dilemateca32_LOW

100 PAGINI ● 7 LEI

ianuarie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 32 ● ianuarie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

FRAGMENTE

TIM BURTON Melancolia [i moartea B`iatului-stridie DOCUMENTE O scrisoare inedit` a lui Constantin Noica

INTERVIU Raymond Federman

DOSAR

DILEMATECA

Nimic nou pe frontul de Est

SUMAR

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

EVENIMENT

INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-10

68-72 Lucia Terzea-Ofrim

Înt\lniri de gradul doi

PROFIL

DOSAR 14-19 Matei Martin, Nimic nou

73-76 Alina Darian

pe frontul de Est

DOCUMENTE RECENZII

78-79 O scrisoare inedit`

a lui Constantin Noica

22-29 Literatur`: Gabriela Gheorghi[or,

Gabriela Gl`van, Alexandru Matei, Alexandru Budac, Codrin Liviu Cu]itaru, {tefania Mihalache, Florin Irimia, Lumini]a Corneanu 30-32 Eseu: Elena Cra[ovan, Bogdan Barbu, Florina P\rjol Filozofie: Alexander Baumgarten 33 Istorie: Bogdan Murgescu 34 Psihologie: Victor Popescu 35 Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 36 Spiritualitate: Mihail Neam]u 37 Arte: Ruxandra Demetrescu 38 39-40 Carte pentru copii: Adina Popescu, Iaromira Popovici

MERIDIANE 80-82 Paul Bailey

Mihail Sebastian: consol`rile muzicii & ale literaturii

CONVORBIRE 84-89 Laurent Jenny \n dialog cu Ioana Bot:

Care este versul/poemul eminescian favorit?

FRAGMENTE 90-98 Tim Burton

Melancolia [i moartea B`iatului-stridie

63-66 Raymond Federman: „R\sul

Constantin Noica (paginile 78-79)

RUBRICI 41 42 51 53

INTERVIU

Alina Darian (paginile 73-76)

Literatura \ntre „esen]ele limbii“ [i „esen]ele realului“

ANCHET~ 52-62 de Marius Chivu

Raymond Federman (paginile 63-66)

55 77

m-a salvat, poate, de la sinucidere“ 83

R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Cine ce cite[te: Georgeta Ghinea Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic

3

Tim Burton (paginile 90-98)

EDITORIAL

Cine ne [cole[te?

De dou` ori pe an – la Bookfest [i la Gaudeamus – presa ne spune c` asist`m la „s`rb`toarea c`r]ii“ [i nou` chiar ne vine a crede. Editorii \[i concentreaz` lansarea nout`]ilor \n cele dou` t\rguri – ceea ce e un semn de „stabilizare“ a mi[c`rilor pie]ei de carte. PR-ul [i marketingul editurilor fac eforturi intense \n aceste perioade, evenimentele curg, v\nz`rile cresc, toat` lumea pare mul]umit`.

Dar nu toate editurile au oameni care s` se ocupe de PR. Cele mici [i mijlocii nu \[i permit s` angajeze un specialist numai pentru asta. A[a \nc\t presa, bun`oar`, cade „victima“ marilor edituri, care au un marketing mai insistent: \n paginile culturale ale ziarelor [i revistelor s\nt consemnate apari]iile editurilor care [tiu s` „bat` toba“ – Humanitas, Polirom, Trei, Curtea Veche [i alte c\teva. S\nt ratate, \n schimb, sistematic, c`r]i interesante publicate de edituri mai mici, f`r` resurse umane [i financiare care s` le fac` vizibile. Libr`riile – la fel. În afar` de lan]urile mari, care au c`p`tat prestigiu [i personalitate (Diverta, Humanitas, C`rture[ti), exist` \n ]ar` sute de libr`rii provenite din fostul sistem de stat \n care marile edituri au rafturi separate, afi[e, bannere, iar celelalte \[i v`d c`r]ile puse la gr`mad`, de ni[te v\nz`tori care ar „func]iona“ la fel \ntr-un magazin de pantofi sau de m`run]i[uri.

Pia]a e dezechilibrat`: editurile mai mici sau cele de

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 ni[` au nu doar o vizibilitate mai mic`, dar [i un acces mai dificil la marile re]ele de distribu]ie. Într-o oarecare m`sur`, e [i vina lor: \n alte ]`ri europene, exist` asocia]ii profesionale ale editurilor mici sau independente, care \[i ap`r` \n comun interesele [i specificul \n fa]a colo[ilor din industria editorial` [i a distribuitorilor, g`sind formule alternative de promovare [i v\nzare. Dar la mijloc e [i o problem` de profesionalizare: nu avem [coli sau cursuri (sau, cu o vorb` la mod`, training-uri) pentru librari, pentru cei care se ocup` de marketing [i PR [i, \n general, pentru „meseriile c`r]ii“. Corectura e pe cale de dispari]ie: [tiu edituri (chiar dintre cele cu „preten]ii“ \n care autorul e nevoit s`-[i fac` singur corectura). Redactorii se formeaz` „la locul de munc`“, iar adesea activitatea lor se reduce la o simpl` lectur` ceva mai atent` a textului primit de la autor sau traduc`tor. Dac` am avea mai mul]i redactori profesioni[ti, n-ar mai ap`rea at\tea traduceri penibile, pline de „furculisioane“...

Cine s`-i [coleasc` pe to]i ace[tia? În ce cadru? „Apa cald`“ e deja descoperit`: asocia]iile de editori [i librari din ]`rile europene organizeaz` sistematic cursuri pentru to]i profesioni[tii din lan]ul produc]iei [i distribu]iei de carte. La noi, primeaz` \nc` ideea c` totul se \nva]` din mers... Ceea ce uneori e adev`rat. Dar de cele mai multe ori se „\nva]`“ prost.

■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

4

INFO

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

Bazar Scriitorul-instalator În campania preziden]ial` din Statele Unite, candidatul John McCain a apelat la persoana lui Joe instalatorul, reprezentant al clasei muncitoare. Nu era o persoan` inventat`, se numea Samuel J. Wurzelbacher [i nu era grozav ca meseria[, nu era un cet`]ean exemplar, nu-[i pl`tise integral impozitele, dar a fost util pentru a dovedi simpatia candidatului fa]` de categoria oamenilor umili [i acceptarea de c`tre ei a acestui candidat. Acum, c\nd John McCain a pierdut, Joe s-a decis s` scrie o carte, pre]ul de v\nzare va fi 24,95 de dolari, unde \[i va expune experien]a de via]` [i concluziile la care a ajuns, „al`tur\ndu-se – dup` cum scrie Timothy Egan, comentatorul de la The New York Times –, profesiei lui Mark Twain, George Orwell [i Joan Didion. Ideea c` o persoan` care s-a b\lb\it \n cele c\teva fraze spuse \ntr-o emisiune televizat` va fi publicat` [i pl`tit` \i poate face pe adev`ra]ii scriitori s` cread` c` lumea nu e dreapt`. Viitorul nostru

Dilemateca v` recomand` ■ Volumul secund al trilogiei Istoria corpului – De la Revolu]ia Francez` la Primul R`zboi Mondial, volum coordonat de Alain Corbin (Editura ART), o lucrare monumental` esen]ial`, a c`rei erudi]ie nu e \ntrecut` dec\t de rafinamentul punerii \n contextul istoric. Tot celor interesa]i de corp, dar [i de literatura român` modern`, le recomand o carte la fel de pre]ioas`, prin ineditul abord`rii, prin analizele sofisticate [i prin

pre[edinte este scriitor, ceea ce ar putea s` ridice standardele din industria c`r]ii. Ultima oar` c\nd un scriitor a stat la Casa Alb` a fost \n urm` cu o sut` de ani: Teddy Roosevelt scrisese 13 volume \nainte de a fi \mplinit 40 de ani.

Prima carte a lui Barack Obama – memoriile unui b`rbat de ras` amestecat` – e grozav`.

Probabil c` de acum \nainte, c\t va fi pre[edinte, nu va scrie nimic memorabil, cu excep]ia unor discursuri, dar a[tept memoriile preziden]iale (...) {tiu: editorii zic c` ei public` gunoaie ca s` aib` bani pentru adev`rata literatur` care nu le aduce bani. Dar unii dintre ei public` gunoaie ca s` poat` publica [i mai multe gunoaie“.

Cititorii ziarului n-au fost prea \nc\nta]i de modul cum Joe instalatorul a fost pus la punct: coment\nd articolul lui Egan, cineva scrie c` nu toate c`r]ile pot fi capodopere, „faptul c` Joe instalatorul \[i poate exprima ideile ne diferen]iaz` de Coreea“. Altcineva, convins, de altfel, c` nu va citi cartea lui Joe se simte jignit de arogan]a lui Egan: „Ia un num`r [i a[az`-te la coad`. Din p`cate, scrisul nu este singura profesiune amenin]at` de mediocritate [i nu de aici vor fi cele mai grave consecin]e. De exemplu, noi to]i a trebuit s` ne descurc`m, \n ultimii opt ani, cu un pre[edinte evident necalificat, ceea ce ne-a costat mult mai mult dec\t 24,95 de dolari“.

■

claritatea expunerii: Reg`sirea intimit`]ii. Corpul \n proza româneasc` interbelic` [i postdecembrist` de Simona Sora (Editura Cartea Româneasc`), una dintre foarte pu]inele contribu]ii cu adev`rat importante \n critica [i teoria literar` de la noi. (Marius Chivu) ■ Alexandru Grigorescu, C\ndva la B`neasa (Editura Vremea 2008, Colec]ia „Planeta Bucure[ti“). Amintirile unui pasionat al curselor de galop de pe celebrul hipodrom de la B`nea-

sa, distrus prin anii ’50, pentru a se ridica acolo Casa Sc\nteii. O memorie exorbitant`, un dar al povestirii \n detalii precise [i savuroase, portretele unor personaje truculente – proprietarii, antrenorii, jocheii – [i, mai presus de to]i [i toate, un cult al calului care se cite[te \ntr-o obsesie textual` de-o inefabil` delicate]e: fiecare patruped – campion sau nu – e \nso]it de numele p`rin]ilor s`i! Memorialistica noastr` nu a dat la iveal` ceva mai n`zdr`van dec\t aceast` carte. (Radu Cosa[u)

5

INFO

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 mai func]ioneaz` \n literatur` ca un subiect apt s` explice raporturile dintre individ [i societate“ (Collin Burrow, The Guardian, 6 decembrie).

Bazar

Juan Goytisolo

Dispari]ia unei teme literare În timp ce datoriile b`ncilor ocup` prima pagin` a ziarelor, datoriile indivizilor au \ncetat s` mai fie o tem` literar`. Pentru literatura clasic` anglosaxon`, dar [i cea francez`, datoriile \n bani erau adesea un punct central \n desf`[urarea intrigii [i \n destinul personajelor. În literatura englez` pove[tile despre datorii cuprindeau aproape toate aspectele rela]iilor umane, de la prietenie la comer], de la c`s`torie la statut social. Datoria [i creditul – \mpreun` cu toate implica]iile lor morale – jucau un rol esen]ial \n literatura epocii victoriene. Chiar dac` tema mai exist`, implica]iile au disp`rut: „Separarea sensului financiar al creditului de sensurile sale morale [i sociale explic` de ce datoriile \n bani nu mai ocup` un loc central \n fic]iunile de azi.

Exist` fic]iuni despre catastrofe financiare despre cum se pot pierde rapid sume mari de bani. O mul]ime de filme [i de thrillers s\nt despre oameni care datoreaz` bani furnizorului de droguri sau mafiei. Dar datoria \n bani nu

Dilemateca v` recomand` ■ Livius Ciocârlie, Cu din]ii de l\n`.

Jurnal 1978-1983 (Editura Humanitas, 2008). N-a[ vrea s`-l deranjez pe Livius Ciocârlie cu admira]ia pe care i-o port. Adic`, Doamne fere[te, s`-i s\c\i cromozomii discre]iei lui monumentale, ai delicate]ii autoironice, ai nonvocalit`]ii proverbiale, ai firii sale a[a-zis „de pensionar“ [i „de anonim“.

Vreau doar s`-i mul]umesc c` a acceptat s` mai ias` \n public sub forma acestor pagini de jurnal, pe care vi

6

■ Prestigiosul Premio Nacional de Las Letras (Premiul Na]ional pentru Literatur`) i-a revenit anul acesta lui Juan Goytisolo, autor publicat de Editura Leda din Grupul Editorial Corint. Premiul, care se num`r` printre cele mai importante distinc]ii literare din Spania [i valoreaz` 30.000 de euro, este acordat de Ministerul Spaniol al Culturii, \ncep\nd din anul 1984, pentru \ntreaga carier` literar` a unui autor spaniol, indiferent de genul literar.

La Editura Leda au ap`rut volumele Carte de identitate (traducere de Andrei Ionescu) [i Juan f`r` de ]ar` (traducere de Ariadna Gr`dinaru), din trilogia Tripticul r`ului, urm\nd ca \n 2009 s` apar` [i cel de-al treilea volum al seriei, Don Julian (traducere de Andrei Ionescu).

■ Mai inteligen]i dec\t se crede Don Tapscott contrazice cu argumente acuza]iile genera]iei sale la adresa tinerei genera]ii, pretinz\nd c` e ignorant`, afirm\nd c` e inept` social, incapabil` s` comunice, lipsit` de ru[ine, de onoare, narcisist` [i indiferent` la necazurile celorlal]i. Cauza: nu mai cite[te c`r]i. În noul s`u volum Grown Up Digital: How the Net Generation is Changing Your World,

le recomand cu c`ldur`. Ve]i g`si \n carte, la final, [i ni[te fragmente din dosarul s`u de „obiectiv“ al filajului Securit`]ii. Se pare c` bunul-sim] [i roboteala neveleitar` au fost \ntotdeauna suspecte! (Claudiu Constantinescu) ■ Anna Politkovskaia, Rusia lui Putin, Editura Medita]ii, 2008. Din nefericire, o carte pe care nu po]i s-o cite[ti dec\t cu str\ngere de inim`, din perspectiva mor]ii tragice a ziaristei ruse. O combina]ie de

luciditate jurnalistic`, relatare nud` a unor fapte cotidiene [i exasperare care explic` de ce mul]i au vrut s` suprime o asemenea con[tiin]`. Cititorul str`in are posibilitatea s` \n]eleag` adev`rata fa]` a r`zboaielor cecene, abuzurile inimaginabile ale superiorilor din armata ruseasc` asupra propriilor solda]i (adesea trimi[i acas` direct \n sicriu, f`r` explica]ii), corup]ia generalizat` [i \nfr`]irea dintre oligarhi [i oameni ai justi]iei, lumea interlop`, crima organizat` [i politicieni, \nc\t un observator

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

INFO

Tapscott porne[te de la un studiu desf`[urat cu 8000 de subiec]i din 12 ]`ri, n`scu]i \ntre 1978 [i 1994; portretul tinerei genera]ii degaj` optimism.

Adul]ii nu-i \n]eleg [i mai ales nu-[i \n]eleg rolul lor \ntr-o lume unde modific`rile s\nt at\t de bru[te [i at\t de radicale; nu este vina celor care vin, ci a celor care pleac`. Denumi]i pe scurt „Net Geners“, tinerii din ziua de azi s\nt considera]i de Tapscott „mai inteligen]i, mai iu]i [i mai toleran]i fa]` de diversitate dec\t predecesorii lor. Aceste calit`]i le dau impulsul schimb`rii institu]iilor lumii moderne. Le pas` de ceea ce este drept [i se str`duiesc s` \mbun`t`]easc` societatea, dovada cea mai bun` fiind rolul lor \n campania electoral` a lui Obama: s-au organizat singuri pe Internet [i cu telefoane mobile [i au dus campania pe YouTube (...) P`rin]ii lor au crescut av\nd la activ mii de ore petrecute \n fa]a posturilor TV; experien]a lor nu este comparabil` cu cea a tinerilor americani care petrec 20.000 de ore pe Internet [i 10.000 de ore cu jocuri video.

Transmisa unidimensional` a televiziunii creeaz` fiin]e pasive, coach potato, \n timp ce re]eaua are o func]ie interactiv`, stimul\nd [i \mbun`t`]ind activitatea cerebral`. Exist` [i dovezi [tiin]ifice \n sprijinul acestei afirma]ii. Persoanele obi[nuite cu jocurile video proceseaz` informa]ia vizual` mai repede. S\nt mai buni dac` au mai multe sarcini de \ndeplinit \n acela[i timp, ceea ce-i preg`te[te

mai bine pentru via]a \n lumea modern`“ (The Economist, 15 noiembrie). Iat` calit`]ile precump`nitoare \n genera]ia net, deosebite de cele ale genera]iei precedente: tinerii iubesc libertatea [i vor s` aib` op]iuni \n toate problemele din jurul lor. Le place s` personalizeze [i s` transforme totul pe m`sura lor. Analizeaz` \ndeaproape tot.

Cer integritate [i transparen]`, c\nd trebuie s` decid` ce s` cumpere sau unde s` lucreze. Vor s` se distreze [i s` se joace [i c\nd lucreaz`, [i c\nd \nva]`, [i c\nd ac]ioneaz` \n via]a social`. Le place s` colaboreze. Vor ca totul s` se petreac` repede. {i cer inova]ie perpetu`. Tabloul desenat de Tapscott nu este roz pe toat` \ntinderea lui: „\n timp ce dou` treimi dintre membrii genera]iei net s\nt mai de[tep]i dec\t tinerii de dinaintea lor, o treime nu reu[e[te s`-[i realizeze poten]ialul“.

Autorul crede c` vinovat de aceast` realitate este sistemul educativ, \n timp ce familia devine un reper tot mai des evocat de tinerii care au r`spuns \ntreb`rilor studiului. „Jum`tate dintre cei intervieva]i socotesc c` m`car unul dintre p`rin]i reprezint` un model de urmat.“ P`rin]ii fac mai multe eforturi pentru a c\[tiga \ncrederea adolescen]ilor [i, cu toat` fascina]ia lui fa]` de inova]ie, Don Tapscott recomand` dob\ndirea unei platforme comune de discu]ii: re]eta e cea folosit` de secole, cina la care particip` toat` familia.

■

Dilemateca v` recomand` impar]ial nu mai poate s` disting` unde sf\r[e[te statul [i unde \ncepe mafia. Dup` cum se poate vedea, cu prea pu]ine excep]ii [i diferind doar \n intensitate, multe dintre faptele relatate \i s\nt destul de familiare [i cititorului român. (M`d`lina {chiopu) ■ De[i a ap`rut \n urm` cu doi ani (\n splendida traducere a lui Dan Petrescu, la Nemira), eu am citit-o abia

acum: Teoria norilor, de Stéphane Audeguy. Nu am l`sat-o din m\n`!

Chiar dac` „nuvologia“ are reprezentan]i ilu[tri (descrierile de nori din Peter Camenzind al lui Hesse, la noi cartea lui Cre]ia [i fragmentele maniacale & seriale din jurnalul lui Radu Petrescu), nu cred c` exagerez spun\nd c` Audeguy a scris romanul esen]ial despre nori... [i c`, dincolo de o solid` documentare (afl`m despre quaker-ul Luke Howard, inventatorul terminologiei curente – cumulus, nimbus, stratus... –, despre „un pictor en-

glez pe nume Carmichael“ – prenumele nu i se cunoa[te – [i despre autorul Atlasului universal al norilor, sir Richard Abercrombie), exist` o frumoas` poveste despre un supravie]uitor al Hiroshimei, Akira Kumo, [i asistenta lui, Virginie Latour – care torc „teoria norilor“ \n tot at\tea pove[ti paralele, ca ni[te v`l`tuci vaporo[i rostogolindu-se pe cerul de h\rtie al romanului. Minunat. (Alex.

Leo {erban) ■

7

INFO

Bazar Înregistr`rile lui Nixon La 35 de ani dup` ce pre[edintele american Richard Nixon a fost nevoit s` demisioneze, s\nt publicate celebrele „benzi“: \nregistrarea tuturor convorbirilor pre[edintelui din Biroul Oval, cabinetul s`u de la Casa Alb`. S\nt 198 de ore de \nregistrare [i 90.000 de pagini de documente. E cazul s` amintim c` aceste \nregistr`ri au fost f`cute cu [tirea [i la ini]iativa lui Nixon, care vroia s`-[i preg`teasc` materialul pentru memorii [i pentru dimensionarea locului s`u \n Istorie. Într-un sens a [i f`cut-o: folosite ca prob`, \nregistr`rile au dovedit amestecul direct al lui Nixon \n afacerea Watergate [i minciunile destinate acoperirii acestei realit`]i. Acum textul integral nu face – potrivit comentatorilor – dec\t s` confirme impresia l`sat` \n contemporaneitate: „min-

8

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 cinos, venal, vulgar, conspirator paranoid“ (Guardian, 4 decembrie). Discuta cu consilierii s`i despre problemele mondiale, despre convorbirile de pace cu Vietnamul, despre bombardamente, dar cel mai mult era interesat de discreditarea adversarilor. Într-o convorbire cu consilierii s`i pentru securitatea na]ional`, Henry Kissinger [i Alexander Haig, din 1972: „presa este du[manul, establishment-ul este du[manul, profesorii s\nt du[manii! S` scrie]i astea pe t`bli]ele voastre de o sut` de ori“.

Dup` ce a observat l\ng` biroul unui t\n`r [i ne\nsemnat func]ionar dou` fotografii cu dedica]ie ale predecesorului s`u, John F. Kennedy, a dat ordin ca \n toate birourile s` nu apar` dec\t portretul s`u. Luke Nichter, istoric al pre[edin]iei Nixon care se ocup` de site-ul Nixontapes.org, a observat: „una dintre cele mai secretoase administra]ii americane va deveni cea mai bine studiat`, datorit` acestor \nregistr`ri“.

■ Arhivele sovietice În 1992, Jonathan Brent, director editorial la Yale University Press, a zburat la Moscova pentru a investiga posibilitatea cunoa[terii documentelor statului sovietic. Recent a publicat o carte – În interiorul arhivelor lui Stalin – unde poveste[te experien]a lui de-a lungul anilor \n Rusia, \nt\lnirile cu directorii de arhive, cu fo[ti agen]i KGB [i politicieni \n v\rst`, r`t`cirea prin labirinturile de dosare, angajarea de cercet`tori [i redactori, consultarea unor jurnale intime, scrisori [i a altor comori bine ascunse. Din aceast` experien]` n-au rezultat doar pove[ti, ci [i un material documentar extrem de pre]ios: cele 20 de volume publicate la Yale, Annals of Commmunism. Cu aceste documente s-au putut ini]ia comentarii [i analize despre via]a secret` a comunismului american, despre scrierile nepublicate ale lui Lenin, rolul jucat de Soviete \n R`zboiul din Spania, s-a publicat dosarul KGB al savantului disident Andrei Saharov. La Moscova, fiecare arhiv` (de stat, de partid, militar`) a decis independent c\t [i cum s` ofere spre consultare. Arhivele Gulagului au fost relativ deschise – scria Anne Applebaum, autoarea c`r]ii Gulag: o istorie. „Nimeni nu p`rea c` d` aten]ie unui

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

INFO

grup de str`ini umbl\nd prin ni[te h\rtii vechi care se sf`r\mau la orice atingere [i nimeni nu se gr`bea s` scrie c`r]i pe baza lor. Dimpotriv`, arhivele militare [i ale fostului KGB au fost ]inute sub un control strict. Imaginea Armatei Ro[ii, identitatea informatorilor – toate acestea erau importante pentru autorit`]ile ruse[ti [i s\nt \n continuare (...) Acum, neglijen]a fa]` de istorie a fost \nlocuit` de versiunea oficial` a istoriei. Crimele stalinismului s\nt recunoscute, dar minimalizate: «S-au f`cut [i gre[eli». Cel de-Al Doilea R`zboi Mondial [i triumful militar al lui Stalin, \n 1945, s\nt celebrate \n c`r]i, filme [i anivers`ri publice.“ {i Jonathan Brent, el \nsu[i cercet`tor, este preocupat de rena[terea stalinismului \n Rusia postcomunist`. Nu e vorba despre refacerea atmosferei anilor ’30, ci cea din anii ’70: savan]ii s\nt critica]i pentru c` nu omagiaz` Armata Ro[ie, documentele declasificate \n urm` cu c\]iva ani s\nt din nou secretizate, au reap`rut microfoanele \ngropate \n pere]i. Într-o recenzie la cartea lui Brent ap`rut` \n The Wall Street Journal, Joseph Tartakovsky g`se[te c` ar fi exagerat s` se vorbeasc` despre rena[terea epocii sovietice. Dar el crede c` reala problem` este „c\t de autoritar` va deveni Rusia“.

cios, insensibil la r`u, el se transform` \ncetul cu \ncetul. Din traduc`tor devine un poli]ist zelos apoi un comandant temut [i redutabil. Dominique Jamet descrie cu minu]ie metamorfoza acestui b`iat, infantilizat de o mam` castratoare, [i care izbute[te s` se emancipeze afirm\ndu-[i violen]a [i cruzimea“ (Christine Rousseau, Le Monde des Livres, 17 octombrie).

■ Nuan]ele tr`d`rii Jacques Vasseur a fost ultimul ghestapovist francez condamnat la moarte \n contumacie \n Fran]a, \n anul 1944, judecat apoi \n 1965, din nou condamnat la moarte [i gra]iat, \n cele din urm`, de generalul De Gaulle. Acum tr`ie[te sub alt` identitate \n Germania. Romancierul Dominique Jamet a asistat la procesul din 1965 [i a vrut din primul moment s` scrie o carte despre acest individ, „ca om absolut neinteresant“, dar incitant prin parcursul vie]ii lui. Cartea-document nu s-a putut scrie pentru c` Vasseur a refuzat orice contact cu scriitorul. Jamet a scris romanul Un tr`d`tor, folosind notele de la proces [i dosarul instruc]iei judiciare la care a avut acces. Romancierul a \ncercat [i se pare c` a [i reu[it s` evite orice judecat` moral` asupra unui personaj cu un \nceput modest: traduc`tor la comandatura german`. „Moartea tat`lui \i accelereaz` destinul [i intr` \n poli]ia german`. Un om con[tiin-

■ Pofta de cenzur` Înc` \n Fahrenheit 451, Ray Bradbury atr`gea aten]ia c` o carte dintr-o cas` \nvecinat` poate fi la fel de periculoas` ca o pu[c` \nc`rcat`: „S`-i d`m foc! S` o interzicem“.

Cartea lui Annie Rolland (psiholog, clinician), Cui \i e fric` de literatura ado, \ncearc` s` r`zbeasc` printre multiplele polemici care \i acuz` pe editori [i autori c` le ofer` tinerilor „o viziune neagr` [i morbid`“ a existen]ei. De fapt, crede autoarea, aceast` literatur` \i sperie at\t de puternic pe adul]i \nc\t le declan[eaz` nevoia de a cenzura. Annie Rolland \ncepe prin a se ocupa de c`r]ile cele mai \ntunecate – Piste noir de Christine Beigel, povestea unui viol colectiv \ntr-un compartiment de vagon de dormit; \n Sobibor de Jean Motta s\nt enumerate toate detaliile procesului de exterminare \n mas`; Tipaza mon Amour de Stéphanie Benson descrie hiperrealist violen]a urban` povestind cum o t\n`r` cade \n mrejele drogului [i alcoolului, dup` divor]ul p`rin]ilor... Studiul lui Annie Rolland colecteaz` [i opiniile cititorilor adolescen]i, diferite de cele ale adul]ilor. Opinii ale unor elevi de colegiu: „po]i s` te pui \n locul personajelor“, „\n]elegi c` a[a ceva se poate \nt\mpla oricui“ sau „bine c-am sc`pat!“; „Nu [tiu de ce ar trebui cenzurate asemenea c`r]i, pentru c` ele nu ne pervertesc, ne \nva]`... ne previn, pentru c` vezi totul cum se afund`, cum \ncearc` s` scape. Mi se par mai utile dec\t campaniile preventive.“ Profesorii consider` c` aceste romane s\nt perverse, periculoase, subversive, prea dure, descrierea mecanismului autodistrugerii este impresionant`. Oric\t de mult s-ar contrazice, p`rin]ii, profesorii [i elevii [tiu c` interzicerea este inutil` [i c` exist` o limit` care desparte preven]ia de \ndemn, posibil de trasat doar de la caz la caz.

■

9

INFO

Bazar Victimele anilor de plumb Istoria – relativ recent` – a anilor de plumb din Italia revine \n actualitate periodic: condamna]i la termene lungi de \nchisoare, terori[tii de atunci, care au ucis \n numele idealurilor lor revolu]ionare, cer amnistia, eliberarea. În ziarele [i revistele europene, apar dezbateri consistente despre crima revolu]ionar` [i crima, pur [i simplu, despre iertare [i reintegrare \n mediul academic, p`r`sit de terori[ti, pentru a se dedica ac]iunii directe. Cartea lui Mario Calabresi – Spingendo la notte più in là – poveste[te istoria unei victime. Mario avea doi ani \n 1972, pe vremea c\nd tat`l lui, comisarul Luigi Calabresi, era un participant activ la lupta \mpotriva mediilor anarhiste; \n timp ce era re]inut \n biroul s`u, un terorist – Giorgio Pinelli – a murit,

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 c`z\nd de la fereastr`. De[i absent din birou \n momentul accidentului, comisarul a devenit simbol al represiunii de stat. Doi ani mai t\rziu a fost \mpu[cat \n fa]a locuin]ei lui. M`rturia unui terorist arestat a dus la procesul celor care l-au \mpu[cat, de[i ace[tia nu [i-au recunoscut niciodat` vina. Mario Calabresi – corespondent al ziarului La Repubblica la New York – a scris o carte emo]ionant`, pentru a demistifica un trecut \n care patimile acoper` adev`rul: ]ara nu era \n r`zboi civil, victimele organiza]iilor teroriste nu erau lupt`tori, „erau magistra]i, medici, sindicali[ti, universitari, oameni politici [i nu se r`zboiau cu nimeni. Au fost uci[i cu s\nge rece.

Problema responsabilit`]ii nu poate s` ocoleasc` aceast` realitate... NU am vrut s` scriu o carte care s` re\nvie confrunt`rile trecutului. Dimpotriv`, am vrut s` ajut s` \ntoarcem pagina anilor de plumb, epoc` mortal` pentru dinamica [i nevoia de schimbare a Italiei, reduc\nd la zero ideile [i energiile prezente \n prima faz` a contest`rii. V` propun s` privim altfel acea perioad`. Dac` nu vom face efortul de aducere aminte, vom \ntoarce pagina [i vom refula amintirile. N-a[ putea accepta niciodat` a[a ceva“ (Le Monde des Livres, 28 noiembrie 2008).

■ De ce scrie Le Clézio De ce scriu? – s-a \ntreat J.-M.G. Le Clézio \n discursul rostit la ceremonia de \nm\nare a premiului Nobel pentru literatur`. „Fiecare are propriul r`spuns la aceast` \ntrebare simpl`. Exist` predispozi]ii, mediul, circumstan]ele. {i incapacit`]i. Unii se simt dezarma]i \n fa]a realit`]ii, aleg un alt fel de reac]ie, un alt mod de a comunica, o distan]`, un timp de reflec]ie. Dac` ar fi s` examinez circumstan]ele care m-au determinat s` m` apuc de scris – nu v` spun toate acestea din complezen]`, ci din grija pentru exactitate – \mi dau seama c` la \nceput, pentru mine, a fost r`zboiul. R`zboiul, dar nu ca un moment bulversant, istoric (...) Ar fi exaltant, patetic. Ei bine nu, pentru mine, r`zboiul e cel tr`it de civil [i mai ales de cei foarte tineri. {i \n nici un moment aceast` experien]` nu mi s-a p`rut istoric`. Ne era foame, ne era fric`, ne era frig, asta-i tot“. R`zboiul ofer` [ansa evad`rii din realitate.

■

10

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Se [tie c` printre pu]inele locuri civilizate unde po]i vedea un film s\nt Mall-urile. Îl [tiu mai bine pe cel de la Vitan, de[i cred c` mari diferen]e \ntre ele nu ar fi. Pre]urile s\nt \ns`, iar`[i se [tie, de-a dreptul excesive. Serviciile, din contra, s\nt tot mai proaste: programarea se face dup` criterii orare ciudate; nu la toate casele po]i pl`ti cu card bancar [i ri[ti s` stai degeaba la cozi destul de lungi; la barurile din interior, de[i \nc` popularul popcorn [i tot mai nepopulara Coca-Cola s\nt cotate la pre]uri de lux, nu po]i pl`ti, de asemenea, dec\t cash.

Ideea e c` dac` vrei s` vezi un film trebuie s` ai grij` s` te duci cu buzunarele doldora de cash.

Apoi, pe l\ng` absolut indispensabila r`bdare, trebuie s`-]i demonstrezi, at\t la intrare c\t [i la ie[ire, adev`ratele \ndem\n`ri la volan pentru a reu[i s` ie[i ne[ifonat din meschina [i sucita parcare. Totul e parc` menit s` te \ndemne s` extragi filmele dorite de pe Internet [i s` le savurezi \n lini[te acas`, pe fotoliu. A. M. ■ Cum se numeau d`rile [i taxele din secolele XVII-XVIII? Cam a[a: al`m, avaet, b`rb\n]`, brani[te, brudin`, ciohod`rit, cot`rie, cuni]`, curunc`, desetin\, dijm`rit, filodo-

12

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 rim`, filotimon, fol`rit, g`rdur`rie, go[tin`, huzmet, mear, mortasipie, ocn`, ort, p`h`rnicie, p`rp`rit, pecete, pogon`rit, premion, r`sun`, tahmis, telal\c, tult, ugeret, u[ur, vam`, v`dr`rit, vin`rici, zeciuial` [.a. Dac` mita, bourul [i s`rindarul denumeau taxe, ciubota, gloaba, \mplineala [i [ugubina erau amenzi, iar pensia, colacul, bastonul, ru[fetul [i tringheltul denumeau cadouri [i recompense. Bac[i[ul este atestat \n 1695, al]i termeni din turc` ce au supravie]uit p\n` azi fiind pe[che[ul [i chiria. Cercet`toarea Monica Mihaela Busuioc a r`sfoit ani \ntregi anatefere, condici, pravile, anaforale, a[ez`minte, catastife, hrisoave, izvoade, nizamuri, pitace, or\nduieli, ponturi, porunci, r`va[e, rezolu]ii, s`mi, ]idule, zapise etc. \n c`utarea acestor cuvinte [i a publicat un studiu exhaustiv (Munca [i r`splata ei) ca un roman de terminologie al c`rui unic personaj este limba român` veche, cu str`mo[ii [i rudele ei. M. C. ■ Dup`cumsenoteaz`\nnewyorktimesbo okreview\nultimulromanalluirobertobollano26 66de898depaginiaparfrazedepatrupagini[ijum` tateceeace\lpune\ncompara]iecucelemailungifr azedinmizerabilii(823cuvinte)[iproust(968cuvi nte)care[ielep`lesc\nfa]aceleimailungifraze(438 0)dinulise. R. C. ■ Un jurnalist pe nume Pascal Borie preg`te[te o biografie a (\nc`) t\n`rului Frédéric Beigbeder. Volumul urmeaz` s` apar` \n aceast` prim`var`. Tot atunci este a[teptat` [i o nou` carte a lui Beigbeder: e vorba de un volum de amintiri despre perioada copil`riei. Biografia [i autobiografia se \nt\lnesc. Care e mai „tare“?

Care e mai „adev`rat`“? M. M. ■ Tot primesc, de vreo s`pt`m\n` \ncoace, c\te 3-4 mesaje pe zi de la ProEditura [i Tipografie, despre nu-[’ ce carte pe tema „fengshui“ (care, altminteri, \mi este cu totul str`in`).

Dragi editori, eu \n]eleg c` a]i descoperit cu delicii tainele marketingului, ale PR-ului, ale „mailing list“-ului [i alte asemenea comori ale tehnologiei specifice secolului XXI, dar vin [i zic: pentru s`n`tatea dumneavoastr` [i a noastr`, a nu se abuza! M. V. ■ Într-un reportaj-interviu realizat de Dumitru Graur cu fotbalistul Gic` Constantin, stea

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

na]ional` de ani ’60, este rememorat` ratarea decisiv` a unui penalty la un meci al României de la Olimpiada din Japonia. Comentariul lui Gic` Constantin e scurt [i genial: „Am ratat… ca s` nu m` uite lumea“. Va putea vreodat` s` spun` asta [i un bun scriitor? Vom ajunge vreodat` s` ]inem minte un bun autor [i pentru rat`rile sale? Cred c` mai avem de lucrat la fair play. C. C. ■ |n 1993, un suprarealist belgian, pe nume Marcel Mariën, a publicat o carte de povestiri cu titlul Fantomele castelului din c`r]i de joc. Din cuprinsul ei, \]i sare \n ochii de romån un text care se cheam` „Geniul Carpa]ilor (extrase din jurnalul intim al lui Nicolae Ceau[escu adus la zi de autorul Carnetelor lui Hitler)“. Iat` un fragment: „28 iunie. Ca s-o ajut pe Elena s` deosebeasc` zilele s`pt`m\nii, i-am sugerat s` poarte \n fiecare zi pantofi de culori diferite. Ba chiar dou` perechi pe zi, una de culoare deschis` diminea]a, alta de culoare \nchis` seara. La care ea mi-a r`spuns, cu obi[nuitul ei bun-sim]: dar cum o s` [tiu c\nd se face sear`?“. D. S. ■ Presa britanic` a relatat cum din Dic]ionarul Oxford pentru copii au fost scoase o seam` de cuvinte care au leg`tur` cu cre[tinismul [i istoria britanic`, dar [i denumiri comune de plante [i animele, fiind \nlocuite cu termeni lega]i de Internet, multiculturalism [i UE. Printre cuvintele scoase: colind, sf\nt, pitic, elf, duce, \mp`rat, monarh, panter`, pelican, m\n`stire, p`cat, diavol, imperiu, psalm. Termeni nou introdu[i: chatroom, MP3 player, tolerant, a negocia, interdependent, bilingv, cet`]enie, democratic, euro, blog, vedet`. Mul]i p`rin]i s\nt scandaliza]i, autorii dic]ionarului au recunoscut c` s-au f`cut schimb`ri \n acord cu cerin]ele unei societ`]i „tot mai multiculturale“. Orwell este – pentru a c\ta oar`? – contemporanul nostru. M. {.

■ În prefa]a la recent tradusa carte a lui Antoine Compagnon, Antimodernii, Mircea Martin schi]eaz` o posibil` tradi]ie antimodern` româneasc`: „Antimodernii – iat` o categorie ce pare inventat` spre a-l cuprinde [i defini pe Blaga, dar [i pe «criterioni[tii» din genera]ia ulterioar`. {i c\t de bine se potrive[te aceast` formul` unui autor ca Fundoianu! Merg\nd mai departe \n tre-

cut, nu vi se pare c` ireductibilul Caragiale (Ion Luca) s-ar putea \nscrie \ntr-o asemenea familie de spirite?“. Ba tocmai c` ni se pare [i poate chiar e cazul s-avem [i noi „antimodernii“ no[tri veritabili, dac` tot ne avem nu doar postmodernii, ci [i antipostmodernii. S. S. ■ Majoritatea romanelor fantasy care au ap`rut dup` Harry Potter [i dup` St`p\nul inelelor (filmul) urm`resc cele dou` re]ete de succes. Ac]iunea unora dintre ele se petrece \n lumi imaginare, populate de elfi, orci [i troli, altele au drept personaje principale copii obi[nui]i care \[i descoper`, la un moment dat, neb`nuite puteri magice. Cronicile Wardstone a lui Joseph Delaney (care tocmai a trecut [i prin România, la o sesiune de autografe) \mbin` \ns` ambele re]ete: \ntr-un loc numit Comitatul, unde Cel R`u, care nu se nume[te Sauron, ci chiar Diavolul, \[i face de cap, un b`ie]el este ucenicul unui vraci care \l instruie[te \ntr-ale magiei (albe). De[i s\nt un cititor con[tiincios de fantasy, eu, una, am cam \nceput s` m` plictisesc: oare chiar nu se mai poate inventa ceva nou? A. P. ■ Conform ultimului sondaj CURS (Centrul de Sociologie Urban` [i Regional`) mai bine de jum`tate dintre români nu citesc deloc, [i doar dou` milioane citesc mai mult de patru c`r]i pe an, acestea fiind \ns` c`r]i tehnice sau din domenii de specialitate. Un lucru la care s` te tot g\nde[ti \n timp ce te afli \n ambuteiaj, \n autobuzul 301, pe drumul care leag` cartierele reziden]iale din B`neasa de restul civiliza]iei, \n sectorul 1, c\nd treci pe l\ng` dou` str`zi paralele: intrarea Tocului [i strada Peni]ei. Scriitori avem, cititori ce ne mai trebuie? S. G. ■ O veste proast` pentru cei care trec prin Viena: „The British Bookshop“ de pe Mariahilferstrasse, despre care am scris acum un an chiar \n aceast` rubric`, nu mai exist`… A r`mas firma, stingher`, \n dreptul primului etaj, amintind de vremuri mai bune. Iar la parter s-a mutat un magazin de pantofi. Cu multe cizme, dat fiind sezonul. a. l. [.

■

13

Matei Martin

Š Vasile Dorol]i

Nimic nou pe frontul de Est

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

DOSAR

De ceva vreme, literaturile din Estul Europei [i-au f`cut intrarea pe pia]a de carte din Vest. E un fenomen recent: p\n` nu de mult, \n libr`riile din Paris, din Roma [i chiar din Berlin, abia dac` g`seai vreo traducere a unei c`r]i recente din ]`rile foste comuniste (except\ndu-i, desigur, pe disiden]ii cunoscu]i: Adam Michnik, Václav Havel [i al]i c\]iva clasici-contemporani). Pentru autori, aceast` deschidere e o binecuv\ntare: la aproape dou`zeci de ani de la \ncheierea oficial` a R`zboiului Rece, s-a spart \n sf\r[it ghea]a [i pe pia]a de carte. Complexele de inferioritate [i obsesia vestic` a scriitorilor din Est primesc un nea[teptat upgrade tocmai acum, \n Europa f`r` grani]e... Punctele cardinale aproape c` nu mai conteaz`, \n schimb trecutul ([i fic]ionalizarea lui) devin criterii mult mai actuale.

Acum trei ani, la festivalul „Zile [i Nop]i de Literatur`“ de la Neptun, tema aleas` de Nicolae Manolescu a fost „A[tept`rile europene fa]` de literatura ]`rilor recent aderate la UE“. Scriitorii invita]i – unii din Est, al]ii din Vest – [i-au \mp`rt`[it din experien]a lor [i au ajuns la concluzia, intuit` de unii, c` \n Vest nu exist` nici un fel de a[tept`ri \n privin]a literaturii din Est: de la ceva necunoscut nu po]i s` ai a[tept`ri. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, pentru c` cel pu]in pe la t\rgurile interna]ionale de carte, dac` nu [i \n libr`rii, c`r]ile autorilor estici au c`utare. Ce anume st\rne[te interesul vesticilor pentru asta? Probabil tocmai includerea acestor ]`ri \n ceea ce se nume[te, generic, Vest, adic` Uniunea European`. Europenii „vechi“ vor s` vad` cum st` treaba cu „noii“ europeni.

Edi]ia 2008 a T\rgului de Carte de la Frankfurt a confirmat aceast` deschidere. În ultimii ani, Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii [i, nu \n ultimul r\nd, editurile au promovat masiv literatura contemporan`. Înt\mpl`tor sau nu, au mizat pe proza contemporan` [i (mai

ales) pe autorii care-[i povestesc via]a sub comunism. Strategia – dac` a fost, \ntr-adev`r, o strategie – a dat roade. „A fost prima dat` c\nd editorii str`ini i-au c`utat pe scriitorii români“, spune Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom. Lucian Dan Teodorovici, de la aceea[i editur`, avanseaz` [i cifrele: \n ultimii trei ani, a v\ndut 50 de copyright-uri editurilor str`ine. |n Occident se caut` proz` contemporan`: Degete mici de Filip Florian, Orbitor de Mircea C`rt`rescu, Trimisul nostru special de Florin L`z`rescu, Raiul g`inilor de Dan Lungu etc.

Obsesia recunoa[terii interna]ionale e, de fapt, un semn al inadapt`rii locale. Scriitorul român e \n c`utare de pie]e de desfacere: sper` c`, odat` ajuns \ntr-o libr`rie parizian`, va vinde mai mult [i deci va deveni mai cunoscut. De fapt, tirajele c`r]ilor traduse s\nt mici, chiar [i \n compara]ie cu pia]a de carte autohton`. Dar publicarea \n str`in`tate produce efecte \n primul r\nd \n ]ara de origine: efectul de bumerang salt` cota intern` a autorului cu fiecare edi]ie extern` publicat`.

15

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

Trecutul: o traum` valoroas`

Comunismul \ntre realitate [i fic]iune

„Am aflat cel mai mult despre comunismul românesc din literatur`. Fic]iunea spune mai mult dec\t poate spune o carte de istorie sau de sociologie“ – e de p`rere Alistair Ian Blyth, traduc`tor \n limba englez` a numeroase c`r]i române[ti. Într-adev`r, literatura e o foarte eficient` metod` de reciclare a trecutului. În absen]a unor politici sau institu]ii care s` se ocupe explicit de gestiunea memoriei comunismului, literatura joac`, mai peste tot, \n fostul bloc socialist, rolul de ameliorator de memorie. {i e un remediu necesar. Un studiu recent realizat de Universitatea Liber` Berlin i-a pus pe jar pe profesorii care coordoneaz` programa [colar`: 600 din cei 750 de elevi de clasa a X-a [i a XI-a chestiona]i spun c` nu [tiu mai nimic despre fosta RDG; mul]i dintre ei nu au auzit nici m`car de Zidul care \mp`r]ea ora[ul Berlin; peste 10% cred c` Helmut Kohl a condus RDG dup` 1989; asta nu e tot: mul]i elevi nu au putut s` explice care e diferen]a dintre democra]ie [i dictatur`. Jorg Magenau – cunoscut critic literar german din genera]ia post-1989 – crede c` de vin` nu ar fi at\t programa [colar`, c\t autorit`]ile locale, care au f`cut totul pentru a elimina urmele fostei RDG din spa]iul public: str`zile care purtau numele p`rin]ilor fondatori ai comunismului au fost redenumite, statuile au fost d`r\mate de pe soclurile lor, fostul Zid a fost distrus [i, ceva mai recent, Palatul Republicii a fost dinamitat. Pe str`zi, aproape nimic nu mai aminte[te de acele vremuri, RDG s-a retras \n manualele de istorie. Îns` nu la manualele de istorie \i trimite Jorg Magenau pe tinerii ignoran]i, ci la literatura contemporan`: \n Germania ultimilor 10-12 ani, s-a scris enorm despre trecutul recent. Dup` c`derea Zidului, autori din Germania de Est au sim]it nevoia s` povesteasc` cona]ionalilor din Vest prin ce au trecut [i/sau cum s-au adaptat la noul mediu (tranzi]ia). Descoperirea reciproc` prin literatur` – fiindc` [i autorii vestici au \nceput s` scrie despre cum credeau ei c` era \n Est – a fost o miz` uria[` pentru reconcilierea cu trecutul [i pentru unitatea Germaniei.

Este \ns` aceast` istorie exportabil`? Da. Mai ales de c\nd „ostalgia“ a devenit o tendin]` clar`, pove[tile personale din vremea comunismului au \nceput s` aib` c`utare \n Vest. Interesul e st\rnit \n primul r\nd de contextul politic: ultimele dou` valuri de extindere au adus \n Uniunea European` ]`ri despre a c`ror cultur` nu se [tia nimic sau aproape nimic. Fic]ionalizat, comunismul devine un peisaj mitologic populat de figuri ciudate. Jorg Magenau crede c`, \n mod normal, ar trebui s` dureze 200, poate chiar 300 de ani p\n` c\nd istoriile se „coc“ [i devin legende. „Îns`, istoria comunismului s-a maturat mult mai repede.“ Pentru c` oamenii din fostele ]`ri socialiste au \ntre]inut rela]ii mitologizate cu statul [i liderii politici.

Realitatea \n care tr`iau era at\t de fragil` \nc\t aveau nevoie de proptele. Probabil c` tocmai de aceea e [i a[a de interesant` literatura din aceast` zon`: pentru c` \ncearc` s` clatine articula]iile acestui sistem de mituri. Comunismul e \n primul r\nd o istorie personal`, [i de aceea majoritatea romanelor s\nt autobiografice.

16

Wojciech Kuczok [i biciul totalitar Par]ial autobiografic e [i romanul lui Wojciech Kuczok intitulat Mizeria. Par]ial, pentru c` autorul mizeaz` mai mult pe fic]ionalizarea trecutului dec\t pe rememorarea lui. Demersul s`u e programatic [i asumat literar.

Kuczok adult \ncearc` s` reconstituie din fr\nturi de amintiri lumea copil`riei – o copil`rie nefericit`, traumatic`, dar din care nu lipsesc [i momente de duio[ie. Romanul este alc`tuit din episoade separate, aproape independente, \n care autorul urm`re[te rela]iile complicate dintre membrii familiei: e vorba de un mediu familial tensionat, dominat de un tat` sever, autoritar [i violent, care se impune cu pumnul [i cu biciul. Exemplar \n acest Familienroman modern este stilul deta[at, ironic [i lucid: Wojciech Kuczok \[i analizeaz` copil`ria [i traumele ei precum un arheolog care a descoperit

cine [tie ce artefacte str`vechi... Dramele de familie se suprapun peste dramele istoriei, \ntr-un mecanism care \mpinge povestea spre epiloguri imprevizibile. „Pentru mine, comunismul s-a suprapus peste copil`rie. A[a c` nu am cum s` m` angajez \ntr-o b`t`lie cu trecutul. Am scris o anti-biografie pentru c` am vrut s` m` revolt \mpotriva a ceea ce era r`u \n acea epoc`; am vrut s` resping o traum`. Pe de alt` parte, aceast` anti-biografie e construit` dintr-un montaj al negativelor. Am f`cut un fel de album de familie din pozele care nu au mai fost folosite, din imagini ]inute la secret. Aceast` carte e o anti-biografie [i un anti-album de familie.“ Mizeria e, de fapt, o form` de exorcism sau un soi de terapie pe care autorul [i-o aplic` singur. Tat`l, b`tr\nul K., e o trimitere la proza lui Kafka, la via]a absurd` sub totalitarism, la autoritarismul arbitrar din vremea comunismului. „Pot s` v` spun \ns` c`, \naint\nd \n v\rst`, am devenit tot mai nostalgic \n raport cu copil`ria. Îns` mi-e dor de copil`rie, nu de comunism“ – spune Wojciech Kuczok.

Wojciech Kuczok este poet, prozator, scenarist, regizor [i critic de film. A debutat \n 1999 cu volumul de proz` scurt` Povestiri auzite, carte pentru care a primit Premiul Societ`]ii Editorilor de Carte din Polonia. Cea mai recent` carte a sa este un roman intitulat Somnolen]`.

Romanul Mizeria a stat la baza scenariului pentru filmul Urme de bici. „Categoric, receptarea c`r]ilor mele e diferit` de la ]ar` la ]ar`. În România, am v`zut c` oamenii s\nt foarte interesa]i de aspectul autobiografic [i de rela]ia cu trecutul. În Germania, cititorii au fost interesa]i de trimiterile la Silezia.

Cred c` se poate degaja [i o tendin]`: \n Vest, interesul se \ndreapt` \n general spre analiza vie]ii de familie; \n ]`rile estice, cititorii s\nt interesa]i de rela]ia cu sistemul comunist.“

György Dragoman [i teroarea perfid` György Dragoman nu e interesat de realismul istoric, dar reu[e[te, \n romanul s`u puzzle (Regele alb), s` construiasc` o imagine

DOSAR © Florin Prica

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

literar` conving`toare a structurilor puterii. „Am vrut s` scriu o carte real`, \n sensul psihologic, am vrut s` examinez cum teama [i opresiunea pot coexista cu libertatea“ – spune autorul. Structurat \n 18 capitole, \n 18 pove[ti autonome, romanul urm`re[te aventurile micului Dzsata, un copil de 11 ani. Nu e \n nici un caz un fel de Huckleberry Finn: aventurile lui Dzsata, c\nd comice, c\nd dramatice, se \nt\mpl` toate \n dictatur`, \ntr-o perioad` \n care o glum` \]i poate schimba via]a, o reclama]ie te poate trimite direct \n pu[c`rie sau la Canal. În societatea dictatorial` \n care tr`ie[te Dzsata se recunoa[te România anilor ’80. Dar povestit prin filtrul literar, acest trecut se degeografiaz` [i experien]ele de via]` \n comunism devin repere comune pentru \ntreaga regiune. Oric\t de personal ar fi universul descris de Dragoman \n romanul s`u, Dzsata se \nv\rte \ntr-un nic`ieri-oriunde, \n lumea rece [i ce]oas` din spatele Cortinei de Fier; personajele „navigheaz`“ \ntr-o lume \n acela[i timp vesel` [i \ntunecat`. S\nt vesele, dar atmosfera e dens`, \nc`rcat` de o tensiune imponderabil`.

17

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

György Dragoman s-a n`scut \n 1973, la T\rgu-Mure[. În 1988, s-a stabilit cu familia \n Ungaria. Este filolog [i lucreaz` la o tez` de doctorat despre proza lui Samuel Beckett. A debutat \n 2002, cu un roman intitulat Cartea des-facerii, tot despre trecutul comunist. Piesa de teatru Niciunde, scris` \n 2003, [i romanul Regele alb, publicat \n 2005, i-au adus mai multe premii literare [i recunoa[tere interna]ional`.

Experien]a comunismului [i originea est-european` nu-l fac s` se simt` „diferit“. Limba \n care scrie e singura form` de alteritate. „Tematic, mental, nu s\nt diferen]e \ntre estici [i vestici. Exist` c`r]i despre opresiune [i \n Vest.

Chiar faptul c` s\ntem publica]i \mpreun` cu autori vestici, \n serii de carte vestice, \nseamn` c` nu s\ntem percepu]i ca fiind diferi]i [i c` editorii nu doresc s` insiste prea mult pe diferen]`.

Eu unul nu cred \n departajarea geografic` a literaturii.“ Modelul literar al lui Dragoman e Beckett. Iar dac` ar fi s`-l judec`m dup` criterii literar-geografice, ar putea fi un autor din Est. Pentru c` scrie mereu despre periferii, explic` Dragoman. „Eu m` simt al`turi de mul]i oameni care s\nt din Vest sau din Est. Nedefinit [i necondi]ionat.“ Nici \n ceea ce prive[te receptarea c`r]ilor sale nu a sim]it diferen]e mari. „În România [i \n Ungaria, cititorii mi-au spus c`-[i recunosc propriul trecut. Dar cartea mea a fost ci-

tit` [i \n Chile, [i acolo oamenii mi-au zis c` s-au reg`sit \n unele povestiri.“

© Vasile Dorol]i

18

Juli Zeh: acas` oriunde Apropo de autori germani: Juli Zeh ar putea trece drept o est-european`, de[i e nem]oaic` get-beget. „Surprinz`tor, m` simt foarte «acas`» oriunde \n Europa. Ar trebui, poate, s` m` simt altfel – doar am tr`it istorii diferite, am crescut \n culturi diferite – dar, de fapt, diferen]ele s\nt aproape insesizabile. C\nd te g\nde[ti c` \n ultimii 60 de ani am tr`it istorii complet diferite... e uluitor.“ Juli Zeh n-a tr`it \ntr-un regim totalitar. A tr`it \n Occident, ferit` de traumele prin care au trecut sus-numi]ii. Asta n-o face s` se simt` diferit`. Nu conteaz` nici trecutul, nici punctele cardinale. Oricum, dac` ar conta, Nordul [i Sudul s\nt clivaje mult mai ad\nci dec\t Estul [i Vestul. „Sudicii au o rela]ie cu totul special` cu timpul. Nordicii s\nt mai disciplina]i [i mai harnici. {i genera]iile ne despart. Oamenii mai \n v\rst` s\nt mai sensibili la diferen]ele culturale, cei tineri s\nt mult mai toleran]i, mai dispu[i s` se integreze, mai deschi[i \n acceptarea diferen]elor.“ Dar asta nu conteaz` \n literatur`.

De[i, p\n` la urm`, admite c` istoria este un material literar perfect: „A povesti \nseamn`, de fapt, a vorbi despre trecut. {i menirea scriitorului e s` povesteasc`. Deci [i s`-[i aminteasc` de trecut“.

Succes a avut \n Polonia, \n Fran]a, \n Suedia. Nu prea s-a v\ndut \n Israel, \n Coreea... „Cred c` regula proximit`]ii se aplic` foarte bine \n literatur`: \n ]`rile apropiate sau \n ]`rile vecine, interesul e mult mai mare dec\t \n zone mai \ndep`rtate“ – sus]ine Juli Zeh. La Festivalul Interna]ional de Literatur` Bucure[ti, unde i-am \nt\lnit pe to]i scriitorii men]iona]i mai sus, T.O. Bobe a fost cel mai tran[ant: dac` organizatorii (Editura Polirom) au mizat pe alteritate, T.O. Bobe a g`sit imediat reperele care s`-l avantajeze: se simte vestic fa]` de chinezi, nordic fa]` de bulgari: „Ceea ce conteaz` e ce avem de transmis, noi, esticii. Occidentalii ne vor prin pitorescul nostru“.

■

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

Obsesii \ndrept`]ite „Obsesia Vestului“ n-avea cum s` nu ne ating` [i pe noi, editorii, mai ales \ntr-un context interna]ional favorizant, precum cel \n care ne afl`m. În ultimii trei ani, Editura Polirom a v\ndut peste 50 de copyright-uri editurilor str`ine. În momentul lans`rii colec]iilor „Fiction Ltd.“, „Ego. Proz`“ la Polirom, [i, apoi, a „Colec]iei Proz`“ la Cartea Româneasc`, ne-am propus pe termen lung [i o ofert` consistent` de literatur` autohton` pentru editorii din afara ]`rii. Dar, \n acele momente, perioada pe care o vedeam \n fa]` p\n` la atingerea scopului era destul de lung`. Mai lung`, oricum, dec\t s-a ar`tat \n cele din urm`.

Au fost ini]iate \ns`, destul de repede, o serie de ac]iuni care vizau „Vestul“, \ncep\nd de la lecturi publice – pentru care am intrat \n colaborare cu diverse institu]ii din ]ar` [i din afar` – p\n` la diverse cataloage, dintre care cel mai vizibil a fost catalogul-antologie de texte intitulat Contemporary Romanian Prose, care apare anual \n limba englez`. P\n` acum, am publicat trei asemenea cataloage. Dincolo de asta, am participat, \n ultimii ani, la numeroase t\rguri [i evenimente culturale interna]ionale, de fiecare dat` stabilind \nt\lniri cu editori de „afar`“, prezent\ndu-le oferta noastr`, cu recomand`ri, vorbindu-le despre fenomenul cultural românesc [.a.m.d. Iar aici n-am cum s` nu amintesc c` ICR, cu prec`dere, dar [i Ministerul Culturii au contribuit serios, la r\ndu-le, \n ultimii ani, la crearea unei imagini de ansamblu a literaturii române.

Toate acestea ]in, \ntr-un fel sau altul, de „obsesia Vestului“, dup` cum tot de ea ]ine [i site-ul www.romanianwriters.com, ini]iat de scriitorul Florin L`z`rescu [i sus]inut de Editura Polirom, site \n care apar deja extrase din c`r]ile a peste 35 de autori, traduse \n limba englez`, [i care va deveni tot mai amplu din acest punct de vedere. De ce o „obsesie“? Din perspectiva scriitorului, mi se pare chiar firesc – pentru c` \mi permit s`-l b`nuiesc de o ipocrizie m`car incon[tient` pe acel autor care spune c` scrie pentru sine sau pentru un grup restr\ns de cititori exponen]iali. Cred c` fiecare scriitor \[i dore[te s` ajung` la c\t mai mul]i cititori, iar „obsesia Ves-

tului“ se traduce, \n felul acesta, prin obsesia de a-]i face c\t mai cunoscut` opera. Dac` pia]a e mai mare, adic` se extinde dincolo de grani]ele limbii române, [ansele de a fi mai citit devin, firesc, mult mai consistente.

Din punctul de vedere al editorului, pe l\ng` numeroase alte aspecte, merit` s` punctez aici m`car unul: pentru c` un scriitor român devine mai cunoscut \n propria ]ar` pe m`sur` ce este mai tradus. Nici m`car a ironie nu sun` – e doar un fapt care-[i are justific`rile lui. Strict editorial – ba chiar aritmetic, a[ zice –, traducerea unui scriitor \n afara ]`rii \i aduce puncte autorului \n ]ar`.

S-ar zice deci c` e mai degrab` o ac]iune de marketing. Îns`, fire[te, nu-i doar at\t. Întruc\t fiecare reu[it` \n acest sens e [i o confirmare, pentru editor, c` nu a gre[it public\nd un autor sau altul.

E o confirmare \n plus, pe l\ng` cele care se produc aici, \n cadrul românesc, concretizate \n cronici literare, premii [i, nu \n ultimul r\nd, prin v\nz`ri. C\t prive[te temele care-i intereseaz` pe editorii str`ini, e greu s` ne oprim asupra uneia singure – comunismul. {i nedrept. Am citit \n ultima vreme c` scriitorii care abordeaz` comunismul ar fi mai interesan]i pentru vestici. Pot spune c` a[a au stat lucrurile la un moment dat. Ar fi \ns` o eroare s` mergem [i ast`zi pe aceea[i idee. E o concluzie evident` pentru oricine cite[te titlurile c`r]ilor traduse sau \n curs de traducere: se va vedea c` foarte pu]ine dintre aceste c`r]i ating tema comunismului românesc. Interesul editorilor str`ini (nu vreau s` m` ad\ncesc \n cli[ee aici, dar ele se impun) e s` publice c`r]i de valoare.

Dac` putem s`-i convingem c` exist` scriitori români valoro[i, argumentul tinde s` devin` suficient. În ce m` prive[te, din experien]a ultimilor ani, s\nt tot mai convins c` vom reu[i. Cifrele – cu care, iat`, nu doar c` am \nceput, dar m` v`d nevoit s` [i \nchei – m` scutesc de alte aser]iuni. {i apoi, mult mai importante dec\t cifrele s\nt c`r]ile \n sine. Mult mai important e faptul c` avem o literatur` vie. Iar lucrul acesta, din fericire, a \nceput s` se vad` \n Occident.

■ Lucian Dan Teodorovici

19

Lucian Dan Teodorovici este coordonatorul Colec]iei „Ego. Proz`“ la Editura Polirom

I M P RE S I U N I

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

Semaca, L`sc`ric` [i „rezisten]a prin entertainment“ – sau ce carte s-ar putea scrie – „Nu trage]i, dom’ Semaca, s\nt eu, L`sc`ric`!“ Asta ne pl`cea cel mai mult s` strig`m.

Preluam replica asta unul de la altul [i o repetam f`r` rost, p\n` \i pierdeam sensul, [i r\deam pe rupte. Cele dou` nume ni se p`reau inventate: n-auziser`m niciodat` a[a ceva \n via]a real`. Unii dintre noi nici nu apucaser` s` vad` filmul, dar [tiau replica de la ceilal]i b`ie]i din ga[c`. La un moment dat, am \ncercat s` ne \mp`r]im rolurile – cine s` fie Semaca, cine L`sc`ric`, cine Miclovan, cine Roman. Roman nu prea voia nimeni, la celelalte roluri se \nghesuiau to]i, a[a c` p\n` la urm` am renun]at la idee [i am continuat ca [i p\n` atunci: pur [i simplu, ne \mp`r]eam \n dou` tabere, ne ascundeam unii de al]ii, iar dup` un anumit interval de timp \ncepeam s` ne c`ut`m [i s` ne \mpu[c`m pe rupte. Bine\n]eles, c\te unul nu se „d`dea“ \mpu[cat imediat. Strigam la el c` e ofticos, anulam jocul [i porneam altul.

Toate astea se \nt\mplau \ntr-un complex comercial relativ nou din cartierul de blocuri \n care am copil`rit. Aveam 12 ani [i jucam, cu b`ie]ii din ga[c`, „ho]ii [i vardi[tii“ \n complex. Adic` \n „magazinul mare“ – cum i se spunea \n cartier (un „magazin universal“ tipic pentru cartierele de blocuri din comunism, cu haine, electrocasnice, pantofi, ]es`turi, cosmetice etc.) – [i pe trotuarele din jurul lui, „p\n` la alimentara“. În alimentara n-aveam voie. {i n-aveam nici loc – \nc` nu venise vremea penuriei, se g`seau de toate, iar alimentara erau mereu plin`. ({i v\nz`toarele mai vigilente dec\t cele din „magazinul mare“, a[a c` riscam s` ne dea repede afar`.) C\nd a ap`rut Cu m\inile curate, am \ncercat s` „adapt`m“ jocul la personajele din film. Pe vremea [i la v\rsta aceea, un film „cu \mpu[c`turi“ era pasionant, iar un comisar român care s` semene cu poli]i[tii din serialele americane (\nc` se mai d`dea a[a ceva la televizor) ni se p`rea mi[to.

20

Din acest punct poate \ncepe, cred, discu]ia despre filmele „cu comisari“ ale lui Sergiu Nicolaescu. În peisajul anilor ’70, erau o distrac]ie popular` care „aducea“ un aer occidental. V`zute azi (mai ales dac` \ntre timp ai v`zut [i altfel de filme), ele s\nt mai degrab` mediocre, cu oarecari lentori \n filmare [i \n montaj, cu multe situa]ii conven]ionale [i cli[ee. Cu actori buni, desigur. Probabil c` acesta este principalul motiv pentru care ast`zi, dup` ce au fost transmise de mai multe ori la TV, se v\nd \n continuare foarte bine pe DVD. Altfel, la o analiz` serioas`, mare lucru nu r`m\ne din ele. Dar ce sens are s` le analizezi serios?

De fapt, aceste filme apar]in „culturii de mas`“ (sau „de consum“). Exista a[a ceva [i pe vremea comunismului, chiar dac` era un fenomen marginalizat, iar regimul c`uta s-o „ascund`“. Mi se pare c` ar fi de scris un studiu despre acest subiect, ca s` [tim [i noi „ce-am avut [i n-am pierdut“. Dac` printre elitele intelectuale s-a dezb`tut problema „rezisten]ei prin cultur`“, de ce n-ar fi o tem`, la nivel popular, [i „rezisten]a prin entertainment“? C`ci „masele largi, populare“ [i-au mai c\rpit zilele cenu[ii cu filme comerciale, cu romane poli]iste cump`rate pe sub m\n` [i date din om \n om, cu muzic` „u[oar`“ [i altele asemenea. Produse de consum, cum spun teoreticienii, de[i societatea socialist` multilateral dezvoltat` nu era „de consum“ (poate doar de „consum nervos...“). N-ar trebui scris` (m`car) o carte serioas` despre acest fenomen? Mai ales c` \ntre timp „cultura de mas`“ a devenit un obiect de studiu [i la noi, sociologi [i comentatori media avem, bibliografie de asemenea. Iar, la o c`utare pe Google, replica „Nu trage dom’ Semaca“ e g`sit` pe (totu[i) 3600 de pagini...

■ Mircea Vasilescu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

spunea D.C.M. \ntr-un interviu) istoriei literare, se las` forfecat` de zim]ii c\nd mai ascu]i]i, c\nd mai rotunji]i ai moralistului. Aproape tot ce semnaleaz`/comenteaz` Dan C. Mih`ilescu dob\nde[te valoare de exemplu, bun sau r`u, „povestirile“ sale au o idealist-fermec`toare miz` „pedagogic`“, iar suma lor – cartea – seam`n` mai degrab` cu un „\ndreptar“ (p`tima[, fire[te), dec\t cu o simpl` panoramare de interes istorico-literar.

Reviste [i c`r]i, interviuri [i emisiuni TV, spectacole de teatru [i filme, cronici [i eseuri, festivaluri [i gale devin tot at\tea pretexte de a sanc]iona sau de a promova tipuri de comportament, moravuri, atitudini, valori: absen]a solidarit`]ii culturale, conspirativita paranoic`, necesitatea \ntineririi organismului cultural, a recuper`rii [i a p`str`rii memoriei, glorificarea post-mortem, importan]a con[tiin]ei scriitorice[ti [i a eticii scrisului, feti[izarea ur\tului, exhibi]ionismul politic [i artistic, implicarea civic` a intelectualilor, noomahia, grija fa]` de patrimoniul na]ional, fa]` de formarea viitorului public pentru cultur`, imperativul investirii multiple \n tinerii creatori de talent, prietenia [i comuniunea \ntru idealuri, superficialitatea [i lipsa de profesionalism a criticii literare, cecitatea reveriei marxizante, clivajul \ntre discursul public [i cel privat, isteria na]ional`, relativismul insurgent, deriziunea [i alienarea, cinismul [i sastiseala, productivitatea „fr`m\nt`rii identitare“, respectarea valorilor, construc]ia cultural` [.a.

N`scute din entuziasme [i exasper`ri, din revolt` (neputincioas`) [i resemnare (amar`), textele din Idei cu zim]i – „c\nd ni[te bufoni inofensivi, fals-infantili [i giumbu[lucar \mb`ta]i de prezen]a publicului, c\nd un arbitru \ncruntat pantocratic, un judec`tor nutrind \n tain` nostalgia ghilotinei“ – ilustreaz`, mai pregnant dec\t \n oricare alt caz, „figura spiritului creator“: s\mbure aspru [i tare, de moralist pr`p`stios, \mbr`cat \n carne colorat` [i mustoas`, de artist euforic al cuv\ntului.

Un cocktail dulce-amar Dan C. Mih`ilescu Idei cu zim]i. Via]` literar` III. Ianuarie 2007 – iulie 2008 Colec]ia „Esei[ti români“ Editura Humanitas, 2008

29 lei

Dintr-un amestec de miere [i fiere nu poate ie[i dec\t un cocktail dulce-amar (cu variantele dulce-am`rui sau amar-dulceag).

O astfel de licoare, atractiv`/adictiv` precum orice esen]` ambivalent`, este [i rubrica lui Dan C. Mih`ilescu – „Via]` literar`“ – din revista Idei \n dialog, unde se adun` [i se distileaz` lunar evenimente sau \nt\mpl`ri pozitive [i negative ale lumii intelectuale [i artistice române[ti. Doza obi[nuit`, ingurgitat` \n stare proasp`t`, inerveaz` (sau enerveaz`, dup` caz) cititorul cu apetit pentru comentariul actualit`]ii culturale. Ce se \nt\mpl` \ns` c\nd actualitatea devine pagin` de istorie, iar doza – supradoz` (mai mult sau mai pu]in) \nvechit` de trecerea timpului?

Idei cu zim]i. Via]` literar` III. Ianuarie 2007 – iulie 2008, cocktail-ul m`ri[or alc`tuit din cronicile culturale semnate de Dan C. Mih`ilescu de-a lungul unui an [i ceva, r`m\ne totu[i – (deloc) surprinz`tor – [i desf`t`tor, [i stimulativ.

Efectul acesta se datoreaz`, pe de o parte, stilului vioi, ludic, spumos, plastic (marc` \nregistrat`), iar, pe de alt` parte, reflec]iei sociologice [i etice grave, care acompaniaz`, fie discret, implicit, fie accentuat, explicit, \nregistrarea selectiv`/subiectiv` a faptelor [i a fenomenelor culturale. Importan]a documentar` (a \ntregii serii de culegeri) este de net`g`duit, \ns` „viziunea rafinat istoric`“ (Cosmin Ciotlo[), redevabil` nostalgiei (sau bovarismului, cum

22

■ Gabriela Gheorghi[or

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

C\teva clipe cu madam Delc` Gabriela Adame[teanu Diminea]` pierdut` Editura Polirom, 2008

Cea mai recent` reeditare a romanului Gabrielei Adame[teanu, Diminea]` pierdut`, la Editura Polirom, consolideaz` statutul canonic al unui text mereu recitibil. Experien]a c`ut`rii timpului pierdut devine aici o incursiune \n materia dens` a memoriei subiective, marcat` [i subminat` de ireversibilul istoriei obiective.

Numit justificat de c`tre exege]i „roman al femeilor“, Diminea]` pierdut` intersecteaz` povestea unei femei simple, Vica Delc`, cu istoria unei familii burgheze, dec`zut` dup` r`zboi, dar influent` \n primele decenii ale secolului trecut.

B`tr\na porne[te de acas` – \ntr-o adev`rat` aventur` citadin` – spre casa Ivonei Scarlat, fiica Sofiei Ioaniu [i una dintre ultimele martore ale luxoasei vie]i de alt`dat` din Bucure[tiul interbelic. Fost` proprietar` a unei pr`v`lii, Vica e unul dintre cele mai vii personaje ale literaturii române recente. Îmbr`cat` modest, purt\nd pe cap o basc` ridicol` [i duc\nd la bra] o „]oa[c`“ tocit` din piele, circul\nd cu tramvaiul la clasa a doua [i privind cu dezgust lumea gr`bit` [i viclean` din vacarmul urban, madam Delc` ajunge la casa Ivonei, unde mai degrab` se strecoar` dec\t e poftit`. Dintr-un amestec de mil` [i obi[nuin]`, Ivona \i ofer` Vic`i, odat` la dou` luni, o pensie de 50 de lei, supliment binevenit la cei 650, care abia \i ajung pentru a pl`ti „[i chiria, [i lumina, [i televizoru...“. Îns` ceea ce metamorfozeaz` personajul dintr-o prezen]` anonim` [i cenu[ie \ntr-un nucleu dinamic al romanului este limbajul s`u unic, expresiile comic-vulgare [i ra]ionamentele brutale dup` care \[i conduce ac]iunile. Croito-

RECENZII reas` [i, ocazional, ajutor \n casa Ioaniu, Vica e observatorul frust, \ns` autentic al evolu]iei marii istorii, dar [i al istoriei m`runte, conturat` \ntr-un veritabil abis temporal, deschis de o fotografie de familie din casa rece [i pustie a Ivonei. Structura de profunzime a romanului reprezint` o dispunere concentric` a unor perioade bine definite din evolu]ia dramatic` a familiei, iar dinamica narativ` surprinde personajele \n cadre biografice semnificative.

Incursiunea spre momentul nuclear al romanului – o zi din anul 1916 – contureaz` un adev`rat labirint al rela]iilor [i influen]elor.

Traumele din copil`ria Ivonei aduc \n aten]ie re]ele sofisticate de tr`iri [i sentimente, din mijlocul c`rora domin` figura Sofiei \n ipostaza unui feminit`]i exemplare. Ca \n oglinzi paralele, cel mai adesea deformatoare, protagonistele romanului – Sophie, sora ei Margot, Ivona [i Vica – se reflect` reciproc \ntr-o temporalitate intrinsec`, supraistoric`, generat` de fluxul memoriei. Amintirile fluide ale Ivonei \nv`luie prezentul degradat \ntr-un halou de singur`tate [i neputin]`: feti]a sensibil`, marcat` de moartea tat`lui, se transform` \ntr-o femeie nesigur` de sine, \n[elat` de un so] flegmatic, privat` de prezen]a fiului, plecat \n str`in`tate. În Vica ea reg`se[te confortul familiar al unei lumi disp`rute odat` cu moartea Sofiei, dar tot ea \i treze[te o repulsie aristocratic-irepresibil` fa]` de omul de r\nd, v`zut ca brutal [i lipsit de gust.

Dialogurile binevoitoare dintre cele dou` femei ascund vechi frustr`ri [i resentimente, \ns` deasupra tuturora se ]ese – transparent` [i dens`, deopotriv` – o inefabil` atmosfer` a nostalgiei.

Tehnica monologului interior, marc` a modernit`]ii romanului, pare c` proiecteaz` personajele \n afar`, conferindu-le relief [i consisten]`, transform\nd interioritatea \ntr-o realitate exterioar`, perceptibil`.

Diminea]` pierdut` este un roman al timpului pierdut [i reg`sit, a[a cum este [i un text literar \n care senza]ia vie]ii transform` deplin experien]a lecturii. Cititorul, mut [i el, ca o fotografie de alt`dat`, devine implicit martor [i ini]iat \n labirintul memoriei.

■ Gabriela Gl`van

23

49,95 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

ales \n partea a doua a romanului.

Noaptea se termin` f`r` s` continue cu diminea]a. Mireasa r`m\ne – ca-n Marile speran]e – cu buza umflat`, dup` ce, cu infinit` delicate]e, a declinat st`rile unor percep]ii deturnate, poetice a[adar, care dizolv` obiectualul realit`]ii [i-o decoreaz` cu volutele unei expresivit`]i aflate \ntre supra- [i infrarealism.

Coloana de poezie a romanului las` loc unor diurne reci, repetitive [i scheletice, transcrise \n manier` beckettian`, dar \ndulcite totu[i de atingeri feminine – protejate deci de grobianismul asumat al prozelor care fac originalitatea marelui irlandez. Adev`rul e c` abia acum romanul devine roman, unul la persoana I; un roman al solitudinii cotidiene, cu nota]ii cvasirealiste care, \n fine, „refer`“, plaseaz` nara]iunea dincolo de sine. De aici, cred, ar putea \ncepe romanul Adelei Greceanu, unul care n-ar mai avea acest titlu de poem, unul ceva mai pu]in Ñnombrilistì, ca s` cit`m o acuz` adus` de foarte mul]i romanului francez contemporan.

Poe]ii s-au apucat s` scrie roman. Dup` Dan Sociu [i Ioana Nicolaie, iat-o pe Adela Greceanu. Ideea poate fi bun`, dar numai cu condi]ia de a asuma un travaliu [i o raportare la scris diferite de cele ale poetului. Romancierul este, \nainte de toate, un creator de lume – motiv pentru care trebuie s` cunoasc` \n detaliu Lumea. Odat` terminat` documentarea, urmeaz` asamblarea pieselor. Nu-i u[or s` scrii un roman, de[i drept e c` nici nu trebuie s` dai dovad` de marginalismul poetului. Adela Greceanu a reu[it s` ajung` la nivelul 2: a str\ns piesele, dar am\n` construc]ia. La Dan Sociu se \nt\mpl` altceva, iar rezultatul e dezam`gitor: romanul e mimat. Pentru un rÈcit fran]uzesc, personist, Adela Greceanu scrie foarte bine. Cu darul ei de a asculta [i \nregistra cotidianul, poate \ns` mult mai mult. Cu condi]ia s` se lepede cu mai mult curaj de propriul ego, s` renun]e la tenta]ia poeziei, la autoreferen]ialitate, la luarea \n serios a limbajului. {i, mai ales, s` nu a[tepte cinci ani p\n` la un nou roman. P\n` atunci \ns`, v` recomand cu c`ldur` acest foarte bun roman de poet.

■

Roman de poet Adela Greceanu Mireasa cu [osete ro[ii Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2008

19, 95 lei

Atunci c\nd o poet` scrie un roman, te po]i g\ndi c`: a) vrea s`-[i l`rgeasc` bazinul de cititori; b) i s-a ur\t cu poezia [i are nevoie de o schimbare (vrea s` se reinventeze, cum se spune ast`zi). La Adela Greceanu, cred c` e vorba \n primul r\nd de altceva. Poetul are, pentru a reu[i, tot dou` variante: a) \[i exprim` vocea, dac` [tie c` e suficient de puternic`; b) ascult` vocile pe care le aude [i le integreaz` \n text ca poezie. Adela Greceanu face parte din aceast` ultim` categorie de poe]i. Ea, care nu [tia cum s`-[i intituleze primul volum, care era o „cvasi-domni[oar`“ [i care practic`, dixit Octavian Soviany, o „cvasi-literatur`“, este o des`v\r[it` ascult`toare. De aceea, primul ei roman ar fi putut la fel de bine s` fie – dar cine s-a g\ndit? – o pies` de teatru. Una \n care vocea protagonist` – aceea a miresei cu [osete ro[ii care este chiar ea, poeta – s` fie \nso]it` [i subliniat`, prin contrast, de trei discursuri paralele, ale unor rude casnice (dintre care una, m`tu[a Zizi, este moart` – [i totu[i, vorbe[te). Dar nu e o pies`, e o poveste. Mireasa se preg`te[te de nunt`, iar \n noaptea dinaintea dimine]ii de schimbare la fa]` – ca \n cea de-a o mie una noapte – poveste[te despre fo[tii iubi]i (tineri, cop]i sau \n v\rst`). |i prive[te cu simpatie, dar [i cu – pentru c` tocmai asta \nseamn`, de fapt, simpatia – distan]`. Sofica, inginer`, vorbe[te neologic [i cenzurat; veri[oara Pulheria nu \n]elege nimic din pove[tile miresei [i prelunge[te, \n ecouri caduce, c\te un cuv\nt desprins din context; Lena are un tic lexical: „normal“, cu care-[i marcheaz` idiolectul ca pisica teritoriul.

Pentru c` exist` acolo [i o pisic`, pe nume Ursulina P`pu[escu, ce insoliteaz` atmosfera mai

24

Alexandru Matei

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

C\nd Dumnezeu tace José Saramago Memorialul m\n`stirii Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2007

Regele Dom João al V-lea f`g`duie[te franciscanilor c` le va \n`l]a o m\n`stire f`r` seam`n, dac` so]ia sa, Dona Maria Ana Josefa, va d`rui infan]i coroanei portugheze. Nu vom [ti niciodat` cert dac` franciscanii nu au ob]inut promisiunea regelui printr-o \nc`lcare a tainei spovedaniei, dac` nu cumva miracolul \ndelung a[teptat s-a produs \nainte ca rug`ciunile s`-[i fi f`cut efectul. Regina na[te, Dom João trebuie s`-[i respecte cuv\ntul dat, construc]ia grandioasei m\n`stiri din Mafra se urne[te cu bubuituri de dinamit`, izbituri de t\rn`coape, scr\[net de scripe]i [i geam`t de schele, cu urlete, suspine, rug`ciuni, amenin]`ri [i blesteme, cu nesf\r[ite procesiuni umane \n care bogatele confrerii catolice [i impun`toarele statui ale unor sfin]i tri[ti se perind` \ntre autodafeuri, valuri de muncitori zdren]`ro[i [i coloane de novici abia t\r\ndu-[i t`lpile \ns\ngerate. Veteranul Baltasar Mateus {apte-Sori s-a \ntors de la r`zboi cu un c\rlig \n locul m\inii st\ngi, dar ce conteaz` acest lucru c\nd nici despre m\na st\ng` a lui Dumnezeu nu se vorbe[te nic`ieri, c`ci ale[ii stau \ntotdeauna la dreapta Sa, iar os\ndi]ii merg direct \n Iad? Blimunda e s`rac`, dar frumoas`. Ochii ei au o culoare incert` [i pot vedea \n interiorul oamenilor, dar numai atunci c\nd fata poste[te. Prin amalgamul de oase, mu[chi, m`runtaie, umori [i vene, sufletul nu se z`re[te nic`ieri. P`rintele Bartolomeu Lourenço e un eretic. El consider` c` „oamenii s\nt \ngeri n`scu]i f`r` aripi, [i nu e nimic mai frumos dec\t s` te na[ti f`r` aripi [i s` le faci s` creasc`“. Împreun`, cei trei prieteni \[i propun s` zboare cu o ma[in` botezat` „p`s`roiul“. {i vor zbura.

RECENZII În capodopera Memorialul m\n`stirii, José Saramago las` evenimentele reale petrecute \n Portugalia veacului al XVIII-lea s` se piard` \n faldurile imagina]iei f`r` limite. Perspectiva asupra faptelor se schimb` ne\ncetat, de la deta[area maiestuoas` a naratorului ce scruteaz` lumea ca printr-un ochean, la pulverizarea punctului de vedere \n foarte multe voci distincte. Viziunilor apocaliptice, patosului profetic, enumer`rii biblice (unii s\nt ale[i, al]ii s\nt doar pomeni]i [i numaidec\t uita]i) li se adaug` ironii caustice la adresa clerului ori monarhiei [i glasurile personajelor purtate \ncolo [i-ncoace de fraze cu structur` de fug`, structur` p`strat` intact` de excep]ionala traducere a Mioarei Caragea. Curgerea timpului e palpabil`. Nu exist` sincope. Lumea lui Saramago se mi[c` \n ritmul descris de Ecleziast. Baltasar [i Blimunda chiar \mb`tr\nesc, „p`s`roiul“ cap`t`, treptat, o via]` proprie, construc]ia m\n`stirii din Mafra \nainteaz`, regele devine con[tient c` nu va tr`i ve[nic. Cu to]ii ne apropiem de moarte, indiferent dac` sufletele exist` sau nu.

Sper`m s` le vad` Blimunda, \ntr-un t\rziu, dar tot ce z`re[te ea s\nt ni[te nori[ori \ntuneca]i [i tumultuo[i. A[a arat` voin]ele ce ]in laolalt` carnea [i oasele, trupurile \ndr`gosti]ilor, ambi]iile celor puternici, idealurile vizionarilor, piesele ma[inii zbur`toare. Vremurile \n care Dumnezeu [i patriarhii st`teau fa]`-n fa]` s\nt departe. Emo]ia ce str`bate fiecare pagin` din Memorialul m\n`stirii provine tocmai din faptul c` \ntreaga desf`[urare de for]e de la Mafra, suferin]ele protagoni[tilor, sf\[\ietoarea poveste de dragoste dintre Baltasar [i Blimunda, muzica sublim` izvor\t` din clavecinul lui Domenico Scarlatti, menit` a spori gra]ia desprinderii de la p`m\nt a celor trei \naripa]i, sl`vesc un Dumnezeu \ndep`rtat [i t`cut, invizibil \n eterul s`u alc`tuit nu din sufletele celor mor]i, ci „din voin]ele celor vii“. Îngem`narea episoadelor pove[tii aminte[te de pictura lui Brueghel, Peisaj cu pr`bu[irea lui Icar. Te la[i furat de spectacolul uman obi[nuit, tocmai c\nd ar trebui s` prive[ti spre cer.

■ Alexandru Budac

25

29,95 lei traducere din limba portughez`, postfa]` [i note de Mioara Caragea

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

b`iat [i o fat`). Regele nu-i recunoa[te \ns`, \ntruc\t Anne, sora malefic`, intervine, seduc\ndu-l subit. Uneltirile aprigei femei duc la anularea c`s`toriei dintre Henric [i Caterina de Aragon, permi]\ndu-i urcarea pe tronul britanic, \n postur` de so]ie legitim` a monarhului (momentul a fost crucial pentru Europa: Papa – care emisese o bul` special` [i la mariajul anterior, al Caterinei – refuz` s` accepte o nou` derogare de la reguli; ca atare, Henric se proclam` „cap al Bisericii Engleze“, fiind excomunicat, \n 1533; ca r`spuns, Parlamentul britanic voteaz` Actul de Suprema]ie [i Actul de Succesiune, prin intermediul c`rora regelui i se confer`, unilateral, autoritatea suprem` asupra Bisericii din Albion [i capacitatea de a anula dreptul succesiunii la tron al unui copil dintr-o c`s`torie anterioar`; a fost aici, f`r` \ndoial`, debutul anglicanismului [i al luptei feroce pentru putere \n monarhia englez`, totul leg\ndu-se, conform romanului, de manipul`rile [i sugestiile r`ut`cioase ale Annei Boleyn). Tensiunea psihologic` [i moral` – din spatele evenimentului istoric – e admirabil surprins` de autoare, care nu reconstruie[te propriu-zis un timp, ci construie[te o lume exotic` [i fic]ional`.

Interesant r`m\ne faptul c` viziunea lui Gregory pare mult mai ampl` dec\t cea oferit` de cadrul unei simple melodrame. În The Other Boleyn Girl, Anne va fi executat` (\mpreun` cu fratele George, exist\nd b`nuiala c` \ntre ei ar fi ap`rut o leg`tur` incestuoas`, la presiunile reginei speriate c` nu va avea niciodat` un b`iat de la Henric) [i o las` \n urm` pe Elisabeta I. În romanele ulterioare \ns`, povestea continu` la fel de captivant. Henric se va c`s`tori cu o veri[oar` a Annei, Catherine Howard, pe care o va executa mai apoi sub acuza]ia de adulter. Mary I se va lupta pentru putere cu sora sa, celebra Elisabeta I. În sf\r[it, \n cel mai recent roman al lui Gregory, The Other Queen, Mary a Sco]ilor, protagonista altei tragedii britanice, pune cap`t unei ]es`turi epice de excep]ie, unde personajul fundamental nu este neap`rat dinastia Tudorilor, c\t istoria \mpresurat` de efervescen]a fic]iunii.

■

Femeile Tudorilor Philippa Gregory Surorile Boleyn Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2008

39,95 lei traducere din limba englez` de Anacaona M\ndril` Sonetto

Preocuparea Philippei Gregory (n`scut` \n Kenya, \n 1954, dar crescut` [i educat` \n Anglia) pentru istoria britanic` a dus, de-a lungul timpului, la conturarea unei opere epice impresionante prin dimensiuni [i, deopotriv`, prin succesul de public interna]ional. Scriitoarea se lanseaz` cu „trilogia Lacey“ – alc`tuit` din romanele Wideacre (1987), The Favoured Child (1989) [i Meridon (1990) – unde construie[te un personaj memorabil \n figura Beatricei Lacey (o Lady Macbeth post-shakespearian`).

Totu[i, Gregory cunoa[te afirmarea ([i, \ntr-un anume sens, „mondializarea“) literar` abia cu volumele din seria „Tudorilor“: super-popularul The Other Boleyn Girl din 2001 (tradus, iat`, [i la noi, cu titlul Surorile Boleyn), The Queen’s Fool (2003), The Virgin’s Lover (2004), The Constant Princess (2005), The Boleyn Inheritance (2006) [i The Other Queen (2008). În ansamblu, perioada acoperit` de aceste romane (masive) nu cuprinde mai mult de cinci-[ase decenii din secolul al XVI-lea englez, dar evenimentele la care se refer` s\nt trepidante, tumultuoase [i adesea bizare, influen]\nd istoria Marelui Albion [i pe cea a Europei, \ntr-un mod ireversibil.

The Other Boleyn Girl se focalizeaz` pe episodul celei de-a doua c`s`torii a lui Henric al VIII-lea. T\n`r \nc`, monarhul este prizonier \ntr-un mariaj politic cu Caterina de Aragon (v`duva fratelui s`u). Aceasta a n`scut-o pe Mary I, dar e[ueaz` constant \n \ncercarea de a avea [i un b`iat. Regele devine interesat de surorile Boleyn – Mary [i Anne – ca posibile amante purt`toare de mo[tenitori masculini. Întreaga poveste e narat`, subiectiv, din perspectiva lui Mary care ajunge, de[i c`s`torit`, iubita monarhului. Astfel, \i na[te lui Henric doi copii (un

26

Codrin Liviu Cu]itaru

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Hainele imigran]ilor Linda Grant Rochia cea nou` Colec]ia „Mae[trii Leda“ Editura Leda, 2008

Cu ultimul s`u roman, finalist la Man Booker Prize for Fiction pe 2008, Linda Grant construie[te o interesant` metafor` a hainelor [i aparen]elor exterioare, cu b`taie lung` c`tre subiectul etern delicat al statutului de imigrant [i implicit al impresionantei lupte psihologice [i sociale pentru c\[tigarea locului str`in. Vivien Kovács, fiica unor imigran]i maghiari, se recomand` ca o londonez` get-beget, n`scut` [i crescut` \n Benson Court, o cl`dire central` locuit` de foste celebrit`]i [i personaje excentrice din lumea artistic`, politic` sau din industria divertismentului.

Revenit` aici dup` mai bine de treizeci de ani, pentru a evacua apartamentul dup` moartea p`rin]ilor ei, trecutul protagonistei nu \nt\rzie s` ias` la iveal`. În mintea lui Vivien re\nvie amintirile copil`riei [i imaginea p`rin]ilor, t`cu]i [i ciuda]i, al c`ror unic scop de la sosirea, \naintea celui de-Al Doilea R`zboi Mondial, pe t`r\mul salvator al Angliei a fost s` duc` o via]` c\t mai discret`, acoperind astfel eternul stigmat de a nu fi de acolo.

Micu]a Vivien cre[te \ntr-o atmosfer` pe c\t de protectoare pe at\t de sufocant`, alerg\nd pe coridoarele pr`fuite de la Benson Court [i \nt\lnind personaje fantomatice (ca dna Prescott, care se g`te[te [i iese noaptea pe str`zi). Izolarea perfect` \n care cre[te \i d` protagonistei posibilitatea de a rezona \ntr-un fel special cu aspectele de suprafa]` ale lucrurilor; formele, texturile [i culorile, chiar dac` destul de patinate, s\nt singurii ei tovar`[i de joac`.

Dna Prescott \i face mai t\rziu adolescentei

RECENZII Vivien unul dintre primele ei daruri: o coafeaz` [i \i treze[te gustul pentru haine vintage. E prea devreme pentru Vivien s` \n]eleag` c` ea nu se \mbrac`, ci se costumeaz` din dorin]a de a arunca \n lume diverse avataruri, dorin]` care provine dintr-o lips` acut` de tr`ire. P\n` [i c`s`toria cu un gentleman englez se \ncheie \n luna de miere prin moartea absurd` a acestuia, lui Vivien refuz\ndu-i-se astfel \n continuare con]inutul vie]ii. Cheia care dezleag` for]a performativ` a existen]ei o are un singur om: Sandor Kovács, fratele tat`lui ei, proxenet, exploatator al popula]iei de culoare, gangster, cel a c`rui fotografie va circula prin ziare ca \ntruchipare a r`ului [i pe care Vivien se hot`r`[te s`-l caute. Îmb`tr\nit, Sandor Kovács o angajeaz` pe Vivien s`-i \nregistreze [i s`-i redacteze memoriile, aparent ne[tiind c` o are \n fa]` tocmai pe nepoata sa.

Prin povestea temutului gangster, Vivien \[i descoper` propria istorie – satul Zémplen din Ungaria, r`d`cinile evreie[ti, \nt\lnirea p`rin]ilor ei, la acestea ad`ug\ndu-se \nc` ceva: afec]iunea sincer` [i puternic afi[at` a unchiului, menit` s` o eclipseze pe cea discret` [i mereu tem`toare a tat`lui. Compar\ndu-i pe cei doi fra]i, Vivien are tot timpul \n fa]` dou` r`spunsuri diferite la circumstan]e asem`n`toare de via]` care includ r`zboiul, statutul de imigrant, raportarea la trecut. Dac` obsesia tat`lui ei este intrarea \n legalitate, dus` p\n` la anihilarea oric`rei forme manifeste de via]`, Sándor este [i r`m\ne outcast-ul puternic, carismatic [i str`lucitor, cel care \[i urmeaz` instinctele, care nu se teme s` \[i justifice crimele prin legea supravie]uirii [i pentru care o chestiune de onoare este onestitatea \n raport cu sine.

La treizeci de ani dup` moartea lui, Vivien, v`duv` din nou, \ncearc` o rochie la fostul magazin de lux al lui Eunice, iubita lui Sándor [i prototip incontestabil al rafinamentului ultim.

La atingerea materialului nou, corpul [i dorin]ele ei se reanim`, iar Vivien \n]elege c` aparen]ele exterioare, departe de a fi superficiale, s\nt ceea ce avem curajul, p\n` la urm`, s` recunoa[tem despre noi \n plin` lumin` a zilei.

■ {tefania Mihalache

27

39,90 lei traducere din limba englez` de Alexandra Mu[at

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

rien]`, este deopotriv` dorit [i hulit, apreciat [i desconsiderat, pre]uit [i umilit. Suport` cu stoicism multe nedrept`]i [i umilin]e, are izbucniri de furie c\nd apele \nvolburate ale orgoliului [i frustr`rii \[i ies din matc`, redescoper` dragostea numai pentru ca apoi s` fie p`r`sit, r`ne[te [i este r`nit, dar r`m\ne, \n esen]`, un caracter pozitiv care nu-[i dore[te dec\t s` fac` [i s` i se fac` bine. Londra o duce, pe ansamblu, mult mai bine dec\t Auror, dar nic`ieri nu e[ti scutit de greut`]i. Via]a, p\n` la urm`, nu te iart` nic`ieri, chiar dac` felul \n care te pedepse[te e diferit. Reversul e \ns` [i el valabil. Po]i s` ai revela]ia frumuse]ii oriunde pe lumea asta, chiar dac` la \nceput ai fi tentat s` crezi c` anumite locuri au fost h`r`zite s` te \nc\nte, pe c\nd altele nu.

Tremain se dovede[te o bun` cunosc`toare a ambelor culturi la care se raporteaz`, iar dac` familiaritatea ei cu societatea britanic` este fireasc` [i o lu`m ca atare, nu putem r`m\ne impasibili la felul \n care autoarea surprinde drama est-europeanului, descriind cu mult` acurate]e mentalitatea locurilor, greut`]ile cu care se confrunt` societ`]ile postcomuniste, corup]ia birocratic-guvernamental` de aici, iner]ia sistemului, spiritualitatea, dar [i supersti]iile oamenilor. Cu toate acestea, din ambi]ia de a construi, prin intermediul lui Lev, un portret generic al b`rbatului est-european, Tremain face gre[eala de a atribui unei singure ]`ri (neidentificate precis \n roman) caracteristici [i idiosincrazii culturale extrem de diverse. Aceste nepotriviri au darul de a transmite, cel pu]in unui lector mai sensibil, ideea c`, pentru englezi, estul Europei e un fel de past` omogen` (ca reac]ii [i atitudini), ceea ce vine oarecum \n contradic]ie cu educa]ia multicultural` a britanicilor propov`duit` la nivel oficial. Totu[i, for]a de atrac]ie a romanului e \ndeajuns de puternic` pentru a nu fi sl`bit` de acest mic inconvenient. Shakespeare este din nou invocat, prin Hamlet, de data aceasta, dramaturgul \nsu[i devenind un fel de stafie, dar una binevoitoare, care ne vorbe[te din lumea de dincolo pentru a ne face via]a mai u[oar` \n lumea de aici.

■

Cel`lalt Rose Tremain Drumul spre cas` Colec]ia „Mae[trii Leda“ Editura Leda, 2008

49,90 lei traducere din limba englez` de Nicoleta Nedu

Lev, un b`rbat de patruzeci [i doi de ani, provenind dintr-o ]ar` fost` comunist`, decide – \n momentul c\nd gaterul unde lucreaz` se \nchide – s` plece la munc` \n Anglia. So]ia sa murise de cancer \n urm` cu c\]iva ani, arunc\ndu-l \ntr-o depresie crunt`, din care a ie[it numai ca s` afle c` va fi disponibilizat. R`mas f`r` serviciu [i av\nd responsabilitatea \ntre]inerii unei mame [i a unei fiice, Lev i-a hot`r\rea s`-[i \ncerce norocul pe alte meleaguri. S`rac, dar mai ales disperat, ajunge la Londra, unde d` peste o lume complet diferit`. Babilonul britanic – cu rasele lui multicolore – \l cople[e[te pe Lev care, la \nceput, e foarte descurajat, de[i se chinuie s`-[i p`streze demnitatea. Cu r`bdare, noroc [i mult` munc`, el reu[e[te treptat s`-[i fac` un rost, de[i trece prin multe momente de dezn`dejde. Îl ajut` \ns` ]ig`rile, vodichka [i prietenii pe care \i avea (\n satul s`u natal, Auror, [i cu care p`streaz` leg`tura), dar [i cei pe care [i-i va face (arabi, chinezi, indieni, greci, irlandezi [i englezi) c\t st` \n Marea Britanie. Cu banii str\n[i, Lev se va \ntoarce la el \n ]ar` (pentru c` – ne spune un personaj – „un om poate c`l`tori departe, dar inima lui cu greu \l poate prinde din urm`“), hot`r\t s`-[i deschid` un restaurant, dup` modelul celui la care lucrase \n Anglia.

Odiseea lui Lev nu se petrece dec\t pe uscat, \ns` experien]ele prin care trece protagonistul s\nt pe m`sura celor tr`ite de eroul mitologic.

Lev doarme pe strad`, are probleme cu poli]ia, intr` \n case modeste, dar cunoa[te [i societatea monden` (aflat` permanent \n c`utarea noului Graal care este succesul), este ajutat, dar, la r\ndul s`u, \i ajut` pe al]ii (cona]ionali, dar [i britanici), se v\r` \n tot felul de belele numai pentru a ie[i mai \n]elept din fiecare expe-

28

Florin Irimia

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Sub zodia lui Gargantua Gary Shteyngart, Absurdistan Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2008

Un imens hohot de r\s plute[te deasupra lumii din Absurdistan, indiferent c` evenimentele s\nt rizibile ori grave: jovialitatea tonului \mbrac` – pe alocuri – \n[el`tor subiecte dure, iar caricatura [i fabula amintesc de arta literar` a unor Rabelais ori Swift, reu[ind s` fac` ascultabil`, delectabil` chiar, povestea lumii noastre contemporane, pe care o citim zilnic \n pres` \n varianta ei \ncr\ncenat`. Tonalitatea \i vine ca o m`nu[` personajului-narator, Mi[a Vainberg, un t\n`r evreu rus de 150 de kilograme, rapper [i victim` a unei circumcizii nereu[ite, rabelaisian el \nsu[i prin dimensiuni, prin aplecarea spre m\nc`ruri bogate [i spre pl`cerile trupe[ti. Se [tie doar c` gra[ii s\nt joviali, iar Mi[a confirm` teoria. De[i trece prin \mprejur`ri deloc u[oare, eroul r`m\ne p\n` la sf\r[it bun, vesel [i nealterat suflete[te, adic` – ne sugereaz` chiar el, cu umor – un prin] M\[kin, „un inocent \nconjurat de uneltitori“.

Mi[a Vainberg este fiul unui milionar rus (posesor al celei de-a 1238-a averi din Rusia), [i-a f`cut studiile la New York (liceu, colegiu, masterat), iar la un moment dat, \ntors acas` s`-[i vad` tat`l, r`m\ne blocat \n Rusia deoarece „t`tuca“ asasinase un business-man din Oklahoma, iar americanii nu-i mai dau lui Mi[a viz`.

Dac` v` \ntreba]i de ce vrea el neap`rat viz` de America, de[i la Sankt Petersburg (sau St. Leninsburg, cum \i zice el) are tot ce-i trebuie, de la avere la prestigiu, r`spunsul e simplu: pentru c` la New York e Rouenna, iubirea vie]ii lui, o jun` latino corpolent`, crescut` \n suburbii, pe care o cunoscuse pe c\nd aceasta era dansatoare \ntr-un bar. Cu background-ul lui de

RECENZII fiu de mafiot rus, Mi[a nu se resemneaz` cu interdic]ia dat` de Serviciul de Imigr`ri american [i caut` o solu]ie, care i se va oferi cur\nd: \n Absurdistan, o republic` presupus caucazian`, imaginar`, dar ]in\nd locul oric`rei ]`ri[oare insignifiante \n care banii fac totul posibil. I se spune c` aici ar putea ob]ine cu u[urin]` un pa[aport belgian, cu care apoi lumea i-ar fi deschis`.

De[i acesta este doar pretextul desf`[ur`rii narative ulterioare, autorul n-a pierdut p\n` aici ocazia de a pune fa]` \n fa]` dou` lumi: societatea american` [i cea ruseasc` postsovietic`. B`[c`lia lui Shteyngart rade totul \n cale: nimeni [i nimic nu-i scap` autorului, nici americanii, nici ru[ii, nici evreii, nici bog`ta[ii care-[i \mpart lumea ca la Monopoly, nici oamenii de r\nd, aluneco[i [i dispu[i a-i servi rapid [i destoinic pe primii \n schimbul unei sume semnificative, nici chiar el \nsu[i, \ntruchipat de profesorul Jerry Shteynfarb (rivalul lui Mi[a la inima Rouennei), care apare drept autorul romanului Mic \ndreptar de f`cut lab` pentru arivistul rus (primul roman al lui Shteyngart numindu-se The Russian Debutante Handbook).

Evolu]ia ulterioar` a pove[tii face sim]it` din ce \n ce mai accentuat gravitatea din spatele m`[tii hlizite: la scurt timp dup` sosirea lui Mi[a, \n Absurdistan izbucne[te un r`zboi... absurd \ntre cele dou` tabere rivale (din motive pretins religioase) – sevii [i svanii –, r`zboi care se dovede[te a fi anume orchestrat de conduc`torii ]`rii pentru a ob]ine ajutor interna]ional, \n special din partea americanilor. Mi[a e prins de valul evenimentelor, \ndr`gostindu-se de Nana, fiica liderului sevo din Absurdistan, [i ajung\nd pentru c\teva zile chiar ministru.

V`z\nd, \n realitate, enorm [i sim]ind monstruos, Shteyngart demonstreaz` prin acest roman c` registrul aparent minor are [i azi un uria[ poten]ial, at\t literar, c\t [i polemic. Eroul s`u, simpatic din fire [i gre]os prin cusururi, e un personaj memorabil – un Gargantua multicultural al c`rui optimism r`m\ne neclintit p\n` la cap`t, f`c\nd din el un \nving`tor.

■ Lumini]a Corneanu

29

36 lei traducere din limba englez` [i note de Roxana Patra[

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

ESEU

forizeaz` tehnica narativ` \n imaginea oglinzii sparte: cioburile risipite nu mai ofer` o imagine coerent` a lumii (precum oglinda stendhalian` plimbat` pe marginea drumului), ci reflect` haotic fragmente ale realit`]ii. Paradoxal \ns`, aceste „resturi“ s\nt valorizate mai puternic dec\t o oglind` intact`: „cioburile memoriei c`p`tau o mai mare \nsemn`tate... \ntruc\t erau r`m`[i]e; fragmentarea f`cea lucrurile triviale s` par` asem`n`toare simbolurilor, iar mundanul dob\ndea calit`]i hieratice“. Autorul descoper`, prin naratorul necreditabil Saleem, o coeren]` secundar`, cea a adev`rurilor intens subiective, contradictorii, ale memoriei, afirm\nd implicit c` orice patrie este (mai mult sau mai pu]in) imaginar`. „Dac` vrei s` spui pove[tile nespuse, dac` vrei s` dai glas celor mute, trebuie s` g`se[ti un limbaj (...) am \ncercat s` introduc o anumit` tensiune \n text, o opozi]ie paradoxal` \ntre forma [i con]inutul nara]iunii, o form` de fic]iune \n care miraculosul s` coexiste cu mundanul“ – afirm` scriitorul, glos\nd astfel pe marginea unei sintagme frecvent asociate romanelor sale: realismul magic. Prin „suprapunerea dintre fantezie [i naturalism“ Rushdie creeaz` o imagine stereoscopic`, reafirm\nd percep]ia sa asupra literaturii ca fuziune a registrelor, „arena discursului, locul unde se poate pune \n scen` lupta dintre limbaje“, a[a cum o va face sus]inut \n Versete... „Caracterul viu al literaturii rezid` \n natura sa excep]ional`, \n faptul c` reprezint` viziunea individual`, idiosincrazic` a unei singure fiin]e umane... O carte e o versiune a lumii. Dac` nu v` place, ignora]i-o; sau oferi]i \n schimb o versiune proprie“ – afirma Rushdie la trei ani de la publicarea c`r]ii pentru care a fost condamnat la moarte.

Dincolo de acest „manifest estetic“, prezentul volum nu va ferici pe nimeni: eseurile furnizeaz` argumente at\t ap`r`torilor lui Rushdie, c\t [i celor scandaliza]i de blasfemiile cuprinse \n romane, care vor g`si \n Patrii imaginare suficiente pasaje scandaloase despre ateul Rushdie [i despre libertatea (ne)credin]ei. Prin urmare, miza acestei culegeri de texte nu este politicosocial`, nici religioas`, ci literar` – un posibil metatext al romanelor.

■

Versiunile lumii

Dou` opinii despre o carte

49,95 lei traducere din limba englez` de Silvia Chiril`

Salman Rushdie, Patrii imaginare Colec]ia „Plural. Eseu“ Editura Polirom, 2008

Lectura eseurilor cuprinse \n volumul Patrii imaginare nu poate ignora contextul redact`rii c`r]ii: este vorba de articole diferite ca tematic`, scrise \n intervalul 1981-1991, puternic amprentate de situa]ia politic` a momentului – guvernul Thatcher \n Anglia, regimul autoritar al Indirei Gandhi ([i prelungirile dinastice ale acestuia), rela]iile tensionate \ntre]inute de R`zboiul Rece.

Adunate \n volum \n 1991, c\nd realit`]ile sociale erau cu totul altele, textele ap`reau deja u[or anacronice, iar traducerea \n român` apare azi \nc` [i mai decontextualizat`. Volumul r`m\ne \ns` esen]ial \n proiectul de publicare a operelor autorului mai ales prin autocomentariile care trimit la romane canonice, precum Copiii din miez de noapte [i Versetele satanice. Al`turi de eseuri despre al]i autori contemporani (Naipaul, Ishiguro, Calvino, Grass, Bellow, Pynchon), aceste interpret`ri se coaguleaz` \ntr-o re]ea [i pot fi lecturate ca o „art` poetic`/romanesc`“ definitorie pentru proza literar` a lui Salman Rushdie.

Raportarea constant` a nara]iunilor romane[ti la autobiografie ne \ndrept`]e[te s` discut`m nu despre „moartea (poststructuralist` a) autorului“, ci despre o „resuscitare“ a lui, pentru o interpretare integrat` a romanelor. Temele recurente s\nt jocurile memoriei, rela]ia dintre politic`, religie [i literatur`, c`utarea unei forme romane[ti care s` „reprezinte verosimil“ o realitate neverosimil`.

Referindu-se la scrierea Copiilor din miez de noapte, Rushdie m`rturise[te c` a \ncercat s`-[i revendice, de pe pozi]ia imigrantului, spa]iul copil`riei, construind astfel „patrii imaginare“, „Indii ale min]ii“. În dubla distan]` (spa]ial` [i temporal`) fa]` de trecutul indian, reprezentarea realit`]ii apare, inevitabil, deformat`. Rushdie meta-

30

Elena Cra[ovan

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

ESEU

Fragmente de oglind` spart` Salman Rushdie, Patrii imaginare Colec]ia „Plural. Eseu“ Editura Polirom, 2008

Dup` o jum`tate de via]` petrecut` \n str`in`tate, Salman Rushdie se \ntoarce \n Bombay, India, ora[ul s`u natal. G`se[te o carte de telefoane [i caut` numele tat`lui s`u. Îl g`se[te, \mpreun` cu vechea adres` [i vechiul num`r de telefon. Are senza]ia c` toat` via]a petrecut` \n str`in`tate e doar o iluzie [i c` domiciliul realit`]ii sale profunde se afl` de fapt acolo, \n India. Înt\mplarea \l face s` perceap` trecutul nu ca pe o ]ar` str`in`, a[a cum l-a v`zut L.P. Hartley, \n romanul The Go-Between [Mesagerul], ci exact pe dos: ca pe o ]ar` \n care se simte acas`, \n timp ce prezentul \i e str`in.

Asocierea trecutului cu un spa]iu fizic familiar e punctul de plecare al articolului „Patrii imaginare“, care d` titlul volumului consistent de eseuri scrise de Rushdie \n perioada 19811991. Înstr`inarea, sentimentul c` ceva important s-a pierdut \l fac pe scriitorul emigrant s` se \ntoarc` \n permanen]` \n spa]iu [i timp, c`tre o patrie reconstituit` din buc`]ele de amintiri, din fragmente de oglind` spart`. Patria devine, inevitabil, una imaginar`, construit` mental cu ajutorul cioburilor de memorie puse cap la cap.

Par]ialitatea amintirilor – fragmentarea lor – cre[te valoarea fiec`rui ciob de oglind`, a[a cum din fragmentele de vase descoperite pe [antierele arheologice se reconstituie civiliza]ii \ntregi.

Permanenta revendicare a patriei pierdute e doar una dintre componentele identitare cu care se confrunt` autorul. Multe dintre eseurile incluse \n volum s\nt dedicate problemei construirii unei identit`]i \ntr-un spa]iu cultural, cel britanic, fundamental diferit de cel de origine.

Rushdie are dileme, nemul]umiri, frustr`ri legate de ]ara de adop]ie [i de cultura occidental`, pe care le exprim` c\t se poate de deschis [i

RECENZII tran[ant. O face dintr-o postur` militant` care \i creeaz` probleme [i \i ridic` mult` lume \n cap.

Din perspectiva studiilor culturale e scriitor postcolonial, din cea politic` e socialist, iar din cea religioas`, ateu. În fiecare din aceste zone, Rushdie lanseaz` dezbateri [i \ncinge spiritele.

O prim` r`fuial` e cea cu metropola. În ciuda dispari]iei Imperiului, britanicii continu` s` aib` un comportament de st`p\ni, imprimat \ntr-o matrice cultural` construit` \n decursul a patru secole de domina]ie a lumii – consider` autorul. Problema, asociat` cu rasismul, e discutat` \n eseul Noul imperiu din interiorul Marii Britanii, publicat \n 1982. În opinia autorului, armatele coloni[tilor s\nt \nlocuite cu for]ele poli]iene[ti, iar imigran]ii continu` s` fie defavoriza]i. În acest eseu, care a st\rnit aprinse polemici \n Marea Britanie, Rushdie pare a \mp`rt`[i p`rerea lui Mahatma Gandhi, pe care \l citeaz` cu o pl`cere nedisimulat`. Atunci c\nd a fost \ntrebat ce p`rere are despre civiliza]ia englez`, Gandhi ar fi r`spuns: „Cred c` ar fi o idee bun`“. Probabil c` autorul a regretat plasarea pe aceast` pozi]ie radical` \n 1990, atunci c\nd, confruntat cu o avalan[` de critici [i amenin]`ri cu moartea \n urma public`rii Versetelor Satanice, a fost ap`rat de Guvernul britanic.

Spiritul critic al lui Rushdie se \ndreapt` [i c`tre zona politicului, principala zon` de interes fiind spa]iul indo-pakistanez. Pana sa ascu]it` nu ezit` s` coboare de pe piedestal politicieni faimo[i, precum Indira Gandhi sau Benazir Bhutto. O parte consistent` a c`r]ii e format` din recenzii la c`r]i semnate de mari autori, de la Gabriel García Márquez [i Mario Vargas Llosa, la Thomas Pynchon [i Kurt Vonnegut.

O alta este dedicat` religiosului, autorul \ncerc\nd s` \[i apere ideile [i s` explice resorturile care au dus la apari]ia Versetelor, cartea sa cea mai controversat`.

Marea diversitate a temelor tratate [i efortul autorului de a(-[i) explica op]iunile culturale [i ideologice recomand` cartea at\t ca pe o provocare intelectual`, c\t [i ca pe o confesiune intim` despre luptele purtate de Salman Rushdie cu el \nsu[i [i cu cei din jur, \n complica]ii ani ’80.

■ Bogdan Barbu

31

Dou` opinii despre o carte

49,95 lei traducere din limba englez` de Silvia Chiril`

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

ESEU

]ie care i-ar da frisoane bietului Saussure: „(…) cuvintele s\nt, poate, \ntr-o mult mai mare m`sur` purt`toare, generatoare de idei, [i nu invers. Operatori ai unei vr`ji, operatori magici, cuvintele nu numai c` transmit aceste idei [i aceste lucruri, dar se metaforizeaz` [i se metabolizeaz` ele \nsele unele \n altele, urm\nd un fel de evolu]ie \n spiral`. În felul acesta, s\nt c`l`uze ale ideilor“. Cuvintele au ajuns s` aib` „o miz` cel pu]in la fel de important`“ ca [i ideile, fiind – spune Baudrillard – ni[te „ambreiori“ sau „operatori nontehnici – \ntr-o cataliz` \n care limbajul \nsu[i e un joc“.

Dac` secven]ele dedicate obiectului („‹‹cuv\ntul de acces››, prin excelen]`“, iarba fiarelor a contemporaneit`]ii etc.), valorii sau schimbului simbolic ruleaz` [i livreaz` sintetic ideile celebre ale sociologului-filozof, cele despre virtual sau destin ori cea despre sf\r[it (care-l umile[te p\n` [i pe Fukuyama, decret\nd nemurirea, imposibilitatea sf\r[itului pentru subiect) s\nt mai pu]in centrale, dar la fel de captivante. Foarte interesant e [i textul despre seduc]ie, un prilej de a pune \n scen` femininul [i de a-l separa, spre satisfac]ia feministelor, de seduc]ie, pe nedrept v`zut` ca o sl`biciune, [i nu ca un atu: „seduc]ia nu are ca miz` at\t dorin]a, c\t e un joc cu dorin]a. Nu o neag` [i nici nu este opusul ei, dar o pune \n joc“.

A-l citi azi pe Baudrillard, cu asumarea p`r]ilor sale discutabile, cu distan]` [i cu \ng`duin]` fa]` de tinere]ea sa \nvolburat` ideologic, \nseamn` s`-i accep]i invita]ia la explorarea realului, a cotidianului, a imediatului. Nu-i o invita]ie de lep`dat (cei care-l consider` datat [i prea expresiv, prea scriitor s\nt, \n general, speciali[tii), cu toate c` sentimentele post lectum nu-s deloc bucolice: „este inutil s` fim nostalgici: am \ntemeiat un alt mod de organizare, care a creat un sistem liniar ireversibil acolo unde existau form` circular`, circuit, reversibilitate. Tr`im [i apoi murim, iar acesta este cu adev`rat sf\r[itul“. Poate c`, \n umbra acestui verdict care pune transcenden]a \n recycle bin, volumul Cuvinte de acces nu e un cadou potrivit de Cr`ciun. Dar merit` citit.

■

Password: Baudrillard Jean Baudrillard, Cuvinte de acces Colec]ia „Demonul teoriei“ Editura Art, 2008

19,50 lei traducere din limba francez` [i prefa]` de Bogdan Ghiu

N-ai parol`, n-ai acces. Iat` un statement simplu. Dac` nu e[ti familiar cu ce a mai scris Jean Baudrillard, e perfect: iat` cartea de care aveai nevoie ca s` te \ndr`goste[ti de acest enfant terrible al genera]iei ’68. Aceast` colec]ie de dou`sprezece passwords pentru a accesa opera lui Baudrillard – [i, \n sens mai larg, misterele lumii contemporane – e o achizi]ie excelent` pentru biblioteca unui cititor care se respect`. A[ recomanda-o oricui, specialist sau nu, din (cel pu]in) dou` motive: e scurt` (concentrat`, dens` etc.) [i e frumoas`, f`r` ca stilistica ei seduc`toare s` d`uneze \n vreun fel argumenta]iei. Ideea public`rii acestui abecedar de no]iuni baudrillard-iene – eseuri mici, ca ni[te pastile efervescente – porne[te de la un film conceput de Leslie F. Grunberg [i realizat de Pierre Bourgeois, \n 1999, \n care filozoful francez \[i „recit`“ aceste texte, cu destul aplomb [i impact. E, \ntr-un anumit sens, mai cur\nd o carte subiectiv` dec\t una de sociologie aplicat`, iar „conven]ia“ acestei intimit`]i e afirmat` \nc` din primele pagini: „Trebuie, f`r` \ndoial`, s` m` pun \n situa]ia unui c`l`tor imaginar care ar da peste aceste scrieri ca peste un manuscris uitat [i care, \n lipsa altor documente ajut`toare, s-ar str`dui s` reconstituie societatea pe care ele o descriu“.

Episoadele cu titluri-etichet` – „Obiectul“, „Valoarea“, „Seduc]ia“, „Virtualul“, „Crima perfect`“, „G\ndirea“ [.a. – nu s\nt altceva dec\t bornele descriptive ale societ`]ii de consum, \ntr-o variant` soft, digerabil`, cu [arj` retoric` [i accroche public. G`si]i aici temele care l-au f`cut celebru ([i controversat) pe marele Baudrillard, f`r` derapaje marxiste sau filipici la adresa celei mai iubite na]iuni a lumii. Cuvintele, bun`oar`, s\nt egalele ideilor, \ntr-o demonstra-

32

Florina P\rjol

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

FILOZOFIE

Un nou Porfir, dar \nainte de Columb Porfir Senten]e despre naturile inteligibile Editura Herald, 2008

C\nd Alexandru Anghel a publicat prima versiune \n limba român` a Elementelor de teologie ale lui Proclos, salutam acest eveniment cu entuziasm. Traducerea era performant`, a[teptarea textului \n filozofia româneasc` era \ncordat`. La fel acum, c\nd revine cu traducerea unui opuscul al lui Porfir, Senten]e despre naturile inteligibile, la Editura Herald, \mi al`tur propria bucurie acestei apari]ii. Ceea ce m-a frapat citindu-l – [i, mai ales, cunosc\ndu-l pe Alexandru Anghel – este metoda cu care \[i alege textele de studiu. Ele se constituie \ntr-un lan] coerent care exprim` pasiunea de a completa \n maniera unui puzzle golurile pe care limba român` le are \n cazul textelor neoplatoniciene. Graba cu care traduce [i public` este demn` doar de o critic` foarte nobil`, similar` celei pe care Parmenide i-o adreseaz` lui Socrate \ntr-un dialog platonician de senectute: conform acestei critici, t\n`rul Socrate a c`zut \n aporiile participa]iei numai pentru c` a definit „prea devreme“ inteligibilele, d\ndu-le o autonomie mai mare dec\t aveau nevoie. Nobil` aceast` critic`, iar cel care o prime[te trebuie s` o ia drept recunoa[terea faptului c` str`bate pur [i simplu fluxul firesc al experien]ei g\ndirii. În privin]a lui Porfir, ar fi cazul abia acum s` se vorbeasc` \n cultura român` la nivelul unui comer] de idei, deoarece traducerea mai multor texte ale lui, acoperind o foarte mare parte din toate operele care ni s-au p`strat, poate crea un cerc de dialog competent [i cu o terminologie fixat` de diversele versiuni: avem Via]a lui Pitagora \n versiunea lui C. B`dili]`, Via]a lui Plotin \n versiunea lui Vasile Rus, avem Isagoga \n versiunile lui Constantin Noica [i

RECENZII Gabriel Chindea, avem Comentariul la dialogul Parmenide \n versiunea lui Gabriel Chindea. Acum, Senten]ele…, \n versiune trilingv` (cu tot cu textul latin al lui Marsilio Ficino). Mai vrem s` str`batem Pe[tera nimfelor [i s` citim Ad Marcellam sau De abstinentia (unde \nt\lnim un adev`rat neoplatonism culinar, element [ocant prin ineditul abord`rii fa]` cu sobrietatea subiectelor magistrului s`u), iar atunci tabloul este opulent.

G`sim \n acest tratat o expunere a neoplatonismului [i a lumii sale ierarhice. O discu]ie despre regimul incorporalit`]ii, o excelent` formulare a condi]iilor de participare a particularelor la universale (paragraful 33), o discu]ie foarte ortodox` din punctul de vedere al neoplatonismului clasic privind raportul dintre timp [i suflet, o expunere („cuminte“) a pluralit`]ii inteligibilelor \n intelect [i o valoroas` luare de pozi]ie \n favoarea caracterului complet al revenirii con[tiin]ei de sine asupra ei \nse[i, care \l distan]eaz`, de aceast` dat`, de maestrul s`u, Plotin. Textul poate fi citit ca o bun` introducere \n g\ndirea neoplatonician` [i are, fa]` de neoplatonism, o func]ie analog` celei pe care o de]ine Isagoga \n raport cu discu]ia istoric` asupra universaliilor.

Apari]ia \n român` este valoroas` [i pentru c` st\rne[te dezacord. Citesc atent glosarul de termeni neoplatonicieni de la finalul volumului [i r`m\n sceptic c\nd v`d defini]ia reduc]ionist` a lui aion („caracterizarea a tot ce se afl` deasupra principiului Suflet“) sau a procesiei („derivarea unui ordin din monada sau principiul s`u unificator“) ori c\nd citesc echivocitatea din paragraful 29 (despre sufletul care devine, \n retragerea sa din lume, o „splendoare uscat`“, c\nd \n fond termenul grec se refer` la faptul c` el este o raz` care iese din umiditatea specific` lumii corporale). {i mai ales (vai, vai!), la p. 15, nu se poate vorbi despre ofrandele c`tre zei alc`tuite din porumb, deoarece e un anacronism pe marginea c`ruia [tiu c` m` voi putea amuza prietene[te cu traduc`torul, surprins neatent, dar, \n fond, bucuro[i am\ndoi c` mai avem un Porfir \n limba român`.

■ Alexander Baumgarten

33

15 lei traducere, note [i comentarii de Alexandru Anghel

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

ISTORIE

– refuzul unei \nmorm\nt`ri conform obiceiurilor pentru cei mor]i \n deten]ie – [i cu stereotipiile tradi]ionale care predomin` \n epitafurile oamenilor obi[nui]i.

Al doilea studiu trateaz` epitafurile de la S`p\n]a. De[i precizeaz` faptul c` inova]iile aduse de Ion Stan P`tra[ \n inscrip]ionarea crucilor funerare dateaz` din 1934, premerg\nd astfel instaurarea regimului comunist, Mihaela Grancea nu insist` \n direc]ia contextualiz`rii acestei practici [i mai ales a mecanismelor de valorizare etnografic` a excep]ionalismului s`p\n]ean \n anii ’1970. Ea prefer` s` analizeze iconografia [i textele epitafurilor, eviden]iind at\t fondul tradi]ional de idei exprimat prin noile forme funerare, c\t [i func]ia de celebrare a vie]ii pe care o au acestea. Autoarea observ` faptul c` inova]ia principal` a lui Ion Stan P`tra[ nu au fost textele, ci mai ales pictarea imaginii deceda]ilor pe cruce; de altfel, uneori imaginile reliefeaz` chiar mai bine dec\t textele – precum \n cazul lui Ion Holdi[, mort \n 1975 [i \nf`]i[at ]in\nd \n m\na st\ng` stema partidului cu secera [i ciocanul – simbioza imperfect` dintre realitatea regimului comunist [i contextul cre[tin al cimitirului.

Dac` epitafurile de la S`p\n]a, cu discutabila lor veselie, prilejuiesc cititorului imersiunea \n complexitatea vie]ii cotidiene din România profund`, cel de-al treilea studiu, dedicat epitafurilor eroilor mor]i \n decembrie 1989, eviden]iaz` at\t stereotiparea dup` moarte a eroismului, c\t [i diversitatea surselor de inspira]ie, de la „limba de lemn“ a regimului \mpotriva c`ruia luptaser` cei deceda]i, p\n` la lamenta]iile tradi]ionale ale rudelor supravie]uitoare.

C\teva paradoxuri merit` semnalate. De[i studiile trateaz` situa]ii spectaculoase, mai degrab` extreme, [i nu reprezent`rile cele mai frecvente ale mor]ii din România comunist`, imaginea rezultat` este complex`, conving`toare. Pe de alt` parte, de[i autoarea folose[te ample note de subsol [i citeaz` copios sursele (fie epitafuri, fie relat`ri de epoc`), volumul se cite[te fluent [i cu savoare. Ceea ce, pentru o carte dedicat` reprezent`rilor mor]ii, nu este pu]in lucru.

■

Cum se murea \n comunism Mihaela Grancea Reprezent`ri ale mor]ii \n România epocii comuniste. Trei studii de antropologie funerar` Editura Casa C`r]ii de {tiin]`, 2008

25 lei

Mihaela Grancea este unul dintre istoricii care s-au str`duit cel mai mult \n ultimii ani s` deschid` noi c\mpuri cercet`rii istorice. Dup` volume proprii sau coordonate dedicate c`l`torilor str`ini [i atitudinilor fa]` de moarte \n spa]iul transilvan, ea abordeaz` acum perioada comunist` a istoriei României. Temeritate cu at\t mai mare, cu c\t istoricii fie s-au ferit s` abordeze problemele comunismului, fie s-au apropiat de ele ap`sa]i de povara nevoii de a documenta/justifica verdicte globale asupra epocii. Or, Mihaela Grancea nu este \mpov`rat` de asemenea rigidit`]i sau complexe. Avizat` asupra sugestiilor metodologice [i tematice ale celorlalte discipline socio-umane, ea aplic` \n studiul comunismului românesc instrumentele verificate \n studiul altor spa]ii culturale [i/sau epoci istorice, evit` dihotomiile simplificatoare [i ridic` nivelul de complexitate al discu]iei despre societatea româneasc` din timpul comunismului.

Volumul reune[te trei studii distincte, \nf`]i[\nd ipostaze [i contexte diferite ale mor]ii din România comunist`. Primul studiu, cel mai amplu, este dedicat mor]ii din perioada stalinist`.

Accentul cade asupra instrumentaliz`rii propagandistice a funeraliilor diver[ilor lideri de partid [i de stat. Autoarea reliefeaz` at\t elementele repetitive, redundante, ale epitafurilor [i ceremoniilor funerare, c\t [i abaterile de la regul`, de exemplu, funeraliile lui Petru Groza, c\nd slujba religioas` oficiat` de patriarhul Iustinian Marina a fost difuzat` de postul oficial de radio.

Totodat`, Mihaela Grancea contrapune \nc`rc`tura ritual` a funeraliilor oficiale cu practicile de aneantizare \n moarte a oponen]ilor regimului

34

Bogdan Murgescu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

PSIHOLOGIE

Gestalt-terapia sau creierul care mestec` \n tihn` Frederick S. Perls Eul, foamea [i agresivitatea Editura Trei, 2008

O maimu]` vrea s` ia un fruct de pe jos. Nu ajunge direct la el, a[a c` \ncearc` s` se ajute de o tulpin` de bambus. Cum aceasta nu e suficient de lung`, \mbin` dou` tulpini [i intr` \n posesia fructului dorit. Un exemplu evident pentru capacitatea maimu]ei de a confec]iona unelte. Îns` „nu combinarea a dou` tulpini \n ea \ns`[i este un instrument, ea devine astfel numai \n aceast` situa]ie specific`“, doar \n acest „c\mp“ bine determinat. Dac` fructul s-ar fi g`sit \ntr-o cutie, n-am mai fi vorbit despre o unealt`, un „lucru dotat cu o func]ie adecvat`“, observ` Frederick S. Perls, coment\nd un experiment al psihologiei gestaltiste.

Dincolo de analiza percep]iei [i a comportamentului, abordarea holist` merit` s` fie importat` [i \n psihoterapie, sus]ine Perls \n cartea sa Eul, foamea [i agresivitatea. Chiar dac` Freud a intuit existen]a unor structuri globale, a unor Gestalt-uri (Supraeul, complexul, schemele repetitive), el n-a reu[it s` scape de asocia]ionismul ideilor legate cu o „sfoar`“, observ` Perls.

Medicul american nu crede c` problemele unui pacient pot fi rezolvate prin degajarea unor traume refulate, reamintite prin asocierile f`cute de pacientul de pe divan. Solu]ia ar veni mai degrab` din reajustarea organismului la situa]ia prezent`, dintr-un contact deplin cu situa]ia actual`.

Plec\nd de la psihosomatica lui F. Alexander [i de la tehnicile corporale recomandate de W. Reich, Perls completeaz` principiul „asocierilor libere“: analizatul trebuie s` spun` tot ceea ce-i trece prin cap [i \nc` ceva \n plus – „s` comunice tot ceea ce simte corpul s`u“. Spre exemplu, atacul de panic` nu poate fi vindecat de

RECENZII medicul care observ` c` sistemul cardiac func]ioneaz` defectuos, dar nici de psihanalistul care ne sugereaz` c` angoasa este efectul reful`rii pulsiunii de moarte. Ce-ar fi, propune gestalt-terapia, s` privim angoasa de o manier` global` (implic\nd [i corpul, [i sufletul), ca pe un „r`spuns al organismului la un pericol real sau imaginar“? Din noua perspectiv`, u[urarea suferindului va presupune mai degrab` o „destindere a mu[chilor cutiei toracice, l`s\nd astfel cale liber` excita]iei“. De asemenea, Perls recomand` o serie de exerci]ii care s` ne ajute s` con[tientiz`m pe deplin „situa]ia“: s-o sim]im ca fiind „a noastr`“ (responsabilitate), s` ne ascult`m corpul, emo]iile [i nevoile, s` rec\[tig`m contactul cu prezentul de care tindem s` fugim etc.

Gestalt-terapia lui Perls se \nt\mpl` „aici [i acum“, c`ci dac` ne ag`]`m de trecut, nu facem dec\t s` „devenim ni[te «pl\ng`cio[i» sau ne facem un obicei din a da vina pe propriii p`rin]i sau pe \mprejur`ri“. Dac` accept`m teza c`r]ii, anume c` „nu exist` alt` realitate dec\t prezentul“, \n]elegem de ce libidoul (refulat) nu mai poate fi un concept terapeutic viabil. Plec\nd de la rela]ia organism-mediu, Perls pune \n joc „pulsiunea de foame“, relevant` pentru felul \n care inger`m [i asimil`m mediul (informa]iile, alimentele, emo]iile celorlal]i, evenimentele). Între a „\nghi]i“ orice, a accepta totul f`r` discern`m\nt [i a refuza tot ce vine din afar`, Perls recomand` calea de mijloc. Este vorba despre gestionarea vie]ii (inclusiv a agresivit`]ii) „mu[c\nd“ [i „mestec\nd“ cu r`bdare ceea ce ofer` mediul. „Înva]` s` blochezi fluxul alimentar. Nu mai lua nimic \n gur` timp de c\teva secunde \ntre dou` \nghi]ituri: vei \nv`]a s` pui la punct fiecare detaliu al propriei vie]i, stomacul t`u mintal – creierul t`u – va fi mult mai ordonat“. Un sfat surprinz`tor, care anticipeaz` cu jum`tate de veac moda slow food.

Eul, foamea [i agresivitatea a fost redactat` \n 1942 \n Africa de Sud, locul \n care medicul – n`scut \n Berlin – se refugiase din calea nazismului. Ulterior, fondatorul gestalt-terapiei avea s` cucereasc` America [i s` devin` un guru al hipio]ilor din California anilor ’60.

■ Victor Popescu

35

69 lei traducere din limba englez` de Corina Cojanu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

M E N TA L I T~} I

Începuturile metodei structurale se g`sesc \n studiul rela]iilor de rudenie, \n prima carte a savantului francez: Structurile elementare ale rela]iior de rudenie (1949). Aceasta a suscitat un mare interes \n [tiin]ele socale, care \ncep s` vorbeasc` despre schimb, reguli de c`s`torie cu veri[oara primar`, interzicerea incestului [i raportul natur`-cultur`. Modurile de g\ndire existente \n societ`]ile arhaice fac obiectul unei alte c`r]i de referin]`: G\ndirea s`lbatic` (1962).

Lévi-Strauss refuz` s` fac` o distinc]ie \ntre „g\ndirea primitiv`“ [i „g\ndirea ra]ional`“, afirm\nd universalitatea spiritului uman, dincolo de diferen]ele culturale sau tehnologice. A[a-zi[ii „s`lbatici“ sau „primitivi“ nu s\nt ni[te fiin]e lipsite de ra]iune, iar modul lor de a vedea lumea nu este lipsit de coeren]` [i de logic`. „To]i oamenii s\nt moderni“, exist` „intelectuali“ [i \n societ`]ile care nu cunosc scrierea, „primitivii“ utiliz\nd instrumente conceptuale [i de g\ndire comparabile cu ale noastre. O alt` contribu]ie fundamental` a lui Lévi-Strauss este \n domeniul miturilor. În cele cinci volume grupate sub titlul Mitologii, ap`rute \ntre anii 1964 [i 1971, el ofer` o metod` original` de analiz` a nara]iunilor mitice. Universalitatea acestora nu este fructul \nt\mpl`rii, ele exprim\nd un fel de a g\ndi propriu tuturor oamenilor din toate timpurile.

Robert Deliège nu se fere[te s` \[i exprime rezervele fa]` de lucr`rile [i analizele lui LéviStrauss, al c`rui gust pentru abstractizare „\l \ndep`rteaz` sistematic de orice realitate concret`“. De exemplu, analiza mitului este v`zut` ca pedant` [i steril`, mereu pierdut` \ntr-un ocean de detalii [i prea pu]in opera]ional` pentru studen]ii [i tinerii cercet`tori afla]i pentru prima dat` pe teren. Totu[i, la \ntrebarea: „trebuie oare s`-l mai citim pe Lévi-Strauss acum, c\nd ideile sale nu mai impresioneaz` pe nimeni?“, r`spunsul este unul afirmativ. Caracterul vizionar al multora dintre ideile sale stimuleaz`, \n continuare, dezbaterea, entuziasmul [i efervescen]a intelectual`.

Actualitatea lui Lévi-Strauss Robert Deliège Introducere \n antropologia structural`. Lévi-Strauss ast`zi Editura Cartier, 2008

26 lei traducere din limba francez` de Ioan T. Bi]a

Traducerea [i publicarea \n limba român` a acestei introduceri \n opera antropologului francez Claude Lévi-Strauss coincide cu \mplinirea, de c`tre acesta, a v\rstei de 100 de ani (pe 28 noiembrie 2008). Cu aceast` ocazie, savantul a fost s`rb`torit nu numai de c`tre mari institu]ii culturale franceze (cum ar fi Musée des Arts Premiers), ci [i de universit`]i din \ntreaga lume.

Ast`zi – constat` Robert Deliège – opera lui Claude Lévi-Strauss nu mai este la mod`, iar voga structuralist` a apus de mult` vreme. Dac` \n anii ’60-’70 structuralismul declan[ase o adev`rat` epidemie intelectual`, ast`zi el a \ncetat s` mai aprind` spiritele, uitarea a[tern\ndu-se peste marile dezbateri ale vremii. Tocmai aceast` lini[tire a pasiunilor [i a polemicilor face posibil` o abordare senin` [i deta[at` a structuralismului. El a r`mas o surs` de inspira]ie \n [tiin]ele sociale de ast`zi, iar Claude Lévi-Strauss este considerat unul dintre cei mai mari g\nditori ai secolului al XX-lea.

Pu]ini antropologi au scris at\t de mult [i at\t de divers. Deliège \[i propune o sarcin` dificil`, aceea de a ne oferi o viziune panoramic`, o introducere \n imensa oper` a lui Claude LéviStrauss. Pentru aceasta el caut` originile g\ndirii structuraliste [i urm`re[te marile teme ale antropologiei acestuia. În primul capitol al c`r]ii s\nt prezentate momentele decisive ale traseului s`u intelectual, de la primele c`l`torii [tiin]ifice \n inima junglei amazoniene [i contactul cu indienii Bororo [i Caduveo (1935), p\n` la alegerea \n Academia Francez` (1973).

36

■ Alexandru Ofrim

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

S P I R I T U A L I TAT E

G\ndirea reformatoare Jaroslav Pelikan Tradi]ia cre[tin`.

O istorie a dezvolt`rii doctrinei (IV).

Reformarea Bisericii [i a dogmei (1300-1700) Editura Polirom, 2004-2008

Al patrulea volum dintr-o colec]ie devenit` celebr` \i ofer` [ansa lui Jaroslav Pelikan de a-[i etala cov\r[itoarea erudi]ie \n domeniul teologiei protestante. El descrie dinamica a patru secole de g\ndire reformatoare, \n`untrul [i \n afara grani]elor confesionale ale romano-catolicismului. De la \nceputul crizei nominaliste p\n` la apogeul barocului muzical \n opera t\n`rului Johann Sebastian Bach, modific`rile la care a fost expus` sensibilitatea cre[tin` occidental` s\nt captate cu aten]ie la detaliu [i inegalabil` minu]ie. William Ockham [i Duns Scotus propun la finele Evului Mediu o nou` paradigm` a rela]iei dintre teologie [i filozofie, la sensibil` distan]` fa]` de retorica augustinian` sau chiar de specula]ia de tip tomist (pentru care „analogia fiin]ei“ reprezint` un operator fundamental al metafizicii). În veacul al XV-lea, Nicolaus Cusanus caut` sinteza \ntre aspira]ia mistic` prezent` la Bonaventura, discursul [tiin]ific al matematicilor [i astronomiei \ncurajat de Raymund Lullus, [i rigoarea articula]iei doctrinare din scrierile lui Petrus Lombardus (un secol mai devreme). Furtuna st\rnit` de Luther va aduce \ns` o fractur` radical` \n interiorul cre[tinismului apusean, nu doar \n ceea ce prive[te dogma sau practica liturgic`, ci [i sensibilitatea cultural` a celor dou` sfere inamice (protestantism vs catolicism). Între temele mari care au pecetluit aceast` separa]ie se num`r` discu]ia despre rela]ia \ntre

RECENZII „har“ [i „meritul individual“, chestiunea autorit`]ii ecleziastice (rela]ia \ntre papalitate [i structurile episcopale locale), tema „\ndrept`rii prin credin]`“ (versus idealizarea faptei virtuoase), teologia Crucii [i proclama]ia Cuv\ntului lui Dumnezeu, reconciliera dintre omul p`c`tos [i Creatorul s`u, rela]ia \ntre iubirea divin` [i dreptatea adus` de ultimul verdict eshatologic (de unde controversa \n jurul predestin`rii). Citite gr`bit, toate aceste discu]ii \n jurul Crezului apostolic (recunoscut cu egal` pietate de catolici [i protestan]i) \i pot p`rea cititorului contemporan u[or specioase. Cum putea fi loc de at\ta pasiune [i at\ta \nver[unare religioas` \ntr-o Europ` lovit` de epidemii, fr`m\ntat` de mari tulbur`ri sociale, dezbinat` politic, dar mai ales amenin]at` de prezen]a Islamului prin mesagerul s`u otoman (Mohács: 1526; asediul Vienei: 1683)? În mare m`sur`, s-ar putea sugera, cre[tinismul occidental a repetat scenariul polemic jucat la sf\r[itul Antichit`]ii t\rzii, pe scena r`s`ritean`, de bizantinii ortodoc[i [i bisericile necalcedoniene.

Ca r`spuns la exacerbarea diferen]elor [i la isteria denun]ului reciproc, a ap`rut tradi]ia umanist`, anticipat` \n opera lui Dante, \ns` deplin conturat` doar sub semn`tura lui Erasmus din Rotterdam. Geniul filologiei s-a suprapus peste o alt` stilistic` a discursului apologetic – complet lipsit de vehemen]a care condusese la rena[terea teocra]iei \n Geneva lui Calvin. În acela[i timp, vocea lui Blaise Pascal a reamintit martorilor \nceputului de modernitate riscul confuziei \ntre Dumnezeul filozofiei scolastice (ap`rat de primele tratate dogmatice post-tridentine) [i „Dumnezeul cel viu al lui Avraam, Isaac [i Iacov“.

Jaroslav Pelikan nareaz` cu elegan]` [i cu o spectaculoas` fine]e aceast` \ntreag` odisee a dialogului dintre ra]iune [i credin]`, r`mas actual p\n` ast`zi. To]i cei preocupa]i de zestrea spiritual` a vechii Europe vor g`si \n acest volum argumente pentru recuperarea unei deja pierdute stime de sine.

■ Mihail Neam]u

37

39,95 lei traducere din limba englez` de Silvia Palade [i Mihai-Silviu Chiril`

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

ARTE

zarea studiilor reunite \n volumul coordonat cu acribie de Ioana Vlasiu demonstreaz` c\teva teme fundamentale ale cercet`rii contemporane: receptarea [i posteritatea critic` (Gheorghe Vida), colec]ionismul (Ioana Beldiman), imaginea vizual` ca martor al istoriei (AdrianSilvan Ionescu), raportul centru-periferie (Mariana Vida), legenda artistului/biografia artistic` (Marina Sabados), exotismul [i modernitatea (Ioana Vlasiu), posteritatea artistic` [i epigonismul (Corina Teac`), feminismul (Olivia Niti[). În ansamblu, colocviul a redimensionat imaginea [i locul lui Grigorescu \n istoria artei române[ti, amend\nd implicit cei doi „topoi“ transforma]i \n cli[ee: specificul na]ional [i avatarurile impresioniste. Studiile de fa]` eviden]iaz` ([i) alte aspecte simptomatice, cum ar fi, de pild`, interesul „pictorului na]ional“ pentru stampa japonez` [i influen]a ei neb`nuit` asupra sensibilit`]ii sale moderne; \n remarcabila sa contribu]ie, Ioana Vlasiu avanseaz` o foarte interesant` ipotez` privind faimoasa faz` „alb`“ grigorescian`, reinterpret\nd monocromia sa sub semnul unei posibile tranzi]ii de la impresionism la simbolism: „perioada alb` a lui Grigorescu este strict contemporan` cu triumful lui Whistler [i voga simbolismului“. Remarcabil` este aten]ia pentru documentele de arhiv` [i textele critice (literatura artistic`), a[a cum o demonstreaz` cercet`rile datorate Ioanei Beldiman (care identific` – pornind de la analiza cataloagelor de expozi]ii – colec]ionarii grigorescieni), lui Gheorghe Vida (care cerceteaz` aspecte ale recept`rii critice grigoresciene, analiz\nd texte ale unor autori remarcabili, de la C.I. St`ncescu la George Oprescu) sau lui Adrian-Silvan Ionescu (care ofer` [i o interesant` lec]ie de istorie, analiz\nd participarea lui Grigorescu ca reporter de front \n R`zboiul de Independen]`). Într-un gest de fireasc` reveren]`, lucr`rile colocviului au fost dedicate memoriei istoricului de art` Remus Niculescu (1927-2005), reamintindu-ne c` cercet`rile sale despre via]a [i opera primului artist român modern r`m\n fundamentale pentru istoria artei române[ti.

■

Redimension`ri grigoresciene Ioana Vlasiu (coord.)

Nicolae Grigorescu [i modernitatea Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu“ al Academiei Române & Editura Dominor, 2008

28,8 lei

Anul 2007 a \nsemnat, pentru cultura româneasc`, ([i) comemorarea centenarului mor]ii lui Nicolae Grigorescu. Muzeologia [i istoriografia artistic` au marcat acest moment prin c\teva evenimente notabile: Muzeul Na]ional de Art` a prezentat, \ntr-o ampl` expozi]ie, patrimoniul grigorescian pe care \l de]ine, realiz\nd un parcurs ce-[i propunea s` fructifice sentimentul naturii ca „marc`“ a pictorului. Institutul de Istoria Artei a organizat un colocviu dedicat modernit`]ii lui Nicolae Grigorescu, la care au participat importan]i cercet`tori ca Ioana Beldiman, Ioana Vlasiu, Mariana Vida, Marina Sabados, Gheorghe Vida, Adrian Silvan-Ionescu, precum [i tineri critici [i istorici de art` ca Olivia Niti[ [i Corina Teac`. Simptomatic este c` cele „dou` istorii ale artei“ au evitat programatic (re)considerarea grigorescian` sub semnul „artistului na]ional“. Cu [apte decenii \n urm`, cultura român` aniversa centenarul na[terii sale sub semnul unei clare dimensiuni identitare, sond\nd dac` [i ce este „specific na]ional“ [i „suflet românesc“ la Grigorescu.

Discursul despre arta româneasc`, a[a cum s-a constituit \n perioada interbelic`, prezint` dou` caracteristici: pe de o parte, dimensiunea generic-cultural` concretizat` \n problema tradi]iei, a sufletului românesc [i specificului na]ional, iar pe de alt` parte, vocabularul critic; \mpreun`, ele dau imaginea unei g\ndiri tinere, abia formate, \n sensul unei critici [i teorii artistice specializate [i autonome, [i, din aceast` pricin`, inevitabil eclectice.

Azi, istoriografia artistic` româneasc` este pe deplin matur` [i se dezvolt` \n acord cu priorit`]ile studiilor vizuale de pretutindeni. Anali-

38

Ruxandra Demetrescu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

CARTE PENTRU COPII

Cavalerul [i Prin]esa Cum s` fii o prin]es` adev`rat` Cum s` devii cavaler Editura Corint Junior, 2007

Pe vremea c\nd m` jucam cu prietenele mele de-a prin]esele, de-a zei]ele (erau la mod` legendele Olimpului) sau de-a z\nele, nu aveam o reprezentare foarte clar` a acestora. În afar` de pove[tile clasice, \n care descrierea unei prin]ese se rezuma de multe ori la „era neasemuit de frumoas`“, nu prea aveam alte repere.

C`utam \n zadar acele paragrafe din care s` afl`m cum se \mbrac` o prin]es`, ce m`n\nc` [i cum se comport` \n societate.

Cum s` fii o prin]es` adev`rat` este acel manual la care am visat toat` copil`ria, un ghid pentru feti]ele de ast`zi candidate la titlul de prin]es`, care con]ine \ns` prea multe sfaturi [i prea pu]ine pove[ti (sau exemplific`ri cu iz de poveste). „În sufletul fiec`rei feti]e se afl` o prin]es`. Poate c` deja sim]i acest lucru: poate c` ai sentimentul tainic c` e[ti deosebit`. Tot secretul este s` recuno[ti momentul c\nd prin]esa din tine vrea s` se afirme, [i apoi s` o sco]i u[or la iveal`.“ Acestea s\nt primele r\nduri din introducerea manualului destinat acelor inocente feti]e care, peste c\]iva ani, se vor crede „spioane“ sau vor vrea s` semene cu fetele WINX, mult mai moderne dec\t prin]esele, iar peste al]i ani, nu foarte mul]i, vor sf\r[i prin a r`sfoi revistele glossy \n c`utarea unor remedii pentru celulit` [i a celor cinci pa[i pentru a deveni o femeie de afaceri de succes. Deocamdat`, pa[ii pentru a deveni prin]es` s\nt simpli [i u[or de urmat: \n ceea ce prive[te eticheta [i bunele maniere, ]i se permite s` \njuri cu „tunete [i fulgere!“ sau cu „pisici [i furnici!“, din garderoba ta nu trebuie s` lipseasc` papucii pentru budoar [i botinele cu [ireturi, la mas` trebuie s` [tii s` folose[ti [ervetul [i s` por]i conversa]ii despre vreme, \nainte de primul bal e bine s` faci „o baie relaxant` cu petale de flori“ – toate acestea pentru ca, \ntr-un final, s`-l

RECENZII cucere[ti pe Prin]. Cum \ns` e[ti o prin]es` independent`, n`scut` \n vremuri de emancipare a prin]eselor, nici Prin]ul nu mai e obligatoriu. „E[ti prea ocupat` ca s` te distrezi ca s`-]i mai ba]i capul cu un F`t-Frumos? Excelent! Asta [i trebuie, s` te sim]i bine.“ Dincolo de toate aceste aspecte – unele amuzante, altele extrem de frivole –, Cum s` fii o prin]es` adev`rat` este \n primul r\nd o carte-obiect. Ilustrat` ca \n basme [i tip`rit` \n China, are o mul]ime de desene \n relief (pe care nu te po]i ab]ine s` nu le pip`i) [i de buzun`ra[e (\n care po]i g`si carduri de conversa]ie, scrisori, meniuri de banchet [i invita]ii la bal). E o carte cu care orice feti]` se poate juca f`r` s` se plictiseasc` prea repede, cu condi]ia s` aib` [i c\teva p`pu[i Barbie la \ndem\n`, cu accesoriile lor sclipicioase cu tot.

Cum s` devii cavaler, un manual de data aceasta pentru b`ie]i, este mult mai interesant ca text, c`ci dincolo de sfaturile cavalere[ti, con]ine [i ceva istorie sau informa]ii despre tehnicile de lupt` medievale. Spre deosebire de manualul pentru prin]ese, nu promoveaz` neap`rat valorile tipic masculine, c`ci dup` vremurile de r`zboi, urmeaz` cele de pace, c\nd po]i participa la turniruri, po]i studia heraldica sau po]i \nv`]a s` dansezi carole [i estampie. La cap`tul aventurii, pe b`ie]i nu-i a[teapt` neap`rat c\te o prin]es`. Domni]ele \n pericol s\nt doar o etap` a acestui quest \n care ]i se recomand`, printre altele: „Nu m`cel`ri un dragon de amorul artei.

Mai \nt\i asigur`-te c` este cu adev`rat r`u“. {i ca prezentare, cartea cavalerilor este mai spectaculoas` dec\t cea a prin]eselor. Sir Geoffrey de Lance, autorul fictiv al c`r]ii, \i invit` pe viitorii s`i cavaleri s` descopere mesajele ascunse, c`ci aproape fiecare pagin` se deschide [i se cite[te \n felul ei. A[a c` b`ie]ii s\nt mai avantaja]i dec\t feti]ele, av\nd parte de ceva mai mult` aventur`.

Prin urmare, dup` ce am r`sfoit f`r` un prea mare interes manualul pe care mi l-a[ fi dorit c\nd eram mic`, am trecut repede la cavaleri, ajung\nd la concluzia c`, \n ziua de azi, poate c` e mai bine s` fii b`iat.

■ Adina Popescu

39

45 lei traducere din limba englez` de Mirella Acsente

45 lei traducere din limba englez` de Lia Decei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

CARTE PENTRU COPII

(mai mul]i!) care, sup`ra]i c` cineva le nega \ntr-un ziar existen]a, pleac` \n vacan]` \n m`rile Sudului chiar de Cr`ciun (noroc cu un b`ie]el – adev`rat believer – ce se duce dup` ei [i \i aduce \napoi).

Alte c`r]i ale momentului se laud` cu mai mult text: 24 de pove[ti amuzante \n a[teptarea lui Mo[ Cr`ciun (Editura Corint Junior) adopt` varianta inovatoare. Mo[ Cr`ciun, de pild`, se \ntrece cu Superman, pe care-l \nt\lne[te \nt\mpl`tor prin v`zduh; doamna Cr`ciun se revolt` c` nu e destul de bine tratat` [i, ca s-o \mpace, mo[ul \i ofer` o cin` romantic`; un labrador \[i dore[te – [i reu[e[te – s` fie ren la sania magic` etc. Simpatice ca subiect, pove[tile nu exceleaz` ca scriitur`. De aceea le prefer, \ntr-o oarecare m`sur`, pe cele mult mai clasice, pe linia tradi]ional` a pove[tilor conservatoare, dar calde de Cr`ciun, cu desene \n acela[i spirit, din volumul Vine Cr`ciunul. Pove[ti, colinde, podoabe [i merinde de Marie Duval [i Alain Jost (Editura Litera Interna]ional). Aici, Mo[ul Cr`ciun din poze e rubicond-dr`g`la[ (a[a cum ne-am a[tepta noi, fanii lui reali, \n ad\ncul sufletului), iar pove[tile s\nt duios-moralizatoare (dar nu pe un ton didactic): copiii sar, la \ndemnul mo[ului, s` hr`neasc` animalele \nfometate ale p`durii; un preot b`tr\n [i singuratic ad`poste[te, \n ajunul Cr`ciunului, o veveri]` [i dou` [oricioaice, iar acestea, drept mul]umire pentru g`zduire, \i fac o funie pentru a trage clopotul de Cr`ciun. Pove[ti la gura sobei, pentru serile de iarn`, repovestite de Caitlin Matthews (Editura Vellant) propune pove[ti – fantastice [i misterioase – legate de s`rb`torile de iarn`, introduse de o necesar` prezentare a fiec`reia dintre acestea.

Poate c` nici una dintre c`r]ile de Cr`ciun ale acestui an nu este la \n`l]imea „clasicelor“ genului: Charles Dickens, Poveste de Cr`ciun; Franz Baum, Via]a [i aventurile lui Mo[ Cr`ciun; J.R.R. Tolkien, Scrisori de la Mo[ Cr`ciun... Dar, cum acestea nu pot fi repetate la infinit, nout`]ile decente s\nt binevenite.

C`r]i de Cr`ciun 34,90 lei

39,99 lei

36,90 lei

29 lei

49,90 lei

Cum [i-au petrecut juc`riile Cr`ciunul; Complotul Mo[ Cr`ciunilor; 24 de pove[ti amuzante \n a[teptarea lui Mo[ Cr`ciun; Vine Cr`ciunul. Pove[ti, colinde, podoabe [i merinde; Pove[ti la gura sobei, pentru serile de iarn` De Cr`ciun, \n fiecare an, editurile se \ntrec \n a scoate c`r]i c\t mai colorate, mai idilice [i mai apropiate de „spiritul s`rb`torilor“. Apar, astfel, texte despre Mo[ Cr`ciun, \ngera[i, reni, spiridu[i [i tradi]ii, cu ilustra]ii c\t mai ispititoare pentru micii cititori: fie \n relief, fie cu colaje din alte materiale, gen catifea, fie, pur [i simplu, foarte sclipitoare... Cum [i-au petrecut juc`riile Cr`ciunul (Editura Curtea Veche) este un astfel de exemplu: desenele au p`r]i \n relief, ce pot fi pip`ite. Textul \n sine nu e cine [tie ce (de altfel, autorul nu e clar precizat, se poate deduce c` e acela[i cu desenatoarea: Susanna Ronchi); se adreseaz` copiilor mai mici, ce se pot l`sa \n voia ilustra]iilor.

Tot cu text pu]in [i multe poze este [i Complotul Mo[ Cr`ciunilor de Ute Kraus (Editura RAO), dar aici g`sim cu totul alt tip de scriitur` [i de ilustra]ii. {i una, [i celelalte – mult mai ironice. Ilustra]iile s\nt asem`n`toare caricaturilor dintr-un ziar mai vechi [i nu s\nt departe de stilul celor din c`r]ile cu ursule]ul Padington (ap`rute, acum c\]iva ani, \ntr-un format asem`n`tor, tot la RAO). Ambele c`r]i \ncearc` s` g`seasc` noi ni[e \n clasica poveste a lui Mo[ Cr`ciun: cea de la Editura Curtea Veche abordeaz` Cr`ciunul din perspectiva juc`riilor, care s-au s`turat s` fie mereu doar pe post de cadouri, f`r` s` primeasc` vreodat` ele \nsele ceva \n dar; cea de-a doua – din perspectiva Mo[ilor Cr`ciuni

40

■ Iaromira Popovici

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

C A RR`zvan T E APetrescu DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

„S` lingi, s` pl\ngi...“ Christine Angot, Incest Editura Leda, 2008

Iei o femeie isteric` (80% s\nt), \i spui c`-i paranoic` [i sadomasochist`, asta-i va da \ncredere, o convingi c` tulbur`rile mintale s\nt de ajuns pentru a compune o carte mare, o determini s` g`seasc` un titlu plesnitor, cum ar fi Incest, o rogi s`-[i \nceap` opera cu atr`g`toarea fraz` „Am fost homosexual` timp de trei luni“, \i explici c` e bine s` scrie febril, cu fraze mici, propozi]ii, sacadat, accelerat, confuz (semn de g\ndire), [i ea-i d` drumul ca din pu[c`.

A fost homosexual`, dar \[i iubea feti]a, nu era mul]umit`, sexul ei avea de suferit, fiindc`-n ad\nc r`m`sese heterosexual`, \[i tot sun` iubita, apoi nu o mai sun`, spune uf de multe ori, fiind [i alcoolic` ne vorbe[te despre ultimul pahar, tab`r` pe noi cu o gr`mad` de platitudini, are platfus, „a[a e via]a, dar reac]ionam c\nd m` lingea“, uf, scrie despre degetul lesbienei [i secre]ii, despre via]`, „sexul e cel care creeaz` diversitatea“, face nenum`rate jocuri de cuvinte de o stupiditate marmorean`, d` citate, scrie despre eczem`, ne spune c` homosexualitatea \ntre femei presupune multe contorsion`ri, uf, odat` a fost aproape de-o criz` de astm, ai nevoie de recuperare respiratorie [i vertebral`, [i noi care credeam ca boii c`-i ceva simplu [i ginga[, a[!, e ca la yoga mare, de-aia [i poetizeaz` Angot p\n` la vertebr` [i amestec` c\t mai multe lucruri cu putin]`, dar nu-i iese nimic, totul e ame]itor de obositor/plictisitor, uf, poate pentru c` simte c` explodeaz` dup` ce-o atinge de trei ori cu limba,

RECENZII poate pentru c` „totul e suferin]` pe lume“, uf, a[a c` scrie despre animale mici [i afirm` c` s` faci dragoste cu o femeie e un incest [i ne aduce aminte de Beethoven, scriitori, actri]e [i pl\nge, ca s` ne d`m seama c` e cult`, am citit [i prefa]a, doct`, prefe]ele docte provoac` impoten]`, uf, astfel \nc\t apare Frédéric, nu [tim cine e, dar e homosexual, asta d` totdeauna bine \n noua politic` editorial` mondial`, e amintit [i un scriitor nefericit care masturbeaz` c\ini, c\inii mor, presupun, [i ea nu [tie unde i se afl` clitorisul, uf, prin urmare scrie f`r` punctua]ie, s`racu’ Dos Passos, scrie despre fotbal, feti]a ei e iubita ei, le \ncurc`, „s` lingi, s` pl\ngi“, moartea c`prioarei, autoarea se crede Christos [i psihanalistul \i spune c` nu e grav, ea d` atunci multe telefoane [i ne vorbe[te despre clone, de fapt, „e o indianc`, de neatins“ [i \nnebune[te trei zile, are-un fix cu cifra 3, de-aia o bate iubita, uf, [i Angot copiaz` defini]ii dintr-un dic]ionar de psihiatrie, complet f`r` rost, ca \ntreaga carte, dar sta]i c` mai e, din nou ne d` \n cap cu jocurile de cuvinte, „cuv\ntul de spirit e produc`tor de pl`cere“, zice c-a zis Freud, aha, abia acum \ntrez`rim ceva prin bezna celor 200 de pagini, zice c` exist` incesturi \ntre idei, ne explic` ce e sodomizarea vaginal`, aici nu prea \n]elegem [i ea se duce la homeopat, `sta-i d` mercurius [i Angot pl\nge, \n sf\r[it ne poveste[te incestul cu taic`-s`u, ce s-a petrecut c\nd avea \ntre 14 [i 16 ani, uf, iar tat`l ei era elegant [i [tia 30 de limbi, scrie c` ne ur`[te, pe noi, cititorii, cic` „scrisul \nseamn` s` ar`]i ce mare rahat e[ti“, tat`l g`se[te vaselin` \ntr-un sat, urmeaz` sodomizare ca-n orice „autofic]iune“ cinstit`, pe urm` el cump`r` clementine [i [i le pune pe sex (cum dracu’?) for]\nd-o pe feti]` s` le m`n\nce, feti]a spune c` e dezgust`tor, uf, \nva]` germana [i, \n final, ne m`rturise[te c` e c\ine. Caut` st`p\n.

S-o ia cineva c\t mai repede, s-o pun` s` sar`, s`-i dea clementine, orice, dar s` nu mai scrie. {i dac` o apuc` scrisul [i-n postura de c\ine, va trebui dus` la scriitorul `la nefericit, s-o masturbeze p\n` la moarte.

traducere de Marieva Ionescu prefa]` de Alexandru Matei

41

RECENZII P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Prietena mea Bulbul Într-o zi, distrat` cum s\nt, mi-am dat seama c` am gre[it drumul d\nd de o libr`rie care mi-era necunoscut`. Privirea mi-a fost captat` de titlul unei c`r]i expuse \n vitrin`: M\nia vinetelor, de Bulbul Sharma. Am cump`rat-o imediat.

Dup` ce am citit-o pe ner`suflate, m-a cuprins sentimentul exaltant c` Bulbul [i cu mine avem multe afinit`]i, un fel foarte similar de a considera c` hrana nu poate fi disociat` de atmosfera care o \nconjoar`, de locul, momentul [i modul \n care este consumat`. Pe urm`, [i ea, Bulbul Sharma, este pictori]` [i scriitoare. Din acel moment, am sim]it-o aproape ca pe o rud`. Aceste „povestiri gastronomice“ s\nt ni[te mici perle.

Pun\nd \n scen` o mul]ime de personaje – apar]in\nd „Indiei profunde“ – \ntr-un mozaic de \nt\mpl`ri nostalgice, triste, dramatice, hazlii, traversate de efluvii, de miresme, de parfumurile a zeci de mirodenii specifice buc`t`t`riei indiene, o galerie de portrete vii, \nconjurate de o imuabil` lume rural` se desf`[oar` \n fa]a noastr`, \ntr-o suit` de tablouri ce dezv`luie comportamentul, obiceiurile indiene, caracterul lor.

Domnul Kumar nu se poate lipsi de bucatele g`tite de so]ie; de[i tr`iesc desp`r]i]i, vine o dat` pe s`pt`m\n` s` dejuneze la nevasta cea supus`, care-i preg`te[te cu umilin]` m\nc`rurile favorite. M`n\nc` tacticos, f`r` a scoate un cuv\nt, f`r` a-i arunca vreo privire nefericitei femei, emi]\nd ca unic sunet c\te un mic r\g\it de satisfac]ie: „Duminica, Domnul Kumar \[i f`cea apari]ia, asemeni unui uciga[ \ntorc\ndu-se, ca atras de un magnet, la locul crimei, [i intra numaidec\t \n cas` pentru a lua masa cu so]ia“. O cheie pentru

42

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 a descifra semnifica]ia titlului: M\nia vinetelor nu-i oare aceea[i cu m\nia mocnind \n pieptul bietei femei [i a multor altora ca ea? „V\n`ta bharta era gata. Doamnei Kumar nu-i mai r`m\nea dec\t s` o decoreze cu frunze proaspete de coriandru pe care le culegea din gr`din`.“ O familie de patru persoane – capul ei, tradi]ionalistul Gopal, \nso]it de cele trei femei excesiv de m\nc`cioase (nevast`, soacr`, fiic`, zorn`indu-[i frivol multiplele br`]`ri) – pleac` \ntr-o lung` [i fastidioas` c`l`torie cu trenul, spre un loc de pelerinaj unde se duceau o dat` pe an. „Un zgomot de mastica]ii satisf`cute se r`sp\ndea \n compartiment, to]i pasagerii m\nc\nd f`r` a scoate un cuv\nt. Curry-urile se revars` pe banchet`, co[urile s\nt scoase zgomotos de sub scaune, vecinii de compartiment s\nt invita]i cu insisten]` s` guste din pakara, paratha, vada, samosa [i alte kachori.“ Sumitra, pe care o mam` sever` [i posesiv` o supune \n fiecare an unui post draconic, viseaz` la cele mai suculente m\nc`ruri, ner`bd`toare ca tortura s` ia sf\r[it; Reshma, o femeie durdulie pe care so]ul iubit o \n[al` cu o sl`b`tur`, trece la cur` de sl`bire, dar se \ndoap` pe furi[ cu o puzderie de dulciuri apetisante, de care nu se poate lipsi... În aceste mici povestiri se m`n\nc` tot timpul, obsesiv. Mirosurile, aromele, savorile se completeaz` \ntr-un spectacol colorat, pl`cut ochiului (ca acel „castron cu halwa de un apetisant ro[u-auriu“). Iar personajele – zugr`vite cu mult umor [i tandre]e – ilustreaz` o Indie ce nu [i-a schimat de milenii obiceiurile, stilul vestimentar [i hrana. Textele – savuroase – s\nt pe m`sura bun`t`]ilor descrise, re]etele f`c\nd parte integrant` din text, ca un final necesar, o aplica]ie practic` a acestor povestiri \n care actorul principal este m\ncarea. Pe scurt, o perfect` ini]iere \n lumea gastronomiei indiene.

Pe copert`, o str`veche miniatur`: o indianc` st\nd \n genunchi [i mestec\nd cu o lingur` lung` de lemn \ntr-un ceaun pus pe foc; cu sari-ul tradi]ional pe care \l poart`, cu bra]ele [i gleznele \nconjurate de br`]`ri [i m`rgele, pare s` reprezinte arhetipul femeii indiene, poate str`moa[a femeilor din carte: Chinta, Malati, Sumitra ori Reshma.

■

Mincinosul de Stephen Fry Traducere din englez` de Radu Paraschivescu, colec]ia Râsul lumii Adrian Healey minte aproape patologic. Pl`cerea lui suprem` pare a fi trimiterea interlocutorului pe piste false. Cum \ns` orice na[ \[i are na[ul, Healey se vede atras \ntr-o aventur` \n care nimic nu e ceea ce pare a fi. Cât despre adev`rul din spatele aventurii, el se las` a[teptat destul de mult, dar, când apare, lumea r`mâne cu gura c`scat`.

Pre]: 35 lei Cu din]ii de lân`. Jurnal 1978–1983 de Livius Ciocârlie Colec]ia Memorii/ Jurnale Seduc`tor, rafinat, elegant [i autentic, Jurnalul lui Livius Ciocârlie este o lectur` \ncânt`toare. În addenda c`r]ii, fragmentele din dosarul lui de „obiectiv“ urm`rit de Securitate sub numele „Textualistul“, „Filologul“, „Scriitorul“ vorbesc despre cât de amenin]at era dreptul la intimitate \nainte de ’89.

Pre]: 45 lei

Noaptea sexual` de Pascal Quignard Traducere din francez` de Vlad Russo, Editura Humanitas Fiction 200 de reproduceri din mari muzee [i colec]ii particulare Un album \ndr`zne] [i seduc`tor \n care erotismul imaginilor reverbereaz` \n splendidul eseu al lui Pascal Quignard, laureat al Premiului Goncourt.

Pre]: 150 lei

În ochii Luciei de Arthur Japin Traducere din neerlandez` de Andrei Anastasescu, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Bestseller interna]ional distins cu Premiul Libris.

O \nsemnare din memoriile lui Casanova pomene[te despre o iubit` necredincioas`, Lucia, care l-a tr`dat pe când avea [aptesprezece ani. Fascinat de aceast` prezen]` fugar`, Arthur Japin \[i imagineaz` \n acest roman povestea neobi[nuit` a femeii de al c`rei chip Casanova a fost \ndr`gostit o via]` \ntreag`.

Pre]: 29 lei R`zboiul de [aptezeci [i [apte de ani [i premisele hegemoniei americane (1914–1991) de Neagu Djuvara Serie de autor O nou` [i fascinant` demonstra]ie de erudi]ie [i talent – cu care ne-a obi[nuit [i \ncântat, de-a lungul anilor, profesorul Neagu Djuvara – despre chipul epocii noastre, a[a cum este [i, mai cu seam`, cum va fi el peste nu mult` vreme.

Pre]: 23 lei

O mie [i una de nop]i [i zile de Naghib Mahfuz Traducere din arab` de Mihai P`tru, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Autor laureat al Premiului Nobel pentru literatur` Un roman captivant cu accente satirice \n care alegoriile [i simbolurile ascund adesea judec`]i politice. „Romanul p`streaz` atmosfera din O mie [i una de nop]i, dar exist` totodat` numeroase referiri la problemele Egiptului de ast`zi.“ (Guardian)

Pre]: 29 lei Mic tratat de pisicologie de {erban Foar]` Un manual indispensabil iubitorilor de pisici, recomandat celor care vor s` \nve]e s` priveasc`, s` deprind` rafinamentul [i gra]ia. Cu profesori ca Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Jorge Luis Borges, Fernando Pessoa, Max Jacob, Mircea Iv`nescu, Emil Brumaru [i mul]i al]ii, ale[i cu aten]ie de {erban Foar]` – doctor \n pisicologie –, care la rândul lor au fost elevi la [coala de pisici, ave]i [ansa de a \nv`]a s` deveni]i scriitori.

Pre]: 39 lei

Spovedania unui uciga[. Legenda sfântului be]iv de Joseph Roth Traducere din german` de Alexandru Al. Sahighian, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Joseph Roth ]ese \n Spovedania unui uciga[ deopotriv` intriga unui roman poli]ist [i fina analiz` psihologic` a unui asasin. „Legenda sfântului be]iv este o adev`rat` capodoper`, care fascineaz` cititorul [i \l provoac` s` o reciteasc` iar [i iar.“ (The Evening Standard)

Pre]: 23 lei

www.humanitas.ro

Oxford business. Dictionar englez-roman (soft cover) Colec]ia „Business“ Datorit` influen]ei istorice covâr[itoare a Marii Britanii [i a ]`rilor de origine anglo-saxon` asupra afacerilor, majoritatea terminologiei este preluat` ca atare \n toate limbile lumii, inclusiv \n român`, iar multe \ncerc`ri de a traduce termenii utiliza]i \n lumea afacerilor sunt pur [i simplu caraghioase.

Know Haw de Ram Charan Colec]ia „Management [i comunicare“ Str`lucit`, extrem de practic` [i cuprinz`toare, de o \n]elepciune aproape profetic`, lucrarea este elaborat` \n urma studiilor de o via]` ale lui Ram Charan, care a avut acces “\n culisele“ multora dintre cele mai mari corpora]ii din lume. Este un adev`rat manual de leadership.

Pre]: 44,90 Lei

Pre]: 39,90 Lei

Organizarea evenimentelor de Stephan Schäfer-Mehdi Colec]ia „Management [i comunicare“ Un adev`rat manual pentru cei interesa]i de organizarea evenimentelor. Fie c` sunte]i organizatorul, fie c` vre]i s`-i cere]i unei firme specializate s` se ocupe de evenimentul dumneavoastr` (oricare ar fi acesta: conferin]`, prezentare, congres, banchet), cartea lui Stephan Schäfer-Mehdi v` va fi de un real folos.

Marketingul Local de Brigitte Arms Colec]ia „Management [i comunicare“ Dori]i s` cre[te]i notorietatea produselor dumneavoastr` [i s` realiza]i o fidelizare durabil` a clientelei? Marketingul local prezint` esen]a planific`rii marketingului [i a cercet`rii de pia]` din perspectiva domeniului local, iar \n particular se refer` la elementele mixului de marketing.

Pre]: 24,90 Lei

Pre]: 34,90 Lei Cum s` convingi pe oricine de orice de Ruth Sherman Colec]ia „Management [i comunicare“ Înva]` cum s` \]i organizezi ideile rapid [i concis [i s` le transmi]i cu maximum de impact, realizezi o imagine excelent`, de durat`, folosind tehnici obi[nuite, cum s` recuno[ti momentul \n care s` te retragi, s` \]i schimbi strategia [i s` a[tep]i momentul oportun pentru relansare.

Creativitatea \n publicitate de Pat Fallon [i Fred Senn Colec]ia „Management [i comunicare“ Este o carte despre branduri, creativitate, comunicare [i publicitate. Con]ine numeroase exemple din via]a marilor companii [i o serie de ilustra]ii, \n special pentru diverse sloganuri [i afi[e publicitare utilizate de c`tre companii.

Pre]: 39,90 Lei

Pre]: 29,90 Lei De ce ai fi tu [eful de Rob Goffee [i Gareth Jones Colec]ia „Management [i comunicare“ O abordare original` a leadershipului, \n oarecare contrast cu teoriile tradi]ionale. Eviden]iaz` \n special aspectele legate de autocunoa[tere, cunoa[terea originilor, adaptarea la context, \ns` f`r` a modifica substan]ial personalitatea liderului.

Prezentarea in business de Angela Hatton Colec]ia „Management [i comunicare“ Ai nevoie s` faci o prezentare pentru un client important? Vrei s` cre[ti rata de succes \n câ[tigarea de noi contracte? Trebuie s` trimi]i o propunere de ofert` pentru a câ[tiga o licita]ie pentru a aduce mai multe resurse departamentului t`u? Cite[te aceast` carte!

Pre]: 34,90 Lei

www.all.ro

Cele mai frumoase locuri din lume Aproape orice loc de pe p`mânt \[i are magia sa – o unic` \mpletire de prezent, trecut [i viitor, de amprent` antropic` imprimat` pe ]es`tura fragil` oferit` cu generozitate de mediul natural. O generozitate de multe ori apreciat` drept sl`biciune.

Cele mai frumoase locuri din Europa Europa are un num`r uria[ de monumente cu semnifica]ie major`: Turnul Eiffel, Big Ben, Acropole, Colosseumul [i Kremlinul. Pentru to]i turi[tii albumul \[i propune s` fie un ghid de informare.

Pentru to]i ceilal]i, posibilitatea de a avea aproape cele mai frumoase locuri din Europa.

100 cele mai frumoase muzee ale lumii O c`l`torie prin cele o sut` cele mai faimoase muzee; colec]iile lor de art` fac din ele unele dintre cele mai importante institu]ii culturale ale lumii contemporane. Fiecare muzeu descris \n 100 cele mai frumoase muzee ale lumii reprezint` o istorie [i o cultur`, tradi]iile[si aspira]iile lor, trecutul [i prezentul.

100 cele mai frumoase ora[e ale lumii Aceast` superb ilustrat` carte te plimb` \n jurul lumii, prin ora[ele medievale ale Europei, prin bazarele orientale sau printre zgâraie-norii arhitecturii de ultim` genera]ie. O sut` de ora[e deosebite, mai mari sau mai mici, sunt „sta]iile“ acestei c`l`torii speciale.

Pte]: 99 Lei

Pre]: 99 Lei

100 cele mai frumoase parcuri na]ionale ale lumii De la \nceputul secolului al XX-lea au fost \nfiin]ate \n aproape toate ]`rile arii naturale conservate, multe dintre acestea devenind \ntre timp atrac]ii turistice [i ultimul refugiu pentru un mare num`r de animale aflate \n pragul dispari]iei.

100 de catastrofe naturale Lumea \n care tr`im este \ntr-o continu` schimbare. Fragilitatea mediului \n care tr`im este din ce \n ce mai mult con[tientizat`. Care sunt cauzele producerii catastrofelor? {i care sunt consecin]ele lor? Aceast` carte exploreaz` c`ile prin care lumea natural` are pân` la urm` ultimul cuvânt \n crearea [i distrugerea planetei.

Pre]: 99 Lei

Pre]: 99 Lei

100 de minuni ale Chinei Cele 100 de atrac]ii selectate \nseamn` ora[e vechi de mii de ani, peisaje de o rar` frumuse]e ori ora[e moderne cu o via]` trepidant`. Fiecare \n parte se poate constitui \ntr-un imbold de explorare a acestei vaste, misterioase, contradictorii ]`ri asiatice.

Pre]: 99 Lei

100 cele mai frumoase minuni ale lumii Ne vom putea minuna privind for]a creatoare a naturii [i vom constata uimi]i c`, \n compara]ie cu ea, realiz`rile omenirii par insignifiante, dac` ar fi s` ne gândim doar la cople[itorul Mare Canion din Colorado, la legendarul munte Fuji sau la impresionanta Bariera de Corali de pe coasta estic` a Australiei.

Pre]: 99 Lei

www.all.ro

Ryszard Kapu´sci´nski, C`l`torind cu Herodot Traducere de Mihai Mitu C`l`torind cu Herodot este \n acela[i timp un amplu reportaj, o carte de memorii [i un roman istoric \n care trecutul se \ntâlne[te cu prezentul, Kapu´sci´nski invitându-ne s` c`l`torim al`turi de el [i de Herodot \n timp [i spa]iu.

Constantin von Barloewen (coord.), Cartea cunoa[terilor Traducere de M`d`lin Ro[ioru Cartea cunoa[terilor este un fel de „bibliotec` intercultural`“, un volum \n care pute]i reg`si personalit`]i marcante ale secolului XX, angajate \ntr-un dialog despre drepturile omului, globalizare, progresul tehnologic [i raporturile lumii contemporane cu spiritualitatea.

Berea. Ghid complet: istorie, prelucrare, degustare, variet`]i din toat` lumea Traducere de Cristian Cercel S` descoperim \mpreun` lumea berii sub toate aspectele sale: istorie, prelucrare, degustare, combina]ii gastronomice. Peste 200 de beri din lumea \ntreag` sunt descrise, comentate [i ilustrate \n 450 de imagini color.

Whisky. Ghid complet: istorie, prelucrare, degustare, variet`]i din toat` lumea Traducere de Raluca Oanc` O carte rafinat` care v` propune o incursiune \n lumea whisky-ului, sub toate aspectele sale: istorie, proces de fabrica]ie, degustare, \mbuteliere.

E.T.A. Hoffmann, Piticu], zis [i Cinabru Traducere de Al. Philippide Într-o vreme \n care lumea \[i \ndreapt` ochii numai spre [tiin]`, cu siguran]` c` zânele nu mai au ce c`uta! Totu[i, lumea din aceast` carte este plin` de magie, \ntreaga f`ptur` fiind cuprins` de miracole [i fantezii neb`nuite.

Jules Verne, Doctor Ox. Un ora[ plutitor Traducere de Ion Hobana [i Doina Opri]` Micul ora[ Quiquendone este cadrul perfect pentru experimentul [tiin]ific revolu]ionar al doctorului Ox: construirea uzinei pentru producerea unui gaz modern de iluminat, gazul oxidric.

S` fie oare vreo leg`tur` \ntre experiment [i teribila invazie a r`ului?

Hans Christian Andersen, Naomi Lewis, Christian Birmingham, Cr`iasa-Z`pezii Traducere de Florentina Roman Fermec`toarea poveste de iarn` a unei feti]e care pleac` \ntr-o c`l`torie pentru a salva b`iatul pe care-l iube[te.

Christian Birmingham a creat \n Cr`iasa-Z`pezii o lume \ncânt`toare, surprinzând perfect atmosfera acestei pove[ti celebre.

Frances Watts, David Legge, Pupici pentru t`tici Traducere de Mihnea Gafi]a S-a f`cut ora de culcare, dar BebeUrs e mofturos. „Îmi dai un pupic ap`sat, ca de urs?“, \ntreab` Tati-Urs.„Nu!“, zice Bebe-Urs. „Niciun pupic pentru t`tic!“ O poveste juc`u[`, plin` de-mbr`]i[`ri [i pupici, de spus din toat` inima la culcare!

www.editura-art.ro

Jean-Marie Gustave Le Clézio, Potopul Traducere de Viorel Grecu „Potopul este, f`r` \ndoial`, una dintre c`r]ile semnificative pentru con[tiin]a contemporan` confruntat` cu \n]elesurile tragice ale dezumaniz`rii din societatea de consum.“ Dan Grigorescu

Pierre-Thomas-Nicolas Hurtaut, Ars flatulatoria sau Me[te[ugul bunei pâr]âieli Traducere de {erban Foar]` Eseu teori-fiziologic [i metodic pentru uzul celor constipa]i, al celor gravi [i austeri, al damelor melancolicoase ca [i al celor câ]i r`mân servii prejudec`]ii.

Made in Poland. Antologie de teatru polonez contemporan Antologare de Iulia Popovici Prima antologie de dramaturgie polonez` publicat` \n România reflect` dinamica unui teatru \n centrul c`ruia se afl` anarhi[ti care se revolt` \mpotriva societ`]ii capitaliste, b`trâni afla]i la marginea societ`]ii, dar [i tineri boga]i, victime ale consumerismului.

Alain Corbin, Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello (coord.), Istoria corpului, II. De la Revolu]ia Francez` la Primul R`zboi Mondial Traducere de Simona Manolache, Camelia Biholaru, Cristina Drahta, Giuliano Sfichi Cum ne gândim [i cum ne tr`im corpul? Al doilea r`spuns dintr-o trilogie-eveniment.

Jean-Marie Gustave Le Clézio, Raga.

Apropierea continentului invizibil Traducere de M`d`lin Ro[ioru „Dac` ar fi s` alegem câteva cuvinte care s` pluteasc` pe fluviul Le Clézio, am scrie c`l`torie, exil, r`t`cire, dar [i prietenie, descoperire, \ncântare, halucina]ie, invizibil.“ Le Monde

33 de fatrazii Traduse [i glosate de {erban Foar]` Modul de produc]ie [i \ntrebuin]are: „Strania fantazie/ zis` fatrazie/ nu-i un gen de centru;/ deci, a patra zi e/ cea mai proast` pentru/ scos o fatrazie/ de prin cap sau ventru.“ {.F.

Festivalul interna]ional de poezie „Oskar Pastior“ Antologie \ngrijit` de Corina Bernic Antologia cuprinde poe]i din numeroase ]`ri europene, care se revendic`, \n bun` m`sur`, din tradi]ia modernismului experimental sau a avangardismului.

Daniel Arasse, Nu vede]i nimic Traducere de Laura Albulescu {tiin]a nu trebuie s` fie neap`rat serioas`, ]eap`n`, moroc`noas`. Anchetând cu umor [i subtilitate tablouri celebre ale lui Velázquez, Ti]ian, Bruegel sau Tintoretto, Daniel Arasse ne \nva]` – \ntr-o declara]ie de iubire f`cut` picturii – s` privim ceea ce vedem.

www.editura-art.ro

Opere I. Maimu]ele personale. Pove[ti pentru a-mi \mbl\nzi iubita. Al]i doi ani pe un bloc de ghea]` de Radu Cosa[u Prefa]` de Sanda Cordo[ „Cosa[u are harul frazei ce nu seam`n` cu al nim`nui, un har pe care nu-l cru]`, nu-l divinizeaz` [i nu-l r`sfa]`, d\ndu-i dimpotriv` mereu ceva de f`cut, ceva de lucru, nesuport\nd s`-l vad` st\nd degeaba, \ntr-un dulce [i binemeritat repaus.“ (Lucian Raicu)

Pre]: 56,95 lei Dic]ionar de cultur` general` de Frédéric Laupies (coodonator) Traducere de Giuliano Sfichi (coord.), Andrei-Paul Corescu, Nadia Farca[, Elena G\rlea, Mirela Mircea, Alina Pelea, Marius Roman, M`d`lin Ro[ioru Hors collection Clar` [i sintetic`, lucrarea include un mare num`r de discipline din toate domeniile: art`, [tiin]`, filosofie, istorie, drept, politic`, religie, mitologie etc.

Pre]: 129,00 lei

Opere I. Însemn`ri din Sodoma. Drumul.

Republica pe e[afod. Ziua m\niei. Manualul \nt\mpl`rilor. Tache de catifea de {tefan Agopian Prefa]` de Eugen Negrici „Nimeni nu mai scrie la noi ca {tefan Agopian. Reverie ludic` [i multicolor`, fantasme tratate juc`u[, montaje suprarealiste, volupt`]i baroce, luxurian]` [i senzualism, frazare poetic`.“ (Dan C. Mih`ilescu)

Pre]: 64,95 lei M`rturie [i document 2 de Constantin Ticu Dumitrescu Hors collection „N-am avut tinere]e, \ns` am dob\ndit cel mai paradoxal titlu de noble]e din istoria umanit`]ii, cel de de]inut politic. Pentru a-l fi avut, \ncerc`rile erau \ns` at\t de grele, \nc\t costau adesea via]a; cei care l-au primit nu l-au cerut, iar cei care l-au acordat au crezut exact contrariul.“ (Constantin Ticu Dumitrescu)

Pre]: 69,00 lei Intrarea Soarelui de Cecilia {tef`nescu Colec]ia „Ego. Proz`“ „M-am g\ndit s` scriu despre toate acele lucruri despre care literatura con− temporan` nu mai are poft` s` vorbeasc`, pentru c` pare sastisit`. Pe care le-a b`gat sub pre[ul istoriei [i pe care le ignor`, cu o con[tien]` superioar`. E un pariu pe care \l fac cu modele [i cu propriile mele prejudec`]i.“ (Cecilia {tef`nescu)

Nevoi speciale de Dan Sociu Colec]ia „Ego. Proz`“ „Dac` \n poezie am renun]at la autobiografic, trec\nd la ceea ce numesc postconfesiv, o s`-mi mut autobiografiile fantasmatice \n proz`.“ (Dan Sociu) „Scump la scris, flegmatic, dar cu pusee sarcastice, Sociu [tie s` creioneze situa]ii expresive din c\teva linii.“ (Paul Cernat)

Pre]: 29,95 lei

Pre]: 34,95 lei Palmagii de Sarah Waters Traducere [i note de Ioana Filat Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Roman nominalizat la premiile Orange [i Man Booker / Cartea anului 2003 \n Marea Britanie / „Exist` c`r]i care te fac s`-i invidiezi pe cei care urmeaz` s` le citeasc`, pentru c` [tii ce pl`cere \i a[teapt`, ce comoar` vor descoperi. Palmagii este una dintre ele.“ (The Guardian)

Pre]: 49,95 lei

Mielul: Evanghelia dup` Biff, tovar`[ul de joac` al lui Iisus de Christopher Moore Traducere de Iulia Gorzo Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Christopher Moore este un adev`rat Maestru al Bizarului. Romanele sale s\nt fie scandalos de originale, fie scandaloase. Mielul: Evanghelia dup` Biff, tovar`[ul de joac` al lui Iisus este o carte revolt`tor de amuzant` [i surprinz`tor de tandr`. De-abia a[tept urm`torul lui roman.“ (Peter Beagle)

Pre]: 39,50 lei

www.polirom.ro

O insul` prea mic` de Andrea Levy Traducere: Liviana Tane Colec]ia Mae[trii Leda Roman distins cu Orange Prize for Fiction 2004, Orange of Oranges 2005, Whitbread Book of the Year 2004, Commonwealth Writers’ Prize 2005 Anul 1948. Londra \[i revine dup` r`zboi. Dar pe Nevern Street, la nr. 21, conflictul de-abia a \nceput…. „O saga captivant` despre schimbarea la fa]` a Marii Britanii.“ (Mirror)

Pre]: 47,50 lei T`cerea din gr`din` de William Trevor Traducere: Virgil Stanciu Colec]ia Mae[trii Leda O poveste despre o lume \n care secrete de mult \ngropate ies din nou la iveal`, \n care p`catele nu sunt niciodat` isp`[ite, \n cadrul idilic al comitatului Cork din Irlanda. „O mân` de maestru. Unul dintre cele mai remarcabile romane pe care ni le-a oferit Irlanda de mult timp.“ (Independent)

Pre]: 33,90 lei Secretul rubinului de Barry Unsworth Traducere: Claudia Dumitriu Colec]ia Mae[trii Leda Roman nominalizat la Man Booker Prize 2006 Tr`dare, intrigi, \n[el`ciune, plus un strop de erotism. Iat` ingredientele unei pove[ti scrise parc` de Umberto Eco. La curtea regelui Roger, \n Sicilia secolului al XII-lea, un tân`r se vede nevoit s` aleag` \ntre o iubit` de vi]` nobil` [i o senzual` dansatoare…

Pre]: 44,90 lei Juan f`r` de ]ar` de Juan Goytisolo Traducere: Ariadna Gr`dinaru Colec]ia Mae[trii Leda Premiul Na]ional pentru Literatur` al Spaniei pe anul 2008 Interzis cândva, apoi apreciat la adev`rata lui valoare, romanul sondeaz` adev`rurile despre peisajul politic, moral [i cultural al Spaniei franchiste [i postfranchiste.

Pre] : 36,00 lei

Vraja iernii de Helen Dunmore Traducere: Lauren]iu Dulman Colec]ia Love & Life Roman distins cu Orange Prize for Fiction O iubire imposibil`, o pasiune interzis`, un roman tulbur`tor, cu ecouri din La r`scruce de vânturi.

O lume opac`, pustiit` de r`zboi, o familie cu secrete sumbre [i un decor ce aminte[te de romanele gotice compun cadrul unei iubiri incestuoase, mustind de tensiune [i teroare.

Pre]: 39,90 lei Sângele florilor de Anita Amirrezvani Traducere: Ioana Jelea Colec]ia Love & Life Persia medieval` prinde via]` \n acest roman sclipitor [i captivant: de la uluitoarea sa arhitectur`, pân` la pie]ele forfotind de oameni, doldora de co[uri cu mirodenii, covoare cu fir de aur [i ]es`turi de culoarea peruzelei. Pove[ti persane care te vr`jesc, destine tulbur`toare…

Pre]: 45,00 lei Fiicele Ierusalimului de Charlotte Mendelson Traducere: Roxana Evanghelie Colec]ia Love & Life Roman distins cu John Llewellyn Rhys Prize 2003, Somerset Maugham Award 2004 O familie din Oxford. El – un profesor universitar obsedat de carier`.

Ea – o Emma Bovary care-[i caut` fericirea \n experien]e extraconjugale.

Fiicele lor – dou` extreme nefericite.

Un roman amuzant despre cotidianul familial, [i nu numai.

Pre]: 39,90 lei Belea mare de Dave Barry Traducere: C`t`lin Pruteanu Colec]ia HaHa Leda O spumoas` comedie a erorilor, cu o multicolor` galerie de personaje.

Toat` „flora“ uman` a ora[ului Miami, FBI-ul la datorie, avioane deturnate, bombe nucleare, o broasc` psihedelic` [i un câine cu „inteligen]a unei ]eline“ asigur` \mpreun` succesul unui roman de un umor debordant.

Pre]: 36,90 lei

www.ledabooks.ro

Sângele vikingilor de Brian Frederiksen Traducere din limba englez` de Luiza Criv`] Ce s-ar \ntâmpla dac` s-ar dovedi c` familia regal` danez`, cea mai veche monarhie din lume, ar ascunde un secret teribil, o profe]ie milenar`? Ce s-ar \ntâmpla dac` s-ar afla c` primul rege viking danez men]ionat de izvoare, Gorm cel B`trân (890-959 A.D.), a fost descendentul direct al casei lui Iuda, pe linia de sânge a regilor David [i Solomon? {i de ce ar fi \n stare casa regal` danez`, Mossad-ul [i o str`veche fr`]ie musulman` ca s` p`streze aceste secrete?

Pre]: 29,43 lei Mormântul lui Columb de Miguel Ruiz Montañez Traducere din limba spaniol` de Theodora Dincov Santo Domingo, Republica Dominican`. R`m`[i]ele lui Cristofor Columb au disp`rut din mausoleul \n care erau depuse. Evenimentele se precipit`, când acela[i lucru se \ntâmpl` [i \n Spania, \n catedrala din Sevilia. În ambele cazuri, o hieroglif` ciudat` este singura urm` l`sat` de ho]i. Care este motivul acestor jafuri [i cine se ascunde \n spatele lor? Pe m`sur` ce echipa de anchetatori descoper` noi indicii, un secret p`strat vreme de cinci secole iese la lumin`.

Pre]: 29,43 lei Harta Creatorului de Emilio Calderón Traducere din limba spaniol` [i note de Alexandra Oprea La Roma, \n inima Europei r`scolite de r`zboi [i amenin]ate de expansiunea Celui de-al Treilea Reich, trei tineri pornesc \n c`utarea unei h`r]i a lumii, despre care se spune c` ar fi fost \ntocmit` de Dumnezeu Însu[i.

Un joc periculos [i complicat, guvernat de intrigi [i tr`d`ri, \n care nimic nu este ceea ce pare a fi. Pe urmele H`r]ii Creatorului se afl` [i cei mai influen]i lideri nazi[ti, convin[i c` aceasta le va dezlega toate misterele crea]iei.

Pre]: 29,43 lei Capcana de ghea]` de Kitty Sewell Traducere din limba englez` de M`d`lina Alam` Cardiff 2006. O scrisoare venit` de la cap`tul lumii tulbur` lini[tea conjugal` a doctorului Woodruff, nevoit s` porneasc` \ntr-o aventur` extraordinar` ce \l poart` pân` \n peisajul \nghe]at al Nordului extrem, un loc periculos [i straniu. Romanul a primit premiul People’s Choice BBC Radio Wales \n 2006 [i a fost nominalizat la Wales Book of the Year [i The Crime Writer’s Association New Blood Dagger.

Pre]: 34,88 lei

Splendida cetate a celor o mie de sori de Khaled Hosseini Traducere din limba englez` [i note de Crengu]a N`pristoc În acela[i stil fermec`tor, inconfundabil care a f`cut din Vân`torii de zmeie un bestseller interna]ional, Khaled Hosseini spune \n Splendida cetate a celor o mie de sori povestea unei iubiri coborâte parc` din vechile poeme persane, a unei prietenii care nu se d` \n l`turi de la sacrificiul suprem [i a unui ora[ care, \n ciuda tuturor vicisitudinilor, se \nc`p`]âneaz` s` renasc` din propria-i cenu[`.

Pret: 34,88 lei Scrisoare deschis` c`tre un tân`r despre conduita de via]` de André Maurois Traducere din limba francez` de Mihaela Niculescu „Am optzeci de ani; dumneavoastr` ave]i dou`zeci. To]i cei care v` cunosc \mi vorbesc despre meritele dumneavoastr`.

Or, \mi cere]i s` v` dau câteva sfaturi asupra conduitei de via]`, pe scurt «o scrisoare de \nv`]`tur`» ca aceea pe care, \n scrierile lui Balzac, doamna de Mortsauf o scrie pentru Félix de Vandenesse sau ca aceea pe care Goethe o compune pentru Wilhelm Meister.“

Pre]: 25 lei Obama. O biografie de Garen Thomas Traducere din limba englez` de Cristina-Gabriela Jaleru „Se pare c`, recent, s-a afirmat un nou lider care le d` americanilor dreptul s` viseze. Barak Obama a demonstrat \n mod repetat c` poate s` se ocupe de vie]ile oamenilor indiferent de sex, afilia]ie politic` sau ras`. Ceea ce oamenii g`sesc deosebit la el este c` a reu[it s` ajung` la inimile celor din genera]ia mea, ale p`rin]ilor mei [i chiar ale celor din genera]ia voastr`.“ Garen Thomas

Pre]: 34,88 lei Ghidul Uniunii Europene de José Echkenazi Traducere din limba francez` de Gina Belabed Ce face Comisia European` [i care s\nt rolurile rezervate comisarilor europeni?

Cât de mari sunt puterile Parlamentului European? În ce scop a fost creat` Curtea de Justi]ie? Apelând la un limbaj accesibil tuturor, autorul explic` esen]a actelor care guverneaz` functionarea UE \n folosul tuturor statelor membre mari sau mici, \n beneficiul cet`]enilor lor.

Pre]: 24,90 lei

www.niculescu.ro

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

Wittgenstein, acest lucru denot` felul de a g\ndi natural. A g\ndi natural \nseamn` a g\ndi sincopat – fragmentar [i discontinuu. G\ndirea natural` se aseam`n` mai degrab` semnalului digital, dec\t celui analog. Aceast` observa]ie ne poate duce la ideea c` nu putem concepe algoritmi care s` produc` g\nduri. {i nici nu trebuie.

Important este s` avem o tehnologie care s` conecteze aceste g\nduri „r`zle]e“. Iar web-ul ([i \n varinata sa social`, 2.0, dar mai ales \n agenda de cercetare care se dore[te web-ul semantic) este tocmai tehnologia care ne salveaz` de „efortul de nespus \n ordonarea g\ndurilor“. Putem scrie ce ne trece efectiv prin cap [i cum ne trece efectiv prin cap – [i aici n-am f`cut dec\t s`-l parafrazez pe Wittgenstein c\nd \[i descria Tractatus-ul, poate cea mai sistematic` lucrare de filozofie din secolul al XX-lea.

Are vreo valoare ordonarea g\ndurilor \ntr-o lume \n care nu mai avem timpul necesar unei lecturi sistematice, lineare? Dintr-o perspectiv` pragmatic`, dac` avem deja tehnologia care s` ne conecteze g\ndurile „r`zle]e“ [i s` ni le poat` sistematiza \n func]ie de anumite metadate (cuvinte-cheie, de exemplu) sau \n func]ie de anumi]i algoritmi de c`utare, ce rost ar avea s` impunem noi organiz`ri, artificiale \n raport cu natura min]ii umane [i care, pe deasupra, necesit` eforturi [i presupun costuri de timp ce li se transmit [i cititorilor? În loc s` citim ultima \ntrebare, compus` din multe propozi]ii structurate dup` normele sintactice ale limbii române, mai bine am formula propozi]ii simple pe care o ma[in` s` le pun` \ntr-o ordine specificat` de cititor. Poate c` doar o singur` propozi]ie din fraza interogativ` de mai sus intereseaz` [i e relevant`.

Sistemele digitale s-au impus \n fa]a celor analogice pentru c` [tiu s` manipuleze simboluri. Scrierea digital` ar fi, astfel, o scriere \n care simbolurile pot fi manipulate at\t de ma[ini, c\t [i de min]i umane dup` interese epistemice diferite. Cu c\t aceste simboluri se afl` \ntr-o re]ea deschis` (deci nu \ntr-o carte), cu c\t participarea cititorului e mai mare [i mai deschis`, cu at\t s-ar putea s` eliber`m autorii de efort [i, \ntr-un final, de au(c)toritate.

■

Constantin Vic`

WWWittgenstein De ce consider`m c` scrierea liniar` e cel mai bun instrument pentru exprimarea g\ndurilor noastre ca propozi]ii scrise? De ce neap`rat structura de tip clasic (introducere, argumente, \ncheiere), care presupune texte finite [i cu un fir argumentativ reperabil, favorizeaz` \n]elegerea? Nu m` gr`besc s` dau un r`spuns personal, care poate fi considerat p`rtinitor (apar]in unei genera]ii care cre[te odat` cu world wide web-ul!), ci voi invoca un argument al autorit`]ii. În Însemn`rile postume ale lui Ludwig Wittgenstein, exist` o \nsemnare din 1937 (deci din a doua perioad` a operei sale) care explic`, \n parte, formula pe care a preferat-o \n filozofie: „C\nd g\ndesc pentru mine, f`r` s` doresc s` scriu o carte, eu sar \n jurul temei; aceasta este singurul fel de g\ndire natural pentru mine. Este un chin s` fiu for]at a g\ndi \n mod linear. Trebuie oare s` \ncerc? Consum un efort de nespus \n ordonarea g\ndurilor, care nu are, poate, nici o valoare“.

Probabil c` perioada \n care preg`tim un text de tip explicativ sau descriptiv seam`n` cu ceea ce Wittgenstein numea „a s`ri \n jurul temei“. G\ndurile nu vin \ntr-o ordine neap`rat logic`, exist` destule zone libere pe care le intuim ca fiind „de acoperit“, exist` conexiuni de idei care nu respect` nici o formul` deductiv`, nici inductiv`, nici abductiv`. Pe scurt, g\ndurile se rela]ioneaz` \ntr-o p\nz` de p`ianjen (web) neclar`, iar parcursul de la unul la altul poate fi privit drept haotic. Dar – dup` cum observa

51

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

C`ut\nd ceva f`r` s` [tim ce anume. Duc\nd cu noi o durere ad\nc` (nev`zut` nici m`car de noi \n[ine), f`r` s` [tim ce anume o provoac`.

Amos Oz \[i construie[te personajele dezv`luindu-se, ca at\]ia al]i scriitori, pe sine. Adopt\nd umorul evreiesc. Ce alt` cale sau ce alt instrument mai bun pe lumea asta pentru exprimarea durerii dec\t scrisul?! Ce alt` form` de desc`rcare [i compensare a suferin]ei nenumite [i nev`zute mai bun` dec\t scrisul?! Poate doar muzica sau dansul sau pictura... Sublimarea r`ului din noi \n[ine este practicat` de Amos Oz cu mare m`iestrie. Sublimarea violen]ei, a agresivit`]ii incon[tiente specifice fiin]ei umane, singura fiin]` care se \nstr`ineaz` de sine \ns`[i...

Fima, personajul care d` [i numele romanului, se afl` pe un drum unde g`se[te ceva, dar nu [tie ce. {i de[i \i e la \ndem\n` acel ceva, gre[e[te drumul. Respinge mereu ceva existent \n favoarea a ceva ce nu exist`. Un b`rbat de 54 de ani, ca un copil ce calc` descul] \n singurul ciob de pe drum. Un b`rbat c`ruia, dac` \n toat` Grecia ar exista o singur` piatr`, aceea cu siguran]` i-ar c`dea \n cap. Am citat aproximativ din autor. În tot acest timp, Fima este un partizan \nfocat al diferen]ierii binelui de r`u, dedic\ndu-[i via]a (\n imagina]ie, desigur) salv`rii propriului popor, construind „fantezii privind preluarea puterii [i restabilirea p`cii \n ]ar`“.

Romanul Fima, pe care l-am terminat de citit noaptea t\rziu [i cu care am \ncercat apoi s` dorm, ei bine, m-a ]inut \n acea stare pe care autorul o nume[te „a treia stare“. Nici somn, nici veghe. Un fel de lumin` care te \nv`luie complet, pe din`untru [i pe dinafar`, [i \n care nu exist` minciun` (ca \n starea de veghe), [i nici nu e[ti r`scolit de vise ce se transform` \n co[maruri (a[a cum se \nt\mpl` adesea \n somn).

Citi]i Fima sau oricare dintre romanele lui Amos Os \ncerc\nd s` \n]elege]i c\t mai mult din voi \n[iv` sau, dimpotriv`, \ncerc\nd s` con[tientiza]i neputin]a noastr` de a \n]elege. Un intelectual ar spune: „Spune-mi dac` cite[ti, ca s`-]i spun cine e[ti“. Psihologul din mine \ndr`zne[te s` spun`: „Spune-mi ce [i cum cite[ti, ca s`-]i spun cine e[ti“.

■

Georgeta Ghinea

Sublimarea r`ului interior Amos Oz, Fima

Editura Polirom, 2008

Tot ce fac – mult, pu]in – fac cu pasiune. {i pe autorii mei dragi \i citesc [i ajung s`-i iubesc tot cu pasiune. Cred c` pe Amos Oz \l iubesc cel mai mult dintre to]i. De[i am fost educa]i \n culturi total diferite, sem`n`m. De[i el e b`rbat, de[i scrie genial, de[i las` s` se vad` \n scrisul lui senzitivitatea, iar eu, dup` cum ve]i vedea, afectivitatea, tot sem`n`m. El evalueaz` lumea cu sim]uri ascu]ite, cre\nd imagini vizuale, auditive, dar mai ales olfactive, eu o fac, aproape unilateral, cu afectul. Iar c\nd \mi folosesc ra]iunea, o dau \n bar` de cele mai multe ori. {i cu toate astea, plus altele, sem`n`m.

Altfel cum s`-mi explic pasiunea cu care-l devorez cu fiecare volum care se traduce la noi?

Cunosc\ndu-l pe el, m` descop`r pe mine, acolo \n ad\ncul meu, ad\nc pe care n-am curaj s`-l privesc cu aten]ie. Descop`r \n el, [i \n mine, triste]ea ascuns` cu grij` de ceilal]i. Pentru c` ceilal]i ne vor cum le convine lor [i n-am avea nici un haz dac` ne-am ar`ta a[a cum s\ntem cu adev`rat. Putem exista \n complicitate, Amos Oz [i cu mine, atunci c\nd adorm impregnat` de el, ca ni[te fiin]e \n suferin]`, f`r` s` [tim niciodat` precis ce ne produce aceast` suferin]`. C`ut\nd permanent [i pretutindeni esen]ialul, ne[tiind cu precizie ce reprezint`, de fapt, acesta.

53

traducere din limba ebraic` [i note de Any Shilon

Georgeta Ghinea este psiholog [i realizatoare a emisiunii Liber pe contrasens, difuzat` pe TVR 2.

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

urm.: „Iar tu, fiu al omului, ia-]i o c`r`mid`, pune-]i-o dinainte [i scrijele[te pe ea cetatea, Ierusalimul; [i pune \mpresurare \mpotriva ei, [i ridic` \nt`rituri \mpotriva ei [i \nal]` \mprejur val de p`m\nt \mpotriva ei; [i a[az` tabere \mpotriva ei [i r\nduie[te catapulte de jur-\mprejur.

Iar tu ia-]i o tigaie de fier [i f`-]i-o zid de fier \ntre tine [i cetate [i \ntoarce-]i fa]a \mpotriva ei: [ea] va fi \n \mpresurare [i tu o vei \mpresura; acesta este semn pentru fiii lui Israel...“.

Vocea lui Dumnezeu creeaz` scenariul mimodramei sacre. Decorul este c`r`mida pe care se afl` scrijelite zidurile cet`]ii. Tigaia de fier este arma ofensiv` [i scutul r`zboinicului. Printr-o serie de gesturi simbolice, \ntunecatul [i asprul Iezechiel „poveste[te“ p`catele cet`]ii [i pedepsele la care este ea menit`. Drama ritual` continu`, [i putem s` ni-l imagin`m pe nabi execut\nd dansul mut sub privirile cona]ionalilor s`i, \n Babilonul exilului, ca un comentariu al st`rii de robie [i al pricinilor ei: ve[nic \nnoita tenta]ie a idolatriei, mereu refulat`, niciodat` \nvins`.

Dansul contemporan pare a nu fi inventat nimic atunci c\nd, dep`[ind condi]ia pur estetic` a trupurilor frumoase \n acompaniament muzical, ca \n dansul clasic, deseneaz` simbolic configur`ri dinamice ale trupului.

Au avut loc aceste spectacole? Sau figureaz` ele \n c`r]ile profetice doar ca note de scen`, menite unor reprezenta]ii care nu s-au jucat niciodat`? Nu putem r`spunde \ntreb`rii, dar recuren]a acestei profe]ii mute, „dansate“ \n mai multe c`r]i ale Vechiului Testament ne face s` credem c` ele s\nt un „gen“. „Isaia a umblat gol [i descul], pentru a vesti robia [i exilul \n care urma s` cad` poporul neascult`tor (Is. 20); Ieremia a spart un vas de lut pentru a ar`ta cum va fi zdrobit Ierusalimul [i locuitorii lui de c`tre Dumnezeu (Ier. 19)“ – scrie comentatoarea Ioana Costa. Aceast` gesticula]ie puternic` [i angoasant` era menit` s` pun` pe g\nduri un popor privilegiat, care, ca noi to]i, mereu c`lca leg`m\ntul unic \ncheiat, din pricini misterioase, de Zeul irascibil IHWH cu el, cu poporul ales, [i cu nimeni altul.

Ion Vianu

Iezechiel [i mimodrama Septuaginta VI/2, Editura Polirom, 2008

Cum vor fi fost acele vremuri c\nd vedeniile nu erau prilej de dec`dere? În lumea noastr`, supus` aseptiz`rilor [i clasific`rilor, r`bufnirile incon[tientului s\nt fixate cu acul \n marele insectar al psihiatriei, \n timp ce pe atunci erau recuperate ca expresie a inspira]iei divine. {i chiar dac` psihanalizele au revelat c` \n deliruri ajunge la expresie ceva autentic [i esen]ial din psihicul individual, nu ne mai putem imagina c` un profet, un nabi, delira \n numele [i prin impulsul incon[tientului poporului s`u.

Era o vreme c\nd umanitatea reu[ise s` dep`[easc` con[tiin]a elementar` a Tribului, a acestei prea-vizibile leg`turi a s\ngelui; c\nd se n`scuser` regatele [i, odat` cu ele, con[tiin]a na]ional`, a apartenen]ei la o mare unitate prin limb`, prin legi, printr-un acela[i Dumnezeu.

Cu El poporul ales f`cuse pentru ve[nicie un leg`m\nt. Apoi au venit amenin]`ri cumplite asupra regatului, evuri de pr`bu[ire. Profe]ii exilului s-au \ntrebat c`ror p`cate se datorau aceste nenorociri. Iar r`spunsul a venit din nou ca viziune; ca viziune, dar [i ca gest \nc`rcat de simbol, ca „profe]ie mut`“... O mimodram` \n care profetul se joac` cu trupul lui, care devine imaginea vie a p`catului [i a suferin]ei colective.

Citim \n cartea Profetului Iezechiel, 4 [i

■

55

Care este versul/poemul eminescian favorit?

Constantin AB~LU}~ ● Liviu ANTONESEI ● Vasile BAGHIU Emil BRUMARU ● Mircea C~RT~RESCU ● Svetlana CÂRSTEAN Dan COMAN ● {erban FOAR}~ ● Bogdan GHIU ● Claudiu KOMARTIN O. NIMIGEAN ● Oana C`t`lina NINU ● Ioan Es. POP ● Andra ROTARU Dan STANCIU ● Liviu Ioan STOICIU ● Floarea }U}UIANU

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

ANCHET~

Mai \nt\i am f`cut num`rul din Dilema (265/1998), apoi am publicat dosarul „Mitul lui Eminescu, contemporanul nostru“ din Dilemateca nr. 9/2007, acum am invitat poe]i din trei genera]ii diferite s` aleag` versul sau poemul eminescian favorit. Ac]iunea de discreditare a poetuluina]ional-nepereche-luceaf`r-\ntemeietor-chintesen]`-om deplin al culturii române[ti continu`.

■ Constantin AB~LU}~ A]i observat c` Eminescu aproape nu are zorzoane lirice? Dar c\t` scintilan]` \n linearitatea nara]iunilor sale; c`ci poezia clasic` trebuia s` spun` o poveste, s` acopere coerent timpul [i spa]iul, [i nici Eminescu n-avea cum sparge aceste tipare, pe care \ns` le-a boicotat dinl`untru aduc\nd \n simplitatea enun]ului un fior de dincolo. Metafizica voalat` a unor \mprejur`ri ale realului \l arat` ca pe un posibil precursor (naiv, desigur) al minimalismului contemporan. Poemul „Dormi“ (1876): „Ce te-ai sculat [i te ui]i \n podele? / Uimit` pari [i pari a a[tepta. / Nu po]i vedea cu ochii printre ele – / Vrei s`-]i aduci aminte de ceva? // Las`-te-n perini – eu \]i voi da pace. / Dormi tu – [i las` s` r`m\n de[tept. / Pe c\nd citesc, \ntotdeauna-mi place, / Din c\nd \n c\nd s` cat la tine drept.“ Presim]irea nel`murit` [i insolitul gesturilor care-o guverneaz` („De ce te temi? Cu mine nu te teme! / De nu te culci, te culc cu sila… Dormi!“ – subl. mea) atest` un poet modern, uz\nd din plin de sugestie [i litot`.

■ Liviu ANTONESEI De bun` seam` c` poemul meu preferat este „Mai suna-vei dulce corn…“. De ce? Pentru c` mi se pare cea mai puternic` evocare a fenomenului trecerii timpului, sugerat p\n` [i prin prozodie [i jocurile

lexicale, cum e inversiunea de mai sus. Interesant este c` mi-a pl`cut enorm de la bun \nceput, deci de c\nd eram foarte t\n`r, aproape copil, ceea ce poate s` \nsemne fie c` m-am n`scut, ca Lao Tze, gata b`tr\n, fie c` trecerea timpului a fost o obsesie timpurie, cumva prematur`. Dar „Mai suna-vei dulce corn…“ este [i unul dintre versurile mele eminesciene preferate, probabil pentru c` rezum` perfect \ntregul. Nu singurul, de bun` seam`, c` am o \ntreag` colec]ie, dar chiar al`turi ar mai putea sta numai unul singur: „O \n]elepciune, ai aripi de cear`!“. Iar`[i, de ce? Pentru c`, \n ceea ce prive[te darurile [i chiar posibilitatea \n]elepciunii, am o p`rere riguros identic`!

■ Vasile BAGHIU M-au mi[cat \ntotdeauna poemele sale lungi, cu incursiuni \n istorie [i \n g\ndirea filozofic`, dar de departe mi se pare c` Eminescu este acel poet care a r`mas – pe drept – \n memoria colectiv` mai ales \n poemele sale scurte, lirice, reflexive, \nc`rcate de melancolie [i pe care manualele nu le valorific`, din p`cate. Dintre aceste zeci [i zeci de poeme absolut uluitoare \n simplitatea lor plin` de substan]`, din care cu greu renun]i la fiecare pentru a ajunge s` alegi unul favorit, cel mai frumos mi se pare totu[i, \n triste]ea lui senin`, „Trecut-au anii…“. Pentru solemnitatea unei

57

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

resemn`ri omene[ti, pentru viziunile grandioase cu „nori lungi pe [esuri“ [i „timpul care cre[te-n urma mea…“, pentru sintagmele superbe „abia-n]elese, pline de-n]elesuri“, „sunet din trecutul vie]ii“, „zarea tinere]ii“, pentru c` reu[e[te s` spun` at\t de mult cu at\t de pu]ine mijloace, pentru c` se insinueaz` at\t de natural [i liber \n tiparul unui sonet, pentru c` vorbe[te „eminescian“ [i f`r` ostenta]ie despre trecerea timpului, pentru c` ofer`, ca de fiecare dat`, un fel de consolare nu foarte u[or de l`murit, pentru c` Eminescu este [i \n acest text poet pur [i simplu.

mine / Mie red`-m`“. Ast`zi, dup` at\ta timp, \not\nd cu disperare printre zeci de versuri, strofe [i poezii eminesciene pentru care a[ fi putut opta, reduc din dramatismul alegerii [i spun: „Bra] molatec ca g\ndirea unui \mp`rat poet“. Pentru c` s-a \nt\mplat s` citesc pentru prima dat` „Venere [i Madon`“ \n clasele primare [i mi-au trebuit ani de zile s` \n]eleg acest vers, aceast` simpl` compara]ie at\t de sofisticat`. O cerebralitate abisal` explicat` prin pur` senzualitate. Sau invers. O compara]ie tipic` pentru Eminescu: un fel de salt mortal brusc, dar \nregistrat cu \ncetinitorul, pentru a vedea toate detaliile acrobatului. A[adar, acesta e versul de azi. M\ine, dac` reveni]i cu ancheta, va fi poate: „Pururi t\n`r, \nf`[urat \n manta-mi“, iar poim\ine a[ putea alege acest \nceput aproape hollywoodian: „Porni luceaf`rul. Cre[teau / În cer a lui aripe“.

■ Emil BRUMARU Timp de-o via]`, pe r\nd, m-au obsedat multe versuri de Eminescu, \ng\nate \n [oapt`, cu glas tare, \n minte, ca un fel de rug`ciune a inimii, ritmul fiindu-mi d`ruit de tremurul acela de nepovestit al luminii pe lucruri. Acum? E un distih dintr-un grupaj de „Strig`turi“ (c`rora nu li s-a g`sit nici un raport cu literatura popular`!) din poeziile postume: „{i la poala hainei tale / E ad\nc de alt` floare“.

Mi se pare c` niciodat` nu s-a mai spus cu at\ta franche]e, ging`[ie supus-olfactiv`, cu o astfel de candoare dezarmat` de fr`gezimea petalelor turgescente, suav-\nvins`-n cleiurile intime, copilin`… {i cu o mai p`tima[` \nclinare \n fa]a unei mustoase minuni dumnezeie[ti, da, nicic\nd nu s-a \mbujorat o mai smerit` laud`, adus` \n extaz [i \n \n]elepciune frivol dest`inuit`, Pizdei, „un ad\nc de alt` floare“!

■ Mircea C~RT~RESCU „Miron [i frumoasa f`r` corp“. Pentru c` \n acest poem [i \n alte c\teva din aceea[i perioad` Eminescu atinge culmea expresivit`]ii sale manieriste (\n sensul manierismului istoric, de la Shakespeare la Gongora [i Marino) ce-avea s` fie cur\nd substituit` – cu mai mult sau mai pu]in succes – de romantismul \nalt prin care Eminescu este \ndeob[te cunoscut.

■ Svetlana CÂRSTEAN Acum mai bine de 15 ani, primeam un opt la un examen din facultate, pentru o lucrare cu subiectul: „Care este versul preferat din Eminescu? Argumenta]i“. Atunci am ales „Ca s` pot muri lini[tit, pe

58

■ Dan COMAN Poemul meu preferat e „Melancolie“. Iat` de ce: „P`rea c` printre nouri s-a fost deschis o poart`, / Prin care trece alb` regina nop]ii moart`. / O, dormi, o, dormi \n pace printre f`clii o mie / {i \n morm\nt albastru [i-n p\nze argintie, / În mausoleu-]i m\ndru, al cerurilor arc, / Tu adorat [i dulce al nop]ilor monarc! / Bogat` \n \ntinderi st` lumea-n promoroac`, / Ce sate [i c\mpie cu-n luciu v`l \mbrac`; / V`zduhul sc\nteiaz` [i ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe c\mpul solitar. / {i ]intirimul singur cu str\mbe cruci vegheaz`, / O cucuvaie sur` pe una se a[az`, / Clopotni]a trosne[te, \n st\lpi izbe[te toaca, / {i str`veziul demon prin aer c\nd s` treac`, / Atinge-ncet arama cu zim]ii-aripei sale / De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. / Biserica-n ruin` / St` cuvioas`, trist`, pustie [i b`tr\n`, / {i prin ferestre sparte, prin u[i ]iuie v\ntul – / Se pare c` vr`je[te [i c`-i auzi cuv\ntul – / N`untrul ei pe st\lpii-i, p`re]i, iconostas, / Abia conture triste [i umbre au r`mas; / Drept preot toarce-un greier un g\nd fin [i obscur, / Drept dasc`l toac` cariul sub \nvechitul mur. /…/ Credin]a zugr`ve[te icoanele-n biserici / {i-n sufletu-mi pusese pove[tile-i feerici, / Dar de-ale vie]ii valuri, de al furtunii pas / Abia conture triste [i umbre-au mai r`mas. / În van mai caut lumea-mi \n obositul

A N C H E T~

creier, / C`ci r`gu[it, tomnatec, vr`je[te trist un greier; / Pe inima-mi pustie zadarnic m\na-mi ]iu, / Ea bate ca [i cariul \ncet \ntr-un sicriu. / {i c\nd g\ndesc la via]a-mi, \mi pare c` ea cur` / Încet repovestit` de o str`in` gur`, / Ca [i c\nd n-ar fi via]a-mi, ca [i c\nd n-a[ fi fost. / Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost / De-mi ]in la el urechea – [i r\d de c\te-ascult / Ca de dureri str`ine?... Parc-am murit de mult.“

cristaliz` / Hexacontetraedre!“. Un prieten vechi, I(onel) Funeriu, filolog [i editor notoriu, i-a dedicat catrenului citat (\n Reflexii filologice, Arad, 2008, pp. 171-178) un comentariu de natur` prozodic`, \n primul r\nd, – iar \n al doilea, de ordin critic. Una din concluziile sale, ce mi se pare \ntru totul just`, este c` versul ultim, „hipometric“ (din care cauz`, claudicant), ar trebui s` sune astfel: he-xa-co-no-te-tra-e-dre.

Fie [i dac`, strictamente matematic, corpul respectiv e fantezist, el e de natur` s` evoce, inter alia, „eptagonul“ lui Ion Barbu ([i alte matematicisme ale ilustrului poet-geometru). Cu care Eminescu are \n comun o anume experien]` a germanit`]ii estudiantin-goliardic-libertine, a elanului, s` zicem, potatoric, a boemei [i a erosului blond; iar dincolo de biografeme, o voca]ie (dac` vre]i, novalisian`) a mineralului [i cristalografiei, a „perfec]iunilor poliedrale“. De

© Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

■ {erban FOAR}~ Întruc\t consider aceast` \ntrebare cam nelalocul ei (scuza]i, v` rog!) – \ntregul, \ntr-un op artistic, preval\nd, \n genere, asupra p`r]ilor sale componente –, r`spunsu-mi va fi unul ce frizeaz` frivolitatea (nu [i deriziunea). Poemul favorit al meu din opera lui Eminescu e un catren ocazional (postum, fire[te), anume „Cristalografie“ (1879): „C\nd aduce blonda Liz` / Socoteala unei vedre, / Universul

59

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

unde [i, pe-alocuri, o r`ceal` de ordin anorganic, – una de regn „nemuritor [i rece“. Revenind la hexaconotetraedre (care, la limit`, pot fi, cum sugereaz`, dar infirm`, – pe bun` dreptate – I. Funeriu, [i hexagonotetraedre), a[ ad`uga (uit\nd de hexa-, ce, \n ocuren]`, aduce a prefixoid pedant [i, astfel, umoristic) c` un conotetraedru e un corp plauzibil, totu[i, prin aceea c` exist` mari afinit`]i \ntre con [i piramida triunghiular`, alias tetraedrul, – \n m`sura-n care un triunghi e lesne inscriptibil \ntr-un cerc, iar, la rigoare, tetraedrul, \ntr-un con. Cu care, am r`spuns [i la „de ce?“.

fic, de c`tre Ion Stratan. Cine \i mai d`, azi, voce lui Eminescu (fie [i doar pe buc`]i)?

■ Bogdan GHIU În mod spontan [i frecvent, din Eminescu \mi revin cel mai des \n memorie [i pe buze mai ales dou` versuri, sau, mai exact, dou` buc`]i de vers, dar numai pentru c`, \n anumite perioade ale vie]ii, acestea \mi fuseser` prelucrate, mediate, incarnate, spuse de c`tre al]i doi poe]i, ca printr-o [tafet` a logosului viu, re\nviat, tr`it: „P`rea c` printre nouri s-a fost deschis o poart`“, spus, clamat \n mod obsedant, zilnic [i de mai multe ori pe zi, de c`tre Virgil Mazilescu, [i „Cum, c\nd lumea mi-e deschis` a g\ndi?“, spus a[a, aparent incomplet, de fapt ironic-esen]ializant, cu adev`rat filoso-

© Dan Stanciu

60

■ Claudiu KOMARTIN Admira]ia mea pentru poezia eminescian` se \nscrie \ntre superbele versuri cu care se \ncheie „Melancolie“: „{i c\nd g\ndesc la via]a-mi, \mi pare c` ea cur` / Încet repovestit` de o str`in` gur`, / Ca [i c\nd n-ar fi via]a-mi, ca [i c\nd n-a[ fi fost. // Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost / De-mi ]in la el urechea – [i r\d de c\te-ascult / Ca de dureri str`ine?… Parc-am murit de mult!“ [i impresionanta desf`[urare de for]e din „Scrisoarea I“ sau „Memento mori“, singurele locuri \n care un poet român a atins gradul \nalt conceptual [i intui]iile formidabile ale unor Milton sau Blake, culmin\nd cu „Soarele, ce azi e m\ndru, el \l vede trist [i ro[, / Cum se-nchide ca o ran` printre nori \ntuneco[i (…)“ sau, de ce nu, bizarul „Codrii aiureaz` negri sub a stelelor povar`.“ Un poet la care, cu toat` oribila oficializare care \l face antipatic pentru mul]i ([i cu fanatismul ce-i \nconjoar` \nc` receptarea), m` \ntorc uneori cu evlavie.

■ O. NIMIGEAN În cazul unei poezii pe c\t de polimorfe, pe at\t de organice, a[a cum este poezia lui Eminescu, alc`tuirea unui best of devine dificil` [i frustrant`. Cum s` alegi \ntre un poem enorm, de geme abia cristalizate, cu suflu vizionar [i ornamentic` baroc`, precum „Memento mori“, [i o poezie desc`rcat`, „r`zuit`“ de figuri, adus` la muzicalitatea simplei caden]e, precum „Stelele-n cer“? (Am exemplificat printr-o antitez` „poate cam exagerat`“ una dintre numeroasele polarit`]i ale liricii eminesciene.) Desigur c` le aleg pe am\ndou`. Dar [i, pentru intensitatea lor existen]ial` bine temperat` de sobrietatea formal` a sonetului, „Trecut-au anii…“ [i „R`sai asupra mea“. Dar [i… Dar [i… Dar [i… Aceea[i dificultate \n decuparea unor versuri. Ce-a]i zice de ipostaza terestr`, frisonant carnal`, cu intensit`]i [i deschideri de Augenblick, [i de cea uranic` – despre care nu se poate vorbi, dar, \n ciuda filozofului cambridgean, nici t`cea, dac` e[ti poet –, ilustr\nd ambele „dorul nem`rginit“ al poetului? Iat`-le: „Al vie]ii vis de aur ca un fulger, ca

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

A N C H E T~

o clip`-i, / {i-l visez c\nd cu-a mea m\n` al t`u bra] rotund \l pip`i.“ „C`ci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoa[te, / {i vremeancearc` \n zadar / Din goluri a se na[te. / / Nu e nimic [i totu[i e / O sete care-l soarbe, / E un ad\nc asemene / Uit`rii celei oarbe.“ Pare-se c` universul cristaliz`. Hexacontetraedre, de bun` seam`.

■ Oana C`t`lina NINU Postumele „Vis“ [i „Cu g\ndiri [i cu imagini“. Paradoxal, \n clasa a XI-a, Eminescu a fost subiect la toate cele trei faze ale Olimpiadei – local`, jude]ean` [i na]ional`. La na]ional` am avut poate cel mai comunist subiect de dup` revolu]ie, cu un titlu foarte scurt, dar tot at\t de ambiguu – „Eminescu al meu“. Un subiect la care se putea, evident, abera \n stilul inconfundabil al concursurilor [colare. În perioada preg`tirilor intense, conceptul de ars poetica m` preocupa \ntr-o anumit` m`sur` [i am r`mas cu impresia c` aceste dou` poezii s\nt un fel de best of al temei respective. A[adar, anul 2003 a fost, pentru mine, anul Eminescu al meu, primul [i probabil ultimul, c`ci dup` trei probe cu subiecte repetitive, satura]ia mi s-a prelins ca un firicel de saliv` pe la col]urile suportabilului, unde \[i face veacul p\n` \n ziua de azi. {i totu[i, „Cu g\ndiri [i cu imagini / Înnegrit-am multe pagini: / {-ale c`r]ii, [-ale vie]ii, / Chiar din zorii tinere]ii“.

■ Ioan Es. POP „Iar timpul cre[te-n urma mea… m`-ntunec!“ („Trecut-au anii…“). Aveam [aptesprezece-optsprezece ani c\nd am r`mas fulgerat de acest vers. Mi s-a potrivit de atunci \n aproape fiecare clip` a vie]ii mele. Iar ast`zi cu at\t mai mult. Doar c` \ntunecarea, din cauza ascu]irii v`zului, nu mai e un pachet compact de bezn`. Negrul absolut, dup` ce \l prive[ti \ndelung [i st`ruitor, e ca fonta care, din opac` atunci c\nd e rece, devine ro[ie c\nd e trecut` prin foc.

■ Andra ROTARU Unul dintre cele mai frumoase poeme este „Copii eram noi am\ndoi…“. Are ingredientele care m` ajut` s` simt poezia, nu s` o filtrez cu ajutorul altor mecanisme mai rigide sau nesilen]ioase. Este mult mai

mult` sinceritate \n emo]ia primar`, \n gesturile \ncurcate [i poate chiar ridicole. Or, copil`ria [i declara]ia de iubire dintre doi copii – fra]i – este cea mai frumoas`. Nimic nu mai este la fel atunci c\nd vrei s` construie[ti „iubire“ sau „devotament“ sau c\nd \ncerci s` o faci, dar se interpun mecanismele de fr\nare. În copil`rie este nevoia de a construi, din ce ai la \ndem\n`, lucruri care s`-]i aduc`, at\t ]ie c\t [i celui de l\ng` tine, bucurie. Asta mi se pare c` este magia unei iubiri care \nainteaz`, f`r` nimic meschin sau elaborat. Iar versurile \n care cei doi fra]i \[i povestesc unul altuia povestea lui Robinson \mi plac la fel de mult. Î[i transmit unul altuia nu povestea \n sine, ci bucuria unei descoperiri.

Poate c` la v\rstele mici g`sim tiparul iubirii.

Atunci c\nd elementele din jur – de la lut, p`m\nt, coji de nuc`, stuf (un \ntreg arsenal luat din natur`) – ajung s` aib` un sens [i le folosim pentru a oferi daruri celuilalt, \nv`]`m delicate]ea, senzualitatea pe care o con]ine un gest [i putem s` „\not`m la insula cea verde“.

61

© Dan Stanciu

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

■ Dan STANCIU Admir la Eminescu destule ([i multe le detest), dar ador opt versuri din „Miron [i Frumoasa f`r` corp“. Mai \nt\i, primele patru, care pun \n mi[care poemul: „Ce lumin`-i [i ce vorbe / Jos sub grinzile colibii? / Marta m\nuie cociorbe / Iar Maria toac` hribii“.

(Ca s` [tim to]i despre ce-i vorba, cociorba este – cf. DEX – o „unealt` casnic` compus` dintr-o plac` de metal sau de lemn \n form` de triunghi sau de semicerc, fixat` la cap`tul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenu[a din cuptorul ]`r`nesc de copt p\ine“.) Ceva mai \ncolo, alte patru versuri adorabile: „Nins luce[te c\mpul, teiul, / {i trosne[te c`r`ru[a / C\nd se-ntorc [i v`d bordeiul / {i deschide Mu[a u[a“.

Aceste ac]iuni ale celor trei doamne M. eminesciene (m\nuirea cociorbelor, tocarea hribilor [i deschiderea u[ii de c`tre Mu[a) dau rimelor un gust de catharsis blajin.

at\t aspectul corect [tiin]ific [i literar m` intereseaz`, c\t cel magic legat de astrologie [i credin]` ortodox`: poate fi \nsu[i Iisus (\ns`[i providen]a) icoana stelei ce-a murit. 2) „Gloss`“: „Tu a[eaz`-te deoparte, / Reg`sindu-te pe tine, / C\nd cu zgomote de[arte / Vreme trece, vreme vine“. Un poem ce ar trebui citat [i el \n \ntregime. Totul e de[ert`ciune. Noi ne credem buricul p`m\ntului, dar s\ntem trec`tori: se salveaz` de la uitare cei ce se reg`sesc. 3) „Od` (\n metru antic)“: „Piar`-mi ochii turbur`tori din cale, / Vino iar \n s\n, nep`sare trist`; / Ca s` pot muri lini[tit, pe mine / Mie red`-m`!“. Un registru fundamental pentru poezia noastr` (lipsit` de tragism): „Nu credeam s`-nv`] a muri vreodat`“. E important s` fim ceea ce s\ntem!

4) „Floare-albastr`“: „Ca un st\lp eu stam \n lun`! / Ce frumoas`, ce nebun` / E albastra-mi, dulce floare!“. Poem de inim` albastr`, iat` una dintre propriet`]ile profunzimii (netraductibile a) limbii române, de a spune „cu sufletul“ mai mult dec\t po]i \n]elege „cu mintea“. 5) „Trecut-au anii…“: „Pierdut e totu-n zarea tinere]ii / {i mut`-i gura dulce-a altor vremuri, / Iar timpul cre[te-n urma mea… m`-ntunec!“. S\ntem consumatori [i, totodat`, produc`tori de timp.

Timpul \nseamn` energie, care se termin` „c\nd ]i-e scris“, dar el cre[te \n urm`, pentru cei ce vin.

© Dan Stanciu

■ Liviu Ioan STOICIU Pentru agenda „antieminescienilor“, iat` c\teva versuri favorite, ierarhizate astfel: 1) „La steaua“: „Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie; / Era pe c\nd nu s-a z`rit, / Azi o vedem, [i nu e“. Pe mine nu

■ Floarea }U}UIANU „Nu credeam s`-nv`] a muri vrodat`“ – acesta e versul care m-a fascinat, dintotdeauna, la Eminescu. De fiecare dat` \n alt mod. La \nceput m-a fascinat prin ne\n]elegere. Moartea se murea… Mai t\rziu am crezut c` i-am dat o interpretare. Moartea se tr`ie[te. De cur\nd moartea s-a desprins din mine [i, atunci, versul a devenit emblem`. Dincolo de \nc`rc`tura filozofic`, versul ca ritm este lent (prin repeti]ia celor trei verbe) termin\ndu-se \ntr-un adverb. Grafic \i corespunde o elips`. Din punctul meu de vedere nu mai vedeam nimic dup` el. C\nd mi-l amintesc, uneori, imediat \mi vine \n minte un altul: „A murit Enghidu, prietenul meu cu care am v\nat lei“.

■ anchet` realizat` de Marius Chivu

62

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

INTERVIU

„R\sul m-a salvat, poate, de la sinucidere“ Raymond Federman Raymond Federman s-a n`scut \n 1928 la Paris. Avea 14 ani c\nd familia sa a fost deportat` [i exterminat` de nazi[ti. El a sc`pat numai fiindc` mama l-a ascuns \ntr-o c`mar` [i i-a spus s` tac`. De aceea obi[nuie[te s` spun` c` s-a n`scut de fapt \n 16 iulie 1942, ziua c\nd a ie[it din c`mar`, [i c` se simte \ntr-adev`r mai t\n`r cu 14 ani. Saxofonist, soldat american \n r`zboiul din Coreea, poet, critic [i romancier bilingv, Raymond Federman a inventat dou` concepte postmoderne celebre – „critifiction“ [i „surfiction“ – [i este considerat unul dintre cei mai importan]i scriitori postmoderni americani. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se num`r` Double or Nothing, Amer Eldorado, Take It or Leave It, The Voice in the Closet, The Twofold Vibration [i To Whom It May Concern. Interviul care urmeaz` a fost difuzat \n emisiunea Noua revist` vorbit` de la Radio România Cultural.

Scrie]i [i \n francez`, [i \n englez`, pe care o considera]i limba dumneavoastr`?

Limba mea s\nt, de fapt, am\ndou`. Mi se pune \ntrebarea asta foarte des: dac` g\ndesc \n englez` sau dac` g\ndesc \n francez`. Dup` mai bine de 60 de ani petrecu]i \n limba englez`, timp \n care franceza a fost mereu cu mine, cred c`, \n cazul meu, cele dou` limbi reprezint` o singur` limb`. Nu m` jenez, atunci c\nd scriu \n englez`, s` folosesc un cuv\nt \n fran]uze[te sau, c\nd scriu \n francez`, s` folosesc c\te un cuv\nt \n englez`. În ceea ce m` prive[te, cele dou` limbi se completeaz` reciproc.

Dac` a[ r`m\ne numai cu una dintre ele, m-a[ sim]i ca un infirm. Un infirm lingvistic.

{i cum \i spune]i acestei limbi?

Nu-i zic nicicum. Nu vreau s`-i zic franglez`, fiindc` nu e franglez`. Dar mi s-a spus \n c\teva r\nduri c`, uneori, scriitura mea \n francez` se cite[te de parc` ar fi \n englez` [i viceversa. E vorba de un soi de sintax` cu care eu lucrez [i \n care cele dou` limbi cu adev`rat se \mpletesc.

C\nd vorbi]i englez`, ave]i accent fran]uzesc...

Un foarte pronun]at accent fran]uzesc, pe care, a[a cum am povestit \ntr-un roman, mi l-am cultivat cu grij` din motive sociale [i sentimentale. Tinerele femei [i studentele mele \ntotdeauna \mi spuneau: „Ah!, domnule Feder-

63

Antoaneta Ralian a tradus trei romane din opera lui Raymond Federman: Îndoita vibra]ie (1989, Editura Univers; [i cu titlul schimbat Dubla tr`ire, 2005, Editura Paralela 45), Z\mbete \n Washington Square (1989, Editura Univers; 2003, Editura Paralela 45) [i Celor pe care i-ar putea interesa (2000, Editura Univers).

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

man, ave]i un accent a[a de sexi!“ De cur\nd mi s-a spus c` \n frazele mele fran]uze[ti se simte nu un strop de accent, ci de ritm american, [tii, atunci c\nd accentuezi anumite silabe se poate \nt\mpla asta. Unii mi-au spus c` s-ar putea s` fie o urm` de accent american \n franceza pe care o vorbesc. Nu-i cred.

A[adar, pentru dvs. nu exist` grani]` \ntre englez` [i francez`?

Nu. N-a[ putea func]iona numai \ntr-o singur` limb`. Într-o zi scriu \n englez`, \ntr-o zi scriu \n francez`, uneori scriu \n ambele limbi deodat`. Chiar acum lucrez la o carte, numit` Carcases [i lucrez o zi \n englez`, o zi \n francez`. Am mai f`cut asta. Romanul Amer Eldorado, din 1970, a[a este scris. Problema este c` versiunea \n englez`, Take It or Leave It, nu e totuna cu cea \n francez`. O s`-mi apar` un roman la Paris numit Chut [i acum lucrez la versiunea sa \n englez`. {i deja am 60 de pagini \n

englez` care acoper` cam 20 de pagini din versiunea francez`. Se m`re[te. Întotdeauna unul dintre personajele principale – un supravie]uitor – spune povestea. De ce s\nt pove[tile a[a de importante?

Povestea \n sine nu este at\t de important` cum este spunerea ei. {i cum este cel care o spune, povestitorul, care apare \n toate romanele mele. {i \ntotdeauna avem nevoie de cineva care s` asculte povestea. Dac` nu e nimeni, atunci inventez un interlocutor. În toate romanele mele am nevoie de un personaj care s` asculte povestea. Dar, \n principal, e adev`rat c` povestitorul meu este un supravie]uitor al Holocaustului, care-[i petrece timpul spun\ndu-[i povestea. Îmi \nchipui c` a[a r`m\n lucrurile astea \n istorie.

Este povestitorul un supravie]uitor numai fiindc` [tie povestea?

Nu, n-a[ spune asta. Cred c` ascult`torul, cititorul pove[tii mele e foarte implicat \n spunerea ei. Am nevoie ca ascult`torul s` m` ajute s` spun povestea. Adesea dintr-o \nt\mplare \]i lipsesc fragmente. A[a cum unele lucruri lipsesc din amintire. A[a c` trebuie s` inventez, [i cititorul m` ajut` s` inventez.

Cum poate cititorul s` v` ajute s` spune]i povestea? În primul r\nd, ascult\nd-o. Dar, de exemplu, \n romanul meu La Fourrure de ma tante Rachel, personajul ascult`tor tot timpul pune \ntreb`ri. De ce te-ai \ntors \n ]ara asta, de ce ai f`cut a[a – ceea ce provoac` spunerea pove[tii. Întreb`rile acestea produc textul.

C\t de mult din dvs. este \n personajele pe care le crea]i?

Voi spune c` personajul meu se compune din trei oameni: eu, tat`l meu [i Samuel Beckett. Ace[tia trei \mpreun` alc`tuiesc povestitorul. Dar trebuie s` subliniez c`, de[i majoritatea consider` literatura mea autobiografic`, eu nu cred c` scrisul meu este autobiografic. Fiindc` eu nu fac distinc]ie \ntre ceea ce mi s-a \nt\mplat \n realitate [i ceea ce \mi imaginez c` mi s-a \nt\mplat. Altfel spus, pentru mine nu exist` diferen]` \ntre amintire [i imagina]ie. {i, \n romanele mele, mai degrab` \mi imaginez dec\t \mi amintesc majoritatea celor istorisite.

64

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

INTERVIU

„Scriu scrierea \ns`[i“ A]i inventat critific]iunea: c\nd un cititor profesionist sau un critic cite[te o carte, \i permite deopotriv` c`r]ii s`-l citeasc`. Deci cartea te cite[te pe tine, cititorul?

Da, \ntr-un fel a[a este. Prin critific]iune am vrut s` definesc fic]iunea care \[i con]ine, \ntr-un fel, propria teorie, fic]iunea care se g\nde[te pe sine. A[a c`, \ntr-un roman pot avea un mic eseu. Sau mici fragmente, c\nd romanul \ncepe nu s` se explice pe el \nsu[i, ci, \ntr-un fel, s` se uite c`tre sine \nsu[i. A[a cum am spus-o adesea \n interviuri, eu nu pot scrie dac` nu m` privesc sau dac` nu m` ascult scriind. {i transcriu aceast` privire spre mine \nsumi, [i astfel fic]iunea devine propria ei cronic`.

Nu s\nt singurul care face asta. Dac` ar fi s` numesc pe cineva, l-a[ aminti aici \n mod special pe unul dintre prietenii mei cei mai buni, care a murit \n 2004, Ronald Sukenick. În romanele lui func]iona foarte asem`n`tor cu mine.

Este vorba deci despre romanul care consemneaz` reflec]ia asupra scrierii \nse[i a romanului. Asta numesc eu critific]iune. {i mai e ceva. În orice clip`, \ntr-un text pot trece de la un gen literar la altul. De exemplu, \mi place s` pun poeme \n romanele mele, sau mici fragmente dramatice. „O bucat` de critific]iune aduce laolalt` fragmente de fic]iune, poezie, teorie, critic`“...

Critific]iunea [terge grani]ele dintre genuri.

A[a este. Dac` a[ fi \ntrebat ce fel de scriere practic, a[ spune: scriu. Scriu scrierea \ns`[i. Nu scriu fic]iune, nu scriu poezie, scriu ceea ce devine scrierea \ns`[i. Ecriture, pe fran]uze[te.

Vorbind despre critific]iunea care [terge grani]ele dintre genuri m` g\ndesc la absen]a grani]elor dintre engleza [i franceza dvs.

Cum am mai spus, pentru mine ele fac o singur` limb`. A[a c` pot foarte u[or, \n aceea[i carte, s` trec de la englez` la francez`. Exist` pasaje unde \ncep s` scriu \n francez`, apoi m` \ntorc la englez`. Depinde despre ce scriu. Majoritatea romanelor mele exist` \n ambele limbi.

D`-mi voie s` explic asta a[a: dac` scriu \n francez` [i cartea apare \n Fran]a, \ncerc s` le explic francezilor America. Dac` scriu acela[i ro-

man \n englez`, nu le explic americanilor America, ci Fran]a. Fiindc` pove[tile mele s\nt un soi de curea de transmisie \ntre Fran]a [i America.

C\nd scriu \n englez`, le vorbesc americanilor, iar c\nd scriu \n francez`, le vorbesc francezilor.

C\nd scrie]i o carte \n francez`, dvs. o [i traduce]i \n englez`?

Eu nu o numesc traducere. Unele au fost traduse de al]ii, altele nu. Dar lucrez foarte mult cu traduc`torul [i eu fac versiunea final`. Dar nu-i spun traducere, ci tranzac]ie. Fiindc` \mi iau o gr`mad` de libert`]i c\nd trec dintr-o limb` \ntr-alta. Fac schimb`ri, uneori las la o parte toate pasajele care simt eu c` nu apar]in versiunii \n englez` sau \n francez` [i adaug o groaz` de alte lucruri. Chiar acum mi se traduce o carte \n italian` [i traduc`toarea \mi spune c` cite[te \n acela[i timp [i varianta \n englez`, [i pe cea \n francez`. {i c` e uluitor c\te diferen]e exist`. De la o versiune la alta, mereu schimb numele ora[elor, detaliile.

Scrisul pentru mine este o bucurie. Îmi place s` scriu. În scris pot face tot ce vreau. A[a cum le-am r`spuns multora care m-au \ntrebat, scriu ca s` fiu liber. Ca s` fac lucruri care, \n mod normal, nu-i s\nt permise unui om. Scriu ca s` m` eliberez de tot ce m` face mai pu]in dec\t s\nt.

Pute]i s` numi]i c\]iva scriitori care au f`cut critific]iune f`r` s` [tie c` fac asta?

65

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

A[ spune, de exemplu, c` unul dintre marii mae[tri este pentru mine Diderot. Cred c` \n Jacques Fatalistul Diderot a f`cut un soi de critific]iune. Putem s`-l numim aici [i pe Rabelais. Ace[tia s\nt un fel de str`mo[i ai mei. Dar [i mai u[or po]i spune acela[i lucru despre anumite c`r]i ale lui Céline. Exist` o carte a sa, Convorbiri cu profesorul Y, care e fic]iune dar, \n acela[i timp, e [i un fel de critific]iune.

am [i inventat un cuv\nt, nu [tiu dac` se poate traduce \n române[te, laughterature. Compus din laughter, care \nseamn` r\s [i din rature, care e un cuv\nt fran]uzesc [i \nseamn` [ters`tur`. Cum ar veni, un soi de r\s care se anuleaz` pe sine ca r\s.

Nu e nici \n englez`, nici \n francez`, ci \n limba dvs.

Da, \n limba mea personal`. Îmi place s` inventez cuvinte din astea: critific]iune, suprafic]iune, laughterature. Playgiarism e un alt cuv\nt inventat de mine, scris cu play, pornind de la no]iunea de joc. Care e foarte important` \n scrisul meu. Dac` nu-]i place ceea ce faci, dac` scrisul \]i produce suferin]`, atunci n-ai cum s` scrii. E un fel de joc. Dar un joc serios, desigur.

Care s\nt rela]iile dvs. cu lumea literar` româneasc`?

Am fost prieten bun cu Emil Cioran, s\nt prieten cu Andrei Codrescu, care tr`ie[te \n America. M-am \mprietenit tare cu un „t\n`r“ care \ntre timp a devenit un important prozator român – Mircea C`rt`rescu. Foarte bun scriitor.

L-am \nt\lnit prima oar` \n Germania. {i desigur, este draga mea traduc`toare – Antoaneta Ralian. Cred c` a venit vremea ca \n România s` mi se mai publice un roman, nu crezi?!

■

„Scrisul e un fel de joc serios“ Anul acesta ve]i \mplini 80 de ani. A[ vrea s` v` \ntreb ce nu s-a schimbat de-a lungul vie]ii dvs.?

Ce nu s-a schimbat? Cred c` s\nt dou` lucruri: optimismul meu. Chiar dac` am avut o experien]` extrem de traumatizant` [i am trecut la via]a mea printr-o gr`mad` de momente dificile [i \n Fran]a, dar [i \n America – primii zece ani \n America mi-a fost tare greu, nu [tiam limba, am muncit \n fabrici, eram singur – dar, cu toate astea, am fost \ntotdeauna optimist.

Al doilea lucru care m-a \mpiedicat s` m` sinucid, poate, a fost r\sul. Am \nv`]at c` trebuie s` r\zi chiar dac` r\sul e pl\ns. Trebuie s` r\zi mai ales c\nd vezi ce se \nt\mpl` pe lume. Deci optimismul [i r\sul. Acesta-i secretul meu. De aceea

66

a consemnat Adela Greceanu

Colaje de Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

EVENIMENT Lucia Terzea-Ofrim

|nt\lniri de gradul doi – c\teva impresii livre[ti despre expozi]ia „Picasso et les ma\tres“ (Grand Palais, Musée d’Orsay [i Luvru, 8 octombrie 2008 – 2 februarie 2009 ) – Cred c` nimic nu poate explica de ce un model de Citroën poart` numele lui Picasso – ce caut` o semn`tur` de pictor pe caroseria unei ma[ini? – sau cum se face c` \n [lag`rul unei veri ap`rea, at\t de dezinvolt: „Alo, s\nt eu, Picasso“.

De bun` seam`, cei de la Ozone nu s-au inspirat din felul \n care pictorul – proasp`t sosit la Paris [i hot`r\t s` cucereasc` lumea – semneaz` un autoportret din 1901: „Yo, Picasso“. În orice caz, acestea s\nt doar dou` exemple minore ce ilustreaz` uria[a popularitate a numelui acestui artist, despre care se spune c` a revolu]ionat ca nimeni altul limbajul pictural [i c` ar fi cel mai celebru pictor al secolului al XX-lea. Picasso ar fi pentru pictur` ceea ce Proust este pentru literatur`. Apropierea dintre cei doi a fost f`cut` \n cele mai diferite contexte. Iat` unul mai pu]in obi[nuit: „Picasso et Proust pour innover“ este titlul unui articol mai vechi din Le Nouvel Observateur, referitor la un seminar cu tema Inovation et la prise de risque, dintr-un program de formation atypique, destinat unor manageri – v\rf de lance \n firme cu [taif. Obiectivul atelierului era stimularea creativit`]ii: cum s` faci ceva nou pornind de la ceva vechi. Într-adev`r, ceea ce \i apropie pe ace[ti doi creatori este tocmai puterea lor de a asimila talentul altora, modul \n care se raporteaz` la cei pe care \i consider` modele ori mae[tri, [i, nu \n ultimul r\nd, gustul pronun]at pentru pasti[`.

Nu [tiu dac` e un paradox faptul c` ace[ti mari inovatori s\nt extraordinar de lega]i de tradi]ie,

pe care o continu`, distrug\nd-o. Sau poate o distrug continu\nd-o? P`rerile s\nt \mp`r]ite, cel pu]in \n cazul lui Picasso, despre a c`rui oper` unii nu ezit` s` afirme c` ar fi vorba de o adev`rat` „patologie de l’innovation“, \n timp ce al]ii repet` ne\ncetat exclama]ia lui Proust: „Comme Picasso est beau!“.

Tocmai pe aceast` tensiune este conceput marele eveniment al actualului sezon cultural parizian. Între 8 octombrie [i 2 februarie Le Grand Palais, Musée d’Orsay [i Luvrul organizeaz` o tripl` manifestare, sub titlul „Picasso et les ma\tres“. Înt\mplarea a f`cut s` ajung s` v`d aceast` expozi]ie \n ziua deschiderii, c\nd nu era \nc` asaltat` de vizitatori – spun statisticile \ntre 5000 [i 6000 zilnic.

„Ma[ina de senza]ii“ Mai \nt\i Le Grand Palais. Recunosc, frem`tam mai ales la g\ndul c` o s` v`d Meninele lui Velázquez. În momentul \n care am z`rit un ecran suspendat, un fel de diapozitiv traversat de imaginea acestui tablou, care apoi se proiecta difuz pe perete, am [tiut c` Meninele lui Velázquez au r`mas la Prado [i c` aici nu o s` le v`d dec\t pe cele semnate de Picasso. Nimic nu-i perfect... Oricum, aceasta a fost singura dezam`gire, pentru c` expozi]ia, \n ansamblul ei, atinge obiectivul declarat de organizatori, acela de a fi „une machine à sensations“. Cele peste 200 de tablouri st\rnesc emo]ii contradictorii,

69

EVENIMENT

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

solicit` o privire activ`, treaz`, te oblig` s` observi cu o aten]ie sporit` [i mai ales din unghiuri noi, \ntr-un du-te vino cu irezistibile reveniri.

Nimic nu e \nt\mpl`tor \n aceast` expozi]ie \n care tablourile s\nt convocate la adev`rate confrunt`ri, uneori \nfrunt`ri, mereu \nt\lniri de gradul al doilea, pentru c` nu e niciodat` vorba de un raport previzibil \ntre copie [i original.

De[i leg`tura cu tabloul de referin]` e mereu recognoscibil`, ea nu e de g`sit niciodat` la nivel stilistic, la un nivel de suprafa]`. Nu un aer de familie le une[te, ci mai degrab` raportul dintre un organism mutant [i cel considerat p\n` atunci normal, din care provine, contrazic\nd \ns` toate a[tept`rile. Transform`rile s\nt \ntotdeauna violente, chiar [i \n variantele mai apropiate de model, ce par s` lase loc [i pentru un simplu joc de verificare a aten]iei, de tipul: c`uta]i cele zece deosebiri dintre dou` imagini.

Desigur miza acestui pictor e alta, o spune chiar el, \n repetate r\nduri: „Il faut faire ce qui n’y est pas, ce qui n’a jamais été fait.“; „Je peins contre les tableaux qui comptent pour moi, mais avec ce qui leur manque.“; „Je commence

dans une idée, et puis, ça devient tout autre chose.“ Michel Leiris observa c` „Picasso entre dans les tableaux des autres comme s’il était chez lui“. E adev`rat c` \n primul r\nd [ocheaz` nemaiv`zuta libertate cu care „intr`“ \n tablourile celorlal]i pictori, „ca la el acas`“, [i aici g`sim o diferen]` fundamental` \ntre pasti[ele lui Proust [i relu`rile lui Picasso. În seria de pasti[e ce au ca pretext afacerea Lemoine, Proust scrie texte à la manière de Balzac, Flaubert, Goncourt, Michelet, Renan, Emile Faguet, Saint-Simon. Vedem cum Proust „intr`“, pe r\nd, \n operele acestora altfel – „ca la ei acas`“–, perfect [i perfid cameleon.

Textele „sun`“ perfect a Balzac, a Flaubert, a Goncourt, dar eventualul omagiu presupus de acest efort mimetic este subminat de anacronisme, de burlescul asocia]iilor, de nea[teptate manipul`ri de situa]ii [i personage. Ele devin astfel absurde, improbabile, discordan]a \ntre form` [i con]inut transform\ndu-le \n adev`rate pagini anti-Flaubert, anti-Balzac, anti-Goncourt, mai precis \n ceea ce Proust nume[te „critic` \n ac]iune“. Este modul lui de a se desp`r]i de periculoasa vecin`tate cu marile talente. „Il faut se purger du vice naturel d’idolâtrie et d’imitation“ – avertizeaz` el –, iar prin tipul de pasti[` ironic` \[i propune s` ia distan]` [i s` ias` din umbra celor pe care \i admir`, „pour redescendre à ne plus être que Marcel Proust“. {i Picasso e prins \ntre dorin]a de a fi c\t mai aproape de marii mae[tri [i aspira]ia de a fi unic. Imit` derutant, doar pentru a-[i identifica propriul contur inconfundabil: „Ce este un pictor? Este un colec]ionar care vrea s`-[i fac` singur colec]ia, pict\nd el \nsu[i tablourile celorlal]i pe care le admir`“. {i tot el spunea: „Un atelier de peintre doit être un laboratoire.

On n’y fait pas un métier de singe, on invente.

La peinture est un jeu d’esprit“. Aceast` expozi]ie \i reconstituie muzeul imaginar, dup` un traseu tematic, \n care nudul are un loc privilegiat. Imagina]i-v` sala \n care s\nt al`turi Maya desnuda, Olympia, o Odalisc` en grisaille a lui Ingres, o Venus a lui Ti]ian, toate \nso]ite de variantele Picasso. Confruntarea e nemiloas`, dar [i atunci c\nd Picasso rateaz`, cel pu]in cade de pe cai mari.

70

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

EVENIMENT

„S` compari... s` nu compari: mare dilem`“ Mai departe, \ntr-o galerie a Muzelui Luvru.

Tabloul lui Delacroix Femmes d’Alger dans leur appartement st` al`turi de cele 15 variante imaginate de Picasso, foarte diferite \ntre ele, unele debord\nd de culoare, altele \n alb-negru, unele geometrice, stilizate, numai unghiuri, altele doar curbe, arabescuri [i voluptate. Iat` ce spunea Baudelaire despre tabloul lui Delacroix: „ce poème d’interieur […] exhale je ne sais quelle haut parfum de mauvais lieu qui nous guide assez vite vers les limbes insondés de la tristesse“.

Pe l\ng` vechea admira]ie fa]` de acest pictor – „Le salaud! Quel peintre!“ exclamase Picasso c\ndva cu ciud` [i iubire –, ceea ce pare s` \l atrag` acum este asem`narea dintre Jacqueline, ultima lui so]ie, [i una dintre frumoasele femei reprezentate \n tablou. Un motiv \n plus s` se simt` „acas`“ [i s`-[i permit` toate libert`]ile \n „amenajarea interioarelor“ sale at\t de dinamice, derivate din lasciva melancolie de harem oriental a p\nzei-model. Se \ntreab` ce-ar fi spus Delacroix dac` i-ar fi v`zut tablourile [i \[i imagineaz` un dialog: „Je lui dirais: «Vous, vous pensiez à Rubens et vous faisiez du Delacroix.

Ainsi moi en pensant à vous, je fais autre chose.» Într-adev`r, altceva, \ntre altele, include [i ecouri din Matisse. Înainte de a \ncheia acest parcurs la Musée d’Orsay, unde s\nt expuse varia]iunile prilejuite de Dejunul pe iarb`, mai r`m\n pu]in la Luvru [i caut un tablou de Ti]ian, intitulat Concert champêtre, pentru c`, la r\ndul lui, Manet s-a inspirat din acest tablou. Remarca general` pe care o f`cea un critic referindu-se la Manet e perfect valabil` [i \n cazul lui Picasso: „Manet a beaucoup emprunté [...]. C’est une méthode qui n’est permise qu’aux forts“. G`sesc repede tabloul exact \n spatele Giocondei, muzeografii g\ndindu-se s` valorifice [i spa]iul mort din panoul ce o pune \n valoare [i \n acela[i timp o ap`r`. Este un tablou alegoric atribuit ini]ial lui Giorgione, o compozi]ie cu dou` nuduri feminine figur\nd muzele invizibile ale celor doi

muzicieni, cuprin[i de inspira]ie, desigur c\t se poate de decent \mbr`ca]i, \ntr-un decor bucolic.

Ajung [i \n fa]a p\nzei lui Manet, considerat primul tablou modern, aureolat \nc` de scandalul cu care a fost \nt\mpinat ini]ial. Picasso s-a sim]it atras s` mai adauge un strat la acest palimpsest, deja bizar, [i noteaz` pe un plic: „Quand je vois Le Déjeuner sur l’herbe de Manet, je me dis des douleurs pour plus tard“.

Dup` mai bine de dou`zeci de ani, \ncepe reluarea serial` a tabloului, mai \nt\i cu o variant` relativ fidel` a celor patru personaje, apoi dup` al]i zece ani revine cu transform`ri radicale: reduce num`rul personajelor, unul dintre b`rba]i ba cite[te, ba fumeaz`, apoi dezbrac` pe toat` lumea sau se joac` deghiz\nd un personaj masculin \n Mo[ Cr`ciun, \n timp ce \n fundal o fat` se scald` \ntr-o piscin` gonflabil`. Mai t\rziu revine la un ton sobru, accentueaz` ponderea celor dou` personaje din

71

EVENIMENT

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

prim-plan care treptat preiau tr`s`turile Jacquelinei [i ale lui Picasso \nsu[i, tema glis\nd spre obsesia ultimilor s`i ani – dialogul pictormodel, pictor-pictur` – [i nu uit` s` fac` trimiteri la Cézanne, care [i el reluase \n felul s`u Dejunul, [i mai ales la Ingres, cu Rafael [i Fornarina. În total, parafrazele sale cuprind 27 de tablouri [i mai mult de o sut` de desene. A mers chiar mai departe. Manet pictase acest tablou cu tem` de plein air \n atelier. Picasso se g\nde[te s` scoat` cu adev`rat personajele pe iarb` [i imagineaz` ni[te machete pe care un colaborator de-al s`u, Carl Nesjar, le toarn` \n beton [i le instaleaz` \n gr`dina Muzeului de Art` Modern` din Stockholm.

Canibalism, cabotinaj, defigurare, desfigurare, autopsie a picturii, reinventare, reluare, reinterpretare, geniu, fars`, ne\n]elegere [i supralicitare s\nt doar c\]iva dintre termenii \n care se vorbe[te despre Picasso. Nu putea dec\t s` contrarieze un pictor care, copil fiind, desena ca

Rafael, dar vrea altceva [i m`rturise[te c` i-a trebuit toat` via]a s` \nve]e s` deseneze ca un copil.

Kundera spunea c` scriitorul trebuie s` de[ire, s` sf\[ie perdeaua care acoper` lumea. Picasso face acela[i lucru \n pictur`, de[ir`, sf\[ie reprezentarea conven]ional`. Efortul lui de a ajunge dincolo de suprafe]ele comode are uneori accente de disperare care \l fac \n ochii multora exasperant. Am auzit tot felul de comentarii: de la volubilul: „Oh, yes, this is pretty famous!“ la exclama]ia ca pentru sine: „Affreux!“.

Confruntarea cu Velázquez, Goya, El Greco, Rembrandt, Ingres, Poussin, Van Gogh, Cézanne, Courbet nu avea cum s` fie lipsit` de riscuri. „Comparar no comparar, fuerte dilema...“ citesc \n caietul de impresii. Tot aici g`sesc laude exaltate [i destule huiduieli.

Avea doar umor, nu [i dreptate cel ce ]inuse s` noteze p`rerea lui despre expozi]ie: „Sans Picasso ce serait super!“.

■

72

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 Fotografii de Rare[ Avram

PROFIL Pe lun` exist` iepura[i!

Alina Darian scriitoare & editoare moderatoare de ateliere pentru copii „Într-o sear` de iarn`, \n biblioteca bunicului, le-am citit [i recitit din Ion Creang`, fratelui [i veri[oarelor mele. Ei m-au f`cut s` gust pentru prima dat` bucuria povestitorului. Peste ani, al]i ochi mari, ferici]i [i mira]i, m-au f`cut s` le povestesc. Numai c` de data asta au fost pove[tile mele...“ Povestitoarea este Alina Darian. Iat` povestea povestitoarei.

Autorii de carte pentru copii nu ajung dec\t rarisim vedete: critica literar` \i ignor`; \n libr`rii, c`r]ile lor s\nt expuse prin col]uri pr`fuite… [i nici premii Nobel nu se dau pentru pove[ti. Alina Darian nu-[i dore[te premiul Nobel [i nici nu aspir` la statutul de vedet` literar`.

Dar la atelierele de pove[ti pe care le modereaz` pe la t\rgurile de carte [i prin libr`rii, copiii se uit` la ea ca la o z\n` bun`. Nu are baghet` magic` [i nici coroni]` cu nestemate, dar st`p\ne[te o lume fantastic`: imagina]ia.

De la Muc cel Mic la Jules Verne Alina Darian a avut [ansa, copil fiind, s` asculte un povestitor indian. Se \nt\mpla la Paris, prin anii ’80. A fost vr`jit` de vocea lui: „Am intrat \ntr-un cort \n form` de melc, \ntr-o \nc`pere «mobilat`» doar cu voaluri [i perne pufoase.

Era o atmosfer` de basm ca-n O mie [i una de nop]i. Pentru mine, timpul a stat \n loc. Nu mai contau dec\t povestitorul [i povestea lui. Omul ne-a ]inut acolo, \ncorda]i, cu urechile ciulite, vreme de dou` ore, doar povestind. Mi s-a p`rut extraordinar“. Apoi au fost piesele de teatru (prima pe care [i-o aminte[te e Titanic vals). {i dup` aceea c`r]ile. În copil`rie, citea enorm: pove[ti, legende, mitologie... „Cred c` depozit`m aceste momente [i impresii [i, c\nd te a[tep]i mai pu]in, ele izbucnesc“. De la aventurile elef`n]elului Babar, trec\nd prin romane de aventuri, p\n` la BD, a citit aproape tot. Întruc\t [i-a petrecut copil`ria \ntre Bucure[ti [i Paris, a avut de unde s`-[i procure c`r]i: Muc cel Mic, Hänsel [i Gretel, seria Cire[arii, romanele de aventuri ale lui Alexandre Dumas. P\n` la 12 ani epuizase Pinocchio, Alice \n }ara Minunilor [i cam tot ce a scris Jules Verne.

73

PROFIL

Ilustra]ii de Mariano Epelbaum din cartea Dragonul care iubea ceaiul

Ce-i drept, pe vremea aceea se [i publica mai mult! Acum, oferta \n materie de c`r]i pentru copii este imens` \n Europa occidental`, iar \n România – infinit mai mic`. Nici m`car nu se reediteaz` c`r]ile vechi. Elena Farago, Otilia Cazimir, Marta Cozmin erau, pe vremuri, autoare de succes. P`rin]ii copiilor de acum au crescut cu aceste c`r]i. În afar` de ce e \n bibliografia (obligatorie) [colar` – adic` Ion Creang`, Zaharia Stancu, I.Al. Br`tescu-Voine[ti etc. – nu se mai public` aproape deloc autori români. De ce nu mai apar? Din ra]iuni economice, crede Alina Darian: „op]iunile editoriale se fac de cele mai multe ori pe criterii comerciale“. Pentru o editur` e mult mai rentabil s` publice o carte scris` dup` un serial de desene animate, sau s` preia drepturile de traducere pentru o carte „verificat`“ deja \n libr`riile occidentale, dec\t s` \ncerce un autor nou. Foarte pu]ini s\nt cei care reediteaz`, [i \nc` [i mai pu]ini s\nt cei care-[i asum` riscul de a publica un autor pentru copii, debutant. Autorii pentru copii nu au sus]inerea media de care se bucur` scriitorii „adev`ra]i“, care scriu „pentru oameni mari“.

Soarele [i Luna Aceast` lacun` a pie]ei de carte din România este paradoxal`. În Occident, majoritatea autorilor g`sesc un refugiu \n literatura pentru copii: „Aici pot s` scrie altceva dec\t se cere, e do-

74

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 meniul cel mai liber, cel mai ferit de cenzurile economice“. Iar, adesea, [i mult mai sigur: o carte pentru copii se vinde mai repede [i \n tiraje mai mari. În schimb, dac` ceri unei edituri române[ti s` publice cartea unui debutant, parc` ai vrea soarele [i luna. Dup` c\teva refuzuri din partea unor edituri, Alina Darian [i-a creat singur` un brand sub care s` debuteze. Prin]ul \n palatul de sticl` a ap`rut anul trecut la Editura Soarele [i Luna. „Scopul editurii e s` publice carte româneasc` pentru copii \ntr-un format diferit de ce exist` pe pia]`. Problema e, evident, finan]area. O editur` mic` nu are re]ea performant` de distribu]ie, [i nici nu-[i permite s` investeasc` \n marketing“ – explic` Alina Darian. În plus, degeaba ar face publicitate dac` oricum, din cauza distribu]iei proaste, cartea nu are cum s` ajung` \n libr`riile din provincie. Solu]ia ar fi solidarizarea editorilor mici [i constituirea unei re]ele de difuzare care s`-i deserveasc`. „C`r]i educative“ De cump`rat, cump`r`, evident, p`rin]ii.

Dar cine alege? Tot p`rin]ii – crede Alina Darian.

Iar criteriul e, aproape mereu „s` fie o carte educativ`“. „C\nd aud chestia asta \nnebunesc! De fapt, absolut tot ce descoper` un copil c\nd e mic e educativ: {i atunci, cu c\t prime[te/cite[te c`r]i mai diferite, cu at\t educa]ia e mai bun`“.

Unii p`rin]i s\nt deosebit de selectivi, de aten]i cu ce citesc copiii lor. „Cred totu[i c` nu c`r]ile, ci mai degrab` televizorul sau jocurile pe calculator \i pot deforma pe copii.“ Atunci c\nd aleg p`rin]ii, op]iunea se \ndreapt` cel mai adesea spre c`r]ile clasice. „Ce-i drept, unele au fost scrise \ntr-o perioad` \n care oamenii [i autorii erau mult mai responsabili; [i valorile pe care le transmiteau erau cu totul altele. Pove[tile vechi au un t\lc, au sensuri pe care copiii s\nt invita]i s` le descifreze. Acum, \ntr-adev`r, apar tot felul de c`r]i. Îns` adul]ii se tem mai mult dec\t e cazul. Cei mai mul]i copii fac distinc]ia \ntre fic]iune [i realitate, intuiesc ce e bine [i ce e r`u, se prind atunci c\nd s\nt manipula]i; unii s\nt mult mai inteligen]i dec\t cred p`rin]ii lor“ – spune Alina Darian. Copiii au ne-

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

PROFIL

voie de acest univers pe care \l ofer` povestea, pentru a se inspira. {i atelierele de pove[ti moderate de Alina Darian ofer` exact cadrul pentru a sus]ine aceast` inspira]ie. „E o experien]` interesant` pentru c` \mi permite s` am o rela]ie privilegiat` cu copiii: m` las` s` m` apropii de ei \ntr-un mod care-i surprinde chiar [i pe p`rin]i sau pe educatori.“ Atelierul de pove[ti Primul atelier l-a \nfiin]at la un eveniment al Crucii Ro[ii, acum doi ani. Atunci le-a propus copiilor s` inventeze o poveste. Ea le-a dat doar \nceputul, ei au trebuit s` continue. Atelierele s-au desf`[urat apoi \n [coli, pe la t\rgurile de carte, \n libr`rii. De obicei, primul contact cu literatura se face mediat: p`rin]ii le citesc copiilor o poveste. „Rareori se \nt\mpl` ca adul]ii s` asculte ce au de povestit copiii. De asta eu nu le citesc pove[ti, ci \i las pe ei s` le fac`: le ofer un spa]iu \n care se pot exprima.“ Nu \ncearc` s` \i direc]ioneze, \i las` pe ei s` compun`. Unii s\nt mai volubili, al]ii – mai \nchi[i, dar n-a \nt\lnit nici un copil care s` nu fie \n stare s` spun` o poveste. „Cel mai greu e s` capete \ncredere \n ei, s`-[i dea seama c` imagina]ia lui e valoroas`.“ P\n` la urm`, e o chestiune de educa]ie, o problem` \nt\lnit` peste tot \n Occident: educa]ia merge foarte mult \n sensul [tiin]ific [i tot ce ]ine de copil`rie e l`sat deoparte. „Copiii \nva]` prea devreme c` luna e un astru, un satelit al p`m\ntului, cu propriet`]i fizice etc. Unii copii cred c` pe lun` exist` iepura[i! Ce e r`u \n asta? Unii p`rin]i le interzic, pur [i simplu, s` fie creativi. Eu cred c` vor avea destul timp, mai t\rziu, la [coal`, s` \nve]e ce [i cum. S\nt copii de gr`dini]` pe care p`rin]ii \i \nva]` s` citeasc` [i s` socoteasc` \nainte s` le spun` pove[ti. Imagina]ia e complet ignorat`.“ Copiii români s\nt mai creativi dec\t cei din Europa occidental`. „O prieten` care e moderatoare de ateliere de crea]ie \n Fran]a e disperat`: dac` spune c` poate desena cerul \n alt` culoare dec\t albastru, copilul intr` \n panic`“.

Cartezianismul e, uneori, du[manul imagina]iei. „Pentru mul]i copii, simplul fapt c`-[i pot exterioriza visele [i sentimentele \nseamn`

enorm.“ Ca s` [i le exprime prin poveste, au nevoie de ni[te cuno[tin]e minimale: de pild`, cum se profileaz` un personaj, cum se construie[te ac]iunea etc. La atelierul de pove[ti, Alina Darian le explic` toate acestea pe limba [i pe \n]elesul lor. Un proiect de viitor ar fi un curs pentru copiii talenta]i, care s` treac` prin mai multe tipuri de structuri narative.

Apropo de structuri narative: cele mai multe c`r]i pentru copii s\nt cu prin]i, prin]ese, z\ne [i c`pc`uni. {i \ncep cu „a fost odat` ca niciodat`“. C\nd [i cum se pot dep`[i aceste cli[ee? „Cli[eele apar din cauza editorilor. Dac` Harry Potter a avut succes, atunci, ani de zile, editurile din lumea \ntreag` vor c`uta pove[ti cu vr`jitori \nv`]`cei, magie [i po]iuni. Îns` numai adul]ii au cli[ee, copiii n-au!“ În atelierul Alinei Darian se deap`n` pove[ti mult mai originale dec\t tot ce se cite[te \n c`r]ile pentru copii.

■ Matei Martin

Cartea Prin]ul \n Palatul de sticl` (de Alina Darian, ilustra]ii de Irina Dobrescu) a fost selectat` de c`tre Biblioteca Na]ional` a Fran]ei s` reprezinte România la expozi]ia „Turul Europei \n 27 de pove[ti ilustrate“ de la Paris, \n cadrul stagiunii culturale europene. Expozi]ia din palatul de sticl` al faimoasei biblioteci pariziene [i-a propus s` ilustreze incredibila varietate a produc]iei de c`r]i pentru copii din Europa.

75

PROFIL

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

Pe blogul http://alizee.arts.ro, Alina Darian a adunat pove[tile create de copii la atelierele pe care le modereaz`. Iat` trei exemple.

Ora[ul din nori A fost o dat` o pisic` pe care o chema Tina.

Era o pisic` \ntr-o rochi]` ro[ie [i avea 3 ani. Ea locuia \n ora[ul din nori \n c`su]a \n form` de cerc.

Avea o gr`din` mare [i livezi. În ora[ul din nori erau mul]i locuitori. Doar ursule]ul era prietenul Tinei [i-l chema Martinel. Tinei \i pl`cea mult s` se joace de-a prinselea cu Martinel. Lui Martinel \i pl`cea s` se joace de-a v-a]i ascunselea. Într-o zi s-au g\ndit s` se joace baba oarba, dar Tina a v`zut c` trebuie s` mearg` la magazin s` ia o basma pentru c` n-avea. C\nd a ajuns la magazin era foarte mare coada [i Tina a a[teptat mult [i c\nd a ajuns a \ntrebat: „Îmi da]i, v` rog, o basma?“ [i doamna i-a r`spuns: „Sigur c` va dau“. {i doamna i-a spus c` basmaua cost` 5 lei. {i Tina a plecat cu basmaua \mpreun` cu ursul s` se joace pe c\mpie. {i a \nceput s` plou`. Tina a spus: „Noroc c` mi-am adus umbrela! Hai s` mergem acas`!“. Au ajuns acas`, s-au dezbr`cat de hainele ude leoarc` [i s-au \mbr`cat cu alte haine uscate. Dup` aceea s-au dus s` se joace v-a]i ascunselea prin cas`. Martinel se ascundea dup` calorifer. Tina s-a oprit din num`rat [i a \nceput s`-l caute: dup` u[`, dup` ma[ina de sp`lat, la etaj, la baie [i l-a g`sit \n lighean. Ursul a zis „M-ai g`sit!“ [i dup` aceea a fost r\ndul Tin s` se ascund` [i ursul a \nceput s` o caute [i a c`utat-o dup` u[`, la etaj, afar` [i \n cutia cu juc`rii. A g`sit-o \n camera de zi, era dup` fotoliu. {i s-a uitat afar` [i a v`zut c` s-a oprit ploaia [i au v`zut curcubeul. Tina a zis atunci: „Iupi! S-a oprit ploaia!“ [i s-au gr`bit s` mearg` afar`. Dup` aceea a zis Tina: „Hai s` ne juc`m de-a prinselea \n curte!“. Se alergau [i trebuiau s` se prind` unul pe altul. (Ilinca Maria Bulat, 7 ani).

Totipu [i Templul Totipu era un supererou de 15 ani care \[i salvase lumea de la distrugere, lupt\ndu-se cu du[manul lui Kazeaze’s din lumea paralel` ELIA. Totipu avea acum un prieten Ryan, care venise cu

76

el din ELIA. Într-o bun` zi, \n oceanul de l\ng` ora[ul lor s-a ridicat din valuri o insul`. Totipu [i Ryan au hot`r\t s` plece s` investigheze ce era cu insula. Pe insul` au g`sit un templu ciudat. C\nd au intrat \n templu au g`sit lupt`tori cu s`bii [i scuturi care protejau templul. S-au luptat cu ei ca s` treac` mai departe. A ap`rut o creatur` care se putea transforma \n lup [i dup` ce s-au luptat cu ea, creatura a devenit din nou bun` [i nu \[i mai aducea aminte ce f`cuse. Totipu [i Ryan au intrat mai ad\nc \n templu [i au descoperit \n centrul lui un zeu care dorea s` cucereasc` lumea. Au \ncercat s`-l distrug`, dar cu ultimele puteri zeul s-a teleportat [i a promis c` se vor \nt\lni din nou [i c` \i va distruge. (Alex Groza, 9 ani)

Otto Otto e un c\ine tare bun. Otto e rasa Schnautzer [i are un an. E negru cu un pic de alb pe piept. Îi place s` alerge prin curte cu c`]elu[a de al`turi, Bella. Bella e o maidanez` crem cu negru.

Otto e cuminte \n general, dar face [i tr`sn`i: c\nd era mic, rodea gardul din lemn. C\nd vin musafiri, latr` de bucurie. Îi plac musafirii [i mari [i mici.

Are voie s` intre \n cas` numai c\nd e r`cit. C\nd a r`cit Otto, a venit acas` veterinarul [i i-a f`cut cinci injec]ii. Dup` ce a plecat veterinarul, s-a ridicat Otto, p\n` atunci nu s-a clintit din loc. Dar dup` aceea s-a f`cut bine dar a v`rsat saliv` alb` prin curte. Din c\nd \n c\nd \l scot pe Otto \n parc [i alerg cu el pe trotinet`. Otto a r`cit pentru c` alearg` foarte mult cu c`]elu[a, chiar [i prin ap`. Într-o zi s-a udat tot [i pentru c` era frig afar` a r`cit. Otto m`n\nc` orez [i crochete [i uneori oase. Se jughine[te cu Rita [i Iani. Rita e o c`]elu[` maidanez` crem cu negru [i Iani e un brac german de v\n`toare cu maro [i alb. Iani are 10 ani, dar n-a mers niciodat` la v\n`toare. Rita are c\teva luni, nu [tiu precis c\t, pentru c` am luat-o de la mare. Era vagaboand` [i a venit la noi la hotel. Tata a decis s-o lu`m acas`. Lui tata \i plac mult animalele. (Ioana Br`sla[u, 7 ani) ■

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

voac` fric` o \nlocuie[te pe aceasta prin siguran]` pl`cut`. Alteori, victima nu se identific` cu agresorul, ci cu ac]iunea agresiv`, ceea ce are acela[i efect lini[titor. A[a i se \nt\mpl` unui b`ie]el care ajunge la terapia psihanalitic` dup` un tratament stomatologic. Se afl` \nc` sub imperiul fricii, iar pentru a o neutraliza, \ncepe s` distrug` obiectele din cabinetul psihanalistei.

Dar nu numai copiii intr` \n pielea agresorului, ci [i adul]ii ajun[i \n situa]ii-limit`. Este situa]ia victimelor „experimentului Pite[ti“ de la \nceputul anilor ’50. Dup` D. Bacu, to]i cei care au fost supu[i „reeduc`rii“ au devenit, la r\ndul lor, tor]ionari. Mai mult dec\t at\t, de-a dreptul oripilant pentru con[tiin]a noastr` moral` este faptul c` rezisten]a victimelor a fost nu numai inutil`, ci chiar d`un`toare, profunzimea [i durabilitatea convertirii fiind direct propor]ionale cu intensitatea rezisten]ei. De]inu]ii de la Pite[ti au apelat involuntar, \n virtutea nevoii de supravie]uire psihic`, la identificarea cu agresorul. Doar astfel au putut controla „spaima indescriptibil`“, despre care vorbe[te Marcel Petri[or \n Fortul 13. {i s` nu uit`m c` sinuciderea fizic` era imposibil`! Îns` sistemul comunist nu este altceva dec\t un univers concentra]ionar extins la nivelul unei ]`ri \ntregi. Principalele forme de influen]are social` – coerci]ia [i represiunea – genereaz` fric` \n propor]ii de mas` (frica de Securitate, de pierderea locului de munc` sau chiar a vie]ii). În asemenea condi]ii, acceptarea organiz`rii sociale de tip comunist nu este, \n fond, dec\t o expresie a identific`rii cu agresorul.

Revenind la supravie]uitorii comunismului, nu m` mir, ca psihanalist, c` reflexele incon[tiente create de o jum`tate de secol de totalitarism nu au disp`rut, ci continu` s` fie active, mai ales c` primii ani de dup` 1990 au fost nesiguri [i plini de spaime de tot felul.

Anuleaz` oare \n]elegerea unui comportament ira]ional prin prisma identific`rii cu agresorul perspectiva de moralist adoptat` de Horia-Roman Patapievici? Consider c` demersul de \n]elegere [i cel de valorizare s\nt complementare. Primul ne scute[te de disperare, iar cel de-al doilea – de inac]iune.

■

Vasile Dem. Zamfirescu

Identificarea cu agresorul Utilitatea perspectivei incon[tientului devine clar` mai ales acolo unde, judec\nd oameni [i situa]ii doar din punctul de vedere al con[tiin]ei, r`m\i perplex [i nu po]i dec\t s` te miri, dezarmat intelectual, sau s`-]i mustri \ndurerat semenii. Mai ales acesta din urm` pare s` fie cazul lui Horia-Roman Patapievici \n controversata sa carte Politice (Editura Humanitas, 2008), ajuns` la a V-a edi]ie. „Genitaliile puterii“, unul dintre cele mai virulente texte ale volumului, exprim` contrarierea, deconcertarea [i frustrarea maxim` a autorului \n fa]a entuziasmului românilor de la \nceputul anilor ’90 pentru figuri politice apar]in\nd trecutului comunist. „Victimele \[i aclam` cu sinceritate c`l`ii [i-i aleg prin vot liber“ (p. 38). Într-adev`r, un astfel de comportament nu difer`, \n esen]`, de ceea ce s-a \nt\mplat pe vremea lui Stalin c\nd victimele purific`rilor politice mureau, sl`vindu-l.

Imediat m-am g\ndit la pacien]ii-copii ai Annei Freud, din cartea sa despre mecanismele de ap`rare ale eului. Mai \nt\i mi-am amintit de o feti]` – pe care mi-o \nchipui a fi inteligent` [i vesel` – ce nu \ndr`znea s` str`bat` holul \ntunecos al locuin]ei pentru c` se temea de stafii.

P\n` \ntr-o zi, c\nd descoper` solu]ia (pe care i-o va comunica [i fr`]iorului): va traversa holul mi[c\ndu-se asemeni spiritului presupus a-l b\ntui. Transformarea eului \n obiectul care pro-

77

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

DOCUMENTE

O scrisoare inedit` a lui Constantin Noica

Constantin Noica

În arhiva Ioanei Em. Petrescu, aflat` \n posesia Bibliotecii Jude]ene „O. Goga“ din Cluj, de editarea c`reia m` ocup \n lunile din urm`, am g`sit o (singur`) scrisoare de la Constantin Noica, de o emo]ionant` actualitate \n reflec]iile sale asupra „surp`rii noastre \n anonimatul istoriei“. Scrisoarea nu a venit prin po[t`, ci – adus` de un mesager, \ntr-un plic alb \nsemnat cite] „Dsale Doamnei Ioana Petrescu, prin bun`voin]`“; e scris` cu peni]a, \n linii clare, pe fa]a unei foi albe \ndoite.

Coresponden]ii nu se cuno[teau personal (aveau s` se \nt\lneasc` o singur` dat`, la Cluj, la \nceputul lui 1987, \n casa prietenei lor comune, Elena Popescu, profesoar` de Limbi clasice la Cluj [i implicat` \n proiectul traducerii lui Platon; probabil – mesagerul scrisorii). Dar, cum reiese din text, \[i cuno[teau c`r]ile, iar scrisoarea lui Noica r`spunde, probabil, cronicii semnate de Ioana Em. Petrescu la Logica lui Hermes (Logica lui Hermes sau „Îndurarea

Constantin Noica

78

fa]` de individual“, \n „Steaua“, nr. 10, octombrie 1986). Cunoscut` publicului larg \ndeosebi ca exeget` a lui Eminescu, Ioana Em. Petrescu (1941 – 1990, profesor la Facultatea de Filologie din Cluj) lucra pe atunci la un studiu consacrat poeticii lui Ion Barbu (Ion Barbu [i poetica postmodernismului, predat editurii \n 1987, publicat \n 1993), \n care respectivul volum al lui Noica constituie o referin]` important`. Dar scrisoarea trece repede dincolo de pragul polite]urilor dintre un autor [i cronicarul s`u, marc\nd \nt\lnirea unor spirite afine, pentru ca Noica s` se explice pe sine [i op]iunile sale – ceea ce d` o savoare aparte acestui text.

Nu lipsesc nici aluziile la proiecte personale viitoare, nici ironiile la adresa unui anumit model cultural, al superficialit`]ii narcisiace, nici pledoaria pentru cultura major`. Totul, \n ambalajul unei cordialit`]i luminoase [i complice.

■ Ioana Bot

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

DOCUMENTE Constantin Noica

7 XII 986 P`ltini[

Mult stimat` Doamn` Petrescu, V` cunosc demult, dimpreun` cu so]ul Dvoastr`*, dac` nu \ndeajuns din scris, pe c\t a[ fi dorit, cel pu]in din excep]ionalul ecou al \nv`]`turilor Dvoastr`. Nu puteam spera s` m` citi]i at\t de atent, cu o carte mai mult de specialitate. Faptul c` v-am „obligat“ s` m` citi]i este o m\ndrie pentru mine.

Dar este [i un avertisment. Ave]i toat` dreptatea s` spune]i c` am r`mas descoperit cu problema „formei“. O simt eu \nsumi, astfel \nc\t, dac` voi avea ani s` reiau problemele \ntr-un eventual „tratat de logic` pentru [tiin]ele spiritului“, primul capitol va fi cel despre form`.

M-ar bucura mult s` cunosc doi c`rturari a[a ale[i ca Dvoastr` [i so]ul. Ar trebui s` vin la Cluj, c`ci pre]uiesc sincer pe universitarii de acolo [i \n genere intelectualii maturi, s` spunem de la Marian Papahagi** \n sus. În schimb s\nt r`u dispus \mpotriva tinerilor, [i nu numai a celor din Cluj. Faptul c` nici un student de la Filosofie nu urmeaz`, ca Dvoastr`, greaca, la orele d`ruite at\t de generos de Elena***, m` pune pe g\nduri. Cu simple poezioare [i cronicu]e nu se ob]ine un bun \nceput \n cultur`. Bun din fire cum s\nt, m-am deprins s` fiu intransigent cu tinerii. M` tem c`, f`r` mari reu[ite \n cultur`, pe l\ng` cele oficiale ori neoficiale, ne surp`m lent \n anonimatul istoriei.

V` spun toate acestea pentru c` v` simt aliat`. Pe de alt` parte v` cer astfel s`-mi \n]elege]i [i re]inerea \n a lua contact superficial cu oamenii. Orice apari]ie \n public are ceva de histrionat \n ea. Prefer probitatea profesoratului, ca \n cazul Dvoastr` [i al Elenei, sau, pentru cei de v\rsta mea, „singur`tatea \n comun“, cu cei care vin s` se lase certa]i.

A[ fi avut, desigur, mai multe s` v` spun \n leg`tur` cu \n]elegerea Dvoastr` [i generoasele comentarii ce face]i lucr`rii mele. M` opresc \ns` aici, \n n`dejdea secret` c` ve]i veni c\ndva la P`ltini[, \n cazul \n care nu reu[esc s` ajung eu la Cluj.

V` rog mult, nu v` osteni]i a-mi da vreun r`spuns. {tiu c` scrie]i acum o lucrare mai ampl`.

D`rui]i-v` ei, c`ci s\nt sigur c`-mi va fi cel mai potrivit r`spuns.

Cu alese ur`ri pentru S`rb`tori [i Noul an, cu omagii colegiale c`tre am\ndoi, Al Dvoastr`, sincer, Constantin Noica * Liviu Petrescu (1941 – 1999, critic literar, profesor de literatur` român` [i comparat` la Cluj) [n. I.B]. ** Marian Papahagi (1948 – 1999, reputat italienist, istoric [i critic literar clujean) [n. I.B]. *** Este vorba despre Elena Popescu, care oferea \n anii ’80, la Facultatea de Filologie din Cluj, un curs op]ional de limba greac` veche, gratuit, doritorilor – pu]ini, cum se poate \n]elege... Ioana Em. Petrescu a fost unul dintre ace[tia [n. I.B].

79

Ioana Em. Petrescu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

MERIDIANE Paul Bailey

Mihail Sebastian: consol`rile muzicii & ale literaturii Prima intrare din Jurnalul lui Mihail Sebastian, datat` 12 februarie 1935, este legat` de muzic`, mai precis de J.S. Bach: „Radioul e deschis la Praga. Am ascultat un concert \n G-dur de J.S. Bach, pentru trompet`, oboi, cembal [i orchestr`. Urmeaz`, dup` pauz`, un concert \n sol minor pentru pian [i orchestr` de acela[i“. Aceasta este o perspectiv` \nc\nt`toare pentru dramaturgul, romancierul, eseistul, jurnalistul [i avocatul care, dup` cum recunoa[te el \nsu[i, este „cufundat \n Bach“.

1935 nu a fost cel mai r`u an din scurta via]` a lui Sebastian. Ani mult mai r`i urmau s` vin` cur\nd, odat` cu afirmarea fascismului \n Europa Central` [i de Est. Dup` cum noteaz` \n jurnalul ]inut p\n` \n 1944, \n acel an \nc` spera – \mpotriva oric`rei speran]e, dup` cum se va vedea – c` prietenii lui, to]i intelectuali cultiva]i, care abandonau ra]iunea [i decen]a, ar putea s` se \ntoarc` totu[i la idealurile democratice pe care odat` le sus]inuser`. Dar alura diabolic` a lui Adolf Hitler [i al s`u al Treilea Reich continuau s`-i atrag`. Cei care fuseser` g\nditori liberi [i sceptici se transformaser` dintr-odat` \n ideologi, cu min]ile setate pe o singur` viziune, simplist` [i na]ionalist`. În consecin]`, profesorul [i mentorul lui Sebastian, Nae Ionescu, romancierul [i istoricul religiilor Mircea Eliade, revolu]ionarul filosof Emil Cioran [i, \ntr-o mai mic` m`sur`, romancierul Camil Petrescu au devenit du[manii lui, insist\nd, \n acela[i timp, c` \i r`m`seser` prieteni. În mare parte din Jurnal, Sebastian a[teapt` ziua cea mare \n care Ionescu, Eliade, Cioran [i Petrescu \[i vor arunca leg`turile de la ochi [i vor \mbr`]i[a din nou umanismul. Acea zi nu va

80

veni niciodat`, de[i Cioran, \n Paris fiind [i scriind \n francez`, va recunoa[te flirtul de tinere]e cu diavolul. Sebastian trebuie s` caute satisfac]ie c\nd [i unde poate – \n leg`turi amoroase, \n munc` grea [i sus]inut`, dar, mai ales, \n perenele capodopere muzicale [i literare, pe care le-a ascultat [i pe care le-a citit cu mul]i ani \nainte ca România s` devin` un accesoriu al Germaniei naziste. A asculta Pasiunea Sf. Matei \n vremuri [i \n circumstan]e fericite \nseamn` altceva dec\t a o asculta c\nd e[ti privat de drepturile cet`]ene[ti de baz`. Diferen]a nu ]ine doar de fapte istorice, ci chiar de natura personal` a ascult`torului. Este faimoas` observa]ia doctorului Johnson cum c` perspectiva mor]ii concentreaz` mintea unui om [i, de[i Sebastian nu era amenin]at direct de exterminare, ceea ce noteaz` el zilnic se apropie foarte mult de jurnalul unui mort viu. Într-o astfel de situa]ie, p\n` [i o pies` sublim` precum Pasiunea Sf. Matei cap`t` o nou` dimensiune [i ne putem imagina cum Sebastian sucomba \n fa]a puterii ei consolatoare, pe m`sur` ce radioul o elibera.

O iubea at\t de mult \nc\t era capabil s` disting` o reprezenta]ie bun` de una inadecvat`.

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 Merit` men]ionat aici c` publicul lui Bach disp`ruse din s`lile de concert [i din biserici, cu exact un secol \n urm`. Bach a fost redescoperit de Felix Mendelssohn, compozitorul evreu care, ca [i Gustav Mahler, s-a convertit la romano-catolicism. Mendelssohn \nsu[i a dirijat Pasiunea Sf. Matei \n 1829 la Singakadamie din Berlin, folosind o orchestr` mare [i un cor de 400 de c\nt`re]i. Unsprezece arii, patru recitative [i patru corale au fost omise, stabilindu-se, astfel, o tradi]ie care a continuat p\n` recent.

Pasiunea... \n m\inile lui Mendelssohn a devenit roman]ioas`, [i aceasta trebuie s` fi fost versiunea pe care Sebastian a ascultat-o \n anii ’30-’40. În mod clar, Bach nu este un romantic, dup` cum st` m`rturie precizia aproape matematic` a compozi]iilor sale cele mai pure. În zilele noastre, e posibil s` ascul]i Pasiunea a[a cum o g\ndise Bach, \n Biserica Sf. Thomas din Leipzig, cu o orchestr` considerabil redus` [i un cor de mai pu]in de 50 de c\nt`re]i. Dar [i o interpretare diferit` a Pasiunii Sf. Matei este mai bun` dec\t nimic, [i Mendelssohn era con[tient de splendoarea ei durabil`, pe care a l`sat-o intact`. Nota]ia lui Sebastian din ziua de duminic`, 29 martie 1936, este aceasta: „M` sim]eam cople[it. Aveam \ntr-adev`r senza]ia fizic` de a m` afla sub o bolt` de sunete. E o senza]ie de monumental, care face ca pentru prima dat` vorba «arhitectur` sonor`» s` nu fie pentru mine o vorb` goal`. {i c\te pagini suave, c\te momente de gra]ie“.

Acea duminc` a fost important` pentru Sebastian nu numai pentru c` a ascultat o interpretare a mult iubitei piese la Ateneu, ci [i pentru c`, ulterior, s-a \nt\lnit cu Nae Ionescu, aflat \n auditorium. Acesta era m\ndrul proprietar al unui Mercedes, un autoturism care costa un milion de lei. Studentul, profesorul [i R`zvan, fiul lui Nae Ionescu, au fost du[i cu respectiva ma[in` la re[edin]a filosofului, care i-a prezentat dramaturgului perspectiva sa asupra unei societ`]i colective. Tragedia \ntr-o astfel de societate ar ]ine de trecut, cu excep]ia, desigur, a celor destina]i s` fie exclu[i din ea. Sebastian noteaz` c` Nae Ionescu nu glumea, era perfect onest. {i cine erau cei exclu[i? Evreii, \n principal.

Sebastian era un decadent Bach, Mozart, Beethoven [i Haydn erau firmamente solide \n via]a cultural` a lui Sebastian. Lor li se adaug`, peste ani, Brahms, Ceaikovski [i Schubert, al c`rui geniu subtil [i delicat \nt\rzie s` \l recunoasc`. Între timp, \i recite[te pe Proust [i pe Balzac, cunosc`torii care celebrau failibilitatea uman`. C\nd o ]ar` este obsedat` de fervoarea na]ionalist` [i c\nd domne[te ideologia f`r` sens, e salutar s` ]i se reaminteasc` de c`tre scriitori f`r` pereche c` b`rba]ii [i femeile au dorin]e mai degrab` mundane (precum l`comia, poftele sau invidia) dec\t vizionare. Noi s\ntem m`sura nereu[itelor noastre [i nimeni nu \n]elege asta mai bine dec\t Proust sau Balzac, \n feluri radical diferite. Fasci[tii au vorbit despre decaden]` referindu-se la arta care nu era ideologic`, iar comuni[tii, care guvernau Rusia [i ]`rile europene ce formau blocul sovietic, foloseau acela[i nume pentru abuz: {ostakovici [i Prokofiev erau considera]i decanden]i pentru c` muzica lor nu \l glorifica pe Stalin. Eugen Ionescu a fost doar unul dintre numero[ii români decaden]i care au fugit la Paris pentru a r`m\ne relativ s`n`to[i.

Mihail Sebastian era, f`r` \ndoial`, un individ decandent. Aceasta este poate cel mai mare elogiu pe care i-l putem aduce. De la \nceput p\n` la sf\r[it, Jurnalul \nregistreaz` progresul, \n circumstan]e dificile, al unei inte-

81

MERIDIANE

■ Paul Bailey (n. 1937) este scriitor britanic.

A publicat numeroase romane, teatru radiofonic, scenarii de televiziune [i poezie, este conferen]iar la Kingston University [i public` recenzii [i articole \n Times Litterary Supplement [i \n The Guardian. C`r]ile sale au fost distinse cu E. M. Forster Award, George Orwell Prize [i Somerset Maugham Award.

Editura Minerva a ini]iat o „serie de autor“ unde, p\n` acum, au ap`rut romanele La Ierusalim, B`tr\nii solda]i [i Kitty [i Virgil.

Traducerea romanului Unchiul Rudolf este \n preg`tire la Editura Humanitas \n Colec]ia „Cartea de pe noptier`“.

Textul de fa]` reprezint` conferin]a ]inut` de Paul Bailey la Paris, anul trecut, cu ocazia Centenarului Mihail Sebastian.

ligen]e complet independente. Cite[te romanul proustian de un comic neegalat pentru ceea ce \i spune despre oamenii preocupa]i de varietatea cotidian`, cu tiraniile meschine de salon sau de dormitor ar`tate a[a cum s\nt. Iar \n Parisul lui Blazac – un ora[ la fel de bogat \n comedie, intrig` [i nemernicie precum Londra lui Dickens – Sebastian g`se[te o cas` spiritual`.

Prin contrast, Bucure[tiul \i devine din ce \n ce mai str`in [i \ndep`rtat. Î[i scrie piesele de teatru, romanele, articolele inspirate [i se scufund` \n s`r`cie [i respingere. Tr`ie[te \ntr-o camer` f`r` buc`t`rie [i nu mai are radio la dispozi]ie. Românului asimilat i se reaminte[te \n permanen]` c` este evreu. Primo Levi \n Torino [i Giorgio Basani \n Ferrara au aceea[i soart` din cauza legilor rasiale italiene care interzic evreilor s` predea, s` practice avocatura sau s` func]ioneze \n societate – legi introduse de Mussolini, unul dintre eroii lui Nae Ionescu, \n 1939. Într-un anume fel, Sebastian a fost mai norocos dec\t ei – nu a fost \ncarcerat (cel pu]in nu oficial) [i nu a fost trimis \ntr-un lag`r de munc` sau de concentrare. Un recenzent britanic al Jurnalului, Frederic Raphael, evreu de origine, l-a comparat, \n mod defavorabil, pe Sebastian cu Levi, pentru c` românul nu ar fi suferit umilirea suprem` de a fi \ncarcerat la Auschwitz. Aceast` critic` este de un comic sumbru [i, dac` ar mai fi tr`it, Sebastian poate l-ar fi gustat. Dar Sebastian nu doar scrie, ci [i traduce. Se lupt` cu Îmbl\nzirea Scorpiei din necesitate economic`, iar pentru pl`cerea personal` traduce ni[te sonete shakespeariene. Cite[te Jane Austen, desigur \n englez`, [i inten]ioneaz` s` aduc` \n aten]ia cititorilor români talentul ei ironic \n relevarea ipocriziei [i pompozit`]ii. C\t de decadent este acest demers? Critici f`r` umor din Anglia au clasat-o pe

82

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 Austen ca trivial` \n compara]ie cu Tolstoi, omi]\nd s` observe c` ea a reu[it – la o scar` mic` [i cu o p`trundere rafinat` – ceva unic, minunat, de un umor [i de o \n]elepciune durabile. Înfometatul, \nfriguratul, din ce \n ce mai izolatul Sebastian aprecia arta lui Austen. El nu [i-a pierdut nici o clip` valorile civilizate, a[a cum Jurnalul arat` cu prisosin]`.

Este imposibil s` surprinzi pe deplin personalitatea lui Mihail Sebastian \ntr-un spa]iu at\t de scurt. Depl\nge sinuciderea unui t\n`r, pe care \l cuno[tea din [coal`, batjocorit pentru efeminarea lui [i poreclit „Feti]a“. T\n`rul era antisemit, la fel [i agresorii s`i, dar, cu toate astea, Sebastian scrie despre el cu o triste]e uimit`. Nu dispre]uia homosexualii, cum era obiceiul atunci [i cum poate fi \nt\lnit [i azi. Sebastian este profund con[tient, \n ciuda suferin]elor proprii, c` ceea ce \ndur` genialul Max Blecher este mult mai r`u. Acesta se stinge din cauza unei boli paralizante, iar Sebastian \i salut` curajul [i abilitatea de a scrie despre afec]iunea sa, cu adev`rat teribil`. Firea ginga[` a lui Sebastian nu e niciodat` at\t de evident` ca \n st\njeneala improprie resim]it` \n fa]a suferin]ei lui Blecher. }in s` men]ionez o alt` ironie. Mul]i dintre marii interpre]i [i compozitorii care \l consolau pe Sebastian \nainte [i dup` Al Doilea R`zboi Mondial aveau un singur lucru \n comun. G\ndi]i-v` la Edwin Fischer sau Bruno Walter, printre al]ii. Erau evrei. Erau evrei \n tradi]ia onorabil` [i transcendental` a Evreit`]ii, \n angajamentul lor fa]` de o art` care nu cunoa[te frontiere, care nu are limite, dar care vorbe[te un limbaj universal dincolo de cuvinte [i care, la cea mai mare \n`l]ime, \mbr`]i[eaz` frumuse]ea sufletului [i a spiritului, singura ideologie durabil`.

■ traducere de Marius Chivu

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

„Sf\nta Tain` a Preo]iei se s`v\r[e[te numai \n Sf\ntul Altar, \n jurul Sfintei Mese, \ntruc\t Sf\nta Mas` este \n Biseric` izvor de sfin]ire...“. O limb` veche de dou` secole, care \i va suna copilului curat slavone[te? Dar, dac` – s` zicem, de[i nu este a[a – expresiile s\nt intangibile, atunci explica]iile de vocabular ar trebui s` compenseze arhaicitatea, care opacizeaz` textul lec]iei. Manualul are margini verzi cu liste de cuvinte deslu[ite... Le citesc [i, \n loc s` m` lini[tesc, spaima mea cre[te. Pentru c` explica]iile se \mpotmolesc \nainte de a ajunge la sens („forma rotund` a inelelor simbolizeaz` iubirea dintre cei doi so]i“ – puteau fi inelele p`trate?), logica e \mb\rligat` („La slujba Sf\ntului Maslu trebuie s` slujeasc` [apte preo]i. Dac` nu s\nt [apte preo]i, pot sluji [i mai pu]ini, dar niciodat` unul singur...“), iar limba român`, \n suferin]` (de ex.: „Atot]iitorul = purt`torul de grij`“, cuv\nt cu care elevilor li se cere s` construiasc` o propozi]ie; conform manualului, ea ar putea suna [i „Ionel e atot]iitorul micu]ului Azorel“, nu?). Simbolurilor celor mai importante ale cre[tin`t`]ii li se dau \n]elegeri stupefiante: „Cuv\ntul cruce are mai multe \n]elesuri: de obiect, de semn [i de necazuri ce pot ap`rea \n via]`“, iar elevii trebuie s` alc`tuiasc` „enun]uri corecte [i frumoase cu noile cuvinte de la [sic!] dic]ionar“.

Desigur, a[ mai putea s` m` \ngrijorez c` misteriosului „popor ales“ nu i se spune pe nume, c` tot ce nu e confesiune ortodox` intr` la categoria periculoaselor erezii (\mpotriva c`rora „reprezentan]ii Bisericii lui Hristos“ au „luat m`suri“), [i s` m` \ntreb unde e spiritul ecumenic cu care copilul va s` intre \n lumea cea mare [i globalizat`?

Dar nu mai apuc la asemenea rafinate]uri, pentru c` ame]esc \ntre exerci]iile aplicative, de tipul „Discuta]i cu colegul de banc` despre ce a]i putea face pentru a dob\ndi m\ntuirea“, „formula]i \nv`]`turi pentru sufletele voastre“. Tot aici descop`r („Pilda bogatului nemilostiv...“) c` a fi bine \mbr`cat [i fericit (tr`s`turi ale bogatului) s\nt listate ca p`cate [i trimit \n focul iadului...

Opac` \n]elegerii unui copil, neclar` \n exprimare, terifiant`, intolerant`, religia predat` dup` asemenea manuale ne poate \nsp`im\nta p\n` [i pe noi. Chiar nu se poate altfel?

■

Ioana Bot

Despre frica de Dumnezeu, fericire [i fl`c`rile Iadului...

Departe de mine inten]ia de a intra \n dezbaterile referitoare la manualele [colare de educa]ie religioas` sau la necesitatea orelor de religie \ntr-un \nv`]`m\nt laic, cum este cel românesc. P\n` la noi decizii, manualele s\nt aprobate de Ministerul Educa]iei [i Cercet`rii, iar religia e o disciplin` din curricula [colar`, na]ional` [i româneasc`. Ca pe mul]i al]ii, larma din mass-media m` obose[te, dar vreau, \n schimb, ca lumea de m\ine s` mai [tie de cele sfinte...

S` zicem c` s\nt p`rintele unui copil de 9-10 ani, c` (apar]in\nd, \n ce m` prive[te, unei genera]ii needucate \ntru cele sfinte la [coal`) \mi doresc ca el s` primeasc` o educa]ie religioas` (sau spiritual`) [i c` \l trimit la orele de religie de la [coal`, unde \mi zic c` va \nv`]a frica de Dumnezeu, comunicarea cu transcendentul, riturile care ne ]in \ntregi, la ceas de cump`n`... Manualul de Religie. Cultul ortodox, clasa a IV-a (Editura Sf. Mina, 2007; autoare: C. Muha, E. Mocanu, M. Orzetic) – s` zicem c` e manualul fiului meu – ar trebui s` \i vorbeasc`, pe \n]eles, despre cele sfinte (sec]iunile sumarului s\nt cuprinz`toare: „No]iuni de catehism“, „Vechiul Testament“, „Noul Testament“, „No]iuni de moral` cre[tin`“, „No]iuni de liturgic`“, „Slujire [i misiune“). Deschid paginile cuviincios ornate [i – vorba clasicilor – ce citesc? „Primitorul Sfintei Taine a Preo]iei este \ntotdeauna o persoan` de parte b`rb`teasc`, care \ndepline[te anumite condi]ii, av\nd o preg`tire special` \n acest sens“; sau:

83

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

CONVORBIRE

Literatura \ntre „esen]ele limbii“ [i „esen]ele realului“ – Laurent Jenny \n dialog cu Ioana Bot –

Ce d` adev`ratul pre] literaturii La ce bun teoria literar`? De ce s-o mai practici? De ce s` \i faci „asta“ literaturii?

Problemele care m` preocup` acum r`spund probabil la aceast` \ntrebare; \n general, ele se refer` la ceea ce se poate face \n via]` cu arta, iar r`spunsurile s\nt oarecum simple: presupun o re\ntoarcere a aten]iei asupra a ceea ce ne e dat s` tr`im, s` vedem, s` \n]elegem, cu scopul foarte banal de a tr`i mai bine, pur [i simplu. M` atrage raportul destul de fluid dintre parcursul tr`it [i experien]a estetic`, aceast` „oprire“ pe care c`ut`m s` o cuprindem cu ajutorul formelor, al cuvintelor, al viziunilor artei.

Vreau s` \n]eleg ce putem lua cu noi, \n vie]ile noastre, din experien]a estetic`, ce facem din ea? Cum se prelunge[te ea dincolo de contempla]ia estetic`, de lectur`? S\nt \ntreb`ri pe care ni le punem, uneori, la sf\r[itul lecturii unui roman. Care s\nt raporturile dintre fraze [i via]`, de pild`, cum de exist` fraze care dau o form` existen]ei noastre – \ntrebarea aceasta [i-o punea [i Flaubert, de fapt –, cum de exist` persoane care pot fi de-a dreptul modelate de ni[te fraze, ce fraze ne locuiesc [i ne dau contur, deodat`, ca un soi de model vital, mereu reluat, mereu \n mi[care, \ntotdeauna deplasabil...?

Cum devine un pasionat al literaturii teoretician literar? Cum \i vine cheful de teorie?

Nu [tiu, eu nu m` consider un teoretician...

Nu s\nt sigur c` [tiu destul de bine ce e aceea teorie, nu s\nt deloc sigur nici c` teoria literar`

84

exist`. Pentru c` nu exist` cu adev`rat o [tiin]` a literaturii. Cred c` nu exist` un ansamblu de premise teoretice care s` defineasc` un atare obiect; mi-e greu s` m` v`d ca teoretician, mi se pare c` munca mea nu e foarte u[or de clasificat \n termeni teoretici; c`r]ile pe care le scriu ]in mai degrab` de istorie... {i apoi, dac` vorbim despre reflec]ia asupra a ceea ce literatura arat` [i ceea ce spune, cum am f`cut noi acum – putem numi a[a ceva „teorie“? Nu mai s\nt a[a de sigur. Am \ndoieli. În fond, este vorba despre o anume aten]ie fa]` de un obiect [i de semnifica]ia sa. Reg`sesc asemenea elemente de mefien]` \n refuzul meu de a m` defini ca teoretician. {i apoi, m` simt ata[at de ceea ce reprezint` „busola literaturii“: o cunoa[tere non-specific`, ceva care nu este teoretizabil, e \n afara lumii specificit`]ilor delimitate precis, mi se pare. E ceea ce d` adev`ratul pre] literaturii.

Din toate aceste pricini serioase m` simt \ndrept`]it s` rezist ideii de a scrie o teorie literar` adev`rat`. Nu [tiu dac` e bine sau r`u. Citesc acum, cu mare interes, ceea ce spun filosofii, de exemplu, despre recursul la literatur`, \n care nu v`d o modalitate de „a filosofa literatura“, ci o resurs` de ipoteze... M` g\ndesc la o carte de Jacques Bouveresse, pe care o citesc acum, pe tema recursului filosofiei la literatur`, pentru probleme etice sau de alt` natur`. {i cred c` filosofia este atent` tocmai la acest caracter multi-specific al literaturii, ca izvor al reflec]iei existen]iale. A[adar, odat` explicate aceste op]iuni, nu vreau nici s` exagerez. E adev`rat c` am o privire analitic` asupra textelor, asupra literaturii, asupra modului \n care ea \ns`[i se

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9 g\nde[te la ea, c` m` aflu \ntr-o postur` interpretativ`, pe care caut s` o construiesc, centrat` pe opozi]ia dintre ceea ce arta, \n general, ne arat` [i ceea ce spune. S-ar putea vorbi despre o teorie hermeneutic`, dac` ]ii tu la cuv\ntul teorie, un soi de postur` de interpretare, de aten]ie, dar ea ]ine mai degrab` de via]`, dec\t de literatur`.

Ce se transmite din toate astea \n cursurile tale de la universitate? De ce s` predai literatura „la [coal`“?

Da, de ce s` predai...? Cred c` e vorba de a transmite astfel complexitatea vie]ii, a[a cum apare ea \n literatur`. Asta e esen]a. Mai pu]in literatura \n sine, fiindc` literatura ne oblig` s` vedem c\t de complex` este realitatea [i c` e nevoie de toat` aten]ia noastr`, fin` [i ambigu`, pentru a o \n]elege. Lec]iile despre literatur` au de transmis aceast` postur` existen]ial`, din nou, mai mult dec\t particularit`]ile obiectului de studiu care este literatura. Dar literatura \ntrupeaz` [i solicit` o atare postur` existen]ial`.

Sigur c` am de predat studen]ilor mei dorin]a de a citi, [i mai ales pofta de lectur` pe care ne-o poate st\rni contradic]ia dintre a spune [i a ar`ta, care e o enigm` permanent`, pasionant`, un soi de suspans. Cred c` asta se poate transmite „la lec]ie“, raportul cu literatura, dar [i cu tr`irea, ca enigm` de rezolvat \n complexitatea ei.

„Nu exist` o istorie cu adev`rat literar` “ De ce ai sim]it nevoia unei perspective istorice \n ultimele tale dou` c`r]i, consacrate imaginarului teoretic al secolului al XX-lea?

Cred c` voiam s` \n]eleg astfel, o dat` pentru totdeauna, cum stau lucrurile cu imaginarul avangardei, nu ca s` \mi \nchei socotelile cu acesta, neap`rat, ci ca s` \mi pot dep`[i propriile interoga]ii referitoare la avangarde, s` ies eu \nsumi din miturile avangardei.

Recuperezi \n mod insistent istoria \n asemenea studii, e[ti preocupat de reintegrarea acestei dimensiuni \n privirea ta asupra literaturii. De ce? Despre ce istorie este vorba?

CONVORBIRE

Istoria literar`, a[a cum o [tim, nu m` mai satisface. Nu vorbesc despre istoria evenimen]ial` a literaturii, care oricum nu e cu adev`rat istoric`, nu e nici foarte interesant`, s` recunoa[tem. Dar mi s-a p`rut \ntotdeauna c` nu exist` o istorie cu adev`rat literar`, c`, pe de o parte, \n fond, sociologia literar` pretindea c` este o istorie a literaturii, ceea ce e inexact: putem avea foarte bine o istorie a vie]ii literare, a c\mpului literar (ca s` vorbim \n termenii lui Bourdieu), dar asta nu e nici istorie a literaturii.

Iar atunci c\nd oameni precum Paul Bénichou sau Denis de Rougemont \ncearc` s` fac` istoria ideologiilor literare, ei iau de bune ideile explicitate de scriitori \n leg`tur` cu propriile opere, f`r` s`-[i pun` problema de a [ti dac` acestea reflect` realmente istoria operelor literare [i a implica]iilor lor. Aceast` insatisfac]ie m-a \mpins s` imaginez \n contra-partid` o istorie care ar fi cu adev`rat literar`, \n sensul \n care ar fi produs` de literatura \ns`[i, \n m`sura \n care literatura nu \nceteaz` s`-[i schimbe ideile despre sine, m`sur\ndu-se mereu cu aceste idei,

85

CONVORBIRE

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

rat\ndu-le, g`sind altele, pierz\ndu-le pe drum.

Mi s-a p`rut c` asta ar putea da sens timpului literar [i unei veritabile istoricit`]i literare, care s` nu fie redus` nici la con]inutul ei de g\ndire, ideologic, nici – \n consecin]` – la o sociologie istoric`.

Vorbe[ti \n ultima ta carte despre epuizarea metaforei care surprinde evenimen]ialitatea radical` a literaturii, „revolu]ia“. Anun]` asta totodat` [i o schimbare de perspectiv`?

Cred c` este o ajustare a perspectivei, mai degrab` dec\t o schimbare. Mi se pare c` munca mea poate fi \n]eleas` sesiz\ndu-i-se un punct esen]ial de constan]`: reflec]ia asupra evenimentului \n sine, fie el evenimentul microscopic al stilisticii sau cel al istoriei lungi, a avangardelor, pentru c` avangardele au identificat procesul literar cu o evenimen]ialitate continu`.

Ceea ce sus]in eu este c` identificarea evenimentului cu absolutul necesit` serioase nuan]`ri; avangardele au contribuit enorm la aceast`

identificare, produc\nd un soi de muta]ie ontologic`, ceea ce a contribuit enorm la dereglarea modului nostru de a g\ndi literatura. Tot astfel cum am terminat cu avangardismul, cred c` trebuie s` reg\ndim de-acum, \ntr-un mod mult mai modest, mai realist, mai pragmatic, evenimentul literar. Nu ca pe o evenimen]ialitate ontologic` absolut`, ci ca pe un eveniment care „nu poate dec\t ceea ce \i st` \n puteri“. Ceea ce e deja mult. Un eveniment modest, oarecum minor. Nu c` nu s-ar petrece nimic \n literatur`, departe de mine asemenea idee, dar probabil nici nu se petrece tot ceea ce criticii sus]in c` v`d acolo. E de mirare, de pild`, c` doi poe]i destul de dep`rta]i unul de altul –, Malherbe \n clasicism, iar Rimbaud \n modernitate – au produs aceea[i form` literar`, sonetul, dar unul o f`cea zic\nd c` activitatea poetic` este un joc frumos (Malherbe), iar cel`lalt credea c` a scrie \nseamn` a-]i schimba via]a. Între cei doi, poate c` e de identificat o evenimen]ialitate care este ceva mai mult dec\t ludicul jocului frumos, dar [i ceva mai pu]in dec\t absolutul vital cu care modernismul a identificat literatura. Dar nu cred c` perspectiva evenimen]ial` trebuie abandonat`. În sensul teoretiz`rilor lui Jean Paulhan, care s\nt foarte importante pentru mine, cred c` un enun] literar este o propunere de sens care \[i poate g`si un sens dac` este ajutat`; iar evenimentul este deopotriv` \n propunerea de sens [i \n travaliul \ndeplinit pentru ca ea s` \nt\lneasc` realitatea. A[ vedea a[adar evenimentul mai degrab` \n asemenea termeni, dec\t ca pe o magie metamorfic`, legat` de inspira]ie, de frumos, de altele asemenea...

Cum vezi \ntr-o asemenea perspectiv` categoria autorului? Cum te raportezi la sintezele critice care proclam`, ast`zi, dispari]ia autorului? Metaforele de care te ocupi tu par s` traverseze categoria auctorial`...

A[a cum spui, nu v`d \n ea nici o succesiune de genii romantice \ntr-o superb` izolare, nici un vid total, cum teoretizau Roland Barthes [i Maurice Blanchot. Cred c`, de fapt, un autor e cineva care rea[az` anumite idei, anumite ansambluri de reprezent`ri pe care le mo[tene[te, dar noua a[ezare a lor este unic` – [i ea presupune totodat` deplasarea acestor idei, o evolu-

86

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

CONVORBIRE

]ie, un parcurs... „Autorul“ este pentru mine acest spa]iu de deplasare, care se produce cu ocazia unei opere. Nu cred \n reintroducerea autorului ca geniu romantic, ci ca loc de redispunere a unei mo[teniri de idei [i de forme. {i apoi, \l v`d de asemenea pe autor \n raporturile sale tensionale cu propria crea]ie: niciodat` st`p\nite deplin de el, mereu ambigue. Exist` un anumit „nea[teptat“ al formelor literare pe care un autor [i le propune, un „nea[teptat“ chiar [i pentru el. Nu cred \n evacuarea categoriei auctoriale pentru a l`sa loc identit`]ii limbajului, sau nu [tiu c`rei ipostaze ontologice, nici \n naivitatea raportului inten]ional, a unei st`p\niri programatice [i generale a proiectului auctorial.

Exist` [i aici un soi de intermundiu, poate, care face tocmai ca lectura noastr` s` fie mai interesant`, prin abaterile de la programul autorului, prin oscila]iile \ntre cele dou` extreme.

c` – dac` e s` vorbim \n termeni r`zboinici – mi se pare un fel de „birtul din col]“ generalizat, expunerea tuturor subiectivit`]ilor f`r` motiv, de-a valma, este ea \ns`[i impregnat`, formatat` deja, de discursuri mediatice s`race, ceea ce m` face s` cred c` nu am timp de pierdut cu a[a ceva.

Tu, c\nd cite[ti, cum cite[ti? De ce cite[ti?

Ce alegi, care s\nt reflexele tale profunde, de cititor impenitent, ce cau]i \ntr-o carte?

A[ putea s` explic pornind de la ceva ce am citit recent, autorul se nume[te Jean-Cristophe Bailly, l-am [i invitat de altfel la Geneva, descoperind c` eram din aceea[i genera]ie [i c` fuseser`m la Universitatea din Nanterre [\n mai, 1968, n.m., I.B.] \n acela[i timp, dar cu alte rezultate, pentru c` el a avut un traseu foarte diferit de al meu, el a devenit un adev`rat scriitor.

A fost un apropiat al lui Lacou-Labarthe [i al lui Jean-Luc Nancy, a coordonat cu ei o colec]ie la Editura Christian Bourgois, a fost editor de c`r]i de art`... Dar ceea ce m` intereseaz` la el... Cum s` spun? Are o carte pe care nu i-o cuno[team, de mare succes, dac` se poate spune a[a, intitulat` L’apostrophe muette, consacrat` portretelor din Fayum, ce reflecteaz` asupra raportului dintre aceste portrete [i locurile unde sf\r[esc ele, puse pe ni[te mumii, pentru c` toate au fost pictate \nainte de a fi \ncorporate oarecum mumiilor respective; cartea ridic` numeroase \ntreb`ri despre privire, despre circumstan]ele \n care au fost pictate... E o carte remarcabil`, m-a atras prin modul cum Bailly se mi[c` pe firul reflec]iei, al \ntreb`rilor. Celelalte dou` c`r]i ale lui, pe care le-am citit recent, par s` fie despre cu totul altceva, [i totu[i... Una dintre ele, Le versant animal, se \ntreab` ce se petrece c\nd privirea noastr` o \ncruci[eaz` pe a unui animal, ce \nseamn` privirea unui animal [i – mai departe – ce semnifica]ie are pentru noi aceast` frecventare a animalit`]ii? E o \ntrebare simpl` [i esen]ial`; pleac`, de altfel, de la o anecdot`: noaptea, pe un drum de ]ar`, \n fa]a ma[inii \i apare un animal, un cerb sau un c`prior, [i \n lumina farurilor privirile lor se \ncruci[eaz`, o clip`. Cealalt` – L’instant et son ombre – este o carte despre fotografii, care pune \n rela]ie dou` fotografii foarte emo-

Blogul – un fel de „birtul din col]“ Cum arat` lectura „clasic`“? Cum se cite[te, ast`zi?

Cine, „se“?

E[ti profesor de literatur`: cum citesc studen]ii t`i? Ai un contact permanent cu un public de cititori, ale c`rui schimb`ri le po]i urm`ri.

Am un contact permanent cu un public necititor, vrei s` spui, c`ruia \i pot urm`ri schimb`rile, muta]iile...?

Sun` foarte pesimist. Reformulez: Se cite[te? S\nt totu[i studen]i la Litere...

Da, cred c` citesc... Dar citesc foarte, foarte, foarte pu]in. Le place dac` le poveste[ti despre lecturi, cred c` \i po]i atrage cu asta, dar nu citesc spontan. Cred c` tinerele genera]ii de azi citesc foarte pu]in.

Atunci, cine cite[te?

Sociologic vorbind, cei mai mari cititori s\nt oamenii genera]iei mele, ]i-o vor spune librarii, dac` \i \ntrebi. În schimb, se scrie enorm de mult! Se scriu bloguri, nu literatur`.

Tu cite[ti bloguri?

Nu. Mai \nt\i, din lips` de timp. Apoi, pentru

87

CONVORBIRE

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

]ionante, din motive complet diferite. E una dintre primele fotografii ale lui Talbot, de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, \nf`]i[\nd o claie de f\n de care se sprijin` o scar`. Bailly pune \n rela]ie aceast` fotografie cu o alta, celebr`, din cu totul alte pricini, unde tot a[a exist` o scar` rezemat` de un zid: este o fotografie f`cut` dup` explozia de la Hiro[ima, unde iradierea bombei a imprimat pe un zid umbra unei sc`ri [i umbra cuiva. E o reflec]ie despre umbr`, expunere fotografic`, lumin` etc. Ceea ce m` atrage \n asemenea c`r]i este posibilitatea existen]ei unui discurs non-specific, pertinent cu toate acestea, profund, care p`trunde la esen]ele lucrurilor. Poate c` ceea ce m` atrage cel mai mult este g\ndirea eseistic`, adic` o g\ndire \ntrupat` \ntr-o limb`, f`r` sprijinul unei specialit`]i. Gustul meu de cititor alege a[a ceva, el m-a atras [i spre Pierre Pachet, care e un eseist trat\nd despre obiecte foarte dep`rtate unele de altele, dar mie mi se pare c` \n asemenea forme „eseistice“ se reg`se[te mai bine sensul literaturii, dec\t \n romane sau \n poezii.

ba, adesea s\nt c`r]i teoretice sau critice. Pot fi un cititor neglijent \n lecturile mele academice, din momentul \n care nu mai v`d ceva esen]ial \n ele. Am \nv`]at s` c\[tig timp, astfel.

Cu c`r]ile pe care nu le-ai citit? Cite[ti succese literare?

Nu m` pricep deloc, nu citesc succesele literare.

N-ai citit Les Bienveillantes, de pild`?

Nu. N-am nici un chef de ele.

Dar de Houellebecq te-ai atins?

Foarte, foarte t\rziu. L-am citit p\n` la cap`t, cu aceea[i, egal`, antipatie; l-am citit din datorie, aproape, hot`r\sem s` fac un curs despre romanul anilor 1990-2000, dar la Houellebecq am g`sit un dispozitiv pervers, a c`rui perversitate nu e complet st`p\nit` de autorul lui, mi se pare c` e o perversitate mult mai brut`, mai grosier`, un soi de plutire echivoc` a sensului care ]ine [i de confuzia din spiritul autorului, poate.

Nu mi s-a p`rut un maestru bun pentru a c`uta [i a g`si vreun sens sau vreun adev`r... În schimb, era a[a de explicit \nc\t atingerea unor puncte ideologic sensibile f`cea zgomot, putea suscita un discurs inutil, care nu ducea \n mod necesar nic`ieri, ceea ce a avut darul de a m` enerva, mai degrab`... {i despre ce romane ai f`cut \n cele din urm` cursul cu pricina?

Am ob]inut de la studen]i s` citeasc` dou` sau trei romane pe semestru. Am discutat despre Christine Angot, L’Hystérie, am vorbit despre isterie ca form` literar`, ca un nou tip de discurs. Jean-Philippe Toussaint, de o sobrietate remarcabil` fa]` de tot restul lumii `steia.

Eric Chevillard, un autor publicat de Editura Minuit, un mare imaginativ [i un mare fantezist, un soi de Michaux din Plume, dar turat mult mai repede... {i singura carte adev`rat` pe care am descoperit-o, singurul scriitor interesant – Marie Ndiaye. Scrie faulknerian, de-a dreptul, m-a impresionat. S` ne \n]elegem, Angot, ca [i Houellebecq, mi s-a p`rut imediat un tip mediatic, construind literatura \n func]ie de un joc mediatic care nu are un raport real cu scriitura, cu arta, m` rog... Toussaint e un autor agreabil, minimalist ca [i al]ii de la Minuit, dar e o literatur` totu[i destul de superficial`, ca [i cum nu

„S\ntem \nghi]i]i de o \ntreag` literatur`... banal` [i sufocant`“ O \ntrebare indiscret`: cum cite[ti? Fizic, concret, \n ce ritmuri, \n ce stil?

Da, adesea mai multe c`r]i deodat`, mai ales \nceputuri de c`r]i, pentru c` se poate \nt\mpla ca, la un moment dat, o carte care \mi place cu adev`rat s` le exclud` pe celelalte [i s` m` oblige s` o citesc dintr-o suflare [i p\n` la cap`t, mult mai repede...

Ce te prinde, ce te face s` pleci \n lectura unei singure c`r]i, de pild`?

E un soi de lupt` corp la corp, mi se pare, adic` \n fiecare moment, fiecare fraz`, aproape, \mi formuleaz` o dilem` referitoare la acceptarea sau nuan]area a ceea ce citesc, [i c\nd m` las prad` acestei \ncle[t`ri, devin curios s` v`d p\n` unde pot rezista, p\n` unde m` va duce, intru \ntr-o aventur` pasionant` \n sine.

Ce fel de c`r]i abandonezi la lectur`?

C`r]ile care m` plictisesc, vorb`re]e degea-

88

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

CONVORBIRE

ar vrea s` se murd`reasc` scriindu-se...

Tot minimalismul e un soi de asemenea [mecherie, de dup` Beckett, cum s` produci obiecte destul de nostime, destul de facile, u[or de citit e o \ntreag` literatur`, asta mai ales m` plictise[te. Pe unele le-am citit \n \ntregime, dar prefer s` nu dau nume pe care nu le-am putut citi, de fapt. Marie Ndiaye are o scriitur` foarte puternic`, o construc]ie literar` care mi-l aminte[te pe Faulkner, e un autor care atinge at\t probleme sociale actuale, c\t [i chestiuni legate de psihic, cu mare for]`, mi se pare.

Mai adaug un autor pe care l-am citit cu pl`cere: François Bon, interesant [i el. O c`rticic` intitulat` Prison, n`scut` din experien]a unor ateliere de scriitur` pe care le-a f`cut \n \nchisori, cu de]inu]ii. Despre o rostire foarte mutilat`, foarte rudimentar`, a unor oameni care au foarte pu]ine mijloace expresive. Rostirea lor apare \n carte [i e reluat` \n straturi, Bon caut` s` \i conserve fo[netul aspru, s` transmit` [ocul, el red` rostirea violent`, cu aparen]e infirme, limitat` \n sine, \nchis` de dou` ori. Mi se pare c` se vede u[or cum unele proiecte s\nt mai puternice dec\t altele pentru c` – pur [i simplu – reu[esc s` ating` realul. Ajung la real, \n vreme ce altele nu ajung nic`ieri, asta e!

Pentru mine, exist` \n esen]` dou` criterii de lizibilitate: scrierea trebuie s` ating` esen]ele limbii, pe de o parte, [i esen]ele realului, de asemenea. Problema mea e c` s\ntem \nghi]i]i de o \ntreag` literatur` care nu are nici o leg`tur` adev`rat` cu limba, e banal` [i sufocant`, chiar. E una dintre problemele mele de cititor: am o dificultate real` de a citi a[a ceva, ceea ce nu e neap`rat problema tuturor cititorilor, e numai a mea.

Studen]ii t`i ce reac]ii au avut? Ce le-a pl`cut?

M` \ntreb dac` au citit pentru c` i-am obligat eu sau din pl`cerea lor, \n cele din urm`.

Nu au prea fost cuceri]i de Houellebecq sau de Angot, le-a pl`cut textul lui Toussaint, care se petrece \n Japonia, intitulat Faire l’amour. Subiectul era absolut entuziasmant, deja, pentru ni[te studen]i. Impresionant \n acest text este efectul de magie modern` pe care \l are Japonia asupra unui european, plus povestea sentimen-

tal` [i cam superficial`, destul de picant`, totu[i... Asta au citit cu pl`cere. În cartea lui Bon, cred c` le-a pl`cut faptul c` era despre ni[te oameni care aveau prea pu]in de-a face cu limbajul, un raport brut, foarte expresiv, legat de infirmitatea rostirii... Impresia c` nu trebuie s` fii un mare scriitor pentru a avea un raport fecund cu limbajul.

Ce viitor prevezi lecturii? Literaturii?

Nu s\nt ghicitor \n stele. Nu citesc bestseller-uri dec\t dup` ce nu mai figureaz` pe listele respective, dac` mai r`m\ne ceva din ele.

■

89

Š Mediafax / Reuters

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

FRAGMENTE Tim Burton

Melancolia [i moartea B`iatului-stridie Robo]elul Dl [i dna Smith aveau o via]` frumoas`.

Formau un cuplu normal, un so] fericit [i-o nevast`.

Dl Smith primi \ntr-o zi o veste nea[teptat`.

Dna Smith va fi mam`, iar el va fi tat`!

Uneori mai mult r`u ascund ve[ti de-acest fel.

Copilul nu era om deloc, era un robo]el!

Nu era cald, n-avea c\rlion]i [i n-avea nici piele.

Doar un strat de cositor sub]ire [i rece.

Fire [i-antene \i ie[eau din c`p[or.

Sta \ntins pe podea, se holba, nici viu dar nici mort nu era.

„Copiii din pove[tile acestui Tim cel Crud – «p`rintele» lui Edward Omul-Foarfec`, al C`l`re]ului f`r` Cap [i al Miresei-cadavru – s\nt bizare bricolaje genetice.

Pe jum`tate minerale, obiecte, plante sau molu[te, condamnate la diferen]`, la batjocur` [i, \n cele din urm`, la crude mor]i premature, personajele lui Burton s\nt, de fapt, epifanii infantile care incomodeaz` [i st\njenesc prin stranietatea lor.

Proscri[i \nc` de la na[tere, ace[ti monstrule]i mecanomorfi, ace[ti alieni candizi, aceste de[euri cu suflet copil`resc \n izolare [i singur`tate. Normalitatea le face r`u, iar oamenii nu [tiu s`-i iubeasc` pe cei care nu le seam`n`.“ Marius CHIVU

O singur` dat` p`ru viu c\t de c\t, atunci c\nd cablul s`u lung \n priza din zid fu v\r\t.

Dl Smith \ncepu s` ]ipe la doctor: „Ce-ai f`cut cu b`iatul meu?

Nu-i carne [i nici s\nge \n el, de aluminiu-i de fel!“.

91

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

Doctorul \i r`spunse gentil: „O s`-]i spun ceva crud.

Tu nu e[ti tat`l acestui straniu copil.

Nici m`car nu e clar dac` e fat` sau dac`-i b`iat, cred c` tat`l lui are microunde [i e-un aparat.“ ■ Tim Burton (n. 1958, Burbank, California) este regizorul [i scenaristul unor filme cult precum Batman (1989), Edward Scissorhands (1990), Batman Returns (1992), Ed Wood (1994), Sleepy Hollow (1999), Big Fish (2003), Charlie and the Chocolate Factory (2005), Corpse Bride (2005, nominalizat la Oscar pentru Best Animated Film) sau Sweeney Todd (2007).

Atmosfera gotic` a filmelor sale \ntunecate [i crude, adesea cu teme morbide, populate de bizare personaje damnate l-au impus drept unul dintre cei mai originali [i mai stranii regizori de la Hollywood.

Este un fan al filmelor cu Vincent Price, actorul s`u feti[ este Johnny Depp [i este c`s`torit cu actri]a Helena Bonham Carter.

Volumul ilustrat de poeme The Melancholy Death of Oyster Boy and Other Stories a ap`rut \n 1997 [i a impus o galerie de dou`zeci de personaje stranii \n siajul fantezist morbid al filmelor sale.

Via]a familiei Smith deveni o continu` ceart`.

Dna Smith \l ura pe b`rbat, el \[i ura propria consoart`.

Nu i-a iertat niciodat` adulterul n`prasnic: \mpreunarea sexual` c-un electrocasnic.

Robo]elul crescu mare [i vioi.

De[i deseori era confundat c-un co[ metalic pentru gunoi.

Ilustra]ii de Tim Burton

92

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

FRAGMENTE

Melancolia [i moartea B`iatului-stridie I-a cerut m\na-n de[ert, s-au c`s`torit la mare, nou` zile de miere au petrecut \n Baleare.

La cin`-au avut un meniu special – tocan` de alge [i-un pe[te rotund.

Iar \n timp ce m\ncau, aleasa [i-a pus o dorin]` \n g\nd.

Dorin]a i s-a \mplinit – a n`scut un copil.

Dar era, oare, micu]ul uman?

Hmm, posibíl!

Zece degete la m\ini, tot a[a la picioare, avea pu]ulic`, vedea, putea auzi [i sim]ea, dar normal?

Nu prea.

Aceast` nenatural` na[tere, aceast` pacoste-a lor era \nceputul, sf\r[itul [i suma jur`mintelor.

Ea ceru socoteal` la doctor: „Cum s` fie al meu `st b`iat!?

Miroase-a ocean, a fructe de mare,-i s`rat!“ „Ar trebui s` mul]ume[ti pentru at\ta noroc, chiar s`pt`m\na trecut` am consultat o feti]` cu trei urechi [i cu cioc.

C` fiul t`u seam`n` c-o stridie Ce vin` am, oare?!

93

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

…Nu v-a]i g\ndit, din \nt\mplare, s`-nchiria]i o cas` aproape de mare?“ F`r` a [ti ce nume s`-i dea, i-au spus, simplu, Sam, [i uneori, c\nd regretau c` n-au doic`, „chestia aia ce seam`n`-a scoic`“.

Se \ntrebau to]i, dar nimeni nu [tia c\nd B`iatul-stridie va p`r`si cochilía.

Cvadruplii familiei Thompson l-au spionat \ntr-o joi, clapet` i-au spus [i-au fugit \napoi. Într-o dup`-amiaz` de var` fu l`sat singur \n ploaie.

La intersec]ia str`zilor Seaview [i Main, privea curg\nd \n canal v\rtejuri de ap`, [uvoaie.

Mama lui, pe [osea, rul\nd \ncet pe prima arter`, b`tea darabana \n bord – nu-[i putea st`p\ni sup`rarea, frustrarea, durerea. „Pe bune, dragule, – spunea ea –, [tiu, pare o glum` proast`, dar ceva miroase a pe[te [i-aceea-i a noastr` odrasl`.

Nu-mi place s-o spun, dar tre’ acceptat, dai vina pe el pentru problemele tale din pat.“ B`rbatu-ncerc` alifii, cump`r` lo]iuni, po]iuni, tinctur` de plumb. Îl ustur`, \l m\nc`, s\nger` \ndelung.

Doctorul spuse: 94

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

FRAGMENTE

„Nu pot fi sigur, dar cauza poate fi ea \ns`[i un leac.

Se spune c` stridiile-s afrodisiac.

De v-a]i m\nca fiul, s-ar putea s-o face]i ne\ncetat!“.

Pe v\rful degetelor tat`l veni pe ascuns, – era o noapte cu lun` – avea broboane pe frunte, iar pe buze, – o minciun`. „B`iete, e[ti fericit? Nu vreau s` m` bag, dar tu nu visezi \ngeri cu care te joci printre nori?

Nu ]i-ai dorit niciodat` s` mori?“ Sam clipi dublu din ochi, dar r`mase t`cut.

Tat`l str\nse cu]itul \n pumn [i-[i l`rgi nodul cravatei la g\t.

De cum fu \n[f`cat, Sam se sc`p`-n pijamale de fric`.

Tat`l duse cochilia la gur` [i Sam fu-nghi]it \ntr-o clip`.

L-au \ngropat degrab`-n nisip, l\ng` mare, – au l`crimat pu]in, s-au rugat – c\nd s-au \ntors acas` era \nc` soare.

O cruce din surcele era morm\ntul B`iatului-stridie.

Cuvintele scrise-n nisip spuneau c` Isus m\ntuie.

Dar amintirea lui se pierdu odat` cu primul val mai \nalt.

Odat` ajun[i acas` \n pat, el o s`rut` [i \i spuse: „Hai s` ne facem de cap“. „De data aceasta“, [opti-ngrijorat`, „s` ne g\ndim, te rog, la o fat`“.

95

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

Mumiu]ul Nu era moale sau roz, n-avea deloc fundule], era tare [i-n`untru suna g`unos cel numit Mumiu]. „Spune]i-ne, doctore, din ce cauz`, cu ce scop, rodul iubirii noastre e-un ghemotoc?“ „Diagnosticul meu,“ spuse el ridic\nd privirea-n tavan, „e c` b`iatul s-a n`scut din blestemul unui faraon egiptean“.

P\n` noaptea t\rziu au vorbit despre-a fiului ciudat` condi]ie – [i-n cele din urm` a[a l-au numit: „un rest dintr-o arheologic` expedi]ie“.

96

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

FRAGMENTE

S-au g\ndit la o c\t mai complex` explica]ie [tiin]ific`, dar au convenit c` e o simpl` re\ncarnare fantastic`.

Cu ceilal]i copila[i Mumiu]ul s-a jucat doar o singur` dat`, un joc str`vechi cu sacrificii de fecioare.

(Dar copiii au fugit strig\nd: „Nu e[ti haios, fr`]ioare!“).

Singur [i respins, Mumiu]ul a pl\ns, apoi a c`utat \n dulap gust`rile de pr\nz. {i-a [ters orbitele umede cu m\necile mumificate, [i a umplut castronul de lapte cu plante \mb`ls`m`toare uscate. Într-o zi \nnorat`, un c\ine-mumie ca o alb` mog\ldea]` ap`ru, l`tr\nd scurt, din cea]`.

Pentru c`]elul s`u \nf`[at, a f`cut multe cu spor, i-a construit chiar o cu[c` à la Piramida Regilor.

O dat` se f`cuse t\rziu – era aproape de-nserare.

Mumiu]ul a luat c`]elul \n parc pentru o scurt` plimbare. În parc nu era nimeni, numai o veveri]`, [i un latino-party pentru-o feti]`.

97

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 9

Copiii se jucau – era mare veselie.

Deodat`-au observat ceva ce sem`na c-o figurin` \nvelit`-n h\rtie. „Privi]i, e o piñata“, a exclamat unul dintre copii, „s` o deschidem, s` ne lu`m bomboane [i juc`rii“.

Au apucat o b\t` de baseball [i i-au sf`r\mat ]easta.

C`zut la p`m\nt, Mumiu]ul a p`r`sit lumea-ceasta. În`untrul craniului s`u n-au g`sit bomboane, ori surprizele – a[teptate, doar c\]iva g\ndaci negri de m`rimi variate. (volum \n curs de apari]ie la Editura Humanitas) ■ traducere de Marius Chivu

98

100 PAGINI ● 7 LEI

ianuarie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 32 ● ianuarie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

FRAGMENTE

TIM BURTON Melancolia [i moartea B`iatului-stridie DOCUMENTE O scrisoare inedit` a lui Constantin Noica

INTERVIU Raymond Federman

DOSAR

DILEMATECA

Nimic nou pe frontul de Est