dilemateca33_LOW

100 PAGINI ● 7 LEI

februarie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 33 ● februarie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI INTERVIU

EUGEN NEGRICI DOSAR Gelu Ionescu O umbrel` purtat` [i azi, de[i nu mai plou`

FRAGMENTE

DILEMATECA

Dan Lungu Cum s` ui]i o femeie

SUMAR

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

ANCHET~

INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-11

66-74 de Marius Chivu

Ce v` lipse[te din România?

PROFIL

DOSAR 14-21 Gelu Ionescu, O umbrel` purtat`

Eugen Negrici (paginile 22-31)

76-79 Silviu Man

[i azi, de[i nu mai plou`

MERIDIANE INTERVIU

80-82 Ana Banu

Vacan]` la New York

22-31 Eugen Negrici: „Fi[a clinic`

a intelectualului român“

REPORTAJ RECENZII

84-89 Stela Giurgeanu

De la alfabetizare la premii literare

32-39 Literatur`: Paul Cernat,

Alexandru Matei, Lumini]a Corneanu, Florina P\rjol, Adriana Stan, Elena Cra[ovan, Florin Irimia, {tefania Mihalache Istoria teatrului: 40 Magdalena Boiangiu Cinema: Alexandru Budac 41 Eseu: Alexander Baumgarten 42 43-44 Istorie: Codrin Liviu Cu]itaru, Bogdan Murgescu Psihologie: Victor Popescu 45 Istoria medicinei: Octavian Buda 46 Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 47 48-49 Spiritualitate: Mihail Neam]u, Alice Popescu 50 Arte: Ioana M`gureanu 51 Carte pentru copii: Adina Popescu

Silviu Man (paginile 76-79)

FRAGMENTE 90-98 Dan Lungu

Cum s` ui]i o femeie

RUBRICI 53 54 61 63 65 75 83

R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Cine ce cite[te: Cristian P`tr`[coniu Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic

3

Stela Giurgeanu (paginile 84-89)

Dan Lungu (paginile 90-98)

EDITORIAL

Topuri [i cifre Lumea de azi, dominat` de mass media, se hr`ne[te cu topuri. De toate felurile. Bine\n]eles c` scriitorii [i c`r]ile nu puteau sc`pa: iure[ul mediatic [i pofta publicului de a afla, scurt [i rapid, „cine-i mai bun dec\t cine“ se manifest` [i \n acest domeniu.

A[a \nc\t ziarele [i revistele se str`duiesc s` le fac` cititorilor pe plac [i public` tot felul de clasamente. Unele se bazeaz` pe v\nz`ri, altele (realizate de speciali[ti) folosesc anumite criterii pentru a determina cele mai bune c`r]i, iar de c\nd cu Internetul [i interactivitatea, exist` [i topuri realizate prin votul online. Relative [i discutabile, topurile nasc adesea controverse, dar coloreaz` via]a literar`.

De[i nu-mi place vorba str`mo[easc` prea des citat` „ca la noi, la nimeni“, trebuie s` constat c` [i la topuri st`m prost. Acum c\]iva ani, Observatorul cultural a f`cut un top al romanelor române[ti (realizat de scriitori [i critici) care a f`cut mari ecouri. Încerc`ri de acela[i gen, bazate pe op]iunile oamenilor din bran[`, au mai f`cut [i alte reviste, mai mult sau mai pu]in consecvent. Realitatea TV a inclus, \n programul „Zece pentru România“, [i un top al scriitorilor; fiind \ns` un clasament al notoriet`]ii, a ie[it o amestec`tur` ciudat`, \n func]ie de numele de scriitori re]inute de responden]i de pe la televizor.

Topuri de v\nz`ri \ns` nu avem. Regretatul Mircea Nedelciu realiza, \n anii ’90, un top bazat pe cifrele

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Rare[ Avram

4

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009 de v\nz`ri comunicate de un anumit num`r de libr`rii din ]ar` (top publicat o vreme \n suplimentul Vineri al revistei Dilema). De atunci, re]elele de libr`rii au evoluat, editurile au \nv`]at din mers marketingul [i PR-ul, dar un top sistematic tot nu exist`.

Explica]ia st`, cred, \n faptul c`, vorba cuiva, „la români, statistica e o [tiin]` inefabil`“: cifrele circul` greu, centralizarea [i organizarea unor date exacte dureaz` mult [i trezesc mai degrab` sentimentul mioritic al lui „[i ce-i cu asta?...“. O asemenea explica]ie este valabil` pentru multe domenii \n care nu dispunem de date [i cifre exacte. Dar exist` [i o explica]ie specific` lumii editoriale: \n general, editurile nu comunic` cifre. Mai u[or afli c\]i bani erau \n „valiza lui Becali“ dec\t tirajele, cifrele de v\nz`ri sau cifra de afaceri a vreunei edituri. Într-un studiu f`cut de Asocia]ia Editorilor \n 2003, scria c`, per total, pia]a de carte din România valoreaz` 40 de milioane de euro. De atunci – nimeni n-a mai dat nici o cifr` clar`, doar estim`ri [i presupuneri. La fel stau lucrurile [i cu tirajele: doar la cele dou` t\rguri spun editurile, cu jum`tate de gur`, ce c`r]i s-au v\ndut cel mai bine. În rest – mai nimic. {i nici nu anun]` – a[a cum fac firmele din alte domenii – cifra de afaceri, rezultatele financiare etc.

Stranie secretomanie pentru un domeniu care se bazeaz` pe scris, pe comunicare, pe informa]ie...

■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

Bazar Lucruri f`r` de care nu se poate tr`i În Marea Britanie, copiii \[i petrec \n medie cam [ase ore pe zi la computer [i/sau la televizor.

Aceast` preocupare pentru tehnologie \i \ndep`rteaz` de cultura scris`, se arat` \ntr-un studiu citat de Mediafax: noua genera]ie e lipsit` de cultur` literar`, mul]i copii nici nu prea [tiu s` scrie manual [i, atunci c\nd tasteaz`, fac nepermis de multe gre[eli de ortografie. Studiul, realizat pe un e[antion de 1800 de copii de 5-16 ani, a stabilit c` ace[tia petrec \n medie 2,7 ore pe zi uit\ndu-se la televizor, 1,5 ore navig\nd pe Internet [i 1,3 ore „buton\nd“ diverse jocuri video. În unele cazuri, aceste activit`]i se deruleaz` simultan, cum ar fi urm`ritul emisiunilor TV \n timpul utiliz`rii consolelor video sau navig`rii pe Internet.

Potrivit studiului, tinerii aloc` numai jum`tate de or` pe zi lecturii – e vorba aici de manuale [colare, noti]e etc. Obsesia pentru tehnologie nu d`uneaz` doar intelectului, ci [i s`n`t`]ii: \n loc s` joace fotbal, un sfert dintre copiii britanici prefer` s` se \nt\lneasc` \n cas` [i s` discute tactici [i probleme tehnice legate de jocurile online P`rin]ii \ncuviin]eaz` accesul la Internet crez\nd c` acesta le poate fi de ajutor la realizarea temelor, \ns` studiul a stabilit c` educa]ia a devenit ceva „adiacent“: numai 9% dintre tineri caut` pe Internet informa]ii suplimentare pentru temele [colare. În Marea Britanie, mai mult de jum`tate dintre copii au \n prezent propriul computer sau laptop [i o treime spun c` acestea s\nt lucruri „f`r` care nu ar putea tr`i“.

■ Documente ale lui Hemingway desecretizate C\teva sute de documente (manuscrise, fotografii etc) care au apar]inut lui Ernest Hemingway au fost f`cute publice, dup` ce au

INFO stat ascunse zeci de ani \n subsolul casei scriitorului de l\ng` Havana. Autorit`]ile cubaneze au hot`r\t recent s` digitalizeze [i s` publice toate aceste documente. Potrivit Adei Rosa Alfonso Rosales, director al Museo Ernest Hemingway, majoritatea documentelor de arhiv` nu au fost publicate niciodat` [i vor oferi informa]ii noi despre cei 21 de ani petrecu]i de celebrul scriitor la Finca Vigia. Potrivit Reuters, arhiva con]ine peste 2000 de documente, de la manuscrise ale unor opere ale sale [i p\n` la scrisori sau chitan]e de cump`r`turi, aproximativ 3500 de fotografii [i 9000 de c`r]i.

Printre documente s-au g`sit [i ni[te relat`ri codate ale lui Hemingway despre ni[te submarine germane naufragiate pe coasta cubanez` \n timpul celui de-Al Doilea R`zboi Mondial. Revelatoare pentru biografia sa s\nt [i ni[te scrisori care dovedesc rela]ia de dragoste cu contesa italian` Adriana Ivancich, considerat` a fi modelul dup` care a fost construit personajul din romanul s`u Dincolo de r\u [i \ntre copaci.

P\n` \n prezent, aproximativ jum`tate din cele 2000 de documente au fost conservate [i digitalizate, fiind disponibile la cerere. O arhiv` online va fi deschis` \n cur\nd.

■ iBreviar S-a aprobat! Consiliul Pontifical pentru Comunicare Social` de la Vatican a aprobat iBreviarul, o aplica]ie iTunes realizat` de reverendul Paolo Padrini, care le va permite preo]ilor s` \[i acceseze c`r]ile de rug`ciuni prin intermediul iPhone, anun]` Le Figaro.

Aplica]ia include cartea de rug`ciuni \n limbile italian`, englez`, spaniol`, francez` [i latin`, urm\nd ca, \n cur\nd, s` fie lansate [i versiunile \n portughez` [i german`. Serviciul mai include elemente care pot fi utilizate de preo]i pentru slujbele zilnice, precum [i o alt` sec]iune cu rug`ciuni diverse. În perioada de testare (gratuit`), aplica]ia a fost desc`rcat` de 10.000 de ori numai \n Italia.

Versiunea oficial` a fost pus` \n v\nzare la pre]ul de 0,79 euro, actualiz`rile de con]inut fiind gratuite. Nu-i mult. Îns` iPhone se vinde \nc` la un pre] destul de piperat. A[a c` cei care n-au telefon „inteligent“, dar vor iBreviar, s` se roage.

■

5

Ernest Hemingway

INFO

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

Bazar

Dana Gioia

Fic]iune \n ascensiune Dup` o lung` perioad` de sc`dere, cultura scris` din America \ncepe s` se dezvolte. Declinul c`r]ilor de fic]iune – atestat \n ultimii 25 de ani de mai multe studii – s-a oprit. Pentru prima oar` din 1982, de c\nd Biroul Statistic Federal urm`re[te chestiunea, propor]ia adul]ilor care declar` c` au citit cel pu]in un roman sau o nuvel` sau un poem, \n ultimele 12 luni, a crescut. Cre[terea este semnificativ` (\n 2008, peste 41% dintre adul]i au citit cel pu]in o carte de fic]iune; \n 2002, rata era de doar 37%) [i ofer` editorilor – care [i-au redus cu mult ]intele de afaceri pe anul \n curs, din cauza crizei economice globale – o raz` de speran]`.

Studiul nu ofer` am`nunte [i cu privire la con]inutul lecturii, la durat` sau la num`rul efectiv de pagini citite, dar este edificator m`car \n ceea ce prive[te genurile literare agreate. Romanul este \n continuare specia favorit` – [i „motorul“ cre[terii propor]iei celor care citesc.

Se cite[te [i proz` scurt`, [i teatru – \ns` ratele

Dilemateca v` recomand` ■ Pentru Valentine’s Day, antologia Iubire, iubire (Laura Stoddart, trad. Gabriel Stoian, Edotira Nemira), din care aleg c\teva citate britanice: „Eu [i so]ia mea am \ncercat de dou` sau de trei ori s` lu`m \mpreun` dejunul, \ns` a fost at\t de nepl`cut, \nc\t a trebuit s` punem cap`t acestui obicei“ (Churchill), „Cum s` fii fericit chiar [i c`s`torit“ (titlul unei c`r]i a reverendului Edward John Hardy), „S-au iubit a[a cum numai un so] [i-o so]ie o puteau face: f`r` s` schimbe

6

s\nt stagnante; poezie se cite[te din ce \n ce mai pu]in. Nu aici se g`se[te surpriza – ci \ntr-o alt` zon` a studiului: cea care se ocup` de responden]i: cea mai accelerat` cre[tere a ratei de lectur` se \nregistreaz` categoria de v\rst` 18-24 – adic` exact la cei care, \n anii trecu]i, abandonaser` lectura. Se observ` o schimbare cultural` semnificativ` – spune Dana Gioia, de la Funda]ia Na]ional` pentru Art`: „...\ntr-un moment \n care nu mai auzim dec\t ve[ti proaste, avem \n sf\r[it dovada c` oamenii r`m\n, totu[i, ata[a]i de cultur`“. Tocmai mediul economic nesigur [i via]a social` tumultoas` par s` fie factorii care i-au determinat pe americani s` se reapuce de citit, e de p`rere un sociolog contactat de New York Times. Nu s\nt singurii: Dana Gioia crede c` cre[terea se datoreaz` unor campanii de \ncurajare a lecturii, cum ar fi cea ini]iat` de vedeta TV Oprah Winfrey, sau apari]iei unor romane de succes, despre care s-a vorbit intens pe toate mediile, cum ar fi seria Harry Potter.

Dac` motivele exacte ale acestui brusc [i nea[teptat interes pentru lectur` nu au fost \nc` explicate, studiul arat` un fapt cert: Internetul nu erodeaz` rela]ia cu c`r]ile. Cei care citesc romane cu ajutorul mijloacelor electronice s\nt (\nc`) pu]in numero[i, [i oricum nu exclud citirea pe suport de h\rtie.

■

dou` vorbe“ (Geoffrey Goodman), „Arheologul este cel mai bun so] pe care l-ar putea avea o femeie; cu c\t \nainteaz` \n v\rst` cu at\t prezint` mai mult interes pentru el“ (Agatha Christie), „Tu!“ (poem de Gavin Ewart). (Marius Chivu) ■ Înamorat calm de Teoria norilor (vezi recomandarea din num`rul trecut), nu aveam cum s`-mi refuz pl`cerea \nc` unui Audeguy, ap`rut tot la Nemira: Mic elogiu al bl\nde]ii (chiar mic: 137 pagini espasate, \n traducerea lui Ion Doru Brana) este un fel de abecedar („Avantajul abecedarului este de

a fi complet arbitrar“, p. 48) à la Barthes – amintit, de altfel, la litera B; la A este Fred Astaire... – care baleiaz`, dulce-capricios, lucrurile & oamenii av\nd o c\t de mic` leg`tur` cu bl\nde]ea (douceur); \ncepe cu A adormi [i se termin` cu Z\mbet... Citez din „articolul“ Poezie: „Orice om care, \n fiecare zi a vie]ii sale, ar consacra m`car dou`zeci de minute pentru a citi poezie, adic` a o practica, s-ar sim]i profund schimbat [i eliberat. De aici [i interesul societ`]ii noastre de a \ndep`rta pe oricine de la aceast` activitate.“ (Alex. Leo {erban)

INFO

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

Bazar Revenire asupra Listei lui Schindler În 1982 autorul Thomas Keneally primea premiul Booker pentru romanul Lista lui Schindler. Cum a ajuns \ns` australianul s` scrie un roman despre cum a reu[it industria[ul s` salveze peste o mie de evrei \n timpul Holocaustului? Povestea \ncepe \n 1981 la Beverly Hills, c\nd autorul a intrat \ntr-un magazin de valize ca s`-[i cumpere o serviet` nou`. A[a l-a cunoscut pe proprietarul pr`v`liei, pe charismaticul Leopold Poldek Pfefferberg, un evreu supravie]uitor al Holocaustului. „Am o poveste bun` pentru tine“ – i-a spus evreul, afl\nd c` e scriitor. I-a povestit istoria lui Oskar Schindler, la care a ad`ugat zeci de m`rturii [i documente scrise [i salvare din lag`re. Romanul Lista lui Schindler – dup` care s-a scris [i scenariul filmului regizat de Spielberg – e o docu-fic]iune inspirat` de povestea lui Leopold Poldek Pfefferberg.

Thomas Keneally a sim]it \ns` nevoie s` se \ntoarc` la aceast` poveste, s` scrie o carte mai „adev`rat`“, mai documentar`, despre Schindler. În Searching for Schindler (În c`utarea lui Schindler) a vorbit cu zeci de supraie]uitori ai Holocaustului pe care i-a g`sit cu ajutorul lui Pfefferberg.

Dilemateca v` recomand` ■ Vorbele de duh ale lui Winston Churchill, de James C. Humes, Editura Humanitas 2008. Un fel de Churchill par lui-même, o colec]ie impresionant` de aforisme & anecdote cu [i despre premierul britanic premiat cu Nobelul literar. (Matei Martin) ■ Romanul lui Roberto Bolaño, O stea \ndep`rtat` (traducere de Alina Cantacuzino, Editura Curtea Veche), o carte despre poezie, oroare [i cele c\teva forme de lupt` \mpotriva r`u-

■ Ateliere de leg`torie de carte Funda]ia Calea Victoriei [i-a propus prin acest program de ateliere [i cursuri \n domeniile umaniste s` completeze educa]ia tradi]ional` printr-o abordare interactiv` [i mai ales creativ`. De mai bine de un an, aceast` funda]ie organizeaz` workshop-uri despre, de pild`, cum s` ascult`m muzica, sau despre fotografie, sau despre arheologie, sau conferin]e despre istoria ora[ului Bucure[ti.

Dinu Bodiciu a studiat Artele Plastice la Timi[oara [i a urmat un master de un an \n leg`torie de carte. Dup` succesul de care s-a bucurat cursul pe care l-a sus]inut anul trecut, Dinu Bodiciu a redeschis atelierul de leg`torie de carte pentru cursan]i din Bucure[ti. Atelierul de crea]ie se adreseaz` celor care vor s` descopere me[te[ugul leg`toriei de c`r]i, o art` nu prea des \nt\lnit` ast`zi. Cursan]ii \nva]` cum s`-[i personalizeze caietele, agendele sau albumele cu fotografii, cum s` conserve sau s` reconstituie c`r]ile vechi sau cum s` creeze c`r]i-obiect.

Dinu Bodiciu a sus]inut, \n 2006, un workshop de leg`torie de c`r]i la European College of Liberal Arts din Berlin. Multe dintre crea]iile sale – agende, caiete, c`r]i-obiect – au fost expuse la libr`riile C`rture[ti din ]ar`, dar [i \n expozi]ii interna]ionale, la Londra [i Philadelphia.

■

lui, prima dintre ele fiind lectura, „o lectur` care cuprindea numerele, culorile, semnele [i dispunerea \n spa]iu a obiectelor mici, programele de televiziune nocturne sau pe cele matinale, filmele vechi [i uitate“. O carte pentru rafina]i [i cunosc`tori... (Claudiu Constantinescu) ■ Pasionant articolul Rodic`i Zafiu, „Blaturi“ (la rubrica „P`catele limbii“ din Romånia literar` nr. 2/2009). Cuv\nt ap`rut prima oar` \n presa romåneasc` la 1906, „blatul“ avea deja \n anii ’30 sensul central [i stabil de „aranja-

Dinu Bodiciu

ment ilegal“, cum \l [tim azi \n s`lbatica lui notorietate. DEX-ul [i Micul dic]ionar academic (2001) consider` c` etimologia lui e necunoscut`. Nu e a[a.

Pas cu pas, baz\ndu-se pe studiile unor lingvi[ti de talia lui Iorgu Iordan, Alexandru Graur [i D.O. Ungebaun, Rodica Zafiu ajunge la sursele blatului \n argoul interlop polonez [i cel rusesc, care l-au preluat din idi[, unde avea \n]elesul ini]ial de „[om] de \ncredere“.

De la \nceputul anului, nu am sur\s cu mai mult sub\n]eles. (Radu Cosa[u) ■

7

INFO

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

Bazar

Harry Nicolaides

Cu drag despre Kurt La doi ani de la moartea lui Kurt Vonnegut, Loree Rackstraw se preg`te[te s` publice un volum despre idila de 40 de ani pe care a avut-o \n secret cu scriitorul american. L-a cunoscut \n 1965 (avea treizeci de ani) la un atelier pentru scriitori pe care acesta \l sus]inea. Povestea lor de dragoste a durat 40 de ani. În In Love as Always, Kurt, Loree Rackstraw \n[ir` scrisorile de dragoste primite de la [i trimise lui Kurt Vonnegut [i le monteaz` pe un schelet construit din amintiri. Povestea poate fi citit` ca o autobiografie, dar [i ca o biografie a celebrului scriitor SF: „Am la dispozi]ie o poveste a vie]ii lui cu o cronografie foarte exact`. Am fost foarte apropia]i. Nu am mai avut niciodat` o asemenea rela]ie de prietenie cu cineva“, a declarat Loree Rackstraw pentru Time.

Cartea lui Loree Rackstraw – profesor de literatur` – con]ine \ntr-adev`r m`rturii valoroase pentru cei care vor s` studieze biografia lui Kurt Vonnegut. De pild`, afl`m c\t de traumatizant a fost pentru autorul romanului Abatorul cinci momentul c\nd, \n timpul celui de-

Dilemateca v` recomand` ■ François Bégaudeau, În clas`, Editura Nemira, 2008. În cu totul alt` ordine de idei dec\t dea consacrat`, \nc` n-am v`zut filmul, dar am citit cartea (prefa]at` de Alex. Leo {erban). Filmul a primit Palme d’Or-ul 2008, iar \n el Bégaudeau [i-a jucat propriul personaj din carte, profesor de francez` la o [coal` de cartier. Pe scurt: \ntr-un stil alert \n care predomin` dialogul [i umorul crud, fostul „prof“ prezint`

8

Al Doilea R`zboi Mondial, a fost \nchis \ntr-un fost abator din Dresda; sau c\t de dificil` era pentru el condi]ia de autor de succes: „m` nelini[te[te faptul c` orice scriu acum se vinde ca p\inea cald`, iar editorii mei nu-mi spun cinstit ce cred despre textele mele, de vreme ce p`rerea lor oricum nu conteaz` din punct de vedere comercial“ – scria Vonnegut.

■ Scriitor dup` gratii „Nu poate fi adev`rat.

E un co[mar!“ – a exclamat Harry Nicolaides, scriitor australian, atunci c\nd a aflat verdictul.

El a fost condamnat la trei ani de \nchisoare pentru c` l-a insultat pe regele Thailandei \ntr-unul din romanele sale, noteaz` Times.

Scriitorul a admis c` a def`imat familia regal` thailandez` \ntrun text de fic]iune publicat pe cont propriu \n urm` cu trei ani, \ns` nu a crezut niciodat` c` ar putea fi pedepsit at\t de sever.

Curtea l-a condamnat la [ase ani de \nchisoare, dar datorit` faptului c` [i-a recunoscut fapta, va isp`[i jum`tate din pedeaps`. Nicolaides spune c` experien]a sa \n \nchisoarea thailandez` seam`n` cu Alice \n }ara Minunilor. „Chiar cred c` m` voi trezi [i to]i ve]i disp`rea.“ Nicolaides a lucrat \n Thailanda \ntre 2003 [i 2005 ca lector universitar, iar romanul Verosimilitude e un comentariu acid despre societatea contemporan` thailandez`. P\n` acum, nici o editur` serioas` nu s-a ar`tat interesat` s`-l publice.

via]a unei [coli pariziene de periferie.

Ocupa]ia de baz` a elevilor (componen]` multicultural`), nu prea l`muri]i de ce se afl` acolo, este s` le fac` via]a un infern, profesorilor.

Ace[tia – beneficiari ai unor salarii de mizerie [i obliga]i de regulamentele de ordine interioar` s` se comporte ca ni[te \ngeri – e[ueaz` \n stres sau dezabuzare. A[tept o carte asem`n`toare despre [coala româneasc`. B`nuiesc c` n-ar avea un ton mai optimist, dimpotriv`. (M`d`lina {chiopu)

■ Citi]i romanul lui Filip Florian, Zilele regelui, mai ales pentru microromane precum cel al „curvei oarbe“ sau cel al Sevasti]ei Florian, moa[a cu diplom` din Lipscani [i nu mai pu]in pentru mistere narative precum fraza de pe crucea unei feti]e de os regesc: „Maria [i Hristos a \nviat!“, disputa mut` a cuplului Stauss \n jurul locului unei picturi sau propor]ia ceaiului miraculos de Amanita muscaria.

(Simona Sora) ■

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

Bazar Autorii milionari din Hexagon Între 1 ianuarie [i 31 decembrie 2008, romanele celor 10 autori de top s-au v\ndut \n 8,4 milioane de exemplare. În cifr` de afaceri pentru pia]a de carte, asta \nseamn` cam 96,6 milioane de euro, reprezent\nd 20% din cifra de afaceri pentru fic]iune francez`.

Clasamentul realizat de Le Figaro \n fiecare an ia \n calcul ansamblul v\nz`rilor de carte francez` \n Hexagon – inclusiv a c`r]ilor \n format poche. În ultima vreme, se pare c` tirajul edi]iilor de buzunar \l dep`[e[te pe cel al edi]iilor cartonate. În afar` de Muriel Barbery, al c`rui roman L'Élégance du hérisson nu a fost publicat [i \n edi]ie de buzunar, to]i ceilal]i autori din acest top [i-au v`zut c`r]ile reeditate \n edi]ii mici. Topul realizat de Le Figaro ia \n calcul [i v\nz`rile online de c`r]i \n francez`.

Marc Levy r`m\ne num`rul 1 \n preferin]ele cititorilor francezi. El este urmat \ndeaproape de Guillaume Musso. Katherine Pancol intr` \n for]` \n acest clasament iar Amélie Nothomb, o obi[nuit` a acestui top, \[i p`streaz` pozi]ia de la jum`tatea listei. În top mai intr` Anna Gavalda, Bernard Werber, Éric-Emmanuel Schmitt [i Maxime Chattam. Cei mai mul]i autori de bestseller s\nt edita]i de Albin Michel – care \ns`, conform unui alt studiu, nu e [i cea mai „bogat`“ editur` din Fran]a.

Una dintre surprizele palmaresului e c` „milionarii“ – adic` cei care s-au v\ndut \n tiraje mai mari de un milion – s\nt mai mul]i: Levy, Musso, Vargas [i Gavalda. Milioanele de exemplare au [i un corespondent \n bani: Marc Levy a generat o cifr` de afaceri de aproape 18 milioane de euro, Anna Gavalda a atins suma de 15,4 milioane de euro, Guillaume Musso a dep`[i 13 milioane de euro. Ace[ti bani nu revin \n \ntregime autorilor: cam o treime r`m\ne \n libr`rii, o alt`

INFO parte e destinat` tiparului, difuz`rii [i publicit`]ii. Din fiecare exemplar v\ndut, autorul se alege cu 12-14% din pre]ul final. Conform studiului realizat de Le Figaro, v\nz`rile acestor c`r]i de succes permit editorilor s`... lucreze ca editori, adic` s` caute [i s` promoveze scriitori necunoscu]i.

■ Via]a \n spatele ma[inii de marcat La \nceput a lucrat cu o jum`tate de norm`: Anna Sam avea 20 de ani, studia literatura modern` la colegiu [i s-a angajat ca s`-[i poat` finan]a studiile. Dup` absolvire, nu s-a ivit nimic altceva [i a r`mas casier` la supermarketul din spatele stadionului. Cartea despre via]a din spatele ma[inii de marcat (Les tribulations d’une caissière) i-a adus nu doar celebritatea ci [i o anume autoritate. A ap`rut \n emisiuni de televiziune [i le-a explicat francezilor cum se comport` ei ca clien]i, a fost convocat` de c`tre o comisie parlamentar` s`-[i spun` opinia \n leg`tur` cu legea care ar permite ca magazinele s` fie deschise [i duminica. O companie german` a consultat-o cu privire la unele \mbun`t`]iri pe care le-ar aduce caselor de marcat. Toate casierele viseaz` s` scrie o carte \n care s` povesteasc` cum majoritatea clien]ilor v`d \n ele ni[te prelungiri ale ma[inilor de socotit. „Exist` clien]i boga]i [i clien]i s`raci, cei cu complexe [i palavragii, cei care te trateaz` ca [i cum ai fi transparent` [i cei care te salut`, cei care te lovesc [i cei care te insult`. Cine zice c` o casieri]` duce o via]` monoton`?“ S\nt [i clien]i care \[i exprim` brusc afec]iunea: de la brutalul „Vrei s` te culci disear` cu mine“ p\n` la „Ai putea... am putea... ai vrea s` ie[im la un pahar disear`?“, o casier` le aude pe toate. {i f`r` s`-[i piard` credin]a \n existen]a dragostei la prima vedere, trebuie s` ]in` mint` c` nu tr`ie[te \ntr-un film american. Dar replica cea mai jignitoare a fost cea a unei mame care-i spune feti]ei: „Vezi, draga mea, dac` n-o s` \nve]i bine la [coal`, o s` ajungi casier`, cum e doamna“. Între timp, Anna Sam a primit propunerea s`-[i v\nd` drepturile pentru un film [i pentru un musical. Cartea se traduce \n Olanda, Italia, Portugalia, Brazilia.

Germania, Spania [i Taiwan.

■

9

Marc Levy

Anna Gavalda

INFO

Bazar De pe blog \n ziare De[i, peste tot \n lume, pia]a presei scrise se confrunt` cu sc`deri masive ale \ncas`rilor din publicitate, \nc` exist` case de editur` dispuse s` ri[te [i s` lanseze pe pia]` noi publica]ii. O firm` din SUA propune un proiect novator care – a[a sper` cei care au venit cu ideea – va aduce [i profituri considerabile. The Printed Blog a lansat (deocamdat` experimental, la Chicago [i la San Francisco) dou` ziare care con]in versiunile tip`rite ale unor articole ap`rute mai \nt\i pe bloguri; dac` vor avea succes, compania are de g\nd s` se extind` \n mai multe ora[e mari din Statele Unite.

Ziarele s\nt „croite“ dup` un model unic [i con]in articole ap`rute ini]ial pe bloguri, fotografii realizate de internau]i (o parte dintre comentariile cititorilor) [i circa 200 de anun]uri publicitare pe format mic. A[ezarea \n pagin` a textelor nu se va face pe coloane, ca \n ziarele tradi]ionale, ci se va adopta formatul utilizat de bloguri, const\nd \ntr-o singur` coloan`, mai lat`. Circa 300 de blogeri au fost de acord s` cedeze companiei drepturile de autor pentru textele publicate pe blog – ei vor fi retribui]i pentru articolele lor \n func]ie de \ncas`ri.

Deocamdat`, cele dou` publica]ii apar s`pt`m\nal, \ns` The Printed Blog inten]ioneaz` s` publice aceste ziare cu o frecven]` cotidian`.

Compania estimeaz` c` audien]a acestor ziare gratuite va fi de circa 1000 de cititori.

■ România la Salon du Livre Nicolae Manolescu [i Eugen Negrici, care au lansat anul trecut Istoria critic` a literaturii române, respectiv, Iluziile literaturii române, vor participa la Salonul de carte de la Paris, de la jum`tatea lunii martie, la o mas` rotund` dedicat` apari]iei celor dou` volume. Standul României la Salonul de carte de la Paris este organizat de Institutul Cultural Român \n colaborare cu Mi-

10

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009 nisterul Culturii [i Delega]ia permanent` a României pe l\ng` UNESCO. În deschiderea evenimentului, pe 13 martie, va fi prezentat` antologia bilingv` de poezie [i proz` româneasc` Des soleils différents, publicat` anul trecut la editura l’Inventaire. Volumul cuprinde fragmente din opera a 14 scriitori români: Gabriela Adame[teanu, {tefan Agopian, Linda Maria Baros, Ruxandra Cesereanu, Rodica Dr`ghincescu, Leti]ia Ilea, Florina Ilis, Doina Ioanid, Florin L`z`rescu, Dan Lungu, Simona Popescu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Iaru [i Stelian T`nase. Antologia a fost lansat` \n cadrul festivalului „Insolite Roumanie“, desf`[urat, \n perioada aprilie-iunie, \n 40 de localit`]i din regiunea Normandia.

■ Succes f`r` sex Ar putea fi succesoarea lui J.K. Rowling la titlul de „cea mai bine v\ndut` autoare din lume“: romanele cu vampiri scrise de Stephanie Meyer s-au v\ndut \n 26 de milioane de exemplare; iar filmul realizat dup` cartea ei de debut, Twilight, e un mare succes de cas`. C`r]ile ei s\nt impregnate de un cod etic simplu], dar bine articulat, ac]iunea se petrece pe un fundal de epopee medieval`, atmosfera e de basm, iar eroii au fie puteri supranaturale, fie caractere puternice. Nu e neap`rat o re]et` pentru romane de succes, dar e o formul` care prinde u[or. Die Welt \[i explic` succesul acestor romane prin faptul c` au toate ingredientele pentru o „literatur` universal`“ (Weltliteratur, cum \i spunea Goethe, primul care a folosit termenul): pove[tile pot fi \n]elese de oricine, \ntr-un spa]iu cultural determinat – e vorba de Occident – [i pot fi continuate sau reinterpretate \n alt` cheie f`r` s`-[i piard` sensul ini]ial. Pove[tile [i personajele create de Meyer au toate [ansele s` se transforme \ntr-un fenomen popcult, se men]ioneaz` \n Die Welt. Culmea e c` acest succes, dac` va veni, va mai d`r\ma un mit: po]i s` ajungi autor de bestseller [i f`r` s` scrii despre sex. Stephanie Meyer e de p`rere c` sexul \nainte de c`s`torie e un p`cat, iar cititorii trebuie s` citeasc` mai bine de 2000 de pagini ca s` ajung` la prima scen` amoroas` din saga.

■

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

Bazar Susan Sontag, note de jurnal O carte recent` aduce detalii despre biografia [i mai ales despre via]a interioar` a celebrei intelectuale. E vorba de un volum de \nsemn`ri (note de jurnal, eseuri neterminate etc) din tinere]ea autoarei g`site [i publicate de fiul ei, David Rieff: Susan Sontag. Reborn. Journals & Notebooks 1947-1963. Prima \nsemnare dateaz` din noiembrie 1947. Susan Sontag avea pe atunci 14 ani. Avea profunzime [i spirit ludic: „Cred c`: a) nu exist` Dumnezeu sau via]` dup` moarte; b) cel mai important e s` ai libertatea s` fii sincer cu tine \nsu]i; c) singura deosebire dintre oameni e inteligen]a lor“. Notele recuperate de David Rieff s\nt pline de asemenea „perle“, edificatoare pentru cei care vor s` [tie cum a tr`it [i mai ales cum a g\ndit Susan Sontag.

INFO Wahl aproba publicarea [i fratele autorului decedat \ncasa, ca mo[tenitor, drepturile de autor. Acum \ns`, Salzedo a trecut peste cuv\ntul lui Wahl. Controversa din presa cultural` va contribui, f`r` \ndoial`, la succesul celor dou` volume. Dac` nu a reu[it s` \mpiedice apari]ia acestor note, Wahl a adus \n aten]ia publicului o problem` interesant`: c\t trebuie a[teptat, dup` moartea unui autor, p\n` la publicarea \nsemn`rilor intime? Dou`zeci, treizeci de ani s\nt o perioad` suficient de mare pentru a scoate de la naftalin` textele nepublicate? – se \ntreab` unii. Wahl crede c` asemenea \nsemn`ri nu ar trebui publicate deloc: apari]ia c`r]ii ar fi un „atentat la intimitate“.

■

■ Barthes inedit Luna aceasta apar \n Fran]a dou` c`r]i inedite de Roland Barthes: Journal de deuil [i Carnets du voyage en Chine. Ambele volume s\nt culegeri de \nsemn`ri intime, cu note personale despre via]a personal`. Apari]ia celor dou` c`r]i a st\rnit indignarea lui François Wahl, prieten apropiat al autorului Mitologiilor [i editor al celor mai multe c`r]i ale lui Barthes. În toat` aceast` controvers` – pentru c` paginile culturale [i publica]iile literare din Fran]a relateaz` pe larg despre aceast` apari]ie – nu e vorba despre drepturile de autor, ci despre semnifica]ia unor texte inedite pentru destinul postum al scriitorului. Ceea ce \i repro[eaz` Wahl lui Michel Salzedo (fratele [i executorul testamentar al lui Barthes) este c` a aprobat publicarea unor texte care nu au fost destinate public`rii. Lucrurile s\nt \nc` [i mai complicate, pentru c` Barthes l-a rugat (verbal, nu printr-o not` scris`) pe Wahl s` se \ngrijeasc` de toate apari]iile textelor sale dup` moartea lui. L-ar fi rugat chiar \n mod explicit s` \mpiedice orice publicare pe care o consider` neavenit`. Ini]ial, s-a \n]eles bine cu Michel Salzedo:

11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Extrag din Brumes Blondes (Brume Blonde), seria a patra, nr. 2, iarna 2008/2009 (o publica]ie editat` de Her de Vries [i Laurens Vancrevel \n Olanda), povestea lui Black Bart, preluat` de Pierre Vendrepote din Ghidul Albastru al Vestului american: „|n anii 1870, Black Bart a atacat de 28 de ori diligen]a Wells Fargo, singur [i \narmat cu o pu[c` ne\nc`rcat`. Dup` fiecare atac, o rupea la fug` pe jos, l`s\nd la locul faptei un poem semnat Po8 (se pronun]` poeit). Nu lua dec\t cutia \n care erau p`stra]i banii, f`r` a-i jefui pe c`l`tori. La al 29-lea atac, [i-a pierdut batista.

Poli]ia a reu[it s`-l identifice cu ajutorul etichetei de la sp`l`toria unde \[i sp`la batistele. Era un locuitor respectat al ora[ului San Francisco [i lucra pentru o companie de diligen]e. A fost condamnat la [ase ani de \nchisoare. Dup` isp`[irea pedepsei, a fost \ntrebat dac` avea de g\nd s` scrie [i alte poeme. A r`spuns c` luase hot`r\rea de a nu mai comite delicte“. D. S. ■ Într-una din zilele at\t de tihnite ale sf\r[itului de an, c\nd timpul pare s` se opreasc` \nvelindu-m` \ntr-un molcom cocon de l\n`, am v`zut – pe TV5 – o emisiune numit` Le bal du siècle. Era despre o scriitoare al c`rei nume \mi trecuse prin fa]a ochilor, r`m\n\ndu-mi \n auz mai mult prin muzicalitatea lui foarte 18ème: Louise de Vilmorin. Narat de Fanny Ardant (cu

12

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009 care avusesem pl`cerea s` cinez), documentarul m-a familiarizat cu o femeie cu totul extraordinar`, care, \n ciuda unui mic handicap din copil`rie ([chiop`ta u[or), a fost una dintre marile seduc`toare ale scenei literare pariziene… Evelyn Waugh (care o detesta) a descris-o drept „o contes` unguroaic` pretinz\nd a fi o poet` francez`. O maniac` egocentric` cu ochi de vr`jitoare. Ea reprezint` spiritul Fran]ei.

Ur`sc Fran]a“. De fapt, De Vilmorin era contes` fran]uzoaic`, de[i c`s`torit` (a doua oar`) cu un conte ungur – [i, apoi, amanta altuia. A fost logodnica lui Saint-Exupéry, prietena lui Cocteau, amanta lui Malraux [i muza lui Orson Welles.

Dup` romanul s`u Madame de…, Max Ophüls a f`cut un film celebru (cu Danielle Darrieux, Charles Boyer [i Vittorio de Sica) pe care De Vilmorin l-a repudiat, g`sind c` singurul lucru fidel c`r]ii este titlul. A murit la 67 de ani, \n proprietatea familial` de la Verrières, l\ng` Malraux la care se \ntorsese [i unde se prezenta, \n glum`, ca „Marilyn Malraux“; una din anecdotele povestite \n documentar spune c`, atunci c\nd acesta tocmai fusese numit ministru de generalul De Gaulle, De Vilmorin s-a dus \n biroul lui de la Ministerul Culturii [i, deschiz\nd u[a cu un gest teatral, i-a zis: „André, nu mai ]in minte – noi ne-am culcat sau nu?!“. a. l. [.

■ |n Rusia [i Ucraina au ap`rut bancuri inspirate de criza gazului. Am citit c\teva. Foarte slabe – de nepovestit. |nseamn` c`, \ntr-adev`r, n-a fost [i nu e de glum`. R. C. ■ Ni[te fraze pentru tinerii arti[ti revolta]i de azi: „Îngrijor`toare, \n realismul actual (al cinema-ului, al romanului francez), nu este dorin]a de a \nf`]i[a realul, pentru care nu putem dec\t s` ne felicit`m (de[i ar trebui s` punem cuv\ntul «realitate» la plural), ci aceast` prejudecat` incredibil de tenace potrivit c`reia o oper` este cu at\t mai puternic` [i critic` cu c\t se d` de partea triste]ii [i a meschin`riei, a sordidului [i-a ratatului. Bun`voin]a, s`n`tatea [i creativitatea par \n aceast` perspectiv` iremediabil compromise. În acest sens, departe de a fi \n lupt` contra epocii noastre, aceste opere pseudorealiste \i corespund perfect, deoarece, ca [i ea, ele \mprumut` lumii s`r`cia lor.“ (Stéphane Audeguy \n Mic elogiu al bl\nde]ii, trad. Ion Doru Brana, Editura Nemira). M. C.

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

■ Defini]ia c`r]ii, pe Wikipedia: „O carte este o colec]ie de h\rtii, pergamente sau alte astfel de materiale, tip`rite [i legate sau bro[ate \ntr-un volum. O carte este de asemenea o oper` literar` sau o parte semnificativ` dintr-o astfel de oper`“. Mai simplu nici c` se putea. S. G. ■ Un savant britanic pe nume Farhad Hakimzadeh, originar din Iran, s-a dovedit at\t de obsedat de manuscrise [i documente istorice vechi, \nc\t a decupat vreme de ani \ntregi fragmente din colec]iile rare ale unor biblioteci britanice prestigioase, ca s`-[i completeze colec]ia de acas`. Nici un bibliotecar sau supraveghetor n-a b`nuit c` onorabilul, respectatul [i \nv`]atul personaj ar putea s` taie [i s` fure din pre]ioasele manuscrise. Potrivit presei britanice, pagubele s\nt „incalculabile“. Ce-ar trebui s` urmeze dup` acest act de terorism bibliofil? Probabil controale „la s\nge“ la intrarea [i ie[irea din biblioteci, asem`n`toare celor din aeroporturi. M. {.

■ În China, medicii studiaz` o afec]iune rar`, un fel de „urticarie artificial`“ care face ca urmele zg\riate delicat pe suprafa]a pielii s` r`m\n` vizibile, \n relief, pentru o perioad` \ndelungat`. Huang Xiangji, \n v\rst` de cincizeci de ani, sufer` de aceast` boal`. Sufer`, dar nu prea tare… jurnali[tii de la The Sun i-au fotografiat trupul acoperit de poeme. Ea \ns`[i e mai practic`: nu pentru poezie \[i m\zg`le[te pielea, ci din spirit practic: lista zilnic` de cump`r`turi, de pild`, [i-o noteaz` pe bra]. M. M. ■ „Cur`]enia \n buc`t`rie, ca o ultim` opera]iune ce se efectueaz` zilnic dup` preg`tirea bucatelor, este tot at\t de important` ca [i cea a gospodinei dup` terminarea treburilor \n buc`t`rie (dezbr`carea halatului de buc`t`rie, a [or]ului [i a b`sm`lu]ei).“ Iat` doar unul dintre Sfaturile gospod`re[ti pentru tinere (Editura Ceres, 1983)!

Nu mi-o amintesc pe mama sco]\ndu-[i b`sm`lu]a, \ns` \mi amintesc cu siguran]` c` nu \n fiecare zi avea din ce s` prepare bucatele. A. P. ■ În topul celor mai v\ndute 10 c`r]i din Italia (realizat de Institutul de sondaje Demoskopea [i publicat de suplimentul Tuttolibri al ziarului La Stampa), Stieg Larsson are trei c`r]i: Regina castelelor de h\rtie pe locul 1, B`rba]i care ur`sc femeile pe locul 4 [i Fata care se juca cu focul pe locul 8. Alte trei locuri s\nt ocu-

pate de Stephenie Meyer (cu Eclipse, Breaking dawn [i Twilight). Tr`iasc` marketingul, care lanseaz` „produsele“ scriitorilor pe c\te o pia]` nou` [i creeaz` mode!… M. V. ■ Un vis din 1978, povestit de Livius Ciocârlie, \n jurnalul s`u, Cu din]ii de l\n` (Humanitas, 2008): „În visul de ast`-noapte \mi ap`ruse o carte de critic`, portocaliu [i galben, cu titlul Propanolol“. Propanololul e, parc`, un antiaritmic folosit \n angine pectorale, infarcturi miocardice… În visul solar („portocaliu cu galben“) al lui Livius Ciocârlie din ’78 ap`rea o carte de critic` antiaritmic`, deblocant` [i antiinfarct – cum ar veni, pentru… inim` [i literatur`. S. S. ■ Barack Obama a gre[it jur`m\ntul la ceremonia de \nvestitur`, \ncurcat fiind de pre[edintele Cur]ii Constitu]ionale. A fost pus s`-l repete. În ziua repet`rii am v`zut \ntr-un documentar pe Discovery History cum reprezentantul militar al Canadei, derutat de generalul MacArthur, a gre[it r\ndul pe care trebuia s` semneze actul de capitulare a Japoniei, \n septembrie 1945. To]i ceilal]i reprezentan]i ai For]elor Aliate au fost nevoi]i apoi s` semneze c\te un r\nd mai jos. Japonezii n-au acceptat acea form` gre[it` a documentului, situa]ie \n care [eful Statului Major american a g`sit cea mai practic` solu]ie: a corectat cu pixul partea tip`rit` a actului, potrivind fiecare ]ar` \n dreptul numelui reprezentantului [i superviz\nd corectura cu propria semn`tur`. Se pare c` americanii s\nt obi[nui]i s`-[i corecteze gre[elile. E adev`rat [i c` nimeni nu le face ce le facem noi gre[i]ilor no[tri. A. M. ■ Printre dilemele din care nu putem ie[i – gen Pepsi/Coca-Cola, Delon/Belmondo, Hemingway/Fitzgerald, pelicanul/babi]a – se num`r`, zic eu, [i Maggi/Knorr. În acest din urm` caz, am crezut c` s\nt pe punctul de a rezolva indecidabilul d\nd, \ntr-un text, peste un calambur al lui George Enescu. Acesta, \ntr-o discu]ie cu Marcel Mihalovici, \[i \ntrerupe la un moment dat interlocutorul (care-i vorbea despre „magia muzicii“), spun\ndu-i: „Dumneata \mi vorbe[ti de magie; dar [tii, acuma… eu am ajuns la supa Maggi!“. Avantaj Maggi – mi-am zis ini]ial. Apoi am \n]eles c` muzicianul f`cea haz de disperare: era sleit de puteri [i se cam preg`tea s` moar`. Knorr a egalat, a[adar, din nou – chiar prin neprezentare. C. C.

13

Gelu Ionescu

colaje de Dan Stanciu

O umbrel` purtat` [i azi, de[i nu mai plou`

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

DOSAR Într-un interviu cu Dan C. Mih`ilescu, reluat \n volumul Copacul din c\mpie, Gelu Ionescu rememora astfel decizia plec`rii din România: „Comunismul ne-a stricat via]a. Sigur c` el reprezint` o cauz` a rat`rii – dar nu singura. Un alt handicap pentru un intelectual român este provincialismul mediului cultural din ]ar`, fire[te, nu lipsit [i de valori, de curiozitate [i de un val de entuziasm benefic ([i \n[el`tor) – dar, chiar \n momentele lui cele mai bune, destul de ex-centric fa]` de focarele mari ale culturii europene. Nu ajunge s` ai [ansa de a face studii temeinice \n Occident, s`-l cuno[ti mai \ndeaproape – c`ci \ntorc\ndu-te, te izbe[ti de un fel de rezisten]` a privirii joase, «locale» care-]i taie aripile“. Diagnosticul este perfect valabil la peste 25 de ani de la plecarea scriitorului din România. La fel cum s\nt [i anamnezele/fi[ele clinice/diagnosticele din eseul scris de Gelu Ionescu pornind de la Iluziile literaturii române de Eugen Negrici. (S. S.)

În at\t de incitanta (pentru unii doar iritanta) carte a lui Eugen Negrici, intitulat` Iluziile literaturii române, exist` c\teva subiecte peste care autorul trece destul de concis, pentru c` urm`re[te pe larg altele, subiecte care au revenit deseori \n discu]iile despre cultura, literatura noastr` din anii comunismului. Discu]ii care nu erau evitabile, dup` 1989. M` refer, \n continuare, la unele dintre punctele cele mai sensibile: „rezisten]a prin cultur`“, „s-a salvat tot ceea ce a putut fi salvat“, [i la at\t de confuzul criteriu „est-etic“.

Rezisten]a prin cultur` Nu \ncape nici o \ndoial` c` lupta pentru recunoa[terea valorilor artistice, literare, culturale ale trecutului, restituirea locului de pe care au fost ele alungate, mutilate sau nimicite de t`v`lugul realist-socialist [i de ideile leniniste, mai mult dec\t retrograde, aduse odat` cu n`v`lirea Armatei Ro[ii, nu \ncape \ndoial` c` aceast` lupt` a fost benefic` [i salvatoare pentru cultura

15

■ Gelu Ionescu (n. 1937), critic si istoric literar, eseist. A fost profesor la Facultatea de Litere, Universitatea Bucure[ti, din 1963 p\n` \n 1982, an \n care s-a exilat. A fost Senior Program Editor la Radio „Europa Liber`“ timp de 12 ani, dup` care, \ntre1995 [i 2002, a fost lector de limba [i literatura român` la Institutul de Romanistic` al Universit`]ii din Heidelberg.

Locuie[te \n Germania, la München, din 1983.

C`r]i publicate: Romanul lecturii (1976, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor); Orizontul traducerii (1981; edi]ia a II-a, ad`ugit`, \n 2004); Les débuts littéraires roumains d’Eugène Ionesco. 1926-1940 (Heidelberg, 1989), versiunea prescurtat` a volumului Anatomia unei nega]ii (1991, Premiul pentru critic` al Uniunii Scriitorilor), volum care fusese respins de cenzura comunist` \n 1973; Copacul din c\mpie (2003, carte distins` cu Marele Premiu ASPRO pe 2003 la T\rgul Interna]ional de Carte Bookarest din 2004); Covorul cu scorpioni. Dou`sprezece fragmente memorialistice (2006).

DOSAR

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

noastr` [i pentru publicul care a asistat-o. To]i cei implica]i, mai cunoscu]i sau mai... anonimi, au avut con[tiin]a c` \[i \ndeplinesc, at\t c\t pot, o datorie fa]` de valoare, fie cea na]ional`, fie cea universal`. C` fac un lucru important [i – de cele mai multe ori – deviat sau chiar opus culturii [i artei oficiale. „Rezisten]a prin cultur`“ a fost deopotriv` a creatorilor [i a publicului care a vibrat de multe ori la „apelul“ lor. Cum nu o dat` s-a spus, a fost creat un spa]iu al coniven]elor, complicit`]ilor, al aluziilor, al a[a-ziselor „[op\rle“, un spa]iu comun, cu actori [i spectatori. E foarte important c` el a existat [i c` a fost, cu adev`rat, un mod de rezisten]` (chiar dac` indirect) \n fa]a ofensivelor oficiale, cele mai vechi, din anii ’50, [i cele mai noi, din 1971 [i p\n` \n 1989. Aceste ofensive sau campanii anti-culturale au avut diverse intensit`]i, diverse direc]ii, a[a cum [tim cu to]ii. În opozi]ie, „rezisten]a“, aceast` ac]iune valorizant`, a fost o provocare [i un r`spuns; ea poate fi considerat` ca fiind una din cele mai nobile [i demne „realit`]i“ ale istoriei acestor ani. R`m\ne s` vedem, a[a cum se cuvine, acum, \ntr-un regim al libert`]ii (mai mult primit` dec\t cucerit`), comple-

xitatea problemei, valoarea ei [i, mai ales, redimensionarea importan]ei ei. „Reconsider`rile“, „reabilit`rile“ au fost, la \nceput, din anii ’50 c`tre deceniul urm`tor, de cele mai multe ori, dictate de linia oficial` – din diverse motive care ar merita s` fie analizate \ntr-o lucrare de sintez` (cum ne d`m seama, o cercetare extrem de important` pentru o evaluare mai corect` a acestor ini]iative [i a scopurilor lor, precum [i a r`spunsului pe care l-au dat intelectualitatea [i lumea artistic`). De la un moment dat, c\nd a b`tut v\ntul unui curaj pierdut sub teroarea oficial`, multe ini]iative au venit [i din partea celor interesa]i – arti[tii, intelectualii –, unele dintre ele fiind chiar \ncununate de succes, altele a[tept\nd o conjunctur` politic` mai favorabil`. De multe ori a[a s-a [i \nt\mplat – ap`reau texte care fuseser` ]inta celor mai teribile atacuri \n anii ’50 –, le s\nt cunoscute at\tea cazuri celor ce [i le mai amintesc, iar cei mai tineri le-ar putea asculta povestite la gura sobei de c`tre supravie]uitori. Nu le-ar face dec\t bine.

Concesii s-au f`cut de ambele p`r]i, cei \ns`rcina]i cu „reabilitarea“ fiind intelectuali \n care Partidul avea \ncredere – \ncredere maxim`

16

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

DOSAR

care, de la un moment dat, nu mai era chiar obligatorie. Urme grele au r`mas totu[i p\n` ast`zi: de pild`, Academia Român`, cu aceast` ocazie, \n cap cu lunecosul G. C`linescu, a refuzat mo[tenirea pe care Brâncu[i voia s` o lase ]`rii (atelierul s`u) – procesele-verbale ale secretariatului Academiei au fost publicate...

Reintrate pe r\nd \n teascurile multelor reedit`ri, cea mai mare parte dintre operele de ieri au fost cenzurate, sf\rtecate uneori, de c`tre cenzur`, dar [i de c`tre editori pruden]i, care au preferat s` taie ce era prea „tare“, ca s` „salveze“ alte p`r]i, fraze, paragrafe ce „puneau probleme“. Aceast` procedur` a avut ca rezultat punerea \n circula]ie a unor edi]ii, uneori chiar critice, f`r` un text integral, a[a cum a fost l`sat de autor. Nici \n expozi]ii nu intra totul. La teatru s-au t`iat piese, replici, scene, muzica „mistic`“ [i avangarda de tip occidental av\nd mult, foarte mult de a[teptat, p\n` ce nu mai era... avangard`. Problema care se pune – uria[`! – este aceea c` toate reedit`rile viitoare (inclusiv cele de ast`zi) ale patrimoniului cultural fundamental vor trebui s` \nceap` cu restabilirea textului \n integralitatea lui. În edi]ia de Opere a lui Tudor Vianu, la care am fost unul din editori, lipsesc c\teva fragmente; nu [tiu dac` de mare importan]`, dar toate culturile mature au de mult texte integrale, de foarte multe ori verificate, apoi reeditate. „Supravie]uitorii“ ar putea ajuta la restabilire, dar pentru c\te opere [i pentru c\t timp de-acum \ncolo? {i apoi, cine va reu[i s` restabileasc` textul integral al unor traduceri de mare importan]` [i valoare, cum ar fi cea a romanelor lui Dostoievski, „ciupite“ de cenzur`, cum bine se [tie? C\t` munc` [i ce efort s\nt l`sate mo[tenire de aceste „recuper`ri“ ciuntite, genera]iilor viitoare de cititori [i interpre]i?

M` tem c` aceste c`r]i a[a vor r`m\ne pentru... vecie.

Cenzura a fost „supl`“ \n func]ie de audien]a unor reviste sau c`r]i. Sau de „curajul“ editorilor. În mod evident, cenzura era alta, mult mai atent`, la texte ce ap`reau \n România literar`, de exemplu, dec\t la cele din Via]a Româneasc` – revist` de mare tradi]ie [i de valoare, chiar sub comunism – care avea un num`r mic de cititori, \n cel mai bun caz c\teva sute, mul]i din-

tre ace[tia f`c\nd parte din lumea literar`. Cenzura era supl` atunci c\nd Editura Univers a publicat texte teoretice fundamentale – nici acestea \ntotdeauna integrale –, [tiind bine c` cititorii lor nu vor fi dec\t foarte, foarte pu]ini [i deci nu vor antrena „masele“.

S-a salvat tot ceea ce a putut fi salvat A[adar, „am salvat tot ceea ce a putut fi salvat“ – fapt adev`rat – cade acum, \ntr-o cultur` liber`, sub inciden]a \ntreb`rii: cum a fost salvat acest „tot“ [i ce va trebui s` se \nt\mple \n viitor pentru ca acest... „tot“ s` devin` cu adev`rat un... Tot? P\n` nu demult, nici un clasic al literaturii noastre nu avea o edi]ie de texte integrale; poate acum s` se fi petrecut minunea cu seria de opere ale lui Rebreanu [i Blaga, datorit` unor eminen]i editori, autori de edi]ii critice, specie care pare s` fi disp`rut cu totul, cu totul... ceea ce seam`n`, pentru foarte pu]ini intelectuali autentici, cu un dezastru – dar cine s` se mai intereseze de el? M` \ntreb c\te „opere fundamentale“ ap`rute \n frumoasa [i utila colec]ie de clasici, editat` de Academia Român`

„…nu s\nt prea multe popoare care, pe parcursul unei at\t de restr\nse perioade istorice, s` fi \nregistrat at\tea modific`ri suflete[ti [i treceri at\t de rapide de la o dominant` psihic` la alta. În mai pu]in de dou` secole au avut loc trei mari rupturi (istorico-sociale): de Orient [i de feudalism, de Apus [i de capitalism (prin instaurarea brutal` a comunismului), de R`s`rit [i de comunism… Cum «tranzi]ia» \n care ne afl`m [i la acest \nceput de mileniu este a treia, s-ar putea spune c` societatea, de-a lungul a dou` secole, s-a g`sit mereu \ntr-un efort de adaptare [i readaptare, c` trecerea de la un model la altul de civiliza]ie este fenomenul distinctiv [i c` vizibile peste tot la noi s\nt mai ales atributele «tranzitoriului»… Felul cum s-a \nchegat na]iunea prin c\[tigarea chinuit` a independen]ei statale, precum [i desele r`piri de teritorii... ne-au f`cut dependen]i de senza]ia unei amenin]`ri perpetue... Important`, dac` nu cumva decisiv`, pentru \n]elegerea mitologiei noastre istorice, politice, dar [i a celei literare, este prezen]a constela]iei de mituri legate de fragilitatea fiin]ei na]ionale.“ Eugen Negrici, Iluziile literaturii române

17

DOSAR

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

[i Editura Univers Enciclopedic, au texte integrale – Eminescu nu, de pild`. În ceea ce prive[te literatura român` contemporan`, lucrurile s\nt mult [i mai dramatic complicate. Aici s\nt punctele cele mai nevralgice, aici e greul problemei. De la \nceput trebuie spus c` nu a trecut de cenzur` nici o carte care s` pun` \n discu]ie legitimitatea sistemului, a regimului [i a dictaturii, cauzele profunde ale dezastrului na]ional provocat de comunism. Cei care au \ncercat, pu]ini, au fost discredita]i \n mod public, unii expedia]i \n str`in`tate – dac` nu cumva vor fi fost \nmorm\nta]i \n \nchisori. Samizdat \n România nu a existat, chiar dac` dup` ’89 au ap`rut pagini de jurnal, memorii sau poeme ]inute secrete. Opere de amploare, romane sau studii, nu se afl`. Oare pentru c` firea românului e mai... „tranzac]ional`“, mai relativist`, mai „ascult`toare“?

Mul]i poe]i au \ncercat s` treac` pragul – [i au [i reu[it – m` g\ndesc, de pild`, la Ileana M`l`ncioiu – dar ar fi o eroare s` ne desp`r]im de unele din versurile Anei Blandiana, ale lui Doina[, Dorin Tudoran – desigur [i al]ii. Pu]ini, dar de valoare.

Poate r`sturna dictatura o poezie, un volum de versuri cu o mie, cel mult, de cititori? {i totu[i: ce s-a \nt\mplat \n Rusia cu cei care au \ncercat-o, repetat [i consecvent? Unde s\nt mormintele lor? Desigur c` \n România, oric\t de mare ar fi fost represiunea – [i a fost –, ea e greu comparabil` cu genocidul sovietic. Nu am

produs samizdad – asta e situa]ia, s` o lu`m cum e, sau poate s` ne \ntreb`m (dac` vrem), post faestum, de ce a fost a[a – poate le va servi, \n viitor, altora c`rora o s` le vin` r\ndul...

Dar s` nu uit`m c` nu pu]ine au fost c`r]ile, paginile, capitolele \n care unii scriitori – romancieri, mai ales – au \ncercat s` pun` sub semnul \ntreb`rii, frontal sau aluziv, realit`]ile sociale [i politice ale statului totalitar \n care am tr`it. C\nd „s-a dat drumul“ criticilor privitoare la „obsedantul deceniu“ – \ndrumate de noua linie a propagandei de partid – au ap`rut [i pagini despre „cele patru obsedante decenii“.

Mai p`streaz` oare, ast`zi, vreunul din importan]ii prozatori ai ]`rii, textele integrale ale romanelor lor, de pild`, din care au c`zut la cenzur` pagini, capitole, personaje? Nu cred – [i, la urma urmei, c\]i din tinerii literatori de ast`zi ar mai fi interesa]i, ar mai \n]elege (dac` ar fi dispu[i s` \n]eleag`) de ce a c`zut la cenzur` „ceea ce nu a putut fi salvat“? Ne-am mul]umit atunci cu ceea ce a putut fi salvat – nu era chiar pu]in, [i nici derizoriu – [i a mai fost a[teptat` cu emo]ie reac]ia unui public care citea toate acestea, chiar „[op\rlele“, cu sentimentul c` particip` la o contestare, fie [i par]ial` – de fapt, \ntotdeauna par]ial` – a puterii [i abuzurilor ei. Tot a[a, sau \n acela[i spirit \n care ascultarea „Europei Libere“ p`rea un act de curaj, suficient pentru lini[tirea con[tiin]elor. Am recitit de cur\nd dou` din scrierile cele mai de audien]` ale „deceniilor obsedante“, din punctul de vedere ar`tat mai sus. (Nu le numesc pentru a nu p`rea p`rtinitor.) Ceea ce r`m`sese dup` cenzurare mi se pare [i acum destul de important [i de sugestiv.

Poate c` unui t\n`r, tr`indu-[i tinere]ea dup` 1989, nu i s-ar p`rea mare lucru rostirea unor adev`ruri despre care auzise destule (sau nu), dar nu le tr`ise dec\t, cel mult, \ntr-o copil`rie uitat`. Acest cititor ar avea dreptate, aten]ia sa nu se mai \ndreapt` spre subversivitatea [i curajul (acceptat sau tolerat de cenzur`) autorului; noi, cei de peste 40 de ani, citeam altfel – citim [i acum cu o memorie dependent`. Toleran]a aparatului de partid era, uneori, posibil` numai pentru c` autorul – justifica cenzura – se referea la unele „cazuri individuale“, unele abuzuri – posibile, desigur, tovar`[i!; dar toleran]a \n-

18

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

DOSAR

ceta brusc atunci c\nd putea fi pus \n discu]ie sistemul. Generalizarea \]i c`dea ]ie \n sarcin`... [i asta era destul de mul]umitoare chiar pentru con[tiin]ele mai treze. Sau \n seama publicului complice...

Dar ce facem cu autocenzura, cu calculul (deloc estetic) f`cut pentru a face un text, o ideee, o fraz` s` treac` de cenzur`, s` ajung` la public? Ce facem cu evitarea includerii \n c`r]i a unor realit`]i teribile, pe care le tr`iam? Ce facem cu concesiile care s-au f`cut pentru fiecare carte „cu probleme“? Ce facem cu inevitabilele inhibi]ii? C\nd va trece timpul [i noii exege]i se vor apleca asupra unei \ntregi literaturi care a fost aceea din timpul comunismului, cine va mai ]ine seama de toate aceste situa]ii, cu consecin]ele lor? C\t va mai conta coperta politic` a c`r]ii pe care noi am citit-o mai \nt\i? {i dac` va mai conta, atunci judec`]ile nu v`d cum ar mai putea fi... conjuncturale. C\t de dur, dar de adev`rat a caracterizat Matei C`linescu libertatea noastr` ca fiind „libertatea unor ostatici“! În fine, dac` ne chinuie posteritatea [i ingratitudinile ei, s-ar putea \nt\mpla ca viitorimea s` trateze epoca comunist` precum a tratat literatura noastr` de p\n` azi Primul, dar mai ales cel de-Al Doilea R`zboi Mondial – adic` \n convergen]` cu voca]ia na]ional` a uit`rii. At\t de dota]i pentru mistifica]ie s\ntem \nc\t sacrific`m, cu asiduitate [i cu inim` u[oar`, memoria...

Est-etica Ajungem, astfel, [i la formula, care a fost at\t de \n vog`, a est-eticii.O „traducere“ e necesar` pentru a ie[i din confuzie: c`r]ilor venite din Est (sau celor locale [i neexportate) li se pre]uia, \n primul r\nd, „etica“ spunerii unor adev`ruri incontestabile – adic` gradul \n care politica socialismului-comunist era contestat` sau criticat` p\n` la limitele admise (variate de la un moment la altul). Aceast` valoare etic`, ]in\nd deci de prezen]a adev`rului, \nsemna de fapt o valoare politic` ce era transfigurat`, pentru a fi impus`, \ntr-o valoare... estetic`. Critica de \nt\mpinare a fost, \ntotdeauna [i peste tot, un „discurs al puterii“ – cum a fost el definit de teoria literar` a anilor ’70. O [tiam, de fapt, de

„S\nt indicii c` mitul lui Eminescu ar fi intrat \ntr-un treptat [i firesc proces de eroziune, dac` societatea româneasc` ar fi evoluat normal [i dac`, odat` cu bol[evizarea culturii, \n anii '50, nu ar fi intrat \n ac]iune factorul iner]iei canonice. Psihoza fortific`rii idolilor \n vremuri de primejdie a \nghe]at cursul recept`rii [i a re\nc`rcat cu energie mitul pentru mul]i ani. Împreun` cu al]i scriitori (Lucian Blaga, Ion Barbu, Vasile Voiculescu etc.), poetul – care fusese pe punctul s` fie eliminat din programele [colare imediat dup` 1948 [i care era tolerat doar cu poezia de tematic` social` – a c`p`tat statutul de zeu pierdut [i reg`sit… S` nu mai vorbim despre ceea ce a reprezentat [i ce reprezint` poetul pentru popula]ia româneasc` din afara grani]elor – unde numele Eminescu a ajuns s` fie simbol identitar [i strig`t de \mb`rb`tare [i de lupt`.“ Eugen Negrici, Iluziile literaturii române

19

DOSAR

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

mult [i din proprie [i inevitabil` experien]`. La Bucure[ti [i peste tot \n ]ar`, bursa elogiilor – argumentate c\t se putea de estetic – era \ntre]inut` de critici: o benefic` ac]iune. A[a [i trebuia f`cut – [i nu pu]ini au f`cut-o, \n ciuda unor evidente concesii... estetice. Valoarea politic` a primat, \n cele mai multe cazuri, [i asta a fost o victorie, un semn al „rezisten]ei“. Partida celor care se opuneau, at\t c\t se putea, minciunii sau domina]iei „de partid“, a slujitorilor lui ideologici (cred c` erau mai mult membri activi ai Securit`]ii, lichele conformiste [i servitori prea pleca]i, pentru un ban \n plus, dec\t ideologi) a fost mult, fundamental, sprijinit` [i confirmat` de audien]a enorm` a „Europei Libere“.

Lupta a fost aceea \ntre valoarea literaturii (cu toate genurile ei) [i conformismul, de cele mai multe ori agresiv, bine sprijinit de oficialitatea totalitar`. Se \nt\mpl` \ns`, [i poate c` nu se \nt\mpl`, ci se verific` faptul ca partea cea mai valoroas` estetic a literaturii române [i a celor ce

o scriau s` fie [i... „est-etic`“. Nu tot ce s-a scris \n aceast` direc]ie a avut valoarea artistic` ce i-a fost d`ruit` pe moment de critic` – de opinie, \n genere –, dup` cum, oric\te idiosincrazii am provoca, [i de partea oportuni[tilor au ap`rut pu]ine c`r]i valoroase care erau fie ignorate, fie men]ionate \n col]ul buzelor. Aceast` ac]iune de discriminare a fost \ns` impus`, de fapt, de literatura de partid, \n diverse etape [i cu diverse ]inte, de linia partidului [i s-a bucurat de o mare publicitate, a exersat presiuni publice \mpotriva... valorilor. Înc\t „est-etica“ a fost un r`spuns (dar o ini]iativ`), o form` de ap`rare uneori chiar combativ`. Func]ia politic` a fost exercitat` de ambele p`r]i – [i e stenic s` ne aducem aminte de cei care au ap`rat valoarea [i au contestat oportunismul, optimismul realistsocialist, minciuna oficial`.

Se \nt\mp` ast`zi, se va \nt\mpla m\ine, ca valoarea (cam \n dev`lm`[ie) a criteriului „estetic“ s` nu mai fie confundat` cu valoarea este-

20

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009 tic`. Se \nt\mpl` ast`zi, se va \nt\mpla [i m\ine, ca valoarea unor c`r]i desprinse de realul dictaturii comuniste – cum se putea omite criteriul acesta, cel... etic a[adar, e problema autorilor – s` devin` precump`nitoare [i astfel c`r]ile lui B`nulescu – ultimele – sau cele ale lui Radu Petrescu, pentru a nu cita dec\t cazurile unor scriitori de cert` valoare, s` umbreasc`, din punct de vedere estetic, a[adar, pe cele ale lui Buzura sau Preda. (În parantez`, spun c` eludarea unei realit`]i at\t de teribile care era cea din jurul nostru mi se pare una imoral` – e o judecat`, desigur, discutabil`, la care mi s-ar putea r`spunde cu exemplul at\tor [i at\tor celebrit`]i; s` nu uit`m \ns` c` regimul comunist – [i cel hitlerist – s\nt greu egalabile \n istoria modern` a dictaturilor, c` Shakespeare \nsu[i a scris numeroase [i eminente piese istorice, \n care actualitatea politic` \[i avea partea ei important`.) Înc\t, revenind la „est-etic`“, s` observ`m c` acest criteriu nu mai e operant ast`zi; c` el nu a func]ionat, din fericire, [i pentru c`r]ile curajoase, cu voie de la poli]ie, u[or de recunoscut atunci, ca [i azi; c` el a putut favoriza [i talente destul de mediocre – care erau, de altfel, cunoscute nou` tuturora, [i... scuzate, \nc` de la apari]ie; c` aceast` „umbrel`“ mai este purtat` [i azi, de[i nu mai plou`. Rolul esen]ial al acestei „est-etice“ nu trebuie deloc uitat – noi, cei care l-am tr`it, desigur c` nu-l vom uita. Dar canonul – scara valorilor propus` [i impus` \n via]a [i pia]a literar` din ace[ti 40 de ani – adoptat ast`zi de \ncerc`rile de sintez`: dic]ionare, istorii etc. nu prea va avea [anse de supravie]uire, c`ci toate s\nt scrise cu ochii c`tre un trecut care face obiectul – [i-l va mai face mult` vreme – unei „revizuiri“ inevitabile, a[a cum s-a \nt\mplat \n cazurile similare, unele dintre ele exist\nd [i \n istoria literaturii noastre. E bine deci c` ele apar, era inerent s` apar`; m` tem c` ele s\nt contestabile chiar dinainte de apari]ie. Dar poate c` nu se va petrece astfel cu toate aceste sinteze, viitorul ne st` \nainte: este chiar cazul Iluziilor literaturii române, cartea at\t de incitant` (pentru unii numai iritant`) a lui Eugen Negrici.

■

DOSAR

„Revolu]ia din 1989 a produs un nou cutremur [i schimb`ri radicale, percepute de nu pu]ini scriitori (adapta]i cu efort regulilor – totu[i suportabile – ale unui regim comunist letargic) ca prea brutale. Atitudinile nostalgice nu au lipsit, dar miturile matriciale [i paseiste nu s-au putut activa \n m`sura b`nuit`, dat fiind caracterul profund nepopular al regimului ceau[ist [i retragerea lui s\ngeroas` din istorie. Îm schimb, complexele respectabilit`]ii [i impulsul compensator, avivate de sentimentul frustrant al unei prea lungi izol`ri istorice, au accelerat procesul recuper`rii [i al moderniz`rii. În c\]iva ani, au fost vizitate superficial parcelele r`mase neacoperite \n vremea comunismului pudibond [i ateu [i care ne lipseau din panoplia fuduliei na]ionale, spre a ne sim]i pe de-a-ntregul europeni.“ Eugen Negrici, Iluziile literaturii române

21

Fotografii de Rare[ Avram

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

INTERVIU

„Fi[a clinic` a intelectualului român“ Eugen Negrici Lansat` anul trecut, la Bookfest, cartea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române a avut deja un al doilea tiraj, dovad` c` era a[teptat` [i semn al unei dezbateri de fond care nu a \nt\rziat. Majoritatea criticilor din toate genera]iile au scris despre ea. Recent, Iluziile... a fost considerat`, „Cartea Anului 2008“, de un juriu format din redactorii României literare. Într-un interviu, Eugen Negrici vorbea despre ultima sa carte ca despre «o istorie a amor]irii spiritului critic» scris` mai ales «pentru a respinge seduc]ia opiniei curente [i minciuna pioas` a respectului».“ (S.S.)

„I-am pus cu fundul pe ghea]`“ Pentru cine v-a citit c`r]ile, „s`m\n]a de scandal“ exista demult \n opera dvs., de la Sistematica poeziei (unde reconstitui]i o „gramatic` generativ` a poeziei“), de la Expresivitatea involuntar` (unde discredita]i inten]ia auctorial`), chiar de la Poezia medieval` \n limba român` (unde scrie]i despre „predispozi]ia idealiz`rii“ [i „tendin]a intensific`rii senza]iilor“). De ce Iluziile literaturii române a avut parte, \n ciuda acestui fapt, de reac]ii at\t de radicale [i polarizate?

C`r]ile pe care le pomene[ti nu au avut \n inten]ie provocarea [i drept ]int` spiritul

comun. E adev`rat c`, [i \n lumea noastr`, a litera]ilor, se instaleaz`, cu vremea, un esprit bourgeois ce se cere din c\nd \n c\nd zdruncinat, [i care cheam` de la sine cutremurul avangardei. Exist` destule mediocrit`]i canonice \n jurul c`rora se \nal]` litaniile somnolente ale adoratorilor [i un soi de lenevie interpretativ` care adopt` mecanic vechile re]ete ale Sandei Marin. Imposibil s` nu te fi sim]it [i tu agasat` de aceast` del`sare, de aceast` alunecare \n consim]ire care \mbie la viol [i detonare.

Spre ceea ce ar fi putut con]ine „s`m\n]a de scandal“ m-a t\r\t \n c`r]ile amintite doar logica intern` a demonstra]iei. Dar [i curajul de a o \mpinge pu]in mai departe de punctul unde sim]ul comun al primejdiei mi-ar fi [optit s` m` opresc. Era vorba \ns` de c`r]i ce implic` un a-

23

■ Eugen Negrici s-a n`scut la 28 noiembrie 1941, \n R\mnicu V\lcea. Este critic, istoric literar [i profesor de literatur` român` contemporan` la Facultatea de Litere, Universitatea Bucure[ti.

A publicat urm`toarele volume: Antim. Logos [i personalitate (Editura Minerva, 1971; edi]ia a II-a rev`zut`, Editura DU Style, 1997); Nara]iunea \n cronicile lui Grigore Ureche [i Miron Costin (Editura Minerva,1972, Premiul Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti; edi]ia a II-a, Editura DU Style, 1998); Expresivitatea involuntar` (Editura Cartea Româneasc`, 1977); Figura spiritului creator (Editura Cartea Româneasc`, 1978, Premiul Uniunii Scriitorilor din România); Imanen]a literaturii (Editura Cartea Românesc`, 1981); Introducere \n poezia contemporan` (Editura Cartea Româneasc`, 1985, Premiul Uniunii Scriitorilor din România); Sistematica poeziei (Editura Cartea Româneasc`, 1988; edi]ia a II-a, Editura Funda]iei Culturale Române, 1999); Poezia unei religii politice. Patru decenii de agita]ie [i propagand` (o antologie a poeziei proletcultiste, cu o prefa]` de Eugen Negrici, Editura Pro, 1995); Poezia medieval` \n limba român` (Editura Vlad&Vlad, Craiova, 1996, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Soros); Literature and propaganda in communist Romania (The Romanian Cultural Foundation Publishing House, 1999); Literatura român` sub comunism, vol. I, Proza (Editura Fundatiei Pro, 2002), vol. II, Poezia (Editura Funda]iei Pro, 2003).

INTERVIU

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

nume grad de specializare [i care nu puneau \n discu]ie, ca \n cazul acestui studiu cu un titlu iritant, ansamblul literaturii române [i sensul evolu]iei ei (la care, nu-i a[a, cine nu se pricepe?).

Trebuie s` recunosc c` to]i cei care au scris sau s\nt pe cale s` alc`tuiasc` o istorie a literaturii române nu s\nt \ntr-o situa]ie confortabil`. Cum ar fi spus Nae Ionescu – „I-am pus cu fundul pe ghea]`“. Am [tiut de la un moment dat al redact`rii ei, c` aceast` carte va alege [i va desp`r]i.

Pe unii „profesioni[ti“ i-a nemul]umit, \n cazul noii dvs. c`r]i, apelul la semiotic` [i estetica recept`rii. Care ar fi argumentele acestei preferin]e?

Poate nu [tii, dar cariera mea universitar` a \nceput cu seminarii [i cursuri de lingvistic` general`, limb` român` contemporan`, istoria limbii române literare, stilistic`, poetic`, semiotic`. Ani \ntregi am h`l`duit printre cuvintele [i sintagmele limbii [i m-am deprins s` pornesc \ntotdeauna de la ele. Cursul de istoria limbii literare (care mi-a \nlesnit re\ntoarcerea la litera-

tur`) l-am conceput ca pe o istorie a expresiei, ca pe o aventur` a cuvintelor puse \n slujba literaturii. C\nd, atin[i de febra european` a \nnoirii metodelor, criticii no[tri de \nt\mpinare (impresioni[ti, fire[te) se c`zneau, prin anii ‘70, s` conceap` [i ei fenomenul artistic din direc]ia expresiei, eu eram deja acolo.{i eram prin sute [i sute de ore de aprofundare a lui Jakobson, Eco, Todorov, Roland Barthes, a formali[tilor ru[i etc. A[a c`, oric\t de bine a[ juca rolul criticului de \nt\mpinare, eu voi r`m\ne fidel hermeneuticii, poeticii [i semioticii. Nu pot s` concep actul critic \n afara procesului recept`rii [i, \n fiecare moment al desf`[ur`rii lui, am \n minte modelul Jakobsian al actului comunicativ. Refuz s` m` consider altceva dec\t un destinatar implicat [i activ, \ntruc\t [tiu c` nu exist` dec\t atribuire de sens (nu [i decodare), c` textul trebuie pus \n starea de semioz` deschis`, c` important nu e s` identifici o structur`, ci s` realizezi o structurare. Mi se par, acestea, ast`zi, adev`ruri elementare ale actului interpretativ, puncte c\[tigate [i care ar fi trebuit asumate de mult [i de critic`. S\nt uimit c` ele mai produc mir`ri [i c` \nc` ne mai b`l`cim \n aproxima]ii.

Un bemol pus entuziasmelor infantile Karen Armstrong scrie \n Scurt` istorie a mitului: „exist` un ascetism emo]ionant [i chiar eroic \n respingerea actual` a mitului“.

V` sim]i]i vizat sau rezerva dvs. se refer` strict la mitizarea [i tabuizarea conjuncturale [i excesive \n literatur`?

Nu efortul de respingere, ci mai cur\nd acela de protejare a mitului poate fi asociat prezen]ei unui ascetism eroic de vestal` ce \ntre]ine focul [i legenda. S\nt legende care merit` ap`rate [i \ntre]inute, de[i efortul e inutil [i donquijotesc. Sub alte haine [i \ncarn`ri, mitul se \ntoarce dup` fiecare izgonire. Mecanismele propulsoare r`m\n intacte, c`ci \n spatele lor se afl` for]a spaimelor ancestrale. C\t prive[te „respingerea mitului“, ea e o ini]iativ` care produce mai cur\nd o excita]ie euristic` de moment. Ea d` o satisfac]ie din categoria satisfac]iilor meschine, de[i o putem asimila unui impuls eroic

24

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

INTERVIU

de c`utare cu orice pre] a adev`rului. În cartea aceasta, eu nu demitizez, nu introduc literatura român` \n mecanismul previzibil [i simplu] al demitiz`rii, ci caut s` relev circumstan]ele psihologice care fac [i vor face posibile tabuizarea [i mitizarea. Am conceput-o ca s` pun` pe g\nduri, nu s` schimbe. Accentul cade mereu pe descrierea circumstan]elor care declan[eaz` mecanismul psihologic al compens`rii-idealiz`rii. Ea pune cel mult un bemol entuziasmelor infantile indic\nd \mprejur`rile care \nlesnesc exuberan]a. At\t doar c` la un popor ca al nostru, ie[it cu greu din feudalism, cu o cultur` venit` t\rziu \n circuit european [i amenin]at` grav la jum`tatea secolului al XX-lea cu aneantizarea, aceste \mprejur`ri \nlesnesc generalizarea entuziasmului, narcoza de durat` a spiritului critic. În ce sens „tirania Formei oblig` la o lectur` subaltern`“?

E vorba de vechea mea simpatie pentru valorile neinten]ionate [i e vorba de mai vechea mea antipatie fa]` de inten]ia artistic`, fa]` de ambi]ia adecv`rii ori a contrazicerii unui cod al epocii (din care decurge obsesia Formei). În carte m` exprim pu]in mai nuan]at: „Tiranic`, voin]a de Form`, adic` inten]ia artistic`, pretinde s` fie respectat`; ea oblig` la o lectur` subaltern` care \l \nham` pe cititor, \i reduce posibilitatea de mi[care, \i inhib` fantezia [i \l \mpinge la o ne\ntrerupt` [i obositoare raportare la dorin]ele artistice ale autorului, la identificarea mobilurilor lui. Ea atenteaz` la voca]ia – fireasc` – a libert`]ii de lectur` [i ne semnaleaz` prezen]a ap`s`toare a unei grile retorico-ideologice“. E subiectul unei c`r]i pe care, dac` voi avea puterea s` o termin, o voi numi, poate, Despre perimare [i despre \nnoirea obiectului. În ea voi distinge valorile artistice de valorile expresive („vinovate“ de senza]ia de „perenitate“) [i voi defini lectura \n profit ca pe una de \nnoire (c\nd obiectul nu e un produs artistic, dar \l transformi \ntr-unul artistic prin complicitatea formatoare a artei) sau ca pe una de re\nnoire (c\nd obiectul perimat se re\ncarc` de semnifica]ii printr-o lectur` intertextual`, dinspre prezent spre trecut, pe vertical` sau analogic`, pe orizontal`).

25

INTERVIU

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

Între „viol na]ional“ [i „cultul c`r]ii“

venit din alt` parte a planetei s` explorez aceast` lume a literaturii române[ti a[ zice c` urm`rile au fost din cele mai interesante. S-a scris o literatur` a stratagemelor [i a formulelor defensive de protec]ie; pentru deghizarea inten]iilor au avut loc o migrare a func]iilor [i o metamorfoz` a genurilor. Romanul a preluat func]iile jurnalismului politic [i ale istoriografiei, poezia, achizi]ion\nd structuri epice, a preluat func]iile reportajului; s-a produs o migrare a func]iilor politicului \n spa]iul criticii de \nt\mpinare, devenite nefiresc de puternic`.

Din dorin]a de a limita [i a atenua impactul adev`rului (social, politic, istoric), de a proteja cenzura, dar [i de a face bine unui public \nsetat de adev`r, s-au ivit pe lume produse artistice cu un caracter contorsionat, fetu[i f`r` [ansa d`inuirii.

Dup` dezastrul pe care l-au l`sat \n urm` ideologizarea total` a literaturii \n primii ani de comunism, epurarea [i lichidarea marilor scriitori [i pogromul c`r]ii române[ti, literatura român` a c`p`tat un curs \ntruc\tva previzibil. P\rjolul a l`sat \n urm` un cititor \nsetat de literatur` (cel

Vorbi]i de un „viol na]ional f`r` precedent \n istorie“ al regimului comunist asupra „fiin]ei na]ionale“. Exist` urm`ri – vizibile – \n literatura român` de azi?

Chiar a[a a fost. Dar c\]i din cei care nu au cunoscut direct sau din [oaptele \ngrozite ale p`rin]ilor perioada rusific`rii [i bol[eviz`rii României dup` 1948 s\nt gata s` accepte amploarea tragediei [i mai ales urm`rile ei. Mecanismele mistificatoare ale memoriei [i incapacitatea fiin]ei umane de a accepta oroarea au \ndulcit imaginile. Acel viol na]ional f`r` precedent \n istorie a existat [i nimic nu a mai decurs firesc dup` el. Soarta literaturii române [i chiar temele ei au depins direct de hot`r\rile unor plenare [i s\nt gata s`-i demonstrez, cu calendarul \n m\n`, lui Dan C. Mih`ilescu – care s-a ar`tat indignat de aceast` „enormitate“ – c` a[a a fost. Dac` nu a[ fi fost parte din proces [i a[ fi

26

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

INTERVIU

mai comprehensiv din toat` istoria c`r]ii române[ti) [i o literatur` de ref`cut. S-au produs o desc`tu[are treptat` din chingile realismului socialist, o reg`sire [i o refacere lent` a premiselor vie]ii literare (specii literare, atitudini, stiluri, tipologii). La \nceput s-a ivit o literatur` recapitulativ` [i cantitativ` (care a reciclat, a rezidit cu c`r`mizile r`mase dup` dezastru). Din oroare fa]` de determinismul simplist [i de tipicitatea realismului socialist, s-a ad\ncit \n proz` complexitatea nara]iunii, iar \n poezie eul poetic [i materia mundi au intrat \n raporturi complexe. Impulsul spre estetic al literatuii române a fost de neoprit. Iar \ncercarea de re\ndoctrinare ideologic` din 1971 nu numai c` nu a izb\ndit, dar a [i accelerat procesul de modernizare. P\n` [i literatura aservit` a cunoscut o tendin]` de modernizare [i a r`spuns unui impuls estetic. Procesele \ncepute au fost des`v\r[ite [i s-a atins punctul extrem al emancip`rii prozei de rigorile realismului canonic [i ale dogmatismului. Literatura se va gr`bi apoi s` ocupe alte ni[e [i, de altfel, \ntr-un anume fel, \ntreaga literatur` român` de dup` 1964 a fost o literatur` de ni[e. {i asta p\n` ast`zi, pentru c`, de pild`, poezia pe teme religioase [i proza mizerabilist` de dup` 1990 reprezint` o literatur` de ni[` (imposibil` \ntr-un regim pudibond [i ateu). Dac` exist` [i alte urm`ri vizibile, \n literatur`, ale acelui viol asupra fiin]ei na]ionale?

Da, [i ele constituie, \n bun` m`sur`, subiectul c`r]ii despre Iluziile literaturii române. „Cultul c`r]ii \n comunism“ n-ar trebui s` aib` ca urmare anumite forme de temeinicie – \n [tiin]ele umaniste, cel pu]in, pe care le reg`sim azi doar ca excep]ii?

Cultul c`r]ii de literatur` este un caz particular al cultului c`r]ii \n general. Circumstan]ele istorico-politice ale na[terii lui (rememorate de mine) au favorizat dup` 1960 [i alte impulsuri similare, toate reperabile \n domeniile expuse \n anii ’50 interven]iilor criminale ale PMR [i ale ocupan]ilor sovietici. {i chiar supuse \nc` unui control ideologic, istoria, istoriografia literar`, arheologia, folcloristica, filozofia au constituit atrac]ii magnetice pentru numero[i tineri. Era jinduit`, p\n` [i \n cercurile activi[tilor de partid, profesiunea de scriitor, poe]ii [i prozatorii

]`rii erau privi]i cu sfial` [i respect. A fi intelectual era onorant [i profesioni[tii deveniser` modele admirate [i iubite de un foarte mare num`r de cititori. Cercul cititorilor se l`rgise enorm.

Copiii de ]`rani colectiviza]i nu aveau o alt` [ans` \n afara aceleia de a fi trimi[i la ora[ [i de a deveni ceva acolo. S-a format destul de repede o elit` capabil` s` o \nlocuiasc`, \ntr-o surprinz`toare m`sur`, pe aceea exterminat` \n anii ’50. {i care avea ceva \n plus: sentimentul energizant al prezen]ei obstacolului. G\ndul secret al particip`rii la o \nfruntare cu for]ele obscurantiste (\nc` puternice, dar nu uciga[e), pentru salvarea a ceea ce se putea salva, ne motiva [i d`dea un soi de \ncordare [i de determinare actelor noastre. Dup` 1964 [i p\n` la Revolu]ie, progresul [tiin]elor umaniste a fost evident [i, ast`zi, \n plin proces de destr`mare a interesului pentru cercetare [i performan]`, \l privim cu nostalgie, mul]umindu-ne cu contribu]ii m`runte [i – cum vede]i – cu corectarea exceselor datorate ideologiei [i miturilor compensatoare. R`sfoiesc uneori Sistematica poeziei [i s\nt uimit de rigoarea pe care m` sim]eam obligat s-o probez. N. Manolescu va avea, poate,

27

INTERVIU

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

peste ani, acela[i sentiment recitindu-[i partea din Istoria sa critic` redactat` \nainte de 1989, \n raport cu restul. În interviul dat dlui {imonca am sc`pat un oftat de obid`: „Îmi pare r`u c` am scris aceast` carte“. Str\ngere de inim` [i sentimente amestecate am avut, de fapt, \n fiecare moment al redact`rii ei [i m-am sim]it ca un erou al teatrului clasic, \ntre datorie [i sentiment.

Vi se pare preferabil`, azi, insolen]a incult` [i gr`bit`, „\ncremenirii \n admira]ie“ pe care o diagnostica]i \n lumea noastr` literar`?

E posibil ca insolen]a incult` [i gr`bit` – cum bine o nume[ti, ca [i tot ce ]ine de manelizarea na]iunii din ace[ti ani de capitalism s`l-

batic s` genereze, la un moment dat, sentimentul vacuit`]ii [i al frustr`rii [i, poate, chiar un sentiment al primejdiei similar celui care a pus \n mi[care, \n comunism, mecanismul psihologic al compens`rii-idealiz`rii. A[a \nc\t am putea fi sorti]i s` constat`m c` paralizia spiritului critic se va croniciza [i va intra \n fi[a clinic` a intelectualului român.

28

„St`p\ni de sclavi [i protectori“ Reg`si]i, \n lumea cultural` de azi, sindromul „st`p\ni de sclavi [i protectori“? Mai are el for]a de pe vremuri?

Specia st`p\nului de clan [i a protectorului a c`p`tat o anume vizibilitate mai ales \n societ`]ile [i comunit`]ile puternic [i silnic ierarhizate. Dar ea a existat [i va exista mereu. Nevoia de protec]ie apar]ine speciei noastre [i ea va inventa f`r` \ncetare st`p\ni genero[i, eroi salvatori, zei [i dumnezei. Polarizarea strict` a vie]ii literare din vremea ultimelor decenii de comunism (folosit`, ca diversiune, de putere \n folosul ei) a coagulat „clanuri“ [i a ivit st`p\ni de clan atotputernici [i capricio[i. Ea s-a ar`tat a fi convenabil` multora [i providen]ial` pentru c\]iva. Socotind c` mai pot scoate ceva profit din cutele politicii culturale, cei cu instinctul puterii au \ncercat, f`r` mare succes, s` prelungeasc` sau s` n`scoceasc` [i dup` 1990 o stare de beligeran]` (v. Observatorul cultural vs România literar`; România mare sau Literatorul vs România literar` etc.). Fire[te, conduc`torii de reviste prestigioase, uniuni de crea]ie, institu]ii culturale [i academice, edituri vor continua s` fie adula]i, firitisi]i, prezen]a lor \n spa]iul cultural va exercita un anume soi de atrac]ie [i va activa instincte subalterne. {i vechii zei ai anilor ’70 [i ’80 (Manolescu, Simion...) se vor mai bucura o vreme de un rest de lumin` de sanctuar. Respectul clientelar va pieri \ns` cur\nd sub valul noilor genera]ii, produse ale unor profunde muta]ii culturale. Poate c` avea dreptate Nietzsche s` constate c` oamenii nu de adev`r au nevoie, ci de bine. V-a]i imaginat cum s-au sim]it cercet`torii c\nd s-au hot`r\t s` fac` analiza cu C14 a giulgiului de la Torino? {i,

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009 mai mult, c\nd s-au v`zut soma]i s` publice rezultatele?

A]i prev`zut din capul locului e[ecul revizuirilor – [i ultima dvs. carte asta e, panoramic [i genera]ional – „\ntr-o cultur` cu trei disiden]i [i jum`tate [i o lung` istorie de co]c`rii [i compromisuri oribile“?

Pot s` citesc cu un plus de simpatie cartea unui ins care a \nfruntat regimul comunist sau fascist din ra]iuni ce ]in de statutul lui de fiin]` liber`. {i nu din alte cauze strict personale ori pentru a compensa, prin v\lv`, pu]in`tatea. Din pricina abilit`]ii regimului ceau[ist care ne-a t`iat tendoanele [i ne-a tulburat min]ile cu drogul na]ionalismului, disiden]ii veritabili pot fi num`ra]i pe degete. Tot pe degete \i putem num`ra [i pe scriitorii no[tri cu adev`rat importan]i. Trierea lor pe criterii strict morale l-ar fi l`sat pe cel care a l`sat destui pe-afar`, pe N. Manolescu adic`, f`r` istorie. {i a[a zvonurile, b`nuielile, specula]iile de tot soiul, poate chiar ced`rile reale din momentele de sl`biciune ale autorilor au dus la ignorarea de c`tre critic` a unor c`r]i excep]ionale precum Supunerea lui E. Uricaru (ca [i probabil a celor ce vor urma), sau la boicotarea unei Istorii... cople[itoare prin informa]ie precum aceea a lui Marian Popa care a fost totu[i consultat` discret [i folosit` intens (ca de altfel [i Istoria... lui C`linescu \n epoca prohibi]iei) de mai to]i autorii mai noi de studii, articole [i istorii mai mult sau mai pu]in critice.

L-a]i reciti altfel pe Kundera azi, dup` deconspirarea lui ca informator?

Campania de denigrare a lui Kundera ar fi putut fi ridicol` dac` nu ar fi fost de-a dreptul infect` \n esen]a [i consecin]ele ei.

„Paradigmele literare nu se schimb` ca m`nu[ile“ Optzeci[tii n-ar trebui citi]i – azi – unul c\te unul, ca s` vedem, de pild`, ce minuna]i povestitori s\nt Nedelciu, Gro[an, C`rt`rescu, \n anumite c`r]i ale lor?

Cum s`-i citim altfel dec\t unul c\te unul sau numai pe c\te unul? Falanga optzeci[tilor s-a destr`mat de mult ori [i-a pierdut atributele ofensive. A mai r`mas din spiritul ei doar o vag`

INTERVIU

solidaritate de grup, coeziunea necesar` unei defensive strategice f`r` mari pierderi. Un fel de repliere organizat` pe noi „aliniamente“, cum se exprimau comunicatele germane prin 1944.

De altfel, nici \n anii lor de glorie [i \n care mai scriau nu sem`nau mai deloc unul cu altul. {i apropo de asta, \n capitolul pe care \l intituleaz` f`r` s` clipeasc` [i f`r` dubii teoretice, „Postmodernismul. Genera]ia ’80“, Nicolae Manolescu enumer` imprudent, dup` Radu G. }eposu, at\tea „orient`ri artistice [i morale“, at\tea diferen]e \n interiorul grupului [i chiar at\tea asem`n`ri cu precursorii (genera]ia ’60, vezi Sorescu), \nc\t te \ntrebi ce i-a putut uni \n afara sentimentului apartenen]ei la un cenaclu norocos, [i cum at\tea voci distincte pot provoca o „schimbare de paradigm`“. Str\nse la un loc, de

29

INTERVIU

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

la unul [i de la altul, pentru a sugera omogenitatea [i stilul de grup, principalele tr`s`turi ale „postmodernismului poetic românesc“, citate de critic \n Istoria... sa („nonidentificarea emo]ional`, discursivitatea, luciditatea, ludicul, livrescul, prozaicul, \nclina]ia retro [i intertextualitatea“), se g`sesc risipite [i pot fi reperate f`r` excep]ie [i \n literatura anterioar`. Atunci ce apar]ine cu adev`rat [i exclusiv „postmodernismului“ (acela din anii comunismului ceau[ist!?) c\nd, dup` cum recunoa[te criticul \nsu[i, c\teva r\nduri mai jos, „interdisciplinaritatea, multiculturalismul [i restul trebuie s` mai a[tepte trecerea unei genera]ii“. Tr`s`turile definitorii

s-ar g`si a[adar doar \n crea]ia genera]iei urm`toare. Dar ca s` se impun` postmodernismul, nu o genera]ie ar fi trebuit s` se schimbe, ci o or\nduire social`. Mi-e foarte greu s` cred c` paradigmele literare se schimb` ca m`nu[ile [i odat` cu fiecare genera]ie, cum consider` criticul \ncheindu-[i acest scurt capitol teoretic: „O nou` paradigm`, dup` mai bine de un sfert de secol, este foarte probabil`. Postmodernismul \nsu[i \ncepe s` apar]in` trecutului“. Cu alte cuvinte, postmodernismul, ap`rut \n chip miraculos \n comunism, nu a mai putut supravie]ui dec\t c\]iva ani \n libertate, \n noile condi]ii socio-politice [i singurele care ar fi fost, la urma urmelor, \n m`sur` s` preg`teasc` postmodernitatea.

S\nte]i optimist \n privin]a fenomenelor repetabile \n literatura român`? Mai apuc`m o epoc` fast`, ca s` nu zic „de aur“?

Cum a]i [i ghicit, s\nt mai degrab` pesimist.

Deocamdat` constat c` binele nu ne prie[te.

Relativa stabilitate politic` de azi, sub semnul democra]iei, oricum ar fi ea, sentimentul confortabil de siguran]` pe care ni-l ofer` umbrela NATO [i prezen]a \n preajm` a familiei europene proteguitoare ar fi trebuit s` aib` consecin]e spectaculoase \n plan cultural, s` dezl`n]uie energii. Cu at\t mai mult cu c\t ie[isem din bezn`. Ori condi]ion`rile de felul acesta nu func]ioneaz` ([i istoria ne arat` c` nu prea func]ioneaz`, \n general), ori \ntregul sistem de valori s-a schimbat [i \nse[i modelele culturale s\nt cu totul altele dec\t cele la care ne g\ndim, [i noi ne afl`m \ntr-o eroare de adecvare. Dac` lu`m \n calcul apari]ia unei noi paradigme culturale [i a unor noi modele, o epoc` fast` poate s-a [i instalat, iar noi, cu sistemul nostru de raport`ri [i cu ocheanul nostru pr`fuit nu o putem vedea.

O fiin]` pl`p\nd` [i... primejduit` Vi se pare c` problemele literaturii de azi se rezum` la lipsa de miz`, „mimarea fic]iunii“, lipsa de orizont? Nu cumva toate acestea definesc (nu pentru prima dat`) lumea \nceputului de mileniu?

30

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

INTERVIU

În afara, poate, a unei degrab-trec`toare surescit`ri, un \nceput de mileniu nu a reprezentat mai nimic pentru istoria culturii. Mari a[tept`ri, \ns`, a trezit. {i dac` a[tept`rile au fost poten]ate cu ingrediente escatologice, ele au produs cultur` sau ceva ce a putut fi ulterior interpretat ca atare. M` g\ndesc la felul cum s-a acoperit Europa cu sute de biserici [i catedrale \n a[teptarea anului fatidic 1000, ca ultim` tranzac]ie cu Dumnezeu. Pentru cultura noastr`, anul 1990 [i nu 2000, ca \nceput al unei libert`]i \ndelung a[teptate, ar fi putut reprezenta \ntr-adev`r ceva. Ce s-a \nt\mplat \ns` dup` 1990 [i p\n` ast`zi este consecin]a dezmeticirii anevoioase, a neputin]ei scriitorilor no[tri de a supravie]ui \n excesul de oxigen al libert`]ii, deprin[i, cum erau, s` respire aer pu]in [i toxic.

Unii s-au sufocat instantaneu, al]ii s-au zb`tut o vreme constat\nd c` puterea lor de crea]ie e pe sf\r[ite [i c` roiesc \n jur tineri gr`bi]i s` intre, \n locul lor, \n a[ternuturile Gloriei. Cele mai multe dintre problemele literaturii de ast`zi („lipsa de miz`“, „mimarea fic]iunii“, „lipsa de orizont“ [i altele) au o leg`tur` cu aceast` b\jb\ire \n lumina tulbure a zorilor [i cu aceast` grab` de a

ocupa locuri p`r`site [i a o face cu ajutorul unor improviza]ii [i expediente. În 20 de ani, pu]ine nume [i pu]ine c`r]i cu adev`rat importante s-au impus [i nici p\n` azi nu s-a g`sit cineva s` ri[te marele pariu, s`-[i arunce \n fa]` miza cea mare a unui roman, aceea de a descoperi „ceea ce doar un roman poate s` descopere“, singura – dup` Kundera – ra]iune de a fi a unui roman.

Nu am pierdut nici \ncrederea, nici r`bdarea [i cred c` nici ]ie nu ]i-a disp`rut speran]a. Dar, m` \ntreb din nou dac` nu avem cumva am\ndoi idealuri [i deziderate vechi, aduse cu noi dintr-o lume pe punctul s` dispar`.

Ave]i, \n multe dintre c`r]ile dvs. – dar \n Iluziile literaturii române mai mult ca oriunde – un ton ironic [i amar. Cum v` p`stra]i intact` pl`cerea de a citi?

Nu prea [tiu ce explic` tonul acela ironic [i amar. Poate c` asta se \nt\mpl` atunci c\nd ajungi \ntr-un loc al demonstra]iei \n care sim]i c` e[ti pe punctul s` r`ne[ti o fiin]` pl`p\nd` [i adesea primejduit`, cum e literatura poporului t`u.

■ interviu realizat de Simona Sora

31

RECENZII

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

L I T E R AT U R ~

nui intelectual abstras, ci unui om cu reflexe etice intacte [i care – sub presiunea „vremilor“ – nu se sfie[te s`-[i exprime opiniile. Cotidianul e \nregistrat \n toat` impuritatea lui, cu o percep]ie destins` a derizoriului pe care o \nt\lnim [i \n proza lui Daniel Vighi: „{i vineri, [i 13, nu s-a \nt\mplat nimic mai r`u dec\t \n alt` zi. Peste noapte a plouat, nu mai e a[a de frig. Lapte [i lucru la pr\nz. La dou`sprezece, m` duc la catedr` unde s-a convocat o [edin]` pentru transformarea unui post. Cum \ncepe cu \nt\rziere, le aud pe doamne vorbind despre alimente [i ce nu se g`se[te \n diferite ora[e, ce s-a mai scumpit, ce se anun]`, un soi de pr`p`d. Dup` [edin]` ne adun`m, b`rba]ii, \n fa]a rectoratului, e zi de g`rzi“. Imaginea vie]ii culturale timi[orene ([i a celei române[ti \n genere) din preajma lui 1980 este surprins` \n detalii infinitezimale, cu presiunea insidioas` a politicului cu tot [i cu reac]iile multiple fa]` de ea. Titlul \nsu[i desemneaz` printr-o metafor` autoironic` precaritatea intelectualului „rezistent prin cultur`“. Dar [i o atitudine mai general` a scriptorului, mereu dispus s`-[i pun` (adesea f`r` motiv) cenu[` \n cap, cu o retractilitate specific`. P\n` la un punct, se poate vorbi de o \nrudire cu jurnalul clujeanului Mircea Zaciu. Numai c` la acesta din urm` perspectiva e a unui „fiziolog“ al lumii literare ([i, \n particular, universitare) sub ceau[ism, om de culise plin de umori negre. Lipsit de ambi]ii [i vanit`]i de[arte, modest [i a[ezat, Livius Ciocârlie este mai apropiat \n unele privin]e de Radu Petrescu. În plus, autorul \nsemn`rilor din Cu din]ii de l\n` se las` permanent furat de voluptatea detaliilor. Adept al „microlecturilor“ \n critic`, el este [i un foarte fin observator al m`run]i[urilor haotice din care se \ncheag`, \n toat` concrete]ea ei, proza vie]ii. Fragmentele din dosarul de urm`rire informativ` stau sub un titlu elocvent („Filologul“, „Textualistul“, „Scriitorul“). Fidelitatea consemn`rii zilnice a urm`ritului [i a urm`ritorilor transform`, retrospectiv, documentul existen]ial brut [i o realitate grotesc-oribil` \n literatur` f`r`… din]i de l\n`.

O carte dens` [i captivant`, de o calitate uman` [i literar` pe m`sura autorului ei.

■

Jurnal din „paradisul derizoriu“ Livius Ciocârlie Cu din]ii de l\n`. Jurnal 1978-1983 Colec]ia „Memorii/Jurnale“ Editura Humanitas, 2008

45 lei

Cine a crezut c` jurnalele din „epoca de aur“ [i-au secat filonul s-a pripit. Continu` s` apar` (e drept, cu o frecven]` mult redus` fa]` de anii preceden]i) noi volume interesante. Unul dintre ele este Cu din]ii de l\n`. Jurnal 1978-1983 de Livius Ciocârlie, cu o addenda din dosarul de Securitate al acestuia.

De la Un Burgtheater provincial (1985) \ncoace, \ntreaga literatur` a autorului (remarcabil` \n noninseriabilitatea ei) s-a hr`nit din specia lax`, polimorf` a „pactului autobiografic“ [i a unui autenticism intelectual inteligent decupat.

Volumul de fa]` recupereaz`, cel pu]in aparent, un diarism brut, nedeviat c`tre eseul total (sub forma jurnalului de lecturi [i de medita]ii pe marginea lor – v. Caietele lui Cioran, Pornind de la Valéry) sau c`tre proza jucat` la modul reconstitutiv-confesiv. Brut? S` zicem… Textul jurnalului e compactat, segmentat exclusiv pe ani, f`r` obi[nuita men]ionare a zilelor (amestecul notelor duce [i la unele confuzii, cum ar fi cele privind moartea lui Tito, survenit` \n 1980, nu \n 1981). O consemnare a evenimentelor \n flux continuu, f`r` preocuparea de a face „literatur`“. Dar, \n aceast` specie, literatura se na[te din chiar procesul evit`rii ei. Stilul e voit alb, stendhalian, altern\nd nota]ia stenografic` [i fraza modulat` amplu. Familia (cu cele dou` fiice \n prim-plan, dar [i cu o impresionant` imagine a tat`lui), mediul universitar [i literar, lecturile [i proiectele, banalul dezolant al existen]ei zilnice \n ceau[ism s\nt captate \ntr-o ]es`tur` fin` [i dens` de nota]ii din care nici portretul moral, nici atmosfera nu lipsesc. Paginile nu apar]in u-

32

Paul Cernat

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

L I T E R AT U R ~

Un roman a[teptat Cecilia {tef`nescu Intrarea Soarelui Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2008

Ne amenin]a de mult. A[teptarea a luat sf\r[it cu pu]in \nainte de finele lui 2008. Cecilia {tef`nescu [i-a publicat, \ntr-o edi]ie elegant`, cel de-al doilea roman – la v\rsta de 33 de ani, exact v\rsta eroinei c`r]ii, Emilia. Primul ei roman trebuie s` v` fie cunoscut – a]i v`zut m`car ecranizarea, \n regia lui Tudor Giurgiu, a Leg`turilor boln`vicioase, carte tradus` \ntre timp \n limba francez`. Nu e o carte excep]ional`, [i tocmai de asta am fost oarecum sceptic cu Intrarea Soarelui – titlu altminteri frumos, realist-magic.

Cu Intrarea Soarelui trebuie s` ai r`bdare.

Dac` ai, c\[tigi. E un roman puternic [i unul c`ruia \i venise sorocul \n literatura român` post2000. Autoarea nu lucreaz` dup` re]ete cunoscute. E o scriitoare matur`: nu (mai) face autofic]iune, nu scrie infrarealist [i nici realist-magic, nu r`spunde a[a-ziselor „exigen]e“ sociale ale literaturii. Are curajul (sau poate e vorba despre s\ngele rece pe care, la 33 de ani, se cade s`-l fi c`p`tat) de a nu fi la mod`. Cu toate astea, Intrarea Soarelui \ncepe alene, ca un roman despre pubertate, despre o ga[c` de preadolescen]i din preajma lui 1990, din Bucure[ti. Scriitura curge hot`r\t` s` nu dea satisfac]ie eventualei dorin]e – a cititorului – de istorie. Doar cotidianul unor ani ’90 cenu[ii apare, din loc \n loc, parc` din \nt\mplare, ca pigment al unei pove[ti care transpir` electric, dar c`reia nu i se v`d deocamdat` nici p`m\ntarele, nici terminalul alimentat. Autoarea \[i supraliciteaz` pe alocuri scriitura, las` s` transpar` voin]a de a face frumos [i uit` – \necat` de tensiunea pove[tii ce urmeaz` s`-[i desfac` pliurile unul c\te unul – de autenticitatea unor dialoguri \ntre copii. „Sun` metaforic [i pre]ios“ nu-i o constatare de copil

RECENZII de 13 ani, a[a cum nici adjectivul „poltron“ nu face parte, dintr-odat`, din bagajul lexical al unei pubere. Prima sut` de pagini curge cu c\teva hopuri, \ntrerupt` de un episod pe jum`tate horror, pe jum`tate oniric, explicat la sf\r[it, dar a c`rui compozi]ie, foarte preten]ioas` altminteri, mai trebuia lucrat`: descoperirea unui cadavru de femeie \n subsolul unui bloc. De la pagina 117, prin ceea ce se nume[te \n naratologie proleps`, povestea prinde vitez`. Avem, tot mai clar distinse [i apoi tot mai limpede \nrudite, dou` planuri: unul, cel al copiilor, apoi, brusc, cel „de acum“, al acelora[i copii, matutriza]i, tineri \nc`, la 33 de ani, dar nu mai pu]in adul]i, cu familii, copii etc.; [i o iubire neconsumat`, imposibil`.

Ritmul \n care atunci [i acum alterneaz` cre[te, contrapunctul e foarte bine pus \n valoare, iar ultimele 150 de pagini (de la pagina 185, mai precis, [i, \n special, din momentul \n care cititorul \i recunoa[te, \n adul]ii de acum, pe copiii de atunci) se citesc pe ner`suflate.

Intrarea Soarelui este un roman care se termin` en fanfare, \n cheie flaubertian`, cvasinaturalist` [i e scris cu o m\n` tot mai neutr`, „obiectiv`“. Spuneam c` e un roman pe care eu unul l-am a[teptat. Pentru c` \]i trebuie mult curaj s` scrii ast`zi o tragedie, s` reprezin]i pateticul, s` \nnobilezi telenovela. E drept, autoarea pare c` se teme uneori c` n-o s`-i ias` – de aici, probabil, efortul de a literaturiza \n exces (pic`turi de s\nge „form\nd un [irag de m`rgele ro[ii pe caldar\m“...). E cumplit de greu s` fii grav, [tiu, e imposibil s` scrii dup` Flaubert (zic eu, de[i romanciera \[i deschide romanul cu un motto din Salinger), dar, odat` asumat` miza, trebuie luptat mereu, cu mult` aten]ie. Pentru c`, dincolo de scriitur`, povestea e extraordinar`, captivant`, scenele se deruleaz` [i defileaz` cinematografic, iar construc]ia e ingenioas` [i inteligent`, sudat` de acel capitol solar, din mijlocul romanului, intitulat chiar „Intrarea Soarelui“, care (re-)creeaz` o na[tere: na[terea lui Sorin Alexandru Lemnaru – Sal, eroul c`r]ii, al`turi de Emilia.

Intrarea Soarelui e un roman care – cum se spune, dar nu-i deloc cli[eu acum – m-a impresionat.

■ Alexandru Matei

33

34,95 lei

RECENZII

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

L I T E R AT U R ~

lui adolescent de la Teatrul Na]ional din Craiova, fie c` s\nt jocurile oamenilor politici, plasarea Universit`]ii Craiova \n clasament [i c\te altele.

Nominalizat anul trecut de Clubul Român de Pres` pentru titlul de „cel mai bun editorialist“, CMU face o figur` discret` \n peisajul nostru publicistic. Lucru regretabil, pentru c` volumul de la Editura Brumar, adun\nd articole publicate pe parcursul a doi ani \n Suplimentul de Cultur` [i Gazeta de Sud, d` m`sura unui ziarist de excep]ie, de la care tinerii care vor s` se apropie de aceast` meserie ar avea foarte multe de \nv`]at: nu numai despre cum s`-]i „vinzi“ mesajul \ntr-un pachet c\t mai frumos ambalat (\n fond, nu toat` lumea are talent literar), c\t, mai ales, despre verticalitate, echidistan]`, asumarea public` a unor principii (chiar dac` ele, \ntr-o „so]ietate f`r` moral [i f`r` prin]ipuri“, te fac s` treci drept o curiozitate bun` de pus la insectar), despre curajul de a aborda subiecte \n leg`tur` cu care breasla tace – aspecte care, \n ]`ri ceva mai civilizate, ]in de normalitatea jurnalismului, dar care s\nt at\t de departe de practica acestei meserii la noi. {tiu bine, Cornel Mihai Ungureanu a auzit de multe ori (a [i scris despre asta, de altfel) c` ar fi cazul s` se lase de gazet`rie, pentru c` se irose[te, [i s` se ocupe de treburi serioase, anume de literatur`. El \nsu[i \[i amenin]` prietenii zilele astea cu „apari]ia unei c`r]i adev`rate, de proz`“. Recrea]ii cu Babi este \ns` o carte adev`rat` ca realitatea \ns`[i, frumoas` ca literatura \ns`[i. Se poate prea bine ca editorialele s`pt`m\nale s`-i fure din timpul dedicat c`r]ilor sale „adev`rate“, cum zice el, dar [tiu sigur c` zeci de mii de cititori (s\nt unul dintre ei) citesc articolele de ziar ale lui CMU tocmai pentru c` ele s\nt adev`rate, tocmai pentru c` autorul spune pove[ti, dar nu vinde gogo[i, spune bancuri, dar nu-[i bate joc, e un nostalgic al propriei copil`rii, dar vede precis tarele societ`]ii [i [tie s` le aduc` \n aten]ia public` f`r` s`-[i fac` din asta un titlu de glorie. Iar felul acesta de a se „irosi“ al unui scriitor e poate cel mai util [i mai nobil cu putin]`.

■

C\nd jurnalismul este ([i) literatur` Cornel Mihai Ungureanu Recrea]ii cu Babi Editura Brumar, 2008

12 lei

{tiindu-l bine pe scriitorul Cornel Mihai Ungureanu, m-am bucurat c\nd, prin 2007, el a \nceput s` semneze \n cotidianul craiovean Gazeta de Sud ca editorialist. „Achizi]ia“ – ca s` vorbesc \n termeni fotbalistici – a lui CMU de c`tre ziarul oltean s-a dovedit o mi[care mai mult dec\t inspirat`, c`ci felul \n care \n]elege el s` fac` jurnalism este unul aparte, singular, cred, \n presa româneasc` de azi. Scriitorii care fac gazet`rie au, de regul`, dou` „scrisuri“: unul literar [i unul jurnalistic. În cazul lui CMU, aceast` regul` nu se aplic`. Textele lui \mbin` literatura cu jurnalismul, dar nu s\nt pe jum`tate literatur`, pe jum`tate articole de ziar, ci, pur [i simplu, literatur` [i jurnalism \n acela[i timp, \n sensul \ntreg al fiec`rui cuv\nt, pove[ti fermec`toare, spuse cu har [i umor (hazul de necaz e inclus \n „pre]“), despre lucruri serioase, care ne privesc pe to]i.

Adesea, autorul porne[te de la o \nt\mplare din trecut, tr`it` sau auzit` de la numeroasele rubedenii care-i populeaz` povestirile (Corina, Babi, tanti Dida, tanti Sanda, tanti P`s`rel, dom Luigi – veritabili \n]elep]i care [tiu s`-]i sintetizeze \n dou` vorbe pline de miez cele mai complicate „cazuri“) pentru a ajunge la situa]ii din realitatea imediat`, cea pe care o po]i vedea pe fereastr` sau la televizor, situa]ii din Craiova sau din România, din lumea literar` sau a politicii, din fotbal sau via]a religioas`. Îmbr`c\ndu-[i criticile \n poveste ca \ntr-o dulce glazur`, CMU vorbe[te despre subiectele zilei, fie c` ele s\nt venirea firmei Ford la Craiova, moartea ultramediatizat` a unui interlop, cozile de la administra]ia financiar`, lipsa de educa]ie a publicu-

34

Lumini]a Corneanu

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

L I T E R AT U R ~

Cum citim literatura francez` actual` Alexandru Matei Ultimele zile din via]a literaturii.

Enorm [i insignifiant \n proza francez` contemporan` Editura Cartea Româneasc` Bucure[ti, 2008

M-am str`duit din r`sputeri s` nu-mi plac` volumul de debut al lui Alexandru Matei, i-am c`utat nod \n papur`, am str\mbat din nas la ploaia de fran]uzisme, am tu[it enervat` de excesul de trimiteri [i de nume pe care nu le [tiam – \n fine, nu se poate spune c` n-am f`cut tot posibilul. C\nd scrii despre cartea unui prieten \]i asumi un risc, e adev`rat; dar la fel de adev`rat e c` nu po]i aplica acest principiu la nesf\r[it, de dragul fair-play-ului (pe care, iat`, englezii – [i nu francezii – l-au f`cut celebru).

Cartea pe care Alexandru Matei [i-a intitulat-o cu destul fler PR-istic Ultimele zile din via]a literaturii, un eseu en miettes despre literatura francez` contemporan`, are dou` mari calit`]i: relev` un eseist de curs` lung`, mai greu de urm`rit \n paginile unei reviste culturale (din ra]iuni de spa]iu, dar [i de limbaj) [i face o radiografie serioas` [i pertinent` unei zone literare pe care nu mul]i o cunosc la fel de bine la noi. Nu e pu]in lucru s`-]i fie at\t de la \ndem\n` o literatur` scris` \ntr-o alt` limb` dec\t cea nativ` [i s` fii capabil s-o judeci nuan]at de pe pozi]iile unui alogen. Compara]ia ocazional` cu zona literar` autohton` nu face dec\t s` ridice pulsul eseului [i s`-l fac` pasionant chiar [i pentru cei care [tiu prea pu]ine despre literatura francez` contemporan`. Pentru ei, ca [i pentru cunosc`tori, cartea e o bun` introducere \n tem` – de fapt, o incitare, o invita]ie polemic` mai cur\nd, pentru c` nu partea de docere e miza c`r]ii. De[i structura e \nchegat` (minus interludiul „Studiul literaturii \n lumea post-na]ional`“, care putea s` lipseasc`, av\nd mai cur\nd sens ca text

RECENZII de opinie, separat de eseul de fa]`), coeren]a detaliilor lipse[te: citatele nu s\nt traduse, unele referin]e nu s\nt explicate suficient, textul e uneori prea colocvial, alteori excesiv de doct, iar aceste – s` le zicem – mici neglijen]e perturb` lectura, altfel savuroas`.

Admir u[urin]a cu care eseistul ambaleaz` cultural inclusiv analiza punctual` de text, nelimit\ndu-se la instrumentele failibile ale teoriei literare, ci merg\nd mai departe [i judec\nd fenomenul literar \n ansamblul practicilor culturale.

De[i primele dou` capitole („Epistema literaturii franceze“ [i „Postmodernitatea literar` francez`“), mai teoretice [i mai aride, dau informa]ii esen]iale despre starea literelor franceze din ultimele decade, cu o siguran]` a discursului pe care doar un profesionist \[i permite s-o aib`, mie mi-au pl`cut capitolele de analiz` propriu-zis`. Au o alegre]e, o inteligen]` [i o mobilitate uluitoare, pe care pu]ini tineri – dintre cei care semneaz` azi prin diverse gazete – se pot l`uda c` le au. Subcapitolul despre autofic]iune („Autofic]iune, autofic]ionari“), pe care eu una l-a[ dori dezvoltat \ntr-un eseu mai amplu [i de sine st`t`tor, e \n prezent cea mai serioas` [i mai consistent` privire critic` asupra unui fenomen pe care mul]i \l contest`, majoritatea nu-l \n]eleg, folosindu-l dup` ureche (ca [i \n cazul cuv\ntului postmodernism), dar nimeni nu-l poate ignora. Remarcabil` e nu doar g`sirea unor pattern-uri autofic]ionale \n proza francez` de dat` recent`, valabile [i coerente, ci, mai ales, \n]elegerea resorturilor ideologice [i a condi]iilor de existen]` ale acestui gen ocolit de laurii canonului.

Citez ultima fraz` de pe ultima pagin` a unei c`r]i despre ultimele zile ale literaturii franceze (e simptomatic` pentru tipul de discurs eseistic pe care-l propune autorul – viu, polemic, elegant [i, pe alocuri, sclipitor): „Dac` discursul despre literatur` va d`inui, [i e probabil s` se \nt\mple a[a, el se va scinda \ntre o istorie literar` care va cuprinde toate teroriile literare pe care le-a cunoscut ultima sut` de ani, ca [i istoria civiliza]iei europene moderne pentru care literatura scris` este o prob` de dosar incontestabil`, [i o antropologie cultural` pentru care literatura va fi un document totdeauna interesant. Punct“.

■ Florina P\rjol

35

29,50 lei

RECENZII

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

L I T E R AT U R ~

zint` \ncercuirea lent`, cu un halou de precau]ii, a obiectului dezbaterii. Nu un pozitivism old-fashioned zace \n obi[nuin]a de a face „delimit`ri“ terminologice, ci bunul-sim] al unui cercet`tor pe care experien]a l-a f`cut mefient fa]` de fundamentalisme conceptuale. La urma-urmelor, teoria literar` devine palpitant` abia dup` ce se fisureaz`, \n spa]iul de joc deschis prin testarea limitelor sale de aplicabilitate. Într-adev`r, conceptele sau teoriile survolate \n cadrul conferin]elor nu s\nt niciodat` \nf`]i[ate de profesorul Cornea ca nara]iuni f`r` rest. Cu toate momentele lor de sclipire conceptual`, structuralismul, esteticile recept`rii, comparatismul „sursologic“ sau deconstruc]ia nu ajung s` explice satisf`c`tor mi[carea vie a textelor sau specificul istoric al sistemelor literare na]ionale. O sugestie care revine adesea pe parcursul volumului se refer` la situarea „ipotezelor“ – f`cute \n aerul rarefiat al academiilor – pe „terenul realit`]ilor verificabile“. Modelul „lectorului virtual“, pus la punct de Eco [i Iser, se dovede[te, din aceast` perspectiv`, o „fic]iune euristic`“ a cercet`torilor \n[i[i, care nu rezist` confrunt`rii cu r`spunsul imprevizibil al cititorilor comuni. Acela[i bun obicei de a pune specula]iile pe turnesolul empiric l-a condus, evident, pe autor [i la nuan]area ideii comparatiste a „influen]ei“ care justifica simplist iluminismul sau romantismul românesc, \n spe]` est-european, prin importul unui model str`in; de fapt, „imita]ia“ e contrazis` de procesul, orientat de receptor, al „selec]iei“ anumitor componente ale modelului. De cert` actualitate s\nt, de asemenea, ipotezele cu privire la canon, care exploreaz` concret condi]iile institu]ionale [i probabilit`]ile istorice ale unui proces adesea \nghe]at \n discu]ii abstracte.

Iar dintre dilemele l`sate deschise de Paul Cornea, cel pu]in una ar comporta – cred – r`spunsuri provocatoare: „dac` ne angaj`m deplin \n jocul {tiin]ei, ajungem s` evacu`m literatura, iar dac` ne restr\ngem la Critic` \n sensul s`u tradi]ional (de interpretare [i evaluare) – s-ar p`rea c` pierdem orice [ans` de a fonda o cunoa[tere valid`“.

■

Teoria literar` – mod de \ntrebuin]are Paul Cornea Delimit`ri [i ipoteze Colec]ia „Collegium“ Editura Polirom, 2008

29,95 lei

Cenu[`rese pedante [i [terse fa]` de critic` sau foiletonistic`, teoria [i istoria literar` de]in \n continuare o ni[` prea pu]in spectaculoas` de dezbatere \n spa]iul public românesc, dincolo de iner]ia normativ` din [coli sau universit`]i. Pe acest culoar arareori dinamizat de competitori, Paul Cornea este un maratonist singular, al c`rui suflu polemic nu a p`lit niciodat` \n siajul obliga]iilor metodic pozitiviste ale disciplinei.

Volumul „recuperator“ ap`rut recent, Delimit`ri [i ipoteze, cuprinde 23 de eseuri [i conferin]e, unele fragmente de [antier ale c`r]ilor \n curs de concretizare, \n cea mai mare parte prezentate \ntre 1974 [i 2006 \n mediul academic interna]ional. Expunerile relev` a[adar, din miezul cald al discu]iilor, pulsul metodologic al ultimelor decenii, de la verva multiculturalismului la tentativele de \mbl\nzire pe filier` pragmatist` a dogmatismului poststructuralist. Fire[te \ns`, nu e [i cel din urm` interes al profesorului Cornea s` \n[ire m`rgelele de sticl` ale teoriei \n fa]a unui cerc abstras de speciali[ti. Gruparea tematic` \n volum a conferin]elor – „Lumini [i «luminisme»“, „Romantism“, „Statutul literaturii“, „Canonul“, „Istorie literar`“, „Teoria lecturii“, „Comparatism“, „Studii culturale“ – semnaleaz`, f`r` \ndoial`, turnanta propedeutic` a unui demers ce se dore[te deschis [i publicului „\ncep`tor“. Ca [i \n celelalte studii ale sale, e remarcabil` u[urin]a teoreticianului de a \mbina hedonismul intelectual cu strategia de pedagog, turnirul profesionist din zona pur` a conceptelor cu accesibilitatea [i acurate]ea explica]iilor. În ambele scopuri, tactica de b`taie o repre-

36

Adriana Stan

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

L I T E R AT U R ~

Fan-club Cortázar Ilinca Ilian Romanele lui Julio Cortázar [i literatura european` Colec]ia „Eris“, Editura Bastion, 2008

Erudit`, dar f`r` crispare, lucrarea autoarei timi[orene Ilinca Ilian aduce o perspectiv` novatoare asupra operei lui Julio Cortázar, balanseaz` densitatea informa]iilor cu suple]ea analizelor personale, \ntr-un dialog incitant cu bibliografia temei. Dincolo de titlu, care ar recomanda-o mai degrab` speciali[tilor, cartea poate captiva un cerc larg de cititori, mai cu seam` prin maniera dinamic` \n care este prezentat contextul cultural din America Latin` \n secolul al XX-lea, cu toate seismele politice [i sociale care au amprentat metamorfozele unei literaturi \nc` exotice pentru cititorul european.

Pornind de la aspectele generale spre particularul prozei, demersul critic apeleaz` la metode din sfera studiilor culturale, a istoriei literare [i a sociologiei literaturii, diversitate metodologic` prin care este descris procesul complex al emancip`rii literaturii latino-americane de sub tutela canonului european [i al reevalu`rii raporturilor dintre cultura major` [i cea minor`, dintre europenism [i americanism. În repetate r\nduri, autoarea avertizeaz` asupra inerentei falsific`ri pe care o implic` dihotomiile de tipul ori-ori.

Personalitatea [i opera lui Cortázar par exemplare pentru asemenea „atacuri“ injuste: stabilit la Paris, cu cet`]enie francez`, scriind romane „cosmopolite“, dar afirm\nd mereu c` textele lui s\nt argentiniene [i c` se adreseaz` cititorilor sudamericani, autorul a fost acuzat adesea de „tr`dare“ a spiritului local, a idealurilor politice [i na]ionale. În acest punct de confluen]` dintre literatur` [i politic` autoarea insereaz` o alt` miz` a demer-

RECENZII sului comparatist: discutarea similitudinilor dintre literaturile hispano-americane [i cele din Europa Central` (mai ales literatura român` din perioada interbelic`), eviden]iind conflictul dintre mi[c`rile tradi]ionaliste [i \ncerc`rile de modernizare [i sincronizare cu modelele occidentale. Sugerarea unei rela]ii \ntre cele dou` arii culturale, \n temeiul c`ut`rii-cre`rii „identit`]ii“ [i a unei voci originale, e departe de a fi datat` [i poate deschide dezbateri incitante.

Autoarea dedic` un spa]iu distinct anilor ’60, care marcheaz` recunoa[terea universal` a literaturii latino-americane [i asocierea excesiv` cu sintagma realismului magic a unor scriitori precum Márquez, Fuentes, Llosa. Surprinz`toarea celebritate a acestora \n cadrul boom-ului este considerat` a fi culmea unui proces, c`ci rupturile succesive din anii ’20, ’40, ’60 se datoreaz` unui dublu abandon: fa]` de modelele europene [i fa]` de tradi]ia continentului sud-american.

Urm`toarea secven]` a c`r]ii prive[te opera lui Cortázar \n particular. Ilinca Ilian m`rturise[te o activitate „arheologic`“, de recuperare – din straturile mai vechi ale crea]iei – a constantelor modelului romanesc: antirealismul, reversibilitatea spa]iului [i a timpului, preferin]a pentru situa]ii de criz` existen]ial`, excentricitatea pozi]iei auctoriale. Aceste caracteristici justific` receptarea lui Cortázar ca exponent al momentului high modernism [i al atitudinii dezinhibate, f`r` complexe provincialiste, a literaturii sud-americane la mijlocul secolului trecut.

Ultima parte a studiului cuprinde fine analize ale textelor romane[ti, care conduc spre romanul {otron, considerat „capodopera indiscutabil`“ \n care are loc cristalizarea unei concep]ii despre scriitur` [i lume. „Un roman-sum` [i un roman de ruptur`“, sintez` a scrierilor anterioare [i totodat` trecere \ntr-o nou` etap` a crea]iei. Întreb`rile fundamentale, dilemele, ironia, umorul [i, nu \n ultimul r\nd, poeticitatea fac din {otron „un veritabil \ndreptar pentru lenea noastr` mental`“.

Cartea Ilinc`i Ilian ne invit` \n clubul select al cititorilor lui Cortázar, propun\nd – printr-o abordare critic` supl`, avizat` [i prietenoas` – o relectur` a romanelor acestuia.

■ Elena Cra[ovan

37

23 lei

RECENZII

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

L I T E R AT U R ~

prezentat \nceputul sf\r[itului, un sf\r[it la fel de intempestiv [i prematur al vie]ii lor ca familie precum fusese [i cel al lui Ralph. De atunci, fiecare a luat-o pe drumul s`u, de[i ocazional se mai v`d, iar o dat` pe an, \n ziua c\nd fiul lor ar fi trebuit s`-[i serbeze aniversarea, se \nt\lnesc, diminea]a devreme, la morm\ntul b`iatului, pentru a-i re\nvia amintirea. De altfel, a[a [i \ncepe romanul, cu \nt\lnirea fo[tilor so]i – dar eternilor p`rin]i – \n cimitir, pe 20 iunie 1984 (e Vinerea Mare), c\nd, dac` ar mai fi tr`it, Ralph ar fi \mplinit treisprecece ani.

De[i \n cele trei zile din propria sa via]` – pe care Frank, cu generozitate, ni le face cunoscute – se \nt\mpl` o sumedenie de lucruri, majoritatea neprev`zute (Vicky nu numai c`-i va refuza cererea \n c`s`torie, dar se va [i desp`r]i de el; Walter, un b`rbat p`r`sit de so]ie [i cu o aventur` homosexual` la activ, care t\njise, f`r` succes, dup` prietenia lui Frank, \[i va zbura creierii; iar Herb Wallagher, faimosul ex-sportiv despre care se vorbea c` ar fi un model de perseveren]` [i optimism, se dovede[te a fi o epav` \n prag de sinucidere sau de nebunie), nu evenimen]ialul este cel care ne determin` s` nu l`s`m cartea din m\ini. Nici m`car flashback-urile lui Frank evoc\nd scurta perioad` petrecut` de acesta ca profesor la Berkshire College, \n Massachusetts – timp \n care s-a culcat copios cu Selma Jassim, o libanez` adept` a deconstructivismului literar sau, dimpotriv`, a refuzat-o pe so]ia adulterin` a unui coleg –, nu s\nt \ndeajuns de incitante, de[i capitoul dedicat vie]ii sale academice ar merita o discu]ie aparte. Ceea ce persist`, ceea ce intrig` s\nt cinismul lui Frank, atitudinea sa „de complezen]`“ \n fa]a vie]ii, senin`tatea, dorin]a pragmatic` de a se sim]i – dac` se poate – mereu bine [i \mp`cat cu sine, refuzul permanent de a conferi evenimentelor vreo semnifica]ie transcendental`.

La sf\r[itul romanului, via]a sa, pentru a doua oar`, se va schimba \n mod fundamental. {i ca [i cum n-ar fi de ajuns, \l vom revedea, dup` al]i c\]iva ani, metamorfozat \n agent imobiliar, dar cu aceea[i poft` de scris – c`ci, f`r` s` fi fost vreodat` viu pe de-a-ntregul, Bascombe \l va b\ntui pe Ford timp de dou` decenii.

■

Mereu bine [i \mp`cat cu sine Richard Ford, Cronicarul sportiv Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2008

36 lei traducere din limba englez` [i note de Irina Negrea

Frank Bascombe, cronicar sportiv la o „publica]ie elegant`, de care toat` lumea a auzit“, a renun]at \n urm` cu doisprezece ani la meseria de prozator, pentru a se dedica unui alt tip de scris – cel gazet`resc. Fiecare articol pe care \l public` implic`, mai mereu, o deplasare \ntr-un alt ora[ [i m`car o noapte petrecut` acolo – noapte care, cu pu]in noroc, este consumat` \n compania unei femei. În weekend-ul din roman, femeia se va numi Vicky Arcenault, noua prieten` a lui Frank, care \l va \nso]i \ntr-o c`l`torie p\n` la Detroit, unde jurnalistul urmeaz` s` ia un interviu unui faimos fost juc`tor de fotbal american, acum imobilizat pe via]` \n scaunul cu rotile, ca urmare a unui nefericit accident. Îns` interviul se dovede[te a fi un dezastru [i parc` din dorin]a de a suplini lipsa unei cronici reu[ite pentru urm`torul num`r al revistei, Frank Bascombe porne[te redactarea unui „articol“ mai lung, de data aceasta despre el \nsu[i. {i de[i nu mai pridide[te s` ne expun` ra]iunile pentru care s-a l`sat de scris (romane) pentru a se apuca de scris (cronici sportive), realiz`m imediat c` Frank Bascombe nu a \ncetat nici o clip` s` fac` literatur` [i, ca orice scriitor adev`rat, simte \n permanen]` atrac]ia nara]iunii. Astfel, afl`m c` el [i so]ia sa au divor]at cu doi ani \n urm` din cauza (de[i nimeni nu admite \n mod f`]i[ asta) mor]ii unuia dintre copiii lor, Ralph, la v\rsta de numai patru ani. Apoi, \n noaptea c\nd casa le-a fost c`lcat` de ho]i, so]ia sa a dat peste ni[te scrisori ale unei femei cu chef de vorb` [i scris, pe care Frank o cunoscuse \ntr-una din deplas`rile lui de serviciu, dar cu care nu se culcase vreodat`, ba chiar – la acel moment – aproape c` o uitase cu des`v\r[ire. Momentul a re-

38

Florin Irimia

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

L I T E R AT U R ~

O Americ` dezvr`jit` Kurt Vonnegut Micul dejun al campionilor Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2008

C\nd, mai ales dup` 11 septembrie, toat` lumea st` cu ochii pe SUA, Micul dejun al campionilor, de[i scris \n 1973 de Kurt Vonnegut, are parte de o actualitate (poate) \ngrijor`toare. Citindu-l, sim]i \n spatele lui vocea lui Michael Moore [i asociezi volumul cu unul din performance-urile incisive din emisiunile acestuia menite s` expun` p`catele celei mai puternice na]iuni. Sec, curajos, folosind un instrumentar echivalent cu privirea „\nstr`inat`“ a formalismului rus, asortat cu desene \n manier` naiv` a conceptelor „tari“ din mitologia na]iunii americane, Vonnegut construie[te satiric universul american „dezvr`jit“ \n ora[ul imaginar Midland City: autostr`zi betonate, case \nvelite \n folii de aluminiu pentru a fi c\t mai bine izolate de exterior, cl`diri de birouri din sticl` [i o]el, bolizi elegan]i [i arme pe care [i le poate cump`ra oricine dintre robo]ii ce populeaz` ora[ul. O atmosfer` SF, [i asta nu \nt\mpl`tor, pentru c` unul dintre protagoni[tii romanului este Kilgore Trout, un b`tr\n scriitor de romane science-fiction, esen]ialmente necunoscut. Fost revoltat, fost ecologist, devenit cinic, complet antisocial, Trout pare s` fie cel mai aproape de viziunea scriitorului \nsu[i asupra lumii sale.

Desf`[urarea epic` preg`te[te \nt\lnirea epocal` dintre Kilgore Trout [i Dwayne Hoover, un dealer de succes al ma[inilor Pontiac, aflat \n pragul nebuniei. Înt\lnirea dintre cei doi, la festivalul de art` organizat \n Midland City, ar trebui s` fie salvarea lui Dwayne care a[teapt`, de la un artist, r`spunsuri legate de sensul vie]ii. Nu \nt\mpl`tor, cel care \i iese \n cale, \n barul hotelului Holiday Inn, unde s\nt caza]i participan]ii la festival, este Kilgore Trout, autorul de romane SF

RECENZII ale c`rui texte s\nt folosite f`r` acordul s`u \n reviste porno sub titulaturi de genul „Castori]e cu bucluc“. Însu[i autorul organizeaz` aceast` \nt\lnire [i este prezent [i el \n barul de la Holyday Inn, ascuns \n spatele unor ochelari de soare, a[tept\nd s` se desf`[oare dezastrul. Dwayne pune m\na pe un fragment din romanul Acum se poate spune al lui Trout, \n care este informat c` el este singura fiin]` din univers dotat` cu liber-arbitru [i cu ra]iune, toate celelalte fiin]e omene[ti nefiind dec\t robo]i ale c`ror ac]iuni au ca unic scop s`-i suscite lui o reac]ie sau alta. Dwayne r`m\ne cu gura c`scat`. Apoi, nu dup` mult timp, \ncearc` s`-[i omoare \n b`taie fiul homosexual, amanta, un negru proasp`t ie[it din \nchisoare [i pe oricine se nimere[te s` \i stea \n cale.

Scurtcircuitul min]ii lui Dwayne pare s` fie apoteoza na]iunii americane – o na]iune care-[i \ncepe istoria \n 1492, anul descoperirii continentului, ignor\nd crimele comise asupra popula]iei deja existente acolo, o na]iune care a condamnat comunismul doar \n virtutea faptului c` acumularea a fost mai mult pe placul ei, o na]iune care nu a abolit sclavia, ci doar a transformat-o, f`c\nd-o s` fie numai par]ial o chestiune de culoare, o na]iune care a creat pentru locuitorii ei o lume cotropit` de consumism, poluare, ipocrizie discursiv`, f`c\ndu-i victime sigure ale propriilor min]i inflamate de pove[ti glorificatoare de sine.

Dincolo de acestea, autorul proiecteaz` condi]ia general` a omului-ma[in`, tr`itor \ntr-un univers absurd, de tradi]ie beckettian`. M\n` \n m\n` cu aceast` premis`, reg`sim ipostaza creatorului sadic, care-[i ur`[te personajele [i le rezerv` darul s`u ultim: speran]a. Autorul decide, la sf\r[itul romanului, s` i se reveleze lui Trout, ca propriul s`u creator, dispus s`-i fac` previziuni sau chiar s`-i ofere eliberarea din sclavia condi]iei de personaj. Trout \i va cere un singur lucru: s`-l \ntinereasc` – semn c` resemnarea lui construit` cu at\ta grij` nu-l face chiar at\t de pu]in uman \nc\t s` nu cad` \n ispita tinere]ii f`r` b`tr\ne]e. Prin urmare, puse \ntr-o lume oric\t de absurd`, personajele nu pot fi complet reificate. Umanitatea, \n expresia sa indiferent c\t de ridicol` sau tragic`, rezist`...

■ {tefania Mihalache

39

26,95 lei traducere din limba englez` de Carmen Patac

RECENZII

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

I S T O R I A T E AT R U L U I

Aceast` colec]ie complet` de date cap`t` valoare [i semnifica]ie abia dup` lectura celui de-al doilea volum: Amintiri t`cute. Mariana Voicu este un om de teatru, [i acesta este unghiul din care poveste[te aici stagiunile [i directoratele, a[a cum pot fi reconstituite din documentele complementare [i din propriile amintiri, compar\nd ambi]iile cu realiz`rile, descriind lupta cu cenzura, complicatele \mpletiri de orgolii rezumate de afi[e. Un roman teatral unde personajele ac]ioneaz` purt\nd numele lor din buletinul de identitate: autoarea analizeaz` – asum\ndu-[i toate riscurile – contribu]ia lor vizibil` [i invizibil` la via]a teatrului.

Sigur c`, \n calitatea ei de colaboratoare apropiat` a direc]iei, e subiectiv`, sigur c` pe unii dintre directori i-a admirat [i pe al]ii i-a r`bdat, dar ceea ce determin` valoarea m`rturiei este efortul de obiectivare. Mariana Voicu are darul de a exprima ceea ce g\nde[te \nt\i cu precizie [i abia pe urm` colorat, sinceritatea ei nu e niciodat` indiscret`, nu se preface c`-i iube[te pe cei care au nedrept`]it-o, simte c\nd spectacolul e bun [i c\nd e prost, nu \i „distruge“ pe cei antipatici [i nu e \nduio[at` de cei simpatici.

Dincolo de scena timi[orean` \ns`, cartea Marianei Voicu mi se pare important` pentru descifrarea unui fenomen mai larg, dep`[ind hazul conflictelor dintr-un teatru. În perioada analizat`, la Timi[oara s-au \ncercat toate variantele: au fost numi]i \n func]ia de director regizori talenta]i [i nu tocmai, activi[ti din vechea gard`, intelectuali cu o reputa]ie irepro[abil` \n raporturile lor cu propaganda comunist`, oameni autoritari [i persoane „las`-m` s` te las“; fiecare \n parte [i to]i \mpreun` au contribuit la criza de crea]ie a unui important colectiv de arti[ti. Ca [i \n alte domenii ale vie]ii publice, teatrul nu era preg`tit s`-[i asume libertatea at\t de tragic dob\ndit`, a vrut prea mult [i prea pu]in, \n acela[i timp sau pe r\nd; s-au amestecat patimile politice \ntr-un loc unde n-aveau ce c`uta, nu s-a ratat nici o fals` ie[ire, nu a fost ocolit` nici o capcan`.

Mariana Voicu scrie peste tot „teatrul meu“: acest sentiment de posesie d` tensiune epic` unei istorii adev`rate despre felul cum culisele au cople[it scena.

■

Pe scen` [i \n culise Mariana Voicu Istoria Teatrului Na]ional „Mihai Eminescu“ Timi[oara (1945-2005); Amintiri t`cute.

O istorie tr`it` (1970-2005) Editura Brumar, 2008

pre] neprecizat

pre] neprecizat

Nu s\nt chiar at\t de pu]ine c`r]i despre teatrul românesc contemporan pe c\t ne pl\ngem adesea. Îns` a[a cum e normal \ntr-o economie de pia]`, editurile produc ceea ce cred c` o s` se v\nd` – m`rturii de crea]ie, interven]ii polemice, eseuri, piese. C`r]ile de istorie teatral` necesare \n special oamenilor de specialitate s\nt l`sate pentru mai t\rziu, c\nd, \mi vine s` cred, o bun` parte din istoria recent` va fi fost uitat`. Ini]iativele care s` m` contrazic au fost mai consistente \n provincie – f`r` a lipsi nici \n Bucure[ti –, dar nici una n-a avut preten]ia exhaustivit`]ii afi[ate cu justificat orgoliu de Mariana Voicu, decenii de-a r\ndul secretar literar la Teatrul din Timi[oara, consilier artistic la cel devenit Na]ional. A fost o munc` de ani de zile, \ntr-o atmosfer` nu \ntotdeauna prietenoas`.

Primul dintre cele dou` volume masive descrie istoria Teatrului din Timi[oara \ntre anii 1945 [i 2005, \n succesiunea stagiunilor, cu inforna]ii complete despre fiecare spectacol (data premierei, distribu]ie, num`r de reprezenta]ii, dosar de pres`). Punerea \n pagin` a tuturor acestor date nu e at\t de simpl` pe c\t pare: pe l\ng` fragilitatea suportului pe care erau \nregistrate [i p`strate datele despre activitatea curent`, teatrul, fenomen artistic legat de clip`, este neglijent cu arhivele, chiar [i acum c\nd tehnologiile moderne ofer` mijloace mai sigure de conservare. Din p`cate, nu exist` o asemenea baz` de date la nivelul ]`rii, \n pofida eforturilor CIMEC de a confrunta cu arhivele amintirile at\t de \n[el`toare ale supravie]uitorilor.

40

Magdalena Boiangiu

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

CINEMA

În culise Frédéric Strauss, Anne Huet Cum se fac filmele Colec]ia „Biblioteca de film“ Editura Humanitas, 2008

Toate produc]iile cinematografice remarcabile, fie ele epopei hollywoodiene sau filme de autor, s\nt aureolate de o poveste cu t\lc. De pild`, despre Orson Welles se spune c` l-ar fi cunoscut \n copil`rie pe Houdini [i c` magicianul i-ar fi [optit ni[te taine la ureche, taine de care cineastul a f`cut uz la momentul potrivit, c\nd a turnat Citizen Kane. Marcello Mastroianni i-a cerut lui Fellini scenariul pentru La dolce vita, \ns` regizorul i-a pus la dispozi]ie doar o caricatur` \n care un tip ce sem`na izbitor cu actorul \nota printre valuri, iar \n jurul sexului s`u uria[, lung p\n` la fundul m`rii, \notau o puzderie de sirene zglobii. Bergman a fost b\ntuit aproape un an de imaginea stranie a unei camere zugr`vite \ntr-un ro[u intens, unde trei femei cu haine complet albe a[teapt` cufundate \n t`cere. Aceasta avea s` devin` prima scen` din Strig`te [i [oapte. Actorilor din Alien nu li s-a spus, pentru a fi garantat` autenticitatea spaimei, c` monstrul va ]\[ni violent din pieptul gazdei umane. Internau]ii monomaniaci din categoria film nerds nu contenesc cu analogiile \ntre \mprejur`rile mor]ii actorului Heath Ledger [i rolul s`u din The Dark Knight. O parte dintre miturile cinematografice de acest fel au f`cut istorie, unele au primit statutul de simple anecdote, iar altele s-au transformat \n instrumente de marketing, dar ceea ce se petrece \n realitate pe platouri r`m\ne secretul celor direct implica]i \n realizarea unui film.

Cartea lui Frédéric Strauss [i a Annei Huet este structurat` \n func]ie de mai multe probleme legate de conceperea, finan]area, turnarea, montajul, finis`rile [i lansarea unei produc]ii

RECENZII cinematografice. Cum se fac filmele nu este un volum de estetic` [i nici nu are miz` istoric`. El nu le va spune nimic nou regizorilor, scenari[tilor, actorilor sau criticilor, \ns` este un bun manual pentru cel curios s` afle ce presupun etapele producerii unui film (de la idee la proiec]ie, de la prima versiune a scenariului la prelucrarea bandei sonore) [i dornic s` se familiarizeze cu limbajul de specialitate (storyboard, plan/contraplan, combo, travelling, sistemele de filmare Dolly [i Louma [.a.), indica]iile regizorale, structura unui orar de lucru, diploma]ia necesar` \n negocierile cu produc`torii. Mai pu]in interesa]i de mituri [i mai mult de tehnic`, autorii francezi descriu sintetic [i cronologic preg`tiri de culise, provoc`ri, evenimente din fa]a [i dind`r`tul camerelor de filmat. De fiecare dat`, aten]ia lor se \ndreapt` spre responsabilit`]ile [i deciziile maestrului p`pu[ar. Un asemenea demers ar fi fost cu siguran]` greoi, arid, dac` Strauss [i Huet nu ar fi avut inspira]ia de a-l ornamenta cu m`rturiile [i observa]iile unor cinea[ti faimo[i. În acest fel, textul devine deopotriv` fluid [i interesant. A[a afl`m cum \[i scrie Tarantino scenariile [i cum reface Truffaut un plan fix nereu[it, de ce haosul \l urm`re[te pe Gilliam la film`ri [i de ce avea Chaplin emo]ii la \nceperea unui nou film.

Haneke dispre]uie[te metodele, Lynch e stimulat de posibilitatea unui final cut, von Trier sfideaz` conven]iile c\nd m\nuie[te camera, Godard face singur montajul, Almodóvar lucreaz` diferit cu fiecare actor \n parte, iar Allen nu se sinchise[te de interesele produc`torilor. În eseul De ce vedem filme, Alex. Leo {erban observ` c`, azi, nimeni nu mai are inocen]a publicului fra]ilor Lumière [i c` fluxul de informa]ii privitor la a [aptea art` ne face s` uit`m rapid distinc]iile dintre „film ca idee [i film ca practic`“, dintre entertainment [i Cinema. La prima vedere, Strauss [i Huet par s` neglijeze aceste polarit`]i. Ei nu invoc` nic`ieri viziunea, creativitatea cineastului, dar ne permit, \n schimb, s` ascult`m ni[te voci a c`ror autoritate nu poate fi pus` la \ndoial`.

■ Alexandru Budac

41

21 lei traducere din limba francez` de Andreea Petre

RECENZII

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

ESEU

important, c` printr-o asemenea exegez`, Marta Petreu face [coal`: tot a[a cum aici legitimarea organicului ca boal` este cheie a spiritualului, la fel un discipol al Martei Petreu, Nicu Turcan, trece recent opera lui Cioran printr-un filtru al „filosofiei excesului“).

Un ins s`n`tos, geniu s` aib` [i tot e, fatalmente, superficial – nota Cioran \n Caietele sale. Cum s` ne opunem? Cu Goethe, cred: plenitudinea vie]ii, lipsa de exces [i insuficien]`, modesta m`sur`, claritatea [i simplitatea \mplinirii s\nt creatoare. {i nu doar cu Goethe, ci mai ales cu Noica, pentru care nimic nu \l define[te pe Goethe mai bine ca aceste tr`s`turi. Însu[i Noica invoc` aceste motive ca s` se „despart`“ de olimpian; altminteri, e limpede c` nu ar fi spus niciodat` c` excesul [i insuficien]a s\nt singurele produc`toare de modele ontologice, [i c` echilibrul ar fi steril.

Miza c`r]ii Martei Petreu nu const` doar \n a spune c` bolile lui Cioran \i explic` opera. Nu e doar at\t. Ea vrea s` spun` c` bolile lui Cioran s\nt forme de reprezentare concret` [i organic` ale unui sine angajat \n pariul excesului [i insuficien]ei produc`toare de spirit. Numai a[a boala poate explica „aventura mistic`“, natura de intermediar \ntre individua]ie [i indiviziune, „meseria de bolnav“ sau, \n fine, natura de scar` spre divin a bolii. Numai a[a boala poate fi – cu transform`rile ei, cu chipurile ei – dezv`luitoare a subiectului. Un profund m` doare, deci s\nt plute[te \n r\ndurile c`r]ii Martei Petreu, transform\ndu-i cartea dintr-o medita]ie asupra lui Cioran \n sesizarea a ceva ad\nc omenesc [i universal. Dovada cea mai clar` a acestui fapt este c` boala ultim` a lui Cioran, care nu \i mai atinge stomacul, picioarele, \ncheieturile sau respira]ia, ci mintea \ns`[i, nu mai are nume, iar medicii nu mai au explica]ie (p. 81). Ea nu are nume fiindc` nu are cine s` i-l dea, c`ci ea singur` a dat numele tuturor celorlalte, calific\ndu-le drept forme de reprezentare ale angoasei. Aici \ns`, nimeni nu mai d` nume, iar a \n]elege acest fapt \nseamn` a povesti adev`rul despre Cioran, f`r` nici un rest.

„Boala f`r` nume“ Marta Petreu Despre bolile filosofilor. Cioran Editurile „Biblioteca Apostrof“ & Polirom, 2008

19,90 lei

Dup` ce am \ncheiat Despre bolile filosofilor. Cioran, cea mai recent` carte a Martei Petreu, mi-am pus mai multe \ntreb`ri. Mai \nt\i, dac` am \nainte o fi[` clinic` a vie]ii lui Cioran sau o medita]ie asupra naturii creatoare a excesului de orice fel. Apoi, dac` pot opune un model celui despre care citesc. Apoi, dac` istoria bolilor lui Cioran este relevant` pentru opera lui. Apoi, dac` modul \n care Cioran \[i reprezint` conceptul bolii explic` aderarea sa la dreapta politic` a anilor ’30 (cum sugereaz` Marta Petreu la p. 67). {i, mai ales, de ce Marta Petreu nume[te simptomele din finalul vie]ii lui Cioran „boala f`r` nume“? Destule \ntreb`ri pentru a r`scoli o minte [i a o trimite pe filiere diverse, de la o simpl` remarc` asupra excelen]ei c`r]ii p\n` la o medita]ie fr`m\ntat` [i \nso]it` de rezisten]ele mele interioare menite, poate, s` fortifice acceptarea concluziei privind adev`rul celor spuse. {i mi-am r`spuns astfel: Pe tot cuprinsul c`r]ii, Marta Petreu face o fi[` clinic` a bolilor lui Cioran, consemnate \n scrisorile sale, \n jurnalele sale, \n m`rturii ale apropia]ilor. Dar nu e doar at\t. Fi[a e relevant`, \n tinere]ea lui Cioran, pentru detalierea stimulilor intelectuali ai lui. Durerea, spaima de moarte, afec]iunile fac din Cioran un mistic prin excelen]`, dup` binecunoscuta regul` a insuficien]ei trupe[ti care produce un exces al spiritului. Apoi, fi[a e relevant`, \n b`tr\ne]ea lui Cioran, pentru retragerea spiritului s`u din individualitatea cotidian`. Aceasta e cheia – vede Marta Petreu – unei identit`]i profunde \ntre setea t\n`rului Cioran de a g`si \n boal` topirea eu-lui individual \n universalitatea spiritului [i spasmul senectu]ii topite cu adev`rat \n acea universalitate. (S` not`m aici [i faptul, foarte

42

■ Alexander Baumgarten

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

ISTORIE

Un Ishmael bol[evic Paul Sfetcu 13 ani \n anticamera lui Dej Colec]ia „Istoria timpului prezent“ Editura Curtea Veche, 2008

Documentul care a mai estompat mitul comunist al „amici]iei extraordinare“ dintre Gheorghiu-Dej [i Ceau[escu este cartea de memorii a lui Paul Sfetcu, 13 ani \n anticamera lui Dej, ap`rut` pentru prima dat` \n 1994 [i reluat` recent la Editura Curtea Veche, \n Colec]ia „Istoria timpului prezent“, sub \ngrijirea Laviniei Betea [i coordonarea lui Adrian Cioroianu. Autorul a murit \ntre timp. Fost strungar (comunist \nc` din anii ’40), el a activat, dup` 1945, la nivele \nalte, \n UTM, ajung\nd, \n 1950, [eful de cabinet al primului om din România, la vremea respectiv`, Gheorghe Gheorghiu-Dej (care oscila, ca func]ie, \ntre Pre[edin]ia Consiliului de Mini[tri [i Prim-Secretariatul PRM, r`m\n\nd totu[i, constant, cel mai important personaj din stat). Paul Sfetcu, de[i par]ial agramat, posesor al unui simpatic limbaj de lemn [i, pe deasupra, comunist \nveterat, cu admira]ie necondi]ionat` fa]` de Dej, sentimente \mp`r]ite \n privin]a lui Ceau[escu (respect pentru „tot ce a construit“, combinat cu dispre] pentru „viclenia“ [i, mai ales, „nebunia“ lui congenital`) [i ostilitate \n leg`tur` cu „exploatatorii“, scrie un volum necesar – foarte util, \n primul r\nd, istoricilor. Utilitatea sa vine tocmai din faptul c` nu g`sim aici nici cea mai mic` umbr` de ipocrizie. Sfetcu r`m\ne el \nsu[i pe parcursul demersului, cu bune [i cu rele, [i de aceea avem toate motivele s` credem c` \i prezint` pe liderii anilor ’50 exact a[a cum i-a perceput. El apare \n postura (nea[teptat`) a unui Ishmael bol[evic, care supravie]uie[te catastrofelor generale doar pentru a spune povestea. O poveste terifiant` \n esen]`, dar care, pentru el, r`m\ne, preponderent, un exerci]iu de observa]ie.

RECENZII În ciuda parti-pris-ului comunist [i a stilului rudimentar, cartea se cite[te – o spun deschis – cu pasiune. Apar aici numeroase informa]ii (unele captivante) despre v\rfurile puterii române[ti \n anii ’50 ([i, desigur, personajele din culise ale timpului): Dej, Apostol, Pauker, Chi[inevschi, Miron Constantinescu, Maurer, B\rl`deanu [.a. Se vorbe[te despre ura lui Dej pentru tat`l lui Ion Iliescu, dar [i despre admira]ia pe care o avea pentru mama acestuia (fapt care l-a scutit, p\n` la urm`, pe fostul pre[edinte postdecembrist de persecu]ii). Se men]ioneaz` detalii picante referitoare la fiicele lui Dej. Se amintesc figuri marcante din politica interna]ional` a momentului. Se discut`, \n sf\r[it, cum aminteam deja, rela]ia dintre Dej [i Ceau[escu.

Poate c` unii [i l-au imaginat pe „geniul carpatin“ a fi fost extrem de supus lui GheorghiuDej. Marii tirani s\nt, de obicei, ni[te mari lingu[itori la \nceputul carierei. Din ce a v`zut Sfetcu \ns`, \n perioada sa de activitate la biroul lui Dej, Nicolae Ceau[escu contrazice aceast` regul`. Are frecvent ini]iative personale [i \l pune pe Dej – nemul]umit, bine\n]eles – \n fa]a faptului \mplinit. {efu’ (cum \i spune Sfetcu lui Dej) nu trece niciodat` la m`suri radicale, dovedindu-se u[or tem`tor \n rela]ia cu „lupul t\n`r“. În 1963, nu-i aprob` totu[i decorarea cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ (Ceau[escu fiind singurul membru al CPEx care nu avea \nalta distinc]ie!). Titanul din Scornice[ti, \n replic`, \[i creeaz` propriul sistem de putere, coordon\nd direct prim-secretarii din teritoriu.

De[i, \n 1965, la moartea lui Dej, Ceau[escu ocupa numai pozi]ia a cincea sau a [asea \n ierarhia de partid, va fi ridicat la rangul de conduc`tor politic al ]`rii (ca solu]ie de compromis). Ideea a avut suportul total al sforarului Maurer, care-i convinsese pe to]i c` „olteanul tinerel“ va face singur treaba de rutin`, iar \n chestiunile fundamentale va fi u[or de manipulat de c`tre b`tr\ni (str\n[i \ntr-un veritabil „nucleu dur“ al puterii). C\t de adev`rat` a fost aceast` presupunere au demonstrat-o urm`torii dou`zeci [i cinci de ani din istoria României.

■ Codrin Liviu Cu]itaru

43

26 lei selec]ie, introducere [i note de Lavinia Betea edi]ia a II-a revizuit` [i ad`ugit`

RECENZII

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

ISTORIE

laritate remarcabil` (3 numere pe s`pt`m\n` – \n total, 39 de numere p\n` la ocuparea Bucure[tilor de c`tre trupele otomane [i ruse \n septembrie) [i o linie editorial` stabil`, dat` \n principal de C.A. Rosetti; mai mult, Românul publicat dup` 1857 de aceia[i Rosetti [i Winterhalder a continuat firesc linia prefigurat` \n v\ltoarea revolu]iei de Pruncul român.

Aceea[i combina]ie de abordare romantic` [i analiz` sistematic` se poate observa pe parcursul \ntregii c`r]i. Într-o organizare simfonic` a materiei, Adrian Niculescu \ncepe cu o prezentare a raporturilor dintre români [i Occident \n preajma Revolu]iei din 1848, continu` cu o panoram` a \nceputurilor presei române[ti [i a periodicelor ap`rute \n contextul revolu]iei [i \[i focalizeaz` apoi treptat demersul asupra redac]iei [i colaboratorilor Pruncului român, precum [i asupra con]inutului acestuia. Capitole distincte s\nt dedicate temelor [i principiilor general-democratice propagate de Pruncul român, atitudinilor fa]` de libertatea presei (revolu]ia desfiin]ase cenzura), reflect`rii evenimentelor europene, atitudinii fa]` de evrei, prezen]elor feminine, aspectelor de via]` cotidian` [i componentei literare din acest periodic. Analiza dezv`luie at\t punctele forte ale publica]iei (\ndeosebi consecven]a sa liberal-revolu]ionar`), c\t [i vulnerabilit`]ile sale (inclusiv colportarea unor zvonuri dovedite ulterior false). Un exemplu al acestei vulnerabilit`]i – cauzat`, printre altele, [i de absen]a unei re]ele de coresponden]i proprii – a fost publicarea \n num`rul 29 a unor [tiri preluate din ziarele vieneze, despre o revolu]ie victorioas` care ar fi izbucnit \n Rusia [i ar fi condus la fuga ]arului; speran]ele generate de aceast` [tire s-au dovedit nefondate, iar dou` numere mai t\rziu redac]ia infirma informa]ia ini]ial`.

Dincolo \ns` de aceste volute, ceea ce r`m\ne este imaginea luminoas` a lui Rosetti [i a colaboratorilor s`i, care au [tiut s` fie \n mod firesc [i patrio]i români, [i membri ai interna]ionalei revolu]ionare europene, \ntr-o epoc` \n care – dup` cum observ` judicios Adrian Niculescu – deschiderile generoase nu fuseser` \nc` obturate de na]ionalisme \nguste [i de resentimente.

Copil`ria democra]iei române[ti Adrian Niculescu Aux racines de la démocratie en Roumanie. Pruncul român: premier journal libre roumain – chronique de la Révolution valaque de 1848 Editura Clusium, 2008

20 lei

Cartea lui Adrian Niculescu, av\nd la baz` teza de doctorat sus]inut` de autor la Montpellier \n 2002, atac` o tem` aparent punctual`, dar cu multiple mize [i implica]ii ideologice. Mo[tenirea Revolu]iei de la 1848 a stat la originea uneia dintre controversele constitutive ale culturii române moderne. Pentru unii dintre opinen]i, na[terea României moderne s-a datorat ac]iunii idealiste a unui grup – relativ limitat numerice[te – de tineri fii de boieri [i or`[eni, care au \ncercat s` aplice la realit`]ile române[ti modelele politice [i culturale occidentale [i care, de[i \nfr\n]i \n 1848-1849 de interven]ia marilor puteri vecine, au reu[it s` se impun` dup` 1859. Pentru adversarii acestei linii interpretative, cele mai grave disfunc]ii ale societ`]ii moderne din România s-au datorat \ncerc`rii pa[opti[tilor de a impune \ntr-un mod gr`bit [i mecanic forme occidentale inadaptate la „fondul“ societ`]ii române[ti. În acest context, \ns`[i alegerea temei de cercetare reprezint` o op]iune ideologic`. Adrian Niculescu a optat pentru studiul ziarului Pruncul român, editat \n iunie-septembrie 1848 de c`tre C.A. Rosetti, ajutat de Enric Winterhalder. Dincolo de evidenta empatie romantic` cu figura lui Rosetti, Adrian Niculescu aduce [i argumente consistente \n sprijinul acestei alegeri: Pruncul român a fost primul ziar „revolu]ionar“ tip`rit la Bucure[ti (\nc` din 12 iunie, deci la numai o zi dup` instaurarea Guvernului provizoriu, \n timp ce Poporul suveran al lui Bolintineanu [i B`lcescu a ap`rut abia o s`pt`m\n` mai t\rziu), a avut o regu-

44

■ Bogdan Murgescu

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

PSIHOLOGIE

„G\ndirea-elicopter“ [i alte „sub-iste]imi“ ale omului practic Karl Albrecht Inteligen]a practic`.

Arta [i [tiin]a sim]ului practic Editura Curtea Veche, 2008

„Dac` intra]i \n trei sau mai multe teorii ale conspira]iei [...]; dac` [ti]i mai multe despre via]a personal` a vedetelor de cinema dec\t despre calit`]ile oamenilor pe care i-a]i votat [...]; dac` nu a]i intrat \ntr-o libr`rie \n ultimul an, s-ar putea s` fi]i un b`d`ran din punct de vedere mental“, o spune pe [leau Karl Albrecht, specialist \n cultur` managerial`. Revoltat \mpotriva divertismentului media, a bigotismului, cli[eelor [i comodit`]ii intelectuale, autorul american ne invit` s` profit`m la maximum de materia cenu[ie [i de for]a de automotivare ce zac \n noi. Totul \n scopul \mbun`t`]irii „software-ului nostru mental“, al hr`nirii biocomputerului uman cu date [i programe de ultim` or`.

Pentru prima oar` \n istoria speciei homo sapiens, „mediul evolueaz` mai repede dec\t creierul uman“, atrage aten]ia Albrecht, cel ce organiza \n 1974 primul seminar din SUA dedicat managementului stresului la locul de munc`. Pentru a nu deveni ni[te „b`d`rani“ \ncuia]i, Albrecht ne invit` s` ne „updat`m“ mintea pus` pe t\njal`. Inteligen]a practic` nu este nici abilitatea aristotelic` de a delibera \n marginea chestiunilor morale, dar nici nu ]ine strict de priceperea tehnic`. Ar fi mai degrab` mintea vie, flexibil` [i vizionar`, g\ndirea pus` pe treab`. Potrivit defini]iei autorului, „inteligen]a practic` este abilitatea mental` de a face fa]` provoc`rilor [i oportunit`]ilor vie]ii“. Pentru a cultiva s`m\n]a natural` s`dit` printre circumvolu]ii, consultantul \n performan]` managerial` crede c` e nevoie de exersarea a patru deprinderi-cheie,

RECENZII care „ne pot elibera [i canaliza inteligen]a natural`“: flexibilitatea mental`, g\ndirea afirmativ`, folosirea unui limbaj s`n`tos (inclusiv \n dialogul cu sine) [i valorificarea ideilor.

Aceea[i magic` cifr` apare [i c\nd vine vorba despre „megaabilit`]ile cognitive“ sau „sub-iste]imile“ noastre. Albrecht inventeaz` patru etichete pentru tot at\tea manifest`ri ale inteligen]ei practice. „G\ndirea-elicopter“ este cea care [tie s` se men]in` \ntr-un permanent du-te-vino \ntre rarefiata sfer` conceptual` [i concretul imediat, este abilitatea de a ilustra plastic idei abstracte sau de a contura cu elegan]` emo]ii cople[itoare („Nu am nimic de oferit dec\t s\nge, trud`, lacrimi [i sudoare“, ar fi spus Winston Churchill \n timpul celei de-a doua conflagra]ii mondiale). G\ndirea „bivergent`“ combin` aten]ia convergent` a logicii cu explozia divergent` a ideilor n`scute \ntr-un brainstorming, pe c\nd g\ndirea „intulogic`“ mixeaz` intui]ia cu ordinea ra]ional`. Un designer, de pild`, reamenajeaz` o buc`t`rie lu\nd \n calcul elementele ra]ional-necesare (ap`, cuptor, lumin`), dar [i chestiunile subiective, precum armonia culorilor, stilul, „sentimentul“ de spa]iu etc.

Ultima „sub-iste]ime“ a inteligen]ei practice ar fi g\ndirea „viscera]ional`“, acel „proces de g\ndire care integreaz` modelele de idea]ie visceral [i ra]ional \ntr-o combina]ie sinergic`“. G\ndim [i lu`m hot`r\ri sub imperiul emo]iilor, al impulsurilor, al deciziilor subcon[tiente. Îns` de ce s` tragem tot timpul ponoasele acestei determin`ri (cazul vicio[ilor, al dependen]ilor), c\nd am putea prilejui, programatic, deciziile incon[tiente \n stare s` ne motiveze, s` ne disciplineze? Aici este miza c`r]ii lui Albrecht: performan]a – spune]i-i „inteligen]` practic`“ dac` vre]i – poate fi anticipat` printr-o serie de tehnici, de la vizualizare (imaginarea reu[itei din „filmul mental“) la jurnalul cu ierarhia obiectivelor. Întrebarea este \ns` ce aduce nou Albrecht fa]` de celelalte sute de c`r]i de automotivare. Autorul nu are preten]ia de a ad`uga lucruri esen]ial novatoare, dar are darul de a-[i ilustra argumentele cu picanterii din istoria inven]iilor sau din experien]a personal` de trainer, plus c` [tie s` \mpacheteze \nv`]`mintele de bun-sim] \ntr-un stil clar [i fluid.

■ Victor Popescu

45

35 lei traducere din limba englez` de Valentin Adrian Serac

RECENZII

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

ISTORIA MEDICINEI

tat` de o bogat` iconografie (peste 1300 de portrete [i imagini) [i de un capitol final ce prezint` Premiile Nobel pentru Medicin` de la 1901 p\n` \n 2007.

Lucrarea probeaz` talentul autorului de a \mbina „p`r]ile“ \ntr-un \ntreg coerent al istoriei medicinei universale, v`zut` caleidoscopic [i comparatist, din unghiurile diferitelor specialit`]i medicale [i farmaceutice care s-au constituit de-a lungul timpului. Este, \n mod evident, rodul unui travaliu istoric [i arhivistic masiv, cu o foarte exact` selec]ie pe domenii, cu un aparat critic [i o bibliografie exhaustive (peste 3500 de referin]e distribuite \n notele capitolelor, plus o extrem de util` bibliografie general`).

Trebuie spus c`, \n 1970, se publica deja la noi o istorie de referin]` a medicinei universale, editat` de Valeriu Bologa \mpreun` cu Gheorghe Br`tescu, Nicolae V`t`manu [i Constantin Bercu[, printre colaboratorii de atunci num`r\ndu-se [i Radu Iftimovici. Lucrarea de acum dep`[e[te \ns` inerentul istorism „apretat“ ce se practica \n urm` cu mai bine de 30 de ani [i recupereaz` o dimensiune a contextualit`]ii [i a studiilor comparate care sper`m s` fac` din istoria medicinei de la noi o disciplin` vie [i up to date cu cercet`rile de specialitate din spa]iul vest-european. Efortul doctorului Iftimovici se \nscrie, de altminteri, \ntr-un curent editorial, al`turi de lucr`ri enciclopedice de talia unei The Cambridge Illustrated History of Medicine, reeditat` la Cambridge \n 2001 de britanicul Roy Porter, sau a istoriei medicinei de la sf\r[itul anilor ’90 semnat` de Albert Lyons [i Joseph Petrucelli, doctori la Mount Sinai School of Medicine din New York. „De[i textul se adreseaz` prioritar speciali[tilor“ – scrie Radu Iftimovici \n preambul –, „orice cititor dornic s` urm`reasc` ascensiunea intelectual` a lui homo sapiens sapiens, din negurile istoriei p\n` la por]ile mileniului trei, poate s` culeag` din aceste pagini informa]ii, idei [i interferen]e cu ispititoarea umanistic`“. Cred c` e o invita]ie la lectur` care merit` pe deplin onorat`.

■

Clasic [i contemporan Radu Iftimovici Istoria universal` a medicinei [i farmaciei Editura Academiei Române, 2008

120 lei

■ Radu Iftimovici a fost distins \n 1991 cu Premiul Kalinga al UNESCO pentru popularizarea [tiin]ei, premiu care a mai fost acordat unor mari personalit`]i ale [tiin]ei, precum Louis de Broglie (1952), George Gamow (1956), Bertrand Russel (1957), Arthur C. Clarke (1961) sau Serghei Kapitza (1979).

Valen]a istoric` a medicinei este adeseori ignorat` \ntr-o epoc` \n care se \ncearc` din r`sputeri supratehnologizarea acesteia \ntr-un hic et nunc continuu. Totu[i, nimeni nu va putea vreodat` s` vorbeasc` despre medicin` \n afara acestei dimensiuni fundamentale care este evolu]ia ei istoric`, odat` cu cea a umanit`]ii \ns`[i. În cele aproape 1000 de pagini ale sale, recenta lucrare a doctorului Radu Iftimovici – distins virusolog, iatro-istoriograf [i scriitor – recupereaz`, cu har [i expertiz`, dimensiunea istoric`, dar [i socio-cultural` a medicinei. Autorul stabile[te – \n cadrul unui cuprins sistematic – dimensiunea demersului s`u [i invit` la reconstruc]ia ideatic` a drumului str`b`tut de medicin` al`turi de societatea uman`, p\n` la delimitarea [tiin]ific` [i pragmatic` de ast`zi.

Meritul autorului este cu at\t mai mare cu c\t el ne ofer` o istorie fundamental`, pun\nd cititorul contemporan \n contact cu o lume poate pu]in cunoscut` chiar [i medicilor, dar necesar`, cred, pentru devenirea intelectual` a celor pasiona]i de istoria [tiin]ei. Avem de-a face aici cu un tablou panoramic \n care descoperim nu doar savan]i [i profesioni[ti de elit`, ci [i o lume [i o istorie fascinante. Cartea se structureaz` \n nou` sec]iuni, care ne poart` printr-un periplu deopotriv` [tiin]ific [i cultural, pornind de la preistorie [i medicina din Antichitate, trec\nd prin Evul Mediu, Rena[tere, Iluminism [i ajung\nd \n contemporaneitate. Aceast` ampl` fresc` este cu at\t mai pregnant` cu c\t ea e comple-

46

Octavian Buda

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

M E N TA L I T~} I

Prin Bucure[tii de alt`dat` Lelia Zamani Oameni [i locuri din vechiul Bucure[ti Editura Vremea, 2008

În vremea \n care eram muzeograf la Muzeul de Istorie [i Art` al Municipiului Bucure[ti, am r`sfoit de multe ori colec]iile din depozitele muzeului: mii de fotografii [i c`r]i po[tale cu imagini bucure[tene, h`r]i, planuri [i documente, \n marea lor majoritate inedite. Împreun` cu colega mea, Lelia Zamani, ne d`deam seama c` st`m pe o min` de aur, c` multe din aceste valori nu ar trebui s` r`m\n` \nchise \n dulapurile custozilor. Îmi aduc aminte c` am pus la cale tot felul de proiecte, am mers la diver[i editori [i i-am \ntrebat dac` nu ar fi interesa]i s` tip`reasc` o carte cum ar fi, de exemplu, }`ranii la Bucure[ti – text [i imagine. Peste tot am fost \nt\mpina]i \ns` cu un refuz categoric. Pe vremea aceea se vindeau mult mai bine Sandra Brown [i Pavel Coru]. În 1999, regretata Irina Nicolau i-a sugerat Leliei Zamani s` ]in` o rubric` permanent` despre vechiul Bucure[ti, \n revista Insight, destinat` celor care zboar` cu Tarom. Din aceste articole reunite a rezultat cartea de fa]`. În vremea c\nd au fost scrise textele, rafturile libr`riilor \nc` nu gemeau de c`r]i [i albume despre istoria acestui ora[, televiziunile nu aveau emisiuni specializate [i nici nu \[i f`cuser` apari]ia „istoricii de serviciu“ care s` \[i dea cu p`rerea pe toate posturile TV [i \n reviste. Lelia Zamani s-a aflat printre primii tineri cercet`tori care [i-au propus s` recupereze memoria urban` bucure[tean`. Ast`zi, c`r]ile despre Bucure[ti apar \ntr-un ritm constant, bucur\ndu-se de-acum [i de un public fidel.

Sentimentul de apartenen]`, de identificare a locuitorilor cu propriul lor ora[ a fost puternic traumatizat \n urma experien]elor urbanistice totalitare. Din ce \n ce mai mul]i bucure[teni vor s` \[i reinventeze identitatea urban`, s` re-

RECENZII g`seasc` pl`cerea de a fi bucure[tean. De fapt, singura modalitate de vindecare este g`sirea unor racorduri \ntre trecutul [i prezentul acestui ora[, \mp`carea cu spiritul locului.

Despre istoria Bucure[tiului s-a scris mult [i destul de amestecat, inegal. Amestecate s\nt [i sentimentele fa]` de acest ora[. Provincialii \l detest`, dar mul]i viseaz` s` locuiasc` aici [i s` profite de oportunit`]ile metropolei. Bucure[tenii se pl\ng tot timpul, dar recunosc c` n-ar putea tr`i \n lini[tea patriarhal` a ora[elor de provincie. A[adar, cei care iubesc Bucure[tiul nu au \ntotdeauna argumente pentru a-[i justifica ata[amentul [i, poate, caut` \n istoria metropolei acele detalii care s` le poat` legitima pasiunea. {i cred c` ar mai fi ceva: Bucure[tiul are foarte pu]ini bucure[teni adev`ra]i, adic` din familii cu mai multe genera]ii n`scute aici. În treac`t fie spus, Lelia Zamani este b`n`]eanc`, iar autorul acestor r\nduri este maramure[ean. Nu e greu de explicat nevoia celor veni]i din alte p`r]i de a-[i construi identitatea de bucure[tean prin cunoa[terea istoriei ora[ului, prin aflarea micilor istorioare despre str`zi [i case vechi, despre modul de via]` al bucure[tenilor de alt`dat`. Asemeni autorilor, [i cititorii acestui gen de literatur` s\nt curio[i, ca [i cum ar fi vorba despre aflarea unor pove[ti de familie.

Ei recupereaz` astfel un trecut care \i ajut` s` simt` c` Bucure[tiul este ora[ul lor. Calitatea vie]ii urbane bucure[tene, bucuria de a tr`i depind [i de recuperarea memoriei afective, de disponibilitatea de a iubi ora[ul, de capacitatea de a-i vedea frumuse]ea de odinioar`, dar [i pe cea de azi, dincolo de inconvenientele evidente pentru toat` lumea.

Acesta este [i scopul acestei c`r]i: de a ne ar`ta partea frumoas` a ora[ului, normalitatea.

Cititorii pot afla multe despre casele Otetele[anu, T\rgul Mo[ilor, strada Bazaca, {oseaua Kiseleff, D\mbovi]a, dar [i despre saloanele protipendadei sau despre modul cum s`rb`toreau bucure[tenii Cr`ciunul.

Scris` cu talent, ilustrat` cu imagini inedite, cartea Leliei Zamani merit` s` intre in bibliotecile [i \n inimile cititorilor.

■ Alexandru Ofrim

47

18 lei

RECENZII

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

S P I R I T U A L I TAT E

problem` o reprezint` nu at\t preten]ia ra]iunii carteziene la infailibilitate, c\t perspectiva relativist-sceptic` produs` de o nou` con[tiin]` istoric`. Trecutul este demitizat de tot mai mul]i bibli[ti, iar autoritatea dogmatic` revendicat` de tradi]ia bisericeasc` \[i pierde for]a de impact. Recuperarea discursului religios se face pe filiera reflec]iei morale, separat` de credin]a \n revela]ia divin` sau \n miracole.

R`spunsul la excesul de ra]ionalism a venit din partea unei „teologii a inimii“ (capitolul III), f`r` de care pietismul luteran ar fi inexplicabil.

Capitolul IV expune „fundamentele viziunii cre[tine despre lume“, iar capitolul V survoleaz` „defini]ia doctrinei“ \n diferitele ipostaze ale catolicismului [i protestantismului (o aten]ie special` o prime[te teoria Cardinalului Newman despre „dezvoltarea doctrinei cre[tine“ de-a lungul istoriei formul`rilor dogmatice).

Ultima parte a c`r]ii vorbe[te despre „Sobornicitatea Trupului lui Hristos“, a[a cum a fost aceasta definit` pe parcursul secolelor al XIX-lea [i al XX-lea, \n cadrul dezbaterilor din domeniul numit „ecleziologie“.

Diferite ideologii sau curente filozofice ale modernit`]ii – \ntre care [i marxism-leninismul – au fost diagnosticate de numero[i oameni ai Bisericii drept falsific`ri ale Evangheliei. Ancorat` \ntr-o imanen]` autosuficient`, g\ndirea secular` a propus adeseori o „izb`vire“ de tip economic [i politic, indiferent` la exigen]ele libert`]ii personale [i oarb` fa]` de nevoile profunde ale interiorit`]ii. Secolul celor mai cumplite conflagra]ii din istoria tuturor civiliza]iilor a redescoperit, cu gust amar, adev`rul despre condi]ia failibil` a naturii umane.

Cre[tinismul – ne arat` Jaroslav Pelikan – a contribuit la ad\ncirea unei sobre reflec]ii despre limitele no]iunii de progres [i despre condi]ion`rile proiectelor utopic-egalitare. F`r` acest dialog \ntre credin]` [i ra]iune, \ntre liturghie [i asisten]a social`, \ntre nostalgia eternit`]ii [i absurdul istoriei, modernitatea ar fi fost mai s`rac`.

■

Cre[tinismul [i modernitatea Jaroslav Pelikan Tradi]ia cre[tin`.

O istorie a dezvolt`rii doctrinei (V).

Doctrina cre[tin` [i cultura modern` (de la 1700) Editura Polirom, 2008

44,95 lei traducere din limba englez` de Mihai-Silviu Chiril`

Cre[tinismul sufer` ast`zi de o pres` foarte proast`. I se imput` toate contingen]ele nefaste ale unei istorii din care n-au lipsit r`zboaiele, Inchizi]ia sau cruciadele, formele de coerci]ie sufocant`, zelul manipulator, produc]ia de angoas` [i fric`.

Mult mai rare s\nt statisticile pozitive, \nt\mpin`rile candide sau chiar disocierile obiectivanalitice \ntre prestigiul textelor fondatoare pentru cre[tinism (i.e. Biblia [i exegeza patristic`), pe de o parte, [i abuzul politic, pe de alt` parte. Jaroslav Pelikan este unul dintre pu]inii istorici ai sf\r[itului de secol XX care s-au str`duit s` scoat` la iveal` partea luminoas` a contribu]iilor cre[tinismului la prosperitatea intelectual` [i artistic` a culturii europene.

Acest ultim volum din seria Tradi]iei cre[tine dovede[te cu asupra de m`sur` importan]a decisiv` pe care teologia [i „inteligen]a credin]ei“ au continuat s-o aib` \n lumea modern`.

Primul capitol este intitulat „Criza ortodoxiei \n R`s`rit [i Apus“ [i cuprinde o analiz` atent` a dezintegr`rii consensului doctrinar la \nceputul secolului al XVIII-lea (c\nd arianismul sau modalismul, \ntre alte erezii, \[i fac din nou apari]ia).

Capitolul II („Obiectivitatea revela]iei transcendente“) discut` apari]ia primelor tratate de apologetic`, pentru care principala

48

Mihail Neam]u

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

S P I R I T U A L I TAT E

În afara cercului Aniela Pratesi Ini]iere \n astrologia evolutiv` Colec]ia „Practic“ Editura Paralela 45, 2008

A[ fi vrut s` \nt\lnesc un astrolog precum Aniela Pratesi \n primii ani ai contactului meu cu astrologia. M-ar fi scutit de multe angoase inutile, \n care nu aveam de g\nd s` cred dac` nu eram ajutat`. Cu siguran]` c` astrele au fost de vin`...

Cartea ap`rut` la Editura Paralela 45 anul trecut, Introducere \n astrologia evolutiv`, vine \n continuarea viziunii umaniste a lucr`rilor lui Dane Rudhyar, pe care autoarea \l [i citeaz` (dou` dintre c`r]ile acestuia – Astrologia personalit`]ii [i Casele astrologice – fiind traduse la noi de Editura Herald), stabilind rostul acestei arte [i [tiin]e (a[a cum o nume[te autoarea) \n afara cercului predictiv ([i limitativ) al abord`rilor tradi]ionale, pentru a o plasa \n zona intui]iei [i a con[tientiz`rii interioare.

Era [i timpul! – \mi vine s` spun.

Nu m` voi opri asupra unui capitol propriuzis – \n acest caz, ar trebui amintite multe dintre observa]iile autoarei pentru fiecare \n parte –, de[i cartea pune accente mai pu]in obi[nuite \n interpretarea h`r]ii natale (luna]ia prenatal`, folosirea encadramentelor, p`r]ile arabe, punctul vertex, planetele vibrante [i, \n sf\r[it, o interpretare a Lunii Negre f`cut` cu ambele emisfere ale creierului, [i nu cu stereotipuri idiotizante, pe care, de obicei, nu le \n]eleg nici a[azi[ii astrologi, prelu\ndu-le unii de la ceilal]i pentru a le repeta moralizator [i f`r` nici o noim`).

Nu aduc \n „ap`rarea“ acestei autoare dec\t propriile ei cuvinte, care gireaz` pentru competen]a [i inteligen]a sa, chiar [i f`r` nici un

RECENZII alt comentariu (cum ar fi acela c`, pe de alt` parte, este un reputat astrolog [i o bun` cunosc`toare a g\ndirii orientale, merit\nd s` fie suspectat` chiar [i de o practic` spiritual` personal` cu consecin]e fericite, mi-a[ permite s` intuiesc).

Care va s` zic`... o prim` remarc` de care ar trebui s` ]in` cont [i adep]ii fixa]iilor conservatoare: „Astrologia evolueaz` \mpreun` cu omul, parcurg\nd \mpreun` cu el un lung drum de-a lungul secolelor“. Ca atare, rafinarea func]iilor cerebrale la specia uman` ar trebui r`spl`tit` cu o astrologie (ca s` nu mai spun de religie, filozofie, sistem social etc.) pe m`sur`.

Apoi: „Întrebarea care trebuie adresat` astrologiei nu este «ce mi se va \nt\mpla?», ci «la ce revela]ie m` \mping evenimentele care mi se \nt\mpl` sau care mi se vor \nt\mpla? Ce cale \mi indic` ceea ce mi se \nt\mpl`?».

Spre exemplu, o serie repetat` de nereu[ite \ntr-un sector de via]` nu este neap`rat un indiciu de soart` rea, ci mai degrab` un semnal c` \n acel c\mp exist` o atitudine care trebuie schimbat`“. {i o ultim` – n`prasnic`! – lovitur` de gra]ie dat` obscurantismului cu care este asociat` mai tot timpul astrologia: „În realitate, [i nimeni nu vrea s` o recunoasc`, a face previziuni cu ajutorul astrologiei este aproape imposibil, cu excep]ia celor cu capacit`]i senzitive. Cei mai buni \n aceast` profesie pot indica o serie de posibilit`]i cu privire la ceea ce se poate \nt\mpla, dar nu pot [ti niciodat` cu certitudine ce cale vom urma.

Ce s` mai spunem despre efectul profe]iei care se auto\ndepline[te? Putem fi siguri c` am ales \n mod liber acea persoan` care a sosit exact \n momentul pe care astrologul \l prezisese? Poate c`, dac` nu am fi a[teptat cu ner`bdare aceast` \nt\lnire cu acel b`rbat sau cu acea femeie, nici nu ne-am fi sinchisit s` \i arunc`m m`car o privire“.

A]i vrea s` [ti]i \n c\t timp se cite[te o astfel de carte de astrologie? Nu vreau s` par arogant`, dar a[ putea prezice c` \n mai pu]in de o zi...

■ Alice Popescu

49

15,99 lei traducere din limba italian` de Otilia Tudor

RECENZII

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

ARTE

spre pictur`.

Poate p`rea paradoxal – [i acesta este farmecul scriiturii lui Arasse! – c` teoria ia na[tere \n formele cele mai pu]in riguroase: metoda sa este cea a jocului (serio ludere), motiva]ia sa este pl`cerea, bucuria \n fa]a imaginii (explicat` de critici ca no]iune fundamental` pentru demersul s`u teoretic, adaptare a pl`cerii textului a lui Barthes, dar practicat` cu o naturale]e lejer`, ce face textul at\t de agreabil de citit), iar stilul s`u este unul cu totul insolit pentru disciplina istoriei artei.

Cartea este construit` dialogic, \mbr`c\nd diverse forme – scrisoare, discu]ie \n contradictoriu, monolog – \n care partenerul de discu]ie este iconograful, dar \n acela[i timp cititorul c`r]ii [i autorul \nsu[i. Nu se proiecteaz` el oare \n rolul istoricului riguros tocmai pentru a-[i verifica interpret`rile (asigur\ndu-le pertinen]`, dar salv\ndu-le de \nc`rc`tura unui aparat critic stufos), pentru a putea desf`[ura \n fa]a ochilor cititorului demersul s`u (permi]\ndu-[i jonglerii cu ipoteze [i concluzii – cum spune unul dintre interlocutorii s`i), pentru a regiza scenariul erotic al apropierii de imagine?

C`ci Arasse se las` sedus de imagine [i, la r\ndul lui, ne seduce (nu \nt\mpl`tor primul capitol este o scrisoare c`tre o femeie). Atrac]ia pe care pictura o exercit` asupra lui, formulat` cu ajutorul unui vocabular critic care este cel al dragostei [i al seduc]iei, ia forma unui discurs adaptat obiectului s`u, c`ci \n operele pe care le ia \n considerare, Arasse identific` un scenariu erotic pe care \l consider` propriu picturii. Construc]ia perspectival` din Venus din Urbino, de exemplu, este dispozitivul teoretic care pune \n scen` dialectica erotic` v`z/sim] tactil, ce fundamenteaz`, \n viziunea lui, pictura \ns`[i. Arasse \ncearc` s` \n]eleag` statutul operei \ntr-un mod aparent anacronic, din perspectiva sa, pentru c` intimitatea cu opera prevaleaz` asupra investiga]iei istorice a contextului socio-cultural \n care opera a luat na[tere.

Calitatea grafic` remarcabil` a edi]iei române[ti spore[te pl`cerea cu care ne l`s`m prin[i \n jocul scriiturii intertextuale a lui Arasse.

■

Serio ludere sau un alt fel de a scrie istoria artei Daniel Arasse Nu vede]i nimic. Descrieri Editura Art, 2008

37 lei traducere din limba francez` de Laura Albulescu

Nu vede]i nimic din titlul c`r]ii (\n original On n’y voit rien, poate mai subtil, dar tradus sugestiv) ni se adreseaz`. Se adreseaz`, de fapt, iconografilor, istoricilor, tuturor celor care practic` istoria artei cu scrupulozitate [tiin]ific` – dar pe m`sur` ce citim, ne identific`m singuri cu adresan]ii apostrof`rii din titlu. Dumneavoastr` c\nd a]i r\s – sau m`car z\mbit – ultima oar` r`sfoind un album de art`?

Eseurile lui Arasse se nasc din nedumerirea fa]` de modul academic, restrictiv, pudibond de a privi pictura. El \ncearc` s` destrame v`lurile dense ale referin]elor textuale aglomerate \n jurul marilor capodopere ale picturii europene (Venus din Urbino a lui Ti]ian, Meninele lui Velásquez), pentru a le putea vedea. Demersul s`u \ncepe prin a privi opera de aproape, prin a sesiza detaliul semnificativ, neglijat, dar susceptibil de a da na[tere la surprize (surprize pe care iconografii, obi[nui]i s` \nregimenteze picturile \n clase, le evit`), asocia]ii [i contradic]ii [i de a periclita interpret`rile savante, fundamentate istoric. Intimitatea cu imaginea [i convingerea de a g`si \n imagine – [i nu \n afara ei – cheia de \n]elegere a modului \n care ea func]ioneaz` \i permit s` sesizeze capacitatea ei de a func]iona ca un dispozitiv teoretic. Încerc\nd s` explice prezen]a ciudat` a unui melc \ntr-o reprezentare a Bunei Vestiri, Arasse ajunge s` detecteze ambi]ia teoretic` a imaginii. Teoria, pentru el, este \ntotdeauna rezultatul observ`rii imaginilor, discursul s`u teoretic este o emana]ie a imaginilor [i are o discre]ie ce permite lectura pe mai multe niveluri: o poveste despre picturi / o poveste de-

50

Ioana M`gureanu

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

CARTE PENTRU COPII

Un remix de succes Joseph Delaney Cronicile Wardstone.

Gre[eala Vraciului Editura Corint Junior, 2008

A cincea carte din seria Cronicile Wardstone a fost lansat` \n România \n septembrie 2008 de Joseph Delaney \nsu[i, la Libr`ria Diverta. Înainte de a deveni unul dintre cei mai cunoscu]i autori de romane fantasy, Delaney a fost un profesor de liceu, specializat \n filme cu vampiri, care scria \n fiecare diminea]` \ntre 6,30 [i 7,15, \nainte de a merge la [coal`. Un am`nunt din biografia sa pe care l-am re]inut, c`ci Gre[eala Vraciului – singura carte din serie pe care am citit-o – pare, nu [tiu de ce, scris` oarecum „la norm`“, chiar \n acest interval orar. Autorul cronicilor cu accente horror [i cu drepturi deja cump`rate de Warner Bros. nu face nici un efort de a ie[i din rolul de povestitor [i de a da c`r]ilor sale o valoare literar`.

Chiar \[i motiveaz` scriitura direct` [i pe alocuri naiv` prin faptul c` a[a poveste[te Tom, ucenicul \n v\rst` de 13 ani al Vraciului, [i c` metaforele sau unele expresii mai complicate ar fi improprii vocabularului s`u, c`r]ile fiind scrise la persoana I. Uneori, ca s` intre mai u[or \n pielea personajului, Delaney scrie cu m\na st\ng`, c`ci Tom este st\ngaci – dar acestea s\nt „detalii“ de marketing.

Modul \n care s\nt scrise cronicile, aparent \n grab` [i f`r` [ters`turi, nu-i intereseaz` pe fanii adolescen]i ai Vraciului, care au parte de mult` ac]iune [i de mai pu]ine descrieri pe care, oricum, le-ar fi s`rit. Într-o discu]ie de pe un forum – peste care am dat \nt\mpl`tor – chestiunea dezb`tut` era dac` trebuie luat \n serios avertismentul de pe copert`: „A nu se citi dup`

RECENZII miezul nop]ii!“. Unii sus]ineau c` nu l-au respectat [i c` au avut co[maruri, al]ii au citit f`r` probleme p\n` spre diminea]` [i nu li s-a p`rut nimic „de groaz`“. Aproape to]i au c`zut de acord c` s\nt ni[te Cronici super, iar cei care le-au descoperit asem`n`ri cu Harry Potter [i cu St`p\nul inelelor [i au afirmat c` „s\nt copiate dup`...“ au fost blama]i [i redu[i la t`cere. Într-adev`r, Cornicile Wardstone s\nt o combina]ie \ntre Harry Potter [i St`p\nului inelelor, \n care „ingredientele“ s\nt suficient de bine dozate ca s` nu par` chiar o f`c`tur`. Ideea principal` e cea din Harry Potter. Un copil \[i \ncepe ucenicia \n ale vr`jitoriei (magie alb`), dar nu la o Academie, ci acas` la un Vraci (un soi de ini]iat). Nu are baghet` magic`, \ns` are un toiag care face chestii. Trece prin mai multe etape ale cunoa[terii pentru a-[i \nfrunta cel mai mare du[man, care nu este Cap-de-Mort, Sauron, Cel-care-nu-trebuie-numit sau vreun alt personaj negativ plin de mister, ci Diavolul \nsu[i (\nc` o dat`, Delaney e c\t se poate de precis [i de direct). Diavolul seam`n` \ns` mai mult cu Sauron dec\t cu alte reprezent`ri ale r`ului din fantasy-ul modern, e nic`ieri [i peste tot, \[i trimite iscoade, e ajutat de f`pturi malefice [i s\ngeroase (cum ar fi vr`jitoarele). {i atmosfera c`r]ilor e inspirat` din scrierile lui Tolkien: se simte \n permanen]` aceea[i amenin]are sumbr`, du[manul nev`zut c\[tig` teren \ntr-o lume imaginar` (Comitatul), divizat` de r`zboaie, cu o geografie care aminte[te de cea a P`m\ntului de Mijloc.

Dup` ce [i-a f`cut bine temele, Joseph Delaney [i-a \mp`nat povestea cu supersti]ii despre vr`jitoare [i duhuri din ]inutul s`u natal (Lancashire) [i cu amintirile fricilor sale din copil`rie (\n sf\r[it ceva autentic!). „Am pornit de la legendele cu vr`jitoare din ]inutul Pendle sau Lancashire, n-am folosit dec\t foarte pu]in din ele [i am construit propria mea poveste“ – spunea el \ntr-un interviu. Ar fi fost mai bine s` fi dat dovad` de iste]ime p\n` la cap`t (nu-i u[or s` mixezi dou` re]ete de succes) [i s` le fi folosit mai mult!

■ Adina Popescu

51

37,50 lei traducere din limba englez` de Cristina Jinga

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Marea art` pelvian` José Donoso, Misterioasa dispari]ie a tinerei marchize de Loria, Editura Trei, 2008 Cum tot a \nceput un an aproape nou (la mul]i ani, pisicu]ele mele), m-am g\ndit s` citesc o carte bun` [i am ales-o pe asta datorit` reclamei grele pe care i-o face Llosa, autorului: „unul dintre cei mai importan]i scriitori pe care i-a cunoscut literatura hispanic` contemporan`“, „a modernizat romanul“, „arta lui Donoso este cea a unui profund cunosc`tor al tehnicii literaturii moderne“, „opera lui va supravie]ui timpului“. {i deschid opera.

Capitolul 1: unde ni se istorisesc cu m`iestrie masturb`rile din timpului [colii ale Blanc`i [i ale lui Paquito, marchiz de Loria. Cei doi se \ndr`gostesc. În timp ce ascult` Lohengrin, Paquito \i bag` Blanc`i limba-n ureche [i dou` degete de la m\na st\ng` \n bobocul v\scos, dar cu pistil. Contele de Almanza urm`re[te faza din fundul lojii [i se masturbeaz`. Afl`m c` expresia „amorezat lulea“ \nseamn` s` stai cu nasul \n sexul ei. Deci nasul e luleaua. Capitolul 2: unde ni se descriu repetatele e[ecuri nocturne ale lui Paquito, care moare la p. 30 de difterie [i-o las` pe Blanca v`duv` dup` numai cinci luni de c`snicie fulger`toare. Capitolul 3: \n care trupul ei plin de fantezii e gata s` le[ine. A[a c` se masturbeaz`-n noapte. Nu poart` chilo]i. Îl \nt\lne[te pe pictorul Archibaldo [i, cum \l vede, cum \[i imagineaz` un cunilingus care-i p`teaz` fusta, de unde concluzia c` \[i purta fusta \ntre picioare, fiind din Nicaragua. Se duce s` se lini[teasc` la b`tr\nul notar don Mamerto [i-i pune m\na pe

RECENZII organ. Atunci, notarul o str`punge bunice[te „cu mare art` pelvian`“ [i moare. La \nmorm\ntare, Blanca ia \n bra]e un prunc str`nepot al mortului [i-i pune m\na pe pu]ic`. Pruncului i se scoal` vijelios (romanul modernizat). Înduio[at`, Blanca pl\nge, se duce la biroul notarilor (to]i, urma[i ai lui Mamerto) [i-i dezbrac` din priviri. Archibaldo \i d`ruie[te propriul c\ine, o pup` expert [i-i d` \nt\lnire a doua zi. Ca s` se antreneze, Blanca \i face o vizit` lui Almanza.

Contele o penetreaz`. În capitolul 5, Blanca se masturbeaz`. Latr` c\inele. Îl aduce-n pat. Începe s`-[i frece bobocul. Adoarme. C\nd se lumineaz` de ziu`, c\inele face caca pe pern`.

Blanca ajunge la pictor \n atelier, s`rut`ri frenetice, bobocul, explozia, infinitul, cvartetul de mameloane, [i orgasmul frenetic care \i las` la]i.

Archie o picteaz`. Marchiza are un orgasm solitar. Acas` la ea, c\inele, care distrusese camera, \i sf\[ie ve[mintele; fata are orgasm. Drept urmare, ajunge iar la Almanza, care-i c\nt`. Nu redau. Versurile s\nt prea dureroase. Înapoi \n camer`, Blanca are din nou orgasm cu c\inele deasupra (animalul \i f`cuse v\n`t`i). Fetei de 19 ani \i plac pupilele patrupedului [i camera ei fetid`. În capitolul 8 ni se spune c` soacra Blanc`i [i femeia din amorul triunghiular s\nt lesbiene [i vor s` plece la Paris cu t\n`ra de care s\nt \ndr`gostite la nebunie, iar Almanza e oarecum homosexual. Pentru a da cuvintelor sale expresie, soacra m\ng\ie cu degetul gros de la picior pubisul v`duvei. Care [i-o trage dup` c\teva pagini cu [oferul, \n ma[in`, deoarece era italian, apoi dispare cu totul \ntr-un parc – probabil o hale[te c\inele, aici e misterul din titlu ce \ndrept`]e[te alte cuvinte pompate de Llosa: „(Donoso) va fi citit \n continuare [i de genera]iile care vor veni“, c\t [i \ntrebarea uterin` din prezentarea editorial` f`cut` tot pe copert`: „Cum ar fi sunat un basm erotic scris de fra]ii Grimm?“.

Nu [tiu, pedofililor, dar cred c` oricum mai bine dec\t marchiza asta care sun` precum u[a.

C\t despre Llosa, totala eclips` mintal` \n privin]a „celui mai literar scriitor“ e explicabil` doar prin efectele colaterale ale r`zboiului sf\r[itului lumii.

19,90 lei traducere din limba spaniol` de Cornelia R`dulescu

53

RECENZII P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Joaca de-a gastronomia R`va[e de pl`cint`, bilete de papagal? Joc suprarealist bazat pe aleatoriu, „cadavres exquis“?

Poate acesta este \n]elesul titlului incitant al colec]iei „Exquis d’écrivains“. Dar „exquis“ ne duce cu g\ndul [i la gastronomia fin` – „fine]uri de scriitori“? Înainte de a m` \ncurca \ntr-un nod de ambiguit`]i, o las balt` [i trec la con]inutul c`r]ii. Ni se propune un joc: s` facem o list` de cuvinte alese la \nt\mplare, c\t mai disparate, a[a cum ne vine: de[ert, ciocolat`, Bresse, c`l`torie, zen, meniu, afrodiziac etc. Scriem un cuv\nt pe fiecare bile]el, r`sturn`m totul \ntr-o p`l`rie, amestec`m bine, iar pe baza cuv\ntului tras la sor]i scriitorul trebuie s` compun` un mic text legat de m\ncare. Ideea i se datoreaz` lui Chantal Pelletier, pe care am \nt\lnt-o anul trecut la T\rgul de Carte de la Caen. Fiin]` surprinz`toare, prolific`, plin` de curiozitate, inventiv`, fost` actri]` de comedie, fost` c\nt`rea]`, de c\tva timp scriitoare de talent, autoare de romane poli]iste, nuvele, poezie. Scrie cu aceea[i savoare, cu acela[i entuziasm cu care, probabil, g`te[te [i apreciaz` m\ncarea \n multiplele ei fa]ete. Aceast` c`r]ulie a ap`rut nu de mult la Editura Nil-Flammarion. Pe coperta discret` – av\nd ca fond o c\rp` clasic` de buc`t`rie, cu carouri ro[ii –, titlul apare scris pe o farfurie alb`, ca pe o etichet` de c`r]i [colare.

De[i fiecare text pune \n scen` personaje diverse, printre r\nduri ghicim profilul scriitoarei, biografia ei, intr`m \n intimitatea sa, c`l`torim cu ea, \i cunoa[tem prietenii, gusturile, ticurile: afl`m c` \i place s` m`n\nce cu degetele, c` ador` hrana japonez`, dar dezaprob` be]i[oarele, c\nd \n

54

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009 copil`rie nu-i pl`cea sosul béchamel, temelia buc`t`riei lioneze, „sosul care mergea cu orice“, dar c` [tia foarte bine s`-l preg`teasc`. S-a n`scut \ntr-o familie de oameni nevoia[i, \ntr-un sat din regiunea Bresse – \n apropiere de Lyon, capitala gastronomiei franceze. Acolo \nva]` cum se poate preg`ti o hran` excelent` cu foarte pu]ine mijloace – economisind fiecare rest, urm\nd ritmul anotimpurilor; m\nc`ruri suculente, din produse proaspete, feluri tradi]ionale, g`tite cu migal` \n ceaune \nnegrite de timp, \ntr-un abur hr`nitor, consumate \n jurul mesei familiale, cu autentic` poft`. Era pe timpul c\nd colesterolul sau dietetica nu se inventaser` \nc`. Numai cei care au cunoscut foamea se pot desf`ta din plin cu o buc`t`rie gustoas`. „La mas`, oamenii din Bresse nu vorbeau dec\t despre ce m\ncau, ce au m\ncat, [i visau despre ce vor m\nca. (...) c\nd jucau c`r]i, preg`teau cl`tite sau omlet` cu f`in`, povesteau despre creme, sosuri, fripturi, pateuri, pr`jituri.“ Chantal a str`b`tut lumea \n lung [i \n lat, a \nt\lnit tot felul de oameni, a cunoscut diversitatea obiceiurilor alimentare, de la o tocan` g`tit` \n mijlocul de[ertului, la sushi japonezi. Odat` cu moda dieteticii, Chantal trece f`r` tranzi]ie de la g`titul neao[ fran]uzesc la exotismul extrem. „A[a am trecut de la alb la negru… de la béchamel la soyu.“ Capitala gastronomic` mondial` „s-a deplasat spre Est, atras` de savorile picante ale Extremului Orient“. „Îmi place s` o privesc pe prietena mea japonez` Akiko, cum preg`te[te legume crocante, cum decupeaz` impecabili sushi din pe[ti sidefii, pe care \i condimenteaz` cu mixturi provenite parc` dintr-o lume [tiin]ifico-fantastic`.“ În peregrin`tile ei, singurul lucru de care nu se putea lipsi erau inegalabilele br\nzeturi fran]uze[ti. Ni se pare de necrezut, dar urletele insuportabile ale unui bebelu[ au putut fi calmate cu o buc`]ic` de camembert strecurat` \ntre micile gingii roz.

Senzualitate, emo]ie, sentiment \mbinate cu arome, efluvii, savori – cuvintele se topesc \n gur`, n`rile ne fream`t`, fiecare fraz` pare cl`dit` pentru a ne oferi mici orgii culinare. Termenul „exquis“ se potrive[te de minune acestei c`r]i.

■

În c`utarea lui Tutankhamon de Niki Horin Traducere de Lia Decei Afl` povestea descoperirii mormântului lui Tutankhamon \n detalii 3D care-]i taie r`suflarea! O aventur` adev`rat`, uluitoare, cu indicii, blesteme str`vechi [i, bine\n]eles, o comoar` ascuns`!

Un dic]ionar de termeni arheologici [i numeroase pop-up-uri, care prind parc` via]`, ajutându-te s` \n]elegi importan]a descoperirii mormântului lui Tutankhamon.

Enciclopedia pentru elevi, litera B Enciclopædia Britannica Traducere de R. Constantinescu, A. Deliu, L. Dumitriu Enciclopedia pentru elevi, litera B \i invit` pe cititorii s`i s` continue c`l`toria ini]iatic` \n tainele naturii [i ale civiliza]iei umane \nceput` odat` cu primul volum, litera A. Volumul cuprinde peste 170 de articole, din care peste 30 de articole sunt cu tent` local`.

Urme \n timp de Petru Popescu Traducere de Cristina Jinga Citi]i primul roman din seria Urme \n timp, ]ine]i-i pumnii lui Jack [i st`pâni]i-v` pulsul care o va lua la goan`, amintindu-v` ce \nseamn` adev`ratele emo]ii.

Petru Popescu este autorul romanelor Întoarcerea, Oaza, Revela]ie pe Amazon [i al bestsellerului În coasta lui Adam (Almost Adam) vândut \n America \n peste 1 milion de exemplare.

Enciclopedia pentru elevi, litera C Enciclopædia Britannica Traducere de A. Deliu, R. Constantinescu, S. Petrescu Volumul al treilea – litera C – cuprinde peste 250 de articole: din care peste 45 se refer` la România, atât date de ordin geografic, cum ar fi principalele regiuni ale ]`rii [i ora[ele importante, cât [i de ordin istoric – inclusiv personalit`]i ale istoriei contemporane – [i literar sau artistic. Textele sunt \nso]ite de numeroase h`r]i detaliate, fotografii elocvente precum [i de scurte rubrici de curiozit`]i.

Pre]: 39,90 lei Cartea secretelor pentru fete. {[[t…

Nu spune nim`nui Traducere de Laura Blebea Cartea face parte din seriile de bestselleruri na]ionale Cartea fetelor [i Cartea b`ie]ilor Descoper` secretul de a fi cool, \ncrez`toare [i st`pân` pe situa]ie.

Aceast` carte \]i dezv`luie toate lucrurile de care ai nevoie ca s` supravie]uie[ti [i s` \nflore[ti, indiferent de ce-]i rezerv` via]a.

Enciclopedia pentru elevi, litera A Enciclopædia Britannica Traducere de R. Constantinescu, A. Deliu, L. Dumitriu Proiect editorial unic pe pia]a româneasc` de carte cu destina]ie [colar` datorit` girului Enciclopædia Britannica [i nivelului exact de adresabilitate: clasele V–VIII Enciclopedia pentru elevi, prin apari]ia primului s`u volum – litera A – din cele 16 pe care le cuprinde, le promite cititorilor s`i o adev`rat` c`l`torie ini]iatic` \n tainele naturii [i ale civiliza]iei umane.

Pre]: 44,90 lei

Pre]: 54,90 lei

Pre]: 60,90 lei Enciclopedia pentru elevi, litera D-E Enciclopædia Britannica Traducere de A. Deliu, R. Constantinescu, S. Petrescu Cele peste 150 de articole din volumul al patrulea – literele D-E – ofer` informa]ii esen]iale despre continente [i ]`ri, m`ri [i oceane, fenomene ale naturii, animale [i plante, evenimente istorice, personalit`]i din domeniile literaturii, [tiin]ei, artelor plastice [i muzicii, precum [i diverse no]iuni de ordin general. Peste 25 de articole se refer` la România.

Pre]: 56,90 lei Enciclopedia pentru elevi, litera F-G Enciclopædia Britannica Traducere de A. Deliu, R. Constantinescu, S. Petrescu Enciclopedia pentru elevi, prin apari]ia celui de-al cincilea volum al s`u – literele FG – din cele 16 pe care le cuprinde, \i invit` pe cititorii s`i s` \nainteze \n c`l`toria ini]iatic` \n tainele naturii [i ale civiliza]iei umane \nceput` odat` cu primele patru volume, literele A, B, C [i D-E. Acest volum cuprinde peste 170 de articole, printre care [i articole despre România.

Pre]: 54,90 lei

www.corintjunior.ro

Alain Corbin, Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello (coord.), Istoria corpului, II. De la Revolu]ia Francez` la Primul R`zboi Mondial Traducere de Simona Manolache, Camelia Biholaru, Cristina Drahta, Giuliano Sfichi Colec]ia „C`r]i cardinale“ Cum ne gândim [i cum ne tr`im corpul? Al doilea r`spuns dintr-o trilogie-eveniment.

Antoine Compagnon, Antimodernii.

De la Joseph de Maistre la Roland Barthes Traducere de Irina Mavrodin [i Adina Dini]oiu Colec]ia „C`r]i cardinale“ Cine sunt antimodernii? Paradoxal, cei care au \n]eles cu adev`rat modernitatea: de la Chateaubriand, Baudelaire, Flaubert, la Bataille [i Barthes.

ˇ Karel Capek, Fabrica de absolut Traducere de Jean Grosu Colec]ia „Art clasic“ Fabrica de absolut, romanul unuia dintre cei mai importan]i scriitori cehi din secolul XX, penduleaz` \ntre real, fantastic [i absurd printr-o strategie narativ` complex` [i captivant`.

G.K. Chesterton, Hanul zbur`tor Traducere de Antoaneta Ralian Colec]ia „Art clasic“ O satir` amuzant`, care critic` violent prohibi]ia, vegetarianismul, teozofia [i alte forme opresive ale modernit`]ii. Un roman plin de personaje fantastice, r`sturn`ri de situa]ie [i aventuri nemaipomenite.

Sven Ortoli & Michel Eltchaninoff, Dineurile mondene.

Manual de supravie]uire Traducere de Mona }epeneag Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ Cum ar fi dac` \n timpul unei cine \ntre prieteni a]i introduce metafizica \n aperitiv, a]i elogia porno-etica \n timpul fripturii [i a]i refuza desertul sub pretextul c` este epicurian?

Nu v` asigur`m c` ve]i fi invitat [i data viitoare.

Édouard Launet, În cap`tul laboratorului, pe stânga Traducere de Raluca Dinc` Colec]ia „Dulapul \ndr`gostit“ {tiin]a e o treab` mult prea serioas` pentru a fi l`sat` pe seama savan]ilor.

Autorul acestei c`r]i [i-a luat inima \n din]i [i a cercetat cu aten]ie presa [tiin]ific` \n c`utarea adev`ratei [tiin]e... de tot râsul.

Pierre Bourdieu, Schi]` pentru o autoanaliz` Traducere de Bogdan Ghiu Colec]ia „Demonul teoriei“ Un balans eroic [i, pe alocuri, improbabil \ntre personal [i impersonal, Schi]` pentru o autoanaliz` este cea mai frumoas` [i mai adev`rat` carte a lui Pierre Bourdieu.

Daniel Arasse, Nu vede]i nimic Traducere de Laura Albulescu {tiin]a nu trebuie s` fie neap`rat serioas`, ]eap`n`, moroc`noas`. Anchetând cu umor [i subtilitate tablouri celebre ale lui Velázquez, Ti]ian, Bruegel sau Tintoretto, Daniel Arasse ne \nva]` – \ntr-o declara]ie de iubire f`cut` picturii – s` privim ceea ce vedem.

www.editura-art.ro

Colec]ie: Literatur` universal` contemporan`

Colec]ie: Succese contemporane

Cheia de C`petenie de Agustín Sánchez Vidal Traducere de Ileana Scipione Un criptograf se afl` \n fa]a „cheiide-c`petenie“, un cod vechi de cinci secole.

Provocarea este cople[itoare. Mul]i nu vor ca misterioasa cheie s`-[i dezv`luie taina – cuvântul din care se trage Universul. Autorul a primit \n 2008 premiul Primavera de Novela pentru acest roman.

Al 7-lea M de Francisca Solar Traducere de Carmen Spânu Un thriller psihologic [i cinematografic, plasat \ntr-un s`tuc uitat din Chile, unde [ase tineri se sinucid \n dou` luni. O criminalist`, un detectiv rece [i calculat, [i un paparazzo f`r` scrupule ce a reu[it ceea ce p`rea imposibil – fotografierea primului sinuciga[, \ncearc` s` afle \nfior`torul secret.

În ]ara b`rba]ilor de Hisham Matar Traducere de S\nziana Drago[ „Pe când liderii occidentali discutau prietene[te cu Gaddafi, este frapant s` ]i se reamintesc` cruzimea regimului acestuia. Un roman politic remarcabil, care evoc` blând conflictele umane universale – identitate, iertare, iubire.“ – The Observer Romanul a fost tradus \n peste 20 de limbi [i a primit patru premii literare.

A noua via]` a lui Louis Drax de Liz Jensen Traducere de Dumitra Baron Louis Drax este un b`iat inteligent [i ciudat. În fiecare an trece prin accidente violente, dar scap` mereu cu via]`. În ziua când \mpline[te 9 ani, Louis cade de pe o stânc` [i intr` \n com` profund`. Intriga e sus]inut` de un discurs conving`tor, chiar [i pentru regizorul Minghella, care l-a transformat \n scenariu de film.

Sfâr[itul Europei de Àngel Burgas Traducere de Arabela Ri]` Un grup de ideali[ti ciuda]i vrea s` schimbe lumea printr-un manifest \mpotriva marginaliz`rii. Se na[te un nou concept despre lume [i justi]ie social`, o lume \n care pot convie]ui poe]ii [i revolu]iile lor, mamele protectoare ale transsexualilor [i to]i oamenii buni care au tr`it subjuga]i de grupurile de putere [i de mass media.

Micu]ul trup de Corrine Solliec Traducere de Alexandra Emilian O tân`r` de 20 de ani duce o lupt` feroce \mpotriva micului ei trup, care oscileaz` \ntre bulimie [i anorexie. Ceva din micu]ul trup rezist` [i terapiei, [i iubirii. Roman sfâ[ietor de analiz` lucid` a unor probleme emblematice ale tinerilor, un vârtej \n care se amestec` personaje, evenimente, hohote [i lacrimi.

O veritabil` bijuterie literar`.

Ève din propria-i ruin` de Ananda Devi Traducere de Mioara Izverna Prolifica scriitoare din Insulele Mauri]ius a primit Premiul celor cinci continente pentru acest roman. Este un cântec, o plângere purtat` de patru voci adolescentine din cartierul Troumaron din Port-Louis, care-[i povestesc deziluziile, durerile, speran]ele \ntr-un posibil viitor pentru tinerii \nvin[i de via]`.

Fiica pierdut` a fericirii de Geling Yan Traducere de Roxana Gheorghe O iubire neobi[nuit`, pe scena tumultoas` a goanei dup` aur [i a curentului anti-chinez de la sfâr[itul anilor ’60. Fusang a fost r`pit` din China [i vândut` ca prostituat` \n San Francisco.

Chris, un b`iat de 12 ani, o admir`, o spioneaz` [i viseaz` s` o salveze. Autoarea a fost tradus` \n foarte multe limbi [i a primit peste 30 de premii.

www.edituraminerva.ro

Noi n-avem bun-gust, noi s\ntem arti[ti de Andrei Codrescu Traducere de Ioana Av`dani Colec]ia „Plural“ „Majoritatea eseurilor sale americane se refer`, explicit sau implicit, la experien]a exilului – lingvistic, politic sau geografic. Iar remarcile sale despre via]a din Europa de Est dup` c`derea comunismului s\nt avertismente acide c` adoptarea «libert`]ii» [i «democra]iei» nu a rezolvat foarte multe probleme aici.“ (Kirkus Reviews)

Pre]: 24,95 lei Mic tratat de emo]ii, sentimente [i pasiuni politice de Philippe Braud Traducere de Magda Jeanrenaud Colec]ia „Plural“ Apel\nd la o serie de articole bogat ilustrate prin citate – profunde sau picante – din diver[i autori [i scurte exemple din istorie sau din actualitate, acest mic „tratat“ demonstreaz` c`, \n ]ara lui Descartes, ra]iunea nu este nicicum lipsit` de emo]ie.

Pre]: 29,95 lei

Scandalul de Shusaku Endo Traducere din limba japonez` [i note de Andreea Sion Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Scandalul (1986) este un roman care dezv`luie, \ntr-o manier` lucid` [i necru]`toare, temerile [i obsesiile unui scriitor ajuns la o v\rst` \naintat`, explor\nd grani]a fragil` care desparte studiul gesturilor violente [i depravate de comiterea lor efectiv`.

Pre]: 24,95 lei Povestea unei vie]i de Aharon Appelfeld Traducere din limba ebraic` [i note de Any Shilon Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Cartea lui Aharon Appelfeld nu este o nara]iune cronologic` a unor evenimente tr`ite, ci o discu]ie deschis` [i sf\[ietoare despre ce [i cum anume ne amintim, despre ce \nseamn` s` fii evreu [i cum s` scrii despre asta f`r` a aluneca \n sentimentalism sau retoric` goal`. Este povestea unei experien]e cu neputin]` de povestit.“ (Booklist)

Pre]: 22,95 lei M`cel \n Georgia de Dumitru Crudu Colec]ia „Ego. Proz`“ „Romanul lui Crudu este oniric [i fantast [i foarte imaginativ, are de-a face cu o istorie hiperbolizat` care transform` oamenii [i adesea \i reduce la condi]ia de simple marionete ale imagina]iei. S\nt foarte mul]i scriitori \n romanul lui Dumitru Crudu, iar ace[tia au, fiecare, tendin]a de a modela realitatea pe care o tr`iesc, de a o schimba.“ (Doris Mironescu)

Partida de biliard de la ora nou` [i jum`tate de Heinrich Böll Traducere din limba german` [i note de Mihai Isb`[escu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Böll reu[e[te s` transforme evenimentele desf`[urate \ntr-un interval de aproape cincizeci de ani – interval ce include cele dou` r`zboaie mondiale – \ntr-o unic` [i complex`, cople[itoare [i fascinant` experien]`.“ (New York Herald Tribune)

Pre]: 27,95 lei

Pre]: 34,95 lei

Într-o noapte f`r` lun` de Dai Sijie Traducere din limba francez` de Doina Ioanid Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Într-o noapte f`r` lun` este un text despre c`utarea unui manuscris redactat \ntr-o limb` misterioas`, despre budism, despre cultura [i civiliza]ia chinez`. De[i a p`strat aceea[i structur` a nara]iunii care a sedus milioane de cititori, stilul lui Dai Sijie este de data aceasta mai dur, dar \n acela[i timp mai poetic....“ (Le Figaro)

Tristano moare de Antonio Tabucchi Traducere din limba italian` [i note de Vasile Mitu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Tristano moare este o carte epocal`, o reflec]ie profund` pe tema literaturii noului mileniu [i a societ`]ii care va s` vin`...“ (Prometheus)

Pre]: 22,95 lei

Pre]: 24,95 lei

www.polirom.ro

Etica neuit`rii de Monica Lovinescu Colec]ia Zeitgeist „În cultura român`, Monica Lovinescu a fost cea mai rafinat` cunosc`toare, exeget`, analist` a fenomenului comunist. A pledat ca nimeni altcineva pentru demontarea [i demistificarea preten]iilor ideologice ale totalitarismului comunist. (...) La un ceas când asist`m la str`danii insidioase de obliterare a con[tiin]ei istorice, g`sim \n opera autoarei argumente imbatabile pentru a nu uita.“ Vladimir Tism`neanu

Pre]: 49 lei Fantoma lui Gheorghiu-Dej de Vladimir Tism`neanu Seria Istorie contemporan` „{ocând prin noutatea [i prospe]imea cu care investigheaz` un spa]iu al gândirii ce-i fusese sistematic interzis intelectualului român, analizele lui Vladimir Tism`neanu sunt excep]ionale studii de filozofie politic`. Volumul de fa]` poate fi citit [i ca un tratat de demonologie politic`.“ Mircea Mih`ie[

Pre]: 39 lei Profetul [i oglinda fermecat` de Madeea Axinciuc „Madeea Axinciuc prezint` o analiz` foarte original` a celui mai important tratat filozofic medieval evreiesc. Teza fundamental` a lucr`rii este propunerea c` imagina]ia este un «cuvânt-cheie» al tratatului lui Maimonide. În locul accentului pus \n cercet`rile curente pe suprema]ia intelectului, avem o \n]elegere nou`, bazat` pe viziunea omului ca o fiin]` unic`, \nzestrat` cu capacitatea imagina]iei.“ Moshe Idel

Pre]: 42 lei Principiul cerului de Alexander Baumgarten Colec]ia Academica „Problema unit`]ii intelectului sau cea a eternit`]ii lumii nu sunt nici probleme disparate, nici obiecte proprii medievi[tilor (...) Dimpotriv`, ele trebuie gândite de cei care cunosc colateral gândirea medieval`, pentru a proba ie[irea lor \ntr-o disput` de idei mai vag` istoric, dar mai fertil` filozofic (...) «Legând» temele, \n virtutea analogiei, am numit conglomeratul conceptual al unit`]ii intelectului [i eternit`]ii lumii, «principiul cerului».“ Alexander Baumgarten

Pre]: 39 lei

Cutremur de timp de Kurt Vonnegut Traducere din englez` de Viorica Boitor, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Bestseller New York Times Un cutremur de timp trimite \ntreaga omenire \n urm` cu zece ani. Obliga]i s`-[i tr`iasc` iar`[i, pas cu pas, dramele [i nefericirile, oamenii vor reu[i \n sfâr[it s` evadeze din propriul trecut. Autorul \[i rememoreaz` astfel via]a [i speculeaz` pe marginea marilor \ntâmpl`ri ale istoriei secolului XX, cu umorul spumos cel caracterizeaz`.

Pre]: 27 lei

Via]a [i vremurile lui Michael K de J. M. Coetzee Traducere din englez` de Eduard Bucescu, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Roman distins cu Booker Prize O lec]ie despre supravie]uire pur`: f`r` idoli, f`r` iluzii, f`r` viitor. „O carte care te subjug`. Dramatismul pove[tii creeaz` un vacuum care te soarbe [i, pe m`sur` ce te adânce[ti \n lectur`, descoperi un erou curajos, de neclintit, un adev`rat artist al evad`rii \n mijlocul unei lumi aflate \ntr-o continu` lupt`.“ (The New York Times)

Pre]: 27 lei Cercul nebunilor de John Cowper Powys Traducere din englez` de Antoaneta Ralian, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction „Romanele lui John Cowper Powys sunt singurele din literatura englez` capabile s` rivalizeze cu scrierile lui Tolstoi sau Dostoievski.“ (George Steiner) Cercul nebunilor este o poveste a predestin`rii, cu personaje pline de dramatism [i erotism luxuriant, \n linia marilor romane La r`scruce de vânturi [i Amantul doamnei Chatterley.

Pre]: 38 lei

Moartea lent` a Lucianei B de Guillermo Martínez Traducere din spaniol` de Irina Dogaru, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction „Acest roman este o medita]ie asupra hazardului, a r`zbun`rii, a puterii literaturii, a \ntâmpl`rii [i a cauzalit`]ii, dar [i a incredibilei for]e a sentimentelor umane. Martínez scrie un thriller captivant, \ntr-un stil irezistibil de conving`tor [i limpede.“ (The Independent)

Pre]: 25 lei

www.humanitas.ro

Întoarcere la Brideshead de Evelyn Waugh Traducere de Mihnea Gafi]a Colec]ia Mae[trii LEDA Roman inclus de revista Time \n topul celor mai bune 100 de romane ale tuturor timpurilor Magnum opus al unuia dintre cei mai \ndr`gi]i [i aprecia]i scriitori britanici, despre un castel fastuos, o familie aristocratic` [i o lume magic`.

Pre]: 44,90 lei O insul` prea mic` de Andrea Levy Traducere de Liviana Tane Colec]ia Mae[trii LEDA Roman distins cu Orange Prize for Fiction 2004, Orange of Oranges 2005, Whitbread Book of the Year 2004, Commonwealth Writers’ Prize 2005 Anul 1948. Londra \[i revine dup` r`zboi. Dar pe Nervern Street, la nr. 12, conflictul de-abia a \nceput… „O saga captivant` despre schimbarea la fa]` a Marii Britanii.“ (Mirror)

Pre]: 47,50 lei Vraja iernii de Helen Dunmore Traducere de Lauren]iu Dulman Colec]ia Love&Life LEDA Roman distins cu Orange Prize for Fiction O iubire imposibil`, o pasiune interzis`, un roman tulbur`tor, cu ecouri din La r`scruce de vânturi.

O lume opac`, pustiit` de r`zboi, o familie cu secrete sumbre [i un decor ce aminte[te de romanele gotice compun cadrul unei iubiri incestuoase, mustind de tensiune [i teroare.

Pre]: 39,90 lei Sângele florilor de Anita Amirrezvani Traducere de Ioana Jelea Colec]ia Love&Life LEDA Persia medieval` prinde via]` \n acest roman sclipitor [i captivant: de la uluitoarea sa arhitectur`, pân` la pie]ele forfotind de oameni, doldora de co[uri cu mirodenii, covoare cu fir de aur [i ]es`turi de culoarea peruzelei. Pove[ti persane care te vr`jesc, destine tulbur`toare…

Pre]: 45,00 lei

Cel pe care ]i-l dore[ti de Jill Mansell Traducere de Liliana Andronache Colec]ia Love&Life LEDA „Chicklit [ic, citit cu pl`cere de femeile de orice vârst`.“ (Daily Express) Un cadou ideal de Sfântul Valentin, propus de autoarea bestsellerului Gre[elile Mirandei – „\ncânt`tor de indecent, imprevizibil [i teribil de amuzant“ (Daily Express).

Pre]: 42,00 lei Enzo sau Arta de a pilota pe ploaie de Garth Stein Traducere de Doina Doru Colec]ia Love&Life LEDA Bestseller New York Times Roman publicat \n 27 de ]`ri O poveste emo]ionant`, dar [i amuzant`, despre familie, dragoste, loialitate [i speran]`, perceput` prin ochii – [i nasul! – unui câine. „Merit` pus` al`turi de Pesc`ru[ul Jonathan Livingston a lui Richard Bach, de Alchimistul lui Paulo Coelho [i de Via]a lui Pi a lui Yann Martel.“ (The Portland Oregonian)

Pre]: 39,90 lei Cheia lui Solomon. Proiectul Codis de R. Douglas Weber Traducere de Ioan-Cristian M`rculescu Colec]ia Thriller LEDA În Templul lui Solomon s-a descoperit un pergament str`vechi care ar putea dezv`lui adev`rata identitate a Mariei Magdalena. „Un thriller inteligent, sclipitor, care satisface preten]iile oric`rui cititor. Ac]iunea visceral` a lui Ludlum combinat` cu realismul lui John le Carré.“ (The Guardian)

Pre]: 44,90 lei Lovitura de Philip Kerr Traducere de Liviana Tane Colec]ia Thriller LEDA O singur` \ntrebare v` poate paraliza cu totul mintea: pe cine vrea s` ucid` asasinul num`rul 1 al Americii? „Un thriller excelent, plasat, la Miami, chiar \n miezul paranoiei anticomuniste de la \nceputul anilor ’60, cu un Kennedy aflat la putere [i o Cub` \nc` entuziast` fa]` de Fidel Castro.“ (The Observer)

Pre]: 44,90 lei

www.ledabooks.ro

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

despre c`r]ile pe care le-au citit. Poate cel mai important este faptul c` aplica]ia conecteaz` indivizi cu acelea[i interese de lectur`, iar economic, ofer` editurilor interesate o imagine complex` despre tipurile de cititori. Alte aplica]ii apar]in unor re]ele sociale specializate \n lectur`, ca GoodReads Books (peste 70.000 de utilizatori) sau Shelfari Books (5000 de utilizatori), re]ele care [i-au implementat aceste aplica]ii din dorin]a de a nu pierde utilizatorii care migrau spre Facebook.

O parte dintre aplica]iile dedicate c`r]ilor s\nt specializate pe domenii editoriale. De exemplu, Comic Books (dezvoltat` de un t\n`r programator de la IBM) are peste 22.000 de utilizatori [i peste 230 de edituri care contribuie cu titluri. Aplica]ia ofer` uneori avanpremiere [i promo]ii pentru anumite titluri. O alt` aplica]ie de ni[` este Med Books, dezvoltat` de un spaniol cu inten]ia evident` de a str\nge medici interesa]i de ultimele nout`]i editoriale din domeniu. Deocamdat` are peste 1000 de utilizatori care se pl\ng c` nu pot \nc`rca titlurile pe rafturile lor digitale. O alt` tendin]` este crearea de aplica]ii [i grupuri dedicate schimbului de c`r]i (digital sau prin po[t`), dar [i de grupuri subversive care citesc c`r]ile interzise de regimuri democratice, fundamentaliste sau totalitare.

Editurile s\nt de-abia la \nceput pe Facebook – un ecosistem care le-ar permite nu numai s`-[i promoveze noile titluri, dar [i s` produc` studii de pia]`. Penguin a lansat o aplica]ie – 52 de c`r]i de citit \n 2009 – cu scopul de a oferi un titlu \n fiecare s`pt`m\n`, cititorilor virtuali. P\n` acum, doar 400 de indivizi au instalat aplica]ia. Printre scriitorii priza]i de Facebook se afl` Haruki Murakami, a c`rui aplica]ie str\nge peste 100 de utilizatori. Exist` [i o pagin` dedicat` acestui autor japonez care are 36.000 de fani, adic` de lectori entuzia[ti.

Sau: are 869 de prieteni [i te \ntreab` ce faci \n acest moment. {i-a instalat aplica]ia Will You Kiss Me? [i, p\n` acum, 120 de prieteni i-au r`spuns pozitiv. Nu prea cite[te pe Facebook, dar e citit de to]i prietenii s`i. La datele personale, s-a trecut „c`s`torit“ – cu Julia Kristeva. Îl cheam` Philippe Sollers [i po]i s`-i ceri prietenia oric\nd.

Constantin Vic`

Citim \n Cartea Fe]elor Facebook e re]eaua social` mondial` cea mai vizitat`, dep`[ind MySpace \n aprilie 2008. În acela[i timp, [i-a c\[tigat prestigiul unei re]ele sigure [i democratice, \n care membrii au mai degrab` scopuri intelectuale, sociale sau politice, dec\t sexuale, a[a cum se \nt\mpl` cu alte re]ele sociale (hi5 fiind exemplul opus). A pornit ca o re]ea dedicat` studen]ilor americani [i \n scurt timp a devenit al cincilea site dintre cele mai vizitate din lume. A[a cum arat` [i numele, Facebook e o carte hipertext care adun` laolalt` informa]ii despre utilizatori (\n diferite formate: text, imagine, video, [i \n diferite aspecte ale identit`]ii lor: de la cele religioase la cele creative), rela]ii \ntre ace[tia [i aplica]ii. Aplica]iile s\nt instrumente de rela]ionare, dar [i instrumente de marketing pentru firmele sau indivizii care le dezvolt`. Facebook a devenit un ecosistem digital \n care oricine poate construi o aplica]ie care s` devin` popular` peste noapte.

Facebook atrage \n general utilizatori cu interese epistemice sau artistice puternice, profesioni[ti din zonele culturale creative etc. Astfel, aplica]iile dedicate c`r]ilor s\nt populare [i \n continu` expansiune. La o simpl` c`utare, am descoperit peste 400 de aplica]ii dedicate c`r]ilor, lecturii [i bibliografiilor. Prima aplica]ie – weRead – are peste 500.000 de utilizatori care au indexat 45 de milioane de titluri. Prin aceast` aplica]ie se pot face liste de c`r]i pe domenii, se pot cota c`r]ile, iar utilizatorii scriu recenzii (argumentate sau nu)

■

61

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

rator performant pentru o parte din „cadrele de n`dejde“ ale PCR. În 1981 e tras pe linie moart`; \n 22 august 1981, Noël Bernard cite[te la „Europa Liber`“ un text memorabil despre cel mai intransigent [i foarte abilul ap`r`tor al dogmei comuniste, la nivel \nalt. În textul de la „Europa Liber`“ (reprodus la finalul volumului de fa]`), dl Bernard spune \ntre altele: „nimeni \n România nu va pl\nge soarta lui Leonte R`utu. Nimeni \n afar`, poate, de el \nsu[i“. A murit la \nceputul anilor ’90, „f`r` s` fi exprimat vreo form` de remu[care, vreun regret sau vreo c`in]`“. A apucat s`-i spun` totu[i unui politolog elve]ian, Pierre du Bois (a c`rui carte despre ascensiunea la putere a lui Nicolae Ceau[escu a ap`rut, de asemenea, recent, \n aceea[i serie \n care s-a publicat [i volumul \n discu]ie), c` „România comunist` a fost \n \ntregime construit` dup` modelul sovietic“. Ce uita \ns` Leonte R`utu s` adauge, dar nu [i autorii c`r]ii, e c`, pe partea de bun` practic` a ideologiei, „el a fost arhitectul acestei construc]ii diabolice“. „Leonte R`utu a fost, f`r` nici o \ndoial`, un Jdanov al culturii române. A luptat \mpotriva tuturor tendin]elor moderne, liberale, prooccidentale“, spune V. Tism`neanu despre cel pe care \l considera un tor]ionar de rang \nalt al culturii române, un „satrap“, „un posedat cinic, un supravie]uitor demonic, un acrobat perfect al unei ideologii nihiliste“.

A fost, argumenteaz` autorii c`r]ii, [i unul dintre modelele preferate ale fostului pre[edinte al României, Ion Iliescu. „Ca [i pentru al]i activi[ti din «frontul ideologic», R`utu ap`rea drept guru suprem, sacerdotul unei religii seculare \n care oameni ca Ion Iliescu \[i investiser` toat` pasiunea, energiile, speran]ele.“ {i (apropo de z\mbetul celebru al lui Ion Iliescu): „De la «venerabilul» politruc, cu al s`u etern z\mbet onctuos, a \nv`]at Ion Iliescu multe din trucurile propagandistice pe care avea s` le pun` \n nefasta sa oper` de dup` 1989.“ Demersul istoric ce ]ine de „etica neuit`rii“ pe care \l propun odat` cu aceast` carte Vladimir Tism`neanu, Cristian Vasile [i Mihai {ora ofer` un studiu de caz necesar, sanitar, pasionant [i riguros.

E, pe o ni[`, \nc` un argument tare \n sprijinul ideii c` „regimul comunist românesc a fost unul criminal [i ilegitim“.

■

Cristian P`tr`[coniu

Regimul criminal [i ilegitim.

Faza pe aparate Perfectul acrobat. Leonte R`utu, m`[tile r`ului – cartea pe jum`tate vorbit` \n doi de Vladimir Tism`neanu [i Cristian Vasile (ba chiar \n trei, pentru c` e obligatoriu s` punem la socoteal` [i discu]ia despre st\nga [i cenzur` \n comunismul românesc pe care cei doi o au cu Mihai {ora) [i cu \nc` o jum`tate bine garnisit` cu documente de arhiv` care sus]ine solid temele conversa]iei – e un pre]ios document de(spre) istorie contemporan`, care fixeaz` o lumin` necru]`toare asupra unuia dintre personajele, f`r` dubiu, malefice ale comunismului autohton.

Scurtissim, pentru cei care nu [tiu cine a fost acest sinistru personaj de top din PCR, dar [i pentru cei care, [tiind cine era, \ncearc` s` uite acum: n`scut \n Basarabia, intr` de t\n`r \n mi[carea comunist` româneasc`; \ntre 1937-1940 e redactor [ef la Sc\nteia. În timpul r`zboiului e \n URSS, unde lucreaz` mai mul]i ani la Radio Moscova; revine \n ]ar` [i, „maestru al artei supravie]urii politice“, st` aproape patru decenii \n linia \nt\i, indiferent dac` acolo erau Anna Puker, Gheorghe GheorghiuDej sau Ceau[escu. E ani buni „inchizitorul suprem“ al culturii române [i e foarte util [i eficient [i c\nd, sub tutela lui Nicolae Ceau[escu, exist` c\teva schimb`ri semnificative de direc]ie inclusiv \n zona culturii române sub comunism. Aproape 10 ani e rectorul Academiei „{tefan Gheorghiu“, labo-

63

Vladimir Tism`neanu, Cristian Vasile, Perfectul acrobat.

Leonte R`utu, m`[tile r`ului, Colec]ia „Istorie contemporan`“, Editura Humanitas, 2008

Cristian P`tr`[coniu este editorialist la Cotidianul.

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

un ins inspir\nd o total` \ncredere chiar [i patronului exigent Samuel Solomon, devine servitorul, dar [i supraveghetorul excentricului Cosmo – fiul nelini[tit [i nelini[titor al familiei. Cosmo este un constructor de avioane ratat, un juc`tor de polo, dar mai ales un extraordinar client al cazinourilor, \nzestrat cu o premoni]ie supranatural` ce-l face s` c\[tige sume enorme. Rela]ia st`p\nului cu servitorul devine un soi special de pasiune, care \i leag` [i \i apropie \n timpul unor lungi c`l`torii prin Europa, Orient [i America. Cosmo, acest suflet b\ntuit de umbre, misterios de \nzestrat, cade prad` unei melancolii profunde, cu nuan]e delirante, care-l va duce la moarte. {i anii vor trece \n slujba aceleia[i familii, p\n` c\nd fostul valet se va retrage \n casa d`ruit` de Solomoni, undeva pe malul Atlanticului. Povestitorul reg`se[te casa, dar nu [i pe proprietarul ei. Acesta murise, nu \nainte de a fi intrat \ntr-un spital de psihiatrie, unde un doctor Fahnstock \i administra serii foarte lungi – distrug`toare – de [ocuri electrice. Martorul, care era un alt medic, un anume Abramski, notase adev`rata patim` cu care Adelwarth se supunea acestei practici medicale distructive. Scopul lui p`rea a fi unul singur: uitarea. Dorin]a lui ar fi fost s` tr`iasc` f`r` a-[i aminti. ...A existat, \ntr-adev`r, printre ereziile criminale ale medicinei, [i aceea a electro[ocurilor \n num`r mare (chiar mai multe pe zi, \n lungi serii), \n scopul presupus [i niciodat` demonstrat c` ar distruge structurile cerebrale atinse de boal`. Dr. Fahnstock pare s` fi fost adeptul metodei. De ce se supunea ([i chiar c`uta amnezia) Ambros Adelwarth? Voia s` uite de Cosmo, de rela]ia complicat` [i pasional` care va fi fost a lor. Ce-l f`cea pe fostul butler s` soarb` cu l`comie, p\n` la anihilare, din apa uit`rii? Momentele trecute de fericire? C`in]a de a nu fi reu[it s`-l salveze pe Cosmo? Sebald nu d` explica]ii. Memoria este dureroas` oric\nd, atunci c\nd evoc` orice fel de amintiri: ale faptelor care nu am fi vrut s` se petreac`, ale fericirii trecute, nerepetabile. „Amintirea – noteaz` unchiul Ambros \ntr-un caiet reg`sit – \mi pare adesea o form` de prostie. Ai capul greu, ame]e[ti, ca [i cum n-ai privi \nd`r`t pentru a urma coridoarele timpului trecut, ci ai plonja spre p`m\nt, din \naltul unuia dintre turnurile ale c`ror v\rfuri se pierd \n cer.“ ■

Ion Vianu

Memorie [i durere Memoria doare. Este una din cele mai puternice eviden]e, de \ndat` ce ie[im din v\rsta copil`riei. Ne dor amintirile triste, pierderile, doliurile, e[ecurile, r`nile, bolile. Ne doare [i reminiscen]a \nt\mpl`rilor pl`cute – \ndr`gostirile [i dragostea, succesele pe care ni le-au pricinuit frumuse]ea [i farmecul ce l-am putut avea... Momentele de fericire s\nt trec`toare, amintirea lor semnaleaz` trecerea [i ireversibilitatea timpului. Durerile, dimpotriv`, exist` pentru a sublinia permanen]a, stagnarea. Memoria este marca timpului care curge, tot at\t c\t [i a celui ce se \mpotmole[te.

W.G. Sebald (1944-2001) – scriitor netradus \n române[te, german marcat de culpabilitatea german`, care [i-a petrecut cea mai mare parte a vie]ii \n Anglia, scriind \n limba matern` – face din literatura sa un exerci]iu de memorie \ndurerat`. Opera lui este slujit` de o putere remarcabil` de redare a am`nuntului semnificativ, de o percep]ie acut` a sunetelor, a culorilor, a peisajului, a vegetalului, a arhitecturalului, prezent` pentru a evoca un trecut dureros. Una din c`r]ile lui, Emigran]ii (Die Ausgewanderten), reune[te \n patru povestiri [i tot at\tea biografii evocarea unor in[i care [i-au p`r`sit ]ara, \n \mprejur`rile secolului. Trei dintre ei s\nt evrei; al patrulea este Ambros Adelwarth, de sorginte ]`r`neasc` bavarez` (ca Sebald), pornit \n lume \nainte de Primul R`zboi, ucenicind \n mari hoteluri germane, elve]iene, londoneze, devenit butler (valet) al unei bogate familii newyorkeze (bancherii Solomon din Long Island). Cur\nd, Ambros,

65

Ce v` lipse[te din România?

Anamaria BELIGAN ● Rodica BINDER ● Andrei CODRESCU Rodica DRAGHINCESCU ● Carmen FIRAN ● C`t`lin Dorian FLORESCU C`lin-Andrei MIH~ILESCU ● Cosana NICOLAE ● Dumitru Radu POPA Sebastian REICHMANN ● Adrian SÂNGEORZAN ● Saviana ST~NESCU

colaje de Dan Stanciu

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

ANCHET~

„Afurisit` s`r`cie! bine zici tu, de ce n-am cu ce s` te r`pesc patriei, s` te aduc aici, s` m\nc`m \mpreun` franzela amar`! O durere \mp`rt`[it`, nu-i a[a c` e pe jum`tate u[urat`? }i-ar veni greu la \nceput, desigur; ai ofta cu g\ndul la Schitul M`gureanului; ai pl\nge de dorul Palatului Po[telor; ai sl`bi de lipsa prafului [i noroiului daco-române… dar a[ c`uta eu, amicul t`u, tot a[a de desolat ca [i tine, s` te m\ng\i; ne-am duce de colo p\n` colo, ca s` nu d`m pas nostalgiei s` ne birue, p\n` c\nd, obosi]i poate de v\rst`, ne-am deprinde cu durerea exilului.“ (I.L. Caragiale c`tre Alecu Urechia, 25 iulie 1905, Berlin)

■ Anamaria BELIGAN (Melbourne) Nimic. Am luat cu mine tot ce e important: limba, cultura, c`r]ile autorilor iubi]i, miliarde de amintiri. Cu cei dragi din România comunic intens prin e-mail [i skype – paradoxal, mai intens [i mai semnificativ dec\t dac` a[ locui acolo. M` simt foarte bine cu aceast` Românie a mea personal`, nepoluat`, nemacdonaldizat`, nebecalizat`; ap`rat` de violenta b`d`r`nie care m` \nsp`im\nt` la fiecare vizit` acolo. (www. beligan.com) ■ Rodica BINDER (Köln) „E[ti o pas`re cu dou` cuiburi“ – spune so]ul meu de c\nd pot c`l`tori tot mai des \n România. Îi dau dreptate poate [i fiindc` iubesc r\ndunelele. În Germania, unde tr`iesc de peste 20 de ani, le a[tept \ntoarcerea, la sf\r[it de aprilie. S\nt diferite de cele de acas`: mai mari, zboar` \n grup [i scot un sunet scurt, \ntre ]ip`t [i piuit. Pleac` repe-

de, la sf\r[it de august. Eu tr`iesc \ntre lumi \ntr-un fel de schizofrenie lingvistic`. Îmi c\[tig existen]a cu limba matern` \n redac]ia român` de la Deutsche Welle, un fel de turn Babel pe malul Rinului, cu redac]ii \n 30 de limbi. Ajuns` \n România, reintru ca \ntr-o cochilie \n casa p`rinteasc`. M` a[teapt` mama [i sora mea. Mama \mi lipse[te cel mai mult, tata, s`racul, s-a stins \n urm` cu zece ani. Mama, ea este cea care m` face s` fiu a[a cum s\nt [i s-o iubesc la nesf\r[it.

La anii mul]i pe care-i are, privirea, vocea, spiritul i-au r`mas tinere [i agere mi[c`rile, \ns` au devenit mai lente. A[ vrea s-o am mereu al`turi.

Repetatele exerci]ii de desp`r]ire nu mi-au \nt`rit mu[chii sufletului. M` doare fiecare plecare „de-acas`“. La sosirea pe aeroport, \n Germania, m` \nt\mpin` so]ul [i fiul. Am ce le povesti. Avem [i ce ne aminti. Duc lipsa unor vechi [i buni prieteni, dar [i a unor cunoscu]i: r`ma[i \n ]ar` unii, str`muta]i peste m`ri [i ]`ri, al]ii.

67

A N C H E T~

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

Îmi lipsesc studen]ii, seminariile, cursurile, \nt\lnirile conviviale, de[i noua mea meserie este extrem de captivant` [i dinamic`. Poate prea dinamic`, dar f`r` un feedback constant, f`r` ecoul din ]ar`, de la cei care m` ascult` sau care m` citesc. Cred c` noi, cei pleca]i, ne g\ndim mai des la cei r`ma[i, dec\t se g\ndesc ei la noi. În absen]a unor dovezi, s-ar putea s` m` \n[el.

Ceea ce n-ar fi tocmai r`u.

scriu f`r` \ntrerupere. Nu [tiu ce a intervenit.

Con[tiin]a mortalit`]ii probabil. Nu cred c` am destul timp. Visul meu acum e s` tr`iesc cu c`r]i [i animale.“ (Dilemateca, nr. 3/2005, www. codrescu.com)

■ Andrei CODRESCU (New Orleans) „Am un apetit abnormal pentru literatura român`. Devorez revistele [i c`r]ile pe care le primesc [i citesc ziarele pe Internet… Acum c\]iva ani m` g\ndeam la o \ntoarcere \n Sibiu – am avut o fantezie despre un centru de poezie american`, o cas`-bibliotec` cu un apartament pentru un poet american care s` stea vreo lun`dou`, s` \mprumute c`r]i tinerilor, s` discute poezie, s` se fac` serate etc. – un fel de cenaclu de poezie \n englez` [i \n român`. Locuiam [i eu acolo, la etajul doi. Acum vreau numai s` m` ascund \ntr-o pe[ter` \n mun]i, s` citesc [i s`

68

■ Rodica DRAGHINCESCU (Stuttgart) TOTUL, cu precizarea c` totul meu nu con]ine nici o alternativ` (la nimic, spre exemplu), nici un risc… Totul, zi de zi, noapte de noapte. Totul, ca un soi de concep]ie, sarcin` [i cre[tere a exilului nemeritat. TOTUL, ca bl\nde]e sau insomnie. Fie ele [i tehnice. România s-a lipsit de mine. România \mi lipse[te. (www.draghincescu. com) ■ Carmen FIRAN (New York) Nu s\nt, probabil, emigrantul român clasic. Emigra]ia mea \n urm` cu zece ani nu se datoreaz` disper`rii, asemeni celor care au plecat \nainte de ’89 din ra]iuni politice, nici frustr`rilor economice sau profesionale. Eu m-am \ndr`gostit de New York [i l-am sim]it cel mai bun loc pen-

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

A N C H E T~

tru mine, nu doar temporar, ci pentru tot restul vie]ii. Nu am trecut a[adar prin nici o traum`, nu a trebuit s` renun] la nimic, nu am tr`it cu dileme identitare sau de adaptare. M-am stabilit la New York gata adaptat` [i liber` s`-mi p`strez statutul pe care l-am dorit. Am avut [i noroc, recunosc. Stabilitatea, starea de bine [i sentimentul c` m` aflu \n control \n ]ara de adop]ie s\nt legate nu doar de emo]ii rezolvate ori de lipsa nostalgiilor, ci [i de c`r]ile publicate [i de prietenii solide care mi-au a[ezat bine p`m\ntul nou sub picioare. Înc\t descop`r [i eu cu surpriz` ([i oarecum jenat`) c` nu-mi lipse[te nimic din România. Am chiar [i cimbru, [i leu[tean. A[ putea \ns` vorbi (\n peste 2000 de cuvinte) despre ce nu-mi lipse[te din România sau despre ce-mi lipse[te \n America din America. (www. carmenfiran.com) ■ C`t`lin Dorian FLORESCU (Zürich) A \ntreba un emigrant ce-i lipse[te din România este precum s-ar \ntreba \nsetatul ce calit`]i ar trebui s` aib` apa. În primul r\nd, vrea ap`. Pentru exilat acest soi de ap` este un lichid sf\nt, primordial, care c\ndva a fost \ntrerupt: \n momentul plec`rii. Un amalgam alc`tuit din mirosuri, gesturi, chipuri [i voci, peisaje, pe care le poate numi „la mine acas`“. Emigrantului \i lipsesc \ntotdeauna c\teva sarmale. Iar dac` g`se[te la Chicago, Paris sau la Zürich foi de varz`, acestea nu vor fi niciodat` precum cele de acas`.

El are un raport magic, nostalgic, cu un „acas`“ \ndep`rtat. În acest stadiu m` g`seam eu la primele mele c`l`torii prin ]ar` dup` c`derea comunismului. Între timp lucrurile s-au mai clarificat. În Elve]ia, partidul de dreapta SVP \[i mobilizeaz` mul]ii aleg`tori \mpotriva acord`rii dreptului de liber` trecere României [i Bulgariei. P\n` de cur\nd, România lipsea de pe harta interioar` a unui vestic mijlociu. Acum s\nt rugat de ziare s` scriu articole pentru a clarifica ce este, de fapt, România [i pentru a \ndep`rta frica elve]ienilor care se v`d \ncol]i]i de bandi]i români. La campionatul european de fotbal, c\nd Zürich-ul era plin de români, un t\n`r elve]ian spunea prietenului lui: „P`i, `[tia s\nt to]i ]igani“ – ]iganii fiind pentru ei simbolul s`r`ciei, al crimei [i al lipsei de cultur`. V`zut` prin pris-

ma vesticului, România este un fel de cutie a Pandorei care nu trebuie deschis`. De lips` de cultur` nu poate fi vorba, [i de ceva vreme apar \n Vest scriitorii, regizorii, muzicienii români, iar ace[tia corecteaz` pu]in acest prejudiciu.

Pentru mine, lucrurile s\nt mult mai complexe.

România are \nc` lipsuri, dar [i calit`]i. Lipse[te o societate civil` puternic`, care s` diferen]ieze \ntre bunul personal [i cel ob[tesc, al doilea fiind la fel de important precum primul. Gospod`riile ]`ranilor, apartamentele puse la punct contrasteaz` cu imaginea ora[elor devastate, cu mizeria [i cu del`sarea general`. Ca s` nu mai vorbim de \mbog`]irea neru[inat` a pu]inilor, pe spatele mul]ilor. La nivel individual, ego-ul românului este prea plin de sine, umflat ca un balon gata a se sparge. El ]ine cu pl`cere monologuri, se reprezint` cu emfaz` numai pe sine. Înjur`tura, b`d`r`nia, sictirismul, anecdotismul, sexismul s\nt r`sp\ndite nu numai \n clasele de jos, dar foarte mult [i \n cele a[a-zis „cultivate“.

Prin acestea, bunul-sim], sim]ul estetic [i al valorilor se aplatizeaz`. Mi-a[ dori un ego românesc mai modest, tolerant, bl\nd, curios, teme-

69

A N C H E T~

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

rar [i care pune m\na pe lucru. Un ego puternic, dar nu prin egocentrism. Un ego interesat a purta un dialog [i nu a se auzi numai pe sine. La nivel politic \nc` lipse[te o justi]ie independent` [i curajoas`, care s` aduc` la suprafa]` crimele trecutului [i pe cele prezente. Numai a[a se poate \ns`n`to[i \ntreaga societate. Prin urmare, lipsesc din \nchisorile române[ti multe personaje d`un`toare poporului. Dar at\ta timp c\t omul de r\nd face bi[ni]`, el va permite celor de sus un afacerism de anvergur`. Dar exist` [i o mare bog`]ie: fantezia, poezia, mii de pove[ti cum nu se mai g`sesc altundeva, bun`tatea [i credin]a multor oameni. României \i datorez ca scriitor aproape totul. (www.florescu.ch)

zii“ ca mine o evit` de obicei, datorit` irelevan]ei ei \n ordinea pragmatic` a lucrurilor, atunci c\nd prezentul acaparant nu \]i d` voie prea des s` aluneci pe sinapsele memoriei. Dar voi r`spunde. Îmi lipsesc din România traseele familiare, reperele, mai ales de natur` vizual`, care te ancoreaz`, al`turi de toate celelalte elemente, \ntr-o realitate de natur` s` \]i ofere r`d`cini.

De c\]iva ani \ncoace, visez de multe ori c` s\nt pur [i simplu \n vizit` prin Bucure[ti [i, astfel, c` am acces la interioare de locuin]e din epoci diferite, cobor\te parc` din povestirile lui Mircea C`rt`rescu, locuri cu multe cotloane care m` poart` niciunde, de[i le traversez [i le parcurg, a[tept\nd parc` s` ajung la o destina]ie. De multe ori, ca un „copil de balcon“ ce am fost, c\nd conduc pe autostrad` sau c\nd admir spa]iile verzi largi, relaxate [i natura variat` a Californiei, m` g\ndesc f`r` s` vreau la cartierele complicate de blocuri incoerente. Îmi vin \n minte [i str`zile cu case vechi de Bucure[ti, cum ar fi strada General Praporgescu sau tot ce e \n jurul Parcului Icoanei, unde vi]a-de-vie sau iedera \nlocuiesc parc` gardurile, zidurile [i por]ile, unde mai cresc g`ini prin cur]i [i pe unde se plimb` \ndr`gosti]i tainici, oameni cu saco[e, mame cu landouri sau g`[ti de la fostul meu liceu. Cu alte cuvinte, idealiz\nd, \mi lipse[te inima ora[ului unde am tr`it, ceea ce fe-

■ C`lin-Andrei MIH~ILESCU (London, Ontario) Mai [tiu [i eu c\t de multe \mi lipseau \nainte? Acum – mul]i; dar lor, fie nu le lipse[te nimic, fie nu le mai lipse[te mult. {i, totu[i, lui Alejandro \i lipse[te m\na dreapt`, lui Du]i – o celul`, lor – claritatea na]ional`, nou` – autostr`zile morale, lui Silviu – nimic, Rodic`i – [tiin]a de-a parca cu spatele, [i mie – ne mai lipsea asta? – apocalipsa.

■ Cosana NICOLAE (Palo Alto, California) Întrebarea induce automat o not` sentimentaloid` pu]in iritant`, pe care „noma-

70

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

A N C H E T~

nomenologic se poate defini ca prezen]` vie a reperelor cu care am fost obi[nuit`. Generic, este vorba de ceea ce se ofer` timp de ani de zile atingerii [i celorlalte sim]uri, le activeaz` [i le contamineaz` reciproc. În lumea tehnologiei online, am acces la cei dragi, pentru c` imaginea [i vocea lor se pot actualiza \ntr-un fel sau altul, dar nimeni nu m` plimb` tridimensional prin Bucure[tiul meu.

miteau la noi – de unde am \nv`]at neuitatele vorbe naru[enie [i a[\bka; [i la serialele BBC cu Davai zdren]a, Ri[ard… Kakaya zdren]a, Glenkora, milaya moya?! din ciclul Palisser, un fel de S` \nv`]`m bulgara privind! S` fim serio[i acum: \mi lipse[te [i România \n care Gabriel Liiceanu era marea speran]` a filosofiei (nu numai române[ti, m` rog frumos!), [i citeam cu to]ii captiva]i Jurnalul de la P`ltini[, a[tept\nd, cu sufletul la gur`, ca marele editor, memorialist, pamfletar excep]ional din zilele noastre

■ Dumitru Radu POPA (New York) Montaigne, Chateaubriand, Blaise Pascal, Gide, Teilhard de Chardin, Drieu La Rochelle, Meister Eckhart, Thomas Mann, Dino Buzatti, Ernesto Sabáto, Julio Cortázar, Mallarmé, Valéry, André Breton, Herman Hesse, Faulkner [i Saroyan, Tennessee Williams [i Harold Pinter, Steinbeck [i Virginia Woolf, Wellek [i Warren, Roland Barthes, Lacan, Raymond Aron, Sartre, Simone de Beauvoir, Freud, Jung [i Bachelard, [i at\]ia al]ii, scriu [i eu ce \mi mai aduc aminte, Doamne fere[te s` se cread` c` citeam numai str`ini! Dar cu autorii români era mai u[or, \n sensul procur`rii! Apoi \mi lipse[te Mo[ul Ve[nic (Profesorul Mihai Pop), Al. Sincu („Messirele“), neuitatul Cioculescu, CMI-ul (Cornel Mihai Ionescu, tob` de umor, dar mai ales de subtil` carte), Doamna Zoe, Domnul Cornea, last but not least, Savin Bratu, Silvian Iosifescu… Da, de asta mi-e cel mai dor [i asta \mi lipse[te dac` m` g\ndesc la anii mei cei mai buni din România. {i atunci, implicit, mi-e probabil dor [i de televiziunea româneasc`, de neprivit cu excep]ia Teleenciclopediei, a emisiunilor despre muzic` ale lui Iosif Sava [i a vreo c\teorva filme sau seriale aruncate, acolo… În rest se citea, cu pl`cere [i pe rupte. Da, mi-e dor de România aceea nu pentru c` televiziunea era aservit`, ca [i ziarele [i revistele, ca [i buletinul meteorologic sau sacrosanctele Cote ale apelor Dun`rii, la 12,45 p.m.

Ci pentru c`, dac` erai c\t de c\t lucid [i onest – nu neap`rat eroic! – erai condamnat la cultur`! În acest sens, \mi lipse[te România antenelor pentru prins bulgarii, acele ligheane cu electrozi care f`ceau s` arate cartierul meu, Pantelimon, mai str`lucitor dec\t Las Vegas! {i, da, ne mai uitam, \n pauze de citit – c`ci alta ce s` faci? – [i la meciurile de fotbal care nu se trans-

71

A N C H E T~

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

s` fi produs Peratologia. Ce sublim` iluzie \ntr-un univers concentra]ionar care, probabil cu mare abilitate, ne [tia vulnerabili… la iluzii! Sau ca genialul meu amic Andrei Ple[u s`-[i emit` la un moment dat unda singular` (ce avea s` se exhibeze \n dou` ministeriate sub guvern`ri diferite – abil, ori[ic\t, dar nu genial! [i \n delectabile mici c`r]i despre subiecte variate… [i \ngeri). Da, \mi lipse[te am`girea acelor vremi!

Pe de alt` parte, [i contra direc]iei de azi, cum ar fi spus Titu Maiorescu, \mi lipse[te România \n care conu Alecu Paleologu ne era un mentor, [i nu „turn`tor al Securit`]ii“, {tefan Augustin Doina[ era victima iubirii pentru Blaga din Cercul de la Sibiu, imensul poet [i traduc`tor – [i nu informatorul lipsit de caracter care ni se sugereaz` azi c` ar fi fost. {i atunci, ei bine, atunci \mi lipse[te România \n care Vadim Tudor, Adrian P`unescu, Nicolae Drago[ [i at\]ia al]ii ca ei erau ceea ce s\nt de fapt: ni[te lichele, [i nu senatori sau modelatori de opinie. Pesemne, cel mai mult \mi lipse[te o Românie care – nici cal, nici m`gar – nu a existat, probabil, [i… nu exist`!

■ Sebastian REICHMANN (Paris) Întunericul \nghi]ise de mult plaja, c\teva perechi p`reau gata s` se dizolve \n a[teptarea unei obscurit`]i definitive, umbrele lor r`zle]e, la \nceput izolate, se adunau apoi din ce \n ce mai mult \n p\lcuri, mai aproape de ]`rm. Totul p`rea inocent, ca [i cum nimic nu s-ar fi putut \nt\mpla vreodat` pe acea plaj`. Schimbarea se petrecu \ntr-o clip`. Trec\nd prin fa]a localului din stuf numit Salsa, ne-am decis s` intr`m, atra[i de luminile puternice care se sc`l\mb`iau \n`untru. Nu ne puteam \nchipui un alt loc dec\t cel \n care ne aflam, exotismul \nconjur`tor, de iarmaroc, nu ne atr`gea, nici nu ne dezgusta, c\nd deodat`, f`r` vreun semn premerg`tor, v\ntul \ncepu s` sufle cu s`lb`ticie, pere]ii de stuf s` tremure gata s` se smulg` din [ubreda lor temelie. Întregul edificiu p`rea s` se pr`bu[easc` peste noi. Ceilal]i consumatori se retr`seser` \ntr-un col] \ntunecat al bodegii.

Nimeni nu \ncerca s` p`r`seasc` incinta. }ipete, claxoane paroxistice, mul]imi alerg\nd prin valuri s`lbatice de nisip. Peste c\teva minute, o lini[te total` reveni pretutindeni. Nici urm` de

72

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

A N C H E T~

furtun`, localul era teaf`r, clien]ii u[or timora]i \[i reluau locurile la mese, afar` se aprindeau farurile ma[inilor, motoarele \ncepur` din nou s` mearg`, vrednice, de neab`tut. În afar` de furtuna de nisip de la Vama Veche, \mi lipsesc deplas`rile paradoxale pe care România le produce instantaneu. {i salata de vinete (de la doamna Dulc`).

■ Adrian SÂNGEORZAN (New York) Uneori mi-e dor, dar lumea de care mi-e dor nu mai exist` dec\t \n capul meu, iar cuv\ntul `sta intraductibil cred c` vine de la dolor-durere.

Am plecat (fugit) \n prim`vara lui ’90 [i timp de trei ani nu m-am putut \ntoarce. Atunci \mi lipseau \ngrozitor de multe din România. Lista e prea lung`. Mintea mea, printr-un mecanism ciudat, dar normal de ap`rare, se debarasase de tot balastul negativ [i rememoram doar p`r]ile fericite ale existen]ei mele acolo. M-am re\ntors \n ’93 [i am revenit la realitate. În România se r`sfoia s`lbatec [i \n mare prip` tot capitalismul pierdut. Cultural se petrecea ceva la fel de s`lbatec. Procesul pare s` continue [i e palpitant, dar nu tr`it de foarte aproape. Îmi place s` m` \ntorc, s\nt mul]i oameni minuna]i acolo, dar nu cred c` a[ mai putea tr`i \n România. C\nd c`l`torim, ne place s` spunem c` s\ntem români, chiar dac` \n b`tr\na Europ` unii se uit` cruci[ la noi. Între timp vechile mele amintiri s-au amestecat, s-au \mperecheat \ntre ele, [i au produs corcituri interesante. Ele m` ajut` la scris [i la o percepere mai real` [i mai normal` a lucrurilor. (www.adriansangeorzan.com) ■ Saviana ST~NESCU (New York) Nu e a[a u[or s` te la[i de bun` voie \n seama nostalgiei, c`ci orice list` sincer` cu „ce \]i lipse[te din România“ va fi inevitabil relativ patetic` [i \mbibat` de vulnerabilit`]i. Asta dac` nu m` hot`r`sc s` fac o anti-list` a lucrurilor negative din spa]iul mioritic. Decid c` s\nt suprasaturat` de abord`ri derizorii, zeflemitoare [i autoironice [i c` am s` \ncerc s` scriu „pe bune“ cu toate riscurile generate de confesiunile publice. Un prim lucru care \mi lipse[te: Dilema – revista, dar [i acel spa]iu al ambiguit`]ii, al oximoronului, al unor impulsuri contrarii

care exist` \n acela[i timp. Aici \n America trebuie s` [tii foarte bine ce vrei, orice dilem` trebuie s` rezulte rapid \ntr-un „choice“, nu e rentabil s` z`bove[ti \ntr-un spa]iu imaterial, f`r` o direc]ie clar`, f`r` un scop bine conturat. Îmi lipse[te o pauz` oblomovizant` \n care s` m` cufund cu lene, candoare [i ardoare existen]ial`. Îmi lipsesc oamenii care [tiu cine-i Oblomov. Îmi lipsesc oamenii care [tiu cine s\nt Caragiale, Rebreanu sau C`rt`rescu. Îmi lipsesc casele vechi din Bucure[ti. Îmi lipse[te Bucure[tiul. Calea Victoriei, {oseaua, Pia]a Presei Libere [i primul meu reportaj jurnalistic despre

73

A N C H E T~

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

datul jos de pe piedestal a statuii lui Lenin. Parcul Ci[migiu unde m` plimbam cu primul meu boyfriend adev`rat, R`zvan. Opera, pe acoperi[ul c`reia ne-am suit pentru primul s`rut, pentru c` el era alpinist [i pentru c` acolo puteam fi singuri. Îmi lipse[te terasa Muzeului Literaturii Române unde pun pariu ca s\nt aceia[i oameni, \n acelea[i scaune albe de plastic, riduri adun\ndu-se pe fa]a lor cu fiecare an, ca la copaci. Îmi lipse[te casa unde am copil`rit la Curtea de Arge[, \mi lipsesc pinul [i nucul din curtea ei imens`. Au demolat-o comuni[tii, dar pinul e tot acolo. Îmi lipsesc bunicii mei, dada [i papu, [i plimb`rile lungi spre m`n`stire. Îmi lipse[te m`tu[a mea Tzica [i \ngrijorarea ei c\nd observa vreun nor pe fa]a mea: „Ce-i, moaco, cine te-a sup`rat?“. Îmi lipsesc mama [i tata [i cafeaua lor de la ora 5. Altceva? Fire[te, sarmalele, br\nza de oaie, zacusca, cozonacii, c\rna]ii [i vremea c\nd m\ncam creier pané, ficat de vit` [i ciorb` de burt`, f`r` s` \mi pun problema c` o s`-i freak out pe prietenii cu care iau masa. Parantez`: un coleg dramaturg care tocmai s-a \n-

tors din România a postat pe facebook c` a m\ncat ciorb` de burt` (tripe soup) gener\nd zeci de gross [i yuk la comentarii. Îmi lipse[te a[adar posibilitatea s` m` declar deschis pentru ciorba de burt`… S\nt multe lucruri care \mi lipsesc [i toate ]in de memoria afectiv` a timpului tr`it „acas`“ \n România. Nu po]i [terge aceste lucruri, \]i r`m\n \nscrise \n ADN [i \n pori, \n debaraua cu pove[ti care te-au f`cut cine e[ti. Na, c` am f`cut [i o rim` ridicol`. Ei bine, [i asta \mi lipse[te: libertatea de a fi ridicol` f`r` grija c` o s` conteze la CV. P.S. Pentru un bun echilibru nostalgie-realitate, \ncep [i o list` cu lucruri care nu-mi lipsesc deloc: mitoc`nia, mi[toul permanent, neseriozitatea, incapacitatea de a respecta un contract, derizoriul, grandomania („datul mare“), invidia pentru „capra vecinului“ etc. etc. (www.saviana.com)

74

■ anchet` realizat` de Marius Chivu

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

1946, 1957 (englez`), 1968 [i 1994 (francez`), unde schi]eaz` pentru prima dat` psihologia doliului, explic` travaliul de doliu, doliul normal [i patologic, subliniind contribu]ia incon[tientului. În c\teva cuvinte, cursul firesc al doliului const` \n a accepta, chiar dac` nu dintr-odat` (psihiatria vorbe[te despre o durat` maxim` de [ase luni), realitatea pierderii persoanei iubite, ceea ce presupune un proces anevoios [i dureros de retragere a libidoului investit \n amintirile legate de obiectul iubirii. R`splata acestui chinuitor efort este rec`p`tarea libert`]ii de c`tre eu. Etapele doliului normal ar fi, dup` Elisabeth Kübler-Ross: refuzul realit`]ii, furia, negocierea, depresia [i acceptarea realit`]ii. Doliul patologic presupune \ns` abateri de la acest traseu.

A fi obsedat de o moart`, asemenea povestitorului din Conversa]ii cu o moart`, indic` incapacitatea de a face doliul, [i anume o blocare \n faza refuzului realit`]ii. Pentru psihanalist, Anton Holban nu numai c` sesizeaz` abaterea de la cursul firesc al doliului, dar are [i capacitatea de a indica motivul blocajului psihic. S-ar p`rea c` avem de-a face cu un masochist care nu s-a putut chinui suficient \n timpul vie]ii iubitei sale, cer\ndu-i toate am`nuntele infidelit`]ilor sale, a[a \nc\t se vede silit de \nclina]ia sa de a o men]ine \n via]` pentru a-[i putea lua \ntreaga ra]ie de venin. „S-a dat lui pe toate canapelele [i pe podea, \n toate chipurile, n-a mai avut nici o jen` s`-[i ascund` goliciunea… s-a zb`tut, a tremurat f`r` nici o ru[ine.“ (p. 146) Cum sadismul este pandantul masochismului, povestitorul, dup` ce s-a supus chinurilor rememor`rii, este preg`tit s` devin`, din victim`, c`l`u.

Iat` \nc` un motiv de a prelungi \n mintea sa via]a Irinei: „Irina! Te ur`sc, parc` n-ai fi murit! A[ vrea s` te pedepsesc ca s` m` r`zbun [i s\nt disperat c` n-a[ putea face altfel dec\t strivind c\teva flori pe morm\nt...“ În final, las deoparte diploma]ia [i r`spund afirmativ la \ntrebarea implicit` din r\ndurile de mai sus: trebuie un critic literar s` de]in` cuno[tin]e de psihanaliz`? Justificarea deriv` din caracterul \n acela[i timp autonom [i heteronom al operei de art`. Actul de evaluare complet` nu se poate lipsi de instrumentele care dau acces la ceea ce este inextricabil asociat valorii estetice.

■

Vasile Dem. Zamfirescu

Un doliu patologic?

Considerat un prozator al subtilit`]ilor psihologice, Anton Holban nu a g`sit la criticii din epoc` ecoul meritat, tocmai pentru ceea ce-i face excelen]a, poate [i pentru c` ace[tia nu au ]inut \ntotdeauna pasul cu nout`]ile din psihologie. Astfel, G. C`linescu, de[i apreciaz` nuvelele Conversa]ii cu o moart` [i Bunica se preg`te[te s` moar`, le descrie valoarea psihologic` printr-o formulare zg\rcit` \n detalii. Am\ndou` ar fi „ridicate pe teoria memoriei proustiene“. Ca [i \n cazul Hortensiei Papadat-Bengescu, criticul nu are organ pentru profunzimea analizelor psihologice.

Problema de suflet care-l fr`m\nt` pe povestitorul din prima nuvel`, con]inut` \n volumul Conversa]ii cu o moart`, re]ine aten]ia cititorului prin caracterul s`u neobi[nuit, care trimite direct la patologic: „… cum po]i sc`pa de obsesia unei moarte?“. Pe c\t de clare s\nt mijloacele de a te elibera de obsesia unei fiin]e vii (\i subliniezi defectele pentru a-i sc`dea valoarea, ceea ce diminueaz` regretul \n caz de pierdere), pe at\t de dificil de g`sit par a fi mijloacele de a te desp`r]i de o fost` iubit` infidel` care a murit. Tradus` \n termenii psihologiei contemporane, \ntrebarea de mai sus cap`t` urm`toarea formulare: cum s` duci la bun sf\r[it doliul dup` o iubit` infidel` care a murit?

Absen]a comunic`rii cu ea ar face imposibil` elucidarea comportamentului infidel: „dac` a[ [ti tot ce s-a petrecut cu Irina, m-a[ calma“.

R`spunsul la \ntreb`ri despre fenomene psihice ira]ionale \l g`sim \n psihanaliz`, pentru c`, dintre psihologii, doar ea cerceteaz` incon[tientul. Înc` din 1917, Freud publica \n german` celebrul studiu „Doliu [i melancolie“, reeditat apoi \n

75

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009 Fotografii de Rare[ Avram

PROFIL Despre c`r]i, cu prietenie

Silviu Man purt`tor de cuvinte, bookblog Blogosfera româneasc` e din ce \n ce mai activ`, din ce \n ce mai diversificat`. Din cele aproximativ 10.000 de bloguri deschise de utilizatori din România, mai mult de trei sferturi s\nt active. Num`rul paginilor de cultur` e \nc` relativ sc`zut, \ns` tot mai mul]i bloggeri urm`resc evenimentele culturale. Bookblog.ro este un site dedicat c`r]ii. Inaugurat acum aproape trei ani, acest blog literar colectiv a ajuns at\t de popular \nc\t a reu[it s` dep`[easc` chiar [i audien]a unor reviste culturale importante.

Silviu Man e student la Drept. Îl \nt\lnesc la Cafepaedia – un local aproape de Universitate.

Vine de la un examen, e moderat-optimist: a fost greu, dar a [tiut ceva-ceva. Are dou`zeci [i ceva de ani, p`rul v\lvoi [i o privire istea]`. E st\ngaci, u[or agitat, vesel. În sf\r[it, o pauz` de respira]ie \n mijlocul sesiunii. Vorbim despre ce-i place lui: despre c`r]i [i despre bookblog.

Cum a \nceput bookblog?

Ini]iativa \i apar]ine lui Andrei Ro[ca. El a avut ideea cre`rii unui blog colectiv despre c`r]i, care s` se dezvolte [i s` formeze \n jurul s`u un club, o societate de oameni care citesc. Primele post`ri pe acest blog colectiv au \nceput \n martie 2006. Comunitatea celor care viziteaz` aceste pagini s-a \nchegat rapid: ideea a avut suc-

76

ces. „Andrei Ro[ca a f`cut ceva ce nu prea se face ast`zi – ini]iativ` pe cont propriu, dus` p\n` \n p\nzele albe. E plin` ]ara asta de doctori-\nnu-se-poate. Vrei s` faci ceva? Nu se poate. Vrei s` schimbi ceva? Nu se poate. Ba se poate! Noi am crezut c` se poate, am crezut \n proiectul `sta al nostru, [i s-a putut“, spune Silviu Man. }intele pe care [i le-au stabilit nu s\nt neap`rat ambi]ioase. Bookblog nu are o strategie coerent`, obiective ferme, termene precise. „Exist`, de fapt, o singur` misiune comun` pe care ne-am propus-o: s` vorbim despre c`r]i, cu prietenie.“ Bookblog \nseamn` o echip` de 13 oameni, \n jur de 1500 de recenzii [i un trafic intens pe pagina principal`. Nu [i-au propus s` citeasc`

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

PROFIL

tot, dar citesc mult, judec\nd dup` frecven]a cu care e actualizat site-ul. Nu citesc sistematic, dar acoper` cam toate domeniile. „Fiecare vine la bookblog din propriile motive. Eu unul, am venit pentru c` mi s-a p`rut o idee splendid`: e o metod` bun` de a mai aerisi ceva \n spa]iul cultural. S\ntem o m\n` de oameni cu media de v\rst` pe la 25 de ani, nimeni nu ne-ar acorda nici un credit [i, totu[i, avem «clien]ii» no[tri: c\teva sute de abona]i care urm`resc periodic recenziile publicate, reac]ioneaz`, \[i mai cump`r` [i c\te o carte... “

s\nt interesa]i mai degrab` de opiniile blogerilor dec\t de articolele criticilor literari. (În Fran]a, democra]ia blogurilor, pluralitatea opiniilor exprimate pe Internet pun la grea \ncercare autoritatea criticilor importan]i [i a revistelor prestigioase. Fenomenul e at\t de vizibil \nc\t la marile t\rguri interna]ionale de carte, editurile organizeaz` dezbateri serioase despre bloguri [i puterea lor de seduc]ie.) F`r` s`-[i propun` explicit acest lucru, [i bookblog.ro a ajuns o pagin` cu autoritate [i, mai ales, o pagin` urm`rit` de un public numeros [i activ: cititorii urm`resc cronicile, eventual cump`r` c`r]ile, comenteaz` la r\ndul lor. E ca un fel de seminar, numai c` nu exist` nici sal` de curs, nici profesor. {i, apropo de autoritate: pagina bookblog este accesat` zilnic de circa 2000 de cititori: e o cifr` mare, mult mai mare dec\t audien]a multor reviste culturale importante.

Trafic mare, autoritate mare E aproape un fenomen: blogurile literare formeaz` comunit`]i solide [i active, genereaz` idei, st\rnesc reac]ii. Publicul acestor bloguri cite[te, \mp`rt`[e[te cu al]ii pl`cerea lecturii, polemizeaz`. Blogerii [i-au c\[tigat notorietatea odat` cu autorii pe care i-au comentat. Uneori, aceast` notorietate s-a transformat \n autoritate. Blogul Luciat, de pild`, are drept motto „terorism de cititoare“. Autoarea scrie simplu, pe \n]eles, despre c`r]ile care i-au pl`cut. Nu [tim prea multe despre ea, poate doar faptul c` \nsemn`rile ei literare s\nt urm`rite [i comentate s`pt`m\nal de sute, mii de cititori. Nu e singurul blog literar cu greutate: mul]i cititori

„Un efort de onestitate“ Nu are nici o tres`rire c\nd \i atrag aten]ia c` revistele literare ofer` analize [i recenzii competente, profesioniste, pe c\nd blogurile \n[ir` ni[te note subiective de lectur`. „Voca]ia nu e niciodat` institu]ionalizat`. În momentul \n care iube[ti, nu mai conteaz` altceva. Po]i s` fii doctor \n literatur` [i s` ratezi, fundamental,

77

PROFIL

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

literatura. Po]i s` fii doctor \n teologie [i s` n-ai habar ce e Dumnezeu. Noi facem ce putem, ce ne pricepem, dar facem asta cu pasiune. Recenziile s\nt un act personal. N-am scris-o ca s` te conving s` cumperi cartea. Ci ca s` \mp`rt`[esc cu al]ii ce am sim]it, ce am g\ndit. E un efort de onestitate. {i, eventual, de sintez`.“ Rela]ia realizatorilor acestui blog cu cititorii nu e mediat` numai de Internet. „Avantajul acestui mediu e c` ofer` vitez`: vitez` de publicare [i de reac]ie. Dezavantajul e c` reduce din intimitate, din apropiere. E un mediu sec. Cartea are un aer, o substan]` pe care noi vrem s` o me]inem chiar dac` ne exprim`m \n acest mediu aseptic.“ În timp, cititorii bookblog au format o comunitate solid`, care a trecut din spa]iul virtual \n spa]iul real. Dou` programe \i adun`, periodic, pe ace[ti oameni. „Prin «Schimb de C`r]i» ne-am propus, pur [i simplu, s` ne cu-

noa[tem cititorii, s` ne \mprietenim. La un an de la prima \nt\lnire, aceste schimburi de c`r]i se petrec periodic \n aproape 30 de ora[e din România. Ba chiar [i la Londra [i la Paris au avut loc c\teva asemenea \nt\lniri: oamenii vin, se \nt\lnesc \ntr-un loc, aduc c\te o carte, se uit` prin ce-au mai adus al]ii...“

78

Altfel de prietenii Un alt program, tot periodic, vizeaz` lecturile publice: este invitat, la British Council, un autor, se cite[te un fragment din carte, apoi se discut`. Dac` ar reu[i \ntr-adev`r s` organizeze aceste \nt\lniri periodic [i s` sus]in` un program cu autori de calitate, bookblog ar putea acoperi un mare gol: absen]a lecturilor publice. Interes public exist`, de vreme ce, la cele trei \nt\lniri de p\n` acum, s`lile au fost pline.

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

PROFIL

Pentru Silviu Man, beneficiul acestor \nt\lniri e cu totul altul. „Se leag` prietenii. Altfel de prietenii. S` mai termin`n cu amici]iile astea de ber`rie, mai exist` [i altceva pe lume \n afar` de [aorma sau popice“, zice Silviu, revoltat. Cine s\nt cei care prefer` c`r]ile, unui potol la col]ul blocului? Un profil sociologic e greu de f`cut, spune Silviu. „S\nt tot felul de oameni. Cititorii bookblog s\nt, \n general, tineri, media de v\rst` se situeaz` pe la 25 de ani. Dar nu e o regul`.

S\nt studen]i, dar nu neap`rat la Litere sau la facult`]i umaniste; s\nt oameni liberi, c`rora le place s` aleag` cum \[i petrec timpul, \n loc s` mearg` dup` gloat`; s\nt oameni care s-au plictisit [i de publica]iile academice scor]oase, dar [i de revistele glossy cretine, care te \nva]` cum s` ajungi la orgasm \n patru pa[i.“ Articolele de pe bookblog nu s\nt nici scor]oase, nici stupide, a[a c` m`car din acest punct de vedere s\nt, cum se spune \n limbajul corporatist, pe target.

Apropo de corpora]ii: cum \[i scoate banii sereleul cultural bookblog.ro? Site-ul se sus]ine din reclame. „Avem c\]iva clien]i publicitari. Nu foarte mul]i, [i nu pe sume mari. Din aceste \ncas`ri \ntre]inem site-ul [i organiz`m \nt\lnirile.

Poate ne mai r`m\ne de-o cafea.“ „Sigur, c\nd e[ti [eful unei societ`]i comerciale – [i editurile, de pild`, s\nt [i ele societ`]i comerciale – lucrezi \n logica cererii [i a ofertei. Dar un director de editur` nu trebuie s` uite c` o carte nu-i un bun economic oarecare. Dincolo de pia]` mai e [i altceva. O carte poate s` salveze un om. Sergiu Celibidache spunea: «cultura e drumul spre libertate»“.

C\t despre criza economic`, ei bine, se pare c` pe bloggeri criza nu-i va afecta prea tare: ca s` fie criz`, trebuie s` ai de unde sc`dea, iar cei de la bookblog nu c\[tig` mai nimic din postarea recenziilor. Oricum, nu la criza financiar` \i st` g\ndul lui Silviu Man. Ci la alte crize, mai profunde, mai subtile: „Antoine de Saint-Exupéry spunea o chestie fain`: a face un act de cultur` \nseamn` s` dai cuiva setea. Noi, pe site-ul nostru, asta \ncerc`m s` facem: s` le deschidem `stora ca noi pofta s` citeasc` ce ne-a pl`cut nou`. E, cumva, un act de cultur`.“ ■ Matei Martin

79

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

MERIDIANE Ana Banu

Vacan]` la New York O vacan]` american` e un meci al contradic]iilor. Mi-am propus s` merg p\n` acolo [i s` m` \ntorc la fel cum am plecat. Începutul contradic]iei. Nu m-am \ntors la fel nici dup` o excursie de trei zile cu clasa la Sinaia, nu [tiu cum de m-am g\ndit c` m-a[ putea \ntoarce la fel din America! Refuzam g\ndul oric`rei schimb`ri la nivel de personalitate [i viziune asupra lumii. America este \ns` un univers ce trebuie digerat la fa]a locului [i, de[i tot ce g`se[ti acolo \]i este ciudat de familiar, asta nu-]i ajut` cu nimic adapt`rii.

M-am suit \ntr-un avion foarte mare [i m-am teleportat fulger`tor (\n 10 ore). Am pus piciorul direct \n New York. O simfonie de claxoane mi-a \mpu[cat orice g\nd [i sim] al orient`rii. {iruri de taxiuri galbene cer[eau clien]i, iar ma[ini 4x4 urlau din sistemele audio arunc\nd europeanul obosit dup` zbor \ntr-o debusolare de nedescris. Mi s-a demonstrat \n mai pu]in de cinci minute c` New York-ul avea s` fie un haos irezistibil. În prima s`pt`m\n` am ur\t America cu \nver[unare pentru c` totul avea acela[i gust [i mirosea a fast-food. Oamenii \]i z\mbeau din toate p`r]ile f`r` motiv, iar dac` nu le \ntorceai micul gest, \i ofensai. Peste alte c\teva s`pt`m\ni, m-am trezit a[ezat` confortabil \n tot ce contestasem p\n` atunci. Continentul acesta este un monstru pe jum`tate robotizat, cu muzici care-i r`sun` \n cap [i scene de blockbuster derulate \n priviri. Un monstru ce scuip` legi, m`n\nc` de trei ori pe zi, face baie \n propria mizerie [i nu prea [tie c` pe aceast` planet` mai exist` [i al]i mon[tri. Sau \l intereseaz` prea pu]in acest lucru.

80

Am l`sat totu[i \n urm` New York-ul lui Woody Allen [i am ajuns \ntr-o altfel de parte a Americii – pentru c` regulile [i oamenii se schimb` de la stat la stat: Vermont, New England. Acolo unde spiritul american \l \nt\lne[te pe cel britanic (arhitectural vorbind), Ben and Jerry fabric` cea mai bun` \nghe]at` din \ntreaga Americ`, iar siropul de ar]ar se prelinge printre grilajele unui waffle la micul dejun. Am \ncercat s` asimilez locurile [i oamenii. Lucrurile au stat cam a[a: LOCURILE. America este un puzzle-curcubeu asamblat par]ial. Ora[ele mici s\nt buc`]i esen]iale din puzzle. Un astfel de loc mi-a fost cas` trei luni de zile. A fost \ntruchiparea unui ghid \n trei pa[i de acceptare a americanului din mine. Pasul unu: frustrare [i p`reri de r`u. Acceptarea \n cel mai mecanic mod a regulilor [tiute de la televizor: nu-urile indiscutabile pentru \nc`lcarea c`rora ai de-a face cu poli]ia. Iar poli]ia nu st` la discu]ii cu tine, ea devine umbra ta, un fel de a doua con[tiin]`: p\n` s` comi]i ilegalitatea, este deja la u[`. Pasul doi: mul-

te zile m-am trezit \ntr-o \nchisoare dichisit` cu bare invizibile. Totul impunea o anumit` distan]`. Restric]iile m` \nso]eau din baia proprie p\n` \n cabina de prob` de la Macy’s. S` m` revolt acolo nu aducea nimic bun. Pasul trei: \nsu[irea total` a acestor restric]ii, de unde a rezultat o relaxare stranie, complet nou`. Al treilea pas poate fi v`zut [i ca „sp`larea pe creier american`“ despre care mul]i vorbesc, dar pe care pu]ini o con[tientizeaz`. To]i ace[ti pa[i s-au desf`[urat \ntr-un cadru natural: aer de munte, copaci proaspe]i, veveri]e domesticite. Timp de trei luni de zile blocurile ceau[iste [i \mbulinate au fost \nlocuite de case din lemn, albe, simple, dar \ntotdeauna cu un welcome decorativ at\rnat pe verand`. P`reau c` se sfidau reciproc prin dimensiuni [i ornamente.

OAMENII. Cei ce mergeau la universitate \[i p`r`seau familiile [i intrau \n lumea pe care mai to]i o [tim din filme. C`mine supradotate cu petreceri pe m`sur`, biblioteci – s`li de lectur` c\t Casa Poporului [i alte mici luxuri pe care nu le vezi la tot pasul. Studen]ii se ocup` doar cu studen]ia, urm\nd s` aib` o via]` garantat reu[it`.

Cei f`r` facultate nici nu \ndr`znesc s` viseze prea departe. Munca le ocup` deja toat` via]a.

Dac` se \ncropea [i o familie, lucrurile erau deja sigilate [i expediate c`tre o urm`toare re\ncarnare. P`rin]ii s\nt \n mare parte sosii ale copiilor lor. Asta p`streaz` un ritm indestructibil, la fel ca legile. P`rin]ii \[i cresc copiii \ntr-o rigurozitate aproape insensibil`. Famiile s\nt numeroase, devotamentul – mare, \ns`, odat` ce le \n]elegi mecanismul, este greu s` fii luat prin surprindere de alte ritualuri. Oamenii din Vermont mi-au atras aten]ia printr-o caracteristic` ce se pierdea odat` ce avansai spre Est. Curiozitatea.

Nici cei mai ignoran]i dintre ei nu te respingeau.

Ignoran]a lor era tratabil` datorit` acestei curiozit`]i.

Scorsese + Woody Allen Vermont-ul m-a trimis mai \nt\i la Boston.

Un prim [oc dup` dou` luni de lini[te \n spa]ii verzi. Un ora[ elegant [i curat, \n ciuda maselor de afaceri[ti care trec dintr-o cl`dire \nalt` \n alta, pentru masa de pr\nz. Apoi a venit lovitura

© Ana Banu

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

de gra]ie – New York-ul. Americanii lini[ti]i, \nc`l]a]i \n sandale, care organizau t\rguri pe veranda din fa]a casei, s-au transformat \n asiatici, mexicani, arabi, europeni gr`bi]i, indiferen]i, pasionali, stila]i. Pulsul New York-ului nu se intersecteaz` cu cel al Vermont-ului pe nici un plan. Dou` piese din puzzle ce nu se vor g`si niciodat` una l\ng` cealalt`. Pu]ini \[i p`r`sesc confortul caselor din mijlocul c\mpului pentru un trai haotizant [i meschin \ntr-o metropol`.

De aceea, la New York, vezi prea pu]ini americani defil\nd pe strad`.

Taximetri[tii newyorkezi s\nt nepolitico[i dac` nu le g\dili portofelul, iar v\nz`torii [i barmanii reduc din excesul de amabilitate. E[ti \ntr-un ora[ gigant care \nghite alte cinci. F`ceam naveta de la un film la altul. Manhattan, conto-

81

MERIDIANE

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

pirea lui Scorsese cu Woody Allen [i cu majoritatea serialelor americane, [i Queens – raiul emigran]ilor, un fel de Rahova newyorkez`. În Queens, femeile de 60 de ani profitau de celebrul refill al cafelei de diminea]` p\n` seara, b\rfindu-[i b`rba]ii. În Manhattan, b`rba]ii \n costum nu se distingeau unii de al]ii, iar asiaticele c`lcau pe Fifth Avenue ca pe un cat-walk. A[ fi putut s` jur c` fiecare strad` \mi era cunoscut` din vreun film. Un cu totul alt sentiment fa]` de cel parizian, de exemplu. M` aflam \ntr-o vedere cu mul]i oameni, cl`diri infinite [i limbi amestecate.

Continentul american m` respingea, \ns` New York-ul m` atr`gea cumva malefic. Dac` a[ fi avut un apartament \n Manhattan, pe o strad` care d`dea \n Central Park, a[ fi \nceput pe loc o via]` nou`. Dup` trei luni, ajungi s` sim]i totul c`ldu]. Via]a, cu tot ce \nseamn` ea, devine suportabil`. Un fel de acceptare f`r` scr\[net din din]i – a[a cum se \nt\mpl` acas`. În America, dramele \ncep de la un alt nivel. Cred c` de asta a[ alerga \ntre America [i Europa. A[ vedea aceast` fug` ca pe o terapie de durat`. America este un vis, dar nu acel vis [i \n nici un caz acela[i pentru toat` lumea. Fericirea ata[at` acestui vis este una ireal`, brut`, limitat` \n timp [i spa]iu.

te libr`rii „Barnes and Noble“ ad`postesc c\te un „Starbucks“ la parterul lor, cu un spa]iu intim ce \ndeamn` la lectur` [i reverie. Cafeaua a fost cea care a creat leg`tura dintre mine [i acest loc. Am intrat \n „Starbucks“ pentru o doz` de cafein` [i, f`r` s` realizez, am trecut dintr-un univers \n altul.

Universul „Barnes and Noble“ a declan[at mii [i mii de dorin]e, mici [i mari, ce au condus la prima criz` financiar` pe t`r\m str`in. Un prim lucru care-]i atrage aten]ia este, \n mod evident, dimensiunea locului. E[ti tentat s` crezi c` te afli \n fa]a unui mall cu trei-patru etaje, c\nd de fapt te g`se[ti \n mijlocul a mii [i mii de rafturi cu c`r]i ce url` titluri pe care nici nu le-ai visat [i pe care n-ai apuca s` le cite[ti \ntr-o via]`. „Barnes and Noble“ nu este vreun loc elitist unde s` g`se[ti edi]ii rare nepre]uite, dar este un loc primitor [i ofertant unde cei avizi de lectur` stau la coad` al`turi de mame ce cump`r` cadouri pentru un \ntreg neam.

Indiferent de loca]ia magazinului, primele c`r]i pe care le vezi pe rafturi s\nt bestsellerurile. Apoi sesisezi clasificarea pe domenii – nimic straniu \n asta. Înc` nu [tii dac` ai intrat \n magazin cu un scop precis sau doar speri s` ai o revela]ie jalon\nd printre rafturi. Oare vrei s` cite[ti ceva recomandat de al]ii sau s` descoperi singur un autor nou? Spa]iul devine pe nesim]ite \mp\nzit de angaja]ii dispu[i s` ajute [i de calculatoarele-inventar. Ma[in`ria lucreaz` al`turi de om pentru a fi \ntotdeauna la dispozi]ia clientului. Bine\n]eles c`, acolo unde g`se[ti c`r]i despre orice, vei g`si [i o colec]ie impresionant` de CD-uri, DVD-uri, papet`rie colorat` [i simpatic` pe care nu [tii niciodat` de ce o cumperi. Ai putea cu u[urin]` petrece o zi \ntreag` \ntr-o libr`rie „Barnes and Noble“ ca \ntr-un parc de distrac]ii. Chiar dac` ai pleca cu m\na goal` acas`, te-ai bucura din plin de experien]a labirintic` a „bibliotecii“ industrializate.

Eu una m-a[ sim]i Alice in Wordsland.

Am plecat din America f`r` s`-mi iau tot ce-mi trebuia-doream-pofteam. În mod cert „Barnes and Noble“ va fi printre primele locuri de care voi profita c\nd [i dac` m` voi \ntoarce acolo.

■

Barnes and Noble USA

■ Ana Banu este licen]iat` \n jurnalism (specializarea PR) [i student` la Comunicare audiovizual` \n cadrul UNATC din Bucure[ti.

„Barnes and Noble Booksellers“ este un lan] de libr`rii ce str`bate America \n lung [i-n lat. Sediul central se afl` \n renumitul Manhattan. Toat` afacerea a pornit de la o mic` imprimerie de c`r]i deschis` \n 1873 care s-a transformat \ntr-o renumit` industrie. O astfel de libr`rie se afl` [i \n Burlington – Vermont, peste drum de hotelul \n care am locuit. Compania care de]ine acest lan] de libr`rii are peste 700 de magazine deschise \n \ntreaga Americ`, iar num`rul acestora e \n cre[tere. Nu ai cum s` nu dai cu nasul de un „Barnes and Noble“ oriunde te-ai afla pe continentul american. A[a cum la fel de posibil este s` te ciocne[ti [i de rivalul „Borders“ (al doilea lan] de libr`rii ca m`rime), un spa]iu mai pu]in impresionant, dup` cele c\teva loca]ii pe care le-am v`zut. Cele mai mul-

82

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

la Plevna“. E, fire[te, scris ad\nc; \i reu[e[te chiar performan]a nedorit` de a ridiculiza un subiect grav (dopajul sportiv [i excesele arenelor) [i de a demonetiza contextul cre[tin pe care vrea s` \l dea dezbaterii. Nici m`car ideea principal` – cultul corpului apar]ine Antichit`]ii p`g\ne, cre[tinismul ar fi interesat exclusiv de spirit –, dincolo de caracterul ei discutabil, nu reu[e[te s` r`m\n` limpede p\n` la cap`t. Opozi]ia ini]ial` [i inten]ia de a diaboliza cultura pe model antic sf\r[esc \ntr-o salat` de confuzii, invocate ca argumente istorice. Dac` „Sfin]ii P`rin]i de marc` [sic!] cum ar fi Tertulian, Augustin, Toma d’Aquino s\nt \n bun` m`sur` purt`tori ai culturii [i filozofiei p`g\ne“, iar Evul Mediu „amestec` cultura p`g\n` cu spiritul cre[tin [i cu conceptele renascentist-[tiin]ifice“, nici „arta cre[tin`“ nu pare s` \l ajute pe autor, pentru c` „profe]ii lui Michelangelo sau sfin]ii lui Donatello... nu prea au \nf`]i[`ri ascetice, ci atletice“. Martin Luther, „mare reformator religios, era un adev`rat tip de lupt`tor nu numai \n amvon ci [i \n via]a cotidian`“ [i, \n sf\r[it, dovada ereziei vine de la... „Însu[i Papa Ioan Paul al II-lea [despre care] se spune c` ar fi fost \n tinere]e fotbalist amator“. „Ai no[tri“ ies totu[i bine: „Ortodoc[ii nu [i-au prea precizat pozi]ia“, \n vreme ce „protestan]ii se pot m\ndri cu un campion olimpic la s`ritura cu pr`jina“. Ad`uga]i \n amestec ciorbele teoriei complotului (abrutizarea maselor pe stadioane, controlul g\ndurilor, eugenia) [i – delicioase! – lecturile literale, ce discut` condi]ia fizic` a patriarhilor multicentenari din Biblie. Cu superioritatea „adev`ratului cre[tin“ [i kinetoterapeut, autorul satirizeaz` [i filozofii moderni: Hegel – „campionul breslei“; Nietzsche – „precursor al fascismului idealist“; sau Th. Morus – aristocratul ce „p`rea c` nu prea are motiv s` treac` la colectivizare“. Tun\nd \mpotriva sportivilor dopa]i, el dezv`luie, apoteotic, pericolul ultim al respectivelor practici: „nu numai c` le distrug ficatul, articula]iile... ci, \n timp, chiar b`rb`]ia adev`rat`“. În vreme ce \nduhovnicirea mortificant` le-ar permite (b`rba]ilor, pentru c` – a]i \n]eles – asta nu e treab` de femei) p`strarea unei „rezerve suficiente de energie pentru petrecerea timpului liber sau pentru unele \mprejur`ri deosebite“: o perspectiv` inedit`, un autor publicat al`turi de Eliade, Paleologu [i }u]ea. Morala: stepperul sau icoana.

■

Ioana Bot

Pozi]ia duhovniceasc` \n sportul cre[tin Dumitru Buiac, fost sportiv de performan]`, publica \n 1978, la Editura Sport-Turism, Mers + Alergare = S`n`tate. Dup` 30 de ani, revine cu Educa]ia fizic` [i sportul. De la trupul \mbun`t`]it al cre[tinului la corpul anabolizat al sportivului (la Editura Eikon, din Cluj). Paratextele, at\t de serioase de obicei la Eikon, recomand` cartea pentru c` ea „descoper` cititorului un alt unghi de analiz` a sindromului sportiv contemporan... d\ndu-i un impuls duhovnicesc“, umorul lor involuntar spun\nd mai ales ceea ce nu era \n inten]ia autorului: „a postfa]a o carte nu reprezint` o deprindere tocmai u[oar` atunci c\nd autorul lucr`rii postfa]ate are deprinderea scrisului \ntr-o form` limpede [i cu nuan]e profunde“. Ce este, de fapt, cartea lui Dumitru Buiac? {i, mai ales, ce \nseamn` c` lectura ei „ne poate a[eza \ntr-o pozi]ie duhovniceasc` fa]` de ceea ce am putea denumi ast`zi educa]ie fizic` cre[tin`“?

Afurisind excesele sportului de performan]`, ea propov`duie[te mortificarea trupului printr-un „canon recomandat de p`rintele Ghelasie pentru Cur`]irea [i Înduhovnicirea Corpului“, astfel „exerci]iile fizice c`p`t\nd chiar un caracter anticorporal“, definitoriu pentru... isihasm [i – deducem – salvator pentru sportul na]ional, unde „Antrenorii turci]i la marile echipe, spahii [i ieniceri ce lupt` \n terenuri, au f`cut s` p`leasc` gloriile trecute ale marilor voievozi, regi integratori sau crai de

83

Š Lucian Muntean

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

R E P O R TA J Stela Giurgeanu

De la alfabetizare la premii literare Exist` literatur` rom`? C\t de cunoscut` este ea, c\t de cunoscu]i s\nt scriitorii romi? R`spunsurile s\nt difuze, iar realitatea – una scindat`.

Pe de o parte, majoritatea copiilor de etnie rom` s\nt [i acum condamna]i la analfabetism; pe de alt` parte \ns`, exist` o elit` intelectual` rom`. O elit` format` din figuri publice: lideri romi, activi[ti care sus]in cultura rom`, care combat discriminarea [i promoveaz` limba [i tradi]iile, istoria, bog`]ia cultural` a etniei, scriitori care \[i hr`nesc arta din seva acestui „suflet rom“, scriitori a c`ror literatur` este inspirat` din tragediile istorice [i din sim]irea plin` de patim` a etniei, autori care c\[tig` premii literare [i s\nt membri ai Uniunii Scriitorilor. Din p`cate, majoritatea tr`iesc \ntr-un fel de „turn de filde[“: mass-media e acuzat` c` prefer` s` promoveze doar manele, nu [i aceste valori reale, dar nici ei nu s\nt prea deschi[i c`tre dialog (situa]ie reg`sit` [i \n „scena final`“ a anchetei noastre).

Unde se situeaz` a[adar cei doi poli [i c\t de lung este drumul de la alfabetizare la premii literare?

De[i, dup` spusele unora, mai ferchezui]i [i mai [coli]i ca ea, ea este de etnie rom`, Amada [tie despre sine c` este o ]iganc`. Nu doar pentru c` locuie[te \n „}ig`nie“, l\ng` satul Zizin din Bra[ov, sau pentru c` oamenii din sat \i spun a[a, nu doar pentru c` este s`rac`, ci [i pentru c` „ai ei“ nu v`d cu ochi buni faptul c` ea vrea s` mearg` la [coal`. Iar c\nd spune „ai ei“, nu se refer` doar la familie. A[a se face „la ei“ – poveste[te Amanda –, ]iganii nu trebuie s` mearg` la [coal`, iar ]ig`ncile, cu at\t mai pu]in. {coala e mai mult o „vr`jeal`“, iar educa]ia nu face nimic altceva dec\t s`-]i v\re „g`rg`uni \n cap“. Dar – \mi mai spune ea, tr`g\ndu-m` de m\n`, a[a \nc\t s`-mi apropii c\t mai mult fa]a de fa]a ei, ca pentru a-mi dezv`lui un secret – ei \i © Vasile Dorol]i

85

R E P O R TA J

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

© Stela Giurgeanu

printre rulotele din „}ig`nie“ [i exerseaz` pentru cursul de teatru… sau, c\nd se stinge lumina [i to]i se duc la culcare, Amada deschide ochii [i \ncepe s` recite, \n [oapt`, \n \ntuneric, poeziile, aprinz\nd lumini noi, neb`nuite \n \ntunericul rulotei. Poeziile unor poe]i români, dintre cei preda]i de domni[oara \nv`]`toare, la clas`: Eminescu, Co[buc, Arghezi…

Amada nu [tie c` exist` [i poe]i „]igani“, dar`mite romi – n-ar avea cum s` existe, pentru c` a fi poet \nseamn`, mai \nt\i, s` mergi la [coal`.

Amada nu [tie c` exist` o limb` a lor, care se nume[te limba romani, special` [i distinct` de român`. {tie doar c`, dup` c\tva timp, c\nd va fi mare, ea, Amada, va fi cea dint\i poet` a ]iganilor, egala lui Eminescu.

Liantul

place s` citeasc`. De fiecare dat`, c\nd poate, se strecoar` p\n` \n sat, la români, la [coal`, s` mai \nve]e c\te ceva. A prins deja alfabetul [i-i place s` se duc` [i pe la cursurile de teatru organizate de c\]iva adolescen]i, \ntr-o cl`dire veche, aflat` la marginea satului. În timpul zilei se ascunde

Ziua Scriitorului Rom

Ziua Scriitorului Rom este s`rb`torit` \n România pe 18 martie, zi \n care Ion Budai-Deleanu a semnat [i a trimis „Epistolie \nchin`toare c`tre Mitru Perea“ (Petru Maior). Cu acela[i prilej, s\nt serba]i [i al]i prozatori [i poe]i romi din diferite ]`ri (Uzin Kerim (Bulgaria), Santino Spinelli (Italia), Kujtim Pa´ caku (Kosovo), Ljatif Demir (Macedonia), Bronislawa Wajs-Papusza (Polonia), Nikolaj Pankov (Rusia), Leksa Manuˇs (Letonia), dr. Rajko Djuri´c (Serbia), Jovan Nikoli´c (Serbia), Bairam Haliti (Serbia), Choli Daróczi József (Ungaria) [.a. sau poe]i romi din România: Lumini]a Mihai Cioab`, Gelu M`gureanu, Marius Lakatos.

86

La zeci de kilometri dep`rtare de visele scriitorice[ti ale Amadei, pe l\ng` parcul bucure[tean Ci[migiu, \ntr-o cl`dire [erpuitoare, veche [i plin` de intr`ri, am c`utat liantul dintre cei doi poli: Centrul Na]ional pentru Cultura Romilor.

Pentru o asemenea institu]ie – \i m`rturisesc actualei directoare a Centrului, Mihaela Z`treanu –, \mi imaginam o cu totul altfel de cl`dire: \n primul r\nd, una „exclusiv`“, de sine st`t`toare, cu multe \nc`peri, cu biblioteci largi, care s` con]in` mai toate lucr`rile scriitorilor [i activi[tilor romi, compendii de istorie [i materiale informative despre etnia rom`. Îns` \n afara celor trei camere, cu birouri gola[e, [i a unor rafturi \n ton, cu c\teva bro[uri, nu g`se[ti aici dec\t – cel mult – un vis de viitor.

Ideea acestui Centru a fost „un vis al organiza]iilor de romi“. Directoarea \ns`[i poveste[te c`, elev` fiind, a asistat la punerea la cale a planului [i la „luptele“ care au fost date pentru a se putea ajunge aici. Totul ar fi pornit, se pare, de la o discu]ie \ntre M`d`lin Voicu [i Vasile Ionescu (referent cultural, pe vremuri, al Ministerului Culturii, pentru etnia romilor). „S-a dorit s` se fac` acest prim pas pentru conservarea unor tradi]ii [i pentru promovarea culturii rome, prin \nfiin]area unei institu]ii care s` centralizeze toate valorile acestei culturi.“

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

R E P O R TA J

De[i, conform hot`r\rii de func]ionare, Centrul ar fi trebuit s` fiin]eze \ntr-o cl`dire care s` ofere s`lile necesare pentru organizarea unei biblioteci [i pentru desf`[urarea diferitelor programe, realitatea a fost cu totul alta. Beneficiind doar de c\teva \nc`peri [i abia reu[ind s` deruleze – c\nd [i c\nd – c\teva proiecte, institu]ia a r`mas aproape invizibil`.

De la noua directoare aflu c` abia anul trecut s-a f`cut o licita]ie pentru construirea unei noi cl`diri, pe terenul fostului cinematograf „Ferentari“. „E localizat foarte bine, \n centrul unei mari comunit`]i de romi din Bucure[ti, la strad`, fiind foarte accesibil publicului.“ Imediat dup` inaugurarea cl`dirii (preconizat` a avea loc anul acesta), noul Centru va demara cu mai multe proiecte culturale, interactive. „Dorim s` punem \n scen` piese de teatru interactiv, s` organiz`m expozi]ii interactive, s` facem un atelier de fier`rie, prin care s` atragem publicul, invit\ndu-l s` se implice \n activit`]ile culturale rome. Dorim s` lans`m astfel un dialog intercultural.“ În acest scop, s-a ini]iat deja [i o cercetare privind „consumul de cultur` \n r\ndul romilor“.

„Ne-am pus \ntrebarea: ce tip de cultur` \[i doresc cei din comunit`]ile de romi? Aceast` cercetare a fost f`cut` [i pentru a afla ce locuri de cultur` au ei \n comunitate. Am \nceput cu un program-pilot \n jude]ul Ilfov, pe care vrem s`-l extindem la nivel na]ional. Încerc`m s` afl`m cam ce am putea s` le oferim, dar [i ce ar fi bine s` le oferim. Chiar dac` to]i romii din ]ara asta ar vrea manele, elita romilor ar gre[i dac` nu le-ar face cunoscute [i alte elemente culturale foarte valoroase: literatura, poezia, muzica veche, cea de calitate.“

Literatura \n limba romani?

De[i literatura romani e \nc` la \nceput \n ]ara noastr`, noul Centru \[i dore[te pe viitor [i \nfiin]area unei biblioteci pentru literatura romani. „Aceast` idee exista mai demult. Din p`cate \ns`, p\n` acum n-am avut nici un loc unde s` putem depozita toate materialele publicate.

E vorba de publica]ii care, \n prezent, se afl` r`sp\ndite pe la diferite organiza]ii interesate de un asemenea proiect. Foarte multe exist` [i la

© Vasile Dorol]i

87

R E P O R TA J

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

Ministerul Educa]iei.“ Referitor la literatura \n limba romani, mi se spune c`, \n România, s-au publicat mai mult basme [i, \n general, mult` literatur` pentru copii. Mai pu]in proz` „artistic`“. Exist` romane ale unor scriitori romi, dar ele s\nt scrise \n limba român`. În limba romani exist`, \n schimb, foarte mult` poezie. „Cred c` poezia a fost mai aproape de sufletul romilor. De la c\ntec, a fost mai simplu [i mai firesc s` se ajung` la poezie.

Un autor binecunoscut este Lumini]a Cioab`.“ Dup` reforma educa]ional`, c\nd limba romani a fost introdus` ca materie de studiu \n [coli, cele mai importante lucr`ri \n limba romani au fost cele didactice (manuale), iar cei mai mul]i autori au scris poezii pentru copii. „Acum, poeziile multor scriitori romi se reg`sesc \n manualele [colare.“

Combaterea discrimin`rii prin cultur` Întreb: cum ar suna o defini]ie a identit`]ii culturale a romilor? „Din p`cate, tragediile istorice au dus la o anulare a acestei identit`]i. În prezent, aceast` identitate nu exist` nici \n mentalitatea romilor, nici \n cea a românilor. Copilul, c\nd se autoidentific` drept rom, nu are prea multe elemente care s`-l fac` s` fie m\ndru. A fi rom este asociat cu tot ceea ce este negativ.“ Despre noua direc]ie de promovare a culturii rome, Mihaela Z`treanu m`rturise[te c` s-a plecat de la premisa c` romii s\nt trata]i \n mod negativ [i din cauza faptului c` tradi]iile [i

© Lucian Muntean

88

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

R E P O R TA J © Lucian Muntean

valorile culturale nu le s\nt cunoscute. „Personal, am obosit s` aud doar discursuri antidiscriminare. Ar trebui nu s` ie[im \n fa]` cu pancarte, ci s` ne concentr`m \n a promova cultura rom`. Acesta cred c` e un prim pas foarte important pentru reducerea discrimin`rii. Oamenii care primesc o carte sau afl` ni[te lucruri din cultura noastr` \[i schimb` percep]ia. Din p`cate, mass-media din România – televiziunile, \n special – nu consider` c` ar face rating dac` ar aduce liderii romilor pentru o discu]ie despre cultura etniei. Prefer` s` dea, pe de o parte, numai [tiri despre diferitele clanuri sau despre lumea interlop`, iar pe de alta, s` promoveze segmentul manelist atribuit culturii [i tradi]iei rome. CNCR \[i dore[te s` promoveze [i s` ias` \n fa]` cu acte culturale de calitate.“

Turnul de filde[ În acest „turn de filde[“ stau \nchi[i foarte mul]i scriitori. Foarte mul]i arti[ti [i oameni de valoare ai etniei. De[i mul]i se m\ndresc cu etnia din care fac parte [i \[i promoveaz` tradi]iile [i cultura ca pe o avu]ie, mai nici unul nu este cunoscut cu adev`rat \n comunit`]ile de romi. Nu s\nt impu[i ca modele de succes, pentru a \ncuraja astfel educa]ia copiilor. Ideile de viitor ale Centrului pentru Cultura Romilor s\nt admirabile. Promovarea unei identit`]i culturale, promovarea unei literaturi [i str\ngerea acestor documente \ntr-o bibliotec` unic` s\nt, \ntr-adev`r, ni[te proiecte care nu pot s` fac` dec\t mult bine. Dar c\nd vom beneficia cu adev`rat de aceste proiecte? C\nd va \nceta s` mai existe acea mare dep`rtare dintre cultura rom`, dintre valorile culturale puse pe tapet, [i visele scriitorice[ti ale micu]ei Amada, feti]a rom` ce se crede ]iganc` pentru c` nu merge la [coal`?

P.S. (Foarte) Scurt` convorbire „mass-media“ cu poeta Lumini]a Cioab` Tot auzind c` mass-media nu e interesat` deloc de valorile reale ale vie]ii literare [i culturale ale etniei rome, am ini]iat un interviu cu,

probabil, cea mai cunoscut` – \n momentul de fa]` – scriitoare de etnie rom` din România, Lumini]a Cioab`, membr` a Uniunii Scriitorilor, de]in`toare a mai multor premii literare (printre care [i Premiul „Nichita St`nescu“ pentru poezie). Dup` mai multe interven]ii, am reu[it s` fac rost de un num`r de telefon.

Conversa]ia a fost \ns` una de foarte scurt` durat`, poeta refuz\nd dialogul, pe motiv de „[edin]`“, [i \nchiz\nd brusc telefonul la auzul titlului Dilema veche – via Dilemateca.

■

Matéo Maximoff (1917-1999) este unul dintre scriitorii cul]i de etnie rom`, primul care a tradus, \n 1961, Noul Testament \n limba romani. Tat`l s`u, un rom c`ld`rar din Rusia, l-a \nv`]at s` citeasc` [i s` scrie, \ncuraj\ndu-l s` studieze istoria neamului c`ld`rar.

Dup` cel de-Al Doilea R`zboi Mondial, Maximoff se stabile[te \n Fran]a, unde scrie 11 c`r]i, traduse \n 14 limbi. Realizeaz` de asemenea un album care include istoria [i tradi]iile romilor din Fran]a.

89

Š Dan Stanciu

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

FRAGMENTE Dan Lungu

Cum s` ui]i o femeie A[adar, arareori intram prin magazine. Mai mult pentru pantofiori [i s`nd`lu]e sau \n cofet`rii. Ie[eam cu mama la plimbare pe bulevard sau \n parc. Înainte de plecare, era un adev`rat ritual. Îmi piept`na p`rul lung – eu pe sc`unel, ea pe pat – [i \mi vorbea vrute [i nevrute, iar mie \mi pl`cea teribil, m` unduiam ca o pisic`.

Lumina \mi \nc`lzea obrazul [i f\[\itul periei, hipnotic, \mi d`dea o mole[eal` pl`cut`. Firi[oare minuscule de praf jucau \n razele care-mi c`deau pe genunchi. Copacii fo[neau \n parc, susurau, chicoteau. Nu-mi pot imagina copil`ria f`r` piept`natul p`rului. Doar ghemotoacele de fire pe care le scotea mama din perie \mi repugnau, nu voiam s` le ating. Ca s` m` tachineze, mama \mi cerea s` le duc la co[. Str\mbam din nas, refuzam oripilat`. Mama r\dea [i le aduna \n pumn. Apoi urma dichiseala. Asortam \mpreun` rochi]a, pantofii [i ciorapii. C`utam ceva potrivit pentru prins p`rul. Le combinam p\n` ame]eam, mereu nemul]umite. Mamei \i pl`cea s` m` vad` cu gulera[e albe bine apretate [i fund` sau p`l`riu]`. Mereu \i repro[am ca ea are mai multe p`l`rii dec\t mine, c` nu m` iube[te.

M` \mbufnam c` nu m` d` [i pe mine cu ruj. Odat`, c\nd am fost cu to]ii la munte, am descoperit un loc cu mure mari [i coapte, o minun`]ie. Tata [i mama s-au repezit s` m`n\nce, numai eu desprinsesem o mur` gr`san` [i \mi d`deam buzele cu ea, pretinz\nd c` e ruj pentru copii. C\nd mi-au ar`tat oglinda, printre hohote de r\s, am \nlemnit – \ntre nas [i b`rbie eram toat` violet. C\nd dichiseala lua sf\r[it, mama m` admira, m` s`ruta pe frunte [i ie[eam. Primeam

complimente de la trec`tori [i m` ru[inam. Mama m` str\ngea un pic de m\n`. Asta \nsemna c` trebuie s` spun „mul]umesc“. Îng`imam ceva, cu nasul \n p`m\nt. D`deam o rait` prin parc, apoi o luam pe str`zile apropiate. Elevii o salutau \nro[indu-se [i treceau mai departe, f`r` s` spun` nimic frumos despre mine. Doar c\te o fat` \[i mai \ng`duia asta, mai ales dac` mama o oprea s` discute ceva cu ea. Mama ar`ta splendid [i cred c` jum`tate din b`ie]ii de la liceul unde preda erau \ndr`gosti]i de ea. Prin magazine nu prea c`lcam, de[i eu tr`geam ca un c`]el \n les`. Nu e nimic de v`zut, \mi zicea. Rareori, \mi f`cea hat\rul. Intram \n raionul de stofe, unde mama le pip`ia f`r` convingere. F`ceam [i eu la fel, cu toat` seriozitatea. Mai treceam pe la por]elanuri sau cosmetice, de unde se \nt\mpla s` fac` mici cump`r`turi. Ei, vezi c` am f`cut bine s` intr`m!? exclamam victorioas` [i o rugam s` m` lase pe mine s` duc cump`r`turile.

Cum \]i spuneam, n-am fost de prea multe ori \n concediu cu to]ii, doar \n vreo trei sau patru ani, dar nici \n tabere [colare nu m-au l`sat.

Copilul `sta trebuie ]inut \n fr\u, unde s`-l trimi]i pe coclauri?! – zicea tata, ori de c\te ori se punea problema vreunei plec`ri. C\nd o s` mai creasc`, poate – morm`ia indispus. Cum lui tata nu-i pl`cea marea, mergeam numai la munte.

C`l`toria m` surescita [i st`team cu nasul lipit de geam. M` fascina cum trec satele [i ora[ele unele dup` altele, necunoscute, cu oameni ca [i noi. Cum copacii par s` mearg` \n sens invers, spre casa noastr`. Tata gonea [i nu-i pl`cea s` oprim prea des. Trebuia s` mergem la toalet`

91

■ Dan Lungu, n`scut \n 1969 la Boto[ani, este de forma]ie sociolog [i a f`cut studii postdoctorale la Sorbona. În prezent este conf. dr. la Catedra de Sociologie a Universit`]ii „Al.I. Cuza“ din Ia[i. În 1996, a ini]iat grupul literar „Club 8“ care a dat c\]iva dintre cei mai buni tineri prozatori de azi.

A publicat (selectiv): S\nt o bab` comunist`! (2007), B`ie]i de ga[c` (2005), Raiul g`inilor (fals roman de zvonuri [i mistere (2004), Incursiuni \n sociologia artelor (2004), Proz` cu am`nuntul (2003), Construc]ia identit`]ii \ntr-o societate totalitar`.

O cercetare sociologic` asupra scriitorilor (2003), Nunt` la parter (2003). În 2005 a f`cut parte din grupul de scriitori români invita]i \n programul francez „Les belles étrangères“.

Tradus mai \nt\i \n francez`, la Éditions Jacqueline Chambon, apoi [i \n german`, la editura austriac` Residenz Verlag, romanul Raiul g`inilor s-a bucurat de succes, S\nt o bab` comunist`! fiind un sequel cerut de editorii francezi. Proza lui Dan Lungu a primit numeroase premii [i este tradus` \n italian`, german`, francez`, englez`, sloven` [i maghiar`.

FRAGMENTE

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

c\nd avea el nevoie. Am ie[it dintr-un ora[ la fel ca toate celelalte [i tata a zis: aici locuiesc bunicii t`i. Adic` p`rin]ii lui. Apoi am t`cut cu to]ii, iar eu m-am tot uitat pe geamul din spate p\n` au disp`rut ultimele fabrici. Mi-am amintit de albumele noastre de fotografii, cu locuri goale, de pe care lipiciul \nt`rit putea fi lesne sf`r\mat cu unghia. Tata o lua \nainte pe potec` [i-l g`seam \n vreo poieni]` respir\nd ad\nc. M` punea [i pe mine s` fac la fel, fiindc` e foarte s`n`tos. Pe munte purta trening, dar seara la mas` venea la cravat`. Floricelele culese de mama se ofileau \n camer`, \n paharul cu ap` cu clor. Uneori z`ceau pe bordul ma[inii, le[inate de c`ldur`. Tata ne lua cadou orice \i ie[ea \n cale, iar mama m` str\ngea u[or de m\n`. Tustrei c`utam vederi cu peisaje care i-au pl`cut lui cel mai mult.

Eu trebuia s` am poft` sporit` de m\ncare, fiindc` a[a e la munte. Odat` tata a primit un telefon [i ne-a spus c` trebuie s` ne \ntoarcem de urgen]`. Era pe la jum`tatea concediului. Ne-am f`cut bagajele imediat [i ne-am urcat \n ma[in`.

Nici n-am apucat s`-mi iau la revedere de la feti]a pe care tocmai o cunoscusem. Tata a gonit mai r`u ca niciodat` [i a \njurat tot drumul. Cele mai multe cuvinte ur\te la el le-am auzit, nu la copiii de la bloc. La o bucat` de drum, mi-am amintit de punga cu conuri de brad, r`mas` sub patul de la hotel. N-am \ndr`znit s` spun nimic, doar am fost trist`. Triste]ea a fost \nlocuit` de panic` atunci c\nd mi-am dat seama c` uitasem nu numai conurile, ci s` [i fac pipi. C\nd nu era nervos, ca atunci, tata glumea c` femeile au autonomie mic` la vezic`. Am str\ns din din]i, mi-am astupat pu]a cu m\na. P\n` la urm` am \ndr`znit s` spun, dar tata m-a sf`tuit r`stit s` m` mai ]in, c` nu mai e mult [i ajungem. Am mai spus o dat`, dar s-a f`cut c` nu aude. I-a spus [i mama, iar el s-a enervat [i mai r`u. Am f`cut pipi pl\ng\nd. C\nd am cobor\t din ma[in`, picioarele \mi clef`iau \n pantofiori.

La un moment dat, fiindc` t\njeam prea mult dup` zarva copiilor ce p`trundea pe fereastr`, tata a hot`r\t s` m` socializeze cumva.

S`-mi caute o companie pe m`sura mea, de la care nu se poate trezi cu surprize nepl`cute. Într-o s\mb`t`, a cump`rat un bra] de jocuri, m-a luat de-o arip` [i m-a dus la Tatiana, feti]a unui

prieten, director la o mare \ntreprindere din ora[. Dup` taton`rile de rigoare, am prins a ne \mprieteni. Nu m` d`deam \n v\nt dup` ea, mi se p`rea lini[tit` [i fricoas`, \ns` am socotit \n mintea mea c` e mai bun dec\t nimic. Cu timpul aveam s` descop`r c` e [i o pl\ng`cioas` f`r` pereche. Cu toate acestea, am devenit pentru ani buni prietene pe vecie, cum ne pl`cea s` spunem. Am jucat „Nu te sup`ra, frate!“ \n doi, de ni s-a acrit, jocuri de c`r]i [i de-a v-a]i ascunselea \n apartamentul ei, pe care l-am \nv`]at pe de rost.

Cum locurile pentru ascuns erau limitate [i deacum arhicunoscute, ingeniozitatea consta \n a o p`c`li pe cealalt` c` te furi[ezi \n [ifonier, iar tu s` fii de fapt dup` u[a din buc`t`rie. Am \nv`]at s` m` deplasez cu pa[i de pisic` [i s` fac zgomote care induc \n eroare. Sc\r]\iam inten]ionat u[a de la sufragerie, dup` care m` prelingeam spre balcon. Tatiana avea alt` tactic`. Lua mingea de plaj` [i o izbea tare de podea ca s`-i acopere lip`itul pa[ilor. Ajunseser`m la adev`rate rafinamente. Alteori ne f`ceam compunerile \mpreun`. Cum nu \nv`]am la aceea[i [coal`, ele puteau s` semene p\n` la confuzie. Printre \nv`]`toare era moda expresiilor frumoase, cum le numeau ele. O compunere bun` trebuia s` abunde de metafore, c\t mai pompoase [i mai stupide. Îmi vine s` r\d c\nd \mi amintesc cum \mi storceam cu perseveren]` [i ultimul neuron. Rodeam cap`tul creionului [i m` tr`geam f`r` s`-mi dau seama de urechea dreapt`, ca s` m` concentrez mai bine. C\nd urechea \mi lua foc, lista cu expresii era gata, puteam trece la scris. Ele sunau cam a[a: „brazii m\ndri [i falnici ca ni[te o[teni \[i \mbrac` cojocul de z`pad`“, „cade noaptea cea neagr` ca smoala, iar stelele se aprind ca licuricii pe floarea \nmiresmat` a cerului“… {i multe altele.

Totu[i, dincolo de defecte, Tatiana avea o mare calitate – avea haz. Reu[ea s` m` fac` s` r\d, p\n` [i pe mine, care la capitolul umor eram deficitar`. Îmi vine \n minte o mic` \nt\mplare. Într-o s\mb`t` \nt\rziasem la ea mai mult dec\t de obicei. De fapt, nu venise nimeni s` m` ia la ora stabilit`. Riscam s` pierd programul de ap` cald`, care pe atunci, [tii bine, era de dou` ore.

A[a c` s-au sf`tuit p`rin]ii la telefon s` fac baie acolo. Ca s` se poat` \ncadra [i p`rin]ii Tatianei

92

FRAGMENTE

\n intervalul meschin, mama ei a hot`r\t ca noi, fetele, s` ne b`im \mpreun`. Am\ndou` am explodat de bucurie. Ne-am b`l`c`rit, ne-am g\dilat [i ne-am stropit \ntr-o veselie. Cu chiote. La un moment dat, Tatiana m-a \ntrebat foarte serioas` dac` [tiu cum respir` pe[tii. Am dat din cap c` nu. Î]i ar`t, dar nu m` spui la nimeni. Am asigurat-o c` voi t`cea m\lc. Uite-a[a, a spus ea, str`duindu-se din r`sputeri s` trag` un p\r] sub ap`, st\rnind bule. Mi s-a p`rut grozav de amuzant [i am r\s \mpreun` cu lacrimi, \mbr`]i[\ndu-ne. Cred c` atunci am devenit cu adev`rat prietene.

cearc`ne. Aspazia mi-a f`cut fuste tot mai lungi [i bluze \ncheiate p\n` \n g\t, iar mama m` l`uda c` \mi [ade bine. Umblam ca o c`lug`ri]` \n civil, dar nici una nu vedea c` eu am cei mai mici s\ni din clas`. Nu voiau s` [tie c` nici un b`iat nu trage cu coada ochiului la mine la ora de sport.

Privirile lor alunecau pe trupul meu f`r` nici o aderen]`. Pericolele fugeau de mine [i mama de ele. Cum s` nu r\zi plin` de necaz? Mama voia imposibilul, s` refuz \nt\lniri care nu mi-erau cerute [i s` tr\ntesc u[a \n nas cuiva care sun` la vecini. Ca s` n-o dezam`gesc, am recunoscut c` am dat cu flit la doi neghiobi care m-au invitat la plimbare [i i-am cerut voie s` m` \nscriu la baschet. Împreun` cu Tatiana. A fost at\t de fericit` c` nu vorbe[te \n van, \nc\t a acceptat f`r` s` se consulte cu tata. Mergeam tot mai des la Tatiana, mai cu seam` c` devenisem colege. Eram am\ndou` \n clasa cea mai faimoas` din liceu, unde fuseser` aduna]i tacit to]i copiii oamenilor cu func]ii. Cum s` spun, aveam profesorii cei mai tari [i ni se permiteau tot felul de lucruri la care al]ii nici nu visau. Fetele puteau veni cu sarafanele scurtate [i f`r` panglic`, iar b`ie]ilor li se \ng`duia p`rul lung. La Tatiana ascultam muzic` [i ne d`deam unghiile cu lac, chiar dac` trebuia s` le [terg \nainte de a pleca acas`. Ne coafam \n fel [i chip [i ne b`gam degetele \n crema

*** Rela]ia cu mama a \nceput s` devin` tot mai stranie. C\nd \ntins` ca o coard`, c\nd goal` ca un tub. Asta \ncep\nd cu momentul \n care am folosit primul tampon de vat` \n scopuri intime, ca s` zic a[a. M` rog, cel pu]in asta cred eu acum. Mama a \nceput s` m` pieptene tot mai rar [i s`-mi vorbeasc` tot mai crispat`. Cuvintele ei, de[i calme, cloceau o spaim` care m` nedumerea. Parc` peste noapte lumea devenise alta, meschin` [i plin` de capcane, iar eu trebuia s` casc bine ochii la fiecare col]. Tot ce [tiam eu se surpa, l`s\nd loc unei pr`p`stii ad\nci. Ea \mi \mpacheta cu migal` para[uta. Vorbea din [i despre experien]a de via]`. O experien]` ca un imens m`r otr`vit, \n care oamenii tr`iau asemenea viermilor [i se pref`ceau a fi ferici]i p\n` la ad\nci b`tr\ne]i. Cel mai mult m` nedumerea c` \n cuvintele ei nu g`seam cuvintele lui tata, ca alt`dat`. Nu erau ecoul lor, vl`guit de autoritate. Astfel \mi disp`rea aliatul de-o via]`, aliatul tacit [i tandru care se f`cea c` nu m` vede p\ndind printre perdele. Era spaima ei, bine lustruit` [i bine inten]ionat`, iar eu nu \n]elegeam de ce trebuie s` tremur. Pe m`sur` ce vorbea, eu r`m\neam tot mai singur`. Um`rul ei moale [i primitor se \mpietrise. Dincolo de casa noastr` c`ldu]`, se \ntinde jungla plin` de nenum`rate pericole. Acolo cei mari profit` de cei mici [i b`ie]ii de fete. Mitocanii merg pe acela[i trotuar cu binecrescu]ii, dar ei nu trebuie s` se ating`. Îmi vorbea de pericolele de dincolo de fereastr` [i nimic despre cele din interior. Chiar dac` st`team mai mult \n cas`, eu tot aveam

© Dan Stanciu

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

93

FRAGMENTE

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

maic`-sii. Ne f`ceam cafea pe ascuns [i p`l`vr`geam. Probam rochii. Acolo era oaza mea de libertate. Doar din c\nd \n c\nd mama m` suna s` m` \ntrebe una-alta. Ce mai, o invidiam ce p`rin]i de ga[c` poate s` aib`. Desigur, vorbeam despre b`ie]i. Ea era \ndr`gostit` de un tip mai mare ca noi, iar eu eram de p`rere c` b`ie]ii s\nt ni[te caraghio[i \nfumura]i [i prost crescu]i. În principiu era de acord, dar Radu era altfel. Era inteligent [i manierat. Asculta muzic` bun`. {tia s` se asorteze. Folosea parfumuri din Germania. Într-un punct eram ambele de acord – nici unul dintre n`t`fle]ii de la noi din clas` nu ne merita aten]ia. M` uitam la s\nii ei cu discret` admira]ie, oft\nd. Îi denivela bini[or puloverul. Eram convins` c` ochii lui Radu, c\nd a v`zut-o prima dat`, din acea zona \[i \ncepuser` explorarea. Eu dac` a[ fi b`iat, m-a[ \ndr`gosti de una ca tine, i-am spus. Ea s-a \mbujorat, dar tot melancolic` a r`mas. Radu \i d`dea aten]ie, chiar ie[iser` o dat` \n parc, dar nu-i vorbise dec\t de faptul c` se preg`te[te pentru facultate, c` abia a[teapt` s` \nceap` via]a de student, adic` adev`rata via]`. Senzorii ei secre]i \i spuneau c` o place, dar c` e cu g\ndul \n alt`

parte. C\nd realiz` c` anul viitor e posibil ca el s` p`r`seasc` ora[ul, vocea i se bruma de panic`. Se l`sase seara [i noi ascultam muzica, st\nd pe canapea [i [u[otind. Nu aprinsesem lumina [i \n clarobscurul camerei contururile se destr`mau, \n timp ce cuvintele deveneau tot mai reale. În starea de vraj`, sinceritatea emana o c`ldur` intim`, cov\r[itoare. Glasurile noastre, estompate [i vibr\nd tainic, intraser` pe o lungime de und` comun`, necunoscut` p\n` atunci. C\nd mi-a m`rturisit c` \n str`fundurile fiin]ei ei presim]ea c` rela]ia cu Radu nu se va \mplini niciodat`, i-am tr`it toat` disperarea [i mi s-au umezit ochii. Pe loc am avut imboldul s` o \mbr`]i[ez consolator, ceea ce am [i f`cut. Tatiana m-a cuprins [i ea \n bra]e, scuturat` de un pl\ns t`cut. Nu [tiu c\t am r`mas a[a, c`ci pe \ntuneric timpul trece altfel. Îns` \mi amintesc c`, la un moment dat, \ntre sentimentul de comp`timire [i senza]iile trupului a \nceput s` se dea o b`t`lie tulbure. Îmbr`]i[area m` electriza, \mpr`[tiind un p`ienjeni[ de mici explozii sub piele. În carne mi se dezmor]eau sim]uri noi, lumin\nd fosforescent sub pleoape. Eram uimit` [i m` \mpotriveam pe jum`tate, din pricina unei

© Dan Stanciu

94

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

FRAGMENTE

oscilante vinov`]ii. Alunecam magnetic [i imprevizibil spre ceea ce \n visele mele secrete [i confuze doar b`nuiam c` exist`. Ne \ncle[tam am\ndou`, fascinate, \n jurul unei absen]e mai puternice dec\t noi. Ea, a lui Radu; eu, a cuiva f`r` nume. Telefonul maic`-mii a fost cel care ne-a scos din trans`. A sunat \ndelung, din ce \n ce mai aproape. Am vorbit cu ea, r`v`[it`. I-am spus c` tocmai plecasem [i c\nd am auzit telefonul m-am \ntors din drum. Mi-a r`spuns s` stau cuminte, c` vine [i m` ia cu ma[ina c`ci e t\rziu. M-a \ntrebat dac` s-a \nt\mplat ceva. Nu, nici vorb`! Niciodat` n-am deschis discu]ia cu Tatiana despre ce s-a \nt\mplat atunci seara. Din c\nd \n c\nd trebuie s` m` conving pe mine \ns`mi c` n-a fost un vis.

Dar nu, n-a fost. În drum spre cas` [i dup` aceea toat` noaptea st`rile de bucurie febril` au alternat cu dezn`dejdi abisale. Corpul rememora \n ecouri palide furtuna care-mi devastase sim]urile. Îmi plimbam m\inile pe trup, adev`rate detectoare de pietre pre]ioase; [tiam clar c` \n ad\ncuri lucesc comori. Încercam s` c\rpesc ce se mai poate c\rpi. S` astup g`urile [i porii prin care fluidul evada din carne, se ridica precum cea]a.

Nu voiam s` se piard` nimic, chiar dac` asta \nsemna s` explodez [i s` m` fac ]`nd`ri. Dar fluidul \mi sc`pa printre degete [i dou` m\ini erau prea pu]ine pentru a tencui to]i porii. S\nii mei \ngrozitor de pla]i m` paralizau. În loc s` lumineze puternic \n noapte [i \n jurul lor s` roiasc` fluturi sau m`car musculi]e, ei abia p\lp\iau, ca doi licurici \nfometa]i. Tr`geam de ei cu dispre] [i n`t\ng` speran]`. Îi udam cu propria saliva, dar boboceii nevolnici refuzau s` \nfloreasc`. Doar r`d`cinile lor incredibil de lungi tres`reau \n josul p\ntecelui. Îi storceam cu ciud` [i \i \mpungeam cu degetul \napoi \n carne, m`car s` nu-i mai v`d. Cu c\t m` \nver[unam mai tare, cu at\t mi-i doream mai mult umfla]i [i c`rno[i, duduind ca doi vulcani gata s` erup`. Plin` de furie [i cu sim]urile sc`p`r\nd, am migrat c`tre zone care nu-mi r`neau orgoliul. C` doar corpul meu nu e numai t`p[an [i muguri usca]i, mi-am zis. Din \mbr`]i[area de cu sear` se scuturase polenul, pe care \l culegeam delicat cu v\rful degetelor. Era suficient`

memoria furtunii, ca s` se st\rneasc` v\nturi r`zle]e [i v\rtejuri tandre s` r`scoleasc` r`m`[i]ele serii. Cur\nd, detectoarele de pietre pre]ioase au ]iuit... La \nceput mai slab, apoi tot mai tare, p\n` urechile s-au \nfundat [i g\tul a prins s` se usuce. {tiam de diamantul ascuns bine \ntre petale, dar nu-l cercetasem niciodat` de aproape. Mi-am amintit [i ziua, [i locul. Într-o pauz`, la [coal`, m-am lipit de calorifer s` m` \nc`lzesc. St`team cu spatele la fereastr`, priveam \n tavan [i fredonam o melodie, cu carnea bine \ndesat` \ntre elemen]ii c`l\i. Totu[i, un firicel de c`ldur` \ncepuse s`-mi urce prin vine. M` leg`nam u[or \n ritmul muzicii murmurate de mine. Atunci a sclipit diamantul [i am amu]it.

C\]iva fiori rebeli, asta a fost tot. Fl`c`ri juc\nd deasupra comorii. Acum venise vremea s` sap mai ad\nc. În furia mea voiam s` dezgrop totul.

S`-mi repar orgoliul r`nit. {i de ma]e s` trag, dac` era cazul. S` scormonesc \n abatorul lunar cu obid`. N-a trebuit s` ajung p\n` la ficat sau la splin`, diamantul se oprise \n g\t, mult mai sus.

Nu de un bra] de fier era nevoie, ci de un v\rf de deget. Dar furia-i nemul]umit` de ceea ce \nvingi prea u[or, voiam o r`zbunare muncit`.

Am [lefuit \ndelung diamantul, printre frisoane [i lacrimi de vinov`]ie. Dar orgoliul \ncepea s` str`luceasc` din nou. Corpul meu nu-i numai t`p[an [i muguri usca]i, mi-am [optit sacadat.

Valuri de furnici fosforescente porneau c`tre unghii, iar [i iar. Era pl`cut, le urm`ream cu privirea prin trup. Am prins [pilul [i le tachinam, ]in\ndu-le \n mu[uroi, s` sf\r\ie de ner`bdare. Le d`deam drumul puhoi sau cu ]\r\ita.

P\n` a venit imprevizibil taifunul [i a m`turat totul din cale, speriindu-m` de moarte.

A doua zi m-am trezit mahmur` [i ru[inat`, uscat` ca o coaj` de copac.

La micul dejun, mama mi-a vorbit despre ru[inea de a avea un copil \nainte de nunt`.

*

*

*

Nu la mult` vreme dup` aceast` \nt\mplare, c\nd am ajuns la Tatiana, m-a \nt\mpinat z\mbind enigmatic. Am stat la buc`t`rie \mpreun` cu mama ei [i am b`ut c\te un ceai. Printre altele, s-a discutat despre Andrei, v`rul ei mai mare, care tocmai trecuse pe acolo. Îl [tiam, \l

95

FRAGMENTE

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

v`zusem de dou` sau trei ori, \n fug`. Era un blond bine f`cut, cu ochii verzi [i, din c\te spunea Tatiana, cu mare succes la gagici. De[i era licean, ie[ea chiar cu studente. Nu aveam nici un motiv s` n-o cred, de vreme ce eu \ns`mi, doar dup` c\teva \ncruci[`ri, nu r`m`sesem insensibil` la r\sul lui tonic [i la privirea verzulie.

Mi-era simpatic, nu m` g\ndeam la mai mult. Tatiana [i Andrei erau mai mult dec\t veri[ori, erau prieteni. El o alimenta cu muzic` bun`, \i recomanda ce c`r]i s` citeasc`, \i spunea glume deocheate [i o \nv`]ase s` danseze. Era, de asemenea, fereastra spre lumea b`ie]ilor, pe care Tatiana tr`gea cu ochiul [i \mi povestea [i mie. Îl descosea temeinic [i apoi noi dou` despicam firul \n patru. Din c\nd \n c\nd, ie[ea cu el la discotec`, \ns` pe mine mama nu m-a l`sat niciodat`. A[a \l cunoscuse pe Radu. Eu aveam permisiunea doar pentru reuniunile care se organizau la liceu, dar nu mai t\rziu de ora nou`.

Am \nv`]at s` dansez cu mama, \n sufragerie. În special vals [i tango, c`ci mamei \i repugnau zg\l]\iala rockului [i fandoseala muzicii u[oare, cum \i pl`cea s` spun`. Dar vals [i tango, dup` cum \]i \nchipui, nu dansa nici un b`iat de v\rsta mea. Mi-era [i ru[ine s` spun c` eu m` pricep. În schimb, de la Tatiana am \nv`]at s` m` mi[c c\t de c\t normal pe muzica la mod`, ceea ce era bine ca mama s` nu afle.

Tatiana m-a tras \n camera ei [i mi-a spus conspirativ: hai s`-]i ar`t un penis. Am privit-o intrigat`, ro[ind. A scotocit \n biblioteca ei, compus` mai degrab` din c`r]i din bibliografia [colar` obligatorie, [i a scos un volum f`r` coperte, cu col]urile paginilor \nfoiate. L-a deschis la semn [i mi l-a b`gat victorioas` sub nas. Era un desen anatomic, alb-negru, reprezent\nd \n sec]iune cuv\ntul ru[inos. Ne-am a[ezat pe canapea s`-l studiem pe \ndelete. Care va s` zic` asta aveau b`ie]ii \n pantaloni! ~sta era bau-baul de care mama \mi sugera, pun\nd la mijloc mult` imagina]ie, c` trebuie s` m` feresc cu str`[nicie! Am fost complet dezam`git`. O chestie u[or curbat` [i ceva mai bombat` la cap`t, str`b`tut` de un canal, asta era tot. Termenii tehnici, precum „gland“ sau „scrot“, erau departe de fiorii pe care mi-i imaginam c` trebuie s` te str`bat` c\nd un b`iat \]i m\ng\ie m\na sau te cu-

prinde \n bra]e. Magia furnicilor fosforescente, pe care mi-o \nchipuiam multiplicat` de mii de ori sub m\ng\ierea unei m\ini str`ine, devenea de ne\n]eles la vederea desenului schematic.

Dup` cum greu de priceput era [i spaima perseverent` a mamei. Cum \[i putea ea \nchipui c` eu vreau s` am de-a face cu a[a ceva!? Cu o asemenea chestie dizgra]ioas`!

– Acu’, ca s` m` crezi, hai s`-]i ar`t cum se fac copiii, a spus Tatiana, d\nd foile mai departe.

Se referea la o disput` de-a noastr` mai veche, r`mas` oarecum netran[at`. Acum voia s`-mi arate c` avea dreptate, iar eu eram destul de sceptic`. Ea sus]inea c`, \n anumite \mprejur`ri, pu]a de b`iat ajunge \n pu]a de fat` [i, din povestea asta, dup` o bucat` de timp, apare copilul, ceea ce mie mi se p`rea de-a dreptul ridicol. Dar Tatiana era de nezdruncinat \n convingerile ei, pe motiv c`-i spusese ei Andrei, care le [tia pe toate. Eu eram de p`rere c` Andrei \[i b`tuse joc de ea, ca s` se distreze. Desigur, nu mai credeam \n balivernele cu barza, \ns` asta cu pu]ele mi se p`rea prea de tot. P\n` [i un elev de [coal` general` putea s` spun` c` un copil ia na[tere din amestecul salivelor, amestec pe care femeia \l \nghite [i ajunge \n burt`. Uneori se putea \nt\mpla [i ca o fat` care se a[az` pe acela[i capac de WC pe care a stat un b`iat s` r`m\n` \ns`rcinat`, de aceea peste tot \n ]ar` toaletele de femei erau separate de cele pentru b`rba]i.

– Dar acas` nu-i deloc a[a! ripostase Tatiana.

– Nu, pentru c` \ntre rude nu se prind copiii, \i d`dusem eu singura explica]ie care \mi venise \n minte.

– {i atunci la ce am mai avea nevoie de pu]e? ricanase Tatiana, care nu putea fi convins` cu nici un chip.

– Cum la ce, la f`cut pipi! \i r`spunsesem eu uimit`, \ncuind-o.

Acum Andrei \i adusese cartea cu dovezi.

Probabil c` Tatiana \i repro[ase c`-i vinde gogo[i [i el se sim]ise r`nit \n orgoliul s`u de atoate[tiutor. Desenul era tot o sec]iune [i tot albnegru. Chestia dizgra]ioas` pe care o v`zusem \nainte, acum era desenat` \n interiorul unui ca-

96

FRAGMENTE

nal neregulat din partea de jos a unei bur]i, pe care un punct mai \ngro[at marca buricul. M` uitam [i nu-mi venea s` cred. Mi se p`rea de-a dreptul sc\rbos.

– Uite ce scrie aici, a continuat Tatiana: „penisul erect penetreaz` vaginul femeii“.

C\nd am auzit, apoi, care e dimensiunea penisului, am \ncremenit. M-am g\ndit cu groaz` c` s`rmana mea p`s`ric` n-ar fi putut \nghi]i \n veci un asemenea hap. Tatiana jubila, citind cu poticneli cuvintele noi. Mie \mi ]iuiau urechile.

Din pricina unor zgomote suspect de apropiate, Tatiana a f`cut v\nt c`r]ii sub canapea.

A[ fi vrut s-o \mprumut, \ns` eu acas` nu m` puteam ascunde. Mama intra mereu \n camer` la mine, iar c\nd lipseam scotocea prin sertare. La insisten]ele prietenei mele, am recunoscut explicit c` a avut dreptate. Apoi am tras o b`taie cu perne pe cinste, de-a venit mama ei s` vad` ce se \nt\mpl`.

Acas`, \n singur`tate, desenele mi-au revenit \n minte. Încercam s`-mi reamintesc detaliile s`r`c`cioase. Dac` scria \n carte, nu putea fi dec\t adev`rat. Mi-era greu s` recunosc, dar m` \n[elasem. Punctul \ngro[at al buricului mi se p`rea caraghios, desenat parc` cu st\ng`cie de un copil. Ca \n trans`, m-am dus la baie, m-am dezbr`cat [i mi-am studiat pu]a. „Penisul erect penetreaz` vaginul femeii.“ Dar pu]a mea era mic`, incredibil de mic`; o fant` delicat`, o gaur` de cheie. Ea nu va putea fi niciodat` penetrat` de penisul erect [i sc\rbos. Degetele reci o cercetau \ngrozite. Probabil c` exist` o leg`tur` str\ns` \ntre s\ni [i vagin, mi-am spus cu g\tul inundat de lacrimi.

Pe la sf\r[itul clasei a zecea am \nceput s` prind c`rni]` pe mine [i s` m` \nal]. Spre satisfac]ia mea, s\nii [i-au dat drumul, umfl\nd puloverele cum se cuvine. Uneori \i priveam \n oglind`, din fa]` [i din profil, cu un z\mbet discret pe buze. Îmi ironizam \nc\ntat` narcisismul. Dar cea mai bun` oglind` erau ochii b`ie]ilor, arunc\nd tot mai des priviri obraznice sau furi[e, dar nicidecum indiferente. Mi-am amintit de copil`rie, c\nd primeam complimente de la trec`tori. Acum primeam [i remarci deocheate. Oricum, ar`tam din ce \n ce mai bine.

P\n` [i tata a constatat \ntr-o zi, cu voce tare, ce

fat` frumoas` are. Cur\nd, chestia cu s\nii pla]i a devenit o poveste amuzant`, o copil`rie. C\nd i-am m`rturisit Tatianei vechile mele \ngrijor`ri, s-a distrat de minune [i a recunoscut c` pe ea o obseda c` are p`rul moale [i cam rar, de aceea \l purta tuns scurt [i, \n tain`, \l sp`la cu gaz. Între timp, am \nceput s` merg cu mama regulat la medic, fiindc`, mi-a explicat ea, la aceast` v\rst` fetele pot avea diferite probleme.

De fapt, era o doctori]` cu nume rusesc, Nata[a.

O femeie trupe[` [i guraliv`, care \mi spunea invariabil „hop, pui[or, uite-aici sus!“. Dup` c\teva momente nu prea pl`cute, eu ie[eam \n hol, iar mama mai r`m\nea la taifas cu Nata[a. Dup` vreo doi ani sau aproape trei, cred c` eram deja \n clasa a doi[pea, u[a a r`mas \ntredeschis` [i am auzit vocea doctori]ei, plin` de vioiciune: „V` spun eu c` totul e \n regul`, feti]a a fost un \ngera[“. C\nd am \n]eles despre ce e vorba, am sim]it c` se pr`bu[e[te cerul peste mine. N-am avut puterea s` m` cert cu mama, dar am ur\t-o. În ciuda pretextelor mele, cu amenin]`ri voalate [i [antaj sentimental a reu[it s` m` mai du-

© Dan Stanciu

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

97

FRAGMENTE

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

c` dup` aceea de dou` ori la control. Am mers cu sil`, jur\ndu-mi c` nu va mai fi o dat` viitoare.

Abia \n prima vacan]` de var` ca student`, am g`sit t`ria s` m` opun [i a ie[it o ceart` violent`, prima disput` serioas` cu mama. Într-a doi[pea, ca s` revin, \ncepusem s` m` preg`tesc pentru facultate. Tata voia s` dau la economie, mama nu spunea nimic, iar eu \mi doream litere. F`r` nici un fel de discu]ie prealabil` cu mine, tata a angajat un meditator la matematic`, punctul meu slab. Doar at\t mi-a spus: „Vezi c` duminic` ai medita]ii la mate; aici, acas`“. Era un profesor de vreo patruzeci de ani, cu ochelari demoda]i [i min` sever`. Nu-mi d`deam deloc silin]a, iar el \ncerca s` fie calm. M` lua cu bini[orul, \mi explica de dou`-trei ori. Mintea mea refuza programatic s` priceap`, chiar dac` el z\mbea amabil. Într-o bun` zi, c\nd, plin` de lehamite, \ncercam s` vin de hac unui exerci]iu simplu, am sim]it o m\n` pe genunchi, care apoi a \nceput s` urce cu precau]ie. În primul moment, surprins`, nici n-am [tiut cum s` reac]ionez. Apoi m-am ridicat brusc [i m-am lipit cu spatele de [ifonier. N-am zis nimic, doar m` uitam ur\t. El a b\iguit ceva – un fel de scuz`, cred – [i-a str\ns culegerile [i a [ters-o. De atunci nu l-am mai v`zut. Tata a fost furios c\nd profesorul i-a spus la telefon c` nu am nici un fel de \nclina]ie pentru matematic` [i c` m` sf`tuie[te s` schimb

profilul. Dar adev`rata mea solu]ie a fost revolu]ia. Tata a lipsit toate zilele acelea. O mai suna la r`stimpuri pe mama, care era c\nd livid`, c\nd panicat`. Cel mai cumplit a fost c\nd ne-am trezit cu un grup sub geam care \l huiduia pe tata. Am tremurat am\ndou` \n spatele u[ii blocate cu dulapul de buc`t`rie. În fruntea lor era Dinel. Mama a avut puterea s` ias` \n balcon [i s` le spun` c` tata a fugit, nu [tie unde. Huiduielile s-au \nte]it. Mama a f`cut apel la Dinel s` o cread` c` spune adev`rul. C\nd a zburat prima piatr`, mama s-a retras alb` ca varul. O a doua n-a mai fost, dar ma[ina noastr` a fost f`cut` zob. Mi-a fost foarte greu s` \n]eleg ce se \nt\mpl`. Nu vedeam deloc care e leg`tura \ntre tata [i familia Ceau[escu. Sentimentele erau confuze, bucuria c`derii dictatorului se amesteca cu teama c` oamenii aceia vor n`v`li \n apartament [i ne vor maltrata. Oricum, asta e alt` poveste. Cert este c` dup` cele \nt\mplate tata a fost alt om. T`cut [i [ov`ielnic. C\nd l-am \ntrebat de facultate, a ridicat din umeri, a[a c` am f`cut cum m-a t`iat capul. El a \nceput s`-[i revin` abia prin mai, c\nd l-a v`zut pe Iliescu pre[edinte. Dup` aceea telefonul a prins s` sune tot mai des, vechii prieteni se c`utau \ntre ei.

Dar hai s` intr`m undeva, uite ce plou`! (roman \n curs de apari]ie la Editura Polirom)

■

© Dan Stanciu

98

100 PAGINI ● 7 LEI

februarie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 33 ● februarie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI INTERVIU

EUGEN NEGRICI DOSAR Gelu Ionescu O umbrel` purtat` [i azi, de[i nu mai plou`

FRAGMENTE

DILEMATECA

Dan Lungu Cum s` ui]i o femeie