dilemateca30_low

100 PAGINI ● 7 LEI

noiembrie 2008

DILEMATECA Anul III ● nr. 30 ● noiembrie 2008

SCRIERI

●

AUTORI

●

DOSAR

ROMANUL POLI}IST INTERVIU Elena-Maria Morogan

FRAGMENTE Will Self M`re]ele Maimu]e

ANCHET~

DILEMATECA

Care (crede]i c`) este cel mai subevaluat scriitor contemporan?

LECTURI

SUMAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

ANCHET~

INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-11

70-75 de Marius Chivu

Care (crede]i c`) este cel mai subevaluat scriitor contemporan?

DOSAR ARTA DE A CITI

14-24 Daniela Zeca-Buzura

Dou`zeci de reguli \n c`utarea unui roman perfect

77

Mircea Vasilescu Lectura \n familie

Daniela Zeca-Buzura (paginile 14-24)

PROFIL INTERVIU

78-79 Inger Johansson, traduc`toare

26-32 Elena-Maria Morogan

„Trebuie s` mori... ca s` ai succes“

MERIDIANE 80-82 Frankfurt 2008 – Ce-am v\ndut,

ce-am cump`rat?

RECENZII REPORTAJ

34-41 Literatur`: Paul Cernat, Lumini]a

Corneanu, Alexandru Budac, Gabriela Gl`van, Elena Cra[ovan, {tefania Mihalache, Florin Irimia, Codrin Liviu Cu]itaru 42 Eseu: Florina P\rjol 43 Filozofie: Alexander Baumgarten 44-45 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu 46-47 Politologie: Bogdan Barbu, Magdalena Boiangiu 48 Psihologie: Victor Popescu 49 Arte: Anca Oroveanu 50-51 Spiritualitate: Mihail Neam]u, Alice Popescu 52 Self-help: Iaromira Popovici

Elena-Maria Morogan (paginile 26-32)

84-88 Magda M`rculescu, Rodos:

drumul de la Apocalips` \napoi spre Paradis

FRAGMENTE 90-98 Will Self, M`re]ele Maimu]e

RUBRICI 53 54 65 67 69 76 83

R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Cine ce cite[te: C`t`lin Prisacariu Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic

3

Inger Johansson (paginile 78-79)

Will Self (paginile 90-98)

EDITORIAL

Cu cine ne compar`m?

Nu se cite[te ca-n Suedia, nu exist` lecturi publice ca-n Germania, n-avem, fir-ar s` fie, un FNAC ca-n Fran]a [.a.m.d. Inventarul de lament`ri române[ti e cunoscut. Dar cu cine ne compar`m? În Germania exist` o veche tradi]ie a lecturilor publice [i destui oameni dispu[i s` pl`teasc` un bilet de intrare (doar) pentru a-i vedea pe scriitori citind. La noi, nu exist` nici urm` de tradi]ie \n acest sens [i exist` foarte mul]i oameni care nu vor s`-i vad` pe scriitori nici m`car la televizor, pe gratis. În Suedia se cite[te nu doar pentru c` iarna e lung` [i friguroas`, ci [i pentru c` au existat programe sus]inute de promovare a lecturii (de exemplu, \n anii ’60, bibliobuze colindau localit`]ile mici [i \ndep`rtate). La noi, nu exist` astfel de programe, ci doar, pe ici, pe colo, tentative de campanii \n favoarea lecturii. Pentru dezvoltarea unei re]ele de tip FNAC, trebuie doar pia]` [i ceva r`bdare: Diverta, C`rture[ti [i Humanitas func]ioneaz` din ce \n ce mai bine [i se extind. Toate aceste ]`ri s\nt \ns` cu c\]iva pa[i \naintea noastr` \n materie de produc]ie editorial`, interes pentru lectur`, sisteme educa]ionale. Mai bine s` ne compar`m cu Italia, care st` mai prost. Doar 10% dintre adul]i citesc cel pu]in o carte pe lun`. Mult mai pu]in dec\t \n

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008 ]`rile de mai sus. A[a \nc\t editorii italieni n-o duc u[or. Un Centru al C`r]ii, promis de vreo doi ani de Ministerul Bunurilor Culturale, care ar urma s` finan]eze campanii de promovare a lecturii [i alte activit`]i de interes public, va ap`rea efectiv abia \n 2009. Programe na]ionale de subven]ionare a culturii scrise nu exist`. {i totu[i, lucrurile merg. Asocia]ia Editorilor din Italia (www.aei.it) a avut recent \ntrunirea sa anual`, pentru a evalua situa]ia pie]ei de carte. Aceea[i asocia]ie realizeaz` periodic studii despre publicul cititor.

Pentru c` \[i definesc clar interesele comune, editorii italieni (prin asocia]ia lor) reprezint` o voce puternic` \n dialogul cu autorit`]ile, astfel \nc\t ob]in adesea colaborarea acestora pentru tot felul de proiecte. Guvernul (prin Ministerul Bunurilor Culturale) finan]eaz` periodic campanii pentru promovarea lecturii. A[a este, de pild`, „Ottobre, piovono libri“, o campanie care are loc de c\]iva ani, incluz\nd tot felul de evenimente pe \ntreg teritoriul ]`rii: maratonuri ale lecturii, organizarea de grupuri de lectur` \n tot felul de locuri ([coli, dar [i \nchisori [i spitale), bookcrossing, circuite de bibliobuze, week-enduri de lectur` \n pensiuni agro-turistice [i altele (http://www.ilpianetalibro.it/generaNews.jsp?id =287 &l=it). În total, peste 1.300 de activit`]i.

Ne compar`m (m`car) cu Italia?

■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

4

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Bazar Trecutul Suediei. Istoricul Tobias Berglund [i jurnalistul Nicolas Sennerteg au publicat o carte care a st\rnit scandal \n Suedia: Svenska koncentrationsläger i tredje rikets skugga (Lag`re de concentrare suedeze \n umbra celui de-al Treilea Reich) ed. Natur och Kultur. Cei doi cerceteaz` trecutul ]`rii lor \n anii neutralit`]ii din cel de-al doilea r`zboi mondial. Dezv`luirile din carte s\nt prilejuite de ridicarea secretului care a p`zit arhivele timp de 50 de ani.

Neutralitatea nu le-a asigurat o via]` prea comod` celor b`nui]i de ostilitate; mii de simpatizan]i comuni[ti, str`ini refugia]i \n Suedia, [i alte persoane considerate de „risc pentru securitatea regatului“ au fost interna]i \n circa 12 lag`re. Primul lag`r a fost \nfiin]at \n 1940, prin decizia guvernului de uniune na]ional`. Între Germania [i URSS, Suedia [i-a p`strat cu greu neutralitatea, dar autorii c`r]ii vor s` demonstreze c` autorit`]ile optaser` deja. Au fost interna]i comuni[tii, nu [i nazi[tii, Germania fiind principalul partener comercial al Suediei. {i dincolo de interesul economic, pronazi[tii erau numero[i \n armat` [i \n mediile universitare. În ceea ce-i prive[te pe emigran]i, legisla]ia suedez` prevedea \nc` din 1927 „ap`rarea pie]ei muncii din Suedia fa]` de concuren]a str`in`“ [i „protejarea rasei nordice“. În timpul r`zboiului, cei care ajungeau la grani]a suedez` de teama persecu]iilor naziste – dezertorii din armata german`, rezisten]ii norvegieni, sindicali[tii germani, refugia]ii evrei – erau interna]i \n lag`re. Unul dintre autorii acestei legisla]ii era la vremea aceea un obscur func]ionar din administra]ie, devenit apoi unul dintre conduc`torii social-democra]iei suedeze, prim-ministru din 1946 p\n` \n 1969: Tage Erlander. Ap`r`torii lui sus]in c` Erlander nu trebuie \nvinov`]it, m`surile luate erau \n consensul general al opiniei publice. De[i gazetarii gr`bi]i compar` lag`rele suedeze cu \nchisoarea de la Guantanamo, paralela nu se sus]ine prin fapte: „acolo n-a existat nici tortur`, nici tratamente inumane“ (Le Monde des Livres).

INFO ■ Handicapul titlului Cea mai recent` carte a scriitorului mexican Carlos Fuentes este un volum de nuvele [i se intituleaz` Familii fericite. E adev`rat oare ce afirm` Tolstoi \n fraza de la \nceputul romanului Anna Karenina, c` familiile fericite n-au istorie [i doar cele nefericite se deosebesc \ntre ele, fraz` luat drept motto [i de scriitorul mexican? Aparent, c`sniciile despre care este vorba \n cele 16 nuvele ale volumului s\nt felurite [i cauze diferite contribuie la distrugerea lor sub povara suferin]ei.

Dar la un moment dat, \ncepe s` se eviden]ieze un model, asem`n`ri, ceea ce ar putea sugera c` aceste familii at\t de nefericite au mai multe \n comun dec\t vecinii lor binecuv\nta]i de armonie. Copiii refac gre[elile p`rin]ilor, c`sniciile din dragoste se dizolv` \n ranchiune [i resentimente, secrete otr`vite explodeaz` \n cele mai nepotrivite momente. „Ceea ce \n Statele Unite ar fi prilej de divor] [i de procese de partaj, la Nord de Rio Grande, \n or`[elele [i \n satele de acolo, \n conacele [i \n c`su]ele modeste unde se petrec pove[tile lui Fuentes, tradi]ia suferin]ei ]ine la un loc aceste cupluri r`u potrivite [i pe mo[tenitorii lor neferici]i“ – scrie Francine Prose \n cronica ei din The New York Times. Cronicarului, cartea i se pare a fi ca valoare sub romanul lui Fuentes, Moartea lui Artemio Cruz. „Ceea ce e cel mai tulbur`tor \n aceast` nou` carte este felul cum ne d`m seama ce pr`pastie desparte inten]ia de realizare, \ntre aparenta dorin]` a lui Fuentes de a ne inspira empatie fa]` de personajele sale [i de felul \n care ne face s`-i dispre]uim pe ace[ti ta]i neputincio[i, pe so]iile \mb`tr\nite, pe ]`ranii oprima]i [i pe so]ii muieratici, decrepitudinea celor b`tr\ni [i impoten]a handicapa]ilor. „Dac` Tolstoi a vrut s` o condamne pe eroina sa adulterin`, a sf\r[it prin a declan[a, \n el [i \n cititorii s`i, o compasiune toren]ial` fa]` de p`c`to[i [i fa]` de cei care sufer` din cauza p`catului, \n orice familie, fie ea fericit` sau nefericit`. Desigur, nu e prea onest s`-l compari pe Fuentes cu Tolstoi, dar dac` nu vrei ca urm`torul t`u roman s` fie comparat cu cel al lui Melville, g\nde[te-te de dou` ori, \nainte de a-l intitula Moby Dick“.

■

5

INFO

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Bazar Un spion despre spioni John Le Carré [tie despre ce scrie: a fost recrutat ca spion \nc` de pe c\nd era student la colegiu [i a lucrat mul]i ani sub acoperire diplomatic`. A \nceput s` scrie sub acest pseudonim (\l cheam`, de fapt, David Cornwell) [i \n 1963 a devenit celebru cu romanul Spionul care venea din frig.

Era mai mult dec\t un roman de spionaj: \n versiunea lui, agen]iile din Est [i cele din Vest erau egal de corupte [i cinice. Dup` c`derea Cortinei de Fier, el a continuat s` scrie c`r]i de spionaj, cu personaje triste [i dezam`gite, \ndeplinind misiuni dizgra]ioase. Cel mai recent roman al s`u – Most wanted man – are \n centru personajul Issa, un t\n`r musulman refugiat (ilegal) la Hamburg unde cade prad` farmecului unei tinere avocate, idealiste. Agen]iile de spionaj care \l urm`resc nu reu[esc s`-[i dea seama dac` este pur [i simplu un ratat, un terorist primejdios sau [i una, [i alta. Peripe]iile romanului urm`resc limpezirea lor. Întrebat dac` nu e dispus s`-[i scrie memoriile, John Le Carré a r`spuns: „Tocmai construiesc minciunile pe care o s` trebuiasc` s` le spun“.

Dilemateca v` recomand` ■ De mul]i ani, cu o r`bdare benedictin`, istoricul de film Bujor T. R\peanu s-a \nh`mat de unul singur la o munc` titanic` [i pu]in profitabil` – \n termeni pur financiari: inventarierea cronologic` a \ntregului cinematograf românesc, de la \nceputuri [i p\n` \n prezent! Dup` dou` volume consistente despre filmul de fic]iune (care abia au ajuns la anul 1979), ap`rute la Editura Funda]iei Pro, dl R\peanu a scos recent, la o alt` editur` (Meronia), o carte de 654 de pagini

6

■ Cel mai v\ndut autor Dup` succesul mondial al c`r]ii B`rba]i care ur`sc femeile, parte a trilogiei Millenium, casele de editur` din \ntreaga lume au trecut la tip`rirea sau retip`rirea celorlalte p`r]i, [i scriitorul suedez, Stieg Larsson (mort \n 2004) a devenit post-mortem cea mai cunoscut` vedet` literar` a Occidentului; c`r]ile lui s\nt bestseller \n Fran]a, Germania, Olanda. Autorul, jurnalist de profesie, a scris romane populare combin\nd tehnica suspansului cu ce]urile filmelor lui Bergman. |n prima sa carte Fata cu un dragon tatuat, retip`rit` recent, un jurnalist \n pragul falimentului, Carl Mikael Blomkvist, e angajat ca detectiv pentru a cerceta ni[te afaceri de mare corup]ie, fraud`, sp`lare de bani, dar [i dispari]ia unei fete de 16 ani – Hariett. Cunoa[terea lumii bune [i a rela]iilor ei cu cea interlop`, provenit` din propria existen]` de jurnalist, i-a permis autorului s` creeze un fond plauzibil pentru evolu]ia unor personaje mai atractive dec\t subiectul \nsu[i: Blomkvist, sf\[iat de tot soiul de conflicte interioare, e un om complicat, plin de idiosincrasii, evolueaz` \ntr-o pu]in numeroas` comunitate nordic`, printre tineri carieri[ti cu o via]` str`lucitoare, printre aristocra]i [i printre interlopi unde \nflore[te corup]ia sexual` [i financiar`. Toat` aceast` lume evolueaz` autonom fa]` de scenariul poli]ist care nu ajunge la

despre Filmul documentar 18971948 (purt\nd \ns`, inclusiv pe copert`, aceea[i sintagm` generic`: „Filmat \n România“). „Sper – scrie autorul \n prefa]a volumului – c` el va fi primit cu interesul pe care \l merit` un asemenea «instrument de lucru» [i c` va servi destina]iei sale primordiale, aceea de a da un impuls cercet`rii de istorie a cinematografiei române[ti.“ Ar fi – \ntr-adev`r – r`splata binemeritat`... (Alex. Leo {erban) ■ Pentru iubitorii de pisici, [i nu numai: Hippolyte Taine, Via]a [i opiniile filozofice ale unei pisici, tra-

ducere de Raluca Dinc`, text urmat de O sut` de pisicovenii fran]uze[ti, \n transpunerea lui {erban Foar]`, Editura Art, 2008. Ca argument ( de[i, pentru „ini]ia]i“, nu e necesar...), o singur` fraz` din introducere: „Pisica e certificatul de na[tere al lumii pe dos“. (Iaromira Popovici) ■ V` recomand, de la Editura Poliraomanitas, cartea-cult a unui scriitor controversat, premiat` cu National Prize for Booker Fiction, tradus` \n peste 15 limbi [i v\ndut` \n peste 20 de milioane de exemplare (un an

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

INFO

bun sf\r[it dec\t cu ajutorul unui borfa[ cu degetul pe tr`gaci. Fata cu dragonul tatuat se nume[te Lisbeth Slander [i este ajutoarea punk a detectivului jurnalist. Succesul c`r]ii este \ntre]inut de scandalul dintre femeia cu care a tr`it Larsson \n ultimii ani [i restul familiei.

lu]ia din 1905: „Prin povestirea destinului a dou` familii, romanul cap`t` dimensiuni profetice \nregistr\nd dec`derea fiin]ei umane supus` presiunilor dictaturii“ (Le Monde des Livres).

■ Sertarele literaturii sovietice Mai exist` \nc` opere importante nepublicate, autori foarte talenta]i necunoscu]i. Cea mai recent` surpriz` parizian` e traducerea c`r]ii lui Boris Jitkov, Viktor Vavici. Autorul, n`scut \n 1882 \ntr-o familie de intelectuali evrei, a studiat matematica, chimia [i construc]iile navale. În timpul Revolu]iei din 1905, a fabricat bombe pentru grupul de ap`rare contra antisemitismului din care f`cea parte. Dup` Revolu]ia din Octombrie a predat la [colile muncitore[ti. Începe s` publice pe la mijlocul deceniului 2 al secolului trecut. Romanul Viktor Vavici a fost scris \ntre 1929 [i 1934, au fost publicate atunci ni[te fragmente, dar dup` primul Congres al scriitorilor sovietici, unde s-a legiferat realismul socialist ca unic` metod` de crea]ie, drumul c`tre public i-a fost barat. Romanul a fost tip`rit totu[i \n 1941, la trei ani dup` moartea autorului, dar cenzura n-a aprobat difuzarea. S-au p`strat c\teva exemplare datorit` unui tipograf luminat. Aparent, centrul romanului este Revo-

Dilemateca v` recomand` \ntreg s-a aflat pe lista de bestselleruri al Litterary Times of Books Magazine). O g`si]i \n orice loc pe orice raft din orice libr`rie sau tarab` de c`r]i. Cam a[a sun` (mai) toate textele de promovare. Ce s` alegi? (Marius Chivu) ■ Romanul lui Jonathan Coe, Ce h`cuial`!, mostr` de meserie, imagina]ie [i implacabil` satir` british, \n care \ncap [i cronica de familie, [i romanul horror, [i cronica monden`, chiar [i un im-plags din Strigoiul lui Frank

■ De ce e sup`rat Yasmina Khadra Cel mai recent roman al lui Yasmina Khadra, Ce que le jour doit à la nuit (“Ce datoreaz` ziua nop]ii“) nu apare pe lista nici unui premiu literar francez. Într-un interviu acordat recent ziarului Le Parisien, Mohammed Moulessehoul – acesta e adev`ratul nume al celui care folose[te pseudonimul Yasmina Khadra – a condamnat „abera]iile pariziene“ [i via]a literar` lipsit` de sens din capitala Fran]ei. {i asta nu e tot! Scriitorul de origine algerian` afirm` chiar c` „toate institu]iile literare din hexagon s-au aliat \mpotriva sa“. Cu sau f`r` premii ori nominaliz`ri, cartea se vinde bine, iar autorul este invitat frecvent \n emisiuni literare la radio sau la tv. „Oamenii cred c` mi-a fost u[or s` ajung scriitor... Habar nu au de via]a mea. De fapt, c\nd aveam nou` ani, am fost soldat.“ Ne\nduplecat, Yasmina Khadra acuz` critici literari, membrii au juriilor, responsabili culturali... Poate o fi avut ghinion toamna aceasta, c`ci \n ultimii ani, autorul a fost distins cu numeroase premii literare \n str`in`tate [i \n Fran]a.

■

King. De nel`sat din m\n`, f`r` a c`dea pe spate... (Simona Sora) ■ Liviu Ornea, Variet`]i conexe (Editura Curtea Veche, 2008). Sub acest titlu dur, se ascunde o varietate de matematician conexat la 2 Mai-ul de alt`dat`, la napolitanele copil`riei [i filmele cu Semaca [i L`sc`ric`, vibr\nd la „cumplitele vremuri de acum ale universit`]ii“, [tiind bine ce-i aia azi un bacaloriat [i Rapidu’ lui Tamango, cine-s vecinii din blocul lui [i pe ce lume tr`ie[te din Maldive [i p\n`-n Elve]ia; vine dinspre Zarifopol – cum observ` Carmen Mu[at –, dar [i din

Moisil, cu pofta lui pantagruelic` de via]`, \n ecua]ie cu \n]elepciunea de un calm sever a lui Z. Ornea. Hot`r\t, un tip de matematician cu un farmec necunoscut p\n` acum \n publicistica noastr`. (Radu Cosa[u) ■ Viktor Erofeev, Enciclopedia sufletului rus (Editura Paralela 45, 2003).

Un „roman-enciclopedie“ de „consultat“ la nesf\r[it. Ce monumental, ce epocal? E – vorba lui Mu[atescu – „piramidal“! {i plin – tot vorba lui – de „splendide catastrofe“. (Claudiu Constantinescu) ■

7

INFO

Bazar Roberto Saviano, autorul „romanului non-fiction“ Gomorra, v\ndut \n Italia \n peste un 1.200.000 de exemplare [i tradus \n aproape 40 de ]`ri (inclusiv \n România), tr`ie[te din 2006 sub escorta permanent` a poli]iei. Gomorra este o descriere a Camorrei napolitane (cea mai activ` [i mai dur` dintre organiza]iile criminale italiene). Recent, s-a aflat c` [efii Camorrei ar fi ordonat asasinarea sa p\n` la Cr`ciun. Au urmat scrisori de solidaritate din partea unor politicieni [i scriitori italieni [i str`ini, premierea autorului la T\rgul de la Frankfurt, deschiderea unei liste de sus]inere \n cotidianul La Repubblica. Manifest`ri fire[ti [i impresionante. Dar nimic nu poate fi mai impresionant dec\t decizia lui Roberto Saviano de a p`r`si Italia, exprimat` astfel: „Nu v`d nici un motiv pentru a m` \nc`p`]\na s` tr`iesc astfel, ca prizonier al c`r]ii mele [i al succesului meu.

Vreau s` am o via]`. Vreau o cas`. Vreau s` m` \ndr`gostesc, s` beau o bere \n public, s` merg \n libr`rie [i s`-mi aleg c`r]ile... La dracu, am doar 28 de ani! {i vreau s` mai scriu, pentru c` scrisul reprezint` pasiunea [i rezisten]a mea, iar ca s` scriu, trebuie s`-mi afund m\inile \n realitate, s` o storc, s`-i simt mirosul de transpira]ie, nu s` tr`iesc, ca \ntr-o camer` sterilizat`, \n cazarma carabinierilor“.

■ Die Welt \l premiaz` pe Hans Keilson Premiul pentru Literatur` acordat de ziarul german Die Welt \i este acordat, anul acesta, scriitorului [i psihoterapeutului Hans Keilson. Distinc]ia va fi acordat` pe 7 noiembrie \n cadrul unei ceremonii, la Axel-Springer Haus din Berlin. Juriul [i-a \ntemeiat alegerea pentru acest autor (doar vag cunoscut) astfel: “În romanele, eseurile [i poemele sale, Hans Keilson interpreteaz`, p\n` \n cele mai \ndep`rtate ramifica]ii, toate impulsurile distructive ale umanit`]ii care au fost activate \n secolul 20. El anali-

8

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008 zeaz` \n opera sa poetic` acele principii malefice din perspectiv` economic`, social` [i mai ales psihanalitic`. În c`ut`rile sale nu a pierdut speran]a salv`rii individuale“.

Hans keilson s-a n`scut \n 1909 l\ng` Berlin. În 1936 este for]at de nazi[ti s` fug` \n exil. Ca scriitor a fost preocupat \n primul r\nd despre recuperarea [i interpretarea memoriei Holocaustului. Lucr`rile sale despre traumatizarea secven]ial` a \n]elep]ilor evrei ai c`ror p`rin]i [iau pierdut via]a \n timpul Holocaustului s\nt considerate fundamentale pentru psihoterapie.

Hans Keilson este al zecelea laureate al premiilor literare Die Welt. Pe lista premian]ilor se mai reg`sesc Yasmina Reza (2005), Amos Oz (2004), Jeffrey Eugenides (2003), Imre Kertész (2000) [i Bernhard Schlink (1999).

■ Capitalul lui Marx, \n cur\nd pe marile ecrane Cine c\[tig` [i cine pierde de pe urma crizei financiare? Capitalul lui Karl Marx are, \n orice caz, numai de c\[tigat. Mica, necunoscuta editur` Dietz, care de]ine drepturile pentru cea mai cunoscut` carte a „t`tucului“ comunismului a anun]at \ncas`ri nesperate din v\nzarea volumului [i drepturilor de traducere. Nu, Marx nu disp`ruse din libr`rii (e chiar foarte prezent, Capitalul situ\ndu-se undeva pe pozi]ia 2500 \n topul mondial al v\nz`rilor realizat de Amazon), \ns` criza de capital l-a readus \n aten]ia public` [i a oferit contextul unor noi interpret`ri ale capitalismului [i comunismului.

O cas` de film din Germania a anun]at recent c` va difuza, \n cur\nd, un film artistic dup` Capitalul. Nu e o idee nou`. Acum mai bine de 80 de ani, \n vremea marii recesiuni, regizorul rus Sergej Eisenstein s-a apucat s` scrie un scenariu dup` opera lui Marx, \ns` nu a terminat nici scriptul, nici filmul. Alexander Kluge a dat de urma proiectului [i s-a hot`r\t s` fac` filmul.

Cum v-a ar`ta filmul? Va fi un montaj din secven]e de via[` cotidian`, imagini de arhiv`, reconstituiri, toate \mp`nate cu interviuri ale unor autori precopa]i de spa]iul ex-comunist sau de postcomunism (precum Hans Magnus Enzensberger, Peter Sloterdijk, Dietmar Dath).

■

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Bazar {ocant Printre nenum`ratele liste aduse la cuno[tin]a publicul larg – cele ale marilor recorduri, ale destina]iilor feerice de vacan]`, ale unor restaurante minunate [i ale unor hoteluri fabuloase – Richard Wilson de la Times Online crede c` aceea a c`r]ilor care trebuie neap`rat citite induce cele mai durabile complexe de inferioritate. Prea pu]ini oameni se simt at\t de siguri pe gustul lor, \nc\t s` renun]e la parcurgerea a sute de pagini indigeste dintr-o carte considerat` de speciali[ti, de istorie, de profesorii de [coal` o capodoper`. În ajutorul lor, Wilson a pornit ofensiva sincerit`]ii alc`tuind lista celor „Zece c`r]i pe care nu trebuie s` le cite[ti \nainte de a muri“. Iat-o: Ulysses de James Joyce, St`p\nul inelelor de J.R.R. Tolkien, Pentru cine bat clopotele de Ernest Hemingway, În c`utarea timpului pierdut de Marcel Proust, Omul Zar de Luke Reinhart, Fric` [i ispit` la Las Vegas de Hunter S. Thompson, Mitul frumuse]ii de Naomi Wolf, R`zboi [i pace de Lev Tolstoi, Iliada de Homer, M\ndrie [i prejudecat` de Jane Austen.

Autorul listei ofer` pentru fiecare titlu [i o motiva]ie de c\teva r\nduri, doar la Tolstoi e de c\teva cuvinte –“ vai, vai, e prea lung“ –, prea multe pentru cine oricum nu se preg`tea s` citeasc` vreuna din aceste c`r]i, prea pu]in pentru cei care le-ar include \n lista cu semn contrar.

INFO ■ Fidel Castro [i romul Bacardi Prezentul Cubei pare c` st` \n loc de c\nd conduc`torul s-a \mboln`vit [i, din aceea[i cauz`, viitorul e \n cea]`. Poate de aceea a fost primit` at\t de bine cartea despre Cuba a unui jurnalist de la National Public Radio – Tom Gjelten. În Biografia unei cauze, Gjelten poveste[te istoria Cubei prin prisma familiei a c`rei afacere a fost \n centrul vie]ii ]`rii: istoria Cubei poate fi povestit` prin intermediul romului. Este vorba despre Bacardi Rum Company, \ntemeiat` de un negustor catalan \n 1862, pe c\nd Cuba era \nc` o colonie spaniol`. Mo[tenitorii companiei au fost implica]i pe r\nd \n lupta pentru independen]`, \n definirea rela]iilor cu Statele Unite, \n via]a Havanei pe c\nd aceasta era considerat` Las Vegas din Caraibe, \n sus]inerea revolu]iei \mpotriva dictatorului Batista [i apoi \n sus]inerea lupt`torilor anti-castri[ti. Autorul c`r]ii izbute[te s` evoce figurile proprietarilor, oameni pentru care responsabilitatea civic` era tot at\t de important` ca [i ob]inerea de profituri, gata s` ri[te totul pentru idealurile lor. Ultimul proprietar – José (Pepin) Bosh – dezam`git de succesiunea deciziilor dictatoriale ale lui Fidel, s-a refugiat la Miami \n 1960. Acolo a [i murit \n 1994.

Leg`turile cu persoanele de extrem`-dreapt` [i cu organiza]iile complotiste cubaneze au fost nu o dat` subiect de anchet` pentru oficialit`]ile americane. Gjelten nu [tie cine va fabrica [i cine va bea rom Bacardi dup` dispari]ia lui Fidel.

■

9

INFO

Bazar Înc` un indian Cel de al 40-lea premiu Man Booker i-a fost decernat lui Aravind Adiga, 33 de ani, pentru romanul s`u de debut Tigrul alb, povestea unui b`iat de la ]ar` devenit [oferul unui om foarte bogat. Adiga tr`ie[te \n Mumbai, s-a n`scut \n India, a crescut \n Australia [i a \nv`]at la universitatea Columbia [i la Oxford [i a fost corespondentul revistei Time Magazine \n India. Pre[edintele juriului de anul acesta, Michael Portillo, fost ministru, a declarat c` lista scurt` a fost alc`tuit` din c\teva c`r]i care se citesc pe ner`suflate, dar cartea lui Adiga a c\[tigat „pentru c` juriului i s-a p`rut c` are calitatea de a [oca [i de a distra \n egal` m`sur`“.

Adiga a spus c` aceast` carte este „o tentativ` de a capta vocea unor oameni pe care nu-i aude nimeni“ [i a dedicat-o oamenilor din New Delhi, unde a locuit c\t a scris cartea. C\nd a fost \ntrebat ce o s` fac` acum cu banii (50.000 de lire sterline), Adiga a r`spuns: „În primul r\nd, o s` caut o banc` de \ncredere unde s`-i pot depune“. Man Booker Prize se acord` anual unui roman scris de un autor din Marea Britanie, Irlanda sau din Commonwealth. O membr` a juriului din anul acesta, scriitoarea Louis Doughty, a declan[at chiar \n ajunul decern`rii premiului un atac extrem de violent \mpotriva b`rba]ilor studio[i din jurii. Ei aleg autori obscuri, greu de citit, preocupa]i mai cur\nd de reputa]ia lor, dec\t de calitatea c`r]ilor premiate: „Exist` b`rba]i studio[i pentru care faptul c` o carte se cite[te u[or o descalific` de la preten]ia m`re]iei literare, ceea ce este o aiureal` des`v\r[it`, dac` te g\nde[ti, de exemplu, la Jane Austen sau Charles Dickens“. Argumentul ei de baz` este lista cu numele unor scriitori britanici, foarte citi]i – Sebastian Faulks, Mark Haddon, Robert Harris – nici o dat` pe lista vreunui premiu.

10

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008 ■ C`r]i pentru cow-boys Bibliotecile americane o duc nesperat de bine \n era Internetului. Circula]ia c`r]ilor a crescut constant \n ultimii ani, conform studiului publicat de National Centre for Education Statistics. Bibliotecile prosper` \n ceea ce se consider` a fi spa]iul rural conservator: un rezident din Wyoming a rulat \ntr-un an aproximativ 9 c`r]i, \n timp ce unul din California – 5, iar cel din Washington – 2. Biblioteca din Burns, o a[ezare cu 300 de locuitori, posed` 11.500 de c`r]i, servind, fire[te, [i alte localit`]i din zon`. Se pot g`si acolo [i c`r]i despre cre[terea porcilor \n gospod`riile mici, dar [i cinci romane de Margaret Atwood. La biblioteca din Laramie, un or`[el din Wyoming, au legitima]ie 85.000 de cititori. Cei care achizi]ioneaz` c`r]ile s\nt aten]i la nevoile [i interesele locale: se g`sesc pe rafturi o mul]ime de c`r]i cu fic]iuni cre[tine, pe l\ng` manuale de reparare a camioanelor.

Audio- [i video-book-urile s\nt populare \ntr-o regiune unde orice deplasare implic` distan]e mari. Adolescen]ii se omoar` dup` c`r]ile cu vampiri. Autobuze-bibliotec` trec regulat pe la licee [i pe la ad`posturile minorilor f`r` familie.

Aceste realit`]i au fost consolidate dup` ce, \n urm` cu zece ani, bibliotecarii au lansat anchete, \ntreb\ndu-i pe oameni dac` au nevoie de bibliotec` [i ce ar dori s` g`seasc` \n ea. Cu rezultatele prelucrate s-au prezentat la forurile locale cer\nd finan]are. Forurile locale au ad`ugat la impozite o sum` total` de 27 de milioane de dolari [i \n felul acesta oamenii au pl`tit pentru a-[i satisface dorin]ele, iar ale[ii locali n-au putut fi \nvinui]i c` risipesc banul public.

■ Sarko \n]epat În libr`riile franceze [i-a f`cut apari]ia un obiect spectaculos care se vinde, cum s-ar spune, \n draci. E vorba de un set de p`pu[i voodoo care \l reprezint` pe pre[edintele Sarkozy; seturile mai con]in o biografie satiric` a lui Sarko, ace [i instruc]iuni despre cum s` \n]epi mai bine p`pu[ile. Fiecare parte a corpului are inscrip]ionat un citat provocator dintr-un discurs al pre[edintelui. De pild`, pe piept e scris „car`-te, porcule“, expresia folosit` de pre[edinte pentru a alunga un contestatar la

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

INFO

o manifesta]ie. Sloganul s`u de campanie, „munci]i mai mult pentru a c\[tiga mai mult“ e inscrip]ionat ceva mai jos. Pe burt` e scris cuv\ntul „scursuri“, pe care pre[edintele l-a folosit pentru a desemna tinerii delincven]i din suburbii, \n 2005. Au fost produse 20.000 de astfel de seturi voodoo.

Evident, produsul nu a fost pe placul pre[edintelui. Avocatul s`u, Thierry Herzog, le-a cerut produc`torilor s` \ntrerup` imediat distribuirea pachetelor. El a explicat: „Nicolas Sarkozy m-a \ns`rcinat s` v` reamintesc faptul c` are dreptul absolut asupra propriei imagini, indiferent de statutul sau faima sa“. Compania K&B a produs [i 12.000 de p`pu[i cu Ségolène Royal, contracandidata socialist` a lui Sarkozy de anul trecut. Avocatul acesteia a descris p`pu[a drept „o \nc`lcare a demnit`]ii“ [i a anun]at c` va \ncepe o ac]iune \n instan]`, \ns` p\n` acum, nici un demers de acest fel nu a fost \nc` f`cut. C\t despre compania care a pus pe pia]` aceste juc`rii, ea a anun]at c` cererea de a retrage p`pu[ile de pe pia]` este „complet dispropor]ionat`“: „]in\nd cont de aspectul umoristic al proiectului [i de profilul politic [i public al celor dou` modele pe care le reprezint` p`pu[ile“, nu vor da curs solicit`rilor de retragere a produsului din libr`rii.

■

11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008 ■ M` amuz` s` citesc, pe excelentul portal LiterNet, textele despre cinema (altminteri, informate) ale unui anume domn Marian R`dulescu: acesta nu rateaz` nici o ocazie de a strecura, indiferent de filmul \n discu]ie, numele Elenei Dulgheru – autoarea unei monografii patetice despre Tarkovski. O fi so]ul doamnei? Os\rdia cu care o face (periodic [i rapsodic) m` \ndeamn` s` cred c` da. Sau o fi vorba despre vreun fan \nver[unat? Într-un text recent despre Dan Pi]a, d\nsul nu uit` s` aminteasc`, \ntr-o parantez`: „cum scria inegalabil E.D.“; precizarea are acel farmec indicibil cu care cineva ar spune: „cum scria inegalabil Ion Dodu B`lan“… a. l. [.

■ În satul Tope[ti, comuna Tismana, jude]ul Gorj, la chio[cul local (nu [tiu dac` singurul), am g`sit… un exemplar din Dilemateca. A fost o mare surpriz`, mai ales c` Dilema veche nu \mp`rt`[ea onoarea. I. P.

■ La 11 august 1920, Francis Picabia \i scria lui André Breton: „Tzara e \n Romånia, unde se plictise[te prodigios, are de g\nd s` revin` la Paris la sf\r[itul lui septembrie. «De ce-am plecat?», \mi scrie. Adresa lui este Com. Garceni (Gudetil Voslui), Roumanie, Fabrica de Cherestea [?]“. Ceva \mi spune c` resursele de plictiseal` ale comunei Gårceni, din jude]ul Vaslui, au r`mas intacte p\n` azi, c\nd o c`utare pe Google scoate la iveal` urm`toarele fapte prodigioase: 1) potrivit unei [tiri ap`rute \n Monitorul de Vaslui, „comuna Gårceni are cu ce s` se m\ndreasc`: are cel mai nou drum jude]ean […]. Acesta face leg`tura \ntre comunele Punge[ti [i Gårceni. Ieri [3 octombrie 2008, n.m.], \n prezen]a lui Vasile Mihalachi, pre[edintele CJ Vaslui […], noua cale de acces a fost sfin]it`“; 2) potrivit unei [tiri ap`rute \n Adev`rul de Vaslui, „la meciul dintre FC Gårceni [i Viitorul Negre[ti [disputat duminic`, 28 septembrie 2008, n.m.], nu au lipsit incidentele“; 3) potrivit unei [tiri ap`rute \n edi]ia de Vaslui a ziarului Obiectiv, localitatea Gårceni a primit un microbuz [colar pe care nu-l poate folosi deoarece Prim`ria comunei nu are un [ofer cu permis categoria D. Desigur, D de la DADA. D. S.

12

■ Printre scriitorii masiv netradu[i la noi se num`r` [i cei premia]i cu Nobel. Ca [i \n cazul lui Doris Lessing, c\[tig`toarea de anul trecut, J.-M.G. Le Clézio este premiat \ntr-un moment \n care nu-l putem citi dec\t \n edi]ii din anii ’80. Harold Pinter, Gao Xingjian, Dario Fo sau Toni Morrison s\nt, deocamdat`, netradu[i [i cvasinecunoscu]i la noi, iar poe]ii (Derek Walcott ori Seamus Heaney) nu vor fi, probabil, tradu[i niciodat`. În schimb, tot românul [tie cum st` treaba cu „politizatul“ Nobel pentru literatur` [i recit` liste cu nume \ntregi de scriitori ignora]i, ca [i cum, \n ritm de unul pe an, s-ar putea premia cu Nobel TO}I marii scriitori din lume. M. C. ■ În discursul pronun]at la T\rgul de Carte de la Frankfurt, Orhan Pamuk a vorbit, \n prezen]a pre[edintelui turc Abdulah Gul, despre faptul c`, \n ]ara sa, drepturile fundamentale – cum ar fi dreptul la liber` exprimare – nu s\nt respectate. Dup` ce a evocat numeroase cazuri de scriitori [i jurnali[ti aresta]i pentru c` afirma]iile lor au deranjat puterea politic` sau religioas`, Pamuk s-a referit [i la prezent: \n Turcia, multe pagini de Internet, cum ar fi, de

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

pild`, YouTube, s\nt cenzurate, inaccesibile.

Pre[edintele Abdulah Gul nu a putut dec\t s` \nghit` \n sec. În timpul discursului lui Pamuk, figura sa a fost filmat` insistent. Turcii din Germania, care au acces la YouTube, au a[teptat, cu sufletul la gur`, postarea \nregistr`rii. M. M.

line, 45% au optat pentru Sean Connery, 26% pentru Daniel Craig („actualul“ Bond), 12% pentru Roger Moore, 10% pentru Pierce Brosnan, 5% pentru Timothy Dalton, 2% pentru George Lazenby [i 1% pentru David Niven. Cu Sean Connery pe primul loc s\nt de acord; m` intrig` \ns` prezen]a lui Daniel Craig pe locul 2 – are o „r`ceal`“ de kaghebist care, dup` gustul meu, nu are de ce s`-l plaseze \nainte de Roger Moore [i Pierce Brosnan, am\ndoi foarte british. Dar, m` rog, nu te pui cu „votul popular“… M. V.

■ Mi-a c`zut \n m\n` o insolit` revist` interbelic`, Revista b`ilor. În num`rul din 4-9 august 1931, doctorul docent H. Slobozeanu f`cea un elogiu sta]iunii Movil`-Tekirghiol pentru climatul maritim, v\nturile marine, helioterapie, b`ile reci de mare, de lac [i n`mol, „factori de regenerare care lucreaz` fiecare \n parte [i to]i la un loc la vindecarea a o sum` de boale“. Iat` locul unde Doamna T. [i Fred Vasilescu au avut schimbul celebru de replici \ncheiat subtil [i deloc amnezic: „Ai uitat c\nd fr`m\ntam cu dumneata droturile divanului meu?“. S. S. ■ Tot mai des – din motive inavuabile – citesc urm`torul epitaf al celei n`scute cu numele de Françoise Quoirez (1935-2004): „{i-a f`cut apari]ia \n 1954 cu un roman sub]ire, Bonjour tristesse, care a provocat un scandal mondial. Dispari]ia ei – dup` o via]` [i o oper` agreabil \ncheiate – nu a constituit un scandal dec\t pentru ea \ns`[i“. Françoise Sagan [i l-a redactat cu propria m\n` – e \ntr-adev`r gheara stilului ei. R. C. ■ Fanii na]ionalei de fotbal au aflat cu stupoare joia trecut` c` selec]ionerul echipei a fost „selec]ionat“ de pe Aeroportul „Henri Coand`“, pentru o audiere la DNA. Nu arestarea \n sine a antrenorului na]ionalei i-a uimit pe fanii \nd\rji]i, ci faptul c` motivul acesteia n-a avut nici o leg`tur` cu rezultatele recente ale echipei României. A. M.

■ Viktor Erofeev sus]ine sus [i tare: „Rusia e mama bancurilor. Noi am f`urit un stat-banc.

C\nd patosul aurit dispare, r`m\ne bancul. Ce \nseamn` s` locuie[ti \n banc? Bancul e o specie ruseasc`, o oper` inedit`. Bancul rus nu este publicabil din cauza necuviin]ei sale originare care, la r\ndul ei, reflect` necuviin]a originar` a vie]ii ru[ilor. În Rusia totul e necuviincios. Na[terea e necuviincioas`. Moartea e necuviincioas`. Puterea e necuviincioas`. Poporul e necuviincios. Culmea bunei-cuviin]e este s` faci ceva necuviincios“. M`car de-am fi r\s ceva mai mult, dac` turbinca asta a lui Ivan tot s-a v`rsat [i peste noi. C. C. ■ Citesc pe Hotnews cum c`, la T\rgul de Carte de la Frankfurt organizat anul acesta, manuscrisele vechi au ajuns, \n plin` criz` financiar`, ]inta (solid`) a investitorilor. Astfel, pentru un manuscris japonez dat\nd din secolul al XIX-lea s-au pl`tit sute de mii de euro. Mai pre]ioase \n vechime ca vinul [i mai sigure \n valoare ca valorile bursiere, „patim` mare, c`r]ile astea“! S. G.

■ S-au \mplinit 100 de ani de la na[terea lui Ian Fleming, p`rintele lui James Bond. Times i-a dedicat un dosar consistent, excelent realizat (aici: http://entertainment.timesonline.co.uk/ tol/arts_and_entertainment/specials/for_your _eyes_only). Apare, desigur, [i un top. La \ntrebarea „Cine este cel mai bun James Bond?“, din cei aproape 11.000 de cititori care au votat on-

13

Daniela Zeca-Buzura

Dou`zeci de reguli \n c`utarea unui roman perfect

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

DOSAR

„Trebuie s` m` \ndep`rtez, odat` [i odat`, de acest Sherlock Holmes, care m` \mpiedic` s` fac lucruri mai importante...“

(Arthur Conan Doyle, \ntr-o scrisoare c`tre mama sa, 11 noiembrie 1891)

Împ`timi]ii de romane poli]iste, mai ales \n re]eta clasic` a genului, \l cunosc bine pe Philo Vance. Un detectiv la fel de \nzestrat ca Sherlock Holmes, dar nu at\t de fantezist [i infinit mai pedant; at\t de elegant [i atent cu sine, \nc\t aproape c` ]i-l \nchipui ra]ion\nd doar \mbr`cat \n smoking [i purt\nd m`nu[i albe. Pedanteria acestui personaj al lui Van Dine \l enervez` la culme pe unul ca Dashiell Hammet, de aceea nu pierde nici o ocazie de a-l persifla. În schimb, publicul \l place [i \l „consum`“, ca pe orice stereotip romanesc \n stare s` provoace o lectur` identificatorie, uit\nd, desigur, de la un roman la altul, c` el apar]ine de drept unui autor [i c` acesta, american fiind [i cu reputa]ie \n lumea literelor, atunci c\nd \[i permite „abaterea“ spre un roman detectivist -– semneaz` cu pseudonim.

S.S. Van Dine, pe numele s`u real – Willard Huntington Wright, s-a n`scut \n Virginia, a ob]inut o licen]` la Harvard [i [i-a continuat studiile la München [i Paris. Între 1904 [i 1914 a fost critic literar [i de art` la diferite reviste din Los Angeles, s-a remercat [i ca editor, [i a publicat sub nume propriu mai multe volume „serioase“: Songs of Youth (1913), Modern Painting: its Tendence and Meaning (1915), The Man of Promise (1916 – roman care a trecut neobservat), The Creative Will (1916), The Future of Painting (1923), Modern Literature (1926).

Av\nd o s`n`tate precar`, Van Dine a trebuit s` parcurg` mai multe stagii de spitalizare [i, \n timpul unuia dintre acestea, \ncepe scrierea unui roman detectiv The Benson Murder Case (1926), carte ce s-a bucurat de un succes rapid.

Al doilea roman din serie, The Canary Murder Case (1927), a dep`[it toate a[tept`rile [i a cunoscut imediat [i o versiune cinematografic`, a[a cum se va \nt\mpla [i cu alte c\teva dintre produc]iile ulterioare ale autorului.

De la succesul \nregistrat \n 1927, romanele lui S.S. Van Dine se \nscriu \ntr-o succesiune alert`: The Green Murder Case (1928), The Bishop Murde Case (1929), The Scarlet Murder Case (1932), The Kennell Murder Case (1932), The Dragon Murder Case (1933), The Garden Murder Case (1935), The Kidnap Murder Case (1936), The Philo Vance Murder Case (1936), The Gracie Allen Murder Case (1938), ultimul din serie, The Winter Murder Case, ap`r\nd \n 1939, anul mor]ii autorului. Întreaga produc]ie detectivist` a lui Van Dine \l are ca erou pe Philo Vance, un diletant cu preocup`ri artistice, cultivat, care frecventeaz` concerte [i expozi]ii, e la curent cu evenimentele modene [i, \n general, ca modelul s`u, Sherlock Holmes, [tie tot, despre toat` lumea.

Din punct de vedere compozi]ional, romanele lui Van Dine respect` \ntru totul modelele ilustre (E. A. Poe [i Conan Doyle), f`c\nd uz, \ntre altele, de clasica pereche detectiv-narator, \n

15

„Nic`ieri re]eta nu func]ioneaz` mai automat [i mai exclusiv ca \n romanul poli]ist care tr`ie[te specul\nd logica anemic` a cititorului, mediocritatea imagina]iei lui, exploat\ndu-i sentimentalitatea vulgar`, d\nd oric`rui [iret banal iluzia unui joc al inteligen]ei.“ Camil PETRESCU, \n „Modalitatea [i tehnica romanului poli]ist“, 1934 „Romanul poli]ist este cel mai universal gen [i, desigur, cel mai etern… O fi facil` tehnica lui, o fi schematic` [i va fi av\nd o cheie oarecare, dar toate acestea s\nt greu de g`sit [i cel care le-a descoperit presupune o mare ingeniozitate spiritual`, o prodigioas` fantezie [i o larg` posibilitate de a analiza nu misterele psihologice ale unei subiectivit`]i, ci pe acelea ale unei lumi \ntregi care se zbate, care tr`ie[te efectiv, brutal [i instinctiv, care s\nger`. De la Crim` [i pedeaps` care e cel mai formidabil roman poli]ist scris p\n` acum, [i p\n` la literatura tinerilor americani de azi, al c`rei reprezentant l-am putea considera pe Faulkner, romanul poli]ist d` dovad` de o vitalitate at\t de splendid`… Romanul poli]ist vrea s` aduc` un exemplu \n care omul se dep`[e[te pe el \nsu[i. {i, de aceea, romanul poli]ist e mai mult dec\t o literatur` de specula]ie comercial` [i de amuzament intensiv al instinctelor refulate.

Edgar Poe [i Dostoievski [tiau lucrul acesta.“ Pericle MARTINESCU, \n „Spre o pseudo-filosofie a romanului poli]ist“, 1934

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

care „particularul“ dep`[e[te la toate nivelurile poli]ia oficial`, cu care se afl` \n permanent` competi]ie – este imbatabil, iar procurorul [i sergentul de poli]ie \i dau m\n` liber` pentru descurcarea i]elor afacerii.

Practic, S.S. Van Dine este considerat \n epoc` un ilustru al genului clasic de roman detectiv [i se pare c` autorului \nsu[i eticheta \i convine [i corespunde propriilor exigen]e.

Chiar dac` azi intriga unui roman ca Afacerea scarabeului (ap`rut \n 1930 [i considerat capodopera lui Van Dine) pare pueril` [i \ntreaga schem` a construc]iei narative degaj` un aer de déjà-vu, succesul din perioada interbelic` [i

integrarea f`r` rezerve a autorului printre clasicii genului reclam` anumite considerente \n discu]ia despre faimoasele 20 de reguli elaborate de p`rintele literar al lui Philo Vance. În num`rul din aprilie al revistei American Magazine, Van Dine public` Cele 20 de reguli ale romanului poli]ist, prima „tabl` de legi“ a genului, aplaudat` de unii, vehement contestat` de al]ii – \n orice caz – prima tentativ` decis` de a face ordine \n interiorul unei re]ete care amenin]a s` devin` impur`.

Recapitul\nd foarte succint palmaresul genului p\n` la jum`tatea anului 1928, se constat` cu u[urin]` c` numele sonore ale romanului poli]ist clasic \[i d`duser` deja m`sura. Edgar Allan Poe era demult revendicat ca p`rinte al genului [i nuvelele sale fuseser` editate \n Europa. Din 1887 (anul primului roman) [i p\n` \n 1927, c\nd public` The Case Book of Sherlock Holmes, Conan Doyle crease o mod` care traversase Atlanticul; Maurice Leblanc brevetase un prototip literar, gra]ie lui Arsène Lupin, sp`rg`torul gentilom. Victorin Jasset adaptase pentru cinematografie aventurile lui Nick Carter, „marele detectiv american“; Gaston Leroux semnase varianta à la française a misterului camerei \nchise (inaugurat` de Poe) marc\nd debutul bravului Rouletabille, ziaristul-detectiv; Gilgert K. Chesterton, care debutase \n 1910, \[i publicase majoritatea nuvelelor [i cele c\teva romane care f`cuser` din p`rintele Brown un anchetator original [i notoriu; ap`ruser` romanele lui John Buchan [i, din 1920, prin The Mysterious Style’s Affaire, intrase \n scen` Hercule Poirot; \n acela[i an, 1920, se crease \n America revista Black Mask, iar trei ani mai t\rziu, la Londra, Dorothy Sayers publica Lord Peter [i necunoscutul; tot la Londra, era deja cunoscut Edward Phillips Oppenheim, care va \nregistra un succes r`sun`tor cu romanul s`u The Mistery Road [i \ncepuse s` se vorbeasc` de Edgar Wallace, care, dup` debutul cu The Green Archer (1923), p\n` \n 1927, scrie alte patru romane poli]iste; \n Statele Unite, la Indianopolis, Earl Derr Biggers se f`cuse deja cunoscut prin ancheta poli]istului Charlie Chan din Casa f`r` cheie, \n timp ce la Paris, Albert Pigasse crease celebra colec]ie „Le Masque“, inaugur\nd-o cu

Arthur Conan Doyle

16

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

DOSAR

publicarea romanului Uciderea lui Roger Ackroyd, de Agatha Christie; [i, ca un ultim am`nunt semnificativ, \n martie 1928, cu o lun` \naintea public`rii regulilor lui Van Dine, cei doi veri Manny [i Danny – care vor semna Ellery Queen, c\[tig` un premiu de 7500 de dolari, r`spunz\nd unui concurs de romane poli]iste, c`ruia \i trimit manuscrisul volumului The Mistery of the Silk Hat (care va ap`rea \n 1929).

Pe scurt, re]eta clasic` a genului era demult constituit` [i existau autori care o respectau cu fidelitate. Mul]i dintre ace[tia deveniser` un fel de „campioni ai genului clasic“, cu o notorietate de invidiat. De[i \mplinise 40 de ani [i scrisese numai dou` romane (strict circumscrise formulei), Van Dine aspira la aceast` glorie [i avea toate [ansele s` o ob]in`, dat fiind succesul de care se bucurase cu primele sale c`r]i.

Cu alte cuvinte, cele 20 de reguli ale criticului-autor de romane poli]iste par, la prima vedere, o tentativ` ferm` de men]inere a prerogativelor unei formule narative care c\[tigase milioane de admiratori [i adep]i. La o privire mai atent` \ns`, carta de legi a lui Van Dine apare [i ca reac]ie prompt` la denatur`rile unei formule, fiindc` schimb`rile pluteau \n aer. Înc` din 1925, Dashiell Hammett, afiliat grupului de la revista Black Mask, vorbea de romanul hard-boiled, pe care el \nsu[i avea s`-l inaugureze. „Re]eta“ mai primise dou` lovituri de natur` s`-i pericliteze stabilitatea – una datorat` lui Austin Freeman, care a inovat \n materie, elimin\nd din elementele puzzle-ului poli]ist surpriza [i suspansul, cealalt` – lui Roy Vickers (discipol al lui Freeman, care duce mai departe „metoda inversiei“, de-a lungul ciclului Afacerilor clasate, modific\nd inclusiv un model de lectur` consacrat).

Dincolo de toate acestea, dac` romanul poli]ist devenise, cel pu]in \n tiparul s`u strict logic, genus britannicum, un fel de joc cu reguli prestabilite, intriga trebuia construit` \n a[a mod \nc\t cititorul s` fie permanent men]inut \n afara posturii de a anticipa corect. Consecin]ele acestei tensiuni de a nu \l face pe lector s` accead` \n fond la rolul rezervat pentru el, acela de decodeur – nu \nceteaz` s` se arate: complica]iile intrigii vor fi manevrate din mers [i vor fi

multiplicate personajele.

Romanele poli]iste nu vor \nt\rzia, a[adar, s` fie precedate de adev`rate generice, prezent\nd liste lungi de autori. E nevoie ca imediat s` fie imaginate crime rare, comise \n condi]ii plauzibile, dar excep]ionale, [i iat` cum s-au stabilit deja conven]ii, care tind s` devin` reguli.

Freeman, \n ipostaza de teoretician (Austin Freeman – L’Art du roman policier, 1924) nu recunoa[te dec\t o singur` regul` care devine, prin t`ria singularit`]ii, un fel de lege interioar` a genului: legea logic`, decurg\nd din principiul de identitate [i cea care guverneaz` \n roman deduc]ia. Îns` o presiune a acestei legi unice se face sim]it` de\ndat` ce \ncet`m s` admitem c` mobilul crimei [i crima din romanul poli]ist s\nt fapte diverse, din ordinea firescului [i a normalit`]ii.

17

Humphrey Bogart \n {oimul maltez, dup` Dashiell Hammett

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

În mod paradoxal, acest hors du commun se complace \n a fi reglementat [i pare materia cea mai ofertant` pentru a prescrie o tabl` de legi \n interiorul at\t de spinoasei chestiuni a scrierii unui roman poli]ist.

Logica va r`m\ne, fire[te, nervul povestirii, dar inteligen]a nu se va mai exercita de acum \nainte asupra unei probleme simple [i previzibile, ci va avea de ]intit performan]a, altfel spus, va trebui s` se dep`[easc` pe sine ca \ntr-un joc de bridge ori, de ce nu – ca \ntr-o structur` de prozodie – conven]ia, intervenind aici pentru a cre[te la maximum nivelul de reflexie al textului.

Dar ce este totdeauna conven]ia, dac` nu o permisivitate limitat`, \n plin exerci]iu? Autorul de roman poli]ist \[i va interzice \nt\i de toate s` frecventeze realul \n totalitatea lui, cu tot ce aceasta implic`: \nt\lniri posibile, combina]ii ale hazardului, altfel spus, facilit`]i. El \[i va defini din capul locului o por]iune eficient`, o por]ie de concret, singura acceptabil` pentru nivelul de toleran]` al romanului poli]ist.

Este evident c` acest decupaj va avea \n vedere un teritoriu c\t mai restr\ns posibil [i cu c\t c\mpul de manevr` va fi mai bine delimitat, cu at\t construc]ia promite a fi mai ingenioas`.

În termeni mai exac]i, crima imposibil` va fi creditat` drept crim` ideal`. A[a se justific` [i no]iunea paradoxal` de crim` perfect`, un mit pe care romanul poli]ist \l va pune \n circula]ie tocmai pentru a-l contrazice.

Asasinul \nsu[i func]ioneaz`, \n romanul poli]ist, ca un automat logic, care produce o crim` adaptat` la real [i de aceea descifrabil` prin deduc]ie, numai c`, \n sine, crima nu \nceteaz` a fi o conven]ie.

Subaltern al propriilor riguroase legi de construc]ie, romanul poli]ist pare a fi \nv`]at din modelul de func]ionare al oric`rui joc c` rolul conven]iei e s` intervin` tocmai pentru a insinua \n interior acea lips` a strictului, care face jocul pasionant.

Probabil sub dicteul unei asemenea intui]ii, dublate \ns` [i de convingerea c`, dup` o epoc` de triumf, romanul poli]ist \n formula sa clasic` se g`sea \n pragul unui impas metodologic, Van Dine propune o serie de reguli de construc]ie, destinate oric`rui roman poli]ist care ]ine la rangul s`u. Iat` cele 20 de precepte, a[a cum apar formulate de legiferatorul lor: 1. Cititorul [i detectivul trebuie s` aib` [anse egale de a rezolva problema.

2. Autorul n-are dreptul fa]` de cititor s` foloseasc` trucuri [i viclenii altele dec\t cele folosite de vinovatul \nsu[i fa]` de detectiv.

3. Adev`ratul roman poli]ist trebuie s` fie scutit de orice intrig` amoroas`. A introduce aici amorul ar \nsemna, \ntr-adev`r, s` \ncurci mecanismul problemei pur intelectuale.

4. Vinovatul nu trebuie s` fie niciodat` descoperit sub chiar tr`s`turile detectivului sau ale vreunui alt membru al poli]iei. Ar fi o victorie la fel de vulgar` ca [i aceea de a oferi un franc nou pentru un ludovic de aur.

5. Vinovatul trebuie s` fie desemnat printr-o serie de deduc]ii, [i nu prin accident, prin hazard sau prin m`rturie spontan`.

6. În orice roman poli]ist este necesar, prin defini]ie, un poli]ist. Iar acest poli]ist se cuvine s`-[i fac` treaba bine. Sarcina sa const` \n a grupa indiciile care ne vor conduce c`tre acela care a comis f`r`delegea \n primul capitol.

Dac` detectivul nu ajunge la o concluzie satisf`c`toare prin analiza indiciilor aduna-

18

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

DOSAR

te \nseamn` c` nu a rezolvat problema.

7. Un roman poli]ist f`r` cadavru nu exist`. A[ ad`uga chiar: cu c\t e mai mort, cu at\t mai bine. A oferi spre lectur` trei sute de pagini f`r` un mort m`car ar fi s` te ar`]i prea exigent fa]` de cititorul de romane poli]iste. La urma urmelor, cheltuiala de energie a cititorului trebuie s` fie recompensat`. Noi americanii, s\ntem esen]ialmente umani [i o frumoas` moarte face s` renasc` \n noi sentimentul onoarei [i dorin]a r`zbun`rii.

8. Problema poli]ist` trebuie s` fie rezolvat` cu ajutorul unor mijloace strict realiste.

9. Nu trebuie s` existe, \ntr-un roman poli]ist, demn de acest nume, dec\t un singur detectiv adev`rat. A reuni talentele a trei sau patru pentru v\n`toarea banditului ar fi nu numai s` dispersezi interesul [i s` \ncurci

claritatea ra]ionamentului, dar s` [i ob]ii un avantaj neloial asupra cititorului.

10. Vinovatul trebuie s` fie totdeauna o persoan` care a jucat un rol mai mult sau mai pu]in important \n toat` istoria, cu alte cuvinte, cineva pe care cititorul \l cunoa[te [i care-l intereseaz`. A atribui crima, \n ultimul capitol, unui personaj abia introdus sau care a jucat \n intrig` un rol cu totul inofensiv ar fi – din partea autorului – s`-[i m`rturiseasc` incapacitatea de a se m`sura cu cititorul.

11. Autorul nu trebuie s` aleag` niciodat` criminalul dintre personalul domestic, cum ar fi lacheul, valetul, crupierul, buc`tarul sau al]ii. Aceasta este o obiec]ie de principiu, c`ci este o solu]ie prea facil`. Vinovatul trebuie s` fie cineva care s` merite osteneala.

12. Nu trebuie s` fie dec\t un singur vi-

Voluptate neagr` Derek Raymond, Robert Cook pe numele s`u adev`rat, e mort de-a binelea \ncep\nd din 1994.

Citind memoriile lui (Hidden Files) po]i avea senza]ia c` o sut` de ani de acum \nainte mul]i oameni [i-l doresc a[a, mort, \ncep\nd cu primele lui d`dace, despre care se spune c` ar fi p`]it lucruri nepl`cute din partea lui. E suficient s`-i vezi poza de pe copert`, atitudinea pe care o afi[eaz`, ca s` \n]elegi de ce autorul britanic de noir-uri (care fac ca fic]iunile poli]iste americane cu eroi hardboiled s` par` pove[ti de adormit copiii) are o reputa]ie at\t de proast`. Despre Colegiul Eton, unde a ajuns \n buna tradi]ie a familiei \nst`rite din care provine, spunea c` e „o pepinier` a sodomiei“, a[a c` l-a p`r`sit [i, la \nceputul anilor ’50, a apucat-o pe c`r`rile unei vie]i boeme. Iat` cum: slujind \n serviciu militar, ajunge caporal; se implic` o vreme \n afacerile familiei, v\nz\nd lenjerie; ajuns la Paris, locuie[te \n Beat Hotel – n-ar fi de mirare ca William Burroughs, v`z\ndu-l, s` fie cuprins de strania senza]ie c` personajele \nchipuite de el au prins via]`; \n America se \nsoar`; \n Amsterdam face contraband` cu tablouri, iar \n Spania, pu[c`rie, \n virtutea acestei volupt`]i negre care i-a guvernat via]a, pentru ofense aduse lui Franco \ntr-un bar madrilen. {i poate c` ar

trebui s` fie de ajuns, dar nu e, pentru c` se apuc` de scris, semn\nd cu numele Robin Cook. De[i \n epoc` e unic – distopii s-au mai v`zut, dar nu at\t de pulp (A State of Denmark), izvor\te dintr-un imaginar marcat de nazism [i de perspectivele unei tiranii globale – aceast` nobil` \ndeletnicire nu-i aduce un profit, astfel c` se vede nevoit s` o suplineasc`.

Deschide o afacere prosper` cu pornografie \n St. Anne’s Court, \n Londra, iar flerul suspect de parior face furori \n mediile de specialitate. |n anii ’60 se mut` \ntr-un sat din Toscana care se autoproclam` (oare \nt\mpl`tor?) republic` independent` anarhist`, iar Cook e numit ministru de Externe [i de Finan]e. Romanele care \i aduc consacrarea literar` vin \ncep\nd cu anii ’80, c\nd \[i [i asum` numele de autor Derek Raymond. Intriga, de data asta consum\ndu-se \n teritoriul romanului poli]ist, recurge la violen]a absurd` [i atmosfera aproape abstract` pentru a atinge un soi de rafinament metafizic (I Was Dona Suarez) sau e dreas` cu mult existen]ialism (The Nightmare on the Street). Ciudatul britanic dep`[e[te cu mult \n inten]ie [i realizare produc]iile obi[nuite ale genului. |n anii ’90, Guvernul francez \l r`spl`te[te cu Ordre des Arts et des Lettres. Iar cota lui de celebritate, care pare s` creasc` pe m`sur` ce Adrian Buz) e tot mai mort, \l ]ine \n via]`. (A

19

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

novat, indiferent de num`rul asasinatelor comise. Întreaga indignare a cititorului trebuie s` se poat` concentra asupra unui singur suflet negru.

13. Societ`]ile secrete – mafiile – n-au loc \n romanul poli]ist. Autorul care recurge la ele cade \n domeniul romanului de aventuri [i al romanului de spionaj.

14. Maniera \n care este comis` crima [i mijloacele care trebuie s` duc` la descoperirea vinovatului trebuie s` fie reale [i [tiin]ifice. Pseudo-[tiin]a, cu procedeele sale pur imaginare, nu-[i afl` loc \n adev`ratul roman poli]ist.

15. Cuv\ntul decisiv al enigmei trebuie s` fie transparent, de-a lungul romanului, cu condi]ia, bine\n]eles, ca lectorul s` fie \ndeajuns de perspicace pentru a-l sesiza. Vreau s` spun prin asta c`, dac` cititorul recite[te cartea, o dat` misterul dezv`luit, trebuie ca, \ntr-un sens, solu]ia s`-i par` clar` de la \nceput, ca toate indiciile s`-i permit` s` ghi-

ceasc` identitatea vinovatului [i, dac` e perspicace asemenea detectivului \nsu[i, s` p`trund` secretul f`r` a mai citi p\n` la ultimul capitol. Nu pot spune c` asta se \nt\mpl` prea des [i merg p\n` la a sus]ine c` e imposibil de a p`stra secret`, p\n` la cap`t [i fa]` de to]i cititorii, solu]ia unui roman poli]ist oric\t de bine construit. Totdeauna va exista, a[adar, un anume num`r de cititori care se vor ar`ta la fel de sagaci ca [i scriitorul. În asta, cu siguran]`, st` [i valoarea jocului.

16. În romanul poli]ist nu trebuie s` avem lungi pasaje descriptive [i nici analize subtile sau preocup`ri de „atmosfer`“. Astfel de chestiuni nu pot dec\t s` \ncurce, \ntruc\t este vorba de a \nf`]i[a clar o crim` [i de a c`uta vinovatul. Întrerup ac]iunea [i disperseaz` aten]ia, \ndep`rt\ndu-l pe cititor de scopul principal, care este de a pune o problem`, a o analiza [i a-i g`si o solu]ie convenabil`.

Bine\n]eles, anumite descrieri nu trebuie eliminate [i este indispensabil de a fixa, fie [i sumar, personajele, spre a ob]ine realismul descrierii. Socotesc totu[i c`, \ntruc\t autorul a ajuns s` dea impresia realului [i s` capteze interesul [i simpatia cititorului pentru personaje ca [i pentru problem`, el a f`cut destule concesii tehnicii pur literare. De aici \nainte n-ar mai fi nici legitim, nici potrivit cu cerin]ele cauzei. Romanul poli]ist este un gen bine definit. Cititorul nu caut` aici nici zorzoane literare, nici virtuozit`]i de stil, nici analize foarte aprofundate, ci un anume stimulent al spiritului sau un fel de activitate intelectual` de genul pe care o g`se[te asist\nd la un meci de fotbal, ori cufund\ndu-se \n jocuri de cuvinte \ncruci[ate.

17. Scriitorul trebuie s` se ab]in` s`-[i aleag` vinovatul dintre profesioni[tii crimei.

F`r`delegile ho]ilor [i ale bandi]ilor ]in de domeniul poli]iei, [i nu de acela al autorilor [i de al detectivilor amatori mai mult sau mai pu]in str`luci]i. Asemenea afaceri alc`tuiesc b`taia de cap obi[nuit` a comisariatelor, pe c\nd o crim` comis` de un om bisericos sau de o b`tr\n` \n numele marii ei bun`t`]i este realmente ceva fascinant.

18. Ceea ce a fost \nf`]i[at drept crim` nu

20

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

DOSAR

poate, la sf\r[itul romanului, s` se revele a fi un accident sau o sinucidere. A imagina o lung` [i complicat` anchet` pentru a sf\r[i printr-o asemenea incongruen]` ar fi s`-i joci cititorului o fest` de neiertat.

19. Motivul crimei trebuie s` fie totdeauna strict personal. Comploturile interna]ionale [i ma[ina]iunile sumbre ale marii politici trebuie l`sate \n seama romanului de spionaj.

Dimpotriv`, romanul poli]ist trebuie s` fi condus de o manier`, am putea zice gemütlich. El trebuie s` reflecte experien]ele [i preocup`rile zilnice ale cititorilor, oferindu-le un fel de compensa]ie pentru aspira]iile [i emo]iile lor refulate.

20. În sf\r[it, pentru a face suma celor de mai sus, a[ vrea s` enum`r mai departe c\teva trucuri la care nu va recurge nici un autor care se respect`. S\nt trucuri care s-au v`zut prea adesea [i care s\nt de mult` vreme familiare tuturor adev`ra]ilor amatori de crime \n literatur`. Autorul care le-ar folosi ar face dovada incapacit`]ii [i lipsei lui de originalitate: a) Identificarea vinovatului prin compara]ia chi[tocului de ]igar` g`sit la locul crimei cu cele fumate de suspect; b) [edin]` spiritist` trucat` \n cursul c`reia criminalul cuprins de teroare se denun]`; c) falsele amprente digitale; d) alibiul fabricat cu ajutorul unui manechin; e) c\inele care nu latr`, dovedind astfel c` intrusul este un familiar al locului; f) vinovatul – frate geam`n al celui suspect ori vreo rud` sem`n\ndu-i p\n` la confuzie; g) seringa hipodermic` [i predica adev`rului; h) asasinatul comis \ntr-o camer` \nchis` \n prezen]a reprezentan]ilor poli]iei; i) folosirea asocierii de cuvinte pentru descoperirea vinovatului; j) descifrarea unei criptograme de c`tre detectiv sau descoperirea unui cod cifrat.

Privind cu mai mult` insisten]` aceast` adev`rat` cart` a romanului poli]ist dintre cele dou` r`zboaie mondiale, devine vizibil faptul c`

Van Dine a pierdut din vedere at\t de clamatul „caracter de joc logic“ al genului. {tiin]a nu cunoa[te sectoare privilegiate \n c\mpul realului [i, \n consecin]`, regulile 4, 7 [i 11 exprim` preocup`ri estetice prea pu]in compatibile cu grija totalei obiectivit`]i, care ar trebui s` apar` drept unicul ]el al romancierului.

De asemenea, r`m\ne de ne\n]eles de ce detectivul nu ar putea s` ajung`, cu probe, la concluzia c` ceea ce lui \i ap`rea drept o crim` era, \n realitate, un accident sau o sinucidere (regula 18).

Nu \n ultimul r\nd, Van Dine nu se sfie[te s` ia \n calcul satisfac]ia cititorului [i, \n acest caz, pentru ce ar fi de dispre]uit ceea ce teoreticianul nume[te analize subtile [i preocup`ri de atmosfer`? Altfel spus, pentru ce am trata drept neglijabil` scriitura?

21

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Tocmai aceste dileme subliniaz`, o dat` mai mult, natura contradictorie a romanului poli]ist.

Se vrea ca el s` r`m\n` un joc al spiritului [i s\nt formulate \n acest scop reguli stricte, dar \n spatele acestora se presimte tendin]a romanului poli]ist de a nu r`spunde tuturor constr\ngerilor formulate prin reguli. Chiar [i preceptele unui teoretician ca Van Dine las` s` se z`reasc` printre r\nduri existen]a unui element impur [i rebel al genului poli]ist, c`ruia legiferatorul nu a ezitat s` \i spun` emo]ie.

La distan]` de aproape o jum`tate de secol (semn cert c` regulile lui Van Dine au putut fi contestate, dar nu ignorate), referindu-se la aceste precepte, un teoretician structuralist ca Tzvetan Todorov le g`se[te „suficient de redundante“ [i le restr\nge la opt recomand`ri principale, a[a cum le transcriem \n continuare: 1. Romanul [poli]ist] trebuie s` aib` un detectiv [i un vinovat [i cel pu]in o victim` (un cadavru).

2. Vinovatul nu trebuie s` fie un criminal profesionist; nu trebuie s` fie nici detectivul; e necesar ca el s` ucid` din motive personale.

3. Dragostea nu \[i are locul \ntr-un roman poli]ist.

4. Vinovatului trebuie s` i se acorde o anumit` importan]`: a) \n via]`: s` nu fie un valet sau fat` \n cas`; b) \n carte: s` se afle \ntre personajele principale.

5. Totul trebuie s` aib` o explica]ie ra]ional`; fantasticul nu este admis.

6. [Într-un roman poli]ist] nu este, de asemenea, loc pentru descrieri, nici pentru analize psihologice.

7. Orice roman poli]ist trebuie s` se conformeze, \n privin]a informa]iilor despre povestea relatat`, analogiei urm`toare: „autor : lector = vinovat : detectiv“.

8. S\nt de evitat situa]iile [i solu]iile banale (am v`zut c` Van Dine enumer` zece astfel de situa]ii, pe care Todorov nu g`se[te necesar s` le reia). „Compar\nd inventarul [de reguli] pe care l-am reformulat cu descrierea pe care am aplicat-o romanului negru, un fapt interesant devine vizibil – noteaz` Tzvetan Todorov – o parte a regulilor lui Van Dine se refer`, aparent, la orice fel de roman poli]ist, cealalt` parte – numai la romanul cu enigm`. Aceast` repartizare coincide, \n mod surprinz`tor, cu teritoriul de aplicare al regulilor: cele care privesc temele, via]a reprezentat` („prima poveste“) se limiteaz` strict la romanul cu enigm` (de la regula 1 la regula 4a); cele care se refer` la discursul narativ („cea de-a doua poveste“) s\nt valabile, \n egal` m`sur`, pentru romanul poli]ist clasic, ca [i pentru romanul negru (regula 4b p\n` la 7 inclusiv, regula num`rul 8 fiind de o prea mare generalitate). Într-adev`r, \n romanul negru exist` adesea mai mult de un detectiv (a se vedea romanul Regina meclelor al lui Chester Hymes) [i mai mult de un criminal (\n unele romane ale lui J.H. Chase). În plus, criminalul este aproape obligatoriu un profesionist [i nu ucide din motive personale (e un „uciga[ pl`tit“), iar \n multe cazuri poate fi chiar un poli]ist. C\t

22

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

DOSAR

despre amor, care este de preferat s` fie „bestial“, \[i g`se[te, \n romanul negru, locul s`u rezervat. În schimb, explica]iile fantastice, descrierile [i analizele psihologice s\nt exilate complet din spa]iul romanului; criminalul trebuie s` r`m\n` \ntotdeauna un personaj principal, iar \n privin]a celei de-a [aptea reguli, aceasta [i-a pierdut pertinen]a odat` cu dispari]ia structurii duale a romanului. Toate acestea demonstreaz` c` evolu]ia genului s-a f`cut mai \nt\i \n partea sa tematic`, [i nu la nivelul structurii discursului (Van Dine nu a prev`zut necesitatea misterului [i, \n consecin]`, a dublei istorii, consider\nd-o ca de la sine \n]eleas`).“ Restr\ng\nd astfel cele dou`zeci de reguli ale lui Van Dine la un num`r de opt [i coment\ndu-le a[a cum am ar`tat, Todorov formuleaz` de fapt concluzia simpl` ce se impunea: anume c` tr`s`turi \n aparen]` nesemnificative se g`sesc codificate \ntr-una sau alta din speciile romanului poli]ist [i c` un anume tip din evolu]ia genului reune[te particularit`]i situate la niveluri diferite de generalitate.

Astfel, romanul negru, c`ruia insisten]a expres` asupra procedeelor literare \i este str`in`, nu se poate desp`r]i de un anume stil propriu („acea r`ceal` lipsit` de emfaz`, \n descrierea faptelor \nfrico[`toare [i care va merge adesea p\n` la cinism“ – cum noteaz` Todorov), chiar dac`, spre deosebire de formula clasic` a genului, aceast` specie a romanului nu a[teapt` derularea ultimului capitol, pentru a-[i dezv`lui [i clarifica secretele. În schimb, clasicul roman cu enigm`, care „legalizeaz` conven]ia literar`, explicit\nd-o la nivelul celei de-a doua pove[ti“, se va \ncheia uneori cu o revela]ie care contrazice orizontul de a[teptare al lectorului: „Dumneata e[ti asasinul!“ \i spune, cu calm imperturbabil, Hercule Poirot, naratorului din romanul Agathei Christie – Uciderea lui Roger Ackroyd.

Cu alte cuvinte, valoarea unei table de legi aplicat` unui gen literar \n plin` eflorescen]` este, cel mult, teoretic`. De altfel, regulile lui Van Dine reprezint`, \n succesiunea lor restrictiv`, c\ntecul de leb`d` al unei v\rste de glorie a romanului poli]ist. Nu s-ar putea numi o singur` epoc` care s` se revendice de la ambi]ia de a fi respectat aceste precepte publicate

\n American Magazine de un autor care era, el \nsu[i, partizan \nveterat al formulei. Nu \l putem \n nici un fel \nchipui pe Philo Vance, aristocratul-detectiv al lui Van Dine, din Asasinarea canarului, \ncas\nd pumni cu nemiluita, a[a cum se va \nt\mpla peste pu]in timp cu „particularul prin excelen]`“ – Philip Marlowe, [i nici vorbind, ca Ned Beaumond, din Cheia de sticl`, care i se adreseaz` senatorului Henry cu r`ceala necru]`toare a celui ce nu mai are nimic de pierdut: „O s` primi]i ceea ce vi se cuvine...“ Dar, c\t` vreme nici Ned Beaumond, nici Philip Marlowe [i nici m`car pitorescul Maigret nu au p`truns \nc` \n scen`, euforia teoretic` a c\te unui reputat filolog – cum este Willard Huntington Wright – mai poate s` se manifeste.

■

23

Jean Gabin \n rolul comisarului Maigret

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Crime [i mistere la editurile române[ti Numite ca atare (sau \nv`luite \n mister prin situarea \n categorii cu rezonan]e mai palpitante -– thriller, mistery, suspense), romanele poli]iste – autohtone [i str`ine, clasice sau mai noi, literare [i comerciale – s\nt tot mai bine reprezentate pe pia]a româneasc` de carte. ● Editura Nemira ne ofer` cu prec`dere roman poli]ist britanic – Ann Granger, Barbara Cleverly, Dorothy L. Sayers, Peter James, Gyles Brandreth (cunoscut pentru o serie de poli]iste cu Oscar Wilde ca detectiv), I.J. Parker (autoarea celebrei serii de romane poli]iste de epoc` av\ndu-l \n centru pe detectivul japonez Sugawara Akitada), roman poli]ist nord-american – W.E.B. Griffin (autor, printre altele, al seriei cazone M*A*S*H), Carl Hiaasen, Patricia Cornwell (cu simpatica detectiv` de origine italian` Dr. Kay Scarpetta), Philip Margolin, Ed McBain, Elmore John Leonard Jr., dar [i pe Rodica OjogBra[oveanu (cu eroii s`i, maiorul Cristescu [i locotenentul Dobrescu) sau pe autorul spaniol

24

Andreu Martín [i argentinianul José Pablo Feinmann. ● Editura Humanitas \i public` pe argentinianul Guillermo Martínez cu Crimele din Oxford, pe britanicul David Hewson (cu poli]istul Nic Costa, ca personaj-cheie) [i pe faimosul autor georgian Boris Akunin (cu adev`ratul nume Grigori {karti[vili [i detectivul Erast Fandorin ca personaj favorit). Tot aici au ap`rut [i c\teva policiere atipice, ale unor autori care, \ndeob[te, nu scriu carte poli]ist`: francezul Georges Bernanos – O crim`, spaniolul Andres Trapiello – Amicii crimei perfecte, elve]ianul Friedrich Dürrenmatt – F`g`duiala [i britanicul Nigel Williams cu Crimele din Wimbledon. ● La Editura Rao \i \nt\lnim pe marii clasici britanici Agatha Christie, John Le Carré, Ian Fleming, Bernard Knight, P.D. James, Craig Russell (cu detectivul hamburghez Jan Fabel ca personaj principal), precum [i pe americanul James Patterson (cu figura central` a detectivului de culoare Alex Cross). ● Editura Polirom s-a dedicat \n \ntregime public`rii lui Georges Simenon, cu faimoasa serie Maigret (dup` numele comisarului). ● Pomenim \n treac`t Editura Tritonic pentru redarea \n român` a seriei de spionaj-poli]iste, comerciale, dar enorm de populare odat`, S.A.S. (Son Altesse Sérénissime, dar [i aluzie la Special Air Service) a lui Gérard de Villiers, care-l are ca protagonist pe prin]ul austriac str\mtorat financiar Malko Linge. ● Editura All s-a specializat \n carte poli]ist` româneasc`, public\nd autori ca Haralamb Zinc`, Elena-Maria Morogan [i George Arion, \n Colec]ia „Pisica neagr`“.

Venind vorba de pisici, \n spa]iul anglo-american exist` o vast` gam` de romane poli]iste, cum s\nt cele ale prolificei Rita Mae Brown, care au ca protagoni[ti detectivi-pisic`. {i nu s\nt neap`rat comice. (M. P.) ■

Fotografii de Rare[ Avram

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

INTERVIU

„Trebuie s` mori… ca s` ai succes“ Elena-Maria Morogan Pe pagina de gard` a romanului poli]ist Agepsina [i b`tr\nii, ap`rut \n 1984 la Editura Albatros, e o fraz` din Voltaire: „Toate genurile literare s\nt bune \n afar` de cel plicticos“. Romanele poli]iste („mili]iste“, protagoni[tii fiind mili]ieni) sau „de spionaj“ din anii ’70-’80 – semnate Morogan-Salomie – au creat un adev`rat fenomen, se devorau, se discutau [i se \mprumutau. Dup` interzicerea [i topirea lor, au disp`rut [i din bibliotecile publice, astfel \nc\t voga Morogan-Salomie este, ast`zi, greu de \n]eles. Am \ncercat s` m` apropii, \mpreun` cu jum`tatea feminin` a acestui cuplu scriitoricesc celebru, de acest succes, neuit\nd nici o clip` motto-ul aceluia[i roman, Agepsina [i b`tr\nii, din Montaigne: „Nu pornesc la drum lung nici ca s` m` \ntorc, nici ca s` ajung la cap`t“. (S. S.)

Scriitori de succes [i mari stili[ti Anul 2008 a fost pentru dumneavoastr` un an fast. A]i predat, recent, un roman la Editura Cartea Româneasc`, tocmai v-au ap`rut dou` traduceri – din Stieg Larsson [i Agneta Pleijel... Le-am putea lua pe r\nd?

Totul a \nceput cu faptul c` citisem trilogia lui Larsson, \ncep\nd cu volumul al doilea, care mi-a pl`cut enorm. Am vorbit apoi cu editorul [i l-am rugat s`-mi trimit` [i primul volum, dup` care l-am a[teptat cu mare interes, desigur, pe cel de-al treilea.

Dac` s\nt specialist` \n ceva, acel ceva e literatura poli]ist`; am scris romane poli]iste, am citit od`i \ntregi de literatur` poli]ist`, prin ur-

mare m` pricep. Cartea lui Larsson e o carte de o factur` special`, neobi[nuit` tocmai prin formula care \mbin` un cadru foarte realist, p\n` la am`nunt, cu o fantezie debordant`. De pild`, partea computeristic` a romanului – cu hackeri [i pira]i internetici – pare imaginat`, dar speciali[tii spun c` este perfect real`. Eu nu m` pricep, dar am citit pe un blog c` toate lucrurile pe care le-a imaginat Larsson s\nt posibil de f`cut.

Inclusiv o secven]` din ultimul volum, \n care este folosit un telefon mobil fixat sub fereastra unei celule de pu[c`rie prin care de]inutul are acces la Google... Mai mult dec\t at\t, autorul face referin]` la multe istorii reale care s-au petrecut recent \n Suedia, scandaluri din lumea financiar` [i politic` a ]`rii, f`c\nd unele dezv`luiri care nu s\nt deloc cunoscute de marele public.

El chiar folose[te, uneori, numele unor perso-

27

■ Elena-Maria Morogan este scriitoare [i traduc`toare.

A emigrat, \n 1989, \n Suedia, dup` ce anterior predase la Facultatea de Filologie din Bucure[ti, sec]ia de limbi clasice. În România a publicat mai multe romane poli]iste, \n colaborare cu George Virgiliu Salomie : S` nu exager`m (1989), Scuza]i deranjul (1982), Agepsina [i b`tr\nii (1984), Amenzii de iarn` (1985), S` nu ne enerv`m (1990). Semnate MoroganSalomie, romanele alerte, cu un sim] al umorului foarte special s-au bucurat de mare succes de public. Primul s`u roman „serios“ – Cacealmaua – a fost publicat \n 1992, ca [i volumul Mitologie nordic`. În Suedia \[i sus]ine doctoratul la Universitatea din Stockholm, cu o tez` despre teatrul lui Eugen Ionescu, ap`rut` \n 2000 sub titlul Du texte naratif au texte dramatique.

Quatre couples symbiotiques dans l’oeuvre d’Eugène Ionesco. În ultimii ani s-a consacrat traducerilor din literatura suedez` contemporan`. A tradus, printre altele: Torgny Lindgre – Bat[eba; Agneta Pleijel – Goana dup` v\nt; O iarn` la Stockholm; Lord Nevermore; Chirurgul reginei; Goran Tunström – Oratoriul de Cr`ciun; Ingmar Bergman – Copil de duminic`; Convorbiri particulare.

INTERVIU

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

naje reale; de pild`, \n cel de-al doilea volum pomene[te numele unui boxer binecunoscut, care i-a fost prieten, precum [i numele unei familii de emigran]i de care a fost apropiat, familia Baksi. Prin urmare, \ntr-o realitate palpitant` pentru suedezi, dar [i pentru al]ii, Larsson a introdus o schem` cu \nt\mpl`ri senza]ionale, cu totul neobi[nuite [i cu personaje extraodinare. Apoi, a creat un cuplu de detectivi cu totul original. În literatura poli]ist`, personajul principal este esen]ial. Maigret, comisarul Morse s\nt fundamentali, story-ul fiind mai mult sau mai pu]in acela[i. Larsson a inventat un cuplu redutabil: jurnalistul Mikael Blomkvist, care este un fel de copie \mbun`t`]it` a sa: tip cu un succes nebun la femei, cu rela]ii de prietenie extrem de complicate [i simpatii socialiste (cum avea [i autorul); cel mai reu[it este \ns` personajul feminin – Lisbeth Salander. Prototipul ei provine din opera unei extraordinare scriitoare suedeze de literatur` pentru copii, Astrid Lindgren, care a creat un personaj foarte popular, Pippi Längstrump / Pippi Ciorap-Lung; aceasta este o feti]` total neobi[nuit`, cu puteri fizice ie[ite din comun, o eroin` cu totul atipic` \n literatura pentru copii [i pe care suedezii o iubesc foarte tare. Lisbeth Salander e o Pippi Ciorap-Lung adult`, cu toate calit`]ile eroinei, \n plus cu o moral` foarte strict`: pentru crim` [i pentru r`u nu exist` nici un fel de scuz`. Nici o copil`rie nefericit`, nici o adolescen]` marcat` de r`u nu pot fi scuze pentru a face r`u, c`ci omul are totdeauna posibilitatea alegerii. Într-o societate \n care g`sim justific`ri pentru toate mi[eliile, eroina lui Larsson spune r`spicat: „Nu exist` scuz` pentru r`u“.

Se spune despre trilogia lui Larsson, Millennium, din care tocmai a ap`rut \n române[te primul volum, B`rba]i care ur`sc femeile, c` a dep`[it toate recordurile de v\nz`ri: 800.000 de exemplare \ntr-o ]ar` de 9 milioane de oameni. Care crede]i c` e secretul?

Autorul spunea chiar c` aceste c`r]i vor fi asigurarea lui pentru b`tr\ne]e, din p`cate n-a mai prins b`tr\ne]ea, a murit de stop cardiac la nici 50 de ani. S-a emis, chiar, dup` moartea lui, ideea unui complot. S-a spus c` ar fi fost ucis pentru c` avea de g\nd s` scrie despre

asasinarea lui Olof Palme sau pentru c` ar fi spus \n c`r]ile lui lucruri care trebuia s` r`m\n` ascunse marelui public. În plus, a fost o \ntreag` tevatur` \n jurul testamentului s`u. De fapt, el a murit f`r` testament, mo[tenitori fiind tat`l [i fratele lui, cu care nu mai avusese rela]ii de la 14 ani. În schimb, femeia cu care Larsson tr`ia [i care – se pare – l-a ajutat la scrierea c`r]ilor, nu a primit nimic. Lumea a fost indignat`, dar dup` un an de tergivers`ri s-a aflat c` exist` totu[i un testament scris de Larsson pe vremea c\nd avea 19 ani [i c\nd, aflat la prima misiune jurnalistic` de r`zboi, \ntr-o ]ar` african` \n conflict, a scris, mai mult \n glum`, urm`torul testament: „Las \ntreaga mea avere (pe care nu o am) Organiza]iei Comuniste din Umeä“. Umeä este un ora[ din nordul Suediei. Dar, \ntre timp, drepturile de autor deveniser` foarte mari, dep`[ind 2 miliarde de coroane. Iar Partidul Comunist din Umeä nu mai exista...

La un moment dat, personajul principal Mikael Bloomkvist \i spune magnatului care \l angajase: „Acesta nu e un blestemat de roman poli]ist“. Putem spune acela[i lucru despre Millennium?

Evident, formula este nou`, \ns`, cum se [tie, \n ultimele decenii literatura poli]ist` a devenit altceva. C`r]ile pe care te jenai s` declari c` le cite[ti [i izolarea literaturii poli]iste \ntr-o zon` pu]in interesant` pentru critic` s\nt atitudini vetuste. Mul]i mari scriitori, \n ultima vreme, folosesc o intrig` poli]ist`. Cam \n aceea[i situa]ie e [i aceast` carte: marele ei succes se explic` prin formula nou` – un realism, uneori chiar \mpov`r`tor, pe care se dezvolt` o seam` de \nt\mpl`ri [ocante. În acela[i timp, nu pot fi uitate finul realism psihologic, intriga foarte interesant` [i analiza social`. Dac` m-a deranjat ceva la Larsson a fost, poate, stilul jurnalistic, cu lentorile, dar [i nervozit`]ile lui extreme. E drept, p\n` acum am avut [ansa de a traduce doar mari scriitori suedezi, \ns` cred c` acest mixtum compositum al lui Larsson e foarte reu[it.

Cum este v`zut Larsson \n Suedia, dincolo de succesul formulei sale: ca fiind victima unei dileme etice, un bizar care a l`sat un tes-

28

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

INTERVIU

tament suprarealist?

Etica este o component` intim` a mentalit`]ii suedeze. Larsson nu dep`[e[te nivelul mediu al unui suedez bine inten]ionat. Suedezii s\nt foarte bine inten]iona]i. Vorba lor de baz` e „Asta e drept, asta nu e drept“. Din acest punct de vedere, Stieg Larsson nu iese din scheme. În Suedia \ns` exist` foarte mul]i scriitori de literatur` poli]ist`. E explicabil, atunci c\nd ai nop]i at\t de lungi, trebuie s` faci ceva... Printre ei, s\nt [i c\]iva mari sciitori, de pild` Kerstin Ekman, Jan Guillou sau Lisa Marklund. Pentru ei, succesul lui Stieg Larsson a fost nea[teptat. Jan Guillou scria undeva c` probabil trebuie s` mori \nainte de a-]i ap`rea romanul, ca s` ai succes.

P\n` la urm`, succesul a fost general [i nea[teptat, \n ]`ri precum Fran]a, Italia, Grecia, \n Anglia, care este totu[i ]ara romanului poli]ist.

Dup` mine, este o carte foarte interesant`, cu personaje neobi[nuite, cu intrig` ie[it` din comun [i \n care totul este redat cu uneltele realismului celui mai tradi]ional...

feminin`“: este povestit` o \nt\mplare de demult, retr`it` acum de dou` femei care s-au \nt\lnit atunci [i, f`r` s` [tie, [i-au influen]at reciproc destinele. Am scris cu mare pl`cere... Nu [tiu cum se va numi \n final: Sf\r[it de var` sau Jurnal de var`.

A]i publicat, \n 2008, [i o nou` traducere din Agneta Pleijel, Chirurgul reginei, la Editura Humanitas...

Da, este cea de-a cincisprezecea carte suedez` pe care o traduc \n române[te. Am tradus mult [i am avut marea [ans` de a traduce c\]iva dintre cei mai buni sciitori suedezi.... Literatura suedez` este foarte bogat` [i bine reprezentat` la toate nivelurile; a fost una dintre surprizele pe care mi le-a oferit Suedia. Am avut [ansa s`-l traduc pe Göran Tunström – care s-a [i pr`p`dit, un scriitor extraordinar; pe Torgny Lindgren – care este „marele \n]elept“ al literaturii suedeze; pe Agneta Pleijel, pe Ingmar Bergman – care a f`cut nu numai filme, ci a scris [i literatur` foarte bun`.

„Am scris cu ur` [i cu iubire“ În afar` de romane poli]iste, ce a]i mai scris?

Am mai publicat un roman la Cartea Româneasc` \n 1992, Cacealmaua, pe care sper s`-l v`d retip`rit \nainte de a muri. C\nd am plecat din România, am luat, \n chip foarte aventuros, doar o foaie \mp`turit`, cu datele esen]iale ale romanului: ani, personaje, date, [i am terminat cartea \n 1989, \n Suedia... Nu [tiu cine zice – Salinger sau Truman Capote – c` e scris „cu ur` [i abjec]ie“. Eu am scris Cacealmaua cu ur` [i iubire... Dar, ap`r\nd \n 1992, a intrat \ntr-o „gaur` neagr`“, pentru c` atunci nu se prea citea literatur`. Acum, am rev`zut-o, f`r` s` schimb, de fapt, mare lucru [i a[ vrea s` o retip`resc. Am dat-o la Editura Humanitas, mi-au ]inut-o un an [i dup` un an mi-au spus c` au desfiin]at colec]ia de literatur` român`... Cacealmaua e o carte scris` din perspectiva unui b`rbat, \n care, cum se zice, mi-am folosit „partea masculin`“. Noua carte, care sper c` va ap`rea la Cartea Româneasc`, merge pe „latura

29

INTERVIU

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Agneta Pleijel este considerat` a fi una dintre cele mai mari stiliste suedeze; a scris poezie, teatru [i este o romancier` de mare succes.

E o scriitoare obsedat` de destinul propriei familii [i revine mereu la acest subiect, plas\ndu-l \n context istoric. Aceasta este metoda ei preferat`, pecetea ei: recrearea unui destin, a unui personaj, prin plasarea lui \n context istoric. A[a a procedat \n Lord Nevermore, \n Goana dup` v\nt, \n Fungi, reumaniz\nd, d\nd carne [i s\nge unor personaje istorice. Chirurgul reginei face parte dintr-o trilogie care a pornit tot a[a, de la personaje reale, din propria familie, reconstituind \n jurul lor perioade din istoria Suediei. Cele trei volume s\nt foarte diferite stilistic: Chirurgul reginei este o carte neagr`, \n care se vede efortul scriitoarei de a se p`stra \n ni[te

contururi foarte precise, aproape [tiin]ifice. Agneta Pleijel \mi spunea c` a avut \n aceast` carte o poveste de dragoste foarte pasional`, pe care a redus-o, pentru c` nu se potrivea \n schema ini]ial`. Al doilea roman din trilogie, Comediantul regelui – este flamboaiant, colorat, extrem de diferit de primul volum, dar [i de cel de-al treilea, Metresa regelui, c`r]i pe care sper s` le ave]i \n cur\nd \n române[te.

30

„N-o s`-[i dea nimeni seama c` l-am omor\t“ Cum a \nceput o profesoar` universitar` de limbi clasice s` scrie roman poli]ist?

Am scris \mpreun` cu un prieten bun, de meserie geolog, George Salomie; na[ ne-a fost Vlad Mu[atescu, care ne-a [i propus s` facem cerere de intrare \n Uniunea Scriitorilor. Am f`cut-o \n 1984, iar \n 1985 ne-au fost interzise c`r]ile, a[a c` s-a cam terminat [i cu cariera noastr`, [i cu intrarea \n Uniune.... A fost dat` o dispozi]ie s` se topeasc` tirajul volumului nou ap`rut... (\n chip stupid, c`ci cartea era deja epuizat` din libr`rii), s` se scoat` din biblioteci... Începusem s` scriem cumva \n joac`. {i eu, [i prietenul meu, George Salomie, eram pasiona]i de romane poli]iste, série noire, eram abona]i la o cucoan` care ne d`dea, contra unei sume de bani, \n fiecare s`pt`m\n` un num`r de romane poli]iste. Cum eram am\ndoi abona]i, aveam dreptul, eu la cinci romane, el la alte cinci, a[adar zece romane poli]iste pe s`pt`m\n`; devenise un co[mar, pentru c` fiecare voia s` le citeasc` [i pe ale celuilalt. Drept care, eram tot timpul cu romanul poli]ist dup` mine, la baie, la buc`t`rie: b`rbatu-meu (Victor Ciobanu, n.r.) era exasperat, pentru c` el nu gust` literatura poli]ist`. Îmi spunea: „Ar trebui, m`car, s` scoate]i un folos din asta!“ – [i a[a ne-am apucat s` scriem romane poli]iste. Cel pu]in prima carte – La revedere! Pe cur\nd! – a fost o mare distrac]ie pentru to]i trei. Amicul nostru, G. Salomie, lucra la Constan]a la Institutul de Cercet`ri Marine, eu eram \n Bucure[ti, f`ceam un plan comun \n fiecare s`pt`m\n`, el pleca la Constan]a [i am\ndoi scriam – el un capitol, eu un capitol, el p`r]ile masculine (c`ci era [i aici un cuplu de

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

INTERVIU

detectivi), eu p`r]ile feminine. Ne \nt\lneam s\mb`ta, c\nd venea [i el \n Bucure[ti, citeam ce scrisesem; b`rbatu-meu era [i el prezent, ne critica c\t putea [i ne f`cea agrama]i, iar dup` asta, schimbam capitolele \ntre noi: George modifica ce scrisesem eu, eu – ce scrisese el. A[a am ajuns la o formul` bine \nchegat`, nu se vedea diferen]a \ntre cele dou` stiluri. Bine\n]eles c` nu puteam scrie literatur` poli]ist` clasic` pe vremea aceea [i atunci ne-am amuzat c\t am putut, p\n` ni s-a \nfundat. Am auzit la Stockholm un respectabil critic român spun\nd: „V` rog s` nu m` \ntreba]i despre literatura român` de dup` r`zboi, pentru c` este o perioad` ru[inoas` despre care nu doresc s` vorbesc“. Mie mi se pare absurd, pentru c` atunci s-a scris literatur` foarte bun`, mare literatur`.

Pe de alt` parte, a fost o literatur` foarte important` pentru cititori, [i \n acela[i timp, foarte periculoas` pentru cei care o scriau. Ca s` revin la ce f`ceam noi [i la literatura poli]ist`, aceste c`r]i nu puteau fi publicate f`r` riscurile asumate de cei care o publicau. Faptul c` ni s-a interzis nou` cartea [i n-am mai avut drept de isc`litur` a fost una, dar Cornel Popescu, redactorul ultimei c`r]i, [i Mircea Sântimbreanu, care era director la Editura Albatros, au fost da]i afar` [i l`sa]i pe drumuri. Era un risc foarte serios despre care nu se mai [tie nimic azi [i pe care foarte mul]i scriitori [i editori [i l-au asumat.

Cred c` ar trebui neap`rat rejudecat` literatura român` din acele vremuri pentru c` este o parte foarte \nsemnat` din istoria literaturii române.

Pe vremea studen]iei mele, \n Facultatea de Litere, unde dl Victor Ciobanu, so]ul dvs. \nc` preda literatura comparat`, circulau tot felul de legende \n leg`tur` cu felul \n care scria]i, \n trei, cum v` „ucidea]i“ personajele \n autobuze... Cum era, de fapt?

Da, cam a[a era; \ntr-un week-end, c\nd George Salomie venise \n Bucure[ti, aveam o problem` tehnic` foarte important`, trebuia s` elimin`m un personaj [i nu [tiam cum... nu trebuia s` fie evident, a[a \nc\t devenise o veritabil` dilem`. Ne urcasem \ntr-un autobuz destul de gol, dup` ce st`tusem destul de mult acas`, \ncerc\nd s` rezolv`m situa]ia [i continuam s` g\ndim cu voce tare: „Ei, nu se poate

a[a, n-o s`-[i dea nimeni seama c` l-am omor\t...; Bine, dar trebuie omor\t etc...“ La un moment dat, am observat c` lumea se \ndep`rtase de noi [i asculta \mpietrit`!

Era foarte amuzant [i ne-am g\ndit de c\teva ori s` relu`m distrac]ia, apoi ne-am \ntrebat cum ar fi primite romanele noastre dac` le-am retip`ri. A[tept`m propuneri, dar nu avem deloc de g\nd s` le rescriem sau, poate, s` le continu`m. C`r]ile acestea au avut succes pentru c` [tiam foarte bine, atunci, cum stau lucrurile.

Azi, realitatea româneasc` este, pentru mine, un mister total. Exist` subiecte pasionante, cum e corup]ia, lumea asta nou` [i agresiv`, total lipsit`, \n majoritatea cazurilor, de materie cenu[ie. Dar a[a s-a petrecut \n toate momentele de criz`, atunci c\nd o lume se pr`bu[e[te [i alta se ridic`. A[a s-a petrecut [i \n Germania, dar acolo s-au p`strat, dup` r`zboi, anumite cadre sociale. În România se \nt\mpl` azi o mul]ime de fenomene greu de \n]eles pentru un om din afar`, cum s\nt eu.

„C\nd traduci, intri \n chiar procesul crea]iei“ În 2000 v-a]i sus]inut doctoratul cu o tez` despre opera lui Eugène Ionesco. A]i g`sit patru cupluri simbiotice la Ionesco...

Am plecat \n Suedia destul de b`tr\n` [i m-am g\ndit – printre alte lucruri pasionante – s`-mi schimb meseria. Cum latina [i greaca nu intr` \n programa analitic` suedez`, am f`cut franceza, cu g\ndul de a fi profesoar` de francez`. Am terminat facultatea rapid, am continuat cu masteratul [i doctoratul. Ionesco a fost pentru mine subiectul cel mai la \ndem\n`. În tez` am f`cut un studiu al procedeelor naratologice. Am descoperit c` Ionesco scrisese o carte care cuprindea [ase povestiri, care constituiser` nuclee narative dezvoltate \n piese. La fel se \nt\mplase [i cu singurul s`u roman, Le Solitaire, care devenise pies` de teatru. Am vrut s` v`d ce procedee a folosit ca s` transforme nuvela \n literatur` dramatic`.

Cacealmaua, dar [i romanul recent scris au alte mize dec\t romanele poli]iste. Cum sim]i]i aceast` diferen]` c\nd scrie]i?

31

INTERVIU

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Literatura poli]ist` am scris-o – cum v` spuneam – ca pe un amuzament personal. Faptul c` a pl`cut [i altora a fost o pur` \nt\mplare. C\t despre literatura „serioas`“, nimeni nu m-a obligat s-o scriu [i nu am a[teptat nimic de la ea. E drept, primul roman l-am scris dintr-o r`bufnire, a fost scris jum`tate aici, jum`tate acolo, \ntr-un moment \n care pierdusem tot – meserie, familie, prieteni, tot. Cel de-al doilea roman l-am scris, poate, din nevoia de a rememora. Vine o v\rst` c\nd amintirile [i oamenii pe care i-ai cunoscut se \ntorc la tine. {i se \ntorc altfel, cap`t` alte chipuri, alte gesturi. Nu e un roman autobiografic, n-am scris niciodat` literatur` autobiografic`. În Suedia, preda]i literatur` contempo-

ran`? Care e priza literaturii la studen]ii suedezi?

Acum, scriu [i traduc, dup` ce, \ntr-adev`r, o perioad` am fost angajat` ca doctorand-cercet`tor la Universitate [i apoi am lucrat la Institutul Francez. Suedezii citesc foarte mult, dar nu studen]ii. În facult`]ile de filologie, accentul se pune pe studiile de lingvistic`. C\nd f`ceam acel doctorat, a trebuit s` dau examene de lingvistic` foarte avansat`. A fost \ngrozitor... Interesul pentru literatur`, pentru ultimele nout`]i practic nu exist` la universitate. Dar, pe de alt` parte, se face carte serioas`, e[ti \nv`]at cum s` scrii o lucrare [i cum s` devii cercet`tor.

Citi]i literatura român` de azi? Ave]i preferin]e?

Mi-au pl`cut Degete mici, de Filip Florian [i Cruciada copiilor de Florina Ilis; apoi recent am citit Femeia de la miezul nop]ii de Radu Albala. Îmi place Mircea C`rt`rescu care este un mare stilist.

A]i scris vreodat` literatur` \n alt` limb` dec\t româna?

Am scris \n francez`, amuz\ndu-m`, doar pentru mine. E curios, pentru c` [i franceza, [i suedeza le cunosc foarte bine, dar din punct de vedere filologic, teoretic, [i mult mai pu]in ca „limbi vorbite“. Am curajul s` spun c` \n francez` a[ putea chiar scrie bine, dar e o limb` at\t de complicat` [i francezii s\nt at\t de obseda]i de stil, \nc\t nu m-a[ aventura.

Un prieten mi-a spus odat` c` traduc`torii sufer` de lenea de-a g\ndi cu propria lor minte.

Eu cred c` a traduce e un privilegiu, pentru c` traduc\nd ni[te mari scriitori po]i intra \n`untru. A citi [i a traduce s\nt dou` lucruri extrem de diferite. C\nd traduci, intri \n chiar procesul crea]iei. Iar a o reproduce este – mai ales atunci c\nd ai ambi]ii literare – foarte greu, pentru c` trebuie s` fii ca un vas \n care se toarn` ceva, care n-are de-a face cu tine. Tu e[ti vasul gol \n care se toarn` un con]inut. De aceea, obsesia mea, c\nd traduc, este \ntotdeauna s` prind melodia. Cartea trebuie s` sune \n român` cum sunase \n limba originar`, ceea ce e o treab` foarte complicat`.

■ Simona Sora

32

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

]`“, vocile autorilor au fost puse s` vorbeasc` pe r\nd, [i c` tehnica alc`tuirii volumului se dore[te a fi o „translare a pointillismului neo-impresionist \n sfera literaturii“. Fiecare „medalion“ component este \nso]it [i comentat implicit de un epigraf japonez, iar pedanteria academic` a fost, deliberat, l`sat` la intrare (nu [i seriozitatea de fond a demersului). R`sf`]ul ludic [i aparte-urile (meta)textuale se afl` la ele acas`; „risc\nd o glum` de gust \ndoielnic“, s\ntem avertiza]i dintru \nceput c` spectrul problematic variaz` „de la imaginea sublim` a Marelui Buddha la prozaicele bude“.

Din puzzle-ul de reprezent`ri (cu numeroase deschideri spre Occident [i România) se \ncheag` imaginea unei culturi profund schizoide, populate de indivizi \nsingura]i, cu coduri culturale str`vechi, specifice [i stricte, dar [i cu o interfa]` occidental` foarte puternic`. Cu o remarcabil` fine]e s\nt urm`rite modurile \n care spiritualitatea budist` impregneaz` artele, ambientul, stilul de via]` [i comportamentele, inclusiv \n Japonia (post)modern`. Este cu neputin]` s` oferi, \n dou`-trei mii de semne, o idee despre varietatea, complexitatea [i densitatea cognitiv` a c`r]ii. Nu pot s` nu semnalez totu[i, din bog`]ia „hiperofertei“ nipone, considera]iile p`trunz`toare despre rela]ia \ntre femeia-demon [i femeia-copil \n imaginarul japonez (ilustrat` [i de imaginea de pe copert`), paralela irezistibil-elocvent` \ntre Povestea lui Genji [i Ciocoii vechi [i noi sau insight-urile despre filmul de groaz` \n Orient [i Occident.

Elaborat ca un obiect artistic rafinat, dar mustind de „cunoa[tere“, Darurile zei]ei Amaterasu constituie un mixaj ideal de docere [i delectare. Parcurg\nd aceste pagini, nu descoperim doar fizionomia mentalit`]ii japoneze, ci ajungem s` ne \n]elegem mai bine, prin rico[eu, pe noi \n[ine. Aparentul minimalism compozi]ional, prietenos [i curtenitor, nu trebuie s` deruteze prea mult: dincolo de el se str`vede ambi]ia maximalist` a unei „c`r]i totale“, fie [i condensate. Un excelent [i exotic eseu de comparatism cultural.

■

În doi, c`tre alteritatea japonez` Roxana Ghi]`, C`t`lin Ghi]` Darurile zei]ei Amaterasu Editura Institutul European, 2008

45 lei cuv\nt \nainte de Alexandru C`linescu

Doi tineri [i foarte \nzestra]i universitari craioveni, C`t`lin [i Roxana Ghi]` (sau viceversa), au scris pe dou` voci o carte cuceritoare, neconven]ional` [i atipic`, dar consistent`, despre Japonia. Situat` la grani]a dintre eseu [i proz` confesiv`, Darurile zei]ei Amaterasu ne invit` la o incursiune pe multiple c`i \n mentalitatea [i cultura japonez`. Pornind de la legenda celor trei daruri pe care zei]a cu pricina le-a f`cut la „na[terea“ poporului nipon, volumul – cu un cuv\nt \nainte de Alexandru C`linescu [i ilustra]ii foto de Roxana Ghi]` – se organizeaz`, tematic, \n jurul a trei mari sec]iuni: „Sabia“ (despre ethosul japonez [i civiliza]ia aferent`), „Giuvaierul“ (despre erotica [i estetica nipon`, intim rela]ionate) [i „Oglinda“ (despre spiritualitatea specific` }`rii Soarelui R`sare, dar [i despre modul \n care cultura european` [i cea japonez` se reflect` una pe cealalt`). Rezultat al unui \ndelungat stagiu de studii – \ntre 2003 [i 2007, timp \n care C`t`lin Ghi]` a lucrat la un studiu comparativ despre Blake [i Japonia, iar Roxana Ghi]` s-a ocupat intens de ceramica locului –, paginile \ncorporeaz` o veritabil` aventur` a descoperirii [i ofer` un inventar tematic de o diversitate deconcertant`. Într-un text preliminar – „În loc de prolog“ – cele dou` registre stilistice s\nt puse \n eviden]`: „unul eminamente concis, ironic, implicit eseistic, altul (probabil, mai seduc`tor) preponderent baroc, metaforic, implicit artistic. Acest fapt este, [i el, menit a oglindi esen]a g\ndirii nipone, informate simultan de un realism lucid [i de un lirism voalat, de ra]ionalitate cvasi[tiin]ific` [i de empatie estetic`“. Afl`m \n plus c`, din ra]iuni de „elegan-

34

Paul Cernat

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Culise Actori poe]i, poe]i actori Editura Brumar, 2008

Îi [tim de pe scen`, de la televizor, din filme.

I-am urm`rit, emo]iona]i ori cu sufletul la gur`, \mbr`c\nd haine [i euri str`ine pentru dou`-trei ore, ca s` ne spun` o poveste nou`, spectatorilor. I-am v`zut, pe fiecare dintre ei, devenind Altul, i-am admirat pentru versatilitatea figurii [i a vocii, pentru u[urin]a cu care \[i asum` identit`]i fictive. Editura Brumar d` acum cortina la o parte [i ne ofer` o privire \n culise, unde m`[tile cad [i eul actorului r`m\ne singur cu sine.

Dac` te opre[ti la titlu, asocierea poate produce o oarecare nedumerire: actori poe]i?

Chiar a[a? [i-ar putea zice un c\rcota[. Desigur, \i [tim to]i pe Emil Botta, Radu Stanca, Dominic Stanca, dar ei s\nt mai cur\nd percepu]i ca poe]i ([i-at\t) care, \nt\mpl`tor, au fost actori, a[a cum al]i scriitori, nu pu]ini, s\nt medici, ingineri [.a.

Mai [tim, apoi, de Ioana Cr`ciunescu, de Adrian Pintea, de {tefan Radoff, dar actorii poe]i par totu[i pu]ini... Ce-ar putea s` cuprind` aceast` solid` antologie, de nu mai pu]in de 710 pagini?

Ei bine, cine s-ar fi g\ndit c` Mircea Albulescu, Hora]iu M`l`ele, Toma Caragiu, Ion Lucian, Dorel Vi[an, Tudor Gheorghe au scris sau scriu poezie? {i ce poezie! Trec\nd cu brio de examenul celor mai dure exigen]e estetice, poemele actorilor no[tri \ndr`gi]i, de la \ntemeietorii teatrului românesc, Matei Millo, Mihai Pascaly sau Costache Caragiali, p\n` la mon[trii sacri ai teatrului [i filmului românesc contemporan, alc`tuiesc un volum remarcabil, fascinant prin multitudinea vocilor [i a stilurilor.

Revel\nd texte necunoscute p\n` acum publicului, adun\nd imagini din spectacole cu imagini din via]a cotidian` a autorilor [i pres`r\nd

RECENZII ici-colo grafica excelent inspirat` a lui Pavel Vere[, antologatoarele au [tiut s` construiasc` o carte care st\rne[te curiozitatea, care ofer` „informa]ie“ c\t [apte volume obi[nuite de poezie [i care se constituie, \n acela[i timp, \ntr-o istorie paralel` a culturii române moderne [i contemporane.

Exist` \ns` [i un aspect care ar putea face din acest volum subiectul unei cercet`ri serioase: lumea teatrului este elementul central al acestor poeme, eul poetic este acela al actorului, poetul se livreaz` cititorului \n calitate de actor, uneori chiar de actor pe scen`, \n timpul spectacolului. Hamlet este referin]a cea mai frecvent`, ca [i c\nd ar fi o realitate \n sine, text nemuritor ce r`m\ne subiect de medita]ie pentru actor [i dup` – sau mai ales dup` – cobor\rea de pe scen`.

Dar dincolo de interesul documentar, de aspectul inedit al unei astfel de antologii, se impun c\teva poezii ce tr`deaz` ni[te poe]i excelen]i. Unul, Toma Caragiu, care merit` cunoscut m`car din aceste versuri: „Trip Trip / Acesta e c\ntecul Trip / Simfonie \n si bemol major / Trip Trip / Tripcelesa lip caut` / ascult` / moartea secer` lanul pur / Acesta e c\ntecul vie]ii / moartea secer` lanul pur / viermi[orii c\nt` / Trip Trip s\nt ritmurile noi potrivite / din cavalcada viorilor strivite / Trip Trip / Tripcelesa Trip / S-a sinucis / Acesta e c\ntecul vie]ii / Trip Trip“.

Cel`lalt, Hora]iu M`l`ele, al c`rui poem „La moartea poetului Theodor Pâc`“ merit` citat \n \ntregime, cu riscul de a nu-i mai putea cita pe al]ii: „C\nta un leandru-n floarea / mor]ii / M\nca din v\nt un negru steag / \n fa]a por]ii / c`deau uscate / panselu]e / gladiole / crini / garoafe / moarte / toate / din c\mpuri, cur]i, gr`dini / de oameni cumsecade // s-a rupt [i funia / la clopot // M\ncam din mine cu aleas` sil` / Asupr`-]i fulger` augustul g\nd / Ru[ine n-am, c`ci sufletu-i fl`m\nd / Iertat` mi-e durerea – dragoste din mil` // Obosit`-n b`l`rii / Ofta moartea: / C’est la vie“.

Actori poe]i? Nu. Aici, doar poe]i.

■ Lumini]a Corneanu

35

76, 30 lei antologie de Lucia Nicoar` [i Cristiana Gavril` dup` o idee de Mircea Ghi]ulescu prefa]` de Cristiana Gavril`

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Povestirea „Bun venit printre maimu]e“ d` titlul unei colec]ii de dou`zeci [i cinci de proze scurte. Majoritatea pot fi calificate drept memorabile. Pu]ini autori de excep]ie s\nt at\t de prieteno[i cu publicul cititor precum Vonnegut.

Norman Mailer l-a numit „Mark Twain al timpului nostru“. Spre deosebire de Mark Twain \ns`, Vonnegut nu a scris nici o capodoper` \n sensul canonic al termenului, dar a fost un autor de foarte bun` calitate, \n toate c`r]ile sale.

E sclipitor, nostim, vivace, erudit f`r` s` epateze, caustic f`r` s` fie tezist [i, slav` Domnului, nu are nici o teorie despre literatur` menit` a-i ajuta pe al]ii, dup` cum el \nsu[i m`rturise[te. Povestirile din volum se pot grupa, dac` ]inem la etichete, \n categorii foarte diverse: distopii de mici dimensiuni, \n genul unor Huxley sau Orwell, science-fiction \n registrul lui H.G. Wells, satire inspirate de conflictele r`zboiului rece, scene din via]a unor familii americane mai mult sau mai pu]in atipice, aventuri urbane, rela]iile dintre sexe. Cu un stil minimalist des`v\r[it [i cu un umor inconfundabil, Vonnegut face dovada anvergurii sale artistice, nu at\t prin subiectul povestirilor, c\t mai cu seam` prin interac]iunea conving`toare a personajelor. Tocmai de aceea, instantaneele de familie [i h\rjoneala amoroas` s\nt mai reu[ite dec\t ridiculizarea Sistemului. „Domni[oara Ispit`“, de pild`, surprinde perfect sursele tensiunii dintre b`rbatul singur (orgoliosul, severul Norman Fuller, veteran al conflictului din Coreea) [i femeia r`pitoare (provocatoarea Susanna, cu ai s`i clopo]ei din jurul gleznelor). Misoginismul cel mai feroce [i temperamentul felin vor defila al`turi sub privirile iscoditoare ale locuitorilor unui or`[el provincial, pentru a disp`rea discret \n nori[orii fumului de trabuc, spre satisfac]ia noastr`, a tuturor.

Chiar dac` diferite ca scop, ac]iunile subversive ale lui Billy Poetul [i mizele povestirilor lui Kurt Vonnegut Jr. se pot descrie \n acelea[i cuvinte. Ambii [i-au propus s` readuc` „\n lume o anumit` cantitate de pl`cere nevinovat`, c`ci lumea e mai s`rac` \n pl`cere dec\t ar trebui s` fie“.

■

Monkey Business Kurt Vonnegut Bun venit printre maimu]e Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2008

34 lei traducere din limba englez` [i note de Alexandra Coliban

Dac` Mark Twain ar fi scris superba povestire The Diary of Adam and Eve \n era bombei atomice, ea s-ar fi numit Welcome to the Monkey House. Povestea primului cuplu, descris` tandru [i cu fin umor de c`tre Twain, este reluat` \n tonalit`]i distopice de Kurt Vonnegut Jr., un prozator a c`rui imagina]ie este pe m`sura ironiei [i a \nzestr`rii sale pentru satir`. P`m\ntul pare s` sucombe din cauza suprapopul`rii. Eugenìa a devenit principalul instrument al interven]iei de stat. Completate cu educarea cet`]enilor prin intermediul televiziunii [i cu o moral` puritan` elaborat` [i pus` \n practic` de legendarul J. Edgar Nation (un farmacist care a inventat pilula contraceptiv` absolut`, la scurt` vreme dup` ce a fost oripilat, chiar \n duminica Pa[telui, de exhibi]ionismul unor maimu]e dintr-o gr`din` zoologic`), politicile eugenice presupun deopotriv` anestezia complet` a impulsurilor sexuale [i \ncurajarea renun]`rii la via]` \n fastuoasele Saloane pentru Sinucidere Etic`. Aici, ni[te amfitrioane retu[ate genetic, suple, cu machiaj de scen`, cizme din piele neagr` [i costume mulate, care amintesc de amazoana pin-up Barbarella, au obliga]ia de a-i ajuta pe sinuciga[ii poten]iali s` ia decizia c\t mai repede, \n condi]ii optime de confort. Marea primejdie pentru amfitrioane vine dinspre Billy Poetul, un anarhist ce refuz` s` ia pilula [i, drept consecin]`, le trimite fetelor versuri licen]ioase, \nainte de le r`pi spre a le deflora. Vonnegut \[i las` simpaticele personaje s` se confrunte pe tema p`catului originar, \ntr-o lume unde acest p`cat e definit de morala tehnocrat` [i exaltat de Billy, prin aprig conflict casnic.

36

Alexandru Budac

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Însemn`ri din gr`dina cu fluturi W.N.P. Barbellion Jurnalul unui om dezam`git Editura Humanitas, 2008

Publicat \n 1919 de c`tre Bruce Frederick Cummings sub pseudonimul W.N.P. Barbellion, Jurnalul unui om dezam`git este un document confesiv-literar autentic, av\nd o poveste trist` [i neobi[nuit`. Reunind \nsemn`ri din perioada 1903-1917, Jurnalul acoper` anii de maturizare ai unui t\n`r fascinat de [tiin]ele naturale, domeniu \n care viseaz` s`-[i construiasc` o str`lucit` carier`. În 1915, c\nd se prezint` la examenul medical pentru \nrolarea \n armata britanic`, afl` un fapt cumplit – s`n`tatea sa, aproape dintotdeauna fragil`, este grav subminat` de o boal` degenerativ` letal`: scleroz` \n pl`ci.

Dac`, p\n` \n 1913, nota]iile din Jurnal men]ioneaz` periodice st`ri de r`u [i simptome c`rora medicii nu le g`seau semnifica]ii precise, ultimii patru ani cuprin[i \n confesiunile lui Barbellion s\nt marca]i de g\nduri sumbre [i de o neobosit` obsesie thanatic`. T\n`rul de 25 de ani \[i accept` nenorocirea [i iminen]a mor]ii \ntr-o m`rturisire ce sublimeaz` discursul literar \ntr-o formul` unic`, afirm\nd un adev`r tulbur`tor. Paginile jurnalului fixeaz` \n coordonatele unei vie]i interioare dramatice o existen]` intelectual` exemplar`. Omul de [tiin]` \[i descrie ratarea \ntr-un poem continuu, relu\nd, ca pe un laitmotiv de pre], iubirea sa pentru natur` [i micile ei miracole. Barbellion se urm`re[te respir\nd, se contope[te cu peisajul, rezoneaz` cu ritmurile permanente ale lumii p`s`rilor [i insectelor, [tiind, \n tot acest timp, c` \ntr-un vii-

RECENZII tor apropiat via]a lui se va sf\r[i.

Probabil c` valoarea suprem` a acestui text const`, dincolo de autenticitate, \n maniera \n care autorul se observ` [i scrie despre sine ca despre o ciudat` vietate ce-[i tr`ie[te c\te pu]in sf\r[itul. Oscila]iile fire[ti \ntre team` [i curajoas` nep`sare se transform`, spre finalul volumului, \ntr-o lamenta]ie \n surdin`, elaborat` ca strategie ultim` \n fa]a dezn`dejdii [i degrad`rii fizice. Însemn`rile urm`resc, aproape kafkian, capitularea lent` a corpului, dependen]a umilitoare de apropia]i, compasiunea [i recuno[tin]a fa]` de so]ie. Eleanor Benger, avertizat` de boala logodnicului s`u chiar de c`tre medic, \l \nso]e[te p\n` la cap`t \n itinerarul spre moarte, cu o loialitate impecabil`.

Barbellion se deta[eaz` de existen]` transform\ndu-[i suferin]a [i dezam`girea \n literatur`. Con[tiin]a mor]ii, acutizat` pe alocuri \n accente insuportabil disperate, are func]ia precis` de a stabili o perspectiv` ce focalizeaz` esen]ialul, oferindu-i celui ce se [tie murind [ansa de a contempla [i \n]elege realitatea cu luciditate, semnal\nd incandescen]a ultim` a unui spirit \nfr\nt. Tot spre final se strecoar`, imperceptibil, o melancolie ironic`, haosului bolii nemairezist\ndu-i nici m`car umorul macabru.

Semnifica]ia de profunzime a acestei confesiuni const` totu[i \n rolul s`u terapeutic.

Straturi succesive ale interiorit`]ii se suprapun \ntr-o confesiune ce reveleaz`, pas cu pas, un tragic proces al devenirii, pe care protagonistul alege s`-l \ncheie simbolic, \n 31 decembrie 1917, cu o \nsemnare ce-i anun]a moartea. În realitate, Cummings/Barbellion a murit \n octombrie 1919, [i-a v`zut Jurnalul publicat [i s-a bucurat de aprecierea lumii literare.

Aflat la intersec]ia iluzorie dintre via]` [i literatur`, Jurnalul unui om dezam`git poate fi citit ca o metafor` polisemantic` – a fragilit`]ii umane \n jocul hazardului, a r`zboiului ca boal` perfid`, similar` bolilor ascunse ce devoreaz` trupul, a textului confesiv ce con]ine sensul unei experien]e irepetabile.

■ Gabriela Gl`van

37

39 lei traducere din limba englez` [i note de Anca B`rbulescu

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

nant` de a trata lucrurile asem`n`toare ca [i cum ar fi egale, de a dispre]ui schimbarea [i tranzitoriul, de a suprima fluctua]iile. [...] Finitudinea e o simulare ra]ional`, un artificiu. Dar echivocul, prin ni[ele pe care le presupune, \]i permite uneori s` te apropii de adev`ratul abis, de viziunea originar`“.

Prin aceast` poetic` a romanului ([i a cunoa[terii) Roderer anuleaz` demonstra]ia: imposibilitatea matematic` a filozofiei nu este universal valabil`, ci doar dac` ne situ`m \n interiorul sistemelor duale, al logicii simplificatoare. Metoda revolu]ionar` care \l conduce la revela]ia teoriei sale absolute este de a chestiona principiile de baz`, fundamentele cunoa[terii: „s` separ ceea ce fusese [lefuit de obi[nuin]`, s` recuperez toate stadiile intermediare ale g\ndirii, ra]ionamentele precare, leg`turile pierdute sau uitate, intui]iile primitive...“.

Refuzul fostului coleg, proasp`t bursier la Cambridge, de a transcrie „viziunea“ – „un alt fel de cunoa[tere“ – este nu doar un gest de suprem orgoliu academic, ci o cruzime omene[te motivat` prin teama de a-[i vedea pulverizate certitudinile, lumea personal` [i, odat` cu aceasta, o \ntreag` istorie cultural`. „Omul de [tiin]`“ opune descoperirii geniale futilitatea monden`: „Imposibil. S\nt a[teptat la cin`... Am cobor\t ascult\nd cum frem`ta \n mine o bucurie r`ut`cioas`“. Astfel, finalul hot`r\t, nara]iunea [i lumea se precipit` spre moarte. În or`[elul nu \nt\mpl`tor numit Puente Viejo („Podul Vechi“, dar [i, posibil, „leg`turi vechi, de mult cunoscute“), locul unde nu se \nt\mpl` nimic, Roderer moare dup` o supradoz` de morfin` administrat` pentru a fi cru]at de durerile insuportabile ale unei boli rare care \i devoreaz` din interior organele.

Ultima fraz`, ultima expira]ie a muribundului – „Deschide]i, s\nt primul!“ –, trimite la cutremur`torul „The horror! The horror!“ al lui Kurtz, din Inima \ntunericului. Contrast sau asem`nare, romanul \ng`duie multiple interpret`ri. O lectur` scurt`, „u[oar`“ [i grav`, delicat` [i crud`, privilegiind paradoxul, un r`sf`] deopotriv` intelectual [i estetic.

■

O poetic` a echivocului Guillermo Martínez Despre Roderer Colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Editura Humanitas, 2008

18 lei traducere din limba spaniol` de Florentina Hojbot`

Frumuse]ea elegant` a acestei c`r]i se datoreaz` reunirii \n persoana autorului a dou` ipostaze tradi]ional considerate incompatibile: matematicianul [i romancierul. Într-o nara]iune extrem de concis`, f`r` volute stilistice, scriitorul reu[e[te s` formuleze (deloc dogmatic) posibile dileme ale intelectualului... monden: felul \n care percepem [i tr`im – sau „ne omor\m“ – timpul, u[ur`tatea cu care ne l`s`m am`gi]i de locurile comune, comoditatea de a chestiona deja-g\nditul altora, libertatea individual`, reconsiderarea necesar` a valorilor, a umanului, a pasiunii.

Dup` lungime [i structur`, Despre Roderer este mai degrab` o nuvel` dec\t un roman. Intriga ampl` descrie rela]ia dintre doi colegi: naratorul, modelul elevului premiant, apoi al c`rturarului ce se remarc` prin absorb]ia informa]iei, [i misteriosul Roderer, geniul care abandoneaz` sistemele (institu]ionale sau filozofice), alege s` fie un „ratat“ pentru a se ad\nci \n formularea propriei teorii, indiferent la recunoa[terea din partea celorlal]i. Preocuparea sa esen]ial` este de a crea o teorie personal` care, \ntr-o expresie matematic`, s` articuleze misterele universului. Prin contrast, studentul eminent reproduce pentru fostul coleg o sofisticat` demonstra]ie matematic` recent` ce dovede[te imposibilitatea oric`rui sistem filozofic (existent sau virtual posibil) de a explica lumea, fapt ce ar trebui s`-l conving` pe genialul provincial de inutilitatea \ncerc`rii sale.

Naratorul \[i exhib` supremul orgoliu de a dovedi [tiin]ific autosuficien]a cotidianului, dar jubila]ia acestuia este contracarat` de \ncercarea consecvent` a lui Roderer de a marca inconsisten]a g\ndirii comune, „tendin]a domi-

38

Elena Cra[ovan

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

O stilistic` incestuoas` Christine Angot, Incest

Colec]ia „Love & Life“, Editura Leda, 2008

„S` scrii nu \nseamn` s` \]i alegi discursul. Ci mai degrab` s` \l iei, \n bra]e, [i s` \l a[ezi u[or pe pagin`, c\t mai u[or posibil, exact a[a cum e, pe c\t se poate.“ S\nt cuvintele Christinei Angot, regina autofic]iunii, scriitoarea care, al`turi de Marie Darrieuseq [i Michel Houellebecq, r`scole[te [i provoac` lumea literar` francez` a ultimilor ani. De[i evit` s`-[i \mbr`]i[eze supranumele, nu doar Incestul, dar [i alte romane ale sale – precum Quitter la ville, Pourquoi le Brésil? sau Sujet Angot – respect` tr`s`turile autofic]iunii.

Autofic]iunea e un altfel de r`spuns la nevoia de autenticitate ap`rut` \n modernitate. În locul eului literaturii moderne, garant al autenticit`]ii, dar scris totu[i ca un construct retrospectiv, autofic]ionarul are un alt fel de a spune „eu“: eu aici [i acum – spectacol irepetabil de sensibilitate, nu rata]i! Singura autenticitate posibil` este nu retrospectiva evenimentului filtrat prin prisma unui eu, ci chiar scrierea sensibilit`]ii acelui eu, marcat` de eveniment. Eul este, de data asta, nu numai protagonistul obligatoriu al evenimentului, ci [i protagonistul spunerii sale.

Genul \n sine pare s` aib` mai mult (sau [i altceva) dec\t un program estetic. Claude Arnaude consider` c` autofic]ionarul se vede centrul unui univers pe care trebuie s`-l st`p\neasc` printr-un surplus de agresivitate [i paranoia; la noi, Alexandru Matei vede genul ca „practic` literar` (ini]ial) a unui individ occidental civilizat (…) urban, instabil, dezr`d`cinat [i avid“. Autofic]iunea pare deci s` fie o condi]ie de boal`, anormal`, o manifestare febril` at\t a condeiului celui care scrie, c\t [i, extrapol\nd, a literaturii \n sine, \ntr-un anumit context [i \ntr-o anumit` etap`; ea este „extravagan]`, pierderea sensului, dereglare a g\ndirii, divaga]ie a spiritului, pasiune acapara-

RECENZII toare“ – cum scrie Christine Angot \n Incest.

Aflat` \ntr-o rela]ie homosexual` care pare s`-i consume toate impulsurile vitale, protagonista Angot ini]iaz` [i, \n acela[i timp, r`spunde la ruptura de iubita ei, Marie-Christine, \ntr-un mod care o conduce foarte cur\nd la nebunie. Pe aproximativ 200 de pagini se \ncep [i se \ntrerup convorbiri telefonice doar pentru a fi mereu reluate, se ]ip` obsedant, au loc tentative de omor [i de re\mp`care. Discursul duce, ca un t`v`lug, spre o zon` de blocaj psihic, care are de-a face cu rela]ia incestuoas` dintre naratoare [i tat`l ei.

Mult mai interesant pentru valoarea estetic` a c`r]ii este \ns` felul \n care tripla tem` incest-homosexualitate-nebunie se postuleaz` la nivel stilistic. Stilistica lui Angot este una a r`zboiului cu punctua]ia, una a asocierilor, \n ultim` instan]` o stilistic` incestuoas`. „Asociez ceea ce \n mod normal nu poate fi asociat, amestec lucruri imposibil de amestecat. C\ine-copil, incest-homosexualitate sau SIDA, veri[oar`-cuplu, blond`proast`, bani-ur`, vedet`-c`]ea (…). Am de obicei o punctua]ie pu]in ciudat`.“ Asocierea reprezint` un simptom psihic, dar cel mai important este faptul c` reprezint` tema la nivel stilistic, echival\nd cu motorul care genereaz` autofic]iunea \ns`[i.

Tema incestului vine s` sus]in` o orchestra]ie stilistic` luxuriant`, alunecoas`, care-[i permite toate libert`]ile, pentru a rec`dea apoi \n sine, f`c\nd din roman o asumat` autofic]iune a autofic]iunilor. Angrenajul func]ioneaz` mult prea bine ca s` nu te \ntrebi dac` \ntr-adev`r discursul \[i alege autorul sau avem de-a face, sub jur`m\ntul de autenticitate, cu o alt` strategie de punere \n scen` a pove[tilor pe care o con[tiin]` estetic` le vrea.

Iar dac`, pe de alt` parte, s-ar fi ajuns la acel fel de spunere care func]ioneaz` ca grad zero al expresiei, iar autofic]iunea ar fi, metaforic, un fel de psihanaliz` a literaturii, o ilustrare a st`rii de criz` identitar`, atunci ea de]ine avantajul de a avea \n fa]` toate resorturile creative exhibate, inflamate, exacerbate. Depinde numai de autorulnarator s`-[i p`streze, \n nebunie, luciditatea.

■ {tefania Mihalache

39

29,90 lei traducere din limba francez` de Marieva Ionescu prefa]` de Alexandru Matei

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

„prostituata“ [i \l alung` pe Howard din dormitor. Ca [i cum toate acestea n-ar fi de ajuns, din Londra descinde pe t`r\m wellingtonian Sir Monty Kipps, \mpreun` cu familia – aceea[i familie de care fiul lui Howard, Jerome, se \ndr`gostise nu cu mult timp \n urm`, [i \n special de un membru al ei, incredibil de frumoasa Victoria. Montague Kipps, un conservator britanic de culoare, originar din Trinidad, sau „un fascist extraordinar de spilcuit“, \n varianta lui Howard, este un rival [i detractor mai vechi al acestuia, care urmeaz` acum – oroarea ororilor! – s` ]in` o serie de conferin]e antiliberale pe p`m\nt liberal. Îns`, la fel ca \n Howards End, romanul intertextualizat \nc` din primele pagini ale crea]iei lui Smith – admiratoare declarat` a lui Forster –, vie]ile acestor dou` familii, at\t de divergente, ajung s` se intersecteze [i s` se influen]eze mai mult dec\t [i-ar fi imaginat cineva.

Kiki se va \mprieteni, f`r` [tiin]a nici uneia dintre familii, cu so]ia lui Monty, Carlene, care, c\nd va muri, r`pus` de cancer, \i va l`sa americancei un valoros tablou haitian (varianta propriet`]ii imobiliare din romanul lui Forster), spre ultragierea britanicilor, care vor \ncerca s` opreasc` „\nstr`inarea“ picturii. Howard se va culca cu Victoria, imediat dup` \nmorm\ntarea lui Carlene, r`pus [i el de cancerul atrac]iei, de[i ideea \i apar]ine totalmente Victoriei. Nici aceast` leg`tur` nu reu[e[te s` r`m\n` nedeconspirat`, iar sf\r[itul lui Howard nu se las` mult a[teptat. Îns` el nu e at\t de tragic pe c\t ne-am a[tepta, ci mai degrab` ambivalent, c`ci Zadie Smith, ca orice scriitor talentat, critic` [i pedepse[te \n aceea[i m`sur` \n care laud` [i r`spl`te[te, reu[ind s` r`mân` \ntr-un echilibru stabil cu toate personajele sale, b`rba]i [i femei deopotriv`. „Frumuse]ea este masca pe care o poart` puterea“, le spune Howard studen]ilor s`i, indic\ndu-ne \n acest fel o posibil` cheie de descifrare a titlului, pentru c`, \ntr-adev`r, Despre frumuse]e este mai degrab` un roman despre rela]iile de putere dintre oameni, clase, etnii [i culturi dec\t despre categoria estetic`. C\t de ambivalent` se prezint` aceast` putere, la r\ndul ei, este o cu totul alt` discu]ie.

■

Howard’s End Zadie Smith, Despre frumuse]e Editura Leda, 2008

47,50 lei traducere din limba englez` de Alina Scurtu

Un campus novel al prezentului, feminist, multicultural, interetnic [i foarte politic, a[a am putea caracteriza succint a treia carte a britanicei Zadie Smith, scriitoare introdus` pe pia]a româneasc` \n 2006, cu primul ei roman, Din]i albi, ap`rut \n original \n 2000.

Howard Belsey este profesor de istoria artei la Universitatea Wellington, de l\ng` Boston, [i specialist \n Rembrandt. Britanic la origine, „«anarhist textual» autodeclarat“, ateu, alb la piele [i – pe m`sur` ce anii au trecut – din ce \n ce mai alb [i la t\mple, el este c`s`torit cu Kiki Simmonds, o americanc` de culoare, originar` din Florida, supraponderal` acum, dar foarte sub]iric` \n tinere]e, \n prezent administratoarea unui spital [i care, \n afar` de so]ul ei, nu are nimic \n comun cu lumea universitar`. Cei doi au trei copii mulatri (doi b`ie]i [i o fat`): cel mai mic, Levi, \nc` adolescent [i posesor al unui inexplicabil [i, pentru Howard, teribil de enervant accent de Brooklyn, ceilal]i doi, studen]i, unul la Brown (ultracre[tinul Jerome), cel`lalt (ultraintransigenta Zora) chiar la Wellington. Howard \[i iube[te so]ia, cu care este c`s`torit de aproape treizeci de ani, \[i iube[te copiii, dar face impruden]a s` se iubeasc` [i cu Claire Malcolm, coleg` de serviciu, alb`, poet` cu oarece faim` [i cu o „\nf`]i[are prepubescent` chiar [i acum, la cincizeci [i patru de ani“. Leg`tura, de foarte scurt` durat`, este descoperit` treptat. Mai \nt\i, Howard este g`sit cu un prezervativ asupra lui, obiect inutil la v\rsta so]ilor Belsey (iar profesorul este for]at s` admit` consumarea unei partide de sex cu o prostituat`), apoi, la o petrecere, cu m\na lui Claire pe sub c`ma[`, un gest f`cut la be]ie, petrecut la luni de zile dup` consumarea leg`turii, moment \n care Kiki realizeaz` cine este

40

Florin Irimia

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Povestiri din campus Michael Chabon, B`ie]i teribili Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2008

Michael Chabon a avut un succes notabil, pe pia]a american` de carte, cu primul s`u roman (scris \n 1988, c\nd autorul avea doar dou`zeci [i cinci de ani) – The Mysteries of Pittsburgh, un amestec fascinant de istorie [i detectivism, care a cucerit at\t publicul, c\t [i critica. În mod surprinz`tor \ns`, \n urm`torii [apte ani, scriitorul nu-[i mai g`se[te u[urin]a scriiturii de la debut, petrec\nd enorm la redactarea unei noi c`r]i – Fountain City (ajuns` la 627 de pagini!) – care, \n pofida a[tept`rilor sale, este respins` de editori. Prin urmare, lui Chabon nu-i mai r`m\ne dec\t s`-[i investeasc` efortul cu semnifica]ie estetic` [i s` transforme experien]a lungii crea]ii (din Fountain City) \ntr-un... alt roman. A[a s-a n`scut Wonder Boys / B`ie]i teribili (1995) – ap`rut recent [i \n traducere româneasc`. Ulterior, \n 2000, Michael Chabon public` The Amazing Adventures of Kavalier & Clay (distins, \n 2001, cu Premiul Pulitzer), iar \n 2007, The Yiddish Policemen’s Union [i Gentlemen of the Road.

B`ie]ii teribili poate fi \ncadrat \n tradi]ionala (de acum) clas` a „romanelor de campus“ (el a dat na[tere [i unui film celebru \n Statele Unite, cu Michael Douglas \n rolul principal).

Literatura temelor inspirate de lumea universitar` e o falie cultural` foarte apreciat` \n spa]iul anglofon, astfel \nc\t popularitatea unei asemenea scrieri nu trebuie s` ne mire. Ce surprinde totu[i pl`cut, \n cazul de fa]`, r`m\ne interesul autorului de a merge ceva mai departe de superficialitatea monden-juc`u[-hilar` a rela]iilor academice [i de a sonda personalit`]ile – nu o dat` complicate – ale indivizilor din spatele lor. A[a putem s` intr`m \n zona intim` a protagonistului, Grady Tripp, profesor de literatur`

RECENZII la Universitatea din Pittsburgh. Grady – asemenea lui Chabon ([i aici se observ` „convertirea“ psihologic` a lui Fountain City \n Wonder Boys) – a scris un roman de succes \n urm` cu [apte ani, dar, aparent, nu a rezistat competi]iei acerbe. S-a izolat [i nu a mai editat nimic semnificativ, consol\ndu-se cu predarea lec]iilor de writing, rela]ia adulter` cu nevasta [efului s`u de catedr` – [i cancelar` a Facult`]ii –, Dr. Gaskell, [i prizele de „iarb`“ pe care [i le administreaz` zilnic. În plin` criz` de depersonalizare, Tripp va fi p`r`sit de so]ie [i afl` c` amanta sa (Dr. Gaskell) e \ns`rcinat` cu copilul lui.

La o petrecere (dat` de Gaskell, so]ul \n[elat), Grady are ocazia s`-l cunoasc` mai bine pe James Leer, un student de la cursul s`u de literatur` – ins straniu, dar, dup` toate semnele, talentat. Cei doi, dezorienta]i c\nd de alcool, c\nd de marijuana, c\nd de un pitbull sinistru (pe care, de altfel, James \l [i omoar`), c\nd de o pelerin` a lui Marilyn Monroe (pe care, nes`buit, tot James o fur`), c\nd de diverse personaje neobi[nuite (cu care intr` \n contact), ajung s` petreac` o noapte [i o zi \mpreun`. Experien]a le va schimba am\ndurora via]a, plas\ndu-i \ntr-o arie a epifaniilor absolute. James, alienat mitoman [i cu u[oare tendin]e spre sociopatie, va fi descoperit acum de Crabtree, editorul excentric al lui Tripp, care decide s`-i publice primul roman, lans\ndu-l \n literatura de elit` [i sco]\ndu-l din anonimatul morbid. Grady, la r\ndul s`u, are revela]ia necesit`]ii unei schimb`ri radicale a vie]ii, \nving\ndu-[i inhibi]iile [i rutina demoralizant`. Se hot`r`[te abrupt s` o cear` \n c`s`torie pe fosta amant` (so]ia lui Gaskell) [i s` devin` tat`. El reu[e[te s`-[i redescopere astfel apeten]a pentru scris (dup` ce, \n prelabil, pierde cele c\teva sute de pagini, deja redactate, din noul roman – aluzie clar` la Fountain City –, \ntr-un accident stupid, produs pe fondul isteriei din noaptea epifanic`). Ne\ndoios, B`ie]i teribili este un excep]ional roman despre interferen]a via]`literatur` [i despre felul \n care ultima reu[e[te s` o modifice, nea[teptat, pe cea dint\i.

■ Codrin Liviu Cu]itaru

41

35 lei traducere din limba englez` [i note de Ines Hristea

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

ESEU

din roman ceva distinct, esen]ial pentru identitatea unei epoci. Cit\nd o butad` a lui Broch, romancierul expune laconic „misiunea“ acestuia: „s` descopere ceea ce numai un roman poate s` descopere, aceasta este singura ra]iune de a fi a unui roman. Romanul care nu decoper` o parte p\n` atunci necunoscut` a existen]ei este imoral.

Cunoa[terea este singura moral` a romanului“. „În]elepciunea incertitudinii“ – [i nu plictico[enia unui singur adev`r, banalul afirma]iilor – e tr`s`tura distinctiv` a genului romanesc, a[a \nc\t moartea acestuia, anun]at` funest de at\tea ori, nu e, de fapt, dec\t o c`dere „\n afara propriei istorii“. În epoca modern`, denumit` sugestiv de Kundera epoca „paradoxurilor terminale“, spiritul romanului – un amestec \ntre spiritul complexit`]ii [i cel al continuit`]ii – se dizolv` \n cel comun, uniform [i reductiv al mijloacelor mediatice. Afirma]ia e \nc` de actualitate, la fel [i pronosticul prozatorului: „dac` mai vrea s` progreseze ca roman, nu poate s-o fac` dec\t \mpotriva progresului lumii“.

De[i mi-au pl`cut [i primul eseu, „Mo[tenirea discreditat` a lui Cervantes“, [i „glosarul“ de termeni-problem` pentru t`lm`citorii romanelor lui Kundera (un pretext, fire[te), preferatul meu e „Undeva, acolo, \n`untru“, capitol care porne[te de la Kafka pentru a sublinia o tez` extrem de interesant`: „exist` perioade \n istoria modern` \n care via]a seam`n` cu romanele lui Kafka“. Într-un text care p`streaz` un agreabil tempo de fic]iune, romancierul de origine ceh` define[te categoria kafkianului (nesociologic`, nepolitologic`, mai cur\nd ontologic`): „reprezint` o posibilitate elementar` a omului [i a lumii sale, posibilitatea nedeterminat` din punct de vedere istoric [i care-l \nso]e[te pe om aproape \n permanen]`“. Adev`rul este c`, sfid\nd propor]ia „divin`“ ([i pueril`, dac`-mi e permis) pe care a respectat-o \n romanele sale, eu, una, a[ renun]a la c\teva zeci de pagini din acest volum, f`r` a sacrifica rotunjimea sau coeren]a, ba din contr`. Îns`, pentru pagini precum cele din capitolul despre care tocmai am pomenit, merit` salvat`, \ntocmai ca \n istoria Sodomei [i Gomorei, \ntreaga carte.

■

Re]etar à la Kundera Milan Kundera, Arta romanului, Editura Humanitas, 2008

25 lei traducere din limba francez` de Simona Cioculescu

Recunosc, de la bun \nceput, dou` lucruri: 1. nu m` dau \n v\nt dup` romanele lui Kundera (chestiune de gust, pentru c`, altfel, le recunosc valoarea [i performan]ele) [i 2. privesc cu rezerv` eseurile \n care scriitorii \[i expun, sus [i tare, arta poetic`, \[i precizeaz` metoda, \[i „povestesc“ aventura scrierii [i propor]iile ingredientelor care le-au adus succesul. Cu toate acestea, Arta romanului, eseu publicat \n Fran]a acum mai bine de dou` decenii, e o lectur` cel mai adesea pl`cut`. Cu excep]ia dialogurilor despre „arta romanului“ [i „arta compozi]iei“ cu un anume Christian Salmon (cine e, ce face el – editorii au uitat s` ne precizeze \ntr-o, fireasc` altfel, not` de subsol), cartea e digerabil` [i chiar savuroas`, pe alocuri. Dialogurile \ns`, dincolo de faptul c` rup ritmul c`r]ii, au ceva nenatural, chiar u[or indecent: un autor \[i discut` operele, deja monumente clasice, le „explic`“, ne arat` ce-au vrut ele s` spun` [i c\t de inteligente [i ne\nt\mpl`toare s\nt toate detaliile, sub pretextul unei discu]ii despre chestiuni cu relevan]` general`. În capitolul despre „arta compozi]iei“ – o demonstra]ie valabil`, e adev`rat, a structurii muzicale a romanelor sale –, ajungem la statistici despre raportul dintre pagini, lungimea capitolelor [i geometria muzical` care le guverneaz`.

Absolut plictisitor pentru cei care nu-l privesc pe Kundera ca subiect al cercet`rilor doctorale sau monografice. Pentru un simplu cititor, curios s` afle \n ce const` „arta romanului“ potrivit spuselor unui practician ([i \nc` unul notoriu), detalierea asta „autobibliografic`“, dac` pot spune a[a, cumva impudic`, e dezam`gitoare.

Volumul e un colaj de „eseuri“, [apte – cifra magic` a romanelor lui Kundera, g\ndit` ca o dare de seam` asupra mecanismului care face

42

Florina P\rjol

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

FILOZOFIE

Societas platonica Debra Nails Oamenii lui Platon. O prosopografie a lui Platon [i a altor socratici Editura Humanitas, 2008

Alc`tuirea unui instrument prosopografic, mai ales c\nd este vorba despre Antichitate, presupune un efort imens de cercetare [i interpretare a unor date pe care sedimentarea genera]iilor de m`rturii ale istoriei ulterioare le poate fi simultan c`l`uz` [i labirint. Autoarea unei asemenea \ntreprinderi, dedicat` lui Platon, este o profesoar` de filozofie de la Michigan State University, Debra Nails; lucrarea ei a ap`rut la Hackett University Press \n 2002, iar \n 2008 la Humanitas, \n traducerea lui Cezar O. Tabarcea.

Este dificil s` judeci o asemenea oper`, aflat` la intersec]ia filologiei clasice cu istoria antic` [i arheologia, cu at\t mai mult cu c\t volumul se recomand` drept un instrument menit s` reconstituie contexte ale dialogurilor platoniciene.

Este dificil fiindc` evaluarea operei nu poate \nsemna doar discutarea mijloacelor de alc`tuire sau a criteriilor de sortare a informa]iei. Lucrarea, din aceste puncte de vedere, este un monument de erudi]ie [i e rodul vizibil al unui efort depus doar \n cele mai bune biblioteci ale lumii [i doar sub ocrotirea celor mai eficiente universit`]i. Pe scurt, ea \nf`]i[eaz` identitatea, destinul, circumstan]ele [i anturajul fiec`ruia dintre personajele reale care apar \n opera lui Platon. Volumul este \nso]it de uluitoare anexe, legate de date [i contexte ale discu]iilor, noi ipoteze de datare, reinterpret`ri ale concordan]elor calendarelor ateniene [i \ncadr`ri ale personajelor [i evenimentelor \n ciclurile de via]` tipice Atenei clasice.

Practic, lucrarea este cel mai performant [i mai recent reprezentant al unui gen prosopografic ini]iat \n 1823 de G. van Prinsterer [i continuat p\n` azi \n mai multe instan]e.

Noi \n aceast` lucrare s\nt at\t precizia in-

RECENZII forma]iilor, c\t [i modul de abordare a dialogurilor platoniciene. În leg`tur` cu Socrate afl`m, de pild`, circumstan]ele luptei de la Potideea, detalii ale contextului politic al vie]ii sale [i ale rela]iei sale cu Cei Treizeci, note asupra imaginii sale din comedii [i o schi]` a procesului. În articolul despre Alcibiade, g`sim nara]iunea evenimentelor vie]ii sale, concordante cu imaginea pe care Platon \nsu[i i-o face \n dialoguri. Parcurgerea lucr`rii inspir` o not` de cercetare pozitiv`, \ncrez`toare pe deplin \n faptul c` elucidarea contextelor istorice poate conduce la „raza interpret`rilor plauzibile ale unui dialog“. Cu o asemenea formul`, autoarea avertizeaz` elegant asupra faptului c` dic]ionarul ei nu va conduce niciodat` la adev`rul dialogurilor, ci doar la o mai bun` contextualizare, miz\nd \ns` implicit pe faptul c` acolo, \n dialoguri, e m`car drumul spre adev`rul despre g\ndirea lui Platon.

Este firesc atunci s` te \ntrebi dac` lucrarea va ajunge doar s` sprijine lectura textelor lui Platon sau va introduce, tacit, o serie de supozi]ii hermeneutice \n lectura lor, astfel \nc\t, pe neb`nuite, [colarul care face firescul parcurs al integralei dialogurilor s` fie angajat \ntr-un orizont de lectur` prestabilit de manualul \nso]itor al Debrei Nails. Este el pur` cercetare pozitiv`? Nu. Prefa]a doamnei Zoe Petre sugereaz` apartenen]a autoarei la o linie de interpretare care accentueaz` ideea c` sensul dialogurilor st` \n realitatea \ns`[i a exerci]iului dialogic. Cu aceasta, survine \ntrebarea: dac` autoarea ar fi f`cut parte din {coala de la Tübingen, care crede \n doctrina oral` a lui Platon, cartea ei ar mai fi ar`tat la fel? Din multe puncte de vedere, cred c` da, astfel \nc\t obiectivitatea cercet`rilor s` r`m\n` neatins` de vreo credin]` hermeneutic`.

Dar aceasta, desigur, cu o minim` condi]ie: ca precau]ia cercet`torului s` r`m\n` real` de c\te ori este sedus` s` cread` c` sensul medita]iei lui Platon st` doar \n scris sau doar \n oralitate sau doar \n context sau doar \n afara lui. Mai degrab`, lucrarea prosopografic` este valoroas` dac` este tratat` ca o scar` l`sat` deoparte dup` ce a fost parcurs` treapt` cu treapt`.

■ Alexander Bamgarten

43

44,10 lei edi]ie \ngrijit` de C`t`lin Partenie [i Paul Balogh cuv\nt \nainte de Zoe Petre traducere din limba englez` de Cezar Octavian Tabarcea

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

ISTORIE

mai pu]in ([i poate nemeritat – drept care cred c` se impunea [i o prezentare, oric\t de sumar`, a fiec`rui autor!).

Volumul este structurat \n patru mari capitole, plus un corpus de recenzii ale unor c`r]i reprezentative pentru tem`. Un capitol este dedicat biografiei sau genealogiei unor C.G. Dissescu, Constantin N. Br`iloiu sau Take Ionescu.

Un altul trimite la politicile guvern`rilor conservatoare (problema bugetului \n 1866-’67, conservatorii \n primul deceniu de domnie al lui Carol I, problema rural` dup` r`scoala din 1907). Al treilea capitol – [i cel mai consistent, ca num`r de pagini – propune sau reia polemici referitoare la: definirea [i periodizarea conservatorismului românesc; b`t`liile c\[tigate sau pierdute \n fa]a liberalilor \n a doua jum`tate a secolului al XIX-lea; bagajul [i mo[tenirea ideologic` ale lui M. Eminescu; conservatorismul [i tradi]ionalismul \n educa]ia [colar` din primele decenii ale secolului trecut; politica extern` a lui Alexandru Marghiloman (cel care a semnat umilitoarea „pace de la Buftea“ din aprilie 1918, dar care mai semnase – lucru \ndeob[te uitat – [i unirea cu Basarabia, cu o lun` mai devreme!); \n fine, o reflec]ie pe marginea confuziei grosolane ce se face uneori (nu totdeauna dezinteresat) \ntre conservatorism [i radicalismul de dreapta. Iar al patrulea capitol discut` c`ut`rile [i formele contemporane ale curentului, analiz\nd \ntruchip`rile acestuia sub formele (cu fond at\t de diferit, reiese) numite UFD sau PC. Din p`cate, probabil c` o astfel de carte nu va deveni bestseller – de[i ar merita, pentru c` spune mult(e) despre faptele, oamenii [i chiar \nt\mpl`rile care au forjat statul român \n secolul al XIX-lea [i pu]in dup` (pe fond, un singur minus, tehnic: lipsa din volum a unui index de nume proprii [i de teme). Cu riscul, evident, de a fi izbit de parfumul déjà-vu-ului. „[C\nd] st` creditul statului \n joc, cred c` ar fi bine s` punem pasiunile politice deoparte, [...] s` discut`m cu s\nge rece [i bun` credin]`“ – spunea \n Parlament, \n ianuarie 1867, conservatorul Gr`di[teanu. La 140 de ani de la acest apel, \nc` se mai sper`.

■

Un partid [i o doctrin` Liviu Br`tescu & Mihai Chiper (coord.)

Conservatorismul românesc.

Origini, evolu]ii, perspective Editura PIM, 2008

pre] neprecizat

Cu totul notabil` aceast` form` de nostalgie (mai cur\nd intelectual` dec\t politic`) existent`, \n discursul nostru academic, fa]` de conservatorismul românesc – drept dovad`, c\teva c`r]i bune ap`rute pe aceast` tem` \n ultimul deceniu. {i cu totul meritat`: pentru c` Partidul Conservator a jucat un rol major, vreme de un secol, \n construirea modernit`]ii române[ti [i a fost un pilon fundamental al sistemului politic na]ional \nc` de la geneza acestuia; [i pentru c` ceea ce se colporteaz` despre conservatorismul neao[ (c\nd se mai spune c\te ceva!) nu e departe de cli[eizarea cea mai reductiv`: cum c` ar fi fost un partid al latifundiarilor [i ar fi disp`rut, pe cale de consecin]`, odat` cu reforma agrar` de dup` marele r`zboi; cum c` i-ar fi avut aproape pe junimi[ti [i i-ar fi dat o p\ine mai alb` lui Eminescu; cum c`, \n 1914, ar fi fost pentru alian]a cu Germania, nesocotind problema Transilvaniei; [i cum c` ar mai exista, prin România, unii care-[i spun astfel [i care refac, periodic, o alian]` cu sociali[tii (dup` ce, acum un secol, conservatorii erau la dreapta liberalilor!).

Cu at\t mai necesar` incursiunea istoriografic` pe care, sub dirijarea lui Br`tescu & Chiper, o fac c\]iva istorici (majoritatea tineri): Dan Dr`ghia, Silvia Marton, Sorin Damean, Paul Nistor, Mihai Dorin, C`t`lina Mihalache, Andrei Sabin, Mihai Ghi]ulescu, Marius Stan, Adrian-Paul Iliescu, Paul E. Michelson, Lauren]iu Vlad, Mihai Sorin R`dulescu, Ioan Stanomir. Unele dintre aceste nume s\nt mai cunoscute (cazul ultimilor, care au publicat lucr`ri dedicate sau conexe conservatorismului românesc), altele deocamdat`

44

Adrian Cioroianu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

ISTORIE

Patrimoniul industrial bucure[tean Liviu Chelcea Bucure[tiul postindustrial: memorie, dezindustrializare [i regenerare urban` Editura Polirom, 2008

Volumul publicat de Liviu Chelcea r`spunde unei probleme actuale: av\nd \n vedere c` dup` 1989 România a intrat [i ea – cu \nt\rziere fa]` de alte ]`ri – \ntr-o etap` de dezindustrializare, ce este de f`cut cu spa]iile [i construc]iile industriale de care nimeni nu mai are nevoie pentru scopul lor ini]ial? Autodefinindu-se ca antropolog, autorul are o re]inere \n a considera c` a realizat o lucrare de istoric [i afirm` c` partea de istorie [i geografie industrial` este oarecum colateral`.

De[i nu este o lucrare clasic` de istoric, abordarea sa este situat` la intersec]ia istoriei economice [i sociale cu urbanismul, geografia, sociologia [i antropologia. Ea acoper` o lacun` serioas` de cunoa[tere, pe care istoricii ultimelor dou` secole, preocupa]i prea mult de istoria politic` „mare“, au neglijat-o aproape cu totul.

Autorul \ncepe cu dou` capitole \n care prezint` clar [i aproape didactic evolu]ia general` a ora[elor din ultimul secol, de la modelul fordist la dezindustrializare, regenerare urban` [i modele postindustriale dominate de „industriile creative“ [i de servicii, precum [i de preocup`rile mondiale de reconversie a patrimoniului industrial. Dup` aceast` prezentare sintetic` de bun` calitate, \n care am avut pl`cerea s` g`sesc [i un subcapitol dedicat ora[ului Pittsburgh, capitolul cel mai \ntins al c`r]ii, redactat de Liviu Chelcea \mpreun` cu Gabriel Simion, se refer` la trecutul industrial al Bucure[tiului. S\nt incluse aici o succint`, dar extrem de interesant` „istorie structural` a industriei bucure[tene“, prezent`ri ample [i documentate ale principalelor zone industriale

RECENZII constituite \n anii 1860-1940 [i ale \ntreprinderilor dat\nd din acea vreme, precum [i o mult mai rapid` trecere \n revist` a zonelor industriale dat\nd din timpul regimului comunist. Autorii folosesc multe lucr`ri de epoc`, h`r]i [i planuri urbane, precum [i un chestionar, aplicat la \ntreprinderile \nc` existente, cu privire la modul de constituire a acestora [i la felul \n care [i-au \nsu[it spa]iul urban. Cuv\ntul „memorie“, prezent at\t \n subtitlul volumului, c\t [i \n titlul acestui capitol, este oarecum \n[el`tor, \ntruc\t autorii nu analizeaz` evolu]ia memoriei cu privire la trecutul industrial al Bucure[tiului, ci mai degrab` colecteaz` materiale scrise [i mai ales foto care servesc conserv`rii memoriei despre acesta. Recolta este interesant`, bogat` [i deseori savuroas`, cum ar fi cazul reclamelor unor fabrici de ciocolat` interbelice. Tot la aceast` parte de colect` de materiale a[ include – de[i, formal, apar \n cuprinsul capitolului urm`tor – cele 30 de pagini fotocopiate dintr-o lucrare redactat` \n anii 1950 despre istoria abatorului, precum [i filmele documentare incluse \ntr-un DVD ata[at. Nucleul contribu]iei de cercetare [tiin]ific` original` este dat de ultimele dou` capitole, \n care s\nt analizate utiliz`rile actuale ale spa]iilor industriale din Bucure[ti [i soarta ruinelor industriale \ntre procesele de devalizare [i \ncerc`rile de reinser]ie cultural`. Deschiderile s\nt multiple. Astfel, faptul c` 20% dintre fabricile bucure[tene supravie]uiesc numai din \nchirieri, iar alte 31% – din combina]ii variate de activitate industrial` [i \nchirieri spune multe despre acumularea de capital \n România postcomunist`, iar interviurile, fotografiile [i comentariile antropologice despre tentativele de revalorificare cultural` a patrimoniului industrial, care dau volumului o not` postmodern`, s\nt nu numai un deliciu al spiritului, ci [i un \ndemn c` „se poate“. În introducere, Liviu Chelcea ne am`gea c` lucrarea sa este „mai degrab` una de constatare dec\t de formulare a unor recomand`ri“. De fapt, prin argumentare [i prin discursul s`u implicit, ea este o pledoarie pasionat`, dar [i lucid`, pentru reinser]ia patrimoniului industrial \n identitatea contemporan` a ora[ului.

■ Bogdan Murgescu

45

44,95 lei

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

POLITOLOGIE

ciilor, analiz\nd rela]iile acestora cu publicul britanic, \ncep\nd din perioada r`zboiului rece [i p\n` \n prezent. Jack Caravelli, profesor la Academia Britanic` de Ap`rare [i fost consilier al pre[edintelui Clinton, discut` programul nuclear al Iranului ca pe un posibil e[ec al serviciilor de intelligence americane [i vede reformarea acestora din urm` ca pe o oportunitate de a corecta astfel de gre[eli.

Urm`toarea sec]iune este dedicat` controlului puterilor legislative [i judec`tore[ti asupra serviciilor secrete din Marea Britanie, Germania [i Statele Unite. Este interesant punctul de vedere al lui Loch K. Johnson, profesor de [tiin]e politice la Universitatea din Georgia, care sus]ine c` un control eficient al serviciilor americane ar trebui realizat nu reactiv, atunci c\nd izbucne[te un scandal legat de activitatea acestora, ci pro-activ, prin monitorizare constant` de c`tre comisiile de control ale Congresului.

Partea a treia a c`r]ii include articole ce ofer` propuneri pentru modernizarea [i adaptarea sistemelor de informa]ii la provoc`rile secolului XXI. Cititorul român va fi, cu siguran]`, interesat de perspectiva româneasc`, pe care o va g`si \n articolul „Alocarea eficient` a resurselor“, realizat de George Maior (actualul director al SRI, care semneaz` [i studiul introductiv al c`r]ii) [i Sebastian Huluban (specialist \n studii de securitate). Cei doi sus]in c` folosirea la poten]ial maxim a resurselor umane, g\ndirea \n afara [abloanelor [i utilizarea de instrumente teoretice [i metodologice \mprumutate din [tiin]ele sociale s\nt elemente-cheie pentru modernizarea comunit`]ilor de informa]ii.

Pe l\ng` diversitatea perspectivelor oferite, cartea are meritul de a lansa o invita]ie la dialog \ntre reprezentan]ii mediului de informa]ii [i ai celui civil. Modelul de dialog constructiv \ntre cele dou` „tabere“, oferit de grupul de la Oxford, ar putea fi aplicat [i \n România, ca un exerci]iu democratic cu efecte benefice at\t pentru comunitatea de informa]ii, c\t [i pentru publicul românesc.

Securitate [i/sau libertate Steve Tsang (coord.), Serviciile de informa]ii [i drepturile omului \n era terorismului global Editura Univers Enciclopedic, 2008

25 lei traducere din limba englez` de Irina Bondar, Cristina Dogaru, Laura Dr`ghici, Adelina Negoi]`

Este posibil ca, \n era terorismului global, s` putem asigura securitatea cet`]enilor f`r` a le \ngr`di libert`]ile civile [i respect\nd drepturile omului? Iat` una din \ntreb`rile-cheie la care \ncearc` s` r`spund` serviciile de informa]ii ale ]`rilor democratice \n lumea post-11 septembrie 2001. R`spunsul nu le e chiar la \ndem\n`.

Necesitatea de a ob]ine informa]ii de calitate \n timp foarte scurt, esen]ial` pentru combaterea eficient` a activit`]ilor teroriste actuale, poate pune un serviciu secret \n situa]ii dificile. De aceea este necesar` g`sirea unui echilibru \ntre asigurarea securit`]ii [i respectarea libert`]ii.

C`ile prin care se poate ajunge la acest echilibru fac obiectul lucr`rii discutate aici. Volumul este editat de Steve Tsang, profesor de politologie la Colegiul „St. Anthony“ din Oxford, [i cuprinde contribu]ii ale unor speciali[ti \n rela]ii interna]ionale [i studii de securitate din Marea Britanie, SUA, Germania, România [i Israel, prezentate \n decembrie 2005, cu ocazia conferin]ei „The Changing Face of Intelligence“, desf`[urat` la „St. Anthony“.

Prima parte a c`r]ii, publicat` ini]ial \n Anglia, la Praeger, include dou` articole ce discut` deficien]e \n func]ionarea serviciilor de informa]ii britanice [i americane, [i moduri \n care acestea au fost corectate. Mark Urban, redactor pe teme diplomatice la BBC, vorbe[te despre necesitatea cre[terii transparen]ei servi-

46

■ Bogdan Barbu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

POLITOLOGIE

Birocra]ii informa]iei Abram N. Shulsky Gary J. Schmitt R`zboiul t`cut Editura Polirom, 2008

Pe copert` scrie c` aceast` carte e o „introducere \n universul informa]iilor secrete“, univers pe care cet`]eanul curios l-a parcurs – \n ultimele decenii, \n special – f`r` nici un ghid. C\nd, \n prefa]`, cei doi autori – ambii exper]i \n materie de politic` extern` [i informa]ii – scriu c` ei nu produc nici o noutate, nici o dat` care s` nu fi fost public` \nainte de apari]ia volumului, prezumtivului cititor ar mai putea s`-i scad` entuziasmul. {i ar fi p`cat. Ar fi p`cat pentru c` solida \ncercare de sistematizare \ntr-un domeniu unde e[ecurile s\nt obiectul oprobriului public, iar victoriile r`m\n pentru totdeauna secrete clarific` unele date esen]iale necesare \n]elegerii rolului acestui personaj colectiv – intelligence – \ntr-o ]ar` democratic`.

Cuv\ntul \nainte al lui George Maior [i postfa]a lui Mihai-R`zvan Ungureanu – persoane care au avut sau au func]ii importante \n domeniu – ne \ndeamn` s` citim cartea tocmai pentru a putea dimensiona corect influen]a, puterea [i constr\ngerile spionajului \n via]a politic` modern`, pentru a \n]elege ce poate face el [i ce nu, ce facilit`]i are [i c`ror reglement`ri se supune.

Tr`im, mai mult sau mai pu]in con[tient, cu obsesia marilor jocuri f`cute de agen]iile str`ine, a comploturilor pentru modificarea ordinii mondiale, ce au determinat apari]ia, persisten]a sau pr`bu[irea unor sisteme politice. Imaginea unei lumi \n care toat` lumea supravegheaz` pe toat` lumea e u[or de impus [i, \n fond, e mai u[or de suportat dec\t imaginea unei lumi haotice, unde via]a [i ordinea s\nt amenin]ate de capriciile unor for]e obscure.

E evident c` factorii politici din SUA [i-au dorit c`derea comunismului, \n general, [i schim-

RECENZII barea regimului de la Havana, \n special. Comunismul a c`zut [i agen]iile secrete erau complet nepreg`tite pentru aceast` realitate, iar la Havana, dup` multe \ncerc`ri ratate, Fidel Castro va muri \n patul lui. Prin ac]iuni secrete, CIA i-a sus]inut pe talibani c\nd luptau \mpotriva sovieticilor [i Mossad-ul a sus]inut ac]iunile organiza]iei Hamas c\nd erau \ndreptate \mpotriva organiza]iei rivale a lui Yasser Arafat. Acum aceste organiza]ii lupt` – uneori foarte spectaculos – \mpotriva Statelor Unite [i a Israelului, iar celebrele lor institu]ii secrete n-au \ntrev`zut aceast` posibilitate.

Cei doi autori explic` marile e[ecuri ale serviciilor de informa]ii – unele excelent dotate tehnic – prin neputin]a oamenilor care sintetizeaz` informa]iile de a presupune c` adversarul va proceda altfel dec\t ei \n[i[i \n situa]ia dat`.

Dup` ce s\nt descrise \n am`nun]ime modalit`]ile de culegere a informa]iilor, cine [i c\nd are dreptul s` le afle, cum se raporteaz` factorul politic la ele, cum se fac predic]iile pentru viitor (de fapt, ghicirea viitorului este criteriul succesului), autorii, spirite sistematice [i ra]ionale, ajung la aceea[i nebuloas`: factorul uman. Iar factorul uman este motivat \ntr-o m`sur` mai mare de ceea ce ar vrea s` [tie, dec\t de realitate. Culegerea de informa]ii despre adversari, vecini [i chiar prieteni este una dintre cele mai vechi activit`]i omene[ti, dar eficien]a ei n-a sporit de c\nd a devenit mai bine organizat` [i mai solid finan]at` O mul]ime de dileme \i afecteaz` periodic structura: trebuie sau nu desp`r]it` activitatea de colectare a informa]iilor de cea de organizare a ac]iunilor secrete? Dac` r`m\n la un loc, exist` riscul ca declan[area ac]iunii s` compromit` oameni pentru a c`ror biografie fals` [i ale c`ror leg`turi s-a lucrat decenii \ntregi; dac` se despart, apare o competi]ie nes`n`toas` \ntre cele dou`, mai preocupate de propria imagine intern`, dec\t de ceea ce au de f`cut.

Realitatea r`zboiului t`cut e birocratic`, tehnic` [i nu deosebit de fascinant`. Conspira]iile [i aventurile spectaculoase din elucubra]iile cu larg` circula]ie ]in de fic]iunea care \i transform` pe palavragii \n speciali[ti.

■ Magdalena Boiangiu

47

34,95 lei traducere din limba englez` de Laura-Florina Dr`ghici, Cristina Dogaru, Maria-Adelina Negoi]` [i Irina-Ionela Bondar cuv\nt \nainte de George Maior postfa]` de Mihai-R`zvan Ungureanu

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

PSIHOLOGIE

s-a transformat \ntr-un nou motiv de oprimare“, insist` Shere Hite. Femeia nu mai are voie s` spun` „nu“ avansurilor masculine. Ea trebuie s` se sacrifice pentru satisfac]ia celuilalt. Nu \nt\mpl`tor, \n anii ’70, dou` treimi dintre femei spuneau c` de cele mai multe ori nu se bucur` de orgasm \n timpul actului sexual. Iar motivul – sus]ine Hite – nu vine din frigiditatea partenerelor sau din „psihologia mai profund` a femeii“, nici m`car din lipsa preludiului f`cut ca la carte.

C`ci peste 80% dintre respondente ajung \n mai pu]in de cinci minute la orgasm, \ns` prin masturbare. Un subiect tabu la acea vreme printre femei, de care se temeau s` vorbeasc`, pentru a nu fi considerate „imature“ [i „nes`n`toase“.

Din acelea[i motive, jum`tate dintre partenere mimeaz` orgasmul. „Dac` nu ai orgasme \n timpul raportului sexual, e[ti considerat` nevrotic`“, rezum` Hite vulgata freudian`, pe care o consider` nefondat` [i antifeminist`. Actul sexual – replic` autoarea – nu se reduce la orgasm, a[a cum \[i \nchipuie partea masculin`. „Afec]iunea [i apropierea s\nt motivele principale pentru care femeilor le place raportul sexual, orgasmul fiind men]ionat foarte rar“, afl`m din Raportul Hite. De aici necesitatea unei redefiniri a sexualit`]ii, cu accente pe imagina]ie, c`ldur` [i atingere. În 2000, la dou` decenii de la publicarea primului raport, autoarea revine cu un nou studiu, declar\ndu-se de aceast` dat` mul]umit` de modificarea mentalit`]ilor. „Psihologia femeilor s-a schimbat enorm [i s\nt m\ndr` c` am jucat un rol \n acest lucru“, spune autoarea.

Sigur, studiul lui Hite n-a fost chiar o premier` absolut`. În anii ’50, controversatul Alfred Kinsey realiza cercet`ri similare, d\nd peste cap puritanismul nord-american. Pe de alt` parte, Raportul Hite este discutabil din perspectiv` metodologic`. Lipsesc interpret`rile teoretice sintetice, iar relevan]a statistic` a r`spunsurilor nu e pus` \n discu]ie – cele 3000 de r`spunsuri reprezint` o parte infim` din cele 100.000 de chestionare trimise ini]ial \n toat` lumea. Oricum, cele 700 de pagini ale raportului ar putea avea darul de a mai zg\l]\i pu]in tradi]ionalismul din dormitoarele mioritice.

■

Ce (nu) \[i doresc femeile Shere Hite Raportul Hite. Noul studiu Hite despre sexualitatea feminin` Editura Nemira, 2008

69,90 lei traducere din limba englez` de Raluca Dumitru, Roxana Melnicu, Dana Verescu

Revolu]ia sexual` n-a avut loc. A fost doar o viclenie a b`rba]ilor, care-au g`sit \nc` un tertip pentru a str\nge la]ul \n jurul consoartelor – afirma acum 30 de ani sexologul Shere Hite. Pilula contraceptiv`, exaltarea tehnicilor corporale din era hippy [i critica modelului macho de la locul de munc` n-au reu[it s` emancipeze sexul frumos. Pe l\ng` tradi]ionala obliga]ie de perpetuare a speciei, femeia s-a trezit \n fa]a unei noi datorii: aceea de a oferi pl`cere. „Cum femeile nu aveau posibilit`]i egale pentru educa]ie [i angajare, ele au fost blocate \n rolul tradi]ional de a fi dependente de b`rba]i“, scrie Hite. Femeile se elibereaz` de povara casnic`, pentru a deveni obiect sexual. „Revolu]ia sexual` este doar o simpl` inversare a presiunii cu care am crescut – aceea de a fi cast`. Acum exist` o alt` cale ce trebuie urmat` de to]i, la fel de lipsit` de sens. At\t sexul obligatoriu, c\t [i abstinen]a obligatorie nu s\nt bune“, crede una dintre respondentele chestionarului \ntocmit de Hite.

Publicat \n cel de-al optulea deceniu \n SUA, studiul coordonat de Hite include r`spunsurile date de peste 3000 de femei \ntre 1972 [i 1976.

Prezenta edi]ie a Raportului Hite a fost augmentat` cu un studiu comparativ realizat la finele anilor ’90 \n Marea Britanie, Australia [i Noua Zeeland`. Potrivit autoarei, ineditul cercet`rii nu vine doar din num`rul ridicat al r`spunsurilor, ci [i din orientarea ideologic` feminist`, eliberat` de prejudec`]ile patriarhale prezente printre psihanali[ti, teologi [i evolu]ioni[ti.

S` ne \ntoarcem la sacrosanctele datorii aduse de revolu]ia sexual`. „Ideea, devenit` foarte popular`, c` femeile trebuie s` se bucure de sex

48

Victor Popescu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

ARTE

Manele sau jazz?

Bruno Andre[oiu (coord.), KASTELLO. Palatele rromilor din România / Palaces of the Roma in Romania Editura Igloo Media, 2008

De[i \ndeajuns de spectaculos pentru a trezi [i interesul nespeciali[tilor, nu e vorba de un „album“. Seriile de imagini incluse \n volum trebuie privite ca eforturi de documentare, un prim pas – indispensabil – \n cercetarea unui fenomen pe care autorii au toate motivele s`-l trateze – cum o [i fac – cu seriozitate, merg\nd dincolo de pitorescul lui de prim` instan]`. Mariana Celac [i Iosif Király \ncepuser` deja, \n jur de 2000, s` investigheze [i documenteze fotografic acest fenomen, \n care vedeau o manifestare de o vitalitate aparte \n contextul elanului constructiv post-’89 din România. El e abordat aici din unghiuri diverse, de autori varia]i ca forma]ie, care se \nt\lnesc \n interesul pe care i-l acord` [i – \n parte, cel pu]in – \n dificult`]ile pe care le \nt\mpin` \n a-l clasifica [i analiza. Tentativa de ordonare geografic` (c`reia \i corespunde gruparea textelor [i imaginilor \n capitole) dob\nde[te ceva mai mult` substan]` \n contribu]ia lui Rudolf Gräf, care identific` unele diferen]e regionale de ordin stilistic [i constructiv [i sugereaz` c` ocupa]iile ar putea, la r\ndul lor, da socoteal` de astfel de diferen]e. În pofida interesului [i juste]ii multor observa]ii ale autorului, o asemenea abordare risc` s` „disciplineze“ excesiv, s` prezinte ca fiind susceptibil de un tratament conven]ional un fenomen care, tocmai, se sustrage categorisirilor obi[nuite [i chiar numirii. Bruno Andre[oiu explic` astfel titlul dat c`r]ii [i termenul ales pentru desemnarea construc]iilor la care ea se refer`, menit s` sugereze incongruitatea unui „castel fecundat de o manea“. Caracterul inclasabil al acestor construc]ii e cu deosebit` acuitate semnalat de Mariana Celac: „A[a cum arat` lucrurile, avem

RECENZII de-a face cu o ramifica]ie, o subspecie, o varietate. Dar o subspecie a cui? Care e gruparea taxonomic` ierarhic superioar` care poate fi invocat` aici? [...] Nici folclor, nici urbanitate structurat`, nici idil` rural` nici pseudo-vernacular, nici arhitectur` de arhitect, nici construc]ie ad-hoc, nici experiment f`r` arhitect, nici experiment de avangard`“. Ana Maria Zahariade deslu[e[te dou` tipuri de interven]ii constructive: unele asimilabile re[edin]elor „de lux“ ale oric`rui proasp`t \mbog`]it „de origine neao[`“, ca [i acestea, produse ale „parvenitismului arogant de prim` genera]ie, ale lipsei de bun-sim] [i de con[tiin]` a valorii spa]iului public“, \n timp ce al doilea tip, rezult\nd din efortul unei comunit`]i de a edifica \mpreun` „ambientul ideal“, \i apare [i ei ca fiind unul dintre cele mai interesante fenomene constructive ale istoriei române[ti recente.

Simpatizez cu sugestia Marianei Celac c` am avea de-a face cu un fenomen \n multe privin]e comparabil jazz-ului. E de v`zut dac` el va avea o anume continuitate [i va inspira forme mai sofisticate de cultur` a construc]iei, care \i vor conferi (a[a cum s-a \nt\mplat cu jazz-ul \n raport cu muzica „\nalt`“) un statut egal cu cel al arhitecturii „\nalte“ sau dac` – a[a cum pare s` cread` Dorin {tefan – accederea pe treapta „con[tiin]ei de sine“ l-ar putea altera [i ar fi mai potrivit (de[i e greu de imaginat \n ce fel s-ar putea realiza acest lucru) ca palatele ]ig`ne[ti, odat` „autentificate“, s` fie declarate un proiect \nchis.

Bruno Andre[oiu vede \n aceast` carte o repara]ie: ea supline[te inexisten]a \n România a unui album care s` se fi ocupat de acest subiect; \mi fac datoria s` le semnalez cititorilor – ceea ce nu scade cu nimic interesul [i importan]a c`r]ii de care m` ocup – c` se g`se[te \n libr`rii un album ap`rut \n 2007 la Editura Axel Menges, Gipsy Architecture, publicat \ntr-o serie \n devenire, „Architetture Imperfette“, \n care autorii (Renata Calzi [i Patrizio Corno, \mpreun` cu fotograful Carlo Gianferro) urmeaz` [i ei, \n interiorul României, un traseu geografic [i se ocup`, \n felul lor, de exemple similare.

■ Anca Oroveanu

49

80 lei traducere \n limba englez` de Samuel W.F. Onn texte: Mariana Celac, Alfred Dumitrescu, Rudolf Gräf, Vasile Ionescu, Petre Petcu], Dorin {tefan, Ana Maria Zahariade fotografii: {erban Bonciocat, Iosif Király, Bruno Andre[oiu, Olivia Safer, Rudolf Gräf

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

S P I R I T U A L I T~T E

mai mare m`sur` dec\t scrierile oric`rui alt istoric modern al Bisericii)“.

Autorul evit` caricaturiz`rile partizane, verva polemic` sau generaliz`rile pripite, fiind deplin st`p\n pe un material scris \n peste zece limbi str`ine (surse primare, \ntre care siriaca, [i bibliografie secundar`). C\nd discut` documentele teologiei nestoriene sau argumentele {colii monofizite (de la care se revendic`, \ntr-un mod nuan]at, [i Bisericile necalcedoniene de ast`zi), Jaroslav Pelikan se achit` meticulos de sarcina unei expuneri clare (cum este cazul tezelor despre Întruparea Logosului sus]inute de Sever al Antiohiei). Pe de alt` parte, subtilitatea terminologic`, suple]ea hermeneutic` [i rafinamentul speculativ al Ortodoxiei c\[tig` \n mod evident admira]ia istoricului american. Pelikan acord` aten]ie nu doar textelor sinodale, ci [i comentariilor liturgice, tocmai pentru a releva modul concret de actualizare a Crezului Bisericii. Teodor Studitul (759-826) [i patriarhul Nichifor al Constantinopolului (758-828) s\nt figuri decisive care au contribuit la recalibrarea reflec]iei hristologice \ntr-un orizont cultic-sacramental (pentru care centralitatea icoanei lui Hristos este indispensabil`).

Fascinante s\nt, totodat`, compara]iile \ntre tendin]a juridic` a teologiei carolingiene dezvoltat` \n Apus \ncep\nd cu secolul al IX-lea (c\nd un g\nditor de talia lui Ioan Scotus Eriugena, cititor al corpusului areopagitic [i traduc`tor al Sf. Maxim M`rturisitorul, este condamnat ca eretic) [i \nclina]ia poetic-apofatic` a discursului r`s`ritean. {i \n acest punct \ns`, Jaroslav Pelikan disociaz` accidentul istoric (cum ar fi conflictele \ntre patriarhate sau geloziile de tip socio-cultural) [i unitatea de profunzime a cre[tinismului din primul mileniu.

Atent tradus` [i impecabil editat`, cartea lui Jaroslav Pelikan despre Spiritul cre[tin`t`]ii r`s`ritene (600-1700) reprezint` o combina]ie unic` de onestitate auctorial`, precizie metodologic` [i vast` erudi]ie; ea nu poate lipsi din biblioteca pasiona]ilor de teologie, istoria religiilor sau cultur` bizantin`.

■ Mihail Neam]u

Cre[tin`tatea r`s`ritean` Jaroslav Pelikan Tradi]ia cre[tin`.

O istorie a dezvolt`rii doctrinei (vol. II): Spiritul cre[tin`t`]ii r`s`ritene (600-1700) Editura Polirom, 2004-2008

42 lei traducere din limba englez` de pr. prof. Nicolai Buga

Al doilea volum din aceast` superb` serie este o sintez` fidel` a celor mai importante contribu]ii la g\ndirea teologic` a Bisericii r`s`ritene pe durata unui mileniu. Jaroslav Pelikan discut` specificul cre[tin al lumii bizantine, sl`bit` \n exterior de atacurile persane sau islamice, dar unificat` interior \n jurul centrului militar, cultural [i spiritual al Constantinopolului. Cartea con]ine [ase capitole despre: no]iunea patristic` de tradi]ie (I), hristologia derivat` din deciziile de la Calcedon (II), controversa iconoclast` (III), disputa \ntre teologia greac` [i teologia latin` (IV), miezul doctrinar al teologiei r`s`ritene (V), rela]ia \ntre limbajul experien]ei mistice [i articularea conceptual` a dogmei (cu referin]e la opera Sf. Simeon Noul Teolog [i Sf. Grigorie Palama). La data apari]iei sale \n America (1974), Jaroslav Pelikan introducea o mare noutate \n raport cu discursul istoriografic predominant: \n locul polemicii de tip confesional sau al superiorit`]ii afi[ate pe criterii geopolitice (\nt`rite de prejudecata: Occidentul democratic vs Orientul despotic), profesorul de la Universitatea din Chicago a optat pentru expunerea neutr`, dac` nu chiar simpatetic` a acestei lumi at\t de pe nedrept dispre]uit` de pana lui Edward Gibbon & Co. În cuvintele unui exeget contemporant (Henry Warner Bowden, Church History in an Age of Uncertainty: Historiographical Patterns in the United States, 1906-1990, Southern Illinois University Press, 1991), „Lucr`rile [lui Pelikan] au l`murit no]iunile Ortodoxiei \n

50

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

S P I R I T U A L I TAT E

Pic`tura de românitate?

Carmen Harra Cele 11 principii eterne Editura For You, 2008

Pu]ine s\nt c`r]ile americane contemporane de spiritualitate care s` nu semene \ntre ele [i s` nu poat` fi rezumate \n aproximativ aceia[i termeni. E aproape suficient s` consul]i z\mbetul consecvent fericit al autorului sau autoarei, de pe coperta a IV-a, \n locul tablei de materii, pentru a \n]elege m`sura autenticit`]ii depozi]iei sale spirituale. O reac]ie de receptare meritat superficial`, ca, de altfel, [i ideea de a transforma o zon` at\t de sensibil` a cunoa[terii \n afacere. Visul american \n materie de spiritualitate este \ntr-adev`r ofertant, dar, totu[i, un vis.

Trec\nd peste aceste reticen]e, trebuie s` recunosc c` citisem cele dou` c`r]i semnate de Carmen Harra, traduse la noi \n ultimii ani (Karma de fiecare zi, Editura Daath, 2005 [i Decodificarea destinului, Editura For You, 2006). Am v`zut-o apoi la televizor [i i-am cump`rat, de cur\nd, cea mai recent` apari]ie, Cele 11 principii eterne. F`r` a trata aici notorietatea de medium a autoarei care, nu \n pu]ine alte cazuri (din fericire, am sentimentul c` nu [i \n cel de fa]`), ar fi putut fi incongruent` cu realitatea, irelevant` ori chiar deloc favorabil` mesajului scris, m` voi opri strict la carte.

Nu [tiu dac` e cea mai potrivit` expresie, dar Carmen Harra (sau Carmen Mure[an, componenta trupei de muzic` pop, din anii ’80, Trio Express, nepoata lui Octavian Goga – \n alt` ordine de idei –, \n prezent doctor \n psihologie, terapeut [i consultant metafizic de succes pe celebrul Fifth Avenue din New York) pare s` aduc` o pic`tur` de românitate (sau europeni-

RECENZII tate, dac` vre]i), de bun` factur`, \n oceanul u[or tulburat de heirupismul solu]iilor instant, la mod` \n domeniu. Dincolo de formula de advertising impus` – cred – de necesitatea supravie]uirii \n cultura ]`rii de adop]ie (SUA), am descoperit o autoare onest`, care reu[e[te s`-[i p`streze echilibrul \n plin val caligrafico-spiritualist. S\nt c\teva binevenite tu[e corective pe care Carmen Harra le aduce, cu discre]ie [i modestie, dar ferm, unora dintre cele mai recente idei vehiculate de conferen]iarii [i scriitorii pe teme de spiritualitate din SUA, care se cereau, de ceva timp, amendate. M` bucur c` a f`cut-o o românc`, fiindc` \mi d` speran]a c`, \ntr-o perioad` care \ntinde limitele decen]ei na]ionale ca pe o gum` de mestecat, bunul-sim] [i acurate]ea nu ne s\nt complet str`ine. Cel pu]in nu tuturor. Oriunde ne-am afla. M` bucur`, de asemenea, [i faptul c` doctoratul autoarei transpare printr-o binevenit` flexibilitate psihologic` \n aplicarea terapeutic` a principiilor spirituale, f`r` a mai men]iona cunoa[terea tradi]iei oculte autentice (numerologie, astrologie, kabbala, teozofie etc.), pe care noua mi[care spiritualist` american` pare, \n cel mai bun caz, s` o ignore, c\nd nu o reinventeaz` dup` necesitate [i cu candoare. Acest lux al simplific`rii incontinente explic`, spre exemplu, succesul uneia dintre cele mai recente c`r]i \n vog`, Secretul (Rhonda Byrne), dup` a c`rei re]et` oricine, f`r` excep]ie, poate ob]ine absolut tot ceea ce-[i dore[te de la via]`, din momentul afl`rii marelui secret (]inut ascuns de veacuri). În ultim` instan]`, marile puncte nevralgice ale vie]ii s\nt tran[ate [i rezolvate „eficient“ \n termeni pur tehnici.

Carmen Harra readuce \n discu]ie, \n cartea sa, c\teva detalii l`sate deoparte de autoarea [i colaboratorii Secretului, printre care acela al legii karmei. Prin asemenea observa]ii punctuale sau preciz`ri de acurate]e, dar mai ales prin viziunea obiectiv` [i p`strarea propor]iilor asupra interdependen]ei principiilor divine, cartea lui Carmen Harra convinge, pentru c` vine dintr-o zon` a autenticului bine temperat.

S` fie vorba [i de tradi]ie?

■ Alice Popescu

51

25 lei traducere din limba englez` de Mariana Staicu

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

SELF-HELP

parate, iar diversele niveluri de percep]ie [i c`utare interfereaz`. Construc]ia volumului r`m\ne \ns` fascinant de sistematic`, evolu\nd gradat de la punctul zero (cel al – s` zicem – pierderii de sine \n sens negativ, al vidului spiritual interpretat ca summum de st`ri [i agita]ii inutile) p\n` la cel maxim, final (plinul cu sens), trec\nd prin etapele intermediare de \mpliniri par]iale.

Unitare \n toate aceste lumi str`b`tute r`m\n ego-ul scriitoarei [i consecin]a lui literar`: stilul.

Modul \n care autoarea \[i define[te personajul autoreferen]ial este unul prietenos, aparent frivol, atipic pentru c`r]ile de ini]iere spiritual`.

Aceast` u[urin]`, la prima vedere, genereaz` [i stilul familiar, extrem de sincer, \ntruc\tva umoristic, plastic [i inocent (descriind reac]ii precum cele ale unui copil care se minuneaz` \n fa]a lumii [i care-[i exprim` aceast` mirare direct [i colorat): „Lucrul pe care am ajuns p\n` la urm` s`-l cred despre Dumnezeu e foarte simplu. Am avut c\ndva o c`]elu[` minunat`, luat` de la ecarisaj.

Era rezultatul \ncruci[`rii a cel pu]in 10 rase, dar p`rea s` fi mo[tenit ce-i mai bun de la fiecare dintre ele. Avea blana maronie. C\nd eram \ntrebat` ce fel de c`]elu[` e, r`spundeam \ntotdeauna: «E maronie». La fel, c\nd s\nt \ntrebat` \n ce fel de Dumnezeu cred, nu mi-e greu s` r`spund: «Cred \ntr-un Dumnezeu magnific»“.

Prospe]imea stilului, tratarea \nt\mpl`rilor de pe pozi]ia neini]iatului s\nt pl`cute [i reconfortante pentru cititorul novice. Elizabeth Gilbert poate vorbi despre lucrurile importante [i complicate – cum ar fi divinitatea – \n cele mai fire[ti cuvinte. Autoironia cu care trateaz` at\t depresia pe care a avut-o \n ispititoarea Italie, c\t [i dificult`]ile de concentrare [i de acceptare a medita]iilor din ashram-ul indian sau interac]iunea cu lumea mitic` din Indonezia face s` dispar` orice urm` de posibil didacticism. Povestirea unor tr`iri spirituale profunde devine, astfel, accesibil` oricui: oric`rui european sau american f`r` leg`tur` cu civiliza]iile \n cauz`, dar care \[i dore[te, \ntr-un mod sincer [i dedicat, s` se autodes`v\r[easc`, s` g`seasc` iubirea divin`, dar [i pe cea p`m\ntean`. {i s` fie fericit.

■ Iaromira Popovici

O cale fireasc` [i str`lucitoare Elizabeth Gilbert M`n\nc`, roag`-te, iube[te Editura Humanitas, 2008

32 lei traducere din limba englez` de Alexandra Ghi]`

Cartea semnat` de Elizabeth Gilbert, M`n\nc`, roag`-te, iube[te, este un bestseller \n SUA: are 5 milioane de exemplare v\ndute, a fost timp de peste un an nr. 1 pe lista celor mai bine v\ndute c`r]i nonfiction ale New York Times [i urmeaz` s` fie ecranizat`, \ntr-un film cu Julia Roberts. Autoarea este colaboratoare a edi]iei americane a revistei GQ [i autoare a \nc` dou` c`r]i (un volum de povestiri – Pilgrim, [i un volum nonfiction – The Last American Man).

De[i clasat \n genul nonfiction, volumul este greu de definit [i de plasat \ntr-o categorie bine delimitat`: poate fi considerat roman autobiografic, jurnal de c`l`torie, ghid de des`v\r[ire spiritual`... Sau toate la un loc, \ntr-o manier` personal` [i original`, care aproape o face s` creeze un nou gen: un soi de autofic]iune sau autoreportaj, \n care te poveste[ti pe tine \nsu]i/\ns`]i – [i nu oricum, ci \n plin` reconfigurare spiritual`, pe parcursul unor c`l`torii ini]iatice. C`l`torii care, de altfel ([i probabil nu \nt\mpl`tor), s\nt trei, \n locuri \ncep\nd cu aceea[i liter` (Italia, India, Indonezia). La fel cum trei s\nt [i cuvintele care alc`tuiesc titlul, [i ele esen]iale \n definirea c`ilor de ini]iere alese de eroin` pentru a ie[i din impasul existen]ial \n care se g`sea la \nceput de drum: m`n\nc` – cea, s` zicem, plezirist` sau accesibil` primului nivel al sim]urilor, reprezentat` de Italia; roag`-te – cea de-a doua, urm`rind revelarea divinit`]ii, plasat` \n India; iube[te – ce-a de-a treia [i ultima, dedicat`, p\n` la urm`, redescoperirii dragostei dup` ce te-ai reg`sit pe tine \nsu]i/\ns`]i (Indonezia).

Cele trei „faze“ ini]iatice nu s\nt complet se-

52

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Genitale Hitomi Kanehara, {arpe & cercel Editura Pandora M, 2008

Ama (punkist [i prost`nac) o iube[te pe Lui (o t\n`r` doamn` de companie be]iv` [i nihilist`), pe care o iube[te [i prietenul lor Shibasan (sau Sapro-san), sadic [i maestru-n tatuaje.

Ama e omor\t (probabil de Shiba) [i Lui r`m\ne pe g\nduri. Asta-i tot.

Detalii: la start, Lui e fascinat` de limba despicat` a lui Ama [i vrea [i ea una la fel. „De la 16 la 6 mi-am l`rgit gaura destul de u[or.“ Nu e gaura la care v` g\ndi]i voi, e aia din ureche.

C\nd Ama [i Lui intr` \n localul lui Shiba, unde se fac tatuaje [i piercing-uri, v`d afi[e cu vulve [i testicule str`punse de cercei. Pe ea o excit` \ns` imaginile foto cu procesul de despicare a limbii, motiv pentru care face sex cu Ama. Acum vrea [i tatuaje, nu numai split tongue. Saprosan \i ciuruie[te limba cu un piercer (un fel de picam`r mic) [i ei i se str\nge vaginul. Face iar sex cu Ama, [i corpul lui Lui era plin de transpira]ie. Ama ejaculeaz` pe „genitalele ei“, iar fata ur`[te asta pentru c` i se \n`spre[te p`rul. Apoi Ama \i ia sf\rcul \n gur`, trezindu-i eroinei instinctul matern. {i mediteaz`, din instinct matern: „C\nd am v`zut prima oar` limba despicat` a lui Ama, scara mea interioar` de valori s-a pr`bu[it.“ O fi fost prea \nalt`, pentru c` „to]i trei am ie[it din c\rcium` muci“. Mucii au prins [i-n România, numai asta auzi, c` vine gripa. Ama bate un gangster care-o asaltase pe Lui, probabil \l omoar`, \i smulge doi din]i ca la r`zboi, [i \i d`ruie[te fetei, fiindc` am\ndoi s\nt minori. Sapro-san deseneaz` ceva uimitor de frumos [i ea este vr`jit`, mai ales c` omul are cor-

RECENZII pul complet tatuat, un mistre], un cerb, un fluture (combina]ia se cheam` inoshikacho), un dragon, bujori, pini, un unicorn. Vrea [i ea un unicorn. Îl \ntreab` c\t cost`, [i el r`spunde: „Un futai“. Urmeaz` futai. Sapro \[i pune genunchii pe umerii japonezei plictisite de via]` [i \[i \ndreapt` p spre fa]a ei. Ea o suge (z`u dac` pricep de ce face]i a[a ceva, floricelele mele, mie mi-ar fi extrem de sc\rb`). În actul 2, tot ea \i suge degetele de la picioare (moment vomitiv), iar maestrul o scuip` \n p. Pe urm` el zice c`-i copilul lui Dumnezeu. Mai citim ce mai citim, citim [i coperta a patra („violen]a [i sexul duc la poezie“), a[a e, de exemplu: „Mi-o sugi?“, cum \ntreab` Sapro, liric, dup` ce-o tatueaz`, mai poezie ca asta nu g`se[ti dec\t la Becali, cred c`-i un haiku. Peste c\teva pagini, Lui se g\nde[te la moarte [i la posesie (gen]i, b`rba]i) cu expresionismul unei coafeze mistice: „Posesia e un lucru deosebit de complicat“. Ama mai ia o dat` sf\rcul \n gur` [i adoarme pe loc sfor`ind ca un prunc, apoi e ucis: „dup` ce fusese torturat bestial [i sucombase, fusese omor\t“. Într-un fel de dublu kamikaze, autoarea \[i arat` aici din plin talentul literar, „de[i ea nu avea deloc \n vene un astfel de s\nge artistic“. În final, Sapro-san r`m\ne s` aib` grij` de Lui, care sl`bise mult.

Ei bine, aceast` fi]uic` bun` de aruncat \n Marea Moart` are parte de laude care dep`[esc de[`n]area cea mai sprin]ar`, uite ce scrie traduc`toarea Claudia Golea-Sumiya: „\]i vine s` pl\ngi de at\ta frumuse]e“ –, s`raca – „{arpe & cercel este una dintre cele mai bune c`r]i pe care le-am citit vreodat`“ – de unde se vede c\te c`r]i a citit Claudia; Observer: „Scris` impecabil“; sau The Independent: „Cuvintele autoarei sap` \n carne vie, atmosfera este acaparant`“; sau New York Times: „Intens`“; sau Elle: „Tulbur`toare ca un co[mar“, aici s-a nimerit, numai g`uri l`rgite am visat. ~[tia-[i pun to]i semn`tura pe actul de deces al literaturii.

Iat` efectul bombei de la Hiro[ima, face ravagii universale, g`uri \n limbi, \n creier, scriitoare din femei instabile, crize de admira]ie.

Banzai!

traducere din japonez` de Claudia Golea-Sumiya [i Haruya Sumiya

53

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

P R E PA R AT E D I N C A R T E

gastronomiei. Curiozitatea mi-a adus \n cale cartea Le Topinambour & autres merveilles.

Spre desf`tarea sim]urilor noastre re\ntregite, ni se perind` pe sub ochi o galerie \ntreag` de legume, flori, fructe, verde]uri. În aceste pagini pasionante – literatur` de mare calitate! –, autorul ne dezv`luie totul despre asemenea specii mai mult sau mai pu]in rare: [tiin]a se \nt\lne[te cu poezia, istoria – cu umorul, \ntrebuin]`rile alimentare – cu simbolistica, textul \nv\rtindu-ne p\n` la ame]eal` printre supersti]ii, legende, anecdote. Plantele misterioase ne deschid por]i necunoscute, iar cele mai banale ne apar \ntr-o lumin` nou`, ca ni[te rarit`]i. Agava, planta gras` de origine marocan`, nuca de cocos, macul, cornul diavolului – un fel de scaiete cunoscut deja de greci [i romani; goyava este „un fruct tropical plin de triste]e“, pasiflora este „o floare mistic`“; [i mai s\nt: liliacul, menta, murele, violetele de zah`r, frig`ruile de garoafe (tot din garoafe, celebrul critic gastronomic Curnonsky face [i o b`utur` cum nu se poate mai agreabil` – prin macerarea unui kilogram de zah`r cu petale de garoafe ro[ii). Din crizantem`, japonezii fac vin, iar chinezii presar` violete pe deasupra supei de broasc` ]estoas`.

Tabla de materii ne \mbie deja s` percepem inten]ia autorului, observa]ia minu]ioas` pentru care a z`bovit probabil \n multe biblioteci: „Iasomia spune: disperarea este o eroare“, „S\nii t`i au gustul palid al fructelor kaki“, „Menta [i pantera parfumat`“, „Metafizica murei“, „R\sul [ofranului“ etc.

Topinamburul nu se g`se[te dec\t \n rarele pie]e unde se mai aduc legume de mult uitate, \n speran]a de a le reabilita prin prezentarea lor ca ni[te trufandale. Topinamburul se poate g`ti \n toate felurile – crud sau fiert; ilu[tri buc`tari de mari restaurante se \ntrec \n a-i g`si felurite interpret`ri adresate unei clientele de rafina]i amatori de specialit`]i: Jean-Pierre Jeunet \l serve[te cu foie gras, Pierre Gagnaire compune din modesta legum` o gustoas` sup`-crem` cu un galbenu[ [i pres`rat` cu f`r\me de trufe albe, Michel Passard – un piure cu chimen proasp`t.

Topinamburul, fosta Cenu[`reas`, este acum \nnobilat, ajung\nd o hran` de lux .

■

Sanda Ni]escu

Frig`rui de garoafe [i alte ciud`]enii gastronomice Cuv\ntul topinambur \mi ajunsese la ureche f`r` s`-i cunosc semnifica]ia – m` amuzam scutur\ndu-l \n minte ca pe un clopo]el [i juc\ndu-m` cu silabele. Sonoritatea lui mi se p`rea mai degrab` vesel`. Aveam s` aflu mult mai t\rziu c` este o legum` – o r`d`cin`, mai precis – care, drept s` spun, nu mi-a ie[it \n cale mult timp. I-am g`sit \n dic]ionar echivalentul românesc: i se zice chiar a[a, topinambur – sau, mai vulgar, napi porce[ti. Aceast` r`d`cin` de o form` bizar`, lunguia]`, originar` din Canada, a ap`rut \n Europa abia la \nceputul secolului al XVII-lea. Dac` avem curajul s-o ron]`im, aceast` legum`-fruct cu miezul ca „un bulg`re de z`pad` sub o scoar]` violet`“ ne reveleaz` un gust fin, pu]in asem`n`tor cu acela al anghinarei. La \nceput, aspectul s`u rebarbativ – ur\]enia ei – a \ngrozit popula]ia, a[a \nc\t mult timp nu a avut nici o denumire. Se pare c` numele i-a fost inspirat de un grup de indieni topinambu, veni]i tocmai din Brazilia, \n 1562, mai mult \n scop decorativ – pentru un spectacol inedit oferit t\n`rului rege Carol al IX-lea, \n v\rst` de 12 ani, cu ocazia intr`rii sale \n Rouen \mpreun` cu mama sa, Caterina de Medici. {i a[a i-a r`mas numele.

Jean-Luc Henning, mare estet [i erudit, este un bun cunosc`tor nu doar \n domeniile picturii, muzicii, istoriei, eroticii (a semnat, printre multe alte lucr`ri, [i un Dic]ionar literar [i erotic al fructelor [i legumelor), ci [i – mai ales – \n cel al

54

Foxfire: Confesiunile unei g`[ti de fete de Joyce Carol Oates Traducere din limba englez` de Smaranda {chiopu Colec]ia Mae[trii LEDA În Foxfire: Confesiunile unei g`[ti de fete (1993), J.C. Oates imagineaz`, pe fundalul violen]elor, s`r`ciei [i rasismului ce dominau New Yorkul anilor 1950, istoria secret` a unei g`[ti de adolescente rebele, conduse de enigmatica Legs Sadovsky, despre care Chicago Tribune afirm` c` este „unul dintre cele mai reu[ite personaje din \ntreaga crea]ie a lui Oates“.

Pre]: 39,90 lei Drumul spre cas` de Rose Tremain Traducere din limba englez` de Nicoleta Nedu Colec]ia Mae[trii LEDA O lectur` incitant`, provocatoare, despre Europa de Est [i Londra de azi, despre culturi ce-[i dau \ntâlnire surprinz`tor, despre dileme, bucurii [i suferin]e, aspira]ii [i speran]e… [i, mai ales, despre c`utarea acelui „acas`“ din fiecare dintre noi.

Pre]: 49,90 lei Rochia cea nou` de Linda Grant Traducere din limba englez` de Alexandra Mu[at Colec]ia Mae[trii LEDA Roman finalist Booker Prize 2008 Plasat \n Londra anilor ’70, Rochia cea nou` este un roman subtil [i sensibil despre hainele cu care alegem s` ne \mbr`c`m, personalit`]ile \n care ne \nve[mânt`m [i cum acestea ajung s` ne defineasc`.

Pre]: 39,90 lei Septembrie \n Shiraz de Dalia Sofer Traducere din limba englez` de Ioana Vãcãrescu Colec]ia Love & Life LEDA În perioada dificil` ce urmeaz` revolu]iei din Iran, negustorul de bijuterii Isaac Amin este arestat [i acuzat pe nedrept de spionaj… Povestea unei familii, a alegerilor [i regretelor ei [i a unei victorii dobândite cu mare dificultate.

Întoarcere la Brideshead de Evelyn Waugh Traducere din limba englez` de Mihnea Gafi]a Colec]ia Mae[trii LEDA Reg`sirea fericirii sau, mai bine zis, a p`cii interioare, este preocuparea num`rul unu a personajelor acestui roman atât de subiectiv [i de romantic.

Acum \ntr-o nou` ecranizare \n regia lui Julian Jarrold.

O scurt` istorie a mitului de Karen Armstrong Traducere din limba englez` de Mirella Acsente Seria Mituri Cartea p`trunz`toare [i elocvent` a lui Armstrong serve[te drept o str`lucit` [i incitant` introducere la mit \n cel mai larg sens al cuvântului.

Pre]: 29,90 lei

Penelopiada de Margaret Atwood Traducere din limba englez` de Gabriela Nedelea Seria Mituri O abordare inteligent` a Odiseii, \ntr-un stil sec, precis [i ra]ional, din punctul de vedere al nevestei. Conferindu-i Penelopei un glas realist [i mucalit, Atwood face o deconstruc]ie imaginativ` ludic` a vechii pove[ti, care apare \ntr-o lumin` nou` [i proasp`t`.

Pre]: 29,90 lei Fata \ntâlne[te b`iatul de Ali Smith Traducere din limba englez` de Iulia B`nic` Seria Mituri Ali Smith reia, sub o form` nou`, cea mai vesel` din Metamorfozele lui Ovidiu, iar rezultatul este o poveste despre fete [i b`ie]i, fete [i fete, dragoste [i transformare, o poveste a jocurilor de cuvinte, a dublurilor, a invers`rilor [i revela]iilor.

Pre]: 29,90 lei

Pre]: 39,90 lei

www.ledabooks.ro

O rela]ie special` de Douglas Kennedy Traducere de Lidia Gr`dinaru Sally Goodchild, o tân`r` jurnalist`, cu o fire independent` [i o carier` de succes, nu are nicio inten]ie de a-[i schimba stilul de via]`. Îns` \ntâlnirea cu Tony Hobbs, un ziarist englez, \i va marca existen]a: se treze[e \n Londra, c`s`torit` [i \ns`rcinat`, având de luat ni[te decizii importante \n leg`tur` cu via]a ei.

Pre]: 44,90 lei Alb` ca z`pada [i ro[u bol[evic de Dorota Maslowska Traducere de Constantin Geamba[u Colec]ia Fiction Connection Romanul Alb`-ca-Z`pada [i ro[ubol[evic \nseamn` afirmarea unei voci narative viguroase [i originale, cea a Dorotei Maslowska, dar [i schimbarea radical` a universului tematic din proza polonez` contemporan`. Romanul ei reprezint` nu at\t spunerea unei pove[ti, c\t fixarea scriptural` a haosului l`untric indus de droguri.

Eul, foamea [i agresivitatea de Frederick Perls Traducere de Corina Cojanu Colec]ia Psihologie-Psihoterapie Prezenta carte a fost scris` \n 1940 \n Africa de Sud [i marcheaz` trecerea de la psihanaliza ortodox` la Gestalttherapie.

C`l`toria \n Japonia \l determin` pe Frederick Perls s` \mbog`]easc` noua psihoterapie cu filosofia [i practicile zen. Sfâr[e[te ca mare guru al coastei californiene, deschis` atunci pentru toate psihoterapiile.

Pre]: 69,00 lei B`rbatul divor]at de Christie Hartman Traducere de Aurora Bulea Colec]ia Psihologie practic` Editura TREI {tia]i c` aproape 40% dintre b`rba]ii disponibili au mai fost c`s`tori]i? Aceast` carte v` va \nv`]a s` \nl`tura]i rapid b`rba]ii care vor fi parteneri nepotrivi]i, s` recunoa[te]i un partener bun [i s` crea]i o leg`tur` reu[it` cu el.

Pre]: 29,90 lei

Pre]: 29,90 lei Bright Lights, Big City de Jay McInerney Traducere de Raluca Maria Dumitru Colec]ia Funky-Fiction Editura Pandora M Bright Lights, Big City surprinde segmente din via]a unui new yorkez, prins \n ritmul haotic al ora[ului, un personaj-tipic al metropolei americane din anii '80, a c`rui existen]` pare s` se rateze pe toate planurile, pornind de la cel personal [i culminând cu cel profesional [i social.

Relaxare [i erotism de Sab Schönmayr Traducere de Mara Wagner Colec]ia Psihologie practic` Relaxare [i erotism se dep`rteaz` de bine-cunoscutele sfaturi de tehnici sexuale, abordând erotismul din punctul de vedere al relax`rii [i tandre]ii, \nspre savoare [i d`ruire. Relaxare [i erotism \n locul fitnessului de dormitor – sub toate aspectele vie]ii [i \n toate ocaziile!

Pre]: 29,90 lei

Pre]: 24,90 lei B`rba]i care ur`sc femeile de Stieg Larsson Traducere de Elena-Maria Morogan Colec]ia Fiction Connection Mikael Blomkvist este angajat s` fac` investiga]ii asupra unui caz neobi[nuit. Când acesta face leg`tura \ntre o dispari]ie [i un lan] de crime terifiante, misiunea lui devine imposibil de finalizat f`r` ajutorul unui asistent.

Lisbeth Salander este candidatul perfect pentru aceast` pozi]ie. Neobi[nui]ii parteneri descoper` un fir ce \i conduce spre un secret incredibil.

Opere complete 4: Freud [i psihanaliza de C.G. Jung Traducere de Daniela {tef`nescu Colec]ia Biblioteca de psihanaliz` Articolele din aceast` carte, scrise de Jung \n diferite momente ale vie]ii, documenteaz` evolu]ia atitudinii psihanalistului elve]ian fa]` de psihanaliza freudian` de la acceptare f`r` rezerve, la critica din perspectiva propriei concep]ii.

Pre]: 49,00 lei

Pre]: 44,90 lei

www.edituratrei.ro

Universul plantelor, de Constantin Pârvu Colec]ia Enciclopedii Editura ASAB www.asab.ro Fiecare specie de plant`, din cele peste 600 prezentate, se legitimeaz` cu denumirea [tiin]ific` [i cu cele populare, \ncadrarea \n familie, descrierea botanic` succint` pentru recunoa[tere (64 de plan[e color), r`spândirea pe glob, compozi]ia chimic`, toxicologia, importan]a \n diverse domenii.

Grafologie. Personalitatea \n scris, de Radu Constantin Colec]ia Psihologie Editura ASAB www.asab.ro Se explic` ce este grafologia (metod`, [tiin]`, art` a portretului), care sunt metodele [i limitele sale. Prin intermediul unui \ndreptar metodologic sunt prezentate date asupra scrierii conform actualelor achizi]ii [tiin]ifice \n domeniu, cu exemple concrete de interpret`ri.

Pre]: 87,20 lei

Pre]: 76,30 lei

Moftulici [i Filipica, de Zully Mustafa Editura Akademos Art Iepurici Moftulici [i Iepurica Filipica sunt doi prieteni buni care descoper` gr`dina de morcovi a oamenilor. Ce se \ntâmpl` acolo, prin ce trece Filipica [i cum \i sare \n ajutor Moftulici, r`mâne s` afla]i citind povestea.

Mânzdr`van, de Zully Mustafa Editura Akademos Art Mânzdr`van este un c`lu] mofturos [i neascult`tor care se r`t`ce[te prin p`dure. Din fericire p`]ania lui se termin` cu bine. Î[i face prieteni noi [i trage \nv`]`minte dintr-o astfel de aventur`.

Pre]: 12,90 lei

Banii t`i, de Gerry Bailey, Felicia Law Colec]ia Banii Mei Editura Vox www.edituravox.ro Copiii [i tinerii s\nt \n prezent cei mai importan]i consumatori de bunuri [i servicii, pe plan mondial, \n contextul \n care ei nu s\nt capabili s`-[i gestioneze banii. Cele 12 volume ale seriei \i educ` \n managementul banilor [i al oportunit`]ilor pe care ace[tia le ofer`.

Pre]: 12,90 lei

Moneda Cleopatrei, de Gerry Bailey, Karen Foster Colec]ia Biografii Celebre Editura Vox www.edituravox.ro Biografii ale unor personalit`]i apar]inând diferitelor epoci (Alexandru cel Mare, Galileo Galilei, Napoleon, Barbarossa, Sitting Bull) \ntr-o serie documentat`, bogat ilustrat` [i nostim conceput`.

Pre]: 19,99 lei

Pre]: 20,99 lei

Nervozitatea la copii [i adolescen]i, de Dr. Dmitri Avdeev Colec]ia Psihoterapia Ortodox` Editura Sophia www.librariasophia.ro; www.editurasophia.ro Sfin]ii P`rin]i deosebeau bolile dezvoltate „din fire“ de cele provocate de lucrarea demonic` sau de patimi. Potrivit acestei distinc]ii, sunt nejustificate atât considerarea tuturor bolilor psihice drept manifest`ri ale \ndr`cirii, cât [i tratarea oric`ror tulbur`ri spirituale doar prin metode clinice...

Târgovi[te-India. Antologie poetic` \n traducere, de George Anca, Mihai Stan Editura Bibliotheca www.bibliotheca.ro O antologie subiectiv` ce fructific` obiectiv un mesaj universal indianromânesc \n dou` limbi europene. „Coeur de l'Europe“, \n materie de poezie, nu include, deocamdat`, decât 3-4 literaturi occidentale. Vrem s` intr`m [i noi acolo, s` fim primi]i, cer[im asta? Nu chiar. Avem inima noastr`, iat`, \n aceast` culegere, cu Ion Heliade R`dulescu [i Rabindranath Tagore pe frontispiciu. Ne identific`m... indo-europeni.

Pre]: 10 lei

Pre]: 15 lei

www.carteataonline.ro

Soare [i o]el de Yukio Mishima Traducere din japonez` de George {ipo[, colec]ia Cartea de pe noptier` Î[i dore[te s` evadeze din lumea cuvintelor [i s`-[i salveze trupul de ac]iunea lor coroziv`. Trupul \i devine un col] de rai, mângâiat de razele soarelui [i protejat de puterea o]elului. Î[i urmeaz` idealul „trupului-a[a-cum-artrebui-s`-fie“ pentru a deveni omul de ac]iune, capabil s` \nfrunte moartea ca un erou al timpurilor trecute, un nou Icar, ispitit de t`riile albastre.

Pre]: 19 lei Copistul de Marco Santagata Traducere din italian` [i note de Doina Condrea Derer, colec]ia Cartea de pe noptier` O alt` zi friguroas` \nv`luie o cas` din Padova \n care marele Petrarca \[i duce cu greu povara b`trâne]ii [i a bolii.

Un suflet bântuit de gre[elile f`cute fa]` de cei dragi. Un om care descoper` c` prin scris po]i alina toat` suferin]a din via]` [i po]i d`rui lumin` [i c`ldur` celorlal]i.

Pre]: 18 lei Dumnezeu mi-e broker de Christopher Buckley, John Tierney Traducere din englez` de R`zvan N`stase, colec]ia Râsul lumii Un fachir al bursei newyorkeze p`r`se[te metropola [i pleac` s` se reculeag` departe de lumea dezl`n]uit`. Ajuns la o mân`stire, el devine fratele Mog [i cunoa[te un abate care vrea s`-i foloseasc` deprinderile pentru rentabilizarea a[ez`mântului. Rezultatul este o fars` cu accente bufe \n care intervine la un moment dat [i bra]ul lung al FBI-ului.

Pre]: 26 lei Gânditorul singuratic. Critica [i practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein de Mircea Flonta Volumul urm`re[te, \n principal, dou` obiective greu de armonizat. Primul este o prezentare a stilului gândirii lui Wittgenstein, a locului ei \n peisajul filozofic de ansamblu. Cel de-al doilea este formularea [i sus]inerea unor puncte de vedere [i interpret`ri personale, \n confruntare cu o parte a imensei literaturi de comentariu [i exegez`.

Pre]: 35 lei

Cu cele mai rele inten]ii de Alessandro Piperno Traducere din italian` de Drago[ Cojocaru, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Roman tradus \n unsprezece ]`ri [i distins cu Premiul Campiello [i Premiul Viareggio pentru debut.

Evocând o lume pestri]`, extravagant` [i ridicol`, orice umbr` de tandre]e se preface, \n ochii tân`rului descendent al clanului Sonnino, \n umor negru [i mu[c`toare ironie.

Pre]: 26 lei Ierusalim de Gonçalo M. Tavares Traducere din portughez` de Micaela Ghi]escu, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Roman recompensat \n Portugalia cu Prémio Ler/Millenium-BCP (2004), Prémio José Saramago (2005) [i Prémio Portugal Telecom de Literatura (2007). „Un roman extraordinar, care \[i va lua imediat locul printre marile opere ale literaturii occidentale.“ (José Saramago)

Pre]: 24 lei Fabrica de m`tase de Tash Aw Traducere din francez` de Vlad Russo, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Roman tradus \n dou`zeci [i cinci de ]`ri [i distins cu Whitbread First Novel Award [i Commonwealth Writer’s Prize.

Un teritoriu al contrastelor extreme [i un decor perfect pentru o poveste despre dragoste [i prietenie n`scut` la \ntret`ierea a trei nara]iuni. „Un roman magnific, de o for]` [i o siguran]` rare.“ (Doris Lessing)

Pre]: 35 lei Cronicarul sportiv de Richard Ford Traducere din englez` de Irina Negrea, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Autor de]in`tor al premiului Pulitzer [i al premiului PEN/Faulkner.

Cronicarul sportiv este primul volum din trilogia care i-a impus eroul-feti[, Frank Bascombe, unul dintre personajele emblematice ale romanului american contemporan. „O carte n`ucitoare... o lectur` memorabil`.“ (Observer)

Pre]: 36 lei

www.humanitas.ro

Vladimir Sorokin, Inimile celor patru Traducere de Mihail Vakulovski Colec]ia „Desenul din covor“ Literatura rus` contemporan` ne-a obi[nuit cu scene atroce, dar nici un alt autor n-a mers atât de departe ca Vladimir Sorokin. Inimile celor patru (1993) este textul \n care Sorokin experimenteaz` mai mult ca oricând; poate cel mai sângeros roman realist pe timp de pace.

Oksana Zabu[ko, Studii \n teren despre sexul ucrainean Traducere de Ovidiu Hanceriuc Colec]ia „Desenul din covor“ Dincolo de iubirea ca dezarticulare fiziologic`, romanul Oksanei Zabu[ko este o carte despre povara existen]ial` de a fi ucrainean, despre sentimente na]ionaliste, dar [i despre alegerea femeilor de a tr`i pentru crea]ie ca spa]iu al libert`]ii.

Sven Ortoli & Michel Eltchaninoff, Dineurile mondene. Manual de supravie]uire Traducere de Mona }epeneag Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Cum ar fi dac` \n timpul unei cine \ntre prieteni a]i introduce metafizica \n aperitiv, a]i elogia porno-etica \n timpul fripturii [i a]i refuza desertul sub pretextul c` este epicurian?

Nu v` asigur`m c` ve]i fi invitat [i data viitoare.

Édouard Launet, În cap`tul laboratorului, pe stânga Traducere de Raluca Dinc` Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ {tiin]a e o treab` mult prea serioas` pentru a fi l`sat` pe seama savan]ilor.

Autorul acestei c`r]i [i-a luat inima \n din]i [i a cercetat cu aten]ie presa [tiin]ific` \n c`utarea adev`ratei [tiin]e... de tot râsul.

Andrew Robinson, M`sura lucrurilor Traducere de Delia Ungureanu În parte istorie fascinant`, \n parte [tiin]` de ultim` or`, M`sura lucrurilor este prima istorie complet ilustrat` asupra acestui subiect. Explora]i tot ceea ce este m`surabil, de la temperatur`, cutremure, radioactivitate, sânge, IQ, la factori de stres [i bani, \ntr-un album splendid ilustrat.

Daniel Arasse, Nu vede]i nimic Traducere de Laura Albulescu {tiin]a nu trebuie s` fie neap`rat serioas`, ]eap`n`, moroc`noas`. Anchetând cu umor [i subtilitate tablouri celebre ale lui Velázquez, Ti]ian, Bruegel sau Tintoretto, Daniel Arasse ne \nva]` – \ntr-o declara]ie de iubire f`cut` picturii – s` privim ceea ce vedem.

Charlie Ayres, Via]a marilor arti[ti Traducere de Delia Ungureanu Via]a marilor arti[ti prezint` tinerilor cititori dou`zeci dintre cei mai mari arti[ti ai tuturor timpurilor, de la Giotto la Van Gogh, [i aduce \n prim-plan unele dintre cele mai uimitoare capodopere, precum [i descrieri interesante ale arti[tilor \n momentul cre`rii operelor – toate destinate copiilor de peste [apte ani.

Hans Christian Andersen, Naomi Lewis, Christian Birmingham, Cr`iasa-Z`pezii Traducere de Florentina Roman Fermec`toarea poveste de iarn` a unei feti]e care pleac` \ntr-o c`l`torie pentru a salva b`iatul pe care-l iube[te.

Christian Birmingham a creat \n Cr`iasa-Z`pezii o lume \ncânt`toare, surprinzând perfect atmosfera acestei pove[ti celebre.

www.editura-art.ro

Patrii imaginare de Salman Rushdie Traducere de Silvia Chiril` Colec]ia „Plural“ Indiferent dac` analizeaz` prejudec`]ile rasiale din Marea Britanie sau trece \n revist` o Indie marcat` de fundamentalism [i ur` religioas`, Rushdie e un observator impar]ial, un cet`]ean al lumii. „Subtile [i spirituale, aceste texte concise, dar elocvente constituie o lectur` extrem de pl`cut`.“ (Publishers Weekly)

Pre]: 49,95 lei Zilele regelui de Filip Florian Colec]ia „Fiction Ltd“ Dup` succesul pe care l-au avut romanele Degete mici [i B`iu]eii, Filip Florian revine cu o carte deja a[teptat` de critica literar` [i de public, un roman surprinz`tor, \n care iubirea [i prietenia, cu nenum`ratele lor chipuri, str`bat ultima jum`tate a secolului XIX românesc. „Filip Florian este probabil cel mai reu[it dozaj de imagina]ie fic]ional` [i densitate cultural` din c\te au r`zbit la debut dup` ’89.“ (Tania Radu)

Pre]: 32,95 lei Schilf de Juli Zeh Traducere [i note de Gabriella Eftimie Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Germania devine din ce \n ce mai sexy“, titreaz` revistele de specialitate, referindu-se la Juli Zeh, autoarea care a contribuit \ntr-o mare m`sur` la popularizarea literaturii germane contemporane \n str`in`tate. Schilf, cel mai recent roman al ei, primit excelent de c`tre critici, confirm` aceast` apreciere.

Pre]: 36,95 lei Cea care alin` de Anna Gavalda Traducere [i note de Mihaela St`nic` Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Cel mai recent roman al Annei Gavalda, o romancier`-vedet` \n Hexagon, ale c`rei c`r]i, traduse \n 38 de limbi, au creat o mod` [i s-au v\ndut \n tiraje-record. „{i de aceast` dat` degetele de z\n` ale Annei Gavalda au ]esut o poveste minunat`, impresionant` prin realismul s`u [i care te face totodat` s` visezi.“ (Le Figaro Madame)

Pre]: 44,95 lei

Ecranul global de Gilles Lipovetsky, Jean Serroy Traducere de Mihai Ungurean Colec]ia „Plural“ F`r` s` considere c` imaginile epocii hipermoderne s\nt sinonime cu o s`r`cire a g\ndirii [i s` anticipeze rezultate catastrofice, dar [i f`r` s` \nchipuie scenarii cu happy-end, autorii sus]in c` actuala epoc` ne oblig` s` cre`m un model inedit pentru a \n]elege cinematografia, ecranul [i, mai profund, cultura viitoare.

Pre]: 32,95 lei Maestro de Stelian Tanase Colec]ia „Fiction Ltd“ Pentru cei care-l caut` pe scriitorul Stelian T`nase, Maestro aduce revela]ia unei c`r]i extraordinare. Este o abordare dramatic`, undeva \ntre hiperrealism [i absurd, un stil brutal, adesea cinic, f`r` iluzii asupra personajelor sale [i a lumii despre care scrie [i chiar asupra autorului.

Dincolo de reflectoare se dezv`luie abisul, spectacolul trivial, fascinant [i mistificator al televiziunii, surprins` din interior ca o h\rtie de turnesol a acestei epoci.

Pre]: 44,95 lei Scurta [i minunata via]` a lui Oscar Wao de Junot Díaz Traducere de Daniela Rogobete Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Premiul Pulitzer pentru Literatur` pe 2008, National Book Critics Circle Award pe 2007. „Una dintre cele mai bune 10 c`r]i ap`rute \n 2007.“ (Time) / „O carte extraordinar de emo]ionant`, vibr\nd de adrenalin`, ce dovede[te dincolo de orice \ndoial` c` Junot Díaz are una dintre cele mai irezistibile voci tinere din literatura mondial`.“ (The New York Times)

Pre]: 26,95 lei Diavoliada [i alte povestiri de Mihail Bulgakov Traduceri de Mircea Aurel Buiciuc, Alexandru Calaïs, Denisa Fejes, Emil Iordache, Paraschiva B`descu [i George G. Potra, Tatiana Nicolescu, Ion Vi[oiu, Izolda V\rsta / Prefa]` de Ion Vartic / Selec]ie, note [i \ngrijire de edi]ie de Mircea Aurel Buiciuc Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Proz` scurt` de o mare diversitate tematic` [i structural`, dar disting\ndu-se printr-o remarcabil` unitate a viziunii.

Pre]: 69,95 lei

www.polirom.ro

P.S. Te iubesc de Cecelia Ahern Literatur` universal` P`streaz` amintirile noastre minunate, dar nu-]i fie team` s`-]i faci altele noi...“ Îndr`gosti]i din copil`rie, \[i sorbeau cuvintele unul altuia, iar certurile lor se sfâr[eau \n hohote de râs. Când Gerry moare, Holly este distrus`: iubitul, cel mai bun prieten, sprijinul ei, nu mai este.

Disp`ru]i f`r` urm` de Cecelia Ahern Literatur` universal` Uneori trebuie s` pierzi totul ca s` te reg`se[ti cu adev`rat.

De când a disp`rut colega de clas` a lui Sandy Shortt, aceasta [i-a dedicat via]a g`sirii persoanelor disp`rute, oferind familiilor \ndurerate consolare [i o raz` de speran]`.

Pre]: 24,90 Suflete pereche de Cecelia Ahern Literatur` universal` „O poveste induio[`toare [i captivant` despre iubire [i prietenie.“ Din copil`rie, Rosie [i Alex au fost mereu \mpreun`, la bine [i la r`u. Dar deodat`, sunt nevoi]i s` se despart`, atunci cand Alex [i familia lui se mut` \n America. Rosie se simte pierdut` f`r` el.

Pre]: 23,90

Prietenul nev`zut de Cecelia Ahern Literatur` Universal` Toate lucrurile din via]a lui Elizabeth Egan au locul lor, de la cea[ca de cafea din buc`t`ria sa sclipitoare pân` la borcanele de vopsea din firma ei de decora]iuni interioare. Ordinea [i precizia \i ]in via]a sub control, departe de durerea [i suferin]a care au r`nit-o \n trecut.

Pre]: 24,90 Lei

Talismanul Troiei de Valerio Massimo Manfredi Roman istoric Talismanul Troiei este povestea ultimei [i tumultoasei aventuri a lui Diomede, cea care pecetluie[te sfâr[itul gloriei aheilor [i preveste[te na[terea unei lumi noi.

Natura ostil` [i oamenii salbatici nu le dau r`gaz r`zboinicilor istovi]i.

Opere complete - Volumul VII de Bujor Nedelcovici «Str`dania de a face de unul singur procesul comunismului, sub o ploaie de insulte, râsete batjocoritoare [i amenin]`ri este mai evident` \n Un tigru de hârtie. Eu, Nica [i Securitatea», carte plin` de dramatism, care ar trebui s` zguduie con[tiin]ele (dac` bine\n]eles ar exista).

Pre]: 29,90 Lei

Secolul himerelor - Lupii din Berlin de Philippe Cavalier Colec]ia „Roman istoric“ Bavaria, 1931. Învinuit de o crim` pe care nu a comis-o, tân`rul norvegian Thörun Gärensen este convins s` se pun` \n slujba viitorilor cârmuitori ai Germaniei. Specialist avizat \n religii p`gâne este cooptat \n Ahnenerbe – un institut misterios a c`rui activitate este controlat` de nazi[ti.

Pre]: 39,90 Lei

Secolul himerelor – C`pc`unii Gangelui de Philippe Cavalier Colec]ia „Roman istoric“ Calcutta, 1936. India colonial` a lui Kipling [i-a mai pierdut din m`re]ie. Ritualuri funerare desf`[urate \ntr-un palat decadent din Calcutta, spionaj, r`zboi civil, dispari]ii de copii – [i astfel ac]iunea \ncepe. Na]ionali[tii hindu[i s-au aliat cu serviciile secrete germane contra britanicilor.

Proasp`t venit de la Londra, David Tewp, un tân`r ofi]er, descoper` un complot \nsp`imânt`tor.

Pre]: 34,90 Lei

www.all.ro

Totul despre aromaterapie de Gill Farrer-Halls Colec]ie: Totul despre Traduc`tor: Adriana B`descu Aceast` cuprinz`toare introducere \n practica aromaterapiei trateaz` modul \n care trebuie alese [i utilizate uleiurile esen]iale pentru o mai bun` s`n`tate, pentru frumuse]e [i pentru o stare de bine general`. Ve]i g`si aici tot ce trebuie s` [ti]i despre acest subiect \ngrijiri cosmetice, tehnici de masaj, cum s` v` crea]i propriile parfumuri, remedii simple pentru diverse afec]iuni [i sugestii de medita]ie pentru relaxare.

Totul despre cristale de Judy Hall Colec]ie: Totul despre Traduc`tor: Silviu Toma Cu cât ve]i \n]elege mai multe despre cristale, cu atât ele vor fi mai eficiente. În acest volum ve]i g`si informa]ii legate de formarea cristalelor, sfaturi despre utilizarea lor curativ` [i decorativ` sau informa]ii utile, cum ar fi coresponden]e cristal/semn zodiacal sau cristal/parte a corpului. La \nceputul volumului, un indice v` ajut` s` g`si]i un cristal dup` numele s`u comun, iar dic]ionarul v` prezint` caracteristicile sale.

Istoria cavalerului [i a Fecioarei venite din Liliput cu burta la gur` de Juan Carlos Onetti Colec]ie: Babel Traduc`tor: Ileana Scipione Istoria cavalerului [i a Fecioarei venite din Liliput cu burta la gur` este o colec]ie de povestiri centrate pe o serie de personaje care \[i tr`iesc istoriile personale \n ora[ul fictiv Santa Maria. Prima povestire, Avenida de Mayo, a ap`rut \n 1933, iar ultima, Va veni [i rândul câinelui, vede lumina tiparului \n acest volum.

Însemn`rile secrete ale lui Descartes de Amir D. Aczel Traduc`tor: Adriana B`descu Lucrarea evoc` via]a lui Descartes, descrie strategiile la care savan]ii epocii recurgeau pentru a sc`pa de atacul autorit`]ilor clericale [i relev` importan]a lui Descartes – un matematician de geniu [i un filosof care a revolu]ionat sistemele de gândire. Ne arat`, de asemenea, cât era de legat filosoful de spiritul Rena[terii [i de ideea c` [tiin]a este un cod care poate descifra adev`rul lumii.

Poarta Magic` din Roma de Pietro Bornia Colec]ie: Porta Magica Traduc`tor: Doina Horodniceanu În Italia, este Porta Magica din Roma, una dintre cele mai importante m`rturii alchimice din lume. În Poarta Magic` din Roma. Studiu istoric, Pietro Bornia ne vorbe[te despre \ntâlnirile [i experimentele alchimice secrete ce se desf`[urau \n palatul Palombara, despre regina Cristina a Suediei, despre nop]i alchimice [i pelegrin`ri trepidante [i despre tot ce ofer` Por]ii sens ermetic [i valoare spiritual`.

Catharii de Anne Brenon Colec]ie: Porta Magica Traduc`tor: Ion Doru Brana Catharismul, acest sistem religios cre[tin bine elaborat, a disp`rut cu des`vâr[ire, eliminat din Istorie \n secolul al XIII-lea \n Fran]a [i Germania, \n secolul al XIV-lea \n Occitania [i Italia, \n al XV-lea \n Grecia [i Bosnia. Nimic n-a mai r`mas din el \n afara sloganurilor \nving`torilor lui condamnându-i amintirea [i a câtorva dintre lucr`rile sale de reflec]ie religioas` recent descoperite. Plus, \n registrele Inchizi]iei, numele [i câteva gesturi ale miilor de adep]i ai s`i.

Atena de John Banville Colec]ie: Babel Traduc`tor: Irina Negrea Atena este cel de-al treilea volum din trilogia consacrat` artei. „Fascinanta trilogie a premiatului Booker John Banville, \nceput` cu Onorat` instan]` [i continuat` cu N`luci, este des`vâr[it` printr-o combina]ie unic` de thriller literar [i poveste de dragoste.

Cel mai rafinat [i pervers roman de la Lolita \ncoace.“ (Publishers Weekly)

Un barbar \n Asia de Henri Michaux Colec]ie: Babel Traduc`tor: Dan Petrescu Un barbar \n Asia este o formidabil` m`rturie a peregrin`rilor asiatice ale lui Henri Michaux, scris` cu un spirit de observa]ie [i o exactitate \n descriere iesite din comun. El observ` peisajele, moravurile, via]a cotidian` a oamenilor pe care-i \ntâlne[te, \ns` mai pu]in este interesat de acest cotidian, cât mai degrab` de spiritualitate [i cultur`.

www.nemira.ro

În c`utarea Ora[ului de Aur Porne[te \ntr-o aventur` plin` de peripe]ii, explorând cele mai frumoase cl`diri din lume. Descoperi toate secretele despre Empire State Building, Colosseum [i multe alte cl`diri. G`se[te magnificul Ora[ de Aur! Vei \nv`]a deopotriv` istorie, geografie, matematic`, no]iuni de art` [i arhitectur`, c`l`torind \n toat` lumea [i jucându-te prin intermediul unei car]i fascinante [i interactive.

Vine Cr`ciunul. Pove[ti, colinde, podoabe [i merinde În acest album minunat vei descoperi toate ingredientele pentru a petrece cu bine s`rb`torile: cinci pove[ti de spus la gura sobei, \ntrerupte de câteva delicioase re]ete de biscui]i [i de numeroase idei pentru a-]i \mpodobi bradul.

Pre]: 34,90 lei

Pre]: 59,90 lei Cum s` devii o prin]es` În orice feti]` st` ascuns` o Prin]es`, iar orice Prin]es` este o Regin` \n devenire... Deschide paginile magice ale acestei c`r]i [i las-o pe Prin]esa Petala s` te duc` \n lumea ei. Unele feti]e se nasc prin]ese, altele se c`s`toresc cu un prin] – exist` un \nceput \n toate. De ce s` nu fii chiar tu o prin]es`?

Pre]: 69,90 lei

C`l`toriile lui Gulliver de Jonathan Swift Jonathan Swift vine din Irlanda, iar c`l`toriile sale sunt universale. Gulliver e copilul din noi, care se desprinde \ncet-\ncet de lucrurile mici, pentru a cre[te \ntr-o lume pe care n-o \n]elege. O carte despre lucrurile simple care \nal]`, altfel spus, despre modestie [i demnitate. O poveste peren` despre copil`rie, visare [i maturitate. Ilustra]iile extrem de sugestive [i prietenoase dau via]` personajelor din carte.

Pre]: 54,90 lei Cartea zânelor. Un ghid magic spre T`râmul Fermecat Deschide paginile acestei c`r]i [i p`[e[te \n lumea str`lucitoare a magiei [i a farmecului zânelor. Pe lâng` spiridu[ii din p`dure [i elfii verzi, pe lâng` nimfele apelor [i maronii caselor, locuiesc aici [i zânele care ne sunt al`turi tot timpul. Cartea zânelor e ca o porti]` prin care feti]ele, \n visurile lor, p`trund \n lumea captivant` a magiei.

Daruri pentru Mo[ Cr`ciun.

Pove[ti, re]ete, activit`]i Mergi pe urmele lui Mo[ Cr`ciun [i cite[te unsprezece pove[ti minunate.

Vei tr`i al`turi de eroii din carte momente pline de c`ldur` [i emo]ie. Vei g`si, pres`rate printre pove[ti, re]ete de dulciuri [i idei pentru a realiza cadourisurpriz`, care te vor ajuta s` preg`te[ti cu bucurie s`rb`toarea Cr`ciunului.

Pre]: 34,90 lei

Pre]: 69,90 lei 365 de pove[ti Sear` de sear` reg`se[te \n acest album frumos ilustrat, toate animalele care-]i sunt prietene! Pe parcursul paginilor [i anotimpurilor, to]i ace[ti eroi mititei te vor purta \ntr-o serie de aventuri minunate... 365 de pove[ti captivante \]i vor fi spuse \nainte \nainte de culcare, de c`tre mama, tata, bunicul sau bunica... Sau poate le cite[ti chiar tu, ce zici?

Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi Povestea clasic` a marionetei egoiste al c`rei comportament \i aduce numai probleme. Ademenit de promisiunea de a deveni b`iat „adev`rat”, cu condi]ia s`-[i schimbe n`ravurile, Pinocchio \ncearc` s` devin` cuminte. Dar, oare, faptele lui bune nu vin prea târziu?... Cartea con]ine ilustra]ii foarte sugestive.

Pre]: 59,90 lei

www.litera.ro

Pre]: 59,90 lei

Sângele vikingilor de Brian Frederiksen Traducere din limba englez` de Luiza Criv`] Ce s-ar \ntâmpla dac` s-ar dovedi c` familia regal` danez`, cea mai veche monarhie din lume, ar ascunde un secret teribil, o profe]ie milenar`? Ce s-ar \ntâmpla dac` s-ar afla c` primul rege viking danez men]ionat de izvoare, Gorm cel B`trân (890-959 A.D.), a fost descendentul direct al casei lui Iuda, pe linia de sânge a regilor David [i Solomon? {i de ce ar fi \n stare casa regal` danez`, Mossad-ul [i o str`veche fr`]ie musulman` ca s` p`streze aceste secrete?

Pre]: 29,43 lei Mormântul lui Columb de Miguel Ruiz Montañez Traducere din limba spaniol` de Theodora Dincov Santo Domingo, Republica Dominican`. R`m`[i]ele lui Cristofor Columb au disp`rut din mausoleul \n care erau depuse. Evenimentele se precipit`, când acela[i lucru se \ntâmpl` [i \n Spania, \n catedrala din Sevilia. În ambele cazuri, o hieroglif` ciudat` este singura urm` l`sat` de ho]i. Care este motivul acestor jafuri [i cine se ascunde \n spatele lor? Pe m`sur` ce echipa de anchetatori descoper` noi indicii, un secret p`strat vreme de cinci secole iese la lumin`.

Pre]: 29,43 lei Harta Creatorului de Emilio Calderón Traducere din limba spaniol` [i note de Alexandra Oprea La Roma, \n inima Europei r`scolite de r`zboi [i amenin]ate de expansiunea Celui de-al Treilea Reich, trei tineri pornesc \n c`utarea unei h`r]i a lumii, despre care se spune c` ar fi fost \ntocmit` de Dumnezeu Însu[i.

Un joc periculos [i complicat, guvernat de intrigi [i tr`d`ri, \n care nimic nu este ceea ce pare a fi. Pe urmele H`r]ii Creatorului se afl` [i cei mai influen]i lideri nazi[ti, convin[i c` aceasta le va dezlega toate misterele crea]iei.

Pre]: 29,43 lei Capcana de ghea]` de Kitty Sewell Traducere din limba englez` de M`d`lina Alam` Cardiff 2006. O scrisoare venit` de la cap`tul lumii tulbur` lini[tea conjugal` a doctorului Woodruff, nevoit s` porneasc` \ntr-o aventur` extraordinar` ce \l poart` pân` \n peisajul \nghe]at al Nordului extrem, un loc periculos [i straniu. Romanul a primit premiul People’s Choice BBC Radio Wales \n 2006 [i a fost nominalizat la Wales Book of the Year [i The Crime Writer’s Association New Blood Dagger.

Pre]: 34,88 lei

Scrisoare deschis` c`tre un tân`r despre conduita de via]` de André Maurois Traducere din limba francez` de Mihaela Niculescu „Am optzeci de ani; dumneavoastr` ave]i dou`zeci. To]i cei care v` cunosc \mi vorbesc despre meritele dumneavoastr`.

Or, \mi cere]i s` v` dau câteva sfaturi asupra conduitei de via]`, pe scurt «o scrisoare de \nv`]`tur`» ca aceea pe care, \n scrierile lui Balzac, doamna de Mortsauf o scrie pentru Félix de Vandenesse sau ca aceea pe care Goethe o compune pentru Wilhelm Meister.“

Pre]: 25 lei Obama. O biografie de Garen Thomas Traducere din limba englez` de Cristina-Gabriela Jaleru „Se pare c`, recent, s-a afirmat un nou lider care le d` americanilor dreptul s` viseze. Barak Obama a demonstrat \n mod repetat c` poate s` se ocupe de vie]ile oamenilor indiferent de sex, afilia]ie politic` sau ras`. Ceea ce oamenii g`sesc deosebit la el este c` a reu[it s` ajung` la inimile celor din genera]ia mea, ale p`rin]ilor mei [i chiar ale celor din genera]ia voastr`.“ Garen Thomas

Pre]: 34,88 lei Ghidul Uniunii Europene de José Echkenazi Traducere din limba francez` de Gina Belabed Ce face Comisia European` [i care s\nt rolurile rezervate comisarilor europeni?

Cât de mari sunt puterile Parlamentului European? În ce scop a fost creat` Curtea de Justi]ie? Apelând la un limbaj accesibil tuturor, autorul explic` esen]a actelor care guverneaz` functionarea UE \n folosul tuturor statelor membre mari sau mici, \n beneficiul cet`]enilor lor.

Pre]: 24,90 lei Ce [tim despre arabi? de Margaret K. Nydell Traducere din limba englez` de Diana {ipu Lumea arab` reprezint` pentru mul]i un univers fascinant [i misterios. Ce [tim despre arabi? ne propune o abordare realist` a lumii arabe, a[a cum este ea ast`zi, trec\nd \n revist` mentalit`]ile, realit`]ile sociale [i modul de via]` al arabilor din comunit`]ile urbane la \nceput de secol XXI, [i prezentând informa]ii demografice [i statistice la zi.

Pre]: 29,43 lei

www.niculescu.ro

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

acela[i timp, iar diversitatea, cre[terea [i interac]iunile \n interiorul ei nu s\nt predicitibile. Logica re]elei vrea s` structureze minimal [i, \n acela[i timp, s`-[i p`streze suple]ea. Re]eaua cre[te exponen]ial, iar costurile sale cresc liniar. Un efect pervers: cu fiecare cre[tere a re]elei, exclu[ii pierd posibilitatea de a mai comunica.

Aceast` paradigm` a tehnologiei informa]iei e fundamentat` pe flexibilitate, proprietate ce presupune „reversibilitatea“: procesele, institu]iile, actele s\nt reversibile [i modificabile. În „societatea fluid`“, cum este cea contemporan`, capacitatea de schimbare a devenit o obliga]ie. Exist` o diferen]` \ntre flexibilitate [i relativism? R`spunsul e pozitiv: flexibilitatea poate fi \n]eleas` ca o capacitate de a inversa \ntotdeauna regulile, mai ales dac` acestea s\nt impuse de o minoritate dominatoare. Istoria Internetului furnizeaz` c\teva exemple conving`toare: refuzul marilor biblioteci europene de a-[i digitaliza cu ajutorul Google c`r]ile, refuzul site-urilor de „torrents“ (bazate pe protocolul p2p) de a se \nchide sub presiunea companiilor din industria muzicii sau a filmului. În re]ea e posibil oric\nd refuzul monopolului.

Ultima caracteristic` o reprezint` convergen]a cresc\nd` a tehnologiilor particulare \ntr-un sistem integrat. Prima consecin]` ar fi interdependen]a noilor tehnologii. A doua e apari]ia unei „teorii a complexit`]ii“ care \nlocuie[te o logic` liniar` a explica]iei [tiin]ifice cu o dinamic` non-liniar`.

Grafurile sau structura web-ului explic` mai bine conexiunile \ntre punctele unei re]ele. Structurile online s\nt structuri participative (fluxul informa]ional trece prin ele, se construie[te prin contacte multiple) [i, \n acela[i timp, disipative (fluxul de informa]ie nu r`m\ne \ntr-un singur punct al re]elei [i nu \ncepe dintr-un singur punct).

Paradigma tehnologiei informa]iei evolueaz` spre deschidere (re]eaua cu intr`ri multiple) [i astfel se opune celor care evolueaz` spre sistemicitate (adic` spre \nchidere). Tehnologia nu este nici bun`, nici rea [i nici m`car neutr`, sus]inea Castells. Nu este neutr` pentru c` poate influen]a „adev`rurile sociale“, acele construc]ii care fac posibil` coexisten]a indivizilor. Dac` nu am accepta c` aceste adev`ruri s\nt rezultatul unui joc de negociere continuu, de construc]ie, am intra pe panta periculoas` a c`ut`rii unei esen]e a tehnologiei ap`rute ex nihilo.

■

Constantin Vic`

Cinci idei despre tehnologia de azi Exist` un program de cercetare care a propus la finalul anilor 1980 o paradigm` explicativ` a evolu]iei [i implica]iilor sociale pe care tehnologia le are asupra \ntregii societ`]i. Aceast` paradigm`, conform lui Manuel Castells, un sociolog reputat \n studiul Internetului, are cinci caracteristici esen]iale care o despart de vechile modele explicative.

Tehnologiile ac]ioneaz` asupra informa]iei.

Informa]ia nu mai este doar un ansamblu de semne interpretabile, ea include [i forma \n care este emis`.

Aceast` form` favorizeaz` un tip de receptare. În acela[i timp, informa]ia devine o construc]ie colectiv`, care implic` deopotriv` faptele, observatorii, \ndoiala c` informa]ia ar fi veridic`, convingerile [i logici diferite ale participan]ilor. Internetul propune o „informa]ie-c`utat`“ \n defavoarea unei „informa]ii-credin]`“, pentru c` tehnologia permite aceast` interogare critic` asupra oric`rui flux informa]ional.

Omniprezen]a efectelor noilor tehnologii. Mediul tehnologic nu este neutru – el modeleaz` (dar nu determin`) toate rela]iile dintre indivizi [i colectivitate. Omniprezen]a se poate traduce prin dispari]ia limitelor \n comunicare: s\ntem prezen]i [i aici, [i altundeva, fiind reprezenta]i prin tehnologie.

Logica re]elei. „Morfologia re]elei pare bine adaptat` complexit`]ii interac]iunilor umane. Aceast` configura]ie topologic` poate fi pus` \n aplicare de c`tre noile tehnologii“, afirma Castells \n The Rise of the Network Society (1996, 2000). Re]eaua e forma topologic` cu cea mai simpl` structur`, elementele sale pot fi convergente [i divergente \n

65

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

fond, la confruntarea a dou` lumi pe care o mi[care de tip revolu]ionar o provoac`. Pe de o parte, Stoio Petkanov, dictatorul ]`rii nenumite, \nchis de c`tre revolu]ionarii anticomuni[ti. De cealalt`, Petar Solinski, procurorul. Fantasma procesului-mascarad` intentat lui Ceau[escu se \nt\lne[te cu aceea, mai veche, a falselor procese sovietice. {i \n]eleg bine dorin]a lui Barnes de a lua \n b`taia pu[tii un subiect at\t de spinos. |ns` vocea dictatorului Petkanov are striden]e occidentale \n evocarea vampiric` a procesului Ceau[e[tilor: „Nicolae. Pe el l-au \mpu[cat. |n ziua de Cr`ciun, unde mai pui. Dar acolo fusese o turbare, \l alungaser` de la el din palat, \i urm`riser` elicopterul, apoi ma[ina, \l t\r\ser` \naintea a ceea ce ei numiser`, cu tot ridicolul, un tribunal al poporului, g`sindu-l vinovat de asasinarea a [aizeci de mii de oameni; [i l-au \mpu[cat, i-au \mpu[cat pe am\ndoi, pe Nicolae [i pe Elena, pur [i simplu, ]intui]i vampirul, a[a strigase cineva, ]intui]i vampirul \nainte s` apun` soarele, altfel \nva]` s` zboare din nou. Asta fusese, fric`. {i nu furia poporului sau cum i-au mai zis ei pentru ziari[tii din Apus, ci pur [i simplu doar fric`, din aia de faci pe tine. Pune]i-l la p`m\nt, repede, asta-i Romånia, \nfige]i-i un par prin inim` [i ]intui]i-l la p`m\nt“.

Barnes poate, cu ironie lucrat` engleze[te (\n Scrisori din Londra), s` m` fac` s` \n]eleg de ce britanicii nu or s` adopte niciodat` euro, de ce se v\nd titluri nobiliare [i se face trafic de influen]` parlamentar cu morg`, cine s\nt Margaret Thatcher, John Major [i Tony Blair, de ce nu pl`te[te familia regal` impozite [i cum po]i s` falimentezi dup` ce ]i-ai investit banii \n City.

Iar dup` ce am priceput toate lucrurile astea, s` fiu complet captivat de o utopie contemporan`, existen]ialist-financiar`, cum e cea din Anglia, Anglia, o poveste despre clona unei insule.

Dar cu[ma estic` – peste care britanicul [i-a aruncat m`nu[ile engleze[ti \n Porcul spinos – e o p`l`rie (oric\t de paradoxal ar suna!) prea mic` pentru ni[te obsesii at\t de occidentale, cum s\nt cele ale lui Barnes.

■

C`t`lin Prisacariu

Un roman cu m`nu[i Atunci c\nd nu scrie despre Fran]a, Barnes scrie despre Anglia. Obsesia anglo-francez`, care \i vine ca o pereche de m`nu[i din piele de porc spinos* – [i cu care Barnes m` obi[nuise \n celelalte patru volume, pe care le citisem \nainte de acest mic roman istoric – este complet dep`[it` \n Porcul spinos. Cu siguran]`, britanicul n-a voit s` rateze momentul derutei estice de dup` ’89. |ns` ceva i-a sc`pat printre degetele bine \nm`nu[ate c\nd s-a a[ezat la lucru propun\ndu-[i un asemenea subiect. Pentru care perind`rile \ntre cele dou` lumi desp`r]ite de Canalul M\necii nu s\nt suficiente. Ar p`rea, pentru un cititor atent, c` aluziile mele vestimentare (vezi m`nu[i [i m\neci discret – sau poate nu – plasate) nu s\nt tocmai gratuite. Cum nu se poate mai adev`rat. |n vara \n care am citit Triste]ile de l`m\ie ale lui Barnes am aflat un am`nunt pe care istoriile literare \l vor rata: fratele scriitorului, Jonathan Barnes, britanicul perfect \n stil [i \nf`]i[are, putea fi v`zut \n 2004 \ntr-o sal` a Facult`]ii de Filosofie a Universit`]ii Paris IV-Sorbonne, unde preda, \ntr-o francez` cu accent teribil, cursuri de filozofie antic`.

Nimic excentric, dac` n-ar fi fost outfit-ul absolut demen]ial: c`ma[` cu m\neci bufante, plete prinse \ntr-un [nur de catifea neagr`, pantaloni trei-sferturi verzi, ciorapi albi p\n` la genunchi [i pantofi negri cu toc. |n ce fel aceast` apari]ie de revolu]ionar francez preg`tindu-se demn pentru ghilotin` ne poate servi aici drept introducere [i parantez`, \n acela[i timp? Pentru c`, transpus` \n termeni actuali, povestea din ora[ul estic niciodat` numit se reduce, \n

* Personajul Petar Solinski din Porcul spinos poart` o pereche de astfel de m`nu[i.

67

C`t`lin Prisacariu este jurnalist la Academia Ca]avencu.

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

Beckett, a c`rui scriitur` a suferit \n cursul timpului un proces de epurare extrem` – indiciu stilistic al absen]ei sensului existen]ei –, este, dimpotriv`, un scriitor plin care se alimenteaz` cu l`comie de la marile izvoare. Exist` un aspect criptat al operei beckettiene. Aluziile la clasici s\nt numeroase, dar trebuie c`utate sub expresia contras` [i voluntar pauper`. Opera irlandezului este o partitur` pe care trebuie s-o descifreze actorul (admirabilul spectacol al lui Marcel Iure[ cu Ultima band` a lui Krapp ne l`mure[te).

Uman vorbind, Beckett apare ca un ins deschis, emo]ional, un prieten excep]ional. Serile alcoolice \n micile restaurante [i baruri din Montparnasse prilejuiau excese colosale, dar [i elanuri pe m`sur`.

Erau consacrate pasiunilor literare, artei \n genere, cu largi ocoluri prin istoria picturii [i a muzicii.

C\nd devenise celebru, detesta s` fie recunoscut (figura lui unghiular`, emaciat` era inconfundabil`) [i din pricina asta mergea rar la teatru, prin muzee.

Premiul Nobel, decernat \n 1969, l-a considerat „o catastrof`“. {i-a trimis totu[i editorul, pe Jerome Lindon, pentru a-l \ncasa. Fostul rugbist, ve[nicul spectator al acestui sport viril, era un ins curajos, b`t`ios chiar. Al doilea r`zboi mondial l-a prins \n Irlanda. S-a \ntors \n Fran]a, a intrat \n mi[carea de Rezisten]`, era c\t pe-aci s` fie prins de Gestapo. Împreun` cu Joyce (care-i fusese un prieten mai mare, foarte apropiat), cu Ezra Pound (nu se iubeau deloc), Beckett este o ilustrare a nebunilor pasiona]i ai literaturii, a erudi]ilor entuzia[ti, a oamenilor cu o voca]ie universal`. Dintre ei, Sam a fost singurul care scria \n dou` limbi – englez` [i francez` –, cu o preferin]` pentru limba de adop]ie.

A murit la doar c\teva luni dup` so]ia sa, Suzanne. Continua s` „vaticineze“, pe patul de moarte, poezie. C\]iva ani mai t\rziu, prietenii s-au dus la cimitirul Montparnasse, unde st` sub o dal` sobr` de granit, cu un copac gola[ al`turi. Un necunoscut a[ezase acolo un bilet de metrou, galben, pe care scria: „Godot va veni“. Totu[i, \i pl`cuse s` recite din poetul manierist Vincent Voiture (1598-1648): „J’ai vécu sans nul pensement / me laissant aller doucement / à la bonne foi naturelle / et je m’étonne fort pourquoi / la mort ne pense jamais à moi / qui ne pensais jamais à elle“.

■

Ion Vianu

Beckett Anne Atik, Comment c’était.

Souvenirs sur Samuel Beckett Éditions de l’Olivier, 2005

Anne Atik, poet` american` stabilit` la Paris, [i so]ul ei, pictorul Avigdor Arikha, i-au fost prieteni apropia]i lui Samuel Beckett \n ultimele trei decenii ale vie]ii, p\n` la moarte, \n 22 decembrie 1989. Poeta ne ofer`, \ntr-o carte excelent scris`, un portret sensibil – plin de fapte [i impresii – al dramaturgului irlandez care a ales franceza ca sta]ie final` a exprim`rii lui literare.

Beckett este un scriitor de o vast` cultur`. Poliglot enorm, nu se sfie[te s` \nve]e o limb` pentru a citi un poet, cum a fost portugheza pentru a-l cunoa[te pe Pesssoa \n hainele lui originale. E interesant` preponderen]a pe care o acord` poeziei. Îi cite[te pe Shakespeare [i Yeats, pe Dante [i Petrarca, pe Goethe [i Rilke, dar [i scrierile doctorului Johnson, [i Bibila. Mai ales Biblia: fiul de quackeri care este Becckett o cite[te [i recite[te ne\ncetat.

Ca [i cum poezia constituie sursa fundamental` de la care se adap` orice inspira]ie literar` – proza, ca [i dramaturgia, de pild`. Totu[i, crea]ia liric` este dependent` de voca]ie, de apelul momentului. Ea nu este o meserie (de[i cere meserie), nu este un lucru pe care decizi s`-l faci, la un moment dat.

Keats scrie c` „dac` poezia nu vine tot at\t de firesc ca frunzele pe copac, mai bine s` nu vin` deloc“.

Era [i p`rerea lui „Sam“, a c`rui oper` con]ine o important` parte liric`.

69

Care (crede]i c`) este cel mai subevaluat scriitor contemporan? {tefan BORBÉLY ● Bianca BUR}A-CERNAT ● Paul CERNAT ● Marius CHIVU Cosmin CIOTLO{ ● Al. CISTELECAN ● Lumini]a CORNEANU ● Bogdan CRE}U Daniel CRISTEA-ENACHE ● Carmen MU{AT ● Florina PÂRJOL ● Irina PETRA{ Simona SORA ● Cornel UNGUREANU ● Mihaela URSA

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

ANCHET~

■ A SUBEVALUÁ

{tefan Agopian, Petre Barbu, George B`l`i]`, Mircea C`rt`rescu, Ioan Mihai Cochinescu, Mariana Codru], Cristian RobuCorcan, Radu Cosa[u, Gheorghe Cr`ciun, Alexandru George, {tefan Goan]`, Paul Goma, Leon-Iosif Grapini, Bedros Horasangian, Ion Iovan, Mircea Iv`nescu, Marin Mincu, Adrian O]oiu, Aurel Pantea, R`zvan Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Mihai Sin, Bogdan Suceav`, Radu }uculescu – iat` doar o parte dintre scriitorii români contemporani care, \n opinia criticilor literari, ar merita s` fie (re)citi]i [i (re)evalua]i altfel.

■ {tefan BORBÉLY Cine e subevaluat?

Noi to]i (cu mici [i artificiale excep]ii). O disfunc]ionalitate structural` a vie]ii noastre literare este aceea c` privilegiaz` orgoliul difuz. Nimeni nu s-a g\ndit s`-l institu]ionalizeze: s` organizeze, de pild` (ca-n Orwell, 1984) exerci]ii periodice de orgoliu, ore de paroxism egolatric, prin intermediul c`rora lumea s` se purifice pentru a ajunge la m`duva simpl` [i limpid` a altruismului. Ideal ar fi ca toat` lumea s` scrie despre ea \ns`[i; altminteri, criteriile ar deveni fluide [i nominaliz`rile s-ar putea \ntinde pe pagini \ntregi, pe simplul motiv c` num`rul personalit`]ilor culturale subevaluate \ntrece, pe moment, la noi, pe acela al numelor consacrate sau \nc`rcate de glorie. Tr`im \ntr-o axiologie colectiv` distorsionat`, dar aceasta nu e dec\t o alt` expresie a disfunc]ionalit`]ii generale de sistem \n care ne este dat s` vie]uim. Peste 30-40 de ani, multe dintre numele care fac acum deliciul presei [i al editurilor vor fi pulbere [i scrum, literatura român` afl\ndu-se \n situa]ia de a recupera adev`rul solid al unui timp pe care

tranz. (persoane sau lucruri) A evalua sub valoarea real`; a minimaliza; a subaprecia; a subestima; a bagateliza; a deprecia.

Sursa: NODEX

acum \l tr`ie[te falsificat. M`car at\t am \nv`]at, \ns`, din toat` aceast` mistificare bine dr`muit`: [i anume, c` tr`im \n perioada unei construc]ii mediatice hiperbolizate, aproape hollywoodiene, care poate distorsiona totul – inclusiv valoarea – din simplul motiv c` persoanele \nt\mpl`toare care se afl` la c\rma acestei mistific`ri nu pot mai mult, au un orizont intelectual subdezvoltat, n-au f`cut [coal` destul`, s\nt – cu alte cuvinte – limitate la minte [i proaste.

■ Bianca BUR}A-CERNAT Prea rar s-a scris – [i \n anii ’80, [i \n anii ’90, [i \n anii 2000 – despre Radu }uculescu. Am impresia c` pu]ini (dintre cei care se \ndeletnicesc cu cronica literar`) l-au citit. Autorul e, practic, un necunoscut. Poate [i pentru c` nu s-a „afiliat“, de la debut p\n` ast`zi, nici unei grup`ri/tabere/orient`ri (sau cum vre]i s`-i spune]i) literare.

Nu s-a priceput s`-[i managerizeze propria oper`? Nu [tiu dac` e o calitate sau un defect. În plus, e [i destul de greu s` \ncadrezi proza lui Radu }uculescu \ntr-o formul` sau alta, a[a cum

71

A N C H E T~

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008 Cosa[u. Totu[i, situa]ia cea mai „grav`“ este cea a unor autori mai vechi disp`ru]i dintre noi [i neomologa]i critic sau c`zu]i \ntr-o nemeritat` uitare. Dar s` nu disper`m… Habent sua fata libelli.

ai fixa un fluture mort \ntr-un insectar. Din cele unsprezece c`r]i publicate de autor din 1978 p\n` \n prezent, nici un volum nu seam`n` cu altul. În afar` de faptul c` e un fic]ionar redutabil, scriitorul cu pricina e [i un experimentator; schimb` ludic registrele, \ncearc` tot soiul de formule, extrage pove[ti din cotidianul m`runt, dar construie[te [i nara]iuni parabolice sau splendide utopii, e, pe r\nd, „realist“ [i fantezist, grav [i ironic, \[i culege pove[tile c\nd din contemporaneitate, c\nd din epoci \ndep`rtate, e fic]ionar [i meta-fic]ionar, livresc p\n` \n v\rful unghiilor [i, \ntotdeauna, cu o poft` nebun` de a povesti. Ca s` nu mai lungesc vorba, cine va citi Umbra penei de g\sc` sau Povestirile mameib`tr\ne sau Cuptorul cu microunde va descoperi un scriitor subevaluat.

■ Paul CERNAT Exist` mai mul]i scriitori români \n via]` care nu au parte de recunoa[terea critic` meritat`: Alexandru George, Radu }uculescu, Mihai Sin, Bedros Horasangian, R`zvan Petrescu. Al]ii s\nt, \n mod stupefiant, practic netradu[i \n str`in`tate: m` g\ndesc la Mircea Horia Simionescu, Mircea Iv`nescu [i Radu

72

■ Marius CHIVU Lipsa de vizibilitate, public` [i critic`, are c\teva cauze. Mai \nt\i, neprofesionismul editorilor. Unele c`r]i apar la edituri-fantom` care fie scot c`r]i \n 50 de exemplare, fie ]in tirajul \n depozit din lips` de distribu]ie (\n ambele cazuri c`r]ile nu ajung \n libr`rii), fie s\nt prea zg\rcite [i nu trimit exemplare de protocol revistelor [i criticilor care, altfel, nu s\nt obliga]i s` colinde libr`riile patriei \n c`utare de autori remarcabili publica]i de edituri de apartament. Apoi, nu to]i editorii s\nt dispu[i s` investeasc` \n promovare (coperte atr`g`toare, publicitate, strategii de marketing, traduceri), al]ii nu au reu[it s` stabileasc` o colaborare eficient` cu proprii autori, \n vederea promov`rii c`r]ilor. Din lips` de inspira]ie, de bani ori de interes, dar, deseori, [i din cauza scriitorilor care, fie duc existen]e retrase p\n` la dispari]ia public`, refuz\nd colabor`ri publicistice (articole, anchete, interviuri) sau diverse ac]iuni de promovare (lans`ri, lecturi, dezbateri), fie s\nt personalit`]i dificile, antipatice, resentimentare [i se aleg, la r\ndul lor, cu antipatii sau doar cu ignorarea critic`. A[ mai ad`uga lipsa de inspira]ie sau de bun`voin]` critic` (prea mul]i critici folosesc critica literar` \n scopul autopromov`rii) [i, mai ales, refuzul mass-mediei de a-[i lua responsabilit`]i culturale [i de a mediatiza scriitori. Ca s` dau [i c\teva nume de scriitori cu adev`rat mari care ar merita mai mult` aten]ie – deopotriv` academic` [i public`, deopotriv` intern` [i interna]ional` – \i men]ionez, \n primul r\nd, pe Radu Cosa[u, pe Mircea Horia Simionescu, pe Mircea Iv`nescu [i pe R`zvan Petrescu. Mai s\nt [i al]ii, fire[te.

■ Cosmin CIOTLO{ Ce ar putea \nsemna subevaluarea unui scriitor \ntr-un mediu literar \n care aproape to]i autorii s\nt, dimpotriv`, supraevalua]i? Nici o lansare nu \ncepe f`r` speran]a de a se transforma \n eveniment. Nici un volum nu-[i asum` de la bun \nceput eventualul

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

A N C H E T~

e[ec de vizibilitate. Iar media verdictelor se rotunje[te, de cele mai multe ori, \n favoarea autorului. Reiau \ntrebarea. Cum arat` un scriitor realmente subestimat, de vreme ce aceast` subestimare e mai cur\nd o atitudine care preced` lectura, dec\t un fapt \n sine? N-am idee. Sau n-am o idee suficient de limpezit` \nc\t s` \ncap` \n c\teva r\nduri. Cunosc \ns` o carte extraordinar`, care, de[i a ap`rut de vreo dou` luni, n-a avut \nc` parte de recenziile pe care le-ar fi meritat. Se nume[te, pe scurt, Ultimele \nsemn`ri ale lui Mateiu Caragiale [i \i apar]ine discretului prozator Ion Iovan. Nu-mi fac griji, articolele vor veni \n timp. Numai c` ar fi ciudat ca marile premii ale anilor 2010 sau 2011 s` fie acordate unei c`r]i ie[ite pe pia]` \n prim`vara aceasta.

camera a trecut peste el f`r` s` se opreasc`, iar Mihai Tatulici a salutat pe mult` lume, dar nu [i pe Mircea Iv`nescu. În cea mai bun` dintre lumile (literare) posibile, povestioara de mai sus ar fi adev`rat`. Într-a noastr`, faima unui at\t de mare poet nu dep`[e[te cercul restr\ns al connaisseur-ilor. Pentru poetul care a scris poezie pretinz\nd c` nu face poezie, ar trebui s` invent`m un mod de a-l face celebru, pref`c\ndu-ne c` nu-l b`g`m \n seam`. C`ci faima unui poet n-o fi ea mare lucru, dar „ori[ic\tu[i de pu]in conteaz` enorm“.

■ Al. CISTELECAN Insinua]i, a[adar, c` n-a[ fi chiar eu protagonistul \n cauz` (asta, fire[te, \n cazul \n care admite]i c` a[ fi [i eu scriitor \ntr-un fel)?! Ei bine, dac` nu s\nt eu, sigur e un mare poet: Aurel Pantea.

■ Lumini]a CORNEANU C\nd am v`zut \ntrebarea, primul r`spuns care mi-a venit \n cap a fost Mircea Iv`nescu, dup` care au ap`rut incertitudinile: cum, Mircea Iv`nescu? Toat` critica \l elogiaz`, nu e deloc subapreciat. Doar pu]in (mai mult)... ignorat. P`i, bine, dar de c\nd „ignorat“ e sinonim cu „subapreciat?“, m-a \ntrebat con[tiin]a mea cea c\rcota[`. Nu e sinonim. Dar nimeni nu e ignorat dec\t dac` e cumva, pe undeva, de cineva subapreciat. Poate v` ve]i \ntreba ce am de-i tot dau \nainte cu Mircea Iv`nescu. {tim cu to]ii, e un mare poet.

Cine-a zis c` nu e? La ultima gal` Zece pentru România, Mircea Iv`nescu era \n sal`, a[ezat discret, \n spate. Dup` defilarea de valori [i nulit`]i amestecate \ntr-un mod aiuritor, spre final, Mihai Tatulici a salutat c\teva personalit`]i prezente acolo, insist\nd asupra uneia: „Doamnelor [i domnilor, printre noi se afl` unul dintre cei mai mari poe]i români \n via]`, unul dintre cei mai mari poe]i români ai acestui secol. S`-l salut`m pe Mircea Iv`nescu“. Sala a izbucnit \n urale [i-n aplauze. {i-atunci m-am trezit. În realitate, poetul era \n sal`, discret, dar

■ Bogdan CRE}U Din p`cate, la noi grilele de lectur` nu se sprijin` exclusiv pe text, astfel \nc\t receptarea ]ine mai mereu cont de rela]iile de simpatie sau de animozitate dintre critic, arondat cut`rei grup`ri, redac]ii, cut`rui „guru“ [i scriitorul despre care scrie. Prin urmare, scriitori de cert` valoare, dar cu un temperament neconvenabil s\nt pu[i cumva la col] [i minimaliza]i. Cei incomozi, cei care rostesc adev`rul r`spicat, chiar dac` mai exagereaz` din c\nd \n c\nd, s\nt uneori trecu]i la index. M` refer, de pild`, la marele scriitor [i marea con[tiin]` care este Paul Goma. Ne convine sau nu, el nu este un prozator minor [i un simplu oponent al fostului regim, ci un scriitor care merit` o lectur` adecvat`, \n primul r\nd una critic`.

Or, tocmai de o asemenea lectur` critic` nu au avut parte c`r]ile lui Paul Goma. În aceea[i stigmatizat` tagm` a independen]ilor colerici intr` [i Marin Mincu, un scriitor nu la fel de marginalizat, dar despre care se scrie, oricum, cu precau]ie [i cu urechea ciulit` la ce vor comenta cei atin[i de expectora]iile polemice ale autorului. Ar mai fi de amintit unii scriitori din provincie, discre]i, care nu au obiceiul socializ`rii decorative (p`cat de neiertat \n lumea noastr` literar`). Numele care \mi vine \n minte pe moment este cel al Marianei Codru], un autor care merit` mult mai mult.

■ Daniel CRISTEA-ENACHE Nu mi se pare c` exist` scriitori români subevalua]i de critic`. Sau, dac` exist`, nu-i pot eu identifica. Îngrijor`toare este mai degrab` problema supraevalu`rii multor autori români contem-

73

A N C H E T~

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008 torit`]i ca Nicolae Manolescu, acum canonul \l fac PR-ii [i coatele bine c`ptu[ite ale fiec`rui autor \n parte. Cine-[i mai aduce aminte de Ioan Mihai Cochinescu (autor al superbului Ambasadorul) sau de Cristian Robu-Corcan? Bogdan Suceav` e un prozator mai bun dec\t al]ii bronza]i la lumina reflectoarelor celebrit`]ii. {i, \n fine, Petru Cimpoe[u [i Horia Ursu, prozatori de prim` m\n`, au devenit vizibili – [i deci, au putut fi evalua]i corect – cu o \nt\rziere jenant de mare. Cel mai subevaluat scriitor \n acest moment ar putea fi un prieten, c`ruia n-o s`-i spun numele deocamdat`: scrie ni[te povestiri geniale [i-[i a[teapt` de (prea) mult` vreme r\ndul la publicare, la o editura important` din România. Asta nu-i economie de pia]`, e economie de gust, domnilor editori!

porani, cota]i ca autori de opere excep]ionale.

Dac` nu capodopere, oricum, pe-aproape... E o infla]ie a superlativelor, care diminueaz` chiar valoarea elogiului. C\nd to]i s\nt „extraordinari“ [i autori de „romane-cult“, precum, chipurile, Drago[ Bucurenci, te \ntrebi dac` un scriitor „doar“ bun ca, de pild`, Sorin Stoica mai \nseamn` ceva.

■ Carmen MU{AT Petre Barbu mi se pare un prozator subevaluat.

■ Florina PÂRJOL Nu vreau s` joc rolul paranoicei de serviciu, \ns` cred c` [i \n lumea literar`, ca [i \n show-biz, exist` vedete ([i vedetisme), [i ele nu s\nt \ntotdeauna sinonime cu falanga autentic`, valoroas` a literaturii.

Cred, da, c` unii autori – din varii interese de ga[c`, de „apartenen]`“ la o editur` sau la un anumit grup mainstream (s` nu-i zicem grup de influen]`, totu[i) – au parte de mai mult` vizibilitate dec\t al]ii, care o merit` la fel de mult, evident. E meritul lor c` [tiu cu cine s` „voteze“ [i gre[eala noastr` c` ne l`s`m p`c`li]i de strategii de marketing care, se [tie, pot vinde practic orice. ~sta e capitaliamul: \nainte existau au-

74

■ Irina PETRA{ Întrebare cam vag`. Subevaluat de cine? De critic`, de jurii, de cititori?

Subevaluarea poate fi – m`car teoretic! – inten]ionat`. O conspira]ie a criticilor vizibili, menit` s` marginalizeze cu tot dinadinsul un scriitor.

Din motive extraliterare, fire[te. Indirect, o bun` evaluare: m` lupt s` te \nl`tur doar dac` m` tem de tine ori \mi \ncurci jocurile. Apoi, exist` o subevaluare neinten]ionat`, al naibii de posibil` azi, c\nd c`r]ile circul` at\t de prost, iar criticii literari [i cititorii „puri [i simpli“ s\nt sastisi]i [i leh`me]i]i de prea marea g`l`gie necultural` care bruiaz` lectura, dar [i oarecum n`uci]i de oferta bogat` [i contradictorie. Dinspre Cluj privind, [tiu doi prozatori foarte buni, {tefan Goan]` (vezi Zodia }\rului, Popescu E. Napoleon, Moartea e facultativ`) [i Leon-Iosif Grapini (Cetatea cu nebuni, La cap`tul lumii). Au c`r]i excelente, dar nu reu[esc s` r`zbat` \n zona evalu`rii na]ionale. E drept c` [i [tiin]a-r`zbaterii-la-suprafa]` e parte a valorii! Ar fi interesante r`spunsurile la \ntrebarea pereche: cel mai supraevaluat scriitor.

■ Simona SORA Ca s` subevalu`m, ar trebui mai \nt\i s` evalu`m pur [i simplu. Iar problema de fond a criticii actuale mi se pare a fi exact evaluarea. N-am v`zut de mult` vreme, \n critica de \nt\mpinare sau \n cea universitar`, o evaluare conving`toare, adaptat` subiectului

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

A N C H E T~

discutat, \n]eleg`toare. În aceste condi]ii, ce semnifica]ie poate avea subevaluarea sau supraevaluarea? Poate fi frustrant`/smintitoare pentru autor, poate p`cali doi-trei cititori sau le poate \nt\rzia \nt\lnirea cu un autor sau altul. În condi]ii ideale, dac` am avea o evaluare normal` (a c`r]ilor) – m-a[ nelini[ti c` scriitori precum G. Ibr`ileanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Marin Preda, Alexandru Vona, Dana Dumitriu, George B`l`i]`, Gheorghe Cr`ciun, {tefan Agopian, Mircea C`rt`rescu s\nt citi]i \n afara propriilor poetici (prezente, adesea, chiar \n propriile opere), adic` par]ial, s`r`citor [i f`r` acea aten]ie care aduce, la urma urmelor, chiar [i pl`cerea.

tele sale? (Care exact: pur estetice sau etico- sau social-estetice?) Sau termenul de subevaluare se refer` la aprecierile de care ipoteticul scriitor (nu) se bucur` \ntre critici? Voi r`spunde ezitant, a[adar, excluz\nd din start genera]ia dou`miist` c`reia \i lipse[te obiectiv proba timpului – care mi se pare, indiferent de accep]ia pe care o d`m „subevalu`rii“, decisiv`. Îl aleg spre nominalizare pur subiectiv` pe Adrian O]oiu, at\t \n calitate de prozator (e drept, n-a mai publicat proz` din 1999), c\t [i \n calitate de critic literar [i autor – dup` p`rerea mea – al celei mai bune analize a postmodernismului românesc (vezi Trafic de frontier`, din 2000, [i Ochiul bifurcat. Limba sa[ie – 2003). În cazul s`u, subevaluarea (mai degrab` de pia]`, dec\t de critic`) ]ine at\t de plasarea sa ex-centric` fa]` de orice grupare literar`, de sistemul promo]ional bucure[tean, c\t [i de parcimonia scrisului.

Exist` [i printre scriitori ceva mai „bine evalua]i“ c\]iva pe care i-a[ fi putut include \ntr-o list` de „subevalu`ri“, dar ei se afl` chiar [i a[a la un nivel de vizibilitate public` mult mai avantajos.

■ Cornel UNGUREANU Marin Mincu.

■ Mihaela URSA Mi-e foarte greu s` r`spund, \n parte pentru c` recunosc cu ru[ine par]ialitatea viziunii mele panoramice asupra scriitorilor români contemporani, \n parte pentru c` s\nt sigur` c` nu \n]eleg la ce v` referi]i exact. Este oare (sub)evaluarea despre care vorbi]i o valoare de pia]`? S` m` g\ndesc la scriitorul cel mai prost v\ndut \n compara]ie cu meri-

■ a consemnat Marius Chivu

75

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

S C R I I T O R I P E D I VA N

ideii c` simptomul psihic are un sens care \l trimite pe analizand spre problemele sale ultime. Nu altceva, de[i \n alt` form`, sus]ine „pacientul“ \nspre finalul autoterapiei de un an: „Îi datorez enorm melancoliei mele... m-a f`cut poate pentru prima dat` din adolescen]`... s` m` re\nt\lnesc \n scris cu mine“. „Metoda“ are [i ea asem`n`ri cu psihanaliza, c`ci jurnalul permite un fel de asociere liber`, comunicarea unui flux mental neriguros, trecerea din prezent \n trecut [i din trecut \n prezent. De asemenea, visele, calea regal` spre incon[tient \n psihanaliz`, s\nt [i ele convocate, dar nu [i fructificate din punctul de vedere al sensului ascuns. Dintre cele trei vise relatate, visul „cel mai ur\t“ mi s-a p`rut cu adev`rat tulbur`tor prin reactualizarea unei amintiri foarte vechi, intrauterine: „m` aflu \ntr-o camer` f`r` u[i [i f`r` ferestre, tapetat` cu carne vie“. Ac]iunea din vis, de a ie[i printr-o deschiz`tur` aflat` deasupra capului, ar putea sugera eforturile infructuoase ale unei na[teri sau dorin]a unei nena[teri.

Mi s-a p`rut c` pe m`sur` ce suferin]a se estompeaz` datorit` autoterapiei, obiectivul acesteia se modific`. Ultimele pagini stau sub semnul unei nota]ii limitative: „Nu am totu[i preten]ia c` \n aceste pagini \mi propun s` scald \n lumin` ungherele ultime ale od`ii care este via]a mea“. U[a spre incon[tient r`m\ne \nchis`, iar noi nu vom afla de ce doar \n anumite momente ni se destram` iluziile despre via]` [i devenim depresivi.

De[i Gabriel Liiceanu se num`r` printre acei rari g\nditori români care au curajul s`-[i expun` vulnerabilit`]ile, \i reu[e[te o singur` dat` s` \ntredeschid` poarta incon[tientului, [i anume atunci c\nd ne comunic` prima sa amintire (3-4 ani). Mama sa \i cite[te povestea despre puiul de prepeli]` care nu-[i poate urma familia \n zbor [i r`m\ne singur \n lan, menit unei mor]i sigure. Pl\nsul de nest`vilit al copilului arat` c` a \n]eles foarte bine sensul subliminal al pove[tii: mama sa \i spunea astfel c` Oedipul s`u se apropie de sf\r[it [i c` nu peste mult timp rela]ia dintre ei se va schimba.

De pu]ine ori autoanaliza a condus la con]inuturile incon[tientului, reu[ite ob]in\nd doar Freud [i Jung. Pentru ceilal]i, rela]ia psihanalitic` este singura care poate deschide u[a interzis` a incon[tientului.

Vasile Dem. Zamfirescu

Incon[tientul interzis M-am hot`r\t s` citesc U[a interzis` a lui Gabriel Liiceanu (Humanitas, 2002, 2007) abia anul acesta, dup` ce am constatat c` \ntr-o alt` carte a sa face apel la psihologia freudian` ca instrument util \n \n]elegerea unor aspecte ale seduc]iei. Am v`zut \n asta nu numai o \mp`care cu Freud, ci [i cu „sufle]elul“, at\t de dispre]uit de Constantin Noica. A[a \nc\t \ntrebarea, sugerat` mie de titlu, cu care am \nceput lectura a fost: \n ce m`sur` Gabriel Liiceanu \[i propune ([i reu[e[te) s` deschid` u[a dintre con[tient [i incon[tient, scop urm`rit [i de cura psihanalitic`?

Miza terapeutic` a c`r]ii este anun]at` chiar din prima \nsemnare [i reafirmat` de c\teva ori pe parcurs. La p. 136 se pot citi c\teva r\nduri care nu las` nici un dubiu cu privire la efectele binef`c`toare ale scrisului pentru suflet: „Scriu, trat\ndu-m`. Sau: scriind s\nt sub tratament“, iar la p. 98 ni se transmite: „Ce bucurie s` cobori \n tine [i s` \n]elegi [i s` spui ceea ce vezi [i ceea ce \n]elegi, s` fii propriul t`u analist...“. În acest pasaj ni se comunic` at\t nevoia de psihoterapie, c\t [i tipul acesteia. Pare a fi vorba chiar de o psihanaliz`, \n sensul de autoanaliz`. Cobor\rea \n incon[tient este sugerat` [i la p. 103, unde autorul \[i exprim` dorin]a de a cobor\ c\t mai ad\nc \n sine [i de a r`m\ne acolo, sub nivelul apei, un timp c\t mai \ndelungat, asemeni unui scufund`tor din Delos.

Punctul de plecare este, ca \n orice psihanaliz`, suferin]a psihic`, \n particular depresia, c`reia Gabriel Liiceanu \i d` o defini]ie proprie, existen]ial`, diferit` de cele psihiatrice sau psihologice acreditate: „dezagregarea sistemului de iluzii“ care ne permite s` tr`im. Psihanaliza acord` importan]` esen]ial`

76

■

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

A R TA D E A C I T I Mircea Vasilescu

Lectura \n familie În secolul al XIX-lea, femeile citeau literatur` mai mult dec\t b`rba]ii. Dumnealor, domnii – burghezi cumsecade, negustori, pr`v`lia[i, func]ionari pe la b`nci ori pe la institu]iile statului – citeau ziarele de diminea]`, interesa]i fiind de politic` ori de pre]ul cerealelor la burs`, [i apoi plecau dup` treburi. Doamnele – r`mase „singure [i ambetate“ – dup` ce vedeau de ale casei, se delectau cu vreun roman (de cele mai multe ori sentimental) ori cu povestiri care le ]ineau „cu sufletul la gur`“. Pe la sf\r[itul secolului apare \ns` [i „lectura \n familie“, ca o practic` distinct`, menit` s`-i reuneasc` pe membrii familiei \n jurul unei activit`]i pl`cute [i folositoare. Uneori, la asemenea lecturi erau invita]i [i prietenii sau vecinii. Cineva \[i asuma rolul de „lector“ [i citea fragmente dintr-o carte, apoi se comentau cele citite, se f`ceau judec`]i morale, se vorbea despre sentimentele personajelor ori despre vreo descriere de natur`.

Ernest Legouvé, care \n 1849 publicase Histoire morale des femmes [i a fost preocupat toat` via]a de educa]ia femeilor [i de rolul lor social (un fel de feminist avant la lettre), a scris un volum intitulat La Lecture en famille, frumos ilustrat cu gravuri, \n care vorbe[te despre „arta lecturii“: „Lectura cu glas tare se \mbin` cu via]a de familie; a o prezenta ca o art` \nseamn` s` r`spundem unei necesit`]i, \nseamn` s` ad`ug`m o bucurie \n plus celorlalte bucurii ale c`minului“. În zilele noastre, asemenea obiceiuri tihnite par imposibile: avem alte ritmuri de via]` [i, mai ales, avem \n cas` „marele du[man“, televizorul.

Nici m`car el nu ne mai une[te, c`ci \ntre timp copiii au televizorul \n camera lor [i se uit` la altceva dec\t p`rin]ii... {i totu[i...

„Biblioteca Adev`rul“ ofer` [ansa de a relua acest vechi obicei. Conceput` ca o serie de „100 de c`r]i pe care trebuie s` le ai \n bibliotec`“ [i distribuit` \mpreun` cu ziarul Adev`rul (la pre]ul de 9,99 lei) \n fiecare joi, \ncep\nd din 13 noiembrie, noua colec]ie este construit` chiar \n jurul ideii de „lectur` \n familie“. Într-un „amestec“ bine dozat, se vor succeda autori clasici [i moderni, români [i str`ini, [i romane de facturi diferite, pe gustul doamnelor, domnilor [i copiilor. C\teva exemple: Notre Dame de Paris de Victor Hugo (care deschide seria [i va fi distribuit gratuit), Marile speran]e de Charles Dickens, Ion de Liviu Rebreanu, Anna Karenina de Lev Tolstoi, Doamna Bovary de Gustave Flaubert, C`l`torie spre centrul p`m\ntului de Jules Verne, Don Quijote de Cervantes, Decameronul de Boccaccio, Ro[u [i Negru de Stendhal, Winnetou de Karl May, Amintiri din copil`rie de Ion Creang`, Idiotul de Dostoievski, Ultimul mohican de J.F. Cooper, Aventurile lui Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle. C`r]i pe care trebuie s` le avem \n bibliotec`, dar [i \n memoria afectiv`, pentru c` reprezint` „fondul comun“ de lecturi al omului modern.

Pornind de la „Biblioteca Adev`rul“, se poate experimenta, dac` nu lectura cu glas tare, ca \n secolul al XIX-lea, m`car pl`cerea de a comenta, \n familie, via]a [i faptele personajelor celebre, valorile perene din aceste c`r]i. Or se poate face „predarea [tafetei“ \ntre genera]ii: tat`l i-ar putea povesti fiului despre v\rsta la care a citit Winnetou, iar mama poate discuta cu fiica despre destinul Annei Karenina. {i at\tea altele...

■

77

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008 © Cato Lein

PROFIL „Fanii suedezi ai lui C`rt`rescu s\nt precum o sect`“

Inger Johansson traduc`toare Inger Johansson a tradus din limbile englez`, francez` [i român` peste [aizeci de volume de proz`, poezie [i teatru, semnate de Karen Armstrong, André Brink, Doris Lessing, Olivia Manning, Gabriela Melinescu, Rohinton Mistry, Tim Winton [.a. În 1999 a primit Premiul pentru traducere al Samfundet de Nios – Academy of the Nine, iar \n 2003, Bursa „Gerard Bonniers“. Tr`ie[te \n Lund, un or`[el din sudul Suediei, [i este prima traduc`toare din lume care a t`lm`cit integral \ntr-o alt` limb` trilogia Orbitor a lui Mircea C`rt`rescu. „Meseria mea este cea de traduc`tor. Este ceea cea am vrut dintotdeauna s` fac.“ A[a \ncepe discu]ia noastr` \ntr-una dintre nenum`ratele cafenele de la T\rgul de Carte din Göteborg din aceast` toamn`. A \nceput s` traduc` din englez` [i din francez` pe la \nceputul anilor ’70, apoi, \n 1976, i s-a cerut s` traduc` \n suedez` romanele Gabrielei Melinescu – Zeul fecundit`]ii [i Copiii r`bd`rii. A studiat la Universitatea din Lund, unde l-a avut ca profesor pe \nsu[i Alf Lombardi, cel mai mare romanist scandinav, printre altele, membru [i al Academiei Române. „Alf Lombardi era, \nc` de pe atunci, o legend`. A fost ultimul romanist suedez care cuno[tea toate limbile romanice, inclusiv româna, iar eu eram singura lui student` in-

78

teresat` de limba român`. Dac` m-ai \ntreba de ce am ales s` studiez limba român`, ]i-a[ spune c` a fost foarte simplu: am sim]it o chemare.“ Apoi, pe la jum`tatea anilor ’80, a [i cunoscut-o pe Gabriela Melinescu, prima scriitoare de origine român` pe care o tradusese \n suedez`, \nt\lnire care s-a transformat apoi \ntr-o lung` [i frumoas` prietenie.

Nu m` mul]ume[te explica]ia „chem`rii“ de care vorbe[te, mi se pare un termen mult prea vag, a[a c` insist [i o tot \ntreb ce anume o fascinase, totu[i, la cultura român`. „M-am sim]it atras` de ceea ce ast`zi este numit, de obicei, cu oarecare dispre], spiritualitatea româneasc`. Am avut intui]ia unei atmosfere culturale de mare generozitate \nc` de prima dat` c\nd am vizitat România [i am vrut s` cunosc mai mult.“ Al doilea scriitor român pe care l-a tradus \n suedez` a fost Horia Lovinescu. De fapt, doar piesa Moartea unui artist. O regizoare suedez` v`zuse un spectacol dup` aceast` pies` la un festival de teatru din România. Nu \n]elesese un cuv\nt, dar l-a \ntoarcere i-a cerut lui Inger Johansson s`-i traduc` piesa [i, astfel, a fost jucat Horia Lovinescu pe scena Teatrului Na]ional Suedez p\n` de cur\nd. A urmat un volum din

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

PROFIL

poezia lui Nichita St`nescu, apoi au venit c`r]ile de proz` ale lui Mircea C`rt`rescu, un capitol aparte din munca de traduc`toare a lui Inger Johansson.

„Orbitor cere timp, de aceea, fanii lui C`rt`rescu s\nt precum o sect`: ani \n [ir au existat ca o mi[care subteran`. Acum ziarele scriu mult [i laudativ despre Orbitor, iar asta nu poate dec\t s` m` bucure, mai ales c`, de fiecare dat`, \mi este elogiat` munca de traducere.“

Kroppen Mai \nt\i, \n 2004, au fost nuvelele din Nostalgia, apoi toate cele trei volume din Orbitor. În acest moment, Inger Johansson este prima traduc`toare din lume care a tradus integral \ntr-o alt` limb` trilogia lui Mircea C`rt`rescu. Titlul suedez este Kroppen, iar volumul al treilea, Aripa dreapt`, va ap`rea anul viitor la aceea[i editur` Bonniers. S\nt curios c\t de greu i-a fost s`-l traduc`. „De[i cel mai realist din trilogie, volumul al treilea a fost cel mai dificil de tradus din cauza episoadelor despre Revolu]ia român`, dar, mai ales, din cauza, jargonului.

Nici limbajul mamei lui Mirci[or n-a fost u[or de tradus, dar m-am g\ndit la mama mea, m-am g\ndit cum \mi vorbea ea c\nd eram mic`, [i asta m-a ajutat.“ A corespondat cu Mircea C`rt`rescu, a folosit mult [i Internetul; \n final, e mul]umit` de traducere. „Episodul Revolu]iei va fi mai greu de \n]eles pentru suedezi care au \nc` o imagine par]ial fals` despre comunism. Cititorul suedez e destul de ignorant \n ceea ce prive[te istoria. Aici nu s-a tr`it r`zboiul, nu se [tie ce-i aia cenzura, informatorul [i nici via]a dubl` pe care cei din Est a trebuit s-o duc` \n comunism. Suedia are, de fapt, o cultur` foarte provincial`. Abia din secolul al XVIII-lea a c`p`tat o perspectiv` european`.“ Într-un articol din cotidianul suedez Östersunds-Posten, din 26 septembrie, dedicat prozei lui Mircea C`rt`rescu, \n care criticul literar Jonas Thente i-a comparat proza cu un scorpion de c`r]i care-[i face drum prin pagini, devor\ndu-le, iar scriitorul Malte Persson i-a asociat c`r]ile cuiburilor sinuoase ale termitelor, este citat` [i Inger Johansson: „Textele lui s\nt un vis, ajungi s` folose[ti cuvinte pe care altminteri nu le folose[ti nicic\nd; \n plus, proza lui, care oscileaz` \ntre at\tea stiluri, ofer` la traducere o pl`cere fantastic`.“ De altfel, ziarele suedeze au fost luate prin surprindere de pasiunea cititorilor pentru proza c`rt`rescian`.

Traduceri \n realitatea imediat` Pasiunea lui Inger Johansson deopotriv` pentru România [i pentru Orbitor este \mp`rt`[it` la aceea[i intensitate [i de so]ul ei, inginer specializat \n tehnologii de purificare a apei. Înainte de aderarea României la Uniunea European`, a implementat infrastructura necesar` instala]iilor de purificare colabor\nd cu un inginer român specializat \n Suedia acum mul]i ani [i, \ntre timp, \ntors \n ]ar`. „So]ul meu a lucrat \n toat` lumea, din Finlanda p\n` \n Brazilia, dar ]ara care i se pare cea mai interesant` a r`mas tot România. A fost deosebit de \nc\ntat de tinerii cu care a lucrat. La 35 de ani de la prima mea vizit`, am c`l`torit \mpreun` \n România [i asta ne-a bucurat pe am\ndoi foarte mult.“ Am \ncheiat scurta noastr` convorbire \ntreb\nd-o, evident, ce urmeaz`. Succesul traducerii germane a Înt\mpl`rilor \n realitatea imediat` se pare c` a st\rnit interesul unei mici edituri suedeze care i-a propus lui Inger Johansson s`-l traduc` pe Max Blecher. „A[ vrea s` mai traduc [i din c`r]ile române[ti ale Gabrielei Melinescu. Poezia ei, a c`rei vitalitate m-a fascinat, trebuie neap`rat cunoscut` de suedezi.“ ■ a consemnat Marius Chivu

„Nu pot citi suedez`, dar toat` lumea spune c` Inger e o traduc`toare extraordinar`, care mi-a re-inventat romanele \n limba lui Swedenborg. Ea traduce inspirat, dar [i foarte scrupulos: lucreaz` \ntotdeauna cu edi]iile germane [i franceze ale c`r]ilor mele pe mas`. La finalul fiec`rei traduceri \mi trimite liste de nel`muriri, pe care le discut`m \mpreun`. Între noi e o rela]ie de foarte cald` prietenie.“ Mircea C`rt`rescu

79

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

MERIDIANE Silviu Lupescu Editura Polirom

Frankfurt 2008: De la turismul cultural la marketingul de carte Frankfurt-ul, anul acesta, mi s-a p`rut mai optimist. Nu s-au mai f`cut profe]ii despre moartea c`r]ii, criza pare s` nu fi afectat \n mod direct domeniul editorial, care, \n Europa cel pu]in, a cunoscut chiar un u[or av\nt. E-bookurile, prezente \n Pavilionul 3 cu ultimele realiz`ri, n-au mai fost privite drept o amenin]are, ci, mai cur\nd, ca o posibil` modalitate de extindere a „afacerii“. Chiar [i sindicatele au fost de partea T\rgului: greva de la S-Bahn, din 2007 – ce paralizase evenimentul pentru o zi, ]in\ndu-i departe pe cei care, speria]i de pre]urile hotelurilor din preajm`, c`utaser` o cazare mai ieftin` – nu s-a mai repetat.

E drept c` tirajele scad continuu, c` timpul c\t o carte poate fi g`sit` \n libr`rii s-a redus vertiginos, iar vremea editurilor care \[i f`ceau calcule privind titlurile „nerentabile“ pe care le-ar putea suporta… a trecut. Chiar [i cele mai prestigioase case europene urm`resc ast`zi rentabilitatea fiec`rui titlu. Specia editorului romantic pare s` fi disp`rut, iar Frankfurt-ul nu mai e de mult o simpl` destina]ie de turism cultural. E locul unde se negociaz` [i se \ncheie contracte, se promoveaz` [i se spioneaz`, se schimb` informa]ii sau se divulg` planurile de viitor. Cine poate – vinde. Uneori, chiar [i noap-

80

tea, \n cele mai luxoase hoteluri din ora[.

Cu agendele lor supra\nc`rcate cu zeci, chiar sute de \nt\lniri, s`-i „atragi“ pe editorii importan]i la standul românesc pare o sarcin` de-a dreptul imposibil`. {i totu[i, \n acest an, la standul cochet al României (cel mai modern pe care l-am v`zut din ’90 [i p\n` azi), „minunea“ s-a produs. Printre miile de evenimente men]ionate \n catalogul T\rgului, prezen]a lui Norman Manea [i a Gabrielei Adame[teanu pentru lansarea seriei lor de opere publicate \n România n-a trecut neobservat`. Nimic nu vine \ns` de la sine: pentru asemenea evenimente, \n editur` s-a lucrat c\teva luni. O ac]iune remarcat` at\t pe pagina de deschidere a site-ului oficial al Frankfurter Buchmesse („România [i Coreea – un nou stil de promovare“), c\t [i de presa din Germania (Frankfurter Allgemeine Zeitung, Die Literarische Welt sau Deutsche Welle). Printre cei prezen]i la standul na]ional, timp de dou` ore, a fost [i cel mai temut agent literar din lume, Andrew Wylie.

Filip Florian cu noul s`u roman, Zilele regelui, Dan Lungu sau {tefan Agopian s\nt doar c\teva nume de scriitori contemporani c`tre care s-au \ndreptat op]iunile editorilor str`ini \n acest an. Editura Polirom, de exemplu, a intermediat \n ultimii doi ani circa 50 de titluri, unele publicate deja, altele \n curs de a fi traduse. SUA, Suedia, Italia sau Brazilia s\nt printre cele mai recente ]`ri \n care autorii no[tri urmeaz` s` fie publica]i. Dup` Frankfurt 2008, avem [anse reale ca num`rul lor s` se dubleze.

E doar un \nceput. Acas`, secretele marketingului cultural interna]ional – cred – abia dac` au \nceput s` fie descifrate.

■

MERIDIANE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Doru Some[an Editura Curtea Veche

Nihil sine Frankfurt Cine \[i \nchipuie m`car pentru o clip` c` poate juca un rol pe pia]a editorial` f`r` s` fi pus vreodat` piciorul \n Frankfurt ori e naiv, ori nu are ce face cu banii. {i mai mult dec\t at\t, e un perdant din start. Aceasta deoarece majoritatea contractelor pe care o editur` le semneaz` de-a lungul unui an au cel pu]in o leg`tur` tangen]ial` cu \nt\lnirile pe care ai reu[it s` le perfectezi la T\rgul de Carte de la Frankfurt. Pentru orice editor inspirat, prezen]a \ntr-una dintre halele t\rgului – sun` industrial, dar nu e departe de realitate – este probabil cel mai bun lucru care i se \nt\mpl` \n cele 12 luni calendaristice. Rectific, nu probabil, ci sigur.

Curtea Veche Publishing a fost prezent` la T\rg cu o echip` format` din cinci oameni, printre care s-a aflat [i managerul general al editurii, dna Iren Arsene. Înarma]i cu numeroase

liste, agende de lucru [i oferte scrise pe bile]ele, tot ce am avut de f`cut a fost s` d`m curs celor mai mult de 100 de \nt\lniri fixate \mpreun` cu partenerii no[tri. Cum editura noastr` [i-a l`rgit portofoliul cu noi colec]ii (amintesc aici doar seria de c`r]i pentru copii [i Colec]ia „Urban“), o prioritate pentru Curtea Veche a fost g`sirea unor noi parteneri, \n ale c`ror portofolii s` descoperim titlurile pe care le consider`m potrivite pentru catalogul nostru editorial. Obiectiv realizat, dar cu ceva efort fizic, deoarece s` alergi dintr-o hal` \n alta, de la o \nt\lnire la urm`toarea, ce va avea loc peste doar 5 minute, \]i cere [i o condi]ie fizic` bun`, nu doar fler editorial. Sincer s` fiu, adev`rul e c` ne-a pl`cut mult.

At\t de mult \nc\t am mai petrecut o noapte \n Frankfurt [i dup` \ncheierea t\rgului. În aeroport. Asta pentru c` trei dintre noi am reu[it s` pierdem avionul spre Bucure[ti. Dar ne-a prins bine, am f`cut o [edin]` ad-hoc \n care am reu[it s` sintetiz`m plusurile [i... minusurile (am avut parte [i de ele, pu]ine ce-i drept) acumulate \n aceast` perioad`.

A[adar, \n 2009 vom avea un nou titlu Jamie Oliver – Ministry of Food, care deja \nregistreaz` v\nz`ri ame]itoare, vom edita ultima carte a lui Daniel Goleman, p`rintele inteligen]ei emo]ionale, unul dintre cei mai bine v\ndu]i autori ai no[tri, [i, last but not least, un t\n`r autor ucrainean de literatur` pentru care b`g`m m\na \n foc c` va avea mult succes, Ljubko Deresh. Cult e titlul c`r]ii, re]ine]i-l! În plus fa]` de cele amintite, avem multe, foarte multe alte surprize pe care, din motive lesne de \n]eles, le trecem deocamdat` sub t`cere.

Un alt lucru pe care trebuie neap`rat s`-l men]ion`m este interesul st\rnit unor editori str`ini de romanul de debut al lui Adrian Chivu, Caiet de desen, pe care sper`m s` \l vedem tradus.

■

81

MERIDIANE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Livia Szász Grupul Editorial Corint

Dac` e octombrie, e Frankfurt…

2008 ne-a adus un octombrie pl`cut [i un Frankfurt Buchmesse in slow mode. Cam a[a poate fi etichetat` edi]ia de anul acesta a T\rgului de Carte de la Frankfurt. Buletinul T\rgului, publicat ca \n fiecare an de revista The Bookseller, titra chiar, cu inflexiuni de lamentatio, suspin\nd parc` dup` z`pezile de-alt`dat`: Where Did the Buzz Go? Într-adev`r, mai pu]in din efervescen]a anilor trecu]i, dar o atmosfer` – totu[i – pozitiv` [i moderat activ`, cu titluri interesante, pitch-uri, prezent`ri, negocieri, chiar dac` motoarele nu au fost turate la maximum. S-a dat vina pe criza mondial`, pe Wall Street, dar [i pe ascensiunea tot mai vertiginoas` a marelui Rival – T\rgul de Carte de la Londra.

C\teva cifre sugestive pentru acest an: un total de 7377 de expozan]i, \n compara]ie cu 7448 \n 2007; 100 de ]`ri participante, \n compara]ie cu 108 \n 2007. Cu toate acestea, organizatorii au \nchiriat cu 1,4% mai mult spa]iu (majoritatea folosit pentru expozan]ii anglo-saxoni). În prima zi a T\rgului s-au \nregistrat 46.108 vizitatori, cu 2% mai mult dec\t la edi]ia precedent`. Pe

82

primul loc s-au situat expozan]ii germani, cu 3337 de standuri, urma]i de cei britanici, cu 834, [i de cei americani, cu 662.

Voci avizate au [optit, mai mult sau mai pu]in discret, c` Frankfurt-ul a \nceput s` devin` mai mult un eveniment monden. Dar c\nd nu a fost Frankfurt-ul un eveniment monden? Socializing [i wheeling and dealing au fost \ntotdeauna cuvintele-cheie ale Frankfurt-ului. Pentru Grupul Editorial Corint, antenele au \nceput s` se ridice cu mult \nainte de deschiderea T\rgului, iar buzduganele erau deja \n mare parte aruncate \nainte de 15 octombrie. Frankfurt-ul [i Londra r`m\n, desigur, reperele pentru tot ceea ce se \nt\mpl` \n cursul anului, dar contractele \ncheiate preced, coincid cu sau urmeaz` datele celor dou` t\rguri \ntr-un ritm sus]inut. Numai Editura Corint Junior (component` a Grupului Editorial Corint) a \ncheiat \n ultimul an, pe baza \nt\lnirilor [i discu]iilor de la Frankfurt, peste 200 de contracte. Editura Leda a reu[it s` achizi]ioneze drepturile pentru o serie de proiecte ambi]ioase, de anvergur` interna]ional`, care vor fi surprizele acestei toamne [i ale anului viitor, [i care ne vor aduce – sper eu – \n sincronie cu lumea editorial` interna]ional`. C\t despre autori [i titluri… pu]in suspans cred c` nu stric` niciodat`!

P.S. Amuzant` pentru mine continu` s` fie, de c\]iva ani \ncoace, imaginea pe care \ncearc` s` o proiecteze unele publica]ii autohtone – cea a editorului român febril, care semneaz` de zor contracte pe col]uri de mas`, la t\rgurile interna]ionale de carte. Un reality check este recomandabil, pentru c` orice profesionist [tie c` atuurile se ]in \n m\nec`, adevarata istorie a t\rgului se scrie la Frankfurt, [i nu la Bucure[ti, iar titlurile fluturate cu at\ta lejeritate prin presa local` s\nt \n propor]ie de 99% achizi]ii f`cute \n afara acestor evenimente.

■

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

personaje, pentru a deveni o marc` auctorial`.

Scriind „M`n\nc m\ncare“, „Nasul \i spunea ceva care nu-i pl`cea s` con[tientizeze“, „suna ca ceva“, „fric` c`“, „indic` c`“, „Limbajul elevat excit` pe...“, „s` nu recunoasc` pe politiciana“, „s`-mi dau silin]a ca s`“, „ura de a lovi \n nevast`-sa“, nu de anticalofilie e vorba, ci de o rela]ie dificil` cu româna standard. Stilul indirect liber, la r\ndul lui, ar cere, din principiu, semne individualizante pentru fiecare personaj. Dar eroii lui S`ndulescu nu se deosebesc \ntre ei: to]i vorbesc aceea[i limb`, doldora de americanisme – ale autorului, probabil, \ns` nejustificate \n lumea „de România profund`“, br`ilean`, imaginat` aici. {i handicapa]ii, [i prostituatele, [i poli]i[tii, [i asistentele medicale, [i intelectualii, to]i spun, de-a valma, cu naratorul, „euros“, „directitatea brutal`“, „cutele molicioase [i maternale“, „palpabilitatea“, „determina]i“ (pentru hot`r\]i), „not` mental`“ (]`r`ncile [i t\rfa locului iau note mentale, sic!), „fizicalitate intens`“, „uciga[ serial“; un laitmotiv e „genitalia ei nud`“, pentru c`, de fapt, erosul [i pornografia se vor aici figurile alegorice ale unei lumi \n deriv` moral`.

Intriga mai era cumva: un fost comunist (deschideri despre...), speriat de procesul comunismului (alte deschideri), se retrage la rulota de vacan]` dintr-o insul` dobrogean` (enter: fresc` social`) s` se sinucid` (re: reflec]ii etice), dar se \ncurc` cu o prostituat` local` (extinderi pe o tem` \n principiu vandabil`), datorit` unei m`rturii mincinoase (enter: roman poli]ist). Dar o sufoc`, din toate p`r]ile, un stupefiant neverosimil romanesc, unde pompierul [tie c` „s\ntem \n sync cu dezideratele stabilite de UE“, umorul e involuntar („\n unele clipe p`rul \i r`m\ne \n urma capului“), imaginile s\nt incongruente stilistic („\[i b`l`ng`ne suav s\nii“, rotocoalele de fum „sem`nau cu ni[te testicule diafane“), iar virajele personajelor, toate – obsesive [i monocorde. Referin]ele la Cioran, Negruzzi, Dan Voiculescu nu dau nici \n`l]ime, nici autenticitate acestei nara]iuni care s-ar vrea Roman, dar nu se ridic` peste „O sim]ea l\ng` el, goal`, umed`, o femeie specializat` s` aduc` pl`cere, s` biciuiasc` intelectuali sado-masochi[ti...“. În ]ara de dincolo de Ocean, s-ar numi, probabil, „post-communist porn“. Nothing more.

■

Ioana Bot

R`t`cit printre cuvinte În anii ’80 ai veacului trecut, pe c\nd la noi se purta proza de idei, alegoric`, despre abera]iile Puterii, Mircea S`ndulescu (cu Victorie clandestin`, Tratat despre oaspe]i, Placebo) era salutat drept una din marile speran]e ale romanului contemporan. Dar autorul alege s` plece din spa]iul Breban-Buzura-}oiu, unde i se cartografiase deja locul, \n... Statele Unite: emigreaz` \n 1985, se stabile[te la New York [i continu` s` scrie (al s`u Escapes and Ashes a fost tradus [i la noi). El public` acum un roman de propor]ii, scris \n român`: Un loc bun s` te sinucizi (Editura Paralela 45, 2008).

O carte cu adev`rat ame]itoare, dar nu prin reu[itele ei, ci prin nea[ez`ri [i incoeren]e discursive, care fac din lectur` un parcurs \n „montagnes russes“. Neaten]iile romancierului fa]` de propria crea]ie s\nt at\t de mari, \nc\t cele ale editorului fa]` cu manuscrisul (m` refer la gre[elile de grafie [i de ortografie, mai ales...) trec aproape neobservate. Romanul se vrea un focar de energii semnificante: reflec]ie pe o tem` etic` actual`, fresc` a unei lumi \n destr`mare, roman poli]ist [i de moravuri, simfonie epic` a mai multor voci puternice, fiecare cu stilul ei indirect liber, roman cu cheie anticalofil... Totul. Dar ecua]ia aceasta, \n materie de literatur`, se roste[te complet prin „totul sau nimic“. Iar totul, evident, lui Mircea S`ndulescu nu \i reu[e[te.

Povestea ar trebui s` ne fure, dar lectura se \mpiedic` la tot pasul de bolovanii unei limbi c`znite, distribuit` destul de uniform \ntre narator [i

83

Fotografii de Magdalena M`rculescu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

R E P O R TA J Magdalena M`rculescu

Rodos: drumul de la Apocalips` \napoi spre Paradis Grecii [i-au inventat probabil o mitologie at\t de bogat` pentru c` s-au sim]it ca \n paradis. Au tr`it \ntr-o natur` de vis, care i-a f`cut s` se cread` ei \n[i[i divini. Dar nu au putut fi at\t de insolen]i \nc\t s` m`rturiseasc` direct acest lucru! A[a c` p\n` la urm` [i-au \n`l]at zeii un pic mai sus, doar cu vreo 2000-3000 de metri, a[ez\ndu-i \n Olimp. Aici se afla Zeus, st`p\nul lumii care \i \nvinsese pe Gigan]i, atunci c\nd – ne spune Pindar – a \mp`r]it lumea [i a dat fiec`rui olimpian ce i se cuvenea. Numai c` l-a uitat pe Helios, chiar pe el, care, ce-i drept, nu ajunsese la timp ca s`-[i solicite partea. S-ar fi creat o mare sup`rare, de nu ar mai fi existat, din \nt\mplare, un petic de lume pierdut \n Marea Egee: Rodos, aceasta avea s` fie insula zeului Soare!

Rodos este una dintre cele mai mari insule ale Greciei, plasat` \ntr-un loc [i \ntr-o vecin`tate care au f`cut-o s` fie, de-a lungul timpului, martor` a unor istorii [i evenimente ce par ast`zi incredibile. {i totu[i, este suficient s` pui piciorul pe p`m\nturile ei, ca de altfel s` mergi \n orice alt loc binecuv\ntat de natur` din Grecia, pentru a sim]i cum devii tu \nsu]i personaj al pove[tilor [i poemelor care odinioar` au \nsufle]it spiritele anticilor no[tri. În ceea ce m` prive[te, o dat` ajuns` acolo, ceea ce alt`dat` \mi p`reau slov` de aur, cuvintele [i [tiin]a care se depozitaser` c\ndva docile \n sertarele min]ii mele de student la filosofie au prins dintr-odat` s` joace neast\mp`rate \naintea ochilor, pline de via]`, a[a cum o f`-

cuser` cu certitudine [i pe vremea lui Tales milesianul sau Socrate atenianul. Oriunde ai merge pe aceste t`r\muri sc`ldate de amintirea civiliza]iei antice, arche-ul, apeiron-ul, nous-ul, infinitul – concepte hard ale \n]elepciunii occidentale, teribil` provocare pentru „ochii min]ii“ unui novice aterizat pe b`ncile universit`]ii – devin prezen]e evidente [i neproblematice, asemenea unor daimoni neast\mp`ra]i care danseaz` liberi \naintea privirii tale prealume[ti. Am impresia c` nimic din filozofia [i mitologia greac` nu mai este de ne\n]eles atunci c\nd te \ntorci \n ]ara \n care acestea au luat na[tere.

85

R E P O R TA J

Zeii [i sfin]ii „Vino [i vezi“ st` scris \n textul Apocalipsei, revela]ie pe care sf\ntul Ioan a avut-o [i a pus-o pe h\rtie nu departe de aici, ci \n Patmos, o alt` insul` din arhipelagul Dodecanez, situat` la nord de Rodos. Ceea ce vei vedea \ns` aici este, din fericire, departe de descrierile apocaliptice [i, chiar de nu vei cuteza s` te eliberezi \ntru totul de spectrul de p`c`tos, \]i vei sim]i inima deschis` c`tre un peisaj ce se desf`[oar` \naintea ochilor precum o carte a surprizelor. O carte \n care reg`se[ti texte pre-cre[tine, scrise pe pietre de marmur` [i coloane de temple. O carte a c`ror personaje te prind \n jocul lor! Ce mai! – parc` ai participa la un fel de team-building \n care \n sf\r[it ai ocazia s` faci cuno[tin]` ceva mai bine cu Helios sau cu Atena, cu Alexandru cel Mare sau cu Cleobolus, unul dintre cei [apte \n]elep]i, c`ci – [i brusc \]i dai seama – da, te afli pe p`m\ntul lor, pe locurile prin care au trecut ei [i din care ast`zi n-au mai r`mas dec\t ruine [i acropole, inscrip]ii [i pove[ti. „Cultura“ naturii aici ad`poste[te texte funda-

86

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008 mentale, obraznice [i trufa[e, pentru c` ele spun lucruri \ndr`zne]e despre oameni [i zei [i despre nepotolirea \n care ace[tia au ales s`-[i tr`iasc` via]a, ignor\nd spectrul pedepselor de „dup`“.

Se pare c` aici este ]ara \n care zeii \i \n]eleg pe oameni a[a cum nu au mai f`cut-o poate niciunde, locul \n care po]i avea parte de recompens` chiar [i atunci c\nd p`c`tuie[ti. Aici s` fi fost oare Paradisul?

R`spunde Pindar, care prin anul 464 \.Hr., scria un poem ale c`rui versuri au fost inscrip]ionate cu litere de aur pe coloanele templului de la Lindos: un templu doric \nchinat zei]ei Atena, construit \n secolul IV \.Hr. pe r`m`[i]ele unui alt sanctuar care arsese.

Compus \n perioada de m`re]ie a cet`]ii ateniene, acest poem – A {aptea Olimpic` – era de fapt o od`, pe care el a \nchinat-o lui Eratide Diagoras, un aristocrat \nving`tor \n Jocurile Olimpice, [i ]`rii din care provenea acesta, Rodos. Atunci c\nd poetul a prezentat Rodos-ul ca fiind proprietatea lui Helios, el a utilizat o legend` local`, \nscriindu-se astfel \n tradi]ia mitic` a lui Homer [i a lui Hesiod. De[i \ncepe prin a pune pe h\rtie reprezent`ri canonice, Pindar este – se pare – profund original prin modul \n care relateaz` miturile fundamentale ale Rodos-ului, deturn\nd elemente semnificative din tradi]ia antic`. Eroii lui, de[i comit gre[eli fundamentale, s\nt \n mod paradoxal recompensa]i de zei.

Helios \nt\rzie la \mp`r]irea lumii [i totu[i Zeus \l r`spl`te[te, d`ruindu-i cele mai frumoase p`m\nturi: mai mult, Rodos apare pe parcursul mitului c\nd ca insul`, c\nd ca femeie, so]ie a lui Helios, fiic` – nici mai mult, nici mai pu]in – dec\t a Afroditei.

Apoi, \ntr-un alt moment al poemului, rodosienii urc` la templul Atenei pentru a-i aduce o ofrand` acesteia [i lui Zeus. Numai c`, odat` ajun[i \n v\rf, constat` c` au uitat s` ia focul. Or, \n tradi]ia greac` un sacrificiu f`r` foc este imposibil, mai mult chiar, este considerat un sacrilegiu, o \nc`lcare a raporturilor dintre oameni [i zei. De[i \n povestea lui Pindar, fiii lui Helios fac ofrand` f`r` foc, Zeus [i Atena \i r`spl`tesc totu[i, primul trimi]\nd asupra lor o

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

R E P O R TA J

ploaie de aur, a doua d`ruindu-le arta me[te[ugului. În fine, Tlepoleme, urma[ul lui Heracles, \l omoar` \ntr-un acces de furie pe fratele Alcmenei (care \i este bunic`) [i totu[i prime[te onorurile divine. În modul cel mai evident – [i exege]ii au f`cut mare caz de aceste libert`]i ale autorului –, Pindar glorific` Rodos-ul prin trei pove[ti \n care eroarea devine nu cauz` a pierzaniei, ci a fericirii omene[ti.

Un paradox? Oscar Wilde spunea c` Pindar c` este un „sfinx plin de secrete“.

Un semn de revolt`? La urma urmei, oda se arat` \ndur`toare fa]` de sl`biciunea oamenilor, asupra c`rora planeaz` permanent spectrul gre[elii.

Sau versiunea paradisiac` a unei \n]elepciuni puse pe h\rtie cu aproape 500 de ani \nainte de a fi fost formulat` versiunea apocaliptic`?

S` ne \ntoarcem la c`r]ile de piatr` Aflat pe coasta de est a insulei Rodos, Lindos este un ora[ de o frumuse]e total` [i cu o istorie mitologic` tulbur`toare. Este una dintre cele mai vechi cet`]i antice, mai veche chiar dec\t Rodos, ora[ul care a ad`postit c\ndva Colosul (num`rat printre cele [apte minuni ale lumii antice [i distrus de cutremur). Plasat pe un deal \n v\rful c`ruia se afl` Acropolele cu coloane inscrip]ionate c\ndva de Pindar, Lindos-ul este prins \ntre dou` golfuri extrem de pitore[ti. În unul dintre ele a naufragiat pe vremuri sf\ntul Pavel [i de acolo a \nceput se pare cre[tinarea rodosienilor.

Str`zile ora[ului s\nt sinuoase, complet invadate ast`zi de artizanat, restaurante [i kitsch, lucru care are totu[i farmecul lui, ]in\nd cont de faptul c` este un loc romantic, un refugiu al celor afla]i \n luna de miere: bisericile din \mprejurimi nu \nceteaz` s` oficieze slujbe de c`s`torie, iar tavernele cu terase suspendate pe care se frig mieii la pro]ap s\nt rezervate cu mult timp \nainte.

Cel mai bun lucru este s` te sui pe un m`g`ru[ din pia]a central`, care te trece de la-

birintul st`du]elor [i te urc` la faimoasele Acropole. Fiecare pas f`cut (de m`gar) \]i ofer` o priveli[te nou` [i, evident, cu c\t mergi mai sus cu at\t respira]ia ]i se mai taie pu]in. O dat` ajuns, descaleci [i str`ba]i la picior, de jos \n sus, etajele istoriei: mai \nt\i vezi zidurile ora[ului medieval, construit de cavaleri, biserica \n stil bizantin, apoi vestigiile cet`]ii romane, apoi templul roman [i, \n fine, templul grec al Atenei, evident, cel mai vechi. Între 1902 [i 1912, ni[te arheologi danezi au f`cut s`p`turi aici: au g`sit unelte din mileniul 3 \.Hr., adic` din perioada neolitic` [i dou` pl`ci de marmur` scrise prin 99 \.Hr. de un anume Timochidas, preot al zei]ei Athena. Una dintre ele con]ine lista preo]ilor care au slujit-o pe zei]`, cealalt` se nume[te Cronica Templului Atenei din Lindos [i descrie miracolele de care au avut parte ilu[trii vizitatori ai templului, printre care Elena din Troia, Herakles, Menelaos, Alexandru cel Mare. Cele dou` pietre se afl` ast`zi \ntr-un muzeu din Copenhaga.

87

R E P O R TA J

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Un \n]elept [i-o \n]eleapt`

abilit`]ile ei de guvernare, ar fi poreclit-o „Sf`tuitorul de tain`“.

C\teva dintre aceste lucruri le g`sim repovestite de Laurence Durrell \n Reflections on a Marine Venus (1953), o carte pe care a scris-o ca urmare a sejurului s`u de doi ani (1945-1947) \n insula Rodos, unde a locuit de altfel mult timp \n Villa Cleobolus. Nefericit de a se fi n`scut urma[ al lui Hamlet, Durrell a \ncercat s` c`l`toreasc` pe c\t de mult posibil, s` fug` de Anglia, „]ara care – \i m`rturisea el lui Henry Miller – l-a deposedat de el \nsu[i, \ncerc\nd s` distrug` \n el tot ce avea unic [i singular“.

Considerat` pe vremuri patria oratoriei (Pompei, Cassius [i Brutus au \nv`]at aici), Rodos este ast`zi o insul` turistic` \n care p\n` [i natura pare a fi scris` \n limbajul culturilor ce s-au perindat pe acolo, \ncep\nd cu aheii, cretanii, dorienii, continu\nd cu per[ii, bizantinii [i cavalerii, sf\r[ind cu turcii [i italienii. Fiecare [i-a spus, \ntr-un mod mai pa[nic sau mai s\ngeros, propria poveste, l`s\nd \n urm` un paradis care, cel pu]in p\n` acum, a sc`pat de furiile apocaliptice.

■

Pe o st\nc` pierdut` \n mare, la intrarea \n golful Lindos-ului se poate z`ri o biseric`, construit` pe urmele a ceea ce a fost morm\ntul lui Cleobolus, unul dintre cei [apte \n]elep]i antici, a c`rui vorb` de duh era „Nimic \n exces“. A c\rmuit cetatea timp de 40 de ani, secolul VI \.Hr. fiind de altfel perioada de cea mai mare glorie a Lindos-ului.

Mai \n]elept dec\t Solon din Atena, Cleobolus a fost, al`turi de Pitagora unul dintre pu]inii lumina]i ai Antichit`]ii care admiteau prezen]a femeilor \n cercul lor de \nv`]a]i. De altfel, fiica lui, Cleobulina (570 \.Hr.) – despre care se spunea chiar c` particip` [i influen]eaz` marile decizii ale legiuitorului [i tiranului Cleobolus – a scris ea \ns`[i poeme. O g`sim ast`zi \n Poetica [i \n Retorica lui Aristotel, care ne spune c` ea este creatoarea unui gen logico-literar numit „enigma“ (un fel de ghicitoare care const` \n fraze \ntortocheate ce ascund sensul \n neclaritate). De la Plutarh [tim c` Thales, cunosc\nd

88

Š Dan Stanciu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

FRAGMENTE Will Self

M`re]ele Maimu]e Capitolul 1 Simon Dykes, artistul, st`tea cu paharul \nchiriat \n m\n`, privind cum un caiac de opt ie[ea din zidul maroniu de c`r`mid`, aluneca de-a lungul unei f\[ii de ap` gri-verzuie, ca apoi s` dispar` \n betonul cenu[iu al altei cl`diri.

Unii oameni \[i pierd sim]ul propor]iilor, se g\ndi Simon, dar oare cum ar fi s`-]i pierzi sim]ul perspectivei?

– Dezastruos pentru un pictor...

– Scuze, b\lb\i Simon, crez\nd pentru o clip` c` vorbise cu voce tare.

– S\nt dezastruoase pentru un pictor, repet` George Levinson.

Se apropiase de Simon [i acum st`tea l\ng` el, privind afar` pe fereastra panoramic` ce d`dea spre r\u.

– Prin asta, din c\te \n]eleg, vrei s` spui c` s\nt dezastruoase pentru acest pictor.

Simon se \ntoarse pe jum`tate spre profilul de rumeg`tor al lui George [i \[i roti bra]ul astfel \nc\t s` cuprind` tot spa]iul alb al galeriei, p\nzele mari, dreptunghiulare [i invita]ii pu]in cam afecta]i ai vernisajului privat, care st`teau \n grupuri r`zle]e, cu m\inile ridicate ca ni[te personaje dintr-un tablou vivant menit s` \nf`]i[eze interac]iunile oamenilor \n societate.

– Nicidecum.

George sorbi pu]in vin chilian din paharul s`u.

„O c`r`mid` a fost aruncat` f`r` mil` \n lacul cu ape lini[tite al prozei britanice contemporane.“ (New Statesman)

– Tot lotul v\ndut. Tot lotul v\ndut, fiecare tablou \nsemnat cu o mic` bulin` ro[ie. Nu, vreau s` spun c` tehnica ar putea fi dezastruoas` pentru un pictor ca tine, ideea asta de ecran de m`tase aplicat pe fotogravur`. Vreau s` spun, [tiu c` nu e at\t de, ```, remarcabil` \n [i prin sine, dar trebuie s` recuno[ti c` rezultatul final are \ntr-adev`r ceva... o anumit` greutate...

– A uleiului? A picturii \n ulei. Du-te dracului, George. Te concediez dac` mai spui un cuv\nt. {i pictorul se \ntoarse cu spatele la negustor, a]intindu-[i din nou privirea spre ravena de cl`diri, spre amalgamul de blocuri moderniste [i cl`diri victoriene de pe malul dinspre Battersea al fluviului.

Dinspre vernisaj ajungeau la cei doi b`rba]i senza]ii diverse: sunetul ascu]it al noii muzici de camer`, o arom` u[oar` de Marlboro, un cuplu de adolescen]i care se sprijineau de un st\lp, coapsa \nf`[urat` \n satin a fetei frec\ndu-se u[or de [li]ul de velur al b`iatului, \n timp ce se s`rutau repetat, ca [i cum ar fi p`scut fiecare de pe fa]a celuilalt. Izola]i, Simon [i George st`teau al`turi cu lini[tea calm` a b`rba]ilor care au stat, a[a de multe ori, \n acea dispozi]ie care \i f`cea s` se simt` bine \mpreun`.

Un alt caiac de opt ap`ru dinspre cl`direa de c`r`mid` maronie, pluti pe suprafa]a cenu[ie dintre cl`diri, c\rmaciul din spate put\nd fi v`zut foarte clar – [apc` de baseball, portavoce

91

Dup` o noapte absolut obi[nuit`, adic` dup` o be]ie crunt`, pictorul Simon Dykes descoper` c` lumea s-a schimbat radical. Prietena lui, Sarah, s-a transformat \ntr-un cimpanzeu. {i, spre surprinderea lui Simon, acela[i lucru s-a \nt\mplat [i cu restul omenirii. Simon, tr`ind cu falsa impresie c` este „om“, e internat de urgen]` \ntr-un azil de nebuni, unde ajunge sub aten]ia plin` de interes profesional a lui Zack Busner, un cimpanzeu alfa cu doctorat \n psihologie [i o carier` academic` [i medical` \nfloritoare. De succesul pe care \l va repurta trat\nd acest caz cu totul deosebit depinde dac` Zack Busner va deveni cu adev`rat una dintre M`re]ele Maimu]e...

Traducere [i note de Ciprian {iulea

■ Will Self (n. 1961) a studiat la Exeter College, Oxford. Dup` o adolescen]` aventuroas` [i turbulent`, dependen]ei de droguri \i ia locul o „dependen]` de literatur`“ – dup` cum singur m`rturise[te – care \i va aduce o nominalizare pe lista Granta a celor mai buni tineri romancieri britanici [i reputa]ia de cel mai original scriitor al anilor ’90. A debutat \n 1991 cu volumul de povestiri The Quantity Theory of Insanity (distins \n anul urm`tor cu Geoffrey Faber Award), c`ruia i-au urmat, \ntr-o succesiune rapid`, romane, povestiri [i nuvele caracterizate printr-o imagina]ie debordant`, o inventivitate lexical` remarcabil` [i o ironie incisiv`, a c`ror tr`s`tur` comun` este – a[a cum o descrie autorul \nsu[i – preocuparea pentru „oroarea ascuns` \n s\nul cotidianului“: My Idea of Fun (1993), Grey Area (1994), The Sweet Smell of Psychosis (1996), Great Apes (1997, \n preg`tire la Editura Polirom), Tough, Tough Toys for Tough, Tough Boys (1998), How the Dead Live (2000, nominalizat la Whitbread Novel of the Year Award), Dorian: an Imitation (2002), Dr Mukti and Other Tales of Woe (2004), The Book of Dave (2007, \n preg`tire la Editura Polirom).

Colaborator regulat al unor importante ziare britanice, printre care se num`r` Evening Standard, The Independent, The Observer [i New Statesman, Will Self a mai publicat trei colec]ii de eseuri [i articole: Junk Mail (1995), Sore Sites (2000) [i Feeding Frenzy (2001). La Editura Polirom a mai ap`rut Cucul [i pup`za (2007).

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

–, [i apoi alunec` \n betonul gri ca o imens` sering` hipodermic` propulsat` de opt tineri doctori entuzia[ti.

– Nu, spuse Simon. Nu, \nainte s` vii m` g\ndeam... m` g\ndeam, uit\ndu-m` la asta – [i ar`t` cu degetul p`tratul Tamisei, dreptunghiurile cl`dirilor, zonele verzi de pe margini –, ce lucru groaznic ar fi pentru un pictor s`-[i piard` sim]ul perspectivei.

– Credeam c` tocmai asta era ideea cu o mare parte a artei abstracte din secolul `sta, \ncercarea de a vedea f`r` preconcep]ii, cubism, fovism, vorti...

– Asta e o abandonare a perspectivei ca op]iune intelectual`. Eu vorbesc despre pierderea real` a sim]ului perspectivei, un fel de orbire perspectival` \n care orice ad\ncime a c\mpului dispare, \n care nu mai percepi dec\t forma [i culoarea evolu\nd \ntr-un singur plan.

– Ca un fel de tulburare neurologic`, vrei s` zici? Cum i se spune, agnofo...

– Agnozie, da, cred c` da... Nu [tiu foarte clar ce vreau s` zic, dar nu vorbesc despre o a[azis` „perspectiv` proasp`t` asupra lumii“, à la Cézanne, ci de o pierdere. Perspectiva e cea care asigur` a treia dimensiune necesar` vederii, poate [i con[tiin]ei. F`r` ea individul ar putea s` nu mai fie capabil s` perceap` timpul, ar putea... ar putea s` fie obligat s` redeprind` timpul \ntr-un anumit fel sau s` cad` \ntr-o cut` a realit`]ii, prins ca un microb pe o lam` de microscop.

– E o idee, r`spunse Levinson dup` ce trecur` c\teva secunde \n care el \nsu[i fusese absent.

– Simon Dykes? În timpul acestui discurs se apropiase de ei o femeie care st`tea, oscil\nd \ntre timiditate [i hot`r\re, cu m\na \ntins` [i corpul l`sat pe spate [i \ndep`rtat, ca [i cum acesta ar fi fost partea neesen]ial` a ei.

– Da? – Îmi cer scuze c` v` \ntrerup...

– Nu face nimic, eu tocmai...

George Levinson deja plecase, \ndep`rt\ndu-se de-a lungul mochetei albe ca o barz` greoaie, b`g\ndu-[i din mers ciocul \n grupurile de oameni, pomenind un nume ici [i culeg\nd altul

de dincolo, justific\nd pe deplin un articol dintr-o revist` glossy care \l prezentase drept „cel mai eficient curator din lumea artistic` a Londrei“.

– Era George Levinson, nu-i a[a? \ntreb` femeia.

Avea o fa]` rotund`, iar [uvi]ele negre de p`r \i erau str\nse neglijent \n v\rful capului. Ceva mai jos, hainele mai degrab` \i \nchideau ca \ntr-o cutie trupul mic [i bondoc, dec\t s` \l \mbrace.

– Da, el \nsu[i.

Simon nu voia s` par` at\t de distant pe c\t [tia c` pare, dar oboseala vernisajului \l cople[ise [i \[i dorea s` nu fie acolo.

– Înc` se mai ocup` de dumneavoastr`?

– O, nu, nu, nu, de ceva timp de-acum, de fapt de c\nd eram \mpreun` la [coal`, atunci se ocupa adesea de mine \n vestiar, dup` meciuri.

Acum se ocup` doar de v\nzarea tablourilor mele.

– Ha, ha!

R\sul femeii nu era for]at – nici nu era r\s, de fapt, ci mai mult o aluzie la eventualitatea umorului.

– {tiu asta, desigur...

– Atunci de ce a]i mai \ntrebat?

– Uita]i ce e...

Fa]a femeii se \ncre]i [i Simon \[i d`du seama c` resentimentul iritat era starea ei natural` de spirit, iar tot restul ]inea de un enorm efort de voin]`.

– Dac` ave]i de g\nd s` fi]i grosolan...

– Nu, \mi pare r`u, serios...

Ridic` o m\n` cu degetele r`sfirate [i netezi atmosfera aspr` dintre ei, o model` sub forma amabilit`]ii, chiar \i atinse pu]in \ncheietura m\inii.

– N-am vrut s` fiu at\t de t`ios, s\nt obosit [i... Îi sim]ise \ncheietura, br`]ara de la ceas, din o]el, osul \ncheieturii ascu]it ca [i tonul lui, oase de pas`re, oase de vrabie, oase fr\nte.

Chiar \n timp ce gesticula, ochii \i alunecar` spre fereastr`, acolo unde, \n defileul r\ului, o m\n` de p`s`ri – probabil r\ndunele – ]\[neau adun\ndu-se \n grup, apoi \mpr`[tiindu-se iar, ca g\ndurile \ntr-o minte tulburat`. Simon se g\ndi la Coleridge, apoi la droguri. Ciudat cum,

92

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

FRAGMENTE

ca o sintestezie a conceptelor, unii „aud“ soneria verde, iar eu m` g\ndesc la Coleridge [i droguri sau la p`s`ri [i Coleridge sau la p`s`ri [i droguri... {i Simon se g\ndi atunci la Sarah, mai exact la p`rul ei pubian, [i doar apoi la femeia care intra \n mintea lui, chiar sub ochii lui, chiar prin ochii lui – nici o perspectiv`, pricepi? –, cercet\ndu-i con]inutul, s` vad` dac` ceva din el poate fi folosit.

– N-am vrut s` fiu at\t de grosolan. S\nt obosit, Verni...

– P`i e [i normal s` fii, cu noua expozi]ie care se va deschide \n cur\nd. De obicei \]i respec]i termenele?

– Nu, nu prea. De obicei pictez \n ziua dinaintea vernisajului, apoi \ntind [i \nr`mez toat` noap...

Se opri.

– O s` fiu grosolan din nou. Înainte de a continua, a[ vrea s` [tiu cu cine vorbesc.

– Vanessa Agridge, de la Contemporanea. Î[i repezi spre el m\na ca o ghear` de pas`re, mai degrab` zg\riindu-i palma dec\t str\n-

g\ndu-i-o.

– Am venit aici, dar nu [tiu dac` am ce s` scriu despre ea, a[a c` e un fel de bonus pentru mine... s` te \nt\lnesc \n s`pt`m\na dinaintea urm`toarei tale expozi]ii...

Se opri, ca un motor care se \neac`. T`cerea plutea \ntre ei, \ntr-un spa]iu incert.

– Care ea? \ntreb` Simon dup` o pauz` decent`.

– Manuela Sanchez, r`spunse Vanessa Agridge, b`t\ndu-l pe bra] cu un exemplar f`cut sul al catalogului, \ntr-un mod care ei i se p`rea cochet.

Simon se uit` la ea cu noua lui privire lipsit` de perspectiv`: botul mic [i rotund t`iat cu ro[u, acoperit cu blan` negricioas`, blan` negricioas` [i sub el. Se umfl` pu]in, t`ietura se deschise ca s` se vad` caninii [i ea continu`: – Vrea s` fie foarte outrée1– m` rog, cel pu]in asta pretind cei din jurul ei –, dar nu e. E doar plictisitoare. Nu ai ce s` spui despre ea.

– Dar despre lucr`rile ei – nu de asta ai venit, s` scrii despre lucr`rile ei?

93

1

Extravagant`, excesiv` (în fr. în orig.)

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

– Pff, pufni ea, nu, nu, Contemporanea e orientat` mai mult pe poveste, pe vie]ile arti[tilor, modul lor de a tr`i [i a[a mai departe. {efa mea \i spune „Vasari de pia]`“.

– Dr`gu].

– Nu-i a[a?

Duse paharul la gur`, lu` o \nghi]itur` [i se uit` la el pe deasupra marginii.

– {i expozi]ia ta, lucr`ri figurative? Abstracte? O revenire la chestiile tale conceptuale, ca Lumea ur[ilor? La ce s` ne a[tept`m?

Simon \[i puse din nou perspectiva \n func]ie [i o privi pe Vanessa Agridge cu al]i ochi. V`zut de aproape, machiajul gros p`rea friabil; fa]a nu era rotund`, chiar de-a dreptul ascu]it`, ochii r`ut`cio[i. Simon f`cu estim`ri bizare ale volumului, masei, greut`]ii, alcoolemiei, amu[in` [i prinse dinspre ea mirosuri primitive, apoi, cu ajutorul senzorilor la distan]`, tras` contururile de sub \nveli[ul hainelor ei, trimise o sond` mental` \n anusul ei, iar cealalt`, \n nara ei st\ng`. Îi \ntoarse anatomia pe dos ca pe un ciorap, iar \n timp ce f`cea asta uit` complet cine dracu’ era, ce dracu’ vorbise p\n` atunci, a[a c` \i spuse: – Cu siguran]` nu ceva abstract. Cred c` pictura non-reprezenta]ional` a luat-o, \n sf\r[it, \n direc]ia pe care o prezisese Lévi-Strauss, „o [coal` de pictur` academic` \n care artistul se chinuie s` reprezinte maniera \n care ar realiza tablourile, dac` ar picta vreunul“.

– Asta e foarte bun`, spuse Vanessa Agridge, foarte... inteligent`. Crede]i c-a[ putea s-o folosesc? Ca citat, bine\n]eles?

– Ca citat din Lévi-Strauss – e observa]ia lui, cum am spus.

– Bine\n]eles, bine\n]eles...

Un reportofon pornit ap`ruse de nic`ieri \n m\na ei de pas`re. Simon nu observase.

– Atunci s\nt portrete, naturi moarte...

– Nuduri. Î[i aminti cum fumase \ntr-o mla[tin` o ]igar` furat`, corsetul mamei sale, penisul tat`lui s`u, scurt [i gros, circumcis...

– S\nt \n genul Bacon sau, poate – chicoti ea –, \n genul Freud? {tii s` descoperi trupul femeii, s`-i externalizezi anatomia, cumva...

– S\nt picturi de dragoste.

Pi[`-\n-pantaloni, pi[`-pe-podea. Chiar \n patul `sta trist. Vie]i pi[ate cu linoleum. Sau poate Vie]i Pi[ate cu Linoleum. Titlul era Oftat.

– Ce s\nt?

Vanessa Agridge ]inea reportofonul l\ng` ea ostentativ, \n felul \n care al]i idio]i \[i ]in telefonul mobil.

– Picturi de dragoste. S\nt picturi care, \ntr-un mod foarte direct, chiar narativ, descriu dragostea mea pentru corpul uman. Rela]ia mea de treizeci [i nou` de ani cu corpul uman. În minutele \n care fuseser` \n contratimp unul cu cel`lalt, vernisajul se apropiase de sf\r[it. Vizitatorii se scurgeau spre u[ile galeriei, \nc` prin[i din loc \n loc \n mici v\rtejuri de sociabilitate. George Levinson pluti pe l\ng` ei [i se \ntoarse \ncet ca s`-l priveasc` \n fa]` pe Simon.

– Vii [i tu, Simon?

– Scuz`-m` – unde?

– Înt\i la Grindley’s, apoi poate la Sealink, mai t\rziu.

– Poate ne vedem la Sealink, trebuie s` v`d mai \nt\i ce face Sarah.

– În regul`.

Levinson disp`ru dus de curent, flirt\nd cu un t\n`r pe care \l ag`]ase, un b`iat ca o pum`, cu [olduri \nguste, ochi viole]i [i o hain` neagr`. Scena plec`rii celor doi \l f`cu pe Simon s` o \n]eleag` pe cea care o precedase. Se \ndrept` de spate, reintr\nd \n prezent. Într-o via]` \n care fiecare a treia persoan` pe care o \nt\lnea adopta o atitudine care ar`ta c` \l cunoa[te, era oare de mirare c` se trezea tot timpul discut\nd cu str`ini, ca [i cum i-ar fi fost prieteni?

Dup` toate astea, Simon \i spuse Vanessei Agridge, care ]inea reportofonul – abia acum \[i d`dea seama – ca pe o amenin]are f`]i[`: – Trebuie s` m` scuzi...

– Tocmai am f`cut-o. Îi prinsese stilul. Se mai \nt\mpla.

– Nu, vreau s` spun acum. Trebuie s` plec.

Am treab`.

– S` te \nt\lne[ti cu Sarah?

– E prietena mea.

– Model?

– Prieten`. Am plecat.

Se puse \n mi[care, \ncerc\nd s` scape.

94

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

FRAGMENTE

– Înc` ceva... strig` ea.

El se \ntoarse, acum ea era doar o umbr` sub]ire, cu contururi tremur`toare, decupat` pe fundalul serii de var`.

– Da? – Tipul `sta, Lévi-Strauss...

– Da? – Nu ai num`rul lui, nu-i a[a? M` g\ndeam s` verific citatul `la al lui – \n caz c` scriu articolul, vreau s` spun.

buit s` fie „Pe anul viitor“ – \nainte de a cobor\ pe scara de fier forjat \n strad`.

Vara \n Londra, spre sf\r[itul orelor de v\rf.

Galeria nu era \n Chelsea Harbour, dar ar fi putut foarte bine s` fie, ]in\nd cont de importan]a vernisajului pentru lumea de afar`. Simon o porni pe Embankment, uit\ndu-se din c\nd \n c\nd peste um`r la globul de aur din v\rful cl`dirii centrale din zon`. Cineva \i spusese odat` c` urc` [i coboar` odat` cu mareea, dar, cum nu putea s`-[i dea seama dac` e flux sau reflux, nu avea cum s` verifice povestea cu globul.

Se sim]ea obosit [i pieptul \i mustea de flegma dulce care apare fie la instalarea, fie la finalul unei infec]ii la pl`m\ni. Simon nu putea s` decid` despre care din astea dou` era vorba, \n timp ce trecea h\r\ind [i scuip\nd pe l\ng` ma[inile \nghesuite \n cotul str`zii care ducea la Earls Court. Fra]ii Braithwaite. Oameni str`lucitori [i ferici]i. Clubul Sealink. Asta \nsemna o noapte \ntreag` de ]ipat, r\s [i flirtat. O produc]ie montat` cu o distribu]ie schimb`toare de actori f`r` nume, dar revenind mereu. {i mai \nsemna \ntoarcerea acas` la trei sau patru sau chiar dup` cinci, c\nd zorii se rev`rsau \n raze prismatice peste mobila lumii, rearanjat` la \nt\mplare de c`r`u[ii ne\ndem\natici ai narcoticelor.

Droguri, suspin` el, droguri. Ce droguri?

Cocaina proast` din puburile londoneze, a c`rei comercializare conducerea se f`cea c` n-o vede, [tiind c` singurul efect asupra celor care o tr`geau pe nas era s`-i fac` s` cumpere [i mai mult` b`utur` cu adaos comercial mare? Da, cu siguran]` ceva de genul `sta. Deja se putea imagina toc\nd [i m`run]ind, \nghesuit \ntr-o cabin` de toalet` c\t o cutie de chibrituri. {i deja putea s` vad` cum se va termina totul, cu el [i Sarah tr`g\ndu-[i-o cu sentimentul searb`d de sf\r[it al lumii pe care \l d` cocaina proast`. Ca dou` schelete acupl\ndu-se \ntr-un dulap, cu oasele h\r[\ind [i zorn`ind. Iar a doua zi diminea]` se va trezi \n fa]a bancomatului, dezarticulat [i insubstan]ial ca o fantom`, cu o urm` de praf alb printre cifrele imprimate \n relief pe card.

Sau poate o s` fie ceva din ecstasy-ul de care f`cuse rost Sarah, probabil de la Tabitha, de[i

L\ng` u[ile galeriei era un mic [ir de telefoane publice. Simon extrase cartela din portofel [i o introduse \n fant`. Tast` num`rul de la agen]ia de impresariat artistic unde lucra Sarah [i a[tept` \ntr-o cu[c` de p`s`ri virtual` plin` de ciripiturile [i trilurile conect`rii. Apoi buzele ei \i m\ng\iar` unul dintre pome]i, vocea ei \i susur` \n ureche: „Momentan nu pot s` v` preiau apelul, astfel \nc\t...“ Nu era vocea ei. Sem`na cu vocea ei la fel de mult ca vocea lui Hal2 din 2001 cu o voce uman`. Dar nu era tonul ei sprinten, ci unul oribil de m`surat, fiecare cuv\nt – un picior metric.

– E[ti acolo? \ntreb` el dup` bip, [tiind c` probabil era.

– Da, triez convorbirile.

– De ce?

– Nu [tiu, oft` ea. Nu prea am chef s` vorbesc cu nimeni. Cu nimeni \n afar` de tine, adic`.

– Deci, care-i planul?

– Ne \nt\lnim, c\]iva dintre noi...

– Unde?

– La Sealink.

– Cine?

– Tabitha, Tony, cred – de[i nu a confirmat.

Poate [i fra]ii Braithwaite.

– Oamenii str`lucitori [i ferici]i3.

– Mda. R\se foarte scurt, r\sul lor comun, un fel de plesc`it din buze [uierat.

– Oamenii str`lucitori [i ferici]i. Tu la c\t o s` ajungi acolo?

– S\nt deja pe drum. Închise f`r` alte comentarii, apoi schimb` un potop de „Ne mai vedem“, „Hai s` ne \nt\lnim c\ndva“ [i „Pe s`pt`m\na viitoare“ – ar fi tre-

95

2

Inteligen]a artificial` a navei spa]iale Discovery din romanul SF 2001: Odiseea spa]ial`, de Arthur C. Clarke, ecranizat de Stanley Kubrik în 1968.

3

În original, „Shiny happy people“ – titlul unui [lag`r al forma]iei REM.

4

LSD, cel mai puternic drog psihedelic.

5

Denumire argotic` a ecstasy-ului.

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

Simon n-o \ntrebase. Din punctul lui Simon de vedere, ecstasy p`ruse ini]ial o descriere nejustificat` pentru acest drog. Primele dou` d`]i c\nd luase \i spusese lui Sarah: „Dac` `sta e ecstasy, atunci un drog care te face s` te sim]i lejer frustrat s-ar putea numi pe drept cuv\nt «turbare»“. Dar apoi \ncepuse s`-i plac`. Înv`]ase s` nu-l mai considere psihedelic, \nrudit cu acidul4 sau cu ciupercile pe care le luase – din ce \n ce mai des – ca student la Slade [i \n]elesese c` ac]iona doar la interfa]a min]ilor oamenilor, asupra rela]iilor dintre unul [i cel`lalt.

Era un drog al deleg`rii, care te ajuta s` folose[ti emo]iile celuilalt ca o cale spre abandon. Toate conversa]iile pe E aveau o intensitate adolescentin`, accentu\nd posibilitatea apropierii.

De asemenea, avea [i alte efecte ciudate.

Chiar \mbibat bine cu alcool [i cu c\teva doze de cocain` proast` la bord, o turturic` alb`5 \nc` \l f`cea pe Simon s` simt` c` \i penetreaz` pe to]i cei din raza privirii lui. B`rbat, femeie, \ntreg, mutilat, nu prea conta. Ce voia el era o aren` a c`rnii plin` de trupuri zv\rcolindu-se, unse cu glicerin`; sau, mai bine, o conga a copul`rii, \n care o scul` v\r\t` ici s` produc` un zv\cnet \ntr-o pizd` de mai \ncolo.

Alimentat cu E, trupul lui Simon \[i rupea z`gazurile, ca un r\u umflat de ploi, [i se rev`rsa \n toate p`r]ile, peste to]i oamenii. Dar la un moment dat Sarah prelua controlul. Ca un hidrolog priceput, realiza \ntr-o secund` lucr`ri de \ndiguire [i canalizare, p\n` c\nd el ajungea s` curg` \n ea.

Mda, ecstasy. Apoi s-ar \ntoarce \n apartamentul \n stil renascentist, \n ad`postul de aur al patului ei, unde [i-ar face corpurile s` vibreze ca ni[te mandoline, p\n` c\nd, \n cele din urm`, foarte t\rziu, ar juisa. În cele din urm`, foarte t\rziu, ar adormi.

Nu vreau s` m` fac praf, se g\ndi Simon lu\nd-o pe Tite Street. Nu s\nt tocmai \n form` acum, iar m\ine am o zi de lucru plin`, f`r` tras de timp. Contempl\nd noaptea care \l a[tepta, cu slalomul ei de toxicitate, \[i test` propriul trup, potrivirea dintre minte [i metabolism, metabolism [i procese chimice, procese chimice [i biologie, biologie [i anatomie, anatomie [i haine protectoare. Î[i sim]i degetele de la picioare

\mb\csite \n ciorapii aspri]i de transpira]ie [i deteriorarea lor fungic`, senza]ia nepl`cut` dintre ele. V\rfurile degetelor de la m\ini \i amor]iser`.

Simon se g\ndi la nevralgia periferic`, la jum`tatea de sticl` de whisky pe care o d`dea gata aproape \n fiecare sear`, dar p\n` la urm` i se p`ru ceva improbabil. Dependen]a fizic` de alcool, adic`. Între timp stomacul i se umflase, ca [i cum vinul chilian \nc` ar fi fermentat, astfel c` plimbarea lui era acum punctat` nu doar de cur`]atul g\tului [i scuipat – chestia ca lumea era c`, printre din]ii din fa]`, putea s` scuipe un jet de flegm` cu care s` loveasc` orice piatr` din pavaj spre care ]intea; \[i aminti cum \nv`]ase asta de la b`ie]i, la [coal`, enerv\ndu-[i anostul frate mai mare cu demonstra]ii –, ci [i de trasul unor b`[ini prelungi, cu bucile pe jum`tate \ncordate. Ca \n desene animate, se g\ndi Simon, propulsie cu b`[ini, 2D. Acum fundul lui Simon exersa \n locul lui, ca [i cum gaura curului ar fi \nv`]at s` vorbeasc` poticnit, \n scopul de a-l informa c` zilele lui s\nt num`rate. Î[i aminti cum st`tea treaba \n tinere]e cu ag`]atul noilor iubite. Cum intimitatea se n`[tea din interac]iunea sexual`: \n]elegerea tacit` de a refuza s` fie st\njeni]i de flatulen]a vaginal` sau de ejacularea precoce. {i cum intimitatea era apoi extins`, d\ndu-i-se mai mult` substan]` prin includerea rahatului [i pi[atului [i a secre]iilor ascunse ale celuilalt. Totul ajungea la apogeu odat` cu na[terea, cu vaginul ei care st`tea s` plesneasc`, de[ert\nd pe lenjeria de plastic c\]iva litri din ceea ce p`rea s` fie sup` won ton. {i placenta, organ ce era-[i-nu-era al ei, poate par]ial [i al lui. Dar nu, n-au vrut s` fac` din ea tocan` cu ceap` [i usturoi, \n nici una dintre cele trei ocazii gastronomice, a[a c` a fost dus` la incinerare \ntr-o cutie de carton \n form` de rinichi, din acelea pentru m\ncarea la pachet.

Iar acum nu mai putea s` fac` fa]` acestui mod de a cunoa[te pe cineva. El [i cu Sarah respirau unul \n ceafa celuilalt de nou` luni de-acum, dar el nu voia s` \mpart` baia cu ea. Nu numai c` nu voia s` \mpart` baia cu ea, dar nici nu-i pl`cea ideea s-o [tie \n cas` \n timp ce m`-

96

FRAGMENTE

runtaiele lui se puneau \n mi[care. Nu l-ar fi deranjat s` se duc` \n alt ora[ ca s` se cace. Gaura curului s`u \i trimitea rapoarte interne despre propria lui mortalitate – [i producea scurgeri.

Mi[c`rile m`runtaielor nu mai erau discrete, m`runtaiele lui p`reau s` se mi[te tot timpul, expediindu-i buletine de b`[ini [i faxuri din zeama de c`cat care \i p`ta pantalonii \n moduri at\t de oribile. G\ndindu-se la asta, Simon se opri s`-[i scuture betelia pantalonilor, \ncerc\nd s`-i dea prigonitorului s`u ceva mai mult aer pe care s`-l \mput`.

De c\te ori st`tea s` contemple rela]ia cu corpul s`u, acest geam`n fizic idiot, Simon realiza c` trebuie s` se fi produs ceva grav, f`r` ca el s`-[i dea seama. Era uimit s` se trezeasc` \n fa]a acestui memento al propriei corporalit`]i. P`rea s`-[i aduc` aminte – \n limitele memoriei corpului \nsu[i – de acele dup`-amiezi atemporale, lipsite de constr\ngeri ale copil`riei, de jocul amurgului, de chem`rile p`rinte[ti s` se \ntoarc` acas`, ca ni[te chiote de maimu]e \n crepusculul suburbiei; [i, acompaniind aceast` amintire, \nv`luind-o ca apusul, senza]ia corpului s`u la fel de lipsit de constr\ngeri, \nc` neinhibat, \nc`

nesupus de con[tiin]a viitorului, care devenise un fel de termostat, regul\nd orice jubila]ie sau pl`cere de a ac]iona, pl`cere de a nu face nimic.

Iar acum, cotind pe King’s Road, pe dup` cazarma ducelui de York, unde artileria mobil` st`tea imobil`, Simon se \ntreb` dac` ar putea pune degetul pe momentul \n care totul se dusese de r\p`. Acum, con[tiin]a corpului s`u era una a constr\ngerii, a rezisten]ei, a lipsei de potrivire dintre fiecare ligament [i os, dintre fiecare celul` [i vecina ei. Cum se putuse \nt\mpla a[a ceva? Se g\ndi din nou cum se l`sa dus de acid – amintirile trip-urilor erau \nc` acolo, ca ni[te col]i de st\nc` \n acel defileu al memoriei lung de trei minute pe care tocmai \l traversa. Î[i aminti de momentele c\nd se l`sa dus \ntr-un zbor artificial spre stele, pe care el [i al]i aventurieri psihici \l f`ceau sub influen]a acidului.

Poate c` \ntr-una din aceste c`l`torii se separase de corpul s`u fizic, iar c\nd reintrase \n el nu \i reu[ise o potrivire perfect`, psihicul [i fizicul r`m\n\nd pentru totdeauna cu contururile u[or suprapuse, ca o poz` prost reprodus` dintr-o revist`. Sau cel pu]in asta era senza]ia.

Pe l\ng` lipsa potrivirii, mai era [i desprinde© Dan Stanciu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

97

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2008

rea de copiii lui, care \i produsese alt` confuzie \n percep]iile corporale, o nou` decorporalizare, mai profund`. C\nd c`s`toria lui cu Jean f`cuse implozie, ca un bloc turn demolat cu \nc`rc`turi explozive atent plasate, copiii lui aveau cinci, [apte [i, respectiv, zece ani, dar rela]ia fizic` cu ei era intact`; cabluri ale con[tiin]ei conectau nasurile lor mucoase [i fundurile lor care trebuiau [terse direct la sistemul lui nervos. Dac` se zg\riau sau se t`iau, durerea lor era poten]at`, amplificat`, astfel c` Simon sim]ea un cu]it \n intestine, un scalpel peste tendoane.

Dac` delirau cuprin[i de febr`, printre concepte [i viziuni halucinante – „Tati, tati, s\nt Islanda, s\nt Islanda“ –, delira [i el cu ei, se c`]`ra pe Piranesiul ieftin de pe tapetul camerei copiilor, d\nd la o parte o frunz` ca s`-[i sprijine un deget de la picior pe o floare.

Indiferent c\t de des \i vedea acum, c\t de des \i lua de la [coal`, c\t de des le f`cea cartofi cu pe[te la cuptor, de c\te ori \i m\ng\ia, \i s`ruta, le spunea c` \i iube[te, nimic nu putea u[ura aceast` senza]ie de separare brutal`, desp`r]irea lor de via]a lui. Nu m\ncase din placent`, [i totu[i din gura lui ie[eau ni[te cordoane ombilicale ectoplasmice \ntinse prin vara londonez`, ag`]ate de acoperi[uri, de antenele ma[inilor, de panourile publicitare, leg\ndu-l de buricele lor mititele.

Simon se opri la un v\nz`tor de ziare de l\ng` Sloane Square. Fete str`lucitoare [i nefericite treceau pe l\ng` el \mbr`cate \n veste f`r` m\neci, pantaloni de c`l`rie sau fuste scurte din imita]ie de piele. Se g\ndi \n treac`t la o femeie pe care o futuse \n Eaton Square. O futuse \n perioada moart` dintre Jean [i Sarah. Jean [i Sarah, o cezur` at\t de ridicol`: Jean[iSarah. Oricum, aceast` femeie ap`ru acum \n mintea lui Simon, \n Sloane Square, cu planul fantomatic al apartamentului ei \ntins pe pavaj.

Canapea mare, m`su]` de cafea cu blat de sticl`, picturi abstracte [i cele dou` corpuri ale lor, fiecare v\nz\ndu-i celuilalt asigur`ri figurative. Ating\ndu-se unul pe cel`lalt, a[a cum o bucat` de p`m\nt poate fi invocat` prin c\ntec, creat` prin adresare. Aici s\nt s\ni, aici [olduri, aici o pul`, aici o pizd`... Îi scosese \ncet pantalonii str\m]i, care ie[eau de pe picior ca ni[te

viermi, gleznele erau aspre din cauza ]epilor, ai ei [i ai lui. Î[i \ngropase capul beat \n faldurile p\ntecului ei alb, care se desf`ceau \ncet. Chicoteau, tr`geau cocain`, pe jum`tate goi, el cu pantalonii \n jurul gleznelor. B`user` votc` \n prostie, cald` [i proast`. C\nd ajunsese s` o fut` trebuise s`-[i bage scula \n ea cu degetul, dar asta nu p`ruse s-o tulbure, dac` nu cumva era tulburat` de felul ei. Una din dou`.

Simon [terse imaginea [i se uit` \n dreapta, unde era un stand de ziare. Scan` titlurile: „Noi masacre \n Rwanda“, „Pre[edintele Clinton cere \ncetarea focului \n Bosnia“, „Acuza]ii de rasism \n procesul O. J. Simpson“. Nu erau, reflect` el, [tiri politice, erau [tiri despre corpuri, corportaj. Corpuri t\r\te de gleznele \nguste prin noroiul ad\nc, corpuri zdrobite [i pulverizate, g\turi t`iate, beneficiind de traheotomii gratuite, astfel \nc\t cei \n cauz` s`-[i poat` da ultima suflare.

Exista o potrivire, \[i d`du seama Simon, \ntre penumbra din jurul vie]ii sale, \ntunericul din jurul soarelui [i aceste buletine ale dezmembr`rii, ultimele [tiri ale decorporaliz`rii.

Imagina]ia lui, \ntotdeauna prea vizual`, putea p`trunde aceste titluri destul de u[or, dar numai distribuindu-l pe Henry, fiul lui cel mare, \n rolul de hutu; pe Magnus, cel mic, \n rolul de tutsi; apoi privindu-i cum se sf\rtec` unul pe altul.

Simon oft`. „E o lips` de perspectiv`...“, apoi tu[i c\nd o fa]` se \nclin` spre el, pentru c` f`r` s` vrea vorbise cu voce tare. Se g\ndi la Lucozade, dar \i lipsea energia de a intra \n magazin. Se g\ndi s` le trimit` copiilor o carte po[tal`, dar la stand erau expuse doar vederi \nf`]i[\nd cimpanzei \n posturi umilitoare, \mbr`ca]i \n jachete de tweed, c`r\nd valize, iar dedesubt ni[te bule \n care scria „Din Londra, m` g\ndesc la tine“. A[a c`, \n loc de asta, scormoni \n buzunarul de la piept al jachetei dup` joint-ul pe care \l rulase mai devreme. Simon ]inu obiectul \n palm`: era \ncre]it [i curb ca penisul unui tigru de h\rtie. Apoi \l aprinse, sper\nd s`-[i afume mintea, [i \[i trimise viziunile \n recunoa[tere.

98

(\n curs de apari]ie la Editura Polirom)

■

100 PAGINI ● 7 LEI

noiembrie 2008

DILEMATECA Anul III ● nr. 30 ● noiembrie 2008

SCRIERI

●

AUTORI

●

DOSAR

ROMANUL POLI}IST INTERVIU Elena-Maria Morogan

FRAGMENTE Will Self M`re]ele Maimu]e

ANCHET~

DILEMATECA

Care (crede]i c`) este cel mai subevaluat scriitor contemporan?

LECTURI