dilemateca11low by Dilema veche

GLOHPDWHFD PLF SGI

aprilie 2007 DILEMATECA

SCRIERI

Dan C. Mih`ilescu

●

Robert Turcescu

Cic` ni[te publici[ti…

DOSAR

LECTURI

Lucian M\ndru]`

AUTORI

MIRCEA C~RT~RESCU

●

Anul II ● nr. 11 ● aprilie 2007

DILEMATECA

INTERVIU

100 PAGINI ● 5,50 LEI

GLOHPDWHFD PLF SGI

SUMAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

INFO Matei Florian, Poe]ii au mai bifat o prim`var` Dana Grigorcea, Jurnalul 6 lui Mihail Sebastian \n Germania 12 Masa de lucru: Dan Sociu, Radu Pavel Gheo 13 CV (Carte de Vizit`): T.O. Bobe 14-15 3,14TECA 5

LOCURI DE CITIT 66-67 Adela Greceanu

De la Mut`tava la Kultur Café

INTERVIU 68-75 Mircea C`rt`rescu: „Vreau s` dau

totul din mine [i cu orice pre]“ T.O. Bobe (pagina 13)

MERIDIANE 76-79 Dominic Negrici, Colocviul profe]ilor

DOSAR

C`r]ii: viziuni fran]uze[ti

16-24 Mircea Vasilescu

EVENIMENT

Cic` ni[te publici[ti…

81-83 Aris Fioretos: „Am mers \n pantofi

RECENZII

cu toc \nalt pe o strad` pavat` cu piatr` cubic`“

26-31 Literatur`: Sanda Cordo[,

Paul Cernat, Lumini]a Corneanu, Alexandru Matei, Andrei Gorzo, Claudiu Constantinescu Istorie: Bogdan Murgescu 32 Mentalit`]i: 33 Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu 34-36 Politologie: Bogdan Barbu, Sever Voinescu, Magdalena Boiangiu 37 Filozofie: Alexander Baumgarten 38 Psihologie: Victor Popescu 39 Arte: Anca Oroveanu 40 C`r]i pentru copii: Ruxandra Tudor

ANCHET~

REPORTAJ 84-89 Matei Florian, Scriitori \n cr\[m`

FRAGMENTE 92-97 Mihai Cantuniari

B`rbatul cu cele trei mor]i ale sale

RUBRICI 25 41 42 51 59

52-58 de Marius Chivu

Cum e la debut?

PROFIL

Oana Boca (paginile 60-63)

Alexandru C`linescu, Decupaje R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Matei C`linescu, Recitiri Ion Vianu, Portrete interioare {tefan Agopian, Crai de Cartea-Veche Ioana Bot, C`r]i de plastic Cine ce cite[te – C`t`lin {tef`nescu

Aris Fioretos (paginile 81-83)

Mihai Cantuniari (paginile 92-97)

60-63 Oana Boca, director de promovare

la Editura Polirom

GLOHPDWHFD PLF SGI

EDITORIAL

Despre plagiat Luna trecut`, un cotidian c`ruia \i place s` se autointituleze „de investiga]ie“ l-a acuzat pe dl Gabriel Liiceanu c` ar fi plagiat din Heidegger. A revenit dup` o s`pt`m\n` cu acuza]ia c` ar fi plagiat [i din al]i autori. Apoi a transformat totul \ntr-o campanie cusut` cu a]` alb` \mpotriva directorului Editurii Humanitas. S` l`s`m deoparte dedesubturile greu de desc\lcit ale acestei campanii [i s` r`m\nem la punctul de pornire: pretinsul plagiat. Scurta istorie a plagiatului \n România postcomunist` a cunoscut c\teva episoade dovedite ca atare. Cel mai dezb`tut a fost cel al unui ministru al S`n`t`]ii, ajuns \n instan]`, care s-a pronun]at – totu[i – \n favoarea acuzatului. Cel mai „cu haz“ a fost cazul unui profesor de literatur` de la Universitatea din Suceava. Copiase din teza de doctorat a unei universitare franceze, iar plagiatul a fost descoperit chiar de „victim`“: venit` \n România \n cadrul unui schimb universitar, profesoara cu pricina a vrut s` vad` ce s-a scris la noi pe subiectul respectiv [i a fost surprins` s`-[i descopere, \ntr-o carte, buc`]i din propria lucrare. Profesorul [i-a dat demisia. Au mai fost [i alte cazuri, [tiute doar \n cercurile celor interesa]i. Putem b`nui c`, printre miile de doctorate acordate cam de-a valma \n tranzi]ia noastr`, s-ar putea s` mai zac` oarecari „\mprumuturi“ sau „compila]ii“. R`m\ne de v`zut [i de demonstrat, caz cu caz.

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Adrian Cioroianu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Cosmin N`sui, Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Coperta I: Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7 Or, tocmai aici e problema. Într-o chestiune at\t de serioas` precum plagiatul, trebuie s` se pronun]e exper]ii, nu ziari[tii (fie [i prin intermediul unui pretins specialist \n filozofie, cum a procedat Ziua). C\]i exper]i \n Heidegger s\nt \n România? Extrem de pu]ini. (Decanul Facult`]ii de Filozofie, profesorul Mircea Dumitru, a demontat acuza]iile c\t se poate de limpede [i serios, \n Cotidianul.) Iar dac` nu[tiu-cine pretinde c` a descoperit un plagiat, d` fuga la ziar? {i ziarul „\i d` drumul“, f`r` a verifica despre ce e vorba, f`r` a-i consulta pe exper]i? Iat` c` \n România se poate. Dar – l`s\nd deoparte „cusutul cu a]` alb`“ – abia de aici \ncepe problema. Faptul c` se poate, iar dup` aceea nu exist` dec\t c\teva reac]ii ale unor intelectuali, \n timp ce ziarul \[i continu` business-ul f`r` a-[i vedea credibilitatea afectat`, se datoreaz` confuziei morale [i intelectuale a tranzi]iei. Expertiza, competen]a, \ncrederea s\nt valori marginalizate \n România. Nepricepu]ii pot trece cu u[urin]` drept pricepu]i, dac` au parte de o bun` „mediatizare“. Cine se afi[eaz` cu abilitate la televizor sau \n ziare poate deveni, \n ochii publicului larg, mai credibil dec\t cine \[i vede de treab`, ani \n [ir, \n bibliotec` sau la masa de scris. Nu cumva toate acestea s\nt posibile ([i) pentru c`, \n agita]ia tranzi]iei, cititul c`r]ilor pare s` fi devenit o ocupa]ie „perimat`“, despre care prea mul]i cred c` nu folose[te la nimic? {i nu avem cu to]ii o responsabilitate fa]` de aceast` situa]ie? ■ DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Carmen Dinc` (tel. 407.54.68; fax 407.54.67 e-mail: carmen.dinca@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Robert Schorr

(tel. 407.54.23; e-mail: robert.schorr@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia FED PRINT

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

Poe]ii au mai bifat o prim`var` În principiu, atunci c\nd peste 300 de scriitori [i oameni de cultur` din nu mai pu]in de 55 de ora[e ale unei ]`ri \[i propun s` \nt\mpine prim`vara cu un festival de poezie, evenimentul are toate [ansele s` devin` nu doar unul de anvergur`, ci [i un soi de proclama]ie a unor vremuri culturale sau, dac` „vremuri culturale“ e o expresie prea tare, m`car o tentativ` de destabilizare sau dezmor]ire a unei societ`]i \n care poezia nu a fost niciodat` o prioritate. Atunci c\nd aceast` ]ar` se nume[te România, iar personalit`]ile invitate s` participe la acest proiect nu primesc vreun alt beneficiu dec\t, cel mult, unul mediatic, atunci c\nd mass-media \nchid, cu bun` [tiin]` sau doar din plictiseal`, ochii [i refuz` s` aloce spa]ii sau s` provoace dezbateri pe marginea celor \nt\mplate, atunci c\nd notele publicate \n ziare au, \n cel mai bun caz, un caracter informativ, dac` nu mali]ios, Prim`vara poe]ilor / Le Printemps des Poètes, festival ajuns, \ntre timp, la cea de-a treia edi]ie la noi \n ]ar`, risc` s` aib` aceea[i soart` ca a majorit`]ii ini]iativelor culturale de pe aceste meleaguri cu Carpa]i, Dun`re [i Mare Neagr`, adic` una, general vorbind, cam trist`. Singura op]iune, \n aceste condi]ii de lucru, este ca festivalul, prin propriile for]e, s` reu[easc`, \n final, s`-[i conving` cet`]enii c` poezia, \n afara faptului c` exist` [i, din c\nd \n c\nd, mai este [i scris`, merit` printre altele s` mai fie [i citit`, [i – dac` nu se cere prea mult dintr-odat` – s` fie, m`car pentru o s`pt`m\n` din luna martie, s`rb`torit` cu un fast decent. Între 12 [i 18 martie, \n organizarea Lindei Maria Baros (cea care, \n 2005, a f`cut demersurile necesare pentru ca România s` devin` unul dintre cei peste 60 de sateli]i ai festivalului francez Le Printemps des Poètes), Horia G\rbea (pre[edintele Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti), Uniunea Scriitorilor din România, Institutul Cultural Francez din Bucure[ti, c`rora li s-au mai ad`ugat Muzeul Literaturii Române, editurile Cartea Româneasc`, Polirom [i Vinea,

INFO precum [i diferite centre culturale [i asocia]ii, case de cultur` [i biblioteci jude]ene sau libr`rii din ]ar`, poezia [i-a \nceput campania de resuscitare a pacien]ilor afla]i \n stadiul de indiferen]` clinic`, printr-un num`r mare de lecturi, lans`ri de carte, dezbateri, mese rotunde, spectacole de muzic` [i poezie, dar [i prezent`ri \n licee [i universit`]i, c`r]i po[tale cu poeme oferite pe strad`, lecturi de poezie \n penitenciare, ateliere literare, lans`ri de reviste, expozi]ii, lecturi \n biblioteci, cluburi, ceain`rii sau cafenele. Printre aceste ini]iative, cu nimic diferite, \n mare, fa]` de cele de la edi]iile din 2005 [i 2006, \ncep\nd din acest an se num`r` [i programul Zoom – România!, de promovare a literaturii române \n str`in`tate, prin publicarea poeziilor unor autori români \n Fran]a, Spania [i Maroc. La prima vedere, m`car prin densitatea neobi[nuit` a manifest`rilor pe durata unei singure s`pt`m\ni (12.000 \n \ntreaga lume), Prim`vara poe]ilor ar fi trebuit s` \nsemne un succes. Cum prezen]a acestui festival \n 55 de ora[e face, practic, imposibil` o contabilizare cu iz de concluzie general`, ar trebui s` ne mul]umim cu cuvintele Lindei Maria Baros: „S\nt mul]umit`. Toate proiectele au fost duse la bun sf\r[it“. Ceea ce, lu\nd \n considerare apatia cu care acest festival s-a confruntat, nu ar trebui s` \nsemne nimic mai mult dec\t faptul c` România a mai bifat \n 2007 o participare la un festival de poezie. Pe de alt` parte, dac` pentru lecturi, lans`ri, dezbateri sau mese rotunde, lumea nu [i-a descoperit \ntre timp vreo pasiune subit`, dac` soarta c`r]ilor po[tale cu poeme a fost asem`n`toare cu a flutura[ilor care anun]` un concert cu vreo forma]ie necunoscut`, expedi]ia poe]ilor \n licee a \nsemnat, \n cele din urm`, un real succes, m`car [i pentru faptul c` o genera]ie t\n`r` s-a confruntat, sincer [i f`r` restric]ii profesorale, cu poezia care se scrie acum. Nu ne r`m\ne altceva de f`cut dec\t s`-l credem pe cuv\nt pe Dan Sociu: „Pu[tii au fost mi[to: au fost aten]i, au ascultat pe bune, au pus \ntreb`ri“. M`car [i pentru at\t, Prim`var` poe]ilor ar trebui s` fie continuat [i \n 2008. ■ Matei Florian

GLOHPDWHFD PLF SGI

INFO

Jurnalul lui Mihail Sebastian \n Germania Jurnalul lui Mihail Sebastian, publicat anul trecut \n Germania, la Editura Claassen, a primit Premiul „Geschwister Scholl“ \n 2006. Denumit dup` doi fra]i münchenezi, care [i-au \ndemnat colegii studen]i la rebeliune anti fascist`, premiul german ]ine s` recompenseze modele de moralitate intelectual`. Cu ocazia decern`rii, aten]ia presei a fost re]inut` at\t de premiatul român, c\t [i de cea care l-a descoperit pentru pia]a german`: detectiva literar` a grupului de edituri Ullstein la Paris, Bettina Foulon. Ea s-a remarcat \n lumea editorial` german` prin recomandarea unor scriitori est-europeni, motiv pentru care ar dori s` intre [i pe pia]a româneasc`. Cum l-a]i descoperit pe Mihail Sebastian? I-am citit numele \ntr-o recenzie din ziarul Le Monde, \n 2001, c\nd tocmai i se publicase romanul Accidentul. Cartea p`rea interesant`, biografia autorului de asemenea, a[a c` am sunat la Editura Mercure de France [i-am \ntrebat cine de]ine drepturile de autor. Le de]inea familia scriitorului de la Paris. M-am bucurat mult, nu mi-am imaginat vreodat` c-am s` g`sesc drepturile unui autor român tocmai \n vecin`tatea mea, la Paris. Am contactat deci familia. În Germania, Mihail Sebastian era complet necunoscut, a[a c` am convins Editura Claassen s`-l publice [i-am cump`rat drepturile de autor de la Paris. Dup` descoperirea lui Mihail Sebastian, pot afirma c` mi-am format ochiul pentru autorii est-europeni. Filiala Paris e foarte important` pentru redescoperirea unor clasici din estul Europei, pentru c` leg`turile culturale ale Europei Orientale cu Fran]a au fost mult mai str\nse dec\t cele cu Germania.

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7 S\nte]i mul]umit` de impactul Jurnalului lui Mihail Sebastian \n Germania? Într-adev`r, jurnalul a avut recenzii elogioase \n toate marile ziare, \ns` nu s-a v\ndut la fel de bine ca jurnalul lui Viktor von Klemperer, cu care a fost comparat. Sper ca Premiul „Geschwister Scholl“ s` repun` cartea \n aten]ia publicului. Cred \ns` c` pia]a de carte german` e \ntre timp saturat` de tema fascismului. Reevaluarea istoriei era apreciat` \n secolul al XX-lea. Acum tr`im alte timpuri: secolul XXI este preocupat mai degrab` de globalizare, de catastrofele naturale, de crizele economice din Europa, provocate \n bun` parte [i de noile puteri [i de conflictul dintre islamism [i civiliza]ia vestic`. Spune]i c` pia]a german` este saturat` de c`r]i pe tema fascismului [i a reevalu`rii istoriei \n general. Ce se \nt\mpl` \ns` cu tema comunismului? Cum am spus, cititorii s\nt mai interesa]i de \nt\mpl`ri actuale [i pun istoria pu]in ad acta. Pe de alt` parte, judecarea comunismului \nc` nu a avut loc, deci lumea e \n principiu interesat`, uita]i-v` la succesul C`r]ii negre a comunismului, ap`rut` la Editura Piper. Observ c` istoricii francezi s\nt tradu[i [i \n Germania – de exemplu, Editura Seidler tocmai a publicat Insula canibalilor, o carte despre cei 6000 de prizonieri deporta]i de Stalin pe o insul` din vestul Siberiei. La recomandarea mea, a publicat [i Editura Ullstein romanul Z`pada albastr` al scriitorului polonez Piotr Bednarski, o carte mi[c`toare despre copil`ria petrecut` \n gulag. Publicul german este interesat de literatura din Europa de Est? Consider c` literatura est-european` intereseaz` \n Germania cu prec`dere publicul elevat. Îns` exist` [i romane care au devenit bestseller: de exemplu, romanele ungurilor Sandor Marai [i Antel Szerb. ■ a consemnat Dana Grigorcea

GLOHPDWHFD PLF SGI

INFO

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

Bazar Tineretul palestinian la ad`post de aluziile sexuale Ă&#x17D;n urma unor proteste publice de amploare, ministrul palestinian al Educa]iei, Nasser Shaer, s-a sim]it obligat s` revin` asupra deciziei de a interzice volumul de povestiri populare Vorbe[te pas`re, vorbe[te din nou. Aceast` m`sur`, \n cele din urm` salutar`, sose[te \ns` cu o \nt\rziere semnificativ`: nu mai pu]in de 1500 de exemplare ale c`r]ii au fost deja distruse de grupurile militante musulmane. De[i de la apari]ia acestei antologii \n limba arab` au trecut mai bine de 6 ani, timp \n care 3000 de cĂ˛pii au fost distribuite deja \n [coli, o descoperire de dat` recent` a oficialit`]ilor palestiniene a dus la concluzia c`, at\t timp c\t dou` dintre cele 45 de istorisiri cuprinse \n carte con]in vagi aluzii sexuale, antologia afecteaz` \n mod negativ educa]ia tineretului. Ă&#x17D;ntre timp, pe fondul demonstra]iilor publice ale intelectualilor, Shaer [i-a revizuit \ntru totul pozi]ia, declar\nd \n cele din urm` pentru The Associated Press c` \ntreaga opera]iune de distrugere a c`r]ilor nu a fost legal` [i c` va urgenta luarea unor m`suri reparatorii.

Dilemateca v` recomand` â&#x2013; Mi-am dorit, demult, s` intru, pe c\t se poate, \n intimitatea lui Mozart, Bach, Ceaikovski, dar [i Platon, Aristotel sau Socrate â&#x20AC;&#x201C; personalit`]i care au \n comun, la prima vedere [i pentru un public larg, o imagine cultural` de notorietate, dar care se dovede[te inexact` din cauza unui soi de imagistic` empiric` general`. De aceea, cele dou` colec]ii ale Editurii Humanitas, â&#x20AC;&#x17E;Contrapunctâ&#x20AC;&#x153;

â&#x2013; Contribu]ie la gloria Fran]ei: Jonathan Littel Dup` dou` \ncerc`ri e[uate, Jonathan Littel â&#x20AC;&#x201C; scriitorul american devenit celebru \n lumea \ntreag` dup` ce, anul trecut, romanul s`u fluviu, Les Bienveillantes, a ob]inut prestigiosul Premiu Goncourt â&#x20AC;&#x201C; a primit, \n sf\r[it, cet`]enia francez`. {tirea are, evident, [i partea ei anecdotic`: refuzat p\n` acum de autorit`]ile franceze pe motiv c` cererea sa nu \ndeplinea una dintre condi]iile de baz` ale acord`rii cet`]eniei, [i anume cea prin care aplican]ii trebuie s` fac` dovada c` vor locui \n ]ar` pentru cel pu]in jum`tate de an, Littel a recurs la sprijinul prim-ministrului Dominique de Villepin, pentru a-[i vedea demersul dus la bun sf\r[it. Ă&#x17D;n ciuda faptului c` legisla]ia nu a devenit mai permisiv`, iar romancierul continu` s` tr`iasc` \mpreun` cu familia sa la Barcelona, notorietatea sa literar`, c\[tigat` odat` cu publicarea romanului \n august 2006, [i interven]ia explicit` a [efului de stat francez l-au ajutat s` se prevaleze de un articol obscur de lege care precizeaz` c` â&#x20AC;&#x17E;cet`]enia francez` poate fi acordat` acelor persoane care prin meritele lor deosebite au contribuit la gloria Fran]eiâ&#x20AC;&#x153;. Pe de alt` parte, Litttel nu va fi obligat s` reunun]e la cet`]enia american`. â&#x2013;

[i â&#x20AC;&#x17E;Mae[trii spirituluiâ&#x20AC;&#x153;, au meritul de a transfera informa]iile despre ace[tia din sfera speculativului \nspre cea a realului. (Iaromira Popovici) â&#x2013; Nu rata]i cele patru Dic]ionare vizuale (englez-romĂ˘n, francez-romĂ˘n, italian-romĂ˘n [i spaniol-romĂ˘n), ap`rute \n 2006 la Editura Litera Interna]ional. Peste 6000 de no]iuni, un index alfabetic detaliat, o gam` complet` de imagini care redau obiecte [i situa]ii cotidiene. Nota maxim` pentru prezentarea

Jonathan Littel

grafic`! (Ruxandra Tudor) â&#x2013; Interviurile realizate de Ana Chiri]oiu [i Igor Mocanu pentru revista Noua literatur` s\nt, dup` mine, cele mai bune interviuri cu scriitori pe care le putem citi \n presa noastr` de ast`zi. Cei viza]i p\n` acum â&#x20AC;&#x201C; Ana Maria Sandu, T.O. Bobe [i Ion Manolescu â&#x20AC;&#x201C; au avut parte de fiecare dat` de \ntreb`ri inteligente [i bine ]intite, care au reu[it de minune s` le scoat` la lumin` personalitatea. (Cezar Paul-B`descu)

GLOHPDWHFD PLF SGI

INFO

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

Bazar Golful \n varianta Alice Cooper Rocker-ul Alice Cooper (pe care \l vom vedea concert\nd \n iunie la Bucure[ti la B’Estival) a publicat, la Random House, o carte intitulat` Golf Monster \n care, pe l\ng` numeroase poturi sau lec]ii (12 la num`r) despre cum po]i deveni dependent de golf, poveste[te cu mult umor am`nunte din via]a personal` [i \nt\mpl`ri nebune[ti din lumea rock-ului. Steve Eubanks, autorul c`r]ii Golf Freak, comenteaz` cartea lui Cooper astfel: „Pu]ine lucruri pot fi at\t de suprarealiste precum o partid` de golf jucat` \mpotriva unuia pe care \l cheam` Alice. Tipul chiar [tie s` joace. Iar pentru cei pe care nu-i atrage experien]a unei partide de golf lini[tite \n compania unui tip care noaptea c\nt` «{coala a fost f`cut` ]`nd`ri», aceast` carte este un excelent \nlocuitor“. Un alt comentator, Gary McCord, autorul c`r]ii Golf for Dummies, crede c` este „singura carte care ar trebui scoas` \n format 3-D“. ■ Turneul german al lui Orhan Pamuk r`m\ne \n vigoare În ciuda deciziei abrupte anun]ate \n februarie de a renun]a la turneul de lecturi \n Germania, laureatul Premiului Nobel Orhan Pamuk a decis s` revin` asupra hot`r\rii sale ini]iale [i s` dea curs invita]iei, \ncep\nd cu luna mai. Pus pe seama unei amenin]`ri ambigue rostite la adresa sa de principalul suspect \n cazul

Dilemateca v` recomand` ■ Dac` s\nte]i \ntr-o faz` budist`, citi]i Psihologia trezirii de John Welwood (recent tradus` la Editura „Elena Francisc“), mai ales partea despre tranzi]ia sim]it`: „acel moment tranzi]ional \n care ne desprindem de o veche fixa]ie, care ne aduce descoperiri proaspete, eliberare [i o nou` direc]ie“.

asasin`rii jurnalistului turc de origine armean`, Hrant Dink, refuzul lui Pamuk de a anula turneul ce include ora[e ca Hamburg, Berlin, Stuttgart, Köln sau München a fost interpretat ca o m`sur` de siguran]`, ]in\nd cont c` \n Germania tr`ie[te o important` comunitate turc`. Christina Knecht, purt`toarea de cuv\nt a editurii Carl Hanser Verlag (editur` care de]ine drepturile de publicare ale lui Pamuk \n Germania) a declarat c` „\n cele din urm`, nimic nu s-a schimbat: (Pamuk, n.r.) nu [i-a dorit niciodat` s` anuleze turneul definitiv. La un moment dat, a anulat acest turneu f`r` s` dea vreo explica]ie, dar s\nt de p`rere c` motivele sale au avut o mare leg`tur` cu situa]ia din Turcia.“ ■ Cartea mesajelor sms Aflat \ntr-o fr`]easc` leg`tur` tehnologic` cu romanul online ini]iat de Editura Penguin, o carte al c`rei fir epic se bazeaz` \n totalitate pe mesajele scrise [i primite pe un telefon mobil a fost publicat` la \nceputul acestui an \n Finlanda. Ultimele mesaje este povestea unui angajat care renun]` la slujba sa pentru a c`l`tori de-a lungul Europei [i a Indiei p`str\nd leg`tura cu prietenii [i rudele sale doar prin intermediul sms. Cele aproape 1000 de mesaje s\nt ordonate cronologic \n 332 de pagini de carte. Este demn de semnalat c` aceast` fic]iune, \n care abund` erorile [i abrevierile gramaticale, s-a transformat \n cele din urm` \ntr-o carte c\t se poate de obi[nuit`. Pentru cei interesa]i, autorul se nume[te Hannu Luntiala. ■

Nu despre tranzi]ia pe care-o [tim e vorba, dar \n anumite momente, toate tranzi]iile s\nt la fel. (Simona Sora) ■ Venedikt Erofeev, Moscova – Petu[ki (traducere, note [i postfa]` de Emil Iordache, Editura Cartier, 2004). Dac` \l mai g`si]i pe Erofeev (nu de alta, dar a ap`rut \n 2004), nu v` l`sa]i \nsp`im\nta]i de cocteilurile sale abracadabrante

(re]et` cocteil „Lacrima“: lavand` – 15 gr; verbin` – 15 gr; ap` de colonie „Ap` de p`dure“ – 30 gr; oj` pentru unghii – 2 gr.; elixir pentru din]i – 150 gr; limonad` – 150 gr;), ci degusta]i mai degrab` scriitura impecabil` [i acel amestec at\t de profund rusesc de lirism, umor [i insondabil` triste]e. Efect buim`citor garantat! (Matei Florian)

GLOHPDWHFD PLF SGI

INFO

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

Bazar Jenna Bush, publicat` la Harper Collins Nimeni alta dec\t cea mai mare fiic` a pre[edintelui Americii [i-a descoperit de cur\nd o nou` pasiune: proza. De[i non-fic]iune, Povestea Anei: o c`l`torie a speran]ei va fi publicat` \n aceast` toamn` de Editura HarperCollins. Jenna Bush, acum \n v\rst` de 25 de ani, a declarat c` [i-a construit povestea dramatic` pe experien]a avut` \n trecut \n cadrul organiza]iei UNICEF. Cuvintele ei denot`, f`r` doar [i poate, o bun` retoric` a discursului oficial: „Prin pove[tile tinerilor pe care i-am cunoscut, prin puterea [i voin]a lor de a merge mai departe \n ciuda greut`]ilor vie]ii, sper s`-i determin pe tinerii americani s` devin` con[tien]i de soarta tinerilor din \ntreaga lume: s` afle despre provoc`rile cu care ace[tia se confrunt`, felul \n care ei triumf` \mpotriva acestor vicisitudini, modul \n care pot fi ajuta]i“. Susan Katz, pre[edint` Editurii HarperCollins, s-a ar`tat profund mi[cat` de pasiunea ar`tat` de Jenna \n acest proiect. Ca [i noi to]i, de altfel. ■ Investi]ie \n Márquez Într-o nou` \ncercare de a pune micul or`[el produc`tor de banane Aracataca pe harta turistic-cultural` a lumii (dup` cea e[uat`, din 2005, de a-i schimba numele \n Macondo), autorit`]ile columbiene vor investi nu mai pu]in de 500.000 de dolari pentru a reconstrui casa \n care Gabriel García

Dilemateca v` recomand` ■ Ioan L`cust` este un bun prozator, dar [i un harnic cercet`tor, c`ruia, \n ultimii doi ani, Editura Curta Veche i-a publicat trei c`r]i, toate fascinante [i de o nepre]uit` utilitate: 1948-1952. Republica Popular` [i România, Timpul iluziilor [i, recent, teribila Cenzura vegheaz`. 1937-1939, unde s\nt

Márquez s-a n`scut, [i, conform autobiografiei sale A tr`i pentru a-]i povesti via]a, s-a inspirat pentru \ntreaga sa literatur`, inclusiv pentru faimosul Veac de singur`tate. Conform spuselor ministrului Culturii columbian, Elvira Cuervo de Jaramillo, se sper` ca aceast` reconstruc]ie – aprobat` de García Márquez – s` atrag` la fel de mul]i pelerini culturali ca mult mai celebrul Stratford-upon-Avon, locul de na[tere al lui W. Shakespeare. De[i Márquez a p`r`sit Aracataca pe vremea c\nd avea doar 9 ani, or`[elul de 53.000 de locuitori s-a trezi pe 6 martie cu salve de tun. Autorit`]ile columbine au celebrat \n acest fel 80 de ani de la na[terea laureatului Premiului Nobel. ■ Poete hispano-americane Dup` o str`lucit` genera]ie de poetese (Olga Orozco, Alexandra Pizarnik), poezia feminin` latino-american` a c`zut \ntr-un soi de anonimat sprijinit [i de ofensiva postbelic` f`r` precedent a prozei de pe continent. Recent, editura spaniol` Bruguera a publicat o antologie, \n paginile c`reia cele mai cunoscute poete hispanoamericane contemporane (Ana Becciu din Argentina, Feannette Lozano Clariond din Mexic, Vinett de Rokha din Chile, Magda Portal din Peru, Claudia Lars din El Salvador) s-au citit \ntre ele – \n c\teva cazuri – pentru prima dat`. De unde se vede c`, [i prin alte p`r]i, nu [tie Sudul ce face Nordul. Nici Vestul ce face Estul. ■

reproduse indica]iile perverse ale cenzurii din epoc`. Iat` c\teva tipuri: 29 ian. 1939: „Nu se las` articole \n care s-ar \ncerca s` se scrie c` situa]ia financiar` nu este bun`, sau c` leul este slab“; 26 martie 1939: „Domnii cenzori sunt ruga]i a fi aten]i a nu se mai scrie nimic de arbitri la matchurile de Footbal. S` se scrie numai: A arbitrat D...“; 10 iulie 1939: „Nu se va publica articolul

Gabriel García Márquez

Olga Orozco, Alexandra Pizarnik

despre accidentul de automobil \nt\mplat ast`zi d-lui dr. Condescu, ginerile d-lui consilier regal Argetoianu.“ (Marius Chivu) ■ Ian W. Hogg, Dic]ionarul primului r`zboi mondial [i Dic]ionarul celui de-al doilea r`zboi mondial (Editura Niculescu, 2007). Tot ce \nc` e cazul s` cunoa[tem despre cele dou` conflagra]ii, de la A la Z – de la cruci[`torul britanic „Abukir“ p\n`

GLOHPDWHFD PLF SGI

INFO

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

Bazar

Jeffrey Archer

Salonul de Carte [i Pres` \n anonimat tihnit Între 7 [i 11 martie a avut loc, \ntr-o atmosfer` discret` [i cuminte, cea de-a XII-a edi]ie a Salonului de Carte [i Pres`. Cu toate c` la acest t\rg au fost prezente nu mai pu]in de 120 de firme, iar facilit`]ile au fost cele obi[nuite – intrare liber`, reduceri de pre]uri sau oferte promo]ionale – [i \n ciuda faptului c` Salonul de Carte [i Pres` are avantajul de a fi primul astfel de eveniment din acest an \n Bucure[ti, publicul a fost mai degrab` absent sau apatic, \n conformitate probabil cu atmosfera de l\ncezeal` pastoral` din cadrul holului de intrare \n Muzeul de Istorie. V\nz`rile au fost departe de a putea fi numite spectaculoase, \n condi]iile \n care, pe l\ng` felurite edituri militare sau reprezentan]e ale unor universit`]i mai pu]in celebre, v\nz`rile spectaculoase au fost \nregistrate de colec]ia c`r]ilor Cotidianul. Lipsit de mediatizarea necesar`, salonul r`m\ne pe mai departe o prezen]` fantomatic` pe lista evenimentelor culturale de \nceput de an. ■ Archer ]inte[te argin]ii Nu trebuie s` \mprumu]i neap`rat calit`]ile unui profet sau ale unui clarv`z`tor ca s` observi c`, odat` cu succesul nebun \nregistrat de Codul lui Da Vinci, c\teva personaje ale lumii literare [i-au propus s` ia la ]int` cele patru evanghelii

Dilemateca v` recomand` la Ziua armisti]iului din 1918, respectiv de la racheta german` A4 p\n` la gazul Zyklon B (fire[te, dac` toate astea v` mai intereseaz`). Cu articole privitoare la armele, b`t`liile, echipamentele, locurile [i persoanele celebre, cu tabele, explica]ii [i cronologii ale celor dou` demen]e care au devastat secolul trecut. Curios, de[i

biblice, \n speran]a c` ceva din magia lui Dan Brown se va r`sfr\nge [i asupra propriilor crea]ii. Un astfel de exemplu este cel al lui Jeffrey Archer – (\n primul r\nd) un controversat ([i abia \n al doilea r\nd) scriitor britanic – care a f`cut de cur\nd o descoperire abisal`: Iuda, departe de a fi apostolul care l-a tr`dat pe Iisus, a urm`rit \n permanen]` s`-l salveze. Ideea nu este nou`: nume ilustre ale prozei mondiale, precum Jorge Luis Borges sau Nikos Kazantzakis, au \ncercat s`-l priveasc` pe Iscariot dintr-o alt` perspectiv` dec\t cea \ncet`]enit biblic`. Acolo unde ace[tia vedeau \ns` un personaj enigmatic, Archer, se pare, nu are dubii [i \ncearc` s` ob]in` doar o bun` surs` de finan]are a b`tr\ne]ilor sale. La ad`postul teoriilor teologului australian Francis Moloney, Archer merge mai departe [i avanseaz` o nou` ipotez` [i ea nu \ntru totul recent`: Iisus a fost mai degrab` profet dec\t Mesia. Lansat` la mijlocul lunii martie, The Gospel According to Judas, este, p\n` la urm`, o fic]iune care \l are ca narator pe unul dintre presupu[ii fii ai lui Iuda. Problema, \n acest caz, devine una de marketing: \n \ncercarea sa de a demonstra c` povestea este real`, Archer s-a asigurat c` Desmond Tutu va citi versiunea audio-book. Asem`nat de un jurnalist al cotidianului Daily Telegraph cu personajul central al c`r]ii sale, Archer a replicat prompt: „Go boil your head!“. ■

nu s\nt, vai, literatur`, dic]ionarele se pot citi \n 2007 ca un roman strict realist de prin o mie nou` sute [i ceva. (Radu Cosa[u) ■ Celor care \[i aduc aminte cu pl`cere de cartea lui Jerome K. Jerome Trei \ntr-o barc` o s` le plac` Bucuria matinal`: supravie]uie[te \n ea Anglia bucolic` a cli[eelor. Tineri nobili stupizi f`r` experien]`, nobili b`tr\ni stupizi trecu]i prin via]`, va-

le]i inteligen]i [i cu lecturi din clasici, tinere sofisticate, to]i angrena]i \ntr-un subiect complicat, lipsit de importan]`. Autorul complice cu personajele, dar [i cu cititorul, este una din persoanele pe care ]i-ai dori-o al`turi \n toate bucuriile de diminea]`. (Magdalena Boiangiu) ■

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

Bazar Premiile revistei Observator cultural La 7 ani de la \nfiin]are [i 2 ani de la relansarea \ntr-o nou` formul` editorial`, revista Observator cultural a decis s` instituie, \n premier`, premiile pentru literatur`. Astfel, pe 5 martie, la Teatrul „Odeon“, juriul format din Mircea Martin (pre[edinte), Paul Cernat, Caius Dobrescu, Carmen Mu[at [i Virgil Podoab` a decis ca, \n conformitate cu voturile exprimate pe blog-ul revistei, laurea]ii anului 2006 s` fie urm`torii: Premiul „Gheorghe Cr`ciun“ pentru Opera omnia: Mircea Horia Simionescu; Premiul pentru proz`/memorialistic`: Petru Cimpoe[u, Christina Domestica [i V\n`torii de suflete, Editura Humanitas; Premiul pentru poezie: Robert {erban, Cinema la mine acas`, Editura Cartea Româneasc`; Premiul pentru critic`/eseu/teorie literar`: Paul Cornea, Interpretare [i ra]ionalitate, Editura Polirom; Premiul cititorilor: Octavian Soviany, Dilecta, Editura Cartea Româneasc`; Premiul special al redactorilor revistei: Ion Manolescu, Derapaj, Editura Polirom. ■ Reality Show [i rasism britanic C\[tig`toarea de origine indian` a Booker Prize din 2006, Kiran Desai, a lansat un atac \mpotriva a ceea ce ea consider` a fi o recrudescen]` a rasismului \n Marea Britanie. Astfel, \ntr-o declara]ie de sus]inere a actri]ei Shilpa Shetty (jignit` pe teme rasiale \ntr-un reality show televizat), scriitoarea a declarat c`, nu \n pu]ine r\nduri, i s-a \nt\mplat s` fie admonestat` verbal pe str`zile londoneze cu apelative tandre de genul „pakistanez` jegoas`“ sau „car`-te de la noi din ]ar`“. Autoarea a mai ad`ugat c`, personal, nu cunoa[te vreun indian c`ruia s` nu i se fi \nt\mplat a[a ceva. „Acesta e felul \n care rasismul opereaz`... \]i distruge demnitatea [i \ncrederea \n tine instantaneu“, a punctat Desai. Shilpa Shetty, actri]` la Bollywood, a fost admonestat` recent \ntr-un show asem`n`tor celui de la Big Brother pentru accentul s`u de „c\ine“ [i \ntrebat` dac` locuie[te \ntr-o cocioab`.

INFO ■ O via]` cu Karol \mpotriva Uniunii Sovietice Cardinalul Stanislaw Dziwisz, secretarul privat pentru aproape patru decenii [i unul dintre apropia]ii Papei Ioan Paul II, m`rturise[te \n memoriile sale, publicate de editura italian` Rizzoli [i intitulate O via]` cu Karol, c` \n spatele \ncerc`rii de asasinare a suveranului pontif \n 1981 se ascundea, cu siguran]`, Uniunea Sovietic`. Motivul – crede Dziwsiz, ast`zi arhiepiscop al Cracoviei – se afl` nu doar \n adeziunea necondi]ionat` pe care papa o ar`ta federa]iei sindicale poloneze „Solidaritatea“, ci [i pentru constanta adversitate fa]` de comunism \n general. Pentru Uniunea Sovietic` – scrie Dziwisz – papa reprezenta o amenin]are [i un pericol. Moscova continu` s` nege orice implicare \n tentativa de asasinat. Cei mai mul]i dintre istorici s\nt \ns` de acord c` fostul cardinal Karol Wojtyla a jucat un rol esen]ial \n evenimentele care au dus la c`derea Zidului Berlinului. ■ Publici[ti spanioli Dac` ceva \i une[te pe jurnali[tii spanioli de la ABC [i El País (cu suplimentele lor culturale cu tot) acest lucru ]ine de publicarea cu precizie de metronom a c\te unei selección de artículos, tot la doi ani. Volume de editoriale incisive, cronici de carte (procedur`, totu[i, amendat` de c\nd fostul cronicar en titre de la El País, Ignacio Echevarría a ridiculizat specia), reportaje de c`l`torie – publicistica a devenit nu doar o modalitate de rotunjire a bibliografiei proprii, ci [i o specie a[teptat` [i c`utat` de cititorii hispanici de pe trei continente. Enrique Vila-Matas (El viento ligero en Parma), Alfonso Armada (España, de sol a sol), Vicente Verdu (El estilo del mundo), César Antonio Molina (Sobre la inutilidad de la poesía), Mercedes Monmany (Don Quijote en los Cárpatos) s\nt numai c\teva dintre succesele publicistice ale ultimilor ani. Preferatul meu r`m\ne \ns` unul dintre cei mai interesan]i romancieri de azi, din p`cate netradus vreodat` \n române[te, Juan José Millás. Unica sa carte de publicistic`, numit` El cuerpo y la protésis (Corpul [i proteza), adun` mai multe eseuri (filozofico-moraliste) publicate \n reviste culturale spaniole. A bon éditeur...! ■

Karol Wojtyla

Kiran Desai

GLOHPDWHFD PLF SGI

INFO

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

Masa de lucru Dan Sociu: „Nu [tiam c` e at\t de mi[to s` faci proz`“

Ce mai fac… Încerc s` m` fac bine, s` ies cu totul din ghetoul pe care l-am descris \n c\ntece eXcesive. Azi, de exemplu, m-am hot`r\t s`-mi ]in permanent spinarea dreapt`, ceea ce e foarte obositor. În cur\nd o s`-mi repar [i din]ii. Intru \n supermarketuri [i fac cump`r`turi care sar de-un milion. Îmi iau haine noi, unele chiar de firm`. Scriu un roman, Urbancolia. M` distreaz`, nu [tiam c` e at\t de mi[to s` faci proz`. O s` ne cump`r`m, eu [i Viviana, prietena mea, o cas`. Dar nu oriunde, o s` ne lu`m una chiar \n centrul Bucure[tiului, pe Kog`lniceanu. Face bine la narcisism. Cred c` o s` m` apuc [i de sport. O s` \ncep cu tenisul de mas` sau cu \notul. Traduc poeziile lui Bukowski. El credea c` o s` moar` t\n`r, singur [i s`rac. A murit la 74 de ani, bogat, \nconjurat de femei frumoase. Dar, p\n` atunci, a trecut printr-o mie de iaduri. Eu vreau s` ocolesc, am o vag`, dar persistent` impresie c` [tiu [i pe unde. E posibil s` fac [i

psihoterapie, \nc` nu m-am hot`r\t. Vreau s` calc ap`sat, ca-n Slavici, „Mara c`lca ap`sat, ca omul care are [i se s\mte c` are“. Ma[in` nu vreau s`-mi iau, mi-e fric`. Vreau s` petrec mai mult timp cu fiica mea, Ioana, care are 3 ani [i s-a g\ndit s`-mi trimit` un om de z`pad` cu trenul, din Boto[ani, pentru c` acolo a nins, pe c\nd la Bucure[ti nu (a v`zut ea la [tiri). Romanul meu \nainteaz` greu, dar nu m` simt deloc nelini[tit. Mai mult [terg dec\t scriu. La var` o s` plec \n Suedia, la o nunt`. Ceremonia o s` aib` loc \n aceea[i prim`rie \n care se d` Nobelul. E bine s` te obi[nuie[ti cu locul dinainte, ca s` zic a[a. Vreau s` scriu un volum de poezii de dragoste. Toate pentru Viviana. Simple [i frumoase. Am scris-o deja pe prima, sun` a[a: „tu spui c` nu e[ti f`cut` din dragoste / atunci de unde at\ta dragoste-n tine / spui c` ai t`i nu te-au vrut / te vreau eu“.

Radu Pavel Gheo: „Alerg permanent dup` idei [i s\nt mereu \n criz` de timp“

Masa mea de lucru e masa din buc`t`rie. E decorul perfect: masa din buc`t`rie [i o or` t\rzie din noapte, c\nd lumea doarme, iar \n jur e lini[te. A[adar, scriu \n buc`t`rie, cu cafeaua [i ]ig`rile l\ng` mine. Cel mai pl`cut loc – din multele prin care am stat – a fost buc`t`ria unui canton CFR din mijlocul unei c\mpii din Banat: cantonul 37. Acolo, la o lamp` cu petrol din por]elan alb-cenu[iu, cu un fluture ro[u imprimat pe ea, am scris prima mea povestire de relativ succes. Se numea „Dans de leb`d` mecanic`“. Îmi amintesc de ea deoarece contrastul e suficient de izbitor ca s` adauge un strop de comic la nostalgie: la o lamp` cu petrol c`reia \i cur`]am sticla cu h\rtie de ziar f`cut` ghemotoc, pe o mas` cu mu[ama ro[ie, br`zdat` de t`ieturi de cu]it, scriam despre oameni prin[i \n capcanele \naltei tehnologii a viitorului. Afar` c\ntau greierii, l`trau c\inii ciobanilor ce-[i plimbau turmele [i fo[g`iau [obolanii, de care m` temeam

c\nd m` duceam la WC-ul din curte. Acum scriu \n buc`t`ria mea, la lumin` electric`. Nu mai aud oi [i [obolani, dar am calculator cu conexiune Internet. Scriu s`pt`m\nal c\te un text pentru Suplimentul de cultur`, lunar pentru Orizont [i Noua literatur`, ocazional ici (\n Dilemateca) [i colo. Am [i blog. Alerg permanent dup` idei [i s\nt mereu \n criz` de timp. S\nt un scriitor lent: un text de 4-5 mii de semne \mi ia c\teva zile de „clocit“ [i 4-5 ore de scris propriu-zis. Mi-ar pl`cea s` scriu un roman. Un rom`nel. Dar acum nu am timp pentru a[a ceva. Am scris textul de fa]` [i trec \n camera de zi, la calculator, ca s`-l culeg. Apoi m` apuc de o traducere pe care o am \n lucru: Leaving Las Vegas. M\ine redactez, traduc, poate scriu un text scurt... Poim\ine la fel. Apropo, cantonul 37 a fost demolat acum c\]iva ani. ■

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

INFO

CV (Carte de Vizit`)

T.O. Bobe Mi-e foarte greu s` m` g\ndesc la mine ca la un om cu carte de vizit`. Am crezut mereu c` a[a ceva au doar oamenii importan]i – mini[tri, doctori, arhiduci –, care, \n loc s` spun` cum \i cheam`, \]i \ntind, ca un gest de favoare, un cartona[ cu numele lor \ncadrat de un chenar auriu. Or, eu m-am considerat \ntotdeauna doar un b`iat din cartierul Coiciu, din Constan]a, un cartier muncitoresc, cu str`zi \nguste [i case din chirpici, unde vara mirosea \nnebunitor a tei [i a regina-nop]ii, a fleici pe gr`tar [i a miez de pepene ro[u, care p\r\ia, cr`p\ndu-se de la sine, \n gr`mezile uria[e de l\ng` Complex. Pe atunci, cur]ile r`sunau de vocile lui Dol`nescu, Irina Loghin [i Gabi Lunc`, prefera]ii oamenilor mari, \n timp ce eu, \mpreun` cu tineretul, a[teptam \n fiecare s`pt`m\n` topurile prezentate la Radiovacan]a de Sever Picu, unul dintre nenum`ra]ii fii ai dasc`lului de la biserica din cartier. Tot atunci [i tot acolo, cu mult \nainte ca toponimul respectiv s` devin` celebru prin titlul c`r]ii lui Andrzej Stasiuk, ascultam cum se apropie, strad` cu strad`, huruitul c`ru]elor de ]igani [i strig`tul nazal „Coarne de la Babadag, face bine la stomac!“. Iarna, m` coco]am \n v\rful patului, cu un castron de orez cu lapte [i scor]i[oar` \n m\ini, [i ascultam cu ochii c`sca]i povestirile semi-fantasy de pe frontul din Rusia, ale bunicului meu. Am fost un copil at\t de gras, \nc\t m-am deplasat prin rostogolire p\n` pe la vreo unsprezece ani, c\nd m-am \ndr`gostit f`r` speran]` de Mihaela. Am [i acum \n fa]a ochilor imaginea ei, \n sarafan, coco]at` pe banc` [i c\nt\nd la ghitar` „Yesterday“. Ca s-o cuceresc, am \nceput s` fac de unul singur exerci]ii fizice [i, drept urmare, am ajuns interdreapta \n echipa de handbal a [colii [i element de baz` \n cea de tetratlon. În aceea[i perioad`, am atins [i culmea \mplinirii literare: ]in minte seara c\nd, pe \ntunecata strad` Dezrobirii de l\ng` Institutul de Marin` Militar`, \not\nd \n noroi, prietenul Stelic` nota de zor catrenele pe care le improvizam din mers [i pe care m` rugase s` le compun, ca din partea lui, pentru Vi[an Lumini]a. Efectul a fost c`, p\n` la urm`, aceasta i-a dat

prietenia ei. Am fost, a[adar, la \nceputuri, ghostwriter. În pofida succesului, n-am mai scris mare lucru p\n` pe la vreo nou`sprezece ani, c\nd i-am promis iubitei mele de atunci c` odat` [i odat` o s` iau Nobelul pentru literatur`. Eram magazioner \n port [i abia peste doi ani, la a patra \ncercare, aveam s` intru la Litere. Cum ea a urmat ASE-ul [i s-a m`ritat cu un t\n`r om de afaceri, nu mi-a r`mas altceva de f`cut dec\t s` debutez. Mi-am semnat produc]iile cu pseudonimul Bobe, pe de o parte, fiindc` nu voiam ca la examene s` fiu recunoscut de profesori, pe de alta, pentru bunicul meu povestitor, care fusese trist \ntotdeauna c` a avut doar dou` fete [i n-are cine-i duce mai departe numele. De[i \mi ]in mereu promisiunile, de Premiul Nobel nu-mi mai pas`. M` mul]umesc cu faptul c`, poate, al`turi de titlurile Tablou de familie, Bucla, Darul lui Mo[ Cr`ciun, Cum mi-am petrecut vacan]a de var` sau Centrifuga, numele Bobe a ajuns \n c\teva unghere ale lumii, purtat \n ni[te col]uri ale min]ii, de prietenii mei care au emigrat definitiv sau temporar. În c`r]ile acestea, am \ncercat, pe c\t mi-a stat \n putin]`, s` scriu doar fic]iune, f`r` nimic autobiografic. Pentru c`, am constatat c` a[a e cum zice Holden Caulfield: „Nu trebuie s` spui niciodat` nim`nui nimic. Cum spui, cum \ncepe s` ]i se fac` dor de to]i“. ■

GLOHPDWHFD PLF SGI

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ J.K. Rowling, autoarea seriei Harry Potter, a intrat \n topul miliardarilor alc`tuit de Forbes (e pe locul 891). Da, [tiu ce o s`-mi spune]i: c` Harry Potter e „de consum“, c` f`r` marketing, f`r` industria filmului [i a gadget-urilor micul vr`jitor n-ar fi ajuns un personaj „de interes global“. Dar nu crede]i – totu[i – c` ar trebui s` trecem peste toate aceste detalii de business [i s` re]inem ideea principal`: c`, totu[i, cineva a c\[tigat un miliard scriind? M. V. ■ Din volumul Lorgean, de Jean-Lorin Sterian: „Înainte de salat` a fost sup`, pe care am terminat-o de parc` pe fundul castronului m-ar fi a[teptat cheia de la centura de castitate a lui Scarlett Johanson“. Hmm… nu [tiam c` Scarlett Johanson are centur` de castitate. S`raca fat`! C. P.-B. ■ Sorin Adam Matei [i-a deschis seria de editoriale din Adev`rul cu un text intitulat „Ofer idei la schimb“. Iat` una dintre ele: „Nu cred \n ideile lui Cioran. Oric\t ar fi el de amuzant, profund [i universal. C\nd Satana \n c`ma[` verde l-a dezam`git, s-a luat la har]` cu cre[tinismul. Din ortodox legionar, cu cruce mare pe piept, a devenit un blasfemiator al lui Dumnezeu. Cred \n ideile intelectualilor pro-

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7 veni]i din România, ajun[i faimo[i \n lume din alte motive dec\t resentimentele personale“. Am citit multe despre Cioran, dar ceva mai fals, mai ieftin [i mai lipsit de idei ca r\ndurile lui S.A.M., nu! Apoi, dac` nu po]i crede \n ceva „amuzant, profund [i universal“, ce mai r`m\ne!? Nu e prima dat` c\nd S.A.M. m` descump`ne[te cu idei at\t de precare. M. C. ■ C\nd Ioana Nicolaie a publicat o carte de poeme despre maternitate, Cerul din burt`, toat` lumea a vorbit despre lipsa de precedent, despre intimitatea afi[at`, despre incompatibilitatea \ntre literatur` [i fiziologie. Concluziei tacite („mamele nu scriu, s\nt scrise“) i s-ar putea opune acum un volum intitulat Maternitate [i crea]ie, al fotografei Moyra Davey, \n care maternitatea este subiectul unor jurnale [i memorii (Doris Lessing, Elisabeth Smart, Adrienne Rich), eseuri (Tillie Olsen, Ursula K. Le Guin), povestiri (Margaret Atwood, Grace Paley). Recenzentul spaniol al traducerii, Francisco Solano, un dur de felul lui, e generos cu antologia: „Despre maternitate [i crea]ie s-au spus multe prostii. În aceast` carte nu ve]i g`si nici una“. S. S. ■ În cadrul Salonului de Carte [i Pres` ce a avut loc \ntre 7 [i 11 martie la Muzeul Na]ional de Istorie din Bucure[ti, standul Editurii Privirea a Asocia]iei „Liga Albanezilor din România“ s-a bucurat, la un moment dat, de o v\nzoleal` [i o forfot` de zile mari. Acest eveniment meteoric [i, b`nuiesc, f`r` precedent \n analele editurii a ap`rut ca urmare a unui zvon confirmat [i teribil: toate exponatele s\nt gratuite. S\nt convins c` \n acest moment CD-ul La v\rsta dragostei al grupului Serenada [i cele 50 de re]ete tradi]ionale ale buc`t`riei albaneze se afl` \n felurite c`mine bucure[tene, a[tept\nd cu \nfrigurare ziua \n care o gospodin` hain` le va veni de hac. M. F. ■ Posacul [i monotonul Copernic nu e singurul astronom celebru imperfect [i deloc idilic (conform, \n continuarea num`rului trecut, Lunaticilor lui Koestler – Humanitas, 1995, traducere de Gheorghe Stratan): Tycho de Brahe, de]in`torul Observatorului astronomic de la Uraniburg [i cel dint\i sus]in`tor al metodei observa]iei riguroase, \[i teroriza ]`ranii de pe mo[ii; Galilei, mai \nt\i foarte hot`r\t [i b`t`ios,

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

a dat \napoi cu toate teoriile sale, \n fa]a amenin]`rilor Inchizi]iei. S-ar zice c` poezia m`sur`torilor stelare r`m\ne doar un loc comun [i c` teoria conform c`reia \ntre om [i oper` e cale lung` se adevere[te. Noroc cu Kepler care, de[i „un copil boln`vicios, cu membre sub]iri, cu o fa]` mare [i palid` (…), defecte grave de vedere (…), furunculoz`, eczeme [i, probabil, hemoroizi (…)“ [i pe deasupra cu o mam` acuzat` c` ar fi fost vr`jitoare, a reu[it s`-[i \nhame „imensele energii psihice derivate dintr-o obsesie ira]ional` la un demers ra]ional“, s`-[i vindece nevroza prin sublimare [i s` descopere trei legi planetare esen]iale, precursoare ale celei newtoniene a gravita]iei universale. I. P. ■ Întrebat de ce scrie, Louis de Bernières (ultima lui carte, P`s`ri f`r` aripi, a figurat pe lista scurt` a Whitbread Novel Award 2004) \[i \ndeamn` compatrio]ii s` nu ezite c\nd exagereaz` sau au de spus o minciun`: „Pe urm`, c\nd e[ti \ntr-o capcan` din cauza minciunilor spuse de tine sau de cunoscu]ii t`i, sim]i nevoia s` spui adev`rul [i te apuci de scris“. Un mecanism care asigur` supravie]uirea literaturii \n veacul vecilor. M. B. ■ „Messe mit Mass.“ Acesta este sloganul sub care s-a desf`[urat, \ntre 21 [i 25 martie, T\rgul de Carte de la Leipzig. Cum ar veni, „un t\rg cu m`sur`“. M`rimea conteaz` – chiar [i c\nd vorbim de metri cubi de carte. Vom reveni cu am`nunte picante de la Leipzig \n num`rul viitor. M. M. ■ O veste, cred eu, bunicic`: \n 2006 s-au v\ndut \n lume 321.600.000 de sticle de [ampanie, cu 4,6% mai mult dec\t \n 2005, an socotit, [i el, excep]ional. Cifra de afaceri nu-i mai pu]in spumoas`: patru miliarde de euro. Aud imediat: bun, bun, [i care-i vestea proast`? Vestea proast` ar fi aceea c` nu putem tr`i f`r` ve[ti proaste nici c\nd bem [ampanie. R. C. ■ A[ vrea s` semnalez apari]ia unui nou idiom: germâna. Aici pute]i \nt\lni formule de o tulbur`toare plasticitate involuntar`, i]ite din desfacerea unor cuvinte germane compuse \ntr-un mot-à-mot românesc al elementelor constitutive. Exemplele care mi-au ajuns la urechi s\nt minunate: „[coala de pomi“ (\n loc

de „pepinier`“), „p`tratul cercului“ (\n loc de „sfert de cerc“), „pe[ti de cerneal`“ (\n loc de „sepii“) – [i ele ie[eau de sub condeiul unui traduc`tor cu un sim] poetic implacabil, oric\t de tr`d`tor altminteri. Limba germân` e, a[adar, o comoar`! Cu pietre pre]ioase, cu perle str`lucite. C. C. ■ O preumblare prin lucrarea Efectele fecund`rii \ncruci[ate [i ale autofecund`rii \n regnul vegetal de Darwin mi-a scos \n cale c\teva fapte botanice care mi se pare c-ar merita s` fie desprinse de acolo [i transcrise aici: 1) Ce a observat Masters? „Un observator meticulos, defunctul d. Masters din Canterbury, m` asigurase c` \ntreg stocul s`u de semin]e a fost odat` «serios impurificat de hibrizi purpurii» din cauza unor verze purpurii care \nfloreau \n gr`dina unui fermier situat` la distan]` de circa 1 km“; 2) Ce a prins Marshall? „Dl W.C. Marshall a prins pe o insul` din Derwentwater […] nu mai pu]in de [apte exemplare dintr-un fluture de noapte (Cucullia umbratica) cu polinii de Habenaria chlorantha lipite de ochi“; 3) Ce r`spuns a primit Darwin? „Ca r`spuns la o \ntrebare a mea, redactorul unei reviste entomologice scrie: «Dup` cum [tie orice colec]ionar de Noctuidae, Depressariae s\nt atrase de zah`r»“; 4) Ce a v`zut Kerner? „Acest autor a v`zut […] un lac \n Tirol acoperit \n a[a m`sur` de polen, \nc\t apa nu mai p`rea albastr`“; 5) Ce spun ziarele? „|n North American Journal of Science, ianuarie 1842, exist` o descriere a polenului m`turat de pe pun]ile unui vapor“. D. S. ■

GLOHPDWHFD PLF SGI

Mircea Vasilescu

Cic` ni[te publici[ti... C`r]ile de articole â&#x20AC;&#x201C; un fenomen editorial?

ÂŠ Lucian Muntean

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

DOSAR De pe la 1830, scriitorii romĂ˘ni, mari [i mici, au f`cut ([i) publicistic`: politic`, social`, moral` â&#x20AC;&#x201C; \n fine, gazet`rie â&#x20AC;&#x17E;de toat` m\naâ&#x20AC;&#x153;. Tot de atunci, paginile gazetelor romĂ˘ne[ti au g`zduit scrierile unor cronicari ori comentatori de tot felul, pe care ast`zi le recitim pentru a descoperi savoarea unor vremuri trecute, mi[carea ideilor, mentalit`]ile [i scriitura specific`. Ă&#x17D;n ultimii ani, volumele de publicistic` au format o ni[` interesant` pe pia]a de carte, c`reia notorietatea autorilor [i foamea de real a publicului \i asigur` un anume succes. La ce bun s`-]i aduni, \ntre coperte de carte, articole, editoriale, comentarii, tablete risipite, de-a lungul anilor, \n pagini de gazet`? La \nceputul anilor â&#x20AC;&#x2122;90, a existat o mare disput` pe tema â&#x20AC;&#x17E;intelectualii [i politicaâ&#x20AC;&#x153;. Unii considerau c` intelectualii trebuie s` se implice \n construirea noii societ`]i democratice, al]ii c`, dimpotriv`, trebuie s` se ]in` departe de politic`. De fapt, foarte pu]ini intelectuali au devenit cu adev`rat politicieni. Cei mai mul]i dintre cei despre care se spunea c` â&#x20AC;&#x17E;fac politic`â&#x20AC;&#x153; \[i exprimau opiniile prin gazete: forma lor de implicare era scrisul, nu fapta. A[a s-a n`scut o produc]ie enorm` de texte pe teme politice, sociale, morale, ale c`ror autori erau poe]i, prozatori, critici literari, esei[ti, pictori ori arhitec]i. Treptat, s-au afirmat noi editoriali[ti [i opinioni[ti â&#x20AC;&#x17E;propriu-zi[iâ&#x20AC;&#x153;, care [i-au dob\ndit notorietatea scriind la gazete. Mul]i dintre ei \[i adun` articolele \n volume. C\teva edituri public` sistematic astfel de c`r]i: Polirom a ini]iat \n 2004 Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Ego. Publicistic`â&#x20AC;&#x153; (\n care au ap`rut 25 de titluri; anterior, \n Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Egoâ&#x20AC;&#x153; ap`ruser` [i culegeri de articole, pe l\ng` memorii, jurnale [i altele); la Curtea Veche, \n Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Actualâ&#x20AC;&#x153;, au ap`rut aproape 20 de titluri (al`turi de alte volume de eseistic`, memorialistic`, studii pe teme sociale [i culturale); f`r` a avea colec]ii speciale, Humanitas, Nemira, Dacia, dar [i edituri

mai mici au \n catalog c`r]i de articole ale unor autori cunoscu]i. Tirajele s\nt, \n medie, plasate \ntre 1000 [i 1500 de exemplare. Exist` \ns` [i succese notabile: la Polirom, cel mai bine s-au v\ndut Dans de Bragadiru [i Fiare vechi de Robert Turcescu (peste 13.000 de exemplare) [i Libertatea urii de Cristian Tudor Popescu (8500 de exemplare), iar la Humanitas s-au v\ndut foarte bine ComĂ¨dii la Por]ile Orientului de Andrei Ple[u (o antologie de texte publicate \n Plai cu boi, Dilema [i alte reviste, peste 24.000 de exemplare) [i Baroane! de Mircea C`rt`rescu (con]in\nd editorialele din Jurnalul na]ional ale scriitorului, 12.000 de exemplare v\ndute). Faptul c` mul]i scriitori au devenit editoriali[ti [i comentatori la gazet` dup` 1990 e \ntru totul natural: edificarea unei societ`]i deschise \n RomĂ˘nia s-a realizat [i prin aceast` form` de exprimare liber` a opiniilor, imposibil` \n vremea comunismului. Ă&#x17D;n acela[i timp, scrisul â&#x20AC;&#x17E;la termenâ&#x20AC;&#x153; [i pe o tem` dat` a dus la un anume tip de profesionalizare a scriiturii: nu inspira]ia [i scrisul \n tihn`, dup` o reflec]ie \ndelungat`, conteaz` \n elaborarea articolelor de ziar, ci capacitatea de argumenta]ie scurt` [i eficient`, darul formul`rilor clare [i expresive, plierea pe real.

GLOHPDWHFD PLF SGI

DOSAR

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

Una dintre primele c`r]i remarcabile de articole politice ap`rute dup` 1990 i-a apar]inut lui Nicolae Manolescu: Dreptul la normalitate: discursul politic [i realitatea (Editura Litera, 1991). Abandon\nd cronica literar` s`pt`m\nal` care \l consacrase drept cel mai important critic literar postbelic, directorul RomĂ˘niei literare a produs, \n schimb, un fel de cronic` politic` a \nceputurilor democra]iei romĂ˘ne[ti. C\nd p`r`se[te teritoriul relativ stabil al â&#x20AC;&#x17E;sistemului literaturiiâ&#x20AC;&#x153; [i p`trunde \n spa]iul haotic al politicii noastre din anii 1990-1991, criticul \[i ia cu el instrumentele [i le folose[te din plin. M`rci ale scriiturii specifice cronicarului literar s\nt prezente [i \n articolele politice: modul de a â&#x20AC;&#x17E;citiâ&#x20AC;&#x153; realitatea la fel de riguros cum cite[te un text, argumenta]ia str\ns`, o asociativitate care creeaz` tensiunea ideilor, judec`]ile ferme, capacitatea de a privi ansamblul evenimentelor, f`r` a c`dea \n capcana actualit`]ii imediate, raportarea la valori substan]iale, nu la conjuncturile tulburi ale momentului. Dreptul la normalitate r`m\ne \ns` un episod singular, c`ci Nicolae Manolescu a abandonat ulterior publicistica politic` propriu-zis`, revenind la articole pe teme preponderent culturale. Un alt critic important, Dan C. Mih`ilescu, [i-a asumat publicistica p\n` la cap`t, ca editor al suplimentului Litere, Arte & Idei (ap`rut ani la r\nd \mpreun` cu Cotidianul), dar [i \n calitate de rubricant la Ziarul de duminic`, Jurnalul

na]ional, RomĂ˘nia liber`, Idei \n dialog, ori ca autor de articole â&#x20AC;&#x17E;la comand`â&#x20AC;&#x153;, cerute de Dilema, 22 [i altele. Seria â&#x20AC;&#x17E;Literatura romĂ˘n` sub ceau[ismâ&#x20AC;&#x153; ap`rut` la Polirom este o adunare [i o punere \n ordine a articolelor pe teme literare, din care reiese o viziune de ansamblu, \n ciuda aparentei â&#x20AC;&#x17E;risipiriâ&#x20AC;&#x153; gazet`re[ti. Dar Dan C. Mihìlescu a publicat [i Bucure[ti. Carte de buc`]i (Editura Funda]iei Pro, 2003), [i Via]a literar` (2 volume, Editura Funda]iei Pro, 2005-2007). Cea dint\i valorific` mai vechea pasiune a autorului pentru Claymoor [i \ncearc` s` trezeasc` â&#x20AC;&#x17E;apetitul celor mai tineri pentru geniul Bucure[tilorâ&#x20AC;&#x153;, a[a \nc\t adun` texte (publicate anterior \n Ziarul de duminic`) despre â&#x20AC;&#x17E;frivolit`]ileâ&#x20AC;&#x153; Capitalei. Dar tonul â&#x20AC;&#x17E;duminicalâ&#x20AC;&#x153; e doar o aparen]`: crema ideilor [i spuma limbajului stau pe o erudi]ie spectaculoas`, care valorific` inteligent textele â&#x20AC;&#x17E;miciâ&#x20AC;&#x153; de odinioar` (cronici mondene, culegeri de documente, \nsemn`ri ale c`l`torilor strìni etc.). Via]a literar` reprezint`, aparent, altceva: un â&#x20AC;&#x17E;jurnal de ideiâ&#x20AC;&#x153; al actualit`]ii culturale, ]inut lunar \n Idei \n dialog, o desf`[urare \n voie a â&#x20AC;&#x17E;subiectivit`]iiâ&#x20AC;&#x153; unui critic care cite[te tot, adnoteaz`, emite judec`]i, leag` lucrurile \ntre ele. Pasionant` este \ns` nu at\t â&#x20AC;&#x17E;consemnareaâ&#x20AC;&#x153; fenomenelor culturale \n sine, c\t miza ideologic`: Dan C. Mihìlescu cite[te c`r]ile, revistele, disputele printr-o gril` care include ideile politice [i sociale, moravurile, crizele identitare na]ional-culturale pe care agita]ia tranzi]iei i le a[az` sub microscop [i sub bisturiu. Ă&#x17D;nc` un pas publicistic, [i \nt\lnim o alt` fa]et` a autorului: Scriitorincul (1999) [i St\ng`cii de dreapta (2001), ap`rute la Editura Dacia, devin Ă&#x17D;ndrept`ri de st\nga (Humanitas, 2005), \ntr-o antologare sever` care sintetizeaz` â&#x20AC;&#x17E;luptele ideologiceâ&#x20AC;&#x153; ale criticului. Dan C. Mihìlescu [i-a exprimat adesea dilema op]iunilor sale intelectuale: refugiul \n bibliotec` pentru a da sinteze ample [i documentate, sau â&#x20AC;&#x17E;risipireaâ&#x20AC;&#x153; \n cro[etatul articolelor cerute de â&#x20AC;&#x17E;cestiunile arz`toare la ordinea zileiâ&#x20AC;&#x153;? Aparent, a optat pentru a doua variant`. Ă&#x17D;n spatele ei \ns` se afl`, sigur` pe sine, umbra â&#x20AC;&#x17E;omului de bibliotec`â&#x20AC;&#x153;, aduc`toare de substan]` p\n` [i \n cea mai sprinten` volut` stilistic` de gazetar. Deschiderea societ`]ii romĂ˘ne[ti nu putea

ÂŠ Lucian Muntean

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7 ■ Petre BARBU Nu am r`bdare s` citesc volumele de publicistic` ale jurnali[tilor sau formatorilor de opinie. Mi se par ni[te p\ini uscate. Prefer s` m`n\nc zilnic por]ia de editoriale calde sau s` \nghit „tabletele“ amare, cu priz` la actualitate, s` fiu sau nu de acord cu ideile lor, s` le admir talentul, s` m` minunez sau „s` vomit“. Gazetarul este un pistolar: ]inte[te evenimentul [i poc la gazet`! Tocmai de aceea, un volum de publicistic` nu m` atrage s`-l deschid, oric\t de sonor ar fi numele de pe copert`. {tiu „ce l-a dus capul“ pe autor \n to]i ace[ti ani \n care a trudit s` scrie articol dup` articol. Este o tez` ipocrit` c` volumele ar fi ni[te „fotografii“ sau „cronici“ ale timpului. Dac` vrei s` consul]i „radiografia“ anilor trecu]i, du-te pe Internet (\n arhiva online a publica]iilor) sau \n bibliotec` (po]i s`-l salu]i [i pe Ion Cristoiu). O astfel de afacere editorial` este expresia orgoliului exacerbat al jurnalistului: s` fie [i el scriitor! S` aib` o carte \n bibliotec`, s` nu fie considerat de cei din jur doar un sc\r]a-sc\r]a la gazet` sau un clampa-clampa la televizor. Îl admir pe Carol Sebastian care mi-a m`rturisit, cu ironie [i dispre], c` nu este interesat s`-[i str\ng` \n volum interviurile „la baionet`“ pe care le-a realizat la Mix FM cu diferite personalit`]i politice sau culturale. Astfel de volume s\nt afaceri bune pentru editorii care pot s`-i conving` pe orgolio[ii gazetari. În fapt, pe editor nu-l intereseaz` con]inutul c`r]ii, ci brand-ul jurnalistului. Din p`cate, pe pia]a noastr` superficial` conteaz` brand-ul, [i mai pu]in cartea. ■ Dan C. MIH~ILESCU De c\nd m` [tiu am fost un adept \nfocat nu doar al foiletonismului [i impresionismului, dar [i al reunirii publicisticii \n volum. Mai \nt\i, pentru c` \ndeob[te românul nu are nici suflu amplu romanesc, nici suflul marilor sinteze. Suferim, cum [tim, de fragmentarism, discontinuitate, plezirism [i adamism perpetuu. Ne sim]im infinit mai bine \n str`lucirile dibace, \n focuri bengale, nu \n exploziile \ndelung preg`tite genistic. Cum ar zice micro-

DOSAR bi[tii, s\ntem mingicari ca brazilienii, nu lucr`m \n re]ea, omogen, nu avem voca]ia echipei, a organiz`rii colective, ca nem]ii [i britanicii. Apoi, fiindc` geniul nostru rezid` \n respira]ia scurt`, dar cu b`taie enciclopedic`. Un eseu, un articol de revist`, chiar [i o cronic` de carte pot avea portan]a, ecourile [i eficien]a unui tratat de estetic`. Cel pu]in \n ce m` prive[te, nu a[ da un text incisiv al lui Paul Zarifopol sau un volum de cronici de Pompiliu Constantinescu (ca s` nu mai spun de averile spirituale adunate \n volume ca Oceanografie [i Fragmentarium) pe un c`r]oi doct al lui Mihalache Dragomirescu. {i nici un volum de „simple“ eseuri (sau editoriale) de Andrei Ple[u, ori de teme manolesciene, pe ditamai mormanul cvasiinutil de bibliografie adunat` de Adrian Marino. În fine, \n al treilea r\nd, cum la noi gazet`ria a fost mana, mania [i pierzania majorit`]ii oamenilor de litere [i idei, e limpede c` datoria acestora e s`-[i salveze copiii de la \nec. S`-[i adune, adic`, periodic risipirea sinuciga[` \n – m`car – iluzia perenit`]ii. Chiar marile noastre istorii literare s-au alc`tuit pas cu pas, pe baza fragmentelor publicate \n pres`. De regul`, se zice c` numai stili[tilor de for]` li se acord` dreptul de a-[i sume]i editorial produc]ia gazet`reasc`. Corect. Dar nedrept. Sigur, zecile de publici[ti care scriu \n presa cotidian` nu prea au cum s` afirme c` textele lor se ridic` la nivelul evalu`rilor din revistele s`pt`m\nale [i lunare. Acestea \ns`, \nsumate la doi, trei ani o dat`, compun fiecare un fragment de cronic` a timpului trecut. Peste ani, la colec]iile de ziare nu vor ajunge dec\t speciali[tii, doctoranzii, chi]ibu[arii, \n vreme ce de la raftul bibliotecii oricine poate avea un ce profit. Tot a[a, suf`r c` realizatorii de talk show-uri culturale de Radio-TV, precum Patapievici, C`t`lin {tef`nescu, Cristian Tab`r`, Eugenia Vod`, Teodora Stanciu [.a., nu-[i transcriu, fie [i selectiv, dialogurile \n c`r]i, a[a cum a [tiut s-o fac` Iosif Sava. Totul se (va) pierde... [i tocmai asta se pare c` ne place al naibii!

Petre Barbu este prozator [i redactor-[ef adjunct la revista Capital, unde scrie despre mass-media [i publicitate. C`r]i publicate: Tricoul portocaliu f`r` num`r de concurs (1993), Ultima tres`rire a submarinului legionar (1997), Dumnezeu binecuv\nteaz` America (1995), Blazare (2005).

Dan C. Mih`ilescu este critic [i istoric literar. Din 1999 realizeaz` la PRO TV emisiunea Omul care aduce cartea. A publicat volumele: Perspective eminesciene (1982), Dramaturgia lui Lucian Blaga (1984), Întreb`rile poeziei (1989), St\ng`cii de dreapta (1999), Scriitorincul (2001), Bucure[ti. Carte de buc`]i (2003), Literatura român` \n postceau[ism. I. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare (2004), Scrieri de pl`cere (2004), Îndrept`ri de st\nga (2005), Literatura român` \n postceau[ism. II. Proza. Prezentul ca dezumanizare (2006), Via]a literar` (2 vol., 2006-2007).

GLOHPDWHFD PLF SGI

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

s` nu-i atrag`, \n disputele de idei, pe cei care aveau exerci]iul spiritului critic, darul formul`rilor succinte, voca]ia judec`]ii de valoare. Alexandru C`linescu, Ion Bogdan Lefter, Adriana Babe]i, C`lin-Andrei Mih`ilescu, Mircea Mih`ie[ ori Carmen Mu[at au explorat, \n comentariile lor, „intersti]iile“ unei societ`]i \n curs de a[ezare, ie[ind din sfera preocup`rilor critice, pentru a se confrunta cu realitatea politic` ori social`. Vocile criticii aduc, \n publicistica pe teme politice, sociale ori morale, un bagaj de instrumente cu care realitatea cea de toate zilele poate fi disecat` mai precis. În plus, perspectiva cultural` asupra „faptului zilei“ croie[te drumul c`tre ceea ce trebuie s` fie dezbaterea de idei \ntr-o societate democratic`.

un text de referin]` al tranzi]iei. Cum se explic` faptul c` un „simplu“ articol de ziar a ocupat un loc at\t de important \n memoria public` recent`? Cu siguran]`, prin prestigiul [i for]a de impact ale autorului. Dar [i prin con]inutul s`u: el rezum` problema esen]ial` a României postcomuniste, \nc` nerezolvat`, \nc` nelini[titoare. Prezen]` publicistic` rar`, Gabriel Liiceanu scrie la gazete doar atunci c\nd simte nevoia de a puncta, din perspectiv` mai ales moral`, c\te un „lucru strig`tor la cer“. Dar articolele sale au \ntotdeauna o gravitate [i o putere de convingere care creeaz` ecou, „pun probleme pe agenda public`“. Apelul c`tre lichele a fost publicat prima dat` \n volum \n 1992 (la Humanitas), iar de atunci se reediteaz` \n permanen]`. Este – ca [i alte articole ale autorului – un tip de publicistic` mai rar \nt\lnit la noi, un mod de a propune „reflec]ia asupra lumii \n care tr`im“, din surse filozofice, dar \ntr-o retoric` accesibil` unui public mai larg. Politice de H.-R. Patapievici (prima edi]ie, Humanitas, 1996) face parte din aceea[i tipologie: cum m`rturise[te autorul, cartea se \nscrie \n „b`t`lia canonic`

Vocile filozofiei La originea implic`rii civice (dac` nu [i politice) a intelectualilor st`, probabil, Apelul c`tre lichele al lui Gabriel Liiceanu. Replicile, comentariile [i cit`rile au f`cut din acest articol

Colec]ia „Ego. Publicistic`“ Colec]ia de publicistic` a Editurii Polirom a debutat cu Robert Turcescu, \n 2004. Era un proiect nou, asumat de editur`, care a crescut mult \n trei ani [i a atins 25 de titluri \n martie 2007 (ultimul ap`rut: N`ravuri române[ti de Ruxandra Cesereanu). Ar putea p`rea un rezultat modest, [i m` gr`besc s` contrazic aceast` eventual` observa]ie: nu e de ajuns s` editezi astfel de c`r]i, mai trebuie s` le [i vinzi. Iar interesul publicului pentru acest gen de scriitur` este totu[i unul limitat. Dac` apeten]a pentru „analiz`“ e uria[` \n cazul telespectatorilor, publicul ce caut` „analiza“ \n coloanele gazetelor sau \n volume este, cu siguran]`, mult mai restr\ns. Este exact aceea[i problem` cu care se confrunt`, de altfel, presa scris` serioas`. Prin urmare, ritmul de publicare se afl` \n leg`tur` direct` cu „eficien]a“ economic` pe care o poate dovedi o astfel de „\ntreprindere“ editorial`.

George Onofrei este coordonatorul Colec]iei „Ego. Publicistic`“ [i redactor-[ef la Suplimentul de cultur`.

Atuul Colec]iei „Ego. Publicistic`“ se dovede[te tocmai faptul c` nu este destinat` exclusiv jurnali[tilor. Ea a inclus [i volume de succes ale unor universitari precum Mihaela Miroiu (Nepre]uitele femei. Publicistica feminist`) ori Daniel D`ianu (Ce vom fi \n Uniune. Pariul moderniz`rii României). Nu ne ferim s` public`m [i vedete ale spa]iului mediatic, \n m`sura \n care acestea au „produs“ texte bune [i foarte bune. Este cazul lui Andrei Gheorghe, care a sus]inut ani de zile o rubric` excelent` \n 24 FUN. O alt` reu[it` este aceea de a fi contribuit la contrazicerea unei prejudec`]i: c` volumele cu „texte adunate din ziar“ nu au o valoare prin ele \nsele. Dar textele de ziar tocmai \ntre copertele unei c`r]i \[i demonstreaz` valoarea, ilustr\nd proiectul coerent al unui autor confruntat cu fatidicul termen-limit`. ■ George Onofrei

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

DOSAR

pentru dreptate [i adev`r“ \nceput` de intelectuali \n 1990 [i dore[te „vindecarea de trecut“ a societ`]ii. Discutarea problemelor grave, esen]iale, pe un ton adesea „exasperat“ ([i asumat ca atare), o formidabil` putere de argumentare [i, nu \n ultimul r\nd, un anume militantism ferm i-au construit autorului un profil distinct, un nume [i un renume, dar l-au f`cut [i ]inta atacurilor venite din direc]ii diferite: na]ionali[tii i-au repro[at anumite formule „tari“ [i l-au inclus pe lista „tr`d`torilor de neam“, noua st\ng` intelectual` l-a etichetat drept na]ionalistconservator [i l-a acuzat de fascism. Dincolo de diferen]e, pe Gabriel Liiceanu [i H.-R. Patapievici \i apropie o atitudine ap`sat`: am\ndoi [tiu s` extrag` din \nt\mpl`rile politicii curente o semnifica]ie ad\nc`, pe care o trateaz` serios [i grav, ca ni[te erudi]i \ngrijora]i de dramele ori de frivolit`]ile Cet`]ii. Exist` \ns` [i alte profiluri de intelectuali care, venind dinspre o forma]ie filozofic` solid`, au abordat subiectele actualit`]ii. Andrei Cornea, pe care probabil c` o bun` parte a publicului \l cunoa[te doar ca „analist politic la revista 22“, f`r` s`-i fi citit c`r]ile de filozofie [i de istoria artei, [i-a adunat \n volum o parte a comentariilor politice propriu-zise (Ma[ina de fabricat fantasme, Editura Clavis, 1995), dar [i rubrica ]inut` \n Observator cultural timp de doi ani. A rezultat Cuvintelnic f`r` frontiere sau Despre tr`darea Anticilor de c`tre Moderni de-a lungul, de-a latul [i de-a dura vocabularului de baz` (Polirom, 2002). Este unul dintre rarele cazuri c\nd publicistica \[i arat` mai bine miza \n volum dec\t \n gazet`: pornind de la un cuv\nt-titlu (Parlament, C\inii, Mini[trii, America, Politica etc.) [i pref`c\ndu-se a face „un exerci]iu sumar de lexicografie distractiv`“, Andrei Cornea analizeaz` erudit [i expresiv felul cum s-au pietrificat \n limb` (pre)concep]ii, stereotipii, erori – un \ntreg rumegu[ care ne \mpiedic` s` \n]elegem [i s` comunic`m. Cea mai mare parte a analizelor politice semnate de Andrei Cornea au r`mas \ns` \n paginile revistelor. În schimb, Andrei Ple[u [i-a publicat \n volume aproape toate articolele ap`rute \n Dilema, Plai cu boi [i alte reviste (Chipuri [i m`[ti ale tranzi]iei, Huma-

nitas, 1995; Obscenitatea public`, Humanitas, 2004; Comèdii la Por]ile Orientului, Humanitas, 2005). Subiectele s\nt diferite – de la politica zilei la comentarii despre filme ori despre dedica]iile c`tre Ceau[escu date de diver[i autori pe c`r]i. Exist` \ns` o unitate perfect` a stilului [i a viziunii: indiferent despre ce ar scrie, autorul st`p\ne[te la perfec]ie arta persuasiunii, bunele reguli retorice, scrie „literar“, cu formule memorabile, cu haz, cu surprinz`toare asocieri ale unor cuvinte pe care cititorul nu le-ar fi „v`zut“ vreodat` \mpreun`. O anume cump`tare a tonului [i \nclina]ia natural` spre deliberare, nu spre verdictul rapid, confer` publicisticii lui Andrei Ple[u o senin`tate \n]eleapt`, \n contrast cu tensiunea \ncruntat` din presa româneasc`. Vocile filozofiei aduc, \n peisajul publicistic, substan]` a ideilor [i rigoare argumentativ`. Faptul c` volumele acestor autori se v\nd bine arat` c`, \n ciuda a ceea ce se crede, dezbaterea public` de la noi are nevoie [i de o astfel de substan]`, nu numai de „subiecte tari“ [i de „stilistic` \ndr`znea]`“.

Vocile literaturii Ajun[i pe meterezele gazetelor de tot felul, scriitorii „propriu-zi[i“, \n sensul restr\ns al termenului (pe scurt, creatorii de poezie [i proz` de fic]iune), au dou` op]iuni: s`-[i extind`, m`car stilistic, opera „de baz`“ \n scrierile publicistice sau, dimpotriv`, s` \mbrace haine noi, s`-[i descopere alte virtu]i. Poeta Ileana M`l`ncioiu, de pild`, scrie o publicistic` vie [i acid`, cu o implicare moral` [i politic` ferm` (Crim` [i moralitate, Litera, 1993; reeditare Polirom, 2006; A vorbi \ntr-un pustiu, Polirom, 2002), poate surprinz`toare pentru cititorii poeziei sale. Ana Blandiana, \n tabletele din Calitatea de martor sau \n Ghicitul \n mul]imi, v`de[te o unitate de stil cu poezia [i proza. Mircea Dinescu \[i „export`“ tr`s`turile limbajului poetic \n textele publicistice: tabletele [i pamfletele sale pot fi citite ca „prelungiri ale poeziei“; sau ca „substitut de poezie“, dat fiind c` \n ultimii ani nu a mai publicat nici un volum de poeme. În schimb, Mircea C`rt`rescu \[i ia rolul de edi-

GLOHPDWHFD PLF SGI

DOSAR

torialist \n serios (Baroane!, Humanitas, 2005), analiz\nd neiert`tor [i rece politichia d\mbovi]ean`. Dar De ce iubim femeile (Humanitas, 2004, record absolut de v\nz`ri printre autorii români, cu 140.000 de exemplare) este o culegere de texte „din reviste“ \n care povestitorul inventiv [i cuceritor din Nostalgia nu \l las` de capul lui pe gazetarul profesionist care scrie „cu deadline“, pe o tem` „la cerere“. Exemplele s\nt nenum`rate [i, z`bovind asupra lor, am descoperi un extraordinar tablou al diversit`]ii. Probabil c` sinteza perfect` dintre proza de fic]iune [i articolul de ziar este exprimat` de Tudor Octavian, „scriitor la ziar“, care poveste[te coment\nd [i comenteaz` povestind, totdeauna cu aceea[i amprent` stilistic`. Dac` publicistica scriitorilor va deveni literatur` peste ani sau dac` va r`m\ne doar o surs` de documentare, pentru istoricii literari ai viitorului, r`m\ne de v`zut, de la caz la caz. Deocamdat`, vocile lor dau via]` unui peisaj publicistic \nc` nematurizat, \n care e nevoie de oameni care scriu bine [i frumos, cu talent literar, \n buna tradi]ie a coexisten]ei pa[nice dintre literatur` [i gazet`rie, specific` culturii române.

Vocile jurnali[tilor Ajungem s` ne sincroniz`m cu restul lumii abia din momentul \n care complet`m panoplia

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7 cu volumele editoriali[tilor [i comentatorilor „puri“, afirma]i [i accepta]i de public, \n primul r\nd prin aceast` calitate. Nu numai esteticieni ca Umberto Eco ori filozofi ca Bernard-Henri Lévy \[i public` articolele de gazet` \n volume, dar [i jurnali[ti ca Leon Wieseltier ori Maureen Dowd de la New York Times. La noi, Cristian Tudor Popescu – care a luat numeroase premii de tipul „jurnalistul anului“, fiind cel mai cunoscut [i cel mai iubit dintre gazetari – [i-a publicat \n volum o selec]ie dur` din vasta sa produc]ie publicistic` (Un cadavru umplut cu ziare, 2001; Nobelul românesc, 2002; Libertatea urii, 2004, toate la Polirom). Citite sau recitite \n carte, la distan]` de evenimentele care le-au generat, articolele sale \i explic` \n bun` m`sur` popularitatea: scrie „literar“, d\nd fr\u liber expresivit`]ii, [i are atitudine, \i d` cititorului senza]ia c` de sub pixul s`u nu ies doar cuvinte, ci s`ge]i care ]intesc unde trebuie. De cu totul alt` factur` s\nt c`r]ile unor autori mai tineri, forma]i la [coala de pres` modern`: Robert Turcescu (Dans de Bragadiru, Polirom 2004; Fiare vechi, 2005) [i Lucian M\ndru]` (Fabrica de t`m\ie, Polirom, 2004) \[i cuceresc publicul nu prin for]a persuasiunii, nu prin juste]ea cauzei pentru care „lupt`“ (c`ci nu lupt`), ci prin instrumentarul mai subtil al jocului de opinii, de ironii, de aluzii. Ei scriu pentru un public mai t\n`r, care nu-i cite[te pe gazetari ca s` ajung` la concluzia lui Jup\n Dumitrache („combate bine!“), ci pentru a-[i confrunta propriile opinii cu ale comentatorilor. Cu totul unic \n t\n`ra genera]ie este Radu Pavel Gheo (Adio, adio, patria mea, cu \ din i, cu â din a, 2003; Românii e de[tep]i, 2004; DEX-ul [i sexul, 2005, toate la Polirom), de o mare inventivitate literar` \n eseuri publicistice care brodeaz` elegant [i spiritual pe marginea realit`]ii. Vocile jurnali[tilor abia \ncep s` se aud` \n lumea editorial`. Ar trebui completate de autorii unor c`r]i de reportaj, deocamdat` aproape absente, sau de investiga]ii jurnalistice pe un caz sau altul, pe o felie de via]` sau alta, [i acestea \nc` nescrise (cu o excep]ie notabil`: Eugen Istodor, Vie]a[ii de pe Rahova, Polirom, 2005, o carte cu [i despre condamna]ii pe via]`).

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

Final deschis La ce bun, a[adar, s` citim asemenea c`r]i (mai ales dac` am citit deja textele cu pricina \n gazete)? Pentru c` le citim altfel. Pentru c` ne dau ocazia s` ne potolim „foamea de real“ [i s` ne definim mai limpede propria viziune despre realitate. Pentru c` ne dau senza]ia unui dialog mai apropiat cu autorii, pe care \i sim]im ca apar]in\nd aceleia[i drame sau comedii cotidiene. Nu \n ultimul r\nd, pentru c` – I-am \ntrebat pe doi jurnali[ti pe care publicul \i cunoa[te mai ales de la televiziune de ce [i-au adunat \n volume articolele ap`rute \n Dilema veche, ce motiva]ii [i ce a[tept`ri au avut de la aceast` nou` experien]` publicistic`.

■ Lucian MÎNDRU}~ Nu eu le-am adunat, ci Doina Ru[ti. Ea credea \n articolele acelea mai mult dec\t mine. Motiva]ii? M-am g\ndit c` d` bine s` m` duc \n vizit` la c\te o m`tu[`, un amic, un [ef [i s`-i dau cartea cu autograf. Nu [tiu c\te s-au v\ndut, dar nu cred c-a fost un mare succes. Str\nsesem cam mult \n mine, vorba aceea, [i-au ie[it multe pagini [i pre] mare. În plus, e dificil, c\nd ai un profil public s` zicem „u[urel“, s` te rebranduie[ti ca autor de eseuri. Nu merge, cine cump`r` Trabantul de curse? {tiam toate astea, a[a c` a[tept`rile au fost cumin]i. La al doilea volum [tiu ce s` fac – mai pu]in text, materiale inedite [i promovare. Dar cine s` se mai \ncurce cu mine (a[tept provoc`ri...)?! ■ Robert TURCESCU Ideea nu mi-a apar]inut. „Vinova]i“ s\nt cei de la Polirom. La \nceput mi s-a p`rut nepotrivit, apoi a intervenit Silviu Lupescu, directorul editurii, care mi-a spus c` textele mele din Dilema i se par ni[te fotografii ale României de azi [i c` ar fi bine s` le pun \ntr-un album. Care a devenit volum. De

DOSAR privite \n ansamblu – ele dau o dimensiune important` culturii contemporane. Românul s-a n`scut poet, dar destinul l-a \ntors cu fa]a spre eseistic` [i publicistic`. Între toate nesiguran]ele [i crizele identitare, politice sau sociale, \ntre toate lipsurile modernit`]ii noastre ne\ncheiate, un lucru pare limpede: avem o bogat` „cultur` a opiniilor“. {i o consistent` dorin]` de a le exprima. ■

publicistic`. A[a a ap`rut Dans de Bragadiru, apoi a venit pe lume Fiare vechi [i nu-mi pare rù. S\nt ziarist, produsele mele media trìesc, \n cel mai bun caz, c\t musculi]a de o]et: 24 de ore. Asta na[te o stare de frustrare \n orice ziarist, mai ales c`, atunci c\nd vorbim despre texte ap`rute \n periodice, ]i se pare c` unele dintre ele ar merita o via]` mai... lung`. S\nt texte \n Dans de Bragadiru care au, din p`cate pentru România, o acut` actualitate, de[i ele au fost scrise \n urm` cu patru-cinci ani. S\nt texte care vorbesc \n termeni critici despre lumea politic`, alegeri, mizeria de pe str`zi, viteza \n care trìm... Fotografii ale lumii române[ti, cum spunea Silviu Lupescu. A[tept`ri n-am avut multe. Am avut o str\ngere de inim` la g\ndul c` volumul ar putea fi cump`rat doar pentru faptul c` se \nt\mpl` s` am de c\]iva ani [i o emisiune de televiziune. Am r`suflat u[urat c\nd m-a oprit \ntr-o zi pe strad` o doamn` care mi-a spus c` a citit de c\teva ori Dans de Bragadiru [i c` a g`sit texte care-i plac foarte mult. Apoi am \nceput s` primesc e-mail-uri cu vorbe frumoase despre carte. Apoi am aflat c` a fost cel mai bine v\ndut volum de publicistic`, dup` De ce iubim femeile al lui C`rt`rescu. {i, \n fine, mi-am descoperit c\teva texte pe diverse bloguri, iar unii dintre cei ce le postau acolo habar n-aveau cine le scrisese. Cineva m-a \ntrebat dac` nu m` enerveaz` asta. Dac` m` enerveaz`?! Dimpotriv`, m` bucur` p\n` la uimire; prietenii (autori) \n]eleg de ce...

GLOHPDWHFD PLF SGI

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

Trei \ntreb`ri pentru Mircea ANGHELESCU Cum evalua]i volumele de publicistic` din perspectiva istoriei literare? S\nt doar o resurs` documentar` pentru a identifica ideile, \nt\mpl`rile, curentele de opinie dintr-o anumit` epoc`? Pot deveni, \n timp, literatur` [i pot fi citite „\n sine“, „de pl`cere“? Publicistica este un gen \n sine, nu doar o modalitate de a exersa pentru proiecte „majore“, [i din acest punct de vedere nu cred c` o monografie sau un roman are mai multe [anse la durat` adev`rat` dec\t un eseu, un column, un entrefilet: e doar altceva. S\nt anumite subiecte care nu se preteaz` dec\t la un astfel de comentariu [i e foarte adev`rat c` acest gen p`streaz` amprenta inconfundabil` a momentului, cu savoarea autenticit`]ii lui. Într-un fel, cu timpul, ele pot deveni \ntr-adev`r literatur`, desprinse adic` de con]inuturile concret-istorice. Pe de alt` parte, [i literatura este un foarte important document, cel mai important document narativ asupra trecutului care d` seam` asupra lucrurilor cu adev`rat importante: cum am [ti ce valoare avea un z\mbet, ce act \ndr`zne] era acela de a adresa – ne\ntrebat – cuv\ntul unei persoane mai \n v\rst`, ce furtuni de imagina]ie st\rnea o glezn` z`rit` fugitiv, sub o crinolin`, f`r` m`rturia literaturii? Într-un fel, da, cred c` textele publicistice devin literatur`, un fel de instantanee sau „momente“ caragiale[ti. De la 1848 \ncoace, to]i scriitorii [i criticii literari români, mari sau mici, au f`cut publicistic`. În general, istoria literar` acord` locul meritat acestui segment al operei lor? Chiar \nainte de 1848, putem spune. Istoria literar`, la noi, n-a fost prea generoas` cu acest segment interesant pentru c` el trebuia c`utat \n colec]ii vechi de ziare, \n bibliotec` adic` (pu]ine texte au ap`rut \n volum), [i pentru c` opinia curent` le-a trecut mai pe toate la categoria „documentar“. De fapt, g`sim aici texte dintre cele mai savuroase, mai lizibile pentru c` s\nt mai directe. Nu numai Heliade R`dulescu, care transpune \n sistem doar o parte din

Mircea Anghelescu este profesor de istoria literaturii române la Facultatea de Litere a Universit`]ii Bucure[ti. A realizat excelente edi]ii critice din Nicolae Filimon [i al]i scriitori din secolul al XIX-lea. A publicat, printre altele, volumele: Preromantismul românesc (1971), Literatura român` [i Orientul (1975), Lectura operei (1986), Echilibrul \ntre antiteze. Heliade – o biografie (2001).

aceast` publicistic` (Biblicele, Echilibru \ntre antiteze), dar [i Bolliac, Pantazi Ghica, Filimon [i mul]i al]ii. Hasdeu a crescut \n cota lui literar` dup` ce Mircea Eliade i-a explorat [i editat publicistica uitat`. Din publicistica asta se nasc critica de art`, eseistica intelectual`, medita]ia asupra activit`]ii politice [.a. Valorizarea [i dezvoltarea genului publicistic \ncep \n interbelic tocmai ca efect al descoperirii autenticit`]ii [i a „autenticismului“. Publicistica nu este un produs anonim [i amorf, ea valoreaz` c\t valoreaz` publici[tii care o scriu. Eroarea noastr`, explicabil` p\n` la un punct, este c` ne-am obi[nuit s` judec`m publicistica dup` criterii str`ine genului. O publicistic` social` [i moral` de prima m\n` ca aceea a lui Arghezi (foarte ampl`, ap`rut` abia \n ultimii ani \n seria de „opere fundamentale“) e practic necunoscut`, la fel aceea cet`]eneasc` a lui I. Minulescu (despre Bucure[ti, dar nu numai) etc. Exist` \n gazetele interbelice o profuziune de texte de acest fel (despre mahalale, despre prostitu]ie, despre s`r`cie, despre urbanism) care completeaz` [i uneori dep`[esc literatura, fie prin cuprindere, fie chiar prin pitorescul descriptiv. De ce se spune adesea despre autorii care n-au publicat dec\t (sau mai ales) volume de cronici [i articole c` „n-au oper`“, c` s\nt „simpli publici[ti“ sau „foiletoni[ti“? Cred c` e o eroare. Cunosc pu]ini publici[ti care s` nu fi f`cut dec\t publicistic`. Între criticii literari, cel mai proeminent este Perpessicius, [i tocmai el este cel care a dat (sau m`car a \nceput) prima edi]ie Eminescu cu adev`rat critic`. Mai to]i au dat fie c\te o monografie-dou` (Pompiliu Constantinescu, {erban Cioculescu), fie un roman sau un volum de nuvele. În spa]iul publicisticii – s`-i zic jurnalistice – s\nt [i ast`zi c\teva prezen]e remarcabile [i cred c` asist`m la maturizarea [i relansarea acestui gen care poate atrage spre literatur` mul]i cititori, iar pe unii scriitori i-ar putea conecta mai repede la modernitate.

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D E C U PA J E

Muzeul Aba]iei (Echternach). Muzeul de Preistorie. Muzeul de Arhitectur` Rural`. Muzeul didactic despre via]a cotidian` \n epoca roman`. Expozi]ie de ma[ini industriale textile. Muzeul Tiparului [i Muzeul Jocului de C`r]i „Jean Dieudonné“. Muzeul Folcloric [i Viticol „A Possen“. Muzeu folcloric \n aer liber (Schwebringen). Muzeul vinului. Parcul Industrial [i Feroviar de la Fond-de-Gras. Muzeul „Eugène Pesch“ (minerale [i fosile). Muzeul Municipal (Dudelange). Muzeul regional al femeilor \nrolate cu for]a. Muzeul Na]ional al Rezisten]ei (Esch-sur-Alzette). Muzeul Cale[tilor. Muzeul Rural (Roeser). Muzeul Na]ional al Minelor. Casa cultural` [i istoric` „A Gaddler“. Muzeul Rezisten]ei (Schifflange).

Alexandru C`linescu

Muzee [i expozi]ii Muzeul ol`ritului. Muzeul feroviar \n aer liber. Muzeul Na]ional de Istorie Militar`. Conservatorul Na]ional de Vehicule Istorice. Muzeul de Istorie a Braseriei din Diekirch. Muzeul albinei. General Patton Memorial Museum. Muzeul viu al Carierelor de Ardezie. Expozi]ie permanent` de sculpturi \n aer liber. Muzeul 385th Bomb Group. Muzeul rural „A Schiewessch“. Muzeul Na]ional al Artei Berii [i al T`b`c`riei. Muzeul B`t`liei din Ardeni (Wiltz). Muzeul Muzicii. Muzeul Vechii Mori. Tun german Pak 43 [i tun 15 cm sFH18. Muzeul Draperiei. Expozi]ie de machete de Castele Luxemburgheze. Muzeul B`t`liei din Ardeni (Clervaux). Muzeul Juc`riei. Muzeul Rural viu al Calului de Trac]iune din Ardeni. Muzeul Fostei Mine de Cupru. Casa lui Victor Hugo – Muzeul Literar. Muzeul de Art` Rustic` [i Muzeul P`pu[ii [i al Juc`riei.

(Am \nregistrat aici muzeele [i expozi]iile din diferite localit`]i ale statului Luxemburg – 2587 km2, 460.000 de locuitori –, de la satele cele mai mici – 200-300 de locuitori – p\n` la al doilea ora[ ca m`rime al ]`rii – Esch-sur-Alzette, 27.000 de locuitori. Am l`sat la o parte castelele, bisericile, vestigiile romane, precum [i o sumedenie de atrac]ii mai „frivole“. N-am introdus „obiectivele“ din capitala Luxemburg – 75.000 de locuitori; ghidurile indic` acolo cel pu]in 15 muzee [i expozi]ii permanente.) ■

GLOHPDWHFD PLF SGI

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

sese“, \n pendularea dintre meseria de reporter [i cea de scriitor, \n con[tiin]a faptului c` „era popularizabil [i totodat` mai erau \n vigoare afi[ele care-l decretau – ca \n western-urile devenite [i ele «rulabile» – «wanted»“, scriitorul g`se[te resortul de a \ncerca „o documentare niciodat` trìt`, aceea despre el, numai despre el, din care nu putea extrage nici o transla]ie, nu putea inventa nici o masc`, nu dorea – aceasta era cea mai grav` revela]ie – abilitatea nici unui decalaj \ntre minor [i major“. Aceast` pl`m`dire de sine (nu mai pu]in genez` [i \nviere, dup` cum sugereaz` repetatele trimiteri culturale) este anevoioas`, trece prin elanuri [i dorin]a de a fi pl`cut tuturor, prin „curajul de a fi prudent“, „pofta de adev`r integral“ [i inten]ia de a ajunge „om nou, f`r` g`rgùni“, prin umilin]e, st`ri de culp` [i „ancestrala lui nevoie de a-[i cere iertare“, prin \ntreb`ri anxioase puse de al]ii sau de sine \nsu[i („Ce mai \nsemna \nfr\ngerea mizeriei [i s`r`ciei \n care se zb`teau milioane de oameni, dac` Babel putea fi ridicat de acas`, f`r` s` se mai [tie de el?“) [i, mai presus de orice, prin intoxicarea cu feerii. De-abia la cap`tul lor, din comedia tonic` a propriei vie]i [i \n pagini de nebunie care \l \mbin` pe Tat`l cel ceresc (Caragiale) cu Gogol apare un dublu necru]`tor care \ncepe s` spun` eu: „(M`) duru, multe zile, multe nop]i, p\n` \n ziua a [aptea c\nd, deloc odihnit, c\tu[i de pu]in dornic de odihn`, v`zui, av\nd capul limpede, c` r`bdarea mea, \n a-l l`sa s` se otr`veasc` cu zile feerice, fusese un lucru bun“. Eliberat de supunerea la feerie, dogm` [i revolu]ie, acest eu autentic, dilematic [i nuan]at (ce nu renun]` \ns` nicidecum la umor) va \ncepe s` dea „doloradiografii“, unele din cele mai rezistente radiografii artistice ale acelui timp convulsiv din obsedantul deceniu, \n care umblau pe str`zile cet`]ii Leonte Rùtu, Petru Dumitriu, Nicolae Labi[, Marin Preda, Tita Chiper, Belu Zilber, Radu Petrescu (\ntre al]ii), tot at\]ia eroi care, al`turi de cei cobor\]i din bibliotec`, i-au ajutat lui Radu Cosa[u s` se \nt\lneasc` pe sine [i pe care G`rgùnii, aceast` carte inegalabil`, \i re\nsufle]e[te, sub nume propriu sau \n travesti. ■

Otr`virea cu zile feerice Radu Cosa[u Supravie]uirile 5. G`rg`unii Editura Funda]iei PRO, 2006

35 lei

Ciclul autobiografic Supravie]uiri (19731989) de Radu Cosa[u, oper` despre care Ov.S. Crohm`lniceanu scria c` este cea mai interesant` scriere despre obsedantul deceniu (pentru c` „a vorbi f`r` complezen]` despre tine, recunosc\ndu-]i orbirile, m`rginirile [i la[it`]ile dovede[te o \ndr`zneal` artistic` rar`“), a ajuns \n edi]ia a doua, non varietur, ini]iat` \n 2002 cu titlul Supravie]uirile, la volumul 5, G`rgùnii. Sub acest titlu (cel original, previne „Nota autorului“, neacceptat \ns` de cenzur`) se reg`se[te, cu unele modific`ri (a ie[it a[a-numita – [i interesanta – Bibliografie de tipar care relua secven]e din textele anilor ’50), volumul Cap limpede (1989), singurul din ciclu \n care scriitorul a renun]at la „meseria de nuvelist“, la construc]ia \ntemeiat` pe principiul prozei scurte, pentru un continuum narativ dispus \n dou`sprezece capitole. În continuarea periplului autobiografic din volumele precedente (\nceput cu scene din copil`rie [i ajuns aici la ultimele episoade ale tinere]ii) s\nt re]inute acum [apte zile din iulie 1961, \n care autorul prime[te dreptul de a publica o carte (o comedie tonic`) [i, totodat`, un avans substan]ial, peregrineaz` efervescent prin libr`rii [i ber`rii, joac` poker [i \nt\lne[te, \n casa unor fo[ti ilegali[ti, un recent de]inut politic, cite[te din Biblie [i din Înfr\ngerea lui Fadeev, are amintiri [i aspira]ii, \ntre]ine conversa]ii sprin]are cu gazda, menajera, adversari [i confra]i, face un drum la Bicaz \n cùtarea unei foste iubite, tumefiat` de durerea de din]i [i \nrìt` la g\ndul c` el nu va reu[i s` scrie altceva dec\t „fleacuri simpatice“. Aceste zile aparent oarecare, fixate voit \n derizoriu („\n fa]a \ntreb`rilor prea dramatice se trata cu derizoriul“), s\nt, de fapt, unele hot`r\toare pentru biografia scriitorului. În \ns`[i ambiguitatea condi]iei sale, \n „decalajul dintre ce trìse [i ce scri-

Sanda Cordo[

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

EugĂ¨ne Ionesco \n oglind` Matei C`linescu, EugĂ¨ne Ionesco: teme identitare [i existen]iale Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;RomĂ˘nii din Parisâ&#x20AC;&#x153; Editura Junimea, 2006

Dup` hiatusul comunist â&#x20AC;&#x201C; c\nd un studiu de pionierat precum Anatomia unei nega]ii a fost \mpiedicat s` apar` â&#x20AC;&#x201C; ultimii ani au adus o proliferare a c`r]ilor despre Eugen Ionescu / EugĂ¨ne Ionesco. Pe l\ng` scrierile pariziene apar]in\nd lui Lucian Raicu, Ecaterina Clevynen-Serghiev, Marie-France Ionesco, volumele â&#x20AC;&#x17E;romĂ˘ne[tiâ&#x20AC;&#x153; apar]in\nd Martei Petreu, Simonei Modreanu [i Laurei Pavel, dar [i abord`rile biografice sau analitice fragmentare, secven]ele documentar-memorialistice de tot felul [.a.m.d. vin s` configureze un portret tot mai complex al â&#x20AC;&#x17E;scriitorului \n secolâ&#x20AC;&#x153;. Cele mai noi titluri \n materie s\nt volumul-eseu despre T\n`rul Eugen Ionescu al lui E. Simion [i monografia EugĂ¨ne Ionesco. Teme literare [i existen]iale de Matei C`linescu. Exemplar prin anvergur` [i acuitate analitic`, radiografie \n palimpsest a biografiei omului \n oglinda operei, ultimul reu[e[te nu doar s` \nchid` cu brio discu]ia deschis` de rechizitoriul Alexandrei Laignel-Lavastine, ci [i s` ofere cea mai complet` imagine de p\n` acum a personalit`]ii dramaturgului franco-romĂ˘n. Abord\nd cu binecunoscuta-i fine]e calm`, tacticoas`, opera ionescian` (\n special cea postbelic`), Matei C`linescu o â&#x20AC;&#x17E;epuizeaz`â&#x20AC;&#x153; [i, totodat`, o relanseaz` pe coordonatele interculturale [i transestetice ale â&#x20AC;&#x17E;temelor identitare [i existen]ialeâ&#x20AC;&#x153;. Avatarurile dublei identit`]i [i tensiunea interioar` pe care acesta o presupune, c`ut`rile [i fantasmele biografice s\nt explorate cu aceea[i pasiune lucid`: pies` cu pies`, scriere cu scriere, f`r` a pierde nici un moment din vedere fundalul istorico-biografic, dar [i f`r` a trivializa \n vreun fel interpret`rile de ad\ncime. O tem` recurent` o constituie raporturile dintre identitatea romĂ˘neasc` (patern`, â&#x20AC;&#x17E;periferic`â&#x20AC;&#x153;â&#x20AC;Ś) [i cea francez` (matern`, a[a-zic\nd â&#x20AC;&#x17E;central`â&#x20AC;&#x153;, cu enigmatice r`d`cini evreie[ti) a autorului Lec]iei, examinate at\t

RECENZII de pe coordonatele unei RomĂ˘nii frustrante prin â&#x20AC;&#x17E;minoratulâ&#x20AC;&#x153; ei cultural [i terifiante prin â&#x20AC;&#x17E;rinocerizareaâ&#x20AC;&#x153; totalitar`, c\t [i de pe coordonatele exilului parizian, exil nevrotic, la \nceput, nostalgic [i fantasmatic, mai apoi. Compromisul existen]ial din perioada c\nd scriitorul a activat ca func]ionar [i â&#x20AC;&#x17E;ambasadorâ&#x20AC;&#x153; al culturii romĂ˘ne pe l\ng` Guvernul de la Vichy e citit \n cheia unei minima moralia a supravie]uirii, iar raporturile dramaturgului cu modelele romĂ˘ne[ti sau franceze s\nt discutate, via Harold Bloom, \n termeni de â&#x20AC;&#x17E;anxietate a influen]eiâ&#x20AC;&#x153;. Un alt filon semnificativ al demersului \l constituie evolu]ia rela]iilor exilatului Ionesco cu Mircea Eliade [i Emil Cioran. Cu deosebire modul \n care dramaturgul â&#x20AC;&#x17E;dialogheaz`â&#x20AC;&#x153; â&#x20AC;&#x201C;- \n AmedĂŠe oĂš comment sâ&#x20AC;&#x2122;en dĂŠbarasser â&#x20AC;&#x201C; cu nuvela Un om mare a lui Eliade, \nlocuind metafora geniului / supraomului ne\n]eles, retras \n mun]i precum legionarii, cu metafora etic` a â&#x20AC;&#x17E;cadavrului din dulapâ&#x20AC;&#x153; este plin de \n]elesuri [i sub\n]elesuri. El trimite, de altfel, direct la lectura politic` a nuvelei eliade[ti avansat` \n Despre Ioan Petru Culianu [i Mircea Eliade (volum care, prin echilibrul nuan]at, pluralismul interpretativ [i responsabilitatea etic`, a dat diapazonul impresionantei abord`ri monografice a lui Florin }urcanu). Matei C`linescu face mereu naveta \ntre biografie, istorie [i straturile operei, \ntre via]` [i vis, \ntre datele diferitelor â&#x20AC;&#x17E;identit`]iâ&#x20AC;&#x153; ionesciene. Pasionant, detectivismul s`u psiho-biografic [i hermeneutic, brevetat \n eseurile despre relectur`, este unul umanist [i foarte uman: de o claritate clasic`, dar [i de o subtilitate baroc`, lipsit` de orice parapon terminologic, dar asimil\nd creator toate achizi]iile importante ale studiilor literare din ultimele decenii, monografia extinde preocup`rile mai noi ale autorului pentru destinele â&#x20AC;&#x17E;marilor exila]iâ&#x20AC;&#x153; ai genera]iei interbelice. Ea se cuvine citit` [i \n rela]ie cu volume memorialistico-diaristice precum Amintiri \n dialog sau Un fel de jurnal, c`ci \n epura comentariului se \ntrev`d nu doar â&#x20AC;&#x17E;temele identitare [i existen]ialeâ&#x20AC;&#x153; ionesciene, ci [i cele ale lui Matei C`linescu \nsu[i, nostalgiile, \ntreb`rile [i obsesiile propriei condi]ii de exilat. Fidel p\n` la cap`t â&#x20AC;&#x17E;obiectuluiâ&#x20AC;&#x153;, criticul [tie c` \n]elegerea celuilalt trece prin exerci]iul secundar al \n]elegerii de sine. â&#x2013;

17 lei

Paul Cernat

GLOHPDWHFD PLF SGI

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

\nvecinat cu Mointown, Khomatown [i Bohoosh, iar despre locuitori, rolanzii, afl`m c` „preferau s` fie considera]i handicapa]i, ca s` primeasc` ajutor social. Unii mai \ntreprinz`tori cultivau canabis, c\]iva \[i pierdeau vremea \ncerc\nd s` pescuiasc`, [i numai o mic` parte se \ndeletnicea cu furti[agurile sau cu prostitu]ia, restul fiind ocupa]i \n alte activit`]i, cum ar fi a[a-zisele adop]ii interna]ionale“. Autorul [arjeaz` maximal [i pe toate planurile, de la explica]iile stupefiante (spre exemplu, ideea radarului ar fi fost preluat` de la un român, Vasile Dimitrescu, de Nikola Tesla, el \nsu[i un fel de româna[ de-al nostru, de prin Banat, unde p\n` azi numele Tesla sau Teasl` e unul r`sp\ndit) la portretistic` (personajele s\nt amatoare de panseuri filosofice, astfel \nc\t te miri unde dai peste c\te un citat din Platon, Bertrand Russel ori peste interpret`ri ale teoriilor unor Ilya Prigogine sau David Bohm, \n mijlocul celei mai banale conversa]ii), ideea fiind inconsisten]a realit`]ii – „realitatea e un efect condi]ionat“. Evenimentele curg \n cascad`, unele din altele, de la diploma]ia secret` româneasc` ajungem \n via]a privat` a Christinei, care b`nuie[te c` so]ul ei e agent secret, de aici trecem \n lumea „v\n`torilor de suflete“, cu un Pablo Cârlan c`ruia i-a fost [tears` memoria de americani [i care scrie memoriile lui Nicolae Ceau[escu, primite telepatic, pentru ca \n ultima parte a c`r]ii s` ie[im din scenariul fabulos [i s` ajungem treptat \ntr-o realitate româneasc` tot mai seac` [i mai trist`. Pe m`sur` ce v`lurile fic]iunii [i inven]iei cad, se instaureaz` accentuat ne\ncrederea, personajele se dovedesc in[i banali sau simpli mitomani, iar cititorului nu-i r`m\ne dec\t s`-[i aminteasc` de povestea cu cretanii. Sub haina \n[el`toare a unui discurs voit precar, Petru Cimpoe[u vorbe[te (ca [i \n Simion Liftnicul) despre români [i tarele lor, \ntr-un roman de un umor nebun, reu[ind iar`[i s` fie postmodern f`r` s`-[i propun`.

Despre rolanzi, numai de bine Petru Cimpoe[u, Christina Domestica [i V\n`torii de suflete, Editura Humanitas, 2006

29 lei

Dou` titluri de capitol din romanul lui Petru Cimpoe[u ascund filosofia din spatele c`r]ii: „To]i cretanii s\nt mincino[i“ [i „Toate pove[tile s\nt adev`rate“. Cele dou` trebuie luate \mpreun`, \n acela[i timp, [i astfel ajungem la formula literar`, numit` de autor „fic]iunea adev`rat`“. Cimpoe[u \[i deleag` un narator paranoic, senza]ionalist, care \ns`ileaz` elemente de realitate româneasc` strict autentic` (de la Nicolae Ceau[escu, la Revolu]ie, articole de ziar, noul protocronism ce sus]ine c` istoria omenirii \ncepe \n Carpa]i, MISA etc.) \ntr-un scenariu halucinant, de dimensiuni planetare, din care nu lipsesc conspira]iile interstatale, hipnoza colectiv`, modific`rile genetice av\nd ca rezultat crearea „meta-omului“, extratere[trii, toate duc\nd la o posibil` apocalips` sui generis \nsemn\nd nu extinc]ia, ci sf\r[itul lumii a[a cum o [tim acum. În derularea pove[tii, care porne[te de la ipoteza c` România de]ine \n secret o insul` \n Pacific, numit` Roland, obiect de disput` cu Statele Unite [i de care depinde \ns`[i ordinea mondial`, autorul pune la b`taie toate stratagemele romanului poli]ist [i de spionaj, logica argumentativ` a unor Pavel Coru] sau Ion }ugui, specula]ia [tiin]ific` à la Houellebecq, onomastica transparent` [i sarcastic` de tip San-Antonio (personajele se numesc Khapsek, Jegg, Pruritanal, John Godbread, Naggie Waxx) [i, mai ales, un discurs narativ perfect ]inut \n fr\u, care se modeleaz` inteligent \n func]ie de situa]ii [i personaje. La nivel secund, povestea cu rolanzi [i extratere[tri este o satir` social` vag disimulat`: Insula Roland (\ncerca]i lectura „RO-land“) are drept capital` Bhakko, ora[

■ Lumini]a Corneanu

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

Stand-up poetry Marius Ianu[, {trumfii afar` din fabric`! Editura Cartea Româneasc`, 2007

Indiferent de gradul de cultur` al cititorului, de imaginea fabricat` despre sine, lectura {trumfilor nu-l poate l`sa rece. E drept, nu pot s`-mi imaginez cum apare ea cuiva imun la [i strìn de mitul Ianu[, mit pe care poezia lui \l perpetueaz` \ntr-un ecou \n pierdere de intensitate, dar care continu` s` par` interminabil. Lua]i bunòar` primul poem, „Oblio“: „s\nt cumva un bìat aiurea, nefiresc / dar nu o victim` – Dumnezeule! – / nu exagera]i / s\nt un poet cu faim`…“ Textul \l are \n centru pe \nsu[i cel numit Ianu[. Numele nu trimite \ns` la un „[trumf“ sau, cum \ndemna \nsu[i poetul, la un bìat cu „[trumfi“ \n cap, ci cu precizie la un eu biografic construit en détail dintr-o succesiune de seduc]ii excesive, desf`[urate \n ultimii zece ani: de la umilin]a studentului refuzat de fete (da, da, o s` zic` cineva, ca un personaj houellebecquian) la teribilismul poetului-vedet` care-[i afi[eaz` portre-

Lumea ca ubliet` Gabi Eftimie, Ochi ro[ii polaroid. Acesta este un test Editura Vinea, 2006

Dintre foarte tinerii autori ai ultimei promo]ii de poe]i de la R\[ca (unde func]ioneaz` un program de creative writing, ini]iat de poetulc`lug`r Adrian Urmanov), probabil cea mai talentat` este Gabi Eftimie, o unguroaic` de 25 de ani din Sf\ntu Gheorghe. Poezia ei – laconic` – are ceva din cruzimea rece a filmelor lui Tarantino [i \mprumut` mult, lexical [i grafic, din limbajul chat-ului. Decorul poemelor sale este o lume factice, denaturalizat`, care tocmai prin acurate]ea ei

RECENZII tul \n galeria de chipuri ale scriitorilor români din holul Facult`]ii de Litere; de la neputin]a unui fetus matern care refuz` s` creasc` la machismul ultragiant al celui care-[i introduce un penis negru „\n gura ta, România“, de la individul persecutat de lume la scandalagiul care a reu[it s` se certe cu absolut to]i pontifii literari. Poezia lui Ianu[ pune \ns` o problem` pe care literatura sf\r[itului de secol XX doar a sugerat-o: este de fapt poetul un scriitor de poezie sau, al`turi de predicator [i de \n]elept, de actor [i de muzician, produsul lui apar]ine de fapt unui artizanat popular [i charismatic? Desigur, \naintea lui au fost beatnicii, Ianu[ nu e un pionier, iar cu mult` vreme \n urm` au fost poe]ii „pe butoaie“. Eu cred c` Ianu[ scrie poezie numai pentru c` textul este, ast`zi, ambalajul produsului. Multe din textele lui s\nt proaste, ca texte, dar nu [i ca poezie. Poate c`, \ntr-o perioad` \n care num`rul de c`r]i se \nmul]e[te vertiginos [i-n care pe frontispiciul unora din ele scrie prezum]ios „interzis pro[tilor de orice fel“, cineva care cere tocmai adeziunea acestora nu poate trece neobservat, chiar dac` mul]i litera]i sub]iri \[i vor mu[ca buzele pentru a-[i refuza libertatea de a fi, m`car o dat`, pro[ti. ■

19,95 lei

Alexandru Matei

geometric` [i excesul obiectual nu mai poate genera nostalgie [i nu mai are resurse pentru a produce lirism. O lume ca o ubliet`, mobilat` tehnic dup` ultimul r`cnet, unde „cel`lalt“ [i-a v\ndut de mult umanitatea gregarului [i s-a pierdut \n h`]i[ul indistinc]iei, iar evenimentele au devenit simple modific`ri fizice lipsite de sens: „\n capul meu balena uciga[` \nghite pe[tii mici / s\nt proasta PMS / bomboane colorate \mi atac` din]ii / ni[te lucruri se \nt\mpl` afar` // eu ciugulesc capul sinuciga[ilor / nimeni nu e de vin` / repet ca un papagal“ (proasta PMS). O poezie despre viitorul lumii ca parc uman: poeta nu l-a citit degeaba pe Houellebecq, iar dou`mii[tii de azi ar face r`u s` n-o citeasc`. (A. M.)

pre] neprecizat

■

GLOHPDWHFD PLF SGI

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

putea s` capete de la ea ar fi o m\ng\iere pe cap [i o poveste \nainte de culcare. {i totu[i o caut` (acesta e motivul pentru care cutreier` America), pentru c` n-are de ales: „blestemat de ochii tì, n-am mai putut iubi niciodat`“. Max e, cu alte cuvinte, un erou din stirpea marilor \ndr`gosti]i romantici. {i, bine\n]eles, un monstru; de la Lolita \ncoace, numai un monstru \[i mai permite s` spun`, \ntr-o carte serioas`, o fraz` ca: „Am luat clipa aceea (…) [i am \nf`[urat-o \n medalionul sm`l]uit al inimii mele“. Dar, cu toate muta]iile subversive prin care trece aici cuplul romantic (de la b`tr\n libidinos plus feti]` la bìe]el plus m`mic`), t\n`rul scriitor Andrew Sean Greer nu folose[te retorica sm`l]uit` a marii iubiri, \n scopuri neap`rat ironice, a[a cum f`cea Nabokov. Dup` cum, \n pofida radian]ei extraordinare, de paradis pierdut, a imaginilor sale din San Francisco, n-o folose[te nici \n interesul purei nostalgii. Ce-l intereseaz` cu adev`rat pe scriitorul american la blestemul lui Tivoli e faptul c` prin el poate vedea, conturat` nefiresc de puternic [i amplificat` bizar, ca printr-o lentil` magic`, o disfunc]ie universal-uman`: acea con[tiin]` permanent`, mutilant`, a proastei noastre a[ez`ri \n timp, care ne face s` ne trìm o parte din via]` cu frustrarea c` e \nc` prea devreme pentru fericire [i cealalt` parte cu regretul c` deja e prea t\rziu. La Tivoli, desigur, e tot timpul prea devreme [i totodat` prea t\rziu. La 53 de ani c\]i arat` trupul lui atunci c\nd o cunoa[te pe Alice, e prea b`tr\n. Pe de alt` parte, la 17 ani c\]i are de fapt, e prea t\n`r (c`ci „nimic nu gone[te mai sigur o fat` dec\t o inim` de amator“). Tot ce poate face este s` a[tepte „ceasul magic“ din jurul v\rstei de 35 de ani, c\nd trupul lui, tot evolu\nd \n sens invers, se va \nt\lni la mijlocul drumului cu spiritul lui [i, pentru un timp, va fi exact ceea ce pare a fi. Ceea ce nu \nseamn` c` va fi [i ceea ce-[i dore[te Alice. Dac` Max e o ciud`]enie a naturii e una prin care natura – sau un creator excep]ional – ne semnaleaz` subtil c` nu s\ntem proiecta]i pentru fericire, ci pentru t\njire, c` singurele paradisuri adev`rate s\nt cele pierdute [i cele abia \ntrez`rite la orizont. Sau, cum spune un alt personaj: „Toat` via]a mea am crezut c` timpul nu-i de partea nim`nui“. ■

Presat de timp Andrew Sean Greer Confesiunile lui Max Tivoli Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas, 2006

25 lei traducere din limba englez` de Iulia Gorzo

Iat` primul paragraf din Confesiunile lui Max Tivoli: „Fiecare dintre noi e dragostea vie]ii cuiva“. Punct [i de la cap`t. Ce conteaz` aici nu e valabilitatea aforismului, ci felul cum cade: cu o bufnitur`, un nor de praf [i un damf de vechi, ca un jurnal ascuns de cineva acum o sut` de ani pe raftul cel mai de sus al unui dulap sau ca o mantie grea, somptuoas`, m\ncat` de molii [i de timp. A[a cade, de exemplu, prima fraz` din Mesagerul lui L. P. Hartley („Trecutul e o ]ar` str`in`; acolo lucrurile se fac altfel.“) sau prima fraz` din The Good Soldier de Ford Maddox Ford („Aceasta e cea mai trist` poveste pe care am auzit-o vreodat`.“), iar confesiunile acestui Max Tivoli s\nt scrise \n stilul \nalt, opulent-deziluzionat, arhaic-nobil, o-cititorule-tot-ceam-tr`it-e-scrum-pe-limba-mea, al acelor dou` (foarte singulare) opere clasice. {i e cu at\t mai remarcabil cu c\t tipul care ni se confeseaz`, Tivoli, o face pe apucate, cu un stilou furat de la o profesoar` de-a lui, \ntre un oreion [i o \ntrebare despre capitala Chinei, la care r`spunsul lui e „Fran]a“. Tivoli e o ciud`]enie a naturii. Legile care guverneaz` devenirea noastr` – sau cel pu]in a \nveli[urilor noastre materiale – \n timp, func]ioneaz` pe dos \n cazul lui: \n 1871, c\nd s-a n`scut, ar`ta ca un b`tr\n de 70 de ani, iar acum, \n 1930, c\nd \[i scrie memoriile, arat` ca un copil de 11 ani. În adolescen]a lor fin de siècle, sc`ldat` \n str`lucirea crepuscular` a vechiului San Francisco, el [i singurul lui prieten, Hughie, puteau fi lua]i drept tat` [i fiu; mai t\rziu, c\nd ajung s` r`t`ceasc` \ntr-o ma[in` prin America lovit` de Marea Criz`, Hughie pare tat`l [i el pare fiul. La vremea c\nd o cunoscuse pe Alice, feti]a de 14 ani care avea s` r`m\n` marea lui iubire, aten]iile lui p`reau aten]iile unui Humbert Humbert – tot ce putea s` capete \n schimbul lor era dezgustul ei; dac` ar reg`si-o acum, tot ce-ar

Andrei Gorzo

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

L I T E R AT U R ~

Televizoare [i duhuri din l`mpi Orhan Pamuk, Via]a cea nou` Colec]ia „Byblos“ Editura Curtea Veche, 2006

Ca orice adolescent din România anilor ’80, am fost un fan cutremurat [i insomniac al filmului Glisando. Aveam – cum aveau to]i congenerii mei „decre]ei“ – un consistent exerci]iu \n prizarea parabolei, respectiv a alegoriei \n varianta lor dur`, morbid`, iar filmul cu pricina lucra cu ele la nivel de top absolut. Dup` aceea – sau tocmai de aceea – a ap`rut [i sa]ul meu \n privin]a acestor lucruri. N-am mai putut intra \n jocul lor. Scena tare, isteroid`, decorul abulico-simbolic, „zbaterea“ g\f\it` \n care se \nc\lcesc sensuri gravisime \mi las`, ast`zi, un gust de artificialitate pr`foas`. M` uit la ele cu oarece crispare, ca la o madlen` de plastic. În asemenea condi]ii, cred c` am fost unul dintre cei mai blaza]i cititori ai acestei a doua traduceri din seria romanelor lui Orhan Pamuk. Pentru c` Via]a cea nou` asta urm`re[te: s` zg\nd`re adolescentul din noi cu povestea-parabol` a unei c`r]i magice care schimb` existen]e omene[ti, st\rnind fascina]ii, conspira]ii, extaze, crime, plus c\teva obsesii aprige „cu privire la sensul vie]ii, al c`r]ii, al timpului, al scrierii, al \ngerului, al tuturor lucrurilor“. N-am mar[at, n-am „glisat“ – n-aveam cum. În schimb, mi-au pl`cut o sumedenie de detalii, de g`selni]e secunde – suficient c\t Orhan Pamuk s` mi se par`, chiar [i aici, un foarte bun scriitor. Osman, personajul-povestitor, cite[te cartea cea magic` [i, peste noapte, via]a i se schimb` radical. La \nceput, vede altfel lumea din jur [i se \ndr`goste[te de studenta la care z`rise pentru prima dat` cartea. Apoi, dup` nop]i nenum`rate \n care nu face dec\t s` reia, fascinat, aceea[i lectur`, Osman porne[te \n c`utarea iubitei [i a st`rii, ideii, tr`irii, t`r\mului, adev`rului din carte. Cum le

RECENZII caut` pe toate acestea? Cu autobuzul! Cu autobuze pe care le schimb` la \nt\mplare, ca \n trans`, str`b`t\nd Turcia contemporan` \n lung [i-n lat. Prin urmare, oric\t` abstrac]ie, oric\t` for]are livresc` sau rece abisalizare ar propune romanul lui Pamuk, scriitorul are o aplecare evident` spre ludic, pitoresc, luxurian]e baroce. Nu \nt\mpl`tor, creatorul magicei c`r]i din roman se va dovedi a fi un modest func]ionar de cì ferate, autor – din amuzament – al mai multor benzi desenate pentru copii. Nu \nt\mpl`tor, titlul acelei c`r]i r`v`[itoare – Via]a cea nou`, cum altfel? – coincide cu numele unor caramele de demult, „tradi]ionale“, produse de sugestiva Societate Anonim` Turc` „Îngerul Zah`rul Guma de Mestecat“… Magica scriere va \mp`r]i personajele \n adep]ii ei trìri[ti [i \n oponen]ii acestora, tradi]ionali[tii „cu inimile fr\nte“. Cei dint\i v\neaz` experien]e extreme, trìte ca limit` revelatoare, ca ie[ire din lumescul buimac [i decrepit. Ceilal]i \i v\neaz` pe cei dint\i, \ntruc\t \i percep ca pe un vector al smintelii. Tema e serioas` [i vast` – a identit`]ii, a autenticit`]ii etc. Pamuk o va nuan]a, fire[te, dar nu prin delimit`ri de fine]e, nu prin subtile desp`r]iri ale apelor, ci prin sugerarea inevitabilelor \nt\lniri – \n spirit [i \n reflexe – ale celor dou` tabere. Faptul c` Osman, personajul principal, va s`ri c\nd de o parte, c\nd de cealalt` a baricadei ]ine, s` zicem, de sinuozit`]ile epicii. Dar faptul c` toate personajele, indiferent de tab`r`, au \ntotdeauna un televizor aprins \n preajm` [i o duio[ie infinit` pentru vechile obiecte (compasuri, colivii, r\[ni]e sau clopo]elul v\nz`torului de iaurt) dovede[te \nc` o dat` apetitul scriitorului pentru pitorescul pozna[, abundent [i – iat`! – reconciliant. Oric\t de ap`s`tor s-ar pogor\ duhul marii parabole a c`r]ii, Orhan Pamuk are grij` s` scoat` din detalii, ca din vechile l`mpi fermecate, tot felul de duhuri \n]eleg`toare, care s`-]i \ndeplineasc` dou`-trei dorin]e mai mici, de cititor convalescent. Via]a cea nou` nu m-a l`sat somnambul, a[a cum ar fi vrut; vis`tor, \n schimb, m-a l`sat, cu siguran]`. ■

25 lei traducere din limba turc` [i note de Lumini]a Munteanu

Claudiu Constantinescu

GLOHPDWHFD PLF SGI

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

ISTORIE

(sarea, ceaiul, ciocolata etc.), a ospe]elor princiare de la sf\r[itul Evului Mediu sau a banchetelor masonice. Majoritatea studiilor reflect` muta]ia istoriei alimenta]iei de la abordarea economic` spre cea antropologic`, interesat` mai mult de simbolistic` [i de atitudinile fa]` de diversele consumuri alimentare. Totu[i, mai multe studii ale istoricilor italieni, de exemplu despre hrana solda]ilor \n cele dou` r`zboaie mondiale sau despre rolul cerealelor [i al materiilor grase \n procesul globaliz`rii dup` 1960, utilizeaz` cu succes [i abord`rile cantitative. Istoricii români s-au ar`tat mai pu]in interesa]i de aceast` latur`, de[i foarte documentatul studiu lui Marius Rotar despre dimensiunile alcoolismului din Transilvania de dinainte de 1914 ar fi avut de c\[tigat, dac` nu s-ar fi limitat la diatribele adep]ilor mi[c`rii antialcoolice [i ar fi ilustrat amploarea problemei prin date statistice. Cronologic, cele mai multe studii se refer` la Evul Mediu t\rziu [i la epoca modern`. Faptul este cu at\t mai surprinz`tor cu c\t, spre deosebire de cercet`torii epocilor anterioare, cei ai secolului XX beneficiaz` de mult mai multe informa]ii despre alimenta]ie, inclusiv de studii masive realizate de sociologi, economi[ti, nutri]ioni[ti etc. Cu toate acestea, majoritatea istoricilor români specializa]i \n istoria contemporan` prefer` istoria politic` [i evit` studiul vie]ii cotidiene. În acest volum avem \ns` [i o l`udabil` excep]ie. Sub titlul incitant „Ne-am s`turat de icre negre“, t\n`rul istoric clujean Mihai Teodor Nicoar` reconstituie utilizarea de c`tre comuni[ti a crizei alimentare din primii ani postbelici pentru incitarea majorit`]ii popula]iei contra „du[manului de clas`“ [i schi]eaz` totodat` unele repere ale istoriei alimenta]iei din România, p\n` la 1989. De[i dedicat cu prec`dere speciali[tilor, volumul poate fi citit cu delectare [i de un public cultivat mai larg, care va afla aici despre prevalen]a gustului acru [i dulce \n Transilvania secolelor XVIXVII, despre influen]ele francez` [i italian` promovate \n Spania de c`tre regina Elisabeta Farnese [i despre buc`t`ria etnic` din Italia contemporan`. Cu alte cuvinte, o carte care stimuleaz` nu numai spiritul, ci [i sim]urile. ■

Ne-am s`turat de icre negre! Identit`]i [i sensibilit`]i alimentare europene Editura Accent, Cluj-Napoca, 2006

Caiete de antropologie istoric`, revist` semestrial` publicat` de Seminarul de antropologie istoric`, Anul V, nr.1-2 (8-9), ianuarie-decembrie 2006. volum coordonat de istoricul Toader Nicoar`

Continu\nd tradi]ia unor consistente numere tematice, revista Seminarului de Antropologie Istoric` din Cluj ne propune acum un amplu set de contribu]ii axate pe problematica istoriei alimenta]iei. Volumul, coordonat de istoricul Toader Nicoar`, este rezultatul colabor`rii dintre speciali[tii români [i italieni, studiile fiind publicate fie \n român`, fie \n italian` (majoritatea), cu rezumate \n italian`, român` [i englez`, dup` caz. Se adaug` o bogat` rubric` de recenzii, multe critice, [i nu de complezen]`. În introducere, coordonatorul volumului pune cercet`rile \n context istoriografic universal [i avertizeaz` asupra diversit`]ii materialelor [i abord`rilor. Unele ofer` priviri de ansamblu asupra buc`t`riei din diverse spa]ii geografice, altele redescoper` cu folos izvoare – de exemplu, un catastif de cheltuieli al buc`t`riei lui Mihnea cel R`u din anii 1508-1509, publicat de Tocilescu, dar nevalorificat p\n` acum de istorici –, iar altele, \n fine, analizeaz` simbolistica anumitor alimente

Bogdan Murgescu © Lucian Muntean

GLOHPDWHFD PLF SGI

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

M E N TA L I T~} I

Mentalit`]i f`r` mentalit`]i Elena Olariu Mentalit`]i [i moravuri la nivelul elitei din Muntenia [i Moldova (secolul al XIX-lea) Editura Universit`]ii din Bucure[ti, 2006

Nu [tiu al]ii cum s\nt, dar eu c\nd deschid o carte cu un astfel de titlu m` g\ndesc la tot ce poate fi mai cursiv, mai frumos [i mai plin de informa]ie, o nara]iune despre o lume at\t de pu]in cunoscut` [i, din acest motiv, at\t de a[teptat`, at\t de dorit`. C\nd a[tept`rile s\nt \ns` prea mari, decep]iile devin inevitabile. Vrei fapte [i analize pertinente, dar g`se[ti panegirice inutile care-l transform` pe autor dintr-o surs` \ntr-un erou: astfel, Constantin Sion este l`udat pentru „rigoarea sa [tiin]ific`“, Radu Rosetti prime[te omagii fiindc` a scris „o adev`rat` carte de genealogie vie“, iar Nicolae Filimon pentru „extraordinara sa fresc` social`“. Las la o parte faptul c`, pe pagina urm`toare, Sion nu mai are „rigoare [tiin]ific`“, ci este „subiectiv“, cu „aprecieri dure [i extrem de personalizate“, „partizan“ etc. Un r\nd mai jos, autoarea revine [i \ncearc` din nou s` ne conving` asupra „rigorii“: „ar fi \ns` o regretabil` gre[eal` s` consider`m acest tip de informa]ie subiectiv, pentru c` autorul (Constantin Sion – n.n.) p`streaz` o anumit` rigoare a culegerii informa]iilor…“ (p. 33). S` nu v` imagina]i c` acest tip de „analiz`“ se afl` \ntr-un necesar, dar inexistent, capitol despre surse. Nu, ci acolo unde Elena Olariu \ncearc` s` deslu[easc`, de exemplu, „evolu]ia boierimii“, o curs` cu obstacole din care lipsesc multe date [i, din p`cate, nu afl`m nici din aceast` carte mare lucru, r`m\n\nd tot la stadiul lucr`rilor deja consacrate, unele citate doar la bibliografie, c` de, d` bine, altele inexistente. Unde s\nt mentalit`]ile [i moravurile? P`i, dac` v` str`dui]i [i dac` ave]i r`bdare, atunci ve]i

g`si, printre fraze \nc\lcite, locuri comune [i informa]ii aruncate de-a valma, c\te ceva. Dar nu \nainte de a ni se spune c` doamna Olariu a inventat „mentalit`]ile [i via]a cotidian`“ (e adev`rat c` domnia sa nu prea cite[te ce s-a mai scris [i pe la al]ii), singurele care ar putea s` explice „modul specific de implicare a femeii, apar]in\nd elitei, \n stabilirea balansului puterii \ntr-o societate“. Chiar [i „cercet`torii cei mai aviza]i ai fenomenelor sociale“ (care or fi ace[tia?) s-au l`sat p`c`li]i de cutra asta de „via]` privat`“, ce „insinuos“ a „amalgamat“ totul, [i-au trecut cu vederea faptul c`, de fapt, femeia nu-[i dorea dec\t „s` ac]ioneze decizional \n spa]iul ei cel mai propriu, adic` \n interiorul casei“ (p. 83). A[a c`, [i-a propus domnia sa s` ne explice cum stau lucrurile cu femeile [i b`rba]ii „de tip aristocratic“. {i o face, \ntr-o avalan[` de exemple [i citate ce-ar trebui s` sus]in` duelul, condi]ia femeii, v\n`toarea, c`s`toria, jocurile de noroc, divor]ul, politica, anticomania, atmosfera ora[elor, luxul, via]a la ]ar` etc. {tiu, temele s\nt puse alandala, ele se \ncadreaz` \ns` perfect \n „logica“ unei c`r]i despre mentalit`]i f`r` mentalit`]i. V` las pe dumneavoastr` s` afla]i ce se ascunde \n spatele etichetelor: „orgoliu de tip aristocratic“, „atitudine [i conduit` de tip aristocratic“, „o \ntreag` lume de tip aristocratic“, „grup social de tip aristocratic“ [i a multor altor lucruri care devin subit „aristocratice“. ■

19,50 lei

Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu

GLOHPDWHFD PLF SGI

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

POLITOLOGIE

de imaginea SUA era mai bun` dec\t \n alte p`r]i, se constat` un declin al popularit`]ii Americii. Care s\nt cauzele acestei situa]ii, cine este de vin` [i ce se poate face pentru \mbun`t`]irea imaginii SUA s\nt principalele \ntreb`ri la care cartea \ncearc` s` r`spund`. Politica extern` a administra]iei Bush apare ca fiind una din principalele cauze ale deterior`rii imaginii Americii \n lume. Calitatea \ndoielnic` a multor produse ale culturii populare americane – purtat` de mecanismele globaliz`rii \n aproape toate col]urile lumii – e [i ea men]ionat` ca un factor care amplific` atitudinile antiamericane. Nici r`sp\ndirea practicilor de afaceri americane nu e v`zut` cu ochi buni de mul]i dintre locuitorii planetei. Ace[tia se tem c` ritmul prea rapid al moderniz`rii, impus de aceste practici, distruge valorile tradi]ionale locale [i schimb` peste noapte vechile practici sociale. Trec\nd \n tab`ra cealalt`, a cet`]enilor americani, autorul studiului arat` c` ace[tia s\nt tot mai con[tien]i de faptul c` lumea \i prive[te cu ostilitate. Americanii cred \ns` c` antipatia cu care s\nt trata]i este nedreapt` [i consider` c` restul lumii nu \n]elege esen]a valorilor americane. Privindu-se \n oglind`, americanii v`d ni[te oameni optimi[ti, individuali[ti, dinamici, patrio]i, anima]i de spirit religios [i credin]` \n beneficiile tehnologiei. Majoritatea este convins` c` lumea ar fi un loc mai bun, dac` to]i cet`]enii planetei ar \mp`rt`[i valorile americane, dac` ar g\ndi [i ac]iona ca ei. Cum pot fi reconciliate imaginea de acas` [i cea extern` a SUA? Poate America s` recurg` la o opera]ie estetic` menit` s` \i \mprosp`teze imaginea \n lume? Pe de o parte, Statele Unite s\nt obligate s` poarte povara statutului de superputere, mereu \n centrul aten]iei, mereu \n ac]iune, mereu \n situa]ia de a sup`ra pe cineva, indiferent de ceea ce fac. Pe de alt` parte, o politic` extern` mai atent` la p`rerile celorlal]i, cu mai pu]ine accente „imperiale“, ar da bine la imaginea unchiului Sam. Nu \n ultimul r\nd, ar fi nevoie de un efort mai mare din partea restului lumii de a-i \n]elege pe americani. Dincolo de fastfood [i filme cu \mpu[c`turi, exist` valori profunde \n care majoritatea americanilor cred \nc`, valori \n jurul c`rora s-a \nchegat [i continu` s` fie construit succesul Statelor Unite. ■

Excep]ionalismul american, \n lume [i acas` Andrew Kohut, Bruce Stokes America \mpotriva lumii. În ce fel s\ntem diferi]i [i de ce s\ntem detesta]i Editura Antet, 2006

23,60 lei traducere de Mihaela Mo[oianu cuv\nt \nainte de Madeleine K. Albright

În ultimii ani, tema excep]ionalismului american s-a aflat \n prim-planul dezbaterilor legate de politica extern` a SUA. Politica administra]iei Bush, atacurile de la 11 septembrie 2001 [i r`zboiul \mpotriva terorismului nu au f`cut dec\t s` intensifice discu]iile legate de pozi]ia [i rolul Statelor Unite \n lume, de caracterul special al valorilor americane, de asem`n`ri [i deosebiri \ntre americani [i ceilal]i locuitori ai planetei. Distan]area tot mai pronun]at` a pozi]iilor SUA fa]` de cele ale alia]ilor tradi]ionali din Europa occidental` a f`cut, de exemplu, ca autori precum Robert Kagan, Tymothy Garton Ash [i Jeremy Rifkin s` se \ntrebe, \n lucr`ri recente, ce anume \i face pe americani s` fie „altfel“. Cartea prezentat` e expresia aceleia[i preocup`ri pentru ceea ce \nseamn` Statele Unite \n lumea de azi. Ea ofer` un studiu amplu asupra imaginii Americii \n lume, construit pe sondaje care au luat pulsul opiniei publice, cu privire la SUA, \n 17 ]`ri de pe toate continentele. Lucrarea porne[te de la proiectul Atitudini globale, al Institutului Pew. Ini]ial conceput pentru a detecta atitudini fa]` de globalizare, proiectul a fost transformat de evenimentele de la 11 septembrie \ntr-un studiu complex ce acord` o aten]ie special` felului \n care s\nt percepu]i americanii [i America \n lume. Rezultatele ob]inute au fost corelate cu date furnizate de sondaje reflect\nd p`rerea cet`]enilor americani despre propria ]ar` [i rela]ia acesteia cu restul lumii. Studiul ne anun]` din start, f`r` echivoc, ceea ce b`nuiam deja: \n prezent, Statele Unite au o problem` de imagine la nivel global. Antiamericanismul e prezent pretutindeni \n lume [i tinde s` se amplifice. Chiar \n ]`rile Europei de Est sau \n Marea Britanie, un-

Bogdan Barbu

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

POLITOLOGIE

{tiin]a [i bunul sim] Dorina Gu]u, R`zboiul din Irak [i r`zboiul de acas`. O campanie preziden]ial` american` editura comunicare.ro, 2006

În general, m` apropii cu reticen]` de c`r]ile care trateaz` \n paradigm` [tiin]ific` fenomenele politice. Pentru mine, politica r`m\ne teritoriul \n care se manifest` \n toat` for]a [i complexitatea ei insondabil` natura uman` [i, de aceea, am impresia c` demersul [tiin]ific este preten]ios inadecvat. Despre politic`, \nve]i infinit mai mult citindu-l pe Shakespeare sau pe Xenofon, dec\t pe oricare superstar al [tiin]elor politice de azi. În politic`, [i cu at\t mai mult \n campanii electorale, nu cred c` re]etele, logica sau experimentele c\[tig` sau pierd. Ceea ce te duce sau nu te duce spre scaunul preziden]ial ]ine de emo]ie, de credin]e, de sentimente. Nu po]i c\[tiga campanii electorale cu re]ete de comunicare sau cu tehnici de manipulare. Diferen]a \ntre candida]i o face charisma, appeal-ul, for]a de convingere, cunoa[terea ad\nc` a sufletului [i a vie]ii colectivit`]ii ale c`rei voturi se cer [i toate acestea nu se pot \nv`]a pentru c`, de fapt, nici nu pot fi predate. S` c\[tigi alegeri e cu totul altceva dec\t s` rezolvi ecua]ii de gradul III. Ve]i recunoa[te, nu s\nt tocmai cititorul ideal pentru o carte ap`rut` la o editur` numit` comunicare.ro [i scris` de un universitar al Facult`]ii de Comunicare [i Rela]ii Publice din cadrul {colii Na]ionale de {tiin]e Politice [i Administrative, cu un CV excelent dup` toate standardele academice. Totu[i, cartea m-a cucerit. F`r` s` m` conving` s` renun] la aprehensiunea pe care am descris-o la \nceput [i f`r` s` \mi dea impresia c`, din economia tuturor evenimentelor din timpul campaniei electorale americane din 2004, rezultatul alegerilor e perfect explicabil, cartea mi-a produs o mare pl`cere. Este talentul Dorinei Gu]u de a descrie o asemenea uria[` \nt\mplare, precum ni[te alegeri preziden]iale americane, \ntr-un fel direct, f`r` emfaz` [i, de aceea, total conving`tor. Dorina Gu]u face \n

RECENZII aceast` carte cu alegerile americane din 2004 cam ceea ce a f`cut Tucidide cu r`zboiul peloponezian. Ve]i g`si \n carte, desigur, [i tabele, [i referin]e bibliografice temeinice \n cadrul [tiin]ei comunic`rii, [i procente, [i trenduri. Dar, dincolo de toate acestea, unul ca mine a fost convins de simplitatea [i precizia cu care Dorina Gu]u ne descrie ideile [i oamenii care s-au \nfruntat \n cele dou` tabere pentru \ncrederea unui popor at\t de divers [i de versat precum este poporul american. Exist` pagini admirabile despre so]iile candida]ilor (vorba veche dup` care so]ia te urc`, so]ia te coboar`, \[i afl`, aici, o str`lucit` aplicare), despre rolul credin]elor religioase \n forjarea opiniei politice, despre echipele din spatele candida]ilor [i, evident, despre personalitatea candida]ilor. Astfel, cartea c\[tig` marele pariu cu autenticitatea [i st\rne[te interesul unuia ca mine, care se las` mai greu impresionat de prestigiul fals al „celor din spate“, care, chipurile, de]in re]etele succesului [i le v\nd pe milioane de dolari candida]ilor. {i noi s\ntem, gra]ie democra]iei, fascina]i de campaniile electorale [i de procesul \n sine al alegerilor generale. {i la noi au ap`rut fal[i guru de campanie care – aud – au preten]ii financiare comparabile cu cele ale colegilor lor americani. De aceea, cartea are o utilitate direct` \n România, de[i vorbe[te despre ceva ce s-a petrecut departe de noi. Dar marea relevan]` a c`r]ii st` chiar \n obiectul ei. Alegerile pentru Casa Alb` au, deja, consecin]e planetare. Lumea globalizat`, \n care America are rolul cel mai important, este o lume care prime[te direct impactul acestor alegeri. Pe oricine intereseaz` cine este pre[edintele SUA [i cum a ajuns el acolo, care \i este programul, pe ce sprijin conteaz`, cum g\nde[te [i, mai ales, cum reu[e[te s` conving`. Cartea Dorinei Gu]u ne ofer` o mare poveste, c`ci pove[tile Americii au o magnitudine unic` printre pove[tile lumii contemporane. Dar mai presus de orice, cartea Dorinei Gu]u confirm` bunul sim]. P\n` la urm`, c\[tig` cel mai bun, indiferent de ce \nseamn` asta \n politic`. C\t e de reconfortant pentru omul lumii recente s` vad` c` [tiin]a, \n cazul nostru [tiin]a comunic`rii, confirm` bunul sim]! ■

18 lei prefa]` de Alina B`rg`oanu

Sever Voinescu

GLOHPDWHFD PLF SGI

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

POLITOLOGIE

care cump`r` determin`, \n cele din urm`, situa]ia tranzac]iilor corupte: dac` ele cap`t` sau nu caracter de sistem. Cu c\t s\nt mai str\nse rela]iile dintre posesorii marilor averi [i posesorii puterii politice, cu at\t [ansele de \nflorire a corup]iei s\nt mai mari. În societ`]ile democratice moderne (fie ele liberale sau social-democrate) se consider` c` interesele de \mbog`]ire s\nt legitime [i problema este cea a mijloacelor folosite pentru ap`rarea sau stimularea acestor interese. Dimensiunea corup]iei nu este dat` de sumele schimbate \n umbra legii sau de num`rul celor implica]i \n tranzac]ii nelegitime, ci de posibilit`]ile cet`]enilor de a participa la via]a public`, de a-[i urm`ri scopurile politice [i bun`starea economic`, f`r` s` fie nevoi]i s` se confrunte cu corup]ia. Dup` ce demonstreaz` c` percep]ia corup]iei nu poate fi identificat` cu realitatea corup]iei, al`tur\nd indicatorii corup]iei [i ai dezvolt`rii, studiind asem`n`rile [i diferen]ele, Johnston define[te patru categorii de ]`ri corupte: prima – cea a pie]elor de influen]` unde analizeaz` Statele Unite, Germania [i Japonia, cea de-a doua – a cartelurilor de elite, unde cazurile s\nt Italia, Coreea de Sud [i Botswana, a treia – cea a ]`rilor dominate de oligarhii [i clanuri cum s\nt Rusia, Filipine [i Mexic, iar ultima din clasificarea lui este cea unde st`p\ni s\nt mogulii oficiali: China, Kenya, Indonezia. C\nd puterea oligarhic` dep`[e[te limitele acceptabilului, masa celor \n[ela]i, invidio[i, marginaliza]i \[i ia revan[a prin sprijinul acordat unui [ef de stat autoritar; el nu controleaz` doar ascensiunea oligarhilor, ci [i societatea civil`. Dintr-un subprodus al dezvolt`rii, corup]ia devine un factor decisiv pentru evolu]ia politic`, pentru starea de civiliza]ie a unei colectivit`]i. To]i fur`, spune mai peste tot poporul care se simte tras pe sfoar`, dar, dup` ce citesc cartea lui Johnston, realizeaz` c` nu fur` to]i la fel, ceea ce \mbun`t`]e[te calitatea sforii.

Nu fur` to]i la fel Michael Johnston Corup]ia [i formele sale. Bog`]ie, putere [i democra]ie Colec]ia „Plural“ Editura Polirom, 2007

24,50 lei traducere de Silvia Chiril`

Bibliografia c`r]ii lui Johnston are 27 de pagini, enumer\nd, \n ordine alfabetic`, sute de titluri: articole din reviste serioase [i ziare de scandal, studii ale unor autori celebri [i statistici emise de organisme suprana]ionale sau de ONG-uri obscure. Corup]ia este un subiect profitabil pentru cei care o analizeaz` [i dau re]ete pentru combaterea ei. În revistele [tiin]ifice nu se prea pomene[te c` scopul practic al studiilor ar fi eradicarea corup]iei: de c\nd a fost formulat` porunca „s` nu furi“ se tot \ncearc` st\rpirea ei prin legi divine [i legisla]ii p`m\nte[ti. Rezultatele nu s\nt nic`ieri str`lucite, de[i se vede cu ochiul liber c` unele sisteme politice s\nt mai eficiente dec\t altele. Cauz` [i efect al liberaliz`rii economice, dimensiunile corup]iei – a[a cum s\nt ele percepute azi – depind de puterea politic`, de formalizarea raporturilor \ntre de]in`torii de avere [i de]in`torii puterii institu]ionale. Dac` viteza transform`rilor economice o dep`[e[te pe cea a consolid`rii politice [i corup]ia este, p\n` la un punct, uleiul care permite func]ionarea dispozitivului, de la acel punct \ncolo, corup]ia, dar mai ales percep]ia ei devin o fr\n`, participan]ii la procesul economic refuz` s` mizeze \ntr-un joc trucat [i dac` grani]ele s\nt libere, pleac`, dac` nu pot pleca, se retrag \n satisfac]iile vie]ii private, exprim\nd public [i c\rcota[ dezam`girea. Studiul autorului american are la baz` premisa c` func]ionalitatea institu]iilor democratice, aptitudinea lor de a stimula concuren]a, de a asigura raporturi transparente \ntre cei care v\nd [i cei

■ Magdalena Boiangiu

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

FILOZOFIE

â&#x20AC;&#x17E;Via]a nud`â&#x20AC;&#x153; [i rezisten]a filosofiei Ciprian Mihali, Uzuri ale filosofiei Editura Idea Design&Print, Cluj, 2006

Am subscris bucuros celor citite \n cea mai recent` carte a lui Ciprian Mihali. Am subscris, citind-o, experien]ei alterit`]ii prin care d`m nume noi g\ndurilor mai vechi [i din care deprinzi lec]ia celuilalt care, cu alte instrumente [i cu alte referin]e, g\nde[te asupra mediului cultural pe care \l tr`im \n comun. De fapt, volumul reune[te mai multe studii, conferin]e [i prefe]e adunate simbolic \ntre o lec]ie festiv` de deschidere a anului universitar al filosofilor clujeni, [i una de \nchidere. Aceast` reunire d` volumului consisten]a unui parcurs prin care Ciprian Mihali ordoneaz` c\teva priorit`]i filosofice precise. Ă&#x17D;n cartea sa exist`, cred, trei secven]e fundamentale care â&#x20AC;&#x17E;\nchidâ&#x20AC;&#x153; studiile \ntr-o profesionist` exegez` a unor teme postmoderne [i care, simultan, â&#x20AC;&#x17E;deschidâ&#x20AC;&#x153; cartea spre o profund` medita]ie asupra mediului cotidianit`]ii romĂ˘ne[ti. Ă&#x17D;n primul r\nd, \nt\lnim o explicit` reevaluare a reperelor filosofiei postmoderne, invoc\ndu-i pe Lyotard, Deleuze, Foucault, Debord sau Nancy, pentru a contura o re]ea conceptual` care discut` bioputerea, â&#x20AC;&#x17E;via]a nud`â&#x20AC;&#x153; ca reper rezistent \n fa]a disolu]iei sensului, tehnicile de subiectivare [i rediscutarea conceptului de putere, criza drepturilor omului, fractura conceptelor fundamentale ale tradi]iei metafizice \n fa]a simulacrului de subiectivitate cu care opereaz` societatea de consum. Toate acestea, \ntr-un efort continuu [i repetat de a separa experien]a democra]iei occidentale de na[terea demonului â&#x20AC;&#x17E;m`rfiiâ&#x20AC;&#x153;. Ă&#x17D;n al doilea r\nd, cartea este orientat`, \n secven]e decisive ale ei, de[i diseminate \n text, spre folosirea acestor concepte pentru o reevaluare a cotidianului romĂ˘nesc actual. De la deriziunea asum`rii consumismului \n formele sale periferice ([i cu at\t mai amuzante, dar [i mai profitabile stu-

RECENZII diului) [i p\n` la o rediscutare a experien]ei dep`[irii comunismului, \n]eleas` â&#x20AC;&#x201C; surprinz`tor [i grav â&#x20AC;&#x201C; ca o livrare a societ`]ii romĂ˘ne[ti c`tre mediul occidental problematic [i aflat \n continu` [i tensionat` redefinire a â&#x20AC;&#x17E;societ`]ii spectacoluluiâ&#x20AC;&#x153;, sau p\n` la sporadice (dar ferme) alarme asupra marginalit`]ii filosofiei \n societatea romĂ˘neasc`, \nt\lnim \n acest al doilea aspect o radiografie a lumii \n care tr`im, cu entuziasmele, falsit`]ile, g\ndirea [i cli[eele ei date \mpreun`. Ă&#x17D;n fine, al treilea palier poate fi citit ca o sintez` a primelor dou`. El reprezint` o medita]ie, pres`rat` de-a lungul \ntregii c`r]i, asupra temei responsabilit`]ii. Ă&#x17D;ntruchipat` c\nd \ntr-o seduc`toare analiz` a apelului cotidian â&#x20AC;&#x17E;ave]i grij` de voiâ&#x20AC;&#x153;, deconstruit cu ocazia unei prelegeri festive care \ncheie cartea, c\nd sub forma unui studiu dedicat lui Hans Jonas [i efortului singular al acestui filosof de a reformula imperativele eticii responsabilit`]ii folosind distinc]ii heideggeriene, c\nd sub forma unei invoc`ri a filosofiei pentru care este ast`zi â&#x20AC;&#x17E;decisiv [i inevitabil s` trateze convie]uirea noastr` cotidian`â&#x20AC;&#x153;, Ciprian Mihali mediteaz` pe nivele de discurs diverse asupra responsabilit`]ii: o responsabilitate care, \n mod specific lumii postmoderne, nu se bazeaz` \n manier` tradi]ional` pe subzisten]a unui subiect care s` mai fie nucleul dur al ontologiei, ci care instituie un subiect prin puterea de rezisten]` [i g\ndire critic` cu care aceast` responsabilitate se exercit`. Aceast` critic` a cotidianului romĂ˘nesc, asumat` prin discutarea [i prezentarea unor fracturi postmoderne ale marilor concepte ale filosofiei tradi]ionale este valoroas`, \n primul r\nd, datorit` â&#x20AC;&#x17E;unghiului ei de atacâ&#x20AC;&#x153;: acesta din urm` nu \nseamn` simpl` critic`, ci asumarea unor teme de medita]ie al c`ror obiect nu este un model care doar trebuie atins [i un standard realizat de lumi evoluate [i bogate, ci o surs` de grij` [i redefinire a unei identit`]i \n plin` glisare a omului occidental. C\nd Ciprian Mihali g\nde[te lumea romĂ˘neasc` din aceast` perspectiv`, c\nd discut` cli[eele vie]ii noastre plec\nd de la filosofiile pomenite [i c\nd indic` grav [i decis universitatea ca loc al recuper`rii reflec]iei, el treze[te bucuria unei medita]ii comune. â&#x2013;

19 lei

Alexander Baumgarten

GLOHPDWHFD PLF SGI

RECENZII

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

PSIHOLOGIE

vechiului continent. Britanicii sau germanii â&#x20AC;&#x201C; constat` Collett â&#x20AC;&#x201C; prefer` s` stea la un stop chiar [i c\nd e noapte [i s\nt singuri \n toat` intersec]ia, pe c\nd ginta latin` nu prea se \nghesuie s` respecte regulile de circula]ie. La fel de frapant` este [i larghe]ea gesturilor mediteraneene, cu o anvergur` teatral`, ce vizeaz` \mbun`t`]irea rela]ion`rii. â&#x20AC;&#x17E;Se spune c` italienii au inventat opera, dar se pare c` e tocmai invers. Dac`-i urm`re[ti pe italieni st\nd de vorb`, ajungi la concluzia c` discu]ia nu e altceva dec\t un spectacol dramatic [i c` scopul lor principal e s` ias` pe str`zi \n fiecare zi, pentru a-[i flutura m\inile \n aer [i a afi[a posturi teatrale. Ă&#x17D;n alte ]`ri, trebuie s` pl`te[ti ca s` vezi astfel de spectacoleâ&#x20AC;&#x153; â&#x20AC;&#x201C; spune Collett. Volumul de fa]` nu ocole[te fostul bloc comunist. C\nd vine vorba despre coada de la sta]ia de autobuz, Collett arat` c` englezii se a[az` de obicei \n ordine, pe c\nd latinii formeaz` â&#x20AC;&#x17E;o mul]ime amorf` \mpr`[tiat` \n jurul sta]iei, unde nu are rost s` \ncerci s` afli cine a ajuns primul, cine are dreptul la un loc pe scaun [i nici m`car cine a[teapt` autobuzul [i cine nuâ&#x20AC;&#x153;. Psihologul nu uit` nici cozile esticilor din vremea penuriei de alimente, cozi vestite pentru potopul de proteste furioase la adresa celor ce doreau s` intre \n fa]`. Existau \ns` [i excep]ii â&#x20AC;&#x201C; nuan]eaz` Collett â&#x20AC;&#x201C;, de vreme ce veteranii din Rusia sau handicapa]ii [i femeile \ns`rcinate din Polonia aveau dreptul s` sar` peste r\nd. Cartea gesturilor europene propune [i alte capitole la fel de incitante, uneori chiar picante, despre punctualitate, atingere, mirosuri, \njur`turi sau glume \n arealul european. Ă&#x17D;n ciuda citatelor livre[ti [i a incursiunilor istorice pline de t\lcuri, Collett cade [i el, pe alocuri, \n capcana cli[eelor, mai ales c\nd vorbe[te despre clasicele diferen]e dintre britanicii distan]i [i maniera]i, pe de o parte, [i latinii \nfoca]i [i expansivi, pe de alt` parte. â&#x2013;

Limbajul corpului Peter Collett Cartea gesturilor europene Editura Trei, 2006

24,90 lei traducere de Andreea R`suceanu

â&#x20AC;&#x17E;Bun` ziua, domnule inginer Johansson, cum se simte domnul inginer Johansson azi?â&#x20AC;&#x153;. Cam lung salutul, dar f`r` el nu vei c\[tiga simpatia suedezilor. Iar dac` ajungi prin Germania, e bine s` [tii dac` ai de-a face cu un â&#x20AC;&#x17E;Herr Professorâ&#x20AC;&#x153; sau un â&#x20AC;&#x17E;Herr Oberrechnungsratâ&#x20AC;&#x153;. Ă&#x17D;n Anglia, r`sufli u[urat: apela]iunea â&#x20AC;&#x17E;Mr. Smithâ&#x20AC;&#x153; e suficient` pentru a marca respectul. Formula de adresare, datul din umeri, \mbr`]i[`rile, \njur`turile [i tot ce ]ine de limbajul gestual al europenilor s\nt printre pu]inele lucruri neuniformizate de acquis-ul comunitar. Toate aceste elemente de culoare lipsesc \ns` din prezent`rile ghidurilor de c`l`torie. Pentru a evita ne\n]elegerile cu tovar`[ii de uniune european`, Peter Collett, psihologul emisiunii Big Brother, ne propune un ghid alternativ: Cartea gesturilor europene. F`r` s` fie vorba despre o simpl` listare a unor coduri nonverbale cu iz local, volumul psihologului britanic acoper` foarte bine [i dimensiunea cultural` a istoriei gesturilor. Spre exemplu, \n cazul s`rutului \ntre prieteni, afl`m c` scandinavii se mul]umesc cu unul singur, francezii prefer` s`rutul pe ambii obraji, \n vreme ce belgienii [i olandezii ajung chiar la trei-patru schimburi de pup`turi. Totu[i, campionii \n domeniu r`m\n francezii, a[a \nc\t â&#x20AC;&#x17E;nu este o coinciden]` c` cele mai cunoscute sculpturi cu aceast` tem`, ÂŤS`rutulÂť lui Rodin [i ÂŤS`rutulÂť lui BrĂ˘ncu[i, au fost realizate la Parisâ&#x20AC;&#x153; â&#x20AC;&#x201C; observ` Collett. Profesorul de la Oxford nu se mul]ume[te cu specula]iile estetice, ci coboar` \n istorie. A[a afl`m c`, \n Rena[tere, britanicii erau â&#x20AC;&#x17E;cei mai stra[nici pup`cio[i ai Europeiâ&#x20AC;&#x153;, fapt atestat pe la 1500 de grecul Nicander Nucius. â&#x20AC;&#x17E;Nu numai c` membrii aceleia[i familii sau gospod`rii se s`rut` pe gur`, dar o fac la fel de bine [i cu oameni care le s\nt complet str`iniâ&#x20AC;&#x153; â&#x20AC;&#x201C; se mira c`l`torul. Gestica european` nu se reduce la s`ruturi, atingeri sau \mbr`]i[`ri. {ofatul este, [i el, un gest la fel de relevant pentru diferen]ele dintre locuitorii

Victor Popescu

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

ARTE

Contextele fotografiei Fotografia \n arta contemporan`. Tendin]e \n RomĂ˘nia, dup` 1989 / Photography in Contemporary Art. Trends in Romania, after 1989 Galeria Nou` & Editura UNARTE, 2007

E notabil c` galeriile independente \ncep s` aib` ini]iative \n publicarea unor lucr`ri de art` contemporan` romĂ˘neasc`. Semnalam \ntr-un num`r anterior un volum ap`rut sub egida Galeriei Hâ&#x20AC;&#x2122;Art. Ă&#x17D;l semnalez acum pe cel publicat de Galeria Nou`, \n asociere cu Editura Universit`]ii Na]ionale de Arte. Coordonatoarea lui se ocup` de c\]iva ani, cu dedica]ie [i pricepere, de o galerie independent` de foarte bun` ]inut`, care expune arti[i romĂ˘ni [i str`ini [i acord` un interes constant fotografiei practicate de arti[ti. Volumul e \ns` departe de a fi un simplu catalog promo]ional al acestei zone a activit`]ii galeriei. De ea d` socoteal` un corp destul de amplu de texte [i ilustra]ii dedicate unor arti[ti individuali, \n majoritate foarte tineri, ca [i criticii care \i comenteaz`. Proiectul e mai ambi]ios: a ob]ine o privire mai cuprinz`toare asupra practicilor fotografice \n arta romĂ˘neasc` de dup` â&#x20AC;&#x2122;89 [i a le plasa \ntr-un context mai amplu, pe scena local` [i interna]ional`. Titlul e mai pu]in neutru dec\t pare; c`ci nu e vorba de fotografie \n genere [i nici unul din arti[tii prezenta]i nu e exclusiv (poate nici m`car preeminent) fotograf. E vorba de fotografie ca una din componentele unor practici artistice variate, c`reia i se sugereaz` ab initio o a[ezare [i o genealogie distincte de cele ale fotografiei \n sens larg [i a c`rei instalare \n contextul artei video, performance-ului, uneori a picturii e tratat` tacit ca un fapt \mplinit. Preciz`ri \n textul sintetic al Irinei Cios [i popasuri ceva mai insistente \n interviurile care \ncheie volumul (la prima vedere o anex`, \n fapt una din cele mai consistente sec]iuni ale lui, mai ales prin interviurile realizate de Raluca Nestor), ca [i \n cele c\teva texte dedicate arti[tilor activi \nainte de â&#x20AC;&#x2122;89, restabilesc sau deseneaz` unele leg`turi â&#x20AC;&#x201C; [i cezuri â&#x20AC;&#x201C; cu trecutul recent [i eviden]iaz` factori care au contribuit la transformarea \n ultimii ani a fotografiei practicate de arti[ti \ntr-un fenomen de o anume amploare [i de

RECENZII un indubitabil interes: configurarea (la Cluj, Bucure[ti, Timi[oara) unui \nv`]`m\nt specializat, rolul jucat de funda]ii [i ini]iative private (Centrul Soros de Art` Contemporan`, Artexpo, Meta), de un num`r de reviste [i galerii, acum [i de MNAC \n expunerea [i promovarea fotografiei. Fotografia apare \n acest volum ca un medium extrem de versatil, nu at\t sub aspect tehnic (preocup`rile de ordin tehnic nu par s` se afle \n primul plan la cei mai tineri dintre arti[tii prezenta]i), c\t sub aspectul temelor, problemelor, spiritului \n care e utilizat`. Se \ncearc` ici [i colo schi]area unor categorii, dar practicile le transgreseaz` la tot pasul, astfel \nc\t a le mobiliza altminteri dec\t orientativ pare irelevant. Cu at\t mai irelevant` ar fi o tentativ` de ierarhizare, chiar dac` privitorul va avea, f`r` \ndoial`, predilec]ii. E una din calit`]ile volumului c` a mobilizat, pentru a-i comenta pe tinerii [i mai pu]in tinerii lor colegi, critici tineri, unii dintre ei arti[ti ei \n[i[i, a c`ror prezen]` \n presa cultural` curent` e â&#x20AC;&#x201C; regretabil â&#x20AC;&#x201C; palid`. E atr`g`toare \n acest volum consonan]a \ntre cei care fac [i cei care scriu. Ei par s` \mp`rt`[easc` acelea[i idei (acelea[i cli[ee, uneori), interese, gusturi, lecturi. Mi se va permite s`-l disting, \ntre comentatori, pe Mihnea Mircan. Mi se va permite de asemenea (c`ci o fac cu cordialitate) s`-mi exprim temerea c` e pe cale s` se stabilizeze un sup`r`tor [i de nimic justificat pidgin al comentariului critic. Exist` f`r` \ndoial` anglicisme de neocolit c\nd se vorbe[te de noi ([i mai vechi) medii, dar altele se pot cu u[urin]` ocoli, la fel ca unele dintre barbarismele la care recurg autorii: mixat, blurat, layere, a focusa, a rejecta, a paroxa, a curata etc. Poate c` e inevitabil ca larga majoritate a titlurilor lucr`rilor s` fie â&#x20AC;&#x201C; gata de export â&#x20AC;&#x201C; \n englez`, de vreme ce multe dintre ele au fost prezentate la (sau concepute pentru) evenimente interna]ionale unde aceasta e limba de referin]`, chiar dac` aceast` op]iune poart` cu sine delicate probleme de adresare [i mineaz` preten]ia unora dintre arti[tii prezenta]i aici c` practic` o art` de activism social. E \ns` lesne evitabil â&#x20AC;&#x201C; [i de evitat â&#x20AC;&#x201C; ca o vorb` a lui AndrĂŠ Breton (â&#x20AC;&#x17E;La beautĂŠ sera convulsive ou ne sera pasâ&#x20AC;&#x153;), adoptat` ca titlu al uneia din contribu]ii, s` fie citat` \n englez`. Merit` o men]iune aparte atenta [i eleganta concep]ie grafic`, datorat` Aurorei [i lui Iosif KirĂĄly.

pre] neprecizat volum bilingv lucrare coordonat` de Aurora KirĂĄly

â&#x2013; Anca Oroveanu

GLOHPDWHFD PLF SGI

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

CARTE PENTRU COPII

ten]ia de la televizorul din camera al`turat`, dar este minunat s` \ncerci. Singurul mod \n care po]i face un personaj interesant pentru copii este s` \i «exagerezi» tr`s`turile, fie ele bune sau rele. Dac` un personaj este rùt`cios, neast\mp`rat sau ur\t, tu trebuie s` \l faci foarte rùt`cios, foarte neast\mp`rat sau foarte ur\t. Pentru copii, acest lucru este nostim [i \i atrage!“ Povestea micului James Henry Trotter \ncepe – cum altfel! – \ntr-o zi „afurisit de cald`“, cu un lucru „destul de deosebit“. „{i acest lucru care era destul de deosebit, \n cur\nd atrase dup` sine un al doilea lucru, de data aceasta foarte deosebit. Apoi, lucrul foarte deosebit provoac` la r\ndul lui desf`[urarea unui alt lucru, extraordinar de deosebit.“ Aventura lui James \ncepe \ntr-o piersic` special`, care cre[te din ce \n ce mai mult [i \n care bìatul \nt\lne[te [apte „personaje“ foarte fantastice: o b`tr\n` l`cust` verde, o domni[oar` pìanjen, o buburuz` gigant`, un miriapod, o r\m`, un vierme de m`tase [i un licurici. În interiorul piersicii uria[e, cei opt prieteni pornesc \ntr-o c`l`torie fascinant` p\n` \n New York, „ora \n care visele devin realitate“ [i unde, sper` ei, vor \ncepe o via]` nou`. V` mai spun doar c` volumul este astfel construit \nc\t, sear` de sear`, cititorul (copilul dvs.) s` ard` de ner`bdare… {i s` uite televizorul! ■

Destul de, foarte, extraordinar Roald Dahl James [i Piersica Uria[` Colec]ia „Rao pentru copii“ Editura Rao, 2007

14,99 lei traducere din limba englez` de Lucia Ostafi-Iliescu, ilustra]ii de Quentin Blake

În 1990, publica]ia The Independent \l desemneaz` pe Roald Dahl ca fiind „cel mai cunoscut autor de c`r]i pentru copii din lume“, lucru dovedit f`r` \ndoial` de num`rul fabulos al tirajelor [i v\nz`rilor. Edi]ia \n limba chinez` a c`r]ii Charlie [i fabrica de ciocolat` este tip`rit` \n dou` milioane de exemplare, iar Matilda este v\ndut` \n Marea Britanie \n peste cinci sute de mii de cópii, \n numai [ase luni. Roald Dahl credea cu putere \n citit [i una din pasiunile sale a fost s` \i \nve]e pe copii cum s` citeasc`. Eforturile nu i-au fost \n zadar – frecventarea sa devine foarte repede sinonim cu „a citi“, iar c`r]ile \i s\nt traduse \n 34 de limbi, ajung\nd din Estonia p\n` \n Finlanda [i din Grecia p\n` \n Japonia. „Nu este deloc u[or s` scrii o carte pe care copilul s` o poat` citi – spunea Dahl \ntr-un interviu – pentru c` el nu are puterea de concentrare a unui adult. Este foarte greu s`-i distragi a-

■ Petre Ispirescu, Basmele românilor, Editura Regis, 2007 (18,89 lei)

M` declar o \mp`timit` a minunatelor \nt\mpl`ri cu Fe]i-Frumo[i [i Ilene Sinziene [i propun o comisie de evaluare a cuno[tin]elor elevilor \n materie de pove[ti [i basme române[ti. Dac` a[ fi pre[edinta acestei comisii – [i, f`r` discu]ie, cel mai drastic evaluator – a[ impune un examen pe care nici un elev s` nu \l poat` promova f`r` un minim de 85 de puncte din 100. Pe lista bibliografiei a[ trece cu siguran]` Basmele românilor, o edi]ie care reproduce textul din volumul Basme – Petre Ispirescu, ap`rut \n 1972 la Editura Ion Creang`. (R. T.)

Ruxandra Tudor

■ Elisabeth Dalby, Minunile [i misterele naturii, traducere din limba englez` de Paula Nem]u], Editura Aquila ’93, 2006 (45 lei)

Mi s-a \nt\mplat de foarte multe ori s` fiu \ntrebat` de copii anumite lucruri – aparent banale, dar extrem de complicate – la care s` nu [tiu ce s` r`spund [i s` fiu nevoit` s` n`scocesc o poveste frumoas` care s` m` ajute s` ies din „\ncurc`tur`“. Sincer, ce i-a]i spune unui copil care v` \ntreab` cum pot umbla [op\rlele pe ap` sau prin ce minune pot veveri]ele s` zboare? Un r`spuns simplu [i foarte exact \l pute]i g`si \n aceast` carte care „dezleag`“ multe dintre misterele legate de fascinanta via]` a plantelor [i animalelor. (R. T.)

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Un dildo cu postfa]` de Dan Sociu Belle de Nuit, Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucure[tene, Editura Trei, 2007

Tot citind astfel de c`r]i filosofice, mi-am dat seama c\t de infirmi s\nt scriitorii considera]i, \n mod eronat, mari. Dostoievski. Flaubert. Faulkner. Sau Dickens. Un singur pasaj porno, redat \n am`nun]ime, ar fi f`cut din Marile speran]e o capodoper` ultimativ`. A[a, se cite[te degeaba. Opera care tocmai m-a terminat a suscitat aprinse discu]ii \n privin]a capitalei probleme cine se ascunde sub pseudonim. Pe mine nu m` intereseaz`, pentru c` nu s\nt pervers, doar port masc` [i lunet`. Dar s` n-o mai lungesc. Autoarea a fost mai \nt\i la facultate [i o tentau o carte bun`, o conferin]` a lui Ple[u, un DVD. Pe urm` a devenit nimfoman`. Iar acum se bucur` de sperm` ca un copil de o nou` acadea. Vrea s` fac` dragoste cu Varujan Vosganian, chiar a avut un \nceput de orgasm c\nd l-a v`zut la televizor. {i eu. Îi place s` fac` multe cump`r`turi [i s` se masturbeze. O cheam` Floare de Crin. A[a c` Stefano \i d` 10.000 de euro pentru o fela]ie. (Unde-o fi Stefano?) Zice c` problema general` a b`rbatului român este c` e ipocrit. {i eu care credeam c` problema general` este c`-i t\mpit. Efectueaz` dragoste cu un preot. Face pipi pe Geo. Ador` unsoarea. Regizorii. Prin carte nu foiesc dec\t tipi boga]i, brokeri, manageri, oameni politici, s\nt date [i nume cunoscute, pentru verosimilitate, de[i nici unul dintre cititori nu se-ndoie[te de ceva, mai ales c` multe dintre titlurile capitolelor s\nt preluate sau parafrazate din c`r]i ori filme de ad\nc` cultur`.

RECENZII Conform acestora, urmeaz` descriere sex anal. Pupat anal. Apoi arunc` perlele la toalet`. Dar nu-i \nc` lesbian` [i e nec`jit`. Vrea petreceri \n doi sau trei. E singur` de Cr`ciun. Cite[te [i ne spune [i nou` care s\nt bancurile [i sfaturile erotice preluate de pe Internet [i din reviste de scandal. Noi ne topim de dor. Apare un vibrator. Afl`m c` sexul e cea mai bun` diet`: arde caloria. Pe urm`, autoarea face o recenzie la filmul Cum mi-am petrecut sf\r[itul lumii. Ciudat, nu i-a pl`cut. Zic ciudat, pentru c` nici mie nu mi-a pl`cut. {i nu s\nt nimfoman`. Pe c\nd ea e o mare pup`cioas`, i-a pupat pe nea Vasile, pe directorul [colii, pe administratorul blocului. Pe urm`, a[a pup`cioas`, scrie un capitol numit „Minima oralia“. M` simt obligat s`-i atrag aten]ia domnului Ple[u s`-[i ia m`suri de precau]ie, fiindc` exist` aici o chemare erotic` complet incontrolabil`, cu at\t mai mult cu c\t autoarea ar putea fi autor. Pu]in mai departe am uitat de domnul Andrei Ple[u, pentru c` m-a surprins fraza: „Nimeni nu linge at\t de dr`g`stos ca R`zvan“. Bine, dar eu s\nt R`zvan! Iar eu nu ling dr`g`stos. Folosesc sexul \n scopuri educative, am principii, c\nt. Îns` fata poveste[te-n continuare despre sexul lui de propor]ii gigantice. (A[adar, despre mine e vorba.) În jurnal este mult` ejaculare. S\nt descrise m\nc`ruri exotice, haine, interioare vil`, secre]ii. Ca s` adoarm`, fata nu num`r` oi, ci aman]i. {i adoarme spre diminea]`. Vine Mo[ Cr`ciun. Scriitoarea viseaz` c` face sex \n grup cu reni excita]i. Îl sodomizeaz` cu un dildo \n form` de con de brad pe Mo[. Sosesc colind`torii. În planul doi se vede un brad \mpodobit cu testicule vine]ii. Autoarea se treze[te. Are febr`. A r`cit, de-asta a visat reni. N-are nici conuri de brad, nici testicule, nimic, cum spuneam cu nesf\r[it` mil`. {i se-apuc` s` citeasc` mai multe c`r]i despre sex. {i afl`m c` de Anul Nou pleac` la St. Tropez. {i Dan Sociu semneaz` postfa]a. Cic` el ar fi autorul, se spune \n Academia Ca]avencu. Numai c`, pentru a te numi autor, trebuie s` scrii o carte. Or, ce avem aici nu este o carte. Nu valoreaz` nici m`car c\t o scrisoare din cele trimise de cititori revistelor tehnice. Dar ar putea fi folosit`, de cine-a scris-o, pe post de dildo.

22,90 lei

GLOHPDWHFD PLF SGI

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Cartea de bucate str`vechi, pies` de muzeu Abia \ntors de la Londra, un bun prieten mi-a f`cut o surpriz` oferindu-mi o „trufanda“. Proasp`t publicat` de British Museum, se cheam` The British Museum Cookbook, o c`r]ulie cu copert` colorat`, atr`g`toare, ilustrat` cu desene simple [i vignete integrate \n text. Michelle Berridale-Johnson a realizat aici o performan]`, aceea de a recrea – cu fantezie, dar [i bazat` pe o documenta]ie serioas` – ospe]e de acum sute sau chiar mii de ani, de la vechea Persie, trec\nd prin Egipt, Imperiul Roman, Evul Mediu francez, p\n` la Rena[terea italian` [i China imperial`. Cu to]ii am trecut mai mult \n fug` – \n marile muzee – pe l\ng` [irul de vitrine din sec]iile de „obiecte de art`“, cu recipiente, vase, amfore, sticle [i flacoane de un mare rafinament, f`r` s` ne g\ndim c` „oameni \n carne [i oase“ le-au folosit c\ndva \n banalitatea vie]ii lor zilnice, a[a cum noi ast`zi ne folosim de un frigider sau de robotul de buc`t`rie. Fiecare capitol e precedat de o mic` introducere \n care autoarea explic` – nu f`r` acel umor tipic britanic – cum a reu[it s` \ntocmeasc`, pentru fiecare perioad`, un meniu complet „de epoc`“, urmat de c\teva re]ete. I-a fost mai u[or \n cazul civiliza]iilor tradi]ionale, cum ar fi lumea mediteranean` sau Mexicul, unde obiceiurile \n privin]a hranei nu s-au schimbat probabil de c\teva mii de ani. Este posibil ca ciorba numit` melohia, consumat` [i ast`zi \n Egipt, s` fie aceea[i cu cea preg`tit` de neveste, \n vechime, pentru

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7 b`rba]ii lor care lucrau la construc]ia piramidelor! De[i totul e tratat \ntr-un stil dezinvolt, autoarea s-a bazat pe o documenta]ie serioas` – urme arheologice, picturi sau fresce –, \ncerc\nd s` restituie un parfum, a flavour a ceea ce pare s` fi fost la mod` \n lumea elegant` din Atena Greciei antice, sau a felului de a m\nca al ]`ranilor de odinioar` din satele anglo-saxone. Cartea ne incit`, totodat`, s` ne imagin`m cum, p\n` \n secolul al XVI-lea, se m\nca, de pild`, cu m\inile, pl`cerea de a-]i [terge m\inile pe iarb`, amestecul de miresme exaltat de apropierea de natur`. Aceste reconstituiri – spune autoarea – au fost \nc` mai greu de realizat pentru perioade mai recente. Secolul al XVIII-lea englez a cunoscut o adev`rat` explozie de c`r]i de bucate dedicate doamnelor din \nalta societate, pentru a deveni bune gospodine, numai c` re]etele „lucrau“ cu aproxima]ii, fiind ori imposibil de realizat, ori prea grele pentru stomacurile noastre de azi. La r\ndul lor, ustensilele [i modul de a g`ti m\ncarea erau total diferite. O lume \ntreag` se afl` \ntre focul de lemne [i aragazurile sofisticate de azi. Citim despre tot felul de ciud`]enii: mierea \n sosuri, p`s`rele c\nt`toare la frigare, piperul \n ciocolat` la azteci (pentru ei, b`utura zeilor), asocieri bizare de gusturi (dulce-s`rat sau dulce-acru), abuzul de mirodenii, lipsa deserturilor (care au ap`rut t\rziu), fructele proaspete sau uscate servite la \nceput, iaurtul \n sosuri \n vechiul Iran, b`uturi r`coritoare parfumate cu plante, vinul dulce consumat din bel[ug, dar \ndoit cu ap`. Poate c` am fi profund [oca]i dac` am gusta m\nc`rurile din acele timpuri. Poate c` [i acelor str`mo[i, re\nvia]i, hrana noastr` li s-ar p`rea fad` [i insipid`. Din fericire, re]etele s\nt adaptate mijloacelor noastre de azi [i perfect realizabile. A[a c` ast`zi, cu invazia restaurantelor exotice [i cu noile buc`t`rii care re\nvie gusturile str`vechi, re]etele din carte nu ni se mai par chiar at\t de neobi[nuite. În orice caz, ferici]ii turi[ti \[i vor putea delecta prietenii cu o mas` original`, din Imperiul Roman sau din Rena[terea italian`, chiar \nlocuind – sacrilegiu! – str`vechiul cuptor de lemne cu eficacitatea unui prea actual cuptor cu microunde.

■

GLOHPDWHFD PLF SGI

Eseuri despre lumea de azi de Alain Besançon, traducere din francez` de Adina Cobuz, Seria „Alain Besançon“ Eseurile str\nse \n acest volum ne prilejuiesc re\nt\lnirea cu tr`s`turile definitorii ale lui Alain Besançon: g\ndirea provocatoare, sinteza erudit`, analiza judicioas`, formula memorabil`. Temele care l-au consacrat pe autor \n mediile liberale [i care l-au f`cut popular \n Europa de Est reapar \n textele publicate acum \n traducere româneasc`.

Pre] 29 lei

Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism [i unicitatea „{oah“-ului de Alain Besançon, traducere din francez` de Mona Antohi, Seria „Alain Besançon“ Autorul \ntreprinde o scurt` incursiune \n filozofie [i teologie, \ncerc\nd s` stabileasc` \n ce const` unicitatea „[oah“ului. Cartea cuprinde \n Anex` discursul „Memorie [i uitare a bol[evismului“, rostit de autor la Institut de France \n 1997. Un discurs [i o carte care nu [i-au pierdut deloc actualitatea, \n ciuda celor aproape zece ani scur[i de la apari]ia lor.

Pre] 17 lei Originile intelectuale ale leninismului de Alain Besançon, traducere din francez` de Lucre]ia V`car, Seria „Alain Besançon“ Explor\nd sursele teoretice care au alimentat teoriile leniniste, Alain Besançon urc` p\n` la izvoarele unor curente ale g\ndirii ruse prerevolu]ionare, precum slavofilismul, narodnicismul sau socialismul. Minu]ioasa analiz` a acestora dezv`luie deform`rile constante ale ideilor din g\ndirea occidental` odat` cu preluarea lor de c`tre teoreticienii ru[i ai curentelor susmen]ionate.

Pre] 39 lei Rezerva]ia Pu[kin de Serghei Dovlatov, traducere din rus` de Margareta {ipo[, Colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Umor, tandre]e [i pesimism \mbibat cu alcool. Asemenea combina]ie, de rar` savoare literar`, poate reu[i numai \ntr-o carte ruseasc`. Pe fundalul cenu[iu al anilor ’70 sovietici, Dovlatov poveste[te via]a de ghid la Muzeul Pu[kin, din apropiere de Pskov.

Pre] 16 lei

O companie nelini[titoare de Carlos Fuentes, traducere din spaniol` de Andrei Ionescu, Colec]ia „Raftul Denisei“ Fantome, vr`jitoare, \ngeri, vampiri… În lumea modern`, fiin]ele care ne b\ntuie imagina]ia supravie]uiesc, dezv`luindu-[i prezen]a \n temerile noastre cele mai ad\nci [i de nem`rturisit. Un simplu incident le poate trezi, oferindu-ne un r`spuns la o veche \ntrebare: Este via]a doar un scurt r`gaz dincolo de care pa[ii no[tri se \ndreapt` c`tre alte lumi?

Pre] 25 lei Palatul lunii de Paul Auster, traducere din englez` [i note de Michaela Niculescu, Colec]ia „Raftul Denisei“ Cartea anului 1990 \n topul revistei Lire Povestea lui Marco Stanley Fogg \ncepe \n vara c\nd omul p`[ea pentru prima oar` pe Lun`. Din apartamentul s`u newyorkez dotat cu mobil` imaginar`, \n care foamea \i devine coleg` de camer`, Fogg ajunge cur\nd „rezident“ \n Central Park, unde, ca un Robinson urban, inventeaz` un set de reguli de supravie]uire, un paradoxal decalog plin de savoarea nonac]iunii.

Pre] 29 lei Creierul lui Mozart [i pilotul avionului de v\n`toare de Richard Restak, traducere din englez` de Corina Berbecar, Colec]ia „Practic“ Majoritatea oamenilor practic` zilnic un tip sau altul de exerci]iu fizic pentru a-[i men]ine s`n`tatea. De ce n-ar fi valabil lucrul acesta [i pentru creier? Cu c\t \l exers`m mai mult, cu at\t performan]ele lui s\nt mai bune. Dr. Richard Restak v` poate deveni antrenor personal pentru a v` \mbun`t`]i capacitatea intelectual`.

Pre] 22 lei Principiul lui Alchimedus de Sascha Kugler, traducere din german` de Dana Gheorghe, Colec]ia „Practic“ Principiul lui Alchimedus v` ajut` s` revitaliza]i compania pe care o conduce]i. Sascha Kugler descrie un nou tip de organiza]ie, \n care cel mai important lucru nu e profitul, ci bucuria de a munci, \mplinirea [i voca]ia oamenilor.

Pre] 19,90 lei

www.humanitas.ro GLOHPDWHFD PLF SGI

Victor Erofeev, Stalin cel Bun, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ În romanul Stalin cel Bun, Erofeev \l aduce \n scen` pe tat`l s`u, Vladimir, un diplomat str`lucit \n timpul perioadei comuniste care credea sincer \n Stalin. T\n`rul s`u fiu, Victor, l-a \nso]it peste tot. Între o vizit` la Picasso [i o expedi]ie la Cannes, a \nt\lnit o mul]ime de intelectuali francezi care credeau cu t`rie \n „lumea nou`“. Traducere din limba rus` de Nicolae Iliescu

Pre] 26 lei Victor Erofeev, Frumoasa rusoaic`, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Tradus \n 34 de limbi, Frumoasa rusoaic` i-a adus lui Erofeev reputa]ia de „demn discipol al lui Nabokov. Un bestseller \n Rusia, acest splendid roman este remarcabil pentru curajoasa, chiar exuberanta explorare a erotismului [i pornografiei, teme tabu \n Uniunea Sovietic`.“ (Publishers Weekly) Traducere din limba rus` [i postfa]` de Antoaneta Olteanu

Pre] 25 lei Roman Ráz, Flagrant delict, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Celebru pentru puterea de a transforma \n fic]iune realit`]i, utopii tr`ite \n perioada comunist`, Ráz propune o poveste ce se petrece la finele erei totalitare. Romanul este o radiografie a muta]iilor psihologice, a trecerii de la pasivitate la violen]`, asociat` cu obsesia flagrantului… Traducere din limba ceh` de Jean Grosu

Pre] 25 lei William S. BURROUGHS, Pr\nzul dezgolit, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ „O carte de o mare frumuse]e [i de o splendoare rar`, obsesiv`.“ (Norman Mailer) „O capodoper`. Un strig`t infernal, o carte brutal`, \nfrico[`toare [i de un comic devastator care oscileaz` \ntre halucina]ia nest`p\nit` [i satira precis` [i feroce.“ (Newsweek) Traducere din limba englez` [i prefa]` de Sorin Ghergu]

Pre] 25 lei

Bernard du Boucheron, {arpele Nordului, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze \n 2004, romanul se dezvolt` la limita dintre adev`rul istoric [i fic]iune. O parabol` delirant`, {arpele scurt poate fi citit [i ca „o foarte actual` reflec]ie asupra dezastrelor pe care le determin` ingerin]ele str`ine [i [ocul cultural.“ (Le Monde) Traducere din limba francez` de Michaela Bu[oiu

Pre] 12 lei Attila Bartis, Tihna, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ „Este dificil s` se comenteze acest roman. Dar, dup` ce l-am citit de dou` ori, nu mi-e greu s` m` pronun] tare [i r`spicat: este o capodoper`. Con]ine mult sex (pornografie), demen]` [i o adiere doar de narcisism: cu siguran]` nu e recomandat mironosi]elor.“ (Peter Rácz) Traducere din limba maghiar` de Anamaria Pop

Pre] 20 lei Ramón Gómez de la Serna, Automuribundia, Colec]ia „Odiseu“ Foarte popular, Ramón Gómez de la Serna (unul dintre cei mai importan]i scriitori moderni[ti) este cunoscut \n Spania drept Ramón, iar stilul s`u este denumit ramonismo. Automuribundia este un volum de memorii, scris ca o continuare \n timpul [i spa]iul autoreferen]ial al propriei opere literare. Traducere din limba spaniol` de Coman Lupu

Pre] 25 lei Valentin Veron Toma, Adrian Majuru, Nebunia. O antropologie istoric` româneasc`, Colec]ia „Odiseu“, seria Bucure[tiul subteran Noi cei de ast`zi [tim foarte pu]in despre modul \n care tr`iau [i sufereau cei atin[i de tulbur`ri psihice \n urm` cu un secol sau dou`. Avem \ns` posibilitatea s` afl`m ce anume g\ndeau autorit`]ile politice [i administrative, de asemenea, putem afla ce scriau diferi]i speciali[ti cu privire la nebuni [i la modul \n care ace[tia trebuiau trata]i. Prefa]` de prof. dr. Aurel Romila

Pre] 35 lei

www.edituraparalela45.ro GLOHPDWHFD PLF SGI

Romanian Piano Trio, W. A. Mozart, Trio nr. 4 in Do Major, K.. 548, Robert Schumann, Trio nr. 2 in Fa Major, Op. 80 Horia Mihail, Alexandru Tomescu [i R`zvan Suma, trei tineri arti[ti, cu o bogat` experien]` \n muzica de camer`, au pus bazele forma]iei Romanian Piano Trio. Ve]i descoperi c` interpretarea lor este modern`, f`r` arabescuri, f`r` artificii, aduc\nd un aer proasp`t [i plin de via]` \n muzica de camer`.

Pre] 15,00 lei

Neagu Djuvara, O scurt` istorie a românilor povestit` celor tineri - CD1, seria Zece lec]ii de istorie cu Neagu Djuvara În lectura autorului „S` nu-[i \nchipuie nici un autor c` istoria pe care o scrie e definitiv`, e cea adev`rat`, cea pe care o vor admite [i genera]iile viitoare. Fiecare genera]ie are o nou` viziune asupra trecutului [i poate chiar descoperi \n acel trecut lucruri neb`nuite, susceptibile de a modifica iar`[i acea viziune.“ – Neagu Djuvara

Pre] 23,50 lei Camillo Boito, Senso |n lectura Danielei Nane Senso e numele unui film al lui Visconti, poate cel mai reu[it dintre ele. Povestea din film porne[te de la un mic roman. O carte azi uitat`, o bijuterie literar`, scris` la sf\r[it de secol XIX. Eroina din roman [i din film e un personaj care nu poate fi uitat. Ea seam`n` \ntruc\tva cu personajele feminine ale lui Stendhal, dar are [i mai mult` for]`.

Pre]: 23,50 lei Yasushi Inoue, Pu[ca de v\n`toare |n lectura lui Gheorghe Visu Cum e posibil ca o pu[c` de v\n`toare dintr-un poem ap`rut \ntr-o revist` cinegetic` s` lege patru destine \n trei scrisori? Cum poate s` ucid` o pu[c` pe tr`gaciul c`reia nimeni nu apas`? Pentru a afla, e suficient s` l`sa]i deoparte ochelarii de european [i s` p`trunde]i \ntr-o lume a sugestiilor.

Pre] 23,50 lei Traian Ungureanu, Tehnica neputin]ei la români |n lectura autorului Realitatea politic` româneasc` a fost dictat` de trei momente succesive de mare \ncordare popular`. Eseurile de fa]` pleac` de la aceast` idee [i descriu cele trei trepte care au condus la fixarea momentului politic pe care \l tr`im ast`zi: violen]a de la \nceputul anilor 1990, consolidarea oligarhiei la sf\r[itul aceluia[i deceniu [i apari]ia populismului, odat` cu victoria lui Traian B`sescu \n alegerile din 2004.

Pre] 23,50 lei

R`zvan Voiculescu, Porti]a. R`scruce de ]`rm [i t`r\m Aplica]ie multimedia bilingv` Porti]a – R`scruce de ]`rm [i t`r\m este o aplica]ie multimedia offline ce ruleaz` pe platform` Windows. CD Rom-ul bilingv al acestei prime versiuni con]ine: peste 150 de fotografii inedite, imagini aeriene ale traseului Periboina – Porti]a – Periteasca – Peri[or, making off-ul albumului.

Pre] 45 lei R`zvan Voiculescu, România \n fotografii (ne)conven]ionale Aplica]ie multimedia bilingv` România \n fotografii (ne)conven]ionale este o aplica]ie multimedia offline ce ruleaz` pe platform` Windows. CD Rom-ul acestei a doua versiuni con]ine: peste 200 de fotografii, bonus un interviu cu R`zvan Voiculescu [i o sec]iune free wallpaper.

Pre] 45 lei R`zvan Voiculescu, Lumea e ca tandre]ea unui nud Aplica]ie multimedia bilingv` Lumea e ca tandre]ea unui nud este o aplica]ie multimedia offline ce ruleaz` pe platform` Windows. CD Rom-ul acestei a doua versiuni bilingve con]ine: peste 150 de fotografii structurate pe cinci categorii, bonus making off-ul albumului, un text de HoriaRoman Patapievici.

Pre] 45 lei

www.humanitasmultimedia.ro GLOHPDWHFD PLF SGI

Codul Cavalerilor de Tom Eaton, traducere de Raluca {tefan Au trecut trei ani de la Codul lui Da Vinci. Ecourile c`r]ii s-au stins. Ecourile filmului... dar mai bine s` nu zicem nimic de film. Sose[te acum Tom Eaton – cel care deslu[e[te adev`ratul Cod! Codul Cavalerilor? Care cavaleri? Imagina]i-v` un Cod al lui Da Vinci \n varianta sud-african`. Cea mai tare parodie dup` Codul lui Da Vinci...

Pre] 17 lei

Pre] 40 lei

Jurnalul Ozanei de Carola Arbel Dac` s\nte]i pudibonzi, sensibilo[i sau mai pu]in rezisten]i la stres – nu cump`ra]i acest volum, al unei autoare n`scut` ([i crescut` un pic) prin Moldova noastr`. E [ocant: chiar e plin de chestii sexoase (nu aluzii, ci pe bune!), cu droga]i, cu terori[ti mai mult sau mai pu]in sinuciga[i, cu servicii secrete, cu cadavre de tot soiul, cu atmosfera poli]iei din }ara Sf\nt`, care se dovede[te a fi plin` de p`c`to[i.

Pre] 20 lei

Blestemul Chalionului de Lois McMaster Bujold, traducere de Raluca Chirvase, Colec]ia „fiction.ro“ Primul volum al trilogiei Chalionului Aventuri, b`t`lii, pove[ti de dragoste, eroism [i sacrificiu \ntr-o lume medieval` \n care magia func]ioneaz`, iar zeii vegheaz` asupra balan]ei dintre bine [i r`u – toate descrise cu m\n` de maestru de Lois McMaster Bujold, c\[tig`toarea a trei premii Locus, trei premii Nebula [i a cinci premii Hugo (patru dintre ele pentru roman, mai multe dec\t orice alt scriitor cu excep]ia lui Robert A. Heinlein).

Pre] 33 lei Pulbere de stele de Neil Gaiman, traducere de Liviu Radu, Colec]ia „fiction.ro“ „A fost odat` un t\n`r care dorea s`-[i \ndeplineasc` Dorin]a Sufletului.“ T\n`rul este Tristan Thorn, locuitor al unui sat \nconjurat de un zid care nu las` pe nimeni s` intre, nici s` ias`. Dar Tristan s-a \ndr`gostit de frumoasa Victoria Forester, c`reia \i promite c` \i va aduce \n dar o stea. A[a \ncepe cea mai mare aventur` a vie]ii lui…

Pre] 18 lei

Dune: Casa Atreides de Brian Herbert & Kevin J. Anderson, traducere de Mircea Pric`jan [i Silviu Genescu, Colec]ia „fiction.ro“ În Casa Atreides, b`tr\nul \mp`rat Elrood al IX-lea st`p\ne[te Tleiul Leului de Aur, domnind autoritar asupra \ntregului univers cunoscut, \n vreme ce fiul s`u Shaddam unelte[te \mpotriva sa, arz\nd de ner`bdare s` \i ia locul.

Frida de Barbara Mujica, traducere de Victoria Vu[can, Colec]ia „Premium“ O edi]ie de lux dedicat` unei figuri-cult a contemporaneit`]ii. Cristina, sora care se eviden]ia prin faptul c` nu ie[ea \n eviden]`, \[i m`rturise[te dramele [i victoriile personale, toate legate, f`r` excep]ie, de Frida, cea care se arunca \n toate aventurile [i avea parte de toate emo]iile tari... Spurcat` la gur`, uneori violent`, alteori de o tandre]e f`r` margini, Frida putea s`-]i fie oricum, dar nu indiferent`!

Pre] 50 lei

PR TREND, Coordonatori Delia Cristina Balaban [i Flaviu C`lin Rus, Colec]ia „Comunicare-Media“ Volum colectiv cu peste dou`zeci de autori ce adun` lucr`rile celei de-a doua edi]ii din seria de conferin]e interna]ionale PR Trend. Teorie [i practic` \n publicitate [i rela]ii publice organizate de Catedra de Comunicare [i Rela]ii Publice din cadrul Universit`]ii „Babe[-Bolyai“ Cluj-Napoca.

Pre] 20 lei Negocierea cu moartea de Margaret Atwood, traducere de Gianina Chirazi, Colec]ia „Comunicare-Media“ Care este rolul unui scriitor? De profet? De \nalt preot al artei? De bufon la Curte? Sau de martor al lumii reale? Raport\ndu-se la copil`ria ei [i la cariera de scriitoare, Margaret Atwood reflecteaz` la Actul Scrierii [i la A Fi Scriitor.

Pre] 18 lei

www.tritonic.ro GLOHPDWHFD PLF SGI

Gramatica Ortodoxiei. Tradi]ia dup` modernitate de Mihail Neam]u, Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Pluralâ&#x20AC;&#x153; Cuv\nt \nainte de Mihai {ora â&#x20AC;&#x17E;Rareori am \nt\lnit un amestec at\t de conving`tor \ntre candoare [i \ndr`zneal`, \ntre smerenia c`ut`torului [i siguran]a de sine a savantului. Pentru inteligen]a autohton` [i pentru teologia ortodox`, apari]ia unui t\n`r de o asemenea croial` e o [ans` de mult a[teptat`.â&#x20AC;&#x153; (Andrei Ple[u)

Pre] 24,95 lei Povestea Marelui Brigand de Petru Cimpoe[u, Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Fiction LTDâ&#x20AC;&#x153; â&#x20AC;&#x17E;S\nt sigur c`, dac` Valeriu Cristea ar fi apucat s` citeasc` Povestea Marelui Brigand, [i-ar fi v`zut \ntruchipat` speran]a exprimat` \n 1992: ÂŤdintre tinerii prozatori, mai pu]in cunoscutul [i mai pu]in r`sf`]atul Petru Cimpoe[u mi se pare unul dintre cei mai interesan]i, capabil poate chiar, c\ndva, de marea performan]`Âť.â&#x20AC;&#x153; (Dan C. Mih`ilescu)

Pre] 34,95 lei Degete mici de Filip Florian, Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Fiction LTDâ&#x20AC;&#x153; Prefa]` de Simona Sora Roman distins cu Premiul pentru debut al RomĂ˘niei literare, cu Premiul de excelen]` pentru debut \n literatur` al U.N.P.R. [i cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din RomĂ˘nia. Cartea va fi tradus` [i publicat` la prestigioasele edituri Harcourt (SUA), Suhrkamp (Germania), Czarne (Polonia) [i Magveto (Ungaria).

Pre] 28,95 lei Romanul cocainei de M. Agheev, Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Biblioteca Poliromâ&#x20AC;&#x153; Traducere din limba rus` [i prefa]` de Livia Cotorcea O carte cu un destin spectaculos: de peste [apte decenii, identitatea real` a scriitorului care se ascunde sub pseudonimul M. Agheev continu` s` fie subiect de dezbatere [i de controverse; redescoperit` dup` aproape o jum`tate de secol, cartea a devenit una dintre cele mai citite opere \n proz` din lume, al`turi de Lolita lui Nabokov.

P`m\ntul este plat. Scurt` istorie a secolului XXI de Thomas L. Friedman, Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Economie [i societateâ&#x20AC;&#x153; Traducere de Dan Nicolae Popescu, Dorin Nistor, Mirela Mircea, Raluca M`rincean. â&#x20AC;˘ Prefa]` de Daniel D`ianu. Carte-eveniment, recompensat` cu Business Book of the Year Award (2005), semnat` de â&#x20AC;&#x17E;unul dintre cei mai de seam` lideri de opinie din SUAâ&#x20AC;&#x153; (US News & World Report), c\[tig`tor a trei Premii Pulitzer.

Pre] 34,95 lei Cometa Hale-Bopp de Daniel Vighi, Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Fiction LTDâ&#x20AC;&#x153; Povestirile din volum, mici buc`]i cu linie narativ` proprie, legate \ntre ele de personaje comune [i de aceea[i atmosfer`, creeaz` un roman. Unul care contureaz` un spa]iu romĂ˘nesc aflat \n plin` perioad` a stalinismului autohton, cu pove[ti mici [i de impact, impresionante tocmai prin simplitatea lor.

Pre] 28,95 lei Cum mi-am petrecut vacan]a de var` de T.O. Bobe, Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Ego. Proz`â&#x20AC;&#x153; â&#x20AC;&#x17E;Una dintre cele mai profunde, mai bine scrise [i mai pline de umor c`r]i de care am avut parte \n ultimii ani. Romanul este o nea[teptat` poetic` a vulnerabilit`]ii, scris` din perspectiva unui copil de 10 ani, f`r` recursul la psihologie, f`r` asezon`ri sociologice [i, mai ales, f`r` inutile moralisme.â&#x20AC;&#x153; (Simona Sora)

Pre] 32,95 lei Povestea lui Ori[icine de Philip Roth, Colec]ia â&#x20AC;&#x17E;Biblioteca Poliromâ&#x20AC;&#x153; Traducere din limba englez` [i note de Fraga Cusin Romanul i-a adus lui Philip Roth, cel mai premiat scriitor american de ast`zi, prestigiosul PEN/Faulkner Award pentru a treia oar`, devenind astfel singurul scriitor recompensat cu acest premiu de trei ori. â&#x20AC;˘ Povestea lui Ori[icine, scris a doua zi dup` moartea lui Saul Bellow, este o medita]ie asupra bolii [i a mor]ii.

Pre] 22,95 lei

Pre] 19,95 lei

www.polirom.ro GLOHPDWHFD PLF SGI

Trilogia gemenilor de Agota Kristof, Colec]ia „Romane psy“ Traducere din limba francez` de Aliza Ardeleanu Tradus` \n peste dou`zeci de ]`ri, trilogia Agotei Kristof este o explorare neiert`toare a unui unvers de suferin]e v`zut prin ochii, gemeni, ai unei copil`rii [i apoi maturit`]i pe care tot spectacolul cruzimii [i neputin]ei umane [i-a pus pentru totdeauna pecetea.

Pre] 35 lei Labirintul destinului de Junichiro Tanizaki, Colec]ia „Eroscop“ Traducere din limba japonez` [i prefa]` de Roman Pa[ca Junichiro Tanizaki este unul dintre cei mai cunoscu]i scriitori japonezi, tradus \n peste dou`zeci [i cinci de limbi. Ludic`, savuroas` [i sclipitoare, Labirintul destinului urmeaz` o intrig` nebuneasc` centrat` pe istoria pasional` a dou` femei [i doi b`rba]i.

Tirania peniten]ei. Eseu despre masochismul occidental de Pascal Bruckner Traducere din limba francez` de Vasile Zincenco Ap`rut` \n Fran]a \n octombrie 2006, cartea lui Pascal Bruckner a st\rnit p\n` \n prezent aprige dezbateri [i controverse intelectuale, demasc\nd f`r` re]inere obsesia de autoflagelare care domin` discursul despre trecutul occidental [i revaloriz\nd un sentiment de m\ndrie na]ional`, eclipsat, de ceva vreme, de simpatiile pro-americane.

Pre] 24,90 lei Introducere \n psihanaliza freudian` [i postfreudian` de Vasile Dem. Zamfirescu, Colec]ia „Biblioteca de psihanaliz`“ Conceput ca o „psihologie a incon[tientului“, acest curs devenit carte [i-a propus s` transmit` cuno[tin]ele esen]iale despre incon[tient \n principalele sale ipostaze: freudian`, adlerian`, jungian` [i contemporan`.

Pre] 27,90 lei Vis`torii de Gilbert Adair, Colec]ia „Eroscop“ Traducere din limba englez` de Andreea R`suceanu Prefa]` de Dan-Silviu Boerescu Un t\n`r american venit s`-[i fac` studiile la Paris este atras de cuplul [armant format din doi fra]i gemeni, un el [i o ea, ingenui [i perver[i \n acela[i timp. Gilbert Adair a scris, la cererea lui Bertolucci, scenariul pentru filmul omonim pe care acesta l-a regizat.

Pre] 19,90 lei Povestea lui O. de Pauline Réage, Colec]ia „Eroscop“ Traducere din limba francez` de Doru Mare[ Prefa]` de Magdalena M`rculescu Aceast` carte erotic`, sado-masochist`, de o rar` [i rafinat` cruzime, a st\rnit unul dintre cele mai puternice scandaluri literare ale secolului XX. Chiar dac` ini]ial cartea a fost refuzat` de editori, respins` de librari [i interzis` public pe „motiv de indecen]`“, ea devine un bestseller, v\ndut \n milioane de exemplare [i tradus \n peste 20 de limbi.

Pre] 16,90 lei Arta de a cultiva rela]ii durabile de Gérard Apfeldorfer, Colec]ia „Psihologie practic`“ Traducere din limba francez` de Nicolae Balt` Medic psihiatru [i psihoterapeut, Gérard Apfeldorfer este membru al Asocia]iei Franceze de Terapie Comportamental` [i Cognitiv` [i cronicar la Psychologie magazine. Povestind \nt\mpl`ri adev`rate, aceast` carte scoate la lumin` fundamentele elementare ale rela]iei umane spre a defini, pentru fiecare, utilizarea adecvat` a acesteia, zi de zi. Ce psihoterapie s` alegem de Mony Elkaim, Colec]ia „Psihologie“ Traducere din limba francez` de Valentin Protopopescu Prezentul volum, alc`tuit de un grup de autori apar]in\nd culturii franceze, recunoscut` pentru nivelul \nalt al psihologiei [i psihoterapiei, trece \n revist` \n mod sintetic principalele forme de psihoterapie recunoscute de Asocia]ia European` de Psihoterapie.

Pre] 22,90 lei

www.edituratrei.ro GLOHPDWHFD PLF SGI

Evreul din Linz de Kimberley Cornish Prima ipotez` a c`r]ii de fa]` este c` filozoful Ludwig Wittgenstein [i Hitler s-au cunoscut, iar \ntre ei s-a petrecut ceva decisiv \n tinere]e, o \nt\mplare care a influen]at cursul istoriei secolului XX. Analiz\nd \n continuare rela]iile \ntregii familii Wittgenstein cu Hitler (prin Wagner [i Clausewitz), autorul ajunge la concluzia [ocant` c` „f`r` Wittgensteini, n-am fi avut un Hitler“.

Pre] 39,90 lei Jonathan Wild de Henry Fielding, Colec]ia „Nemira Clasic“ Jonathan Wild, unul dintre cele mai bune romane satirice ale lui Fielding, descrie via]a unui celebru delincvent al anilor 1720. Publicat \n 1743, \ntr-o perioad` c\nd romanul modern nu se impusese ca form` literar` fix`, Jonathan Wild este \n acela[i timp o satir` politic` incisiv` [i o explorare profund` [i serioas` a „m`re]iei“ [i „bun`ta]ii“ umane, la fel de importante azi ca \ntotdeauna.

Pre] 19,90 lei Faunul de marmur` de Nathaniel Hawthorne, Colec]ia „Nemira Clasic“ Romanul reprezint` o privire provocatoare asupra arti[tilor americani din str`in`tate [i este prezentarea modului \n care g\ndirea european` influen]eaz` moralitatea american`, care anticipeaz` operele lui Henry James, F. Scott Fitzgerald [i Ernest Hemingway.

Pre] 29,90 lei Porcul spinos de Julian Barnes, Colec]ia „Babel“ Odat` cu dec`derea comunismului \n Europa R`s`ritean`, liderul demis al partidului, Stoyo Petkanov, este dat \n judecat` pentru crimele comise \mpotriva ]`rii. F`r` s` se c`iasc`, Petkanov \l \nfrunt` pe procurorul [ef, Peter Solinsky, pun\nd la \ndoial` ideile acestuia ([i ale ]`rii) cu privire la istorie [i na]ionalism.

Pre] 18,90 lei

R`t`cit \n casa oglinzilor de John Barth, Colec]ia „Babel“ R`t`cit \n casa oglinzilor este povestea unei c`l`torii pe plaj`, \ntreprins` de familia unui b`iat de treisprezece ani, \n ziua de 4 iulie \n timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. Sigur c` povestea \[i are firul narativ- epic, dar [i o latur` mai pu]in accesibil`, cea a sensului experien]ei...

Pre] 19,90 lei Mu[chiul mental de David Gamon, Allen D. Bragdon, Colec]ia „Biblioteca de psihologie“ Prezent\nd cititorului o vast` gam` de jocuri, enigme [i teste, sus]inute de ample informa]ii referitoare la zonele cognitive ale creierului, aceast` carte expliciteaz` modul de func]ionare a creierului, identific` poten]ialele dificult`]i [i ofer` sfaturi utile pentru \mbun`t`]irea capacit`]ilor mentale. Mu[chiul mental are un mare grad de aplicativitate, f`r` a-[i dori s` fie un instrument prescriptiv sau un diagnostic.

Pre] 39,90 lei Marea de John Banville Ultimul roman al lui John Banville, Marea, trateaz` dou` probleme esen]iale, [i anume maturizarea [i \mb`tr\nirea individului. Naratorul, acum \n v\rsta de [aizeci de ani, se afl` din nou \n vizit` \ntr-o sta]iune din Irlanda, un loc unde copil`rise [i se cunoscuse cu familia Grace, \nt\lnire care i-a schimbat via]a \n mod misterios. Booker Prize/ 2005

Pre] 17,90 lei American Vertigo de Bernard-Henri Lévy, traducere din limba englez` de Ion Doru Brana, Colec]ia „Totem“ Ce \nseamn` s` fii american [i ce este America ast`zi? Pentru a r`spunde acestor \ntreb`ri, filozoful [i jurnalistul BHL a petrecut un an c`l`torind prin America pe urmele unui alt mare francez: Alexis de Tocqueville, a c`rui carte Democracy in America r`m\ne o lucrare de referin]`.

34,90 lei

www.nemira.ro GLOHPDWHFD PLF SGI

Aventurile marelui motan criminal Maciste de Gheorghe Pitu], Colec]ia „Literatur` român` contemporan`“ Gheorghe Pitu] este un prozator de excep]ie. Cartea lui despre fabulosul motan Maciste este o splendid` alegorie social`. Spre deosebire de Behemoth al lui Bulgakov sau Murr al lui E.T.A. Hoffmann, Maciste este lipsit de spirit malefic, dar are un fantastic umor [i un inalterabil sim] justi]iar.

Povestea Jidovului r`t`citor de Jean D’Ormesson, traducere de Toader Saulea, Colec]ia „Literatur` universal` contemporan`“ Romanul este o fermec`toare fresc` a umanit`]ii. Ap`rut \n 1991, a fost distins cu Premiul Scanno. Pornind de la Legenda Jidovului r`t`citor, se sugereaz` c` adev`rul va constitui revela]ia din urm` a firii individuale [i universale.

Pre] 14,90 lei

Pre] 18,90 lei

De-a Albii [i de-a Ro[iii de Dan Mironescu, Colec]ia „Literatur` român` contemporan`“ Dan Mironescu face apel la fiecare personaj, c`ut\nd propria lui reg`sire. Dep`[ind criza identit`]ii (a maturului), p`str\nd intact` tr`irea copilului, p`str\nd imaculat contactul cu cultura deschis`, permisiv`, realizeaz` o superb` alegorie a identit`]ii de neam.

Scrisori c`tre Dumnezeu reunite de René Guitton, traducere de Irina Mavrodin, Colec]ia „Eseuri / Studii critice“ Reneé Guitton este dedicat cu prec`dere literaturii religioase [i filozofice. Cunoscutul g\nditor a adunat „O sut` de scrisori de la lume c`tre Creator“, realiz\nd o carte – oper` colectiv`, scris` de protestan]i, ortodoc[i, musulmani, catolici, budi[ti – care r`spunde ideii de toleran]` [i dumnezeire.

Pre] 15,90 lei Sinucideri ciudate de Tatiana Slama-Cazacu, Seria de autor Tatiana Slama-Cazacu Mai mult dec\t un simplu roman poli]ist, cartea semnat` de prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu este un thriller poli]ist plin de suspans. Semnalul de alarm` asupra pericolelor invizibile ale manipul`rii psihologice este \ntre]esut \n textura unei scriituri inegalabile.

Pre] 15,90 lei Clepsidra de Julie Parsons, traducere de Ana Andreescu, Colec]ia „Succese contemporane“ O cas` \n ruin`, o poveste veche [i tainic`. Personajele s\nt antrenate \ntr-un joc al mor]ii [i al urm`ririi n`scute din dorin]a de \mp`care a unei b`tr\ne doamne, dorin]` transformat` \ntr-o groaznic` [i neobosit` nevoie de r`zbunare a unui criminal psihopat.

Pre] 15,90 lei Pre] 19,90 lei Hiroshima Joe de Martin Booth, traducere de Irina Horea, Colec]ia „Literatur` universal` contemporan`“ Hiroshima Joe este o splendid` [i amar` ironie a unei existen]e m`cinate de \nt\mpl`ri dominate de violen]a primar` a sim]urilor. The Daily Telegraf caracterizeaz` romanul drept „o str`lucit` realizare“.

Pre] 17,90 lei

M` cheam` Rose, ca pe mama de Véronique Ovaldé, traducere de Ana Andreescu, Cole]ia „Succese contemporane“ Al`turi de prietenii s`i iepura[i, o copil` a[teapt` \ntoarcerea mamei sale, care a disp`rut. În fa]a indiferen]ei adul]ilor, micu]a Rose va reinventa povestea de dragoste a familiei sale. Iat` un roman magnific, care descrie confruntarea dintre inocen]a copil`riei [i de[ert`ciunea lucrurilor.

Pre] 13,90 lei

www.edituraminerva.ro GLOHPDWHFD PLF SGI

Cum e la debut? Rita CHIRIAN ● Bogdan CRE}U ● Augustin CUP{A ● Matei FLORIAN {tefania MIHALACHE ● Anca Maria MOSORA ● Oana C`t`lina NINU Oana PUGHINEANU ● Costi ROGOZANU ● Andra ROTARU ● Livia RO{CA Eugen SUMAN ● Ara {EPTILICI ● Adrian TUDURACHI

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

ANCHET~ „A[a cum exist` o medicin` infantil`, deosebit` clinic de cea a adul]ilor, avem [i o critic` a debutan]ilor, pe care nu-i putem opera cu acelea[i instrumente. Cu dalta [i ciocanul cu care ciople[ti grafitul, nu spargi safirul. Cineva o s`-mi spun`: e[ti [i dumneata de p`rerea celora care pretind a uza de o alt` m`sur` fa]` de \ncep`tori, spre a nu-i descuraja. Nu s\nt deloc de aceast` opinie, ba dimpotriv`, mi se pare un abuz de a am`gi un t\n`r ascunz\ndu-]i g\ndul... Ideea mea e c` recenzarea c`r]ilor \ncep`torilor se cade s` fie, dup` o expresie curent`, «constructiv`», dac` nu se \n]elege prin acest cuv\nt obligativitatea caritativ` a elogiilor. O critic` constructiv` este dup` mine o critic` superior didactic`, ce explic` \ncep`torului cauza pentru care opera lui r`m\ne \n totul ori \n parte ineficient`. Articolul se scrie nu numai pentru autor, [i la urma urmelor prea pu]in pentru el, ci pentru cititor, c`ruia i se face exegetic cultura literar`, prin raportarea continu` la principii... Nu exalta]i, f`r` temei, un \ncep`tor, dar mai ales nu-l ridiculiza]i. Un adev`rat critic al tinerilor e acela care are candoarea lor. {i pe urm`, \n general, f`r` un pic de ingenuitate via]a intelectual` este trist`.“ (G. C`linescu, „Criticul debutan]ilor“, \n Contemporanul nr. 22/1958) ■ Rita CHIRIAN La debut – ca la resbel. Sco]i armele, le lustruie[ti \n fa]a tuturor, \]i potcove[ti caii, purcezi. De preferat, cu ochii \nchi[i. Altminteri, \]i piere curajul. Risc dublu: ori mori \n floarea v\rstei, ori te alegi cu infirmitate viager`. Nici nu [tii ce a[tep]i: s` te ignore cu to]ii, condescendent (paradoxal!), s` st\rne[ti valuri de indignare, s` te aclame...? Deh, debutul e o deflorare – viol sau tandre]e, dup` o vreme nu mai conteaz`. Important e faptul \n sine, \]i ofer` o pseudolegitimitate: nu te crede nimeni?! pac! sco]i h\r]oaga! Verba volant, scripta manent – \]i spui, p`[ind (parc` pu]in mai hot`r\t) mai de-

■ DEBÚT, debuturi, s.n. Începutul (primele manifest`ri, primii pa[i ai) cuiva \ntr-o profesiune, \ntr-o activitate (artistic`, literar` etc.); oper`, lucrare ce constituie acest \nceput. – Din fr. début. Sursa: DEX ’98

parte. Dincolo de toate astea, scrisul \nceteaz` a mai fi joc, e[ti (sau \ncepi s` te crezi) o ma[in`rie scriptural`, care tocmai a ie[it din perioada de garan]ie [i orice defec]iune poate \nsemna ghena. Devii „promisiune“, unii a[teapt` „confirmarea“, te \ntreab`, mefient, „la ce lucrezi“ (horribile dictu!). Te profesionalizezi [i te (poate) pa[te [omajul, ajutorul social [i grevele foamei. Te faci mare (responsabil/responsabilizat) prea repede [i tu nu ai dec\t c\teva luni, nici m`car un an... Mizericordie! Cau]i, adulmeci. A[a cum timp de 9-10 ani ai f`cut-o [i poate o vei face \n continuare, \n c`utarea unei voie/voix personnelle. {ov`ielile

GLOHPDWHFD PLF SGI

„Dintre toate evenimentele care au loc \n via]a unui om, publicarea primului volum de versuri este cel mai insignifiant. Dar, chiar dac` asta nu conteaz` pentru nimeni, autorul simte destul` nelini[te.“ Herman MELVILLE

„Ce e scris f`r` efort va fi, \n general, citit f`r` pl`cere.“ Samuel JOHNSON

„Poezia este at\t de tare subestimat` \n societatea noastr`, c` nimeni n-ar trebui descurajat s-o scrie.“ Kim CARLIN

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

tale nu pot fi dec\t o sum` de ezit`ri, c`r]ulia ta – un best of, poate incoerent, bombastic, endemic, dar egal cu tine \ns`]i. Sevraj e un metasevraj. (Sevraj, poezie, Editura Vinea, 2006; Premiul na]ional „Mihai Eminescu“ pentru debut, 2007)

L`s\nd gluma deoparte, pot s` spun c` am „experien]a“ debutului at\t \n proz`, c\t [i \n poezie. Am \nt\lnit [i indiferen]`, dar [i recunoa[terea unor persoane avizate care mi-a \nt`rit convingerea c` a meritat s` pun at\t suflet, c\t [i munc`, [i s` scriu. Am debutat ([i \n poezie, [i \n proz`) prin concurs, [i m` bucur pentru asta, de[i nu cred c` un concurs (sau un premiu) valideaz` (sau invalideaz`) o carte, o oper` sau valoarea unei persoane. Mie \ns`, aceste concursuri mi-au dat [ansa s` public, singura [ans`. Nu am timpul, energia [i \ng`duin]a propriei cenzuri de a umbla pe la edituri sau persoane care decid cine public` [i cine nu. În plus, cu sau f`r` bun`voin]a/credin]a, sprijinul [i altele din partea revistelor, criticilor literari, grupurilor [i grupule]elor literare, c`r]ile merg, au via]a lor, valoarea lor, ajung la cititori (mul]i, pu]ini, aviza]i sau neaviza]i), iar pe ace[tia nu \i intereseaz` c` e prima, ultima, a cincea sau a zecea carte a autorului. Ci numai dac` aceasta le ofer` acel ceva de care au nevoie atunci. M`car din acest punct de vedere, cartea de debut e la fel ca oricare alta [i autorul trebuie s` ]in` cont ([i) de asta. (Perforatorii, roman, Editura Cartea Româneasc`, 2006; Premiul USR [i al Editurii Cartea Româneasc` pentru manuscrise)

■ Bogdan CRE}U Debutul meu a fost mai cur\nd \nt\mpl`tor dec\t premeditat. El s-a petrecut la Editura Timpul din Ia[i, av\nd privilegiul ob]inerii unei subven]ii de la Ministerul Culturii. Propunerea, evident, am f`cut-o \n mare grab`; a[a se justific` [i titlul st\ngaci-metaforic: Arpegii critice. Inten]ia mea era s` debutez cu monografia despre Matei Vi[niec, care a ap`rut la o lun` dup` culegerea de cronici. Dar, una peste alta, am avut deja cam prea mult noroc (mai mult, oricum, dec\t meritam) cu acest prim volum: am ob]inut, nesperat, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, fapt ce mi-a deschis, recunosc, c\teva prolifice c`i, [i Premiul pentru debut al revistei Convorbiri literare. Paradoxal, pentru cartea despre Vi[niec am ob]inut un alt premiu pentru debut, al Ziarului de Ia[i, care m-a onorat \n egal` m`sur`, [i pe care l-am primit f`r` mustr`ri de con[tiin]`, pentru c`, luat repede, a[ spune mai cur\nd c` am debutat cu dou` c`r]i simultan, nu cu bietele Arpegii... Iar monografia, mai scor]oas`, mai scrobit`, de[i m` reprezint` probabil mai pu]in, este legat` de o v\rst` anterioar` preocup`rilor constante de cronicar. Bref, am debutat cu dreptul, nimic de spus! Dar, probabil pentru c` m-am h\r[it prea devreme, m`rturisesc cu m\na pe inim`: mult mai emo]ionant a fost momentul apari]iei primului articol, la 19 ani, dec\t publicarea celor dou` prime c`r]i. S` fi fost v\rsta, naivitatea, tracul cauzat de pierderea virginit`]ii? N-a[ [ti s` spun, o constat pur [i simplu. (Arpegii critice, critic` literar`, Editura Timpul, 2005; Premiul pentru debut al USR, 2006) ■ Augustin CUP{A Citind \ntrebarea anchetei, mi-a venit instantaneu \n cap (nu [tiu de ce) reclama aceea la past` de din]i, care rula \n ne[tire la televizor prin 1990. Era vorba de „b`rbatul de 30 de ani“ c`ruia \i mergea foarte bine la multe capitole, dar nu st`tea deloc bine cu dragostea. „Dar cu dragostea cum stai?“ era \ntrebarea. Dar cu debutul cum stai? „Sincer? Dezastru...“

■ Matei FLORIAN Nu c` a[ ]ine cu tot dinadinsul s` contrazic pe cineva, dar – de[i pe B`iu]eii scrie negru pe alb Filip Florian [i Matei Florian – eu \nclin s` cred c`, cel pu]in \n ceea ce m` prive[te, debutul meu s-a petrecut \ntr-un troleibuz. Pe cuv\ntul meu de onoare: nu vreau s` fac piruete, tumbe sau giumbu[lucuri, dar am senza]ia cert` c` debutul unei c`r]i nu se m`soar` de la data apari]iei ei, ci din momentul acela, magic sau mai decolorat, de c\nd prima fraz`, prima imagine, primele personaje se insinueaz` \n sufletul [i \n mintea ta, ca s` r`m\n` acolo, al`turi de tine, p\n` la sf\r[it. Toate c\te urmeaz` – pagini [i capitole, bucurii [i suferin]e, sau, mai apoi, cronici [i interviuri, laude sau nega]ii, confirm`ri sau deziluzii – nu pot fi dec\t consecin]a (fireasc`) a acelei fraze, a acelei st`ri, a acelei clipe. }in s` mul]umesc pe aceast` cale [oferului troleibuzului 69 care a condus lin [i prudent pe ruta Favorit – Pia]a Universit`]ii, [i mai

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

A N C H E T~

■ {tefania MIHALACHE La debut s\nt \n principal senza]ii amestecate. Fa]` de artele, s` le spun a[a, performative, compar\nd de exemplu cu un debut \n teatru sau muzic`, un debut \n literatur` nu presupune nici o performare imediat`, din partea ta ca autor, la \nt\lnirea cu publicul. Ai scris o prim` carte, aceasta e publicat` [i cu voi dou` se vor \nt\mpla lucruri asem`n`toare, dar [i diferite. Un debut presupune [i o lansare. La lansarea c`r]ii tale vei fi acolo, aproape un spectator ca [i ceilal]i. Cu un sentiment de dedublare pl`cut`, frem`t`toare. Cu o curiozitate la fel de mare ca a lor. Ni[te oameni (un critic, un redactor) vor vorbi frumos despre cartea ta. Î]i vei dori ca ceea ce spun ei s` fie adev`rat, adic` vei cùta \n vorbele lor [i adev`rul tù. Va veni [i momentul tù. Micul tù moment performativ sau, mai bine zis, metaperformativ. O s` le vorbe[ti [i tu despre cartea ta, o s` \ncerci s` cristalizezi, s` capturezi \ntr-o form` c\t mai aproape de esen]ial mesajul c`r]ii tale. {i-n acela[i timp s` z\mbe[ti, s` \ncerci s` nu tremuri prea tare, s` ai umor, s`-i farmeci. Incon[tient, o s` vrei s` te por]i pu]in ca [i cartea ta. Cum ai vrea tu s` se poarte ea cu cititorii ei, \n lipsa ta. S` recuperezi pu]in din unitatea voastr` pierdut`, acum c\nd ea e a lor [i tu e[ti dat` din nou lumii preformale de semne. O s` urmeze apoi pup`turi, flori, felicit`ri [i o s`-]i dai voie s` te sim]i pu]in on top of the world \nainte s` \ncepi s` cobori de-acolo, \ntreb\ndu-te c\t de bine ai reu[it de fapt s` scrii, ce cronici o s` prime[ti [i, nu \n ultimul r\nd, and now what do I do? {i cu asta, gata. Ai debutat. (Est-falia, roman, Editura Paralela 45, 2004; nominalizat pentru sec]iunea Opera Prima la Premiile Prometheus, 2005)

]in s`-i pomenesc \n aceast` fraz` pe cet`]enii ce au avut bun`voin]a s`-mi respecte desprinderea temporar` de contingent. Datorit` lor pot spune cu m\na pe inim` c` la debut e, \n general, bine: o zi \nsorit`, aglomera]ie pu]in` [i un troleibuz care se desprinde \ncet de realitatea imediat` la contactul cu ni[te lumini]e fistichii nenumite. În rest, dup` cum spuneam [i \n alt` parte: Co[u]` mi-a spus \ntotdeauna s` nu-l pocnesc pe Cristos. (B`iu]eii, roman scris \n colaborare cu Filip Florian, Editura Polirom, 2006)

■ Anca Maria MOSORA Primul lucru care mi-a venit \n minte, auzind \ntrebarea, a fost „\n raport cu ce“? Cum este la debut, \n raport cu ce anume? Cu momentul \n care manuscrisul era \nc` unul de sertar? Dac` da, debutul a fost o desp`r]ire. Textul asupra c`ruia aveai un anume tip de monopol nu \]i mai apar]ine \n acela[i fel. El \ncepe s` se mi[te independent de tine, s` st\rneasc` reac]ii, s` vorbeasc` pentru tine. Textul devenit carte inverseaz` cumva pozi]iile de for]` de dinainte [i \ncepe s` te constr\ng`. Cum arat` debutul literar pe pia]a noastr` de carte? Debutul l-am resim]it ca pe un fel de introducere \ntr-o societate anume: aceea a consumatorului de carte. E[ti prezentat acestei societ`]i. Grani]a dintre persoana ta [i cartea pentru care te afli acolo este destul de imprecis` [i, de aici, nenum`rate neajunsuri. Lucrurile ar trebui s` fie pu]in altfel. Cartea ar trebui s` fie cea introdus`, prezentat`. Autorul este, \n acest prim moment, mai pu]in important. (Arhanghelii nu mor, roman, Editura Humanitas, 2005; Premiul pentru debut al revistei Cuv\ntul, 2006)

GLOHPDWHFD PLF SGI

„Din via]a ta nu se poate face o carte bun`. Nici s` nu \ncerci.“ Fran LEBOWITZ

„Orice t\n`r scriitor care se poate ab]ine de la scris ar trebui s` o fac` f`r` ezitare.“ André GIDE

„Dac` nu s\ntem \n stare s` \n`bu[im literatura la noi \n ]ar`, putem m`car s` oprim aducerea ei de afar`.“ Evelyn WAUGH

„În ziua c\nd \[i corecteaz` primul [palt, scriitorul t\n`r este la fel de m\ndru ca elevul care tocmai a luat un sifilis.“ Charles BAUDELAIRE

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

■ Oana C`t`lina NINU La aproape doi ani de la apari]ia Mandalei, nu mai [tiu dac` \ntr-adev`r am scris o carte sau doar persist` \n mintea mea ideea c` a[ fi scris una. Receptarea din partea criticii a fost deopotriv` pozitiv` [i negativ`, \ntruc\tva surprinz`toare sau pur [i simplu plat`; [i dac` mi-am dorit ceva de la acest volum a fost cu siguran]` faptul de a declan[a o reac]ie, de a nu r`m\ne \ntr-o total` indiferen]`; [i nu neap`rat \n sensul c` Mandala ar putea aduce o real` schimbare \n literatura român` contemporan`, ci mai cur\nd \n alt sens, \n acela de a avea o via]` proprie, de a umple un moment (iar nu o umbr`). Ca [i altor volume de debut sau, \n general, ca [i altor volume apar]in\nd literaturii foarte tinere, Mandalei i s-a repro[at lipsa unui „centru“, a unui nucleu generator, a unei idei sau imagini centrale care s` le atrag` magnetic [i s` le sus]in` pe celelalte; un alt repro[ a fost lipsa de sus]inere a titlului. Îns` am impresia c` deja nu mai exist` o coeren]` a imaginilor poetice, o gradare [i o logic` a apari]iei lor \n text; \n al doilea r\nd, cuvintele nu se mai lipesc unele de altele, exist` nenum`rate fisuri, fracturi, falii, deoarece poate c` nu se mai mizeaz` pe un stil, ci pe incapacitatea (imposibilitatea?) de a g`si sau de a inventa un stil nou, propriu. Un alt fel de avangardism. Îns` receptarea care \ntr-adev`r m-a uimit nu a fost aceea a criticii, ci cealalt`, a „publicului“. {i nu \n cadrul unor lecturi \n spa]ii special amenajate. Am citit, de exemplu, pe plaj` la Vama Veche, \n mijlocul unui grup de elevi/studen]i din N`vodari; reac]iile au fost de-a dreptul bizare: toat` seara [i a doua zi auzeam, \n loc de replici, anumite versuri sau sintagme din textele mele. O experien]` cu adev`rat neobi[nuit`! (Mandala, poezie, Editura Vinea, 2005; Premiul na]ional „Mihai Eminescu“ pentru debut, 2006)

bare aduce cu sine neantul… Consider aceast` carte un mod de a „lucra“ cu angoasa, \n \ncercarea de a surprinde textul \n capacitatea lui de a \ndura triste]ea unei libert`]i f`r` obiect. G\ndindu-m` la \ntrebare, mi-am adus aminte de o scriitoare care, \n cadrul unei \nt\lniri cu publicul, a m`rturisit c` ea nu s-a sim]it niciodat` „acas`“. N-am avut curajul s`-i pun atunci singura \ntrebare care mi se p`rea cu adev`rat important` ([i care e un analogon al \ntreb`rii la care \ncerc s` r`spund acum): „Av\nd \n vedere acest disconfort continuu de care vorbi]i, ce reprezint` pentru dumneavoastr` aceast` \nt\lnire, momentul acesta pe care, totu[i, v-a]i hot`r\t s`-l \mp`rt`[i]i cu noi? De fapt, pute]i cu adev`rat s`-l \mp`rt`[i]i?“. Înc` nu am curajul s`(-mi) pun aceast` \ntrebare. Mi-e team` c` ea vizeaz` acea intimitate despre care singurul lucru care se poate spune cu siguran]` e… nimic. (Plictiseal`. Ratare. Prostie. Biobibliografie selectiv`, recenzii [i eseuri, Editura Casa C`r]ii de {tiin]`, 2006; Premiul pentru debut al USR – Cluj, 2006)

■ Oana PUGHINEANU Dac` a[ fi o vedet`, acum ar fi momentul s` m` f\st\cesc gra]ios [i s` \ncep lista de „mul]umiri“. Asta ar fi chiar comic, av\nd \n vedere subiectul c`r]ii mele: cui s` mul]umesc pentru plictiseal`, cui – pentru ratare [i cui – pentru prostie? Cui altcuiva dec\t mie \nsemi? Dar, schimb\nd tonul, dac` e s` transpun r`spunsul \n plan existen]ial, atunci trebuie s` recunosc (al`turi de Sartre) c` orice \ntre-

■ Costi ROGOZANU Debutul meu nu se poate numi tocmai debut: cartea este compus` din recenzii, eseuri, polemici pe teme culturale. Senza]ia \nceputului a existat, evident, c\nd mi-am v`zut cartea tip`rit`. A fost accentuat` de recenziile care au \nt\mpinat acest volum. C\teva, venite din partea unor oameni pe care \i respect, au fost nea[teptat de \ng`duitoare, ba chiar „pozitive“, lucru oarecum nea[teptat, pentru simplul fapt c` mai toate grupurile culturale importante s-au declarat (public) grav atinse de opiniile mele. Recenziile negative au fost oarecum previzibile, cu excep]ia uneia, \n care mi se repro[a c` era scris \n prezentarea de pe pagina de gard` cum c` predau la Litere (chiar predau de vreo 6 ani, \n calitate de doctorand). În rest, diver[i oameni de serviciu reprezent\nd zona primitiv` a culturii române de azi (Buzura, Simion [i sateli]ii) mi-au aruncat observa]ii „grele“ care m-au flatat. Debutul unui critic este sortit unei recept`ri exclusiv „specializate“ – un critic nu poate spera dec\t la lectura unor al]i critici, lucru cumva trist. Dup` acest debut am realizat c` singura miz` adev`rat` a criticului r`m\ne deschiderea analizei de carte, f`r` mari compromisuri, c`tre

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

A N C H E T~

un public ceva mai larg. Nu m` intereseaz` „recunoa[terea“ academic` prin recenzii (pentru asta exist` doctorat, studii filologice). Sper ca unele exemplare din libr`rii s` fi ajuns \n m\inile unor cititori pasiona]i, mai pu]in implica]i \n lumea cultural`. Nu m-am sim]it nici dup` publicare ca „autor cu o carte“, dar m-am bucurat c` articolele au fost str\nse \ntr-o form` peren` [i s\nt mai accesibile celor care vor s` afle mai multe despre minunata b`t`lie cultural` româneasc` din ultimii zece ani. (Agresiuni, digresiuni, recenzii [i eseuri, Editura Polirom, 2006)

■ Andra ROTARU Aceasta este o \ntrebare prin care a[teptarea cititorului este \ndreptat` c`tre resursele umane existente \n autor. Un fel de telenovel` prin care ]i se distrage aten]ia de la ce este esen]ial. Se a[teapt` un r`spuns cu valen]e umane, ca de exemplu: cartea este original`, acest lucru s-a produs \n urma unor eforturi uria[e etc. Se creeaz` o reprezentare – pentru cel care \ntreab` – nu despre ce este debutul, ci despre cum este omul din spatele c`r]ii, se umple un gol monden, se umple o imagine pe care trebuie s` ]i-o formezi despre persoana care scrie. Mie mi se pare o pist` fals`. De ce trebuie cititorul s` [tie cum se simte omul care scrie? De ce trebuie s` existe [i divaga]ia c`tre ce simte autorul dup` debut? Avem nevoie de sentimentele [i emo]iile autorului, ca s` citim o carte? Un fel de marketing subliminal care \i poate cre[te rating-ul? Cred c` exist` scriitori \nainte de a fi scris un text. A scrie prima carte nu ]ine dec\t de o dezintimizare prin care renun]i la cel mai intim [i mai pur sentiment care exist` \n tine. Nu am debutat dec\t \n sensul \n care am f`cut un sacrilegiu. A fi scriitor nu este o modestie, poate este o brutalitate [i o exacerbare a orgoliilor. De ce simte autorul nevoia s`-[i expun` sufletul? Devine un talger cu for]e egale: \n cititor na[ti curiozit`]i, iar tu ca autor trebuie s` \]i asumi ac]iunile pe care le provoci. Mi se pare un demers similar pove[tilor \n care ni[te personaje cereau s` le fie ar`tat` iubirea pe care fiicele le-o poart`: unele declarau c` \l iubesc c\t luna de pe cer, altele nu puteau s`-[i decline iubirea, chiar dac` iubeau. Poate c` acesta este scriitorul, o victim` prins` \ntre sine [i resursele suflete[ti ale celui care cite[te. (Într-un pat sub cear[aful

alb, poezie, Editura Vinea, 2006; Premiul na]ional „Mihai Eminescu“ pentru debut, 2006; Premiul pentru debut al Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti, 2006)

■ Livia RO{CA Nu [tiu cum este la a doua sau la a zecea carte [i dac` s\nt diferen]e esen]iale \ntre debut [i restul c`r]ilor pe care le scrie un autor. Îmi lipse[te compara]ia [i nu vreau s` presupun. Pentru mine, scrisul este o comunicare complementar` celei cotidiene. M` folosesc de el pentru c` \mi d` confort [i, scriind, am un mai bun acces la mine \ns`mi. Nu exagerez dac` spun c` simt pentru mine, dar scriu pentru al]ii, c`tre al]ii. Comunic. De aceea debutul este pentru autor ocazia potrivit` s` primeasc` un feedback la mesajul pe care \l transmite. Iar volumul meu a fost unul norocos. A fost discutat, a avut cronici \n reviste [i pe bloguri cu specific literar. Eu le-am postat, din onestitate pentru cititor, la adresa www.livia.ro. Am vrut, \n acest fel, s`-i ajut s` decid` dac` vor sau nu cartea, dup` ce vor fi consultat mai multe pozi]ii asupra ei, nu doar una singur`. În raport cu scrisul, nu m` simt altfel dup` debut. Am aceea[i lejeritate pe care o aveam [i \nainte. Dar, pentru mine, scrisul nu este totul. Asta poate s` nu plac` \n contextul \n care cei mai mul]i autori \nc` mai pozeaz` \n creatori cu destin \nalt, oameni aparte, diferi]i de restul. Pentru mine este doar o alt` form` de a comunica, egal` cu toate celelalte, pe care le folosesc [i

„Mul]i scriitori tineri fac gre[eala s` trimit` un plic autoadresat, timbrat [i destul de mare pentru returnarea manuscrisului. E o tenta]ie \n fa]a c`reia editorul cedeaz`.“ Ring LARDNER

GLOHPDWHFD PLF SGI

â&#x20AC;&#x17E;Public` [i vei fi condamnat.â&#x20AC;&#x153; Arthur WELLESLEY

â&#x20AC;&#x17E;Constat c` e nevoie de dou` zile pentru a citi o carte. Cine dispune de dou` zile libere? B`tr\nii la pensie [i bolnavii.â&#x20AC;&#x153; Jacques CHARDONNE

A N C H E T~

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

le adaptez \n func]ie de context [i de ]inta mesajului. Dac` nu am ce s` comunic, nu scriu [i nu mi se pare deloc o tragedie. (Ruj pe icoane, poezie, Editura Cartea RomĂ˘neasc`, 2006; Premiul na]ional â&#x20AC;&#x17E;Mihai Eminescuâ&#x20AC;&#x153; pentru debut, 2007)

s` dai tot \n prima carte. Asta ar fi perfec]iunea. Dai tot [i scapi. Te duci \n alt` parte, c` via]a e scurt` [i poate mai ai [i alte treburi. Dac` debutul t`u a fost r`sun`tor, atunci ai \ncurcat-o. E[ti \n faza \n care ]i se spune c` trebuie s` confirmi, c` debutul nu-nseamn` dec\t at\t, ni[te pagini pe care trebuie s` le continui cu ceva cu-adev`rat serios, c` sigur, te b`g`m \n seam`, fiindc` promi]i. Cred, cu toat` puterea, c` scrisul e ceva ce trebuie f`cut doar pentru cei pe care-i iube[ti. A[a, ca un m`r]i[or pe care \l ag`]i de pieptul lor, ori de c\te ori e gata. (Dublul, roman, Editura Paralela 45, 2006; Premiul pentru debut al revistei Cuv\ntul, 2007)

â&#x2013; Eugen SUMAN Ca s` m` exprim colocvial, la debut e nasol. Nu o s` generalizez, poate ceilal]i debutan]i nu se confrunt` cu nici una dintre problemele mele, de[i m` cam \ndoiesc. Cartea nu se g`se[te dec\t la chio[cul din fa]a Muzeului Literaturii [i, sincer s` fiu, mi-e cam ru[ine s` trimit oamenii s` o cumpere de acolo. I-am trimis pe la â&#x20AC;&#x17E;C`rture[tiâ&#x20AC;&#x153;, nu mai erau exemplare. Am mai trecut pe acolo, nu mai s\nt, presupun c` nu s-a deranjat nimeni s` le mai trimit` (sau poate nu le-au mai acceptat ei). Cronici au fost foarte pu]ine, probabil tot pentru c` nu e disponibil` cartea. Am fost nominalizat la Premiul â&#x20AC;&#x17E;Mihai Eminescuâ&#x20AC;&#x153; pentru debut, dar nu eram nici fat`, nici nu scriam despre Groaznicele dar Subtilele Probleme ale Feminit`]ii (trademark), a[a c`, evident, nu m-am reg`sit printre c\[tig`tori (ar fi fost buni banii). Ca atare, m-am hot`r\t s` nu mai trimit la alt concurs de debut, c` e evident trend-ul de c\]iva ani \ncoace. Scriu la al doilea volum, s\nt implicat [i \ntr-un proiect hibrid, o s` dau mai multe detalii pe blogul meu. Mi-am \nceput cariera \n publicitate [i \mi sf`tuiesc colegii \ntr-ale scrisului s` fac` la fel, dac` s\nt \n stare. Satisfac]iile s\nt mult mai mari, [i \n plan creativ, [i \n plan financiar. Lumea literar` romĂ˘neasc` e, cu mici excep]ii, foarte ur\t`. Le mul]umesc micilor excep]ii, se [tiu ei/ele. (Arcuri Electrice. Formele de sub piele, poezie, Editura Vinea, 2006) â&#x2013; Ara {EPTILICI Debutul nu exist`. Exist` doar scrisul. C` vrei tu s`-l [i sco]i \n lume, asta e alt` tem`. Are de-a face cu teama ta de-a r`m\ne singur [i necunoscut. Aici e mult` carne: poate fi scrisul un substitut pentru spaimele tale [i, \n final, pentru nevoia de-a fi \nso]it, m`car din c\nd \n c\nd? N-o s` [tiu niciodat` p\n` la cap`t, dar pot spune c` pe termen scurt, da, are de-a face. {i asta e nasol, scrisul sucks din punctul `sta de vedere. OK, e foarte greu s` admi]i c`-]i trebuie expunere, e un gest u[or de \ncadrat la categoria exhibi]ionism. Problema e c`, de obicei, nu apuci

â&#x2013; Adrian TUDURACHI Cred c` cel mai tare m-a uimit c` debutul era inevitabil. M` a[teptam s` fie un lucru dificil. Dimpotriv`, publicarea a devenit imperativ` aproape \nainte s` am un text. La \nceput, a fost vina \nt\rzierii (am c\]iva ani peste treizeci, cu vreo cinci mai mul]i dec\t cei care au debutat din genera]ia mea); apoi au fost constr\ngerile materiale: un salon de carte, tipografia, decontul subven]iei. â&#x20AC;&#x17E;Oricum ar fi, termin`!â&#x20AC;&#x153; Cred c` asta am auzit cel mai mult \n acele luni. Cu fraze [chioape, cu izbucniri lirice [i cu multe vorbe goale, cartea trebuia s` ias`. De fapt, debutul e mai pu]in un efect de voin]` ([i responsabilitatea pe care o antreneaz`), c\t o necesitate. O serie de condi]ion`ri (academice, de genera]ie, editoriale) fac din el o obliga]ie â&#x20AC;&#x201C; ceea ce deformeaz` \ntruc\tva natura gestului. Concluzia mea e c` nu po]i controla propriul debut â&#x20AC;&#x201C; se \nt\mpl`. Ca [i trecerea la pubertate. Te expui, cu mizeriile v\rstei [i cu senza]ia c` un lucru ru[inos, dar necesar se petrece cu tine. Nu cred c` pentru pia]a noastr` literar` aceast` frenezie a \ncuraj`rii debutului (aproape un stereotip) e benefic`. Pe atunci am fost aproape revoltat [i m` \ncerca g\ndul s` m` opresc. S` aleg cu ce [i mai ales c\nd s` debutez. Acum \ns`... A[ fi ipocrit s` spun c`, pus din nou \n situa]ia de acum un an, [tiind lucrurile de acum, a[ \nt\rzia debutul. Fapt e c` mi-a pl`cut. (Destinul precar al ideilor literare, Editura Limes, 2006; Premiul pentru debut al USR â&#x20AC;&#x201C; Cluj, 2006) â&#x2013; a consemnat Marius Chivu

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

c` se va putea u[or desp`r]i de el: „s\ntem b`tr\ni [i oricum va trebui s` plec`m \n cur\nd“. În noaptea fatal`, cuplul rupe, ca pe o \mp`rt`[anie, o buc`]ic` de p\ine cu miere. „Se \ngrijeau [i se m\ng\iau unul pe cel`lalt \n toate suferin]ele [i grijile lor... regele s-a \ntins \n cele din urm` s` se culce, cu sentimentul c`-i alinase ei \ntruc\tva suferin]a. Din acel somn nu s-a mai trezit, doar un h\r\it u[or i-a atras aten]ia reginei, care astfel [i-a dat seama c` regele moare. La \ntrebarea ei \nspìm\ntat` «Carol, cum te sim]i?», nu a mai venit nici un r`spuns!“ La un an [i c\teva luni dup` pierderea so]ului ei, Elisabeta, care a trecut printr-o grea opera]ie la ochi, [i-a recuperat senin`tatea. „Închipui]i-v` – \i spune arhiepiscopului – c` acum dou` zile am scris din nou o poezie... spiritul meu nu a secat.“ Avea [aptezeci [i trei de ani, \i mai r`m\neau c\teva zile de trìt (ea nu [tia). A iubit România, a c`l`torit prin ea, \n complicatul rol de p`stor al unei minorit`]i privite suspicios de cei pe care-i nume[te „schismaticii“ (ortodoc[ii), de geograf curios, de arheolog [i numismat (mai ales al Dobrogei paleocre[tine). S-a g`sit mereu \n preajma regilor [i a marilor politicieni, cu o latur` homme du monde pronun]at`, prin] al bisericii trìnd \ntr-un admirabil palat (vecin cu Ci[migiul, azi sediu al Nun]iaturii apostolice). Surprinde \n \nsemn`rile sale lipsa fie [i a unei aluzii la via]a interioar`, la credin]`. S` fi fost Netzhammner unul din acei prela]i atei pe care voltairienii de pretutindeni nu se sfiesc a-i denun]a? Nu. E vorba de discre]ie, de pudoarea de-a amesteca sacrul cu profanul, la antipodul pio[eniei tartuffice. În 1925 este revocat, ca urmare a unor intrigi enigmatice urzite \n umbra cur]ii vaticane. Ultimii dou`zeci de ani \i trìe[te ca un pustnic, pe insuli]a Werd, \n mijlocul apelor Rinului, pe care st` o singur` cas`, al`turi de „o frumoas` capel` (cu) morm\ntul de alt` dat` al sf\ntului abate Otmar de la St. Gallen“. A devenit prelatul monden de odinioar` un contemplativ? Poate c` a putut parcurge drumul. În 1934 scrie o not` \n care declar` c` jurnalul lui, pus la punct cu grij`, a devenit „lizibil“. Se stinge din via]` \n 1945, la optzeci [i doi de ani.

Ion Vianu

Jurnal interior Netzhammer Raymund Netzhammer a fost arhiepiscopul catolic al Bucure[tilor \ntre 1905 [i 1925. Acum apare jurnalul lui*. C`lug`rii de la m`n`stirea elve]ian` Einsiedeln, c`reia \i apar]inea, au ]inut mul]i ani la p`strare manuscrisul, de team` c` anumite relat`ri ar putea produce scandal. În 1995 a ap`rut edi]ia german`, urmat`, \n 2005, de cea român`. C`lug`rul benedictin, descendent al unei familii ]`r`ne[ti din ducatul Baden, \ncepe ca profesor de seminar, devine diplomat [i arhiepiscop aproape din \nt\mplare. Î[i ia \n serios \nalta \ns`rcinare, \nva]` române[te, cunoa[te bine societatea bucure[tean`. Înclina]ia \l \ndeamn` c`tre politicienii-savan]i: Titu Maiorescu, D.A. Sturdza, Al. }zigaraSamurca[. Ca arhiepiscop roman, tr`ia \n intimitatea regilor catolici, Carol I [i Ferdinand. Descrie drama lui Carol \n momentul \n care \[i d` seama de orientarea României c`tre Antant`, \mpotriva puterilor Centrale. Originea german`, laolalt` cu calitatea de rege al României \i impuneau un dublu standard moral insuportabil. O soart` \ndur`toare \i acord` singura solu]ie acceptabil`: moartea, care survine la mai pu]in de trei luni dup` \nceputul r`zboiului mondial. La 10 februarie 1916, Netzhammer o viziteaz` pe regina v`duv` Elisabeta care-i poveste[te ultimele momente ale regelui. F`ceau planuri de abdicare, pl`nuiau s`-[i termine via]a \n aba]ia de la Einsiedeln. Privind fastul de la Pele[, regele declara

*Episcop în România, traducere de prof. univ. George Gu]u, Editura Academiei, în dou` volume splendide, însum\nd peste 1770 de pagini ■

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7 Fotografii de Rare[ Avram

PROFIL Oana Boca

director de promovare [i rela]ii cu presa la Editura Polirom â&#x20AC;&#x17E;Bun` ziua. Numele meu este Oana Boca. S\nt director de promovare [i PR la Polirom. Felicit`ri, s`pt`m\na aceasta v` apare cartea! A[ vrea s` discut`m despre promovarea ei. O s` v` trimit un mesaj, dac` obi[nui]i s` v` verifica]i e-mail-ul, dac` nu, putem discuta la telefon...â&#x20AC;&#x153; Aceasta este o mostr` din Oana Boca, la telefon. Cei mai mul]i o cunosc doar a[a. Autorilor, vocea ei, pe un ton profesional, le aduce vestea cea bun`. Cei care o vor \nt\lni \n carne [i oase pot avea o surpriz`, dac` \[i \nchipuie cumva c` promovarea de carte este o meserie ce s-ar potrivi, de pild`, unor figuri din manualul de limba [i literatura romĂ˘n`. Oana Boca are 27 de ani, nu \ncearc` s` pozeze [i nu-[i ascunde ultimele puseuri ale adolescen]ei. Andrei {erban i-a m`rturisit, tot \ntr-un â&#x20AC;&#x17E;bile]elâ&#x20AC;&#x153; virtual, c` o consider` unul dintre acei tineri care, prin ceea ce fac, \i redau speran]a c`, \n RomĂ˘nia, nu este \nc` totul pierdut. Mai mult sau mai pu]in paradoxal, Oana Boca [i-a dorit s` plece din ]ar`. Ă&#x17D;nc` din clasa a patra [i cu tot dinadinsul, de[i â&#x20AC;&#x17E;nici m`car nu v`zuse serialul Dallasâ&#x20AC;&#x153;. A optat pentru Facultatea de Jurnalism de la Ia[i [i â&#x20AC;&#x17E;a prinsâ&#x20AC;&#x153; o burs`, un semestru, la Bruxelles. â&#x20AC;&#x17E;Dup` ce am venit din Belgia nu mai aveam nici o \ndoial`: vroiam s` plec!â&#x20AC;&#x153; A[a c` [i-a propus ca, dup` terminarea facult`]ii, s` r`m\n` la Ia[i, s`-[i g`seasc` un job oarecare, â&#x20AC;&#x17E;de fug`â&#x20AC;&#x153;, [i s` a[tepte o oportunitate sigur` [i convenabil` pentru a pleca din RomĂ˘nia. A[a a ajuns la Polirom. â&#x20AC;&#x17E;Nu chiar \nt\mpl`tor, pentru c` \n anul trei am avut un curs care se numea ÂŤIntroducere \n sistemul editorialÂť, pe care ni-l preda Silviu Lupescu. Situa]ia a fost comic` pentru c` el ar fi

vrut s` m` angajeze la editur`, \ns` eu eram arogant` pe vremea aia... adic` mai c` nu scria pe tricoul meu c` vreau s` plec din ]ar`! Pur [i simplu nu-mi pl`cea RomĂ˘nia.â&#x20AC;&#x153; Ă&#x17D;ntre timp, renun]ase [i la planurile de a deveni jurnalist`, c`ci \[i d`duse seama repede c` nu era f`cut` pentru aceast` meserie. â&#x20AC;&#x17E;C\nd am dat la facultate, prin jurnalism \n]elegeam panseurile pe care le scriam... cum scriu fetele, la o anumit` v\rst`! Abia dup-aia am \n]eles c` a fi jurnalist \nseamn` cu totul altceva.â&#x20AC;&#x153; La editur`, a fost angajat` \n ideea de a lucra ca PR, \ns` la \nceput a f`cut [i corectur` de carte. â&#x20AC;&#x17E;A fost util pentru c` am priceput c` nu este at\t de u[or s` tip`re[ti o carte... s\nt multe discu]ii cu autorii, intervin schimb`ri \n text!â&#x20AC;&#x153; {i s\nt multe schimb`ri? O parantez` \n discu]ia noastr`. Oana Boca crede c` nici un editor nu face schimb`ri de dragul de a schimba [i c` toate sugestiile care vin din partea editurii s\nt spre binele c`r]ii. â&#x20AC;&#x17E;Dac` o carte e scris` \ntr-un anume stil [i la capitolul zece â&#x20AC;&#x201C; s` zicem â&#x20AC;&#x201C; \[i schimb` brusc stilul, f`r` vreun motiv \ntemeiat, ci doar pentru c` autorul era mai trist sau mai fericit, atunci i se atrage aten]ia... Dar nu aprobi o carte pe care trebuie s` o schimbi \n propor]ie de 50%!â&#x20AC;&#x153; S` revenim... Cum s-a sf\r[it \ntreaga odisee cu emigarea? La un moment dat, la pu]in timp dup` ce \ncepuse s` lucreze la Polirom, Oana

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

PROFIL

Boca a avut o ocazie foarte tentant` de a pleca defintiv din România, exact ceea ce a[tepta de at\ta vreme. {i? „N-am mai plecat, nu pentru c` a[ fi prins cine [tie ce drag de cultur` sau de noul meu job, ci pentru c`... m-am \ndr`gostit!“

al c`rui tiraj s-a epuizat \n doar dou` luni, „de[i are 650 de pagini [i trebuie s` treci peste impactul psihologic al num`rului acestora, ca s` o termini!“), exist` [i un interes din ce \n ce mai mare al editorilor str`ini pentru a \ncheia contracte de traducere. „Noi \ncerc`m s` ne mi[c`m [i \n direc]ia asta, de[i nu po]i face minuni... S` nu uit`m c` totu[i vindem c`r]i cu o sut`, dou`, trei sute de mii, iar c\[tigurile nu s\nt foarte mari!“ Cum s-a schimbat \ns` jobul ei la Bucure[ti? „E, practic, aproape acela[i lucru. La Ia[i eram [efa Departamentului de promovare, aici s\nt de pu]in timp director de promovare. Diferen]a este c` am mai pu]in timp. La Ia[i, stabileam contactele mai mult prin telefon [i prin e-mail – a[a aranjam apari]iile de materiale, de interviuri, de recenzii. Aici m` \nt\lnesc cu jurnali[tii face to face, s\nt un soi de ofi]er de pres` – dac` vre]i –, mul]i oameni vin direct la editur`.“ Recunoa[te c` nu are o via]` social`. Din vina ei, pentru c` este circumspect` \n ceea ce prive[te prieteniile cu jurnali[tii. „S\nt mai multe variante pe care le testeaz` PR-ii. Una dintre ele este s` te \mprietene[ti cu oamenii din pres`, s` ie[i cu ei la o cafea, la petreceri. Eu am \ncercat \ns` s` m` limitez la partea profesional` [i s`-mi v`d de via]a mea. Astfel de prietenii nu-]i mai permit la un moment dat s` fii fair play \n ceea ce faci...“

„Emigrant`“ \n Bucure[ti P\n` la urm`, Oana Boca [i-a p`r`sit ora[ul natal, \ns` nu pentru a se stabili \n alte p`r]i ale lumii. „M-am mutat la Bucure[ti de vreun an. Era nevoie aici de un om stabil [i cu experien]`, \ns` eu am ales s` vin din motive personale, pe care conducerea editurii le-a \n]eles...“ Era continuarea „telenovelei“ – cum \i spune ea, cu autoironie – care a determinat-o s` nu mai emigreze. Îi place Bucure[tiul? Nu. De fapt, nu-i place aglomera]ia, pentru c`, \n rest, nu [tie, n-a avut timp s` viziteze ora[ul. „Ghicesc c` ar fi mai multe or`[ele \ntr-unul singur, am v`zut \n trecere zone foarte frumoase, \ns` zilnic s\nt nevoit` s` traversez centrul unde e mult trafic [i aglomera]ie.“ La Ia[i st`tea \n Copou, chiar vizavi de editur`. Deschidea fereastra [i totul era verde, ca \ntr-un parc. A[adar, pentru ea Ia[iul \nseamn` mai mult Copoul [i mai pu]in cartierele muncitore[ti. „În Bucure[ti oamenii s\nt mult prea gr`bi]i, chiar [i pe strad`, n-au r`bdare... C\nd mai merg la Ia[i, \mi place s` m` uit cum merg oamenii pe strad`, au un alt mers, un alt ritm.“ Ce crede \ns` despre faptul c` una dintre cele mai mari edituri din ]ar` este la Ia[i, adic` „\n provincie“, [i nu \[i are sediul central \n capital`? „P`i, asta-i fascinant [i pentru mine. Probabil c` [i datorit` faptului c` ne adapt`m \n permanen]` oferta la pia]` [i am avut curajul s` schimb`m multe lucruri. Cum ar fi, investi]ia noastr` \n literatura t\n`r`, de[i aceasta nu ne-a adus un prea mare c\[tig financiar la \nceput.“ Dar de unde intui]ia c` publicul voia s` citeasc` o astfel de literatur`? „P`i, te ui]i \n jur, chiar [i \n ]`rile vecine, de pild` \n Ungaria, [i vezi c` scriitorii de acolo nu s\nt deloc ignora]i! Era firesc s` investeasc` cineva [i la noi, la un moment dat.“ I se pare semnificativ c`, pe l\ng` interesul publicului pentru scriitorii tineri ([i ne d` doar un exemplu: romanul Derapaj al lui Ion Manolescu,

Cum se promoveaz` o carte? Promovarea \ncepe din momentul \n care apare un manuscris \n editur`. Sau chiar mai devreme: „Dac`, de exemplu, colegul meu de la literatur` universal` propune s` traducem un scriitor str`in, iar eu am argumente c` nu pot s`-l promovez, opinia mea se ia \n calcul [i am ocazia s` \mpiedic sau s` sus]in apari]ia unei c`r]i“. Promovarea e de tot at\tea feluri c\te c`r]i s\nt. Într-un fel promovezi un manual [i \ntr-alt fel o carte de literatur`. „În principiu, trebuie s` fii lucid \n momentul \n care stabile[ti care e publicul acelei c`r]i. Target-ul. S` lu`m, de exemplu, un manual de rela]ii interna]ionale. Care e publicul? P`i, \n primul r\nd, studen]ii de la rela]ii interna]ionale, apoi or mai fi studen]ii de la

GLOHPDWHFD PLF SGI

PROFIL

jurnalistic` sau cei care vor s` se specializeze pe analiz` politic`, or mai fi [i ceva jurnali[ti interesa]i de manual, [i tot a[a...“ Cum promovezi, de pild`, romanul Teodosie cel Mic al lui R`zvan R`dulescu? Este o carte care se adreseaz` copiilor? Este pentru adul]i? „Aici intervine numele autorului. Numele este cel care promoveaz` cartea. Eu zic c` nu-i o carte pentru copii [i atunci apelez la opiniile criticilor, provoc interviuri, fac \n a[a fel \nc\t s` se vorbeasc` despre carte.“ Cu R`zvan R`dulescu a fost \ns` o alt` istorie, c`ci Teodosie al s`u a avut multe aventuri p\n` s` ajung` la destina]ia final`, raftul din bibliotec`. Oana Boca \[i aminte[te c`, \n momentul \n care l-a sunat pe autor ca s`-i dea „vestea cea bun`“, acesta a spus c` nu crede. {i n-a crezut p\n` c\nd n-a v`zut cartea! Cine pe cine cite[te? Este cititorul influen]at de recenzii atunci c\nd cump`r` o carte? Oana nu are un r`spuns foarte clar, de[i exist` studii \n acest sens. Ne poate povesti \ns` cum a v`zut la un t\rg de carte o cititoare care avea la ea vreo dou`zeci de articole, decupate din revista 24-FUN, cu c`r]ile recomandate de {tefan Agopian, [i le ar`ta pe la standuri, pentru a identifica acele volume care

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7 meritau cump`rate. {i cum un alt cititor, tot la un t\rg, a venit la standul Polirom [i a \ntrebat: „{ti]i, am citit o recenzie despre o carte cu o fat` pe care o cheam` Maria [i \n cartea aceea ea se \ntristeaz` [i dup-aia se bucur` [i a[a mai departe... {ti]i cumva care este?“. Din aceste exemple putem s` \n]elegem c`, \ntr-adev`r, recenzia conteaz` pentru cititor. De altfel, promovarea de carte presupune [i o implicare permanent` a criticilor. „C\nd [tiu c` trebuie s` apar` o carte, primul lucru pe care \l fac este o list` de promovare, adic` m` g\ndesc cui ar trebui s` trimit cartea respectiv` \n speran]a c` va scrie despre ea. E o alegere dificil` deoarece criticii s\nt mul]i [i unii s\nt mai receptivi la numele tinere, al]ii mai conservatori. Poate c` autorul e contemporan [i are simpatizan]ii s`i pe care nu trebuie s`-i evit, sau poate c` s\nt critici care \l antipatizeaz`... Despre asta se discut` foarte clar cu autorul. Cui va fi trimis` cartea la citit? Poate e de acord s` i-o trimitem [i unui du[man care, dac` va scrie, va provoca un scandal, [i mergem pe ideea c` scandalul vinde cartea! S\nt tot felul de nuan]e aici.“ Dup` ce lista este gata, c\teva exemplare pleac` pe adresele criticilor, \nainte de apari]ia c`r]ii pe pia]`. În cazul traducerilor, editura preia fragmente din recenziile ap`rute \n presa interna]ional`, \n ziare prestigioase, cum ar fi, de pild`, New York Times. „Eu prefer \ns` s` scot \n fa]` un alt tip de informa]ie, cum ar fi faptul c` o carte a fost tradus` \n treizeci de ]`ri. Textele s\nt [i ele bune, dar dac` oamenii citesc cartea [i descoper` c` nu este cum se scrie despre ea pe copert`, nu te mai cred a doua oar`! E bine s`-i iei cititorului ochii cu un text incisiv, \ns` nu trebuie s`-l min]i!“ De altfel, publicul românesc este destul de imprevizibil, a[a c` Oana Boca nu are siguran]a c` un best-seller din Statele Unite se va vinde la fel de bine [i aici. S\nt pur [i simplu c`r]i care „nu prind“. „Nici m`car un Premiu Nobel nu-]i garanteaz` \ntotdeauna v\nz`ri bune!“ – mai adaug` interlocutoarea noastr`. Lans`ri, evenimente, petreceri C\nd ne g\ndim la promovarea unei c`r]i, avem \n vedere, \n primul r\nd, o lansare cu tam-

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

PROFIL

tam. Totu[i, Oana Boca ne l`mure[te c` nu orice carte se preteaz` la o lansare: „Multe c`r]i au un destin [i o promovare destul de clasice. De ce s` lans`m, de pild`, o carte despre feng shui la serviciu? Exist` deja un public pentru feng shui. Totul este s`-i g`sim c`r]ii un titlu potrivit, s` aib` o copert` care s` te \ndemne s` o iei din raft [i, dup` aceea, lucrurile merg de la sine“. Exist` \ns` lans`ri care presupun evenimente de mare anvergur`. Cum a fost \n cazul Colec]iei „Chick“. „Noi, mai \nt\i, am testat \n România ceea ce se cheam` chick-lit. Am tip`rit c\teva c`r]i de acest gen, am v`zut c` reac]iile s\nt bune [i abia dup` aceea am hot`r\t s` lans`m o colec]ie, ca s` nu amestec`m lucrurile, pe Umberto Eco cu Bridget Jones.“ Modul \n care a fost lansat` colec]ia este un bun exemplu de promovare: „A fost ideea mea. Am rugat-o pe Irina Schrotter s` fac` ni[te rochii de h\rtie, mai exact, din copertele c`r]ilor, tip`rite pe coli mari. Am invitat-o [i pe Loredana Groza [i am f`cut un eveniment \ntr-un club din capital`. O petrecere mai sofisticat`. Cred c` a fost cel mai reu[it eveniment al meu... au fost prezente zece posturi de televiziune, de la TVR Cultural, la OTV [i MTV!“. Acum, la aproape un an de la lansarea colec]iei, se g\nde[te s` mai organizeze \nc` o petrecere aniversar`, nu de alta, „dar e bine s` mai consolidezi brand-ul din c\nd \n c\nd“. A f`cut un concept pentru acest eveniment pe care urmeaz` s`-l prezinte Mihaela R`dulescu, viitoare autoare Polirom, „doar c` cei din editur` mi-au zis c`, dac` aceast` colec]ie merge bine, ce sens mai are s` tot petrecem [i s` cheltuim bani?!“. Atunci a g`sit o alt` solu]ie: un sponsor. Patronul unei cafenele din Bucure[ti i-a promis c`, dac` \i aduce vedete [i pres`, d` petrecerea pe banii lui. Totu[i, „nu po]i s` exagerezi [i s` faci din orice carte un show!“. {i nu totul ]ine de imagina]ie, c\t de a-]i face bine treaba: „C\nd tip`re[ti manuale de rela]ii interna]ionale sau de psihologie, cel mai important este s` ajungi la publicul c`ruia te adresezi. Iar ca s` ajungi la studen]i, nu te plimbi cu cartea prin universitate! Te adresezi profesorilor, mai exact celor care predau obiectul respectiv la Craiova, la Ia[i, la Timi[oara... Aici e mult` munc` de documentare!“.

De cur\nd, Editura Polirom a publicat primul manual de rela]ii interna]ionale cu autori români: „De regul`, \ntr-o editur` \]i faci planuri pentru c\]iva ani. Eu acum \ncerc s` g\ndesc cu mintea din 2009. A[adar, ne-am propus s` lans`m o serie \n contextul integr`rii europene [i, cum nu exista nici un manual românesc de rela]ii interna]ionale, noi am provocat apari]ia lui!“. Atitudine de PR [i \nc` ceva \n plus „Eu v` spun sincer, cred c` am un dezavantaj!“ R\de. „Am p`]it-o la un t\rg de carte. O profesoar` de jurnalism a venit la stand [i m-a \ntrebat: M`i, feti]o, e o doamn` la voi \n editur` pe care o respect foarte mult, m` ]ine la curent cu tot ce apare [i a[ vrea s-o cunosc ca s-o felicit! O cheam` Oana Boca. {tii cumva cine este?“ Dac` s-a schimbat ceva \n comportamentul ei? Dac` are mai mult tupeu? „Nu e vorba neap`rat despre tupeu. Cred c` mi-am mai \nfr\nat un pic din timiditatea de a vorbi \n public. Eu s\nt, de fapt, o persoan` foarte timid`.“ Înainte de a renun]a de tot la jurnalism, o mai tentau oarecum reportajele de televiziune, \ns` faptul c` ar fi trebuit s` vorbeasc` \n fa]a camerei a speriat-o suficient de tare. Iar la \nceputul „meseriei“ sale de PR avea o problem` cu vorbitul la telefon. „Mai c`-mi notam ce trebuia s` spun. Iar acum visez textele de genul: «Bun` ziua. S\nt Oana Boca...»“ Ce face cu via]a ei „de dincolo de job“? Îi place s` g`teasc`. Cu ceva timp \n urm`, desena. O relaxa. {i [i-ar dori un copil, dar crede c` nu este \nc` momentul. „Ca s` v` spun toat` telenovela, prietenul meu este Bogdan-Alexandru St`nescu, directorul editorial de la literatur` universal`; «din cauza» lui am renun]at la ideea de a pleca din ]ar` [i am venit \n Bucure[ti!“ R\de. S-a clarificat misterul. „Iar \n ceea ce prive[te copilul, nu cred c` s\nt suficient de matur` pentru asta. Mai \nt\i s` m` obi[nuiesc cu postul de director [i dup-aia mai vedem!“ ■ Adina Popescu

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

Un poet revolu]ionar A. Toma (Solomon Moscovici, 1875-1954) era \n 1926 un obscur profesor de filozofie, vag poet, cu colabor`ri prin revistele vremii. Avea 51 de ani, o v\rst` tocmai bun` pentru debut \n volum, a[a c` un grup de prieteni a luat ini]iativa, a str\ns banii necesari [i i-a publicat la Editura Cultura Na]ional` volumul intitulat Poezii. Critica literar` constat` \nt\mplarea f`r` s`-[i bat` prea mult capul cu ea. Maculant, Lovinescu \i acord` c\teva r\nduri \n a sa Istorie a literaturii române contemporane constat\nd c` „poezia lui A. Toma este, \n genere, o poezie «de concep]ie», adic` o poezie ra]ionalist`, de probleme rezolvate \n dramatism, \n moralism, \n psihologism (specia Haralamb Lecca) sau chiar \n simpl` anecdot`...“ Îi g`se[te apoi asem`n`ri cu Eminescu, Co[buc, Vlahu]`, P. Cerna..., poeziilor lui lipsindu-le „doar elementul nout`]ii sensibilit`]ii [i a expresiei“. Era de fapt un simplu imitator al celor deja enumera]i: „Peste lacul sur \[i pleac` / Fruntea grea de neguri stuhul, / Îmbiat de’nsomnorarea / Ce’mp`ienjeni v`duhul“ (Toamna) – b`nuiesc c-a]i recunoscut autorul. Trecut-au anii, vorba poetului, nu mul]i, numai vreo [aptesprezece, [i \n tot acest timp A. Toma n-a f`cut mare lucru. S-a \nscris \n Partidul Comunist, a publicat \n revistele de st\nga [i \n 1928, asta poate fi considerat` o realizare, Ion Pillat [i Perpessicius l-au inclus \n Antologia poe]ilor de azi. Încep\nd din 1940 nouri lungi [i negri s-au a[ezat pe cerul patriei poetului A. Toma. Din cauza legilor rasiale n-a mai putut publica, dar n-a \ncetat s` scrie. La fel de mediocru, dar ce mai conta, dac` poeziile lui erau „strig`te de protest [i

de rezisten]`, dar [i de vestire a omului nou“. Ca s` nu-i fie confiscate \n urma perchezi]iilor efectuate de Siguran]`, poetul \[i v\ra manuscrisele \n flacoane hermetice pe care le \ngropa \n beciul casei. (v. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe m\ine, Funda]ia Luceaf`rul, 2001). N-a f`cut o t\mpenie, deoarece cur\nd va avea nevoie de ele. Dup` 23 August 1944, adic` imediat dup` acest 23 august, comuni[tii, care ie[i]i de prin pu[c`rii, care veni]i din URSS, aveau nevoie ca de aer de un poet na]ional, unul de-al lor, nu acritura aia de Arghezi, care servea pe ori[icine, numai bani s` ias` din asta. Au pus ochii pe A. Toma, un b`tr\nel uitat de toat` lumea, dar care \nc` din martie 1896 scrisese poezia Trìasc` Comuna! („Ie[i]i din gropi ad\nci [i reci, convoi de umbre sfinte, / {i ridica]i un r`cnet surd [i’ndurerat de ur`...“), o poezie cu nimic mai prejos dec\t Împ`rat [i proletar. Zis [i f`cut. I s-a umblat discret pe la biografie, nimeni n-avea chef s` se afle c` \n tinere]e „\nt\iul poet al proletariatului revolu]ionar din ]ara noastr`“ tradusese din Carmen Sylva, regina-scriitoare, sau c` \n cartea de debut mai sc`paser` [i c\teva poezii mistice. Spatele i-l ]inea Sorin Toma, fiul sù, care era redactor-[ef la Sc\nteia, un tovar`[ de n`dejde, \n care partidul avea deplin` \ncredere. Ca s` i se fac` mai mult loc \n fa]` noului poet na]ional, trebuia eliminat Arghezi. Sarcina i-a revenit lui Sorin Toma, care a luat lucrurile \n serios [i cur\nd Arghezi n-a mai existat ca scriitor, iar ca s` trìasc`, a fost nevoit s` v\nd` cire[e din produc]ia proprie, \n poart` la M`r]i[or. În 1950, c\nd A. Toma \mplinea 75 de ani, s-a hot`r\t, adic` partidul a hot`r\t, c` poetul trebuie s`rb`torit cu surle [i tr\mbi]e, nu mai prejos dec\t cel`lalt mare aniversat, Mihai Eminescu. A[a a hot`r\t partidul, a[a a fost. I s-a publicat volumul C\ntul vie]ii \ntr-un tiraj de 25.200 de exemplare, a fost f`cut academician plin, i s-au decernat Steaua Republicii clasa I [i Ordinul Muncii clasa I, este director al fostei Edituri de Stat, acum ESPLA, [i deputat \n Marea Adunare Na]ional`. C`linescu, care nu-l comentase \n Istoria sa, \[i cere scuze publice, pentru gre[eala f`cut` \n 1941...

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

LOCURI DE CITIT Adela Greceanu

De la Mut`tava la Kultur Café via Subarinul Mic Un Orizont cu hus` din piele maro z`cea de ani buni \ntr-un sertar din camera mea de la Sibiu. Mama zice c`-s [oad` cu aparatul acela de g\t. Mircea St`nescu m-a \nv`]at cum s`-l reglez \n func]ie de lumin` [i distan]`. Mi-a ar`tat o siren` sculptat` \n piatr` deasupra unor sc`ri, un plafon decorat baroc \ntr-un magazin secondhand, [ine de tren \ntr-un fost depozit, azi cas` de locuit, [i mi-a spus c` geniul locului, la Sibiu, este \n cur]i. Am intrat singur` \ntr-o curte veche [i am dat peste rufe \ntinse la uscat. C\nd am ie[it, trecea un domn \n v\rst` cu o fa]` vesel` [i o claie de p`r alb. Am apucat s`-l fotografiez din spate. Mergea pe biciclet` destul de repede... Am intrat \n Libr`ria „Constantin Noica“. Aici este libr`reas` doamna Moga (nu mai [tiu de unde [tiu cum o cheam`). C`runt`, tuns` foarte scurt, poart` blugi [i un laib`r colorat. Îmi r`spunde la salut cu „Ziua bun`!“. O aud cum \i explic` unui t\n`r c` Denisa Com`nescu era pe vremuri editoare la Univers [i acum coordoneaz` Colec]ia „Raftul Denisei“ de la Humanitas, c`r]ile cu pisic` \n col]ul copertei. Cump`r de la doamna Moga O limb` comun` de Sorin Stoica, 69-le lui Ionu] Chiva (3,90 lei fiecare) [i Cronica ora[ului Sibiu de Emil Sigerus. De pe Corso (Heltauergasse, azi Nicolae B`lcescu) ajung \n Pia]a Mare. Aici este o libr`rie mic` unde cele dou` doamne din spatele casei de marcat vorbesc nem]e[te. G`sesc volume de poezie [i proz` german`, reproduceri dup`

c`r]i po[tale vechi cu Sibiul. Alb-negru [i color. Trec pe sub Turnul Sfatului, dau \n Pia]a Mic`, las \n dreapta Muzeul Farmaciei [i ajung \n Pia]a Aurarilor. În cur]ile caselor de aici Ora[ul de Jos face grani]` cu Ora[ul de Sus. Urc scara \napoi. Trec peste Podul Minciunilor [i \n Pia]a Huet g`sesc b`nci noi unde la prim`var` ai putea sta s` cite[ti. Înc` doi pa[i [i cobor alte sc`ri spre Ora[ul de Jos. Chiar aici, pe sc`ri, dau de un antiquariat. Intru [i cump`r, contra sumei de 5 lei, Cap limpede (Supravie]uiri VI) de Radu Cosa[u. Dintre etichetele scrise de m\n` cu carioca albastr` \mi atrage aten]ia una pe care scrie BLANDIANA SORESCU MINULESCU. Urc \napoi [i, \nainte s` ajung iar \n Pia]a Huet, \n spatele unui grilaj cu lac`t este o c\rciumioar` (Zilnic Täglich 18.00-24.00) unde ast`-var` am stat la o m`su]` cochet` [i am b`ut un pahar cu

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

LOCURI DE CITIT

vin ro[u. Am citit acolo lini[tit`, \n timp ce la alt` mas` se vorbea o limb` cu multe consoane, poate olandez`. Joachim Wittstock spune c` acolo a fost c\ndva Col]ul Isp`[irii. Din sfert \n sfert de or` se auzea clopotul de la Biserica Evanghelic`. Fac dreapta pe l\ng` Casa Ro[ie (acum se cheam` Casa Luxemburg) [i cobor \n pivni]a ei, adic` \n Kultur Café. Înainte de ’89 c\rciumile nu prea aveau nume. Desigur, erau cele clasice, din centru: „Butoiul de Aur“, „Unicum“, „Bulevard“ sau „Împ`ratul romanilor“. În cartiere \ns`, lumea le punea nume: „La Pufoaica rupt`“, „La Doi colonei“, „La }\]a dulce“. Acum s-au deschis c\teva cluburi \n beciuri. Exist` un Sibiu de sub Sibiu. Comand un mélange, scot ce-am t\rguit [i un carne]el. Un b`iat [i o fat` se a[az` la masa de al`turi. „Ce scrii?“ – \ntreab` el. „Pot s` m` uit?“ – insist`. „Un material“ – r`spund neinspirat, dar z\mbind. C\nd vine cafeaua cu fri[c`, deschid O limb` comun`. Cei doi \ncep s` vorbeasc` \n [oapt`. La un moment dat, se ridic`. „Nu vii dincolo?“ – m` \ntreab` tot el. Îi refuz politicos, prea politicos, [i citesc mai departe. Înainte s` plec, m` duc dincolo: „Eu am plecat. Servus!“, „No, ceao!“ – \mi r`spund. M` duc \n parcul de l\ng` teatru. C\nd eram mic` \i spuneam Subarinul Mic. Fiindc` parcul Sub Arini era pentru mine Subarinul Mare (a[a cum bomba de pe strada Luptei, unde se bea, la mese \nalte, \n picioare, \ntr-o fum`raie de nu se vedea om cu om [i de unde cump`ram bere [i Sicola pentru acas`, era pentru mine „La Mut`tava“). Destul de t\rziu am aflat c` arinii s\nt ni[te copaci, cam tot atunci c\nd mi-am dat seama c` numele bombei era „La Mut` tava“, fiindc` era cu autoservire. Cea mai mare bucurie a mea era s` mergem \n Subarin, s` m` dau \n hucine. Dar de multe ori m` mul]umeam cu parcul de l\ng` teatru. N-am [tiut niciodat` cum se cheam`. Mergeam cu tata duminica la meciurile de volei din sala de sport [i apoi, cu un cornet cu floricele de porumb, \n Subarinul Mic la hint`, adic` la hucine. Acum a[ putea s` citesc pe o banc` de aici. Dar [i peste drum, dincolo de zidul cet`]ii, a[ putea citi, mai ales dac`-i frumos afar`, pe una dintre b`ncile scrijelite cu FLO TE IUBESC. V`d un b`iat cu

ni[te foi pe genunchi. Poate cursuri. Am dat la developat al treilea film deja. În dou` ore e gata. Între timp, stau pe banc` [i citesc din C`lindarul poporului pe anul visect 1900 SIBIIU. Editura [i tiparul „Tipografiei“, societate pe ac]iuni. Pe `sta l-am adus de acas`. Ultimele pagini con]in reclame. Printre ele s\nt [i scrisori de la clien]i: „Î]i gratulez sincer la resultatul mijlocului D-Tale \n contra be]iei, c`ci acela a \mpedecat un divor]. O muiere nu mai voia s` tr`easc` cu b`rbatul ei, care era predat be]iei, eu \i d`dui sfatul s` \ncerce cu antibetinul, ea f`cú aceasta, b`rbatul este vindecat de patima lui [i c`s`toria este acum una mul]umitoare“ – \i scria apotecarului Ludovic Vértes George Ardelean, redactor, Timi[oara. Mi s-a f`cut poft` de heciunpeci. Îmi iau pozele [i m` duc acas`, adic` la ai mei. Pe bulevardul G-ral Vasile Milea, pe vremuri putea fi v`zut adesea un domn \n v\rst`, scund, cu ochelari [i cu o claie de p`r alb deasupra frun]ii \nalte. Întotdeauna citea dintr-o carte \n timp ce mergea destul de repede. Mult mai t\rziu am aflat c` era Mircea Iv`nescu. ■

GLOHPDWHFD PLF SGI

fotografii din arhiva personal`

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

INTERVIU

„Vreau s` dau totul din mine [i cu orice pre]“ Mircea C`rt`rescu Mircea C`rt`rescu este autorul unui spectaculos traseu literar: de la statutul de cel mai bun poet al genera]iei ’80, la cel mai v\ndut [i tradus prozator român contemporan. I-au fost traduse 30 de c`r]i \n 12 limbi: De ce iubim femeile (140.000 de exemplare v\ndute \n România) a ajuns la a treia edi]ie \n Spania [i tocmai a fost tradus` \n portughez`, iar primul volum din Orbitor a ap`rut recent [i \n italian`. Anul acesta mai urmeaz` Travesti \n polonez` [i Nostalgia \n bulgar`. Reprezentat din acest an \n lumea \ntreag` de Editura Suhrkamp, Mircea C`rt`rescu se afl` \n prezent cu o burs` la Stuttgart definitiv\nd ultima parte a trilogiei Orbitor, preconizat` s` apar` \n toamn`, un proiect romanesc de o amploare f`r` egal \n literatura român`, la a c`rui apari]ie Dan C. Mih`ilescu se \ntreba \ntr-un nest`vilit [ir retoric: „Cine ar fi crezut \n urm` cu dou`zeci de ani, c\nd Mircea C`rt`rescu turmenta la modul cel mai anglo-saxon tradi]ionalista noastr` pia]` literar` cu poezia sa ca un moog synthesizer, c` postmodernul, beatnicul liric va deveni un prozator de for]`?... Te puteai g\ndi la ultra\mbibatul de rock [i blues ca la un maniac al cronicarilor [i al lui Cantemir?...“ Aderarea României la UE este o mare [ans` inclusiv pentru cultur`: str`punge zidul ce a separat-o de culturile occidentale [i poate \nl`tura unele prejudec`]i. A]i resim]it cre[terea interesului fa]` de cultura ]`rii noastre, de c\nd s\nte]i \n Germania?

Filmul românesc a \nregistrat un adev`rat triumf \n ultimii ani [i e de a[teptat ca [i celelalte zone ale artei s` aib` acela[i succes. Eu cred c` exist` \n România arti[ti foarte buni [i – ca s` m` restr\ng la domeniul literar – literatura român` prin v\rfurile ei merit` cu asupra de m`sur` s` fie

GLOHPDWHFD PLF SGI

■ N`scut pe 1 iunie 1956 \n Bucure[ti, Mircea C`rt`rescu a absolvit Facultatea de Filologie a Universit`]ii Bucure[ti \n 1980. A publicat volumele de versuri (selectiv): Faruri, vitrine, fotografii (1980), Aer cu diamante (1982, volum colectiv), Poeme de amor (1983), Totul (1985), Levantul (1990), Cincizeci de sonete (2003), Poeme \n garan]ie (carte [i CD, 2005); volumele de proz`: Desant ’83 (volum colectiv), Visul/Nostalgia (1989), Travesti (1994), Orbitor 1 [i 2 (1996, 2002), Enciclopedia Zmeilor (2002), Jurnal 1 [i 2 (2001, 2005) [i De ce iubim femeile (2004); eseurile: Visul chimeric (1992) [i Postmodernismul românesc (1999); precum [i volumele de publicistic` Pururi t\n`r, \nf`[urat \n pixeli (2003) [i Baroane! (2005). C`r]ile sale au fost premiate de Academia Român`, Uniunea Scriitorilor din România [i din Republica Moldova, ASPRO, ASR, AER, precum [i de nenum`rate reviste culturale. Volumul Nostalgia a primit \n 2005 Premiul „Giuseppe Acerbi“ \n Italia. Lui Mircea C`rt`rescu i-au fost traduse 30 de c`r]i \n 12 limbi. Printre cele mai recente traduceri se num`r` versiunea portughez` a povestirilor din De ce iubim femeile [i primul volum din Orbitor \n italian`; iar p\n` la sf\r[itul anului vor ap`rea versiunea \n polon` a romanului Travesti [i povestirile din Nostalgia \n bulgar`. Din acest an scriitorul va fi reprezentat \n lumea \ntreag` de Editura Suhrkamp. Lector la catedra de Istoria Literaturii Române a Facult`]ii de Litere din Bucure[ti, Mircea C`rt`rescu se afl` \n prezent cu o burs` la Stuttgart, definitiv\nd ultima parte a trilogiei Orbitor, preconizat` s` apar` \n toamn`.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

cunoscut`. Mai \nt\i ar trebui traduse romanele, pentru c` romanul este cea mai viguroas` zon` artistic` \n literatur`. Cred c` avem c\]iva romancieri de prim` m\n` \n toate genera]iile, nu numai dup` standardele române[ti, ci [i dup` canonul occidental. În Germania c`r]ile dvs. nu s\nt traduse \n aceea[i propor]ie ca \n alte ]`ri. {i nu m` refer la trilogia Orbitor care a avut [i o soart` relativ nefericit`, transferat` fiind \n program de la o editur` la alta, m` refer la De ce iubim femeile, carte pe care o a[tept`m aici cu at\t mai mult cu c\t exist` deja un „pandant“ de cu totul alt stil: cartea lui Peter Esterházy, O femeie. Cine le-a citit pe am\ndou` \[i d` seama c\t s\nt de diferite [i de complementare \n acela[i timp. Cartea este deja cump`rat` de o mul]ime de edituri din diverse ]`ri. Anul urm`tor va aduce o bun` diseminare european` a acestei c`r]i. În Germania am bune speran]e, mai ales dup` contactul cu Editura Suhrkamp, care-mi va publica e[alonat scrierile \n urm`torii ani, [i-mi va fi [i agent literar pentru \ntreaga lume. De ce iubim femeile se va publica la aceast` mare editur` \n prim`vara lui 2008. De ce iubim femeile s-a bucurat de un excep]ional succes \n Spania... Da, \n România ea a fost un best-seller, s-au

v\ndut p\n` la aceast` or` o sut` patruzeci de mii de exemplare... Am f`cut foarte repede c\teva contracte, dintre care unul \n Bulgaria, unde cartea a ap`rut deja, [i altul \n Spania, unde prima edi]ie s-a epuizat \n c\teva luni; a ap`rut edi]ia a doua, care este [i ea \n curs de epuizare, volumul intr\nd \n circuite speciale de carte, \n cluburi ale c`r]ii... Un lucru foarte simpatic s-a \nt\mplat la Saragosa, unde municipalitatea folose[te fragmente din aceast` carte \ntr-o campanie de lupt` \mpotriva violen]ei domestice, afi[\ndu-le pe panouri \n zona urban`, \n autobuze, pe zidurile ora[ului... De cur\nd a ap`rut [i edi]ia portughez`. Succesul deosebit al acestei c`r]i, care ne\ndoielnic se datoreaz` stilului, nu este el determinat, \n parte, [i de o tem` care plute[te \n aer? Au func]ionat mai multe mecanisme \n reu[ita acestei c`r]i. F`r` \ndoial`, primul dintre ele ]ine de obsesiile mele care apar \n toate c`r]ile, [i anume de latura mea feminin`, despre care am scris \ntotdeauna. Întotdeauna m-am \ntrebat cum ar fi fost dac` a[ fi v`zut lumea cu ochii unei femei. În al doilea r\nd, este vorba de marea mea tandre]e fa]` de femei, de faptul c` am avut norocul s` cunosc femei care mi-au iluminat via]a, pentru care am avut [i am o infinit` re-

GLOHPDWHFD PLF SGI

INTERVIU

cuno[tin]`. Cartea aceasta este [i un omagiu adus acestor femei. {i apoi, a fost \nt\lnirea cu Elle, edi]ia autohton`, care m-a invitat s` scriu \n fiecare lun` c\te o povestire pe temele feminit`]ii. Toate condi]iile fiind \ntrunite, s-a n`scut aceast` carte care s-a f`cut – a[a cum am spus-o de at\tea ori – aproape singur`. Terminasem de scris ultima povestire [i \nc` nu [tiam c` va fi o carte. Le-am adunat aproape \nt\mpl`tor, so]ia mea le-a citit [i le-a dat – ca s` zic a[a – „bunul de tipar“, cum face cu toate c`r]ile mele, iar apoi le-am ar`tat editorului meu care, dup` ce le-a citit, le-a publicat \n doar zece zile. Nu este prima dat` c` scrie]i o carte oarecum „la comand`“. Ceva asem`n`tor s-a \nt\mplat [i cu Enciclopedia Zmeilor, o alt` carte care a avut parte de un succes rar \nt\lnit. Cum vede]i aceast` rela]ie, foarte complicat` de altfel, \ntre o comand` sau un impuls exterior [i impetuozitatea interioar` cu care autorul se a[az` la masa de scris? Situa]ia c`r]ilor mele „minore“ e urm`toarea. În ultimii 12 ani am lucrat la o carte foarte mare, \n care am proiectat nu numai con]inutul min]ii mele, ci [i cel al trupului meu, o carte scris` din toate fibrele corpului, o carte visceral` [i cerebral` care aproape c` m-a r`pus. Înc` n-am terminat Orbitor, dar s\nt foarte aproape de asta. Ca s` nu m` termine el pe mine, adic` din ra]iuni – s` zic a[a – de „s`n`tate“, de igien` mintal`, n-am putut scrie volumele lui dintr-o suflare. Între primul [i al doilea volum am f`cut o \ntrerupere de doi ani, \ntre al doilea [i al treilea – una de aproape patru ani, \n care mi-am propus s` nu scriu nimic dens [i complicat, din motivul amintit. {i atunci am scris lucruri divergente fa]` de aceast` carte, lucruri oarecum exterioare liniei mele principale. Am \ncercat foarte multe domenii \n acest r`stimp: am scris c`r]i pentru copii, pentru femei, publicistic`, eseuri, jurnal [i chiar studii ample, ca Postmodernismul românesc. Am \ncercat s` merg pe c`i mai simple, s` fac o literatur` mai profesional`, s` scriu chiar [i „la comand`“, a[a cum a]i spus. Nu am nici o problem` \n privin]a asta, dimpotriv`, s\nt foarte \nc\ntat c` am fost \n stare s` scriu [i lucruri de felul acesta, adaptate unui public-]int`, c` nu scriu doar „cum c\nt` pas`rea“...

În ce alt domeniu a]i dori s` v` mai av\nta]i? Singurul domeniu literar str`in mie p\n` azi este teatrul – de fapt, am scris odat` o mic` pies` care s-a publicat [i jucat \n Italia, dar a fost o excep]ie. Nu am inten]ia programatic` s` „ratez“ toate genurile, am f`cut-o doar din curiozitate [i amuzament. S\nt fericit c` am deja 26 de ani de la debut [i c` am r`mas la fel de disponibil pentru orice experien]`, ca [i la prima carte. Am o mare dorin]` de a continua, de a da tot ce se poate da din mine [i cu orice pre]. Voi \ncerca, at\t c\t voi mai fi l`sat s` continui \n literatur`, c\t voi mai putea ]ine pixul \n m\n`, s` mai scriu lucruri demne de mine. A]i spus „at\t c\t voi mai fi l`sat“ – este o dram` pe care o \ncearc` mul]i arti[ti din ]`rile postcomuniste \n care domne[te o permanent` nelini[te exterioar` ce poate perturba procesul crea]iei. Un artist are nevoie de lini[te, de o recluziune protectoare pentru a crea. De aici, de la Schloss Solitude, unde v` afla]i \ntr-o

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

GLOHPDWHFD PLF SGI

INTERVIU

la 25 de ani

claustrare benefic`, cum vede]i revenirea \n România? Pentru mine, Schloss Solitude este paradisul pe p`m\nt. Am locuit \n multe locuri din lume, am avut burse \n spa]ii de invidiat, dar nic`ieri pe lume nu m-am sim]it mai bine ca aici. P`duri [i p`[uni c\t vezi cu ochii, cresc`torii de cai, umbra unui castel baroc c`z\nd asupra ta ca pe cadranul unui gnomon... Nici o localitate pe aproape zece kilometri \mprejur... Ceea ce am primit de la aceast` burs` a fost cel mai pre]ios lucru pe care [i-l poate dori un scriitor: timp liber. Mi-a dat timp, timp, timp nesf\r[it pentru scris, lucrul care mi-a lipsit cel mai mult \n ultimii ani [i a c`rui lips` a fost frustrarea mea cea mai mare. De ani de zile nu mai avusesem timp pentru ceea ce Enescu numea adev`rata profesie a artistului, medita]ia. Scriitor nu este cel care scrie, este cel care are timpul [i libertatea interior` de a-[i \n]elege propria situa]ie, a[a cum spunea Kafka. Acest an de vacan]`, \n care am scris cel mai mult din toat` via]a mea de autor, dar \n primul r\nd \n care mi-am tras r`suflarea dup` irespirabila nebunie româneasc`, este marele dar pe care mi l-au dat Schloss Solitude [i Germania. Le s\nt enorm recunosc`tor. De bursele de la Solitude au profitat mai mul]i scriitori români [i fiecare a l`sat \n ur-

ma sa o carte tradus` \n german`, editat` de Academie. Astfel se pot spulbera unele prejudec`]i [i caren]e de informa]ii despre literatura român`. Ce prejudec`]i v-a fost dat s` \nfrunta]i; a]i venit [i dvs. cu unele prejudec`]i aici? Tr`iesc de mai mult` veme \n spa]iul german, am mai avut dou` burse la Berlin – Anna Krüger Stipend [i DAAD, iar apoi am predat, timp de un an, la Universitatea din Viena. F`r` \ndoial` c` \n mediile academice \n care am tr`it prejudec`]ile nu se v`d. Ele, dac` exist`, s\nt foarte bine st`p\nite [i cuv\ntul de ordine este corectitudinea politic` decent`, f`r` ridicolele ei exager`ri. Nu am fost pus, slav` Domnului, \n situa]ii \n care s` erup` la suprafa]` pejudec`]ile despre România, care, evident, exist` realmente \n mediile occidentale, nu [i f`r` vina noastr`, a[ zice... Cred c` integrarea României \n Uniunea European` va aduce \n primul r\nd nu at\t c\[tiguri economice, c\t c\[tiguri de „imagine“. Sper c` România va \nceta s` mai fie oaia neagr` a familiei europene. A[tept, \n anii urm`tori, s` devenim m`car oaia gri... Azi europenii vin \n contact cu oamenii simpli din România, oameni cinsti]i care fac munci foarte grele, pe care occidentalii nu le-ar face. Valurile urm`toare vor fi \ns` de computeri[ti, de tehnicieni, de medici, de oameni cu educa]ie care vor schimba \ncetul cu \ncetul imaginea noastr`... {i arti[tii fac foarte mult din acest punct de vedere.

Am scris risc\nd s`-mi cer uneori [i scuze Cum a]i perceput dimensiunile reale ale actualului conflict rezultat [i dintr-o desincronizare a evolu]iilor istorice \ntre anumite tipuri de cultur` [i civiliza]ie? S\nt foarte dezam`git de cursul istoriei recente, trebuie s` spun de la bun \nceput c`, dup` c`derea Zidului desp`r]itor al Berlinului [i, de fapt, dup` sf\r[itul r`zboiului rece, am crezut sincer c` era ideologiilor s-a \ncheiat. {i timp de vreo doisprezece ani, p\n` la evenimentele de la 11 septembrie 2001, am tr`it \n aceast` iluzie. Cartea mea Postmodernismul românesc este un

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

INTERVIU

fruct al acestei mari iluzii. Atunci chiar am crezut \n teza lui Fukuyama c` istoria s-a sf\r[it fiindc` absolut toate ]`rile, chiar [i cele din culturi foarte diferite fa]` de a noastr` – cele orientale, de exemplu – [i-au luat drept model democra]ia de tip american. Ast`zi \mi dau seama c\t de mult` iluzie era \n aceast` convingere. Cum vedem azi pretutindeni \n jur, nu numai c` r`zboiul ideologiilor nu a \ncetat, ci este mai aprins ca oric\nd. Lumea se afl` azi \ntr-o situa]ie cu mult mai periculoas` dec\t \n perioada r`zboiului rece. Existau atunci dou` puteri adverse care ]ineau lumea \ntr-un statu quo, \ntr-o anormal` normalitate. Ast`zi r`ul vine din foarte multe zone care nu s\nt neap`rat pe „axa r`ului“, cum a fost ea definit`. Exist` iar pl`ci tectonice ideologice care se ciocnesc violent [i care amenin]` s` distrug` cu adev`rat lumea noastr`. Din p`cate, marea iluzie care a fost America a suferit foarte mult datorit` guvern`rii actuale. Actuala administra]ie american` este ast`zi o parte din problem`, [i nu solu]ia problemei. S\nt silit s` g\ndesc astfel dup` foarte multe rezisten]e interioare.

În ce m`sur` un scriitor este dispus sau tentat s`-[i asume o autoritate moral`? I se \ncredin]eaz` din afar` aceast` autoritate? Eu cred c`, dac` un scriitor este moral, este moral \n tot ce face \n via]a lui de zi cu zi, \n literatur` [i \n publicistic`. Nu cred c` e posibil ca un autor s` fie cinstit \n romanele sale [i s` fie ipocrit \n publicistic`. Modelul meu – am spus-o \ntotdeauna – este un personaj al lui Camil Petrescu, Demetru Ladima, un ziarist dintre cele dou` r`zboaie, care spunea: „Eu s\nt un om care scrie. Dac` nu scriu \n ce cred, la ce s` mai scriu?“. Am scris \ntotdeauna exact ce cred, risc\nd s` gre[esc, risc\nd s`-mi cer scuze apoi, risc\nd s`-mi repar gre[elile, dar \n fiecare articol \n care mi-am pus nu autoritatea, ci – a[ spune – obrazul, am \ncercat s` fiu cinstit fa]` de mine \nsumi. Întrebarea mea nu a fost \nt\mpl`toare fiindc` – dup` cum [ti]i – Germania a fost scena unor intense dezbateri \n cazul scriitorului Günter Grass care [i-a ascuns \nrolarea \n SS \n timpul adolescen]ei. Opinia public` [i-a pierdut \ncrederea \n opiniile unor scriitori \n

\mpreun` cu Gabriel

cu Ioana Nicolaie

GLOHPDWHFD PLF SGI

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

materie de politic`. Rela]ia scriitorului cu politica a fost \ns` \ntotdeauna una mult mai str\ns` dec\t [i-ar fi dorit-o poate scriitorii \n[i[i. {i poate de aceea publicul cititor a[teapt` din partea scriitorilor un sfat \n]elept, \i consider` mai mult dec\t ni[te oameni obi[nui]i. Ei creeaz` lumi, universuri noi, ne dau [ansa s` mai tr`im c\teva vie]i citindu-le c`r]ile... Da, spre deosebire de anali[tii politici, de pild`, sau de politicienii \n[i[i, scriitorii au o rela]ie mult mai „umoral`“ cu politica, pentru c` ei s\nt oameni emo]ionali. Este motivul pentru care au gre[it at\t de des de-a lungul timpului. Dac` ne g\ndim la rela]ia intelectualit`]ii occidentale [i chiar a celei americane cu comunismul, lucrurile s\nt foarte limpezi. Sau, dimpotriv`, la rela]ia cu nazismul. Oameni foarte inteligen]i, ca aproape to]i poe]ii suprareali[ti francezi, au fost extrem de obedien]i fa]` de Uniunea Sovietic`, fa]` de Stalin, apoi fa]` de Mao. Apoi, Sartre a sprijinit revolu]ia cultural` chinez` [i chiar pe khmerii ro[ii... Sigur c` tot ce afirmau p`rin]ii comunismului suna foarte bine, umanist [i generos: libertate, egalitate pentru to]i, un stat al oamenilor

muncii care se \ndrepta c`tre idealul umanit`]ii, comunismul, teoria suna foarte frumos. Scriitorii s\nt spirite feminine, foarte devotate. Cred c` cei mai mul]i nu au comis aceste gre[eli din tic`lo[ie, ci din naivitate [i dintr-un fel de spirit generos care nu-[i g`sea ie[irea \n alte p`r]i. Lumea protocapitalist` de la sf\r[itul secolului al XIX-lea [i \nceputul secolului al XX-lea era at\t de \ngrozitoare, \nc\t foarte mul]i intelectuali au sim]it nevoia ader`rii la tot felul de doctrine a[azis revolu]ionare. Mai trist este c` unii dintre ace[tia nu s-au dezis niciodat` de gre[elile din tinere]e: nici cei care au aderat la extrema dreapt`, nici cei de extrem` st\ng`. E foarte trist s` vezi cinismul unora dintre ei, care [i ast`zi sus]in acelea[i idei...

Nevoia de a deveni artizanal... De unde aceast` \nc`p`]\nare de a scrie cu m\na? Întotdeauna am sim]it nevoia s` merg \ntr-un fel contra curentului. Dac` el este unul tehno-

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

INTERVIU

logic, abstractizant, \ntr-un anume fel dezumanizant, a[a cum este scrisul la tastatur` pe computer, eu simt, dimpotriv`, nevoia s` devin artizanal. Este direc]ia artizanal` a scrisului meu, faptul c` produsele mele s\nt unicate, ca ni[te covoare persiene ]esute de m\n`. Eu consider c` adev`rata carte pe care am scris-o este cea care r`m\ne \n caietele mele, c` volumele publicate s\nt, de fapt, còpii ale ei. A scrie de m\n` este \n acela[i timp mult mai angajant. Dup` cum am mai spus, sentimentul meu, c\nd scriu, este c` o fac cu \ntregul corp. M` ajut` \n scris enorm faptul c` m\na mea particip` la mig`lirea acestor „bucli[oare“, f`c\nd, ca la [coal`, o liter` dup` alta, tr`g\nd liniu]e, pun\nd virguli]e sub ele... Mi se pare c` o carte scris` de m\n` are alt feeling [i, \ntr-un fel, se deschide altfel dec\t o carte scris` la computer. În timp ce fac bucli[oarele acestea, scriind mig`los [i extrem de \ncet, am timp s` meditez, s` m` g\ndesc la urm`torul cuv\nt, la urm`toarea fraz`, am timp s` dezvolt acea art` care seam`n` cu dantel`ria, care a produs cele mai reu[ite pagini scrise de mine. Eu m` consider un scriitor oarecum „preindustrial“ un „me[te[ugar“ care-[i face arta lui cu aceea[i \nc`p`]\nare dintotdeauna, miz\nd pe faptul c` \nc` are c`utare lucrul unic [i pre]ios: vechile covoare albe de Buhara s\nt uluitor de scumpe, pe c\nd cele f`cute la ma[in` nu mai au nimic din aura lor. Aceast` corporalitate a actului scriiturii nu se mai p`streaz` atunci c\nd scrie]i publicistic`. De ce publicistica este at\t de greu de scris de m\n`? Ast`zi, \ntr-adev`r, computerul este un instrument mai bun pentru publicistic`, dec\t stiloul sau pixul, pentru c` el te gr`be[te. Scrisul publicistic este rapid, pe c\nd scrisul literar trebuie s` fie c\t mai lent cu putin]`. S\nt dou` feluri de mesaj, dou` feluri de scris, dou` scopuri diferite, dou` publicuri diferite. C\nd scriu la computer, \ncerc s` fac frazele c\t mai scurte [i mai limpezi. Pentru ca ele s` se \n[urubeze \n mintea omului mediu, care nu are timp de mig`leli [i cizel`ri. {i \n pres` scriu \ntr-un fel cu tot corpul, dar altfel: \ncerc s`-l conving, aproape s`-l hipnotizez pe omul care m` cite[te \ntr-un ziar de mare tiraj. Cred c` scrisul la computer – scrisul de articole – echivaleaz` cu designul sau cu arhi-

tectura industrial`, care trebuie s` fie foarte simple, f`r` ornamente [i farafast\curi, e un scris pur func]ional. Fiindc` a]i vorbit de arhitectur`: st`m aici de vorb` \n aripa dreapt` sau \n aripa st\ng` a Academiei Solitude? St`m \n partea cea mai din dreapta a aripii st\ngi, \n ultimul studiou dintr-o foarte frumoas` cl`dire \n form` de semicerc, care \nconjoar` castelul. E o construc]ie minunat` care domin`, de pe v\rful unui deal, \mprejurimile. La poalele lui se v`d, ca o mare de acoperi[uri cu olane, or`[elele de la marginea Stuttgart-ului. Cerul e aici enorm [i ad\nc cum n-am mai v`zut nic`ieri. Dup` scrisul de diminea]`, dup`-amiezele fac plimb`ri lungi prin p`dure. Cred c` niciodat` n-am fost mai fericit \ntr-un loc [i nu m-am sim]it mai acas`. ■

Ioana [i Gabriel

a consemnat Rodica Binder

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

MERIDIANE Dominic Negrici

Colocviul profe]ilor C`r]ii: viziuni fran]uze[ti Locul c`r]ii [i al lecturii: singur`tatea fericit` Pe 22 februarie 2007, la Paris, s-a desf`[urat colocviul „L’avenir du Livre“, organizat de Centrul C`r]ii din Fran]a, sponsorizat (majoritar) de Ministerul Culturii [i g`zduit (umil) de Institutul de {tiin]e Politice din Paris. M-am prezentat [i eu, dis-de-diminea]`. Am primit ecusoane, insigne, mape [i z\mbete; [i m-am a[ezat. Pe partea imenselor geamuri ale amfiteatrului principal din cl`direa IEP (Institutul de Studii Politice) r`m`sese un singur loc liber, al`turi de o doamn` prezentabil`, a[ putea spune chiar cochet`, c`reia \i lipsea m\na st\ng`. Am salutat, am scos foile [i pixul, le-am ordonat, am tras aer \n piept [i am a[teptat, ascult\nd cum dispare \ncet zumzetul s`lii arhipline. Prima apari]ie a fost ministrul francez al Culturii, Renaud Donnedieu de Vabres, care a demarat vijelios cu un discurs ap`sat despre o anumit` metafizic` transcendent` a c`r]ii, abord\nd o serie de problematici care aveau ca punct central dispari]ia c`r]ii [i implica]iile acestui eveniment. Eveniment considerat a priori – dup` cum constatam – axioma \ntregului colocviu. Insist\nd pe necesitatea unei reglement`ri a noii ere digitale [i pun\nd accent pe importan]a editorilor, vorbitorul nu a ezitat s`-[i fac` propagand` – at\t sie[i, c\t [i \ntregului Guvern – avans\nd numere cu [ase zerouri de fiecare dat` c\nd se ivea ocazia (programe culturale de 15 milioane de euro, inventarea „brand“-ului de „libr`rie independent`“ etc.).

Acesta a predat apoi [tafeta primului moderator al dezbaterilor: istoricul [i sociologul Pierre Nora. Prima parte a colocviului urma s` se concentreze asupra locului c`r]ii [i al lecturii \n societatea noastr` (cea francez`, mai bine zis…). Mormìnd c\teva mul]umiri, Nora a dat cuv\ntul celor dint\i invita]i – academicianei Assia Djebar, scriitoare algerian` feminist`, [i t\n`rului scriitor francez Tanguy Viel – care au vorbit despre rolul c`r]ii \n construc]ia imaginarului colectiv. Djebar a insistat pe p`strarea oralit`]ii c`r]ii [i pe „schimbul viu“ al acesteia, d\nd exemple elogioase din Proust (cartea ca o „singur`tate fericit`“), Borges (pofta de lectur` \n ciuda orbirii) [i Canetti (cu referire la un pasaj din jurnalul unde acesta \[i m`rturisea respectul pentru povestitorii marocani, care nu \[i „vindeau h\rtia“, ci p`strau o oralitate brut`, intact`, pur`). Tanguy Viel s-a mul]umit s` se destìnuie citind un mic eseu, o m`rturie a procesului scrierii, [i explic\nd cum, pentru el, a povesti \nseamn` a „da dreptate vie]ii prin intermediul limbii“. A mai adùgat c`, pentru „a fi siguri de rezervarea locului nostru (i.e. al lor, al francezilor) \n imaginarul colectiv, e nevoie de c\t mai multe traduceri de c`r]i (fran]uze[ti) \n strìn`tate“, ceea ce, statistic vorbind, se \nt\mpl` din ce \n ce mai rar. Mai apoi s-a discutat despre opozi]ia carte/ ecran, nu \n sensul televiziunii, ci al e-book-ului, ca \nlocuitor al h\rtiei. Patrick Bazin, directorul Bibliotecii Municipale din Lyon, a perorat cu o vitalitate demn` de un talk-show electoral despre dihotomia celor dou` accep]iuni ale c`r]ii, cea de obiect palpabil [i mirositor, respectiv cea de

GLOHPDWHFD PLF SGI

MERIDIANE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7 obiect virtual, intermediat de tehnologie, [i a \ncercat c\te o psihanaliz` a „adep]ilor“ fiec`rui model. Tot el a avansat ideea conform c`reia primul model este destinat interioriz`rii [i introverti]ilor (fiind o „capsul` mnemonic` a personalit`]ii“, un „loc al memoriei \n care individualitatea se poate oglindi“), iar al doilea g\nde[te cartea ca pe o „interfa]` a comunit`]ii cunoa[terii“, cititorul digital nemaifiind pasiv, ci un adev`rat actor al comunic`rii mondiale: un produc`tor de informa]ie, o individualitate nou`, multipl`, experimentatoare, generat` de „inten]ionalitate“. Bruno Latour, sociolog [i profesor la IEP, a mai stins din ardoarea fatalismelor tipic fran]uze[ti [i a f`cut apel la modera]ie. Astfel, tranzi]ia c`r]ii c`tre digital nu este dec\t o ocazie de a o reg\ndi pe aceasta din urm` \n context istoric; nu ne afl`m nicidecum \ntr-o criz` a civiliza]iei sau, la limit`, avem de-a face cel mult cu o criz` care dureaz` de secole [i cu care ar fi trebuit deja s` ne obi[nuim.

Paradoxul intimit`]ii \mp`rt`[ite S-a vorbit apoi despre necesitatea dezvolt`rii gustului pentru lectur`. La discu]ie au participat Agnes Desarthe (scriitoare), Marc Fumaroli (academician [i istoric) [i Alain Mabanckou (scriitor [i poet african). Încerc\nd s` descifreze mecanismele ce provoac` lectura [i dorin]a de lectur`, Desarthe [i-a articulat discursul \n jurul dezacordului dintre pl`cere [i obligativitate, insist\nd pentru promovarea literarit`]ii literaturii \nc` din [coala primar`. Literatura trebuie s` fie un liant universal, „paradoxul intimit`]ii \mp`rt`[ite“, iar lectura – „un refugiu, o m`rturie, o oglind` asupra Celuilalt, asupra lumii, una dintre singurele for]e f`r` vector care s` transmit` o pl`cere imediat`, gratuit`“. Marc Fumaroli a l`sat de la bun \nceput impresia c` are un nume predestinat. Plin de aere academice, discursul lui autistic [i condescendent, pe alocuri aproape lipsit de respect fa]` de tinerii cititori, nu denota dec\t evidenta lips` de cuno[tin]e \n domeniu a vorbitorului. Acesta a proclamat: „maturizarea oamenilor e mai lent` \n ziua de azi (sic!)“; apoi, lin[\nd verbal televiziunea ca inamicul num`rul unu al

c`r]ii, a depl\ns disiparea spiritului \n noul univers tehnologic. Ca urmare, Mabanckou a sim]it nevoia s` mai destind` atmosfera [i a r`sf`]at publicul cu o serie de anecdote congoleze delicioase. Ne-a povestit cum \ncasa b`taie de la p`rin]i c\nd se furi[a s` citeasc` volume \ntregi de beletristic`, stocate minu]ios de tat`l s`u \n vederea lectur`rii lor abia la pensie; cum \n Africa, atunci c\nd moare un b`tr\n, se spune c` arde o bibliotec`; [i cum a citit el integrala Rimbaud f`r` s` [tie despre ce autor e vorba (cartea nu avea coperte!). A \ncheiat m`rturisind c` \i place at\t de mult s` citeasc`, \nc\t a ajuns s` scrie doar pentru a le trezi celor din jur dorin]a de lectur`. La finalul primei p`r]i a colocviului, organizatorii au reunit doi cinea[ti, un om de afaceri \n domeniul IT&C (tehnologia informa]iei [i comunic`rii) [i libr`rie [i un director de institu]ie cultural`, pentru a dezbate locul c`r]ii \n cultura actual`. Din p`cate, bunele inten]ii [i realitatea au coincis prea pu]in. Olivier Assayas, cineast modest, autoafiliindu-se Noului Val, s-a limitat la o critic` a scenariilor contemporane \n cheie altermondialist`, depl\ng\nd pierderea „complexit`]ii lor [i mai ales a dorin]ei lor de complexitate“, denun]\nd schemele industriale stereotipizate, publicul pasiv, supus [i alienat. C\t se poate de limpede \n afara subiectului, dar p`str\nd o not`

GLOHPDWHFD PLF SGI

MERIDIANE

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

emo]ionant`, el a militat \mpotriva proscrierii stilului \n cinema [i a â&#x20AC;&#x17E;scheletiz`rii c`r]ilor \n vederea ecraniz`riiâ&#x20AC;&#x153;. Claude Lanzmann, cel de-al doilea cineast, nu a f`cut dec\t s` ne explice cum [i-a transpus filmul de 9 ore, Shoah, \ntr-o carte, prin simpla transcriere a subtitr`rilor, cu minime indica]ii spa]io-temporale. A mai ]inut s` adauge c` este un fervent sus]in`tor al \nv`]atului pe de rost [i al lecturii impuse (am z\mbit amar v`z\ndu-l cum se l`uda cu isprava de a-[i fi obligat propriul fiu s` memoreze un poem de 100 de versuri, la \mplinirea v\rstei de 13 ani...). Directorul general al FNAC, Denis Olivernes, a decis s` se concentreze mai degrab` asupra unei \ntreb`ri precedente, [i anume: â&#x20AC;&#x17E;De ce s` apel`m \n continuare la c`r]i?â&#x20AC;&#x153;. R`spunsul s`u a fost unul simplu: â&#x20AC;&#x17E;Statisticile [tiin]ifice vorbesc de la sine: cu c\t avem un vocabular mai dezvoltat, cu at\t avem mai pu]ine pulsiuni violente. Deci, trebuie s` citim, pentru a \nv`]a c\t mai multe cuvinteâ&#x20AC;&#x153;. Nu s\nt deloc sigur dac` a fost ironie sau pragmatism radical. De altfel, Olivernes a trecut subit la o alt` statistic`, conform c`reia â&#x20AC;&#x17E;\n epoca Internetului se cite[te [i se scrie mai mult ca oric\ndâ&#x20AC;&#x153;. Pentru a doua oar`, am r`mas nel`murit \n privin]a comentariului: pur` banalitate sau pauz` retorico-argumentativ`?

â&#x20AC;&#x17E;vannesâ&#x20AC;&#x153; la care se pricep at\t de bine francezii \n momentele (mai nou, cam dese) \n care le lipsesc ideile. Tema general` a celei de-a doua p`r]i a colocviului a fost medierea â&#x20AC;&#x201C; \n spe]`, diversele tipuri de intermedieri \ntre autori [i public â&#x20AC;&#x201C;, laolalt` cu problematicile adiacente acestei \ndeletniciri [i cu noile provoc`ri \n domeniu. Pentru \nceput, Marcel Gauchet, director de studii la Ă&#x2030;cole de Hautes Ă&#x2030;tudes en Sciences Sociales, a ]inut un discurs despre crizele medierii, spre nemul]umirea domnului Jeanneney. Ă&#x17D;ntr-o contextualizare filozofic` a no]iunii de mediere, Gauchet a ridicat o serie de \ntreb`ri: â&#x20AC;&#x17E;Ne afl`m \ntr-o criz` generalizat`, \n care problema central` este ierarhizarea intermediarilor: ce semnifica]ie mai are legitimitatea editorilor? Dar a librarilor? Dar a criticilor? Ce valoare au alegerile lor?â&#x20AC;&#x153;. Locul geometric al acestei crize a medierii este Internetul, care devine mediator suprem, prin dispari]ia total` a ter]ului. Explozia num`rului de bloguri o atest`: oricine poate fi jurnalist. Ă&#x17D;n ceea ce prive[te Cartea, pe de alt` parte, medierea devine necesar`, fiind, \nainte de toate, dorit`.

Intermedieri \ntre autori [i public A doua [i cea din urm` parte a colocviului a fost moderat` de pre[edintele Bibliotecii Na]ionale a Fran]ei, domnul Jean-NoĂŤl Jeanneney, care, iritat de rigiditatea primei p`r]i a dezbaterii, a cerut mai mult dialog [i mai pu]ine prelegeri. Pierre Nora, de pild`, s-a v`zut denun]at ca fiind dep`[it de situa]ie, ceea ce nu era prea departe de adev`r. Imediat dup` aceasta, Jeanneney a profitat de ocazie pentru a face, la r\ndul s`u, publicitate institu]iei pe care o prezideaz`, vorbindu-ne r`spicat despre caracterul inedit al noii biblioteci digitalizate Europeana, proiectmastodont ce se va finaliza foarte cur\nd. Adev`rul e c` ambii moderatori au fost c\t se poate de arogan]i [i de nepolitico[i, \ntrerup\nd invita]ii \n miezul discursului doar pentru a strecura c\te o glumi]` sarcastic`, eternele

Pragmatizarea editurilor [i v\nzarea de carte online Dup` interven]ia sinoptic` [i elocvent` a domnului Gauchet, au intrat \n scen` editorii: Olivier Cohen de la Ă&#x2030;ditions de lâ&#x20AC;&#x2122;Olivier [i Antoine Gallimard, pre[edintele Editurii Gallimard, nepotul celebrului fondator. Ei au vorbit â&#x20AC;&#x201C; aproape la unison â&#x20AC;&#x201C; despre muta]iile meseriei de editor. Ă&#x17D;n opinia lui Cohen, nu se poate vorbi despre muta]ii, ci doar despre schimbare â&#x20AC;&#x201C; o schimbare \n pas cu evolu]ia societ`]ii. S-a trecut de la publicarea c`r]ilor destinate unui public-]int` concret (cei care aveau timp de citit, a[a-zi[ii burghezi) la o paradigm` de tip â&#x20AC;&#x17E;ofert` f`r` cerereâ&#x20AC;&#x153;, mai precis la comercializarea de prototipuri â&#x20AC;&#x201C; pericolul r`m\n\nd â&#x20AC;&#x17E;financiarizareaâ&#x20AC;&#x153; editurilor, cedarea lor \n fa]a exigen]elor economice. Antoine Gallimard a ]inut s` adauge c` asumarea riscurilor este \ns`[i respira]ia editurilor, d\nd ca exemplu fenomenul Littell [i romanul Les Bienveillantes (relatarea cruzimilor unui ofi]er nazist ho-

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

MERIDIANE

mosexual [i sado-masochist), refuzat de trei edituri \nainte de a fi acceptat de Gallimard – singurul editor care, astfel, a riscat. Cartea s-a v\ndut apoi \n 300.000 de exemplare \n doar c\teva luni, a luat Premiul Goncourt [i a declan[at un \ntreg scandal, scind\nd lumea literar` francez`. Editorul a mai vorbit despre rolul-cheie al colec]iilor [i al trademark-urilor, despre dificult`]ile \nt\mpinate \ntr-o er` a suspiciunilor legate de procentul remuner`rii editorilor [i despre recentul spectru ce b\ntuie Fran]a: agen]ii scriitorilor. În \ncheiere, a definit meseria de editor ca fiind „o meserie de gust, \n care problema suportului (adic` tot tamtamul din jurul Internetului) nu \[i are rostul“. În urm`toarea jum`tate de or` am asistat la un r`zboi verbal \ntre doi librari. E vorba de Christian Thorel, directorul libr`riei independente „Ombres blanches“ din Toulouse, [i Xavier Garambois, directorul general al Amazon France, site de comercializare de c`r]i (printre altele) cu livrare gratuit` la domiciliu. În timp ce Thorel [i-a depl\ns meseria, prelu\nd profe]ia dispari]iei ei p\n` \n 2020 din Libération (un ziar – ce surpriz`! – \n declin [i el...), Garambois a profitat \ntr-un mod mai constructiv de timpul acordat. Contrazic\ndu-l pe Thorel, acesta a afirmat c` libr`riile online nu au un rol de substituire, ci s\nt perfect complementare libr`riilor clasice, [i a enumerat trei motive pentru care primele nu au de ce s` fie contestate: 1. cititorul vrea s` aib` libertate de alegere, nu s` fie limitat de capacitatea rafturilor; 2. clientul e peste tot, iar libr`riile nu s\nt \ntotdeauna accesibile; 3. cititorul are \ntotdeauna obiec]ii [i/sau sugestii, iar site-ul ofer` posibilitatea exprim`rii acestor opinii \n modul cel mai simplu, insufl\nd o nou` dinamic` \ntregului proces. Pe mine, unul, m-a convins; de altfel, faptul c` Amazon a putut fi dat \n judecat` pentru lipsa taxelor de transport (!) mi se pare strig`tor la cer. It’s all happening in France... În \ncheierea acestei ultime etape a colocviului, au fost arunca]i \n aren` trei critici literari, pentru a \ncerca o conturare a tr`s`turilor noii audien]e a criticii franceze. Pierre Lepape, de asemenea ziarist, a subliniat existen]a unei evolu]ii recente a criticii: o „rarefiere a discursului critic \n raport cu informa]ia: cartea devine o com-

ponent` cultural`“. C\teva specimene deviante – acum, c`ci \n viitor nu se pot estima efectele autoregl`rii pie]ei – [i-au f`cut apari]ia: este vorba despre „criticii-parteneri comerciali“. Ei par a fi cei mai adapta]i pentru o lume \n care audien]a cronicarilor de carte e \n str\ns` leg`tur` cu cea a ziarelor \n care public`. „Trebuie – deci – g`site urgent compromisuri mai pu]in imorale.“ Daniel Martin, critic literar la ziarul La Montagne, crede c` cel mai important lucru \n aceast` meserie este stabilirea unui pact [i respectarea acestuia, f`r` a ceda produsului: „Oricine \[i dore[te independen]a, dar c\]i s\nt capabili s`-[i asume propriile gre[eli?“. Clémence Boulouque, t\n`r` scriitoare [i critic la Le Figaro, a fost de departe una dintre cele mai energice apari]ii la acest colocviu. Complet lipsit` de complexe [i pe un ton c\nd acid, c\nd ironic, ea a f`cut rechizitoriul tuturor celor care se folosesc de critica literar` pentru a ob]ine func]ii sau reputa]ie: „Nimeni nu trebuie s` accepte carierismul, cu to]ii trebuie s` \nv`]`m s` ne ced`m locul“. Am asistat, a[adar, o zi \ntreag` la o colec]ie \ngrijit` de discursuri rafinate, problematiz`ri solemne [i panorame detaliate. Din nefericire, la sf\r[it, am sim]it c` nu m-am ales, \n mod esen]ial, cu nimic nou. Pe francezi \i [tiam. C\nd am fost sufocat de plutonul de intelectuali alarma]i ([i alarmi[ti), mi-am p`strat calmul. C\nd mi s-au administrat cu fervoare statistici edificatoare, am c`scat: oricare cet`]ean c\t de c\t informat le cunoa[te. În Fran]a, a[a ceva se m`n\nc` pe p\ine. Nu o dat`, colocviul s-a transformat \ntr-un c\mp de b`t`lie al conflictului dintre genera]ii. La felul \n care au fost repartiza]i invita]ii, se poate spune c` p\n` [i aici s-a strecurat previzibilul. Se mai poate spune [i c` Fran]a – a[a cum istoria ne-a obi[nuit de altfel – se pricepe mult mai bine s` vorbeasc` despre probleme dec\t s` le rezolve. Nu pretind c` exist`, \n privin]a C`r]ii, o problem` real` – de[i semnalele de alarm` ar p`rea s` m` contrazic` –, dar consider c` mentalitatea francez` este dispropor]ionat orientat` c`tre cauze [i pur [i simplu nu mai g`se[te timp pentru solu]ii. Iar acest colocviu a dovedit-o maiestuos. ■

GLOHPDWHFD PLF SGI

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

C~R}I DE PLASTIC

cu imagini ca â&#x20AC;&#x17E;Ochii mamaiei erau alba[tri ca cerulâ&#x20AC;&#x153;), [i pe eventualii cititori, c`rora legitim`rile paratextuale foarte creditabile le st\rnesc interesul. Ă&#x17D;n pofida diversit`]ii subiectelor, ceea ce frapeaz` la \ntreaga serie (aleg, aleatoriu, patru titluri) este repetitivitatea erorilor fundamentale. Ă&#x17D;n aparen]`, tema fiec`rei c`r]i este una la mod`; la noi, \n ultimii ani, se poart` emigr`rile disperate (Ina Crudu, Ziua eclipsei), povestea cuplului t\n`r, dezinhibat [i postmodern (Mihaela B\ja, Alin [i Alice), sexul â&#x20AC;&#x201C; dac` se poate, cu perversiuni (Mihail Tomulescu, Bolovanii sau aventurile lui Petric` Bolovan, ]`ran proxenet) [i siropul sentimental cu mistere (C`t`lina Ene, Ecoul). Dar respectarea re]etei nu face, iat`, o literatur`. Restituirea repetitiv` a unor dialoguri de bar cu vorbe mari (â&#x20AC;&#x17E;â&#x20AC;&#x201C; M` cac pe mine, zise Alice pe nea[teptate. â&#x20AC;&#x201C; Ce-ai zis? â&#x20AC;&#x201C; M` duc la bud`. M` taie o c`care de aia pervers`â&#x20AC;Śâ&#x20AC;&#x153; â&#x20AC;&#x201C; M. B\ja) nu e de-ajuns pentru a face efect de real, tot astfel cum logoreea unui imaginar sexual de handicapat se revendic` degeaba de la literatura erotic`, voindu-se monolog interior artist (â&#x20AC;&#x17E;Ă&#x17D;[i dorea ca fierbin]eala care-i cuprinsese v\rful m`dularului s` i se-mpr`[tie \n tot corpul. Scuip` [i mai v\rtos \n palm` [i \[i unse membrul din nouâ&#x20AC;&#x153; â&#x20AC;&#x201C; M. Tomulescu). Perspectiva narativ` derapeaz` mereu \ntre omniscien]` [i vocile inconsecvente stilistic ale eroilor (c\nd subumane, \n vagi dialecte notate ad litteram, c\nd Ă la Discovery). Exerci]iile â&#x20AC;&#x17E;creativeâ&#x20AC;&#x153; s\nt u[or decelabile \n st\ng`cia lor cuminte (â&#x20AC;&#x17E;S\nii mici [i talia foarte sub]ire contrastau cu [oldurile u[or voluptuoase [i picioarele lungi cu glezne fine \nc`l]ate cu toc josâ&#x20AC;&#x153; â&#x20AC;&#x201C; C. Ene), dup` cum (de pild`) frecven]a stranie a pronumelor sugereaz` traduceri gr`bite din limbi (de circula]ie) \n care uzajul lor este diferit (â&#x20AC;&#x17E;El o mu[c` u[or de g\t \n timp ce cu o m\n` rupea meticulos dantela c`m`[ii ei. Eva [â&#x20AC;Ś] se l`s` \n voia m\ng\ierilor lui. Aplecat peste ea, cu un z\mbet ce \i dezvelea din]ii a[tept` reac]ia eiâ&#x20AC;&#x153; â&#x20AC;&#x201C; I. Crudu). Nic`ieri, nimic nu coaguleaz` o voce, un stil, o modalitate personal` de a figura, dincolo de eventualele teme de succes [i stiluri mimetizate, un sens existen]ial, \n asemenea texte c`znite. Semn c` autorii lor nici nu au \n]eles, de fapt, ce se a[tepta de la ei, cum ar fi trebuit s` scrie, ce e cu arta asta a cuv\ntului, mereu mai presus de re]ete [i de [coli. Ă&#x17D;nstr`inarea lor de literatur` este, poate, cea mai trist` â&#x20AC;&#x17E;moral`â&#x20AC;&#x153; a \ntregii pove[ti. â&#x2013;

Ioana Bot

CĂ˛pii dup` literatur` Aveau toate datele pentru a reu[i. Editura Aula (Bra[ov) are un renume serios \n jungla editorial` romĂ˘neasc`, coordonatorul Colec]iei â&#x20AC;&#x17E;Frontieraâ&#x20AC;&#x153; este un mare scriitor contemporan, Alexandru Mu[ina (director fondator al Aulei). S\nt absolven]i ai unei Facult`]i de Litere (dintre â&#x20AC;&#x17E;crediteleâ&#x20AC;&#x153; c`reia se ghice[te u[or un curs de creative writing â&#x20AC;&#x201C; poate cu \nsu[i editorul lorâ&#x20AC;Ś), citi]i: s\nt cunosc`tori de literatur`. C`r]ile au aspectul unei reu[ite, legitimate nu numai de paratextele editoriale, ci [i de realizarea grafic`: Tudor Jebeleanu semneaz` grafica seriei! S\nt debuturile unor tineri â&#x20AC;&#x17E;ai zilelor noastreâ&#x20AC;&#x153;, publicate \ntr-un context extrem de favorabil (Poliromul f`cuse deschiderea, seria Aulei apare imediat dup`, \n 2005). Ca \ntr-un canon bine temperat, fiecare â&#x20AC;&#x17E;romanâ&#x20AC;&#x153; abordeaz` c\te o tem` verificat` la public de predecesori recen]i. Iat`, a[adar, ingredientele unei re]ete perfecte. Dar nimic din toate acestea nu supline[te esen]ialul: talentul, literatura, arta ca atare, pe care respectivele c`r]i ar trebui s` le con]in`. {i nu le au. Dac` nu discut buna-credin]` a unor tineri debutan]i c`rora li s-a spus c` scriu literatur`, \n schimb, m` \ndoiesc c` un scriitor de talia lui Alexandru Mu[ina nu [tia â&#x20AC;&#x17E;ce faceâ&#x20AC;&#x153; c\nd renun]a la criterii fundamentale de valoare estetic`, \n favoarea unor â&#x20AC;&#x201C; se vede treaba, gre[ite â&#x20AC;&#x201C; calcule de marketing. Cred c` asemenea â&#x20AC;&#x17E;romaneâ&#x20AC;&#x153; \n[al`, cu bun` [tiin]`, dou` categorii de â&#x20AC;&#x17E;inocen]iâ&#x20AC;&#x153;: [i pe tinerii propulsa]i astfel la rang de scriitori (c`ci ei scriu \n logica lui â&#x20AC;&#x17E;c\nd l-a cunoscut prima oar`â&#x20AC;&#x153;, \n stiluri personale, precum â&#x20AC;&#x17E;Cuvintele lui o izbir` ca ni[te palme peste fa]`â&#x20AC;&#x153;, [i caden]e de â&#x20AC;&#x17E;c`ci cursa spre Bucure[ti pleca a doua ziâ&#x20AC;&#x153;,

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

EVENIMENT

â&#x20AC;&#x17E;Am mers \n pantofi cu toc \nalt pe o strad` pavat` cu piatr` cubic`â&#x20AC;&#x153; Aris Fioretos Este suedez, dar tr`ie[te la Berlin. Tat`l s`u este de origine greac`, iar mama, austriac`. Aris Fioretos e un scriitor cu identit`]i multiple, iar miza romanelor sale este tocmai jocul de-a identitatea. Adev`rul despre Sascha Knisch este un roman erotic, un policier sau un thriller? Cum l-a]i g\ndit?

Spre o literatur` \n mai multe dimensiuni

Nu [tiu. Aveam de g\nd s` scriu ceva despre diferen]ele dintre erotism [i pornografie. Evident, asta nu \nseamn` c` romanul \nsu[i e erotic sau pornografic â&#x20AC;&#x201C; dac` scrii o carte despre culoarea albastr`, cartea \ns`[i nu trebuie neap`rat s` fie albastr` â&#x20AC;&#x201C;, \ns` distinc]ia asta m-a ghidat. {i mai voiam s` scriu despre importan]a sexualit`]ii, despre importan]a sexualit`]ii pentru propria noastr` identitate. Mi-am dat seama c` nu pot scrie despre timpul prezent: am nevoie de o distan]are, de o deta[are. E exact ca la box: ca s`-]i arunci adversarul la p`m\nt, trebuie s` iei distan]`, s`-l prive[ti cu o anume deta[are, pentru ca apoi s`-l love[ti n`prasnic. A[a am descoperit c` a[a-numita biologie sexual` a fost descoperit` la Berlin, pe la \nceputul secolului trecut. Au fost atunci studiate felurite forme de manifestare sexual`, precum [i abera]ii [i deform`ri sexuale. Asta mi s-a p`rut interesant, am vrut s` pun totul pe h\rtie.

De unde crede]i c` se trage acest interes excesiv pentru sex [i pornografie \n ziua de azi? Nu [tiu ce s` spun. Unele obstacole de acum o sut` de ani au fost dep`[ite. Cred c` fiecare nou` libertate, fiecare nou` posibilitate construiesc, p\n` la urm`, noi tabuuri, creeaz` noi bariere. Tr`im acum \ntr-un climat mediatic, \ntr-o cultur` pornografic`. E suficient s` tastezi trei litere pe un motor de c`utare [i nimere[ti peste cele mai obscene site-uri. Desensibilizarea raporturilor sexuale este, \ntr-adev`r, foarte pregnant`. Tocmai de aceea cred c` literatura trebuie s` caute un alt drum, anume s` \nvie imagina]ia â&#x20AC;&#x201C; care a fost atenuat` de aceast` supraexpunere mediatic` a sexului. Acest tip de sexualitate este neimaginativ`, [i exact acesta e avantajul literaturii: c` nu expune imagini.

GLOHPDWHFD PLF SGI

â&#x2013; Aris Fioretos s-a n`scut \n 1960 la Gothenburg, \n Suedia. A studiat la Stockholm, la Paris [i \n Statele Unite. Pe l\ng` romane (Stockholm Noir, 2000; Adev`rul despre Sascha Knisch, 2006), a mai publicat eseuri (Cartea despre fantome, 1996; Cartea gri, 1999; Craniile, 2001), povestiri [i poeme \n proz`, \n limbile suedez` [i englez`. Din 2003 este consilier cultural la Ambasada Suediei din Berlin.

EVENIMENT

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

Dar, p\n` la urm`, tot la vizual ajunge [i literatura...

da]ie, ci un Institut pentru Cercet`ri Sexologice. Institutul â&#x20AC;&#x201C; privat â&#x20AC;&#x201C; era condus de biologul Magnus Hirshfeld [i avea sediul la Berlin, chiar pe locul \n care acum se afl` Cancelaria Federal`. Ă&#x17D;n orice caz, era ceva foarte serios: aici lucrau fel de fel de savan]i, erau publicate lucr`ri de specialitate, se f`ceau cercet`ri serioase. Era unul dintre pu]inele locuri unde femeile cu diverse complica]ii medicale puteau avorta. Ă&#x17D;n fine, tot aici s-au elaborat [i ni[te proiecte de legi care reglementau raporturile dintre sexe. Ă&#x17D;ns` cea mai interesant` component` a Institutului era muzeul â&#x20AC;&#x201C; singurul muzeu \n care [tiin]a nu se opunea pl`cerii. Printre exponate: panouri \n care erau descrise p`r]ile corpului omenesc, scheme cu organele genitale, instrumente medicale folosite de ginecologi sau urologi, dar [i imagini ale celor mai exotice fantasme sau obiecte ale pl`cerii sexuale. Institutul a fost \nchis [i devastat de nazi[ti [i, din evalu`rile ulterioare, se pare c` peste dou` treimi din fondul de carte a fost ars \n 1933. Cum e [i firesc, o asemenea poveste nu avea cum s` nu trezeasc` interesul scriitorilor â&#x20AC;&#x201C; de altfel, acest Institut mai apare [i prin alte romane contemporane. Pentru mine a fost dificil s` g`sesc un unghi potrivit. Nu am vrut s` insist prea mult asupra colec]iilor din muzeu, nici asupra cercet`rilor. Ar fi fost mult prea facil s` evoc pur [i simplu p`r]i din acea istorie. Tocmai de aceea am â&#x20AC;&#x17E;inventatâ&#x20AC;&#x153; o cu totul alt` poveste, \n care Funda]ia pentru Cercet`ri Sexologice este implicat` \n fel de fel de conspira]ii...

Da, dar literatura poate crea imagini pe care fiecare cititor le vede altfel, ceea ce nu e cazul celorlalte medii. {i tocmai asta e treaba literaturii: s` arate alte imagini, dincolo de puterea de anticipa]ie a cititorului. Literatura pornografic` e cea care nu ofer` dec\t imagini \ntr-o singur` dimensiune. Romanele erotice nu cer altceva dec\t s` ai o m\n` liber` cu care s` ]ii cartea. Eu, unul, scriu c`r]i pe care trebuie s` le ]ii cu ambele m\ini. E adev`rat, [i eu caut s`-i provoc cititorului o reac]ie biologic`. Dar nu m` refer aici la erec]ie, ci la un cu totul alt tip de reac]ie: la fiorii, la pielea de g`in` pe care pot s` ]i le provoace ceea ce scriu eu. Eu nu caut neap`rat pl`cutul, pot s` stimulez grea]a, groaza, durerea sau orice altceva. Important e ca cititorul s` simt` ceva.

Singurul muzeu \n care [tiin]a nu se opunea pl`cerii Ă&#x17D;n Adev`rul despre Sascha Knisch pomeni]i de o Funda]ie pentru Cercet`ri Sexologice. Cum de v-a venit ideea s` â&#x20AC;&#x17E;inventa]iâ&#x20AC;&#x153; o asemenea institu]ie? Aceast` institu]ie are un pandant \n istoria recent` a Germaniei. Ce-i drept, nu a existat o fun-

â&#x2013; Sascha Knisch, un tip cu obiceiuri sexuale aparte, este acuzat c` [i-a ucis amanta. Ă&#x17D;ncerc\nd s`-[i dovedeasc` nevinov`]ia, personajul devine victim` a unei conspira]ii [tiin]ifice puse la cale de o enigmatic` Funda]ie pentru Cercet`ri Sexologice; un thriller erotic captivant, a c`rui ac]iune se petrece \n Berlinul anilor â&#x20AC;&#x2122;20. â&#x20AC;&#x17E;Ca un veritabil diplomat care \l \mbat` pe ministrul de Externe al altei ]`ri pentru a ob]ine avantaje teritoriale, Aris Fioretos, \n romanul s`u noir despre Berlinul anului 1928, ne serve[te un cocteil ame]itor \n care amestec` p`r]i egale de policier, fars` istoric`, sex [i literatur` de cea mai bun` calitate. Dup` ce a dat peste cap aceast` b`utur`, cititorul nu va mai putea privi cu aceia[i ochi distinc]ia dintre masculin [i feminin.â&#x20AC;&#x153; (Jeffrey Eugenides)

Crede]i c` rela]ia cu sexul e diferit` \n Nord [i Sud? Cred c` peste tot e la fel de ridicol`. Dar nu cred c` s\nt diferen]e fundamentale \ntre Suedia [i Grecia, \n ceea ce prive[te sexualitatea. Ceea ce face diferen]a e mai degrab` rela]ia dintre opinia public` [i sex. Ă&#x17D;ntr-adev`r, \n Nord s\nt permise unele lucruri care \n Sud s\nt condamnate. Istoria, Biserica, chiar [i clima \[i pun amprenta pe felul \n care oamenii se raporteaz` la sex.

Travesti de gradul II Pascal Bruckner a recunoscut recent la Bucure[ti c` este sado-masochist [i c` scrie din experien]`. Dumneavoastr` s\nte]i travestit?

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

EVENIMENT

Fotografii de Rare[ Avram

Dac` o s` spun nu, oricum n-o s` m` crede]i! Ei bine, nu, nu s\nt travestit! Eu cultiv un cu totul alt tip de literatur` [i nu \mi \n[ir pur [i simplu experien]ele erotice pe h\rtie. Dar, dac` tot vorbim de experien]`, admit c` am avut, \n copil`rie, un moment \n care m-am sim]it travestit: era pe vremea c\nd f`ceam balet [i trebuia s` m` \mbrac \n tricou mulat alb. Dar asta nu are nici o relevan]` literar`. Am avut, \n schimb, de-a face cu travestiul de gradul doi. M-am folosit de limb` ca s` par altceva dec\t s\nt. Ca fiu al unui grec [i al unei austriece, crescut \n Suedia, am dob\ndit un sim] nefiresc al limbii. Limbile au fost pentru mine, de la \nceput, ceva care \mpacheta â&#x20AC;&#x201C; de fiecare dat` altfel â&#x20AC;&#x201C; obiecte, senza]ii [i g\nduri. Este, f`r` \ndoial`, o experien]` de travesti. Ca ne-vorbitor nativ de suedez`, mi-am dorit \ntotdeauna s` nu fiu tratat ca un venetic. Visam chiar s` pot vorbi mai bine suedeza dec\t oamenii locului. Acesta e p\n` la urm` [i paradoxul travesti]ilor: ei \[i pun haine de femeie ca s`-[i ascund` identitatea masculin`; vor s` se ascund`, dar \n acela[i timp s` se arate. Cunosc foarte bine acest paradox din propria mea rela]ie cu limba.

A[adar, un travestit literar... V-a]i tradus singur romanul Adev`rul despre Sascha Knisch \n englez`. De ce? De ce nu l-a]i dat unui traduc`tor? Din orgoliu. Cred c` aproape to]i autorii s\nt orgolio[i. Pe de alt` parte, cum s\nt un foarte bun vorbitor de englez`, mi-am zis c` a[ putea profita de traducere ca s` mai [lefuiesc un pic frazele. Ceea ce am [i f`cut. Era normal s` mai lucrez pe text, nici un autor nu ar fi putut rezista acestei tenta]ii. Din punctul meu de vedere, traducerea \n englez` este originalul. Iat`, din nou, o experien]` de travestit... Ca s` fii un travestit credibil, trebuie s` te mi[ti ca o femeie. Iar eu am mers \n patofi cu toc \nalt pe o strad` pavat` cu piatr` cubic`.

Luna aceasta apare la Stockholm [i Lolita, \n traducerea dumneavoastr`. Cum de v-a]i apucat de acest roman? Primele edi]ii suedeze, ap`rute prin 1957-1958, au fost foarte bine primite de cititori. Dar se pare c` Nabokov \nsu[i a fost furios din cauza traducerii foarte slabe. De altfel, a [i cerut ca aceste c`r]i s` fie retrase de pe pia]` [i arse. De atunci, n-a mai ap`rut nici o Lolita, a[a c` se poate spune c` traducerea

mea este prima versiune \n suedez` a romanului lui Nabokov.

Nu v` e team` c` o s` ordone, de unde e acuma, distrugerea exemplarelor traduse de dumneavoastr`? De vreme ce v-a]i â&#x20AC;&#x17E;tradusâ&#x20AC;&#x153; propriul roman, cum pute]i s` fi]i fidel textului original? Nabokov e unul dintre acei autori pe care ori \i iube[ti, ori \i ur`[ti. Eu nu s\nt un traduc`tor profesionist. Dar am mai tradus din Nabokov [i fiecare recitire, fiecare revizitare a scrierilor lui a fost o lec]ie pentru mine. Oricum, nu cred \n fidelitatea total` a traduc`torului fa]` de opera original`, \ns` [tiu c` e cea mai bun` traducere \n suedez` a Lolitei. â&#x2013; a consemnat Matei Martin

GLOHPDWHFD PLF SGI

Fotografii de Rare[ Avram

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

R E P O R TA J Matei Florian

Scriitori \n cr\[m` A existat un timp, suspendat prin catacombele nev`zute [i neguroase ale unei epoci de provenien]` a[a-zis aurifer`, \n care poezia (ca un felinar stradal, ca o aur` de sf\nt) \[i proiecta lumina, precis [i eficace, pe chipul ale[ilor s`i. Din aceast` opera]iune misterioas` [i, \n cele din urm`, literar` rezultau ni[te fiin]e speciale, care se acordau aparent \n gen, num`r [i caz cu societatea din care f`ceau parte, dar care se diferen]iau subtil de cet`]enii banali printr-o neobi[nuit` triste]e, predispozi]ie c`tre levita]ie sau fizionomie cu tente mistice. Cum vremurile nu erau \n m`sur` s` asigure buna func]ionare a conceptelor de brand sau trend (criteriile, clasific`rile sau tendin]ele afl\ndu-se pe atunci \ntr-un stadiu ceva mai lax), s-a recurs, pentru cohortele de aspiran]i la acest statut special, la o simplificare egalitarist` care a permis oric`rei persoane cu un volum de versuri publicat, alur` enigmatic` [i t`ceri incomensurabile s` primeasc`, f`r` prea multe dezbateri [i diagnostice inutile, un certificat de bun` \n]elegere cu poezia. Ă&#x17D;n urma acestor deliber`ri sumare, s-a putut constata un proces de infla]ie cu consecin]e pe termen lung nu at\t pentru dic]ionarele de literatur`, c\t pentru mentalit`]ile unei societ`]i care a ajuns cu timpul s` dea o nou` semnifica]ie titulaturii de poet. Astfel, datorit` densit`]ii enorme de exemple care au confirmat [i confirm` regula, poetul romĂ˘n desemneaz` ast`zi, prin excelen]`, o persoan` dificil`, \nv`luit` \ntr-un nor abisal de fum de ]igar`, dispus` s` jongleze la nesf\r[it cu ploaia, v\ntul [i ninsorile \n orice conversa]ie, gata oric\nd s`-]i serveasc` o por]ie

dubl` de filozofie sau una tripl` de lec]ii de via]`, preg`tit` mereu pentru un oftat tulbure menit s` confirme st`rile de gra]ie, atent` s` destrame orice contradic]ie prin recursul la un vocabular din care nu vor lipsi niciodat` trimiterile la origini sau la alte componente anatomice, doct` p\n` la un punct [i pitoreasc` din dep`rtare, camarad` la suprafa]` [i du[m`noas` la o privire mai atent`, \n fine, o persoan` care [i-a \nsu[it mai bine dec\t oricare alta ideea c`, la fel cum nectarul a fost elixirul zeilor, alcoolul a fost [i va r`m\ne efigia de glorie a poetului. S-ar putea ca tranzi]ia prelungit` s` fi fost fatal` sau m`car destabilizatoare pentru o anumit` parte a poeziei. Cert este c`, dintr-odat`, ierarhiile de odinioar` s-au volatilizat, iar cuvintele (cu tot adaosul lor de necuvinte) s-au ascuns speriate de realit`]ile [i intransigen]a capitalismului. Dac` acea poezie a cam disp`rut, acei poe]ii au r`mas. Imaginea lor, e adev`rat, a devenit \ntre timp mai [ubred` [i mai pr`foas`, ca orice emblem` heraldic` goal` de sens ce va fi \nghi]it` \n cur\nd de istorie. Odat` cu

GLOHPDWHFD PLF SGI

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

imaginea, a r`mas [i alcoolul: un obicei mai zgomotos [i mai nefertil ca alt`dat`, mai predispus orelor t\rzii, vocifer`rilor momentane sau durerilor de cap ulterioare. Dac` s\nte]i interesa]i de speciile pe cale de dispari]ie, dac` dori]i s` le \nt\lni]i \n carne [i oase, atunci o excursie cu clasa la cafeneaua (cr\[ma) de la Muzeul Literaturii v` va satisface \n mare m`sur` curiozitatea. P\n` una, alta, este de prisos s` spun c` \n cele ce urmeaz` orice asem`nare cu realitatea este pur \nt\mpl`toare.

mare (cum a ap`rut el acum), \n care chelnerii nu se mo[mondeau at\t de la o comand` la alta, \n care vraful de c`r]i troienite la el pe mas` \i garantau un prestigiu de la sine \n]eles, \n fine, vremurile acelea c\nd nu trebuia dec\t s` deschid` Sensul iubirii [i s` recite â&#x20AC;&#x17E;Mister de bìe]iâ&#x20AC;&#x153; pentru ca toate femeile s`-i cad` la picioare, c\nd era suficient s` spun` â&#x20AC;&#x17E;[tii, Nichita e prietenul meuâ&#x20AC;&#x153; pentru ca istoria iubirii s` se rescrie, vremurile acelea \n care via]a, a[a cum era ea â&#x20AC;&#x201C; grea, bezmetic`, odioas` â&#x20AC;&#x201C;, mustea, domnule, de poezie, de poezie cu p mare, s` fim \n]ele[i, cu p-ul acela de la toate cuvintele importante, cu p-ul acela pe care domnul \n v\rst` ]ine s`-l pun` \naintea altor trei litere cu care se adreseaz` unui chelner?! |n fine, e clar, vremurile nu mai s\nt ce au fost; dac` am fi rùvoitori, am spune c` acest domn s-a \mb`tat cri]` \nainte ca ceasul s` confirme c`-i dou` dup`-amiaza, s` nu fim \ns` rùvoitori, s` spunem doar c` acel punct fix desemneaz` pur [i simplu o stare poetic` [i c` \n vraful de c`r]i de pe mas`, \n afara volumelor de Nichta St`nescu, se g`sesc alte cinci cu o semn`tur` necunoscut`. Realitatea este [i a fost \nt\mpl`toare, privi]i cum, cel pu]in \n cazul acesta, p`m\ntul nu ]ine deloc s` r`m\n` stabil sub picioarele unui presupus poet, cum are tendin]a evident` s` o ia razna, mai \nt\i \n st\nga, apoi, cu un mic ocol, \n dreapta, unde pare s` se stabilizeze pentru o clip`, doar pentru a se roti din nou, aiuritor [i decisiv, c\t s`-l propteasc` pe posesorul picioarelor \n scaunul de unde tocmai s-a ridicat. Realitatea nu poate fi doar \nt\mpl`toare, de cele mai multe ori ]ine s` fie [i \n[el`toare, par[iv`, curv`, â&#x20AC;&#x17E;curv`â&#x20AC;&#x153; nu e un cuv\nt ur\t, â&#x20AC;&#x17E;curv`â&#x20AC;&#x153; e doar cuv\ntul care atest` lentoarea unei anumite chelneri]e, \nc`p`]\narea [i refuzul ei de a mai face oficiile de umplere a unui pahar cu votc`, â&#x20AC;&#x17E;curv`â&#x20AC;&#x153; e un cuv\nt de care lumea face abstrac]ie, la fel [i chelneri]a, [i to]i acei filistini care nu \n]eleg o iot` din poezie (cu p mare, s` fim \n]ele[i), \n alt` ordine de idei, \n acest caz abrupt`, defini]ia poeziei, dac` ]ine]i s` o asculta]i de la un domn \n v\rst` [i f`r` bùtur` \n pahar, se pierde \ntr-o bolboroseal` indescifrabil`, nu v` r`m\ne dec\t s` renun]a]i la cuvinte, ast`zi, la ora asta, au devenit inutile, con-

Cum se bea solitar {i cum ar putea realitatea s` fie altfel dec\t \nt\mpl`toare c\nd, de mai bine de o jum`tate de or`, domnul \n v\rst`, cu barb` [i vestimenta]ie obosit` a ajuns s` fixeze unul [i acela[i punct ]int` (s` fie vreo g`rg`ri]` pe piciorul chelneri]ei?, s` fie vreun mic ceva mai scorojit pe gr`tar?, s` soseasc` \ngerii pe deasupra antenelor de blocuri? â&#x20AC;&#x201C; greu de spus), s` fixeze, pur [i simplu, ceva inefabil cu o privire de o perseveren]` demn` de ni[te vremuri mai bune \n care lumea mai [tia \n]elesul cuv\ntului votc`, \n care camarazii ap`reau la datorie ziua \n amiaza

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

R E P O R TA J

centra]i-v` mai bine aten]ia pe un exerci]iu de echilibristic`, pentru ridicatul \n picioare, sprijinitul de mas` v` poate fi de ajutor, cine a spus c` e u[or s` pofteasc` afar`, afar` e poftit [i domnul \n v\rst`, mai \nt\i elegant, apoi din ce \n ce mai vehement (rog a se lua act de demnitatea poe]ilor la vremuri de ananghie, de refuzul lor hot`r\t de a p`r`si incinta), \n fine, cuvintele ur\te \[i au [i ele rostul lor, poetul va p`r`si \n bra]ele chelnerilor terasa, se va \ntoarce pentru a-[i recupera volumele uitate, va g`si dou` persoane de sex feminin c`rora, cu sfor]`ri galante, le va d`rui trei exemplare din acele volume cu semn`tur` necunoscut`, dup` care, asaltat de for]e misterioase, se va pr`bu[i, pe cuv\ntul meu, pur [i simplu la p`m\nt.

Cum se bea \n grup Dac` v` face]i griji c` acel domn nu va mai reu[i s` se ridice nicic\nd de acolo, v` \n[ela]i. Poetul â&#x20AC;&#x201C; la fel ca un lupt`tor din legiunea strìn`, de pild` â&#x20AC;&#x201C; [i-a dezvoltat, de-a lungul unei vie]i de antrenamente [i b`t`lii colosale, un soi de tenacitate exemplar`, asem`n`toare, dac` dori]i o compara]ie concret` [i la obiect, cu perseveren]a [i curajul lui Rambo. Acolo unde Rambo re\nvia din propria-i cenu[`, demonstr\nd ni[te resorturi demne de o baterie mai bun` la un ursule] cu chei]`, poetul se adun`, se reface [i se pune pe picioare cu viteza unei ciorbe fierbin]i [i a unei por]ii duble de aspirin` + antinevralgic. Odat` remontat, nimic nu-l va mai opri s` fac` ravagii sau s` se ia la tr\nt` â&#x20AC;&#x201C; pentru a c\ta oar`?! â&#x20AC;&#x201C; cu soarta potrivnic`. Numai c`, de data asta, nu va mai fi singur. Este lucru [tiut c` \ntr-un grup, la fel ca \ntr-o hait`, [ansele de supravie]uire ale speciei cresc sim]itor. Dac` nu s\nte]i convin[i, este de ajuns s` privi]i atent cum o simpl` mas` dezvolt` propriet`]i de magnet [i atrage cu dib`cie alte patru sau cinci, cum dou` halbe devin, miraculos, dou`zeci, cum berea se transform` \n vin, iar vinul â&#x20AC;&#x201C; \n p`h`rele de votc`, cum l\ncezeala [i plictisul se preschimb` \ntr-o forfot` zumzìtoare, cum aceast` forfot` zumzìtoare se instituie ca singura realitate posibil`, pune st`p\nire pe bar, \l subjug` [i-l reduce, \n

final, la un umil recipient de vorbe [i de zgomot. Pentru intru[i, pentru profani, pentru cei s`raci cu duhul, atmosfera aceasta poate fi \n orice clip` \nceputul unei seri d`un`toare. Cu precau]ie \ns`, [i ceva sim] de analiz` dezinhibat, se pot observa anumite aspecte de interes general, indicii clare ale faptului c` ceea ce, la prima vedere, reprezint` doar un fenomen local de manifestare a entropiei v`de[te, \n realitate, un comportament social minu]ios elaborat [i, implicit, de avut \n vedere pentru o lucrare cu tent` [tiin]ific`. Prin urmare, dac` aparen]ele v` vor da senza]ia c` asista]i la ni[te conflicte insurmontabile, ar fi bine s` nu le da]i crezare: toate aceste vocifer`ri, tonuri r`stite [i invective nu presupun nimic altceva dec\t o b`t`lie fratern` ce se deruleaz` periodic, din timpuri imemoriale, pentru consolidarea sau, dimpotriv`, detronarea unui individ din func]ia sa de mascul alfa. Ă&#x17D;n permanent` ofensiv`, cu fand`ri bru[te [i ambuscade, cu armisti]ii temporare [i alian]e de conjunctur`, duelurile verbale vor consemna, \n cel mult o or` de la consolidarea grupului, noile ierarhii [i pozi]ion`ri, nucleul de for]` [i protagoni[ti. Odat` stabilit` configura]ia puterii, poe]ii ce s-au pr`bu[it pe c\mpul de lupt` vor fi condamna]i la un exil spre cap`tul mesei, la t`cere for]at` sau restric]ii de liber` circula]ie. Cu timpul, [i doar pe motiv de bun` purtare, li se va \ng`dui accesul spre o zon` mai

GLOHPDWHFD PLF SGI

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

bun` sau, \n cazurile fericite, privilegiul de a r\de cu gura p\n` la urechi la glumele masculului alfa. Aceast` situa]ie ingrat` \i va determina pe marginali la o \nsingurare, evident, poetic`, la resemnare [i \ntristare, [i \i va conduce, cu timpul, la un mult mai grabnic harachiri alcoolic. Liderii, pe de alt` parte, vor avea grij` s` detensioneze atmosfera, s` lanseze abile peripluri eminesciene (tertipuri viclene pentru depistarea tr`d`torilor) [i s`-[i \ntrebuin]eze reputa]ia pentru c\teva raiduri sporadice, dar virile, \n r\ndul admiratoarelor prezente. Atunci c\nd lumina va da semne de oboseal`, \ntreaga adunare va considera c` a sosit momentul partidei de v\n`toare, punctul culminant [i \ncununarea literaturii de alt`dat`, clipa de gra]ie c\nd o fiin]`, \n mare m`sur` nevinovat`, dup` ce va fi fost mai \nt\i \nconjurat`, \mpresurat` [i dobor\t`, va primi o lec]ie de versuri, tirade [i pamflete devastatoare pentru a \n]elege, chiar [i cu pre]ul unor co[maruri teribile, c`, atunci c\nd vine vorba de poezie, poe]ii nu se joac` niciodat`, iar via]a e o lupt` â&#x20AC;&#x201C; dac` se poate, frumoas` [i profund`.

pentru a deturna orice posibil` r`zmeri]`. Se vor insinua perfid \n grup sub aparen]a unui z\mbet, vor asista subtil la demonstra]iile de for]` inutile [i vor interveni, realist, concret, eficace, pentru a dezamorsa orice conflict de amploare. La ad`postul amici]iei [i al for]ei sub\n]elese, vor respinge cu str`[nicie orice act de nesupunere, orice ie[ire frontal` din decorul impus, vor sanc]iona, binevoitori la suprafa]`, excesele sau comportamentele inadecvate. Numai ei, chelnerii, cunosc p\n` la cap`t limitele jocului, linia fin` de demarca]ie \ntre potrivit [i nepotrivit. Nu-i subestima]i: \ntr-o lume subteran` cum e cea a cr\[mei pe timp de iarn`, jocurile le fac ei, cei insensibili la Nichita, Labi[ sau Luceaf`rul. Ă&#x17D;ntreba]i-i ce p`rere au despre poezie [i v` vor spune c` nu-i intereseaz`. Ă&#x17D;ntreba]i-i ce p`rere au despre poe]i, [i v` vor spune c` s\nt doar ni[te clien]i ca oricare al]ii. Detalia]i \ntrebarea [i \ncerca]i s` afla]i cum s\nt, totu[i, ace[ti clien]i, [i ve]i afla c` s\nt ni[te zg\rie-br\nz`, fandosi]i [i prost`naci. Ă&#x17D;ntreba]i-i ce p`rere au despre citit, [i consterna]i-v` \n fa]a r`spunsului lor. Trage]i o linie [i privi]i retrospectiv cum \l poart` pe domnul \n v\rst` \n afara terasei. Reveni]i \ntruc\tva \n prezent [i lua]i act de felul \n care se poate dezasambla un grup: ultima comand`, asta chiar c` e ultima comand`, am spus c` e ultima comand`, ne pare r`u, dar e ultima comand`, poate n-a]i \n]eles c` e ultima comand`, vre]i s` fac un desen c` nu se mai poate comanda?, s\nte]i glume] cu mine?, e[ti glume] cu mine?, de ce m` faci s` repet?, tu chiar vrei s` m` faci s` repet, gata, p\n` aici, te ridici [i pleci \n momentul `sta, te-ai ridicat [i ai plecat \n momentul `sta!, ei, dr`cia dracului, dar-ar boala \n tine, c` te joc \n picioare, ai plecat?, ai plecat?, hai, hai, hai, nu m` lua cu toaleta, acum, daâ&#x20AC;&#x2122; acum, ai \n]eles?, ai plecat! Orice s-ar spune, chelnerii s\nt insensibili la literatur`.

Rela]ia cu chelnerii Aceste fiin]e, chelnerii, nu vor \n]elege niciodat` nimic. Se vor ar`ta insensibile la art`, nevrednice de poezie, moroc`noase [i fudule. Pentru c` nu beau, ci doar servesc b`utur`, vor avea \ntotdeauna un atu important de partea lor: sobrietatea. Sobrietatea, \ntr-o cr\[m` cu podele instabile [i bere preschimbat` \n vin sau decantat` cu votc`, \nseamn`, \n cele din urm`, for]`. Nu trebuie uitat c` aceste personaje mai au de partea lor [i r\ul, ramul, sticlele de pe rafturi [i elementul-surpriz` al notei de plat`. Ele pot oric\nd s` destabilizeze un grup respectabil, iar, la o adic`, \ntr-o ac]iune compact` [i de anvergur`, pot dezvolta o for]` fizic` net superioar` lirismului poetic. Pot invoca recursul la autoritate, pot depune m`rturie pentru existen]a unei alte lumi, cu griji, copii acas` [i ore de \nchidere. Ă&#x17D;ntr-o confruntare unu la unu vor avea, f`r` discu]ie, c\[tig de cauz`. Ă&#x17D;ntr-o rela]ie de lung` durat` precum cea \nceput` cu grupul poe]ilor, chelnerii vor miza dibaci pe amici]ie

Ie[irea \n decor Un grup, odat` \mpr`[tiat de for]e potrivnice, devine vulnerabil. Tot edificiul cl`dit cu migal`, tot jocul pe via]` [i pe moarte al poeziei, se poate destr`ma la cea mai simpl` [i onest`

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A P R I L I E 2 0 0 7

R E P O R TA J

\ntrebare a unui taximetrist: â&#x20AC;&#x17E;Unde merge]i?â&#x20AC;&#x153;. De la aceast` \ntrebare, de la efortul cumplit de invocare a memoriei sau a coeren]ei de limbaj, se trage una dintre cele mai amare concluzii la care a fost supus` vreodat` o fiin]` uman` ([i, \n special, un poet): s\nt beat. S\nt de p`rere c` exist` momente \n via]a unui om \n care realitatea devine strivitoare, cov\r[itoare, uria[`: â&#x20AC;&#x17E;s\nt beatâ&#x20AC;&#x153; presupune foarte pu]in` poezie [i o cantitate enorm` de adev`r implacabil â&#x20AC;&#x201C; durerea fizic` [i grea]a de toate felurile. Dac`, \n ciuda acestei eviden]e, demnitatea de Rambo r`nit mai continu` s` palpite \n subcon[tientul unui om, e cazul s` urm`rim atent cum, odat` ajuns la destina]ie, poetul g`se[te \ntr-un t\rziu refugiul sigur al trotuarului, r`m\ne cu privirea a]intit` \ntr-un punct fix, invoc` dumnezeii pentru aprecierea chelnerilor [i mamele sau rudele apropiate pentru r`zboiul cu lumea, se descotorose[te de elementele inutile [i, cu pa[i temerari, porne[te \n c`utarea destina]iei finale: casa. Dac` va intona un c\ntec sau nu, dac` va

da rostire unui poem de Arghezi sau \l va recita pe Goga, dac` va ]ine o dizerta]ie \n fa]a felinarelor sau va \ncerca s` trezeasc` la via]` blocurile adormite, dac` va striga vorbe de duh dup` doamnele \nt\rziate sau va descoperi du[mani invizibili, dac` va \ncerca s`-[i aduc` aminte vreo lun` sau vreun an \n care s-a \nt\mplat ceva memorabil sau dac` se va pune la ad`post de vreo ma[in` a Poli]iei â&#x20AC;&#x201C; are prea pu]in` importan]`. Necesar este s` [tim c` acest om va ajunge c\ndva, \n acest an, acas`, se va descotorosi de tot ce nu-i mai este benefic stomacului, va \ncerca poate s` scrie un vers despre mizeria lumii \n care tr`im, va lua o aspirin` [i un antinevralgic, va dormi mult [i f`r` vise [i se va trezi \ntr-o zi, ceva mai [ubred [i mai trist ca alt`dat`, la fel de dornic \ns` s` ia totul de la cap`t. (Pentru excursii cu clasa este necesar acordul p`rin]ilor. Program de vizitare: zilnic, \ntre orele 10 â&#x20AC;&#x201C; 22.) â&#x2013;

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

ale stilului. Antropomorfina lui C.-.A.M. e departe de a fi un volum care radiografiaz` lumea. E, mai degrab`, o poveste, deloc simpl`, spus` de un… tr`itor al g\ndirii. Îmi recunosc sl`biciunile iconoclaste [i tocmai din acest motiv am ales s` nu ofer \n aceste r\nduri doar o informare, un rezumat al c`r]ii. Ar fi p`cat. {i ar fi nedrept. Prefer s` povestesc Antropomorfina ca pe un film despre care nu ofer detalii, pentru a nu-i [tirbi nimic din farmec. Pentru c` despre farmec e vorba. Iar spa]iul teoriei e populat de at\ta ariditate, de at\t de mult conflict ideologic sterp [i oportunist, de acumul`ri incredibile de academism suficient, \nchipuit, plin de complexe, \nc\t atunci c\nd dai peste un loc \n care \ncape [i fascina]ie ar fi culmea s`-l sugrumi sub o analiz` de rutin`. Pentru c` volumul pomenit nu e parte dintr-un program cantitativ-universitar. E o carte \n care spectacolul g\ndirii, a[ezat \n articole, studii, eseuri, se deschide cu o generozitate exemplar` [i se ofer` celei mai adev`rate pl`ceri a lecturii. E drept, nu o lectur` u[oar`. E[ti plimbat, cu [`galnic` non[alan]` uneori, de la Cristos, Hamlet, Eisenhower, Mefisto, Ferrari [i (Doamne!) c\te [i mai c\te, p\n` la Borges, Kafka, Bataille, Mauss, Heidegger, Nietzsche, Deleuze, Derrida, Lyotard, Levinas (oho, lista e cumplit de lung`!…), [i e[ti adus \n pragul atacului de panic`. Dar nu complexarea [i strivirea bietului cititor reprezint` scopul acestor urm`riri spectaculoase, pe bulevardele \n]esate de circula]ia reperelor culturale. Dincolo de tot spectacolul, se g`se[te o delicat` poetic` a g\ndirii, total str`in` de patologia analizei, dar consistent investit` cu un mod profund personal de a vedea lucrurile. În lipsa experien]ei unor flot`ri intelectuale, exerci]iul acestei c`r]i nu e recomandabil acas`. {i nici \n alt` parte. Dar Antropomorfina nu e un gest de popularizare. În schimb, e un excelent prilej de consolidare a credin]ei c` ideologiile conjuncturale, academismul cantitativ [i supus modei, frivolitatea publicistic` [i „invaziile barbare“ ale momentului au c\[tigat doar o sum` de b`t`lii. {i mai e [i prilej de bucurie a constat`rii faptului c` exist` [i academism… solar. Nici o leg`tur` cu astronomia. ■

C`t`lin {tef`nescu

Idei solare Antropomorfina de C`lin-Andrei Mih`ilescu Editura Curtea Veche, 2006

În mare, teritoriul at\t de vast al g\ndirii teoretice e \mp`r]it, de vreme mult`, \ntre dou` tabere. Una e cea a fascina]ilor, a participativilor, a speculativilor b\ntui]i de magia con]inuturilor \mbr`cate \n curgeri de cuvinte care lumineaz` paginile. Alta e cea a disciplina]ilor solda]i ai rigorii [i ra]ionamentului rece, a p`str`torilor de m`sur` care a[az` lumea \n unit`]i comensurabile. Uneori, mai \n glum`, mai \n serios, primii \i numesc pe cei din a doua categorie „num`r`tori de virgule“ [i „purt`tori de ochelari de cal“. La r\ndul lor, ace[tia din urm` r`spund prin a spune c` ceilal]i s\nt doar ni[te „exalta]i“ [i ni[te „iconocla[ti“ fura]i de be]ia de cuvinte. Sigur c` viziunea simplist` de p\n` aici nu acoper` total realitatea. Dar o [tim bine, de[i rareori o spunem: mai devreme sau mai t\rziu, finalul oric`rei sublime viziuni de ansamblu e tot inevitabil` – omeneasc` reduc]ie! C`lin-Andrei Mih`ilescu e unul dintre ale[ii care s`l`[luiesc \n zona liber` dintre aceste dou` categorii. Un spa]iu al g\ndirii \n care erudi]ia [i gramaticile ra]ionamentului s\nt dep`[ite prin sublimare, \ntr-un discurs \n care poetica, logica, filozofia, teoria literaturii, comparativismul, semantica se articuleaz` \ntr-o viziune dup` consumarea c`reia nu r`m\i doar cu excelentele virtu]i

traduceri de Mihnea Gafi]a, Corina Tiron, Adina Camelia Arvatu [i Rodica Ieta

C`t`lin {tef`nescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

FRAGMENTE Mihai Cantuniari

B`rbatul cu cele trei mor]i ale sale Întruc\t bunicii au \nsemnat foarte mult pentru mine, a-i enumera doar [i a-i numi reprezint` prea pu]in. Simplific\nd, putem spune c` am avut dou` r\nduri de bunici: cei din Bucure[ti (Tatati [i Mamaia) [i cei de la Breaza (Tati-Lale [i Mami-Didi). În afar` de faptul, fundamental, c` erau bunicii mei [i m` iubeau cum numai bunicii [tiu s-o fac`, f`r` rezerve [i necondi]ionat, ei nu prea aveau multe \n comun. Cei din Bucure[ti locuiau pe strada Salc\mi, la num`rul 9, \ntr-o mare cas` b`tr\neasc` ridicat` de tat`l Mamaiei, colonelul Leonida, militar de carier`, cas` \nc`p`toare care mai ad`postea [i al]i unchi [i m`tu[i din droaia cu care ne binecuv\ntase Dumnezeu; \n cele dou` corpuri de cl`dire desp`r]ite printr-o curte nu prea mare, cu chio[c de var` din lemn, cu ronduri [i boschete de flori [i cu o ci[mea destul de rudimentar`, dar care d`dea \n tot cursul anului o ap` rece excelent`, se aciuaser` familii \ntregi de rubedenii [i de chiria[i. Copil`ria mea [i-i aminte[te pe to]i, detaliat [i cu o infinit` simpatie, pentru c`, \n timpul [i imediat dup` boala grav` a mamei mele – se \mboln`vise de TBC pulmonar [i, mult timp, via]a \i at\rnase de un fir de p`r –, eu am stat c\]iva ani acolo, \ngrijit fiind de bunicii materni [i de unchii [i m`tu[ile pomeni]i mai sus ([i ve[nic` fie-le pomenirea!): mai ales de Pata-Mata, prima so]ie a celebrului inginer Dimitrie Leonida, cel cu Bicazul [i cu Muzeul Tehnic din Bucure[ti, fratele mai mare al Mamaiei, de tante Marie – alt` sor` a Mamaiei, r`mas` fat` b`tr\n`, d\rz`, plin` de

ciud`]enii [i cam bigot` – [i de familia Sl`vescu, rudele noastre apropiate, tat`, mam` [i fiic`. Cred c` de-acum cititorul meu virtual nu se mai mir` de nume precum Pata-Mata: este clar c` eu le n`scocisem [i, a[a cum \ndeob[te se \nt\mpl`, ele r`m\neau aninate de persoanele respective, pe toat` via]a. Ce \nsemna acest nume? Foarte simplu: Pata n-am habar de unde vine, dar Mata era numele-i adev`rat, Marta, \n pronun]ie pueril`. Era nem]oaic`, cumsecade, blajin`, tare bun`, dar – nestr`lucind prin nimic \n preajma unui b`rbat plin de talent [i de personalitate cum fusese Dimitrie Leonida – ea se d`duse \ncet la o parte, se [tersese parc` din via]a lui dup` ce \i n`scuse un b`iat, iar acum vegeta, resemnat`, [i avea grij` de al]ii. Draga de ea, c\t am chinuit-o [i eu cu poznele mele, nu din r`utate, ci dintr-un preaplin de energie ce se cerea cumva cheltuit! Eram singurul copil \n casa aceea de oameni maturi, al]ii chiar b`tr\ni, iar unica-mi distrac]ie, atunci c\nd Ucu nu venea \n Salc\mi adus de m`mica lui, Ancu]a Cazaban n`scut` Zamfirescu, fiica Mamaiei [i sora mamei mele, era s`-i fac zile fripte m`tu[ii Pata-Mata. De altfel, Cazabanii locuind destul de aproape de Salc\mi, pe strada Aurel Vlaicu, Ucu [i cu mine ne vedeam relativ des, \n func]ie [i de programul nostru [colar. Trebuie s` v` mai spun c` noi doi am copil`rit, practic, \mpreun`, c` ne-am petrecut mare parte din vacan]ele [colare la minunata vie „Doctor Zamfirescu“ a bunicilor materni Tatati [i Mamaia, de la V\rte[coi, l\ng` Odobe[ti, [i c` de aici ni s-a tras

GLOHPDWHFD PLF SGI

■ Mihai Cantuniari (n. 14 februarie 1945, Bucure[ti) a f`cut studii de hispanistic` la Universitatea Bucure[ti (promo]ia 1967), apoi a lucrat ca redactor de editur` [i ca cercet`tor [tiin]ific la Institutul de Lingvistic`. S-a retras din activitate \n 1983, din motive medicale, continu\nd \ns` s` publice lucr`ri originale [i traduceri. Ca traduc`tor, numele s`u se leag` cu prec`dere de c`r]ile lui Mario Vargas Llosa, Arturo Pérez-Reverte [i Vintil` Horia, ap`rute \n române[te. Pe l\ng` premiile ob]inute pentru anumite volume (v. mai jos), i s-a decernat Premiul pentru \ntreaga activitate al Funda]iei „Cella Delavrancea“ (1996) [i a fost decorat de Republica Peru cu Ordinul Al Mérito por Servicios Distinguidos \n grad de Comandor (1987). Volume publicate: Poezii, Editura Cartea Româneasc`, 1977; Ultramar, Editura Eminescu, 1978; Plante carnivore, Editura Cartea Româneasc`, 1980; Nova, Editura Eminescu, 1980; Amadeus, 1983 (Premiul pentru poezie al Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti); Cavalerul cu m\na pe piept, Editura Cartea Româneasc`, 1984.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

o trainic` [i bogat` prietenie despre care [tiu c` va dura \ntreaga via]`. Tatati, doctor \n chimie, salutat cam de toat` lumea cu apelativul „domnul doctor“, era ce se nume[te un domn \n deplinul \n]eles antebelic al cuv\ntului: afabil, cuviincios, cuvios, s`ritor, \ndatoritor [i de o bun`-cre[tere care aproape c` friza ridicolul \ntr-o lume r`v`[it` de comunism cum era aceea a anilor ’50. Sub]irimea lui moral-intelectual` te izbea [i mai profund prin compara]ie cu multa gloat` brutal` din jur \ncurajat` de demagogia de st\nga; mi-l amintesc cu \nduio[are cum, la v\rsta de peste 80 de ani, le ceda \ntotdeauna locul \n tramvai sau \n autobuz femeilor, \n care el nu vedea dec\t doamne, chiar dac` realitatea \i cam infirma presupunerile. Bun [i extrem de duios cu cei doi nepo]i, v`dea totu[i o \nclinare special` c`tre v`rul meu primar Ucu (a fost o vreme c\nd turbam din cauza asta), care \i sem`na [i fizic mai mult. Bunicul Tatati a murit la 86 de ani de ciroz`, pe c\nd eu eram \nc` licean. Dar \mi amintesc de un fapt nelini[titor, care [i acum m` tulbur` c\nd m` g\ndesc la el: am avut presim]irea mor]ii lui, \n chiar ziua s`v\r[irii din via]`. {tiam doar c` se afl` la spital, at\t; mama \mi ascunsese gravitatea bolii; m-am \ntors acas` de la „Matei Basarab“, m-am dus \n buc`t`rie s` beau un pahar cu ap`, c\nd deodat` paharul, din sticl` groas`, mi-a plesnit \n m\n` din senin, f`r\m\ndu-se \n puzderie de cioburi. M-am g\ndit instantaneu „a murit Tatati“, f`r` nici o noim` aparent`, [i i-am spus asta mamei, care m-a certat. Dar dup` pu]in timp a avut confirmarea de la spital. Mai ]in minte c` s-a uitat atunci lung la mine, f`r` s` scoat` o vorb`. Durerea o n`ucise. {i Mamaia? Ei, cu draga de Mamaia povestea e [i mai lung`, [i mai frumoas`. Cum s` evoc mai bine serile de s\mb`t` [i dimine]ile duminicale pe care le petreceam, Ucu [i cu mine, la ea acas`, pe strada care acum \i poart` numele, situat` \ntre Pia]a Filantropiei (1 Mai) [i Bufetul „Doina“ de la {osea, oper` a arhitectului Ion Mincu, [i el rud` cu noi prin Duiliu Zamfirescu, al c`rui v`r primar era? Din strada Barbu Delavrancea se face pe st\nga strada Nicolae Ionescu, iar din ea se deschide intrarea Ing. Eliza

Leonida-Zamfirescu, perpetu\nd amintirea exemplar` a celei mai vajnice [i muncitoare femei din c\te am cunoscut. C`tre sf\r[itul vie]ii lui Tatati, bunica mea \ncepuse, cu al]i colaboratori ai ei de la Institutul Geologic, construc]ia unei case \nc`p`toare pe terenul pus la dispozi]ie de Ministerul unde lucrase bunicul, \ntr-o perioad` de dezghe] administrativ, pe la \nceputul anilor ’60, c\nd statul a \ncurajat oarecum ini]iativa particular`. Mamaia [i partenerii ei la construc]ie au devenit astfel proprietarii imobilului pe care acum, din grija mamei mele, se vede o plac` comemorativ` amintind de prima femeie-inginer din ]ar`, de pe continent [i, poate, din lume. {i, Doamne, ce bine ne sim]eam noi, cei doi nepo]i, acas` la bunica, atunci c\nd n`v`leam s\mb`ta seara ca s-o vedem, dar, mai ales, s` ascult`m \nnebuni]i rockuri la radioul ei Stassfurt [i la minunea aceea a anilor ’60 care s-a numit magnetofonul Tesla! Nu erau mul]i cei ce-[i puteau permite s` dea vreo dou`-trei salarii lunare pe un magnetofon. Mamaia a putut fiindc` avea un salariu destul de bun, dar mai cu seam` pentru c` iubea at\t de mult muzica simfonic` [i de oper` \nc\t nici un sacrificiu nu i s-ar fi p`rut prea mare. Sigur c` se g\ndise [i la nepo]eii ei, care traversau – eu cu osebire – perioada fierbinte, superb`, a rockului clasic din anii lui de apogeu. Trebuie s` [ti]i c` pe la \nceputul anilor ’60 se rev`rsa peste lume din SUA, Anglia, dar [i Italia [i Fran]a, o muzic` formidabil`, plin` de ritm [i de armonie, de o bog`]ie at\t de stupefiant`, \nc\t nu trecea s`pt`m\n` f`r` c\teva rockuri noi, \ndr`cite, imediat adoptate de o \ntreag` genera]ie s`tul` de muzica insipido-mobilizatoare a comunismului [i \nsetat` de libertatea vital` a acelor ritmuri occidentale care acum s\nt cunoscute sub numele de Oldies. Rockurile perioadei clasice a anilor ’60 erau un exerci]iu de libertate [i de dragoste de via]`; au fost ritmurile \ndr`gite \n care [i eu le-am t\r\t la dans pe cele mai suple [i frumoase fete din vremea aceea. „T\r\t“ e cam mult spus, pentru c` ele nici nu-[i doreau altceva dec\t s`-[i etaleze gra]ia, farmecul, boiul, dar [i jupoanele, \n v\rtejul dansului aceluia \nnebunitor ce le avantaja grozav. M\ndrele anilor ’60 erau [i mai m\ndre

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

FRAGMENTE

zbur\nd \n bra]ele noastre, ale adolescen]ilor acelor timpuri fabuloase sub raport melodic [i ritmic. Timbrul [i aroma acelei vremi apuse m` urm`resc [i ast`zi \ntr-at\t \nc\t rareori trece o zi f`r` s-o \nchei cu o audi]ie fermec`toare de rockuri, iar vocile de neuitat ale unor Ray Charles, Fats Domino, Louis Armstrong, Pat Boone, Elvis Presley, Little Richard, Beach Boys, Cliff Richard, Louis Prima, Paul Anka, Chubby Checker, Otis Redding, Connie Francis, Brenda Lee [i-at\]ia [i-at\]ia al]ii \mi readuc de fiecare dat` z\mbetul pe buze [i m` \mpac` p\n` [i cu ziua fad` care a trecut. Nici prin g\nd nu-mi trece s` fac o compara]ie cu muzica de gen de acum, ca s` nu jignesc pe nimeni. Dar cum se scurgea o sear` de s\mb`t` la Mamaia? Ei bine, noi, nepo]ii, soseam pe r\nd, de obicei eu primul – fiindc` abia a[teptam s` dau drumul la magnetofon [i la radio [i s` \ncerc s` prind vreun post mai ac`t`rii (undeva, la dreapta scalei, se a]inea postul Monte Carlo, drag mie pentru c`, de la o anumit` or` t\rzie \n sus, d`dea numai muzic` de dans, turbat`). Imprimam cu r\vn` c\nd \mi pl`cea repertoriul [i, la venirea lui Ucu, \l [i \nt\mpinam cu c\teva rockuri noi. Dar nu totdeauna aveam at\ta noroc; treceau multe s\mbete p\n` s` imprim ceva ca lumea, adic` melodii \ntregi, ne\ntrerupte de vocea prezentatorului, [i-atunci fie ne resemnam s` ascult`m hiturile mai vechi, fie st`team [i noaptea – deranj\nd-o pe biata Mamaia, care \ns` nu s-a pl\ns niciodat` –, p\ndind cu degetele pe butoane [i cu banda preg`tit`. Pe atunci nu exista ce se nume[te acum weekend; elevii deveneau liberi abia s\mb`t` la pr\nz, p\n` luni de diminea]`, [i aveau destule lec]ii de f`cut. De aceea m` gr`beam a[a de tare s` ajung primul la Mamaia [i s` m` \mb`t de muzica bun` a genera]iei mele, cu care de-a dreptul m` drogam. A[a ne-am petrecut noi s\mbetele la bunica, [i asta ani la r\nd, din ultimele clase de liceu [i p\n` spre sf\r[itul facult`]ii, adic` aproximativ \ntre 1960 [i 1966, spre fericirea noastr` [i a ei, deopotriv`. Cina la care ne poftea seara t\rziu era format` neab`tut din ghiveci de legume gata preparat (foarte bun, se g`sea la conserv`), bere [i halva Tahan. Chimistei mele de bunici nu-i pl`cea s` g`teasc`! În ultimul ei de-

ceniu de via]` a m\ncat de pr\nz numai la bufetele Expres – cu prec`dere cel din Aleea Alexandru, mai aproape de cas` – care au \nceput s` apar` [i s` se \nmul]easc` tot prin anii ’60. Felul ei preferat: escalop \n sos de vin, la care m` \mbia [i pe mine… A doua zi, duminica, ne sculam mai t\rziu, beam o cacao din cele delicioase preg`tite de bunica, apoi jucam fie ping-pong pe teras`, fie c`r]i \n sufragerie, fie am\ndou` pe r\nd, p\n` la plecare, c\nd ne desp`r]eam [i de Mamaia, [i unul de altul, p\n` s\mb`ta viitoare. Pe atunci nu exista televizorul, cel pu]in \n casele noastre, [i bine \mi pare acum c` nu ne pierdeam timpul cu be]ia de imagini care, de fapt, \nstr`ineaz` oamenii, nu-i adun` laolalt` dec\t ca tot at\tea singur`t`]i puse laolalt`. Diminea]a duminical` acas` la Mamaia era pigmentat` \ns` [i de muzica de oper`, marea ei pasiune, fa]` de care noi, nepo]ii, m`rturiseam [i dovedeam o total` opacitate; nu e vorba c` nu ne-ar fi pl`cut genul liric (ascultam unele armonii sublime, unele voci \nc\nt`toare), dar respingeam instinctiv conven]ia lui, lipsa-i baroc` de naturale]e [i de m`sur`, adesea ridicolul \n care c`dea f`r` voie [i pe care \l percepeam de \ndat`, de parc` am fi avut \n ochi ]`nd`ri din oglinda spart` peste lume de diavolii din Cr`iasa z`pezii de Andersen: vedeam doar petele din soare. Încerc`rile timide ale Mamaiei de a ne contamina cu operele lui Wagner, de exemplu, se loveau constant de refuzul pe care \l opuneam marilor tirade lirice ale unor eroi muribunzi ce g`seau totu[i \n ei suficienta, dar inexplicabila putere de a c\nta cu un av\nt neab`tut, formidabil, ariile cele mai grele, cele mai solicitante pentru aparatul fonator. „Mamaia, da’ nu moare odat`?“ – o chinuiam noi cu cruzime, cu ochii pe ceas, pe bunica tot mai confuz` care se str`duia s` ne explice, s` ne tempereze, s` ne capteze aten]ia: „acu[, acu[, mai are numai pu]in“ – se scuza ea. Ooof, dracii de copii!

Traduceri din spaniol` [i francez`: César Vallejo, Heralzii negri, versiune bilingv`, Editura Univers, 1979 (Premiul pentru traduceri al Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti); Mario Vargas Llosa, R`zboiul sf\r[itului lumii, Editura Cartea Româneasc`, 1986; Conversa]ie la Catedral`, 1988; Cine l-a ucis pe Palomino Molero, Editura Eminescu, 1991; Istoria lui Mayta [i Domni[oara din Tacna, ambele la Editura Cartea Româneasc`, 1992; Alexandru Cior`nescu, Cu]itul verde, Editura Funda]iei Culturale Române (din lb. francez`, \n colaborare), 1993; Vintil` Horia, Un morm\nt \n cer, Editura Eminescu, 1993 (\n colaborare); Fernando Pessoa, P`storul de turme, edi]ie trilingv` portughez`, spaniol`, român`, Editura Europa, 1992 (Premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor pe 1993); Vintil` Horia, Recucerirea descoperirii Americii, Editura Eminescu, 1996; Mario Vargas Llosa, Lituma \n Anzi, Editura Albatros [i Universal Dalsi, 1997; Pantaleón [i vizitatoarele, Editura Albatros, 1998; Vintil` Horia, Dumnezeu s-a n`scut \n exil, Editura Anastasia, 1999; Christos Yannaras, Libertatea moralei, 2002; Julián Marías, Perspectiva cre[tin`, 2003; Juan Marsé, Cozi de [op\rl`, Editura Polirom, 2003; Mario Vargas Llosa, Scrisori c`tre un t\n`r romancier, Editura Humanitas, 2003; Arturo Pérez-Reverte, Clubul Dumas, Editura Polirom, 2004; Conspira]ia din Sevilla (\n colaborare), 2005; Harta sferic`, 2005 (Premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor), Husarul, 2006.

La sf\r[it de an 1987 sau \nceput de 1988, se situeaz` singura (prima [i ultima) mea experien]` cu Securitatea. Înt\mplarea merit` s` fie povestit` pe larg, cum se cuvine, pentru c`

GLOHPDWHFD PLF SGI

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

atunci am pip`it c\te ceva at\t din resorturile institu]iei \n perioada final` a ceau[ismului, c\t [i din u[urin]a cu care mul]i, foarte mul]i, i-au putut c`dea \n mreje. Dar iat` despre ce este vorba: În luna martie a anului 1987, pre[edintele de atunci al Republicii Peru, Alán García, semna la Lima actul prin care eram distins, pentru traducerile din Mario Vargas Llosa, cu ordinul Al Mérito por Servicios Distinguidos \n grad de Comandor. Ordinul urma s` mi se acorde la Bucure[ti prin octombrie-noiembrie de c`tre ambasadorul peruan \n România, \n cadrul unei ceremonii speciale la care erau invita]i mai mul]i scriitori, ziari[ti [i colegi de la ultimul meu loc de munc`, Institutul de Lingvistic`. Eram foarte bolnav pe atunci [i am f`cut o mare sfor]are ca s` onorez evenimentul acela at\t de ie[it din comun, la care p\n` la urm` n-au participat dec\t colegii lingvi[ti. Asta spre stupoarea ambasadorului, care \mi tot repeta: „Cum de n-au venit [i ceilal]i, m`car ca s` m`n\nce [i s` bea bine, dac` nu de altceva?!“. Avea dreptate: \n perioada aceea de lipsuri tot mai umilitoare, o mas` str`lucind de argint`rie [i gem\nd de lucruri bune, la o ambasad`, nu era pu]in lucru. Între timp \ns`, f`r` [tirea mea, oficialit`]ile române se agitau, iar motivul era unul singur: „Tovar`[ul“ din fruntea ]`rii, care primise toate medaliile [i ordinele posibile, nu-l avea [i pe acela cu care fusesem distins! De aici, \ncordare, nervozitate, mai ales la nivelul „odioasei institu]ii“. Devenisem interesant \n ochii ei. De aceea nici nu trecuse bine o lun` de la acordarea distinc]iei, c\nd m-am pomenit sunat de Ministerul de Interne: un tovar`[ t\n`r, politicos s-a identificat [i m-a \ntrebat dac` pot s`-l primesc acas` a doua zi, [tiind c` nu ies nic`ieri, fiind suferind (ei [tiau oricum totul). Uimit, dar [i \ngrijorat, am acceptat. A doua zi spre sear` s-au prezentat doi tovar`[i: unul era mai v\rstnic [i p`rea s` fie [eful, de[i a intervenit \n discu]ie foarte rar; al doilea era cel cu care vorbisem la telefon, t\n`r, activ, la curent cu literatura, dar [i cu boala mea. I-am poftit \n birou [i am a[teptat crispat s` v`d ce curs urma s` ia discu]ia. Aici, o prim` parantez`: cei doi nu aveau nimic din ni[te brute, nu intimidau, nu cereau so-

coteal`, nu amenin]au. Erau [coli]i, erau citi]i, [tiau s` se poarte. Am \n]eles dintr-o privire c` acum existau securi[ti pentru fiecare categorie socio-profesional` \n parte; c` \ntre timp, \n c\teva decenii, se [lefuiser` [i ei, se specializaser`. Temuta institu]ie nu trimitea la unul ca mine ni[te g`mani neciopli]i, buni s`-i bage \n sperie]i pe v\nz`torii necinsti]i de prin aprozare. {tia, cu fiecare, pe ce coard` s` sune, pe ce clap` s` apese. Cred c` cele mai avansate dintre cadrele ei studiau serios, \ntre altele, psihologia. Discu]ia s-a angajat pe terenul cel mai favorabil mie: literatura. Cei doi erau la curent cu tot ce lucrasem de-a lungul anilor. I-am \ntrebat, c\nd mi-am mai venit pu]in \n fire, dac` aveau s`-mi repro[eze ceva, din moment ce insistaser` s` m` viziteze. „Dimpotriv` – mi-a r`spuns t\n`rul –, dumneavoastr` face]i cinste ]`rii [i am vrea tocmai s` v` implica]i mai mult \n propagarea aspectelor celor mai favorabile ale României, \n str`in`tate.“ {tiam \ns` c` sintagma „ale României“ \nsemna \n viziunea lor „ale regimului“, a[a c` m-am derobat politicos, amintindu-le c` din 1983 sufeream de o boal` insidioas` care, f`r` a m` tr\nti la pat, m` ]intuia totu[i \n cas`. Cum nu ]ineam s` v`d pe nimeni din sfera diploma]iei, cu at\t mai pu]in pe cei susceptibili s` intereseze „organele“, le-am povestit z\mbind [i ce mi s-a \nt\mplat c\nd \ntr-o sear` am fost invitat la Clubul Diplomatic, cu ocazia plec`rii definitive din ]ar` a decanului de v\rst` al corpului diplomatic, care se nimerise s` fie un sud-american. Era prin 1986, deci cu vreo trei ani \nainte de c`derea dictaturii. Toamn` t\rzie, \ntuneric pe str`zi, ploaie rece preling\ndu-se p\n` \n suflet, umbre de oameni tem`tori strecur\ndu-se, trec\nd c\t mai neobserva]i. Atmosfer` ap`s`toare, de-a dreptul sinistr`, pe care \ns` trebuia s-o \nfrunt, sim]indu-m` obligat s` merg la acea petrecere diplomatic` fiindc` fusesem invitat personal chiar de cel care \[i lua acum r`masbun, \ntorc\ndu-se \n ]ara lui. Nu mai c`lcasem niciodat` pe la Clubul Diplomatic, a[adar nu [tiam la ce m` voi expune. Am plecat de acas` cu inima \ndoit`, \ntr-un taxi chemat prin telefon [i cu un [ofer care, c\nd a auzit adresa, a pus

GLOHPDWHFD PLF SGI

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 7

FRAGMENTE

condi]ii: „Apì, eu nu merg p\n’acolo, ca s` nu m` ia gaborii la ochi; v` las undeva prin preajm` [i v` descurca]i singur“. Îmbietoare perspectiv`, cu ploaia aceea moc`neasc` ]\r\ind monoton, infiltr\ndu-se prin hainele elegante [i a[tern\nd covor de noroi sub t`lpile pantofilor v`csui]i, pe aleea foarte lung`, aproape interminabil` c\nd o parcurgeai pe \ntuneric, pe jos, printre sau prin b`ltoace, [i care se \ntindea de la bariera p`zit` de doi agen]i \n civil p\n` la intrarea Clubului. Într-un pardesiu bej din p`r de c`mil`, r`mas mo[tenire de la tat`l meu, cu p`l`rie asortat`, cu pantofi aproape noi, eram frumos \mbr`cat pentru ocazia aceea. A[a [i-au spus probabil [i cei doi agen]i din ghereta \nc`lzit` de l\ng` barier`, v`z\ndu-m` ap`r\nd \n fa]a lor din cea]a format` de finele pic`turi de ap` [i \ntinz\ndu-le invita]ia protocolar`, cu stema unui stat strìn imprimat` \n relief. Au f`cut ochii mari c\nd s-au dumirit c` nu am ma[in` lucioas`, nici [ofer cu [apc`, nici blond` platinat` pe post de secretar`, nici nimic mai ac`t`rii dec\t umbrela mea cea ud` care se deschidea brusc de la sine [i se \nchidea la fel de stupefiant. Dar au salutat [i m-au l`sat s` merg mai departe, pe c\nd \n jur f\[\iau limuzinele negre ale celor care aveau toate atributele de mai sus, plus nep`sarea de a m` stropi \n trecerea lor arogant`. Printre ei, Mihnea Gheorghiu, scriitor cultivat, cu o remarcabil` putere de munc` [i incontestabile merite literare, dar [i o eminen]` cenu[ie a culturnicilor acelei perioade, prezid\nd toate comitetele [i comi]iile. Cum-necum, am ajuns la Club, am f`cut act de prezen]` \n lumea aceea a tuturor aparen]elor [i falsit`]ilor, am r\njit politicos [i nu m-am atins nici de m\ncare, nici de bùtur`, fiindc` \n starea mea de stres m-a[ fi ales precis cu o indigestie. Dup` vreo or`, consider\nd c` mi-am f`cut cu prisosin]` datoria, m-am retras discret c`tre ie[ire, mi-am recuperat pardesiul [i umbrela (\nchis`) [i am b`tut lungul drum \napoi c`tre bariera cu cei doi cerberi din ghereta puternic luminat`. Le-am surprins privirile uimite, dar m-am gr`bit s` scap din raza vederii lor [i a becului puternic, at\rnat de tavan; \ns` dup` numai c\]iva pa[i a trebuit s` m` opresc [i s` m` aplec ca s`-mi leg [iretul de la pantof, ocazie cu care am surprins

urm`torul dialog \ntre ei, absolut savuros: „B`, l-ai v`zut pe `la dinainte? Ce-o fi fost cu el?? – Ah, un original, probabil!“… Iar acum, originalul de mine st`team confortabil \n fotoliul meu de acas` [i tocmai sf\r[isem de povestit hazliul imbroglio de mai sus, c\nd deodat` mi s-a p`rut c` aiurez; unul din cei doi securi[ti veni]i „\n vizit`“, cel v\rstnic, s-a aplecat pu]in \nainte [i a rostit fulger`tor, leg\ndu-se de cele povestite: „Vre]i ma[in`?“. Înt\i am crezut c` aud prost [i am z\mbit t\mp; apoi mi-am dat seama c` mi se aruncase o undi]` cu nad` cu tot. Practic, mi se oferea ma[in` cu [ofer! La fel de fulger`tor am priceput cum au putut c`dea at\]ia oameni slabi \n ispit`. Era de ajuns un atac frontal [i dibaci la momentul potrivit, o ofert` miezoas`, dinainte g\ndit` pe baze psihologice: siguran]a sau avansarea la locul de munc`, o ma[in`, un apartament, o c`l`torie \n str`in`tate… Am refuzat cl`tin\nd u[or din cap [i am dat vina tot pe p\rdalnica de boal`, care m-a salvat [i de data aceasta. N-au insistat, ci mi-au cerut doar s` a[tern pe h\rtie cum a fost cu decorarea mea la ambasad`, de parc` nu avuseser` la \ndem\n` ochii [i urechile tuturor chelnerilor care se foiser` pe acolo; [i poate nu numai ale lor. F`r` a da nici un nume, pe tonul cel mai tern, am relatat \n scris cele petrecute, [i cu asta s-a \ncheiat prima [i singura mea experien]` cu temuta institu]ie. Nu peste mult timp avea s` vin` Decembrie ’89. Nu m-a muncit [i nu-mi d` ghes nici cea mai vag` curiozitate \n leg`tur` cu dosarele Securit`]ii: nu doresc s` aflu cine [i ce a spus sau a dat scris despre mine, intuind c`, altfel, s-ar putea s` nu mai pot str\nge multe m\ini. Probabil c` instinctul de conservare m` fere[te de nepl`ceri, du[m`nii, resentimente, insomnii. În ce m` prive[te, dosarul meu la Securitate poate dormi pe veci somnul nedrep]ilor. (\n curs de apari]ie la Editura Humanitas)

■

GLOHPDWHFD PLF SGI

Abonament la revista DILEMATECA METODE DE ABONARE:

â&#x2013; direct la sediul S.C. Adev`rul Holding S.R.L., Pia]a Presei Libere nr.1, Corp C, sector 1, Bucure[ti. â&#x2013; pl`tind cu mandat po[tal sau ordin de plat`, pentru SC Adev`rul Holding SRL, Cod fiscal RO18990288, \n contul RO24 BACX 0000 0000 6751 6250, deschis la HVB }iriac SA, Sucursala Charles de Gaulle, expediind talonul de abonament completat [i o copie a documentului de plat` prin fax la nr. 021-40.75.467 sau la adresa OP 33, CP 143, cod 014820, sector 1, Bucure[ti, cu men]iunea, â&#x20AC;&#x17E;Talon de abonament Dilematecaâ&#x20AC;&#x153;. â&#x2013; la oficiile po[tale; â&#x2013; la sucursalele Rodipet; â&#x2013; la firmele particulare.

Abonamentele achitate p\n` la data de 20 ale lunii vor fi livrate \ncep\nd cu data de 1 a lunii urm`toare.

Informa]ii despre abonamente:

â&#x2013; Telefon: 021-407.54.64; 021-407.54.65 â&#x2013; E-mail: abonamente@adevarulholding.ro Cititorii din str`in`tate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A., Pia]a Presei Libere nr.1, sector 1, Bucure[ti Telefon: (00 40 21) 318.70.60, Fax: (004021) 318.70.20, e-mail: subscription1@rodipet.ro.

TALON ABONAMENT DILEMATECA Nume................................................................... Prenume....................................................................... Compania*.......................................................... Cod Fiscal*.................................................................

(*completa]i numai dac` pl`titorul este o firm`)

Str.:............................................. nr........ bloc........ scara........ etaj......... ap........ localitate....................... Jude]/sector.................... cod po[tal.......... telefon................ e-mail....................................... Perioada de abonare:

3 luni (16 lei)

6 luni (31 lei)

12 luni (61 lei)

Num`r de abonamente contractate............. \ncep\nd din luna.......................................................... Am expediat c`tre SC Adev`rul Holding SRL, suma de .....................lei cu mandatul po[tal /OP nr....... din data .................................. \n cont nr. RO24 BACX 0000 0000 6751 6250, deschis la HVB }iriac SA, Sucursala Charles de Gaulle.

â&#x153;

Prin completarea prezentului talon, \n conformitate cu Legea nr. 677/2001, s\nt de acord s` primesc informa]ii [i materiale promo]ionale de la publica]ia Dilemateca [i partenerii s`i.

GLOHPDWHFD PLF SGI