dilemateca22 web

100 PAGINI ● 6 LEI

martie 2008

DILEMATECA Anul III ● nr. 22 ● martie 2008

SCRIERI

●

AUTORI

●

MERIDIANE

VENE}IA

DILEMATECA

Arlechini, m`sc`rici, saltimbanci [i al]i nebuni

LECTURI INTERVIU Adriana Babe]i

SUMAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

ANCHET~

INFO Petre R`ileanu, Eros la secret sau despre cum Infernul Bibliotecii poate deveni un Paradis al tuturor deliciilor Bazar 8-10 12-13 3,14TECA 6-7

62-69 de Marius Chivu

Unde [i c\nd v-ar pl`cea s` c`l`tori]i \n timp?

PROFIL 70-72 Cato Lein, fotograf de scriitori

INTERVIU

DOSAR 14-23 Ambroise Barras, Ioana Bot,

74-81 Adriana Babe]i: „Amazoneritul

n-are cum s` fie ocupa]ia care m-ar ilustra cel mai bine“

Ion Manolescu, Poezia electronic`

RECENZII

REPORTAJ

26-34 Literatur`: Sanda Cordo[,

35 36 37 38 39 40 41 42 43

Paul Cernat, Elena Cra[ovan, Florin Irimia, Alexandru Budac, Gabriela Gl`van, Lumini]a Corneanu, Alexandru Matei, Mirel B`nic`, Codrin Liviu Cu]itaru Istorie: Bogdan Murgescu Istorie oral`: Magdalena Boiangiu Eseu: Bogdan Barbu Psihologie: Victor Popescu Filozofie: Alexander Baumgarten Mentalit`]i: Alexandru Ofrim Arte: Ioana M`gureanu Spiritualitate: Alice Popescu Carte pentru copii: Adina Popescu

MERIDIANE 56-59 Matei Martin, Vene]ia: arlechini,

Matei Martin (paginile 56-59)

84-89 Iaromira Popovici

Pe Valea Prahovei, bibliotecile „de vacan]`“…

Cato Lein (paginile 70-72)

FRAGMENTE 92-98 Ion Iovan

Gr`dina Sionului

RUBRICI Alexandru C`linescu, Decupaje Sanda Ni]escu, Preparate din carte 44 Constantin Vic`, Tehnodrom 53 54-55 Matei C`linescu, Recitiri 60 Cine ce cite[te: Doru Bu[cu 73 Ion Vianu, Portrete interioare 83 Vasile Dem. Zamfirescu Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic 90 25

Adriana Babe]i (paginile 74-81)

m`sc`rici, saltimbanci [i al]i nebuni

3

Ion Iovan (paginile 92-98)

EDITORIAL

Pe blog, la The Guardian Richard Lea, jurnalist la The Guardian, a scris pe blogul s`u (blogs.guardian.co.uk/arts/author/ richard_lea) un text care se cheam` Come to Romania, readers! Textul se refer` la apari]ia edi]iei \n limba român` a publica]iei The New York Review of Books, iar \ndemnul at\t de categoric este imediat explicat prin cuvintele a doi jurnali[ti care au fost \n România. Jennifer Schuessler de la The Times spune c` ]ara noastr` are o „scen` literar` vie“ [i men]ioneaz` „s`pt`m\nalul \nc\nt`tor intitulat Dilema veche“ (are dreptate!). Iar criticul de film A.O. Scott de la New York Times, care a fost de cur\nd \n ]ara noastr` „pe urmele“ lui 4,3,2, afirm` c` „România este una dintre acele ]`ri \n care pare c` fiecare persoan` alfabetizat` a scris un roman, o carte de eseuri sau m`car o pies` de teatru“. Richard Lea \i invit` apoi pe cititorii blogului s`u s` includ` România \n „jocul“ lor numit „World Literature Tour“ – adic` s` posteze tot ce [tiu despre autori [i c`r]i din România. Ceea ce ei [i fac (blogs.guardian.co.uk/books/ 2008/02/join_the_world_literature_tour_5.html).

Ceea ce mi s-a p`rut demn de aten]ie este tonul de normalitate cu care discut` Richard Lea [i cititorii s`i despre o cultur` pe care nu o cunosc, dar doresc s` o cunoasc`. Exist` o curiozitate intelec-

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Matei Martin

4

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 tual` sincer` \n interven]iile tuturor, iar c\nd pe blog apar c\]iva români care le recomand` – pertinent – ce s` citeasc`, „str`inii“ s\nt entuziasma]i. Dar [i un pic dezam`gi]i de num`rul mic al c`r]ilor traduse \n englez` [i de dificultatea de a le g`si.

Mi se pare c`, din acest exerci]iu de comunicare online, am putea \nv`]a ceva destul de important. În primul r\nd, firescul cu care „ceilal]i“ \ncearc` s` ne descopere cultura [i felul \n care ne v`d jurnali[tii: ca o ]ar` hyper-literate, \n care se scrie [i se cite[te mult. Asta \n timp ce la noi, din 1990 \ncoace, discursul dominant e cel catastrofic („moare cultura, nu se mai cite[te“ etc., etc.), de[i e contrazis de ani buni de realitate: se public` mult, momentul greu a trecut, c`r]ile se cump`r` bine. În al doilea r\nd, putem constata c`, de[i ne pl\ngem de „imaginea proast` \n lume“ ca de o mare nedreptate pe care ne-o face presa str`in`, c\nd e vorba de ceva concret cu care s` \mbun`t`]im imaginea, situa]iunea e precar`: s-a tradus pu]in, c`r]ile traduse nu prea circul`... În interven]iile de pe blog, apar de mai multe ori Mircea C`rt`rescu, Dan Lungu, Filip Florian. Semn c`, oric\t am regreta noi c` marii autori din trecut nu s\nt cunoscu]i pe c\t ar merita, tot contemporanii s\nt cei care st\rnesc interesul publicului str`in. A[a \nc\t s` continu`m expansiunea cu autorii contemporani. {i s` fim mai pu]in fatali[ti…

■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Carmen Dinc` (tel. 407.54.68; fax 407.54.67 e-mail: carmen.dinca@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Robert Schorr

(tel. 407.76.67; e-mail: robert.schorr@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

INFO

Autorul \l caut` pe autor Robert Fisk este probabil „cel mai cunoscut corespondent din str`in`tate al Marii Britanii“ (New York Times). Nu [i-a dob\ndit aceast` faim` printr-o prezen]` zilnic` \n talk-show-uri televizate, ci prin analizele produse \n c`r]i [i articole (publicate \n ziarul The Independent) despre conflictele din Orientul Mijlociu, locuri de unde a transmis timp de peste 30 de ani. Ca s`-[i formeze o opinie interesant` [i pentru al]ii, Fisk [i-a riscat via]a \n ambian]e unde [uierau gloan]ele (Belfast [i Sarajevo, Beirut [i Bagdad); demascarea ipocriziei politicii britanice, una din temele centrale din c`r]ile [i articolele lui, are ca punct de plecare sinceritatea angajamentului. Fisk nu are mereu dreptate [i istoria nu-l confirm` \ntotdeauna, dar realit`]ile descrise de el [i concluziile lui s\nt un element important \n dezbaterea politicilor mondiale. {i, totu[i, s-a mirat c\nd a aflat c` la Cairo se vindea foarte bine o carte unde numele lui, tip`rit cu elegante caractere tipografice, ap`rea \n dreptul autorului; titlul era: Saddam Hussein, de la na[tere p\n` la martiriu“. S-a mirat pentru c` el nu scrisese aceast` carte [i pentru c` – a[a cum se a[tepta – plin` de cli[ee fiind, proza respectiv` omitea s` men]ioneze brutalitatea lui Saddam, \n schimb ac]iunile lui \[i g`seau tot felul de justific`ri. „Nu era un plagiat, era un fals“ spune Fisk pornind spre Cairo ca s` l`mureasc` situa]ia.

C`l`toria [i \nt\lnirile cu cei care p`reau s` fie \n tem` ar putea fi subiectul altui roman. În tov`r`[ia unui [ofer de taxi [i a unui prieten (ce Sherlock Holmes se descurc` f`r` un Watson?), Fisk porne[te \n c`utarea editurii trecute pe copert`.

B`nuielile prietenilor lui Fisk din Cairo merg spre un anume Magdi Chukri, persoan` cu rela]ii \n mediile literare [i editoriale. Primul drum al lui Fisk a fost la „Ibda – cas` a creativit`]ii pentru jurnalism, publicare [i distribu]ie“. „N-am publicat un asemenea volum“ spune directoarea ingenuu [i destul de credibil. Tot pe pagina 2 figura [i num`rul autoriza]iei de distribu]ie, emis` de cenzorul local, reprezentant al Ministerului Culturii. „La

etajul \nt\i era un emporiu – ezit s`-i spun birou – cu c`r]i, un vast atrium cople[it de c`r]i [i manuscrise. H\rtii la metru puse pe birouri, pe rafturi [i p`rea c` de la podea \n sus, \n`l]imea lor e de o mil`. Sute, mii de c`r]i erau stocate \n [iruri dickensiene de la podea la tavan, re]ete pentru un corp s`n`tos, fic]iuni ale prozatorilor arabi, tratate despre jurispruden]a islamului [i manuale de fizic`. Dou` doamne cu v`l [i doi b`rba]i cu barb` st`teau la un birou plasat \n aceast` p`dure literar`; unul dintre ei – la Cairo po]i vedea \ntotdeauna o minune – avea \n fa]` un desktop. Am \ntrebat dac` volumul meu preferat a primit aprobarea pentru v\nzare din partea Guvernului egiptean.

«De Robert Fisk?», «Chiar acela!», am zbierat eu.

«Da, a fost \nregistrat la noi pe 30 mai 2007».

«Ave]i [i numele celui care a semnat cererea?», «Nu, doar adresa!». La adresa respectiv`, dup` o dezbatere \ndelungat` la care au participat to]i locatarii din curte, s-a ajuns la concluzia c` omul c`utat se mutase de acolo cu un an \n urm`. Dar lucreaz` la libr`ria de dup` col]. Cel de la libr`rie \l cuno[tea pe prezumtivul autor al c`r]ii [i i-a condus pe Fisk, pe prietenul s`u [i pe [oferul de taxi \ntr-un alt cartier. Acolo locuiau nou` milioane de oameni [i ei c`utau o persoan` despre care [tiau c` se nume[te Mahmoud. Fisk s-a \ntors la Hotelul Marriott. Cartea s-a v\ndut \n c\teva sute de exemplare. Nu se [tie cine a \ncasat drepturile de autor.

■

5

Robert Fisk

INFO

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

Eros la secret sau despre cum Infernul Bibliotecii poate deveni un Paradis al tuturor deliciilor „Infernul din Bibliotec` sau Eros la secret“ este titlul actualei expozi]ii de la Biblioteca Na]ional` a Fran]ei, situl „François Mitterrand“.

Prosper Mérimée, omagiu lui Stendhal (Henry Beyle), „publicat la Eleutheropolis, anul 1864 de la impostura Nazarineanului“

Metaforele cele mai des utilizate pentru a desemna Biblioteca s\nt acelea de Labirint [i de Paradis: dou` no]iuni apar]in\nd unor sfere culturale diferite, dar \ntre care se poate stabili un raport de complementaritate. C`ci dac` Labirintul con]ine ideea de secret, a c`rui dezlegare se afl` \n tezaurul de cunoa[tere compus de c`r]ile Bibliotecii, Paradisul, dimpotriv`, este locul tuturor bucuriilor [i pl`cerilor nevinovate, oferite celor admi[i sub bolta glorioas` a luminii eterne. Dar Paradisul evoc` imediat ideea de Infern. Infernul a fost inventat la Biblioteca Na]ional` a Fran]ei \n anul 1836.

Era nevoie, s` recunoa[tem, de spiritul francez – amestec de gravitate [i ironie, de frivolitate [i metod`, antiecleziast, hedonist, individualist [i ata[at, mai presus de orice, de libertate – pentru a desemna sub cuv\ntul Infern o cot` a Bibliotecii Na]ionale. Conservatorii acestei institu]ii venerabile au recenzat, clasat, prezervat cu toat` seriozitatea – \n dreptul acestei cote neobi[nuite – toate c`r]ile, desenele, gravurile [i, mai t\rziu, fotografiile puse la secret pe motiv c` erau contrarii bunelor moravuri. Prev`zut ini]ial s` ascund`, demersul s-a dovedit ulterior benefic, c`ci a p`strat intact` o bun` parte din produc]ia de carte erotic` [i din sub-categoriile ei inventate ca pentru a introduce o grada]ie a jubila]iei: galant`, aluziv`, obscen`, libertin`, pornografic`, scandaloas`. Fondul acesta, devenit cu vremea extrem de pre]ios – \ntruc\t con]ine manuscrise, edi]ii rare c`utate de bibliofili sau litografii apar]in\nd unor arti[ti celebri –, s-a acumulat \n rezervele Bibliotecii prin confisc`ri, dona]ii [i, culmea, de la un moment dat, prin achizi]ii. De la sulfuroasele Ragionamenti sau nu mai pu]in extravagantele

6

Sonetti lussuriosi ale italianului Pietro Aretino (Vene]ia, 1525), ilustrate de postúrile erotice ale lui Augustino Caraci sau ale lui Giulio Romano, de la C`lug`ri]a lui Diderot [i p\n` la autori precum Georges Bataille, Pierre Louÿs, Jean Genet sau Pierre Guyotat, trec\nd prin inconturnabilul Marchiz de Sade, colec]iile Bibliotecii s\nt ast`zi expuse \ntr-una dintre cele mai pasionante expozi]ii pariziene ale momentului.

Dup` ce au circulat \n secret, dup` ce au provocat condamnarea [i exilul lui Théophile de Viau, cel mai citit poet al secolului al XVII-lea, dup` arderea pe rug, \n 1662, a mai pu]in norocosului Claude le Petit pentru o satir` anti-ecleziastic` [i pentru culegerea intitulat` Bordelul Muzelor, dup` ce au creat nenum`rate probleme cu justi]ia unor editori pionieri \n domeniu, precum Jean Jacques-Pauvert, c`r]ile licen]ioase, romanele libertine, culegerile de versuri decoltate [i ilustra]iile mai mult dec\t gr`itoare care le \nso]esc s\nt, iat`, redate publicului. F`c\nd – dac` mai era nevoie – dovada c` Infernul poate fi o minunat` gr`din` a deliciilor. {i permi]\nd Bibliotecii s` ias` dintr-un flagrant delict de voyeurisme prelungit timp de c\teva secole – postur` copios ilustrat` [i declinat` ca un gen aparte \n publica]iile erotice, pentru gustul subversiv al pl`cerii.

Estetica este morala secolului libertin, obscenitatea are de trecut un examen de stil Clasamentul metodic al c`r]ilor imprimate \ncepe \n jurul anului 1700, c\nd se preg`te[te [i publicarea primului catalog tip`rit. În mod surprinz`tor, av\nd \n vedere cariera sa ulterioar`, romanului i se atribuie o pozi]ie subaltern` fa]` de genurile „serioase“ cum ar fi poezia, nara]iunea romanesc` inspir\nd o dubl` reticen]`: moral` (pentru capacitatea sa de a aprinde imagina]ia) [i estetic` (prea eclectic [i de un gust \ndoielnic sau,

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

INFO

\n orice caz, neconform). Autonomia domeniului estetic nu va veni dec\t mai t\rziu; pentru moment, el cade sub inciden]a puterii ecleziastice [i a codific`rilor impuse de ea. Filozofii materiali[ti, tratatele antireligioase, pamfletele politice, cronicile scandaloase c`l`toresc \n acelea[i baloturi cu romanele libertine [i traverseaz` clandestin frontierele. Operele lui Raynal, d’Holbach, Helvétius sau Voltaire, la un loc cu L’Académie des dames, Le Portier des chartreux sau Thérèse Philosophe, unul dintre romanele cele mai citite [i mai reeditate ale vremii. Pe tot parcursul secolului al XVIII-lea, aceast` literatur` care se cite[te cu o singur` m\n`, dup` expresia spiritual` a unui exeget din zilele noastre, cunoa[te o dezvoltare excep]ional`. Editorii str`ini \[i expediaz` „marfa“ din Londra, Amsterdam, Haga, Bruxelles, Hamburg, Frankfurt, Köln, Geneva, Lausanne. Multe au ajuns \n Infernul Bibliotecii, care reune[te astfel tot ce ]ine de lumea subteran` a anonimatului [i a pseudonimelor improbabile, a falselor adrese [i a datelor \n[el`toare, a editorilor clandestini, a locurilor secrete, a celulelor m`n`stire[ti [i a budoarelor, a bordelurilor, \nchisorilor [i bibliotecilor. Les marrons s\nt numite c`r]ile interzise, evoc\nd cu siguran]` castanele arse pe j`ratec [i v\ndute iarna la col] de strad`: delicioase, ele pot \nc`lzi, dar [i arde, \ntr-un moment de neaten]ie. {i \n ciuda faptului c` autorit`]ile vegheaz`, c` amenzile, confisc`rile, pedepsele cu \nchisoarea nu s\nt chiar un lucru rar – iar unii autori sau colportori au fost ar[i la modul propriu [i cel mai odios cu putin]` –, editorii [i librarii, excita]i de pl`cerea mortal` de a se juca cu focul, opun cenzurii [arade \n care erudi]ia mitologic` pe gustul vremii este deturnat` ironic: astfel, c`r]ile \n chestiune apar cu indica]ia „tip`rit“ \n Citera, la Luxuropolis, \n localitatea O Sut` de Leghe de Bastilia, la Foutropolis sau \n atelierele lui Priap. Adresa ideal` este cea indicat` pe Almanahul diavolului pe anul 1747, opera abatelui Quesnel tip`rit` de-a dreptul \n Infern. Ca \ntotdeauna, cenzura func]ioneaz` ca un carburant al imagina]iei [i d` un pre] subversiunii. Alteori, operele obscene s\nt prezentate \n mod fals ca traduceri din alte limbi.

O traducere adev`rat` din italian` – prelucrare ar fi cuv\ntul potrivit – este poemul \n cinci c\nturi Parapilla, publicat \n 1776 de Charles Borde

dup` Novella dell’Angelo Gabriello. Poate ecoul procesului r`sun`tor din 1865, \n care imita]ia \n versuri a lui Charles Borde (reeditat`) a fost condamnat` \mpreun` cu alte 87 de opere licen]ioase [i obscene, s` fi ajuns p\n` la urechile lui Ion Creang` care a dat, cum se [tie, o versiune proprie \n 1877-1878, Povestea pove[tilor.

Cuv\ntul libertin, \n dic]ionarele secolului al XVIII-lea, se afl` \ntre liberté [i libraire, acesta din urm` \n accep]ia medieval`, din nomenclatura m`n`stireasc`, de erudit copist [i p`str`tor al c`r]ilor, la care se va ad`uga ulterior [i cea r`mas` definitiv, de agent al comer]ului cu c`r]i. O vecin`tate care se \nt\mpl` s` fie [i semnificativ`, c`ci libertatea, erudi]ia [i neobosita multiplicare [i difuzare s\nt principalele atribute ale acestei literaturi. P\n` la apari]ia pornografiei, posibil` odat` cu dezvoltarea fotografiei de la mijlocul secolului al XIX-lea, romanele libertine circul\nd pe sub m\n` p`streaz` gustul referin]elor culturale [i al limbii \ngrijite. Chiar dac` lexicul este adesea pres`rat cu inevitabile cruzimi, tonul general este elegant, iar sintaxa, altier`. Estetica este morala secolului libertin, obscenitatea are de trecut un examen de stil. Corpul intr` \ntr-o literatur` eliberat` de orice complex de culpabilitate [i limba francez` se doteaz` cu un vocabular bogat, colorat [i nuan]at ce scoate definitiv corporalitatea [i func]iile acesteia din zona indicibilului, nel`s\nd zonelor lexicale subterane dec\t [ansa unei inventivit`]i pe m`sur`. În mod oarecum analog, prin Sade filozofia intr` \n budoar – o revolu]ie de propor]ii care, \mpreun` cu exacerbarea libert`]ii individuale \n vederea ob]inerii pl`cerii, f`r` recunoa[terea nici unei constr\ngeri sau transcenden]e, constituie mo[tenirea Divinului Marchiz c`zut timp de un secol \n uitare [i resuscitat de suprareali[ti. În aceste zile, unul din cele patru turnuri ale Bibliotecii Na]ionale, cel corespunz\nd aripii care g`zduie[te expozi]ia, este barat pe toat` \n`l]imea de un X roz. Eliberat` de povara Infernului [i de leg`m\ntul de ascetism, Biblioteca s-a mutat, pe timpul unui sezon, \n Paradis.

■ Petre R`ileanu

7

Gravur` dup` un desen de Agostino Carraci publicat de Pietro Aretino

Man Ray, fotografie publicat` ca ilustra]ie la un poem de Louis Aragon

INFO

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

Bazar

Perahim

Perahim Revista de poezie, arte plastice [i critic` Pleine Marge (nr. 46 din decembrie 2007) \i dedic` un grupaj de texte [i imagini inclasabilului Jules Perahim, ref`c\nd un parcurs \nceput \n 1930 la revista Unu [i aflat \nc` \n imprevizibil` desf`[urare. De la Unu [i Alge, din mediile avangardiste cehe frecventate \ntre r`zboaie, din postura de redactor-[ef la Arta plastic` din România anilor ’50 [i de profesor de istoria scenografiei, [i p\n` la veritabila desf`[urare francez`, Perahim s-a reinventat, [i-a schimbat viziunea [i maniera, descoperind „adev`ratul subiect… sur\sul unui om ce a traversat toate barierele, toate furtunile, toate dramele cu care a trebuit s` se confrunte [i cu care se confrunt` mereu dorin]a de a schimba lumea [i via]a… un sur\s de liber` [i fericit` \n]elepciune“ (Alain Jouffroy). Grupajul – reunind contribu]ii semnate de Petr Král, Marina Vanci [i Francis Hofstein – cuprinde [i un remarcabil poem suprarealist, „À perte de rue“ (inspirat de volumul lui Perahim Un miroir se promène dans la rue), scris la dou` m\ini de Sebastian Reichmann [i Dan Stanciu.

■ Împotriva curentului. Înc` n-am spus totul! este titlul c`r]ii pe care generalul Paul Aussaresses, 89 de ani, a publicat-o recent la Paris. Ar

Dilemateca v` recomand` ■ Françoise Sagan, Dulcea plictiseal` (traducere de Nicolae Constantinescu, Pro Editur` [i Tipografie, 2007). O adolescent`, tr`indu-[i „plictiseala cu pasiune“, \nt\lne[te pasiunea \n amorul cu un matur care pune la baza leg`turii lor tot plictisul, cu promisiunea c` „ne vom amuza“. Frivol, prea frivol? Acea frivolitate perfid` care ascunde „ceva ireparabil, irepresibil“; un ritm [i o concizie extraordinare \n analiza acelui infinit mic al sentimentelor, un joc pro-

8

fi vrut s`-i spun` „Circumstan]e“. Scandalul s-a declan[at \n anul 2000, c\nd a revendicat public, „f`r` nici un regret [i f`r` vreo remu[care“, folosirea torturii [i numeroasele execu]ii sumare practicate de c`tre armata francez` de sub comanda sa, \n Algeria. So]ia lui (la 17 ani membr` a Rezisten]ei franceze \mpotriva ocupantului nazist) e un sprijin \n toate ac]iunile impenitentului general: „cei de o seam` cu el \l ponegresc nu pentru ce a f`cut, ci pentru ce a spus. Spun c` m\inile lui Paul s\nt p`tate de s\nge! {i m\inile lor s\nt murdare de dulcea]`? Tac pentru c` tremur` de fric` s` nu li se ia brelocurile. Paul are decora]ii p\n` la talie“. Semnifica]ia acestei ie[iri se refer` la singurul gest al autorit`]ilor care l-a afectat pe general: retragerea Legiunii de Onoare, dup` ce justi]ia l-a condamnat pentru „apologia torturii“.

Decora]ia o primise pentru actele de vitejie din timpul celui de-al doilea r`zboi mondial [i apoi din Indochina. De[i titlul promite revela]ii, noua carte cuprinde mai cur\nd \nt\mpl`ri semnificative; nimic despre Maurice Audin, un t\n`r matematician arestat la Alger [i disp`rut \n mod misterios, [i nici despre alte laturi \ntunecate ale unui conflict traumatizant pentru ambele p`r]i. O prim` explica]ie ar fi c` adev`rul [tiut de generalul Aussaresses nu-l prive[te doar pe el, ci [i pe al]ii mai pu]in dispu[i s` se expun`.

fund \n care amuzamentul dispare \n angoasa vital`. La 50 de ani de la apari]ie, nici un rid, nici un vid \n fraz`.

(Radu Cosa[u) ■ Dac` v` preocup` soarta lui Dumnezeu \n acest secol, citi]i (y compris cerceta]i): 1) „Ireligiozitate“, eseul lui Jim Jolt din primul num`r al edi]iei române[ti din The NY Times Book Review; 2) volumul Himera credin]ei \n Dumnezeu de Richard Dawkins (traducere de Victor Godeanu, Editura Curtea Veche); 3) accesa]i www.richarddawkins. net de unde pute]i desc`rca \nregistr`-

■

rile mai multor debate-uri pe tema (in)existen]ei Divine, una dintre acestea fiind cea dintre un biolog ateist [i matematicianul cre[tin John Lennox, despre care scrie [i Valentin Cioveie \n articolul „Iluzia credin]ei vs incoeren]a ateismului“ din nr. 38 al revistei Idei \n dialog [i 4) accesa]i http://www. youtube.com/watch?v=vnMYL8sF7bQ pentru debate-ul pe aceea[i tem` dintre scriitorul Christopher Hitchens [i rabinul Shmuley Boteach. (Marius Chivu) ■

INFO

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

Bazar Proiect de asasinat. Un omagiu de care scriitorul turc Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel, s-ar fi putut lipsi este prezen]a numelui s`u pe lista posibilelor ]inte de asasinat elaborat` de un grup paramilitar recent arestat la Istanbul. Re]inerea a 33 de persoane, descoperirea unui depozit de grenade de m\n` [i explozive s\nt roadele unor raiduri ale poli]iei; ceea ce a aflat presa „pe surse“ indic` un grup de fo[ti membri ai for]elor de securitate, supravie]uitori ai r`zboiului rece sus]inu]i pe atunci de Occident, de dragul ac]iunilor lor anticomuniste. Acum Guvernul Erdogan e decis s` pun` cap`t ac]iunilor lor teroriste. Le place s` se considere reprezentan]i ai „statului profund“ [i ]intele lor au devenit kurzii, organiza]iile armenilor [i persoanele care insult` „turcitatea“. Aici \ncepe vina gazetarului turco-armean Hrant Dink, ucis, [i a scriitorului Orhan Pamuk, \nc` viu.

■ Secretele romanelor Cum func]ioneaz` fic]iunea, 282 de pagini scrise de James Wood, prestigios critic literar britanic, profesor la Harvard: o carte pe \n]elesul tuturor pentru a explica scamatoriile prin care prozatorii scot iepurii din p`l`rie. Descrierea tehnicilor literare evit` jargonul specific al criticii academice. F`r` preten]ia de a spune totul despre orice, autorul se limiteaz` la citate din c`r]ile

Dilemateca v` recomand` ■ Înc` o c`l`torie, \nc` un Alain de Botton cump`rat dintr-o libr`rie (mamutul Dussman din Berlin): Status Anxiety, o carte cu poze & desene – ca [i How Proust Can Change Your Life –, din care am aflat, de pild`, care a fost primul manuscris b`tut integral la ma[in` (Life on the Mississippi al lui Mark Twain, 1883) [i c`, atunci c\nd Franklin D. Roosevelt a fost \ntrebat ce carte ar oferi-o poporului sovietic pentru a-l convinge de avantajele sistemu-

de g`sit \n biblioteca lui personal` (Dickens, Dostoievski, John Updike, David Foster Wallace [i Philip Roth) [i se debaraseaz` de imperativul metodei. „Nimic acru [i distructiv \n aceast` carte” scrie recenzentul din The Economist (9 februarie 2008). O lectur` atractiv` pentru cititorii dep`[i]i de mode care citesc romane [i vor s` afle de ce le plac.

■ A crea, a distruge Posibila via]` a lui Christian Boltanski de Catherine Grenier, ap`rut` la editura Seuil, \nregistreaz` confesiunile unuia dintre cei mai cunoscu]i arti[ti plastici francezi, a[a cum au fost ele exprimate, f`r` nici un fel de redactare ulterioar`. Spre deosebire de Jean-Jacques Rousseau, Boltanski nu [i-a abandonat copiii – „n-am dorit niciodat` s` am copii“ – [i e indiferent la destinul operelor lui: „{aizeci sau [aptezeci la sut` din operele f`cute de mine s\nt distruse. M` amuz` operele distruse dup` prima lor prezentare...“.

Boltanski crede c` dup` moartea artistului, „opera ar trebui re\ncarnat`, tot a[a cum un pianist \l re\ncarneaz` pe Chopin“. Familia lui era ciudat`, la [coal` a mers pu]in [i doar arta l-a ajutat s`-[i descopere personalitatea: „Pictura mi-a dat un fel de func]ie. Înainte nu avusesem nici o func]ie, nu mergeam la [coal`, eram schizofrenic, nu vorbeam...“ Poate c`, a[a cum scrie Harry Bellet \n Le Monde des Livres, Boltanski a fost salvat [i de cel de-al doilea prenume. Se nume[te \n acte ChristianLiberté Boltanski.

■

lui american, a r`spuns: Catalogul Sears, Roebuck (celebru lan] de magazine)… Pe coperta 4 (a edi]iei Vintage International, mai 2005), The Boston Phoenix spune despre autor: „Intui]iile lui plutesc pe un fel de bl\nd` ironie u[oar`… ca un Barthes pixilat“.

Wow, „Barthes pixilat“! Nu m-a[ fi g\ndit niciodat` la asta… (Alex. Leo {erban) ■ Reeditarea celor trei volume (Bibliografia general`, Toxicologia [i Breviarul) \n seria de autor Mircea Horia Simionescu de la Humanitas. MHS-

Christian Boltanski

ul e la fel de obligatoriu, \n „bibliografia general`“ a literaturii române, precum VSH-ul \n protocolul de analize al Ministerului S`n`t`]ii. (Claudiu Constantinescu) ■ Sorin Lavric, Noica [i mi[carea legionar` (Editura Humanitas, 2007), o carte dilematic`, „f`r` prejudec`]i [i f`r` poli]e de pl`tit“, dar mai ales o carte extrem de bine scris` despre un subiect greu frecventabil. Iar, vorba criticului, cine scrie mai bine [tie mai bine… (Simona Sora) ■

9

INFO

Bazar

Mobil` [i literatur`. Un lan] de magazine de v\nzare cu am`nuntul din Marea Britanie a scos de la v\nzare paturile pentru feti]ele de [ase ani, denumite Lolita. P`rin]ii furio[i – [i cu lecturi – au protestat, iar cei care au pus paturile \n v\nzare au declarat c` n-au v`zut nici o leg`tur`. Întreba]i, cei din administra]ia lan]ului de magazine Woolworth spun c` nu au auzit nici de roman, nici de cele dou` ecraniz`ri, a[a c` n-au crezut c` gre[esc c\nd au f`cut reclam` pentru Lolita Midsleeper Combi, un pat alb din lemn, cu sertare incluse. „O s` ne uit`m \n Wikipedia s` vedem despre ce e vorba, de[i acum am aflat c\te ceva“. Ceva, totu[i, nu se potrive[te: dac` nu [tiau c` e un personaj celebru, de ce i-au spus Lolita?

Milena Agus

■ Ciuda]ii au succes. Prezent` la marea \nt\lnire anual` de la Vene]ia a editurilor italiene [i europene, Milena Agus a venit s`-[i lanseze cartea, Ali di Babbo (B`taia aripilor) care apare simultan \n Fran]a [i Italia. Nimic din \nf`]i[area ei n-o situeaz` \n epoca noastr` [i \n lumea scriitorilor. A reu[it s` publice printr-o \n[iruire de \nt\mpl`ri neverosimile.

Profesoar` de istorie [i de literatur` italian`, Milena Agus pred` la un liceu tehnic din Cagliari diminea]a [i scrie dup`-amiaza: „Scriu din copil`rie dar \ntr-o zi mi s-a p`rut c` unele lucruri scrise de mine nu s\nt chiar at\t de rele… Citisem \n Repubblica un articol despre o editur` care m-a fascinat, Nottetempo. Condus` de Ginevra Bompiani [i Roberta Einaudi, editura public` doar c`r]i de citit noaptea. C`r]i tip`rite cu litere mari [i de format mic ca s` nu fii nevoit s`-]i cau]i ochelarii [i s` po]i s` ]ii cartea pe piept \nainte de a adormi.

C`r]i profunde [i aeriene. Le-am trimis un text pe care \l ]ineam \ntr-un sertar: Mentre dorme il pescecane. Dup` c\teva luni mi-a telefonat o femeie: a zis c` se nume[te Ginevra Bompiani [i c` vrea s`-mi publice cartea. Am \ntrebat-o cine e, de fapt,

10

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 [i c` rog s` \nceteze aceast` fars`, nu mi se pare deloc amuzant`, ba chiar un pic r`ut`cioas`. Era \ntr-adev`r Ginevra Bompiani. Îngerul meu…“ Apoi, \ngerul \i public` a doua carte. V\nz`rile stagneaz`: 1500 de exemplare. Dar Ginevra Bompiani, \ngerul, g`se[te alt \nger, Liana Levi, [i \i \ncredin]eaz` cartea. Al doilea \nger public` volumul \n Fran]a [i devine unul din marile bestseller-uri ale anului 2007. Nottetempo o relanseaz` \n Italia… succesul devine interna]ional. Personajul central din Ali di Babbo este Madame, o doamn` care \[i ap`r` cu ghearele [i cu din]ii proprietatea, o buc`]ic` de p`m\nt de l\ng` mare. Pu]in \i pas` de bani. Vrea s` p`streze locul, c`r`rile pov\rnite, arbu[tii [i rozmarinul, ro[iile cu gust adev`rat. „Am fost dintotdeauna obsedat` de fiin]ele diferite, de cei care nu s\nt \n norm`. Vreau s` observ cum acestea \[i fac un loc \n lume, cum \[i g`sesc calea lor spre fericire. Am descoperit c` scriitura r`scump`r` realul. Uita]i-v` la o persoan` neiubit` de nimeni; dac` o transforma]i \n personaj literar, \i modifica]i destinul“.

P\n` la un punct Milena Agus seam`n` cu personajele ei. F`r` s`-l citeze pe Flaubert, a declarat simplu: „Eu s\nt Madame!“. E supersti]ioas` ca [i Madame [i \[i mobileaz` via]a cu ceremoniale inventate de ea: „Înainte s` adorm, \mi pun sub pern` c`r]ile la care ]in. Cel mai des doarme cu mine Natalia Ginzbourg, dar [i Carl Gustav Jung: \mi plac foarte mult reflec]iile lui despre vise. Le pun chiar sub pern`: \mi spun c` \n timp ce dorm, cuvintele vor p`trunde \n mine [i vor continua s` m` inspire“. }ine la experien]a ei de profesoar` [i nu vrea s` renun]e la \nv`]`m\nt: „Mi-a[ pierde identitatea.

Uneori, elevii mei aga]` pe pere]ii clasei articole despre c`r]ile mele, dar eu le scot. Nu vreau nici o suprapunere \ntre cele dou` vie]i. Nu vreau s` fiu considerat` scriitor. Scriu pu]in, o sut` de pagini pe an. Scriu c\nd am poft`, c\nd simt furnic`turi \n cap [i \n palme. A fi scriitor e un calificativ pe care trebuie s`-l meri]i. Nu o s` spunem niciodat` despre cineva c` e buc`tar doar pentru c` a g`tit de dou` sau de trei ori un fel de m\ncare gustos. La fel, nu e suficient s` scrii dou`-trei c`r]i bune, ca s` fi scriitor“.

■

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Pentru mine, mizele lunii februarie se g`sesc \n „En]iclopedia Encarta“, rubrica \nc\nt`toare a Luizei Vasiliu din Suplimentul de cultur` de la Ia[i (nr. 165/9-15.02.2008). „…Fiindc` oricum v` g\ndi]i mult prea mult la ce se \nt\mpl` \n lume [i prea pu]in la restul, am c\teva \ntreb`ri: V` cutremur` figurile de cear`, filmele de groaz`, porumbeii strivi]i pe [osea, vi se pare c` linguri]ele vorbesc, pisicile viseaz`, manechinele din vitrine se holbeaz`, arabescurile de pe linoleum danseaz` [i salata cu ton are viermi[ori (s-a spart rima!)? Întotdeauna, uneori, niciodat`?“ R. C. ■ 1) Academia Român` i-a acordat postum Premiul „Ion Creang`“ lui Sorin Stoica. O s` zice]i c` s\nt c\rcota[, dar nu e p`cat c` pe diplom` numele regretatului prozator este… {tefan Stoica?!

2) Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor [i-a premiat scriitorii: pe dl Stâncel pentru volumul de poezie Antiorientalia 3, pe dl Bâgiu pentru monografia Valeriu Anania. Scriitorul [i pe dl Jurc` pentru romanul Pa[te, murgule, iarb` verde. Le dorim dlor Stâncel, Bâgiu [i Jurc` s` ajung` s` fie premia]i [i de Academie! M. C. ■ Scenaristul veteran Ronald Harwood (Pianistul, Cazul Furtwängler, Dragostea \n vreme de holer`, Scafandrul [i fluturele…), a c`rui familie a sc`pat pogromului lituanian, vorbind de-

12

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 spre cel mai recent scenariu al s`u, An English Tragedy, despre John Amery, un fascist britanic sp\nzurat pentru tr`dare \n 1945 – [i al c`rui tat`, ministrul Leo Amery, era pe jum`tate evreu…: „Certitudinea produce fanatism. Îmi amintesc un pr\nz la care era [i Isaiah Berlin. Subiectul de conversa]ie era cum se face c` at\]ia au fost atra[i de comunism \n anii ’30, [i cineva a zis: «Ei bine, am devenit comuni[ti pentru a lupta \mpotriva fasci[tilor». Isaiah a zis: «Nu [i Churchill!». {i avea perfect` dreptate: ca s` te opui unui extremism, nu trebuie s` \mbr`]i[ezi altul…“. {i ce faci atunci c\nd extremismul \]i face curte – adic` dilema moral` din Cazul Furtwängler? „Nu [tiu ce-a[ fi f`cut \n locul lui, recunoa[te Harwood. C\nd am scris scenariul am avut tot timpul asta \n cap: te sun` Hitler [i-]i zice «S\nte]i dirijorul meu preferat, veni]i s` dirija]i ceva pentru mine…». OK, spune nu dac` po]i! E foarte u[or pentru noi s` vorbim, pentru c` nu s\ntem amenin]a]i. N-am fost niciodat` pu[i la-ncercare. În orice caz, eu n-am fost pus niciodat`… Tot ce pot s` sper este s` m` comport bine.“ a. l. [.

■ Despre Hanul lui Manuc, fostul Grand Hôtel de la Dacie, am g`sit urm`toarea \nsemnare, de pe la 1860, a pictorului Auguste Lancelot, care vizita Bucure[tiul: „Oamenii cu nervii delica]i, cu pielea sub]ire, vor face bine s` nu intre \n acest han, dar curio[ii, doritorii de a cunoa[te trecutul, vor avea ce s` vad`. S-a p`strat neatins` prima sa fizionomie, \ntunecat` din nenorocire de necur`]enie. Cele dou` r\nduri de galerii care leag` \ntre ele patru mari corpuri de case, scara cea mare care serve[te cele dou` caturi, foarte elegant`, sub un chio[c cu acoperi[ ]uguiat [i cu c`priori ie[i]i afar` s\nt \mpodobite cu st\lpi [i cu balustrade de un gust frumos [i cu fine]e lucrate. Am putea zice c` e un palat de lemn; ar merita s` fie restaurat, ceea ce nu ar costa prea mult, [i s` i se dea o destina]ie mai bun`. […]

Galeriile \n care se deschid od`ile servesc de loc de plimbare [i de s`li comune. Sub ochii tuturor, fiecare face ca la el acas` […]“.

Unele observa]ii, cum ar fi cea cu necur`]enia sau cu o posibil` destina]ie mai bun`, s\nt valabile [i ast`zi. O dovad` c` Bucure[tiul nu s-a schimbat prea mult \n ultimii 150 de ani! A. P.

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

■ Într-o s\mb`t`, la Biblioteca „Hasdeu“, o secven]` halucinant`: cei c\]iva cititori se mi[cau ca teleghida]i printre rafturi, privind nu cotoarele c`r]ilor, ci spa]iul gol dintre rafturi, prin care treceau scurt cu m\na, \ntorc\ndu-se brusc sau f`c\nd semne spre bibliotecara-[ef` care-[i pierduse ochelarii [i nu putea „func]iona“. Deznod`m\ntul a fost pe m`sura scenei: [efa de la „Hasdeu“ r`spunde la telefon [i scoate un strig`t de bucurie-u[urare-surpriz`: ochelarii at\rnau de planta ornamental` din fa]a bancului de primire. Adic` acolo pe unde trecuser` to]i \nainte de a intra \n bibliotec` [i de unde se coordona, meticulos, ac]iunea de c`utare. S. S. ■ Dac` mai demult produc`torii unei telenovele române[ti, \n combina]ie cu o firm` de lactate, lansaser` un concurs pentru m\nc`torii margarinei respective, av\nd drept premiu participarea lor, ca actori, \n telenovela propriu-zis`, Paulo Coelho a lansat recent un proiect prin care ecranizarea romanului s`u Vr`jitoarea din Portobello va depinde de 15 scenari[ti, selecta]i din r\ndurile cititorilor. Interactivitatea, se pare, a devenit sufletul comer]ului: fie c` e vorba de film, fie c` e vorba de carte, consumatorilor li se g`se[te un rol. S. G. ■ Juriul Premiului Goncourt a adoptat, la \nceputul lunii trecute, o modificare a regulamentului care impune membrilor Academiei o limit` de v\rst` de 80 de ani. François Nourissier (\n v\rst` de 80 de ani) a fost primul care s-a conformat, retr`g\ndu-se din juriu; Daniel Boulanger (86 de ani), bolnav, s-a retras [i el. Reforma care vizeaz` \ntinerirea Academiei Goncourt s-a oprit \ns` aici. Pentru c` Robert Sabatier, Jorge Semprun (ambii \n v\rst` de 84 de ani), Michel Tournier (83 de ani) [i Edmonde Charles-Roux nu dau semne, deocamdat`, c` ar vrea s` demisioneze. „C\nd va veni acea zi \n care o s` m` simt obosit`, cu siguran]` o voi face“, a explicat decana de v\rst` a juriului. „E parc` mai \n form` ca niciodat`…“, a conchis, ironic, revista Lire. M. M. ■ Scriitorul german Peter Schütt, n`scut \n 1939, de religie luteran`, [i-a petrecut copil`ria \n zona de ocupa]ie britanic` [i a fost impresionat de prezen]a solda]ilor musulmani din India. La 19 ani se converte[te la catolicism. Apoi ajunge \n DKR (partidul comunist german), de unde pleac` \n

1988, dup` un conflict generat de politica lui Gorbaciov. În 1991, devine oficial membru al comunit`]ii islamice din Germania. Sper` c` aceast` ultim` op]iune „va fi pentru toat` via]a“. Depinde.

M. B. ■ Am g`sit, \ntr-un text, o foarte original` prescurtare a numelui lui Christos: nu „Ch.“, nu „Hr.“, ci „I. Hristos“. Bine c` autorul textului nu suferea de manii func]ion`re[ti, \nc\t s` adauge [i ini]iala Tat`lui. C. C. ■ Intrat` de multi[or \n folclorul intelectual [i circul\nd cel mai adesea \n forme orale, ideea cu maimu]a [i ma[ina de scris \i apar]ine matematicianului Émile Borel, care \n articolul „Mecanic` statistic` [i ireversibilitate“, ap`rut \n Journal de Physique (vol. 3, nr. 1, 1913), scria: „S` ne \nchipuim un milion de maimu]e dresate s` loveasc` la \nt\mplare clapele unei ma[ini de scris [i c` aceste maimu]e dactilografe, sub supravegherea unor contramai[tri ne[tiutori de carte, ar lucra din greu, zece ore pe zi, la un milion de ma[ini de scris de diferite tipuri. Iar contramai[trii ne[tiutori de carte ar aduna foile scrise [i le-ar lega \n volume. Dup` un an, aceste volume ar cuprinde copia exact` a c`r]ilor de orice fel [i \n orice limb` p`strate \n cele mai bogate biblioteci ale lumii“. Dac` a[a ceva ar fi cu putin]`, mi-ar pl`cea ca maimu]ele-Menard s` rescrie, printre pic`turi, dou` titluri minunate ale veacului al XVIII-lea: 1) Francesco Algarotti, Newtonianismul pentru doamne sau Dialoguri despre lumin`, culori [i atrac]ie; 2) André-François Boureau-Deslandes, Reflec]ii despre marii oameni care au murit glumind. D. S. ■

13

Ambroise Barras

Š Adrian Damian

Poezia electronic`

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

DOSAR Poezie electronic`, poezie informatic`, poezie generativ`... numeric`, automat`...? am avut o problem` cu titlul pentru c` genul literar \n discu]ie nu are \nc` un nume consacrat [i stabil; am vrut s` fie simplu [i clar; am convenit asupra formulei: a*b:c{d[e]-p}oetry Ea se refer` la: a-poetry: varia]ie etimologic` inspirat` de tradi]ia aristotelic` a poeticii, preia din greac` pe a-, prefix privativ [i poiesis, crea]ie. Numele ar putea simboliza non-poeticitatea acestui nou c\mp al crea]iei literare contemporane, unde cuv\ntul e \nlocuit de circuitul electronic, de ecranul catodic, de Internet... b-poetry: varia]ie acronimic` I, de la r`d`cina bit-, binary poetry. Aduce \n prim-plan alian]ele suspecte ale poeziei cu caracterul artificial al limbajelor [i al semnelor informatice. c-poetry: varia]ie acronimic` II, invent\nd prefixul c-, pentru poezia instrumentalizat`, dependent` de computer? Aceast` ma[in` universal` a devenit (sub ochii no[tri neaten]i, poate, obi[nui]i s` socoteasc` drept literatur` doar ceea ce mo[tenim de la „Homer [i al]i autori“) un adev`rat cyber-poet, amestec\ndu-[i codurile cu vocea excesiv de liric` a inspira]iei poetice omene[ti. d-poetry: varia]ia acronimic` III trimite la poezia digital`, ivit` din v\rful degetelor b`t\nd \n clapele unei tastaturi ce \nlocuie[te pana-stiloul-creionul-pixul pe h\rtie [i degetul pe nisip. {i la digitalizarea informa]iei pe care era electronic` o impune, la nivel global. e-poetry: electronic poetry. Înainte chiar de literatura sau de arta care se na[te din \ncruci[area omului cu computerele, limbajul uman \nsu[i se-ncurc`-n termeni vechi refolosi]i metaforic, cuvinte noi [i barbarisme vesele c\nd e s` numeasc` aceast` nou` realitate, cu virtualit`]ile ei cu tot. Ezit`rile noastre ter«Od`», in A leer (Antilogia Laboríntica) (3 capturi de ecran, 18 octombrie 2007, http://www.refazenda.com/aleer/)

15

■ Ambroise Barras este fondatorul grupului experimental Infolipo; conduce, la Universitatea din Geneva, un atelier dedicat acestor noi practici artistice. În iunie 2007, a prezentat la Bucure[ti (la Colegiul „Noua Europ`“) [i la Cluj (la Galeria „Plan B“) performan]a de art` digital` Recouvrements/Noise.

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

minologice se ivesc din aceast` plaj` de aproxim`ri, care iese din valurile vremii sub ochii no[tri. De mai bine de 20 de ani, se \nmul]esc numele cu care se \ncearc` a da seam` despre amestecul ma[inilor informatice \n domeniul rezervat crea]iei poetice: poezie pe calculator, poezie informatic`, automatic`, numeric`, digital`... Apelativele posibile (incomplete, fiecare \n parte) caut` s` circumscrie \ntrebuin]area pe care unii arti[ti o dau tehnologiilor digitale ale informa]iei [i comunic`rii. Pentru c` ei nu se mul]umesc s` se foloseasc` de instrumentele informatice (computer, dischet`, CD-ROM, DVD, re]ea, Internet) ca de un mediu de editare [i de difuzare, ca de un suport (mai actual, mai simplu, mai economic dec\t h\rtia) pentru produc]iile lor poetice. Dup` cum nu s\nt interesa]i nici de imaginarea unor istorii romane[ti despre computere care scriu literatur`, cyborgi cu suflet liric [i androizi cu personalit`]i accentuate. (Ceea ce s-ar numi, simplu, „tematizarea literar` a invaziei computerelor \n sfera umanului“. SF? Mai s\nt aceste produc]ii SF? {i dac` nu, c\nd au \ncetat s` mai fie?). Nu, ei scriu poezie. Altfel. Cum? Altfel, mai \nt\i, pentru c` nu orice text lizibil pe un ecran de computer e, prin aceasta, literatur` electronic`. E – subtil` nuan]` – „literatur` \n format electronic“! Numeroase situri web ofer` azi posibilitatea de a publica online crea]ii literare, care nu mai depind de circuitele tradi]ionale ale distribu]iei c`r]ilor. Imediat ce s\nt editate, textele s\nt deja disponibile pe servere specializate de Internet: dar ele nu s\nt, astfel,

nici informatice, nici digitale. Nimic nu le distinge, la nivelul structurii discursului ori al inten]iei autorilor lor, de ceea ce ar fi fost ele pe h\rtie: se citesc pe ecran [i pot fi imprimate f`r` pierdere de informa]ie. Pot trece pe h\rtie, dintr-o mi[care de mouse [i un icnet de imprimant`, rea[ez\ndu-se \n forma textului tip`rit, clasic` [i lini[titoare pentru mul]i dintre noi.

Poe]ii digitali \[i \ntemeiaz` \n schimb crea]iile pe modific`rile aduse de unealta-suportulma[in`ria computerului \n proiectul operei, \n textura [i \n receptarea sa. Arta aceasta e diferit`: crea]iile lor nu pot fi convertite \n nici un alt dispozitiv dec\t cel digital. Apoi, o dimensiune particular` a operelor respective modeleaz`, \n ele, reprezentarea condi]iilor – digitale – ale propriei geneze. Ca propuneri de art`, operele digitale solicit` diferit „cititorul“, oblig\ndu-l s` ]in` cont de mediul electronic \n receptare, \n interpretare.

Postscape de Ambroise Barras

16

code poetry Computerul e programabil [i execut` instruc]iunile codate care \i spun, pas cu pas, secven]a de opera]ii ce trebuie \ndeplinite cu datele care i se dau spre procesare. Este „orbirea“ lui, repro[at` de unii detractori ai ma[inii informatice. A[a c`, \nainte chiar de a fi un executant, computerul este cititorul unui „text“ ascuns, scris \ntr-o limb` („limbaj de programare“) cu caracteristici morfologice, lexicale [i sintactice evident artificiale. Un prim tip de

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 poezie electronic` ar consta, astfel, \n a l`sa s` transpar` la suprafa]a textului lizibil urmele acestui alt text care este codul executabil: structuri algoritmice, cuvinte rezervate sau impuse, punctua]ii func]ionale, care contamineaz` \n consecin]` nivelul natural, al limbii omene[ti.

De pild`, \n textele poetice ale lui Mary-Anne Breeze (Mez, Australia) se ivesc formele incomprehensibile ale unui program-surs`, balizele html de marcaj, cifrele hexazecimale ale unui soft compilat. Cod reprezentat, expus lecturii ca un palimpsest, cod ce [i-a pierdut eficien]a „ma[inic`“, versul acesta „nou“ las` s` se ghiceasc` o nou` form` de performativitate poetic`; ea nu mai permite nici m`car o analogie, cu at\t mai pu]in o asem`nare, cu limbajul uman: ____---0111010010 //The 0&1 C0mmandmentz 1.0 $U shell 0hbey the linez & linkz 0v the K0dE. 1.1 $U shell kn0tt go 4th N ed-1T with0ut th n0-ledge 0v the K0De. ____---01110010 «SigN++CommanD»,.::...:the DataH Inpho[mill]ennium:.:..: (http://tracearchive.ntu.ac.uk/writers/sanfo rd/my_millennium/Inphoe/SigN++Comman D.htm)

DOSAR Autori: Annie Abrahams <http://www.bram.org> Jim Andrews <http://www.vispo.com> Giselle Beiguelman <http://www.desvirtual.com> Simon Biggs <http://hosted.simonbiggs.easynet.co.uk> Augusto de Campos <http://www2.uol.com.br/augustodecampos/home.htm> John Cayley <http://homepage.mac.com/shadoof/net/in/> Florian Cramer <http://userpage.fuberlin.de/~cantsin/permutations/index.cgi> Luc Dall’Armellina <http://lucdall.free.fr> Alexandre Gherban <http://gherban.free.fr> Aya Karpinska <http://www.technekai.com> Jim Rosenberg <http://www.well.com/user/jer/> Alexandra Sæmmer <http://www.mandelbrot.fr> Éric Sérandour <http://www.serandour.com> Într-un asemenea poem, gestul creator trimite palimpsestic la constituen]ii fundamentali ai unuia din cele mai celebre texte ale culturii noastre (poruncile primite de Moise), c`ruia pare s` \i rejoace, parodic, virtualit`]ile electronice [i s` \i descopere caracteristici uitate: cifrele binare se amestec` \ntr-un [ir de caractere pentru a trasa un 0 sau un 1, adresarea persoanei a doua (you, \n englez`) scris` cum se pronun]`, U, este prefixat` ca [i cum ar fi o variabil` informatic`, imperativul englezesc se conjug` \n «shell»-program, … «$U shell kn0tt ed-1T». Mesajul trimite \n primul r\nd la mediul lui de manifestare, cele 10 (1 [i 0) porunci bi-

17

„Arta viitorului va fi impersonal` [i [tiin]ific`.“ GUSTAVE FLAUBERT

„O tehnologie suficient de avansat` nu poate fi deosebit` de magie.“ ARTHUR C. CLARKE

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

blice enun]\ndu-se ca 0&1 instruc]iuni de programare. Desigur, posibilitatea de a cita un fragment din textul lui Breeze \n dosarul de fa]` este o dovad` a faptului c` el nu este ireductibil numeric. Dar asemenea forme de scriere poetic` – prin coduri [i linii de programare simbolizate – reprezint` cel mai bine calit`]ile textului electronic: operant [i semnificant, deopotriv`.

Codul, tratat ca un adev`rat text, se ofer` astfel lecturii [i figureaz`, totodat`, procesul de apercep]ie estetic` realizat de aceasta.

Dar se poate construi [i un text-cod capabil s` controleze literalmente procesul produc]iei poetice – aceasta este miza unui alt mod de a scrie literatur` electronic`, pe care speciali[tii \l numesc

ligen]`. Spre a aprecia capacitatea ei de a g\ndi – can machines think? –, el evoca posibilitatea de a testa capacitatea acesteia de a scrie un sonet. De atunci, s-au \nmul]it \ncerc`rile care ambi]ionau s` aduc` un calculator \n situa]ia de a genera un text ale c`rui calit`]i literare ar putea rivaliza cu acelea ale unui text scris „de m\n`“: strategiile variaz` c\nd este vorba de a \ncurca cititorul, de a-l induce \n eroare asupra originii artificiale a textului, de a-l surprinde cu fine]ea simul`rii procesului crea]iei poetice.

Cu toate acestea, la o privire mai atent`, interesul nu const` at\t \n textul produs de asemenea generatoare electronice, mai ales c` ele nu se mul]umesc niciodat` s` scrie un singur text, ci \n faptul c` ele promit cititorului (repede extenuat, ucis de efort...) un capital aproape inepuizabil de variante textuale. O sut` de mii de miliarde de poeme, o eternitate de epitalami, p + 1 people... Acesta este poten]ialul anun]at \nc` din titlu de c\teva dintre cele mai faimoase opere literare cu generare automat`. Ele par s` nu se intereseze de text \n sine,

generative poetry În 1950, Alan A. Turing, \ntemeietorul informaticii moderne, definea condi]iile pentru a afirma c` o ma[in` manifest` o form` de inte-

Colective/Festivaluri/Expozi]ii ELO, electronic literature organisation < http:// eliterature.org> ELO promoveaz` [i faciliteaz` scriitura, publicarea [i lectura literaturii electronice, adic` a acelor opere care se \ntemeiaz` pe capacit`]ile deschise prin dispozitivul informatic. Ofer` un repertoriu foarte vast de opere accesibile \n re]ea.

E-poetry <http://www.epoetry2007.net> E-Poetry este o manifestare bienal` de poezie digital`. Autori, critici [i teoreticieni din lumea \ntreag` \[i prezint` aici noile inven]ii. Joac` un rol esen]ial \n dezvoltarea acestui nou c\mp literar.

Infolipo <http://www.infolipo.org> Întemeiat \n vremea dep`rtat` c\nd computerele „erau trase de cai“, atelierul de cercetare Infolipo [i-a croit drum de-a curmezi[ul informaticii prea comerciale sau prea [tiin]ifice. El caut` s` apropie tehnologiile digitale de reflec]ia vag` asupra literaturii [i a crea]iei artistice: dispozitivul informatic ar trebui s` ofere un c\mp estetic inedit, unde se pot re\nnoi experien]ele de crea]ie. p0es1s <http://www.p0es1s.net> p0es1s este un concept de expozi]ie [i de colocviu aplicat formelor electronice ale crea]iei literare. Au avut loc 4 edi]ii, documentate pe site, dimpreun` cu operele expuse [i comunic`rile prezentate.

Transitoire observable <http://transitoireobs.free.fr> Transitoire observable este un grup de arti[ti digitali, E-critures <http://www.e-critures.org> E-critures se pretinde agitatorul vigilent [i exigent al fondat \n 2003 \n jurul lui Philippe Bootz. literaturii informatice, digitale, electronice. G`z- Consider\nd c` [i-a atins toate obiectivele, grupul duie[te opere, texte, anun]uri noi legate de acest s-a dizovat la 6 decembrie 2007. Sic transit gloria artis digitalis. domeniu.

18

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

DOSAR

pentru a experimenta \n schimb \nc`rc`tura estetic` a num`rului (excesiv), a varia]iei (infinite) [i a procesului de generare \nsu[i, oferite spre reprezentare. Acolo unde poemul-cod (the code-poem) propunea spre lectur` ni[te instruc]iuni de programare ale unui cod virtual executabil, poezia generativ` \i ofer` cititorului spectacolul programului s`u de generare \n ac]iune. Deplasarea de accent este remarcabil`.

Procesul creator ca atare devine oper` (literar`), independent de rezultatul s`u. C\t despre poetul generativ – poetul programator – el lucreaz` la punerea \n scen` a procesului generator mai degrab` dec\t la programarea gener`rii algoritmice de texte poetice. Cititorul, \n sf\r[it, resimte ame]eala – sublim` – a ceea ce dep`[e[te simpla lectur` a unui poem astfel generat: lectorul asist`, ca spectator, la transformarea radical` a raportului s`u cu opera poetic`. Lectura este conceput` ca o activitate perceptiv` inedit`, hibrid`, paradoxal`, cu at\t mai complex` cu c\t inten]ia proiectului poetic este convergent` cu interven]ia mediului de programare. Astfel ajungem la

dynamic poetry care se ofer` cel mai bine recept`rii pe un ecran sau \n proiec]ie luminescent`. Poezie animat` (ca [i „desenul animat“), calit`]ile sale ]in de ecran: ca suprafa]` de afi[aj, ecranul e destinat privirii-de-imagini mai degrab` dec\t lecturii-de-texte. Suport de refrac]ie, ecranul nu p`streaz` nici o urm` a semnelor mobile care se afi[eaz` pe suprafa]a sa. În descenden]` direct` din poezia vizual` a anilor ’60, creatorii de poezie animat` pun \n scen`, astfel, secven]e strofice unde cuvintele/imagini ivite din profunzimile ecranului s\nt transcodate, transcrise, transferate, transfigurate, transformate, transgresate, translatate, transliterate, transmodulate, transplantate, transportate, transpuse, transsubstan]iate, transvazate, tra(ns)versate, tranzitate de propria lor subst(r)an](s)`.

Mo[tenitoare ale poeziei concrete braziliene [i germane, operele lui André Vallias (www. andrevallias.com), de exemplu, joac` pe aceast`

Jean-Pierre Balpe et Grégory Chatonsky [2007].

Peoples, «1636 + 1 people, existence d'Isaura Calderon» (3 capturi de ecran, 18 octombrie 2007, http://www.incident.net/works/peoples/)

19

„Singurul r`mas pe dinafar` \n aceast` revolu]ie a computerelor este poetul.“ BETTY ANN KEVLES

„Numai o ma[in` poate aprecia o poezie scris` de o alt` ma[in`.“ ALAN TURING

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

nou` scen` poetic` performan]a verbivocovizual` a semnului dinamic: lectura Odei sale, para Age de Carvalho, este modelat` de ritmul apari]iei, mobiliz`rii [i dispari]iei grafemelor pe ecran.

Ecranul ca pagin` a poemului concret suspend` orizontala versului, ce se poate \ntinde pe \ntreaga lui suprafa]`. Ecranul permite, de asemenea, simularea profunzimii, a treia dimensiune a spa]iului, unde s\nt retrasate liniile de perspectiv`, ca pe o scen` teatral`. În sf\r[it, ecranul cadreaz` o durat`, cea a epifaniei poemului conceput ca un adev`rat montaj secven]ial, care \[i declin` aici fazele demonstrative, construind enun]ul final al odei: „poesia ñ importa o q“, c`reia o ultim` anima]ie \i [terge urma de pe ecran. La fel de mobil` ca [i evenimentul poemului, lectura de pe ecran este o activitate cognitiv` complex`, unde contemplarea nu vrea s` cedeze pasul cititului, unde aten]ia alunec` \n distrac]ie, unde interpretarea depinde de capacitatea de a reac]iona la solicit`rile interactive ale programului.

Recunoa[tem aici o calitate \mp`rt`[it` de orice poezie electronic` – dar poate nu e dec\t o form` mai evident` pentru ceva ce caracterizeaz` crea]ia poetic` \n general – care const` \n re-programarea activit`]ii de lectur`, convertit` \ntr-o serie de comportamente perceptive [i reactive diversificate: a vedea, a auzi, a sim]i, a resim]i, a privi, a asculta, a apuca, a controla... Proiect ce caracterizeaz` ultima modalitate de manifestare a literaturii electronice de care ne ocup`m aici, numit` de obicei

20

interactive poetry Ea promoveaz` tocmai interven]ia cititorului \n procesul de compozi]ie, dac` nu al poemului \n sine, m`car al lecturii, punctuale, pe care el o face asupra poemului. Utilizarea conceptului de interac]iune se arat` a fi obligatorie pentru tot ce prive[te artele [i noile medii electronice. Într-o defini]ie abia schi]at`, este vorba despre implicarea sub cele mai va-

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

DOSAR

riate forme a destinatarului (operei) \n procesul de dezvoltare a acesteia. În consecin]`, „interactorul“ (care nu mai e un „simplu cititor“, dar nici un „autor de gradul al doilea“) este factorul ce determin` alegerile din poten]ialul operei; el contribuie mai \nt\i la realizarea unui precipitat perceptibil al operei (un „produs operat“ al interac]iunii). Este accep]ia cea mai frecvent` a interac]iunii poetice: cititorul unui poem interactiv poate fi pus s` adune datele acestuia din urm`, s` le separe \n interiorul unei paradigme, s` declan[eze sau s` modifice o anumit` faz` generativ`, o anumit` secven]` animat`... De pild`, interve]iile interactorului \n Soundpoem 6 (http://joerg. piringer.net/index.php?href=soundpoems/so undpoem6.xml) hr`nesc literalmente poemul ai c`rui constituen]i tipografici [i sonori dispar altminteri entropic (autorul, Jörg Piringer,

avertizeaz`: „feed the letters, if they are all dead press reload to restart“).

Cititorul se vede provocat s` \[i compun` propria sa raportare la oper` (propria sa lectur`): el nu se mul]ume[te s` consume pur [i simplu semnele la constituirea c`rora contribuie propria lui activitate. Face mai mult dec\t at\t: \[i adapteaz` lectura profilului mereu variabil al operei. A citi \n interac]iune \nseamn` a ac]iona asupra lecturii. Astfel, spectatorul construie[te spectacolul propriei sale interac]iuni cu opera poetic`. Specular`, deci spectacular` (lectura oferit` ca spectacol), activitatea de lectur` este opera realizat` de poezia electronic`.

Meritul minim al acesteia din urm` este de a redefini at\t statutul crea]iei [i natura textului, c\t [i modalit`]ile de a citi poezie.

Radu Bagdasar, Informatica mirabilis.

Arta [i literatura de calculator (Editura Dacia, 1982).

Prima sintez` româneasc` \n domeniu

■

Reading Brian Kim Stefans BKS s-a afirmat ca poet al noilor medii electronice prin publicarea, \n UBU (http://www.ubu.com), a poemului animat The Dreamlife of Letters (1999), \n care propune o nou` interpretare – pe ecran – a posibilit`]ilor deschise de poezia concret`, \ncep\nd cu anii ’50, a cuvintelor emancipate de constr\ngerile sintaxei, a semnelor desf`[urate pe suprafa]a paginii, a tipogramelor semnific\nd prin materialitatea corpului de liter` etc.

Descenden]a formulei sale artistice din poezia concret` a unor Eugen Gomringer, Decio Pignatari sau Augusto De Campos constituie o prim` explica]ie a raporturilor dintre noile dispozitive electronice, implicate de crea]iile sale poetice: folosind toate culorile paletei grafice, afi[ajul cuvintelor sale aprinde literalmente noaptea ecranului, anima]ia lor deseneaz` trasee \n secven]e ritmate, dispunerea textului ocup` \ntreg spa]iul de simulare al ecranului. Astfel, versurile catrenului original din Winter Was Hard (http://www.arras .net/kluge/_FILES/winter_was_hard/) pulseaz` \n ritmul interac]iunilor cititorului, dup` cum baleiajul stroboscopic al unui Poem for airports (http://www.arras.net/kluge/_FILES/please_think_again/) ritmeaz` \n jeturi de lumin` rapide cuvintele ce se [terg imediat de pe suprafa]a ecranului. Gestul poetic exploateaz` aici un regim estetic propriu semnelor vizuale [i cinetice. În privin]a materialului textual, poemele sale electronice se revendic` de la sampling-ul propriu culturii techno: enun]urile s\nt alc`tuite din texte g`site, recuperate, degradate. BKS are o adev`rat` propensiune pentru „furtul de texte“, „reciclarea unor fragmente“ str`ine lui. Ready made texts, texte aduse de oriunde, pe care numai virtuozitatea dispozitivului electronic al manifest`rii lor le configureaz` ca pe o experien]` estetic` original`. Textul nu e destinat lecturii, \n poemele electronice ale lui BKS. La r`scrucea dintre radicalitatea estetic` a poeziei concrete [i virtuozitatea dezvr`jit` proprie culturii techno, opera lui BKS pune \n discu]ie modalit`]ile de receptare, prin ilizibilitatea sa. Poate fi consultat` pe site-ul: http:// www.arras.net. (A. B.)

21

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

Ioana Bot

Poezia electronic` româneasc`

■ Ioana Bot este specialist` \n literatura cu form` fix` (Sensuri ale perfec]iunii. Literatura cu form` fix` ca \ncercare asupra limitelor limbajului, Casa C`r]ii de {tiin]`, Cluj, 2006). A studiat la Universitatea din Geneva, particip\nd la proiectul „Infolipo Panopticon, o lectur`“ (2002). Pred` literatur` român` modern` la Universitatea „Babe[-Bolyai“ (http://www.lett.ubbcluj.ro/io ana/index.html).

Proiecte comune: un Dic]ionar al literaturii cu constr\ngere, ascensiuni \n Alpi \n c`utarea marmotei albastre, \nv`]area reciproc` a graiurilor locale (some[an superior, respectiv valaisan de sus), re]ete de buc`t`rie pentru fini cunosc`tori [i p`rin]i dispera]i, traduceri, c`r]i-obiect pentru copiii crescu]i f`r` televizor \n cas`.

De obicei, c\nd se vorbe[te (române[te) despre acest nou mod de a scrie poezie, se confund` arta pentru care mediul electronic este ireductibil [i „poezia pe calculator“, unde ma[ina ofer` doar suportul electronic unor texte ce pot fi, altminteri, imprimate f`r` pierdere de sens (v. http://hyperliteratura.reea.net, „blog literar alternativ“, care \ns` practic` o literatur` \n forme clasice, singurul lucru nou fiind suportul de editare). Nu s\nt, a[adar, „literatur` (sau poezie) electronic`“ multele c`r]i electronice, paginate precum cele adev`rate, doar c` netip`rite (precum cele de la www.liternet.ro, o adres` deja prestigioas` \n acest domeniu). Nu apar]in acestor noi specii literare, \n pofida utiliz`rii neglijente a atributului de „electronic“ c\nd se vorbe[te despre ele, nici scrierile care fac din calculator o surs` de inova]ii tematice; din aceast` categorie fac parte unele din succesele ultimilor ani: volumele lui Adrian O]oiu, Chei fierbin]i pentru ferestre moi. Carte de calculatoare pentru spirite literatoare (1998), St\ng`cii [i enormit`]i. Carte de calculatoare pentru spirite literatoare (1999), respectiv Andrei Codrescu, Mesi@ (trad. româneasc` – 2006). Critica a salutat, impropriu, ca „poezie pe computer“, cartea Andei C`dariu, Lovem@ ilproject (LiterNet.ro, 2005), ce ofer` o versiune imprimabil` la cap`tul lecturii pe ecran – de fapt, este o poezie destul de clasic` \n formulele sale, sprijinindu-[i noutatea pe lexicul [i imaginarul \mprumutate din domeniul po[tei electronice.

La capitolul „st\ng`cii gr`itoare pentru starea de confuzie“, [i fiindc` prietenul meu Google.ro insist` asupra lui, amintesc aici un

22

soft românesc de scris poeme cibernetice, care poate fi achizi]ionat online (de la www. inforapart.ro, cu 18,99 EUR; copyright 2004).

Programul CyberPoems (http://www. cyberpoems.inforapart.ro/ ) este prezentat, impropriu, dar cu aplomb, ca o premier` mondial` \n domeniu; poezia este \n]eleas`, aici, tot ca un text scris, imprimabil, bidimensional [i finit („clasic“, adic`), doar c` scris cu ajutorul computerului, \n func]ie de o minim` selec]ie tematic` [i lexical` a utilizatorului (dori]i un poem... de dragoste, ...de desp`r]ire etc., utiliz\nd cuvintele..., evit\nd cuvintele... etc.). În mod evident, problematica literaturii electronice este necunoscut` programatorilor Inforapart, care mai ofer`, online, softuri de gestiune [i „produse de contracep]ie natural` [i management al vie]ii sexuale“.

Exist`, \n sf\r[it, c\]iva arti[ti români, precum Kiss Pal Szabolcs (v. mobius.htm, www.context. ro/inserts.htm#), Delia Popa (5+20 Words, http://offset.underconstruct.com/2005/) sau Alexandru Gherban (membru al grupului Transitoire observable, http://gherban.free.fr), ale c`ror crea]ii artistice electronice, din domeniul artelor vizuale, folosesc inclusiv texte, aduc\nd \ntre parametrii lor elemente de ordinul literarului (figuri de limbaj, cli[ee narative etc.); dar ceea ce creeaz` ei con]ine texte exclusiv \n englez` sau \n francez`, dup` [tiin]a noastr`.

Poezia electronic` \n limba român` r`m\ne de inventat. Dovad` c` \ntre românul cel n`scut poet [i legendarul român softist de geniu \nt\lnirea \nc` nu a avut loc...

■

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

Ion Manolescu

Cum citim un text electronic? În termeni tehnici, parcurgerea unui text electronic (sau hyper-text) se realizeaz` prin conectarea opera]ional` a unor blocuri [i re]ele de informa]ii, segmentate \n unit`]i minimale.

Pentru a „citi“ un hyper-text, trebuie s` acces`m „leg`turile“ sale. O leg`tur` (link) stabile[te un traseu de urmat \ntre nodul-ancor` (anchor node) [i cel de destina]ie (destination node) al hyper-textului. Practic, link-urile reprezint` ni[te comenzi ata[ate unor cuvinte dintr-o pagin` electronic`, av\nd func]ia de a le bran[a la alte cuvinte din alte pagini similare. Dac` utilizatorul acceseaz` unul dintre cuvintele respective, i se deschide o nou` sec]iune a textului electronic, cu acelea[i caracteristici. Leg`tura hyper-textual` constituie deci reprezentarea electronic` a unei rela]ii dintre dou` segmente de material textual care se conecteaz` deopotriv` pe ecranul computerului [i \n mintea cititorului.

Textul electronic poate fi \nso]it [i de ilustra]ie electronic` (hyper-media), aceasta din urm` stimul\ndu-i cititorului facult`]ile senzoriale \n timpul lecturii. De exemplu, semnele literale ale hyper-textului pot fi \nso]ite de leg`turi sonore, de imagerie grafic` sau video.

Toate \ncurajeaz` o form` de receptare sintetic` [i sinestezic`.

Cu toate c` pare \ncremenit pe suprafa]a ecranului de calculator, hyper-textul presupune un mod de lectur` \n ad\ncime, adic` pe un nivel infra-textual [i infra-iconic. Lectura \n ad\ncime (3-D sau la interfa]`) se realizeaz` dincolo de planul ecranului, prin desfaceri \nd`r`tul textului ini]ial. Printre metaforele pe care teoreticienii hyper-textuali le \ntrebuin]eaz` pentru a ne ajuta s` vizualiz`m structura „din spatele“ ecranului, se num`r`: re]eaua, diagrama arborescent`, sertarele, setul de cutii chineze[ti. Astfel de modele structurale au fost a-

plicate [i textelor scriptice (bi-dimensionale, tip`rite pe suport de h\rtie [i numite, conven]ional, tradi]ionale), cu prec`dere romanelor.

Deschis, dinamic [i variabil, hyper-textul \i ofer` cititorului-utilizator largi libert`]i de op]iune, orientare [i deplasare. Utilizatorul \[i poate selecta [i schimba continu`rile din mers, pe m`sur` ce procesul lecturii se „ad\nce[te“, sau \[i poate construi de la bun \nceput un traseu preferat, pe care s`-l urmeze consecvent.

Cu alte cuvinte, cititorul hyper-textual ajunge, \n primul r\nd, un co-autor al informa]iei pe care o parcurge. Dar este, oare, acest mecanism de lectur` productiv` at\t de diferit de cel sugerat de textul tradi]ional?

C\nd intervine un cititor „mai mult“ \n text: atunci c\nd acceseaz` fizic comanda hyper-textual` a unui generator de e-poems (ca soft-ul de haiku-uri al lui Luc Dall’Armellina, la adresa: http://lucdall.free.fr)? Sau atunci c\nd acceseaz` mental semnifica]iile unei poezii fixate pe pagina de h\rtie (cum ar fi... Duhovniceasc` de Tudor Arghezi)?

R`spunsul r`m\ne, la r\ndul lui, deschis. În cazul textului electronic, lectura co-auctorial` apare direct [i concret, atunci c\nd, prin ap`sarea unor butoane generatoare de comenzi, cititorul p`trunde \n hyper-text, adnot\ndu-l, coment\ndu-l sau cre\ndu-i noi leg`turi. În situa]ia textului tradi]ional, parteneriatul co-auctorial survine indirect [i virtual, prin conexiunile interpretative pe care cititorul le realizeaz` \n propria sa minte, folosind poten]ialul de semnificare al textului parcurs sau, dimpotriv`, ignor\ndu-l [i „rescriindu-l“ \n \ntregime. {i \ntr-un caz, [i \n cel`lalt, „citim“ interactiv, model\nd permanent con]inutul lecturii noastre [i l`s\ndu-ne, la r\ndul nostru, modela]i de acesta.

■

23

■ Ion Manolescu este conferen]iar dr. la Facultatea de Litere a Universit`]ii Bucure[ti.

A fost bursier la „New Europe College“ (NEC), 1996-1997 [i la Netherlands Institute for Advanced Study (NIAS).

A publicat volumele Alexandru (roman, Editura Univers, 1998), No]iuni pentru studiul textualit`]ii virtuale (Editura Universit`]ii Bucure[ti, 2002), Videologia.

O teorie tehno-cultural` a imaginii globale (Editura Polirom, 2003), O lume disp`rut`. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, Editura Polirom, 2004), Explor`ri \n comunismul românesc (coautor, vol. I-II, Editura Polirom, 2004-2005) [i Derapaj (roman, Editura Polirom, 2006).

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

D E C U PA J E

Alexandru C`linescu

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA ● Jean-Paul Sartre: „Un regim revolu]ionar trebuie s` se debaraseze de un anumit num`r de indivizi care-l amenin]`, iar eu nu v`d alt mijloc dec\t moartea. Întotdeauna se poate ie[i dintr-o \nchisoare. Revolu]ionarii din 1793 n-au ucis poate \ndeajuns“. (1973) ● Roland Leroy: „La originea nazismului se afl` ura fa]` de oameni. La originea comunismului se afl` dragostea fa]` de oameni“. (1997) (apud Jean Sévillia, Terorismul intelectual, Editura Humanitas, 2007)

Clarviziune politic` ● Emmanuel Monnier: „Anticomunismul este for]a de cristalizare necesar` [i suficient` unei relu`ri a fascismului“. (1946) ● Jean-Paul Sartre: anticomunismul este „un [obolan sc\rbos“. ● Pierre Daix: „Lag`rele de reeducare din Uniunea Sovietic` reprezint` des`v\r[irea suprim`rii complete a exploat`rii omului de c`tre om“. (1949) ● Marie Claude Vaillant-Couturier: „Consider c` sistemul penitenciar sovietic e indiscutabil cel mai de dorit \n lumea \ntreag`“. (1950) ● Jean-Paul Sartre: „Un anticomunist este un c\ine, nu renun] la convingerea asta, nu voi renun]a niciodat`“. (1961) ● Jean-Paul Sartre: „Cet`]eanul sovietic posed`, dup` p`rerea noastr`, o \ntreag` libertate de critic`“. (1954) ● Maria-Antoinetta Macciocchi: „Mao Zedong este \n mod esen]ial antidogmatic [i antiautoritar“. (1971) ● Philippe Sollers: „La Mao Zedong, materialismul [i dialectica ajung la un grad nemaiatins de precizie, eficacitate, claritate“. (1974) ● Valéry Giscard d’Estaing: Mao Zedong – „farul g\ndirii umane“. (1976)

● Marc Lambron: „Odat` cu refluxul secolului XX, nu vom mai c`uta eticheta pe cadavru, nu \l vom mai citi pe Aragon prin resentimentul celor crispa]i de comunism sau de anticomunism, ace[ti fra]i care erau adev`ra]i gemeni“. (1997) ● Fidel Castro (apropo de slaba participare a ]`rilor din fostul bloc sovietic la Festivalul Tineretului din Cuba): „E o lec]ie pentru mul]i. S` n`d`jduim c` oamenii vor \n]elege ce \nseamn` re\ntoarcerea la capitalism: este lucrul cel mai groaznic care se poate \nt\mpla unei societ`]i, oricare ar fi fost gre[elile comise de c`tre socialism“.

(1997) ● Michel Tournier: „Ador Berlinul. S\nt pu]in pierdut, pentru c` m` obi[nuisem cu Zidul. E ca [i cum ai scoate Sena din Paris“. (1998) ● Danielle Mitterrand: „Doamna Mitterrand a explicat cu calm c` ]`rile din Europa central` n-au ie[it din totalitarismul comunist dec\t pentru a se lansa, «f`r` s` [tie, \n c`utarea unui alt totalitarism, liberalismul, care [i-a impus predominarea \n lumea \ntreag`»“. (\n Le Monde, 1999) ● Jean-Claude Gayssot: „Nu am aderat la Partidul Comunist pentru dictatura proletariatului [i nici pentru partidul unic. Nu [tiam nimic din toate astea“. (2000) (apud revista Commentaire, rubrica „F`r` comentarii“) ■

25

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

cearc`ne autentice / f`r` divaga]ii ochioase ori \ntors`turi bezmetice“ [i ea care \[i ap`r` leonin teritoriul oniric: „nu voi renun]a la vedenii colaje nici la delirium tremens / de la care am c`p`tat t`rie p\n` la os / nu voi renun]a la fibrele lunatice stihii opiomanii lactee / la vaporii mistici apocalipsele hr`nitoare / nici la autostopul meu de merlin` cu efect de ser` blasfematoare / nici la vagabondajul himeric“.

Tensiunea c`r]ii [i frumuse]ea ei aparte s\nt date nu doar de acest turnir al poe]ilor ori de dialogul livresc (submarinul „se scufund` din greutatea c`r]ilor din care este de altfel [i croit“), [i nici numai de splendida imersiune \n anii copil`riei [i adolescen]ei, ci – mai ales – de felul \n care autorii tr`iesc [i scriu atrac]ia existent` \ntre ei. În vreme ce ea este seduc`toarea sau, cu o figur` impus` de poezia Ruxandrei Cesereanu, curtezana, cea care are arta de a \ntinde mrejele amorului r`m\n\nd \n afara plasei, el este \ndr`gostitul. Din cele „dou` stafii \ncle[tate“, ea (care avea „sex de \nger“) crede c` submarinul „era mai ales un binoclu de scotocit dup` lumile \nz`pezite din creier“, „era jurnalul ei de vise relativ scandaloase / dar [i o carte de fr\nt oase chiar dac` nu reale ci abismale“, \n vreme ce el (interesat de un anume „magnetism sexual“) descoper` c` „drumul \ntortocheat / al pasiunilor marine care m` adusese p\n` aici nu era dansul nostru / de dragoste invent\nd lumi \n spiralele luminoase ale jocului de poezie / ci numai moftul unei nimfe frumoase care avea nevoie de nefiin]` / [i de iertare [i c` nu submarinul cerea iertare ci ea \ns`[i“. Cartea este, altfel, [i confruntarea necru]`toare cu propria pasiune devenit` iluzie amoroas`, din recuzita (dez)\ndr`gostirii nelipsind duio[ia, aten]ia, tandre]ea, umorul dus p\n` la sarcasm. Împletind dou` voci puternice [i foarte diferite, Submarinul iertat („construit de-a valma din ]`nd`ri [i vise“, „un orient express cu od`i sigilate \n ap` / un montagne russe de unde-mi dau drumul cu vrednicie pentru ve[nicie“) ofer`, pe l\ng` o poezie remarcabil`, [i o scufundare primejdioas` (pentru cititor – \ntrem`toare) \n „pr`pastia pe care at\ta timp am r\vnit-o“.

■

Curtezana [i \ndr`gostitul Ruxandra Cesereanu, Andrei Codrescu, Submarinul iertat Editura Brumar, 2007

28 lei

Una dintre cele mai interesante c`r]i de poezie ale anului 2007 a ap`rut \n eleganta colec]ie a Editurii Brumar [i a fost scris` de doi poe]i consacra]i, Ruxandra Cesereanu [i Andrei Codrescu, av\ndu-l ca prefa]ator pe Mircea C`rt`rescu, „ma[inistul – \n expresia proprie – care ridic`, lent [i solemn, cortina, l`s\nd s` se desf`[oare \n fa]a privirilor dumneavoastr` un spectacol rar, derutant, pasionant, un peep-show metafizic ce v` va l`sa cu r`suflarea t`iat`“. Spectacolul este, \nt\i de toate, o premier` \ntruc\t e prima carte scris` \n române[te de Andrei Codrescu, scriitor emigrat \n 1965 [i stabilit \n SUA, care a reintrat \n via]a noastr` literar` dup` 1990 cu traducerea mai multor volume de proz` [i eseu, precum [i cu rubrica s`pt`m\nal` din Dilema (veche). „O pianist` cu p`rul din neverland [i un american cu o musta]` din transylvania“ dialogheaz` aici \ntre]es\nd fantasma unui submarin scufundat „ca s` uite de b`tr\ne]e de moarte de sterpe]e de lehamite de plictis / dar mai ales de ceasornicul nes`tul dichisit cu picioroange din vis“.

Dac` fantasma este comun`, mijloacele [i direc]ia de mers s\nt diferite: vocea feminin` crede c` „ce altceva dec\t himera era de c`utat pe fundul oceanului“, \n vreme ce cealalt` revine st`ruitor la „realitatea care ne m`n\nc` degetele [i oasele“, „realitatea de aici [i acum“. Exist`, de altfel, un c\nt din cele 35 ale acestei epopei transatlantice [i virtuale (poezia s`n`toas` are \ntotdeauna cheaguri de s\nge \n creier) de \nfruntare \ntre el care afirm`: „vreau doar cuvintele limpezi / c`zute direct din stele pricepi / vreau vorbele f`r` m`rgele [i brizbizuri / f`r` confetti f`r` m`[ti vene]iene / vreau un carnaval demachiat cu riduri [i

26

Sanda Cordo[

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Un „precursor“: N.T. Or`[anu N.T. Or`[anu, Satire, dic]ionar politic [i alte marafeturi de Bucure[ti Editura Compania, 2007

Cu sprijinul unor istorici ai Bucure[tilor precum Gh. Parusi sau Adrian Majuru, Editura Compania a recuperat spectaculos un autor „minor“ [i „excentric“ din secolul al XIX-lea: satiricul N.T. Or`[anu (n. 1833, Craiova – m. 1890, Negreni, jud. Olt). Discipol al popularului poet francez Jean de Béranger, gazetar de atitudine, ini]iator a numeroase publica]ii umoristico-satirice cu titluri „dr`ce[ti“ (Nihipercea, Ochiul Dracului, Sarsail` etc.) [i cu atitudini critice deopotriv` la adresa conservatorilor, a liberalilor [i a monarhiei, patriot unionist „de [coal` veche“, arestat \n numeroase r\nduri \n tinere]e, devenit ulterior func]ionar \n Poli]ie [i Justi]ie, director al Monitorului oficial, popularul autor a fost un personaj care a tocmit acid, pe versuri sau \n proz`, moravurile publice ale timpului s`u. Calitatea filologic` a edit`rii acestui volum-antologie, f`r` preten]ii cronologizante, este remarcabil`, iar contextualiz`rile – atractive [i oportune. Pentru alc`tuirea c`r]ii, au servit drept surse volumul de autor Opere satirice (1975), Dic]ionar politic (1908), textul autobiografic \n proz` O pagin` a vie]ii mele (1861), Misterele mahalalelor sau Cronica scandaloas` a ora[ului…

(1857). Textul \n versuri al lui Caragiale Mare farsor, mari gogomani, considerat de {erban Cioculescu „o inedit` pasti[` a poetului antidinastic N.T. Or`[anu“, \ncheie volumul, iar prefa]a lui Petru Romo[an (cu o bun` sintez` bio-bibliografic`) [i nota asupra edi]iei semnat` de Adina Kenere[ dau seam` de profesionalismul polemic al \ntreprinderii. Situarea tipologic` a acestui „precursor“, intelectual critic avant la lettre, este exact`: „N.T. Or`[anu face trecerea de la cronicile rimate ale \nceputului de secol XIX (povestea mavrogheneasc`, despre zaver`, despre cium`, me-

RECENZII morialul focului mare) la ziaristica politic` devastatoare din ultimele decenii ale aceluia[i secol, constituind adic` puntea dintre poe]ii cronicari (Al. Beldiman, Pitarul Hristache, Zilot Românul, Anton Pann) [i scriitorii-gazetari de la Hasdeu la Caragiale, Eminescu [i Vlahu]`. N.T. Or`[anu nu e nici istoric, nici poet, nici ziarist, fiind din toate acestea c\te ceva, adic` un foarte bun scriitor satiric. Persist` \n felul s`u de a fi [i de a scrie memoria «omului vechi», premodern, prerevolu]ionar. Omul \ns` tr`ie[te [i scrie dup` ruptur`, dup` Revolu]ia de la 1848. Principatele Române evolueaz` atunci rapid \n sensul democratiz`rii societ`]ii, care se \nso]e[te, din nefericire, [i cu o «democratizare» a valorilor morale“.

C` simpaticul critic al politicianismului r`m\ne „actual“ – nu \ncape vorb`, iar introducerea sa \n circuit e de apreciat. Textele – fabulistice sau nu – alc`tuiesc, \mpreun`, o mare cronic` rimat` a moravurilor bucure[tene de secol XIX, adev`rat b\lci al de[ert`ciunilor. Pline de verv` (inclusiv formal`), pitore[ti, corozive, savuroase, secven]ele s\nt irezistibile [i arat` un talent „plebeu“ autentic, evident subevaluat de esteticile prea elitiste. Totu[i, a face din Or`[anu un „mare scriitor român necunoscut“ mi se pare prea mult; girul lui N. Iorga (nu [i al criticii moderniste) arat` mai cur\nd importan]a istoric` a acestui „popular propagandist“, identificat trup [i suflet cu „mul]imea“ bucure[tean` \n numele c`reia combate. Potrivit unei afirma]ii prea abrupte a prefa]atorului, „de prin 1965, Partidul [i propagandi[tii s`i au preferat net dogma «esteticului» diferitelor «realisme» prea apropiate de realit`]i ce puteau deveni oric\nd contondente“. S` fie, oare, acesta motivul pentru care, \n perioada de „utile recuper`ri“ a anilor ’70-’80, incomodul Or`[anu „a s`rit sistematic din planurile editoriale“? M` \ndoiesc... Ceea ce nu se spune \n prefa]` e faptul c` Or`[anu a fost recuperat, pe ici-pe colo, \nc` din anii ’50, \n (printre altele) culegerile „din literatura antimonarhic`“.

Nu [tiu \n ce m`sur` volumul va aduce reconsiderarea valorii literare [i, mai ales, a importan]ei lui Or`[anu, dar, cu siguran]`, el constituie o excelent` introducere alternativ` \n „intimitatea secolului 19“.

■ Paul Cernat

27

37,50 lei edi]ie \ngrijit` de Adina Kenere[ [i Petru Romo[an

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Avem \n Versete... un joc mustind de umor, greu de jucat, \n ciuda evidentelor rela]ii cu ludicul postmodern. Exist` \n \ncerc`rile de hermeneutic` teama de o blasfemie laic`, de a nu \ntuneca prin u[ur`tatea comentariilor „aura tragic` a textului“, uit\nd c` „p`catul“ nu este al c`r]ii, ci al contextelor [i al paratextelor care au c`zut \n erezia estetic` a ignor`rii polifoniei c`r]ii.

Romanul lui Rushdie e un roman comic care merit` luat \n serios nu \n pofida, ci datorit` ironiei, parodiei, caricaturalului. Un joc de-a v-a]i ascuns, \n care tu[ele groase, parodiind locurile comune, [i descrierile caricatural-grote[ti ale personajelor (\ngeri-demoni-oameni deopotriv`) s\nt contrabalansate de subtilitatea ac]iunilor [i de imprevizibilitatea deznod`m\ntului. Istorisirea men]ine tensiunea dintre dou` tipuri de discurs [i dou` tipuri de protagoni[ti, dar f`r` rezolvarea facil` tipic` basmelor. Dualismul e compromis \ntr-o magm` general`, \n natura „angelicdemonic`“ a omenirii.

Marea desf`tare a c`r]ii este spectacolul metaforelor \n cascade, trimi]\nd aparent la acela[i obiect, dar reinvent\ndu-l \ntr-o continu` metamorfoz` prin suprapunerea sensurilor antinomice. Compara]iile de \nceput – „ca o p`staie \mpr`[tiindu-[i semin]ele“, „ca un ou \mp`rt`[indu-[i misterul“, „ca ni[te fire de tutun dintr-un trabuc vechi [i ferfeni]it“ – pot fi citite ca descifr`ri (oximoronice) ale romanului [i totodat` ca posibile situ`ri ale cititorului, moduri diferite de a intra \n joac` dup` regulile proprii textului, rezist\nd astfel monopoliz`rii limbajelor str`ine.

Este, \n acela[i timp, o carte despre miturile c`derii, \ntoarse pe dos, o parodiere [i o traducere a arhetipurilor \n registru comic-dramaticpostmodern. Naratorul \nsu[i, omniscientulomniprezentul „expert \n c`deri“, joac` diabolicmagistral rolul Ispititorului [i al În[el`torului, distant, ironic, sardonic pe alocuri, suger\nd c` n-ar fi altul dec\t diavolul \nsu[i, c` titlul nu reprezint` doar o trimitere limitat` la un episod din istoria islamului, ci romanul \ntreg este un poem care „s` numeasc` nenumitul (...), s` st\rneasc` dispute, s` modeleze lumea [i s` n-o lase s` adoarm`“.

■

Un c\ntec de dragoste... pentru Islam

Dou` opinii despre o carte

Salman Rushdie, Versetele satanice Editura Polirom, 2007

59,50 lei traducere din limba englez` [i note de Dana Cr`ciun

În ciuda cli[eelor criticii, Versetele satanice s\nt o nara]iune incomod` nu at\t prin con]inut, c\t prin construc]ie: trei secven]e diferite ca timp [i context cultural, unificate prin solu]ia ingenioas` a visului, cu personaje (sau doar nume) migr\nd dintr-un decor \n altul. Doar citit simultan, suprapun\nd cele trei registre (Londra [i Bombay-ul anilor ’80, Jahilia/Mecca secolului al VII-lea, India rural` contemporan`, cu legende despre fete m\nc`toare de fluturi [i pelerinaje ale credincio[ilor care despic` – sau nu – apele m`rii), romanul „]ine“, \n ciuda senza]iei disconfortante de a nu putea controla firele nara]iunii [i a distan]ei incomode create \ntre cititor [i „lumea textului“ care, cu tot „efectul de real“ al descrierilor, se sustrage reprezent`rilor. {i totu[i, Versetele... trebuie citite cu tandre]e, nu cu \nver[unare, \ntr-o lectur` care s` treac` dincolo de simplificatoarea prezentare mediatic` alb-negru spre polisemia de o frumuse]e aparte: un fluviu de pove[ti, „o mie una [i \nc` una“, \n ritmul alert, cu umorul [i verva istorisirilor orientale.

Un poem de dragoste... pentru fiin]ele hibride care s\ntem, „cu r`d`cinile \n vise, \n nori“, spunea Rushdie. Romanul nu e \ns` un spa]iu al hedonismului, ci un mediu ostil: prea terestru-incendiar pentru a-l m\ng\ia \n zbor, prea aerian pentru a-l str`bate „la pas“, prea fluid pentru a-l respira. Nu e (numai) o istorisire care „s` te poarte“ asemeni unui covor zbur`tor, ci un zbor „deturnat“ care te arunc` dintr-o parte \n alta, c\nd aterizare for]at`, c\nd „umblare pe ape“, r`m\n\nd totu[i o aventur` a descoperirii alterit`]ii, a noului care se inventeaz` continuu la \nt\lnirea dintre oameni [i dintre culturi.

28

Elena Cra[ovan

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Vr`jitoria narativ` Salman Rushdie, Versetele satanice Editura Polirom, 2007

În 1817, \n celebra sa Biographia Literaria, Coleridge propunea un nou concept, \ntre timp clasicizat \n interiorul literaturii critice, [i anume the willing suspension of disbelief, ceea ce s-ar traduce prin „suspendarea voluntar` a ne\ncrederii“. Demersul este o condi]ie sine qua non a recept`rii oric`rei opere de fic]iune, un mecanism psihologic ce ar trebui s` se activeze automat la deschiderea oric`rui roman, dar mai ales a unuia ce se integreaz` cu succes galeriei realismului magic, a[a cum este cazul Versetelor satanice.

Volumul debuteaz` cu cele dou` personaje principale masculine pr`bu[indu-se \n gol de la o \n`l]ime considerabil`, dup` ce avionul \n care se aflau explodase \n aer \n urma unui atac terorist.

Nu numai c` cei doi vor supravie]ui c`derii (un adev`rat laitmotiv \n roman), dar la sf\r[itul acesteia, vor realiza c` se g`sesc la \nceputul unui [ir lung de experien]e bizare, neverosimile, pe perioada c`ruia Rushdie \[i va urca personajele – [i, \mpreun` cu ele, pe noi, cititorii – \ntr-un adev`rat roller coaster al fabula]iei, pentru a \ntreprinde o c`l`torie ce va sta sub semnul metamorfozei [i simbiozei, al transform`rii [i fuziunii, al ambiguit`]ii [i proteicului. „Nu ne putem permite schisme“, spune la un moment dat unul dintre multele personaje ale romanului la soma]ia altuia de a-[i preciza parti pris-ul. Schimbul de replici, aparent nesemnificativ, e relevant pentru viziunea de ansamblu a romanului, at\ta timp c\t evitarea oric`ror partizanate (culturale, stilistice etc.) se produce programatic \nc` de la primele pagini ale acestui tur de for]` postmodern \n care binomurile antinomice tradi]ionale, opozi]iile binare ale structuralismului exist` doar pentru a fi ul-

RECENZII terior demontate, iar contrariile se nasc doar pentru a se dizolva unele \n celelalte. Altfel spus, istoria [i fic]iunea, visul [i realitatea, miraculosul [i prozaicul, credin]a [i ra]ionalitatea, fundamentalismul [i toleran]a, angelicul [i satanicul, farsa [i tragedia, colonizatorul [i colonizatul, islamismul [i hinduismul/cre[tinismul, Al-Lat [i Al-Lah, versul [i conversul, afirma]ia [i lep`darea coabiteaz` simultan spa]iul narativ al romanului, se \nfrunt`, dar se [i \ntrep`trund constant de-a lungul celor [ase sute cincizeci de pagini, pentru ca, \n final, s` se anihileze fiecare \n antiteza celuilalt/celeilalte. Însu[i titlul romanului trimite \n egal` m`sur` la dou` lucruri diferite, iar interpretarea sa le va con]ine automat pe am\ndou`. Rushdie, ca produs a dou` lumi diametral opuse, nu poate scrie dec\t prin prisma inevitabilei duble viziuni a postcolonialului, \ncorpor\ndu-le inexorabil pe ambele \n textul s`u.

Debord\nd de intertextualitate (replica lui Gibreel – „peste tot unde merg m` lovesc de fic]iuni“ – se potrive[te perfect cu impresia cititorului pe m`sur` ce \nainteaz` \n lectur`), cu trimiteri at\t la canonul occidental, c\t [i la cel oriental, laic, dar [i religios, metafic]ional \n comentariile sale cu privire la rolul scriitorului \n agora, la puterea fanteziei de a se suprapune peste realitate [i, \n bun` tradi]ie eliotian`, la depersonalizarea actului creator, \ns`, \n egal` m`sur`, politic, militant [i, nu \n ultimul r\nd, \mbibat de un umor fin [i inspirat, Versetele satanice constituie un roman pentru care „moartea autorului“ nu se justific` dec\t cel mult la nivel simbolic, a[a cum odinioar`, un veritabil „ayatolah“ al criticii literare europene, Roland Barthes, propov`duia. „Oamenii scriu ca s` spun` minciuni“, este de p`rere Salman, unul din alter-ego-urile scriitorului din roman. Posibil, \ns` \n spa]iul din care provine Rushdie – [i \n cuvintele lui Michael Ondaatje, un alt scriitor postcolonial, posesor al faimoasei double critique –, „o minciun` bine spus` valoreaz` c\t o mie de adev`ruri“. Iar Versetele... s\nt, dac` nu altceva, cel pu]in una din aceste „minciuni“ foarte abil povestite.

■ Florin Irimia

29

Dou` opinii despre o carte

59,50 lei traducere din limba englez` [i note de Dana Cr`ciun

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

cheiul Tamisei, \n stare de incoeren]`. Internat degrab` la un spital de psihiatrie, el continu`, inexplicabil, s` fie amnezic [i s` depene o poveste de necrezut.

Boteza]i, nu foarte inspirat, „Doctorul X“ [i „Doctorul Y“, cu dorin]a v`dit` de a accentua lipsa de chip a unui sistem aseptic [i rigid, cei doi medici vor face dialogurile din carte complet neverosimile. C\t` autoritate poate s` emane o persoan` ce se prezint` „m` numesc Doctorul X“ [i al c`rei jargon se rezum` la „propun terapie de [oc“ sau „recomand narcotice“?

Conferin]a zeilor pune punct aventurilor cu lungi expuneri despre ecologie [i progres, ra]iune [i supersti]ie, individualism [i Armonie Universal`. Altfel spus, \nainte ca povestea s` ajung` la jum`tate, Lessing \]i spulber` orice iluzie c` ai \n fa]a ochilor un exerci]iu de imagina]ie. Aidoma lui Ayn Rand, dar de cealalt` parte a baricadei, romanciera britanic` g`se[te \n literatur` surse de inspira]ie pentru platforme-program, [i nu provoc`ri estetice. Scrisorile cunoscu]ilor lui Watkins, care acoper` a doua jum`tate a romanului, nu au doar menirea de a contura tr`s`turile contradictorii ale profesorului de la Cambridge, ci s\nt tot at\tea ocazii pentru a denun]a rasismul, capitalismul, sistemul educa]ional, oprimarea femeii, canonul literar [i r`zboiul. Imaginea caprifoiului consolat de camelie ar fi superb`, dac` nu s-ar g`si \ntre fraze demne de T\n`ra gard`, despre „Steaua Ro[ie a speran]ei“ [i partizani preocupa]i s` construiasc` socialismul.

Rud` cu Jacob Horner din The End of the Road, dar mai pu]in demonic, universitarul lui Lessing se dovede[te la fel de incapabil s` dep`[easc` etica binar` a societ`]ii c`reia \i apar]ine.

El e[ueaz` cognitiv, moral, familial. Problema lui Watkins e c` se pretinde un soi de Randle McMurphy, \ns` diferen]a de charism` dintre profesor [i trickster-ul lui Kesey este egal` cu diferen]a de autoritate dintre Doctorii X/Y [i Sora[ef`. Într-o lume plin` de ziduri, Charles Watkins, de[i interesant \n anumite momente, nu izbute[te s` fie dec\t un graffiti ro[u pe un perete ce st` s` se d`r\me.

■

Un Yahoo cu vederi de st\nga Doris Lessing, O cobor\re \n infern Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2007

39,95 lei traducere din limba englez` de Virgil {tef`nescu-Dr`g`ne[ti prefa]` de Mircea Mih`ie[

O cobor\re \n Infern este un text curios. Începe ca un roman de aventuri, continu` cu un epistolar [i sf\r[e[te \n manifest politic. Alegoria [i categoriile s\nt pretutindeni. Personajele [i exuberan]a stilistic`, nic`ieri.

Charles Watkins ajunge pe o insul` exotic` dup` o \ndelungat` r`t`cire pe spinarea oceanului. Împrejur`rile abandon`rii vasului s\nt cel pu]in stranii. R`pire extraterestr` a pasagerilor, interven]ie divin` sau, pur [i simplu, crim` ar putea fi tot at\tea motive s` p`r`se[ti o nav` devenit` de necontrolat. Naufragiul [i via]a pe insul` s\nt descrise alert \n primele [i, indiscutabil, cele mai bune pagini ale romanului. Delfinul salvator, felinele aurii, ora[ul p`r`sit, femeile carnivore, timpul calculat dup` fazele lunii, zilele delimitate de un tainic ceasornic ale c`rui limbi s\nt umbrele aruncate de protagonist pe t`r\mul necunoscut, bestiarul fantastic trimit cu g\ndul la experimente demne de The Island of Dr. Moreau, la conflicte \ntre forme de inteligen]` diferite, precum cele dintre Yahoos [i Houyhnhnms ori la nebunia unor oameni c`rora, de[i li se ofer` a doua [ans`, repet` acelea[i gre[eli, aidoma copiilor din Lord of the Flies. Aluziile la Odiseu, Iason, Sinbad [i la civiliza]iile totemice abund`, \ntruc\t b`rbatul se identific` pe r\nd cu fiecare dintre eroi, \n vreme ce-[i organizeaz` existen]a potrivit propriului univers simbolic. Se pot descifra u[or episodul Boilor Soarelui [i un zbor cu pas`rea Rokh, \ns` aventurile s\nt mereu \ntrerupte de interven]iile a doi medici, care au grij` s`-]i aminteasc` \n ce fel stau lucrurile. Din spusele lor \n]elegem c` Watkins, profesor de limbi clasice, a fost g`sit de poli]ie pe

30

Alexandru Budac

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Cartea umbrelor Chuck Palahniuk C\ntec de leag`n Editura Polirom, 2007

Al cincilea roman al lui Chuck Palahniuk, C\ntec de leag`n, adaug`, \ntr-o tonalitate sumbr` [i ironic`, elemente noi [i semnificative unei viziuni conturate \nc` din primul volum al autorului, Fight Club. Aceluia[i cadru al lumii contemporane, \n care individul e definit de consumism, mass-media [i izolare, i se adaug` o nea[teptat` component` fantastic`. Romanul, o nara]iune la persoana \nt\i singular, este un hibrid \n care elemente apar]in\nd unor genuri diferite alc`tuiesc un discurs unitar.

Protagonistul, Carl Streator, e un jurnalist v`duv, angajat al unui ziar, av\nd o rubric` a „faptelor diverse“ desprinse din macabrul cotidian: misiunea lui este investigarea unor cazuri de moarte infantil` subit`. Streator analizeaz` un mister similar celui ce \nv`luie moartea so]iei [i a fiicei sale. Descoper` \ns` un pattern: \n preajma fiec`rui copil mort \n somn, se afl` o carte, Versuri [i poezii din lumea-ntreag`, deschis` invariabil la pagina 27. Acolo, \n cele 8 versuri ale unui str`vechi desc\ntec african, pare c` se ascunde for]a letal` a logosului arhaic. Descoperindu-[i veleit`]i de detectiv, Streator ajunge \n preajma unui personaj fabulos, Helen Hoover Boyle, patroana unei agen]ii imobiliare ce se ocup` de v\nzarea unor case b\ntuite. Înv`luit` \n str`lucirea unor bijuterii regale, cu o prezen]` amplificat` p\n` la limita grotescului de coafura exagerat` [i de pasiunea pentru culoarea roz, Helen Hoover Boyle a f`cut avere r`scump`r\nd casele \n care noii proprietari erau teroriza]i de duhuri. În jurul ei graviteaz` un cuplu animat de principiile ecologismului [i ale magiei – secretara sa, Mona, [i prietenul acesteia, Stridie. În contraparte, Carl

RECENZII Streator \l are \n preajma sa pe Nash, un medic necrofil.

Atras de ideea c` acest trio bizar, Helen-MonaStridie, cunoa[te secretul cuvintelor magice, Streator porne[te al`turi de ei \ntr-o c`l`torie av\nd ca scop distrugerea tuturor exemplarelor ce con]in desc\ntecul, precum [i a C`r]ii umbrelor, din care textul a fost cules.

Ce urmeaz` e un [ir de incidente marcate de umor negru, devenit o not` specific` scrisului lui Palahniuk. Minciunile, incendiile, accidentele, toate se leag` \ntr-un v\rtej evenimen]ial ce culmineaz` cu descoperirea volumului-surs`, scris cu lichidele corpului omenesc [i legat \n piele de om.

Individualizate coerent, personajele s\nt caricaturile diforme a ceea ce se cred a fi. Mona t\nje[te din umbr` la succesul lui Helen, complot\nd \n t`cere cu Stridie. Helen ironizeaz` ritualurile magice desf`[urate \n apartamentul Monei, \ns` [tie c` acela[i desc\ntec i-a adormit copilul, conservat acum prin criogenie, [i pe care caut` s`-l re\nvie. F`r` a ezita, se folose[te de incanta]ia magic` pentru a ucide la distan]` sau pentru a-[i elimina clien]ii \nd`r`tnici. Streator, torturat de versurile memorate involuntar ce-i st`p\nesc acum mintea, oscileaz` periculos, \n mizantropia [i nihilismul s`u, \ntre a deveni un uciga[ capabil s` extermine \ntreaga umanitate [i a \ncerca s` uite pentru totdeauna desc\ntecul. Tentat de jocul de-a Dumnezeu, el ucide c\]iva indivizi agresivi [i incomozi, exasperat de apeten]a oamenilor pentru zgomotul f`r` sens al mass-media, de neputin]a lor de a evolua \n sfera limbajului [i a g\ndirii.

C\ntec de leag`n este un roman al c`rui nucleu se reg`se[te \n dinamismul unei nara]iuni convulsive \n care personajele sf\r[esc prin a-[i pierde identitatea, sufletele schimb\ndu-[i corpurile haotic, p\n` la confuzia total`. Revela]ia limbajului magic, de mult uitat, contrabalanseaz` invazia incontrolabil` a zgomotului alb \n spa]iile t`cerii. Acesta este domeniul esen]ial \n care romanul lui Palahniuk \[i exprim` metaforele.

■ Gabriela Gl`van

31

29,95 lei traducere din limba englez` de Radu G\rmacea

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

democratizare, de cobor\re a discursului spre familiar, de c`utare a simplit`]ii, apropiindu-se adesea sfid`tor de zona kitsch-ului, \n care, totu[i, nu intr` niciodat`. Tocmai c\nd versurile par mai banale, iar rimele, mai facile, poetul face o volut` spre marea poezie, d\ndu-i cu s\c cititorului (lec]ie, de bun` seam`, \nv`]at` de la Brumaru [i adus` la zi), a[a cum se \nt\mpl` \n didactica vetula: „ea este zg\tia care m`-nva]` / materia simpl` numit` via]` / trupul s`u nu mai pridide[te / s`-mi spun` respir` s`-mi spun` prive[te / apuc` pip`ie miroase gust` / ]inuturile fermecate de sub fust` / proaspete calde str`lucitoare / l`sate s` \mbl\nzeasc` [i s` \nfioare / moroc`no[i ca tine [i cocli]i / care nu [tiu s` fie ferici]i“.

Delicioase s\nt cele c\teva epistole c`tre Emil (ghici]i care), prozele poetice, rimate sau nu, versurile urm`toare: „oglinda minte / fiind prea clar` [i prea cuminte“ [i multe altele asemenea. nicolina blues e o carte de citit [i de ]inut pe noptier`.

■

(Rhythm and) blues O. Nimigean, nicolina blues

Editura Cartea Româneasc`, 2007

22,95 lei cu un preambul de {erban Foar]` con]ine CD

În nicolina blues, O. Nimigean a adunat poezie de at\t de multe feluri, c\t s` ajung` pentru fiecare: pentru cei care \nc` mai cred c` poezia e o art` muzical` [i c` rima e cel mai dulce ingredient al artei poetice[ti, pentru cei care a[teapt` ca poetul s` fie sensibil la agresiunile socialului, pentru este]i, pentru reali[ti, pentru fanta[ti, pentru naivi [i autoam`gi]i, pentru fanii lui Brumaru, pentru junii mizerabili[ti, dar mai ales pentru cei ce [tiu c` poezia poate locui unde are ea chef.

Venind dinspre bibliotec`, dintr-o multitudine de referin]e culturale pe care le enumer` de la bun \nceput, ca s` fie lucrurile clare, O. Nimigean scrie o poezie aflat` \ntr-o continu` lupt` (cu sine) de

Stinge]i televizorul!

Chloé Delaume Locuiesc \n televizor Editura Art, 2007

19,50 lei traducere din limba francez` de Mioara Izverna

Nathalie Dalain este pe jum`tate libanez`. Se pare c`, la v\rsta de 10 ani, la Beirut, a asistat la urm`toarea scen`: tat`l ei i-a \mpu[cat mama [i apoi s-a sinucis. Asta se \nt\mpla \n 1983. De atunci, Nathalie abandoneaz` facultatea – la Nanterre e un „cuib“ st\ngist binecunoscut –, apoi devine barmani]`. Lucreaz` \n televiziune, e redactor al unei foarte bune reviste de literatur`, Le Matricule des anges, scrie [i este r`scolit` de Spuma zilelor, de unde [i prenumele-pseudonim, Chloé. Vorbim, a[adar, despre Chloé Delaume, autoarea romanului Locuiesc \n televizor, un text-experiment, la fel cum experimental` este maniera de manifestare a artei pe care romanciera o apreciaz`: OULIPO, Queneau, autofic]iunea doubrovskian`.

De[i foarte incitant` ca tem`, Locuiesc \n tele-

32

Lumini]a Corneanu

vizor este o carte prea voluntar` (La Télévision, romanul lui Jean-Philippe Toussaint, abordeaz` acela[i subiect, dar mult mai relaxat). Chloé Delaume descrie un experiment a c`rui eroin` este: convie]uirea cu un televizor deschis – dar nu mereu, ci 1451 de ore (adic` vreo 60 de zile) – vreme de 22 de luni. Romanul este un fel de autofic]iune, \nregistr\nd fragmente din experien]a avut` de autoare \n timpul acestui experiment, dar noteaz` [i o mul]ime de informa]ii divagante, care fac din carte un fel de eseu sau, dac` vre]i, o critific]iune. S\nt intercalate citate: Flaubert, Baudrillard, de pild`, dar mai ales mesaje publicitare. Locuiesc \n televizor aduce cu 199.000 de lei al lui Beigbeder \n exploatarea vechii marote franceze a desfiin]`rii alienantei societ`]i a spectacolului etc. Televizorul e r`u, modernitatea se afl` \n pragul colapsului, limbajul trebuie arcuit pentru a lansa s`ge]i c`tre con[tiin]a cititorului... [i alte hegelianisme de genul `sta.

■ Alexandru Matei

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

C`l`torind spre nic`ieri Andrzej Stasiuk C`l`torind spre Babadag Editura RAO, 2007

Liderul unei genera]ii care avea \n jur de 30 de ani \n tulburea perioad` de ruptur` a anilor ’90, unul dintre scriitorii polonezi cei mai cunoscu]i [i mai tradu[i ai momentului, practic\nd excentricit`]i cu iz boieresc, Andrzej Stasiuk a p`r`sit acum ceva vreme mediul undergorund al capitalei Poloniei, pentru a se instala \ntr-un sat pierdut \n p`durile Gali]iei, acel vivier fertil al Europei unde, \n timpul Imperiului Habsburgic, coabitau evrei, ruteni, austrieci, ]igani, polonezi, moldoveni [i multe alte minorit`]i. Iar atunci c\nd Cortina de Fier disp`rea topit` de c`ldura revolu]iilor, Stasiuk a preferat s` priveasc` spre Est, oarecum \n contra-curent cu colegii s`i de litere [i de genera]ie, cei care schimbaser` lumina de la Moscova cu cea venit` de la Paris [i Londra. {i ce \nt\lne[te Stasiuk pe drumurile Estului?

Oameni ce se confund` cu animalele pe care (\nc`!) se mai \nc`p`]\neaz` s` le creasc`, \nv`lui]i de mirosuri umede, primare, lini[titoare. V`mi populate de func]ionari u[or coruptibili, lipsi]i de cea mai mic` urm` de „eficien]`“, fete ce servesc \n cafenelele pierdute pe malurile Dun`rii, mici ]igani care cer[esc la barierele de cale ferat`. Carcase de camion ruginite, uzine dezafectate sau foste cooperative agricole, vestigii amestecate – de comunism falimentar [i de nep`sare postindustrial` – a[tept\nd timpul \n care se vor dizolva cu totul, ca zah`rul \n ceaiul de ment` al Istoriei.

Sau, pur [i simplu, p`m\ntul adunat de secole, \ntre cr`p`turile pietrelor din caldar\mului satului R`[inari, pe care polonezul dore[te s`-l viziteze ca s`-l \n]eleag` mai bine pe p`rintele lucidit`]ii, Emil Cioran, citat adesea \n volum.

Potrivit cronicarului literar al prestigiosului

RECENZII jurnal elve]ian Le Temps, Stasiuk ne-a livrat la cheie o „variant` central-european` a romanului de aventuri al lui Kerouak“, dar dublat de multe reflec]ii filozofice. Pentru Marc Semo de la Liberation, curiosul polonez are „verva unui Nicolas Bouvier“ atunci c\nd \[i a[terne pe h\rtie aventurile \ntr-un univers dominat de o „luciditate dezabuzat`“. În fine, este adus \n discu]ie [i Panait Istrati, \n leg`tur` cu portretele realizate de cei doi scriitori iubitori de libertate – libertatea adev`rat`, cea pe care ]i-o d` privirea deta[at` aruncat` asupra celuilalt, aproapele-departele t`u.

Ce-i reu[e[te \ns` cel mai bine lui Stasiuk?

Fragmentul. Polonezul c`l`tor exceleaz` \n miniaturi. Din c\teva propozi]ii poate schi]a imaginea unui loc, portrete umane, o atmosfer` specific`.

Textele din cartea sa s\nt pres`rate cu mici „vignete“ purt`toare de melancolie, frumuse]e [i dulci teme de reflec]ie. Sosirea vasului Moldova \n portul Sulina. Descrierea ora[ului Hu[i, acolo unde nici „corbii nu se opresc din zbor“. Ultimele locomotive cu aburi ce \nc` mai puf`ie obosit \n diminea]a mic` din uitate g`ri poloneze. Birturile [i barurile umile din Est, populate de interna]ionala be]ivilor fum`tori de ]ig`ri Carpa]i, Husar [i Kolhoznic, a \nvin[ilor unui sistem [i supravie]uitorilor unei lumi care moare \ncet.

Ce r`m\ne dup` lectura acestei c`r]i f`r` plan, a acestei povestiri lungi [i lente, pline de digresiuni [i considera]ii poetico-filozofice despre „pata alb`“ de pe h`r]ile europene, care \ncepe la est de Budapesta, se \ntinde p\n` \n Ucraina, se chinuie s` existe \ntre Gali]ia [i Albania? R`m\ne sentimentul c`derii \n timp, certitudinea c` s\ntem diferi]i de „Europa“ pe care ne str`duim s` o imit`m cu disperare, dar pe care nu facem dec\t s-o reproducem \n forme imperfecte, oscil\nd \ntre tragic [i comic. {i mai r`m\ne sentimentul c` \n aceast` Europ` a periferiilor, dispre]uit` [i tras` de urechi de cancelariile occidentale, se ascunde de fapt „incon[tientul“ continentului, acel „ceva“ imposibil de prins \n cuvinte, „angoasa care b\ntuie noaptea Parisul adormit, Londra sau Frankfurtul“.

L’Europe, c’est moi! – pare a spune Andrzej Stasiuk.

■ Mirel B`nic`

33

22,99 lei traducere din limba polon` [i prefa]` de Cristina Godun

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

dintre textul liric [i reprezentarea lui semiotic`.

Catherine Byron a colaborat, \n acest sens, cu Denis Brown, artistul caligraf din Dublin, celebru pentru inscrip]ion`rile sale pe piele de animal [i chiar pe sticl`. Poeta a urm`rit \ndeaproape modul \n care se ob]ine pergamentul sub]ire (din piele de vi]el) – adic` „velumul“, material folosit (\n trecut) la legarea manuscriselor sau la redactarea lor propriu-zis` –, \nvestind \ntregul proces cu o dimensiune estetic`. Poemul cel mai consistent din volum („Vellum“) este o radiografie [i, \n acela[i timp, o parabol`. Radiografia „canalelor“ ontologice prin care natura se metamorfozeaz`, devenind concept, [i parabola spiritului ce \nnobileaz`, ultimativ, materia. „Scrisul pe piele“ constituie, pentru Catherine Byron, un demers artistic per se. Textul nu e numai g\ndire abstract`, concentrat` \n semne (lexicale), ci [i „anatomie“, „corporalitate“, „materie“ simbolic`, tr`ind „biologic“, aidoma unei fiin]e din carne [i s\nge.

Miza artistic` a Bianc`i Marcovici e poezia de dragoste, mulat` perfect pe profilul s`u cultural.

Erosul reprezint` pretextul prin excelen]` al simbiozei dintre eul estetic [i cel textual. Schimbarea contextului istoric \ns` (prin emigrarea poetei \n Israel, la \nceputul anilor ’90) a adus o nou` dimensiune \n crea]ia sa, mai cur\nd greu de asumat de c`tre consumatorul de literatur` român. M` refer la o tensiune dramatic`, psihedelic`, generat` de vecin`tatea permanent` a mor]ii [i r`zboiului. Titlul unui volum precedent al autoarei este c\t se poate de relevant \n acest sens: Cire[e amare sub katiu[e (2006). R`zboiul intervine violent \n spa]iul sideral al poeziei, dar las` \n urm` tr`iri puternice, pasibile, \n mod paradoxal, de fior artistic. Frecvent, teroarea anihileaz` identitatea ludic` a poetei, metamorfoz\nd-o, proiect\nd-o (autodefensiv?) \n capsula atemporal` [i anistoric` a literaturii („Ceva s-a rupt \n mine \n ziua Armisti]iului“).

Prin urmare, dac` textul devine corp, atunci [i fic]iunea trebuie privit` ca istorie, iar literatura, mai mult dec\t am vrea s` credem, ca via]`.

Anatomia textual` Catherine Byron, Vellum Editura T, 2007

Bianca Marcovici Impactul virtualului Editura Wordpress (Haifa, Israel), 2007

pre] neprecizat traducere din limba englez` de Dana B`dulescu [i Radu Andriescu

Voi \ncepe cu o m`rturisire: a trecut mai bine de un deceniu de c\nd am scris ultima dat` despre un volum de poezie. Nici unui critic – implicat, se \n]elege, \n foiletonistica literar`, chiar [i cu un ritm mediu al frecven]ei publicistice – nu-i face onoare o asemenea revela]ie. Totu[i, judec\nd la rece dinamica noastr` cultural` din ultimii cincisprezece ani (cel pu]in), a[ spune c` realitatea de mai sus nu este neap`rat incriminatorie. Nu a fost, s` recunoa[tem, tranzi]ia comunismului c`tre liberalism – strict mentalist vorbind – un timp al poeziei. Universul cenu[iu, indistinct al cotidianului a rezonat acum pe deplin (exact ca la englezi, \n epoca victorian`, la debutul industrializ`rii!) cu instrumentarul de chirurgie social`, presupus de epic – gen c`ruia \i prev`d, \n continuare, o dezvoltare febril`. Dou` fericite „excep]ii“ m-au scos \ns` din lunga hibernare „ne-poetic`“. E vorba, mai \nt\i, despre traducerea \n român` a volumului The Getting of Vellum/Vellum, apar]in\nd poetei irlandeze Catherine Byron (t`lm`cirea este f`cut` de angli[tii ie[eni Dana B`dulescu [i Radu Andriescu, ultimul, poet el \nsu[i). Apoi, am \n vedere cartea cunoscutei poete Bianca Marcovici, Impactul virtualului, tip`rit` recent la Haifa.

Catherine Byron are, cultural vorbind, idealuri pre-rafaelite \n art`, crez\nd \n simbioza c\mpurilor artistice. Spre deosebire de pre-rafaeli]i \ns`, care supralicitau un sincretism al poeziei cu muzica [i pictura, poeta se focalizeaz` pe interferen]a

34

■ Codrin Liviu Cu]itaru

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

ISTORIE

Istoriografia matur` Ovidiu Pecican Poarta leilor. Istoriografia t\n`r` din Transilvania (1990-2005), vol. II Editura Grinta, 2007

Acum doi ani, atunci c\nd a publicat primul volum din anun]ata trilogie analitic` Poarta leilor, Ovidiu Pecican lansa o provocare colegial` istoricilor români. O provocare pe mai multe planuri. Pe de o parte, era un \ndemn la autoreflec]ie pentru un corp profesional care nu a excelat niciodat` din acest punct de vedere. Pe de alt` parte, Ovidiu Pecican a avut \ndr`zneala de a p`r`si cadrul de referin]` na]ional [i propunea un cadru regional cu capitala intelectual` la Cluj. În fine, Ovidiu Pecican a avut curajul de a prezenta c\mpul istoriografic nu ca pe o paji[te unde coexist` pacific exponen]ii tuturor stilurilor profesionale, ci ca pe un teren al confrunt`rii \ntre istorici \n carne [i oase, afla]i \n competi]ie unii cu al]ii. Or, dac` primul volum se referea la noile teme [i abord`ri propuse de istoricii „tineri“ din Transilvania, ca [i la polemicile de idei suscitate de aceste \nnoiri, volumul al doilea atac` o problematic` \nc` [i mai contondent`: grup`rile de v\rst`, de afinit`]i [i de interese din interiorul breslei, ca [i tabloul institu]iilor academice pentru al c`ror control se confrunt` istoricii.

Dup` cum arat` Ovidiu Pecican, subiectul analizei sale nu se las` u[or prins \n tiparele unei defini]ii. Istoriografia t\n`r` a fost t\n`r` \n momentul Revolu]iei [i \n primul deceniu de dup` aceasta, dar treptat \nainteaz` \n v\rst`. Enumerarea autorilor [i abord`rilor nu \ng`duie desprinderea ferm` a unei tr`s`turi de con]inut care s` confere univoc identitate de grup tinerei istoriografii clujene. Temele [i abord`rile s\nt pur [i simplu prea diverse, astfel \nc\t, p\n` la urm`, tr`s`-

RECENZII tura unificatoare a grupului este faptul c` to]i au fost, \ntr-o form` sau alta, studen]ii regretatului profesor Pompiliu Teodor. Evident, aceast` baz` comun` ajunge numai conjunctural [i pe termen limitat \n a conferi unitate [i coeren]` grupului tinerilor istorici clujeni, iar demersul lui Ovidiu Pecican, de[i exemplar \n descrierea tipurilor de prietenie dintre istorici, este [i el ambivalent \n aceast` privin]`. Pe de o parte, autorul celebreaz` realiz`rile genera]iei de istorici cu care se identific`, dar, pe de alt` parte, exigen]ele radiografiei istoriografice \l poart` pe c`i analitice generatoare de reticen]e printre colegi. Astfel, devoalarea afinit`]ilor [i cumetriilor care structureaz` c\mpul istoriografic a fost perceput` ca o indiscre]ie impardonabil`, iar imprecizia unora dintre informa]ii (de exemplu, omiterea unora dintre „n`[ii“) submineaz` credibilitatea demersului s`u.

Scriitura rapid` este deopotriv` un atu [i un handicap al lui Ovidiu Pecican. Pe de o parte, cartea sa se cite[te repede [i cu interes; pe de alt` parte, criticii s`i g`sesc destule sl`biciuni, fie la nivelul insuficientei fundament`ri teoretice, fie la cel al argument`rilor [i contextualiz`rilor (de pild`, aspectele financiare abia dac` s\nt evocate, iar rela]iile cu celelalte discipline socio-umane s\nt anun]ate ca f`c\nd obiectul volumului sau volumelor urm`toare). {i o alt` critic`, venit` din afara cercului istoricilor clujeni. Ovidiu Pecican are dreptate \n aprecierile sale critice fa]` de unele imperfec]iuni ale func]ion`rii institu]iilor academice din Transilvania, ca [i atunci c\nd avertizeaz` asupra riscurilor atrofierii valen]elor \nnoitoare [i ale unei \ntoarceri la o nou` form` de na]ionalism. Aceste riscuri s\nt probabil reale, dar, \n compara]ie cu deriva institu]iilor de profil din Bucure[ti [i cu criza generat` la Institutul „A.D. Xenopol“ din Ia[i de involu]ia academicianului Alexandru Zub, ele par minore. Cum \ns` viitorul este deschis, r`m\ne de v`zut dac`, \n anii urm`tori, istoricii clujeni din genera]ia lui Ovidiu Pecican vor [ti s` dea m`sura valorii lor [i \n rolurile manageriale ce le revin, duc\nd totodat` mai departe demersul lor \nnoitor.

■ Bogdan Murgescu

35

16 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

ISTORIE ORAL~

ceva (nu [i-au pus niciodat` problema dac` aceia pe care \i \nsufle]eau s\nt ipocri]i sau nu), plecau \n concedii [i se distrau, aveau sentimentul c` s\nt aprecia]i de toat` lumea (cei de sus nu-i certau, cei de jos nu-i scuipau), ascultau Europa Liber`. În monoloagele \nregistrate de echipa condus` de Zoltán Rostá[ [i Antonio Momoc, ei nu fac nici o concesie vremurilor noi: dincolo de realitatea biologic` a coinciden]ei av\ntului comunist cu tinere]ea, regret` acel egalitarism care le permitea lor, celor f`r` \nv`]`tur` [i f`r` alte calit`]i dec\t devotamentul, s` fie deasupra maselor. Este halucinant \n ce m`sur` ace[tia au interiorizat limba de lemn. Practic, cu verbele [i mecanismele ei se poveste[te totul: succesele profesionale, e[ecurile, via]a sentimental`, na[terea copiilor. Înregistr`rile – fidele – creeaz` repetarea unei structuri gramaticale foarte expresive: diateza pasiv`. „M-au f`cut primar“, „M-au f`cut membru de partid“, „M-au f`cut membru \n Marea Adunare Na]ional`“ – spun aceste personaje c\nd \[i descriu via]a. Nu mint. Au fost f`cute, au fost obiectul unei ac]iuni [i nu ini]iatorii ei, iar nostalgia, mai mult sau mai pu]in m`rturisit`, de aici provine: confrunta]i cu nevoia de a face, de a se raporta activ la propriul destin, ajung la un disconfort psihologic u[or de pus \n c\rca democra]iei. Senza]ia general` este \ns` cea a dialogului cu persoane irecuperabile, incapabile s` g\ndeasc` \n termenii realit`]ii: \n excursie \n Israel, un personaj nu vede dec\t „neamul de negustori“, iar \n China e fascinat de ordinea de acolo. Politica partidului li s-a p`rut corect`, mai ales dup` desp`r]irea de URSS, chiar dac` discursurile din [edin]e nu se potriveau cu ceea ce vedeau \n jurul lor. Realitatea era gre[it`, nu oratorii c`rora le sorbeau cuvintele.

Activi[tii m`run]i nu erau percepu]i de majoritatea apolitic`, nici atunci, nici acum, drept unelte ale dictaturii, discursul lor nostalgic fiind valorizat [i promovat ast`zi \n diverse scopuri demagogice. Ei nu se consider` participan]i la un sistem criminal. În pr`pastia dintre amintirile benigne ale acestor oameni [i discursul radical anticomunist, cresc buruienile care amenin]`, prin sufocare, democra]ia.

■

„Ascultam [i eu Europa Liber`...“ Zoltán Rostá[, Antonio Momoc, Activi[tii m`run]i. Istorii de via]` Colec]ia „Actual“ Editura Curtea Veche, 2007

32 lei

De citit \n paralel cu \ncerc`rile teoretice de explicare a duratei dictaturii comuniste \n România, monoloagele adunate \n cartea lui Zoltán Rostá[ [i Antonio Momoc evoc` mecanismele vie]ii cotidiene, populate de oameni cu o biografie concret`, devota]i Partidului [i conduc`torului iubit, aproape f`r` nici o rezerv` [i f`r` nici un privilegiu. S\nt to]i b`tr\ni [i chipurile lor n-au fost dec\t \nt\mpl`tor re]inute de jurnalele de actualit`]i ale epocii. Acum s\nt \n v\rst` [i \[i amintesc cu m`surat` m\ndrie de func]iile pe care le-au de]inut: aproape to]i se trag din familii foarte s`race, au plecat devreme de acas`, \n primii ani dup` r`zboi, au \nv`]at o meserie [i rareori au terminat un ciclu de \nv`]`m\nt oficial; partidul i-a luat de la [aib` [i i-a lansat \n diverse func]ii, f`r` putere de decizie, dar asigur\nd formal reprezentativitatea; erau cu o treapt` deasupra celorlal]i oameni devota]i regimului; [i-au completat apoi studiile, au mai urcat pe scara ierarhic`, dar tot f`r` a-[i dep`[i condi]ia subaltern`: secretar UTC \ntr-un ora[, primar apoi, secretar PCR pe \ntreprindere sau pe comun`, deputat care ridica m\na \n mod automat, [i altele asemenea. În 2006, frica inspirat` de discursul radical anticomunist a disp`rut. Oamenii \[i povestesc lini[ti]i via]a, crezul consecvent comunist: „Comunismul e viitorul omenirii“ – spune unul dintre ei, [i ceilal]i, probabil, ar fi de acord, chiar dac` nu s-ar exprima at\t de decis. De altfel, sinceritatea are [i ea anumite limite: autorul acestei afirma]ii, cu un discurs extrem de bogat \n am`nunte inutile, e foarte discret \n privin]a celor 17 ani c\nd a func]ionat \n aparatul Securit`]ii. Ceilal]i nu au tr`it episoade de acest tip: scriau rapoarte [i d`ri de seam`, \nsufle]eau oamenii c\nd li se cerea a[a

36

Magdalena Boiangiu

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

ESEU

„Am remu[c`ri, n-are cineva o crim`?“ Pascal Bruckner, Tirania peniten]ei.

Eseu despre masochismul occidental Editura Trei, 2007

Sentiment exacerbat al vinov`]iei, autoflagelare \n exces. Acestea par a fi, potrivit lui Pascal Bruckner, atitudini la mod` \ntr-o Europ` Occidental` excesiv de preocupat` s`-[i spele p`catele trecutului, asum\ndu-[i cu c`in]` rolul de fost c`l`u-[ef al istoriei mondiale. Europa a cucerit [i asuprit ]`ri, regiuni [i continente [i a produs ideologii criminale, precum nazismul [i comunismul, din cauza c`rora au murit milioane de oameni. Pentru toate acestea, europenii \[i cer azi scuze, dorind s` arate lumii c` se simt r`spunz`tori retroactiv pentru ororile comise de str`mo[ii lor. Rezultatul este un exerci]iu interminabil al peniten]ei excesive, pe care Bruckner \l consider` neproductiv [i, de multe ori, chiar ipocrit.

Analiz\nd cu aten]ie fenomenul, autorul descoper` c`, pe l\ng` avantajul de a da Europei Occidentale o imagine respectabil`, de mare putere care \[i asum` [i regret` abuzurile, exerci]iul peniten]ei are [i efecte colaterale mai pu]in nobile. În primul r\nd, invit` la autocenzur`. Vinova]ii trebuie s` tac` acum, pentru c` dreptul de a judeca, de a combate alte comunit`]i, regimuri, state sau religii a fost pierdut din cauza crimelor comise \n trecut. În plus, practican]ii peniten]ei au descoperit c` aceasta poate fi profitabil`, oferind confortul neutralit`]ii.

Recunoa[terea vinov`]iilor istorice ofer` astfel o foarte bun` scuz` pentru neimplicarea \n rezolvarea problemelor globale actuale: am fost critica]i pentru prea mult` implicare, ne-am recunoscut gre[elile [i s\ntem hot`r\]i s` nu le mai repet`m refuz\nd implicarea – par europenii s` spun` atunci c\nd s\nt chema]i s` participe la solu]ionarea crizelor interna]ionale ale prezentului.

De[i se vorbe[te mult despre Occident [i Europa Occidental`, personajul principal al c`r]ii este, f`r` \ndoial`, Fran]a. Ca [i \n lucrarea sa anterioar`,

RECENZII Mizeria prosperit`]ii, Bruckner vine cu un mozaic de exemple ce schi]eaz` tabloul contemporan al unei Fran]e obosite [i apatice, lipsit` de \ncredere \n sine. Obsedat` de reconcilierea cu trecutul [i tem\ndu-se s` intervin` \n for]` pentru stoparea tulbur`rilor sociale produse de imigran]i, Fran]a exemplific` \n mod concludent, \n opinia autorului, situa]ia actual` a Europei Occidentale. Obligate s` se confrunte cu o revan[` a coloniilor oprimate \n trecut, manifestat` printr-un flux masiv de imigran]i adeseori ostili culturii [i obiceiurilor locale, ]`rile europene par incapabile s` ofere solu]ii care s` \i mul]umeasc` at\t pe vechii cet`]eni, c\t [i pe cei nou-veni]i. Bruxelles-ul, imperialismul american [i globalizarea s\nt factorii adi]ionali percepu]i ca parte a unei conspira]ii \ndreptate \mpotriva unor cet`]eni europeni tot mai dezorienta]i [i neajutora]i.

Departe de a pleda \mpotriva recunoa[terii gre[elilor [i crimelor ce umbresc istoria european`, autorul arat` c` exerci]iul peniten]ei este necesar, dar nu ar trebui transformat \ntr-o sinucidere, \ntr-o autosubminare a Occidentului. Pot fi asumate gre[eli istorice [i f`r` a se renun]a la demnitatea na]ional` sau la m\ndria de a fi parte a culturii europene. În acest sens, este oferit exemplul SUA, unde condamnarea extermin`rii americanilor nativi [i ata[amentul cet`]enilor fa]` de ceea ce \nseamn` \n prezent America s\nt chestiuni delimitate strict. De altfel – crede autorul – Europa nu ar avea dec\t de c\[tigat dac` ar putea adopta atitudinea pozitiv` a americanilor, \ncrederea \n sine [i optimismul acestora.

A vorbi despre r`ul de ieri e important – conchide Bruckner –, dar [i mai important` e denun]area crimelor [i nelegiuirilor prezentului. În plus, Europa ar trebui s` inverseze raportul cu trecutul, ce poate fi transformat \ntr-o surs` de \ncredere [i m\ndrie pentru locuitorii continentului, printr-un discurs pozitiv care s` accentueze numeroasele episoadele luminoase ale istoriei europene. Mai mult, denun]area crimelor nu ar trebui limitat` la lumea occidental`. Ea ar trebui extins` la nivel global, incluz\nd astfel ]`ri [i regimuri cu mai pu]in spirit autocritic, mai pu]in dispuse dec\t cele europene s` \[i recunoasc` gre[elile [i s` pl`teasc` pentru ele.

■ Bogdan Barbu

37

24,90 lei traducere din limba francez` [i note de Vasile Zincenco

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

PSIHOLOGIE

Gordon Allport. Cu o jum`tate de veac \n urm`, el vorbea despre „o \ncercare de \n]elegere [i explicare a modului \n care g\ndirea, sentimentele [i comportamentul indivizilor s\nt influen]ate de prezen]a actual`, imaginat` sau implicit` a celorlal]i“.

De atunci, o parte dintre capitolele de baz` ale psihosociologiei au evadat din laborator, devenind subiecte cotidiene (leadership, status, opinie public`, stereotip, conformism, discriminare sau conflict interpersonal).

Pe l\ng` unghiurile multiple de abordare (nu lipsesc etologia sau psihanaliza), tratatul de Psihosociologie are meritul c` aminte[te [i cercet`rile de la noi. Între fenomenele autohtone, Revolu]ia din ’89 este, de departe, vedet`. Mai mult dec\t un simplu gest al unor mul]imi oarbe (Gustave Le Bon), revolta ascunde o serie de factori mai pu]in vizibili. „Jos dictatorul!“ nu reprezenta, de exemplu, doar un slogan preluat pe moment, ci rezultatul unei convergen]e de opinii preexistente. Revolu]ionarii „s-au reunit av\nd deja o atitudine antidictatorial` \mpotriva regimului ceau[esco-comunist. Nu starea de mul]ime a condus la convergen]a opiniilor“, puncteaz` Septimiu Chelcea.

Tema revine \n capitolul dedicat memoriei sociale. Dac` la o s`pt`m\n` dup` Revolu]ie, participan]ii \[i aminteau c` au strigat „Ceau[escu pic`!“, „Jos criminalii!“, „F`r` violen]`!“, la un an distan]`, ei introduceau \n amintirile lor noi sloganuri – de genul „Jos comunismul!“ – care nu fuseser` invocate „la cald“. O dovad` suficient` c` memoria social` este restructurat` \n func]ie de interesele prezentului, observ` coordonatorul Psihosociologiei.

Revolu]ia din ’89, emo]iile (pl\nsul lui B`sescu) ori selful românilor (\ntre individualismul occidental [i rela]ionarea de tip oriental) nu epuizeaz` volumul colectiv dedicat psihologiei sociale. Teme la fel de interesante, de la teribilism [i agresivitate la erorile de atribuire [i la atractivitatea fizic`, s\nt bine acoperite de mai tinerii colaboratori ai profesorului Septimiu Chelcea. Nu [tiu dac` se poate vorbi despre o „[coal`“ de psihosociologie, dar s\nt sigur c` vom mai auzi de psihosociologii Alina Duduciuc, Octavian Rujoiu, Gabriel Jderu, Loredana Ivan, Andreea Moldoveanu [i Alexandru Zodieru.

■

Cum este bruiat` memoria revolu]ionarilor Septimiu Chelcea (coord.)

Psihosociologie.

Teorii, cercet`ri, aplica]ii Seria „Collegium. Psihologie“ Editura Polirom, 2008

32,95 lei edi]ia a II-a rev`zut` [i ad`ugit`

{tiin]ele socio-umane nu mai au mult de tr`it, \mi spunea de cur\nd un matematician. Potrivit ra]ionamentului s`u, institu]iile care investesc \n cercetare vor ajunge \n scurt timp la concluzia c` umanioarele nu s\nt dec\t vorb` goal` [i c` nu pun um`rul la progresul tehnicii. Ergo: a[a-zisele „[tiin]e ale omului“ vor r`m\ne f`r` finan]are. Realitatea contrazice \ns` profe]ia. F`r` s` fie blindate cu armura limbajului riguros matematic, umanioarele nu [i-au spus \nc` ultimul cuv\nt, iar antropologii, sociologii sau psihologii nu par s` moar` de foame. C\t prive[te cercetarea, [tiin]ele socio-umane au ajuns \n prezent mai diseminate ca oric\nd. Psihosociologia, de pild`, num`r` 600 de teorii [i modele, majoritatea n`scute \n ultimele decenii – aminte[te sociologul Septimiu Chelcea, coordonatorul volumului colectiv Psihosociologie. Teorii, cercet`ri, aplica]ii.

Pe c\t de preten]ios sun` numele acestei discipline „de grani]`“, pe at\t de vii \i s\nt temele. De la zvonuri [i teribilisme la manipulare [i gelozie, nimic din ce e omenesc nu scap` psihosociologului. Sau psihologului social? Greu de ales \ntre cele dou` titulaturi. Oricum, cearta pentru etichete ]ine mai cur\nd de „elemente conjuncturale [i de ordin administrativ“, spune Septimiu Chelcea. Spa]iul academic francez, de pild`, e preocupat mai mult de aspectele sociologice, pe c\nd americanii sufl` mai bine pe versantul psihologiei. „Cea mai uman` dintre [tiin]ele umaniste“, psihosociologia nu are \nc` o defini]ie clar` [i nici o teorie unificatoare, beneficiind doar de „teorii cu nivel mediu de generalitate“. Una dintre defini]iile larg acceptate este oferit` de psihologul american

38

Victor Popescu

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

FILOZOFIE

Cabinetul de curiozit`]i Horst Bredekamp Nostalgia Antichit`]ii [i cultul ma[inilor. Istoria cabinetului de curiozit`]i [i viitorul istoriei artei Editura Idea Design & Print, 2007

La cap`tul lecturii eseului lui Horst Bredekamp Nostalgia Antichit`]ii [i cultul ma[inilor po]i r`m\ne convins c` forma modern` a voin]ei omului de a se face Dumnezeu a fost dorin]a de a st`p\ni producerea automotorului: ca [i cum modernitatea secolelor XVI-XVIII este povestea celui care, pe m`sur` ce \[i compune visata ma[in`rie, \[i descompune treptat m\inile, corpul [i \ntreaga f`ptur`. Bredekamp nu spune toate acestea \n cartea sa (ap`rut` \n 1993), \ns` preten]ia autorului revine la o atent` construc]ie a apari]iei – \n istoria modernit`]ii timpurii – a cabinetului de curiozit`]i [i a mentalit`]ii care a \nso]it-o, dar [i a transform`rii treptate a acestuia \n muzeul contemporan. Cu toat` aparen]a de scrupulozitate istoric`, nu avem \ns` \n fa]` doar o carte de istoria artei, care adun` dovezi erudite despre cabinetele exotice din colec]iile de curiozit`]i ale Europei modernit`]ii, ci mai ales o riguroas` medita]ie asupra destinului modern al omului occidental, sprijinit` pe detalii adunate minu]ios, gra]ie forma]iei de istoric a lui H. Bredekamp. De aceea, cartea merit` o reconstruc]ie a argumentelor din perspectiva unei hermeneutici filozofice a modernit`]ii.

Teza lui Bredekamp este simpl`. Secolul al XVI-lea traverseaz`, \n istoria artei, o fascina]ie fa]` de mecanismul automotor pe care o asociaz` cultului sculpturii antice. Aceast` fascina]ie este ilustrat` de dezvoltarea cabinetelor de curiozit`]i.

Regula de interpretare a lor ]ine de tetrada de concepte: form` natural`, sculptur` antic`, oper` de art`, mecanism. Sistemul semnificant al colec-

RECENZII ]iilor nareaz` \ns` povestea omului modern: preten]iile de hegemonie universal` a casei de Habsburg s\nt ilustrate de primul muzeu de curiozit`]i exotice de la Ambras (1573); medicul J.D. Major vede, \n 1674, tema filozofic` a min]ii umane ca tabula rasa drept un semn al c`derii adamice recuperabile prin acumularea de cunoa[tere al c`rei simbol este cabinetul de curiozit`]i, iar Cetatea soarelui a lui Campanella (1613) apare drept un gigantic asemenea cabinet. Totu[i, odat` cu Leibniz, o parte a istoriei analizate se \ncheie, deoarece monstruosul sprijinit ontologic pe un demiurg care se joac` (inspirat de Proverbele lui Solomon [i de Legile lui Platon) este \nlocuit, \n filozofia artei, de mitul utilului. La fel, o alt` parte se \ncheie cu J.J. Winckelmann, anticarul vilei Albani, a c`rui concep]ie despre cultura greac` ipostaziaz` staticul [i rupe conceptul artei grece[ti de tradi]ia cabinetului de curiozit`]i, fascinat de machina.

Dar, folosind aceast` tez` drept un simplu suport de evenimente, cartea lui Bredekamp survoleaz` nivelul istoriei artei. Ea mediteaz` asupra omului occidental din perspectiva cabinetului de curiozit`]i \n dou` momente ale ei. În primul r\nd, e vorba de analiza consacrat` lui Francis Bacon care, \n Progresul cunoa[terii (1605), define[te natura drept rezultat al crea]iei formelor obi[nuite experien]ei noastre, apoi drept rezultat al formelor monstruoase [i apoi drept rezultat oprimat al crea]iei, adic` tehnica. Aici, cabinetul de curiozit`]i st` la nivelul sensului intermediar, unind natura simpl` cu tehnica [i legitim\nd proiectul omului modern de a crea automatul universal. În al doilea r\nd, e vorba de medita]ia \n jurul afirma]iei lui Adam Ferguson, din Eseu asupra istoriei societ`]ii civile (1767): obliga]ia de a efectua o mi[care automat` anun]` sc`derea gradului de con[tien]` al omului. Puse cap la cap, cele dou` afirma]ii duc la o concluzie simpl`, chiar dac` ea nu mai este rostit` de autor: legitimarea timpuriu-modern` a mitului universului-mecanism poate fi citit` \n cheia unei spaime a omului occidental \n fa]a asum`rii con[tiin]ei de sine, iar Nostalgia … devine proprie filozofului.

■ Alexander Baumgarten

39

19 lei traducere din limba german` de Maria Magdalena Anghelescu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

M E N TA L I T~} I

Autorul formuleaz` numeroase considera]ii de ordin imagologic, preocupat mereu de \ntrebarea: „Ce este un ungur?“. Prezen]a lor \n centrul Europei este privit` ca un miracol al istoriei: s\nt un popor solitar, f`r` rude, izolat de restul popoarelor europene prin „zidul chinezesc“ al limbii lor unice. Autorul \l citeaz` pe Arhur Koestler care spunea c` „prin aceast` singur`tate excep]ional` se explic` intensitatea existen]ial` ce \i caracterizeaz`. A fi ungur este o nevroz` colectiv`“.

Lendvai consider` c` trecutul zbuciumat al ungurilor, nereu[itele lor colective le-ar fi indus o psihoz` de \ncercuire („cetate asediat`“) [i ar explica temperamentul acestora, amestecul de tr`s`turi sanguinare, melacolice [i pesimiste (ungurii au cea mai ridicat` rat` de sinucideri din lume, imaginile funebre abund` \n poezia [i c\ntecele lor foarte triste). Tot \n trecutul lor trebuie c`utat` [i explica]ia exacerb`rii con[tiin]ei na]ionale, a arogan]ei [i grandomaniei, a sentimentului de „popor ales“.

Autorul vorbe[te [i despre extraordinara capacitate de asimilare a ungurilor, despre absorbirea unor numeroase grupuri etnice: pecenegi, cumani, germani, români, s\rbi, croa]i, slovaci, sloveni, evrei. Personalit`]i proeminente ale istoriei lor, scriitori, poe]i [i oameni de [tiin]` au fost \n \ntregime sau par]ial de alt` origine etnic`: Iancu de Hunedoara – român; Matei Corvin – dup` tat`, român; Lajos Kossuth – slovac; Sándor Petöfi – s\rb; György Lukács – evreu; Ferenc Herczeg – german etc. În ultimul capitol („To]i s\nt unguri... Genii [i arti[ti“), afl`m c`, f`r` deschiz`torii de drumuri de origine maghiar`, n-ar fi existat: bomba atomic` (Edward Teller [i Leo Szilárd); studiourile cinematografice de la Hollywood (\ntemeiate de imigran]ii unguri Adolph Zukor [i William Fox); cel mai prestigios premiu pentru jurnalism, fondat de József Pulitzer. Al]i unguri vesti]i: finan]istul George Soros, actorii Zsazsa Gábor, Béla Lugosi, Tony Curtis, fotograful Brassai (Gyula Halász).

De[i se fere[te de poncifele istoriografiei ungare referitoare la români, pe alocuri apare limbajul na]ionali[tilor maghiari. F`r` \ndoial`, cartea merit` s` fie citit`. S\ntem vecini, dar ne cunoa[tem at\t de pu]in...

■

Cum poate s` fie cineva maghiar?

Paul Lendvai Ungurii. Timp de un mileniu \nving`tori \n \nfr\ngeri Seria „Istorie“, Editura Humanitas, 2007

45 lei traducere din limba german` de Maria Nasta [i Ion Nastasia edi]ia a II-a rev`zut`

Ap`rut` \n anul 1999, cartea scriitorului [i jurnalistului Paul Lendvai s-a impus imediat ca o lucrare de referin]` despre istoria maghiar`. Autorul, ungur de origine evreiasc`, tr`ind \n Austria, se simte eliberat din corsetul tabuurilor [i afirm` c` va \ncerca s`-i descrie pe unguri \ntr-o manier` critic`, lucid` [i obiectiv`. Cartea este scris` \ntr-un ritm alert, reune[te informa]ia de ordin istoriografic cu surse literare [i artistice, face apel deseori la anecdotic`.

Pe parcursul prezent`rii unui mileniu de istorie agitat`, s\nt punctate marile momente, \ncep\nd cu „desc`lecatul“ ungurilor \n C\mpia Panonic` (896) [i sf\r[ind cu pr`bu[irea comunismului (1989). Spre deosebire de al]i nomazi, ungurii nu au disp`rut din istorie – ei au preluat civiliza]ia occidental` [i religia catolic`. În plin` perioad` de glorie, cea a regatului apostolic (sec. X-XIII), ungurii vor trece prin prima lor catastrof`, cea a marii invazii t`tare din 1241. Ref`cut, regatul Ungariei va cunoa[te o ascensiune la rangul de mare putere, dar se va confrunta cur\nd cu Imperiul Otoman aflat \n plin` expansiune. În 1526, la Mohács, armata maghiar` este spulberat` de sultanul Soliman, turcii ocup\nd apoi Buda [i transform\nd Ungaria \n pa[al\c. Timp de aproape 400 de ani, statul maghiar a disp`rut de pe harta politic`. La sf\r[itul secolului al XVII-lea, ungurii devin supu[i ai monarhiei habsburgice, vor lupta pentru libertate la 1848, pentru ca \n 1867 s` ajung` la un compromis cu austriecii. În secolul al XX-lea, sf\r[itul celor dou` r`zboaie mondiale i-a g`sit pe unguri \n tab`ra \nvin[ilor. Suport` dou` experien]e totalitariste – fascismul [i comunismul –, dar \n 1956 au fost primii care au \ncercat s` ias` de sub domina]ia sovietic`.

40

Alexandru Ofrim

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

ARTE

Spiritul creator universal Julian Bell Oglinda lumii. O nou` istorie a artei Editura Vellant, 2007

Istoria artei a cunoscut \n ultimele decenii o redefinire a metodelor [i obiectului de studiu. „Noua istorie a artei“ \ncerca s` r`spund`, \n anii ’70 – prin recursul la istoria social` a artei, istoria recept`rii, a colec]ionismului, semiotic`, poststructuralism, studii de gen –, unora dintre criticile aduse disciplinei: limitarea cvasi-exclusiv` la tradi]ia artei europene occidentale, aplicarea unei viziuni europocentriste asupra artei extra-europene, perpetuarea distinc]iei ierarhice arte majore/arte minore, precum [i a unor concepte proprii constituirii ei ca disciplin` academic` european` \n secolul al XIX-lea.

De[i „Noii istorii a artei“ i-au luat acum locul noi tactici de abordare a vizualului, al c`ror obiect dep`[e[te, dac` nu chiar ignor`, sfera artisticului, problemele puse \n anii ’70 nu au fost cu totul rezolvate \n volumele generale de istorie a artei, unul din instrumentele de baz` ale disciplinei; autorii clasici ai genului (Gombrich, Janson, Stokstad, Gardner etc.) acord` o aten]ie limitat` produselor artistice extra-europene, dedic\ndu-le capitole separate sau, mai rar, mici inser]ii comparative, subordonate viziunii eurocentriste. Nici unul nu a oferit o real` alternativ` la viziunea cronologic` a artei av\ndu-[i originea \n Antichitatea clasic`, dob\ndindu-[i formularea pregnant` prin Vasari, pentru a deveni tradi]ie academic` [i a sf\r[i prin succesiunea de -isme ale secolului XX. Europa R`s`ritean` se conjuga \ntotdeauna stingher cu aceast` nara]iune occidental` canonic`.

Cartea lui Julian Bell, care are – desigur, nu \nt\mpl`tor – subtitlul O nou` istorie a artei, \ncearc` s` r`spund` unei aspira]ii a istoriei artei ce

RECENZII p`rea imposibil`: s` livreze cititorului o viziune global` a fenomenului artistic, nu doar prin con]inut, ci [i prin modul de abordare. {i probabil nu trebuie s` ne mire c` demersul apar]ine unui practician, Julian Bell fiind pictor. Cartea e scris` din perspectiva artistului, a celui care \[i pune problema instinctului uman creator [i analizeaz` fenomenul artistic pornind de la obiect, c`ut\nd similarit`]i, rela]ii cu alte obiecte [i fenomene culturale. Autorul m`rturise[te \n prefa]` c` a exclus orice nu a putut fi ilustrat, iar istoria artei pe care o propune este mai degrab` o istorie a obiectelor \n rela]ia lor cu alte obiecte dec\t un volum enciclopedic, animat de o viziune determinist` a istoriei artei (Bell se pozi]ioneaz` explicit \mpotriva viziunii „progresiste“ a istoriei artei).

Lucrarea p`streaz` structura cronologic` a volumelor clasice de istoria artei, dar \n loc s` trateze distinct fenomenele artistice sincrone, caut` similarit`]i \ntre culturi, manifest`ri ale unui unic spirit universal. În timp ce compara]ia produselor artistice ale unor culturi aflate \n contact – \ntre care au existat schimburi (precum cele \ntre pictorii vene]ieni [i cei otomani la sf\r[itul secolului al XV-lea) – nu are de ce s` mire, punerea \n rela]ie a unor exemplare perfect paralele (catedralele romanice [i templele indiene contemporane lor, de exemplu) poate fi derutant` [i pare, \n unele cazuri, hazardat`. Bell \ns` chiar recomand` „dezorientarea“, apt` s` eviden]ieze, \n orice moment al istoriei, prezen]a unui spirit creator universal.

Volumul are meritul unei viziuni personale, al unui ton colocvial, nemarcat de jargonul disciplinei. Este o poveste a artei, care nu are nevoie de referin]e academice stufoase (de[i autorul se sprijin` pe o bibliografie solid` [i recent`) [i care c\[tig` mai degrab` prin recursul la Orhan Pamuk dec\t la vreun istoric al culturii otomane. Alegerea imaginilor – care nu ilustreaz` textul, ci \l suscit` – poate p`rea uneori bizar` (nici una din celebrele picturi mitologice ale lui Botticelli, prezent doar cu un desen), dar salutar`: capodoperele obosesc [i ele, spunea un istoric de art`.

■ Ioana M`gureanu

41

150 lei coordonator [tiin]ific: lect. univ. dr. Adrian Gu]` traducere din limba englez` de Bogdan Lep`datu, Tania {iperco, Adrian Buz, Valentin S`l`geanu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

S P I R I T U A L I TAT E

lecturi spirituale? De fiecare dat` mi se pare, g\ndindu-m` la Khayyam, c` r`spunsul st` \n fluxul cald al vie]ii circul\nd cu putere prin venele propriei efemerit`]i, de care nu \nceteaz` nici o clip` s` fie con[tient: „Morm\ntul meu, pe to]i o s` v`-mbete, / Tr`snind a vin, o s` v` fac` sete, / Iar seara or s`-l caute aman]ii, / Atra[i de pacea umbrei din boschete“.

Cele mai bune plimb`ri socratice s\nt acelea al`turi de autori care, acompaniindu-ne, de o parte, se ]in de m\n` cu moartea, de cealalt`... Înt\lnirile cu Omar Khayyam nu se petrec dec\t a[a, oblig\ndu-ne la o iubire pasional` pentru via]`.

S-a vorbit de un Khayyam hamletian, heideggerian etc. L-a[ putea g`si existen]ialist („Nu este nici o cale, nici un drum“), dar \mi imaginez c` a fi \n oricare din aceste feluri, \n societatea persan` de la \nceputul celui de-al doilea mileniu – c\nd menghina islamismului scindase deja lobul st\ng, al lucrurilor de pe lumea asta, de cel drept, al lumii celeilalte –, era o treab` extrem de grea. Cu at\t mai curajoase trebuie s` fi fost, \n condi]iile date, convingerile sale: „C\t despre trup, pe c\]i n-am auzit / Spun\nd c-ar fi de suflet desp`r]it! / Eu [tiu c` vinul, c\nd \mi stinge setea, / M` las` [i cu suflet lini[tit“.

Liber` chiar [i de existen]a lui Dumnezeu \ntr-o lume tiranizat` religios, fantasma lui Khayyam (amorul, vinul) impune o lectur` poetic`. Pe de alt` parte, ce poate fi mai spiritual (\n afar` de prezervarea lumii existente) dec\t actul de a crea, asemeni Creatorului \nsu[i? Ca un adev`rat mistic (noi \l avem pe Naum), el [tie c` poezia e singura m\ntuire.

■

Instinctul poetic al vie]ii Omar Khayyam Ai clipa doar... Catrene Editura Lucman, 2007

10 lei versiune româneasc` de Elisabeta Isanos

Ceea ce pare s` curg` cel mai bine \n poemele lui Omar Khayyam nu este vinul (despre care s-a vorbit at\t), ci via]a. Dintre poe]ii d`rui]i cu harul de a scoate porumbei albi din joben, \nc` mult timp dup` ce spectatorii s-au \ntors acas`, abia Villon, poate, trei sute de ani mai t\rziu, avea s` celebreze existen]a cu o frenezie similar`, \ntr-un context religios dictatorial (cre[tin, este adev`rat) la fel de intransigent. Dar am putea spune c` Villon era un proscris. Oamenii de [tiin]`, pe de alt` parte, nu au avut \ntotdeauna cele mai str\nse raporturi cu pulsul nenegociabil al viului.

Catrene-le ap`rute \n 2007 la Editura Lucman vin \n continuarea unei serii impresionante de traduceri din Omar Khayyam (Otto Starck, George Popa, George Dan etc.). Pe de o parte, Elisabeta Isanos face o bun` completare a listei, iar pe de alta, cartea urmeaz` tradi]ia volumelor ilustrate din opera poetului, reproduc\nd o edi]ie american` de la 1894, cu desene de Elihu Vedder.

Ce determin` un savant s` scrie o poezie at\t de frumos necump`tat`, transgres\nd normele [i credin]ele vremii [i, mai mult dec\t at\t, echilibrul confortabil al unei min]i altfel [tiin]ifice? {i de ce scepticismul s`u elegant \n privin]a lui Dumnezeu („De multe ori, de Dumnezeu vorbim: / Ne-a f`urit; ne-azv\rle-n ]intirim... / M`-ntreb: s\ntem ur\]i?

A cui e vina? / S\ntem frumo[i? Atunci de ce murim?“) [i a oric`rei cunoa[teri („Eu niciodat` via]` n-am cerut / {i totu[i am primit-o [i-am t`cut... / {i iat`, am s` plec [i n-am s` aflu: / Prin lumea asta, pentru ce-am trecut?“) l-ar recomanda unei

42

Alice Popescu

Omar Khayyam (1048-1131), poet persan [i savant (matematician, medic, astronom, filozof), autor, printre altele, al unui celebru tratat de algebr` [i al unei populare lucr`ri \n proz`, Cartea Anului Nou. Cea mai cunoscut` oper` a sa r`m\ne seria poemelor scurte, \n patru versuri, a[a-numitele robaiuri (traduse impropriu prin robaiyate ori rubaiyate – robaiyat fiind forma de plural, dup` Otto Starck) sau catrene cu o rim` aparte (1-2-4). Omar Khayyam este, poate, poetul persan care a cucerit \ntreaga lume.

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

CARTE PENTRU COPII

Cine mai are nevoie de Cire[ari?

Constantin Chiri]` Cire[arii (Cavalerii florii de cire[, Castelul fetei \n alb, Roata norocului, Aripi de z`pad`, Drum bun, cire[ari!)

Editura ROXEL CART, 2006

În a[teptarea reedit`rii c\torva dintre c`r]ile copil`riei mele (din care \mi amintesc doar ni[te fr\nturi absolut fantastice, c`ci \n rest p\n` [i titlurile s\nt pe jum`tate uitate), i-am redescoperit pe Cire[ari. Am recitit, posibil din nostalgie, volumele 2, 4 [i 5. Adic` cele mai bune din topul neoficial alc`tuit pe vremuri. Pe primul, cel mai celebru – care la prima edi]ie, publicat` de Editura Tineretului, se numise Teroarea neagr` (ulterior s-a transformat \n Cavalerii florii de cire[, deoarece se ajunsese deja la concluzia c` „omul nou“ nu poate fi terorizat de nimeni [i de nimic) –, l-am ignorat fiindc` rev`zusem de cur\nd ecranizarea, de altfel extrem de proast`, pe B1 TV. Am preferat, \n schimb, Teroarea alb` (sau, dac` vre]i, Aripi de z`pad`).

Nu [tiu de ce \mi \nchipui c` Cire[arii au alc`tuit o etap` obligatorie [i important` \n copil`ria mai multor genera]ii. Probabil din cauza faptului c` la capitolul literatur` „pentru tineret“ (un subgen foarte c`utat prin alte ]`ri, unde cei care se \ndeletnicesc cu scrisul se \mpart [i ei \n categorii, c`ci nu to]i ]in mor]i[ s` ia Premiul Nobel) n-am stat niciodat` prea bine. În afar` de Cire[ari, \mi mai vin \n minte doar c`r]ile lui Mihail Drume[, adic` Elevul Dima dintr-a [aptea [i Invita]ie la vals, romane care \nc` ar mai putea face parte, printr-o minune, din acea „bibliotec` a [colarului“, ticsit` ast`zi cu aventurile lui Harry Potter. {i pentru c` vorbim totu[i despre o reeditare, voi \ncerca s` nu mai ]in cont de faptul c` timp de c\]iva ani m-am crezut ba Lucia, ba Maria, uneori chiar [i Tic, [i s` r`spund la urm`toarea \ntrebare: oare mai au ceva \n comun copiii de ast`zi cu

RECENZII Cire[arii lui Chiri]`?

Printre altele, ei nu vor pricepe niciodat` de ce cei [ase tineri eroi \[i trimit telegrame urgente care niciodat` nu ajung la timp, sau \ncearc` s` comunice prin semnale Morse, c\nd ar putea pur [i simplu s` dea un apel de pe telefonul mobil.

Apoi, li se va p`rea inutil` descifrarea unor documente vechi \n slavon` sau a unor inscrip]ii \n greaca veche, din moment ce exist` Internet.

Denumirile de tipul „cooperativ`“, „Ferometal“, „bufet expres“ sau „ONT“ le vor fi total necunoscute. Rela]iile „de amor“ dintre Lucia [i Ursu sau Maria [i Dan \i vor plictisi teribil, c`ci se reduc la [oapte, priviri, fiori (ce-or fi `ia?). Expresii de genul „\ndatoririle pionierilor“ sau „m\ndria [colii“ \i vor contraria. Poantele li se vor p`rea r`suflate. Personajele \n sine, exemple de cutezan]`, ambi]ie [i abnega]ie, vor fi pentru ei demodate. Iar lipsa fantasticului, absen]a mon[trilor [i a \mpu[c`turilor \i vor convinge s` abandoneze seria \nc` de la primul volum.

Astfel, \nclin s` cred c` o reeditare a Cire[arilor se adreseaz` \n primul r\nd celor care au citit c`r]ile acum 10-20 de ani [i care vor s` recupereze cu orice pre] o parte din copil`ria lor.

Dac` reu[e[ti s` treci peste stilul st\ngaci, peste scriitura roman]at`, peste descrierile anoste [i peste nuan]ele „ro[ii“ obligatorii („detalii“ pe care nu le observai cu ceva timp \n urm`), vei observa c` ac]iunea propriu-zis` \nc` reu[e[te s` „te prind`“. A[a c` vei avea parte de o pl`cut` lectur` de sear`, atunci c\nd n-ai chef s` cite[ti ceva „serios“ fiindc` trebuie s`-l supraveghezi cu coada ochiului pe pu[tiul care ucide alien[i sau predatori, pe ecranul unui monitor.

Pe mine, Cire[arii reedita]i m-au \nduio[at.

C`ci m-am g\ndit, cu o trist` duio[ie, la to]i acei adolescen]i captivi ai anilor ’60 care nu ascultau The Doors [i Rolling Stones, nu purtau blugi (doar treninguri albastre) [i nu-[i permiteau s` viseze la altceva dec\t la expedi]ii \n pe[terile din apropierea ora[elor unde se ridicau peste noapte fabrici [i uzine. Micile aventuri posibile [i deviza impus` care nu apare \n romane, dar \mi r`sun` \n urechi cam a[a: „Iure[, ac]iune, tinere]e!“.

■ Adina Popescu 70 lei

43

RECENZII P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Grimod – un precursor extravagant În anul 1758, marchiza d’Orgeval aduce pe lume o ciud`]enie, un mic monstru pe care mult timp refuz` s`-l vad`. Bra]ele copilului se termin` cu dou` hidoase cioturi. Printr-o miraculoas` compensa]ie \ns`, este d`ruit cu o inteligen]` [i o \ndem\nare ie[ite din comun. Un fel de proteze metalice \n form` de gheare reu[esc s` suplineasc` teribila tar`. Folosindu-se de ele cu o prodigioas` iscusin]`, ajunge s` scrie, s` m`n\nce, ba chiar s` deseneze. În public, \[i mascheaz` sinistrele gheare acoperindu-le cu o pieli]` alb`. Numele acestei ciud`]enii este AlexandreBalthazar Grimod de La Reynière – prescurtat, Grimod. El se va afirma ca singurul [i veritabilul p`rinte fondator al gastronomiei.

Grimod debuteaz` \n publicistic`. Critic de teatru, articolele lui agresive st\rnesc de la \nceput v\lv`.

Dotat cu un excep]ional talent de regizor, se impune repede aten]iei publicului prin evenimente spectaculoase [i provocatoare. În primii ani ai Revolu]iei, se al`tur` cercurilor scandaloase din jurul lui Sade [i Restif de la Bretonne, dar se desparte de ei cur\nd, aleg\nd ordinea [i rigoarea, valori esen]iale pentru voca]ia pe care [i-o define[te – aceea de gastronom.

Precursor al happening-ului, pune \n scen` osp`]uri fastuoase, culmin\nd – \n 1812 – cu emblematica cin` funebr`. La o mas` drapat` \n negru, \ncadrat` de sute de lum\n`ri aprinse, Grimod \[i \nt\mpin` amabil oaspe]ii, invita]i… la propria sa \nmorm\ntare. Accesorii: catafalcul [i pioase coruri de copii. Aceste puneri \n scen`, magistral orchestrate de geniul lui Grimod, se inspir` din ceremonia fune-

44

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 rar`, ritualurile masonice [i reprezenta]ia teatral`.

Din parodierea ritului masonic se na[te gustul lui pentru cod [i protocol.

Mai aproape de gastronomie, Grimod organizeaz` acele mese „filozofice“ – un fel de club al gastronomilor unde se \nt\lneau, \n fiecare miercuri sear`, fini degust`tori [i mari gurmanzi. Se inventau noi feluri de m\ncare, se [lefuiau [tiin]a gastronomic` [i experimentul gustativ. Grupul respectiv devine treptat un juriu care se \ntrune[te regulat, cenzureaz`, d` note. Imit\nd sistemul premiilor din critica literar`, juriul m`n\nc`, bea, f`r` a cunoa[te numele sau faima autorului.

Iat` cum, de la un punct de plecare ludic, un joc formal de estet, s-a constituit ritul gastronomic ca element de cultur`. Pentru a da o stabilitate acestei opere efemere, codul cap`t` realitate prin opera scris` [i prin institu]ia gastronomic`. Între 1803 [i 1812, sub Imperiu, Grimod \[i scrie principalele opere: Almanahul gurmanzilor [i Manualul amfitrionului. Literatura gurmand` se impune ca un nou gen literar, asociind gastronomia [i scrisul. Savoarea m\nc`rurilor devine paralel` cu savoarea cuvintelor.

Mai pu]in interesat de aspectul tehnic, discursul lui critic este mai degrab` intuitiv [i impresionist. Dup` el, un gourmet este „un literat, un libertin [i un estet“. Grimod cultiv` metafora, stabile[te sisteme de coresponden]e \ntre m\nc`ruri [i pictur` (un iepure gustos este un Rafael, o carne de vit` \n s\nge, un Rubens) sau \ntre m\nc`ruri [i femei (o brunet` picant` este o rumen` friptur` de g\sc`). „Pentru alc`tuirea unei pivni]e, e nevoie de timp [i de bani… bogatul face corp comun cu pivni]a lui, ca [i savantul cu biblioteca.“ Deseori avem impresia c` aceste texte s\nt surprinz`tor de actuale. Pentru Grimod, Revolu]ia \nseamn` „un vid complet \n istoria gastronomiei“, o distrugere a tradi]iilor na]ionale [i mai cu seam` a artei culinare: „Revolu]ionarii s\nt ni[te barbari ce retrogradeaz` arta“. Restabilirea acestor valori pierdute este, pentru el, o prioritate.

Gloria pe care Grimod a st\rnit-o \n timpul vie]ii i-a fost pe nedrept confiscat` de Brillat-Savarin – declar`, scandaliza]i, cei mai subtili speciali[ti. Mult timp ignorat de posteritate, nu a mai fost reeditat dec\t prin anii ’70. Michel Onfray, un admirator pasionat, \i dedic` \ns` un capitol \ntreg \n Ra]iunea gurmand`.

■

Tr`darea c`rturarilor de Julien Benda, traducere din francez` de Gabriela Cre]ia, prefa]` de Andrei Pippidi Ap`rut` \n 1927, Tr`darea c`rturarilor a marcat profund dezbaterea de idei din fr`mântatul nostru secol, deoarece a prev`zut groz`viile ce aveau s` se petreac` la numai câ]iva ani de la publicarea ei. R`spunz`tor pentru acestea este, potrivit autorului, intelectualul care a abdicat de la menirea sa, acceptând s` intre \n jocul politic, acceptând s` organizeze ura.

Pre]: 22 lei Cunoa[terea inutil` de Jean-François Revel, traducere din francez` de Dan C. Mih`ilescu De ce „cunoa[terea inutil`“? Pentru c`, cu cât au fost mai multe [i mai elocvente adev`rurile [i dovezile privind atrocit`]ile comunismului, cu cât sunt mai sigure posibilit`]ile de cunoa[tere [i difuzare democratic` a informa]iei, cu atât ele au fost mai ocultate \n mass-media occidentale, \ntru ap`rarea falimentului ideologic [i politic al marii utopii instaurate \n 1917.

Pre]: 39 lei Homo ludens de Johan Huizinga, traducere din olandez` de H.R. Radian, prefa]` [i not` biobibliografic` de Gabriel Liiceanu „Homo ludens st` prins` \n cump`na dintre o nostalgie [i un ideal.

Adev`rul ei istoric nu este de g`sit decât scormonind la r`d`cinile civiliza]iei noastre; conceptul ei des`vâr[it nu poate fi decât rodul unei prospec]ii, al locului pe care istoria nu l-a atins \nc`...“ Gabriel Liiceanu

Pre]: 32 lei Testamente tr`date de Milan Kundera, traducere din francez` de Vlad Russo Cu cât un scriitor sau un compozitor e mai mare, cu atât cre[te [i tenta]ia interpret`rilor abuzive: posteritatea risc` s`-i falsifice opera de dragul scandalului biografic sau pentru a se conforma cli[eelor artistice \n vigoare.

Aceasta e tema eseului Testamente tr`date, tem` pe care Kundera o dezvolt` \n varia]iuni, urm`rind \n paralel evolu]ia romanului [i a muzicii.

Cititorul din pe[ter` de Rui Zink, traducere din portughez` de Micaela Ghi]escu, colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Cititorul din pe[ter` este povestea unui adolescent care a nimerit la timp \n cea mai frumoas` aventur` a vie]ii lui: cititul c`r]ilor. B`iatul prefer`, f`r` \ndoial`, televizorul. Dar ajunge \ntr-un loc unde nu exist` televizor... O parabol` despre lumea de azi [i o minunat` lec]ie de citit.

Umbra de Ismail Kadare, traducere din albanez` de Marius Dobrescu, colec]ia „Raftul Denisei“ Primul laureat al International Man Booker Prize |ntr-o Albanie terorizat` de dictatur`, un tân`r cineast are privilegiul de a c`l`tori la Paris. Ajunge astfel s`-[i consume via]a la hotarul dintre cele dou` lumi: fiecare c`l`torie la Paris este echivalent` cu o intrare \n t`râmul celor vii, de care nu se simte legat, dup` cum fiecare \ntoarcere \n ]ara natal` \nseamn` o rec`dere \n infern.

Pre]: 22 lei A treisprezecea poveste de Diane Setterfield, traducere din englez` de Andreea Popescu, colec]ia „Raftul Denisei“ Bestseller tradus \n peste treizeci de ]`ri „Prin A treisprezecea poveste, Setterfield face o declara]ie de dragoste eroinelor romantice ale lui Wilkie Collins sau ale surorilor Brontë. Un minunat roman gotic, care \ns` apar]ine prin spirit secolului XXI.“ Kirkus Reviews

Pre]: 36 lei Cele patru fugi ale lui Manuel de Jesús Díaz, traducere din spaniol` de Ileana Scipione, colec]ia „Raftul Denisei“ Tân`r cercet`tor plin de succes la un institut de fizic` din Harkov, bursierul cubanez Manule Desdín este rechemat \n ]ar`. Dezam`git \n dragoste [i cu visele profesionale spulberate, se hot`r`[te s` fug` \n Occident. Astfel \ncepe un periplu straniu, printr-o Europ` plin` de refugia]i, un Babel unde se \ntretaie destinele unor personaje pitore[ti sau periculoase.

Pre]: 22 lei

www.humanitas.ro

Pove[tile bunicii Pove[tile clasice, \ntr-o edi]ie deosebit`, cartonat`, buretat`, cu o ilustra]ie spectaculoas`. Alb`-ca-z`pada [i cei [apte pitici, Scufi]a Ro[ie, Pinocchio, Frumoasa din P`durea Adormit` [i alte basme ale bunicii, numai bune de citit la gura sobei…

Cele mai frumoase pove[ti O colec]ie de pove[ti savuroase \n care miracolele irump \ntr-o lume modern`: purcelu[ii cheam` Salvarea [i vorbesc la telefon, iar atacurile s`lbatice ale lupilor sunt anun]ate la radio.

Pre]: 59,50 lei

Pre]: 64,50 lei

Cartea cu elefan]i, de Steve Bloom cu 80 de fotografii color [i text de David Henry Wilson Aceast` carte este f`cut` s` poarte orice copil \ntr-un safari literar [i o aventur` a cunoa[terii. Folosit` ca bibliografie pentru un proiect ori savurat` ca un festin vizual, Cartea cu elefan]i va fi pe placul oric`rui iubitor al vie]ii s`lbatice, fie c` are cinci ani sau mai bine.

Corpul uman 32 pagini [i dou` imagini panoramice de peste un metru lungime Corpul uman reprezint` preocuparea principal` a [tiin]ei. Cu toate acestea, tot timpul afl`m noi lucruri despre structura sa intim` [i despre modul s`u de func]ionare. Înc` din vechime oamenii cuno[teau unele lucruri de baz` – de exemplu, c` scheletul nostru este format din 206 oase.

Pre]: 33 lei

Pre]: 49,90 lei Dinozaurii

P`durea tropical` 32 pagini [i dou` imagini panoramice de peste un metru lungime P`durile tropicale se g`sesc \n apropierea Ecuatorului, \n regiuni cu ploi bogate. Datorit` c`ldurii din tot timpul anului [i precipita]iilor bogate, p`durile tropicale din zonele joase au cea mai mare diversitate de plante [i animale terestre. Chiar [i azi, oamenii de [tiin]` descoper` noi specii \n zonele izolate.

Pre]: 33 lei

Harta lumii preistorice 136 x 96 cm Cu Harta lumii preistorice orice copil afl` o sumedenie de lucruri noi f`r` s` aib` senza]ia c` \nva]`. Ca s` nu mai vorbim de pl`cere [i fascina]ie...

32 pagini [i dou` imagini panoramice de peste un metru lungime Dinozaurii au dominat planeta mai mult de 160 milioane de ani. Atunci c\nd tr`iau, prin preajm` nu mai exista nici un alt mare animal terestru. Unii dintre ei, cum ar fi Tyrannosaurus rex, au fost cele mai puternice carnivore din toate timpurile. Nu degeaba numele lor \nseamn` \n grece[te „[op\rl` \nfrico[`toare“.

Pre]: 33 lei Harta lumii. Inven]ii [i exploratori 136 x 96 cm De la foc la cip – un milion de ani de oameni [i idei reunite prin curajul de a c`l`tori \n jurul lumii c`tre noi t`râmuri [i descoperiri, desenate astfel \ncât s` po]i descoperi cu pl`cere faimo[i exploratori [i inven]ii de toate felurile.

Pre]: 39,50 lei Pre]: 39,50 lei

www.editura-art.ro

Radu Paraschivescu, Bazar bizar În lectura autorului „S-a n`scut romgleza [i a \nviat Ceau[escu. Ups [i aoleu! O limb` trendy [i o apari]ie misterioas`. De o parte reiterarea commitment-ului pentru challenge-uri, de cealalt` Ioropa [i condâ]unili care ezigst`. Dou` proze \n oglind`, despre metehne vechi [i noi.“ Radu Paraschivescu

Pre]: 25 lei

Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici În lectura lui Victor Rebengiuc (Dublu CD) Într-o zi, Ivan Ilici \n]elege c` e muritor. A \nv`]at asta [i la [coal`: oamenii sunt muritori, Caius este om, deci Caius este muritor. El \ns` nu e om \n general, el nu este Caius, el e Ivan Ilici! Moartea lui Ivan Ilici este mai ales via]a lui Ivan Ilici. Via]a uitucului Ivan Ilici. Via]a muritorului Ivan Ilici.

Pre]: 30 lei Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche În lectura lui Andrei Ple[u (4 CD-uri) – \n curs de apari]ie – „Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viata fiec`rui om, \n care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai important` decât adev`rul, miresmele \nchipuite sau visate - mai importante decât realul. E o apoteoz` a pl`cerii, cu extazele si abisurile ei pline de primejdii.“ Andrei Ple[u

Pre]: 90 lei Ion Creang`, Povestea pove[tilor În lectura lui Dorel Vi[an, Melania Ursu [i Mariana Munteanu – \n curs de apari]ie – „Boccaccio \nsu[i ar fi p`lit de invidie dac` ar fi putut s` citeasc` aceast` capodoper` a erotismului comic.“ Gabriel Liiceanu

P`storel Teodoreanu, Gastronomice – vol. 3 În lectura lui Valentin Uritescu – \n curs de apari]ie – „Un cuvânt de spirit rostit \n proz` nu-[i pierde nimic din valoare. Prezentat \n versuri, se complic` chestia. Catrenul, \n special, nu suport` nici o licen]` de form`. Patru versuri, patru rime. Sarea la urm`.“ P`storel Teodoreanu

Pre]: 23,50 lei

Andrei Ple[u, Despre bucurie \n Est [i \n Vest În lectura autorului – reeditare – „În realitate, un om \ntreg [i o societate s`n`toas` au nevoie \n acela[i timp de beneficiile subzisten]ei [i de cele ale reflexiei, de [osete [i vise, de pâinea zilnic` [i de utopii. În Est, ne lipsesc, deocamdat`, [i unele, [i altele.“ Andrei Ple[u

Pre]: 23,50 lei

Mircea C`rt`rescu, De ce iubim femeile În lectura lui Adrian Pintea E limpede c` [i adul]ii au nevoie de pove[ti. Numai c` zânele lor [i-au scurtat rochiile, [i-au t`iat p`rul care le ajungea cândva la c`lcâie [i au \nv`]at s` fie femei, ceea ce e mult mai complicat [i mai periculos decât meseria de zân`. Un omagiu (adesea \n sensul cel mai concret, erotic, al cuvântului) adus femeilor „pentru c` sunt femei“, rostit de actorul Adrian Pintea.

Pre]: 23,50 lei Neagu Djuvara, O scurt` istorie a românilor povestit` celor tineri – vol. 10 În lectura autorului „R`ul mi se pare atât de adânc [i de generalizat \ncât nu [tiu dac` genera]ia celor care acum sunt tineri \l vor mai putea stârpi.“ Neagu Djuvara

Pre]: 23,50 lei Pre]: 30 lei

www.humanitas.ro pr.multimedia@humanitas.ro

Îndr`gostit` de un masai de Corinne Hofmann Traducere de Mihaela Dinklage Colec]ia „C`r]i adev`rate“ Venit` \n Kenya pentru a-[i petrece concediul, Corinne descoper` o dimensiune cu totul nou` a dragostei. Este suficient` privirea p`trunz`toare a r`zboinicului-masai Lketinga, pentru ca ea s` renun]e la via]a din Elve]ia. Tr`ie[te ani plini de aventur`, ani de dragoste, dar [i de renun]`ri [i probleme f`r` sfår[it.

Pre]: 29,90 lei

Uita]i c` a]i avut o fiic` de Sandra Gregory [i Michael Tierney Traducere de Teodor Fle[eru Colec]ia „C`r]i adev`rate“ R`mas` f`r` bani \n Bangkok, profesoara britanic` Sandra Gregory a acceptat s` transporte o cantitate de heroin` pentru un necunoscut. Prins` [i condamnat` la 25 de ani de \nchisoare, petrece primii patru ani [i jum`tate \n faimoasa \nchisoare Lard Yao, poreclit` „Bangkok Hilton“, re[edin]a unor uciga[i \n serie, maniaci [i chiar a unui canibal.

Pre]: 24,90 lei Adio, Africa de Corinne Hofmann Traducere de Mihaela Dinklage Colec]ia „C`r]i adev`rate“ Corinne Hofmann r`spunde \ntreb`rilor cititorilor referitoare la via]a ei dup` \ntoarcerea \n Elve]ia. Noul \nceput \n „jungla birocratic`“ nu este deloc u[or. Totu[i, cu aceea[i t`rie, acela[i curaj [i optimism, cu care a reu[it s` supravie]uiasc` \n Kenya, izbute[te s`-[i construiasc` o nou` existen]`.

Nunt` \n decembrie de Anita Shreve Traducere de Roxana Bârsan Colec]ia „Literatur` universal`“ Un nou roman puternic despre o nunt`, prieteni vechi [i o reuniune ce le va schimba vie]ile. Cel mai ambi]ios [i mi[c`tor roman al Anitei Shreve de pån` acum, sondånd resorturile motiva]iei umane cu elegan]a [i talentul care au facut din ea „unul dintre cei mai buni autori ai timpului s`u“.

Pre]: 19,90 lei Revedere \n Barsaloi de Corinne Hofmann Traducere de Mihaela Dinklage Colec]ia „C`r]i adev`rate“ Dup` 14 ani de la fuga ei aventuroas` din Africa, abia dup` ce divor]ul ei de Lketinga este recunoscut [i \n Kenya, Corinne Hofmann se re\ntoarce pe plaiurile masailor, unde este primit` de familia ei african` cu aceea[i c`ldur` [i dragoste, pe care le-a cunoscut \n cei patru ani de convie]uire.

Roma de Jean-Noël Robert Traducere de Simona Ceau[u Colec]ia „Mari civiliza]ii“ Autorul ne propune o c`l`torie \n timp [i spa]iu, iar stilul practic al lucr`rii ne permite, fie o lectur` obi[nuit`, fie o investiga]ie pe diferite nivele de studiu, menit` s` reg`seasc` o informa]ie punctual`. H`r]ile, tabelele, schemele sunt, la r\ndul lor, un instrument esen]ial.

Captiv`. Povestea adev`rat` a unei copil`rii pierdute de Julie Gregory Traducere de Roxana Dude Colec]ia „C`r]i adev`rate“ Din fraged` copil`rie, Julie Gregory a fost supus` \ncontinuu radiografierilor, medica]iei [i interven]iilor chirurgicale \n c`utarea de[art` a unei boli n`scute \n mintea mamei ei. Sindromul Munchausen indus este cea mai ascuns` [i mai periculoas` form` de molestare a copiilor din lume, \ns` Julie Gregory i-a supravie]uit.

Grecia clasic` de Anne-Marie Buttin Traducere de Lia Decei Colec]ia „Mari civiliza]ii“ Sunt m`rturii ale perioadei cuprinse \ntre debutul istoriei Greciei [i sosirea lui Alexandru cel Mare la conducerea ei, mijlocind \ntâlnirea cititorului din zilele noastre cu oamenii unor vremuri \ndep`rtate [i corectând o imagine \mpins` spre idealisme [i, nu de pu]ine ori, c`tre stereotipii p`guboase.

Pre]: 24,90 lei

Pre]: 19,90 lei

www.all.ro

Pre]: 24,90 lei

C`l`ul dragostei de Irvin D. Yalom Traducere din limba englez` de Smaranda Nistor Colec]ia „Psihologie“ Irvin D. Yalom este profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford [i autorul a numeroase c`r]i de psihoterapie, printre care unele texte considerate deja clasice. Volumul „C`l`ul dragostei“ reune[te zece cazuri din experien]a sa, zece pove[ti despre sufletul omenesc.

Pata cu bucluc de Mark Haddon Traducere din limba englez` de Crengu]a N`pristoc Un roman care disimuleaz` un subiect amar [i dureros sub masca unor situa]ii irezistibil de amuzante, optimist [i plin de verv`, suspans [i \ntors`turi nea[teptate ale evenimentelor.

Pre]: 37,90 lei

Pre]: 35 lei Psihologia desenului la copil, de Philippe Wallon, Anne Camber, Dominique Engelhart Traducere din limba francez` de Nicolae Balt` Colec]ia „Psihologie“ Acest volum este o lucrare de sintez` asupra informa]iilor strânse de-a lungul timpului cu privire la psihologia desenului la copil. Bogat ilustrat`, cartea se constituie \ntr-un ghid practic [i informativ \n acela[i timp.

C`ile inimii de Beno\te Groult Traducere din limba francez` de Rodica Chiriacescu Colec]ia „Eroscop“ Romanul „C`ile inimii“ are \n centru povestea unei iubiri imposibile, \ntre o intelectual` [i un marinar, desf`[urat` de-a lungul \ntregii lor vie]i. Romanul pune problema iubirii autentice, care nu ]ine cont de nimic. Beno\t Groult este considerat` o promotoare a feminismului.

Pre]: 27,90 lei

Pre]: 29,90 lei Motiva]ie [i personalitate de A.H. Maslow Traducere din limba englez` de Andreea R`suceanu Colec]ia „Psihologie“ „Motiva]ie [i personalitate“ reprezint` consemnarea original` a activit`]ii desf`[urate de unul dintre cei mai creativi psihologi ai secolului al XX-lea. Ea a devenit o lucrare de referin]` pentru orice persoan` interesat` de teoriile motiva]iei.

Pre]: 39,90 lei

Misterioasa dispari]ie a tinerei marchize de Loria, de José Donoso Traducere din limba spaniol` de Cornelia R`dulescu Colec]ia „Eroscop“ José Donoso este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori chilieni. Romanele sale au fost bine primite de public [i i-au adus o faim` interna]ional`. În cartea aceasta g`si]i povestea unei tinere, al c`rei so] moare imediat dup` nunt`, l`sândo prad` lumii depravate a aristocra]iei [i propriei sl`biciuni.

Pre]: 19,90 lei Comunicarea social` a emo]iilor de Bernard Rimé Traducere din limba francez` de Mircea Marin Prefa]` de: Serge Moscovici Colec]ia „Psihologie“ Ce provoac` fascina]ia pentru emo]ie? Dar ce este o emo]ie? Ce func]ie \ndepline[te ea? De ce ne comunic`m emo]iile? Cartea examineaz` toate aceste \ntreb`ri pe baza unei bogate documenta]ii [tiin]ifice, evaluând aportul comunic`rii emo]iilor.

Pre]: 39,90 lei

Prietenii mei, iubirile mele, de Marc Levy Traducere din limba francez` de Marie-Jeanne Vasiloiu Proasp`t divor]a]i, Antoine [i Mathias simt nevoia s` \nceap` o nou` via]`.

Cei doi b`rba]i de 30 de ani, prieteni de când lumea, se instaleaz` \n aceea[i vil`, \mpreun` cu Louis [i Emily, copiii lor, [i \[i impun un set de reguli stricte. O poveste adev`rat` care trebuia s` devin` scenariu de film, dar care a devenit mai \ntâi de toate un roman de succes.

Pre]: 29,90 lei

www.edituratrei.ro

Grafologie. Personalitatea \n scris, de Radu Constantin Editura ASAB www.asab.ro Lucrarea explic` ce este grafologia (metod`, [tiin]`, art` a portretului), metodele [i limitele sale \n lumina actualelor achizi]ii [tiin]ifice \n domeniu, prin intermediul unui \ndreptar metodologic, insistându-se asupra aspectului aplicativ al acestei [tiin]e interdisciplinare. Sunt oferite exemple concrete de scrieri cu interpret`rile lor grafologice.

Pre]: 76,30 lei Scrisori c`tre un tân`r poet, de Reiner Maria Rilke Editura România Press Carte celebr` de metodologie poetic`, \n sensul de filozofie a poeziei datorat` magicului practician al expresionismului poetic german Rilke pus` la dispozi]ia cititorilor români aspiran]i la gloria de poet.

Pre]: 15 lei Evoc`ri de r`zboi. Turtucaia. Pirin-Planina, de George Topârceanu Colec]ia „Oglinzile istoriei“ Prefa]` de acad. Nicolae Manolescu Editura Scripta www.scriptaonline.ro „Acurate]ea [i precizia am`nuntelor, umorul, tonul direct al relat`rii, f`r` ifose stilistice [i f`r` inutil` moralizare – remarc` Nicolae Manolescu –, fac din aceste pagini o literatur` net superioar` [i mult mai modern` decât cea mai mare parte a prozei noastre din primele decenii ale secolului 20“.

Pre]: 20 lei Reciful de corali, de Anita Ganeri Editura Vox www.edituravox.ro Inspirat ilustrate, c`r]ile din colec]ia „Descoperirea naturii“ ofer` o privire de ansamblu asupra adapt`rii vie]uitoarelor la condi]iile \n care tr`iesc.

Ce sunt coralii, cum se formeaz` ei, cum s-au adaptat vie]uitoarele m`rii la acest habitat? Explor\nd aceast` lume, afla]i r`spunsurile la aceste \ntreb`ri [i chiar mai mult.

Pre]: 16 lei

Istoria prostitu]iei, de Mircea B`lan Editura Eurostampa www.eurostampa.ro O panoramare documentat` a „celei mai vechi meserii“, din Antichitate p\n` \n epoca modern`, din Orient \n ]`rile europene, de la clasele umile la \nalta aristocra]ie, \n 600 de pagini dense [i captivante.

Pre]; 35 lei (vol. I+II)

Rânduiala, legea l`sat` lumii de Dumnezeu, de Dumitru Cristian Amz`r Editura România Press Edi]ie comemorativ` cu prilejul centarului na[terii autorului (1906 1999), unul dintre discipolii lui Nae Ionescu, traduc`tor al lui Immanuel Kant \n limba român`, profesor la mari universit`]i germane. Cartea con]ine scrieri filozofice [i teologice, mare parte din ele inedite.

Pre]: 25 lei Sub povara marilor decizii, de Constantin Corneanu Colec]ia „Oglinzile istoriei“ Prefa]`: conf. univ. dr. Nicolae Rau[ Editura Scripta www.scriptaonline.ro Lucrarea – cea mai vast` \n problem` la ora actual` – ofer` o imagine nou` a evenimentelor cruciale din anii celui de-al doilea r`zboi mondial.

Centrul analizei \l constituie circumstan]ele care au f`cut ca românii s` nu fructifice \ntotdeauna acest dar care este pozi]ia geopolitic` [i geostrategic`.

Pre]: 48 lei C`lug`rul care [i-a vândut Ferrari-ul, de Robin S. Sharma Editura Excalibur www.edituraexcalibur.com Oricui \i place o fabul` reu[it`. Înv`]`torii, guru, din Himalaya dau sfaturi simple, cum ar fi acesta: „Ceea ce ]i se a[terne \n fa]` [i ceea ce se afl` \n urma ta nu \nseamn` nimic pe lâng` ceea ce se afl` \nl`untrul t`u“. Bestseller interna]ional citat ca referin]` de to]i autorii din domeniul dezvolt`rii personale.

Pre]: 24 lei

www.carteataonline.ro

Istoria religiilor. Vol. I: Religiile antice de Giovanni Filoramo (coord.), Hors collection Traducere de Smaranda Scriitoru [i Cornelia Dumitru Religiile din perioada preistoric`, cele din Orientul Mijlociu, religiile lumii clasice, ale lumii elenistice, religiile Iranului antic, Zoroastru [i religia zoroastrian`; de asemenea, religiile din Europa antic` ale indo-europenilor, popoarelor baltice, slavilor, cel]ilor [i popula]iilor germanice.

Pre]: 59,00 lei Femeia \n ro[u de Adriana Babe]i, Mircea Mih`ie[, Mircea Nedelciu, Colec]ia „Fiction Ltd“ Prefa]` de Mircea C`rt`rescu „Femeia \n ro[u, demonstra]ie teoretic` [i practic` de virtuozitate, este o etalare de for]` exact \n momentul \n care via]a se preg`te[te s`-[i ia revan[a asupra artificialului, adic` atunci c\nd memoriile, autofic]iunea, jurnalele [i dezl`n]uirile amoroase d`deau s` ecluzeze manierata, stilata, rafinata «doamn`» optzecist`.“ (Simona Sora)

Pre]: 34,95 lei Mon[tri invizibili de Chuck Palahniuk, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Mircea Pric`jan „Cel mai reu[it roman al lui Palahniuk.“ (Seattle Times) • „O fantezie macabr` \n care o cover girl mutilat` este condus` de o regin` a travesti]ilor spre Ora[ul de Smarald al propriului viitor: a[a s-ar putea rezuma romanul de o ingeniozitate baroc` al lui Chuck Palahniuk, scriitorul-cult al ultimelor decenii.“ (Kirkus Reviews)

Pre]: 34,95 lei Isp`[ire de Ian McEwan, Edi]ia a II-a Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Virgil Stanciu Romanul st` la baza unei ecraniz`ri de excep]ie, cu Keira Knightley, James McAvoy [i Vanessa Redgrave \n rolurile principale. Filmul Atonement este marele favorit al premiilor cinematografice din 2008 • „Cel mai complex [i mai pasionant roman al lui Ian McEwan.“ (The New York Times Book Review)

Pre]: 32,95 lei

Dialog \ntre un filosof, un iudeu [i un cre[tin de Abelard, Colec]ia „Tradi]ia cre[tin`“, Edi]ie bilingv` Traducere [i note de Filotheia Bogoiu [i Sorana Sorta Prefa]` [i tabel cronologic de Bogdan T`taru-Cazaban Edi]ie \ngrijit` de Adrian Muraru Dialog \ntre un filosof, un iudeu [i un cre[tin este considerat unul dintre cele mai interesante texte teologice ale lui Abelard.

Pre]: 26,95 lei Via]a [i faptele lui Ilie Cazane de R`zvan R`dulescu, Colec]ia „Ego. Proz`“ R`zvan R`dulescu este unul dintre cei mai de succes scenari[ti români de ast`zi. Filme precum Marfa [i banii, Moartea domnului L`z`rescu [i H\rtia va fi albastr` poart` semn`tura sa.

• „Un roman excelent.“ (Doru Bu[cu) • „C\nd [tii s` poveste[ti, indiferent unde e plasat` ac]iunea, ai toate [ansele s` devii fermec`tor, cum e R`zvan R`dulescu, [i cu succes la cititori.“ (Ovidiu {imonca)

Pre]: 29,95 lei Zarv` \n livada de guave de Kiran Desai, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de C`t`lina Necula Un roman la apari]ia c`ruia Salman Rushdie exclama: „Kiran Desai este o scriitoare excep]ional`!“. • „O satir` duioas`, extrem de bine construit`, care dovede[te un sim] impecabil al detaliului psihologic [i de atmosfer`, precum [i talentul unei povestitoare \nn`scute.“ (The New York Times)

Pre]: 38,95 lei Spaime [i sc\rbe \n Las Vegas de Hunter S. Thompson, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Adrian Buz Roman ecranizat \n 1998 \n regia lui Terry Gilliam, cu Johnny Depp [i Benicio del Toro \n rolurile principale – un film-cult al contraculturii americane.

• „Spaime [i sc\rbe \n Las Vegas este un clasic al culturii pop, imaginea vie a unei ere apuse, o supradoz` de comedie \n stare pur`.“ (Kirkus Reviews)

Pre]: 38,95 lei

www.polirom.ro

Enciclopedia lucrurilor care m` sâcâie zilnic, de Hannes Stein O enciclopedie alternativ` despre lucruri mari [i lucruri mici, dar la fel de sâcâitoare: de la declara]ia de venituri la Dan Brown, de la muzican]i stradali la prezervative, de la vecini, supermarketuri, telefoane mobile la exper]i \n Orientul Apropiat.

O c`l`torie simpatic` [i curajoas` printr-un amestec unic de umor [i onestitate.

Cum m-am l`sat de gândit, de Hannes Stein Cine [i-ar dori s` fac` amor cu un monstru inteligent [i cu ochelari gro[i sau s` stea sub acela[i acoperi[ cu alt monstru care se \ndoie[te tot timpul? De la trezire pân` la culcare, de la r`s`rit pân` la apus, via]a este o gigantic` aglomerare de m`runte necazuri [i umilin]e. Prin urmare, cine \[i propune s` supravie]uieasc` lumii moderne trebuie s` se lase de g\ndit [i poate reu[i f`r` gre[ urm\nd pa[ii riguros descri[i de Hannes Stein.

Cum s` fii o lady, de Candance Simpson-Gilles G\ndit` pentru noul secol, Cum s` fii o lady te \nva]` cum te \mbraci la serviciu, cum r`spunzi unei invita]ii, ce trebuie s` faci dac` automobilul ]i-a r`mas \n pan`, cum aranjezi o cin`, ce po[et` s` alegi pentru o anumit` ocazie sau cum po]i afla trecutul sexual al b`rbatului cu care te g\nde[ti s` ai o rela]ie apropiat`.

Cum sa fii un gentleman, de John Bridges Într-o lume a grabei cotidiene, s` fii un gentleman pare din ce \n ce mai complicat. Cum te por]i la spectacol, cum intri sau ie[i pe u[`, cum fumezi trabucul, cum te por]i \n avion, cum te \mbraci, cum oferi bac[i[, cum comanzi o sticl` de vin sau cum reac]ionezi la o insult` sunt doar câteva situa]ii care \]i pot crea o panic` inutil`. John Bridges te ajut` s` dep`[e[ti nesiguran]a [i s` deprinzi [tiin]a de a fi un gentleman, oferindu-]i toate \ndrum`rile necesare.

Cum am ales libertatea. Mic tratat pentru o via]` f`r` griji, de Tom Hodgkinson Cartea are un sim] ascu]it al actualului: problema facturilor, a timpului, a stresului este tratat` cu umor degajat [i \n acela[i timp cu erudi]ie. Nu te-ai a[tepta ca atunci c\nd e[ti ap`sat de datorii s` ]i se ofere un text depre germenii capitalismului [i tipologia c`m`tarului medieval ca s` \n]elegi viclenia b`ncilor.

Cartea Ignoran]ei, de John Lloyd & John Mitchinson Un compendiu al concep]iilor gre[ite, al ne\n]elegerilor [i al gre[elilor frecvente adunate din programul QI de la BBC. În cazul \n care \nc` mai crede]i c` p`m\ntul nu are decât o lun`, c` George Washington a fost primul pre[edinte al Statelor Unite, c` Bangkok este capitala Thailandei, c` Alexander Graeme Bell a inventat telefonul, c` whisky-ul [i cimpoiul provin din Sco]ia sau c` Everest este cel mai \nalt munte din lume, atunci exist` cel pu]in dou` motive pentru care ar trebui s` citi]i aceast` carte.

Ghidul lene[ului, de Tom Hodgkinson „Ce bine e s` nu faci nimic, [i asta foarte \ncet, [i dac` se poate [i pe bani.“ Tom Hodgkinson continu` ceea ce a f`cut mereu, adic` editeaz` reviste, scrie articole, d` petreceri [i v` sugereaz` s` o lua]i cu bini[orul \ntr-o lume obsedat` de munc`: „Am \ncercat s` creez un soi de canon alc`tuit din pasaje cu \ndemn la lenevie [i pentru asta am explorat filozofia, literatura, poezia [i istoria ultimelor trei milenii.“

Ghidul misoginului O antologie de maxime despre femei, cu autori din Antichitate pân` \n zilele noastre. Dintre personalit`]ile celebre, ale c`ror p`reri sunt prezentate \n acest volum \i amintim pe: Voltaire, Honoré de Balzac, William Shakespeare, Montesquieu, Alexandre Dumas-Fiul etc. „Mahomed a murit otr`vit de o femeie care voia s`-i testeze divinitatea.“ (autor anonim) „O femeie frumoas` e paradisul ochilor, infernul sufletului [i purgatorul pungii.“ (Fontenelle)

www.nemira.ro

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

comprehensibil al lumii. El va fi un subiect postmodern, o fiin]` proteic` preg`tit` s` descopere noi orizonturi. Acest tip de persoan` nu este interesat` s` reuneasc` lucururile cu semnifica]ie, ci s` conecteze informa]ia existent`, dac` se poate, \ntr-o p\nz` (de p`ianjen) infinit`“.

Este totu[i corect acest ra]ionament? Putem afirma c` filozoful american are o viziune simplist` asupra noii paradigme. Apoi, el face o mare confuzie \ntre Web [i Internet. O alt` problem` este asumarea unei egalit`]i \ntre visul postumanist [i subiectul postmodern, [i de aici concluzia c` doar o cultur`-bibliotec` e capabil` s` reprezinte interesele epistemice ale indivizilor corporali. Dar, dup` cum observa [i Peter Ludlow (creatorul Second Life), cultura-hyperlink e un produs al unei activit`]i umane, corporale. Web-ul este o lume de hyperlink-uri, dar structura sa esen]ial` e dat` de un set de ierarhii, personale [i institu]ionale. Ludlow \l compar` cu re]eaua aerian`: hyperlink-urile nu au nimic accidental, informa]ia este structurat` (conectat`) \n func]ie de interesele indivizilor, de semnifica]ia sa pentru ei, [i \n func]ie de un domeniu (nu o s` vedem niciodat` pe un site pornografic un link c`tre Dilemateca, nu? {i nici invers).

Un alt motiv pentru care persist` acest conservatorism, observa Geert Lovink, este confuzia ap`rut` \n anii ’90 \ntre ce se poate face pe Web [i discursul revistelor tehno-futuriste (Wired, de exemplu), care militau pentru o revolu]ie a min]ii, post-cartezian`, concretizat` prin renun]area la corporalitate [i spiritualizarea total` a indivizilor. Dar acea ideologie eliberatoare e dep`[it` ast`zi, iar Internetul tr`ie[te de mult faza sa „social`“, \n care se propune convergen]a \ntre practica offline [i cea online \n dob\ndirea informa]iilor. Biblioteca nu a disp`rut, ci a fost integrat` unui model mai larg [i mai flexibil.

■

Constantin Vic`

Kybernetes, c`pitan de Web Într-un „pamflet“ (On the Internet) ap`rut la \nceputul anilor 2000, Hubert L. Dreyfus (un celebru critic al inteligen]ei artificiale \nc` din anii ’70) \ncearc` s` descopere schimb`rile pe care o cultur` de tip hiperlink le aduce \n raportul indivizilor cu ceea ce cunosc sau vor s` cunoasc`. El pune fa]` \n fa]` dou` culturi: cea clasic`, a bibliotecii, [i cea emergent`, a hyperlink-ului, adic` a Web-ului.

Fiecare se bazeaz` pe alte elemente definitorii pe care filozoful american le pune \ntr-un tabel (vezi jos).

Tabelul se poate citi ca o matrice [i inversiunea ei puse \n oglind`. Paradigmei clasice, bazat` pe stabilitatea informa]iei, pe ierarhii, pe verificarea autenticit`]ii (desigur, aceast` verificare e din ce \n ce mai greu de f`cut ast`zi), pe conservare [i versiuni definitive i se opune cea dinamic`, a hiper-leg`turilor, \n care orizontalitatea demersului nostru se concretizeaz` prin faptul c`, uneori, nu mai po]i desp`r]i zgomotul de mesaj, sensurile de baz` de sensurile derivate [i interpret`ri, c` nimic nu se pierde, totul se recicleaz` [i, mai ales, c` navigare necesse est, uneori doar de dragul navig`rii.

Aparent, Dreyfus a observat corect tendin]a culturii hyperlink de a nu fixa puncte de referin]` pentru informa]ie [i inapacitatea de a oferi un ritual al c`ut`rii. Opun\nd dou` mari categorii de no]iuni – ierarhia [i diversitatea –, Dreyfus stabile[te c` \n a doua paradigm` are loc disolu]ia subiectului modern: „Utilizatorul unei biblioteci-hipertext (aka internet, n.m.) nu va mai fi subiectul modern care are o identitate clar` [i care vrea un model complet [i

53

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

RECITIRI

figurare \ntr-un singur personaj a celor dou` femei pe care le iube[te simultan prin]ul, Nastasia Filipova [i Aglaia Epancina.

Juc`torul e jurnalul intim al lui Aleksei Ivanovici, ]inut pentru c\teva luni convulsive din via]a lui, apoi \ntrerupt [i reluat, \n capitolul final, dup` aproape doi ani, pentru a se \ncheia, memorabil [i ambiguu: „M\ine, m\ine totul se va termina!“. Se poate citi \n aceast` fraz` un rezumat al \ntregii existen]e anxioase a personajului: speran]a lui disperat`, exaltarea [i sila de sine, sentimenul unei mari dragoste ratate, oscila]ia \ntre hot`r\re [i am\nare: „M\ine, m\ine totul se va termina!“. C\nd, de fapt, pentru Aleksei (ca [i pentru cititorul \nsemn`rilor sale), totul s-a terminat \n momentul scrierii/citirii acestei fraze. S-a terminat, desigur, dar se va mai termina – un sf\r[it f`r` sf\r[it – at\ta vreme c\t exist` un „m\ine“ al jocului (sau al recitirii)… Aleksei e un t\n`r aristocrat s`rac – educat, inteligent, cinic [i entuziast, „un tip de rus \n str`in`tate […], nedes`v\r[it \n toate, care [i-a pierdut credin]a [i nu \ndr`zne[te s` nu cread` […], poet \n felul s`u“, cum \i scrie Dostoievski lui N.N. Strahov \n 1863, din Italia, descriind proiectul viitoarei povestiri. La \nceputul „confesiunii“ sale, Aleksei e preceptorul copiilor unui general rus aflat cu familia \n Germania, \n ora[ul fictiv Ruletenburg. Aici totul graviteaz`, firesc [i nefiresc, \n jurul cazinoului. Generalul, v`duv \n v\rst` de 55 de ani, \ntr-o situa]ie financiar` precar`, e \ndr`gostit de o m-lle Blanche, cu care ar vrea s` se c`s`toreasc`. El sper` s` intre cur\nd \n posesia unei mari averi mo[tenite de pe urma unei b`tr\ne m`tu[i – numit` [i bunica – a c`rei moarte o a[teapt` cu ner`bdare. Dar bunica refuz` s` moar`, ba chiar, plin` de vivacitate n`zuroas`, \[i face apari]ia la Ruletenburg [i-l \nsp`im\nt` pe general, amenin]\nd c`-[i va toca la rulet` averea. (Episodul vizitei bunicii d` \ntreaga m`sur` a talentului de umorist [i caricaturist al lui Dostoievski.)

Personajele masculine – povestitorul, \n primul r\nd, dar [i timidul englez Astley, precum [i dubiosul marchiz francez Des Grieux – s\nt \n raza de atrac]ie a enigmaticei Polina. Ea l-a iubit totdeauna (afl`m din gura lui Astley \n capitolul final) pe Aleksei – pe care ea l-a r`scump`rat din \nchisoarea de datorii [i de soarta c`ruia continu` s` se intereseze de departe, din Elve]ia –, dar rela]iile trecute dintre ea [i marchiz, iar apoi cele dintre ea [i Astley

Matei C`linescu

Juc`torul de F.M. Dostoievski Nu-mi mai amintesc dac` am citit vreodat` sau nu Juc`torul lui Dostoievski. Oricum, [tiam prea multe despre aceast` povestire – din monografii, studii sau biografii citite de-a lungul anilor – ca s` pot vorbi de o prim` lectur`. {i totu[i, dup` ce am recitit Eternul so] (despre care am scris \n num`rul trecut al Dilematecii), senza]ia pe care am avut-o parcurg\nd textul Juc`torului din cuprinsul volumului Însemn`ri din subteran` [i alte microromane (Editura Polirom, 2007) a fost, \n chip nea[teptat, una de prim` lectur`: intens`, hipnotic`, „cu sufletul la gur`“. Tot ce [tiam dinainte s-a dovedit irelevant. Mai mult – conform\ndu-m`, f`r` s`-mi dau seama, maximei lui Schopenhauer, [i anume c` „Orice carte c\t de c\t important` trebuie recitit` imediat“ –, am sim]it nevoia unei noi lecturi.

Aceasta, f`cut` f`r` \nt\rziere, a fost la fel de acaparant`, de febril`, de plin` de surprize ca [i cea dint\i.

Cu diferen]a c`, \n loc de povestea unui juc`tor \mp`timit la rulet` care-[i distruge via]a – [i atunci c\nd c\[tig` (ca \n episodul parizian \n care risipe[te absurd o sum` important` pentru capriciile falsei contese, m-lle Blanche, cocota de lux, dup` fuga Polinei Aleksandrovna), [i atunci c\nd, inevitabil, pierde [i iar pierde, ajung\nd s` fie \nchis pentru datorii, iar dup` ce este eliberat, s` devin` lacheul unui „tic`los“ consilier Hinze doar pentru a-[i juca p\n` la ultimul ban economiile f`cute din modesta sa leaf` –, am citit, a doua oar`, o ciudat`, complicat`, foarte „dostoievskian`“ poveste de dragoste \ntre narator, Aleksei Ivanovici, [i Polina Aleksandrovna. Juc`torul a ap`rut \n 1866, cu trei ani \nainte de Idiotul, [i Aleksei mi s-a p`rut o anticipa]ie prin antitez` a prin]ului M\[kin, iar Polina – o pre-

54

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

(care o iube[te de la \nceput [i cu care ea convie]uie[te la vremea ultimei lui \nt\lniri cu Aleksei) s\nt de natur` s` relativizeze sau chiar s` contrazic` aceast` revela]ie tardiv`. E adev`rat c` \n scena-cheie din capitolul XV, c\nd Polina vine \n camera lui dup` ce el a c\[tigat o sum` fabuloas` la rulet`, ea \i spune, prad` unui delir, c` n-are nevoie de banii pe care totu[i ea \i solicitase („Amanta lui Des Grieux nu merit` cincizeci de mii de franci“), c`-l ur`[te, c`-l iube[te, c` vrea s` fug` cu el \n Rusia, c`-l ur`[te pentru c` el crede c` poate s-o cumpere – dup` care \i arunc` teancul de bancnote \n fa]` [i dispare. Înainte de aceast` criz`, interesant e faptul c` \ndr`gostitul Aleksei nu vede – sau nu vrea s` vad`? – semnele c` iubirea lui ar putea fi \mp`rt`[it`. S`rac, el crede c` nu poate fi dec\t dispre]uit, c` sentimentele sale nu pot fi luate \n serios, c` orice ar face ar fi ca [i c\nd n-ar face nimic – [i atunci de ce n-ar face ni[te lucruri ridicole, de ce n-ar debita enormit`]i, de ce nu s-ar comporta chiar ca un bufon –, el r`m\n\nd oricum \n ochii Polinei un „zero“ (cuv\nt repetat de mai multe ori); un zero, un m`sc`rici sau un nebun.

De aceea, ca un histrion – ca unul care poate spune vrute [i nevrute, chiar [i lucruri adev`rate [i ofensatoare, pentru c` nu va fi luat \n serios –, el intr` \n rolul de sclav \ndr`gostit, un sclav care-[i poate permite s`-[i declare dragostea pe fa]`, chiar \n modul cel mai provocator, pentru c` vorbele lui nu \nseamn` nimic. „Fiindc` n-am nici o speran]` [i s\nt un zero \n ochii dumitale“, \i arunc` el Polinei, „vorbesc deschis: numai pe dumneata te v`d pretutindeni, iar restul mi-e indiferent. De ce [i cum te iubesc – nu [tiu. {tii c` poate nu e[ti deloc frumoas`?“ La fel, c\nd Polina pare a se sup`ra pe el: „{i de ce te-ai sup`ra pe mine? Fiindc` spun c`-s sclav? Folose[te-te, folose[te-te de sclavia mea, folose[te-te!“.

Acest joc, c\nd mai serios (c\nd ar fi riscant s` fie luat \n serios), c\nd mai u[uratec, e caracteristic pentru atitudinea erotic` a lui Aleksei fa]` de Polina, atitudine care-mi pare a anticipa, \n ordine cronologic`, personajul lui Severin al lui Sacher Masoch din romanul Venus im Pelz (1870), sclavul voluntar prin contract al frumoasei Wanda. Diferen]a st` \n aceea c` Aleksei viseaz` s` fie torturat [i umilit de iubit` (de fapt, se autotortureaz` juc\nd un rol), pe c\nd Severin \[i realizeaz` visul, devenind prototipul a ceea ce a primit numele de masochism. C`

Dostoievski avea intui]ii profunde \n ceea ce prive[te at\t masochismul, c\t [i sadismul e ne\ndoielnic [i a fost deseori comentat.

Povestea de dragoste din Juc`torul e ciudat` [i trist`. În loc s` devin` „sclavul“ Polinei, Aleksei sf\r[e[te prin a deveni sclavul ruletei. E semnificativ faptul c` el \ncepe s` joace la rug`mintea ei, pentru ea [i cu banii ei. C\[tig\nd mai \nt\i pentru ea, Aleksei se las` \ncetul cu \ncetul prins \n mrejele jocului, sper\nd c` norocul lui va avea un efect magic asupra Polinei [i o va face s`-l stimeze, s`-l iubeasc` (de[i, \n fundul sufletului, el se simte mai bine \n postura de histrion umilit). P\n` la urm`, obsesia banilor – ispita diabolic` de a se \mbog`]i peste noapte [i de-a risipi totul a doua zi – \l subjug`. Banii s\nt pentru Aleksei doar un simbol, niciodat` un scop. Poate c` patima jocului nu era, pentru el, dec\t deplasarea pe alt plan a unei iubiri ne\mplinite [i, de fapt, imposibil de \mplinit. O metafor` dezastruos aplicat`.

■

Fotografii de Matei Martin

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

MERIDIANE Matei Martin

Vene]ia: arlechini, clovni, m`sc`rici [i al]i nebuni…

Edi]ia de anul acesta a carnavalului s-a desf`[urat sub genericul „Sensation. Tutti i senso in festa“ – adic` toate sim]urile \n s`rb`toare. Inten]ia organizatorilor a fost s` transforme carnavalul dintr-un eveniment mai degrab` comercial [i turistic \ntr-un festival cultural de elit`. A[a c` am avut parte nu de unul, ci de dou` carnavaluri diferite la Vene]ia: cel cultural, cu teatru, expozi]ii [i concerte, [i cel tradi]ional-turistic, adic` deja celebra parad` a costumelor din pia]a San Marco. Personajul central a fost \ns`, mereu, ora[ul-gazd`. „Despre Vene]ia s-a povestit [i s-a publicat mult; at\t de mult, \nc\t nu a[ vrea s` v` mai re]in cu descrierea ora[ului“ – scria Goethe odat` ajuns \n cetatea dogilor. P\n` la urm`, nu s-a putut ab]ine s` nu consemneze, cu minu]iozitate nem]easc`, detalii despre fiecare str`du]`, canal sau cl`dire vizitate. La jum`tatea secolului al XVIII-lea, Vene]ia era deja un ora[-vedet`: nu, nu pentru turismul de mas`, ci pentru literatur`. Cu aproape dou` secole \naintea lui Goethe, Shakespeare g`sise de cuviin]` s` localizeze ac]iunea unor tragedii tocmai la Vene]ia. Nu a fost primul [i nici ultimul care s`-[i lege succesul literar ([i) de faima locurilor descrise. Mai aproape de noi, [i Henry James se lamenta la un moment dat c` nu mai po]i s` spui nimic despre Vene]ia, c` deja s-a spus totul.

Dar asta nu l-a \mpiedicat s` scrie cel pu]in dou` texte \n care ac]iunea se petrece la Vene]ia. Nu atmosfera romantic` i-a atras \n Lagun` pe cei mai mul]i scriitori, ci mai degrab` latura ciudat`,

horror, a ora[ului. Byron, Proust [i Ezra Pound au descris \n detaliu umbrele ora[ului, iar Thomas Mann vorbe[te despre „o frumuse]e suspect`, dubioas`“. Gondolierul – scria el undeva – e ca un „ghid \ntre dou` lumi“.

57

MERIDIANE

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

De la explorarea literar` la exploatarea literaturii

„O extraordinar` s`rb`toare a Sinelui“

Vene]ia a ajuns un ora[ at\t de mediatizat, \nc\t orice \ncercare de a (mai) descoperi ceva e de-a dreptul ridicol`. Fiecare ungher a fost deja cercetat, fiecare piatr` din pavaj a fost str`b`tut` [i lustruit` de sute de milioane de turi[ti (numai \n 2007 au fost 13 milioane, conform cifrelor oficiale ale Prim`riei), fiecare fa]ad` a fost „ars`“ de zeci de mii de bli]uri...

Cei mai buni agen]i publicitari sau turistici ai Vene]iei s\nt scriitorii. Pe aproape fiecare strad` e c\te o pl`cu]` cu „aici a tr`it“, „pe aici a trecut“ etc., iar Caffe Florian este unul dintre cele mai c`utate localuri din ora[. Lumea se \nghesuie \n cafenea, n-ai loc aproape niciodat` dac` nu ]i-ai f`cut rezervare din timp [i, oricum, de-abia intri \n`untru pentru c` mereu s\nt zeci de oameni lipi]i de vitrine! Pe aici au b`ut cafele Goethe, Carlo Goldoni, Madame de Staël, Dickens, Proust, D’Annunzio, Rousseau, Hemingway, iar dac` stai s`-i \ntrebi pe chelneri, \]i dai seama c` nimic din marea literatur` universal` nu s-ar fi scris dac` nu ar fi existat Caffe Florian.

A[a c` \n pre]ul de 10 euro pentru o cea[c` de cafea intr` [i ce au b`ut (chiar [i ce n-au b`ut!) sus-numi]ii.

Oric\t de mult au \ncercat organizatorii s` deturneze aten]ia publicului [i spre alte zone, oric\t de intense au fost str`daniile lor s` dep`[easc` stadiul de simplu carnaval, parada costumelor a fost mereu \n centrul aten]iei. Arlechini, m`sc`rici, saltimbanci [i al]i nebuni roiau aiurea pe str`du]e, [i aproape nici unul dintre evenimentele „oficiale“ nu a primit aten]ia meritat`. Carnavalul e „o extraordinar` s`rb`toare a Sinelui. Pentru c` permite s` te reg`se[ti, s` fii mul]umit cu tine \nsu]i“ – spunea Freud. La carnavalul vene]ian, mul]umirea de sine are o dubl` conota]ie: prima e legat` de libertatea pe care ]i-o ofer` deghizarea, de „p`c`lirea“ ierarhiilor sociale; a doua ]ine de cultivarea eu-lui [i se manifest` printr-o incredibil` poft` de consum. Timp de o s`pt`m\n` [i mai bine, c\t ]ine festivalul, Vene]ia e ca un hipermarket asediat de masca]i. Se devoreaz` orice, oricum, oric\t: cantit`]i industriale din cea mai proast` pizza posibil` (cic` autentic`), tone de confetti, hectolitri de spirtoase, containere \ntregi de suvenire [i, evident, m`[ti din plastic, cu nemiluita. Oric\t de ferit te-ai sim]i la ad`postul costumului, n-ai cum s` evi]i crizele de an-

58

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

MERIDIANE

xietate c\nd vezi at\ta omenet mascat cuprins de febra cump`r`turilor! Tot siropul ingurgitat pe cale literar` se dizolv` imediat de acidul acestor scene desprinse dintr-un film de Hitchcock!

Bref: cui \i place \nghesuiala, vacarmul, s` mearg` la Vene]ia, la carnaval. Ceilal]i s` stea acas` [i s` citeasc`!

Unul dintre motivele acestei op]iuni a fost tocmai dorin]a de revigorare a carnavalului, care a devenit, \n ultimii ani, din ce \n ce mai comercial, din ce \n ce mai turistic, din ce \n ce mai pu]in cultural. Toamna trecut` s-a hot`r\t: primul invitat special avea s` fie România, o ]ar` neolatin`, intrat` recent \n Uniunea European`.

Pic` bine pentru c` România [i românii nu au o pres` tocmai bun` \n Italia. Ca invitat de onoare la carnaval, România ar fi avut o bun` ocazie de a ie[i \n lume, de a promova o imagine nou`. Îns` Vene]ia e un ora[ greu de cucerit. Mai ales \n timpul carnavalului, c\nd superofertele culturale & turistice z`d`rnicesc orice \ncercare de atac. Institutul Cultural Român a adus aici o divizie considerabil` de arti[ti, dar nu a reu[it dec\t o victorie par]ial`. În zgomotul general al petrecerilor, evenimentele române[ti au r`mas aproape neobservate, chiar dac` selec]ia a fost adecvat` la a[tept`rile publicului. Asediat de turi[ti, ora[ul-gazd` al carnavalului este victima propriului succes. Nimeni nu vine la Vene]ia s` vad` spectacole de teatru, concerte sau expozi]ii. În timpul carnavalului, parada costumelor din pia]a San Marco pare s` fie unica preocupare cultural` a turi[tilor.

Carnavalul culturii Oferta cultural` s-a adresat, \ntr-adev`r, tututor sim]urilor: au fost spectacole de teatru, expozi]ii, concerte, evenimente culinare [i, evident, o fastuoas` parad` a costumelor. Ca invitat de onoare la carnaval, România a venit la Vene]ia cu propria ofert` cultural`, cu propria identitate – pentru c`, nu-i a[a, despre asta e vorba la orice carnaval: despre identitate.

Vestea bun` e c` evenimentele organizate de Institutul Cultural Român au fost interesante [i adecvate. Vestea proast` e c` publicul a fost prea ocupat cu parada costumelor, pentru a mai urm`ri ce se petrece pe la standul României. „România acosteaz` \n lagun`. Carnavalul are un sens \n plus.“ Organizatorii Carnavalului de la Vene]ia au decis s` acorde un moment special al s`rb`torii \nt\lnirii cu o alt` cultur`.

■

59

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

CINE CE CITE{TE

reu[ite sun` ca buc`t`ria chinezeasc`. O carte amar` de eseu politic se cere \ndulcit` de un jurnal la mod`, monografia nes`rat` merge cu povestiri picante, iar un volum acri[or de popularizare a [tiin]ei are nevoie de un roman digestiv. În fine, gustul total e cel care conteaz` [i, e clar, el depinde de foame.

Faza de zapping e lectura propriu-zis`. C`r]ile, care individual n-au nici o [ans`, pot fi parcurse secven]ial, pe criteriul s`n`tos al oboselii. Dac` e sear`, \ncepi, s` zicem, cu Noica [i mi[carea legionar`, a lui Sorin Lavric. Cartea te solicit` [i te face repede s` sufli greu. Cre[te self-esteem-ul, dar scade apetitul.

C\t \nc` n-ai ajuns la pagina 60, unde C`pitanul \l \mpu[c` pe prefectul Manciu, trebuie s` tragi de tine ca s` nu desfaci o bere. Dup` ce-o desfaci, la[i echipele mor]ii s` lupte cu semnul de carte [i deschizi un Lucian Boia. Occidentul te seduce de la \nceput, mai ales dac` \n fundal, pe National Geographic, se aude un comentariu \ngrijorat de mersul planetei.

Numai c`, p\n` la uimitoarea ofensiv` a ceasornicarilor de la pagina 50 mai s\nt patru milimetri grosime. Mult. Hai \n pat, la Henderson, regele ploii.

Saul Bellow s-a n`scut s` \nc\nte. Ceea ce [i face de la pagina 45 la 62. At\t c` Eugene Henderson \ncepe s` arunce Africa \n aer la 75, acolo unde nu mai ai puterea s` ajungi. Saul se lunge[te, ceea ce \nseamn` c` e nevoie de ceva mai scurt, mai comprimat.

Poate un icnet literar japonez. Este: Sabia de bambus [i alte povesiri cu samurai a lui Fujisawa Shuhei. Bun`, dar seac`, aproape imposibil de adormit pe ea. A[a c` dup` ce r`sfoie[ti posibilitatea unui Roth, Palahniuk, Hawking, Süskind [i ce ]i-a mai r`mas pe list`, a]ipe[ti \n final str\ng\nd \n bra]e Ceau[escu, critic literar.

Ar mai fi, ziceam, cititul \n legitim` ap`rare. Asta ia na[tere din cele mai sincere necesit`]i: lenea [i fuga de real. S\ntem cu to]ii atra[i de activit`]ile u[oare, iar cele grele, cum ar fi g\nditul, ne descurajeaz`.

E unul din motivele pentru care recitim cu pl`cere c`r]ile \mbl\nzite deja, cele care ne-au marcat copil`ria, adolescen]a, [i lista poate continua p\n` la ad\nci b`tr\ne]i. D’Artagnan, Tom Sawyer sau Auguste Dupin au timp. S\nt vreo treizeci-patruzeci de eroi care nu obosesc niciodat` s` ne apere. La ei g`sim azil literar atunci c\nd ne persecut`, desigur, zapping-ul de carte.

■

Doru Bu[cu

Book zapping

Doru Bu[cu este redactor-[ef la Academia Ca]avencu

Baba e ucis`, pare-mi-se, abia la pagina o sut`, iar Porfiri Petrovici \ncepe ancheta pe la o sut` cincizeci [i ceva. P\n` atunci, dac` ]ii s` fi citit Dostoievski, trebuie s` te mul]ume[ti cu fr`m\nt`rile unui student tulburat de foame. Mai grav, ca s` ]i-l at\rni pe Thomas Mann la cing`toare, ai de str\ns din din]i vreo trei sute de pagini. Apoi, Iacob se lupt` cu \ngerul, povestea \ncepe s` curg` [i, pentru urm`toarele opt sute de pagini, Iosif [i fra]ii s`i e ceva mai u[or de citit.

C`r]ile \ncep s` fie prea lungi. Cele vechi, n`scute \n calmul unei epoci f`r` cronometru, au o scuz`. Cele noi par s` nu \n]eleag` nimic din noile ritmuri [i orare. S-a schimbat ceva fundamental \n mintea [i \n programul nostru zilnic, s-a produs un declic de ner`bdare care arunc` orice elan de lectur` \ntr-o fatal` criz` de timp. Din ratele la cas`, din Web, din obsesia carierei, din creditul cu buletinul, din leasing-ul la ma[in`, din toate capcanele aspira]ionale [i din cele o sut` [aizeci [i cinci de canale TV s-a n`scut, la cap`tul a aproape dou` decenii, zapping-ul de carte. Adic` ceva care face din r`sfoit o institu]ie, din prefa]` – un alibi lini[titor, [i din primul capitol – un short-time bun de povestit cu b`ie]ii. Din lectur` nu mai r`m\ne dec\t shopping-ul [i nevoia de a plimba c`r]i din ora[ spre noptier`.

Bun, [i atunci, cum citim?

S\nt mai multe posibilit`]i: browsing, zapping [i \n legitim` ap`rare. Po]i opta pentru una dintre ele, dar o con[tiin]` lini[tit` are nevoie de toate trei.

Browsing-ul e un amestec de informa]ie, nostalgie, curiozitate [i instinct care se cere tradus \n titluri.

Lista rezultat` e \ntotdeauna prea lung`, [i e firesc: \n fond, ea ne m`soar` \n secret amorul propriu. Diversitatea ei e \ns` esen]ial` [i, de aceea, listele

60

Unde [i c\nd v-ar pl`cea s` c`l`tori]i \n timp?

T.O. BOBE ● Andrei CODRESCU ● Radu Pavel GHEO ● Florina ILIS Ioan L~CUST~ ● Dan C. MIH~ILESCU ● Ovidiu NIMIGEAN ● Ioana PÂRVULESCU Tania RADU ● Nicolae STRÂMBEANU ● Bogdan SUCEAV~

© Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

ANCHET~ „Ce este timpul dac` nu m`sura, un rod al inven]iei [i al imagina]iei noastre? At\t c\t exist`, este g\ndit. C\nd e g\ndit, exist`.

Timpurile se preschimb` \n spa]iu, se al`tur` sau se suprapun, iar apoi se despart. Putem c`l`tori dintr-un timp \n altul, f`r` s` schimb`m spa]iul. Dar cel care c`l`tore[te dintr-un timp \n altul [i nu se \ntoarce la timp \n prezent pierde memoria trecutului (dac` a venit din trecut) sau memoria viitorului (dac` e de acolo).

Prezentul \l capteaz`. Prezentul e via]a sa. {i cu to]ii, f`r` excep]ie, ne \ntoarcem t\rziu \n prezentul nostru. Timpul nu st` s` ne a[tepte \n timp ce c`l`torim \n trecut sau \n viitor. Întotdeauna \nt\rziem, un minut sau un veac, tot aia… Poate c` pactul nostru cu timpul este acela de a tr`i \n prezent, f`r` memoria trecutului sau a viitorului, a timpurilor noastre cele mai \ndep`rtate, din care ne \ndrept`m c`tre prezent…“ (Carlos Fuentes, Crezul meu, 2002)

■ C~L~TORÍE s. deplasare, drum, voiaj, (\nv.) plimbare, umblet.

Sursa: Dic]ionar de Sinonime

© Dan Stanciu

■ T.O. BOBE În trecut, categoric. În Constan]a, \n 1986. A[ intra \n autoservirea Cina [i, de la o mas` de l\ng` u[`, a[ privi-o pe mama.

Ar fi la cas`, ar a[tepta clien]ii sau ar pune ciorbe [i salate pe linie, \mpreun` cu Severina, turcoaica. Alt`dat`, duminica, a[ sta la col]ul dintre Hasdeu [i L`pu[neanu [i a[ supraveghea balconul nostru, ca s-o z`resc m`car o clip` cum iese s` priveasc` tr`surile ]iganilor care se duc spre Mamaia. Apoi, a[ p\ndi strada Dorului p\n` c\nd, din cap`tul ei, l-a[ z`ri pe tataia, apropiindu-se cu m\inile la spate [i cu o m`r`[easc` \n gur`. Dac` mi-a[ ridica p\n` la nas gulerul, a[ putea trece f`r` grij` prin fa]a bunicii, care vorbe[te cu vecinele la poart`. A[ da o tur` [i pe Andrei Mure[anu, ca s`-l v`d pe nea Radu cum fuge acas` la pr\nz, \n salopeta murdar` de zgur` [i impregnat` cu miros de carbid. Cu ocazia asta, poate l-a[ \nt\lni [i pe Gic`, singurul c`ruia a[ putea s`-i spun, f`r` s`-l sperii, secretul vizitei mele. Ar avea celebra lui coam` disco [i c\teva benzi cu Modern Talking \n bra]e. Cu siguran]`, a[ vrea s`-mi rev`d [i profesorii. M`car pe Eugen Lumezianu, flan\nd boiere[te \ntre

63

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

apartamentul cel nou de pe Mircea [i Liceul „Mihai Eminescu“, [i pe domnul Daba, \ncuindu-[i Dacia alb`. C\teva minute mai t\rziu, de pe trotuar, a[ auzi prin fereastra deschis`, declinarea \nt\i, scandat` de treizeci de glasuri: aaarum, poetaarum. În`untru ar fi Cami, Adriana, Adina.

A[ avea grij` s` nu strivesc nici un fluture, ca s` m` pot \ntoarce iar`[i, c\ndva.

felul urm`tor. A[ \mprumuta de la o banc` vreo 30-40.000 de dolari, a[ merge \napoi \n timp \n anul 1990 [i a[ cump`ra vreo patru-cinci apartamente cu dou` camere \n Bucure[ti. A[ reveni \n 2008, le-a[ vinde la pre]urile actuale [i a[ c\[tiga vreo trei-patru sute de mii de dolari. Apoi m-a[ duce iar`[i \n 1990 [i, cu banii c\[tiga]i, a[ cump`ra vreo treizeci de apartamente similare [i a[ reveni iar`[i \n 2008. Apoi a[ vinde rapid (sper) [i cele treizeci de apartamente, a[ deveni milionar \n euro, a[ cump`ra o cas` \ntr-un loc lini[tit [i c`lduros dintr-o ]ar` lini[tit` [i c`lduroas`, m-a[ muta acolo [i a[ scrie. Poate chiar despre c`l`toria \n timp. Da, odinioar` a[ fi \ncercat s` m` duc \n tot felul de momente-cheie ale istoriei umane. G\ndindu-m` \ns` mai bine, \mi dau seama c`, \n lipsa distan]`rii \n timp, s-ar putea s` nu-]i dai seama, de fapt, la ce asi[ti, ba chiar s` nu apuci s` asi[ti la nimic. Mergi la b`t`lia de la Waterloo [i vezi ni[te \nc`ier`ri s\ngeroase, izolate [i deloc l`muritoare. Te duci [i-l ucizi pe Stalin, iar \n locul lui apare un alt dictator la fel de s\ngeros, din specia de care Rusia

■ Andrei CODRESCU Eu m-am n`scut la timp [i am c`l`torit mult pe unde am vrut, dar am avut mul]i prieteni (femei, de obicei) care voiau s` c`l`toreasc` \n ere romantizate de c`r]i. M` tem c`, dac` a[ c`l`tori \n timp, a[ ajunge \ntr-un loc nedescris \n c`r]i. Din cauza asta c`l`toresc \n timp numai \n c`r]i.

■ Radu Pavel GHEO Acum vreo dou`zeci de ani n-a[ fi fost \n stare s` aleg un moment anume. A[ fi mers oriunde, a[ fi vrut s` v`d orice. Între timp am \mb`tr\nit. Am devenit [i mai pragmatic. A[a c`… Dac` a[ avea ocazia s` fac doar una-dou` c`l`torii \n timp, a[ face \n

© Dan Stanciu

64

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

A N C H E T~

n-a dus lips` niciodat`. Vrei s` vezi c`derea Bastiliei [i ajungi \ntr-o gloat` zdren]`roas` [i beat`, cu o sticl` de b`utur` proast`, dup` care vomi]i pe o gr`mad` de paie… Eventual, a[ mai putea \ncerca s` m` duc \n anii \n care eram adolescent [i s`-mi dau ni[te sfaturi. Dar cine [tie ce pocinoage \mi fac… Cine \mi garanteaz` c` s\nt mai de[tept acum dec\t eram atunci?

Dac` ar fi totu[i s` c`l`toresc \ntr-un timp virtual, a[ fi curios s` v`d cum este timpul acelei Românii despre care se fac fel de fel de proiec]ii. Am crezut, cu toat` candoarea copil`reasc`, mai apoi adolescentin` [i, \n cele din urm`, cu imbecilitate matur`, \n acel timp pe care ni-l descriau prestidigitatorii societ`]ii socialiste multilateral dezvoltate. N-a fost s` vin`. Acum s\nt lini[tit. Nu cred nici o iot` din ceea ce ni se prezice \n numele unui alt timp care va s` vin` s` fericeasc` ]ara. Oricum, nu m` imaginez tr`ind \n el. Prefer s`-mi fie sil` de timpul acesta, de clipele pline cu de-alde Cioac`, cu dosariade de tot felul, cu ho]ii inimaginabile pentru o minte ca a mea, cu deziceri [i n`p\rliri succesive [i, mai ales, cu nesf\r[itele cohorte ale jertfelnicilor \ntru nimicnicie.

■ Florina ILIS mi-a[ dori s` c`l`toresc o vreme afar` din inima mea, / [i s` locuiesc, temporar, / \ntr-o perfec]iune geometric` de cristale, / s` c`l`toresc cu birja \n timpul mineral [i fluid dintr-o molecul` de ghe]ar, / apoi, / s` m` transpun vremelnic, / c\t o secund` de var`, / \n puful translucid al unei p`p`dii, / conferind iluzii despre imponderabilitatea lucrurilor, / s` c`l`toresc cu aeroplanul \n timpul vegetal [i nedureros al florii de tei, / mi-a[ mai dori s` c`l`toresc pe \ntinderea \nghe]at` a unei stepe, / deasupra c`reia luna ademene[te lupii / ca s` le ia min]ile [i s`-i fac` s` mu[te-n z`pad`, / s` c`l`toresc cu submarinul \n timpul s`lbatic [i imperativ al fiarelor, / c\nd m-a[ \ntoarce din nou \n inima mea, / a[ c`l`tori printr-o gaur` de vierme / de-a lungul unei intimit`]i calde de nervi, ]esuturi [i celule, / [i, / travers\nd prisma optic` a s\ngelui, / s` dau de inima mea cea veche, / a[tept\ndu-m`…

■ Ioan L~CUST~ Nu am astfel de dorin]e.

Lipsa de imagina]ie, necredin]a poate \n alt timp dec\t cel care mi-a fost dat, o anume mole[eal` a tr`irii [i alte c\teva asem`n`toare st`ri m` fac s` fiu neputincios \n fa]a tenta]iei unei asemenea c`l`torii. M` l`sam, \n copil`rie, furat de timpul pove[tilor. Dup` cum mai t\rziu, \n anii c\nd \nc` citeam c`r]ile ca pe simple pove[ti, m` pierdeam adeseori \n imaginarul lor temporal. Cu intensitate [tiu c` am tr`it sentimentul c` m` aflu [i eu sub acel pod din „Rashomon“, povestirea lui Akutagawa. De fapt, nu timpul m` fascina, ci spa]iul. Pe la cinci-[ase ani descoperisem fascina]ia orizontului. Întotdeauna am vrut s` [tiu ce se ascunde dincolo de acea dung` sinilie a am`girii spre care tot gone[ti.

Poate [i de-asta am prins s` scriu literatur`. Din curiozitatea de a trece dincolo de orizont…

■ Dan C. MIH~ILESCU În copil`rie, visam s` pot descifra urmele fugarilor precum apa[ii din Winnetou, ori s` m` strecor pe nesim]ite \n spatele inamicului, sprijinindu-m` numai pe degetele de la m\ini [i de la picioare. În adolescen]`, acneic [i depresiv, m` visam adesea ca Martin Eden \n finalul romanului omonim, stare din care m` scoteau vremelnic teleport`rile eminesciene \n epoca lui Alexandru cel Bun sau r`t`cirile r`z`[e[ti printre Jderii sadovenieni. În studen]ie (via Ioan Alexandru), nu m` visam dec\t t`c\nd, medit\nd [i scriind \ntr-o caban` aidoma celei heideggeriene din P`durea Neagr`.

Acuma, spre pensie, nu mai am dec\t fantasma timpurilor \n care p`m\ntul [i omenirea, cu tot r`ul lor consubstan]ial, nu existau. Îmi doresc o c`l`torie sufleteasc` \ntru miezul mitic din pove[tile lui Tudor Pamfile [i Simion Florea Marian, c\nd Dumnezeu nu [tia ce s` fac`, bietul de El, cu toat` \ntinderea de lut [i de ape, astfel \nc\t se ruga de \n]elepciunea ariciului, care-L sf`tuia s` str\ng` oleac` totul \ntre palme… „{i a[a au ap`rut mun]ii, v`ile, m`rile“… {i omul, din p`cate.

■ Ovidiu NIMIGEAN Întrebarea m-a adus \n fa]a unei revela]ii: nu cred c` mi-am dorit cu adev`rat vreodat` s` tr`iesc \ntr-o alt` epoc`. Nu mi-e u[or s` recunosc, fiindc` e limpede c` imagina]ia mea nu zburd` at\t c\t ar fi

65

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

liber` s-o fac`. Dar dac` m` g\ndesc mai mult, o asemenea reverie ar putea \ncepe pentru mine cu o paji[te foarte \ntins`, la vreme r`coroas` de var`, [i pe care s` o str`bat \mbr`cat` \n rochiile casual ale perioadei victoriene, acelea pe care le purtau mai degrab` slujnicele. P`l`ria de pai cu panglic` albastr` e obligatorie. Restul din scena de gen nu garantez c` m` intereseaz` foarte tare. Nu m` v`d \nfrunt\nd zloata \n ridicolele pelerine m`tur\nd ude [i-nnoroite p`m\ntul [i nici sp`l\ndu-m` \n lighenu[ul sm`l]uit, frate cu oli]a de noapte de sub pat, la fel de gra]ioas` cu siguran]`. Altceva \mi lipse[te cu intensitate: o lume suficient de codificat` pentru a fi confortabil`, f`r` s` fie asupritoare. De aceea m-au fascinat \ntotdeauna fic]iunile asiatice, \n care \ntreaga existen]` se poate „citi“ din detalii care stocheaz` straturi dense de semnifica]ii. Acel palimpsest comportamental care este cartea lui Sei Shonagon, Însemn`ri de c`p`t\i, mi s-a p`rut cel mai odihnitor paradis al \n]elesurilor depline, al comunic`rii perfecte dintre oameni [i care totu[i nu exclude nepotrivirile, dramele, suferin]a, adic` via]a. Tot a[a, am r`-

mas pentru totdeauna r`pit` de [ansa definitiv irosit` de a tr`i \n România av\nd la temelie un sistem de educa]ie \n familie precum cel din cartea M`rg`ritei Miller-Verghi, Blandina. Un reflex t\rziu, un „rest“ nesperat am descoperit nu demult \n amintirile unei prietene a mamei mele, femeie extraordinar`, ale c`rei vitalitate intelectual` [i echilibru emo]ional se hr`nesc [i azi dintr-o des`v\r[it` formare \ntr-o [coal` catolic` din Bucure[tiul antebelic. N-a[ [ti s` aleg, a[adar, \n ce epoc` – evident, alta dec\t cea \n care tr`im – mi-ar fi pl`cut s` m` nasc. Nu-mi vine nici s` spun c` s\nt fericit` cu ce tr`iesc, fiindc` m` simt ca-n povestea cu sarea-n bucate: nu [tii ce spui, de fapt, c\nd alegi. Nu s\nt dispus` s` renun] la ce ne-a adus \n materie de confort de fiecare zi r`u-prevestitorul progres al zilelor noastre. (Obiectul de care s\nt cu deosebire \ndr`gostit` [i de care nu cred c` vreo reverie paseist` m-ar putea desp`r]i e… ma[ina de sp`lat automat`.) M` cabrez \ns` brusc la tot ce ]ine de SF. Viitorul nu poate fi pentru mine mai mult dec\t varianta pl`cut cur`]at` a imperfectului meu prezent. Orice promite mai mult mi se face suspect din principiu. De felul meu, nu s\nt \nclinat` spre rescrieri ale celor deja tr`ite. Nu regret prea multe lucruri, tot ce nu mi-a ie[it pun \n c\rca unei alte v\rste, mai necoapte, [i uite a[a am ajuns, destul de lin – a[ zice – pe panta cobor\toare a vie]ii. Cu timpul, nici s` c`l`toresc nu-mi mai doresc cine [tie ce, ci mult mai mult s`-mi locuiesc intimitatea, meticulos, cu fervoare, degust\nd-o pe \ndelete.

Vede]i bine c` nu s\nt subiectul potrivit pentru aceast` \ntrebare!

© Dan Stanciu

A N C H E T~

■ Ioana PÂRVULESCU S\nt unele c`l`torii care-]i las` \n suflet, dar [i \n trup, un fel de vraj`. Dup` o vreme de la \ntoarcerea acas`, nu imediat, vraja se transform` \n nostalgie, iar nostalgia, \n g\nd de \ntoarcere. Î]i vine s` te duci pe loc la agen]ia de voiaj [i s`-]i cumperi bilet pentru cea dint\i s`pt`m\n` de vacan]` care se va ivi. A[a s-a petrecut [i cu drumurile mele \n timp, deja f`cute, mai \nt\i \n interbelic, apoi ceva mai departe, la mai mul]i kilometri temporali, spre sf\r[itul secolului 19. M-a[ \ntoarce oric\nd acolo, \n România aceea, dar nu

66

A N C H E T~

definitiv, ci numai a[a, \n vilegiatur`. Poate c` acum n-a[ rata s` aterizez, \ntr-o duminic` dup`amiaza, la 6 martie 1927, s` zicem, la Cenaclul „Sbur`torul“, unde m-a[ a[eza \n apropiere de G. C`linescu (\nt\mpl`tor prezent), Tudor Mu[atescu [i Felix Aderca [i a[ vorbi pe [optite cu ei, \n timp ce dl Alinescu cite[te un mediocru act II dintr-o pies` oarecare. Cum Camil Petrescu nu e prezent, [i nici Sebastian, dup` ce mi-a[ lua un respectuos r`mas-bun de la amfitrion, a[ porni s`-i caut, a[a cum \]i cau]i prietenii c\nd mergi \n str`in`tate, chiar dac` nu ai timp pentru to]i. Iar apoi, la 24 aprilie, \n alt an, 1882, a[ merge pe strada Mercur la nr. 1 ([tiu s` g`sesc adresa), dup` ce \n ajun mi-am trimis cartea de vizit`, plus o conving`toare scrisoare explicativ` despre motivele intruziunii mele, [i a[ participa la o [edin]` a Junimii. L\ng` Maiorescu nu m` pot a[eza, e vizavi de oaspe]ii lui, l\ng` Eminescu n-a[ \ndr`zni din varii motive, \n primul r\nd pentru c` nu s\nt blond`, pe Prin]ul {tirbey nu-l cunosc \ndeajuns, iar cu Carp ar trebui s` discut politic`. A[a c` m-a[ a[eza mai \n

spate, cu „caracuda“, [i a[ sta p\n` la 1 f`r` un sfert noaptea, c\nd m-a[ l`sa condus` la hotel cu un „2 chevaux“ hipomobil. Apoi a[ reveni \n timpul nostru, dar nu chiar \n 2008, ci pu]in mai \nainte [i, uneori, mai la vest, \n „cei mai frumo[i ani“ ai vie]ii mele [i a[ retr`i, \ntr-o ordine aleatorie, c\teva din zilele, s`pt`m\nile, lunile tandre care fac ca totul s` merite.

© Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

■ Tania RADU Întrebarea m` abate de la trebi cu ispita unui Zeitgeschmack, adic` a unui „gust al epocii“, l`s\nd-o, generos, pe aceasta din urm`, la alegerea evazionistului din mine.

Voi \ncerca \ns` un periplu nu prin epoci – ar fi un bun prilej de a panoramà, eventual carnavalesc, de[ert`ciunea –, ci prin nuan]ele, uneori \mb`t`toare, mai mereu angoasante, ale timpului. A[adar, s\nt! Cu c\t aplomb m` gr`besc a-mi performa prezen]a, instalarea \n eveniment... Totu[i, nici n-am rostit-o bine, [i afirma]ia at\t de hot`r\t` m` arunc`, paradoxal, \n perplexitate. S\nt? Chiar s\nt? Adineaori aproape c` fui, m` atinsese, a[a, o boare de fiin]`. Cum

67

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

ar veni, fusei? Fusesem, \nainte de a m` dizolva \n dubii? Eram, b\jb\ind pe drumurile nemarcate ale vie]ii, care, cum [tim, vis se afl` a fi?

Fost-am? – \ntreb acum ap`sat, ardelene[te, sim]ind c` raportarea la un trecut ferm, clasat, \mi d` un soi de stabilitate, \mi ofer` un reper, instituie o distan]` narativ`, de la care-a[ putea s`-mi examinez sinele [i s`-mi scrutez sinea.

Schimb tonul, trec prin inten]ionalitatea pofticioas` a lui „s` fiu“ spre perfectul nostalgic al lui „s` fi fost“, m` umflu \n elanul optativului „a[ fi“ [i m` dezumflu \n resemnarea cumva resentimentar` a condi]ionalului trecut, „a[ fi fost“, al`tur\nd-o nedumeririi viitorului anterior. Voi fi fost? ~sta nu mai e nici m`car viitor anterior, e prezumtiv sadea. Dar nu at\t de sadea ca urm`torul: voi fi fost fiind. Ciudat, lic`re \n el o promisiune de avenir propriu-zis. Red\ndu-mi, astfel, speran]a c` mai este \nc` posibil` o \ntoarcere \nc`rcat` de proiect spre cel mai intim prezent. A[adar, s\nt? Ei, a[! Parol!

■ Nicolae STRÂMBEANU Am c`l`torit mult \n trecut [i nu [tiu ce m` face s` cred c` nu voi abandona aceast` preocupare. În prima copil`rie, c\nd \nc` habar n-aveam s` scriu, m` atr`geau prea pu]in c`r]ile de colorat [i foarte mult h`r]ile [i atlasurile. Pe la cinci ani, tata \mi cump`rase un glob p`m\ntesc, pe care, spre mirarea musafirilor, [tiam s` ar`t Venezuela, Brazilia, Australia. C\nd am mai crescut, \mi pl`cea s` desenez h`r]i imaginare. Poate de aceea unul dintre pictorii mei prefera]i este Jan van Delft, zis [i Vermeer: mare parte din p\nzele lui au pe fundal h`r]i cu ]inuturi greu de identificat sau de-a dreptul imaginare. Întreaga mea adolescen]` a colindat lumea al`turi de Robinson, de c`pitanul Grant sau de mult mai adev`ra]ii c`pitani Cook [i La Pérouse, ca [i de celebrii exploratori Humboldt, La Condamine, Hillary, Scott, Umberto Nobile. Apoi am descoperit America al`turi de don Cristobal Colón. M-am aflat al`turi de Rodrigo Bermejo din Triana \n noaptea de 12 octombrie 1492 c\nd, din v\rful catargului caravelei „Pinta“, am z`rit primul p`m\nt de peste Marea Oceanic`. A doua zi, Colón avea s`-l boteze San Salvador. Am trecut la est de Cabo Tormentoso (nume schimbat mai t\rziu de regele Manuel O Fortunado al Portugaliei \n Cabo da Bõa Esperança) al`turi de dom Vasco da Gama [i am ajuns la Panjim, tocmai c\nd acesta o boteza Gõa. Al]i optsprezece ani am str`b`tut \ntreaga Indie Mare al`turi de Araña, a c`rui epopee am [i pus-o pe h\rtie. Am colindat al`turi de el Malacca [i Insulele Mirodeniilor, apoi ne-am \ntors \mpreun` \n Spania, ca s`-i \nso]im pe Fray Francisco de Loayza, pe don Sebastian El Cano [i pe Antonio de Urdaneta \n cel de-al doilea ocol al P`m\ntului. O vreme m-am odihnit. Dar de cur\nd, tocmai am urcat \n platourile andine, la Boca del Monte, al`turi de Licen]iatul don Gonzalo Jimenez de Quesada, s`-l c`ut`m \mpreun` pe El Dorado. {i-am fost de fa]` c\nd, din porunca lui, Fray Pedro Zambrano a sfin]it acel loc binecuv\ntat din valea Grita [i l-a botezat Santa Fé de Bogotá. L-am avut al`turi pe don Antonio Represa, cu care am ajuns dup` c\]iva ani la alt cap`t al lumii, ca s` lupt`m \mpotriva lui Soliman Magnificul la asediile Timi[oarei din toamna anului 1551 [i vara lui

© Dan Stanciu

A N C H E T~

68

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

A N C H E T~

1552. M-am g\ndit s` scriu [i povestea lor, a[a cum am tr`it-o, c`l`torind prin vreme [i prin vremuri. Iar povestea a prins aripi [i va zbura c`tre cititori chiar \n aceast` prim`var`. Ce mi-a r`mas pentru c`l`toriile viitoare? Veacul Marilor Descoperiri Geografice: matelo]i [i c`pitani de caravele, t\lhari [i t\rfe, potenta]i ai cur]ilor din Madrid, Lisboa sau de aiurea, rajahi [i maharajahi ai Indiei Mari, Marele Inca, Bogotá [i Montezuma, r`zboaie, mentalit`]i, credin]e, supersti]ii [i obiceiuri, vestimenta]ii, feluri de m\ncare, ierni geroase [i veri toride. {i \nc` destui oameni care, dup` ce le-am cunoscut [i le-am \n]eles faptele, g\ndurile [i n`zuin]ele, mi-au devenit prieteni c`ci, dincolo de istoria oficial`, faptele lor au \nsemnat izb\nzile care i-au purtat spre nemurire.

riade, un mic cutremur [i multe valuri de cea]` despre care azi nu se mai [tie nimic. Într-unul dintre ele, Regele a venit cu avionul [i a fost trimis \napoi. Dac` a[ putea schimba trecutul, i-a[ ceda bucuros dlui Ion Iliescu locul meu din ma[ina timpului [i l-a[ ajuta s` seteze butoanele a[a \nc\t s` c`l`toreasc` numai dus c`tre vremea tinere]ii sale, unde probabil ar fi mult mai fericit dec\t azi. O alt` op]iune ar fi Parisul din perioada 1895-1900, c\nd la École Normale Supérieure era decan Gaston Darboux, \n epoca lui Henri Poincaré sau Émile Picard. {i totu[i vremurile acelea nu ar fi fost la fel de amuzante ca cele de azi, pentru c` pe atunci nu existau antibiotice, iar unele boli erau echivalente cu l`sarea cortinei. Nu exista nici Liga Campionilor, nici cursa obi[nuit` Paris-Bucure[ti, dar m`car exista iluzia c`, dac` izbute[ti o contribu]ie [tiin]ific` sau artistic` onorabil`, n-o vor comenta to]i nepricepu]ii, cu tonul cu care azi se comenteaz` fotbalul. Nu [tiu c\nd s-au schimbat lucrurile at\t de substan]ial, dar b`nuiesc c` epocile frumoase agreau decen]a.

■

■ Bogdan SUCEAV~ Dac` ar exista o ma[in` a timpului, a[ prefera s` m` \ntorc \n vremea de aur a tinere]ii mele, \n prima jum`tate a anilor nou`zeci, la Bucure[ti. Farmecul subtil al acelei perioade era ascuns [i \n faptul c` num`rul de catastrofe a fost mai redus dec\t media obi[nuit` pentru România: doar c\teva mine-

a consemnat Marius Chivu

© Dan Stanciu

69

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

PROFIL Cato Lein

Fotograf de scriitori În cadrul T\rgului de Carte de la Göteborg din toamna acestui an, ICR Stockholm va organiza o expozi]ie de fotografii cu scriitori români, fotografii realizate de Lütfi Özkök [i Cato Lein. Dac` Lütfi Özkök i-a fotografiat, de-a lungul anilor, printre al]ii, pe Paul Celan, E.M. Cioran, Tritan Tzara, Eugen Ionesco, Nichita St`nescu sau Marin Sorescu, Cato Lein a venit \n România, \n toamna anului trecut, pentru a-i fotografia pe c\]iva dintre cei mai buni scriitori contemporani. ICR Stockholm inten]ioneaz` s` editeze [i un album cu 40 de fotografii cu scriitori români.

Povestea lui Lütfi Özkök, poet [i traduc`tor de origine turc`, \ncepe la sf\r[itul anilor ’40, c\nd, plecat la studii la Paris, s-a \ndr`gostit de o suedez` pe care a urmat-o \n Suedia. S-a apucat de fotografie dintr-o \nt\mplare [i, de atunci, i-a fotografiat pe mai to]i scriitorii parizieni plus to]i greii literaturii universale c\[tig`tori ai Premiului Nobel, de la André Breton [i Samuel Beckett, la Gabriel García Márquez, V.S. Naipaul, Günter Grass, Seamus Heaney [i ceilal]i.

Cato Lein, norvegian de origine, reprezint` genera]ia t\n`r`, fiind, poate, cel mai important fotograf de scriitori din Scandinavia. Îi are \n arhiv` pe Umberto Eco, Salman Rushdie, Paul Auster, Susan Sontag, Norman Mailer, Orhan Pamuk, Ian McEwan, Alessandro Baricco, John Irving, Zadie Smith, Ryszard Kapuscinski [i mul]i, mul]i al]ii. Fotografiile celor doi s\nt cump`rate de edituri [i de reviste [i s\nt prezente \n nenum`rate albume de gen. Dar iat` povestea lui Cato Lein.

S-a n`scut \n 1957 \n or`[elul Batsfjord din peninsula norvegian` Varanger de l\ng` Marea Barents. Face fotografii de la 25 de ani, dar, \ncep\nd din 1996, s-a specializat \n portrete albnegru cu actori [i scriitori. Ocazional fotografiaz` [i peisaje. De]ine, al`turi de al]i cinci fotografi, un studio \n Stockholm, unde [i tr`ie[te din 1980 al`turi de so]ia sa [i de cei doi copii. o

70

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

PROFIL ■ Cato Lein a publicat albumele de fotografii: Ett Sommarhus berättar (architectur` [i decora]ii interioare, Nordiska Museets Förlag, 1995), Hitta Hem (imigran]ii din Coreea de Nord; co-autor Astrid Trotzig, Ordfront Förlag, 2005) [i Blick / Sight (portrete de scriitori, Nya Vyer, 2006).

Pute]i arunca un ochi pe fotografiile lui la www.catolein.com

Are \n arhiv` peste 400 de fotografii cu scriitori. „Am acest avantaj c` foarte mul]i scriitori, \n special americani, dar nu numai, viziteaz` deseori Stockholm-ul. Astfel, am tot timpul de lucru. Am scos trei albume, toate comandate [i pl`tite de edituri, dar s` nu-]i imaginezi c` se v\nd cine [tie ce. Tr`iesc modest“ – \mi spune el \n timp ce savur`m mititeii de la City Grill la sf\r[itul unei dup`-amieze \n care a fotografiat c\]iva tineri scriitori \n zona Lipscani. În cele c\teva zile petrecute la Bucure[ti i-a fotografiat pe Ana Blandiana, Mircea C`rt`rescu, Denisa Com`nescu, Mircea Dinescu, Filip Florian, M`d`lina Ghi]ulescu, Adela Greceanu, Nora Iuga, Claudiu Komartin, Gabriel Liiceanu, Lumini]a Marcu, Ileana M`l`ncioiu, Dan Sociu, Elena Vl`d`reanu [.a.

Nora Iuga

Lumea ca o camer` obscur` Cato a c`rat dup` el un aparat uria[, din cele cu trepied [i p\nz` neagr` folosite la \nceputul secolului trecut. Scoate componentele dintr-o valijoar` metalic` [i asambleaz` la ele c\teva minute bune. Este un aparat nem]esc Linhoff de tip Polaroid, produs \n anii ’50, a c`rui h\rtie fotografic` cost` 100 de euro cutia pentru numai

20 de fotografii. Îl \ntreb de ce at\ta efort [i cheltuial`: „Pentru c` aparatele digitale de azi s\nt aproape perfecte. Îmi place s` folosesc film pentru imprevizibil. C\nd fotografiezi pe film orice se poate \nt\mpla. Or mie \mi plac tocmai micile imperfec]iuni. Filmul este palpabil, are miros, filmul tr`ie[te [i \mb`tr\ne[te [i atunci trebuie s`-l tratez cu diverse solu]ii pentru a men]ine contrastul alb-negru. Apoi, nimic nu poate \nlo-

Mircea C`rt`rescu

71

PROFIL

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 dezavantajoas`, dar nici m`gulitoare. A[a s\nt cele mai multe din fotografiile mele: \mping privirea \ntr-o direc]ie care-l surprinde pe model.

De cele mai multe ori, le place. Atunci [tiu c` \mi respect` talentul [i, mai ales, libertatea artistic`.“ Cranii de mors`

Adela Greceanu

cui chimia din camera obscur`. Camera obcur` este lumea mea, acolo v`d chipurile ap`r\nd din nimic...“ Cato lucreaz` \n toat` Scandinavia, fotografiile lui au ap`rut \n ziare [i \n reviste din Suedia, Norvegia [i Danemarca (Vi, Femina, Böckernas Klubb, Dagens Nyheter, Göteborgs-Posten, Aftonbladet, Expressen), iar marile edituri apeleaz` permanent la arhiva lui: Bonniers, Norstedts, Forum, Ordfront sau Widstrand. Vorbim despre fotografia de jurnalism, despre fotoreporterii ce c`l`toresc prin toat` lumea… „Eu am refuzat s` fac jurnalism. A[ fi c\[tigat foarte bine, dar mie \mi plac fotografiile alb-negru, f`r` v\rst`, f`r` timp. Îmi plac lucrurile clasice, poate [i pentru c` am r`mas foarte pu]ini care mai fotografiem old-style.“ „Ai vreun truc?“ \l \ntreb. „Deseori fac dou` seturi de fotografii: una pentru model sau pentru client, cealalt` o p`strez numai pentru mine. În fotografia pe care o fac pentru mine, \mi testez limitele artistice pe c\t posibil. Cel fotografiat apare \ntr-o cu totul alt` ipostaz`, niciodat`

72

Cato Lein a mai fost \n România \n 1984.

C\nd \[i aminte[te str\mb` din nas [i r\de jenat.

Venise cu o prieten` la plaj` la Mamaia: „Atunci ]ara era s`rac`. Vedeai asta peste tot. Acum România este o ]ar` continental`, iar Bucure[tiul \mi pare c` seam`n` pu]in cu Berlinul“. Îi place mult limba latin`, iar asta l-a intrigat [i l-a atras cel mai mult la România: latinitatea limbii. „Limba voastr` este aproape muzical`. Îmi place s-o ascult [i m` bucur c\nd mai \n]eleg c\te un cuv\nt pe care-l [tiu din italian` sau din francez`.“ Îl \ntreb ce-i place s` fac` \n timpul liber [i am surpriza s` descop`r un mare iubitor de fotbal. Discu]ia este, astfel, deturnat` definitiv de la cele artistice. „În timpul liber antrenez o echip` de fotbal format` din fete. Nu o fac pentru bani, \mi place fotbalul“ – mai spune el \ntre dou` \nghi]ituri de Ursus. So]ia lui este buc`tar[ef [i colec]ioneaz` icoane. El – [i ]ine s` sublinieze c` e „pacifist“ – colec]ioneaz` cranii de ren [i de mors` din care face, pentru sine, tot felul de figurine abstracte. „Morsele au, ca [i elefan]ii, un loc unde se duc s` moar`, un cimitir al lor. Am avut norocul s` cunosc un fermier din nord care m-a dus s` v`d acel cimitir al morselor aflat \n vecin`tatea unui str`vechi cimitir al vikingilor.“ În timp ce d`m gata ultimul mic, discut`m despre Stockholm, ora[ pe care, gra]ie ICR-ului, am avut ocazia s`-l v`d. Îi povestesc ce anume mi-a pl`cut [i, pentru a nu [tiu c\ta oar`, \mi exprim mirarea pentru lumina din nord care cade pe p`m\nt cumva razant, intr\ndu-]i permanent \n ochi. Mirarea mea \l amuz`, apoi r\dem am\ndoi [i ciocnim sticlele de bere pentru ultima oar`. O s`-mi fac` mare pl`cere s`-l rev`d la Göteborg.

■ Marius Chivu

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

|ntr-o oper` de tinere]e, In the Heart of this Country (|n inima acestei ]`ri, netradus` \n române[te), personajul principal este Magda, fiica unui fermier sud-african, fat` b`tr\n` cu umorile detestabil \n`crite, care comite paricidul, este violat`, apoi abandonat` de servitorul negru [i persevereaz` \n a tr`i, \n cea mai deplin` singur`tate.

Deflorarea tardiv`, violent` este \ns` inextricabil amestecat` cu voluptate, iar ura fa]` de violator, cu o nespus` ata[are. Dup` cum singur`tatea cea mai profund`, mortal` este izvor de iubire. „S\nt stricat` p\n` \n m`duva oaselor de frumuse]ea acestei lumi pustii... nu am avut niciodat` impresia de-a fi crea]ia altei fiin]e umane... cu propria mea voce mi-am enun]at via]a... \n fiecare clip` mi-am ales destinul, de-a muri aici, \n aceast` gr`din` pietrificat`, \n spatele por]ilor ferecate, al`turi de r`m`[i]ele tat`lui meu, \ntr-un spa]iu care vibreaz` de ecoul imnurilor pe care le-a[ fi putut scrie, dar pe care nu le-am scris, fiindc` mi s-ar fi p`rut (g\ndeam) prea u[or.“ |n A[tept\ndu-i pe barbari, asist`m la lenta dec`dere a unui magistrat imperial trimis pe o frontier` \ndep`rtat`. Ca spirit, aminte[te de Colonia penitenciar` a lui Kafka, iar ca tematic`, de Oaspetele lui Camus. Dezaprob\nd \ntru totul isteria r`zboinic` a armatei [i a unor servicii secrete obsedate de complot, avide de tortur`, magistratul se apropie primejdios de b`[tina[i, p`stori, pescari, oameni ai de[erturilor [i mla[tinilor... [i de femeile lor pe care le iube[te cu mil` [i senzualitate. Pentru st`p\ni, este un tr`d`tor. |ncarcerat, eliberat, devine cer[etor \ntr-o euforie a demnit`]ii rec\[tigate. |n Dezonoare, reg`sim aceea[i indisolubil` unire a recompensei erotice [i a dec`derii sociale pe fond de culpabilitate alb` fa]` de sistemul Apartheid. Lucy, lesbian`, r`m\ne \ns`rcinat` de pe urma unui viol banditesc pe care refuz` s`-l denun]e pentru c`, alb` fiind, e vinovat`. Euforia este a \nfr\ngerii. Pl`cerea [i – simbolic – maternitatea s\nt condi]ionate de totala acceptare a vinii.

J.M. Coetzee ne apare ca un Dostoievski protestant al lumii globalizate care \[i asum` radical vinile. Ce lec]ie pentru noi, românii, ve[nic persecuta]i, at\t de pu]in dota]i \n a ne pune \n cauz`!

Ion Vianu

Vinovat [i senzual Literatura lui J.M. Coetzee (cite[te: Kö]i) este o cugetare despre condi]ia moral` [i istoric` a omului alb. Nu e de mirare, dac` ]inem seama de locul de na[tere – Africa de Sud – al acestui autor (n. 1940). Coetzee, care a ales s` scrie \n englez`, nu este \ntru nimic un autor „periferic“. Biografia confirm` acest lucru. Educa]ia lui s-a des`v\r[it \n Anglia [i \n SUA [i numai pozi]ia lui, de opozant al r`zboiului din Vietnam, l-a \mpiedicat s` ocupe un post universitar \n Statele Unite, \n anii ’70. O tem` – a[ spune tema fundamental` a lui Coetzee – este culpabilitatea, care-l love[te [i-l infiltreaz` p\n` \n str`funduri pe eroul s`u. Putem s` ne \ntreb`m dac` doar condi]ia istoric` de alb \n sistemul Apartheidului – sistem social a c`rui injusti]ie, dar [i pr`bu[ire le-a tr`it scriitorul – a fost suficient` pentru a determina acest punct cardinal al reflexiei sale. Nu [tiu care-i este credin]a religioas`, dar cultura protestant` din care provine este fundamental cl`dit` pe dimensiunea moral`, pe constanta apreciere a binelui [i a r`ului, pe r`spunderea subiectului, gener\nd sf\[iere. R`spundere care este nu numai individual`, ci [i colectiv`. Ca alb [i colonizator, el se simte dator celui oprimat, chiar dincolo de op]iunile [i dispozi]iile personale, \n numele unei apartenen]e (de care sufer`). |n acela[i timp, asumarea vinii e \nso]it` de o anumit` voluptate, care provine tocmai din suferin]a meritat` ca om alb, ca asupritor. Dar [i din tr`irea dec`derii, a mizeriei unui ins \mpins c`tre condi]ia cea mai insuportabil` prin asumarea vinii lui.

■

73

Fotografii din arhiva personal`

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

INTERVIU

„Amazoneritul n-are cum s` fie ocupa]ia care m-ar ilustra cel mai bine“ Adriana Babe]i Cornel Ungureanu, unul dintre cei mai subtili cunosc`tori ai c`r]ilor (dar [i ai vie]ii) Adrianei Babe]i, spune undeva: „A.B. este un om cu un neobi[nuit devotament fa]` de valorile spirituale, cu un bun-sim] tot mai rar \n spa]iile culturii, mereu solidar cu cei mari, dar [i cu o deschidere c`tre ceilal]i – un spor de \n]elegere \n aceast` lume fragmentat`“. Mircea Mih`ie[, la fel de apropiat, o socote[te o natur` autodevoratoare, n`scut` fiind sub semnul Scorpionului, \n aceea[i zi cu Mircea Nedelciu, al treilea autor al Femeii \n ro[u.

Solar` [i melancolic`, erudit` [i prozatoare \nn`scut`, profesoar` de voca]ie [i coach cultural, Adriana Babe]i e cel mai minunat interlocutor pe care cineva [i-l poate imagina, fie c` \i cite[te c`r]ile, o ascult` din amfiteatru sau \i ia un interviu. (S. S.)

„Am oroare de emfaza academic` plicticoas` [i stearp`“ Drag` Adriana, e[ti la mijlocul unei ispr`vi c`rtur`re[ti pu]in obi[nuite \n literele noastre: tripticul care a \nceput cu Dandysmul. O istorie va continua imediat cu Amazoanele. O poveste [i se va \ncheia cu Strategiile seduc]iei. C\nd ai \nceput s` te g\nde[ti la aceste c`r]i ca la o trilogie?

S` [tii, drag` Simona, c` nu-i cine [tie ce isprav`, din dou` motive. Înt\i, pentru c` ideea de a alc`tui ansambluri (dipticuri, tripticuri) are

ceva tradi]ie \n cultura noastr`. E drept, \n eseistica literar` ea nu e at\t de vizibil` ca \n cazul romanelor, al istoriilor literare sau al filosofiei, unde n-a[ zice c` ne lipsesc trilogiile. Apoi, \n al doilea r\nd, a[ fi cu b`gare de seam` \n ce m` prive[te, \ntruc\t construc]ia nu-i \nc` ispr`vit`.

Or, isprava-i o treab` dus` cu bine p\n` la cap`t.

Stai s` vedem ce iese la urm` de tot. Adev`rul e c`, legat de tripticul meu, lucrurile s-au a[ezat cumva de la sine, \n timp, ini]ial f`r` prea mult` premeditare. Povestea c`r]ilor despre cele dou` ipostaze extreme ale masculinului [i femininului s-a declan[at cumva „la comand`“ [i \n etape. N-a fost tema mea. Sau cel pu]in a[a am crezut. Acum vreo 30 de ani mi s-a propus s` scriu

75

■ Adriana Babe]i, prozatoare [i eseist`, profesor universitar la Universitatea de Vest din Timi[oara.

A publicat volumele: B`t`liile pierdute. Dimitrie Cantemir, strategii de lectur` (1998, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critic` [i istorie literar`), Dilemele Europei Centrale (1998), Arahne [i p\nza (2002), Dandysmul. O istorie (2004, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critic` [i istorie literar`, Premiul Asocia]iei de Literatur` Comparat` din România), Ultimul sufleu la Paris.

69 de re]ete culinare (2006).

A coordonat, \mpreun` cu criticul Cornel Ungureanu, volumele: Europa Central`.

Nevroze, dileme, utopii (1997), Europa Central`.

Memorie, paradis, apocalips` (1998). A coordonat num`rul special al revistei Cultures d’Europe Centrale (nr. 4/2007): Le Banat – un El Dorado aux confins. Împreun` cu Mircea Nedelciu [i Mircea Mih`ie[ a scris romanul Femeia \n ro[u (ed. I, 1990 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru proz`; ed. a II-a, 1998; ed. a III-a, 2003). A tradus Barbey D’Aurevilly.

Dandysmul (1995), iar \mpreun` cu Delia {epe]ean-Vasiliu: Pentru o teorie a textului. Antologie Tel Quel (1981), Romanul scriiturii. Antologie Roland Barthes (1986). Are \n curs de preg`tire cel de-al doilea volum al unui triptic deja anun]at, care a \nceput cu Dandysmul. O istorie, va continua cu Amazoanele.

O poveste [i se va \ncheia cu Strategiile seduc]iei.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

pentru o revist` prestigioas` un studiu despre cet`]ile asediate care b\ntuie prin literatur`. Am \mpresurat c\t am \mpresurat fort`re]ele cu pricina [i, la un moment dat, am virat-o spre un fals tratat de strategie literar`, Despre arme [i litere, din care am tot publicat fragmente \nc` din anii ’80. Doar c` Îmb`rb`tarea, primul s`u capitol, care era un catalog al amazoanelor celebre, s-a extins la vreo 300 de pagini [i a devenit carte de sine st`t`toare. Pentru cine m` cunoa[te sau doar m` vede pe strad`, e limpede c` amazoneritul n-are cum s` fie ocupa]ia care m-ar ilustra cel mai bine. {i nici amazoana – modelul vie]ii mele. Dar stau [i m` \ntreb oare de ce totu[i, av\nd \n baza de date, prin mam`, bunici [i m`tu[i, o gen` a servitu]ii feminine absolute, adic` fiind \n via]a real` un fel de sclav` (a iubirii, prieteniei [i datoriei), m-am av\ntat \ntr-un subiect cu femei at\t de belicoase [i independente. P`i, chiar de aia m-am av\ntat, \mi spun eu acum, brusc de[teptat`: ca s` compensez. Sau ca s` descarc ceva ce probabil \mi h`r]uia „inconsciul“. Acolo ar fi resortul ascuns al elanului meu. Cel pu]in a[a zic prietenele psihanaliste. Posibil. Încep\nd de prin 1995, fragmente din opul cu amazoanele, care cre[tea ca un cozonac, au ap`rut prin revistele culturale sau academice.

Cam tot pe atunci – ceasul r`u sau ceasul bun?

–, proasp`t \nfiin]atul Polirom a vrut s` scoat` voluma[ul lui Barbey d’Aurevilly Despre dandysm [i despre George Brummell. Numai c` {erban Foar]` n-a prea avut timp de Barbey, a[a c` m-am trezit plocon cu traducerea, pe care am biruit-o c\t am putut de rapid [i corect. {i ca s` se adune m`car 200 de pagini, am executat la fel de zelos alt` comand` venit` tot dinspre Silviu Lupescu: o prefa]` [i o antologie dandystic` \n anex`. Aveam, n-aveam treab` cu dandy-i ([i n-aveam nici o treab` cu b`ie]ii `ia, o spun sincer), cum s\nt fat` de treab`, harnic` [i con[tiincioas` ca o albin`, am trudit vreo [ase luni, am adunat ce se putea aduna pe atunci ca bibliografie [i am publicat voluma[ul pe a c`rui copert` scrie Barbey d’Aurevilly, Dandysmul. În 1996 mi-am dat, dup` vreo 20 de ani de studiat pe br\nci, doctoratul \n Dimitrie Cantemir, m-am apucat sistematic, individual [i \n

grup, de cercetarea culturii central-europene, am mai scris la cartea despre amazoane c\nd [i cum am putut, dar mai ales am ]inut cursuri de literatur` comparat` \n fa]a studen]ilor p\n` m-a durut limba. Între toate, cel mai de succes, un op]ional despre strategiile seduc]iei, plasat, ca mai toate cursurile mele, \n sistem seral, de la opt la zece noaptea. Amfiteatrul era arhiplin, deoarece fetele de la Filo \[i aduceau prietenii de la Politehnic` sau Medicin` s`-[i ia noti]e.

P\n` la urm`, nimeni n-a \nv`]at nimic concret despre cum st` treaba cu sedusul, pentru c`, dup` at\tea strategii, s-a dus de r\p` tot farmecul amorului. At\t de mare a fost \ns` pl`cerea de a ]ine (p\n` prin 2002) acest curs [i mai ales de a m` documenta pentru el, \nc\t mi-am adunat toate fi[ele cu teorie, toate analizele pe texte extrase din epistolarele amoroase ale scriitorilor [i am deschis (la propriu) dou` dosare din carton lucios pe care le-am pus la p`strare: unul ro[u, cu eticheta strategiile seduc]iei [i unul galben – lettres d’amour. În 2003, mai mult de nevoie dec\t de voie, am reluat, evident \mbog`]it`, bibliografia din antologia dandystic` [i \n numai [ase luni am dovedit Dandysmul. O istorie, care a ap`rut \n 2004. În ziua c\nd am a[ezat-o \n bibliotec`, m-a cotropit brusc un mic delir de grandoare [i le-am v`zut fulger`tor pe celelalte dou` aliniate frumos, cotor l\ng` cotor, cu tot cu titluri. Dac` dandysmul era o istorie, evident c` amazoanele n-aveau cum s` fie dec\t o poveste (oare?). Iar pentru \nt\lnirea dintre b`rba]ii efemina]i (sau dimpotriv`) [i femeile b`rb`toase (au ba), ce idee mai bun` dec\t strategiile seduc]iei? De[i, o spun ca dandylog [i amazonolog profesionist, \n cazul celor dou` tipuri extreme de m/f seduc]ia e ceva absolut n`ucitor, ie[it din tipare; ceea ce se vede limpede [i atunci c\nd \[i trimit unul altuia scrisori.

Cum se vor lega c`r]ile \n ritualul (strategic) al seduc]iei?

La vedere, ele se leag` prin structuri asem`n`toare (capitole, subcapitole), g\ndite oarecum „\n rim`“. Apoi, au un stil comun, de la modul`rile persoanei care expune [i uneori se expune, p\n` la, ca s`-i zic a[a, un set similar de tehnici narative [i descriptive care ritmeaz` fiecare volum. Dar leg`tura esen]ial` e una de pro-

76

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

INTERVIU

funzime: e vorba despre pattern-ul sau – dac` preferi – matricea a ceea ce ne separ`, dar ne [i une[te ca gen [i ca sex.

Erudi]ia din cartea despre dandysm e topit` \ntr-un stil de o simplitate [i o directe]e aproape incredibile la o asemenea desf`[urare de for]e. Miza era estetic` acolo, \n ciuda bilan]ului moral din final, sau tocmai de aceea. Care va fi miza \n cazul pove[tii despre amazoane?

Mim\nd modestia, a[ zice c` \mi dau m`sura zelului c`rtur`resc abia \n cartea despre amazoane, dat` fiind [i durata diferit` \n care au fost scrise cele dou` volume. Pentru dandysm, dac` pun cap la cap documentarea [i scrisul propriuzis \n cele dou` etape, nu scot mai mult de un an [i jum`tate, hai doi. Deci i-am cam expediat pe filfizoni. În schimb, pe frontul amazonic am comb`tut aproape trei decenii. O via]` de om!

Sper s` nu m` sufoc cu tot ce-am buchisit. Fragmentul despre numele amazoanelor, pe care Dilemateca mi l-a g`zduit at\t de generos, e chiar cel mai „tehnic“ din toat` cartea, cel mai str\ns, cum se zice, \n chingile bibliotecii. Dar miza nu e neap`rat estetic`, a[a cum n-a fost nici \n istoria dandysmului. S` scrii despre dandysm un op academic, „de serie“, adic` respect\nd regulile jocului respectiv, pare o contradic-

]ie \n termeni. Dar am f`cut-o cu con[tiin]a \mp`cat`: [tiu c` nu a ie[it o carte dandy, ultra-sofisticat` [i rafinat`. Nici m`car nu cred c` a[ fi putut s` fac a[a ceva. Sigur e \ns` c` n-am vrut.

M-am g\ndit la un volum onest, cu bibliografia la vedere, ordonat c\t de c\t [i scris, sper, destul de pl`cut ca s`-l poat` citi [i un public mai larg. În]eleg c` s-a v\ndut bine [i c` e de folos studen]ilor. Nu [tiu dac`-i neap`rat mare scofal` chestia asta, dar nici de lep`dat nu-mi pare.

Cam tot a[a e g\ndit` [i cartea despre amazoane. A[ spune – cam brutal – c` mi-e groaz` de savanteriile seci, scrise plicticos p\n` la adormire. Cred din suflet c` [tiin]a poate fi f`cut` [i destins, cu un fel de bun`-dispozi]ie a ideii [i fraz`rii, f`r` crispare. Am oroare de limba de lemn academic`, de emfaza stearp`, de scrisul f`r` un dram de elegan]`, mai ales atunci c\nd umanioarele vor s` ias` \n lume. Deci m` str`duiesc din r`sputeri s` nu fac fraze kilometrice, neglijente, pline de repeti]ii, cu zeci de subordonate, cu puhoi de gerunzii [i cacofonii inacceptabile. M`car at\t. În Strategiile seduc]iei vei p`stra cadrul estetic al dandysmului [i unul dintre tipurile de feminin pe care dandy-ul, cu „oroarea lui de via]`“, le accept`, adic` amazoana, r`zboinica? Sau dimpotriv`?

77

Mircea Nedelciu, Adriana Babe]i [i Mircea Mih`ie[ \n timp ce scriau Femeia \n ro[u (august 1986, Timi[oara)

La 4 ani, cu bunica matern`

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

Par]ial, voi \ncerca s` le p`strez mai ales \n partea de teorie. C\t despre scriitorii care practic` arta seduc]iei prin epistolare, evident c` o s` se \nt\lneasc` [i c\te-un dandy \n coresponden]` cu o amazoan`. E cazul lui Oscar Wilde sau al lui Barbey d’Aurevilly, \ntre al]ii.

Dar majoritatea cov\r[itoare a exemplelor vine din alt` zon`.

propriet`]ile mele, a[a cum le \n[ir` el, pentru c`, \n scripte, nu de]in nimic, dar absolut nimic.

Nici despre cei patru copii [i despre cele patru ma[ini de scris, despre care poveste[te Konrád, deoarece eu o am numai pe Oana, care acum e \n Canada, la casa ei. Iar pe domnul Consul (car mic) l-am pus la p`strare, fiindc` scriu la calculator. E drept, garderoba mea poate fi considerat` modest`, cum zice [i K. despre a lui, dar numai prin compara]ie cu a femeilor bine \mbr`cate (\n ce m` prive[te). De la biroul unde stau, v`d pe geam brazii din fa]a casei, un corcodu[ [i dou` r\nduri de salc\mi de pe strad`. Dac` e var`, frunzi[ul ascunde blocul de peste drum. Cam at\t, dac` m-a[ ]ine fraz` de fraz` pe urmele autoportretului pe care [i-l face K. Oricum, al`turarea e strivitoare.

Dar un portret al personajului A. din Femeia \n ro[u? Cum s-a desf`[urat biografia imaginar`, \nceput` \ntre cei doi M. (dintre care unul nu mai este), [i cum continu` ea azi?

Biografia de personaj evident c` e fabulat`, de[i am reu[it s` strecor \n roman mult din realitatea tr`it` \n cele 17 zile c\t am scris cartea \mpreun` cu cei doi Mirci (\n august 1986). Dar povestea cea mai tare, c\t trei romane la un loc, petrecut` atunci [i mai ales dup` aceea, a r`mas nescris`. În 1999, c\nd l-am vizitat ultima oar`, Mircea Nedelciu, adic` personajul Emdoi din Femeia \n ro[u, m-a rugat s` recapitul`m ce ni s-a \nt\mplat \n cei aproape 20 de ani c\]i trecuser` de c\nd, \mpreun` cu Mircea Mih`ie[, adic` Emunu, ne-am apucat de roman. Era vorba nu numai despre noi trei, ci [i despre persoanele reale \n via]a c`rora ne-am strecurat, am dat-o peste cap, am rescris-o ca s` ne ias` cartea, iar ele s-au transformat \n personaje. A[a le-a preluat [i filmul lui Mircea Veroiu, [i spectacolul de teatru, pe un text de C`t`lina Buzoianu.

M-am a[ezat pe marginea patului unde el era ]intuit [i, dup` ce-am f`cut bilan]ul, am r`mas mu]i. Ceea ce s-a \nt\mplat cu mul]i din oamenii-personaje din Comlo[ [i Timi[oara, cu Mircea Veroiu [i so]ia lui, Elena Albu, care o juca pe femeia \n ro[u, a ]inut parc` de un blestem [i de-o pedeaps` pentru jocul de-a fic]iunea, unde noi ne-am sim]it dumnezei. A[a a interpretat

„Nu-i u[or s` fii mereu \ntre“

La 4 ani, cu p`pu[a Lotte

|n galeria „Triade“, Timi[oara, 2004

Cum ar suna un autoportret (dup` modelul celui scris de György Konrád ca introducere la Melancolia Rena[terii) al Adrianei Babe]i?

Al`turarea \mi d` o st\njeneal` teribil`, din mai multe motive. Ba chiar m` blocheaz`. De aceea, dincolo de \nceputul scurtei autobiografii pe care [i-o face Konrád, unde doar v\rsta lui de atunci [i a mea de acum se apropie, iar profesia e identic`, tot restul difer` [i e at\t de complicat, \nc\t pur [i simplu nu pot s` scriu dec\t c` „A. are 58 de ani. Cet`]enia [i limba matern` – român` […]. Meseria sa de baz` este s` predea literatura“. Nu s\nt \nc` preg`tit` s` vorbesc despre tat`l meu, a[a cum face G. K., [i nici despre deport`rile, pu[c`riile, exilurile [i mor]ile din familia mea. Nici despre ce am ales s` fiu cu adev`rat, pentru c` am putut s` aleg. Nici despre

78

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

INTERVIU

Mircea (care, oricum, nu prea credea \n chestii de genul `sta) toate \nt\mpl`rile aflate parc` la grani]a paranormalului. Nu peste mult` vreme s-a stins. A[a c` A. [i Emunu \[i continu` doar \n roman biografiile al`turi de Emdoi. În realitate, A. a r`mas doar cu Emunu, care \i e cel mai bun prieten. Nu \[i mai scriu epistole, ca \n tinere]e, [i nici roman la patru m\ini nu pot face. Î[i trimit e-mail-uri telegrafice, \[i citesc unul altuia articolele [i c`r]ile. Din c\nd \n c\nd apuc` s` molf`ie pe strad` c\te un lango[ [i s`-[i povesteasc` tot soiul de fleacuri, \n timp ce str`bat zona Laho din Timi[oara. De[i, de unde e, Emdoi \i tot trimite \n vis semne de \mb`rb`tare, lui A. \i e team` \n continuare c` o s` piard` pariul pus cu Emunu cum c` ar scrie c\ndva singur` un roman.

Eseurile [i articolele tale s\nt b\ntuite de imagini ale copil`riei: Jung \nt\lnindu-se cu Kerényi sub semnul unui puer aeternis, Barthes scufundat \n propria copil`rie ca \ntr-un corp mai bun, tu dans\nd „Alunelul“ \ntre doi copii mai pu]in noroco[i sau decojind trei pere deodat`, Oana cu mama ei „superhaioas`“. Cum a fost copil`ria ta?

Oh, Doamne, a fost o bun`tate de copil`rie!

Modest`, dar senin` [i voioas`, deoarece cam a[a s\nt copil`riile, mai ales atunci c\nd ni le amintim la b`tr\ne]e. Abia foarte t\rziu \ns` mi-am dat seama c` fericirea mea venea [i din ne[tiin]`, prin grija p`rin]ilor, a vecinilor [i cunoscu]ilor de a m` proteja. Adic` de a-mi ascunde multe lucruri, care m-au devastat atunci c\nd le-am descoperit [i \n]eles. Dar asta s-a \nt\mplat destul de t\rziu [i numai pentru c` am \nceput s` o iau pe firul a ceea ce s-a petrecut \n familiile mamei [i tat`lui meu, \n propria mea familie.

Dac` stau [i m` g\ndesc bine, foamea asta de adev`r mi-a venit abia dup` Revolu]ie, pentru c` abia atunci am avut curajul s` pun \ntreb`ri celor din jurul meu. {i \n primul r\nd mie.

Dar adolescen]a? Ai fost o adolescent` rebel` sau una ata[at` de p`rin]i? {i-[i. Am fost o adolescent` foarte ata[at` de p`rin]i, a[a c` micile mele proteste nu se \ndreptau direct asupra lor, ci \mpotriva a ceva destul de abstract, care era ideea de ordine, de institu]ie, de cenzur`, de form` perimat`, an-

chilozat`. S` nu uit`m c` am prins adolescen]a \n plin` liberalizare a sistemului, prin anii ’65.

M` cople[e[te un sur\s tandru c\nd \mi aduc aminte de hipiotismul nostru de pe Bega sau de formele de cultur` underground. Dar dac` scrutez fenomenul cu seriozitate, nu m` pot \mpiedica s` nu v`d cum mult din ceea ce s-a putut numi neo-avangarda artistic` din România (\n artele plastice, teatru, coregrafie, muzic`) a datorat enorm Timi[oarei acelor ani. Am stat pe baricadele acestui protest ultrastilizat, soft (cum a fost, de altfel, mai toat` rezisten]a la comunism prin cultur`) \n adolescen]` [i tinere]e.

E drept, la \nceput doar ca un fel de chibi] \nr`it, [i abia apoi ca sus]in`tor fervent prin tot ce puteam scrie [i traduce \n reviste. În tulbur`torul microroman despre cele dou` bunici exist` un moment de \nt\lnire cu fotografia bunicii paterne (amintirea „clipei ca un tr`snet din 28 noiembrie 2002, ora 11,35“) \ntr-un fost lag`r de l\ng` Cracovia.

Cum te raportezi la partea asta din tine? Te \ntreb pentru c`, \n scris, dar [i \n „personajul“ Adriana, contrariile (erudi]ia [i misticismul, exactitatea [i imaginarul, exaltarea [i luciditatea, c`ldura omeneasc` [i severitatea academic`) se completeaz` spectaculos de firesc.

Vene]ia, 1998

79

|n clasa \nt\i

|n anul \nt\i de facultate

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

A fost pentru prima dat` \n via]a mea, \n Cartea cu bunici, antologia lui Marius Chivu, c\nd mi-am luat inima \n din]i, mi-am \nfr\nt o parte infim` de team` [i nesiguran]` (despre ale c`ror cauze nu pot s` vorbesc acum) [i am scris ni[te nume proprii, \ntregi sau prescurtate. E greu s` ai dou` p`r]i \n tine (etnic vorbind, cu tot ce decurge de aici): „aia“ [i „asta“. Care e una [i care e alta, c\nd te afli mereu la mijloc de codru des, unde p`s`rile nu prea ies fiindc` se las` noaptea? Nu-i u[or s` fii mereu „\ntre“, silit s` \mpaci rase [i clase, ideologii [i religii. P\n` s` \n]eleg ce [ans` imens` poate deveni amestecul `sta, am sim]it mixtura ca pe o povar` extrem de dureroas`, de[i nimeni din jurul meu nu m-a atins direct, \n fa]`, cu ceva care s` m` r`neasc`.

Nu zic vorbe mari, dar pentru bruma de echilibru pe care l-am dob\ndit, pentru cum am \mp`cat \n mine m`car o parte din contrariile care m` sf\[ie, pentru descoperirea bog`]iei care st` ascuns` \n a[a ceva, n-a[ avea zece vie]i s` le mul]umesc prietenilor mei, colegilor, tuturor cunoscu]ilor [i mai ales acestui loc minunat, Timi[oara, singurul ora[ din lume \n care vreau s` tr`iesc [i s` mor.

tr-un eseu. Cum \]i vei scrie romanul? În numele c`rui eu?

Nu [tiu dac` o s`-l pot scrie. Nu [tiu \n numele c`rui eu.

Mie mi se pare c` \ndelungata ta a[teptare \n fa]a celui de-al doilea roman vine dintr-o „radicalizare“ a onestit`]ii (proprii, dar [i fa]` de cititor) care se vede \n toate c`r]ile tale [i care e mai bine servit` de „enciclopedism“ [i erudi]ie. Cum \mpaci „adev`rul minciunilor“ [i pofta de irealitate, cu aceast` voca]ie etic`?

— Greu de tot le \mpac. Am sim]it pe piele proprie, scriind dou` texte confesive, un fel de proze, cel despre bunici [i altul despre sarsaneliada personal`, pentru un volum colectiv cu experien]a feminin` \n comunism pe care \l coordoneaz` la Polirom Dan Lungu [i Radu Pavel Gheo. Mai bine-mi d`deam \nc` un doctorat, at\t de greu mi-a fost. Am avut faze c\nd am crezut pur [i simplu c` derapez, c` m` smintesc, at\t de periculos mi s-a p`rut mersul pe s\rm` \ntre realitate [i fabula]ie. Parte din oamenii despre care scriu mai tr`iesc sau, dac` au murit, mai s\nt \n via]` urma[ii lor. Cum s` fac s` nu r`nesc pe nimeni, fiindc` multe lucruri s\nt dureroase, de nespus? Presimt c` un artist autentic nu-[i pune a[a problema. Tocmai de asta cred c` s\nt mai mult f`cut` dec\t n`scut` scriitor.

A[a c` m` refugiez \n ceea ce m` serve[te – cum spui – mai bine: c`r]ile eseistice, dar blindate documentar, pe subiecte nu prea cercetate la noi, cum ar fi dandysmul sau amazoanele.

Sau romanul central-european, care, ca tem` comparatistic`, r`m\ne cel mai serios proiect al meu, la care lucrez de peste 10 ani. Dac` o s` tr`iesc mult [i, evident, dac` o s` v`d, o s`-l duc la cap`t. Fie [i ca s` c\[tig m`car un pariu.

„S\nt mai mult f`cut` dec\t n`scut` scriitor“ La New York, cu Oana, 2002

Te-ai ocupat – p\n` acum indirect – de „egologie, acest organ superb al necunoa[terii“, cum spune Barthes, pe care \l citezi \n-

Bucuria din orice Mi-am amintit, citindu-]i unul dintre textele recente din Suplimentul de cultur` despre \nv`]`m\ntul filologic timi[orean (dar [i [tiind c\t de iubit` e[ti de studen]i), o fraz` a lui Barthes din 1977, pe care o reiei \n eseul pomenit: „Dac`, printr-un exces de barbarie, toate disciplinele noastre, cu excep]ia uneia, ar trebui expulzate din \nv`]`m\nt, atunci ar

80

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

INTERVIU

trebui salvat` doar disciplina literar`, c`ci toate [tiin]ele s\nt prezente \n monumentul literar“. Mi se pare mie, sau e[ti \n r`sp`r fa]` de cei care cred azi, la noi, c` e prea mult` literatur` at\t \n \nv`]`m\nt, c\t [i \n via]a cultural`?

Nu numai c` s\nt \n r`sp`r, dar chiar militez \nver[unat pe baricadele literaturii. Încep \n amfiteatru, unde am r`bdare s` le explic studen]ilor – de la Litere! – la ce le poate servi literatura \n via]`, pentru c` mul]i asta vor s` afle \n primul r\nd. Abia apoi \i atac cu Homer, Dante, Cervantes. Nu m` culc pe-o ureche [i m` arunc civic \n aren`, prin tot soiul de campanii de promovare a lecturii pe care le organizez \mpreun` cu colegii mei [i la care particip av\ntat. Ne \nt\lnim periodic cu studen]ii de la Politehnic` sau cu elevii din licee. Facem o revist`, Orizontul, o difuz`m c\t vedem cu ochii, lans`m c`r]i, scriem \n pres`, vorbim la radio [i pe la televiziunile zonale, organiz`m happening-uri \mpreun` cu arti[tii plastici. {i tot nu-i destul.

Rubrica ta, „Secretul Adrianei“, din Suplimentul de cultur` e un continuu elogiu al bucuriei, un text ne\ntrerupt despre savoarea [i frumuse]ea vie]ii, despre oameni at\t de rari \nc\t par ireali (cum e Ana Jaroslava Daniel,

c`lug`ri]a franciscan` pe care ai \nt\lnit-o pe strada Memorandului din Timi[oara, unde ai copil`rit). Cum de po]i vedea numai binele \n lumea asta care, orice ai spune, e mai mult gri spre negru?

La propriu, nu disting imperfec]iunile lumii din jurul meu, pentru c` s\nt foarte mioap` [i v`d totul „\n mare“, f`r` pete, ciobituri, fisuri.

Dar la figurat v`d extrem de bine [i ur\tul, [i mizeria. Doar c` nu le las s` m` sufoce [i s`-mi sporeasc` ne\ncrederea, nesiguran]a, spaimele.

Poate c` felul `sta de a fi, adic` de a m` bucura din orice, evident nu ca o hlizire continu` [i t\mp`, f`r` discern`m\nt, e [i ceva \nn`scut. Dar cred c` mi l-am [i sporit pe traseu. C\nd e[ti con[tient c` oric\nd ]i se poate lua definitiv curentul [i c` urmeaz` s` orbec`i cine [tie c\]i ani, te asigur c` altfel te treze[ti \n fiecare diminea]`, oric\t de mohor\t` ar fi ea. Nici nu [tii ce bucurie imens` e s` po]i num`ra conurile din bradul de l\ng` geam, s` prive[ti culorile m`t`soase de la g\tul porumbelului care tocmai a aterizat pe pervaz sau s` te ridici de la birou, s` te \ntinzi pu]in [i s` iei o corcodu[` direct din pom, prin fereastra deschis`.

■ a consemnat Simona Sora

81

Cu Oana mic`, 1976

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

lungi artificial, dincolo de \ncetarea stimulului, pl`cerea pe care i-o provoca, arat` c` Walter era deja prins \n plasa frumoasei manipulatoare.

Deosebita ei subtilitate psihologic` se manifest` mai ales c\nd reu[e[te s`-l deculpabilizeze pe Walter pentru trecutul s`u imoral. Averea considerabil` pe care i-o l`sase Salema \n schimbul favorurilor sale sexuale \i provoca doctorului conflicte morale pe care \ncerca s` le refuleze. Ca o adev`rat` prestidigitatoare de suflete, Coca \l m\ntuie[te, numind-o pe Salema „donatoare“, ceea ce \i aduce recuno[tin]a lui Walter („...se elabora \n subcon[tient un travaliu de recuno[tin]` c`tre Aimée“). Mai mult, Coca se instituie astfel \ntr-un fel de instan]` moral` fa]` de Walter, c`ruia nu numai c`-i d` diligen]e, dar poate s`-l [i culpabilizeze, dac` ar avea nevoie. În sf\r[it, Lolita balcanic` nu ezit` s` foloseasc` mijloacele primitive, dar nu mai pu]in eficiente, ale seduc]iei. Ea provoac` gelozia lui Walter c\nd \l transform` pe frumu[elul Paul din gr`dinar \n chelner de familie. Walter, indignat nu pentru c` i se \ncalc` autoritatea, ci pentru c` vede \n t\n`r un rival, \l concediaz` imediat. Împrejur`rile vie]ii par a favoriza planul aplicat cu mult` tenacitate de Coca-Aimée: Lenora se \mboln`ve[te de cancer [i dispare din scen`, l`s\nd liber locul de l\ng` Walter. Mai mult, \i sugereaz` cu limb` de moarte, la insisten]ele fiicei sale, s` aib` grij` de ea. Realizarea scopului œdipian – urm`rit at\t de Walter, c\t [i de Coca – devine, \n finalul romanului, doar o chestiune de timp.

Totu[i, Coca nu este o Lolit`, [i asta nu din cauza diferen]ei de v\rst` fa]` de aceasta, ci din cauza absen]ei sexualit`]ii din aspira]iile sale. Walter nu este pentru ea, cea caracterizat` de o remarcabil` frigiditate, un obiect sexual, ci o surs` de via]` \nlesnit` [i de protec]ie existen]ial`. A[a \nc\t, oric\t de surprinz`tor ar p`rea, nu Coca ia locul Lenorei l\ng` Walter, ci acesta o \nlocuie[te pe Lenora, cu Coca. Ea nu este suficient de evoluat` psihic pentru a suporta tensiunile triunghiului œdipian, ci o feti]` (mult mai mic` psihic dec\t Lolita, de nici trei ani) care caut` regresiv o mam` hr`nitoare [i protectoare.

Cum a putut C`linescu s` vad` \n Drum ascuns un roman lipsit de profunzime psihologic`? – m-am \ntrebat la sf\r[itul acestor r\nduri. Tu ce crezi?

Vasile Dem. Zamfirescu

Coca [i Lolita C\nd aleg o carte pentru a o prezenta din unghiul de vedere al psihanalistului, titlul ei m` poate orienta. Drum ascuns de Hortensia Papadat-Bengescu [i-a confirmat promisiunea dup` primele pagini: Coca-Aimée, fiica Lenorei, abia ie[it` de pe b`ncile pensionului din Austria, pare a realiza \n manier` autohton` universalul scenariu œdipian, pus \n act exemplar de Lolita. De \ndat` ce este primit` \n casa doctorului Walter, noul so] al Lenorei, Coca \[i pune \n aplicare planul, la \nceput incon[tient. „P`pu[a f`r` caracter... dar perfect` [i mai ales deosebit` prin materialul \ntrebuin]at de natur`...“ \l seduce pe tat`l vitreg [i-[i marginalizeaz` mama, pe care o infantilizeaz` [i prin adresare („mamile a mea mic`“). Treptat, devine adev`rata st`p\n` a casei, impun\nd reguli noi, pe care Walter le accept` nu f`r` o anumit` rezisten]`.

Coca se pricepe foarte bine s`-i provoace senza]ii mult prea cerebralului Walter, arma folosit` fiind uneori agresivitatea verbal`, menit` a sugera, \n logica ambivalen]ei afective, reversul pozitiv al medaliei: cine se tachineaz` se iube[te, dup` cum cine se iube[te se tachineaz`. Efectul apare imediat. „Walter, dup` astfel de agresiuni, r`m\nea \n pulsa]ie dezordonat`, \i p`rea c` a suferit o violen]` fizic` nu lipsit` de un element de pl`cere.“ Alteori, modul vibrant \n care-i solicit` doctorului o favoare \l emo]iona. A[a se \nt\mpl` c\nd Coca-Aimée cere, precipitat [i cu teama refuzului, parcul sanatoriului pentru o petrecere a noilor s`i prieteni bucure[teni.

Walter simte o „b`taie u[oar` \n piept, un fel de zumzet \n fibre, \n palme zv\cnire, un moment de anestezie a creierului“. Mai ales \ncercarea de a pre-

■

83

Fotografii de Luca Istodor

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

R E P O R TA J Iaromira Popovici

Pe Valea Prahovei, bibliotecile „de vacan]`“…

La Bu[teni, Biblioteca municipal` În centrul Bu[teniului, pe strada principal`, s\nt cel pu]in dou` cl`diri frumoase, \ntr-un posibil stil montagnard: una e Prim`ria, iar cealalt`, Biblioteca municipal` (e drept, laolalt` cu Casa de Cultur`). În`untru, atmosfer` tipic` de bibliotec` veche: parchet obosit, rafturi ordonate, dar cu un aer pr`fuit [i... frig. {i totu[i, descrierea de mai sus nu se vrea neap`rat critic`: \n ciuda lipsei de condi]ii, orice spa]iu cu c`r]i, chiar dac` nu ]ine pasul cu vremurile, \[i are farmecul lui. Bibliotecara, Isabela Iepura[, ne spune c` ora[ul Bu[teni are bibliotec` din 1938, doar c` sediul nu a fost mereu aici. Dup` mai multe mut`ri [i reveniri, aceasta s-a rea[ezat, acum patru ani, \n spa]iul pe care-l vedem.

Fondul de carte este de aproximativ 27.000 de volume, din toate domeniile, dar preponderent literatur` universal` [i român`. C`r]i noi se achizi]ioneaz` mereu, ]in\ndu-se, evident, cont [i de cerere: aceasta const` – ni se spune – mai ales \n „c`r]i care destind“...

Principalii cititori r`m\n elevii [i pensionarii.

Cei mici, de gr`dini]`, caut` pove[ti [i poezioare. {colarii, \n pofida diverselor zvonuri (cum c` n-ar mai citi nimic...) [i a modelor mai mult sau mai pu]in trec`toare (de genul Harry Poter, St`p\nul inelelor, Narnia etc.), nu au renun]at

la clasicele Col] Alb, Winnetou, Moby Dick, Piciul, Coliba unchiului Tom sau Micul prin]...

Sigur c`, pe l\ng` acestea, copiii mai citesc [i c`r]i poli]iste, SF sau de aventuri. Pensionarii, \n schimb, prefer` memorialistica, \n special vie]i de regi [i regine: Regele Carol I este \n top. Dar nu se dau \napoi nici de la romane de dragoste, sec]iune la care conduc deta[at Pe aripile v\ntului [i Dama cu camelii. Cei de v\rsta a doua n-or fi ei cei mai fideli cititori, dar au momente c\nd se mai r`t`cesc pe la doamna Iepura[ [i-[i bag` nasul \n c\te un roman de dragoste sau de aventuri... La fel turi[tii, cititori cam \n num`r de 150-200 pe an. Pentru to]i ace[tia, anul trecut s-au achizi]ionat c`r]i \n valoare de 10.000 lei, din bugetul local, sum` care, anul acesta, urmeaz` s` fie dublat`...

Problema bibliotecii este, a[a cum ne-am a[tepta, spa]iul: \n`untru e foarte frig [i nu e loc destul pentru a fi amenajat` o sal` de lectur` (se mai nimere[te doar c\te un cititor stingher, precum t\n`ra peste care am dat, din \nt\mplare, cu ocazia vizitei mele...). Se a[teapt` o renovare, [i mutarea \ntr-un spa]iu mai larg. Mai ales c` biblioteca este [i organizatoarea unei serii de ac]iuni culturale (adresate \n special tinerilor [i adolescen]ilor), precum Simpozionul „Eminescu“, Centenarul „Geo Bogza“ [.a. În ceea ce prive[te dotarea, se lucreaz` la informatizarea bibliotecii, la crearea unui site al

85

R E P O R TA J

ei. C`r]ile \n limbi str`ine nu abund`; exist`, \n schimb, peste drum Casa Româno-Francez`, ap`rut` – ne poveste[te Mihaela C\rstea, responsabil` cu rela]iile publice \n cadrul Consiliului local – \n urma \nfr`]irii Bu[teniului cu o localitate din Fran]a, [i dotat` cu diverse c`r]i [i publica]ii \n francez`.

În Sinaia: o cas` misterioas` [i o doamn` dezghe]at` Biblioteca or`[eneasc` din Sinaia nu e pe bulevardul central, cel pe care \l [tie orice turist respectabil. Nici m`car pe Furnica sau pe drumul Pele[ului. E undeva pe l\ng` sta]ia de telecabin`, din strada Aosta mai la st\nga, destul de ascuns`. Momentan. Pentru c` urmeaz` s` se mute, \n scurt timp, pe strada Kog`lniceanu, \ntr-o fost` [coal` renovat`, [i se va numi Centrul Cultural European – ne explic` Georgeta Dinu, bibliotecar`. Tot fondul de carte e deja \n saci. Au mai r`mas un singur raft plin, simbolic, [i dou` scaune. Afl`m c` Biblioteca or`[eneasc` Sinaia a fost \nfiin]at` \n 1951 [i de atunci a avut mai multe sedii. Din actualul spa]iu se mut` pentru c` e inadecvat, fiind o cas` particular`, de odihn`. „Probabil c` nu l-a vrut nimeni“, explic`, dovedind umorul salvator, interlocutoa-

86

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8 rea noastr`. „Acolo unde ne mut`m – adaug` ea – vor fi mai multe comasate: Casa de Cultur`, un Club al Seniorilor, un altul al Juniorilor. Ne rug`m Cerului s` ne \ncap` toate c`r]ile acolo“.

Biblioteca se bucur` de un fond de carte destul de mare – aproape 50.000 de volume, acumulate ini]al prin comasarea mai multor biblioteci, apoi prin achizi]ii. Acoper` toate domeniile, cele mai multe fiind, totu[i, c`r]ile de beletristic`, \n special literatura pentru studio[ii de diferite v\rste, de la pre[colari la studen]i. Ace[tia s\nt [i principalii cititori. Urmeaz` v\rsta a treia. Din nefericire, popula]ia adult` medie pare s` aib` alte preocup`ri... De asemenea, a \nceput s` scad` num`rul cititorilor din r\ndul copiilor mai mici: „Î[i g`sesc surse de informare \n alt` parte. Eu nu am nimic cu informa]iile luate de pe Internet, dar o carte e tot o carte. Dac` nu s\nt obi[nui]i de mici, nu-[i dezvolt` gustul pentru lectur`. {i nici imagina]ia, pentru c` un text preluat r`m\ne un text preluat... Nu [tiu c\t [i-l mai trece respectivul copil prin filtrul personalit`]ii [i al sufletului s`u. Nu mai [tie nimic din stilul operei respective. S-a demonstrat c` folosirea excesiv` a calculatorului [i Internetului e cu impedimente asupra imagina]iei“, \[i sus]ine punctul de vedere dna Dinu. „Sal` de lectur` nu aveam loc s` facem aici; mai d`deam din c\nd \n c\nd s` se citeasc` anumite c`r]i de referin]`, care nu se puteau \mprumuta la domiciliu“, ne l`mure[te \n continuare interlocutoarea noastr`. În acela[i context, al spa]iului str\mt, se desf`[oar` [i ac]iunile bibliotecii: doar \n colaborare cu Casa de Cultur`, comemor`ri Eminescu, Nichita St`nescu, \nso]ite de expozi]ii de carte.

C`r]ile cele mai c`utate, cel pu]in la nivelul elevilor, s\nt cele la mod` – de pild`, Harry Poter, c`r]ile cu vampiri, Sf-urile. Bibliotecara \ncearc` s` le recomande [i basmele [i legendele românilor, „c` [i ale noastre s\nt frumoase“. Desigur c` e solicitat` [i literatura [colar` obligatorie... Studen]ii citesc tratatele lor de specialitate – de psihologie, comunicare, filozofie, istorie. Altfel, se mai cite[te literatur` clasic` – de pild`, Dickens, surorile Brontë, Jane Austen, Dumas, Balzac. Dintre scritorii mai noi, e una foarte c`utat`, \n special de femei, Rosa-

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

R E P O R TA J

mund Pilcher, care „are ni[te descrieri nemaipomenite, mai ales din Sco]ia, [i prinde bine sufletul feminin“. Jefrey Archer mai are c`utare.

Oricum, cei mai asidui cititori s\nt... doamnele.

B`rba]ii prefer` c`r]ile istorice, romanele de r`zboi.

Pre]ioase s\nt c`r]ile de referin]` – istorii sau enciclopedii. Sau cele cu dedica]ii, de la scriitori care au trecut pe aici [i le-au donat. „Cred c` asta e o perioad` de trecere. Cartea nu va disp`rea: o adaptezi [i ritmului, [i locului t`u, o deschizi [i o \nchizi c\nd vrei... E doar o perioad` de penumbr`. Cu copiii vor trebui s` lucreze [i [coala, [i familia... Trebuie s` li se citeasc` de mici...“, conchide aceea[i doamn` Dinu.

Grupul pleac` [i eu r`m\n, not\ndu-mi con[tiincios c\teva din titlurile pe care sumara mea cultur` general`, incomparabil` cu a Regelui Carol I sau Ferdinand, m` las` s` le descifrez: pe cele \n francez`, englez`, român`, latin` (pe cele germane, scrise de multe ori cu caractere gotice, nu le pot consemna)... Astfel, rotindu-m` la \nt\mplare, dau de Around and About South America de Vincent, legat` \n coperte ro[ii; de Jules Verne, Voyages extraordinaires; de Sainte-Beuve, Grands écrivains français; Ovidii Nasonis, Opera Omnia; Prosper Mérimée, Cronique du règne de Charles IX; Schiften, Napoleon I; Gordon Knox, About Engineering; Plutarque, Les vies des hommes illustres; Oeuvres de P. Corneille; Edouard Mène, Production végétale de Japon; Laz`r {`ineanu, Basmele române; Eve Curie, Marie Curie; Alexandre Dumas, La Princesse Flora... {i multe, multe altele...

Dornic` de a g`si explica]ii [i mai multe detalii despre ele, m` adresez Corneliei Dumi-

La Pele[, c`r]i \n piele [i u[i secrete…

La Castelul Pele[, fac a nu [tiu c\ta oar`, dar cu aceea[i pl`cere dintotdeauna, turul muzeului (cu men]iunea c` acum se viziteaz` [i etajul).

Ajung, la un moment dat, \n sala prezentat` drept Biblioteca Reginei (mai t\rziu, Cornelia Dumitrescu, gestionara bibliotecii, \mi spune c`, de fapt, e Biblioteca Regelui). O sal` nu foarte mare – cu rafturi sobre, din lemn masiv [i cu \ncrusta]ii – \n care \[i fac veacurile c`r]i maiestuoase, ordonat legate (marea majoritate, \n piele). Culorile pastel ale copertelor (verzi, galbene, ro[ii...) [i grosimea lor mult peste standardul de azi le situeaz` nemijlocit \n alte timpuri, c\nd cartea reprezenta un alt tip de obiect: mai nobil, mai decorativ, pe care trebuia s`-l tratezi cu necesara aten]ie...

Turi[tii din grup nu s\nt interesa]i de con]inutul bibliotecii. Li se spune c` s\nt cam 700 de volume, \n englez`, francez`, german`, pe teme de istorie, art`, literatur`, economie, tehnic`... Mult mai zglobii s\nt informa]iile despre u[a secret`, chiar \n mijlocul bibliotecii, pavoazat` cu volume false, doar cotoarele de ele; sau despre cuf`rul frumos \ncrustat ce troneaz` \n centrul \nc`perii [i unde Regina \[i ]inea, pare-mi-se, scrisorile. O doamn` \ntreab` ce e aia, ar`t\nd spre instala]ia de climatizare...

87

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

trescu, muzeograf [i gestionar al bibliotecii muzeului. Biblioteca palatului cuprinde documente, fotografii, periodice [i... c`r]i. Colec]ia de carte de patrimoniu, din fondul regal, num`r` aproximativ 2100 de volume. S-a constituit cu ocazia venirii regelui Carol I \n România. Primele volume au fost aduse de rege de la Sigmaringen, dup` care colec]ia a fost completat` cu lucr`ri ce ]ineau de via]a economic`, politic`, cultural`, [tiin]ific` din epocile lui Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea [i Mihai. Spectrul larg al domeniilor acoperite reflect` preocup`rile foarte diverse ale suveranilor. Istoria artei predomin`; apoi istorie, religie, legisla]ie, literatur`.... „Nu avem c`r]i vechi (p\n` \n secolul al XIX-lea). Cea mai veche carte a noastr` este din 1827, un manuscris religios, Biblia polyglotta, pe pergament, pliat` \n caset` [i scris` \n India. Avem, de asemenea, o Evanghelie \n limba rus`, luat` de pe vaporul Potemkin, [i o Iconographie chretienne, histoire de Dieu, lucrare a lui Diderot, din 1843.“ C`r]i din secolul al XIX-lea [i \nceputul secolului al XX-lea exist` [i \n alte domenii: legisla]ie (Etinenne Boileau, Réglements sur les arts et métiers de Paris, rédigés au XIIIe siècle; arhiepiscopul M. Douet, Archives de l’Empire français, 1863); critic` literar` (Léopold Stern, Pierre Loti et Carmen Sylva, 1831 – Pierre Loti fusese invitat la Pele[); literatur` român`: Operele complete ale lui Caragiale, Simionescu, }a-

ra noastr`... Printre volumele de istoria artei: Paul Letarouilly, Edifices de Rome moderne, 1840; A. Mantigny, Rena[tere italian`, arhitectur` toscan`, 1874-1875; Ricci Corrado, Bankunst und decorative skulptur der Renaissance in Deutschland, 1909.

Regele Carol I era un pasionat colec]ionar de arme, timbre, dar [i de ceramic`, textile, mobilier. Regina Elisabeta organiza serate literare la care participau arti[ti din \ntreaga Europ`, inclusiv muzicieni. De aceea, din colec]ia lor nu lipsesc partiturile muzicale, nici abonamente la diverse lucr`ri de decora]iuni interioare [i arhitectur`: Decorative Kunst, 1901-1909; Innendekoration, Darmstadt, 1914; Deutsche Burgen, 1900; In English Homes, 1904-1909; Wlappenbuch, 1857-1860.

Sigur c` biblioteca include destule lucr`ri din domenii mai pu]in artistice, [i mai legate de „specialitatea“ regilor, precum diploma]ia, arta militar`, economia, politica, institu]iile... În domeniul diploma]iei, Carol al II-lea a avut cea mai \nsemnat` contribu]ie – cu, printre altele, liste ale Corpului diplomatic din Bucure[ti, dar [i Télégrammes chiffrés sau Les Roumains et les Bulgares (1914). În domeniul militar, biblioteca se poate l`uda cu lucr`ri at\t \n limba român` (David Popescu, Armata noastr`; Cezar Cristea, Între tehnic` [i economie), c\t [i \n francez` (Instructions sur l’organisation et l’emploi de l’aéronatique et l’armée. Nos buts de guerre). Tablouri concrete ale epocii pot fi g`site \n Statistica societ`]ilor pe ac]iuni din 1924 \n România (autor I.G. Bibicescu), \n Darea de seam` de activitatea Camerei pe anul 1907 ori \n Dare de seam` Crucea Ro[ie – ajutorarea popula]iei din Basarabia (1935-1936).

Biblioteca regal` num`ra ini]ial 8000 de volume (conform unei schi]e a acesteia care preciza, \n final, [i totalul c`r]ilor). Dup` o semnificativ` migra]ie a lucr`rilor g`site aici, c`tre alte muzee [i institu]ii (multe c`r]i au ajuns la Biblioteca Academiei [i la Institutul de Istoria Artei), \n sala castelului au mai r`mas \n jur de 1000. Restul se afl` \n depozite de conservare, tot \n cadrul muzeului. Pentru p`strarea lor \n bune condi]ii, s\nt urmate acelea[i reguli ca \n cazul tuturor celorlalte piese din muzeu: se res-

88

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

R E P O R TA J

pect` microclimatul s`lii, cu nivelurile necesare de temperatur` [i umiditate. Iar spre a fi ferite de praf sau de alte ac]iuni mecanice, s\nt situate \n spatele unor geamuri. La fel [i cele din depozit. Dac` cineva ar fi interesat s` le studieze, nu o poate face direct, \ntruc\t s\nt bunuri de patrimoniu cu folosire restric]ionat`. Pot fi \ns` fotografiate cu un aparat digital [i consultate copiile respective.

tem. Pe mine, de pild`, m-a \nv`]at duhovnicul meu, v`z\nd c` am aptitudini: m` punea s` fac rug`ciunile de fiecare zi \n chirilic`. Mi-a dat \nt\i Psalmul 50, bilingv...“ P`rintele e [i doctorand, iar subiectul pe care \l studiaz` este unul... muzical: „16 manuscrise, din bibliotec`, de muzic` psaltic`: de-ale lui Anton Pann, Ucenescu... Aceste manuscrise nu au fost niciodat` date publicit`]ii. De exemplu, despre Ucenescu, despre care se zice c` ar fi compus «De[teapt`-te române», se [tie c` a mai l`sat \n urm` un sigur manuscris. Eu deja am g`sit patru“.

Biblioteca nu este cu acces public. În anii ’80 a fost \nghesuit` \n dou` chilii, iar \n anii ’50 a fost victima unui incendiu. C`lug`rii mai b`tr\ni spuneau c` incendiul a fost provocat chiar de comuni[ti, ca s` vin` s` confi[te toate actele privitoare la p`m\nturile m\n`stirii. Ast`zi, actele acestea s\nt de neg`sit.

Mai aproape de vremurile noastre apar [i c`r]i de alt` factur`, \n general din marii clasici ai literaturii. „Niciodat` oamenii lumina]i ai Bisericii nu au avut re]ineri \n a-[i face o cultur` universal`“, precizeaz` p`rintele. „Povestea cu obscurantismul este o prostie vehiculat` de comuni[ti. Din ’90 \ncoace, cump`r`m cam tot ce \nseamn` literatur` religioas`. C`r]ile de fic]iune le achizi]ion`m, \n general, pe cont propriu, dar are [i biblioteca a[a ceva – ne-a l`sat un c`lug`r biblioteca lui personal`. A[a am citit tot Asimov [i Dune... Sf. Vasile cel Mare are un Dialog c`tre tineri unde e \ntrebat: «Are voie cre[tinul s` citeasc` [i c`r]i de-ale p`g\nilor?».

«Bine\n]eles», r`spunde el, «cre[tinul trebuie s` fie ca o albin`, care merge din floare \n floare [i culege numai ce-i trebuie»... Avem [i foarte mult` filozofie aici: Platon, Aristotel, neoplatonicienii, Kant...“ Biblioteca urmeaz` s` fie reamenajat`. L\ng` muzeu e o arip` ocupat` de colec]ia de carte religioas` veche a jude]ului Prahova (c`r]i de slujb` religioas` din secolele XVII-XIX). Va fi mutat`. Spa]iul \i r`m\ne m\n`stirii, care, probabil, va face acolo o sal` de lectur`. Va putea s` fie deschis` [i publicului, dar \n special cercet`torilor care cunosc chirilica.

■

La M\n`stirea Sinaia: Biblia de la Bucure[ti [i Asimov…

La M\n`stirea Sinaia exist` o bibliotec`, iar o parte din componentele ei mai valoroase s\nt expuse \n cadrul muzeului. Despre aceasta vorbim cu ieromonahul Mihail, dup` terminarea slujbei pe care tocmai o oficiase. De[i t\n`r (29 de ani), afl`m de la ceilal]i c`lug`ri c` este cel mai \n m`sur` s` ne povesteasc` despre muzeu [i bibliotec`. Afl`m de la el c` biblioteca m\n`stirii dateaz` \nc` de la \nfiin]area sf\ntului l`ca[ (secolul XVII). Con]ine c\teva mii de c`r]i: cele pe care le-au citit c`lug`rii de-a lungul vremii [i le-au l`sat apoi m\n`stirii, odat` cu „trecerea lor la Domnul“, dar [i cele pe care le-a achizi]ionat m\n`stirea. Cea mai veche [i mai pre]ioas` este Biblia de la Bucucre[ti, a lui {erban Cantacuzino, din 1688. Aceasta se afl` expus` \n muzeu, dar cine are nevoie s-o citeasc` poate s-o fac`. „Eu, de pild`, am f`cut lucrarea de master pe manuscrise [i a trebuit s` cercetez toate edi]iile Sfintei Scripturi de-a lungul vremurilor, inclusiv pe aceasta. Am citit-o cu grij`, am pus o h\rtie peste scoar]ele ei, dar poate fi consultat`...“, ne m`rturise[te p`rintele Mihail.

S\nt [i altele, la fel de vechi, inclusiv \n limba greac` – Biblii, evanghelii, ceasloave, p\n` pe la 1750. Exist` [i o carte foarte interesant` despre care un t\n`r din Sinaia a f`cut un filmule] – o Evanghelie \n limba slavon` din 1713, foarte mare, cam de 1 m pe 60 cm. „Punctul forte al Bibliotecii“, ne l`mure[te p`rintele Mihail, „este c` are absolut toate c`r]ile tip`rite p\n` la jum`tatea secolului al XIX-lea \n chirilice. Lumea nu prea mai [tie alfabetul `sta, dar noi \l cunoa[-

89

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

C~R}I DE PLASTIC

pe discurs s` o constituie un \ntreg capitol consacrat „gener`rii de material brut“ (ca „etap` de inven]ie“) sau „demersul[ui] dificil al gener`rii de idei“, \n care ochiul insistent poate deslu[i urmele englezescului „producing [material]“, sensul lui fiind – \n textele originale, fire[te – de „colectare [i expunere a...“.

Ce limb` e aceasta? R`spunsurile s\nt multe [i felurite. De la referin]a la softuri ale anilor ’90 (cine mai folose[te MacWrite, neconvertibil pe PC [i f`r` diacritice române[ti?), la chiar explicarea... rolului computerului („instrument care m`re[te substan]ial eficien]a procesului de elaborare a lucr`rii“), textul pare o marf` veche, reciclat` f`r` a i se cunoa[te \ntrebuin]area original`. Îngrijor`toare e lipsa de claritate a conceptelor opera]ionale („Sursele primare reprezint` lucr`rile originale, care nu au fost interpretate [i evaluate“), ca [i necunoa[terea etapelor unei cercet`ri: „A consulta literatura de specialitate \nseamn` a face un succint istoric al lucr`rilor publicate de cercet`tori...“. În teritoriul sfaturilor de redactare, patinajul e [i mai spectaculos. C`ci nu cuno[tin]ele (\nsu[ite, compilate, r`u traduse sau cum vor fi fiind) \l m\n` \n lupt` pe Vasile Nechita, ci chestiuni mult mai... profunde, judec\nd dup` calitatea unor sfaturi stilistice precum: „spun\nd extinderea \n loc de l`rgirea (Uniunii Europene, de pild`), vom evita conota]ia sexual` a termenului“.

Ne\ndoios, bibliografia româneasc` are nevoie de ghiduri competente pe aceast` tem`. Accentele stranii ale volumului de fa]` \ns`, care ne st\rneau mefien]a [i z\mbetul la \nceput, se v`d confirmate de atitudinea ambigu` fa]` de plagiat (fenomenului i se consacr` multe pagini, sf`tuitorul autorului fiind un nenumit specialist \n opera lui Eugen Barbu – v` las s` v` imagina]i rezultatul singuri...), de atitudinea concesiv-sferto-doct` fa]` de normele ortografice (de[i „s\nt stabilite arbitrar, acest lucru nu le diminueaz` importan]a“), de derapajele etice, c\nd ni se dau, cu aere superioare, lec]ii de simulare a competen]ei: „o atitudine politicoas` este de a-l face pe profesor s` cread` c` \ntrebarea pe care o pune el e important`“.

O tez` de diplom` e altceva, spun. Nu-l crede]i, nu cump`ra]i aceast` carte, \nt`resc. Prea t\rziu: s-a tip`rit (p`cat de copaci!), e referen]iat` \n alte studii (oare chiar or fi citit-o?), deci – validat` de sistem.

Ioana Bot

Softul imposturii De ce ar scrie un ziarist la Informa]ia zilei (Satu Mare) o carte intitulat` Cum elabor`m lucrarea de licen]` [i diserta]ia de masterat, Ghid practic (Eco Print, Satu Mare, 2007)? Tema nu e u[oar`, contrar aparen]elor. Vasile Nechita nu e (\n]elegem) nici cadru didactic universitar, nici redactor de carte... Emblematic pentru confuzia care domne[te \n peisajul valid`rii competen]elor la noi, acest ghid e scris dintr-un of personal: noi nu avem, occidentalii au! M\nat de un patriotic sentiment al datoriei fa]` de t\n`ra genera]ie, autorul supline[te acest gol: cu suflet, incontestabil (e o dimensiune greu de cuantificat sau de judecat); \ntrebarea e – o face, oare, ca specialist? C`ci nu iubirea de mo[ie intereseaz` aici, ci cunoa[terea unor tehnici precise, respectiv capacitatea de a le explica altora. Întruc\t paratextele volumului nu ne ofer` nici o garan]ie, iar motoarele de c`utare nici at\t, care ar fi semnele, din carte, dup` care s` putem decide asupra seriozit`]ii ei? Construit ca o compila]ie, specie pe care autorul \nsu[i o \nfiereaz` \n Prefa]`, pentru a recunoa[te trei paragrafe mai \ncolo c` „ghidul a avut ca model tehnicile de elaborare ini]iate de cercet`tori nord-americani [...] tehnici caracterizate de un \nalt grad de eficien]`, aceast` parte constituind de fapt centrul de greutate al lucr`rii de fa]`“, Ghidul... are de la \nceput probleme de identitate.

Ele sînt \nt`rite de evidentele traduceri neinspirate din limba englez` (pentru care Vasile Nechita \i [i mul]ume[te fiicei sale, la \nceput); unele sun` doar poticnit („\n mod tipic“, „rezumarea sau sumarizarea“, „oportunitatea“), altele sun` chineze[te („Scrierea [tiin]ific` este formal`“), pentru ca vi[ina

90

■

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

FRAGMENTE

Ion Iovan

Gr`dina Sionului C`s`torit \n iunie 1923 cu sexagenara Marica, Mateiu Caragiale ajunge pe mo[ia acesteia peste nici dou` luni, inten]ion\nd din capul locului s` devin` seniorul domeniului. În urm`torii ani vine \ns` rar la conac [i st` pu]in, treburile din capital`, legate, \n special, de tip`rirea povestirii Remember [i a romanului Craii de Curtea-Veche, \mpiedic\ndu-l s` fie un adev`rat administrator al micului latifundiu din coasta comunei Fundulea. Abia din 1928, traseul „Bucure[ti-Sionu, Sionu [inapoi“ devine una din obi[nuin]ele sale.

Preia complet exploatarea mo[iei, pornind o contabilitate minu]ioas` pentru lucr`rile ce se succedau pe tarlale, \ntocmind un regulament al domeniului [i lu\nd decizii ca un adev`rat senior. În cinci ani se descurajeaz` \ns` – „...am abandonat definitiv ideea de a face aici o re[edin]`“, noteaz` el \n 1932, consider\nd c` restaurarea conacului ar fi ruin`toare. Din programul ini]ial p`streaz` numai „capitolul planta]iunilor“; tot efortul s`u se concentreaz` de acum asupra l`rgirii [i regulariz`rii vegeta]iei s`lb`ticite pe locul vechii gr`dini a Sionilor. Ultimul s`u an \ntreg de via]`, 1935, \l afl` prins \n acest proiect rural.

4 ianuarie. Drum \n ninsoare. Ore de chin, mai ales din pricina vorb`riei ex-prefectului Costescu. Que de bruit pour ne rien dire! Într-un t\rziu m` debarc` \n fa]a conacului.

Scutur z`pada de pe gulerul \mbl`nit [i intru.

Din fundul salonului m` \nt\mpin` portretul fumuriu al b`tr\nului tripoteur Sion. Pe pieptul lui co[covit se \nnegresc \nsemnele de comandor al Coroanei României [i rozetele multor medalii pe care le r\vnesc \nc`. Soarele apun\nd deja, m` gr`besc s` ridic flamura – o privesc cum unduie [i \ncerc, ca de fiecare dat`, sentimentul de satisfac]ie c` m`car una din dorin]ele mele s-a \mplinit.

Stau pu]in pe verand` adulmec\ndu-mi domeniul. Deasupra salc\milor, \n st\nga, foarte vizibile Perseu [i Clo[ca. Orion clipe[te slab drept \n fa]`, \ntre C\inele Mare [i C\inele Mic. Iar spre dreapta, din creasta acoperi[ului, culorile Karabetzilor semnaleaz` c` s\nt aici.

5 ianuarie. Noapte stricat` de grija focului.

Lemnul verde arde cu greutate [i arunc` v`l`tuci de fum afar` din c`min. Soarele r`sare abia la 7,50. Imediat ce m` \nc`lzesc, pun hainele pe mine [i ies: o vreme de lacrimi! Totul e ud, jgheaburile pl\ng, ramurile copacilor picur`, pe tulpine se preling stropi gro[i.

Abia dup` siesta de pr\nz \ncerc s` intru \n gr`din`. Cad \n c\teva gropi unde se str\nge neaua pentru puie]ii de prim`var`. Dezorientare, oboseal`, deziluzie. Totul arat` r`u, gol, negricios. M` \ntorc la conac [i preg`tesc vin fiert pentru o sear` lung`. Încep s` beau; \n prima jum`tate de ceas gr`dina ia formele drepte iubite de antici, \n ur-

93

■ Ion Iovan (n. 9 mai 1937) a f`cut studii de drept [i geologie.

A publicat volumele de versuri Dup`-amiaza unei clipe (1976, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut) [i Rezerva]ie natural` (1979).

Dup` acestea scrie proz`, semnînd \n 1981 o carte insolit`, Comisia special` (reeditat` \n 1998), apoi romanele Impromptu (1986) [i Ultima iarn` (1991). În 2002 \i apare eseul biografic Mateiu Caragiale.

Portretul unui dandy român.

Pe urmele acestuia, definitiveaz` \n 2008, pentru Editura Curtea Veche, Ultimele \nsemn`ri ale lui Mateiu Caragiale, \nso]ite de un inedit epistolar, c`rora le adaug` un Index al fiin]elor, lucrurilor [i \ntîmpl`rilor.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

m`toarea jum`tate e invadat` de curbele arabomaurilor, c\nd golesc cana cu vin se umple de volume italiene[ti; iar acum, c\nd m` preg`tesc s` sting lampa, pare o baroc`rie fran]uzeasc`.

18 ianuarie. S\nt \ncredin]at c` nu pot tr`i f`r` a fi prins \ntr-o construc]ie oarecare, f`r` a cl`di. E o \ncredin]are amar`, ursit` de demiurg doar prin blestem. Împins de afurisenie, am alc`tuit trei c`r]i – os\nd` izbutit`, prea izbutit` chiar, dat fiind c` am atins plictisul de a fi un perfect meseria[. M-am conturat totodat` pe mine \nsumi, reprezint azi chipul mul]umitor al b`rbatului la cincizeci de ani: noblesse, sang froid, style.

Dar fiindc` nu pot avea ast\mp`r, m-am apucat de amenajarea seniorial` a Sionului; de nu era domeniul Marichii, era altceva. Mintea mea trebuie s` pun` \n permanen]` c`r`mid` peste c`r`mid`, s` se dea \napoi [i s` contemple edificiul pe care-l concepe. Nu s\nt deloc m\ndru de asta, totul e o p`c`leal`, o am`gire. O rabie.

Dar nu am sc`pare: dup` c\teva zile de lenevie numai, constat c` s\nt deja \ntr-un proiect, c` ard de ner`bdare s` pun un g\nd \n oper`.

24 februarie. Duminic` – s`rb`toarea Dragobetelui, capul prim`verii. Dincolo de ferestre aud vr`biile ciripind, preg`tindu-se de ouat. La Sionu n`p`desc acum violetele, se umfl` mugurii de jasmin. Dar \n restul gr`dinii mai nimic nu e \nc` verde, cu excep]ia tufelor de mahonia \nfrunzite tot anul.

Am o lung` list` pentru achizi]ii, vreau mul]i bosche]i, dar [i puie]i ai p`m\nturilor exotice. Îl voi convoca pe M`ciucescu la Jardineria din dealul Cotrocenilor, are el acolo o dam` care [tie totul \n materie. Mi-a dat \n toamn` tabele complete cu esen]ele, m`rimile [i formele copacilor. Dar ca s` alegi, trebuie s` ]ii cont de canoane, s` [tii cum se ob]in contrastele [i efectele de culoare. Nu e u[or s` faci o gr`din`. Parc` a[ avea de construit, din nou, un roman. Se vede c` nici o lucrare, oric\t de fireasc`, nu scap` de inginerie.

Caut cu \nd\rjire firul care s` m` duc` la \n]elegerea ideii de gr`din`; r`sfoiesc cele c\teva c`r]i cu peisagistic` din cas`, m` aplec peste plan[e, peste gravuri [i poze. Toate planta]iunile mi se par ni[te \ns`il`ri pompoase, diletan-

tisime, aglomer`ri seci de verdea]` \n jurul c\te unui parterre à la Louis XIV. ~sta era [i gustul lui Bacalba[a la noi: un parc unde vin cheflii s` asculte din tufi[uri l`utarii. Un nenorocit de Ci[migiu. Dup` o serie de creion`ri, s\nt totu[i \ncrez`tor – j’ai les doigts verts. Cel pu]in pe h\rtie.

16 martie. Aer limpede, dar foarte \nghe]at. Îmbrac [uba b`tr\nului Sion [i m` a[ez pe bancheta unui Hupmobile de pia]` \mbl`nit ca nababul de la Florica atunci c\nd a primit \n plin trei gloan]e de revolver f`r` s`-i pese. Odat` ajuns, merg la gar`, aduc \n c`ru]e puie]ii ad`posti]i \ntr-o \ngr`ditur` a Grecului. Angrosistul a avut destul` grij` de ei, nici transportul n-a f`cut mare pagub`. Apoi, cu [apte oameni, fac peste o sut` de plant`ri. Verific \ntreg lotul dup` schema am`nun]it` \ntocmit` la Bucure[ti. Sper c` am \nfipt corect, c` n-am \ncurcat puie]ii, etichetele, c` am udat bine. Extrem` oboseal`.

17 martie. Duminic`. N-am pe nimeni la lucru. En outre, je ramasse un bon rhume. Azi e zi de hotar \ntre anotimpuri – omul lui Dumnezeu Alexie descuie p`m\ntul [i scoate g\ng`niile de sub pietre; ultimele crengi \nverzesc, zarz`rii \nfloresc peste noapte. Trec din nou \n revist` suta de nuielu[e abia plantate: tamarix, cydonia, forsythia, wisteria [i tot restul botanicii aristocrate. Am p`rerea de r`u c` nu pot ad`uga paradisului meu [i c\teva din minunatele specii islamice: mirt, chiparos, eucalipt, rodie. Robinierii au crescut zdrav`n. În spatele lor conacul pare prins \n v`l`tuci de fum – ard focuri de frunzi[ \n toate lumini[urile dintre acareturi.

6 aprilie. M` scol devreme [i imediat dup` 9 plec. P`m\ntul e desfundat, birja se \ngroap` mult \n noroi, c\teodat` p\n` la osii. Mitric` folose[te un par solid pentru a scoate ro]ile din h\rtoape. Într-o or` l`s`m Bucure[tiul dincolo de orizont; conacul mi se pare \ns` de neatins, prea departe, izolat [i ascuns \n s`lb`ticie. ~sta e Triestul meu?

Ajungem totu[i la pr\nz, \nal] flamura pe catarg [i pornesc ner`bd`tor s` parcurg gr`dina. Înconjur spa]iile plantate acum dou` s`pt`m\ni [i ies \n partea ispr`vit`: natura asta tembel`! |n lumini[ul al treilea, g`sesc ref`cute mai

94

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

FRAGMENTE

toate corzile t`iate ast`-toamn` pentru a nu-mi strica linia. Descop`r [i alte cre[teri anapoda, vl`stari deform\nd volume bine g\ndite, amestec\nd una cu alta. Imbecilitatea e aceea[i la om [i la copac – le retezi prostia, lipsa de armonie, ei o iau de la cap`t, prim`var` de prim`var`, ceas de ceas. De cump`rat foarfeci noi [i un fier`str`ia[ de m\n`.

Perimetrul \ncepe totu[i s` arate pre]ios; anumite zone mai trebuie mobilate cu tufe, cu exotisme de jardinerie, iar suprafa]a, \n \ntregul ei delimitat`, \nchis` ca sanctuar personal.

De-a[ putea, a[ z`vor\ totul \ntre ziduri, precum persanii; [i tot ca ei a[ pres`ra mici oglinzi de ap`, c\teva m`car, pentru preten]ioasele trestii.

Apa o s`-mi lipseasc` mult aici la Sionu, trebuie s` aflu o solu]ie de aduc]iune.

Soarele apune spre 7. Voi r`m\ne pe verand` p\n` la toac` s` cercetez cu binoclul partea bol]ii expus` cea mai bine \n perioada asta, cea cu stelele V`carului [i Lup`ria. Je me sens fort heureux de ça. Culorile Karabetzilor se mai disting \nc` pe flamur`, luminate de cerul amurgit.

16 aprilie. Din pricina Marichii, obi[nuin]ele mele la mo[ie s\nt date peste cap. Pretinde s` m` comport ca un adev`rat administrator, cum n-a fost niciodat` b`tr\nul ei, m`sluitorul lui Racine. E sup`rat` c` n-am f`cut \nc` nimic cu terenul de v\n`toare. Vrea s`-l v\nd`, s` scoat` ceva din p`m\ntul acela sterp. Nu e momentul s`-i dezv`lui g\ndurile mele \n privin]a asta; s` m` cread` mai bine neputincios.

Oricum, plou` de la ora 4 dup`-amiaz`. Nu se mai poate ie[i afar`. Zeci de puie]i abia adu[i de la Domenii stau cu r`d`cinile dezvelite \n b`ltoace. Citesc pe verand`, apoi continui, sub lampa cu gaz, Livre d’or de la noblesse a lui Kessel – nu vreau s`-mi \nnegresc de tot sufletul. Je m’accroche à toutes les branches.

18 aprilie. Ieri, \ncet\nd ploaia de cu noapte, am supravegheat plant`rile: cincizeci [i opt de puie]i diferi]i [i ultimele optsprezece pungi cu semin]e alese din agoniseala Jardineriei. Las zona r`scolit`: [leauri argiloase, movile l\ng` fiecare s`ditur`, resturi ale compostului turnat peste r`d`cini, pietroaie \n neor\nduial`.

Munc` [i noroi, asta e gr`dina acum; ca un ro-

man \n faza lui de \ncropire, am mai spus-o. Dar nu se compar` satisfac]iile finale.

3 mai. Iat`, mai angajat ca niciodat` \n riscanta politic` neoficial`, trudesc la c\rpirea senioriei mele fundulene. Constat c` m` \nd\rjesc \n direc]ii contradictorii. Schizofrenie? N-ar trebui s` aleg? Dac` demersul unionist reu[e[te, devin itinerantul unui ambi]ios proiect. C\te diploma]ii obtuze voi avea de \nfruntat! În acest caz, cine va \ngriji Sionu? Voi l`sa gr`dina s` recad` \n s`lb`ticie pentru a tunde Europa? Asta-i dilema mea – dilema ilustrului Hoditz. În fa]a ei, contele s-a retras din demnit`]i, opt\nd pentru guvernarea vegeta]iei pe propriul domeniu. Eu? Eu continui s` mizez \n ambele jocuri. De ce a[ alege acum, c\t` vreme nici una din variantele astea dou` nu s-a \ntrupat? Abia reu[ita uneia pune problema excluderii celeilalte. Si seulement je trouve le joint.

N-am cum s` anticipez.

Dup` dejun \mi fac siesta cercet\nd plant`rile de anul `sta. Cred c` am f`cut destule. {i reu[ite; pagube sup`r`toare aflu doar pe suprafe]ele cu lavandula, semin]ele ei au fost puse \n locuri prea \nsorite. Nu merg bine nici tufele de smochin, de[i au fost \nvelite peste iarn`.

Gr`dina, a[a cum exist` \n capul meu, prinde totu[i form` \n teren, nu cred c` mai am multe de cultivat. De-acum trebuie s` trec la modelarea p`m\ntului, s` fac scobituri, coaste [i delu[oare; voi avea nevoie \n var` de zeci de c`ru]e cu pietri[ de r\u, dar [i cu roc` mare din munte.

M` g\ndesc cu pl`cere la momentul c\nd voi trasa c`rarea de baz`, [erpuind prin cei cinci sute de ari ai gr`dinii. {i calea de leg`tur` cu terasa conacului; optez de pe acum pentru dale din lut ars, cu spa]ii de-un deget \ntre ele pentru a le umple iarba. Foarte m\ndru de mine [i de Sionul meu.

Recitesc fraza de mai \nainte. Iat` o fa]` a prostiei: s` fii m\ndru de ceea ce faci \ntr-un loc[or oarecare. Birjarul care vine s` m` ia m\ine diminea]`, Mitric`, e m\ndru [i el de curtea lui.

Fundulenii `ilal]i la fel, se sume]esc cu \ncropeala lor. Bufflet-inul Sadoveanu adaug` nuvel` dup` nuvel` literaturii rom\ne; Br`tescuVoine[ti, `ilal]i naratori, la fel. {i fiecare \n parte e m\ndru de construc]ia proprie. Se umple p`-

95

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

m\ntul de acareturi [i de h\r]oage. Ar trebui s` m` \nfior c\nd simt m\ndrie de felul `sta \nl`untrul meu. M\ndrie \nseamn` orbire. Ar trebui mai cur\nd s` n`rui, s` ard.

16 mai. S\nt din nou la mo[ie, plecat ieri dup` ora ceaiului, folosind cupeul lui Costea Bratu. C`l`torie suportabil`, arcurile tr`surii fiind moi, caii merg\nd trap \ntins, cu doar trei opriri la ciuturi de f\nt\n`.

Destul de matinal, iau la pas gr`dina; merg direct prin ierburile deja trecute de glezne, nu am deocamdat` c`r`ri, nu m-am hot`r\t cum s` le fac. În privin]a asta risc o mic` teorie: nu e at\t de important din ce s\nt f`cute traseele, din pietri[, dale, c`r`mid`, ci de ce s\nt f`cute – ce ocolesc ele, ce \nv`luie, unde se \nt\lnesc. C`r`rile trebuie s` fie mai misterioase dec\t desi[urile. Deocamdat` \n planta]ia mea [i unele, [i altele abia se \ncropesc. P\n` a se \nsera, suprafe]ele fiind s`pate, greblate, [`n]`luite, pun \n p`m\nt semin]ele pentru cre[teri perene. Ultima sem`n`tur`. Presant devine acum apeductul.

17 mai. Asear` t\rziu, spre miezul nop]ii, deslu[esc pe cer stelele din Coroana; {arpele se t\ra spre ele dinspre vest, Dragonul le p\ndea din partea ailalt`. P`trunderea binoclului nu putea fi mai bun`, m` sim]eam \n m`runtaiele bol]ii. Încep deja s`-mi v`d gr`dina, desenul ei se contureaz` \n teren, [tiu arborii, tufi[urile, ierburile, calc \n botanica locului cu pa[i de cunosc`tor. Ca Ferdinand \n poiana lui de la Sinaia, bolborosind speciile pe latine[te. Dincolo de asta \ns`, nimic – marele rege gr`dinar era de fapt un m`rginit horticultor, un m`rgina[ Hohenzollern, ocolit de spiritul secularei p`duri de la Siegmaringen. Spiritul unui b`tr\n codru, asta trebuie s` plantez aici la Sionu – spiritul codrului Vl`siei, al Szathmarului [i al min]ii mele.

8 iunie. Via]a \mb\csit` de la ]ar`! Ce conac mi-am g`sit pentru flamura personal`, ce seniorie – \n b`r`g`ni[ul României, pe p`m\nt plat, cu doar c\]iva copaci mai b`tr\ni dec\t mine, \n \mpotrivirea a dou` cocoane; f`r` firi[or de ap` curg`toare, lipsit de cea mai rudimentar` canalizare! Dup` cinci zile, traiul e de nesuportat; \ncep s` m` imaginez \ntr-o baie ro-

man`, \ntr-o saun` suedez`, \ntr-un bazin turcesc. Voi ajunge s` cunosc c\ndva la Sionu deliciile \mb`ierii? Domeniu ocolit de r\uri, conac ocolit de confort – am din ce \n ce mai pu]in` r`bdare, l’attente de ma succession dépasse les bornes.

6 iulie. Ajung t\rziu dup` pr\nz la Sionu, cu trei ceasuri \nt\rziere, nevoit s` angajez un auto de pia]`. {oferul, ne[tiind locurile, merge dup` cum \i indic eu cu m`ciulia bastonului. Motorul \nfierb\ntat e gata s` crape c\nd nimerim aleea spre conac. Încet-\ncet scap de tiranica psihoz` a celui ce tr`ie[te cu g\ndul c` trebuie s` se arate la cafenea. C` trebuie s` arate. La naiba, nimic nu trebuie! În]elept e s` leneve[ti [i s` tot leneve[ti. De ce s-a pus oare at\ta oprobiu pe tr\nd`vie? În cerul limpede v`d bine Ciobanul cu Oile, apoi descop`r, ceva mai jos, Delfinul; privesc \ns` mai st`ruitor constela]iile lunii iulie, Vulturul [i Leb`da, cam la patru co]i deasupra salc\milor. Bra]ele m` dor din umeri la sus]inerea binoclului. Pentru vara viitoare \mi promit un telescop cu trepied; mi-l voi d`rui dac` nu de Sf\ntul Matei, atunci de Buna-Vestire.

7 iulie. M` scol mahmur pe la al treilea c\ntat al coco[ilor; soarele r`sare la 5,40. Jos, la orizont, apuc s` v`d disp`r\nd Luceaf`rul. A]ipesc din nou, \n halat, cu cea[ca pe genunchi.

M` retreze[te vizitiul lui Costea Bratu strig\ndu-mi de sub cerdac: Coane, azi e p\rjol!

Semnele ar[i]ei apar cur\nd; nu am \ncotro \ns`, trebuie s` m` \nham la trebile verii. Constat c` duc mare lips` de oameni; \n gr`din` mult p`m\nt trebuie mutat, mult` piatr` adus`. {i toat` suflarea satului s-a transformat \n secer`tori; gloata s-a aruncat ca un nor de l`custe asupra lanurilor de gr\u. De unde s` iau p`lma[i?

12 iulie. Azi cerul e pu]in \nnorat, dar aerul nu se primene[te, r`m\ne z`pu[itor. Hot`r`sc s` nu bat \n retragere [i vreme de patru ceasuri retez cu privirea m`r`cini[uri incoerente [i pun \n loc insule de st\nc`rie b`tute cu valuri de lev`n]ic` [i spum` de jasmin. Griul argintiu, movul-albastru [i albul sidefat au prezen]` pe retina mea, a[a cum se vor \ntrupa \n vara viitoare.

96

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

FRAGMENTE

Mut procedeul din zon` \n zon` [i-mi v`d astfel ispr`vit` str`dania – am gata sub pleoape gr`dina Sionului, refugiul medita]iei mele.

Medita]ia e ra]iunea gr`dinii; invidios pe continua ei rena[tere, a[ cugeta aici, ca vechii egipteni, la re\ncarnare. Într-o bun` prim`var` mi-a[ alege din nou regnul: nici piatr`, nici arbore, nici animal – a[ rena[te zeu.

P\n` la urm`, o zi reu[it`. Acum pe-nnoptat m` \ncearc` \ns` o stare de ame]eal`; \nghit c\teva linguri de miere cu m`ghiran. Din p`cate nu-mi pot m`sura presiunea arterial`, voi ispr`vi totu[i carafa cu vin. L`s\nd binoclul sp\nzurat de sp`tarul scaunului, m`-ntorc cu g\ndul la refugiul medita]iei mele; ajung la o concluzie stranie: gr`dina e mai degrab` locul unde anulezi con[tiin]a de sine! Nu locul unde rena[ti zeu, ci g\ndac – f`r` memorie, f`r` \nchipuire; fericit adic`, satisf`cut de toate. G\ndac, Mateiu.

13 iulie. Asear` am continuat filozofarea p\n` am pierdut logica reveriei, dac` pot spune a[a. J’ai alongé la sauce. Trebuie s` m` pun cu picioarele pe p`m\nt, a[tept s` soseasc` la conac, pentru tot sf\r[itul de s`pt`m\n`, cele dou` cocoane. S-a dus prea-plinul vis`rilor mele.

Vin dup` o plimbare destul de lung`: aproape totul mi s-a p`rut artificial [i zadarnic.

Am avut chiar senza]ia, c\nd m-am \ntors peste ierbi[te, c` \n spatele meu tuf`ri[urile redevin diforme, iar copacii, vulgari, f`r` soi, f`r` fason.

Peisajul \mi d`dea cu tifla.

19 august. S` folosesc ziua de azi pentru a intra mai bine \n ritmul locului. Îmi propun plimb`ri metodice pe toat` aria \n care interven]ia mea a \nsemnat ceva de trei ani \ncoace.

Asta exclude terenul arabil, acareturile, b`t`tura conacului. {antierul gr`dinii, deci; s\nt con[tient c` multe nu voi putea face \n perioada asta – je manque de bras.

S-a \nte]it plecarea cocorilor, \ncepe treieratul. De-acum nimic altceva nu se mai face \n afara ariei. Trece \n fug` pe la mine Costescu, \n drum spre p`m\nturile lui; s-a smuls cu greu din ora[ doar ca s`-[i v\nd` gr\ul. Peste c\teva zile m` \ntorc cu el \n Bucure[ti. Intru [i eu \n viermuial`, dornic s` ag`] ceva. E sup`r`tor c` urm`resc s` cap`t o pozi]ie \ntre chilipirgiii `[tia,

c` am nevoie de o func]ie. Dar ce pot face? jinduiesc o demnitate – [i asta tocmai \n momentul \n care gust c\t de c\t neat\rnarea.

Iat`, am un domeniu, stau sub flamura mea, \mi construiesc propria gr`din`, g\ndesc cum vreau – [i caut s` m` subordonez! S` m` bag din nou \n mocirla ministerial`, s` m` aflu iar \n treburi publice; zilele c\t am fost [ef de cabinet, chiar [i \ntr-un guvern de doi bani precum cel al lui Titu Liviu, mi-au otr`vit sufletul. O gr`din` nu-]i d` onoruri. A[a cum nici onorurile nu-]i dau \n]elepciune. Între vanitatea de expus la butonier` [i cea de purtat \n suflet mi-e greu s` aleg. Zi [i noapte le tr`iesc ur\t pe am\ndou`.

Frumos e doar crepusculul.

14 septembrie. Soarele r`sare devreme; m` trezesc vr`biile ce se \ndeamn` s` plece la ciuguleal`. Cît Marica mai zace \n pat, merg pe buza rîpei la care se oprea vechiul p`rcule] al Sionilor [i privesc peste [antier: inten]iile abia mi se deslu[esc \n teren, deluririle avanseaz` greu. Nu am armata de servi a contelui Hoditz; nu voi putea lucra toat` toamna asta cît el \ntr-o zi. Totu[i v`d terminat lucrul \n sol pîn` vara viitoare. De atunci \ncolo vom fi, fa]` \n fa]`, doar eu [i vegeta]ia.

Cum va ar`ta gr`dina mea? Va avea mai mult` intimitate decît garden-urile engleze[ti, mai mult` lejeritate decît jardineria fran]uzeasc`, nu va fi sufocat` de arhitectura giardino a italienilor, va avea ingredientul ierbos dup` care tînjesc garten-ele nem]e[ti. Va fi mai de bun sim] [i mai de gust decît toate.

17 septembrie. Dup` trei zile petrecute cu boieroaicele Sion, venite, cum spune Marica, pour se mettre au vert, nu mai am nici un chef s` notez muncile sfîr[itului de var`. Amîndou` s-au lep`dat de locul `sta, care acum [aptezeci [i cinci de ani le-a lep`dat pe ele. S` fi avut eu un domeniu, s` fi fost [i eu unul din \nzestra]ii lumii! Conacul ar fi str`lucit cu adev`rat nobiliar, ar fi fost castel.

S` tr`ie[ti \n propriul castel, s`-]i ostoie[ti vanit`]ile nu \n construc]ia unei c`r]i, ci \n construc]ia unei propriet`]i, singura oper` autentic aristocrat`!

Picotesc. A[tept s` vin` [i s` treac` dejunul sim]indu-m` tras pe sfoar`. Împins spre ne-

97

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 8

fericirile ultime: plictiseala [i acceptarea.

25 septembrie. Sunt de ieri la Sionu, singur. Încerc s`-mi [terg din memorie amintirea ultimului séjour, petrecut \ntre cele dou` cucoane. Prezen]a lor parc` mi-a \nstr`inat locul.

Stau stingher \n cerdac [i tatonez cu privirea peisajul atît de familiar. Percep o r`ceal` \n rela]iile mele cu el. Eu s` fiu de vin`? Fiindc` i-am \ntors spatele, l-am p`r`sit la uit`tura critic` a nevrednicelor boieroaice?

M` comport fa]` de Sionu ca un p`rinte adoptiv, tem`tor c` va pierde custodia odraslei \ncredin]ate. Nu m` simt pe de-a-ntregul st`pîn aici. St`pîn cu adev`rat e[ti pe cele mo[tenite din tat`-n fiu; senior e[ti cînd de]ii p`mîntul str`mo[esc [i ai re[edin]` pe el – proprietatea rural` e nobil` fiindc` presupune genera]ii de st`pînitori fideli. Un arbore genealogic cre[te pe locul semin]ii lui, nu-[i \ntinde r`d`cinile \n solul altora.

M` complac totu[i \n aceast` postur` de possesseur – pe veci pierdut domeniul meu, al Karabetzilor; l-a[ fi r`scump`rat poate cu banii Momoloaiei, de-a[ fi avut un p`rinte onest. A[a, la cincizeci de ani, ce e al meu aici? Doar pînza flamurii ce se zbate deasupra conacului. {i puie]ii gr`dinii ce \ncep a cre[te pe succesiunea Marichii, str`in` mie.

22 octombrie. Azi, r`mas singur cu liota de dijma[i, am prilejul s`-mi m`sor capacitatea de a fi, barem o zi, altul: energic, agitat, vulgar. Dar nu m` pot degrada prea mult nici m`car temporar. Pîn` la urm` las creaturile s` rînduiasc` gr`mezile de [tiule]i dup` voia lor [i dau raite prin gr`din`. Pîlcul de smochini plantat acum doi ani de Buna-Vestire nu se \nal]` cît am socotit; tulpinile r`mîn sub un stat de om, iar frumoasa frunz` are lobii prea mici. I-a tic`lo[it p`mîntul `sta! – aud printre ]`rani. Acum \n]eleg. P`mîntul românesc tic`lo[e[te. Soiul nobil se sufoc`, se pipernice[te. Pîn` [i vîno[ii robinieri, f`cu]i parc` pentru cele mai vitrege locuri, decad pe meleagurile noastre. Cresc urît, contorsiona]i [i spino[i, devenind araci pentru fasole [i lemn de foc.

28 octombrie. Soarele r`sare la 7. Cer complet acoperit, iar de la 10 ploaie. B`tutul porumbului [i transportul s\nt oprite din cauza

asta, c`ru]ele r`mîn \mpotmolite la gar`. M` simt deplorabil \n odaia friguroas`, \n mirosul l`mpii cu gaz – boierna[ blestemat s` trudeasc` \n marginea lumii. Mizerabil e aranjamentul societ`]ii: prime[ti dac` oferi ceva, dac` te zba]i, dac` stai \n ploaie, dac` dai [i tu. Eu nu dau nimic. Nu m`cel`resc, nu fac brînz`, nu coc pl`m`deal`. Am doar grij` de mine. Ce stupid` acuza]ie poate fi aceea de egoism! Ce e meschin \n a te \ngriji \n primul rînd de poftele tale?

Ploaia \ncetînd \nainte de prînz, \n curte se reia lucrul. Îmi fac timp pîn` vin c`ru]ele s` arunc o privire pe linia apeductului: \mi tip`resc \n minte multele opera]iuni ce voi face la prim`var`, ordinea lor. M` str`duiesc s` nu v`d ce dezolant arat` domeniul acum. De zece zile aici, \n cea mai nepotrivit` perioad` a anului! Je me suis tapé toute la corvée.

12 noiembrie. Dezolant` \ntru totul mi s-a p`rut, iar`[i, construc]ia mea pomicol` – rarefiat`, foarte rarefiat`; str`vezie \n toate direc]iile. Doar canalul apeductului m-a satisf`cut, era plin ochi, sclipea [erpuind, \nconjurînd delu[oarele, urmînd cotele joase ale terenului pîn` \n v`ioaga proiectat` a deveni micul meu refugiu acvatic. Mai departe n-am p`truns, apa mustea ca p`cura peste grosolanele ciubote pe care mi le tr`sesem \n picioare. Nimic nu m` putea scîrbi mai mult.

Foarte repede, pe la cinci [i jum`tate \ncep s` \mpung` primele stele. La [apte unesc deja punctele lor luminoase \n figuri: le habile Sagittaire, le fort Bouvier, le gracieux Verseau.

Ca de obicei, s\nt absorbit de teribila bolt` a Sionului. Cercetez dezordonat totul prin lentilele binoclului; pîn` la urm` m` ata[ez unei misterioase alc`tuiri c`reia \i dau numele meu – le stylé Mathieu. Planez cu ea \n firmament. Întunecosul P`mînt, \nghi]it de h`uri, dispare pentru totdeauna. Cînd pleci de tot, a[a se [i \ntîmpl`.

98

(fragmente din Ultimele \nsemn`ri ale lui Mateiu Caragiale…, \n curs de apari]ie la Editura Curtea Veche)

■