100 PAGINI ● 6,50 LEI
octombrie 2008
DILEMATECA Anul III ● nr. 29 ● octombrie 2008
SCRIERI
●
INTERVIU DOSAR
Lucia Terzea-Ofrim Medicin` [i literatur`
AUTORI
●
LECTURI
AMOS OZ FRAGMENTE Christian X. Ferdinandus Centrul p\nzei de p`ianjen
MERIDIANE ANCHET~
DILEMATECA
|n ce tablou v-ar pl`cea s` intra]i?
Ioana Bot O comoar` de c`r]i
SUMAR
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
INTERVIU
INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-11
66-72 Amos Oz, „Cele mai crunte
conflicte s\nt cele \n care se confrunt` dou` victime“
DOSAR PROFIL
14-21 Lucia Terzea-Ofrim
Literatur` [i medicin`
Lucia Terzea-Ofrim (paginile 14-21)
76-79 Magdalena M`rculescu
director editorial, Editura Trei
RECENZII MERIDIANE
22-29 Literatur`: Paul Cernat,
Alexandru Matei, Elena Cra[ovan, Alexandru Budac, Gabriela Gheorghi[or, Mircea Lazaroniu, Codrin Liviu Cu]itaru, Florin Irimia 30 Publicistic`: Mircea Vasilescu 31-32 Filozofie: Alexander Baumgarten, Florina P\rjol Economie: Bogdan Barbu 33 34-35 Istorie: Bogdan Murgescu, Magdalena Boiangiu 36-37 Psihologie: Victor Popescu, Alice Popescu Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 38 39 Arte: Anca Oroveanu Self-help: Iaromira Popovici 40
ANCHET~
80-82 Ioana Bot, O comoar` de c`r]i
REPORTAJ 84-86 Stela Giurgeanu, Unde mai citim? Amos Oz (paginile 66-72)
FRAGMENTE 88-98 Christian X. Ferdinandus
Centrul p\nzei de p`ianjen
RUBRICI 41 42 55 57 65 75 83
R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Cine ce cite[te: Grigore Cartianu Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic
Magdalena M`rculescu (paginile 76-79)
58-64 de Marius Chivu
În ce tablou v-ar pl`cea s` intra]i?
3
Stela Giurgeanu (paginile 84-86)
EDITORIAL
„Str`inii“ la [coal` „Finalit`]ile urm`rite prin disciplina Literatur` universal` s\nt de ordin cognitiv, formulate prin competen]ele generale [i competen]ele specifice derivate din acestea, [i de ordin afectiv-atitudinal, formulate prin setul de valori [i atitudini.“ Am citat din Programa [colar` pentru ciclul superior al liceului. Ceea ce numim \ndeob[te „literatur` universal`“ se studiaz` doar \n clasele a XI-a [i a XII-a, la clasele de filologie, c\te o or` pe s`pt`m\n` [i cuprinde o trecere rapid`, din capodoper` \n capodoper`, prin toat` istoria literaturii unversale, de la Homer \ncoace. Competen]ele acelea at\t de preten]ios definite ar trebui, a[adar, s` le aib` absolven]ii respectivelor clase. În fapt, nu le au [i nu le pot avea. Un elev nu are timpul fizic necesar pentru a citi nici jum`tate dintre operele literare care apar \n numita Program`. (Ca s` nu mai vorbesc despre faptul c`, la 16-17 ani, nu are nici nivelul de cuno[tin]e, nici experien]a de via]` necesare pentru a \n]elege cu adev`rat unele dintre operele studiate). A[a cum arat` acum, prezen]a literaturii universale \n programa de liceu este rodul unei atitudini de genul „nu se poate, m`-n]elegi, pentru ca un absolvent de liceu filologic s` nu fi auzit, bun`oar`, de Shakespeare ori Homer“. Ceea ce este, \n principiu, corect; dar gre[it aplicat. Programa con]ine mult mai mult dec\t poate asimila un elev la v\rsta lui.
DILEMATECA
Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Mediafax Foto/Photoshot
4
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 Dar absolventul unei clase de filologie m`car „a auzit de“... Absolven]ii altor tipuri de licee nu „aud“, la liceu, de marii scriitori str`ini (a[a cum nu afl`, dec\t tangen]ial ori \nt\mpl`tor, de marile nume ale muzicii ori ale artelor). Iar \n gimnaziu, capodoperele literaturii pentru copii nu apar \n manualele [colare (dec\t, eventual, pe vreo list` de „lecturi suplimentare“). În manuale s\nt reproduse [i studiate texte din autori români – de[i literatura român` st` extrem de prost la capitolul crea]iilor pentru copii. O viziune solemn` [i „na]ional`“ face ca, la gimnaziu, s` se studieze „scriitorii neamului“, iar nu textele care \i pot \nc\nta pe copii [i \i pot atrage spre lectur`. Mai este oare „\n spiritul veacului“ s` termini [coala/liceul profund ancorat \n literatura na]ional`, dar f`r` s` fi \nv`]at nimic (sau m`car s` fi auzit) despre marii scriitori str`ini? În vremurile noastre globalizate [i „interculturale“, mai po]i \nv`]a, provincial, despre „valorile literaturii“ r`m\n\nd doar \n perimetrul na]ional? Mai poate [coala s` tr`iasc` \n canonul ei na]ional f`r` s` ]in` seama de schimbarea vremurilor? Rezultatele de la bac, fenomenul de mas` al copiatului ([i altele) ne arat` c` nu. Iar pia]a c`r]ii, la fel: de[i sistemul [colar face totul pentru a „omor\“ pl`cerea lecturii, literatura pentru copii se vinde bine. Nu Fefeleaga [i Sobieski [i românii. Altele. Din „literatura universal`“... ■ Mircea Vasilescu
DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl
CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)
Reclama]ii abonamente
(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)
Publicitate: Dorina Petru]i
(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)
ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
Bazar Alt` Epoc` de aur Dup` Al Silverman, Epoca de aur a proprietarilor de editur`, a directorilor lor [i a scriitorilor americani a fost \ntre anul 1946 [i \nceputul anilor ’80, periodizare alimentat` [i de experien]a tr`it` de autorul recenziei din The New York Times: „Aveam dou`zeci de ani [i m` str`duiam s`-mi v`d nuvela publicat`. {i deodat` am realizat o str`pungere [i c`r]ile mele au \nceput s` fie publicate, \nt\i de b`t`iosul [i pu]in exigentul Simon&Schuster apoi de augustul Alfred A. Knopf. Editorul meu era Robert Gottlieb, indiscutabil unul dintre cei mai buni. Stilul lui editorial, cel pu]in \n cazul meu, era s` fac` un semn la un pasaj oarecare [i s` spun` «aici ar trebui modificat pu]in». Dar semnele lui d`deau str`lucire [i, dup` ce «modificam pu]in», cartea se \mbog`]ea. P`rea c` orice a[ face, cartea va fi luat` \n grab`, nu doar de editori, dar [i de produc`torii de film sau de spectacole teatrale. Era o chestie care nu putea s` dureze – [i a[a s-a [i \nt\mplat – [i poate c` \ntr-adev`r era ceva de aur \n perioada aceea“. Al Silverman a fost ani de zile pre[edintele Clubului Book of the Month (Cartea lunii) [i apoi la Viking a fost editorul lui Saul Bellow, T.C. Boyle [i William Kennedy. Reiese din cartea lui – The Time of their Lives – c` pentru o Epoc` de aur a lecturii nu s\nt suficien]i c\]iva scriitori foarte buni [i o mul]ime de scriitori buni; la toate acestea e necesar s` se adauge sincronizarea inten]iilor marilor case de editur`. Unii \[i asum` riscul pentru publicarea unor c`r]i considerate riscante, sub raport moral, al]ii investesc foarte mul]i bani [i p\n` la urm` tot se alege ceva. Alfred A. Knopf ]ine la fel de mult la fa]a c`r]ii, ca [i la con]inutul ei. Harper era convins c` to]i prietenii lui ascund \n intimitatea lor o carte. Prietenii lui erau Eleanor Roosevelt, Adlai Stevenson, John F. Kennedy. A \ncheiat cu to]i contracte \n alb, f`r` s` fie specificat titlul. Epoca de aur nu a fost la fel de str`lucitoare pentru femei – arat` Silverman. La o [edin]` a conducerii Editurii Harper, Ursula Nordstorm, singura femeie prezent`, redactor al colec]iilor pentru copii, a fost trimis` s` pun` la fiert cafelele [i ea a
INFO r`spuns c` nu [tie cum se face. „Judith Jones, secretar` la Paris a biroului Editurii Doubleday, era \ns`rcinat` cu scrierea [i expedierea scrisorilor de respingere. Un manuscris i-a atras aten]ia; cu lacrimi \n ochi l-a expediat biroului din Manhattan. Jurnalul Annei Frank a fost publicat \n anul 1952“. Cartea abund` \n anecdote despre scriitori rapaci [i prozatori incapabili s` citeasc` \n cuno[tin]` de cauz` un contract, despre editori de geniu care rateaz` marea lovitur`, despre redactori iste]i [i cititori de meserie obtuzi, propun\nd nu doar o lectur` amuzant` despre un trecut, dup` cum se [tie ireversibil, ci [i un fond de informa]ii util pentru orice istorie a literaturii americane, din epocile ei de aur sau de bronz. ■ În [ase ore a devenit alt om În urm` cu 12 ani, Noa Yaron-Dayan a fost una dintre cele mai populare vedete feminine ale televiziunii din Israel, simbol al unei tinere]i hedoniste, personaj central \n via]a de noapte a barurilor, a cluburilor [i a paradelor de mod`. Tr`ia repede [i intens. Acum, la 36 de ani, a devenit o membr` a comunit`]ii breslav, o „b´aalei-tsuhva“, nume dat noilor converti]i, celor care revin la credin]`; umbl` cu capul acoperit [i e mam` a [ase copii. Schimbarea a pornit de la o glum`: iritat` de citatele rabinice servite de iubitul ei de atunci (acum so]ul ei), s-a dus \ntr-o vizit` la un rabin. Dup` [ase ore de discu]ii, a ie[it alt om. În c\teva s`pt`m\ni a schimbat totul: lecturile, prietenii, \mbr`c`mintea, hrana, locuin]a. A demisionat de la televiziune [i a disp`rut complet de pe scena mediatic`. P`rin]ii ei au fost [oca]i: tat`l ei a sf`tuit-o: „pleac` \n India, devino lesbian`, dar scute[te-ne de asta“. Noah Yaron-Dayan \[i descrie conversiunea \ntr-o carte, Mekimi, devenit` rapid un best-seller \n Israel. Fic]iunea face cu greu fa]` biografiei: autoarea poveste[te tribula]iile unui personaj sf\[iat \ntre via]a laic` plin` de satisfac]ii [i credin]a \n care urmeaz` s` intre. Crescut` \ntr-un mediu laic, acum angajat` \n mediile ortodoxe, respect\nd toate regulile, ea se simte acum destul de puternic` pentru a-[i asuma dificila sarcin` de c`l`uz`: „To]i politicienii se str`duiesc s` \ntre]in` ideea schismei \ntre religio[i [i non-religio[i. Dar omul de pe strad` simte nevoia dialogului“. ■
5
INFO
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
Bazar Kafka era abonat la reviste porno Scandal printre cercet`torii germani ai operei lui Franz Kafka. Un expert britanic, James Hawes, a publicat o carte (Excavating Kafka) unde face public faptul c` scriitorul german era abonat la publica]ii pornografice, p`strate sub cheie \ntr-un sertar din bibliotec`. „Hawes ne-a oferit o cheie spre opera lui Kafka, cu izmenele \n vine... dar a spune c` revistele ilustrate la care Kafka era abonat erau pornografie explicit` e ca [i cum ai compara un poem de Heinrich Heine cu o reclam` de la McDonald’s“ – a s`rit \n ap`rarea scriitorului Anjana Shrivatsava pe Spiegel Online, numindu-l pe Hawes „un izmenit, un preot al urii“ aterizat \n lumea cercet`torilor operei lui Kafka. Nu-i adev`rat nici c` le-ar fi ]inut ascunse – spun speciali[tii; \n sertarul respectiv era un livret de economii, ]inute a[a ca s` nu le vad` familia. În cartea lui Hawes, profesor la Oxford Brookes University, s\nt reproduse fotografiile din revistele la care era abonat Kafka [i, a[a cum reiese din descrierea din cotidianul britanic
Dilemateca v` recomand` ■ Omenirea se \mparte \ntre cei care m`n\nc` ce se g`te[te \ntr-o buc`t`rie [i cei care [tiu cu ce se m`n\nc` o buc`t`rie. Julian Barnes face parte (cine ar fi crezut?) din cea de-a doua categorie, iar rezultatul acestei activit`]i paraliterare este acest delicios voluma[ de 183 de pagini – Pedantul \n buc`t`rie, ap`rut \n 2006 la Editura Nemira, \n traducerea (excelent`) a Marinei Radu... Da]i-mi voie s` citez m`car dou` pasaje: „Dup` Pomiane, musafirii care-]i invadeaz` casa s\nt de trei feluri: 1) Cei
6
Guardian, s\nt destul de „\ndr`zne]e“. Rainer Stach, celebrul biograf al scriitorului, acuz` toat` afacerea drept un incredibil complot al pie]ei: „Nimeni n-a sus]inut vreodat` c` Franz Kafka ar fi fost un sf\nt, dar pozele pornografice erau doar ni[te caricaturi“. Hawes acuz`, la r\ndul lui, o conspira]ie a cenzurii [i \[i clarific` inten]iile: „nu am afirmat c` am descoperit \nclina]ia lui Kafka spre pornografie [i nici c` [tiu c` se ducea la bordel, dar am studiat ceea ce cercet`torii au optat s` ignore. Ne referim la un scriitor al c`rui psihic a fost intens cercetat de exper]i. Au puricat fiecare memorandum, fiecare poli]` de asigurare scrise de el, c`ut\nd indicii. {i au decis s` nu se refere deloc la aceast` latur` \ntunecat`. Nu pretind c` eu am descoperit-o, dar am fost sincer [ocat dup` ce am v`zut revistele [i nu am g`sit \n nici o cercetare academic` vreo referire la ele. Conspira]ia cenzurii exper]ilor e deosebit de bizar`“. ■ Un scriitor trage o literatur` Elif Shafak, 36 de ani, s-a n`scut \n Fran]a, a studiat [i a locuit \n Spania [i \n Statele Unite, dar Istanbulul unde locuie[te acum r`m\ne ora[ul cel mai interesant, lumea pe care se str`duie[te s-o descrie \n acest al cincilea roman al ei, Bit Palas. Este al doilea roman al autoarei tradus \n limba
care-]i plac. 2) Cei fa]` de care ai obliga]ii. 3) Cei pe care-i dete[ti. Pentru aceste categorii «se prepar`, respectiv, o cin` excelent`, o cin` banal`, sau nimic, deoarece se poate cump`ra ceva gata preparat». Se face deci o distinc]ie foarte util`. S-ar putea s` pari calic sau prea didactic dac` stai s` c\nt`re[ti dinainte c\t \]i iube[ti musafirii; dar poate fi ceva mai demoralizant dec\t s` g`te[ti bine pentru cineva care te plictise[te [i nu-]i apreciaz` efortul?“ {i \nc` un citat – pour la bonne bouche: „...dac` mai e cineva tentat s` cread` c` ar exista, \n mod automat, o leg`tur` \ntre proteine
[i agresiune, s` nu uite c` Hitler era vegetarian.“ (Alex. Leo {erban) ■ Josep Pla – Noapte de prim`var` (traducere de Anca B`rbulescu [i Joan Linás Suau, Editura RAO). Povestea unei petreceri dintr-un ora[ de provincie. La \nceput, evenimente minore: o cea[c` de cafea r`sturnat`, o pl`cint` cu spanac nimerit` \ntr-o geant` unde las` groaznice pete de gr`sime. Arta romancierului catalan conduce personajele p\n` la con[tiin]a falimentului moral [i la realitatea celui financiar, urm`rind cum, pe m`sur` ce ele renun]` la ipocrizia social`, trec de la onorabilitate la
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
INFO
francez`, primul, Bastarda Istanbulului, scris \n englez`, a ap`rut [i \n Colec]ia „Livres de Poche“. Imobilul din titlu, „palatul“ – o vil` mare p`r`ginit`, \n stilul Art nouveau –, construit de un emigrant rus pentru rusoaica p`r`sit` de so]ul ei turc, e locuit acum de scr\nti]ii ora[ului. „Cl`direa nu e un decor, ci un personaj de sine st`t`tor, \n stomacul c`ruia se ad`postesc [i fermenteaz` tensiunile societ`]ii stamboliote“ – scrie Fabienne Dumontet \n cronica din Le Monde des Livres. „Pl`cerea evident` a fic]iunii [i a pove[tilor se combin` cu fine]ea analizei: problemele minorit`]ilor, ale ghetourilor mentale, ale sentimentului religios [i ale laicit`]ii, identitatea na]ional` turc` [i raportul ei cu trecutul, toate determinate de uit`ri [i ne\n]elegeri succesive.“ A fost suficient ca un scriitor turc – Ohran Pamuk – s` se a[eze autoritar \n listele de prestigiu ale traducerilor din literatura lumii, pentru ca s` trag` o \ntreag` literatur` dup` el.
asem`n`toare cu cele declan[ate \n Danemarca de publicarea de-acum celebrelor caricaturi. De data asta, amenin]`rile n-au venit dinspre lumea musulmanilor radicali, ci de la un profesor de la University of Texas, Denise Spellberg, specialist \n istorie musulman`. Doamna Spellberg a citit manuscrisul [i l-a g`sit „ur\t“ [i „prostesc“. „Nu te po]i distra cu istoria sacr` transform\nd-o \n pornografie“ [i, adres\ndu-se editurii, a prevenit-o c` se poate crea o problem` de „securitate na]ional`“. Consult\nd [i al]i speciali[ti, Random House a decis c` „publicarea acestei c`r]i poate fi considerat` ofensatoare de c`tre comunitatea musulman` [i poate incita micul ei segment radical la acte de violen]`“. Comentatorul ziarului Washington Post amintea c` precedentele Borat [i Ultima ispit` a lui Christ au presupus riscuri asumate de societate, semne ale unei culturi vii. Editorialistul g`se[te c` editura e excesiv de prudent` [i c` prin decizia luat` nu face dec\t s` instituie \ntr-o editur` american` cenzura unui „mic segment radical“ dintr-o popula]ie minoritar`. În acest context este amintit conceptul enun]at pe vremuri de judec`torul Learned Hand: „Libertatea exist` \n inimile b`rba]ilor [i femeilor. C\nd moare acolo, nici o constitu]ie, nici o lege, nici un tribunal nu o mai poate salva“. ■
■ Cenzura fricii Editura Random House din SUA a renun]at la publicarea c`r]ii The Jewel of Medina, roman scris de Sherry Jones despre profetul Mahomed [i so]ia sa Aisha. Editorul a declarat c` se teme de amenin]`rile cu moartea similare celor care au \nso]it apari]ia c`r]ii lui Salman Rushdie, Versete satanice, sau de tulbur`ri
Dilemateca v` recomand` mitoc`nie \n aceea[i respira]ie. Am`r`ciunea autorului r`m\ne mereu voioas` [i descrierea cretinismului \n toate nuan]ele sale e mereu amuzant`. (Magdalena Boiangiu) ■ O carte care nu mai are nevoie de nici o recomandare: B\ntui]ii de Chuck Palahniuk. Tot ce pot s` mai recomand la aceast` carte-cult este ca cei slabi de \nger s` se ]in` departe de ea. La lecturile publice pe care le-a f`cut Palahniuk cu fragmente din B\ntui]ii, au existat de fiecare dat` oameni c`rora li
s-a f`cut r`u [i au fost sco[i din sal`. Altfel, un roman excelent! (Cezar Paul-B`descu) ■ De cur\nd, programele de traduceri ale Institutului Cultural Român au un site propriu (www.cennac.ro), prin care cel pu]in dou` dintre obiectivele comunic`rii s\nt atinse: ini]iativele acestei institu]ii \ncep s` aib` substan]`, iar accesul la mijloacele de finan]are este transparent [i accesibil, tuturor celor interesa]i, at\t \n limba român`, c\t [i \n alte patru limbi de circula]ie. (Ruxandra Tudor) ■ Rege [i ocna[. Din culisele scrisului (Editura Casa C`r]ii de {tiin]`, 2008),
volumul de peste 300 de pagini \n care Dora Pavel, ea \ns`[i o remarcabil` prozatoare, chestioneaz` nu mai pu]in de 37 de scriitori români despre tabieturile [i secretele scrisului lor. La ancheta Dorei Pavel, difuzat` de Radio Cluj \n ultimul deceniu, au r`spuns, printre al]ii, Gabriela Adame[teanu, Emil Brumaru, Livius Ciocârlie, Gheorghe Cr`ciun, {erban Foar]`, Florina Ilis, Mircea Iv`nescu, Angela Marinescu, Mircea Nedelciu, Marta Petreu, Ioan Es. Pop, M. H. Simionescu, Matei Vi[niec. V` garantez lecturi revelatoare! (Marius Chivu) ■
7
INFO
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
Bazar
Salman Rushdie
Recesiune [i \n]elepciune C\nd economia merge prost, bibliotecile s\nt pline de cititori. A[a sus]ine un studiu care urm`re[te gradul de frecventare al bibliotecilor publice din SUA, realizat de American Library Association. În ultimele s`pt`m\ni – \n care s-au produs numeroase mi[c`ri alarmante la burs` – au fost \nregistrate cre[teri masive ale num`rului de cititori \n biblioteci. În primele zece luni ale anului au fost \nregistra]i peste 1,3 miliarde de abona]i [i s-au realizat mai mult de 2 miliarde de \mprumuturi. E o cre[tere cu zece procente fa]` de ultima perioad` de recesiune economic`, din 2001 – anun]` coordonatorii studiului. Cine nu a putut pleca \n vacan]` din cauza pre]ului petrolului [i-a petrecut zilele libere citind. Revista Lire, care a transmis datele acestui studiu, merge [i mai departe cu analiza, suger\nd, mali]ios, c` dac` bugetul e limitat, biblioteca e locul ideal \n care po]i s` te informezi, s` navighezi pe Internet, s`-]i cau]i un loc de munc`...
Dilemateca v` recomand` ■ În 1926 (!), Paul Zarifopol descria deja „b`iatul de[tept, cunoscut \nc` din [coal`, care le face pe toate deopotriv` de prost, dar la iu]eal` [i despre orice vorbe[te tare, repede [i u[or“. Tot atunci, acum 82 de ani, Sebastian scria la zi: „Citi]i o lucrare a unui elev de curs superior. V` va surprinde vulgaritatea expresiei mai mult dec\t ne[tiin]a... T\n`rul de acum se imbecilizeaz`“. În august 1928, E. Lovinescu socotea c` examenele de bacalaureat „s\nt prea u[oare [i prea sumare, iar examinatorii dau dovad` de umanitate [i indulgen]`“. Toate aceste articole, paralizant de actuale, se pot g`si \n Observator cultural nr. 172 din 11 septembrie 2008, \n
8
■ Biografii de tabloid Salman Rushdie e r`ut`cios, \mpu]it [i are tendin]e suicidare. Cel pu]in acesta este portretul pe care i l-a creionat Ron Evans, poli]ist pensionar [i fost gardian al autorului. Ron Evans ar fi putut c\[tiga o avere din publicarea c`r]ii sale despre Salman Rushdie. Fragmente din a[a-zisa biografie intitulat` În serviciul Majest`]ii Sale au ap`rut deja prin tabloidele britanice [i promiteau detalii „incendiare“ (cum alfel!) despre scriitor: Rushdie era at\t de recalcitrant, \nc\t paznicii s`i l-au \ncuiat \ntr-o debara ca s` poat` s` mearg` [i ei la o bere; era at\t de zg\rcit, \nc\t le \nchiria camere \n re[edin]a sa poli]i[tilor care \l protejau; era at\t de b`d`ran, \nc\t frumoasa Elizabeth West nu i-ar fi acceptat cererea \n c`s`torie dec\t pentru c` era bogat. Etc. C\t despre Salman Rushdie, el a negat aproape toate aceste acuze absurde. Vajnicul ap`r`tor al libert`]ii de expresie nu putea s` cear` interzicerea c`r]ii pentru def`imare. În schimb, i-a intentat autorului un proces pentru fals \n declara]ii. Dup` procesul c\[tigat, Ron Evans [i editorul s`u au fost obliga]i s` admit` c` presupusa biografie pe care voiau s` o publice con]inea cel pu]in unsprezece erori factuale. P\n` s` apar` \n libr`rii, aceste erori trebuie corectate. ■
dou` pagini intitulate „Bolile cronice ale educa]iei [i dificult`]ile reform`rii sistemului“, impecabil montate de Geo {erban; oric\t am fi de convin[i c` nimic nu \ncepe cu noi, le socotesc senza]ia publicistic` a lunii septembrie. (Radu Cosa[u) ■ Julian Barnes – Tour de France, Editura Nemira, 2008. O carte de eseuri care se cite[te cu sufletul la gur` ([i cu delicii): declara]ia de dragoste a unui britanic c`tre Fran]a. Cu gra]ie galic` [i profunzime anglo-saxon`, Julian Barnes \[i declam` iubirea atotcuprinz`tor: de la Flaubert (pasiunea lui literar` constant`) la Turul Fran]ei, de la Mallarmé sau George Sand la [ansoneti[tii Jacques Brel [i Georges Brassens, trec\nd prin istoria, peisajul (urban [i rural) [i buc`t`ria fran]uzeasc`... O carte care ne a-
minte[te un detaliu din biografia noastr` cultural`, pe care prea adesea \l neg`m: exist` un francofil \n fiecare dintre noi. (M`d`lina {chiopu) ■ Pierre Enckell – Înc` o zi perfect` sau 365 de motive de a nu te ridica din pat (traducere de Raluca Dinc`, Editura Art, 2008): un deliciu pentru depresivii cotidieni care se credeau singuri pe lume sau mae[tri \n spleen [i iner]ie. Un singur exemplu, cel cu care \ncepe: „Nu am f`cut nimic. Suf`r de reumatism“ – Benjamin Constant. (Iaromira Popovici) ■ Proasp`t ap`ruta Revist` Român` de Psihanaliz` (Editura Trei, 2008), a treia \ncercare de revist` de specialitate dup` cele ale doctorilor Schwartz [i C. Vlad din 1934. Poate a treia oar` e cu noroc! (Simona Sora) ■
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
Bazar Prostia la americani „Nimeni nu a dat faliment pentru c` a subapreciat inteligen]a publicului american“ – spunea un personaj dintr-o pies` (Procesul maimu]elor) care a f`cut epoc` la vremea ei. Thomas H. Benton, \n Chronicle of Higher Education, recenzeaz` c\teva volume, de fapt mii de pagini \n care se face risip` de inteligen]` pentru a analiza prostia, aduc\nd probe academice \n actualizarea aceluia[i adev`r: dup` 9 septembrie, anti-intelectualismul american a devenit mai puternic, mai conving`tor, dar [i mai periculos. Benton consider` c` educatorii au o datorie moral`: \ncurajarea inteligen]ei. Iat` c\teva dintre titlurile pe care se sprijin` demonstra]ia sa: The Anti-Intellectual Presidency: The Decline of Presidential Rhetoric from George Washington to George W. Bush (2008), de Elvin T. Lim, Just How Stupid Are We? Facing the Truth About the American Voter (2008) de Richard Shenkman – ambii autori consider` c` starea de lucruri actual` este imputabil` at\t st\ngii c\t [i dreptei, echipelor de campanie electoral` [i comunic`rii electronice; The Dumbest Generation. How the Digital Age Stupefies Young Americans and Jeopardizes Our Future (2008) de Mark Bauerlein.
INFO Iat` cum se prezint` \n zece propozi]iuni starea inteligen]ei na]iunii, a[a cum poate fi ea observat` la cei mai tineri reprezentan]i ai ei, la cei din care se selecteaz` elitele. Benton crede c` studen]ii s\nt: ● preocupa]i \n primul r\nd de propriile emo]ii, primatul „sentimentelor“ mai cur\nd dec\t analiza faptelor, a probelor; ● nesiguri fa]` de ceea ce constituie o m`rturie cert`, ceea ce duce la folosirea necritic` a surselor celor mai facile; ● convin[i c` toate opiniile au aceea[i valoare; ● nesiguri \n ceea ce prive[te onestitatea academic` [i ce este, de fapt, plagiatul. (Recent, un student s-a ap`rat sus]in\nd c` av\nd \n vedere c` 50% din lucrarea sa e o contribu]ie original`, ar trebui s` primeasc` aprecieri pentru aceast` parte); ● incapabili s` urm`reasc` sau s` produc` o argumenta]ie sus]inut`; ● nesiguri \n ceea ce prive[te pronun]ia [i punctua]ia ([i sceptici \n ceea ce prive[te importan]a lor); ● ostili fa]` de tot ce nu e direct legat de scopurile carierei lor, \n]elese [i acelea destul de vag; ● deosebit de interesa]i \n implicarea social` [i \n atletism, c\nd aceast` implicare presupune note bune; ● lipsi]i de orice sentiment de jen` c\nd se dovede[te c` s\nt ignoran]i; ● siguri c` orice e[ec academic e din vina profesorilor, [i nu a lor. Benton consider` c` to]i ace[tia s\nt pro[ti. ■
9
INFO
Bazar
Nuyorican Poets Café
Un premiu de 15 dolari Anul acesta, 76 de echipe au participat la o curioas` competi]ie a poe]ilor din Statele Unite, ad`postit` de Nuyorican Poets Café din New York. Inventat` \n 1984 de un muncitor \n construc]ii [i poet, Marc Smith, \ntrecerea e un test de art` poetic` [i de expresivitate \n performance. S`pt`m\nal, miercurea [i vinerea, publicul – studen]i, arti[ti-hipster – se manifest` at\t de zgomotos „\nc\t funda]iile \ntunecosului loc de adunare par c` se n`ruie“ (The Economist, 16 august). Concuren]ilor li se aloc` trei minute, \n care trebuie s` recite pe dinafar` un poem original [i apoi au dreptul s` vorbeasc` despre ce le trece prin cap. Cinci ascult`tori, ale[i la \nt\mplare din public, dau fiec`rui poem o not` pe scala de la 1 la 10, nota maxim` [i cea minim` nu s\nt luate \n considerare; dup` trei sau patru runde, concurentul cu cel mai \nalt punctaj este declarat \nving`tor, marele premiu fiind de 15 dolari. Se organizeaz` [i competi]ii \ntre state [i un campionat na]ional. N`scut` din joaca unor poe]i din San Francisco [i Chicago, manifestarea a c`p`tat rezonan]` dup` ce un film documentar, un show pe Broadway [i invita]ii de la felurite talkshow-uri televizate au popularizat-o, extinz\ndu-se \n licee [i circuitul colegiilor. C\[tig`toarea edi]iei na]ionale din acest an a fost echipa din Carolina de Nord, iar la „individual“, Jeannan Verlee a ob]inut 29,2 puncte din 30 posibile. Func]ionar` \n „mediul corporatist“, a[a cum a declarat, refuz\nd s` dea mai multe am`nunte, poeta [i-a asumat destinul lui Charles Chapman, un b`rbat acuzat pe nedrept de viol [i care a stat mul]i ani \n pu[c`rie, p\n` s-au l`murit lucrurile. Vorbind \n numele lui, adres\ndu-se acuzatorilor, ea le-a spus: „Nu exist` iertare pentru voi“. ■ Moartea unui prozator În diminea]a zilei de 14 septembrie, Karen Green, so]ia prozatorului, eseistului [i profesorului american David Foster Wallace, 46 de ani, a anun]at c` l-a g`sit sp\nzurat \n casa sa din California. Deocamdat` se spune c` a fost o sinucidere. Wallace s-a impus prin
10
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 romanul s`u de 1079 de pagini, Infinite Jest. I-a fost atribuit destul de des epitetul de „genial“ poate pentru c` a c\[tigat Premiul Funda]iei MacArthur, despre care se spune c` e rezervat geniilor. În toate cotidienele importante este depl\ns` timpuria [i voita sa dispari]ie: dup` ce s\nt pomenite c`ut`rile lui filosofice [i estetice, inventivitatea, capacitatea de a folosi instrumentele prozei tradi]ionale \n descrierea sensibilit`]ii moderne, factorul comun este ironia care i-a caracterizat opera. ■ Frontul v`zut de aproape Dexter Filkins, reporter pentru The New York Times, a publicat recent o carte despre r`zboiul din Irak, urm`rit \ndeaproape: The Forever War. Zona Verde este cartierul din Bagdad, bine p`zit [i fortificat, de unde majoritatea reporterilor [i comentatorilor \[i transmit articolele. Filkins este atent la conversa]iile din zon`, care, firesc, se refer` la fluxul [i refluxul insurgen]ei, la progresele americane, la stabilitatea Guvernului irakian [i la gradul de preg`tire al for]elor de securitate irakiene. Dar reporterul iese din Zon`, e atent [i la ce se vorbe[te dincolo, unde realitatea paralel`, de[i expus` \n fa]a americanilor, nu este v`zut` sau \n]eleas` de ei. C\nd vorbe[te despre minciunile prin care autorit`]ile [i-au justificat atacul, minciuni crezute de americani, el scrie: „au crezut pentru c` a[a era comod – [i dac` nu le credeau, ar fi fost \nsp`im\nta]i dac` s-ar fi g\ndit la ce se ascunde \n spatele lor“. Dup` p`rerea autorului, la cinci ani [i jum`tate de la declan[area r`zboiului, americanii \nc` nu \n]eleg ce se \nt\mpl` \n Irak. Dar cartea nu este un pamflet acuzator, ci o \ncercare de a descrie suferin]a oamenilor pe care i-a cunoscut. Dup` ce constat` consecin]ele ac]iunii americane \n Irak, Filkins se \ntreab` nu doar „ce au f`cut americanii \n Irak, ci [i ce le-a f`cut Irakul americanilor“. Dup` ce femeile [i b`rba]ii au \nfruntat \n Irak un inamic pe care nici nu [tiau s`-l identifice, provoc`rile c`rora trebuie s` le fac` fa]` acas`, \n America, s\nt tot mai evidente. Readaptarea la via]a normal` – unde crima e un delict, [i nu o datorie – e traumatic`. Norocul l-a \nso]it pe Filkins c\nd a ie[it din Zona Verde. Cartea pl`te[te \n cuvinte obliga]ia contractat` de reporter fa]` de norocul lui. ■
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
INFO
Bazar Migra]ia dup` 50 de ani „În ultima jum`tate de secol, migra]ia pe distan]e lungi a devenit dintr-un aspect excep]ional unul normal al vie]ii globale“ – constat` comentatorul literar al revistei Prospect Magazine, Kamran Nazeer. El ilustreaz` aceast` afirma]ie prin analiza celei mai recente c`r]i semnate de Eva Hoffman, Illuminations, \n compara]ie cu cea ap`rut` \n 1989, Lost in Translation. Între ac]iunea acestor dou` c`r]i se \ntinde jum`tate de secol de migra]ii [i de schimb`ri tehnologice. „C\nd Hoffman a p`r`sit Polonia, \n 1959, sim]ea c` se petrece o ruptur` definitiv`. S\nt pu]ini acum acei migran]i care s` mai \ncerce acela[i sentiment... Scrierile despre migra]ie s\nt populare [i au succes la critic`. Jum`tate din romanele \ncununate de Booker Prize (\ncep\nd din 1969, c\nd a fost instituit premiul) s\nt pove[ti despre migra]ie... În Illuminations, Hoffman se \ntoarce de c\teva ori la \ntrebarea ce [tim [i ce nu [tim despre lumea \n care tr`im. Isabel se \ndr`goste[te de Anzor, un cecen. La fel ca mul]i dintre noi, Isabel [tie vag c` \nt\mpl`rile ultimilor ani din Cecenia s\nt \ngrozitoare. Isabel [i prietenii ei \l roag` din c\nd \n c\nd pe Anzor s` le povesteasc`, c\teodat` nu vrea, alteori le d` cele mai precise am`nunte despre moartea unui prieten [i despre felul cum a fost b`tut tat`l lui. M\nia lui Anzor e conving`toare [i a[a vrea autoarea s` fie. Mai
t\rziu, Isabel se \nt\lne[te cu un t\n`r care pleac` \n Egipt, urm\nd s` lucreze cu refugia]ii din Liberia. C\nd \l \ntreab` de ce a ales Egiptul, el r`spunde: «Pentru c` a fost prima ]ar` g`sit` pe Google». R`spunsul e ridicol. Dar Isabel nu r\de, b`iatului \i pas`. Da, lumea e mai mic`, pare a ne spune Hoffman, asta nu \nseamn` c` trebuie s` devin` plat`.“ ■
11
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
3 ,1 4 T E C A
■ În Occident s\nt din ce \n ce mai la mod` bibliotecile… Dac` ve]i spune: normal – oamenii citesc din ce \n ce mai mult –, ]in s` v` zic c` n-a]i nimerit-o; de fapt, biblioteca – public` sau personal` – a c`p`tat, pe l\ng` rolul ei tradi]ional, \nc` dou` roluri (cumva complementare): acela de spa]iu al memoriei [i acela de spa]iu TV-free. Biblioteca – un fel de ultim bastion \n fa]a barbariei televizuale… a. l. [. ■ Interesant` pozi]ia lui Paul Cernat de tip „Epigonii“, exprimat` \n dou` articole din Observator cultural, \n care le repro[eaz` prozatorilor de ast`zi c` au ajuns la 40 de ani [i nu au publicat dec\t unul-dou` romane (spre deosebire de cei din trecut, care au fost mult mai harnici). Din c\te ]in eu minte, prozatorii „{colii de la T\rgovi[te“ nu au publicat nimic \nainte de 40 de ani. Ca s` nu mai vorbim de v\rsta la care Goethe a scris Faust!… Din nefericire pentru criticii literari, istoria literaturii nu poate fi b`gat` \n schemele simple la care ei viseaz`. C. P.-B. ■ Revista Bookseller a prezentat, recent, un top al celor mai ciudate titluri de carte. Iat` c\teva dintre titlurile intrate \n final`: Cum s` evi]i navele gigant; Oameni care nu [tiu c` s\nt mor]i; Cum s`-]i asiguri calul \mpotriva
12
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 bombardamentelor; Dac` vrei s` \nchizi o rela]ie, \ncepe prin a-]i apropia picioarele. Nu a fost deloc u[or, la o concuren]` at\t de acerb`, s` se aleag` titlul cel mai bizar. P\n` la urm`, sondajul de opinie a indicat c\[tig`torul: cartea respectiv` se nume[te Po[ta[ii greci din mediul rural [i indica]iile «franco». Cu sau f`r` premiu, nu cred c` agen]ii sau editurile str`ine se vor gr`bi s` cumpere drepturile de traducere… M. M. ■ La Paris, \n Marais, pe strada Saint Paul, am descoperit o libr`rie ca-n romanele de copii engleze[ti: Mary Poppins [i Harry Potter la un loc, cu iz de Dickens pe deasupra. Se numea The Red Wheelbarrow (Butoiul ro[u) [i era englezeasc`. Îmbina un aer familiar cu unul intelectual, iar patroana-v\nz`toare aducea a vr`jitoare bun`. I. P. ■ Cercet`torii americani au localizat precis, pe creier, de unde ]\[ne[te sarcasmul de at\tea ori binef`c`tor: de pe a cincea circumvolu]iune temporal`; ei s\nt \ns` intriga]i c` acest loc nu se g`se[te pe emisfera st\ng` – aceea de care depind func]iile limbajului –, ci \n emisfera dreapt`. Propun ca m`car aici s` nu facem imediat politic`; mai bine s` re]inem numele locului cu pricina: parahippocampal gyrus. R. C. ■ Apropo de isteria st\rnit` de teoria \nc`lzirii globale, iat` ce scria Somerset Maugham prin 1937 \n Bilan] (traducere de Sanda Râpeanu, Editura Nemira, 2007), un splendid volum de memorii [i unul dintre cele mai frumoase manuale despre cum se scrie proza scurt`: „Am \ncercat o mare satisfac]ie afl\nd c` p`m\ntul nu-i dec\t o gr`mad` de noroi \nv\rtindu-se \n jurul unui astru de m\na a doua, ce se r`ce[te treptat; [i c` evolu]ia, care l-a creat pe om, \l va sili s` se adapteze mediului \nconjur`tor, lipsindu-l de toate calit`]ile pe care le-a dob\ndit \n afar` de cele necesare pentru a combate frigul tot mai aspru p\n` c\nd, \n cele din urm`, planeta, cenu[` rece, nu va mai tolera nici o form` de via]`“. M. C. ■ Foarte rar mi se \nt\mpl` s`-mi pierd vremea r`sfoind cataloagele de prezentare a diverselor firme sau a produselor pe care acestea le comercializeaz`. Foarte rar [i strict de amuzament, pentru c` textele pe care aceste bro[uri le
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
folosesc s\nt unele dintre cele mai „distractiv-anapoda“. Iat` dou` exemple dintr-un asemenea catalog – altfel dichisit [i foarte profesionist machetat –, care comercializeaz` piese de mobilier. „Relaxare… O po]i g`si chiar [i \n cea mai aglomerat` baie. În sertare. Pe rafturi. At\rn\nd de c\rlige“. Cu sertarele s-ar putea s` fie mai complicat. C\nd vine vorba de relaxare, nu ar fi mai simplu cu un pat? Ei bine, nu, pentru c` patul „din fa]a dulapului de haine creaz` (sic!) o zon` special` pentru \mbr`cat. Depinde numai de tine s` \]i faci destul spa]iu ca s` po]i s` fii creativ`. Probeaz`, schimb`-te, probeaz` din nou!“. R. T. ■ |n anul rotund 1900, din Sena a fost scos cadavrul unei tinere \necate. Impresionat de frumuse]ea tr`s`turilor ei, un lucr`tor de la Morga din Paris le-a imortalizat \ntr-un mulaj, devenit celebru mai apoi sub numele de „Necunoscuta din Sena“. Figura acestei umbre a inspirat diverse scrieri, fiind evocat` de Rilke \n Caietele lui Malte Laurids Brigge, de Aragon \n romanul Aurélien, de Nabokov \ntr-un poem, de Anaïs Nin \ntr-o povestire. Albert Camus (care avea o copie a mulajului) a numit-o „Gioconda \necat`“, iar Man Ray i-a fotografiat masca mortuar`. |n volumul Zeul s`lbatic. Un studiu asupra sinuciderii, eseistul american Al Alvarez scria: „O \ntreag` genera]ie de fete din Germania [i-a modelat \nf`]i[area dup` a sa… Necunoscuta a reprezentat idealul erotic al acelei perioade, la fel cum a fost Bardot \n anii ’50“. |n 1958, chipul „Necunoscutei din Sena“ a servit drept model pentru Rescue Annie, un manechin de antrenament folosit [i ast`zi de persoanele care \nva]` acordarea primului ajutor, ajung\nd s` fie, pare-se, figura cea mai s`rutat` din toate timpurile. D. S. ■ În toat` nebunia creat` \n jurul experimentului [tiin]ific de la CERN, adesea cu accente rizibile, exist` un lucru pozitiv: faptul c`, printre at\]ia b`g`tori de seam` autohtoni, a fost amintit [i citat fizicianul Stephen Hawking (unele dintre c`r]ile sale – printre care minunata Scurt` istorie a timpului. De la Big Bang la g`urile negre – au fost traduse [i \n român`). E un \nceput: poate c`, \ncet, \ncet, \l vor descoperi [i diferite persoane publice speriate de sf\r[itul lumii [i de „g`uri negre“. M. {.
■ Avem, \n sf\r[it, un ministru care spune pove[ti \n public [i asumat. În primele zile ale noului an [colar, ministrul Educa]iei, Cristian Adomni]ei, a citit pove[ti copiilor de gr`dini]` \n cadrul proiectului „S` citim pentru mileniul III“, menit s` \ncurajeze lectura \n r\ndul elevilor. A citit din Ion Creang`, pe care l-a prezentat elevilor drept un om „foarte-foarte \n]elept“, a explicat cuvintele „b`tr\ne[ti“ [i i-a \ndemnat s` fie „foarte cumin]i“, spun\ndu-le c` va verifica „personal acest lucru“. ~sta da ministru care nu prea are ce face pe la minister! S. G. ■ Infanta Lenor a Spaniei a \nceput, pe 15 septembrie, gr`dini]a la {coala Santa Maria de Los Rosales, unde a mers, de la gr`dini]` la bacalaureat, [i tat`l ei, Principele Don Felipe de Asturias. Cum infanta ocup` cel de-al doilea loc pe lista de succesiune dup` Don Felipe, programul [colii este unul cu grij` structurat, cuprinz\nd pictur`, desen, ateliere de teatru, balet clasic [i dans spaniol, lec]ii de pian, flaut [i chitar` clasic`, limba englez` [i (aici e aici) limba chinez`, mai precis mandarina. Bietul copil… S. S. ■ Într-un interviu din Magazine littéraire (septembrie a.c.), Doris Lessing, scriitoarea britanic` premiat` cu Nobel anul trecut, poveste[te, printre altele, despre fosta ei orientare politic` – neao[ comunist`. Are un umor sec atunci c\nd \[i aminte[te de paranoia militan]ilor francezi (pe vremea lui Tzara), de volubilitatea celor italieni sau de camarazii englezi, pe care italienii \i considerau lipsi]i de „temperamentul necesar“. Iar la \ntrebarea: „De ce a]i rupt-o cu comunismul?“, r`spunsul lui Doris Lessing e [i mai sec: „De ce? Iat` o \ntrebare cu adev`rat stupid`!“. C. C. ■ La noi, se tot clameaz` de ani \ntregi „moartea cititorului“ [i „declinul c`r]ii“. La al]ii, ceva mai pragmatici, problema se studiaz` sistematic, f`r` inutile efecte retorice bune de st\rnit comp`timirea publicului. Funda]ia „MacArthur“ a \nfiin]at un Institut pentru Viitorul C`r]ii (Institute for the Future of the Book), \n colaborare cu University of Southern California. Scopul institutului este s` „scrie cronica“ trecerii de la pagina de h\rtie la formatele electronice. Detalii pe (cum altfel?) Internet: www.futureofthe book.org. M. V.
13
Lucia Terzea-Ofrim
Literatur` [i medicin`
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
DOSAR „În absen]a filozofiei, medicina ar intra aproape cu totul \n domeniul comediei [i al satirei, ca ]int` predilect` a glumelor picante [i a sarcasmelor celor mai amare.“ A. Richerand
Cuvintele din motto dateaz` din 1846 [i apar]in unui celebru medic parizian, o somitate a unui domeniu care nu a dus niciodat` lips` de o privire reflexiv`, at\t din interiorul breslei, c\t [i din exterior. C\nd mi-a venit ideea s` fac acest dosar, abia dac` b`nuiam c\t de vast`, divers`, contradictorie, practic inepuizabil` se \nf`]i[eaz` aria preocup`rilor literare aflate \n vecin`tatea, dac` nu chiar \n intimitatea practicii medicale. Medicii scriu mult. Unii – foi de observa]ie, al]ii – p`r]i importante din marea literatur` a lumii. Se scrie [i mai mult despre medici. {i dac` se scrie despre medici, se scrie [i despre bolnavi, despre suferin]`, \ns`n`to[ire, mutilare sau moarte. Tema literar` de inspira]ie medical`, cu infinitele ei varia]iuni, a produs – pe l\ng` literatura propriu-zis` – o puzderie de teze de doctorat, salve de colocvii [i numeroase cursuri universitare. Cu toate acestea, ea r`m\ne \n continuare tentant`, atr`g`toare, vie. S` urm`rim doar c\teva dintre leg`turile stabilite \ntre discursul literar [i practica medical`.
O expertiz` medico-literar` „Ce n’est que de la santé dont il est question en ce monde.“ Madame de Sévigné
Lasthénie de Ferjol este numele unei maladii psihiatrice descrise \n 1967, care const` \n inducerea unei anemii severe prin s\nger`ri voluntare. Sindromul este botezat dup` numele unei eroine din romanul Une histoire sans nom de Barbey d’Aurevilly. Este o procedur` de excep]ie, pentru c` raportul [tiin]` medical`-crea]ie literar` a fost \ntotdeauna evaluat [i considerat pertinent \n primul r\nd din perspectiva influen]elor exercitate de medicin` \n c\mpul literar, nu invers.
Odat` cu extinderea laiciz`rii [i deplasarea accentului pe via]a tr`it` acum [i aici, conceptul de s`n`tate \l devanseaz` pe cel al m\ntuirii, muta]ie care atrage dup` sine (\ntre altele) [i o medicalizare a vie]ii de zi cu zi. În contextul general al dezvolt`rii [tiin]elor, medicina cunoa[te \n secolul al XIX-lea o ascensiune f`r` precedent, medicul devenind un adev`rat erou al epocii moderne. Nu este de mirare c` [i prezen]a sa ca personaj este at\t de abundent` \n literatura timpului, apari]ia sa r`m\n\nd p\n` ast`zi o constant` a imaginarului literar [i artistic. Mai mult ca polemist dec\t \n calitatea sa de scriitor cu o forma]ie medical`, Léon Daudet nota: „Notre peuple vit sous le signe de médecins démiurges“. Articul\nd o istorie cultural` a medicinei, \n
15
DOSAR
„Lizeta: Ce faci, st`p\ne, cu patru medici, c` [i unul e de ajuns s` omoare omul! Sganarel: Tac`-]i gura! Patru sfaturi pre]uiesc mai mult dec\t unul singur. Lizeta: Crezi c` fata dumitale nu poate muri [i f`r` ajutorul lor? Sganarel: De ce, medicii omoar` oamenii? Lizeta: Mai e vorb`! Am un prieten care pe bun` dreptate sus]ine c` nu trebuie s` spui niciodat`: «Cutare a murit din friguri sau din aprindere de pl`m\ni», ci «A murit din patru medici [i doi spi]eri».“ Molière, L’Amour médecin (Amorul medic), 1666
16
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 Na[terea clinicii Michael Foucault explic` atingerea acestui v\rf al prestigiului medical prin instituirea practicii la patul bolnavului, \n noua institu]ie care este spitalul modern („la machine à guerir“), prin noile metode de explorare anatomo-clinic` (a corpului suferind \n corela]ie cu leziunea constatat` pe cadavru), care, asociate cu dialogul orientat [i observa]ia sistematic`, au ameliorat radical exactitatea diagnosticului. Privirea clinic` devine un model hermeneutic, opozi]ia vizibil-invizibil e dep`[it`, medicul ajung\nd \n urma experien]ei sale s` de]in` acea „privire dintr-odat`“, inegalabil` [i inexplicabil` pentru cei neini]ia]i, afla]i \n afara cercului medical. Într-o societate dominat` de un materialism mecanicist, medicul este aureolat de o cunoa[tere capabil` s` prelungeasc` via]a, el pare s` de]in` secretele ultime ale vie]ii [i ale mor]ii. La debutul secolului al XIX-lea, medicul \[i consolideaz` o pozi]ie de for]`, care \l face deopotriv` admirat [i temut. Are un considerabil ascendent asupra celorlal]i muritori, pe care \i seduce, \i fascineaz`, \i subjug`. Doar el cunoa[te legile ce guverneaz` func]ionarea corpului, de unde c`derea de a prescrie nu doar re]ete, ci [i norme de igien` a hranei, a somnului, a locuin]ei, apoi a muncii, a sexualit`]ii, a petrecerii timpului liber prin cure [i „b`i“, precum [i a altor diverse aspecte ale vie]ii sociale. Din aproape \n aproape, „igienizarea“ acoper` din ce \n ce mai multe sectoare, f`c\nd evident faptul c` este vizat nu doar corpul individului, ci ameliorarea func]ion`rii „corpului social“ \n ansamblul s`u. Seismograful sensibil al literaturii sesizeaz` poten]ialul „totalitar“ al acestui demers. Cum nu se poate mai explicit, un personaj creat de Léon Daudet \n romanul s`u de o sardonic` satir` Les Morticoles (1894) spune cu emfaz`: „Toate puterile, toate func]iile, toate atribu]iile s\nt \n m\inile noastre, ale medicilor. Din punctul nostru de vedere, to]i oamenii s\nt bolnavi. Cei care neag` c` ar fi bolnavi s\nt ni[te simulan]i pe care \i trat`m cu toat` severitatea, pentru c` ei constituie un pericol public!“. {i \n opera altor scriitori importan]i (Flaubert, Edmond [i Jules Goncourt, Zola, Huysmans, Maupassant) se face sim]it` o re-
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
DOSAR
ac]ie virulent` \mpotriva acestui scientism at\t de prizat \n epoc` (scientism \n cadrul c`ruia medicalizarea existen]ei nu este dec\t v\rful icebergului) ce pretindea c` poate tran[a toate problemele sociale [i etice f`r` s` se sinchiseasc` de filozofie, moral` sau religie. Reac]ia literaturii \n fa]a expansiunii [tiin]ifice [i a cotei \nalte a prestigiului medical e departe de a se rezuma la o atitudine critic`, mefient`, demistificatoare. To]i scriitorii aminti]i mai sus, [i \naintea lor Balzac, au v`zut \n progresul [tiin]elor \n general, al medicinei \n special, un model de lectur` a realit`]ii. {i scriitorii \[i doresc s` posede arta de a „diagnostica“ deopotriv` tarele suflete[ti [i sociale, [i eventual s` propun` remedii, dac` nu chiar vindec`ri. Mai mult ca oric\nd, pana scriitorului se viseaz` bisturiu. Litera]ii s\nt at\t de impresiona]i de discursul medical, de descrierea „cazurilor“, de relevan]a observa]iilor [i de eficacitatea metodelor de explorare medical`, \nc\t nu doar c` \ncearc` s` rectifice retorica literar` dup` aceste modele, lans\ndu-se \n veritabile descrieri clinice, dar frecvent insereaz` \n romane fragmente din tratate medicale, pentru o sporire a credibilit`]ii. Fra]ii Goncourt, interesa]i de constituirea unor „documente umane“, recurg frecvent la acest procedeu de care Zola va abuza.
]\nd modul \n care avea s` fie conceput` literatura. Este vorba, \n primul r\nd, de Émile Zola, care \[i propune nici mai mult, nici mai pu]in dec\t s` impun` un nou tip de roman, [i anume „romanul experimental“, [i s` introduc` metoda experimental` „aussi bien dans les lettres que dans les sciences“. Majoritatea celor peste 1200 de personaje pe care le-a imaginat s\nt bolnave, suferinde sau tarate. Scriitorul sugereaz` mereu explica]ii de tip [tiin]ific, f`c\nd apel la ereditate sau la factorii de mediu. Cu toat` extraordinara lui vitalitate, acest „experiment“ este un e[ec, semnalat ca atare at\t de litera]i, c\t [i de medici. Afl`m din jurnalul fra]ilor Goncourt c` Flaubert nu ezita s` atace „les préfaces, doctrines ou professions de foi naturalistes de Zola“ [i c` Huysmans se declara „dégôuté“ \n fa]a teoriilor lui pozitiviste. La r\ndul lor, medicii timpului repro[eaz` „romanului [tiin]ific“ caracterul artificial [i faptul c` este \mp`nat cu „précisions techniques indigestes“. Fiind obi[nui]i cu ghilotina verdictului de tip diagnostic, ei decreteaz`: „Rien n’est moins scientifique que le roman scientifique“. Cu toate acestea, scriitorii au continuat s` „trateze“ subiecte din universul medical, boli ca tuberculoza, sifilisul, isteria, gama nevrozelor, alcoolismul, paralizia devenind adev`rate „vedete literare“. Boala – fie ea psihic` sau organic`, cunoscut` sau necunoscut`, mai mult sau mai pu]in bine \n]eleas` – se dovede[te a fi o modalitate privilegiat` de a vorbi nu doar despre corp sau despre suflet, ci despre ceea ce ne-am obi[nuit s` numim condi]ie uman`. Recitit` ast`zi, literatura secolului al XIX-lea ofer` o surprinz`toare panoram` a felului \n care au evoluat concep]iile despre s`n`tate [i boal`, de-
Experiment medical – experiment literar „În Fran]a, dou` medii conduc mi[carea ideilor: cel al oamenilor de litere [i mediul medical.“ Léon Daudet
Al`turi de demersul clinic, cel`lalt front care alimenteaz` dezvoltarea [tiin]ei medicale este situat \n laborator. Prin experimente se \ncearc` descoperirea mecanismelor fiziologice [i apoi fiziopatologice. Reu[itele au ecouri dincolo de zidurile \ntre care savan]ii \ncearc` s` concureze medicii. Publicarea \n 1865 a lucr`rii lui Claude Bernard Introduction à la Médecine Expérimentale este un eveniment crucial nu doar pentru evolu]ia medicinei, cartea influen-
Gustave Flaubert
„Un bolnav \l \ntreb` \ntr-o zi pe Boridan: – Ce am? apoi a deschis gura [i a scos o limb` enorm` [i ro[ie. – Cum se spune la limb` pe grece[te? \ntreb` doctorul cu un aer flegmatic. – Glossa, r`spunse cel`lalt. – A[adar, amice, ave]i o glosit`.“ Léon Daudet, Les Morticoles, 1894
17
DOSAR
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
spre normal [i patologic, despre felul \n care a fost onorat de-a lungul timpului jur`m\ntul lui Hipocrat.
Medicul – un personaj literar „Les médecins sont ou trop estimés ou trop méprisés.“ Montesquieu
Dac` romanul este „o oglind` purtat` de-a lungul unui drum“, nu e deloc surprinz`tor c` \n literatur` reg`sim reflectat` imaginea medicului, tot at\t de des ca [i \n realitate. Cu toate acestea, nu o form` sau alta de realism explic` „Într-un spital, un chirurg cu m\n` admirabil` face o opera]iespectacol, spre marea lui glorie. La sf\r[it, internul de serviciu, salut\ndu-l pe marele profesor \n stil milit`resc, cu ochii la ce a r`mas [i la ce a fost \ndep`rtat din trupul bolnavului, \ntreab`: – Care este bucata pe care trebuie s` o ducem \napoi \n pat?“ Edmond [i Jules de Goncourt,, Jurnal, 1882
18
faptul c` nici o alt` meserie nu este mai prezent` \n spa]iul literar dec\t cea a discipolilor lui Esculap. Impresioneaz` nu doar num`rul mare de apari]ii, ci [i diversitatea felului \n care este reprezentat acest personaj. Mult` vreme medicul n-a avut parte de o pres` bun`. Desele e[ecuri [i limitele obiective ale [tiin]ei sale cauzate de stadiul incipient al disciplinelor medicale nu l-au \mpiedicat s` recurg` la un limbaj pre]ios, devenit \n timp jargon cvasineinteligibil, la o morg` pedant` [i distant`. Drapat \n rob` neagr`, cu capul acoperit de un coif \nalt [i ascu]it, medicul nu e o figur` prea luminoas` nici la Montaigne, nici la Descartes, nici la Pascal, ce s` mai vorbim de Molière. L’Amour médecin, Le Médecin malgré lui [i Le Malade imaginaire s\nt comedii care, de[i s\nt ancorate \n realitatea medical` a acelei epoci, nu [i-au pierdut nici ast`zi actualitatea. În vasta sa coresponden]`, firavul, dar surprinz`tor de rezistentul Voltaire vorbe[te adesea despre bolile sale, ocazie de a lansa s`ge]i la adresa medicilor care au \ncercat s`-l trateze [i care – constat` el cu o oarecare mali]ie – au murit to]i \naintea lui. Într-o epigram` rezum` o \ntreag` stare de fapt: „Medic e cel ce toarn` un medicament pe care \l cunoa[te prea pu]in \ntr-un corp pe care \l cunoa[te [i mai pu]in“. La fel de mefien]i fa]` de medici s\nt [i JeanJacques Rousseau, Diderot, Beaumarchais sau Bernardin de Saint-Pierre. Cu Balzac, treaba se schimb`. Între timp lucrurile au \nceput s` se transforme [i \n medicin`, disciplin` care, cel pu]in \n Fran]a, \ncepe s` dob\ndeasc` at\t prestigiu institu]ional, c\t [i o sporire considerabil` a succeselor terapeutice. În vasta sa Comedie uman` apar numero[i medici, foarte diferi]i \ntre ei. Cel mai consistent ca personaj este doctorul Horace Bianchon. El \ntruchipeaz` figura impozantului profesor, excelent practician [i rafinat om de lume, deopotriv` sceptic [i empatic, devotat meseriei, dar prezent \n saloane, savant [i spiritual. În En lisant Balzac, Alain face observa]ia c` doctorul Bianchon este „le plus près de Balzac, et placé là pour surveiller les autres“. Poate mai cunoscut este \ns` Bénassis, personajul central al romanului Medicul de ]ar`. Publi-
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
DOSAR
cat \n 1833, romanul reflect`, prin preocup`rile [i destinul acestui medic, ideile programului politic balzacian, la vremea c\nd acesta \[i dorea un fotoliu de deputat. Într-un sat pierdut din Alpi, medicul \[i inaugureaz` apostolatul printr-o campanie energic` \mpotriva cretinismului, considerat o afec]iune contagioas`, pus` pe seama condi]iilor precare de via]` [i a igienei defectuoase. În c\]iva ani, prin reorganizarea vie]ii \ntregii comunit`]i, ca urmare a ini]iativelor acestui medic binef`c`tor, se instaleaz` bun`starea, s`n`tatea fiind restabilit` \n toate compartimentele sociale. Balzac spera s` ob]in` Premiul Montyon pentru acest roman. Nu l-a ob]inut. La Flaubert, cu excep]ia apari]iei episodice a doctorului Larivière, toate referin]ele la practica medical` [i la discursul medical (purtat at\t \n interiorul, c\t [i \n afara disciplinei) s\nt critice, necru]`toare fa]` de o ideologie medical` bazat` pe arogan]`, pseudo[tiin]`, suficien]`, adev`rat combustibil al imposturii tuturor celor ce posed` o cunoa[tere papagaliceasc`. C\t se poate de direct, m`rturise[te: „Il n’y a pas de caste que je mépris autant que celle des médecins, moi qui suis d’une famille de médecins de père en fils“. {i Marcel Proust se na[te tot \ntr-o familie de medici, iar ceea ce spunea Sainte-Beuve despre Balzac i se potrive[te [i lui: „il y avait en lui du docteur“. Într-adev`r, avea ca nimeni altul acel „dar misterios“ al marilor clinicieni. Proust are darul de a citi „semnele“, astfel \nc\t „diagnosticul“ s`u asupra semnifica]iei celor mai mici detalii ale comportamentului uman e infailibil. Mai mult dec\t at\t, \n acest „roman des signes“ (expresia \i apar]ine lui Gilles Deleuze), dincolo de o adev`rat` analiz` clinic` a sentimentelor, exist` un permanent recurs la terminologia, la imaginile, la personajele [i la mediul care compun universul medical. Nu \nt\mpl`tor, primul volum din Cahiers Marcel Proust este un amplu studiu intitulat L’univers médical de Proust, semnat de Serge Béhar. Din galeria medicilor care apar \n À la recherche du temps perdu, doctorul Cottard e cel mai vizibil. De[i are un remarcabil fler de diagnostician, el r`m\ne unul dintre cele mai ridicole personaje ale romanului.
Din interminabila list` a medicilor mai selectez doar dou` figuri, una tragic` [i una comic`. Povestirea Medicul de ]ar` publicat` de Kafka \n 1919 este o parabol` despre dificultatea de a exercita profesiunea medical`, transformat` \n imposibilitate. E[ecurile se \nl`n]uie [i, \ntr-o atmosfer` halucinant`, eroul, gol \n z`pad`, purtat de ni[te cai demonici, r`t`ce[te f`r` putin]a de a reg`si drumul c`tre cas`. Anul trecut nuvela a inspirat un film de anima]ie japonez. Figura diametral opus` este imaginat` de Jules Romains, care scrie \n 1922 comedia Knock sau triumful medicinei. Mai mult sau mai pu]in [arlatan, dar hot`r\t s` nu duc` lips` de pacien]i, doctorul Knock pune \n practic` o \ntreag` strategie medical-persuasiv` pentru ca oamenii s` se considere bolnavi [i s` apeleze asiduu la serviciile lui. Pornind de la principiul c` „orice om s`n`tos e un bolnav care se ignor`“, are el grij` ca to]i cei care \i trec pragul s` plece cu un diagnostic [i cu o re]et`. Piesa s-a bucurat de un mare succes; a fost [i ecranizat` \n 1951. Baudelaire se g\ndea probabil la cu totul [i cu totul altceva c\nd spunea c` cel care crede c` e perfect s`n`tos e, de fapt, foaaarte bolnav...
Medic-scriitor sau scriitor medic? „Medicina \mi este so]ie, iar literatura amant`.“ A.P. Cehov
O simpl` list`, fie ea [i alfabetic`, e mai edificatoare dec\t orice demonstra]ie. To]i cei care s\nt aminti]i \n continuare au practicat medicina „Azi au venit la mine dou` femei s` le fac c\te o «injec]ie de s`n`tate».
*
La cercul cultural din comuna S., am ]inut s`tenilor o cuv\ntare despre alcoolism. Dup` cuv\ntare s-au dus cu to]ii la c\rcium`.“ Dr. George Ulieru, Din carnetul unui medic de plas`, 1946
19
DOSAR
„St`teau mai prost cu fiziologia; un anticar le procur` tratatul lui Richerand [i pe cel al lui Adelon, celebri \n acea vreme. (...) Vr\nd s` produc` o digestie artificial`, \ngr`m`dir` buc`]i de carne \ntr-o sticl` \n care se afla sucul gastric al unei ra]e, [i o purtar` la subsuori timp de cincisprezece zile, f`r` a izbuti altceva dec\t s` \[i spurce propriul trup. (...) Oamenii \i vedeau adesea alerg\nd pe [osea, sub soarele dogoritor, \mbr`ca]i \n haine ude. Voiau s` verifice dac` \ntr-adev`r \]i po]i potoli setea doar aplic\nd ap` pe epiderm`. Se \ntorceau de fiecare dat` g\f\ind [i pricopsi]i cu un guturai (...). D`dur` gre[ [i celelalte experien]e (...). Bouvard [i Pécuchet ajunser` la concluzia c` fiziologia este (dup` cum spune o veche zical`) romanul medicinii. Ne\n]eleg\nd-o, nici nu credeau \n ea.“ Gustave Flaubert, Bouvard [i Pécuchet, 1881
20
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 sau au f`cut studii medicale: Louis Aragon (1897-1982), André Breton (1896-1966), Mihail Bulgakov (1891-1940), Anton Cehov (18601904), Louis-Ferdinand Céline (1894-1961), A. J. Cronin (1896-1981), Léon Daudet (1867-1942), Sir Arthur Conan Doyle (1859-1930), John Keats (1795–1821), Stanislaw Lem (1929-2006), Axel Munthe (1857-1949), Gérard de Nerval (1808-1885) Charles de Sainte-Beuve (18041869), Victor Segalen (1878-1919), Eugène Sue (1804-1857), W. Somerset Maugham (18741965), Alfred de Musset (1810-1857), François Rabelais (1483-1553), Friedrich von Schiller (1759-1805), Albert Schweitzer (1875-1965), William Carlos Williams (1883-1963). Ca orice list`, [i aceasta e incomplet`, re]ine doar numele „grele“ ale literaturii. În ceea ce prive[te literatura român`, la Editura Via]a Medical` Româneasc` a ap`rut \n 2001 o lucrare semnat` de Mihail Mihailide, intitulat`: Medici scriitori [i publici[ti români. Dic]ionar biobibliografic. Exist` [i o Societate a medicilor scriitori [i publici[ti din România, precum [i un cenaclu numit, cum altfel, „Vasile Voiculescu“. Despre scriitorul Vasile Voiculescu se [tiu destul de multe lucruri, mult mai pu]in cunoscut` este activitatea lui excep]ional` de medic. Constantin Daniel evoc` felul \n care doctorul Voiculescu [tia s` pun` instantaneu diagnosticul exact. El st`p\nea tehnica – dac` e vorba de o tehnic` – pe care tratatele germane o denumesc Blitzdiagnostik, un diagnostic dat la distan]` [i la prima vedere. Constantin Daniel \[i aminte[te de reac]ia pacien]ilor: „Asupra pacientului, diagnosticul instantaneu avea un efect exploziv, terifiant uneori, c`ci suferindul r`m\nea stupefiat, ne[tiind ce s` cread`, ce s` spun`, \nc\t de-abia putea \ng`ima: «De unde [ti]i? Cine v-a spus? Cum de mi-a]i ghicit boala?»“. Aceea[i perplexitate [i \n \ntrebarea: „How, in the name of good-fortune, did you know all that, Mr. Holmes?“. Celebrul detectiv uimea, la r\ndul lui, cu deduc]iile sale, nimeni din jurul s`u nefiind \n stare s` fac` leg`turile \ntre fapte sau s` sesizeze indiciile revelatoare. Am f`cut aceast` apropiere pentru c` Sir Conan Doyle l-a
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 creat pe Sherlock Holmes inspirat de unul dintre profesorii s`i de la facultatea de medicin`, Dr. Bell, un geniu al diagnosticului. Pornind de la observa]ia c` \n romanele poli]iste revin extrem de des \ntreb`rile „De unde [tii?“, „Cum ]i-ai dat seama?“, puse anchetatorului, Dominique Meyer-Bolzinger demonstreaz` \n cartea Une méthode clinique dans l’enquête policière. Holmes, Poirot, Maigret (2003) c` \n investiga]ia detectivistic` este vorba mereu de transpunerea unui demers clinic, [i c` cele mai bune romane poli]iste con]in o subtil` reflec]ie epistemologic` asupra modalit`]ilor de interpretare a „semnelor“.
Înc` dou` foi de auto-observa]ie „F`r` tehnici, medicina n-ar fi o meserie, dar far` umanism nu e dec\t o meserie.“ Jean Delay (medic [i scriitor)
Anul acesta au ap`rut dou` c`r]i de memorii, scrise de doi medici, unul dintre ei dezabuzat, mali]ios, iar cel`lalt \nc` \ndr`gostit de aceast` profesiune, de[i nu o mai practic` de oarecare vreme, fiind ambasador acum. Prima se nume[te Médecin malgré moi [i e scris` de Patrik de Funès, fiul celebrului actor. Poate pentru c` este radiolog, obi[nuit s` vad` lucrurile \n alb [i negru, caricatural (parc` orice schelet are ceva caricatural \n el, datorit` „siluetei“ [i inevitabilului „rictus“), cartea selecteaz` doar aspectele \ntunecate, umbrele profesiunii medicale. E adev`rat, lumineaz` totul cu o privire satiric`, ironic`, dar care nu reu[e[te s` ascund` faptul c`, la urma urmelor, nu i-a prea pl`cut s` fie medic. Cealalt` carte se nume[te Un léopard sur le garrot. Chroniques d’un médecin nomade [i \l are drept autor pe Jean-Christophe Rufin. El nu este un debutant, a luat mai multe premii literare, \ntre care Premiul Goncourt \n 2001. De[i Rufin intr` \n categoria numit` „les évadés de la médecine“, pentru c` a abandonat practica medical`, aceast` carte lucid` [i emo]ionant` e m`rturia faptului c`, odat` „contaminat“ cu dra-
DOSAR „Larivière apar]inea acelei mari [coli de chirurgie ie[ite de sub halatul lui Bichat, acelei genera]ii, acum disp`rut`, de practicieni filozofi, care, iubindu-[i arta cu o dragoste fanatic`, o practicau cu patim` [i iscusin]`. C\nd se \nfuria, tremura tot spitalul, iar elevii lui \l venerau at\t de mult, \nc\t, de \ndat` ce se instalau ca medici, se sileau s`-l imite pe c\t cu putin]` \n toate. (...) Dispre]uind decora]iile, titlurile [i academiile, primitor, generos ca un p`rinte cu cei s`raci [i practic\nd virtutea f`r` s` cread` \n ea, ar fi putut trece drept un sf\nt dac` ascu]imea spiritului s`u n-ar fi f`cut s` fie temut ca un diavol. Privirea-i, mai t`ioas` dec\t bisturiele lui, \]i intra drept \n suflet, [i printre afirma]ii [i ascunzi[uri pudice, destr`ma orice minciun`.“ Gustave Flaubert, Doamna Bovary, 1857
gostea pentru medicin`, indiferent ce traseu urmezi apoi \n via]`, ceva din tine va privi \ntotdeauna lumea cu ochiul medicului, va supravie]ui acea voca]ie care a dictat la un moment dat alegerea acestei profesiuni neasemuite. Iat` ce m`rturise[te Rufin: „La médecine est la vie, ma vie, toute la vie. Aujourd’hui que je lui parais si peu fidèle, j’en suis plus proche que jamais“. ■ „Po]i fi incult, po]i face calambururi stupide [i po]i avea un dar deosebit, pe care nu-l \nlocuie[te nici o cultur` general`, ca talentul marelui strateg sau al marelui clinician (...). P`rin]ii mei \l chemar` la consulta]ie pe profesorul Cottard. Nu e destul ca un medic chemat \n asemenea cazuri s` fie \nv`]at. Pus \n prezen]a unor simptome care pot fi acelea a trei sau patru boli diferite, la urma urmei, agerimea, p`trunderea lui hot`r`sc cu care anume are de-a face, \n ciuda aparen]elor asem`n`toare. Acest dar misterios nu implic` superioritate \n celelalte laturi ale inteligen]ei. Ceea ce se observa materialmente \n cazul meu putea tot at\t de bine s` se datoreasc` spasmelor nervoase, unui \nceput de tuberculoz`, astmului, unei dispnei toxico-alimentare cu insuficien]` renal`, unei bron[ite cronice (...). {ov`ielile lui Cottard fur` de scurt` durat` [i prescrip]iile lui imperative (...) peste trei zile nu mai horc`iam, nu mai tu[eam [i respiram bine (...). {i am \n]eles c` acest imbecil era un mare clinician.“ Marcel Proust, În c`utarea timpului pierdut, 1919
21
RECENZII
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
L I T E R AT U R ~
un adev`rat logo al Svetlanei Cârstean… Pentru amatorii de \nrudiri literare, trebuie spus c` volumul de fa]` nu e deloc unul „c`rt`rescian“. Decupajele au mai cur\nd ceva din tablourile stranii ale lui Cristian Popescu (din Familia Popescu \ndeosebi), iar sound-ul – cu ale sale copil`reli-naivit`]i jucate, ritmate uneori incantatoriu \n secven]e narative – te poate trimite cu g\ndul la Juventus-ul Simonei Popescu. Dincolo \ns` de asemenea afinit`]i, c`rora le putem ad`uga la rigoare [i altele, vocea, personalitatea stilistic` [i amprenta poetic` ale Svetlanei Cârstean se impun ca o eviden]`. Nota dominant` e dat` de suavitatea morbid` [i de candoarea masochist` ale unui discurs calin, rafinat [i \nv`luitor, \n care aerul voit „retro“ \mbl\nze[te cruzimea filmului biografic, dar o \mpinge spre apele ad\nci ale imaginarului. O lectur` psihanalitic` a volumului este obligatorie, iar spa]iul acestei recenzii nu-mi permite dec\t s` o sugerez. Avem de-a face, \nainte de orice, cu efectele unei „mutil`ri a artistei la tinere]e“. Mai exact: \n copil`ria [i adolescen]a b`tr\nicio[ilor ani ’80. Cine [i-a tr`it cei mai frumo[i ani \n acea epoc` [tie foarte bine despre ce vorbesc… Mutilarea cu pricina are loc mai \nt\i prin educa]ia \ntru „cumin]enie“ impus` \n copil`rie („Sunt cuminte, promit“), apoi prin intermediul „atelierelor h`rniciei“ [i al \nregiment`rilor comuniste (c\]i \[i mai amintesc faptul c` la finele anilor ’80 studentele erau obligate s` fac` armata?). Consecin]` logic`: dresajul juvenil reverbereaz`, dramatic, la maturitate, cu e[ecurile sociale [i sentimentale aferente. Scriitoarea \l consemneaz` c\nd resemnat, c\nd disperat, cu o dic]iune perfect ]inut` (estetic vorbind) sub control. Are dreptate Mircea C`rt`rescu s` afirme, \n recomandarea f`cut` pe coperta a patra, c` aceast` „poezie bogat` [i atent` la detalii“ preveste[te „o viitoare poet` notorie, [i o viitoare prozatoare“. Nu numai prin poemele „cu personaje“, ci [i prin ansamblul compozi]ional. V`d \n Floarea de menghin` un text matriceal, posibil punct de plecare pentru dezvolt`ri stimulative.
Mutilarea artistei la tinere]e
Dou` opinii despre o carte
Svetlana Cârstean Floarea de menghin` Editura Cartea Româneasc`, 2008
19, 95 lei cartea con]ine CD
În 1995, Svetlana Cârstean debuta cu poemul „Floarea de menghin`“ \n paginile primei antologii a Cenaclului „Litere“, condus de Mircea C`rt`rescu. Titlul acesteia – Tablou de familie – era extras chiar dintr-o secven]` a textului ei. De atunci au trecut mul]i ani de am\nare a debutului editorial, nu [tiu dac` voluntar` sau involuntar`. Cert este faptul c` volumul Floarea de menghin` a ap`rut abia \n vara lui 2008. Avem de-a face cu un op alc`tuit din patru „c`r]i“ distincte: Cartea muncitorului sau Floarea de menghin`, Cartea p`rin]ilor sau „Sunt cuminte, promit“, Cartea iubirii sau Akihito, Cartea singur`t`]ii sau Do You Yahoo? Legate \ntre ele prin aceea[i tem` a feminit`]ii reprimate, acestea surprind, \n plan existen]ial, v\rste [i ipostaze ale protagonistei (identificat` cu numele de pe copert`): de la copil`rie [i preadolescen]a mutilat` de simbolul castrator al „menghinei“ din atelierele comuniste pentru elevi p\n` la singur`tatea insuportabil` a maturit`]ii, c\nd Svetlana \[i trimite, exasperat, mesaje pe Yahoo pentru a nu l`sa goal` c`su]a electronic`. {i, \n plan stilistic, o deplasare de la mixajul prozopoetic amplu, estetizat, vag suprarealist, cu aspect de album suav [i diapozitiv biografic morbid, spre poemul alb, dezestetizat, de nota]ie „e-mailistic`“ a incomunic`rii [i depresiei. Chiar dac` \n interiorul celor patru module componente ale c`r]ii exist` unele sincope (controlate?) ale intensit`]ii poetice (Do you Yahoo... nu m-a convins prea mult), ansamblul are o coeren]` organizat` \n jurul unor obsesii profunde. Între acestea, „floarea de menghin`“ are valoarea unei metafore existen]iale [i a unei embleme lirice –
22
■ Paul Cernat
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
L I T E R AT U R ~
Menghina poeziei Svetlana Cârstean Floarea de menghin` Editura Cartea Româneasc`, 2008
C\nd am citit laudatio pe care i-l face Adela Greceanu, una dintre tinerele noastre poete consacrate, mi-am zis c` la mijloc trebuie s` fie o polite]e de breasl`. Dar nu. Floarea de menghin` este, categoric, cel mai bun poem scris de o poet` din România \n ultimul deceniu, adic` exact din perioada la \nceputul c`reia Svetlana Cârstean a terminat de scris poemul publicat abia acum. Se \nt\lnesc aici, \ntr-o aceea[i anxietate autobiografic` (pentru c` aerul poemului este unul de permanent` p\nd`) tr`s`turi ale literaturii pe care, cu inspira]ie, Mircea C`rt`rescu a cultivat-o \n cenaclul pe care l-a condus \n anii ’90. Avem biografism – dar referin]a este perioada comunist`, nu mizerabila tranzi]ie – ceea ce, \n sine, \n 2008, e ceva déjà-vu. Versurile scap` \ns` mereu nota]iei cotidiene pentru c` poetica autoarei nu este ac]ionat` de vreo „voin]` de postmodernism“, ci de o tr`ire estetic` autentic`. Poemul Svetlanei Cârstean are personaje: probabil, \i va fi fost imposibil, [i ei, s` scape de influen]a excep]ionalului poet care a fost Cristian Popescu. Inedit [i de efect este jocul majusculelor [i minusculelor, care mi-a adus aminte de ciudatul [i excelentul roman al lui T.O. Bobe (coleg de genera]ie cu poeta), Cum mi-am petrecut vacan]a de var`. Doar c` Floarea de menghin` este, de fapt, anterioar` romanului. C\nd scrie „Pauzele erau toate ale ROXANEI“ (Roxana, colega de banc` a b`iatului de care ea e \ndr`gostit`), cuvintele se diferen]iaz` nu numai prin semnifica]ie [i fonetic`, ci [i prin greutate. Expresivitatea majusculei adaug` for]`
RECENZII poeziei oricum perfect investit` libidinal a Svetlanei Cârstean. Volumul cuprinde patru cicluri. Floarea de menghin` – aceast` „autofic]iune“ oniric` [i revoltat` a unei eleve din [coala comunist` – este doar unul dintre ele. Aici, urgen]ei [i eficacit`]ii tematizate de regimul comunist i se opun contemplarea, lenea (ca revolt`, cum o interpreteaz` undeva Sartre) oblomovian`: ceea ce transform` \ng`larea \ntr-o stare de gra]ie compensativ` din nacela c`reia lumea gr`bit` [i distribuit` de o ra]iune pragmatic` devine suportabil`. În ciclul al doilea, Cartea p`rin]ilor sau „S\nt cuminte, promit“, tensiunea coboar` pu]in, poeta vorbe[te analitic despre o copil`rie exuvic` – este partea care o \nscrie pe Svetlana Cârstean \n pleiada poetelor „autobiografiste“ reflexive, al`turi de Simona Popescu, \n primul r\nd, dar [i de Ioana Nicolaie, Ana-Maria Sandu sau, \ntr-un registru diferit totu[i, Adela Greceanu. Aici, atmosfera tulbure, de pictur` vene]ian` este din loc \n loc spart` de lumini ca aceasta: „S\nt femeie – corpul meu plute[te de at\ta timp – deasupra apelor \ntinse, alb ca o lumin` de lun`, impudic` [i t`cut`“. Cartea iubirii sau Akihito, ciclul al treilea, [i Cartea singur`t`]ii sau Do You Yahoo?, ultimele dou` cicluri, scurte, nu mai au – sau, c\nd o au, asta se \nt\mpl` prin transfer – for]a primului. Poemul „Opera]iunea Inbox gol“ vireaz`, sub aspectul distribu]iei grafice [i al ritmului, \nspre un minimalism pe care, oricum, economia versului \l anun]a de la \nceput. Aici Svetlana Cârstean se separ` vizibil de poezia „mizerabilist`“, cu infla]ia ei verbal` de la sf\r[itul deceniului trecut. Poate c` nu va mai reu[i niciodat` o alt` Floare de menghin`. Poate c`, poet` care deja a tr`it [i tr`ie[te [i \n afara poeziei, Svetlana Cârstean se va \nchina ea \ns`[i, mereu, \n fa]a monumentului de sine pe care l-a construit acolo, atunci. În orice caz, criticul nu poate dec\t s` constate apari]ia \nt\rziat` a unei poete excep]ionale, una pe care, prin valoare, a[ a[eza-o imediat \n prelungirea Marianei Marin. ■ Alexandru Matei
23
Dou` opinii despre o carte
19, 95 lei cartea con]ine CD
RECENZII
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
L I T E R AT U R ~
\ntr-un soi de dicteu divin, de c`tre mama acestuia. Nara]iunea \ntre]ine ambiguitatea, indecidabilul: nu vom [ti dac` \ngerul este o creatur` a altei lumi, un autist, un epileptic sau toate laolalt`. Titlul – Dulce companie – este varianta spaniol` a rug`ciunii copiilor c`tre \ngerul p`zitor (expresie ce nu se reg`se[te \n varianta româneasc`, de unde [i opacitatea titlului). Dar misteriosul \nger nu e „p`zitor“, ci un b`rbat cu un z\mbet cald, un r\s adolescentin [i zglobiu, iar feti]a devenit` femeie nu \l invoc` umil, ci \l provoac` la joac`: „În noaptea aceea a m\ncat din m\na mea portocal` dup` portocal`, felie dup` felie“. Iubirea eroinei \mplete[te credin]`, scepticism, eros, duio[ie, fascina]ie, grij` matern`. Dup` care, din nou, urmeaz` \nchiderea \n ermetism de statuie, c`ci romanul nu roste[te ceea ce trebuie s` r`m\n` de nerostit. Poate cea mai bun` pagin` – care condenseaz` \ntregul roman de dragoste – este acest preludiu al \ndr`gostirii, \nt\lnirea descris` \n limba \ngerilor: „Nu \ncerca s` m` iube[ti, dragostea ta m` distruge. Nu-mi cere s` te iubesc: nu s\nt de aici, nu s\nt aici, \ncerc s` ajung [i nu pot. Prezen]a ta m` tulbur`, c\nt`re[te prea mult. Greutatea ta \mi fr\nge aripile [i \mi dezl`n]uie temerile. Spal` aceast` materie tulbure, f`cut` din dep`rtare [i t`cere, care mi se lipe[te de sim]uri [i le \nce]o[eaz`, care-mi p`trunde \n m`runtaie [i m` sufoc`“. În contrast cu expresiile stereotipe [i limbajul frust \n care \[i descrie reportera \nt\lnirea erotic`, \ngerul articuleaz`, \n cuvinte [i \n gesturi de o stranie frumuse]e, un Noli me tangere care e [i o paradoxal` invita]ie la dragoste. Ca \n poemul lui Federico Garcia Lorca, \ngerul preauman al Laurei Restrepo tr`ie[te „\n stup de aer“, \ntr-o „carcer` minunat`“ [i, cu privirea orbit` de lumina dumnezeirii, s`rut` lumea oamenilor „\n spatele unei p\nze de sticl` lichid`“. Dulce companie este mai pu]in dec\t un roman de dragoste, dar, totodat`, mai mult. O poveste despre credin]` [i \ndoial`, o pledoarie pentru iubirea care nu aduce atingere libert`]ii [i unicit`]ii fiin]ei – umane [i angelice deopotriv`.
Noli me tangere Laura Restrepo, Dulce companie Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas, 2008
21,60 lei traducere din limba spaniol` de Cornelia R`dulescu
Romanul scriitoarei columbine este, \n rezumat, povestea de dragoste dintre o muritoare sceptic` [i un \nger, la periferiile mizere ale Bogotei. Pentru cititorul care a[teapt` un roman] dup` toate regulile genului, cartea ofer` altceva. Reportera unei reviste mondene este trimis` \n cartierul Galileea (!), pentru a investiga existen]a unei fiin]e angelice. Misterioasa creatur` este totodat` un b`rbat de o frumuse]e r`pitoare, de care se \ndr`goste[te pasional eroina. O \nt\lnire semie[uat` \ns`, c`ci, \n dou` nop]i de o bizar` frumuse]e, dou` lumi se ating [i se despart apoi pentru totdeauna. La fel ar putea fi dezam`gi]i cei care caut` \n roman timbrul realismului magic, estompat aici dintr-un exces de \ndoial` [i ironie: „Columbia e ]ara cu cele mai multe minuni pe metru p`trat din lume. E lucru [tiut: avem linie direct` cu Marele Dincolo, iar na]ia nu poate supravie]ui f`r` doza ei copioas` [i zilnic` de supersti]ie“. Iar presentimentul c` periferia ora[ului este „un regat ce nu ]inea de lumea asta“ sau \ncercarea de contopire cu „mul]imea dezn`d`jduit` venit` s` caute m\ntuire la ultima cas` din ultima mahala“ se pierd \n detalii banale, nesemnificative. Îns` extremele stilistice – sublimul [i grotescul – s\nt, \n mod nea[teptat, cele \n care exceleaz` autoarea. Interludiile lirice care trimit spre misterul unei alte lumi, precum [i descrierea azilului sordid – „pe[ter` cu animale \n agonie, acolo unde fiin]a uman` devine nimic altceva dec\t gunoi“, compenseaz` descrierile fade sau redundan]a replicilor. Capitolele narative alterneaz` fericit cu poeme \n proz` – partea cea mai bun` a c`r]ii – reprezent\nd „\nsemn`rile“ \ngerului, monologuri nerostite, dar transcrise \n cinzeci [i trei de caiete,
24
■ Elena Cra[ovan
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
L I T E R AT U R ~
Dragoste [i somn Harold Bloom Anxietatea influen]ei. O teorie a poeziei Editura Paralela 45, 2008
C\nd le explic` studen]ilor s`i poetica influen]ei, Harold Bloom, un Prospero newyorkez deghizat \n critic literar, \i \ndeamn` s` se g\ndeasc` la experien]ele lor amoroase. A te \ndr`gosti \nseamn` a-]i l`sa sufletul s` cad` \n mrejele unui suflet str`in (to fall in love mai p`streaz` \n]elesul cathar al acestui straniu proces de extrem` idealizare), f`r` putin]a de a spune \n ce m`sur` te-ai l`sat prins [i \n ce m`sur` ai ajuns captiv f`r` voia ta. Orice iubire este ambivalent`, \ntruc\t presupune o fascina]ie care amenin]` dizolvarea personalit`]ii, dar [i o violent` reac]ie de ap`rare menit` a-l elibera pe \ndr`gostit de o alteritate gata s`-l \nghit`. Prin urmare, orice iubire sf\r[e[te \ntr-o catastrof`, deoarece starea de trezie c`reia trebuie s`-i faci fa]` dup` ce a disp`rut [i ultima brum` de idealizare \]i va supune con[tiin]a unei inconfortabile revizuiri. Lucrurile se complic` \n cazul poe]ilor puternici. Aidoma \ndr`gosti]ilor, ei se citesc \n mod eronat unii pe al]ii [i, cu c\t se ata[eaz` mai tare, cu at\t vor s` renege mai abitir ]es`tura de influen]e \n care se g`sesc prin[i. Poe]ii s\nt „zei muritori“ afla]i \ntr-un conflict perpetuu cu timpul [i cu precursorii. Dintre to]i, doar Hamlet a izbutit s` se elibereze complet de narcisism [i de st`p\nii \n[el`tori numi]i „dragoste [i somn“ \n textele hermetice. Bloom rescrie istoria poeziei a[a cum Blake rescrie Geneza sau profe]iile lui Ezechiel, apreciaz` originalitatea a[a cum organiza Yeats sistemul \nzestr`rilor poetice din A Vision. Imagina]iei i se r`spunde cu imagina]ie. Sigur pe for]a lui interpretativ`, con[tient de propriile idiosincrazii, criticul american demasc`, \ntr-un limbaj figurativ,
RECENZII iubirea, gelozia, uzurparea, r`zbunarea, vanitatea ce au caracterizat dintotdeauna competi]ia literar`. T\lcul unei poezii se dezv`luie doar \n rela]ia ei cu altele. Autorul consider` c` ambrozia otr`vit` pentru un nou-venit \n aren` este tocmai caracterul tardiv al metaforelor sale. The Anxiety of Influence descrie \n detaliu procesul dialectic cu [ase etape prin care un t\n`r poet concureaz`, \n opera lui, sublimele mijloace de expresie ale predecesorului, [i dovede[te \nsemn`tatea „lecturii eronate“ (misreading) pentru consolidarea tradi]iei literare. Desp`r]irea de tat`l poetic, completarea antitetic` a scrierilor acestuia, \mplinirea lor \ntr-o nou` crea]ie valoroas` s\nt surprinse cu o fermec`toare pletor` de tropi [i cu un patos demn de R.W. Emerson. Argumenta]ia apeleaz` la cele trei instan]e postulate de Freud (id, ego, super-ego), f`r` a fi psihanalitic`. Poate s` par` curios, \ns` Bloom nu-l omagiaz` pe Freud ca pe un \ntemeietor al vreunei [tiin]e, ci g`se[te \n el un creator de limbaj cu temperament shakespearian, un vizionar \nrudit mai degrab` cu [amanul grec Empedocle, dec\t cu empiri[tii veacurilor trecute. Engleza lui Bloom este aleas`, frazele sale au o suple]e aparte. A a[tepta ca un traduc`tor s` le p`streze intacte \nseamn` s`-i ceri imposibilul. Totu[i, versiunea lui Rare[ Moldovan las` de dorit. Pe fiecare pagin` te izbe[te un potop de gerunzii, unele paragrafe argumentative s\nt confuze, op]iunea de a reda misreading prin „reacitire“ [i misprision prin „mepriz`“ descump`ne[te [i garanteaz` conota]ii peiorative acolo unde nu este cazul. Inconsecven]ele (St. Paul e c\nd „Sf. Pavel“, c\nd „Sf. Paul“; The Mental Traveller e „C`l`torul min]ii“, dar [i „C`l`re]ul min]ii“) sau repeti]iile sup`r`toare (poe]ii „au fost slabi la \nceput, \ntruc\t au \nceput“; „e trist s` observi cum \l observ` criticii..., pentru c` nu-l observ` cu adev`rat“) \]i dau senza]ia c` traducerea a fost f`cut` \n grab`. Cea mai scandaloas` r`m\ne redarea maturiz`rii emo]ionale (emotional maturation) prin „masturbare emo]ional`“. P`cat! ■ Alexandru Budac
25
32 lei traducere din limba englez` [i note de Rare[ Moldovan
RECENZII
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
L I T E R AT U R ~
c`rilor lui tectonice presupune delimitarea a patru mari regiuni (configurate sub forma unor „semioze“): valorizarea pozitiv`, valorizarea negativ`, semioza extraliterar` [i oferta operei eminesciene. Întreprinderea aduce astfel la lumin` [i teritoriile devenite \ntre timp marginale sau scufundate \n uitare: critica minor` [i non-estetic` (semioza polemic`, reduc]ia formal`, reflexele morale [i pudibonde ale lecturii, receptarea determinist-social`, parodia), discursurile extraliterare [i gestionarea imaginii publice eminesciene (retorica discursurilor jurnalistice, non-fic]ionale, de la [tiri [i cronici mondene p\n` la listele de subscrip]ie public` [i la necroloage), negocierea maiorescian` a unui contract de lectur` („anamorfozele“ [i „fardurile“ textului eminescian). Iulian Costache recheam` „\nvin[ii“ „b`t`liei canonice“ din a doua jum`tate a secolului al XIX-lea, a[eza]i de noi \n boxa istoric` a acuza]ilor, la un nou proces de judecat`. Rediscutarea cazului implic` suspendarea incrimin`rii „apriorice“ [i investigarea circumstan]elor atenuante ale viziunilor neomologate. Contest`rile [i „excentricit`]ile“ interpretative sunt (par]ial) justificate prin recitirea contextual`, \ns` rezultatul analizei [i atitudinea \n]eleg`toare fa]` de asemenea incomprehensiuni nu r`stoarn` perspectiva „\nving`torilor“ [i nu schimb` verdictul critic canonic. Autorul pare \ns` c` vrea s` demonstreze „mutabilitatea“ ofertei unei opere sau a unei imagini [i, implicit, a recept`rii critice, av\nd \n vedere contextul [i esen]a imprevizibil` [i negociativ` a jocului literar. Ajunge totu[i \ntr-o situa]ie oarecum paradoxal`: de[i arat` caracterul „relativist“, de „construct“ al canonului, nu pierde niciodat` con[tiin]a valorii absolute (sus]in`torii lui Eminescu au \nvins pentru c` trebuiau s` \nving` – citim parc` mereu printre r\nduri). Eminescu. Negocierea unei imagini deschide o istorie a eminescologiei [i pledeaz` pentru necesitatea relecturii critice. Discursul lui Iulian Costache \mbin` rigoarea documentar` cu lejeritatea eseistic` [i nu e lipsit de o anume strategie: \nv`luiri, ocoli[uri, lungi ad`st`ri, reveniri. Astfel, „Un «nou» Eminescu ap`ru!“. Cel vechi. ■
Un „nou“ Eminescu ap`ru! Iulian Costache Eminescu. Negocierea unei imagini Colec]ia „Critic` & Istorie literar`“ Editura Cartea Româneasc`, 2008
34, 95 lei
Devenit un mit cultural [i o valoare na]ional` simbolic`, adic` un argument „tare“ \n discursul identitar românesc, Eminescu se bucur`, de foarte mult` vreme, de o slav` st`t`toare proprie sfin]ilor. „Încremenirea \n respect“ a alimentat, \n bun` m`sur`, [i iner]ia hermeneutic`, admira]ia hieratic` lu\nd locul mir`rii fertile, creatoare \n plan interpretativ. Pentru ie[irea din impasul de azi al eminescologiei, Iulian Costache propune, \n Eminescu. Negocierea unei imagini, recuperarea istoriei recept`rii, \n care vede „o surs` indispensabil` a \ncerc`rii de \nnoire a semnifica]iilor unei opere exemplare [i a imaginii unui autor canonic“. De[i viseaz` la o integral` a recept`rii eminesciene, istoricul literar decupeaz`, fire[te, \n acest volum, doar un segment, acela de p\n` la momentul public`rii postumelor, care este [i cel mai spectaculos din punctul de vedere al diversit`]ii [i al polariz`rii reac]iilor critice [i a opiniilor publice despre poet. Autorul realizeaz` \ns` o cercetare complex`, care ]ine deopotriv` de istoria literar` [i de estetica recept`rii, urm`rind cu metod` strategiile [i negocierile „jocului“ literar la nivelul epocii. Perspectiva cultural` ampl` [i aten]ia acordat` factorilor extraliterari de-a lungul reconstituirii [i analizei procesului de construc]ie a canonului junimist (maiorescian) [i, \n acela[i timp, a cadrului [i a condi]iilor de emergen]` a mitului eminescian \mbog`]esc oferta c`r]ii [i cu un important capitol de istorie a mentalit`]ilor. Iulian Costache pune \n parantez` „imaginea noastr` despre Eminescu“ [i coboar` la firul ierbii, la diferitele contexte primare de receptare, prezent\ndu-ne un Eminescu al contemporanilor s`i. Cartografierea acestui continent \n faza mi[-
26
Gabriela Gheorghi[or
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
L I T E R AT U R ~
Gravitate, compasiune [i destul umor Laurent Graff O singur` fotografie Colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Editura Humanitas, 2008
O singur` fotografie, al doilea roman al scriitorului francez Laurent Graff, confirm` c` avem de-a face cu un prozator peste media produc]iei literare din Hexagon, o voce ne\ncadrabil` \n vreo [coal`. Acest scriitor dens [i rafinat, lipsit de for]`, prea c`utat uneori, are o lume a lui; amestecul nu tocmai obi[nuit de gravitate, farmec, extravagan]` [i ironie – binevoitoare sau t`ioas` – dezminte feluritele etichete lipite cu generozitate de comentatori: minimalist, romancier al cotidianului, al destinelor banale etc. Intrig` [i impune respect, ba chiar seduce – un om care, evit\nd publicitatea ieftin` a at\tor provocatori lipsi]i de substan]`, pare un singuratic str`in de voin]a de putere literar`. Cei care l-au cunoscut – anul trecut a fost [i \n România – spun c` la el gravitatea nu e o masc`. Un autor profund, f`r` s` lase impresia c` se str`duie[te s` fie astfel; mai bine zis, niciodat` greoi [i plicticos, av\nd tactul s` evite tonul filozofic, lungile discu]ii pe teme \nalte, reflec]iile asupra existen]ei. La el, concentrarea, economia de mijloace – tr`s`turi frapante – s\nt, probabil, rodul unor \ndelungi exerci]ii [i nu tr`deaz` niciodat` s`r`cia sau neputin]a de a dezvolta. De la un text la altul, s\nt de l`udat pl`cerea povestirii, sim]ul detaliului, fluiditatea stilului, gustul pentru mister, capacitatea de a surprinde. Naratorul romanului recent tradus este Alain Neigel, cincizeci [i ceva de ani, f`r` familie [i f`r` pasiuni, dup` moartea, \n urm` cu dou` decenii, a singurei sale iubiri. Desemnat` printr-o ini]ial`, M., fiin]a pierdut` e mai vie pentru el dec\t to]i oa-
RECENZII menii din prezent. În ultimul an din via]a lui M., bolnav` incurabil, Neigel a \ncercat s`-i fixeze imaginea \n fotografii; \n ce prive[te rela]ia dintre fotografie [i moarte, e obligatoriu s` fie amintit Roland Barthes, cu La chambre claire. Vidul afectiv de care sufer` aseptizata societate occidental` e una dintre preocup`rile lui Graff: dup` rela]ii efemere, b`rbatul v`duv [i neconsolat duce o existen]` goal` [i fals`, al`turi de o femeie oarecare, Clara (unii scriitori au fost fascina]i de numele Claire sau Clara, iar al]ii le-au asociat cu mediocritatea [i superficialitatea). Ceea ce \ncepe ca o banal` experien]` turistic`, al`turi de partener`, la Roma, devine o c`utare a sensului, o eliberatoare c`l`torie spre sine [i spre senin`tatea reg`sit`, un parcurs ini]iatic. Nara]iunea realist` alunec` pe nesim]ite \nspre fantastic [i oniric. Ultimatum-ul str`inului misterios din Cetatea Etern` – nelini[titorul „Mai pute]i face o singur` fotografie“, preludiu la un subtil joc psihologic care antreneaz` mai multe personaje – este o invita]ie la gravitate, \ntr-o lume frivol` [i crud`, unde au disp`rut reperele. Graff protesteaz` \n surdin`, mai conving`tor dec\t unii iconocla[ti de profesie, \mpotriva golului ascuns \n spatele hedonismului c`ldu]. Fundamentale \n lumea romancierului s\nt singur`tatea, moartea (niciodat` ascuns` cu jen` – se moare mult \n sumbra fic]iune care e Strig`tul), doliul, c`l`toria [i forma ei degradat`, turismul, divertisment pentru mase. Remarcabil` este obsesia sf\r[itului, „fascina]ia“ pentru sf\r[it, de care vorbe[te organizatorul jocului – con[tiin]a c` s\ntem \n fa]a unei fund`turi. Atipicul Laurent Graff e un scriitor care nu se sfie[te s` exprime o emo]ie bine controlat`. Exist`, desigur, un fond amar \n romanele sale (la c\]i arti[ti autentici nu exist`?), dar e curios cum el se proclam` cinic, iar destui \l g`sesc pesimist sau mizantrop. O singur` fotografie e o lectur` foarte agreabil`, reconfortant`; oric\t de m`run]i sau caraghio[i \i par lui Graff oamenii, exist` \ntotdeauna loc la el pentru umor [i tandre]e. ■ Mircea Lazaroniu
27
15 lei traducere din limba francez` de Sabina Chi[inevski
RECENZII
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
L I T E R AT U R ~
\ns` doar pe tribula]iile personajului \ntr-un interval de trei luni. Rabbit are dou`zeci [i [ase de ani acum [i tr`ie[te din amintirile apuselor lui succese sportive. Prizonier \n mariajul cu Janice (alcoolic` [i \ns`rcinat`), tat` deja al unui b`ie]el de doi ani (Nelson), v\nz`tor m`runt de articole de buc`t`rie [i etern \ndatorat financiar unor socri nemul]umi]i, el experimenteaz` sentimentul de ratare [i umilin]` caracteristic b`rbatului american din a doua jum`tate a secolului trecut (b`rbat cople[it de rutina [i insignifian]a vie]ii de suburbie). În urma unui impuls spontan, Harry \[i p`r`se[te familia, conduc\ndu-[i ma[ina spre sud, pe parcursul unei nop]i \ntregi de reverii ira]ionale. În zori, trezit la realitate, Rabbit revine \n Brewer, dar nu se \ntoarce acas`, prefer\nd s` mearg` la fostul s`u antrenor [i, apoi, \n apartamentul lui Ruth Leonard, o prostituat` instabil` emo]ional, cu care \ncepe o rela]ie. Drama lui Rabbit r`m\ne una a \nstr`in`rii, pe fondul unei societ`]i consumiste, tot mai insensibil` la nevoile spirituale ale individului. Eroul e un adolescent \nt\rziat, inapt pentru asumarea oric`rei responsabilit`]i [i, implicit, pentru intrarea \n profilul psiho-moral al adultului. În ciuda faptului c` se \ntoarce la Janice atunci c\nd ea na[te (o fat`, Rebecca) – ([i) datorit` medierilor f`cute de pastorul episcopalian Eccles –, Rabbit p`streaz` o spaim` constant` pentru rigorile vie]ii sociale (chiar numele lui este elocvent – „Angstorm“ –, un compus german \ntre „fric`“ [i „impuls“), fugind din nou (a doua sa plecare are consecin]e tragice: \ntr-o criz` de alcoolism, Janice \[i ucide accidental feti]a, \nec\nd-o \n cad`). Mai mult, afl\nd c` [i Ruth e \ns`rcinat`, Harry nu mai reu[e[te s` ia nici o decizie [i dispare simbolic \n final (\l revedem, la diferite v\rste, \n Rabbit Redux – 1971, Rabbit is Rich – 1981, Rabbit at Rest – 1990 [i Rabbit Remembered – 2001, fugind [i revenind de/la el \nsu[i, \ntr-o tensiune patetic` a imposibilit`]ii de adaptare). Fugi, Rabbit ([i toat` seria pe care o deschide) reprezint` o parabol` a alien`rii \n universul postindustrial, publicarea sa \n român` c`p`t\nd o nea[teptat` legitimitate cultural` \n contextul actual.
Modernitatea [i postmodernitatea alien`rii John Updike, Fugi, Rabbit Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas, 2008
32 lei traducere din limba englez` de Antoaneta Ralian [i George Volceanov
Seria epic` dedicat` de John Updike faimosului personaj „Rabbit“ – serie format` din patru romane [i o nuvel` – are m`car dou` func]ii majore \n istoria literar` american` din ultima jum`tate de secol. În primul r\nd, a consolidat pozi]ia de corifeu al prozei de peste Ocean pentru autorul Vr`jitoarelor din Eastwick: \n v\rst` de [aptezeci [i [ase de ani, Updike este un clasic \n via]`, primind nenum`rate premii [i distinc]ii, de la National Book Award p\n` la Pulitzer. În al doilea r\nd, romanele amintite – publicate la un deceniu distan]` unul fa]` de cel`lalt, pe parcursul a cincizeci de ani – ofer` o imagine fidel` a mi[c`rii fic]iunii americane dinspre modernitate c`tre postmodernitate. Seria „Rabbit“ constituie, de aceea, cu virtu]ile sale estetice numeroase [i, desigur, ([i) cu pu]inele ei sc`deri (la o privire exigent`, se pot contabiliza [i acestea!), un cr\mpei fundamental din cultura american` contemporan`, peste care nici un istoric literar serios nu are cum s` treac`. Primul roman al [irului – Run, Rabbit/Fugi, Rabbit –, ap`rut \n Statele Unite \n anul 1960, a fost tip`rit recent la Humanitas \n traducerea excelent` a doi profesioni[ti redutabili: Antoaneta Ralian [i George Volceanov. Povestea ne introduce \n biografia fic]ional` a protagonistului (Harry Angstrom – poreclit „Rabbit“/„Iepure“ datorit` abilit`]ilor lui sportive: eroul a jucat baschet \n liceu, c\[tig\nd o oarecare popularitate local` \n Brewer, Pennsylvania). Existen]a sa va fi urm`rit`, \n celelalte volume ale seriei, pe durata a jum`tate de veac. Romanul de deschidere se focalizeaz`
28
■ Codrin Liviu Cu]itaru
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
L I T E R AT U R ~
Duplicitatea memoriei Carol Shields Jurnal \n piatr` Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas, 2008
Cum ni-i aducem aminte pe ceilal]i? Ce anume din via]a lor merit` consemnat? C\t se pierde din ce-ar trebui consemnat? Unde \ncepe fic]iunea \n procesul rememor`rii? {i, mai ales, de ce sim]im imboldul de a ne transcrie pe foaia de h\rtie? Pentru c` via]a e prea fragil`? La fel e [i scrisul. Atunci pentru c` scrisul e cel mai pu]in fragil dintre toate? Poate c` da. Pentru Carol Shields, via]a e o carte, \n cel mai concret \n]eles al termenului, \ns` o carte \n care povestirile vor fi \n mod obligatoriu distorsionate, f`r` ca acest lucru s` \nsemne c`-s neadev`rate. „S` poveste[ti o via]` e o p`c`leal`, evident“, spune de la primele pagini naratoarea care, \n acel moment, ne descrie na[terea sa, de parc` nu ea ar fi fost atunci cea n`scut`. O p`c`leal`, dar o p`c`leal` bl\nd` [i, mai ales, necesar`, una pe care trebuie s-o accept`m ca atare \ntruc\t cum altfel am putea \n]elege realitatea dac` nu apel\nd la fic]iunea imagina]iei? Jurnal \n piatr` penduleaz` permanent [i autocon[tient \ntre iluzia autenticit`]ii (avem acces la un arbore genealogic chiar \nainte de \nceputul romanului, iar undeva la jum`tatea sa, scrisul se \ntrerupe pentru a face loc fotografiilor personajelor surprinse \n diverse etape ale vie]ii lor) [i veridicitatea fanteziilor: „A \n]eles c`, dac` e s` se aga]e de via]`, atunci va trebui s` o salveze printr-un efort de imagina]ie, \nlocuind, modific\nd, (...) \ncurc\nd uneori detaliile, exager\nd poate sau min]ind pe fa]`, invent\nd scrisori sau conversa]ii (...) sau prezent\nd ipotezele \ntr-o lumin` favorabil`“, m`rturise[te la un moment dat Daisy – naratoarea, dar [i protagonista acestei pseudoautobiografii. Este un paradox intuit, probabil, de
RECENZII to]i scriitorii, dar transformat \n argument central de cei postmoderni, anume aceast` interdependen]` \ntre fic]iune [i realitate, aceast` substituire a istoriei cu istorisirea, c\nd percep]ia se transform` \n document, iar documentul e o carte. O carte despre via]a unei femei [i a familiei sale, cea din care se na[te [i cea pe care, la r\ndu-i, o na[te, o c`l`torie prin vremuri, de la 1905 la 1985, un dute-vino \ntre Canada („regatul vindec`rii“) [i Statele Unite („o na]iune m\ndr` [i liber`“), cu o scurt` abatere prin Sco]ia – iar \n tot acest timp, prin fa]a ochilor no[tri apar, dispar [i reapar actorii, unii mai importan]i, al]ii trec`tori: un t\n`r artist [i, ulterior, om de afaceri prosper \ndr`gostit p\n` \n clipa mor]ii de prima sa so]ie; un b`tr\n ce a \nv`]at pe de rost Jane Eyre de dragul so]iei sale care-l p`r`sise [i pe care n-avea s-o mai vad` vreodat`; un t\n`r care „e sigur c` toat` via]a lui va fi o lung` a[teptare a unui adev`r crunt pe care \l va primi deopotriv` cu groaz` [i cu bucurie“; un altul care „a m\ncat am`r`ciune [i a descoperit c` \i place“. O via]` plin` de specula]ii, exager`ri, retu[uri, devieri, „goluri \ntunecate“, „erori de leg`tur` [i g`uri unite ca o re]ea de p\raie subterane“. O via]` scris` cu „cerneala invizibil` a imagina]iei“, o via]` precum cartea pe care o citim. Naratorii variaz` de-a lungul acestui drum, acestui „lung itinerar de revizuiri [i adapt`ri“, schimb\ndu-se aproape imperceptibil, asemenea alerg`torilor \ntr-o curs` cu [tafet`. Jurnalul merge mai departe, dar r`m\ne, p\n` la sf\r[it, inconfundabil, al lui Daisy pentru c` despre ea e vorba [i c\nd nu ea ne vorbe[te. „Ce este povestea unei vie]i?“, se \ntreab` spre final – al c`r]ii, dar [i al vie]ii – b`tr\na Daisy (sau poate c`, de data aceasta, cuvintele \i apar]in lui Carol Shields \ns`[i). „O cronic` a faptelor sau o impresie me[te[ugit modelat`?“ Da]i-v` singuri r`spunsul citind acest roman rafinat, elegant [i discret a[a cum a fost [i autoarea lui. În discursul pe care l-a ]inut la moartea scriitoarei, Margaret Atwood sublinia c` punctul forte al prozei lui Shields – [i al Jurnalului \n piatr`, cu prec`dere – este surprinderea „p`r]ii extraordinare a oamenilor obi[nui]i“. A oamenilor, spune Atwood, nu doar a personajelor... ■ Florin Irimia
29
33 lei traducere din limba englez` [i note de Ariadna Gr`dinaru
RECENZII
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
PUBLICISTIC~
blic` de acum \nainte: o culegere riguroas` de texte (care, altminteri, ar fi trebui antologate de istoricii viitorului) despre traseul politicii externe române[ti \ntr-o perioad` fast` a acesteia. Cartea este organizat` \n trei sec]iuni: „Conferin]e, declara]ii de pres`“; „Discursuri“; „Interviuri“. Ultima conferin]` de pres` (aceea \n care [ia anun]at demisia [i a f`cut bilan]ul activit`]ii) este o mostr` de discurs politic inteligent [i rafinat, \n care „spune ce are de spus“ cu o anume discre]ie [i arunc` s`ge]i subtile acolo unde trebuie. Dintre discursuri, se deta[eaz` cele ]inute \n \mprejur`ri academice sau \n cadrul unor foruri interna]ionale prestigioase care se ocup` de politica extern`. Interviurile ofer` imaginea unui personaj imperturbabil, st`p\n pe convingerile sale, dar care [tie s` plaseze un intermezzo anecdotic sau o replic` ironic` la momentul oportun. De[i postura de ministru de Externe nu \i permitea, evident, s` ias` prea mult din codurile limbajului diplomatic, interven]iile publice ale d-lui Ungureanu p`streaz` amprenta intelectualului rafinat [i o anume relaxare a tonului. Fie c` r`spunde \ntreb`rilor de diriginte sever [i insistent ale lui Robert Turcescu, fie c` vorbe[te la Na]iunile Unite ori \n vreo aul` universitar`, la decernarea unor premii pentru tinerii jurnali[ti sau la „Divanul Dilemei vechi“, are aceea[i elegan]` fireasc`, acela[i sim] al nuan]elor cultivat de o forma]ie intelectual` solid`, acela[i aer tonic care treze[te \ncrederea publicului, dincolo de „zidul“ codurilor diplomatice. A[a \nc\t, departe de a fi o simpl` adunare recapitulativ` a documentelor produse de o misiune public` prea devreme \ncheiat`, Întotdeauna loial este un volum \n care „personajul public“ Mihai-R`zvan Ungureanu poate fi descoperit (sau confirmat, pentru cei care i-au urm`rit parcursul) \n datele sale esen]iale. (Poate cartea ar fi meritat un titlul mai pu]in solemn; [tiu, este preluat din deviza MAE, „Semper fidelis patriae“, dar...) În „Cuv\ntul \nainte“, dl Andrei Ple[u afirm`: „Dac` clasa politic` româneasc` are nevoie de aer proasp`t, atunci tocmai oameni de croiala lui Mihai-R`zvan Ungureanu trebuie «clona]i» [i pu[i la locul potrivit“. Aceast` carte este \n deplin` consonan]` cu „croiala“ autorului. ■
Despre loialitatea unui „personaj public“ Mihai-R`zvan Ungureanu Întotdeauna loial. Note diplomatice pentru o Românie modern` (2005-2007) Editura Polirom, 2008
79 lei
Mihai-R`zvan Ungureanu [i-a adunat \ntr-un volum de 900 de pagini (\ngrijit de Ana Dinescu, cu un cuv\nt \nainte de Andrei Ple[u [i o prefa]` de Emil Hurezeanu) cam tot ce a rostit \n public \n timpul mandatului s`u de ministru de Externe: conferin]e de pres`, discursuri ]inute la reuniuni oficiale sau academice, interviuri, declara]ii de pres`. Chiar [i scurtele interven]ii prin telefon la vreun post de radio, \n care nu rostea mai mult de c\teva fraze \n limbaj diplomatic. „E un r`sf`], o dovad` de narcisism“, s-a spus. Sau m`car o neadecvare: ce rost are o astfel de carte \n cazul unui personaj public care are \nc` o \ntreag` carier` \nainte, deci nu se afl` nicidecum la v\rsta „recapitul`rilor“? Mihai-R`zvan Ungureanu ar fi avut toate motivele s` alc`tuiasc` o asemenea sintez` documentat` a activit`]ii sale fie [i din simplu orgoliu profesional, fie [i pentru a marca, din nou, cu elegan]`, gestul de onoare de a demisiona \ntr-o conjunctur` \mb\csit`, \n care nu a contat performan]a sa ca ministru, ci disputa \ntre „polii puterii“ din politica româneasc`. {i totu[i, exist` un subtext mai interesant al acestei apari]ii: istoricul a luat-o \naintea diplomatului [i omului politic. Întotdeauna loial este „efectul“ acestei \nt\iet`]i pe care, cred, Mihai-R`zvan Ungureanu n-o va r`sturna niciodat`, indiferent care va fi cariera sa pu-
30
Mircea Vasilescu
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
FILOZOFIE
Dreptul [i restul Giorgio Agamben Starea de excep]ie (Homo sacer, II, 1) Editura Idea Design & Print, 2008
„Cu adev`rat politic` este doar acea ac]iune care rupe leg`tura dintre violen]` [i drept.“ Giorgio Agamben
O \ntrebare. Giorgio Agamben exploreaz`, \n Starea de excep]ie, un concept controversat al filozofiei dreptului, cu spectaculoase analogii \n antropologie, istoria religiilor [i ontologie. Citind cartea, \ncepi prin a crede c` e vorba de o discu]ie rezervat` unor juri[ti cu gustul specula]iei, dar \nchei prin a \n]elege c` de sensul discu]iei depinde \ntreg statutul dreptului, a leg`turii dintre „via]a nud`“ [i norm`. Ba chiar te po]i g\ndi dac` nu cumva o parte consistent` a sensului modernit`]ii ]ine de miza acestei discu]ii. E vorba de spa]iul juridic f`r` jurisdic]ie al decret`rii unei „st`ri de excep]ie“, concept vecin cu „starea de asediu“ a Revolu]iei Franceze sau cu legitimarea violen]ei ca suspendare a dreptului \n regimul fascist. „Grad zero“ al dreptului [i moment de suspendare al legii, \n acela[i timp surs` de na[tere a dreptului [i origine, pentru Carl Schmitt, a politicului \nsu[i, starea de excep]ie este, pentru polemica lui Schmitt cu W. Benjamin, punctul de ancorare al dreptului, \n`untrul sau, respectiv, \n afara sistemului dreptului, iar pentru Agamben este piatra fundamental` de \ncercare a democra]iilor actuale. Astfel, cartea lui Agamben leag` spectaculos statutul f`r` de statut al de]inutului suspect de terorism de dup` 11 septembrie 2001 (el nu se bucur` de nici un drept pentru c` nimic nu \i legifereaz` statutul) de problema na[terii oric`rei legitimit`]i suverane, de sursa dreptului [i de modul \n care orice drept are o deschidere fa]` de starea de urgen]` impus` prin for]a evenimentelor [i a necesit`]ii (c\nd necessitas legem non habet, \n Decretul lui Gratian, atunci evenimentul
RECENZII na[te odat` cu actul s`u legea). Întrebarea lui Agamben este: starea de excep]ie (SE) este exterioar` sau interioar` sistemului de drept? Miza \ntreb`rii lui este: dac` SE este exterioar`, ea este incontrolabil produc`toare de violen]`; dac` e interioar`, este asimilabil` [i pa[nic`, dar nu mai pricepem de ce este surs` a dreptului. Un r`spuns. Structura topologic` a SE este paradoxal`: „a fi \n afara [i, \n acela[i timp, a apar]ine“. Acesta este timpul s`rb`torii, al tumultului, logica str`inului, dar [i legitimitatea rezisten]ei [i se a[az` pe locul fin [i delicat dintre via]` [i norm`. {i Aristotel se \ntreba, \n Politica, dac` un conduc`tor trebuie s` fie deasupra legii sau nu, urm\nd aporii similare. R`spunsul lui Agamben indic` \ns` dreptul roman. El examineaz` episodul procedurii lui iustitium (blocarea legii [i acordarea drepturilor depline unei for]e militare de c`tre senat), pentru a \ncheia cu elogiul distinc]iei dintre potestas (for]` exercitat` \n numele dreptului) [i auctoritas (for]` creatoare de drept, manifest` \n suspensia acestuia, dar inclus` \n el gra]ie institu]iei care o asigur`: senatul). Mai simplu spus, pentru c` senatul roman este sursa unei auctoritas, SE este controlat`, dar p`strat` ca surs` a dreptului [i, \n consecin]`, reglementat` ritualic. Noi am uitat acest mecanism, tr`im schizofren [i ignor`m via]a nud`, de aceea SE are un comportament aberant \n lumea modern`. Un comentariu. S` \n]eleg, oare, c` permanentizarea SE \n regimurile fasciste nu se datoreaz` unei ideologii aberante singulare, ci \n genere omului modern, din al c`rui trunchi comun face parte [i fascismul, nu \n contra, ci \n continuitatea lui? Pentru Agamben, „starea de excep]ie [i-a atins azi maxima ei desf`[urare planetar`“, datorit` ne\n]elegerii moderne a separ`rii cohabitante dintre auctoritas [i potestas. Adic`, un potestas prost practicat a condus la na[terea unei auctoritas incontrolabile. Excelent [i corect: atunci critica totalitarismelor trebuie s` cedeze locul unei critici a modernit`]ii care le-a n`scut tocmai ignor\nd, prin elogiul „omului teoretic“ damnat de Nietzsche, via]a nud` care s-a manifestat [i ea dup` puterile ei. ■ Alexander Baumgarten
31
19 lei traducere din limba italian` de Al. Cistelecan
RECENZII
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
FILOZOFIE
menii ce vertebreaz` discursul lui Thomas S. Kuhn, iar valabilitatea lor, de[i uzurpat` de multe polemici (cea mai celebr` fiind cu „Sir Karl“ Popper), e \nc` la cote \nalte. Meritul c`r]ii, dincolo de introducerea unui concept precum cel de „paradigm`“ (devenit un instrument popular \n varii domenii de cercetare), e unul fundamental: schimb` imaginea cli[eizat` a [tiin]ei, o extrage din perimetrul ra]ionalit`]ii reci [i neutre [i o „umanizeaz`“. Tendin]ei de suprara]ionalizare a [tiin]ei, Kuhn \i opune o perspectiv` mai relaxat`, din care exclude clar existen]a unor valori [tiin]ifice valabile \n mod absolut, ca [i ipoteza c` [tiin]a s-ar dezvolta prin acumularea unor descoperiri [i inven]ii personale. Consensul [i bunul mers al unei cercet`ri mature nu s\nt date de reguli, metode [i teorii aplicate mecanic [i infailibil, ci de „paradigme“, adic` de realiz`ri [tiin]ifice universal recunoscute, capabile s` „ofere probleme [i solu]ii model unei comunit`]i de practicieni“. Aceste „matrici disciplinare“ constituie baza cercet`rii, iar formularea [i rezolvarea de probleme cu ajutorul lor poart` numele de „[tiin]` normal`“. Problemele nu s\nt \ns` ecua]ii banale, ci „probleme puzzle“ (deci, \ntr-un fel, legate de o form` de intui]ie negat` de tradi]ia istoriei [i a filozofiei [tiin]ei). Evolu]ia [tiin]ei nu e un proces uniform: \n momente de „criz`“, o paradigm` e \nlocuit` cu alta, iar acest „schimb“ poart` numele de „revolu]ie [tiin]ific`“ – o schimbare complet` a viziunii, comparat` de Kuhn cu o convertire sau o schimbare a Gestalt-ului. Tabloul evolu]iei [tiin]ei normale c`tre o [tiin]` matur` (fapt asigurat de alternan]a interludiilor [tiin]ei normale cu cele „revolu]ionare“), a[a cum apare el \n Structura revolu]iilor [tiin]ifice, nu e neap`rat unul optimist, pozitiv [i complet inatacabil. S-a spus, deseori, c` demersul lui Thomas S. Kuhn e unul sceptic [i \mbibat de subiectivism, \ns` criticii lui scap` din vedere faptul c` el nu neag` ideea de progres, ci doar pe accea de progres c`tre ceva fix [i ideal. Cred c` disiden]a lui Kuhn (devenit`, \ntre timp, norm`, gest fondator al unei alte perspective asupra domeniului filozofiei [tiin]ei) nu e \nc` de aruncat la co[ul de gunoi. ■
Un classic al filozofiei [tiin]ei Thomas S. Kuhn Structura revolu]iilor [tiin]ifice Editura Humanitas, 2008
35 lei traducere din limba englez` de Radu J. Bogdan studiu introductiv de Mircea Flonta
Nu e pu]in lucru faptul c`, \n contextul unei epur`ri editoriale serioase, o carte ca Structura revolu]iilor [tiin]ifice a putut ap`rea la noi, \n 1976, la o distan]` nu foarte mare de lansarea ei pe pia]a occidental`. Iar reeditarea sa acum, precum [i v\nz`rile de peste un milion de exemplare (\n [aisprezece limbi diferite), de-a lungul timpului, s\nt un semn c` avem de-a face cu un bestseller [tiin]ific. Formularea pare contradictorie, u[or absurd`, pentru c` e pu]in probabil ca un op academic, publicat ini]ial ca articol \n Enciclopedia interna]ional` a [tiin]ei unificate, s` devin` un succes de cas`. Îns` cartea americanului Thomas S. Kuhn ajunge la performan]a de a fi biblia filozofiei [tiin]ei (v`zut` \n leg`tur` str\ns` cu istoria [tiin]ei), o introducere – formulat` \n termeni accesibili – \n teoria cunoa[terii [tiin]ifice, care a ajuns nu doar \n bibliografiile cercet`torilor, ci [i \n acelea ale teoreticienilor [i criticilor literari, bun`oar`. Relevan]a ei cultural`, \n sens larg, a f`cut-o incitant` (ca demonstra]ie [i noutate a ideilor) nu doar pentru tradi]ia filozofic` analitic`, \n care se \ncadreaz` [i Kuhn \nsu[i, ci [i pentru critici de art`, sociologi sau scriitori (de pild`, no]iunea de „epistem`“ dezvoltat` de Foucault nu e str`in` de conceptul de „paradigm`“ descris de Kuhn \n volumul de fa]`). Teza formulat` de Kuhn – contestat` [i acuzat`, adesea, de relativism [i incoeren]` – se contureaz` \n jurul unor concepte-cheie: paradigm`, [tiin]` normal`, probleme puzzle, revolu]ii [tiin]ifice, incomensurabilitate. Ace[tia s\nt ter-
32
Florina P\rjol
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
ECONOMIE
C\t mai cost` o biciclet`? Paul Roberts Sf\r[itul petrolului. În pragul unui dezastru Editura Litera Interna]ional, 2008
În postfa]a ad`ugat` \n 2005, la un an de la apari]ia primei edi]ii a c`r]ii, Paul Roberts observa c` semnalele de alarm` – din lucrarea sa – cu privire la o criz` major` a petrolului se confirm`. Argumentul principal este cre[terea pre]ului barilului de ]i]ei la 55 de dolari, „aproape triplu fa]` de media pe trei decenii [i aproape de dou` ori mai mult dec\t era \nainte ca for]ele SUA s` «asigure» c\mpurile petrolifere din Irak“. S\ntem \n toamna lui 2008, iar pre]ul barilului a dep`[it bini[or 100 de dolari... Criza anun]at` de Roberts \n urm` cu patru ani e \n plin` desf`[urare, calea de dep`[ire a acesteia nu se \ntrez`re[te \nc`, iar magazinele de biciclete par a fi o afacere tot mai profitabil`. Paul Roberts este un jurnalist specializat \n studiul interconexiunilor dintre economie, tehnologie [i resursele naturale. Articolele sale au ap`rut \n publica]ii precum Los Angeles Times, Washington Post, The Guardian [i National Geographic. Ideea-cheie sus]inut` \n lucrarea analizat` aici este aceea a necesit`]ii schimb`rii economiei energetice moderne. În condi]iile \n care consumul de petrol, gaze naturale [i energie electric` cre[te \ntr-un ritm ame]itor la nivel global, este foarte probabil s` descoperim, \n cur\nd, c` am ajuns la fundul sacului energetic. De[i devine tot mai clar c` ne apropiem de cap`tul epocii energetice bazate pe hidrocarburi, nu este deloc clar cu ce o vom \nlocui. Va fi vorba de o transformare par]ial`, bazat` pe folosirea de resurse alternative simultan cu eficientizarea produc]iei [i consumului actualilor combustibli, sau vom asista la o revolu]ie tehnologic` ce va schimba radical via]a pe planet`? Care vor fi c\[tig`torii [i perdan]ii unei asemenea transform`ri [i
RECENZII c\t ar putea dura procesul de trecere la noua economie? Acestea s\nt doar c\teva din \ntreb`rile la care autorul \ncearc` s` r`spund` pe parcursul celor 464 de pagini atent documentate [i bine scrise. Cele trei p`r]i ale lucr`rii se refer` la apari]ia [i expansiunea actualului sistem energetic mondial, modul de func]ionare a ordinii energetice actuale [i tabloul viitorului energetic al planetei. Autorul demonstreaz` c`, pe l\ng` epuizarea resurselor, sistemul energetic mondial actual genereaz` alte dou` amenin]`ri majore: degradarea mediului [i instabilitatea geopolitic`. Ignorate mult timp de gigan]i industriali ca SUA, China [i India, semnele \nc`lzirii globale generate de cre[terea emisiilor de bioxid de carbon s\nt din ce \n ce mai evidente [i mai \ngrijor`toare. Dac` \n Statele Unite preocuparea pentru reducerea emisiilor a dep`[it stadiul protestelor ecologi[tilor, ajung\nd \n discursurile politicienilor, cele dou` ]`ri asiatice aflate \n plin` expansiune par a fi, cel pu]in deocamdat`, insuficient preocupate de probleme ecologice [i se anun]` a fi principalele produc`toare [i exportatoare de poluare \n urm`toarele decenii. Una din cele mai interesante teme discutate este rela]ia dintre sursele de energie [i puterea politic`. Autorul deseneaz` harta principalilor produc`tori de resurse energetice [i analizeaz` modul \n care marile puteri mondiale concureaz` pentru accesul la aceste resurse. Luptele interne pentru controlul z`c`mintelor de ]i]ei \n Venezuela [i Nigeria, tensiunile dintre China [i Japonia cu privire la petrolul siberian sau cele dintre Rusia [i Uniunea European` s\nt exemple ce demonstreaz` modul \n care actuala configura]ie energetic` influen]eaz` stabilitatea politic` global`. În ceea ce prive[te viitorul, Roberts consider` c` cea mai bun` strategie global` care poate fi adoptat` este con[tientizarea dezastrului pe care l-ar putea produce epuizarea resurselor de petrol [i eficientizarea consumului de energie. Tranzi]ia c`tre o economie bazat` pe o nou` resurs` va fi lent` [i, \n tot acest timp, locuitorii planetei vor trebui s` coopereze pentru conservarea [i folosirea c\t mai ra]ional` a resurselor naturale pe care se bazeaz` actualul sistem energetic. ■ Bogdan Barbu
33
24,90 lei traducere din limba englez` de Alexandru Macovei
RECENZII
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
ISTORIE
concep]ie europocentric`; poate c`, din punctul de vedere al lui Dumnezeu Tat`l, secolul XX ar fi fost mai corect definit ca veacul hegemoniei americane, dup` cum este posibil ca secolul XXI s` fie veacul hegemoniei regiunii Oceanului Pacific. Demersul analitic este judicios structurat pe mai multe straturi, pornind de la procesele de mondializare [i accelerare a istoriei, continu\nd cu ororile (r`zboaiele, tiraniile, apari]ia SIDA etc.) [i realiz`rile secolului (crea]iile geniului uman, prelungirea duratei medii de via]`, emanciparea femeilor [i triumful regimurilor democratice), pentru a \ncheia \ntr-o not` optimist`, bazat` mai ales pe progresele realizate \n domeniul rela]iilor interna]ionale: dep`[irea logicii r`zboiului \n Europa dup` 1945, progresele \n realizarea unei Europe unite [i instituirea unor norme de drept care prevaleaz` asupra suveranit`]ii statelor, cum ar fi drepturile omului sau Tribunalul Penal Interna]ional de la Haga. De[i multe dintre faptele evocate s\nt bine cunoscute, aprecierile lui René Rémond s\nt deseori memorabile. El afirm` provocator c`, \n planul teoriilor politice, secolul XX nu a inventat nimic esen]ial, ci „a tr`it pe fondul pe care l-a mo[tenit“; \n schimb, se arat` gata s` parieze c` „istoria va re]ine emanciparea femeilor ca faptul social major al celei de-a doua jum`t`]i a secolului“. Nu pot \ncheia f`r` a men]iona unele sc`p`ri ale traducerii. Formularea „nimic nu-i mai ra]ional, nici mai pu]in rentabil dintr-o perspectiv` a maximiz`rii profitului dec\t recurgerea (...) la r`zboi“ ar fi trebuit s` \nceap` cu „nimic nu-i mai pu]in ra]ional“. Totodat`, Ludovic al XIV-lea a domnit 72 de ani [i nu „[aizeci [i doi“ (traducere eronat` din francezul soixante douze), iar „tratatul de la Westphalia“ nu a existat, fiind vorba, de fapt, de dou` tratate \ncheiate la 24 octombrie 1648 \n ora[ele Osnabrück [i Münster din provincia german` Westfalen (rom. Westfalia). Controlul [tiin]ific al traducerii de c`tre un istoric ar fi fost, ne\ndoielnic, binevenit. Dincolo de asemenea sc`p`ri, textul lui René Rémond stimuleaz` reflec]ii [i ascute mintea.
Un bilan] secular René Rémond Privire asupra secolului Editura Nemira, 2008
16,99 lei traducere din limba francez` Ion Doru Brana
Moda bilan]urilor seculare p`rea s` fi trecut odat` cu \ndep`rtarea de momentul fatidic al anului 2000. Exemplul acestui volum ne arat` c`, uneori, asemenea lucr`ri se citesc chiar cu un mai mare folos dup` scurgerea c\torva ani, mai ales c\nd s\nt scrise de un specialist de \nalt` clas`, care \mbin` buna cunoa[tere a istoriei cu o \ndelungat` deprindere de a observa societatea. Dup` o prim` edi]ie \n 2000, autorul (n. 1918) a mai apucat s` adauge la edi]ia a II-a o postfa]`, datat` decembrie 2006, cu doar patru luni \nainte de decesul s`u survenit \n aprilie 2007. Or, una dintre calit`]ile cele mai importante ale acestui eseu este capacitatea de a contextualiza diversele abord`ri, inclusiv propriile puncte de vedere. Demersul lui René Rémond \ncepe, astfel, cu considera]ii despre relativitatea cronologiilor [i se \ncheie cu o autoevaluare prin care autorul reia discu]ia despre perspectivele lumii la \nceputul noului secol. În judecata sa asupra veacului al XX-lea, René Rémond porne[te de la distinc]ia dintre prima jum`tate a acestuia, dominat` de cele dou` r`zboaie mondiale, [i perioada de dup` 1945. El pledeaz` pentru rolul fondator al anului 1914, consider\nd c` prea mult` vreme al doilea r`zboi mondial l-a eclipsat pe primul, care a avut totu[i rolul de a fi o r`sp\ntie a istoriei, purt\nd \ntr-un fel „r`spunderea pentru tot ce s-a \nt\mplat de atunci \ncoace: revolu]ia bol[evic` [i cei [aizeci [i doi de ani de regim sovietic, apari]ia fascismului \n Italia, ascensiunea na]ional-socialismului \n Germania [i instaurarea celui de-al Treilea Reich“. Desigur, op]iunea pentru momentele de \nceput [i de sf\r[it – 1914 [i 1989 – tr`deaz` preferin]a autorului pentru istoria politic` [i, totodat`, o
34
■ Bogdan Murgescu
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
ISTORIE
S-a \nt\mplat nu demult Jean-François Soulet Istoria Europei de Est de la al doilea r`zboi mondial p\n` \n prezent Colec]ia „Historia“, Editura Polirom, 2008
Evenimentele evocate \n primul capitol al c`r]ii, cele de dup` primul r`zboi mondial, par a veni din negura vremurilor. Dar cred c` pe bun` dreptate procedeaz` autorul a[a: istoria Europei de Est \n cea de-a doua jum`tate a secolului XX este de ne\n]eles f`r` aceste premise, f`r` tratatele, \n]elegerile [i pactele prin care puterile \nving`toare au creat noi state, au consfin]it amputarea altora, au permis evolu]ii \nc`lc\nd acordurile interna]ionale. Preluarea puterii de c`tre comuni[ti dup` victoria Alia]ilor \n cel de-al doilea r`zboi mondial s-a produs pe fondul unor tensiuni interstatale [i interetnice. N-a contat prea mult de ce parte au fost aceste ]`ri \n timpul ostilit`]ilor \ncheiate \n 1945: Polonia, victim` a nazismului, nu a avut alt` soart` dec\t Bulgaria sau România, p\n` la un punct aliate ale lui Hitler. Studiul \n paralel a felului cum s-a produs comunizarea (u[or de identificat cu sovietizarea) e foarte util [i instructiv: modelul, etapele au fost acelea[i, \n pofida promisiunilor f`cute la Ialta. Echilibrul sferelor de putere, convenit la celebra conferin]`, n-a fost deloc respectat de ru[i, care, prin lovituri brutale [i nea[teptate, au transformat ]`rile Europei de Est \n ]`ri-papagal ale politicii externe a URSS, totalitare \n politica intern`. Noua hart` a Europei a fost consfin]it` printr-o serie de m`suri desf`[urate sincron: reforma agrar` continuat` cu colectivizarea, na]ionalizarea, deportarea na]ionalit`]ilor, transferul de speciali[ti sovietici, dezintegrarea Bisericilor, deculturalizarea societ`]ii. Ceea ce nu \nseamn` c` n-au existat nuan]e, diferen]e, iar ele explic`, \n principal, evolu]ia diferit` a opozi]iei, fie ea din interiorul partidelor comuniste, fie a societ`]ii civile, fie a Bisericii.
RECENZII Situa]ia Iugoslaviei, evolu]ia conflictelor interetnice s\nt analizate \n perspectiv` istoric`, explic\ndu-se astfel dezintegrarea postcomunist`. Secesiunea a fost motivat` [i preg`tit` de nazi[ti [i comuni[ti deopotriv`. Milo[evici a fost doar continuatorul. Componenta na]ionalist`, \nsu[it` de aproape toate partidele comuniste dup` moartea lui Stalin, a avut un rol extrem de important pentru durata dictaturilor. Dac` modelul puterii era aplicat aproape identic \n toate ]`rile, adaptarea popula]iei, dar [i structura rezisten]ei nu se asem`nau, iar autorul diferen]iaz` cauzele Revoltei de la Berlin (1953), Revolu]iei de la Budapesta (1956), Prim`verii de la Praga (1968) [i Solidarit`]ii poloneze (1980); cultura revoltei s-a concretizat \n func]ie de capacitatea de mobilizare a societ`]ii [i de intensitatea reac]iei sovietice. Toate aceste evenimente au demonstrat c` sistemul nu e reformabil, experien]a ultim`, cea a lui Gorbaciov, pun\nd cap`t tuturor iluziilor. Dup` c`derea Zidului s-a v`zut c` situa]ia din }`rile Baltice este diferit` de cea din Moldova sovietic`, iar cea din Albania nu seam`n` cu cea din Polonia. V`zut` din perspectiva anilor post-’89, istoria tuturor acestor ]`ri dovede[te c\t de dificil` poate fi alegerea unui drum care s` \mbine valorile tradi]iei interbelice cu realit`]ile societ`]ii postmoderne. Pentru Soulet, sta]ia terminus a acestei etape de drum este Uniunea European`. Aspira]ia c`tre integrare – crede el, cu argumente bine sus]inute – a fost principalul motor al schimb`rii. Schimbarea, fie c` a adoptat terapia de [oc liberal`, fie c` a etapizat procesul, s-a soldat cu dezechilibre economice, cu sc`derea nivelului de trai pentru prea mul]i, ca s` nu aib` importan]`, cu apari]ia unor forma]iuni politice ultrana]ionaliste, cu mari dificult`]i \n consolidarea autorit`]ii institu]iilor statului. Practic, aceste ]`ri parcurg un traseu inedit, experien]a occidental` \n grab` [i formal asimilat` cre\nd la r\ndul ei disfunc]ii. Cititorul român va fi, probabil, dezam`git de pu]in`tatea datelor despre România. Înc` o dovad` c` o credibil` istorie a României \n anii comunismului, a rela]iilor cu lumea comunist` ar trebui elaborat` grabnic chiar de istoricii români. ■ Magdalena Boiangiu
35
26,95 lei traducere din limba francez` de Marius Roman
RECENZII
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
PSIHOLOGIE
port` ca iubirea poporului ales s` se \ndrepte [i spre al]i zei sau idoli. Autoarea aminte[te [i cel`lalt versant, al iubirii [i al iert`rii promovate de Noul Testament. Aici, iertarea fratelui „de [aptezeci de ori c\te [apte“ devine o recomandare valabil` [i pentru so]i, speculeaz` Baumgart. C\nd \mbrac` halatul de consilier marital, psihanalista german` evit` judec`]ile morale [i se declar` contra terapiei directive a re]etelor de via]`. Prin urmare, cititorul nu se va alege cu solu]ii magice pentru vindecarea sau profilaxia geloziei, dar va \n]elege c` adesea problema nu e cu partenerul, ci cu el \nsu[i. Vorbind, pe urmele lui Freud, despre nivelurile geloziei (concuren]ial`, delirant` sau proiectat`), Baumgart observ` c` de multe ori gelozia este tocmai proiec]ia partenerului \nclinat spre infidelitate: „Gelo[ii de la acest nivel obi[nuiesc s` se serveasc` de formula: se poate ca [i eu s` fi vrut s` fiu infidel, dar la mine e altfel“. De[i voca]ia terapeutului de cuplu pare s` fie aceea de a evita ruptura, autoarea nu vede \n salvarea cuplului un scop \n sine. În multe cazuri, „din p`cate sau din fericire, perechea se desparte“, constat` Baumgart. Iar uneori, adaug` ea, gelozia este o [ans` de a \nv`]a cum s` tr`ie[ti mai limpede, mai uman, mai franc. Chiar [i c\nd cuplul supravie]uie[te, rela]ia se schimb` radical: dispare idealul iubirii-fuziune (c\nd exist` doar sufocantul „noi“), iar cel`lalt prime[te libertatea necesar` pentru conservarea spa]iului s`u privat. Dar [i aici psihanalista se fere[te de re]ete: „Dac` se poate spune c` pentru multe c`snicii e bine ca so]ul s` se poat` retrage o jum`tate de or` atunci c\nd vine de la birou, exist` multe alte cazuri c\nd o asemenea reglementare n-ar fi binevenit`“. Pe l\ng` virtu]ile literare evidente, amplul tratat dedicat geloziei mai are un merit. Hildegard Baumgart nu obose[te s` afirme c` solu]iile adecvate difer` de la un caz la altul [i c` un consilier e bine s` se limiteze la rolul de catalizator, f`r` s` intre \n pielea sfetnicului constr\ng`tor. „Clien]ii – spune autoarea – se orienteaz` de cele mai multe ori ei \n[i[i spre solu]ii practice, iar uneori reu[esc brusc, ca prin minune, ceva ce fusese de mult` vreme pl`nuit, \ncercat, dar niciodat` nu izbutise.“ ■
„La mine e altfel“ H. Baumgart Forme ale geloziei. Experien]e [i \ncerc`ri de solu]ionare \n triunghiul rela]ional Editura Trei, 2008
39,90 lei traducere din limba german` de Adela Motoc
„În c`snicie am fost geloas` [i m-a[ bucura s` nu mai trebuiasc` s` fiu niciodat` a[a. So]ul meu nu era gelos, cel pu]in \n privin]a mea. Cineva mai pu]in ra]ional dec\t el s-ar fi temut poate, pentru c` mie mi-au pl`cut foarte mult ni[te b`rba]i“, scrie Hildegard Baumgart \n introducerea tratatului despre gelozie. Pu]ini popularizatori ai psihologiei ar fi avut curajul s`-[i m`rturiseasc` \nc` din primele pagini p`catele (cu g\ndul, ce-i drept), f`r` s` se team` c` autoritatea le va fi [tirbit`. Pe deasupra, [i mai pu]ini psihologi ar fi fost \n stare s` acopere, cu precizie filologic`, istoria cultural` a geloziei. În prefa]a edi]iei germane de buzunar, autoarea scria despre dubla arm`tur` a volumului Forme ale geloziei: „În 1985, am vrut s` prezint activitatea unui consilier pe probleme de cuplu [i de via]`, ca [i faptul c` psihanaliza este indispensabil` ca baz` \n \n]elegerea geloziei. Dar am v`zut atunci c` f`r` o vast` reflectare asupra literaturii, istoriei, religiei [i teoriilor psihologice, n-a[ fi putut scrie o asemenea carte“. Inten]ia enciclopedic` a psihanalistei müncheneze e de \n]eles dac` ]inem cont c`, pe l\ng` specializ`rile psihoterapeutice, Baumgart a ob]inut o diplom` \n litere. Lucru v`dit prin etimologiile sale grece[ti, latine [i germane, dar [i prin exerci]iile hermeneutice \n marginea lui Tolstoi, Shakespeare sau Goethe. Nici religia [i nici mitul nu scap` specialistei \n psihologie de cuplu. „Eu pot citi Biblia doar ca un profan“, ne avertizeaz` Baumgart, dup` care vine sentin]a: „La \nceputurile religiei, care determin` azi cercul nostru cultural, se afl` un gelos impun`tor: Dumnezeu“. Este vorba despre Tat`l r`zbun`tor din Vechiul Testament, Unul ce nu su-
36
Victor Popescu
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
PSIHOLOGIE
Magia \n]elegerii Franz Alexander Medicina psihosomatic`
Colec]ia „Psihologie-Psihoterapie“ Editura Trei, 2008
Nu port niciodat` c`r]i de vizit` la mine, doar o recuzit` \ntreag` de \ntreb`ri cu „de ce?“ pe care le strecor politicos \n eter de fiecare dat` c\nd \nt\mpin necunoscutul, un mod sigur de a irita multe min]i, dar [i de a provoca bucurii. Bucuria \n]elegerii, atunci c\nd se \nt\mpl` s` descop`r lucruri care altfel n-ar fi ie[it la iveal`, r`m\n\nd pentru totdeauna acolo, \n familiaritatea clarobscur` [i dinainte consim]it` a lumii \nconjur`toare, asemenea unor vecini saluta]i zilnic, dar despre care nu [tim, \n fond, nimic. R`m\neam cu astfel de nedumeriri rar onorate integral, cu o nevoie de argumenta]ie dus` p\n` la ultimele consecin]e ra]ionale de fiecare dat` c\nd citeam, cu ani \n urm`, c\te un bestseller al medicinei holistice precum: Po]i s`-]i vindeci via]a de Louise L. Hay [i La frontierele s`n`t`]ii. De la vindecare la totalitate de Dr. Christine R. Page, cea din urm` cu adev`rat revelatoare, poate [i fiindc` era scris` de un medic. Abia descoperind Medicina psihosomatic` a lui Franz Alexander am putut s` relaxez mul]i dintre mu[chii \ncorda]i ai nelini[tilor mele ra]ionale [i s` dau satisfac]ie unui num`r important de „de ce?“-uri impaciente. Înc` o confirmare \n sprijinul convingerii proprii c` psihanaliza este \n sine un revelator al cunoa[terii spirituale. Medic [i psihanalist american de origine ungar`, membru, al`turi de Karen Horney, al grupului de psihanaliz` de la Berlin, Franz Alexander este cel c`ruia i se poate atribui \n cea mai mare parte meritul consacr`rii medicinei psihosomati-
RECENZII ce la \nceputul secolului trecut. Pornind de la studiile lui Freud privind isteria de conversie, Alexander dezvolt`, cu o bogat` documenta]ie cazuistic`, precizat` teoretic la \nceputul [i la sf\r[itul volumului, o pledoarie conving`toare pentru tratarea pacien]ilor dup` principiul interdependen]ei corp-minte. Accept\nd, ca [i Freud \n cazul isteriei de conversie, existen]a unor cauze de natur` psihic`, emo]ional`, \n etiologia tulbur`rilor func]ionale, el distinge diferen]e fundamentale \ntre cea dint\i [i reac]iile vegetative la emo]ii, observ\nd existen]a a dou` etape \n dinamica evolutiv` a „tulbur`rilor organice psihogene“: „\nt\i, tulburarea func]ional` a unui organ vegetativ este cauzat` de o tulburare emo]ional` cronic`; iar \n a doua etap`, tulburarea emo]ional` cronic` func]ional` duce treptat la modific`ri ale ]esuturilor [i la o boal` organic` ireversibil`“. Analiz\nd implicarea factorilor emo]ionali \n mai multe tipuri de boli, de la tulbur`rile gastrointestinale sau respiratorii [i p\n` la cele sexuale, Alexander propune o abordare deschis` a acestora, cu dubla implicare a speciali[tilor psihiatri [i nepsihiatri, at\t \n diagnostic, c\t [i \n tratament, dar mai ales ]in\nd cont de constela]ia emo]ional` specific` a fiec`rui caz \n parte, spre deosebire de viziunea – uneori (paradoxal) unilateral` – a medicinei holistice, obi[nuite s` compenseze intoleran]a celei tradi]ionale printr-o supralicitare limitativ` a factorului spiritual. Un singur exemplu: oare c\t timp va trebui s` \[i repete zilnic o femeie care sufer` de bulimie, formula recomandat` de Louise L. Hay: „S\nt iubit` [i hr`nit` [i sus]inut` de \ns`[i Via]a. E bine pentru mine s` tr`iesc“, dup` o existen]` de e[ecuri amoroase, c\nd dorin]a fierbinte de iubire, tendin]ele agresive de a devora sau poseda, ori fantasmele legate de sarcin`, ca [i dorin]ele de castrare pot constitui, \n realitate, motiva]ia incon[tient` a apetitului necontrolat? N-ar fi mai simplu s` \n]eleag`, \n profunzime, de ce? ■ Alice Popescu
37
35 lei traducere din limba englez` de Iuliana Diaconu
RECENZII
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
M E N TA L I T~} I
din 1934, descoperit` \n timpul cercet`rilor de teren din Bughea de Sus, jud. Arge[, asist`m la o veritabil` arheologie cultural` a familiei lui Nae Dobrescu. Fotografia func]ioneaz` ca un adev`rat arbore genealogic, grupul fiind organizat pe trei genera]ii, dup` ierarhii de v\rst` [i de s\nge, dup` statuturi sociale [i simbolice. În continuare, Rodica Zane face constatarea c` etnologia urban` este pu]in practicat` la noi, etnologii ocup\ndu-se de spa]iul rural, terenul predilect de cercetare. Pentru a demostra faptul c` [i ora[ul poate fi un obiect legitim al studiului etnologic, autoarea aduce \n discu]ie morfologia spa]iilor funerare urbane. În studiul „Ora[ul [i memoria defunc]ilor“, adopt\nd paradigma istoriei mor]ii propus` de istoricul francez Philippe Ariès, autoarea constat` prezen]a – at\t \n reprezent`rile urbane ale mor]ii, c\t [i \n comportamentele din spa]iile funerare – a unor atitudini arhaice, care ]in de palierul „mor]ii domesticite“. În ora[ul românesc, moartea nu este \nc` un mare tabu social, nu este considerat` indecent` [i exclus` \n afara vie]ii cotidiene. Cercetarea de teren efectuat` \n Cimitirul Bellu pune \n relief particularit`]ile cimitirului urban, realiz\nd o tipologie a monumentelor funerare (piramida, templul grecesc, casa, biserica), un corpus de epitafuri (unele reproduse [i analizate \n carte) [i de legende urbane asociate spa]iului funerar. O cercetare interesant` [i original` este „Ora[ul [i sfin]ii“, \n care e surprins` cu mare fine]e rela]ia \ntre istoria a dou` biserici bucure[tene [i cadrele sociabilit`]ilor urbane actuale. Este vorba despre biserica Sf. Gheorghe Vechi, ini]ial mitropolitan`, apoi devenit` biseric` de mahala, care p`streaz` structurile unei sociabilit`]i parohiale, solemne, [i despre biserica Sf. Gheorghe Nou, care a trecut de la statutul de biseric` local` la cel de biseric` domneasc`, reper pentru centrul ora[ului, spa]iu al sociabilit`]ilor t\rgove]e, mai pu]in formale. Concise, fine, la obiect, deschiz\nd noi direc]ii de cercetare, aceste studii realizeaz` o adev`rat` etnologie \n filigran. ■
Etnologie \n filigran Rodica Zane Etnologie la timpul prezent Editura Universit`]ii din Bucure[ti, 2007
18 lei
Cartea semnat` de Rodica Zane deschide un evantai alc`tuit din teme de o mare diversitate, articulate \ntr-un mod coerent, dezv`luind inten]ia de a configura profilul propriei deveniri profesionale [i [tiin]ifice. În acela[i timp, preocup`rile autoarei reflect` \ntr-un mod subtil traseul urmat de disciplinele etnologice române[ti \n ultimele decenii. Perspectiva din care s\nt scrise aceste studii este at\t una reflexiv`, motivat` de necesitatea de a contura premisele unei sinteze critice, c\t [i una angajat`. Autoarea calific` aceast` direc]ie de studiu drept „ofensiv`“, aflat` sub presiunea actual` a unui „dublu moment de muta]ii: ale terenului românesc [i ale [tiin]elor de profil“. În prima parte a c`r]ii, Rodica Zane \mbin` punctul de vedere al folcloristului cu cel al etnologului, interpret\nd felul \n care func]ioneaz` textele folclorice pe diverse niveluri culturale [i comunica]ionale. Este semnalat` necesitatea de a cobor\ „de pe piedestalul «na]ional» al unui folclor omogen, cu un trecut de \ntrebuin]are ideologic`, \n realitatea complicat` [i complex` a terenului contemporan“. O ilustrare a acestei modalit`]i de abordare este studiul „Basmul la plural \n cultura român`“, care propune cercetarea repertoriului actual de nara]iuni personale despre migra]ia la munc` \n str`in`tate, pove[tile românilor pleca]i, modul \n care este comunicat` aceast` experien]` celor r`ma[i acas` [i felul \n care este ea asumat` asemeni unui traseu ini]iatic. În a doua parte a c`r]ii g`sim un excelent studiu de antropologie vizual`. Pu]ini cercet`tori s-au ar`tat interesa]i de fotografiile de familie aflate \n casele ]`ranilor. Rodica Zane caut` s` explice de ce fotografia a fost repede adoptat` \n satul românesc. Pornind de la o fotografie de familie
38
Alexandru Ofrim
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
ARTE
„Îngerii nu m`n\nc`, se prefac doar“ Ioana Popescu, {erban Anghelescu (coord.) Hrana care leag` Editura Martor, 2008
Publica]iile Muzeului }`ranului Român s\nt cunoscute oric`rui vizitator fidel al acestui muzeu. Ele au avut \ntotdeauna o marc` aparte; pe site-ul muzeului se vorbe[te despre ele ca fiind mai aproape de „cartea-obiect“, o defini]ie sub care multe dintre ele pot \nc`pea. Dar chiar [i cele care nu \ncap sub o astfel de defini]ie arat` o grij` special` pentru o cultur` a c`r]ii devenit` mai degrab` rar` \n zilele Internetului, care le face deosebit de ata[ante. E cazul [i cu cartea pe care o recenzez. Ea nu are aspectul „artizanal“ manifest al unora dintre c`r]ile publicate aici; e mai aproape de ceea ce \n]elegem prin carte \n sensul curent. Cu toate acestea, de la format p\n` la copert` (o acuarel` de Horia Bernea, din care s\nt reproduse, \n carte, [i c\teva extrem de delicate „vignete“ \n peni]`), la calitatea h\rtiei, la felul \n care dialogheaz` imagini de tipuri [i provenien]e diferite cu textele a[ijderea, ea nu este o carte banal`. Hrana care leag` e una din primele c`r]i publicate de nou-\nfiin]ata editur` a M}R – Martor. Ea \nso]e[te expozi]ia recent deschis` la muzeu, dedicat` Hranei (mai exact, acea parte a ei menit` integr`rii \n expunerea permanent`). Ar fi vorba, a[adar, de un catalog. Dar ea \[i arog` pu]ine dintre func]iile \ndeob[te \ndeplinite de astfel de publica]ii [i, mai ales, nu ajunge s` fie, cum s\nt adesea cataloagele publicate \n zilele noastre, un substitut pentru expozi]ia \ns`[i, care poate descuraja imboldul de a o vizita. Rela]ia sa cu expunerea e str\ns`, dar complementar`. Ea e cu deosebire direct` \n paginile care expun proiectul discursiv al expozi]iei [i conceptul ei muzeografic;
RECENZII cum acesta e \nso]it de c\teva imagini ale structurii de lemn \n spiral` prin care se coaguleaz` „instala]ia“ din prima sal`, ne putem face o prim` idee cu privire la expunere. Dar s\ntem l`sa]i s` ne-o imagin`m, s-o reconfigur`m \n minte, [i asta chiar dup` ce am v`zut-o. Proiectul expozi]ional \ncepe cu aceste cuvinte: „S\ntem ceea ce g\ndim, f`ptuim, vorbim, vis`m. Dar \n substan]a noastr` vie, s\ntem ceea ce m\nc`m. Îngerii nu m`n\nc`, se prefac doar. Noi s\ntem carne [i s\nge de animal sacrificat, ne hr`nim prin violen]` [i moarte, s\ntem lapte de femeie, de oaie, de vac`, hran` dulce [i bl\nd`, s\ntem rod de plante ucise ca gr\ul sau culese f`r` durere, ca m`rul [i ciuperca. S\ntem, simbolic vorbind, animalul ucis sau planta chinuit`, \ngropat`, secerat`, trecut` prin foc, materia martir care cap`t` putere prin sacrificiu ini]iatic“. S\nt cuvinte suficient de sugestive pentru inten]iile care au ghidat expunerea, ca [i pentru cele care au animat alc`tuirea c`r]ii. E evident`, aici [i acolo, dubla orientare a „spiralei“ care le traverseaz`. Spirala e o emblem` potrivit`, c`ci ea d` de \n]eles c` exist`, \ntre extremele ei, ocoluri, tensiuni, popasuri \ntr-o zon` sau alta a acestei orient`ri ascendente [i descendente: c`tre o rela]ie dramatic` cu hrana, marcat` de P`catul originar [i de p`cate mai mari sau mai mici, de violen]`, de moarte, dar [i de promisiunea m\ntuirii; [i c`tre o rela]ie mai pa[nic` [i mai destins` cu ea, chiar dac` [i aici se oscileaz`, la tot pasul, \ntre austeritate [i supraabunden]`. C\teva texte (datorate Ioanei Popescu, lui {erban Anghelescu [i lui Costion Nicolescu) reflecteaz` din unghiuri plurale asupra amplei problematici care se deschide pornind de aici. Li se al`tur` dou` foarte utile „dosare“: „Cum ne v`d ceilal]i“ [i „Cum ne vedem noi“. E vorba de scrieri din epoci diferite, cu un caracter foarte variat: \nsemn`ri de c`l`torie, opere literare, memorialistic`, texte cu oarecare preten]ie [tiin]ific`. Între ele s\nt intercalate fragmente de versuri populare [i, mai ales, documente vizuale de o varietate comparabil` cu cea a surselor scrise. Într-un cuv\nt, o carte pe care cu siguran]` o ve]i ]ine \n m\ini cu pl`cere. ■ Anca Oroveanu
39
50 lei concept grafic: Lila Passima
RECENZII
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
SELF-HELP
poetic al lui Alice N`stase reprezint` o op]iune con[tient` sau o pornire involuntar` (a[a cum, \n cazul unei alte colaboratoare a revistei [i autoare de c`r]i Tango, Simona Catrina, nu \]i dai seama, de multe ori, dac` felul ei de a scrie – ironic, cu alunec`ri \n vulgaritate – e voit sau nu). La prima vedere, ai senza]ia c` autoarea se las` \n voia sentimentalismului poetic din articolele ei [i c` o ia valul seza]iilor prea intense... Dac` cite[ti mai multe texte, ajungi \ns` la concluzia c` adev`rul e undeva la mijloc: scriitoarea se simte \n largul ei \n genul `sta, dar, \n acela[i timp, \l consider` adecvat, opteaz` pentru el deliberat. Alege vocea pasionat` [i pasional` – dorit`, probabil, de publicul feminin avid de tr`iri romantice [i potrivit` drept contrapondere analizelor la rece ale Aurorei Liiceanu sau b`[c`liei Simonei Catrina. Noi s\ntem zei]e... pare s` surprind` realitatea cotidian` conform pattern-ului „V`d enorm [i sim] monstruos“ (de altfel, chiar Alice N`stase explic` \nclina]ia ei pentru atari tr`iri \ntr-un alt paragraf: „E o reac]ie stranie, aceasta de a m` l`sa \ndurerat` de tot ceea ce este prea frumos, e o predispozi]ie spre suferin]` pe care n-am s` mi-o pot reprima niciodat`. Pentru c` nu m` pot ab]ine de la lucrurile frumoase. E un cerc vicios“). Pe l\ng` acesta, poate fi recunoscut [i unul, s`-i spunem, clasic, asem`n`tor celui din literatura de dragoste româneasc` interbelic`. La care se adaug` un al treilea, mai lucid, apt s` consemneze realit`]i cotidiene personale, dar [i sociale, uneori str`b`tut de odihnitoare nuan]e umoristice: „Voiam s`-]i spun c` am \nceput un u[or flirt. M-a oprit pe culoar \ntr-o zi. Foarte bune s\nt [i drumurile astea la veceu, c` tot a[a s-a \nfiripat ca o boare, ca un zefir, rela]ia mea cu Bogdan, la ziar“. Care pe care – femei [i b`rba]i ne ofer` un tablou interesant, prin contrapunerea atitudinilor romantice [i realiste, \n contextul actual al problemelor „feminine“ legate de rela]ii, siluet`, carier`... Pe scurt, dou` publica]ii utile din perspectiva pionieratului \ntr-un domeniu \nc` nea[ezat, la noi: cel al psihologiei de cuplu pe \n]elesul tuturor, \ntr-o perioad` \n care valorile o iau razna. ■
Amorul: \ntre romantism [i realism... Aurora Liiceanu, Alice N`stase Care pe care – femei [i b`rba]i Alice N`stase Noi s\ntem zei]e – Carte po[tal` Editura C`r]ile Tango, 2008
30 lei
30 lei
C`r]ile despre amoruri [i rela]ii par s` fac` parte, \n continuare, din categoria celor c`utate. Auditoriul – cu prec`dere feminin – se dovede[te mereu interesat de strategiile privind dob\ndirea [i p`strarea unei leg`turi cu sexul opus, cel de pe alt` planet` (s\nt arhicunoscute teoriile VenusMarte)... Cele mai multe dintre volumele de acest gen au fost [i s\nt \nc` traduceri. În Europa Occidental` sau \n SUA, psihologia popularizat` a rela]iilor de cuplu este deja o industrie de succes. La noi, cele dint\i \ncerc`ri autohtone \n domeniu par s` fie bine primite de o pia]` \nc` nesaturat`. C`r]ile Tango, editate de revista cu acela[i nume [i scrise, \n general, de redactorii [i colaboratorii acesteia, se \ncadreaz` \n categoria susmen]ionat`. At\t Care pe care – femei [i b`rba]i de Aurora Liiceanu [i Alice N`stase, c\t [i Noi s\ntem zei]e – Carte po[tal` de Alice N`stase se ocup` de ve[nicul „r`zboi al sexelor“. Dac` prima este o culegere de articole ale celor dou` autoare, abord\nd problematica dintr-o perspectiv` mai cur\nd teoretic`, cea de-a doua este un roman, sub form` de jurnal epistolar, privind iubirile \n desf`[urare. De fapt, diferen]a esen]ial` nu este numai \ntre cele dou` c`r]i, ci [i \ntre autoare: stilul Aurorei Liiceanu este unul sec, descriptiv, situ\nduse undeva la grani]a dintre [tiin]` [i jurnalism. Alice N`stase cultiv` un stil poetic, romantic, \ntre fic]iune [i eseu sentimental. Nu [tii dac` excesul
40
Iaromira Popovici
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
CARTEA DE NOAPTE
R`zvan Petrescu
Cartea asta r`v`[itoare! José Saramago, Eseu despre luciditate, Editura Polirom, 2008 În sf\r[it, dup` at\tea texte chinuitoare, infec]ioase, p`trate, am reu[it s` citesc o carte excep]ional`, care, evident, nu beneficiaz` pe coperta a IV-a de prezent`rile entuziaste cu care v-a]i obi[nuit, nu-i vorba nici de cel mai mare scriitor, nici de cel mai bun roman din toate timpurile, doar este prezentat destul de neutru con]inutul. {i, totu[i, Saramago este cel mai bun scriitor contemporan. A devenit romancier la 55 de ani, v\rst` la care al]ii aveau de mult BMW-uri cu elice [i, de-atunci, nu a ratat dec\t o singur` dat`, Pe[tera, scris` la 78 de ani, am comentat-o cu mare triste]e, m-am g\ndit c` gata, at\t a fost, \n fond omul d`duse opt capodopere fiecare c\t imperiul portughez [i, la fel ca-n cazul imperiului, sunase ceasul declinului. Dar iat` c`, patru ani mai t\rziu, la 82 de ani, c\nd ar fi trebuit s` se legene-n balansoar cu tubul de oxigen \n nas, scrie cartea asta r`v`[itoare! Toate calit`]ile lui s\nt complet nealterate, precis a citit un best-seller motiva]ional, altfel nu-mi explic, \i reg`se[ti scrisul inconfundabil, vitalitatea, intensitatea, detaliul [i ansamblul, dinamica manevrelor stilistice, umorul fin [i ironia ce amplific` drama, \n prezentarea editurii se scrie c`-i o „fic]iune ucronic`“, le place mult celor din redac]ie cuv\ntul `sta invizibil \n DEX (dar disponibil online), DEX unde nu g`se[ti pe-aproape dec\t „ucrainean“, a[adar cartea e-o fic]iune ucrainean`. {i, la fel ca \n marile sale romane, e mortal` u[urin]a cu care reu[e[te b`tr\nul-cel-ve[nic s` deplaseze mase uria[e de oameni pentru ca, dintr-odat`, s` treac` printr-o subtil`, subit` [i natural` transfocare la po-
RECENZII vestea c\torva personaje ne\nsemnate, dar care dau rost \nt\mpl`rilor ce antreneaz` mul]imile. S` nu uit ce e mai important: Saramago transmite cu fiecare cuv\nt bucuria scrisului, induc\ndu-]i astfel bucuria cititului, parfumul [i farmecul pe care le sim]eai c\nd erai un adolescent cu cartea-n m\n`. A[a am parcurs Eseu despre luciditate, extrem de \ncet, savur\nd fiecare pagin` [i sim]ind tot mai acut regretul c` m` apropii de final. {i mai e ceva: numai Don José scrie cu o imens` c`ldur`, izbutind miracolul s` te fac` s` pl\ngi ca un tembel mai ales dac`-l cite[ti \n metrou [i te v`d `ia care se joac` pe telefoane mobile, vezi, aici, pasajul \n care apare c\inele lacrimilor [i deviaz` via]a unui comisar de poli]ie. De[i alegoric, romanul are, ca [i celelalte din categoria plutei de piatr`, darul verosimilului, ba, mai mult, \]i dore[ti cu disperare ca faptele imaginare s` irup` \n realitate, iat` subiectul: \n ziua alegerilor, locuitorii Lisabonei decid s` voteze \n alb. Nu exist` nici o explica]ie, pur [i simplu s-au s`turat de politicieni (sun` grozav de cunoscut!), iar guvernul, panicat, \ncearc` mai \nt\i s` \n]eleag` ce s-a petrecut, d` vina pe conspiratori necunoscu]i pentru c` nu poate admite \n ruptul capului c` popula]ia a ac]ionat f`r` vreun lider, f`r` nici un plan, [i a[a i-a venit ei, printr-o coinciden]` s-au solidarizat to]i ca s`-[i renege oamenii politici, apoi \ncearc` prin diverse mijloace s`-i fac` pe aleg`tori s` revin` la sentimente mai umane, mai civice, mai votante, nu izbute[te [i atunci ia decizia s` plece din ora[, cu parlament, poli]ie [i armat` cu tot, [i s` supun` capitala, st`rii de asediu. Asta nu-i \mpiedic` pe lisabonezi s`-[i vad` mai departe de via]a lor, \n lini[te [i pace. Dar, bine\n]eles, acela[i guvern trece la fapte abominabile. În cele din urm`, ministrul de Interne g`se[te un ]ap isp`[itor, nu v` spun sf\r[itul, pentru c` [i-n cartea asta exist` suspans saramagonian, pe l\ng` toate celelalte ingrediente amintite, uite ce poate un stilist des`v\r[it, papagali care scrie]i pe bloguri, [i e un suspans magistral construit, care abia te las` s` respiri, dup` ce c` [i-a[a e poluat ora[ul. Vin alegerile, c`pri]ele mele. Citi]i romanul [i vota]i \n alb, ca s` nu mai ias` pe liste creaturile astea venite din iadul idio]ilor.
traducere din limba portughez` [i note de Georgiana B`rbulescu
41
RECENZII P R E PA R AT E D I N C A R T E
Sanda Ni]escu
R`sfoind galaxia vinurilor Fran]ei „Tunica lichidului c`p`tase tonalitatea profund` a aurului, un galben \nchis spre ar`miu, luminat de o boare de sclipiri trandafirii: culoare \n]eleapt` [i inteligent`, aromat` de spinii dorin]ei. Ai fi zis c` este fundul unui ceaun lustruit cu r`bdare \ntr-o buc`t`rie flamand`, pu]in \ntunecat`...“ Stilul inspirat al filozofului-poet Michel Serres se potrive[te de minune descrierii acestui moment unic: degustarea evlavioas` a unuia dintre cele mai rare vinuri din lume: un Château Yquem din 1947 (an excep]ional pentru acest „rege al vinurilor de Sauternes“). Numai acest filozof de excep]ie poate dedica astfel de pasionate poeme divinei b`uturi, cu acela[i amestec de rigoare [i emo]ie cu care a fost creat vinul. El este cel care a scris, cu ani \n urm`, Cele cinci sim]uri (Les cinq sens), carte-eveniment ce introducea pentru prima oar`, \n lumea \nchis` a filozofiei, al cincilea sim], gustul, mult timp nedrept`]it. În fascicolul Vins de France, oenologul JeanNoël Mouret, subtil cunosc`tor at\t al vinurilor, c\t [i al literaturii, ne ini]iaz`, \n afara oric`rei pedanterii, \n lumea fabuloas` a vinurilor Fran]ei. Fiecare fragment literar este urmat de o competent`, dar concis` „fi[` oenologic`“. Ales \n func]ie de context, vinul joac` rol de ferment, pune \n valoare un moment specific, contureaz` un conflict, aprinde iubirile, \neac` durerile, devine un adev`rat personaj. Scriitorului iubitor de vinuri i se ofer` o palet` extrem de larg` din care se poate servi dup` plac [i dup` necesitate. Exist` vinuri populare, v\ndute direct de la butoi, cele \mbuteliate la repezeal`, vinuri rustice de b`ut f`r` fasoane, la iarb`
42
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 verde sau la o petrecere g`l`gioas` \ntre prieteni. În Otrava de Zola: „Coupeau turna vinul de sus, pentru a vedea ]\[nind jetul ro[u [i spumos; c\nd o sticl` se golea o \ntorcea, glumind, cu g\tul \n jos... pentru a scurge ultima pic`tur`, a[a cum fac mulg`toarele de vaci“. Petrecerea e \n toi [i vinul e pe sf\r[ite: „...dintr-odat`, Gervaise \[i aminti de cele [ase sticle sigilate; uitase s` le serveasc` cu g\sca; le aduse, [i paharele se umplur`. Atunci, Poisson se scul` \n picioare [i spuse, cu paharul \n m\n`: – Beau \n s`n`tatea patroanei“. Prin 1870, c\nd Zola a scris Otrava, lumea de r\nd nu cuno[tea dec\t dou` feluri de vinuri: vinul la butoi sau, pentru a face impresie, cel \mbuteliat, \n sticle \nfundate cu dop de plut`, apoi sigilate cu cear` [i purt\nd o etichet` oarecare. În ambele cazuri, era de multe ori acela[i. Apoi cele mai rare, inestimabile, vinuri turnate cu m\n` tremur\nd` din str`vechi sticle acoperite de un strat gros de praf. Din aceste capodopere pu]ini au privilegiul de a gusta, ca din nobilul Yquem – dep`[it de [i mai pre]iosul Romanée Conti, ast`zi aproape imposibil de g`sit pe pia]` – sau din acel Clos-Vougeot servit de Babette \n Festinul Babettei de Karen Blixen: „Un vin? Nu este un vin, este un Clos-Vougeot cump`rat de la Philippe, pe rue Montorgueil“, exclam` Babette c`tre puritana b`tr\n`. Unele vinuri suport` \mb`tr\nirea, altele, mai ner`bd`toare, mai zglobii, se cer b`ute c\t mai repede. În acela[i timp [tiin]` [i art`, producerea vinului [i-a luat av\ntul abia la mijlocul secolului al XIX-lea. De atunci [i-a definit codurile, s-a rafinat, modurile de fabrica]ie au devenit mai complexe; treptat, podgoriile s-au extins, fiecare viticultor [i-a delimitat propriul spa]iu, p`str\ndu-[i cu scrupulozitate secretul. Vinurile Fran]ei, ne\ndoielnic „o galaxie, un arhipelag“, ocup` \nc` locul \nt\i \n lume. Dar cum inventivitatea oamenilor este nelimitat`, de c\tva timp au ap`rut pe pia]` vinuri produse \n alte ]`ri, mai abordabile ca pre] [i perfect b`ubile. Nimeni nu mai este ast`zi surprins ca un oaspete s` aduc` – \n loc de o sticl` de Bordeaux – un Barolo italian, un Rioja spaniol, un vin californian, un vin din Africa de Sud sau chiar unul argentinian, purt\nd numele – cu rezonan]e languroase – de Tango. ■
B`rba]i care ur`sc femeile de Stieg Larsson Traducere din limba suedez` de Elena-Maria Morogan Colec]ia Fiction Connection Mikael Blomkvist este angajat s` fac` investiga]ii asupra unui caz neobi[nuit. Când acesta face leg`tura \ntre o dispari]ie [i un lan] de crime terifiante, misiunea lui devine imposibil de finalizat f`r` ajutorul unui asistent. Lisbeth Salander este candidatul perfect pentru aceast` pozi]ie. Neobi[nui]ii parteneri descoper` un fir ce \i conduce spre un secret incredibil.
Pre]: 44,90 lei Viziunea Elenei Silves de Nicholas Shakespeare Traducere din limba englez` de Marilena Dumitrescu Colec]ia Fiction Connection În ora[ul Belen, adânc \n inima junglei peruane, trei b`trâni stau pe o banc` \n pia]a ora[ului. Zi de zi, \n soarele arz`tor, deap`n` pove[ti [i \[i aduc aminte de fata de care to]i trei au fost \ndr`gosti]i cândva. O intrare aparent pa[nic` \n... tumultul terorismului sud-american! Un thriller politic, o poveste exotic` ce te arunc` \ntr-un adev`rat h`]i[ de aventuri [i secrete.
Pre]: 33,90 lei
Bright Lights, Big City de Jay McInerney Traducere din limba englez` de Raluca Maria Dumitru Colec]ia Funky-Fiction Editura Pandora M Bright Lights, Big City este un clasic al genului care l-a f`cut celebru pe Jay McInerney, la 25 de ani, [i l-a a[ezat printre scriitorii majori ai timpurilor noaste. Titlul c`r]ii corespunde unui celebru blues din anii '50, semnat de binecunoscutul muzician de R&B, Jimmy Reed.
Pre]: 24,90 lei Tratat de psihoterapie de grup de Irvin D. Yalom & Molyn Leszcz Traducere din limba englez` de Simona Reghintovschi [i Anatol Reghintovschi Colec]ia Psihoterapie Cartea cunoscutului psihoterapeut Irvin Yalom prezint` cele mai importante tipuri de grupuri: de lung` [i scurt` durat`, experien]iale, pentru bolnavi somatici, pentru pacien]i de psihiatrie [i altele. Psihoterapeu]ii \ncep`tori g`sesc numeroase recomand`ri practice. Pentru cei interesa]i de formarea pentru psihoterapia de grup, tratatul con]ine o sec]iune special`.
Pre]: 129,00 lei
Justine sau Nenorocirile virtu]ii de Sade Traducere din limba francez` [i postfa]` de Tristana Ir Colec]ia Eroscop Contemporanii lui Sade au clasificato drept cea mai infam` scriere a vremii! Timpul i-a dat \ns` alt verdict: Justine sau Nenorocirile virtu]ii este o veritabil` capodoper` de poezie [i umor negru, o apologie a libert`]ii, dar [i a cruzimii, „sensibilitate pe care numai fiin]ele rafinate o cunosc”, cartea lui Sade uime[te [i scandalizeaz`.
Cum s` d`ruie[ti iertarea de Robert D. Enright Traducerea din limba englez` de Corina Cojanu Colec]ia Psihologie Practic` Fiecare dintre noi a \ntâlnit oameni care l-au r`nit sau umilit [i, din aceast` cauz`, a fost prins \n vârtejul mâniei, depresiei [i resentimentului. Aceast` lucrare de referin]` demonstreaz` faptul c` iertarea, dac` este corect perceput`, \i aduce mai multe beneficii celui care iart` decât celui care este iertat.
Pre]: 39,90 lei {arpe & cercel de Hitomi Kanehara Traducere din limba japonez` de Claudia Golea Sumiya & Haruya Sumiya Colec]ia Funky-Fiction Editura Pandora M {arpe & cercel, roman premiat cu cea mai important` distinc]ie literar` japonez` – Premiul Agutagawa, dezv`luie o Japonie marginal`, a comunit`]ilor asociale, \n care tinerii \[i duc existen]a \n spa]iul intim al grupului [i cuplurilor, unde predomin` cultul remodel`rilor corporale.
Boala ca [ans`. Cum s` descifr`m mesajul ascuns al bolii de Ruediger Dahlke Traducere din limba german` de Daniela {tef`nescu Colec]ia Psihologie Practic` Am fost \nv`]a]i \n copil`rie c` boala este ceva r`u, de care trebuie s` sc`p`m cât mai repede. Ruediger Dahlke, autorul acestei c`r]i, reu[e[te s` ne conving` c` paharul este totu[i pe jum`tate plin, c` boala este \n acela[i timp o [ans`. Dac` reu[im s` descifr`m mesajul ascuns al bolii, avem toate [ansele s` sc`p`m de ea.
Pre]: 19,90 lei
Pre]: 39,90 lei
Pre]: 32,90 lei
www.edituratrei.ro
Iertarea, de Michael Dawson Editura For You www.editura-foryou.ro „Iertarea ne cere s` \ncet`m s`-i mai ar`t`m cu degetul pe al]ii [i evenimentele din lume, ca [i când acestea ar fi cauza durerii noastre [i, \n schimb, s` ne \ndrept`m aten]ia spre gândurile neiertate din propriile noastre min]i. Aici putem face schimb`ri, care vor duce la o stare din ce \n ce mai profund` de pace interioar`.“
Pre]: 20 lei Via]a \n trei, de Patrick Lapeyre Editura Romania Press Autorul romanului este una dintre vedetele editurii P.O.L. Nara]iunile sale devin fic]iuni dezabuzate ale unor destine singuratice, lipsite de iluzii, ale unor oameni f`r` \nsu[iri, post – moderni [i post – cre[tini.
Pre]: 13 lei
Ion Heliade R`dulescu. Panhymniul Fiin]ei, de Mihai Cimpoi Editura Bibliotheca www.bibliotheca.ro Via]a lui Heliade R`dulescu modelat` de avânturile titaniene ale epocii sale s-a pus sub semnul contradic]iei, care a atârnat deasupra lui ca o sabie a lui Damocles. E o personalitate holomeric`, asemenea aceleia a lui Eminescu. Întreaga lume a culturii se reflect` \n ea, amintindune de un gând al lui Noica din Jurnalul de idei: „Autoportretul e mai mult decât autobiografie, e \ntreaga lume a culturii“.
Pre]: 20 lei Civiliza]iile soarelui, de Emilie Beaumont [i Françoise Chaffin Colec]ia Oameni [i civiliza]ii Editura Vox www.edituravox.ro Oameni, locuri, obiceiuri, religii, concep]ii despre via]`, realiz`ri, \ntr-o serie documentat`. O lectur` interesant` [i incitant` adresat` in special, dar nu numai, copiilor. |n acest volum despre maia[i, inca[i si azteci.
Pre]: 22,99 lei
Christul cel viu. Dialog cu un \nv`]`tor al iubirii, de Paul Ferrini Editura For You www.editura-foryou.ro „Deschide]i-v` acum c`tre \n]elepciunea lui Iisus, a[a cum a prezentat-o Paul Ferrini. Aceste cuvinte v` pot inspira s` face]i \n via]a voastr` schimb`ri care pot schimba lumea cu adev`rat.“ – Neale Donald Walsch Paul Ferrini este un Kahlil Gibran modern – poet, mistic, vizionar, m`rturisitor al adev`rului.“ – Larry Dossey, medic.
Pre]: 15 lei Alexandru Marcu. Via]a [i opera, de Veronica Turcu[ Editura Romania Press Monografie quasiexhaustiv` dedicat` \mplinirii a 110 ani de la na[terea celui recunoscut drept „cel mai mare italienist român“.
Pre]: 17 lei.
Bibliologie româneasc`. Idei. Portrete. Controverse, de Gheorghe Bulu]` [i Victor Petrescu Editura Bibliotheca www.bibliotheca.ro Problematica complex` a bibliologiei o desemneaz` ca pe o [tiin]` de frontier`, dar \n orice caz ca pe una vie [i nu ca o sum` de teorii \nghe]ate \n modele produse \n alte epoci. Noi o concepem ca pe o [tiin]` a comunic`rii scrise, cu toate aspectele ce se impun \n analiza [i valorificarea [tiin]ific` a suportului [i mesajului [i cu toate valen]ele ad`ugate de tendin]ele nou ap`rute \n literatur`.
Pre]: 30 lei Insectele, de Emilie Beaumont Colec]ia Vie]uitoare [i medii de via]` Editura Vox www.edituravox.ro Cea mai complex` [i bogat` colec]ie, splendid ilustrat`, plin` de exemple [i explica]ii pertinente pentru a cunoa[te, \n]elege [i pre]ui frumuse]ea [i bog`]ia natural` a lumii vii. Adresat` \n special, dar nu numai copiilor.
Pre]: 22,99 lei
www.carteataonline.ro
100 cele mai frumoase parcuri na]ionale ale lumii Traducere de Sorin Cheval Seria „100 de...“ O c`l`torie c`tre cele mai cunoscute parcuri na]ionale ale Terrei... Este reconfortant s` ne imagin`m c` natura s-ar putea \ntr-o bun` zi dezvolta \n voie, cel pu]in \n câteva locuri de pe P`mânt. Ast`zi, parcurile na]ionale conserv` ultima noastr` [ans` de a ne putea cunoa[te planeta a[a cum era ea cândva, \nainte de interven]ia brutal` a omului.
Pre]: 99,00 lei 100 de minuni ale lumii Traducere de Augustin Fr`]il` Seria „100 de...“ Albumul ne conduce \ntr-o c`l`torie minunat ilustrat` prin cele mai dorite [i \ncânt`toare 100 de destina]ii, incluzând locuri str`vechi, ale c`ror mistere nu \nceteaz` s`-i fascineze pe cei care le viziteaz`. Fiecare loc este ilustrat [i descris incitant, cuprinzând informa]ii istorice [i sfaturi practice pentru c`l`tori.
Pre]: 99,00 lei
100 cele mai frumoase ora[e ale lumii Traducere de Augustin Fr`]il`, Mircea Moldoveanu Seria „100 de...“ Aceast` superb ilustrat` carte te plimb` \n jurul lumii, prin ora[ele medievale ale Europei, prin bazarele orientale sau printre zgârâie-norii arhitecturii de ultim` genera]ie. O sut` de ora[e deosebite sunt „sta]iile“ acestei c`l`torii speciale: Parisul cu bulevardele lui [ic, Marrakechul de vis, Cairo cu amestecul s`u etnic [i social sau Buenos Aires – ora[ul tangoului.
Pre]: 99,00 lei 100 de catastrofe naturale Traducere de Sorin Cheval Seria „100 de...“ Aceast` lucrare prezint` o selec]ie a unor dezastre care au afectat omenirea ca urmare a activit`]ilor telurice. Cutremurele [i vulcanii, uraganele [i valurile tsunami, toate acestea constituie o gam` larg` de dezastre ale c`ror magnitudini subliniaz` limitele fundamentale ale omenirii de a le face fa]`.
Pre]: 99,00 lei
100 de minuni ale Chinei Traducere de Raluca T`n`sescu Seria „100 de...“ Cele 100 de atrac]ii selectate \nseamn` ora[e vechi de mii de ani, peisaje de o rar` frumuse]e ori ora[e moderne cu o via]` trepidant`. Fiecare \n parte se poate constitui \ntr-un imbold de explorare a acestei vaste, misterioase, contradictorii ]`ri asiatice.
Pre]: 99,00 lei
Epoca Imperiilor de Robert Aldrich Traducere de Gabriel Tudor Colectia „Albume“ O lucrare captivant`, viu ilustrat`, cartea ofer` o poveste plin` de conflicte, cruzime, eroism, explor`ri temerare [i extraordinare m`rturii de rezisten]`. Dar ne arat` [i cum h`r]ile explor`rilor, cronologiile cuceririlor, consemn`rile exploratorilor, coloni[tilor joac` un rol esen]ial \n explicarea civiliza]iei globale de ast`zi.
Pre]: 129,90 lei 100 cele mai frumoase muzee ale lumii Traducere de Mircea Moldoveanu, Roxana Bârsanu, Augustin Fr`]il` Seria „100 de...“ Fiecare muzeu permite o scurt` incursiune \ntr-o anume cultur`: temele sale, punerea lor \n valoare, arhitectura fiec`rui muzeu sunt atât de distincte pe cât sunt miresmele purtate \n v`zduh. Fiecare muzeu descris reprezint` o istorie [i o cultur`, tradi]iile [i aspira]iile lor, trecutul [i prezentul.
Pre]: 99,00 lei
Panorama lumii clasice de Nigel Spivey, Michael Squire Traducere de Simona Ceau[u, Gabriel Tudor Colectia „Albume“ Cartea \i readuce la via]` pe greci, etrusci [i romani. Scris` \ntr-un stil antrenant, ea este sus]inut` de o antologie de fragmente din lucr`ri clasice. Lucrarea, bogat ilustrat`, beneficiaz` [i de mici dic]ionare de personaje clasice [i mitologice, un glosar, o cronologie [i o hart`.
Pre]: 129,90 lei
www.all.ro
Mario Fortunato, Zilele inocente ale r`zboiului Colec]ia „Desenul din covor“ Traducere de Doina Condrea Derer Centrul Italiei, \n ajunul celui de-al Doilea R`zboi Mondial. Via]a unui grup de tineri [i tinere – \n mijlocul a ceea ce va deveni un r`zboi f`r` ie[ire. Mario Fortunato ne red` imaginea unui trecut \nc` viu [i mânios: proza nud` a zilelor de r`zboi, amestecate cu \ntreb`rile intime ale personajelor.
Pascale Roze, I]ic
Eluned Summers-Bremner, O istorie cultural` a insomniei Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Traducere de Laura Savu Se spune c` vom deveni o lume de insomniaci. Totu[i, aceast` stare afecteaz` omenirea de milenii. În acest studiu, autoarea porne[te de la insomniacii care apar \n Iliada [i Odiseea lui Homer [i de la mesopotamiana Epopee a lui Ghilgame[, pân` la Gabriel García Márquez, spre a demonstra c` insomnia este o tem` recurent` a culturii.
Pierre-Thomas-Nicolas Hurtaut, Me[te[ugul bunei pâr]âieli Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Traducere de {erban Foar]` Eseu teori-fiziologic [i metodic pentru uzul celor constipa]i, al celor gravi [i austeri, al damelor melancolicoase ca [i al celor câ]i r`mân servii prejudec`]ii. Publicat` \n 1751, ARS FLATULATORIA sau Me[te[ugul bunei pâr]âieli este un clasic al literaturii comice [i pseudomedicale.
Jean Baudrillard, Cuvinte de acces Colec]ia „Demonul teoriei“ Traducere de Bogdan Ghiu Operatori ai farmecului unei gândiri ce se vrea provocatoare [i paradoxal`, cele dou`sprezece cuvinte de acces – de la „Schimbul simbolic“ la „Valoare“, de la „Obscen“ la „Transparen]a r`ului“, de la „Crima perfect`“ la „Virtual“ – pun \n lumin` ideile-cheie ale lui Jean Baudrillard, dup` principiul estetic [i pedagogic al unui abecedar.
J. Bottéro, M.-A. Ouaknin, J. Moingt, Cea mai frumoas` istorie a lui Dumnezeu Colec]ia „Demonul teoriei“ Traducere de Lumini]a Br`ileanu Într-o zi, acum circa 3 300 de ani, \n Orientul Apropiat, lâng` peninsula Sinai, a ap`rut ideea unui Dumnezeu unic. F`r` s` apeleze la un jargon inaccesibil, fiecare cu [tiin]a [i convingerea sa, trei speciali[ti ne spun cine este Dumnezeul Bibliei, Dumnezeul evreilor [i Dumnezeul cre[tinilor.
Charlie Ayres, Via]a marilor arti[ti Traducere de Delia Ungureanu Via]a marilor arti[ti prezint` tinerilor cititori dou`zeci dintre cei mai mari arti[ti ai tuturor timpurilor, de la Giotto la Van Gogh [i aduce \n primplan unele dintre cele mai uimitoare capodopere, precum [i descrieri interesante ale arti[tilor \n momentul cre`rii operelor – toate destinate copiilor de peste [apte ani.
Andrew Robinson, M`sura lucrurilor Traducere de Delia Ungureanu În parte istorie fascinant`, \n parte [tiin]` de ultim` or`, M`sura lucrurilor este prima istorie complet ilustrat` asupra acestui subiect. Explora]i tot ceea ce este m`surabil, de la temperatur`, cutremure, radioactivitate, sânge, IQ, la factori de stres [i bani, \ntr-un album splendid ilustrat.
Colec]ia „Desenul din covor“ Traducere de M`d`lin Ro[ioru I]oc Gersztenfeld s-a n`scut la Var[ovia \n 1904. Tr`ie[te \n cartierul evreiesc unde nu prea e de munc` [i banii-s pe sponci. Chiar dac`-[i iube[te via]a, va trebui s` plece, s` se preschimbe \n pas`re, ca micul I]ic. Povestea lui I]oc e una dintre cele care nu se \ncheie. Ea r`mâne deasupra capetelor noastre ca o ran` deschis` pe veci.
www.editura-art.ro
Jocul seduc]iei de Neil Strauss Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Bogdan Marchidanu New York Times Bestseller Cu câ]iva ani \n urm`, Strauss a decis c` nu mai vrea s` fie un fraier \n materie de femei, transformându-se \n cel mai mare artist al cuceririi amoroase. Jocul seduc]iei este povestea transform`rii sale, adesea tenden]ioas`, dar \ntotdeauna amuzant` [i plin` de farmec.
Triumful prostiei de Belinda Cannone Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Ion Doru Brana Cum poate un spirit sofisticat, cultivat [i, \n aparen]`, liber s` se \mpotmoleasc` atât de des \n poncife [i \n idei livrate la pachet? Plecând de la aceast` realitate, eseul plin de umor al Belindei Canone abordeaz`, cu gra]ie [i fin` ironie, mecanismele care produc prostia tocmai pe t`râmul inteligen]ei.
Filosofia pentru bufoni de Pedro González Calero Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Mihai Gruia Novac Un itinerar prin istoria gândirii, de mân` cu anecdotele [i vorbele de duh ale marilor filosofi. O carte ce \ncearc` s` recupereze exemplele de umor pe care ni le-a l`sat istoria filosofiei, dar [i glumele f`cute pe seama filosofilor [i a ideilor acestora, pentru c` filosofia poate fi [i amuzant`.
Enciclopedia lucrurilor care m` sâcâie zilnic de Hannes Stein Colec]ie: Bonton Traduc`tor:Mihai Moroiu O enciclopedie alternativ` despre lucruri mari [i lucruri mici, dar la fel de sâcâitoare: de la declara]ia de venituri la Dan Brown, de la vecini, supermarketuri, telefoane mobile la exper]i \n Orientul Apropiat. O c`l`torie simpatic` [i curajoas` printr-un amestec unic de umor [i onestitate.
Cartea ceaiului de Okakura Kakuzo Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Irina Holca Cartea ceaiului prezint`, \ntr-o form` u[or de \n]eles, istoria ceremoniei ceaiului, influen]ele ei asupra artei, dar [i asupra stilului de via]` asiatic, \n general, [i japonez \n special, Kakuzo sus]inând c` teismul, n`scut \n China, a atins perfec]iunea abia dup` ce a ajuns pe t`râmurile nipone.
Adev`rata enciclopedie a prezentului de Oliver Kuhn Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Irina Holca „Cinism [i umor turbat, spirit f`r`... spirit, epoca abera]iilor lexicale“ Societatea produce pe band` trenduri, vedete [i fenomene fanteziste [i superficiale – fiind \n acela[i timp o consumatoare docil` a propriului s`u scandal, a acestei des`vâr[ite dezordini. Cele mai delirante manifest`ri ale vremurilor noastre – de la A la Z.
Patologiile excesului de Marc Valleur, JeanClaude Matysiak Colec]ie: Biblioteca de Psihologie Traduc`tor: Ana Antonescu Patologiile excesului prezint` cazuri de adic]ie, relatate de doi terapeu]i care explic` mecanismul dependen]elor, originea [i logica repeti]iei lor. Valleur [i Matysiak ne ajut` s` \n]elegem riscurile abuzului [i dependen]ei pe care le presupun dragostea, sexul, jocurile [i drogurile [i ne expun tipurile de tratament pentru fiecare tip de adic]ie.
Raportul Hite. Noul studiu Hite despre sexualitatea feminin` de Shere Hite Colec]ie: Biblioteca de Psihologie Traduc`tori: Dana Verescu, Roxana Melnicu, Raluca Dumitru Raportul Hite a stârnit furtuni imediat dup` apari]ie [i a revolu]ionat total modul \n care femeile \[i privesc propriul corp. Ideea directoare a unei cercet`ri f`r` precedent \n domeniu a fost o inova]ie extraordinar`: tot ceea ce se \ntâmpl` \n timpul actului sexual ridic` problema egalit`]ii \ntre sexe.
www.nemira.ro
O pas`re pe s\rm` de Ioana Nicolaie Colec]ia „Ego. Proz`“ „Nu e o autofic]iune, e o carte scris` la persoana a treia. În mod paradoxal, este un roman care are un substrat social foarte puternic [i n-a[ fi crezut c-o s`-mi ias` a[a. E o reflectare de lumi foarte variate, un roman picaresc, dar [i o poveste de dragoste.“ (Ioana Nicolaie)
Pre]: 29,95 lei
Numele mierlei. 50 de clipuri vesele [i triste de Radu Pavel Gheo Colec]ia „Ego. Proz`“ 50 de proze scurte, \mp`r]ite \n cinci p`r]i (LP-uri). Unele povestiri au ap`rut de-a lungul anilor (\ntr-o form` prescurtat` sau modificat`) \n diverse publica]ii din România, precum [i \n antologia oZone friendly (2002). În Numele mierlei au fost incluse variantele integrale [i definitive ale textelor.
Pre]: 24,95 lei Fantoma din moar` de Doina Ru[ti Colec]ia „Ego. Proz`“ „Pu]ini prozatori se pot m\ndri ast`zi c` pot spune o poveste – cursiv, fermec`tor, f`r` digresiuni narcisiste. Doina Ru[ti e printre ei, f`r` \ndoial`.“ (Dan C. Mih`ilescu); „Un roman consistent [i palpitant, o apari]ie cu totul insolit` \n peisajul literar actual.“ (Daniel Cristea-Enache)
Pre]: 29,95 lei
Opere I. Diminea]` pierdut` de Gabriela Adame[teanu Prefa]` de Sanda Cordo[ „...marea for]` a romanului st` \n jonc]iunea pe care reu[e[te s` o realizeze \ntre dou` orient`ri majore ale prozei citadine: orientarea de factur` caragialian`, valorific\nd limbajul mahalalei cu orientarea citadinismului reflexiv [i senzitiv practicat de Papadat-Bengescu [i Camil Petrescu.“ (Sanda Cordo[)
Rubik (roman colectiv; con]ine DVD) Colec]ia „Fiction Ltd“ „La 314 se scrie ce se cite[te.“ Cu acest motto debuteaz` \n 2004 un cenaclu literar studen]esc, \ndrumat de Simona Popescu, [i istoria acestui roman colectiv. Volumul este un amalgam colorat [i multifa]etat care \[i are propriile reguli – trebuie doar s` [tii s` le g`se[ti [i s` alegi combina]ia care ]i se potrive[te.
Pre]: 49,95 lei Opere II. Gara de Est. Înt\lnirea de Gabriela Adame[teanu Prefa]` de Paul Cernat „...În aceast` odisee concentrat`, tragicul [i der\derile lui domin` orice experiment.“ (Monica Lovinescu); „C`l`toriile personajelor s\nt, deopotriv`, ini]iatice [i documentare. Ele ne plimb` printr-o periferie a lumii, dar ne [i documenteaz` asupra lumii din imediata apropiere.“ (Cornel Ungureanu)
Pre]: 56,95 lei
Pre]: 49,95 lei Jurnal suedez IV (1997-2002) de Gabriela Melinescu „O autofic]iune transpare \n orice discurs confesiv. Aici \ns`, premeditarea artistic` mi se pare evident`. Una dintre marile reu[ite ale acestei c`r]i este fascinantul personaj feminin al naratoarei care [tie s` desprind` una de alta identit`]i fluide, permanent inter[anjabile.“ (Gabriela Adame[teanu)
Pre]: 24,95 lei
V`duvele sau despre istorie la feminin de Dan Horia Mazilu Hors Collection „Cartea de fa]` vrea s` reprezinte o secven]` (alc`tuit` precump`nitor cu uneltele istoricului literaturii) dintr-o posibil` ([i necesar`, imperios necesar` chiar) istorie a femeii (pe care exege]ii no[tri n-o pot am\na la nesf\r[it) \n spa]iul românesc \n vremea veche.“ (Dan Horia Mazilu)
Pre]: 24,95 lei
www.polirom.ro
Al cincilea copil de Doris Lessing Traducere de Anca Gabriela S\rbu Colec]ia „Biblioteca Polirom“. Seria de autor „Doris Lessing“ Premiul Nobel pentru Literatur` 2007! „Doris Lessing poate alege orice tipar literar – \n acest caz, cel al pove[tii de groaz` – doar ca s`-l reinventeze \ntr-un mod uimitor. Al cincilea copil este o carte dramatic`, memorabil`, care exploreaz` una dintre cele mai vechi frici din lume.“ (The Guardian)
Invita]ie la e[afod de Vladimir Nabokov Traducere, note [i prefa]` de Livia Cotorcea Colec]ia „Biblioteca Polirom“. Seria de autor „Vladimir Nabokov“ „Lumea trivialit`]ii a c`p`tat \n acest roman dimensiunile totalitarismului care s-a \narmat cu instrumente de tortur` rafinate [i cu un aparat represiv. Aceast` lume de cuvinte schilodite devine aici singurul mod prin care se poate exprima omul deasupra c`ruia st` s` cad` securea...“ (Viktor Erofeev)
Pre]: 29,50 lei
Pre]: 32,95 lei
Via]a mea de b`rbat de Philip Roth Traducere [i note de Horia Florian Popescu; Traducere [i note revizuite de Nadia Brunstein Colec]ia „Biblioteca Polirom“ O fic]iune \n fic]iune, un monument labirintic al medita]iei tandre, \nduio[`toare [i dureroase asupra confrunt`rii fatale dintre un b`rbat [i o femeie, Via]a mea… este unul dintre cele mai impresionante romane ale lui Roth.
Casa Înt\lnirilor de Martin Amis Traducere de Cristina Panaite Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Iubire de frate [i iubire carnal`, datorie [i ur`, mil` [i cruzime, gelozie [i tandre]e – toate se amestec` [i se \nfrunt` pe parcursul unei vie]i povestite cu onestitate [i duritate pentru fiica lui vitreg` de un narator emigrat \n Statele Unite, dar b\ntuit \nc` de pove[tile trecutului.
Pre]: 24,95 lei
Pre]: 39,50 lei Ora[ul Domnului de Paulo Lins Traducere [i note de Clarisa Lima Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Roman ecranizat \n regia lui Fernando Meirelles [i a Kátiei Lund, cu patru nominaliz`ri la Oscar! Bazat pe o poveste real`, romanul prezint` evolu]ia Ora[ului Domnului \n trei p`r]i, de la fondarea lui \n anii ’60, la ghetoul \n care s-a transformat la sf\r[itul anilor ’70 [i actele de violen]` care au izbucnit \n anii ’80.
Poarta Coliviei de Katie Hickman Traducere de Constantin DumitruPalcus Colec]ia „Biblioteca Polirom“ O poveste care \mplete[te trecutul cu prezentul, Poarta Coliviei (2008) prezint` descoperirile lui Elizabeth Staveley, o cercet`toare de la Oxford care reconstruie[te aventurile Celiei Lamprey, fiica unui c`pitan de corabie din secolul al XVI-lea [i logodnica negustorului Paul Pindar.
Pre]: 38,95 lei
Pre]: 34,50 lei
Surorile Boleyn de Philippa Gregory Traducere de Anacaona M\ndril`Sonetto Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Intriga romanului Philippei Gregory – povestea capivant` a dou` frumoase surori aflate \n competi]ie pentru patul [i inima Regelui Henric al VIII-lea – st` la baza uneia dintre cele mai de succes ecraniz`ri lansate anul acesta, cu Scarlett Johansson, Natalie Portman [i Eric Bana \n rolurile principale.
Micul dejun al campionilor de Kurt Vonnegut (Cu desenele autorului) Traducere de Carmen Pa]ac Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Micul dejun al campionilor este o carte fantastic`: scoate la iveal` ca pe band` toate nemul]umirile legate de America [i le face s` par` proaspete, amuzante, [ocante, pline de ur` sau adorabile.“ (The New York Times)
Pre]: 26,95 lei
Pre]: 39,95 lei
www.polirom.ro
Furtuna de ghea]` de Rick Moody Traducere din englez` [i note de Constantin Dumitru-Palcus, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Prima oar` \n limba român`, unul dintre cei mai importan]i scriitori americani contemporani, cu un bestseller tradus \n unsprezece ]`ri [i ecranizat \n 1997. „Un tribut amar, dr`g`stos [i blasfemator adus familiei americane. O carte excelent`, cu tu[e psihologice de mare fine]e [i profund` \n]elegere a rat`rii umane.“ (Chicago Tribune)
Pre]: 28 lei
Absurdistan de Gary Shteyngart Traducere din englez` de Roxana Patra[, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Nominalizat de New York Times Book Review printre primele zece romane americane ale anului 2006. „Unul dintre cei mai talenta]i [i \ndr`zne]i scriitori ai genera]iei sale. Micu]ul stat caspic Absurdistan nu exist`, fire[te, dar cu siguran]` politicienii vero[i [i directorii lacomi ai multina]ionalelor viseaz` \n tain` la a[a ceva.“ (The New York Observer)
Pre]: 36 lei Moarte la r`scruce de Dale Furutani Traducere din englez` [i note de Andrei R`zdolescu, colec]ia Thriller & Mystery, Editura Humanitas Fiction Trei romane sub aceea[i copert` – unul poli]ist, unul istoric [i unul de aventuri – despre Japonia uimitoare de la \nceputul secolului al XVII-lea [i singur`tatea unui samurai legat pe via]` de o datorie de onoare. Dale Furutani este primul romancier american de origine japonez` care a câ[tigat dou` mari premii pentru literatura poli]ist`, Anthony [i Macavity.
Pre]: 29 lei Pleac` repede [i \ntoarce-te târziu de Fred Vargas Traducere din francez` de Ileana Cantuniari, colec]ia Thriller & Mystery, Editura Humanitas Fiction Un roman de suspans care vorbe[te despre temerile noastre ascunse sub masca fragil` a ra]iunii, cap de afi[ al unei serii care totalizeaz` vânz`ri de peste 5 milioane de exemplare doar \n Fran]a. „Un roman minunat semnat Fred Vargas. Stilul ei inimitabil, l`udat de cititorii [i criticii literari din Fran]a natal`, str`luce[te mai tare ca niciodat`.“ (El Pais)
Pre]: 33 lei
Idei cu zim]i de Dan C. Mih`ilescu Seria de autor Dan C. Mih`ilescu, Editura Humanitas O carte care adun` articolele publicate \n cuprinsul rubricii „Via]a literar`“ din revista Idei \n dialog – pagini considerate de autor un jurnal subiectiv de lecturi [i idei, care are [i o oarecare doz` de voin]` de obiectivare. O privire inedit` asupra peisajului cultural românesc.
Pre]: 29 lei Arta romanului de Milan Kundera Traducere din francez` de Simona Cioculescu, seria de autor Milan Kundera, Editura Humanitas În [apte texte relativ independente, Kundera \[i expune concep]ia personal` despre romanul european. Unul dintre texte \i este consacrat lui Broch, altul lui Kafka, iar de la primul la ultimul rând eseul este \n]esat de referin]e constante la autorii care constituie stâlpii istoriei lui personale a romanului: Rabelais, Cervantes, Sterne, Diderot, Flaubert, Tolstoi, Musil, Gombrowicz.
Pre]: 25 lei
N`luciri de Bernlef
Traducere din neerlandez` de Gheorghe Nicolaescu, colec]ia Cartea de pe noptier`, Editura Humanitas Mai mult decât o descriere minu]ioas` a lumii v`zute prin ochii unui bolnav de Alzheimer, romanul N`luciri e o poveste de dragoste ce-[i refuz` cu obstina]ie ultima clip`. Maarten Klein, un olandez imigrant trecut de [aptezeci de ani, \[i vede lumea rutinei zilnice invadat` de primele „n`luciri“. Descrierea tulbur`toare a vie]ii unui om a c`rui fereastr` interioar` se las` treptat tot mai acoperit`.
Pre]: 22 lei Dragostea, [i moartea, [i valurile de Yasushi Inoue Traducere din japonez` [i note de Anca Foc[eneanu, colec]ia Cartea de pe noptier`, Editura Humanitas Cele trei cupluri din tripticul lui Inoue pornesc la drum din motive diferite: pentru a cheltui ni[te bani „pica]i din cer“, pentru a-[i petrece luna de miere sau, \n ultimul caz, pentru a-[i \ntâlni moartea. Trei pove[ti de dragoste \n care ve]i recunoa[te peisajul [i rafinamentul japonez, ca [i arta suspansului specific` lui Inoue.
Pre]: 19 lei
www.humanitas.ro
Istoria ilustrat` a românilor de Ion }urcanu Cea mai bogat ilustrat` istorie a românilor, reune[te numerose date [i peste 3 500 de imagini color din istoria tuturor românilor de la origini [i pân` \n zilele noastre. Acord` o importan]` deosebit` informa]iilor din via]a cultural` româneasc`. Apari]ia acestei c`r]i nu \i prive[te exclusiv pe speciali[ti, ci se adreseaz` tuturor celor interesa]i de istoria [i de cultura poporului român.
Pre]: 199 lei
Dic]ionar universal de muzic` de Daniela Caraman-Fotea, Jean Lupu, Nicolae Racu, Eugen Sandu [i Gabriel Oprea Colec]ia DC/CD Toat` colec]ia con]ine CD-ROM cu aplica]ia electronic`. Se adreseaz` tuturor celor care iubesc muzica. Pe lâng` termenii specifici genurilor academice, v` propune no]iuni din sfera rock, pop, jazz, folk, al`turi de cele din folclor [i din muzica religioas`. Con]ine fotografii pentru ilustrarea instrumentelor muzicale.
Pre]: 44,90 lei Noul dic]ionar universal al limbii române – edi]ia de lux de Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Z`stroiu Cuprinde 83 737 de intr`ri, dintre care 75 636 de articole propriu-zise [i 131 140 de sensuri. Con]ine contextualiz`ri ale cuvintelor, \n enun]uri. Include o addenda cu informa]ii despre statele lumii (capital`, suprafa]`, popula]ie), cronologie româneasc`, lista suveranilor [i a [efilor de stat ai României [i 16 pagini color cu harta fizic` a lumii, cea politic`, [i drapelele tuturor statelor.
Pre]: 179 lei Istoria vizual` a lumii Colec]ia Esen]ial Con]ine evenimentele importante, personalit`]ile istorice [i scurte caracteriz`ri ale fiec`rei epoci, din preistorie [i pân` \n zilele noastre. Prezentarea este cronologic` [i interactiv`, oferind leg`turi logice \ntre marile evenimentele. Ilustra]iile sunt atent selectate, oferind un perfect suport vizual pentru o fascinant` incursiune \n istoria lumii.
Pre]: 64,90 lei
Dic]ionar de sinonime, antonime [i paronime Colec]ia DC/DC Toat` colec]ia con]ine CD cu aplica]ia electronic`. Foarte folositor \n context [colar, [i nu numai, cuprinde trei dic]ionare \ntr-unul singur, respectiv sinonimele, antonimele [i paronimele principalelor cuvinte din fondul literar al limbii române, dar [i cuvinte populare, familiare etc. Cuvinteletitlu sunt aranjate \n ordine alfabetic`, fiind urmate de elemente ortoepice, de indicarea clasei morfologice [i de accent.
Pre]: 49,90 lei Dic]ionar explicativ al limbii române de azi de Elena Com[ulea, Valentina {erban [i Sabina Teiu[, Colec]ia DC/DC Toat` colec]ia con]ine CD cu aplica]ia electronic`. Cuprinde elementele curente ale limbii române contemporane, con]inând termeni de baz`, neologisme, regionalisme [i arhaisme. Pe lâng` defini]iile cuvintelor, v` ofer` exemple, aspecte semantice, indica]ii morfologice, informa]ii ortografice [i ortoepice, rela]ii de sinonimie [i paronimie, precum [i numeroase expresii [i locu]iuni.
Pre]: 64,90 lei
1001 re]ete culinare Mâncarea este o necesitate, dar [i o art`. E cultur` \n egal` m`sur` cu un spectacol sau cu o carte. Iar atunci când cartea e despre mâcare, e o \ntâlnire inedit`. 1001 re]ete culinare e o ciocnire de culturi [i civiliza]ii gastronomice. Ea se r`sfoie[te [i se g`te[te, se cite[te [i se gust` printre savori, pofte, delicii [i experimente. Lectur` pl`cut`, dar mai ales poft` bun`!
Pre]: 119,90 lei
Dic]ionar geografic universal de Anatol Eremia Colec]ia DC/DC Toat` colec]ia con]ine CD cu aplica]ia electronic`. Extrem de util, cuprinde principalele nume geografice de pe glob, continente, oceane, m`ri, râuri, lacuri, mun]i, insule, state, ora[e, locuri istorice. Con]ine anexe cu h`r]i, recorduri geografice, drapele statelor lumii, unit`]i monetare, denumirile statelor \n principalele limbi de circula]ie interna]ional` etc.
Pre]: 59,90 lei
www.litera.ro
Scrisoare deschis` c`tre un tân`r despre conduita de via]` de André Maurois Traducere din limba francez` de Mihaela Niculescu „Am optzeci de ani; dumneavoastr` ave]i dou`zeci. To]i cei care v` cunosc \mi vorbesc despre meritele dumneavoastr`. Or, \mi cere]i s` v` dau câteva sfaturi asupra conduitei de via]`, pe scurt «o scrisoare de \nv`]`tur`» ca aceea pe care, \n scrierile lui Balzac, doamna de Mortsauf o scrie pentru Félix de Vandenesse sau ca aceea pe care Goethe o compune pentru Wilhelm Meister.“
Vân`torii de zmeie de Khaled Hosseini Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Mihaela S. Oprea-Aron Aflat de peste 100 de s`pt`mâni \n topul New York Times, tradus \n 42 de limbi [i vândut \n mai mult de 5 milioane de exemplare, bestesellerul interna]ional Vân`torii de zmeie se impune printr-o scriitur` alert`, cu scene de mare impact emo]ional, dar [i unele de o duritate extrem`, menit` s` atrag` aten]ia lumii asupra atrocit`]ilor comise de talibani \n Afganistan. „Un roman remarcabil… obsedant.“ The New York Times
Pre]: 20,01 lei
Pre]: 25 lei Cartea de safir de Gilbert Sinoué Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Ilie[ Câmpeanu Toledo, 28 aprilie 1487. Într-o Spanie sfâ[iat` de R`zboiul de Reconquista [i terorizat` de Inchizi]ie, trei b`rba]i pornesc \n c`utarea misterioasei opere Cartea de safir, despre care se spune c` ar fi fost scris` de Dumnezeu Însu[i. Pe urmele lor se afl` preaputernicul Inchizitor General Tomás de Torquemada, care se teme c` un astfel de obiect ar cutremura din temelii Statul spaniol [i Biserica catolic`.
Pre]: 35,58 lei Vultur [i \nger de Juli Zeh Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Radu-Mihai Alexe Dup` moartea prietenei lui, Jessie, Max alunec` \ntr-o trans` indus` de droguri, distrugându-[i cariera promi]`toare de avocat \n Drept interna]ional. În parte poveste de dragoste, \n parte thriller poli]ist, cu o structur` ingenioas` [i sofisticat`, romanul lui Juli Zeh \[i ]ine cititorul prizonier de la prima pân` la ultima pagin`.
Pre]: 19,99 lei T`râmul f`g`duin]ei de Chris Abani Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Bogdan Nicolau Orfan de mam` [i cu un tat` alcoolic, Elvis viseaz` cu ochii deschi[i la ziua \n care va evada din Maroko, un ghetou mizerabil [i periculos, [i din Nigeria, o ]ar` terorizat` de regimuri militare brutale. Chris Abani creeaz` o poveste remarcabil` despre un fiu [i tat`l s`u, despre maturizare [i despre o Nigerie postcolonial` care \[i caut` identitatea.
Pre]: 19,99 lei
Ochii t`i m-au v`zut de Sjón Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere [i note de Anca B`icoianu Un or`[el din Saxonia Inferioar`, \n miez de noapte – ar putea exista un ]inut mai lini[tit ca acesta? Kükenstadt pare a fi unul dintre locurile acelea \n care nu se \ntâmpl` niciodat` nimic. Dar dac` ne-am afla \n plin r`zboi [i un b`rbat misterios ar sosit la hanul din localitate, unde lucreaz` Marie-Sophie, ca fat` \n cas`?
Pre]: 16,68 lei Gentlemeni de Klas Östergren Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Carmen Iulia Bourceanu Ce poate ie[i din \ntâlnirea a trei gentlemeni din boema artistic` a Stockholmului anilor [aizeci, unul pianist de jazz [i boxer, altul poet [i cel de-al treilea, prozator aspirant? O istorie palpitant`, \n care se \mbin` c`utarea unei comori \n subteranele ora[ului, un scandal de corup]ie, o dispari]ie misterioas`, o crim` odioas`, o poveste de dragoste nefericit` [i o prietenie \nv`luit` \n mister.
Pre]: 38,91 lei
Vezi mai jos: dragostea de David Grossman Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Ioana Petridean [i Paula Marcu Momik, unicul fiu al unor supravie]uitori ai lag`relor naziste, tr`ie[te la Ierusalim, \ntr-o familie [i o comunitate traumatizate, care refuz` s` evoce trecutul. Mai târziu, la maturitate, devenit scriitor, Momik porne[te \ntr-o c`utare dureroas`, prin care \ncearc` s` \n]eleag` Holocaustul. Vezi mai jos: dragostea este un roman tulbur`tor, despre supravie]uire [i vindecare, memorie [i identitate, speran]` [i iertare.
Pre]: 30 lei
ww.niculescu.ro
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
TEHNODROM
Jonathan Zittrain, un alt teoretician american, propune [i el o pespectiv` \n patru straturi a web-ului care s` explice leg`tura dintre func]iile sale sociale [i cele tehnologice: primul, un strat fizic – firele [i undele prin care informa]ia e transmis`; un strat al protocoalelor, stabilind adrese [i coduri prin care datele circul`; un strat de aplica]ii, prin care se performeaz` ac]iunile (browsere etc.); un strat de con]inut [i cel social, cuprinz\nd interac]iunile dintre utilizatori. Zittrain explic`, \n The Future of the Internet, c` indivizii pot ac]iona la nivelul unui strat f`r` a cunoa[te prea multe despre celelalte [i c` nu e nevoie de o coordonare \ntre cei care lucreaz` pe un strat cu cei afla]i pe altele. Ce decurge de aici? În primul r\nd, inconsisten]a web-ului, datorat` faptului c` e un mediu democratic, permisiv. Pe web se aserteaz` propozi]ii [i negarea lor \n egal` m`sur`, astfel \nc\t din conjunc]ia lor decurge orice tip de propozi]ie. For]ele sociale care preseaz` asupra webului nu se vor putea coordona pentru a evita inconsisten]a. Web-ul este un spa]iu al polariz`rii sociale [i politice. Putem g`si un echilibru \ntre liberul schimb de opinii [i restr\ngerea canalelor care duc la automarginalizare. Între problemele morale, se eviden]iaz` trei: \ncrederea, reputa]ia [i lipsa autorit`]ii. Încrederea e prezent` \n dou` sensuri: ca efect al reputa]iei (e dinamic`, se negociaz` continuu, nu este tranzitiv`; ea se aplic` mai ales paginilor de web [i con]inutului lor, av\nd adesea un caracter subiectiv) [i la nivelul sistemului care propune reguli de guvernare pentru ca indivizii s` fie one[ti c\nd interac]ioneaz`. Aici vorbim despre infrastructur`, regulile de securitate [i cele care garanteaz` privacy-ul. {tiin]a web-ului e interesat` s` afle ce tip de inginerie poate facilita \ncrederea [i colaborarea dintre indivizi. O filozofie a web-ului ar fi mai degrab` interesat` de un model explicativ care s` integreze pluralismul, un model prin care leg`tura \ntre proiectare [i mediul social s` fie coerent`. Nu \n ultimul r\nd, poate oferi un model politic care s` r`spund` cerin]elor morale, de la neutralitate la lipsa constr\ngerii.
Constantin Vic`
Web science, cea mai t\n`r` [tiin]` În 2006, Sir Tim Berners-Lee (inventatorul World Wide Web) propune o nou` „agend` de cercetare“: [tiin]a web-ului care „s` ofere o descriere a modului cum tehnologia web (structur` informa]ional` descentralizat`) poate respecta cerin]e [tiin]ifice, reprezenta]ionale [i comunica]ionale“. Web-ul este o tehnologie care se r`sp\nde[te rapid [i e de dorit s` ofere o platform` consensual` pentru c\t mai mul]i: \ncredere, control personal asupra informa]iei, respectarea drepturilor [i preferin]elor tuturor. Agenda web science este interdisciplinar` (pentru c` web-ul interac]ioneaz` la niveluri diferite cu societatea) [i nu propune doar modelarea, analiza [i \n]elegerea web-ului la nivelurile sale, ci proiecteaz` infrastructura astfel \nc\t s` corespund` societ`]ii care o g`zduie[te. Valoarea web-ului depinde de abilitatea de a servi comunic`rii f`r` a distruge alte tipuri de interac]iune. Web-ul este format din mai multe straturi cu standarde, limbaje [i protocoale ce ac]ioneaz` ca o platform`. Platforma ar trebui s` fie c\t mai neutr`, iar straturile sale nu pot fi reduse unul la cel`lalt. Cele de sus au o semnifica]ie accesibil` majorit`]ii indivizilor. Pe m`sur` ce cobor\m \n ad\ncime, limbajele devin specifice ma[inilor sau interac]iunii om-ma[in` (proceduri [i limbaje de programare).
■
55
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
CINE CE CITE{TE
recent, agen]iile de pres` au relatat c` Márquez, trecut de 80 de ani, a electrizat asisten]a la un seminar jurnalistic desf`[urat la Monterrey, \n Mexic. În a[teptarea traducerilor promise, Editura RAO continu` s` ne r`sfe]e cu edi]ii succesive ale marilor romane márqueziene. Un veac de singur`tate – saga familiei Buendia, cu to]i coloneii ei, cu copiii f`r` num`r [i cu blestemul codi]ei de purcel. Toamna patriarhului – cronica unui dictator singuratic [i nebun, c`ruia i-au furat englezii marea, \n timp ce el num`ra balegile vacilor din salonul preziden]ial. Dragostea \n vremea holerei – probabil, cea mai frumoas` poveste de iubire scris` vreodat`, de la Romeo [i Julieta \ncoace. Generalul \n labirintul s`u – c`l`toria final`, spre nic`ieri, a lui Simon Bolivar pe fluviul Magdalena. {i Cronica unei mor]i anun]ate… {i Povestea t\rfelor mele triste… {i Dou`sprezece povestiri c`l`toare… {i… Dar s` ne \ntoarcem la primul volum autobiografic. El cuprinde tinere]ea pitoreasc`, zbuciumat` [i auster` a lui Gabo – cum \i spuneau p`rin]ii [i prietenii t\n`rului Gabriel José. Scriitorul precizeaz` \ntr-o carte-interviu, r`spunz\nd \ntreb`rilor lui Plinio Apuleyo Mendoza: „Niciodat`, \n nici o \mprejurare, nu am uitat c` \n str`fundul sufletului meu nu s\nt nici mai mult, nici mai pu]in dec\t unul dintre cei [aisprezece fii ai telegrafistului din Aracataca“. În anii ’40, c\nd i-a fost publicat` prima povestire \n ziarul El Universal din Cartagena de Indias, Gabo era at\t de s`rac, \nc\t nu avea o moned` de cinci centavos ca s`-[i cumpere ziarul \n care era tip`rit` aceasta. Apoi, din banii primi]i pentru povestioare, o parte \i trimitea mamei sale, ca s` poat` hr`ni at\tea guri fl`m\nde. Volumul se \ncheie cu plecarea precipitat` – din motive politice – a t\n`rului García Márquez la Geneva, ca trimis al ziarului El Espectador la tratativele americano-sovietice. Planificat` s` dureze cinci s`pt`m\ni, c`l`toria \n Europa avea s` se \ntind` pe mai mul]i ani. Un motiv \n plus s` a[tept`m cu ner`bdare volumul doi, cel care descrie drumul \ntortocheat spre autostrada unei revela]ii magice: Ciudad de Mexico – Acapulco. Breteaua de asfalt care i-a deschis „vr`jitorului“ columbian calea spre Un veac de singur`tate [i spre Premiul Nobel… ■
Grigore Cartianu
Via]` de „vr`jitor“ Gabriel García Márquez, A tr`i pentru a-]i povesti via]a Editura RAO, 2004
În 2004, Editura RAO ne-a bucurat cu o carte magnific`, h`r`zit` a completa Biblioteca Gabriel García Márquez. A tr`i pentru a-]i povesti via]a era prima parte a unei trilogii autobiografice care, ne informau editorii, fusese planificat` \n trei volume. În Mexic, cartea s-a v\ndut sub protec]ia transportoarelor blindate, \nso]ite de militari \narma]i. În Columbia, camioanele cu c`r]i au fost luate cu asalt, iar prima edi]ie – de peste un milion de exemplare – a disp`rut din libr`rii \n c\teva zile. În Spania, lansarea c`r]ii a bulversat circula]ia rutier` [i a pus la grea \ncercare traficul feroviar. Pe c\nd primul volum al autobiografiei vedea lumina tiparului \n limba român`, al doilea ie[ea de sub pana magistrului columbian, iar al treilea intra \n „manufactura“ acestuia. Márquez avea 76 de ani, iar \n scrisul s`u se sim]eau ambi]ia [i vigoarea toreadorului care tocmai sc`pase nev`t`mat din coarnele taurului. C`ci el \nsu[i, „cel mai mare vr`jitor al Americii Latine“ – cum l-a alintat critica newyorkez` –, c\[tigase b`t`lia cu cancerul. Iar titlul autobiografiei sale este un delicat „mul]umesc“ adresat divinit`]ii pentru c` i-a dat r`gazul de a-[i povesti via]a. Au trecut [ase ani de la publicarea primului volum al autobiografiei márqueziene \n limba spaniol` [i patru ani de la traducerea lui \n român`, dar continuarea, la noi, a \nt\rziat s` apar`. Admiratorii singurului columbian distins cu Premiul Nobel pentru literatur` nu [i-au pierdut \ns` speran]a:
57
traducere de Tudora {andru-Mehedin]i
Grigore Cartianu este redactorul-[ef al cotidianului Adev`rul
|n ce tablou v-ar pl`cea s` intra]i? T.O. BOBE ● Svetlana CÂRSTEAN ● Marius CHIVU ● Radu COSA{U ● Teodor DUN~ {erban FOAR}~ ● Ioan GRO{AN ● Iolanda MALAMEN ● Ioana PÂRVULESCU Marta PETREU ● Bogdan POPESCU ● Doina RU{TI ● Dan STANCIU ● Iulian T~NASE
Frederic Leighton, Luna de miere a pictorului, 1864
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
ANCHET~ ■ TABLÓU, tablouri, s.n.
„Într-o alt` zi, marea nu era pictat` dec\t \n partea de jos a ferestrei, restul fiind umplut cu at\]ia nori \mpin[i unii \ntr-al]ii \n f\[ii orizontale, \nc\t p`tratele ferestrei p`reau c`, dintr-o premeditare sau ca pe o specificitate a artistului, prezint` un «studiu de nori», \n timp ce diferitele vitrine ale bibliotecii ar`t\nd nori asem`n`tori, dar \ntr-o alt` parte a orizontului [i divers colora]i de lumin`, s-ar fi zis c` ofer` repetarea, \ndr`git` de unii mae[tri contemporani, a unuia [i aceluia[i efect, surprins totdeauna la ore diferite, dar care acum, datorit` imobilit`]ii artei, puteau fi v`zu]i to]i \mpreun` \ntr-unul [i acela[i tablou, executa]i \n pastel [i pu[i sub sticl`… C\nd nu mai era nimic din ce ar fi putut fi privit, m` ridicam \n picioare o clip` [i, \nainte de a m` \ntinde din nou pe pat, tr`geam marile perdele.“ (Marcel Proust, La umbra fetelor \n floare, traducere de Irina Mavrodin) ■ T.O. BOBE Recunosc, \ntrebarea m` fr`m\nt` \nc` de la v\rsta pantalonilor scur]i, a sandalelor de lac violet, \nc`t`r`mate mereu asimetric sub juliturile gleznelor, [i a unui puzzle de plastic cu Fred [i Barney, nu mai mare de o sut` de centimetri p`tra]i. De-a lungul vremii, am vrut s` intru ba \ntr-o natur` moart` cu pepene, 1
ba \n alta cu piersici, ba chiar \ntr-una cu struguri. Am visat, apoi, fie s` m` \ntind la umbr`, al`turi de tahitienele lui Gauguin, fie s` \nlocuiesc buldogul de l\ng` femeile lui Picabia, fie, c\nd \mi sc`dea stima de sine, s-o prind de mijlocel, l\ng` p\r\u, pe Rodica lui Grigorescu. În timpul Campionatului European de Fotbal din ’88, mi-a[ fi dorit s` intru \n Supremus nr. 58 al lui Malevici, ca s` \ncerc s` prind cu el bulgarii, iar \n 1995, la debut, m` tenta s`-i iau locul lui Duchamp \n Wanted: $ 2000 Reward. Zilele astea, de c\nd m-am c\nt`rit, parc`-parc` \mi face cu ochiul Botero, sper\nd eu ca m`car a[a s` mai pun ceva c`rni]` pe mine. C\nd o s`-mb`tr\nesc, s\nt sigur, o s` vreau s` m` retrag \ntr-o cochilie din Cabinetul de amator cu m`gari iconocla[ti al lui Frans Francken II.
■ Svetlana CÂRSTEAN Am iubit \ntotdeauna tablourile de familie. Am t\njit dup` ele. Nimic nu mi s-a p`rut mai tandru, mai promi]`tor dec\t priveli[tea unui interior de cas`, seara, c\nd to]i se adun` la un loc [i \[i fac de lucru st\nd, citind, pun\nd masa, cert\ndu-se… Mi-ar pl`cea s` fac parte dintr-un tablou de familie. Am r`sfoit albume, enciclopedii, am obosit privind Frida Kahlo, Picasso, Rousseau Vame[ul [i Vermeer, m-a[ fi transformat m`car pentru o zi
59
I. 1. Pictur`, desen, gravur` etc. executate pe o p\nz`, pe un carton etc.; p. ext. pictur`, desen, gravur`, fotografie etc. \nr`mate [i a[ezate (\n scop decorativ) pe pere]ii unei \nc`peri. 2. Priveli[te de ansamblu din natur`, care evoc` o reprezentare pictural` [i impresioneaz` prin frumuse]e [i pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare f`cut` prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marcheaz` schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse \n [iruri [i coloane). – Din fr. tableau. Sursa: DEX ’98
1) Fernando Botero, Conchistadorul, 1984
A N C H E T~
2
2) Henri de Fantin-Latour, Col] de mas`, 1872 3) Edward Hopper, Sta]ia de benzin`, 1940 4) Tabloul lui Mendeleev, 1869
\ntr-una din c`lc`toresele lui Degas [i mi-ar fi pl`cut s` fiu mama tandr` ideal` din Mam` [i copil al lui Klimt sau s` levitez ferice \n Les Mariés de la Tour Eiffel al lui Chagall. Dar eu eram \n c`utarea unui alt tablou de familie [i, dup` ce am ezitat o vreme \n fa]a Meninelor lui Velásquez, m-am decis s` aleg, pentru o vreme m`car, celebrul Coin de table semnat de Henri de Fantin-Latour. E vorba de o cinstit` adunare masculin` simbolist`, dominat` de chipul angelic, feminin, al lui Rimbaud, \ntors cu totul spre prietenul s`u Verlaine. Cum Une saison en enfer mi-a schimbat via]a, cum a te transforma la timp din poet \n negustor r`m\ne singura [ans` de a nu fi obligat s` te mistifici [i s` devii prozator [i cum e fascinant` proximitatea b`rba]ilor atunci c\nd scriu marea literatur` a lumii, mi-a[ dori s` intru \n aceast` \nc`pere [i s` iau loc la masa simboli[tilor, la aceast` cin` de tain` unde absintul e o inven]ie prea nevinovat` pentru a ]ine la distan]` un mal du siècle at\t de irezistibil.
■ Marius CHIVU Cele mai frumoase vise pe care le am s\nt cele \n care c`l`toresc prin
3
60
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 peisajele lui Edward Hopper, acest De Chirico realist pentru care umbrele [i lumina dup`-amiezei s\nt adev`rate epifanii. Lucrez \ntr-o mic` benzin`rie unde toat` ziua nu fac dec\t s` citesc Hemingway, \n rest, hoin`resc pe dealurile gola[e din Cape Cod \nso]it de un Collie, dau t\rcoale farurilor de pe coastele din Maine, uneori chiar navighez \ntr-o ambarca]iune cu p\nze de-a lungul ]`rmului The Lee… Acas`, pe verand`, m` a[teapt` \ntotdeauna o femeie \mbr`cat` sumar \n z\mbete [i t`ceri. Nu exist` dec\t \ntinderi nesf\r[ite de iarb`, coastele st\ncoase ale Atlanticului de Nord, culorile tari ale luminii [i lini[tea celui mai nostalgic moment al zilei, c\nd solitudinea e fireasc` [i senin`.
■ Radu COSA{U M-ar tenta s` intru \n tabloul lui Mendeleev. Ca element mic-burghez.
4
■ Teodor DUN~ Întotdeauna am avut senza]ia c` pictura nu este \n stare de prea mult timp. {i s` aleg pentru propria-mi [edere un loc \n care timpul nu prea exist` este destul de \nsp`im\nt`tor. C`ci, pentru a cita o \ntrebare pe care singur nu a[ fi putut-o g\ndi, „dac` timpul ar r`m\ne mereu acela[i, atunci el nu ar mai fi timp?“. Oricum, primul impuls, cumva stavroghinian-faustic, a fost acela de a-mi alege ca loc de popas tabloul \n care tot ce e timp, devenire este absorbit de p\nz`: portretul lui Dorian Gray. Dac` a[ avea un tablou cu o asemenea putere, a[ fi pe de-a-ntregul lini[tit. {i g\ndind la acea lini[te mi-am amintit c` m-am \nt\lnit odat` cu un tablou care m-a tras cu puterea a o mie de m\ini \n ceea ce se cheam` spa]iul lui. Corpul meu a r`mas \ncremenit \n fa]a lui, de[i am sim]it cum ceva din mine alunec` f`r` oprire, tot mai ad\nc, \n acea deloc-p\nz`. E acolo o ap`
A N C H E T~
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 5
cumva luminat`, un port, un fel de cer [i aproape doi oameni \ncremeni]i, v\r\]i unul \n altul, cu spatele la ap` [i cer – cumva strivi]i. Într-o Noapte \nstelat` deasupra Rhône-ului (Van Gogh) m-a[ muta, \n cerul acela at\t de pu]in cer, care pare c` se \ntinde [i invadeaz` totul. Numai c` nu a[ sta, precum cele dou` personaje, cu fa]a la lume – ci cu spatele la ea, la nevoie chiar a[ pluti pe ape cu fa]a \n sus. {i dac` doar pentru o clip` acel cer s-ar r`sfr\nge \n mine, ar \nsemna c` pu]in din cer s-a mutat \n mine – [i asta m-ar face mai lini[tit dec\t orice. Apoi a[ ie[i din tablou, a[ merge un timp prin lume, cu acel cer de deasupra Rhône-ului \n mine, cred c` lumea asta nu mi-ar mai spune chiar nimic, [i apoi f`r` nici un regret m-a[ muta cu totul \n albastru. Dar nu \n orice fel de albastru, ci al lui Yves Klein. {i abia \ntr-un t\rziu m-a[ \ntreba ce e albastrul – [i orice r`spuns n-ar mai \nsemna absolut nimic.
■ {erban FOAR}~ La \ntrebarea dumneavoastr`, ce e, de fapt, o invita]ie la un soi de exerci]iu metaleptic (\n sensul, \ntre al]ii, al lui Gérard Genette [i pe urmele unor Magritte sau Borges), am r`spuns, acum vreo zece ani, dorindu-m`, pu]in pervers, pu]in bovaric ([i \n pofida altor, multe, irealizabile deziderate „pittore[ti“), The Blue Boy al lui Thomas Gainsborough. Adic`: „Puteam s` fiu un dandy brit / pe vremea unui rig` George, / de vagi aleanuri adumbrit / ca de rumoarea unei orgi, // chiar dac` Gainsborough m-ar fi / vrut rob violei lui da gamba… // M-a[ fi privit \ntreaga zi / ’n oglinzi, parfum fiindu-mi ambra. // Romantic, iar nu rococo, / \n ciuda pasului [i-a taliei, / ca Byron, Shelley, Keats & Co, / a[ fi fost mirele Italiei, / prin care, palid musafir, / a[ fi plimbat un spleen
5) Vincent Van Gogh, Noapte \nstelat` deasupra Rhône-ului, 1888 6) Thomas Gainsborough, B`iatul \n albastru, 1770 7) Edouard Manet, Olympia, 1863
6
albastru, / purt\nd inele de safir / pe degete de alabastru… // Ci vremii noastre-i s\ntem slugi, / c\t nu vrem s` ie[im din uz: / The Blue Boy poart`, ast`zi, blugi / [i se \mbat` cu un blues“.
■ Ioan GRO{AN A[ vrea s` p`trund \n tabloul Olympia al lui Manet, \n locul motanului negru sau, dac` nu se poate, m`car \n locul negresei. De ce? Admir mult \nceputurile realiste ale impresionismului… 7
■ Iolanda MALAMEN Recunosc, mi se pare extrem de incitant` sugestia de a-mi alege un tablou \n care s` „intru“, fie [i pentru c\teva clipe, pentru a-i „\ndura“ din interior tulbur`toarea frumuse]e. {i, ca s` nu m` l`comesc t\njind s` m` „plimb“ prin mai multe tablouri, am
61
A N C H E T~
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
8
8) Auguste Renoir, Balul de la Moulin de la Galette, 1876 9) Paul Klee, X-chen, 1938 10) Doamna cu licornul. Singurei mele dorin]e, secolul XV
ales s` intru ho]e[te, cu venera]ia tandr` a \ndr`gostitului, \ntr-una dintre capodoperele impresionismului, Le Bal du Moulin de la Galette, a lui Renoir. P`trund \n lumea vesel`, naiv` [i luminoas` a unei petreceri din Parisul anului 1876. Este o noapte de var` [i la Moulin de la Galette e mare petrecere. Multe personaje (prieteni care i-au pozat lui Renoir, c\]iva dintre ei pictori) s\nt prinse \n v\rtejul dansului. Uite-o [i pe iubita lui din Montmartre, Marguerite Legrand, vesela, istea]a, superba Margot care danseaz` cu frenezie cu un t\n`r partener! M` plimb printre perechile care danseaz`. Muzica antrenant` se potrive[te cu starea mea de spirit. M` a[ez pentru c\teva clipe pe o banchet` \n prim-planul tabloului, al`turi de o mam` [i superba ei fiic`. Ofer frumoasei copile o orhidee. Trei tineri converseaz` relaxa]i, de la o mas` al`turat`, cu ele. M\ng\i pe p`rul m`t`sos, c\nepiu o feti]` cu fund` albastr`. Lumina pe care o presar` candelabrele pe chipurile [i pe hainele dansatorilor str`luce[te delicat. P`l`riile din pai ale b`rba]ilor par ni[te lampioane ce r`sp\ndesc [i ele lumin`. Femeia din dreapta, \mbr`cat` \n rochie albastr`, prive[te fascinat` spectacolul. Miroase a tutun de pip`, a parfum [i a vegeta]ie proasp`t`. Din capodopera lui Renoir, expus` la Muzeul d’Orsay, m` \ntorc \n lumea Bucure[tiului real cu un puternic sentiment de frustrare.
■ Ioana PÂRVULESCU Dac` a[ avea inima grea, a[ fi cifra 13 din careul magic (Melancolia de Dürer) sau sunetul clopotului de deasupra ei. Dac` a[ fi o impresie, a[ vrea s` fiu cea a unor raze moi [i proaspete de soare pe ape (Impresie, r`s`rit de soare de Monet). Dac` a[
62
9
fi o umbr`, a[ vrea s` m` a[tern \ntr-o gr`din` (Leag`nul de Renoir). Dac` a[ fi o ferestr`, a[ vrea s` fiu una deschis` asemenea unei scrisori primite \n tain` (Femeie citind o scrisoare \n dreptul ferestrei de Vermeer). Dac` m-a[ numi albastru, a[ fi, \n eternitate, cel din Giotto, Capella degli Scrovegni, Padova. Iar dac` a[ fi o liter`, a[ fi x-i[orul din bucla feti]ei lui Klee: feti]a e t`cut`, litera din p`rul ei e vorb`rea]` (X-chen de Paul Klee).
■ Marta PETREU A[ vrea mai degrab` s` ies din c\teva tablouri – \n care s\nt. De pild`, 10
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
A N C H E T~
din Bruegel, din Triumful mor]ii. Dar [i din V\n`tori pe z`pad`. Sau din tablourile nimfei Echo ale lui Max Ernst. Dac` totu[i ar fi s` intru \ntr-unul, cred c`, de c\nd visez licorni, a[ alege o tapiserie, a [asea din Doamna cu licornul. Unde a[ fi licornul, fire[te. Sau, poate, \ntr-un mic tablou al lui Repin, bun s`-l iei din cui [i s` pleci cu el sub bra] acas`, un tablou pe care l-am v`zut la Galeriile Tretiakov: un Tolstoi \mbr`cat ca un mujic, dormind \n p`dure, pe frunze.
mai departe. Îmi place viteza, m` fascineaz` viitorul. A[a c` n-a[ intra \ntr-un tablou. Cel pu]in nu de bun`voie. Dar dac` toat` lumea aici de fa]` intr`, nu pot s` fac mofturi. Exist` un copac pe care \l [tiu de mult [i care este a[a de legat de mine, \nc\t uneori \l visez [i noaptea. E copacul din Corabia nebunilor a lui Bosch. Dac` a[ ]ine [i eu cont de mersul lumii, cum m-am l`udat mai-nainte, ar fi trebuit s`-mi aleg alt pictor, un flamand la mod`, ca s`-mi fac imagine. Dar am ratat, a[a c` m`-ntorc la Bosch. Tabloul ca atare nu-mi place: alegoria, personajele, atmosfera – m` las` indiferent`. Îns` exist` acolo un copac, a c`rui coroan` urc` \n cerul portocaliu [i luminos. Iar \ntre frunzele verzi este ascuns un craniu. Acest copac \mi este deosebit de familiar, ca [i cum m-a[ fi urcat \n el de un milion de ori, \nc\t uneori simt chiar [i gustul cianuros al frunzelor. Am vrut s`-l pun pe coperta Fantomei
■ Bogdan POPESCU Mi-ar pl`cea s` fiu \n multe tablouri. Pe r\nd \n c\te unul sau \n mai multe deodat`, \n combina]ii permanent mi[c`toare de personaje, elemente [i culori. Dar pentru c` \mi cere]i s` evoc unul singur, m` supun [i m` \ntorc \n timp cu (deja… – vai mie!) un sfert de veac. În Lungu – o insul` dun`rean` ce-[i p`strase s`lb`ticia – am \nt\lnit un b`ie]andru vagabond, analfabet [i ciung. Era un copil al nim`nui, umbla descul], avea n`dragi p\n` la genunchi, pres`ra]i cu g`uri, o c`ma[` de om mare, peticit` ca vai de ea, c`p`tat` de poman`. B`iatul f`r` [tiin]` de carte picta. Pe buc`]i de carton \n cele mai neregulate forme, folosindu-se de vopseluri r`mase – ca [i cartoanele – de la zugr`vit, de pensule improvizate, de pene de pesc`ru[ ori chiar de be]i[oare, el a[ternea lucrurile care \l \nconjurau: fluviul, p`durea, fazanii, pepenii, nisetrii ag`]a]i \n c\rlige sub un [opron, cabana [i copacii din jurul ei, pescarii repar\nd setcile, c\inele fioros legat cu un lan] ca pentru tauri. Operele [i le at\rna de c`priorii afuma]i ai [opronului ce servea de buc`t`rie cabanei \n care erau g`zdui]i granguri de la guvern. Cea mai ciudat` dintre picturile lui \nf`]i[a o barc` goal`, cu v\slele at\rn\nd, \n mijlocul Dun`rii, vegheat` de o jum`tate de soare imens [i ro[u, aflat la asfin]it. O singur` dat` – \n clandestinitate – am fost pe insula Lungu [i am admirat picturile b`iatului ciung. Mi-ar fi pl`cut atunci – \n urm` cu dou` decenii [i jum`tate – [i mi-ar pl`cea [i acum s` m` aflu tupilat pe fundul b`rcii din acel tablou at\rnat de c`priorii afuma]i ai aplec`torului.
11
■ Doina RU{TI Uneori m` tem c-a[ putea s` r`m\n pe loc, \n timp ce restul lumii merge
11) Hieronymus Bosch, Corabia nebunilor, 1500
63
A N C H E T~
12) Georges Seurat, O dup`-amiaz` de duminic` pe insula Grande Jatte, 1884-1886 13) René Magritte, Reproducerea interzis`, 1937
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
din moar`, dar editura m-a refuzat, rup\ndu-mi sufletul. Pomul `la a fost reprodus pe at\tea coperte \nc\t se zice c` s-ar fi f`cut pulbere. De fapt nici nu este un pom, ci doar o creang`, legat` de catargul b`rcii. Dar pentru mine nu exist` restul, ci doar coroana verde pe cerul de chihlimbar. Iar creanga asta a fost parte falnic` dintr-un zarz`r, crescut \n spatele morii. C`dea soarele peste el, uneori reflectat din geamuri, iar c\nd b`tea pu]in v\ntul \i sunau frunzele cu o-nver[unare spulberat` prin cotloanele unei cl`diri de foc, o moar` p`r`sit`, \n care se [tia c` st` ascuns` Fantoma. Pe l\ng` acest zarz`r am trecut de multe ori, f`r` s` privesc spre coroana frunzoas`, pentru c` mi-era fric` s` nu dau cu ochii de fuiorul alb [i p\nditor. P\n`-ntr-o zi: o joie l\noas`, care n-a mai \nc`put \n tablou.
13
■ Dan STANCIU De-ar fi s` pot inaugura trecerea din trei dimensiuni spre numai dou`, a[ vrea s` intru \ntr-unul dintre nenum`ratele puncte ce compun umbrela ro[ie a doamnei care \[i plimb` feti]a prin centrul tabloului O dup`-amiaz` de duminic` pe insula Grande Jatte de Georges Seurat. Acolo, \n punct, s-ar relaxa un fotoliu canibal, cu arcuri drepte (pentru accelerarea transferului de la rece la cald [i de la vrai[te la a[ezat). Pe fotoliu ar [edea (\n pozi]ia vizionarului) cineva cu aspect de fluture [i con]inut bogat \n fier, m`sur\nd o m\ndrie cu un chiparos. Pe una dintre aripile sale (aceea care nu se zbate, ci doar \[i face sim]it pulsul discret)
s-ar vedea harta unei zone locuite de un neam pluvial de adoratori ai pic`turii. Cunoscut sub numele de Balaurul (fiindc` are o aluni]` \n form` de Venus Alergica deasupra spr\ncenei st\ngi, iar pe nas un motor continuu crud), un localnic instalat pe o saltea cu unghii retractile, \n fa]a bustului celui mai proasp`t descendent al unei vechi dinastii de stropi, ar redacta un Curriculum vitæ \n cuneiforme (silabisind ascu]it), la etajul 19 al colibei lui construite din stuf. (Prin stuf ar mi[una o droaie de licurici pantalona]i, \n c`utare de vreascuri tandre pentru a-[i modela faza.) C\teva cuvinte din CV (ce ar urma s` fie culese \n cuneiforme italice c\nd textul final va lua drumul tiparului) ar cuprinde re]eta unui lichid de fr\n` cu efecte salubre asupra celor care n-au alt` treab` dec\t s` dea buzna \n diverse capodopere.
■ Iulian T~NASE Mi-ar pl`cea s` intru \n tabloul lui René Magritte intitulat La Reproduction interdite. F`c\nd abstrac]ie c` Magritte rimeaz` cu interdite, a[ fi interesat s` \mi privesc vreun sfert de or`, f`r` nici un efort, ceafa, dup` care sigur m-a[ apuca s` testez, cu un [ubler din vat` de zah`r, virtu]ile demoniace ale oglinzii \nvelite \n p\nz`. ■ 12
64
a consemnat Marius Chivu
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
P O R T RE T E I N T E R I O A RE
]ional al psihologiei cititorului-de-curs`-lung` rezult` [i o anumit` „pia]`“ posibil` a c`r]ii masive. Plimb\ndu-m` vara asta prin libr`rii occidentale, am v`zut multe c`r]i groase (care la noi nu s-au tradus), [i chiar le-am citit. Mai demult, atr`sesem aten]ia, chiar \n paginile Dilematecii, asupra extraordinarului roman Les Bienveillantes al lui Jonathan Littel, adev`rat` epopee a ultimului r`zboi mondial, o epopee a perversit`]ii, \ncercare aproape unic` de a p`trunde \n creierul unui monstru uman (totul fiind povestit la persoana \nt\i). Vara asta, l`s\ndum` st`p\nit de doliul lui Soljeni]\n – marele om al anilor no[tri maturi, cel care a determinat o muta]ie a tuturor con[tiin]elor amor]ite sub comunism –, de data asta f`r` a o frunz`ri, ci, curajos, pagin` cu pagin`, am reluat lectura lui August paisprezece, acel tom masiv, mic` parte din uria[a concepere care este Roata ro[ie, oper` complex`, cercetare istoric`, roman, scenariu cinematografic [i poem despre Revolu]ia ruseasc`, \nsum\nd multe mii de pagini... [i totu[i oper` neterminat`, partea scris` oprindu-se abrupt la \nceputul lui 1917 (proiectul ini]ial trebuia s` mearg` p\n` \n 1922). Am tr`it \nfr\ngerea lui Samsonov, generalul pierdut cu oastea sa \n p`durile [i b`l]ile Prusiei Orientale, solitudinea lui cumplit` \n mijlocul o[tirii decimate, sinuciderea lui, [i mai solitar`, de om dezonorat. Am fost al`turi de Nicolae al II-lea, vis`torul incurabil, omul slab, iubitorul cazinourilor ofi]ere[ti, al par`zilor, al pelerinajelor la m`n`stiri, tat`l de familie afectuos care concepea \nt\lnirile cu mini[trii drept un adev`rat co[mar. Am p`truns ad\nc \n psihologia abominabil` a asasinului lui Stol\pin, Bogrov, anarhist [i agent al poli]iei secrete, concomitent. În timpul acestor s`pt`m\ni, r`m\n\nd credincios textului, concentr\ndu-mi asupra lui aten]ia, am f`cut simultan [i o lung` excursie \n amintirile mele, \n iluziile spulberate, \n speran]ele care nu s-au \ndeplinit [i \n cele ce au prins via]`. Am ie[it mai bogat, nu numai \n cuno[tin]e istorice, \n observa]ii asupra artei literare, ci [i \n cunoa[terea de sine. C`r]ile lungi favorizeaz` mai mult dec\t cele scurte astfel de c`l`torii \n ad\ncime, [i chiar a[a, descurajat` cum este azi lumea subiectiv`, s-ar g`si destui care s` prind` gustul unei asemenea deprinderi. {i s-ar trezi voca]ii care s` se angajeze \n lecturi gigantice, cu acela[i entuziasm pios cu care porne[ti \n pelerinaj. ■
Ion Vianu
Pledoarie pentru c`r]ile groase Nu cunosc suficient de bine psihologia cititorului de literatur` de azi! De ce se cite[te [i cum se cite[te? Lectura este o „c`utare a timpului pierdut“, o recuperare a prezentului. Îns` cum \i place cititorului s` se cufunde \n lectur`? Este un c`l`tor de curs` lung`, fericit s` se \nchid` \ntr-o carte a[a cum, alt`dat`, urcai la bordul unui transatlantic pentru a traversa oceanul, a face \nconjurul lumii; sau, \n civiliza]ia grabei pe care o tr`im, prefer` (acest cititor) s` se arunce \n citire ca un plonjor care face c\teva lungimi de piscin` – [i iese din ea pentru a-[i relua ocupa]iile zilnice? Ambele atitudini s\nt posibile. Cititorul gr`bit este conform cu omul gr`bit al lumii noastre. Asta nu \nsemn` c` nu exist` [i un altfel de tip de cititor. Lectura (despre asta a scris Matei C`linescu pagini remarcabile \n A citi, a reciti) nu este numai o „procesare“ a unui con]inut intelectual, ci [i o complicat` opera]ie psihologic` prin care explorezi lumea (lumea mare) prin lupa lumii mici (lumea ta interioar`). În timp ce recite[ti, concentrarea asupra sensului se \nso]e[te de o melodie l`untric` alc`tuit` din amintiri, sentimente, senza]ii. Lectura, \n formele ei mature, superioare, este un exerci]iu de via]` interioar`. {i, \n aceast` privin]`, o lectur` de mare durat`, concentrarea asupra unui text lung [i polifonic poate fi un exerci]iu mai valabil dec\t lectura-plonjon, \n care mintea nu are timp s` se reg`seasc` a[a cum este, r`t`citoare [i imens` ca oceanul. Mentalitatea prezent` nu \ncurajeaz` aceast` form` de lectur`-medita]ie. Dar poate c` tocmai din acest caracter excep-
65
© Mihai Cucu
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
INTERVIU
„Cele mai crunte conflicte s\nt cele \n care se confrunt` dou` victime“ Amos Oz Poveste despre dragoste [i \ntuneric este autobiografia unui intelectual angajat, a unui martor implicat al construc]iei statului Israel. Acest text monumental este un roman – indica]ia apare chiar pe copert` – \ns` povestea e, de fapt, un amestec de realitate [i fic]iune. E o autobiografie, o autobiografie roman]at`, o poveste \n care trecerea de la realitate la imaginar se face pe nesim]ite... „Încerc s` restabilesc, s` ghicesc, s` evoc. E ca un act de crea]ie. E ca [i cum a[ fi un paleontolog care reconstituie imaginea unui dinozaur pornind de la dou`-trei oase g`site cine [tie unde“ – scrie Amos Oz. Din f`r\mele de via]` povestite \n roman se desprinde istoria unui popor [i a unei ]`ri. Poveste despre dragoste [i \ntuneric e o autobiografie, \ns` una \n care autorul nu se plaseaz` niciodat` \n centru. Central` \n cartea sa e dispari]ia tragic` a mamei: un episod trist, dureros, pe care scriitorul s-a ferit s`-l povesteasc`. Numai acum, la maturitate, [i numai \ntr-o formul` literar`, Amos Oz a g`sit de cuviin]` s` \l dezv`luie. Sinuciderea mamei sale r`m\ne o enigm`, iar povestea – un gest eliberator.
C`r]ile – singurul peisaj al copil`riei Ce e real [i unde \ncepe imagina]ia \n Poveste de dragoste [i \ntuneric? Nu exist` o linie clar` de demarca]ie \ntre realitate [i imagina]ie. Nu cred c` realitatea [i imagina]ia vin din sfere diferite. Realitatea este
impregnat` de imagina]ie, \n vreme ce imagina]ia folose[te numeroase elemente reale. În Poveste de dragoste [i \ntuneric e o \ntrep`trundere \ntre imagina]ie [i realitate, \ntre fantezie [i memorie, \ntre inven]ie [i reconstituire. V-a fost greu s` scrie]i aceast` carte? V-a]i sim]it eliberat c\nd a]i publicat-o? Nu m-am putut apuca de aceast` carte dec\t dup` ce m-am \mp`cat cu mine \nsumi [i cu p`-
67
■ Amos Oz (n. 1939) este cel mai important prozator [i eseist israelian. S-a n`scut la Ierusalim, \ntr-o familie de intelectuali cu origini \n Europa de Est. La 14 ani se stabile[te \n kibbutz-ul Hulda. Dup` absolvirea Facult`]ii de Filozofie a Universit`]ii Ebraice din Ierusalim, revine \n kibbutz, unde practic` agricultura [i pred` la liceul local; \n 1986 se mut` \n ora[ul Arad, pe ]`rmul M`rii Moarte. Prima sa carte de povestiri, Acolo unde url` [acalii, apare \n 1965, fiind urmat` de romanul Altundeva poate (1966). În 1967 lupt` \n r`zboiul de [ase zile, iar \n 1973 particip` la r`zboiul de Yom Kippur. Dup` succesul r`sunator al romanului So]ul meu, Michael (1968), scriitorul continu` s` publice romane: Pacea perfect` (1982), Cutia neagr` (1987), distins cu Premiul Fémina Etranger, S` cuno[ti o femeie (1989), Fima (1991), S` nu pronun]i: noapte (1994), Pantera din subterane (1995), Aceea[i mare (1999), Poveste despre dragoste [i \ntuneric (2002), În inima p`durii: o poveste (2005). Co-fondator al mi[c`rii „Pace Acum“, Amos Oz este autorul mai multor volume de eseuri literare [i politice. Printre numeroasele distinc]ii primite de autor se num`r`: Premiul P`cii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatur` (1998), Premiul Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia pentru Literatur` (2004), Premiul Goethe (Germania, 2005), Premiul Grinzane-Cavour (Italia, 2007), Premiul Principelui de Asturias (Spania, 2007) [i Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008). Amos Oz este profesor la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva.
INTERVIU
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
rin]ii mei. Pentru c` foarte mult` vreme am fost „certat“ cu mama mea pentru c` [i-a luat via]a, cu tat`l meu pentru c` a pierdut-o, cu mine \nsumi pentru c` am crezut c`, dac` eram un copil mai cuminte, mama nu m-ar fi p`r`sit. A durat mult ca m\nia s` fie \nlocuit` de curiozitate, compasiune, empatie, \n]elegere. C\nd am v`zut c` pot s` duc la bun sf\r[it acest proiect, m-am sim]it, \ntr-adev`r, eliberat. A fost o u[urare. Mult` vreme, timp de aproape cincizeci de ani, nu am vorbit cu nimeni, nici m`car cu so]ia sau cu copiii, despre trecutul meu, despre familia din care m` trag, despre moartea mamei mele. A fost o cenzur`, o autocenzur`. În momentul \n care am publicat Poveste de dragoste [i \ntuneric, m-am sim]it eliberat de o povar` uria[`. Povestea din carte \ncepe c\nd era]i foarte t\n`r. {i totu[i, ave]i amintiri extrem de detaliate despre acea perioad`. Cum v` explica]i aceast` acuitate a memoriei? A[a cum v-am spus, nu totul este memorie. Pe alocuri, am \ncercat s` reconstruiesc, s` imaginez, s` fic]ionalizez. De fapt, e ca munca unui
paleontolog, care reconstituie, pornind de la dou`-trei oase g`site cine [tie pe unde, \ntregul schelet al unui dinozaur. În acest roman v-a]i propus s` investiga]i moartea mamei dumneavoastr`. Îns`, p\n` la urm`, nu afl`m de ce s-a sinucis... Eu nu [tiu r`spunsul la aceast` \ntrebare. Iar aceast` carte nu o spune. În roman, sinuciderea mamei r`m\ne o enigm`. De fapt, nu exist` un r`spuns simplu, clar, \ntr-o singur` fraz`, cu privire la motivele pentru care a hot`r\t s`-[i pun` cap`t zilelor. Romanul este intitulat Poveste de dragoste [i \ntuneric. Pentru cititori, dragostea e foarte greu de g`sit \n aceast` carte. Cel mai pregnant e totu[i \ntunericul. S` [ti]i c` e plin de dragoste \n carte. Pentru p`rin]ii mei, pentru copiii mei, pentru c`r]i, pentru Ierusalim. O fi \ntunericul pregnant, dar dragoste exist`. De ce crede]i c` memoriile, jurnalele, confesiunile s\nt at\t de interesante pentru literatur`? Cred c` s\ntem, cu to]ii, curio[i cu privire la
© Mediafax Foto/Vario Images
68
INTERVIU
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 via]a celorlal]i. Cred c` \nceputul literaturii trebuie c`utat \n povestirea oral`. |ntr-o povestire, un om \i poveste[te altui om ceva despre el. Asta facem \nc` de c\nd s\ntem foarte tineri: povestim altor oameni despre noi \n[ine [i \i ascult`m pe al]ii cum povestesc despre ei \n[i[i. E o activitate uman` elementar`. Nu trebuie explicat` prin nimic. S` poveste[ti, s`-]i istorise[ti via]a e ca [i cum ai visa. Nu doar noi, scriitorii, spunem pove[ti, [i oamenii obi[nui]i spun pove[ti sau ascult` pove[ti. P`rin]ii dvs. erau ni[te erudi]i. Tat`l dvs. era poliglot. {i dvs. vorbi]i mai multe limbi. De ce s\nte]i at\t de ata[at de ebraic`? Nu a[ putea spune c` s\nt un mare vorbitor de limbi str`ine. {tiu ceva arab`, ceva englez`, [i cam at\t. Limba ebraic` e pentru mine ceea ce reprezint` vioara pentru un violonist. Ebraica e instrumentul meu muzical, cred c` e un instrument muzical excep]ional. N-oi fi un [ovin \n ceea ce prive[te ]ara, dar s\nt un [ovin c\nd vine vorba de limb`. În familia dvs., toat` lumea citea. Cum e s` cre[ti \nconjurat de c`r]i? S\nt \nconjurat de c`r]i de c\nd m-am n`scut. C`r]ile s\nt pentru mine ca un peisaj, ca mun]ii, r\urile, p`durile [i c\mpiile. Alc`tuiau peisajul copil`riei mele. Din cauza situa]iei politice [i militare, a trebuit s`-mi petrec mult timp, poate chiar mai mult dec\t \mi doream, \n cas`. Tr`iam \ntr-un apartament mic, \nghesuit, [i citeam enorm. Era singura sc`pare, singura form` de a dep`[i c`m`ru]a \n care eram constr\ns s`-mi petrec timpul. C`r]ile erau singurul peisaj la care aveam acces. Care a fost prima carte pe care v-a dat-o tat`l dvs.? Care a fost prima carte pe care a]i ales-o singur? Cred c` prima carte pe care m-a pus s-o citesc era un basm, ceva despre un om care a pierdut ceva [i a g`sit altceva. În orice caz, era o poveste cu t\lc – \ns` nu-mi mai amintesc acum nici povestea, nici t\lcul. Nu mai ]in minte nici care a fost prima carte pe care am ales-o singur, \ns` pot s` v` spun c` \mi pl`ceau c`r]ile de aventur`, romanele de c`l`torie, povestirile misterioase, c`r]ile despre ]`ri \ndep`rtate.
Un evreu cehovian V` sim]i]i ata[at de Europa de Est? De ]`rile din care provin sau prin care au trecut p`rin]ii, bunicii dvs.? M` simt legat de acest spa]iu numai prin literatur`. Am crescut ascult\nd sau citind pove[ti despre mun]i [i p`duri b\ntuite de lupi, descrieri de peisaje cu r\uri, st\nci, mun]i \nz`pezi]i. Aceste peisaje fac parte din copil`ria mea. Afirma]i adesea – am citit asta [i \n Poveste de dragoste [i \ntuneric – c` apar]ine]i \n egal` m`sur` unei tradi]ii ebraice [i unei tradi]ii cehoviene. Ce vre]i s` spune]i cu asta? Cehov a fost nu doar un scriitor, ci [i un
© Colin McPherson
69
INTERVIU
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
medic de familie. Reprezenta deci aceast` combina]ie \ntre compasiune [i ironie. Eu, unul, m` simt foarte ata[at de Cehov [i sper s` fi p`strat ceva din spiritul s`u, \n felul \n care scriu. Compasiune, ironie, iertare, curiozitate, deschidere a min]ii... Nu exist` nici o contradic]ie \ntre a fi evreu [i a fi cehovian – adic` un amestec de compasiune [i ironie? Poate pentru unii, un evreu cehovian poate p`rea o ciud`]enie. Îns` eu, unul, nu v`d nici o contradic]ie \n aceast` al`turare. Numele dvs. de familie – cel al p`rin]ilor dvs. – e Klausner. C\nd [i de ce vi l-a]i schimbat? Numele Oz are un sens \n ebraic`? Aveam \n jur de paisprezece ani [i a fost un act de rebeliune \mpotriva tat`lui meu [i a lumii lui. Atunci m-am hot`r\t s` fug de acas` [i s` tr`iesc \ntr-un kibbutz. M-am decis s` devin orice altceva dec\t tat`l meu, s` fiu orice altceva dec\t el. El era intelectual – a[a c` eu am vrut s` m` fac ]`ran; el avea viziuni de dreapta – eu am
vrut s` fiu socialist; el era un citadin – eu am vrut s` locuiesc \n kibbutz; el era scund – eu \mi doream s` ajung c\t mai \nalt; pe el \l chema Klausner – eu mi-am schimbat numele \n Oz, ca parte a rebeliunii \mpotriva lui. Numele pe care mi l-am ales – Oz – \nseamn` putere [i curaj. C`r]ile dvs. au fost traduse \n numeroase limbi. Unde vi se pare c` au fost receptate cel mai bine [i unde crede]i c` nu a]i fost \n]eles? Nu am de ce s` m` pl\ng, c`r]ile mele au ap`rut \n tot felul de ]`ri, au fost traduse \n 41 de limbi, [i au fost bine primite peste tot \n lume. Singurul loc \n care nu s\nt citite e lumea arab`. P\n` acum, din motive politice, doar dou` c`r]i au fost traduse \n arab` – ceea ce nu e destul.
© Colin McPherson
70
Singura solu]ie: dou` state separate La sf\r[itul anilor ’70 a]i fondat mi[carea „Pace Acum“. A]i militat ani \n [ir pentru „Pace Acum“, dar pacea \ntre evrei [i palestinieni tot nu s-a instaurat. Crede]i c` acum s\ntem mai aproape de pace dec\t \n urm` cu 30-40 de ani? Cred c` da. Îns` nu a[ putea s` fac o predic]ie cu privire la momentul \n care aceast` pace va fi instaurat`. Nu [tiu dac` va fi peste [ase luni sau peste doi ani. Tot ce [tiu e c` exist` progrese vizibile de ambele p`r]i, [i c` s-au f`cut compromisuri importante. Totu[i, care e miza conflictului? Cum se poate solu]iona aceast` criz`? În orice caz, nu e vorba de o ciocnire a civiliza]iilor [i nici de un r`zboi religios, a[a cum se crede \n Occident. Singura problem` care trebuie rezolvat` e urm`toarea: al cui e p`m\ntul acesta? Ambele popoare au legitimitate pe acest teritoriu, ambele au dreptate c\nd pretind c` vor s` locuiasc` aici. Po]i pretinde c` palestinienii nu au ce c`uta \n Palestina? Po]i s` spui c` evreii nu s\nt [i ei acas` pe acest p`m\nt? Din Occident, pare c` e un r`zboi \ntre buni [i r`i. E [i mai simplu s` vezi lucrurile astfel. Îns` situa]ia e cu totul alta... Cele mai crunte conflicte s\nt cele \n care se confrunt` dou` victime. Tocmai de aceea acest conflict e at\t de tragic.
INTERVIU
Ave]i o explica]ie foarte literar` a conflictului… În accep]iunea mea, \ntr-o tragedie se \nfrunt` binele cu binele. Conflictul dintre Israel [i Palestina este o tragedie pentru c` [i unii, [i ceilal]i au, \ntr-un fel, dreptate. {i unii, [i ceilal]i revendic`, cu argumente la fel de conving`toare, acela[i teritoriu. R`m\n\nd \n literatur`, o asemenea ciocnire \ntre dou` revendic`ri \ndrept`]ite se poate rezolva \n dou` feluri. Shakespeare [i-ar \ncheia tragedia \ntr-o baie de s\nge [i cu aerul c` soarta a f`cut dreptate. Cehov ar imagina un epilog \n coad` de pe[te. Adic`: oameni decep]iona]i, dezabuza]i, tri[ti – \ns` to]i (sau aproape to]i) vii. „Pace Acum“ \[i dore[te un astfel de final pentru tragedia noastr`: un compromis greu de acceptat, dar un compromis care ar evita mun]ii de cadavre. Care ar fi, de fapt, solu]ia cea mai bun` pentru Israel [i Palestina? Am spus-o mereu: cea mai bun` solu]ie – singura, de altfel – ar fi crearea a dou` state diferite. C\nd \ntr-o cas` s\nt doi care se ceart` mereu, divor]ul e singura ie[ire. Israelienii s\nt, de ani buni, \n r`zboi continuu. Acest r`zboi, dincolo de ororile pe care le produce, e [i un puternic element de formare a identit`]ii na]ionale [i a solidarit`]ii. Crede]i c` israelienii s\nt preg`ti]i pentru pace? Nu numai c` s\nt preg`ti]i pentru pace, chiar [i-o doresc cu ardoare. Nu avem nevoie de un r`zboi pentru a avea o identitate, cred c` s\ntem destul de puternici ca s` fim \mpreun` [i f`r` r`zboi. Milita]i pentru desp`r]ire, solu]ia celor dou` state. În eventualitatea adopt`rii acestei solu]ii, care ar fi garan]ia c` cele dou` state vor avea o bun` vecin`tate? Care s\nt [ansele unei reconcilieri durabile? Cred c` reconcilierea se va produce [i va dura. Mai \nt\i trebuie adoptat`, practic, aceast` solu]ie. Apoi va \ncepe un proces de vindecare emo]ional`. Desigur, e un proces de durat`, vor trece ani, poate chiar genera]ii. Ce poate face Europa sau lumea Occidental` pentru a \ncuraja pacea dintre cele dou` popoare?
Am impresia c` europenii s\nt incapabili s` \n]eleag` complexitatea, profunzimea conflictului. În Europa se scriu peti]ii, se fac dezbateri, se caut` vinova]i... Inutil! C\nd g`se[ti pe strad` un r`nit grav, \ncerci, \nt\i de toate, s`-l aju]i, nu s` \l cau]i pe responsabil. A]i afirmat c` Europa ar trebui s` \nceteze cu atitudinea moralizatoare fa]` de Israel... Arabii au fost victimele Europei din cauza colonialismului [i exploat`rii. Evreii au fost victimele Europei din cauza crimelor \n mas`, a persecu]iilor, a discrimin`rilor. Europenii au produs mai multe victime dec\t locuitorii tuturor celorlalte continente la un loc. Europa are o mare responsabilitate \n ceea ce ne prive[te. Între Uniunea European` [i Israel exist` un acord de asociere. Crede]i c` acest acord © Mihai Cucu
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
71
INTERVIU
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
este o premis` pentru un parteneriat adev`rat \ntre UE [i Israel sau vi se pare un instrument capitalist, de „patronare“ a ]`rii? Cred c` rela]ia dintre Israel [i Europa s-a ameliorat \n ultimii ani. Acest acord e o idee bun`.
e singura solu]ie. M` trezesc \n fiecare diminea]` la ora 5 [i \mi petrec prima parte a zilei complet izolat, cu telefonul \nchis, la masa de lucru. Dup`-amiezile [i serile le dedic activit`]ilor publice, m` duc la \nt\lniri, la evenimente publice, la manifesta]ii. Nu v` este team` de interpretarea politic` a literaturii dvs.? S\nt con[tient c` foarte mul]i cititori caut` politica \n literatur`. {i asta e, \ntr-adev`r, o mare pierdere. Eu, unul nu-mi scriu niciodat` romanele ca pe ni[te manifeste politice. Nu scriu niciodat` o poveste ca s` sugerez guvernului ce s` fac` sau s` le spun oamenilor cum s` reac]ioneze. Îmi exprim convingerile politice \n editorialele de pres` sau \n eseuri. Întotdeauna am trasat o linie foarte clar` de demarca]ie \ntre romane [i nuvele, pe de-o parte, [i articolele politice, de cealalt` parte. Am observat \ns` adesea – mai ales \n vremuri tulburi, mai ales \n ]`ri \n prag de r`zboi – c` mul]i autori se simt cumva obliga]i s` relateze \n c`r]ile lor despre lumea \n care tr`iesc, despre via]a politic`. De parc` numai despre politic` ar putea s` scrie... S\nte]i considerat un candidat serios at\t pentru Nobelul literar c\t [i pentru Nobelul pentru Pace. Dac` a]i putea alege, pe care vi l-a]i dori cel mai mult? S\nt, totu[i, \nainte de toate, un scriitor. Ce poate face literatura pentru Israel? Cred c` \ntrebarea e gre[it`. Literatura nu trebuie s` fac` nimic pentru nici o ]ar`. Literatura e un mijloc de dialog \ntre oameni din ]`ri [i culturi diferite. Literatura poate prezenta o civiliza]ie, unei alte civiliza]ii. Dac` vreau s` cunosc via]a dintr-o alt` ]ar`, cel mai sigur mod e s` m` apuc s` citesc un roman din acea ]ar`. E chiar mai util dec\t o c`l`torie. Literatura te poart` \n case private, \n min]ile oamenilor locului, \n spa]ii \n care nu vei ajunge niciodat` ca turist. Romanul te duce \n sufrageriile, \n buc`t`riile, \n dormitoarele oamenilor obi[nui]i. Literatura e un mod de cunoa[tere intim` \ntre oameni.
Literatura e un mod de cunoa[tere intim` \ntre oameni
La primirea premiului „Príncipe de Asturias“ pentru literatur`, 2007
Crede]i \n capacitatea intelectualilor de a schimba ceva? De a influen]a opinia public`? Nu s\nt sigur. Via]a real` e cea care \i influen]eaz`, p\n` la urm`, pe oameni. {i realitatea ne spune c` tr`im \n lumi diferite. P\n` la urm`, oamenii \[i vor da seama c` trebuie s` fac` ceva pentru a tr`i \n pace, c` trebuie s` oficializeze divor]ul, c` trebuie s` se separe. S\nte]i un intelectual angajat, o persoan` public` implicat` \n acest proces de reconciliere. Ce e mai important pentru dvs.: destinul de scriitor sau cariera politic`? Ambele s\nt extrem de importante [i mi-am \mp`r]it via]a \ntre activit`]i politice [i publice [i literatur`. E, \ntr-adev`r, obositor. Iar disciplina
■ a consemnat Matei Martin
72
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
S C R I I T O R I P E D I VA N
de tulbur`ri fobice provocate de conflicte incon[tiente legate de agresivitate. „La un moment dat, am le[inat, nu mai ]in minte \n ce cas` eram, dar se afla de fa]` o gr`mad` de lume. A[a, f`r` nici un motiv. Pe urm`, ori de c\te ori erau mul]i oameni \n jur sim]eam un fel de nod \n stomac, m` f`ceam alb la fa]`. M` duceam la c\te un dineu [i, dintr-o dat`, nu mai aveam aer“, m`rturise[te regele. Medicul consultat a atribuit, de altfel, manifest`rilor somatice o etiologie psihic`: „replici normale ale organismului la solicit`rile din trecut“. Dispari]ia de la sine, \n timp, a simptomelor m`rturise[te despre o natur` capabil` de prelucrarea psihic` a conflictelor. Împrejur`rile vie]ii nu au fost generoase cu Regele Mihai. Dimpotriv`, s-au dovedit chiar traumatice, \mpiedic\nd-ul s`-[i \mplineasc` menirea. Mai \nt\i, \n 1930, Carol al II-lea, tat`l lui Mihai, \[i detroneaz` fiul [i-i ofer` \n compensa]ie titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. Ceea ce nu face dec\t s` confirme constatarea amar` a Regelui Mihai c` tat`l s`u nu l-a tratat niciodat` ca pe un mo[tenitor, evit\nd s`-l ini]ieze \n treburile statului. Apoi, comuni[tii \l constr\ng s` abdice, la 30 decembrie 1947. Asemenea frustr`ri majore, la care s-au ad`ugat umilin]ele ulterioare abdic`rii [i dificult`]ile exilului creeaz`, de obicei, un resentiment propor]ional, acea otrav` care se acumuleaz` \n taini]ele sufletului din cauza neputin]ei de a reac]iona prin act la frustrare. {i de aceast` dat`, Regele Mihai [i-a dovedit for]a psihic`, reu[ind s` evite capcanele resentimentului. În viziunea sa, ura este o form` de automortificare, pe deplin steril`. A adoptat, \n schimb, o atitudine constructiv` [i adaptat` la situa]ia sa de via]`: nu a refuzat s` munceasc` pentru a se \ntre]ine – mai \nt\i ca fermier, apoi ca pilot de \ncerc`ri [i, \n cele din urm`, ca agent de burs`. Nu pot s` nu m` \ntreb de unde calitatea rar` de a nu putea ur\? Certitudinea c` a fost iubit \n copil`rie [i c` este iubit ca adult, oferit` de excelenta rela]ie cu mama sa (Regina Elena), constituie r`spunsul. A[ fi bucuros ca România s` poat` fi condus` de un om care a ie[it \nt`rit [i \nfrumuse]at din \ncerc`rile vie]ii. Din p`cate, Regele Mihai s-ar putea s` fie acum prea \n v\rst` pentru asta… ■
Vasile Dem. Zamfirescu
Incon[tientul regelui Repunerea \n discu]ie a ideii monarhiei constitu]ionale, prilejuit` de apropierea alegerilor, m-a f`cut s` reflectez la personalitatea regelui din perspectiva psihanalistului: ce fel de om este nu numai la nivelul con[tientului, ci [i al incon[tientului? Am folosit pentru acest demers \n primul r\nd Convorbirile realizate de Mircea Ciobanu cu Regele Mihai [i publicate la Editura Humanitas \n 1991. În cazul unei persoane preg`tite s` devin` rege, dou` serii de factori \i influen]eaz` incon[tientul: educa]ia special` \n vederea rolului public important pe care urmeaz` s`-l joace [i, apoi, \mprejur`rile vie]ii familiale [i sociale. Dac` regele, orice rege, este menit, de c\nd se na[te, s` fie om politic de rang \nalt, atunci putem presupune c` severitatea rigorilor educative este mai mare dec\t \n cazul unui copil obi[nuit. În termenii psihanalizei, supraeul s`u va fi [i el mai sever, a[a \nc\t s`-l determine s` prefere interesul suprapersonal, concretizat \n „principii superioare“. Solicitat s` comenteze zvonul c` ar fi vizitat România \n mai multe r\nduri la invita]ia lui Ceau[escu, Regele Mihai r`spunde: „S\nt reguli [i comandamente superioare, peste care eu nu pot s` trec“. Chiar atunci c\nd se petrece un eveniment strict personal, cum este c`s`toria, g\ndul la propria fericire cedeaz`, \n mintea regelui, \n fa]a problemelor publice: mariajul „unui monarh este o chestiune de stat“. Un asemenea supraeu sever predispune la tulbur`ri nevrotice, care s-au [i declan[at \n anii de dup` abdicarea silit`. S-ar p`rea c` a fost vorba
75
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 Fotografii de Rare[ Avram
PROFIL Miza pe Trei
Magdalena M`rculescu director editorial, Editura Trei În topul marilor grupuri editoriale, Editura Trei nu se g`se[te pe primele pozi]ii. Îns`, la fel ca \n lumea oamenilor de afaceri, [i \n lumea c`r]ilor a cam apus vremea gigan]ilor. Ca s`-]i mearg` bine, trebuie s` te mi[ti repede [i cu dezinvoltur`. Un start bun, un parcurs f`r` ezit`ri, o impresie artistic` impecabil` – iat` elementele care au ajutat Editura Trei s` ajung` \n topul editurilor care conteaz`. Înainte s` devin` editoare, Magdalena M`rculescu a fost profesoar` la ASE [i la Facultatea de Filozofie. În 1995, c\nd tat`l ei a \nfiin]at Editura Pandora M, a fost invitat` s` pun` um`rul ([i mintea) la ceea ce a \nceput ca o mic` afacere de familie. C\]iva ani mai t\rziu [i-a dat seama c\t de ata[at` e de munca \n editur`. „E o lume care te \nghite cu totul, o lume pasionant`, cu miz` profesional` mare“ – spune Magdalena M`rculescu. Risc mare, miz` uria[` Tot pe la jum`tatea anilor ’90 a ap`rut [i Editura Trei, specializat` \n psihologie [i psihanaliz` – domenii \n care nu se publicase mai nimic, p\n` la vremea aceea, \n traducere româneasc`. La Editura Trei (c`reia i s-a asociat ulterior [i Editura Pandora M) au ap`rut, de pild`,
76
primele volume din opera lui Freud (\ntre timp, s-au publicat deja Operele complete ale p`rintelui psihanalizei), primele volume ale lui Jung, precum [i o serie de psihologie practic`. „Abord\nd un domeniu virgin, neexplorat, ne-am asumat un risc mare, \ns` [tiam c` [i miza e uria[`.“ At\t psihanaliza, c\t [i psihologia s-au dovedit a fi domenii de maxim interes pentru public. Riscul a constat \n rapiditatea cu care trebuiau acoperite lacune ale culturii, mai exact \n faptul c` o seam` de c`r]i fundamentale nu erau pur [i simplu de g`sit \n român`, lucru care se repercuta – evident – [i \n limbajul teoretic de specialitate: nu existau, de pild`, traduceri standard ale unor concepte de baz` folosite \n psihologie. O traducere este mai \nt\i de toate un act creator de limbaj – e o revela]ie pe care Magdalena M`rculescu a avut-o traduc\nd texte filozofice. A muncit mult la versiunea româ-
PROFIL
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 neasc` a c`r]ii lui Deleuze [i Guattari – Ce este filozofia? –, \ntreb\ndu-se deseori care este sensul acestei corvoade. Pentru c`, \n ultim` instan]`, mul]i dintre cei care erau interesa]i de carte puteau s` o citeasc` \n versiunea original`. „{i atunci, la ce bun munca mea, mai ales c` lucram cu no]iuni greu traductibile, riscante? Mi-am dat seama c` tocmai aceste dificult`]i de a transpune un anumit mod de a g\ndi \ntr-o nou` limb` [i efortul lexical pe care \l presupune aceast` trecere devin o justificare \n sine [i o legitimare a muncii de traduc`tor.“ Publicarea unei c`r]i – mai ales a unei c`r]i teoretice, fundamentale – e un moment structurant pentru o limb`, [i nu doar un prilej de a scoate bani din v\nz`ri. Aceast` observa]ie a Magdei M`rculescu pare s` se fi imprimat \n codul etic al editurii: pentru c` multe dintre c`r]ile publicate aici constituie o \ncercare pentru traduc`tori, \ncercare prin care limba român` e for]at`, cumva, s` se \mbog`]easc`.
De la Deleuze la Sade Marca Editurii Trei a fost \ntotdeauna asociat` cu abordarea zonelor mai \ntunecate ale tr`irii umane sau a domeniilor cenzurate \n vechiul regim. Evident, este impropriu s` mai vorbim acum, \n secolul XXI, de cenzur` sau tabuuri. Îns`, a[a cum \n 1995 la Trei s-a f`cut primul pas \ntr-o direc]ie \nc` neabordat` pe pia]a de carte româneasc`, la fel s-a \nt\mplat [i dup` anul 2000, c\nd la aceea[i editur` a fost ini]iat` Colec]ia „Eroscop“. C`r]i erotice mai fuseser` publicate [i \nainte, dar „Eroscop“ a fost prima [i cea mai sistematic` serie, cel mai cunoscut brand \n domeniu. Bine\n]elesc c` editorii s-au temut c` publicul va fi re]inut \n a cump`ra aceste c`r]i, c` le va socoti un gen superficial ori trivial, \ns` speran]a de a avea succes a fost mai mare dec\t teama de e[ec. „Ideea este c` noi, ca echip` editorial`, lu`m multe decizii [i \n func]ie de un anumit feeling, mai exact de mo-
77
PROFIL
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 ieftine ale altor scrieri erotice ale Marchizului, \ns` edi]ia de la Editura Trei a avut o traducere bun` [i un aparat critic solid. „Faptul c` Sade nu a mai fost prezentat ca un produs de gar`, ci \ntr-o edi]ie foarte bine pus` la punct, i-a ridicat credibilitatea. E simplu – pentru a dep`[i eventualele re]ineri ale publicului, a fost nevoie de o edi]ie \n care oamenii s` aib` \ncredere“ – afirm` Magdalena M`rculescu. Brand, reputa]ie, credibilitate
dul \n care sim]im c` ne putem raporta la un proiect, la leg`tura pe care acesta \l poate avea cu portofoliul nostru [i cu stilul nostru de a-l promova. Anumite proiecte le sim]i ca apar]in\ndu-]i: c\nd am creionat aceast` colec]ie, am sim]it c` era timpul ca ea s` existe pe pia]`. Noi nu am fi putut ini]ia, de pild`, \n acel moment [i cu acela[i succes, o serie de romance; dup` cum pentru noi nu era, logic vorbind, nici momentul s` lans`m o serie thriller“ – spune Magdalena M`rculescu. Exist` \ns` [i o explica]ie ra]ional` pentru care Magdalena M`rculescu a ]inut s` existe aceast` colec]ie: miza ]ine, din nou, de importan]a existen]ei unui limbaj literar erotic matur \n limba român`. „Am citit c\teva texte foarte bune, esen]iale, ca momente literare – Sade e exemplul cel mai la \ndem\n` – a c`ror traducere \nsemna o piatr` de \ncercare pentru limba român`, \n m`sura \n care aceasta nu poseda o tradi]ie a erotismului.“ Gra]ie excelentei traduceri, Sade a ap`rut, \ntr-adev`r, \ntr-o versiune româneasc` impecabil`. {i a avut succes: „Cele o sut` dou`zeci de zile ale Sodomei, prima dat` tradus` \n limba român`, s-a v\ndut extraordinar, de parc` niciodat` p\n` atunci nu s-ar mai fi publicat vreun Sade \n România...“ De fapt, ap`ruser` la tarabe tot felul de versiuni
78
Într-adev`r, literatura erotic` nu are nic`ieri o reputa]ie indiscutabil`. {i este numai meritul Editurii Trei c` a reu[it s` plaseze seria „Eroscop“ \ntr-o zon` a literaturii de calitate. „De[i am inten]ionat ca aceast` colec]ie s` nu fie una elitist`, ci s` se adreseze publicului larg, chiar dac` selec]ia r`spundea unei strategii bine direc]ionate. Am evitat constant s` fie o colec]ie de romane u[oare, dar am inte]ionat s` fie o explorare vast` [i caleidoscopic` a imaginarului literar erotic.“ O alt` ambi]ie a seriei „Eroscop“ este aerul cosmopolit. Tocmai pentru ca portan]a s` fie mai mare, Magdalena M`rculescu l-a invitat pe Pascal Bruckner, unul dintre autorii importan]i ai Editurii Trei, s` co-tuteleze aceast` serie. De cunoscut, l-a cunoscut mai \nt\i ca scriitor. Apoi l-a \nt\lnit la lansarea volumului Iubirea fa]` de aproapele. „Pascal Bruckner s-a ata[at atunci foarte puternic de echipa noastr` editorial`. Am avut foarte multe discu]ii despre pia]a editorial` din Fran]a, despre c`r]ile pe care le citim, [i mai ales despre maniile autorilor pe care el \i cuno[tea. Am hot`r\t s` coordon`m \mpreun` seria erotic`, fiindc` el a avut o perioad` c\nd citea masiv c`r]i de acest gen. Selec]ia se bazeaz` pe sugestiile pe care le facem \mpreun`, pe care le discut`m. El percepe mai bine pia]a editorial` din punctul de vedere ale mediului cultural francez, eu simt realitatea editorial` de aici.“ Cum se creeaz`, p\n` la urm`, un brand editorial? „Av\nd o idee clar` despre ce vrei s` faci cu colec]ia respectiv`. Nu toate c`r]ile pe care le public s\nt c`r]ile mele de c`p`t\i, \ns` puse \n colec]ie au o anumit` rezonan]`. A[a se \nt\mpl` cu «Eroscop», a[a se \nt\mpl` [i cu «Fic-
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
PROFIL
tion Connection», [i cu seria «Funky Fiction» de la Editura Pandora M. Apoi, evident, foarte important` este promovarea: pe m`sura bugetului de care dispui – poate niciodat` c\t ]i-ai dori de generos (dar nu acesta este aspectul esen]ial), trebuie s` g`se[ti cele mai adecvate tehnici de comunicare \n raport cu ideea pe care vrei s-o promovezi. În fine, \n al treilea r\nd, trebuie s` inovezi. Exist` o concuren]` at\t de mare \n lumea c`r]ii, \nc\t tenta]ia de a copia, de a prelua ceea ce fac ceilal]i devine foarte mare, risc\nd s` transforme «jocul» editorial \ntr-o \ncercare chinuit` de a ]ine pasul. Munca editorial` este at\t de frumoas` \nc\t este p`cat s` nu o faci cu pl`cere [i gra]ie. Altfel, nu po]i s` fii bun.“
fac` furori. Îns` c\nd a ap`rut \n România, a avut un succes care a dep`[it cu mult a[tept`rile autorului, ale editorilor lui britanici, [i chiar pe cele ale Magdalenei M`rculescu: cartea s-a v\ndut \n peste patruzeci de mii de exemplare; primul tiraj s-a epuizat \n doar dou` s`pt`m\ni. {i asta \nc` \nainte ca editura s` ini]ieze vreo campanie de publicitate pentru acest titlu! Un succes similar pare a fi acum primul volum din trilogia Millenium a lui Stieg Larsson, intitulat, B`rba]i care ur`sc femeile: o carte al c`rei prim tiraj s-a epuizat \n cinci zile de la apari]ie, [i asta numai pentru c` primii ei cititori au fost at\t de prin[i de roman, \nc\t s-a declan[at aproape instantaneu tipul de publicitate bouche à l’oreille. O carte \ns` poate avea [i destinul invers: Mark Haddon a scris dou` romane care au avut un succes teribil \n mai multe ]`ri europene: Pata cu bucluc [i O \nt\mplare ciudat` cu un c\ine la miezul nop]ii. Cronici bune, p`reri entuziaste de cititori, v\nz`ri excep]ionale. Din p`cate, \n România, cel pu]in deocamdat`, acest nume nu a prins.
Succese, dezam`giri, surprize Exist`, uneori succese nea[teptate. Sau, dimpotriv`, dezam`giri: c`r]i \n care editorii au crezut [i care nu au prins la public. La Editura Trei, primul succes absolut nescontat a venit \n 2003 din sfera psihologiei practice: Peter Collet – Cartea gesturilor. Autorul era psiholog, profesor la Oxford, consultant al emisiunii Big Brother. Înainte s` apar` \n versiune româneasc`, volumul fusese publicat \n c\teva ]`ri, f`r` s`
■ Matei Martin
79
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
MERIDIANE Ioana Bot
O comoar` de c`r]i Între mitologiile despre sine pe care Elve]ia le cultiv` cu mare pl`cere, al`turi de neutralitatea proverbial` [i de cultura alternativ` (la vremea sa, [i Jean Calvin era un „alternativ“!), mai importante chiar dec\t ciocolata, ceasurile cu cuc [i Heidi, figureaz` pove[tile despre m`runtaiele geologice fabuloase ale ]`rii cantoanelor, care ascund bog`]ii (la propriu, \n pivni]ele b`ncilor), comunic` cu dimensiuni ezoterice (la Eranos, l\ng` Ancona, unde contribu]ia mitologizant` a lui C.G. Jung a „sfin]it locul“ Muntelui Adev`rului...), descompun materia (afundele cercuri misterioase ale acceleratoarelor de particule de la CERN trec pe sub Alpi spre a ne \ntoarce la momentul originar al Big Bang-ului), pot proteja \n cele mai formidabile bunkere r`mase de la r`zboiul rece... Mai pu]in spectaculos, acelea[i m`runtaie etajate economisesc spa]iul urban, amelioreaz` circula]ia rutier` [i feroviar`, las` ora[ele s` respire. Ca un imens p\ntece matricial, Elve]ia ascunde, protejeaz`, salveaz`, tezaurizeaz`: aici se \ntemeiaz` prestigiul „altfelit`]ii“ sale, laolalt` cu legendele [i cli[eele ei.
Romain Gary c`tre Christel, 6 septembrie 1932
Una din cele mai faimoase colec]ii de carte rar` ale lumii noastre se conserv` [i se expune \ntr-o asemenea „grot`“ s`pat` \n st\nca lacului Leman, la Cologny, l\ng` Geneva, confirm\nd logica locului. Este vorba despre colec]ia-muzeubibliotec` a Funda]iei „Martin Bodmer“ (\ntemeiat` \n 1971, cu pu]in \nainte de a muri), dorit` de in]iatorul ei ca „loc de memorie“ al literaturilor lumii. Colec]ia lui privat` \ncepuse, \n preajma celui de-al doilea r`zboi mondial, cu achizi]ia bibliotecilor private a principilor de StolbergWernigerode, a lui Gotthilf Weinstein [i a familiei Lessing, \n mare parte prin intermediul colec]iei lui Martin Breslauer, care se refugiaz` \n Elve]ia, speriat de legile ariene germane. Renovarea vilei, dat` \n 1999 pe m\na lui Mario Botta, i-a ad`ugat acesteia tocmai spa]iile subterane (\n care se intr` ca \ntr-o cochilie de beton, c`ptu[it` cu
80
lemn ruginiu [i catifea neagr`) necesare expunerii tezaurului de manuscrise [i de c`r]i. Deasupra lor, impasibil` [i perfect`, o gr`din` englezeasc` rece planeaz` \n terase peste Leman: nu te invit` s` h`l`dui \n soare, are b`nci pu]ine, iar cea mai apropiat` cafenea e doar \n pia]a satului. În`untru, \n muzeu, e un frig calculat [tiin]ific pentru a conserva papirusuri fragile, m`t`suri p`relnice, h\rtii gata s` devin` abur [i literele s` le cad`-n praf, \mplinind traseul aceluia[i imaginar al c`l`toriei c`tre origini. ...C`tre originile scrisului, ale textului, ale scriiturii. Conceptul goethean de Weltliteratur, pe care Martin Bodmer a dorit s` \l ilustreze prin selec]ia achizi]iilor sale (stelele fixe ale ei fiind Homer, Biblia, Dante, Shakespeare [i Goethe) se \mbin` cu acela al \ntoarcerii la originile Istoriei: intrarea \n subteran e decorat` cu fosile din
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
MERIDIANE
Holzmaden, cu statui de scribi [i de sibile, deopotriv`. Istoria speciilor [i istoria c`r]ilor: tablete cuneiforme, rulouri egiptene, papirusuri, monede antice, stele, manuscrise medievale europene, manuscrise orientale, edi]ii princeps, manuscrise moderne. Nucleul colec]iei \l constituie aproximativ 200 de manuscrise occidentale [i 100 de manuscrise orientale vechi, 270 de incunabule [i aproximativ 2000 de manuscrise autografe moderne. Celebra colec]ie de autografe a lui Stefan Zweig, care sus]inea c` „manuscrisul este imaginea interioar` a eului“, a achizi]ionat-o tot Bodmer, \ncep\nd cu 1936, [i ea retraseaz` originile inven]iei individuale, ivirea spiritului de geniu prin text, fixarea sclipirii care urc` spre noi, cititorii, din alte dimensiuni, unde fiin]a „devine vizibil`“, „sichtbar wird“, scria inspirat colec]ionarul. Ca alte locuri magice ale patriei sale, Bodmer a voit s` fac` [i aici un spa]iu mental, b\ntuit de memoria Fiin]ei originare, de spirite-pereche, a c`ror mi[care o p`streaz` peste milenii tr`s`tura scrierii, zv\cnetul liniei, desenul dansant al unei idei \nsemnate... Figura cochiliei subterane care devine p\ntec cald, a lui Mario Botta, se \nt`re[te prin fiecare nivel simbolic al muzeului. Traseele lui, pe dou` nivele ad\nci, leg\nd prin galerii cl`dirile de la suprafa]`, \nsceneaz` inspirat mi[carea unei lecturi: pentru mai buna lor conservare, exponatele s\nt luminate \n vitrine numai c\nd un corp \n mi[care se apropie de ele suficient pentru a le putea, eventual, citi. Ele se ofer` lecturii [i contempla]iei, \n luciul cald, difuz, al l`mpilor ascunse, ai c`ror senzori simt inten]ia noastr` „lectorial`“. Dac` te a[ezi pe banca din mijlocul s`lii ca s` \]i tragi sufletul, [i mai e[ti [i singurul vizitator, cum mi s-a \nt\mplat mie, totul recade dup` c\teva clipe \ntr-o bezn` catifelat`, ca [i cum muzeul-carte s-ar \nchide, cu vizitator cu tot, \ntre pagini. Criteriul de selec]ie ultim \l reprezint` raritatea, „pre]ul“ nestematei alese [i expuse. Curatorii se laud`, fire[te, cu corpusul de „papirusuri Bodmer“ (cam 1800 de pagini \n copt` [i \n greac`), cu corpusul scrierilor lui Lope de Vega, al edi]iilor „first folios“ din Shakespeare, al princeps-urilor lui Molière, cu Biblia Gutenberg, cu manuscrisele lui Newton adnotate de m\na lui
Leibniz, cu pagini de Novalis, Thomas Mann, Toma d’Aquino... cu tezele lui Luther [i Testamentul lui Erasmus din Rotterdam. Despre toate, informa]ia oferit` de situl Funda]iei, www.fondationbodmer.org, e bogat` [i invitant`. Îng`dui]i-mi, c`l`tor impenitent printre mitologiile elve]iene, s` v` propun propria mea selec]ie, scrierile pe care le-a[ savura, de mi s-ar \ng`dui, acolo: papirusurile Bodmer, fire[te, [i mai ales faimoasa Evanghelie dup` Iuda, Evanghelia dup` Ioan (din secolul II, unul din cele mai vechi manuscrise novotestamentare cunoscute) [i edi]ia din 1516 a Noului Testament \n greac`, f`cut` de Erasmus, Biblia Gutenberg (singurul exemplar din primul tiraj care se p`streaz` \n Elve]ia), Codexul Severoli (con]in\nd un manuscris medieval dantesc de prin 1307, unde c\nturile Purgatoriului se deschid cu anluminura literei \n care Dante [i Virgiliu plutesc \mpreun` pe marea \nvolburat`), strania carte a Visului lui Polifilos sau Hypnerotomachia (1433-1527), incunabul somptuos [i roman ale-
81
MERIDIANE
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
goric, manuscrisele mozartiene ale Cvintetului KV 593, lista cadourilor oferite Elisabetei I de curtenii s`i, \n al XLII-lea an al domniei, la Cr`ciun, dar [i scrisoarea Marchizului de Sade, din \nchisoare, c`tre so]ia sa, \n sf\r[it – manuscrisele Mariei Curie, ritm\nd \n caligrafia cuminte marile descoperiri ce aveau s` schimbe ritmurile lumii... Dar mai ales \mi place, acolo, logica subtil` care face ca Rilke, Valéry sau Kierkegaard s` se \nvecineze cu Leibniz, Kant, Hobbes, Pascal, Descartes [i Luther, Iuda cu Platon, [i Wagner cu scribii anonimi ai tuturor \nceputurilor civiliza]iilor. În vara aceasta, expozi]ia temporar` a Funda]iei era consacrat` colec]iei de scrisori intime a Doamnei Anne-Marie Springer; \n centrul s`lilor, vitrine cu pagini indescifrabile, pictopoeme involuntare, pic`turi de cerneal` (...amestecate cu lacrimi, cum \i place proprietarei s` cread`) [i liste de t\rguieli, oftaturi de iubire,
strig`te de m\nie, sfaturi infinite [i declara]ii mincinoase. Toate alc`tuiau o intimitate gr`itoare, cu urmele „de condei“ m`rite prin scenografia foarte inteligent` a expozi]iei (imaginat` de Jean-Michel Landecy): fotografii uria[e, pe pere]ii din jurul exponatelor, alegeau fragmente, le ofereau lecturii noastre, ne cuprindeau \n coaja unei intimit`]i textuale nea[teptate. Unele – indiscrete priviri pe gaura cheii (Edith Piaf scriind unui amant neidentificat sau Liszt sf`tuindu-[i soacra \n probleme gospod`re[ti); altele – surprinz`toare lumini peste teritorii neb`nuite (Churchill adres\ndu-se unei iubite, Napoleon Iosefinei, cu dragoste, Marlene Dietrich povestind c\t e de fl`m\nd`). Unii foloseau aceea[i retoric` pentru mai mul]i aman]i, al]ii au cuvinte pu]ine (Elvis Prestley declar\ndu-[i iubirea, f`r` muzici...), al]ii povestesc fic]iuni (proza Transsiberianului lui Blaise Cendrars, c`l`toria niciodat` f`cut`, dar devenit` celebr` datorit` acestei \mpletiri de text cu desenele Soniei Delaunay...) [i prevestesc dezastre (Henri IV c`tre Maria de Medici...). Un pandant \n gam` minor` la colec]ia permanent`, pe care inteligen]a curatorilor a [tiut s` \l transforme \ntr-unul din „evenimentele“ verii turistice geneveze. În tot ora[ul, afi[e enorme, trapezoidale, scriau cu litere albe pe un fond roz-violaceu (ironic, cred, ales): „Dismoi que tu m’aimes! Même si ce n’est pas vrai“ (Spune-mi c` m` iube[ti, chiar dac` nu-i adev`rat). Fraza devenise un soi de glum` privat` a localnicilor, ]i-o adresa barmanul ca r`spuns la mul]umirea ta pentru cafea sau prietenul ajuns cu \nt\rziere la \nt\lnire. O silabiseau copiii \n plimb`ri familiale, iar \ntreb`rile lor declan[au explica]ii incomode din partea p`rin]ilor. Culme a ironiei, implorarea \i apar]inea unui geniu al minciunilor literare, Romain Gary, \ndr`gostit f`r` speran]` [i dulceag \n disper`rile sale intime. Ceea ce ne poate \ntoarce la un alt fel de origini, pe alte c`i dec\t somptuoasele culoare simbolice ale Funda]iei Bodmer: la originile figurilor erosului din romanele lui Gary, dac` v` vine pofta de citit ceva u[or, la cap`tul verii... ■
82
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
A LT F E L D E S P RE A LT C E VA
C~R}I DE PLASTIC
teze, rezumate, no]iuni de teorie literar`, dic]ionar de personaje literare, teste de evaluare, pentru \nv`]`m\ntul primar, gimnazial [i liceal“ se subintituleaz` fiecare volum din bogata produc]ie, prezentat` ca „un instrument important“ – desigur, pentru studierea literaturii române. Pre] de dumping, editur` (Editura Universitar`) acreditat` de Consiliul Na]ional al Cercet`rii {tiin]ifice din Înv`]`m\ntul Superior (CNCSIS), edi]ii recente (2004-2007) [i dese, tipar m`runt pe h\rtie de ziar: toate condi]iile s\nt \ntrunite pentru ca respectivele titluri s` mobileze rafturile [colilor [i ale [colarilor, nep`zite de nimeni [i de nimic, nici m`car de amintirea vremurilor (dep`rtate, e drept...) \n care predarea inteligent` a literaturii române \n liceele patriei socialiste era f`cut` de profesorii ce \nfruntau tacit, \n cotidian, dictatele ministeriale ale Constan]ei B`rboi. Confirm\nd trista idee potrivit c`reia acolo unde se \nte]esc virgulele \ntre subiect [i predicat, nici nivelul conceptual nu e credibil, comentariile Constan]ei B`rboi patineaz` spre ridicol – imaginile literare, vizuale, auditive etc. s\nt clasificate ca „imagini fiziologice“, de pild` – c\nd nu alunec` \n soporifice [i neprofesioniste nota]ii precum „[\n poezia „Pa[tele“, de Alecsandri] domin` sentimentele de bucurie, de lini[te sufleteasc`, de firesc \n p`strarea tradi]iei moldovene[ti“, dup` cum „compara]ia cu floarea de crin, [virgul`! sic!] sugereaz` puritate“. În structurile lor profunde, primare, \ndr`znesc s` spun c` pu]inele concepte teoretice indispensabile \n]elegerii literaturii au – pot avea – frumuse]ea unor exerci]ii de geometrie, pentru mari sau mici. Nu [i pentru Constan]a B`rboi, de la care afl`m c` „proza literar` [...] a ap`rut mai t\rziu ca poezie“, sau c` „tot mai des se vorbe[te de poezia poetic`“, \n defini]ii n`cl`ite, destinate a t`ia pofta de lectur` oricui gust` din atari „auxiliare didactice“. Pentru c`, p\n` s` discut`m despre subiectele de bac [i alte delicatese, ceea ce ar trebui s` ne \ngrozeasc` este uciderea poten]ialilor cititori sub avalan[e de c`r]i, cu voie de la Minister, care nu au nimic \n comun cu literatura. ■
Ioana Bot
Cum s` ucizi cititorul din fa[` În febra \nceputului de an [colar, c\nd mul]i dintre cititorii Dilematecii se \ntreab` de ce fel de profesori vor avea parte, la clas`, copiii lor, [i ce fel de „auxiliare didactice“ le vor educa acestora pl`cerea lecturii, v` propun o clip` de reflec]ie, \ncerc\nd s` nu \mi pierd z\mbetul. Altfel spus, v-a]i da copiii pe m\na unui profesor care scrie texte ca: „S\nt relevate unele tr`s`turi interesante care permit o interpretare valoric` interesant`“, „personajul principal fiind caracterizat prin multiple modalit`]i (autocaracterizare) mai ales \n capitolele «{tefan cel Mare» [...] sau de c`tre celelalte personaje.“? Ce competen]e profesionale are cel ce consider` c` fraza „prin definirea c`pitan de plai, poetul sugereaz` ipostaza eroului – c`pitan de plai – vestit erou a[ezat de {tefan cel Mare de straj` ]`rii, simboliz\nd patriotismul [i eroismul unui erou popular“ e o interpretare critic`, iar nu o \ntortocheat` tautologie? Un asemenea dasc`l – profesor doctor Constan]a B`rboi, cum se precizeaz` pe pagina de gard` – mitraliaz` pia]a de carte [colar` cu produc]iuni de „texte comentate“ din autorii clasici (nu neap`rat \n conformitate cu programele [colare, paratextele care v` asigur` de contrariu mint!) \n cel mai \mb\csit stil clasic de trist` amintire. „Pagini alese, comentarii, sin-
83
Fotografii de Rare[ Avram
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
R E P O R TA J Stela Giurgeanu
Unde mai citim? Pu]ine au r`mas locurile din Bucure[ti care s` te mai \ndemne la citit. Prin Capital` cite[ti de multe ori pe apucate: de nevoie – \n metrou sau \n sta]iile de autobuz, ca s` nu omori timpul chiar de tot; \nc`p`]\nat [i cu aten]ia \ncle[tat` pe carte – pe o banc`, \ntr-un parc zgomotos [i plin de stimuli vizuali [i auditivi; rigid [i profesionist – la bibliotec`; schiind, pe p\rtia unei muzici, mai tot timpul nepotrivit`, fent\nd cu m`iestrie micile \ntreruperi ale chelnerului sau ale diver[ilor clien]i – prin cafenele sau pe terase. Am descoperit \ns`, chiar \n inima Bucure[tiului, un loc numai bun de citit, unde lectura este la ea acas`, unde de fapt cite[ti ca la tine acas` [i unde pl`cerea lecturii \]i este facilitat` nu doar de un ambient pl`cut [i de lini[te, ci [i de aromele ceaiului, care plutesc pe deasupra meselor, \mbinate cu parfumul dulce]urilor de cas`. Este vorba de Sala de Lectur`, ceain`ria-bibliotec` a Teatrului Act. La prima vedere e[ti tentat s` g\nde[ti: loc de fi]e. Cu mobila sa discret`, cu luxul elegant, sofisticat, dar prietenos [i cald, e[ti convins c` un decorator [i un peisagist de notorietate s-au \nt\lnit pentru a crea aici cadrul perfect, \mbin\nd – \n superlativul armoniei – arta literaturii cu cea a ceaiului. „Ceain`ria noastr` este pentru toat` lumea“, \mi spune managerul S`lii de Lectur`, doamna Monica Simion, care este \n acela[i timp [i directoarea economic` a Teatrului Act. Povestea ceain`riei \mi este spus` la un ceai „Boston“, care r`sp\nde[te o arom` discret` de cire[e amare [i migdale. Totul a pornit de la faptul c` Teatrul Act avea nevoie de mai mult spa]iu, trebuia s` se extind`. „Ideea mi-a venit acum trei ani, c\nd am depus la Prim`rie ni[te dosare, solicit\nd extin-
derea spa]iului teatrului. Cum nu aveam loc pentru recuzita din spectacole [i cum [tiam de existen]a acestui loc, am semnat un contract pentru a primi aici sus dou` birouri.“ Ajun[i \ns` la etaj, pe l\ng` cele dou` birouri, au descoperit un loc incredibil de frumos, un fel de arhiv`-bibliotec`, cu lucr`turi frumoase \n lemn de bun` calitate. „Am propus s` folosim cumva acest hol. Era p`cat s`-l l`s`m doar ca s` fie traversat pentru se a ajunge \n birouri. A[a a \nceput totul...“ Holul a devenit astfel ceain`rie-bibliotec`, profit\ndu-se de acele rafturi \ncrustate \n pere]i, dintr-un lemn maroniu \nchis, aproape negru. De ce ceain`rie, [i nu cafenea? Pentru c` ceaiul aduce lini[te. Iar aici vii s` te lini[te[ti. Lemnul transmite o c`ldur` [i o pace l`untric`, starea de relaxare de care fiecare
85
R E P O R TA J
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
are nevoie din c\nd \n c\nd. „Nu este propriu-zis o bibliotec`, e mai mult o sal` de lectur`, unde po]i veni s` cite[ti, \n timp ce savurezi un ceai.“ Biblioteca num`r` \n prezent 2000 de c`r]i, aduse \n marea lor majoritate de acas`. „Carte veche am adus \mpreun` cu o coleg` de-a mea, Carmen G\rnea]`. Am adus aici c`r]ile noastre de suflet, ca s` se bucure [i al]ii de ele.“ O \ntreb pe doamna Simion dac` nu i-a fost totu[i greu s` se despart` de c`r]ile ei „de suflet“. Îmi r`spunde c` nu e vorba de nici un fel de desp`r]ire, ceain`ria [i teatrul fiind de fapt, pentru ea, o a doua cas`. În biblioteca ceain`riei exist` \ns` [i un fond de „carte nou`“: 80 de volume trimise de ICR prin Horia Patapievici [i 76 de volume donate de Editura All. De asemenea, exist` un col] cu „carte de specialitate“ – lucr`ri privind mai ales domeniul teatrului, printre care [i dou` volume scumpe – c`r]i rare – donate S`lii de Lectur` de c`tre directorul Teatrului Act, Marcel Iure[. Mai exist` apoi un calculator pentru clien]i, o baz` de date din care se poate alege cartea dorit`, precum [i posibilitatea conect`rii la Internet, wireless. „Mi-am dorit, pentru Teatrul Act, un loc unde spectatorii s` se poat` relaxa, s` bea ceva
dup` spectacol. Aici am vrut s` leg ceain`ria de teatru. Dup` spectacolul de teatru, Sala de Lectur` este un loc ideal pentru spectatori: pot veni aici s` comenteze piesa v`zut`, s`-[i deschid` sufletul, s` spun` ce au sim]it.“ Privesc \n jurul meu decorul: m`su]ele negre, joase, \ncadrate de fotolii albe, confortabile. De-a lungul peretelui, o bibliotec` enorm`, pe rafturile c`reia recuno[ti colec]ii familiare – „Biblioteca pentru to]i“, „Secolul XX“.... Printre c`r]i, pe „rafturile prieteniei“, dup` cum le nume[te doamna Simion, stau flori de mu[e]el, plante aromate, borcane cu dulcea]`, miere cu alune [i migdale, tot soiul de mirodenii. Miros at\t de bine [i arat` at\t de apetisant \nc\t o \ntreb pe interlocutoarea mea de unde cump`r` dulcea]a. Îmi r`spunde c` dulce]urile s\nt f`cute de ea [i de mama ei pentru ceain`rie, s\nt prezentate \n meniu [i pot fi servite la ceai, iar mierea e „asezonat`“ tot de ele, cu tot felul de minuni. Îmi atrag aten]ia [i feluritele obiecte, primite de la prietenii ceain`riei. Ce[ti de por]elan, ce[ti-fantezie, ceainice sau zaharni]e – tot soiul de lucruri de suflet, autentificate cu numele donatorilor. Citesc: Marius Damian, Valeria Seciu, Costic` Dr`g`nescu, Emilia Dobrin… Pe un raft de deasupra \mi atrage aten]ia o bancnot` de zece lei, \nr`mat`. Mi se spune c` e de la Vitalie Banta[, dat` ca un fel de „saftea“, la deschiderea ceain`riei. „S` ne mearg` bine... A[a c` am pus-o ca pe o prim` \ncasare.“ Într-o parte st` un samovar vechi. Adus de acas`. În alta, un patefon. A[ijderea. Într-o camer` – „ceain`ria actorilor“ –, un balansoar b`tr\n, donat – mi se spune – de Marcel Iure[. În antreu, un [evalet \nalt (de lemn), culori, vopsea, uleiuri, pensule. Aduse toate de acas`, pentru clien]i. Un pian maiestuos se odihne[te (\ntre concertele care au loc \n fiecare joi, de la ora 19.30) sub un catastif, o c`limar` [i o pan` de scris autentic`. Amintiri [i impresii l`sate de clien]i. „Aici nu e timp. E perfect.“ – scrie cineva. {i \ntr-adev`r, \n Sala de Lectur` te sim]i cumva ca acas`. Singurele lucruri care lipsesc ar fi o pereche de papuci moi [i un halat. În rest, totul e unde ar trebui s` fie. ■
86
Š Dan Stanciu
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
FRAGMENTE Christian X. Ferdinandus
Christian X. Ferdinandus este pseudonimul comun al scriitorilor argentinieni Fernando Sorrentino [i Cristian Mitelman
Centrul p\nzei de p`ianjen S\mb`t` diminea]a, tot la dou` s`pt`m\ni, merg pe jos, dus-\ntors, cinci kilometri. E distan]a de la mine p\n` la col]ul cu Olazábal y Estomba. Acolo locuiesc Silvina [i Alejandro di Paolo, fiica [i ginerele meu. Nu m` am bine cu nici unul dintre ei: \i vizitez pentru pl`cerea de a m` juca – deocamdat` – cu singurul meu nepot: Juan Francisco. În schimb, celelalte dimine]i de s\mb`t` le dedic Poligonului Federal Argentinian unde trag la ]int` cu diverse arme ce-mi apar]in. În ziua cu pricina, am p`r`sit poligonul \nainte de ora dou`sprezece. Locuiesc pe Libertador, \ntre Matienzo [i Newbery. De cum am pus piciorul pe trotuar mi-am aprins o ]igar` [i, f`r` s` dau aten]ie lumii exterioare, mi-am v`zut de drum l`s\ndu-mi g\ndurile s` hoin`reasc`. M` socotesc, \n mod rezonabil, un om fericit. Cineva (un pierde-var`, care f`cea pe artistul [i pe boemul) mi-a spus odat` c` a[ fi un individ fericit la modul vulgar: dac` a vrut s` m` ofenseze, n-a reu[it. Am avut, de asemenea, [i necazuri: moartea nea[teptat` a so]iei mele m-a lovit cu brutalitate [i mi-a r`v`[it via]a \n multe privin]e. Nu s\nt sentimental [i, cu at\t mai pu]in, exagerat de sensibil. N-au lipsit cei care m-au considerat inuman. În general, izbutesc s` m` p`strez \ntr-un calm aparent \n fa]a unor situa]ii iritante, st`p\-
nindu-mi o invizibil` furie interioar`. Cred c` s\nt eficient [i expeditiv. Am ajuns la o confortabil` situa]ie financiar` [i la ceea ce se cheam`, de obicei, succes. Firmele mele s\nt cotate la burs`; nu [tiu dac` \ntotdeauna s\nt onest, dar, \n lumea afacerilor, am o asemenea faim`: conduc Funda]ia Santa Inés, care face dona]ii spitalelor [i [colilor. S\nt, orice s-ar zice, o persoan` cu virtu]i civice: o revist` care se ocup` de actualit`]i m-a ales de dou` ori printre personalit`]ile anului. Am mo[tenit de la so]ia mea – c\nd de-acum nu mai era nevoie – ac]iuni Dowland & Grandinetti. N-am dorit niciodat` s` m` rec`s`toresc, dar am avut – [i am – iubiri de circumstan]`. S\nt \nc\ntat de cartierul, de cl`direa [i de apartamentul \n care locuiesc. Coresponden]a m` a[tepta dup` u[`: facturi pentru servicii, extrase de conturi bancare, invita]ii la conferin]e sau expozi]ii, o vedere de la un prieten aflat \n c`l`torie prin Europa... Dar [i un plic ocru, din cele matlasate la interior, folosite pentru documente ce nu trebuie pliate. Con]inea o fotografie. Eu [i so]ia mea, am\ndoi \n tricouri [i pantaloni scur]i. Locul [i data, de neconfundat: ne plimbam pe promenada de la Copacabana, exact \n luna noastr` de miere, \n 1982. Inés avea dou`zeci [i trei de ani,
89
traducere din limba spaniol` de Radu Niciporuc
■ Cristian Mitelman s-a n`scut \n 1971, la Buenos Aires. Este profesor de limbi clasice la Universitatea din Buenos Aires. A publicat dou` volume: Cartea h`r]ilor [i a simbolurilor (Poezii, 1999) [i Mahalaua Medea (Povestiri, 2007). C\teva din textele sale au fost publicate \n Puro Cuento, La Prensa, Proa y Prisma. Împreun` cu Fernando Sorrentino a scris povestirea Centrul p\nzei de p`ianjen, a c`rei versiune \n limba englez` a ap`rut \n Ellery Queen’s Mistery Magazine. A ob]inut Premiul de debut pentru poezie (locul doi) decernat de Secretariatul Na]ional pentru Cultur` [i Men]iunea onorific` a Fondului Na]ional de Arte (pentru povestire).
FRAGMENTE
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
iar eu dou`zeci [i [ase. Eram cu g\ndurile aiurea [i nu ne p`sa de aparat: fotografia fusese f`cut`, evident, f`r` s` ne d`m seama. Am sim]it o sc\rb` inexplicabil` [i am aruncat fotografia pe mas` de parc` m-a[ fi scuturat de un scorpion. C\teva clipe n-am [tiu ce s` fac. Apoi, \n mod mecanic, mi-am luat ]ig`rile [i mi-am aprins una. Pe dos, fotografia purta o inscrip]ie \ncadrat` ca un anun] publicitar:
]` apreciabil`. Am vorbit f`r` s` m` gr`besc, cu o indiferen]` oarecum mucalit`; am aruncat c\teva glume legate de umorul bursier [i am inventat un citat simpatic, atribuindu-i-l lui Woody Allen. A[a cum s-a \nt\mplat de at\tea ori, am sf\r[it prin a-i convinge pe majoritari. Joi, oamenii s-au calmat [i, cu c\teva ore \nainte de \nchiderea s`pt`m\nii bursiere, noua companie [i ac]iunile ei indicau o cre[tere serioas`. Au avut loc, unul dup` altul, mai multe episoade favorabile. Într-un interviu publicat chiar \n acea duminic`, \n suplimentul economic al ziarului La Nación, am explicat c` de pe urma politicii trebuie s` beneficieze \ntreaga societate: eu nu eram dec\t un instrument cu ajutorul c`ruia poporul \[i putea ob]ine bun`starea. În Partidul Integrist to]i au fost de acord cu spusele mele. Luni, patriarhul partidului, b`tr\nul [i inteligentul Antonio Dufour, m-a convocat la casa lui de odihn` din San Isidro. Voia s` m` cunoasc` personal. N-a vorbit mai mult dec\t era nevoie. – E vorba s` ar`t`m c` s\ntem dinamici, c` avem s\nge t\n`r – mi-a spus. B`rbatul acela trecut, ce p`rea [ubred, dar care manevrase dintotdeauna h`]urile partidului, \mplinise de cur\nd optzeci [i doi de ani. – Dumneata ai f`cut o treab` foarte bun` – [i a ad`ugat: P\n` acum. Î]i prev`d o carier` politic` extraordinar`. Pentru c` veneau de la cine veneau, cuvintele acelea m-au f`cut s` simt o netulburat` \ncredere. M-am \ntors la Buenos Aires dup` ora 14 [i am luat masa de unul singur, foarte t\rziu [i f`r` nici o grab`, \ntr-un restaurant de pe calle Viamonte. Am ajuns la birou aproape pe \nserat. Flavia \mi l`sase coresponden]a pe masa de lucru. M-am pus \n gard`. Plicul ocru era acolo, identic cu cel sosit acas`. Nici acesta nu avea expeditor. În fotografie, Inés [i cu mine st`team cu coatele pe o mas` cu farfurii, pahare [i b`uturi. De-o parte [i de alta, tot felul de chipuri. Am descoperit am`nunte revelatoare [i am izbutit s`-mi amintesc locul, data [i \mprejur`rile. Inés avea pe atunci treizeci [i opt de ani.
Inés Dowland de Aguirre (1959-1997) [i so]ul ei, care a ucis-o. Mai devreme sau mai t\rziu, adev`rul iese la iveal`. (Mesajul 1 din 3) Textul, scris cu pix albastru, era crispat [i nervos, cu multe unghiuri ascu]ite, tremurat, aproape f`r` litere rotunjite. Am sim]it c` mi se face un gol \n stomac [i c` \mi ard obrajii. Care era scopul acestei lovituri anonime? „Calmeaz`-te!“, mi-am spus. „Exist` un fapt de net`g`duit: eu [tiu c` acuza]ia e fals`.“ Obi[nuin]a de a ra]iona m-a lini[tit. Am c`utat s` m` pun \n pielea acuzatorului meu. Se apropiau alegerile legislative [i debutasem \n politic`: eram candidat din partea Partidului Integrist la unul din mandatele de deputat. Plicul enigmatic trebuie s` fi fost o stratagem` politic`, o \ncercare de a m` destabiliza emo]ional. Cu alerg`turile zilnice am uitat de \nt\mplare [i mi-am rec\[tigat obi[nuita st`p\nire de sine. Nenum`ratele treburi m-au \mpiedicat s` m` ocup de acea g\nganie vrednic` de dispre], ascuns` \n lumea umbrelor. Pe de alt` parte, afacerile mele au trecut printr-o s`pt`m\n` dificil`. O fuziune \ntre dou` firme se dovedise s\c\itoare. Ni[te ac]ionari ne\ncrez`tori \n respectiva opera]iune \ncepuser` s`-[i v\nd` participa]iile la Burs`. Ac]iunile mele au \nceput s` scad`. Miercuri am preluat ini]iativa: am convocat un cerc de finan]i[ti importan]i [i le-am explicat semnifica]iile pozitive ale m`surii. Era vorba de generat \ncredere. La asemenea chestiuni, am o experien-
90
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 St`team de vorb`, dup` o mas` cu mul]i invita]i: so]ia mea [i cu mine r\deam cu gura p\n` la urechi, de parc` am fi s`rb`torit gluma vecinului din dreapta mea, nimeni altul dec\t avocatul Schiaritti. Ca de obicei, aveam o ]igar` \ntre degete. Am recunoscut casa [i mi-am amintit \mprejurarea. Fusese un gr`tar la Guillermo Hughes, f`cut \n stil creol; exact \n 1997, cu c\teva luni \nainte de moartea lui Inés. M-am sim]it vulnerabil. F`r` s` [tiu, cineva f`cuse aceste dou` fotografii. Cel pu]in aceste dou` fotografii. O team` supersti]ioas`, nemai\ncercat` p\n` atunci, m-a \mpiedicat – \n clipa aceea – s` m` uit pe dos. Am examinat plicul. Era u[or p`tat cu tu[ul de la [tampila po[tei. Cu ajutorul unei lupe am putut vedea c` plicul fusese expediat de la oficiul po[tal 31. L-am g`sit pe Internet \n Villa Urquiza, calle Monroe, num`rul 5200. Ce cuvinte m-or fi atac\nd acum de pe dosul fotografiei? F`r` s` m` uit, am b`gat fotografia \n plic, iar plicul \n map`. – Flavia – am spus la interfon –, adu-mi, te rog, un whisky. C\nd am ridicat paharul, Flavia mi-a observat tremurul m\inii. – Te sim]i bine, Lucho? Te v`d palid, nervos... Flavia e de-o seam` cu fiica mea, e m`ritat` cu un nefericit, un so] amabil, [i, dincolo de faptul c` e secretara mea, e m\ng\ierea anilor mei de maturitate. Mi-a desenat cu ar`t`torul un cerc deasupra nasului: – E[ti nervos – a repetat. – Da – am admis. A fost o s`pt`m\n` foarte \ncordat`. Trebuie s` m` plimb, s` iau aer. Nu mai revin. Am golit paharul dintr-o \nghi]itur`. Am s`rutat-o pe Flavia pe obraji, mi-am \mbr`cat pardesiul, mi-am luat mapa [i am ie[it. Pe bulevardul Leandro Alem era noapte [i-n aerul iernii se sim]ea mirosul r\ului din apropiere. Nu mi-am dorit niciodat` [ofer sau escort`. Dovad` de simplitate [i de \ncredere \n for]ele
FRAGMENTE proprii, care a f`cut s`-mi creasc` popularitatea \n sondajele de opinie. Dar publicul, ca [i cei care le \ntocmesc, ignor` – [i continu` s` ignore – c` port la subsuoar` un Bersa Thunder Compact 45. Nu e singurul cu care trag la Poligonul Federal Argentinian, dar acesta m` \nso]e[te pretutindeni. Îmi s\nt cel mai bun [ofer [i cea mai bun` escort`. Nu mi-am scos automobilul din parcare. Aveam chef s` umblu, s` fiu singur. Cu mintea ■ Fernando Sorrentino confuz`, am cobor\t prin h\rtoapele dinspre s-a n`scut la Buenos Aires, Pia]a San Martín; o rafal` de frig m-a obligat la 8 noiembrie 1942. Povestirile sale pornesc de s`-mi ridic gulerul pardesiului. obicei de la situa]ii „normale“ Apoi am intrat \n restaurantul [i barul g`rii [i „cotidiene“ care devin Retiro, fosta Ferrocaril Mitre. Îmi place mult treptat tot mai ciudate, mai acest loc, cu stilul lui demodat, un soi de relicv` insolite sau intolerabile, dar \ntotdeauna str`b`tute de un a deceniilor trecute. surpriz`tor sim] al umorului. Am cerut o cafea, am blestemat noua lege Este autorul urm`toarelor care interzicea fumatul \n locurile publice [i am c`r]i de proz` scurt`: Imperii [i servitu]i (1972), Cea mai scos fotografia. M` temeam s-o \ntorc [i s` dau bun` dintre lumile posibile din nou cu ochii de scrisul acela crispat, batjo- (1976), Sanitari centenari coritor, care, de undeva din \ndep`rtata mea is- (1979), În legitim` ap`rare Severitatea torie, m` acuza \n fa]a unui tribunal-fantasm`. (1982), nefericirilor (1994), Dup` plecarea chelnerului, m-am \ncumetat Obiceiurile mor]ilor (1996), s` citesc textul. Din nou un mesaj \ncadrat ca la Exist` un b`rbat care mica publicitate. Era continuarea celui anterior. obi[nuie[te s` m` loveasc` \n cre[tet cu o umbrel` Evident, autorul anonimelor era pornit s` dez- (2005), Întoarcerea (2005), volte un joc progresiv. N`ravuri de alcaucil (2008). Inés [ofa foarte bine. Cum de s-au defectat fr\nele unei ma[ini noi, pe care dumneata i-ai f`cut-o cadou la a cincisprezecea aniversare a c`s`toriei voastre? Adev`rul \nvinge \ntotdeauna, domnule Aguirre. Înc` un pas [i crima dumitale va ie[i la iveal`. (Mesajul 2 din 3) Era destul de t\rziu. Mi-am scos totu[i celularul [i, f`r` s` ezit, l-am sunat pe Antonio Dufour. M` temeam c` apelul \l va deranja, dar r`spunsul lui a fost de un calm des`v\r[it. – Trebuie s` vorbesc cu dumneata, don Antonio. C\t mai repede cu putin]`. – Vino chiar acum, dac` asta te lini[te[te. Ma[ina mea era la c\teva intersec]ii, dar trenul la c\]iva metri: c\nd am ajuns la San Isidro,
91
De asemenea, este autorul a dou` c`r]i-interviu: {apte convorbiri cu Jorge Luis Borges (1974) [i {apte convorbiri cu Adolfo Bioy Casares (1992), ap`rute [i \n române[te, la Editura Fabulator (2004). A scris [i literatur` pentru copii [i adolescen]i: Povestirile Mincinosului (1978), Recompensa principelui (1995), Istoriile Mariei-Broasc` [i a lui Fortunato (1995), R`zbunarea mortului (1997), Mi[tocarii batjocori]i (2006).
FRAGMENTE
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
am s`rit \ntr-un taxi [i am comunicat adresa patriarhului. Automobilul a urcat [i a cobor\t pe str`zi \ntunecate, m`rginite de mul]i copaci, iar dup` cincisprezece minute s-a oprit. Acela[i grilaj negru [i gr`dina imens` pe care o vizitasem cu c\teva ore mai devreme, sub soare. Mi-a deschis poarta un alt angajat al agen]iei de securitate. Dup` gr`din`, re[edin]a lui Dufour. B`tr\nul m-a primit \ntr-un halat purpuriu, oarecum ridicol. C\nd s-a a[ezat, i s-au v`zut pulpele foarte slabe, acoperite de ni[te firi[oare albe; mi-am zis c`, sub halat, era doar \n chilo]i. – M` culcasem deja – a spus. Te servesc cu ceva? – Nu, mul]umesc. Voi \ncerca s` fiu foarte scurt. A[ vrea s` v` \ntreb dac` a]i fost vreodat` supus la presiuni din pricina activit`]ii politice. – Presiuni? – [i a z\mbit. Acum \n]eleg despre ce este vorba. Am avut de-a face cu lucruri mai grave dec\t presiunile. – Mai grave? – am repetat, pu]in proste[te. – Am avut cinci procese pentru corup]ie administrativ`, ce zici? – Dar \n]eleg c` toate dosarele au fost clasate. B`tr\nul nu s-a putut ab]ine s` nu r\d`. – S-a pomenit vreodat` ca justi]ia s` nu claseze vreun dosar de politician? A trebuit s` z\mbesc. – Pentru mine – continu` Dufour – s` fiu socotit inocent e mai jignitor dec\t o condamnare. Incoruptibilul e considerat idiot. În politic` totul e scuzabil; \n politic` totul trece, se uit`... Doar de un lucru nu scapi... – De ridicol? – Asta-i doar o vorb`. Scapi [i de el foarte bine. Societatea noastr` e pu]in – sau deloc – deranjat` de corup]ie, de [per], de furtul din averea statului; ba chiar le prive[te cu simpatie. Singurul lucru de care trebuie s` te fere[ti este s` n-o dai \n bar` cu via]a privat`. Nu conteaz` c\t ai furat din tezaurul sf\nt al na]iunii; important e s`-]i p`strezi neatins` imaginea de pater familias demn. Oamenii condamn` doar [mecheriile din via]a privat`. Aminte[te-]i de acel candidat gata s` c\[tige alegerile: tipul era un exemplu de eficien]` [i onestitate, dar cineva, un
necunoscut, l-a fotografiat cu o domni[oar` frumoas`, care nu era so]ia lui, [i acesta a fost sf\r[itul carierei sale. Pentru o clip`, cuv\ntul fotografie m-a tulburat. – Acum, desigur – a continuat – adversarii no[tri vor c`uta s` g`seasc` ceva tulbure \n via]a dumitale de om de afaceri. M-am g\ndit \n acela[i timp la plicurile anonime [i la rela]ia mea cu Flavia. – {i, dac` nu g`sesc, inventeaz`. N-are nici cea mai mic` importan]`. Gazetarii vor scrie lucruri nepl`cute, iar lumea nu-i va lua \n seam`. Evident, dumneata m` consul]i pentru ceva similar, nu-i a[a? F`cu un efort s` nu ca[te. Se vedea c` era obosit. – Stai lini[tit, Aguirre. S` zic` ce-or vrea despre afacerile tale. C\t` vreme nu se poate v\r\ nimeni \n via]a ta privat`, \n tainele familiei tale, e[ti invulnerabil. Tonul s`u paternalist nu \nceta s` m` deranjeze. E adev`rat: nu aveam deloc experien]` politic`, dar nici naiv nu eram. M` hot`r\sem s` nu-i fac cunoscut adev`ratul motiv al vizitei; umilit, am observat c` nu-l interesa ori, mai r`u, c`-l [tia deja. C\nd a spus „O s`-]i chem o ma[in`“ [i a ridicat telefonul, am \n]eles dou` lucruri: c` nu-i sc`pase faptul c` venisem cu taxiul [i c` \ntrevederea se sf\r[ise. În noaptea aceea am visat cu intermiten]e. Imaginile cu Inés se amestecau \n locuri ilogice: ap`reau persoane din alte cercuri [i rosteau fraze pe care nu le-ar fi putut rosti niciodat`. Accidentul, ma[ina zdrobit` de st\lpul de iluminat, mirosul florilor funebre, antreprenorii la priveghi... Inés sur\dea [i vorbea, \ns` cople[it` de mirosul v\scos al florilor \n descompunere, un miros pe care abia acum \l percepeam, dup` at\]ia ani \n care nu se f`cuse sim]it. De \ndat` ce m-am de[teptat, m-am dus s` caut primul plic [i s`-i examinez [tampila: [i acesta fusese expediat de la oficiul po[tal de pe calle Monroe. N-am putut s` nu m` \ntreb ce du[man aveam \n Villa Urquiza. Urm`toarele trei zile au fost un amestec de u[urare [i zbucium. Pe de-o parte, m` lini[tea
92
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
FRAGMENTE
faptul c` nu primisem al treilea plic – care, teoretic, ar fi fost ultimul –, iar pe de alta, doream, cumva, s` soseasc`. Fr`m\nt`rile au fost intense. C\nd r`m\neam singur, m` amuzam \ncerc\nd s` ghicesc identitatea du[manului meu. De vreme ce avea fotografiile cu Inés, f`cute \ntr-un r`stimp de cincisprezece ani, \ntre 1982 [i 1997, trebuie s` fi fost cineva str`in de perioada \n care se produsese vertiginoasa mea ascensiune economic`: cineva inexistent (sau, cel pu]in, neobservat) \n fluxul [i refluxul de chipuri pe care le cunoscusem \n ultimul deceniu. Joi am primit a treia misiv`, de data aceasta acas`. Era expediat` [i ea tot din Villa Urquiza. În prima fotografie, Inés avea dou`zeci [i trei de ani; \n a doua, treizeci [i opt; \n aceasta, doar [aptesprezece sau optsprezece. Trebuie s` fi fost prin 1977. Era \n blugi [i tricou. L\ng` ea, eram eu: sub]irel, \ntr-o c`ma[` cu m\neci scurte. Era \n plin` zi, cu un soare str`lucitor: pe fundalul fotografiei se decupa cl`direa rotund` a Planetariului din Palermo. Era \n perioada de \nceput a roman]ei noastre. M-am sim]it un biet prost`nac. Cei cincisprezece ani de fotografii f`cute pe ascuns se \ntindeau, \n trecut, la dou`zeci. Cineva ne fotografiase, pe so]ia mea [i pe mine, de-a lungul a dou` decenii. Iar eu, \ntotdeauna perspicace, nu mi-am dat seama niciodat`.
Vineri diminea]a m-am de[teptat \ngrozit [i lucid. În]elesesem c` ceea ce c`utam nu se afla \n fraze, ci \n imagini. Am aliniat pe birou cele trei fotografii [i, de data aceasta f`r` team`, le-am cercetat din nou la lumina l`mpii Inés at\t de t\n`r`: Inés, cu sur\sul ei pu]in distant, socotit de mine un portic misterios. Fotografia din 1982: Inés pe pov\rni[ul de la Río de Janeiro. Mecanismele memoriei s\nt curioase: brusc mi-am amintit, din voiajul acelei luni de miere, un detaliu f`r` importan]`. Afla]i la cump`r`turi \ntr-un magazin universal din Río de Janeiro, ne-am \nt\lnit, din \nt\mplare, cu Jorge Maximiliano Pérez Migali, un fost coleg de liceu. Cu toate c` n-am nutrit pentru el o simpatie deosebit` (mai degrab` \mi displ`cea), hazardul a f`cut s` ne \nt\lnim de mai multe ori. Am \nceput \mpreun` {tiin]ele Economice (eu mi-am terminat studiile cu succes; el le-a abandonat la pu]in timp dup` ce le \ncepuse). La o sear` de dans organizat` de colegii mei de la Facultate, o cunoscusem pe Inés Dowland. Mul]umit` ei, Pérez Migali [i cu mine am fost angaja]i ca func]ionari \ncep`tori la Dowland & Grandinetti. Au urmat apoi roman]a mea cu Inés, logodna oficial`, ascensiunea-mi de nest`vilit, voin]a de a munci constant, capacitatea de a \ncheia alian]e avantajoase, ne\ntrecuta mea eficien]`. Pe Pérez l-am pierdut, la un moment dat, din vedere; eu am progresat mult \n interiorul companiei, el a devenit retras [i distant, p\n` ce l-am uitat. C\nd mi-am \ntemeiat propria companie [i am plecat de la Dowland & Grandinetti, [tiam c` Pérez era tot acolo [i c` nu-i mergea tocmai r`u, cu limitele lui. Ce s-o fi ales ulterior de Pérez Migali? Nu [tiam [i nici nu m` interesa. Dar mi-am amintit acum, cu o clarviziune des`v\r[it`, de prezen]a sa la magazinul acela din Río de Janeiro, [i s\nt convins c` numai el – singura persoan` cunoscut` de acolo – putuse s` ne fotografieze, pe Inés [i pe mine, \n 1982. Mi-am deschis computerul [i m-am conectat la Internet. Am c`utat fi[ierul cu cartea de telefoane, am scris PÉREZ MIGALI, am selec]ionat TOAT~
A sosit momentul s` fac cunoscut` crima pe care ai comis-o, domnule Aguirre. În mai pu]in de o s`pt`m\n` lumea va [ti cine e[ti. (Mesajul 3 din 3) Am privit cele trei fotografii cu Inés. Ce femeie frumoas`! Cine, de ce [i pentru ce m` acuza de moartea ei? Mi-am amintit de observa]iile lui Dufour \n leg`tur` cu via]a privat` a politicienilor. Am \ncercat s` g`sesc o cheie, ceva care s` confere o logic` acestor fragmente absurde. Am citit frazele de o sut` de ori; am reordonat cuvintele; am c`utat un semn ascuns, un fir care s` m` conduc` la descifrarea misterului. Degeaba.
93
FRAGMENTE
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
}ARA, am ap`sat pe ENTER [i am citit:
P\n` la urm`, cu ezit`ri, mi-a deschis un soi de fantasm`, un b`rbat oribil, numai piele [i os, care degaja un miros funebru. Purta pantaloni cenu[ii, de pijama, [i un maiou din p\nz` ordinar`. Respira]ia grea, convulsiv`, \i prevestea sf\r[itul inevitabil. Era Pérez Migali. – În sf\r[it, ai venit. Intr`. Am intrat, iar Pérez a r`mas o clip` \n urm`, s` \nchid` u[a, \n timp ce eu examinam sufrageria enorm` [i r`v`[it`. Casa – deloc ur\t` – era o d`r`p`n`tur`. Înc`perile succesive aduceau cu r`m`[i]ele unui naufragiu. Pérez Migali tr`ia \n jegul acela. Mirosul de mucegai [i descompunere (resturi de m\ncare? cadavre de roz`toare?) mi-a provocat grea]`, dar nu mi-a influen]at hot`r\rea. Sub pa[ii mei podeaua sc\r]\ia. {chiop`t\nd, g\rbovit, aproape mort, Pérez Migali m-a condus \n dormitorul lui [i s-a \ntins pe spate, \n pat. Firav`, lumina abajurului de pe noptier` p`rea s` amplifice mirosul ap`s`tor de murd`rie. Respir` greu c\teva minute, p\n` izbuti s`-[i mai normalizeze suflul. Avea ochii \ndrepta]i spre cerul senin, de parc` dibuiser` acolo un adev`r ocult. De[i ajunsese o zdrean]`, nu m` \ncerca nici un pic de mil`. În buzunarul drept aveam pistolul Bersa. Mi-am scos m`nu[ile [i le-am v\r\t \n buzunarul din st\nga. I-am spus: – A[adar, dumneata e[ti cel cu plicurile. – Te g\ndeai la altcineva? La scurt timp, s-a ridicat \n capul oaselor sprijinindu-se, cu un efort dureros, de t`blia patului. Maioul, \nfior`tor de murdar [i lipit de piele, \i scotea \n eviden]` forma coastelor. Avea p`rul albicios [i slinos [i barba crescut` \n dezordine. – Uite care e situa]ia: am cancer la pl`m\ni [i nu m` pot l`sa de fumat. N-am putere [i nici chef s` ies. În ultima vreme am fost nevoit s` m` duc de prea multe ori la oficiul po[tal de pe calle Monroe... {i-a subliniat gluma cu un hohot de r\s, terminat cu tuse [i flegme. – Nici m`car m\ncare nu-mi cump`r; \n starea \n care m` aflu, mi-e totuna. N-ai o ]igar`?
PÉREZ MIGALI JORGE M. Ávalos 15** 1431 Buenos Aires (011) 4522-7*** „Aha!“, mi-am spus. „Codul po[tal 1431: corespunde oficiului po[tal 31, de pe calle Monroe, Villa Urquiza.“ Atunci am accesat o hart` a Buenos Aires-ului, am scris ÁVALOS 15**, am ap`sat pe ENTER [i am v`zut unde se afla casa lui Pérez Migali. În inima a ceea ce se cheam` Parque Chas se g`se[te calle Berlín, sub form` de cerc. O \ntret`iau, \n chip de diametre, trei str`zi drepte – Gándara, Victorica [i Ávalos – care se \nt\lneau \n centru sub un unghi de [aizeci de grade. Acolo, chiar acolo, \n centrul acelei schi]e de forma unei p\nze de p`ianjen, se afla vizuina lui Pérez Migali, omul care \mi trimitea anonime acuzatoare. Am telefonat la firm` [i i-am spus Flaviei c` voi veni ceva mai t\rziu, \n jurul amiezii. M-am b`rbierit, am f`cut baie, m-am \mbr`cat \n costum, mi-am legat o cravat`, am v\r\t pistolul Bersa la subsuoar`, mi-am pus pardesiul [i mi-am scos ma[ina din parcarea imobilului. Am luat-o pe Libertador, La Pampa, José Hernández, avenida De los Incas... Am l`sat ma[ina la num`rul 4700; \nainte de a cobor\, am scos pistolul din toc, l-am v\r\t \n buzunarul drept al pardesiului [i mi-am pus m`nu[ile de piele. Am g`sit imediat la calle Ávalos [i am \naintat p\n` \n centrul p\nzei de p`ianjen. Întunecat, printre ierburi [i arbori negri, se afla b\rlogul lui Pérez Migali. Porti]a de fier, f`r` sonerie, era deschis`: am intrat \n gr`din`. O alee cu dale f`cea leg`tura \ntre trotuar [i u[a casei. Pe pere]i, umezeala [i ruina formau imagini capricioase; lemnul cariat era str`b`tut de insecte aproape microscopice. Am ap`sat pe buton. Am a[teptat unul sau dou` minute [i, ner`bd`tor, am ap`sat din nou, f`r` s` mai ridic degetul, auzind limpede clopo]elul din interior.
94
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
FRAGMENTE
I-am dat-o. A luat de deasupra pernei o cutie de chibrituri [i [i-a aprins-o. Mi-am aprins [i eu una, cu propria-mi brichet`. Nu p`rea deloc gr`bit: – S\nt zile bune de c\nd nu mai am un chior. Nu [tii cum e s` t\nje[ti dup` tutun… T\njesc dup` at\tea lucruri... Atmosfera de duhoare m` irita [i m` nelini[tea mai mult dec\t \nsu[i Pérez. I-am spus: – Zi-mi, ce vrei?... Bani? N-am chef de discu]ii [i nici timp de pierdut. Dac` vrei bani, \]i dau bani... Dar vreau s` se termine... M-a \ntrerupt cu un nou acces de tuse. O tuse umed` [i horc`itoare, care m` scotea din min]i. – Nu vreau bani; pentru mine n-au contat niciodat` prea mult. Nu s\nt ca dumneata. De altfel, e t\rziu – zise. De mult` vreme e t\rziu. De aceea mi-am spus c`, \nainte s` plec de pe lumea asta, trebuie s` pl`te[ti pentru moartea lui Inés... Am sim]it cum cre[tea \n mine o furie clocotitoare, n`scut` din stomac: – Pui de curv` ce e[ti, doar [tii c` Inés a avut un accident. Am r`mas v`duv [i a trebuit s` m` descurc, s`-mi cresc singur fata. – Nu \ncerca s` m` \nduio[ezi. Nu cred \n imaginea dumitale de v`duv \ndurerat, respectuos fa]` de defunct`. Dumneata ai omor\t-o. Ai stricat sistemul de fr\nare. Crezi c` nu [tiu? Automobilul pe care i l-ai d`ruit so]iei dumitale era cel mai bun de pe pia]`. Am studiat statisticile. Eram priceput la asemenea am`nunte, \]i aminte[ti? Mi-a semnalat cu ar`t`torul ni[te h\rtii de pe noptier`: – Vrei s` le cite[ti? Uite. Nici o problem` mecanic` \n Brazilia, nici una \n Mexic, nici una \n Chile, nici una \n Statele Unite, nici una \n Fran]a; una singur` \n Argentina... Oh, \nt\mplarea... – Ascult`, imbecilule: la vremea aceea speciali[tii [i-au spus cuv\ntul. – E at\t de simplu s` cumperi o bun`voin]`. De altminteri, n-ai vrut adineaori s` m` cumperi [i pe mine? Pentru o sum` oarecare, ni[te spe-
ciali[ti s\nt gata s` sus]in` c` femeia ta mai tr`ie[te. Avu o criz` prelungit` de sufocare, \ntret`iat` de tuse [i de abominabile zgomote de flegm` care mi-au \nte]it dorin]a de a-l ucide. Dup` un soi de fluierat interior care p`rea s`-i fi ajuns p\n` la ceaf`, a spus: – Nu conteaz`. Am f`cut deja ceea ce trebuia s` fac. – Ce anume? – Am trimis o scrisoare Diviziei Criminalistice, cu toate informa]iile, statisticile [i semnalmentele tale. E foarte probabil ca povestea s` li se par` mai mult dec\t veridic` tinerilor detectivi de acolo [i s` se apuce de investiga]ii, dornici de reputa]ie [i de avans`ri. Scutur` din cap, parc` pus \n fa]a unei fapte inexplicabile. – Niciodat` n-am fost \n stare s` \n]eleg cum de te-a ales Inés pe dumneata care, de fapt, nu e[ti altceva dec\t un comerciant lacom [i vulgar. Iar pe deasupra – adaug`, oarecum \n glum` – [i zg\rcit. {tii c` am ajuns \n mizerie: de ce nu-mi faci cadou pachetul de ]ig`ri, \n loc s`-mi oferi una singur`? S` fi r`mas opt sau zece ]ig`ri. Am oprit una pentru mine [i i-am \ntins pachetul. Dar a \nceput din nou s` tu[easc` [i mi-a f`cut semn cu m\na s` i-l las pe noptier`. De la tuse a trecut imediat la sarcasm: – Ah, ce d`rnicie, ce gest de mare senior... Era o femeie magnific`, [tiai? Uit`-te la astea... Scoase dintre cear[afuri [i flutur` ni[te scrisori \ng`lbenite. Am recunoscut scrisul lui Inés, dar n-am vrut s` citesc nici un cuv\nt. – Ne scriam \nainte s`-]i faci dumneata apari]ia, cu spiritul dumitale practic [i cu arz`toarea dorin]` de parvenire. Inés avea \nclina]ii artistice, \i pl`cea s` picteze, citea, c\nta uneori la pian... Dumneata ai f`cut din ea o adev`rat` nevast`, s` spunem „administrativ`“; ai transformat-o \n „doamna directorului“. C\nd v-am \nt\lnit \n Brazilia, aparent at\t de satisf`cu]i, am \n]eles imediat c` era un mort \n via]`... Desigur, posesoare a multor ac]iuni Dowland & Grandinetti... Mi-am zis c`, mai devreme sau mai t\rziu, o vei omor\ ca s-o mo[tene[ti... Infamia pe care am auzit-o m-a f`cut s`-mi
95
FRAGMENTE
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
pierd cump`tul. Am scos pistolul [i, deocamdat` f`r` s`-l armez, l-am \ndreptat spre capul lui Pérez. Acesta a sur\s indolent [i zeflemitor, sporindu-mi furia. Un glonte ar fi fost o pedeaps` prea u[oar` pentru un asemenea animal. Am \n[f`cat pistolul de ]eav` [i, cu m\nerul, l-am lovit \n cre[tet. A exclamat: „Aaah!“ [i a \nchis ochii, deschiz\nd gura. Apoi, nu m-am putut st`p\ni: una, cinci, zece, dou`zeci de lovituri... M-am oprit c\nd am v`zut c` ]easta lui Pérez Migali era doar o pat` nedeslu[it` [i s\nger\nd`. Nu m-am crezut niciodat` \n stare de at\ta ferocitate [i de at\ta bucurie. M\inile [i m\nerul pistolului \mi erau m\njite de s\nge. U[a de la baie era \ntredeschis`; am \mpins-o cu genunchiul [i am intrat. M-a izbit o duhoare insuportabil` de mucegai vechi [i de urin`. Chiuveta, care fusese alb`, era acoperit` de o crust` verzuie. St`p\nindu-mi grea]a, m-am
sp`lat pe m\ini. Pe arm`, lipite cu s\nge, erau c\teva fire de p`r. Am sp`lat pistolul [i robinetul prin care curgea apa. Am l`sat apa s` curg` din abunden]` \n chiuvet`. Un prosop dezgust`tor at\rna de pe un suport. Mi-am verificat hainele [i \nc`l]`mintea: nici o pat` de s\nge. M-am \ntors \n camera lui Pérez Migali. Trupul, cu c`p`]\na s\nger\nd` c`zut` pe spate, pe t`blia patului, era o marionet` dezarticulat`. Avea un ochi deschis [i unul \nchis. Am respirat ad\nc [i m-am lini[tit. Accesul acela de furie ira]ional` nu era demn de mine, de caracterul meu echilibrat [i obiectiv. Satisfac]ia nu-mi sl`bise, dar am ra]ionat. Cu excep]ia robinetului de la chiuvet`, deja curat, nu atinsesem cu m\inile nimic. Nu l`sasem amprente. Era limpede c` nimeni nu intrase \n casa de pe calle Ávalos, a[a c` le[ul lui Pérez Migali putea s` zac` luni de zile (sau poate ani) \n aceea[i pozi]ie. C\nd \l vor descoperi (de va fi s`-l descopere), vor da doar de putregai [i de oase. {i, chiar \n situa]ia aproape imposibil` c` cineva ar fi intrat dup` zece minute, exista vreo primejdie? Nici una. Cine m` putea \nvinui? Nimeni n-ar fi putut s`-[i imagineze o rela]ie c\t de mic` \ntre Pérez Migali (un individ care disp`ruse de decenii din via]a mea) [i mine. Iar acuza]iile lui referitoare la moartea lui Inés nu erau sus]inute de nici o motiva]ie. Probabil c` scrisoarea lui Pérez Migali adresat` Diviziei Criminalistice avea s` ajung` la co[ul de gunoi. Sau, chiar dac` investiga]ia s-ar concretiza, ce se putea dovedi \n leg`tur` cu o moarte survenit` \n urm` cu zece ani? Dar, mai important dec\t toate, exist` un adev`r pe care eu \l cunosc foarte bine: fusese un accident, [i nu un asasinat. R`m\nea doar s` ies din cas`, s` ajung pe avenida De los Incas, s` m` sui \n ma[in` [i... problema era rezolvat`. La ie[ire, pe pardoseal`, sprijinit de u[`, se afla un plic identic cu cele pe care le primisem. Avea o etichet` pe care era scris cu majuscule \ngro[ate: LUIS AGUIRRE. L-o fi pus Pérez acolo, c\nd am sosit, [tiind c-o s`-l v`d la plecare. „Ce prostii“, mi-am spus. „Un biet nefericit: ratat, nebun [i stupid. Nici un judec`tor, nici un
96
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 Aguirre: Totul e o cacealma. Statisticile s\nt false [i s-au \nt\mplat multe accidente precum cel al lui Inés. N-ai ucis-o, [i n-am trimis nici o scrisoare Diviziei Criminalistice. Problema e alta. Dumneata m-ai deposedat de ceea ce-mi doream cel mai mult. Trebuia s` m` r`zbun. Planul meu, domnule Idiot Pragmatic, a fost excelent. Trebuia s` te oblig s` m` ucizi [i am izbutit. Via]a mea, de bolnav \n faz` terminal`, nu mai f`cea dou` parale. A ta, f`r` \ndoial`, valoreaz` – \n propria-]i viziune – mult. De aceea am vrut s` m` omori: pentru ca, odat` mort, anii t`i de carcer` s` m` r`zbune pentru r`ul pe care mi l-ai pricinuit c\nd eram viu.
FRAGMENTE netariului; al doilea, cu o not` a mea c`tre un judec`tor de instruc]ie. Îi ceream judec`torului de serviciu s` dispun` o perchezi]ie la locuin]a mea [i-l informam c` poli]ia m` va g`si mort. Evident, am scris negru pe alb c` dumneata e[ti asasinul meu. Am fost sigur c` vei ap`rea \naintea tuturor: enigma pe care ]i-o \nf`]i[asem nu era prea complicat` pentru un tip cu agilitatea dumitale mental`. În schimb, justi]ia \[i are ritmurile ei [i nu se gr`be[te prea tare: probabil c` scrisoarea mea va mai \nt\rzia pe circuitele birocratice ale birourilor judiciare, dar, \n mod inevitabil, va ajunge \n m\na judec`torului de instruc]ie.
N-ai ucis-o pe Inés, e limpede, dar m-ai ucis pe mine, iar eu, exact \n ziua de mar]i, 21 august, am expediat de la oficiul po[tal de pe calle Monroe dou` plicuri: unul pe care deja \l cuno[ti, cu fotografia lui Inés [i a ta \n fa]a Pla-
Poate m\ine, poate peste c\teva zile, poate s`pt`m\na viitoare, poli]ia va suna la u[a somptuosului t`u apartament de pe avenida Del Libertador sau la u[a prosperei tale companii de pe Córdoba y Reconquista. Te vor aresta, te vor judeca [i te vor condamna pe via]`, pentru asasinarea „cu premeditare [i m\r[`vie“ a unui muribund neajutorat, \n propia sa cas` [i pe patul s`u de moarte.
poli]ist, nimeni pe lumea asta nu va da crezare unor astfel de aiureli.“ Am v\r\t mesajul \n plic [i l-am \ndoit de la jum`tate. Ideea de a face un soi de rocad` m-a f`cut s` sur\d: mi-am scos m`nu[ile din buzunarul st\ng [i, \n locul lor, am b`gat plicul. Mi-am pus m`nu[ile [i m-am felicitat c` am reu[it s` ajung la un echilibru oarecum simetric: pistolul \n buzunarul drept, plicul \n buzunarul st\ng, m\inile \n m`nu[i. Am ie[it \n gr`din` [i, grijuliu, am tras u[a casei dup` mine, p\n` am auzit declicul broa[tei. Am mers apoi pe aleea cu dale, am ajuns pe trotuar [i am \nchis porti]a de fier. Pe strad` tre-
cea o doamn` cu pungi de la supermarket, iar un b`ie]andru cu biciclet` repartiza ziare. Totul normal. Calm, am ajuns \n c\teva clipe pe avenida De los Incas: m-am suit \n ma[in` [i m-am \ndreptat spre birou. A[a cum am anun]at-o pe Flavia, am sosit mai t\rziu ca de obicei. Am avut c\teva \nt\lniri, dup` care, complet st`p\n pe mine, m-am dedicat afacerilor obi[nuite. Ca un simbol al victoriei repurtate, am v\r\t cele patru plicuri ale lui Pérez Migali, cu fotografiile perfide [i mesajele de psihopat, \n ma[ina de tocat h\rtii. În felul acesta mi-am transformat co[marul \n f\[ii de h\rtie ilizibil`.
97
FRAGMENTE
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008
Seara, am invitat-o pe Flavia la cin`, apoi am luat-o s`-[i petreac` noaptea la mine. Lipsit de necazuri, sf\r[itul de s`pt`m\n` a fost foarte pl`cut. Luni mi-am reluat tabieturile rodnice de om de afaceri. Joi diminea]a, \n ziua de 30, s-au prezentat la firm`, \n civil, doi ofi]eri de poli]ie. Aveau, dup` cum au declarat cu solemnitate, „ordin scris din partea doctorului Cutare, judec`tor de instruc]ie“, s` m` aduc` \n fa]a lui. N-am formulat nici cea mai mic` obiec]ie, nici m`car n-am re]inut numele judec`torului: prev`zusem c` a[a ceva se putea \nt\mpla, \ns` con[tient c` aceste demersuri de rutin` sf\r[esc \ntr-o fund`tur`. Ofi]erii m-au \nso]it p\n` la Curtea de Justi]ie. Senin [i sigur pe mine, am intrat \n birou. În afar` de judec`tor, mai existau trei b`rba]i \n picioare, \n al doilea plan, pe care i-am socotit func]ionari de grad inferior. Judec`torul era un b`rbat de vreo cincizeci de ani, ple[uv [i bine \mbr`cat. Mi-a str\ns m\na cu r`ceal`. S-a a[ezat la birou [i m-a invitat s` fac acela[i lucru, dar \n fa]a lui. Dup` care a spus, de parc` ar fi recitat o lec]ie: – Regret, domnule Aguirre, dar trebuie s` v` informez c` e de datoria mea s` dispun s` fi]i arestat, preventiv, ca principal suspect \n asasinarea la domiciliul s`u din calle Ávalos 15**, aproximativ \n ziua de vineri 24 august 2007, a domnului Jorge Maximiliano Pérez Migali. M-am uitat \n ochii lui.
– Imposibil – am spus. N-am fost niciodat` \n casa aceea – [i am ad`ugat sur\z\nd: Nici m`car n-am auzit vorbindu-se vreodat` de calle Ávalos... Judec`torul [i-a \mpreunat palmele, de parc` ar fi vrut s` se roage. A spus: – Domnul Pérez Migali mi-a trimis o scrisoare... „Ah“, mi-am spus cu indiferen]`, „scrisorile lui Pérez Migali, un \mp`timit al genului epistolar...“ – O scrisoare? – am p`rut eu surprins. – O pute]i citi – spuse judec`torul. Ave]i aici o fotocopie. Am v`zut din nou blestemata caligrafie crispat` [i tremurat`. Scrisoarea era lung`, u[or \nc\lcit`, cu unele incoeren]e. În mare parte, textul con]inea fabula]ii absurde cu privire la mut`rile pe care – a[a cum \[i imagina Pérez Migali – le-a[ fi f`cut \n casa lui, aiureli c`rora nici judec`torul, nici altcineva nu le-ar fi putut da vreodat` crezare. Dar \n \ncheiere spunea: ...[i, dac` nu m` crede]i [i pune]i la \ndoial` c` Luis Aguirre a fost la mine acas` [i m-a omor\t, pute]i vedea amprentele lui digitale pe celofanul pachetului de ]ig`ri pe care-l ve]i g`si \n preajma cadavrului meu, foarte probabil pe noptier`.
■
98