dilemateca21 low

100 PAGINI â—? 6 LEI

DILEMATECA Anul III â—? nr. 21 â—? februarie 2008

SCRIERI

â—?

AUTORI

â—?

LECTURI

DOSAR

STR~INUL – MOD DE |NTREBUIN}ARE O carte \n dezbatere: Ce facem cu str`inii?

Pluralism [i multiculturalism de Giovanni Sartori

INTERVIU Dan Lungu

FRAGMENTE Adriana Babe]i Amazoanele. O poveste

B BFRS B SGI

30

$FU WPS

30

SUMAR

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

ANCHET~

INFO Matei Martin, Ce te faci dac` prime[ti Premiul Goncourt?

Bazar 8-10 12-13 Cele mai bune c`r]i române[ti \n 2007 14-15 3,14TECA 5

64-71 de Marius Chivu

A]i legat prietenii cu autorii tradu[i?

DIALOG 72-74 Pove[ti de iubire \n case de nebuni

Convorbire cu scriitorul RĂŠgis Jauffret

INTERVIU

DOSAR 16-26 Str`inul – mod de \ntrebuin]are

Giovanni Sartori (paginile 16-26)

76-83 Dan Lungu: „Talentul este,

\n bun` m`sur`, capacitatea de a r`m\ne tu \nsu]i“

RECENZII 28-32 Literatur`: Paul Cernat,

33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

Codrin Liviu Cu]itaru, Adina Dini]oiu, Florin Irimia, Claudiu Constantinescu, Lumini]a Corneanu Eseu: Magdalena Boiangiu Publicistic`: Mircea Vasilescu Istorie: Bogdan Murgescu Politologie: Bogdan Barbu Psihologie: Victor Popescu Filozofie: Alexander Baumgarten Mentalit`]i: Alexandru Ofrim Arte: Ruxandra Demetrescu Spiritualitate: Alice Popescu Carte pentru copii: Adina Popescu

PROFIL 53-56 Lucian M\ndru]`, jurnalist [i‌

bibliotecar

MERIDIANE 60-62 Thomas Hunkeler, „Literatura

e p\ndit` de primejdia normaliz`rii“

LOCURI DE CITIT 85-87 Adina Popescu, Despre c`r]ile

poloneze care c`l`toresc prin lume

R~SPUNDE!

Lucian M\ndru]` (paginile 53-56)

90-91 18 \ntreb`ri despre Orbitor

FRAGMENTE 92-98 Adriana Babe]i

Amazoanele. O poveste

RUBRICI Alexandru C`linescu, Decupaje R`zvan Petrescu, Cartea de noapte 43 Sanda Ni]escu, Preparate din carte 44 Constantin Vic`, Tehnodrom 57 58-59 Matei C`linescu, Recitiri Cine ce cite[te: Mihai Dobrovolschi 63 75 Ion Vianu, Portrete interioare 84 Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic 88 27

3

$FU WPS

Dan Lungu (paginile 76-83)

Adriana Babe]i (paginile 92-98)

30

EDITORIAL

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

Ce cite[te Norica Nicolai?

Ce replici memorabile? Ce st`ri interioare care ar putea fi transpuse \n introspec]ii [i analize Ă la manière de Proust sau m`car Hortensia Papadat-Bengescu? C\t` autenticitate (dac` vrem s` fim camilpetrescieni)? C\t` luciditate? C\t` dram`? Moft... Nu ne iese nici m`car de-o schi]` de moravuri. Dar ce zic eu?... Nici de-o band` desenat`. Literar vorbind, conflictul acesta este perfect nul. Nu poate fi transpus nici m`car \ntr-o cronic` versificat`, ca acelea din literatura român` veche, care consemnau con[tiincios conflictele dintre Vod` [i boieri (cu c`derile de capete [i surghiunirile aferente). {i totu[i, la televiziune „]ine“.

Este un motiv \n plus s` \nchidem televizorul.

Pentru c`, \n tot acest timp, apar c`r]i cu conflicte adev`rate, cu personaje complexe [i profunde, cu drame puternice, cu suspense veritabil, cu intrigi sofisticate. Sau apar c`r]i de memorii ale unor oameni politici de anvergur`, care au avut de luat decizii \n \mprejur`ri grele, au marcat vie]ile a milioane de oameni, au tr`it ([i, uneori, au murit) pentru un ideal.

Politicienii no[tri s\nt a[a cum s\nt ([i) din cauza inculturii crase. De acord, pre[edintele a spus la un moment dat c` a citit Levantul lui Mircea C`rt`rescu (gre[it, e o carte prea grea pentru domnia sa; trebuia s` \nceap` cu De ce iubim femeile). Dar de la o vreme m` munce[te un g\nd: oare ce cite[te Norica Nicolai?... â–

Z`pezile s-au mai dus, dar televiziunilor române le-a venit pe tav` un nou vifor: refuzul pre[edintelui de a o numi \n func]ia de ministru al Justi]iei pe Norica Nicolai. Care – desigur – nu cedeaz`, sus]inut` fiind de premier [i de partid. Telespectatorii (c\]i au mai r`mas interesa]i de asemenea scandaluri politice – adic` nu prea mul]i) urm`resc, la [tiri [i \n talk-show-uri, „spectacolul“. Jurnali[tii se zbat s` ob]in` „declara]ii \n exclusivitate“ de la \mpricina]i sau de la chibi]i (lideri de partide etc.), iar apoi moderatorii fac lungi „analize de text“ pe c\te-o fraz` aruncat` de politicieni din mers, pe drumul dintre intrarea \n sediul partidului [i limuzina care \i a[teapt` cu motorul pornit. Conflictul dureaz` zile sau s`pt`m\ni, a[a c` totul se transform` \n „foileton“, cu episoade care ar trebui s` ne fac` s` a[tept`m cu sufletul la gur` deznod`m\ntul. „Arta [i tehnica“ [tiri[tilor const` \n capacitatea de a ne ]ine lipi]i de sticla ecranului. Recunosc c`, \ntr-o oarecare m`sur`, o au, din moment ce „scot“ ceva din aceast` peltea mediocr`. Pentru c`, dintr-o asemenea „intrig`“ [i un asemenea „conflict“ politic (ca [i din celelalte care ne domin` ecranele [i via]a), nu s-ar putea \njgheba nici o pies` literar`, nici m`car o nuvelu]`, o povestire mai ac`t`rii, ceva... Ce caractere puternice, ce personaje complexe, ce subtilit`]i psihologice intr` \n joc? Ce conflict \ntre ra]iune [i pasiune avem aici (dac` vrem s` fim clasici)?

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Coperta I: Mediafax Foto/Vario Images

Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Carmen Dinc` (tel. 407.54.68; fax 407.54.67 e-mail: carmen.dinca@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Robert Schorr

(tel. 407.76.67; e-mail: robert.schorr@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

4

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

INFO

Ce te faci dac` prime[ti Premiul Goncourt?

Le Figaro urm`re[te \ntr-o anchet` ce au f`cut scriitorii recompensa]i [i ce s-a ales de gloria lor. Jurnali[tii de la Le Figaro spun c` premiul ac]ioneaz` mai degrab` ca un inhibitor dec\t ca un stimulent. Mai ales pentru cei care l-au c\[tigat deja. Foarte adesea scriitorii premia]i nu au mai publicat nimic. E cazul lui Jean-Jacques Schuhl, distins \n 2000. Al]ii, ca Jean Carrière (premiat \n 1972 pentru L'Épervier de Maheux) nu a reu[it s`-[i mai revin` dup` [ocul provocat de glorie, dec\t dup` zece ani. ĂŽn Le Prix d’un Goncourt, a descris „aploarea acestui seism“ [i felul \n care recompensa literar` l-a „deposedat“ de propriul destin. A murit \n 2005, iar volumul postum – ap`rut la o editur` mic`, aproape necunoscut` – a trecut cu totul neobservat.

Premiul Goncourt cere nervi tari. Imediat ce a fost anun]at c\[tig`torul, critica poate fi mai r`ut`cioas`. Gloria suscit` gelozii. Autori de succes, precum Eric-Emmanuel Schmitt, [tiu bine acest lucru: „la 4000 de exemplare, e[ti un geniu; la 40.000, devii suspect; la 400.000, e[ti deja zero barat“.

Ca un c\[tig la loterie...

Pascal LainĂŠ, premiantul din 1974, compara acordarea distinc]iei cu un concurs de miss. Autor, printre altele, al unui eseu \n care denun]` sistemul de acordare a premiului, LainĂŠ nu a mai intrat \n vizorul juriului [i nici \n cel al presei literare.

Al]i scriitori compar` premiul cu un c\[tig la loto. Jura]ii \[i fac adesea griji \n aceast` privin]`.

Un editor a povestit c` odat`, c\nd un autor publicat ajunsese pe lista scurt`, a fost sunat de un membru al juriului [i interogat cu insisten]`: „Dac` o s` \i d`m premiul, nu \l vom tulbura prea tare?“ sau: „O s` fie \n stare s` se apuce imediat de scris?“.

Pe vremea c\nd era secretar general al premiului, François Nourissier era chiar de p`rere c` ar trebui trasat un portret psihologic al candi-

Restaurantul Druant, „sediul“ Academiei Goncourt

datului. Nu era o vorb` aruncat` \n v\nt, pentru c` a continuat: „cu c\t personalitatea e mai fragil`, cu at\t mai traumatic ar putea fi premiul“. Teoria a fost verificat` de Nathalie Heinrich, socioloag`, membr` a prestigiosului Centre National de la Recherche Scientifique: \n L’Épreuve de la grandeur, prix littĂŠraires et reconnaissance (La DĂŠcouverte), ea a urm`rit evolu]ia unora dintre laurea]i (Jean Rouaud, Michel Tournier, AndreĂŻ Makine, Jacques Chessex, Jean Carrière) analiz\nd modul \n care [i-au gestionat celebritatea [i reputa]ia c\[tigate odat` cu premiul.

Imediat ce a aflat vestea „\ngrijor`toare“ c` va fi premiat, Patrick Rambaud (premiat \n 1997) s-a sf`tuit cu doi prieteni apropia]i. Primul, Maurice Druon (laureat, [i el, \n 1948) i-a spus c` trebuie neap`rat s`-[i caute un consilier imobiliar; al doilea – Jean-François Revel – l-a rugat s`-[i angajeze un expert fiscal.

Dac` unii premina]i au \ncercat s` evite asemenea angoase, apuc\ndu-se imediat de scris – asta au f`cut, de pild`, Patrick Grainville (1976) Didier Van Cauwelaert (1994), Jean Rouaud (1990), Patrick Rambaud (1997), al]ii au preferat s` se dedice unor preocup`ri extraliterare: Érik Orsenna (1988) s-a apucat de politic`, Jean-Christophe Rufin s-a implicat \n ac]iuni umanitare [i a intrat \n diploma]ie. ■Matei Martin

5

$FU WPS

30

INFO

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

Noul vechi om de prisos Scriitorul rus Serghei Minaev are 32 de ani [i este autorul unor c`r]i ap`rute \nt\i pe Internet, apoi tip`rite [i v\ndute \ntr-un milion de exemplare, tiraj ob]inut \n Rusia postsovietic` doar de c`r]ile poli]iste. Ar putea s` se bucure de succes, dar se simte prea legat de problemele genera]iei lui pentru a-[i permite vreo relaxare. „S\ntem oameni rup]i \n dou`. Tr`iam \ntr-o sovka (o vizuin` de bufni]`) – spune el folosindu-se de slangul epocii sovietice. {i, pe urm`, \n 1990, totul s-a schimbat radical. Ni s-a spus, OK, acum am schimbat canalul. Nu ne mai uit`m la ce am privit p\n` acum. Ni s-a spus, uita]i-i pe eroii trecutului, uita]i toat` mo[tenirea cultural`, uita]i totul. Se schimb` totul. Acum supravie]ui]i. E ca [i cum ai l`sa animalele de cas` libere \n p`dure. Desigur, supravie]uitorii au trecut prin multe [i de aia s\nt acum distru[i. Dar exist` un imens strat al popula]iei care nici nu a observat c` s-a schimbat ceva. Pur [i simplu, s-au mutat din buc`t`rii \n cluburi [i au tr`it to]i anii `[tia \ntr-o abureal`, acum s-au trezit [i v`d c` s\nt din nou \n anul 1984“ (The New York Times, 22 decembrie 2007).

Titlul primei sale c`r]i (2006) – un cuv\nt inexistent, jum`tate \n rus`, jum`tate \n englez`, Dukchless (f`r` spirit, f`r` duh), e o form` de epitaf pentru genera]ia lui. Un t\n`r moscovit se angreneaz` \n via]a de noapte a cluburilor, se scufund` \n consumul de droguri, \n promiscuitate sexual`, t\nje[te dup`, dar respinge o iubire adev`rat`, scrie o carte al c`rei protagonist viseaz` la un viitor luminos, c\nd totul va fi altfel.

Vasili Axionov, scriitor popular \nc` \n regimul sovietic prin proza sa \n r`sp`r cu ideologia dominant`, include personajul principal din cartea lui Minaev \ntr-o celebr` serie a literaturii ruse, cea a „oamenilor de prisos“, serie \nceput` de Pu[kin [i Lermontov, a unor individualit`]i inteligente agoniz\nd, f`r` s` afle ce anume vor de la via]`. Minaev nu se sfie[te s` recunoasc`

caracterul autobiografic al c`r]ii sale. Mama – arhivar, tat`l – inginer, p`rin]ii s`i nu erau fanatici comuni[ti. El e divor]at [i este tat`l unei feti]e de cinci ani. ĂŽn general e cinic, dar poate deveni sentimental: dispre]uie[te ceea ce ru[ii numesc acum iubire, dar cu greu \[i \n`bu[` un hohot de pl\ns c\nd evoc` destinul copiilor, victime ale foametei. „P`rin]ii mei f`ceau parte din ceea ce se nume[te intelighen]ia rus`, practic\nd un mod de via]` la care am ajuns [i eu ast`zi, stau acas` [i discut despre orice. Nu mai ies din cas`, dec\t \n situa]ii excep]ionale. C\nd eram mic, am fost pionier cu cravat` ro[ie, jur\nd devotament cauzei lui Lenin [i statului sovietic, la fel ca alte zeci de milioane de adolescen]i, care o f`ceau din iner]ie, nu din convingere. Nimeni nu era pe atunci comunist“.

Uniunea Sovietic` a disp`rut \nainte ca scriitorul s` ajung` komsomolist. „A fost ca [i cum \n Statele Unite li s-ar spune oamenilor c` totul s-a schimbat, Roosevelt [i Franklin nu mai s\nt figuri istorice stimabile, tot ce au f`cut ei e oribil [i dezgust`tor, avem acum o nou` ideologie, hai s` ne obi[nuim cu ea.“ E acuzat c` ar fi omul Kremlinului, parte a conspira]iei care urm`re[te discreditarea Occidentului. E adev`rat, [i \n Dukhless, [i \n cel de-al doilea roman, Media sapiens, Minaev \l consider` pe Putin singurul politician competent din ultimii 16 ani, iar \n via]a de toate zilele e prieten cu Kosntantin R\kov, un t\n`r magnat pro-Kremlin, printre altele [i patron al unei reviste glossy.

Minaev vorbe[te mereu despre via]a \n Rusia contemporan`, la diateza pasiv`: „ni s-a spus“, „ni s-a dat“, „ni s-a luat“. Poate c` trecerea la o conjugare activ` a verbelor – ceea ce ar presupune ac]iuni dincolo de limitele propriei buc`t`rii – ar face via]a din Rusia mai inteligibil`. ■Magdalena Boiangiu

6

$FU WPS

30

$FU WPS

30

INFO

DILEMATECA � FEBRUARIE 2008 pas. „O carte e mai important` dec\t via]a“, i-a r`spuns acesta. A fost impulsul determinant.

Bazar Cartea sau via]a? Irshad Manji, canadian` de origine indian`, de religie musulman`, a publicat, sub forma unei scrisori deschise adresate comunit`]ii sale religioase, m`rturia unei femei revoltate de atitudinea fa]` de femei, perpetuat` \n numele Coranului. The Trouble with Islam Today – \n versiune francez` Musulmane mais libre – este o carte scris` cu „patim` [i erudi]ie“ (Le Monde, 17 ianuarie 2008). Venit` de mic` \n Canada, din Uganda (musulmani refugia]i din cauza persecu]iilor dictatorului Idi Amin Dada) a frecventat un colegiu, dar [i madrasa ([coal` musulman`), a studiat Coranul [i a descoperit cu \nc\ntare \n Spania secolului al XII-lea, existen]a unui filosof musulman liberal [i feminist, Ibn Ruchd. Ea a adus \n prim-plan combatante care \ncurajau pluralismul opiniilor [i libertatea individual`. Cartea a avut un succes enorm \n America de Nord, apoi \n Europa, \n Brazilia [i \n Israel, a provocat o und` de [oc pe Internet, singurul loc unde a ap`rut [i o traducere \n limba arab`. Pe de o parte, dezbateri \n universit`]i, aten]ia presei interna]ionale, pe de alt` parte, acuza]ii de incompeten]`, de tr`dare, de erezie. ĂŽnainte de a declan[a acest scandal, s-a consultat cu Salman Rushdie, \ntreb\ndu-l dac` merit` s` fac` acest

Dilemateca v` recomand` ■Avangardele literare au dus-o \ntotdeauna mai bine postum. Anul trecut avangardei autohtone i-au fost dedicate nu mai pu]in de patru c`r]i, toate foarte bune [i foarte‌ academice: o reeditare, Introducere \n avangarda literar` româneasc` de Ion Pop (ICR), Domni, tovar`[i, camarazi – o evolu]ie a avangardei române de Dan Gulea (Paralela 45), Avangarda

â– E-minescu. Institutul Cultural Român din Budapesta a deschis anul cultural cu un proiect ingenios \n care peste 400 de e-mail-uri au fost trimise c`tre cititorii maghiari care, astfel, au putut citi c\te o poezie a lui Eminescu, \n traducere consacrat`, \nso]it` de o scurt` biografie. Mesajele au mai cuprins trimiteri la site-uri unde se pot citi versuri, fragmente de proz` [i eseuri critice despre opera poetului, \n maghiar` [i \n alte limbi de circula]ie. E-mail-uri similare, \n limba român`, au fost transmise [i românilor din Ungaria, iar Biblioteca ICR Budapesta a organizat o expozi]ie tematic` de carte. â– Pentru deficien]ii de vedere, Clubul Lions italian, membru al International Association of Lions Clubs, cea mai mare asocia]ie de sprijin [i voluntariat din lume pentru nev`z`tori (fondat` \n 1917), ofer` c`r]i audio \mprumutabile direct de pe situl http://www.libroparla tolions.it/ (peste 7000 de titluri \nregistrate p\n` \n prezent). Publicul-]int` (nev`z`tori, hipov`z`tori, dislexici) este mult mai numeros dec\t s-ar crede, \n \ntreaga Europ`. Multe biblioteci italiene au aderat la acest proiect, cre\nd o re]ea impresionant` (accesabil`, [i ea, pe Internet). Un model de bun` practic` nespectaculos, dar indispensabil unei societ`]i civilizate, \n era electronicii. â–

româneasc` [i complexul periferiei (Cartea Româneasc`) [i Contimporanul – istoria unei reviste de avangard` (ICR), ambele de Paul Cernat. „Introducere“, „evolu]ie“, „istorieâ€œâ€Ś A[tept o carte cu titlul „Apocalipsa avangardei române“. Poate o scrie draga noastr` colaboratoare Florina P\rjol! (Marius Chivu) â– Milan Kundera, Le Rideau („eseu \n [apte p`r]i“) este cel mai frumos lucru citit \n acest \nceput de an. L-am primit

cadou de Cr`ciun, la plecarea de la New York, de la prof. Iulia Motoc, l-am citit/recitit (pe alocuri) + subliniat, apoi i l-am \mprumutat Ioanei Pârvulescu, care a tradus din el (la rubrica ei, „Cronica optimistei“), amintindu-m` [i pe mine. Acum, cum vreau s`-l recomand [i neav\nd cartea la dispozi]ie (e la Ioana!), m`‌ \ntorc (optimist) la cronica ei [i, astfel, cercul se \nchide – redeschiz\ndu-se atunci c\nd Humanitas va traduce & publica [i acest eseu,

8

$FU WPS

30

INFO

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

Cuneo (www.scrittorincitta.it). Ca s` nu mai vorbim de celebrele autobuze literare ale Toscanei, \n care se poate citi [i cu care se poate c`l`tori pe urmele unor mari clasici, prin Floren]a [i \mprejurimi. Nu e greu de organizat, trebuie doar s` o fac` cineva.

Bazar Pofta de citit vine \n multe feluri, [i nici unul nu e de dispre]uit. Iar inventivitatea unora este, la acest subiect, cu totul l`udabil`. Hotelurile italiene distribuie turi[tilor c`r]i de succes (v. ini]iativa Hotelurilor Holiday Inn, www.hisan lazzaro.it), organizeaz` concursuri pentru scriitori invita]i, la care juriul este alc`tuit din turi[tii sezonului (www.goldenbookshotels.it). Lan]ul hotelier Best Western organizeaz`, cu ocazia anivers`rii a 25 de ani de la \nfiin]area sa, concursul de proz` dotat cu premiul omonim.

Agen]iile de turism ofer` sejururi intelectuale, unde, al`turi de b`i de n`mol, saune, plaj` etc., pute]i avea parte, pentru un supliment de – s` zicem – 230 de euro, de seminarii pe tema „Etica [i mistica lui Ludwig Wittgenstein“, cu invita]i de prestigiu (agen]ia Asia Vacances de l’Esprit). Lecturi u[oare, de vacan]`... Dar [i lecturi gustoase: degust`ri literare la Torino (www.eataly.it), cu meniuri inspirate din texte [i tradi]ii literare. Mai cite[ti o sup`, mai m`n\nci o carte... Sau, pur [i simplu, festivaluri literare, care \mp\nzesc peninsula, indiferent de anotimp, de la Pisa Book Festival (www.pisabookfestival.it), la Scriitorii \n

Dilemateca v` recomand` dup` minunatul Testamentele tr`date.

Kundera are at\tea idei excelente \nc\t a le enumera, aici, pe toate este imposibil; o reiau doar pe cea mai spectaculoas`: romanul nu este un simplu „gen“ literar – precum nuvela sau poezia –, ci chiar o Art` de sine st`t`toare – precum muzica sau pictura! Iar exemplele lui preferate s\nt Rabelais, Cervantes, Sterne, Flaubert, Proust,

â– Profesorii fa]` cu plagiatul elevilor.

58% dintre profesorii chestiona]i de Asocia]ia Lectorilor [i Profesorilor din Marea Britanie au pus plagiatul de pe Internet printre cele mai dificile probleme cu care se confrunt` \nv`]`m\ntul actual, estim\nd c` aproape o treime din lucr`rile primite de la elevi s\nt plagiate. Profesorii britanici au remarcat faptul c` elevii s\nt at\t de lene[i \nc\t las` \n referat p\n` [i textele promo]ionale de pe site, alteori copiaz` eseuri care nu r`spund subiectului de examen [i nici m`car nu se sinchisesc c` apar mai multe referate identice. „Uneori este u[or s`-]i dai seama dup` stil [i abordare c` referatul este un plagiat, dar exist` cazuri \n care elevii s\nt suficient de abili \nc\t s` fie nevoie de multe ore de c`utare pe Internet pentru a descoperi dac` referatul este sau nu original. Adev`rul crud este c` profesorii se lupt` cu un munte de referate copy-paste“ – spune Mary Bousted, secretar general al ALP. Bousted a cerut ajutorul Guvernului pentru a li se pune profesorilor la dispozi]ie resursele tehnice (softuri speciale) necesare \n descoperirea furturilor. â–

Musil [i Kafka‌ (Alex. Leo {erban) â– Will Self, Cum tr`iesc mor]ii (Editura Humanitas, 2007) – un roman construit \n jurul ideii c`, dup` moarte, londonezii nu trec \n lumea de dincolo, ci doar se mut` \n suburbiile Londrei. O carte extravagant`, fascinant`, [ocant`, scris` cu umor. Negru, desigur. (Cezar Paul-B`descu.) â– AndreĂŻ Makine, siberianul parizian, \[i mobilizeaz` francofilia p`tima[` \ntr-un eseu despre spiritul „francit`]ii“

Ludwig Wittgenstein

[i despre dec`derea/nesocotirea/trucarea/trunchierea lui prezent`: Fran]a pe care uit`m s-o iubim, Editura Humanitas, 2007 (traducere de Gabriela Cre]ia). E subtil, e pasional, e lucid [i acrobatic, cu vorbe mari [i detalii [armante. {i moralist cu „\ncerc`rile supreme ale realit`]ii“, [i imnic \n revolt`.

Nu [tiu dac` francezilor de azi le-a mai f`cut cineva repro[uri at\t de francofile.

(Claudiu Constantinescu) â–

9

$FU WPS

30

INFO

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

Bazar 101 r`spunsuri la nici o \ntrebare. O puzderie de c`r]i ofer` sfaturi; [i nu oric\te sfaturi, ci neap`rat 101, c\]i erau puii de dalma]ian... 101 alternative la sinucidere (Kate Bornstein), 101 utiliz`ri ale Kabbalei \n via]a practic` (Rephael Yedidya), 101 r`spunsuri bune la un interviu de angajare (Ron Fry), dar [i 101 moduri de a-l recunoa[te pe F`t-Frumos f`r` s` ai de s`rutat to]i broscoii (Federica Bosco). Traduc`toarea italian` a lui Harry Potter, Beatrice Masini, ofer` [i ea 101 motive de a fi copil (Fabbri, 2007). Paradoxal, cei 101 c`]elu[i ai pove[tii dint\i tocmai senza]ia de ordine [i calm nu reu[eau s` o transmit`. De ce ar fi 101 sfaturi pentru a reu[i \n dragoste mai de \ncredere dec\t 100? S-ar crede c` precizia cifrelor \n titlu reprezint` un „appetizer“, zic speciali[tii \n PR. {i, aici, un prilej de m\ndrie na]ional`: Ion Cojocaru public` 101 metode de a face bani \n Italia (caricaturi, Lampi di stampa, 2007). Judec\nd dup` succesul c`r]ii, el a reu[it... ■O carte ce trimite la un site care e de fapt o hart` interactiv` a Ora[uluiLumin`... Un an de r`t`ciri prin Paris au generat Un livre blanc (O carte alb`, Fayard, Paris, 2007) [i www.unsiteblanc.com, unde scriitorul Philippe

Dilemateca v` recomand` ■M`selele de minte, apendicele – a c`rui func]ie \n organism nu se cunoa[te, dar a c`rui infec]ie poate ucide –, traheea pozi]ionat` l\ng` esofag – fapt care poate induce sufocarea foarte u[or s\nt doar c\teva dintre gafele evolu]iei umane. În ultimul num`r al revistei Descoper` (decembrie 2007 – ianuarie 2008) Cecilia Stroe enumer` o serie de mari

Vasset a[az` fotografii, filme, h`r]i [i texte despre pariziene „locuri unde nu s-a \nt\mplat nimic“, col]uri anodine, frumuse]i ruinate, pie]e antituristice [i b`l`rii emo]ionante. Un fel de protest \mpotriva abrutiz`rii prin GPS, o redescoperire a „reveriilor unui hoinar singuratic“ despre un ora[ \n care te mai po]i, iat`, pierde... â– Alte rochii, acela[i stil... Tot mai multe autoare de romane poli]iste cuceresc pia]a mondial` a c`r]ii. Descendente ale str`moa[ei Agatha Christie, nepoate ale teribilei P.D. James, mim\nd stilul Ă la Patricia Cornwell, ele scriu serii romane[ti av\nd \n centru, neap`rat, un personaj justi]iar feminin. E \ntotdeauna un alter-ego al scriitoarei, creat \n cocktailuri simple de crime abjecte, sistem juridic american cu arme [i caft, strategii de serial TV, psiho-drame familiale, „cum s` te descurci ca femeie singur` \ntre cei mul]i [i r`i“, un fir de eros [i mult` corectitudine politic`.

Janet Evanovitch scrie despre StĂŠphanie Plum, Silvana La Spina, despre Maria Laura Gangemi, Tess Gerritsen, despre Jane Rizzoli, iar Alicia Gimenez-Bartlett, despre Petra Delicado. Mereu \nso]ite de personaje masculine secundare, infantilizate [i st\ngace (varianta postfeminist` a „ajutoarelor n`zdr`vane“ din basme), ele cerceteaz` cadavre, urm`resc asasini \n serie, reconstituie crimele minore ale unor lumi uitate. O cite[ti pe una, le cite[ti pe toate. â–

„boac`ne“, gre[eli, „defecte de proiectare“ ale aparent perfectelor fiin]e vii. (Ruxandra Tudor) ■Eric Schlosser, Fast Food Nation, Penguin Books, 2002 – un best-seller care arat` cum fast-food-ul ne transform` nu doar regimurile, ci [i lumea noastr` \n general. Dintre capitole, men]ion`m: „Why the fries taste good“ („De ce s\nt gusto[i cartofii pr`ji]i“) [i „What’s in the meat“ („Ce g`sim \n carne“). (Iaromira Popovici)

■„Algometrul“ inventat de Marta Petreu, Scriitorul [i trupul s`u (Editura „Biblioteca Apostrof“, 2007), o tulbur`toare antologie (\n care semneaz` peste 40 de scriitori) despre suferin]`, indiferen]` [i scris, despre revela]ii [i opacit`]i, despre mizeria sistemului medical [i cele c\teva, incredibile, excep]ii. (Simona Sora) â–

10

$FU WPS

30

INFO

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

Cei mai citi]i francezi \n 2007 Topurile cu v\nz`ri de carte s\nt o rubric` obi[nuit` \n paginile culturale ale ziarelor franceze. Le Figaro prezint` la fiecare \nceput de an o statistic` a celor mai c`utate romane din anul precedent. Clasamentul urm`re[te numai v\nz`rile de carte de pe teritoriul Fran]ei, excluz\nd pia]a mult mai extins` a ]`rilor francofone; Top 10 se refer` deci la scriitorii [i la cititorii francezi. Cei zece acoper` nu mai pu]in de 21% din v\nz`rile de carte de pe pia]a francez`. Autorii din acest top au v\ndut \n total 7,8 milioane de exemplare, gener\nd \n 2007 o cifr` de afaceri de 86,2 milioane de euro.

Pentru editurile care i-au „cump`rat“, ace[ti autori s\nt, dac` nu o garan]ie a prosperit`]ii, atunci cel pu]in o poli]` de asigurare care acoper` pierderile generate de c`r]ile pe care nimeni nu a vrut s` le cumpere. Dac` ar fi s` facem un top al autorilor care au adus cele mai mari profituri, atunci Marc Levy (16 milioane de euro), Guillaume Musso (12,5 milioane de euro) [i Muriel Barbery (12,3 milioane de euro) ar ocupa primele trei pozi]ii. Av\nd \n portofoliu patru autori din cei zece (Bernard Werber, AmĂŠlie Nothomb, Maxime Chattam, Éric-Emmanuel Schmitt), Albin Michel este, de departe, cea mai eficient` editur` \n ceea ce prive[te descoperirea, promovarea [i exploatarea talentelor literare.

1) MARC LEVY – 1.462.000 de exemplare. Levy este, pentru al patrulea an consecutiv, \n fruntea clasamentului. Les enfants de la libertÊ, ap`rut la editura Laffont, a atins un tiraj de jum`tate de milion; celelalte romane ale sale, editate \n format carte de buzunar, s-au v\ndut \n aproape un milion de exemplare.

2) GUILLAUME MUSSO – 1.213.000 de exemplare. E un autor foarte t\n`r care a intrat, datorit` romanului Parce que je t’aime (v\ndut \n 400.000 de exemplare), direct pe locul 2 al clasamentului.

Celelalte trei titluri pe care le-a semnat totalizeaz` 800.000 de exemplare v\ndute.

3) BERNARD WERBER – 869.000 de exemplare.

Chiar dac` filmul f`cut dup` un roman mai vechi al s`u, Nos amis les Terriens, a fost o mare dezam`gire, Bernard Werber r`m\ne \n continuare pe lo-

cul 3 gra]ie romanului Le mystère des Dieux, ultima parte a unei trilogii a zeilor.

4) AMÉLIE NOTHOMB – 796.000 de exemplare. În fiecare an, aceast` autoare scoate la Albin Michel cel pu]in un volum care atinge tirajul de 200.000 de exemplare. Oricare ar fi opinia criticii literare, AmÊlie Nothomb scrie [i vinde cu regularitate. Ceea ce o face s` se claseze pe o pozi]ie foarte bun`.

5) ANNA GAVALDA – 751.000 de exemplare. Din 2004 nu a mai publicat nimic, \ns` romanele sale, publicate \n format poche, se v\nd \n continuare \n tiraje impresionante. Mai ales Ensemble, c’est tout (La Dilettante) e c`utat, asta [i gra]ie adapt`rii cinematografice foarte reu[ite. Anna Gavalda urmeaz` s` publice un nou roman \n luna martie.

6) FRED VARGAS – 726.000 de exemplare. Cu zece romane publicate, cu un public foarte fidel [i cu cronici bune, este vedeta de moment a policier-ului.

Cu toate astea, 2007 nu a fost un an prea grozav nici pentru ea, nici pentru editura Viviane Hamy. Normal: cum n-a mai publicat nimic \n ultima vreme, autoarea a c`zut direct de pe locul 2 pe locul 6.

7) MURIEL BARBERY – 686.000 de exemplare. Nu a fost nevoie dec\t de un singur roman pentru ca Muriel Barbery s` intre \n top. L’ÊlÊgance de l’hÊrisson (Gallimard) a ap`rut \n 2006 [i nu a fost reeditat \n format poche. A[a c` performan]a e cu at\t mai impresionant`.

8) DANIEL PENNAC – 538.000 de exemplare. Pe vremuri, Pennac era un autor de mare succes. Apoi a cam disp`rut din peisaj. Romanul Chagrin d’Êcole, (Gallimard) \l readuce \n aten]ia publicului. {i \n clubul celor 10!

9) MAXIME CHATTAM – 419.000 de exemplare.

T\n`rul autor se num`r` printre cei mai citi]i scriitori din Fran]a. Descoperit ini]ial de Michel Lafon, el a fost „cump`rat“ acum de Albin Michel. A demonstrat, prin romanul PrĂŠdateurs, c` poate concura oric\nd cu titanii anglo-saxoni ai genului thriller.

10) ÉRIC-EMMANUEL SCHMITT – 387.000 de exemplare. Nu e belgian, dar tr`ie[te la Bruxelles. La fel ca AmĂŠlie Nothomb, care e belgian`, dar tr`ie[te la Paris, e editat de Albin Michel [i public`, \n fiecare an, cel pu]in o carte. â–

11

$FU WPS

30

PE ALESE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

Cele mai bune c`r]i române[ti din 2007 La fel ca [i anul trecut, redac]iile reunite Dilema veche & Dilemateca au alc`tuit o list` cu cele mai bune c`r]i ale anului \ncheiat. Este modul nostru de a evalua [i aprecia apari]iile editoriale din 2007 [i, implicit, de a face cititorilor no[tri c\teva recomand`ri ferme. Nu am luat \n calcul reedit`rile, sau culegerile de publicistic`, nici c`r]ile scrise sau coordonate de membrii celor dou` redac]ii.

C\teva titluri importante s-ar putea s` ne fi sc`pat, am preferat s` vot`m ce am citit. Iat` cele 10 c`r]i rezultate \n urma votului nostru. Pune]i m\na pe ele!

FIC}IUNE

1

Mircea C`rt`rescu, Orbitor.

Aripa dreapt`, Editura Humanitas „Construit` \n ÂŤcontinuumul realitatehalucina]ie-visÂť, lumea din Orbitor se reveleaz` \n oglind`, \n tulbur`toarea simetrie dintre exteriorul (istoriei, intrate \n ebuli]ie \n decembrie 1989) [i interiorul de carne (dar [i de spirit) al celui ales s` scrie cartea. Doar \n oglinda primului, lucr`rile istoriei cap`t` sens [i drept la existen]`.“ (Simona Sora)

2

Dan Lungu, Sunt o bab` comunist`!, Editura Polirom „Sunt o bab` comunist`! nu este un roman doar despre via]a \n comunism – de[i detaliile [i atmosfera, ast`zi \n mare parte uitate, s\nt suficiente [i autentic surprinse –, ci [i despre dezam`girea [i nostalgia de dup`, a oamenilor comuni r`t`ci]i \n tranzi]ie.“ (Marius Chivu)

3

Pove[ti erotice române[ti – 17 texte inedite, volum colectiv, Editura Trei Erotismul a avut \ntotdeauna un statut aparte \n limba român`: plas\ndu-se \ntre cenzur` [i exces, el a fost c\nd condamnat, c\nd supralicitat.

Pove[ti erotice române[ti este o carte nea[teptat` [i curajoas` \n România: 17 nume cunoscute ale lumii literare au r`spuns propunerii Editurii Trei de a scrie c\te un text erotic.

4

Horia Ursu, Asediul Vienei, Editura Cartea Româneasc` „Horia Ursu d` un roman \n care for]a epic`, rafinamentul limbajului, umorul, subtilitatea livresc`, deschiderile gogoliene spre fantasmagorie, fluen]a nara]iunii se \mbin` \ntr-o frumuse]e dens`, crepuscular`.“ (Sanda Cordo[)

12

$FU WPS

30

PE ALESE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

5

Ioan L`cust`, Luminare, Editura Polirom „Luminare este un roman cvasiautobiografic emo]ionant [i autentic \n expunerea experien]ei interioare la limita umilin]ei din epoca „multilateralei dezvoltate“; un roman plin de personaje [i episoade incidente memorabile [i c`ruia nu-i lipsesc prea multe pentru a fi o carte mare...“ (Marius Chivu)

4

Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vod`, Editura Humanitas „De dou` veacuri, istoriografia noastr` e obsedat` de ÂŤcontinuitateÂť, deci de permanen]`, de imobilitate; e o viziune str\mt` [i static`‌ Voievodatele române[ti s\nt rezultatul indirect al ultimului val de migratori, cel cuman, lovit [i alungat, la r\ndul lui, de valul mongol din 1241.“ (Neagu Djuvara)

5

NON-FIC}IUNE

1

Neculai Constantin Munteanu, Ultimii [apte ani de-acas`.

Un ziarist \n dosarele Securit`]ii, Editura Curtea Veche „În volumul realizat de Doina Jela cu N.C. Munteanu, ca [i \n cazul celorlalte c`r]i unde s\nt tip`rite h\rtii din dosarele, p\n` nu de mult secrete, ale Securit`]ii, partea de adev`r expus` treze[te fiori [i nedumeriri despre ceea ce se afl` \nc` \n burta monstrului.“ (Magdalena Boiangiu)

2

Horia-Roman Patapievici, Despre idei & blocaje, Humanitas „Eseul Despre idei & blocaje – scris curat, f`r` multe trimiteri, incisiv [i acribios – ia forma unei invita]ii la sus]inerea culturii generale prin dezbatere [i dialog. Pentru c` e timpul pentru ceva mai mult` maturitate pe pia]a româneasc` de idei. Mai ales c` ideile s\nt [i-a[a pu]ine.“ (Marius Chivu)

â–

Paul Cernat, Avangarda româneasc` [i complexul periferiei, Editura Cartea Româneasc`

„Într-un an foarte generos cu eseurile dedicate avangardei literare, volumul lui Paul Cernat – exhaustiv informat, bine structurat, echilibrat \n interpret`ri [i venind cu o privire proasp`t` asupra fenomenului – se deta[eaz` drept cea mai consistent` contribu]ie de istorie literar` din 2007.“ (Marius Chivu)

3

Lucian Boia, Occidentul, o interpretare, Editura Humanitas Departe de rafinamentul str`lucitor al Chinei, al lumii islamice sau al Bizan]ului, Occidentul a ajuns totu[i s` cucereasc` lumea, a inventat civiliza]ia tehnologic` [i a schimbat destinul omenirii. Lucian Boia \nf`]i[eaz` cauzele multiple ale unui triumf nesperat, de la \nchegarea unui sistem agrar p\n` la sensurile filozofiei cre[tine [i la mitul Progresului.

13

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■(Urmare – & final – la Lost in Translation) „{apte zile pe s`pt`m\n` plus week-endurile“ (Mumbai); „Femeile ne\nso]ite nu s\nt admise dec\t cu so] sau similar“ (Cairo); „Numai membri [i non-membri“ (discotec` din Mexic); „Doamnele s\nt rugate s` nu aib` copii \n bar“ (Norvegia); „Pentru a pune alarma pune alarma cu limba la ora trezire de dorit. Pentru a schimba timpul dorit de trezit, repune alarma la timpul dorit.“ (Hong Kong); „1. Ridic` receptorul.

2. Introdu cardul telefonic. 3. Formeaz` 0999 + num`r. 4. Spune Hello“ (Japonia); (instruc]iuni pentru ma[ina de sp`lat, Japonia) „1. Apas` pe buton. 2. Vine mult` spum`. 3. Mult zgomot. 4.

Gata“; (nume st\lcite) „Hey Tube“ (hitul Beatle[ilor) [i „Jude Low“; (m`cel`rie din Israel) „M` m`cel`resc singur de 2 ori/zi“; (cur`]`torie din Roma) „Doamnelor, l`sa]i-v` hainele aici [i petrece]i o dup`-amiaz` foarte pl`cut`“; (pe fa]ada de marmur` a unui magazin de mod` din Japonia) „Rochii pentru doamne [i domni“; (\n vitrina unui magazin din India) „De ce s` merge]i \n alt` parte s` fi]i p`c`li]i c\nd pute]i veni aici?“; „Centru de primire pentru turi[ti dezorganiza]i“ (Tibet); (semn pietonal \n Japonia) „A[teptarea se pedepse[te“; „Nu scuipa]i aici [i acolo“ (Calcutta); (sta]iune turistic` de la grani-

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008 ]a Argentinei cu Paraguay) „V` oferim pace [i izolare. Potecile spre sta]iunea noastr` nu s\nt accesibile dec\t m`garilor. Ca atare, v` ve]i sim]i cu siguran]` ca acas` aici.“; [i, \n fine, alt` preferat` de-a mea: „Engleza st\lcit` vorbit` perfect“ (magazin din Mexic). a. l. [. â– Editat` de Asocia]ia Cultural` HELIS, Consiliul Jude]ean Ialomi]a [i Muzeul Na]ional al Agriculturii, apare lunar la Slobozia revista de cultur` HELIS (redactor-[ef Gheorghe Dobre). |n nr. 7-8 (iulie-august 2007), prof. Anghel Papacioc semneaz` o cronic` la volumul Devoratorii de iluzii de Gheorghe Dobre, din care (dup` ce am fost avertizat c` „vorbim de o tu[` groas` a liricului dobrian“) aflu c` „metafora ÂŤscaunelorÂť lui Ionesco pe Dobre nu-l depersonalizeaz`, ci \l debaraseaz` prin rena[tere“. Curios s` aflu [i alte opinii papaciociene despre liricul dobrian, ad\ncesc lectura: „F`r` s` rup` starea de poezie, apar pe alocuri ticuri care amintesc de un Dobre al \nceputurilor, dar \l recuno[ti, \n particular, pe cel care vorbe[te explicit, omul bucurĂĽndu-se naiv de frumuse]ea lumii care \i e dat s` o descopere, pe Gigi Dobre al clipei, sf`tos, vorbind rar, b`trĂĽne[te [i \nc`p`]ânat: ÂŤf`r` iluzii / f`r` ele‌ // \]i spun / f`r` de sine / adic` f`r` iluzii / adic` f`r` nimic / adic` ce bineâ€ŚÂťâ€œ. Ajuns aici, cu iluziile devorate ba de un Dobre al \nceputurilor, ba de Gigi Dobre al clipei, cedez. D. S. â– Conform unui studiu efectuat la Universitatea din Sheffield pe un e[antion de 250 de subiec]i cu v\rste cuprinse \ntre 4 [i 16 ani, copiilor nu le plac clovnii, nu-i amuz` deloc, multora fiindu-le chiar fric` de ei. Fire[te, nu prea \mi vine s` cred, dar aceasta nu m` \mpiedic` s` o socotesc cea mai trist` veste din primele s`pt`m\ni ale anului 2008. R. C. â– ĂŽn libr`riile din Austria, c`r]ile pentru copii s\nt extrem de ieftine, rareori dep`[ind 10 euro (echivalentul a 35 de lei), majoritatea pre]urilor situ\ndu-se \ntre 2 [i 4 euro. {i e vorba de c`r]i de pove[ti sau de aventuri cu poze, cu puzzle-uri sau cu CD-uri, toate ar`t\nd ca ni[te mici bijuterii. ĂŽntreb\nd o v\nz`toare de ce la ei

14

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

c`r]ile pentru copii s\nt at\t de ieftine, am primit o privire mirat` [i un r`spuns prompt: „ca s` le citeasc`“. Reformulez \ntrebarea [i pentru editorii din România: de ce la noi s\nt at\t de scumpe? S. G.

(Pove[ti nemuritoare 25, 1983). Unde e tradi]ionala lupt` „zi de var` p\n`-n sear`“ \ntre voinici [i zmei? Mi se pare lipsit de fairplay ca Pr\slea s` aib` „un pistol vr`jit de la t`t\ne-su“ cu care s`-[i cure]e du[manii. Dar te pui cu poporul român inventiv, adaptabil [i \ndr`gostit iremediabil de noile tehnologii? {i asta nu e tot: la finalul basmului, Pr\slea ajunge la spital, unde \l \ngrije[te fata lui Verde ĂŽmp`rat care fusese v\ndut` unui \mp`rat p`g\n. O telenovel` \n toat` regula. A. P.

â– Exist` un restaurant \n Bucure[ti \n a c`rui toalet` patronul a montat un raft pe care se g`sesc urm`toarele c`r]i: Umberto Eco – Pendulul lui Foucault, Constantin Noica – Jurnal filozofic, Friedrich Nietzsche – Poezii, Voltaire – Candide, Charles Dickens – Great Expectations, Liviu Rebreanu – Adam [i Eva [i Octavian Paler – Scrisori imaginare. Restaurantul se cheam` Amoretto [i se afl` pe strada Constantin Naicu (l\ng` Pia]a Rosetti). ĂŽn trecerea mea pe acolo am avut timp s` citesc o poezie de Nietzsche. Mediocr`. M. C. â– Din cartea The Sensuous Woman (by „J“, Dell Publishing, New York) afl`m c\te ceva din ce nu trebuie s` fie o femeie cu succes la b`rba]i: aceasta nu trebuie s` fie nici frumoas`, nici str`lucitoare, nici o bun` gospodin`, nici o mam` model‌ Deja moralul ne e suficient de ridicat (nou`, femeilor‌) ca s` nu mai vrem, imediat, s` afl`m [i ce ar fi cazul s` fie‌ I. P. â– La Biblioteca Central` Universitar` din Bucure[ti nu se mai elibereaz` permise noilor cititori dac` nu fac, mai \nainte, turul bibliotecii \ntr-un cadru organizat. Chiar a[a profund` e criza h\rtiei, de nu po]i primi o map` de orientare cu informa]iile esen]iale, ca \n toate bibliotecile civilizate, unde tururile s\nt organizate mai ales pentru str`ini [i persoane cu dificult`]i de orientare \n spa]iu? S. S. ■„Hait! Am p`]it-o! strig` fata de \mp`rat.

Vine zmeul! {i c\nd zice a[a, [i le[in` de groaz`. – N-ai grij`, fat` m\ndr`! gr`ie[te voinicul [i, c\t ai clipi, trece la fereastr` [i-ndreapt` pistolul afar`. Iar c\nd a dat drumul armei, a izbit pe n`metenie drept \n frunte [i‌ zmeul a c`zut la p`m\nt [i [i-a dat sufletul.“ Un fragment din basmul popular românesc „Feciorul de \mp`rat \n c`utarea norocului“

■Laura Vasiliu a coordonat o carte. Nu, nu este actri]a din filmul lui Mungiu, ci o profesoar` de la Facultatea de Muzic` din Ia[i, iar cartea (Muzicologia [i jurnalismul) e un foarte interesant studiu despre eseul [i cronica muzical` din presa româneasc` de dup` 1989.

C. P.-B. â– L’EncyclopĂŠdie populaire (1899) men]iona, printre culorile la mod` \n vremea Directoratului francez, [i unele ca acestea: „spaniolbolnav“, „m\hnit`-prieten`“, „floare-ce-se-stinge“. Cum ar fi fost dac` s-ar fi [tiut, la vremea aceea, [i de existen]a (cf. Discovery) pe[telui-liliac cu buze ro[ii? C. C. â– Acum un an, c\nd ap`rea cel de-al [aptelea volum al seriei Harry Potter, J.K. Rowling a anun]at solemn c` asta e, s-a terminat comedia, aceea a fost ultima parte a aventurilor ucenicului vr`jitor. ĂŽntreaga serie s-a v\ndut \n milioane [i milioane de exemplare \n \ntreaga lume [i a adus autoarei [i editorilor miliarde [i miliarde de lire sterline. Recent, Rowling le-a spus reporterilor de la Time Magazine c`, cine [tie, poate o s` continue povestirile. Nu succesul formidabil a convins-o, ci fiica ei, \n v\rst` de 14 ani. M. M.

15

$FU WPS

30

Str`inul – mod de \ntrebuin]are

Š Peter Pusztai

Divan cu o carte

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

DOSAR „Str`inul“ este personajul principal al literaturii: omul interesant, omul pierdut, cel`lalt s\nt \ntotdeauna str`ini absolu]i, fiin]e c`zute \n mijlocul unor b`[tina[i ce st`p\nesc spa]iul [i timpul. De la Adam [i Eva sau Ulise [i p\n` la Meursault al lui Camus, figura str`inului e revelatorul \n raport cu care se define[te realitatea autohton`. Stranietatea literar` e, cel mai adesea, abisul \n care „cel`lalt“ \i arunc` pe cei \n a c`ror via]` intervine, prin simpla lui prezen]`, mereu tulbur`toare. Xenofobia n-ar fi, astfel, dec\t o ur` de sine – o spune Julia Kristeva dup` o via]` de „alteritate“ asumat` –, o ur` fa]` de propria persoan`, dar [i fa]` de multiplicitate. {i atunci, cine s\nt str`inii? Ce facem cu ei/noi?

Cum suport`m consecin]ele acestor decizii? Am \ncercat s` r`spundem la aceste \ntreb`ri discut\nd cartea lui Giovanni Sartori din 2000, rev`zut` \n 2001 [i recent tradus` \n române[te la Editura Humanitas – Ce facem cu str`inii? Pluralism [i multiculturalism.

Pluralism, multiculturalism [i integrare MIRCEA VASILESCU: Eu cred c` avem de discutat dou` mari chestiuni \n leg`tur` cu aceast` carte: 1) cum e cu multiculturalismul [i care e pozi]ia lui fa]` de acest concept, [i 2) situa]ia str`inilor, care, dincolo de multiculturalism, reprezint` – cred – o problem` pu]in aparte, at\t sub aspect social, c\t [i cultural.

MAGDALENA BOIANGIU: Dup` p`rerea mea, cartea recent tradus` \n române[te a lui Sartori, Ce facem cu str`inii?, era oricum foarte interesant` pentru c` se ocup` de ni[te concepte \n care confuziile s\nt foarte curente; no]iunile de multiculturalism, toleran]` [i pluralism se folosesc ca sinonime, \n timp ce ele \nseamn` lucruri perfect diferite. Sartori reu[e[te s` desfac` aceste concepte [i s` le pun` pe fiecare la locul lui. Contradic]ia de baz` a societ`]ii democratice vine din faptul c` ea se bazeaz` pe diversitate, pe pluralism, pe multitudinea opiniilor, pe multitudinea felurilor de a percepe realitatea [i de a te raporta la ea. {i deodat`, demo-

cra]ia se treze[te sfidat` \n \ns`[i existen]a ei fizic` de diversitate, de felul de a g\ndi [i de a ac]iona al altora. Cum reac]ioneaz` ea fa]` de aceast` provocare? Exist` dou` tipuri de reac]ie, despre care v` propun s` discut`m. Una este cea a \nchiderii – brutal rezumat` de reac]ii gen „mai duce]i-v` la mama voastr` acas`, unde este voie s` fi]i huligani, unde este voie s` v` omor\]i unii pe al]ii sau, din contr`, s` face]i cinci rug`ciuni pe zi“. Al doilea tip de reac]ie – nu mai pu]in pernicios – sun` cam a[a: „ori face]i ca noi, ori nu avem nevoie de voi“, ceea ce presupune un tip de adaptare care merge p\n` la renun]area la specificul fiec`ruia. ĂŽntre aceast` respingere de plano [i aceast` impunere a adapt`rii \ncearc` Sartori s` g`seasc` solu]ii, teoretic u[or de aflat [i foarte bine formulate \n carte; \n via]`, dup` cum ne e dat s` vedem, lucrurile arat` mult mai complicat, iar individualit`]ile, \n special cele care de]in puterea, au, din p`cate, o mare capacitate de influen]` asupra felului \n care g\nde[te societatea. Am convingerea c` dac` \n Italia puterea nu ar fi reac]ionat at\t de violent fa]` de un fapt divers, \n fond (cineva a o-

17

$FU WPS

30

â– Giovanni Sartori s-a n`scut la Floren]a, \n 1924. A studiat [tiin]ele sociale [i politice, iar \n 1954 ob]ine doctoratul \n istoria filozofiei moderne. Din 1950 pred` la Universitatea din Floren]a filozofie modern`, [tiin]e politice [i sociologie. ĂŽn 1971 fondeaz` Rivista Italiana di Scienza Politica, al c`rei director este.

De la mijlocul deceniului opt \ncepe o prodigioas` carier` universitar` \n Statele Unite, la Stanford, Columbia, Harvard [i Yale. Lucr`rile sale de politologie se bucur` de un mare ecou \n spa]iile italian, american [i hispanic.

Este editorialist la Corriere della Sera. Se num`r` printre protagoni[tii dezbaterilor culturale din Italia.

DOSAR

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

mor\t pe cineva – asta se \nt\mpl` \n ora[ele italiene de trei ori pe noapte), lucrurile nu s-ar fi complicat a[a de tare \n cazul Mailat. Faptul c` acestei crime i s-a dat o asemenea amploare, faptul c` autorului acestei crime i s-a spus tot timpul cine este, de unde vine, ce a f`cut, din ce neam provine, felul \n care autoritatea, \n primul r\nd, [i presa, \n al doilea r\nd, au preluat aceast` poveste – toate au influen]at sensibil politica fa]` de str`ini. {i de atunci, a discuta despre multiculturalism, pluralism, toleran]` a devenit mult mai dificil.

MIRCEA VASILESCU: Mai e o reac]ie, pe care o \nregistreaz` [i Sartori, [i cu care polemizeaz` sau pe care \ncearc` s-o corecteze: cea a integr`rii. Ideea este: hai s`-i integr`m, hai s` le d`m drepturi. Vor s`-[i fac` moschei – hai s` le facem moschei; vor s` umble cu portul lor – e normal, hai s` le l`s`m [i asta. Vor la [coal` diverse drepturi – hai s` le d`m [i aceste drepturi [i \n felul acesta s` \i integr`m. S\nt \n societatea noastr`, dar \[i p`streaz` drepturile, tradi]iile.

Dup` Sartori \ns`, acest tip de integrare nu duce, de fapt, la integrare, ci creeaz` un fel de trib care, odat` ajuns la o mas` critic`, solicit` alte drepturi sau solicit` invers, ca localnicii s` se adapteze la cultura lor. De pild`, femeile s` nu mai umble descoperite. Sau vor clase separate pentru copiii lor la [coli. De ce? Pentru c` fetele lor nu pot s` \nve]e \n acelea[i clase cu b`ie]ii. {i altele de genul acesta... Ce te faci \n aceste condi]ii? Nu e vorba de o integrare: ei au devenit, \ntr-o prim` faz`, cet`]eni care respect` regulile societ`]ii \n care tr`iesc, dar dup` asta \ncearc` s` impun` propriile reguli celorlal]i.

MAGDALENA BOIANGIU: Tipul `sta de reac]ie – a[a s\ntem noi [i ori ne \nghi]i]i, ori treaba voastr` – apare \n general, oric\t ar p`rea de paradoxal, nu la prima genera]ie de emigran]i, ci la cea de-a doua [i la cea de-a treia. Primii vin foarte umili [i \n condi]ii absolut mizerabile (pe mare sau pe uscat, nu are importan]`), [i zic: da]i-ne ceva de m\ncare, da]i-ne un loc unde s` tr`im, nu avem nici o preten]ie. Copiii lor se bucur` deja de dreptul de [colarizare, de asisten]` medical`, de tot ce are un cet`]ean al ]`rii respective – ceea ce [i s\nt, pentru c` s-au

n`scut acolo. {i atunci, el nu mai este un arab venit din Algeria. El este un cet`]ean francez [i se bucur` de drepturile cet`]eanului francez.

Dar el, ca cet`]ean francez, zice: eu vreau s` m` rog la alt Dumnezeu. A[a e \n ]ara \n care am venit. Eu vreau s` am moschee [i patru neveste. {i dac` nu-mi convine ce face]i, v` dau foc la ma[in` [i pun un cartier \ntreg pe jar.

MARIUS CHIUVU: A[a a fost [i cazul de la Londra, c\nd poli]ia, judec\nd sub impulsul tensiunii de moment, a \mpu[cat suspectul care avea vina de a nu se fi supus som`rii. ĂŽn fond, poli]ia [i autorit`]ile cu asta lucreaz`. Cu detalii, cu mici coduri de acest gen. Pe de alt` parte, dac` nu ar face-o, ar sc`pa dintr-odat` foarte mult din \ntreaga imagine a unui caz, a unei societ`]i, a unei crime. Nu a[ vrea s` se ajung` p\n` acolo \nc\t s` li se interzic` autorit`]ilor s` func]ioneze dup` ni[te metode dup` care func]ionau dintotdeauna. Un tip care are o privire dubioas`, \mbr`cat \n blugi, \ntr-o ma[in` foarte scump`... ĂŽn fond, despre asta e vorba.

MIRCEA VASILESCU: Eu cred c` aici problema vizeaz` [i ideologia, [i multiculturalismul. Poli]ia are dreptul, desigur, s` opreasc` un individ \mbr`cat mai aiurea, aflat \ntr-o limuzin` de lux.

De ce? Pentru c` e o contradic]ie \n termeni [i poate s` fie ceva suspect. Ce face poli]ia atunci?

Nu-[i face dec\t datoria. Un control de rutin`. ĂŽl opre[te, \i cere actele [i \i d` drumul. Problema este c` din cauza acestor ideologii expansioniste, acest gest, care ar trebui s` fie unul de rutin`, e interpretat ca rasism.

ADINA POPESCU: {i Sartori atinge problema asta. Care este contribu]ia mass-media \n toat` povestea asta [i felul \n care s\nt ilustrate asemenea cazuri. Un exemplu care \mi vine acum \n minte este filmul lui Michael Moore care \ncearc` s` contureze portretul-tip al criminalului \n America. {i, sistematic, aceasta era b`rbat, afro-american, de 35 de ani. La un moment dat cred c` se formeaz` ni[te tipare, pe care massmedia le difuzeaz`.

SIMONA SORA: Ce mi se pare interesant \n cartea lui Sartori e dialectica \n care pune orice no]iune. Fiind vorba de \nchidere, \ntotdeauna vorbim [i de deschidere, de o societate deschis`, de ceea ce \nseamn` ea [i care-i s\nt li-

18

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

DOSAR

mitele. Asta e foarte lini[titor, ca model teoretic, pentru c` stabile[te tot timpul limitele conceptelor. Din pricina asta \ns`, mie mi se pare o carte foarte teoretic`, de[i suficient de realist` [i bine venit`. Sartori are un gen de teoreticitate cam peste marginile permise, pentru c` exist` nenum`rate cazuri concrete care \l contrazic, de la momentul 11 septembrie 2001 (nenorocire petrecut` imediat dup` apari]ia c`r]ii) p\n` la cazul Mailat (care chiar pare un fapt divers pe l\ng` cel`lalt). Pe de alt` parte, cartea lui Sartori prinde, desigur, [i teoretiz`rile obligatorii, iar esen]ial mi se pare faptul c` stabile[te anumite limite [i mai ales felul \n care se negociaz` diferen]ele.

M~D~LINA {CHIOPU: ĂŽn chestiunea acestei condi]ion`ri – „ori face]i ca noi, ori pleca]i acas`“ –, cred c` Sartori face o distinc]ie esen]ial` \ntre societatea pluralist` [i multiculturalism, preciz\nd faptul c` \n societatea pluralist` exist` un consens fundamental asupra respect`rii legii. Sartori ne sugereaz` s` fim aten]i dac` vorbim despre emigran]ii legali (prima genera]ie de arabi integra]i are actele \n regul`) sau despre cei ilegali. {i aici \ncepe problema. Poate c` se fac prea multe derog`ri de la lege \n cazul

celor emigra]i ilegal. Mailat era un emigrant ilegal \n Italia.

MIRCEA VASILESCU: Nu at\t derog`ri, c\t „\nchiderea ochilor“. Apare totu[i o anumit` incapacitate a autorit`]ilor din ]`rile occidentale de a gestiona problema asta \n mod legal. Italia, \n primul r\nd. Iar \n Italia, „\nchiderea ochilor“ func]ioneaz` perfect, pentru c` acolo e vorba, pe de o parte, de emigran]i ilegali, iar pe de alt` parte, de muncitori ilegali. Ei pot fi prezen]i \n Italia cu acte, dar angaja]i la negru, ceea ce complic` [i mai mult problema.

M~D~LINA {CHIOPU: Presupun c` nici nu se mai poate spune „ilegal“, ci „f`r` acte“, „f`r` documente“. ĂŽnc`lcarea legii se folose[te ca un eufemism.

Dialog, cod [i set de reguli

Š Lucian Muntean

MAGDALENA BOIANGIU: A[ mai aduce \n discu]ie o problem` foarte important`, cred, din carte. Pentru a exista pluralism, toleran]`, diversitate, trebuie s` existe doi interlocutori.

Trebuie ca eu s` vreau s` te accept, iar tu s` vrei s` fii acceptat. Dac` acest al doilea termen este ostil, discu]ia este rebarbativ`, nu mai poate fi

19

$FU WPS

30

DOSAR

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

vorba, dup` p`rerea autorului, despre nici un fel de toleran]`. Ne putem \n]elege asupra unui cod, ne putem \n]elege asupra unor limite, putem negocia totul. Dar dac` nu vrei nimic, nu putem negocia nimic.

MIRCEA VASILESCU: Citi]i \n Dilema veche un articol al lui Dan Ungureanu despre multiculturalism \n Canada. E foarte interesant. Primarul unei localit`]i de acolo a dat, explicit, un fel de decret local, \n care ap`reau lucruri de genul: [oferii b`rba]i au voie s` fie opri]i de poli]i[ti femei [i invers; femeile nu au voie s` fie b`tute \n public... Cred c` a f`cut-o din toleran]` [i vr\nd s` aplice p\n` la cap`t [i s` codifice lucrurile astea, adic` cerin]ele musulmanilor – c` despre ei era vorba. Asta a creat un scandal enorm. Cum s` pui a[a ceva \ntr-o lege? Parc` se rezolvase problema asta...

STELA GIURGEANU: Multiculturalismul \nseamn` un set de reguli, mult mai u[or de aplicat dec\t pluralismul, care se refer` la o teorie.

MARIUS CHIVU: Mie mi se pare interesant de v`zut \n ce m`sur` multiculturalismul este, cum spune Sartori la un moment dat, de esen]` marxist`, creat din afar`, manipul\nd o realitate ori \ncerc\nd s` extrag` de aici o anume politic` folositoare celor care o formuleaz`, mai mult sau mai pu]in, sau este \ntr-adev`r o realitate care s-a format de la sine. Mie mi se pare c` nu este.

IAROMIRA POPOVICI: ĂŽn ce m` prive[te, am \n]eles lucrurile invers de la Sartori. C` multiculturalismul este o chestiune creat` [i oarecum inventat`, fictiv`, pe c\nd pluralismul e de apanajul normalit`]ii, un lucru care se ]ine \n „realit`]i“.

MAGDALENA BOIANGIU: Dac` ne referim la SUA, melting pot-ul, care este un alt fel de a spune multiculturalism, s-a creat f`r` nici un fel de ideologie.

MIRCEA VASILESCU: Sartori spune a[a: dac` teoria multiculturalist` de acum s-ar fi aplicat la \nceputuri, \n procesul form`rii Statelor Unite, Statele Unite ar fi devenit o ]ar` balcanic`.

MAGDALENA BOIANGIU: Ceea ce nu a devenit.

Marea for]` a SUA, dinamismul ei economic, politic, social vin exact din acest melting pot, vin tocmai din poten]area calit`]ilor tuturor celor care s-au stabilit acolo, indiferent de na]io-

nalitate. Problema este c`, la ora actual`, melting pot-ul \n SUA nu mai func]ioneaz`. Ce-ar trebui f`cut, din punctul de vedere al societ`]ii? În SUA exist` o comunitate amish, care e format` din albi protestan]i ce respect` cu totul alte reguli dec\t ceilal]i albi protestan]i din Statele Unite. {i tr`iesc lini[ti]i, pe teritoriul lor – lumea s-a obi[nuit cu faptul c` ace[tia au legile lor. Mai poate exista a[a ceva \n SUA? Mai poate exista a[a ceva \n Europa? Dup` p`rerea mea, nu.

MATEI MARTIN: Asta e foarte interesant. Teoria cu multiculturalismul care este, p\n` la urm`, o inven]ie a democra]iei...

MAGDALENA BOIANGIU: O realitate!

MATEI MARTIN: Multiculturalismul este un produs al democra]iei care poate deveni un du[man al democra]iei. Asta definea Sartori [i \ntr-o carte mai veche, Teoria democra]iei reinventat`: felul \n care democra]ia devine ea \ns`[i un du[man al democra]iei.

SIMONA SORA: Pe de alt` parte, pluralismul definit dup` Popper – cu cele trei tr`s`turi ale lui: ra]ionalism critic, libertate individual` [i toleran]` – e chiar apogeul democra]iei, ]inta lui continu`. {i tocmai acolo se \nt\mpl` problemele cele mai mari. Multiculturalismul, dimpotriv`, este considerat, cel pu]in de Sartori, un defect al democra]iei [i o ideologizare agresiv` a anumitor libert`]i, \n ciuda faptului c` este un neopluralism. Cum am zice azi, un postpluralism...

MAGDALENA BOIANGIU: Multiculturalismul, dup` p`rerea mea, nu func]ioneaz` pentru c` e locul unde se ciocne[te o mentalitate democratic` cu o mentalitate nedemocratic`.

MARIUS CHIVU: Crede]i c` are dreptate Sartori c\nd zice c` multiculturalismul e separatist? C`, de fapt, tribalizeaz`? Totul pare a fi cultur`: cultura lesbienelor, cultura negrilor [i tot a[a.

Totul se divizeaz` \ntr-un [ir nesf\r[it de culturi care par s` nu aib` nimic \n comun.

MAGDALENA BOIANGIU: Uneori are dreptate, alteori nu. Atunci c\nd spune ritos c` intoleran]a [i rasismul apar]in comunit`]ilor care sufer` din cauza lor, cred c` nu are dreptate. Intoleran]a [i rasismul s\nt produsul celor care fac acest lucru, care au aceast` atitudine – fie prin

20

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

DOSAR

num`r, fie prin violen]`, fie prin orice.

MIRCEA VASILESCU: Fie chiar [i prin legi.

Ca un papagal \ntr-o colivie...

MAGDALENA BOIANGIU: Eu a[ vrea s` v` \ntreb, pe cei care a]i stat \n str`in`tate – dar nu ca turi[ti, la hotel –, dac` v-a]i sim]it str`ini la un moment dat, dac` a]i sim]it c` ceilal]i v` privesc ca pe ni[te str`ini.

MARIUS CHIVU: Da, eu am sim]it asta, dar nu neap`rat ca pe o problem`. M-am putut \mp`ca, p\n` la urm`, cu asta. Nu am v`zut-o ca pe o presiune asupra mea, mi-am asumat propria situa]ie... Pe de alt` parte, m-a [i flatat, de foarte multe ori, s` fiu privit ca un str`in, ca unul care vine de altundeva, care are diferen]e notabile fa]` de ei. Nu am avut o problem` de integrare.

IAROMIRA POPOVICI: Pentru c` nu ai vrut s` r`m\i acolo. Ai fost doar \n vizit`.

MATEI MARTIN: Eu am stat [ase luni \n Fran]a, am fost [i la [coal`. Eram foarte mic. Îmi amintesc foarte bine cum m` sim]eam atunci. A fost o experien]` absolut nepl`cut`. To]i colegii m` \ntrebau cum este \n România, cum a fost cu Ceau[escu, ce-a fost cu Revolu]ia. Eram ca un fel de papagal \ntr-o colivie [i toat` lumea se uita la mine ca la un animal ciudat. M` sim]eam total diferit de ei. F`cusem [coal` german`, eram foarte bine preg`tit, mult peste nivelul lor. Dar chiar [i acolo unde eu eram foarte bun, tot spuneau: dar de ce [tie `sta german`?! Oricum, li se p`rea foarte ciudat c` [tiu [i francez`...

SIMONA SORA: Eu am avut ambele experien]e – [i pe cea bun`, [i pe cea rea. ĂŽn mediile con[tiente, cele \n care oamenii [tiau c` nu trebuie s` aib` anumite atitudini, [tiau „modelul bun“ – poate prin lecturi, poate prin modele teoretice –, se g`seau repede metode de rezolvare a conflictelor poten]iale. ĂŽn momentul \n care ne ciocneam – [i se \nt\mpla –, ciocnirile nu deveneau niciodat` conflicte, sau nu vizibil. Se putea discuta. Asta s-a \nt\mplat [i la universitatea unde am studiat, [i \n spitalul cantonal unde am lucrat, la sala de opera]ii – unde, \n mod evident, aveau nevoie de instrumentiste care s` [tie meseria asta, indiferent din ce ]ar` a lumii ar

fi venit. Aici erau, de fapt, numai str`ini. Nu g`seai nici o elve]ianc` deja format`, pentru c` meseria de instrumentist` se \nva]` dup` [coala sanitar`, \n patru ani, cum ai urma o facultate. E pl`tit` miraculos, de 5-6 ori mai mult ca \n Olanda. Astfel \nc\t era plin de olandeze, suedeze, românce [i s\rboaice. Culmea e c` [i acolo am sim]it, exact ca la universitate, modul acela de a negocia conflictul – orice ne\n]elegere, de orice gen –, dintr-un motiv pur pragmatic, ]in\nd de o politic` intern`. Am avut \ns` [i o a treia experien]`. ĂŽntr-un home mĂŠdicalisĂŠ (un fel de sanatoriu-azil), pentru simplul fapt c` eu aveam o diplom` de asistent` medical`, iar celelalte angajate aveau doar diplom` de Crucea Ro[ie (eu fiind astfel, oarecum, [efa lor), m` detestau \n mod vizibil. Li se p`rea nedrept, pentru c` eu eram românc`, deci cineva din „Lumea a treia“, care vine \n Elve]ia s` parvin`. Lucrul acesta nu s-a v`zut foarte mult timp, de[i \l sim]eam. A devenit evident \ntr-un moment de relaxare, la o chermez`, c\nd o curajoas` mi-a spus, \ntre un pahar de Chaslas [i o buc`]ic` de Gruyère, c` Elve]ia este o ]ar` mult prea mic`

21

$FU WPS

30

DOSAR

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

pentru a veni noi, esticii, s` ne „a[ez`m“ \n ea.

Am \ncercat s`-i explic c` nu m` voi „a[eza“ niciodat` \n Elve]ia pentru c` m` plictisesc \ngrozitor. Bine\n]eles c` nu te crede nimeni. Prezum]ia de nevinov`]ie \n povestea asta cu „a[ezatul“ nu exist`.

MARIUS CHIVU: Mie `sta mi se pare un conflict de nerezolvat. {i anume: \n ciuda oric`ror teoretiz`ri pe care le face Sartori sau oricine altcineva, exist` – eu a[a v`d – \n structura uman` tendin]a de a-l respinge pe cel`lalt, de a-l vedea ca pe un poten]ial amenin]`tor al casei tale, al ora[ului t`u [i al culturii tale...

MAGDALENA BOIANGIU: A[a-]i sim]i [i iubita?

MARIUS CHIVU: Este un risc uman...

[coal` c` s\ntem români, germani, francezi, polonezi, cu anumite tr`s`turi. Ceilal]i s\nt restul lumii. Restul lumii a \nceput s` nu mai fie restul lumii, ci s` fie al`turi. Iar a treia problem` care mi se pare c` decurge de aici – [i care pune, cred, \n criz` toate teoriile democra]iei de p\n` acum – e cea despre care vorbea Lena (Magdalena Boiangiu – n.r.), faptul c` se \nt\lnesc doi in[i, unul care e crescut democratic [i are reflexe democratice, [i unul care nu are a[a ceva, iar ei trebuie s` coexiste. V` dau un exemplu din Oriana Fallacci care a scris, imediat dup` atentatele de la New York, cartea M\nia [i orgoliul – de fapt, un articol extins, pe un ton radical [i enervat, ap`rut ini]ial \n Corriere della Serra. Nu mai scrisese nimic de 20 de ani. A ie[it un mare scandal \n Italia, plus c\teva procese \n care i s-a spus c` e rasist`. Fallacci d`dea urm`torul exemplu: la Floren]a a v`zut, l\ng` Dom, un cort improvizat \n care st`teau ni[te arabi ca s` protesteze pentru c` autorit`]ile italiene nu le permiteau re\ntregirea familiei. Ziceau c` nu s\nt respectate drepturile lor, dar nici legea italian`, dup` care celor care stau legal \n Italia li se permite re\ntregirea familiei.

Prin re\ntregirea familiei, protestatarul arab \n]elegea familia extins`. În concluzie, Oriana Fallacci scria a[a: `[tia protesteaz` pentru c` \n Italia e libertate [i orice cet`]ean poate s`-[i cear` drepturile. Dar ei au pus acest cort \n centrul Floren]ei. Este un protest ilegal, nu au autoriza]ie s` stea acolo, [i totu[i stau de c\teva s`pt`m\ni, \[i fac nevoile l\ng` Dom – care nu este doar un punct turistic [i cultural, este [i un simbol religios. Eu cunosc lumea arab` – mai spune Fallacci –, am f`cut interviuri cu regele Arabiei Saudite [i cu mul]i al]ii. Mi s-a spus c` acolo trebuie s` m` duc cu capul acoperit [i s` nu privesc b`rba]ii \n ochi. A[a am f`cut, ca s` le respect legea. Poli]ia italian` nu intervine deoarece se teme c` interven]ia va fi considerat` un act de rasism, de discriminare. Dar acolo, dac` eu nu le respectam legile, m` d`deau afar` din ]ar`, \n cel mai bun caz, dac` nu cumva m` condamnau pentru altele – spunea ea. Aici mi se pare mie a fi una dintre cheile problemei. S\nt dou` lumi care se \nt\lnesc probabil mai repede [i mai brusc dec\t se a[teptau politologii.

M\nia [i orgoliul Orianei Fallacci MIRCEA VASILESCU: Dac` ajungem la natura uman`, intr`m \ntr-o filozofie din care nu mai ie[im. Natura uman` e cum e. Eu cred c` toate teoriile despre pluralism au o insuficien]` \n zilele noastre, o problem`. Ele s\nt construite \n Europa statelor na]ionale, \nainte de globalizare, \nainte de o societate dominat` de mass-media sau \n bun` m`sur` construit` de mass-media, \ntr-o vreme \n care existau televiziuni na]ionale cu programe na]ionale [i care construiau o identitate de felul „noi s\ntem noi, `ia s\nt altfel“. Nu se punea problema ca \n Marea Britanie sau \n Germania s` ne trezim cu c\teva milioane de musulmani sau africani. Marea Britanie [tia despre ce e vorba – chiar dac` din sens invers, av\nd experien]a colonial`. Cu pakistanezii, cu indienii era obi[nuit`, dar din alt` perspectiv`. Probabil c` vor fi \ntotdeauna probleme de genul acesta. Realitatea ne \mpinge acum s` ne obi[nuim cu ni[te prezen]e cu care nu eram obi[nui]i [i s` nu ne mai uit`m ca la papagali exotici. Se poate asta? ĂŽn toate ]`rile europene, sistemele educa]ionale s\nt construite pe baz` de identitate na]ional`, cultural`. Noi nu \nv`]`m c` s\ntem o planet` cu at\tea milioane de oameni amesteca]i, de[i, \n ultima vreme, mai exist` [i ni[te lec]ii din astea, c` – deh! – `stea-s multiculturalismul [i moda. {i trend-ul. Dar, \n esen]`, pe noi ne \nva]` la

22

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

DOSAR

MARIUS CHIVU: Eu s\nt de p`rere c` cel care se integreaz` \ntr-o societate trebuie s` o fac` \n mod con[tient, accept\nd s` se supun` regulilor acelei societ`]i.

MAGDALENA BOIANGIU: P\n` unde? E vorba de ceea ce oamenii simt fa]` de tine. Simt c` e[ti de-al lor sau simt c` e[ti un str`in.

MARIUS CHIVU: Pe de alt` parte, \n cazul unui arab care ]ine at\t de mult la identitatea lui \nc\t se afi[eaz` cu v`lul pe fa]`, nu [tiu \n ce m`sur` mai este \ndrept`]it s`-l \ntrebe pe cel`lalt dac` \l simte ca pe unul de-al lui. Nu cred c` el are nevoie s` fie perceput drept unul de-al celuilalt. În acest caz, trebuie s` se supun` regulilor unei societ`]i \n care el alege s` se integreze. Dar mai e [i alt` chestiune: pun\nd problema asta, cineva m` poate considera xenofob sau rasist. Aici o ia razna toat` povestea. Eu cred c` un arab care vrea s` se integreze \ntr-o societate european` trebuie s` se supun` regulilor ei. P\n` la urm`, multiculturalismul are dou` fa]ete, una \n care este vorba despre integrare, [i una \n care e vorba de discurs, unde totul este extrem de ideologizat, unde nu mai po]i intra – un teren minat.

SIMONA SORA: În multiculturalism e vorba, \n primul r\nd, de valorizare [i dispre]. Cultura dominant` – s` zicem – nu m` recunoa[te pe mine, \mi \ngr`de[te ni[te posibilit`]i. Nerecunoscut de ei, de ceilal]i, eu s\nt (sau m` simt, mai nou) \ndrept`]it s` m` opun, definindu-mi identitatea [i ap`r\nd-o prin ideologii de serviciu ale acestei identit`]i stricte.

cole [i cu care, \n timp, s-au creat reguli de convie]uire. Bune sau rele, dar se poate convie]ui pe baza lor. În Transilvania erau sate s`se[ti [i române[ti unele l\ng` altele, unde [i unii, [i ceilal]i \[i vedeau de treab` [i se salutau c\nd se \ncruci[au. Nu se prea amestecau, dar astea erau regulile respectate de toat` lumea. Acum e vorba de ni[te str`ini noi, care par cu mult mai diferi]i dec\t ne-am fi a[teptat noi.

M~D~LINA {CHIOPU: Arabii care st`teau \n cort, la Floren]a, nu respectau principiul reciprocit`]ii, adic` legile statului respectiv. Iar \n cazul despre care a vorbit Lena, lipsa de respect era a celorlal]i.

MARIUS CHIVU: {i unii, [i ceilal]i f`ceau abuz de propriile principii [i \[i scoteau identitatea la suprafa]`. ĂŽn numele ei f`ceau, de fapt, acest lucru. Pentru arabi, familia e mai important` dec\t orice dom...

IAROMIRA POPOVICI: Eu cred c` ei aveau dreptate, \n pricipiu: ideea de a-[i aduce familia; doar modul \n care protestau era gre[it. Ce po]i s` le faci dac` s-au n`scut [i au crescut cu asta?

Nu trebuiau s`-[i fac` nevoile l\ng` dom, asta era problema.

MATEI MARTIN: Ei protestau \n mod democratic. Se foloseau de democra]ie ca s` cear` ni[te drepturi.

IAROMIRA POPOVICI: Dac` ei a[a v`d familia, nu pot fi condamna]i pentru asta.

MIRCEA VASILESCU: Nu e condamnabil, dar intr` \n conflict cu modul de a \n]elege familia \n societ`]ile occidentale, unde ea \nseamn` p`rin]i [i copii – [i at\t. Aici se vede r`zboiul civiliza]iilor, \n detaliu. {i unii, [i al]ii au dreptate.

MAGDALENA BOIANGIU: Noul pre[edinte al Fran]ei vrea s` introduc` urm`toarea regul`: c\nd se cere reunificarea familiei, s` se fac` un

Ce este un str`in?

ADINA POPESCU: Ce \n]elegem prin str`in?

Str`inul \nseamn` emigrant? Sau str`in \nseamn` [i minoritarul.

IAROMIRA POPOVICI: {i, [i.

MAGDALENA BOIANGIU: Str`inul este cel care nu-i ca tine, care nu se \nchin` aceluia[i Dumnezeu...

MIRCEA VASILESCU: Str`in \nseamn` [i una, [i alta. În diverse studii despre aceast` problem`, ei s\nt categoriza]i diferit, pentru c` str`inii dintre noi, ai no[tri – [i nu doar \n România –, s\nt, \n general, etnii cu care convie]uim de se-

„Fiecare dintre noi a intrat \n aceast` lume ca \ntr-o cetate str`in` din care nici o f`r\m` nu-i apar]inea \nainte de na[tere.

Odat` intra]i \n ea, p\n` a nu ne fi str`b`tut de la un cap`t la altul durata de via]` ce ne-a fost dat`, nu s\ntem dec\t ni[te oaspe]i \n trecere... Strict vorbind, doar Dumnezeu este cu adev`rat de-al cet`]ii.“ (Philon din Alexandria)

23

$FU WPS

30

DOSAR

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

Š Vasile Dorol]i

ar`t\nd c\t de complicat e transferul acestor bune inten]ii din spa]iul moral \n cel sociopolitic...

Majoritarul minoritar

test ADN. S` se vad` dac` to]i aceia s\nt \ntr-adev`r din familie.

MARIUS CHIVU: În condi]iile \n care cineva a \ncercat s` introduc` \n familie un individ care nu f`cea parte din ea – exist` un precedent de genul `sta –, mi se pare justificat ca o autoritate s` cear` un test suplimentar.

MAGDALENA BOIANGIU: Nu, pentru c` asta cere un test \n ni[te condi]ii \n care conceptul de familie este altul.

SIMONA SORA: Pe de alt` parte, cum s`-]i ia cineva s\nge prin lege [i s`-]i fac` analiz` ca s` intri \ntr-o ]ar`? Mi se pare aberant. Ca s` nu mai zic c` rezultatul nu e absolut sigur.

MIRCEA VASILESCU: De asta [i este un scandal... ĂŽn momentul \n care se creeaz` acest precedent, oric`rui ministru sau pre[edinte i-ar putea veni ideea s` impun` testul ADN pentru cine [tie ce alt` chestie. Nu numai pentru imigran]ii arabi, africani, sud-americani, ci pentru toat` lumea.

MAGDALENA BOIANGIU: Inclusiv pentru posturile de conducere: eu, ca s` te numesc pe tine \ntr-o pozi]ie \nalt`, vreau s` [tiu ce ADN ai.

SIMONA SORA: Sartori are o rezolvare a problemei. Am impresia c` el, fiind un italian emotiv cu o minte teoretic`, \ncearc` s` \mpace etica bunelor inten]ii cu etica responsabilit`]ii,

RADU COSA[U: Pe mine, ce m-a frapat cel mai mult \n cartea lui, mai ales din cauza condi]iilor istorice \n care am citit-o, a fost problema emotivit`]ii, care p\n` la urm` l-a r`zbit [i pe el. În domeniul `sta, vreau s` aduc exemplul – nu [tiu c\t de multicultural, c\t de pluralist – al unei experien]e pe care o tr`iesc de vreo 60 de ani.

Este experien]a unei minorit`]i conlocuitoare – cum se spunea pe vremea comuni[tilor –, a evreilor. Care este extrem de interesant` acum c\nd cel mai important, pentru mine, e faptul c` românii au de tr`it o experien]` \n care nu mai s\nt majoritari. ĂŽn România a existat o celebr` vorb` care a putut s` umileasc` [i s` urle de peste 70-80 de ani: „Jidanii la Palestina!“. A venit vremea c\nd jidanii au plecat „la Palestina“, dup` anii ’45-’48, c\nd au \nceput s` vad` \ntruchiparea comunismului pe care „ei l-au adus \n România“. S-a plecat masiv. ĂŽn Israel, care avea atunci c\]iva ani de existen]`. Ei bine, acolo a avut loc un fenomen extrem de interesant pentru Sartori [i pentru to]i cei interesa]i de str`ini. Jidanii au ajuns „la Palestina“ [i acolo au devenit români. Acolo au fost privi]i ca români – prin urmare, cu toate tr`s`turile care se [tiu ca fiind ale românilor: c` s\nt ho]i, c` se bag` primii la coad`, c` s\nt obraznici. Din aceast` pricin`, familia mea, care s-a dus acolo in corpore (eu av\nd lini[tea c` r`m\n aici cu prietenii mei, care \mi erau mai apropia]i dec\t rudele), a avut de suferit ani de zile – o umilin]` psihologic`, moral`. Ei erau români, adic` foarte prost privi]i. Mama [i m`tu[ile mele aveau replic` la asta. De-a lungul timpului, [i nu o dat`, mi-au spus ce contribu]ie – nu [tiu dac` multicultural` – au adus ei acolo p\n` au ajuns s` fie cel pu]in accepta]i, agrea]i. Politic` nu mai f`ceau. Dar, cum spunea mama, „i-am \nv`]at pe b`[tina[i – care erau evrei [i ei, veni]i din toat` Europa – ce este un pantof trotteur, i-am \nv`]at ce este un permanent, i-am \nv`]at ce \nseamn` s` mergi o dat` pe s`pt`m\n` la coa-

24

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

DOSAR

for, i-am \nv`]at ce e aia un concert“. Adic`, pe cine? Pe ru[ii, pe polonezii, pe ungurii care veniser` [i ei, din lag`r, acolo. {i, deodat`, con[tiin]a româneasc` \ncepe s` se exprime, s` fie [i ea m\ndr`. Deci, jidanii au devenit \n Palestina români, românii au devenit m\ndri c` s\nt români. Puteai s` o auzi pe o m`tu[` a mea ce dispre] avea fa]` de poloneza de la etajul trei care nu [tia nici m`car un [ni]el s` fac` [i venea la ea s` m`n\nce un [ni]el. Ei nu aveau cultura gastronomic`. Toat` buc`t`ria lor era proast` [i, ca atare, a noastr` era o minune – [ni]elul, supa cu leu[tean... Dar s` vede]i cum se \nchide circuitul acesta de peste 60 de ani... Muncitorii români din Israel, foarte mul]i, care au venit dup` anii ’90 s\nt, \n general, bine privi]i, ca oameni cu care se poate face treab`. ĂŽn afar` de munca lor obi[nuit`, ei mai lucreaz` ni[te ore suplimentare pe la români veni]i acum 50-60 de ani [i care s\nt foarte mul]umi]i de „zugravii“ lor...

MIRCEA VASILESCU: ~sta e adev`rul [i \n Italia.

Cei care lucreaz` acolo – legal, ilegal – mai lucreaz` prin diverse case [i lucreaz` ca me[terul român: \l chemi c` s-a stricat chiuveta, dar el \]i face [i electricitatea, [i gazele, [i ce mai ai defect.

RADU COSA[U: Muncitorii români din Israel nu au ajuns la cazuri precum cel al lui Mailat.

S\nt bine v`zu]i. Fug [i ei de orice bomb` aruncat` \ntr-o pia]`, la fel ca to]i ceilal]i, pot [i ei s` moar`. Altminteri, oricare dintre noi, majoritar la el acas`, poate tr`i \n str`in`tate experien]a persecutatului. Majoritarul e, \n nenum`rate locuri din lume, minoritar. Experien]` cu care se va aranja, p\n` la urm`.

toate ]`rile care au fost imperiu lucrurile astea merg.

MIRCEA VASILESCU: {i asta e adev`rat. S\nt obi[nui]i cu str`inii. Italia este o ]ar` foarte provincial` din acest punct de vedere. Are o problem` cu sine. Cu 10 ani \n urm`, \n Italia erau 98% italieni, iar acum s\nt 10% str`ini. E enorm.

Acuma, cum a rezolvat Oriana Fallacci problema... Bun... `la vorbe[te pe limba lui [i prin familie \n]elege rubedenii multe. La noi, regulile s\nt altele, familie \nseamn` p`rin]i [i copii. Dar s`-[i fac` nevoile pe Domul din Floren]a?! Asta e de neacceptat. Ea a rezolvat-o emotiv [i ilegal.

A sunat la prefectul din Floren]a [i a spus: s\nt Oriana Fallacci, am 70 de ani, m` cunoa[te o lume \ntreag` [i nu mai am nimic de pierdut pentru c` s\nt bolnav` de cancer. Dac` nu rezolva]i aceast` problem` [i nu \i lua]i de acolo rapid, eu m` duc [i le d`r\m cortul [i \i pun pe fug` de acolo, dvs. o s` m` aresta]i [i toat` presa lumii o s` scrie m\ine c` jurnalista Oriana Fallacci a fost arestat`. Deci, alege]i. Ori rezolva]i dvs., ori rezolv eu.

MAGDALENA BOIANGIU: Ce s-ar fi \nt\mplat \n anii ’30 dac` autorit`]ile din SUA, dup` toate pove[tile cu Al Capone [i mafia italian`, i-ar fi extr`dat pe italieni?

SIMONA SORA: Puteau s` o fac` legal?

Politici de integrare [i demagogie MIRCEA VASILESCU: Asta depinde de multe.

Dar s` revenim la problema autorit`]ilor locale. În Spania, românii s-au integrat foarte bine [i nu au nici imagine proast`, nici alte probleme ca \n Italia. De ce? Spania are programe foarte bune de integrare a imigran]ilor. S-au trezit la timp, au cerut bani de la UE, au f`cut programe [i lucrurile merg.

MAGDALENA BOIANGIU: Au fost imperiu. ĂŽn

„Dac` elve]ienii vor s` scape de muncitorii nord-africani pe care totu[i i-au primit, dac`, \n sudul Fran]ei, o parte a popula]iei, ce cuprinde [i algerieni izgoni]i din Alger, manifest` fa]` de ace[tia din urm` o profund` ostilitate, asemenea fapte s\nt judicios calificate drept rasism ori blamabil` incapacitate de a-l accepta pe cel`lalt. ĂŽn schimb, oameni de bun`-credin]`, chiar prieteni ai Israelului, victime ale vocabularului, consider` c` arabii nu pot accepta Israelul dintr-un ÂŤrefuz biologicÂť \ntrutotul explicabil; a le cere arabilor acceptarea ÂŤceluilaltÂť ar fi ceva inadmisibil, \ntruc\t ÂŤcel`laltÂť, \n spe]` Israelul, este colonizatorul, imperialistul. Halal imperialism care se mul]ume[te cu o f\[ie de p`m\nt la ]`rmul m`rii, cu c\teva mii de ari, pe l\ng` milioanele de hectare ale arabilor!“ (Eugène Ionesco, Antidoturi)

25

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

MAGDALENA BOIANGIU: Da. F`ceau o lege.

SIMONA SORA: Exact asta face diferen]a, p\n` la urm`. Nu putea fi dec\t o lege care s` \i vizeze pe to]i, nu numai pe italieni.

MAGDALENA BOIANGIU: Totu[i, fiind oameni crescu]i \ntr-o structur` democratic` ce le-a intrat \n s\nge, nu au avut nici m`car ideea de a face a[a o lege. Au \ncercat s`-l aresteze pe Al Capone pentru crim` – nu a mers; l-au arestat pentru evaziune fiscal`, au f`cut tot soiul de [mecherii. Nu au putut s`-i expulzeze pe italieni, de[i ar fi f`cut-o – unii dintre ei – cu drag.

SIMONA SORA: Probabil c` ar fi fost singura solu]ie bun` \n acel moment. Era perioada crizei, marea depresiune. Dac` discu]ia despre str`ini are loc „omene[te“, ea poate deveni foarte pernicioas`. Trebuie s` aib` loc legal, din perspectiva unui sistem de legi aplicat tuturor.

MAGDALENA BOIANGIU: Sistemul de legi american – care, dup` p`rerea mea, este cel mai bun din lume – nu permite a[a ceva. Nu permite elaborarea unei asemenea legi.

ADINA POPESCU: Eu cred c` s\nt foarte mari diferen]e \ntre Statele Unite, care s-au format prin imigran]i, [i Anglia, Fran]a, ]`ri care ar trebui s`-[i asume anumite lucruri pentru c` au avut politici expansioniste la un moment dat, au avut colonii, i-au obligat pe al]ii s` le \nve]e limba...

MARIUS CHIVU: A[ mai aduce o problem` \n discu]ie, [i anume: nivelul de integrabilitate al unora, spre deosebire de al celorlal]i. Sartori spune c` latino-americanii, evreii, chinezii, asiaticii [i indienii, \n toate societ`]ile \n care au e-

migrat, s-au integrat foarte bine, [i-au f`cut afaceri; cultura lor chiar a iradiat o anume fascina]ie \n societatea unde s-au integrat. Apoi ajunge [i la islamici, unde spune c` totul (inclusiv religia) este \mpotriva integr`rii \ntr-o alt` cultur`. E rasist Sartori aici? {tiu c` a fost acuzat de a[a ceva din pricina acestui capitol \n care – plec\nd de la analiza religiei – spunea c` ei, arabii, s\nt cel mai pu]in integrabili.

MAGDALENA BOIANGIU: Este. Pentru c` islamul nu este ca orice fel de ideologie. Nu-l lu`m ca religie, \l lu`m ca ideologie. Nu este o religie omogen` [i monoton`. El are [i g\nditori radicali, [i g\nditori modera]i, [i neg\nditori, oameni care fac ce li se spune pentru c` a[a li s-a spus de mii [i mii de ani. ĂŽn m`sura \n care tu nu \i sus]ii pe ace[ti g\nditori modera]i [i nu faci dec\t s` te lup]i cu radicalii [i s` spui „S\nte]i ni[te tic`lo[i, v` vom omor\ cu prima ocazie“ – asta \i omoar` pe modera]i [i nu vei ob]ine nimic.

MARIUS CHIVU: Intelectualitatea iranian` cerea sprijin.

MIRCEA VASILESCU: Un oarecare sprijin exist`, dar este incoerent [i inconsistent. Pentru noi \ns`, pentru România, nu s\nt cam de pe alt` planet` toate lucrurile astea?

MARIUS CHIVU: Noi avem o emigra]ie asiatic`, probabil cea mai numeroas`. {i, cum spuneam, este extrem de discret`. S\nt integra]i, muncesc, au \nv`]at limba, apar deja \n filme. Nu mi se pare c` de aici ar veni problema.

ADINA POPESCU: Îmi amintesc o poveste haioas`, destul de sartorian`: am predat c\teva luni la {coala American`, la ciclul primar, unde copiii erau foarte amesteca]i. Mul]i erau, desigur, copii de bani gata. Iar \ntr-o zi, am asistat la o scen` \n care unui micu] chinez de clasa a II-a i s-a f`cut r`u dup` masa de pr\nz [i a vomat peste caietul colegei sale românce. Înv`]`toarea a reac]ionat ciudat. I-a evacuat pe to]i pe culoar.

Copiii st`teau \n fa]a clasei [i vorbeau despre cele \nt\mplate. Am surprins o singur` replic`: feti]a cu caietul era foarte indignat` [i spunea ceva \n care tot revenea cuv\ntul „chinez“. O alt` feti]` i-a spus atunci r`spicat: „Dar ce conteaz` c`-i chinez, e colegul nostru“. Iat` dou` reac]ii c\t o teorie \ntreag`. â–

Š Vasile Dorol]i

DOSAR

26

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D E C U PA J E

a unei m`ri azurii.“

Alexandru C`linescu

„Couvrez ce sein...“* „Toate liniile \ncepeau, f`r` s` se vad` cum, a[a ca ale lebedei, din ocoluri. S\nii robu[ti, din cauza m\inii mele petrecute pe sub talie, prelungeau gra]ios, ca ni[te fructe oferite, co[ul pieptului, ca sub ei, spre p\ntec, c`derea s` fie brusc`.“ (Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, \nt\ia noapte de r`zboi, 1930)

„{edea mult` vreme \naintea oglinzii, lipit` cu um`rul gol [i cu obrazul de cristalul rece (...). S\nii mici o dureau, cu coresponden]e dulci de-a lungul coapselor.“ (G. C`linescu, Cartea nun]ii, 1933)

„Complet amor]it, nu schi]` nici un gest, dar doctori]a \i scoase m\na de sub ceaf`, tr`g\nd-o \n sus. Atinse un s\n dezgolit. {ocat [i oripilat, deschise ochii. Doctori]a Delfie st`tea aplecat` asupra lui, \n halatul alb descheiat, uit\ndu-se absent la peretele de deasupra capului lui, de parc` n-ar fi f`cut altceva dec\t s`-i ia pulsul. Î[i sim]i m\na dus` spre cel`lalt s\n. (...) În cele din urm`, el \nchise ochii, ridic\ndu-[i tem`tor m\inile spre s\nii suspenda]i deasupra lui. Îi ]inea pur [i simplu, f`r` s`-i m\ng\ie. Altfel, erau calzi [i tari, umpl\ndu-i c`u[ul palmelor \n mod c\t se poate de agreabil. Sim]i o ardere u[oar`, cu iz ca de gudron, ca parfumul florilor de mirt, f`r` \ndoial` de la un s`pun antiseptic. (...) Dup` alte c\teva clipe, doctori]a Delfie se ghemui mai aproape, chiar deasupra lui. O dat`, de dou` ori, \[i sim]i buzele atinse de un sf\rc, apoi parfumul de flori de mirt deveni mai puternic, evoc\nd \ntr-un ungher pierdut al min]ii lui imaginea unei coaste \nsorite [i

(John Fowles, Mantisa, Editura Polirom, 2003)

„{i mai este ceva, Nathan. Nu te teme s` te ui]i cu aten]ie la s\nii ei. (...) Da, un c\nt ce se cite[te \n ochii t`i, c\ntul s\nilor. O, s\ni cu teribil` prezen]`, dou` glorii feminine, \nalte bel[uguri, tulbur`tori str`ini afla]i \n fa]a ta [i neatin[i, prezen]i [i interzi[i, ar`ta]i cu cruzime, prea ar`ta]i [i nu \ndestul ar`ta]i, angelice sfere, dou` altare \n`l]ate cu strania lor putere, recolta dorit`, minuni chinuitoare [i tinere m\ndrii, unul la dreapta [i cel`lalt la st\nga, o, cele dou` suferin]e ale tale, o, fructele \ntinse de milostiva sor`, o, cele dou` poveri de m\na ta at\t de aproape aflate.“ (Albert Cohen, Belle du seigneur, Editura Est, 2000)

„Erau pe Stadionul Tineretului, aveau [i c\]iva spectatori printre care [i fetele din echipa de handbal. (...) O fat` blond` aflat` la ie[irea din turnant` ]op`ia de mama focului s`lt\ndu-[i ]\]ele.

Ion \i arunc` o privire [i se \ntreb` ce sport o fi practic\nd a[a f`r` sutien.“ (Dumitru }epeneag, Hotel Europa, Editura Albatros, 1996)

„Dup` c\teva minute m-a rugat, cu o voce sf\r[it`, s` o frec pe spate. Chiar am crezut c` \i era r`u [i transpira nebune[te, a[a c` am \nceput s` o masez.

S-a scuzat apoi [i m-a \ntrebat dac` pot s` \i scot sutienul, pentru c` o jena. Am f`cut ce m-a rugat. Purta o bluz` str\ns` pe corp, a[a c` a trebuit s`-i deschei to]i nasturii [i s` bag m\na pe sub ea ca s`-i desfac sutienul. Avea s\ni mult prea mari pentru o fat` de treisprezece ani, erau de dou` ori mai mari dec\t ai mei [i sutienul era unul scump, nu glum`. (...) {i-a \ncol`cit bra]ele \n jurul meu [i a \nceput s` m` m\ng\ie pe spate. M` sim]eam cumplit de straniu [i m-au trecut fiori din cre[tet p\n` \n t`lpi. A[a am ajuns, cu fata aceea frumoas`, descins` parc` dintr-un tablou, \ntins` \n pat, \mbr`]i[\ndu-ne, [i m\inile ei \mi m\ng\iau spatele \ntr-un fel incredibil de senzual. So]ul meu era un biet novice pe l\ng` ea, cred c` nu-i ajungea nici la degetul mic. Aveam senza]ia c` \mi pierd cump`tul ori de c\te ori m` atingea [i, f`r` s` \mi dau seama, m-am trezit f`r` bluz`, f`r` sutien [i cu ea m\ng\indu-mi s\nii.“ (Haruki Murakami, P`durea norvegian`, Editura Polirom, 2004) * „...que je ne saurais voir“ – Molière, Tartuffe.

27

$FU WPS

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

L I T E R AT U R ~

siv`, acut subiectiv`, cvasimemorialistic`, pseudodiaristic`) a unui scriitor preocupat dintotdeauna de ap`rarea literarului, at\t \n fa]a comunismului, c\t [i \n fa]a capitalismului „de cumetrie“ sau nu.

Oric\t de pornite, considera]iile la adresa lui Nicolae Manolescu (taxat, \ntre altele, drept pseudocanonizator abil [i frivol, refractar la literatura „oniricilor“), a „protectorilor“ s`i parizieni (prea politiza]i, mefien]i fa]` de revolu]ionarismul modernismului radical) sau a unor optzeci[ti (care, obseda]i de propria genera]ie, nu-l recunosc drept precursor) con]in cel pu]in un gr`unte de adev`r. ĂŽns` adev`ratul lor merit trebuie c`utat \n alt` parte. Dubla identitate – oximoronic` – a scriitorului/intelectualului „anarhist“ ce aspir` s` fie canonizat \n ]ar`, sceptic fa]` de boxa Academiei Franceze, e „dramatizat`“/relativizat` ludic prin introducerea unui alter ego opozant, ca \n romane: personaj cu biografie autonom`, Ed. Pastenague \i ia peste picior op]iunea pro-Iliescu ([i vizitele la Emil Constantinescu, fostul coleg din liceu‌), \i dezamorseaz` parti-pris-urile amicale (fa]` de N. Breban sau E. Simion), \i persifleaz` „megalomania“ [i „oportunismele“, \i repro[eaz` „obsesia“ Manolescu‌ Scriitorul experimenteaz` dezinvolt alegoria satiric` [i textul-conversa]ie (pe modelul bogzian din O discu]ie despre America), portretul moral [i insigth-ul memorialistic (evoc`rile amare ale lui Sorin Titel [i Leonid Dimov, Lec]ia lui Marin Preda despre consecin]ele deruraliz`rii postbelice sau textul devastator despre „[aizecista“ Revist` nou` de la Ploie[ti). Paginile despre obsesia Nobelului, despre mentalul scriitorului român prins \ntre curaj [i oportunism „de dragul operei“, dar mai ales cele despre raporturile dintre identitatea cultural` francez` [i cea româneasc` s\nt remarcabile: fostul lider al publica]iei franco-române din exil Cahiers de l’Est a r`mas acela[i promotor extern al literaturii autohtone de valoare.

Mereu prezente, umorul pince sans rire, autoironia, vivacitatea debordant` [i polifonia critic` scot textele de sub regimul publicisticii perisabile. ĂŽn Capitalism de cumetrie literatura este cea care c\[tig` r`zboiul. Literatura unui spirit liber, lucid, incomod, inclusiv fa]` de sine \nsu[i. â–

C\nd literatura c\[tig` partida Dumitru }epeneag Capitalism de cumetrie Colec]ia „Ego-Grafii“ Editura Polirom, 2007

24,95 lei

De[i savuros ca o [ampanie acidulat`, recentul volum de publicistic` „ego-grafic`“ al lui Dumitru }epeneag m-a f`cut s` str\mb din nas pe alocuri.

De ce? Pentru declara]iile de simpatie fa]` de expre[edintele Ion Iliescu, de la care a preluat [i titlul: Capitalism de cumetrie. Mai vechea simpatie a prozatorului (care voteaz` doar \n Fran]a, cu ecologi[tii!) s-a prelungit [i \n anii 2001-2003, de c\nd dateaz` articolele publicate \n Cotidianul [i adunate \n prezentul op. Iat` un exerci]iu de admira]ie fa]` de omul de st\nga „de[tept, spiritual [i poliglot“, prilejuit de \nt\lnirea din octombrie 2002 a USR de la Neptun: „Pe mine, mai mult dec\t poliglotul, m-a impresionat omul politic, modul s`u de a g\ndi. A \n]eles perfect c`, \ntr-o logic` strict capitalist`, \n care o carte sau un film nu e dec\t o marf` ca oricare alta, literatura se transform` \n artizanat“. Nimic surprinz`tor totu[i pentru un intelectual \n r`sp`r, disident anticeau[ist din perioada „Tezelor din iulie“, dar [i \n raport cu ortodoxia anticomunist` a exilului parizian, neo-avangardist francofil cu vechi simpatii anarhiste, antiglobalist [i anti-NATO. Un intelectual pentru care „c`lc\iul vulnerabil al capitalismului este literatura, arta \n general“, iar retragerea statului din cultur` reprezint` un pericol. {i totu[i: articolele mali]ioase despre cacealmaua „terori[tilor“ din decembrie ’89 [i considera]iile ironice despre dogmatismul rug`ciunilor colective din Pia]a Universit`]ii trec prea u[or (naivitate?!) peste rolul celui ce a patronat mineriadele. ĂŽn sf\r[it. Ca s` \n]elegem resorturile acestor op]iuni trebuie s` citim volumul \n alt` cheie.

Sigur, textele reunite aici con]in reac]ii personale la temperatura unor evenimente locale sau globale.

Ele constituie \ns`, esen]ial, o „ego-grafie“ (confe-

Paul Cernat

28

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

L I T E R AT U R ~

Femei Margaret Atwood Ochi-de-pisic` Editura Leda-Corint, 2007

Romanul Cat’s Eye/Ochi-de-pisic` al scriitoarei canadiene Margaret Atwood, tip`rit ini]ial \n 1988, a ie[it [i pe pia]a româneasc`, de cur\nd, gra]ie traducerii excelente a profesorului clujean Virgil Stanciu [i ini]iativei l`udabile a Editurii Leda-Corint de a-l publica. Cartea marcheaz` debutul unei perioade noi de crea]ie \n existen]a artistic` a lui Atwood, perioada a[a-zic\nd „fundamental postmodern`“, \n interiorul c`reia autoarea \ncorporeaz`, pe palierele narative ale propriei fic]iuni, ideologiile culturale \n vog`, f`r` a le deveni \ns` neap`rat o sus]in`toare \nfocat`, ci mai cur\nd o comentatoare (critic`) lucid`. Textul a fost bine primit de public [i recenzen]i, bucur\ndu-se de dou` nominaliz`ri la premii prestigioase (Booker Prize [i Premiul Guvernatorului General). Faptul c` scriitoarea nu a primit p\n` la urm` nici unul dintre ele se datoreaz`, probabil, competi]iei acerbe [i nu tendin]ei juriilor de specialitate de a premia/recunoa[te/aprecia – cum spune, la un moment dat, protagonista din Ochide-pisic` – doar „b`rba]ii mor]i [i str`ini“.

Observa]ia ne introduce – destul de conving`tor, cred – \n atmosfera psihologic-cultural` a romanului. Pictori]a Elaine Risley e invitat`, pentru o expozi]ie retrospectiv` a artei sale, \n ora[ul copil`riei, Toronto. Momentul nu constituie, \n chip necesar, o cotitur` profesional`. Elaine [i-ar fi dorit ca un astfel de eveniment s` fi fost organizat la prestigioasa Galerie de Art` din Ontario, [i nu la sugestia unui grup privat (feminin) din Toronto. Succesul ei artistic, de[i vizibil, nu iese din anumite grile impuse de rigorile societ`]ii patriarhale. Elaine – con[tient` de restric]iile de gen – pare s` fi dezvoltat, prin urmare, o oarecare fo-

RECENZII bie fa]` de masculinitate, fobie ilustrat` fin, f`r` nici o ostenta]ie, de Margaret Atwood. Totu[i, sosirea \n Toronto (metropola unde [i-a petrecut copil`ria [i adolescen]a, de la v\rsta de 8 ani) \i induce protagonistei un alt tip de „retrospectiv`“ (pe l\ng` cea propriu-zis artistic`): una existen]ial`, mult mai complex` [i mai provocatoare dec\t cea dint\i. Aceast` revizuire a vie]ii ar putea transmite, ultimativ, ideea c` frustr`rile [i angoasele lui Elaine nu s\nt rezultatul unei societ`]i discriminatorii, din punct de vedere mentalist, ci al prizonieratului \n jocul fantomatic-mnemotehnic din trecutul personal.

Alternarea planurilor temporale \n roman ne mut` totodat`, „ideologic“ vorbind, de pe palierul feminist pe cel psihanalitic. Elaine nu a reu[it \nc` s`-[i dizolve, \n subcon[tient, trauma copil`riei din Toronto, c\nd prietenia cu un trio de fete (dominate de malefica lider` Cordelia) i-a adus suferin]e psihologice [i morale, cu imprevizibile consecin]e pe termen lung. Jocurile diabolice \n care a fost atras` atunci (cu machiavelice simul`ri de exercitare a puterii [i contexte parabolice, de crud` experimentare a procesului de realpolitik) i-au creat ezit`ri de rela]ionare cu alteritatea \n via]a adult`. Protagonista p`streaz`, \ntr-o geant` ro[ie, un „ochi-de-pisic`“ (o bil` viu colorat`!), de pe vremea c\nd obi[nuia „s` joace bile“ cu fratele ei. Elaine a v`zut mereu „ochiul“ ca pe un talisman, simbolul etern al unei lumi definitiv pierdute. C`l`toria la Toronto \i demonstreaz` \ns` c` misteriosul obiect nu este dec\t cicatricea alegoric`, desenat` \n ad\ncurile unui psihic r`nit. Ini]ierea eroinei are [i o dimensiune introspectiv`, identitar`. Ea \nva]` c` a fi femeie, \ntr-un spa]iu postindustrial, nu \nseamn` s` intri \n [ablonul procustian al revoltatei [i negativistei feministe de fin du siècle, ci a-]i asuma acea androgin`, total` „integritate artistic`“, de care vorbea Virginia Woolf, ori serenul, deta[atul „mediatrix“ descris de Simone de Beauvoir.

Un roman demn de toat` aten]ia, beneficiind [i de o interesant` introducere critic` a canadianistului ie[ean Florin Irimia. â–

45 lei traducere din limba englez` de Virgil Stanciu prefa]` de Florin Irimia

Codrin Liviu Cu]itaru

29

$FU WPS

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

L I T E R AT U R ~

nul dintre inventatorii genului, ale c`rui vorbe s\nt a[ezate de Doctorow drept motto al c`r]ii. În fond, genul ragtime – vezi [i titlul c`r]ii – red` mai bine dec\t orice altceva ritmul fr`m\nt`rilor sociale ale vremii, ascensiunile [i c`derile individuale, conflictele dintre negri [i albi (a se vedea incidentul \n care e implicat muzicianul de culoare Coalhouse Walker [i care va atinge o amploare – cu conota]ii etnice – neb`nuit`).

Ragtime mai e, pentru noi, [i un soi de cod de acces, de amprent` a epocii, un fel de air du temps, care contribuie la acea estetizare a percep]iei fa]` \n fa]` cu o epoc` deja apus`. Vocea narativ` – ambigu` – pare a fi aceea a B`iatului, provenit dintr-o familie de americani protestan]i din clasa de mijloc. Tat`l lui e un explorator amator care ajunge \mpreun` cu faimosul Robert Peary la Polul Nord. Mama e nevoit` s` se ocupe de afacerile familiei [i acesta e primul semn al unei emancip`ri ce va culmina cu divor]ul [i rec`s`torirea cu Tateh – un evreu care-[i izgone[te so]ia pentru infidelitate [i c`l`tore[te cu Feti]a sa, de o rar` frumuse]e, trec\nd prin diverse medii mizere, p\n` c\nd se \mbog`]e[te prin art` (face „c`r]i mi[c`toare“, un fel de desene animate din prima genera]ie, iar apoi se lanseaz` \n cinematografie).

Fratele mai mic al Mamei, viitor fabricant de bombe, nutre[te o pasiune disperat` pentru Evelyn Nesbit, o frumuse]e a acelor vremuri, c`s`torit` cu bogatul Harry K. Thaw – cel care, din gelozie, \i ucide amantul, pe celebrul arhitect Stanford White, [i ajunge la \nchisoare. Aici are ocazia s` asiste la una din faimoasele eliber`ri ale lui Frank Houdini, alt personaj de prim-plan, un magician de mare ambi]ie, pe c\t de \ndr`zne] \n evad`rile sale, pe at\t de dependent de b`tr\na lui mam`, a c`rei moarte \l \ndeamn` la spiritism [i ulterior la deconspirarea public` a acestei practici‌ Bun` parte din personaje (reale sau fictive) urmeaz` drumul emancip`rii, ca \ntreaga Americ`, de altfel, la data cu pricina. ĂŽnt\mpl`rile aiuritoare s\nt sus]inute de protagoni[ti de neuitat, precum [i de un misterios narator, c\teodat` ironic, alt`dat` patetic, \ntr-un roman care nu trebuie sub nici o form` ratat. â–

Muzica timpului E.L. Doctorow, Ragtime Editura Leda, 2007

31 lei traducere din limba englez` de Antoaneta Ralian prefa]` de Paul Cernat

Ap`rut \n 1975, Ragtime-ul lui E.L. Doctorow este nu numai o splendid` nara]iune, ci [i o carte de referin]` \ntr-o perspectiv` cultural` mai larg`: ea reconstituie, prin destinul c\torva familii americane, alese cvasidemonstrativ din r\ndul mai multor etnii, imaginea Americii de la \nceputul secolului al XX-lea [i p\n` \n preajma primului r`zboi mondial. O lume eterogen`, zguduit` de mari fr`m\nt`ri economice [i sociale, conflictele interrasiale amestec\ndu-se aici cu mi[c`rile anarhice [i de extrem` st\nga.

Ragtime – ap`rut acum [i \n române[te, \n traducerea extraordinar` a Antoanetei Ralian [i cu o prefa]` de Paul Cernat – a fost perceput cel pu]in \n dou` feluri distincte: drept un roman clasic, realist, de medii sociale, de simpatie pentru imigran]ii s`raci, defavoriza]i, dar [i ca un roman postmodern, ironic [i nostalgic, guvernat de trucaje narative abil disimulate. ĂŽn receptare conteaz` foarte mult momentul istoric, iar \n jurul anului 1975, „\n perioada marii depresii ce a \nso]it sf\r[itul r`zboiului din Vietnam“ (P. Cernat), autorul a putut fi judecat critic din unghi politic, acuzat de „dezangajare“ etc. Pentru noi, acum, primeaz` distan]a estetic` (nu angajarea sau recuperarea nostalgic` a unui aer de epoc`), abandonarea cu bun`-[tiin]` \n mrejele literaturii, cufundarea \n destinul personajelor, urm`rirea lor pas cu pas \n seria de aventuri. C`ci E.L. Doctorow se pricepe de minune s` creeze personaje-tip ale unei lumi, s` inventeze situa]ii [i coinciden]e ce determin`, \ntr-un final, \ntret`ierea destinelor protagoni[tilor. De altfel, cartea a [i fost ecranizat` (\n 1981) [i adaptat` ca musical (\n 1998). „Nu c\nta]i gr`bit aceast` pies`. Ragtime nu se c\nt` cu repeziciuneâ€Śâ€œ – spune Scott Joplin, u-

Adina Dini]oiu

30

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

L I T E R AT U R ~

Femeia, victim` [i c`l`u Joyce Carol Oates Femeia, victim` a speciei?

Povestiri cu mister [i suspans Editura Leda, 2007

Crim` f`r` pedeaps`, acesta ar putea fi motto-ul volumului de proz` scurt` ap`rut de cur\nd la Editura Leda ([i \n 2006 \n original) semnat de Joyce Carol Oates, prolifica scriitoare american` ale c`rei c`r]i (treizeci [i cinci de romane, opt miniromane, treizeci de volume de proz` scurt`, opt piese de teatru, nou` volume de poezii, unsprezece volume de eseuri [i critic` literar`, f`r` a mai pune la socoteal` crea]iile semnate cu cele dou` nom de plume pe care le are) au f`cut \nconjurul planetei din anii ’60 \ncoace. „Crim`“ pentru c` cele nou` povestiri con]in (cu excep]ia uneia) c\te un omor, de fiecare dat` comis de un personaj feminin (de aici [i sugestiva copert` – p`strat` [i \n edi]ia româneasc` – reprezent\nd un detaliu din tabloul lui Caravaggio, Iudita [i Holofern), [i „f`r` pedeaps`“ pentru c`, \n mod surprinz`tor, nici una din aceste femei nu sf\r[e[te dup` gratii, \n urma actului uciga[. Victimele s\nt, \n majoritatea lor, b`rba]i [i, tot \n majoritatea lor, am putea spune c` „\[i merit` soarta“ at\ta timp c\t fiecare se face vinovat de un p`cat capital: viol, abuz, adulter, chiar crim`. V\rsta uciga[elor, ca [i motiva]iile lor difer` de la o nuvel` la alta, dar toate au – sau cred c` au – un motiv \ntemeiat pentru a face ceea ce fac. ĂŽn „A[a s`-mi ajute Dumnezeu“, Lucre]ia \l omoar` pe Pitman \n legitim` ap`rare, dup` ce o terorizase psihic vreme ce c\]iva ani. ĂŽn „P`pu[a: Idil` din Mississippi“, o prostituat` \[i h`cuie[te clien]ii, p`str\nd drept souvenir diverse p`r]i ale anatomiei lor pentru a i le da tat`lui ei, care \i este totodat` [i pe[te. ĂŽn „Obsesia“, Randy Malven e ars de viu \n propriul pat [i „mami“ (nuvela e narat` prin prisma unuia dintre cei doi copii r`ma[i or-

RECENZII fani) este probabil cea care a dat foc rulotei (de[i nu s-a putut dovedi niciodat` acest lucru), \n timp ce Bud Beechum din „M` ier]i?“ a fost \mpu[cat de Elsie Kenelly, cea care \[i m`rturise[te crima doar pe patul de moarte, c`indu-se nu pentru omorul \n sine, ci pentru faptul de a-i fi ascuns acest lucru fiicei sale. ĂŽn „Îngerul M\niei“, Katrina, t\n`ra mam` r`mas` singur` cu un copil, dup` plecarea – intuim – adulter` a tat`lui, se r`zbun` pe so]ul ei Marsh, specul\nd dragostea pe care i-o poart` un psihopat gata s` fac` orice pentru a o vedea fericit`.

De departe cea mai bun` povestire ([i cea mai lung`) este „Dorin]a“, unde o urm`rim pe Katherine – ini]ial femeie serioas`, mama iubitoare a unei feti]e [i so]ia credincioas` a omului de afaceri Parker Culver – pierz\ndu-[i gradual min]ile ([i, odat` cu ele, identitatea) dup` Jean-Claude Ranier, un Adonis (se zvone[te, bisexual) pe care l-a cunoscut \ntr-o vacan]` petrecut` f`r` Parker, \ntr-un or`[el de pe coasta Atlanticului. C\nd s-au v`zut prima oar`, t\n`rul [chiop`ta, fapt ce a determinat-o pe naiva Katherine s` cread` c` b`rbatul e un „dansator r`nit, un fost dansator ca [i mine“. Eroarea ei e \ndrept`]it`, p\n` la urm`, dat fiind corpul perfect al lui Jean-Claude. Numai c`, \ndr`gostindu-se de el, femeia va continua cu alte [i alte erori, ce vor culmina prin uciderea cu s\nge rece a so]ului ei, la cererea insistent` a lui JeanClaude, pentru ca nimeni [i nimic s` nu mai poat` sta \n calea fericirii lor. „Dorin]a“ face oarecum not` discordant` cu restul prozelor din volum, dar nu sub aspectul valorii literare sau al temei (femeia-c`l`u), ci prin faptul c`, de data aceasta, Parker, b`rbatul [i totodat` victima femeii, este complet nevinovat.

Iar dac` tot am amintit de victime [i c`l`i, trebuie precizat c` toate personajele feminine ale lui Oates s\nt, pe r\nd, [i victime, [i c`l`i – sau, mai bine zis, ajung c`l`i tocmai pentru c` ini]ial au fost victime. ĂŽntr-un fel, e vorba de ni[te cazuri „fericite“, dat fiind c`, \n realitate, victimele r`m\n de cele mai multe ori victime, f`r` a mai avea posibilitatea unui schimb de roluri. â–

32 lei traducere din limba englez` de Cristina Cristea

Florin Irimia

31

$FU WPS

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

L I T E R AT U R ~

]iune termal` de munte – un soi de Mont-Oriol suficient de rural \nc\t s` \nce]o[eze dat`rile exacte.

El e un t\n`r \nst`rit care are o so]ie la Tokio, o cochet` pasiune pentru baletul european, plus hobby-ul traducerilor din francez`. Ea e o ghei[` a locului, cu „pieptul poate prea plin“ pentru o asemenea fi[` a postului [i cu o prezen]` ce iradiaz` o ciudat` senza]ie de z`d`rnicie. Pe de alt` parte, are dexterit`]i \ntr-ale muzicii [i dansurilor tradi]ionale japoneze, \i place s` povesteasc` despre romane [i ]ine un jurnal. ĂŽn rest, totul e de o minunat` ambiguitate. ĂŽnt\lnirile celor doi – petrecute \ntr-o prim`var`, \ntr-o iarn`, iar apoi „\n anotimpul plimb`rilor de toamn`“ – s\nt un poem \n care culori, peisaje, siluete fugitive, stranii r`sfr\ngeri \n oglinzi, interioare de o „singur`tate mohor\t`“, tulburi rela]ii colaterale [i narcotice schimburi de replici construiesc coconul \nc\lcit, dar m`t`sos al unei iubiri ]inute sub t`cere.

C\t` ambiguitate, at\ta melancolie [i tot at\ta farmec! â–

M`t`suri [i eresuri Yasunari Kawabata, }ara z`pezilor Colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Editura Humanitas, 2007

15 lei traducere din limba japonez` de Stanca Cionca edi]ie rev`zut`

Yasunari Kawabata se poart` ca un maestru de ceremonii cu gust pentru jocul iluziilor [i pentru volupt`]ile lene[e. E un Maupassant \n variant` nipon`, care plaseaz` erosul \ntr-un spa]iu al senzualit`]ii subtile [i delicate. ĂŽn jurul personajelor sale plute[te o „tulburare molatic` [i ame]itoare“, iar lumea pe care ele o ]es imprim` eresului aerul unei pl`smuiri melancolice. S\nt lucruri pe care le-a]i putut gusta din plin \n Frumoasele adormite, dar ele apar, iat`, [i \n }ara z`pezilor, miniromanul lui Kawabata publicat cu mai bine de 25 de ani \nainte, \n 1935.

Povestea de aici este cea a lui Shimamura (el) [i Komako (ea) [i a celor trei \nt\lniri ale lor \ntr-o sta-

La cap`tul visului Hubert Selby Jr. Recviem pentru un vis Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2007

25 lei traducere din limba englez` [i note de Andra Matzal

Dac` a]i v`zut ecranizarea lui Darren Aronofsky [i v` imagina]i c` [ti]i ce-i cu acest roman, v` asigur c` nu [ti]i \nc` nimic. Recviem pentru un vis e un caz tipic \n care cartea bate filmul: o carte de o duritate aproape insuportabil`, ce-]i taie respira]ia [i-]i cere pauze de lectur` ca s`-]i revii, o carte excep]ional scris`, ce te introduce \n pielea fiec`rui personaj \n parte [i te face s` vezi, prin pupilele lui dilatate de droguri [i de spaim`, cum via]a \i scap` de sub control.

Tr`ind \n Queens, adev`rat infern al Americii contemporane, Harry [i prietenii s`i se drogheaz` cu heroin`, mai \nt\i de amuzament, ca s` fac` petrecerile mai palpitante [i sexul mai intens, iar apoi devin dealeri, sper\nd s` c\[tige bani [i s` plece din cartierul lor de co[mar. Sara, mama lui Harry, cas-

Claudiu Constantinescu

nic`, v`duv`, m`n\nc` o cutie de bomboane zilnic [i e dependent` de televizor, vis\nd c` va ap`rea ea \ns`[i \ntr-o emisiune-concurs. C\nd prime[te, uimit`, o scrisoare prin care e invitat` la emisiune, \[i propune s` sl`beasc` pentru a putea purta rochia ro[ie de la bar-mitzvah-ul lui Harry, iar cur\nd schimb` dependen]a de ciocolat` cu cea de pastile de sl`bit.

Lucrurile alunec` \ncet, dar sigur spre dezastru, c`ci personajele se las` \n voia drogului preferat, continu\nd s`-[i spun`, chiar [i pe marginea pr`pastiei, c` pot renun]a \n orice moment. Renun]area se dovede[te \ns` o iluzie, iar ie[irea din infern, imposibil`: tinerii ajung junkies care folosesc apa din toaletele publice ca s`-[i dilueze doza, pe Sara pastilele duc\nd-o la schizofrenie paranoid` [i, \n final, la spitalul de nebuni.

Recviem pentru un vis este o lectur` recomandabil` rafina]ilor care [tiu s` savureze un discurs narativ lucrat magistral, \ns` perfect accesibil` oricui, prin povestea palpitant` [i bine \nchegat`. O carte, p\n` la urm`, la fel de dur` [i de crud` ca via]a \ns`[i. â– Lumini]a Corneanu

32

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

ESEU

Pere]ii au urechi George Banu Scena supravegheat`.

De la Shakespeare la Genet Editura Unitext & Polirom, 2007

Eseurile lui George Banu nu s\nt niciodat` o sum` a impresiilor despre spectacolele v`zute, despre personalit`]ile scenei, despre dramaturgie sau despre teoriile teatrale; g\ndurile lui vin din zona situat` la r`scrucea unde cunoa[terea scenei, experien]a teatral` se conjug` cu experien]a omului, a[a cum el \nsu[i m`rturise[te: „pl`cerea resim]it` atunci c\nd destinelor [i situa]iilor teatrale li se adaug` o tr`ire personal`, propriul meu trecut“.

Multele spectacole v`zute se or\nduiesc \n func]ie de memoria emo]ional` a unui critic [i teoretician cu o valoare recunscut` de creatori [i spectatori deopotriv`, un intelectual care a traversat secolul nu doar merg\nd la teatru, ci [i venind de la teatru pe str`zile spectacolului neregizat al vie]ii. Scena supravgeheat` nu face excep]ie: scena e supravegheat` de spectator – fie el critic de profesie sau nu –, dar teatrul descrie cauzele [i efectele supravegherii ca exerci]iu al puterii politice, ale multiplelor strategii individuale \n efortul de cunoa[tere a adev`rului de dincolo de aparen]e. {i aici se poate formula una din \ntreb`rile tragice din epoca deconspir`rii dosarelor: ce fel de adev`r afl` cel care declan[eaz` supravegherea [i ce fel de adev`r afl`m prin documentele puse la dispozi]ie de fo[tii supraveghetori? Experien]a teatrului poate sugera argumente mai subtile dec\t experien]a direct`, cea a cet`]eanului sau a gazetarului, iar \n acest domeniu ra]ionamentele criticului de teatru conving prin limpezimea [i subtilitatea argumentelor.

Inventarul supravegherii propus \n carte este

RECENZII doar aparent o simpl` opera]ie de clasificare: prin el sesiz`m fragilitatea limitelor, c\t de aproape este cel care vrea s` [tie de cel care vrea s` st`p\neasc`, cum se transform` curiozitatea \n ne\ncredere, cum benigna supraveghere de proximitate poate deveni ne\ncredere comunitar`, c\t de u[or \i este puterii politice totalitare s` se foloseasc` de meandrele naturii umane pentru a-[i atinge scopul final: mutilarea individului, anihilarea individualului. Teatrul are resurse pentru a scoate la lumin` aceste mecanisme obscure; din situa]ia sa privilegiat`, intr\nd \n rela]ie cu viziunea celui care a supravegheat na[terea [i exprimarea ideilor spectacolului (regizorul), spectatorul realizeaz` importan]a supravegherii \n lumea lui. În timpul dictaturii comuniste, \n România, aproape c` nu era spectacol unde s` nu fie sugerat` omniprezen]a Securit`]ii, a b`ie]ilor cu ochi alba[tri, a pere]ilor care au urechi. Figura]ia cu impermeabile [i ochelari negri circul\nd \ntre culise [i avanscen`, f`r` s` scoat` un cuv\nt, era v`zut` imediat din sal`, iar semnifica]ia acestor prezen]e se percepea imediat.

Urmeaz` cealalt` parte a drumului, cea dificil`, descris` [i decriptat` de George Banu: prin conven]iile sale specifice, teatrul \i permite spectatorului care nu se idealizeaz` s` afle, odat` cu adev`rul despre ceilal]i, [i adev`ruri despre sine, despre omniprezen]a vinov`]iei, despre manipularea prin supraveghere. De la piesele lui Shakespeare [i Racine, de la comediile lui Molière [i Marivaux, de la parabolele lui Genet, ale lui Garcia Lorca sau Peter Weiss, textele [i spectacolele analizate de G. Banu din unghiul de vedere al supravegherii se arat` a fi un material extrem de elocvent. Pe m`sur` ce mijloacele folosite pentru a supraveghea devin mai subtile [i mai rafinate, spore[te [i ne\ncrederea, scade coeziunea social`.

Devotat teatrului, devenit substan]a vie]ii lui, implicat nu doar prin curiozitate intelectual`, ci [i prin experien]a tinere]ii române[ti \n evolu]iile politice ale lumii, George Banu [tie c` lumea \ntreag` e o scen`, eseul lui urm`rind modalit`]ile prin care scena cuprinde bog`]ia [i sensurile lumii. â–

19,50 lei traducere din limba francez` de Delia Voicu

Magdalena Boiangiu

33

$FU WPS

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

PUBLICISTIC~

sibile pentru c` Victor Iulian Tuc` se bazeaz` pe o bun` cunoa[tere a tratatelor, documentelor [i politicilor europene: are studii de Drept [i Filozofie, a f`cut stagii la institu]iile de la Bruxelles, un masterat \n studii europene la Leuven [i un stagiu \n Danemarca. De altfel, Danemarca se bucur` de o aten]ie special`: \i este consacrat primul capitol al c`r]ii, cu c\teva excelente articole (Despre egalitate \n Danemarca; Sistemul bun`st`rii; C`s`torie \n stil danez; ĂŽngerii nordici) care prezint` o societate pu]in cunoscut` (din p`cate) la noi.

Victor Iulian Tuc` este un european convins [i nu ezit`, uneori, s` treac` pragul unui „militantism“ pasionat, \n favoarea proiectului european.

Pe de alt` parte, spiritul critic t`ios se dezl`n]uie exact atunci c\nd proiectul european se blocheaz` \n h`]i[urile birocratice [i \n baletul negocierilor care vor s` \mpace pe toat` lumea, dar nu \mpac` tocmai „ideea european`“. Istoria unui e[ec: Constitu]ia european` este, de exemplu, o asemenea analiz` critic`. Dar rela]ia dintre pasiunea pentru ideea european` [i sim]ul critic se observ` cel mai bine \n articolele care discut` parcursul românesc spre Uniunea European`. Indiferent c` este vorba despre reformele economice ori despre situa]ia din justi]ie, despre corup]ie sau fosta Securitate, autorul pune \ntotdeauna accentele corect [i demonstreaz` cu argumente solide c` drumul nostru spre UE a fost at\t de greoi din cauza modului \n care politicienii români doar mimeaz` standardele europene – pe care, adesea, nu le \n]eleg [i nu au de g\nd s` le respecte. O excelent` „replic`“ la peisajul mediocru al politicii române[ti o reprezint` interviurile cu c\]iva importan]i parlamentari europeni (Arie M. Oostlander, Emma Nicholson, Jo Leinen, Chris Davies, Graham Watson [i al]ii), care prezint` fa]a României a[a cum se vede dinspre Bruxelles.

Cartea lui Victor Iulian Tuc` este interesant` pentru to]i cei care vor s` \n]eleag` de ce drumul nostru spre UE a fost a[a cum a fost [i ce \nseamn`, de fapt, proiectul european. Autorul scrie bine [i limpede, f`r` „semitonuri“ stilistice, cu pasiune [i pl`cere. Nu s\nt pe pia]a noastr` prea multe c`r]i de publicistic` at\t de consistente [i de conving`toare. â–

O carte conving`toare Victor Iulian Tuc` Apusul Occidentului nu a venit (\nc`) Editura Eikon, 2007

20 lei

De[i \n presa româneasc` s-a scris enorm despre aderarea la Uniunea European`, vocile competente, lucide, critice, care s` se poat` exprima despre subiectele substan]iale ale ader`rii n-au fost prea multe. Victor Iulian Tuc` este o asemenea voce. ĂŽn peisajul nostru publicistic at\t de zgomotos, dominat de „editoriali[tii neamului“ care se pronun]` f`r` prea multe dileme despre orice, un jurnalist aplicat, consecvent [i – mai ales – competent \n problemele europene risc` s` par` un „marginal“. Tocmai de aceea e foarte bine c` Victor Iulian Tuc` [i-a adunat articolele din Dilema veche, Cotidianul [i transmisiunile de la Deutsche Welle \ntr-un volum consistent [i interesant, un „jurnal de bord“ din anii premerg`tori ader`rii României la Uniunea European`.

Cartea con]ine trei tipuri de texte: analize ale unor teme europene (federalismul, Constitu]ia, alegerile, „modelul danez“ etc.), comentarii scurte ale poticnirilor române[ti pe drumul ader`rii [i interviuri cu importan]i politicieni români [i europeni. Autorul dovede[te virtu]i egale \n toate cele trei ipostaze: analizeaz` nuan]at [i argumentat, comenteaz` percutant „odiseea“ ader`rii [i \ntreab` ce [i cum trebuie. Toate acestea s\nt po-

Mircea Vasilescu Š Lucian Muntean

34

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

ISTORIE

Identit`]i multiple Patrick J. Geary, Mitul na]iunilor.

Originile medievale ale Europei Editura Cetatea de Scaun, 2007

Patrick J. Geary este unul dintre cei mai importan]i medievi[ti americani. Profesor la Universitatea din Los Angeles (UCLA), cu doctoratul ob]inut la Yale, el este autorul mai multor lucr`ri de referin]` despre Europa la \nceputurile Evului Mediu. Editura t\rgovi[tean` Cetatea de Scaun ne propune acum o carte de mai mici dimensiuni, g\ndit` nu pentru cercul restr\ns al speciali[tilor, ci ca o sintez` accesibil` publicului larg, despre o tem` sensibil` – felul cum Antichitatea t\rzie [i Evul Mediu timpuriu au fost considerate cruciale pentru geneza popoarelor europene.

Demersul lui Patrick J. Geary este structurat pe dou` registre. Mai \nt\i, el eviden]iaz` folosirea miturilor etnogenetice \n Europa modern` [i contemporan`. Concluzia sa este aspr`, at\t la nivelul validit`]ii logice („Congruen]a dintre ÂŤpopoareleÂť medievale timpurii [i cele contemporane este un mit. Argumentele lingvistice [i istorice se pr`bu[esc imediat \n cazul problemelor contemporane“), c\t [i la nivelul implica]iilor practice, unde obsesiile referitoare la drepturile istorice ale popoarelor au condus la „ororile secolului XX“ (r`zboaie, Holocaust, purificare etnic` etc.). ĂŽn continuare, autorul abordeaz` realit`]ile istorice din secolele III-VIII, c\nd efectele combinate ale marilor migra]ii [i ale pr`bu[irii Imperiului Roman au bulversat harta politic` [i etnic` a Europei. Pornind de la conceptul identit`]ilor multiple [i de la felul cum erau definite popoarele \n Antichitate, el eviden]iaz` rela]iile complexe dintre „noi“ [i „ceilal]i“, dintre „romani“ [i „barbari“, dintre solidarit`]ile etno-lingvistice, sociale [i regionale. ĂŽntr-un stil accesibil, pasajele expozitiv-informative alter-

RECENZII neaz` cu abord`rile analitice.

Nu este posibil s` relief`m aici multele observa]ii interesante ale autorului. Vom remarca \ns` efortul s`u de a trata echilibrat ansamblul lumii europene, incluz\nd procese istorice din diverse p`r]i ale continentului, din stepele nordpontice p\n` \n Britania. De[i permanent preocupat de circumstan]ele istorice concrete – pe care, evident, le cunoa[te \ntr-un mod mult mai detaliat dec\t las` s` se vad` \n expunerea lor sintetic` –, Patrick J. Geary este totodat` extrem de clar [i tran[ant \n formul`ri. Iat` un exemplu: „fie durabile, fie efemere, realit`]ile sociale din spatele acestor nume etnice au suferit transform`ri rapide [i radicale \n fiecare caz. Orice ar fi fost un got \n regatul din secolul al III-lea al lui Cniva, realitatea unui got din Spania secolului al VI-lea era foarte diferit`, \n limb`, religie, organizare social` [i politic`, [i chiar \n privin]a str`mo[ilor“. ĂŽn lumea roman`, ca [i \n afara acesteia, „apartenen]a, scopurile [i identitatea au fost mereu deschise la negociere, disput` [i transformare“, mult mai stabile fiind numele, ini]ial etichete puse din exterior, apoi \nsu[ite pentru a exprima sintetic interese [i programe politice variabile.

Demonstra]ia autorului, extrem de conving`toare, se \ncheie cu un excurs \n istoria zulu[ilor din Africa de Sud, prilej pentru a ar`ta felul cum un etnograf modern, A.T. Bryant, a recreat istoria acestui popor pornind de la concepte [i paradigme inspirate din tradi]ia cre[tin` [i europen`, ca [i felul cum istoricii mai noi au deconstruit aceast` imagine [i au folosit variate izvoare pentru a propune o istorie foarte deosebit` ca desf`[urare, at\t prin absen]a unei migra]ii \n mas` \n momentul form`rii statului, c\t [i prin ac]iunea politic` diferit` a regelui fondator Shaka [i prin eviden]ierea rolului comer]ului cu filde[ ca factor aduc`tor de resurse ce au servit pentru consolidarea puterii regale. ĂŽn concluzie, o lectur` incitant` [i edificatoare, care ne face s` regret`m difuzarea precar` a acestei c`r]i, greu de g`sit \n libr`rii.

15 lei traducere, studiu introductiv [i note explicative de Alexandru Madgearu

â– Bogdan Murgescu

35

$FU WPS

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

POLITOLOGIE

crizelor din Balcani [i \n integrarea \n NATO a fostelor ]`ri comuniste a f`cut s` se vorbeasc` despre SUA ca putere european`. Titlul articolului lui Richard Holbrooke, America, a European Power, ap`rut \n 1995 \n revista Foreign Affairs, adaptat [i folosit [i de Durandin ca titlu pentru cartea sa, p`rea cum nu se poate mai nimerit. Prezen]a american` \n Europa era vizibil` [i benefic`, oferind solu]ii unor probleme \n fa]a c`rora europenii se dovediser` a fi insuficient preg`ti]i.

Cum se explic`, atunci, r`cirea rela]iilor transatlantice? ĂŽn primul r\nd, e vorba despre dispari]ia inamicului comun, a URSS, fapt ce a f`cut ca Europa s` se simt` mai pu]in amenin]at` [i, implicit, mai pu]in dependent` de umbrela de securitate american`. ĂŽn al doilea r\nd, na[terea [i evolu]ia UE i-a f`cut pe mul]i s` vad` coagularea unei identit`]i europene construit` \n opozi]ie fa]` de America. Nu \n cele din urm`, politica extern` american` de dup` 11 septembrie 2001 a st\rnit reac]ii adverse \n Europa, reac]ii care au plasat adesea ]`rile europene pe pozi]ii diferite, a[a cum s-a \nt\mplat \n cazul r`zboiului din Irak.

Unul din elementele de noutate aduse de Catherine Durandin este includerea ]`rilor „noii Europe“ \n analiza rela]iilor Europa-America. Bun` cunosc`toare a realit`]ilor din aceast` parte a lumii, Durandin vede Europa Central` [i de Est ca pe un element important al ecua]iei transatlantice actuale. De[i dornice s` beneficieze c\t mai mult de avantajele oferite de parteneriatul cu SUA, ]`rile „noii Europe“ nu trebuie privite cu ostilitate sau team`, ca poten]iali cai troieni ai Americii \n Uniunea European`.

Cartea este scris` \n stilul tran[ant, adesea critic, folosit [i \n lucr`rile anterioare. Se simte adierea antiamericanismului Ă la française, dar s`ge]i critice s\nt \ndreptate [i c`tre Europa, a c`rei incapacitate de a-[i gestiona singur` problemele a f`cut necesar` prezen]a american` pe continent. Autoarea pledeaz` pentru o reconciliere politic` necesar` ambelor p`r]i, av\nd \n NATO alian]a militar` transatlantic`, iar \n rela]iile comerciale [i culturale, principale repere [i puncte de sprijin. â–

Americanii [i Europa Catherine Durandin Statele Unite, mare putere european` Colec]ia „Cartier istoric“ Editura Cartier, 2007

32,99 lei traducere din limba francez` de Gabriela {iclovan

Cititorii români o cunosc pe Catherine Durandin mai ales din postura de istoric preocupat de traiectoria României postcomuniste. Autoare a unei interesante [i mult dezb`tute istorii postrevolu]ionare a ]`rii noastre, Durandin \[i deplaseaz` centrul intereselor intelectuale c`tre rela]ia dintre Statele Unite [i Europa, \n perioada post-r`zboi rece.

Rezultatul este o evaluare a rela]iilor transatlantice recente, a c`rei miz` e \n]elegerea importan]ei prezen]ei Statelor Unite \n Europa de ast`zi.

Tema nu este nou`. Evolu]iile post-11 septembrie 2001 [i r`zboaiele din Afghanistan [i Iraq au f`cut s` se vorbeasc` mult – at\t \n mediile politice oficiale, c\t [i \n cele academice [i \n mass-media – despre rolul SUA \n Europa [i \n lume, ca [i despre o nou` etap` \n rela]iile transatlantice. Durandin merge \napoi pe firul evenimentelor pentru a dovedi c` nu 9/11 este momentul distan]`rii Americii de Europa. Amintind c` rela]iile transatlantice au avut mereu sui[uri [i cobor\[uri, autoarea consider` c` momentul c`derii Cortinei de Fier este cel care a dat semnalul recentelor schimb`ri.

De aceea, prima parte a lucr`rii analizeaz` atitudinile politicienilor europeni [i americani fa]` de Vechiul Continent, la sf\r[itul anilor ’80 [i \nceputul anilor ’90. Helmuth Kohl, François Mitterrand, Ronald Reagan, George Bush senior [i, nu \n ultimul r\nd, Mihail Gorbaciov se perind` \n paginile c`r]ii ca principali actori ai unei piese a c`rei miz` este stabilirea viitorului Europei. Între proiectul Casei Comune Europene, ce imagina o Europ` deschis` colabor`rii cu URSS, [i cel al unei Europe atlantiste, orientat` c`tre SUA, cel din urm` a avut un clar c\[tig de cauz`, odat` cu dispari]ia Uniunii Sovietice.

Primii ani post-r`zboi rece au confirmat tendin]a, iar implicarea Statelor Unite \n solu]ionarea

Bogdan Barbu

36

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

PSIHOLOGIE

Brainstorming la umbra unei [epci verzi Edward de Bono G\ndirea lateral`; {ase p`l`rii g\nditoare Editura Curtea Veche, 2006, 2007

V-a]i s`turat de blocajele din trafic [i de orele a[teptate \n ma[ina care st` pe loc la intersec]ie?

Psihologii au g`sit rezolvarea. Totul e s` [ti]i cum s` ataca]i problema, c`ci nu agentul de circula]ie controleaz` de fapt intersec]ia, ci „traficul \l dirijeaz` pe poli]ist, din moment ce comportamentul lui depinde de ambuteiajele create \n anumite locuri“, observ` psihologul britanico-maltez Edward de Bono \n G\ndirea lateral`. Mai mult, poli]istul este cel ce perturb` traficul, din cauza reac]iilor sale imprevizibile sau pentru c` nu e ajutat de colegi s` acopere toate col]urile intersec]iei. Poate s` par` o joac` de copii, dar De Bono a transformat aceast` g\ndire „pe dos“ (apa urc`, nu coboar`; ma[ina m` conduce, nu eu o conduc etc.) \ntr-o metod` c\t se poate de respectabil`, aceea a „g\ndirii laterale“.

A \ndrepta cursul g\ndirii \n direc]ia opus` („metoda invers`“) reprezint` doar una dintre piesele „g\ndirii laterale“. Analogia, contestarea presupozi]iilor, \ntreb`rile copil`re[ti („de ce“-uri care-i irit` de obicei pe p`rin]i), suspendarea judec`]ii sau schimbarea continu` a perspectivei \ntregesc tabloul g\ndirii laterale, cea care ne elibereaz` de logica secven]ial` [i de c`ile b`t`torite \n abordarea diverselor probleme. Aten]ie, \ns`! G\ndirea analitic` [i critic` („vertical`“, potrivit lui De Bono) nu e aruncat` peste bord, ci doar completat` de noua abordare, creativ` [i deschis` spre orice idee. „Exist` momente c\nd e necesar s` gre[im ca s` avem dreptate la final“, \nt`re[te autorul G\ndirii laterale, subliniind limitele logicii silogistice din cultura occidental`. F`r` aceste provoc`ri mentale, cu greu ne-am putea \nchipui reclamele imaginative

RECENZII sau solu]iile inedite de design, n`scute \n binecunoscutele [edin]e de brainstorming.

De peste 40 de ani, Edward de Bono, format \n psihologie [i medicin` la Cambridge [i Oxford, \i \nva]` pe angaja]ii de la IBM [i Ford ori pe elevii din China [i SUA cum s` abordeze o problem` din toate perspectivele posibile, cum s`-[i poten]eze creativitatea [i cum s` disting` \ntre emo]ii [i fapte. La \nceputul volumului {ase p`l`rii g\nditoare, De Bono proclam` sus [i tare c` metoda sa de „g\ndire rapid`“ este „cea mai important` schimbare petrecut` \n g\ndirea uman` din ultimele 23 de secole“. Dac` vom ridica din spr\ncene la aceast` laud` de sine, adep]ii psihologului maltez vor spune c` n-am prins „[pilul“ c`r]ii. A[a c` mai bine s` vedem care e re]eta g\ndirii rapide [i eficiente.

Totul pleac` de la cele [ase p`l`rii g\nditoare, care stau pentru tot at\tea stiluri de comunicare. „S` \ncerc`m s` facem un singur lucru o dat`“, ne \ndeamn` De Bono, \n speran]a c` vom reu[i s` delimit`m emo]iile de fapte, g\ndirea inovativ` de cea critic`. O discu]ie (o [edin]`) \ncepe \ndeob[te cu p`l`ria alb`: se prezint` informa]iile neutre, cifrele [i faptele. Iar dac` cineva dore[te s`-[i exprime o \ndoial` sau o sup`rare, va trebui s` anun]e c`-[i pune p`l`ria ro[ie, care-i permite s` dea curs tr`irilor f`r` a fi obligat s` le justifice. Mai departe, dac` altcineva vrea s` aduc` un contraargument ra]ional, va schimba din nou p`l`ria, a[ez\ndu-[i pe cap, la nivel simbolic, o [apc` neagr` (semn al g\ndirii critice, al pruden]ei). Este momentul \n care „se subliniaz` nepotrivirile cu resursele, politica, strategia, etica, valorile noastre“, arat` De Bono. ĂŽn fine, se poate apela la fel de bine la p`l`ria galben` (se caut` avantajele unei idei), la cea albastr` (a strategiei generale care regleaz` discu]ia) [i, poate cel mai important, la p`l`ria verde, a creativit`]ii [i a g\ndirii laterale. Miza celor [ase p`l`rii nu este, p\n` la urm`, s` anihileze argumentul logic, ci s` genereze idei ne[ablonarde, un dialog bine orientat [i delimitat dup` registre clare. Iar dac` furtuna de idei de sub [apca verde va aduce la suprafa]` chiar [i concep]ii eronate, ele trebuie, pentru moment, acceptate. {i asta, pentru c` obiectivul g\ndirii laterale nu e corectitudinea, ci eficien]a [i creativitatea. â–

24 lei traducere din limba englez` de Sabina Dorneanu

20 lei traducere din limba englez` de Adriana Ciorbaru edi]ia a II-a

Victor Popescu

37

$FU WPS

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

FILOZOFIE

de c`tre Noica \n spiritul dialecticii devenirii \ntru fiin]` conduce spre o \n]elegere a conceptului noician de lume dintr-o perspectiv` frapant`: acum nu con[tiin]a prelucreaz` datele lumii, ci ele chiar devin lume. Iar pentru Laura Pamfil, demersul ]ine chiar de o apartenen]` nedezv`luit` a lui Noica la principiile fenomenologiei [i la o aderare deschis` a lui la interpretarea heideggerian` a problemei kantiene a metafizicii. Dar de aici nu avem o apropiere fa]` de filozoful german, ci o \nseriere a sa \n lista g\nditorilor orbi]i de \n]elegerea fiin]ei doar ca sublim, \nseriere enun]at` de Noica [i folosit` ca sprijin de exegeta lui pentru a-[i demonstra teza de la pagina 160: dac` nu sensul fiin]ei este important, ci descoperirea fiin]ei ca sens, atunci modelul noician devine inteligibil, ontologia se poate sprijini solid pe func]ionarea celor trei niveluri enun]ate, iar oricare din dezechilibrele modelului devine fecund cultural. De aici, o etic` a retrospectivei (c\nd aventura fiului risipitor ilustreaz` pa[ii dialecticii fiin]ei ca sens, iar regula moral` provine din fapt`), dar [i o inaderen]` funciar` a lui Noica la orice sistem totalitar (incompatibil cu ontologiile dezechilibrului – argument care trebuie neap`rat re]inut \n discu]ia asupra raportului filozofului cu cele dou` ideologii totalitare c`rora le-a fost contemporan). Închiz\nd cartea, m` \ntreb: o asemenea centrare a ontologiei lui Noica pe descoperirea fiin]ei ca sens [i a subiectului care constituie lumea a dizolvat complet transcendentalismul kantian \ntr-o metafizic` posibil`? Dac` ar fi a[a, atunci strania afirma]ie a lui Noica, dat` \n tratatul de ontologie ca rezultat al exegezei argumentului ontologic, afirma]ie conform c`reia con[tiin]a devenirii \ntru fiin]` este devenire \ntru fiin]`, ar fi definitiv acceptabil`. Altminteri, exegeza triunghiului ontologic de mai sus este o elegant` [i avizat` poart` de intrare spre o interpretare decisiv` a atitudinii lui Noica fa]` de argumentul ontologic, iar o asemenea sarcin` devine vizibil` gra]ie excelentei ocazii oferite de argumentele Laurei Pamfil.

Cum \ncepe ontologia lui Noica Laura Pamfil Noica necunoscut Editura Biblioteca Apostrof & Casa C`r]ii de {tiin]`, 2007

9 lei

M-a surprins prin profunzimea ei o afirma]ie a Laurei Pamfil din exegeza pe care i-a dedicat-o, recent, lui Constantin Noica: \n opinia autoarei, originarul lumii noiciene nu este un haos al indetermin`rii nediferen]iate „de universal` letargie“ a fiin]ei, ci unul de prea mult` diferen]iere, \n care individualul, generalul [i determina]ia nu au g`sit \nc` loc [i sens. O asemenea \n]elegere orienteaz` \ntreaga carte \n spiritul unei lecturi a operei lui Noica dintr-un punct privilegiat: raportarea, rar` \n peisajul exegezei, a ceea ce a \nsemnat Noica (de la opera lui la asum`rile sau retragerile sale publice, de la pedagogia lui la cvasiabsen]a unei etici) la un nucleu dur al tuturor acestora, care poate fi reg`sit \n ontologia sa, pentru c` aceast` ontologie depinde strict de dialogul pe care Noica a [tiut s` \l poarte cu Platon, cu Kant, cu Hegel [i cu Heidegger. Invers, \n]elegerea acestor dialoguri [i unicitatea op]iunii noiciene ne-ar conduce la \n]elegerea tuturor celorlalte circumstan]e.

De aceea, afirma]ia care m-a suprins d`, cred, cheia lecturii c`r]ii Laurei Pamfil. ĂŽntr-adev`r, a porni de la exactitatea lumii date pentru a ajunge la adev`rul care \i dezminte exactitatea st` \n centrul Devenirii \ntru fiin]`.

Limpezimea c`r]ii Laurei Pamfil const` \n a [ti s` raporteze acest centru, mai \nt\i, la Hegel: dac` ie[irea din tautologie este modelul dialecticii autorului {tiin]ei logicii, pentru Noica, mai mult, \n]elegerea principiului dialecticii hegeliene drept tem` de reg`sit a ei face posibil` func]ionarea permanent` a ontologiei pe cele trei niveluri noiciene cunoscute: individualul, generalul [i determina]ia. Apoi, reformularea categoriilor kantiene

â– Alexander Baumgarten

38

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

M E N TA L I T~} I

Despre celebr`rile na]ionale Andi Mihalache M`nu[i albe, m`nu[i negre.

Cultul eroilor \n vremea Dinastiei Hohenzollern Colec]ia „Magister“, Editura Limes, 2007

ĂŽn anul 1984, sub coordonarea istoricului francez Pierre Nora, \ncepea publicarea celebrelor volume Les Lieux de la MĂŠmoire. Nora [i colaboratorii s`i inventariau [i analizau „locurile memoriei“, \n]elese ca locuri simbolice de cristalizare a unui \ntreg patrimoniu, \n care se ancoreaz` memoria colectiv` francez`. El afirma c` se celebreaz` mai degrab` na]iunea, rareori fiind studiate felurile \n care aceasta a fost celebrat` de-a lungul istoriei.

Asemenea aspecte, pu]in frecventate \n istoriografia româneasc`, s\nt abordate acum de t\n`rul istoric ie[ean Andi Mihalache, \n aceast` carte \n care analizeaz` celebr`rile na]ionale. Volumul este intitulat, sugestiv [i inspirat, M`nu[i albe, m`nu[i negre, potrivit unui simbolism al culorilor \n care m`nu[ile albe erau asociate celebr`rilor aniversare, recuperatorii, onomastice, m`nu[ile negre fiind adecvate contextelor funerare.

Din multiplele fa]ete ale ritualului politic, autorul se opre[te doar asupra posibilit`]ilor lui comemorative [i a poten]ialului s`u recuperator.

Mai precis, dore[te s` surprind` modalit`]ile prin care cultul eroilor a sprijinit discursul comemorativ românesc \ntre sf\r[itul secolului al XIX-lea [i prima jum`tate a secolului al XX-lea.

Lucrarea articuleaz` un num`r de studii, organizate cronologic [i tematic: Moartea, Comemorarea, Jubileul, Statuia, Relicva, Eroul colectiv, Omul [i locul. Dup` o introducere \n care prezint` cele mai noi teorii ale ritualului, autorul se ocup` de urm`toarele teme: Ritualuri [i retoric` funerar` la moartea lui Al. I. Cuza \n anul 1873; Cultul lui {tefan cel Mare [i imaginea lui \n istorio-

RECENZII grafia româneasc` de la \nceputurile secolului al XX-lea (comemor`rile cu ocazia \mplinirii a patru secole de la moartea acestuia, \n 1904); Iconografia regalit`]ii române, a lui Carol I, \n medalii [i monede comemorative; Inaugurarea la Ia[i, \n anul 1912, a grupului statuar dedicat lui Al. I. Cuza; Cultul craniului lui Mihai Viteazul (\ntre anii 1864 [i 1920) [i ceremoniile a[ez`rii lui la M`n`stirea Dealu; Cultul eroilor români c`zu]i \n r`zboiul din 1916-1919.

Dup` cum se [tie, cultul eroilor este str\ns legat de ideea de Patrie, de Na]iune, exalteaz` sentimentul patriotic, ofer` modele exemplare, repere identitare, fiind un factor de coeziune ce asigur` adeziunea la idealurile comune. Utilizarea ceremoniilor care pun \n scen` aceste valori, ritualurile oficiale \n vederea consolid`rii identit`]ii colective, a omogenit`]ii sociale [i na]ionale reprezint` un loc comun al tuturor statelor na]ionale moderne.

Un \ntreg arsenal este chemat s` celebreze virtu]ile [i victoriile na]iei, faptele marilor oameni politici [i militari, sacrificiul eroilor pe c\mpurile de lupt` (monumente, literatura [i arta, presa, drapele, medalii etc.). Un loc important este de]inut aici de monumente. Acestea s\nt locuri simbolice prin excelen]`, locuri ale memoriei colective, cu rol de repere ale identit`]ii na]ionale. Din bronz sau din piatr`, ele se constituie \ntr-un complex de reprezent`ri destinate edific`rii, educ`rii [i sensibiliz`rii: statui sau busturi ale eroilor neamului [i ale oamenilor politici, basoreliefuri, obeliscuri, mausolee, panteoane na]ionale, morminte ale eroilor necunoscu]i, arcuri de triumf. ĂŽntr-o form` sau alta, acestea s\nt instalate \n toate ora[ele, \n zone publice, pentru a povesti istoria na]ional` [i a-i activa miturile fondatoare.

Ele s\nt puncte de reper \n proximitatea c`rora se desf`[oar` ceremoniile comemorative, asigur\nd un semnificativ cadru emo]ional.

Cartea lui Andi Mihalache este o contribu]ie important` \n istoriografia româneasc`, deschiz\nd perspectivele cercet`rii fenomenului comemorativ [i \n perioada interbelic`, \n anii regimului comunist [i dup` 1989. â–

29,76 lei

Alexandru Ofrim

39

$FU WPS

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

A R T~

semnul dramei creatorului modern.

Din aceast` perspectiv`, performan]a lui Theodor Enescu este cu at\t mai remarcabil`, pentru c` reconfirm` dimensiunea legendar` a primului cu adev`rat mare modern din istoria picturii noastre, abandon\nd [i amend\nd, implicit, toate cli[eele mai mult sau mai pu]in literaturizante legate de posteritatea (ne)critic` a artistului. Iar instrumentul cu care opereaz` este cel mai exigent, poate, al istoriografiei artistice moderne: catalogul raisonnĂŠ, \n care cercetarea tuturor surselor disponibile se \mbin`, obligatoriu, cu problematizarea rezultatelor cercet`rii. Rezultatul \l constituie periodizarea definitiv` a operei lui Luchian \n trei secven]e cronologice: 1881-1901, 1902-1907, 19071916, fiecare dintre ele fiind ilustrat`, \n catalog, cu patru categorii de opere, conform tehnicilor predilecte ale artistului: pictur`, pastel, acuarel`, desen. Un alt rezultat remarcabil pentru cunoa[terea operei este inventarul expozi]iilor artistului (personale sau colective), ce prefa]eaz`, \n catalog, fiecare perioad` \n parte. Ceea ce se cite[te la prima vedere ca o suit` de liste reprezint`, \n fapt, cel mai pre]ios instrument de lucru oferit de autor: identificarea lucr`rilor, a[a cum o demonstreaz` men]ionarea colec]iilor \n care ele au ajuns. Pe de alt` parte, prezen]a expozi]ional` luchianesc` reface o istorie cultural`, care este \n acela[i timp a institu]iilor, colec]ionismului [i gustului.

Catalogul {tefan Luchian este o publica]ie de excep]ie [i din perspectiva adresabilit`]ii sale: el va interesa nu numai mediul (mai restr\ns) al disciplinei istoriei [i teoriei artei ori al muzeologiei, ci [i pe acela (mai larg [i mai dinamic) al pie]ei de art` de la noi. Pentru orice prezen]` a operelor lui Luchian \n anticariate sau licita]ii, lucrarea aceasta va fi instrumentul [tiin]ific obligatoriu [i va reprezenta certitudinea oric`rei atribuiri.

Theodor Enescu – a c`rui personalitate este schi]at`, prin c\teva pagini pline de har, \n prefa]a lui Andrei Ple[u – ilustreaz`, \n chip remarcabil, modelul intelectualului care a reu[it, \n dĂźrfiger Zeit, s`-[i \mplineasc` voca]ia. Catalogul {tefan Luchian, la care a trudit o via]` \ntreag`, o dovede[te cu prisosin]`. â–

O lucrare de-o via]` Theodor Enescu, {tefan Luchian

Editura Institutului Cultural Român, 2007

Recenta publica]ie a Institutului Cultural Român dedicat` pictorului {tefan Luchian reprezint`, f`r` \ndoial`, un mare eveniment al istoriografiei noastre artistice. ĂŽn primul r\nd, pentru c` este cu adev`rat un catalog raisonnĂŠ, corespunz`tor celor mai \nalte exigen]e ale genului, fi[ele lucr`rilor fiind, f`r` excep]ie, rodul unei maxime acribii [tiin]ifice. ĂŽn al doilea r\nd, datorit` autorului, Theodor Enescu, adev`rat Wissenschaftler, personalitate care a constituit, vreme de decenii, un reper intelectual [i moral: pre]uit [i iubit pentru generozitatea [i modestia sa, (re)cunoscut ca un mare specialist al istoriei artei române[ti moderne. Teme fundamentale [i autori se confund`, \n memoria noastr` intelectual`, cu remarcabila sa competen]`: simbolismul, colec]ionismul interbelic [i, mai ales, Luchian. Theodor Enescu face parte dintr-o genera]ie care a avut r`bdarea s` st`ruie asupra unui artist predilect, ce a devenit astfel subiectul „operei vie]ii“. A[a au fost Nicolae Grigorescu pentru Remus Niculescu, Brâncu[i pentru Barbu Brezianu, Andreescu pentru Radu Bogdan, rezultatul fiind, de fiecare dat`, spectaculos [i transform\ndu-se \ntr-un model de abordare [tiin]ific`.

A[a este [i volumul de fa]`, consacrat unui artist legedar. ĂŽn istoria artei române[ti, Luchian e sinonim cu sincronismul modernit`]ii: cel care a „dep`[it impresionismul“, cum \l definea Oscar Walter Cisek, sau „\nnoitorul“, cum \l consacra o mare expozi]ie retrospectiv`. ĂŽn acela[i timp, pentru genera]ia interbelic` aflat` \n c`utarea specificului na]ional [i a „sufletului românesc“, pictorul ce se autoportretiza ca „zugrav“ \ntruchipa performan]a unei sinteze unice \ntre tradi]ia „noastr`“ [i modernitatea occidental`. A[a s-a n`scut, \n mare m`sur`, [i legenda artistului, privit adesea sub

Ruxandra Demetrescu

40

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

S P I R I T U A L I TAT E

Disconfortul diabolicului M. Scott Peck Drumul c`tre tine \nsu]i [i mai departe Colec]ia „Biblioterapia“ Editura Curtea Veche, 2007

M. Scott Peck este un psihoterapeut neconven]ional. În prima sa carte recuno[tea c` s\nt pu]ine regulile psihoterapiei pe care s` nu le fi \nc`lcat sau pe care nu le-ar \nc`lca, dac` vindecarea pacientului ar impune-o, [i c` au existat cazuri – irezolvabile altfel – a c`ror solu]ie s-a datorat tocmai asum`rii acestui risc. O excentricitate onorant` din punct de vedere spiritual.

La fel de onorant` pare s` fie pozi]ia sa \n raportul dintre psihoterapie [i spiritualitate, aceea de implicare personal` \ntr-o zon` pu]in tolerat` de freudismul ortodox. Mi-a f`cut pl`cere s` descop`r, \n cele trei c`r]i traduse deja la Editura Curtea Veche, un analist cu o g\ndire deschis` [i bine exersat`, poate tocmai de aceea paradoxal` [i, prin urmare, incomod` \n multe privin]e (de altfel, un vast prim capitol al volumului de fa]` este dedicat g\ndirii [i desfiin]`rii cli[eelor mentale contemporane, apoi, altul, con[tien]ei, iar un altul, aproape \n \ntregime, paradoxurilor angoasante ale existen]ei). Mai important mi se pare \ns` faptul c`, \n cazul dr-ului Peck, inser]ia dimensiunii religioase \n practica analitic` nu este una grevant`: s\nt pacien]i la care religia face parte din nevroz` [i pacien]i pentru care con[tientizarea [i acceptarea acestei func]ii reprezint` \ns`[i rezolvarea conflictului nevrotic (dup` cum ni se spune \n Drumul c`tre tine \nsu]i). Acest exerci]iu de flexibilitate autorul \l datoreaz`, probabil, cre[tinismului s`u la fel de atipic: a \nceput de la zen [i a trecut prin toate religiile lumii \nainte de a deveni cre[tin, [i \nc` unul nonconformist.

RECENZII Scris` la 15 ani dup` Drumul c`tre tine \nsu]i, cartea tradus` \n 2007 la Curtea Veche, Drumul c`tre tine \nsu]i [i mai departe, poate fi considerat` un remake aprofundat al celei dint\i. Ea reaminte[te cele patru principii fundamentale ale disciplinei necesare, dup` Peck, s`n`t`]ii [i dezvolt`rii personale – am\narea satisfac]iei, acceptarea responsabilit`]ii, devo]iunea fa]` de adev`r [i echilibrul –, principii pe care le dezvolt` \n jurul a trei teme majore: individ, comunitate [i „[tiin]a lui Dumnezeu“. Volumul se \ncheie, \n mod neobi[nuit, cu o plachet` de versuri intitulat` „PoeziaÂť lui Dumnezeu“.

Cu totul speciale s\nt subcapitolele finale ale c`r]ii, referitoare la raportul istoric dintre credin]` [i [tiin]`, la stadiile evolu]iei spirituale, la kenoz`, serendipitate [i (deloc surprinz`tor) la teologia procesului, a c`rei concep]ie despre un Dumnezeu aflat \n permanent` evolu]ie o \mbr`]i[eaz`.

Rarele, dar extrem de gratificantele momente \n care etica \nvinge cu argumentele ra]iunii merit` aplaudate. Printre multe asemenea exemple din opera acestui psihiatru american pasionat de problematica r`ului se num`r` [i observa]ia c`, pentru un secol al g\ndirii [i con[tiin]ei din ce \n ce mai compartimentate, vechiul contract nescris al separ`rii dintre [tiin]` [i religie de pe la \nceputul veacului al XVIII-lea tinde s` devin` diabolic (gr. diaballein = „a desp`r]i, a separa, a compartimenta“). â–

22 lei traducere din limba englez` de Ileana Achim

Alice Popescu

Morgan Scott Peck (1936-2005), reputat psihiatru american, a absolvit Universitatea Harvard \n 1958, ob]in\nd titlul de Master \n medicin` la Case Western Reserve University, \n 1963. Cincisprezece ani mai t\rziu, \[i publica prima carte, The Road Less Traveled – Drumul c`tre tine \nsu]i, Editura Curtea Veche, 2001, care avea s` devin` un best-seller.

Particularitatea activit`]ii [i operei sale const` \ntr-o inedit` \mbinare a psihoterapiei cu o religiozitate profund`. Alte c`r]i: People of the Lie: The Hope for Healing Human Evil (1983) – Psihologia minciunii (Editura Curtea Veche, 2004); The Different Drum: Community Making and Peace (1987); A World Waiting To Be Born: Civility Rediscovered (1993); Further Along the Road Less Traveled (1993) etc.

41

$FU WPS

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

CARTE PENTRU COPII

b\ndite din c`r]ile cu Harry Potter. Astfel, Sam devine cool, de[i are [i c\teva tr`s`turi care, la prima vedere, „nu corespund“: \i place istoria [i e pasionat de pictur` – iar autorul vrea s` le sugereze copiilor c` nu-i nimic r`u \n asta. Un adolescent care are [i alte hobby-uri \n afar` de cele ale g`[tii nu este neap`rat un freak.

Tema principal` a romanului este c`l`toria \n timp, tratat` \ntr-un mod comercial – americ`nesc, dac` vre]i –, \ns` nu neap`rat superficial.

B`iatul c`l`tore[te \n trecut cu ajutorul unei pietre sculptate (care seam`n` „cu un distribuitor de alune din paleolitic, dar f`r` alune“) [i al unei c`r]i a timpului (care e „un soi de GPS sau de busol`“).

Quest-ul s`u este s`-[i salveze tat`l, blocat \n epoca lui Vlad }epe[ [i, se pare, prizonier al acestuia. Respect\nd regulile unei pove[ti de succes, PrĂŠvost se joac` abil cu tema care, de[i e o cale b`t`torit`, r`m\ne \n continuare valabil`, prin c\teva „g`selni]e“. Sam [tie c` nu are voie s` modifice trecutul, de[i cunoa[te „secretul lui Van Eyck“ [i i-l \mp`rt`[e[te unui artist ratat din Bruges, contemporan marelui pictor. Sau protejeaz` \nt\mpl`tor un manuscris valoros din Evul Mediu, \n timpul unui atac al vikingilor, apoi afl` de pe Internet c` acea carte a fost salvat` \n mod miraculos.

De men]ionat c` Guillaume PrĂŠvost, n`scut pe insula Madagascar, este doctor docent \n istorie, colaboreaz` la mai toate numerele revistei Histoire [i pred` \ntr-un liceu din Paris. A[a c` n-ar trebui s` ne \ngrijoreze faptul c` pu[tanii care vor abandona messenger-ul pentru a citi romanul, ar putea s` \nve]e lucruri eronate. Totu[i, o bil` neagr` pentru dom’ profesor: Vlad }epe[ este prezentat aproape corect, \ns` asimilat mitului lui Dracula – \n scopuri comerciale, desigur. PrĂŠvost n-a reu[it s` se fereasc` de cli[ee p\n` la cap`t. Tat`l lui Sam este prizonierul acelui „nebun furios“, „un tip crud care adora s` ucid` oamenii [i care nu st`tea nici o clip` de g\nduri s`-[i m`cel`reasc` du[manii“. Sau cel pu]in a[a crede pu[tiul. De v`zut \n urm`toarele dou` c`r]i ale trilogiei dac` supozi]iile lui, bazate pe informa]iile din cartea cu poze Bran, re[edin]a lui Dracula, g`sit` la bibliotec`, se vor adeveri! â–

O c`l`torie mai cool dec\t altele Guillaume PrÊvost Cartea timpului – I. Piatra sculptat` Editura Corint Junior, 2007

32,50 lei traducere din limba francez` de Traian Fin]escu

Cum se mai scrie o carte de aventuri pentru adolescen]ii „de talie mic`“ (adic` \n jur de 13-14 ani)? ĂŽn Cartea timpului, Guillaume PrĂŠvost construie[te o ac]iune relativ simpl`, u[or de urm`rit, evit` cu inteligen]` cli[eele, ]ese o intrig` poli]ist`, creeaz` suspans, respect` o latur`, hai s`-i zicem, didactic` (adic` familiarizarea copiilor cu diferite epoci ale istoriei universale) [i aduce, \n plus, \n poveste „[mecherii“ de scriitur`, de limbaj [i momente inspirate din via]a adolescen]ilor de azi. Acestea se pare c` s\nt ingredientele oarecum obligatorii. Orice pu[ti ar trebui s` se reg`seasc` \n personajul principal, Samuel Faulkner, de aceea el face judo [i-l \nfrunt` \ntr-o competi]ie pe Monk, un vl`jgan antipatic, merge la [coal` pe skate, \i place s` se trezeasc` ascult\nd la radio ultimul single „Linkin Park“, comunic` cu veri[oara sa pe un chat unde „tata“ devine „TT“, iar „o idee“ se traduce prin „1 ID“, joac` cu pl`cere Counter Strike – „o or` de tras la gr`mad` \n bandele de terori[ti de pretudindeni, nimic mai odihnitor!“ – [i este \ndr`gostit de Alicia, vecina sa din Bel Air. A[adar, dup` toate aparen]ele, Sam e un tip de ga[c`. Mai mult dec\t at\t, are [i oare[ce calit`]i de supererou pe care [i le descoper` pe parcursul aventurii. Pricepe limba c`lug`rilor de pe insula Iona din timpurile vikingilor, de[i „ai fi zis c` vorbesc elfica din St`p\nul Inelelor“, demasc` un complot \n Egiptul Antic [i tot acolo descoper` c` nu ]ine la b`utur`; \n Bruges, pe la 1400, pune pe fug` ni[te bandi]i cu c\teva mi[c`ri \nv`]ate la antrenamentul de kendo, face c\teva fotografii ora[ului medieval, cu un telefon mobil, un gadget proasp`t adus din Singapore, [i se ini]iaz` \n secretele alchimiei, folosindu-se de cuno[tin]ele do-

Adina Popescu

42

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Masturb`ri utilitare Vicente MuĂąoz Puelles Feti[ul piciorului Editura Paralela 45, 2007

Nu mai pierd timpul [i intru direct \n carte: copilul \[i vede p`rin]ii cum o fac, darda vehement` a tat`lui s`u foindu-se ca pistonul unei seringi, de unde \n]eleg c` scriitorul n-a v`zut \n via]a lui o sering`, fiindc` pistonul nu se foie[te nici de-al dracului. Capitolul 1 se \ncheie cu imaginea unei vulve deschise de coama [i spinarea unui cal \n galop, a[adar ori vulva e foarte mare, ori calu-i foarte mic, dar nu conteaz`, deoarece Pierre ejaculeaz` pentru prima oar`, \n Fran]a. La conac vin prieteni [i se reguleaz` cu \nsufle]ire, copilul vede un corset [i ejaculeaz` iar, dar de dou` ori. Continu` procedura pe pelerine, sutiene, pantalona[i broda]i, apoi o masturbeaz` pe slujnica virgin` AnneMarie care-l masturbeaz` pe el. Ejaculare. ĂŽn capitolul 3, Pierre se masturbeaz` \mpreun` cu Muriel, sor`-sa, o rela]ie erotic` ce se desf`[oar` \ntr-un climat de familiaritate [i prietenie. La pagina 35, cunilingus. Pe urm` Muriel moare. B`ie]elul m\ng\ie picioarele moartei [i ejaculeaz` pe ciorapii ei negri. Ejaculeaz` [i pe diferite c`r]i rare, \n edi]ii originale. ĂŽncepe primul r`zboi mondial. Copilul cite[te: „{i-a dat drumul la al treilea lins“. Tat`l lui e-n tran[ee. Fiul \[i penetreaz` mama vitreg` care are un trup af\nat. Taic`-s`u decedeaz`. Eroul \mpline[te 16 ani [i se duce la Luvru. Vede Moartea lui Sardanapal, ejaculeaz` [i, astfel, \[i d` seama c` vrea s` devin` pictor. Ajuns la bordel, o cere pe VĂŠronique, care i-o maseaz` a[a cum fac olarii cu lu-

RECENZII tul. Pierre fur` pantofi de dam` de la hotel. ĂŽn tren, ejaculeaz`-n ei \n 7 ([apte) splendide convulsii. ĂŽn capitolul 10, „Vulva fierbinte“, eroul se duce la {coala de Belle-Arte din Bordeaux. La un moment dat ejaculeaz` pe-un crochiu [i-i vine ideea s` amestece uleiurile cu sperma pe care-o va p`stra la frigider: masturb`rile devin utilitare. Picturile cap`t` iriz`ri, iar Pierre pup` tot, din dragoste: o burt` opulent`, s\ni c`zu]i, un picior plin de varice. Era foarte excitabil. Tutune are vulva ras` [i penisul lui Pierre, c\nd s` ias`, face un zgomot ca de sticl` de [ampanie ce se destup`, la mul]i ani! Pe urm`, afl`m c` el \[i depileaz` pubisul din solidaritate.

GĂŠrard, viitorul so] al unui model, i-o trage lui Pierre care i-o trage modelului. Urmeaz` un capitol unde se spun prostii despre pictur`, din fericire nu mult timp, pentru c` apare Danielle care-i lesbian` [i-l duce la amanta ei, pictorul vede ce fac ele, ejaculeaz`, se g\nde[te la Gustave Moreau [i \[i g`se[te stilul. ĂŽn fa]a viitoarei sale so]ii (Lucie), ejaculeaz` pe covor. Lucie face o feti]`. Dup` o vreme, omul \[i sodomizeaz` nevasta care \[i ia feti]a [i pleac`.

Pierre face amor cu o statuie. Ejaculeaz` \n carnea ei de bronz [i e convins c` [i-a atins obiectivul artistic. Se \mbrac` \n femeie. Ejaculeaz`. Se apuc` s` scrie o carte erotic`, ce e publicat` exact c\nd nazi[tii invadeaz` Polonia. Vine femeia ambigu`.

Pierre n-o iart` [i apoi se \ntreab` dac` doamna n-a fost un b`rbat. Dup` r`zboi, vede c` a f`cut riduri. ĂŽ[i confec]ioneaz`, prin urmare, m`[ti din piei de animale: t`ura[i, oi etc. Devine fotograf. Se \nt\lne[te cu fata lui, dup` 16 ani. O defloreaz` [i ea se bucur` foarte tare. Are o scul` enorm`, ca mine.

Dar se sodomizeaz` singur, dup` clisme, \nf`[oar` femeile \n cear[afuri ca s` semene cu mumiile [i le posed` a[a. Face lucruri necuviincioase [i cu manechinele de poliester, apoi realizeaz` fotomontaje. Se \ndr`goste[te de o scriitoare de porc`rii, ea \i trimite o poz`, el ejaculeaz`. Apoi \[i scoate vezica biliar`. Vine Sieglinde [i-l binedispune. Scrie alt` carte. Constat` c` \ntre 11 [i 76 de ani s-a masturbat o dat` pe zi. Gata, se va \mpu[ca. G\ndul \i provoac` o imens` erec]ie.

Nu [tiu \ns` cine a ad`ugat primul „e“ din numele scriitorului. Deoarece scrie ca un Pulles.

18 lei traducere de Mirela Petcu

43

$FU WPS

30

RECENZII P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Gustoase re]ete literare Se pare c` MallarmĂŠ, care tr`ise \n s`r`cie toat` via]a, mai avea o slujb` „gagne-pain“: aceea de cronicar ocazional al unei reviste mondene adresate doamnelor din buna societate, slujbuli]` de care poetul se achita cu meticulozitate, procur\ndu-le regulat acestor distinse doamne dornice de noutate sfaturi gospod`re[ti [i re]ete inedite. Printre ele, o re]et` exotic` – aceea a dulce]ii de nuc` de cocos –, ob]inut` de la o mulatr` pe nume Zizi. Nici detaliile practice nu s\nt omise – de pild`, adresa de unde se pot cump`ra nuci de cocos de bun` calitate (pe bulevardul Haussmann, nr. 58).

Cum am p`truns \n via]a secret` a marelui poet simbolist? – r`sfoind o serie de \nc\nt`toare culegeri de texte intitulate Re]ete literare, publicate la Mercure de France. Mi-a c`zut \n m\n` tocmai c`r]ulia despre deserturi [i dulciuri, pe care am citit-o pe ner`suflate. ĂŽn aceast` succint` versiune, Arnaud Maigorn a selec]ionat – cu discern`m\nt [i cu o pl`cere lesne de \n]eles – fragmente din autorii cei mai diver[i, legate de diferite „comportamente“ alimentare: frugale mese populare, somptuoase osp`]uri, mese solitare, mese tihnite \n familie sau festinuri de s`rb`tori (s`rb`torile fiind „ca o punctua]ie \n decursul existen]ei, cu rostul de a-i dovedi continuitatea [i perpetua re\nnoire“). Fiecare autor propune o anumit` viziune a „mesei“ – ce anume se m`n\nc`, unde, \n ce atmosfer`, cu cine, \n ce epoc`, \n ce mediu... ĂŽn F`r` familie de Hector Malot, m`tu[a Barberin \l ini]iaz` cu \n]elepciune pe Remi \n prepararea unor rustice cl`tite; de la Pantagruel, eroul lui

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008 Rabelais, afl`m re]eta suculent` a „perelor bunului cre[tin, sufocate \n zah`r [i \necate \n vin“; Alphonse Allais ne face s` sur\dem cu un text umoristic – o so]ie distrat`, care nu g`tise niciodat` \n via]a ei, \[i serve[te so]ul cu un bizar sufleu de caise cu... heringi, pentru c` uitase s` taie paginile c`r]ii de bucate. Alice Toklas, prieten` [i tovar`[` de via]` a scriitoarei [i colec]ionarei americance Gertrude Stein, era bine cunoscut` \n cercurile avangardei timpului pentru talentele ei culinare; Hemingway, Braque sau Picasso, care se perindau la masa lor, gustaser`, desigur, o specialitate a casei, o pervers` re]et` marocan`, aceea a bomboanelor fondante umplute cu ha[i[. Poate c` \n semn de apreciere a pictat Picasso acel portret sobru [i masiv al Gertrudei Stein. ĂŽn alt registru, Zola, acest maestru al realismului, identific` fructele cu trupul unor femei apetisante, de o somptuoas` senzualitate, amintindu-ne de ro[catele palpit\nd de via]` din pictura lui Renoir: „‌piersicile ro[covane de Montreuil, cu pielea fin` [i luminoas` ca a fetelor din Nord, piersicile din Sud, galbene [i arse de soare, cu pielea p\rguit` ca a fetelor din Proven]a. Merele, perele, stivuite \n piramide, ordonate ca o arhitectur`, ascunse printre stufoase ferigi, corcodu[ele, toate se al`turau ca ni[te m`rgele de aur \ntr-un [irag de m`t`nii, uitate \ntr-o cutie al`turi de un baton de vanilie“.

P`trunz\nd \n obscuritatea unei pivni]e unde dospesc domol molatece br\nzeturi fran]uze[ti, s\ntem izbi]i de un val de mirosuri tari – memorabila descriere (tot a lui Zola) fiind socotit` de critici o veritabil` „simfonie a br\nzeturilor“. Construite ca un CĂŠzanne, intens picturale ca un tablou de Renoir, aceste descrieri st\rnesc percep]ii deopotriv` tactile, olfactive, vizuale [i chiar muzicale.

Fiecare text este \nso]it de o re]et` meticulos reconstituit` [i reactualizat`, astfel \nc\t cititorul s` poat` \mbina bucuria de a „gusta“ admirabile pagini de biografie literar`, cu aceea de a tr`i o experien]` c\t se poate de concret`. Aceste extrase „gurmande“ din opera unor mari scriitori pot fi citite ca atare, desprinse de contextul lor literar. Prin magia literaturii, ele exalt` dumnezeiasca frumuse]e a naturii, laolalt` cu bog`]ia infinit` a senza]iilor ce \nso]esc, ca o aureol`, simplul act al \nfrupt`rii. â–

44

$FU WPS

30

Pove[ti erotice române[ti Colec]ia „Eroscop“ Pove[ti erotice române[ti este cel mai original titlu al colec]iei Eroscop: unii dintre cei mai cunoscu]i scriitori români au fost invita]i s` publice texte inedite cu tematic` erotic`. Au scris pentru antologie: {tefan Agopian, Radu Aldulescu, Dan-Silviu Boerescu, Emil Brumaru, Ionu] Chiva, Marius Chivu, Filip Florian, Matei Florian, Claudia Golea, Ioan Gro[an, Florin Iaru, Cezar Paul-B`descu, Radu Pavel Gheo, Doina Ru[ti, Dan Sociu, Cecilia {tef`nescu, Lucian Dan Teodorovici.

Pre]: 39,90 lei Inim` de cerneal`, de Cornelia Funke Colec]ia „Romane“ Inim` de cerneal` (distins` cu 12 premii) este primul volum dintr-o trilogie, a c`rei ultim` parte a ap`rut anul acesta. Este un roman \n care cotidianul se \mbin` cu fantasticul, iar aventurile eroilor \i ]in cu r`suflarea t`iat` at\t pe copii, c\t [i pe adul]i.

Pre]: 39,90 lei

ĂŽn[el`toria familiei Borgia, de Robin Edwards Colec]ia „Romane“ Romanul aduce \n prim-plan un subiect care a fascinat secole de-a r\ndul [i care \nc` na[te controverse: giulgiul lui Hristos. ĂŽn plin Ev Mediu, Rodrigo Borgia, cel mai controversat pap` din toate timpurile, este un maestru al intrigilor [i manipul`rii, pun\nd la cale cea mai mare \n[el`torie din istorie.

Pre]: 39,90 lei Ghidul vinurilor, de Dan Silviu Boerescu Colec]ia Lifestyle Acesta este primul ghid al celor mai bune vinuri aflate pe pia]a româneasc` [i con]ine descrierea [i povestea a 249 de vinuri, spumante [i distilate din vin, române[ti [i de import. Este o edi]ie anual`, adaptat` evolu]iei pie]ei de vinuri.

Dan-Silviu Boerescu este critic literar, eseist, antologator [i traduc`tor. Conduce edi]ia român` a revistei PLAYBOY \nc` de la \nfiin]are (1999). Este un \mp`timit al vinurilor de soi [i al artei culinare.

Pre]: 24,90 lei

Autocunoa[tere [i autoterapie asistat`, de AndrĂŠ Moreau Colec]ia „Psihologie practic`“ Lucrarea lui AndrĂŠ Moreau, de[i esen]ial practic`, se sprijin` pe o subtil` [i profund` reflec]ie teoretic`. Rezultatul unei experien]e bogate, cartea r`spunde unei nevoi adesea exprimate de debutan]ii \n psihoterapie, fie c` s\nt terapeu]i sau clien]i, [i anume un ghid de referin]` care s` permit` ini]ierea, elaborarea, structurarea, clarificarea strategiilor de g\ndire, comunicare, individualizare, socializare [i vindecare.

Dac` b`rba]ii ar vorbi‌ 7 chei pentru \n]elegerea psihologiei masculine, de Alon Gratch Colec]ia „Psihologia practic`“ Alon Gratch este psiholog cu practic` privat`. Cartea de fa]` propune o radiografie a sufletului masculin, bazat` pe numeroase cazuri de psihoterapie, care descoper` [apte tr`s`turi fundamentale: ru[inea, indiferen]a emo]ional`, insecuritatea, autoimplicarea, agresivitatea, autodistructivitatea, trecerea la act sexual`.

Pre]: 24,90 lei

Pre]: 35,00 lei

Psihoterapie pozitiv`. Teorie [i practic`, de Nossrat Peseschkian Colec]ia: Psihologie Psihotereapie pozitiv` este o sintez` a terapiei psihodinamice [i terapiei comportamentale care se concentrea` pe aspectele pozitive ale conflictului [i suferin]ei.

Modelul ofer` perspective transculturale sub form` de proverbe, pove[ti [i fabule, \n care pacientul se poate recunoa[te pe sine \n termeni alegorici [i astfel poate fi capabil s` stabileasc` o nou` form` de auto\ncredere [i siguran]`.

Motiva]ie [i personalitate de A.H. Maslow Colec]ia „Psihologie“ „Motiva]ie [i personalitate“ constituie consemnarea original` a activit`]ii desf`[urate de unul dintre cei mai creativi psihologi ai secolului al XX-lea. Ea a devenit o lucrare de referin]` pentru orice persoan` interesat` de teoriile motiva]iei.

Pre]: 39,90 lei

www.edituratrei.ro $FU WPS

30

Omida mĂŽnc`cioas` de Eric Carle Omida mĂŽnc`cioas`, cea mai cunoscut` carte a lui Eric Carle, urm`re[te transformarea unei omizi care iese din ou, foarte ĂŽnfometat`, m`nĂŽnc` o mul]ime de bun`t`]i [i devine un minunat fluture. Este o „carte-juc`rie“ care invit` micul cititor s` se amuze, dar [i s` ĂŽnve]e numerele [i zilele s`pt`mĂŽnii.

Pre]: 19 lei

Balul florilor de Sigrid Laube Ilustra]ii de Silke Leffler Aceast` poveste fermec`toare transmite copiilor un mesaj de toleran]` [i acceptare a diferen]elor. ĂŽn 2006 a primit premiul NAPPA (National Parenting Publications Awards) Gold Awards din SUA. Domnul Conopid` [i domni[oara Morcov se duc la Balul florilor.

Florile sĂŽnt uimite, dar domnul Conopid` [i domni[oara Morcov se avĂŽnt` pe ringul de dans [i-i farmec` pe to]i.

Pre]: 25 lei

Miffy de Dick Bruna Dick Bruna, originar din Olanda, este unul dintre cei mai aprecia]i autori de literatur` pentru copii, iar Miffy este cel mai popular personaj al s`u. Ca orice copil, Miffy este inocent` [i plin` de energie. ĂŽmpreun` cu Miffy, copiii descoper` lumea: ĂŽnva]` numerele, culorile sau animalele, dar primesc [i primele no]iuni despre familie, prietenie [i via]`.

Pre]: 16 lei

Ziua lui Miffy de Dick Bruna De ziua ei, Miffy se treze[te dis-dediminea]`, se spal` cu grij` [i se g`te[te cu rochi]a preferat`. P`rin]ii o ĂŽntĂŽmpin` cu dragoste, iar Miffy descoper` ĂŽncĂŽntat` un cadou. Vin [i al]i iepura[i s-o s`rb`toreasc` [i se joac` ĂŽmpreun` toat` ziua. Seara, Miffy prime[te de la bunici un ursule] de plu[ [i adoarme fericit` cu el ĂŽn bra]e.

Pre]: 16 lei

Winnie, melcu[orul cel gr`bit de Annette Herzog Ilustra]ii de Evelyn Daviddi Soarele str`luce[te pe cer [i Winnie, melcu[orul, se gr`be[te pentru c` vrea s` ajung` la mare, ĂŽmpreun` cu prietenii s`i. Dar broscoiul, cioc`nitoarea [i iedu]ul merg mai repede decĂŽt Winnie [i acesta r`mĂŽne ĂŽn urm`. O poveste cu tĂŽlc ĂŽn care Winnie, melcu[orul, ĂŽnva]` c`, uneori, graba nu e cea mai bun` alegere.

Pre]: 25 lei

{coala ur[ilor de Hiroyuki Aihara Ilustra]ii de Nami Adachi Seria {coala ur[ilor ĂŽnf`]i[eaz` cu tandre]e si umor via]a de zi cu zi a 12 ursule]i, la [coala din vĂŽrful muntelui. Unsprezece dintre ei sunt b`ie]i, iar al doisprezecelea este feti]`: o cheam` Jackie [i e cea mai mic` [i mai neastĂŽmp`rat`.

Ursule]ii sunt foarte descurc`re]i, se ajut` unul pe cel`lalt, sĂŽnt to]i plini de voie bun`, dar uneori [i plĂŽng`cio[i, mai ales cĂŽnd li se face dor de mama.

Pre]: 19 lei

Bicicleta lui Miffy de Dick Bruna Miffy viseaz` s` aib` o biciclet`, cĂŽnd va cre[te mare. ĂŽ[i imagineaz` cum va merge cu ea prin p`dure [i cum va urca pe dealuri, iar apoi va coborĂŽ la vale ĂŽn vitez`. I-ar place chiar s` pedaleze [i prin ploaie, de[i nu e prea s`n`tos. CĂŽnd va ajunge ĂŽnapoi acas`, Miffy nu va uita, desigur, s`-[i cure]e bicicleta cu grij`.

Pre]: 16 lei

Pozna lui Jackie de Hiroyuki Aihara Ilustra]ii de Nami Adachi Ursule]ii vor s` g`teasc` o pl`cint` cu dovleac, dar Jackie, cea mai mic`, ĂŽncurc` lucrurile [i ceilal]i ursule]i se cam sup`r`. ĂŽnso]it` de ilustra]ii cu detalii care dau via]` [i personalitate fiec`rui ursule], Pozna lui Jackie este o poveste amuzant` [i plin` de duio[ie din lumea copil`riei.

Pre]: 19 lei

www.carteacopiilor.ro $FU WPS

30

Demonul, de Abel Posse colec]ia „Babel“ Demonul este primul volum din trilogia despre cucerirea [i descoperirea Americii, din care mai fac parte C\inii Paradisului [i El largo atardecer del caminante. Publicat \n 1978, romanul lui Abel Posse aduce o viziune halucinant` asupra cuceririi Americii, \n care imagina]ia luxuriant`, ironia aspr` [i str`lucirea poetic` convie]uiesc \ntr-un spa]iu dionisiac ce nu cunoa[te norme sau limite.

Sub ochii Occidentului, de Joseph Conrad colec]ia „Nemira Clasic“ Romanul evoc` ferocitatea unui regim autocratic, starea Rusiei [i a reac]iilor morale [i emo]ionale ale temperamentului rus sub presiunea abuzului tiranic. Dincolo de opiniile drastice despre caracterul rus, romanul se dovede[te a fi o replic` la Crim` [i pedeaps` de Dostoievki.

Kaputt, de Curzio Malaparte O relatare plin` de cruzime, feroce, de un cinism ie[it din comun, despre cel de-al doilea r`zboi mondial, prin care Malaparte ne poart` din saloanele aristocra]iei p\n` pe frontul sovietic, la Leningrad, la Var[ovia [i la pogromuri.

Alc`tuit din [apte p`r]i, printr-o original` analogie cu animalele (caii, [oarecii, c\inii, p`s`rile, renii, mu[tele), Kaputt ne cufund` \ntr-un r`zboi cum rareori ne-a fost istorisit.

Maria Magdalena \n evanghelii [i texte apocrife, de Marvin Meyer Cartea prezint` traducerile celor mai vechi [i mai amplu autentificate texte care \ncearc` s` arunce o raz` de lumin` asupra acestei femei remarcabile [i asupra tradi]iilor literare care o au \n centrul lor.

Textele includ fragmente din evangheliile Noului Testament, din literatura extracanonic` [i din surse gnostice, printre acestea num`r\ndu-se [i Evanghelia dup` Maria – Maria Magdalena. (Marvin Meyer)

Povestea unei coroane de o]el, de George Co[buc, Colec]ia „Nemira clasic“ „O compara]ie a datelor selectate de scriitor pentru explicarea circumstan]elor politice [i sociale ale evenimentelor care au dus la declan[area ostilit`]ilor militare din anii 1877-1878, precum [i a acelora care au permis c\[tigarea independen]ei României fa]` de Poart`, pune \n eviden]` nu doar caracterul de excep]ie al document`rii \ntreprinse de Co[buc, ci [i o rar` capacitate de interpretare a faptelor din partea acestuia. [..]“ (Gh. Chivu)

Despre cele ascunse de la \ntemeierea lumii, de RenĂŠ Girard, colec]ia „Totem“ Mitologia, religia, cultura \n general, chiar [i g\ndirea omeneasc`, se nasc dintrun lin[aj real, un omor ritualic ce cap`t` virtu]i \ntemeietoare, dar care r`m\ne ascuns [i camuflat sub transfigur`ri fictive. Pe acest „principiu victimar“ \[i cl`de[te RenĂŠ Girard „antropologia victimar`“, str`duindu-se s` capteze vocea mut` a victimelor isp`[itoare [i adev`rul lor ostracizat „de la \ntemeierea lumiiâ€Śâ€œ

Contractul social, de J.J. Rousseau Colec]ia „Idei politice fundamentale“ ĂŽn coresponden]a sa [i \n discu]ii private Rousseau se refer` la Contractul social ca la un „tratat“. Dimensiunile modeste ale lucr`rii nu trebuie s` ne induc` \n eroare.

Avem de-a face, dup` cum ne indic` subtitlul c`r]ii, cu un tratament sistematic [i relativ complet, cel pu]in \n inten]ie, al „principiilor dreptului politic“. [...] ĂŽn compara]ie cu lucr`rile altor autori care trateaz`, \n secolul al XVIII-lea, acela[i subiect, Contractul social apare ca o lucrare suspect de concis`. (C`t`lin Avramescu)

Privire asupra secolului, de RenĂŠ RĂŠmond Colec]ia „Biblioteca de politic`“ Iat` un secol de fier \n care oroarea a atins \n anumite momente propor]ii nemai\nt\lnite: dou` conflicte mondiale, genocidul poporului evreu, universul Gulagului, discreditarea ideologiilor care aveau preten]ia de a dezv`lui sensul istoriei, proliferarea regimurilor totalitare. Dar acest secol se reduce oare la aceast` enumerare cople[itoare de crime [i atrocit`]i? El e [i secolul \n care omul a cucerit spa]iul, a descoperit secretele materiei, a explorat genomul, a prelungit durata vie]ii.

www.nemira.ro $FU WPS

30

Z`d`rnicii. Prin vuietul vremii de Barbu Cioculescu Editura Bibliotheca Poet, prozator, editor [i traduc`tor, Barbu Cioculescu contureaz` \n maniera sa atractiv`, imaginea unui prezent nelini[tit, cu luminile [i umbrele sale, a[a cum \l \nchipuie un filosof octogenar (n.

10 aug. 1927) cu uneltele literatului. O carte de \n]elepciune pentru mai tinerii cititori – partea studioas` a genera]iei – \n care o subtil` pedagogie se \nt\lne[te fericit cu viziunea unui optimist.

Pre]: 35 lei V\rstele de Mircea Horia Simionescu Editura Bibliotheca Mircea Horia Simionescu este unul din autorii emblematici pentru proza româneasc` din a doua jum`tate a secolului XX. Formula care l-a f`cut celebru, „ingeniosul bine temperat“, \i vine ca o m`nu[` acestui prozator greu de clasat, pentru care fiecare nou` apari]ie editorial` \nseamn` o alt` formul` stilistic`, spre admira]ia cititorilor [i uimirea criticilor. (Tudorel Urian, România literar` 10/16 martie 2007)

Pre]: 15 lei ĂŽ]i mai aduci aminte doamn`? Versuri, Epigrame, Amintiri, Corespondenta de Cincinat Pavelescu Editura Universal Dalsi www.editurauniversaldalsi.ro Edi]ia de fa]`, ap`rut` sub \ngrijirea lui George Zarafu, cuprinde poezii, epigrame, amintiri, coresponden]`, texte eliminate de cenzura vremii.

Pre]: 15 lei Iart`-m`! Ajut`-m`! de FrĂŠdĂŠric Beigbeder Editura Pandora M Colec]ia Funky Fiction Angajat de compania de manechine Aristo, Octave Parango pleac` \n Rusia.

Misiunea lui? Aceea de a g`si fete proaspete, frumoase [i fotogenice, gata s` se „v\nd`“ pentru a deveni fotomodele. „Cel mai bun roman al lui Beigbeder de p\n` acum.“ Magazine littĂŠraire.

Pre]: 24,90 lei

Litere [i clipe de Alexandru George Editura Biblioteca În eseurile sale, autorul „gloseaz` nuan]at asupra fenomenului literar [i a \ntruchip`rilor sale, risipe[te confuzii, \ndreapt` erori, interpreteaz` judicios detalii anterior neglijate, contrazice locuri comune, deschide perspective neevidente dar legitime [i persuasiv argumentate.

Spirit funciarmente polemic, scriitorul \[i teoretizeaz` \nclina]ia, afirm\nd caracterul intrinsec polemic al criticii literare.

(DGLR, vol III, E/K, p.297)

Pre]: 30 lei Codul divin al vie]ii de Dr. Kazura Murakami Editura Daksha www.edituradaksha.ro Colec]ia: {tiin]` Timp de mul]i ani, genele au fost considerate imutabile. Studii recente arat` \ns` c` ele func]ioneaz` [i se schimb` \n fiecare secund`, iar genele dezactivate au poten]ialul de „a se trezi“ [i de a transforma astfel personalitatea [i \nf`]i[area uman`, proces denumit „g\ndire genetic`“ - o abordare [tiin]ific` a controlului genelor, prin cultivarea entuziasmului [i a inspira]iei.

Pre]: 25 lei Karma [i re\ncarnarea de Dr. Hiroshi Motoyama Editura Excalibur www.edituraexcalibur.com Utiliz\nd exemple din propriile experien]e psihice [i munca sa de vindec`tor [i \ndrum`tor, Dr. Motoyama, om de [tiin]` [i preot shinto cu discipoli \n lumea \ntreag`, care s-a trezit la o stare de con[tiin]` ce-i permite s` vad` dincolo de limitele spa]iului [i timpului d` o explica]ie clar` a evolu]iei continue a omului.

Pre]: 21,50 lei Flower-Power Tantra de Claudia Golea Editura Pandora M www.pandoram.ro Colec]ia Funky Fiction Claudia Golea scrie romanul \ndr`gostirii ei de Japonia [i Thailanda l`s\ndu-se prad` cu totul ritmurilor exotice, pierderilor de identitate [i alunec`rilor mistice pe care le produce contactul cu civiliza]ia asiatic`. „...o autoare cu totul neconven]ional` ca subiect [i ca scriitur`.“ Evenimentul zilei.

Pre]: 19,90 lei

www.carteaonline.ro $FU WPS

30

Metafizica detectivului Marlowe de Mircea Mih`ie[, Hors collection Scris` cu o pl`cere v`dit`, alert` [i lipsit` de academismul greoi asociat de obicei cu un asemenea demers, Metafizica detectivului Marlowe este genul de carte care te determin` s` \ncepi f`r` \nt\rziere lectura lui Chandler. Iar dac` faci deja parte din fan-clubul lui Philip Marlowe, te readuce \n atmosfera unic` a unui prozator de for]`, care a dep`[it grani]ele genului policier.

Pre]: 26,95 lei

Tradi]ia cre[tin`. O istorie a dezvolt`rii doctrinei. V: Doctrina cre[tin` [i cultura modern` (de la 1700) de Jaroslav Pelikan, Hors collection Traducere [i note de Mihai Silviu Chiril` „Asemenea seriei pe care o \ncheie \n mod str`lucit, acest volum poate fi recomandat f`r` rezerve drept cea mai bun` [i mai ampl` introducere \n subiect disponibil` \n prezent.“ (Alister E. McGrath, Times Higher Education Supplement)

Locomotiva Noimann de Nichita Danilov, Colec]ia „Fiction Ltd“ „Nichita Danilov este un optzecist atipic. Fantezist inconturnabil, poet [i prozator de mare rafinament stilistic, Nichita Danilov este, la nivelul prozei, un povestitor de factur` clasic` (modelele cel mai la \ndem\n` s\nt Creang`, dar [i povestitorii ru[i), ale c`rui relat`ri mustesc \ns` de simboluri, \n]elesuri parabolice, intertextualitate [i aluzii livre[ti.“ (Tudorel Urian)

Curcubeul dublu de Alexandru Vlad, Colec]ia „Fiction Ltd“ „Alexandru Vlad este atent deopotriv` la via]a paginii [i la miraculoasa emisie de semne a vie]ii. Amploarea autentic` a personajului problematic, libertatea ludic` [i gravitatea interogativ` poten]eaz`, credem, energia spiritual` a realului, absorbit [i focalizat prin tensiune epic`, prin acuitate [i rigoare stilistic`, prin voluptatea livrescului [i magia compozi]iei.“ (Norman Manea)

Pre]: 29,95 lei M\ine de Graham Swift, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Cristiana Vi[an „Unul dintre cei mai buni romancieri contemporani ai Angliei.“ (New York Review of Books) • „M\ine relateaz` evenimente care vor altera cursul firesc al lucrurilor pentru totdeauna, vor schimba complet felul \n care g\ndesc personajele despre ele \nsele. Ideal pentru o lectur` \nainte de culcare, este un roman al c`rui ritm curge lini[tit, f`r` salturi spectaculoase.“ (Daily Mail)

Pre]: 24,95 lei

Pre]: 42,29 lei

Pre]: 33,95 lei Blocul Iakubian de Alaa al-Aswani, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Nicolae Dobri[an Dup` Versetele satanice, o nou` privire critic` asupra societ`]ii islamice, cel mai bine v\ndut roman \n limba arab` al ultimilor ani, tradus \n mai multe limbi [i ecranizat \n 2006 (cel mai scump film din istoria cinematografului egiptean) • „Un Cairo comprimat: \n acela[i timp aren`, \nchisoare [i labirint, o epav` de pe care omenirea reu[e[te cu greu s` se salveze.“ (Times Literary Supplement)

Pre]: 37,95 lei

Underground. Atentatul de la Tokio [i spiritul japonez, seria de autor Haruki Murakami, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Adina Mihaela Merlan O culegere de interviuri av\nd ca obiect atacul cu gaz sarin de la metroul din Tokio, una dintre cele mai criminale modalit`]i de a instaura teroarea, de care sau f`cut responsabili membrii sectei religioase Aum ShinrikyĂ´, semnat` de unul dintre cei mai p`trunz`tori scriitori ai lumii.

Amurg de Osamu Dazai, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Angela Hondru „Osamu Dazai este profesorul la a c`rui [coal` s-a format Haruki Murakami.“ (The Guardian) • „Titlul romanului este o metafor` pentru Japonia postbelic`, o societate deziluzionat`, \n care ierarhiile se dizolv` [i valorile tradi]ionale se dezintegreaz`. ĂŽnzestrate cu o for]` evocatoare de net`g`duit [i profund autobiografice, c`r]ile lui Dazai s\nt ni[te tablouri monocrome ale disper`rii.“ (Time)

Pre]: 44,95 lei

Pre]: 19,95 lei

www.polirom.ro $FU WPS

30

V`rul Alexandru [i alte pove[ti adev`rate de Adrian Oprescu Colec]ia „Memorii/Jurnale“ România anilor ’50-’60. Radiografie a unei epoci \n care istoria s-a rupt \n dou`, pr`bu[ind \n falia ei monstruoas` at\tea vie]i, cartea lui Adrian Oprescu se \nscrie \n linia acelor recuper`ri obligatorii, a unui „s` ne aducem aminte“ critic, dar nu revan[ard, prin care trecutul poate reveni \n exerci]iul continuu, firesc, benefic al memoriei.

Pre]: 33 lei Fran]a pe care uit`m s-o iubim de AndreĂŻ Makine Traducere din francez` de Gabriela Cre]ia „For]a francit`]ii, acea libertate cu care g\ndirea aborda omul, cetatea [i Istoria, acea impetuozitate intelectual` francez`, at\t de pu]in cartezian`, a l`sat locul unor prudente taton`ri(...) Da, a[a arat`, ast`zi, francezul care g\nde[te: o inteligen]` \nfofolit` \n nenum`rate straturi de protec]ie [i care tatoneaz`, se strecoar` printre subiectele interzise (...)“ (AndreĂŻ Makine)

Pre]: 13 lei O perfect` zi perfect` de Martin Page Traducere din francez` de Marina Vazaca Colec]ia „Cartea de pe noptier`“ O privire cinic-vesel` asupra lumii de azi. O carte care are mult` poft` de via]`, de[i descrie modalit`]i de sinucidere. Un erou care demitizeaz` totul.

Un roman de citit pe ner`suflate, f`r` pauze \ntre hohotele de r\s. Pentru dumneavoastr`: o perfect` zi perfect`.

Pentru erou... ei bine, hot`r\]i dumneavoastr` cum e ziua lui!

Pre]: 14 lei Eichmann la Ierusalim. Raport asupra banalit`]ii r`ului de Hannah Arendt Traducere din englez` de Mariana Ne] Procesul lui Eichmann – un pretext pentru un studiu am`nun]it al \ntregului context european din anii 1939–1945 [i pentru o \ncercare de a determina r`d`cinile r`ului. Refuz\nd s` se limiteze la un raport sec, caracteristic unui corespondent de pres`, Hannah Arendt formuleaz` o \ntreag` teorie a „banalit`]ii r`ului“ [i creioneaz` o tipologie uman` fabricat` \n matri]ele mediocrit`]ii [i indiferen]ei care \i sus]in perpetuarea.

Pre]: 33 lei

M`[tile de Fumiko Enchi Traducere din japonez` [i note de Angela Hondru Colec]ia „Raftul Denisei“, Humanitas Fiction Dincolo de fa]a imobil` a feminit`]ii tradi]ionale nipone, care transmite un calm [i un echilibru sufletesc de invidiat, se pot ascunde suferin]a [i dorin]a de dominare. Dup` moartea fiului ei, poeta Mieko Togano ]ese un fascinant complot ezoteric, \n care t\n`ra nor`, Yasuko, joac` rolul seduc`toarei.

Pre]: 19 lei Totul este iluminat de Jonathan Safran Foer Traducere din englez` de Fraga Cusin Colec]ia „Raftul Denisei“, Humanitas Fiction. Roman distins cu Guardian First Book Award T\n`rul Jonathan Safran Foer ajunge \n Ucraina, c`l`uzit de o fotografie de familie \ng`lbenit`. El se afl` \n c`utarea femeii care, cu cincizeci de ani \n urm`, l-a salvat pe bunicul lui de nazi[ti. Jonathan parcurge un traseu ini]iatic la cap`tul c`ruia \l a[teapt` un secret teribil.

Pre]: 32 lei Toate familiile sunt psihotice de Douglas Coupland Traducere din englez` de Iulia Gorzo, Colec]ia „Raftul Denisei“, Humanitas Fiction Consacrat \n 1991 pentru romanul Generation X: Tales for an Accelerated Culture, Douglas Coupland public` ulterior dou`sprezece romane la fel de nonconformiste. Toate familiile sunt psihotice este o epopee burlesc` a unei familii americane „tipice“, o satir` irezistibil` a epocii noastre.

Arlington Park de Rachel Cusk Traducere din englez` de Roxana Patra[ Colec]ia „Raftul Denisei“, Humanitas Fiction Roman publicat \n optsprezece ]`ri [i nominalizat la Orange Prize O suburbie londonez` prosper` [i elegant`, pe ale c`rei alei \nverzite se \ntretaie drumurile a cinci femei aparent \mplinite. Fiecare dintre ele, \ns`, so]ie devotat` [i mam`-model, poart` cu sine povara acestei vie]i fericite care \i \ngr`de[te de fapt orizontul. Arlington Park este o carte a c`ut`rii unui suflet primordial, capabil de devo]iune [i d`ruire, o saga a feminit`]ii pierdute [i rec\[tigate.

www.humanitas.ro $FU WPS

30

Neagu Djuvara, O scurt` istorie a rom\nilor povestit` celor tineri – Volumele 4, 5, 6 ĂŽn lectura autorului „S` nu-[i \nchipuie nici un autor c` istoria pe care o scrie e definitiv`, e cea adev`rat`, cea pe care o vor admite [i genera]iile viitoare. Fiecare genera]ie are o nou` viziune asupra trecutului [i poate chiar descoperi \n acel trecut lucruri neb`nuite, susceptibile de a modifica iar`[i acea viziune.“ Neagu Djuvara

Ryosuke Akutagawa, Rashomon ĂŽn lectura lui {tefan Sileanu C\te perspective poate avea un fapt divers? ĂŽn c\te feluri poate fi spus` istoria unei crime? Cele dou` povestiri sunt cele care au stat la baza celebrului film al lui Akira Kurosawa. Rashomon ofer` un cadru, iar ĂŽntr-un bunghet de p`dure personajele [i intriga filmului nominalizat la Oscar \n 1953.

Pre]: 25 lei

Pre]: 23,50 lei Eric-Emmanuel Schmitt, Oscar [i Tanti Roz |n lectura lui Florian Pitti[ (2 CD-uri) Oscar are zece ani [i tr`ie[te \ntr-un spital. Chiar dac` nimeni n-are curajul s` i-o spun` \n fa]`, b`iatul, bolnav de leucemie, [tie c` va muri. Cu Tanti Roz pe post de ghid \ntr-o via]` tr`it` fast-forward, Oscar parcurge, printre r\sete [i lacrimi, itinerarul emo]ionant al tuturor v\rstelor [i experien]elor umane.

Pre]: 30 lei

Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici |n lectura lui Victor Rebengiuc (2 CD-uri) ĂŽntr-o zi, Ivan Ilici \n]elege c` e muritor. A \nv`]at asta [i la [coal`: oamenii sunt muritori, Caius este om, deci Caius este muritor. El \nsa nu e om \n general, el nu este Caius, el e Ivan Ilici! Moartea lui Ivan Ilici este mai ales via]a lui Ivan Ilici. Via]a uitucului Ivan Ilici. Via]a muritorului Ivan Ilici.

Pre]: 30 lei Eric-Emmanuel Schmitt, Domnul Ibrahim [i florile din Coran ĂŽn lectura lui Florian Pitti[ Moise, un pu[ti singuratic, observ` lumea cea mare [i ciudat` de la \n`l]imea celor treisprezece ani ai s`i. Domnul Ibrahim, b`canul musulman care pare s` cunoasc` secretul fericirii, contempl` aceea[i lume cu deta[area senectu]ii. C`l`toria inima Orientului e o parabol` a vie]ii [i a mor]ii care surprinde [i \ndeamn` la medita]ie.

Herman Mellvile, Bartleby |n lectura lui Radu Beligan Te-ai \ntrebat vreodat` cum ar fi dac`, \ntr-o bun` zi, ai refuza s`‌? Cum ar fi s` spui „nu“ [i s` r`m\i consecvent acestui r`spuns? Cum ar fi dac` ai refuza politicos totul? Sau ce ai face dac` ai \nt\lni un astfel de om, un om care „prefer` s` nu“, s` nu...nimic?

Pre]: 25 lei

Pre]: 30 lei Eric-Emmanuel Schmitt, Milarepa ĂŽn lectura lui Florian Pitti[ Milarepa e marele yoghin tibetan, \n]eleptul enigmatic ce a str`b`tut nou` veacuri, distil\nd, transmuta]ie dup` transmuta]ie, toate experien]ele lumii de carne [i spirit. O poveste tulbur`toare, \n spiritul budismului tibetan, despre iluminare prin suferin]` [i dragoste.

Pre]: 23,5 lei

Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche |n lectura lui Andrei Ple[u (4 CD-uri) „Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viata fiec`rui om, \n care trecutul e mai important dec\t actualitatea, voluptatea mai important` dec\t adev`rul, miresmele \nchipuite sau visate - mai importante dec\t realul. E o apoteoz` a pl`cerii, cu extazele si abisurile ei pline de primejdii.“ Andrei Ple[u

Pre]: 90 lei

www.humanitas.ro pr.multimedia@humanitas.ro $FU WPS

30

Prietenul Nev`zut de Cecelia Ahern Traducere de Marilena Iovu Colec]ia „Literatur` universal`“ Toate lucrurile din via]a lui Elizabeth au locul lor. Ordinea [i precizia \i ]in via]a sub control, departe de durerea [i suferin]a care au r`nit-o \n trecut.

Singurul nor de pe cer e sora ei, Saoirse. Plin` de c`ldur` [i duio[ie, cartea e o poveste de suflet \n care a fost picurat un strop de magie.

Pre]: 24,90 lei

Panorama lumii clasice de Nigel Spivey [i Michael Squire Traducere de Simona Ceau[u, Gabriel Tudor Colectia „Albume“ Cartea \i readuce la via]` pe greci, etrusci [i romani. Scris` \ntr-un stil antrenant, ea este sus]inut` de o antologie de fragmente din lucr`ri clasice. Lucrarea, bogat ilustrat`, beneficiaz` [i de mici dic]ionare de personaje clasice [i mitologice, un glosar, o cronologie [i o hart`.

Pre]: 149 lei

Oracolul de Valerio Massimo Manfredi Traducere de Radu Gâdei Colec]ia „Roman istoric“ Un eminent arheolog moare \ntr-un mod ciudat, dup` ce descoper` vasul de aur al lui Tiresias. Cu ritmul frenetic al unui roman de ac]iune [i farmecul seduc`tor al vechilor legende, Manfredi poveste[te o extraordinar` aventur` \ntre trecut [i prezent, \ntre pasiuni umane [i interven]ii divine.

Diploma]ia de Henry Kissinger Traducere de Mircea {tefancu [i Radu Paraschivescu Diploma]ia, o carte str`lucit`, controversat` [i foarte incisiv`, reprezint` \ncununarea unei cariere diplomatice.

Este o lectur` obligatorie pentru to]i cei interesa]i de for]ele care au modelat lumea de ast`zi [i o vor prefigura pe cea de m\ine.

Pre]: 39,90 lei

Pre]: 29,90 lei Papesa Ioana de Donna Woolfolk Cross Traducere de Veronica {erb`noiu Colec]ia „Roman istoric“ Timp de o mie de ani, b`rba]ii i-au negat existen]a – Papesa Ioana, femeia care s-a deghizat \n b`rbat [i a izbutit s` conduc` cre[tin`tatea timp de doi ani.

Acum, acest roman fascinant d` via]` legendei prin portretul unei femei care se lupt` cu limit`rile pe care sufletul ei nu le poate accepta.

Lumea v`zut` de Clarkson de Jeremy Clarkson Traducere de Teodor Fle[eru Cu o doz` substan]ial` de bun sim], ceea ce e rar, dac` nu imposibil de g`sit \n limba londonez`, Clarkson atac` pre]iozitatea, absurditatea [i ideile idioate \n general, indivizii [i institu]iile cu care ne confrunt`m acas` [i \n str`in`tate, dar \l celebreaz` pe excentric [i pe inteligent.

Pre]: 29,90 lei

Pre]: 24,90 lei

M`ritat` cu un beduin de Marguerite van Geldermalsen Traducere de Veronica {erb`noiu Colec]ia „C`r]i adev`rate“ „Pentru to]i cei care savureaz` literatura de c`l`torie, aceasta este cartea ideal`: o relatare fascinant` despre via]a beduinilor la sf\r[it de secol XX, scris` de o occidental`. Acuitatea observa]iilor, precum [i aventura propriei vie]i fac ca aceast` carte s` fie captivant`.“ Mary S. Lovell

C\t de plin` ]i-e g`leata? Strategii pozitive pentru munc` [i via]` de Tom Rath [i Donald O. Clifton Traducere de Radu Nicolae Trif Seria „Gallup“ Structurat` pe baza unei idei metaforice simple, referitoare la o can` [i la o g`leat` [i fundamentat` pe concluziile a 50 de ani de cercet`ri, cartea ilustreaz` modalitatea \n care pute]i m`ri ponderea momentelor pozitive din via]` [i de la locul de munc`, mic[or\nd totodat` num`rul momentelor negative.

Pre]: 29,90 lei

Pre]: 29,90 lei

www.all.ro $FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

PROFIL Lucian M\ndru]`

Jurnalist [i‌ bibliotecar Lucian M\ndru]` este colaboratorul Dilemei vechi din 1999. Noi \l [tim \n aceast` postur`, dar [i \n multe altele, mai cunoscute, poate, publicului telespectator: cea de reporter la prima televiziune privat` din România, SOTI (r`mas` \n istorie m`car pentru transmiterea evenimentelor din anii ’90 – Pia]a Universit`]ii, mineriadele), de editor [i prezentator al [tirilor PRO TV (prima televiziune privat` profesionist`‌) [i, mai nou, de povestitor al Observatorului de la Antena 1. Practic, despre M\ndru]` se poate spune, folosind ni[te „[abloane \ndr`gite“, c` „a crescut odat` cu presa româneasc`“ [i c` este unul dintre „membrii“ ei „fondatori“. Apar]in\nd genera]iei „decre]eilor“, cea cu un picior (copil`ria [i adolescen]a) \ntr-o epoc` [i cu cel`lalt (tinere]ea, maturitatea [i ce va mai urma‌) \n alta, el se num`r` acum printre acei cet`]eni responsabili care se str`duiesc s` formeze, la noi, clasa mijlocie. Lucian M\ndru]` este \ns` unul dintre pu]inii care au \n]eles c` aceast` postur` poate presupune [i o latur` filantropic`, mai pu]in materialist`, atipic` pentru vremurile \n care tr`im. Ca atare, a deschis o bibliotec` \n satul p`rin]ilor [i bunicilor (B\rla, jud. Arge[), \ntr-o cas` pe care a cump`rat-o acolo, din fonduri proprii. Bibliotecar` este propria lui mam` (Viorica Burlacu), iar o mare parte dintre c`r]ile de pe rafturi provin din dona]iile cititorilor Dilemei vechi: M\ndru]` le-a scris, ace[tia au trimis‌

Cum a \ncercat Lucian M\ndru]` s` schimbe lumea‌ ĂŽnainte de ’89, M\ndru]` avea un ]el bine conturat: s` emigreze \n State. Pentru asta, \nv`]ase bine engleza \n liceu, iar apoi alesese o facultate tehnic` unde s` nu se intre foarte greu [i care s`-i permit` o slujb` decent` \n str`in`tate. A[a a ajuns la Hidrotehnic`, \n cadrul Institutului de Construc]ii Bucure[ti. De fapt, op]iunea t\n`rului M\ndru]` s-ar fi \ndreptat spre Facultatea de Litere, dar aceasta nu \ndeplinea condi]iile de mai sus. ĂŽn anul 1989, \ntr-o joi (21 decembrie), o prieten` a venit la el [i i-a spus: „Luciane, dac` nu mergi acum cu mine \n centru, e[ti un mare papagal!“. A[a c` a luat tramvaiul 21 p\n` la Sf. Gheorghe, a fost la Universitate, a stat acolo cu o ga[c` mai mare, p\n` t\rziu. Unul dintre ei a [i fost \mpu[cat [i a murit‌ Cert e c` atunci s-a aprins un becule] pe panoul de comand`: „A fost ca un declic, am descoperit o energie care \nainte nu exista. Brusc, a ap`rut \n mine individul capitalist, care a avut curajul s` se desprind` de destinul pe care i-l preg`tise partidul, de mediul sigur [i predictibil \n care urma s` i se desf`[oare via]a. Dintr-odat`, nu numai c` am

53

$FU WPS

30

PROFIL

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008 ei: „M` d`duser` afar` de la slujba pe care o aveam la o antrepriz` de construc]ii, pentru c`, dup` Revolu]ie, afirmasem c` directorul era un comunist‌ Am fost apoi paznic de noapte la Uzinele ÂŤ23 AugustÂť, ca s` m` pot duce ziua la [coal`. Acolo aveam un coleg de origine rom` care se \mb`ta la 5 minute dup` ce \ncepea schimbul. F`ceam am\ndoi teorii filozofice naive [i era super. Colegul acesta venea [i cu calul la serviciu, ca s`-l pasc` prin curtea \ntreprinderii. Am \nceput s` scriu despre asta (\ntr-un roman pe net)“.

Presa, o solu]ie salvatoare

descoperit c` nu [tiu ce se va \nt\mpla cu via]a mea, dar m-am [i bucurat pentru astaâ€Śâ€œ, explic` el.

Perspectiva cu America s-a estompat. Au urmat o serie de ac]iuni de „luare \n st`p\nire“ a noii lumi, lucru tipic pentru studen]ii deschiz`tori de drumuri, dar [i participan]i la evenimentele tumultoase – [i vag elucidate – din ’90: \n vara aceea, a ob]inut prima burs` – una umanist`, pentru studen]ii la facult`]i tehnice – \n Fran]a. Apoi, \n toamn`, a intrat \n Liga Studen]ilor. ĂŽn paralel, a scos [i o revist` cu prietenii din facultate, pe direc]ia intelectual-politic`: „Încropisem o redac]ie prin centru, cu diverse ajutoare. Au venit minerii \n iunie [i au distrus calculatoarele cu topoarele. Cred c` b`tr\na Securitate \ntocmise o list` cu pu[tanii care aveau idei diferite“. ĂŽn asemenea circumstan]e, se cerea [i o oarecare rela]ie cu politica, mai ales pentru cineva care \[i dorea s` schimbe lumea: „Între martie [i iunie ’90, am fost membru al Tineretului Universitar Na]ional-}`r`nesc, dat` fiind [i istoria pe care o aveam \n spate. De fapt, \n familia mea nu au fost ]`r`ni[ti propriu-zis, ci un pic mai la dreapta de at\t‌ Dup` mineriad`, nu m-am mai re\nscris fiindc` mi-am dat seama c` nici asta nu era o solu]ie. Politica nu va duce nic`ieri“.

Atunci, pentru t\n`rul M\ndru]`, asemenea altor reprezentan]i ai aceleia[i genera]ii din epoca \n cauz`, a \nceput o perioad` de c`ut`ri [i de „adulmec`ri“ ale lumii din jur, \n diversitatea

Pentru mul]i tineri din perioada de pionierat, presa a fost solu]ia capabil` s` \mbine aplec`rile intelectuale, cu nevoia de ac]iune. La fel, [i pentru M\ndru]`: „Am \ncercat s` g`sesc o slujb` \ntr-un domeniu mai‌ intelectual. {tiam bine engleza, ceea ce m-a ajutat s` m` angajez la agen]ia AM Press. Traduceam buletine de [tiri zilnice c`tre ambasade. Încetul cu \ncetul, am devenit [i reporter. Primul meu assignement a fost oarecum for]at de \mprejur`ri: \n ’91, c\nd a c`zut Guvernul Roman, eram coleg de grup` [i de banc` cu Andrei Frumu[anu. La acea mineriad` am fost reporter pe cont propriu – \ncepusem s` m` descurc. Am stat de vorb` cu oamenii, am aflat c` s\nt de la SPP [i c` au pu[ti. Dup` vreo lun`, m-am g\ndit la toat` povestea [i am riscat o [tire la AM Press cu uciga[ii de la SPP. A fost un scandal monstru pentru c` o nimerisem. Asta m-a mai ridicat un pic [i au \nceput s` m` trimit` pe la conferin]e de pres`. Acolo am cunoscut mai mul]i reporteri, inclusiv pe cei de la SOTI. Amalia Neac[u mi-a spus c` se eliberase la ei un post. M` fascina faptul c` era o televiziune de opozi]ie [i c` pot spune lucrurilor pe nume... Nu gloria m-a m\nat... Acolo am f`cut primul talk show c\t de c\t liber... am avut [i norocul s` prind vreo dou` burse \n str`in`tate, unde am \nv`]at multe.

M-am desp`r]it de SOTI c\nd nu se prea mai putea face nimic“.

Dup` acel act de curaj [i dup` apari]ia la SOTI, presa a devenit, pentru M\ndru]`, televiziune. Numai c`, la vremea aceea, televiziunea

54

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

PROFIL

privat` era „pas`re rar`“, iar cea na]ional` era perceput` negativ, ca o manipulatoare a evenimentelor. Era un act de pionierat s` apari pe sticl`, s` prezin]i realitatea [i, pe c\t posibil, s` spui adev`rul. ĂŽncet-\ncet, a venit \ns` [i epoca televiziunilor private profesioniste: „A ap`rut \n peisaj S\rbu, care ne-a f`cut o ofert` [i mie, [i Andreei Esca. Tot atunci, o ofert` similar` ne-a f`cut-o [i Tatulici. Esca l-a ales pe S\rbu, eu m-am dus la Tatulici – \nt\i la TVR, apoi la Tele 7abc.

S\rbu – de[i m-a angajat mai apoi – nu m-a iertat niciodat` c` n-am avut \ncredere \n el c\nd \nc` nu demonstrase ceea ce putea s` fac`. Despre Tele 7abc, nu pot s` spun dec\t ÂŤmul]umesc pentru aten]ieÂť. M` luase Tatulici acolo, eram [i membru fondator... deja \ncepuse s` m` pasioneze. Povestea asta cu ecranul, pentru orice om timid, era mare lucru... Nu am prezentat chiar [tirile principale, ci doar pe cele de weekend. ĂŽn noiembrie ’95, eram \n birou la Co[arc` [i am v`zut sigla [i promo-ul PRO TV, cred c` primele. ĂŽn momentul \n care am dat cu ochii de grafica aia adus` din America [i m-am uitat [i la a noastr`, am f`cut o compara]ie [i i-am zis: ÂŤRadule, s-a terminat!Âť. Am [tiut c` \ncepe o nou` epoc` \n televiziune, mai profesionist`“.

sonor: au tras concluzia c` era bine... Mi-au dat jurnalul de pr\nz, apoi cel de sear`“.

De acolo \ncep\nd, lucrurile se mai cunosc: M\ndru]` a fost [ef la Ziarul financiar, apoi prezentator la Observatorul Antenei 1. Motivul?

T\njea dup` \ncununarea carierei de [tirist: jurnalul principal al zilei. Cei de la Anten` i-au detectat sl`biciunea, i-au f`cut oferta, iar el a acceptat. Opinia public` a avut, ca \ntotdeauna, diverse comentarii, de la bretonul lui M\ndru]` la patronatul lui Voiculescu [i, mai ales, la tabloidizarea informa]iilor prezentate acolo. O explica]ie exist`: „Mi se pare c`, \n momentul acesta, jurnalele principale, [i de la PRO TV, [i de la Antena 1 nu mai s\nt, de fapt, cele mai importante emisiuni de [tiri, pentru c` exist` alte dou` canale care toac` realitatea de la un cap la altul. Televiziunile, v`z\nd acest lucru, au ales s` evolueze spre un magazin de [tiri care s` le ofere oamenilor altceva dec\t au v`zut \n timpul zilei. Patronul? {tiu c` lumea n-o s` m` cread`, dar el e nimic pe l\ng` public. Acesta, prin decizia lui de vizionare, e un element de o importan]` mult mai mare dec\t orice patron“.

Acela[i public \l recepteaz` pe M\ndru]` ca pe un prezentator tipic. Spectatorii tipici nu citesc Dilema veche [i cred c` el nu are nici o p`rere, c` tot ce face e s` prezinte mai mult sau mai pu]in con[tiincios anumite [tiri. Dorin]a pe care o are acum Lucian M\ndru]` e s` comunice cine e cu adev`rat. {i s` se preocupe [i de alte lucruri‌

Televiziune [i glorie... În 15 decembrie 1995, M\ndru]` s-a angajat la PRO TV, la editare. P\n` la Revelion a mai lucrat cu Doina Doru, dar din ianuarie p\n` \n aprilie 1996 a scris singur fiecare jurnal PRO TV, de luni p\n` luni, f`r` week-end. Nu tr`ia dec\t la PRO TV, era o fabric` de adrenalin`. Lumea nu se mai uita dec\t la PRO TV. C`uta \ntotdeauna o [tire care s` fie spectaculoas` vizual [i care s` spun` o poveste u[or de ]inut minte [i, \n acela[i timp, suficient de ciudat` ca oamenii s` doreasc` s-o revad`. În var` a \nceput s` intre \n direct. La Mediafest (festivalul organizat de PRO TV) nu mai avea cine s` intre \n direct, la jurnal, Mihaela R`dulescu, care trebuia s-o fac`, se sup`rase [i plecase acas`, a[a c` a trebuit s` prezinte M\ndru]`: „Mi-am f`cut o h\rtie savant`, dar mi-a zburat-o v\ntul. Atunci am spus, din minte, ni[te prostii incomensurabile.

S\rbu [i Janine se uitau la televizor, dar f`r`

55

$FU WPS

30

PROFIL Biblioteca „Gheorghe B\rleanu“ din satul B\rla, jud. Arge[ Unul dintre lucrurile mai pu]in cunoscute de c`tre publicul de televiziune al lui Lucian M\ndru]` este biblioteca lui. Nu cea de acas`, pentru el [i familia sa, ci una public`, de[i privat`: \ntr-o cas` ce \i apar]ine, dar deschis` tuturor. „Povestea ei \ncepe \n 1907, \n satul B\rla din Arge[, c\nd o ceat` de s`teni au venit \n casa str`bunicilor mei, c`ut\ndu-l pe str`bunicul ca s`-l ucid`. Acesta s-a ascuns \n fundul cur]ii, \n iaz, [i a sc`pat cu via]`. Casa a ars. Str`bunicul a murit, familia a recuperat casa [i a ref`cut-o \n 1908. ĂŽn 1940, o gloat` furioas` a venit [i ne-a luat tot, d\nd foc [i bibliotecii bunicului meu.

Am zis s` fac, \n memoria lui, biblioteca asta, cu g\ndul c`, dac` mai mul]i copii vor face ce am f`cut eu – adic`, s` citeasc` ascun[i \n lanul de porumb –, nu o s` se mai \nt\mple povestea cu incendiile.“ L\ng` casa familiei, cea din 1908, M\ndru]` a cump`rat o bojdeuc` din chirpici, cu trei camere mici, pe care a reparat-o din fonduri personale [i a mobilat-o cu rafturi. C`r]ile le-a adunat de la cititorii Dilemei vechi (unii i le-au trimis lui, al]ii direct acolo) [i de la edituri. Nu i-a trebuit nici o aprobare, fiind vorba de o

DILEMATECA � FEBRUARIE 2008 institu]ie privat` – un club al c`r]ii. Bibliotecar` este mama sa, Viorica Burlacu; nu exist` angaja]i... S\nt [i c`r]i serioase, [i unele mai pu]in: Pove[ti nemuritoare, Eminescu, c`r]i de economie, \n englez`‌ Vor avea [i \n Braille, c`ci exist` cereri... Oamenii din zon` au reac]ionat \n dulcele stil românesc: au c\rtit... Unul i-a spus c` mai bine f`cea un Peco... Proprietarul crede c` petrolul e o resurs` epuizabil`, \n timp ce c`r]ile – nu, [i c` mai bine \]i faci plinul cu c`r]i, dec\t cu benzin`...

Cei mai deschi[i s\nt copiii: au venit [i c\te 14-15 pe zi, de[i exist` [i bibliotec` comunal`.

Acum Lucian M\ndru]` a[teapt` dona]ii [i va trebui s`-i asigure „institu]iei“ suficient spa]iu pentru a le putea primi. Asta \nseamn` alte construc]ii, alte amenaj`ri etc.

Happy end „Nu [tiu c\t voi r`m\ne \n televiziune. Nu pot s` prezint [tiri dincolo de 45 de ani, dec\t, poate, \n America; aici vor fe]e tinere...“ – r`spunde M\ndru]`, tran[ant, la imposibila \ntrebare privind planurile de viitor. Exist` \ns` [i alte joburi legate de meseria de [tirist, care pot dura ceva mai mult: „Am o companie de produc]ie care face emisiuni pentru diferite televiziuni, una de media training‌ Mai s\nt [i consultant pentru anumite companii, pe construc]ie de mesaj, [i ac]ionar, \mpreun` cu \nc` cineva, la o companie de PR“. ĂŽn rest, folosind o expresie drag` revistelor mondene, Lucian M\ndru]` \[i „\mparte timpul“ \ntre familie (so]ie [i cei trei copii ai s`i – de 16, 5 [i 3 ani) [i hobby-urile sale periculoase, alese pe principiul „dac` ]i-e fric` de ceva, f` lucrul acela“, dar [i din considerente ecologiste. Acum c` are deja 10 ani de c\nd piloteaz` avioane, acum c` a f`cut un drum p\n` la mare pe biciclet` [i a ajuns – pe Marea Neagr`, cu vele – p\n` la Istanbul, \[i propune ca, la var`, s` traverseze Atlanticul. R`m\n\nd p\n` \n p\nzele albe un om \ntreprinz`tor al zilelor noastre, dar [i, din fericire, un cititor. â– Iaromira Popovici

56

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

siune a unui absolvent de Limbi clasice, Tim Spalding: a fost conceput` ca o baz` de titluri pentru universitari [i cercet`tori. ĂŽn 3 ani a ajuns la 20 de milioane de titluri catalogate [i peste 300.000 de utilizatori. Creatorul acestei re]ele sociale o prezint` ca pe un mix de dou` site-uri: unul \n care ai spa]iul t`u pentru catalogare (care se face dup` ISBN, autor, titlu, cuvinte-cheie, edi]ii etc., ca \ntr-o bibliotec` profesionist`) [i altul care e o agora, o pia]` \n care se creeaz` rela]ii \ntre utilizatori, se discut` titlurile [i autorii, noile apari]ii, se fac grupuri interesate de un anumit autor sau de un anumit gen. Re]eaua are [i func]ia de a selecta \n interiorul bazei dup` termenul cerut: fie el cuv\nt-cheie (tag) sau nume de autor. Astfel, utilizatorii, dar mai ales cei din industria edit`rii, pot observa trend-urile \n lectur` [i cum se raporteaz` cititorii neprofesioni[ti la autorii momentului.

Cele 4 re]ele sociale nu difer` cu mult \n func]iile lor: catalogare [i sharing, \mp`rt`[irea cuno[tin]elor, accesul la ceea ce [tim fiecare ([i ce atribuim fiec`rui element cunoscut) \ntr-un mod colectiv. Efectul este cel a[teptat: diversitatea. O alt` conexiune este cea dintre local [i global: participan]ii la aceste re]ele se \mpart uniform pe \ntreaga planet`, [i \ntre toate domeniile culturale care presupun lectura. Astfel, po]i g`si un grup din Hong Kong, foarte interesat de filozofia [tiin]ei, [i un altul, indian, care discut` problema cre[tinismului \ntre anii 33 [i 313.

E interesant cum \ntr-o re]ea de limb` englez` (numai LibraryThing traduce de zor interfa]a, cu voluntari, \n limbile participan]ilor) nu domin` c`r]ile culturii anglo-saxone. Dar domin` edi]iile \n aceste limbi. Cum e posibil? Amazon.com, cea mai mare libr`rie online, investe[te (direct sau indirect) \n aceste re]ele, care-i ofer` [i noi cump`r`tori, dar mai ales noi modalit`]i de a sonda pia]a. Astfel, re]elele s\nt dependente de Amazon.com (care le livreaz` copertele, detaliile despre carte, printr-un transfer de baze de date, nev`zut de utilizator). Rolul lor secundar este s` adune o parte din informa]iile economice necesare oric`rui agent prins \n fenomenul lecturii, de la editor la critici. Dar cum \n România \nc` nu conteaz` ce zic aceste mase critice de cititori, nu g`se[ti edi]ii române[ti catalogate \n aceste baze de date gigantice ale preferin]elor noastre.

Constantin Vic`

Re]ea social`, fost` Clubul C`r]ii Exista \n fiecare ora[, pe vremea c\nd eram mic, un fel de Cas` a C`r]ii, de obicei plantat` la un parter de bloc comunist. Invariabil, ea era cea mai trist` libr`rie din lume. Apoi, dup` 1989, toate editurile s-au aruncat s` creeze un club al c`r]ii, pentru cititorii fideli. Desigur, toate aceste lumi ale c`r]ii s\nt la fel de fictive ca elementul care le populeaz`. ĂŽn Casa C`r]ii nu exist`, de fapt, chef de carte, iar la Clubul C`r]ii nu se cite[te, ci se dau reduceri. ĂŽn ambele situa]ii, nici unul dintre cele trei elemente care fac cartea s` existe nu se arat`: nici autorul, nici cititorul [i, mai ales, nici lectura.

Totu[i, cele dou` idei – casa [i clubul c`r]ii – exist`, dar independent de librari sau editori. Online. Acolo unde, p\n` acum, nici un editor sau libr`rie din România nu a produs ceva notabil. Pe Internet, acolo unde de obicei, spun reac]ionarii, abund` pornografia [i prostia. Dar schimbarea post2000 pe world wide web a permis apari]ia unor re]ele sociale digitale dedicate [i lecturii. Ca orice club, este exclusivist: trebuie s` [tii s` cite[ti.

Patru aplica]ii web 2.0 (adic`, actuala socializare a Internetului) s\nt \n lupta pentru pia]a cititorilor de carte: LibraryThing, Shelfari, Goodreads [i ANobii.

Shelfari, mai nou pe pia]` – din 2006 –, este [i cel mai apropiat ca design de o bibliotec` clasic`. Cu toate acestea, media de v\rst` a participan]ilor e mai mic` dec\t pe LibraryThing, care e conceput mai degrab` ca o baz` de date, o bibliografie \n continu` expansiune. LibraryThing apare \n 2005, dintr-o pa-

www.librarything.com www.goodreads.com www.anobii.com www.shelfari.com

â–

57

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

RECITIRI

teoriei lui. ĂŽn ce const` aceasta? Simplific\nd brutal, \n centrul ei se afl` ideea c` rivalitatea dintre doi indivizi – cum ar fi, bun`oar`, cea dintre tat` [i fiu presupus` de faimosul „complex al lui Oedip“, piatra unghiular` a psihanalizei lui Freud – nu este nicidecum determinat` de dorin]a sexual` incestuoas` a copilului pentru mam`, ci doar de imita]ia dorin]ei percepute a tat`lui. Ar fi vorba deci de o rela]ie triunghiular`, \n care tat`l ar fi \n acela[i timp un „model“ (de imitat), un „mediator“ (f`r` el nu s-ar na[te dorin]a) [i un „obstacol“ \n realizarea dorin]ei mimetice. Sexualitatea, determinant` la Freud, poate fi prezent` sau absent`: determinant este mimesis-ul ca instinct, imita]ia dorin]ei celuilalt, oricare ar fi obiectul ei (puterea, banul, rangul, posesiunea efectiv` sau doar simbolic` etc.).

Chiar [i \n triunghiurile tipic erotice (vezi Madame Bovary de Flaubert) sexualitatea poate fi secundar`: figur` donquijotesc` feminin`, Emma Bovary este, de fapt, victima lecturilor ei roman]ioase.

Rivalitatea mimetic`, care se afl` la originea spiritului competitiv \n orice domeniu [i care \mbrac` o mare varietate de forme colective, duce invariabil la conflict [i violen]`, la o a[a-numit` „criz` mimetic`“ pe care o rezolv`, dar numai temporar, mecanismul sacrificial al „]apului isp`[itor“ (de unde rela]ia \ntre violen]` [i sacru, care formeaz` subiectul celei mai cunoscute c`r]i a lui Girard, La violence et le sacrĂŠ, 1972). Nu are rost s` intru acum \n complexit`]ile [i ramifica]iile teoriei girardiene. E totu[i necesar s` men]ionez c` ea este respins` nu numai de psihanali[ti, ci [i de mai to]i antropologii culturali, [i chiar [i de imensa majoritate a teoreticienilor [i criticilor literari. Prin angajamentul s`u religios – Girard \[i vede ideile confirmate punct cu punct de Biblie [i, \n particular, de Noul Testament – el face figur` de g\nditor „reac]ionar“ sau anacronic \n contextul vie]ii intelectuale contemporane din Occident. Puternica lui originalitate nu e „politic corect`“. {i nici m`car, m` gr`besc s` adaug, „teologic corect`“. Dar nu e nevoie ca teoria lui s` fie adev`rat` \n \n]elesul deplin al cuv\ntului – cum insist` dogmatic Girard \nsu[i – pentru a i se recunoa[te, \n multe cazuri, o remarcabil` valoare euristic`. Eu, unul, \l citesc pe Girard cu un interes su]inut chiar [i atunci c\nd nu-i dau dreptate. {i m` fascineaz` spectacolul unei mari inteligen]e puse la \ncercare, for]at` s` se

Matei C`linescu

Iar`[i Dostoievski A ap`rut de cur\nd, la Editura Polirom, masivul volum (785 de pagini) de F.M. Dostoievski, ĂŽnsemn`ri din subteran` [i alte microromane, frumos legat [i tip`rit. De \ndat` ce l-am avut \n m\n` m-am sim]it ispitit s` recitesc, dup` mul]i ani, Eternul so], promi]\ndu-mi, bine\n]eles, [i alte recitiri ale unor opere de tinere]e sau de maturitate (acestea din urm` dezvolt\nd marea idee a „subteranei“, versiunea dostoievskian` mai timpurie a ceea ce Nietzsche avea s` numeasc` „resentiment“). Literar vorbind, Eternul so] mi s-a p`rut [i prima oar` ([i mi se pare [i acum) scrierea lui Dostoievski cea mai aproape de perfec]iune, excluz\nd poate Fra]ii Karamazov, construc]ie mult mai ampl` [i mai complex`, dar v`dind aceea[i grij` pentru arhitectura temporal` a nara]iunii, pentru \nscrierea detaliului \n ansamblu astfel \nc\t necesitatea lui structural` s` devin` evident` [i constr\ng`toare la lectur` – o lectur` care nu-]i \ng`duie s` sari nici un paragraf, nici un r\nd, nici un cuv\nt. Altfel spus, fiecare cuv\nt din text sf\r[e[te prin a c`p`ta greutatea poten]ial` a unui cuv\nt-cheie. ĂŽntre prima [i noua lectur` a Eternului so] s-a interpus, \n cazul meu, lectura lui RenĂŠ Girard, care-[i ilustreaz` teoria post-freudian` despre dorin]a mimetic` (mecanismul psihic imitativ declan[ator al a[a-numitei „rivalit`]i mimetice“) prin referire frecvent`, \ntre alte exemple din culturi [i epoci diferite, la Dostoievski – [i, nu o dat`, chiar la Eternul so]. M-am sim]it deci \ndemnat, de data aceasta, s`-l reiau [i pe Girard [i s` meditez asupra

58

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

reinventeze mereu [i s` se singularizeze \n fa]a unor obstacole de natur` ideologic`. ĂŽn Eternul so], interpretarea lui Girard (cu Girard, ar fi mai exact spus) pune \n lumin` caracterul mimetic – inaparent, dar esen]ial – al rivalit`]ii dintre Velceaninov, „eternul amant“, [i Pavel Pavlovici Truso]ki, „eternul so]“, caracter slab, care are nevoie de „confirmarea“ pe care i-o aduce, fie [i cu efecte dintre cele mai umilitoare, atrac]ia lui Velceaninov pentru femeia cu care convie]uie[te conjugal (fosta sa consoart` sau, dup` moartea ei, cea viitoare). ĂŽntr-un fel, „eternul amant“ e dublul mai puternic, detestabil – [i detestat – al \nsu[i „eternului so]“, incarnarea reflec]iei fantasmatice a acestuia \ntr-o oglind` m`ritoare, obiectul unei r`zbun`ri care nu se va realiza, garantul e[ecurilor sale repetate, jignitorul care-i d` jignitului, cum scrie Dostoievski, „bucuria c` are dreptul s` fie jignit“.

Rolul „]apului isp`[itor“ \n drama din Eternul so] \l joac` biata Liza. Ea e fiica iubit` a lui Truso]ki p\n` c\nd acesta descoper`, dup` moartea Nataliei Vasilievna (so]ia adulter`), \n coresponden]a ei secret`, p`strat` „\ntr-o cutie de abanos cu incrusta]ii de sidef“, o scrisoare din care reiese c`, de fapt, Liza este copilul lui Velceaninov. Dragostea patern` a lui Truso]ki se transform` brusc \n ur` [i feti]a fragil` de zece ani este brutalizat`, chinuit`, pedepsit` pentru o vin` care nu-i apar]ine. Intervine acum Velceaninov care, cu acordul pervers al tat`lui „oficial“, o d` pe Liza \n grija familiei unor prieteni cu mai mul]i copii. Peste doar c\teva zile, moartea nefericitei feti]e \n toiul „crizei mimetice“ \n care se confrunt` Truso]ki [i Veleceaninov va deveni prilejul unei efemere „\mp`c`ri“ \ntre cei doi rivali. Truso]ki nici nu se duce la \nmorm\ntare, iar m\hnirea lui Velceaninov dureaz` doar dou` s`pt`m\ni, dup` care, duc\ndu-se la morm\ntul Lizei, se simte deodat` \nseninat, misterios \mputernicit, revitalizat. C\nd iese din cimitir, d` de Truso]ki care-i p\ndea din umbr` mi[c`rile [i care-l invit`, jovial [i insistent, s`-i cunoasc` noua logodnic` (capitolul XI, „Pavel Pavlovici se \nsoar`“). Tema rivalit`]ii asimetrice dintre cei doi e reluat` \n echivalentul narativ al unei noi varia]iuni.

Nu [tiam de RenĂŠ Girard c\nd am citit Eternul so] prima oar`. La relectur`, interpretarea girardian` m-a sedus, de[i n-am putut ignora caracterul ei reduc]ionist, la fel de interesant, dar [i de simpli-

ficator ca al unei interpret`ri psihanalitice ortodoxe (nu m` \ndoiesc c` o astfel de interpretare exist`).

Ea nu spune totu[i nimic despre arta lui Dostoievski, nu explic` \n nici un fel de ce acest microroman se cite[te aproape hipnotic, cu sufletul la gur`. L`s\nd la o parte decupajul narativ extraordinar de eficace – ar trebui multe pagini pentru a-l discuta concludent –, a[ remarca „nervozitatea“ contagioas` a discursului, exagerarea voit` a detaliului, m`rirea lui din cale afar` sub lupa verbal` a povestitorului [i, simultan, mic[orarea p\n` la invizibil a esen]ialului, enigmatizarea lui, trecerea lui sub t`cere – o t`cere care vibreaz` \ns` puternic sub verbozitatea isteroid` [i \n[el`toare a dialogurilor. Arta lui Dostoievski const` \n capacitatea scriitorului de a face s` vibreze, \n ad\nc, t`cerile unui text cu o suprafa]` agitat` de valuri mari, tempestuoase. â–

59

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

MERIDIANE

„Literatura e p\ndit` de primejdia normaliz`rii“ – interviu cu Thomas HUNKELER – Profesor de literatur` francez` la Universitatea din Fribourg, specialist \n literatura Rena[terii [i teatrul baroc, dar [i \n modernismul european [i \n teoria literar` contemporan`, autor al volumelor Echos de l’ego dans l’oeuvre de Samuel Beckett [i Le vif du sens. Corps et poĂŠsie selon Maurice Scève, Thomas Hunkeler a vizitat pentru a doua oar` România la \nceputul lunii noiembrie, la invita]ia New Europe College. Conferin]a cu titlul „L’arrière-pays des avant-gardes: incursions dans un territoire mĂŠconnu“ s-a construit \n jurul tezei c` \n interiorul avangardelor „istorice“, cunoscute drept interna]ionaliste, exist` c\teodat` o puternic` tendin]` de revendicare na]ional`. Un singur exemplu: receptarea lui Marinetti \n Fran]a. Aceea[i tez`, de data aceasta cu aplicare la literatura român` (cazul Tristan Tzara), a fost discutat` [i \n cadrul atelierului ]inut de Thomas Hunkeler la Facultatea de Litere din Bucure[ti, \mpreun` cu studen]ii {colii Doctorale care particip` la programul NEC Link. ĂŽn prezentarea de dinaintea conferin]ei, o sintagm` care s-a repetat a fost „Thomas Hunkeler, cercet`tor atipic“. Centrele dvs. de interes se deplaseaz` pe direc]ii, epoci [i autori diferi]i: poezia francez` a secolului al XVI-lea, avangarda istoric`, Beckett‌ Exist` \ntre ele vreo linie comun` sau ceea ce v` configureaz` jocul e mai degrab` o logic` a rupturii?

Dac` ne g\ndim mult la un periplu critic, la o anume manier` de a g\ndi literatura, sf\r[im evident prin a g`si c\teva linii de for]`. A[ putea spune, pentru \nceput, c` mi-ar pl`cea s` \mi revendic un anume eclectism, ceea ce nu e altceva dec\t o metod` simpl` de a-mi urm`ri pasiunile literare [i interesele de cercetare, multiple, pe care nu-mi place s` le „\nchid“ \n nici un

fel de decizie institu]ional`. De exemplu, interesul pentru Beckett, care m` \nso]e[te de mult` vreme, n-a exclus niciodat` interesul pentru literatura francez` de la \nceputul secolului al XVI-lea. Am \ncercat mereu s` nu cad \n capcana stabilirii unor rela]ii prea simple, prea vizibile: dac` m-am ocupat de un scriitor dificil din secolul al XX-lea, de ce s` nu-i urmeze un altul, tot dificil, din secolul al XVI-lea, precum Maurice Scève? Dar nu „dificultatea“ a fost criteriul, pentru c`, aleg\nd doar at\t, a[ fi dat dovad` de o excesiv` ra]ionalizare, care, p\n` la urm`, nu \nseamn` nimic.

Atunci s` modific`m sintagma \n „Thomas Hunkeler, cercet`tor eclectic“?

Nu, pentru c` ceea ce m` intereseaz` ]ine

60

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008 de fapt de altceva, [i anume de mizele literaturii: \mi place s` cercetez \nsemn`tatea unui act literar, la un moment precis. Aceast` preocupare constant` m-a f`cut, de pild`, s` m` ocup mai ales de operele de tinere]e ale scriitorilor. Momentul lans`rii \n „cariera scriitoriceasc`“, cum se spune, e acela \n care lucrurile iau av\nt f`r` vreo imagine prea limpede a ceea ce \nseamn` s` fii scriitor institu]ionalizat, [i mai ales f`r` s` [tii prea bine ce va fi opera ta de aici \nainte. Odat` impus, adic` la maturitate, scriitorul va trebui s` se conformeze unei imagini la care el \nsu[i a contribuit [i pe care publicul i-o arat` din nou, la r\ndul s`u. Opera de tinere]e scap` acestei presiuni a sistematicului [i a locului pe care scriitorul e obligat s`-l ocupe. Nu trebuie s` fim naivi c\nd studiem literatura; eu s\nt de p`rere c` ar trebui s` renun]`m m`car \n parte la atitudinea care domne[te de ceva vreme \n studiile literare: totul e poezie, totul e estetism ‌ Cu c\t \naintez \n \ncerc`rile mele de a studia faptul literar, cu at\t mai mult m` interesez de dimensiunea ideologic` a scriiturii. E o form` de a rupe (e drept, mai degrab` bl\nd) cu vechea mea forma]ie de filolog [i de teoretician al literaturii. ĂŽn clipa de fa]`, dimensiunea istoric` (\n]eleg\nd prin aceasta istoria ideologiilor) devine foarte important` pentru cercet`rile mele.

Contextul face opera posibil` Dimensiunea istoric` acoper` \n vreun fel ceea ce s-ar putea numi context? ĂŽntr-un interviu de acum trei ani, din revista Steaua, afirma]i c` tocmai contextul este cel care d` form` textului‌ No]iunea de context pune destule probleme. Eu m-am format, de pild`, \ntr-o [coal` de g\ndire pentru care contextul era exact ceea ce nu apar]inea cu nici un chip textului! Se g\ndea binar: textul era \n centru, punctul esen]ial, iar contextul \l „\nf`[ura“, ca un accesoriu. A[a erau construite: esen]ialul, apoi accesoriul. C\nd ajungi, cum am ajuns eu, s` te ocupi de literatur`, dar nu numai de produsul s`u, de text \n sensul imanent al termenului, ci [i de produ-

MERIDIANE

cerea ei ([i de mizele jocului literar), atunci descoperi c` lucrurile nu stau a[a: contextul nu este opusul textului, nu e cel care s` \nconjoare textul. Nu, el e acela care traverseaz` textul! În opinia mea, contextul e o alt` dimensiune a textului: cea care \l traverseaz`, \l formeaz`. Iat` un exemplu: opera lui MallarmÊ (care \n Fran]a, se [tie, este simbolul operei \n sine, totalmente deta[at` de produc`torul s`u prin dispari]ia elocutorie a poetului, prin ideea c` opera exist` singur`, ca un bloc, f`r` nici o leg`tur` cu autorul care a creat-o la un moment dat). Dar [i aceast` oper` – v`zut` \n sine, f`r` context – trebuie s` fie rela]ionat` cu ceva: cu o perioad` anume a crea]iei lui MallarmÊ, cu modul \n care literatura era g\ndit` \n epoc` etc.

A[adar, visul c` opera ar fi totalmente autonom` e [i el datat istoric; [i trebuie s` fim foarte aten]i s` nu ipostaziem cumva aceast` idee, venit` din postromantism, \ntr-una etern`. Doar ocup\ndu-m` de secolul al XVI-lea, a[adar de vremea c\nd literatura avea cu totul alt statut, am putut descoperi cum, de fapt, ne afl`m \n aceast` iluzie a textului, \ntr-o idee construit` is-

61

$FU WPS

30

MERIDIANE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

toric. Chiar [i \ncercarea de crea o oper` complet separat` de context este un demers explicabil numai \n termeni contextuali. Vedem astfel cum contextul nu mai e ceea ce \nconjoar` textul, ci exact condi]ia lui de existen]`: contextul e ceea ce face opera posibil`. Mi se pare c` e vremea s` dep`[im distinc]ia facil` dintre text [i context, dintre oper` [i lumea aflat` cumva „\mprejurul“ ei.

Aceasta este [i una din problemele istoricilor literari români, preocupa]i azi de modul \n care s-ar putea scrie istoria comunismului literar. Una dintre rezolv`ri alege s` vad` \n suprema]ia textului mijlocul de rezisten]` \n fa]a presiunii ideologice. Prin aceasta \ns` nu ne afl`m cumva \n fa]a unei modific`ri \n chiar miezul no]iunii de autonomie literar`?

N-ar fi aceasta o autonomie literar` ea \ns`[i politizat`?

Ba da, desigur! {i aceasta pentru c` la momentul acela invocarea vechii distinc]ii text/context era probabil singura modalitate prin care puteau salva „singularitatea operei“.

Dar s` privim lucrurile [i invers: punerea operei \n centru – „sanctificarea“ ei – poate duce la separarea definitiv` de mizele sale. Este [i aceasta o „normalizare“ a operei literare! Literatura e mereu p\ndit` de aceast` primejdie – de care noi, criticii literari, s\ntem responsabili: primejdia normaliz`rii. A normaliza \nseamn` a explica o oper` de art`, \nseamn` a neglija tocmai caracterul ei de „crea]ie“, exact acela care va schimba ceva esen]ial \n peisajul de receptare cultural`, \n c\mpul literar.

S\nt a[adar dou` situa]ii pe care trebuie s` le dep`[im: una \n care opera ni se propune singur`, deta[at` de context, iar noi trebuie s`-l lu`m \n calcul; cea de-a doua, \n care opera ni se explic`, ne este transformat` \n document pur, iar sarcina noastr` este s` aducem aminte c` opera e [i altceva, acel ceva pe care Terence Cave \l nume[te foarte bine hapax: textul nu e niciodat` reductibil la context, ci doar condi]ionat de el. ĂŽn termeni bourdieusieni, aceast` condi]ionare las` deschis un vast c\mp al posibilelor \n care opera s` intervin` ca for]` activ`. Aici s-ar reg`si \ntreaga art` a criticii literare: \n a p`stra opera deschis`.

Apropo de Bourdieu: din conferin]` s-a \n]eles destul de limpede c` ave]i o pozi]ie deschis critic` fa]` de teoria lui asupra c\mpului literar. Prin ce anume se produce desp`r]irea de Bourdieu?

Nu s\nt, \ntr-adev`r, un adept al principiilor de sociologie literar` a[a cum le \n]elege Pierre Bourdieu [i cum le aplic` discipolii s`i, de pild` Pascale Casanova sau cercul din jurul lui Michel Espagne. Ceea ce-mi place la Bourdieu este gestul iconoclast prin care ne arat` cum \ncerc`m cu to]ii s` reconstruim permanent iluzia, universul estetic pe care \l sim]im ca pe ceva fundamental \n sistemul nostru de credin]e. Obiectul de art` se constituie, p\n` la urm`, printr-o „investi]ie fantasmatic`“ – iar cu aceast` deziluzionare a procesului eu s\nt perfect de acord. M` despart \ns` de Bourdieu atunci c\nd el alege s` priveasc` opera de art` exclusiv ca pe rezultatul unei \ncerc`ri de pozi]ionare \n c\mp. ĂŽn opinia mea, mizele ideologice ale unei opere literare nu s\nt niciodat` reductibile la coordonatele sale de \nscriere \n c\mpul literar. Pentru mine, opera este simultan condi]ionare fa]` de context [i, a[a cum spuneam, hapax – voin]a de a se smulge din el. Bourdieu vorbe[te [i el de aceast` simultaneitate (f`r` s-o numeasc`, evident, astfel), numai c` el r`m\ne \ntr-o zon` sociologic`, pe c\nd eu – \mi place s` cred – m` plasez \ntr-o alta, una care ]ine mai mult de istoria ideilor.

Mai am [i alte \ndoieli: de pild`, dac` nu cumva Bourdieu nu poate dep`[i perspectiva „lui“, franco-francez`. E drept, lucrurile au mers mai departe, prin c`r]i precum cele ale lui Pascale Casanova sau ale lui JĂŠrĂ´me Meizoz, un cercet`tor elve]ian care se ocup` de postĂşrile literare, de punerile \n scen` ale autorului. Dar \ntrebarea r`m\ne: cum pot intra \n perspectiva lui Bourdieu, foarte francez`, opere literare aflate la frontiera dintre culturi, pendul\nd \ntre pia]a c`r]ii din regiunea lor [i pia]a mondial`?

Cum se mai poate vorbi, atunci, despre literatura „minoritar`“? E nevoie, a[adar, de dep`[irea acestui cadru restrictiv. ■a consemnat Magda R`du]`

62

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

t`“ spre ob]inerea sufletului pacientului, cum [tiin]ific \l nume[te Wormwood, de la sex la dragoste, l`comie, rug`ciune, r`zboi sau m\ndrie.

Vocea lui Wormwood este superb prins` \n pagin`. Cuvintele lui s\nt at\t de bine alese, \nc\t fac inutil` c`utarea vreunui sub]ire cordon de leg`tur` cu demult p`r`sita Divinitate. B`tr\nul diavol nu are absolut nimic bun \n el. ĂŽl po]i b`nui pe Lewis scriind \ntr-o ad\nc` trans` dr`ceasc`, \ntr-o plonjare \n zonele cele mai par[ive ale sinelui, [i adev`rul e c` scriitorul \[i amintea de experien]a c`r]ii ca de una groaznic`, pe care n-ar mai repeta-o nicic\nd.

Umorul, pres`rat cu grija pentru profunzimea subiectului, vine din amenin]`rile „pline de afec]iune“ \n caz de e[ec, din ironia dr`ceasc` sau din terminologia birocratic` a Iadului. Exist` tot felul de {coli de Corec]ie pentru Tenta]ii Incompetente, Colegii de Ispitire, Lucifer este Tat`l Nostru din Ad\ncuri, iar Dumnezeu este Du[manul. Dincolo de umor \ns`, lec]iile pentru cariera demonic` a lui Wormwood s\nt ad\nci medita]ii despre morala cre[tin` [i se transform`, paradoxal, \n lec]ii de \ndep`rtare a R`ului. Prin sfaturile de atac diavolesc, C.S. Lewis aten]ioneaz` asupra existen]ei acestuia. Iar existen]a atacului este, \ntr-adevar, demonic`. Deci continu`, camuflat` [i aruncat` \n doze suficient de mici \nc\t s` par` ignorabil`.

Vestea bun` este dat` de frustr`rile Iadului \n fa]a iert`rii divine. Spune Wormwood: „Du[manul nu poate tenta cu virtute cum tent`m noi cu viciu. El vrea s`-i vad` merg\nd [i, deci, le d` drumul la m\n`“. {i continu`, revoltat: „Iar c\nd exist` chiar [i numai voin]a de a merge, El va fi mul]umit [i dac` ei se \mpiedic`“. â–

Mihai Dobrovolschi

Dracul cel mieros C.S. Lewis Sfaturile unui diavol b`tr\n c`tre unul mai t\n`r Editura Humanitas, 2007

Am citit pentru prima dat` Sfaturile unui diavol b`tr\n c`tre unul mai t\n`r acum vreo 10 ani, pe c\nd nu era tradus` \n limba român`, sub titlul original The Screwtape Letters. Publicat` \n 1942 de C.S. Lewis, profesor de literatur` la Oxford pe-atunci, cartea este, de fapt, colec]ia a 31 de scrisori pe care un drac cu experien]`, foarte bine situat \n ierarhia Iadului, undeva prin Administra]ie, le trimite nepotului s`u, drac-tentator novice, aflat la prima lui misiune pe P`m\nt.

Scrisorile s\nt departe de a fi \ntunecate, crude sau bisericoase. Dimpotriv`, s\nt pline de umor. Unchiul Screwtape este, \n \nv`]`turile lui pentru diavola[ul Wormwood, mieros ca un drac, f`]arnic-afectuos, dulce-amenin]`tor [i autoritar f`r` rezerve. Rela]ia cu nepotul apare \ns` doar \n introduceri, corpul fiec`rui capitol fiind lec]ii detaliate, precise [i surprinz`tor de aplicabile ce au ca scop smintirea unui t\n`r cre[tin englez din cel de-al doilea r`zboi mondial. Fiecare scrisoare trateaz` o tem`, o „poar-

Mihai Dobrovolschi este realizator de emisiuni la Radio Guerilla [i editor www.dob.ro

63

$FU WPS

30

A]i legat prietenii cu autorii tradu[i?

Š Dan Stanciu

Sanda ARONESCU â—? Liviu BLEOCA â—? Dana CR~CIUN â—? Dan CROITORU Vali FLORESCU â—? Radu Pavel GHEO â—? Irina HOREA â—? Irina MAVRODIN Radu PARASCHIVESCU â—? Anamaria POP â—? Adrian POPESCU â—? Antoaneta RALIAN Ileana SCIPIONE â—? Victor SCORADE} â—? Virgil STANCIU â—? Lumini]a VOINA-R~U}

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

ANCHET~ „Prietenia este un contract tacit \ntre dou` persoane sensibile [i virtuoase. Spun sensibile, pentru c` un c`lug`r, un solitar poate s` nu fie r`u, [i totu[i s` tr`iasc` f`r` s` cunoasc` prietenia. Spun virtuoase, pentru c` r`ii nu au dec\t complici, voluptuo[ii nu au dec\t tovar`[i de desfr\u, interesa]ii au asocia]i, politicienii reunesc rebelii, marea mas` a oamenilor lene[i are leg`turi, prin]ii au curteni; numai oamenii virtuo[i au prieteni.“ (VOLTAIRE, Dic]ionar filozofic, 1764)

â– PRIETENĂ?E s. 1. amici]ie, (\nv. [i pop.) priete[ug, (\nv. [i reg.) amicie, (reg.) f\rt`]ie, ort`cie, (\nv.) prietnicie. (O ~ durabil`.) 2. v. bun`voin]`.

3. amabilitate, aten]ie, bun`voin]`, solicitudine.

(Ne-a ar`tat mult` ~.)

Sursa: Dic]ionar de Sinonime

■Sanda ARONESCU Vorbe[te, memorie! a fost \nceputul unei frumoase prietenii cu Vladimir Nabokov, care a devenit eroul meu literar, stilistul prin excelen]`, cu un vocabular absolut ame]itor – mai ales ]in\nd seama c` limba englez` nu a fost limba lui matern` –, cu uria[ul talent de a se exprima prin cuvinte, imagini, sunete, senza]ii, de a face din lectur` pl`cere estetic` pur`. Prietenia cu Shakespeare este mai veche, din anii studen]iei, c\nd, citind prima oar` \n original o pies` de-a lui, am tr`it ceea ce Joyce numea o epifanie. A r`mas prietenul meu [i, din c\nd \n c\nd, m` mai \ntorc la el.

Cobor\nd de la nivelul uria[ilor la cel al scriitorilor pur [i simplu buni, John Irving este [i el un prieten cu care mi-ar pl`cea s` m` mai \nt\lnesc, pentru c` m` simt bine cu el, cu umorul [i spiritul lui critic. {i cred c` acum, \n timp ce traduc pentru Editura Polirom What a Carve Up! (\nc` nu m-am hot`r\t cum s` traduc titlul), se \ntrevede o prietenie cu scriitorul Jonathan Coe, care pare solid ancorat \n buna tradi]ie a romanului englezesc [i este, \n acela[i timp, suficient de modern [i de inventiv pentru a nu fi

65

$FU WPS

30

A N C H E T~

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

doar un epigon al \nainta[ilor lui, ci un autor de o \nc\nt`toare prospe]ime. Deci [i pe el \l mai a[tept, ca pe un prieten.

o serie de autori a c`ror prietenie m-a \nso]it peste ani. F`r` a face ierarhii \n domeniul extraliterar al prieteniilor mele literare, m`rturisesc \ns` c` omul cel mai drag mie din acest grup este Marta Petreu. Am cunoscut-o cu ocazia primei edi]ii (c\nd formam un... triunghi literar \mpreun` cu Adam) [i de atunci ne leag` o prietenie care a rezistat anilor, distan]elor [i nu de pu]ine ori p`rerilor diferite. O prietenie care s-a transferat [i asupra revistei sale Apostrof, singura revist` unde mai public \n ultima vreme, c\nd, din motive profesionale, m-am \ndep`rtat tot mai mult de arena noastr` literar`. Este un minim gest de fidelitate. {i, ca s` \nchei \ntr-un alt registru, trebuie s` m`rturisesc c` a[ vrea s` m` \mprietenesc cu Leonard Cohen, c`ruia i-am tradus Beautiful Losers. A[ vrea s`-i pot spune c` acum, c\nd pare s` \[i \ncheie socotelile cu muzica [i cu femeile, ar fi momentul s` scrie un al treilea roman. Le-ar lua tuturor piuitul.

■Liviu BLEOCA C\nd traduci din român` \ntr-o limb` str`in` (englez`, \n cazul meu), riscul este ca o carte tradus` s` marcheze mai degrab` sf\r[itul unei frumoase prietenii – cu autorul sau cu tovar`[ii de breasl` ai acestuia pe care ai avut proasta inspira]ie s` nu-i traduci \nc`. Transylvanian Voices, antologia de poezie transilvan` scoas` \n 1994 \mpreun` cu Adam J. Sorkin, nu mi-a creat \ns` mari probleme, \n afar` de ni[te repro[uri din partea unui poet omis, at\t de minor, \nc\t \ntre timp i-am [i uitat numele. M-a adus \ns` \n contact cu

■Dana CR~CIUN Din p`cate, n-a fost cazul cu autorii de proz`. Am \ncercat s` \i contactez pe unii dintre ei cu \ntreb`ri, dar e mai dificil dec\t poate p`rea, chiar [i \n epoca Internetului [i a comunic`rii rapide. ■Dan CROITORU Din nefericire, n-am legat nici o prietenie cu vreunul dintre autorii tradu[i [i tr`da]i. Pe Palahniuk nu cred c` l-a[ interesa pentru c` n-am ciud`]enii. Taciturnul Ian McEwan ar fi agasat de ignoran]a mea (de[i poate ar z\mbi politicos c\nd ar auzi c` m-am dus la Londra [i nu m-au interesat nici St. Paul’s, nici Trafalgar Square, nici National Gallery, ci str`zile pe care trece personajul s`u, neurochirurgul Henry Perowne). Dar mi-ar pl`cea s` stau l\ng` incredibilul William Burroughs [i s`-l ascult povestind despre Tanger [i Mexico City, despre neveste \mpu[cate [i halucin`ri co[mare[ti, apoi s` amestec`m heroin`, cocain` [i benzedrin` p\n` murim. ■Vali FLORESCU Am tradus, p\n` acum, c`r]i ale lui Saul Bellow, Kiran Desai, John Fante, Kazuo Ishiguro, Sophie Kinsella, Kurt Vonnegut, Jeanette Winterson. De c\]iva dintre ace[tia m-am sim]it mai apropiat` dec\t de al]ii,

66

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

A N C H E T~

dar nu m-am g\ndit niciodat` s` m` \mprietenesc cu vreunul dintre ei. Am avut \ns` o rela]ie special` cu o carte. În 1990, c\nd toate lucrurile din jurul meu o luaser` razna, s-a \nt\mplat s` iau de la Biblioteca American` o carte care avea o copert` verde, cartonat`. Se numea Henderson the Rain King. Ajuns` acas`, am \nceput s-o citesc [i s` r\d, uimit` s` m` reg`sesc at\t de mult \n personajul excentricului milionar aflat \n c`utarea unui sens pentru propria-i via]`. Am continuat s` r\d p\n` pe la pagina 40, c\nd mi-am dat seama c` trebuie neap`rat s`-mi \mp`rt`[esc bucuria cu al]ii. F`cusem o mare descoperire [i voiam s` o fac public`. Am \nceput s` traduc [i, fire[te, ]in\nd volumul mult peste deadline, am fost penalizat`. O vreme n-am mai putut \mprumuta c`r]i, dar ce-mi p`sa? C\nd am terminat, am propus romanul mai multor edituri, \ns` aveau s` treac` 17 ani \nainte ca Henderson, regele ploii s` apar` \n române[te.

Cu o supracopert` albastr`, \n nuan]a mea preferat`.

â– Radu Pavel GHEO N-am avut p\n` acum ocazia s` iau leg`tura cu un autor ale c`rui c`r]i le-am tradus. N-am sim]it nevoia. Lucram cu cartea, nu cu autorul, din postura de cititor un pic mai specializat. La lucr`rile [tiin]ifice nici nu a prea fost cazul, iar \n cazul romanelor... eh, mai depinde [i de situa]ie. De exemplu, cum s` iau leg`tura cu Leo Strauss (\n perioada c\nd traduceam Cetatea [i omul)? A murit \n 1973.

Singurul autor str`in cu care am luat leg`tura a fost slovenul Alesˇ Debeljak. În 2003 lui Debeljak i-a ap`rut la Editura Polirom un volum de eseuri filozofice, literare [i politice, din care unele cu tent` memorialistic` – În c`utarea nefericirii.

Dar nu eu am tradus cartea, ci Ioana Alupoaie.

Eu am fost doar redactorul volumului. Îns` am luat leg`tura cu autorul, ca s` rezolv`m ni[te probleme legate de con]inut, [i am men]inut o vreme acea leg`tur` – presupun c` din pricina afinit`]ii mele cu spa]iul ex-iugoslav. Am deja mul]i prieteni scriitori. Cred c` to]i avem. Majoritatea \n România, mi se pare normal. Iar dintre

67

$FU WPS

30

A N C H E T~

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

scriitorii \n via]`, de aici sau din alte ]`ri, mi-ar pl`cea s` m` \mprietenesc cu cei care s-ar putea s`-mi plac` atunci c\nd \i cunosc. Dac` e permis` [i fantazarea, cred c` mi-ar fi pl`cut s` fiu prieten cu Caragiale (I.L.). M-a[ fi [i temut un pic de el, de limba lui ascu]it`, dar mi-ar fi pl`cut. Sau cu Cehov. Sau cu Boris Vian. Sau cu Lorca. Habar n-am cu c\]i al]ii, care m-au cucerit cu scrierile lor. De[i [tiu c` opera nu-i totuna cu omul.

â– Irina MAVRODIN Traducerea c`r]ilor lui Cioran, Tratat de descompunere [i C`derea \n timp, m-a f`cut s` ajung \n preajma lui Cioran, c`ruia i-am f`cut dou` lungi vizite, \n urma c`rora m-am sim]it foarte aproape [i de omul Cioran. Despre aceast` experien]`/\nt\lnire privilegiat` am scris [i publicat c\teva eseuri, care vor fi cuprinse [i \n volumul meu Cioran sau Marele Joc, \n curs de apari]ie.

â– Irina HOREA Am avut norocul s`-i cunosc pe c\]iva dintre scriitorii pe care i-am tradus. Pe doi dintre ei \i cunoscusem cu mult \nainte, \nc\t am avut o coresponden]` [i un dialog fa]` \n fa]` foarte intense pe marginea romanelor respective [i a traducerilor \n român` – o experien]` extrem de interesant` [i uneori salutar`. E vorba de Martin Booth [i de coresponden]a cu el pe parcursul traducerii romanului Hiroshima Joe. {i de Alan Brownjohn, cu care am avut c\teva „\nt\lniri de lucru“ \n timpul \n care am redactat versiunea româneasc` a romanului Umbre lungi.

■Radu PARASCHIVESCU Nu m-am \mprietenit cu nici unul dintre autorii din care am tradus. Am corespondat timp de c\teva luni cu David Lodge [i i-am cunoscut pe Jonathan Coe [i Petru Popescu, dar at\t. Marile mele gesturi mondene au fost un ceai b`ut cu Jonathan Coe c\nd am lansat Casa somnului [i o cafea sorbit` \n barul unui hotel cu Petru Popescu, dup` ce i-am tradus În coasta lui Adam. ■Anamaria POP Fac parte dintre cei c`rora le este foarte important` ([i drag`) prietenia – consider c` altfel devenim, f`r` s` ne d`m seama, victimele acestui secol atomizat.

68

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008 Pentru c` vorba lui Balzac: „Este mai u[or de suportat o nenorocire l\ng` adev`ra]i prieteni, dec\t o fericire invidiat`“. Am \nceput s` traduc la sf\r[itul anilor ’80, apoi, \ndat` dup` ’90, primul autor pe care l-am cunoscut a fost PĂŠter EsterhĂĄzy – tocmai traduceam Verbele auxiliare ale inimii. ĂŽnc` de la prima \nt\lnire ne-am dat seama am\ndoi c` rela]ia noastr` nu se va limita la una „oficial`“: autor-traduc`tor. ĂŽncepuse s` vibreze \ntre noi acel „ceva“ despre care am\ndoi [tiam c` e flac`ra unei prietenii de durat`. Ceea ce s-a adeverit pe parcurs. PĂŠter [i so]ia lui, Gitta (o foarte talentat` grafician` de carte din Ungaria) chiar c`-mi s\nt ni[te prieteni de n`dejde. (Niciodat` n-am vorbit cu ei despre asta, ne bucur`m, pur [i simplu, de existen]a celuilalt – abia acum, \nainte de a r`spunde acestei anchete, l-am sunat [i l-am \ntrebat dac` s\ntem sau nu prieteni; r`spunsul a venit prompt, tot printr-o \ntrebare, \n inconfundabilul „stil EsterhĂĄzy“: „Te-ai \ndoit vreo clip` c` s\ntem prieteni?“). Dar prietenie m` leag` [i de ceilal]i autori din ale c`ror opere am tradus. M` g\ndesc la PĂŠter NĂĄdas, la Ă rpĂĄd GĂśncz, la Katalin ThurĂłczy, la GĂŠza SzĂścs‌ [i nu numai pentru c` au fost al`turi de mine, legitim\nd prin participarea lor, apoi disemin\nd evenimentele culturale pe care le organizam \n perioada directoratului meu la Institutul Cultural Român de la Budapesta, dar ei au fost primii care, afl\nd despre luxarea mea pe motive politice din acela[i post de director, dup` prima reac]ie de revolt`, m-au \ntrebat cu ce anume \mi pot fi de ajutor. ĂŽntrebarea lor n-a r`mas doar la nivel teoretic, ci efectiv a \mbr`cat forme concrete. Gesturi extrem de pre]ioase care m-au ajutat s`-mi urmez calea. â– Adrian POPESCU Despre un contact personal cu celebrul Alessandro Baricco, tradus de mine, nu pot vorbi, e deci o pur` prietenie a c`r]ilor sale, \n plus el e p`zit de agentul lui literar, iar eu nici nu mi-am propus neap`rat vreo conversa]ie cu Baricco. â– Antoaneta RALIAN Am legat trei mari prietenii cu scriitorii tradu[i. Iris Murdoch, pe care am cunoscut-o la Londra, prin British

A N C H E T~

Council, dup` ce i-am tradus Vl`starul cuvintelor, prima dintre cele cinci c`r]i traduse de mine. A urmat o prietenie prin coresponden]` pe un r`stimp de 25 de ani, punctat` de vizitele mele \n Anglia [i o vizit` a ei aici. Pe Saul Bellow l-am cunoscut \n 1977, c\nd a venit la Bucure[ti \nso]indu-[i fosta so]ie, Alexandra Baltasar. Tocmai traduceam Darul lui Humboldt. A urmat o amici]ie prin coresponden]` for]at stopat` c\nd a ap`rut Dean’s Winter \n America [i Bellow a fost interzis \n România. Coresponden]a a fost reluat` sporadic dup` ’89 c\nd am tradus Iarna decanului [i, ulterior, Ravelstein. Postmodernului Raymond Federman, pe care l-am cunoscut \n SUA, i-am tradus trei c`r]i, a fost invitat la lansarea uneia dintre ele [i ulterior a participat [i la Festivalul de la Neptun. S\ntem amici \n curs. â– Ileana SCIPIONE C\teva c`r]i pe care le-am tradus au fost \nceputul unor prietenii „exemplare“ (\n sens cervantin), dar, mai ales, {i a fost anul Lambadei, de scriitorul spaniol

69

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

Ignacio Vidal-Folch, un mare [i sincer prieten al culturii [i artei române[ti; dar am [i tradus c`r]i din prietenie: Memoriile v`cu]ei Mu de scriitorul basc Bernardo Atxaga, romanele lui Enrique Vila-Matas: Bartleby [i Parisul nu are sf\r[it, ca [i antologia de povestiri Vise paralele a profesorului [i criticului literar din Salamanca, Luis García Jambrina, pe care mi-a [i dedicat-o c`lduros.

urmeaz` s`-i traduc dou` piese. {i, desigur – e drept, unilateral! – Gßnter Grass.

Š Dan Stanciu

A N C H E T~

â– Victor SCORADE} Printre autorii pe care i-am tradus [i de care am ajuns s` fiu legat printr-o prietenie discret`, dar durabil`, se num`r` Dieter Schlesak (Zile acas` [i Revolta mor]ilor), dar [i autori tineri, \n special dramaturgi (am tradus vreo patruzeci de piese) precum elve]ianul Lukas BärfuĂ&#x; (Nevrozele sexuale ale p`rin]ilor no[tri, Dragoste \n patru tablouri), ori Hendl Klaus, un austriac c`ruia

■Virgil STANCIU Din p`cate, nu am avut aceast` [ans`. Am \nt\lnit, \n carne [i oase, doar doi dintre autorii tradu[i de mine: pe Styron, la o conferin]` (\n 1972, c\nd probabil c` nici nu \ncepuse s` se g\ndeasc` la Sophie’s Choice) [i pe David Lodge, la Cambridge, \n 1979. Cu el am avut ocazia s` discut aproape zilnic timp de o s`pt`m\n`: \mpreun` cu Malcolm Bradbury, conducea un English Studies Seminar la care participam. Era de o arogan]` des`v\r[it`, total opus` bonomiei ironice a magistrului s`u. Mi s-a p`rut o persoan` nes`rat`, dar, mai mult ca sigur, \n cercul prietenilor intimi avea umorul de care d` dovad` \n romane. Nu mi-am imaginat c` o s`-l traduc vreodat` [i nu am \ncercat s`-l cunosc mai bine.

70

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

A N C H E T~

■Lumini]a VOINA-R~U} Nu o carte, ci c`r]ile traduse au \nsemnat \nceputul unei prietenii cu autorul: Mario Vargas Llosa. Pe Vargas Llosa l-am cunoscut \n 1995, c\nd a venit \n România la lansarea \n limba român` a volumului Pe[tele \n ap`. Au fost atunci doar ni[te \nt\lniri oficiale, nu putea fi vorba de o prietenie. L-am cunoscut altfel abia peste un deceniu, \n 2005, c\nd l-am putut \ntreba \n voie: cum scrie, cum \[i d` seama c` romanul la care lucreaz` s-a terminat, cum e o zi din via]a lui, \ntreb`ri la care mi-a r`spuns c\t se poate de firesc [i acest lucru ne-a apropiat. În Adev`rul minciunilor m-a impresionat un lucru; Mario vorbe[te despre importan]a literaturii: intri \ntr-o fic]iune, \n ade-

v`rul acestei minciuni [i ui]i de via]a real`, de condi]ia noastr` mizer`, mediocr`, la care s\ntem condamna]i. De aceea a [i scris un text superb, „Literatura [i via]a“, pe care-l recomand cu c`ldur`, e un tulbur`tor omagiu adus literaturii. {i \nc` ceva. Spunea Mario c` exist` ora[e \n care poate s` scrie \n cafenele, nefiind obligat s` se \nchid` \ntr-o bibliotec`. Bucure[tiul este un asemenea ora[, cafenelele lui \i permit s` reg`seasc` starea de gra]ie. ĂŽl simt prieten pe autor [i din acest motiv, c` poate scrie \ntr-o cafenea \n ora[ul meu, ora[ care-l a[teapt` cu noi pove[ti. â– a consemnat Marius Chivu

71

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

DIALOG

Pove[ti de iubire \n case de nebuni RĂŠgis Jauffret este un scriitor francez cu un traseu ciudat: porne[te din preajma grupului „Tel Quel“, se al`tur` – dup` trecerea de la Seuil la Gallimard a lui Philippe Sollers – Colec]iei „L’Infini“, dar nu pare s` aib` prea mult de-a face cu „pontiful“ institu]iei literare franceze. ĂŽncaseaz` Premiul FĂŠmina pentru Case de nebuni, \n 2005, iar \n 2006 prime[te un premiu pentru umor negru. Ultima sa carte, Microfictions, num`r` 1020 de pagini, \n care apar 500 de... microfic]iuni.

Recent, RÊgis Jauffret [i-a lansat \n România dou` c`r]i: Poveste de iubire, ap`rut` la Grupul Editorial Corint, respectiv Case de nebuni, publicat` la Editura RAO. Dar Jauffret nu este un autor popular. Romanele lui s\nt, toate, fragmente din via]a oamenilor (dup` cum spune titlul unuia dintre ele), \ns` miza lor nu const` \n grija pentru verosimil \ntruc\t – crede autorul – realitatea social` contemporan` dep`[e[te oricum imagina]ia. Pove[tile sale au personaje pu]ine care vorbesc mult, iar autorul pare pur [i simplu dep`[it de situa]ie. De aceea, nu intervine niciodat`, nu-[i strune[te personajele, l`s\ndu-le s`-[i \mplineasc` sadismul sau masochismul. De altfel, recunoa[te el \nsu[i, nu are un plan al c`r]ilor – se apuc` s` scrie, iar construc]ia se rotunje[te pe parcurs.

72

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

DIALOG

Domnule Jauffret, dac` a]i putea alege \ntre a avea mul]i cititori neaviza]i [i c\teva mii de cunosc`tori, de ini]ia]i, ce anume a]i prefera?

Este o \ntrebare pe care nu cred c` mi-am pus-o vreodat`. În cazul autorilor de best-selleruri, cred c` se poate vorbi de o oarecare autenticitate \n ceea ce fac [i c` exist` un anumit gen de public care rezoneaz` la literatura lor. Eu n-a[ putea s` scriu ca ei, deci nu pot s` r`spund la aceast` \ntrebare. {tiu c` nu s\nte]i un scriitor popular, de[i ave]i, pentru unele dintre romanele dvs. – de pild`, cele traduse \n române[te –, o pres` foarte bun`. Totu[i, cum l-a]i convinge pe un cititor s` v` citeasc` romanele?

V` m`rturisesc c` habar n-am, \ntruc\t niciodat` n-am citit o carte pentru c` s-a vorbit despre ea. Am obiceiul s` nu m` g\ndesc cui anume \mi adresez c`r]ile, s` le las \n voia \nt\mpl`rii...

Este corect` afirma]ia c` toate c`r]ile dvs. s\nt, de fapt, „fragmente din via]a oamenilor“?

Da, cred c` le pute]i numi a[a; cred c` toate lucrurile pe care le-am scris pot fi considerate „fragmente“ de via]`, dat fiind c` niciodat` nu putem cunoa[te o via]` pe de-a-ntregul, de la un cap`t la cel`lalt. Nici cei care scriu biografii nu pot face asta. E vorba doar de fragmentele unor vie]i imaginare, ca atunci c\nd intri \ntr-o cafenea [i te a[ezi la o mas`, singur, dup` care \ncepi s`-i observi pe cei din jur, s` auzi despre ce vorbesc, s` prive[ti ce se \nt\mpl` pe strad`, s` vezi lume ie[ind sau intr\nd din sau \n apartamente, cur]i etc. Cred c` asta m` intereseaz`, de fapt, \n ceea ce scriu.

Povestirile dvs. \ncep cumva banal, natural [i banal \n acela[i timp, dup` care, la un moment dat, lucrurile devin absurde, iau o \ntors`tur` ciudat` – resping`toare, poate, pentru un cititor mai cumin]el. De ce?

De ce nu? Cred c`, aici, lucrurile func]ioneaz` ca \ntr-un soi de demonstra]ie, care nu-i una matematic`, dar care oblig` la o anumit` rigoare – clasic` sau, pur [i simplu, creat` \n mod special pentru respectiva carte. Pentru mine, orice carte are un fel de „pant`“ a ei. Sf\r[itul apare drept ceva ineluctabil, ca [i cum ar fi sin-

gurul posibil. Odat` ce cartea a fost terminat`, ai impresia c` totul converge \nspre acel deznod`m\nt, chiar dac` \]i po]i imagina [i alte versiuni. Cred c`, \n literatur`, se pune problema unei anumite rigori, care o \nrude[te, astfel, cu matematica.

Considera]i c` scriitorul este un tip uman special, care \ntre]ine anumite raporturi cu lumea [i fa]` de care lumea este chemat` – rugat` sau obligat`, nu [tiu – s` se comporte altfel, a[a cum te compor]i cu cineva mai liber (sau care ar trebui s` fie mai liber) ori mai fragil (pentru c` reflecteaz` prea mult), cineva pe care nu-l po]i obliga s` munceasc`, cineva care trebuie protejat de ochii [i urechile cam indiscrete ale presei?

N-am s` r`spund direct la \ntrebarea dvs. – cred c` nu este, oricum, cazul meu. Dar cred c` mul]i scriitori tr`iesc cu acest fel de fantasm` [i cred c`, \n plus, e vorba despre o fantasm` francez`, \ntruc\t, \n lumea anglo-saxon`, faptul de a fi scriitor nu este legat de nici o idee romantic`, de ideea de geniu etc... Acolo ([i nu numai), a scrie este o meserie. În Fran]a \ns`, nu

73

$FU WPS

30

DIALOG

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

[tiu de ce, foarte pu]ini privesc scrisul ca pe o meserie. Acum, desigur, dac`-l faci s` cread` pe cineva care scrie c` asta nu este pur [i simplu o meserie, omul \nnebune[te pentru c`, dac` nu e meserie, atunci ce naiba e? O sanctificare, un mod de a comunica lucruri sacre? E ca [i cum cuiva care e electrician i s-ar spune: „{ti]i, asta nu e totu[i o mesrie“. Dar atunci, ce poate fi un electrician? Un personaj metafizic? Cred c`, \n aceast` privin]`, cultura francez` este o u[` deschis` c`tre nebunia total`.

A]i schimba scriitorii francezi pe care i-a]i citit cu scriitorii str`ini? Care v` plac mai mult?

Niciodat` n-am f`cut vreo diferen]` \ntre scriitorii str`ini [i cei francezi. De c\nd am \nceput s` citesc, \i citesc [i pe unii, [i pe al]ii, cu aceia[i ochi. Indiferent ce am citit \n limba francez`, traduceri sau nu, n-am avut niciodat` con[tiin]a c` citesc diferit. Citeam Dostoievski \n francez` a[a cum citeam [i Proust. Grani]ele, \n general, nu prea m` intereseaz`. Nu am acest tip de patriotism al teritoriului sau al limbii.

Scriu \n limba francez` din \nt\mplare, pentru c` m-am n`scut \n Fran]a, dar puteam s` scriu \n oricare alt` limb`. Nu iubesc \n mod special limba francez`. Dac` m` n`[team la Bucure[ti, scriam \n limba român`. Franceza e limba mea,

dar asta nu \nseamn` c` o iubesc neap`rat. Limba nu este o so]ie, nu e o femeie, nu ]i-ai ales-o.

Pe mine, diferen]a aceasta \ntre ]`ri, \n ceea ce prive[te literatura, nu prea m` intereseaz`.

Cred c` \n spatele unor astfel de identit`]i te ascunzi c\nd ai de ascuns mediocritatea. Exist`, desigur, scriitori care poart` amprenta unei anumite culturi, a unei anumite limbi, cum este cazul lui Dostoievski. Dar eu, care nu s\nt rus – de[i, nu [tiu, cred c` [i un spaniol e foarte spaniol –, eu, a[adar, care s\nt francez, nu m` simt \n mod special francez. De altfel, \n Fran]a, a fi francez sun` peiorativ, sun` provincial, e ca o \njur`tur`. Revenind \ns` la \ntrebare, cred c` identitatea na]ional` a literaturii e o chestiune strict politic`, interesant` pentru diverse politici culturale (de pild`, francofonia), dar care pe mine nu m` intereseaz` deloc. Apoi, repet, cred c` traducerea e \ntotdeauna posibil`. Totul se poate traduce. Chiar [i Veghea lui Finnegan de Joyce s-a tradus, iar traduc`torul, pe care-l cunosc, mi-a spus c`, \n ciuda a ceea ce se crede, fiec`rui cuv\nt din englez` \i corespunde unul \n francez`. Cu c\t ceva pare mai greu de tradus, cu at\t, de fapt, e mai traductibil – a[a \nc\t, cum spuneam, nu am nici un motiv s` ]in foarte mult la limba francez`.

O ultim` \ntrebare. Dintre cele dou` c`r]i care v-au fost traduse \n România, Poveste de iubire (Editura Leda / Grupul Editorial Corint) [i Case de nebuni (Editura RAO), la care ]ine]i mai mult – sau, altfel pus` \ntrebarea, cum le-a]i putea pune fa]` \n fa]`?

Am\ndou` vorbesc despre dragoste. În prima \ns`, Poveste de iubire, nu exist` elemente autobiografice, \n timp ce povestea din Case de nebuni mi s-a \nt\mplat, \n parte, [i mie. Acolo e vorba despre un divor] [i despre rela]iile celui p`r`sit cu familia ei – am trecut, la r\ndul meu, prin a[a ceva, doar c` eu am fost cel care a p`r`sit. Am scris romanul acesta dup` ruptura cu pricina, \ntr-o atmosfer` pe care am \ncercat s` i-o imprim [i lui. Poveste de iubire, \n schimb, este o oper` de pur` imagina]ie. ■a consemnat Alexandru Matei

74

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

mai, c\nd se plimb` l\ng` Tirul de Porumbei, m-am g\ndit, pentru doamna Swann, la o cocot` admirabil de frumoas` de pe vremea aceea, numit` Clomesnil. V` voi ar`ta fotografiile ei. Dar numai \n minutul acela doamna Swann \i seam`n`“. Este aceea[i estetic`, dictat` de o percep]ie rapid` [i, prin for]a lucrurilor, fragmentar`.

Dar romancierul trebuie s` se descurce [i \n \mprejur`ri dificile – de pild`, c\nd o persoan` din vremea respectiv`, care a crezut c` se recunoa[te \ntr-unul din personajele C`ut`rii..., se simte jignit` [i \i scrie (numindu-l „monstru“) pentru a se pl\nge c` a servit drept model demimondenei Odette de CrĂŠcy, mai t\rziu doamna Swann. Bietul Proust! „Nu numai, \i r`spunde Proust Laurei Hayman, c` Odette nu e[ti dumneata, dar este chiar contrariul dumitale.

Mi se pare c` fiecare cuv\nt pe care-l spune demonstreaz` aceasta cu for]a eviden]ei... am semnalat – continu` scriitorul, cu o exasperat` agresivitate defensiv` – \ntr-un articol din Ĺ’uvres libres prostia oamenilor de lume care cred c` po]i face astfel \nc\t un ins real s` poat` fi introdus \ntr-o carte“ (pasajul respectiv a ap`rut mai t\rziu \n Sodoma [i Gomora, II: „Oamenii de lume \[i reprezint` c`r]ile ca pe un fel de cuburi c`rora li se ia o fa]` pentru a b`ga \n`untru persoanele pe care le \nt\lne[ti“).

De[i vigoarea protest`rii seam`n` cu dorin]a de-a sc`pa de persecu]ia unor modele revoltate nutrind g\nduri asasine, ca ale amantelor abandonate din Don Juan, trebuie s` spunem c` Proust are perfect` dreptate. Lumea fic]ional` nu suport` calchierea realit`]ii. Numai acel gen de paraliteratur` creat` \n scopul polemicii directe sau al [antajului con]ine imagini \n oglind` ale unor personaje reale.

Aceste portrete, care se doresc realiste, nu s\nt dec\t caricaturi, din care prezen]a unei pasiuni deosebite de cea literar` [i, \n principal, scopurile ignobile au f`cut un produs care nu poate fi numit oper` de art`! Legile estetice ale universului romanesc s\nt diferite de cele c`rora li se supune lumea real`. ĂŽnalta verosimilitate a literaturii mari nu poate admite inspira]ia din realitate dec\t dac` stimulul ini]ial se combin` cu multe altele, a[a cum marile parfumuri s\nt \n mod necesar produsul unor amestecuri de esen]e, av\nd propriile lor legi de armonie. A crede altfel – [i mai ales a scrie altfel – \nseamn` a te cobor\ \n lumile joase unde arta devine pamflet grosolan, iar portretul, [arj` inamical`! â–

Ion Vianu

Chei romane[ti Marcel Proust, Correspondance Flammarion, 2007

ĂŽn 20 aprilie 1918, Marcel Proust scria \ntr-o dedica]ie oferit` unui t\n`r scriitor, Jacques de Lacretelle: „... Nu exist` chei pentru personajele acestei c`r]i [ĂŽn c`utarea timpului pierdut], sau atunci, exist` opt sau zece pentru unul singur... Amintirile mele s\nt mai precise pentru sonat`... ĂŽn m`sura \n care realitatea m-a slujit, o m`sur` foarte slab` la drept vorbind, mica fraz` a acestei sonate este fraza fermec`toare dar, \n fine, mediocr` a unei sonate pentru pian [i vioar` de Saint-SaĂŤns, un muzician care nu-mi place.... Pu]in mai departe, nu a[ fi surprins dac`, vorbind despre aceea[i mic` fraz`, m-a[ fi g\ndit la Vraja Vinerei Mari [din actul III al operei Parsifal de R. Wagner]... ĂŽn aceea[i sear` [de la so]ii Verdurin], c\nd pianul [i vioara gem [sic], precum dou` p`s`ri care \[i r`spund, m-am g\ndit la Sonata lui Franck (mai ales c\ntat` de Enescu)... tremolourile... mi-au fost sugerate de un preludiu din Lohengrin, dar fraza \ns`[i, \n acel moment, de ceva din Schubert“. Estetica lui Proust este impresionist` – nu exist` modele, ci numai percep]ii fulgurante care genereaz` redarea lor literar`, acela[i sistem aplic\ndu-se [i personajelor: „Pentru sosirea Gilbertei pe Champs-ElysĂŠes pe vreme de ninsoare, scrie Proust, m-am g\ndit la o persoan` care a fost marea iubire a vie]ii mele f`r` ca ea s` fi [tiut vreodat`... Desigur, pasajele mai libere privind pe Gilberte la \nceputul din La umbra fetelor \n floare nu se aplic` \ntru nimic acestei persoane, c`ci nu am avut cu ea dec\t raporturi convenabile... O clip` nu-

edi]ie, prezentare [i note de JerĂ´me Picon

75

$FU WPS

30

Fotografii de Matei Bejenaru

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

INTERVIU

„Talentul este, \n bun` m`sur`, capacitatea de a r`m\ne tu \nsu]i!“ Dan Lungu Dan Lungu este, \n acest moment, cel mai tradus scriitor din noul val de prozatori. Scrierile lui au fost traduse \n [ase limbi, \n Austria proza lui este publicat` de dou` edituri, iar succesul versiunii franceze a romanului Raiul g`inilor i-a impulsionat pe editori s` cear` o continuare.

S\nt o bab` comunist`! nu este doar sequel-ul cerut de editorii francezi, dar [i unul dintre cele mai bune romane române[ti publicate anul trecut. Cristian Teodorescu remarc` „verva de mare povestitor a lui Dan Lungu, un Creang` [colit la Sociologie, spiritual, colportor deopotriv` de vorbe porcoase \mperecheate cu umor [i de ironii sc`p`r`toare, de intelectual sceptic“.

E[ti unul dintre cei mai tradu[i scriitori români ai momentului, editurile str`ine \]i cer c`r]ile, e[ti invitat la lecturi \n str`in`tate...

Este ceea ce ]i-ai dorit?

Hmm, cum s` spun, e departe de ceea ce mi-am dorit... Am visat de mic s` devin scriitor, \ns` \mi imaginam asta cu totul altfel. Abia \ndr`zneam s` m` g\ndesc c` \ntr-o bun` zi \mi va fi publicat` o carte, c` voi citi \n fa]a unor oameni [i voi fi prezentat drept „scriitorul Dan Lungu“. M` g\ndeam doar accidental la asta [i „cu coada ochiului“, dac` pot spune a[a. Eram

mai cu seam` obsedat de ceea ce scriu – de stil, structuri, personaje – [i eram fericit trei zile dac` un prieten \n gustul c`ruia aveam \ncredere \mi spunea: „B```, bucata asta e foarte mi[to!“ sau „E[ti tare, b`tr\ne!“. Apoi au \nceput s`-mi apar` c`r]ile [i criticii literari s` m` ia \n serios. A fost un moment important pentru mine, de maturizare a con[tiin]ei artistice. Ideea publicatului \n str`in`tate, asta nu mi-a trecut niciodat` prin minte. La mai pu]in de zece ani de la debut, timp \n care am scris cu fervoare, mi-a ap`rut prima carte \ntr-o limb` str`in`. Pe nea[-

77

$FU WPS

30

â– Dan Lungu s-a n`scut \n 1969 la Boto[ani, este de forma]ie sociolog [i a f`cut studii postdoctorale la Sorbona. ĂŽn prezent este conf. dr. la Catedra de Sociologie a Universit`]ii „Al. I. Cuza“ din Ia[i. ĂŽn 1996, a ini]iat grupul literar „Club 8“ care a dat c\]iva dintre cei mai buni tineri prozatori de azi. A publicat (selectiv): S\nt o bab` comunist`! (2007), B`ie]i de ga[c` (2005), Raiul g`inilor (fals roman de zvonuri [i mistere (2004), Incursiuni \n sociologia artelor (2004), Proz` cu am`nuntul (2003), Construc]ia identit`]ii \ntr-o societate totalitar`.

O cercetare sociologic` asupra scriitorilor (2003), Nunt` la parter (2003). ĂŽn 2005 a f`cut parte din grupul de scriitori români invita]i \n programul francez „Les belles ĂŠtrangères“.

Tradus mai \nt\i \n francez`, la Editions Jacqueline Chambon, apoi [i \n german`, la editura austriac` Residenz Verlag, romanul Raiul g`inilor s-a bucurat de succes, S\nt o bab` comunist`! fiind un sequel cerut de editorii francezi.

Proza lui Dan Lungu a primit numeroase premii [i este tradus` \n italian`, german`, francez`, englez`, sloven` [i maghiar`.

INTERVIU

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

teptate. Apoi au urmat alte traduceri, iar critici literari din Fran]a, Germania, Austria sau Elve]ia v`d c` m` iau \n serios. Deocamdat` m` simt ca \ntr-un v\rtej, nu m-am dezmeticit...

Ca s` revin la \ntrebare, tot ceea ce mi se \nt\mpl` \n ultima vreme – publica]ii [i lecturi \n str`in`tate, burse de crea]ie, drepturi de autor [.a. – e departe de ceea ce mi-am dorit, \n sensul c` e mult mai mult.

Atunci cum te \mpaci cu succesul?

Succesul? Din fericire, am avut ocazia s`-mi dau seama c` ceea ce pare succes \n România \n alt` parte e normalitate. Asta m-a ajutat s` nu mi se urce la cap. ĂŽn plus, am o repulsie natural` fa]` de megalomanie [i genii \nchipuite. Un amic englez, scriitor, tradus \n peste dou`zeci de limbi, mi-a spus: „S` nu-]i imaginezi c` s\nt un mare scriitor; doar am un agent literar bun [i \ncerc s` tr`iesc dintr-o activitate care \mi face pl`cere: scrisul“. Altcineva \mi povestea despre o poet` care nu mai scrie nimic de ani buni [i care face turul celor mai importante festivaluri literare din lume, recunosc\nd cu franche]e c` o intereseaz` mai mult partea turistic` a deplas`rii dec\t poezia. Asta m-a lecuit de prejudecata c` num`rul traducerilor \n str`in`tate, al premiilor sau al particip`rilor la festivaluri ori lecturi publice constituie o m`sur` a valorii literare. Ceea ce nu \nseamn` c` anonimatul, tirajul confiden]ial [i (auto)izolarea s\nt, \n mod automat, semnele talentului sau ale genialit`]ii ne\n]elese.

Latura cea mai dureroas` a succesului, at\t c\t este el, e faptul c` te las` f`r` o parte dintre prieteni. Cu asta m` obi[nuiesc cel mai greu...

Ai scris deja dou` romane despre comunism plus un studiu sociologic; nu ]i-e team` c` vei deveni prizonierul unei singure teme?

Raiul g`inilor [i S\nt o bab` comunist`! s\nt [i despre comunism, dar nu numai. De pild`, S\nt o bab`... este \n egal` m`sur` un roman despre nostalgiile paradoxale sau despre istoria complicat` a unei ab]ineri la vot. „Tema“, \n ceea ce scrii, cred c` e o fals` problem` sau, \n fine, una minor`. Adesea tema e relativ` [i polimorf`. Exist` autori mari care nu au scris dec\t despre ceea ce numim comod [i conven]ional „r`zboi“. Asta e o cutie \n care pot intra o groaz`

de lucruri.

Nu, nu mi-e team` c` voi deveni prizonierul „comunismului“. Voi reveni la el ori de c\te ori voi sim]i nevoia, ori de c\te ori voi avea ceva de spus despre. Acum scriu la un roman care nu are nici o tangen]` cu comunismul; este, m`car pe jum`tate, un roman de dragoste... Anul acesta a[ vrea s` reeditez Proz` cu am`nuntul, volum \n care, zic eu, se afl` \n germene urm`toarele mele romane. Pe viitor, m-ar tenta s` scriu o carte pentru copii, ceva n`stru[nic [i plin de haz. Am o sumedenie de proiecte, multe idei de roman, simt c` s\nt abia la \nceput de drum...

Aaa, era c\t pe ce s` uit: \mpreun` cu Radu Pavel Gheo coordonez un volum care focalizeaz` „experien]a feminin` \n comunism“, volum ce va ap`rea \n prim`var` la Polirom. Cum am spus, nu m` feresc de tem`, at\t timp c\t simt c` se poate veni cu ceva nou.

E[ti unul dintre pu]inii autori care a primit girul criticii \nc` de la debut – ai luat premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, iar critica literar` ]i-a sus]inut c`r]ile constant. În ce m`sur` acest fapt este, pentru tine, constructiv, intimidant sau, poate, suficient?

E adev`rat, Cheta la flegm`, debutul \n proz`, a st\rnit ecouri peste a[tept`rile mele. ĂŽn privin]a titlului am primit c\teva bob\rnace, dar \n rest a fost OK. Alex {tef`nescu a scris o pagin` \ntreag` \n România literar`, iar foarte t\n`rul pe atunci Daniel Cristea Enache, una \n Adev`rul literar [i artistic. Paul Cernat a f`cut o cronic` tu[ant` \n suplimentul Vineri al Dilemei (unde aveam s` public`m [i manifestul „Clubului 8“), iar Costi Rogozanu, un semnal \n Observator cultural. ĂŽn fine, au fost multe \nt\mpin`ri, favorabile, [i asta \n condi]iile \n care volumul era publicat la „faimoasa“ editur` Outopos [i nu intrase dec\t \n c\teva libr`rii din Ia[i. A fost un moment \ncurajator [i decisiv pentru mine. Am realizat c` s\nt pe cale de a deveni scriitor, a[a cum visam. C` literatura nu-i doar un joc singuratic [i adolescentin. C` lumea chiar crede c` am talent [i trebuie s` v`d ce naiba fac cu el. ĂŽn fine, o groaz` de probleme!

Nu m` pot pl\nge, la mai toate c`r]ile mele criticii au reac]ionat. Iar eu, n-o ascund, s\nt un

78

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

INTERVIU

autor care urm`re[te ce spune critica literar` despre el. Cred c` uneori te ajut` s` te cuno[ti mai bine, s`-]i evaluezi mai corect resursele, s`-]i con[tientizezi atuurile. Asta nu \nseamn` c` trebuie s`-]i \nlocuie[ti propriul t`u proiect de scriitor cu ceea ce a[teapt` critica literar` de la tine. A[a cum nu po]i r`spunde \ntru totul a[tept`rilor publicului f`r` s`-]i destructurezi identitatea. În ambele cazuri, gratifica]iile s\nt tentante (cronici elgioase/premii sau tiraje), dar pre]ul e acela[i – nu mai e[ti tu \nsu]i. Eu cred c` talentul este \n bun` m`sur` capacitatea de a te asuma p\n` la cap`t, de a r`m\ne tu \nsu]i, adic` de a fi autentic. Evident, de la talent la literatur` drumul este lung, iar critica \]i poate da o m\n` de ajutor. Dar a-]i interioriza – tu, ca scriitor – mizele criticii literare e ca [i cum ai vrea s` te c`s`tore[ti cu consilierul familial, pentru a sc`pa de problemele din c`snicie.

A[adar, urm`resc atent critica literar`, dar cu o anumit` distan]`. De pild`, nu dau credit cronicilor care judec` un scriitor pentru un proiect pe care nu [i l-a asumat, nu e al s`u, indiferent dac` ea e favorabil` sau nu. C\nd un critic vrea s` \ndese \n mintea cititorului, cu bini[orul sau cu for]a, propria sa viziune asupra literaturii (superioar`, adev`rat`, \nalt`, nobil` [.a.m.d.), ignor\nd tenace textul despre care scrie, \mi vine s` strig: „S`ri]i, oameni buni, viol!“.

La noi se discut` foarte mult despre compromisul scriitorului cu publicul, dar nu se con[tientizeaz` defel cel cu critica literar`. A scrie pe placul criticii literare, \n opinia mea, e la fel de castrator ca [i a c\nta \n strun` publicului. ĂŽn perioada comunist`, c\nd publicul juca un rol minimal \n c\mpul literar, compromisul autorului cu critica literar` a atins rafinamente bizantine. Estetismul evazionist, nutrit dintr-o autonomie estetic` ce [i-a pierdut \n timp atributele anticomuniste, convenabil deopotriv` criticii literare (care \[i prezerv` monopolul asupra principalei resurse \n construc]ia canonului, anume istoria formelor literare) [i puterii politice (care \[i ]ine astfel scriitorii departe de realitatea socio-economic`), a fost numit elegant rezisten]` prin cultur`. Cred c` \nc` avem o problem` \n a reg\ndi literatura \n termeni de libertate, de aventur` a spiritului, de atitudine

personal`. {i s-ar putea ca asta s` nu fie doar o consecin]` pervers` [i t\rzie a compromisului politic practicat \n anii comunismului, ci [i a „compromisului“ cu critica. Uneori am sentimentul c` sub mantaua securizant` a canonului ne mul]umim s` clocim ou` pr`fuite, f`r` b`nu].

O anumit` „s`lb`ticie“ Ce handicap au scriitorii români \n Occident?

Cum investitorii economici vorbesc de „riscul de ]ar`“, cultural vorbind (\n sens larg, antropologic), exist` o identitate atribuit`, o sum` de reprezent`ri eminamente negative, care joac` rol de „handicap de ]ar`“. Scriitorii \mp`rt`[esc [i ei, ca orice român, acest handicap de ]ar`. Dar asta ]ine de o logic` neindividualizat`, colectiv`. Pe m`sur` ce scriitorul reu[e[te s`-[i personalizeze rela]iile cu occidentalii, reticen]a cu care a fost \nt\mpinat se poate transforma \n entuziasm.

Chiar la nivelul publicului. Momentan nu cred c` trebuie s` ne pl\ngem, exist` o deschidere relativ mare fa]` de România [i interesul este \n

La trei ani

79

$FU WPS

30

Mircea C`rt`rescu [i Dan Lungu, \n 1987

INTERVIU

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

cre[tere. Por]ile editurilor occidentale s\nt permeabile, iar publicul e curios. ICR-ul a \nceput s`-[i profesionalizeze interven]iile, ceea ce \nlesne[te p`trunderea pe pia]a occidental`.

O editur` precum Polirom-ul nu st` nici ea degeaba. E un moment propice pentru ca literatura român` s`-[i c\[tige un statut \n Europa [i s`-[i construiasc` propriul sistem de impunere a valorilor. Probabil c` \n c\]iva ani avantajul nout`]ii va disp`rea [i vom beneficia deopotriv` de avantajele [i dezavantajele unei percep]ii [i ale unui sistem rutinate.

Pentru scriitorul est-european ofertat de pia]a de carte occidental` exist` compromisuri necesare?

Scriitorul din Est este interesant pentru editori prin ceea ce el are specific, prin experien]a personal` [i stilul propriu. Eventualul compromis f`cut pie]ei occidentale l-ar deposeda chiar de atuurile sale. Numai un autor care nu cunoa[te aceast` pia]` s-ar putea g\ndi la a[a ceva. Unde trebuie el s` se schimbe nu e \n ce scrie, ci \n modul de a se raporta la promovarea c`r]ii. Aici are multe de \nv`]at.

Noi aici vorbim cu mare dispre] de autorii comerciali, ca [i cum România ar fi plin` de ei.

Ca [i cum orice scriitor consacrat, dac` [i-ar \ncorda mu[chii non-estetici, m\ine ar scrie Alchimistul, Codul lui Da Vinci sau Harry Potter.

Tare mi-e c` ar da chix! Apoi uit`m c` Yukio Mishima, de exemplu, n-a scris numai capodopere, ci [i o groaz` de c`r]i comerciale. Eu am un anumit respect pentru autorii \ntr-adev`r comerciali. Mai tri[ti mi se par cei din zona gri, care nu s\nt validabili nici \n zona „esteticii pure“ [i nici pe pia]`.

A[adar nu ]i-e team` de eticheta „autor comercial“?

Nu mi-e team` c` voi deveni autor comercial – pur [i simplu nu am abilit`]ile necesare. Altminteri, cred c` mi-ar fi pl`cut s` scriu „\n timpul liber“ un roman comercial, un best-seller interna]ional, iar cu banii c\[tiga]i s` fac o editur` \n Occident, la care s` public pe capete autori români. ĂŽn Construc]ia identit`]ii... ai un capitol \n care vorbe[ti despre exilul interior, despre izolarea la care recurgeau scriitorii \ntr-o epoc` totalitar`. Care s\nt lucrurile de care scriitorul de azi tinde s` se izoleze? Tu te „exilezi“?

Da, am scris despre „exilul interior“ ca strategie de evitare a compromisului politic. Cred c` \ntr-o societate democratic` lucrurile s\nt radical diferite. A te ]ine „de(o)parte“ nu \nseamn` a te „exila“.

Am anumite lucruri de care m` feresc. Ele s\nt valabile pentru mine, nu le-a[ extrapola asupra „scriitorului de azi“. Evit polite]ea excesiv` – care m` poate duce spre ipocrizie –, mondenit`]ile, can-can-urile, hipercomunicarea, suprasocializarea. O anumit` „s`lb`ticie“ te ajut` s` nu-]i risipe[ti timpul, stimuleaz` (auto)reflec]ia [i \]i men]ine proasp`t sim]ul observa]iei.

Spuneai \ntr-un interviu recent c` din banii c\[tiga]i cu c`r]ile tale ai \nceput s`-]i construie[ti o caban` unde speri c`-]i vei g`si lini[tea necesar` s` scrii. Nu e aici un mic paradox?

Eu am nevoie de lini[te pentru a putea scrie, nu pot s` o fac pe fug`, pe un col] de mas`. De aceea am perioade de izolare. M` retrag cu o anumit` bucurie mocnit`, vecin` cu iritarea, frem`t\nd de ner`bdare... Cele mai multe pagini

80

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

INTERVIU

le-am scris \nchis \n casa p`rinteasc` de la Boto[ani sau prin vreo camer` de la Viena, Paris, Lille, Mont Noir, pe unde am fost cu burse. ĂŽntr-un apartament de 70 de metri p`tra]i, cu doi copii, unul care \nva]` s` mearg` [i cel`lalt care-]i p\nde[te computerul pentru a intra pe mess, \]i garantez c` personajele \[i g`sesc cu greu cuvintele. Plec`rile \n str`in`tate \]i dau o anumit` lini[te, \ns` dep`rtarea de familie nu e \ntotdeauna u[or de suportat. O caban` \n apropiere de ora[ ar putea \mp`ca nevoia de izolare [i proximitatea familiei. M` g\ndesc c` a[a a[ putea scrie f`r` a sta departe de ai mei.

Nu e deloc un moft. Chiar zilele trecute citeam c` tot mai multe reziden]e de crea]ie se \ntreab` dac` n-ar trebui s` g`zduiasc` scriitorii cu tot cu familiile lor...

Mai spuneai c` \ncep s` se fac` bani din literatur` \n România „ceea ce nu-i exclusiv bine“. Adic`?

Un autor spaniol care locuie[te la Paris mi-a m`rturisit c`, iat`, dup` opt ani de tr`it de pe urma scrisului s-a hot`r\t s` se \ntoarc` la meseria dinainte, jurnalismul. Motivul este c` sub presiunea financiar` a \nceput s` se g\ndeasc` prea mult la tiraje, s` scrie gr`bit, s` construiasc` insuficient [i s` fac` modific`ri \n text dup` gustul editorului. A \ncheiat spun\nd c` prefer`, totu[i, s` tr`iasc` pentru scris, dec\t din scris (literatur`).

Pe m`sur` ce \n România se va putea c\[tiga tot mai u[or bani din literatur`, asemenea fenomene vor deveni tot mai frecvente. De aceea „nu-i exclusiv bine“. Dar oricum e mai bine dec\t s` se primeasc` bani pentru ode \nchinate partidului. Poate c` e dezirabil s` c\[tigi din scris, dar s` nu tr`ie[ti exclusiv din scris... Nu [tiu...

S\nt o bab` comunist`! va fi ecranizat dup` un scenariu de L.D. Teodorovici. De ce n-ai scris chiar tu scenariul? Nu e[ti tentat s` scrii scenarii dup` prozele tale scurte?

Stere Gulea s-a interesat de carte nu cu mult timp \nainte s` plec la Villa „Marguerite Yourcenar“ \n reziden]` literar`. Voia rapid un scenariu, pentru a prinde sesiunea CNC-ului. Eu aveam deja ca proiect s` lucrez la un nou roman \n reziden]`, eram preg`tit s`-i dau drumul [i

nu voiam s` renun]. ĂŽn plus, nu aveam deloc experien]` de scenarist. Atunci mi-a venit ideea salvatoare: Lucian Dan Teodorovici. M` tenteaz` mult s` scriu scenarii, am chiar [i c\teva propuneri, \ns` mai \nt\i vreau s` termin romanul la care m-am \nh`mat.

Ce a[tept`ri ai de la film?

A[tept un film neideologizat [i provocator, care s` propun` o viziune relaxat` [i atipic` asupra totalitarismului.

De[i cinea[tii noului val au f`cut filme extraordinare, de ce la noi nu se scrie despre Revolu]ie?

Nu [tiu, e greu de judecat. M` g\ndesc c`, estetic vorbind, \naintea de c`derea comunismului, literatura român` era mai conectat` la trendurile occidentale dec\t cinematografia.

Optzecismul vorbea de deconstruc]ie, post-

81

$FU WPS

30

INTERVIU

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

moderism, (auto)ironie, subminarea marilor nara]iuni [.a.m.d. Poate de aceea scriitorilor le este mai greu s` abordeze teme majore, iar cinea[tii [i-au g`sit mai u[or un specific estic, cu ni[` pe pia]a occidental`. E doar o ipotez`...

cli[eul romantic? Sau scriitorul de azi e mai expus capriciilor pie]ei dec\t angoaselor interioare, devenind mai degrab` un manufacturier de texte?

Da, cred c` scriitorul este un om normal. ĂŽntr-o lume a omogenit`]ii, el f`cea figur` discordant`, \ns` acum, \ntr-o lume a diferen]elor, este c\t se poate de normal. De fapt, lumea era anormal`, nu scriitorul. Acum lumea [i-a revenit \n privin]a asta. Dar echilibrul \ntre angoasele interiorit`]ii [i provoc`rile exteriorit`]ii a fost \ntotdeauna greu de ]inut. Extremit`]ile s\nt mai cur\nd construc]ii teoretice, eventual speculate ideologic, \ns` ele nu exist` \n stare pur` [i spontan`. ĂŽntre textele inspirate [i cele manufacturate varietatea dozajelor e infinit`. Altminteri, tr`im \ntr-un echilibru estetico-ecologic dinamic, abia restabilit dup` o glacia]iune cumplit`, a[a c` e prematur s` ne pronun]`m. „De mic am pus o mul]ime de \ntreb`ri [i nu mi-a fost u[or s` suport toate r`spunsurile“ spune personajul narator din Cheta la flegm`.

Dac` nu s\nt prea indiscret, care s\nt \ndoielile tale de scriitor?

Nu e vorba de (in)discre]ie, \ns` exist` o anumit` incomensurabilitate a \ndoielilor per-

O anumit` incomensurabilitate |n armat`, 1989

„Dup` c\teva luni de travaliu, redevin un om rezonabil“ spuneai undeva cu privire la scrisul t`u...

Nu [tiu al]ii cum s\nt, dar izolarea mea, atunci c\nd scriu, nu are de-a face cu nefericirea. E o stare de concentrare [i febrilitate, uneori enervant`, dar \n fond pl`cut`. Solitudinea temporar` nu vine dintr-o atitudine fa]` de lume, ci din ra]iuni pragmatice – a[a \mi pot mobiliza mai bine resursele. E drept, \n acele momente, pentru cei din jurul meu, nu s\nt o persoan` prea agreabil`: m` g\ndesc doar la ale mele [i s\nt irascibil. Scufundat pe trei sferturi \n lumea pe care o construiesc, am mereu un aer buimac.

Este scriitorul un om normal? Mai este predispus la solitudine [i nefericire – cum spune

82

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008 sonale, pentru care t`cerea e cea mai potrivit`.

Ele pot fi foarte profitabile \n ordinea crea]iei, \ns`, odat` formulate, s`-[i piard` rezonan]a lor adev`rat`.

Tot tu spuneai, referindu-te la tine, la Teodorovici [i L`z`rescu, c` s\nte]i prima genera]ie postbelic` de scriitori ie[eni care nu s\nt tenta]i de Bucure[ti. Cum se vede Bucure[tiul de la Ia[i?

Asta poate fi o adev`rat` tem` de cercetare.

Bucure[tiul, cred, este v`zut foarte diferit de la Ia[i, Cluj [i Timi[oara, s` zicem... Capitala unei ]`ri centralizate, (re)modernizat` \ntr-un regim \n care este privilegiat` capacitatea de redistribuire a bunurilor, nu poate inspira dec\t un amestec variabil de fascina]ie [i revolt`. ĂŽn Fran]a, chiar dup` eforturi considerabile de descentralizare, tot a r`mas o vorb` de duh: „Desigur, la noi totul e descentralizat, minus succesul – acesta se face doar la Paris“. ĂŽn timidele mele cercet`ri asupra lumii literare ie[ene, am putut vedea c`, dup` r`zboi, dorin]a de a pleca spre Bucure[ti a fost constant`.

Capitala era \nvestit` cu un soi de monopol al oportunit`]ilor, ceea ce, probabil, nu era departe de adev`r. Output-urile provinciei literare – cimitirul [i gara – constituiau un leitmotiv \n evoc`rile subiec]ilor mei. De ce e pe cale s` se nasc` o genera]ie de scriitori care nu vrea s` p`r`seasc` Ia[ii? Poate pentru c` timidul postmodernism est-european a mai ad`ugat dou` output-uri – aeroportul [i Internetul –, iar o \nt\mplare fericit` a plantat Polirom-ul la Ia[i.

Prozele tale pun mare pre] pe am`nunte, pe nimicuri, pe lucrurile banale, cotidiene...

Care s\nt lucrurile m`runte [i fleacurile care te fac fericit \n via]a de zi cu zi?

Am meditat mult asupra „am`nuntelor“, „detaliilor“... ĂŽn ceea ce scriu, cred c` ele nu se \ncadreaz` \ntr-o viziune behaviorist` sau \ntr-un minimalism de tip american. Ele nu reprezint` proiec]ia vizibil` a invizibilului psihologic [i nici a[chii de realitate lipsite de istorie. A[ spune, mai cur\nd, c` s\nt articula]iile unui dublu proces, de structurare [i destructurare simultan` a realit`]ii, de coagulare a particularului \n general [i de r`sfr\ngere a generalului \n forme individuale. La mine, „am`nuntele“ vin dintr-o

INTERVIU

viziune constructivist culturalist`. Observa]ia nu e doar a ochiului, ca \n pozitivismul clasic, ci [i a urechii sau a min]ii. „Spiritul de observa]ie“ nu e eminamente vizual, ci se \ndreapt` c`tre fundamentele culturale ale situa]iei de interac]iune [i c`tre logica \nl`n]uirii evenimentelor. E o privire oblic` asupra realit`]ii in progress, \n care lucrurile s\nt moi.

Asta nu \nseamn` c` nu savurez cu sfin]enie hedonist` cafeaua de diminea]`. Practic, ea reinventeaz` pentru mine realitatea \n fiecare zi. A[a cum familia \mi reinventeaz` cotidian societatea. â– a consemnat Marius Chivu

83

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

S C R I I T O R I P E D I VA N

(e \n firea lucrurilor s` existe competi]ie \n societate [i s` \nving` cei mai puternici), \n timp ce C`lin este un \nvins, tr`ind din expediente. Statutul social i se oglinde[te \n hainele s`r`c`cioase. Pentru c` \ntre b`rba]i exist` \ntotdeauna o rivalitate subiacent`, e normal s` se retrag` cel slab, \n a[a fel \nc\t „orgoliul“ s`u s` nu fie permanent r`nit de for]a [i bog`]ia celuilalt. „Între eurile noastre era o pr`pastie“, m`rturise[te C`lin.

Dac` \n planul realit`]ii externe lucrurile s\nt clare – calda [i inocenta rela]ie din liceu nu mai este posibil` –, \n plan psihic dificultatea nu este \ndep`rtat` prin ruperea leg`turii, mai ales c` din c\nd \n c\nd cei doi se mai pot \nt\lni. C`lin nu st` foarte bine cu sentimentul valorii proprii (un adlerian ar spune c` personajul nostru sufer` de complexe de inferioritate), ceea ce se poate vedea [i din raporturile cu un alt coleg de liceu – Oscar Vernescu, fiu de boier, cu o bun` situa]ie material`. La una din \nt\lnirile c\mpene[ti cu el, C`lin sufer` cumplit fiindc` este prost \mbr`cat. Pentru a para, \[i acoper` hainele cu iarb`, \l epateaz` pe Oscar cu bogata sa cultur` [i \n cele din urm` \l provoac` la un duel cu pumnii: „hai s` ne batem [i ni se scutur` cea]a plictiselii“.

Cum \n rela]ia cu Lucu nici nu se pomene[te de o \nfruntare fizic` pentru a tran[a rivalit`]ile, otr`vurile invidiei r`m\n \n vasul sufletului, de unde, din c\nd \n c\nd, s\nt expulzate prin supapele de siguran]` ale visului. De aici putem deduce [i dorin]ele ascunse ale vis`torului: \ntruc\t Lucu nu poate fi \nvins, \n logica incon[tientului (care r`m\ne pe veci infantil) el trebuie s` moar`, ceea ce visul [i pune \n scen`; acuza]ia c` ar fi r`spunz`tor pentru moartea prietenului s`u exprimat` de mama acestuia [i preluat` de Suzana traduce oniric interdic]ia cenzurii culturale (s` nu ucizi!) [i implicita dorin]` de dup` pedepsire; \n sf\r[it, ultima dorin]` incon[tient` este de a-i lua locul lui Lucu, dorin]` simbolizat` prin \ncercarea de a c`uta \n casa sa, la pianul s`u, partiturile sale preferate. Triumful oniric al dorin]ei nu se poate manifesta din cauza aceleia[i cenzuri \ntruchipate de Suzana: „C\n]i c\nd domnul Lucu e mort?“.

A[adar, visele personajelor literare, dac` \mi este permis` generalizarea, au aceea[i structur` [i finalitate (exprimarea deghizat` a dorin]elor incon[tiente interzise cultural) ca [i visele reale. La urma urmelor, scriitorul le creeaz` dup` modelul propriilor vise, chiar dac` nu are habar de psihanaliz`. â–

Vasile Dem. Zamfirescu

Visele personajelor literare C\nd mi-a c`zut \n m\n` Interior de Constantin Fântâneru (Editura Polirom, 2006), am g`sit, r`sfoindu-l, un vis „ciudat“ al personajului principal, C`lin Adam. Propozi]ia inaugural` a relat`rii sale – „Peste noapte avusei acest vis ciudat“ – mi-a trezit curiozitatea: se deosebesc sau nu visele personajelor literare de visele noastre de toate nop]ile sau de visele pacien]ilor din psihanaliz`?

Stranietatea visului provine din dou` evenimente onirice neobi[nuite: vis`torul o \nt\lne[te pe Suzana, servitoarea prietenului s`u Lucu, care \i comunic`: „A murit domnul Lucu“. C`lin este consternat pentru c` nu cu mult timp \n urm` acesta era „s`n`tos [i binedispus“. Escalad\nd bizarul, Suzana \l \nvinov`]e[te de moartea lui Lucu: „Ba da, a murit...

A[a a spus coni]a, c` din pricina dumneavoastr`“.

Deconcertat de neverosimilul comunic`rii Suzanei, C`lin \ncearc` s` o verifice, amintindu-[i ce se \nt\mplase „cu vreo c\teva zile \n urm`“. ĂŽn interpretarea psihanalitic` a visului, c`utarea lui C`lin corespunde identific`rii declan[atorului diurn al visului. Deosebirea fa]` de un pacient de psihanaliz` const` \n aceea c` personajul literar realizeaz` c`utarea tot \n vis.

Rememorarea alunec` spre generalit`]i ale rela]iei cu Lucu. Afl`m c` prietenul, pe care \n vremea liceului \l iubea, provine dintr-o familie \nst`rit`: „Vremea asta din urm` ne vedem mai rar. Ne iubim totu[i. E bogat“. Diferen]a de avere \l determin` pe C`lin s` se retrag` treptat. ĂŽn plus, Lucu are o concep]ie de \nving`tor – aproape darwinist` – despre via]`

84

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

LOCURI DE CITIT Adina Popescu

Despre c`r]ile poloneze care c`l`toresc prin lume ĂŽn ultimii ani, pia]a de carte de la noi a \nceput s` arate altfel.

Editurile, mai ales cele mari, au \nv`]at treptat mecanismele promov`rii, au ini]iative, \[i cultiv` autorii. Lans`rile parc` nu mai s\nt acele evenimente care trebuie doar bifate pe agenda de lucru a celor de la PR. T\rgurile de carte \[i schimb` look-ul. Cititorii \[i exprim` preferin]ele pe blog-uri. Mass-media \ncurajeaz`, descurajeaz`. Exist` subven]ii, comisii, comitete. A publica o carte nu mai este doar un act de curaj. Tinerilor scriitori, chiar dac` s\nt necunoscu]i, li se acord` o [ans`. Se formeaz` \ncet un sistem de valori. Dar, mai ales, ne permitem – [i chiar ne dorim – s` „export`m“ c`r]i române[ti. Pentru a le „vinde“, pentru a exista traduceri, trebuie s` fim vizibili. S` exist`m pe o hart`. Asta \nseamn` din nou promovare, \ns` la un alt nivel. Primul pas este acela de a atrage aten]ia asupra noastr`. S\ntem abia la \nceput.

Fotografii de Adina Popescu

Pentru a face o compara]ie (asta e – noi, cei din Europa de Est, nu vom sc`pa prea cur\nd de compara]ii!), v` propun s` vedem ce se \nt\mpl` \n Polonia. Nu e o compara]ie \n profunzime, ce-i drept, c`ci vorbim despre o ]ar` cu alte date [i cu o alt` tradi]ie literar`, dar c\teva concluzii tot se pot desprinde dup` o scurt` vizit` la Institutul C`r]ii din Cracovia. Oric\t de formal` va fi fost \nt\lnirea respectiv`, po]i intui totu[i faptul c`, acolo, lucrurile stau \ntr-adev`r bine. Sau c` au intrat pe un f`ga[.

R`sfoiesc un catalog editat de Institutul C`r]ii [i destinat editorilor str`ini. Se nume[te 38 de c`r]i noi din Polonia. Tip`rit \n dou` culori,

85

$FU WPS

30

LOCURI DE CITIT

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008 ie[te la Hamburg), Lidia Amejko (ale c`rei piese de teatru au fost traduse \n englez`, german`, spaniol` [i italian`), Adam Zagajewski (un poet [i eseist cu prestigioase premii interna]ionale).

Mai s\nt [i autori de c`r]i pentru copii, cum ar fi Joanna Rudniahska, filozofi ca Ryszard Legutko, profesor la Universitatea Jagiellone, autori de c`r]i de reportaj precum Hanna Krall [i, desigur, clasici – Stanislaw Lem [i Julian Tuwim, cel mai mare poet polonez al secolului XX.

C`r]i „institu]ionalizate“ negru [i ro[u, pe o h\rtie care-]i aminte[te de cea a blocurilor de desen de odinioar`. Un concept ce se remarc` prin simplitate, discre]ie. Catalogul nu ]ine mor]i[ s`-]i ia ochii. Nu te \ndeamn` \ntr-un mod agresiv s`-i cuno[ti pe scriitorii polonezi. Nu te oblig`. Dac` la o petrecere, s` zicem, vrei cu tot dinadinsul s` fii \n centrul aten]iei, ri[ti s` le devii antipatic tuturor. Sobrietatea, \n schimb, inspir` \ncredere.

Cei 38 de autori au c\te o scurt` prezentare (o singur` fraz` preciz\nd anul na[terii, profesia [i cea mai important` realizare de p\n` acum) [i o fotografie alb-negru care ocup` o pagin` \ntreag`, \ntruc\t e bine s` re]ii [i o imagine, un chip. Apoi po]i citi o fi[` a volumului pe care Institutul C`r]ii \l propune editurilor str`ine, ilustrat \n continuare printr-un fragment de dou` pagini [i prin coperta edi]iei poloneze.

Pe cei mai mul]i dintre scriitorii care apar \n catalog nu-i [tiam, a[a \nc\t m-am bucurat s`-i descop`r. S\nt autori foarte tineri, precum Mariusz Sieniewicz (care a fost deja tradus \n german`, rus` [i croat`), Michal Witkowski (al c`rui roman Lubiewo a fost tradus \n 10 limbi) sau Grzegorz Kopaczewski (cu dou` romane publicate la 30 de ani, mai pu]in cunoscut \n afara Poloniei); apoi scriitori dintr-o genera]ie mai veche, deja consacra]i, cu premii interna]ionale: Andrzej Stasiuk (tradus \n aproape toate limbile europene), Jerzy Pilch (c\[tig`tor al Premiului Nike – cel mai important premiu polonez – \n 2001), Janusz Rudnicki (care a emigrat \n Germania \n timpul comunismului, iar acum tr`-

Sediul Institutului C`r]ii din Cracovia se afl` la etajul unei cl`diri din ora[ul vechi. Am urcat c\teva trepte [i am nimerit \ntr-un apartament \n]esat cu rafturi [i c`r]i – de fapt, o uria[` bibliotec`. At\tea pagini scrise, at\tea tip`rituri [i coperte \]i pot crea la \nceput o senza]ie de derut`. De fapt, unul dintre rolurile Institutului este tocmai acela de a organiza, de a face ordine pe o pia]` a c`r]ii destul de haotic` [i de dezordonat` p\n` la apari]ia lui. La \nceput, exista doar un a[a-numit „colectiv literar“, adic` un grup restr\ns de oameni care se ocupau de prezentarea literaturii poloneze posibililor editori interesa]i din afara grani]elor ]`rii.

Marea [ans` a fost T\rgul de Carte de la Frankfurt din 2000, eveniment la care Polonia a participat ca invitat` de onoare. Acolo s-au stabilit primele contacte importante, s-au testat anumite „mecanisme de ac]iune“, s-a experimentat. Se poate spune c` polonezii – de[i lipsi]i de experien]` \n promovarea sistematic` a c`r]ii – erau deja preg`ti]i s`-[i valorifice [ansa. Dup` Frankfurt a urmat o adev`rat` explozie de traduceri, iar \n ianuarie 2004 s-a \nfiin]at Institutul C`r]ii, care este subordonat Ministerului Culturii. Institutul prime[te de la minister \n jur de 2 milioane de euro anual, \ns` mai exist` [i alte finan]`ri, cum ar fi cele de la Goethe Institut sau de la partenerii locali.

Pentru ca \ntreaga ma[in`rie s` func]ioneze, s-au dezvoltat \n paralel mai multe programe.

Cel care \nghite cei mai mul]i bani (adic`, \n jur de 1 milion de euro), dar care aduce [i cele mai

86

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

LOCURI DE CITIT

multe beneficii c`r]ii poloneze se nume[te Poland Translation Programme. Un program care s-a lansat acum opt ani [i prin intermediul c`ruia mai mult de 600 de c`r]i au fost traduse \n 40 de ]`ri. „Re]eta“ e simpl`, evit` implicarea direct` a editurilor [i acea b\jb\ial` mai mult sau mai pu]in birocratic` (\nt\lnit` deocamdat` la noi), c`ci editorii str`ini [tiu exact cui s` se adreseze. Un editor str`in interesat s` publice o carte polonez` face o cerere c`tre Institut [i ob]ine o rambursare de 100% a costurilor de traducere [i de licen]`. Uneori, tot Institutul finan]eaz` [i tip`rirea c`r]ilor.

Alte programe s\nt destinate traduc`torilor.

Sample Translation sprijin` financiar probele de traducere (e[antionul de 20 de pagini trimis de c`tre un traduc`tor care a optat pentru o anumit` carte). Un alt program ofer` stagii de documentare la Cracovia – cuprinse \ntre o lun` [i trei luni – traduc`torilor str`ini. Pentru ace[tia – [i nu numai pentru ei – Institutul C`r]ii este [i un centru de informare.

Mai exist` apoi programe de promovare a lecturii – cum ar fi We read here, care presupune \nfiin]area unor cluburi ale c`r]ii \n [coli, libr`rii (chiar [i \n \nchisori) sau \nt\lniri \ntre cititori [i scriitori. Anual, se organizeaz` un festival literar desf`[urat simultan \n mai multe ora[e din Polonia, prezent`rile de carte fiind \nso]ite aici de diferite alte manifest`ri, cum ar fi proiec]ii de filme, expozi]ii, spectacole de teatru. The Four Seasons of the Book Festival are patru sec]iuni: prima se desf`[oar` \n februarie [i e dedicat` poeziei; a doua are loc \n aprilie [i se adreseaz` amatorilor de literatur` pop; a treia e \n octombrie [i se axeaz` pe proz`; iar ultima, cea din noiembrie, are o tematic` ce se schimb` de la un an la altul (\n 2007 i-a reunit pe cititorii de romane poli]iste).

De precizat c` \n Polonia, ca \n majoritatea ]`rilor cu o pia]` de carte stabil`, subgenurile se bucur` de succes, \[i au publicul lor. Exist` scriitori polonezi de romane poli]iste, de fantasyuri [i de science-fiction. Cei mai mul]i dintre ei chiar pot tr`i din scris. Mai mult dec\t at\t, \n ]`rile \n care cartea polonez` este mai pu]in cunoscut`, Institutul C`r]ii se folose[te de literatura pop ca motor de promovare. Astfel, cei

de la Institut nu favorizeaz` un anumit tip literar sau un anumit autor.

Ce citesc polonezii? „În primul r\nd, citesc pu]in“, ne spune unul dintre tinerii angaja]i ai Institutului C`r]ii. Sincer, m` \ndoiesc c` ei citesc mai pu]in dec\t românii. Afl`m c` tendin]a actual` este cea a literaturii pop – adic`, romane de dragoste, c`r]i fantastice [i, nu \n ultimul r\nd, c`r]i de reportaj. ĂŽn propor]ie de 40%, publicul prefer` autorii polonezi. Ceilal]i 60% dintre cititori cump`r` cu prec`dere c`r]i de succes traduse din alte limbi. Balan]a mi se pare echilibrat`.

Dintre scriitorii din noul val, Dorota Mastowska a avut un succes nea[teptat. A v\ndut \n Polonia peste 100.000 de exemplare, \n timp ce al]i scriitori tineri v\nd, \n medie, 5000. Cei de la Institutul C`r]ii o consider` o excep]ie. Stilul [i temele abordate de tineri nu s\nt diferite de cele ale literaturii de la noi. O scriitur` realist` – despre banalul cotidian, despre tranzi]ie –, implicat` social [i politic, predispus` la introspec]ie. „O literatur` greu de tradus“, afirm` angaja]ii Institutului.

P`r`sim sediul Institutului C`r]ii. Ne plimb`m pe str`zile Cracoviei, intr`m \n libr`rii. Multe c`r]i \n polonez`, pu]ine \n englez`, francez` sau german`. Titlurile celor „importate“ s\nt acelea[i cu cele din libr`riile noastre. Doar pre]urile difer` – ale lor, ceva mai mici. ĂŽn aceast` privin]`, s\ntem „la zi“. â–

87

$FU WPS

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

C~R}I DE PLASTIC

ISBN, descriere CIP, ap`rut la Editura Bibliotheca, T\rgovi[te, 2006), cump`rat la Libr`ria Eminescu din Capital`. Are luciul neprofesionist al bibeloului din anii ’60, copiind cherubi de Meissen: o copert` rozalie stinge nefericit culorile intense ale unei reproduceri din Chagall (afl`m c` „imaginea e din colec]ia autoarei“, ceea ce rezolv` haiduce[te problema copyright-ului, ori... o fi acest Chagall la T\rgovi[te?). Titlul, Metafore obsedante [i imagini proiectate, folose[te superficial dou` concepte fundamentale ale imagologiei – dar nici textul c`r]ii nu dep`[e[te \n conceptualizare nivelul unui mediocru referat studen]esc de seminar. Autoarea, {tefania Rujan (n. 1944), conferen]iar univ. dr. la Universitatea Valahia din T\rgovi[te, a publicat 9 c`r]i [tiin]ifice \n ultimii 10 ani; judec\nd dup` subiectul articolelor, acestea s\nt firimiturile („o disec]ie am`nun]it atomic`“) unei lucr`ri anterioare, Trei cazuri de integrare \n spa]iul cultural francez: Anna de Noailles, Marthe Bibesco, HĂŠlène V`c`resco (2003), care apare c\nd ca tez` de doctorat, c\nd ca lucrare de licen]`, \n prefa]a lui Mihai Stan. Deschid obiectul [i citesc. Da, imagologia e pe val, ast`zi; aici, \n schimb, nivelul ideatic, pr`fuit, s`r`ce[te sub povara repovestirii „cu citate“. Toate anun]atele „interpret`ri surprinz`toare“ dovedesc de fapt ceea ce [tiam: existen]a modelului cultural francez \n cultura român`, „continu\nd [i \n contemporaneitate“, pentru care operele celor trei scriitoare au func]ionat ca pun]i eficiente. Altceva? Din p`cate, nu. ĂŽntre rezumatul harnic [i conspectul „cu stelu]`“ (sic!), nimic nu se ridic` la nivelul studiului profesionist; referin]ele [tiin]ifice s`race, aparatul intermitent, virgula \ntre subiect [i predicat, toate – \ntr-un text bombastic (fascinat de „irefutabil“, „irepresibil“, „irecuzabil“ [.a.), confuz (cucerirea Daciei de c`tre romani ar fi... un mit!), unde actualitatea discursurilor politice ale Elenei V`c`rescu (de pild`) este „demonstrat`“ prin descrip]ii general valabile pentru atare tip de discurs: „s\nt texte argumentative, structurate \n paragrafe, cu c\mpuri lexicale adecvate [i termeni recuren]i, utiliz\nd modalit`]i de a convinge...“ etc.

Uneori, ca atunci c\nd descoper` speciali[ti de mult celebri (Ch. Mauron, Hugo Friedrich) drept autori meritorii, po]i crede \n inocen]a autoarei. Dar inocen]a nu e competen]`, dup` cum mimarea competen]ei impostur` se nume[te. â–

Ioana Bot

Impostur` [tiin]ific` soft Ca \n basme, unde dac` n-ar fi, nu s-ar povesti, cred c` – de n-ar fi at\t de precare standardele [tiin]ifice ale mediilor universitare române[ti, cu alte cuvinte, dac` infla]ia noastr` academic` nu ar fi dep`[it de mult admisibilul – nici libr`riile nu s-ar vedea invadate de tip`rituri cu preten]ii [tiin]ifice, cantitativ enorme, calitativ insignifiante. S\nt c`r]i ce construiesc cariere universitare [i – prin extensie – literare: sau viceversa, \n sf\r[it – s` tr`iasc`!. Dar asemenea titluri nu se reg`sesc, ulterior, \n nici o dezbatere [tiin]ific`, nu s\nt citate nic`ieri, lipsesc dintre referin]e, se cuib`resc confortabil \n uitare, imediat ce au ie[it de sub teasc. De fapt, nici nu s\nt c`r]i, ci suporturi de ISBN-uri. Da, la noi se poate [i ca ISBN-ul s` fie validat „la comisii“, de[i suportul lui nu exist` [i nu va exista \n veci, amin, dar aici \ncepe alt basm, care nu mai e despre copii chineze[ti ale crea]iilor lui Blahnik, ci despre hainele noi ale \mp`ratului, \n versiune românesc-universitar` postcomunist`.

Neoprite de nimic \n destinul lor „obiectual“, asemenea c`r]i scap` nerecenzate, de obicei, pentru c` e mai interesant s` avem despre ce scrie (or, ele nu ofer` materie de discu]ii), plagiatele descoperite nu antreneaz` nici m`car vreo m`sur` administrativ` (stau m`rturie cazurile discutate chiar \n rubrica de fa]`), \n sf\r[it, fiindc` nu merit` s` \]i ba]i capul [i tastele cu ele. Dar ele se \nmul]esc: cred c` au dep`[it masa critic` din „publica]iile academice“ române[ti, [i de aceea revin asupra lor.

Am \n m\n` un obiect \n form` de carte (160 p.,

88

$FU WPS

30

$FU WPS

30

R~SPUNDE!

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

18 \ntreb`ri despre Orbitor

Š Rare[ Avram

Cum trilogia Orbitor s-a \ntregit anul trecut cu Aripa dreapt` (de departe cea mai comentat` [i mai controversat` apari]ie editorial` din 2007), iar succesul european al versiunilor \n traducere cre[te de la an la an, ne-am g\ndit s` alc`tuim un chestionar special pentru fanii trilogiei. Celor speria]i de num`rul mare de pagini ale celor trei c`r]i \nsumate, chestionarul le va da curaj [i, sper`m, le va st\rni pofta de lectur`.

1

Care era numele str`zii pe care s-a n`scut Mirci[or?

a) Silistra b) Verdi c) P\ncota d) {tefan cel Mare

2

ĂŽn ce proz` a lui C`rt`rescu exist` aceast` descriere care face trimitere la Orbitor: „M` vedeam peste zece ani, scriind \nfrigurat la acea Carte (‌) produs` nu doar de minte mea, ci secretat` de glandele corpului meu, expectorat` de pl`m\nii mei, stoars` din testiculele mele, eviscerat` din burta mea, ]\[nit` din carotidele mele“? a) Gemenii b) REM c) Travesti d) Mendebilul

3

6

4

Ce meserie avea Herman, profetul, [tiutorul [i personajul emblematic al trilogiei? a) paznic de noapte b) t\mplar c) profesor d) medic

Ce personaj conduce rebeliunea statuilor, \n ultima parte a trilogiei? a) Kog`lniceanu b) Lenin c) Mihai Viteazul d) Heliade R`dulescu

Ce sat a \ntemeiat clanul Badislavilor, odat` ce au trecut Dun`rea \nghe]at` pe s`nii? a) Budin] b) T\ntava c) {vini]a d) Cetate

5

Cum o cheam` pe str`str`-str`-bunica lui Mircea, cea care s-a iubit cu nobilul polonez Witold? a) Ra[ela b) Esther c) Hannah d) Miriam

Care dintre urm`toarele personaje nu este pomenit \n Orbitor? a) Lulu b) Dan Nebunul c) Luci d) Lump`

7 8

Care este cartea despre care Mircea C`rt`rescu m`rturisea c` l-a influen]at cel mai mult \n scrierea romanului Orbitor? a) ĂŽnt\mpl`ri din irealitatea imediat` b) S`rmanul Dionis c) Infernul d) Biblia

90

$FU WPS

30

R~SPUNDE!

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

9

ĂŽn c\te limbi au fost traduse primele dou` p`r]i ale trilogiei? a) \n [apte limbi b) \n trei limbi c) \n cinci limbi d) \n zece limbi

10

Care dintre cele trei p`r]i a avut cele mai pu]ine cronici de \nt\mpinare? a) Aripa st\ng` b) Corpul c) Aripa dreapt`

11

Ce premiu a ob]inut Corpul \n 1996?

a) Premiul Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti b) Premiul Uniunii Scriitorilor c) Premiul Asocia]iei Scriitorilor Profesioni[ti d) Premiul Academiei

12

ĂŽn care dintre volumele Orbitor-ului apare men]ionat c\inele lui T.O. Bobe? a) Aripa st\ng` b) Corpul c) Aripa dreapt` d) \n nici unul

13

ĂŽn c\te edi]ii a fost publicat p\n` acum Aripa dreapt`? a) \n dou` edi]ii b) \n trei edi]ii c) \n patru edi]ii d) \n [ase edi]ii

14

a) Nicolae Manolescu b) Ov. S. Crohm`lniceanu c) Mircea Martin d) Dan C. Mih`ilescu

15

ĂŽn ce ]ar` traducerea primului volum din trilogie a primit, din partea criticilor, distinc]ia de „Cartea lunii ianuarie“? a) Austria b) Spania c) Ungaria d) Suedia

16

Tabloul c`rui pictor a fost reprodus pe coperta primei edi]ii din Corpul? a) Michael Schad b) Antonio TaulĂŠ c) Giorgio de Chirico d) MonsĂş Desiderio

17

De c\te ori au fost nominalizate traducerile din Orbitor pentru Premiul Uniunii Latine? a) o singur` dat` b) de dou` ori c) de trei ori d) niciodat`

18

ĂŽn ce ]ar` traducerea Orbitor-ului a \nregistrat cel mai mare succes de public? a) Germania b) Fran]a c) Italia d) Suedia â–

Cine a semnat recomandarea de pe coperta a IV-a a primei edi]ii din Orbitor?

91

$FU WPS

30

Š Dan Stanciu $FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

FRAGMENTE Adriana Babe]i

Amazoanele. O poveste Cartea despre amazoane are o istorie lung` [i \nc\lcit`. Am \nceput-o acum 27 de ani, c\nd am primit, una dup` alta, la scurt` vreme, dou` comenzi. Prima a st\rnit ecoul \ntr-un bastion din cetatea Timi[oarei: s` compun un eseu despre fort`re]e, pentru Secolul 20! A doua a ]\[nit impetuos l\ng` un zid de ap`rare de pe malul Mure[ului: en garde! O provocare direct` la duel; numai c` \n locul spadelor aveau s` se \ncruci[eze frazele: s` m` exersez zilnic, sub forma unor scrisori (care urmau s` primeasc` r`spuns), pentru Pseudostrategikos, falsul tratat de strategie. Prin el voiam s` atac c\teva din temele r`zboinice ale literaturii, de la cum se \nfrunt` \ndr`gosti]ii [i se cuceresc unii pe al]ii (prin vorbe), p\n` la cum se c\[tig` un joc, o b`t`lie sau o polemic`. A[adar, o carte despre asedii [i capitul`ri. Despre captivit`]i [i despre a[tept`ri \n }ara Nim`nui, despre turnuri, metereze, contrafor]i; despre armur`, lance [i scut; despre r`ni [i r`niri; despre eroi [i cuvinte.

Despre arme [i litere.

N-au ap`rut p\n` \n ziua de azi nici num`rul tematic din revista Secolul 20, nici eseul despre cet`]ile asediate [i nici cartea despre strategiile amoroase. Dar \n tot acest r`stimp cele dou` comenzi n-au \ncetat s` m` urm`reasc`. M-am str`duit s` le r`spund, dup` puteri, c\nd prin lungi incursiuni de recunoa[tere, c\nd prin istovitoare r`zboaie de h`r]uire. A[a s-au adunat sute de fi[e [i s-a \nchegat un epistolar de peste 1000 de pagini, a[a au ap`rut mici fragmente prin revistele literare. P\n` c\nd mi-am luat inima \n din]i [i, vr\nd s` m` \mb`rb`tez pentru b`t`lia final` – volumul Despre arme [i litere. Pseudostrategikos –, am scris cu perfid` sfial`, \n chip de exordiu al c`r]ii, o exhorta]ie. Ce \mi \nchipuiam acolo? C` lu\nd-o pe urmele amazoanelor, dep`n\nd pove[tile lor, \mi voi schimba firea [i voi prinde curaj spre a putea birui falnicul topos.

Dar la sf\r[it, dup` ce le-am f`cut pe eroine s`

defileze una dup` alta, ca \ntr-un catalog homeric (Gorgona Meduza, Hipolita, Antiope, Pentesileea, Camilla, Brunhilda, Marfisa, Bradamante, Clorinda, Velleda, Hauteclaire Stassin, Albertine [i c\te altele, p\n` la Nikita ori Venexiana), mi-am dat seama c` scrisesem aproape alt` carte: \mb`rb`tarea cotropise vreo 300 de pagini [i se repliase total. A[a s-a n`scut Amazoanele. O poveste. Acum ea arat` astfel: la \nceput, prin c\teva „Manevre“, \mi preg`tesc armele [i \mi aleg ]inta. Apoi, \n capitolul „Atac“, scot la b`taie \ntregul arsenal [i \mpresor amazoanele pe toate flancurile mitului, ca s` se afle ce n`scociri s-au ]esut \n jurul numelui lor, cine le s\nt p`rin]ii [i proteguitorii, ce ob\r[ii are neamul amazonicesc, cum arat` [i ce fac aprigele femei, de la corp, ve[minte, arme, coafur`, ba chiar dietetic`, p\n` la nemaiv`zutele fapte, de la s\ngeroasele \nt\lniri cu b`rba]ii, la p`tima[ele lor iubiri. ĂŽn „Contraatac“ las s` fie spulberate aceste pove[ti sau, dimpotriv`, le baricadez din r`sputeri. {i scot noi arme din rastelul cu [tiin]e: istorie, arheologie, antropologie, psihologie, sociologie, etologie, teologie. Desf`[or \n continuare, cu tot fastul, „Parada“ zecilor de r`zboinice, a[a cum le ]ine minte literatura. Dar o nou` armat`, de aceast` dat` aievea, alc`tuit` din scriitorii-o[teni (de la Homer la Mishima) \mi \mpresoar` eroinele [i le prinde \n „Încercuire“. Iar \n final – cum altfel? –, depun armele printr-o „Capitulare“ demn`, semn c` scrierea unei c`r]i, a unei asemenea c`r]i, a fost \nc` o b`t`lie pierdut` cu partea ascuns`, firav`, tem`toare a vie]ii din mine.

Amazoanele. O poveste a fost g\ndit` ca al doilea volum dintr-un triptic. ĂŽi stau al`turi Dandysmul. O istorie (Editura Polirom, 2005) [i, \n curs de redactare, Strategiile seduc]iei, carte dedicat` epistolarelor amoroase ale scriitorilor. Fragmentul care urmeaz` e \nceputul „Atacului“. Se intituleaz` „Onomastikon“ [i, cum lesne se \n]elege, poveste[te c\te ceva despre numele amazoanelor.

93

$FU WPS

30

FRAGMENTE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

Onomastikon „B`t`liile mai vechi, care s\nt, dac` vre]i, ca trecutul, ca biblioteca ori erudi]ia, ca etimologia...“ (ĂŽn c`utarea timpului pierdut)

Un s\n ars [i alte n`scociri â– Adriana Babe]i, prozatoare [i eseist`, pred` literatura comparat` la Universitatea de Vest din Timi[oara. A publicat volumele: B`t`liile pierdute.

Dimitrie Cantemir, strategii de lectur` (1998, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critic` [i istorie literar`), Dilemele Europei Centrale (1998), Arahne [i p\nza (2002), Dandysmul. O istorie (2004, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critic` [i istorie literar`, Premiul Asocia]iei de Literatur` Comparat` din România), Ultimul sufleu la Paris.

69 de re]ete culinare (2006).

A coordonat, \mpreun` cu criticul Cornel Ungureanu, volumele: Europa Central`.

Nevroze, dileme, utopii (1997), Europa Central`.

Memorie, paradis, apocalips` (1998). ĂŽmpreun` cu Mircea Nedelciu [i Mircea Mih`ie[ a scris romanul Femeia \n ro[u (ed. I, 1990 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru proz`; ed. a II-a, 1998; ed. a III-a, 2003). A tradus Barbey D’Aurevilly, Dandysmul (1995), iar \mpreun` cu Delia {epe]eanVasiliu, Pentru o teorie a textului. Antologie „Tel Quel“ (1981) [i Romanul scriiturii.

Antologie Roland Barthes (1986). Are \n preg`tire cel de-al doilea volum al unui triptic deja anun]at, care a \nceput cu Dandysmul, va continua cu Amazoanele. O poveste [i se va \ncheia cu Strategiile seduc]iei.

Jocul de \n]elesuri din jurul numelui amazoanelor se isc` \nc` din Iliada, c\nd ele apar pomenite pentru \nt\ia oar`, \n „C\ntul II“. Acolo, \n drum spre dealul de l\ng` cetate, troienii vorbesc despre „morm\ntul Mirinei“, „sprinten` fat` amazoan`“. Ceva mai t\rziu, \n „C\ntul III“, Priam \i poveste[te Elenei despre m`re]ele-i fapte de arme, \ntre care b`t`lia cu „hordiile de b`rbate amazoane“. Iar \n „C\ntul VI“, \i vedem pe Tidide Diomede [i Glaucos cum stau fa]` \n fa]` [i cum, \nainte de a \ncepe lupta, se \nfrunt` cu vorbele, cu istorisirile despre str`mo[i. Atunci tebanul Glaucos aduce imn de slav` \nainta[ului s`u, ce „se b`tu [i zdrobi pe amazoanele cele b`rbate“. Doar at\t am g`sit \n Iliada: trei pomeniri [i c\teva epitete.

Iar pe urmele lui Homer, mai to]i poe]ii [i istoriografii le numesc pe r`zboinicele ne\nfricate a[a: amazoane. Sau amazonide (cu prec`dere Pindar). Strabon aminte[te [i alte dou` variante – alizoane, alazoane, al c`ror \n]eles r`m\ne \ns` nel`murit. ĂŽn vreme ce pentru amazoane, de la Diodor din Sicilia [i Hipocrate p\n` azi, \nv`]a]ii nu preget` s` cucereasc` sens dup` sens. Un studiu publicat \n 1991 de Michel Tichit \n Revue de philologie („Le nom des Amazones: etymologie, eponymie et mythologie“) aliniaz` 12 interpret`ri, iar o tez` de doctorat din 2000 (Alain Bertrand, L’Archemythe des Amazones, UniversitĂŠ Paris IV-Sorbonne) trece \n revist` nu mai pu]in de 16 etimologii grece[ti.

La care a[ mai ad`uga [i alte \ncerc`ri savante de a \mpresura un simplu cuv\nt. Iat`-le pe r\nd, f`r` a uita c` disputa se na[te fie de la un prefix (a-, ama-), fie de la o r`d`cin` (mazĂłs, mĂĄza, zĂłne, zoĂłn). Mai mult: orice interpretare odat` luat` de bun`, \ncep s` se ]eas` zeci de pove[ti.

Cel mai des, a- (prefix privativ sau al uni-

t`]ii) \i face pe cei ce coboar` la ob\r[ia cuvintelor s`-[i \nchipuie amazoanele ca pe ni[te femei f`r` s\ni sau cu o singur` mamel` (c\t` vreme mazĂłs asta \nseamn` \n greac`: „s\n“). S` fi avut ele ve[minte at\t de str\nse \nc\t muiereasca podoab` nu se l`sa v`zut`? S` nu fi voit a-[i al`pta copiii? Se prea poate ca primele \n]elesuri s` fi pornit de la aceste pove[ti despre femeile lupt`toare, pe care o s` le repovestesc c\nd le va veni vremea, lu\ndu-m` dup` un [ir de mitografi. A[adar, „f`r` de s\n“ la figurat, pentru c` sub str\nsura plato[elor pieptul era de-a dreptul strivit. Ori s` se fi b`nuit – prin metonimie – c`, dac` voiau s`-[i \n]arce copiii, amazoanele n-aveau pur [i simplu s\ni? Numai c` a-mazĂłs vrea s` spun` precump`nitor c` acele femei nu aveau s\ni la propriu. Mazectomii? T`iere (sau ardere) a unei mamele? Sau uneori a am\ndurora? Cine s` [tie? Oricum, grecii au pornit pe urmele unui simplu cuv\nt [i, crez\nd din r`sputeri c` amazoanele vin dintr-o lume barbar`, au pus pe seama lor crunte, s`lbatice fapte. ĂŽn Biblioteca istoric`, de pild`, Diodor din Sicilia \nn`de[te dou` pove[ti diferite, una \n „Cartea a doua“, alta \n „Cartea a treia“, c\nd \i pomene[te pe copiii amazoanelor. E vorba despre sci]ii condu[i de femei care cunosc arta luptei la fel de bine ca b`rba]ii. Scrie Diodor negru pe alb \n capitolul XLV: „Noilor n`scu]i – dac` erau b`ie]i – li se mutilau picioarele [i m\inile, spre a fi nevolnici \n trebile r`zboiului, iar fetelor li se ardea s\nul drept, pentru ca mai t\rziu, c\nd aveau s` creasc`, s` nu fie stingherite la m\nuitul armelor. De aceea li s-a dat numele de amazoane“. A[adar, o singur` – s`-i spun cu emfaz` – cauteromazie: doar s\nul drept. La fel crede [i Strabon, \n Geografia lui. Amazoanele n-au dec\t un s\n fiindc` trebuie „s`-[i poat` folosi cu \ndem\nare bra]ul drept pentru orice ne-

94

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

FRAGMENTE

voie [i, \n primul r\nd, pentru aruncarea cu lancea“. Acela[i argument \l aduce [i Hipocrate. ĂŽn plus \ns`, p`rintele medicinei descrie meticulos \n Aer, ape, locuri \ntreaga interven]ie: „Femeile nu mai au s\nul drept. C\nd s\nt foarte mici, acesta le e st\rpit. Opera]iunea o fac \nse[i mamele lor, \nro[ind \n foc un instrument de aram` special preg`tit [i ap`s\ndu-l pe s\nul drept. Cauterizat a[a, s\nul se mic[oreaz` mult.

Astfel, \ntreaga for]` li se adun` \n um`rul [i bra]ul drept“. ĂŽn vreme ce Arrian crede pur [i simplu c` s\nul drept era doar mic[orat. ĂŽn schimb, \n „Cartea a treia“ din Biblioteca istoric`, Diodor ne \nf`]i[eaz` alt tablou, mai cr\ncen, \n care am\ndoi s\nii le s\nt st\rpi]i bietelor fete: „Dac` pruncii erau de parte femeiasc`, li se ardeau s\nii, pentru ca ace[tia s` nu creasc` atunci c\nd vor ajunge la pubertate, fiindc` s\nii prea ie[i]i \n afar` erau socoti]i o piedic` \n timpul r`zboiului. De aceea fetele f`r` s\ni au fost poreclite de eleni amazoane“.

Barbara poveste n`scut` dintr-o simpl` etimologie cucere[te prin veacuri [i al]i \nv`]a]i.

Cum ar fi Isidor din Sevilla, care p`rtine[te \n Etimologia varianta cu a- privativ, adic` s\nul ars. De[i unii greci – Apollodor, de pild`, \n Biblioteca sa – \ncearc` s` \mbl\nzeasc` mitul [i istorisesc c` amazoanele, care nu cre[teau dec\t pruncii de sex femeiesc, doar \[i \nf`[urau str\ns, \n f\[ii de piele, partea dreapt` a pieptului, „s` poat` arunca f`r` opreli[ti suli]a, iar s\nul st\ng [i-l l`sau liber pentru al`ptat“.

Iar peste veacuri, parc` spre a da un credit t\rziu n`scocirilor ce pornesc de la o etimologie, MallarmĂŠ \[i \ncheie florilegiul poetic cu un sonet celebru, Mes bouquins refermĂŠs‌, ale c`rui ultime cuvinte s\nt: „[le] sein brĂťlĂŠ d’une antique amazone“. Sau, \n traducerea lui {erban Foar]`, \nso]it de alte patru versuri: „Fac`-se carne unul suav` [i-n tresalt!// Sub t`lpi cu vreo aspid` ce-mi p\lp\ie-n frisoane/ Iubirea, nebune[te visez la cest`lalt,/ La s\nul ars al unei str`bune amazoane“. ĂŽns` nimeni [i nimic nu poate depune m`rturie c` vor fi existat aievea asemenea femei cu s\nul t`iat sau ars. Dup` [tiin]a mea, nu s-a g`sit \nc` vreo urm` \n arta vechii Grecii care s` le \nf`]i[eze astfel. Dimpotriv`. Am c`utat \ndelung

urmele a ce-a mai r`mas din f`ptura r`zboinicelor prin muzee [i albume. ĂŽnt\i, le-am urm`rit pe amazoanele r`nite, cum \[i arat`, printr-un gest demn [i plin de gra]ie, am\ndoi s\nii. A[a ap`reau [i \n statuile de la Luvru, Metropolitan Museum, Vatican. Le-am v`zut tot astfel la Atena, \ntr-un cr\mpei din amazonomahia pictat` pe fresca lui Micon, din Sto Poikile. Iar la Floren]a, \n Muzeul de arheologie, [i la Kunsthistorisches Museum din Viena le-am descoperit pe str`vechi sarcofage, \n basoreliefuri, cu piepturile dezvelite \n \ncle[tarea luptei. Am r`sfoit zeci de albume [i am intrat \n c\teva muzee virtuale. Era limpede: \n toate lucr`rile (statui, basoreliefuri, pictur`, mozaicuri), fie c` se \nfruntau cu Tezeu sau Hercule, cu armatele ahee [i Ahile, amazoanele \[i dezgoleau f`r` sfial` bogatul piept. Iar dac` se \nt\mpla s` apar` str\ns \mpl`to[ate, din profil ori aplecate asupra vreunui vr`jma[, era firesc s` nu li se vad` am\ndoi s\nii.

De parc` ar vrea s` sus]in` adev`rul acestor \ntruchip`ri, un mare filolog, Bailly, scrie negru pe alb c` „f`r` de s\n“ e pur` fantezie [i c`, \n grece[te, \n]elesul lui amazĂłn („cuv\nt de origine necunoscut`“) e cu totul altul dec\t ce-am \n[irat p\n` acum, fiindc` a- nu e prefix privativ, ci, dimpotriv`, unul intensiv, emfatic. A[adar amazoanele („popula]ie de femei belicoase din

95

$FU WPS

30

FRAGMENTE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

Pont, Sci]ia [i Libia“) nu s\nt femei f`r` de s\n, ci „femei cu s\nii robu[ti“. Nu altceva sus]ine [i Pierre Samuel \n Amazones, guerrières et gaillardes. El \[i bazeaz` demonstra]ia pe mitul lui Artemis, zei]a cu „piept generos“, pe care amazoanele [i-o iau drept proteguitoare. Numai cine-a v`zut aievea fragmentul de basorelief p`strat din Artemision poate \n]elege m`re]ia acestei idei. C`ci zecile de emisfere de pe uria[a plato[` a zei]ei s\nt de fapt s\ni. A[a am privit la Efes, \nfiorat`, mut` de uluire, ce-a mai r`mas din a treia minune a lumii. Dar despre Artemis polimazica – \n alt capitol, c\nd \i vine sorocul.

Dac` aceasta-i tot ce am g`sit despre a- [i -mazĂłs, s` reamintesc c` prefixul se mai poate alipi \n greac` [i altui cuv\nt dec\t s\n spre a st\rni noi pove[ti. R`d`cina care r`sare nea[teptat, cu tot cu istorisirile despre hrana b`rb`toaselor femei, e mĂĄza, adic` „p\ine“. A[adar, amazoanele s\nt „cele ce nu m`n\nc` p\ine“. Sau, pe [leau, „carnivorele“. De la Eschil la Herodianus nu-s pu]ini cei care leag` originea cuv\ntului de – s`-i spun \n glum` – dieta hiperproteinizat` a amazoanelor. Dup` cum destui le at\rn` de nume, ca pe-un epitet def`im`tor [i barbar, kreoboroi („m\nc`toarele de carne crud`“).

C`ci \nc` de la Homer citire, grija cea mare a lui Ulise [i a tovar`[ilor s`i e s` se-ncredin]eze c` neamurile pe ale c`ror t`r\muri \i arunc` soarta s\nt „m\nc`toare de p\ine“. Adic` civilizate. Iar dac` tot am ajuns s` vorbesc despre etimologii [i hrana amazoanelor, s-ar cuveni pomenit` [i varianta lui Filostrat: a-mazĂłs poate \nsemna [i „f`r` lapte“, \ntruc\t pruncii de sex femeiesc ai amazoanelor nu erau pu[i – zice alt` variant` a mitului – la s\n, c`ci lupt`toarele credeau c` laptele ar st\mp`ra prea tare firea celor n`scute pentru r`zboi.

Dar s` trec la ama-, despre care mul]i \nv`]a]i sus]in c` ar fi adev`ratul prefix [i-l cople[esc cu alte zeci de istorisiri. Fiindc` \nseamn` (\mpreun`)cu, el poate fi ad`ugat unui cuv\nt \nc`rcat de poveste: zĂłne, „centura“. Deci amazoanele s\nt „cele ce poart` centur`“. Se va vedea c\t e de necuprins` tema br\ului fermecat (zostĂŠr) care le \ncinge pe aceste femei. Numai c`, \n puzderia de mituri, s\nt pomenite de fapt trei centuri diferite: una r`zboinic`, a lui Ares,

alta \nsemn al castit`]ii, mo[tenit` de la Artemis [i o a treia ce nu-i str`in` de farmecul Afroditei.

La cap`tul acestor pove[ti cu cing`tori o s` dezv`lui, c\nd \i va veni vremea, leg`tura de neb`nuit dintre ele [i numele unei boli dureroase: zona zoster. Ar mai fi de ad`ugat c` tot prefixul amaatrage \nc` un \n]eles atunci c\nd e al`turat lui zoĂłn („f`ptur` vie“). Prin urmare, amazoanele – un trib \n care femeile tr`iesc \mpreun`, doar unele cu altele. Adic` f`r` b`rba]i. A[a le-am g`sit mereu b\ntuind pretutindeni prin c`r]i.

Sau, spre a r`m\ne pe t`r\mul cuvintelor grece[ti, s` aib` dreptate Herodianus? El crede c` ar putea fi vorba [i despre Amazo, fiul lui Ephesos, \ntemeietorul Efesului [i rod al iubirii dintre Ahile [i Penthesileea (dup` o variant` mai pu]in cunoscut` a mitului). Leg`tura cu Artemis efesiaca s-ar vedea limpede, ca [i na[terea cuv\ntului amazonide, dar restul pove[tii se pierde \n cea]`.

Uciga[e sau iubitoare de b`rba]i?

Primul care crede c` originea cuv\ntului amazoan` ar trebui c`utat` departe de lumea greac`, pentru simplul motiv c` desemneaz` un trib barbar, e Arrian. Deci ama- ar \nsemna, ca-ntr-un alint copil`resc g`sit \n toate limbile, „mama“, iar zone ar fi „urma[“, „descendent“ (o r`d`cin` indo-european` \nrudit` cu genos din greac` [i cu gena latin`). A[adar, amazoanele s\nt „Fiicele Mamei“, ale „Marii Zei]e Mame“.

Mult mai t\rziu istoricii [i filologii \i vor da dreptate. La r`d`cin` nu s-ar afla limba greac`, ci, de pild`, hitita (sus]ine F. Cornelius, \n Geschichte der Hethiter), unde am- sau ama- ar \nsemna „mam`“, „femeie“ [i s-ar al`tura unui nume propriu, Azzi, dat ]inutului de pe r\ul Termodon, \nvecinat cu ]ara amazoanelor. A[adar, acestea ar fi „femeile din ]inutul Azzi“. Tot ce se poate, dar c\t` [tiin]` de carte mi-ar trebui spre a da credit sau nu unei asemenea ipoteze? Mai bine m` retrag o vreme dup` metereze [i \i las pe savan]i s` \nainteze direct, \n c\mp deschis, cu toate r\ndurile str\nse. Iat`-l, de pild`, pe Julius Klaproth, care caut` \nc` din 1839 ob\r[ia cuv\ntului \n persanul hemet zen. Al`turarea a-

96

$FU WPS

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2008

FRAGMENTE

ceasta \nseamn` „toate femeile“. A[adar, zice el, ar fi vorba de un trib alc`tuit doar din femei.

Sau O. Lagercranz, dup` care alt cuv\nt persan, hamazan, ar desemna un trib de r`zboinici. F`r` a sc`pa din vedere c` tot \n persan` (dup` Encyclopaedia Iranica), dar [i \n cerchez` sau armean`, maza sau masa e numele astrului nocturn, a[a \nc\t amazoanele ar fi „preotesele lunii“. O nou` etimologie care le reapropie deci de mitul lui Artemis.

Dar imagina]ia nu se opre[te aici. Intr` \n aren` Donald J. Sobol, dup` care Uma-Soona le-ar numi \n sanscrit` pe femeile ce se \nchin` zei]ei lunare Uma (sau Bahvai). Iar dac` o iau pe urmele lui Stefano Andres, cu a sa Le Amazzoni nell’immaginario occidentale [i adaug \n \ncheierea acestei parade filologice un etimon traco-ilir (maz, adic` „b`rbat“), ba chiar unul slav, omocena („femeie puternic`“), \ncepe s` prind` contur lumea de neb`nuit a r`zboinicelor despre care pove[tile nu contenesc s` se ]eas`.

Numai c`, zice Herodot \n Istorii, \nainte de a le numi grecii amazoane, hoardele de femei lupt`toare ce b\ntuiau ]inuturile scite purtau un cu totul alt nume – oiorpata: „Pe vremea c\nd elenii s-au luptat cu amazoanele (sci]ii le numesc pe amazoane oiorpata, iar cuv\ntul \nseamn` \n elin` ÂŤuciga[e de b`rba]iÂť, c`ci sci]ii spun oior la ÂŤb`rbatÂť, iar patà – ÂŤa ucideÂť), atunci se zice c` elenii, \nving`tori \n b`t`lia de la Termodon, au plecat pe mare, duc\nd cu ei, pe trei cor`bii, at\tea amazoane c\te reu[iser` s` prind`“. ĂŽns` lingvistul Emile Benveniste sus]ine altceva, [i anume c` oiorpata l-ar traduce pe baevar-pati din Avesta. Adic` numele unui trib scit, care-ar \nsemna „c`petenia celor zece mii“. Adev`rat sau nu, dou` lucruri s\nt sigure: c` -poti (-pata), r`d`cina indo-european`, \nseamn` „st`p\n“, „persoan` ce de]ine autoritatea“ [i c` e de genul feminin.

P\n` la urm`, n-a[ putea spune de partea cui e dreptatea, dar am v`zut c` mai to]i cei care scriu despre amazoane (Homer, Hesiod, Eschil, Plutarh, Herodot, Diodor din Sicilia, Pausanias, Strabon, Apollonius din Rhodos, Apolodor, Quintus din Smirna [i c\]i al]ii) le atribuie acestora o \nsu[ire aspr`: fie androktonoi („u-

ciga[ele b`rba]ilor“), fie antiĂĄneirai (care \nseamn`, de pild`, la Homer, c\nd „vr`jma[ele“, c\nd „egalele b`rba]ilor“). {i nu de pu]ine ori, filandroi („iubitoarele de b`rba]i“).

Cel mai des folosit de Homer e antiĂĄneirai.

Ad`ugat lui amazonas (sau chiar ]in\ndu-i loc), cuv\ntul e prima dovad` ce trece peste veacuri c` ar fi vorba despre un popor alc`tuit doar din femei (dup` filologi, asta s-ar deduce din flexiunea sa final`). C\t despre prefixul anti-, el e interpretat felurit. Unii cred c` ar provoca opozi]ia, \mpotrivirea. Al]ii, c` ar sugera egalitatea dintre puternicele femei [i b`rba]i. Oricum ar fi, e limpede c` \nsu[i numele lor generic – amazoane, cu tot cu epitete –, dar [i al fiec`rei eroine \n parte (Aella, Antiope, Asteria, Eriboia, Hipolita, Lampedo, Melanipe, Mirina, Pentesileea, Talestris, Tecmesa) ascund destine teribile. Pentru c`, fantezist` sau nu, „dreapta potrivire a numelor“ deslu[it` de Platon \n Cratylos d` fr\u liber pove[tii.

De la Amazon la amazon.com Dar \n vremuri mai apropiate de noi i s-a mai \nt\mplat ceva cuv\ntului pe care l-am \mpresurat at\t de \nd\rjit? Cea mai ciudat` aventur` el o tr`ie[te la cel`lalt cap`t al lumii, \n America de Sud, c\nd, \n veacul al XVI-lea, Francisco de Orellana (1511-1546) reboteaz` Amazon uria[ul fluviu Maranon, ce str`bate continentul. ĂŽntreaga poveste o rezum` Guy Cadogan Rothery, \n The Amazons. ĂŽn capitolul VIII, \nchinat amazoanelor din America, el \l pomene[te pe \nsu[i Cristofor Columb, care, \nc` dup` prima expedi]ie, afl` de la ni[te indieni din insula Hispaniola o poveste n`ucitoare.

Cum c`, pe o alt` insul`, Mantinino (Martinica de azi), ar locui numai femei, foarte asem`n`toare ca fire [i \ndeletniciri cu amazoanele despre care povesteau grecii pe vremuri. Un temei \n plus pentru marele Cristobal de a se \ncredin]a c` e pe drumul cel bun spre Indii.

Chiar dac` se \n[al`, zvonurile despre t`r\murile unde domnesc triburi de femei \nfl`c`reaz` \nchipuirea conchistadorilor ce vin pe urmele lui Columb. ĂŽntre ei, Francesco Orellana, cu min-

97

$FU WPS

30

FRAGMENTE

tea doldora de n`scociri despre pigmei, despre tribul cu picioarele \ntoarse, despre r`zboinicii s`lbatici cu pielea alb` [i ochii alba[tri, dar mai ales despre amazoane; toate – miracole \n care t\n`rul ofi]er crede ca un copil.

Iat` de ce, \n clipa c\nd din \ntunecimea deas` a p`durii de pe malul Maranon-ului Orellana z`re[te o m\n` de r`zboinice (nu mai mult de 10-12) ce conduc vajnic \n lupt` o mic` armie b`rb`teasc`, nu i se pare un vis, ci aievea.

Iar el – un nou Hercul ori Tezeu fa]` \n fa]` cu amazoanele. De aceea, spun cronicarii, dup` ce b`t`lia pe via]` [i pe moarte cu tribul Tapuyas se s`v\r[e[te, Orellana reboteaz` fluviul \n amintirea d\rzeniei acelor femei [i-i spune Amazon.

De-atunci p\n` azi uria[ul ]inut ce-l \nso]e[te \n drumul s`u spre Atlantic se cheam` Amazonia.

Dar \n Fran]a? Marele dic]ionar Robert dezv`luie cum cuv\ntul amazone a \nceput s` fie folosit \n veacul al XV-lea. Alte surse spun \ns` c` el ar fi existat \n francez` \nc` \n secolul al XIII-lea, prelu\nd din latin` \n]elesul pe care i-l d`duser` deja grecii, dar [i spre a le numi cumva pe femeile ce au un curaj b`rb`tesc sau m`car un aer viril. Iar din al XVI-lea veac, amazoana poate fi [i o femeie care urc` pe cal. A[a c` monter en amazone \nseamn` a sta \n [a, cu ambele picioare pe o singur` parte. M` g\ndesc

DILEMATECA � FEBRUARIE 2008 fulger`tor ce trist, efeminat regres, c`ci parc` le v`d aievea pe r`zboinicele str`bune c`l`rind \ndr`cit, ca b`rba]ii. Iar habit d’amazone, zice dic]ionarul, e ve[m\ntul unei femei ce f`cea echita]ie acum dou`-trei veacuri. Pentru ca, \ncep\nd din secolul al XIX-lea, s` mai fie \n vog` doar jupe d’amazone, adic` o fust` lung`, bogat`, a[a cum se \mbr`cau pe vremuri doamnele pentru o plimbare \n [a. Alt prilej de melancolie, c\nd \mi aduc aminte de echipamentul vechilor lupt`toare. {i, fapt care spune multe, \n jargon poli]ienesc, amazone a ajuns s` fie [i prostituata ce aga]` b`rba]ii din ma[in`.

Nici englezii nu se las` mai prejos [i, dup` ce preiau cuv\ntul din latin` (ori greac`) cu sensul s`u cunoscut – „r`zboinic` din Antichitate“ –, \i adaug` (\n Webster, de pild`) [i \n]elesul de „femeie masculinizat`, puternic`“. ĂŽn timp ce pentru americani, amazon poate \nsemna la \nceputul veacului al XX-lea [i „lesbian`“ sau, mai aproape de zilele noastre, „femeie musculoas`, lupt`toare, culturist`“. {i tot \n SUA (\n American Heritage), amazon \nso]e[te ca epitet un ultim val al feminismului (prin anii ’90): amazon feminisme.

Nu pot \ncheia asaltul asupra numelui amazoanelor f`r` s` aduc la zi cuv\ntul pe care l-am \mpresurat cu at\ta zel. S` fie chiar simpl` \nt\mplare c` un t\n`r genial din Seattle, Jeff Bezos, [i-a denumit \n 1994 amazon.com compania care, \n 1995, avea s` scoat` pe pia]` incredibilul site al libr`riei electronice? G\ndul lui s-a \ndreptat – m`rturise[te \ntr-un interviu – spre super-fluviul din America de Sud. În nici o lun` de zile, \ndemn\ndu-[i cei 300 de testeri s` \mpr`[tie [tirea, magazinul lui Bezos a v\ndut sute de mii de volume \n State [i \n alte 45 de ]`ri. Iar azi, el a ajuns o mega-afacere pentru proprietari [i un izvor de bucurie pentru iubitorii de c`r]i.

C`ci armate de cititori din toate col]urile lumii \[i pot vedea visul cu ochii printr-un simplu click. A[a se face c`, prin amazon.com, a f`cut bre[` \n biblioteca mea o carte despre amazoane, pe care am a[teptat-o cu sufletul la gur`. Trebuia s` depun armele sau puteam continua lupta? Asta voiam s` aflu. (\n preg`tire la Editura Polirom)

â–

98

$FU WPS

30

$FU WPS

30

B BFRS B SGI

30