dilemateca31_low

100 PAGINI ● 7 LEI

decembrie 2008

DILEMATECA Anul III ● nr. 31 ● decembrie 2008

SCRIERI

●

AUTORI

●

DOSAR

INTERVIU

CUM CITEAU FEMEILE

Ioana Nicolaie

FRAGMENTE Margaret Atwood Penelopiada

DILEMATECA

LECTURI

SUMAR

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

INTERVIU

INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-10

64-70 Ioana Nicolaie: „Via]a este mult mai

ambigu` dec\t literatura!“

PROFIL

DOSAR 14-24 Alexandru Ofrim

72-76 Ioana Av`dani, traduc`toare

Cum citeau femeile

[i director executiv la CJI

RECENZII

DOCUMENTE

26-32 Literatur`: Paul Cernat,

Gabriela Gheorghi[or, Lumini]a Corneanu, Alexandru Budac, Codrin Liviu Cu]itaru, Gabriela Gl`van, Florin Irimia Filozofie: Alexander Baumgarten 33 Istorie: Bogdan Murgescu 34 Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 35 36-37 Politologie: Bogdan Barbu, Magdalena Boiangiu Psihologie: Victor Popescu 38 39-40 Spiritualitate: Mihail Neam]u, Alice Popescu Arte: Ruxandra Demetrescu 41 Carte de consum: Iaromira Popovici 42

77-79 Dou` scrisori de sus]inere

pentru Lucian Raicu [i Sonia Larian

MERIDIANE 80-81 Rodica Binder

Riscurile corectitudinii politice Ioana Nicolaie (paginile 64-70)

REPORTAJ 84-88 M`d`lina {chiopu, Copiii [i lectura

FRAGMENTE 90-98 Margaret Atwood, Penelopiada

RUBRICI 43 44 53

ANCHET~

Alexandru Ofrim (paginile 14-24)

55

58-63 de Marius Chivu

57

Uli]a copil`riei

71 83

R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Cine ce cite[te: Laura Chiriac Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic

3

Ioana Av`dani (paginile 72-76)

Margaret Atwood (paginile 90-98)

EDITORIAL

Lecturi de baz` Ceea ce a \nceput mai degrab` ca un proiect comercial tinde s` devin` un fel de test despre „pofta de lectur`“ \n societatea noastr` de ast`zi.

De c\tva timp, ziarele [i revistele ofer`, „la pachet“, cu un pre] ceva mai mare dec\t al publica]iei \n sine, c`r]i. Nimic nou [i original, desigur: formula func]ioneaz` de mult` vreme \n alte ]`ri, \mbin\nd „procedurile de marketing“ cu inten]iile culturale. Cotidianul, S`pt`m\na financiar` [i altele o aplic` deja de ceva timp, rezultatele fiind, \n ansamblu, pozitive: ziarul/revista „cu carte“ se vinde \ntr-un tiraj mai mare dec\t „f`r`“.

Adev`rul a lansat \ns`, din 13 noiembrie, un proiect de propor]ii: „100 de c`r]i pe care trebuie s` le ai \n bibliotec`“. Timp de doi ani, \mpreun` cu ziarul de joi, cititorii vor putea cump`ra, la un pre] f`r` concuren]` (9,90 lei), o carte care face parte din „lecturile obligatorii“ ale oricui. Lista de titluri cuprinde, \n primul r\nd, clasici str`ini [i români, autori „de canon“ (de la Hugo la Rebreanu, de la Dickens la Slavici), nume celebre ale romanului poli]ist (precum Arthur Conan Doyle) ori ale romanului de spionaj [i r`zboi (precum Sven Hassel), c`r]i „de adolescen]`“ (Ivanhoe, Ultimul mohican [i c\teva titluri din Jules Verne), dar [i, stingher` printre aceste nume, cartea lui Henri Charrière Papillon (pe care ecranizarea din 1973

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008 cu SteveMcQuinn [i Dustin Hoffman o poate \nlocui cu succes). Ca orice list`, ca orice antologie, [i aceasta poate contraria unele gusturi ori poate st\rni repro[uri („de ce nu l-a]i pus [i pe autorul X?“…). E inevitabil.

Lansarea seriei (cu Notre Dame de Paris de Victor Hugo oferit` gratuit, \n 150.000 de exemplare) a „actualizat“ vechi practici de pe vremea comunismului: oamenii s-au a[ezat la coad` de diminea]`, s-a strigat „da]i c\te una s` ajung` la toat` lumea“, ni[te „b`ie]i de[tep]i“ au cump`rat de la chio[curi ziarul plus cartea cu un leu [i le-au rev\ndut cu zece lei, au fost reclama]i la sediul ziarului v\nz`torii corup]i care „doseau“ c`r]ile etc.). O oarecare emula]ie, care va s` zic`. Dincolo de aceste mici episoade \n sine, apare o semnifica]ie general`. Nu e vorba despre c`r]i noi, ci de reedit`ri ale unor clasici (unele titluri exist\nd deja pe pia]`, ap`rute la alte edituri). S-ar p`rea c` a contat, \n declan[area emula]iei, „ideea de gratuitate“ (pentru primele dou` c`r]i) [i pre]ul (din libr`rii nu po]i cump`ra nici o carte cu 10 lei). A contat \ns` cu siguran]` [i comunicarea, campania de promovare, dialogul cu poten]ialii cititori. {i, nu \n ultimul r\nd, „simplitatea“ ideii: \n definitiv, este vorba despre lecturile noastre „de baz`“, citite la v\rste diferite, care ne-au l`sat amintiri [i ne trezesc nostalgii…

■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

4

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

Bazar Vr`jitoarele, ast`zi La 76 de ani, John Updike uime[te prin regularitatea prezen]ei „pe pia]`“. Declara recent \ntr-un interviu: „la debutul meu, \n urm` cu 50 de ani, cei mai buni scriitori aveau lungi perioade c\nd cloceau \n t`cere.

Apoi publicau o carte mare [i se retr`geau iar`[i pentru cinci ani. Eu m-am decis s` conduc altfel pr`v`lia, dup` moda englezeasc`, s-ar putea spune, produc\nd mai frecvent. Vreau s` dau publicului meu o carte pe an“. {i se ]ine de cuv\nt: anul acesta „pr`v`lia“ lui a pus pe tejghea o continuare a Vr`jitoarelor din Eastwick [i lucreaz` la o povestire a c`rei ac]iune se desf`[oar` \n Roma antic`. „Am impresia c` la o anumit` v\rst`, continu`rile s\nt inevitabile. C\nd recitesc Vr`jitoarele s\nt uimit de c\t de bogat` [i dinamic` era cartea, c\t` energie aveau femeile c\nd f`ceau vr`jile lor.

Acum s\nt mai discrete, mai ce]oase. S\nt, de fapt, ni[te hoa[te. Dar de data asta, fac mai pu]in r`u; \n prima carte erau violente, ucideau o rival`. Era avertismentul meu dat feministelor, celor care sus]ineau c`, dac` ajung la putere, femeile se vor purta mai bine dec\t b`rba]ii, vor fi mai bl\nde [i mai dr`gu]e. Dac` ar fi adev`rat, ce p`rere ave]i despre Golda Meir [i Margaret Thatcher?“ (The Observer, 26 octombrie).

■ Nepotul unui bunic celebru O autobiografie scris` la lumina reflectoarelor culturii apar]ine nepotului pre[edintelui F.D. Roosevelt, Curtis Roosevelt, Too close to the Sun („Prea aproape de soare“). Numele lui FDR a fost adeseori pomenit \n campania electoral` a pre[edintelui ales, Barack Obama, pentru c` \mprejur`rile grele ale perioadei electorale [i mesajul optimist care le-a adus victoria seam`n`. „Primul nepot“ \mpreun` cu sora lui geam`n` au tr`it la Casa Alb`, dup` ce mama lui a divor]at, [i

INFO au fost crescu]i de bunici. O bunic` dominatoare cu convingeri ferme – Eleanor Roosevelt – i-a educat \n spiritul disciplinei [i al \ncrederii \n propriile puteri (at\tea c\te s\nt). Bunicul \i lua adesea la lucru, copiii st`teau adesea \n spatele lui la par`zi [i uneori la picioarele patului, \n timpul [edin]elor de diminea]`. Dar fotografiile acestor scene s\nt p`strate \n albumele familiale, nu \n presa vremii. Copiii au fost ]inu]i departe de curiozitatea lumii, atunci la fel de indiscret` ca [i ast`zi, ceea ce le-a asigurat nu doar o copil`rie normal`, ci [i farmecul unei personalit`]i lipsite de ranchiun`, de preten]ii la recunoa[terea unor calit`]i \nc` nedovedite.

■ Scrisori dintr-un azil de aliena]i O voce din trecutul care pare acum foarte \ndep`rtat se introduce \n polemica mereu la zi despre ce trebuie s` spun` [i cum trebuie s` se comporte intelectualul, scriitorul \n via]a public`. Cel de-al treilea volum de Coresponden]`, cuprinz\nd scrisorile scriitorului evreu austriac Stefan Zweig, expediate \ntre anii 1932-1942, urm`resc traiectoria unui destin tragic, \nvins de absen]a solidarit`]ii. A fost un scriitor de succes, romancier al iubirii de dincolo de ra]iune, analist al „clipelor astrale ale omenirii“, c\nd mersul istoriei pare a depinde de decizia unui singur om.

A apucat s` se bucure de glorie, dar ascensiunea nazismului l-a \nsp`im\ntat, [i-a chemat prietenii la lupta \mpotriva „barbariei“. Sigmund Freud, Hermann Hesse, Thomas Mann, Max Brod, Romain Rolland erau departe (\nc`) de starea sa alarmant`, [i aceast` rezisten]` a realului i-a fr\nt voin]a. Zweig credea c` for]ele spiritului s\nt st\lpii pe care se sprijin` lumea [i \ncerca s` promoveze o interna]ional` european` a scriitorilor: „N-am sim]it niciodat` mai profund dec\t ast`zi, c\nd via]a public` risc` s` devin` o caricatur` [i politica mondial` un azil de aliena]i, nevoia solidarit`]ii [i a prieteniei intelectuale“ (11 martie 1932). Peste [ase ani, Germania nazist` \ncorpora, prin Anschluss, Austria. Dar Zweig emigrase deja, [i \n 1942 s-a sinucis \n Brazilia, nemaiput\nd s` suporte aceast` lume, devenit` „crud` [i ie[it` din ]\]\ni“.

■

5

INFO

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

Bazar Eliberat` de protocol Memoriile so]iilor tind s` devin` mai interesante dec\t cele ale so]ilor: b`rba]ii se simt obliga]i s`-[i justifice op]iunile politice, \n timp ce doamnele se ocup` de oamenii cu care s-au \nt\lnit, de pove[tile auzite, de anticamerele mai \nsufle]ite dec\t camerele. Cherie Blair – so]ia fostului prim-ministru britanic Tony Blair – a intrat de bun` voie \n canonul genului. Speaking for Myself: My Life From Liverpool to Downing Street e o carte personal`, de[i doamna Blair este o persoan` pasionat` politic, cu opinii de st\nga, avocat specializat \n drepturile omului, care a ajuns cu propriul ei nume – Cherie Booth – QC (queen’s counsel), un rang \nalt \n Marea Britanie. Venind dintr-o familie muncitoreasc`, Claire nu a ezitat s`-[i fac` loc cu coatele pentru a ajunge ceea ce este, [i cartea las` s` se vad` ambi]ia acolo unde autoarea \ncearc` s` fie re]inut`, s` nu ias` din desenul politic trasat de so]ul ei, s` nu se exprime mai

Dilemateca v` recomand` ■ Acum ceva timp, blogosfera literarofil` anun]a \nc\ntat` descoperirea unui excelent (de[i foarte scurt: 159 de pagini \n original) roman al lui Doris Lessing, Al cincilea copil, ap`rut la Polirom \n traducerea Anc`i-Gabriela S\rbu. Ce veste bun` pentru Mircea Mih`ie[ [i al]i admiratori ai ei, care [tim aceast` novella gotic` – \n descenden]a Împ`ratului mu[telor – de circa dou` decenii! Îmi permit s` citez din propria recenzie f`cut` versiunii

6

radical dec\t se cuvine pentru o so]ie de demnitar. De[i nara]iunea e cursiv` [i gra]ioas`, se \n]elege c` via]a ei la 10, Downing Street a fost plin` de constr\ngeri ipocrite, de nemul]umiri, ]inute ani de zile pentru ea. Împreun` cu so]ul ei s-a \nt\lnit cu marii lideri ai lumii, a asistat la discu]iile dintre Putin [i Blair despre Kosovo [i Afganistan [i nu \[i poate ascunde exasperarea fa]` de un reportaj care comenta p`l`riile ei (de fapt, absen]a lor): „toate nelini[tile legate de greutatea mea, de felul cum arat` [oldurile mele v`zute din spate, prea late \n perechea asta de pantaloni, dubiile \n leg`tur` cu necesitatea de a purta p`l`rie – conteaz` toate astea, \n compara]ie cu marile probleme ale lumii?“.

■ Amantul chinez Patrick Poivre D’Arvor a fost ani de zile prezentatorul de [tiri vedet` al celui mai important canal TV francez: TF 1. Plecarea lui din acest fotoliu a provocat multe comentarii, dar acesta e alt subiect. Fratele lui, Olivier Poivre D’Arvor nu se teme s` fie celebru \ntr-un domeniu adiacent: literatura. Romanul s`u Le Voyage du fils („C`l`toria fiului“) porne[te de la un fapt divers: o chinezoaic` de aproximativ 40 de ani, f`r` acte \n regul`, s-a aruncat pe fereastra unui imobil parizian, c\nd a v`zut c` poli]ia intr` \n cl`dire. Chinezoaica a murit, poli]ia avea alt` treab` \n imobil.

engleze[ti \ntr-un Luceaf`rul din 1990: „{i dac` – p\n` la urm` – Al cincilea copil ar fi doar parabola alarmant` care ne avertizeaz` de apari]ia unei rase de mutan]i – violen]i, primitivi – cu care comunicarea nu este posibil`? O ras` mult mai adaptat` unei epoci furioase, pe care o creeaz` pe zi ce trece?...“ (Alex. Leo {erban) ■ Martin Amis, Casa Înt\lnirilor, Editura Polirom, 2008. Dup` patru decenii, un b`rbat se \ntoarce, din America, \n locurile Gulagului rusesc unde

fusese de]inut \n tinere]e. Prilej s` rememoreze istoria ororilor tr`ite c\ndva, dar [i o poveste de dragoste care a amplificat involuntar, la nivel personal, nebunia vremurilor: fusese \ndr`gostit p`tima[ de so]ia fratelui s`u, [i el deportat \n Gulag. În plus, prin personajul s`u, Amis nu iart` nimic: nici degringolada moral` jubilatorie a Rusiei de ast`zi, nici masochismul Americii prospere. Ce r`m\ne \ns`, dincolo de nihilismul aparent, este puterea cathartic` a m`rturisirii.

(M`d`lina {chiopu)

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

INFO

Romanul descrie c`l`toria fiului acestei femei, venit s` recupereze cadavrul. E n`p`dit de ziari[tii care vor s` fac` din el un simbol al luptei emigran]ilor ilegali; \n acest timp, el descoper` c\t de mizerabil tr`ia mama lui, plecat` de acas` tocmai ca s`-i asigure o existen]` confortabil`. {i \n timp ce se plimb` prin Paris, izolat \n g\ndurile sale, este lovit u[or de automobilul lui Anne Latour, secretara lui Marguerite Duras.

Fire[te, \nt\lnirea devine o rela]ie, rela]ia – o leg`tur`; el nu [tie o boab` fran]uze[te, ea – deloc chineze[te [i din absen]a cuvintelor se na[te „sugestia [i misterul care impun cartea“ (Josyane Savigneau, Le Monde des Livres).

ceasta a participat activ la propaganda pentru ideile ocupantului, ob]in\ndu-se chiar \nfiin]area unui muzeu al societ`]ilor secrete, \n imobilul rechizi]ionat de la Marele Orient. Aici se stabilesc listele cu francmasoni, furnizate direct poli]iei. La acestea se adaug` listele elaborate dup` cercetarea documentelor Partidului Comunist, ale Federa]iilor sindicale. Pe m`sur` ce se politizeaz`, Biblioteca Na]ional` se deprofesionalizeaz`, la angajare prevaleaz` criteriile ideologice [i rela]iile asupra calific`rii. Dar, cazul Fay n-a declan[at emula]ie, bibliotecarii [i conservatorii [i-au asumat func]iile \n condi]ii dificile, veghind la p`strarea colec]iilor, c`lc\nd regulile, oferind pentru lectur` c`r]i interzise.

Toate aceste concluzii s\nt documentate cu nume [i cifre, nu fraze elaborate de dragul \nfrumuse]`rii trecutului. Ceea ce mai observ` autoarea este nemaipomenita sete de lectur` din acei ani: sete care se putea cuantifica. Pe aripile v\ntului valora pe pia]a neagr` un kilogram jum`tate de jambon. Pamfletul colabora]ionist al lui Lucien Rebatet, Ruine, s-a tras \n 65.000 de exemplare. Autorul recenziei din Le Monde des Livres \i repro[eaz` totu[i autoarei judec`]ile morale, acolo unde cifrele ar fi putut vorbi de la sine.

■ Suferin]a c`r]ilor C`r]i furate, lecturi supravegheate, o istorie a bibliotecilor franceze sub ocupa]ie public` Martine Poulain la editura Gallimard. Primele m`suri ale ocupantului nazist au fost \ndreptate \mpotriva institu]iilor evreie[ti [i masonice, au fost confiscate bibliotecile apar]in\nd imigran]ilor. Bibliotecile publice au fost cru]ate, cu pre]ul supunerii: eliminarea personalului de origine evreiasc`, s`li separate pentru cititorii evrei (din 1942 n-au mai avut nici dreptul de acces), retragerea c`r]ilor interzise de pe o list` unde Freud st`tea al`turi de Zola [i Apollinaire. Dup` numirea lui Bernard Fay \n fruntea Bibliotecii Na]ionale, a-

Dilemateca v` recomand` ■ Felicit\nd Cotidianul pentru colec]ia lui literar` ajuns` la a suta apari]ie, cu cople[itorul Arhipelag Gulag al lui Soljeni]\n, nu a[ vrea s` se uite de alte dou` capodopere ale seriei pentru care, \n ultimele luni, am l`sat deoparte orice alte lecturi la zi: Henry James, Daisy Miller [i alte nuvele (c\nd se va \n]elege ce \nseamn` Henry James \n arta povestirii?), [i Hagi-Murad la care Tolstoi a lucrat p\n` la ad\nci b`tr\ne]i. (Radu Cosa[u)

■ Oric\t de straniu ar suna, salut ini]iativa de a scoate incendiile din lista subiectelor „devastatoare“ – care inund`, obsedant, grupajele de [tiri – [i de a le transforma \n subiecte „serioase“ de c`r]i. Într-o manier` [tiin]ific`, foarte bine documentat`, dar – fi]i f`r` team` – pl`cut` [i u[oar` de lecturat, general Aurel Udor, maior C`t`lin Eftene [i maior Orlando {chiopu fac o sintez` a celor mai Mari incendii urbane (Editura DBH, 2008), \ncep\nd cu anul 1844 c\nd a fost \nfiin]at` prima

■

structur` de pompieri militari din Capital`, la propunerea „Departamentul Treburilor din L`untru“ (Ministerul de Interne de la acea vreme). C\teva reprezent`ri mitologice ale focului, un scurt istoric antic, modul \n care s-au dezvoltat a[ez`rile urbane de-a lungul timpului, extrase din presa vremii referitoare la „focurile cele mari“ care au lovit Capitala s\nt doar c\teva dintre subiectele propuse \n carte. (Ruxandra Tudor) ■

7

INFO

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

Bazar Telenovel` cu regi Dup` o via]` petrecut` ca slujitor al Casei Regale belgiene (24 de ani a fost [eful de cabinet al prin]ului de Liège, devenit rege sub numele de Alfred al II-lea [i 20 de ani \n fruntea Funda]iei regele Baudouin), Michel Didisheim este un excelent cunosc`tor al familiilor regale europene. În cartea publicat` \n 2006, semnat` cu pseudonimul Thomas Valclaren \mpreun` cu José-Alain Fralon, Les Rois ne meurent jamais, autorul acum \n v\rst` de 78 de ani se ocup` de istoria monarhiilor britanice, olandeze, daneze [i prusace. În acest an, a publicat de data aceasta sub nume propriu, istoria unui copil regal ascuns, Valérie Schwalb (Tu devrais dispara\tre), c`reia tat`l ei, ducele de Schleswig-Holstein i-a scris cu zece zile \nainte de moartea sa: „E[ti copilul meu natural, am jurat c` n-o s` spun niciodat` cine ]i-a fost mam`, nu \ncerca s` afli. Pe vremuri, ar fi trebuit s` dispari...“. Un alt fost slujitor al casei regale l-a acuzat c`, de fapt, cartea nu este dec\t o aluzie la propria sa istorie, c` el \nsu[i este un copil regal ascuns, frate al lui Albert [i Baudouin. Interesatul dezminte: „s\nt fiul lui René Didisheim [i al lui Claire Maigret de Priches“.

P`cat. Ar fi fost mai frumos s` fie adev`rat` cealalt` poveste.

Dilemateca v` recomand` ■ Ultimul interviu al lui Ioan L`cust`, unul dintre cei mai buni prozatori români contemporani, disp`rut dintre noi pe la jum`tatea lunii noiembrie (www.cotidianul.ro/ioan_lacusta_scr isul_meu_poate_ajuta_ca_un_viitor _scriitor_sa_fie_un_pic_mai_bun_ decat_am_putut_eu_sa_fiu-64679. html), un interviu emo]ionant prin onestitate despre boemia literar`, re-

8

■ Romanul muncitoresc O editur` londonez` nu prea cunoscut` se str`duie[te s` rescrie istoria literaturii. În 1940, George Orwell observa: „dac` ai dori s` cite[ti ceva despre clasa muncitoare, \ntr-o oper` de fic]iune, mai ales \ntr-o oper` de fic]iune britanic`, vei da de o gaur` \n aer“. În anii ’60, „tinerii furio[i“ cu personajele lor venite din lumea de jos p`reau c` deschid o er`. Nu e chiar a[a. Reeditarea c`r]ii The Drive by Night de James Curtis prilejuie[te redescoperirea unui scriitor prolific [i popular \n anii ’30. Cartea este scris` din perspectiva unui membru al clasei muncitoare, Shorty, articulat, inteligent [i m\nios, aparent implicat \ntr-o crim`. Ar putea fi un roman poli]ist clasic, dar ceea ce e dincolo de intrig` devine mai fascinant dec\t dezlegarea misterului: cum decurg zilele [oferilor de camion, femeile cu care se \nt\lnesc, poli]i[tii cu care se ceart`: observa]ii venite din straturile cele mai de jos ale societ`]ii: „de c\te ori ie[i dintr-o \nghesuial`, vezi c` s-a schimbat ceva, ceva care face ca \n lume via]a s` fie mai greu de tr`it“. Dup` r`zboi, James Curtis, alcoolic, a r`mas victima unui blocaj, a neputin]ei de a da o form` final` materialului cules. A murit \ntr-un tragic anonimat \n 1997 [i „probabil nimeni nu [i-ar fi imaginat c` va veni ziua c\nd c`r]ile lui vor g`si audien]a meritat`. Din fericire London Books a declan[at aceast` modificare“ (Guardian, 14 noiembrie).

■

tragerea \n bibliotec`, salvarea prin scris, via]a [i singur`tatea scriitorului.

Acelea[i teme, dar \n alte tonuri, \n interviul cu C`lin-Andrei Mih`ilescu: „Literatura a \nceput s`-mi plac`, dar ca joc. {i acum cred c` singurul lucru limpede [i constant \n via]` este jocul.

Mi-a pl`cut s` fiu juc`tor, s` fac joc din te miri ce, [i cred c` m-am maturizat atunci c\nd competi]ia, obsesia de a c\[tiga la orice, chiar la mersul pe jos sau la b`utul unui pahar cu ap`, a

fost complet \nlocuit` de gratuitatea jocului. Jocul imaginativ stric` armonia pis`loag` a lumii. Juc\ndu-m`, am dat de literatur` [i nu m` mai satur de ea. Mae[tri \mi s\nt c\]iva oameni care [i-au r\s de lume: Diogene, Nietzsche, Caragiale.“ (www.hotnews.ro/stiri-cultura-51447 28-calin-andrei-mihailescu-romaniipierdut-toate-domeniile-afara-ceeanumeste-grai.htm). (Marius Chivu) ■

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

Bazar Iar`[i despre Ostalgie Ingo Schulze a scris mereu despre dificultatea germanilor din fostul Est de a se adapta la via]a „impus`“ de prezentul Vest. În viziunea lui, unificarea a fost mai cur\nd o colonizare [i s-a ajuns astfel la distrugerea tuturor valorilor. Cel mai recent roman semnat de el, Vie]i noi, continu` aceast` tem`: alc`tuit din coresponden]a unui personaj, Enrico Türmer, c`tre o femeie pe care a \nt\lnit-o doar o dat`, dar presupune c` ar fi putut s-o iubeasc`, [i din scrisorile adresate unui fost coleg de [coal`, prozatorul descrie via]a din Altenburg. Înainte de c`derea Zidului, Enrico a fost un intelectual subven]ionat de stat, dramaturg la Teatrul de stat din ora[ oarecum disident, mai mult conformist. Acum lucreaz` la un ziar apar]in\nd unui consultant de afaceri din Vest, baronul Clemens von Barrista, care vrea s` \nlocuiasc` spiritul militant al publica]iei cu publicarea cotidian` a reclamelor mai mult sau mai pu]in mascate. „Vrei sau nu s` devii bogat? – \ntreab` el. Enrico r\de nervos. Nu te gr`bi. Nu opta la repezeal`! Implica]iile s\nt mult mai profunde dec\t \]i \nchipui.“ Enrico alege \n spiritul vremurilor, e p`r`sit de so]ie [i am\ndoi, \n finalul c`r]ii, particip` la omagierea ramolitului prin] ereditar de Sachsen-Altenburg. „De ce s` te opre[ti la capitalism c\nd po]i regresa p\n` \n Evul Mediu?“ se \ntreab` Richard Eder, cronicarul de la The New York Times; el g`se[te c` volumul este un e[ec din cauza lipsei de implicare a autorului.

■ Fascistul din sufragerie „Se face auzit` o mare voce s\rb`, limpede, nou`, nobil`, depun\nd m`rturie despre r`zboaiele care au sf\[iat fosta Iugoslavie“. În ace[ti termeni salut` suplimentul Le Monde des Livres (7 noiembrie 2008) traducerea \n limba francez` a c`r]ii lui Vladimir Pistalo Milenujum u Beogradu. N`scut \n 1960, la Sarajevo, autorul a creat \nc` de c\nd \mplinise 17 ani Revista manufacturii belgr`dene de vise, prima revist` literar` ap`rut` f`r` subven]ii de la stat, afirm\ndu-[i independen]a de g\ndire.

INFO Cartea de acum e departe de a fi doar o m`rturie politic`, scrie René de Ceccatty, „construc]ia foarte subtil` a c`r]ii \l orienteaz` pe cititor spre reveria poetic`, ba spre analiza istoric`, extrem de bine informat`, ba spre cronica amoroas` [i ini]iatic`“. Personajele s\nt atinse de spirala conflictului armat doar din cauz` c` s-au n`scut atunci [i acolo. În timp ce avia]ia american`, m\nat` de bune inten]ii, \i bombarda pe civili, \n Serbia existau opozan]i ai lui Slobodan Milosevici, numit de autor „Tarqvinius cel superb“) pl`tind cu via]a lor crimele pe care nici nu le-au comis, nici nu le-au cau]ionat.

Romanul \ncepe cu descrierea \nmorm\nt`rii, din 1980, a liderului comunisto-na]ionalist, Tito.

Ceremonia „regal`“ a acestui despot „luminat“ prezice, \n felul ei, viitorul. A[a cum va spune unul dintre personaje: „Dup` aceea o s` vin` ciuma [i apoi n-o s` r`m\n` dec\t pove[tile. Ca \n Decameronul.“ {i totu[i, cum a \nceput r`zboiul? – se \ntreab` naratorul. „La aceast` \ntrebare r`spund c` \n sufrageria fiec`rei familii din aceast` ]ar` exist` un fascist agresiv: televizorul.“ ■ Slugile [i revolu]ia Debutul prozatorului Ceridwen Dovey, n`scut \n 1980 \n Africa de Sud, devenit newyorkez prin adop]ie a atras aten]ia, de[i substan]a c`r]ii lui Blood Kin („Leg`turi de s\nge“) a fost analizat` [i \ntoars` pe toate fe]ele de mul]i scriitori: dincolo de aparen]ele revolu]ionare, \nl`turarea dictaturii nu e dec\t procedeul prin care slugile devin st`p\ni.

Ac]iunea se petrece la malul m`rii \ntr-o mic` republic` autoritar`. Frizerul, buc`tarul [i portretistul pre[edintelui devin conduc`tori, fratele pre[edintelui intr` \n patul logodnicei, victima devine asasin [.a. În viziunea autorului, nu lupta de clas` sau alte contradic]ii sociale determin` schimbarea, ci domina]ia mai mult sau mai pu]in oarb` a s\ngelui, a sexului. Exist` o fascina]ie a intimit`]ii \ntrebuin]at` de cei trei pentru a r`sturna situa]ia \n folosul lor „Politica ador` aroma [i gustul s\ngelui, s\ngele r`zboaielor civile dar [i s\ngele din buc`t`rie, s\ngele care leag` familiile \ntre ele, dreptul [i datoria de s\nge.“ ■

9

INFO

Bazar Serge Bramly ob]ine Premiul Interallié Serge Bramly este laureatul de anul acesta al Premiului Interallié. Romanul s`u Le Premier Principe, Le Second Principe, ap`rut la editura Lattès, a c\[tigat, p\n` la urm`, cele mai multe voturi ale juriului. A fost totu[i nevoie de paisprezece tururi de scrutin pentru a se stabili o majoritate: membrii juriului i-au acordat lui Bramly 6 voturi; Jean-Paul Enthoven – care a pierdut la musta]` Premiul Médicis – a ob]inut 4, iar Dominique Jamet – 1. N`scut \n 1949 la Tunis, Serge Bramly nu se num`r` printre vedetele literaturii franceze de acum. Autor de romane erudite, care vorbesc

10

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008 despre irealitate [i mistific`ri (L’itinéraire du fou, La danse du loup sau Ragots), Serge Bramly a reu[it s` ob]in`, \n ciuda discre]iei sale (nu apare prea des prin gazete, nu se num`r` printre scriitorii charismatici), o anumit` notorietate \n r\ndul cititorilor francezi, ba chiar [i un premiu al librarilor. În Le Premier Principe, Le Second Principe, autorul face fresca unei lumi aiuritoare, plin` de intrigi [i secrete, \n care se ciocnesc destinele a patru personaje: o prin]es` str`in` moart` \ntr-un accident, sub un pod, la Paris, un fost prim-ministru francez care s-a sinucis, un agent dublu, un traficant elve]ian de arme. Sub masca fic]iunii, Bramly face o cronic` a Fran]ei lui Mitterrand [i a istoriei oculte din ultimii treizeci de ani.

■ În intimitatea unui geniu: Ingmar Bergman Paul Duncan [i Bengt Wanselius \i aduc un omagiu unuia dintre cei mai mari cinea[ti din lume, Ingmar Bergman. The Ingmar Bergman Archives (Taschen) este o monografie monumental` despre regizorul suedez: s\nt inventariate aici (prin cronici, interviuri, fotografii etc.) toate crea]iile din teatru [i film la care a lucrat sau pe care le-a realizat regizorul. Ingmar Bergman \nsu[i a colaborat (\nainte s` moar`, \n 2007) la acest volum, oferind autorilor documente din arhivele personale: e vorba de manuscrise, fi[e bibliografice, coresponden]`, schi]e de montare, fotografii. „Ro[ul e culoarea spiritului“ – scrie Bergman. Probabil c` de aceea, \n Cries and Whispers, zidurile castelului s\nt colorate \n sepia. Cartea abund` \n asemenea detalii. Op]iunile estetice ale lui Bergman s\nt comentate, explicate [i ilustrate prin zeci de exemple. {i teoriile lui Bergman despre cinema sau art` \n general s\nt expuse \n volum. Scopul s`u era s` scoat` la lumin` „activitatea universal` a R`ului“: un eseu de mari dimensiuni prezint` toate formele [i m`[tile R`ului din filmele lui Bergman, \mpreun` cu ecourile critice. „În filmele mele, fiecare secund` trebuie s` emo]ioneze“, spune Ingmar Bergman undeva. Din carte, afl`m c` lucra cu \ncr\ncenare, timp de opt ore, pentru fiecare trei minute de pelicul`. Cartea de [ase sute de pagini, scris` \n mai bine de doi ani, e o emo]ionant` c`l`torie \n Bergmania.

■

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008 c`, din cauza lui, nu mai pot s`-mi iau sticla de cola \n avion“; „Piercing \n limb`: Pirssssingul \n limbh` poate influenssa neghatif pronunssia“; „Televizoare cu plasm`: Aplatizarea televiziunii merge tot mai departe“. a. l. [.

■ Înc` \nainte ca Istoria critic` a literaturii române. 5 secole de literatur` a lui Nicolae Manolescu s` apar` \n libr`rii, cartea a st\rnit reac]ii polemice. A[teptat cu \ncordare, chiar cu team` (de unii), volumul [i-a \nceput cariera de vedet` prin culisele lumii literare. Cu dou`-trei zile \nainte de lansarea oficial`, la T\rgul „Gaudeamus“ ([i chiar \nainte de pre-vizionarea de la Cafeneaua critic` moderat` de Ion Bogdan Lefter), ap`ruser` deja \n presa cotidian` tot soiul de avancronici [i interviuri cu autorul. Într-una dintre aceste interven]ii, criticul a avertizat c` Istoria sa nu trebuie luat` drept Biblie. Cum ar veni, Papa criticii literare nu are preten]ia infailibilit`]ii… M. M.

■ C\teva savuroase vorbe de duh din Adev`rata enciclopedie a prezentului (mic tratat pentru genera]ia tatuaj), scris` la [ase m\ini de Oliver Kuhn, Alexandra Reinwarth [i Axel Fröhlich [i ap`rut` recent la Nemira: „Brühl, Daniel: C\nd cinematografia german` mai lanseaz` c\te o vedet` pentru filmele sale triste cu final plouat, trebuie s` fie vorba, logic, de un personaj trist [i plouat“; „Coelho, Paulo: Doamne, c\t m` mai poate scoate din min]i!“; „Dalai Lama: S` fi scris cineva ceva de r`u despre Dalai Lama? În afar` de chinezi, vreau s` spun. Cred c` nu“; „Euro: Singura ]ar` \n care mai c`l`toresc este Elve]ia. Îmi face pl`cere s` pun euro pe mas`. M` \ntorc acas` cu o colec]ie de imagini de elve]ieni indigna]i“; „Halloween: Este fratele mai mic [i mai ur\t al lui Valentine Day. Carnaval pentru muco[i. Ar trebui s` fim la fel de \nc\nta]i de acest obicei american ca [i irakienii“; „Ikea: În afar` de veioze, nu g`se[ti niciodat` ceea ce dore[ti. {i nici de veioze nu ai, de fapt, nevoie“; „Întreb`ri la care nu s-a r`spuns: De ce banana este curb`? Unde dispar [osetele, dup` sp`lat? De ce d` laptele a[a de u[or \n foc? De ce nu o doare capul pe cioc`nitoare?“; „Laden, Osama Bin: Individul m` calc` pe nervi pentru

12

■ Presa occidental` se \ntreab` care vor fi efectele crizei economice asupra lecturii. Ei bine, unii s\nt optimi[ti: chiar dac` \ntr-o prim` faz` v\nz`rile de carte vor sc`dea, \n timp oamenii s-ar putea \ndrepta spre lectur` \n lipsa unor distrac]ii mai costisitoare [i pentru c` \n vremuri vitrege devin mai reflexivi, c`ut\nd „autenticitatea [i lucrurile cu adev`rat importante“ – a declarat pentru The New York Times Larry Weissmen, agent literar. O variant` a lui „tot r`ul spre bine“? M. {.

■ Pavel Coru], acest Dan Brown SF getodac, a scos recent dou` noi c`r]i: un roman scientologic, Codul lui Zamolxe, care „trateaz` roman]at, \ns` cu dovezi concrete, o ipotez` inedit`: p`m\ntenii s\nt urma[ii s`lb`tici]i ai unor extratere[tri“, [i un manual, Arta succesului pentru copii, con]in\nd „principii [i reguli de modelare a personalit`]ii la copii \n scopul transform`rii lor \n mici genii“. Mici genii extraterestre s`lb`ticite, se-n]elege! M. C. ■ Cea mai lung` fraz` din literatura universal` a fost ini]ial atribuit` lui Victor Hugo, care \n Mizerabilii a reu[it performan]a \mbin`rii a

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

nu mai pu]in de 823 de cuvinte. Performan]a a fost \ntrecut` de James Joyce – bine\n]eles, \n Ulise –, cu o fraz` alc`tuit` din 4391 de cuvinte, surclasat` de autorul britanic Jonathan Coe, \n cartea sa The Rotters’ Club (publicat` \n 2001), unde reu[e[te fraza de… 13.955 de cuvinte. Un adev`rat concurs de „a mea e mai lung`“, \ns` dac` am vorbi de tehnic`, a[ paria \nc` to]i banii pe clasicul Hugo. S. G.

za ta!“, adic` Elena Udrea, cu sloganul ei? {i dac` bietul om mai vede [i sloganul „ei cu ei/noi cu voi“, poate \n]elege c`, prin votul uninominal, la putere vor veni ni[te pronume. A. M.

■ Mul]i dintre copiii care au trimis compuneri pentru Dilematix, un supliment al revistei Dilema veche, scriu mai bine dec\t o parte dintre scriitorii de la noi deja consacra]i. Spre deosebire de ei, copiii [tiu deja s` construiasc` [i s` structureze o poveste, au renun]at la „expresiile frumoase“ [i la descrierile inutile. Temele abordate ([i sugerate, probabil, de \nv`]`tori [i profesorii de român`) s\nt \ns` destul de comune, cum ar fi grija fa]` de animale [i de copiii orfani, discriminarea pozitiv` fa]` de colegii lor romi, copiii tri[ti cu p`rin]i pleca]i la munc` \n str`in`tate. Dac` [coala nu va reu[i, \n final, s`-i \nve]e s` g\ndeasc` \n cli[ee, probabil c` peste c\]iva ani vom avea o nou` genera]ie de scriitori nea[teptat de valoro[i. A. P. ■ Nimeresc \ntr-o sear`, absolut \nt\mpl`tor, peste o emisiune – cred! – \n care doi tipi discutau despre ceva… Fiind \ntr-o discotec` asurzitoare – un club, \mi cer scuze; am observat c`, mai nou, lumea nu se mai zbenguie \n discoteci, ci \n cluburi! –, zbierau ca ni[te apuca]i, \ncerc\nd s` arate c` [tiu ei mai bine cum e cu cultura [i, mai ales, cu muzica live. Or fi [tiut, nu zic, dar z`u dac` din vacarmul \n care s-au g`sit cei doi s` stea la taclale se \n]elegea ceva! Ba da, am re]inut ceva: \n loc de „a c\nta live“ se mai spune [i „a da din/cu glanda“! R. T.

■ Sper s` mi se ierte subiectivismul: în topul meu de spectator al alegerilor din Statele Unite, \l pun pe primul loc pe Douglas Kennedy, romancierul american în vog` azi la noi, cu ferocea sa caracterizare privitoare la Sarah Palin, candidata lui McCain pentru vicepre[edin]ie: „o hiperconservatoare, o neocre[tin`, o neocretin`. În compara]ie cu ea, George W. Bush e un Talleyrand“. R. C. ■ Psihiatrul american Brian L. Weiss, tradus [i \n române[te cu trei c`r]i la Editura For You, celebru pentru regresiile sub hipnoz` care (\n ciuda background-ului academic [i [tiin]ific al autorului) ajungeau \n urm` cu mii de ani, nu mai practic` terapiile individuale. Scrie c`r]i, face demonstra]ii foarte bine pl`tite la Miami sau la Institutul Omega din New York, dar [i-a \nchis cabinetul. N-o fi asta o contradic]ie \n termeni, n-o fi grija pentru pacient, predicat` \n toate c`r]ile sale, strict individual`? S. S. ■ „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc“, a spus André Malraux. Deocamdat`, nu-mi dau seama c\t de religios e acest secol sau dac` se preg`te[te s` nu mai fie deloc, dar am aflat de cur\nd c` acela[i André Malraux a publicat, \n secolul trecut (mai exact, \n aprilie 1922), \n paginile unei mici reviste de avangard` care se chema Dés (Zaruri), un text intitulat „Iepuri pneumatici \ntr-o gr`din` francez`“. Poate c` secolul XXI va fi un iepure pneumatic sau nu va fi deloc. D. S.

■ Textele unor sloganuri electorale pot pune aleg`torii \n mod serios pe g\nduri. De exemplu, ce poate crede cet`]eanul care vede scris l\ng` poza fostului mai-mare al privatiz`rii PSD – Ovidiu Mu[etescu: „Tu \nainte de toate!“. Nu cumva „tu“ e chiar „el“, cu interesele lui \nainte de orice? Dar dac` „tu“ \nseamn` chiar „eu“, un eu puternic, mai precis „E.U. ap`r cau-

13

Alexandru Ofrim

Cum citeau femeile

Š Dan Stanciu

Reprezent`ri ale lecturii feminine

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

DOSAR În anul 2006 a ap`rut la editura parizian` Flammarion o carte-album, alc`tuit` de Laure Adler [i Stefan Bollman, cu un titlu incitant: Les femmes qui lisent sont dangereuses (Femeile care citesc s\nt primejdioase). Bogatul corpus de imagini, acoperind secolele XIV-XX, dezv`luie o terra incognita: practicile lecturii feminine \n societ`]ile de alt`dat`. De[i domeniul istoriei practicilor de lectur` este \n continu` expansiune, studiile care analizeaz` habitus-urile lecturii \n mod diferen]iat pentru cititorii b`rba]i, respectiv femei s\nt \nc` la \nceput. Distinc]iile de gen se manifest` [i \n ceea ce prive[te experien]a lecturii, \mp`r]ind „comunitatea interpretativ`“ \ntr-un lectorat masculin [i unul feminin. Lectura feminin` a fost mult` vreme un loc al tensiunilor [i al clivajelor, o surs` de anxietate pentru b`rba]i sau pretext de manifestare a fantasmelor acestora. O femeie care cite[te \n singur`tate este p\ndit` de o mul]ime de primejdii [i constituie o amenin]are pentru ordinea social`. Încep\nd cu ultimele decenii ale secolului al XVII-lea [i p\n` t\rziu spre finalul secolului al XIX-lea, reprezent`rile lecturii feminine au fost negative, anatema fiind aruncat` nu numai de discursul teologic ci [i de cel literar, artistic [i medical. Lectura feminin` nu era \ncurajat`; dimpotriv`, a fost denun]at` ca suspect`, culpabil` [i foarte periculoas`.

Transformarea practicilor de lectur` [i alfabetizarea feminin` Istoricul german Rolf Engelsing a fost primul care a vorbit despre „revolu]ia lecturii“ (Leserevolution), care ar fi \nceput \n Europa vestic`, \n Germania [i Fran]a, la mijlocul secolului al XVIII-lea. Aceasta s-a datorat unor condi]ii obiective: cre[terea [i diversificarea produc]iei de carte tip`rit`, sc`derea pre]urilor, r`sp\ndirea formatelor mici, de buzunar, progresele alfabetiz`rii, sporirea num`rului bibliotecilor, generalizarea ziarelor etc. Cultura scris` se laicizeaz`, practicile de lectur` se modific`. Lectura

15

DOSAR

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

colectiv`, cu voce tare este abandonat` tot mai mult \n favoarea lecturii silen]ioase, vizuale, iar lectura intensiv` a unei singure c`r]i este \nlocuit` de lectura extensiv`. Cititorul extensiv acumuleaz` cantitativ, consum` tip`rituri diverse, lectura este f`cut` cu l`comie [i cu rapiditate. Lectura nu mai este o experien]` religioas`, ci una de satisfacere a curiozit`]ii, cu finalit`]i practice sau hedoniste, de evaziune.

Lectura se privatizeaz`, devine practic` individual` [i solitar`. Noul tip de cititor cite[te cu ochii, silen]ios, \n singur`tate, ad\ncit \ntre filele c`r]ii [i \nchis \n sine \nsu[i.

Diversificarea textelor [i muta]ia practicilor a avut drept consecin]` o extindere masiv` a publicului cititor, o nou` reparti]ie social` a lecturii. În societ`]ile occidentale cre[te rata alfabetiz`rii feminine, una par]ial` \ns`, pentru c` de cele mai multe ori se limita doar la deprinderea cititului nu [i a scrisului, mai ales \n mediile populare.

Asist`m la o feminizare a publicului cititor de romane. Se vorbe[te de o adev`rat` „febr` romanesc`“ ce a cuprins cititoarele, acest gen

literar \ncep\nd s` fie asociat cu sexul feminin.

Dezbaterile anti-roman din Epoca Luminilor se refer` explicit la preferin]ele [i practicile feminine de lectur`, elabor\nd imaginea stereotip` a b`rbatului cititor de c`r]i utile [i a femeii cititoare de romane. B`rba]ii citesc c`r]i legate de profesiunea lor, opere ale clasicilor, istorie, geografie, jurnale de c`l`torie, ziare, practic` o lectur` utilitar`, pe c\nd femeile se mul]umesc cu lectura gratuit` a romanelor galante. În secolele XVIII-XIX, b`rba]ii citeau romane doar \n tinere]e, p\n` la debutul vie]ii familiale [i profesionale.

Accentuarea polariz`rii sexelor, transform`rile structurii familiei burgheze [i separarea \ntre sfera privat` [i cea profesional` au avut drept consecin]` o nou` diviziune a muncii: b`rba]ii lucreaz` \n afara c`minului conjugal, femeia r`m\n\nd ata[at` de spa]iul casnic. Ocaziile femeilor de a citi sporesc, timpul liber este folosit pentru lectur`. Cartea era o cale de cunoa[tere a lumii, surs` de aspira]ii [i de vise, modalitate de evadare din cadrul domestic, perceput drept constr\ng`tor [i monoton.

16

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

DOSAR

Patologiile lecturii feminine Secolul al XVIII-lea a dezvoltat concep]ia unei lecturi p`c`toase, practic` pervers` [i ru[inoas`. Romanul a fost denun]at de oamenii bisericii ca fiind imoral, corup`tor al moravurilor, o lectur` inutil`, periculosa in fide („primejdioas` pentru credin]`“), contrar` valorilor cu care erau asociate femeile \n morala social`: castitatea, fidelitatea, modestia, pudoarea. F`c\nd din femeie complicea favorit` a lui Satan, discursul clerical a demonizat lectura pasional` a romanului, obstacol \n calea m\ntuirii sufletului acestor p`c`toase Eve cititoare. Procesul de identificare cu personajele romanului face parte din aceast` patologie demoniac` a lecturii. A te abandona lecturii unui roman \nseamn` ruperea de realitate, \ncurajarea actelor mimetice, se aseam`n` cu idolatria [i cu posedarea.

Apoi, lectura poate incita reveria [i visul, domenii predilecte de ac]iune ale ispitelor diavole[ti. Într-o pictur` a lui Anton Wiertz, Cititoarea de romane (1836) vedem o femeie t\n`r`, goal`, \ntins` pe un pat, cu corpul frem`t\nd, citind o carte. În partea st\ng` a patului, se ive[te din penumbr` un cap cornut, diavolul, care pune discret c\teva c`r]i pe cearceaful cititoarei. Teza ilustrat` aici este aceea a lecturii romanului care atrage t\n`ra pe calea ispitelor trupe[ti [i a p`catului carnal. P`rin]ii, so]ii, fra]ii erau sf`tui]i s` supravegheze [i s` controleze tot ce citesc fiicele, so]iile sau surorile, s` interzic` accesul la roman, s` recomande c`r]i religioase [i de edificare.

Discursul teologic [i moral a fost completat de cel medical, o versiune laicizat` a denun]`rii [i a denigr`rii lecturii romanului. Mijlocul secolului al XVIII-lea inaugureaz` medicalizarea lecturii, tratatele atr`g\nd aten]ia asupra consecin]elor patologice ale cititului \n exces. Cu o precizie clinic`, medicii igieni[ti descriu efectele psihosomatice [i devian]ele periculoase ale lecturii, considerat` o problem` de s`n`tate public`. În imaginarul medical al epocii func]iona o schem` explicativ` a bolilor nervoase, a[anumita „medicin` a aburilor“: „aburii“ se formeaz` \n anumite p`r]i ale corpului [i

„Ap`ruse la \nceputul carnavalului. Distribuitorul i-o duse doamnei prin]ese de Talmont, \ntr-o zi de bal la Oper`. Dup` cin`, ea se \mbr`c` spre a se duce la bal [i, a[tept\nd ora plec`rii, \ncepu s` citeasc` noul roman. La miezul nop]ii, porunci s` fie \nh`ma]i caii, [i continu` s` citeasc`. Cineva veni s`-i spun` c` tr`sura e gata; nu r`spunse nimic. Oamenii ei, v`z\nd c` uitase de plecare, o anun]ar` c` erau ceasurile dou`.

«Nu-i nici o grab`», zise ea, citind mai departe. Dup` o vreme, ceasul ei oprindu-se, sun` s` \ntrebe ce or` este. I s-a spus c` erau ceasurile patru. «Dac`-i a[a, zise ea, e prea t\rziu ca s` m` duc la bal, desh`ma]i caii.» Se dezbr`c` [i-[i petrecu tot restul nop]ii citind.“ Jean-Jacques Rousseau, Confesiuni

17

DOSAR

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

afecteaz` „fibra nervoas`“. Prin fragilitatea constitu]iei lor, femeile s\nt mai expuse bolilor nervoase, de aceea medicii insist` asupra pericolelor lecturii feminine. Excesul de lectur`, mai ales romanesc`, ar duce la apari]ia \n uter a unor „aburi subtili“ care urc` p\n` la creier, provoc\nd iritabilitate, convulsii, epilepsie, nimfomanie („furie uterin`“), delir [i nebunie. Medicul Pomme, \n Traité des affections vaporeuses des deux sexes (1763) sus]ine c` femeia care abuzeaz` de lectur` risc` s` intre \ntr-o stare cataleptic`: „\[i d` ochii peste cap, cade la pat [i \[i \ncordeaz` membrele“. Un alt medic, Tissot, evoc` femei care „la c\teva ore dup` o lectur` atent` au avut convulsii“, \n timp ce altele nu pot al`pta din cauza lecturii excesive. O sentin]` des \nt\lnit` \n tratatele medicale spunea: „Dac` fiica voastr` cite[te romane la cincisprezece ani, la dou`zeci va avea atacuri de nervi“.

Veronique Costa constat` o adev`rat` „somatizare“ a lecturii care se instaleaz` \n discursul medical, duc\nd la o \ntreag` retoric` al c`rei scop era condamnarea lecturii romanului, considerat` cauza „deregl`rii umorilor“ [i a isteriei feminine (La lecture romanesque au XVIIIe siècle et ses dangers, 1994). Discursul antiroman f`cea referire la: „fa]a cenu[ie a femeilor obosite de noctambulismul lectoral“, la ro[ea]`,

„carna]ia culpabil` a unor lecturi imorale“. S-a mers p\n` acolo \nc\t au fost emise opinii potrivit c`rora „lectura produce o otrav` lent` care curge prin venele femeilor gravide [i le atac` sarcina“ iar copiii cititoarelor pot s` semene cu creaturile pe care le cunosc din romane!

La fel de grave s\nt [i patologiile sexuale ale lecturii feminine. Generalizarea lecturii individuale [i solitare, \n spa]iul privat, coincide cu declan[area unei adev`rate cruciade \mpotriva masturb`rii. Lectura a fost repede asociat` cu pl`cerile autosatisfac]iei sexuale. Etiologia, simptomele [i patologia onanismului se confund` cu cele ale viciului lecturii. Lectura romanului poate fi o experien]` distructiv` pentru corp, era responsabil` de eliberarea erosului, de de[teptarea poftelor carnale [i a apetitului sexual.

Alexandre Wenger – un cercet`tor francez care s-a ocupat de studiul acestor „patologii ale lecturii“ – afirma: „Simplific\nd lucrurile, putem spune c` cel care cite[te un roman o face singur, seara, \n patul s`u; a[adar scap` oric`rui control familial sau social. Cu imagina]ia st\rnit`, cititorul sau cititoarea se las` cu u[urin]` antrena]i \n practica onanist` sau nimfoman`, iar episodul fiind considerat ru[inos nu va fi dezv`luit nim`nui.“ (La Fibre littéraire. Le discours médical sur la lecture au XVIIIe siècle, 2007). }intele acestui discurs anti-lectur` [i anti-masturbator erau tinerii [i femeile, grupuri de mare risc, cu \nclina]ie c`tre perversiunea romanesc`. Tissot, \n L’Onanisme, ou dissertation sur les maladies produites par masturbation (1760), afirm` c` femeile s\nt cele mai expuse acestor practici solitare [i insist` pe gravitatea lor mult sporit`. Tabloul clinic este mai devastator \n cazul femeilor. B`rba]ii risc` doar o stare de sl`biciune a organismului, pe c\nd femeile devin cu adev`rat periculoase, indecente, isterice [i nimfomane: „Femeile s\nt expuse la crize de isterie, paloare, crampe dureroase de stomac, la dureri de nas, scurgeri albe [i tumefierea clitorisului, la declan[area furiilor uterine, care, lipsindu-le de sim]ul pudorii [i de ra]iune, le transform` \n brute lascive“.

Pentru Tissot, lectura romanului ar duce la

„De ce s` arunc`m vina pe b`rba]i pentru faptul c` femeile nu s\nt savante? Prin ce legi, prin ce edicte, prin ce \nalt` opreli[te li s-a interzis s` deschid` ochii [i s` citeasc`, s` re]in` cele citite [i s` dea dovad` de ele fie \n conversa]ie, fie \n lucr`rile lor? Oare nu s-au \nd`tinat, dimpotriv`, singure \n obi[nuin]a de a nu [ti nimic, ori prin sl`biciunea firii lor, ori prin lenea min]ii lor, ori prin grija pentru frumuse]ea lor, ori printr-o anumit` u[urin]` care nu le las` s` se ocupe de un studiu \ndelungat, ori prin talentul [i \ndem\narea pe care o au numai pentru lucrul de m\n`, ori din pricina treburilor m`runte ale unei gospod`rii, care le distrag de la alte preocup`ri, ori printr-o fug` fireasc` de la lucrurile anevoioase [i serioase, ori dintr-o curiozitate cu totul diferit` de aceea care mul]ume[te mintea, ori dintr-o \nclinare cu totul str`in` de r\vna pentru dezvoltarea memoriei.“ La Bruyère, Caracterele

18

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008 false apetituri sexuale: „Un act sexual moderat este util atunci c\nd este solicitat de natur`; c\nd este solicitat de imagina]ie el sl`be[te capacitatea spiritului [i mai ales a memoriei“. A[adar, imagina]ia d`uneaz` grav s`n`t`]ii, mai ales pentru femei, fiin]e fragile, frivole, \nzestrate cu o sensibilitate maladiv`, influen]abile [i emotive.

Practic\nd o lectur` empatic`, orientat` de pl`ceri, femeile se expun unor numeroase pericole. În La Nymphomanie, ou traité de la fureur utérine (1771) medicul Bienville confirm` acest raport privilegiat pe care imagina]ia \l \ntre]ine cu lectura romanului. El descrie un pretins caz real, istoria tragic` a tinerei Julia, \n v\rst` de 20 de ani. Imagina]ia [i dorin]ele carnale \i s\nt trezite de lectura romanelor procurate de o servitoare „experimentat` \n arta pl`cerii [i ini]iat` \n secretele lui Venus (...) scump` [i voluptoas` intendent` a pl`cerilor fiicei“. Julia \ncearc` s` reziste acestor dorin]e, dar nu reu[e[te, alunec` tot mai mult pe panta lecturilor periculoase: „\n cur\nd, iluzia, himera [i extravagan]a \[i jucar` rolul; ea dob\ndi \n sf\r[it for]a nefericit` de a aproba \n ea \ns`[i aceast` maxim` oribil`: nimic nu e mai frumos [i mai dulce dec\t s` ascul]i de dorin]a amorului“. Întruc\t p`rin]ii \nt\rzie s` \i caute un so], Julia \ncepe s` se autosatisfac`, s`n`tatea fizic` [i mental` i se deterioreaz` rapid, se izoleaz` \ntr-o camer` [i \nnebune[te. Concluzia lui Bienville este aceea c` lectura romanului „\ncepe prin a predispune inima la sentimentele cele mai delicate, dar sf\r[e[te prin a provoca lascivit`]ile cele mai grosolane“. Lectura se manifest` ca un declan[ator al dorin]ei, ca un afrodisiac, abuzul duc\nd la dezinhibare sexual`, imoralitate, lips` de pudoare [i desfr\u. Nimfomania cu etiologie lectoral` se poate manifesta at\t la fete c\t [i la femeile c`s`torite sau la v`duvele tinere.

Imagini ale cititoarei \n literatura de fic]iune Reprezent`rile lecturii feminine [i ale pericolelor acesteia abund` \n literatura secolelor XVII-XIX, aceste imagini negative ap`r\nd \ntr-un moment de maxim` expansiune a c`r]ii tip`rite

DOSAR

„Folose[te-te de acest prilej, Zima. Aga Narkis st` la taclale cu maic`-ta, iar guvernanta voastr` p\nde[te dintr-un balcon momentul c\nd se va \ntoarce taic`-tu: ia [i cite[te f`r` team`. Ce, crezi oare c` o s` se mai mire c\nd vor descoperi Bijuteriile indiscrete ascunse \n spatele m`su]ei tale de toalet`?

Nu, Zima, nu; se [tie doar c` Sofaua, Tanzaï [i Confesiunile s-au aflat sub perna ta.“ Diderot, Bijuteriile indiscrete

19

DOSAR

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

„A doua zi, foarte devreme, pe c\nd Julien f`cea copiile scrisorilor \n bibliotec`, domni[oara Mathilde intr` acolo, printr-o u[i]` lateral`, foarte bine ascuns` \nd`r`tul c`r]ilor. În timp ce Julien admira inven]ia aceasta, domni[oara Mathilde p`rea foarte mirat` [i contrariat` c` d`duse peste el acolo. Julien g`si c`, de[i era \nc` somnoroas`, avea o \nf`]i[are aspr`, m\ndr` [i cam b`rb`teasc`. Domni[oara de la Molle avea obiceiul tainic s` fure c`r]i din biblioteca tat`lui ei, c\nd el nu era acolo. Prezen]a lui Julien \i f`cea zadarnic drumul din diminea]a aceasta [i o nec`jea cu at\t mai mult, cu c\t venise s` caute al doilea volum din Prin]esa Babilonului de Voltaire, ceea ce constituia un adaos vrednic de o educa]ie \n \ntregime monarhic` [i religioas`, des`v\r[it` de Sacré-Coeur. Biata fat`, la nou`sprezece ani, pesemne c` sim]ea nevoia de lucruri care s`-i a]\]e mintea, de vreme ce se interesa de un roman.“ Stendhal, Ro[u [i Negru

20

[i de instalare a lecturii \n practicile cotidiene ale femeilor. Reprezent`rile literare ale cititoarei ofer` detalii despre preferin]ele [i competen]ele feminine de lectur`, despre practici, posturi corporale [i locuri de lectur`. Personaje des \nt\lnite s\nt tinerele cititoare de romane galante, idealiste, care practic` o lectur` de identificare, de abandon, f`r` a avea o distan]` critic` fa]` de ceea ce citesc. Încerc\nd s` imite comportamentul eroilor, ele pierd contactul cu realitatea [i cad prad` unor periculoase reverii.

Un asemenea personaj este t\nara Javotte din Romanul burghez al lui Furetière (1666).

Suferind de bulimia lecturii, ea cite[te \n secret c`r]i interzise pe care le ascunde \n salteaua patului. Ideea c` femeile au o atrac]ie particular` pentru cititul \n pat este un alt cli[eu literar [i artistic foarte frecvent, o asociere a lecturii feminine cu sexualitatea [i cu erotismul. Javotte se preface bolnav` pentru a putea citi romane, zi [i noapte. C`r]ile ilicite \i s\nt procurate de t\n`rul Pancra]iu, de care se \ndr`goste[te, \n cele din urm`. Ea se identific` cu eroii din romane, c`r]ile s\nt cele care \i dicteaz` gesturile [i comportamentele \n cercurile mondene pe care le frecventeaz`. Într-o vreme \n care cultura amoroas` [i sexual` a fetelor era ca [i inexistent`, lectura romanului ini]ia \n jocurile [i pl`cerile dragostei, \n arta galanteriei [i a manierelor elegante, fiind un mijloc de descoperire a corpului [i a identit`]ii feminine. Vr\nd cu orice pre] s`-[i dep`[easc` modesta condi]ie burghez`, Javotte refuz` s` se m`rite cu pretenden]ii ale[i de p`rin]i [i este \nchis` la m`n`stire pentru o „cur` de dezintoxicare“, dar reu[e[te s` evadeze cu ajutorul amantului, la fel ca \n romanele citite. În capitolul V („Sofia sau femeia“) al c`r]ii sale Emil sau despre educa]ie (1762), Jean-Jacques Rousseau enun]` principiile educa]iei feminine. Femeile nu au nevoie de o forma]ie intelectual`, s\nt f`cute „anume ca s` plac` b`rbatului“ [i nu trebuie silite s` \nve]e prematur s` citeasc` „\nainte de a le face s` \n]eleag` bine la ce serve[te citirea“, pentru c` „s\nt pu]ine fetele care s` nu fac` mai mult abuz dec\t uz din aceast` [tiin]` fatal`“. O t\n`r` care caut` s` se instruiasc` prin lecturi savante \[i pierde for]a

DOSAR

Fotografii de Alexandru Ofrim

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

de seduc]ie, se masculinizeaz` [i risc` s` nu se m`rite niciodat`: „orice fat` literat` ar r`m\ne toat` via]a fat`“. În portretul pe care i-l face Sofiei, Rousseau evoc` pericolele lecturii feminine, faptul c` o femeie nu poate citi f`r` s` se implice sentimental: „Ce nenorocit` s\nt, spunea ea mamei sale; am nevoie s` iubesc [i nu v`d nimic care s` \mi plac`! Inima mea respinge pe to]i cei pe care sim]urile mele \i atrag. Nu v`d pe nici unul care s` \mi a]\]e sim]urile“. Mama b`nuie[te „un oarecare mister“ \n aceast` suferin]` a fiicei [i o face s` se dest`inuie: „Mam`-sa o sile[te, ea ezit`; cedeaz`, \n fine, iese f`r` s` spun` nimic [i intr` dup` un moment cu

„«Ei, e ocupat`! {i cu ce m` rog? Cite[te romane, c`r]i p`c`toase, care-s \mpotriva religiei [i \n care s\nt lua]i \n r\s preo]ii, cu citate scoase din Voltaire. Dar toate astea duc cine [tie unde, bietul meu copil, [i un om f`r` religie sf\r[e[te \ntotdeauna r`u.» Se hot`r\ deci ca Emma s` nu mai citeasc` romane. Lucrul nu era deloc u[or. B`tr\na lu` asta asupra ei; c\nd avea s` treac` prin Rouen, urma s` se duc` personal la cel care-i \mprumut` c`r]i [i s`-i spun` c` Emma nu se mai aboneaz`. {i dac` totu[i librarul ar st`rui \n \ndeletnicirea lui de a otr`vi oamenii, n-ar avea oare dreptul s` anun]e poli]ia?“ Gustave Flaubert, Doamna Bovary

21

DOSAR

„Am aflat atunci c` bunica alesese mai \nt\i poeziile lui Musset, un volum de Rousseau [i Indiana; c`ci dac` era de p`rere c` lecturile nefolositoare s\nt tot at\t de nes`n`toase ca [i bomboanele [i pr`jiturile, nu credea c` marile inspira]ii de geniu ar fi avut asupra min]ii chiar a unui copil o influen]` mai primejdioas` [i mai pu]in \nvior`toare dec\t via]a \n aer liber [i v\ntul din largul m`rii asupra trupului acestuia. Dar cum tata o tratase aproape de nebun`, afl\nd ce c`r]i voia s`-mi dea, se duse din nou la Jouy-le-Vicomte, la librar.“ Marcel Proust, În c`utarea timpului pierdut. Swann

22

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008 o carte \n m\n`. Depl\nge pe nenorocita ta fiic`, triste]ea sa e f`r` remediu, lacrimile sale nu pot seca. Vrei s` [tii cauza: ei bine, iat-o, zice ea, arunc\nd cartea pe mas`. Mama ia cartea [i o deschide: erau Aventurile lui Telemac. (...)

Sofia iubea pe Telemac [i \l iubea cu o pasiune de care nimic nu o putea vindeca (...) Nu vreau un prin], nu caut pe Telemac, [tiu c` nu este dec\t o fic]iune: caut pe cineva care s`-i semene“. Rousseau inten]iona s` scrie un roman intitulat Sofie [i Emil, cu un final tragic: Sofia, devenit` so]ia lui Emil, \[i perverte[te imagina]ia citind romane licen]ioase ilustrate, bea b`uturi afrodisiace [i cade \n desfr\u, \n[el\ndu-[i b`rbatul.

Secolul al XIX-lea european nu numai c` a prelungit aceste tendin]e ale Vechiului Regim, dar, \n anumite privin]e chiar a intensificat dezbaterile asupra lecturii feminine. În textele literare cititoarea devine un personaj tragic. Modelul cititoarei romantice este Mathilde de la Molle din romanul lui Stendhal, Ro[u [i Negru (1830). Fata intr` prin efrac]ie \n marea bibliotec` a tat`lui ei, de unde ia c`r]i pe care le cite[te \n intimitatea camerei. Mult` vreme lectura feminin` a fost una clandestin`, secret`, biblioteca fiind un spa]iu rezervat exclusiv b`rba]ilor. Familia controleaz` [i cenzureaz` lecturile tinerelor fete, educate s` fie bune so]ii [i mame. Mathilde se hr`ne[te din iluziile livre[ti [i practic` o lectur` de identificare. C\nd se \ndr`goste[te de Julien, ea trece \n revist` toate c`r]ie din care a aflat ce este dragosteapasiune: „Mathilde rev`zu \n minte toate descrierile pasiunii pe care le citise \n Manon Lescaut, Noua Heloiz`, Scrisorile unei c`lug`ri]e portugheze etc. etc. Bine\n]eles c` nu se g\ndea dec\t la marile pasiuni; dragostea de r\nd era nevrednic` pentru o fat` de v\rsta [i ob\r[ia ei. (...) O asemenea dragoste nu cunoa[te josnicele temeri \n fa]a stavilelor, ci, dimpotriv`, te \mpinge la fapte m`re]e“.

Imagini ale tinerei cititoare solitare apar [i la Balzac. Debutul romanului Preotul de ]ar` (1841) este consacrat personajului feminin Veronique Sauviat, o fat` provenind dintr-o famile simpl`; primele ei lecturi au fost c`r]i religioase pe care le cite[te cu voce tare p`rin]ilor anal-

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008 fabe]i. De la lectura colectiv` ea trece la lectura solitar` a unui roman, eveniment care \i transform` via]a lini[tit`. Într-o zi fatal`, ea cump`r` Paul [i Virginia de Bernardin de Saint-Pierre, cite[te romanul pe ner`suflate \ntr-o noapte, singur`, \n camera sa. Descoper` o alt` lume, diferit` de cea care o \nconjura, are revela]ia dragostei [i i se aprinde imagina]ia, c`z\nd pe panta reveriilor amoroase. Dup` ce se c`s`tore[te cu un b`rbat ur\t, dar bogat, pe care nu-l iube[te, este atras` tot mai mult \n capcana lecturii de evaziune, \ncalc` fidelitatea conjugal` [i viseaz` s` fug` cu amantul \n America.

Pandantul tinerei cititoare rebele Mathilde de la Molle este un alt personaj balzacian, Félicité des Touches, din romanul Béatrix (1839).

Precocitatea ei \n materie de cultur` livresc` o masculinizeaz`: „Educa]ia pupilei sale fu l`sat` \n \ntregime pe seama \nt\mpl`rii. Prea pu]in supravegheat` de c`tre o femeie t\n`r` preocupat` de pl`cerile epocii imperiale, Félicité crescu absolut singur`, ca un b`iat. Îi ]inea tov`r`[ie domnului de Faucombe \n bibliotec` [i citea tot ce voia. Cunoscu, a[adar, via]a \n teorie, [i nu-i r`m`sese nici o neprih`nire spiritual`, de[i altminteri era fecioar`. Mintea ei \nota \n lipsa de pudoare a [tiin]ei, pe c\nd inima-i r`m\nea curat`. Cuno[tin]ele ei devenir` uluitoare, a]\]ate de pasiunea pentru lectur` [i ajutate de o memorie str`lucit`. (...) Aceste uimitoare lecturi \i \n`bu[ir` pasiunile mult mai stra[nic dec\t via]a la m`n`stire, unde imagina]ia tinerelor fete se \nv`p`iaz`. (...) O asemenea depravare a inteligen]ei, f`r` vreo influen]` asupra castit`]ii trupe[ti, l-ar fi uluit pe un filosof sau un observator“. Totu[i, efectele devastatoare ale acestor lecturi necontrolate \[i fac apari]ia: Félicité se \mboln`ve[te iar medicii \i recomand` s` „practice c`l`ria [i distrac]iie lume[ti“ pentru a se \ns`n`to[i. Întruchiparea tuturor ravagiilor lecturii feminine este \ns` celebrul personaj al lui Flaubert, Emma Bovary. Ea se ini]iaz` \n lectura romanului citind Paul [i Virginia. La [coala de maici obi[nuia s` citeasc` noaptea, \n patul ei, c`r]i interzise pe care le procur` de la o sp`l`toreas` care „\mprumuta fetelor mai mari, pe ascuns, c\te un roman care nu-i lipsea niciodat`

DOSAR

„Lousiei \i pl`ceau cuvintele cu perdea. Citea multe romane deocheate, pre]uindu-le mai pu]in intriga [i mai mult voalurile transparente care le \nv`luiau: «E \ndr`zne], e bine scris, spunea ea cu un aer delicat. Trece]i u[or, muritori, nu insista]i!» Aceast` femeie de z`pad` fu c\t pe ce s` moar` de r\s citind La fille de feu a lui Adolphe Belot. Îi pl`cea s` povesteasc` \nt\mpl`ri petrecute \n noaptea nun]ii, care se sf\r[eau \ntotdeauna r`u: fie c`, \n graba lui brutal`, b`rbatul fr\ngea g\tul so]iei de marginea patului, fie c` t\n`ra so]ie era g`sit` diminea]a coco]at` pe [ifonier, goal` [i \nnebunit`. Louise tr`ia \n penumbr`; c\nd Charles intra la ea, ridica jaluzelele, aprindea toate l`mpile, iar ea gemea, duc\ndu-[i m\inile la ochi: «Charles! M` orbe[ti!»“.

Jean-Paul Sartre, Cuvintele

23

DOSAR

„Citeam de stingeam cu creierul [i corpul totodat`. Citeam pe burt`, cu botu’ pe labe, la mas`, aplecat` peste pagini, p\n` \n]epeneam. Citeam cu picioarele sub mine p\n` le sim]eam reci, umflate, amor]ite [i atunci m` descol`ceam ca un [arpe, \mi dezlipeam privirea de paginile poroase, alergam p\n` la buc`t`rie cu senza]ia de ace \n picioare [i reveneam, cu buc`]i de p\ine smuls` [i mere. Înfulecam rup\nd cu din]ii, c\nd din p\ine, c\nd din m`r, mestecam de m` dureau maxilarele [i absorbeam prin piele parc`, prin pielea frun]ii, turbioane de cuvinte, asocia]ii, imagini. Citeam pe spate, cu cartea deasupra [i cu dureri \n bra]e, tol`nit` pe perne ad\nci, cartea se leg`na deasupra mea, un soare \ntunecat m` orbea. Citeam coco]at` \n copaci, la bunici, \n diverse cotloane r`coroase, leg`n\ndu-m` \n balansoare, la umbra \nmiresmat`, lunguia]` a vreunui copac, departe de to]i, ceea ce \mi d`dea c\teodat` un meschin sentiment de superioritate.“ Simona Popescu, Exuvii

24

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

din buzunarele [or]ului [i din care chiar ea, vrednica fat`, \nghi]ea, \n ceasurile libere, capitole \ntregi. Nu era vorba \n ele dec\t de dragoste, de aman]i (...) inimi zbuciumate, jur`minte, suspine, lacrimi [i s`rut`ri, b`rci sub clar de lun`“. Dup` c`s`torie, g`se[te \n lectura excesiv` un remediu \mpotriva monotoniei, a plictisului cotidian [i a deziluziilor c`sniciei, ajunge o so]ie necredincioas`, mam` nevrednic`, sf\r[ind prin a-[i pune cap`t zilelor.

A[adar, femeile citesc mult, poate chiar prea mult, cel pu]in din punctul de vedere al b`rba]ilor. Ar fi hazardat s` spunem c` ele citesc mai mult dec\t b`rba]ii, dar iat` c` \ntr-o alt` carte-album dedicat` lecturii: Célébration de la lecture (2005, Bruxelles) mai mult de dou` treimi din tablourile reproduse \nf`]i[eaz` femei citind.

Femei tinere, mature, b`tr\ne, surprinse \n zeci de ipostaze cotidiene sau exotice, declin` \ntr-o tulbur`toare diversitate aceast` form` de fericire [i de pl`cere, care este lectura. S` fie doar o \nt\mplare c` subiectul „femeie citind“ a atras at\t de insistent [i aten]ia pictorilor, oricum mult mai des dec\t „b`rbat citind“?

Dar de ce s` ne mir`m? Ce poate fi mai senzual dec\t o femeie care cite[te?

■

RECENZII

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

printre cele mai pertinente din presa româneasc`, mai adev`rate [i mai pline de, scuza]i, \nv`]`minte, dec\t at\tea volume de analiz` arid` [i conven]ional`. Onestitatea cu autorul care \[i asum` experien]a universitar`, afirm\nd f`r` parapon, dar r`spicat ceea ce lumea [u[ote[te, de obicei, pe la col]uri, e filtrat` de perspectiva unui moralist sub]ire. Ceva din cordialitatea lejer` [i spumoas` \n stil, dar lucid` [i grav` \n subtext, venit` dinspre Caragiale & Zarifopol [i trecut` prin „publicistica“ lui Andrei Ple[u [i Radu Cosa[u palpit` \n paginile sale. Ra]ionalitatea calm`, exerci]iul nuan]ei, umorul destins, modera]ia realist` [i reflexele mentale proprii unui „liberal de st\nga“ nealiniat \l re]in pe acest meritocrat militant s` alunece \n discursuri apocaliptice. Pentru c` realitatea din teren \i ofer` multe, prea multe motive de alarm` [i scepticism…

Texte despre profesiunea de matematician [i avatarurile ei coabiteaz`, f`r` probleme, cu articole incisive despre moravurile vie]ii noastre publice, politice, ideologice, intelectuale [.a.m.d., cu „madlene“ confesive despre Epoca de Aur [i reminiscen]ele ei (textul despre Cenaclul „Flac`ra“ e de bibliografie obligatorie, ca [i „necrologul“ despre 2 Mai, iar secven]ele intitulate „Bunicul [i blogul“ sau „Calculatorul [i Proust“ – ni[te mici bijuterii). Sec]iunea intitulat` „Citadine“ dezv`luie calit`]ile unui prozator care se ignor` (sau nu?). C\teva „escale“ \n str`in`tate (prilej de amuzate compara]ii interculturale) s\nt urmate de cele mai acute grupaje ale volumului. Ele atac` frontal, dup` cum spuneam, bolile de sistem ale \nv`]`m\ntului autohton, z`bovind cu prec`dere asupra „bacaloriatului“ [i a Universit`]ii. Finalul c`r]ii atinge zone delicate ale identit`]ii de evreu român \ntr-o lume \n care spectrele intoleran]ei \nc` abund`.

S` nu ne l`s`m \n[ela]i de stilul restraint [i de „minimalismul“ discret al formulei. Observator sagace al lumii \n care tr`im, Liviu Ornea ne ofer` multum in parvo, cu rigoarea unui analist cultural [i [armul de acord fin al unui eseist de calitate.

■

„Momentele“ unui matematician Liviu Ornea, Variet`]i conexe Colec]ia „Eseistic`“ Editura Curtea Veche, 2008

22 lei prefa]` de Carmen Mu[at

N`scut \n 1960, Liviu Ornea a ales o cale profesional` opus` celei a tat`lui s`u, reputatul istoric al ideilor [i curentelor literare Z. Ornea.

Omul cu alur` de hipiot serios, dar cu priviri ghidu[e, este cadru universitar la Facultatea de Matematic` din Bucure[ti, autor a peste 40 de lucr`ri de specialitate. Gustul pentru umanioare [i pentru scris se \ntoarce \n activitatea sa publicistic` din ultimul deceniu, manifestat` prin cronici de teatru (mai pertinente [i mai acute dec\t ale multor „speciali[ti \n materie“) [i prin articole de opinie pe teme larg-culturale. Cele mai numeroase [i mai „legate“ s-au adunat \n paginile Observatorului cultural la rubrica „Bifurca]ii“. O denumire c\t se poate de nimerit` pentru dubla voca]ie [i, \n sens larg, pentru dubla identitate a autorului. Cu un titlu cumva paradoxal – [i amuzant pentru cei care [tiu ce-nseamn`, \n matematic`, respectiva sintagm` – volumul Variet`]i conexe decupeaz` o felie consistent` din tortul respectivei rubrici, echivalent` unui autoportret intelectual indirect. Un autoportret cu opt subdiviziuni (un pic cam multe, dar de o savuroas` diversitate) pe care nu-mi vine s`-l a[ez doar sub semnul publicisticii. Liviu Ornea este un eseist captivant, \n a c`rui formul` atitudinea „dilematic`“ se asociaz` celei de avizat „observator cultural“.

Sub dezinvoltura familiar` a tonului p\nde[te \ns` un spirit critic logic, precis [i analitic, capabil s` sintetizeze fondul unei probleme prin c\teva fraze. În materie de analiz` a \nv`]`m\ntului autohton din România postdecembrist` ([i de evaluare critic` a „form`rii intelectuale“ \n sens larg), comentariile lui Liviu Ornea se num`r`, cu tot aerul lor de flash-uri confesive,

26

Paul Cernat

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Spectrul memoriei Doina Ru[ti, Fantoma din moar` Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2008

În peisajul literar actual, prozele Doinei Ru[ti se remarc` printr-o fascina]ie cvasimorbid` fa]` de inflorescen]ele supranaturalului crescute pe terenul m\los al existen]ei cotidiene. Fantoma din moar` p`streaz` astfel, rafin\nd-o, formula romanesc` din Omule]ul ro[u [i din Zogru: o combina]ie bine dozat` de fantastic (nuan]at \ntr-o palet` estetic` incluz\nd fabulosul, straniul, enigmaticul) [i de realism critic (cu puternice accente satirice [i cu evidente ambi]ii panoramatice).

Dincolo de insolitul ideii de a dedica un \ntreg roman unui personaj spectral, Fantoma din moar` incit` de la prima pagin`: un narator feminin, Adela Nicolescu, relateaz` uluitoarea \nt\mplare de a fi descoperit \n vitrina Libr`riei „Sadoveanu“ o carte cu titlul Via]a secret` a Adelei Nicolescu povestit` de Florian Pavel.

Familiaritatea dintre nara]iunea acestui autor obscur [i propriile amintiri o determin` s` \ntreprind` o investiga]ie al c`rei rezultat nu elucideaz`, ci ad\nce[te misterul: textul fusese copiat de pe un blog semnat stafia, ]inut de un server-cameleon, ce-[i schimba \ncontinuu identitatea [i loca]ia. Mesajele spectrale descoperite aici reprezint`, de fapt, cele trei p`r]i ale romanului: „Via]a secret` a Adelei Nicolescu“, „Moara“ [i „Dou` zile“.

De sub aripile f\lf\itoare [i versatile ale fantomei imaginate de c`tre Doina Ru[ti ies \ns` la iveal` o multitudine de micro-istorii, modelate \n pasta v\scoas` a marii „istorii de cauciuc ars“.

Fantoma din moar` con]ine deopotriv` un Bildungsroman (al Adelei), o cronic` de familie (a Nicole[tilor), o monografie a localit`]ii doljene Como[teni (amintind, prin varii detalii, de satul morome]ian), o fresc` social-politic` a lu-

RECENZII mii române[ti sub comunism (cu fulgura]ii de dinainte [i de dup` aceast` perioad`). Vie]i fr\nte, destine deturnate, dispari]ii misterioase, crime [i dela]iuni se reveleaz` ori se opacizeaz` de-a lungul unei proze de atmosfer`, ale c`rei personaje tr`iesc la modul \nsp`im\nt`tor sau voluptuos „b\ntuirea“ proteicei fantome. Abia spre finalul romanului, autoarea dezambiguizeaz` oarecum natura incert`, ambivalent` a puterii ad`postite \n interiorul morii. Dup` demolarea acesteia, la ordinul securistului Nini, devenit parlamentar postdecembrist, „sufletul ei s-a scurs dintre zidurile ro[ii \n carnea [i \n s\ngele oamenilor, care continu` s` respire, duc\ndu-[i fiecare acel vis care a supravie]uit cu greu \ntr-o sec]iune strangulat` a timpului nostru, c\nd suflul vital al unui sat s-a furi[at \ntre zidurile rezistente ale unei mori p`r`site“. Scena care \ncheie Fantoma din moar`, o secven]` antologic` din ororile „obsedantului deceniu“, sugereaz` identificarea straniului suflu vital cu spiritul \nv`]`torului Ion Nicolescu, emul al lui Spiru Haret, ctitor de [coal` [i de c`min cultural. Imaginea dasc`lului „c`zut \n genunchi [i cu m\inile ridicate spre cer“ – la vederea c`r]ilor incendiate de zbirii noului regim [i a fiului \ntors din lag`r precum un cer[etor b`tr\n [i murdar – func]ioneaz` ca o distrugere \n efigie a vechii lumi [i a valorilor ei fundamentale. Suferin]a lui Ion Nicolescu, dar [i partea luminoas` [i cald` a sufletului s`u de p\n` atunci vor curge \n p\ntecul morii, pentru a d`inui volatil \n mijlocul a[ez`rii pe care o p`storise. Fantoma din moar` este, totodat`, un spectru al memoriei, pentru c` „suge“ g\ndurile oamenilor [i \ntre]ine vie amintirea unor vremuri apuse. Iar \n era Internetului, enigmaticul site al stafiei adun` [i disemineaz` memoria, transformat` \n fluid narativ, a tuturor „eroilor“ – at\t a victimelor, c\t [i a opresorilor.

Doina Ru[ti scrie un roman puternic, \n care vigoarea epicului, acuitatea observa]iei realiste, minu]iozitatea descrierilor [i discretele efluvii lirice sus]in o poveste captivant` despre atrocit`]ile istoriei comuniste [i despre bizareria supravie]uirilor fantomatice.

■ Gabriela Gheorghi[or

27

29,95 lei

RECENZII

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

fineasc` prin experien]ele succesive, care-l formeaz` [i \l deformeaz`, \n acela[i timp, iar \n cele din urm` \l fac s` se reg`seasc` pe sine.

Ne\mp`cat cu via]a prea palpitant` a mamei, fost` dansatoare de club, scindat \ntre cele dou` lumi \n care tr`ie[te [i \ntre care face naveta pentru a transporta diamante (pentru iubitul american al Nadiei, mafiotul Mi[a Korbatov), insuficient de matur pentru a putea digera \nt\mpl`rile neobi[nuite care-l p\ndesc la fiecare pas, Vitali e un amestec de for]` fizic` brut` [i fragilitate sufleteasc`, prea mare ca s` fie un copil, dar nu \nc` suficient de copt pentru a se numi b`rbat, un t\n`r debusolat al vremurilor noastre. Adrian Sângeorzan reu[e[te s` redea remarcabil imprevizibilul sufletului rusesc, ce iese la iveal` din reac]iile personajului la aproape fiecare dintre evenimentele ce alc`tuiesc avalan[a epic`: explozia din blocul unde locuia Tania (\n urma c`reia nu r`m\ne nimeni viu), prima experien]` sexual` a eroului, cu o prostituat` oferit` „cadou de plecare“ de Gari, iubitul rus al mamei, prima b`taie pe t`r\m american, cu un negru care-i furase zece dolari, c`r`u[ia cu diamante (transportate dup` metoda \nghi]irii), atentatul asupra Turnurilor Gemene, c`ruia \i este martor, dependen]a de droguri [i alcool c`p`tat` pe nesim]ite, tab`ra de reeducare cu numele „În de[ert, aproape de natur`“, unde e trimis de familie ca ultim` speran]` de recuperare [i unde v\neaz` [obolani pentru a supravie]ui, \nrolarea voluntar` \n armat` [i r`zboiul din Irak – nu \nt\mpl`tor, ultima experien]` relatat`.

Vitali e un roman legat de la prima la ultima pagin`, solid construit, dep`[ind cu mult posibilit`]ile unui Bildungsroman, a[a cum am fi tenta]i s`-l \ncadr`m, un roman care vorbe[te indirect despre cele mai grave probleme ale lumii contemporane, at\t de up to date c` pare desprins din jurnalele de [tiri. Povestitor redutabil, Adrian Sângeorzan se dovede[te un romancier \n toat` puterea cuv\ntului, care, \mbin\nd inven]ia cu observa]ia, [tie s` pun` punctul pe i f`r` a p`rea c` face un caz din asta.

O lume nebun` Adrian Sângeorzan, Vitali Editura Curtea Veche, 2008

22 lei

Personajul care d` numele noului roman al lui Adrian Sângeorzan este \ntruchiparea lumii nebune \n care tr`im: emigra]ie, globalizare, terorism, droguri, confuzie, vitez` ame]itoare a scurgerii evenimentelor – toate acestea marcheaz` destinul adolescentului rus Vitali Ahmatov, care se vede luat pe sus de \nt\mpl`ri [i purtat de ici-colo \nainte s` apuce s` se dezmeticeasc`.

Relatat` la persoana I, povestea lui Vitali \ncepe \n cartierul moscovit Lianozovo, unde adolescentul de [aisprezece ani locuie[te \n condi]ii destul de modeste, cu bunicii (c`ci tat`l \i murise \ntr-un atentat, \n Israel, iar mama emigrase cu c\]iva ani \nainte \n Statele Unite).

Dup` un atac cu bomb` la un bloc vecin, \n care moare Tania, prima lui iubire, se hot`r`[te s` plece cu mama sa \n America pentru a \ncepe o nou` via]`. Lini[tit` la \nceput, ca a oric`rui elev american imigrant apreciat pentru inteligen]a sa, via]a lui Vitali porne[te la vale ca un bulg`re de z`pad` odat` cu primele b`t`i cu colegii pe motive puerile, momente \n care r`bufne[te furia lui necontrolat`, care-l sperie chiar [i pe el.

Foarte bine \i reu[esc lui Adrian Sângeorzan personajele, mai ales dou` dintre ele: Vitali [i mama sa, Nadia. Consistente, solide, construite pe c\te o tr`s`tur` definitorie – violen]a, respectiv frivolitatea, c`rora autorul le adaug` nesf\r[ite nuan]e pentru a ajunge la individualizarea fiec`ruia –, personajele lui Sângeorzan arat` o uria[` for]` de plasticizare, de care scriitorul a dat dovad` [i \n romanul anterior, Circul \n fa]a casei. Acolo accentul c`dea pe atmosfer`, memoria personajului re\nviind detaliile universului romanesc. În Vitali, cum decorul se schimb` la fiecare c\teva zeci de pagini, \ntr-un ritm cople[itor, era firesc ca personajul s` se de-

28

■ Lumini]a Corneanu

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Madlene [i fluturi Vladimir Nabokov Vorbe[te, memorie O autobiografie rescris` Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2008

Speak, Memory, tulbur`torul volum autobiografic al lui Vladimir Nabokov, se deschide cu un straniu denun] al \n[el`toriilor muzei Mnemosyne. Aidoma lui Van Veen, protagonistul romanului Ada or Ardor: A Family Chronicle, Nabokov este captiv \ntre dou` lumi unde timpul se define[te dup` ceasornice [i calendare diferite. Exist` un timp al copil`riei fantastice, m`surat cu o clepsidr` z`bavnic` [i caden]at de tandra \nl`n]uire a emo]iilor generate de invocarea unui Sankt Petersburg at\t de pitoresc, \nc\t e[ti tentat s` te \ntrebi dac` descrierile au [i alt` surs` \n afar` de prodigioasa creativitate a autorului. Dar mai exist` [i un timp al ordon`rii pe h\rtie a evenimentelor surprinse \n „oglinda retrovizoare a imagina]iei“, urm`rit cu cronometrul exilatului, un exilat prins \ntre obliga]ii universitare [i proiecte literare, care \ncearc` s` p`streze leg`tura cu un trecut \ndep`rtat respect\nd cu stricte]e ritualul presupus de ceea ce Proust a numit „memoria involuntar`“. Din c\nd \n c\nd, Nabokov folose[te pronumele de persoana a II-a singular, \ns` nu cititorului i se solicit` aten]ia, ci so]iei Vera. Efectul estetic cu totul aparte al textului este \ntre]inut tocmai de sentimentul de frustrare c`, \n calitate de cititor, nu te numeri printre preocup`rile lui Nabokov. Portretele str`mo[ilor, impresionantele ramuri ale unui arbore genealogic \n \ntregime aristocratic, gesturile [i vorbele p`rin]ilor, destinele fra]ilor, parada guvernantelor pedante, c`l`toriile prin Europa, mo[iile [i conacele familiei, spulberarea idealurilor liberale odat` cu Revolu]ia bol[evic`, excentricitatea colegilor de la Cambridge, afec]iunea purtat` fiului Dmitri constituie tot at\tea

RECENZII subiecte demne de a fi aduse \n prim-plan [i imbolduri pentru \ntors`turi me[te[ugite ale frazelor.

Celebra sinestezie a lui Nabokov, confirmat` de altfel \n toate romanele lui, e descris` minu]ios, didactic chiar, de autorul \nsu[i, cu deta[area unui virtuoz care [tie perfect ce clape ale sufletului trebuie ap`sate pentru a declan[a o feerie de sunete, litere [i culori. Aceast` capacitate deosebit` de a asocia, gra]ie sim]urilor amestecate, obiecte, imagini mentale, chipuri [i situa]ii \ntre care sim]ul comun nu g`se[te nici o analogie, \i permit autorului s` descrie la fel de spectaculos p`l`rioarele ciupercilor din specia Boletus [i mirosurile p`durilor ruse[ti, vitraliile re[edin]ei de var` [i aripile unui fluture Polygonia, decupajul mnemonic [i pl`cile lanternei magice, rezolvarea problemelor de [ah [i felul cum scriitorul dep`[e[te obstacolele r`s`rite \n calea creativit`]ii, netezimea unui fruct [i ging`[ia unui obraz de fat` cu s\nge t`tar. Trenurile [i fluturii se bucur` de o aten]ie aparte.

Nord-expresul ce lega Sankt Petersburg de Paris s-a dovedit, \n anii copil`riei, un spa]iu de joac` luxos, o oaz` a peripe]iilor pline de fantezie cuprinse \ntre ramele unor peisaje schimb`toare – ferestrele spa]ioase ale vagoanelor de dormit. Lungile c`l`torii ale solarei familii Nabokov prin Europa \nceputului de secol XX anticipeaz` itinerarele incredibile ale obiectelor din cas` (mai cu seam` ale c`r]ilor din biblioteca tat`lui) dup` fuga din Rusia de co[mar a lui Lenin. Diversele specii de fluturi au, la r\ndul lor, func]ie de aide-mémoire, c`ci anvergura unor aripi fragile pudrate \n culori exotice se suprapune – adesea perfect – peste amintirea unei vacan]e la ]ar` ori peste timidele experien]e amoroase din adolescen]`. Expresivitatea poetic` trebuie s` protejeze erosul de vulgaritate, dar [i de abominabila psihanaliz` a „[arlatanului vienez“.

Dac` Lolita era o poveste cu satiri [i nimfe, dup` cum just a observat un critic literar, despre Vorbe[te, memorie se poate spune c` este garderoba select` unde satirii [i nimfele lui Nabokov [i-au l`sat m`[tile.

■ Alexandru Budac

29

36, 95 lei traducere din limba englez` [i note de Sanda Aronescu

RECENZII

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

{i un alt am`nunt interesant: Gray a scris Lanark pe parcursul a dou`zeci [i doi de ani (\ntre 1954 [i 1976), cizel\ndu-l apoi \nc` cinci, p\n` \n 1981. În total, aproape trei decenii. „Cartea a treia“ [i „a patra“ s\nt axate pe tribula]iile fantastice ale unui t\n`r lovit de amnezie, care-[i spune „Lanark“, nume preluat dintro fotografie (din compartimentul trenului unde se treze[te). El ajunge \ntr-un teritoriu \ntunecat (f`r` zi), numit Unthank. Locuitorii ]inutului dispar adesea misterios [i sufer` de boli simbolice. Dup` un timp, Lanark descoper` sub p`m\nt un spital enigmatic, denumit Institutul. În interiorul lui, se petrec lucruri terifiante (bolnavii incurabili s\nt folosi]i drept combustibil [i m\ncare!). Atins de o „boal`“ bizar` el \nsu[i, Lanark realizeaz` c` Unthank-ul se afl` \n pragul dezintegr`rii, din cauza isteriei politice [i a paranoiei colective. „Cartea \nt\i“ [i „a doua“ au caracter autobiografic, urm`rind formarea t\n`rului Duncan Thaw \n Glasgow-ul de dinainte de r`zboi. Treptele ini]ierii lui s\nt evacuarea din ora[, \n timpul bombardamentelor naziste (Gray a tr`it chiar el acest episod \n copil`rie!), gimnaziul [i studen]ia la {coala de Art`. În timpul desf`[ur`rii lor, observ`m un personaj introvertit, care nu poate comunica [i evit`, ca atare, lumea, cu prec`dere femeile. Are viziuni artistice obsesionale [i e b\ntuit de g\ndul sinuciderii prin \nec. Aici, \n fond, se l`mure[te „haosul“ structural al romanului. „Surpriza“ de care pomeneam anterior vine din faptul c` Thaw [i Lanark s\nt – deducem – una [i aceea[i persoan`. Thaw s-a sinucis cu adev`rat, iar Lanark devine eul s`u post mortem, prins \n chingile Infernului (Unthank). Gray (care nu a acceptat suprapunerea complet` a celor doi!) va face o m`rturisire esen]ial`, la ani buni de la publicarea ini]ial` a romanului, m`rturisire care explic`, ultimativ, enigma pove[tii: Thaw moare pentru c` nu poate s` iubeasc`, \n vreme ce Lanark vede lumea murind pentru c` ea, \n totalitatea sa, nu mai poate s` iubeasc`. Un sens postmodern, dup` cum se vede, [i la nivelul profund al nara]iunii, nu doar la cel al construc]iei.

■

Infernul din Glasgow Alasdair Gray, Lanark O via]` \n patru c`r]i Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2008

39,95 lei traducere din limba englez` [i note de Magda Teodorescu

Scriitorul sco]ian Alasdair Gray (un intelectual cu opinii socialiste) – de[i mai pu]in cunoscut la noi – a f`cut carier`, \n anii ’80, cu Lanark (1981), un roman subintitulat A Life in Four Books/O via]` \n patru c`r]i. Cu pu]in timp \n urm`, volumul gigantic (peste 700 p.) a ie[it ([i) \n traducere româneasc` (Magda Teodorescu ofer` o versiune excelent` [i un aparat critic foarte bun), la Editura Polirom, constituind, f`r` nici un dubiu, un eveniment cultural.

Gray (ast`zi \n v\rst` de 74 de ani) a scris [i alte romane (premiate de asocia]ii [i funda]ii mondiale prestigioase), dar nici unul nu a atins valoarea lui Lanark.

Volumul (combina]ie de realism [i distopie) r`m\ne, desigur, un model de scriere postmodern`, fiind ilustrat cu desenele autorului [i \nsum\nd patru c`r]i, un prolog, un interludiu [i un epilog. Ordinea lor tulbur` chiar [i la simpla descriere. Povestea \ncepe cu „Cartea a treia“ [i continu` cu „C`r]ile \nt\i“, „a doua“ [i „a patra“.

Epilogul apare \n „Cartea a patra“ – cu patru capitole \nainte de final! (Scriitorul a explicat, la un moment dat, c` acest fascicol – ce con]ine de fapt o discu]ie, postmodern` ea \ns`[i, \ntre autor [i personaj – era prea important pentru a fi l`sat la sf\r[it!). În ciuda aparentului haos structural, nara]iunea evolueaz` limpede, f`c\nd loc, \n miezul ei, unei surprize (care [i devine, de altfel, cheia \ntregii construc]ii estetice [i care nu ar fi fost posibil` f`r` aceast` arhitectur` epic` mai cur\nd stranie). Alegoriile las` s` se \ntrevad` ramifica]ii consistente c`tre realitatea imediat` (legat` de diver[ii comentatori fie de atmosfera Glasgow-ului natal al scriitorului, fie de institu]iile londoneze ale anilor ’80).

30

Codrin Liviu Cu]itaru

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

Un feminism soft, anesteziat Sawako Ariyoshi So]ia doctorului Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2008

Prezen]` semnificativ` \n literatura japonez` a secolului XX, Sawako Ariyoshi este autoarea a numeroase romane, nuvele, scenarii de televiziune [i piese de teatru, av\nd un succes impresionant \nc` de la debut, \n 1956.

Romanul So]ia doctorului, publicat \n 1967, este considerat un reper \n opera scriitoarei datorit` complexit`]ii temei [i rela]iilor dintre personaje. Biografie fic]ional` a medicului Seishu Hanaoka, unul dintre chirurgii inovatori care au descoperit \n secolul al XIX-lea o formul` eficient` a anesteziei generale, romanul are \n centru dou` figuri feminine – so]ia lui Seishu, Kae, [i mama acestuia, Otsugi.

O tensiune intens` [i neobi[nuit` leag` aceste personaje \nc` din primele pagini – copil fiind, Kae \[i roag` d`daca s` o duc` \n satul vecin pentru a o vedea pe frumoasa so]ie a medicului Hanaoka. Fascinat` de prezen]a ei de o elegan]` nobil` [i dominatoare, Kae o urm`re[te pe Otsugi peste ani, transform\nd-o, \n imagina]ia ei febril`, \ntr-un model de feminitate absolut`. Otsugi era fiica unui mo[ier bogat, \ns` \n tinere]e a suferit de o ciudat` boal` de piele, de care doar medicul Hanaoka a putut s-o vindece, primind-o de nevast` drept r`splat`.

Povestea ei e \n mod evident conturat` sub semnul basmului, de care se desprinde \ns` treptat, destr`m\ndu-se \n istoria sumbr` a unei femei m`cinate de un infinit orgoliu matern.

Urm\nd simetria unei nara]iuni tradi]ionale, Kae devine nora lui Otsugi, fiind pe]it` de

RECENZII aceasta pentru fiul ei, Seishu, pe atunci student la medicin` \n Kyoto.

De aici se dezvolt` traiectoria dramatic` a rela]iilor dintre nor` [i soacr`, proverbial catastrofale, atent orchestrate \ntr-o perspectiv` naratorial` voit minimalist`, culmin\nd \ntr-o \ncle[tare psihologic` feroce a celor dou` protagoniste. În replici m`surate, aparent curtenitoare [i pline de considera]ie, mustesc gelozia unei mame ce-[i divinizeaz` fiul [i angoasa unei tinere femei ce \[i dedic` existen]a consolid`rii reputa]iei so]ului. Odat` identificat scopul comun – succesul experimentelor medicale ale lui Seishu –, Otsugi [i Kae intr` \ntr-o competi]ie extrem`, oferindu-se drept cobai pentru testarea anesteziei generale.

Oglinzile paralele \n care s\nt conturate cele dou` personaje feminine surprind [i elemente secundare, figuri \n penumbr` [i drame \n surdin`, conferind romanului o fine]e psihologic` remarcabil`.

No]iuni precum devotamentul, loialitatea, sacrificiul s\nt prezente aproape exclusiv \ntr-un teritoriu al feminit`]ii – trei femei din familia Hanaoka se sting subit, afectate de boli incurabile, \n fa]a c`rora talentul excep]ional al t\n`rului doctor se dovede[te inutil. Adev`rata eroin` se dovede[te a fi Kae, care \[i pierde fiica [i, ca \ntr-un scenariu tragic, r`m\ne oarb` \n urma experimentului anesteziei.

Cu toate acestea, na[te \nc` doi copii, \[i sus]ine p\n` la cap`t so]ul, se retrage \ntr-o anex` a casei devenit` clinic` [i loc de pelerinaj al bolnavilor din \ntreg ]inutul [i se stinge discret, l`s\nd \n urma ei istoria exemplar` a unei so]ii devotate [i, ca un vag ecou, elegia unei existen]e consumate de orgoliu [i aparen]e.

Finalul romanului imprim` o ultim` imagine asimetric` a raportului dintre protagoni[ti – piatra funerar` a fiului umbre[te morm\ntul mamei [i pe cel al so]iei, iar numele s`u este singurul pre]uit, dup` aproape dou` secole de la moarte, \n lumea [tiin]ei.

■ Gabriela Gl`van

31

24 lei traducere din limba japonez` de Angela Hondru

RECENZII

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

L I T E R AT U R ~

reu[it parc` s` contamineze \ntreaga Americ` cu virusul dispre]ului de sine? Începutul volumului ne duce cu g\ndul la Ragtime; continuarea lui, la tipul de intrig` preferat de Updike. Adulter, alcoolism, abulie – acestea par a fi ingredientele „succesului“ domestic cultivat \n familie [i, ca \n aproape oricare roman american, c\nd vorbim de familie, vorbim de na]iune, iar dac` acum familia se dezintegreaz` \nseamn` c` America \ns`[i se dezintegreaz`.

Cea mai reu[it` metafor` a dezintegr`rii familiei/Americii, o dezintegrare resim]it` acut at\t de adul]i, c\t [i de copii, este o remarc` mai degrab` f`cut` \n treac`t, [i anume sf\r[itul celor Patru Fantastici, cunoscu]ii supereroi de benzi desenate, anun]at \n num`rul 141 al revistei pe care Paul o cite[te metodic, lun` de lun`. Asemenea supereroilor americani, fiecare membru al familei (Hood, Williams [i restul) are ceva special, dar lua]i pe ansamblu, s\nt la fel de disfunc]ionali [i incompatibili ca personajele BD-ului. Tor]a Uman` a dat foc din gre[eal` propriului grup [i acum nimic nu mai poate stinge incendiul.

O cronic` a vremurilor, o incursiune meticuloas` \n cultura popular` a anilor ’70, \ncep\nd cu moda vestimentar` [i termin\nd cu ultimele produc]ii din muzic` (Pink Floyd, The Dark Side of the Moon), film (Ultimul tangou la Paris, Na[ul) [i literatur` (romanele lui Vonnegut), Furtuna de ghea]` \[i ]ine personajele \n cas`, dar pe cititor \l plimb` mai peste tot, confirm\nd spusele lui Amos Oz din interviul ap`rut recent \n Dilemateca: „Literatura te poart` \n case private, \n min]ile oamenilor locului (...). Romanul te duce \n sufrageriile, \n buc`t`riile, \n dormitoarele oamenilor obi[nui]i“. Este exact ceea ce face [i cartea lui Moody, iar ceea ce vedem acolo nu are cum s` ne plac`. Ne place \ns` felul \n care Moody scrie despre toate aceste lucruri: criza petrolului, scandalul Watergate, sf\r[itul r`zboiului din Vietnam, p`rin]i parc` mai confuzi dec\t copiii lor care vor s`-[i imite p`rin]ii. De Ziua Recuno[tin]ei, 22 noiembrie 1973, America n-avea pentru ce s` fie recunosc`toare. Oare anul acesta, pe 22 noiembrie, lucrurile au stat altfel?

■

Sf\r[itul celor Patru Fantastici Rick Moody, Furtuna de ghea]` Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2008

28 lei traducere din limba englez` [i note de Constantin Dumitru-Palcus

Thanksgiving, 22 noiembrie 1973. New Canaan, Connecticut. Afar` a fost neobi[nuit de frig. Ziua a plouat, dup` care, seara, totul a \nghe]at, iar familiile americane, protestante, mic-burgheze, chinuite de plictis, cu dou` ma[ini \n garaj [i servicii frustrante, s-au str\ns laolalt`, au dat o petrecere, au invocat alcoolul [i au f`cut schimb de parteneri ca s` uite c` ghea]a \nseamn` moarte. Moartea lor, anticipat`. Unii poate au reu[it s` pretind` c` jocul a dat roade. Familiilor Hood [i Williams, \ns`, nu prea le-a mers. Benjamin Hood, tat` a doi adolescen]i [i so] al Elenei, se culca oricum de ceva vreme cu Janey Williams, dar \n noaptea cu pricina n-a f`cut dec\t s` doarm`, beat mort pe pardoseala unei b`i str`ine, pline de tot felul de piepteni. Janey, la r\ndul ei, a satisf`cut oral un adolescent de nou`sprezece ani, iar so]ul ei, Jim, s-a culcat pentru prima dat` cu Elena. R`ma[i singuri, nici copiii nu s-au l`sat mai prejos. Wendy Hood, paisprezece ani, a \nscenat un act sexual cu Sandy Williams, de treisprezece, dup` ce mai \nainte cochetase [i cu Mike, fratele un pic mai mare al lui Sandy, \n timp ce Paul Hood, naratorul de [aisprezece ani, s-a masturbat \n New York, l\ng` trupul adormit al unei colege de liceu cu care spera s` fac` sex.

Singurul care a preferat singur`tatea, aleg\ndu-se \n final cu o stupid` moarte prin electrocutare, a fost Mike Williams. Avea doar paisprezece ani.

Categoric, Furtuna de ghea]` nu e un roman pe care s`-l poveste[ti nepo]ilor la gura sobei, \n serile lungi [i \nghe]ate de iarn`. Dar e un roman pe care vrei s`-l cite[ti pentru c` pur [i simplu se cere citit. Cum pot lucrurile degenera \ntr-o asemenea m`sur`? C\t de dezam`git de via]` po]i fi? E totul din cauza afurisitului de Nixon – ce figur` trist`! – care, odat` demascat, a

32

Florin Irimia

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

FILOZOFIE

Noua poveste a lui Andrei Cornea nu este chiar veche Andrei Cornea Noul, o veche poveste Editura Humanitas, 2008

În anii ’90 citeam c`r]ile lui Andrei Cornea cu o fascina]ie motivat` de impresia puternic` a unui g\nditor care acum \[i inventeaz` instrumentele de lucru, sub ochii mei, [i c` \l pot urm`ri educ\ndu-m` [i examin\nd alternativele pe care drumul g\ndirii sale ar putea s` o apuce. A[a s-au n`scut, \n c`r]ile acelui deceniu ale filozofului, distinc]ia metodologic` dintre tem` [i subiect (pe care am \nt\lnit-o \n Scriere [i oralitate \n cultura antic`) sau cea hermeneutic` dintre op]iunea prim` [i cea secund` (pe care am studiat-o \n Turnirul khazar sau \n Penumbra). Aceste distinc]ii p`reau, \n acei ani, s` promit` fortificarea lor la nivelul unor concepte opera]ionale \n istoria filozofiei, de o originalitate care impresiona prin tu[a poetului [i de o verificabilitate de fiecare uimitoare, care atestau unghia dup` care recuno[team \n]eleptul.

Am conversat cu un prieten \nainte s` citesc Noul, o veche poveste, cea mai recent` carte a lui Andrei Cornea, care reune[te mai multe studii, cu subiecte diferite, dar despre a c`ror tem` autorul ne asigur` c` este unitar`. Prietenul mi-a spus c` e tot „chestia aia de demult“, cu op]iunea secund`, cu tema [i subiectul, c` nu e nimic nou aici [i c`, \n fine, cartea e o pies` de manierism ce-l poate impresiona doar pe cel care nu cunoa[te textele anterioare ale autorului. Eu cred c` prietenul nu a avut absolut deloc dreptate. Am citit cartea fascinat, cu mintea \mboldit` de \ntreb`ri, surprins de faptul c` Andrei Cornea a stat ani \ntregi l\ng` Plotin sau Aristotel, traduc\ndu-i sau coment\ndu-i, dar preg`tind \n fond noua v\rst` a conceptelor sale.

Ce este nou, a[adar, \n aceast` carte? Subiectul unui mesaj era deosebit de tema lui, dup`

RECENZII cum el exprima un sens explicit sau implicit, dup` cum spunea ceva efectiv sau miza subiacent pe altceva. Op]iunea prim` se deosebea de cea secund` pentru a putea reliefa fundamentul comun al realit`]ilor contradictorii [i concurente.

Nu pot discuta aici filia]iile istorice [i \nrudirile [i deosebirile acestor concepte. Pot doar s` spun c` \n aceast` carte exist` un studiu asupra modului \n care Plotin recupereaz` altfel un model anaxagoric al lumii contra lui Platon, cum Plotin discut` tema lumilor posibile ca subiecte ale unei teme comune care pier neav\nd un loc \n tema \ns`[i, cum arborele lui Porfir este tema de neocolit p\n` [i a g\ndirii rizomatice sau cum revolu]iile con]in comportamente restauratoare ale lumilor pe care le pot opune celei pe care o desfiin]eaz`, fie c` fac apel la cea imediat anterioar` celei defuncte, fie c` inventeaz` una mitic`, dar dotat` cu aceea[i func]ie istoric` de predecesoare absolut`.

Asemenea pozi]ii \mbog`]esc distinc]iile anterioare prin sesizarea, din perspectiva lor, a unei ambivalen]e umane generice fa]` de nou. Orice subiect nou \[i domole[te terifian]a printr-un apel la o tem` veche. În felul acesta, vechea distinc]ie dintre op]iunea prim` [i op]iunea secund` devine aici filozofie a temporalit`]ii [i implicit a istoriei. Cu aceast` carte, conceptele lui Andrei Cornea \[i verific` valabilitatea, trec\nd de la etic`, istoria artei sau critica relativismului la filozofia istoriei. Uneori, mecanismul pare dat drept o lege obiectiv` a spiritului; alteori, e un adev`rat complex psihic derulat chiar [i \n absen]a evenimentelor pe care cel implicat [i le poate inventa ca s` tr`iasc` complexul indicat.

S\nt trei dimensiuni c\[tigate prin aceast` temporalitate: 1) o \nrudire cu mitul eternei re\ntoarceri, \n sensul eliadesc, anun]at` chiar de autor; 2) o \nrudire cu dialectica hegelian`, \ntruc\t acum raportul dintre tem` [i subiect intr` \n jocul temporal al neg`rii nega]iei; 3) o asem`nare la care nu m` g\ndisem p\n` acum niciodat`, \ntre raporturile lui Andrei Cornea [i sensul noician al lui \ntru, cel pu]in din perspectiva unei contradic]ii unilaterale instituit` de la subiect spre tem`.

Iar despre toate acestea, bucuria lecturii singur` poate da seama.

■ Alexander Bamgarten

33

32 lei

RECENZII

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

ISTORIE

diversele aspecte \ntr-o prezentare de ansamblu a problemei abordate. Echilibrul este una dintre virtu]ile scrisului istoric al lui Dennis Deletant, iar includerea unor largi pasaje din izvoare \n text ofer` cititorilor posibilitatea s` empatizeze cu trecutul. Pe de alt` parte, imaginea de ansamblu este grevat` de un anume dezechilibru \n alegerea aspectelor considerate relevante. Problematica frontului [i a efortului de r`zboi este expediat` rapid, cu argumentul c` a fost tratat` bine de al]i autori. Aten]ia sc`zut` pentru alte aspecte – mecanismele exercit`rii puterii \n interior, politicile economice, sociale [i culturale ale regimului, erodarea gradual` a legitimit`]ii interne a regimului – reflect` at\t catalogul de priorit`]i cognitive al autorului [i al publicului-]int`, c\t [i faptul c` aceste aspecte nu au fost \nc` tratate satisf`c`tor nici \n istoriografia român`. {i cu aceasta atingem o problem` mai ampl`. Este iluzoriu s` a[tept`m ca un istoric str`in, fie el excelent profesional [i plin de simpatie pentru România, s` rezolve toate problemele spinoase ale istoriei na]ionale. Istoricii români vor trebui [i ei s`-[i asume subiectele delicate, s` aib` propria lor „r`fuial` critic`“ cu trecutul. Pe baza unei analize riguroase, ei vor putea eviden]ia [i c\t bine (pu]in), [i c\t r`u (mult) au f`cut locuitorilor acestei ]`ri personaje precum Antonescu sau Ceau[escu. Numai astfel, ei vor putea amenda aprecieri cum este aceea c` evreii au fost principalele victime ale regimului Ion Antonescu.

Strict vorbind, politica lui Antonescu fa]` de evrei a fost criminal` din punctul de vedere al standardelor umanitare [i stupid` din perspectiva intereselor de ansamblu ale statului român; pe de alt` parte \ns`, num`rul cet`]enilor care au murit din cauza deciziei lui Antonescu de a arunca România \n r`zboi a fost \nc` [i mai mare.

Desigur, \n adoptarea acestei decizii, ca [i \n \ntreaga sa concep]ie politic`, Antonescu reflecta limite de judecat` \mp`rt`[ite de o mare parte a societ`]ii din acea vreme, [i nu numai \n România; aceast` m`rginire nu scuz` \ns` faptele comise [i – dup` cum arat` [i Dennis Deletant – nici nu poate fi o baz` pentru a-l considera un model de patriotism.

■

Limite antonesciene Dennis Deletant Aliatul uitat al lui Hitler.

Ion Antonescu [i regimul s`u, 1940-1944 Editura Humanitas, 2008

45 lei traducere din limba englez` de Delia R`zdolescu

Dennis Deletant este unul dintre cei mai buni speciali[ti occidentali ai istoriei României \n secolul XX. Ata[amentul s`u durabil pentru ]ara noastr` r`zbate din scrierile sale, chiar [i atunci c\nd se ocup` de laturile mai \ntunecate ale istoriei române[ti, cum ar fi regimul comunist sau guvernarea lui Ion Antonescu.

Cartea publicat` acum la Editura Humanitas este versiunea româneasc` a edi]iei ap`rute la Palgrave Macmillan \n 2006. Faptul c` lucrarea profesorului Deletant a fost adresat` mai \nt\i unui public anglofon r`zbate din titlul volumului: „aliatul uitat“ se refer` la slabul interes din mediile anglo-saxone pentru figura lui Antonescu, \n timp ce din perspectiva culturii române recente nu poate fi vorba de uitare. Priorit`]ile de interes anglo-saxone s\nt reflectate [i de structura pe capitole a volumului: primele dou` capitole se focalizeaz` asupra preliminariilor prelu`rii puterii de c`tre Ion Antonescu, al treilea – pe perioada guvern`rii \mpreun` cu legionarii, al patrulea – pe faza dictaturii militare [i problema r`zboiului, apoi un grup compact de patru capitole (pp. 115-245) pe problema evreilor \n timpul guvern`rii lui Antonescu, urmate de capitole relativ succinte dedicate loviturii de stat de la 23 August, procesului lui Antonescu [i evalu`rii de ansamblu a rolului s`u istoric.

Nu putem enumera acum toate problemele \n analiza c`rora Dennis Deletant aduce fie informa]ii documentare noi, fie interpret`ri [i comentarii originale, care \mping \nainte cunoa[terea istoric`. De[i acestea nu s\nt pu]ine, \n cazul unei asemenea c`r]i criteriul principal de judecat` este reu[ita sintezei, modul \n care integreaz`

34

Bogdan Murgescu

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

M E N TA L I T~} I

Insomnii de alt`dat` Eluned Summers-Bremner O istorie cultural` a insomiei Editura Art, 2008

P\n` nu demult, despre insomnie vorbeau doar medicii psihiatri sau psihologii. Dar iat` c` se poate vorbi [i altfel despre acest subiect. În acest excelent studiu, cercet`toarea neo-zeelandez` Eluned Summers-Bremner dezbate pentru prima dat` semnifica]iile culturale ale st`rii de nesomn. Utiliz\nd o diversitate de surse: literare, iconografice, filozofice, medicale etc., autoarea evoc` reprezent`rile insomniei \n diverse epoci istorice [i \n culturi variate.

Departe de a fi o invariabil`, lipsa somnului are reprezent`ri contradictorii, mult diferite de cele la care s-ar a[tepta omul modern. De fapt, insomnia trebuie raportat` mereu la modul \n care oamenii \[i reprezint` alte experien]e, cum ar fi timpul, noaptea, \ntunericul, apoi visele, odihna, oboseala, alternan]a \ntre activitate [i repaus.

Ast`zi avem tendin]a de a asocia \n mod preponderent noaptea cu somnul, \ns` n-a fost \ntotdeauna a[a. În primul capitol al c`r]ii, autoarea este \n c`utarea insomniacilor din literatura Antichit`]ii (Iliada, Eneida, Epopeea lui Ghilgame[). La acea vreme, insomnia nu era o simpl` absen]` a somnului, ea semnifica „visele [i dorin]ele \ntunecate din interiorul altor st`ri \ntunecate: somnul, noaptea [i, cea mai profund`, moartea“. Absen]a somnului era privit` de medici ca un fenomen secundar, derivat, care indica prezen]a unor alte st`ri, cum ar fi dragostea sau melancolia. Insomnia cauzat` de suferin]ele dragostei este un motiv \nt\lnit nu numai \n epopeea greac`, ci [i \n literatura medieval`.

Se pare c` omul medieval era un mare insomniac. Frica de noapte a fost o component` major` a imaginarului medieval: timpul nop]ii

RECENZII era primejdios, populat de for]ele demonice, dar [i de r`uf`c`tori de tot felul. Aceste aspecte ale existen]ei medievale tulburau condi]iile pentru somn: o parte dintre membrii unei colectivit`]i trebuia s` stea de veghe pentru ca ceilal]i s` poat` dormi ad\nc \n acest r`stimp. Somnul prelungit nu era un imperativ, iar privarea de somn nu a fost dintotdeauna privit` ca o problem`. Faptul c` europenii din Evul Mediu [i de la \nceputurile modernit`]ii nu puneau mare pre] pe somnul ne\ntrerupt este demonstrat – \n opinia autoarei – de obiceiul de a dormi \n dou` reprize egale, separate de un interval de trezire (vigillae), dup` miezul nop]ii, petrecut \n diferite moduri: veghe, rug`ciune, lectura unor texte religioase etc.

Revolu]ia industrial` a secolului al XVIII-lea a instaurat insomnia modern`, de[i tr`s`turile ei fuseser` anun]ate cu mult \nainte, odat` cu apari]ia ora[ului medieval [i a burgheziei comerciale. Ora[ul nu doarme niciodat`: munca \n fabric` se desf`[oar` [i noaptea, la fel distrac]iile din cafenele [i cluburi. Lumina electric` transform` noaptea \n zi, iar tic`itul tiranic al ceasului de[tept`tor \ncepe s` ritmeze o societate care privilegiaz` starea de veghe, unde locul central este ocupat de munc`. Deprecierea somnului datorat` condi]iei moderne a dus la o cre[tere [i diversificare a tipurilor de insomnie. Cur\nd ea este resim]it` ca o maladie [i este medicalizat`.

Lumea contemporan` produce ne\ncetat condi]ii pentru manifestarea insomniei. Ast`zi, diverse statistici citate de autoare arat` c`, \n societ`]ile avansate, o treime din popula]ia adult` sufer` de insomnie. În lumea interconectat` se doarme mult mai pu]in, insomnia av\nd drept cauz` nu numai ritmul alert de via]`, stresul continuu, ci [i modul de petrecere a timpului liber. Departe de a avea un caracter soporific, navigarea pe Internet sau zappingul TV reduc [ansele de a avea un somn odihnitor.

Mai trebuie s` spun, mai ales pentru insomniaci, c` aceast` carte este mult prea interesant`, \nc\t nu au nici o [ans` de a adormi citind-o...

■ Alexandru Ofrim

35

23 lei traducere din limba englez` de Laura Savu

RECENZII

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

POLITOLOGIE

care urmeaz` s` o capete sistemul politic [i economic al unei ]`ri, este o interesant` contribu]ie personal` a autorului. Acesta sus]ine c`, \n Rusia postcomunist`, aceast` viziune nu este una fix` [i static`, a[a cum erau percepute \n mod tradi]ional ideea sau identitatea na]ional`, ci se poate schimba \n func]ie de jocuri de putere locale, interese economice sau evolu]ii interna]ionale.

Cartea porne[te de la premisa c` Rusia se afl` la cap`tul unui ciclu istoric, pe care autorul \l nume[te „megaciclu imperial“. Cu alte cuvinte, cei 500 de ani de imperiu rus/sovietic au luat sf\r[it \n 1991 [i de atunci Rusia se afl` \ntr-o prelungit` criz` de identitate, pe care elitele \ncearc` s` o dep`[easc`. Frustrat` de modul \n care a fost tratat` de celelalte mari puteri, \ncerc\nd s`-[i vindece traumele produse de comunism [i s`-[i gestioneze actualele probleme, Rusia se str`duie[te s`-[i g`seasc` noul drum.

Analiza politicii externe a Rusiei postcomuniste scoate la iveal` mai multe propuneri de identitate strategic` conturate \n epocile El]\n [i Putin. În prima perioad` avem de-a face cu un liberalism interna]ionalist av\nd ca scop principal integrarea Rusiei \n structurile occidentale, contrabalansat de un civiliza]ionism agresiv menit s` sublinieze excep]ionalismul rus. Instalarea la Kremlin a lui Putin aduce cu sine un realism pragmatic, o Rusie precupat` de consolidare intern`, de restaurarea m`re]iei imperiale [i de ob]inerea unor avantaje tangibile din interac]iunea cu orice alt actor al sistemului interna]ional. Încotro se \ndreapt` Rusia? Autorul ne ofer` trei scenarii, dintre care vi-l voi spune pe cel mai optimist: transformarea \ntr-o putere democrat` de voca]ie european`, l`s\ndu-v` pl`cerea de a le descoperi \n carte pe celelalte dou`. Dincolo de faptul c` tonul este un pic prea tehnic, lucru explicabil prin faptul c` e vorba de o tez` de doctorat transformat` \n carte [i c` nu discut` [i evolu]ii de ultim` or`, precum evenimentele din Georgia [i efectele crizei financiare, lucrarea este, probabil, cea mai complet` analiz` a politicii externe a Rusiei poscomuniste scris` p\n` acum \n limba român`.

■

Rusia: ce este, ce ar putea deveni Stanislav Secrieru Rusia dup` imperiu Colec]ia „Dezbateri contemporane“ Editura Institutul European, 2008

46 lei

Rusia e unul din subiectele dezb`tute obsesiv \n spa]iul public românesc. Din p`cate \ns`, de cele mai multe ori discursul despre Rusia contemporan` produs \n România nu reu[e[te s` dep`[easc` zona cli[eelor [i a miturilor istorice [i politice, r`m\n\nd la stadiul de mult zgomot pentru nimic. În ciuda avalan[ei de opinii [i p`reri exprimate pe aceast` tem`, avem pu]ine lucr`ri de calitate despre perioada postcomunist` a Rusiei, publicate \n limba român`. În acest context, cartea lui Stanislav Secrieru vine ca o contribu]ie de care era mare nevoie: o analiz` academic` echilibrat` [i de substan]` a politicii externe a Rusiei lui El]\n [i Putin [i a ceea ce ar putea urma.

Complexitatea perspectivei pe care o ofer` cartea e explicat` \n bun` m`sur` de biografia [i CV-ul autorului. N`scut \n Republica Moldova, Stanislav Secrieru are percep]ia din interior a spa]iului ex-sovietic. Masteratul [i doctoratul \n rela]ii interna]ionale ob]inute \n România, la SNSPA, i-au oferit acces la curentele de g\ndire locale, \n timp ce implicarea \n proiecte organizate de institu]ii precum NATO Defense College [i European Council on Foreign Relations l-au familarizat cu perspectivele occidentale cu privire la Rusia.

Din punct de vedere al teoriei rela]iilor interna]ionale, lucrarea prive[te Rusia prin prisma constructivismului social, un model teoretic relativ recent, care pune sub lup` cultura/subculturile sistemului analizat, modul \n care circul` ideile \n cadrul sistemului, construc]ia identit`]ii actorilor din sistem [i rela]ia actor-mediu. Conceptul de „identitate strategic`“, \n]eles ca viziunea asumat` de elite cu privire la forma pe

36

Bogdan Barbu

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

POLITOLOGIE

Limita e cerul Barack Obama Îndr`zneala de a spera.

Reflec]ii despre salvarea visului american Editura RAO, 2008

Citit` \nainte de aflarea rezultatului alegerilor preziden]iale din SUA, cartea lui Barack Obama e un manifest electoral, riguros [i atractiv \n acela[i timp; \nt\mpl`rile de via]`, povestite pe un ton m`surat [i cu haz, justific` op]iuni [i impun atitudini. Obama e un mare maestru al sincerit`]ii: izbute[te mereu s` comunice traseul ideii, tensiunea care a provocat sentimentul, iar problema esen]ial` a candidaturii lui – rasa – este tratat` din multiple puncte de vedere, echilibr\nd idealismul pozi]iei ini]iale cu realismul experien]ei de via]`. Politicianul [tie c\t de [ocant` este candidatura sa, c\t din sus]inerea ob]inut` se datoreaz` circumstan]elor, sl`biciunii sau inconsisten]ei adversarilor. Cartea \[i concentreaz` mesajul \n direc]ia transform`rii discursului electoral \n program politic.

Barack Obama a c\[tigat alegerile \n numele [i cu sprijinul Partidului Democrat. Concep]iile sale politice s\nt \n acord cu programul dintotdeauna ale acestui partid: responsabilitate fa]` de to]i cet`]enii, preocuparea pentru programele de asisten]` universale, pentru transformarea cartierelor s`race \n medii favorabile unei vie]i decente, regularizarea situa]iei imigran]ilor, o politic` extern` deschis`, combin\nd \ntr-un mod acceptabil interesele cu principiile. Dar \n toate aceste domenii, senatorul Barack Obama a votat timp de patru ani conform pozi]iilor celor mai radicale ale grupului s`u parlamentar. În carte se str`duie[te s` conving` c` opiniile lui s\nt mult mai moderate, \ncerc\nd astfel s`-i aduc` \n tab`ra sa pe cei \nsp`im\nta]i de efectele redistribu]iei: cei care

RECENZII spun c` Obama e „un comunist“ se tem c` va lua de la boga]i [i va da s`racilor, c` va \mpov`ra cu impozite clasa mijlocie pentru a da banii celor care nu vor sau nu [tiu s` munceasc`. Obama nu este un comunist, nici m`car un socialdemocrat, deocamdat` e departe [i de cea de „a treia cale“ trasat`, \ntr-o perioad` de bel[ug, de pre[edintele Bill Clinton [i de premierul britanic Tony Blair. Efectele dezastruoase ale crizei financiare – \mprejurare „propice“ victoriei sale electorale – vor cere m`suri rapide [i pragmatice. Capacitatea sa de adaptare va fi solicitat` la maximum chiar din primele zile ale pre[edin]iei, dac` nu vrea s` afle cum arat` dezam`girea unui popor at\t de talentat c\nd e \nsufle]it de speran]`.

Dac` victoria lui Obama \n alegeri marcheaz` dep`[irea sindromului rasial, ca s` fie un succes, pre[edin]ia sa va trebui s` lucreze la deslu[irea [i \mp`carea celor care cred c` s\nt desp`r]i]i de concep]ia valorilor culturale. Îmbun`t`]irea sistemului de guvern`m\nt va trebui s` demonstreze c` nu doar republicanii lui George W. Bush s\nt devota]i unor anume valori, cum ar fi libertatea individual`, credin]a, morala rela]iilor interumane. T\n`rul pre[edinte \[i propune o misiune doar aparent minor`: ap`rarea modestiei [i a decen]ei. C\nd modestia [i decen]a s\nt prezente \n dezbaterile bipartizane, se poate ajunge la un rezultat care s` satisfac` majoritatea, f`r` a nedrept`]i minorit`]ile.

Desigur, solu]iile concrete s\nt pu]ine [i destul de confuz exprimate: candidatul nu vrea s` \ncurce cu promisiunile sale ac]iunile viitorului pre[edinte. Pentru c` Barack Obama conta pe faptul c` va ajunge pre[edinte: el nu-[i ascunde ambi]ia de a ajunge cineva, de a-[i dep`[i permanent pozi]ia ob]inut`. Nu i-a pl`cut niciodat` s` piard` (cui \i place?), a \nv`]at destul de repede c` nu po]i c\[tiga r`m\n\nd mereu fidel unor principii, c` nu po]i face politic` f`r` bani, c` originea banilor nu poate fi \ntotdeauna detectat`.

Barack Obama e sincer. Sau spune c` e sincer \ntr-un mod foarte conving`tor.

■ Magdalena Boiangiu

37

39,99 lei traducere din limba englez` [i note de Liana Stan

RECENZII

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

PSIHOLOGIE

În acela[i timp, \n articolele, scrisorile sau conferin]ele de popularizare a teoriei freudiene, Jung ap`r` cu fermitate metoda psihanalitic`, greu de digerat de c`tre medicii \nceputului de secol XX. „Isteria freudian` exist`“, clameaz` Jung sus]in\nd originea psihogen` a bolilor iscate de conflictul dintre libido [i refulare. De asemenea, analistul elve]ian sus]ine utilitatea tehnicii asocierilor libere, dar [i faptul c` psihanaliza nu se confund` nici cu anamneza medical` [i nici cu mesmerismul. Mai mult, psihanaliza nu este o eliberare s`lbatic` a sexualit`]ii \n scopul „savur`rii din plin a vie]ii“. Terapia nu urm`re[te „ca omul s` cad` iremediabil prad` patimilor sale, ci ca el s` ajung` tocmai la necesara st`p\nire de sine“, subliniaz` Jung.

De[i nu renun]` la observa]iile critice, Jung se arat` surprinz`tor de binevoitor cu Freud. O explica]ie ar putea veni din faptul c` textele din prezentul volum s\nt redactate \n preajma lui 1913, anul rupturii dintre Freud [i Jung, ultimul neav\nd deci r`gazul s` ia distan]a cuvenit`. {i mai probabil ar fi c` psihiatrul elve]ian nu st` pav`z` pentru un om (fie el Freud), ci pentru o idee, pentru orientarea novatoare adus` de psihanaliz`. „S-a presupus pe nedrept – scria Jung \n 1912 – c` pozi]ia mea ar \nsemna o scindare a mi[c`rii psihanalitice. Astfel de schisme exist` numai acolo unde este vorba despre credin]`. În psihanaliz` este \ns` vorba despre [tiin]`. Critica mea nu a rezultat dintr-un ra]ionament academic, ci din experien]e care mi s-au relevat printr-o munc` serioas` de zece ani“.

La nivel de con]inut, Freud [i psihanaliza nu-i va satisface pe \mp`timi]ii interpret`rilor arhetipale ale basmelor sau experien]elor alchimico-mistice, care, de altfel, se pot \ndrepta spre volumele deja traduse din seria jungian` de la Editura Trei. Volumul de fa]` poate constitui mai degrab` o introducere rapid` \n psihanaliza freudian` (a se vedea cursul newyorkez „Încercarea unei prezent`ri a teoriei psihanalitice“), dar [i un prilej de revizuire a imaginii idealizate a unui Jung complet original, ce-a r`s`rit din alte sfere [i care n-a respirat nicic\nd \n atmosfera freudian`.

■

„Isteria freudian` exist`“ C.G. Jung, Opere complete (4) Freud [i psihanaliza Editura Trei, 2008

49 lei traducere din limba german` de Daniela {tef`nescu cuv\nt \nainte de Vasile Dem. Zamfirescu

„Urc cu mama [i cu sora mea o scar`. C\nd ajung sus, sora mea face un copil“ – \[i poveste[te visul un t\n`r sosit \n cabinetul doctorului Carl Gustav Jung. În ce cheie a[ putea descifra visul? – se \ntreab` psihiatrul elve]ian \ntr-un articol din 1913, publicat \n cel mai recent volum (Freud [i psihanaliza) din seria Opere complete ap`rut` la Editura Trei. În registrul freudian, totul s-ar reduce la sexualitate. Scara, asociat` cu urcatul ritmic al treptelor, st` pentru copula]ie, iar apropierea de mam` [i cea de sor` traduc fantasmele incestuoase ale copil`riei. Prin urmare, visul ar fi o expresie clar` a dorin]elor infantile, ra]ioneaz` Jung.

Dar dac` ]inem cu adev`rat la simbolismul oniric, de ce-am accepta at\t de u[or o interpretare terre-à-terre? – se \ntreab` Jung. Psihologul incon[tientului colectiv contrapune o alt` t`lm`cire. Aflat de oarecare vreme \n terapie, t\n`rul simte c` se maturizeaz` (scara), cura aduc\ndu-i o primenire spiritual` (na[terea copilului). În loc s`-[i \mping` pacientul spre barbarie, spre sexualitatea primitiv`, Jung prefer` s` vad` \n evolu]ia terapeutic` un act spiritual, o \mplinire a unei nevoi metafizice. C`ci „a[a cum omul primitiv a putut s` se smulg` din starea sa cu ajutorul simbolurilor religioase [i filozofice, pe aceea[i cale se va putea smulge [i nevroticul din boala sa“. În ciuda diferen]elor doctrinare dintre Jung [i Freud – privitoare la libido, incon[tient sau vis –, volumul Freud [i psihanaliza demonstreaz` c` ecartul dintre cei doi investigatori ai abisului sufletesc nu este chiar at\t de mare. E drept, Jung \[i acuz` maestrul de „miopie“, pentru c` reduce via]a psihic` la un „roman de familie“, sau de „orbire spiritual`“, de opacitate fa]` de religie [i mit.

38

Victor Popescu

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

S P I R I T U A L I TAT E

Luminile Evului Mediu Jaroslav Pelikan Tradi]ia cre[tin`.

O istorie a dezvolt`rii doctrinei (III) Evolu]ia teologiei medievale (600-1300) Editura Polirom, 2004-2008

Al treilea volum din colec]ia Tradi]ia cre[tin` reprezint` poate cea mai fidel` expunere a traiectoriei doctrinare, filozofice [i culturale asumate de [coala teologilor latini. Jaroslav Pelikan disloc` toate stereotipiile moderne (canonizate prin geniul literar al unui Voltaire sau chiar Flaubert, mai t\rziu) despre „\ntunecatul Ev Mediu“.

Cele [ase capitole ale c`r]ii discut`, \ntr-o perfect` cursivitate a argumenta]iei, urm`toarele teme: „integritatea tradi]iei catolice“, ereditatea g\ndirii augustiniene, temele centrale ale soteriologiei („planul m\ntuirii“), caracteristicile experien]ei spirituale (\n primul r\nd, dimensiunea sacramental` a vie]ii cre[tine, cinstirea sfin]ilor [i venera]ia acordat` Fecioarei Maria), rela]ia \ntre ortodoxie, schism` [i erezie, iar la final, proiectul schi]`rii unei arhitectonici a cunoa[terii naturale [i supranaturale sub forma sistemului teologico-metafizic \n scrierile lui Toma d’Aquino.

Marele erou al reflec]iei occidentale din primul mileniu cre[tin a fost, desigur, autorul celebrelor Confesiuni, adversarul donati[tilor [i apologetul unei viziuni complete despre revela]ia biblic` articulat` \n contempla]ia unui totus Christus.

Augustin s-a implicat nu doar \n evanghelizarea Africii de Nord, ci [i \ntr-o g\ndire sistematic` asupra principalelor puncte de articula]ie a Crezului Bisericii nedesp`r]ite. În

RECENZII multe aspecte fiind diferit fa]` de teologii r`s`riteni (pe care i-a citit doar \n traducere), episcopul din Hippo a avut o impresionant` statur` intelectual`, care a atras mai t\rziu gelozia sau resentimentul multor g\nditori secundari. Insist\nd asupra universalit`]ii cre[tinismului, Augustin a conversat polemic at\t cu autorii „academici“ (gnosticii sau neoplatonici t\rzii), c\t [i cu propov`duitorii unei piet`]i populare deviante [i supersti]ioase.

Ca orice om care s-a str`duit s` \n]eleag` tainele vie]ii [i ale mor]ii, Augustin a formulat teorii sau ipoteze pe care ulterior Biserica Catolic` [i, mai ales, Biserica Ortodox` le-au considerat pernicioase (teoria despre p`catul originar transmis prin activitatea sexual`, pesimismul eshatologic radical din perspectiva dublei predestin`ri a „maselor damnate“ sau posibila depersonalizare trinitar` a Sf\ntului Duh, v`zut ca „leg`tur` a iubirii“ \ntre Tat` [i Fiu).

La fel de important` a fost lucrarea De civitate Dei pentru teologii carolingieni de mai t\rziu, care au stabilit raportul de reciproc` \ndatorare a Bisericii fa]` de Imperiu, [i invers: suveranul fiind chemat s` protejeze altarul divin, \n timp ce episcopul este chemat s` mijloceasc` pentru binele cet`]ii terestre.

O mare parte din literatura con]inut` ast`zi \n Patrologia latina sau Corpus Christianorum („Thesaurus Patrum Latinorum“) are un con]inut hagiografic sau devo]ional, g\ndit ca alternativ` la paradigma fides quaerens intellectum, dominant` \n operele lui Boethius, Ioan Scottus Eriugena, Anselm de Canterbury, Albert cel Mare [i Toma d’Aquino.

Printr-o inegalabil` erudi]ie [i elegan]` scriitoriceasc`, Jaroslav Pelikan ne arat` de ce traiectoria interioar` a Occidentului a presupus, la finele secolului al XII-lea, na[terea [i \nflorirea Universit`]ilor – locul privilegiat \n care practica teologiei [i contempla]ia monastic` sau \nt\lnit cu studiul artelor liberale. Nimeni nu poate \n]elege spiritul european f`r` o conversa]ie sus]inut` cu aceste monumente de cultur` [i civiliza]ie medieval`.

■ Mihail Neam]u

39

42,95 lei traducere din limba englez` de Silvia Palade

RECENZII

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

S P I R I T U A L I T~T E

hologia viselor lucide, antropologie, astronomie, astrofizic`, chimie [i biologie celular`, neurobiologie etc.

Iar la noi exist` \nc` supravie]uitori ai purismului, intelectuali care nu amestec` disciplinele [tiin]ifice cu chestiunea spiritual`... Fini, dar mul]i.

Discu]iile din 1990 au fost incluse \n cartea editat` de cur\nd la Curtea Veche sub titlul Emo]ii vindec`toare. Dialoguri cu Dalai Lama despre ra]iune, emo]ii [i s`n`tate. Este o delicates`. Cam la fel cum s\nt dialogurile lui Fritjof Capra cu colegii fizicieni, doar c` u[or mai accesibil`, de[i referin]a [tiin]ific` e mult mai divers`. În \ncercarea de a extrage compasiunea de sub inciden]a religiei, ca poten]ial liant etic (neangajat nici unei doctrine) al unei umanit`]i responsabile, conduc`torul spiritual al Tibetului [i interlocutorii s`i analizeaz` din punct de vedere cultural, filozofic, medical (imunologic [i neurologic), psihologic, dar [i din cel al practicilor budiste [i yoga, raportul dintre creier, emo]ii, starea de s`n`tate [i con[tien]`, dintre [tiin]` [i practica medita]iei etc. care, \n context, devin fiecare revelatoare una pentru cealalt` [i, \mpreun`, pentru un diagnostic al societ`]ii. Scepticismul occidental fa]` de e[ecul compasiunii nu numai \n evolu]ia cre[tinismului, dar [i \n experimentul politic marxist, ca [i pedalarea exclusiv` a filozofiei fie pe individualism, ra]ionalism sau perfec]ionism \nt\lnesc viziunea interdependen]ei orientale, exprimat` de Dalai Lama. De vreme ce mama e primul \nv`]`tor al compasiunii, [i nu religia, putem transcende contradic]iile doctrinare. E nevoie s` ne batem \n r`zboaie ca s` asimil`m acest lapte matern? {armant` reac]ia sa la aflarea faptului c` majoritatea americanilor sufer` de disfunc]ii ale stimei de sine (total str`ine tibetanilor): „Credeam c` am cuno[tin]e foarte bune despre minte, dar acum m` simt cam ignorant. Cred c` aceste lucruri s\nt foarte ciudate [i m` \ntreb care s\nt cauzele lor. Suferi]i cu to]ii de tulbur`ri mentale? Cauzele acestor autocritici s\nt, pur [i simplu, fiziologice?“. He, he...

■

Noi to]i [i laptele Daniel Goleman (ed.)

Emo]ii vindec`toare.

Dialoguri cu Dalai Lama despre ra]iune, emo]ii [i s`n`tate Editura Curtea Veche, 2008

26 lei traducere din limba englez` de Viorel Zaicu

Combina]ia dintre o minte str`lucit`, cultivat`, deschis` spre cercetarea permanent` [i \n]elepciune mi se pare irezistibil`. Mai ales c` implic` umor [i spontaneitate. În plus, exist` o parte a \n]elepciunii despre care cunosc`torii [tiu c` e f`cut` din tandre]e [i comprehensiune.

Occidentul [i Orientul s\nt dou` emisfere cerebrale care ar trebui unite c\t mai cur\nd... {i mai des.

Ca, de altfel, din ce \n ce mai mul]i lideri spirituali orientali, Dalai Lama este o astfel de minte. De mai bine de dou`zeci de ani \[i manifest` interesul activ pentru dialogul dintre budism [i ultimele descoperiri ale [tiin]ei, afirm\nd \n repetate r\nduri c`, [i dac` numai unul dintre principiile tradi]iei pe care o reprezint` nu va fi confirmat de [tiin]`, atunci budismul va trebui s` [i-l revizuiasc`. Deocamdat` \ns`, obliga]i s`-[i modifice permanent paradigma par s` nu fie c`lug`rii tibetani, ci oamenii de [tiin]` \n[i[i. {i acum urmeaz` partea care \mi place (fiindc`, altfel, criza de laxative interdisciplinare a snobului n`scut [i st`tut \n cultura româneasc` e de mult iritant`): \n 1990, Dalai Lama s-a \nt\lnit la Dharamsala, \n cadrul celei de-a treia conferin]e a Institutului Minte [i Via]`, cu reprezentan]i ai psihologiei, psihologiei experimentale, medicinei, neuro[tiin]ei, imunologiei [i filozofiei. P\n` \n 2000, se ajunsese la cea de-a unsprezecea conferin]`, [irul dezbaterilor extinz\ndu-se la domenii precum: informatic`, [tiin]ele cogni]iei, fizic` [i filozofia [tiin]ei, istoria [tiin]ei, psihologie cognitiv`, psihanaliz`, psi-

40

Alice Popescu

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

ARTE

Arta cercet`rii artistice „Talkin’ Loud & Sayin’ Something“.

Four Perspectives of Artistic Research (ArtMonitor. A Journal on Artistic Research, nr. 4, Gothenburg, 2008)

Una dintre preocup`rile constante \n peisajul artelor vizuale contemporane o constituie ceea ce \n actuala lingua franca se nume[te artistic research. Tot mai multe expozi]ii [i texte s\nt dedicate problematicii \nc` inefabile a cercet`tii artistice, distincte de ceea ce \n limbajul consacrat al istoriei artei se nume[te Kunstwissenschaft sau Bildwissenschaft.

Ultimul eveniment textual [i vizual a fost realizat cu ocazia conferin]ei bienale ELIA (European Ligue of Institutes of the Arts), desf`[urate la Göteborg \ntre 29 octombrie [i 3 noiembrie. Muzeul de art` din ora[ul suedez a g`zduit expozi]ia „Talkin’ Loud & Sayn’ Something“. Four Perspectives of Artistic Research, care a reunit patru proiecte artistice ale unor tineri arti[ti vizuali doctoranzi ai Universit`]ii din Gothenburg: Sopanwan Boonnimitra (Time Storage), Jacqueline Donachie (El Mal), Annica Kalsson Rixon & Anna Viola Hallberg (State of Mind) [i Heli Rekula (At the Boundary of The Body).

Expozi]ia a fost suportul vizual al unui simpozion desf`[urat \n cadrul conferin]ei ELIA [i este \nso]it` de un remarcabil catalog, publicat ca num`r special al revistei ArtMonitor (editat` de bordul de cercetare artistic` al Facult`]ii de Arte a Universit`]ii din Göteborg). Ne afl`m a[adar \ntr-o situa]ie de fericit` excep]ie: un eveniment expozi]ional tematizat \ntr-un simpozion [i problematizat \ntr-un volum ce completeaz` demonstra]ia vizual`; astfel, imaginea [i textul devin un unic document cu valoare programatic`, menit s` (re)afirme noua demnitate a artistului-cercet`tor. „Liantul“ teoretic se datoreaz` curatorului [i criticului de art` Mika Hannula, foarte activ \n spa]iul german [i finlandez, pre[edinte al Aso-

RECENZII cia]iei academiilor de art` nordice KUNO. Contribu]ia sa a fost decisiv` at\t \n expozi]ie (al c`rei titlu este o parafraz` ironic` a celebrului „Talkin’ Loud and Sayin’ Nothing“ al lui James Brown, dorind s` sublinieze premisa cognitiv` a arti[tilor de a avea ceva de afirmat/comunicat), el av\nd meritul de a le reuni pe cele cinci artiste, c\t [i \n catalogul pe care l-a structurat \n trei secven]e distincte. Textele sale – introducerea [i documentul conclusiv – „flancheaz`“ partea cea mai consistent` a volumului, ce cuprinde textele programatice ale arti[tilor [i interviurile realizate cu ei (de Hannula, evident). Imaginilor li se acord` locul prioritar cuvenit: ca \n orice catalog, ele s\nt poate principalul protagonist; din acest punct de vedere, volumul exceleaz` prin calitatea grafic` a reproducerilor [i a pagina]iei. Încerc\nd s` circumscrie limitele cercet`rii artistice, Hannula recurge – simptomatic – la trei metafore („Like Trying to Run in Waist-High New Snow“, „Crossing the River by Feeling Each Stone“, „Moving like Smugglers’ Boats“) nu pentru a o defini (c`ci aceast` disciplin` „nu are \nc` un trecut specific [i nici o cale clar` de urmat“), ci mai degrab` pentru a sugera priorit`]ile ei actuale: semnifica]ia asum`rii riscului de experimentare a unor noi mijloace/metode de a produce „works and knowledge“; nevoia de apropiere a conceptelor [i strategiilor provenite din alte discipline; tensiunea dintre poten]ialitatea negativ` a cercet`rii (\n care participan]ii nu pot sau nu vor s` coopereze pentru a crea „a sharing knowledge“) [i pratica din ce \n ce mai frecvent` a „colabor`rilor creative“, ce produc cunoa[terea artistic`.

Pentru spa]iul cultural românesc, volumul prezentat poate avea valoarea unui corectiv: \ntr-o lume \n care artistul vizual prive[te (\nc`) cu ne\ncredere virtu]ile verbaliz`rii, textele reunite sub semnul „Vorbim tare pentru a fi auzi]i c\nd avem ceva de spus“ constituie argumentul contemporan ce reaminte[te c` teoria era c\ndva o variant` a privirii, un alt fel al ei de a fi. C`ci nici privirea nu e doar simpla vedere; e p`trundere, „vedere cu mintea“ (Pliniu), adic` teorie. Sau, cum spunem azi, artistic research.

■ Ruxandra Demetrescu

41

20 euro

RECENZII

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

CARTE DE CONSUM

atotcuprinz`toare, majoritatea capitolelor pornesc de la general la particular (este descris \nt\i cadrul spa]ial [i temporal); sau de la element la \ntreg, de la obiect la persoan`, \n virtutea dorin]ei de a p`stra, probabil, tonul impersonal (mult mai potrivit pentru a dezv`lui marile adev`ruri din culisele regilor [i [efilor de stat, dec\t unul implicat): „În cas` domnea o ordine des`v\r[it`: fiecare obiect p`rea a[ezat dup` reguli stricte; nimic la \nt\mplare. M\inile cu degete sub]iri erau v\r\te \n m`nu[i sterile de cauciuc.

Pe display-ul computerului erau scrise c\teva r\nduri dintr-un text \nc` neterminat“.

A[a apare – pentru prima dat`, cred, \n text – „r`ul“ zilelor noastre, Justi]iarul, teroristul care a organizat nenum`rate atentate. El nu este dec\t unul din pilonii negativi ai ac]iunii: exist` al]ii mai celebri, \n buna tradi]ie a teoriei universale a conspira]iei. Printre ei, inclusiv... Nicolae [i Elena Ceau[escu. Dracula este [i el personaj, dar pozitiv. Chiar [i Ceau[escu are, \n roman, o imagine destul de echilibrat`, cu multe laturi favorabile. Portretul s`u se bazeaz` pe informa]iile cel mai frecvent vehiculate despre el, adic` mai ales pe locurile comune: astfel, se spune despre fostul dictator comunist c` era independent fa]` de URSS, subjugat de influen]a negativ` a Elenei, c` v\na, printre altele, ur[i adu[i special... Culmea e c` personajul care \i dezv`luie eroului principal pozitiv (un fost prim-ministru al Israelului) secretul obiectului central, \n jurul c`ruia se \nv\rte \ntreaga ac]iune (inelul lui Solomon, despre care se spunea c` cine \l are cap`t` puteri miraculoase) este chiar... Ceau[escu.

Vlad Dracula, pe de alt` parte, apare mai degrab` ca un erou, lupt\nd pentru interese române[ti, dar for]at s` fac` gesturi extreme (tr`d`ri) \n \mprejur`ri nefaste. O a doua serie de personaje negative (pe l\ng` Justi]iar, care se dovede[te a fi un ziarist...) s\nt... ungurii: o familie \ntreag` (din care fiica devine colonel de contrainforma]ii), dar [i actorul Bela Lugosi, el \nsu[i personaj...

O carte cu ambi]ii mari. {i cu lipici, probabil, la amatorii grandomani de thriller-uri.

■

Ceau[escu, Dracula [i inelul lui Solomon Marco Buticchi, Inelul regilor

Colec]ia „Suspans“, Editura Nemira, 2008

49,90 lei traducere din limba italian` de Emanuel Botezatu

Marco Buticchi, n`scut \n 1957, la Spezia, licen]iat \n economie [i comer], devine, din 1997 – odat` cu apari]ia primului s`u volum, Le pietre della luna, v\ndut \n peste 150.000 de exemplare –, autor de bestseller-uri. Urm`toarele din serie, Menorah (1998), Profezia (2000), L’anello dei re (2002), La nave d’oro (2003) [i Il vento dei demoni (2007) s-au epuizat imediat. Dou` dintre ele au ap`rut la Editura Nemira, \n Colec]ia „Suspans“: Inelul regilor [i V\ntul demonilor (traduceri de Emanuel Botezatu, 2008).

Ele se \ncadreaz` \n categoria thriller-urilor – s` le spunem – istorico-politice: ac]iunea se petrece \n epoci diferite, iar \n joc s\nt interesele majore ale omenirii. Miza descoperirii misterului bine ascuns pe parcursul a 813 pagini (\n cazul Inelului regilor, cartea pe care am ales-o ca referin]`) este una global`, esen]ial` nu pentru soarta unei comunit`]i izolate, ci a lumii \n general. Un thriller ambi]ios, a[ putea numi genul, sau chiar grandoman, at\t la nivelul imensei cantit`]i de scriitur`, c\t [i al \nt\mpl`rilor narate [i al personajelor implicate.

Firul narativ este, la prima vedere, complicat, dar de fapt foarte simplu, merg\nd, pe de o parte, pe structuri paralele (SUA, 2002 / Tabarqa, 1347 / Frontul din Alpii Dolomi]i, 1915, de exemplu), iar pe de alta – pe un soi de principiu al bulg`relui de z`pad`, \n care fiec`ruia dintre cele trei nuclee paralele li se adaug` noi \nt\mpl`ri [i eroi, \n desf`[urarea lor temporar` (anii ini]iali tot evolueaz`). Povestirea avanseaz` pe un ton sec, simplu, cu descrieri [i introspec]ii minime, a[ putea spune obiectiv – dac` perspectiva nu s-ar schimba mereu, \n virtutea unui ne\ntrerupt du-te-vino de personaje. Într-o constant prezent` \ncercare globalizant`,

42

Iaromira Popovici

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Ni[te pip`ieli António Gómez Rufo, Seniorul de Cheshire (un divertisment literar) Editura Minerva, 2008

S` v` mai spun o dat`, dac` n-a]i \n]eles p\n` acum: o tip`ritur` despre sex f`r` poze e nul`.

Mai mult, ca s` se ajung` la minus nul, \n opereta de fa]` demersul e gre[it din start: se \ncearc` s` se scrie despre subiectul cu pricina cu umor, or, a[a ceva nu se poate dec\t dac` e[ti foarte talentat sau foarte viril, ca mine. Iar autorul spaniol – care a absolvit Facultatea de Drept – are un umor la fel de subtil ca al oric`rui avocat. {i, pentru a nu-i sem`na produc]ia cu celelalte dou` milioane patru sute cincizeci [i trei de mii pe aceea[i tem`, alege ca loc de desf`[urare a pove[tii Anglia (imit\nd umorul britanic, \n capul lui), [i anul 1907 (dac` v` a[tepta]i s` fac` vreo referire la r`scoala de la noi, ei bine, n-o face). Remarcabil efortul pe care-l depune Rufo pentru a scrie despre nimic, pun\ndu-ne [i pe noi la cazne: exist` mai multe canale epice, ca la ora[, dar f`r` sta]ii de epurare. În primul, lordul Dodgson, care-i nepotul lui Lewis Carroll, pentru a fi arunca]i cititorii direct \n abisul referin]elor culturale, st` \nchis de nou` ani deoarece a pip`it feti]e, mai are de stat unsprezece, e cov\r[it de necesit`]i biologice [i-l roag` pe Sir Harrod s`-i fac` rost de-o p`pu[` mecanic`. Sir Harrod se duce la me[terul Whiteman [i d` comanda. Au nevoie deun model [i \l g`sesc \n \nc\nt`toarea Elizabeth, logodnica lui Nick (ajutorul me[terului). Între timp, gardianul Fat (care, \n schimbul banilor, a devenit devotat lordului prizonier, \i spal` p\n` [i [osetele la el acas`) \i aduce-n celul` un

RECENZII adolescent: Jack. Dac` Fat e \nfumurat [i viclean, Jack are ochi alba[tri. „Între timp“ (se repet` \n toat` cartea; totul se desf`[oar` \ntre timp), nevasta lui Harrod, Evelyn, se duce la sora ei bolnav`, Jane, [i se apuc` s` fac` amor s`lbatic cu doctorul Linz, care-o \ngrijise \n acela[i mod [i pe Jane. Între timp, Harrod \ncepe s-o pip`ie de zor (c` altceva nu poate) pe Elizabeth, ba la toaleta din atelierul me[terului Whiteman, ba la el la conac. Lordul Dodgson \i poveste[te lui Jack o istorie a torturilor, spre groaza adolescentului, ce pare dintr-odat` prost. Între timp, Jane se masturbeaz` auzind prin pere]i cum chir`ie sor`-sa la lec]iile de anatomie pe care i le pred` cu sadism doctorul Linz, ca un porc. C` de-aia e inserat aici un episod animalic: la concursul anual de porci, scroafa lui Harrod e furat`, angajatul omor\t [i organizatorii \ntrecerii c\[tig`, dar s\nt prin[i. Rolul acestei minunate minipovestiri \n drama multipl` a romanului pare cu des`v\r[ire inutil, \ns` e metafizic, nu vi-l explic, s` v` mai bate]i [i voi capul cu chestii de-astea ce-l fac pe Cervantes s`-[i trag` palme-n sicriu. Spre finalul accelerat, lovitur` de teatru, se schimb` directorul \nchisorii, iar noul func]ionar, Flowers, d` o amnistie general`, \l trimite-n exil la Londra pe lordul Dodgson, lordul \l face pe bravul temnicer administrator general al bunurilor sale, Jack devine asistentul personal al lui Flowers care-l sodomizeaz` pentru c` a[a era moda [i la 1907, Dodgson se duce acas` la Harrod, acas` la Harrod doctorul Linz ajunge medicul familiei f`c\ndu-i lucruri de ne\nchipuit so]iei lui Harrod, `sta-i d` Elizabethei un post de secretar`, Nick vomit` c\nd vede ceai cu lapte, Dodgson se \ndr`goste[te de el [i-i ofer` o slujb`, iar me[terul Whiteman r`m\ne cu p`pu[a mecanic` tr`ind fericit al`turi de ea ca un avocat. Trebuie spus c` operele (a[a scrie pe copert`, opere) lui Rufo au fost traduse \n opt limbi de mare circula]ie, dar tocmai engleza lui Lewis Carroll nu e printre ele, iar pentru cartea de fa]` i s-a conferit Premiul pentru Roman „Ciudad Ducal de Loeches“. Lumea e ciudad`, totul e ciudad.

traducere de Cosmin Alexandru Nedelcu

43

RECENZII

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

P R E PA R AT E D I N C A R T E

torice[te, ca la un dic]ionar pasionant, deloc arid, de multe ori amuzant, \l putem frunz`ri (a[a cum am f`cut [i eu), \l putem deschide la \nt\mplare, p\ndind copil`re[te surpriza.

Aceast` „istorie natural`“ este [i o istorie „moral`“. Hrana este carne [i spirit. Fiecare capitol cuprinde subcapitole despre implica]iile mitologice, simbolice, supersti]ii, referin]e istorice, religioase. Un peisaj panoramic, o vast` poveste despre felul \n care oamenii au tr`it [i s-au hr`nit de-a lungul secolelor. Iat` dou` flash-uri disparate: „Vanilia este un fel de orhidee tropical`, o lian` cu flori alb-verzui, la origine un parazit al copacilor \nal]i din junglele centrale ale Americii de Nord [i de Sud“; „Gustarea servit` ducesei de Milano la Palatul Dogilor era alc`tuit` din diverse feluri, toate f`cute din zah`r auriu [i \n num`r de trei sute“.

Iat` [i o poveste: exila]i \n timpul Revolu]iei ruse, fra]ii Melkom [i Mugseg Petrosian au ajuns \n Fran]a. Constat\nd cu stupoare totala ignoran]` a francezilor \n materie de icre negre, aliment de care nici un rus ce se respecta nu se putea lipsi, au comandat \n Rusia o cantitate zdrav`n`. La \nceput suspicio[i, francezii prind gust, iar fra]ii Petrosian, deveni]i businessmani peste noapte, \ntemeiaz` un imperiu. Caviarul este lansat ca un produs de mare lux, un simbol atr`g\nd [i azi o prestigioas` clientel` de vedete, prin]i [i capete \ncoronate...

De multe ori \ns`, r`t`ci]i \n tot felul de farafast\curi gastronomice, avem tendin]a de a uita esen]ialul – de unde [i cum a \nceput epopeea: „La \nceput a fost foamea; mierea, r`d`cinile, v\natul au constituit prima hran` a str`mo[ilor no[tri. G`titul s-a n`scut din domesticirea focului, iar civiliza]ia, din cre[terea vitelor [i cultivarea cerealeror“.

Desigur, dna Maguelonne, scriitoare prolific`, autoare a mai multor romane [i a unui lung [ir de c`r]i de buc`t`rie, nu a scris o Istorie pentru savan]i. Dar pentru muritorul de r\nd, lucrarea, criticabil` pentru un erudit, are meritul de a oferi o documenta]ie consistent`, d\ndu-ne o imagine despre bog`]ia roadelor p`m\ntului [i despre priceperea omului \n a le metamorfoza.

Cu timpul, coperta ceaslovului, ca [i entuziasmul meu ini]ial s-au cam degradat… ■

Sanda Ni]escu

O epopee a hranei Arhitectul peisagist La Quintinie, fost avocat devenit gr`dinar de geniu, a creat pentru Ludovic al XIV-lea – al`turi de Le Notre, magistralul conceptor al parcului de la Versailles – o ciud`]enie: un potager, o gr`din` de zarvaturi, pe o suprafa]` ordonat` \n acela[i stil [i cu aceea[i rigoare, \n armonie cu magnificele parcuri à la française. Ambasadorul Siamului, dogele de Vene]ia, toate celebrit`]ile timpului veneau s` admire „le potager du Roy“. S` ne \nchipuim nobilii oaspe]i, cu peruci pudrate [i jabouri, parcurg\nd cu gra]ie non[alant` aleile trasate geometric, delect\ndu-se cu gustul [i perfec]iunea legumelor – verze \nfoiate, bostani, tomate dolofane, vinete lucioase. Din c\nd \n c\nd, cu o m\n` \nm`nu[at`, desprind de pe o crac` o ro[ie \mbietoare, un m`r \mbietor.

O mul]ime de asemenea istorisiri se pot g`si \ntr-un ceaslov de vreo 5 kg, o carte pe care francezii ar numi-o un pavé, adic` un bolovan.

R`sfoind cele nu mai pu]in de 600 de pagini, agrementate cu gravuri culese din vechi manuscrise, h`r]i, anecdote, portrete, detalii ciudate, citate din texte str`vechi – afl`m totul despre fabuloasa aventur` a alimenta]iei. Fiec`rei componente a acesteia i se consacr` un capitol: carnea, produsele lactate, legumele, fructele, mirodeniile, culesul [i v\natul, variet`]ile de uleiuri, vinul, mirodeniile – toate s\nt clasificate, disecate \n cele mai mici am`nunte. Titlul [i numele autoarei s\nt nu mai pu]in consistente: Histoire naturelle & morale de la nourriture de Maguelonne Toussaint-Samat.

Pu]ini vor avea r`bdare s` citeasc` opul din scoar]` \n scoar]`, dar putem recurge la el ama-

44

Scrisori c`tre fiul meu de Gabriel Liiceanu Din cele [aisprezece scrisori, se contureaz` o via]` [i un cod. Sub protec]ia distan]ei [i a conven]iei epistolare, Gabriel Liiceanu g`se[te prilejul s` fie sincer, vulnerabil de sincer uneori, s`-[i aminteasc`, s` povesteasc`, s` cad` pe gânduri, s` se lase \ntrebat [i s` ne r`spund`. Pentru c`, acceptând pactul propus de autor, fiecare cititor se transform` \n „fiul“ din titlu.

Pre]: 37 lei Confesiunile unui cafegiu de Gheorghe Florescu Colec]ia Memorii/Jurnale „Ame]itoare [i amu]itoare, revolt`toare pe cât de hipnotic`, [...] cartea lui Gheorghe Florescu, legendarul cafegiu de pe Hristo Botev 10, unde venea floarea lumii literare, actorice[ti [i medicale, este compus` dinl`untrul [i dinspre vârful sistemului. Pentru mine nu \ncape \ndoial`: este cartea anului, marea surpriz` a lui 2008“. (Dan C. Mih`ilescu)

Pre]: 45 lei

Întoarcerea lui Rabbit de John Updike Traducere din englez` de George Volceanov, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Dup` zece ani de la \ntâmpl`rile din Fugi, Rabbit, primul volum al tetralogiei construite \n jurul aceluia[i (anti)erou, Harry Angstrom „se \ntoarce“ blazat, anesteziat, rutinat de c`snicia f`r` speran]` cu Janice [i slujba m`runt` de linotipist, la[, dar plin de via]`, \nfrico[at, dar plin de umor.

Pre]: 40 lei Sorgul ro[u de Mo Yan Traducere din chinez` de Dinu Luca, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Mo Yan este cel mai important scriitor chinez contemporan.

Povestea tragic` a trei genera]ii dintr-o familie chinez` care porne[te de la invazia japonez` [i ajunge \n plin` Revolu]ie cultural`. O saga violent` \n care ro[ul pasiunii [i cel al sângelui v`rsat se contopesc la fel ca trecutul recent [i trecutul mitic al ]inutului Gaomi.

Pre]: 42 lei Perfectul acrobat. Leonte R`utu, m`[tile r`ului de Vladimir Tism`neanu [i Cristian Vasile Seria Istorie contemporan` Punctele nodale ale biografiei politice ale lui Leonte R`utu au coincis cu momentele cele mai dramatice din istoria comunismului românesc. R`utu a fost exponentul unei tradi]ii intolerantdogmatice care [i-a pus pecetea asupra evolu]iei, ori mai precis spus, involu]iei culturii române, \n cele peste patru decenii de dictatur` comunist`.

Pre]: 29 lei Întuneric la amiaz` de Arthur Koestler Traducere din englez` de Sanda Aronescu, colec]ia Cartea de pe noptier` Înc`put pe mâna anchetatorilor stalini[ti, Ruba[ov, descoper` alt chip al revolu]iei pe care a slujit-o cu devotament. O carte cu memorie, o carte grav`, o carte care impresioneaz`. Obligatorie pentru cei care vor s` [tie.

Pre]: 26 lei

Secta Egoi[tilor de Eric-Emmanuel Schmitt Traducere din francez` de Iustina Croitoru, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Roman distins \n 1995 cu Prix du premier roman. „Schmitt \[i provoac` cititorul [i-l oblig` s`-[i pun` \ntreb`rile esen]iale despre lume [i via]`, invitându-l \ntr-o aventur` incredibil`, f`r` un sfâr[it posibil: aceea a gândirii \mpinse la paroxism, pân` la limitele nebuniei.“ (Le Monde)

Pre] 23 Stigmatul Casandrei de Cinghiz Aitmatov Traducere din rus` de Elena Abrudan, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Cinghiz Aitmatov este unul dintre cei mai importan]i scriitori de limb` rus` postbelici, iar c`r]ile sale sunt traduse \n peste dou`zeci de limbi. În Stigmatul Casandrei mesajul disperat al copiilor \nzestra]i cu darul premoni]iei, dar c`rora nu li se d` crezare, este o oglind` fidel` [i nemiloas` \n care omenirea nu vrea s`-[i vad` urâ]enia moral`.

Pre]: 23 lei

www.humanitas.ro

Mari gânditori politici. De la Socrate pân` ast`zi de David Boucher, Paul Kelly Mari gânditori politici ofer` o perspectiv` cuprinz`toare [i riguroas` asupra evolu]iei gândirii politice occidentale. Antologia, la care au contribuit numero[i cercet`tori de renume interna]ional, merge pe drumul unui canon al marilor gânditori politici, \ncepând cu Socrate [i sofi[tii [i ajungând pân` la filosofi contemporani ca Habermas [i Foucault.

Istoria Filosofiei. Vol. 7 de Frederick Copleston Volumul VII are ca obiect idealismul german [i reac]iile generate de acest curent. Dup` ce autorul prezint` principalele sisteme idealiste postkantiene (Fichte, Schelling, Hegel, este inclus [i Schleiermacher), el trece la analiza reac]iilor \mpotriva idealismului metafizic.

Pre]: 59,90 Lei

Pre]: 59,90 Lei Panorama lumii clasice de Nigel Spivey, Michael Squire Panorama lumii clasice \i readuce la via]` \n fa]a cititorului obi[nuit pe greci, etrusci [i romani, iar speciali[tilor le ofer` informa]ii noi. Este scris` \ntr-un stil antrenant [i putem spune c` este o lucrare pentru o nou` genera]ie.

Pre]: 129,90 Lei

Panorama Iluminismului de Dorinda Outram Cititorul \i poate cunoa[te pe protagoni[tii Iluminismului \n \ncercarea lor de a defini [i redefini valorile epocii lor, un parcurs fascinant care, la fiecare nivel – de la discu]iile din cafenele la astronomie – reflect` revolu]ia intelectual` care a transformat [i \nc` mai transform` con[tiin]ele noastre.

Pre]: 139 Lei

Istoria Arabilor de Philip K. Hitti Aceast` istorie clasic` a popoarelor v`de[te un studiu aprofundat [i o analiz` extrem de lucid`, elemente menite s` satisfac` \n egal` m`sura publicul larg, dar [i speciali[tii. Lucrarea ne prezint` ascensiunea islamului \n Evul Mediu, cuceririle sale, imperiul s`u, epoca de glorie [i de dec`dere, adic` una din cele mai bogate [i mai instructive panorame ale istoriei.

Istoria Greciei de J.B.Bury, Russell Meiggs O lucrare demn` de \ncredere [i extrem de atractiv`. Meiggs poate fi felicitat pentru modul admirabil \n care a reu[it s` \mbine p`strarea a tot ce era valoros \n textul lui Bury [i adaptarea la cerin]ele modernit`]ii.

Pre]: 79,90 Lei

Pre]: 69,90 Lei Epoca Imperiilor de Robert Aldrich Pentru unele ]`ri, ca Germania [i Italia, visele unor imperii peste m`ri au fost efemere; pentru altele, ca Statele Unite [i Uniunea Sovietic`, activitatea imperialist` a existat, dar n-a fost niciodat` acceptat` ca politic` oficial` de stat.

Pre]: 129,90 Lei

Istoria Romei de M. Cary, H.H. Scullard Aceast` lucrare de acum clasic` despre istoria Romei inten]ioneaz` s` ofere o ampl` trecere \n revist` a istoriei romane pân` la \nceputul Evului Mediu, \n cuprinsul unui singur volum. Subiectul ei \l reprezint` un sistem politic [i o civilizatie care au durat o mie de ani [i au cuprins \n cele din urm` \ntregul bazin al Mediteranei [i Europa Occidental`.

Pre]: 149,90 Lei

www.all.ro

Disp`ru]i f`r` urm` de Cecelia Ahern Din copil`rie, de când colega ei de clas` a disp`rut, Sandy Shortt e obsedat` de lucrurile pe care le pierde. S` g`seasc` devine ]elul ei – fie c` e vorba de [oseta care a disp`rut \n ma[ina de sp`lat, cheile de la ma[in` pe care le-a r`t`cit sau, mai grav, de oamenii care dispar din familiile lor. Sandy \[i dedic` via]a g`sirii acestor oameni disp`ru]i, oferind familiilor \ndurerate o raz` de speran]`.

Talismanul Troiei de Valerio Massimo Manfredi Colec]ia „Roman istoric“ Talismanul Troiei este povestea ultimei [i tumultoasei aventuri a lui Diomede, cea care pecetluie[te sfâr[itul gloriei aheilor [i preveste[te na[terea unei lumi noi.

Natura ostil` [i oamenii salbatici nu le dau r`gaz r`zboinicilor istovi]i.

Pre]: 29,90 Lei

Pre]: 24,90 Lei Secolul himerelor – C`pc`unii Gangelui de Philippe Cavalier Colec]ia „Roman istoric“ Calcutta, 1936. India colonial` a lui Kipling [i-a mai pierdut din m`re]ie.

Ritualuri funerare desf`[urate \ntr-un palat decadent din Calcutta, spionaj, r`zboi civil, dispari]ii de copii – [i astfel ac]iunea \ncepe. Na]ionali[tii hindu[i sau aliat cu serviciile secrete germane contra britanicilor. Proasp`t venit de la Londra, David Tewp, un tân`r ofi]er, descoper` un complot \nsp`imânt`tor.

Armata Pierdut` de Valerio Massimo Manfredi Colec]ia „Roman istoric“ Sleit` de puteri dup` 30 de ani de r`zboi \ntre Atena [i Sparta, Grecia este \ngenunchiat`. În momentul celei mai profunde crize a valorilor care \nf`ptuiser` m`rea]a civiliza]ie elen`, comandantul Clearchos \nroleaz` o armat` de mercenari nemilo[i, sortit` s` intre \n istorie ca armata celor „Zece mii“.

Pre]: 34,90 Lei Secolul himerelor – Lupii din Berlin de Philippe Cavalier Colec]ia „Roman istoric“ Bavaria, 1931. Învinuit de o crim` pe care nu a comis-o, tân`rul norvegian Thörun Gärensen este convins s` se pun` \n slujba viitorilor cârmuitori ai Germaniei. Specialist avizat \n religii p`gâne este cooptat \n Ahnenerbe – un institut misterios a c`rui activitate este controlat` de nazi[ti.

Pompei de Robert Harris Cartea este o re\nviere a vie]ii din Pompei \nainte de catastrofa care a \nghi]it ora[ul. Pompeiul este v`zut prin ochii a patru personaje: un tân`r inginer, o adolescent`, un bogat corupt [i un savant b`trân. Simbolul este faptul c` marele apeduct Aqua Augusta \nceteaz` brusc s` mai curg` prevestind o nenorocire.

Pre]: 24.90 Lei

Pre]: 39,90 Lei Secolul himerelor – Îngerii din Palermo de Philippe Cavalier Colec]ia „Roman istoric“ Romanul Îngerii din Palermo ]ese intrigi pe o dubl` canava de real [i imaginar, combinat` cu universul tradi]iei magice: [amanism, vr`jitorie [i magie ceremonial`.

Imperium de Robert Harris

Pre]: 34,90 Lei

Când Tiro, secretarul confiden]ial al unui senator roman, \i deschide u[a unui str`in \nsp`imântat \ntr-o zi rece de noiembrie, el declan[eaz`, f`r` voia lui, o serie de evenimente care \n cele din urm` \l vor \mpinge pe st`pânul lui \ntruna din cele mai faimoase drame ale istoriei umanit`]ii.

Pre]: 29,90 Lei

www.all.ro

Tunele 2. În Adâncuri… – Volumul 2 din seria Tunele de Roderick Gordon & Brian Williams Chiar dac` au sc`pat deocamdat` de urm`ritorii Styx, Will, Chester, [i Cal, nu sunt nici pe departe \n siguran]`.

Dr. Burrows, tat`l lui Will, este undeva \naintea lor [i, oricât s-ar str`dui, nu reu[esc s`-l prind` din urm`. Încercând s` refac` traseul urmat de acesta, dau peste câmpii ce par nesfâr[ite [i peste m`ri subterane.

Iar finalul fericit pare foarte \ndep`rtat…

Gre[eala Vraciului – Cartea a cincea din Cronicile Wardstone de Joseph Delaney Comitatul devine un loc tot mai periculos pe zi ce trece, a[a \ncât Tom este trimis de magistrul s`u \n nord, pentru a studia timp de câteva luni cu un alt vraci, Bill Arkwright. Când Cel R`u \[i trimite fiica, pe cumplita vr`jitoare Morwena, s`-l ucid` pe b`iat, Bill face o gre[eal` [i Tom e nevoit s`-[i \nfrunte singur du[manii. Vraciul [i Alice \i sar \n ajutor, dar vor putea oare \nfrunta o asemenea putere \ntunecat`?

Pre]: 49,90 lei

Pre]: 37,50 lei

Urme \n timp de Petru Popescu Jack Conran nici nu-[i poate imagina un mod mai pl`cut de a-[i petrece vacan]a decât studiind leii din Tanzania \mpreun` cu tat`l lui, om de [tiin]`. Dar când avionul lor se pr`bu[e[te, Jack se treze[te r`nit [i singur \n mijlocul s`lb`ticiei forfotind de pr`d`tori fl`mânzi. Luptându-se cu leii [i cu vitregiile naturii, Jack se str`duie[te s` supravie]uiasc`.

24 de pove[ti amuzante \n a[teptarea lui Mo[ Cr`ciun – S`rb`tore[te Cr`ciunul cu zâmbetul pe buze Dou`zeci [i patru de pove[ti incredibil de amuzante pe care s` le citi]i \n fiecare sear`, \ncepând cu 1 decembrie [i pân` \n ziua de Ajun, pentru a a[tepta Cr`ciunul cu zâmbetul pe buze!

Pre]: 39,90 lei

Pre]: 36,90 lei

Charlie Bone [i {coala de magie – Cartea \ntâi din Seria Copiii Împ`ratului Ro[u de Jenny Nimmo Charlie nu vrea nici \n ruptul capului s` cread` a[a ceva. Oamenii din fotografii \i vorbesc. Ce se \ntâmpl` oare cu el? Îngrozitoarele lui m`tu[i sunt \ns` absolut \ncântate de noul lui talent.

Via]a lui Charlie se va schimba \ntratât, c` are mare noroc dac` mai tr`ie[te pân` la Cr`ciun!

Casa lui Mo[ Cr`ciun Departe, printre ghe]urile de la Polul Nord, \ncepe magia Cr`ciunului…

Dezleag` paginile [i descoper` locul \n care dorin]ele de Cr`ciun devin realitate – \n Casa lui Mo[ Cr`ciun! Urc` \n mansard`, unde sunt citite toate scrisorile pentru Mo[ Cr`ciun, uit`-te la elfii care lucreaz` din greu \n atelierul de juc`rii [i f` cuno[tin]` cu doi reni care a[teapt` ner`bd`tori \n grajd.

Pre]: 31,50 lei

Pre]: 39,90 lei

Diamantul din Drury Lane – Vol. 1 din seria Aventurile lui Cat Royal de Julia Golding Se nume[te CAT ROYAL. Are un pic peste un metru [i treizeci de centimetri, p`rul ro[cat, lung, [i niciun sfan] despre care s` poat` spune c` este al ei.

Tr`ie[te \n Teatrul Regal Drury Lane – un loc \n care se dau spectacole [i-n care, acum, se afl` ascuns` o comoar`. Înso]e[te-o pe Cat pe str`zile Londrei, \nfrunt` pericolul [i tr`ie[te aventura, [i vei fi primul care descoper` diamantul.

Castelul prin]esei Dezleag` panglicile c`r]ii [i desf`[oar` castelul Prin]esei cu plete de aur. În interior vei g`si toate elementele de care ai nevoie pentru a-]i crea propriul t`u basm… chiar [i un monstru caraghios ascuns \n hambar!

• O carte-joc 3D \mbog`]it` cu decora]ii scânteietoare • O scrisoare de dragoste gata s` fie trimis` • Perdele [i covoare adev`rate • 6 personaje [i accesorii de decupat

Pre]: 39,90 lei

Pre]: 39,90 lei

www.corintjunior.ro

Alain Corbin, Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello (coord.), Istoria corpului, II. De la Revolu]ia Francez` la Primul R`zboi Mondial Traducere de Simona Manolache, Camelia Biholaru, Cristina Drahta, Giuliano Sfichi Colec]ia „C`r]i cardinale“ Cum ne gândim [i cum ne tr`im corpul? Al doilea r`spuns dintr-o trilogie-eveniment.

Quintus Tullius Cicero, Mic manual de campanie electoral` Traducere de Alexandru N. Cisek Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Scris \n 64 \.Cr. de Quintus Tullius Cicero pentru fratele s`u Marcus, acest mic tratat a fost transmis pân` \n zilele noastre ca schi]` a unei campanii electorale perfecte.

Antoine Compagnon, Antimodernii.

De la Joseph de Maistre la Roland Barthes Traducere de Irina Mavrodin [i Adina Dini]oiu Colec]ia „C`r]i cardinale“ Cine sunt antimodernii? Paradoxal, cei care au \n]eles cu adev`rat modernitatea: de la Chateaubriand, Baudelaire, Flaubert, la Bataille [i Barthes.

33 de fatrazii Traduse [i glosate de {erban Foar]` Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ „Fatrazia, cum/ O calci, face „bum!“/ Conform overdozei/ Pulberei dumdum/ Ce ucide,-n drum,/ Coloritul rozei./ Când quintilu-apare, rozei/ De sextine-i e postum/ Tenul prad` dermatozei, –/ Dinspre Beaumanoir, acum,/ Înspre m`rile Formosei.“ Pascal Kaeser

Tahar Ben Jelloun, Noaptea sacr` Traducere de Gabriela Ab`lu]` Colec]ia „Laur“ Noaptea sacr` este un roman \mbibat de culori puternice [i \ndr`zne]e, executat prin tu[e largi, prin porii c`rora r`zbate o voce senzual` [i cald`, vocea unei individualit`]i sfâ[iate \ntre bucuria de a tr`i [i incertitudinea privind propria identitate sexual`.

Vintil` Horia, Dumnezeu s-a n`scut \n exil Traducere de Ileana Cantuniari Colec]ia „Laur“ Singurul premiu „Goncourt“ acordat [i nedecernat. Autorit`]ile comuniste din România anului 1960 [tiu de ce.

Edi]ia de fa]`, \ntr-o nou` versiune, cuprinde [i un text testamentar al autorului („Despre degradare [i risc“).

Pierre Bayard, Cum se ameliorez` operele ratate?

Traducere de Nicolae Bârna; versuri t`lm`cite de {erban Foar]` Colec]ia „Demonul teoriei“ Constructiv, acest eseu propune amelior`ri concrete. Schimb`ri ale formei, varia]ii ale intrigii, deplas`ri ale personajelor dintr-o oper` \n alta. S` ne imagin`m ceea ce ar fi putut fi aceste opere \n lumi literare diferite.

Pierre Bourdieu, Schi]` pentru o autoanaliz` Traducere de Bogdan Ghiu Colec]ia „Demonul teoriei“ Schi]` pentru o autoanaliz`, ultimul text al lui Pierre Bourdieu, publicat postum, ne propune – pe arm`tura propriului sistem teoretic [i metodologic – ebo[a traiectoriei sale personale [i intelectuale.

www.editura-art.ro

Explor`ri \n comunismul românesc. Volumul al III-lea de Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir Colec]ia „Plural“ Volumul analizeaz` produc]iile culturale [i politice ale jum`t`]ii de secol comunist, marcate de propaganda regimului [i aflate \n slujba acestuia, care au devenit instrumente de manipulare a mentalului [i comportamentului colectiv.

Pre]: 32,95 lei

O contraistorie a filosofiei. Volumul al III-lea: Libertinii barocului de Michel Onfray Traducere de Dan Petrescu Hors collection Cu accente polemice uneori virulente, alteori caustice, Contraistoria filosofiei este tot o istorie, dar una diferit`, \n r`sp`r cu cea „oficial`“, \ncerc\nd s` fac` dreptate unor g\nditori pe care lucr`rile universitare, manualele de filosofie, antologiile [i enciclopediile \i omit aproape sistematic.

Opere I. Însemn`ri din Sodoma. Drumul.

Republica pe e[afod. Ziua m\niei. Manualul \nt\mpl`rilor. Tache de catifea de {tefan Agopian Prefa]` de Eugen Negrici „Nimeni nu mai scrie la noi ca {tefan Agopian. Reverie ludic` [i multicolor`, fantasme tratate juc`u[, montaje suprarealiste, volupt`]i baroce, luxurian]` [i senzualism, frazare poetic`.“ (Dan C. Mih`ilescu)

Aventuri solitare, Seria de autor „Octavian Paler“ Prefa]` de Paul Cernat „La Octavian Paler autobiograficul se \ncarc` de atributele mitologicului, iar mitologia antic` – transformat` \n utopie personal` – pulseaz` de dramatismul «modern» al experien]ei biografice.“ (Paul Cernat)

Pre]: 37,95 lei

Pre]: 64,95 lei

Pre]: 37,95 lei

Orfeu \n infern de Nicolae Breban Colec]ia „Fiction Ltd“ „Orfeu \n infern reune[te cinci nuvele care vor s` readuc` \n discu]ia criticii [i \n aten]ia lectorilor români genul nuvelistic. «Orfeu \n infern» e o \ncercare de psihologie infantil` \n contact cu un uria[ exotic.“ (Nicolae Breban)

Mireasa cu [osete ro[ii de Adela Greceanu Colec]ia „Ego. Proz`“ „Adela Greceanu este, f`r` doar [i poate, o personalitate artistic` distinct`, care, indiferent` la ultimele mode poetice, a ajuns de timpuriu la o formul` personal`, situat` undeva la jum`tatea drumului dintre poezie [i proz`, fic]iune [i via]`, poem [i pagina de jurnal.“ (Octavian Soviany)

Pre]: 39,95 lei

Dic]ionarul comunismului de Stéphane Courtois (coordonator) Traducere de Mihai Ungurean, Aliza Ardeleanu, Gabriela Ciubuc Hors collection Realizat de un colectiv de istorici [i beneficiind de desecretizarea unor p`r]i din arhivele ]`rilor din fostul bloc sovietic, volumul include peste 150 de intr`ri. Edi]ia \n limba român` a fost realizat` \n colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului \n România.

Pre]: 19,95 lei Bastionul cruzimii. O istorie a Securit`]ii (1948-1964) de Marius Oprea Colec]ia „Document“ Bastionul cruzimii prezint`, \ntr-o riguroas` documentare [tiin]ific`, adev`rata fa]` a Securit`]ii: de la organizarea intern` la modul de derulare a anchetelor, de la legisla]ia cu caracter represiv la torturile [i crimele acesteia, f`r` s` omit` locul aparatului represiv \n sistemul de putere comunist.

Pre]: 24,95 lei

Pre]: 64,95 lei

www.polirom.ro

S`rb`toarea continu`, seria de autor „Ernest Hemingway“ Traducere [i note de Ionu] Chiva Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Hemingway a fost unul dintre cei mai str`luci]i, mai \ndr`zne]i [i mai riguro[i stili[ti din \ntreaga literatur` universal`, urm`rind neclintit principalul scop al artei sale: acela de a surprinde \ns`[i esen]a umanit`]ii, a[a cum apare ea \n spectacolul tragicomic al vie]ii.“ (William Faulkner)

Pre]: 52,95 lei

Pre]: 36,95 lei

Suferin]e timpurii, seria de autor „Danilo Kis“ Traducere de Mariana {tef`nescu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Exist` pu]ini scriitori \n opera c`rora fiecare cuv\nt este important. Danilo Kis este unul dintre ace[tia. Adev`rat intelectual, pasionat de idei [i cu un spirit imaginativ, el a st\rnit printre scriitorii europeni ai genera]iei sale deopotriv` ostilitate si admira]ie profund`.“ (Nadine Gordimer)

Ochiul, seria de autor „Vladimir Nabokov“ Traducere [i note de Veronica D. Niculescu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Cu elementele sale de existen]ialism pre-sartrian [i varia]iunile pe tema dublului, acest «mic roman», dup` cum \l nume[te Nabokov, este una dintre cele mai mari izb\nzi ale epicului de la Benito Cereno a lui Melville sau O coard` prea \ntins` a lui Henry James.“ (Roy Johnson)

>

Pentru cine bat clopotele, seria de autor „Ernest Hemingway“ Traducere [i note de Ionu] Chiva Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Pentru cine bat clopotele (1940) este un roman inspirat din experien]a personal` a lui Ernest Hemingway, pe vremea c\nd a fost martorul R`zboiului Civil din Spania \n calitate de jurnalist.

Cartea a fost ecranizat` \n 1943 \n regia lui Sam Wood, cu Gary Cooper [i Ingrid Bergman \n rolurile principale.

>

Pre]: 34,95 lei

Pre]: 32,95 lei Reuniunea de Anne Enright Traducere [i note de Magda Teodorescu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Roman distins cu Man Booker Prize 2007 „Înc\nt`toare, curajoas`, profund`, Reuniunea este o privire aruncat` \n intimitatea unei familii destr`mate, \n care genera]ii \ntregi asfixiate de durere [i dezam`gire \ncearc` s` se \mpace cu ceea ce e ireparabil.“ (Entertainment Weekly)

Castelul de nisip de Iris Murdoch Traducere de Nadina Vi[an Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Iris Murdoch are un talent extraordinar de a privi complicatele rela]ii contemporane ca pe ni[te tragicomedii. Iar dac` acest lucru nu-i deranjeaz` c\tu[i de pu]in pe privitorii care asist` la spectacol, protagoni[tii, dimpotriv`, au parte de momente grele, altern\nd episoade \nl`crimate [i hilare.“ (The New York Times)

Pre]: 24,95 lei

Pre]: 37,95 lei

Raportul lui Brodeck de Philippe Claudel Traducere de Claudiu Komartin Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Distins \n 2007 cu Premiul Goncourt des Lycéens, romanul Raportul lui Brodeck abordeaz` probleme fundamentale ale societ`]ilor din toate timpurile: memoria ca remediu sau ca izvor al suferin]ei, umanitatea degradat`, alteritatea \nsp`im\nt`toare.

Combustibilii de Amélie Nothombe Traducere de Maria Zârna Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Lui Amélie Nothomb \i place s` se joace cu literatura a[a cum s-ar juca [i cu focul, s` incendieze cu o pl`cere r`ut`cioas` ceea ce iube[te cel mai mult \n lumea asta – c`r]ile. Un nou asasinat cu s\nge-rece, admirabil realizat.“ (Lire)

Pre]: 24,95 lei

Pre]: 34,95 lei

www.polirom.ro

În clas` de François Bégaudeau În afara colec]iei Traduc`tor: Mihaela Crina Udri[te În clas` este o descindere \n via]a unei s`li de clas` din Paris, centru nervos al sistemului educativ [i mai ales cutie de rezonan]` a limbii vorbite, o limb` vie ale c`rei ecouri se aud cel mai clar \n s`lile de clas`. François Bégaudeau se inspir` din tragicomedia experien]ei sale de profesor [i red` \ntâmpl`rile unui an [colar, punctate de perioadele de vacan]`.

Spatele omului de George Banu În afara colec]iei Traduc`tor: Ileana Literra „Aceast` carte este rezultatul explor`rii personale a marilor muzee europene, vizitate \n perspectiva studiului \ntreprins asupra prezen]ei spatelui \n pictur` [i \n teatru. Explorare la care s-a ad`ugat experien]a spectatorului care sunt [i care [i-a consultat memoria, veritabil` bibliotec` personal` a oric`rui om de teatru asiduu.“ (George Banu)

Istoria secret` a lumii de Jonathan Black În afara colec]iei Traduc`tor: Adriana B`descu Pentru prima dat` \i este prezentat` cititorului o istorie complet` a lumii, de la \nceputurile ei pân` ast`zi, conceput` pe baza credin]elor [i a scrierilor din culisele societ`]ilor secrete. De la perspectiva esoteric` asupra evolu]iei speciilor pân` la r`d`cinile oculte ale [tiin]ei, aceast` istorie demonstreaz` c` aspectele fundamentale ale existen]ei umane pot fi percepute dintr-un unghi diferit fa]` de cel obi[nuit.

Iubire, iubire de Laura Stoddart Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Gabriel Stoian Iubire, iubire este o colec]ie de scurte citate din marii poe]i ai iubirii, precum Sappho, Shakespeare, Goethe sau Thomas Hardy, alese [i ilustrate de Laura Stoddart. Aceast` antologie este un regal pentru oricine este \ndr`gostit, este neconsolat \n iubire ori dore[te doar s` fie bine dispus de \ncânt`toarele comentarii vizuale reu[ite de Laura Stoddart.

Cartea ru[inilor de Jean-Pierre Martin În afara colec]iei Traduc`tor: Mariana Peri[anu În Cartea ru[inilor, Jean-Pierre Martin ne prezint` textele mari ale literaturii vremurilor noastre, care descriu confruntarea cu sine sub privirea celuilalt [i ne invit` s` reflect`m asupra acestei emo]ii inavuabile explorând labirintul unui proces interior unde \i \ntâlnim pe K, eroul din Procesul lui Kafka, sau pe Geoffrey Firmin, personajul lui Malcolm Lowry din Deasupra vulcanului.

Cartea ceaiului de Okakura Kakuzo Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Irina Holca Scris` \n englez` [i publicat` la New York \n 1906, Cartea ceaiului prezint`, \ntr-o form` u[or de \n]eles pentru occidentali, istoria ceremoniei ceaiului, influen]ele ei asupra artei, dar [i asupra stilului de via]` asiatic, \n general, Kakuzo sus]inând c` arta ceaiului, n`scut` \n China, a atins perfec]iunea abia dup` ce a ajuns pe t`râmurile nipone.

Mic elogiu al blânde]ii de Stéphane Audeguy Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Ion Doru Brana „Blânde]ea e sortit` unei iremediabile minorit`]i: acest farmec este secretul ei. {i mi se pare c` tocmai de aceea tot soiul de for]e politice, sociale, morale se \nver[uneaz` s-o falsifice. Orice for]` reactiv` ur`[te blânde]ea [i caut` s`-i substituie simulacre odioase: dulceg`ria, nerozia, infantilismul, consensul.“ (Stéphane Audeguy)

Însemn`rile secrete ale lui Descartes de Amir D. Aczel În afara colec]iei Traduc`tor: Adriana B`descu Lucrarea evoc` via]a lui Descartes, descrie strategiile la care savan]ii epocii recurgeau pentru a sc`pa de atacul autorit`]ilor clericale [i relev` importan]a lui Descartes – un matematician de geniu [i un filosof care a revolu]ionat sistemele de gândire. Filosoful considera c` [tiin]a este un cod care poate descifra adev`rul lumii.

www.nemira.ro

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

institu]ie ce face public un text.

Exist` numeroase platforme pentru scrierea online, \n general dedicate blogging-ului, dar [i scrierii colaborative, cum ar fi cea bazat` pe tehnologia wiki. Eu folosesc Wordpress (pe www.copy left.ro) [i la aceast` platform` m` voi referi \n continuare. S` \ncepem cu o privire comparatist`: la \nceput avem foaia goal`. În Wordpress, dup` conectare, \n tabloul de comand` (pentru c` \n scrierea online e[ti un kybernetes!) te a[teapt` mai multe meniuri, din care doar unul e cel de Scriere (Write). Astfel, \nc` de la \nceput, scrierea-pe-foaiealb` [i scrierea online se afl` la extreme: una folose[te un singur instrument de creare de con]inut, cealalt` ofer` un sistem de management al con]inutului. Scriitorul nu se ocup` doar cu imagina]ia, informa]ia sau crea]ia, el e un coordonator de semne [i de rela]ii sociale. Totu[i, cum se scrie?

Diferen]ele \ntre un editor de text [i Wordpress nu s\nt a[a de mari la nivelul format`rii, dar s\nt imense la nivelul metainforma]iei despre documentul scris. Orice text va avea cuvinte-cheie (tags) dup` care s` fie restructurat` informa]ia (fiecare cuv\ntcheie oferind o nou` configura]ie a textelor). Orice text va intra \ntr-una sau mai multe categorii, care ofer` un set informa]ional general despre ce se g`se[te pe acel blog.

Munca scriitorului nu se opre[te aici. El trebuie s` verifice textul singur, s`-i pun` diferitele link-uri, s` stabileasc` o strategie de publicare – de la forma textului (c\t se afi[eaz` direct, c\t se afi[eaz` la un click) p\n` la search engine optimization (\n func]ie de care Google, Yahoo! etc. \]i fac un loc \n cursa pentru trafic). Aceast` aten]ie [i aceste costuri sociale de informare, clasificare, „publicizare“ s\nt noi pentru un scriitor – acum cincizeci sau acum zece ani ele nu existau. Aten]ia [i integrarea pe pia]a ideilor erau \n sarcina editorilor, acum ele s\nt internalizate de scriitorul online.

Dar textul online nu se termin` aici. Urmeaz` comentariile, spam-ul, discu]iile, preluarea de alte bloguri etc. {i nici nu ne-am preg`tit bine pentru scrierea online, c` revista Wired ne explic` deja cum viitorul e-n Twitter.com, adic` \n mesaje scurte, de 140 de semne, care r`spund la \ntrebarea Ce mai faci? Bine, termin de scris un articol pentru o revist` care nu exist` online.

■

Constantin Vic`

Scriu digital, muncesc manual Ce \nseamn` scrisul pentru oamenii care folosesc instrumentele online ca s` se exprime?

Cum se modific` rela]ia dintre orice autor digital [i mediul \n care scrie? Ce abilit`]i presupune scrierea pentru web? Care e raportul dintre form`, con]inut [i metadate? S\nt \ntreb`ri ce sosesc haotic \n mintea unui individ educat \n spiritul literei scrise de m\n` [i al literei tip`rite pe h\rtie, care a trecut direct \n mediul digital, la calculatorul aflat, din c\nd \n c\nd, \n re]ea (acum 10 ani, c\nd conexiunea la Internet se f`cea prin dial-up). M` simt par]ial nativ, par]ial imigrant digital [i de aceea orice schimbare de metod` a scrierii e provocatoare, chiar dac` nu necesit` eforturi de adaptare.

Scriitorul din perioada iluminist` era o entitate autonom`. Chiar dac` ideea unei „republici a literelor“ – deci conceptul unei re]ele de autori [i cititori care s` comunice, s` comenteze [i s` critice textele produse – a fost prezent` \nc` din secolul al XIV-lea, ea \[i g`se[te maturitatea la \nceputul secolului XXI. P\n` la apari]ia re]elei electronice generalizate, dar [i a digitaliz`rii textului, „republica literelor“ era mai degrab` o dorin]` ne\mplinit`. Accesul nemediat, capacitatea de a r`spunde direct [i \n timp scurt, viteza cu care afl`m, dar [i cu care scriem etc. – toate acestea ne plaseaz` \ntr-un nou set de reguli ale scrierii.

Entitatea autonom` care scria \n camera sa [i apoi publica a fost \nlocuit` de un scriitor care e \n acela[i timp autorul [i editorul textului, prin editor \n]eleg\nd at\t editor de con]inut, c\t [i editor ca

53

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

ziarist. Spre deosebire de relatarea de pres`, povestea lui Saviano e epidermic`, \ncruntat`, marcat` de o not` strident`, personal`. Surprinz`tor, for]a devastatoare a relat`rii nu [terge nimic din credibilitatea acestui t\n`r autor care nu \mplinise \nc` 30 de ani atunci c\nd a publicat Gomorra – un paronim pentru Camorra. În fa]a ororilor descrise, cititorului nu-i mai r`m\ne dec\t s` ridice din c\nd \n c\nd privirea dintre r\nduri [i s` \nchid` ochii. Nu frapeaz` doar scenele s\ngeroase, \n care s\nt t`iate urechi, smulse limbi sau trasate cruci pe buze cu un cu]it; [i senza]ia mizeriei umane ofer` impresia de electro[oc.

N`scut \n cartierele s`race din Napoli, Saviano a v`zut cu ochii lui manevrele nocturne ale Mafiei. În ]ara Camorrei, adolescen]ii \[i doresc ca glon]ul s`-i ating` mai degrab` \n cap dec\t \n piept, pentru ca moartea s` fie mai rapid` [i mai pu]in dureroas`. La 12 ani, Roberto Saviano a \nv`]at s` trag`, la \ndemnul tat`lui s`u, care spunea c` „doar cu o diplom`, f`r` pistol, e[ti un prost, \n timp ce cu o diplom` [i cu un pistol, e[ti un b`rbat“. La 13 ani, Saviano a v`zut primul cadavru. De la na[terea sa, 3600 de oameni au murit \n Campania – un num`r mai mare dec\t cel al victimelor atentatelor comise la un loc de organiza]ia separatist` basc` ETA [i de Armata Republican` Irlandez`.

Gomorra e \n egal` m`sur` un studiu sociologic despre schimb`rile comportamentului capilor Camorrei, care \n]eleg s` renun]e la tradi]ie [i la argou pentru a adopta replici din filmele de la Hollywood. De exemplu, \n ora[ul Casa del Principe, bossul „familiei“, Walter Schiavone, le-a cerut arhitec]ilor s`-i construiasc` o re[edin]` somptuoas`, precum cea \n care locuia Tony Montana (Al Pacino) \n filmul Scarface. So]iile mafio]ilor se \mbrac` la fel ca eroina interpretat` de Uma Thurman \n Kill Bill.

La scurt timp dup` ce a publicat Gomorra, Roberto Saviano a fost amenin]at cu moartea de capii Camorrei [i plasat sub escort` de poli]i[tii napolitani. P`r`sit de familie [i de iubit`, h`r]uit de mafio]i, Savino a emigrat recent \n Statele Unite ale Americii, \n speran]a c` va sc`pa de bra]ul lung al mafiei. Din 2006, de c\nd a ap`rut, cartea lui s-a v\ndut \n peste 5 milioane de exemplare \n toat` Europa.

■

Laura Chiriac

Pericolele meseriei de reporter Roberto Saviano, Gomorra.

Dans l’empire de la Camorra Cartea scris` de t\n`rul Roberto Saviano \n 2006 este, pentru un jurnalist, \nt\lnirea cu ancheta complet`. Cea pe care constr\ngerile legate de timp, de libertate de mi[care, de politica editorial` sau rezervele legate de riscuri, nu-]i permit aproape niciodat` s-o realizezi. E o bun` surs` de documentare pentru c`, sub paravanul fic]iunii, informa]ia ]\[ne[te din toate paginile romanului.

Denun]ul e complet: Saviano livreaz` numele principalilor [efi ai temutei mafii napolitane, Camorra, de care nici autorit`]ile [i nici alte grup`ri rivale nu \ndr`znesc s` se ating`. Afl`m c` mafia s-a adaptat bine la provoc`rile mondializ`rii: import`, export`, colaboreaz` cu mari re]ele financiare interna]ionale, controleaz` afaceri \n China (70% din exportul de textile chineze[i tranziteaz` portul Napoli), gestioneaz` „cel mai mare hipermarket de droguri \n aer liber“ din Italia, are ateliere clandestine de confec]ii, face „schimburi amicale de arme cu ETA“, are leg`turi str\nse cu guerilla columbian`, \ntre]ine rela]ii apropiate cu un mare criminal de r`zboi din Serbia, trateaz` \n mod ilegal unele dintre cele mai toxice de[euri din Italia, \ntre]ine corup]ia endemic` \n domeniul construc]iilor. Etc. Mai mult dec\t rezultatul unei investiga]ii jurnalistice, Gomorra e produsul unei obsesii. „{tiu, am dovezi, tot ce povestesc e adev`rat“, spune autorul. Înver[unarea din tonul lui Roberto Saviano n-are nimic de-a face cu neutralitatea unui

55

Laura Chiriac este jurnalist` la Realitatea TV.

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

este, \ntr-adev`r, marcat de estetica comicsurilor, cu peisaje urbane reci [i necru]`toare, interioare industriale [i costuma]ii de latex. Protagonistul, Wesley Gibson, un mic contabil cam aiurit (\ncarnat de James Mc Avoy), este recrutat de o band` de asasini, reuni]i \ntr-o „Fr`]ie“ secret` milenar` care-i revel` natura lui ereditar` de killer suprem.

Dar pentru a atinge suprema ini]iere, Wesley trebuie s`-[i ucid` tat`l – [i o face ignor\nd c` omul acela era tat`l lui. Întocmai ca Œdip la r`scrucea celor trei drumuri! „Fr`]ia“ pretinde c` men]ine echilibrul \n lume, prin asasinate perfect determinate. Moartea unui singur ins, spun ei, poate evita mii de alte mor]i.

Dar de unde [tiu membrii „Fr`]iei“ pe cine trebuie s` omoare? Din supravegherea unor r`zboaie, ale c`ror suveici fabric` necontenit p\nze. Structura ]es`turii fiind omoloag` Universului, imperfec]iunile ei \i desemneaz` pe cei ce trebuie elimina]i.

Zei]ele Destinului – Moirele eline, Parcele romane, Nornele germanice, Ursitoarele noastre – torc [i ]es firul; dar destinul poate fi simbolizat [i de trama p\nzei; aproape toate mitologiile o iau \n seam`. În Prelegeri de filozofie a istoriei, Hegel reg`se[te [i el simbolul p\nzei, soarta fiind v`zut` ca „libertate moral`“: „Dou` s\nt momentele care constituie obiectul nostru: unul este ideea, iar cel`lalt pasiunile omene[ti; unul este urzeala, cel`lalt b`t`tura marelui covor al istoriei universale care se \ntinde \n fa]a noastr`. Media concret` [i \mbinarea ambelor constituie libertatea moral` \n cadrul statului“.

Dar a[a cum Parsifal, \n ciclul Graalului, \[i d` seama c` f\rta]ii [i-au uitat idealul (reg`sirea sf\ntului potir), eroul din Wanted descoper` [i el c` „Fr`]ia“ [i-a tr`dat scopul ini]ial. „Fr`]ia“ falsific` fabricarea p\nzei, \[i furnizeaz` sie[i date gre[ite, pentru a se prezerva pe sine, nu Lumea, lichid\ndu-[i du[manii proprii. Adev`ratul scop s-a pierdut.

Numai restituind p\nzei eroarea ei genuin` se mai poate afla adev`ratul destin [i desemna victima necesar`. De aceea Wesley Gibson va trebui mai \nt\i s`-[i omoare vremelnicii tovar`[i. Numai a[a, restituind hazardului defectele ]es`turii, va putea o nou` Fr`]ie s`-[i reating` vechiul ]el de reglare a sor]ilor. Este un prilej pentru noi de a reatesta modernitatea mitologiilor [i a filozofiilor.

■

Ion Vianu

Wanted [i mitologia Istoria contemporan` ar fi lipsit` de tr`iri tragice dac` nu ar fi mereu alimentat` de filonul oriental. Ce evenimente contemporane ar mai purta marca conflictul œdipian, v`rsarea de s\nge, dramele oribile ale tribului, f`r` aportul Orientului?

Saddam Hussein, tiranul poporului s`u, asasin al celor care l-au ridicat [i al propriei familii, sf\r[e[te \ntr-o nemaipomenit` demnitate, bolborosind versete coranice \n timp ce c`l`ul \i pune [treangul de g\t; iar trupul \i este sf\[iat, imediat dup` execu]ie, de du[manii ereditari, ca de corbi. Se va g`si \ntr-o zi un Shakespeare arab \n stare s`-l c\nte pe Saddam – ca pe Richard al III-lea al Angliei –, \n abomina]ia [i m`re]ia lui,.

Tot astfel, literatura, teatrul, filmul „bune“ de azi, minimaliste, descriptive, afi[at [i programatic centrate pe mic, exclud din con]inuturile lor recursul la arhetipuri, marile cobor\ri la „mume“, pentru a folosi terminologia goethean`. Abia dac` un J.M. Coetzee aduce o vibra]ie profund`, dar numai pentru a exprima ultimul sentiment grav pe care homo occidentalis este capabil s`-l exprime: vinov`]ia... vinov`]ia fa]` de cei mul]i [i dispre]ui]i ai planetei. Adev`ratul suflu tragic, care formeaz` substan]a \ns`[i a literaturii – de la Antichitate p\n` la Rena[tere – \n modul cel mai evident [i apoi mai pe ascunselea, se refugiaz` \n opere pe care le socotim „paraliterare“, cum ar fi St`p\nul inelelor sau benzile desenate.

Zilele trecute am v`zut filmul Wanted realizat la Hollywood de regizorul ruso-uzbec Timur Bekmambetov, dup` banda desenat` a unei celebrit`]i a genului, sco]ianul Mark Millar. Grafismul filmului

57

Uli]a copil`riei Gabriela ADAME{TEANU ● Adriana BABE}I ● Emil BRUMARU ● Andrei CODRESCU Filip FLORIAN ● Radu Pavel GHEO ● Ioana NICOLAIE ● Cristian TEODORESCU

© Dan Stanciu

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

ANCHET~ ■ ÚLI}~, uli]e, s.f. 1. Drum

„Uli]ile de c`petenie ale t\rgului au slujitorii lor: m`tur`tori care le piapt`n`, stropitori care le spal`, me[teri care le sulimenesc cu smoal` [i asfalt. Ea se sluje[te singur`. Î[i toarn` ap` de ploaie prin uluce; \[i potrive[te p`rul cu vr`bii; [i chipul ei firesc e. Trufa[e de numele lor, celelalte uli]i au silit por]ile caselor s` li-l \nve]e [i s` li-l rosteasc` statornic. {i por]ile, cu guri de tabl` sau de lemn, \l au \n toat` clipa pe buze. Ea a [optit doar casei noastre numele ei. Ploile l-au [ters; poarta l-a uitat! {i ea l-a uitat. E o umil` [i ne[tiut` uli]` de margine de t\rg...“ (din Uli]a copil`riei, 1923, de Ionel

\ngust care str`bate un sat (rar un ora[), m`rginit de o parte [i de alta de case; p. ext. strad`. ◆ Expr. A bate uli]ile = a umbla f`r` rost, haimana; a hoin`ri. 2.

(Colectiv) Oamenii care locuiesc \n casele de pe uli]` (1). [Pl. [i uli]i] – Din sl. ulica.

Sursa: DEX ’98

Teodoreanu) ■ Gabriela ADAME{TEANU Chiar uli]` mi s-a p`rut atunci c\nd am revenit \n ora[ul adoptiv al copil`riei. Strada abrupt` se mic[orase [i fusese dintotdeauna pietruit` cu bolovani de r\u. Casa ar fi fost confortabil a[ezat`, la jum`tatea dealului, dar era \nchiriat`. Dup` c\]iva ani, proprietarii care se \ntorseser` \nc`rca]i din Basarabia ([u[otea mama), care g`teau carne cu miros ur\t [i ]ineau \n vaze nesuferitele gladiole, ne-au obligat s` ne mut`m. A[a, strada F\nt\nii a r`mas uli]a copil`riei. Iarna v\j\iau pe ea s`nii [i fioroasele boburi pe care mi le amintesc \mpreun` cu g`l`gia copiilor, un sonor dat la maximum, [i cu frigul iernii. Era pl`cut cu sania, dar din v\rful dealului p\n` jos, la f\nt\na care curgea continuu, puteai s-o p`]e[ti, altminteri de ce a[ p`stra \n minte z`pada cristalizat` cu pete de s\nge? Nu m` omoram dup` Co[buc [i „Iarna pe uli]`“, \mi \nghe]au picioarele \n ghetele pline de ap`, v`d ciorapii gri, scor]o[i, desprin[i de pe degetele cu furnic`turi. Alesesem genele unor str`mo[i sudici, noiembrie, c\nd alt` iarn` \mi st` \n fa]`, este pentru mine, \nc` de atunci, luna cea mai ur\t` a anului. Dar era mai ales var`-prim`var` pe uli]a copil`riei. Uneori st`team culcat` pe iarb`, printre p`p`dii [i tufe a]oase de floarea miresii [i priveam cerul de un bleu ad\nc, pe care alunecau norii, a[a cum n-aveam s` \l mai privesc

niciodat`. Biserica din fa]a str`zii era centrul monden al c\rdului nostru de copii, cu nun]ile [i \nmorm\nt`rile ei. Dar imaginile acelea deja nu mai \mi apar]in mie, au intrat \n Drumul egal al fiec`rei zile. Am pierdut [i altele (un zid cu ultimele afi[e electorale, un atelier de lum\n`ri din anii ’50 etc.). Dar majoritatea mi-au r`mas doar mie, nepovestite [i de nepovestit \n concrete]ea lor. De atunci [i de acolo dateaz` [i spaima mea de literatur`: de la casa delabrat` \n care tr`ia poetul semi-ratat al ora[ului, de la fa]a lui stranie [i ]inuta ne\ngrijit`, privite cu dispre] de micii burghezi ai periferiei.

■ Adriana BABE}I E vara lui 1957, ora patru dup`-masa. În fa]a casei cu nr. 13, pe bordura de la marginea drumului st`m to]i [ase t`cu]i (eu, Puiu, Jutka, Vova, Helga, Gyuri), ca \ntr-un manual de interna]ionalism proletar sau de multi-culti avant la lettre, f`r` s` avem habar c` am putea ilustra vreo idee, ba chiar o ideologie, cu genunchii juli]i [i teni[ii ro[i. Se aude doar cum clef`im p\inea neagr` cu untur`. În afar` de Vova, care-i b`iatul ru[ilor de la nr. 8, to]i am pres`rat-o cu boia. El, cine [tie de ce, s-a obi[nuit s-o m`n\nce cu zah`r. T`cem [i \naint`m cu s\rg \n miez, p\n` c\nd cojile se fac hamuri pe l\ng` urechile noastre. Dup` ce le biruim, ne facem planul

59

A N C H E T~

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

de atac: s`-l \nnebunim pe {truli, c\inele b`tr\nilor Galambo[, p\n` o s` sar` pe geam dup` noi, s` ne juc`m ho]i [i poli]ai sau ]`rile, s` d`m iama \n livada de la nr. 15, s`-l speriem pe monstrul Ba[and, st`p\nul gr`dinii p`r`site de la nr. 17 [i, pe \ntuneric, s` ne furi[`m la noi \n pivni]` pentru jur`m\nt. Ne reu[e[te tot. Pe la nou` cobor\m \n subsol, \n miros de rumegu[ [i igrasie. Ne a[ez`m roat` \n jurul butucului de t`iat lemne, \ntindem fiecare m\na dreapt`, le unim palm` peste palm` [i facem jur`m\ntul ca ni[te fra]i de cruce, ca ni[te indieni, mu[chetari sau partizani [i scuip`m de trei ori. Abia acum c\nd descriu la comand` o zi de pe strada Ion Vasi din Timi[oara [i-mi aduc aminte de o dup`-amiaz` ca-n vis, \mi dau seama c` de fapt, din to]i [ase, mai tr`im doar eu [i poate Vova. {i c` atunci istoria mare a trecut ca un t`v`lug peste noi sau pe l\ng` noi, f`r` s` [tim prea bine ce se \nt\mpl`, f`r` s` \n]elegem de ce, \n aceea[i toamn`, tata lui Puiu a plecat brusc de-acas` cu o dub` maro [i nu s-au mai \ntors, de ce, peste un an, f`r` s`-[i poat` lua r`mas bun, Vova a plecat cu ai lui \ntr-un camion plin cu mobil`, de ce tat`l Helg`i, revenit tot cam pe-atunci ca un strigoi de undeva din Siberia, a vrut de dou` ori s` se sp\nzure, de ce p`rin]ii lui Jutka [i-au pierdut min]ile c\nd \n sf\r[it au aflat de la Crucea Ro[ie Interna]ional` c` to]i ai lor erau scrum, de ce, sub ochii no[tri \ngrozi]i, un an mai t\rziu, \n toamna lui 1958, fostul mare antreprenor al Timi[oarei, Joseph Baschand, ajuns un fel de cer[etor, s-a urcat \n v\rful celui mai \nalt copac din gr`dina de la nr. 17, un cais, [i-a desf`cut bra]ele de parc` ar fi fost o pas`re bolnav` [i a zburat.

\n ni[te pantaloni foarte scur]i, kaki. M-am repezit dup` scrofi]a recalcitrant`, \nsp`im\ntat c` se va pierde. {i a[a am str`b`tut vreo jum`tate de sat, Roza av\nd copitu]ele destul de iu]i [i gui]`turile vesele [i absolut isterice. Oamenii se uitau ului]i, nu m` cuno[teau. Am trecut de [coal`, de postul de jandarmi, de biseric`… P\n` la urm` careva s-a dumirit [i a \ntors purceaua \napoi, eu reu[ind s` o aduc, mereu \n goan`, la cote]ul menit. Dar \ntreg satul a aflat c` [eful haltei are un b`ie]el [i-o purcic` n`b`d`ioas`. Pe drumul acela, apoi, \n cei doi ani c\t am stat acolo, am fost la [coal`, la [eful de jandarmi \n vizit`, la biseric` pentru spovedania anual`… Pe drumul acela era o cas` unde locuia o fat` ce f`cea liceul la Ia[i, Cecina, mult mai coapt`, mai ales pe la s\ni, ca mine, de care m-am \ndr`gostit lulea. Treceam prin fa]a ferestrelor ei, cu inima b`t\ndu-mi nebune[te \n piept. D\nsa nu a \n]eles amorul meu ad\nc [i de Cr`ciun mi-a adus \n dar doar o carte de pove[ti, nelu\ndu-m` deloc \n seam` ca b`rbat! {i iar`[i, pe drumul acela ne duceam \n vizit` la Adrian, b`iatul [efului de jandarmi, unde ne jucam de-a ascunsa \mpreun` cu v`rul meu mai mare cu cinci ani, sosit \n vacan]` de la Curtea de Arge[, [i cu Mia, o fat` n`ltu]`, brunet`, rud` de-a lui Adrian, ce se suia pe c`pi]e [i se acoperea cu paie ca s` nu o descoperim! Îns` Petric` o dibuia mereu [i-i pl`cea s` o sperie, url\nd c` \i d` foc.

Mia ie[ea brusc, se agita, rochia ei se ridica pe coapse, \i tr`da picioarele lungi, albe, str`lucitoare \n ar[i[a imens` a dup`-amiezelor nesf\r[ite.

Tr`iam feeric vremuri de secet` cumplit` [i foamete.

■ Emil BRUMARU St\nd mereu \n cantoane, pavilioane CFR, h`l]i, „uli]a copil`riei“ s-a ivit dramatic, pe la vreo [apte ani, dup` ce ne-am mutat la Belce[ti. Eram chiar \n primele zile de c\nd sosisem de la Ciceu cu de toate: butoaie cu ]uic`, saci cu f`in` alb`, [unci afumate puse \n pod, at\rnate de grinzi, gr`mezi de cartofi [i fasole cu boaba umflat`, ba [i cu un porc meditabund, Guyula, [i cu o purcic` nervoas`, agasant`, Roza! Nu mai ]in minte cum am f`cut, dar Roza a sc`pat din cote]ul ei [i a luat-o la goan` pe drum, spre inima satului. Eram slab, ars de soare, doar

60

■ Andrei CODRESCU Prima mea „uli]`“ s-a chemat „strasse,“ Elizabethstrasse, dup` care a reap`rut ca „strad`“, strada 9 Mai. „Uli]`“ \nseamn` „strad`“ \n rus`, dar \n român` e diminutiv, o „alee“ \n compara]ie cu strada. Casa mea era o strad`, dar din ea pornea Felinarului, o uli]` str\mt` [i \ntortocheat` care cobora jos c`tre biserica greco-catolic` cu bilele tunurilor turce[ti acoperite cu mu[chi verzi [i r`mase \nfipte \n zidurile groase, c`tre linia de tramvai huruind c`tre gar`, [i Ursulinele, „elementara“ unde am fost \nchis c\teva ore pe zi. Dup` ce ne l`sau s` plec`m, eu [i prietenul me Shlezy st`team la discu]ii

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008 lungi la gura Felinarului, discu]ii ad\nci [i serioase despre lume [i crea]ie, diferen]a dintre copii [i adul]i, tunuri turce[ti, istorie, case, pomi, tramvaie, g`ri, ]`ri \ndep`rtate, viermi de m`tase, cuvinte hazoase [i personalit`]ile \nv`]`torilor, \n special \nv`]`toarea noastr` care era pl`cut`, dar obosit`. Despre familiile noastre nu vorbeam, de[i eu [tiam c` tat`l lui Shlezy era cantor [i rabin la sinagoga evreiasc` unde nu fusesem niciodat`, [i el [tia c` mama mea era fotograf [i c` nu aveam tat` sau, mai bine zis, [tia c` tata era [i el fotograf dar c` nu tr`ia cu noi, c` era rec`s`torit cu o rusoaic` [i c` avea o reputa]ie suspect`. Iarna c`piam de frig la gura Felinarului, dar nu exista ger care s` ne opreasc` discu]iile. Ne opream din filozofare numai c\nd venea mama, furioas` c` \nt\rziasem deja dou`-trei ore [i c` se f`cea \ntuneric. În[f`cat de for]a ei superioar` m` l`sam tras \nghe]at \napoi \n cas` (pe strad`!), t\r\t prin curtea medieval` de piatr` cu poart` mare prin care trecuser` tr`suri [i c`ru]e pe vremea habsburgilor, \nghiontit pe l\ng` pivni]a unde tr`iau mon[tri, [i dus pe sc`ri la mansarda unde supa aburea mirosind grozav a p`trunjel [i cartofi.

Dup` ce \mi sp`lam degetele murd`rite de c`r]ile [colii [i de pietrele uli]ei pe care le pip`iam incon[tient (pentru c` erau pline de istorii [i [lefuite de mii de degete din trecut, inclusiv cele calde [i asudate ale iubi]ilor care se s`rutau acolo dup` ce se l`sa noaptea, [i cine [tie ce alte c`i de murd`rie urmate orb de degetu]ele curioase de copila[ \nv`]\nd cu tot ce sim]ea [i se trezea \n el, inclusiv scobitul \n nas), m` aruncam pe sup` [i o sorbeam cu ochii \nchi[i de pl`cere ca o pisic` fl`m\nd`. Am fost numai oase [i piele pe uli]`, dar aproape tot ce [tiu a venit la mine din \ntrez`riturile \nl`rgite de discu]iile cu Shlezy la gura Felinarului. Pe la un[pe ani mi-a z\mbit o fat` frumoas` care a disp`rut prin poarta unei case misterioase \n mijlocul Felinarului [i timpul a \nceput s`-mi fie divizat \ntre discu]iile cu Shlezy [i dorin]a de nerezistat de a furi[a o privire prin obloanele casei Ei \n speran]a revederii. Z\mbetul Ei m-a rupt \n dou`, un filozof [i un voyeur, [i cele dou` p`r]i s-au influen]at reciproc: filozoful a \nceput s` vorbeasc` cu vocea mai tare, sper\nd s` fie auzit de Ea, [i voyeurul s-a ascuns ad\nc, sub filozof, ca s` fie invizibil [i s` nu-l vad`

A N C H E T~

nimeni, s` nu fie suspectat de studiul casei cu planuri de jaf. Altfel zis, filozoful [i-a g`sit o dimensiune teatral`, a \nceput s`-[i exhibe filozofia ca un actor-predicator pentru urechile Ei, audien]a nev`zut`, \n timp ce neputinciosul \ndr`gostit ag`]at de z\mbetul Ei s-a schimbat \n observator atent [i, eventual, \n ho] arz\nd s`-i intre \n z\mbet [i s`-i fure sufletul. Shlezy a emigrat \n America pu]in timp dup` ce am terminat „elementara“ la Ursuline [i discu]iile profunde s-au terminat abrupt ca [i cum obloane fuseser` trase peste ele. Pe Ea n-am mai z`rit-o niciodat`, dar z\mbetul ei a tras obloanele invers c`tre adolescen]`, s` lase lumina \n`untru, o alt` lumin` dec\t cea a „filozofiei“ la gura Felinarului. Filozofia s-a retras \n`untru, dar a r`mas \ntrep`truns` de z\mbetul plutind peste ea. O uli]` e infinit mai bogat` dec\t o strad` (cu ma[ini) sau, Doamne fere[te!, un bulevard. Ori o autostrad`. Cresc copii [i pe autostrad`, [tiu, dar eu, un copil sibian din evul mediu, n-am fost unul dintre ei.

■ Filip FLORIAN În 1994, la \nceputul verii, am ucis o vraj`. Acum, \n]eleg c` lumea e mare [i c` vr`ji mai exist` cu duiumul, dar aia era vraja mea, f`r` egal. În 1994, la \nceputul verii, m-a pus

61

© Dan Stanciu

A N C H E T~

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

naiba s` m` \ntorc \n cel mai frumos ora[ din lume. Acolo, cu dou`zeci de ani \nainte, mama [i tata r\deau din tot sufletul [i se iubeau din toat` inima, Dun`rea nu era niciodat` tulbure, \n parc era ca \n rai, blocurile sem`nau cu crestele mun]ilor, noroiul p`rea tandru, fetele nu se fandoseau, fotbalul avea gust de struguri [i cire[e, mersul t\r\[ printre conductele de termoficare era ca o \mprietenire cu [erpii Boa, libr`ria de unde mi-a cump`rat tata C`l`toriile lui Gulliver ad`postea \ngeri [i spiridu[i, la pescuit era cald [i bine, Iugoslavia se vedea ca ]ara p`durilor necuprinse, ma[inile Pobeda uruiau tihnit, cincinalul se \mplinea \n patru ani [i jum`tate, tata visa s` mergem la Sarmizegetusa, iar mama m` f`cea deseori s` cred c` zbor. În 1994, la \nceputul verii, am g`sit un ora[ clocit, cu blocurile H 3 [i H 4 ca ni[te hrube r`pciugoase, cu maidane cotropite de gunoaie, cu libr`ria de unde tata \mi cump`rase C`l`toriile lui Gulliver mic`, am`r\t` [i cuprins` de miros de petrosin, cu femei acre [i obosite, cu fabrici ruginite [i p`r`site, cu Dun`rea sufocat` de ierburi [i m\l. În 2008, la \nceputul iernii, n-am s` rostesc numele celui mai frumos ora[ din lume. Ceva din vraj`, slav` Domnului, a supravie]uit.

Acolo se improvizeaz` terenuri de fotbal cu echipe mici sau, atunci c\nd proprietarul vreunei case [i-a f`cut trotuar de ciment, se traseaz` cu creta jocuri de [otron sau careurile miniterenului de fotbal. Alerg`m [i zbier`m prin fa]a ferestrelor omului f`r` s` sim]im vreo urm` de vinov`]ie. Dar, cum de obicei camerele de la strad` s\nt „sobele bune“, adic` \nc`perile rezervate oaspe]ilor, ele stau mai tot timpul goale, a[a c` putem alerga [i zbiera \n voie. Uneori pe poarta mare a casei mai iese c\te un s`tean furios [i ne trimite s` facem scandal la noi acas`. Dar noi r`m\nem, fiindc` s\ntem copii [i avem voie. Acum vreo zece ani uli]a copil`riei mele a fost asfaltat`, de[i e \ntr-un sat izolat [i tot mai pu]in populat.

Unul din „fiii satului“ a ajuns prefect sau subprefect la jude] [i, cum spun cu duio[ie s`tenii, „n-a uitat de unde a plecat“. Numai c` timpul a trecut, fiul satului nu mai e prefect sau subprefect, asfaltul s-a cr`pat [i s-a f`r\mi]at, iar de sub el stau s` ias` cele dou` [leauri pline de praf. Doar c` noi, copiii de odinioar`, nu ne mai juc`m acolo.

■ Radu Pavel GHEO Uli]a copil`riei mele e plin` de praf vara [i de noroaie prim`vara [i toamna. Iarna se acoper` cu z`pad`, apoi noroiul r`sare iar. La noi iernile s\nt calde [i ninge destul de rar. Uli]a copil`riei mele are dou` [leauri ad\nci, s`pate de c`ru]e [i apoi l`]ite de tractoare, fiindc` duce \nspre SMA (Sta]iunea pentru Mecanizarea Agriculturii), c`reia toat` lumea \i spune „semeteu“, ca \n anii ’60, [i nimeni nu mai [tie ce \nseamn`, dar nici nu conteaz`, de vreme ce [tim c` e acolo. Uli]a copil`riei mele nici nu se cheam` uli]`. Cuv\ntul `sta l-am descoperit \n [coala primar`, \ntr-o poezie – „Iarna pe uli]`“. Suna ciudat \n urechile noastre de ]`rani b`n`]eni, amintindu-ne, inevitabil, de oli]` [i-at\ta tot. Uli]a era „drumul“, iar noi ie[eam la joac` „\n drum“.

Emo]ional, „uli]`“ [i „strad`“ \mi sun` [i acum neologic. Între drumul propriu-zis [i r\ndurile de case de piatr` ori c`r`mid` lipite unele de altele, ce se \ntind frumos la deal, r`m\ne un teren lat de vreo zece-dou`zeci de metri pe fiecare parte.

62

■ Ioana NICOLAIE La \nceput am v`zut-o prin geam, dincolo de gr`dini]a cu flori. Era iarn` [i s`niile trase de cai l`sau d\re str`lucitoare. Pe gard ar fi putut fi p`s`ri s`lbatice, zbur`t`cite de ger din p`dure. În martie, argila a ie[it la iveal` [i dunga ei s-a f`cut deodat` mai lat`. Am deschis poarta dintre plopii cei mari, ca s` m` uit mai bine la vale. Acolo erau acoperi[urile, trenurile [uier`toare, negura c`z\nd de pe culmi, ora[ul.

La deal se f`cea lini[te [i \ncepeau s` \nfloreasc` salc\mii. Îi plantase tata [i ei crescuser` uria[i \ntre drum [i gr`din`. M-am a[ezat pe marginea [an]ului [i-am \nceput s` fac fluturi de tin`. Pe vreme de ploaie ie[eau din d\mb mici izvora[e.

Uneori \ncercam s` le g`sesc r`d`cina. C\nd am trecut mai departe, „calea“ nu s-a mai sf\r[it la cap`tul marii noastre livezi. Într-un loc era dispensarul, \n altul, centrul de p\ine sau gara. Uli]a se \mpr`[tia \n ulicioare, poteci, dar [i \ntr-un drum larg, asfaltat. Pe el basculantele plecau cu piatra sf`r\mat`-n carier`. În partea cealalt`, spre mun]i, uli]a [erpuia printre f\ne]e, p`duri de mesteac`n, ape-n care vezi p`str`vi. {i-apoi zmeuri[uri, afini[uri [i, dup` c\teva zile de mers, dincolo de culmi, alte a[ez`ri cu oamenii lor. Uli]a

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

A N C H E T~

pleca de pe treptele casei, ca s` duc` oriunde. La [coal`, la bunici, la spital, la liceu sau \ntr-un ora[ foarte mare. Puteam s` nu-i mai v`d anotimpurile, dar \nc` s` m` aflu pe ea. Departe, \n urm`, \ntrez`resc \nc` derdelu[ul pe care, laolalt` cu o liot` de copii, am plecat. De[i uli]a mea a ajuns bulevarde, autostr`zi, trotuare \n Heidelberg, Bucure[ti sau la Roma. De[i n-o s` m` pot \ntoarce niciodat` pe ea. Nu mai s\nt plopii din gard, nici poarta, iar casa-i schimbat`. Pe uli]` se merge acum cu ma[ina.

s` se ast\mpere. Exploatase destul! {i cum era un exploatator cunoscut, mili]ia popular` f`cea periodic perchezi]ii la el acas`. Devenise un personaj deocheat \n Micidia. C\nd aveam vreo cinci ani [i st`team la Medgidia fiindc` tat`l meu nu-[i g`sea de lucru la Bucure[ti, iar mama era casnic`, \i auzeam pe F`nicu]` [i pe Virginica vorbind despre lumea care trecea pe strad`, prin dreptul cur]ii noastre. „F`nic`, uite-l pe mili]ianul Popescu, se uit` la noi \n curte!“. „Las`-l, f` Virginio, s` se uite, c` nu mai are ce s` ne mai ia.“ C` pentru mili]ia popular` nu mai era nimic de descoperit \n casa noastr` era una, dar c` i s-a mai f`cut o perchezi]ie lui Portofel era cu totul altceva. Dac` se fura ceva de prin trenurile de marf`, la noi veneau mili]ienii s` verifice dac` nu cumva nea F`nic` era autorul. Înc\t din omul care f`cea parte din crema ora[ului, bunicul meu devenise un ho]oman nedovedit. Iar atunci c\nd mai venea mili]ia s` ne fac` o perchezi]ie, se str\ngea lumea la gard, sper\nd c` \n sf\r[it se va dovedi cine era nea F`nic`.

■

■ Cristian TEODORESCU Se numea str.

Vasile Lupu. Iar casa \n care m-am n`scut, la nr.

9, era peste drum de gar`. Medgidia. Sau Micidia, cum \i spuneau localnicii mai neinstrui]i [i majoritari. Bunicii mei dinspre mam` fuseser` mandatarii restaurantului g`rii din anul cutremurului care a pus la p`m\nt blocul Carlton, iar lor era s` le compromit` deschiderea restaurantului. Dl F`nic`, bunicul meu, c\nd a v`zut c` i s-au spart sticlele de [ampaine fran]uzeasc` [i cele cu vin autohton, cu etichet`, n-a disperat. Virginico, `sta e semn de bel[ug! i-a spus bunicii. Erau tineri am\ndoi, \nv`]a]i s` munceasc` din greu [i c\[tigaser` licita]ia pentru acest restaurant, \mpotriva fostului c\rciumar care i-a st\rnit pe legionarii mici din ora[ \mpotriva lor. F`nicu]`, cum \i spuneam eu mul]i ani dup` aceea, nu [tia cum s`-[i apere ferestrele restaurantului de pietrele pe care le aruncau legionarii \n ele. Îi termin` apoi generalul Antonescu pe legionari, dup` rebeliunea lor [i restaurantul g`rii \ncepe s` mearg` bine. A mers bine [i \n timpul r`zboiului [i dup` aceea, adic` p\n` \n 1948 c\nd lui F`nic` Teodorescu i s-a spus c`-i ajunsese. Puterea popular` nu-l mai voia, de[i c\stigase din nou licita]ia pentru restaurant. A fost trimis apoi \n pu[c`rie fiindc` nu voia s` pl`teasc` noile impozite, pe alese, care trebuia s`-i pun` pe butuci pe micii exploatatori. C\nd s-a \ntors acas`, i se spunea F`nic` Portofel, ca unui faimos ho] de buzunare din trenuri. Ca s` aib` dup` ce bea ap`, F`nicu]` a f`cut pe c`ru]a[ul, apoi ar fi vrut s` redevin` fotograf, cum fusese \n prima tinere]e.

Reprezentan]ii noului regim, printre care se num`rau [i unii dintre legionarii ora[ului, metamorfoza]i \n comuni[ti ne\ndupleca]i l-au sf`tuit

anchet` realizat` de Marius Chivu

© Dan Stanciu

63

Fotografii din arhiva personal`

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

INTERVIU

„Via]a este mult mai ambigu` dec\t literatura!“ Ioana Nicolaie Cele [ase volume de poezie pe care Ioana Nicolaie le-a publicat din 2000 \ncoace \[i arat` din plin roadele. Dup` o nominalizare la Eastern European Literature Award (\n 2006 cu Cerul din burt`), artista Dorothea Fleiss a realizat, inspir\ndu-se de c\teva poeme din traducerea german` a Nordului, mai multe c`r]i-obiect, expuse la manifest`ri interna]ionale de art`. Poeziile ei au fost traduse din Bulgaria p\n` \n Canada [i a \nceput s` c`l`toreasc` pe urma acestor traduceri invitat` la festivaluri interna]ionale de poezie, la t\rguri de carte sau pentru lecturi publice la Literaturhaus Stuttgart. 2008 a fost pentru Ioana Nicolaie un an plin: publicarea c`r]ii pentru copii Aventurile lui Arik, apari]ia \n Germania a volumului Der Norden, prezen]a \n proiectul de promovare a literaturii europene „Metropoezia“ derulat \n Var[ovia, mai multe lecturi publice europene iar, de cur\nd, debutul \n proz` cu romanul O pas`re pe s\rm`.

Provii dintr-o familie numeroas` din nordul ]`rii despre care ai scris trei c`r]i de poeme. Care a fost, de fapt, „cearta“ ta cu trecutul?

Nu a fost o ceart`, ci mai cur\nd nevoia de asumare [i de \n]elegere. Aveam nou`sprezece ani c\nd mi-am p`r`sit furia adolescen]ei – cu p`r mov [i haine neconven]ionale –, ca s` vin \n Bucure[tiul unde urma s` tr`iesc. Aici, prin contrast, mi-am dat seama c` duc cu mine o alt` planet`. Imperios era s-o refac, s-o cartografiez, s`-mi descop`r conturul din ea. Am scris Nordul nu numai pentru feti]a care am fost, ci [i pentru o lume pe care n-o voiam alunec\nd \n uitare.

Mi-am adus aminte de copilul c`ruia i se d`duse

drept tem` un loc paradisiac doldora de nefericire. Chipurile din el erau mama [i tata, mereu \n conflict, fra]ii, numero[i, \ntre care se \mp`r]ea afec]iunea, primii prieteni cu ni[te cruzimi inexplicabile, copiii din [coala comunist`, enoria[ii minorit`]ii religioase din care f`cea parte familia. Fundalul era o \n]elegere aparte a vie]ii.

Cu legende, ritualuri, \nt\mpl`ri scufundate \n mit. Cu o limb`, regional`, care a \nceput s` mi se ia pe m`sur` ce \nv`]am abecedarul. Era ca \n Faulkner sau ca \n prozatorii sud-americani, misterios, cu umbre care se cereau luminate.

Credin]a a venit mai t\rziu, c\nd, dup` ce-l citisem pe Carl Sandburg, am vrut s` scriu ceva

65

■ Ioana Nicolaie (n. 1974, S\ngeorz-B`i) a absolvit Facultatea de Litere a Universit`]ii Bucure[ti \n 1997 [i cursurile de masterat din cadrul aceleia[i institu]ii \n 1998.

A lucrat apoi \n pres`, \n \nv`]`m\nt [i ca redactor la mai multe edituri.

A debutat cu volumul de versuri Poz` retu[at` (2000). Este prezent` \n mai multe antologii [i volume colective dintre care: Ferestre ’98 (1998), 40 238 Tescani (1999) – ambele nominalizate pentru premiile ASPRO; Poésie 2003: Roumanie, territoire d’Orphée (Paris, 2003), Genera]ia 2000 (2004), Cartea cu bunici (2007) [i New European Poets (Minnesota, 2008).

A publicat: Nordul (2002, nominalizat pentru premiul ASPRO), Credin]a (2003, nominalizat la Premiile Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti), Cerul din burt` (2005), Cenotaf (2006), Aventurile lui Arik (2008).

A scris textul albumului Bucure[ti, metropol` european` (2005).

Volumul Nordul a ap`rut \n traducere \n Germania anul acesta.

INTERVIU

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

despre prietenie. M` aflam de data asta departe de ]ar`, la Berlin, [i-am v`zut, uimit`, cum iese la iveal` a doua fa]` a Nordului. Vocea de-acum se dovedea matur`, [tia mai mult, descoperise leg`turile. Spunea totul cu bl\nde]e [i dragoste.

De parc`, esen]ial, ar fi vorbit doar despre iertare. Vertebrele tari ale acestor dou` c`r]i despre acas` s\nt poemele despre mama. Fiindc` \n ele nu este prins` doar o mam` concret`, ci una arhetipal`, care tr`ie[te \n fiecare, [tirbind pe alocuri marea singur`tate a lumii.

Azi se vorbe[te mult despre rela]ia literaturii cu trecutul – iat`, chiar scrisul t`u recupereaz`, relev` [i prezerv` trecutul. Crezi c` a f`cut literatura o obsesie din trecut?

Acum opt ani, c\nd eram \n Berlin, \ncepuser` s` aib` c`utare \n spa]iul german c`r]ile cu amintiri despre comunism. Ap`ruse, legat de ele, [i un cuv\nt-umbrel`: Ostalgie. Cele dou` surori \nstr`inate care, prin unificare, sudaser` iar`[i Germania, voiau s` [tie c\t mai mult una despre alta. Iar sora estropiat`, prin experien]ele ei [ocante, avea mult mai multe de spus. În România, de[i tecuser` ani buni de la Revolu]ie, nu exista \nc` tema. Îmi explicam „lipsa“ aceasta prin imposibilitatea scriitorilor forma]i \ntr-un regim opresiv de a se raporta deta[at la propriul trecut. Lucrurile aveau s` se schimbe odat` cu apari]ia unei noi genera]ii de autori. Care, \n mod nea[teptat, avea s` vorbeasc` nu despre ororile regimului comunist, ci despre copil`rie.

Despre copil`ria \ntr-un spa]iu aproape concentra]ionar [i, v`zut cu ochii de acum, neverosimil. Despre ingenuitatea str`lucind ro[ie pe un maidan. O carte foarte frumoas` cu acest subiect este Iepurii nu mor de {tefan Ba[tovoi. O alta este Tinere]ile lui Daniel Abagiu de Cezar Paul-B`descu. Mai s\nt multe altele, at\t de proz`, c\t [i de poezie. Cred c` tema, prea mult folosit`, a \nceput s` se demonetizeze abia \n ultima vreme. Dan Sociu, de pild`, \[i intituleaz` ironic un capitol din Urbancolia „capitolul obligatoriu cu amintiri din comunism“. Iar la Festivalul Interna]ional de Literatur`, organizat la finele lunii octombrie de Editura Polirom, vocile din public se ar`tau nemul]umite de transformarea comunismului \ntr-un ingredient din re]eta succesului. În str`in`tate – tocmai m-am \n-

tors de la Graz, unde am citit din Nordul – marele concurs al „comunismelor“ (care regim estic a fost cel mai original?) \nc` nu s-a \ncheiat. În ceea ce m` prive[te, obsesia mea pentru trecut este de cu totul alt` natur`. Se leag` mai ales de sentimentul c` am tr`it la un moment dat \ntr-un spa]iu magic – care ]ine [i de copil`rie, dar [i de fabulosul nordului meu transilvan – pe care trebuie s`-l ar`t \n felul meu despodobit [i mult s`r`cit celorlal]i. {i se mai leag` de \mp`carea cu mine \ns`mi [i cu cerul \nstelat pe care \l formam noi, doisprezece copii, \mpreun` cu mama [i cu tata. În]eleg, din ce spui, c` poezia te-a \mp`cat cu trecutul; \ns` cu ce emo]ii [i cu ce a[tept`ri ai debutat \n proz`?

M-am aruncat \n ap` [i-a trebuit s` \not. Abia dup` aceea am sim]it r`coarea, ca [i teama c` m-a[ putea pomeni cu un c\rcel. Dar [i una [i alta estompat, fiindc` am avut o perioad` mai grea, cu oameni apropia]i \n proximitatea bolii [i-a spitalelor, cu considera]ii, deci, despre lucrurile care s\nt cu adev`rat importante. În plus, am schimbat [i locuin]a, iar \n nea[ezarea asta abia am avut timp s` ajung la lansare. {i acolo am avut emo]ii, fiindc` veniser` c\]iva prieteni, pe care-i admiram, [i unii dintre ei trebuiau s` vorbeasc` despre romanul meu. Le-am spus c` O pas`re pe s\rm` este \nc` un sertar deschis dintre multele \n care, de-a lungul timpului, am apucat s` \mp`turesc sau s` azv\rl \n dezordine ceva.

C\t despre a[tept`ri, nu s\nt multe de zis.

Mi-am dorit s` scriu o carte de proz` \n care s` \ncap` o poveste mare, [i-n ea, ca-n mul]imile incluse la matematic`, \nc` un [ir de pove[ti.

Am \ncercat ca f`pturile mele de h\rtie s` \nsemne mai mult dec\t spun explicit \n scurta lor via]`. Am vrut ca ele s` desf`[oare panoramic anii confuzi de dup` Revolu]ie. {i-n acela[i timp s` fie c\t mai vii [i mai adev`rate. Aidoma cititorilor care le vor desprinde din [irul de litere, str`duindu-se s` le vad`.

M-a captat \n roman tema studen]iei de c`min, o interesant` perioad` de \ncercare [i formare pentru orice t\n`r [i, prin asta, cu poten]ial narativ. Nu prea avem romane de

66

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

INTERVIU

mediu studen]esc. Care a fost, de fapt, impulsul de a scrie aceast` carte?

Biografia. Faptul c` am locuit c\]iva ani \ntr-un c`min. Unde am cunoscut mul]i tineri, cu istoriile lor, unde a fost greu, [i u[or, [i ciudat.

Eram un alerg`tor pus s` alerge, \ns` nu-mi doream cursa [i nici podiumul, voiam doar s` v`d ce e \n jur. Ca [i personajul meu feminin, am trecut prin multe medii, am schimbat locuri de munc`, a trebuit s` m` descurc. Uneori, f`c\nd un popas, \ncercam s` m` uit pentru o clip` la mine. {tiam c` instantaneele acelea, puse unele l\ng` altele, vor \nsemna cu timpul ceva. A fost nevoie de zece ani ca s` le [terg de praf [i s` fac din ele o imagine. În centrul ei nu eram eu, ci Sabina.

Am lucrat doi ani la roman [i partea care se petrece-n c`min mi s-a p`rut cea mai grea. Asta pentru c` un astfel de loc, izolat, suficient sie[i, dar \n acela[i timp \ntr-o continu` v\nzoleal` este cadrul potrivit utopiilor – ca-n Dino Buzzati, de pild` –, al pove[tilor stranii – ca-n Bruno Schulz –, al istoriilor suprarealiste. A trebuit s` m` dezbar de aceste ispite, fiindc` \mi propusesem de la \nceput s` fac o carte direct`, linear`, f`r` paliere mistice sau metafizice explicite. Nu mi-a fost u[or, dat fiind c` \n volumele mele de versuri am folosit mereu sugestiile, coresponden]ele, am \ncercat s` construiesc pe mai multe planuri deodat`. Oricum, c`minul este o punere \n abis a României nea[ezate, postrevolu]ionare. Iar pentru eroii mei, este un loc al \ncerc`rilor din care nu po]i ie[i dec\t schimbat.

Ai fost \ntrebat` \n ce m`sur` \]i seam`n` personajul Sabina; eu te-a[ \ntreba ce anume te desparte definitiv de Sabina?

Biografia (\mi lipse[te aici emoticonul cu z\mbet). {i variile conven]ii narative care stau \ntre noi. {i faptul c` artele, oric\t ar aspira la mimesis, nu au de-a face prea mult cu lumea real`. A[a cum filmele s\nt f`cute din cadre lipite – artificialul extrem –, [i literatura e tot un colaj; de situa]ii – verosimile –, de eroi, de emo]ii, sentimente etc. Via]a este, de fapt, mai complex`, mai ambigu`. Pe Sabina, de[i \mi este foarte aproape, nu mi-am putut-o reprezenta niciodat` ca pe imaginea mea din studen]ie. Eu, de pild`, n-am stat niciodat` manechin viu

\ntr-o vitrin`. Familia mea e complet diferit` de cea a Sabinei – cei care au citit Nordul [tiu foarte bine asta. Personajul Eman este inventat aproape \n \ntregime. Multe alte situa]ii s\nt pur` fic]iune.

C\nd am \nceput s` scriu romanul, a trebuit s` aleg punctul de vedere. A[ fi putut foarte u[or s` spun „eu“, \ns` atunci, din onestitate, mi-a[ fi \ngr`dit imagina]ia. Or, nara]iunea la persoana a III-a [i indirectul liber m-au ajutat s` fiu [i aproape, dar [i s` m` distan]ez de Sabina. În c\teva scene, pare c` apar]inem aceluia[i tabou, dar, de fapt, eu s\nt \n afar`. Cu problemele mele, indezirabile \ntr-o carte, cu visurile mele – \n studen]ie nu m` interesa dec\t literatura –, cu prietenii mei din cenaclu care nu apar nici o clip` \n lumea Sabinei.

Ai acordat deja o mul]ime de interviuri, ]i se pare c` e[ti luat` mai \n serios ca prozatoare dec\t ca poet`? A fost trecerea la roman motivat` cumva [i de faptul c` proza ofer` un statut mai solid [i are o mai mare audien]`?

Am \nceput s` dau interviuri dup` ce am scris Aventurile lui Arik, feeria mea pentru copii. Atunci am fost invitat` la emisiuni de tele-

67

A fost invitat` la festivaluri interna]ionale de poezie \n Slovenia [i Italia, a sus]inut lecturi publice la Literaturhaus Stuttgart [i \n cadrul T\rgului de Carte din Leipzig [i a participat la proiectul de promovare a literaturii europene Metropoezia, derulat la Var[ovia \n acest an.

Selec]ii din poeziile ei au ap`rut \n antologii din Fran]a, Anglia, Canada, Bulgaria, Austria [i Suedia.

Este membr` a Uniunii Scriitorilor. Ioana Nicolaie a publicat recent, la Editura Polirom, romanul O pas`re pe s\rm`.

INTERVIU

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

viziune de mare audien]` [i am avut lans`ri ca ni[te spectacole: cu clovni, actori de teatru pentru copii, zeci de baloane [i ab]ibilduri cu eroii din carte. Am dat numeroase autografe, ajunsesem brusc autoare. Editura Corint Junior se ocupase profesionist de promovare, \ns` [tiam c` la mijloc mai este ceva. Public\nd pentru copii, s`risem, f`r` s`-mi dau seama, \n barca divertismentului, a comercialului. Or, \n cazul c`r]ilor de versuri \n care investisem at\t, rareori m-a c`utat vreun jurnalist. Tirajele au fost modeste – de[i cu Cerul din burt` am fost printre autorii v\ndu]i ai Paralelei 45 –, iar cititorii au ajuns mai greu la volume. Singura satisfac]ie au fost cronicile din presa de specialitate. Ceea ce, o carte pentru copii – fiind considerat` apriori un gen inferior – de obicei nu are.

O pas`re pe s\rm` e un corp izolat \ntre c`r]ile mele, dar nu e scris` din calcul, de[i proza chiar \]i d` vizibilitate. Traseul picaresc al Sabinei se g`sea de mult \n mine, f`r` s` se potriveasc` \ns` cu poezia. Era nevoie de proz`, de roman. Trebuia s` renun] la bagajul meu de poet`, ca s`-mi fac altul, de prozatoare. Oric\t mi-ar fi pl`cut hainele colorate din primul, am fost nevoit` s` aleg o hain` cu forme incerte [i mohor\te pentru al doilea. Iar c\nd croie[ti [i r`scroie[ti o poveste, po]i gre[i cu u[urin]` tiparul.

„Scriitoarele s\nt o specie recent`“ Cerul din burt`, o frumoas` carte de poezie despre experien]a maternit`]ii, este subintitulat` roman; de ce roman? A fost o carte \n]eleas` dat fiind c` tema era mai special`, iar criticii, majoritatea, b`rba]i?

Pentru c` tr`im \ntr-un timp de sl`bire [i aglutinare a genurilor, n-am s` \ntreb retoric: dar ce e romanul? At\ta vreme c\t Aglaja Veteranyi sau Herta Müller – ca s` amintesc doar dou` nume – fac proz` din concentrat de poezie, nu mai poate fi vorba de grani]e \n literatur`. Am scris Cerul din burt` [i pentru c` \n ultimele decenii au ap`rut la noi mai multe scrieri hibride, care au folosit at\t ingredientele prozei, c\t [i ale poeziei. De la Mircea Iv`nescu [i al s`u Mopete, p\n` la Ana Maria Sandu cu Chelbasan sau la T.O. Bobe cu Nea Gic` Frizerul, trec\nd prin rafinatele construc]ii tematice Juventus [i Xilofonul... ale Simonei Popescu, [i ajung\nd la Floarea de menghin` a Svetlanei Cârstean sau la Epoca Lu a lui Victor Nichifor, poezia [i proza s-au amestecat d\nd rezultate sofisticate, memorabile. Prin urmare, mi-am numit Cerul din burt` – ]in\nd seama [i de unitatea lui narativ` – programatic roman. {i el a fost comentat ca atare, iar fragmentele traduse \n polon` [i \n bulgar` au fost publicate ca proz`.

C\t despre tem` – adic` maternitatea cu straturile ei, de la cel biologic, medical, p\n` la cel mistic [i metafizic –, nu-mi venea s` cred c` este original`. C` fusese atins` aluziv sau a-

68

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

INTERVIU

proape deloc. C` intrasem \n mileniul trei [i unele felii de realitate pluteau \nc` \n cea]`. Am scris Cerul din burt` pentru c` era imperios s` descriu un miracol. Dup` publicare, cartea a fost preluat` \n instrumentarul de gen. Nu pentru ideologie, ci pentru relevan]a aproape didactic` a materialului. Iar criticii, femei sau b`rba]i, au v`zut \n carte literatura.

Crezi \n diferen]a de gen a scriiturii?

Nu, nu cred \n diferen]a de gen a scriiturii.

Asta dac` ne g\ndim la naratori omniscien]i [i la romanele obiective. Da, cred \n diferen]a de gen a scriiturii. Dac` ne g\ndim la eul subiectiv, postmodernitate, emancip`ri, autofic]iuni.

Spuneai undeva: „M` intereseaz` femeile, personajele femei, asta pentru c` le cunosc cel mai bine, dar [i pentru c` am sentimentul c` au fost nedrept`]ite. Scrise mai ales de b`rba]i, au fost foarte mult distorsionate [i \ndep`rtate de ceea ce s\nt ele cu adev`rat“. Cum ar trebui s` fie femeile \n literatur`?

E o lung` discu]ie despre spa]iul public [i spa]iul privat, despre educa]ie – femeile, \n ]ara noastr`, abia \n secolul al XX-lea au \nceput s` mearg` la [coal` –, despre societ`]i patriarhale [i discrimin`ri \ndulcite doar \n vecin`tatea noului mileniu. S\nt nenum`rate explica]ii – istorice, sociologice etc. – pentru absen]a femeilor din variile discursuri artistice. E uimitor c`, la scara istoriei mari, femeile \nc` se g`sesc, de fapt, \n perioada de pionierat a exprim`rii asumate. În literatur`, dac` excludem excep]iile – de la Sapho la Sei Sonagon sau la prozatoarele englezoaice de acum dou` secole –, scriitoarele s\nt o specie recent`. Din clipa \n care spun „eu“ \n c`r]ile lor – adic` o dat` cu modificarea paradigmei literare \n direc]ia subiectivit`]ii [i-a abolirii tradi]iei restrictive – lumea feminin` a cuvintelor cap`t` alt chip. Mai realist, mai eliberat de cli[ee. Budoarului i se dau, \n sensul bun, perdelele la o parte. Frumuse]ea [i misterul se g`sesc [i acolo. Personajele autoarelor – \mi vine \n minte t\n`ra Silviei Plath din Clopotul de sticl` – s\nt mult mai complexe, mai precis decupate.

Sigur c` exist` [i extraordinare personaje feminine scrise de autori b`rba]i. Emma Bovary, c\teva dintre femeile romanelor ruse[ti,

Leontina din Pupa russa de Gheorghe Cr`ciun sau coafeza dintr-o proz` scurt`, „Tapetul“, de Cristi Teodorescu – ca s` dau aleatoriu ni[te exemple – s\nt eroine absolut uimitoare. Dar regula – e de-ajuns s`-i citim pe romancierii no[tri moderni[ti – e alta.

„Peste tot, zi de zi, e poezie“ S\nte]i c\teva scriitoare \n genera]ie foarte interesante [i foarte diferite: tu, Ana Maria Sandu, Cecilia {tef`nescu, Doina Ioanid... Te raportezi \n vreun fel la scrisul lor?

Admir scurtcircuitarea lingvistic` din Leg`turi boln`vicioase [i-mi place foarte mult Fata din casa vagon. S\nt c`r]i asumate, puternice, mature, dar cred c` e for]at s` le apropii una de alta. Vocile s\nt distincte, miza e alta. Iar asta e important, av\nd \n vedere c` avem o istorie comun`. Am fost colege de an la Literele bucure[tene, ne-am \nt\lnit [i \mprietenit \n Cenaclul moderat de Mircea C`rt`rescu \n facultate. Atunci eram ni[te fete, iar colegii no[tri – ni[te b`ie]i. Nu ne g\ndeam c` am putea publica nici m`car \n România literar`. Ne \nt\lneam s`pt`m\nal ca s` citim [i s` coment`m texte de proz` [i poezie. Aveam duritate [i nonconformism, voiam s` defri[`m drumuri noi. Ne r`zboiam cu modernismul [i descopeream postmodernismul. Am scris o vreme, ajuta]i de Ion Bogdan Lefter, Litere nou`, revista facult`]ii. Am scos dou` antologii, Tablou de familie [i Ferestre ’98, iar apoi un volum experimental: 40 238 Tescani.

Istoricii literari vor hot`r\ dac`-n to]i ace[ti ani ne-am contaminat sau nu de aceea[i idee despre literatur`. C`r]ile, singurele, dau seama de asta. Fetele [i b`ie]ii aceia s-au f`cut \ntre timp scriitori, iar numele lor \ncep s` \nsemne ceva. R`zvan R`dulescu, T.O. Bobe, Doina Ioanid, Mihai Ignat, Sorin Ghergu], Cecilia {tef`nescu, Svetlana Cârstean, Victor Nichifor, Cezar Paul-B`descu, Paul Cernat, Simona Sora, Ana Maria Sandu, Angelo Mitchievici, Iulian B`icu[, Marius Ianu[ s\nt c\]iva dintre ei.

Aceast` genera]ie, venit` dinspre filologie, cultural`, cu mize literare relativ \nalte, a avut ea vreun avantaj form\ndu-se \n under-

69

INTERVIU

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

ground-ul cenaclist departe de tenta]iile public`rii individuale, ale traducerii, ale burselor de crea]ie etc.? M` g\ndesc la faptul c` azi se public`, poate, mult prea u[or, iar tinerii, destul de ignoran]i, ajung s` fie autori „la prima m\n`“... „Genera]ia“ mea a tr`it haosul institu]ional [i \ntreaga destructurare a anilor ’90. Pe locul unde \ncepea viitorul se g`seau, atunci, ruinele.

Disp`ruser` editurile, criticii literari reputa]i renun]aser` la domeniul \ngust al profesiei atra[i de bunul sau r`ul mers al cet`]ii, interesul pentru c`r]ile originale fusese \nlocuit de cel pentru traduceri, jurnale sau memorii. Colegii mei de cenaclu, de[i trecuser` de bariera Revolu]iei, erau \nchi[i \nc` \n utopia foarte frumoas` a literaturii. Îi cultivau gratuitatea, \ncercau s`-i surprind` nenum`ratele nuan]e. Citeau mult – nu numai poezie sau proz`, ci [i teorie sau critic`

literar` – [i ar`tau asta. Cred c` mul]i dintre noi [i-au scris prima carte \n acea atmosfer`. În 1998, dup` ultima sear` a Cenaclului Litere, aveam deja mai mult de jum`tate din volumul meu de debut, Poz` retu[at`. Ascultasem p\n` atunci poeme din Bucla de T.O. Bobe, c\teva povestiri cu D`nu] scrise de Cezar Paul-B`descu, un fragment din Teodosie cel Mic, mai multe poeme din Amintirile unui Chelbasan, mai toate poeziile din Manifestul anarhist al lui Marius Ianu[ [i multe altele. C\nd c`r]ile au fost scrise, s-au cerut [i publicate. Singura variant` erau pu]inele concursuri de debut ale editurilor. C\]iva dintre noi l-au c\[tigat pe cel de la Cartea Româneasc`, al]ii, pe cele de la Univers, Timpul sau Vinea. Am intrat timid [i st\ngaci \n literatur`. Nici m`car nu eram convin[i c`, p\n` la urm`, c`r]ile aveau s` vorbeasc`. Nimerisem, doar, \n plin relativism postmodern!

Prin urmare, nu cred c` e r`u faptul c` azi se public` incomparabil mai u[or. S\nt printre cei care nu simt nevoia doar de c`r]i esen]iale. Dup` ce se cern lucrurile, r`m\ne valoarea. Iar eu s\nt r`bd`toare.

Poezia ta are o formul` biografist` ap`sat`; ai scris despre trecut, despre maternitate, te vei mai \ntoarce la poezie?

Dac` Aventurile lui Arik s\nt tot poezie – chiar dac` scris` pentru oameni mai mici, deci neserioas` – atunci \mi doresc s` revin pe baricade. M` g\ndesc s` \ncep cur\nd o nou` carte pentru copii. {i-apoi m` a[teapt` dou` romane. În rest, peste tot, zi de zi, e poezie. În frunzele portocalii, \n felul \n care ma[inile nu intr` \ntr-o intersec]ie fiindc` \n mijlocul ei e un c`]el sau \n cuvintele lui Gabriel care-mi spune „azi te-ai \mbr`cat frumos ca un ghiozdan“.

C\t de greu este s` fii mama unui b`ie]el [i s` te men]ii [i \n literatur`?

M` bucur s` fiu mama unui b`ie]el [i restul – efort concret, cotidian – nu conteaz`. C\t despre scris, pentru c` e egoist, cere devo]iune.

Ca s` nu intru-n sevraj, m` \ntorc mereu la paginile albe. Sper s` am timp s` le acop`r pe-ale mele p\n` la cap`t.

■ a consemnat Marius Chivu

70

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

tan]i ai altor orient`ri psihoterapeutice [i mul]i studen]i. La intrare, \n holul din fa]a s`lii Unirea, pe dou` mese a[ezate de-o parte [i de alta a culoarului, multe c`r]i expuse de Editura Trei [i Funda]ia Genera]ia, specializate \n publicarea psihanalizei.

Fie c` a fost, fie c` nu a fost vis, \ncerc acum, \mpreun` cu tine, cititorule, s`-i \n]eleg sensurile.

Istoric, poate fi o repara]ie a actului din 1952.

Chiar dac` discursul gazdei nu a fost rostit de pre[edinte, ci de un consilier al s`u, el echivaleaz` cu o repunere oficial` \n drepturi. Incon[tientul colectiv al românilor se va sim]i u[urat: de cum \nainte psihanaliza a \ncetat s` fie interzis`, devenind un demers acceptat. Din punctul de vedere al Pre[edin]iei, pare s` fie o continuare \n alt` form`, implicit`, a procesului comunismului: una dintre cele mai h`ituite victime este scoas` de sub acuzare [i i se acord` recunoa[tere oficial`. Pentru Societatea Român` de Psihanaliz`, unul dintre principalii organizatori, a fost un adev`rat tur de for]`. Recunoscut` de Colegiul Psihologilor ca asocia]ie profesional` formatoare, SRP se vede acum confirmat` [i sub aspectul capacit`]ii de a organiza evenimente de amploare. Profesional, membrii SRP au avut interven]ii remarcate. În sf\r[it, c`r]ile de psihanaliz` au fost c`utate de cititori. Asociat` colocviului este [i apari]ia primului num`r din Revista Român` de Psihanaliz`. De fapt, nu este cea dint\i \ncercare de acest gen \n cultura român`.

Celelalte dou` anterioare, din 1934, s-au oprit la primul num`r. La Revue Internationale de Psychanalyse a lui Paul Schwarz spera s`-[i asigure continuitatea prin colabor`ri interna]ionale.

Ceea ce nu a reu[it. Nici La Revue Romaine de Psychanalyse a lui Constantin Vlad nu a avut mai mult succes. Aceste e[ecuri arat` c` mi[carea psihanalitic` din România acelui moment era prea slab` pentru a asigura apari]ia constant` a unei reviste pentru speciali[ti. S-ar p`rea c` ast`zi [ansele de reu[it` ale noii \ncerc`ri s\nt mult mai mari pentru c`, la existen]a SRP, membr` IPA, se adaug` prezen]a psihanalizei \n \nv`]`m\ntul superior [i publicarea \n ritm sus]inut a c`r]ilor de psihanaliz`.

S` fie vis, s` fie realitate?

■

Vasile Dem. Zamfirescu

C`r]i [i psihanaliz` la Cotroceni În 1990, imediat dup` ce am ajuns prima dat` la Paris, am participat la un colocviu de psihanaliz`: lume mult`, c\teva sute de participan]i [i foarte multe c`r]i de psihanaliz` pe mesele din holul mare, bine luminat [i bine \nc`lzit. Atunci am v`zut amploarea produc]iei de carte psihanalitic` a unor edituri importante, cum ar fi PUF, Dunod, Selil. Sentimentul c` m` aflu \ntr-un vis frumos mi-a fost \nt`rit de interven]iile [i discu]iile care au ]inut toat` ziua. Cum este posibil s` existe at\t de mul]i psihanali[ti? – m` \ntrebam. Veneam dintr-o ]ar` care, \n pofida unei foarte bune recept`ri a psihanalizei \n perioada interbelic`, aproape c` o uitase \n timpul comunismului.

Declinul a \nceput \n 1952, c\nd Academia Român` comunizat` a condamnat oficial psihanaliza. Ma[in`ria totalitar` se pusese \n func]iune. Academia emisese anatema venit` dinspre politic iar celelalte „organe“, \n special cenzura, urmau s` o aplice. Întruc\t misiunea a fost \ndeplinit` cu brio, psihanaliza s-a scufundat pentru aproape o jum`tate de secol \n clandestinitate. {i iat`-ne \n 2008 la primul colocviu interna]ional de psihanaliz` g`zduit de pre[edintele României la Palatul Cotroceni. Cer[etorul a devenit \nc` o dat` pentru trei zile prin]. Lume mult`, 400 de participan]i, mul]i psihanali[ti din Fran]a, aproape to]i cei 15 psihanali[ti români recunoscu]i de Asocia]ia Psihanalitic` Interna]ional` [i foarte mul]i tineri, candida]i ai SRP, reprezen-

71

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008 Fotografii de Rare[ Avram

PROFIL „V\n`toarea de cuvinte e o pl`cere“

Ioana Av`dani traduc`toare [i director executiv la CJI Pe Ioana Av`dani o [ti]i din Dilema veche: scrie din c\nd \n c\nd despre bolile presei, despre problemele jurnali[tilor, despre limitele libert`]ii de exprimare; ca directoare a Centrului pentru Jurnalism Independent, le [tie foarte bine. Tot \n Dilema veche au ap`rut [i Scrisorile din New Orleans ale lui Andrei Codrescu: cele mai multe Scrisori erau texte pe care poetul le rostea la rubrica lui s`pt`m\nal` de la National Public Radio. În român`, toate aceste articole, precum [i multe dintre c`r]ile lui Andrei Codrescu, au fost traduse de Ioana Av`dani.

Prima carte a lui Andrei Codrescu pe care a citit-o a fost The Muse Is Always Half-Dressed in New Orleans. I-a pl`cut at\t de mult, \nc\t a sim]it nevoia s`-i scrie. Andrei Codrescu i-a r`spuns, ea i-a scris din nou, [i a[a a \nceput o prietenie care dureaz` de mai bine de zece ani.

La un moment dat, \n acest schimb de epistole, a venit vorba [i de traducere. Cine \i traduce povestirile [i romanele lui Andrei Codrescu \n român`? Avea mai mul]i traduc`tori, dar de ce n-ar \ncerca [i ea? A[a a ajuns, mai \nt\i, s`-i traduc` rubricile s`pt`m\nale din Dilema, celebrele Scrisori din New Orleans. Era ca un joc de ping-pong disputat \n partide de weekend: Codrescu \[i trimitea textele vineri sau s\mb`t`,

72

ea traducea p\n` duminic`, le retrimitea autorului t`lm`cite [i a[tepta eventuale observa]ii, astfel \nc\t articolul s` ajung` cel t\rziu luni la redac]ie, \n forma final`. A fost, pentru Ioana Av`dani, nu doar un exerci]iu lingvistic, ci [i o form` de disciplinare, pentru c` Andrei Codrescu era „ein Mann ein Wort, f`cea tot ce promitea [i nu \nt\rzia niciodat`“.

De comunicat, comunic` aproape exclusiv prin e-mail. „Au trecut luni de zile p\n` s` vorbim la telefon [i, oricum, Codrescu nu e prea vorb`re]. În schimb, comunic` bine [i cu mare pl`cere \n scris“, spune Ioana Av`dani.

Prima carte pe care i-a tradus-o a fost Mesi@, \n 2000. A fost [i cea mai grea. „E o carte cu foarte multe straturi, cu jocuri de cuvinte, cu nenum`rate capcane“; inclusiv cu jargon \n care limba român` e deficitar`: \n carte apare, de pild`, o comunitate de homosexuali [i lesbiene – despre a[a ceva nu se mai scrisese p\n` atunci \n român` (s` ne amintim c` \n 2000 de abia se decriminalizau rela]iile homosexuale); exist` de asemenea jargon de detectiv particular – o meserie nerecunoscut` la acel moment; mai apar cuvinte din zona consumatorilor de droguri, a artelor urbane (graffiti, tatuaje) etc. Ca s` g`seasc` cele mai bune echivalente, a \ncercat de toate. A ajuns, la un moment dat, s` se \mprieteneasc` cu o femeie de orientare les-

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

PROFIL

bian`, \n \ncercarea de a g`si cuvintele care lipsesc din dic]ionare sau din limbajul curent. N-a fost nici u[or, nici foarte productiv, dar a func]ionat.

diferen]e de opinie, discut` [i, p\n` la urm`, cad la pace.

Exist` [i conflicte mai greu de dep`[it? „Nu ne-am certat niciodat` dintr-un cuv\nt“ – ne asigur` Ioana Av`dani. Îns` au existat, cu siguran]`, [i momente dificile \n rela]ia ei cu Andrei Codrescu. Cea mai mare disput` legat` de cuvinte au avut-o cu prilejul public`rii versiunii române[ti a c`r]ii Road Scholar. „Tradusesem aproape toat` cartea [i nu [tiam cum o s` sune titlul \n român`. P\n` la urm`, dup` nenum`rate c`ut`ri, am ajuns la Prof pe drum“.

„Nu ne-am certat dintr-un cuv\nt...“ În 2000, American Pop Culture Association a organizat o conferin]` la New Orleans, [i o sesiune a colocviului i-a fost dedicat` lui Andrei Codrescu. Printre invita]i – cadre universitare, critici literari etc. – s-a num`rat [i Ioana Av`dani cu o lucrare intitulat` „Cum e s`-l traduci pe Codrescu“. „A traduce un scriitor \n via]`, \n limba lui matern`, e cea mai provocatoare experien]` de care poate avea parte un traduc`tor.“ În plus, traduc`toarea [i tradusul s\nt prieteni, ceea ce face ca lucrurile s` se complice \nc` [i mai mult. „Andrei Codrescu are marea capacitate de a \n]elege farmecul cuvintelor chiar [i atunci c\nd nu cunoa[te cuvintele. El este un inventator de cuvinte, ceea ce \mi permite [i mie, ca traduc`tor, s` inventez cuvinte.“ Acolo unde exist`

Prima \nt\lnire La prima \nt\lnire, Andrei Codrescu „a tradus-o“: trebuia s-o a[tepte la aeroport, dar a \ncurcat terminalele [i a a[teptat ore \n [ir, cu un buchet de flori, \n alt` parte. Între timp, v`z\nd c` Andrei Codrescu nu mai apare, Ioana Av`dani s-a dus singur` \n ora[, s-a cazat [i a plecat la plimbare. El s-a \ntors \n ora[, a aflat c` a ajuns [i a plecat s` o caute. {i nu oricum, la \nt\mplare, ci sistematic: a presupus c` a luat-o

73

C`r]ile lui Andrei Codrescu \n traducerea Ioanei Av`dani: Mesi@, Editura Funda]iei Culturale Române, 2000; edi]ia a doua, Editura Polirom, 2005; Casanova \n Bohemia, Editura Polirom, 2004; Scrisori din New Orleans, Editura Polirom, 2004; Wakefield, Editura Polirom, 2006; Prof pe drum, Editura Curtea Veche, 2008. În curs de apari]ie: Gaura din steag, Editura Curtea Veche.

Noi nu avem bun gust, noi s\ntem arti[ti, Editura Polirom.

PROFIL

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

pe drumul lui Felicity din Mesi@, [i a c`utat-o din bar \n bar. „Era \ns` cea mai pu]in probabil` op]iune a mea – comunicarea telepatic` nu a func]ionat de data aceasta.“ P\n` la urm`, s-au \nt\lnit, \nt\mpl`tor, ceva mai t\rziu.

mainstream; arti[tii experimenteaz` \n tot felul de direc]ii. Andrei este foarte conectat la aceast` lume, la aceast` efervescen]` creatoare...

Dac` te plimbi prin New Orleans av\ndu-l ghid pe Andrei Codrescu, po]i s` reg`se[ti ora[ul pe care \l cuno[ti din Scrisorile lui. Îns` nu vei descoperi acela[i ora[ dac` te plimbi de unul singur.“ La New Orleans, lucrurile magice chiar se \nt\mpl` – confirm` Ioana Av`dani. „Cite[ti despre feti]a cu aripi de z\n` [i, din nimic, \nt\lne[ti pe strad` feti]e cu aripi de z\n`. E un ora[ \n care sim]i c` te pierzi, c` devii invizibil.“ Invizibil`, adesea, e [i munca de traduc`tor: cititorul re]ine doar autorul, nu [i pe cel care i l-a t`lm`cit \ntr-o limb` accesibil`. Pentru Ioana Av`dani, munca de traduc`tor e o r`splat` \n sine. „Nu s\nt traduc`tor de meserie, nu tr`iesc din asta, a[a c` \mi permit s` traduc \n ritmul meu [i s` aleg ce vreau s` traduc. Pentru mine, v\n`toarea de cuvinte e o pl`cere.“

Ora[ul real [i ora[ul literar Cum arat` New Orleans-ul pe care l-a v`zut Ioana Av`dani? E diferit de cel pe care \l descrie Andrei Codrescu \n Scrisorile sale? „E un ora[ cu multe straturi. Poate s`-]i plac` sau poate s` nu-]i plac`, depinde ce vezi. Dac` e[ti preg`tit s` vezi doar cl`dirile vechi ale ora[ului [i aerul s`u de carnaval perpetuu, asta vei vedea! Dac` vrei s` vezi latura mistic`, magic` a ora[ului, ea ]i se ofer` la fiecare col] de strad`. Evident, ora[ul are mai multe oferte dec\t cea turistic`: din punct de vedere cultural e mai degrab` off-

Un cod unic pentru presa româneasc` Îns` nu doar cu v\n`toarea de cuvinte se ocup` Ioana Av`dani. Ca director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, a coordonat numeroase cercet`ri despre presa din România [i a format probabil sute de jurnali[ti.

Acum lucreaz` la un cod unic de bune practici jurnalistice, un fel de ghid al breslei; de c\teva luni, \ncearc` s` aduc` la aceea[i mas` de discu]ii reprezentan]i ai patronatelor din pres` [i jurnali[ti. Cele 15 coduri deontologice folosite de asocia]iile de media din România [i la nivelul radioului [i televiziunii publice „nu s\nt implementate cu suficient de mult` convingere“ – crede Ioana Av`dani. „Degeaba avem principii frumoase dac` cei care le \ncalc` – [i \ncalc` practica deontologic` [i afecteaz` \n felul acesta credibilitatea jurnalistic` – nu s\nt sanc]iona]i de breasl`“. Sanc]iunea ar fi o delimitare public` de acel gen de practici. „Ceea ce ne propunem este s` vedem \n ce m`sur` putem unifica principalele coduri deontologice existente acum [i \n ce m`sur` putem s` ne g\ndim la un mecanism unic de implementare“: un Consiliu al presei.

74

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

PROFIL

În domeniul audiovizual, lucrurile s\nt ceva mai clare. Consiliul Na]ional al Audiovizualului poate interveni [i aplica sanc]iuni. În presa scris` nu exist` un organism nici m`car la nivel de profesie care s` sanc]ioneze derapajele deontologice. „Dac` ne uit`m la cum au ar`tat ziarele \n vara aceasta, vom constata c` jurnali[tii s-au ab`tut de la c\teva dintre principiile fundamentale, printre care corectitudinea.“ Nu, nu la adev`r se refer` Ioana Av`dani – „pentru c` demult nu se mai vorbe[te \n jurnalism de adev`r, pen-

tru c` jurnalistul nu poate [ti care e adev`rul, fiecare dintre noi are adev`rul lui“ – ci la o reflectare echilibrat`, just`. Au existat, vara aceasta, \n contextul unei secete de subiecte, numeroase derapaje (de pild`, scandaluri sexuale \n care identitatea persoanelor a fost dezv`luit`, au fost publicate fotografii care nu aveau ce c`uta \n spa]iul public), iar breasla nu a reac]ionat \n nici un fel la aceste derapaje.

■ Matei Martin

Andrei Codrescu

Miracolul Ioana Av`dani Cred c` prima dat` c\nd am \n]eles ceva din miracolul care se nume[te Ioana Av`dani traduc`toarea a fost la o mas` \ntr-un restaurant bucure[tean, cu doamna Catrinel Ple[u [i doi sau trei oameni care, ca mine, au stat martori amu]i]i la virtuozitatea conversa]iei \ntre cele dou` doamne. Ioana Av`dani [i dna Ple[u s-au delectat reciproc \n schimburi de replici pe o limb` din care am \n]eles numai unul sau dou` cuvinte din fiecare propozi]ie. Vorbeau pe „bucure[tean`“, dar nu numai: expresii specifice unei zone, unui timp, unei copil`rii comune, unei istorii comune, nu [tiu... Le ascultam la un moment dat numai pentru muzic`: f`ceau ni[te salturi ame]itoare, se jucau cu noi, spectatorii, [i r\deau [i cu noi, [i de noi. Cu toate astea, vorbeau despre lucruri adev`rate, chiar serioase, [i nu pierdeau de loc gravitas. Nu [tiu c\nd m-am sim]it mai ardelean: un refren vechi din copil`rie \mi juca sottovoce, „`[tia din capital`...“ Da, bucure[tencele erau fast and quick, ca newyorkezii, [i jucau la un grad \nalt, dar sim]eam [i o fizicalitate a limbii, cuvinte cu corp, vizibile. G\ndeam \n acela[i timp ce noroc avusesem s`-mi g`sesc un translator at\t de dibaci \n limba român`.

Colaborarea noastr` a \nceput de mult [i am fost fermecat imediat de proza Ioanei; dar nu acolo st` toat` magia. Poate-i un cli[eu, dar am sim]it instantaneu c` Ioana m` \n]elege. E mantra \ndr`gosti]ilor, dar \n acest caz e vorba de o

\n]elegere a inten]iilor [i a textului la distan]` de mii de kilometri \n spa]iu [i mii de leg`turi subterane \ntre dou` limbi care coexist` cu greutate. Ce anume \n]elege Ioana e greu de spus, dar eu \n]eleg ceea ce \n]elege Ioana, [i aici e un mister n`scut din faptul c` limba român` a fost prima mea limb`. Într-un mod inexplicabil, e ca [i cum scriu \nc` \n limba român`, de[i textele s\nt \n american` (adesea colocvial`), [i Ioana face ceva care jumule[te pielea american` de pe texte [i le readuce \n limba lor subteran`. S\nt supersti]ios pe aceast` tem` [i am sup`rat mul]i traduc`tori cu tot felul de c\r\ituri [i pl\ngeri. N-a fost vina lor: un vorbitor al limbii \n care e tradus nenoroce[te traduc`torul. În cazul meu, m-am pl\ns c` unii traduceau prea „repede“, c` nu erau destul de ardeleni (adic` mai t`cu]i, cu spa]ii \ntre cuvinte) [.a.m.d. Identitatea mea e „poet“ cu tot ce ]ine de ea, bun [i r`u: inventez, povestesc groz`vii, m` las dus de incon[tient, de aventur`, \mi plac prostiile, glumele, nebunia, anarhia [i dezorientarea. Aceste vicii [i delicii abund` \n scrierile mele [i s\nt greu de citit pe orice limb`. Din acest punct de vedere, Ioana Av`dani e precis persoana gre[it` s` m` transporte \n limba român`: bucure[teanc`, vorbitoare la vitez` uimitoare, \mb`iat` \n subtilit`]ile urbei, ziarist`, manager al unei institu]ii dedicate veridicit`]ii [i probit`]ii publice (Centrul pentru Jurnalism Independent), \nv`]`toare lucid` \n

75

PROFIL

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

materii serioase de politic` [i economie, invitat` la simpozioane pe teme al c`ror titlu m` \ndeamn` la sinucidere, o persoan` capabil` de a ghida o lege prin barochismele Parlamentului!

La aceste calit`]i remarcabile [i interzise mie, ad`uga]i acum o latur` artistic`, muzical`, profund \n]eleg`toare a literaturii. {i desigur, o cunoa[tere perfect` a limbii engleze [i a variantelor argotice.

Istoria colabor`rii noastre e lung` [i acompaniat` de o coresponden]` bogat`. Romanele mele traduse de Ioana Av`dani, Mesi@ \n primul r\nd, au fost proiecte de curs` lung` care au avut de multe ori nevoie de un vocabular specializat, inexistent \n român`. În Mesi@, de exemplu, o limb` specific` subculturii lesbiene nu p`rea s` existe pe vremea traducerii, dar cercet`rile Ioanei au descoperit, ascuns` ad\nc, o subcultur` aproximativ similar` \n România. Vreme de [ase ani, Ioana mi-a tradus cronica s`pt`m\nal` de la National Public Radio [i din ziarele americane, \n Dilema [i apoi \n Dilema veche.

Miracolul apari]iei simultane a cronicii \n Statele Unite [i România e destul de uluitor, dar naturale]ea rubricii [i locul ei parc` predestinat \n revist` s\nt opera Ioanei. Un cititor \ntreba la un moment dat: „Unde-i cronica Ioanei Av`dani s`pt`m\na asta? N-am v`zut-o“.

Pe Ioana am cunoscut-o la Bucure[ti [i la New Orleans. Ne-am \mprietenit f`r` nici o ezitare. Dup` ce am cunoscut-o personal, ne-am

\mp`rt`[it vie]ile \n scrisori lungi [i comunic`ri spontane. Prietenia a ad`ugat noi dimensiuni leg`turii psihice a traducerii. C\nd ne vedem, mergem la terase, vorbim ne\ncetat, ne povestim vie]ile, r\dem, glumim, b\rfim. Prietenia noastr` se desf`[oar` pe fundalul colabor`rii profesionale, dar e f`r` motiva]ii ascunse. S\nt sigur c` am m\r\it unul la altul pe vreun punct de t`lm`cire, dar, pur [i simplu, nu-mi amintesc aceste detalii.

Profesional ne \n]elegem bine [i discut`m diferendele \n mod pl`cut [i politicos. În comunic`rile mai intime, ne juc`m [i \mp`rt`[im ce ni se \nt\mpl` (eu mai greoi, Ioana mai sfioas`). În mesajele Ioanei, care s\nt adesea acompaniate de fotografii frumoase de prin ]`rile unde c`l`tore[te ne\ncetat, citesc \ntotdeauna o dedica]ie profund` fericirii [i veseliei, chiar c\nd situa]ia (b`nuiesc) nu-i chiar a[a. Ioana nu se pl\nge niciodat`, nu admite limitele fizice, e m\ndr` de capacitatea ei extraordinar` de munc`. Întrebarea pe care nu \ncetez s` mi-o pun ([i i-am pus-o [i ei) e: c\nd are timp? Între c`l`torii, lecturi, simpozioane, conducerea CJI, monitorizarea presei, aten]ie la politica zilei, rolul de mam` de adolescent (geniu muzical \n plus!), cum poate g`si ea timp s` se ocupe de aceste traduceri? Ioana Av`dani nu face nimic superficial, a[a c` la acea \ntrebare nu exist` r`spuns, precum nu exist` r`spuns nici la misterul magiei t`lm`citore[ti pe care o produce. M`iestria aceasta nu se vede cu ochiul liber.

■

76

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

DOCUMENTE

Dou` scrisori de sus]inere pentru Lucian Raicu [i Sonia Larian La doi ani de la dispari]ia lui Lucian Raicu – cel care, ca nimeni altul, a f`cut la noi din critica literar` o cale de acces spre penultimele \ntreb`ri – Dilemateca aduce la lumin` dou` documente excep]ionale: textele prin care \n 1986-1987, la Paris, Eugène Ionesco [i Mihnea Berindei – dou` dintre personalit`]ile prestigioase ale diasporei anticeau[iste – solicitau autorit`]ilor franceze acordarea dreptului la azil politic pentru Lucian Raicu [i so]ia sa, Sonia Larian, autoarea acelui extraordinar roman Bietele corpuri.

Lipsite de orice conven]ionalitate lemnoas`, argumentele au acea vigoare stilistic` [i competen]` literar` care \nc` sublimeaz`, dup` at\]ia ani, \n emo]ie intelectual`. Mul]umim domnului Ion Mih`ileanu – unul dintre publici[tii români intim lega]i de via]a noastr` literar` din acele obsedante decenii – pentru buna inspira]ie de a ne fi trimis, de la Paris, aceste documente din arhiva sa, reproduse mai jos \n traducere.

Mihnea BERINDEI, 4, rue Saint Gilles, 75003 – PARIS, Tel.: 42 77 95 09 Paris, le 28 janvier 1987

ATESTARE Subsemnatul Mihnea Berindei, cercet`tor la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, membru al redac]iei revistei Alternative (19791985) [i al revistei L’autre Europe (1986-), purt`tor de cuv\nd al Ligii pentru Ap`rarea Drepturilor Omului din România, declar c` \l cunosc pe domnul Lucian RAICU (Bernard LEIBOVICI)

drept unul dintre cei mai buni critici literari din România, apreciat nu numai pentru calitatea studiilor sale, ci [i pentru probitatea intelectual` [i moral` de care a dat dovad` de nenum`rate ori \n raporturile sale cu autorit`]ile.

At\t el c\t [i so]ia lui, scriitoarea Sonia LARIAN (Arianne LEWENSTEIN) au refuzat

77

Mihnea Berindei

DOCUMENTE

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

constant at\t s` devin` membri ai Partidului comunist, c\t [i s` scrie la comand` – a[a cum au f`cut-o majoritatea confra]ilor lor – articole de glorificare a Partidului sau despre N. Ceau[escu. În acela[i timp, au refuzat s` se conformeze liniei oficiale a „revolu]iei culturale“ române[ti („tezele“ din iulie 1971, \nt`rite de Conferin]a asupra ideologiei [i culturii din august 1983) ce avea drept scop transformarea ansamblului activit`]ilor culturale \ntr-o anex` a propagandei Partidului.

Ca o consecin]` a atitudinii lor, ei au trebuit s` suporte, pe de-o parte, o supraveghere constant` – care a devenit, \n ultimii ani, \nc` [i mai presant` – din partea poli]iei politice (Securitate) [i, pe de alt` parte, numeroase atacuri \n presa „literar`“ sus]inut` de Partid (S`pt`m\na, Luceaf`rul [i suplimentul literar al revistei Sc\nteia tineretului). Pretin[i scriitori (Traian Filip, Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu...), cunoscu]i pentru rela]iile lor cu Securitatea [i specializa]i \n denun]area scriitorilor nonconformi[ti i-au repro[at nu o dat` lui Lucian Raicu „estetismul“, „modernismul“ sau „cosmopolitismul“ s`u, precum [i lipsa de entuziasm pe care a manifestat-o fa]` de na]ionalismul (cu carater [ovin) ambiant. De altfel, aceste atacuri s\nt \nso]ite [i de aluzii f`]i[e la originea evreiasc` a scriitorului. În acest sens a[ putea cita articolele lui Traian Filip ap`rute \n S`pt`m\na din iulie p\n` \n octombrie 1977 [i reluate apoi \n cartea sa Falsificatorii de imagini, publicat` \n 1979 de editura Nagard din Italia, editur` care \i apar]ine lui Iosif C. Dr`gan, prieten personal al lui N. Ceau[escu [i principal

propagandist al regimului [i al ideilor sale ultrana]ionaliste \n Occident (despre acest personaj a scris recent [i Thierry Wolton \n Le KGB en France, 1986, pp. 236-237). A[ men]iona de asemenea mai multe articole ap`rute la sf\r[itul lui 1981 [i la \nceputul lui 1982 \n cele trei reviste citate mai sus, articole \n care lui Lucian Raicu i se repro[eaz` ata[amentul fa]` de E. Lovinescu, principalul critic literar din perioada interbelic`, ce a promovat criteriul estetic [i deschiderea culturii române spre exterior, altfel spus, contrariul politicii culturale promovate ast`zi de Partid. În sf\r[it, la fel ca al]i scriitori sau arti[ti, Lucian Raicu [i Sonia Larian [i-au exprimat \ngrijorarea cu privire la asasinarea de c`tre Securitate a prietenului lor Gheorghe URSU, inginer [i poet, a c`rui singur` vin` a fost aceea c` ]inea un jurnal intim \n care relata, printre altele, conversa]iile purtate cu ei. De atunci, presiunile din partea Securit`]ii au devenit tot mai amenin]`toare.

Pentru toate aceste motive, expuse, pe scurt, mai sus, \mi permit s` sus]in f`r` rezerve cererea de azil politic a domnului Raicu [i a doamnei Larian.

Mihnea Berindei

78

■

DOCUMENTE

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

Eugène Ionesco 96 bld du Montparnasse, 75014 PARIS Monsieur Jean Brouste, O.F.P.R.A La Tour PARIFERIC, 6, rue Emile Reynaud, 93306 Aubervilliers Cedex Paris, 2 februarie 1987

Domnule director, Dac` \mi permit s` v` atrag binevoitoarea aten]ie asupra cazului lui Lucian RAICU (Bernard LEIBOVICI) [i a so]iei sale LARIAN Sonia (Ariane LEWENSTEIN), o fac pentru c` acest caz e caracteristic, vai, pentru intelectualii, ba chiar, pur [i simplu, pentru spiritele libere din România.

F`r` s` fi fost niciodat` membri de partid, f`r` s` fi avut niciodat` vreo activitate politic`, Lucian RAICU [i Sonia LARIAN s\nt dintre cei care, ani \n [ir, au reu[it, \n ciuda [i \mpotriva tuturor, s` fac` astfel \nc\t, \n ]ara lor, no]iunea de cultur` s` nu dispar` definitiv.

Om de o erudi]ie [i de o fine]e literar` remarcabile, specialist \n literatura român`, dar [i \n literatura universal` – lucr`rile sale despre Gogol [i Tolstoi s\nt unanim apreciate – RAICU Lucian s-a impus ca unul dintre cei dint\i, dac` nu chiar cel dint\i critic literar al genera]iei sale. {i aceasta cu pre]ul unei rezisten]e constante [i neobosite \n fa]a interven]iilor cenzurii; apari]ia – o, c\t de anevoioas` – a fiec`reia dintre c`r]ile sale poate fi considerat` o victorie a spiritului asupra limbii de lemn, a arbitrarului [i a conformismului oficial. C\t prive[te romanele Soniei LARIAN, ele s\nt dintre cele care permit unei literaturi s` se \nnoiasc`, de vreme ce literatura experimental` asigur` supravie]uirea tehnicii romane[ti. Întruc\t situa]ia intern` a României se degradeaz` continuu pe toate planurile, \ntruc\t genocidul cultural se accentueaz`, \ntruc\t mi-

nimum de libertate necesar` oric`rei forme de via]` intelectual` se reduce pe zi ce trece, Lucian RAICU [i so]ia sa se v`d nevoi]i s` aleag` exilul. De c\t`va vreme, presiunile [i intimid`rile \mpotriva lor s-au multiplicat: telefoane de la Securitate (poli]ia politic`), supraveghere a domiciliului, jigniri de tot felul etc. Dac` s-ar \ntoarce \n România, s-ar expune unor presiuni ale c`ror consecin]e asupra vie]ii lor nu le putem evalua cu precizie.

Desigur, statutul de azilant politic e greu de ob]inut, [i aceasta din ra]iuni evidente. Totu[i, \ndr`znesc s` intervin \n favoarea so]ilor RAICU din motivele pe care vi le-am expus, dar [i pentru c` s\nt sigur c`, \n libertate, Lucian RAICU va putea continua o oper` care va \mbog`]i cultura noastr`, a tuturor.

Mul]umindu-v` pentru aten]ia pe care o ve]i acorda cazului pe care vi l-am \nf`]i[at, v` rog s` crede]i, domnule director, \n expresia sentimentelor mele cele mai alese.

Eugène Ionesco

Eugène Ionesco

Membru al Academiei Franceze

■

traduceri de Matei Martin

79

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

MERIDIANE Rodica Binder

Riscurile corectitudinii politice Cine se teme de excesul de toleran]`?

Multiculturalismul, politica de integrare, toleran]a s\nt concepte [i practici care, \n pofida stringen]elor crizei financiare, r`m\n \n deplin` actualitate. Dovada o ofer`, \ntre altele, [i recentul volum al publicistului german Henryk M. Broder, intitulat Critica toleran]ei pure.

Autorul, dotat cu un temut spirit polemic risc\nd uneori [i derapaje ceva mai agresive, nu este singurul care, \n ultima vreme, dezv`luie metehnele hipercorectitudinii politice. Între acestea, ocultarea unei anumite realit`]i, din teama de a nu leza sensibilit`]ile unor minorit`]i. În precedentul s`u volum – Ura, capitul`m!

– Broder depl\ngea deja intimidarea Occidentului sub amenin]`rile fundamentali[tilor islamici, prezent\nd argumente [i cazuri concrete, \ntre care notoria Fatwa, ce at\rn` ca o spad` a lui Damocles deasupra capului autorului Versetelor Satanice, Salman Rushdie (sentin]`, din fericire, neexecutat`), ori r`zboiul caricaturilor, declan[at de Jyllands Posten \n 2005, prin publicarea unor imagini reprezent\ndu-l pe profetul Mohammed.

Deja foarte lung`, lista exemplelor r`m\ne deschis`, cazul cel mai recent oferindu-l romanul scriitoarei Sherry Jones, Giuvaierul din Medina.

La avizul unor exper]i, Editura Random House a stopat – preventiv [i temporar – publicarea c`r]ii, de teama unor reac]ii ale fanaticilor islami[ti. În Germania, \n 2006, premiera operei Idomeneo de Mozart \n regia lui Hans Neuenfels a fost, ini]ial, contramandat`, pentru ca ulterior, dup`

80

intense dezbateri, ea s` aib` totu[i loc, demonstrativ, \n prezen]a unor reprezentan]i ai guvernului de la Berlin.

Capitolul unor incompatibilit`]i culturale [i de mentalitate \ntre Occidentul ra]ionalist [i secularizat, pe de o parte, [i islam, pe de alt` parte – reperate \n Europa de Vest, unde tr`ie[te deja o puternic` minoritate islamic` (peste 3 milioane de persoane [i circa 200 de moschei doar \n Germania) – \[i afl` locul [i \n noua carte a lui Henryk M. Broder, Critica toleran]ei pure.

De ast` dat` \ns`, publicistul se opre[te cu insisten]` [i asupra excesivei toleran]e cu care poli]ia [i organele de justi]ie \i trateaz` pe delincven]i, inclusiv pe recidivi[tii \nr`i]i. Autorul incrimineaz` [i „\n]elegerea“ cu totul deplasat`, manifestat` de societ`]ile civilizate apusene fa]` de obiceiuri arhaice [i barbare \nc` „\n vigoare“ la unii imigran]i, musulmani \n special, chiar dup` decenii de via]` petrecute \n Apus.

Miz\nd doar prin jocul de cuvinte din titlu – nu \ns` [i prin con]inutul volumului – pe analogia cu tratatul lui Kant Critica ra]iunii pure, Broder formuleaz`, \n titlurile capitolelor, c\teva defini]ii „scandaloase“ (dar, din p`cate, prea adesea veridice) ale „toleran]ei“, pornind de la etimologia termenului: a tolera \nseamn` a suporta. În viziunea autorului, \ntemeiat` pe cazuri concrete descrise \n carte, toleran]a ar fi „dragostea fa]` de un obiect nedemn“, „perfec]ionarea bunelor maniere“, „prelungirea descump`nirii cu alte mijloace“, „voin]a de a fi neputincios“, „\ng`duin]a fa]` de recidivi[ti“, „refugiul \ntr-un voluntarism impus“.

Ideea fundamental` a volumului este un

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008 avertisment – polemic, incomod, dar demn de luat \n serios. Împins` la extrem, toleran]a fa]` de ideile [i ac]iunile minore, singulare, dar cumulate, care sfideaz`, \ncalc`, urm`resc s` distrug` valorile statului de drept, ale democra]iei [i libert`]ii, va contribui ea \ns`[i la reala distrugere a acestor c\[tiguri ale civiliza]iei Apusului.

Ce-i de f`cut? De[i nu r`spunde acestei \ntreb`ri, Henryk M. Broder d` totu[i de \n]eles c` toleran]a, ca orice valoare, trebuie – \n anumite situa]ii – bine dr`muit`.

Un manifest \mpotriva scoaterii la mezat a valorilor Apusului „Problema este c` nu prea mai [tim c\t de mult dator`m Occidentului. {i fiindc` nu [tim, nu [tim nici ce avem de ap`rat.“ Enun]ul – cu v`dite valen]e programatice – este formulat de Richard Wagner \n paginile recentei sale c`r]i Es reicht!

(Ajunge!) amintind m`car prin titlu de manifestul lui Émile Zola, J’accuse!. {i \ntr-adev`r, ultima scriere a autorului german originar din România, laureatul din acest an al Premiului Georg Dehio pentru \ntreaga sa oper`, este un manifest sau – dac` vre]i – o not` de protest „Împotriva scoaterii la mezat a sistemului nostru de valori“, cum se afirm` \n subtitlu.

Richard Wagner nu este un autor comod \n peisajul publicisticii germane. Deja penultimul s`u volum de eseuri, intitulat Orizontul german, i-a iritat pe unii recenzen]i prea pu]in obi[nui]i ca un scriitor originar din Sud-Estul Europei s` ia sub lup` – cu sarcasm [i ironie, distan]` critic` [i umor – unele aspecte discutabile ale republicii federale.

Detest\nd ipocrizia [i oportunismul, Wagner este un adversar declarat al hipercorectitudinii politice, \nrudindu-se \ntr-un anume fel cu Henryk M. Broder, publicist virulent [i polemic, dar mai pu]in reflexiv [i analitic. Spre deosebire \ns` de Broder, care inventariaz` cazurile pentru a deduce abia dup` acumularea lor o concluzie tran[ant` [i exploziv`, demersul lui Richard Wagner este unul invers: de la valori [i concepte la situa]iile [i cazurile particulare.

Sistemul de valori [i credin]e la care o societate ader` [i pe care le \mp`rt`[e[te configureaz` [i profilul ei identitar. Globalizarea impune \ns` redefinirea identit`]ii nu numai din perspectiva valorilor, ci [i a intereselor.

Cele peste 150 de pagini ale c`r]ii nu alc`tuiesc un tratat academic, ci mai degrab` o cronic` a lumii de azi, focaliz\nd valorile Occidentului, pericolul islamist, rela]iile cu Rusia [i China, raportul Est/Vest, America, feminismul [i doctrinele pedagogice ale antiautoritarismului (cu efectele sale deplorabile), fanatismul ecologic, mitul spulberat al multiculturalismului [i maniile ideologice ale genera]iei ’68. Scrierea \nsumeaz` [i analizeaz`, pe alocuri, principalii factori care erodeaz` din interior identitatea european`.

Iat` doar un singur exemplu: societatea european` modern` este secularizat`, dar r`d`cinile ei religioase, cre[tine sau iudeo-cre[tine d`inuie \nc`. Cu toate acestea, bisericile s\nt goale, spiritele noastre – agitate, iar religia care a p`r`sit catedralele nu-[i mai afl` ecoul cuvenit \n l`ca[ul ad`postind nu o comunitate, ci ni[te indivizi plictisi]i ori descump`ni]i.

Richard Wagner este funciarmente un antioportunist. Una dintre dovezi o furnizeaz` pledoaria sa pentru o Uniune European` f`r` Turcia, subcapitol care se \ncheie cu scenariul fictiv al unei Europe dup` aderarea ]`rii de la Bosfor [i Dardanele. Ironia face ca la recenta edi]ie a T\rgului de Carte de la Frankfurt – unde Es reicht! s-a aflat printre nout`]ile editoriale notabile –, Turcia s` fie invitat` de onoare, iar \n ceremonia de inaugurare, ministrul federal de Externe, Frank-Walter Steinmeier, s` fi alimentat speran]ele Ankarei legate de primirea ei \n Uniunea European`.

Cartea este, \n cele din urm`, o inteligent` [i provocatoare polemic`, precum [i o incisiv` pledoarie pentru revenirea la valorile care fundamenteaz` identitatea european`, dezv`luind tocmai tendin]ele [i dogmele care risc` s` ne \ndep`rteze defintiv de r`d`cinile noastre comune.

Nu \nt\mpl`tor, acest original manifest \mpotriva scoaterii la mezat a valorilor noastre \i este dedicat lui Theo van Gogh, regizorul olandez \njunghiat \n plin` zi de un islamist fanatic.

■

81

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

v. www. seti.org, care nu e deloc ezoteric [i e cu totul altceva). A[a cum o arat` titlul, s-ar vrea eseul unui spirit dilematic, dar nivelul interoga]iei nu dep`[e[te banalitatea semidoct` („Maria Magdalena a fost so]ia lui Isus? E adev`rat? Nu e adev`rat? Alt` mare dilem`.“) [i autorezumatul \mb\csit, tr`d\nd sfor]`rile ra]iunii neajutate: „inten]ionam s` povestesc despre dilemele credin]ei mele \ntr-o manier` sistematizat`, pe secven]e [i capitole \nl`n]uite dup` o logic` riguroas`. Constat \ns` c` nu reu[esc dorita performan]`. G\ndurile se cheam` unul pe altul,...iar din sistematizare s-a ales praful [i pulberea“. Cel mai adesea, dilema vine vorbind [i... ea nici nu e o dilem`: C. Codreanu „are dileme“ „asupra autenticit`]ii ziselor lui Isus, a[a cum s\nt ele consemnate \n Noul Testament“, fiindc` \n epoca lui Isus lipseau instrumentele moderne de \nregistrare precis`, ceea ce face ca m`rturiile apostolilor s` fie respinse de ra]iunea sa dominant`. La fel, nu crede \n moa[te (definite sugestiv drept „osemintele, ve[mintele sau diferite alte obiecte ale unui fost om, b`rbat sau femeie...“), fiindc` moa[tele sfintei Parascheva de la Ia[i, cu perna pus` sub cap, stau \ntr-o pozi]ie prea incomod` \nc\t sf\nta s` le mai [i r`spl`teasc` pe femeile credincioase pentru a o fi a[ezat astfel! Lectura actualizant` a textelor biblice ofer` probe de umor involuntar: „Saul, poli]ist delator [i informator, mai avea \nc` remu[c`ri de ceea ce f`cea, \n acea atmosfer` de profund` tulburare social`...“, \nc\t a avut vedenii [i a devenit Sf. Pavel, \n vreme ce Isus „[i-a \nceput cariera mesianic`“, iar divinitatea (Infenon, propus de autor ca „materialist inconturnabil“) e „gestionarul Cosmosului“. Literalitatea lecturii textelor sacre, care determin` respingerea oric`rei metaforiz`ri a sensului, drept non-ra]ional` [i depreciat-primitiv` (cititorul e \ndemnat „s` ia un tranchilizant pentru a putea suporta imaginile“ evangheliilor), nu e c\tu[i de pu]in semnul unei noi interpret`ri inteligente, ci al inculturii c\t prive[te mecanismele interpret`rii logos-ului revelat.

Nu lipsesc din salat` nici sosul etnic, nici retorica discursului cu sarcini de munc` [i lupt`: „Sacralitatea mistic` trebuie s` cedeze locul unui sacru al realit`]ilor unei lumi moderne ce dispune de un uria[ tezaur de cuno[tin]e [tiin]ifice...“. Cumplit tablou! Drept care, \mi fac cruce [i \nchei lectura.

■

Ioana Bot

Infenon, divinitatea extraterestr` a dilemelor Pu]ine s\nt c`r]ile contemporane care s` fi [tiut formula – inteligent, nelini[titor [i pe \n]elesul c\t mai multor cititori – \ntreb`ri din aria rela]iei fiin]ei cu sacrul, dar [i cu rea[ez`rile mentalit`]ilor noastre, c\t postmoderne, c\t postcomuniste, c\t nostalgice, c\t cool. T`cerile oamenilor bisericii, ca [i interven]iile lor adesea neinspirate, au l`sat loc unui talcioc de vorbe degeaba, [i pitoresc, [i \nfior`tor. E un soi de pustiu unde to]i vorbesc deodat` [i degeaba – [i scriu c`r]i. Pe care edituri onorabile le mai [i public` – [i despre care, iat`, chiar [i Dilemateca ajunge s` scrie. Ele s\nt simptomatice nu numai pentru starea dezbaterii române[ti despre spiritualitate, ci [i pentru nivelul cultural al publicului cu preten]ii intelectuale care \n]elege s` participe la a[a ceva, pentru cultura general` [i a[tept`rile acestuia. Dileme de credin]` (autor: Constantin Codreanu; Casa C`r]ii de {tiin]`, 2008) propune mai mult dec\t o dezbatere – \ntemeierea unei noi religii cu eficien]` cosmic`: „Ceea ce \ncerc s` construiesc este un proiect de fundamentare a unei unice [i cu totul noi credin]e, opera]ionale nu numai pe planeta noastr`, ci [i oriunde \n Univers. M` g\ndesc la o credin]` al c`rei fundament s` fie lipsit de mistere, de minuni, de revela]ii dubioase, de metafore [i specula]ii alegorice. Îmi doresc o omenire cu o singur` [i ra]ional` credin]`, al c`rei viitor s` fie durabil [i armonios“. Totul, \mpotriva „amenin]`rilor [i primejdiilor sinuciga[e \n care se g`se[te azi omenirea“, pus sub sigla ezoteric` (\n desenul coper]ii) SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence, pentru cunosc`tori;

83

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

R E P O R TA J M`d`lina {chiopu

Copiii [i lectura C\nd vine vorba de copiii de ast`zi [i de rela]ia lor cu c`r]ile, reac]ia preponderent` este un v`ic`rit strident. Internetul [i televiziunea au c\[tigat partida pentru min]ile lor fragede, prostul gust [i vulgaritatea din jur [i-au pus amprenta definitiv asupra lor, nu mai exist` nici o [ans` ca ei s` devin` obi[nui]i ai libr`riilor [i bibliotecilor. Situa]ia actual` este comparat` cu o presupus` er` luminoas` din trecut (mai cu seam` trecutul recent comunist), c\nd oamenii citeau mai mult [i erau mai apropia]i de cultura scris`. Aceast` viziune reduc]ionist` nu ]ine cont de faptul c`, acum, se cite[te cel pu]in la fel de mult ca alt`dat`, de[i interesul s-a mutat spre informa]ie, cartea practic` sau spre produc]ii literare mai recente.

Nici de acela c` majoritatea unei comunit`]i nu va fi niciodat` format` din cititori \nr`i]i [i, \n loc s` ne imagin`m o utopic` Republic` a Literelor care s` cuprind` cea mai mare parte a popula]iei, este mai realist s` ne compar`m cu ]`rile care acord` o importan]` deosebit` educa]iei – e adev`rat c` nici din acest punct de vedere nu st`m prea bine, \ns` ]inta devine mai pragmatic` [i mai u[or de atins. Mai trist este \ns` c`, \n acest bocet generalizat la c`p`t\iul obi[nuin]elor de lectur` ale copiilor, prea pu]ini se g\ndesc s` fac` [i lucruri concrete pentru remedierea unei situa]ii pe care o consider` disperat`. Iar c\nd uneori se hot`r`sc s` treac` cumva la ac]iune [i s`-i \ndemne pe copii s` citeasc`, au a[tept`ri nerealiste, conform c`rora standardul dorit pentru toat` lumea este \ntruchipat de olimpicul la limba [i literatura român`.

Proiectul „Lecturiada“ Din fericire, au \nceput s` apar` [i la noi ini]iative care urm`resc promovarea lecturii \n [coal` prin proiecte cu scopuri tangibile. Ele por-

nesc de la „firul ierbii“ – nivelul unui elev obi[nuit dintr-o [coal` public` normal`, care are deja un program solicitant de teme la diverse materii [i lecturi obligatorii. Una dintre acestea este „Lecturiada“: un proiect \nceput \n 2004, la ini]iativa Asocia]iei Profesorilor de Limba [i Literatura Român` ,,Ioana Em. Petrescu“. Ideea de la care a pornit Lecturiada a fost crearea unor cercuri de lectur` \n [coli. Profesorii urmau s` fac` voluntariat, \n timpul lor liber, [i s`-i atrag` pe copii \n zona lecturii de pl`cere, \n afara c`r]ilor obligatorii cerute de programa [colar`. O sugestie care nu p`rea s` aib` prea mul]i sor]i de izb\nd`, pentru c` nu se bucura de nici un stimulent financiar sau de promovare profesional`, ci avea drept combustibil exclusiv entuziasmul. Totu[i, de atunci, profesori din toat` ]ara s-au \nrolat \n aceast` munc` neremunerat`, cu credin]a c`, \n timp, ea o s`-[i arate rezultatele. „Lecturiada I“ [i „Lecturiada II“ s\nt c`r]ile rezultate din acest proiect [i ele prezint`, la persoana I [i cu onestitate, experien]ele coordonatorilor de cercuri.

Unul dintre ace[ti profesori, intrat \n proiect ,,\n valul doi“, cum obi[nuiesc s` spun` cei din asocia]ie, este Marilena {erban, profesoar` de limba [i literatura român` la Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu“ din Bucure[ti. Cercul de lectur`, al c`rei ini]iator este, a intrat \n al doilea an de via]` [i se ]ine joi seara, din dou` \n dou` s`pt`m\ni, de la ora 18. 23 de copii, majoritatea din clasa a VI-a [i c\]iva cu un an mai mari, copii care nu s\nt olimpici [i nici neap`rat cei mai buni la \nv`]`tur`, au devenit membri constan]i ai cercului. „Unii copii au de a[teptat o or` \n plus, p\n` la \nceperea cercului, dar n-au renun]at la participare: au ales s`-[i fac` temele \ntre timp. Av\nd \n vedere programul lor \nc`rcat, a[ zice chiar infernal (stau la [coal` de la 11-12 la 18-19), unul dintre cei mai mari du[mani ai oric`rei ac-

85

R E P O R TA J

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

tivit`]i extra[colare, cred c` num`rul celor care au ales s` se implice \n aceast` activitate \n timpul lor liber este mul]umitor. În plus, v`d diferen]a dintre cei care vin aici [i ceilal]i, la orele de român`, semn c` acest cerc este folositor [i \n cazul rezultatelor [colare concrete, lectura cursiv`, extra[colar` sau «de pl`cere» fiind un mijloc de a \mbun`t`]i lectura [colar`, metodic` (de[i aceasta din urm` nu ar trebui, cu nici un chip, s` exclud` ideea de pl`cere).“

neze tr`s`turile lui Mo[ Cr`ciunet, adic` un Cr`ciun care-[i ofer` darurile pe Internet, s`-i facem prezentarea [i s-o ilustr`m. Nu-mi ia prea mult s`-mi dau seama c` \n materie de cuno[tin]e Internet [i iPod s\nt dep`[it` cu mult [i ar fi mai bine s` tac, ca s`-mi ascund ignoran]a. În stil tradi]ional, propun s`-l plas`m pe mo[ul virtual, ca \ntotdeauna, pe l\ng` Polul Nord. „Nu, e mai bine \n v\rful Turnului Eiffel.“ De ce tocmai acolo? – nu pot s`-mi ascund nedumerirea. „E conexiunea mai bun`“ – vine prompt r`spunsul.

Cercul de la „Timotei Cipariu“ este unul de lectur`, dar [i de scriere creativ`. În primul an de existen]`, accentul a fost pus pe partea de lectur`, copiii fiind destul de mici (clasa a V-a), iar coordonatorul a urm`rit „seducerea“ participan]ilor, prin activit`]i nu foarte dificile [i care s` nu le \ncarce programul, [i a[a foarte aglomerat. În al doilea an va fi „condimentat“ [i cu activit`]i de scriere creativ`; profesorul mizeaz`, din nou, pe faptul c` astfel vor fi consolidate [i competen]ele cerute de program`.

Anul acesta, cercul s-a deschis la T\rgul de Carte [i Arte, unde copiii l-au cunoscut pe Dilematix, suplimentul pentru cei mici al Dilemei vechi. Este motivul pentru care, la chestionarul privind interesele lor de lectur`, c\]iva au numit ca revist` preferat` Dilematix, printre Secretele Sabrinei, WITCH [i publica]iile cu pagini lucioase despre via]a vedetelor.

La cerc Am intrat \n cabinetul de limba [i literatura român` al liceului c\nd copiii erau deja acolo.

Cele mai multe s\nt fete, doar c\]iva b`ie]i. Facem cuno[tin]`, printr-o foaie \n care ne dest`inuim preferin]ele [i explic`m de ce le-am ales: cartea, melodia, culoarea, blazonul sau simbolul. V`d c` este popular`, printre fetele aflate \n pragul adolescen]ei, Invita]ie la vals, ca [i alt`dat`, pentru c`, spune una dintre ele, „este vorba despre un b`rbat care iube[te multe femei“. „E primul roman de dragoste citit“ – m`rturise[te altcineva.

Dar cele mai apreciate s\nt c`r]ile fantasy. Apoi, Robinson Crusoe. Un b`iat face o alegere nea[teptat`, o carte din program`, adic` „obligatorie“: Dou` loturi. Cu uimire, constat c` Singur pe lume, una dintre c`r]ile copil`riei mele, \nc` se mai afl` printre preferin]e. „Asta se \nt\mpl` [i pentru c` p`rin]ii o recomand`, cu nostalgie“ – precizeaz` Marilena {erban.

Dup` care avem de lucru: primim to]i c\te o foaie A4 cu un fragment din Îngeri, zmei [i joim`ri]e. Mitologie popular` pe \n]elesul copiilor, ap`rut` recent la Humanitas. E vorba despre denumirea popular` a lunilor anilor, cu legenda [i tradi]iile care se afl` \n spatele numelui. Ce vi s-a p`rut mai interesant? – este \ntrebarea de la sf\r[itul paginii. Copiii s\nt acapara]i de joc. Cei mai mul]i se identific`, bine\n]eles, cu luna \n care s-au n`scut, dar detaliile fantastic-mitologice \i atrag la fel de mult.

Apoi, primim fiecare c\te o bomboan`. În func]ie de culoarea ambalajului, ne organiz`m pe echipe. „Materialul didactic“ dulce este achizi]ionat pe cheltuiala profesorului, uneori fac cinste [i copiii. Echipa mea trebuie s`-[i imagi-

86

„Dans cu o carte“ Una dintre marile gre[eli care p\ndesc profesorul-ini]iator al unui asemenea cerc este s` standardizeze felul \n care copiii citesc, percep cartea citit` [i scriu. ,,La un moment dat, au ap`rut c\teva texte ale copiilor \ntr-o carte editat` de Muzeul }`ranului Român, moshuvine@yahoo .com, cu inboxul plin; cum unele texte aveau gre[eli [i exprim`ri st\ngace, inten]ionat „conservate“ de coordonatori, c\]iva dintre cititorii adul]i [i-au exprimat nedumerirea de a vedea a[a ceva \ntr-o carte „serioas`“. Semn c` estetica inocen]ei nu e un concept foarte cunoscut sau foarte gustat, mai ales c\nd este vorba de sf\nta corectitudine gramatical`.

Din p`cate, de[i \ntr-o continu` reform`,

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008 [coala româneasc`, mai bine spus politicile (dac` or fi exist\nd) celor care \i hot`r`sc parcursul, nu promoveaz` creativitatea dec\t cel mult pe h\rtie.

E drept c` filozofia programei de limba [i literatura român` este una care presupune valori precum g\ndirea critic`, autonomia, lectura de pl`cere, dar ele s\nt subminate constant de examenele na]ionale, ce \ncurajeaz` memorarea mecanic`, cosmetizat` sub forma unor a[a-zise argument`ri. În fapt, temele propuse s\nt paralele cu interesele [i via]a elevilor, care, demotiva]i, apeleaz` la sf\ntul comentariu. Dup` care, ne pl\ngem c` elevii, mai ales cei de liceu, trecu]i, a[adar, prin experien]a unei evalu`ri na]ionale, nu mai citesc nici m`car lecturile [colare.

Scopul pred`rii limbii [i literaturii române ar trebui s` fie formarea unui cititor avizat, care s` deschid` o carte cu pl`cere [i dup` ce a terminat studiile. |ns` insist\nd s` le servim valorile noastre, oblig\ndu-i s` citeasc` c`r]ile pe care le-am citit [i noi, cer\ndu-le s` le [i plac`, de[i pentru ei s\nt complet irelevante, nu facem dec\t s` \i \ndep`rt`m de lectur`.

Cu c\t cartea va fi concurat`, loial sau nu, de alte „pl`ceri“, cu at\t profesorul va trebui s` fie mai preg`tit din punct de vedere didactic, pentru a-i c\[tiga de partea lui pe elevi. Din p`cate, formarea ini]ial` este o alt` problem` a sistemului; facultatea formeaz` mai degrab` speciali[ti [i mai pu]in profesori“ – spune Marilena {erban.

Cercul de la „Timotei Cipariu“ s-a deschis acum aproape doi ani cu un „dans cu o carte“. Plec\nd de la metafora balului, inspirat` de textul omonim al lui Gabriel Liiceanu, profesoara le-a adus copiilor, de la biblioteca [colii, volume noi, cu coperte atr`g`toare, iar ei au trebuit s` aleag`, pe ritmuri de vals, o partener` pe care s-o cunoasc` \n am`nunt \n urm`toarele s`pt`m\ni. Pe o foaie de flip-chart au r`mas, scrise cu carioca de diferite culori, numele frumoaselor favorite: {ifonierul, leul [i vr`jitoarea, C\inele din Baskerville, Micu]ele doamne, Harry Potter, Castelul din Carpa]i, Doi ani de vacan]`, Pove[ti cu z\ne [i altele...

O propunere venit` de la elevii-cerchi[ti, \n acest an [colar, s-a numit „Cinci minute de lectur`“: la \nceputul orei de român`, vreme de

R E P O R TA J

cinci minute, c\t timp profesoara se ocup` de catalog [i alte detalii organizatorice, fiecare dintre ei cite[te pu]in dintr-o carte, la libera alegere. Cel mai bun argument c` cercul de lectur` influen]eaz` pozitiv programa oficial`...

Cerchi[tii* au [i un blog: http://cercde lecturatcipariu.blogspot.com/. Deviza lor: „Cititul d`uneaz` grav prostiei“.

Ce \i atrage spre lectur`?

Marilena {erban spune c` [coala unde pred` nu este una de excelen]`, ci o institu]ie de \nv`]`m\nt obi[nuit` din Bucure[ti, dintr-o zon` unde oamenii au venituri [i preg`tire de nivel mediu: unii dintre copii vor citi c\teva c`r]i pe lun`, al]ii doar una. Dar este o realizare, c\t` vreme, dac` n-ar fi existat cercul, n-ar fi f`cut nici acest lucru. Înt\lnirile de joi seara reprezint` [i un semnal c` aceast` lume a c`r]ilor exist` [i ar fi p`cat ca ea s` nu fie explorat`. Nu e cazul s` vorbim despre concuren]` cu televiziunea [i calculatorul: e firesc ca ele s` fac` parte din universul cotidian al acestei genera]ii. De altfel, la chestionarul privind obi[nuin]ele [i alegerile de lectur` pe care l-au completat copiii, chestionar conceput de profesorii din ANPRO, la \ntrebarea „care dintre urm`toarele lucruri ]i-ar lipsi cel mai mult dac` nu ar exista?“, micul ecran [i computerul au un avans considerabil \n fa]a c`r]ilor.

Ce \i atrage propriu-zis pe copii spre c`r]i?

Cum afl` despre ele, ce \i incit`, ce le st\rne[te

87

* Cerchi[tii cipari[ti – Adelina Didu, Ana-Maria Iancu, Ana Maria V\g`, Andreea Dobre, Alexandra Ni]u, Alexandru Dinc`, Alexandru Mihu]escu, Adreea Stan, Beatrice Cosmescu, Bianca Bratu, Claudia Teodorescu, Elena Ni]u, Estera Marin, Gabriela Tudor, Geanina Mimbler, Horia Bujor, Iulia Ni]u, Iulian Dasc`lu, Matei Nicolae, Mihai Oan`, Oana Pletea, Paul Brun, Raluca Nica, Victor Nistor – v` spun r`spicat: Cititul d`uneaz` grav prostiei!

R E P O R TA J

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

curiozitatea, care este primul imbold c\nd aleg un volum? Cei mai mul]i au men]ionat pe primul loc printre criteriile de alegere tema c`r]ii, urmat` de titlu. C\]iva au bifat colec]ia/seria, autorul, prezentarea pe care o citesc pe coperta a IV-a. La \ntrebarea cum \[i aleg c`r]ile, cei mai mul]i au spus c` op]iunea a venit „dup` ce au aflat despre ele“. A[a se explic` de ce pe primele locuri \n clasamentul c`r]ilor citite se afl` cele din seria Harry Potter, St`p\nul inelelor [i Cronicile din Narnia, urmate la distan]` apreciabil` de Robinson Crusoe, Alice \n }ara din Oglind`, Col] Alb, La Medeleni sau volumele lui Jules Verne.

Pe locul al doilea se situeaz` cei care \[i aleg c`r]ile singuri, urma]i de copiii pentru care decisive s\nt sfaturile sau p`rerile profesorilor [i ale prietenilor. Surprinz`tor, extrem de pu]ini – 2-3 – afirm` c` p`rin]ii au avut rolul hot`r\tor \n alegerile de lectur`. De altfel, la \ntrebarea „cu cine vorbesc despre ceea ce citesc“, p`rin]ii se afl` tot printre ultimii parteneri de discu]ii.

De ce au citit anumite c`r]i, [i nu altele, pe ce criterii ar alege alte c`r]i aflate pe list` pe care \nc` nu le-au parcurs? „Din curiozitate“, „\mi place titlul“, „sun` interesant“, „am auzit de la cineva c` este interesant`“, „pentru c` o am acas`“, „am v`zut filmul“, „a citit-o mama“, „pentru c` este vorba despre lun`“ – comentariu la De la P`m\nt la Lun`. De ce citesc? – o alt` \ntrebare important` a chestionarului – arat` c` cei mai mul]i aleg s` citeasc` din pl`cere, urma]i de copiii care spun c` vor s` se instruiasc` [i de cei care o fac din obliga]ie. O voce izolat` r`spunde tran[ant: „din plictiseal`“.

comandate de \nv`]`tori [i profesori. Pe primele locuri, \n r\ndul c`r]ilor \mprumutate, se afl` Creang` [i Sadoveanu (avem multe \mprumuturi pentru Dumbrava minunat`), Recrea]ia mare a lui Sântimbreanu, Andersen, Fra]ii Grimm… Moda Harry Potter a mai trecut, s\nt mult mai pu]ini cei care cer c`r]ile din aceast` serie, \n compara]ie cu anii trecu]i. În 2008 am 630 de copii nou \nregistra]i, iar num`rul total, \ncluz\ndu-i [i pe cei re\nscri[i (pentru c` acum doi ani s-a f`cut o re\nscriere, cu taloane [i permise noi), dep`[e[te 2000 din 2006 p\n` acum. Eu zic c` este o cifr` bun`, pentru o bibliotec` nu foarte spa]ioas`. E adev`rat c` \nainte – vorbim de genera]iile anterioare – veneau mai mul]i copii. Dar acum g`sesc tot ce vor pe Internet – cine s` mai \mprumute, de exemplu, c`r]i de istorie natural` sau de chimie, c\nd exist` at\ta informa]ie pe net?“. Într-adev`r, pe rafturile cu c`r]i de popularizare a [tiin]ei sau culegeri de probleme, volumele par prea pu]in r`sfoite. {i – spune Gina Roman – interesul pentru poezie a sc`zut dramatic printre elevi.

La numai dou` sta]ii de tramvai, tot la parterul unui bloc, se g`se[te filiala „Nicolae Labi[“. Am v`zut-o \n ultimii ani, de c\te ori treceam prin zon`, \ntr-o permanent` reconstruc]ie [i renovare: acum, dup` redeschidere, arat` foarte bine, cu un interior curat [i primitor, o gur` de aer proasp`t \ntr-o zon` cenu[ie a Capitalei. Într-o jum`tate de or`, am v`zut patru vizitatori, to]i copii – de[i, spre deosebire de cealalt` filial`, este conceput` ca o bibliotec` pentru toate v\rstele. Mihaela Chesnoiu, bibliotecara, respinge ideea c` elevii ar fi renun]at s` citeasc`: „Am auzit [i citit tot felul de comentarii catastrofice, la televiziune [i \n pres`, care depl\ng dezinteresul copiilor pentru lectur`. Nu este adev`rat. Ne facem r`u singuri r`sp\ndind o idee neadev`rat`. Elevii [i studen]ii formeaz` cam trei sferturi dintre cititorii de aici, urma]i de pensionari [i, \n procent foarte mic, de cei \ntre dou` v\rste. Dac` ace[tia din urm` ar fi citit \ntr-adev`r cu pasiune c\nd erau mici, a[a cum ne place s` credem, n-ar fi fost normal s`-[i p`streze m`car o parte din acest obicei? Or, eu nu-i prea v`d venind la noi. E adev`rat, copiii \mprumut` \n primul r\nd ce li se cere la [coal` [i o carte-dou` \n plus, dar asta mi se pare cel pu]in mul]umitor“.

■

La bibliotec` Filiala „George Top\rceanu“ a Bibliotecii Metropolitane din Bucure[ti se afl` \ntr-o zon` foarte aglomerat` din Militari, la parterul unui bloc. Este cunoscut` ca bibliotec` de carte [colar`, pentru c` \n jur s\nt multe institu]ii de \nv`]`m\nt care au, luate la un loc, mii de elevi: {coala General` Nr. 117, 142, 156, 157, 174, 198, 309, 310, Liceul „Tudor Vladimirescu“, Liceul Economic Nr. 5. Bibliotecara Gina Roman vorbe[te despre ce mai citesc copiii care vin aici: „Cei din clasele I-VIII vin de obicei pentru c`r]ile cerute de programa [colar` sau re-

88

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

FRAGMENTE Margaret Atwood

Penelopiada C`s`toria mea C`s`toria mea a fost aranjat`. Pe vremea aceea, a[a se proceda: unde erau nun]i, erau [i aranjamente. {i nu m` refer la lucruri cum ar fi peplumul de mireas`, florile, banchetele [i muzica, de[i le aveam [i noi. Toat` lumea se bucur` de ele, chiar [i acum. Aranjamentele despre care vorbesc eu erau mai perfide.

Dup` vechile reguli, numai oamenii importan]i se bucurau de c`s`torie, pentru c` numai ace[tia aveau zestre. Restul nu era dec\t acuplare de toate felurile – violuri sau seduc]ii, amoruri [i aventuri de-o noapte cu zei care se d`deau drept p`stori sau cu p`stori ce se d`deau drept zei. Rar, se mai b`ga [i c\te o zei]`, r`t`cind de colo-colo, \n chip de muritoare, precum o regin` f`c\nd pe l`pt`reasa, numai c`, drept recompens`, b`rbatul pe care punea ochii avea via]` scurt` [i, adesea, o moarte violent`. Ve[nicia nu prea f`cea cas` bun` cu muritorii: era ca focul [i ]`r\na, dintre care numai focul ie[ea totdeauna \nving`tor.

Zeii nu se d`deau niciodat` \nd`r`t s` dea lucrurile peste cap. Dimpotriv`, le f`cea chiar pl`cere. Se zguduiau de r\s c\nd vedeau vreun muritor sau vreo muritoare cu ochii sf\r\ind \n orbite, din cauza unei supradoze de amor divin.

Zeii aveau ceva infantil \n ei, la modul sc\rbos.

Acum pot s` spun asta, pentru c` nu mai am trup, asemenea suferin]e \mi s\nt imposibile, iar

zeii, oricum, nu stau s` asculte ce spun eu.

Dup` c\te \mi dau seama, s-au dus la culcare. În lumea voastr`, nu mai primi]i vizite din partea zeilor, a[a cum se \nt\mpla mai demult; doar dac` s\nte]i sub influen]a drogurilor.

Unde eram? Aaa, da, la c`s`torii. C`s`toriile aveau ca scop na[terea copiilor, iar ace[tia nu erau juc`rii sau animale de companie. Copiii erau vehicule pentru a duce lucrurile mai departe. Aceste lucruri puteau fi regate, daruri bogate de nunt`, pove[ti, pizmuiri, dihonii s\ngeroase. Prin ei se f`ureau alian]ele; prin ei erau r`zbunate nedrept`]ile. A avea un copil \nsemna a elibera o for]` \n lume.

Dac` aveai un du[man, cel mai bine era s` \i ucizi fiii, chiar [i pe cei abia n`scu]i. Dac` n-o f`ceai, ace[tia aveau s` creasc` [i s` te h`ituiasc` p\n` la moarte. Dac` nu erai \n stare s` \i m`cel`re[ti, atunci puteai s`-i ascunzi [i s` \i surghiune[ti sau s`-i vinzi ca sclavi, dar c\t` vreme tr`iau, erau un pericol pentru tine.

Dac` aveai fiice, [i nu fii, trebuia s` le dai la pr`sil` c\t mai cur\nd posibil, ca s` ai nepo]i. Cu c\t aveai mai mul]i purt`tori de sabie [i arunc`tori de suli]` \n familia ta, cu at\t mai bine, pentru c` to]i ceilal]i b`rba]i de seam` din jur c`utau cu lum\narea un pretext, ca s` prade cine [tie ce rege sau nobil [i-apoi s` plece cu tot ce puteau apuca, inclusiv cu oamenii acestuia.

Orice sl`biciune a unui de]in`tor de putere \nsemna o bun` ocazie pentru altcineva, a[a c`

91

Traducere din limba englez` de Gabriela Nedelea Seria „Mituri“ Editura LEDA – Grupul Editorial Corint

■ Margaret Atwood (n. 18 noiembrie 1939, \n Ottawa) \[i petrece copil`ria mai mult \n p`durile din nordul Québec-ului, unde tat`l s`u conducea o sta]iune entomologic`. În 1957 devine student` a Universit`]ii din Toronto, av\ndu-l ca profesor pe celebrul Northrop Frye care o va \ncuraja s`-[i continue studiile postuniversitare. Începe s` publice \nc` din facultate, pe care o termin` \n 1961, cu distinc]ia cum laude. Ob]ine o burs` de masterat la Colegiul Radcliffe din cadrul Universit`]ii Harvard, unde va studia cu Perry Miller [i Jerome Buckley. În 1962 ob]ine dilpoma de masterat [i se \nscrie la doctorat, de unde se va retrage \n 1965. S-a impus ca poet`, dar a devenit faimoas` ca romancier`. Este tradus` \n peste treizeci [i cinci de limbi.

P\n` \n prezent a scris treisprezece romane (cel mai recent: Penelopiada, 2005), [aisprezece volume de poezii (cel mai recent: U[a, 2007), nou` volume de proz` scurt` [i minific]iuni (cel mai recent: Dezordine moral`, 2006) [i [apte volume de critic` literar`, publicistic` [i eseuri (cel mai recent: Scrisul ca scop, 2005).

Cele mai importante romane ale sale s\nt Povestirea cameristei (Premiul Arthur C. Clarke), Ochi-de-pisic` (finalist pentru Booker Prize), Mireasa ho]oman` (finalist pentru Premiul Guvernatorului General), Alias Grace (Premiul Giller), Asasinul orb (Booker Prize) [i Oryx [i Crake (finalist pentru Booker Prize [i Premiul Orange). Grupul Editorial Corint a mai publicat Povestirea cameristei (2006), Asasinul orb (2007), Ochi de pisic` (2007), Femeia comestibil` (2008), Oryx [i Crake (2008).

FRAGMENTE

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

to]i regii [i nobilii aveau nevoie de tot ajutorul pe care \l puteau ob]ine.

Prin urmare, era de la sine \n]eles c` avea s` mi se aranjeze c`s`toria c\nd \mi venea r\ndul.

La curtea regelui Icarius, tat`l meu, se mai p`stra vechiul obicei de a se organiza concursuri, pentru alegerea celui care avea s` \i fie so] unei femei nobile prin na[tere, \n momentul \n care, cum s-ar spune, \i venea sorocul. B`rbatul care c\[tiga concursul ob]inea femeia [i nunta [i se a[tepta din partea lui s` se stabileasc` \n palatul tat`lui miresei [i s`-[i dea obolul de prunci b`ie]i. Primea, prin c`s`torie, bog`]ii – cupe de aur, boluri de argint, cai, ve[minte de ceremonie, arme, toate nimicurile alea at\t de pre]uite pe vremea c\nd tr`iam. {i familia lui trebuia s` contribuie cu acela[i gen de gunoaie, \n cantitate c\t mai mare.

Le zic gunoaie, pentru c` [tiu unde ajungeau majoritatea dintre ele. Muceg`iau \n ad\ncul p`m\ntului sau z`ceau pe fundul m`rii; ori se stricau [i se topeau. Unele dintre acestea [i-au croit drum spre palate enorme care – ciudat – nu erau locuite de regi sau regine. Procesiuni nesf\r[ite de oameni \mbr`ca]i f`r` gust se \n[iruiau prin aceste palate, holb\ndu-se la cupele de aur [i la bolurile de argint care nici m`car nu mai erau folosite. Apoi se duceau la un fel de pia]` interioar` [i cump`rau fotografii ale acestor lucruri sau versiuni ale lor \n miniatur`, care nu erau f`cute din argint sau aur. De aceea le numesc gunoaie.

Dup` obiceiurile str`vechi, mormanul uria[ de prad` matrimonial` sc\nteietoare r`m\nea la familia miresei, \n palatul acesteia. Probabil datorit` acestui lucru s-a ata[at tata at\t de mult de mine, dup` \ncercarea lui nereu[it` de a m` \neca \n mare: unde eram eu era [i comoara.

(De ce m-o fi aruncat totu[i? E o \ntrebare care m` b\ntuie \nc`. Cu toate c` nu s\nt pe deplin satisf`cut` de explica]ia cu giulgiul pe care aveam s`-l ]es, nu am reu[it niciodat` s` aflu r`spunsul exact, nici m`car aici, \n ad\ncuri. De fiecare dat` c\nd \l v`d pe tata croindu-[i drum printre florile de asfodel [i \ncerc s` iau leg`tura cu el, o ia la fug`, ca [i cum n-ar vrea s` dea ochii cu mine.

M` g\ndesc, uneori, c` s-ar putea s` fi fost o

ofrand` adus` zeului m`rii, despre care se [tia c` e \nsetat de vie]i omene[ti. Apoi m-au salvat ra]ele, f`r` ca tata s` fac` ceva. Presupun c` tata ar putea argumenta c` se ]inuse de cuv\nt \n ceea ce prive[te \nvoiala dintre ei, dac` de asta o fi fost vorba, nu tri[ase, iar dac` zeul m`rii d`duse gre[ s` m` trag` la fund [i s` m` devoreze, nu era dec\t ghinionul lui.

Cu c\t m` g\ndesc mai profund la aceast` versiune a evenimentelor, cu at\t \mi place mai mult. Mi se pare logic`.)

Imagina]i-v` cum eram, o fat` de[teapt`, dar nu frumoas` din cale-afar`, la v\rsta m`riti[ului, de, s` zicem, cincisprezece ani. S` presupunem c` m` uit pe fereastra od`ii mele – care se afla la etajul al doilea al palatului – \nspre o curte unde se str\ng concuren]ii: to]i pretenden]ii aceia tineri care doresc s` se \ntreac` pentru a-mi c\[tiga m\na.

Bine\n]eles, nu m` uit direct pe fereastr`. Nu \mi proptesc coatele pe pervaz, ca o slujnic` l`l\ie, [i nu m` holbez cu neru[inare. Nu, eu m` uit pe furi[ dind`r`tul voalului [i pe dup` draperie. Nu s-ar cuveni ca tinerii aceia aproape dezbr`ca]i s`-mi vad` chipul f`r` v`l. Femeile de la palat m-au \mpopo]onat c\t au putut ele mai bine, menestrelii au compus c\ntece \n cinstea mea – „radioas` precum Afrodita“, [i toat` gargara obi[nuit` – dar eu s\nt intimidat` [i m` simt groaznic. Tinerii r\d [i glumesc; se simt \n largul lor \mpreun`; nu arunc` nici o privire \n sus. {tiu c` nu m` vizeaz` ei pe mine, pe Penelopa, pe R`]u[c`, ci se g\ndesc doar la ceea ce le aduce c`s`toria aceasta – leg`turile regale, mormanul de nimicuri lucitoare. N-o s` se omoare nici un b`rbat, vreodat`, din dragoste pentru mine. {i nici n-a f`cut-o vreun b`rbat vreodat`. Nu c` mi-a[ fi dorit s` inspir acel gen de sinucideri.

Nu eram o devoratoare de b`rba]i, nu eram o siren`, nu eram ca veri[oara Elena c`reia \i pl`cea la nebunie s` fac` cuceriri, doar ca s` arate c` poate. De \ndat` ce b`rbatul era \n patru labe, ceea ce se \nt\mpla foarte repede, ea \i \ntorcea spatele [i pleca, f`r` s` se uite \nd`r`t, r\z\nd non[alant, a[a cum numai ea [tia, ca [i cum l-ar fi v`zut pe piticul palatului st\nd ridicol \n cap.

Eram o fat` cumsecade – mai cumsecade

92

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

FRAGMENTE

dec\t Elena, sau, cel pu]in, a[a credeam eu. {tiam c` aveam de d`ruit mai mult dec\t frumuse]e. Eram de[teapt`, toat` lumea spunea asta – de fapt, o spuneau at\t de des, \nc\t mi se p`rea descurajant – dar inteligen]a este o calitate pe care un b`rbat o apreciaz` la nevasta lui doar de la dep`rtare. De aproape, e dispus s` accepte zi de zi o atitudine amabil`, dac` n-are altceva mai atr`g`tor de primit.

So]ul cel mai probabil pentru mine avea s` fie fiul cel mic al unui rege cu mare avere – unul dintre b`ie]ii lui Nestor1 poate. Ar fi fost o leg`tur` bun` pentru regele Icarius. Îi studiam prin voalul meu pe tinerii aceia care se \nv\rteau de colo-colo jos, \ncerc\nd s`-mi dau seama care cine era [i – lucru absolut inutil, odat` ce alegerea so]ului nu depindea de mine – pe care \l preferam.

Cu mine erau c\teva slujnice – nu m` sc`pau niciodat` din ochi, eram un risc p\n` ce ajungeam la ad`postul c`s`toriei, deoarece nu se [tie niciodat` ce v\n`tor de zestre insolent ar putea \ncerca s` m` seduc` sau s` m` r`peasc` [i s` fug` cu mine. Slujnicele constituiau sursele mele de informa]ii. Erau izvoare nesecate de b\rf` trivial`: puteau umbla libere prin palat, aveau posibilitatea s` \i studieze pe b`rba]i din toate unghiurile, s` trag` cu urechea la toate conversa]iile lor, s` r\d` [i s` glumeasc` cu ei c\t le poftea inima: nim`nui nu \i p`sa cine li se strecura \ntre picioare.

– Cine e cel cu pieptul bombat? \ntrebai eu.

– O, e doar Odiseu, zise una dintre slujnice.

Nu era considerat – cel pu]in de ele – a fi un candidat serios la m\na mea. Palatul tat`lui s`u era \n Itaca, o st\nc` plin` de capre; avea ve[-

93

1 Nestor = în mitologia greac`, regele Pylosului, unul dintre argonau]i.

2 Hermes = zeul hotarelor, al c`l`torilor, al p`storilor, al ho]ilor, al poe]ilor, al comer]ului etc.

3 Autolycus = fiul lui Chios [i al lui Hermes, ho] renumit; unul dintre argonau]i.

FRAGMENTE

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

minte rustice; se purta ca un fante dintr-un t\rg ne\nsemnat [i emisese deja tot felul de idei complicate considerate ciudate de ceilal]i. F`r` doar [i poate, era de[tept, spuneau to]i. De fapt, era prea de[tept ca s` \i fie bine. Ceilal]i tineri f`ceau glume pe seama lui – „Nu intra niciodat` \n joc cu Odiseu, prietenul lui Hermes2“, zicea lumea. „N-ai s` c\[tigi niciodat`.“ Era ca [i cum ai fi spus c` era un [arlatan [i un ho]. Bunicul lui, Autolycus3, era bine-cunoscut taman pentru aceste calit`]i [i avea reputa]ia c` nu c\[tigase nimic \n mod cinstit \n via]a lui.

– M`-ntreb c\t de repede alearg`, am zis eu. În unele regate, concursul pentru mirese consta \ntr-un meci de lupte corp la corp, \n altele, \n curse de care, dar la noi erau \ntrece-

rile la alergare.

– Nu prea repede, cu picioarele alea scurte, a zis una dintre slujnice r`ut`cioas`. {i, \ntr-adev`r, picioarele lui Odiseu erau cam scurte \n raport cu trupul. C\nd st`tea jos, era \n regul`, nu se observa; dar c\nd se ridica, ar`ta ca o matahal`.

– Nu at\t de repede, \nc\t s` te prind` pe tine, spuse alta. Doar n-ai vrea s` te treze[ti diminea]a \n pat cu so]ul t`u [i cu o turm` din vacile lui Apollo.

Era o glum` \n leg`tur` cu Hermes, al c`rui prim act de ho]ie, chiar \n ziua na[terii sale, a fost un raid \ndr`zne] printre vite.

– Asta dac` nu cumva s-ar afla [i un taur printre ele, zise alta.

– Sau vreo capr`, se b`g` [i a treia. Un ]ap mare [i puternic! Fac r`m`[ag c` i-ar pl`cea r`]u[tii noastre! Ia s` vezi ce-ar mai beh`i ea imediat!

– N-a[ zice nu nici eu la una ca asta, spuse a patra. Mai bine un ]ap, dec\t dege]elele astea de prunci ce roiesc \n jur! Începur` toate s` r\d`, cu m\inile la gur`, forn`ind vesele.

Eu eram siderat`. Nu am \n]eles glumele lor porcoase, nu \nc`, a[a c` nu [tiam exact de ce r\deau, de[i mi-am dat seama c` m` vizau pe mine. Dar nu le puteam nicicum opri. În momentul acela, \[i f`cu apari]ia veri[oara mea, Elena, plutind, cu g\tul lung, precum leb`da care se credea. Mergea leg`n\ndu-se din [olduri, cum numai ea [tia; ba mai [i exagera un pic. De[i era vorba de c`s`toria mea, voia ca \ntreaga aten]ie s` fie \ndreptat` asupra ei.

Ar`ta la fel de bine ca de obicei, mai mult, era intolerabil de frumoas`. Se \mbr`case impecabil: so]ul ei, Menelau, avea totdeauna grij` s` fie a[a; \[i [i permitea pentru c` era putred de bogat. S-a aplecat spre mine, privindu-m` ciudat, de parc` ar fi flirtat. O b`nuiam c` flirteaz` [i cu propriu-i c\ine, cu oglinda, cu pieptenele, cu st\lpul de la pat. Sim]ea nevoia s` exerseze.

– Cred c` Odiseu ar fi un so] foarte potrivit pentru r`]u[ca noastr`, a zis ea. Îi place via]a lini[tit`, [i, dac` o ia cu el \n Itaca, a[a cum se laud`, va tr`i \n pace. Îl poate ajuta s` aib` grij` de capre. Ea [i Odiseu seam`n` bine. Au am\n-

94

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

FRAGMENTE

doi picioare scurte.

A spus-o mieros, \ns` cele mai bl\nde vorbe ale sale erau adesea cele mai crude. De ce oare oamenii frumo[i cred c` to]i ceilal]i exist` pe lume numai ca s` se amuze pe seama lor?

Slujnicele chicotir`. M` f`cuse praf. Nu m` g\ndisem c` aveam picioare chiar at\t de scurte [i cu at\t mai pu]in c` Elena avea s` observe lucrul acesta. Pu]ine \i sc`pau \ns` atunci c\nd era vorba s` evalueze gra]iile fizice [i defectele altora. Din cauza aceasta avea s` se bage \n necaz cu Paris, mai t\rziu – acesta ar`ta mult mai bine dec\t Menelau, care era greoi [i avea p`rul ro[u.

Cel mai bun lucru care se putea spune despre Menelau, atunci c\nd au \nceput s` vorbeasc` despre el \n poeme, era acela c` avea un glas foarte puternic.

Slujnicele se uitar` toate la mine, s` vad` ce zic. Îns` Elena avea darul de a-i l`sa pe oameni f`r` grai, iar eu nu eram o excep]ie.

– Nu-]i face griji, micu]a mea veri[oar`, m` lini[ti ea, b`t\ndu-m` u[or pe bra]. Se zvone[te c` e foarte inteligent. Iar tu e[ti la fel, a[a am aflat. A[a c` vei \n]elege ce-]i spune el. Eu, una, n-am priceput niciodat` nimic! Ce bine pentru am\ndou` c` nu m-a c\[tigat pe mine!

Z\mbi superior, ca [i c\nd ar fi avut prima [ans` la un c\rn`cior nu prea grozav, dar pe care l-a respins cu dispre]. Într-adev`r, Odiseu se num`rase printre pretenden]ii la m\na ei [i, ca orice b`rbat de pe lumea asta, luptase cu disperare s-o c\[tige. Acum intrase \n competi]ie pentru ceva ce era, \n cel mai bun caz, doar de rangul al doilea.

Dup` ce \[i termin` treaba \nfig\nd cu]itul \n ran`, Elena plec`. Slujnicele \ncepur` s` vorbeasc` despre colierul ei splendid, despre cerceii sc\nteietori, despre nasul ei perfect, coafura elegant`, despre ochii ei lumino[i [i despre paspoalul ]esut, plin de gust, al robei sale str`lucitoare. Ca [i c\nd eu nici n-a[ fi fost de fa]`. {i asta chiar \n ziua nun]ii mele!

Toate acestea m-au stresat \ngrozitor. Am \nceput s` pl\ng, a[a cum aveam s-o fac adesea \n viitor, iar fetele m-au dus s` m` \ntind \n pat.

Astfel, am pierdut spectacolul cursei. A c\[tigat-o Odiseu. Tri[ase, dup` cum am aflat mai t\rziu. Fratele tat`lui meu, unchiul Tynda-

reus4, tat`l Elenei – cu toate c`, a[a cum v-am spus, unii ziceau c` Zeus era, de fapt, p`rintele ei – \l ajutase s-o fac`. Acesta le pusese celorlal]i pretenden]i un drog \n vin, care le \ncetinise mi[c`rile, dar nu \ntr-at\t \nc\t s`-[i dea seama; lui Odiseu \i d`duse o po]iune care avea efect contrar. În]eleg c` genul acesta de manevre a devenit o tradi]ie [i se practic`, \nc`, \n lumea muritorilor, \n \ntrecerile atle]ilor.

De ce \l ajutase unchiul Tyndareus pe viitorul meu so] \n felul acesta? Nu erau nici prieteni, nici alia]i. Ce avea Tyndareus de c\[tigat din asta? Unchiul meu nu ajuta pe nimeni – v` rog s` m` crede]i – doar din bun`tate, o calitate care \i lipsea cu des`v\r[ire.

Una dintre variante era c` eu constituiam plata pentru un serviciu pe care Odiseu i-l f`cuse lui Tyndareus. C\nd concuraser` pentru Elena [i \n momentul \n care lucrurile \ncepuser` s` se \nd\rjeasc`, Odiseu \l pusese pe fiecare pretendent s` depun` un jur`m\nt ca, indiferent cine c\[tiga, s` fie ap`rat de to]i ceilal]i dac` vreun b`rbat \ncerca s-o r`peasc`. În felul acesta, a calmat lucrurile [i meciul cu Menelau s-a desf`[urat f`r` incidente. Cu siguran]`, [tia c` nu avea nici o [ans`. B\rfele spuneau c` atunci a b`tut palma cu Tyndareus: \n schimbul asigur`rii unei c`s`torii profitabile pentru str`lucitoarea Elena, Odiseu avea s-o primeasc` \n schimb pe [tearsa Penelopa.

Dar eu cred altceva; Tyndareus [i tata, Icarius, erau am\ndoi regi \n Sparta. Guvernau alternativ, un an unul, urm`torul, cel`lalt [i a[a mai departe. Numai c` Tyndareus \[i dorea tronul doar pentru sine, a[a cum a [i reu[it, mai t\rziu. A[a c` i-a descusut pe diver[i pretenden]i \n leg`tur` cu planurile lor [i a aflat c` Odiseu \mp`rt`[ea ideea de mod` nou` cum c` so]ia ar trebui s` \l urmeze pe so], [i nu invers. I-ar fi c`zut tare bine lui Tyndareus s` m` trimit` departe – pe mine [i pe fiii pe care era posibil s` \i port \n p\ntec. În felul acesta, erau mai pu]ini cei care i-ar fi venit \n ajutor lui Icarius, \n eventualitatea unui conflict deschis.

Indiferent ce era \nd`r`tul acestei chestiuni, Odiseu a tri[at [i a c\[tigat cursa. Am v`zut-o pe Elena z\mbind mali]ios, \n vreme ce se uita la ritualurile matrimoniale. Credea c` \nc`pusem

95

4 Tyndareus = rege spartan, so]ul Ledei, cea sedus` de Zeus deghizat în leb`d`.

FRAGMENTE

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

Cicatricea

pe m\inile unui neghiob needucat care avea s` m` t\rasc` \ntr-o r`stoac` jalnic`, iar ei nu \i displ`cea deloc lucrul acesta. {tiuse, probabil, cu mult \nainte c` se ticluia ceva. În ceea ce m` prive[te, mi-a fost greu s` trec prin ceremonie – sacrificiile de animale, ofrandele aduse zeilor, abla]iunea de purificare, liba]iile, rug`ciunile, c\nt`rile interminabile. M` sim]eam destul de n`uc`. Îmi ]ineam ochii pleca]i, a[a c` tot ce vedeam din Odiseu era partea de jos. Picioare scurte – nu conteneam eu s`-mi spun \n g\nd, chiar [i \n momentele cele mai solemne. Nu era un g\nd cuviincios – era trivial [i prostesc [i \mi venea s` chicotesc din cauza lui – dar, ca o scuz`, trebuie s` subliniez c` nu aveam dec\t cincisprezece ani.

96

{i uite-a[a i-am fost dat` eu lui Odiseu, precum un pachet de carne. Un pachet de carne \ntr-un \nveli[ de aur, chiar a[a. Un fel de s\ngerete poleit.

Dar poate e o compara]ie prea crud` pentru voi. A[ vrea s` v` spun, \ns`, ceva: carnea era foarte pre]uit` printre noi – aristocra]ii m\ncau mult` carne, carne, carne [i nu o preg`teau dec\t la cuptor: minunata haute cuisine nu caracteriza epoca noastr`! Ooo, era s` uit: mai era [i p\inea – lipia – adic` p\ine, p\ine, p\ine [i vin, vin, vin. Pe l\ng` acestea, aveam [i fructe sau legume, dar probabil c` nu a]i auzit de ele, pentru c` nimeni nu le prea folosea \n c\nt`ri. {i zeii voiau carne, la fel ca noi, dar nu le d`deam dec\t oase [i gr`sime, datorit` unei oarecare dexterit`]i rudimentare a lui Prometeu: numai un idiot s-ar fi l`sat am`git de un s`cotei de resturi bovine etichetate ca fiind bune; iar Zeus se p`c`lea, de unde rezult` c` zeii nu erau totdeauna a[a inteligen]i precum voiau s` par` \n fa]a noastr`.

Acum pot s` spun asta, deoarece s\nt moart`. N-a[ fi \ndr`znit s-o fac mai devreme. Nu [tiai niciodat` c\nd te asculta vreunul dintre zei, deghizat \n cer[etor, \ntr-un vechi prieten sau \ntr-un str`in. E drept, uneori m` \ndoiam de existen]a lor, a zeilor `stora. Dar c\t` vreme am fost \n via]`, mi s-a p`rut prudent s` nu risc.

La osp`]ul de la nunta mea au fost de toate – h`lci de carne unsuroas`, buc`]i uria[e de p\ine aromat`, damigene enorme cu vin bun.

M` miram c` oaspe]ii nu explodeaz` pe loc de c\t s-au \mbuibat. A[a cum am \nv`]at mai t\rziu din diverse experien]e, nimic nu stimuleaz` mai mult l`comia ca atunci c\nd m`n\nci gratis.

Pe vremea aceea, m\ncam cu m\na. Rodeam [i molf`iam mult [i cu greutate, dar tot mai bine a[a – f`r` ustensile ascu]ite pe care puteai s` le \nfigi iute \n vreun oaspete care te-a sup`rat cu ceva. În cazul oric`rei nun]i precedate de o \ntrecere, era normal s` existe [i c\]iva perdan]i \ndurera]i; dar nici un pe]itor dintre cei care fuseser` \nvin[i nu [i-a pierdut cump`tul la osp`]ul meu. Era, mai degrab`, ca atunci c\nd pierzi o licita]ie de cai.

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

FRAGMENTE

Vinul era prea tare, a[a c` au fost multe capete z`p`cite de b`utur`. Chiar tat`l meu, regele Icarius, s-a \mb`tat destul de r`u. B`nuia c` i se jucase o fest` de c`tre Tyndareus [i Odiseu, era aproape sigur c` tri[aser`, dar nu \[i putea da seama cum o f`cuser`; [i asta \l scotea din min]i, iar c\nd se \nfuria, bea chiar mai mult [i f`cea comentarii insult`toare despre bunicii oamenilor. Îns` era rege, a[a c` nu se l`sa cu dueluri.

Odiseu \ns` nu s-a \mb`tat. Avea un stil prin care l`sa impresia c` bea mult, dar, de fapt, n-o f`cea. Mi-a spus mai t\rziu c`, dac` un b`rbat tr`ie[te din inteligen]`, a[a ca el, atunci trebuie s` fie mereu pe faz` [i s`-[i p`streze mintea ascu]it`, precum securile sau s`biile. Numai pro[tii, mi-a spus el, se laud` cu c\t de mult pot ei bea. Lucrul acesta duce la exagerare, apoi la lipsa aten]iei [i la sl`birea puterilor; e momentul \n care te love[te du[manul. În ceea ce m` prive[te, eu n-am putut m\nca nimic. Eram prea emo]ionat`. St`team acolo, acoperit` cu voalul de mireas`, abia \ndr`znind s` m` uit la Odiseu. Eram sigur` c` \l voi dezam`gi, de \ndat` ce \mi va dezv`lui chipul [i mi

se va strecura pe sub mantie [i pe sub cing`toare [i pe sub ve[m\ntul sclipitor cu care fusesem \mpodobit`. Numai c` nici el, nici ceilal]i nu se uitau la mine. Se holbau cu to]ii la Elena, care nu contenea s` \mpart` la z\mbete n`ucitoare \n dreapta [i-n st\nga, f`r` s` scape nici un b`rbat din vedere. Avea un fel de a sur\de care \i f`cea pe fiecare s` cread` c` era \ndr`gostit`, \n tain`, numai [i numai de el.

Cred c` a fost spre norocul meu c` Elena le distr`gea tuturor aten]ia, c`ci, \n felul acesta, nu m` mai b`gau \n seam` pe mine [i nici nu observau cum tremuram ca varga, st\njenit`. Nu eram doar emo]ionat`, ci realmente \nsp`im\ntat`. Slujnicele \mi \mpuiaser` urechile cu pove[ti despre cum – dup` ce intram \n iatacul nup]ial – aveam s` fiu spintecat`, precum ar` plugul brazda, [i despre c\t de dureros [i de umilitor va fi. În ceea ce o prive[te pe mama, \ncetase la timp s` mai \noate \ncolo [i \ncoace, ca un delfin, ca s` participe la nunt`, lucru pentru care \i eram mai pu]in recunosc`toare dec\t s-ar fi cuvenit. St`tea acolo, pe tron, al`turi de tata, \nve[m\ntat` \ntr-un albastru rece, cu o b`ltoac`

97

FRAGMENTE

DILEMATECA ● DECEMBRIE 2008

l`]indu-i-se la picioare. Mi-a ]inut o scurt` cuv\ntare, \n vreme ce slujnicele \mi schimbau costuma]ia pentru a nu [tiu c\ta oar`, \ns`, \n momentul acela, nu mi s-a p`rut de mare ajutor.

Vorbea, pur [i simplu, \n dodii; \ns` pe vremea aceea, toate naiadele f`ceau a[a.

Iat` ce mi-a spus: Apa nu opune rezisten]`. Apa curge. C\nd \]i v\ri m\na \n ea, tot ce sim]i e o m\ng\iere.

Apa nu e un zid solid, nu te va opri de la nimic. Îns` apa se duce totdeauna unde vrea [i, p\n` la urm`, nimic nu \i st` \n cale. Apa e r`bd`toare. Pic`turile de ap` f`r\m` piatra.

S` nu ui]i asta, copila mea. Nu uita c` tu e[ti pe jum`tate ap`. Dac` nu po]i trece de un obstacol, ocole[te-l. A[a face apa.

Dup` ceremonii [i dup` osp`], a avut loc procesiunea obi[nuit` spre iatacul nup]ial, cu nelipsitele tor]e [i glume deocheate, cu h`h`ielile be]ivilor. Patul fusese \mpodobit cu ghirlande, pragul stropit, liba]iile fuseser` turnate. În fa]a por]ilor, fusese postat un u[ier care s-o \mpiedice pe mireas` s` dea bir cu fugi]ii, cuprins` de oroare, [i s` ]in` piept prietenelor ei care puteau da buzna s`-i sar` \n ajutor, \n momentul \n care o auzeau ]ip\nd. Toate acestea erau teatru:

fic]iunea consta \n faptul c` mireasa fusese furat`, iar consumarea actului matrimonial avea s` fie un viol sanc]ionat. Urma s` fie o cucerire, o c`lcare \n picioare a vr`jma[ului, un omor simulat. Urma s` fie s\nge.

Odat` u[a \nchis`, Odiseu m-a luat de m\n` [i m-a a[ezat pe pat.

– Uit` tot ce ]i s-a spus, mi-a [optit el. N-am s` te fac s` suferi, sau, oricum, nu prea mult.

Dar ar fi bine pentru am\ndoi dac` te-ai preface pu]in. Mi s-a spus c` e[ti fat` de[teapt`. Crezi c-ai putea s` ]ipi un pic? Asta i-ar satisface – [tii, ascult` la u[` – [i-or s` ne lase \n pace, ca s` ne vedem de-ale noastre [i s` ne \mprietenim.

Acesta era unul dintre marile lui secrete atunci c\nd voia s` conving` pe cineva: o f`cea pe respectiva persoan` s` cread` c` se confruntau am\ndoi cu acela[i obstacol [i c` era nevoie s`-[i uneasc` for]ele, ca s` treac` peste el. Putea s` atrag` pe oricine \l asculta s` colaboreze cu el – o conspira]ie minor`, ticluit` de el. Nimeni nu era \n stare s-o fac` mai bine: \n privin]a aceasta, legendele nu min]eau. {i mai avea [i un glas minunat, profund [i sonor. A[a c` am f`cut exact cum mi-a spus.

■

98