \mi f`ceam pe vremea c\nd eram influen]at` de eroinele din romanele pe care le citea „feti]a cuminte“ de atunci... De fapt, privind \n urm`, nu pot s` am regrete. {i cum a[ putea s` am, de vreme ce via]a, f`r` m`car s` m` \ntrebe, s-a dezl`n]uit – a[a cum a f`cut cu noi to]i, cei care am tr`it consecin]ele celor patruzeci de ani de comunism din Europa de Est –, ne-a smuls, f`c\nd din noi navigatori prin furtun`, ni[te eroi f`r` voie. Cred c` cei din genera]ia noastr`, care au traversat tulbur`rile, r`sturn`rile, „sf\r[itul partidei“, s\nt, \ntr-un fel, dincolo de „regrete“... {i totu[i fraza lui John m` mi[c`, o \n]eleg, este o versiune a melancoliei pe care orice fiin]` uman` are dreptul s` o simt` \n fa]a neajunsului de a se fi n`scut...

de simpatici \n ochii mei. La \ntrebarea: oare Cioran putea fi naiv?, a[ r`spunde: \n m`sura \n care nu era sub influen]a unei vechi civiliza]ii ca cea francez`, care ne condi]ioneaz`, ne \nva]` s` ne ascundem sentimentele \n societate, s` ne \ndoim, s` ra]ion`m, \n m`sura \n care toate acestea nu l-au influen]at, da, Cioran era diferit, p`strase o mare capacitate de mirare naiv` – \n ciuda scepticismului s`u devastator –, iar aceast` nuan]` de naivitate d` culoare disper`rii sale existen]iale, \l salveaz` \n ciuda lui \nsu[i, contrazic\nd \nclin`rile lui bogomile, condamnarea na[terii, aceast` „nepl`cere“, acest blestem c`ruia nimeni nu-i scap`. Cioran a tr`it \n contradic]ie cu el \nsu[i. {i-a cultivat contradic]iile. (din volumul Amurg senin.

Jurnal 1997-2001, \n curs de apari]ie la Editura Humanitas) â–

23 august 2001 O dup`-amiaz` \ntreag` de lectur` din Cioran (pagini din Caiete)... Cioran: c\t putea s` fie de naiv – da, naiv! A[a cum pot fi românii! El, at\t de sceptic, at\t de dep`rtat de toate, at\t de deziluzionat, at\t de dezam`git de lucruri, de oameni, de filozofii pe care-i cuno[tea bine, avea \n el „un rest“ (cum ar fi spus Noica) de naivitate, de mirare, de sinceritate primar`, de emo]ie nepref`cut`, a[ zice de simplitate \n sensul \n care omul de la glie, neviciat de civiliza]ia urban`, este simplu sau naiv. Fondul acesta al lui Cioran este românesc. Ast`zi, intelectualii români, chiar [i cei mai rafina]i, [i-au p`strat – pe l\ng` capacit`]ile lor intelectuale, cultura, scepticismul fundamental – tr`s`turile [i urmele de naivitate care-i fac at\t

97

$FU WPS

30

Abonament la revista DILEMATECA METODE DE ABONARE:

■direct la sediul S.C. Adev`rul Holding S.R.L., Pia]a Presei Libere nr.1, Corp C, sector 1, Bucure[ti. ■pl`tind cu mandat po[tal sau ordin de plat`, pentru SC Adev`rul Holding SRL, Cod fiscal RO18990288, \n contul RO24 BACX 0000 0000 6751 6250, deschis la HVB }iriac SA, Sucursala Charles de Gaulle, expediind talonul de abonament completat [i o copie a documentului de plat` prin fax la nr. 021-40.75.467 sau la adresa OP 33, CP 143, cod 014820, sector 1, Bucure[ti, cu men]iunea, „Talon de abonament Dilemateca“. ■la oficiile po[tale; ■la sucursalele Rodipet; ■la firmele particulare.

Abonamentele achitate p\n` la data de 20 ale lunii vor fi livrate \ncep\nd cu data de 1 a lunii urm`toare.

Informa]ii despre abonamente:

â– Telefon: 021-407.54.64; 021-407.54.65 â– E-mail: abonamente@adevarulholding.ro Cititorii din str`in`tate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A., Pia]a Presei Libere nr.1, sector 1, Bucure[ti Telefon: (00 40 21) 318.70.60, Fax: (004021) 318.70.20, e-mail: subscription1@rodipet.ro.

TALON ABONAMENT DILEMATECA Nume................................................................... Prenume.......................................................................

Compania*.......................................................... Cod Fiscal*.................................................................

(*completa]i numai dac` pl`titorul este o firm`)

Str.:............................................. nr........ bloc........ scara........ etaj......... ap........ localitate.......................

Jude]/sector.................... cod po[tal.......... telefon................ e-mail.......................................

Perioada de abonare:

3 luni (16 lei)

6 luni (31 lei)

12 luni (61 lei)

Num`r de abonamente contractate............. \ncep\nd din luna..........................................................

Am expediat c`tre SC Adev`rul Holding SRL, suma de .....................lei cu mandatul po[tal /OP nr....... din data .................................. \n cont nr. RO24 BACX 0000 0000 6751 6250, deschis la HVB }iriac SA, Sucursala Charles de Gaulle.

âœ

Prin completarea prezentului talon, \n conformitate cu Legea nr. 677/2001, s\nt de acord s` primesc informa]ii [i materiale promo]ionale de la publica]ia Dilemateca [i partenerii s`i.

$FU WPS

30

$FU WPS

30

$FU WPS

30