dilemateca24_low

100 PAGINI â—? 6 LEI

DILEMATECA Anul III â—? nr. 24 â—? mai 2008

SCRIERI

â—?

AUTORI

â—?

LECTURI DOCUMENTE Lucian Blaga Scrisori inedite

INTERVIU

MARGARET ATWOOD

B BFRS B SGI

FRAGMENTE Orhan Pamuk Ora[ul nostru este pa[nic

30

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

SUMAR

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

ANCHET~

INFO Un laureat \n c`utarea identit`]ii 6-9 Bazar 10-11 Petre R`ileanu, Gherasim Luca, encore et toujours 12-13 3,14TECA 5

58-64 de Marius Chivu

De ce (nu) mai scrie]i scrisori?

MERIDIANE 66-69 Lucia Terzea-Ofrim

Gherasim Luca (paginile 10-11)

Fiziologia unui colocviu

DOSAR INTERVIU

14-22 Constantin Vic`

Internetul bun [i Internetul r`u

70-77 Margaret Atwood: „Fic]iunea

este facsimilul unei realit`]i care ne este sau nu familiar`“

RECENZII 24-30 Literatur`: Paul Cernat,

Lumini]a Corneanu, Codrin Liviu Cu]itaru, Alexandru Budac, Elena Cra[ovan, Gabriela Gl`van, Alexandru Matei Publicistic`: Magdalena Boiangiu 31 32-33 Eseu: Bogdan Barbu, Florina P\rjol 34-35 Istorie: Bogdan Murgescu, Vlad Bedros 36 Mentalit`]i: Alexandru Ofrim Psihologie: Victor Popescu 37 Filozofie: Alexander Baumgarten 38 39 Spiritualitate: Alice Popescu 40 Carte pentru copii: Adina Popescu

PROFIL 52-55 Angela Tarantino

AVANPREMIER~ 78-82 Margaret Atwood, Onyx [i Crake Angela Tarantino (paginile 52-55)

DOCUMENTE 85-89 Lucian Blaga, „‌progres`m

spre v\rsta Zeului Pan.“

FRAGMENTE 92-98 Orhan Pamuk, Ora[ul nostru

este pa[nic Lucian Blaga (paginile 85-89)

RUBRICI 41 42 51 57 65 83 90

R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Cine ce cite[te: Irina P`curariu Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic

3

GLOHPDWHFD B+, SGI

Orhan Pamuk (paginile 92-98)

30

EDITORIAL

Ne-am normalizat?

De la o vreme, nu prea mai aud \n jur lament`rile despre „moartea culturii“, at\t de frecvente acum c\]iva ani. Editurile nu se mai pl\ng de lipsa cititorilor, ci au \nv`]at s` vorbeasc` despre „pia]a de carte“. Prezen]a unor importan]i autori str`ini \n România pentru a-[i lansa c`r]ile a devenit ceva firesc, [i nu numai cu ocazia t\rgurilor; \n aceast` prim`var`, de pild`, ne-a vizitat Gilles Leroy (laureatul Premiului Goncourt pe 2007) [i urmeaz`, printre al]ii, Orhan Pamuk [i PĂŠter EszterhĂĄzy. Au ap`rut bloguri despre literatur`, unde cititorii \[i pot \mp`rt`[i opiniile, pun\nd noua tehnologie \n slujba vechiului obicei de a citi c`r]i [i de a discuta pe marginea lor. Tot cu ajutorul Internetului au ap`rut programe de genul „schimburilor de c`r]i“, variant` actualizat` a „cabinetelor de lectur`“ de odinioar`. C\]iva directori de biblioteci jude]ene cu care am discutat \mi spuneau c` num`rul de cititori este \n cre[tere, \n special printre tineri.

S-ar p`rea c` normalitatea dup` care am t\njit de-a lungul tranzi]iei \[i face apari]ia [i „pe strada noastr`“. Ba chiar risc` s` treac` neobservat`. {i totu[i... Chiar dac` editurile au \nv`]at lec]ia PR-ului [i fac lans`ri peste lans`ri, mai s\nt multe de f`cut pentru a comunica eficient cu publicul.

Televiziunile [i presa mainstream nu acord`, \n continuare, aten]ia cuvenit` c`r]ilor (cu mici

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Mediafax Foto/Photoshot

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8 excep]ii), ceea ce arat` c` autorii/scriitorii nu intr` \n aten]ia mass-mediei ca persoane publice. Exist` un exces de „bucure[tenizare“ a vie]ii culturale: Capitala g`zduie[te Bookfest [i Gaudeamus (\n timp ce t\rgurile din ora[ele de provincie „scad“), lans`rile [i evenimentele importante au loc tot \n Bucure[ti, majoritatea premiilor literare s\nt tot bucure[tene. Pu]in` descentralizare n-ar strica pentru armonia peisajului cultural, ba chiar [i din ra]iuni de pia]`: organizarea unor festivaluri de literatur` sau a unor \nt\lniri cu scriitorii [i \n alte locuri, cu o bun` mediatizare [i promovare, ar cre[te impactul c`r]ilor [i \n provincie, ar crea „notorietate cultural`“ [i altor localit`]i. ĂŽn Germania sau \n Italia, de pild`, unde descentralizarea vie]ii culturale func]ioneaz` foarte bine, exist` festivaluri de literatur` [i \n ora[e mici sau medii, care atrag \ns` un public numeros. Chiar [i la noi g`sim exemple: dac` se face un festival de jazz la G`râna, spre care migreaz` pasiona]i de muzic` din toat` ]ara, de ce nu s-ar face [i unul de literatur` \ntr-o localitate mic`, spre care s` fie atra[i [i amatori de lectur` din alte locuri, inclusiv din Bucure[ti?

Cred c` normalitatea \ncepe, \ntr-adev`r, s` se \nfiripe. Dar \nc` nu [tim (ori ne temem) s` croim pe termen lung. Ne mul]umim cu binele care vine „de la sine“, \n doze mici... ■Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Robert Schorr

(tel. 407.76.67; e-mail: robert.schorr@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

4

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

INFO

Un laureat \n c`utarea identit`]ii Primul roman – primul mare succes: The Brief Wondrous Life of Oscar Wao, cartea scriitorului dominican din Statele Unite Junot Diaz, a primit Premiul Pulitzer pentru fic]iune al anului 2008. P\n` la acest roman, mai publicase un volum de proze scurte, Drown: vocea povestitorilor din aceste proze apar]ine unor tineri dominicani care, tr`ind \n New York [i New Jersey, \[i pun probleme cu privire la identitatea lor. Aparent [i romanul e centrat pe aceea[i nara]iune: un b`iat dominican care tr`ie[te \n America, obez, un pl`van nesofisticat, [tie tot despre cartea St`p\nul inelelor, mai nimic despre inelele/cercurile sociale din liceul lui. Dar cartea este \n acela[i timp o nara]iune despre ravagiile dictaturii [i o punere \n discu]ie a problemei autorit`]ii. Ceea ce pare la \nceput a fi o nara]iune linear` despre familia lui Oscar devine un segment din istoria de trei decenii a vie]ii din Republica Dominican`, a[a cum a fost ea determinat` de Rafael Leonidas Trujillo, liderul dictatorial al ]`rii. „Pentru mine – spune scriitorul \ntr-un interviu acordat revistei Slate – Oscar, acest b`iat pe care nu puteam s` mi-l scot din cap, sim]indu-m` foarte ata[at de el pentru c` e un cititor at\t de pasionat, pentru c` nimeni nu are o imagina]ie ca a lui, de nici un folos pentru al]ii, dar care \i d` lui at\ta satisfac]ie [i sens“. La \ntrebarea prin care i se cere s` justifice caracterul fragmentat al nara]iunii, Junot Diaz r`spunde: „Eu \nsumi s\nt un produs al unei lumi fragmentate. Dac` ve]i privi istoria Republicii Dominicane [i a insulelor Caraibe, \n general, ve]i vedea c` tot ceea ce am scris corespunde \n mai mare m`sur` realit`]ii istorice dec\t celui mai popular mit generat de ea: cel al unit`]ii [i al continuit`]ii. ĂŽn mintea mea, cartea ar fi trebuit s` aib` forma arhipelagului, s` fie un fel de Caraibe textuale: r`sp\ndite, dar totu[i cumva legate \ntre ele, incredibil de vibrante [i de biruitoare“.

Pentru oamenii str`ini de regimurile dictatoriale s\nt foarte greu de \n]eles nu persecu]iile extreme, ci am`nuntele traiului zilnic. Sim]ind acest lucru, Junot Diaz [i-a dotat primele pagini ale romanului cu un \ntreg aparat de note de subsol, for]\ndu-l pe cititor s` ias` din cadrele povestirii, ale fic]iunii, pentru a se familiariza cu faptele, cu realitatea. „Am pus note de subsol din mai multe motive; \n primul r\nd, am vrut s` creez un dublu al nara]iunii. Notele care folosesc o frecven]` joas` s\nt o provocare pentru textul principal, acesta lucreaz` \n frecven]e \nalte. Notele s\nt un fel de voce a saltimbancului contest\nd proclama]iile regelui. ĂŽntr-o carte despre primejdiile dictaturii, mi s-a p`rut nostim s` \nl`tur \n felul acesta suprema]ia unei singure voci.“ Dup` ce m`rturise[te c\t de greu elaboreaz` [i c\t timp \i iau doar preg`tirile pentru scris – g`sirea dispozi]iei necesare – proasp`tul laureat ajunge la dureroasa problem` a identit`]ii: „S\ntem \ntr-o ]ar` unde norma e s` fii alb. Aici, scriitorii albi s\nt pur [i simplu scriitori, \n timp ce scriitorii de origine latino-american` s\nt scriitori latino. R`d`cinile acestei probleme dep`[esc limitele comunit`]ii editoriale sau pe cele ale felului cum se autodefine[te un artist. E vorba despre felul cum Statele Unite se v`d ca ]ar`, despre cum se percepe [i se impune alteritatea oamenilor de culoare [i \n ce fel s\nt sus]inute privilegiile. Dar nici eu nu s\nt interesat s` fiu un ÂŤscriitorÂť pur [i simplu, izolat de toate conexiunile [i comunit`]ile din care m` trag. S\nt un scriitor din Republica Dominican`, cu origini africane, [i orice ar spune al]ii, eu [tiu c` Stephen King [i Jonathan Franzen s\nt scriitori albi. Problema nu e c` scriitorii s\nt eticheta]i dup` culoare sau din cauza etnicit`]ii; problema e c` un grup organizeaz` \n a[a fel lucrurile, \nc\t ceilal]i s` fie eticheta]i, dar nu ei.

Nu, nu ei“. â–

Junot Diaz

Rafael Leonidas Trujillo

5

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

INFO

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

Bazar

Jan Potocki

Efectele asasinatelor politice. Ben Olken, licen]iat al Universit`]ii Yale, [i-a ob]inut doctoratul \n Economie la Harvard. E membru al Harvard’s Society of Fellows [i problema care \l preocup` acum este efectul asasinatelor politice asupra vie]ii \n ]`rile unde acestea se produc. ĂŽn cartea scris` \mpreun` cu un mai vechi tovar`[ de studiu, Ben Jones, Punct ochit sau ratat? Efectul asasinatelor asupra institu]iilor [i a r`zboiului, examineaz` realitatea de dup` asasinatul politic, [i nu \ndrept`]irea sau caracterul s`u criminal. Metodologia folosit` e empiric`, analiz\nd condi]iile economice din momentul c\nd se produc tentativele de asasinat dintre anii 1875-2004. Autorii au descoperit c` „este previzibil c` o ]ar` va p`[i mai lesne pe calea democratiz`rii ca o consecin]` a asasin`rii unui lider autocrat“, dar uciderea unor lideri democra]i nu are consecin]e. Concluzia lor: „ca regul`, asasinatele de succes ale autocra]ilor produc mi[c`ri consecvente spre democra]ie“. Cercetarea dovede[te c` „asasinatele nu influen]eaz` declan[area r`zboaielor“, se sugereaz` c` „primul r`zboi mondial ar fi \nceput, fie c` tentativa de asasinare din 1914 a arhiducelui Franz Ferdinand ar fi reu[it, sau nu“. ĂŽn capitolul dedicat influen]ei liderilor asupra vie]ii economice, autorii arat` c` dac` via]a economic` e bun`, e probabil ca

Dilemateca v` recomand` ■R`zvan R`dulescu, Via]a [i faptele lui Ilie Cazane (edi]ia a II-a, Editura Polirom, 2008). Îmi doream s` pot revedea acest roman din 1997, repede disp`rut de pe pia]` la vremea respectiv`. Ghidu[, senin [i magic, povestind despre p`tl`gele [i vremuri ro[ii, e singurul care m-a mai f`cut s` gust cu delicii – [i f`r` \ncrunt`ri – din simbolurile grele. (Claudiu Constantinescu) ■Eu am devenit dependent de eseistica lui Hannes Stein, unul dintre

liderul \n func]ie s` fie reales; analiz\nd cele 57 de cazuri de deces ale liderilor (din cauze accidentale sau naturale), nu se pot trage concluzii: efectele s\nt [i pozitive, [i negative. Liderii pot influen]a via]a economic` a ]`rilor doar dac` acolo, unde ei conduc, echilibrul puterilor este minimal sau inexistent (exemplele s\nt Augusto Pinochet [i Robert Mugabe). â– Nout`]i despre o carte veche. S-a [tiut, la data primei apari]ii (1810) a acelei opere-cult a literaturii [tiin]ifico-fantastice, Manuscrisul g`sit la Saragossa, c` a fost scris` la Paris, \n 1804, de c`tre contele polonez Jan Potocki, \n limba francez`. A ap`rut apoi, \n 1810, tot la Paris, o traducere din limba polon`, atribuit` aceluia[i. Contele s-a sinucis \n 1815, \n Ucraina, pe unul dintre domeniile sale.

Versiunile difer` [i se caut` un indice concludent pentru a decide asupra variantei ultime, cea dorit` de autor. Contele Potocki a dus dou` vie]i literare, o via]` matrimonial` dezam`gitoare [i o via]` politic` ratat`. Enciclopedist superdotat, „a excelat \n toate domeniile secolului XVIII, lingvist, logician, magician, un Faust al Luminilor considera c` persoana lui este o sintez` a tuturor Academiilor europene.

Structura epic` a c`r]ii – povestiri imbricate una \n alta – i-a permis s` revin` de-a lungul anilor explor\nd ne\ncetat c`ile cunoa[terii [i ale credin]ei. (‌) A celebrat toate pasiunile dezinteresate, oricare ar fi pre]ul pl`tit pentru e[ec: arta [i dragostea, [tiin]a [i

pu]inii scriitori care mai au curajul s` g\ndeasc` ([i s` scrie) dincolo de orice ideologie, religie sau mod`. Cum m-am l`sat de g\ndit – mic tratat pentru intelectualii epuiza]i (traducere de Mihai Moroiu, Editura Nemira) este o carte sclipitoare despre condi]ia intelectualului \n aceast` epoc` \n care oric`rui impostor al g\ndirii \i s\nt alocate cel pu]in 15 minute de glorie.

(Marius Chivu) ■Radu Bogdan, Oameni care fac faima Italiei (Editura Nine O’Clock). O carte de interviuri cu (lua]i aminte!):

Eugenio Montale, Eduardo de Filippo, Alberto Moravia, Leonardo Sciascia, Giorgio de Chirico, Giacomo ManzĂš, Renato Guttuso, Vittorio de Sica, Federico Fellini, Pier Paolo Pasolini, Vittorio Gassman, Marcello Mastroianni, Claudia Cardinale, Alberto Sordi, Giulietta Masina, Monica Vitti. Unde mai g`si]i la un loc toate aceste personalit`]i?

(Mircea Vasilescu) ■Reeditarea romanului lui Norman Manea, Atrium (Editura Polirom, 2008), o „variant` de (auto)portret“ care \i cere cititorului aceea[i

6

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

INFO

credin]a“ (Le Monde des livres, 28 martie). Considerate un eveniment editorial, cele dou` versiuni ale c`r]ii contelui Jan Potocki au fost reeditate de Flammarion \n dou` volume.

de pe urma crimei, pentru a avea vreo \ncredere \ntr-o posibil` reform`“. (Times Online, 30 martie)

■Globalizarea delincven]ilor. Cartea jurnalistului Misha Glenny Crime f`r` frontiere d` o imagine terifiant` asupra [anselor de a tr`i \ntr-o lume de unde lipse[te respectul pentru regulile unei convie]uiri oneste. Autorul a fost un binecunoscut reporter al BBC-ului, \n timpul imploziei Imperiului sovietic [i al r`zboaielor din Balcani. A izbutit astfel s` p`trund` \n lumea brutal`, mohor\t`, dar care arareori d` gre[, a mafiei est-europene dominate de ru[i. Cererea de m\n` de lucru ieftin`, de prostitu]ie, de droguri [i de copii, goana dup` bunurile de consum, ini]ial ap`rate de m`rci, dublate de reglement`ri financiare mereu \n urma delincven]ilor au favorizat apari]ia [i \nflorirea acestei pie]e globale. Încerc\nd s` stabileasc` un catalog al banditismului interna]ional [i al crimelor intercontinentale, Glenny scrie o carte f`r` eroi pozitivi: lectura dezv`luie inteligen]a cinic` [i \ndem\narea unor oameni singuri, dar [i a unor grupuri organizate, de a profita de pe urma sl`biciunilor individuale exprimate \n sisteme politice [i economice. „Aceast` poveste dezgust`toare e istorisit` foarte bine. E greu s` \ntre]ii speran]a diminu`rii diverselor rele expuse. Prea mul]i oameni, incluz\ndu-i pe conduc`torii Chinei, Rusiei [i ai altor na]iuni mai mici, c\[tig` prea mult

Dilemateca v` recomand` participare total` la contorsion`rile unei intimit`]i ultragiate ce \ncearc` s` se reconstituie prin scris. (Simona Sora) ■Un excelent roman de aventuri pentru copii, Tunele, cu doi autori – Roderick Gordon [i Brian Williams –, la Corint Junior. Criticii spun c` acest bestseller va devansa fenomenul Harry Potter. V` asigur c` n-are nici o leg`tur` cu lumea vr`jitoreasc` a lui J.K. Este vorba de o cu totul altfel de

â– Manuscrisele nu ard. Cu c\teva luni \nainte de a muri, Vladimir Nabokov a \nceput un roman intitulat The Original of Laura. Exist` 138 de fi[e cartonate pe care autorul [i-a proiectat desf`[urarea epic`. A cerut ca opera s` fie distrus`, dac` moare \nainte de a o termina. So]ia lui, Vera, nu s-a putut decide [i a transmis problema fiului ei, Dmitri, aflat \n fa]a unei alternative dureroase: s` \ndeplineasc` voin]a tat`lui sau s` modifice imaginea posterit`]ii literare a unuia dintre cei mai importan]i scriitori ai secolului XX. E greu de decis, pentru c` \nsu[i Vladimir Nabokov dorise la un moment dat s` pun` pe foc Lolita; a dus chiar manuscrisul p\n` la incinerator, [i so]ia lui l-a oprit \n ultima clip`. Poate c` destinul postum al operei lui Kafka, care de asemeni \i l`sase prietenului s`u Max Brod misiunea de a-i distruge opera, misiune care n-a fost respectat`, a hr`nit dubiile fiului. Iat` trama a ceea ce ar fi putut fi acest roman, \n relatarea lui Dmitri: „Un om de statur` imens`, Philip Wild; so]ia lui – o femeie de moravuri u[oare, o medita]ie despre moarte“. S-a decis tip`rirea: „Pot s` mi-l imaginez pe tat`l meu sur\z\ndu-mi de departe [i [optind, hai, da, public`-l acum“. â– Afaceri de familie. ĂŽn familia aceasta, to]i s\nt talenta]i, rudele de s\nge [i rudele prin alian]`. La

magie [i de o carte bine scris`, cu o poveste original` care se petrece sub p`m\nt, dar [i la suprafa]` unde descoperim o familie „normal`“ cu un tat` care se consider` un ratat, o mam` absent` [i dependent` de televizor, o sor` \n grija c`reia cad toate treburile casei, la doar 12 ani, [i un pu[ti singuratic [i inadaptat doar pentru c` este altfel. (Adina Popescu) ■De mult mi-am dorit s` sistematizeze cineva o teorie pe care o aveam [i eu, la modul empiric: Cum s` te vindeci cu o poveste (Paula Santagostino,

traducere de Corina Popescu, Editura Humanitas, 2008). (Iaromira Popovici) â– Rachel Cusk, Arlington Park (Editura Humanitas Fiction). C\nd locuiesc \ntr-o suburbie londonez`, nevestele disperate s\nt mult mai sofisticate dec\t personajele similare din serialul american. Au tot ce le trebuie pentru a fi mul]umite: b`rba]ii iubi]i le-au devenit so]i, copiii s\nt reu[i]i, au bani cu care [i pot cump`ra lucruri inutile. {i totu[i, via]a lor e impregnat` de o profund` melancolie, rim\nd cu ridurile care nu se pot [terge cu nici o

7

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

Tabitha King

Stephen King

INFO

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

\nceputul lunii aprilie, \n Collidge Auditorium de la Library of Congress, trei membri ai familiei King au discutat [i au citit literatur` \n fa]a unui public format din studen]i. Prima a fost Tabitha, mama lui Owen King [i so]ia lui Stephen King, autoare a opt romane publicate; apoi s-a produs fiul, autorul unei fic]iuni de scurt` respira]ie [i, \n cele din urm`, tat`l, autorul a 50 de romane pentru tirajul c`rora s-a inventat cuv\ntul bajillon care s` exprime cantitatea de exemplare [i sumele ob]inute. La interviul [i sesiunile de poze a fost prezent` [i Kelly Braffet, so]ia lui Owen: desigur, [i ea a publicat un roman. Lipsea doar fratele mai mare al lui Owen, Joe – el folose[te pseudonimul Joe Hill – r`mas acas` pentru c` avea treab` [i pentru c` nu puteau fi l`sa]i singuri cei trei copii. Cea mai mare fiic` a lui Stephen King, Naomi, este pastor al Bisericii Universaliste Unitariene [i \[i manifest` talentul \n predici. Cum s-au descurcat copiii cu povara/privilegiul numelui? Joe a folosit timp de opt ani un pseudonim [i nu a spus cine e tat`l s`u nici m`car agentului s`u literar. Doar dup` ce a publicat primul roman, Heart-Shaped Box, un roman v\ndut foarte bine [i foarte l`udat de cronicarul de la New The York Times, a confirmat zvonurile privind identitatea lui. Owen a sim]it nevoia s` se deosebeasc`, aleg\ndu-[i cu totul alte subiecte dec\t tat`l [i fratele lui. Deoarece c\[tig` foarte mul]i bani, arta de prozator a lui Stephen King a fost deseori [i de c`tre mul]i contestat`, a[a c` mul]umind la atribuirea Premiului National Book, Stephen King a spus c` „pot fi construite poduri \ntre a[a-numita fic]iune popular` [i a[a-numita fic]iune literar`“ [i i-a somat pe cei de la National Book Foundation s` \i ia \n considerare

pe cei mai populari scriitori, pentru a le da \n mod regulat premii. N-a reie[it dac` se g\ndea exclusiv la membrii familiei lui sau [i la al]ii. Oricum, dac` propunerea lui va fi luat` \n considera]ie, se va alc`tui o elit` a scriitorilor populari care nu vor mai [ti cum s` scape de parveni]ii scriitorilor populari.

Dilemateca v` recomand` crem`, cu kilogramele \n plus, care nu dispar \n ciuda tuturor dietelor; via]a trece pe l\ng` str`zile mereu sp`late de ploaie, pe l\ng` peluzele \ngrijite, pe l\ng` conversa]iile cu vecinele despre celelalte vecine. S\nt caraghioase [i emo]ionante, \n acela[i timp, c\nd \n]eleg c` fericirea nu e \n viitor, nu va fi un premiu ob]inut la cap`tul unei

â– ĂŽntunericul [i cunoa[terea. Iurii Mamleev (n. 1931) este un scriitor rus extrem de popular, \nc` de pe vremea literaturii sovietice, de[i proza publicat` de el implic` o lectur` concentrat` [i o sum` de cuno[tin]e dob\ndite anterior. ĂŽn ultimul s`u roman, {atun\, personajele practic` metode exotice de cunoa[tere metafizic` a lumii [i se descrie am`nun]it cum \[i practic` patimile desfr\nate oamenii \ntunericului. ĂŽntr-un recent interviu, acordat revistei Novaia Gazeta, autorul respinge acuza]ia c` ar fi alc`tuit un \ndrumar pentru practicarea instinctelor celor mai josnice. El justific` scenele horror din romanele sale „negre“ prin apartenen]a la marea literatur`. „Literatura nu este doar izvorul satisfac]iei estetice, ea este un mijloc de cunoa[tere [i de autocunoa[tere. Iar cunoa[terea trebuie s` fie atotcuprinz`toare, incluz\nd [i ceea ce e mai \ntunecat \n om.

Dac` prin contactul cu arta omul nu-[i descoper` [i nu ia cuno[tin]` de cele mai \ntunecate laturi ale lui, ele oricum se vor manifesta – nea[teptat [i \n forma lor cea mai \nsp`im\nt`toare. Dac` omul va vedea acele groaznice abisuri din sufletul s`u, el se poate vindeca. Cu totul altceva este literatura de mas`, televiziunea [i alte surse de informa]ii, ele nu au calitatea de a provoca catharsis. Aici e momentul s` pomenim cenzura moral`, sau despre ceva de genul

comport`ri corecte [i al \ndeplinirii datoriilor, ci o stare care impune folosirea tuturor verbelor la timpul trecut. (Magdalena Boiangiu) â– Exist` c`r]i pe care nici nu mai e nevoie s` le deschizi pentru a [ti c` nu-]i vor pl`cea: titlul [i coperta te \ndep`rteaz` din prima. Este cazul acestei Via]a ca un film porno. Protocoalele Lacan (autorul nici nu mai conteaz`), al c`rei titlu este un racursi revelator al

– probabil – obsesiilor personale (Sex & Psihanaliz`) & al prostului gust. Avem, aici, un ghiveci indigest de ecouri din Paler & Preda (Via]a ca o prad`, Via]a pe un peron) [i maculatur` Ă la Dan Brown (Protocoalele \n]elep]ilor Sionului, blabla), cu acel „film porno“ \n pole position care s` atrag`, tabloidic, ochii, [i cu bietul Lacan cvasi-parantetic, pour les connaisseurs, ca s` dreag` busuiocul... Andrei Ple[u scria un-

8

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

INFO

acesta. Dar asta depinde de societate: este ea preg`tit` pentru un asemenea lucru? ĂŽn societatea tradi]ional` exist` anumite tabuuri, care cuprind [i arta. ĂŽn secolul al XIX-lea, existau tabuurile impuse de religie. Oric\t ar p`rea de ciudat, ele erau justificate. Nu era permis s` parodiezi orice [i s` batjocore[ti oricum. Limit`rile se referau \n primul r\nd la valorile biserice[ti, la sfera sacrului. Dar \n lumea contemporan`, societatea e desfr\nat`, profaneaz`, e parodiat totul, chiar [i moartea...“

ea este directoarea Institutului Rus pentru Democra]ie [i Cooperare. Cercet`torul francez Jacques Sapir cau]ioneaz` (prudent), \n postfa]a edi]iei pariziene, opiniile Narocinsk`i: „aceast` carte clatin` certitudinile noastre“. (Le Monde, 26 martie)

â– Reabilitarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Valului de literatur` [i de scrieri istorice critice la adresa lui Stalin [i a felului cum a condus el cel de-al doilea r`zboi mondial i se opun o serie de opere militante \n sens invers. Natalia Narocinskaia, de profesie istoric, a publicat o carte intitulat` Ce a r`mas din victoria noastr`? Rusia-Occidentul, ne\n]elegerea, tradus` acum [i \n limba francez`. ĂŽn manualele de istorie din Rusia, orice contestare a rolului lui Stalin \n istoria Uniunii Sovietice [i mai ales a r`zboiului este considerat` [i – ceea ce e mai grav – tr`it` ca o tr`dare. De aceea Natalia Narocinskaia nu consider` c` Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 [i protocolul s`u secret ar trebui respinse integral; \n termeni moderni, Stalin a fost „un bun manager“, chiar dac` era uneori prea sever; el e ur\t \n Occident nu din cauza crimelor comise, ci „pentru c` a restaurat teritoriul Rusiei istorice“. Critica lui echivaleaz` cu discreditarea victoriei. Din fericire – scrie autoarea – „na]iunea reac]ioneaz` cu suspiciune, o suspiciune uneori intuitiv` la diabolizarea lui Stalin“. Nu e lipsit` de semnifica]ie pozi]ia ierarhic` a autoarei:

Dilemateca v` recomand` deva c` trebuie evita]i cei care pun, \n aceea[i fraz`, numele „Marx“ [i „MallarmĂŠâ€œ; Via]a ca un film porno. Protocoalele Lacan pune, \nc` din titlu, „porno“ & „Lacan“ – ceea ce e cam acela[i lucru. Inutil s` mai spun, NU recomand! (Alex. Leo {erban) â– Marina }vetaieva, Proz` (traducere din limba rus` de Janina Iano[i, prefa]`

■Cartea [i credin]a. La Maastricht, biserica consacrat` \n 1294 [i care a apar]inut p\n` \n 1794 ordinului dominicanilor, devenit` apoi depozit, a fost restaurat` [i \n interiorul ei s-a deschis o libr`rie. „Cl`direa, extraordinar de frumos restaurat`, poate fi o atrac]ie \n sine, dar instalarea celor trei stelaje suprapuse de rafturi de o]el de-a lungul navei al`turi de oarecum zgomotoasa cafenea de la balconul corului merg foarte bine \mpreun`. Deoarece multe biserici europene au devenit redundante, trebuie s` ne g\ndim cum s` le folosim. Din fericire, c`r]ile [i Biserica s-au aflat \n bune rela]ii dintotdeauna: la \nceput, a[a cum spune Sf\ntul Ioan, a fost Cuv\ntul; cu timpul, cuv\ntul a \nceput s` fie scris \n c`r]i, \n volume imense, citite doar de preo]i. Erau at\t de valoroase \nc\t la vremea c\nd a fost construit` biserica fuseser` legate cu lan]uri de pere]i.“ Reporterul ziarului Guardian, care poveste[te \ntr-o stare la limita extazului tr`irile din aceast` libr`rie, relateaz` \n ce m`sur` vizitatorul-cump`r`tor este influen]at de proximitatea vechilor picturi, cum biserica, de[i nu mai e folosit` \n scopul pentru care a fost construit`, induce contactul cu o lume superioar` celei \n care scopul este „s` ob]ii [i s` cheltuie[ti, s` vinzi [i s` trude[ti�.

[i note de Ion Iano[i, Editura Ideea European` 2008). Proza – nici nuvele, nici eseuri, nici memorii curate – a unei poete care i-a ]ipat c\ndva unui critic: „Proz` nu exist`, n-am \nt\lnit-o niciodat` \n via]`, nici m`car v\rful cozii nu i l-am z`rit, proza este ceea ce se banalizeaz`, pentru mine nimic nu s-a banalizat“. {i \ntr-adev`r, pe tot ce-i cade privirea [i intr` sub pana ei – de la p`rin]i, muzee [i jocurile copil`riei p\n` la

Pactul Ribbentrop-Molotov

â–

Pu[kin [i Pugaciov – „toate adev`rurile m`runte din bezna m`runtelor adev`ruri“, toate banalit`]ile pier [i „totul e pur, iar puritatea aceasta e poetul“, cel prins „\ntre \n[el`ciunile meschine [i adev`rurile \nalte“. Mai avem acces la ele, le mai suport`m? Marina }vetaieva s-a sp\nzurat \n 1939, undeva, \n Uniunea Sovietic`. (Radu Cosa[u) â–

9

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

INFO

Gherasim Luca, encore et toujours

Gherasim Luca \n atelierul lui Victor Brauner

Aphrodisia, pe malul Oceanului Les Sables d’Olonne este un mic ora[ de pe malul Oceanului Atlantic, la patru ore [i jum`tate de tren de Paris, cu schimbare la Nantes. Ajuns \ntr-o s\mb`t` la \nceputul dup`-amiezii, am avut strania impresie c` aici casele s\nt mai numeroase dec\t locuitorii. Impresie confirmat` [i mai t\rziu, \n ciuda unei relative anima]ii pe str`zile din jurul catedralei [i a zumzetului potolit din Place de la Fontaine, dominat de altfel de f\nt\na cu pricina situat` chiar \n centrul acestei pia]ete de dimensiunile unui salon. Cheiurile portului s\nt aproape pustii, se anim` [i ele progresiv c`tre orele serii, c\teva ma[ini [i c\]iva pietoni se duc [i vin, restaurantele fac o pauz` \ntre dou` scurte reprize de lucru, 12-14 [i 19-21. Cum nu e nici cea mai mic` adiere, ambarca]iunile r`m\n neclintite, ca [i cum ar fi prinse \ntr-o pojghi]` de ghea]`, la fel de neclintite ca [i cele c\teva zeci de catamarane parcate pe uscat, \ntr-o adev`rat` parcare. Locul [i oamenii tr`iesc \n regim redus, \n a[teptarea sezonului cald. O melancolic` dezolare plute[te \n aer, nediferen]iat` de cea]a fin` v\nturat` de reverbere.

Aici, \n acest mic port de pe malul oceanului, ca printr-o lup` puternic`, unul din adev`rurile modernit`]ii este m`rit p\n` la monstruos: stresul [i nevroza \[i \mpart lumea. Paradoxul industrializ`rii, al economiei cu randament intens este de[ertificarea. Via]a se concentreaz` \n c\teva mari centre, situate \n general \n apropierea marilor ora[e, l`s\nd spa]ii enorme nelocuite deloc sau aproape. Ca [i cum pre]ul randamentului ar fi extirparea vie]ii. Sau e doar o eroare de optic`, judecata intempestiv` a celui aflat \n trecere, ner`bd`tor [i avid s` identifice \n tot [i \n toate confirm`ri ale propriilor intui]ii, semne, urme, avataruri ale dorin]elor sale. Altfel, ilustratele de la \nceputul secolului trecut ne arat` un loc sur\z`tor [i plin de atrac]ii la care invit` trei femei bretone cu inimitabilele, complicatele bonete umflate ca p\nzele de cor`bii [i cu sabo]ii sculpta]i \n lemn: curse de cai, regate, excursii \n insule, p`duri de pini, dou` cazinouri, tramvai, la numai [apte ore de Paris,

D I L E M AT E C A � M A I 2 0 0 8 f`r` s` cobor\]i din vagon! {i, \n sf\r[it, men]ionat cu neobi[nuit` modestie, marele atu al acestui loc: cea mai frumoas` plaj` din Europa. Într-adev`r, nisipurile au dat numele [i reputa]ia ora[ului [i-mi dau seama c` nu am v`zut \nc` plaja. Iat-o! La cap`tul promontoriului pe care m` aflu, cu spectacolul oceanului izbind furios, dar neconving`tor, \n zidul de piatr` al digului, se deschide spre st\nga, la un nivel sensibil mai jos dec\t ora[ul, plaja ca un [arpe obez, [erpuitoare ca litera S. {i, brusc, atmosfera se \mbib` de un element nou: un miros de ceva cunoscut (de nisip, bine\n]eles), inconfundabil [i greu de descris, \n care at\tea elemente par s` se amestece, piatr` \ncins` la soare – cu toate c` e iarn`, dar ce conteaz`, mirosul persist` –, sare, iod, alge marine, totul \ntr-o anvelop` umed` care exacerbeaz` odoratul. Ora[ul \nreg pare captiv \ntr-o stridie enorm` cu valvele \ntredeschise [i eman\nd cu fiecare palpitare efluvii afrodiziace. Aerul, obiectele, oamenii [i umbrele se coloreaz` diferit, catargele s\nt scuturate de un fior vertical, acest univers erotizat este asemenea unui falanster, actualizarea unui vis – \n cazul acesta precis, fantomele care b\ntuie scrierile suprareali[tilor români pasiona]i de toate formele de magie, dar mai presus de orice de magia iubirii. ■Poetul, \ntre Real [i Posibil Acum lucrurile \ncep s` se l`mureasc` [i devine de \n]eles de ce Victor Brauner a ales din timpul vie]ii s` doneze acestui ora[ o parte din operele sale, pun\nd bazele unei colec]ii pe care apoi muzeul a dezvoltat-o, f`c\nd din acest fond una din principalele sale ra]iuni de a fi. În muzeul din Sables d’Olonne, \n vecin`tatea tablourilor lui Brauner din ciclurile Mythologies [i La fête des Mères, s-a deschis pentru trei luni expozi]ia Gherasim Luca, urm\nd a c`l`tori [i \n alte ora[e ale Fran]ei.

S\nt reunite manuscrise, fotografii, c`r]i-obiect, desene, colaje, obiecte poetice realizate de Luca singur sau \n colaborare cu arti[ti precum Brauner [i Herold – veni]i, ca [i el, din România –, Hans Arp, Max Ernst, Wifredo Lam, Dorothea Tanning, BĂŠatrice de la Sablière, Enrique Zanartu, Gisèle Celan-Lestrange, Micheline Catti, so]ia poetului. Aceasta din urm` a furnizat, de altfel, o parte din exponate, celelalte provenind de la Biblioteca „Jacques Doucet“, veritabil tezaur de manuscrise, de la

10

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8 Muzeul Na]ional de Art` Modern`, din colec]ii particulare sau din fondurile unor galerii de art`.

Partea cea mai substan]ial` a expozi]iei este dat` de cubomaniile lui Gherasim Luca, un fel de nou` codificare estetic` inventat` \n România \n anii 1940. Un demers \n care perversiunea ironic` \nt\lne[te voin]a suprareali[tilor români – \n special Luca, P`un, Trost – de a inova \n domeniul limbajelor artistice, r`m\n\nd, \n domeniul artelor vizuale, fideli pozi]iei pe care ei o defineau drept aplastic`. Cubomaniile lui Luca au drept punct de plecare reproduceri dup` operele unor clasici precum Ingres, Zurbaran, Raphael, David, Pierro della Francesca [i al]ii, p\n` \n secolul al XIX-lea, t`iate \n careuri [i reasamblate dup` legile dictate de hazard. ĂŽntr-o lec]ie practic` de cubomanie \n via]a curent`, Luca a dat re]eta acestui tip de experiment: „...alege]i trei scaune, dou` p`l`rii, c\teva pietre [i umbrele, mai mul]i arbori, trei femei goale [i cinci foarte bine \mbr`cate, [aizeci de b`rba]i, c\teva case, ma[ini din toate epocile, m`nu[i, telescoape etc. T`ia]i totul \n mici buc`]i (de exemplu 6/6 cm) [i amesteca]i-le bine \ntr-o mare pia]` a ora[ului. Reconstitui]i totul dup` legile hazardului sau ale capriciului dumneavoastr` [i ve]i ob]ine un peisaj, un obiect, o foarte frumoas` femeie, cunoscute sau necunoscute, femeia sau peisajul dorin]elor dumneavoastr`...“. Pasti[\nd – cum se poate constata – „metoda“ lui Tzara, care el \nsu[i pasti[a stilul „mod de \ntrebuin]are“, Luca procedeaz` la o intensificare a nega]iei: \n timp ce loteria cuvintelor recomandat` de inventatorul dadaismului urma s` se soldeze cu un poem, f`c\nd din cel care practica jocul „un scriitor infinit original [i de o sensibilitate fermec`toare“, Luca, \mpins de o „teribil` pasiune pentru sacrilegiu“ [i sus]inut de arma lui cea mai redutabil`, implacabila dialectic` demoniac`, ]inte[te la o descompunere-recompunere a realului dup` legile hazardului. Cubomaniile [i sadismul con]inut al poeticii lor aduc pe lume o nou` coeren]` n`scut` din nega]ie, \n care, ne avertizeaz` poetul, fragmentul [i \ntregul se reg`sesc [i se recunosc unul \n cel`lalt, chiar dac` de pe pozi]ii antitetice. Cubomaniile, echivalente vizuale ale manipul`rilor exersate asupra limbajului inaugurate de poemul PassionnĂŠment, s\nt simptomatice [i pentru o alt` tendin]` a poetului, aceea de a multiplica suporturile

INFO

crea]iei sale. O sal` a muzeului de la Sables d’Olonne este consacrat` fazei „orale“ a poetului.

Aici este proiectat pe un ecran, \n bucl`, o secven]` din filmul realizat \n 1988 de Raoul Sangla, Comment s’en sortir sans sortir, care „pune \n scen`“ poetul [i magia cuvintelor: Luca \mbr`cat \n negru, filmat \ntr-un spa]iu alb, f`r` nici un detaliu, nici un contur – o stranie indeterminare \ntre Real [i Ireal, \ntre Real [i Posibil, ca \n poezia lui Luca.

Ag`]ate ca ni[te drapele pe tot parcursul expozi]iei, transperantele pe care s\nt imprimate „sloganurile ontofonice“ s\nt cuprinse de o agita]ie permanent`, transmis`, f`r` \ndoial`, de via]a secret` a cuvintelor care se \mpreuneaz` [i se separ` f`r` \ncetare, gener\nd sens: La proie s’ombre. / Ni ombre ni proie. / Mot-clef pour porte-parole.

Pe timpul vernisajului, o pas`re – cei mai mul]i sus]ineau c` era un liliac – a intrat \n muzeu [i nu s-a mai l`sat scoas`, \n ciuda alerg`turii frenetice a directorului muzeului, care era [i autorul expozi]iei. E ciudat c` el \nsu[i nu \n]elesese c` intrusul era chiar oaspetele de onoare al acelei seri. ■Petre R`ileanu

11

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

â– |n 1856, A. de Chesnel publica Dic]ionarul supersti]iilor, erorilor, prejudec`]ilor [i tradi]iilor populare, \n care s\nt \nf`]i[ate credin]ele supersti]ioase ale vremurilor vechi [i moderne, r`sp\ndite mai cu seam` \n r\ndul popula]iilor agricole, pastorale [i maritime, despre spiritele v`zduhului, ale p`m\ntului [i ale apelor, posed`rile diabolice, lumea z\nelor [i cea a vr`jitorilor, presentimente, vise, viziuni [i apari]ii, preziceri etc., etc., etc. Volumul era tip`rit, prin grija abatelui Migne („editor al Bibliotecii Universale a Clerului“), la Atelierele Catolice, pagina de titlu preciz\nd adresa: „Rue d’Amboise, au Petit-Montrouge, Barrière d’Enfer de Paris“. Ateliere Catolice la Bariera Infernului? E o chestie, e un curaj. D. S. â– De vreun an \ncoace s\nt din ce \n ce mai plictisit` de literatura „t\n`r`“ de la noi. M-am s`turat de proza ego, de deful`ri, de voyeurism [i de exhibi]ionism. M` \ntreb de ce nu se mai na[te un Cezar Petrescu care s` scrie m`car un roman-fresc`, cu atmosfer` [i f`r` preten]ii de profunzimi ascunse? De ce nu scrie nimeni romane poli]iste? Sau m`car c\te un romance?

Unde s\nt autorii de S.F.? De ce to]i tinerii care scriu se raporteaz` doar la Premiul Nobel? Apropo, ultimul roman al laureatei Nobel Elfriede

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8 Jelinek, L`comie, este, la prima vedere, un thriller \n toat` regula, cu un poli]ist de ]ar` [i cadavrul unei adolescente. Noi, cititorii de r\nd, \nc` mai avem nevoie de poveste [i de motive pentru a \ntoarce pagina. A. P. â– Scriitorii exagereaz`! Orhan Pamuk, de pild`, afirma la un moment dat c` scrie, \n medie, o jum`tate de pagin` pe zi. Ini]ial, mi s-a p`rut exagerat de pu]in (v` aminti]i c\t de voluminos e romanul s`u M` numesc Ro[u). Apoi i-a fost tradus` la noi Cartea neagr`: 600 de pagini, scrise \n 4 ani (1985-1989). {i am calculat: o jum`tate de pagin` pe zi \nseamn` cam 180 de pagini dactilo pe an, hai 150 \n format de carte (c` aici intr` mai mult text, plus c` mai cerni, mai tai etc.), adic`, \n 4 ani, fix 600. Afirma]ia lui Pamuk mi se pare acum exagerat de exact`. C. C. â– De la venirea la putere a lui Putin, 16 ziari[ti au fost asasina]i sau au murit \n condi]ii suspecte (numai de la Novaia Gazeta au murit trei), iar alte c\teva zeci au fost aresta]i sau interna]i \n spitale psihiatrice. {ahistul Garry Kasparov a fost [i el arestat, jurnalistul [i scriitorul Zahar Prilepin (autorul unei c`r]i despre r`zboiul din Cecenia, unde a luptat, ca soldat rus, timp de [ase ani) este chemat regulat la interogatoriile mili]iei – pardon, poli]iei –, iar prozatorul Vladimir Sorokin era c\t pe ce s` sf\r[easc` sub ro]ile unui camion care l-a accidentat „preventiv“. N`scu]i \n URSS, mor]i \n Rusia – ca s` parafrazez titlul unei c`r]i. M. C. â– ĂŽntr-un interviu, la BBC, Nabokov poveste[te una dintre experien]ele amuzante ale carierei sale de profesor – printre nenum`rate inconveniente de toate felurile: „O sut` cincizeci de studen]i – tineri b`rba]i cam nesp`la]i, nera[i [i tinere dichisite. O atmosfer` general` cov\r[itoare, de dezastru‌ O t\n`r` fat` cu ochelari vine la catedr` [i m` \ntreab`: Profesore Kafka, nu \n]eleg prea bine prima parte a \ntreb`riiâ€Śâ€œ. De unde se vede c`, \n alte p`r]i, chiar \n cazul unor confuzii radicale, se p`streaz` nivelul. S. S. â– Cine spunea c` telenovelele s\nt „seriale“ pentru coafeze gre[ea: cosmeticiana mea mi-a declarat, direct [i fermec`tor, c` s-a reapucat de citit. {i-a cump`rat de la tarabe Pas`rea Spin (Colleen McCullough) [i se preg`te[te pentru

12

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

Shogun (James Clavell). Cine a prins „epoca de aur“ [tie c\t de mult erau c`utate atunci. Dup` p`rerea mea, e un \nceput. I. P. ■{trumfii \mplinesc anul acesta 50 de ani.

Personajele belgiene de benzi desenate (mai apoi de serial de anima]ie) s-au n`scut dintr-un cuv\nt spus la chef: \n loc de solni]`, Peyo, creatorul lor, a cerut un „[trumf“, urm\nd ca gluma s` se perpetueze \n zilele urm`toare petrecerii, cre\nd nu doar personajele albastre (din corectitudine politic` nu s-a ales alt` culoare, albastrul fiind considerat p\n` acum Elve]ia culorilor), ci [i un \ntreg univers paralel, cu legi [i conduite morale proprii, plus un limbaj aparte, denumit [trumfeaza, c`ruia Umberto Eco i-ar fi dedicat un studiu semiologic. Ceea ce denot`, \nc` o dat`, c` alcoolul favorizeaz` la maximum creativitatea. S. G. â– ĂŽn vitrina unei mici libr`rii din Drumul Taberei, la loc de cinste, ca s` atrag` eventualii cump`r`tori, se afl` cartea lui Nicolas Sarkozy, Martor. Pe copert`, fotografia pre[edintelui francez. C\]iva liceeni se opresc. „M`i – spune unul dintre ei, foarte serios –, da’ oare are [i poze cu Carla? C` atunci a[ lua-o.“ Tot \ntr-o libr`rie, de data aceasta central`, protagoni[ti fiind doi tineri. „Ia te uit`, Cioroianu scrie c`r]i!“ „Care, `la cu gafele? Hai, m`, d`-o naibii! Nu cred c`-i acela[i!“ M. {. â– ĂŽntr-o diminea]`, pe sc`rile de la metrou, o domni[oar` lectura de zor un vraf cu cursuri.

Lini[tit`, \n ritm de trepte, ignor\nd total forfota [i mul]imea de oameni din jurul ei. Mai urca o treapt`, mai citea dou` r\nduri, mai urca trei, mai d`dea o pagin`. Nu au fost \ndeajuns de multe sc`ri, c` altfel, pot s` bag m\na \n foc, ar fi scos probabil [i un pix s` fac` niscaiva \nsemn`ri. Hot`r\t lucru – cititul la/\n metrou dezvolt` creativitatea! R. T. ■Presa a scris, recent, despre eutanasierea scriitorului belgian (nominalizat la Premiul Nobel) Hugo Claus. Nu pot spune dec\t: „Respect!“ – dar nu pot s` nu m` g\ndesc, totodat`, la to]i acei scriitori (unora dintre ei Mircea Mih`ie[ le-a dedicat o carte „crud`“: Jurnalul intim [i sinuciderea) care au fost nevoi]i s`-[i pun` bolovani \n buzunare intr\nd \n albia unui r\u, sau s`-[i \ndrepte pu[ca spre piept, sau s` ia

otrav` [.a.m.d. din cauza ghinionului de a tr`i \n ni[te vremuri \n care respectiva op]iune (civilizat`) nu exista‌ Un g\nd bun pentru to]i ace[ti exceda]i de via]`. a. l. [. â– J.K. Rowling [i Steven Vander Ark n-or s` se mai \mpace nici cu bagheta magic`! Autoarea celebrei serii despre aventurile lui Harry Potter e sup`rat` foc pe t\n`rul editor al unui site despre ucenicul-vr`jitor. Vander Ark a str\ns laolalt` tot ce [tia despre eroii [colii de magie Hogwart [i vrea s` publice o enciclopedie a personajelor din Harry Potter. Volumul era gata s` intre \n libr`rii (la pre]ul de 25 de dolari bucata) c\nd J.K. Rowling a intentat proces editurii. „M` simt de parc` mi s-ar fi furat cuvintele“, a spus ea. ĂŽntr-adev`r, se pare c` \n unele articole din dic]ionar apar expresii foarte asem`n`toare cu cele folosite de Rowling. Avocatul celui acuzat de plagiat trebuie acum s` demonstreze c` lucrarea – adic` enciclopedia – are un scop [tiin]ific. M. M. â– Presa ceh` nu a vuit la ultima aventur` a pre[edintelui Vaclav Klaus, \ncurcat bini[or cu o stewardes`. Politologul Jiri Pehe explic` lini[tit: „‌este treaba lui [i nimeni \n Cehia nu-i interesat s` afle mai mult. Avem deja un premier divor]at c`ruia i s-a n`scut un copil din flori. Societatea ceh` este foarte liberal`“. Pare, z`u a[a, o schi]` de dou` r\nduri dintr-o Carte a r\sului [i a uit`rii, edi]ie de catifea. R. C.

13

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

Constantin Vic`

Internetul bun [i Internetul r`u

Š Rare[ Avram

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

DOSAR Foarte des auzim \ntrebarea: la ce e bun Internetul, c\t` vreme cu el vin at\tea rele – viru[ii, furtul de date personale, pirateria, pornografia etc.? La aceast` \ntrebare – Internetul e bun sau r`u? – avem [ansa s` nimerim un r`spuns gre[it, deoarece chiar \ntrebarea e pus` prost. Internetul e un mediu (unii spun c` ar fi un mediu absolut revolu]ionar, al]ii c` nu e dec\t combina]ia mai multor medii deja existente) sau un set de protocoale (de proceduri), astfel c` nu poate fi \nvestit direct cu valoare moral`. Ca [i cum ne-am \ntreba dac` limbajul e bun sau r`u, dac` fizica produce arme nucleare [i de ce Ion Iliescu nu poate fi libertarian.

Pe de o parte, c\nd zicem Internet, \n]elegem comunicare, dar [i zgomot. Avem pornografie, dar [i muzee sau biblioteci digitale.

Avem accesul liber, dar [i controlul sau supravegherea. Avem gratuitatea, dar [i costurile nev`zute ale conexiunii. Avem posibilitatea de a cump`ra cu „un singur click“, dar [i [ansa de a fi p`c`li]i f`r` a prinde vinovatul. Afl`m tot ce se \nt\mpl` \n lume, dar pierdem contactul cu realitatea local`. S\ntem pretutindeni [i, de fapt, nu am ajuns nic`ieri. Dorim s` fim anonimi, dar s\ntem \mpreun` \ntr-un virtual spa]iu public, \n care nimic nu mai poate r`m\ne intim. Acest paradox al Internetului nu este propriu-zis produsul s`u. Noi, indivizii care comunic`m [i d`m „buzz“ pe Messenger, care negociem pe Ebay [i desc`rc`m filme pornografice prin re]ele peer-to-peer (ce nu necesit` un server central), cei care citim bloguri [i ne lament`m de newspeak-ul bloggerilor, s\ntem generatorii acestui paradox.

Internetul e un virus?

S\nt c\teva \ntreb`ri care puncteaz` implica]iile sociale produse de acest nou mediu.

Oare visul digital al unei lumi hiperconectate, \n care abunden]a informa]iei [i a resurselor intelectuale creeaz` bun`stare, nu este, \n realitate, un co[mar? Speciali[tii au numit acest efect „fractura digital`“. Internetul e accesibil doar \n ]`rile dezvoltate, \n care ori infrastructura e public`, ori pia]a e at\t de divers` \nc\t oricine \[i poate permite conexiunea. Web-ul poate fi gratuit, dar Internetul nu. Aceast` fractur` e vizibil`

\ntre nordul [i sudul planetei, \ntre lumea occidental` [i cea oriental`. Din p`cate, ea este [i o fractur` de gen [i ras`, \n care b`rbatul alb occidental de]ine nu numai abilit`]ile de a naviga online, ci [i resursele s`-[i impun` perspectiva asupra con]inutului online. Pe de alt` parte, tocmai Internetul – ca media accesibil` [i cu costuri mici, mult mai independent` – a permis dreptul la voce unor grupuri minoritare [i defavorizate, de la femeile din Iran la copiii str`zii din America de Sud. În al doilea r\nd, duce Internetul la izolare [i atomizare sau leag` mari comunit`]i de practic`

15

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

DOSAR

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

[i de cunoa[tere? R`spunsul e corect de ambele p`r]i. Înc` din anii ’90, psihologii au propus dependen]a de Internet ca un prim pas spre depresie. Gluma cu doi geeks (nume peiorativ dat celor care petrec mult timp \n fa]a calculatorului, \n general introverti]i [i cu pasiuni ciudate) – Ninge!, Unde? \ntreab` cel`lalt, D`-mi link! – e o ilustrare a unei boli care, deocamdat`, nu a fost trecut` \n nici un nomenclator. În schimb, Internetul a f`cut posibile o enciclopedie universal` ca Wikipedia, sisteme de operare gratuite [i fiabile ca Linux, liste de discu]ii specializate [i comunit`]ile de do-it-yourself, de la arti[ti la gospodine.

Poate Internetul s` modifice politica? At\ta timp c\t se scriu lucr`ri academice despre evolu]ia sferei publice \n era digital`, despre cum Uniunea European` va \nlocui birocra]ia cu eguvernarea [i se fac experimente de guvernan]` online, jocul politic intr` \n digital mai degrab` top-down, ca mediu de propagand` pentru politicienii zilei. Democra]ia participativ`, visul de st\nga al mileniului, \nc` face pa[i mici, iar Sarkozy sau N`stase \[i mut` online campaniile (chiar [i c\nd nu e campanie electoral`!), apel\nd tot la strategii emo]ionale, nu ra]ionale.

Internetul \nseamn` prezen]` [i non-mediere. Totul e aici [i acum, dar, \n acela[i timp, totul e acolo (la un link distan]`) [i cur\nd: [tim c` \n viitor calculatoarele vor fi mai mici [i conexiunile mai puternice, c` suportul material e din ce \n ce mai redus, \n vocabular am inventat un nou cuv\nt – convergen]` –, [i toate acestea s\nt simptomele unei realit`]i. Cea \n care lu`m forma dat` de mediu. Cum putem extrage din aceast` re]ea a re]elelor ceea ce ni se pare relevant [i cu valoare epistemic`? Probabil [tiind ce este acest mediu, cum a ap`rut, cum se navigheaz` [i unde g`sim ceea ce c`ut`m.

ma[ini, la o distan]` de 600 de kilometri. Se n`[tea Arpanet, re]ea sus]inut` de agen]ia de cercetare a Departamentului Ap`r`rii din SUA. Legenda spune c` Statele Unite au \ncercat s` creeze un sistem de comunicare capabil s` reziste unui atac nuclear sovietic. Re]eaua se va dezvolta \n interiorul [i \ntre universit`]i americane pe principiul peering, adic` al egalit`]ii \ntre p`r]i, descentralizat [i f`r` un control extern. ĂŽn 1972, apar primele dou` protocoale care stau la baza Internetului: TCP/IP. De atunci, Internetul se define[te ca o interconexiune de re]ele utiliz\nd aceste dou` protocoale. P\n` \n 1995, acest sistem va fi su]inut prin bugetul de stat american.

Internetul nu ar fi fost niciodat` mediul de ast`zi, popular [i accesibil, dac`, \n 1989, Sir Tim Berners-Lee, inginer la Centrul European de Cercetare Nuclear` (CERN) din Geneva, nu ar fi dezvoltat un sistem de documentare hipertext. Re]eaua de link-uri a devenit web-ul, p\nza ]esut` haotic de oricine. ĂŽn 1991, apare [i programul care face posibil` navigarea, World Wide Web, adic` www-ul at\t de comun ast`zi. Al`turi de acesta se dezvolt` limbajul web-ului, HTML-ul.

Dup` 1995, Internetul se dezvolt` privat, dar sus]inut de o politic` public` inovatoare. T\n`rul politician care a crezut \n viitorul re]elei digitale [i a promovat, \nc` din 1991, o lege care s` su]in` dezvoltarea acesteia e Al Gore, vicepre[edinte al SUA \ntre 1993 [i 2001. Premiul Nobel l-a primit de-abia \n 2007, dar din cu totul alte motive. Din 2003 face parte din consiliul de conducere al Apple, \n acela[i timp fiind Senior Advisor la Google, semn c` vechile pasiuni nu dispar niciodat`. Dac` pentru campania din 1992, „autostrada informa]ional`“ era doar o metafor`, la finalul mandatului, \n 2001, Al Gore l`sa \n urm` cea mai bun` infrastructur` na]ional` pentru comunicare din lume.

Povestea nu ar fi complet` dac` l-am uita pe unul dintre primii „evangheli[ti“ ai re]elei, Timothy Leary. Cunoscut mai degrab` ca profesor la Harvard [i guru al LSD-ului, Leary este una dintre vedetele anti-culturii americane din anii ’60-’70. Dup` c\teva episoade mai obscure, \n care FBI-ul, [tiin]a, orientalismul [i exhibi]ionis-

Istoria unui ]inut de fire [i un pic acid La \nceput au fost doi americani, un cercet`tor [i un student, care [i-au conectat calculatoarele. Era \n octombrie 1969, c\nd pentru prima dat` s-au transmis date simple \ntre dou`

16

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

DOSAR

Š Rare[ Avram

mul [i-au dat m\na, anii ’80 \l prind pe Leary \n fruntea celor care anun]` alian]a dintre con[tiin]` [i tehnologie. ĂŽn 1983, odat` cu primul micro-calculator (revista Time nominalizeaz` computerul personal drept „ma[ina anului“, pe pia]` intr` Apple II, iar Microsoft anun]` primul sistem de operare Windows), Leary descoper` noul drog al expansiunii mentale. Va declara, \n 1987: „În secolul XXI, cine controleaz` ecranul controleaz` con[tiin]a, informa]ia, mintea. Dac` privi]i pasiv ecranul, ve]i fi programa]i. Dar dac` pute]i s`-i modifica]i con]inutul, atunci s\nte]i st`p\nii min]ii voastre“. ĂŽn acela[i an, concepe un joc video, \n hipertext (care sem`na cu o pagin` web din viitor), Mind Mirror, [i va sus]ine crearea unui alt joc, dup` romanul lui William Gibson, Neuromancer. Patriarhul LSD-ului, agentul subversiv al contra-culturii, „omul cel mai periculos din America“ (Nixon dixit) oficializeaz` intrarea \n era digital`.

Cum c`ut`m pe Internet c\nd Google e obosit Putem s` ne \nchipuim Internetul f`r` Google? P\n` acum 10 ani, era posibil, pentru c` Google e o inven]ie recent` (1996), cu origini \n aceea[i cultur` hacker universitar` (de fapt, proiectul Google a \nceput ca o lucrare de diserta]ie); primul algoritm de c`utare Google a-

vea codul-surs` deschis, iar pe aceea[i pagin` se g`seau un motor de c`utare pentru Linux [i altul pentru Stanford, universitatea unde erau doctoranzi cei doi programatori. Google a \nceput ca un motor de c`utare de buzunar, la care oricine putea colabora (exista [i un grup de discu]ii pe... Yahoo!). ĂŽn primii zece ani de via]` a devenit platforma de unde \ncepe Internetul, ubicuitatea sa \n re]ea fiind incontestabil`. ĂŽn 2006, verbul to google intr` \n dic]ionarele Webster [i Oxford. Ast`zi, Google nu mai \nseamn` doar motor de c`utare – a devenit o a doua interfa]` a Internetului. F`r` s` vrem, Google ne direc]ioneaz` \n ceea ce c`ut`m [i, mai mult, se „hr`ne[te“ cu ceea ce c`ut`m. {tie mai multe despre via]a noastr` online dec\t am vrea noi s` [tie. Desigur, principiul moral al Google este Don’t be evil!, dar poate stabili cineva unde \ncepe grani]a r`ului? Oare Google nu l-a \nt\lnit deja pe Mefisto, de c\nd a acceptat s` cenzureze rezultatele c`ut`rii pentru utilizatorii chinezi, la cererea statului chinez? Sau c\nd, de pe o pozi]ie de monopol, dicteaz` direc]iile \n pia]a online de publicitate?

Google nu mai poate fi oprit. Dezvolt` un \ntreg sistem de operare online (care, \n timp, poate \nlocui sistemele fixe, gen Windows sau MacOS), ofer` toate serviciile de care un utilizator are nevoie, indexeaz` geografic [i economic \ntreaga planet` (prin GoogleMaps [i Google Earth). Utilizarea Google \nseamn` con-

17

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

DOSAR

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

servarea tuturor urmelor [i apari]iilor online. ĂŽn acela[i timp, devine cea mai mare resurs` de cunoa[tere online (prin GoogleBooks [i GoogleScholar), opus` Wikipediei, care se bazeaz` pe colaborarea mul]imilor de amatori. Politica Google renun]` progresiv la paradigma deschis`.

Desigur, scenarii apocaliptice, \n care un Google Big Brother ne va trage pe to]i de urechi, se scriu zilnic. C` informa]ia a devenit monopolul Google – poate fi o ipotez` de lucru. Dar nu [i cunoa[terea, care e un rezultat al informa]iei doar dup` ce aceasta a fost analizat`, ierarhizat` [i conectat` cu alte elemente.

Iar acest proces nu poate fi \nlocuit de Google, el e individual, nu are algoritmi standard [i depinde foarte mult de interesele [i resursele cognitive ale fiec`rui individ. Astfel, Google ordoneaz` superficial ceea ce poate fi cunoscut.

Mai mult, \n era numit` web 2.0 (sau web-ul social), instrumentele cunoa[terii se bazeaz` mai mult pe folksonomy (metod` de a crea [i administra colectiv tag-uri, cuvinte-cheie care descriu, ca meta-date, diferite articole sau pagini web) [i pe indexarea comparativ` (\n cadrul unor comunit`]i epistemice) a resurselor [i leg`turilor (hyperlinks).

La \nceput, nimeni nu re]inea nimic din navigarea pe Internet. Primul instrument a fost semnul de carte (bookmark), func]ie pe care toate programele de browsing (Mozilla Firefox, Netscape, Opera sau Internet Explorer) au integrat-o. Urm`torul pas a fost trecerea la un sistem de cuvinte-cheie (tags) \n comunit`]i sau

platforme de indexare social`, dar [i pe platformele de blogging. Tag-urile au devenit cel mai utilizat sistem de indexare, cre\nd noi structuri ale informa]iei. Un site popular de tagging este Del.icio.us (http://del.icio.us/), de]inut de Yahoo!, care s-a dezvoltat din 2003. Del.icio.us e o platform` \n care peste 3 milioane de utilizatori pun la comun [i administreaz` (folosind acelea[i cuvinte-cheie, leg\ndu-se \n sub-re]ele etc.) peste 100 de milioane de link-uri. Astfel, selec]ia [i „purificarea“ informa]iei se fac prin interven]ii repetate, gradul de acurate]e al r`spunsului c`utat cresc\nd exponen]ial. De unde [i \ntrebarea: „Ce ai mai pus pe delicios \n ultima vreme?“. Un alt sistem de indexare e propus de StumbeUpon (www.stumbleupon. com), care func]ioneaz` ca plug-in [i toolbar pentru programele de browsing ca Firefox sau Internet Explorer. CiteULike (www.citeulike. org) e un site pentru cercet`tori care func]ioneaz` pe acela[i principiu, index\nd articole academice. Fiind dedicat unei categorii speciale, CiteULike permite exportul datelor \n bibliografii electronice [i importul de meta-date din alte libr`rii [i biblioteci online (ca Amazon.com, ScienceDirect sau JSTOR). Cum pia]a e \n expansiune, pe Wikipedia exist` deja un articol care analizeaz` comparativ aceste programe de management al referin]elor bibliografice [i webografice – peste 15, dintre care majoritatea au extensii [i pe Internet.

ĂŽn decembrie 2007, MIT Press a lansat o nou` colec]ie de c`r]i, care au ca tem` digital media [i educa]ia. C`r]ile s\nt accesibile gratuit (pot fi desc`rcate pe de site-ul editurii, la http://mitpress.mit.edu/catalog/browse/browse.asp?btype =6&serid=170), datorit` parteneriatului f`cut de universitate cu The MacArthur Foundation. Primele [ase titluri au ca teme via]a civic` online, credibilitatea [i impactul noilor media asupra tinerilor, ecologia jocurilor sau construc]ia identit`]ii digitale printre tineri. Fiecare dintre volume poate fi cump`rat [i \n varianta tip`rit`, la 16 dolari (paperback) sau 32 de dolari (hardcover).

E-learning [i cursurile libere Una dintre promisiunile majore aduse de Internet este \nv`]`m\ntul electronic (varianta digital` a \nv`]`m\ntului la distan]`). Dar este acest tip de educa]ie (e-learning) un progres? Înc` din anii ’70, s-a contestat capacitatea computerelor de a face educa]ie: ele pot fi un suport pentru informa]ie, dar nu pot lua rolul profesorilor, mae[trilor sau al oric`rei autorit`]i epistemice. Astfel, e-learning ar fi un \nlocuitor slab pentru actul educa]iei, care e bazat mai degrab` pe dialog [i prezen]`. Acest argument, al cogni]iei situate, porne[te de la o constatare

18

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

DOSAR

simpl`: educa]ia utilizeaz` [i formeaz` aptitudini specifice, pe care rela]ia individ-calculator nu le poate prelua. Cu alte cuvinte, nu putem [ti cum se petrece \n]elegerea \n cadrul acelei rela]ii. Dac` \n cazul \nv`]`m\ntului asistat de calculator & Internet beneficiile s\nt clare (rapiditate, capacitate de a repera informa]ia foarte u[or, prezen]a online a cursurilor, articolelor [i c`r]ilor utilizate, simularea unor probleme sau teste online etc.), \n cazul elearning toate acestea pot fi \n egal` m`sur` o piedic` \n calea \n]elegerii. Abunden]a informa]iei nu garanteaz` o cunoa[tere corect` \n lipsa unei autorit`]i care s` selecteze [i, mai ales, s` motiveze. Exist` [i alte limite: \n cazul domeniilor care necesit` practic` (medicina, arte vizuale etc.), e-learning e deocamdat` o utopie; [i-apoi, de la ce v\rst` indivizii pot utiliza acest sistem de educa]ie?

Cu toate astea, \nv`]`m\ntul electronic este \n plin` expansiune, mai ales pentru adul]i: zeci de universit`]i [i colegii care-]i ofer` diplome doar dac` le urmezi cursurile online, f`r` a fi

prezent m`car o dat` \ntr-o sal` de curs. Ast`zi, se dezvolt` modele adaptate fiec`rui individ \n parte (\n func]ie de stilul de \nv`]are [i nivelul de cunoa[tere), flexibile fa]` de nevoile [i aptitudinile fiec`ruia.

O alt` calitate a e-learning este accesibilitatea sa \n cazul persoanelor cu dizabilit`]i (pentru care resursele tradi]ionale din biblioteci sau universit`]i oricum nu s\nt accesibile). O recent` dezvoltare o reprezint` mobilitatea acestui tip de \nv`]`m\nt: el se poate adapta oric`rui terminal (calculator, telefon mobil, PDA), f`c\nd posibil` educa]ia oriunde. A[a cum se conchide [i \n recent publicata Encyclopedia of Internet Technologies and Applications (IGI Global, 2008), educa]ia electronic` e accesibil` oriunde [i oric\nd, poate fi cuantificat`, deschide oportunit`]i celor care nu-[i permit (financiar sau ca timp) alte modele educa]ionale [i, mai ales, se adapteaz` nevoilor.

Cum Internetul e un mediu al ciocnirilor culturale, e-learning a \nt\lnit paradigma deschis` promovat` de o parte din universit`]ile

Š Rare[ Avram

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

19

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

DOSAR

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

americane, \n frunte cu MIT, care a demarat programul \n 2002. OpenCourseWare (www.ocwconsortium.org) e un consor]iu – format din peste 100 de universit`]i din 21 de ]`ri – care are ca scop preluarea online (\n format video, audio [i text) a cursurilor ]inute de profesori universitari \n anul academic \n curs ([i arhivarea lor). Al`turi de MIT (unde exist` aproape toate cursurile, la http://ocw.mit.edu – [i s\nt nu mai pu]in de 1800!), Harvard, Berkley (California), se reg`sesc universit`]i chineze sau din Africa de Sud. Principiul a fost cel al webcast-ului, promovat de la finele anilor ’90. O alt` universitate care a adoptat acest sistem (\n 2007) e Yale (http://open.yale.edu), chiar dac` nu face parte din consor]iu. În Europa, Collège de France \ntre]ine acest sistem de peste 3 ani.

F`r` a cere \nregistrare sau apartenen]` academic`, universit`]ile [i-au deschis s`lile de curs c`tre \ntreaga lume, ca r`spuns la globalizarea educa]iei [i pentru a sus]ine educa]ia ca bun public global, accesibil indiferent de na]ionalitate sau limb`.

Chiar dac` pare utopic pentru România, aproape toate universit`]ile occidentale dispun

de campusuri online unde studen]ii g`sesc materiale academice, au posibilitatea de a colabora \n anumite proiecte, pot consulta agende cu evenimentele universitare sau alte instrumente (dic]ionare, programe de simulare etc.) necesare educa]iei. Exist` diferite platforme sau medii virtuale de \nv`]`m\nt (c`uta]i pe Wikipedia „virtual learning environment“), majoritatea gratuite [i cu surs` deschis`, astfel \nc\t pot fi adaptate nevoilor fiec`rei universit`]i, fiec`rui student ori profesor.

Panica moral` \n prezen]a st`p\nilor Un studiu din 2006, semnat de Giselinde Kuipers (de la Universitatea Erasmus din Rotterdam), arat` c` spaimele digitale s\nt un construct social, nu au un fundament universal.

Dac` pentru olandezi umorul etnic (adic` bancurile sau caricaturile cu negri, arabi, evrei etc.) este un pericol online, care poate fi greu ]inut sub control, pentru lumea anglofon` el nu e nici pe departe o problem` a[a de mare cum e

Š Rare[ Avram

20

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

DOSAR

pornografia. În schimb, olandezii \n]eleg pornografia ca pe o industrie ca oricare alta, care ofenseaz` \n pu]ine situa]ii. În ambele cazuri, putem observa c` e vorba de conven]ie – mai bine zis, de locul unde punem limitele conven]iei, limita de unde \ncepe problema moral`. Studiul demonstreaz` c` logica moral` difer` de la na]iune la na]iune nu \n func]ie de standardele etice individuale, ci din punct de vedere social: dezbaterile generate de grupurile de lobby impun o problem` sau alta. Panica moral` apare doar dac` exist` condi]ii pentru ea – necesare, dar nu suficiente. Ca de obicei, ea este un produs media, dep`[ind grani]ele materiale ale Internetului.

Prea mult` pornografie pe Internet, prea multe glume misogine sau [ovine, prea mult zgomot [i prea mult` maculatur` pe www. poezie.ro? Nu acestea s\nt problemele utilizatorului de Internet, care are de trecut pericole mult mai mari. Cum ar fi faptul c` semneaz`, f`r` s` [tie, prea multe contracte (la fiecare intrare pe un site comercial exist` o list` de „termeni [i condi]ii“, pe care 99% dintre noi nu le citesc, dar, acces\nd site-ul, e[ti de acord cu ele, le-ai „semnat“), c` \[i transfer` datele personale aproape oricui, c` petrece mai mult timp desc`rc\nd fi[iere dec\t utiliz\ndu-le, c` este supus unui marketing agresiv [i c` nu are timp s` dob\ndeasc` abilit`]ile unui bun navigator. Trecerea de la ziar, telefon, televiziune [i bibliotec` la Internet este radical` pentru c` ne oblig` s`

combin`m tot ceea ce [tiam despre aceste medii \ntr-o nou` form`, [i totodat` s` uit`m regulile care guverneaz` „vechea lume“. Pentru c` acest acum [i aici al Internetului ne face „mai“ virtuali dec\t site-urile pe care le vizit`m sau mesajele pe care le transmitem. E tot o conven]ie pe care navig`m, ca argonau]i [i argonaute pentru care l\na de aur poate ap`rea de oriunde. â–

Š Rare[ Avram

21

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

DOSAR

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

Trei c`r]i pentru a pricepe mai bine Internetul Code: Version 2.0 (2006), Lawrence Lessig Acest volum este un remix – scris colaborativ \n modul wiki – al unei c`r]i mai vechi, The Code and Other Laws of Cyberspace, ap`rut` \n 2000. Lessig, profesor la Harvard [i Stanford, este cunoscut mai ales pentru licen]a Creative Commons pe care a propus-o [i pentru activismul s`u anti-copyright \n mediul virtual. Odat` cu licen]a Creative Commons a ini]iat [i o mi[care de tipul „free culture“ (cultur` cu acces liber), ca alternativ` la cultura-proprietar. Cartea se poate desc`rca gratuit la http://codev2.cc sau se poate comanda pe Amazon.com, la pre]ul de 19 dolari.

La rĂŠvolte du pron@tariat (2006), JoĂŤl de Rosnay Unul dintre cei mai celebri intelectuali francezi, JoĂŤl de Rosnay, cercet`tor \n biologie molecular` [i grafic` pe computer, fost director al CitĂŠ des sciences et de l’industrie, este cunoscut mai ales pentru predic]iile sale asupra viitorului tehnologic, pline de optimism [i luciditate. Volumul ap`rut \n 2006 pleac` de la teza urm`toare: „O nou` democra]ie e pe cale de a se na[te, inventat`, gra]ie noilor tehnologii [i media (Internet, bloguri, SMS, chat...), de c`tre cet`]enii lumii. Nici massmedia tradi]ionale, nici politica nu \n]eleg cu adev`rat mizele...“. Cartea poate fi dec`rcat` gratuit la http://www.prone tariat.com sau comandat` de pe siteul Editurii Fayard, la pre]ul de 18 euro.

The Wealth of Networks (2006), Yochai Benkler Yochai Benkler este profesor la Harvard [i cerceteaz` diferite probleme legate de Internet: efectele sferei publice digitale asupra democra]iei, accesul la cunoa[tere [i peer-produc]ia informa]iei \n sistemelere]ea, programele gratuite cu surs` deschis` sau comunicarea wireless. Cartea a c\[tigat, \n 2006, Premiul Asocia]iei Americane de {tiin]e Politice pentru cel mai bun volum \n [tiin]`, tehnologie [i politic`.

Lucrarea se poate desc`rca gratuit la adresa http://www.benkler. org sau se poate comanda pe Amazon.com la pre]ul de 9 dolari. Online exist` [i o variant` \n modul wiki sau html, dar [i \n alte formate, cum ar fi cel audio.

22

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

ĂŽmi amintesc de o doamn` cu p`rul cenu[iu, calm`, discret` – peste ani aveam s`-l cunosc pe fiul ei, criticul Nicolae Manolescu, de care m` leag` [i azi prietenia“. Se adaug` toat` gama de \nchisori, gardieni [i tratamente pentru de]inute. Nota Bene, Oana Cantacuzino e \nchis` la 16 ani, dup` ce eleva de liceu, cititoare a Fetei din Zlataust [i admiratoare a... Zoiei Kosmodemianskaia, fusese denun]at` de c`tre „flirtul ei“ pentru c` a redactat manifeste [i a tras cu pra[tia \n ma[ina lui Petru Groza... Va fi re\ncarcerat` \n 1960, urmare a implic`rii \n hold-up-ul asupra B`ncii Na]ionale.

M`rturia adolescentei rebele, o Zoia anticomunist`, (re)deschide o discu]ie privind experien]a umilirii fiziologice [i a promiscuiz`rii de]inutelor din Gulag (obligate, printre altele, s`-[i fac` nevoile \n public). Reconstituirea memoriei concentra]ionare pornind de la memoria corporal` constituie un indicator etic, un refuz al mistific`rii: „Dac` revin mereu la WC-uri [i la tinet` nu este dintr-o manie scatologic`, ci pentru c` ele reprezint` una dintre marile probleme ale de]inutului“. Prin cruzimea autenticist`, m`rturia devine un soi de ecor[eu al unei femei care nu se eroizeaz`, asum\ndu-[i f`]i[ normalitatea [i declar\nd celor ce o persuadau, s`-[i evoce deten]ia, c` a suferit mai pu]in dec\t altele. Expuse cu autoironie [i umor, efectele s\nt teribile prin aparentul firesc: „Multe politice pl`teau prostituatele (\n haine, ]ig`ri [i p\ine) ca s` duc` h\rd`ul \n locul lor c\nd le venea r\ndul. [...] Cu Marina [i cu prostituatele c\ntam \n cor ÂŤMar[ul c`c`narilorÂť. Ne pl`cea mai ales versul care proclama democra]ia ma]ului, acela[i [i cu acelea[i func]ii la o prin]es` dalb` sau la o c... de tractir“. Lec]ia e tras` \n versuri sfid`tor-coprolalice, de carnaval masochist: „De vei m\nca fazan sau icre negre / De vei m\nca c\rnatul Trandafir / De e[ti prin]es` dalb` ca o floare, / Te caci la fel ca curva de tractir //...Trage]i la pompe, s` put` \mprejur / {i cui nu-i place s` ne pupe drept \n cur“. Ei da, poezia \nchisorilor nu se reduce la litanii cucernice!

Sordida odisee carceral` a tinerei Cantacuzine se deruleaz`, cople[itor, \n regia „Poemului pedagogic“ al lui Makarenko... â–

Fiziologia Gulagului feminin Oana Orlea, Cantacuzino, ia-]i boarfele [i mi[c`!

Colec]ia „Clarobscur“ Editura Compania, 2008

13 lei interviu realizat de Mariana Marin

Editura Compania a retip`rit, cu un titlu [i un con]inut u[or modificate, un volum-interviu realizat de regretata Mariana Marin cu prozatoarea Oana Orlea. Realizat` \n 1990, \n Fran]a, [i publicat` \n 1991 sub titlul cu conota]ii „biblice“ Ia-]i boarfele [i mi[c`!, cartea fusese practic neglijat`; nebunia postrevolu]ionar` nu era deloc de natur` s` \ncurajeze asumarea lucid`, crud`, concret` a dramelor personale din comunism. Mai ales a unei asemenea m`rturii. Poate c` receptarea acestui dialog intens rezonant \ntre o prozatoare [i o poet` din genera]ii [i medii sociale diferite va \ncepe, cu adev`rat, abia acum.

Arestat` \n 1948, Oana Orlea – pe numele adev`rat, Maria Ioana Cantacuzino – este fiica lui Constantin „B\zu“ Cantacuzino, nepoat` a Maruc`i Enescu. ĂŽn mod semnificativ, spre a eviden]ia \njosirea victimei cu nume nobil, titlul a devenit Cantacuzino, ia-]i boarfele [i mi[c`!, sinistr` metafor` a eliber`rii comuniste... Din loc \n loc, autoarea insereaz`, cu corp mic de liter`, secven]e explicative recente, \ntr-un dialog peste timp cu propriul dialog din 1990. Expresive, pline de autenticitate existen]ial`, paginile fixeaz` implicit o sociologie a feminit`]ii arestate [i, totodat`, o fiziologie hiper-realist` a deten]iei: „Mai \nt\i [i \nt\i, erau nevestele oamenilor politici din partidele tradi]ionale, cele mai multe av\nd ca singur` vin` aceea de a fi so]iile lor... (Noi, cele mai tinere, nu [tiam mare lucru despre aceste partide, PN} [i PNL.) Ni se p`reau pu]in \nchise, rigide. Le admiram pe unele pentru demnitatea lor. Altele ni se p`reau prea supuse. Erau [i ]a]e printre ele.

Iar noi le p`ream, probabil, ridicole [i smucite.

Paul Cernat

24

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

O poveste despre R`u Gabriel Chifu Relatare despre moartea mea Colec]ia „Fiction Ltd“ Editura Polirom, 2007

Acum vreo c\]iva ani, critica româneasc` depl\ngea lipsa, \n literatura noastr`, a unui mare roman despre comunism care s` ne „exorcizeze“ b\ntuirile trecutului; \ntre timp, lucrurile s-au mai schimbat, \n sensul c` au ap`rut c\teva romane remarcabile care investigheaz`, dintr-un unghi sau altul, perioada respectiv` (de pild`, Supunerea de Eugen Uricaru, Cine adoarme ultimul de Bogdan Popescu [i Circul din fa]a casei de Adrian Sângeorzan), dar proiectul „marelui roman al comunismului“ se pare c` nu i-a tentat pe scriitorii autohtoni.

Neconvins nici el de necesitatea vreunui grand discours, Gabriel Chifu [i-a urmat, de aproape zece ani, un proiect literar ce urm`re[te s` alc`tuiasc` – remarc`m acum – o imagine-colaj a comunismului românesc, prin al`turarea unor perspective ([i, implicit, voci) diferite: c`l`ul, victima direct`, victima colateral`. Dup` Cartograful puterii (2000), Povestirile lui Cezar Leofu (2002) [i Visul copilului ce p`[e[te pe z`pad` f`r` s` lase urme (2004), recentul roman – Relatare despre moartea mea – aduce povestea unei femei inteligente [i fabulos de frumoase, care emigreaz` \n 1989, se c`s`tore[te cu un milionar canadian [i are o via]` ca-n filme, dar pe care fantomele trecutului nu vor \nceta niciodat` s` o b\ntuie. Aceasta este \ns` rezumarea absolut nedreapt` a c`r]ii, c`ci, \n elaborarea construc]iei sale epice, Gabriel Chifu atac` simultan de pe toate fronturile: avem, a[adar, un thriller, de la bun \nceput (o femeie care constat`, \ngrozit`, c` a r`mas gravid` \n lipsa

RECENZII rela]iilor intime cu vreun b`rbat), trei jurnale (al eroinei, Ana-Cristina, devenit` ulterior Anne Wellington, al so]ului ei [i al misteriosului domn N.), o poveste de amor \ntre dou` femei (Anne [i Patricia), o poveste detectivistic` (\ncercarea Annei de a-l g`si pe domnul N., care-i trimitea prin email jurnalul s`u de proasp`t exilat la Paris), un psihologism remarcabil prin fine]e (confruntarea Annei cu propriul trecut, \n special cu trauma produs` de violul bestial suferit la grani]`, la fuga din ]ar`) [i un final de mare for]`, care ad\nce[te \ntreb`rile despre R`u, despre sursa [i manifest`rile acestuia.

De[i i s-a repro[at autorului c` prin aceasta „a alergat dup` prea mul]i iepuri“ (Tudorel Urian), varierea permanent` a naratorului, a perspectivei, a decorului (Bucure[ti, Paris, Toronto, Londra, insulele Antibe etc.), imbricarea pove[tilor p`streaz` aten]ia cititorului treaz` p\n` la ultima pagin`, \l men]ine pe acesta \n permanent` alert` [i-i ridic` \ntreb`ri, oferind r`spunsuri doar pentru unele dintre ele. Departe de a propune „cam mult pentru o singur` carte“, cum aprecia criticul citat mai sus, romanul lui Gabriel Chifu plaseaz` traumele, obsesiile [i aspira]iile unui român (toat` povestea legat` de comunism, emigrare, alienare) \ntr-o perspectiv` mai larg`, global`, nescutit` nici aceasta de probleme. Inserarea elementelor a[azis „comerciale“ (destinul spectaculos al Annei, evolu]ia rapid` de la proasp`ta emigrant` la proprietara unei reviste glossy, cu o via]` de soapopera, ca [i elementul terifiant-neverosimil ori trama „poli]ist`“), plasarea ac]iunii \n contemporaneitatea imediat`, bran[at` la un ritm alert, nu fac dec\t s` adauge sare [i piper epicului, f`r` a afecta prin ceva gravitatea lucrurilor pe care, \n realitate, le pune \n discu]ie romanul (amintind, prin aceasta, de Mesi@ lui Andrei Codrescu).

Dincolo \ns` de orice disec`ri teoretico-analitice, remarcabil este felul \n care Gabriel Chifu a [tiut s` construiasc` o carte care incit` de la primele pagini [i care \[i ]ine cititorul \n [ah p\n` la ultima, o carte ce se cite[te cu pl`cere [i dintr-o suflare, ceea ce reprezint`, probabil, visul oric`rui scriitor. â–

29,95 lei

Lumini]a Corneanu

25

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

cu instrumente estetice, semnele \nc\lcite de politicieni, o voi face; dac` nu, le voi ignora metodic [i lipsit de orice complexe.“ L-am taxat atunci pe Ed, \n sinea mea, drept un „american alintat“, f`r` experien]a istoriei totalitare, [i am \nchis discu]ia elegant, revenind la interesele culturale ale unei societ`]i lini[tite [i prospere, precum, bun`oar`, „moartea literaturii“ sau „epicul postindustrial“.

Ast`zi abia, la aproape un deceniu [i jum`tate de la dialogul nostru, \l \n]eleg, practic, pe profesor.

S` fie oare acesta, iat`, semnul c` am intrat \n normalitate? Un r`spuns (indirect) la \ntrebare ne ofer` excelentul volum de convorbiri (pe tema „scriitorilor [i a politicii“) \ntre Dorin Popa [i Liviu Antonesei, ap`rut recent la Institutul European.

Secven]a temporal` acoperit` de discu]iile celor doi intelectuali este semnificativ`: 1990-2007. Adic` integralitatea etapei politice, de „tranzi]ie“ a[azic\nd dinspre comunism c`tre societatea deschis` (cele dou` momente care o \ncadreaz` s\nt simbolice [i cumva neverosimile \n succesiunea lor istoric`: revolu]ia anticeau[ist` [i acceptarea României \n UE, dup` o aderare prealabil` a noastr` la NATO). Interlocutorii – implica]i am\ndoi, pe parcursul celor [aptesprezece ani, \n politic` (de]in\nd chiar func]ii administrative \n perioada guvern`rii CDR) [i \n politologie (at\t Liviu Antonesei, c\t [i Dorin Popa au f`cut, dup` 1990, publicistic` de opinie) – dezv`luie o capacitate de deta[are emo]ional` fa]` de situa]iile discutate ce nu ar fi fost posibil` \n urm` cu zece ani. „Transpersonalizarea“ situa]iilor disecate merge p\n` la un u[or masochism analitic, absolut benefic pentru credibilitatea discursului (un exemplu r`m\ne cazul lui Sorin Antohi, congener [i bun prieten al autorilor, „caz“ radiografiat din unghiul unei totale serenit`]i [i obiectivit`]i). Informa]iile vehiculate \n carte (uneori de culise, venite din experien]a politic` a vorbitorilor) s\nt extrem de interesante, iar interpret`rile, pline de verv` [i substan]`.

Strict tehnic judec\nd lucrurile, un volum ca acesta ne determin` s` credem c` a sosit, \ntr-adev`r, ceasul normalit`]ii. Dac` privim \ns` lumea de afar`, mai r`m\ne s` chibzuim. â–

Scriitorii [i birourile ovale Dorin Popa \n dialog cu Liviu Antonesei Scriitorii [i politica. 1990-2007 Colec]ia „Societate & Publicistic`“ Editura Institutul European, 2008

26 lei

Spre sf\r[itul stagiului meu Fulbright la Universitatea Arizona (Tucson), am primit din ]ar` invita]ia de a participa cu un text la ancheta unei reviste literare, pe tema „scriitorul [i politica“. Era pe la jum`tatea anului 1994, iar \n România se consumau – cum se [tie – vremurile romantice ale tranzi]iei c`tre liberalism. Arti[tii se aflau \n primele r\nduri ale r`zboaielor ideologice, trec\nd in corpore de la vita contemplativa la vita activa. Peste doar doi ani – s` nu uit`m – Nicolae Manolescu avea s` candideze la pre[edin]ie... De[i tr`iam de c\tva timp \ntr-o lume normal` (SUA), g\ndul \mi fugea adesea nostalgic – m`rturisesc deschis – spre zv\rcolirile democra]iei pe plaiul mioritic. Ca atare, ancheta amintit` mi se p`ruse nu numai legitim` (am r`spuns entuziast la ea cu un articol intitulat – deloc ironic – „Criticul la Casa Alb`“), ci [i interesant`. Mai mult, i-am vorbit despre subiect [i unui prieten american, profesor de literatur` [i scriitor el \nsu[i – Edgar Dryden, pe numele lui.

Spre surprinderea mea, Ed s-a ar`tat mirat c` scriitorii români manifestau interes pentru puterea politic` ([i) altfel dec\t pur analitic. Recuno[tea, desigur, c` s\nt exemple de autori celebri care deveniser` ([i) politicieni (chiar [efi de state!), \ns` credea c` episoadele respective (u[or de num`rat pe degetele de la o m\n` – sus]inea, cam sarcastic, profesorul) – constituiau excep]ii, [i nu reguli propriu-zise. „Ca scriitor – ad`ug` el – prefer s` m` raportez la spa]iul politic ca la oricare alt` zon` semiotic`. Dac` am dispozi]ie s` desc\lcesc,

Codrin Liviu Cu]itaru

26

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Procesul Hannah Arendt Eichmann la Ierusalim.

Raport asupra banalit`]ii r`ului Editura Humanitas, 2007

Otto Adolf Eichmann a fost r`pit de Serviciile secrete israeliene la 11 mai 1960, dintr-o suburbie din Buenos Aires, [i adus \n fa]a Tribunalului Districtual de la Ierusalim. Urma s` fie judecat pentru cincisprezece capete de acuzare, toate baz\ndu-se pe implicarea acuzatului \n ducerea la \ndeplinire a Solu]iei Finale. Un nou tip de criminal – Eichmann se deosebea, cel pu]in \n privin]a num`rului de victime pentru care era f`cut r`spunz`tor, de nazi[tii judeca]i la Nßrnberg – [i o \nvinuire f`r` precedent trebuia s`-[i g`seasc` pedeapsa dreapt`. Un \ntreg sistem juridic se confrunta cu fapte care necesitau reg\ndirea legilor sau chiar emiterea de legi noi. Victimele [i martorii erau \n num`r at\t de mare, \nc\t neglijarea unui detaliu putea s` devin` o crunt` nedreptate.

Ap`rarea avea o sarcin` ingrat`, acuzarea – un rechizitoriu nesf\r[it, iar judec`torului \i revenea misiunea s` justifice un verdict la care toat` lumea se a[tepta. R`nile erau dureros de vii [i, dup` cum [tim, nu s-au vindecat niciodat`. „Un proces \ncepe [i se \ncheie cu f`pta[ul“, ne spune Hannah Arendt. Dar cine este f`pta[ul?

Un monstru SS-ist? Departamentele unde a activat (\ns`rcinate cu expulzarea, iar mai apoi cu exterminarea evreilor), gradul militar, lag`rele, toate sus]in un r`spuns afirmativ. Un slujba[ mediocru, orb moral [i chiar ideologic, \ns` extrem de zelos, al c`rui unic scop a fost s` pun` \n mi[care o administra]ie perceput` doar ca modalitate de afirmare? Posibilit`]ile intelectuale modeste, incapacitatea de a-[i elibera discursul de cli[eele retoricii de lemn, admira]ia necondi]ionat` pentru traseul social al lui Hitler, descrierea ac]iunilor [i motiva]iilor sale \n termeni administrativ-eco-

RECENZII nomici, confesiunile agramate ilustreaz`, \n opinia autoarei, modul cum oribilul poate deveni „scandalos de hilar“. Incapacitatea lui de a vorbi era expresia direct` a incapacit`]ii de a ra]iona, men]inut` intact` \ntr-un regim obsedat de legi, ierarhii, obedien]`. A fost Eichmann nebun, a avut mustr`ri de con[tiin]`, a \n]eles vreo clip` pentru ce anume era judecat? Expertiza psihiatric` l-a declarat s`n`tos, de[i inculpatul s-a dovedit, pe toat` durata procesului, incapabil de discern`m\nt. R`m\ne neclar dac` ie[irea din anonimat, \n urma unui interviu dat pe c\nd se ascundea \n Argentina, [i absen]a oric`rei rezisten]e la capturare se datoreaz` faptului c` Eichmann n-a mai putut \ndura remu[c`rile sau, dimpotriv`, numele s`u, men]ionat insistent dup` Procesul de la NĂźrnberg, l-a f`cut s` ias` din ascunz`toare [i s` caute a-[i \mplini \n Istorie „destinul m`re]“ c`ruia el se considera a-i fi sortit.

Instan]a de la Ierusalim a oscilat \ntre judecarea faptelor lui Eichmann, aflate sub inciden]a unei legi retroactive, [i judecarea abominabilei Solu]ii Finale, pentru care el nu putea fi \n \ntregime r`spunz`tor. S-a ivit astfel un conflict \ntre o vin` prea mic` (Eichmann a fost doar o roti]` birocratic` incon[tient` \ntr-un angrenaj infernal) [i o vin` prea mare (Eichmann este principalul r`spunz`tor de masacrarea a milioane de evrei). Aceast` discrepan]` \l absolvea pe acuzat de orice responsabilitate, \n primul caz, [i-l tranforma \ntr-un ]ap isp`[itor ideal, \ntr-un simbol, \n cea de-a doua situa]ie.

Chiar dac` denun]` dezumanizarea indivizilor \n sistemele totalitare, Hannah Arendt sus]ine, cu o argumentare cople[itoare [i cu o documenta]ie mai mult dec\t consistent`, c` instan]a avea datoria s` judece doar faptele pe care acuzatul din box` le-a comis.

Eichmann la Ierusalim este o carte despre un criminal cu o personalitate \nsp`im\nt`tor de [tears`, dar [i o analiz` sever` a felului cum porunca „s` nu ucizi!“ se poate transforma \n imperativul „vei ucide!“, analiz` f`cut` de una dintre min]ile cu adev`rat sclipitoare ale veacului trecut.

traducere din limba englez` de Mariana Ne]

â– Alexandru Budac

27

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

invers, dinspre Moscova spre Yerushalayim.

Acelea[i scene moscovite s\nt cele care justific` lectura \n termenii unui „roman cu cheie“, c`ci aproape toate personajele au un prototip \n realitate. Asocierile Maestru-Bulgakov, Margareta-so]ia autorului s\nt locuri comune ale criticii. Pe de alt` parte \ns`, prezen]a diavolilor justific` interpret`ri simbolice sau alegorice: eroii formeaz` cupluri ce se poten]eaz` reciproc (Maestrul-Yeshua) sau trimit la alte coduri culturale, exterioare romanului (Biblia, literatura esoteric`, credin]ele populare).

O alt` interpretare spectaculoas` eviden]iaz` intertextualitatea, prelu`rile tematice sau trimiterile parodice la Goethe, Hoffmann, Gogol, Dostoievski [i, mai cu seam`, la c`r]ile „Noului Testament“. ĂŽntre planul Moscovei [i al Yerushalayim-ului exist` mai mult dec\t o rela]ie structural`; artificiile de construc]ie s\nt motivate de o idee comun`: \n sentin]a final` se spune c` Maestrul n-a meritat lumina, ci lini[tea. Casa lui etern` nu e \n str`lucirea celest`, ci \n penumbra crepuscular` a unui limb \ncremenit. Lumina este „apocaliptic`“, pustiitoare, asemeni ar[i]ei de pe Golgota. Ereziei (ne)crucific`rii \i urmeaz` aceast` rela]ie ambigu`, paradoxal`, fracturarea triadei clasice a binelui-adev`rului-frumosului. Nara]iunea se dezvolt` la toate nivelurile prin prelucrarea mitului faustic, prin transformarea antagonismului \n interdependen]`.

Aceea[i chestionare a dihotomiilor [i aceea[i c`utare a ambiguit`]ilor le \nt\lnim \n Versetele satanice, Rushdie declar\nd c` romanul lui Bulgakov se afl` printre sursele majore care au stat la baza elabor`rii propriei c`r]i: personajele se \ntreab` obsedant „ce fel de idee s\nt eu?“, iar op]iunea naratorului este pentru ideea flexibil`, proteic`, \ndoiala fiind preferat` dogmatismului.

Chestionarea credin]elor general acceptate, ironizarea ideologiilor dominante, polifonia [i spectaculoasele schimb`ri de registru, \mbinarea de lirism [i umor, de satiric [i terifiant, de grotesc [i tragic, \ntr-un veritabil histrionism narativ, fac din Maestrul [i Margareta o carte fundamental` a literaturii moderne. â–

Polifonii parodice Mihail Bulgakov Maestrul [i Margareta Editura Humanitas, 2007

31,50 lei traducere [i prefa]` de Ion Covaci postfa]` de Ion Vartic

Capodopera lui Mihail Bulgakov are o istorie fascinant`: prima versiune, \nceput` \n 1928, este ars` doi ani mai t\rziu chiar de c`tre autor. Lucrul la varianta final` (a patra) este \ntrerupt \n 1940, odat` cu moartea scriitorului. Corectat \n ultima parte de c`tre so]ia acestuia, romanul va fi publicat (trunchiat) la Moscova, \n 1967, iar edi]ia complet` apare abia \n 1989. La noi, prezenta versiune, \n excelenta traducere a lui Ion Covaci, reprezint` a treia editare a romanului din ultimii ani, \ntr-o veritabil` „bulgakoviad`“ (cuprinzând celelalte romane, volumele de nuvele, jurnalele [i coresponden]a) pe care dou` dintre cele mai prestigioase edituri o ofer` cititorilor români.

Vizita lui Woland/Mefisto \n Moscova anilor 1930 costituie un spectaculos roman satiric, tragicomic \n marginea grotescului, un mozaic generic doz\nd realismul [i fantasticul prin parcurgerea tonalit`]ilor de la straniu la miraculos, transgres\nd definirile tradi]ionale ale genului. Pe de alt` parte, miraculosul nu e provocat numai de ac]iunile justi]iare ale demonilor, ci [i de imprevizibilul „aparatului comunist“, ceea ce Ion Vartic nume[te „miracolul sovietic“, sau de literalizarea unor expresii ca „a vedea pe dracu’“, „a se duce la dracu’“ [.a. ĂŽn opozi]ie cu magia neagr` sau „ro[ie“, „romanul Maestrului“ este realizat \n cheie realist`. Evenimentele istoriei au cauze u[or de reperat.

De[i trimite v`dit la Iisus din Nazaret, Yeshua, filozoful r`t`citor, este prezentat \n latura sa uman`, naratorul ignor\nd (eretic) divinul. Abia \n ultimul capitol, \n care Maestrul devine personaj \n propria-i carte [i planurile narative fuzioneaz`, putem spune c` „sacrul se revars` \n lume“, dar \n sens

Elena Cra[ovan

28

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

Cum se iubesc demonii AnaĂŻs Nin Henry [i June.

Din Jurnalul dragostei Editura Humanitas, 2008

„Henry [i June“ este primul volum din Jurnalul lui AnaĂŻs Nin, cuprinz\nd \nsemn`ri din anul 19311932, c\nd \i cunoa[te pe Henry Miller [i pe so]ia acestuia, June. Triunghiul erotic se formeaz` instantaneu, iar AnaĂŻs Nin \i dezv`luie articula]iile \ntr-un scenariu dramatic [i tulbur`tor.

Pentru scriitoarea c`s`torit` cu un bancher, tr`ind la Paris \ntr-un decor burghez [i \ncerc\nd constant evad`ri din luxul confortabil al unei iubiri necondi]ionate, \nt\lnirea cu Henry Miller are efectul unui pact demonic. For]a lui vital` o desparte definitiv de conven]iile [i rigorile sufocante ce i-au \nchis evolu]ia \n limitele mediocrit`]ii. S`r`cia [i dependen]a lui material` descoper` teritorii noi \ntr-o afec]iune ce se revars` din intelect \n corp precum un lichid vital p\n` atunci ne[tiut. Anaïs Nin este acaparat` de Miller \n acela[i sens \n care se petrece o invazie sau o contaminare – fiecare zon` a vie]ii ei \l p`streaz` \n hologram` [i \l reflect` abisal.

Jurnalul are dou` fe]e [i contureaz` deliberat dou` istorii tangente. AnaĂŻs o cunoa[te pe June [i o ador` ca pe o divinitate barbar`, ce la r\ndul ei o pedepse[te prin frumuse]ea sa inaccesibil` [i o apropie de Henry. ĂŽn aceast` rela]ie, fascina]ia senzual-estetic` este \nlocuit` de frenezia delirant`. Citindu-i manuscrisele, \ntre]in\nd o coresponden]` ardent` [i devenind tot mai intens atras` de libertatea brutal` a scrisului s`u, AnaĂŻs Nin descoper` \n Miller un partener al`turi de

RECENZII care poate plonja \n jocurile complicate ale vie]ii ei interioare, eliber\nd o energie ce se poate transforma \n art`. Reperul am\ndurora este June, prezen]` paradoxal` ce desparte [i une[te deopotriv` [i a c`rei absen]` din Paris favorizeaz` declan[area unei incontrolabile reac]ii erotice, instabil` [i periculoas`.

Caren]ele mariajului cu Hugo [i disponibilitatea acestuia de a accepta libertatea individual` ca pe un factor de solidificare a cuplului \i ofer` scriitoarei oportunitatea adulterului [i a autodevor`rii prin confesiune. Jurnalul \nregistreaz` febra [i emo]ia, tr`darea [i loialitatea unui personaj ce nu \[i refuz` nici o fic]iune [i nu se retrage din nici o ecua]ie, oric\t de incert` sau riscant`. AnaĂŻs Nin descoper` propriet`]ile curative ale minciunii [i sensul puterii sexuale, atunci c\nd las` \n urm` nesiguran]a corpului [i se las` ini]iat` de Miller \n limbajele primitive ale dorin]ei. Asemeni unei emana]ii halucinogene, textul confesiv este produsul ultim al experien]elor ce definesc unicitatea unui personaj \n termenii explor`rilor sale erotice. Eliberat` de semantica sever` a metaforelor aluzive, AnaĂŻs Nin nume[te direct gesturile [i fantasmele itinerariilor sale carnale. Frust [i incisiv, limbajul se armonizeaz` cu tensiunea \nalt` a tr`irii [i expune nuan]ele tari ale unei revolu]ii subiective.

Nu doar jurnalul, ci [i psihanaliza caut` semnifica]ii \n materia dens` a acestor \nt\mpl`ri. Psihiatrul Allendy se implic` \n poveste printr-un transfer inevitabil: procesul narativ-analitic devine complicitate intim`, con]inutul terapeutic fiind reg`sit de protagonist` \n asumarea aceluia[i rol, al seduc`toarei. Con[tiin]a de sine se afirm` simultan cu pierderea inocen]ei trupului.

Scriitoare ale c`rei revela]ii culturale [i senzoriale au devenit autofic]iune, AnaĂŻs Nin elaboreaz`, dincolo de suprafa]a complicat` a labirintului s`u erotic, o structur` matricial` a discursului confesiv feminin. O istorie al c`rei adev`r este cu at\t mai autentic cu c\t alunec` spre fic]iune [i ireal.

24 lei traducere din limba englez` de Luana Schidu

â– Gabriela Gl`van

29

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

L I T E R AT U R ~

aceast` lips`, a[a cum se tot \nt\mpl` de la Revolu]ia Francez` \ncoace. Ac]iunea politic` \[i g`se[te de-acum alte surse, care nu mai ]in de ra]iunea binelui comun, ci de sensibilitate: „Îmi simt n`rile dilat\ndu-se, savur\nd mirosul caustic de praf de pu[c` [i s\nge, moartea inamicului; \mi \mpietresc trupul, s\nt gata de lupt` [i m` preg`tesc s` devin un spa]iu sacru \n care urletul bestial al proletariatului triumf`tor s` r`sune cu energie [i speran]` nou`“. Schimba]i cuv\ntul „proletariat“ cu „poet“ sau cu „fiar`“ [i ve]i avea impreca]ia fanatic` a unui scriitor postromantic, pentru care omul, dreptatea [i binele s\nt temele unui discurs literar. Comunismul pe care-l propov`duie[te este unul aflat la antipozii „doctrinei [tiin]ifice“ prin care Uniunea Sovietic` ambi]iona s` \n]eleag` [i s` amelioreze lumea [i omul. {i nu \nt\mpl`tor. Marx, mai degrab` un scriitor romantic dec\t un mare g\nditor, tr`ia \ntr-o Europ` a c`rei v\rst` este cea a Americii de Sud de la mijlocul secolului al XX-lea. ĂŽn Jurnal pe motociclet`, America de Sud pe care Che o str`bate \mpreun` cu prietenul s`u Alberto Granado este un [ir de situri naturale nemaiv`zute, prilejul unui traseu care se vrea ini]iatic [i, \n ultimul r\nd abia, o lec]ie de via]` \n restri[te.

Che are chiar [i umor – ce-i drept, nu des [i nu prea mult. Iar entuziasmul s`u poate fi explicat [i prin v\rst`: argentinianul \mpline[te abia 24 de ani \n timpul c`l`toriei lui de nou` luni (decembrie 1951 – august 1952). Viziunea augural` asupra lumii este deci biologic normal`. Misterul unui om precum Che Guevara rezid` \ns` \n perseveren]`. E frumos s` „vezi idei“ la 20 de ani, dar nu e dezam`gitor s` le [i „realizezi“ mai t\rziu? Bine c` a murit devreme [i s-a \ntip`rit definitiv pe tricourile tinerilor, din lumea \ntreag`, acest Jim Morrison al politicii, mai cunoscut pentru lacrimile dec\t pentru cuvintele sale.

Cartea aceasta r`m\ne totu[i un document de neocolit pentru cei care vor s` afle ce a \nsemnat, \n secolul trecut, comunismul. Diferit de cel din rapoartele oficiale, diferit de cel de la cozile la alimente. Comunismul din unele c`r]i nu este – v-o spun cu m\na pe inim` – chiar de lep`dat. â–

Comunism estetic Ernesto Che Guevara Jurnal pe motociclet` Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2008

37,95 lei traducere din limba englez` [i note de Ana Chiri]oiu [i Gruia Dragomir

E cazul s` nu ne mai ascundem dup` deget.

Comunismul nu este numai un regim politic, economic, social absurd, c`ruia \n România i-au c`zut foarte mul]i victim`, care i-a dat pe Dej [i pe Ceau[escu, a dat \nchisori, reeducare, frig [i mult cenu[iu, vie]ii. Comunismul a fost, \nainte ca toate astea s` se \nt\mple, o idee romantic`, ie[it` din retortele ethosului revolu]ionar modern \nso]it de multe atavisme religioase, \ntr-o vreme a fanatismului de mas`.

Dar chiar [i ca idee, comunismul nu e un monolit. El a \nsemnat ceva la Moscova, altceva la Phenian, la Bucure[ti sau la Havana. {i, evident, a \nsemnat altceva [i \n ]`rile \n care regimul nu s-a impus niciodat`. Comunismul sovietic a fost absolutist, cel coreean a fost psihotic, cel bucure[tean a fost haotic [i cabotin, cel sud-american a \mprumutat ceva de la misionarismul religios incriminat odinioar` de Voltaire. Aceste diferen]e trebuie avute \n vedere atunci c\nd deschizi o carte ca Jurnalul pe motociclet` al celebrului Ernesto Che Guevara [i te a[tep]i la revela]ii. Ei bine, nu. Singura revela]ie pe care o vei avea este aceea a unui comunism estetic. Dac` reu[im s` facem – printr-un exerci]iu, dac` vre]i, aberant pentru unii, dar perfect posibil pentru cei mai tineri – abstrac]ie de regimul comunist, r`m\ne estetica acestei ideologii, adic` literatura. Jurnalul pe motociclet` este un Pe drum scris de un personaj controversat, medic, guvernator al B`ncii Cubei, c`zut \n dizgra]ia lui Fidel dup` criza rachetelor din 1961 [i trimis ca Mesia al comunismului \n Africa, un tip care sf\r[e[te ucis de for]ele armate boliviene aflate \n slujba Serviciilor americane, \n 1967. La 39 de ani. Ca Eminescu.

Calit`]ile politice ale lui Che s\nt nule. Cele retorice compenseaz` \ns` cu asupra de m`sur`

Alexandru Matei

30

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

PUBLICISTIC~

Pre]ul vie]ii de om Anna Politkovskaia Rusia lui Putin Editura Medita]ii, 2008

Vestea despre ziarista \mpu[cat` chiar \n pragul blocului de apartamente unde locuia i-a emo]ionat c\teva zile pe autorii [tirilor. Moartea prin violen]` a Annei Politkovskaia a fost pus` \n leg`tur` cu con]inutul articolelor ei, cu pozi]iile ei politice exprimate f`r` \nconjur. Pe urm`, actualitatea [i-a schimbat centrul de interes [i [tirea oficial` c` a fost arestat presupusul asasin avea doar c\teva r\nduri, fiind preluat` de agen]iile interna]ionale la... „[i altele“.

Rusia lui Putin este un manifest elaborat de o persoan` f`r` preten]ii de obiectivitate [i echidistan]`: s\nt relatate \nt\mpl`ri care pot fi reunite sub titlul „A[a se \nt\mpl` \n Rusia zilelor noastre“.

Iar ceea ce se \nt\mpl` prive[te institu]iile importante ale ]`rii: armata, justi]ia, marile companii economice. Politkovskaia atribuie pre[edintelui Putin vina pentru toate monstruozit`]ile relatate.

Acest tip de culpabilizare e un efect retoric. A-l considera responsabil pe Pre[edinte nu este \ns` lipsit de sens, at\ta timp c\t discursul oficial \i atribuie lui personal marile succese ale Rusiei pe calea reconstruc]iei economice [i a redob\ndirii statutului de mare putere. Dac` un om e la izvorul binelui, tot el poate fi ]inut responsabil [i de r`ul care decurge din acest bine. Dar chiar dac` r`spunde pentru tot, nu poate fi considerat vinovat pentru fiecare caz \n parte. E vinovat pentru c` \n Rusia lui Putin – ca [i \n Rusia ]arist`, ca [i \n Rusia lui Stalin – pre]ul vie]ii de om e foarte sc`zut.

Dac` datorit` lui Putin a fost c\[tigat cel de-al doilea r`zboi cecen, atunci [i nemaipomenita brutalitate, abuzurile, crimele – toate nepedepsite – din unit`]ile militare de pe front sau din spatele

RECENZII lui se datoreaz` dispre]ului pentru via]a omeneasc`, manifestat la nivelul conducerii. Putin i-a asigurat pe solda]ii ru[i c` „statul nu-i va tr`da niciodat`“, ceea ce, tradus \n limbaj curent, \nseamn` c` oricare ar fi faptele lor, nu vor fi pedepsi]i, iar unii dintre ei vor fi decora]i. Exist` pentru aceast` atitudine o important` sus]inere a opiniei publice xenofobe [i lipsesc reac]iile Occidentului democratic la evidentele \nc`lc`ri ale drepturilor omului \n Rusia. ĂŽn reportajele despre militari nu e vorba numai despre ceea ce li se \nt\mpl` cecenilor prizonieri la ru[i, ci [i despre ceea ce \ndur` simplii solda]i ru[i de la superiorii lor, tot ru[i. Nu doar demnitatea, ci [i via]a le este permanent amenin]at`, iar odat` \ntor[i \n via]a civil`, cei care au practicat acolo pe gratis f`r`delegea o practic` acum pe bani, iar cei care au suportat-o se r`zbun` acum pe cei lipsi]i de ap`rare.

Reportajele despre modul de expansiune al capitalismului rusesc par o parodie la filmele americane cu gangsteri serie B. At\ta doar c` mor oameni. E adev`rat c` ei s\nt din regiuni \ndep`rtate ale Rusiei, c` numele ora[elor lor s\nt greu de rostit, dar s\nt, totu[i, oameni. Episoadele unde puterea politic` [i mafia economic` interac]ioneaz` cu justi]ia par smulse dintr-un film satiric al lui Borat. Portretele unor oameni de treab`, cunoscu]i de-ai ziaristei – tr`ind, \ntr-un fel sau altul, \n ambian]a institu]ional` descris` – par o continuare a schi]elor lui Cehov. Se poate scrie [i acum o literatur` minunat`, de tr`it e mai greu.

Politkovskaia nu este un mare scriitor, ci doar o foarte bun` jurnalist`, care a pl`tit cu via]a dreptul de a depune m`rturie despre faptele cunoscute de ea. Majoritatea acestor fapte s\nt publice, chiar dac` nu toate conexiunile s\nt la \ndem\na tuturor. Indiferen]a unora [i frica altora se explic` poate prin absen]a ideologiei: un regim autoritar dublat de o teorie poate fi comb`tut prin alt` teorie. Un regim autoritar sprijinit de eternul Kala[nikov nu poate fi cl`tinat dec\t de alte pu[ti automate. N-ar trebui s` te g\nde[ti la asemenea lucruri c\nd cite[ti o carte; Politkovskaia nu s-a g\ndit [i toat` lumea [tie cum s-a terminat via]a acestui talent curajos. â–

25 lei traducere din limba englez` de Viorica Horga

Magdalena Boiangiu

31

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

ESEU

de platform` face posibil ca \n America s` se vorbeasc` deja despre „contabilul contabilului meu“, specialistul indian, angajat pentru a calcula impozitul pe venit al unor clien]i din SUA, sau despre externalizarea de c`tre spitale a citirii tomografiilor, online, \n Australia sau India.

Privind retrospectiv, Friedman trage concluzia c` s\ntem martorii celui de-al treilea val al mondializ`rii, pe care \l nume[te „globalizarea 3.0“. Aceasta a \nceput \n jurul anului 2000 [i este o globalizare a indivizilor, dup` ce prima globalizare (de la Columb p\n` c`tre 1800) a fost cea a ]`rilor, iar a doua (18002000), cea a companiilor. ĂŽn aceast` ultim` form` a globaliz`rii, indivizii [i grupurile mici s\nt cele care vor face regulile jocului. Ei vor putea s` coopereze la nivel global \ntr-o lume dominat` de rela]ii pe orizontal`, \n care vor prima talentul, competen]a [i capacitatea de adaptare.

S\nt identifica]i o serie de factori care au contribuit la aplatizarea p`m\ntului: c`derea Zidului Berlinului, care a avut efecte benefice inclusiv asupra unor ]`ri precum India, apari]ia World Wide Web-ului, \n 1995, offshoring-ul (mutarea capacit`]ilor de produc]ie ale unei companii \ntr-o alt` ]ar`), motoarele de c`utare pe Internet (precum Google), instrumentele de comunicare de tip Instant Messenger, bazele de date precum enciclopedia Wikipedia sau blogurile personale. Toate acestea niveleaz` terenul de joc, fac ca acesta s` devin` plat – ne spune autorul.

Totu[i, senza]ia este c`, \ndr`gostit de metafora aplatiz`rii, autorul ajunge s` generalizeze prea mult.

Friedman vede pretutindeni aplatizare, cooperare [i progres, vorbind prea pu]in despre numeroasele zone [i comunit`]i umane care tr`iesc [i vor continua s` tr`iasc` departe de interconectarea global`. În plus, teoria celor trei globaliz`ri este destul de [ubred` (nu ia \n calcul, de exemplu, expansiunea marilor religii – precum cre[tinismul sau islamul – ca factori ai globaliz`rii).

Altfel \ns`, cartea – care beneficiaz` [i de o prefa]` de bun` calitate, scris` de Daniel D`ianu – r`m\ne una extem de interesant` [i util`, oferind o sumedenie de informa]ii despre mecanismele actuale ale globaliz`rii. â–

„Alo, mi-am pierdut portofelul!“ Thomas L. Friedman, P`mântul este plat. Scurt` istorie a secolului XXI Colec]ia „Economie [i societate“ Editura Polirom, 2007

34,95 lei traducere din limba englez` de Dan Nicolae Popescu, Dorin Nistor, Mirela Mircea, Raluca M`rincean

„C`uta]i-l sub pat sau \n locurile unde \l pune]i de obicei.“ „OK, mul]umesc.“ Iat` o mostr` de dialog \ntre un american care a sunat la num`rul gratuit 1-800-HELP [i operatoarea care \ncearc` s` fie amabil` [i s`-l ajute. De[i poate p`rea amuzant, extraordinar \n aceast` poveste nu este modul \n care americanul \ncearc` s`-[i rezolve problema, ci faptul c` operatoarea cu care discut` se afl` la mii de kilometri dep`rtare, \n Bangalore, India. Este unul dintre multele exemple de externalizare a serviciilor, pe care Thomas Friedman ni le ofer` \n ultima sa carte, pentru a ilustra ideea c` oamenii secolului XXI s\nt tot mai interconecta]i, \ntr-o re]ea ce face ca p`m\ntul s` se aplatizeze.

Thomas Friedman este un jurnalist american celebru, editorialist al ziarului The New York Times, c\[tig`tor al Premiului Pulitzer \n anii 1982, 1988 [i 2002 [i autor al unor best-seller-uri pe teme precum conflictul din Orientul Mijlociu, globalizarea [i lumea dup` 11 septembrie. Cartea \n discu]ie este dedicat` recentelor transform`ri din domeniul tehnologiei informa]iei, pe care Friedman le consider` revolu]ionare, comparabile cu inventarea tiparului.

Pentru a ilustra ideea c` ne afl`m \n mijlocul unei revolu]ii tehnologice majore, Friedman folose[te metafora aplatiz`rii lumii, un fenomen care le ofer` indivizilor [i micilor grupuri posibilit`]i tehnologice de a colabora la scar` global`. Platforma tehnologic` pe care se sprijin` fenomenul de aplatizare e format` din trei elemente-cheie: computerul personal, care permite indivizilor s` \[i produc` propriul con]inut digital; cablul cu fibr` optic` ce leag` re]elele de calculatoare din \ntreaga lume; programele software de automatizare [i standardizare a procedurilor \n afaceri, care le permit oamenilor s` lucreze \mpreun`, indiferent unde se afl`. O astfel

Bogdan Barbu

32

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

ESEU

Schimbarea la fa]` a c`rturarilor Julien Benda, Tr`darea c`rturarilor Editura Humanitas, 2008

Citit` acum, la mai bine de opt decenii de la data apari]iei, Tr`darea c`rturarilor e \nc` foarte actual` \n unele puncte. Dincolo de sentin]ele vizionare ([i incomode) care au f`cut din carte o apari]ie tabu \n Fran]a post-’68-ist`, eseul lui Julien Benda con]ine o tez` clar`, expus` nu f`r` artificii retorice: minoritatea luminat` a c`rturarilor [i-a tr`dat menirea [i voca]ia, l`s\ndu-se prad` pasiunilor politice [i concentr\ndu-se pe ob]inerea de bunuri „temporale“. Cu alte cuvinte, cei chema]i s` mo[easc` spiritualul aleg, \n epoca modern`, s` abdice de la conducerea republicii eterne (a esteticului), prefer\nd s` fie vale]ii pasiunilor de tot felul – na]ionaliste, de ras`, religioase. Benda vede \n aceast` pervertire major` a intelectualilor (numi]i „clercs“, nu doar de dragul culorii, ci [i pentru c` opozi]ia cu „laicii“ e astfel mai evident`) „tragedia epocii noastre“, problema care va configura profilul istoric al secolului al XX-lea. Vizionarismul autorului e evident: secolul al XX-lea va fi secolul „organiz`rii intelectuale a urilor politice“, \n care „masacrul organizat \ntre na]iuni [i clase“ va fi simptomul principal al unei maladii a spiritului modern, nevindecat` nici ast`zi.

S` mai amintim [i faptul, deloc lipsit de importan]`, c` studiul dedicat de Benda intelectualilor militan]i \ntru real – de la finele secolului al XIX-lea p\n` \n perioada dintre r`zboaie – apare \n 1927, an \n care, la noi, lua fiin]` Garda de Fier, cu sus]in`tori inclusiv din r\ndul min]ilor str`lucite. Dat fiind contextual similar din Fran]a, Italia [i, mai ales, Germania – intelectualul cobor\t din turnul de filde[ direct la tribun` [i chiar \n aren` –, nu e greu de presupus c` volumul de fa]` n-a fost unul popular nici la data apari]iei, nici dup` aceea.

RECENZII Ce anume a provocat aceast` muta]ie sever` \n con[tiin]a c`rturarului? De ce pasiunile politice s-au \nmul]it, s-au omogenizat, au devenit universale [i au c`p`tat \nc` [i mai mult` precizie, prinz\nd \n plasa lor elitele, pe cei meni]i s` creeze bunuri neperisabile? Cauzele s\nt multiple, iar consecin]ele acestei pervertiri schimb` fa]a veacului romantic: impactul cresc\nd al presei politice, dorin]a intelectualilor de a juca un rol politic [i de a ob]ine astfel o glorie efemer`, contaminarea lor cu valorile [i orgoliile burgheziei, diminuarea culturii clasice [i a ]inutei intelectuale. Aceste cauze au r`d`cini ad\nci \n romantismul german, dar reverbereaz` \n veacul al XIX-lea, \n ipostaze dintre cele mai hidoase, ridic\nd politicul la rang de mistic`, capabil, iat`, s` surclaseze orice alte repere (etice, religioase, estetice).

Julien Benda scrie un eseu bine articulat, desf`[ur\nd \n jurul acestei teze aparent simple o argumenta]ie arborescent`, cu trimiteri culturale friz\nd adesea erudi]ia. Uneori e teatral, cum cere contextul, dar nu derapeaz` niciodat` \nspre terenul moale al aproxim`rilor. Poate p`rea plictisitor, pe alocuri, pentru c` studiaz` microscopic aceast` maladie – cea mai grav`, poate, a modernit`]ii – cu acribia unui c`rturar, cu retorica unui „vechi“, cu o impar]ialitate u[or antipatic`. Iar c\nd nu e sever-amar [i sec, produce triluri retorice, de felul: „Ve[nic vor sta filozofii germani sub oprobriul de a fi transformat \ntr-o meger` care nu [tie dec\t s` strige \n gura mare meritele copiilor ei, fecioara patrician` care-i cinstea pe zei“.

C\t de bine ]ine teza sa \n prezent? ĂŽn mare, ea r`m\ne valabil`, pentru c` explic` [i proroce[te devia]iile totalitariste [i crimele ce se mai comit [i azi, orchestrate cu grij` de min]ile luminate, \n numele unor pasiuni gonflate p\n` la absurd. Problema comport` \ns` [i nuan]e, [i amendamente, \ntruc\t e greu s` c\nt`re[ti implicarea „bun`“ \n real a c`rturarilor [i s-o separi de cea nociv`. Tr`darea c`rturarilor ar avea nevoie de un sequel f`cut cu ochii prezentului, de o repunere a tezei \n context actual. Nu [tiu \ns` vreun intelectual francez, mo[tenitor al „ilumin`rii“ aduse de mai ’68, dispus s-o fac`. â–

22 lei traducere din limba francez` de Gabriela Cre]ia prefa]` de Andrei Pippidi edi]ia a doua

Florina P\rjol

33

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

ISTORIE

dar comb`tute chiar [i la acea dat` de diver[i g\nditori mai apropia]i de modernitatea politic` democratic`. Studiile referitoare la actualitate cuprind o analiz` a scandalului manualelor alternative de istorie din 1999, un material referitor la rela]iile româno-ungare, o pledoarie pentru o [coal` orientat` spre educarea interculturalit`]ii, o discu]ie pe marginea identit`]ilor multiple [i, mai ales, proiectul unei istorii conceptuale a culturii române moderne. Pornind de la exemplul enciclopediei germane Geschichtliche Grundbegriffe, coordonat` de Otto Brunner, Werner Conze [i Reinhard Koselleck [i realizat` \n opt volume monumentale, \n care au fost analizate peste o sut` de concepte fundamentale folosite \n studiile istorice, Victor Neumann pledeaz` pentru \nsemn`tatea unui demers similar \n cultura român` [i propune, pentru \nceput, un set de dou`zeci [i unu de grupuri conceptuale a c`ror semantic` istoric` s` fie analizat` at\t \n diacronie, c\t [i \n rela]ia cu diversele spa]ii culturale din care au fost preluate sau cu care au interferat. Interesul unui asemenea demers pentru istoriografia român`, care s-a ilustrat de-a lungul timpului mai degrab` printr-o respingere a reflec]iei teoretice, este considerabil. Angajarea \ntr-un program bazat pe metodologia istoriei conceptuale ar avea un impact modernizator asupra practicii unui num`r semnificativ de istorici, iar rezultatele unor cercet`ri serioase [i concertate ar putea servi la activarea comunic`rii relevante cu celelalte discipline socio-umane [i ar putea reprezenta baza unor contribu]ii semnificative la dialogul de specialitate interna]ional.

Eseurile lui Victor Neumann reprezint` o invita]ie la dialog intelectual. De aceea, este de sperat ca op]iunea sa de a-[i publica volumul \n englez` s` nu fie un handicap \n dialogul cu concet`]enii români. Pe de alt` parte, ar fi p`cat ca sc`p`rile de culegere sau chiar de traducere, pe care o corectur` mai riguroas` le-ar fi putut evita, s` impieteze asupra impactului ideilor sale, care \ndeamn` la o reg\ndire a istoriei [i a felului cum se articuleaz` regiunile [i comunit`]ile ce compun România. â–

O invita]ie la dialog intelectual Victor Neumann Essays on Romanian Intellectual History Editura Universit`]ii de Vest, 2008

12 lei translated from the Romanian by Simona Neumann

Deseori, istoricii, ca [i al]i speciali[ti ai disciplinelor socio-umane, \[i adun` laolalt` studiile publicate \n locuri diverse pentru a le face accesibile unui public mai larg. Uneori, atunci c\nd contribu]iile incluse \ntr-un volum s\nt corelate tematic, opera]iunea republic`rii ajut` [i la poten]area ideilor promovate. Recentul volum al lui Victor Neumann cuprinde nou` studii, dintre care [ase publicate anterior \n volume colective [i reviste de specialitate, o conferin]` sus]inut` la sec]ia de istorie [i arheologie a Academiei Române [i dou` materiale \n premier`.

Demersul lui Victor Neumann ilustreaz` o tensiune specific` istoriei ideilor, cea dintre cercetarea aplicat` dedicat` trecutului [i nevoia reg\ndirii felului cum prezentul se raporteaz` la trecut [i la actualitate. Volumul cuprinde mai \nt\i un set de cercet`ri istorice asupra surselor multiculturalit`]ii Timi[oarei [i Banatului – o tem` recurent` \n lucr`rile lui Victor Neumann, care a impus-o \n istoriografia român` [i mondial` –, asupra operei istorice a lui Budai-Deleanu [i a afinit`]ilor sale intelectuale cu romantismul german, asupra felului cum adoptarea unei viziuni etnicizate cu privire la identitatea na]ional` modern` a condus la confuzii [i evolu]ii discriminatorii \n cultura român` [i asupra teoriei lui Aurel C. Popovici. Aurel C. Popovici a fost celebrat \n cultura român` [i \n studiile din str`in`tate ca autor al unui plan de federalizare a Austro-Ungariei, care urma s` devin` „Statele Unite ale Austriei Mari“.

Studiul atent al lui Victor Neumann eviden]iaz` ancorarea proiectului lui Popovici \n concep]ia exclusivismului etnic [i a solu]iilor politic autoritare, frecvente la \nceputul secolului al XX-lea,

Bogdan Murgescu

34

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

ISTORIE

Ideea de Ev Mediu Paolo Cammarosano Ghid pentru studiul istoriei medievale Editura BIC ALL, 2007

Editua All a preluat o ini]iativ` publicistic` a Editurii Laterza, pun\nd la dispozi]ia studen]ilor [i profesorilor români o serie de trei sinteze dedicate istoriei medievale, moderne [i contemporane, redactate de cercet`tori italieni de prestigiu. Seria este inaugurat` de manualul lui Paolo Cammarosano, profesor la Universitatea din Trieste. Autorul a dedicat o serie de cercet`ri am`nun]ite mediului citadin sau unor arealuri rurale din zona Toscanei [i a Italiei de Nord-Est, analiz\nd \n special formele de fondare a comunit`]ilor rurale, raporturile de dependen]` din cadrul senioriilor locale, institu]iile feudale, rela]iile dintre ora[e [i zona rural`, structurile dinastiilor aristocratice \n epoca romanic`, rela]iile nobilimii cu Biserica, structurile familiale din ora[ele-comun`, fizionomia claselor dominante, istoria finan]elor publice [i a fiscalit`]ii, alfabetizarea [i cultura scris`, structura izvoarelor literare [i formele de propagand` politic`. Întreaga erudi]ie acumulat` de-a lungul unei lungi cariere [i siguran]a m\nuirii metodelor de cercetare confer` sintezei un caracter aparent alert [i intuitiv, dar care se dovede[te \n[el`tor; paragrafele se \nl`n]uie str\ns, iar balansul \ntre expunerea problemelor [i analiz`, \ntre prezentarea surselor [i critica lor solicit` permanent aten]ia cititorului.

Ghidul se deschide cu o prezentare a genezei conceptului de Ev Mediu [i a transform`rilor lui succesive, insist\nd mai ales asupra subiectivit`]ii manifestate de fiecare dintre cei care, pe r\nd, s-au aplecat asupra acestui interval [i asupra motiva]iilor lor. Continu\ndu-[i expunerea p\n` \n contemporaneitate, Cammarosano remarc` \n cele din urm` „o \nce]o[are a conceptului de Ev Mediu“ [i transformarea lui treptat` \ntr-un „obiect de consum“ prin strategii de popularizare de care, uneori,

RECENZII nu este str`in nici mediul academic.

Autorul trateaz` ideea de Ev Mediu ca pe „un caz special din cadrul problemei periodiz`rii istorice“; definitorii, din perspectiva lui, s\nt muta]iile \nregistrate \n structurile mentale [i ale familiei, \n toate formele rela]iilor sociale, \n limbi [i culturi, \n imaginile mentale [i materiale, muta]ii a c`ror desf`[urare cronologic` nu urmeaz` \ntotdeauna traiectorii paralele. Al doilea capitol, dedicat unei propuneri de periodizare, este cel mai direct legat de preocup`rile de cercetare ale autorului, cuprinz\nd ample pasaje referitoare la rela]iile dintre religie [i puterea politic`, la evolu]ia economic`, la structurile guvern`rii cet`]ene[ti. Pe de alt` parte, experien]a de editare a surselor medievale este fructificat` \n capitolul urm`tor, dedicat problemei izvoarelor – o concis` introducere \n metodele [i rigorile pe care le presupun lectura, traducerea sau transliterarea manuscriselor latine.

Ultima sec]iune a ghidului ofer` celui interesat de c\teva deschideri suplimentare o serie de recenzii ale unor lucr`ri considerate fundamentale pentru familiarizarea cu problematica medievisticii, subiectivitatea selec]iei fiind limpede asumat`. S\nt incluse dou` sinteze („Histoire de l’Europe“ a lui Henri Pirenne [i „La siciĂŠtĂŠ fĂŠodale“ a lui Marc Bloch) [i o serie de cercet`ri mai punctuale, cuprinz\nd aprofund`ri regionale, revizuiri ale conceptelor [i preciz`ri culturale, religioase [i economice.

Un atu al ghidului \l constituie apendicele bibliografice ale fiec`rui capitol, \n care sursele folosite s\nt detaliate \n fi[e signaletice, grupate tematic. Evident, bibliografia italian` este abundent citat`, medievalitatea italian` ocup\nd un loc esen]ial [i \n economia textului.

Tulbur`toare este \ns` calitatea traducerii, paragrafele lungi – \ndr`gite de erudi]ia italian` – devenind [i mai dificile \n român`; atunci c\nd se strecoar` [i unele dezacorduri sau confuzii (de pild`, data de 25 martie – comemorare, \n lumea catolic`, a ĂŽntrup`rii prin Fecioar` – tradus` ca „Întruparea Mariei“), se mizeaz` prea mult pe complicitatea cititorului [i pe capacitatea lui de a corecta unele sc`p`ri ale traduc`torului sau ale editorului. â–

29,90 lei traducere din limba italian` de Radu Gâdei

Vlad Bedros

35

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

M E N TA L I T~} I

tea pe care am citit-o [i pe care am uitat-o complet mai poate fi considerat` o carte citit`? Lectura este nu numai o activitate de cunoa[tere – afirm` Bayard –, ci [i una de uitare. Pe m`sura trecerii timpului, con]inuturile c`r]ii citite se estompeaz`, contururile ei r`m\n vagi, nu re]inem dec\t elemente disparate. Nu p`str`m \n memorie c`r]i omogene, ci fragmente desprinse din lecturi par]iale, amestecate \ntre ele [i reconfigurate de fantasmele noastre personale.

A doua parte a c`r]ii este consacrat` ocaziilor \n care s\ntem nevoi]i s` vorbim despre c`r]ile pe care nu le-am citit: \n via]a monden`, \n rela]iile amoroase, la lans`ri de carte, recenzii, examene.

Dificult`]ile pot fi dep`[ite cu elegan]` – ne asigur` autorul – ilustr\nd cu exemple din experien]a sa personal` de non-cititor. Iat` ce atitudini ar trebui s` adopt`m: s` nu ne fie ru[ine [i s` recunoa[tem c` nu am citit cutare carte (f`r` ca acest lucru s` ne \mpiedice s` ne spunem p`rerea despre ea); s` vorbim despre noi prin intermediul c`r]ilor; s` devenim noi \n[ine creatorii c`r]ilor pe care nu le-am citit sau pe care doar le-am frunz`rit.

Cu alte cuvinte, s` ne asum`m aceast` condi]ie de non-cititori, s` ie[im din ipocrizia general` datorat` sistemului constr\ng`tor de obliga]ii [i de tabuuri culturale. Uneori, \n fa]a produc]iei editoriale, non-lectura poate fi o form` de ap`rare, de a nu ne l`sa cople[i]i de avalan[a ame]itoare a titlurilor. ĂŽn biblioteca mea am amenajat un raft special, cu nout`]i. Periodic, acesta devine ne\nc`p`tor [i, nu f`r` un sentiment de culpabilitate, extrag c`r]ile necitite [i le repartizez \n celelalte rafturi, dup` domenii. Am r`mas de multe ori descump`nit \n fa]a unor musafiri care, v`z\nd num`rul mare de c`r]i, m-au \ntrebat dac` le-am citit pe toate. Acum \mi dau seama c` aceast` \ntrebare le dezv`luia profilul de cititori neprofesionisti, de lectori timizi care p`strau un soi de respect [col`resc fa]` de tomurile groase, fiind pu]in speria]i de efortul considerabil de a le parcurge din scoar]` \n scoar]`. Citindu-l pe Bayard \n]elegem de ce doar profesioni[tii lecturii [tiu s` nu citeasc`.

A citi sau a nu citi?

Pierre Bayard, Cum vorbim despre c`r]ile pe care nu le-am citit Seria „Collegium Practic“ Editura Polirom, 2008

19,95 lei traducere din limba francez` de Valentina Chiri]`

Cartea lui Pierre Bayard, profesor de literatur` francez` la Universitatea Paris VIII, este una mai pu]in obi[nuit`. Repede ajuns` un best-seller interna]ional, aceast` carte [ocheaz` \nc` de la primele r\nduri. Cu o sinceritate uluitoare, autorul recunoa[te c`, universitar fiind, face parte din „profesioni[tii non-lecturii“: „Pentru c` predau literatura la universitate, nu m` pot sustrage obliga]iei de a comenta c`r]i pe care, de cele mai multe ori, nu le-am deschis. Este adev`rat c` e [i cazul majorit`]ii studen]ilor care m` ascult`, \ns` ajunge ca unul singur s` fi avut ocazia s` citeasc` textul despre care vorbesc ca asta s`-mi afecteze cursul [i s` risc \n orice clip` s` fiu pus \n \ncurc`tur`“.

Actul de a citi este ast`zi gestul cel mai banal, la fel de natural ca mersul pe jos sau m\ncatul, dar \n acela[i timp complex [i, \n consecin]`, foarte greu de definit. Între a citi [i a nu citi exist` numeroase forme de \nt\lnire cu textele. Aceste situa]ii intermediare fac obiectul primei p`r]i a eseului lui Bayard, \n care s\nt identificate mai multe tipuri de non-lectur`. Exist` mai multe feluri de a nu citi, de la cel mai radical – care const` \n a nu deschide nici o carte – p\n` la frunz`rire, a auzi vorbindu-se despre ea sau a uita cele citite. Non-lectura este forma cea mai obi[nuit` a raporturilor noastre cu cartea. Cu to]ii s\ntem ni[te non-cititori: obi[nuim s` nu ne refuz`m c`r]ile, dar ne mul]umim cu colec]ionarea [i survolarea lor, cu frunz`rirea, ne limit`m la o lectur` superficial`, \n picaj.

Mali]ios, Bayard se \ntreab` care cititor este mai bun: „cel care cite[te \n profunzime o carte f`r` s` o poat` situa sau cel care nu aprofundeaz` nici una, dar se mi[c` cu siguran]` \n toate?“. Car-

â– Alexandru Ofrim

36

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

PSIHOLOGIE

Trei premise pentru o b`tr\ne]e reu[it` Roger Fontaine Psihologia \mb`tr\nirii Seria „Psihologie“, Editura Polirom, 2008

„Provocarea secolului XXI nu va fi aceea de a da timp timpului, ci de a da timpului calitate“, scrie Roger Fontaine. Altfel spus, p\n` c\nd geneticienii vor g`si cheia tinere]ii ve[nice, grija imediat` a sistemului de s`n`tate ar trebui s` fie mai degrab` fericirea v\rstnicilor, o categorie tot mai dens`, gra]ie speran]ei de via]` crescute. Ast`zi, \n Europa, 20% din totalul popula]iei a trecut de 60 de ani, ponderea b`tr\nilor fiind de patru ori mai mare fa]` de acum un secol, observ` Fontaine.

Profesor de psihologia dezvolt`rii la Universitatea din Tours, autorul ofer` \n Psihologia \mb`tr\nirii mai mult dec\t o imagine [tiin]ific` asupra v\rstei a treia. Cartea insist` asupra mizei psihologiei b`tr\ne]ii, aceea de „a le permite oamenilor nu numai s` moar` la v\rste c\t mai \naintate posibil, ci [i s` tr`iasc` o b`tr\ne]e reu[it`“. Dincolo de aspectul moral, dezideratul are [i acoperire [tiin]ific`. ĂŽn ultimii ani, psihologii au impus noul concept al „b`tr\ne]ii reu[ite“, av\nd \n vedere trei clase de condi]ii. „Prima este slaba probabilitate de manifestare a bolilor, \n special a celor care antreneaz` pierderea autonomiei. A doua este men]inerea unui \nalt nivel func]ional pe planurile cognitiv [i fizic. A treia este p`strarea unui angajament social [i a unei st`ri de bine subiective“, afl`m din Psihologia \mb`tr\nirii. O b`tr\ne]e u[oar` se traduce, a[adar, printr-un stil de via]` echilibrat, prin exersarea memoriei [i a capacit`]ilor intelectuale, dar [i prin angajarea \n sarcini ce aduc nu doar satisfac]ie subiectiv`, ci [i aprecierea celor apropia]i. „Un individ nu este perceput ca ÂŤb`tr\nÂť de c`tre prieteni [i familie at\t

RECENZII timp c\t continu` s` aib` activit`]i productive“, noteaz` Fontaine. ĂŽn ciuda acestor deziderate, b`tr\ne]ea are [i un alt chip, mai trist [i adesea incontrolabil.

Maladia Alzheimer, o patologie dificil de anticipat, sau depresiile s\nt doar dou` exemple. Chiar dac` nu s\nt mai frecvente dec\t la v\rstele inferioare, depresiile b`tr\nilor iau forme mai grave, ajung\ndu-se adesea la sinucideri. „În cazul tinerilor, tentativa de sinucidere este de foarte multe ori un strig`t de ajutor care nu semnific` o real` dorin]` de moarte“ – arat` psihologul francez; \n schimb, mai mult de o treime dintre b`tr\nii suicidari s\nt atin[i de boli grave, iar voin]a de a-[i pune cap`t zilelor este real`.

Pe l\ng` aspectele sociale sau psihiatrice ale b`tr\ne]ii, tratatul include capitole axate pe alterarea percep]iei, inteligen]ei, memoriei [i chiar a personalit`]ii. Surzenia [i uitarea, incoeren]a [i pierderea reflexelor s\nt descrise pe larg de specialistul francez. Dincolo de paradigma „b`tr\nului ramolit [i neputincios“, Fontaine invoc` studii de ultim` or` care pun sub semnul \ntreb`rii o serie de prejudec`]i. Dup` 60 de ani – se spune – trecem \n etapa regresiei cognitive, marcate de tendin]a de simplificare a lucrurilor [i de \ntoarcerea spre v\rsta copil`riei. De fapt – arat` Fontaine – mintea se restructureaz` \n raport cu noul stil de via]` al b`tr\nului, fiind mai pu]in focalizat` pe finalit`]ile pe care le avea de \ndeplinit la v\rsta matur`. „G\ndirea persoanei v\rstnice nu este mai pu]in performant` dec\t la 15-20 de ani, ci este organizat` dup` o structur` diferit`, adaptat` la solicit`rile mediului [i la statutul social al persoanei“ – arat` psihologul francez. De aceea, at\t folosirea conceptului de „regresie“, c\t [i aplicarea testelor de inteligen]` s\nt inutile.

Psihologia \mb`tr\nirii este un tratat bine structurat, cu studii [i concepte aduse la zi. Capitolele pot fi parcurse independent unul de altul, fiecare venind cu un nou unghi de abordare: social, biologic, neurologic sau psihiatric. ĂŽn esen]`, tema c`r]ii ne prive[te pe to]i, dar primii viza]i s\nt medicii, psihologii [i asisten]ii sociali.

26,95 lei traducere din limba francez` de Dana Z`mosteanu

â– Victor Popescu

37

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

FILOZOFIE

dentul liberal este platonician`“. Dac` istoria \nvin[ilor lipse[te, ea poate fi recuperat`, at\t c\t circumstan]ele o mai permit, din ruinele de piatr` sau de liter`, din vile n`p`dite de cenu[a Vezuviului sau din aluzii ale textelor consacrate, de[i polemice la adresa \nvin[ilor. Reconstruit` astfel, filosofia greac` devine o lung` pledoarie \n defavoarea nomos-ului, \n favoarea interpret`rii pozitive a trupului [i a naturii, iar autorul acestei istorii, \n mod declarat, un Alfeu care str`bate neatins marea platonician` spre a se uni cu Arethusa, av\nd aici rolul hedonismului antic.

Acest prim volum (din cele [ase ale Contraistoriei...) incit` la comentarii deschise, pas cu pas.

Nu le-am citit pe celelalte cinci, dar cine [tie ce ne a[teapt`! Totu[i, doar pentru pl`cerea lecturii, a[ formula dou` suspiciuni la adresa unei asemenea interpret`ri a anticilor.

Prima: formularea „platonismul [i aristotelismul s\nt reprezentantele idealismului \n istoria occidental`“ ar putea fi prea general`; \n locul ei, a[ propune: „ele au construit o paradigm` de g\ndire \n care fundamentul realit`]ii, g\ndirii [i limbii este structura predica]iei, \n care ceva se spune despre altceva, iar aceast` structur` compus` este limita umanului“. Dac` am porni cu o asemenea presupozi]ie, m` \ntreb \n ce sens dispre]ul fa]` de trup mai este relevant [i dac` nu cumva \ntre \nving`torii [i \nvin[ii lui M. Onfray se instaleaz` o contradic]ie unilateral` \n care doar ultimii \i neag` pe primii.

A doua: efortul lui Michel Onfray nu este insolit pentru c` e un caz normal al unei epoci care folose[te discursul insolit drept form` de cercetare normal`. Marginalitatea, excep]ia, minoritarul, defavorizatul, lumea lui „altfel“ compun mult din discursul filosofic actual. ĂŽn acest caz, a atrage aten]ia asupra unui minorat grec al „\nvin[ilor“ ]ine de discursul recept al „\nving`torilor“ de azi. La r\ndul lor, ei au nevoie de o discu]ie prealabil`, care \ncepe cu \ntrebarea: tema excep]iei este un act liber de repunere \n drepturi a ceva ignorat sau este caracteristica unei epoci a c`rei preferin]` pentru asemenea teme constituie mai degrab` fi[a ei clinic`?

Pornind chiar de la astfel de \ntreb`ri, lectura unei asemenea pozi]ii merit` parcurs`. â–

O alt` istorie a filosofiei, cu mare pl`cere Michel Onfray O contraistorie a filosofiei. Vol. I. ĂŽn]elepciunile antice Editura Polirom, 2008

36,95 lei traducere din limba francez` de Mihai Ungurean

Primul volum al Contraistoriei filosofiei lui Michel Onfray (Grasset, 2006) asum` o miz` menit` s` [ocheze: platonismul [i filosofia peripatetic` nu s\nt nucleul tare al g\ndirii grece[ti, ci doar c\[tig`toarele unei lupte cu memoria cultural`, \n dauna celor pe care ne-am obi[nuit s` \i minimaliz`m \n istoriile clasice ale filosofiei – cinicii, atomi[tii, cirenaicii, epicureii, sofi[tii. Dar de ce „logica \nving`torilor“ ar putea ascunde o alt` Grecie filosofic` [i c`rei reconstruc]ii i-ar putea folosi o asemenea descoperire? Presupozi]ia lui Michel Onfray e legat` de faptul c` traseul tradi]iei culturale occidentale este constituit pe paradigma platonico-aristotelic`, a c`rei tr`s`tur` fundamental` ar fi un primat al vie]ii spirituale [i o desconsiderare a valorilor corpului.

La aceasta se adaug` un reflex firesc: istoria valoriz`rii corporalit`]ii, de la Leucip, Lucre]iu, Diogene [i p\n` la Deleuze [i Jean François Lyotard, ar merita redescoperit`. Aceasta \l conduce pe autor la analize subtile – \n permanent contrast cu tradi]ia platonician` [i aristotelic` – ale unei istorii a filosofiei materialiste, opus` declarat ([i \n termeni oarecum clasici pentru st\nga filosofic`) idealismului. Beneficiind de o scriitur` savuroas`, tradus` cu un talent incomparabil de Mihai Ungurean, cartea cucere[te; \n fond, ea beneficiaz` de simpatia pe care publicul m`rinimos este mereu gata s` o acorde cauzei e[uate [i de curiozitatea cu care orice fel de public \nso]e[te receptarea unui discurs al marginalit`]ii exotice.

Pentru Michel Onfray, „scriitura istoriei filosofiei grece[ti‌ istoriografia dominant` \n Occi-

Alexander Baumgarten

38

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

S P I R I T U A L I TAT E

Despre echilibru Vasile Andru Terapia destinului Colec]ia „Confluen]e“ Editura Herald, 2008

Terapia destinului face parte din bibliografia sapien]ial` a lui Vasile Andru. Dup` cum m`rturise[te chiar \n prefa]` autorul, ea este „\ngem`nat`“ cu una dintre cele mai cunoscute c`r]i ale sale, Via]` [i semn (publicat` \n 1989), abord\nd, ca [i aceasta, dar [i duc\nd mai departe, tema „optimiz`rii“, a „amelior`rii“, fiin]ei [i vie]ii umane \n raport cu divinitatea. Diferen]a dintre cumulul de soart` bun`, formul` utilizat` \n Via]` [i semn, [i o terapie a destinului (de[i sinonime, altfel), ar viza, mai degrab`, gradul de implicare a individului \n cotidian: dac` prima vorbe[te despre un autocontrol [i o practic` a binelui, nedesprinse de cotidian, ci \n lume, cea de-a doua sintagm` se refer` la o disciplin` [i o c`utare sistematic`, specializat`, \ndrumat`, desprins` de cotidian, practicat` \ntr-un cadru anume. Structurarea lucr`rii \n trei p`r]i („Ini]iatice“, „Ascetice“ [i „Realizarea“) confirm`, \n mod evident, aceast` viziune.

Este, ca toate sapien]ialele lui Vasile Andru, o carte de \n]elepciune marcat` \ntr-un cod personal, aforistic, cu o tu[` arhaizant-monahal`, dincolo de a c`rei aparen]` se ascunde un summum lingvistico-informa]ional erudit care, de cele mai multe ori, debuteaz` etimologic, dezvolt` filozofic, pentru a \ncheia \ntr-un argument [tiin]ific. O confesiune scris` la altitudine, o culegere de „\nsemn`ri“ \nso]itoare la propria practic` spiritual`, sub a c`rei inspira]ie este [i conceput` („oratio mentis“ sau „rug`ciunea inimii“, dar [i tehnici yoga), ceea ce, pe de alt` parte, reprezint`

RECENZII elementul aduc`tor de disconfort cre[tinilor ortodoc[i tradi]ionali[ti, pentru care deja vechea \ntrebare „cum se pot \mp`ca \nv`]`turile Sfin]ilor P`rin]i cu cele orientale (hinduism, budism zen, yoga [.a.m.d.)?“ nici nu poate fi luat` \n discu]ie.

O bun` [i luminat` demonstra]ie afirmativ` \n acest sens avea \ns` P`rintele Ghelasie Gheorghe de la M`n`stirea Fr`sinei, care, f`r` a tr`da valorile ortodoxiei ([i \ntr-un limbaj heideggerian, deloc confortabil altminteri), reu[ea s` ridice \n]elegerea auditoriului \n punctul declan[ator.

C`r]ile lui Vasile Andru s\nt reconfortante pentru intelectualul ce [i-a pus n`dejdea \n credin]`, dar care, \n acela[i timp, tr`ie[te nevoia acut` de a redescoperi unitatea tuturor lucrurilor [i de a se oferi transform`rii cerute de \n]elegerea, \mbr`]i[area [i tr`irea \ntr-o permanent` proximitate cu Dumnezeu, f`r` a accepta \ns` anestezia min]ii \n schimbul fericirii sufletului. Terapia destinului propune un mesaj optimist, elaborat teoretic [i practic \n a[a fel \nc\t s` r`spund` exigen]elor acestui moment de trecere de la cunoa[terea informa]ional` la cea revelatorie, pe care, \n opinia autorului, tocmai \l travers`m: omul [i soarta sa pot fi \mbun`t`]ite printr-o serie de interven]ii (ini]iatice, de ascez`, dar [i de g\ndire pozitiv`), cu participarea permanent` [i treaz` a subiectului, prin medeor sau calea trezirii lente.

Extrem de binevenit` mi se pare, \n abordarea lui Vasile Andru, constanta psihanalitic`. Este un punct \n care propria mea convingere privitoare la necesitatea sau, cel pu]in, importan]a unei analize personale care s` acompanieze demersul spiritual (dac` nu chiar s` \l precead`) se \nt\lne[te cu cea a autorului. Remarcabile prin fine]e s\nt, printre altele, observa]iile referitoare la sacrificiu, ca mecanism de compensare adlerian`, sau la persona (vezi capitolul „M`[tile omului [i m`[tile lui Dumnezeu“), dar [i cele dedicate diferitelor tipologii – [i, adesea, patologii – ale rela]iei maestru-discipol.

O pledoarie, dar [i o demonstra]ie implicit` de echilibru.

24 lei edi]ia a doua

â– Alice Popescu

39

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

RECENZII

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

CARTE PENTRU COPII

Tecna care are pantaloni mula]i (a[adar, feti]elor, dac` vre]i s`-i cuceri]i pe b`ie]i, a[a cum i-au fermecat ele pe Speciali[ti, ni[te tipi supercool [i trendy, \mbr`ca]i-v` c\t mai sexi!). Pentru ca brandul s` fie c\t mai corect politic (adic` s` nu supere pe nici una dintre cititoare, chiar dac` e din Africa sau din Indonezia), Musa e asiatic`, Layla e mulatr` [i am senza]ia c` Bloom, cea care e pasionat` de magia alb` [i neagr`, este evreic`. Nu ]i se pare c` s\nt un pic cam „perfecte“? Mie da – [i aici e ceva fals, pentru c` \n via]a de toate zilele, eu, una ([i presupun c` e valabil [i \n cazul t`u), am prietene care nu s\nt neap`rat frumoase, unele au [i celulit`, nu se \mbrac` extravagant [i totu[i s\nt „populare“ [i se descurc` bini[or [i cu b`ie]ii. Vei spune c` cele cinci z\ne nu s\nt „din via]a de toate zilele“, c` nici m`car nu s\nt de pe P`m\nt [i c` e normal s` fie perfecte. Iar eu \]i voi r`spunde c` ele au fost create special a[a pentru ca voi, feti]ele obi[nuite, s` le lua]i drept modele. N-a[ vrea s` iau tonul unei m`tu[i antipatice [i demodate! Nu. E foarte bine s` ai o z\n` WINX drept model. ĂŽn fond, astfel de „modele“ apar mereu la televizor, pe Internet, oriunde. {i dec\t s` o ai drept model pe Oana Z`voranu [i s`-]i cumperi p`pu[a cu chipul ei, e mai bine s`-]i plac` de ecologista Flora, preferata mea. Important este \ns` s`-]i dai seama c` cele cinci fete s\nt ni[te personaje artificiale [i s` nu \ncerci s` le imi]i. E ca [i cum ai deosebi florile din plastic de florile vii (e un exemplu care i-ar pl`cea Florei). Iar florile vii pot fi prietenii t`i reali, oamenii din jurul t`u. Cred c` e[ti de acord cu mine c` florile din plastic s\nt de prost-gust.

Ce mi-a pl`cut mie la c`r]ile tale? Faptul c` s\nt ca ni[te ghiduri sau ca ni[te mici enciclopedii, dac` vrei. Faptul c` te ajut` s` \nve]i o gr`mad` de lucruri despre muzic`, botanic`, istorie, geografie, tehnologie, altfel dec\t la [coal`. {i felul \n care s\nt ele alc`tuite. Mie \mi amintesc oarecum de oracolele pe care le aveam prin clasa a V-a. Chiar, voi mai ave]i oracole? S\nt curioas` s`-mi spui. }i-a[ scrie mai mult, \ns` nu mai am loc \n pagina de revist`.

Cu drag, â–

O scrisoare pentru Dora Seria WINX Club

Editura Corint Junior, 2008

15 lei / vol.

Drag` Dora, ĂŽn primul r\nd, a[ vrea s`-]i mul]umesc c` mi-ai \mprumutat c`r]ile tale ca s` le citesc. {tiu c` ]ie \]i plac foarte tare, a[a c` \]i voi spune deschis [i p`rerea mea despre ele. Le-am citit cu aten]ie, de[i erau multe lucruri pe care le [tiam (am descoperit totu[i [i unele pe care nu le [tiam!), am f`cut chiar [i testele de personalitate. De exemplu, am aflat de la Flora c` profilul meu este cel al unui stejar (a[ fi preferat cire[ul \nflorit!), testul lui Bloom mi-a dezv`luit faptul c` s\nt un elf luminos ([i m-am bucurat foarte tare), iar dintre Speciali[ti, spre ru[inea mea, l-am ales pe Brandon, cel mai superficial dintre to]i. Sfatul Florei a fost: „Cre[ti [i mai g\nde[te-te!“.

Dar hai mai \nt\i s` le explic`m, celor care nu [tiu, despre ce este vorba! Flora, Stella, Bloom, Tecna, Layla [i Musa s\nt cinci fete de 16 ani care, \n lumea Magix, se preg`tesc s` devin` z\ne. De[i nu seam`n` deloc una cu cealalt`, iar pasiunile lor s\nt total diferite, \mpreun` alc`tuiesc un grup de prietene care se nume[te WINX. Ce e, de fapt, WINX? Eu zic c` este un brand [i cred c` [i tu b`nuie[ti ce \nseamn` asta. Iar un brand, ca s` se v\nd` [i ca s` aduc` bani celor care l-au inventat, trebuie s` fie c\t mai comercial. ĂŽn opinia mea, cele cinci candidate la statutul de z\n` s\nt destul de „comerciale“ ca s` ia ochii unor feti]e de 12 ani (o v\rst` pe care eu mi-o amintesc drept una destul de complicat`). Hai s` ne g\ndim doar la felul \n care arat`, la look – cum le place lor s` spun`!

Toate, f`r` excep]ie, s\nt frumoase [i au forme de manechin (a[adar, feti]elor, dac` vre]i s` ar`ta]i ca ele, trebuie deja s` ave]i grij` de siluet`!). Toate poart` fuste scurte [i bluzi]e decoltate, at\t \n ]inuta lor de z\ne, c\t [i \n cea de toate zilele, mai pu]in

Adina Popescu

40

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

C A RSFTgastric EA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

SF gastric Arkadi & Boris Struga]ki A doua invazie a mar]ienilor Editura Paralela 45, 2007

Dup` cum am mai scris o dat` \n rubrica aceasta, c`prioarele mele, n-am mai citit SF de pe vremea c\nd m` jucam cu Hiperboloidul profesorului Garin, cu Robo]elul, cu Solarisul (Lem era tot moscovit sau, dac` nu era, a devenit dup` ce l-a ecranizat Tarkovski), pe urm` am crescut brusc [i n-am mai \n]eles de ce trebuia s` plec`m \n science-fiction c\nd totul \n jurul nostru era numai science-fiction, [i \nc` de cea mai bun` calitate. Zilele trecute am luat cartea de fa]` pentru c`: 1. dup` nume, cei doi autori par nu numai fra]i (de[i pot fi [i so] [i so]ie, Boris [i Arkadi), ci [i ru[i, iar `[tia au un umor special; [i 2. \n prezentare chiar se scrie c` „romanul surprinde printr-o abordare ironic` [i comic` a uneia dintre marile obsesii ale omului contemporan – contactul cu o civiliza]ie extraterestr`“. Trec peste faptul c`, \n ceea ce prive[te contactul, obsesia omului contemporan se refer` la cu totul altceva, mai intim, mai umed, mai pl`cut, mai literar, [i m` opresc asupra umorului. E zero, ioc, tuf`, [i aminte[te de incredibilele comedii sovietice la care se r\dea mult timp dup` vizionare, [i \ntotdeauna din alt motiv. C\t despre ironie, e la fel de subtil` ca ironia mongolilor.

A[adar, \n capitolul 1 apare o familie cu narator, [i citim c` undeva \n afara ora[ului a avut loc un incendiu ori s-au desf`[urat manevre militare, dar noi \n]elegem, dup` titlu, c-au aterizat mar]ienii. În capitolul 2, nu mai \n]elegem nimic, \n schimb, s\ntem pustii]i de numele personajelor: Apollon (naratorul, acum la pensie), Ermiona –

RECENZII nu am priceput p\n` la sf\r[it cine e –, Artemis, fiica profesorului, cam curvi[tin`, Haron, ginerele, cam filosof, Silen, Policarp, Polifem, Minotaurul (vidanjorul beat), Paral Veninosu, Morfeu, Callaid, Persefona, Laomedon, Nikostratos (amantul lui Artemis), Mirtilos, Pandaros, Dimant, Ifigenia, Cronos [i Ahile (mul]i dintre ei s\nt poli]i[ti, probabil greci, dar nu [tim c\]i). Aproape to]i se \nt\lnesc la c\rciuma lui Iapet [i comenteaz` evenimentul petrecut noaptea trecut`. Apoi comenteaz` tot, ca-n poiana lui Iocan, dar prin excep]ional de nes`rate [i cretine dialoguri. Apollon a fost profesor de astronomie. E filatelist. A fost [i prizonier de r`zboi (nu ni se spune care, probabil cel din Moldova) [i are eczem`. {i izbucnesc tot felul de mici, foarte mici \nt\mpl`ri ce au ca scop crearea unui cadru de verosimilitate pe care s` se grefeze fic]iunea [tiin]ific`, dar care se v`d c`-s inventate [i-s inventate prost [i cu des`v\r[ire inutile. Pe urm`, devine clar c` mar]ienii ne-au cucerit, iar \n media se vorbe[te despre gr\u albastru [i suc gastric. Cet`]enii s\nt momi]i s`-[i doneze sucul contra cost, impozitele [i pensia se vor pl`ti \n suc, cititorii s\nt bombarda]i pe pagini \ntregi cu considera]ii despre secre]ia gastric`, p\inea devine albastr`, s\nt descrise incidente cu ni[te tineri aduc\nd a legionari ce par mar]ieni, intervin partizanii care-s numi]i mai apoi bandi]i sau insurgen]i pentru c` distrug o ma[in` mar]ian` f`r` ro]i [i vor s` strice noua ordine cu care fermierii se familiarizaser` foarte repede, nep`s\ndu-le deloc c` p\inea iese albastr`, profesorul de astronomie se acomodeaz` [i el cu extratere[trii, doneaz` suc pe sond` [i \i ]ine ginerelui s`u un discurs moralizator pe dos, ap`r\nd cauza fermierilor (adic` a muncitorilor [i ]`ranilor) [i \nfier\nd intelectualii, pentru ca noi s` tragem concluzia c` e vorba de o parabol`, n-au venit mar]ienii dec\t \n capetele lui Arkadi [i Boris, pe p`m\nt e Putin.

Mai tragem [i concluzia c`-i p`cat c` \nc` o editur` de prestigiu tip`re[te astfel de pliante alarmante, [i mu[c`m din p\inea care se sf`r\m` \n mii de buc`]ele la o zi dup` ce-ai cump`rat-o, dar cel pu]in e alb`.

18 lei traducere de Valerian Stoicescu

41

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

RECENZII P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Cu Colette, \n vremuri de restri[te Paris, anii ’40, perioada ocupa]iei. Ora[ul cunoa[te cei trei F – foamea, frigul, frica. În plus, bombardamentele, declan[area strident` a alarmei.

Apar cozile, alimentelele se ob]in pe cartele. Subtila Colette, prieten` a lui Jean Cocteau [i a unei \ntregi pleiade de arti[ti, nu p`r`se[te capitala francez`. Insomniac`, urm`re[te de la fereastr` lan]ul sclipitor al lanternelor [erpuind \n noapte, ascult` pulsul unui Paris desfigurat. Cu fa]a ei sub]ire [i alb`, de masc` japonez`, \ncoronat` de un p`r negru [i stufos, \[i sprijin` capul \ntre perne pufoase.

Scrie \n pat, sub plapum`, cu nelipsita pisic` la picioare. ĂŽntr-un volum pre]ios, Paris de ma fenĂŞtre, descoperit pe etajera doldora de c`r]i a unei bune prietene, pasionat` cititoare, Colette \[i adun` articolele publicate \n presa feminin` a acelor timpuri dificile. ĂŽ[i las` g\ndurile s` zboare, \mp`rt`[e[te cititoarelor experien]ele ei, integr\nd, printre r\nduri materne, sfaturi, \mb`rb`t`ri, evocatoare digresiuni.

N`scut` \n 1874, \ntr-o familie de notabili cultiva]i, Colette \[i petrecuse copil`ria [i o parte din tinere]e la ]ar`, \n Burgundia natal`, \ntr-o libertate nest`vilit`, \nconjurat` de o atmosfer` fermecat`, cu parfum de mere coapte [i de lev`n]ic`.

Acolo a avut r`gazul s` observe, s` viseze, s` tr`iasc` departe de graba [i agita]ia ora[ului. Cu aceea[i libertate \mbr`]i[eaz` apoi Parisul, pe care-l va \ndr`gi constant [i unde va tr`i tot restul vie]ii. Îmbinare fericit` \ntre o ]`ranc` [i o or`[anc`, Colette p`streaz` \n]elepciunea ]`ranului, dublat` de rafinamentul unui intelectual. Trecuse deja printr-un r`zboi, primul – La Grande Guerre –, cunos-

D I L E M AT E C A � M A I 2 0 0 8 cuse lipsurile, via]a frugal`, dar [i luxul, excesele sim]urilor. Dispunea de o bogat` scar` comparativ`. Putea evalua diferen]a \ntre necesar [i superfluu, privea prezentul dintr-o alt` perspectiv`. Pe ea, \ntunericul Parisului nu o speria c`ci, la ]ar`, str`zile nu erau luminate. Carnea nu era considerat` indispensabil`, alimentele aveau alt` valoare. Asta era normalitatea. {i oamenii nu erau mai pu]in ferici]i. O farfurie cu br\nz` de vaci pres`rat` cu piper, un fruct erau suficiente: „O ro[ie scobit`, o ceap` mare, un dovleac umplut cu ce se g`sea puteau \nlocui o friptur` \n s\nge“.

Colette era o mare gurmand`. Nimeni nu avea darul s` vorbeasc` mai bine despre pl`cerea m\nc`rii, st\rnind violente apetituri, \ntr-un stil fermec`tor, u[or desuet, cu fraze cizelate ca ni[te giuvaieruri, prin cuvinte... savuroase. Ca o poet`, ea [tie s` contemple minunata rotunjime a unui fruct, repezeala unui ardei, lustrul impecabil al unei vinete. ĂŽ]i las` gura ap` la povestirea re]etei unui simplu desert ]`r`nesc, perfect adaptabil vremurilor de restri[te, un fel de cl`tit` uria[` numit` flognarde: „Dup` ce a stat 20 de minute \n cuptor, se transform` \ntr-o enorm` umfl`tur`, care umple cuptorul, devine aurie, brun`, se sparge pe ici, pe colo‌ C\nd erup]ia e la apogeu, o scoate]i, o pres`ra]i cu zah`r pudr` [i o t`ia]i c\t este \nc` fierbinte“. ĂŽnainte de a m\nca propriu-zis, Colette poetizeaz`, m\ng\ie cu privirea, consum` cu spiritul: „Sub coaja lucioas`, admirabila carne l`ptoas` a unei castane, cu gustul ei delicat, putea fi complementul ideal al acestor mese frugale. Aruncate \n ap` clocotit`, castanele erau decojite, miezul moale zdrobit cu furculi]a se transforma \ntr-un piure din care se formau chiftelu]e delicioase, pres`rate dup` voie cu zah`r sau servite cu o lingur` de dulcea]` de zmeur`. Al`turi de un pahar de cidru spumos sau de vin alb, c\teva castane puteau alc`tui o mas` rafinat`“.

Constr\n[i de lipsuri, de nevoia de a economisi, oamenii pot redescoperi pl`cerile simple, pun\ndu-[i la contribu]ie inventivitatea. Cei mai noroco[i vor reveni la via]a normal` transforma]i, transfigura]i poate. Abia atunci un chiolhan pe cinste, indispensabil apetiturilor noastre de balcanici, \[i g`se[te locul meritat. â–

42

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

ĂŽnaintea desp`r]irii. Convorbire cu Saul Bellow de Norman Manea Seria de autor „Norman Manea“ Traducere de Nadina Vi[an Interviul face parte din seria Words & Images, The Jerusalem Literary project, \n colaborare cu Universitatea Ben Gurion din Negev, Israel. Saul Bellow trece \n revist`, \ntr-un tulbur`tor dialog cu Norman Manea, cele mai importante momente ale vie]ii [i operei sale.

Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici de Norman Manea Seria de autor „Norman Manea“ Dialogul \ncepe cu schimbul epistolar din anii 1982-1983 – un document al epocii, refugiu \n m`rturia scris` \mpotriva degrad`rii vie]ii din România ceau[ist` [i a antisemitismului comunismului na]ionalist.

Pre]: 44,95 lei

Pre]: 34,95 lei Nou` proze vechi • Fic]iuni ilicite de Petru Cimpoe[u Colec]ia „Fiction Ltd“ Petru Cimpoe[u este autorul romanului Simion liftnicul, tradus \n limba ceh` cu titlul Simion V´ytaznĂ­k (Dybbuk, Praga, 2006), declarat cartea anului 2007 \n Cehia [i distins cu Premiul „Magnesia Litera“. • „Acest scriitor pe c\t de original, pe at\t de dificil ne oblig` s`-l urm`m \n diferite experimente fic]ionale, cu trepte alunecoase [i trape textuale la tot pasul.“ (Daniel Cristea-Enache) ^

Pre]: 35,95 lei Te port \n g\nd de Ahdaf Soueif Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Adina Fader ĂŽn Te port \n g\nd (2007), o selec]ie a celor mai frumoase povestiri din Aisha [i Fluierarul, Ahdaf Soueif surprinde, cu o sensibilitate [i o profunzime vibr\nd de accente lirice, momente din via]a femeilor care au avut curajul s` treac` grani]ele culturale ce despart Orientul de Occident.

Pre]: 32,95 lei

Planeta Mediocrilor de Ioan Gro[an Edi]ia a III-a Colec]ia „Fiction Ltd“ „Gro[an se impune prin inteligen]`, talent narativ [i descriptiv, putere de observa]ie [i un subtil sim] al umorului.“ (Marian Papahagi) • „S\nt de remarcat multele nuan]e ale atitudinii ironice la acest prozator, gradarea ironiei care c\nd numai irizeaz` fin textul, o p\nz` observabil` numai de ochiul expert, c\nd explodeaz` \n mari proiec]ii burle[ti, care se urmeaz` una pe alta, \n avalan[`.“ (Gabriel Dimisianu)

Pre]: 32,95 lei Cel care cheam` ecoul de Richard Powers Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Iulia Gorzo Cel mai recent roman al lui Powers, c\[tig`tor al National Book Award for Fiction [i finalist al Premiului Pulitzer din 2007! • „Richard Powers demonstreaz` \nc` o dat` c` printre cei mai buni scriitori americani ai momentului nu exist` nici unul care ar putea concura cu el \n ceea ce prive[te savantul dozaj de adev`r [i ambiguitate, de ra]ionalism [i afectivitate.“ (The New York Times)

Pre]: 39,50 lei Salv\nd pe[tii de la \nec de Amy Tan Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Ioana Miruna Voiculescu „O fars` construit` cu m`iestrie [i umor, par]ial un roman de dragoste [i par]ial unul de mistere. Autoarea face din aceast` carte o surs` de pl`cere pur`, mai ales prin comentariile sale spirituale [i observa]iile de un mare rafinament psihologic.“ (San Francisco Chronicle)

Pre]: 39,50 lei

So] [i so]ie de Zeruya Shalev Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Ioana Petridean Roman nominalizat la Premiul Femina (Fran]a, 2002)! • „Recunoscut` pe plan interna]ional \nc` de la romanul ei de debut, Via]a amoroas`, scriitoarea israelian` Zeruya Shalev ne ofer`, \n So] [i so]ie, o medita]ie de o remarcabil` for]` poetic` despre gelozie, durere [i renun]are.“ (Library Journal)

Pre]: 34,95 lei

www.polirom.ro GLOHPDWHFD B+, SGI

30

Mark Twain, Autobiografie Colec]ia „Ocheanul \ntors“ Publicat la zece ani de la moartea autorului, volumul dezv`luie o con[tiin]` (auto)ironic`, voit optimist`, a unui om care a tr`it \n lumea lui Tom Sawyer, a savurat [i a deplâns toate contrastele vie]ii, a cunoscut \mp`ra]i germani [i muncitori englezi, a c`utat leacuri miraculoase [i a crezut cu naivitate \n editori pentru a ajunge, \n final, la convingerea c` destinul s`u este o simpl` oglind` \n care tu, cititorule, \]i vei descifra existen]a.

Alain Corbin, Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello (coord.), Istoria corpului, volumul 1 Colec]ia „C`r]i cardinale“ Ast`zi este foarte „la mod`“ s` vorbe[ti despre corp, dar nu acestui tip de aten]ie i se adreseaz` cartea de fa]`. Avem de-a face cu o sintez` monumental` \n trei volume, care \[i urm`re[te subiectul din Rena[tere pân` \n secolul XX inclusiv.

Perceput` dintr-o perspectiv` multidisciplinar`, ea pare menit` s` satisfac` toate curiozit`]ile [i toate gusturile.

Enis Batur, M`rul

Paul Ricœur, R`ul

Colec]ia „Desenul din covor“ Pretextul acestui „roman“ este expunerea la MusĂŠe d’Orsay din Paris, \n 1995, a tabloului intitulat Originea Lumii al lui Gustave Courbet, comandat pictorului \n 1866 de un diplomat [i mecena turc, Halil {erif-pa[a. Comentariile pe marginea tabloului \n sine [i a fenomenului declan[at de scoaterea lui, \n sfâr[it, \n fa]a publicului, \i ofer` scriitorului prilejul de a dezvolta o „teorie a m`rului“, fructul fiind privit ca un simbol al dorin]ei de cunoa[tere umane.

JirĂ­ Marek, Panoptic de vechi \ntâmpl`ri criminalistice Colec]ia „Crime fiction“ Un titlu clasic al literaturii crime fiction, cunoscând numeroase ecraniz`ri, Panoptic de vechi \ntâmpl`ri criminalistice este inspirat din documente autentice, g`site \n arhivele poli]iei pragheze.

Crimele politice, pasionale sau involuntare, din lumea bun` ori interlop` a \nceputului de secol XX, sunt rezolvate cu gra]ie [i umor de c`tre o echip` de detectivi de mod` veche. Toate \n Praga, ora[ul de neuitat.

Fratele meu canabisul Iat`, \n sfâr[it, ghidul complet pentru marijuana care pune iarba \n aceea[i categorie cu un vin fin, un trabuc bun sau un mal] rar. Un cunosc`tor \n devenire g`se[te aici informa]ii pertinente despre orice aspect, de la botanic` pân` la aplica]ii practice: o indispensabil` trecere \n revist` a istoriei sale, a modului de cultivare, a biochimiei, a propriet`]ilor terapeutice [i a diverselor feluri \n care te po]i bucura de canabis.

Colec]ia „Demonul teoriei“ De unde vine r`ul? Pentru Paul RicĹ“ur, a gândi r`ul \nseamn` a formula o ruptur`. {i asta pentru c` libertatea omului este for]at` s` existe \n fa]a r`ului.

Acest mic text, care este de fapt o conferin]` ]inut` la Lausanne \n 1985, este foarte important \n ansamblul operei acestui filozof care nu se vrea teolog, dar a c`rui gândire se \nrude[te cu unele aspecte ale protestantismului. Un om care a gândit vulnerabilitatea r`ului moral cu o profunzime [i o subtilitate exemplare.

Anthony Bloomfield, R`zbunarea Colec]ia „Crime fiction“ R`zbunarea este povestea individului crunt lovit de soart` – copilul de [apte ani \i este omorât de o ma[in` –, care se \ntâlne[te din \ntâmplare cu cel vinovat de nenorocirea lui [i-[i subordoneaz` via]a unui scop la fel de distructiv: s` se r`zbune.

Dar se \mpotmole[te, f`r` voia lui, \ntr-un abis existen]ial, pentru c` propria lui via]` devine un iad.

Catalogul fiin]elor fantastice Cine sunt acele f`pturi din legende istorisite de-a lungul timpului? Fiin]e pa[nice [i sociabile, care \i ajut` pe oameni, dar [i mon[tri \ngrozitori [i r`i, care tr`iesc al`turi de spiridu[i n`zdr`vani [i juc`u[i [i de fiin]e s`lbatice [i distrug`toare. De la zânele fermecate pân` la zeit`]ile m`rii, de la \ngeri pân` la demoni, balauri [i alte personaje legendare, Catalogul fiin]elor fantastice ofer` pove[ti pe gustul celor mai tineri cititori, \mbog`]indu-le imagina]ia cu o lume fabuloas`.

www.editura-art.ro GLOHPDWHFD B+, SGI

30

Amintiri, vise, reflec]ii de C.G. Jung, comentate [i editate de Aniela JaffĂŠ, traducere de Daniela {tef`nescu, edi]ie rev`zut` Una dintre cele mai tulbur`toare piese memorialistice ale secolului XX, un document unic [i \n acela[i timp cea mai bun` introducere \n psihologia analitic` jungian`: aici pot fi g`site originea [i semnifica]ia conceptelor ei fundamentale – de la „incon[tient colectiv“ [i „arhetipuri“ pân` la „individua]ie“.

Pre]: 45 lei Anarhie pur` de Woody Allen, traducere din englez` de Ruxandra Ana, colec]ia Râsul lumii Texte scrise aparent \n joac` de un autor dotat cu o imagina]ie febril` [i purtat de o frenezie asociativ` peste medie. Anarhie pur` con]ine optsprezece proze, dintre care opt sunt publicate \n premier`. Din fiecare r`sare un Woody Allen hâtru, alert [i irezistibil. Un geniu comic gata s`-[i contrarieze criticii [i s`-[i r`sfe]e cititorii.

Pre]: 22 lei Îngeri, zmei [i joim`ri]e. Mitologie popular` pe \n]elesul copiilor de Carmen Mihalache, Ana Pascu, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil` O carte minunat` despre f`pturile fantastice ale culturii populare, prezen]e \ntrupate \n fel [i chip, personific`ri ale timpului, ale for]elor naturii, ale \n]elepciunii, ale energiei cosmice, duhuri de tot felul [i personaje de basm, a[a cum apar ele \n pove[ti sau legende, \n datinile [i baladele românilor.

Pre]: 35 lei Turnul de ap` de Nicolae Strâmbeanu, colec]ia Cartea de pe noptier` O s` vi se par`, citind aceast` carte, c` a]i alunecat \n timp, \n scena b`t`liei din Scrisoarea III. Numai locul e schimbat, pentru c` istoria se leag` prin toate firele ei de un punct strategic de la intrarea \n Civitas Themesiensis: Turnul de Ap`. O carte cu istorii picare[ti scrise \ntr-un stil sold`]esc, colorat, brutal [i captivant.

Pre]: 22 lei

Gândirea sociologic` de Zygmunt Bauman [i Tim May, traducere din englez` de Mihai C. Udma Gândirea sociologic` este o introducere neconven]ional` \n sociologie, \n care autorii \[i propun s` porneasc` de la problemele cotidiene, p`trunzând \n chip firesc \n domeniile cele mai aride ale doctrinelor sociologice contemporane. Conceptele cardinale ale sociologiei nu mai apar drept crea]ii de eprubet` care trebuie accentuate ca atare, ci ca presupozi]ii care orienteaz` cursul vie]ii noastre.

Foc \n pavilionul de ceai de Ellis Avery, traducere din englez` de Irina Bojin, colec]ia Raftul Denisei, Humanitas Fiction Suntem la \nceputul erei Meiji: Japonia tradi]ional` se \ntoarce spre Occident, iar arta str`veche a ceaiului este amenin]at`. Dou` prietene, Aurelia [i Yukako, vor trebui s` lupte pentru ca lumea lor s` supravie]uiasc`, iar destinul le va pune \n fa]a alegerii \ntre datorie [i iubire. „O saga uluitoare a dou` femei \n a c`ror prietenie se \ntâlnesc dou` lumi: Orientul [i Occidentul.“ (Booklist) Despre dragoste [i umbr` de Isabel Allende, traducere din spaniol` de Cornelia R`dulescu, serie de autor, Humanitas Fiction O poveste de iubire cu atât mai p`tima[` [i mai intens`, cu cât totul pare s`-i fie potrivnic: un b`rbat [i o femeie se salveaz` prin intermediul unei pasiuni mistuitoare de ororile unei lumi st`pânite de un regim autarhic. „Isabel Allende \nf`]i[eaz` cu aceea[i m`iestrie tandre]ea \nfrico[at`, ca [i focul nest`vilit al pasiunii.“ New York Times

Pre]: 27 lei Dansatoarea din Izu de Yasunari Kawabata, traducere din japonez` de Flavius Florea, colec]ia Raftul Denisei, Humanitas Fiction Premiul Nobel pentru literatur` \n 1968 Povestirile lui Kawabata sondeaz` emo]iile de nest`pânit care \nso]esc procesul maturiz`rii, melancolia declan[at` de marile incertitudini [i sunt pline de rafinamentul, subtilitatea [i ambiguitatea ce camufleaz` misterul tipic scrierilor japoneze.

www.humanitas.ro GLOHPDWHFD B+, SGI

30

Istoria filosofiei, vol. I Grecia [i Roma de Frederick Copleston Traducere de {tefan Dominic Georgescu, Drago[ Ro[ca Seria Copleston Istoria filosofiei \[i merit` cu prisosin]` titlul, dat fiind c` cele unsprezece volume din care este compus` acoper` tot ce se afl` \ntre presocratici [i existen]ialism. Efervescen]a de idei n`scut` din gândirea greac` este prezentat` \ntr-un stil britanic, echidistant [i echilibrat.

Caligula de Anthony A. Barrett Traducere de Vladimir Agrigoroaei Colec]ia Împ`ra]i romani Niciun alt \mp`rat roman, poate cu excep]ia lui Nero, nu a dep`[it reputa]ia de infamie [i destr`b`lare pe care a dobândit-o Caligula (37-41 d.Hr.).

Este \ns` faima sa de despot nebun [i monstru depravat justificat`?

ĂŽn curs de apari]ie

Pre]: 89,90 lei Cum viseaz` filosofii de Anton Ad`mu] Seria Filosofie Miza c`r]ii lui Anton Ad`mu] este de aflat \n balansul a doi termeni: seduc]ie [i distan]`. Seduc]ia selecteaz` auditoriul [i acesta din urm` mic[oreaz` sau m`reste distan]a. Ce se petrece \n acest interval [i cum ne spune cartea spectaculos intitulat` Cum viseaz` filosofii.

Pre]: 34,90 lei

Istorii pierdute de Joel Levy Traducere de Rodica Fr`]il` În afara colec]iilor În Istorii pierdute, Joel Levy cerceteaz` unele dintre cele mai mari mistere al trecutului. Ce este [i unde se afl` Sfântul Graal? Vom g`si cândva operele disp`rute ale lui Aristotel [i Shakespeare? Unde se afl` locurile de odihn` ve[nic` ale multor personalit`]i, de la Gengis Han pân` la Amelia Earhart?

Pre]: 24,90 lei

Istoria lumii. Din preistorie pân` \n anul 2000 de Imanuel Geiss Traducere de Aurelian Cojocea Seria Istorie F`r` o clasificare a datelor \n cadrul unor corela]ii, istoria r`mâne [tiin]` abstract`. Sintetic [i \ntr-o viziune de ansamblu, bazat pe cuno[terea profund` a istoriei, compendiul lui Imanuel Geiss pune la dispozi]ia tuturor celor interesa]i de istorie cuno[tin]ele fundamentale \n domeniu.

Istoria Romei de M. Carry, H.H. Scullard Traducere de Daniela Mi[cov, Vlad Constantin, Simona Ceau[u Colec]ia Istorii ale marilor civiliza]ii Lucrare \n acela[i timp de factur` clasic`, sobr`, echilibrat`, cuprinz`toare, dar atent` la detalii, ea prezint` o istorie a evenimentelor \nainte de toate, dar este deopotriv` o istorie politic`, militar`, economic`, social` [i cultural` a Romei antice.

ĂŽn curs de apari]ie

Pre]: 79,90 lei Aylin, o prin]es` \n armata american` de Ay[e Kulin Traducere de Alexandra Simedrea Colec]ia C`r]i adev`rate N`scut` \n Turcia [i \nzestrat` cu o frumuse]e ie[it` din comun, Aylin devine Prin]esa Libiei. Dup` ce ajunge psihiatru de succes \n New York, intr` \n armata american`... Biografia ei se desf`[oar` pe trei continente, trece prin patru c`snicii, iar via]a ei se curm` brusc, \n condi]ii misterioase.

Imperium de Robert Harris Traducere de Radu Trif Colec]ia Roman istoric Relatând \ntâmpl`rile din prisma secretarului confiden]ial al senatorului Cicero, autorul ne poart` \n lumea violent`, plin` de tr`d`ri [i \n[el`ciuni ale politicii Romei antice, descriind modul \n care un b`rbat – de[tept, milos, abil [i vulnerabil – a f`cut tot ce a fost posibil pentru a ajunge \n vârf.

Pre]: 29,90 lei

ĂŽn curs de apari]ie

www.all.ro GLOHPDWHFD B+, SGI

30

Istoria filosofiei, vol. I Grecia [i Roma de Frederick Copleston Traducere de {tefan Dominic Georgescu, Drago[ Ro[ca Seria „Copleston“ Istoria filosofiei \[i merit` cu prisosin]` titlul, dat fiind c` cele unsprezece volume din care este compus` acoper` tot ce se afl` \ntre presocratici [i existen]ialism. Efervescen]a de idei n`scut` din gândirea greac` este prezentat` \ntr-un stil britanic, echidistant [i echilibrat.

Secrete ale istoriei de Joel Levy Traducere de Rodica Fr`]il` Colec]ia „Istorie“ De la cultele misteriilor din lumea antic` la legendarii asasini din Persia [i de la francmasoni pân` la Grupul Bilderberg, cartea d` la iveal` secte, conspira]ii [i spioni. Plin` de pove[ti fascinante, aceasta este o c`l`torie \n]esat` de fapte, de-a lungul a patru milenii de istorie clandestin`.

Pre]: 19,90 lei

Pre]: 59,90 lei Observa]ii asupra sentimentului de frumos [i sublim de Immanuel Kant Traducere de Rodica Croitoru Seria „Kant“ Prima versiune româneasc` a uneia dintre cele mai populare [i mai accesibile lucr`ri ale lui Kant, eseul define[te sentimentele legate de frumos [i de sublim, integrate \ntr-un sistem de antropologie pragmatic` avant la lettre, din perspectiva rasei, a speciei, a sexului, a fizionomiei, a religiei [i a societ`]ii.

ĂŽn curs de apari]ie Fundamentele comunic`rii interpersonale de Mihai Dinu Colec]ia „Comunicare“ Cunoa[terea principiilor [i a mecanismelor comunic`rii interpersonale a devenit indispensabil`. Dac` \n trecut oamenii comunicau spontan, ast`zi suntem \n situa]ia unui domn Jourdain care, pentru a se apropia de semenii s`i, are nevoie de un ghid. Acestui imperativ \ncearc` s` ii r`spund` [i aceast` lucrare.

Amprenta lui Galileo de Peter Atkins Traducere de Cornelia Rusu, Mariana Re] Colec]ia „{tiin]e“ Cu talent [i farmec, autorul \l conduce pe cititor \ntr-o c`l`torie extraordinar` c`tre \n]elegerea esen]ei \ntregii [tiin]e: de la evolu]ie [i apari]ia complexit`]ii, la apari]ia tuturor schimb`rilor din Univers; de la energie, la simetrie; de la cosmologie, la spa]iu-timp, scena \ntregii ac]iuni.

ĂŽn curs de apari]ie Familia Watson de Jane Austen Traducere de Corina Sofica Colec]ia „Literatur` universal`“ Jane Austen a abandonat Familia Watson dup` 17.500 de cuvinte, \n anul 1805, dar i-a spus surorii sale cum avea s` se sfâr[easc` romanul. Dup` dou` sute de ani, Merryn Williams a completat acest roman realist, dar \ncânt`tor, dup` \ndrum`rile ei.

Pre]: 29,90 lei Pre]: 14,90 lei Inteligen]a emo]ional`, cheia succesului \n via]` de Daniel Goleman Traducere de Gina Argintescu Amza Colec]ia „Psihologie“ Secretul succesului nu este asigurat nici de ce vi s-a predat la [coal`, nici de diploma unei facult`]i economice [i nici m`car de know-how-ul tehnic ori anii de experien]`. Singurul factor de importan]` major` pentru performan]a profesional` [i pentru promovare este inteligen]a emo]ional`.

Nunt` \n decembrie de Anita Shreve Traducere de Roxana B\rsanu Colec]ia „Literatur` universal`“ Cel mai ambi]ios [i mi[c`tor roman al Anitei Shreve de pân` acum, sondând resorturile motiva]iei umane cu elegan]a [i talentul care au facut din ea „unul din cei mai buni autori ai timpului s`u“. Un nou roman puternic despre o nunt`, prieteni vechi [i o reuniune ce le va schimba vie]ile.

Pre]: 29,90 lei

Pre]: 24,90 lei

www.all.ro GLOHPDWHFD B+, SGI

30

Arthur & George de Julian Barnes Colec]ia „Babel“ Traducere de Virgil Stanciu George este victima unei teribile erori judiciare, \ncarcerat timp de mai mul]i ani [i eliberat apoi f`r` explica]ii [i f`r` s` fie declarat nevinovat. Pentru a deslu[i misterul, el apeleaz` la Arthur, la vremea aceea unul dintre cei mai celebri englezi – creatorul personajului Sherlock Holmes.

Triste]i de l`mâie de Julian Barnes Colec]ia „Babel“ Traducere de Mihai Moroiu „Dou` v`duve se ceart` \ntr-o ceain`rie. Un cuplu de octogenari se insult` lamentabil \n fa]a fiului lor. Un scriitor lipsit de inspira]ie tr`ie[te o ultim` fantezie \ntr-un compartiment de tren. Un muzician rememoreaz` cu triste]e frânturi din via]a lui. [...]“ (AndrĂŠ Clavel, Lire)

Scrisori de la Londra de Julian Barnes Colec]ia „Babel“ Traducere de Traian Bratu „[...] când Bob Gottlieb, redactorul[ef de la The New Yorker, m-a invitat [...] s` fiu corespondentul revistei la Londra, am avut mai multe reac]ii previzibile, de[i contradictorii. Ar putea fi o slujb` foarte frumoas`; ar putea fi o condamnare la \nchisoare pe via]`; ar putea fi un post bine pl`tit; ar putea fi o capcan` clasic` pentru un romancier.“ (Julian Barnes)

Porcul spinos de Julian Barnes Colec]ia „Babel“ Traducere de Mihai Moroiu Odat` cu dec`derea comunismului \n Europa R`s`ritean`, liderul demis al partidului, Stoyo Petkanov, este dat \n judecat` pentru crimele comise \mpotriva ]`rii. F`r` s` se c`iasc`, Petkanov \l \nfrunt` pe procurorul-[ef, Peter Solinsky, punând la \ndoial` ideile acestuia ([i ale ]`rii) cu privire la istorie [i na]ionalism.

Anglia, Anglia de Julian Barnes Colec]ia „Babel“ Traducere de Cornelia Bucur „Folosind ironia pentru a mai atenua efectul criticilor, Julian Barnes face portretul \n vitriol al Angliei. [...] Poten]ialii consumatori ai vacan]elor de lux au enumerat caracteristicile Albinonului: familie regal`, Robin Hood, snobism, taxiuri londoneze, homosexualitate, igien` deficitar`. Asocia]ia Hoinarilor se va axa pe tot ce e mai bun din aceast` list` pentru a construi o insul` utopic`, la fel de autentic` ca Disneyland.“ (Pascale Fray)

Pedantul \n buc`t`rie de Julian Barnes Colec]ia „Babel“ Traducere de Marina Radu Nu v` a[tepta]i la o carte de bucate, ca nu e. Nu sunt decât observa]iile pline de umor ale lui Julian Barnes despre g`tit [i despre teribilul dezastru pe care \l pot provoca unui pedant generalit`]ile din c`r]ile de bucate. O colec]ie de eseuri pline de umor despre l’art de la table [i despre tot ce trebuie s` [tie un novice \n arta culinar`. „O capodoper` de consum... inteligent [i spiritual.“ (Spectator)

CafĂŠ au lait de Julian Barnes Colec]ia „Babel“ Traducere de Mihai Moroiu „[‌] ĂŽns` verva [i umorul lui Julian Barnes ocolesc capcana oric`ror cli[ee.

Bun`oara, el pune \n scen` un b`trân compozitor englez, retras \ntr-un sat din Fran]a pentru c` se sim]ea ne\n]eles de compatrio]ii s`i de care nu mai vrea s` aud`. Cu toate astea, asculta \n fiecare zi BBC ca s` vad` dac` nu cumva se difuzeaz` vreuna dintre lucr`rile compuse de el. {i viseaz` c` \ntr-o bun` zi radioul britanic \i va aduce un omagiu solemn [...]“ (GĂŠrard Meudal)

Papagalul lui Flaubert de Julian Barnes Colec]ia „Babel“ Traducere de Virgil Stanciu Geoffrey Braithwaite se duce la Rouen s` viziteze Muzeul Flaubert, unde descoper` papagalul \mp`iat care i-a servit drept model scriitorului pentru Loulou, papagalul din povestirea Un cĹ“ur simple, \n care FĂŠlicitĂŠ \mp`iaz` pas`rea de care se ata[ase, considerând-o o reprezentare a Duhului Sfânt. Dup` o vreme, la Croisset, pe proprietatea familiei Flaubert, Geoffrey g`se[te un al doilea papagal \mp`iat. Care este a[adar adev`rul – cel al papagalilor sau cel al scriitorului?

www.nemira.ro GLOHPDWHFD B+, SGI

30

Strategii de Adam Thirlwell Traducere din limba englez` de Gabriella Eftimie Colec]ia „Eroscop“ Adam Thirlwell a fost recompensat \n 2003 cu Best of young british novelists 2003 iar „Lire“ l-a inclus \n lista celor „50 de scriitori contemporani care vor deveni clasicii de mâine“. De[i abund` de sex, romanul de fa]` nu este pornografic, [i nici exclusiv erotic, ci abordeaz` cu mult umor „probleme cruciale ale etichetei sexuale“.

Românul. O autobiografie erotic` de Bruce Benderson Colec]ia „Eroscop“ Traducere din limba englez` de Alexandra Must`]ea ĂŽn timpul unui sejur la Budapesta, un american – chiar Bruce Benderson – \l \ntâlne[te pe Romulus, un tân`r gigolo român. Dezam`git de propria ]ar`, purtat de pasiune, americanul \[i abandoneaz` via]a la New York pentru a-l urma pe acest necunoscut. Cartea a fost recompensat` cu Prix de Flore, \n 2004, \n Fran]a.

Pre]: 29,90 lei

Pre]: 39,90 lei

Istoria erotic` a micului dejun de Dan-Silviu Boerescu Colec]ia „Lifestyle“ Dan-Silviu Boerescu este critic literar, redactor [ef al revistei PLAYBOY [i buc`tar personal – cu norm` \ntreag`! – al so]iei sale, Nana. ĂŽn aceast` calitate, el este obligat s`-i preg`teasc`, \n fiecare diminea]`, micul dejun, considerat principala mas` [i echivalentul culinar al primului orgasm al zilei.

Cartea vinurilor dulci de Dan-Silviu Boerescu Colec]ia „Lifestyle“ ĂŽn premier`, \n România: 140 de vinuri [i spumante dulci, adev`rate licori!

Selec]ie de b`uturi autohtone [i de import \nso]ite de sugestii gastronomice – Itinerar senzual \n crama de hârtie de la Tokaj la Samos sau Sauternes [i de la Cotnari la Jerez sau Porto – Împotriva curentului: pelin sau miere?

Pre]:19,90 lei F` saltul. Cum s` spargi tiparele care te \mpiedic` s` te dezvol]i de Farrell Silverberg Traducere din limba englez` de Marilena Dumitrescu Colec]ia „Psihologie practic`“ Este un ghid nou [i revolu]ionar care ne \nva]` cum s` spargem paternurile [i obiceiurile ce ne \mpiedic` s` ne realiz`m ]elurile. Farrell Silverberg prezint` un plan original [i simplu, de urmat pas cu pas.

Pre]: 26,90 lei Psihoterapie cognitiv-comportamental` [i psihanaliz` de Ralf T. Vogel Traducere din limba german` de Roxana Melnicu Colec]ia „Psihologie“ Cartea doctorului Ralf Vogel (terapeut comportamentalist [i psihanalist) este o excep]ie l`udabil` [i exemplar`, c`ci autorul \ncearc` cu succes s` integreze cunoa[terea specific` terapiei comportamentale \n tratamentul psihodinamic.

Pre]: 29,90 lei

Pre]:16,90 lei Cum s` fii un tat` bun pentru fiica ta de Alain Braconnier Traducere din limba francez` de Liliana Urian Colec]ia „Psihologie practic`“ Pentru ca ta]ii [i fiicele s` se \n]eleag`, e nevoie de o via]` \ntreag`. S`-i ajute s` se cunoasc` mai bine, s` se asculte unul pe cel`lalt, acesta este scopul captivantei cercet`ri la care ne invit` Alain Braconnier. El este medic, psiholog, psihanalist, profesor universitar [i director al Centrului de Psihiatrie „Philippe-Paumell“ din Paris.

Pre]:24,90 lei Formele geloziei de Hildegard Baumgart Traducere din limba german` de Adela Motoc Colec]ia „Psihologie“ Se [tie c` gelozia este partea \ntunecat` a iubirii. Se [tie mai pu]in c`, \n exces, ea este o povar` atât pentru cel gelos, cât [i pentru cel asupra c`ruia se r`sfrânge. Cartea de fa]` se distinge \n special prin bog`]ia cazurilor de psihoterapie [i consiliere, pe baza c`rora se elaboreaz` o detaliat` psihologie a geloziei.

Pre]: 39,90 lei

www.edituratrei.ro GLOHPDWHFD B+, SGI

30

Marele mim, de George Trandafirescu Stoffel Editura Vox www.edituravox.ro O carte roman]at autobiografic`, despre focul dragostei tinere [i gloan]ele din ’89. Amintirile unui trio amoros, prezentate cu naivitatea tân`rului de atunci [i cu nostalgia maturului de azi. O scriere cu sincope (voite de autor), a[a cum au fost [i sunt vremurile \n România. Un volum \n care se cite[te mult printre rânduri.

Pre]: 7 lei O istorie a literaturii române de la origini pân` \n prezent, de Ion Rotaru Editura TempusDacoRomânia www.tempusdacoromania.ro Lucrare de sintez`, putând fi considerat` „un buletin de identitate pentru na]iune“ mai ampl` decit cea realizat` de George C`linescu, in primul rand prin volumul materiei discutate, autorul prezentând [i literatura veche din secolele I -VI.

Pre]: 250 lei

Scris [i de scris vol III-IV, de Iolanda Malamen Editura Charmides În cele dou` volume sunt intervieva]i 88 de scriitori români contemporani din diverse genera]ii [i cu diverse preocup`ri.

Gândurile, impresiile, ideile exprimate de ei se constituie \ntr-un veritabil reper pentru istoria [i critica literar` contemporan`.

Pre] / vol: 25 lei.

Note despre muzic` [i note muzicale, de Mircea Tiberian Editura Charmides Literatura de specialitate, \n cazul de fa]` jazz-ul, nu este bine reprezentat` \n cultura român`. Cel mai cunoscut \n str`inatate jazzman autohton Mircea Tiberian, coordonatorul sec]iei de jazz la Academia de muzic` din Bucure[ti, a reu[it \n acest volum o analiz` a fenomenului muzical contemporan, din punct de vedere al creativit`]ii, al temelor, al genurilor. Deopotriv` pentru speciali[ti [i simpli iubitori ai jazz-ului.

Pre]: 20 lei Co[uri din nuiele, de Susie Vaughan Colec]ia Po]i face [i singur Editura M.A.S.T. www.edituramast.3x.ro Aduce]i un col] din natur` \n casa dumneavoastr` cu un co[ \mpletit manual.

Cartea v` arat`, pas cu pas, cum s` da]i via]` unei game de co[uri minunate, \n culorile mediului natural.

Diagrame [i fotografii pline de culoare v` ghideaz` pe drum, [i v` inspir` s` crea]i ceva cu adev`rat original.

Pre]: 20 lei Istoria Prostitu]iei, de Mircea B`lan Editura Eurostampa www.eurostampa.ro O panoramare documentat` a „celei mai vechi meserii“, din Antichitate pân` \n epoca modern`, din Orient \n ]`rile europene, de la clasele umile la \nalta aristocra]ie, \n 600 de pagini dense [i captivante.

Pre] 35 lei (vol. I+II)

Kalusia, de Mihaela Cog`lniceanu Editura Tracus Arte S` \ncerci, \n plin postmodernism, s` revalorifici structurile basmului, a[a cum le-au decelat V.Propp [i, \n „Estetica basmului“, G. C`linescu – iat` o \ntreprindere epic` pe cât de fascinant`, pe atât de riscant`. Un risc pe care [i-l asum`, lucid`, Mihaela Cog`lniceanu, \n romanul s`u cu tent` de policier „Kalusia“. ĂŽn concluzie, o carte care se cite[te cu pl`cere, „la orice vârst`“.

Pre]: 20 lei Misterul din Egipt – Primul tunel, de Radu Cinamar Editura Daksha www.edituradaksha.ro Misterul, stilul alert [i mai ales bog`]ia subiectelor tratate \l impun pe acest autor foarte ocultat \n rândul celor mai reprezentativi scriitori ai genului. În text descoperim uluitoare dezv`luiri despre un grup secret de fiin]e care conduc din umbr` [i manipuleaz` via]a oamenilor, [i afl`m despre metodele cele mai potrivite pentru a contracara acest grup, perceput ca un veritabil guvern mondial secret.

Pre]: 24 lei

www.carteataonline.ro GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

ad-hoc care \[i fixase ca scop salvarea arhivei [i colec]iilor de art` ale scriitorului francez. Cum statul francez nu dorea s` achizi]ioneze acest patrimoniu (care s-a \mp`r]it \ntre diferi]i colec]ionari priva]i), comunitatea se mobilizeaz` pentru o campanie viral-virtual`. Urmeaz` o peti]ie [i o list` de discu]ii online care, chiar dac` nu au convins statul, au demonstrat c` mobilizarea pentru o cauz` literar` se poate face rapid [i global.

Un alt tip de comunitate literar` este cea a scrierii colaborative de romane. Cel mai recent exemplu este romanul scris \n modul wiki de c`tre studen]i ([i nu numai) la cursurile de creative writing ale Universit`]ii De Montfort din Marea Britanie. Sus]inut de editura Penguin, editarea lui s-a \ncheiat pe 7 martie 2007. Procesul a fost complicat [i nu chiar a[a necontrolat cum s-a dorit ini]ial, pentru c` s-a ajuns la peste 100 de scrieri paralele pe or`.

S-a apelat la editori care s` selecteze, pe „camere de lectur`“, variante finale, ce pot fi g`site acum pe www.amillionpenguins.com. Mai interesant este proiectul de educa]ie „scriptural`“ sus]inut de France Telecom: \n fiecare an, [apte romane colaborative, \n mai multe limbi, s\nt scrise de elevi din 18 ]`ri diferite. Un moderator propune o tem` [i un scenariu narativ, iar elevii trimit produc]iile lor. Denumite comunit`]i mimetice de \nv`]are, acestea devin „opera“, \n care textul e doar o parte.

La cel`lalt cap`t se afl` comunit`]ile de speciali[ti, care pun accentul pe practic`. Un astfel de exemplu e Fabula.org, cea mai mare comunitate de teoreticieni [i critici literari de limb` francez`. Mai degrab` centru de cercetare online, ce propune colocvii [i dezbaterii pe web, Fabula.org ia forma unui portal din care pleac` diferite direc]ii, cu scopul de a aborda realitatea literaturii cu instrumentele web-ului. De la dosare dedicate conceptelor [i termenilor literari (fic]iune, autor, lectur`, intertextualitate etc.) p\n` la cursurile lui Compagnon, trec\nd prin agenda evenimentelor culturale sau citind ultimul num`r al revistei Acta, Fabula.org s-a impus drept cea mai puternic` comunitate critico-literar` din spa]iul francofon.

Comunit`]ile virtuale de practic`, de interes sau de \nv`]are s\nt o parte din ceea ce ofer` web-ul literar. Tocmai partea pe care web-ul românesc o neglijeaz`. Dar despre aceasta, \n num`rul viitor. â–

Constantin Vic`

DotCom.unitate Diferen]a dintre o re]ea social` online [i o comunitate virtual` nu ]ine neap`rat de platforma tehnic`, ci de interesul pe care \l \mp`rt`[esc membrii lor. S\nt destule re]ele sociale dedicate c`r]ilor (vezi articolul din Dilemateca nr. 21, februarie 2008), globale, dar, din fericire, s\nt mult mai multe comunit`]i virtuale dedicate literaturii. Acestea cuprind mai pu]ini membri, dar, \n cadrul lor, transferul de informa]ie [i cunoa[tere e mult mai intens.

A[a cum scrie Brigitte Chapelain \n articolul „Les communautĂŠs litteraires comme organisations apprenantes“ (2006), fantasma comunit`]ii [i colectivit`]ii literare b\ntuie Europa \nc` din Antichitate.

Sesiunile de recitatio, care au dus Roma la pieire prin depravare [i imoralitate, spun istoricii, devin, \n secolul nostru, \nt\lnirile de slam poetry din cartiere r`u famate, biserici dezafectate [i studiourile HBO. ĂŽn secolul al XVI-lea se na[te „Republica literelor“, fantasm` colectiv` a scriitorilor [i cititorilor, iar fondatorul revistei Nouvelles de la RĂŠpublique des lettres, Pierre Bayle, anun]a cum to]i „vor fi fra]i, ca fii ai lui Apollo“. Putem vorbi de prima comunitate virtual` literar`, n`scut` \n 1684 \n jurul acestei reviste de critic` [i literatur`. Dar iepurele teoretic sare din jobenul lui AndrĂŠ Breton, \n 1935, \n Position politique du surrĂŠalisme: e necesar` instaurarea unei comuniuni a incon[tientului, adic` tocmai comunitatea ideal` a comunic`rii literare. Comunitatea \nseamn` aceast` mi[carea de a (te) comunica, un raport care se modific` continuu \ntre cei care scriu [i cei care citesc, prin mai multe medii simultan.

Breton \[i continu` cariera de „comunitar“ dup` moarte, \n 2003, c\nd apare o comunitate literar`

51

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

PROFIL Angela Tarantino

„Omul nostru din Floren]a“ „Am \nceput s` studiez limba român` din curiozitate, c\nd m-am \nscris la universitate (\n paleolitic: 1976!)“, spune Angela Tarantino, iar evocarea „paleoliticului“ este o expresie a (auto)ironiei sale subtile [i fire[ti, pe care o plaseaz` din c\nd \n c\nd \n mijlocul conversa]iilor celor mai serioase. „Nu [tiam ce vreau s` m` fac c\nd voi fi mare“ – a[a \nc\t a ales, la Institutul Oriental din Napoli, limbile român` [i maghiar`, „o combina]ie insolit`, dar norocoas`“.

La Napoli, a studiat limba [i literatura român` cu profesorul Pasquale Buonincontro, „o persoan` special`, \n care solida [i extraordinara competen]` didactic` se combina cu o profunzime uman` de o rar` elegan]`“. Apoi s-a transferat la Universitatea „La Spienza“ din Roma, unde a avut loc „\nt\lnirea fatal`“ cu Luisa Valmarin, titulara catedrei de limba [i literatura român`, c`reia i-a fost mai t\rziu asistent`. „Fatalitatea“ a fost reprezentat` de aprofundarea studiului literaturii române [i de specializarea \ntr-un domeniu dificil, literatura medieval`: teza de doctorat a Angelei Tarantino (coordonat` de Luisa Valmarin) este un studiu filologic al romanului popular de secolul al XVIII-lea, Filerot [i Anthusa. Este un studiu cum nu prea avem \n cultura româneasc` – rezultat al pasiunii sale pentru literatura veche, dar [i al competen]elor dob\ndite \n cadrul [colii italiene de filologie romanic`, o [coal` extrem de serioas`. Exist` \ns` \n Italia [i o [coal` de studii române[ti: Luisa Valmarin la Roma, Marco Cugno la Torino, Bruno Mazzoni la Pisa, Lorenzo Renzi [i Roberto Scagno la Padova – pentru a-i aminti doar

pe cei care profeseaz` de c\teva decenii – au reu[it \n timp s` creeze cea mai solid` „echip`“ de speciali[ti \n românistic` din Europa. Angela Tarantino, care de c\]iva ani pred` limba [i literatura român` la Universitatea din Floren]a (dup` ce fusese cercet`toare la Roma), crede c` explica]ia acestui fenomen provine \n primul r\nd din excelenta tradi]ie academic` \n materie de filologie romanic`: „un fel de genealogie didactic` virtuoas`, care face ca \n Italia s` existe profesori care \mbin` \n mod optim cercetarea cu predarea“. A existat, apoi, [i „o incontestabil` rela]ie privilegiat` \ntre Italia [i România \n secolele al XIX-lea [i al XX-lea, chiar dac` unele apropieri nu s\nt tocmai ÂŤcorecte politicÂť, dat fiind c` s-au dezvoltat \n perioada fascist`“. Dar excelen]a studiilor de românistic` \n Italia ar trebui \nso]it` de o mai bun` cunoa[tere a subiectelor române[ti de c`tre un public mai larg: „Este necesar – cred – un efort comun pentru a aduce temele române[ti ÂŤ\n strad`Âť, pentru a le face mai pu]in academice [i mai familiare“.

52

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8 Cine e „Cel`lalt“? „Strada“ pare a fi preocupat` mai degrab` cu alte probleme c\nd vine vorba despre România. Cu o precizie dob\ndit`, probabil, tot din studiile filologice, dar [i cu naturale]e, Angela Tarantino trece de la subiectele universitare la o problem` care pe noi, românii, ne obsedeaz`: „imaginea României“. Vine \n România din anii ’80 [i ne cunoa[te bine, cu bune [i cu rele. {tie c` ve[nica noastr` „dezbatere“ despre cum s\ntem percepu]i \n str`in`tate are loc, practic, f`r` a ]ine seama de ceea ce se \nt\mpl` efectiv acolo, afar`. Opiniile sale s\nt ale unei persoane par]ial implicate emo]ional \n acest subiect: „În Italia, România real`, \n]eleas` ca spa]iu geografic [i cultural, e mai degrab` necunoscut`. Imaginea României este asociat` românilor care muncesc \n Italia, a[a \nc\t vulgata vehiculeaz` ideea unei ]`ri s`race din care oamenii s\nt constr\n[i s` emigreze pentru a-[i c\[tiga traiul. Cred c` dac` \nlocuim cuv\ntul ÂŤromânÂť cu ÂŤalbanezÂť sau cu acela generic de ÂŤslavÂť, n-am avea o schimbare de percep]ie.

Vreau s` spun c` la nivelul opiniei publice generale nu intr` \n joc percep]ia real` a celuilalt, purt`tor al unei culturi identitare proprii care \l face un unicum; este vorba mai cur\nd despre acceptarea, \n general necritic`, a ideii de ÂŤCel`laltÂť care e perceput ca diferit \ntr-un mod generic. Dar oamenii nu se opresc asupra identific`rii acestei diversit`]i, asupra specificit`]ii. ĂŽn]eleg c` \n România exist` o preocupare pentru g`sirea unui ÂŤlocÂť, unui amplasament \n acest imaginar cultural al str`inilor. Dar aceasta este o sarcin` a politicii culturale pe care \n]elege s` o fac` România \n afara frontierelor“. Angela Tarantino vede lucrurile clar pentru c` are „avantajul“ experien]ei italiene: „Cred c` Italia [i România se aseam`n` din acest punct de vedere: [i presa italian`, \n special cea scris`, se pl\nge de o imagine proast` a Italiei \n lume.

Dar asta nu depinde doar de soarta ingrat`, ci [i de importan]a acordat` rela]iei cu str`in`tatea, de c\t vrei s` investe[ti \n propria cre[tere \n exterior. Din acest punct de vedere, mi se pare o ini]iativ` l`udabil` programul de traduceri din operele scriitorilor români, patronat de

PROFIL Institutul Cultural Român. Evident, este un proces lung, ale c`rui rezultate nu vor fi imediate, dar dintotdeauna investi]iile \n cultur` au avut termene lungi...“. ĂŽn Italia \ns`, literatura român` nu este prea cunoscut`. Exist` c\teva traduceri foarte bune din autorii clasici (de exemplu, Eminescu [i Blaga tradu[i de Rosa del Conte), dar \n con[tiin]a publicului nu exist` un „loc“ pentru scriitorii români. Angela Tarantino observ` o schimbare: \n ultimii ani a crescut num`rul de traduceri, editurile italiene au devenit mai interesate de c`r]ile române[ti, chiar dac` publicul poten]ial nu este foarte numeros. „Exist` \ns` o problem`: editurile prefer` adesea s` traduc` autori deja cunoscu]i, \n loc s` parieze pe autorii noi. A[a c` se creeaz` un fel de cerc vicios: autorul necunoscut are nevoie de o doz` ini]ial` de \ncredere care uneori lipse[te, astfel \nc\t nu apuc` s` devin` cunoscut...“ Ar fi nevoie, [i \n literatur`, de un proces asem`n`tor cu cel petrecut \n cinema: „Succesele filmelor române[ti la Cannes [i la alte festivaluri au fost o foarte bun` ocazie de ÂŤpropagand`Âť cultural` [i un bun prilej pentru a se vorbi despre România“.

Angela Tarantino contribuie [i ea la aceast` cre[tere a interesului pe care editurile italiene \l

53

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

PROFIL

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8 siguran]` anumite op]iuni ale politicii contemporane par s` goleasc` de sens trecutul, memoria.“ Exist` \ns` [i o motiva]ie privat` \n alegerea Lenei Constante – dorin]a de a lucra cu Ioana Bot: „dac` responsabilitatea traducerii e doar a mea, tot restul este rodul unui lucru comun, la patru m\ini. Cercetarea umanist` constr\nge adesea la o necesar` ÂŤsolitudineÂť, a[a \nc\t ocaziile de a lucra cu al]i colegi nu trebuie pierdute, ci valorizate la maximum, astfel \nc\t circula]ia ideilor s` devin` unul dintre beneficiile globaliz`rii“.

Filerot, Anthusa [i „ilumin`rile“ studen]ilor

manifest` fa]` de autorii români. Anul trecut a publicat, \n traducere italian`, memoriile de \nchisoare ale Lenei Constante, Evadarea t`cut`.

De ce tocmai Lena Constante? „În primul r\nd pentru \nc`rc`tura emo]ional` lipsit` de orice retoric`. Cred c` a citi ast`zi, \n 2008 – dup` r`zboiul din Irak, dup` Guantanamo, Abu Ghraib etc. – memoriile unei de]inute din \nchisorile staliniste ne constr\nge, \ntr-un fel, s` abord`m problema exercit`rii puterii; dac` depl\ngem, pe bun` dreptate, exercitarea puterii care devine arbitrar`, abuziv` – iar jurnalul Lenei Constante este o m`rturie care nu cade \n retorica durerii – cum ne plas`m ast`zi fa]` de legisla]ia care recunoa[te tortura ca mijloc legal de a ob]ine informa]ii? Care mai este elementul de discriminare, politic` [i etic`, prin care tortura poate fi considerat` nelegitim`? N-a[ vrea ca \ntrebarea mea s` par` o opera]iune de revizionism istoric, rana este \nc` s\nger\nd`; dar cu

Una dintre calit`]ile Angelei Tarantino este capacitatea de a g`si, \n aparente „marginalit`]i“, zona de interes [i de a „pune punctul pe i“. Vorbe[te firesc [i decomplexat despre subiecte care, pentru mul]i universitari, par „exotice“. De altfel, chiar curiozitatea ei intelectual` cu totul special` o face s` „aduc` \n centru“, s` scoat` la iveal` un fel de comori ascunse pe care numai spiritele subtile le pot vedea \n adev`rata lor lumin`. ĂŽn definitiv, pred`, \n Italia, o cultur` „marginal`“, care nu are „pia]`“. Teza ei de doctorat este un studiu pe marginea romanului popular Filerot [i Anthusa, de care este fascinat`: e \n stare s` explice, cu o simplitate seduc`toare, de ce romanele populare române[ti de secol XVIII s\nt extraordinare. {tie s` comunice frumuse]ea ascuns` \n manuscrisele de secol XVIII pe care le-a studiat la Biblioteca Academiei Române. Nu e complicat s` te ocupi, \n Italia, de asemenea lucruri? Nu \]i trebuie ni[te calit`]i speciale pentru a-i convinge pe studen]ii italieni c` merit` s` studieze o limb` [i o cultur` „mic`“? „S` predai o disciplin` despre care studen]ii nu au deloc cuno[tin]` presupune, desigur, o capacitate de seduc]ie mai mare fa]` de doza normal` pe care, totu[i, orice profesor trebuie s` o exercite, indiferent de domeniul s`u. Un profesor ÂŤseduc`torÂť simplific` parcursul de familiarizare a studentului cu un cod lingvistic [i cultural aparent mai \ndep`rtat dec\t cele cu care au avut deja contact (prin [coal`, lecturi ori c`l`torii). Cel pu]in la \n-

54

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

PROFIL

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8 ceput.“ Dar „marginalitatea“ domeniului poate crea unele dificult`]i [i \n munca de cercetare: mai \nt\i, e nevoie de mai mult` r`bdare, pentru c` bibliotecile pe care le ai la dispozi]ie c\nd te ocupi, \n str`in`tate, de cultura român` s\nt mai pu]in numeroase [i „la \ndem\n`“. Dar nu numai at\t, crede Angela Tarantino: „Stima [i respectul fa]` de propria munc` nu trebuie niciodat` puse \n discu]ie, pentru c` [i \n mediul academic exist` ierarhii culturale. Uneori, te confrun]i cu ÂŤvaloriÂť [tiin]ifice pentru care un anumit domeniu de studiu este perceput ca mai ÂŤimportantÂť, mai ÂŤnobilÂť dec\t altele, a[a \nc\t e dificil s` impui ideea c` valoarea cercet`rii (care const` \n validitatea, necesitatea [i seriozitatea ei) nu depinde de obiectul de studiu, ci de cel care o realizeaz`: altceva e s` te ocupi de fizic` c\nd te nume[ti Einstein sau c\nd e[ti un obscur cercet`tor de la cine [tie ce institut. Bine\n]eles, cu totul altceva este dac` vorbim de cifre: o disciplin` ca limba român` nu va putea niciodat` s` aib` ÂŤgreutateaÂť unor discipline ca engleza ori chineza (ca s` r`m\nem \n domeniul limbilor str`ine), astfel \nc\t ÂŤfactorul de impactÂť va avea o inciden]` mai sc`zut` asupra parametrilor care definesc ÂŤeconomiaÂť organiz`rii [tiin]ifico-didactice“.

Angela Tarantino se simte bine \n ambele ipostaze – cea de profesoar` [i cercet`toare, pe de o parte, [i cea de traduc`toare, chiar dac` s\nt activit`]i diferite: „Studen]ii s\nt o interfa]` care \mi ofer` posibilitatea de a-mi da seama de poten]ialit`]i ale limbii române pe care altminteri greu le-a[ observa singur`, mai ales c\nd este vorba despre ÂŤgre[eliÂť. ĂŽn traducere, procesul de schimb este probabil mai pu]in activ: textul de tradus e mai pu]in generos, sugestiile s\nt mai ascunse. Dar exist` satisfac]ia de a reu[i s` restitui \n propria limb` ceea ce crezi c` este sensul celeilalte; aceea[i satisfac]ie ca [i atunci c\nd ochii unui student se ilumineaz` (rar!) [i \]i dai seama c` ai reu[it s` fii o bun` curea de transmisie“. „Raritatea“ ilumin`rilor studen]e[ti este tot o cald` (auto)ironie a Angelei Tarantino, ca [i aceea despre „paleolitic“ de la \nceput: este o profesoar` exigent`. Dar [i prietenoas` cu studen]ii. Prietenos de exigent`.

â– Angela Tarantino

Zacusc` vs birocra]ie ĂŽntre cursurile de la Floren]a [i proiectele de cercetare, Angela Tarantino vine destul de des la Bucure[ti [i la Cluj. De fiecare dat`, reg`se[te c\te ceva din „biografia“ sa legat` de ]ara noastr`, dar totodat` observ` cum [i ce se mai schimb` \n România. Are \ns` preferin]e clare: \i plac telemeaua, zacusca, centrul Clujului, aiureala („la confusione“) din Bucure[ti, Biblioteca Academiei Române, manuscrisele din secolul al XVIII-lea. Cu aceea[i naturale]e fermec`toare [i cu aceea[i precizie spune \ns` [i ce nu \i place. Lista este, de aceast` dat`, alc`tuit` din chestiuni „abstracte“: „O anumit` predispozi]ie de a privi mai mult c`tre trecut dec\t c`tre viitor; o lips` de preocupare fa]` de poten]ialit`]ile care exist` ast`zi \n România; birocra]ia care se \n[urubeaz` \n ea \ns`[i [i nu ajut` la rezolvarea problemelor, ci le creeaz` (\n aceast` chestiune, ca italianc`, ar trebui s` m` ab]in; dar ura mea fa]` de birocra]ia oarb` e total` [i nu face distinc]ie de latitudine). S\nt convins` \ns` c` România este o ]ar` \n plin` mi[care, care ar trebui s` profite de lentoarea altor europeni“. Acum traduce o povestire din Hortensia Papadat-Bengescu [i un psalm din Dosoftei, pentru a-[i satisface „[i curiozitatea fa]` de scriitura unei femei din alte vremuri, [i pasiunea pentru lucrurile vechi“.

Acum cincisprezece ani, c\nd eram colegi la Departamentul de Studii Romanice de la Universitatea „La Sapienza“ din Roma, era fascinat` de Filerot [i Anthusa („personajele“ tezei sale de doctorat), spunea cu autoironie c` este „dependent` de munc`“, credea c` studen]ii au (prea) rar c\te o iluminare, avea ideile precise [i clare, un sim] al umorului subtil [i era tot timpul o prezen]` tonic`. E neschimbat`. Dac` limba [i cultura român` au nevoie \n continuare de „profesori seduc`tori“, de traduc`tori pasiona]i [i de cercet`tori serio[i, pot g`si toate aceste competen]e la Angela Tarantino, docente di lingua e letteratura romena presso l’UniversitĂ di Firenze. â–

pred` limba [i literatura român` la Universitatea din Floren]a. A publicat volumele: La storia di Filerot e Anthusa. Introduzione, edizione critica e traduzione, Bagatto Libri, Roma, 1996 (teza de doctorat); La lingua rumena. Morfologia ed esercizi (\n colaborare cu Laura Dasc`lu-Jinga), Editura Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 1996; Bibliografia sulla traduzione letteraria (1970-1990), Bagatto Libri, Roma, 1997.

A publicat, de asemenea, numeroase studii de filologie [i de literatur` medieval` \n revista Romà nia Orientale (revist` academic` de studii române[ti care apare la Roma). A redactat articolele referitoare la limba [i literatura român` din La Piccola Treccani.

Dizionario Enciclopedico, Enciclopedia Italiana, Roma, 1996, [i Lessico Italiano Universale, Enciclopedia Italiana, Roma, 1998.

A tradus din limba român` Lumina din camera oaspetelui de Ioan Vieru (La luce nella stanza dell’ospite, Pagliai Polistampa, Firenze, 2003) [i Evadarea t`cut` de Lena Constante (L’Evasione silenziosa, Nutrimenti, Firenze, 2007, cu o postfa]` scris` \n colaborare cu Ioana Bot).

Mircea Vasilescu

55

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

bind despre prima ei fiic`, pe care a avut-o la 39 de ani: „E foarte bine c\nd faci copii la o v\rst` c\nd e[ti \mp`cat` cu tine, c\nd nu a[tep]i un b`rbat care s` te salveze“.

Cartea fericirii e scris` de Nina Berberova, o rusoaic` ce [i-a \nceput activitatea literar` la v\rsta de 84 de ani, a tr`it pe pielea ei toate schimb`rile secolului al XX-lea, a locuit la Sankt Petersburg, la Paris [i \n America. Pe spatele volumului scrie: „Este probabil singura scriitoare care reu[e[te ca fiecare carte a ei s` aib` exact v\rsta celui care o cite[te“.

De[i titlul sun` a roman u[urel cu preten]ii filozofice, Nina Berberova ne las` o carte mai mult dec\t important`. Pe eroin` o cheam` tot Vera, personaj complex [i femeie des`v\r[it`, o Penelopa à la russe, frumoas` [i senzual`, singuratic` [i t`cut`. Sau cel pu]in a[a vrem s` credem urm`rind-o pe Vera cea pornit` \n c`utarea fericirii. At\t timp c\t vor exista femei ca ea, b`rba]ii vor trebui s` parcurg` un drum lung pentru a afla calea cea bun` – a iubirii.

Vera nu e cea mai frumoas`. E la fel ca to]i, \ns` poate mai ireal` prin intensitatea cu care simte via]a, prin pasiunea cu care tr`ie[te. Romanul poveste[te c`l`toria ei, c\t se poate de realist`, printre toate aceste fericiri. Vedem cum las` \n urm` c\te o parte din sine cu fiecare r`mas-bun, cum sufletul ei preia tot ce e mai de pre] din fiecare experien]`, cum r`m\ne neschimbat` [i totu[i evolueaz`. De fapt, nu e o c`l`torie, ci o c`utare – aceea pe care o [tim cu to]ii: c`utarea fericirii adev`rate. Vera tr`ie[te, \n 30 de ani, c\t nu tr`iesc al]ii \ntr-o via]` \ntreag` – dar poate de aceea exist` c`r]ile, ca s` te fac` s` vezi neobi[nuitul: „– ĂŽn]elegi oare de ce se spune c` fericirea e ca aerul, c` nu o sim]i? – a \ntrebat Karelov, lu\nd-o de bra]. – Nu, cred c` nu. – Nici eu. Cred c`, dac` s-ar \nt\mpla s` fiu fericit, a[ sim]i asta \n fiecare clip`, a[ vrea s` simt. N-a[ accepta niciodat` s` m` obi[nuiesc cu fericirea“. ĂŽn c`r]ile pe care le-am citit, am \nt\lnit femei solitare [i suflete extraordinare, femei \ndurerate [i credincioase, capabile s` incendieze infinitul c\mpiilor \nz`pezite [i s` \n]eleag` faptul c` frumuse]ea unei clipe poate dura o via]`. Eroina Ninei Berberova este \ns` mai mult de at\t. Este iluzia pe care ]i-o poate d`rui doar un mare autor. Fie el [i de fericiri. â–

Irina P`curariu

Via]a de dincolo de fericire M` hot`r\sem s` scriu despre Jurnalul unei scriitoare. Citisem de cur\nd cartea care extrage pasaje din cele 26 de volume cu \nsemn`ri ale Virginiei Woolf (\ntinse pe 27 de ani), [i \mi pl`cuse. Pe de o parte, ea se slujea de jurnal – a[a cum fac mai to]i autorii de jurnale – pentru a nota ceea ce face [i ceea ce crede despre oameni, despre via]` [i despre univers. În acela[i timp \ns`, folosea jurnalul \ntr-un mod foarte personal, ca scriitoare [i ca artist`. Era, pentru ea, un mod de a discuta cu sine despre c`r]ile pe care le scria sau despre cele pe care inten]iona s` le scrie... Apoi m-am r`zg\ndit [i m-am oprit la unul dintre prozatorii mei favori]i: Andreï Makine. Cartea lui din 2004, Femeia care a[tepta, ne las` liberi \ntr-o Rusie descris` \n cuvinte \nv`luite \ntr-o mare t`cere. Vera, eroina lui Makine, ascunde acel mister, acea promisiune a necunoscutului f`r` de care nimeni nu s-ar \ndr`gosti de nimeni. {i totu[i, f`r` explica]ii, am ales o carte cu titlu de self-help book, de[i este pur [i simplu despre fericiri.

Fiindc` s\nt mai multe, diferite, de intensitate mai mare sau mai mic`. S\nt pa[i c`tre fericirea care va dura. Prietenia, copil`ria, speran]a iubirii ne\mp`rt`[ite, omenia, compasiunea care, concretizat` \n fapte, \]i umple pentru un timp sufletul, leg`turile f`r` complica]ii, fericirea de moment, cea din viitor, cea din trecut. {i mai e fericirea care nu va deveni nicic\nd amintire. Iar pentru asta e nevoie de doi.

Am ales-o, poate, pentru c` m-am uitat de diminea]` la un fragment din Notting Hill, un film pentru femei dispuse la vis`ri romantice, sau pentru c` ieri am auzit-o pe Susan Sarandon – alt produs premium al Hollywood-ului, ca [i filmul amintit – vor-

Irina P`curariu este jurnalist` la TVR 1

57

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

De ce (nu) mai scrie]i scrisori?

Constantin AB~LU}~ â—? Gabriela ADAME{TEANU â—? Emil BRUMARU Radu COSA{U â—? {erban FOAR}~ â—? Adela GRECEANU â—? Doina IOANID Dora PAVEL â—? Irina PETRA{ â—? Doina RU{TI â—? Dan STANCIU

Š Dan Stanciu

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

ANCHET~ â– SCRISOĂ RE s. 1. epistol`, epistolie, (ast`zi rar [i fam.) misiv`, (\nv. [i pop.) carte, r`va[, (reg.) scris, (prin Ban.) propis, (\nv.) depe[`, poslanie, scriptur`.

„Stimat` domni[oar`, scuza]i-m` c` nu v` scriu la ma[in`, \ns` am at\t de \ngrozitor de multe s` v` scriu: ma[ina de scris este afar`, pe coridor, iar, pe deasupra, scrisoarea aceasta mi se pare at\t de urgent`; de asemenea, ast`zi, la noi, \n Boemia, e s`rb`toare‌; la ma[ina de scris nici nu scriu at\t de repede; e [i vreme frumoas`, cald, fereastra e deschis` (ferestrele mele s\nt \ntotdeauna deschise); am [i venit, ceea ce nu mi s-a mai \nt\mplat de demult, c\nt\nd la birou, iar dac` n-a[ fi venit s` iau scrisoarea dumneavoastr`, nici n-a[ [ti \n realitate de ce ar fi trebuit s` fi venit ast`zi, \n zi de s`rb`toare, aiciâ€Śâ€œ (Franz Kafka, din Scrisori c`tre Felice)

â– Constantin AB~LU}~ Pentru c` m` dor degetele ap`s\nd pe creion, pentru c` lumea e rea, pentru c` \ntre minte [i tastatur` exist` o sc\nteie electric`, pentru c` lumea virtual` a mail-ului e bun`, nu vezi c\t de meschine s\nt literele interlocutorului, nu-i po]i deduce caracterul din scris [i e bine a[a, pentru c` n-am timp s`-mi descifrez propria grafie, pentru c` tast\nd litere pe clavier se-aude un sunet sub]ire ca ploaia pe acoperi[uri, un sunet pe care eu \l controlez, sau care m` controleaz` el pe mine, ceva \ntre [uier [i plesc`it, un inefabil al golului prin care circul` g\ndurile noastre descompuse [i recompuse a[a cum sunetul vocii la telefon, pentru c` mi-am amanetat ultimele litere de m\n` adreselor de pe plicuri, mai trimit din c\nd \n c\nd plicuri cu c`r]i prietenilor c`rora le scriu iute o scrisoric` pe mail, grafia cu verzale de pe plic atest` c`

Sursa: Dic]ionar de Sinonime

totu[i mi-a folosit la ceva [coala primar`, iar \n materie de cifre \nc` n-am uitat tabla \nmul]irii (fiindc` nu m-am dedat la deliciile micu]ului socotitor electronic de buzunar), [i pentru toate aceste motive nu mai reu[esc s` port coresponden]` cu prietenii ce s\nt \nver[una]i adep]i ai scrisorilor clasice, [i m` simt vinovat, cred c` ei m` consider` un \nc`p`]\nat, ce s`-i faci, m\na pe h\rtie va deveni c\t de cur\nd un lux [i cred c` atunci voi fi suficient de b`tr\n ca, din spirit de frond`, s` \nv`] iar s` caligrafiez scrisori cu propriile-mi degete.

â– Gabriela ADAME{TEANU Dar ce s\nt mesajele lungi, trimise unor (pu]ini de tot) prieteni din alt` ]ar`, mesaje care \mi iau mai mult de o jum`tate de or` de scris intens? Povestesc acolo vrute [i nevrute, de[i ar trebui s` r`spund pe scurt, precis, uneori \ntr-o limb`

59

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

A N C H E T~

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

str`in`, unui alt corespondent de care m` leag` un biznis literar? {i ce s\nt r`spunsurile (foarte pu]ine) \n care mi-am v`rsat focul atunci c\nd am fost sup`rat`? Pe urm` mi-am f`cut un fi[ier cu c\teva astfel de coresponden]e, ele ar putea fi jurnalul pe care niciodat` nu l-am putut ]ine sau documentul necesar pentru cine [tie ce roman al viitorului (oare?). Dar m` \ndoiesc c` le voi mai cerceta vreodat`, a[a cum nu m` uit \n cutia \mpletit`, de Harghita (\mi plac tot felul de lucruri lucrate manual care vin de acolo), \n care am tr\ntit laolalt` plicuri cu vederi [i scrisori vechi din toate epocile vie]ii mele. Probabil nu le voi mai deschide niciodat` \n aceast` via]`, de team` c` trecutul o s` \mi sar` la g\t. Deci scriu (uneori, rareori) mesaje lungi ca ni[te scrisori, mai neglijente, fire[te, \n loc s` vorbesc la telefon, pe messenger, s` dau vreun sms pentru care nu prea am r`bdare. {i trimit vederi din str`in`tate, aproape mereu la acelea[i persoane. {i m` bucur c\nd ele \mi mul]umesc, de fiecare dat`. {i trimit multe felicit`ri de Cr`ciun, Anul Nou, Pa[te, \n paralel cu telefoane, sms-uri, mesaje de toate felurile etc. Dar num`rul acestor persoane cre[te [i niciodat` nu reu[esc s` scriu c\torva la care m` g\ndesc, dar am\n – la naiba! –, iar a trecut Pa[tele, las`, \mi spun, o s` recuperez la anul! {i v`d viitorul din perspectiv` epistolar`.

rele cu gr`mezi de c`r]i peste tot, \mpiedic\ndu-m` uneori de vrafurile de pe podele, c`z\nd caraghios, neg`sind cu s`pt`m\nile un volum dorit cu ardoare, [tiind sigur c` \l am, parc` ascuns anume. De obicei mi se \nt\mpl` asta cu c`r]ile voluminoase, cu dic]ionarele, cu lexicoanele, cu atlasele de plante sau animale‌ Pe urm` descop`r c` erau chiar aproape de mine, \n teancul de l\ng` noptier`! Cea mai teribil` fars` mi-a jucat-o un Rilke, Însemn`rile lui Malte Laurids Brigge. Dormeam cu d\nsa la cap, reluam mereu pasaje, o subliniasem \n vreo c\teva culori, marginile paginilor foiau de nota]ii de-ale mele, de fragmente copiate cu entuziasm. Într-o sear`, \ntinz\nd m\na, nu am mai aflat-o la locul ei. Nu-i nimic, mi-am zis, precis e \n movila de la pern`, nu m` mai chinui s` o caut degeaba. Îns` a doua sear` iar nu se afla acolo. Poate am dus-o, neatent, \n alt` odaie, m-am consolat. A treia sear` am intrat \n panic`.

Am \nceput o cercetare minu]ioas` a bibliotecilor, a dulapurilor de haine, a fel de fel de rafturi din buc`t`rie, m-am uitat cu lanterna sub pat‌ Nimic! Misterul a durat c\]iva ani buni.

Am depistat-o, \nt\mpl`tor, la o cur`]enie general`, sub saltea!!! ĂŽmpreun` cu un carnet de versuri schi]ate mai demult. {i fiindc` nu credeam c` ar fi interesat pe cineva aventura cu pricina, mi-am trimis o scrisore pe numele meu, explic\nd-o am`nun]it. Am primit-o! Iar plicul galben, [tampilat, timbrat, cu fila rupt` dintr-un vechi maculator \n`untru, o p`strez chiar \n ĂŽnsemn`rile lui Malte Laurids Brigge.

â– Emil BRUMARU Mai bine a[ scrie o scrisoare! Despre cum umblu, singur, prin came-

■Radu COSA{U Nu mai scriu de mult scrisori adev`rate, din alea de se leag` \n volume, fiindc` articolele [i nuvelele mi-au m\ncat [i \mi m`n\nc` zilnic toate literele. Ca s` dictez cuiva epistole la computer – p`i, cum s` scrii pe clape? – m` \ngroze[te mai mult dec\t c` s\nt analfabet \n Internet. Nu trimit scrisori dec\t prin Dilema veche, fiului meu inexistent din Groenlanda, care \n]elege s` nu-mi r`spund`, centrismul meu fiindu-i prea antipatic. Sper c` literatura [i publicistica mea – pentru mine s\nt totuna – s` ]in` loc, printre r\nduri, de orice scrisoare sincer` pentru c\]i prieteni [i neprieteni am.

60

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

A N C H E T~

â– {erban FOAR}~

â– Adela GRECEANU Nu de mult \i repro[am unui prieten \ntr-o scrisoare c` nu mi-a trimis, dup` cum \mi promisese, una-alta [i m-a l`sat cu ochii-n soare. Una-alta, adic` ni[te texte publicate prin gazete ce nu se mai g`seau. La o adic`, puteam s`-i dau telefon, dar g`seam c` o s` se bucure dac` va g`si un plic de la mine \n cutia po[tal`. Nu am mai apucat s` trimit epistola, scris` frumos, pe-o fil` galben`, extras` dintr-un caiet manufacturat cine [tie prin ce ]ar` exotic`. Fiindc` adrisantul mi-a trimis p\n` la urm` pe e-mail cele promise. Adev`rul este c` [i eu am \nt\rziat s` cump`r timbru [i s-o pun la po[t` [i am umblat cu scrisoarea \n geant` vreo c\teva zile. De-asta nu mai scriu eu scrisori de m\n`. Pe de alt` parte, Nora a fost \n ianuarie [i februarie \n Elve]ia. Nora Iuga. Ce puteam face c\nd am primit o scrisoare \n care \mi spunea: „{tiu foarte bine cum vrei [i nu vrei tu \n acela[i timp, de-asta \]i alegi numai de `[tia – nu-]i alegi, trag la tine – numai d-`[tia frumo[i [i sminti]i pentru c`, ascult`-m` pe mine, numai sminti]ii nu s\nt vulgari, numai ei [tiu s` disting`“? Ce puteam face? Am pus m\na pe mouse [i‌ {i mi-am dat seama numaidec\t c` Nora nu are calculator [i nici e-mail.

De-asta scriu eu scrisori de m\n`.

â– Doina IOANID N-am mai scris de mult scrisori. Pentru asta \]i trebuie un anumit r`gaz, pe care foarte pu]ini \l mai au \n zilele noastre, iar eu nu fac excep]ie. Ultimele scrisori, adresate bunicului meu, dincolo de moarte, erau de fapt un mod de a continua o rela]ie \ntrerupt` brutal. Scrisori pentru Taia Dumitru au fost pentru mine singura posibilitate de a m` \mp`ca oarecum cu iremediabilul. De atunci, am scris numai e-mail-uri, [i astea pe fug`. Gata, am fugit. â– Dora PAVEL P\n` nu demult, eram scriitoarea de scrisori a familiei. Cel mai adesea adev`rate nara]iuni, ele pl`ceau destinatarilor. ĂŽmi amintesc reac]ia lui Nicolae Balot`, de exemplu.

Pe atunci m` pasiona [i pe mine s` le scriu.

Acum, de c\nd scriu roman, „proza“ coresponden]ei m` obose[te. Scrisori tradi]ionale, de m\n`, mai trimit doar arareori [i numai celor f`r` computer. Antoanetei Ralian, de pild`. Sau c\te o ilustrat`. P\n` [i cu cei neini]ia]i \n po[ta electronic` tot prin e-mail corespondez, apel\nd fie la copiii lor, fie la colegii de redac]ie.

Iar de c\nd [i Gheorghe Grigurcu are un laptop‌ Mai grav e c`, de c\nd lucrez pe calculator, [i m\na mi-e \mpiedicat`. Am fost

61

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

A N C H E T~

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

panicat` [i umilit` s` constat asta foarte recent (nu vorbesc de ciorne, la care n-am renun]at [i pe care doar eu trebuie s` mi le descifrez).

Pentru o carte de dialoguri care tocmai ce-a ap`rut, legat` de culisele scrisului, le cerusem autorilor [i o pagin` de manuscris. M-au sup`rat [i m-au scandalizat cei care au fost c\t pe ce s` renun]e la r`spuns, invoc\nd c`‌ nu pot scrie sub nici o form` aceast` pagin`, iar din cele vechi nu mai g`sesc. Mi s-a p`rut o fandoseal` de prost-gust. C\nd \ns`, \n final, editorul mi-a pretins [i mie s` reproduc de m\n`, inteligibil, pentru coperta a IV-a, o singur` fraz` din preambul, o, da, i-am \n]eles! Nu exagerez deloc, cred c` am rescris de zeci de ori acea fraz`.

M-am sim]it n`t\ng`, neputincioas`. M\na mi-e ca paralizat`, unele litere nu-mi mai ies deloc‌ Nu-mi venea s` cred! Cei 37 de autori antologa]i se pot considera pe deplin r`zbuna]i. Da, din p`cate, manuscrisul se afl` \n moarte lent`.

sese adrese), aveam [i ni[te prieteni \n Fran]a.

Student`, le scriam alor mei, s`pt`m\nal, scrisori lungi despre via]a mea cea nou`. Cur\nd, am \nceput s` scriu critic` literar`, s` traduc. Am renun]at la genul epistolar. Telefonul \i luase locul. Nu mai aveam nici timp [i nici r`bdare. Îmi f`cusem plinul. Am scris ani \n [ir numai cu pix negru, pe h\rtie folosit` pe o parte, cu patin`. Cum s` scrii la ma[ina de scris!? Zgomotul [i r`ceala clapelor \ndep`rteaz` de c`ldura filei, nu vezi literele ivite sub m\na ta, de tine rotunjite‌ Ei bine, o lun` de var` cu un laptop \n cas` [i toate astea au r`mas amintiri. Convertirea a fost fulger`toare [i definitiv`. Tot ce se poate face [i desface cu textul mi se pare extraordinar (miraculosul undo!!). A[adar, nu mai scriu dec\t la computer! Tot a[a [i desenez – e doldora de op]iuni. C\nd chiar trebuie s` scriu, m\na parc` mi-e str`in`, [i-a uitat c`r`rile. M` \nduio[ez c\nd [i c\nd la g\ndul c` a disp`rut pentru totdeauna ideea de manuscris original, c` laboratorul scriptural nu ne mai e accesibil. Într-un fel, am redevenit epistolier`, \ns` una \n pas cu veacul. Scriu zeci de mesaje e-mail, contactul e rapid, eficient [i efemer. Scrisorile se scriu celui-de-departe, mesajele se strig` vecinului, peste gard. Nu mai e nimeni departe,

■Irina PETRA{ Cariera mea de epistolier a \nceput la 10 ani. Debutasem cu o poezioar` \n Lumini]a [i primeam zeci de scrisori \n fiecare zi. Ca „autor serios“, m` sim]eam datoare s` r`spund. Tot pe-atunci, corespondam cu copii din Grozn\i (profesoara de rus` ne adu-

Š Dan Stanciu

62

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

A N C H E T~

Š Dan Stanciu

63

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

A N C H E T~

D I L E M AT E C A � M A I 2 0 0 8 Str`in`, pe marginile c`reia un om \i scrisese iubitei lui o scrisoare. Era condamnat la moarte pentru c` furase banii regimentului [i \[i scrisese nenorocirile cu cerneal` verzuie \n marginea unei c`r]i pe care nici n-o citise. Erau r\nduri m`runte, aproape [terse, [i m-am chinuit mult s` le descifrez. Apoi, cu timpul, fosta cerneal` s-a topit cu totul [i odat` cu ea [i povestea muribundului. M`rturisesc c` ador e-mail-ul – rapid, cvasianonim, confortabil. Doar uneori, ca acum, de pild`, mai scriu pe foaia lucioas`, a[ez\nd r\ndurile ca aleile violete \ntr-o gr`din` voltairian`, sper\nd c\ine[te c` cineva se va g\ndi la m\na care scrie acum.

Š Dan Stanciu

chiar dac` apropierea e iluzorie/virtual`.

Internetul ]ine loc de scrisoare, de salon, de agora, de t\rg. Nostalgia \ns`[i se extenueaz`.

Povestitoarea de alt`dat` iese la suprafa]` c\nd r`spund unor anchete, interviuri. Ele ]in locul scrisorilor. Spun destins ceea ce nu poate fi spus \n textul sobru, la patru ace.

â– Doina RU{TI Nu mi-a pl`cut niciodat` s` scriu scrisori. Cum s` supor]i g\ndul c` ceea ce scrii acum ajunge la destinatar \ntr-un viitor care nu mai are nici o leg`tur` cu tine? Plus c` s\nt un om gr`bit. De ce-a[ a[tepta un r`spuns incert, despre care nu [tiu dac` [i c\nd va veni?

Pe timpuri, adoram s` scriu bilete la [coal`, \n timpul orelor. Adev`rata [i via coresponden]` s-a consumat \n gimnaziu, c\nd a[teptam r`spunsul ca Genji ori ca Principesa de Clèves, cu ochii pe expeditor. Îi vedeam ceafa [i-i sim]eam efortul, uit\ndu-m` la um`rul care se mi[ca \n ritmul emo]iei c`zute din cuvintele de altfel banale, de genul profu de mate e un bou sinistru.

Scrisorile lungi, scrise \n umbra dup`-amiezilor de august mi se par plicticoase ca savarinele dintr-o vitrin`. S` scrii cu con[tiin]a c` te va citi un ochi necunoscut peste o mie de ani! Iat` un ideal penibil. Coresponden]a lui Van Gogh.

Scrisorile lui Cioran. Bile]elul bietului F`nic`.

Texte pentru perver[i care \[i \nchipuie c` intimitatea altuia e mai bun` ca a lor. ĂŽntr-o toamn` de catifea, am g`sit o carte despre Legiunea

â– Dan STANCIU Ea (pe un taburet, \n fa]a unui secrĂŠtaire), ]in\nd \n m\na st\ng` o fotografie [i scriind cu dreapta o scrisoare. I-o scrie lui, care e pe front (\n plan \ndep`rtat, printre nori), unde trage cu arma \ntr-un inamic nev`zut. Pe cer, dou` [iruri de volute compun dou` cuvinte: Coresponden]` galant`. |ntr-o descriere sumar`, e coperta unei c`r]i ap`rute \n 1927 (pesemne reeditarea unui succes de libr`rie din anii primului r`zboi mondial), \n colec]ia „Biblioteca de utilitate [i amuzament“ a editurii Albin Michel. Autor: J. Dugaston. Titlu: Tezaurul Aman]ilor [i al Metreselor. Modele de scrisori destinate exclusiv lor (cu specificarea „circumstan]elor vie]ii sentimentale“ avute \n vedere: Amor. Gelozie. Certuri. |mp`c`ri. C`s`torie). La pagina 140, acest model de Scrisoare c`tre un fost prieten pentru a-i cere s` \napoieze scrisorile pe care i le-ai scris: „Domnule, sau Dragul meu prieten, / |ntruc\t vom \nceta s` ne mai vedem, / sau |ntruc\t m-ai p`r`sit, / sau |ntruc\t nu mai \nsemn nimic pentru tine, / sau |ntruc\t nu m` mai iube[ti, nu ai nici un motiv de a p`stra scrisorile de la mine. }i le-am scris \n clipe de abandon, c\nd credeam c` e[ti numai al meu, la fel cum [i eu eram numai a ta“.

Cam a[a se prezenta peisajul epistolar la 1927.

Ast`zi, la 2008, s-a schimbat: nu-i mai po]i cere unui fost prieten s`-]i \napoieze e-mail-urile, frumos legate cu o fund` mov. â– a consemnat Marius Chivu

64

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

gent. Greu de conceput este faptul c` o astfel de aspira]ie, de un nivel ridicat, merge deseori \mpotriva \nclin`rilor native. Mineko m`rturise[te c` nu-i pl`cea tov`r`[ia celorlal]i – [i meseria de ghei[` cere \n primul r\nd sociabilitate. „O geiko faimoas` nu este niciodat` singur`, nici m`car pentru o clip`, iar eu mi-am dorit totdeauna s` fiu cu mine \ns`mi... E ca [i cum – spune Mineko – am ales singur` [i cu bun` [tiin]` cel mai greu drum, un drum care s` m` for]eze s`-mi \nfrunt [i s`-mi \nving propriile limite.“ Hokori o motsu, „s` ai m\ndrie“, preconizeaz` etica samurai, iar m\ndria consist` \n primul r\nd \n a nu-]i ar`ta suferin]a, \n a spune, de pild`, c` te hr`ne[ti foarte bine c\nd, de fapt, suferi de foame. Impresionant \n via]a lui Mineko este faptul c` a fost chemat` s`-[i exercite m\ndria, s` mearg` \mpotriva dorin]ei ei la o v\rst` foarte mic`. A plecat de la p`rin]i c\nd nici nu era \n]`rcat`, pentru a adormi trebuia s` sug` s\nul „doicii“, Oima. Totu[i, trebuie s` fac` fa]` unor proceduri judiciare de adop]ie [i s`-i r`spund` ea \ns`[i judec`torului ce familie prefer`, \ntre cea biologic` [i cea de adop]ie. C\nd tat`l ei bun \i spune: „Dac` vrei s` te \ntorci, po]i s-o faci“, ea r`spunde at\t: „Azi am murit“. Are numai nou` ani. Dar Mineko iube[te cu pasiune dansul, g`se[te mai mult dec\t consolare \n practica coregrafic`. {i aceasta e o constr\ngere, nu numai pentru c` dansul e foarte ritualizat, o [tiin]` exact`, dar [i din motive pur fizice. Poart` un kimono de dou`zeci de kilograme.

Trupul ei micu] c\nt`re[te doar patruzeci. Dansul maiko-urilor japoneze este \n primul r\nd echilibru, „mi[c`rile s\nt lente [i se concentreaz` pe rela]ia cu p`m\ntul, nu cu cerul“. {i \n dans, [i \n comportarea social` trebuie evitat`, cu orice pre], „disonan]a [i dizgra]ia“. Pe de alt` parte, societatea japonez` este necru]`toare, provoc`rile, grosol`nia s\nt tot at\tea probe ini]iatice care o pun pe geiko \n fa]a provoc`rii paradoxale de a r`spunde cu tact, dar f`r` s` accepte umilirea, p`str\nd m\ndria – orgoliul, \n fond – ca reper fundamental. Cea mai mare performan]` a lui Mineko Iwasaki este aceea c`, ajuns` \n culmea reputa]iei, devenit` un simbol al tradi]iilor milenare nipone, abandoneaz` cariera [i se c`s`tore[te, prefer\nd o via]` burghez` gloriei cumplit ob]inute prin practica ne\ntrerupt` a unei existen]e de fa]ad`. Este m\ndria suprem` s` ob]ii de la via]` tot ce e mai greu, s` ajungi \n v\rful piramidei [i s` spui: „Mul]umesc, renun]“. â–

Ion Vianu

Rezilien]e Mineko Iwasaki (\n colaborare cu Rande Brown) Adev`rata via]` de ghei[` Editura Humanitas, 2007

ĂŽnt\mpl`rile se petrec la Kyoto, capital` istoric`, loc simbolic al tradi]iei japoneze. Este istoria unei feti]e, v\ndut` la v\rsta de cinci ani de p`rin]ii ei.

Trebuie s` devin` dansatoare, este menit` s` mo[teneasc` averea [i reputa]ia okiya, a „casei de ghei[e“ din care face parte. Este adoptat` [i devine copilul unei familii de femei. ĂŽntreaga via]` a lui Mineko Iwasaki, a celei mai celebre ghei[e (geiko) a timpurilor moderne, se petrece sub semnul rezilien]ei. Rezilien]a este un concept psihologic care se refer` la capacitatea unui ins de-a face fa]` stresurilor existen]ei. De ce unii ies nev`t`ma]i [i chiar \nt`ri]i din cele mai grele \mprejur`ri, \n timp ce al]ii s\nt zdrobi]i, alunec` \n depresie sau \n psihoz`, \n condi]ii la urma urmelor banale, dar pe care le resimt ca insuportabile? E o \ntrebare foarte la mod` \n psihopatologia actual`, iar unii v`d \n r`spunsurile care se vor da un \nceput de solu]ie la multe probleme terapeutice. Cultura japonez` tradi]ional` [i, \n special, „etica samurai“ se sprijin` pe afirmarea energic` a faptului c` cea mai de seam` calitate omeneasc` este rezisten]a, cu corolarul ei etic, m\ndria. Corespondentul feminin al samuraiului m\nuitor de sabie este ghei[a. A[a cum samuraiul trebuie s` ating` des`v\r[irea \n m\nuirea armelor, \n cadrul unui cod al onoarei „inuman“ ca stricte]e, [i profesia de ghei[` se bazeaz` pe re]inere, pe constr\ngerile unui ritual complicat [i exi-

65

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

MERIDIANE Lucia Terzea-Ofrim

Fiziologia unui colocviu Nu [tiu al]ii cum s\nt, dar eu nu prea m` dau \n v\nt dup` colocvii. L`s\nd la o parte aspectele agreabile – ce decurg din pl`cerea de a te afla \n compania „confra]ilor“, de a-i c\nt`ri [i de a te l`sa c\nt`rit, de a mai lua pulsul nout`]ilor \n domeniu –, mi se pare tot mai greu de suportat inevitabila doz` de plictiseal` \nghi]it` cu stoicism academic la acest gen de \nt\lniri, din ce \n ce mai dese, din ce \n ce mai pu]in consistente.

Oricine a participat la un colocviu a avut parte [i de jum`t`]i de or` \n care evenimentul central este descoperirea c` e prizonier \ntr-un scaun ce devine, minut dup` minut, insuportabil de incomod. ĂŽn acel r`stimp ce pare interminabil, privirea alunec` pe fereastr`, cu disperarea de a prinde m`car o f`r\m` din via]a ce se scurge liber` (\n alt` parte, \n alt` direc]ie...) pe sub geamurile acestei \nc`peri \n care un nene cite[te, f`r` s` clipeasc` [i f`r` s` respire, citate dup` citate, inventar de p`reri docte [i reformul`ri pedante, f`r` s` articuleze nici o idee, urmat, dup` aplauze sleite [i z\mbete ipocrite, de vreo cucoan` savant` care, peste m`sur` de \nc\ntat` de sine, redescoper` America [i debiteaz` cu emfaz` truisme, banalit`]i, redundan]e. Din fericire, conform ritualului, dup` dou` interven]ii toat` lumea este salvat` de clopo]el. Dup` pauza de cafea, entuziasmul revine odat` cu speran]a c` scaunele vor deveni din nou prietenoase, locuri comode din care po]i

66

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

MERIDIANE

admira spectacolul inteligen]ei celorlal]i.

Colocviul interna]ional organizat la Universitatea Stendhal din Grenoble, ]inut la jum`tatea lunii martie, a fost un maraton de patru zile, desf`[urat pe dou` sec]iuni paralele, la care au participat 50 de cercet`tori din 10 ]`ri.

Cum era de a[teptat, diversitatea a fost la ordinea zilei, de la puietul doctoranzilor [i al bursierilor post-doc, p\n` la somit`]i recunoscute sau \nchipuite, cuprinz\nd o majoritate de universitari de calibru variabil.

Tema propus` – MÊdecine, sciences de la vie et littÊrature en France et en Europe, de la RÊvolution à nos jours – a reunit speciali[ti din domenii diferite: filologi, filozofi, istorici, sociologi, antropologi, lingvi[ti, psihanali[ti [i, nu \n ultimul r\nd, medici.

Lucr`rile au fost deschise de Jean-Jacques Courtine, profesor la UniversitĂŠ Sorbonne nouvelle din Paris. Sub titlul Le monstre et la norme renumitul cercet`tor a „interpretat“ plin de talent [i ironie bine temperat` o variant`-colocviu a capitolului „Histoire et anthropologie culturelles de la difformitĂŠâ€œ, text publicat \n volumul al treilea al monumentalei Histoire du corps. ĂŽmpreun` cu Alain Corbin [i Georges Vigarello, Jean-Jacques Courtine a coordonat toate cele trei volume. Ce s` spun, mi-a f`cut pl`cere s`-l ascult, de[i \i [tiam „m`iastra carte“ – nu chiar „pe dinafar`“, dar aproape. Am apreciat apoi faptul c` a avut disponibilitatea de a fi prezent la lucr`rile colocviului p\n` la sf\r[it, \n participarea la dezbateri asum\ndu-[i rolul, uneori ingrat, de a pune punctul pe i. ĂŽn prima zi, diminea]a, comunic`rile au fost reunite sub titlul „Classer, soigner, juger, interprĂŠter: clinique et hermĂŠneutique“. M-a impresionat \n mod deosebit AndrĂŠ Bolzinger, un b`tr\n (foarte b`tr\n) medic [i psihanalist, a c`rui extraordinar` vitalitate drapat` de o elegan]` spiritual` (venit` din alte timpuri, din alte ritmuri ale ideilor, ale discursului) umplea de via]` [i de gra]ie un text derivat din recenta sa carte, Histoire de la nostalgie. Foarte interesant` [i lucrarea L’Êtrange cas du Docteur Lacassagne en sa bibliothèque, sus]inut` de Muriel Salle, doctorand` [i agrĂŠgĂŠe la o universitate din Lyon, din care am aflat detalii referitoare la

o veritabil` teorie medical` asupra lecturii, propus` de acest medic, \n secolul al XIX-lea. Tot \n cursul primei dimine]i mi-a venit [i mie r\ndul s`-mi fac num`rul. Am evocat figura doctorului Francisc Rainer, at\t \n calitate de \ntemeietor al cercet`rilor antropologice din România, c\t [i de precursor al unei discipline care ast`zi, \n cadrul \nv`]`m\ntului medical occidental, \ncepe s` se impun` sub denumirea de medical humanities.

Dup`-amiaz`, amfiteatrul de la Maison des Sciences de l’Homme era ticsit, \n timp ce sala de la Maison des Langues et des Cultures era aproape goal`. Nu titlul sec]iunii – „Observateurs et curateurs du corps social et de la psychĂŠâ€œ – era motivul \nghesuielii; \nclin s` cred c` atrac]ia principal` era Isabelle Casta, ma\tre de confĂŠrences la IUFM Amiens, specialist` \n littĂŠrature criminelle, [i care

Alexandre Lacassagne

67

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

MERIDIANE

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

urma s` prezinte Une figure du passage: Le mĂŠdecin lĂŠgiste (dans les films, sĂŠries tĂŠlĂŠvisĂŠes et romans contemporains). Dar nu neap`rat con]inutul comunic`rii atr`gea interesul. De altfel, o astfel de curiozitate putea fi satisf`cut` prin r`sfoirea ultimei c`r]i a autoarei – Les Nouvelles Mythologies de la Mort –, ap`rut` \n 2007 [i care se g`sea \n hol, la standul special amenajat cu lucr`ri din aria tematic` a colocviului. B`nuiesc c` lumea era adunat` acum din simplul motiv c`, situ\ndu-se firesc \n centrul aten]iei pe timpul sus]inerii comunic`rii, aceast` „coleg`“ putea fi privit` \ndelung, examinat` pe \ndelete, legal, [i nu prin priviri aruncate pe furi[, \n buna tradi]ie a indivizilor educa]i, care [tiu c` nu e frumos ([i nici corect politic) s` te zg\ie[ti la oamenii care arat` diferit‌ O remarcasem la deschidere, c\nd tr`isem ni[te sentimente confuze. ĂŽn timp ce Courtine conferen]ia despre mon[tri, mi se p`rea c` prezen]a acestui personaj \n sal` relativiza \ntregul discurs, ilustr\ndu-l totodat` \ntr-un mod nelini[titor. Voi putea oare s-o descriu? Era \n acela[i timp ostentativ` [i invizibil`. Cu vreo trei-patru decenii \n urm` fusese, probabil, o femeie frumoas`, acum \ns` era aproape imposibil s-o descoperi sub pletora de po-

doabe, culori [i accesorii ]ip`toare (\ntr-o babilonie total`, pentru c` fiecare centimetru ]ipa \n limba lui). Era ascuns` \ntr-un adev`rat v\rtej de detalii ce nu aveau nici o leg`tur` unele cu altele, dar care, suprapuse fiind, se anulau reciproc pentru c` nu l`sau privirea s` se fixeze pe nimic. Nenum`rate inele, br`]`ri p\n` la cot, coliere, medalioane-amulete de toate lungimile [i formele, provenite din toate col]urile planetei, pierdute printre volanele unei bluze cu pic`]ele mari, albe, peste care era o alt` bluz` cu imprimeuri colorate... Pe toate le uitai \ns` c\nd ]i se r`t`cea privirea pe chipul s`u emaciat, pudrat \ntr-un alb spectral. Nimic nu te preg`tea pentru \nt\lnirea cu acei ochi mari, \nconjura]i de tu[ negru, cu pleoapele vopsite ro[ughei[` p\n` la spr\ncenele dramatic conturate \ntr-un unghi imobil. În dreptul buzelor, dou` dungi violet desenau un z\mbet for]at care, prelungit minute \n [ir, se transforma \ntr-un rictus, cu at\t mai teribil cu c\t l`sa s` se \ntrevad` ruina unei danturi ajunse \ntr-o inexplicabil` paragin`. Eventualul fior de ghea]` se topea \ns` instantaneu sub efectul torid al uria[ei v\lv`t`i de p`r ro[u – probabil o peruc` –, de o dimensiune inimaginabil` ast`zi, de o scar` caricatural` chiar [i cu c\teva secole \n urm`, c\nd

68

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

MERIDIANE

excentricitatea coafurii fran]uze[ti atingea cota maxim`. De[i totul p`rea s` explodeze \n ostenta]ie, aceast` f`ptur` fragil` se ascundea din c\nd \n c\nd dup` ni[te ochelari de soare, cum altfel dec\t exagerat de mari... [i negri.

Cu o previzibil` afectare, [i-a expus eseul (pe c\t de liric, pe at\t de morbid), risipind apoi efecte retorice c\nd J.-J. Courtine a ]inut s`-i atrag` aten]ia asupra suprainterpret`rilor. A doua zi, a disp`rut.

Colocviul a continuat cu urm`toarele sec]iuni: „Le mĂŠdecin et ses figures rivales ou complĂŠmentaires: l’artiste, le mage, le prĂŞtre, le juge et le lĂŠgislateur“; „Corps et langage(s): mĂŠdecine, sciences de la vie et littĂŠrature“; „Pouvoirs et savoirs“; „Nosographies du corps social“; „PozitivitĂŠ et nĂŠgativitĂŠ du pouvoir mĂŠdical“.

Reunind participan]i din domenii diferite, deprin[i cu metode, interese [i \ntreb`ri diferite, pe parcursul colocviului s-au sim]it mai degrab` ciocniri \ntre diverse perspective dec\t un dialog \ntre c\mpuri [tiin]ifice complementare. Pe l\ng` \n]ep`turile \ntre doctoranzi (mai ales sociologi contra filologi), un moment delicat a fost acela \n care, coment\nd o interven]ie descriptiv`, nevertebrat`, for]at`, lipsit` de orizont [i limitat` la o analiz` \ngust` de text, Courtine a afirmat – \n termeni simpli, dar fermi – c` o astfel de abordare e pur [i simplu lipsit` de interes. Primind lovitura \n plin, ling-

vistul vexat se treze[te ridic\nd m\inile \n aer [i \ntreb\nd cu o voce plin` de furie: „Mais qui ĂŞtes-vous?!“. La care, cel vizat \[i \nclin` capul [i r`spunde ceva de genul: „Cu voia dumneavoastr`, s\nt Jean-Jacques Courtine“. Furiosul (universitar francez) a cobor\t m\inile \n aceea[i secund` \n care i-a c`zut [i fa]a. Toat` lumea a avut c\te ceva de \nv`]at pe loc – [i, mai t\rziu, de comentat. â–

„Secolul al XIX-lea a inventat, cu deplin` inocen]`, voyeurismul de mas`. Cam peste tot circulau, vorba lui Foucault, mon[trii palizi ai anomaliei. Iar cea mai surprinz`toare ne pare ast`zi absen]a total` a comentariilor – \n cele c\teva cuvinte notate de obicei pe c`r]ile po[tale – asupra excentricit`]ii subiec]ilor ce ap`reau acolo ca ilustra]ie. Se trimitea fotografia unui cretin din Alpi: Calde salut`ri din Briançon... Fran]a profund` \[i avea [i ea satele sale indigene.

Comercializarea sistematic` a ultimelor c`r]i po[tale cu mon[tri dateaz` de la sf\r[itul anilor ’30. Dup` aceea nu vom mai \nt\ni dec\t c\te un uria[ ocazional sau c\te un pitic r`t`cit. Ca o ironie a istoriei, ultima serie editat` a avut ca subiect ÂŤRegatul LilliputÂť, un sat de pitici instalat \n Place des Invalides cu ocazia Expozi]iei Universale din 1937. Piticii veniser` s` ocupe, \n mod firesc, locul l`sat liber prin dispari]ia satelor indigene... Mon[trii au avut, cel pu]in \n aceast` privin]`, ultimul cuv\nt \n limpezirea unei chestiuni: cine – piticul sau s`lbaticul? – va p`stra mai mult` vreme prerogativa de a servi drept element de contrast spectacolului pe care-l d`dea progresul \n desf`[urare. Trist privilegiu...“.

Jean-Jacques Courtine, Istoria corpului, vol. III

69

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

© Mediafax Foto / Photoshot

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

INTERVIU

„Fic]iunea este facsimilul unei realit`]i care ne este sau nu familiar`“ Margaret Atwood Margaret Atwood (\nsemn\nd, dup` spusele ei, „perla p`durii“ – \n engleza veche) a fost c\nd identificat` cu Meduza, Boudica sau Circe, c\nd considerat` „regina literaturii canadiene“, „profetesa na]ional` a Canadei“ sau un „antropolog de pe alt` planet`“. A cochetat cu scrisul \nc` din copil`rie, \ns` sus]inut [i ne\ntrerupt scrie de la v\rsta de [aptesprezece ani, c\nd realizeaz` c` aceasta \i este voca]ia. Tot atunci descoper` c\t de surprinz`toare e decizia ei pentru prieteni [i familie. ĂŽn acea perioad`, „scriitor canadian“ reprezint` o formul` aproape oximoronic`, dar acest fapt nu o descurajeaz`. La dou`zeci de ani, cite[te deja din poeziile ei \n cadrul Ambasadei Boeme, un cenaclu literar faimos din Toronto. Debuteaz` \n 1961, cu volumul Double Persephone, iar \n 1967 prime[te cel mai important premiu literar canadian, The Governor General’s Award, pentru volumul Circle Games. Femeia comestibil`, primul s`u roman, apare \n 1969, de[i fusese terminat [i predat editurii (care \l r`t`ce[te) \nc` din 1965. P\n` \n 1972, c\nd \ncepe s` se \ntre]in` exclusiv din scris, pred` literatur` (victorian`) la diverse universit`]i canadiene. ĂŽntrebat` fiind de ce romanele ei s\nt at\t de violente („pentru o femeie“ – b`nuie[te ea c` ar suna \ntrebarea complet`), a replicat mai mereu c` violen]a din ele nu se compar` cu violen]a din lume. Recunoa[te \ns` c` nu scrie „c`r]i dr`g`la[e“. A fost vicepre[edint` a Uniunii Scriitorilor Canadieni [i pre[edint` a PEN Canada.

Este membr` cotizant` \n Amnesty International. Se consider` o protofeminist`, fiind de la \nceput o sus]in`toare a cauzei, dar neidentific\ndu-se cu aceasta. Pe Margaret Atwood am cunoscut-o la Festivalul de Carte de la Edinburgh, \n august 2007, unde \[i lansa un nou volum de poezii. Acolo s-au pus bazele acestui interviu care s-a desf`[urat telefonic, mult mai t\rziu, \ntr-o sear` din martie 2008.

71

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

â– Margaret Atwood (n. 18 noiembrie 1939, \n Ottawa) \[i petrece copil`ria mai mult \n p`durile din nordul QuĂŠbec-ului, unde tat`l s`u conducea o sta]iune entomologic`. ĂŽn 1957 devine student` a Universit`]ii din Toronto, av\ndu-l ca profesor pe celebrul Northrop Frye care o va \ncuraja s`-[i continue studiile postuniversitare. ĂŽncepe s` publice \nc` din facultate, pe care o termin` \n 1961, cu distinc]ia cum laude. Ob]ine o burs` de masterat la Colegiul Radcliffe din cadrul Universit`]ii Harvard, unde va studia cu Perry Miller [i Jerome Buckley. ĂŽn 1962 ob]ine dilpoma de masterat [i se \nscrie la doctorat, de unde se va retrage \n 1965. S-a impus ca poet`, dar a devenit faimoas` ca romancier`. Este tradus` \n peste treizeci [i cinci de limbi. P\n` \n prezent a scris treisprezece romane (cel mai recent: Penelopiada, 2005), [aisprezece volume de poezii (cel mai recent: U[a, 2007), nou` volume de proz` scurt` [i mini-fic]iuni (cel mai recent: Dezordine moral`, 2006) [i [apte volume de critic` literar`, publicistic` [i eseuri (cel mai recent: Scrisul ca scop, 2005). Cele mai importante romane ale sale s\nt Povestirea cameristei (Premiul Arthur C. Clarke), Ochi-de-pisic` (finalist pentru Booker Prize), Mireasa ho]oman` (finalist pentru Premiul Guvernatorului General), Alias Grace (Premiul Giller), Asasinul orb (Booker Prize) [i Oryx [i Crake (finalist pentru Booker Prize [i Premiul Orange).

INTERVIU

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

Stimata doamn` Atwood, \n „Introducerea“ la cartea de interviuri Waltzing Again: New and Selected Conversations with Margaret Atwood (2006), editorul volumului, Earl G. Ingersol, men]ioneaz` faptul c` \n decurs de mai bine de 40 de ani, adic` de c\nd a]i \nceput s` da]i interviuri, suma acestora a trecut deja de 200. ĂŽn plus, a]i scris nu mai pu]in de 40 de volume, participa]i frecvent la festivaluri, \ntruniri [i simpozioane, conferen]ia]i \n Europa [i America [i v` mai r`m\ne timp s` sta]i [i cu familia. Cum reu[i]i? A]i inventat, pe l\ng` LongPen™, [i un fel de pilul` BlyssPluss \mpotriva oboselii?

Timp nu-mi r`m\ne niciodat`. De-asta nici acest interviu nu va fi prea lung. Dar ca s`-]i r`spund: pe de o parte, e vorba de o disciplin` autoimpus` (scriu de ceva vreme \nc\t s` fi c`p`tat aceast` disciplin`); pe de alt` parte, e vorba de delegarea responsabilit`]ilor – altfel spus, de ajutor. Am noroc cu ni[te oameni care se ocup` de tot felul de probleme, d\ndu-mi astfel oportunitatea s` m` concentrez pe ceea ce [tiu eu s` fac cel mai bine, [i anume s` scriu. {i dac` tot am amintit de fic]ionala pilul` BlyssPluss, \n cur\nd va ap`rea [i \n România romanul Oryx [i Crake care, s\nt \ncredin]at, va beneficia de acela[i interes de care s-a bucurat \n majoritatea ]`rilor unde a fost tradus, ca s` nu mai vorbim de spa]iul anglo-saxon. E vorba de \nc` o „povestire din acelea \ntunecate, spuse \nainte de a deveni realitate“ [i, \ntr-un fel sau altul, oamenilor se pare c` le plac povestirile \ntunecate, mai ales atunci c\nd nu devin realitate. Povestirea cameristei, primul roman distopic pe care l-a]i scris [i care v-a adus recunoa[terea mondial`, este cea mai clar` dovad` \n acest sens. ĂŽn ultima vreme, pe Internet au circulat diverse zvonuri cum c` urm`torul dvs. roman, programat s` apar` \n septembrie 2008, va reprezenta cea de-a treia distopie din crea]ia dvs. [i, mai mult dec\t at\t, o continuare la Oryx [i Crake. A[a va fi?

Din p`cate, romanul nu va mai fi publicat \n septembrie 2008, ci tocmai \n septembrie 2009.

Schimbarea aceasta a intervenit din cauza alegerilor din Statele Unite ce vor avea loc \n toamna lui 2008 [i care vor capta \ntreaga aten]ie a pre-

sei. Editura american` (Doubleday), responsabil` cu publicarea romanului \n SUA, a cerut aceast` am\nare. Prin urmare, este prea devreme pentru dezv`luiri, \ns` pot spune c` titlul anun]at a fost doar una dintre variante [i nu va fi cea final`. ĂŽn 2008 \ns`, voi ]ine Prelegerile Massey, un eveniment cu tradi]ie \n Canada. Ini]ial, urma s` le preg`tesc pentru 2009, dar \ntruc\t data apari]iei romanului a fost schimbat`, am acceptat s` le prezint \n 2008, chiar dac` asta \nseamn` timp mai pu]in pentru documentare [i redactare. Titlul lor este Payback: Debt as Mental Construct and the Shadow Side of Wealth [i vor fi trasmise ini]ial la radio, iar apoi publicate de c`tre Editura Anansi. ĂŽn America imaginat` de dvs. (\n Povestirea cameristei), oamenii s-au transformat \n propriii lor mar]ieni. Altfel spus, invazia „extraterestr`“ se produce c\nd mintea oamenilor \[i pierde umanitatea. Este acesta un avertisment c`, \n realitate, r`ul vine \ntr-un ambalaj aparent banal [i – tocmai de aceea – greu observabil, iar pentru c` avem probleme \n a-l recunoa[te, flagelurile trecutului s-ar putea repeta sub o form` sau alta?

Desigur, a[a cum am mai spus [i cu alte ocazii, nimic din ce se \nt\mpl` \n Povestirea cameristei – [i acest lucru este valabil [i pentru Oryx [i Crake, \ntr-o oarecare m`sur` – nu se poate spune c` nu a avut loc mai \nt\i \n realitate, \ntr-un anumit timp istoric, \ntr-o anumit` cultur`. Într-o form` sau alta. Cu alte cuvinte, gre[eala noastr` este s` credem c` nou` nu ni se va putea \nt\mpla niciodat` a[a ceva, c\nd, de fapt, ni s-ar putea \nt\mpla oric\nd, \ntr-o anumit` conjunctur`.

„Feminism unitar e o inven]ie“ Este Povestirea cameristei [i un avertisment fa]` de anumite forme extremiste pe care le poate lua feminismul? Am putea spune c` anumite forme ale feminismului pot ajunge s` fie d`un`toare chiar femeilor?

Mai degrab` a[ spune c` e un avertisment fa]` de c\t de u[or unele grupuri ce fac apel la

72

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

anumite sensibilit`]i pot ajunge s` manipuleze oamenii „sensibili“ c`rora li se adreseaz`. Au fost multe societ`]i [i culturi care, la un moment sau altul, au spus, de pild`, femeilor: „Nu facem aceste lucruri dec\t pentru propria voastr` siguran]`, pentru propria voastr` protec]ie. ĂŽntr-adev`r, v` deposed`m de drepturi [i v` restric]ion`m libertatea, dar totul este pentru binele vostru“. E un leitmotiv extrem de vechi.

Prin urmare, a[ spune c` nu e un avertisment \mpotriva feminismului, ci mai degrab` \mpotriva acelor persoane sau grupuri care \i pot manipula pe ceilal]i, specul\ndu-le fricile.

Au existat voci din partea feministelor care s` aib` ceva de obiectat cu privire la situa]ia descris` \n Povestirea cameristei, unde naratoarea se raporteaz` destul de ambivalent la feminism?

Nu. Sau, dac` au fost, n-au fost foarte multe.

Proteste au existat \ns` \n cazul unui alt roman, Life before Man (Via]` \nainte de om), dar asta se \nt\mpla \n anii ’70, c\nd oamenii erau \nclina]i s` adopte pozi]ii extreme – [i, implicit, mai pu]in trecute prin filtrul g\ndirii – \n privin]a acestor chestiuni. Cu alte cuvinte, ideea potrivit c`reia to]i b`rba]ii s\nt r`i [i toate femeile s\nt bune, pur [i simplu nu fusese \ndeajuns dezb`tut`.

Atunci, care crede]i c` ar fi pozi]ia actual` a feminismului privitor la rela]iile dintre b`rba]i [i femei?

Despre care dintre cele 400 de tipuri de feminism ai vrea s` vorbim? (R\de.) S`-l lu`m pe cel care spune c` n-ar trebui, ca femeie, s` te epilezi pe picioare... În România \nc` mai g\ndim feminismul ca pe ceva mai mult sau mai pu]in compact, un curent care, pentru a-[i men]ine for]a, nu-[i permite prea multe diferen]e de abordare, prea multe r`sfir`ri ideologice...

Un feminism unitar e o inven]ie. E ca [i cum am vorbi de Mo[ Cr`ciun sau de spiridu[i. ĂŽntr-adev`r, unii [i-ar dori un asemenea feminism, care s` poat` fi folosit pe post de sperietoare. Ceva de genul: te dau eu pe m\na feminismului, dac` nu e[ti b`iat cuminte... ĂŽns`, indiferent c\t de variat ar fi acest curent, p\n` la urm` totul se reduce la urm`toarea \ntrebare: accep]i sau nu faptul c` femeile s\nt fiin]e

INTERVIU

Š Mediafax Foto / Associated Press

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

umane? Dac` accep]i, atunci trebuie s` le dai femeilor acela[i drept la varietate ca b`rba]ilor.

Ce ai r`spunde la \ntrebarea: „To]i b`rba]ii s\nt extraordinari?“.

Nu, nu s\nt.

Exact, nu s\nt. Cum nici femeile nu s\nt.

„Nu cad \n autocontemplare“ Putem vorbi de un fel de trans` \n care scriitorul intr` \n momentul \n care se apuc` de scris?

N-a[ numi-o trans`. Pur [i simplu te concentrezi pe ceea ce faci. E ca atunci c\nd schiezi, s` spunem. Imagineaz`-]i un deal abrupt, cu schiorul \n plin` cobor\re. C\nd schiezi, te con-

73

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

INTERVIU

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

centrezi pe idea de a ajunge \n vale, a[a c` n-ai timp s` te \ntrebi ce sim]i, ce vitez` ai sau care s\nt mi[c`rile pe care trebuie s` le faci. Schiezi [i at\ta tot. E o experien]` intens`, care se concentreaz` pe acel moment. Nu ai timp s` te contempli.

Vi se \nt\mpl` totu[i s` reac]iona]i emo]ional la ceea ce scrie]i?

Nu [tiu. {i nici nu conteaz`. Oricum, nu-mi pot aminti, pentru c`, a[a cum am mai spus, nu cad \n autocontemplare. Contemplu ceea ce scriu, dar asta-i cu totul altceva. Altfel spus, c\nd scriu, s\nt acolo, ceea ce \nseamn` c` nu s\nt dincoace, deta[at` de mine \ns`mi [i g\ndindu-m`: „Ah, poate c` acum ar trebui s`-mi notez ceea ce simt, toate emo]iile [i sentimentele, astfel \nc\t, atunci c\nd s\nt \ntrebat`, s` [tiu ce s` r`spund“. ĂŽn Ochi-de-pisic`, Elaine spune, la un moment dat, referindu-se la lucr`rile ei: „Picturile mi-au sc`pat de sub control, nu le mai pot porunci ce s` \nsemne. Dac` posed` un pic de energie, ea a fost extras` din mine. Eu s\nt carcasa goal`.“ Dac` ar fi s` \nlocuim „picturi“ cu „romane“, am putea avea foarte bine

afirma]ia unui scriitor, ideea c` opera artistic`, odat` terminat`, nu mai apar]ine creatorului ei. Cum vede]i rela]ia dintre opera de art` [i autorul s`u?

Am scris despre asta \n Negocierea cu moartea, \n special \n capitolul referitor la rela]ia dintre scriitor, cititor [i cartea care \i leag`.

Odat` \ncheiat` scrierea, \i spunem, ca Bunyan odinioar`: „Adio, c`rticic`, uite trenul, poftim biletul, du-te \n lume!“. Din acel moment, nici n-ar trebui s` mai vrei s` ai control asupra ei. ĂŽi urezi numai bine, \i faci cu m\na [i o la[i pe cont propriu. Nu cred s` existe scriitori care s`-[i doreasc` s` mai aib` control asupra propriilor c`r]i, odat` ce le-au terminat. De fapt, dac` ar dori asta, nici nu le-ar mai publica. Le-ar ]ine \n sertar. E ca [i cum ]i-ai \ncuia copilul \n dulap.

Nimeni altcineva nu-l mai poate vedea, e numai al t`u‌ Ca Ducele cu Ducesa \n poezia lui Browning‌ Exact.

A]i spus: „E ca [i cum ]i-ai \ncuia copilul \n dulap“.

74

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

INTERVIU

Da, dar s` nu crezi c` m` raportez \n felul acesta la c`r]i.

Unii scriitori \ns` se raporteaz`‌ Îmi \nchipui c` \n special cei care n-au avut niciodat` copii. Îmi vine \n minte Timothy Findley, cu al s`u personaj Mauberley. În special cei care nu s-au confruntat cu bebelu[i c`rora s` trebuiasc` s` le schimbe scutecele de zece ori pe zi‌ Dincolo de asta, e o conven]ie veche de c\nd lumea. De exemplu, scriitorii (b`rba]i) ai secolului al XVII-lea pretindeau c` s\nt \ns`rcina]i cu c`r]ile lor, descriindu-le gesta]ia [i apoi na[terea propriuzis`. Straniu, dar nu neadev`rat.

Vi se pare un afront adus femeilor, care [tiu ce \nseamn` adev`ratele chinuri ale na[terii?

Nu neap`rat. Pur [i simplu oamenii se l`sau du[i de valul metaforei. Era firesc, \n vremurile acelea, s` vorbe[ti \n astfel de termeni. Probabil c`, dac` s-ar fi trezit \ntr-o diminea]` [i ar fi aflat c` au r`mas cu adev`rat \ns`rcina]i, s-ar fi sinucis \n clipa aceea.

\ntuneca]i [i lipsi]i de voin]`“?

Nu po]i deveni o femeie dec`zut`... ĂŽn absen]a unui b`rbat!

Corect. A[a ajung femeile s` decad`. C`z\nd pe b`rba]i. Dar aten]ie, nu vorbim de b`rba]i plinu]i [i cumsecade. Dac` cei ce ar a[tepta jos ar fi mai corpolen]i [i dr`gu]i, poate c` femeile n-ar mai ajunge s` cad`, ci pur [i simplu ar s`ri \n sus [i-n jos. (R\de.)

C\nd a]i fost \ntrebat` cu care personaj din Mireasa ho]oman` ar fi s` v` identifica]i, r`spunsul dvs. a venit prompt, „Cu Zenia, pentru c` ea e mincinoasa de profesie“. Exist` \ns` [i Tony, profesoara de istorie care recreeaz` pe nisiparni]a ei – folosind tot felul mirodenii – diverse evenimente din istoria omenirii. N-ar putea [i ea s` v` reprezinte?

„Personajele mele au \ntotdeauna ceva de m\ncare“ Tot \n Ochi-de-pisic` apare o pictur` care se nume[te Falling Women (Femei c`z\nd). Face]i acolo un foarte subtil joc de cuvinte \ntre fallen (c`zute, mai precis de-c`zute) [i falling (c`z\nd), eroina \ns`[i pretinz\nd c` totul a pornit de la „confuziile“ sale „privind cuvintele“. Despre ce este vorba? ĂŽn secolul al XIX-lea, o femeie de-c`zut` (fallen) era cea care era prins` av\nd o aventur` \n afara c`s`toriei, drept pentru care \[i pierdea reputa]ia [i, de cele mai multe ori, era aruncat` \n strad`, unde sf\r[ea prin a se prostitua. ĂŽns` pictura \nf`]i[eaz` c`derea la propriu a unor femei de pe un pod‌ Exact. Pictura \nf`]i[eaz` femeile \n plin act al c`derii, ceea ce le va aduce ulterior dec`derea. {i care este atunci rolul b`rba]ilor care stau la baza podului, „nev`zu]i, col]uro[i,

75

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

INTERVIU

ĂŽn roman, nu exist` dec\t lucruri care func]ioneaz` [i lucruri care nu func]ioneaz`. Pentru c` nu po]i [ti niciodat` care au fost (cu adev`rat) inten]iile scriitorului. Cititorul e cel care interpreteaz` lucrurile. Cineva, de pild`, m-a \ntrebat odat`: „De ce exist` at\tea c`zi \n romanele dvs.?“. Nu e mare filozofie. ĂŽmi place ca personajele mele s` fie \ntotdeauna curate [i \ngrijite. M-ar durea s` v`d c` n-au unde s` mearg` la baie‌ Vre]i s` le asigura]i tot confortul, nu?

Unii scriitori nu le permit personajelor lor s` m`n\nce. Ale mele au \ntotdeauna ceva de m\ncare, le dau voie s` doarm`, au b`i la dispozi]ie‌

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8 Nu degeba s\nte]i membr` \n Amnesty International. Nu vre]i s` v` face]i personajele s` sufere, la fel cum milita]i [i pentru drepturile oamenilor din realitate.

Altcineva m-a \ntrebat odat`: „De ce exist` at\tea borcane \n opera dvs.?“. N-a[ [ti ce s` r`spund aici, dar s\nt convins` c` vor ap`rea c\teva teorii [i despre acest aspect. De asemenea – [i asta o spun chiar eu – exist` multe ou` \n scrierile mele. Chiar foarte multe. ĂŽn Asasinul orb avem oul fiert tare. ĂŽn Oryx [i Crake apare oul primordial din mitologia lui Snowman. Plus oul lui, de fiecare diminea]`, pe care-l a[tepta cu ner`bdare la micul dejun, c\nd era copil. {i care ar fi explica]ia? ĂŽn copil`rie, \mi pl`ceau ou`le foarte mult.

Nu neap`rat s` le m`n\nc (de[i [i asta!), c\t s` le contemplu. Uneori le [i desenam, cu m\ini [i picioare. ĂŽmi amintesc [i de povestirea dvs. Oul lui Barb`-Albastr`. {i acolo avem metafora oului.

Cu mai multe aplica]ii.

Cum spuneam, exist` multe ou` \n tot ce-am scris. Iar una din primele mele povestiri, scrise pe c\nd eram copil, se numea – [i aceast` dezv`luire, \n premier` mondial`, \]i va face p`rul m`ciuc` – Jimmy the Egg. Un ou pe nume Jimmy?

Da. Avea m\ini [i picioare, am f`cut [i un desen cu el.

Acum [tiu de ce pe Snowman, din Oryx [i Crake, \l chema ini]ial Jimmy.

E clar c` pe oul numit Jimmy l-am reprimat, dar el a continuat s` existe – \ntr-o form` freudian` – \n incon[tientul meu, iar \n momentul c\nd am avut nevoie de un personaj, \n mod bizar, numele lui a fost Jimmy. Cum spuneam, acum [tii ceva ce nimeni nu mai [tie.

„M` g\ndesc la moarte ori de c\te ori \mi fac testamentul“ ĂŽn Asasinul orb fic]iunea este mediul propice pentru trasmiterea adev`rului (m` g\ndesc la romanul lui Iris, care scoate la iveal` dedesubturile leg`turii dintre Richard [i

76

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

INTERVIU

Laura); \n acela[i timp \ns`, c\nd fic]iunea se afl` \n m\inile cui nu trebuie, poate deveni [i o piedic` \n aflarea adev`rului (Laura \[i creeaz` acel scenariu \n care Alex va supravie]ui r`zboiului, dac` ea se sacrific` oferindu-i-se lui Richard). Altfel spus, oamenii se autoam`gesc, cre\ndu-[i universuri fic]ionale care n-au nimic de-a face cu realitatea.

Exact. Dar Laura e doar un exemplu. Fiecare om, \n felul lui, \[i va crea propriul facsimil al realit`]ii, pe care ceilal]i vor avea – \ntr-o m`sur` mai mare sau mai mic` – dificult`]i \n a-l descifra. Asta ar putea foarte bine reprezenta [i o defini]ie a fic]iunii, \n general: facsimilul unei realit`]i care ne este sau nu familiar`. În Negocierea cu moartea sus]ine]i c` \n spatele scrisului, al motiva]iei sau impulsului de a scrie, se afl` sentimentul ambivalent al omului, de fric` [i fascina]ie fa]` de moarte.

Dac` ne lu`m dup` num`rul impresionant al scrierilor dvs., s-ar putea deduce c` acest sentiment v-a \nso]it de timpuriu, manifest\ndu-se [i foarte intens.

Dac` a[a am spus, a[a trebuie s` fie. Asta, bine\n]eles, dac` e[ti de acord c` [i femeile s\nt oameni. M` g\ndesc la moarte ori de c\te ori \mi fac testamentul.

S` \n]eleg c` acest lucru se \nt\mpl` cu o anumit` regularitate?

S-ar putea spune c` da. De exemplu, \n cur\nd va trebui s`-l refac \ntruc\t... circumstan]ele s-au schimbat.

Canadienii tr`iesc mult [i s`n`tos.

Unii dintre ei, da. Al]ii, nu.

Dvs. ave]i „oase bune“. A]i spus-o chiar prin titlul volumului Good Bones...

E foarte adev`rat. Dar ceasul continu` s` tic`ie. Nu e ceva care s` m` \ngrijoreze neap`rat, \ns`... Toat` lumea se g\nde[te, la un moment dat, la moarte. Adolescen]ii, de exemplu.

Dar la ei e ceva morbid.

Recunosc c` de-abia c\nd a]i publicat Negocierea cu moartea am realizat fascina]ia pe are o nutri]i pentru naturile duale, pentru ideea de dualitate, \n general – [i, concentr\ndu-m` ulterior pe acest aspect, exemplele p`reau c` nu mai contenesc. Practic, nu exist` roman al dvs. unde s` nu ne confrunt`m m`-

car cu un asemenea caz. De plid`, doar \n Oryx [i Crake, avem perechile Glenn-Crake, Jimmy-Snowman, SuSu-Oryx, fiecare cu alter ego-ul lui. De unde provine aceast` obsesie, aceast` fascina]ie pentru dualism, pentru identit`]ile duale?

Probabil mi se trage din copil`rie, c\nd l-am citit pe Robert Louis Stevenson (Straniul caz al doctorului Jekyll [i al domnului Hyde) [i pe Edgar Allan Poe, cu al s`u William Wilson. Dar [i de la c`r]ile de benzi desenate din anii ’40, unde fiecare supererou venea \nso]it de dublul s`u anodin. Superman era [i Clark Kent, Captain Marvel era Billy Batson (v\nz`torul de ziare olog), Batman era Bruce Wayne, chiar [i Wonder Woman era Diana Prince (sor` medical` \n armat`, de[i identitatea ei e mai complex`). {i bine\n]eles, aici putem s`-l amintim [i pe Scarlet Pimpernel, cu toat` suita de deghiza]i ce vine dup` el. Dar [i pe Shakespeare, pentru c`, \nc` de pe atunci, oamenilor le pl`cea s`-[i asume diferite alte identit`]i dec\t cele obi[nuite. Fetele se deghizau \n b`ie]i, b`ie]ii \n fete...

Cine a r`spuns \n acest interviu – scriitoarea sau persoana Margret Atwood? Sau e o combina]ie \ntre cele dou` identit`]i?

Nu ai cum s` [tii cu exactitate, a[a c` nu mi-a[ bate capul. Alter ego-urile se reg`sesc din cele mai vechi timpuri [i p\n` azi. ĂŽn Antichitate, zeii ap`reau \ntotdeauna sub alte \nf`]i[`ri dec\t cele reale. A[a c` nu puteai fi niciodat` sigur dac` persoana cu care vorbeai era \ntr-adev`r ciobanul b`tr\n [i resping`tor sau Zeus deghizat. ĂŽn Oryx [i Crake, Snowman depl\nge, pe l\ng` multe alte lucruri, [i dispari]ia interesului pentru art` [i literatur`. El se autoproclam` salvatorul cuvintelor rare, de[i se pare c` memorarea lor nu-i mai este nim`nui de folos. Ca acest lucru s` nu se \nt\mple [i \n realitate, mai mult dec\t se \nt\mpl` deja, ce le-a]i spune tinerilor de azi pentru a le reaminti c\t de important este s` cite[ti, c\t de mare e rolul literaturii \n via]a noastr`?

Le-a[ spune c`, dac` citesc, au s` capete o slujb` mai bun`. â– a consemnat Florin Irimia

77

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

Margaret Atwood

Onyx [i Crake Mango

traducere din limba englez` [i note de Florin Irimia

Snowman se treze[te \nainte de r`s`rit. St` \ntins, nemi[cat, ascult\nd valurile mareei lovindu-se de felurite obstacole, ritmic, asemenea b`t`ilor inimii. Ce i-ar mai pl`cea s` cread` c` \nc` doarme!

La orizont, \nspre est, persist` o cea]` gri, luminat` acum de o incandescen]` trandafirie, nefireasc`. Ciudat cum culoarea \nc` mai poate p`rea tandr`. Turnurile de pe mal \[i profileaz` siluetele \ntunecate pe fundalul s\ngeriu, ridic\ndu-se parc` direct din rozul [i albastrul palid al lagunei. }ipetele p`s`rilor care [i-au f`cut cuib acolo [i zgomotul \ndep`rtat al oceanului lovindu-se de falsul recif format din p`r]i ruginite de automobile, c`r`mizi [i moloz seam`n` cu sunetul produs de traficul de vacan]`.

Din obi[nuin]`, Snowman se uit` la ceas – carcas` din o]el inoxidabil, curea lucioas` de aluminiu – \nc` str`lucitor, de[i de func]ionat nu mai func]ioneaz`. Acum \l poart` pe post de talisman, singurul pe care \l are. Ceasul \i \ntoarce o expresie lipsit` de orice semnifica]ie: ora H. Un fior de groaz` \i trece pe [ira spin`rii, con[tientizarea acestei absen]e a timpului oficial.

Nimeni, nic`ieri, nu mai [tie c\t e ceasul. „Calmeaz`-te“ – \[i spune el, inspir\nd [i expir\nd ad\nc de c\teva ori, dup` care \[i concentreaz` aten]ia asupra \n]ep`turilor de insect`, sc`rpin\ndu-se \n jurul lor, ocolind zona din mijloc care-l m`n\nc` cel mai tare [i av\nd grij` s` nu zg\rie vreo crust`, pentru c` o infec]ie e singurul lucru care-i lipse[te acum. Apoi se uit` cu aten]ie de jur \mprejur, asigur\ndu-se c` de jos nu-l p\nde[te nici un pr`d`tor, mamifer sau reptil`. C\nd s-a \ncredin]at c` totul e \n regul`, se

d` jos \ncet din copac. Dup` ce-[i scutur` cear[aful de crengu]e [i resturi de scoar]`, se \nf`[oar` cu el ca \ntr-o tog`. ĂŽ[i ia [apca de baseball cu inscrip]ia celor de la Red Sox pe care, pentru orice eventualitate, o at\rnase peste noapte de-o creang` mai \nalt`, se uit` \n c`ptu[eal`, alung` un p`ianjen [i o pune pe cap.

Merge c\]iva metri mai la st\nga [i se u[ureaz` \n tufi[uri. „P`zea“ – le spune el greierilor care scot c\te un sunet [i sar \ntr-o parte atunci c\nd lichidul \i love[te. Apoi se duce \n partea cealalt` a copacului, departe de pisoarul de zi cu zi [i scotoce[te \n ascunz`toarea pe care a improvizat-o din c\teva dale de beton peste care a aruncat o plas` de s\rm` pentru a ]ine la distan]` [oarecii [i [obolanii. Are dosite aici ni[te fructe de mango, puse \ntr-o pung` de plastic \nnodat` la gur` [i o conserv` Sveltana de c\rna]i vegetali, plus jum`tate de sticl` de whisky – nu, mai degrab` un sfert – [i un baton energizant tras \n ciocolat`, acum moale [i lipicios \n ambalajul s`u, pe care l-a [terpelit mai demult dintr-o parcare de rulote.

Ar vrea s`-l m`n\nce, dar se ab]ine: ar putea fi singurul pe care are s`-l mai g`seasc` vreodat`. }ine [i un desf`c`tor de sticle aici [i, dintr-un motiv pe care nu [i-l poate explica, chiar un sp`rg`tor de ghea]`. Mai are, de asemenea, [ase sticle goale de bere, pe care le p`streaz` din ra]iuni sentimentale, dar [i pentru a str\nge ap` \n ele c\nd plou`. Plus ochelarii de soare pe care acum [i-i pune pe nas. O lentil` le-a c`zut, dar chiar [i a[a e mai bine dec\t dac` nu i-ar avea deloc.

Snowman deschide punga [i observ` c` i-a mai r`mas numai un mango. Ciudat, ar fi putut jura c` erau mai mul]i. Furnicile au reu[it s` p`-

78

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

AVA N P R E M I E R ~

trund` \n`untru, \n ciuda faptului c` f`cuse un nod c\t mai str\ns. Deja au \nceput s`-i urce pe m\ini, at\t cele negre, c\t [i cele galbene – mai mici, dar [i mai rele. E surprinz`tor c\t de tare pot s` \n]epe, \n special cele galbene. Le \ndep`rteaz` cu dosul palmei. – Respectarea strict` a rutinei zilnice este cea care asigur` men]inerea unui moral bun [i a unui psihic s`n`tos, \[i spune el cu voce tare. Are sentimentul c` citeaz`, dintr-un manual, o directiv` demodat` [i greoaie, scris` pentru coloni[tii europeni care administrau diverse planta]ii. Nu-[i poate aduce aminte s` fi citit vreodat` a[a ceva, dar asta nu \nseamn` nimic. S-au adunat prea multe spa]ii goale \n ciotul de creier pe care-l mai are, spa]ii unde alt`dat` existau amintiri. Planta]ii de cauciuc, planta]ii de cafea, planta]ii de iut`.

(Ce e aia iut`?) Probabil c` li se spusese s` poarte p`l`rii cu boruri largi care s`-i fereasc` de razele soarelui, s` se \mbrace civilizat pentru cin` [i s` se ab]in` s` violeze localnicele. M` rog, nu ar fi folosit ei cuv\ntul „a viola“. S` se ab]in` \n a fraterniza cu popula]ia femeiasc`. Sau poate altfel...

E convins c` oricum nu s-au putut ab]ine. ĂŽn nou` din zece cazuri sigur nu s-au ab]inut. „În vederea reducerii pedepsei“ – se surprinde spun\nd. Gura \i r`m\ne deschis` \n timp ce \ncearc` s`-[i aminteasc` restul propozi]iei.

Apoi se a[az` direct pe p`m\nt [i \ncepe s` m`n\nce fructul de mango.

Sf`r\m`turi Pe plaja alb` plin` de corali [i oase sf`r\mate se deplaseaz` un grup de copii. Probabil c` \nainte de asta au \notat, pentru c` s\nt \nc` uzi [i pielea le str`luce[te. Ar trebui s` fie mai aten]i: cine [tie ce viet`]i s`l`[luiesc \n lagun`. Dar lor nu le pas`, spre deosebire de Snowman care nu [i-ar v\r\ nici un picior \n ap`, nici chiar noaptea, c\nd soarele nu-i mai poate face r`u. Rectificare: cu at\t mai pu]in noaptea.

Snowman \i prive[te cu invidie, sau s` fie oare nostalgie? N-are cum, pentru c` el n-a \notat niciodat` \n mare c\nd era mic, n-a alergat niciodat` dezbr`cat pe plaj`. Copiii cerceteaz` terenul, se apleac` [i culeg tot felul de resturi;

Š Dan Stanciu

79

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

■Ap`rut \n 2003, la cincizeci de ani de la descoperirea structurii ADNului de c`tre Watson [i Crick, Oryx [i Crake este al unsprezecelea roman al prolificei scriitoare Margaret Atwood (n. 1939) [i a doua fic]iune speculativ` din crea]ia acesteia, dup` Povestirea cameristei. Din 1985 \ncoace, viziunea distopic` a scriitoarei s-a agravat, nu doar pentru c` acum ea se r`sfr\nge asupra \ntregii planete, ci [i fiindc` de data aceasta nu mai exist` cale de \ntoarcere. Dac` \n finalul Povestirii cameristei afl`m c` regimul Galaad-ului nu va mai exista \n viitor, \n Oryx [i Crake, r`ul, odat` f`cut, nu mai poate fi reparat, \n pofida biotehnologiei avansate – r`spunz`toare, practic, pentru ireversibila apocalips` din roman.

AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

apoi se consult` \ntre ei, argumenteaz`, p`streaz` c\te ceva, arunc` restul, iar comoara o str\ng \ntr-un sac jerpelit. Mai devreme sau mai t\rziu – Snowman conteaz` pe asta – au s` \nceap` s`-l caute [i-l vor g`si \nf`[urat \n cear[aful s`u decrepit, cu o m\n` ]in\ndu-se de fluierul piciorului [i mestec\nd la mango-ul lui \n umbra copacului care-l protejeaz` de soarele nimicitor.

Pentru ace[ti copii – cu pielea groas`, f`cut` s` reziste la ultraviolete – el e o creatur` a \ntunericului, a amurgului.

Iat`-i c` vin. – Snowman, o, Snowman, \ng\n` ei cu vocile lor melodioase. Niciodat` nu se apropie prea mult de el. O fac oare din respect, a[a cum i-ar pl`cea lui s` cread`, sau pentru c` miroase de la o po[t`?

(E con[tient c` duhne[te, \[i d` seama prea bine. E r\nced, are gust de v\nat, pute ca o mors` – uleioas`, s`rat`, cu iz pe[te. Nu c` ar fi mirosit vreodat` pe viu o asemenea creatur`. Dar a v`zut poze.)

Deschiz\nd sacul, copiii \ng\n`: „O, Snowman, oare ce-am g`sit noi?“. Scot obiectele pe r\nd, ridic\ndu-le la nivelul ochilor, ca [i cum ar vrea s` le v\nd`: un capac de roat`, o clap` de pian, o bucat` de sticl` de plastic de un verde decolorat, [lefuit` de apa oceanului. Un recipient gol de Blyss Pluss, o c`ld`ru[` de T`rt`cu]e, goal` [i ea. Un mouse, sau mai bine zis ce-a mai r`mas din el, cu multe fire r`sfirate.

Lui Snowman \i vine s` pl\ng`. Ce poate el s` le spun`? Nu exist` modalitate de a le explica ce reprezint` sau a reprezentat odat` fiecare dintre aceste obiecte stranii. Dar cu siguran]` copiii deja [tiu ce urmeaz` s` li se spun`, pentru c` de fiecare dat` e unul [i acela[i lucru. – Acestea s\nt obiecte de dinainte. Î[i p`streaz` o voce binevoitoare, dar distant`. O combina]ie \ntre pedagog, profet [i unchi \n]eleg`tor – cam a[a ar vrea s` sune vocea lui. – Au cum s` ne fac` r`u? Uneori mai g`sesc cutii de ulei de motor, solven]i, sticle de plastic cu clorur` de var. Capcanele trecutului.

Snowman e considerat a fi un expert \n identificarea poten]ialelor accidente: lichide care te pot arde, vapori care \]i provoac` ame]eli, praf otr`vitor. Dureri neobi[nuite.

– ~stea nu, le spune el. ~stea s\nt inofensive.

C\nd aud asta, copiii \[i pierd interesul, l`s\nd sacul s` at\rne. Dar de plecat nu pleac`: continu` s` stea \n picioare, uit\ndu-se la el fix. Toaletarea plajei e un pretext pentru ei s`-l analizeze, fiindc` Snowman e at\t de diferit. Din c\nd \n c\nd \l roag` s`-[i dea jos ochelarii de soare, apoi s` [i-i pun` la loc: vor s` vad` dac` \ntr-adev`r are doi ochi sau poate trei. – Snowman, o, Snowman, c\nt` ei, mai pu]in pentru el [i mai mult unul altuia. Pentru ei numele lui nu reprezint` dec\t dou` silabe lipsite de \n]eles. Habar n-au ce-i acela un om de z`pad`1, n-au v`zut \n via]a lor z`pad`.

A fost una din deciziile lui Crake ca toate numele, toate denumirile s` aib` un corespondent fizic concret (chiar dac` \mp`iat sau sub form` de schelet). Nimic de genul unicornilor, grifonilor, manticorilor sau baziliscilor. Dar acele reguli nu se mai aplic` acum [i Snowman a sim]it o pl`cere amar` \n a adopta acest nume dubios.

Abominabilul Om al Z`pezilor2 – cel care exist` [i nu exist`, lic`rind \n viscol, omul cu fa]` de maimu]` sau maimu]a cu fa]` de om, ascuns, iluzoriu, cunoscut doar prin intermediul zvonurilor [i al urmelor l`sate \n z`pad`. Se spune c` triburile din regiunile muntoase \l v\nau ori de c\te ori aveau ocazia. Se mai spune c` atunci c\nd prindeau unul, \l fierbeau, \l pr`jeau, organizau festinuri speciale; cu at\t mai incitante cu c\t se apropiau mai mult de canibalism.

A[a \nc\t [i-a scurtat numele. E doar Snowman. „Abominabil“ l-a p`strat pentru sine, micul s`u secret.

Dup` c\teva clipe de ezitare, copiii se a[az` pe vine, \n semicerc, b`ie]i [i fete laolalt`. Doi dintre cei mai mici nu [i-au terminat \nc` micul dejun, sucul verde preling\ndu-li-se pe b`rbie. E descurajant s` vezi c\t de neglijen]i au devenit \n absen]a unei oglinzi. Cu toate acestea, s\nt extrem de atr`g`tori ace[ti copii: goi to]i, \ntruchiparea perfec]iunii, fiecare av\nd culoarea pielii diferit` – ciocolatie, trandafirie, de culoarea ceaiului, a untului, a fri[c`i [i mierii de albine –, dar to]i cu ochii verzi. Estetica lui Crake.

Se uit` la Snowman a[tept\nd ceva de la el.

Probabil c` sper` c` le va vorbi, dar Snowman n-are chef de vorb` azi. Poate cel mult le va ar`ta

80

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

AVA N P R E M I E R ~

ochelarii de soare de aproape, ceasul lui str`lucitor [i defect sau [apca de baseball. Le place [apca, de[i nu \n]eleg ce nevoie are el de a[a ceva – p`r deta[abil care nu este totu[i p`r – [i, deocamdat`, n-a inventat nici o poveste pentru asta.

O vreme nici unul nu zice nimic, ci doar se holbeaz` la el, medit\nd. Apoi cel mai mare \ncepe. „O, Snowman, spune-ne, te rog, ce este mu[chiul `la care-]i cre[te pe fa]`?“ Ceilal]i se bag` [i ei \n vorb`. „Spune-ne, te rug`m, spunene!“ Nimeni nu se \nghionte[te, nimeni nu se hlize[te, \ntrebarea e c\t se poate de serioas`. – Pene, le r`spunde el. ĂŽntrebarea asta \i este adresat` cel pu]in o dat` pe s`pt`m\n` [i de fiecare dat` r`spunsul lui e acela[i. Chiar dac` a trecut at\t de pu]in timp – s` fie dou` luni de atunci, sau poate trei? Nu mai ]ine socoteal` –, au acumulat at\tea informa]ii despre el, at\tea supozi]ii: Snowman a fost odat` pas`re, dar a uitat cum s` zboare [i restul de pene i-a c`zut, \nc\t acum \i e frig [i are nevoie de un al doilea strat de piele cu care s` se \nf`[oare. Nu: \i este frig pentru c` m`n\nc` pe[te [i pe[tii s\nt reci. Nu: se \nf`[oar` deoarece \i lipse[te b`rb`]ia [i nu vrea ca noi s` vedem. De aceea nici nu \noat`. Snowman are riduri pentru c` odat` a tr`it sub ap` [i apa i-a \ncre]it pielea. Snowman e trist pentru c` ceilal]i au plecat pe mare [i l-au l`sat singur cuc. – Vreau [i eu pene, spune cel mai mic. O speran]` de[art`: nu vor mai cre[te niciodat` b`rbi pe fe]ele b`rba]ilor Copiilor lui Crake.

Crake \nsu[i g`sise b`rbile absolut ira]ionale; de asemenea, \l enervase tot timpul corvoada b`rbieritului, a[a c` eliminase din start aceast` necesitate. Bine\n]eles, nu [i pentru Snowman: pentru el e prea t\rziu.

Acum to]i vorbesc \n cor. „O, Snowman, o, Snowman, putem s` avem [i noi pene, te rug`m?“ – Nu, le spune el. – Dar de ce, dar de ce? \ng\n` cei doi mai mici. – O secund`, s`-l \ntreb pe Crake. ĂŽndreapt` ceasul spre cer, \l \ntoarce pe \ncheietur`, apoi \l duce la ureche ca [i cum ar asculta ce i se spune.

Ei \i urm`resc cu aten]ie fiecare mi[care. – Nu, le spune el. Crake spune c` nu se

poate. Nici vorb` de pene pentru voi. Acum c`ra]i-v`! – „C`ra]i-v`?“ „C`ra]i-v`?“ Se uit` unii la al]ii, apoi la el. A f`cut o gre[eal`, a folosit un cuv\nt nou, unul imposibil de explicat. „A se c`ra“ nu e ceva ce lor li s-ar putea p`rea insult`tor. Ce \nseamn` „c`ra]i-v`“? – Pleca]i! F\lf\ie din cear[af \nspre ei [i copiii se \mpr`[tie, fugind \nspre plaj`. ĂŽnc` nu-[i dau seama dac` s` le fie fric` de el sau c\t de fric`. P\n` acum n-a f`cut r`u nici unui copil, dar natura sa nu e pe deplin \n]eleas`. Nu se [tie ce ar putea s` fac` \n viitor.

Voce „Acum s\nt singur“ – spune el cu voce tare. „Singur, de tot singur. Singur pe marea pustie.“ 3 ĂŽnc` un fragment din albumul \n fl`c`ri care se mistuie \n capul lui.

Rectificare: singur pe plaj`.

Simte nevoia de a auzi o voce uman` – o voce uman` \n adev`ratul sens al cuv\ntului, o voce ca a lui. Uneori r\de ca o hien` sau rage asemenea unui leu – ideea lui de hien`, ideea lui de leu.

C\nd era copil, obi[nuia s` se uite la DVD-uri cu asemenea creaturi: emisiuni despre comportamentul animalelor prezent\nd actul copula]iei, m\r\ielile, m`runtaiele [i femelele ling\ndu-[i puii. Oare de ce le g`sea at\t de reconfortante?

Sau se pomene[te groh`ind [i gui]\nd ca un porcan4 ori url\nd ca un lupican5: Auuu! Auuu!

Uneori, \n lumina asfin]itului, alearg` de-a lungul plajei, arunc\nd cu pietre \n ocean [i strig\nd: „C`cat, c`cat, c`cat, c`cat, c`cat!“. Dup` asta se simte mai bine.

Se ridic` [i, \ntinz\ndu-se din toate \ncheieturile, cear[aful \i cade la picioare. ĂŽ[i analizeaz` corpul cu groaz`: pielea murdar`, plin` de mu[c`turi de insecte, smocurile de p`r cenu[iu, unghiile de la picioare din ce \n ce mai lungi [i mai \ng`lbenite. Gol pu[c`, \ntocmai ca \n ziua \n care s-a n`scut. Nu c` [i-ar aminti ceva despre asta.

C\te evenimente cruciale nu au loc f`r` ca oamenii s` fie con[tien]i de asta, f`r` ca ei s` se poat` observa: na[terea [i moartea, de exemplu. {i uitarea trec`toare adus` de sex.

1. Snowman – om de z`pad`.

2. The Abominable Snowman (ĂŽn orig.), termen sub care apare desemnat Yeti (Bigfoot sau Sasquatch, ĂŽn Statele Unite [i Canada), faimoasa creatur` sem`nĂŽnd cu o goril` uria[`, dar cu mers [i comportament uman.

3. Referin]` la Balada b`trĂŽnului marinar de Samuel Taylor Coleridge. Traducerea ĂŽi apar]ine lui Procopie P. Clon]ea.

4. Pigoon (ĂŽn orig.), termen inventat de autoare.

5. Wolvog (ĂŽn orig.), termen inventat de autoare.

81

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

AVA N P R E M I E R ~

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

– Nici s` nu-]i treac` prin minte, \[i spune.

Sexul e ca b`utura, nu e bine s` \ncepi s` te g\nde[ti la asta de diminea]`.

Odat` avea grij` de corpul lui; alerga, mergea la sal`. Acum \[i poate num`ra coastele: are senza]ia c` se tope[te. Aport sc`zut de protein` animal`. O voce de femeie \i [opte[te m\ng\ietor \n ureche: Ce fund apetisant! Nu e Oryx, e o alt` femeie. Oryx nu mai e a[a vorb`rea]` \n ultima vreme. – Spune ceva, orice, o implor` el. Oryx \l aude, are nevoie s` cread` asta, dar nu vrea s` vorbeasc` cu el. „Ce pot s` fac?“, o \ntreab`. „{tii doar c` eu...“

– O, [i ce abdomen! se aude din nou vocea, \ntrerup\ndu-l. Scumpule, tu \ntinde-te, c` de restul m` ocup eu. Cine s` fie asta? Vreo fuf` pl`tit`. Rectificare: expert profesionist \n ale sexului.

O trapezist` cu oase de cauciuc [i paiete lipite pe piele ca solzii de pe[te. Ur`[te ecourile astea.

Sfin]ii obi[nuiau s` le mai aud`, pustnicii demen]i [i plini de p`duchi, \n pe[terile [i de[erturile lor.

Cur\nd are s` vad` diavoli frumo[i, cu sf\rcuri ro[iatice, f`c\ndu-i semn s` li se al`ture, \n timp ce-[i vor linge buzele cu limbile lor rozalii [i unduitoare. Sirene vor r`s`ri din ap`, dincolo de ruinele turnurilor, [i-l vor ademeni cu c\ntecul lor minunat, iar el va \nota \nspre ele [i va fi devorat imediat de rechini. Creaturi cu cap [i s\ni de femeie [i gheare de vultur se vor pogor\ asupra lui [i el le va \nt\mpina cu bra]ele deschise [i `sta-i va fi sf\r[itul. Creieri pr`ji]i.

Sau mai r`u, vreo f`tuc` pe care a cunoscut-o c\ndva va veni la el dinspre copaci, bucuroas` c` \l revede, dar c\nd se va apropia \ndeajuns, Snowman va realiza c` e f`cut` din aer. Ar fi \n stare s` accepte [i asta, orice, de dragul companiei.

Cu ochiul protejat de lentila ochelarilor de soare scruteaz` orizontul: nu se vede nimic.

Oceanul e de metal clocotit, cerul – de un albastru decolorat, cu excep]ia g`urii f`cute \n el de soare. Totul este extrem de pustiit. Apa, nisipul, cerul, copacii, fragmentele din trecut. {i nimeni care s`-l aud`. – Crake! strig` el. C`cat cu ochi ce e[ti!

Apoi se opre[te [i ascult`. Transpira]ia s`rat` \i curge din nou pe fa]`. Nu [tie c\nd are s` i se \nt\mple [i nici nu se poate opune. Respira]ia \i e sacadat`, ca [i cum o m\n` uria[` l-ar ap`sa pe piept... apoi l-ar l`sa, apoi iar l-ar ap`sa. Panic` lipsit` de sens. – Tu ai f`cut asta! url` \nspre ocean.

Nici un r`spuns, ceea ce nu-i de mirare. Se aud doar valurile, lovindu-se ritmic de ]`rm. ĂŽ[i trece m\na \ncle[tat` peste fa]`, peste pelicula de praf [i lacrimi, muci [i zeam` de mango lipicioas`, peste perciunii crescu]i \n dezordine. „Snowman, Snowman“, \[i zice. „G`se[te-]i [i tu o ocupa]ie.“ (roman \n curs de apari]ie la Editura Leda – Grupul Editorial Corint)

â–

82

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

Freud s-a \n[elat c\nd a crezut c` incon[tientul doar via]` vrea. Totul se juca \ntre dou` for]e ale vie]ii: sexualitatea [i autoconservarea, care se limitau reciproc \ntru func]ionare optim`, f`r` pl`ceri excesive [i periculoase [i f`r` constr\ngeri mortifere pentru pl`cere. Nici urm` de agresivitate distructiv` sau de moarte! Dup` 1920, tabloul incon[tientului se schimb` radical prin introducerea paradoxalului instinct al mor]ii (Thanatos). Cum poate exista un instinct ostil vie]ii? Dup` Freud, ne na[tem cu o tendin]` autodistructiv`, care urm`re[te redob\ndirea lini[tii anorganicului. Erosul se lupt` ne\ntrerupt cu ea, f`r` a reu[i altceva dec\t s` am\ne atingerea scopului ultim al Thanatosului. ĂŽntr-un cuv\nt, incon[tientul vrea nu numai via]`, ci [i moarte, [i mai ales moarte.

Cel mai practic aspect al acestei nedisimulate filozofii este „intricarea“ pulsiunilor fundamentale.

Erosul se combin` cu Thanatosul \n inten]ia de a-l neutraliza, a[a \nc\t orice sl`bire a primului \l \nt`re[te pe cel de-al doilea. Livius Ciocârlie intuie[te \n c\teva r\nduri acest adev`r al lumii incon[tiente. „Ast`zi, pentru c` am fost tratat ca un b`rbat \n putere‌, n-am apucat s`-mi fac tema, de b`tr\n“ (p. 69). Dac` al]ii ne consolideaz` Erosul, p`rem a ne opri din drumul c`tre moarte. ĂŽn alt loc \i d` dreptate lui Cioran, care sesizase c` preocuparea excesiv` pentru moarte sl`be[te via]a. De cele mai multe ori \ns`, instinctul mor]ii pare a primi \ncuviin]area de a se rosti prin pana sa. Scriitorul e potrivnic \ncerc`rilor culturii de a \nt`ri Erosul. Primul dezavuat este lifting-ul: „O v`d de departe venind‌ C\nd se apropie, \mi spun: E mult prea t\n`r`, nu poate s` fie ea‌ ĂŽn sf\r[it, ne \ncruci[`m‌ {i-a vopsit p`rul, [i-a f`cut lifting. Seam`n` cu o p`pu[` de ghips“ (p. 16). Apoi vine r\ndul implantului dentar: „Îl v`d pe Paul Belmondo, cascadorul, haiducul cu suflet mare al anilor [aizeci.

Desc`rnat, alb ca oaia, cu din]ii implanta]i“ (p. 48). ĂŽn loc de a i se recunoa[te calitatea de remediu paleativ, implantul este inclus \n lista interminabil` a degrad`rilor aduse de \mb`tr\nire.

Dac` Erosul are menirea de a contracara Thanatosul, de ce s` nu-l \nt`rim c\nd ne st` \n putere? ĂŽn termenii lui Camus, de ce s` fim oameni absurzi [i s` consim]im mor]ii, c\nd putem fi oameni revolta]i? â–

Vasile Dem. Zamfirescu

Lifting-ul [i incon[tientul Cea mai recent` \nt\lnire cu Livius Ciocârlie, care s-a petrecut acum c\teva luni, a avut loc \n \mprejur`ri contrariante: trebuia s` vorbim unei s`li de tineri despre \mb`tr\nire [i v\rsta a treia! Fiecare s-a descurcat cum a [tiut mai bine. Am r`mas cu o curiozitate, poate reciproc`, cu privire la g\ndurile sale mai ad\nci despre delicata tem` a conferin]ei. Le-am aflat parcurg\nd B`tr\ne]e [i moarte \n mileniul trei (Editura Humanitas, 2005).

Am \nceput prin a o r`sfoi, pentru c` nu agreez deloc subiectul, [i, foarte repede, interesul mi-a fost captat de sentin]a: „Oric\t n-ai crede, incon[tientul vrea sens“. Iar acest sens este via]a cu toate nonsensurile ei: „Incon[tientul via]` vrea“. Iat` un distins om de litere român care nu refuz` idea]ia freudian`, ba chiar a asimilat-o [i opereaz` cu ea \n mod curent, a[a \nc\t psihanalistul din mine are ce s` citeasc` [i s` comenteze, mi-am zis. Propozi]iile citate mai sus nu s\nt singulare. Astfel, la pagina 28 putem citi despre cobor\rea fricii \n incon[tient, la pagina 37 afl`m c` incon[tientul are adev`rul s`u, iar la pagina 143 s\ntem surprin[i de reflec]ia: „ilumin`rile religioase bru[te, \n preziua mor]ii, s\nt produse de incon[tient“, adic` de speran]a care nu ne p`r`se[te nici \n ultimele clipe ale vie]ii.

Ajuns la sf\r[itul lecturii cu sentimente amestecate, de acord [i dezacord, mi-am dat seama c` doar o latur` a incon[tientului, [i anume Erosul, este tematizat`. La \nceputurile psihanalizei, [i

83

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

DOCUMENTE

„...progres`m spre v\rsta Zeului Pan.“ Lucian Blaga La sf\r[itul unui dialog cu acad. Aurel Avramescu [i cu so]ia sa, medicul Maria (Alexiu) Avramescu, \nregistrat de istoricul literar I. Opri[an \n 1982 pentru volumul Lucian Blaga printre contemporani, din r`spunsul la o \ntrebare despre soarta unor scrisori expediate de acesta celor doi pe durata unui deceniu, afl`m c` cele sc`pate prin timp, dar sortite iminent distrugerii, nu ar fi mai multe de 15 sau 17. Recent, \nt\mplarea a f`cut s` g`sim \n arhiva unui colec]ionar bucure[tean, printre alte piese valoroase pentru istoria literar` [i pentru cultura româneasc`, mai mult de jum`tate dintre ele. Restituim c\teva prin intermediul revistei Dilemateca, nu doar pentru importan]a lor \n determinarea mai exact` a \mprejur`rii \n care Lucian Blaga [i-a construit romanul autobiografic Hronicul [i c\ntecul v\rstelor, ci [i pentru a completa profilul polivalent al scriitorului. (Rodica Pandele)

I Sibiu, 5 mai 1946 Str. Bedeus 7 Drag` Mariechen1 Nu se poate \n nici un fel contesta c` at\t mie c\t [i lui Dorli ne este foarte dor de Tine.

Vorbim \n fiecare zi, mai ales pe la ora pr\nzului, despre Tine, \nc\t \mi pare foarte probabil c` pomenirea ]i se comunic` prin reflexe fizice. Te rog s` ne ier]i c` \]i producem nepl`ceri pe cari, p\n` la acest mesaj, nu [tiu dac` le-ai interpretat \n justa lor lumin`.

Eu lucrez ca o uzin` la amintiri2. {i fac [i corecturi la Trilogia valorilor. R`m\ne s` vedem ce iese.

Printre r\nduri ridic capul [i spre vacan]a de var`. Vom prinde p`str`vi? Vom scoate ulcioare din p`m\nt? Vom vedea capre negre? Cert: vom prinde, vom scoate, vom vedea!

Te s`rut`m \n mijlocul frun]ii, unde zei]ele indiene de pe Gange poart` o nestemat`.

Lucian Drag` Leu]ule3, vreau s` te rog ceva. {tiu c` e[ti [eful unui birou unde \n doi timpi [i trei mi[c`ri se pot face ilustra]iile din „{tiin]` [i crea]ie“4. Mi se cer de urgen]`. S\nt [apte: la pag. 22, 176, 201, 203, 205, 206, 207. La pag. 201 s\nt dou`. Prin urmare, \n total opt! }i-a[ fi foarte mul]umitor dac` mi le-ai face [i dac` le-ai duce la Imprimeria Na]ional` din {erban Vod`, spre a le da dlui Tomeki5 sau altui [ef, ar`t\nd c` s\nt figurile cerute pentru Trilogia valorilor („{tiin]` [i crea]ie“).

Te \mbr`]i[ez cu toat` prietenia, Lucian

85

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

DOCUMENTE

II 19 mai 1946 Drag` Mariechen, pentru telegrama de bune ur`ri de ziua mea6 ]in s` mul]umesc \ntregii familii de dragoste de la Cop[a, [i \n primul r\nd }ie,7 care e[ti centrul protonic al roiului de electroni atra[i [i ]inu]i la distan]`. Dac` nu [tii cum vine asta, \l \ntrebi pe Leu]u, [i el \]i va desena pe h\rtie cam a[a ceva:

Dorli Te-a visat noaptea de vreo c\teva ori.

Eu \nc` nu, dar cu ajutorul lui D-zeu se va \nt\mpla [i acest lucru. Se face c` m` g\ndesc la Tine numai ziua, noaptea dorm dus (f`r` somnifere).

M` \ntreb ce s-o fi ales de fotografiile luate sub cire[ul doldora de flori de la Cop[a?

De filme nu \ndr`znesc s` m` interesez, fiindc` aparatul \mi era cam suspect. Se pare c` are darul miraculos de a prinde pe acela[i film imagini cu totul diferite, cari se suprapun.

Lucrarea mea \nainteaz` potrivit programului. A[a \mi preg`tesc o vacan]` sublim`, \nchinat` numai p`str`vilor.

Spune-i te rog lui Leu]u c`-i mul]umesc pentru desenele f`cute pentru Imprimeria Na]ional`. N`d`jduiesc s-apar` volumul8 p\n` la toamn`, ca s` i-l trimit cu o dedica]ie ce-l va \nc\nta. Lui \i vom dedica o carte, dar ]ie o constela]ie cereasc`.

Lucian

III Sibiu 24 iunie 1946 Drag` Mariechen, [tiu eu prea bine c`, a[a departe cum st`m de domeniile [i v`ile Dorului, nu mi le pot ap`ra de braconieri, mai ales c\nd \ns`[i paznica se-nt\mpl` s` fie de coniven]` cu ei. Nu-mi r`m\ne dec\t s`-mi mut domeniile \n cer, unde s\nt

86

GLOHPDWHFD B+, SGI

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8 p`zite [i de Leu]u cu telescopul9, fiind cointeresat.

C\t prive[te p\ra ce o ridici \mpotriva lui Marin, braconier de meserie, afl`, scump` paznic`, c` noi \l iubim a[a de mult, \nc\t \n chip secret \i acord`m autoriza]ie de a bracona cum \l taie pofta, chiar [i prin cele mai fabuloase v`i ale p`m\ntului.

Nu cu aceea[i \ng`duin]` am privi \ns` la faptele acelora cari \[i \nchipuie c` pot s` opereze ca \n codrii Vlasiului10. ĂŽn fond \ns` nu mi-e team` de nimic, oric\t de mul]i ar fi r\vnitorii. ĂŽ[i fac iluzii ca v\rcolacii cari \[i \nchipuie c` m`n\nc` luna. Luna r`m\ne \n integritatea ap`rat` de caratele ei, de ceea ce te vei putea convinge privind, cu ocazia celei mai apropiate eclipse, prin telescopul lui Leu]u. ĂŽn]elegi, prin urmare, c` s\nt foarte calm de c\nd privesc la domeniile mele mutate \n cer.

Lucrarea mea \nainteaz` frumos, \nc\t sper s` merit odihna de la Breaza.

Afl`, de a[ijderea, c` Io Lucian Voievod am hot`r\t s` te \nal] de la gradul de paznic` a secretelor v`i, la rangul de protectoare a inspira]iei mele. Drept aceea \]i \mp`rt`[esc titlul lucr`rii al c`rei \nceput l-ai ascultat la Cop[a. Titlul11 este acesta: LUCIAN BLAGA HRONICUL {I CĂ‚NTECUL VĂ‚RSTELOR Vol. I Inima mea ar dori s` afle dac` inima ta \nt`re[te au nu un asemenea titlu.

Scrisorile Tale ne pricinuiesc mare bucurie ca o „veste bun`“. Se vede c` ai l\ng` tine \n permanen]` un simbol ca unul din autorii de „evanghelii“: leul. ĂŽmbr`]i[ez [i leul, [i pe Tine Lucian P.S. Dorli [i-a trecut examenele [i Te s`rut` cu foc.

IV [probabil septembrie sau octombrie 1946, Cluj]

86

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8 Drag` Mariechen, e tare mult de c\nd nu mai ave]i nici o veste de la mine. S\nt exact dou` luni de c\nd am luat asupr`-mi hamal\cul mut`rii la Cluj12. Acu s\ntem aproape a[eza]i. A sosit [i Dorli, de la Bra[ov, unde o trimisesem: e complet ref`cut`13. {i boala, care ne-a speriat a[a de mult, n-a l`sat nici o urm`, dup` cum mi-o spune profesorul Daniello14. Dup` ce am fugit de la Breaza, am g`sit-o \ntr-adev`r foarte grav. Dou` s`pt`m\ni am stat l\ng` ea zi [i noapte, [i am \ngrijit-o dup` metodele pe care infinita dragoste ]i le inspir`.

Locuin]a ce am g`sit e cam mic`, dar e un miracol c` am g`sit-o. E la margine15. Aer bun. ĂŽnconjura]i de porumbi[ti. L\ng` noi o m`n`stire, la care pot trimite pe orice Ofelie, dac` nu se poart` bine. ĂŽncep s` am r`gazuri, c\nd m` g\ndesc la p`str`vii de la Breaza, la foile de brustur, la urcu[ul cumplit de la Urlea, la cucoanele cari au devenit guralive \n momentul c\nd p`r`seam zona coniferelor m`runte, [i la at\tea altele, chiar la armatele de mu[te cu cari ai luat lupta, [i la Andromeda, care te-a \nsp`im\ntat cu al ei un milion de ani de lumin`!

Le evoc pe toate, [i c\t de frumoase s\nt.

Nu mai [tiu ce s-a \nt\mplat de atunci pe la voi. Desigur c` inimile nu s-au schimbat, [i printre b`t`ile lor mai palpit` [i c\te-o extrasistol` [i pentru mine.

Lucian 16 P.S. I-a[ scrie [i lui Marin dar nu-i cunosc noua adres`. Mi se spune c` s-ar fi mutat. Probabil c` acu a luat urma cerbilor.

V 19.XII.1946 Scump` Mariechen, pe drum am avut \nc` mult de furc` cu domnul care aspir` la locul meu, dar \nt\mplarea e prea nostim` ca s` nu }i-o povestesc odat` mai am`nun]it. Iar din v\rful Carpa]ilor era s` ne \ntoarcem iar`[i la Bucure[ti, linia fiind blocat` de dou` locomotive deraiate. Astfel se f`cu c` am sosit la Cluj cu \nt\rziere de 5 ore.

Sosii \n orice caz, [i acu reintru \n preocup`rile mele. Voi a]i fost a[a de dr`gu]i cu mine, c`

DOCUMENTE

sufletul st`ruie mereu prin preajma voastr` [i numai anevoie pot s` deschid vreo carte. Dar a[a mi se \nt\mpl` de fiecare dat`, c`ci amintirea Ta e mai presus de orice carte. (Aceasta \n loc de orice alt` declara]ie!)

Drag` Mariechen, vreau s` Te rog ceva.

Iat`: 1) S` desfaci pachetele cu c`r]i ce le am la voi, la B`bu[ca, [i s` restitui lui Bruc`r17 toate lucr`rile al c`ror autor este. Are nevoie de ele pentru un alt concurs, [i i le dau, de[i potrivit uzan]elor \mi apar]in.

2) ĂŽmi scrie Zevedei18 de la Londra c` mi-a trimis ni[te lucruri (pachete) pe adresa lui Clody prin domnul Mocanu (dir. filmului popular la Min. Informa]iilor). Roag` \n numele meu pe Clody s` se intereseze la cest domn de pachetele mele. ĂŽn ajun de Cr`ciun va sosi la Bucure[ti [i d. ata[at care de asemenea \mi va aduce ceva de la Zevedei. Printr-o ocazie s` mi se trimit` lucrurile la Cluj. Eventual cu po[ta (str. Popa F`rca[ 20).

De s`rb`tori [i de Anul Nou V` ur`m numai bine [i s` ne dea D-zeu noroc s` apar` Elanul insulei19.

V` \mbr`]i[ez cu foc Lucian P.S. cadou de Cr`ciun pentru MongodĂś20

87

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

DOCUMENTE

VI Cluj 15 febr. 1947 Scump` Mariechen, s\nt sigur c` [i Tu lucrezi cu acela[ elan ca [i mine. Altfel ne-am da semne mai adesea dec\t se face.

Probabil c` biroul din bibliotec` l-ai ocupat esclusiv pentru mintea [i scrisul T`u, cel pu]in \nainte de amiezile. Printre r\nduri mai ridici capul t`u minunat, de basm sau de \mp`r`teas` bizantin` [i o clip` te g\nde[ti [i la mine, la capul meu „straniu ca o nebuloas` cosmic`“, precum \mi spunea \ntr-o zi [i dulcea mea fiic`.

De Pa[ti eu sper s` termin o nou` carte: Despre con[tiin]a filosofic`21 (ein Fressen22 fĂźr Leu]u!). {i m-am g\ndit c` s-ar putea s` ne \nt\lnim [i s` st`m atunci \mpreun` 2 s`pt`m\ni la Cop[a, dac` MongodĂś ar fi de aceea[i p`rere [i nu prea gelos, c` [i pe mine m` arde dorul de Voi. Va fi atunci timpul sitarilor, am sta uneori pitula]i \n margine de p`dure, \n timp ce MongodĂś ar iscodi zborurile privegheate de luceaf`r. „Ceterum censeo“23: s` distrugi \ncetul cu \ncetul, p\n` atunci, con[tiin]a v\n`toreasc` a lui MongodĂś, ca s` nu mai ezite a trage \n iepuri!

C`ci, evident, progres`m spre ante-preistorie [i spre v\rsta zeului Pan. Ajuta]i-m`, cu to]i \mpreun`, s`-l mai c\nt o dat`!

VII Cluj 8 Martie 1947 Scump` Mariechen, cu acestea nepo]ica mea Georgina Gheorghe24 (numele trebuie pronun]at ca al poetului {tefan George) \[i prezint` scrisorile de acredi-

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

tare pe l\ng` ĂŽmp`r`teasa noastr`.

Cazul e emo]ionant: \n mizeria [i \n disperarea general`, nepo]ica ]ine cu orice pre] s` fac` un copil. {i tot \ncearc` de vreo zece ani, [i nu poate, nu se [tie din ce pricin`.

R\ndurile Bazilisei le-am primit [i m-am bucurat. {i cred c` nu mai este tocmai mult p\n` c\nd vom porni la v\n`toare de sitari. Voi \mpodobi fruntea cu dedi]ei vine]i.

A[tept de la MongodĂś un program precis pentru vacan]`. Leu]u s` aduc` cele mai noi recolte din nebuloase!

S`rut m\na Bazilisei25 [i fruntea Lucian

VIII 22.II.1948 Scump` Mariechen, este cam o jum`tate de an de c\nd, \n afar` de unele ve[ti de unde electromagnetice [i c\teva am`nunte de la MongodĂś, nu mai [tiu nimic despre „cineva“ care plute[te totu[i \n permanen]` \n jurul inimii mele ca un halo \n jurul lumii.

M` crezi c` este timpul s` sf\[iem aceast` t`cere?

Ce mai face]i, prieteni ai mei? Actualmente v` v`d \n situa]ia, \n vechea, [tiuta: \nconjura]i de c`r]i, pe pere]i c\teva tablouri, pe-un scaun Mongo [i vorba lui Kant: sus stelele, jos mormintele. Ah, nu, Kant a spus ceva asem`n`tor, dar mie mi-a sc`pat acest cuv\nt: mormintele.

Explicabil.

Explicabil, fiindc` cel`lalt t`r\m m` preocup` a[a de mult de la un timp.

A[ vrea totu[i s` mai r`m\n.

88

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

DOCUMENTE

Cel pu]in p\n` c\nd voiu termina ce mi-am pus \n cap s` termin.

Leu]u mi-a dat c\ndva un ordin: Monumentul t`u, Lucian! {i m` ]in de ordin.

Am cl`dit \nc` un turn26.

Pe tine \ndeosebi are s` te intereseze foarte mult. C`ci e vorba despre „via]`“.

Despre evolu]ie.

Despre ere geologice.

Despre om.

De multe ori m-am poticnit \n terminologia anatomo-biologic`.

Dac` erai prin apropiere m-ai fi c`l`uzit. Cu pricepere [i cu verv`.

Scrie-mi ceva despre voi.

Lucian

1. Apelativ de alint al dr. Maria Avramescu.

2. Inten]ia de a scrie „amintiri“ ĂŽn r`gazul de dou` luni [i jum`tate pe care ĂŽl avea pĂŽn` la reluarea cursurilor universitare i-o comunic` lui Marin Ciortea ĂŽntr-o epistol` datat` 11.XI.1945. Cu siguran]` c` acum, ĂŽn mai, se apropia de ĂŽncheierea primului volum – dintre mai multe –, c`ci la 14 iunie o anun]a pe Domni]a Gherghinescu-Vanea c` „sper` s`-l ispr`veasc` peste trei-patru s`pt`mĂŽni“, iar la 5 iulie Marin Ciortea afla c` Hronicul [i cĂŽntecul vĂŽrstelor vol. I e gata.

3. Apelativ de alint al lui Aurel Avramescu.

4. Prima parte din Trilogia valorilor.

5. Tipograf-[ef aflat, a[a cum reiese [i din coresponden]a dintre G. C`linescu [i Al. Rosetti, În perioada preg`tirii pentru tipar a Istoriei literaturii române de la origini pÎn` În prezent.

6. Lucian Blaga este n`scut pe 9 mai.

7. Scrierea cu majuscul` a pronumelor personale ce apare [i ĂŽn alte scrisori, ca semn al pre]uirii.

8. Trilogia valorilor a ap`rut la sfĂŽr[itul anului 1946.

9. Inginerul Aurel Avramescu, „un bun astronom“, ĂŽ[i construise ĂŽn podul casei „un fel de telescop de 105 mm diametru de oglind`“, prin care, ĂŽn vizitele la Bucure[ti, Lucian Blaga cerceta [i el cerul, cu un interes v`dit.

10. Joc de cuvinte inspirat de numele pictorului Ion Vlasiu, prieten comun [i tovar`[ de vacan]e la Cop[a Mic`, n`scut Într-o zon` bogat` În p`duri de pe Valea Târnavei [i codrii Vl`siei.

11. Din coresponden]a lui Lucian Blaga cu cei cĂŽ]iva prieteni foarte apropia]i sau colaboratori, publicat` pĂŽn` acum, aceasta pare s` fie prima dat` cĂŽnd comunic` unuia dintre ei titlul „amintirilor“, cartea care – spune ĂŽn alt` parte – „cuprinde trecutul meu citit ĂŽn palma mea de poetul din mine [...], prin urmare nu s-ar putea pretinde c` ar fi o carte de ÂŤamintiriÂťâ€œ.

12. De[i Universitatea clujean` revenise ĂŽn 1945 din refugiul la Sibiu determinat de cedarea Ardealului de Nord, Lucian Blaga a r`mas ĂŽn ora[ aproape ĂŽnc` un an, f`cĂŽnd o navet` Sibiu-Cluj, destul de solicitant`, pentru a-[i putea ]ine orele, din cauza dificult`]ilor de a recupera vechea locuin]` sau de a g`si alta, ĂŽntr-un ora[ supraaglomerat.

13. ĂŽn iulie, familia Aurel [i Maria Avramescu ĂŽmpreun` cu Marin Ciortea [i Lucian Blaga au petrecut o s`pt`mĂŽn` la Breaza [i pe mun]ii din ĂŽmprejurimi, ĂŽncheiat` ĂŽns` ĂŽnainte de vreme din cauza plec`rii precipitate a lui Blaga, chemat la Sibiu de Caius Brediceanu, pentru c` Dorli era grav bolnav`. Boala a fost o tuse convulsiv` complicat` cu bron[it`, tratat` de prof. Daniello [i ajutat` [i de un medicament trimis de Marin Ciortea. Ca s` se refac`, Dorli a fost trimis` ĂŽn convalescen]` la Bra[ov, unde a locuit ĂŽn casa din Schei a p`rin]ilor Mariei }enghea, studenta lui Blaga.

14. Leon Silviu Daniello (1898-1970), medic ftiziolog,

profesor de ftiziologie la Facultatea de medicin` din Cluj.

15. Locuin]a „cam dezolant` pe dinafar`“, g`sit` prin str`dania asistentului s`u Ovidiu Drimba, era la periferia ora[ului, spre dealul Feleacului, ĂŽn strada Pop F`rca[ 20.

16. Marin Ciortea (1899-1961), inginer electronist, frate cu compozitorul Tudor Ciortea [i fiul lui Aurel Ciortea, profesorul de fizic` [i de matematic` al lui Blaga ĂŽn ultimele clase la Liceul „Andrei {aguna“ din Bra[ov. Cuno[tin]e din adolescen]`, ĂŽntre cei doi s-a statornicit o prietenie devotat` abia la maturitate, dup` ĂŽntoarcerea filozofului din str`in`tate [i mai ales dup` stabilirea acestuia la Sibiu. VĂŽn`tor [i pescar ĂŽmp`timit, acesta avea o ferm` la Cop[a Mic`, unde l-a g`zduit pe Lucian Blaga de nenum`rate ori, ĂŽn vacan]e mai lungi sau mai scurte, de s`rb`tori, aproape ĂŽntotdeauna ĂŽnso]it de Dorli, unde veneau [i al]i prieteni, precum Ion Vlasiu ori so]ii Aurel [i Maria Avramescu.

17. Iosif Bruc`r (1888-1960), filosof.

18. Zevedei Barbu, asistent al lui Lucian Blaga la Catedra de filosofie a culturii [i secretar de redac]ie la revista acestuia, „Saeculum“ (1943-1944). Activist comunist ĂŽn ilegalitate, dup` 23 august 1944 a f`cut politic` de stĂŽnga militant` (membru ĂŽn comisia de armisti]iu, secretar general ĂŽn Ministerul Na]ionalit`]ilor Minoritare, director la Direc]ia presei din Ministerul de Externe, succedĂŽndu-i lui Mihail Sebastian mort ĂŽntr-un accident), pĂŽn` cĂŽnd ĂŽn 1946 preia postul de ata[at cultural la Londra.

19. Elanul insulei a ap`rut postum, ĂŽn 1977.

20. Apelativ pentru Aurel Avramescu.

21. Despre con[tiin]a filosofic` va ap`rea ĂŽn dou` volume ĂŽn 1947.

22. Das Fressen (germ.) – hran`.

23. Ceterum censeo (lat.) – ĂŽn rest (sintagm` scoas` din formula prin care Cato cel B`trĂŽn ĂŽ[i ĂŽncheia fiecare discurs ]inut ĂŽn Senat, indiferent de subiect: Ceterum censeo Carthaginem esse delendam („În rest, socotesc c` trebuie distrus` Cartagina“)...

24. Georgina Gheorghe, fiica lui Tit Liviu Blaga, fratele mai mare al poetului.

25. Alt apelativ pentru Maria Avramescu, pandant cu Bazileul, pentru Aurel Avramescu, de unde [i derivatul Leu]ul.

26. Sugestiile trimit la Aspecte antropologice, de fapt un curs ]inut de Lucian Blaga ĂŽn anul universitar 1947/1948. Litografiat sub egida Uniunii Na]ionale a Studen]ilor din România – Centrul Studen]esc Cluj, a fost editat abia ĂŽn 1976, la Timi[oara, sub ĂŽngrijirea [i cu o prefa]` de Ion Maxim. Blaga va men]iona din nou cartea peste aproximativ o lun`, la 8 martie, scriindu-i Domni]ei Gherghinescu-Vanea: „Am izbutit totu[i s` termin noua mea carte, Aspecte antropologice. Sper s-o pot cel pu]in litografia.“ â–

89

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 7

C~R}I DE PLASTIC

\ntre cei patru pere]i ai c`minului, femeile fac dovada priceperii lor \ntr-ale g`titului, transform\nd porcii \n bucate care de care mai apetisante“ (explica]ie pentru Cr`ciunul s`tul [i Pa[tele fudul...!?!).

Limba \i scap` din condei, lu\nd-o pe l\ng` idee, \n fraz`ri de [colar sf`tos [i mediocru: „Înc` puber, Ionic` a lui {tefan a Petrei \[i f`cea planuri...“. ĂŽntr-o suficien]` stupefiant`, iure[ul e explicat prin numele actorului Marcel Iure[, „[el] adopt\nd un stil artistic b`t`ios“, ironizat de altfel ca „stelu]` de Hollywood“ (sic!). Pentru c` Ioan Adam crede c` le [tie pe toate, aceast` mam` Omida a lingvisticii [i economiei române[ti, explic\ndu-l pe an]`r], demonstreaz` c`, „dac` ne amintim c` \n 1945 avea s` fie tot un an dezastruos, ca [i 1997-1998, vedem c` din jum`tate \n jum`tate de veac s`r`cia \[i arat` românilor fa]a h\d` de Gorgon`“. Imaturitatea sf`toas` pe care o profeseaz` (expr. a da har]` e elucidat` prin gale[ironice aluzii la scandalul Clinton-Lewinsky) ar fi \n sine benign` (chiar dac` ne-am dori-o \n edi]ii mai pu]in prestigioase). Derapajele politice, na]ionaliste p\n` la ridicol, ori xenofobe p\n` la orbire, dau \ns` arama pe fa]a etimologismelor sale... Pentru el, trivialitatea e \ntotdeauna „de Gange“, iar injuria – „oache[`“. Sonoritatea ciurului \l face s` exclame cu mirare c` „totu[i, cuv\ntul nu-i la origine nici turcesc, nici ]ig`nesc, ci curat latin“ – „curat“, ca [i cel`lalt, indicibilul, pe care \l evoc` sonoritatea, nu? Asta pentru c`, \n viziunea sa, toate cuvintele „locuitorilor Daciei fericite“ erau bune [i frumoase, acoperind o realitate perfect`: numele de ho]i le-au adus migratorii turco-t`tari, g\dea era ]igan [i, \n general, „inventivitatea lexical` carpatin` e cert superioar`“ (cui?), „\n clipele de lini[te }`rile Române se transformau \ntr-un fel de p`m\nt al f`g`duin]ei“, Trahanache e demnul descendent al lui Neagoe Basarab, \ntruc\t „acest cult al diploma]iei, al agerimii min]ii are un patent românesc“ etc.

Alunec\nd pe panta unei „vorbiri f`r` de sine“, cititorul afl` tot mai pu]ine despre limba român` „secret`“ [i tot mai multe despre imaginarul „secret“ al lui Ioan Adam, c`ruia expresia „a-[i lua lumea \n cap“ \i evoc`, prompt, tocmai un text c`linescian, unde lumea avea „chip de femeie m`rea]`, aproape goal`“, pentru a putea conchide c` „o asemenea fiin]` trupe[` nu poate fi luat` \n (pe) cap, oric\t de zdraveni ar fi grumajii românului“. Limba d` de gol, la fel cum fiecare pas`re pe limba ei piere... â–

Ioana Bot

Etimologicale Etimologia este dintre acele discipline lingvistice care pot fi pl`cute oric`ror persoane cultivate [i interesate de istorie – pentru c` vorbele poart` cu ele informa]ii despre timpuri trecute, metamorfoze mentale, rupturi istorice. La nivelul acesta, limba ne vorbe[te pe noi, nu noi o vorbim pe ea, cum le pl`cea romanticilor s` filozofeze. Cu toate c`, \n asemenea logic`, limba nu minte, teritoriile etimologiei se v`d prea adesea manipulate ideologic. Ca pensula unui Luchian care, \n m\ini nepricepute, vopse[te române[te gardurile de la {osea pentru ochii oficialilor str`ini, uneltele ei pot vopsi garduri dincolo de care s\nt fiarele unor alte mize... Totul, cu preten]ii universitare, fire[te, cum se \nt\mpl` \n recentul volum semnat de Ioan Adam, Povestea vorbelor (Colec]ia „Universitaria – Limba [i literatura român`“, Editura Paralela 45, Pite[ti, 2007). ĂŽn pofida garan]iilor de seriozitate ale editorului, subtitlul deja e de natur` s` ne pun` \n gard`: „O istorie secret` a limbii române“, atractiv pentru patimile secretomane ale românului, dar ignor\nd mecanismul fundamental al evolu]iei unei limbi, acela care face, tocmai, ca ea s` documenteze [i s` dezv`luie muta]ii culturale ample; ce fel de specialist d` probitatea breslei pe senza]ionalul vandabil? Un lingvist dintre aceia ce vorbesc despre vreo limb`...?

Dar limba lui Ioan Adam nu e nici aceea a [tiin]ei, nici aceea a adev`rului. Explica]iile sale pentru expresii idiomatice române[ti nu s\nt materie [tiin]ific`, de[i invoc` autoritatea vechii [coli române[ti de specialitate. Dincolo de spoiala academic`, din vorb`-n vorb`, e o vesel` divaga]ie cu lirisme de p`retar brodat: „Ca ni[te Ane ce se \ngroap` \n fiecare zi

90

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

© Dan Stanciu

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

FRAGMENTE Orhan Pamuk

Ora[ul nostru este pa[nic Mahalale \ndep`rtate Ninsoarea \i trezea \ntotdeauna lui Ka o senza]ie de puritate, sub imperiul c`reia erau uitate [i puse sub obroc mizeria, noroiul [i \ntunecimea ora[ului, dar \n prima zi petrecut` la Kars, sentimentul de inocen]` pe care \l asocia, de obicei, cu z`pada s-a f`cut nev`zut. Aici, ninsoarea avea ceva trudnic, s\c\itor, terifiant. Ninsese toat` noaptea. Potopul n-a contenit o clip` nici \n prima parte a zilei, c\nd Ka a r`t`cit pe str`zi, a poposit \ntr-o cafenea \n]esat` de kurzi [omeri, s-a \nt\lnit cu feluri]i aleg`tori [i [i-a luat noti]e, ca un gazetar entuziast, a escaladat pantele abrupte [i pline de ghea]` din mahalalele nevoia[e, s-a v`zut cu fostul primar, cu viceguvernatorul [i cu rudele fetelor care-[i curmaser` via]a. Imaginile uli]elor troienite, care \n copil`rie, de la fereastra casei sale sigure din Ni[anta[Äą, ar`tau ca desprinse din basme, \i evocau acum \nceputul unei existen]e tipice de mic-burghez, la care visase de ani de zile ca la un ultim refugiu, [i al unei mizerii f`r` speran]`, pe care nici m`car nu voia s` [i-o \nchipuie \n vreun fel. ĂŽn zori, c\nd ora[ul abia se de[tepta din

somn, a pornit cu pa[i repezi, f`r` s` se sinchiseasc` de ninsoare, \n josul Bulevardului AtatĂźrk, c`tre mahalalele durate din cocioabe, c`tre cele mai nevoia[e cartiere din Kars, c`tre mahalaua KalealtÄą1. Pe c\nd \nainta gr`bit pe sub mo[monii [i platanii cov\r[i]i de z`pad`, a sim]it o asemenea am`r`ciune v`z\nd casele de pe vremea ru[ilor, co[covite [i d`r`p`nate, cu geamurile str`punse de hornurile sobelor, ninsoarea care se cernea \n biserica armeneasc` pustie, durat` cu o mie de ani \n urm`, care se ridica \ntre depozitele de lemne [i transformatorul electric, c\inii pu[i pe har]` care l`trau la trec`tori, pe podul de piatr` vechi de cinci sute de ani ce traversa p\r\ul Kars, acum \nghe]at, fuioarele sub]iri de fum ce se ridicau dinspre magherni]ele din mahalaua KalealtÄą care, sub ninsoare, p`rea aproape f`r` suflare, p`r`sit`, \nc\t i s-au umplut ochii de lacrimi. Pe cel`lalt mal al p\r\ului, doi copii, un b`iat [i o fat`, trimi[i de cu zori la cuptorul de p\ine, r\deau [i se h\rjoneau at\t de ferici]i, str\ng\nd la piept ni[te p\ini aburinde, \nc\t Ka le-a z\mbit, la r\ndul lui. Ceea ce \l mi[ca at\t de profund nu era s`r`cia ori neputin]a, ci o stranie [i puternic` senza]ie de singur`tate, pe care avea s-o re-

traducere din limba turc` [i note de Lumini]a Munteanu

1 Trad. rom.: „Sub cetate“.

93

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

â– Orhan Pamuk (n. 1952) este cel mai cunoscut [i, totodat`, cel mai controversat scriitor turc contemporan, asumat de \ntreaga Europ` ca una dintre cele mai valoroase [i originale voci ale ultimilor ani. N`scut la Istanbul, Pamuk a urmat studii de arhitectur` la Universitatea Tehnic` din ora[ul natal, abandonate ulterior; \n 1976 a absolvit Institutul de Jurnalistic` al aceleia[i universit`]i. Din 1974 s-a consacrat aproape \n \ntregime scrisului, dup` ce, o vreme, cochetase cu pictura.

Opera sa, elogiat` cu entuziasm de critici [i tradus` \n peste 40 de limbi, cuprinde romane – printre care Fort`rea]a alb`, Cartea neagr`, Via]a cea nou`, M` numesc Ro[u, Z`pada – [i un volum de memorii dedicat ora[ului Istanbul.

Recunoa[terea interna]ional` s-a concretizat [i \ntr-o pleiad` de premii prestigioase, precum: The Independent Award for Foreign Fiction, Prix de la DĂŠcouverte EuropĂŠenne, Prix du Meilleur Livre Étranger, International Impac Dublin Literary Award, Prix MĂŠdicis Étranger, Friedenspreis [.a. ĂŽn octombrie 2006 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatur`. ĂŽn România, Curtea Veche Publishing este editorul exclusiv al scrierilor lui Orhan Pamuk, \ncep\nd din august 2006, seria de autor fiind publicat` \n cadrul Colec]iei „Byblos“ – coordonat` de Livia SzĂĄsz.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

marce mai apoi pretutindeni \n ora[ – \n vitrinele goale ale fotografilor, \n geamurile \nghe]ate ale ceain`riilor ticsite de [omeri, care jucau c`r]i, ori \n pie]ele pustii, acoperite de z`pad`.

Aveai sentimentul c` ora[ul era un loc uitat de lume [i c` om`tul se cernea \n t`cere undeva, la cap`tul p`m\ntului.

Lui Ka i-a mers foarte bine de diminea]`, fiind \nt\mpinat ca un gazetar istanbulez vestit, care st\rnea curiozitate [i c`ruia toat` lumea voia s`-i str\ng` m\na; to]i localnicii, de la viceguvernator p\n` la cel mai nevoia[ dintre cet`]eni, i-au deschis larg por]ile [i au stat de vorb` cu el. Ka le-a fost prezentat celor din Kars de c`tre Serdar Bey, editorul Gazetei urbei de la hotare, cu un tiraj de trei sute dou`zeci de exemplare, care obi[nuia s` trimit` pe vremuri [tiri de interes local la gazeta Cumhuriyet (cele mai multe dintre ele nu vedeau lumina tiparului). Primul lucru pe care l-a f`cut Ka de diminea]`, dup` ce a p`r`sit hotelul, a fost s` se vad` cu b`tr\nul gazetar, desemnat la Istanbul prin formula „corespondentul nostru local“, [i-a dat seama c` acesta \i cuno[tea pe to]i locuitorii din Kars. Serdar Bey a fost primul care i-a adresat \ntrebarea ce avea s`-i fie pus` mai apoi de sute de ori, de-a lungul celor trei zile pe care urma s` le petreac` la Kars: – Bine a]i venit \n urbea noastr` de la hotare, maestre! Dar ce treab` ave]i aici?

Ka a spus c` venise s` urm`reasc` alegerile [i, poate, s` scrie un articol despre tinerele sinuciga[e. – Povestea cu tinerele sinuciga[e este mult exagerat`, a[a cum s-a \nt\mplat [i la Batman, a spus gazetarul. S` mergem la KasĹm Bey, adjunctul Direc]iei de Poli]ie. E bine s` [tie c` a]i venit, pentru orice eventualitate.

Prezentarea la poli]ie a str`inilor care poposeau \n t\rg, fie ei [i gazetari, era un obicei specific provinciei, care data tocmai din anii 1940. Dat fiind statutul s`u de exilat politic care revenea \n ]ar` dup` ani de zile, ca [i faptul c` \n aer se sim]ea oarecum prezen]a gherilelor PKK2, de[i nu se vorbea despre asta, Ka n-a avut nici un fel de obiec]ii.

Au str`b`tut \ntregul ora[ de-a curmezi[ul, \n cincisprezece minute, sub ninsoarea care se

cernea alene, str`b`t\nd Hala de Fructe [i bulevardul KâzĹm Karabekir, pe care se \n[irau, r\nduri-r\nduri, pr`v`lii cu articole de fier`rie [i cu felurite piese de rezerv`, [i trec\nd prin fa]a ceain`riilor pline de [omeri melancolici care se uitau la televizor sau contemplau ninsoarea de afar`, precum [i a l`pt`riilor \n care se vedeau ni[te ditamai ro]ile de Ka[ar peyniri3.

Pe drum, Serdar Bey s-a oprit [i i-a ar`tat un col] de strad`, unde fusese \mpu[cat fostul primar. Potrivit unor zvonuri, primarul fusese ucis din pricina unei probleme banale ce privea municipalitatea – demolarea unui balcon construit ilegal. Uciga[ul fusese prins la trei zile dup` consumarea incidentului, c\nd fusese recuperat` [i arma, fiind descoperit \n p`tulul casei sale de la ]ar`, unde fugise dup` s`v\r[irea crimei. În r`stimpul celor trei zile circulaser` at\tea vorbe pe aceast` tem` \nc\t, la \nceput, nim`nui nu-i venise s` cread` c` el era autorul faptei, iar motiva]ia crimei, at\t de simpl`, \i decep]ionase pe oameni.

Direc]ia de Poli]ie din Kars se afla \ntr-o cl`dire lung`, cu trei etaje, care d`dea spre bulevardul Faikbey, de-a lungul c`ruia se-n[irau vechile edificii de piatr` r`mase de pe timpul ru[ilor [i al bog`ta[ilor armeni, folosite acum, \n cea mai mare parte, ca sedii ale institu]iilor de stat. În vreme ce-l a[teptau pe adjunctul poli]iei, Serdar Bey i-a ar`tat lui Ka tavanele \nalte, frumos decorate, [i i-a spus c` \n epoca ru[ilor, adic` \ntre 1877 [i 1918, \n cl`dire se afla conacul unui armean cu stare – casa avea patruzeci de camere –, pentru ca mai apoi s` se instaleze aici un spital rusesc.

KasÄąm Bey, p\ntecosul adjunct al [efului poli]iei din Kars, a ie[it pe hol [i i-a poftit \n biroul lui. Ka [i-a dat seama imediat c` acesta nu se num`ra printre cititorii gazetei Cumhuriyet, deoarece o g`sea st\ngist`, c` elogiile pe care i le aducea Serdar Bey unei anumite persoane, \n virtutea talentului s`u poetic, erau departe de a-l impresiona, dar c`, totodat`, se ab]inea s` arate acest lucru, dat fiind faptul c` vorbea cu proprietarul celui mai bine v\ndut ziar din Kars.

C\nd Serdar Bey a terminat ce avea de spus, KasĹm Bey l-a \ntrebat pe Ka: – Vre]i s` v` asigur protec]ia?

94

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

FRAGMENTE

– Cum? – S` v` dau un om de-al nostru, \n civil. O s` v` sim]i]i mai \n largul dumneavoastr`. – Am nevoie de a[a ceva? a \ntrebat Ka, cu nelini[tea unui bolnav c`ruia doctorul \i recomand` s` mearg` \n baston. – Ora[ul nostru este pa[nic. I-am alungat pe terori[tii separati[ti. Dar, pentru orice eventualitate... – Dac` este vorba de un ora[ pa[nic, n-am nevoie de a[a ceva, a spus Ka. {i-a dorit ca adjunctul [efului poli]iei s` precizeze \nc` o dat` c` se aflau \ntr-un loc pa[nic, dar acesta nu [i-a mai reluat spusele.

S-au dus mai \nt\i \n KalealtĹ [i \n Bayrampa[a – cartierele cele mai s`race, aflate \n nordul ora[ului. Serdar Bey b`tea pe la u[ile magherni]elor construite din piatr`, c`r`mid` [i tabl` ondulat`, sub ninsoarea care p`rea s` nu se mai sf\r[easc`, le \ntreba pe femeile care deschideau u[a unde era st`p\nul casei, iar dac` acestea \l recuno[teau, spunea, cu o intona]ie conving`toare, c` prietenul lui gazetar venise de la Istanbul la Kars cu prilejul alegerilor, dar c` nu urma s` scrie doar despre acestea, ci despre toate problemele din Kars, despre motivele care le \mpingeau pe femei la sinucidere, a[a \nc\t ar fi fost bine s`-i vorbeasc` despre necazurile care le fr`m\ntau. Unele dintre ele se bucurau, crez\nd c` era vorba de ni[te candida]i la func]ia de primar care veniser` pentru a le aduce canistre pline cu ulei de floarea- soarelui, cutii cu s`pun ori pachete cu biscui]i [i paste f`inoase. Cele care se hot`rau s`-i pofteasc` \n`untru, curioase [i bucuroase de oaspe]i, \i spuneau mai \nt\i lui Ka s` nu se sperie de c\inii care l`trau. Altele, \n schimb, cr`pau u[a cu team`, crez\nd c` nu era vorba dec\t de o nou` descindere a poli]iei, de o nou` perchezi]ie, din lungul [ir al celor care durau de ani de zile, iar atunci c\nd ajungeau la concluzia c` persoanele care le c`lcau pragul nu reprezentau autorit`]ile, se cufundau \n t`cere. C\t despre familiile fetelor care se sinuciseser` (Ka izbutise s` afle \n scurt` vreme despre [ase incidente de acest fel), acestea sus]ineau de fiecare dat` c` fetele nu se pl\nseser` de nimic [i c` rudele lor fuseser` nespus de [ocate [i de \ndurerate de cele

\nt\mplate.

Au ascultat, st\nd pe canapele uzate, pe scaune vechi, printre copii al c`ror num`r p`rea s` sporeasc` necontenit, de la o cas` la alta, [i care se zbenguiau, f`c\ndu-[i de lucru cu juc`rii de plastic stricate (ma[ini ori p`pu[i cu un singur bra], [i acela rupt), cu sticle [i cutii goale de medicamente ori de ceai, la gura sobelor cu lemne \n care se scormonea ne\ncetat, ca s` se \nc`lzeasc` mai repede, ori a sobelor electrice, conectate ilegal la re]ea, [i \n fa]a televizoarelor cu sonorul \nchis, dar \n permanen]` deschise, pove[ti despre necazurile nesf\r[ite ale locuitorilor din Kars, despre s`r`cie, despre cei care-[i pierduser` slujbele [i despre fetele care se sinuciseser` \n camere reci ca ghea]a [i str\mte ca ni[te colivii, a[ternute cu p`m\nt ori cu pre[uri. Lui Ka i s-au dest`inuit, dep`n\ndu-[i pove[tile de parc` ar fi fost vorba de \ns`[i suferin]a acelui meleag [i a acelui stat, pl\ng\ndu-se de propria soart`, de autorit`]i, de prim`rie, mame care-[i c`inau fiii r`ma[i pe drumuri ori azv\rli]i \n temni]`, b`ie[i care trudeau la hamam c\te dou`sprezece ore pe zi, hr`nind cu greu cele opt guri pe care le aveau \n cas` [i [omeri care se \ntrebau obsesiv dac` s` se mai duc` sau nu la ceain`rie, dat` fiind scumpetea ceaiului. ĂŽntr-un anumit punct al tuturor acestor pove[ti [i al acestei m\nii, Ka avea sentimentul c` \n casele prin care se perinda f`r` contenire domnea un soi de semi\ntuneric [i c` trebuia s` fac` un efort pentru a putea deslu[i formele lucrurilor, \n ciuda razei albe de lumin` care se strecura pe ferestre. Mai mult, asupra creierului s`u p`rea s` coboare, ca o perdea de tul, ca un soi de t`cere a z`pezii, aceea[i senza]ie de orbire care-l for]a s`-[i \ntoarc` privirile spre ninsoarea de afar`, iar mintea [i memoria sa refuzau s` mai st`ruie asupra acelor pove[ti despre calicie [i mizerie.

Cu toate acestea, n-a izbutit s` uite p\n` la moarte istoriile despre sinucidere. Nu s`r`cia, neputin]a ori lipsa de \n]elegere cu care se confrunta \n aceste pove[ti erau cele care \l zguduiau cu at\ta t`rie. Nici lipsa de \n]elegere de care d`deau dovad` p`rin]ii care-[i b`teau fetele, care le asupreau necontenit, care nu le l`sau nici m`car s` ias` din cas`, constr\ngerile e-

2 Partidul Muncitorilor din Kurdistan.

3 BrĂŽnz` de oaie, cu aspect u[or g`lbui.

95

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

xercitate de so]ii gelo[i ori str\mtorarea pricinuit` de lipsa banilor. Ceea ce \l \nsp`im\nta [i \l uimea, de fapt, pe Ka era ciud`]enia sinuciderilor, care p`trunseser` deodat`, f`r` veste, f`r` nici o ceremonie, \n via]a obi[nuit`, de toate zilele.

De pild`, o fat` care urma s` fie logodit`, \mpotriva voin]ei ei, cu patronul mai v\rstnic al unei ceain`rii, cinase al`turi de p`rin]i, de cei trei fra]i [i de bunica ei, a[a cum f`cea sear` de sear`, iar apoi, dup` ce str\nsese farfuriile murdare, r\z\nd [i ciond`nindu-se cu ceilal]i fra]i, ca de obicei, se dusese \n buc`t`rie pentru a aduce desertul, ie[ise de acolo \n gr`din`, intrase pe fereastr` \n camera p`rin]ilor [i se \mpu[case cu pu[ca de v\n`toare a tat`lui ei. P`rin]ii care, dup` ce r`sunase focul de arm`, descoperiser` trupul \ns\ngerat, cuprins de spasme al fetei, \n dormitor, de[i o credeau \n buc`t`rie, nu izbutiser` s` priceap` nici de ce se sinucisese, nici cum ajunsese dintr-o \nc`pere \n alta. O alt` fat`, \n v\rst` de [aisprezece ani, se ciorov`ise cu cele dou` surori ale ei, a[a cum f`cea mereu spre sear`, cu privire la telecomand` [i la canalul pe care urma s` se uite la televizor [i, dup` ce \ncasase dou` palme zdravene de la tat`l lor, venit s` le despart`, se dusese \n camera ei [i d`duse pe g\t o ditamai sticla de insecticid Mortalin, de parc` ar fi fost o sticl` de r`coritoare. O alt` t\n`r` era at\t de \nfrico[at` de b`t`ile pe care le m\nca de la b`rbatul ei, [omer [i strivit de via]`, cu care se m`ritase din dragoste la cincisprezece ani [i c`ruia-i adusese pe lume un copil \n urm` cu [ase luni, \nc\t, dup` o ceart` banal`, se dusese \n buc`t`rie, \ncuiase u[a pe din`untru [i se sp\nzurase, folosindu-se de un c\rlig [i de o funie preg`tite dinainte, \n ciuda ]ipetelor so]ului ei care, d\ndu-[i seama de ceea ce se petrecea, \ncerca s` sparg` u[a. ĂŽn toate pove[tile de acest fel, trecerea de la cursul obi[nuit al vie]ii la moarte se petrecea cu o iu]eal` [i o disperare care-l fascinau pe Ka. C\rligele fixate \n tavan, armele \nc`rcate dinainte, sticlele cu medicamente aduse din alte camere \n dormitoare demonstrau c` fetele sinuciga[e se g\ndeau de mult` vreme s`-[i curme via]a.

Fenomenul sinuciderii nea[teptate a fetelor

[i a tinerelor femei se manifestase pentru prima oar` la Batman – ora[ aflat la sute de kilometri distan]` de Kars. Faptul c`, la Batman, num`rul femeilor care-[i puneau cap`t vie]ii era de trei ori mai ridicat dec\t cel al b`rba]ilor care s`v\r[eau acela[i gest, de[i pe plan mondial rata sinuciderilor la b`rba]i era de trei-patru ori mai mare dec\t la femei, precum [i faptul c` rata sinuciderilor era, acolo, de patru ori mai mare dec\t media mondial` atr`seser`, ini]ial, aten]ia unui t\n`r func]ionar con[tiincios de la Institutul de Statistic` al Statului din Ankara, \ns` scurta [tire pe aceast` tem` publicat` \n ziarul Cumhuriyet de un prieten al s`u, de profesie gazetar, nu trezise nici o brum` de interes \n Turcia. C\nd reportajele f`cute la Batman de coresponden]ii unor gazete din Germania [i Fran]a, care citiser` \n ziar despre \nt\mpl`rile cu pricina [i se ar`taser` preocupa]i de ele, ajunseser` s` fie publicate \n ]`rile respective, presa turceasc` le socotise, la r\ndul ei, importante, a[a \nc\t \n ora[ \[i f`cuser` apari]ia numero[i ziari[ti, turci [i str`ini. Potrivit punctului de vedere exprimat de o serie de responsabili ai statului care se ocupau de acest „fenomen“, interesul manifestat de gazetari [i de publica]iile pe care le reprezentau nu f`cuse dec\t s` le \mboldeasc` [i mai mult pe unele fete spre sinucidere. Viceguvernatorul i-a spus lui Ka, referindu-se la datele statistice, c` sinuciderile de la Kars nu atinseser` nivelul celor de la Batman, c` „pentru moment“ nu era \mpotriva \ntrevederilor cu familiile fetelor care-[i curmaser` via]a [i l-a rugat ca, \n timp ce vorbea cu acestea, s` nu foloseasc` prea des cuv\ntul „sinucidere“ [i, pe de alt` parte, s` nu exagereze dimensiunile manifest`rii respective c\nd avea s` scrie despre ea \n Cumhuriyet. O comisie alc`tuit` din psihologi specializa]i \n problema sinuciderilor, din poli]i[ti, procurori [i func]ionari ai Departamentului Cultelor \ncepuse preg`tirile \n vederea deplas`rii de la Batman la Kars, se lipiser` afi[e care pledau \mpotriva sinuciderii [i pe care scria „omul este o culme a crea]iei lui Allah, iar sinuciderea – o blasfemie“, tip`rite de Departamentul Cultelor, iar la prefectur` sosiser` bro[uri cu con]inut religios, care purtau acela[i titlu [i care urma s` fie distribuite \n cur\nd. Vice-

96

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8

FRAGMENTE

guvernatorul nu era \ns` convins c` aceste m`suri aveau s` st`vileasc` epidemia de sinucideri care se declan[ase de cur\nd. Se temea ca „m`surile“ s` nu aib` consecin]e potrivnice, socotind c` foarte multe fete luaser` hot`r\rea de a-[i lua via]a ca r`spuns la lec]iile pe care li le serveau necontenit \n aceast` privin]` statul, ta]ii, b`rba]ii, predicatorii, precum [i la [tirile privitoare la aceste \nt\mpl`ri. – Desigur c` motivul sinuciderilor este teribila nefericire a acestor fete, nu e nici o \ndoial` \n aceast` privin]`, i-a spus viceguvernatorul lui Ka. Dar dac` motivul real al sinuciderilor ar fi fost nefericirea, jum`tate dintre femeile din Turcia s-ar fi sinucis p\n` acum.

Viceguvernatorul, cu musta]a lui tuns` perie [i cu mutra lui de maimu]`, i-a mai spus c` femeile erau cuprinse de furie \n fa]a „vocii masculine“ a statului, a propriilor familii [i a religiei, care le sugerau s` nu se sinucid`, [i i-a dezv`luit lui Ka, nu f`r` o anumit` m\ndrie, c` scrisese la Ankara, ar`t\nd c`, din acest motiv, \n fiecare dintre comisiile care urma s` fie trimise la Kars pentru a face propagand` \mpotriva sinuciderii trebuia s` fie numit` cel pu]in o femeie.

Ideea, potrivit c`reia sinuciderea era la fel de molipsitoare ca ciuma, fusese lansat` dup` ce o fat` venise de la Batman la Kars ca s`-[i pun` cap`t vie]ii. Unchiul fetei, cu care Ka vorbise \n dup`-amiaza primei zile, pe c\nd fumau am\ndoi \ntr-o gr`din` din mahalaua AtatĂźrk (Ka nu fusese invitat \n cas`), sub mo[monii \nc`rca]i de z`pad`, \i povestise acestuia c` nepoata lui robotea prin cas` de diminea]a p\n` seara la Batman, unde plecase cu doi ani \n urm`, dup` ce se m`ritase, [i c` era mu[truluit` mereu de soacr` pentru c` era stearp`, dar precizase c` aceste necazuri nu erau suficiente pentru a se sinucide, c` r`posata deprinsese un asemenea g\nd chiar la Batman, unde se omor\ser` toate acele femei c`rora li se dusese vestea, mai ales c` atunci c\nd se afla la Kars, al`turi de familia ei, p`rea foarte fericit`, a[a \nc\t fuseser` peste m`sur` de uimi]i c\nd \i descoperiser` trupul f`r` via]` \n pat, tocmai \n diminea]a zilei \n care urma s` se \ntoarc` acas`, iar la c`p`t\i, o scrisoare \n care dezv`luia c` \nghi]ise dou` cutii cu somnifere.

Prima care o imitase pe femeia ce adusese ideea sinuciderii de la Batman la Kars fusese veri[oara dinspre mam` a acesteia, \n v\rst` de [aisprezece ani. Pricina gestului ei, despre care Ka le promisese p`rin]ilor \nl`crima]i s` scrie la gazet` \n am`nunt, fusese o afirma]ie a unuia dintre profesori, care spusese \n clas` c` fata nu era fecioar`. Dup` ce zvonul acesta se r`sp\ndise repede prin tot ora[ul, logodnicul tinerei se lep`dase de ea, iar cei care le c`lcaser` pragul \nainte vreme, spre a o cere \n c`s`torie, \ncetaser` s` mai dea pe acolo. Bunica \ncepuse s`-i spun` copilei „oricum nu te mai m`ri]i“, iar \ntr-o sear`, c\nd tat`l ei \ncepuse s` pl\ng`, cu mintea aburit` de b`utur`, \n vreme ce se uitau cu to]ii la televizor, la o scen` de nunt`, fata \nghi]ise toate pastilele de dormit pe care le luase \n timp, pe furi[ din cutia bunicii, [i se cufundase-n somn (metoda de sinucidere era la fel de molipsitoare ca [i ideea acesteia). C\nd i se f`cuse autopsia [i se v`dise c` era fecioar`, tat`l ei d`duse vina at\t pe profesorul care r`sp\ndise

97

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

FRAGMENTE

zvonul, c\t [i pe t\n`ra lor rud`, venit` de la Batman la Kars pentru a-[i pune cap`t zilelor. P`rin]ii \i dep`naser` lui Ka povestea sinuciderii fiicei lor, de-a fir a p`r, deoarece \i cereau s` dezv`luie \n [tirea pe care urma s` o publice la gazet` c` \nvinuirea adus` copilei fusese ne\ntemeiat` [i s`-l dea, totodat`, \n vileag pe profesorul care scornise minciuni pe seama ei.

Ceea ce \i pricinuia lui Ka o ciudat` stare de am`r`ciune \n toate aceste pove[ti era faptul c` fetele sinuciga[e izbutiser` s` afle intimitatea necesar` [i momentul potrivit pentru a-[i pune cap`t zilelor. Fetele care se sinuciseser` lu\nd somnifere \mp`r]eau camera cu alte persoane, chiar [i la vremea c\nd se stinseser` \n tain`.

Cum crescuse la Istanbul, \n Ni[anta[Ĺ, nutrindu-se cu literatur` occidental`, Ka sim]ea, ori de c\te ori se \ntreba cum ar fi fost dac` [i-ar fi f`cut el seama, c` pentru a \nf`ptui un asemenea lucru era nevoie de timp [i de un spa]iu pe m`sur` – de o \nc`pere la a c`rei u[` s` nu bat` nimeni, cu zilele. Ori de c\te ori se cufunda \n fantezii privitoare la propria sinucidere, pe care ar fi urmat s-o s`v\r[easc` \n deplin` libertate [i cu nespus` \ncetineal`, slujindu-se de somnifere [i de whisky, Ka era at\t de \nsp`im\ntat de pustietatea acelei lumi, \nc\t nici m`car nu putea cugeta vreodat` st`ruitor la a[a ceva.

Singura persoan` a c`rei sinucidere l-a trimis cu g\ndul la acea binecunoscut` senza]ie de pustietate a fost „fata cu broboad`“, care se

D I L E M AT E C A â—? M A I 2 0 0 8 sp\nzurase cu o lun` [i o s`pt`m\n` \n urm`.

T\n`ra se num`ra printre studentele de la Institutul Pedagogic care, la \nceput, nu mai fuseser` primite la cursuri, pentru ca mai apoi, \n urma unui ordin venit de la Ankara, s` nu mai poat` p`[i deloc \n spa]iul [colii, dat fiind faptul c` nu voiau s` renun]e la v`l. Familia ei era cea mai pu]in oropsit` dintre toate cele cu care st`tuse de vorb` Ka. ĂŽn vreme ce sorbea o CocaCola oferit` de \ndureratul tat` al fetei, care o luase din frigiderul micii b`c`nii al c`rei proprietar era, Ka a aflat c`, \nainte de a se sp\nzura, t\n`ra le m`rturisise at\t celor din cas`, c\t [i prietenilor, c` avea de g\nd s`-[i curme via]a.

Poate c` fata \nv`]ase s` poarte basma de la mama ei ori de la alte rude, dar abia mai t\rziu aflase, de la directorii ne\ndupleca]i ai [colii la care \nv`]a [i de la colegii care se opuneau acestei datini, c` baticul era un simbol al islamului politic. Refuz\nd s` se dezic` de v`l, \n ciuda presiunilor exercitate asupra ei de p`rin]i, era pe cale de a fi eliminat` de la Institutul Pedagogic din cauza absen]elor, dat fiind faptul c` poli]i[tii o \ntorceau mereu de la poarta acestuia. V`z\nd c` unele dintre colege renun]aser` s` se mai \mpotriveasc` [i umblau cu capul descoperit, ori c` altele \[i scoseser` basmaua [i purtau peruc`, \ncepuse s` le spun` tat`lui [i prietenelor ei c` „nimic nu mai avea sens \n via]`“ [i c` „nu mai voia s` tr`iasc`“. Cum \n zilele acelea at\t Departamentul Cultelor, care era subordonat statului, c\t [i islami[tii repetau neobosit c` sinuciderea se num`ra printre cele mai grele p`cate pe care le poate s`v\r[i omul, r`sp\ndind flutura[i [i afi[e pe aceast` tem` [i prin Kars, nim`nui nu-i trecuse prin minte c` fata aceea credincioas` [i-ar fi putut lua zilele. ĂŽn ultima sa sear`, t\n`ra, pe nume Teslime, se uitase t`cut` la serialul Marianna, \[i servise p`rin]ii cu ceai, apoi se retr`sese \n camera ei, \[i f`cuse ablu]iunea [i rug`ciunea [i, dup` ce se smerise vreme \ndelungat`, cufundat` \n g\nduri, se sp\nzurase cu basmaua de c\rligul lustrei.

(Fragment din romanul Z`pada, \n curs de apari]ie la Editura Curtea Veche)

â–

98

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

GLOHPDWHFD B+, SGI

30

B BFRS B SGI

30