dilemateca34_low

100 PAGINI ● 7 LEI

martie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 34 ● martie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

ANCHET~ Ce scriitor(i) a]i invita la un chef imaginar?

INTERVIU

DILEMATECA

GEORGES VIGARELLO

FRAGMENTE Matei Vi[niec Sindromul de panic` \n Ora[ul Luminilor

SUMAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

ANCHET~

INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-10

60-67 de Marius Chivu

Ce scriitor(i) a]i invita la un chef imaginar?

DOSAR MERIDIANE

14-23 Matei Martin, Vremurile proaste

s\nt bune pentru literatur`

Matei Martin (paginile 14-23)

68-71 Ioana Bot, Despre România,

\n literatura italian` contemporan`

RECENZII INTERVIU

24-34 Literatur`: Paul Cernat,

Codrin Liviu Cu]itaru, Adriana Stan, Gabriela Gheorghi[or, {tefania Mihalache, Florina P\rjol, Lumini]a Corneanu, Adina Dini]oiu, Alexandru Budac, Florin Irimia, Gabriela Glavan, Elena Cra[ovan Filozofie: Alexander Baumgarten 35 36-37 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu Politologie: Bogdan Barbu 38 Psihologie: Victor Popescu 39 Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 40 Istoria medicinei: Octavian Buda 41 Arte: Ada {tef`nu] 42 Spiritualitate: Alice Popescu 43

74-81 Georges Vigarello: „Corpul

a devenit azi locul identit`]ii“

REPORTAJ 82-85 Monica T`nase, Pixul, vinul [i paraua

VOIAJ 87-90 Radu Niciporuc

„Rimbaud“ \n Hong Kong

FRAGMENTE 92-98 Matei Vi[niec, Sindromul de panic`

\n Ora[ul Luminilor

RUBRICI 45

PROFIL 56-58 Dinu Bodiciu

Dinu Bodiciu (paginile 56-58)

46 55 73 86 91

R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic

3

Georges Vigarello (paginile 74-81)

Matei Vi[niec (paginile 92-98)

EDITORIAL

Cifre [i crize „Doar la cele dou` t\rguri spun editurile, cu jum`tate de gur`, ce c`r]i s-au v\ndut cel mai bine. În rest – mai nimic. {i nici nu anun]` – a[a cum fac firmele din alte domenii – cifra de afaceri, rezultatele financiare etc. Stranie secretomanie pentru un domeniu care se bazeaz` pe scris, pe comunicare, pe informa]ie...“.

A[a \mi \ncheiam – recunosc, pe un ton cam acru, de bomb`neal` pu]intel exagerat` – editorialul din num`rul trecut. Am primit observa]iuni prietene[ti de la editurile Polirom [i Humanitas: „nu e chiar a[a, s` nu acuz`m tot timpul editorii c` (nu) fac [i (nu) dreg, cifrele de afaceri [i toate datele financiare se g`sesc pe site-ul Ministerului de Finan]e, ca pentru orice firm`“. E adev`rat. Dar nu acuzam, Doamne fere[te, ci doar f`ceam o constatare pe care – m`car par]ial – o men]in. E interesant c` s-au sim]it datori s` reac]ioneze tocmai reprezentan]ii unor edituri serioase [i profesioniste, de[i nu despre ele era vorba. Dar – inutil s` o spun – nu toate s\nt a[a. Îmi men]in \ns` opinia c`, \n materie de tiraje, e destul de greu s` afli ni[te cifre sigure [i credibile. {i nu m` refer la noi, oamenii „din bran[`“, ci la cititorul obi[nuit, curios s` [tie ce c`r]i se v\nd mai bine sau mai prost. Ni[te clasamente de v\nz`ri f`cute de o instan]` neutr` (a[a cum face BRAT pentru tirajele ziarelor ori trafic.ro

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Rare[ Avram

4

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9 [i SATI pentru traficul pe Internet) ar fi utile. În alte ]`ri exist` a[a ceva. Oameni cu totul stimabili din lumea editorial` \mi spun \ns`, cu un aer blazat, c` „la noi nu se poate“. Probabil c` s\nt prea optimist sau prea naiv, dar cred nu numai c` s-ar putea face, dar [i c` ar trebui f`cute ni[te topuri de v\nz`ri reale [i ni[te studii aplicate despre cine, ce [i c\t cite[te. Ar fi \n folosul tuturor. Îmi dau seama c` mi se poate r`spunde, cu un aer [i mai blazat, c` „e criz`; acum te-ai g`sit [i dumneata s` ceri studii [i topuri, c\nd nu [tim ce ne va aduce ziua de m\ine?“. R`spund, la r\ndul meu, c` din 1990 \ncoace – de c\nd avem libertatea de a spune c` lucrurile merg prost – tot auzim c` „e criz`“. Google g`se[te peste 2.300.000 de ocuren]e pentru „criza culturii“, iar presa noastr` strig` din r`runchi, de ani \ntregi „moare cultura“. Dosarul acestui num`r se ocup` tocmai de consecin]ele crizei economice \n domeniul editorial, iar lucrurile nu par catastrofale. Unii editori sugereaz` chiar c`, \n vremuri de criz`, oamenii s\nt dispu[i s` se apropie mai mult de literatur`. Avem exemplul perioadei comuniste c\nd, \ntr-o societate care repartiza egal s`r`cia [i limita libert`]ile, cititul era un bun refugiu [i un „mod de a tr`i“ interesant [i pl`cut.

A[a \nc\t s-ar putea s` „\nchidem cercul“: \n prima criz` capitalist` pe care o tr`im, s` aplic`m metoda din comunism [i s` rezist`m prin lectur`...

■

Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

Bazar O Academie pentru traduc`tori Cu 24 de limbi oficiale [i peste 120 de limbi regionale [i dialecte, cu peste un miliard de locuitori [i o produc]ie de carte ce dep`[e[te 800.000 de titluri noi pe an, scena literar` a Indiei este extrem de animat`. Produc]ia local` este bogat` [i divers`, \ns` editurile [i agen]iile literare c\[tig` enorm [i din traduceri. Romanele de succes din Occident apar destul de rapid [i \n India, iar profitul se multiplic`, pentru c` cele mai multe se traduc \n mai multe limbi oficiale.

Nu e neap`rat o bucurie pentru toat` lumea: se pare c` multe traduceri se fac pe fug`, adic` prost. Academia de Literatur` „Sahitya“ din New Delhi [i-a propus s` sprijine traducerile din limbile occidentale \n limbile Indiei, dar [i – mai ales – s` sprijine difuzarea produc]iei culturale indiene peste tot \n ]ar`. Fost` colonie britanic`, India a fost \mp`r]it` \n regiuni federale, \n func]ie de zonele lingvistice. Un popor at\t de divers, care, dup` c\[tigarea independen]ei, nu [i-a g`sit niciodat` acro[ele pentru a deveni o na]iune, nu poate continua \n unitate dec\t dac` fiec`reia dintre componentele sale i se acord` aten]ia cuvenit`; numai dac` se p`streaz` identitatea cultural` a fiec`rui stat \n parte [i dac` fiecare dintre aceste entit`]i se simte parte a \ntregului. {i \n India, identitatea se construie[te prin apartenen]` lingvistiv`. Înt`rirea acestor identit`]i locale este una dintre misiunile Academiei Sahitya. Institu]ia [i-a deschis birouri regionale \n mai multe ora[e importante [i ofer` sprijin (logistic, uman dar [i financiar) pentru traducerea operelor literare dintr-o limb` \n alta.

■ Monumente UNESCO din România Anul trecut, la T\rgul „Gaudeamus“, Editura Proema din Baia Mare a lansat un frumos album de fotografii, cu text bilingv român-englez, intitulat Monumente UNESCO din România. Albumul cuprinde [apte destina]ii fabuloase din România (aflate \n lista Patrimoniului Mondial) care ar trebui revizitate ([i rediscutate) periodic:

INFO bisericile de lemn din Maramure[, bisericile fortificate din Transilvania, bisericile din Moldova, M`n`stirea Hurezi, centrul istoric al Sighi[oarei, cet`]ile dacice din Mun]ii Or`[tiei, Delta Dun`rii. Nicolae Manolescu, Amasadorul României la UNESCO, salut`, \n deschidere, ini]iativa particular` a celor de la Proema (coordonator: Emanuel Peterliceanu, fotografii: L. Fuci): „Albumul realizat de Editura Proema din Baia Mare este nu numai o remarcabil` oper` de art`, dar [i, dat` fiind acurate]ea profesional`, at\t a imaginilor, c\t [i a informa]iei, un mijloc eficace, str`lucitor [i conving`tor de promovare a patrimoniului românesc \n lume“. La c\t mai multe asemenea instrumente!

■ Litere satanice Se pare c` nu numai la noi temerile legate de apocalipsa iminent`, prevestit` de „num`rul bestiei“, s\nt de actualitate. Într-un num`r recent din suplimentul literar Babelia al ziarului El País, scriitoarea spaniol` Clara Sánchez, autoarea unor romane premiate [i traduse \n \ntreaga lume (Ultimele [tiri din paradis sau Presentimente fiind doar dou` dintre ele), face o „analiz`“ a rela]iei unor scriitori cu ocultismul, magia [i „literele satanice“: „Acum c\teva s`pt`m\ni, Paolo Coelho a m`rturisit \ntr-un interviu c` a practicat satanismul [i c` este discipol al temutului Aleister Crowley. Trebuie s` recunoa[tem c` numai r`u nu le merge acestor scriitori, doar c` atunci c\nd vorbim, \n ceea ce-i prive[te, de magia literaturii, trebuie s-o \n]elegem \n sens literal“. Crowley, unul dintre mae[trii magiei (negre) [i ai bisexualismului afi[at, a avut [i o \nt\lnire memorabil` cu Fernando Pessoa, care-i descoperise o gre[eal` \n horoscopul personal. „Ce e inimaginabil – scrie Clara Sánchez – este faptul c`, atunci c\nd i s-a spus, satanistul a plecat la Lisabona s`-l cunoasc` pe poet. Pessoa \ns` era terminat [i-[i dorea din tot sufletul ca acesta s` nu poat` ajunge, ceea ce aproape s-a [i \nt\mplat din pricina ce]ii care \nconjura vaporul lui Crowley. Dar \n final a ajuns, iar Pessoa s-a trezit \n fa]a unui b`rbat \nalt, cu umerii la]i, \nv`luit \ntr-o pelerin` neagr`, ai c`rui ochi, mali]io[i [i satanici \n acela[i timp, \l privir` cu repro[: «Ce idee s`-mi trimite]i a[a o cea]`!»“.

■

5

Aleister Crowley

INFO

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

Bazar

Haruki Murakami

Scriitorul contra Scriitorul japonez Haruki Murakami, autorul (printre altele) al romanelor Ascult` cum c\nt` v\ntul (1979), Iubita mea Sputnik (1999) sau Kafka pe malul m`rii (2002) [i al volumelor de povestiri Elefantul a disp`rut (1993) [i Dup` cutremur (2000), a primit la mijlocul lunii trecute Premiul Ierusalim. Cu ocazia decern`rii premiului, Haruki Murakami a pomenit ezit`rile pe care le-a avut de a veni \n Israel \n actualul context politic: „Mi-am pus \ntrebarea dac` nu cumva, venind \n Israel, iau partea uneia dintre cele dou` tabere. Ca majoritatea scriitorilor de fic]iune \ns`, fac exact contrariul a ceea ce mi se spune s` fac“.

■ Top The Guardian Echipa de recenzen]i de la The Guardian a publicat luna trecut` lista reunit` a celor 1000 de romane de citit \ntr-o via]`. Editorialistul Philip Oltermann scrie: „O mie de romane pot p`rea \ngrozitor de multe c`r]i de citit \ntr-o via]`, dar aceast` list` poate fi un ghid de lectur` pentru cititorii de toate v\rstele [i pentru toate gusturile. C\nd faci o

Dilemateca v` recomand` ■ Apocalipsa 2012 (Editura Nemira, 2009) de Lawrence E. Joseph, autor a numeroase articole pe teme [tiin]ifice pentru New York Times [i pre[edintele consiliului de administra]ie al Aerospace Consulting Corporation din Albuquerque, New Mexico. Sub un titlu cam tare (care pe unii i-ar putea ]ine la distan]`), Lawrence E. Joseph scrie cu un umor senin despre posibila \ncheiere a socotelilor peste trei ani, poate prologul unui

6

asemenea list` exist` tenta]ia s` te la[i ghidat fie de spiritul elitist, fie de cel popular. Am fi putut alc`tui o list` «grea» dar plictisitoare cu cele mai mari 1000 de romane din toate timpurile \n care s` se reg`seasc` [i romane victoriene timpurii, [i giuvaere ale avangardismului mexican t\rziu.

Sau am fi putut veni cu o list` mai amuzant` dar superficial` cu cele mai populare romane din toate timpurile \n care s` apar` Alchimistul lui Coelho sau Codul Da Vinci. Nici una din aceste abord`ri nu ni s-a p`rut potrivit`. Ar fi \nsemnat s` excludem fie romanele pe care le-am citit, de[i am sim]it c` n-ar fi trebuit s-o facem, fie c`r]ile pe care ar fi trebuit s` le citim, dar pe care nu le-am citit niciodat`. În cele din urm` am alc`tuit aceast` list` \n care am f`cut loc [i Doamnei Dalloway [i lui Bridget Jones.“ Împ`r]it` pe genuri – dragoste, crim`, comedie, familie, starea na]iunii, science fiction [i fantasy, r`zboi [i c`l`torie –, lista poate fi consultat` aici: www.guardian.co.uk/books/2009/jan/23/bestb ooks-fiction, iar cei care vor s` conteste op]iunile sau cred c` vreo oper` „crucial`“ a fost omis` o pot men]iona scriind la review@guar dian.co.uk. Lista celor de la The Guardian va crea, probabil, mult` frustrare peste Canalul M\necii \ntruc\t operele autorilor francezi \n via]` pot fi num`rate pe degetele de la o singur` m\n`. Poate c` britanicii au dreptate.

■

nou start. (Dan Stanciu) ■ Aflu din Lire-ul pe februarie (care public` [i c\teva fragmente) c` a ap`rut, la Grasset, Encyclopédie capricieuse du tout et du rien a mereusurprinz`torului Charles Dantzig – 800 de pagini copioase la care-mi las` gura ap`... Dantzig (care primise, acum trei ani, prix Essai de l’Académie pentru Dictionnaire égoïste de la littérature française) nu se dezminte: cartea este – ne asigur` revista – „un inventar à la Prévert“ ce nu cuprinde dec\t liste! Evident c` nu putea

lipsi doamna Sei {onagon (una dintre dédicataires); citez din „Lista gr`dinilor frumoase“: „Versailles, \n special pentru pisicile lui Mallarmé [i g`inile lui Malraux. Henri de Régnier poveste[te \n Caietele sale c`, prieten cu Mallarmé, conservatorul castelului \i permitea s`-[i \ngroape pisicile. {i seara, \n gr`dinile goale, \n onoarea mortului animal, se d`dea drumul jocurilor de ap`. Un mare poet, un mic cadavru [i o ceremonie. Mi se pare emo]ionant [i japonez.“ (Alex. Leo {erban)

INFO

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

Marte, argument\nd c` este un „poet de succes [i influent, considerat poetul na]ional al României“).

Bazar „Luceaf`rul“ a intrat \n Cartea Recordurilor S-a \nt\mplat luna trecut`, chiar de Valentine’s Day: „Luceaf`rul“ lui Mihai Eminescu a fost omologat de World Records Academy ca fiind cel mai lung poem de dragoste din lume. Cele 98 de strofe ale poemului au convins juriul s` ia aceast` hot`r\re.

Site-ul oficial al Academiei Recordurilor noteaz`: „Legenda Luceaf`rului este o poveste despre o t\n`r` prin]es` care se ruga la Luceaf`r \n fiecare sear`. Luceaf`rul se \ndr`goste[te de ea [i este gata s` renun]e la nemurire pentru ea, dar realizeaz` c` iubirea pur` pe care o are pentru t\n`ra fat` nu poate fi \mp`rt`[it` \n lumea material`“. Pentru genera]ia Youtube, site-ul vine cu preciz`ri suplimentare: „Luceaf`rul“ ar fi „o combina]ie \ntre povestirile filmelor Pe aripile v\ntului, Star Trek [i Love Story“ (apropo de Star Trek: NASA a pus numele lui Mihai Eminescu unui crater de pe

Dilemateca v` recomand` ■ Virgil Duda, Ultimile iubiri, Editura Polirom 2008. Unul din acele amoruri fericit de nefericite care [tii c\nd \ncep – la Bucure[ti, de tineri, „sub comuni[ti“ –, [tii de ce ]in ani [i ani la Tel Aviv (unde au emigrat), la Amsterdam, la Roma, dar nu [tii c\nd [i cum se sf\r[esc, dintr-un spasm al suspiciunii, dintr-o spaim` a adulterinilor, dintr-un sa] al secretelor, dintr-un rid proasp`t ap`rut. La 70 de ani, Duda, prozatorul de mare vigoa-

■ Dan Lungu se lanseaz` pe Internet Apari]ia noului roman al lui Dan Lungu Cum s` ui]i o femeie la Editura Polirom a fost precedat` de lansarea site-ului www.danlungu.eu, un site elegant [i util, cu multe sec]iuni, unde fanii scriitorului vor putea g`si informa]ii despre autor [i c`r]ile sale, despre traducerile la edituri str`ine de prestigiu, precum [i despre receptarea \n presa româneasc` [i interna]ional`. De altfel, sec]iunea „În pres`“ cuprinde mai multe rubrici: cronici [i recenzii, interviuri (inclusiv cel acordat revistei Dilemateca) [i articole de autor. Cei care doresc s` afle nout`]i despre activitatea scriitorului pot accesa sec]iunea de blog [i \i pot l`sa mesaje scriindu-i la Contact.

Site-ul are [i o component` multimedia unde s\nt \nc`rcate \nregistr`ri audio [i video \n care scriitorul cite[te din propriile texte, o galerie de fotografii realizate de Matei Bejenaru, precum [i imagini din spectacolul Vr`jitoarea pofticioas`. Dan Lungu este unul dintre scriitorii contemporani cu cele mai multe contracte de traducere \n str`in`tate, fiind nominalizat de dou` ori la edi]ia din 2008 a prestigioaselor premii „Jean Monnet“.

■

re, [tie mult [i temeinic despre ceea ce rezist` [i nu rezist` p\n` la ad\nci b`tr\ne]i; de nedislocat r`m\ne obsesia unei Românii de-o senzualitate a memoriei [i a frazei la care nu [tiu c\]i dintre „stranierii no[tri“ au ajuns.

(Radu Cosa[u) ■ Serialul de comedie Larry David, inamicul public nr. 1, cu Larry David \n rolul principal, care se difuzeaz` la HBO e de-a dreptul savuros (a ajuns deja la episodul 9). Apropiat de Seinfeld, dar mai sec. Cu episoade mai scurte, aparent mai simple, dar cu

Mihai Eminescu

Dan Lungu

faze care te lovesc ca un ciocan. La fel ca [i Seinfeld, nu se poate povesti.

(Andrei Manolescu) ■ Se zice c` Zamolxis a fost discipol (sau sclav) al lui Pitagora. Cartea lui Jean Mallinger – Pitagora [i misteriile Antichit`]ii (tradus` de Cornelia Dumitru, Editura Herald, 2009) – v-ar putea da o idee despre „misteriile“ pitagoreice [i despre un personaj de epopee, frumos ca un zeu [i mai \n]elept ca orice muritor, cum l-a vestit oracolul Pythiei care i-a dat [i numele.

(Simona Sora)

7

INFO

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

Bazar

Antonio Muñoz Molina

Foame de via]` Scriitorul spaniol Antonio Muñoz Molina scrie, \n El País, despre recentul volum publicat de David Rieff, fiul lui Susan Sontag – Swimming in a Sea of Death – ap`rut simultan cu jurnalele postume ale scriitoarei. Început` \ntr-un moment \n care fiul afl` despre o revenire a bolii cu care Susan Sontag s-a luptat mai mult de jum`tate de via]`, cartea lui Rieff este un contrapunct (implicat, dar din afar`) al jurnalelor: „Mama s-a v`zut \ntotdeauna pe ea \ns`[i ca fiind cineva cu o foame absolut` de adev`r. Dup` ce i s-a pus diagnosticul, foamea sa a r`mas aceea[i, dar ea se referea nu la adev`r, ci la via]`“.

■ Workshop pentru tinerii ilustratori Autorul [i ilustratorul de carte pentru copii a sus]inut luna trecut` un interesant [i util atelier pentru ilustratorii de carte. Creatorul personajelor Aunt Eater [i Inspector Hopper [i autorul a peste 90 de c`r]i, Doug Cushman i-a sf`tuit pe tinerii ilustratori (\n cea mai mare parte,

Dilemateca v` recomand` ■ Toma Roman Jr, Ceau[escu v`zut de aproape, Editura Curtea Veche, 2008. Din spusele apropia]ilor, dictatorul era megaloman, [ovin, incult, suspicios [i tem`tor; \i era fric` de microbi, de ru[i, de so]ie; \[i min]ea colegii de partid, \[i p`c`lea prietenii.

Cartea lui Toma Roman – un jurnalist care s-a specializat \n istoria recent` (\l pute]i citi \n Jurnalul na]ional sau \n

8

studen]i la facult`]ile de arte) cum s` \[i construiasc` [i s` prezinte un portofoliu. Organizat de Society of Children's Book Writers and Illustrators (SCBWI), la ini]iativa Alinei Darian (autoarea cartilor de povesti ilustrate Prin]ul \n Palatul de Sticl` [i Dragonul care iubea ceaiul), acest atelier a fost o bun` ocazie pentru a discuta despre situa]ia [i problemele ilustratorilor din România, care s\nt ocoli]i, de cele mai multe ori, de edituri: s\nt preferate c`r]ile „de import“, al c`ror succes a fost deja verificat pe alte pie]e de carte. „În Romania, pia]a de carte pentru copii este \nc\ \n formare. Avem ilustratori [i scriitori talenta]i care se confrunt` \ns` cu dezinteresul editurilor române[ti [i monopolul c`r]ilor importate. O solu]ie este colaborarea cu editurile occidentale [i eu cred cu t`rie c` nu este at\t de greu s`-]i g`se[ti un editor dac` [tii ce pa[i s` urmezi. De aceea l-am invitat \n Romania pe Doug Cushman“, spune Alina Darian. Pe Liternet (http:// agenda.liternet.ro/cronici/WorkshopDougCus hman.html) se g`se[te o expozi]ie virtual` de ilustra]ie de carte pentru copii realizate de arti[ti membri SCBWI printre care Doug Cushman, Bridget Strevens-Marzo [i al]ii. Acest workshop este doar primul dintr-o serie de ateliere care au menirea de a-i incuraja [i ajuta pe arti[tii români, dar [i de a mobiliza editurile [i a st\rni curiozitatea marelui public.

■

Plai cu boi) – e plin` de detalii picante despre Ceau[escu [i „ilustra lui so]ie“. Dincolo de portretele celor doi, volumul creioneaz` [i imaginea sistemului comunist. Nu diferit de cum \l [tiam, dar totu[i altfel. (Matei Martin) ■ Adev`rata Enciclopedie a Prezentului. Mic tratat pentru Genera]ia Tatuaj, de Oliver Kuhn, Alexandra Reinwarth, Axel Frohlich, Editura Nemira, 2008, traducere de Mihai Moroiu – o carte mai mult dec\t

simpatic`, care demitizeaz`, \n sf\r[it, o parte semnificativ` din aiurelile genera]iei iPod ([i nu numai).

(Iaromira Popovici) ■ Pasiona]ilor de istorie oral`, de istorii la firul ierbii, le recomand dou` excelente volume, deopotriv` emo]ionante, [ocante [i pline de istorii inedite, ambele coordonate de Zoltán Rostás la Editura Curtea Veche: Jurnal de c`min („un adev`rat Decameron al României contemporane“, cum

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

INFO

Bazar Norman Manea, premiat \n Fran]a Scriitorul Norman Manea a fost recompensat cu Premiul pentru Litere al Funda]iei Iudaismului Francez. Distinc]ia s-a mai acordat, \n trecut, lui George Perec [i lui Emmanuel Levinas. Manea a primit premiul \n cadrul unei ceremonii desf`[urate la Paris, \ntr-unul dintre teatrele-emblem` ale Fran]ei, Théâtre du Vieux Colombier. „Pentru mult` lume, Norman Manea e primul autor de limb` român` care ar merita Nobelul“, a spus scriitoarea Clemence Boulouque, cea care i-a \nm\nat premiul. Prozator [i profesor de literatur` european`, „writer in residence“ la Bard College, Manea a ob]inut \n 2006 faimosul Médicis Étranger pentru romanul Întoarcerea huliganului.

Premiul pentru {tiin]` al Funda]iei Iudaismului Francez, prezentat de Perrine Simon-Nahum, a revenit savantului Jean-Claude Ameisen, cercet`tor al Laboratorului de Cercetare al Universit`]ii Paris VII; Jean-Claude Ameisen este autor al unor lucr`ri fundamentale despre regenerarea celular`. Premiul pentru Arte, prezentat de Robert Bober, i-a fost \nm\nat compozitorului Denis Cuniot.

■

Dilemateca v` recomand` spune Doina Jela) [i Cealalt` jum`tate a istoriei – Femei povestind, un volum asem`n`tor Tovar`[elor de drum, dar mai substan]ial [i \n care femeile povestitoare nu s\nt scriitoare, ci femei simple, din popor.

(Marius Chivu) ■ Dan Dungaciu, Cine s\ntem noi?

Cronici de la Est de Vest, Editura Cartier, Colec]ia „Cartier istoric“, 2009. O

colec]ie a articolelor [i eseurilor publicate de Dan Dungaciu \n Basarabia, \n cotidianul Flux, multe preluate de publica]ii din România. Un must pentru oricine vrea s` \n]eleag` ce se petrece \n Republica Moldova, din perspectiv` politic`, social`, cultural`, istoric`, identitar`. {i un mijloc de a r`spunde \n mod pragmatic constat`rii: avem dou` ]`ri, o singur` limb`.

Cum proced`m? (M`d`lina {chiopu) ■ Ha]eg. }ara bisericilor de piatr` /

The Land of Stone Churches (igloomedia, 2007). Un album minunat, trat\nd un subiect \n fa]a c`ruia chiar te cruce[ti. „Vedet`“ pare a fi biserica de la Densu[ (secolul al XIII-lea), ridicat` pe ruinele unui vechi templu p`g\n, cu materiale luate inclusiv de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (coloane de marmur`, capiteluri, pietre, dar [i doi lei p`zitori de morminte, ce au fost „lipi]i pe dinafar`“ – sus, pe zid).

(Claudiu Constantinescu) ■

9

INFO

Bazar

Dan Brown

Matadorul [i banderilierul În ultimul num`r din 2008 al celebrei Revista de Occidente (\ntemeiate \n 1923 de Ortega y Gasset), Ioana Zlotescu, editoarea Operelor complete ale lui Ramón Gómez de la Serna, public` un excelent articol despre rela]ia \ntre Ortega y Gasset [i Gómez de la Serna pornind de la inclasabila carte a acestuia din urm`, Automuribundia, de la publicarea c`reia s-au \mplinit, anul trecut, 60 de ani. Analiz\nd – cu acribie [i imagina]ie – \nt\lnirile celor doi, Ioana Zlotescu invit` la o recitire actual` a celui numit de contemporanii s`i

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9 „geniu al literaturii \n limba spaniol` din secolul al XX-lea“ (Octavio Paz) sau singurul dintre scriitorii spanioli ai secolului trecut care ar putea purta „semnul Aleph“ (Borges). Recitind Automuribundia (tradus`, fragmentar, [i \n române[te) ca pe un ghid al coinciden]elor de interpretare, viziune [i g\ndire \ntre cei doi mari scriitori spanioli, Ioana Zlotescu parcurge traseul unei intertextualit`]i fecunde: „Operele celor doi merg \n paralel, necondi]ion\ndu-se reciproc, dar ref`c\nd \mpreun` marele text al modernit`]ii spaniole“. M`rturisit` de Ramón Gómez de la Serna \ntr-un interviu parizian din 1930, admira]ia fa]` de Ortega y Gasset este v`zut` ca baza unei rela]ii privilegiate: „Am spus-o \ntotdeauna: el e matadorul [i eu s\nt banderilierul. Ortega e figura cea mai \nalt` a g\ndirii spaniole. Puterea sa de a capta idei [i realit`]i este enorm`. Iar puterea sa de d`ruire, opera sa cultural` s\nt formidabile, nu doar la Revista de Occidente, dar [i \n diferitele sale seminarii [tiin]ifice... \n lec]iile [i conferin]ele sale...“. R`spunsul filozofului (pe care, dup` cum conchide melancolic Ioana Zlotescu \n finalul articolului, Ramón Gómez de la Serna nu l-a cunoscut, fiind \n exil) este o a[ezare f`r` dubii a scriitorului spaniol \ntre cei doi mari reformatori ai romanului din secolul trecut: „Ascensiunii poetice i se poate substitui o imersie sub nivelul perspectivei naturale. Cele mai bune exemple despre felul \n care realismul poate fi dep`[it prin intensificare... s\nt Proust, Ramón Gómez de la Serna, Joyce“.

■ Înc` un Cod al lui Da Vinci? Fanii lui Dan Brown au de ce s` se bucure: autorul celebrissimului Codul lui Da Vinci, v\ndut \n peste 4 milioane de exemplare la nivel mondial, a mai scris un roman. Autorul american este foarte discret \n ceea ce prive[te proiectele sale literare. El nu a transmis nici un fel de termen pentru apari]ia acestei c`r]i. Un apropiat al s`u (e vorba de Ron Howard, cel care i-a transpus romanul \n cinema) spune \ns` c` noua carte \i va avea ca erou principal tot pe Robert Langdon din Codul lui Da Vinci [i Îngeri [i demoni. Titlul provizoriu al noului roman este The Solomon Key, sus]ine Lire.

■

10

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9 menea specimene? M` rog, tot e bine c`-[i vars` n`duful \n ]arcurile (= blogurile) lor, \n loc s`-l deverseze prin alte locuri publice. Altminteri, nimic nou sub soare: de ce s` n-avem [i noi monsieur Homais-ii no[tri? a. l. [.

■ Acum o lun`, la World Economic Forum, unul dintre workshop-urile la care au fost invita]i oamenii de afaceri [i liderii politici se intitula „Lec]ii de leardership din Macbeth“. Tipi precum Putin sau Wen Jiabao l-au ascultat pe fiul lui Laurence Olivier, Richard, explic\ndu-le ce a \n]eles el din criza economic` mondial`.

Pornind de la opera lui Shakespeare, a propus [i un nou mod de a concepe rolul conduc`torilor. Nici Putin, nici Wen Jiabao nu au p`r`sit sala, dar nici nu [i-au luat noti]e. Pur [i simplu, au alt` bibliografie. M. M.

■ Poli]ia sloven` l-a interogat pe scriitorul Goran Vojnovici \n leg`tur` cu afirma]iile negative despre poli]i[ti din ultimul s`u roman, Cˇefurji raus!. Asta pentru a-i da [ansa „s` demonstreze c` apelativele «\ncuia]i», «retarda]i» [i «cururi», folosite pentru a-i desemna pe poli]i[ti, nu s\nt insulte“. Apelativele s\nt folosite de Marko, personajul principal al romanului, fiul unor refugia]i bosniaci. Bine\n]eles, Goran Vojnovici a explicat c` este vorba de fic]iune.

Poli]ia \ns` le-a „citit“ ca fiind reale (oare de ce?…) [i nu s-a lini[tit dec\t dup` interven]ia noului ministru de Interne, Katarina Kresal, care a mai explicat o dat` cum e cu fic]iunea. Atunci, [eful poli]iei [i-a cerut scuze pentru lipsa de discern`m\nt… M. V. ■ Mul]i ciuda]i pe lumea asta – [i cei mai mul]i dintre ei \[i fac bloguri ca s`-[i bat`-n cuie ideile fixe. Unul, care-[i spune „Trilema“ ([i care a f`cut o fixa]ie din a ataca redactorii [i colaboratorii Dilemei vechi – deocamdat`, \n ordine cronologic`, pe Andrei Pippidi, Iaromira Popovici [i Andrei Gorzo), era foarte mirat c` „vre-o“ [i „vre-un“ nu se scriu corect a[a, oric\te tumbe ar face gramatica limbii române mereu remaniat`… Cum se poate dialoga rezonabil cu ase-

12

■ Bancul number one al lunii februarie 2008 \n Bucure[ti: c\nd v` sun` telefonul, ridica]i aparatul [i rosti]i c\t mai politicos: „Alo, bun` ziua/bun` seara, stima]i ascult`tori“. R. C. ■ Fatwa lansat` \mpotriva lui Salman Rushdie \n 1989 este \nc` valabil`. Magazine littéraire \l citeaz`, cu mare exactitate, pe purt`torul de cuv\nt al Ministerului Afacerilor Externe din Iran, un specialist \n chestiune: „Este normal ca o fatwa care n-a fost anulat` s` fie \nc` \n vigoare“. Iar o fatwa se anuleaz` c\nd nu mai exist` obiectul ei, adic` subiectul. O dilem` vital`. S. S. ■ În octombrie anul acesta va ap`rea romanul Dracula: The Undead, pentru ale c`rui drepturi de publicare editurile au pl`tit un milion de dolari. Continuarea romanului din 1897 al lui Bram Stoker va fi scris` de Dacre Stoker, str`-str`nepotul romancierului irlandez, \mpreun` cu scenaristul Ian Holt, [i va include personaje [i fapte excluse din versiunea original`. Autorii au declarat c` vor „s` le redea demnitatea lui Bram [i lui Dracula“. Nu [tiu despre ce demnitate pierdut` ar fi vorba, \ns` mi s-a p`rut amuzant comentariul forumistei Antigona: „Hodoronc-tronc! C` doar de asta are lumea nevoie: \nc` un roman siropos, plin de ridicol [i

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

neadev`r!“. P.S. La \nchiderea edi]iei, Word Records Academy a declarat „Luceaf`rul“ eminescian drept cel mai lung poem de dragoste din lume, prezent\ndu-l ca o combina]ie \ntre Pe aripile v\ntului, Star Trek [i Love Story. M. C.

festul domnului Antypirine, conform c`ruia «dadai[tii scuip` pe umanitate» pentru a cobor\, ca un serafim, \ntr-o baie public` pentru a face pipi“. În atari situa]ii, tare mi-e team` c` gre[eala redactorului e de a-[i fi ales o asemenea meserie. C. C.

■ În „Anul Darwin“, c\nd se \mplinesc 150 de ani de la apari]ia Originii speciilor, publica]iile str`ine dedic` spa]ii ample unei c`r]i esen]iale pentru modernitatea [tiin]ific` ([i cultural`) a umanit`]ii. Fiecare, conform specificului ei. De exemplu, The Economist analizeaz` modelele evolu]ioniste \n comportamentul nostru economic. În general, oamenii prefer` produsele a c`ror calitate este certificat` de ceilal]i membri ai comunit`]ii, r`m`[i]` a „instinctului de turm`“ din preistorie, c\nd experien]a de grup \n privin]a felului de a g`si hrana era foarte important`. A[adar, veritabilul evolu]ionist este un conservator. Cine s-ar fi a[teptat? M. {.

■ „C\nd lectura se transform` \n chin“ – material publicat de Ioana Pârvulescu \n România literar` din 6 februarie a.c. – pune la liniu]` gre[elile descoperite \ntr-o carte sau alta de c\]iva studen]i „de la masteratul de Teoria [i practica edit`rii“ (Facultatea de Litere din Bucure[ti). Erorile semnalate (de traducere, corectur`, redactare sau tehnoredactare) au uneori hazul perlelor [col`re[ti, iar „listarea“ lor (ca mostre de „a[a nu“) e c\t se poate de binevenit`, \n condi]iile \n care „impresia general` c` procesul de editare scap` de sub control… e tot mai acut`“. Ce nu mi se pare \ns` tocmai limpede e \mp`r]irea vinii. În cazul unei traduceri, de pild`, c\nd anume o eroare \i apar]ine traduc`torului [i c\nd redactorului? Pe de o parte, s-ar putea spune c` o gre[eal` de traducere ap`rut` ca atare \n cartea publicat` e deja o gre[eal` a redactorului. Pe de alt` parte, redactorul poate avea ghinionul de a trebui s` „\ndrepte“ [i o astfel de „traducere“ (caz real): „…\n piesa sa cu Antypirine acestea s\nt legate de imagini de o sexualitate pur` [i de excremente puturoase c\nd, de exemplu, personajul Tzara descrie organul sexual masculin acoperit de plumb mai gros dec\t vulcanul Mgbati, \n acela[i timp \n care Bleubleu face, literalmente, caca pe mani-

■ Într-un apartament, altfel obi[nuit, din Paris, am v`zut cele mai variate c`r]i posibile \n cele mai nea[teptate locuri: de pild`, \n toalet`, \n spatele WC-ului, era un raft arhiplin, din care \mi amintesc, printre altele, dou` volume de Durkheim [i unul de filozofie antic`. I. P. ■ C\teva cuvinte despre h\rtie [i despre cocotologie: „Cocotologia este \nrudit` cu fizico-chimia, \ntruc\t h\rtia din care se fac «cocotele», fie ea o h\rtie fin` sau una de ambalaj, e supus` tuturor legilor fizice [i chimice: are o greutate, ofer` o culoare, scoate un sunet c\nd e r`nit`, se dilat` la c`ldur`, e consumat` de foc, e sensibil` la anumi]i acizi etc., etc.“. Am citat din eseul Cocotologia. Note pentru un tratat al lui Miguel de Unamuno (ap`rut \n traducere francez` la Paris, \n 1946, [i publicat ini]ial, \n 1902, \n volumul Dragoste [i pedagogie, un roman satiric despre excesele pozitivismului).

Ar mai fi de ad`ugat c`, \n limba francez`, cuv\ntul cocotte desemneaz` (printre altele) o figurin` din h\rtie \ndoit` suger\nd vag forma unei g`ini – echivalentul european a ceea ce cunoa[tem azi sub numele asiatic de origami. D. S.

13

Matei Martin

Vremurile proaste s\nt bune pentru literatur` Criza economic` [i pia]a de carte

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

DOSAR

În ziare, la televizor [i pe holurile cancelariilor nu se mai vorbe[te dec\t despre ea. Din c\nd \n c\nd, c\te o minte luminat` (sau \ntunecat`) face previziuni: o s` fie r`u. {tim cu to]ii c` a venit, dar nimeni nu [tie cum arat` cu adev`rat. Totul a \nceput \n Statele Unite ale Americii, la jum`tatea anului trecut, c\nd o mare companie de investi]ii [i asigur`ri a dat faliment. Au urmat, ca \ntr-un joc de domino, alte [i alte firme, ajunse, toate, \n incapacitate de plat`. Datornicii la b`nci n-au mai putut s`-[i restituie creditele garantate cu bunuri imobiliare [i au decis s` le returneze b`ncilor; care nu le-au putut valorifica pentru c` nimeni nu mai era dispus (din lips` de lichidit`]i) s` le cumpere.

Criza s-a extins repede [i pe „b`tr\nul continent“, pentru c` marile companii americane aveau sucursale ori divizii \n Europa. S-au \nchis fabrici, sute de mii de oameni au fost concedia]i. Practic, \ntreaga economie este blocat`. Care s\nt efectele acestei crize pe pia]a de carte? C\t de afecta]i s\nt editorii din România? În plin` criz` a capitalului, Dilemateca se \ntreab` ce e de f`cut.

Nu de crize a dus lips` pia]a de carte din România. Din 1990 \ncoace – ca s` lu`m ca reper intrarea \n libertate – editorii români au tot avut de traversat crize [i impasuri. La \nceputul anilor ’90, privatizarea editurilor a produs primele derute. A urmat imediat o avalan[` de titluri noi (\n general romane proaste), scoase de editori neprofesioni[ti, tip`rite \n edi]ii mizerabile [i f`r` nici un respect pentru drepturile de autor.

Apoi a urmat criza de h\rtie: se importa pu]in` [i de calitate proast`, iar cea mai mare parte era destinat` acoperirii necesarului pentru presa scris`. Doar cu „interven]ii“ mai primea [i c\te o editur` h\rtie din cea bun`, [i, odat` ob]inut`, tot cu interven]ii ob]inea [i spa]iu tipografic, c`ci tipografiile erau pu]ine [i abia f`ceau fa]` comenzilor. A urmat o perioad` de infla]ie galopant` (1996-1997): pre]urile de produc]ie se

calculau \n dolari, v\nz`rile se f`ceau \n lei, la un curs de regul` mai prost dec\t se estimase ini]ial. Stabilizarea s-a produs de abia prin 2000.

Din 2005 pia]a de carte a \nceput s` se normalizeze, s` se sincronizeze cu apari]iile din Occident: tirajele [i pre]urile de v\nzare au devenit rentabile, investi]iile importante (\n titluri noi, \n personal, \n promovare etc.) s-au dovedit profitabile.

Probleme de fond Am spus normalizare? S` vedem cifrele: \n România se vinde mai pu]in de o carte pe locuitor pe an, o cifr` cu mult mai mic` dec\t media european`. În Europa Occidental` se v\nd \ntre 6 [i 10 c`r]i pe cap de locuitor, \n fiecare an. Pia]a româneasc` de beletristic` [i de

15

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

manuale este estimat` la aproximativ 75 de milioane de euro. E o cifr` de patru ori mai mic` dec\t cea din Ungaria, o ]ar` cu o popula]ie de dou` ori mai mic` dec\t România.

Pia]a este mic` [i are tendin]a de a sc`dea cu peste 30-40% \n anul 2009, din cauza crizei, estimeaz` Mihai Penescu, directorul Editurii All [i pre[edintele Uniunii Editorilor din România (UER). {i Grigore Arsene – director la Editura Curtea Veche [i pre[edinte al Asocia]iei Editorilor din România (AER) – estimeaz` o sc`dere substan]ial` a pie]ei [i o \ncetinire a dezvolt`rii. În aceste condi]ii, este de a[teptat ca editurile s` aleag` cu mai mult` parcimonie titlurile: num`rul lor va sc`dea cu p\n` la 30% fa]` de anul trecut. {i \ncas`rile din ultima perioad` au sc`zut cu 5-10% [i \nt\rziate cu 3-4 luni. Vestea proast` e c` s-a redus num`rul de c`r]i v\ndute [i de oameni care cump`r`, a declarat Mihai Penescu \n cadrul dezbaterii „Criza economic` \n cultura scris`: influen]e, riscuri [i solu]ii de supravie]uire“, desf`[urat` la jum`tatea lunii trecute. Problema e c` aceast` criz` se suprapune peste probleme de fond ale sistemului editorial din România. Cea mai mare este legat` de distribu]ie [i de acumularea datoriilor. Libr`riile [i lan]urile de distribu]ie \[i fac investi]iile pe banii din v\nz`ri [i pl`tesc editurilor cu \nt\rziere pentru c`r]ile v\ndute. Mai ales pentru editurile mici, care nu au mijloace economice sau juridice de persuasiune, e o corvoad` s`-[i recupereze banii (la conferin]a organizat` de UER s-a propus, ca posibil` solu]ie, publicarea pe un site a datoriilor pe care librarii le au fa]` de editorii de carte).

Pe de alt` parte, spa]iul de expunere pentru c`r]i, la nivel na]ional, s-a redus foarte mult. Potrivit lui Mihai Penescu, spa]iul a sc`zut, \n ultimii 3 ani, cu 20%, \n vreme ce num`rul de titluri a crescut de 4-5 ori. Singura re]ea na]ional` de libr`rii, Diverta, practic` rabaturi foarte mari, care ajung p\n` la 55-60%, ceea ce cre[te foarte mult pre]ul c`r]ilor. Problema cu acest lan] de distribu]ie este singularitatea sa – spun editorii: libr`riile mici aproape c` nu mai exist` ([i s\nt oricum \n pragul falimentului), iar acest lan] \[i poate impune tarifele. Tot ce se ia de la angroul de carte (din Bucure[ti) se vinde, cu greu, la tarabe.

Lan]ul de distribu]ie Diverta ar propune majorarea pre]ului la carte. „Eu cred c` [ansa noastr` este acum oferta, sc`derea pre]ului cu oarecare tam-tam. Noi ducem lips` de cump`r`tori.

La ora actual`, oamenii fac economie [i la c`r]i“, spune Mihai Penescu, citat de mediafax.ro.

Structura pre]ului unei c`r]i este relativ stabil` [i limpede \n România: cam 40% revine distribuitorului, o treime reprezint` cheltuielile cu tiparul, iar din restul se pl`tesc drepturile de autor ([i traducere, dac` e cazul), regia [i personalul din editur`.

16

M`suri concrete Pre[edintele AER Grigore Arsene propune m`suri concrete pentru a contracara efectele crizei. În primul r\nd, o sc`dere a taxei pe valoare ad`ugat` (\n prezent, TVA pentru c`r]i este de 9%, mai mic` dec\t cota practicat` pentru celelalte produse). Apoi, un sprijin din partea Ministerului Culturii pentru stimularea culturii scrise: nu prin acordarea de subven]ii pentru diverse titluri – ceea ce ar fi o risip` –, ci pentru sprijinirea achizi]iilor. Are sens, de vreme ce produc]ia e oricum foarte mare, iar problema esen]ial` e difuzarea. În fine, AER solicit` Ministerului Educa]iei men]inerea m`surii prin care fiec`rui profesor \i s\nt decontate anual achizi]ii de carte \n valoare de 100 de euro. Ace[ti bani, cumula]i, ar reprezenta aproape o treime din cifra de afaceri a sectorului editorial din România, spune Arsene.

Ei \ns` nu se reg`sesc de facto \n bilan]urile editurilor: \n anii preceden]i, aceste fonduri au fost folosite – [i datorit` lacunelor legislative – pentru a cump`ra alte bunuri. „Dac` vom g`si parteneri de discu]ie la nivel guvernamental, [i cu angajarea unor costuri publice minime, cred c` industria c`r]ii din România ar putea fi ap`rat` de efectele crizei“, precizeaz` Grigore Arsene.

Pare \ncrez`tor. Chiar conving`tor. Pour une fois, o breasl` din România, chiar dac` e \mp`r]it` \n mai multe uniuni [i asocia]ii, a reac]ionat rapid (dar nu suficient, din moment ce planul de m`suri este avansat dup` adoptarea, oricum mult \nt\rziat`, a bugetului de stat). Cum au reac]ionat editorii?

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

DOSAR

„Cuv\ntul de ordine pentru anul acesta e pruden]a“ Cel pu]in a[a sus]ine pre[edintele Grupului editorial Corint, Daniel Penescu: „2009 va fi un an al stagn`rii economice [i deci al pruden]ei.

Vom practica o politic` precaut` de editare, cu un num`r relativ constant de titluri sau chiar \n sc`dere fa]` de 2008, dar cu rentabilitate mai mare. Investi]iile \n portofoliu vor fi de asemenea mai prudente, \ncerc\ndu-se o selec]ie mai exigent` a titlurilor. Ne putem permite acest lucru deoarece portofoliul s-a \mbog`]it substan]ial anul trecut, c\nd am f`cut investi]ii masive“. Grupul Corint inten]ioneaz` s` investeasc` anul acesta \ntr-un depozit plasat \ntr-o zon` comercial` din Bucure[ti. Cifra de afaceri pe anul 2008 este de 21,5 milioane de lei, \n cre[tere cu 10% fa]` de anul 2007. „O cre[tere [i nu prea, deoarece \n euro ne-am men]inut la nivelul anului trecut, \ns` chiar [i a[a, \n lei, este mai mic` dec\t cea prognozat` (de 20%), \n condi]iile totu[i ale unui num`r mai mic de titluri noi, dar cu pre] [i profit \ncorporat mai mare (\n special coproduc]ii). Profitul a fost de aproximativ 5,15 milioane de lei, de asemenea \n cre[tere cu 10% fa]` de anul precedent. Cea mai mare parte a acestuia va fi reinvestit pentru a contracara efectele posibile ale crizei“ – spune Penescu. În perioad` de recesiune, cei mai mul]i economisesc. Nu [i cei mari: cifra de afaceri pe 2008 a Editurii Polirom s-a ridicat la [apte milioane de euro (cifra se refer` exclusiv la veniturile rezultate din v\nzarea c`r]ilor publicate).

Rezultatele (\nc` par]iale) denot` o cre[tere cu circa 25% fa]` de 2007. }inta editurii pentru 2009 este o cre[tere cu minimum 20%. La Editura Polirom, „reducerea costurilor este oricum un obiectiv permanent, nu doar un plan anticriz`“ – spune directorul Silviu Lupescu. „Întotdeauna exist` cheltuieli care la o simpl` analiz` se pot dovedi ineficiente.“ Mai cur\nd dec\t despre „reduceri“, ar vorbi despre realoc`ri [i redefinire de priorit`]i. Mai ales \n condi]iile unui mediu economic [i legislativ destul de instabil.

„Se vorbe[te deja despre cre[terea taxelor [i impozitelor, despre m`suri cu caracter «de st\nga», ceea ce ar arunca \n aer bugetele pe care noi ni le-am f`cut. Probabil c` cheltuielile de publicitate vor fi primele afectate; prezen]a la t\rgurile interna]ionale ar putea fi [i ea redus`“, e de p`rere Silviu Lupescu.

Grupul editorial Humanitas a \nregistrat \n 2008 o cifr` de afaceri de circa zece milioane de euro, iar estim`rile pentru 2009 s\nt ponderate.

Directorul editorial al grupului, Lidia Bodea, e de p`rere c` „cea mai bun` strategie anti-criz` presupune obligatoriu [i dinamism, dezvoltare, decizie“. Asta \nseamn` pentru portofoliile celor trei edituri din grup titluri noi, colec]ii noi, evenimente editoriale sus]inute prin campanii de marketing, iar pentru libr`riile Humanitas, atragerea de noi clien]i, diversificarea ofertei, lansarea unui program periodic de \nt\lniri ale cititorilor cu autorii Humanitas [i deschiderea de noi libr`rii (\n decembrie a fost inaugurat` noua libr`rie Humanitas din Gala]i, iar pentru acest \nceput de an a fost anun]at` redeschiderea, \ntr-un nou spa]iu, mult mai generos, a libr`riei Humanitas din Cluj).

17

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

„Efectul-fust`“ Editura Brumar din Timi[oara public` beletristic` (\n special, poezie), c`r]i de [tiin]`, c`r]i/albume de art`. Anul trecut a editat \n jur de 50 de titluri. Pentru 2009, directorul editurii Robert {erban preconizeaz` o sc`dere a num`rului de titluri publicate. „Costurile pentru tip`rire se vor m`ri (deja s-a \nt\mplat asta), pre]ul \n libr`rii va cre[te [i el, dar interesul pentru aceast` «marf`» o s` scad`, chiar dac` – am convingerea – românii vor aloca mai mult timp cititului.“ Oricum, la Editura Brumar miza este una pur cultural`, fiindc` v\nzarea volumelor de poezie nu amortizeaz` cheltuielile – spune {erban. „Noroc cu c\te-un sponsor care \n tinere]e a scris versuri… Totu[i, trag n`dejdea ca Imn h`r]uit de b`rba]i, o antologie trilingv` a distihului românesc, \ntocmit` de Ion Barbu – de fapt, un album color poetico-fotografico-erotic, «construit» cu m`iestrie, umor [i delicate]e de c`tre rafinatul artist Ion Barbu – s` ne aduc` un profit nu doar de imagine.“ Editura Brumar mai inten]ioneaz` s` publice o Istorie a literaturii române \n benzi desenate (un proiect propus de Luca Dinulescu [i de prietenii s`i), \ns` cos-

© Rare[ Avram

18

turile unui asemenea proiect s\nt enorme, se pl\nge {erban. „Îmi place s` cred c` oamenii vor reg`si prietenia c`r]ilor, c` \[i vor acorda lor \n[i[i mai mult timp, nu vor mai fi at\t de ahtia]i dup` bani, dup` ma[ini, dup` case, dup` plasme. Cred \ns` c` vor apela la titlurile pe care le au deja \n biblioteci, c` \i vor vizita cu mai mult interes pe anticari, [i c` vor urm`ri mai aten]i reducerile practicate de edituri.“ {i Brumar are \n plan reducerea pre]urilor la c`r]ile publicate, a[a cum a f`cut-o [i la „Gaudeamus“, c\nd majoritatea titlurilor au avut pre]ul de 5 lei. „Pu]in mai scump ca aerul… S` nu mai zic` onor cititorul c` exist` vreo piedic` \n calea fericirii sale, care s`-i opreasc` strig`tul victorios, dar, din nefericire, ni]el cacofonic: Tr`iasc` criza!“ Laura Albulescu, director editorial la Art, crede c` pia]a de carte din România este at\t de haotic`, at\t de imprevizibil`, \nc\t aduce mai mult cu loteria. „Statistici, [tim cu to]ii, nu exist`, astfel \nc\t s\ntem condamna]i inevitabil la un impresionism generalizat. Nu [tim prea bine ce se cump`r` \n condi]ii normale \n România.

Nu cred c` v\nzarea de carte va sc`dea dramatic fiindc` nu cred \ntr-o corela]ie direct` \ntre venituri [i consumul de carte. Sociologii vor fi revelat p\n` acum leg`tura dintre o situa]ie economic` precar` ([i/sau opresiv`) [i intensificarea lecturii. Desmond Morris a constatat, de pild`, c` lungimea fustei este un «barometru economic», [i asta \n alt` direc]ie dec\t \n cea dictat` de bunul sim]: \n perioadele de declin economic se poart` fust` lung`, pe c\nd \n cele de prosperitate, cea scurt`. În cel mai bun dintre scenariile posibile, putem visa la un «efectfust`» concretizat \ntr-o cre[tere a consumului de carte \n defavoarea altor tipuri de consum.“ Probabil va avea loc o rea[ezare a gusturilor. În ceea ce prive[te planurile pentru 2009, Editura Art are \n vedere o reducere a produc]iei, dar [i reduceri de personal. Editura Art a avut \n 2008 o cifr` de afaceri de 2,5 milioane de euro, iar ]inta pentru anul \n curs este de 1,5 milioane.

Silviu Dragomir, de la Editura Trei, e de p`rere c`, \n România, pia]a de carte nu va fi afectat` de criz`. „Pia]a c`r]ii nu este at\t de dezvoltat` \nc\t s` cad`. În plus, \n momente de criz`, oamenii tind s` citeasc` mai mult, \n special

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

DOSAR

non-fic]iune. De asemenea, ne a[tept`m la o u[oar` deplasare a interesului spre c`r]ile de selfhelp, \n contextul \n care oamenii vor c`uta s` g`seasc` solu]ii la problemele cu care se confrunt` \n aceast` perioad`. Cred c` titlurile din colec]ia de «Psihologie Practic`» vor fi \n continuare foarte bine v\ndute.“ Deocamdat` nu se pune problema unor restructur`ri la nivel de echip`. În schimb, editura inten]ioneaz` s` reduc` din cheltuielile de publicitate [i s` se axeze pe strategii de PR. Curtea Veche mizeaz` \n continuare pe clasicii Pamuk [i Estérházy, dar [i pe seria Jamie Oliver. Asta nu \nseamn` c` nu va continua s` publice [i autori români, inclusiv debuturi, spune directorul Grigore Arsene. În general, editorii mari au deja stabilite planurile editoriale p\n` \n 2010-2011, a[a c` pot s` fie selectivi \n ceea ce prive[te noile achizi]ii. În caz de criz` acut` de cash, mai am\n` din apari]ii – anul`ri de contracte nu se iau, deocamdat`, \n discu]ie. Debutan]ii [i autorii români „ne-clasiciza]i“ ar putea avea de suferit, la fel [i c`r]ile de ni[`. C`r]ile scumpe vor stagna – o excep]ie (de fapt, o carte salvatoare) ar fi Istoria... lui Manolescu, publicat` la Editura Paralela 45.

totdeauna o problem` major`. „Toat` lumea e pe un shortage de cash.“ Simona Kessler a \ncheiat anul trecut \n jur de 850 de contracte pentru 1500 de titluri. Valoarea contractelor dep`[e[te un milion de euro, din care aproximativ 10% reprezint` comisionul agen]iei.

„Bau-bau psihologic“ Simona Kessler, agent literar, crede c` toat` povestea asta cu criza e mai degrab` un „baubau psihologic“. „În SUA, companiile mari [i agen]iile perconizau criza prin care trecem acum din 2007. C`derile cele mai spectaculoase s-au produs \n var`. În România de abia la sf\r[itul anului s-au sim]it efectele, odat` cu sistarea comenzilor pentru export [i \ncetinirea credit`rilor.“ Criza este, de fapt, emo]ional`: „se aude din toate p`r]ile c` o s` fie un an greu, c` pre]ul gazelor cre[te, c` s\nt oameni disponibiliza]i etc., astfel \nc\t chiar [i cei care nu \nregistreaz` pierderi directe se simt afecta]i“. Pe de alt` parte, multe edituri aveau credite. Blocarea credit`rii sau scumpirea credit`rii blocheaz` procesul de produc]ie al editurilor, [i asta \nseamn`, \ntr-adev`r, recesiune. În plus, \ntoarcerea banilor din distribu]ia de carte a fost din-

Cum s` explici inexplicabilul?

Constr\n[i de condi]iile de pia]` oricum dificile, editorii din România s\nt mult mai pesimi[ti dec\t colegii lor din Occident, care afi[eaz` \n general un optimism moderat. Cei mai mul]i caut` partea bun` a crizei [i o analizeaz`/speculeaz` cu tact [i cu ironie. În fa]a \ncerc`rii de a ni se b`ga pe g\t aceast` criz` ca un fenomen natural inconturnabil, ca un dat f`r` istorie [i f`r` viitor, r`spunsul este tocmai c`utarea \n trecut a unor situa]ii similare [i g`sirea unor solu]ii acceptabile. În timp ce bursele se pr`bu[esc, iar cursul valutar [erpuie[te haotic, unele edituri au [i g`sit solu]ia supravie]uirii, ba chiar au identificat un poten]ial de cre[tere: se public` intens c`r]i despre criz`. Cum s` explici inexplicabilul? Dac` presa [i oamenii politici nu dau r`spunsuri conving`toare, oamenii se \ndreapt` spre libr`rii. Probabil c` nu vor g`si solu]ii credibile recitindu-l pe Marx (Capitalul, dar [i alte lucr`ri capitale ale p`rin]ilor comunismului au reap`rut precum ciupercile dup` ploaie – scuze, dup` criz` – peste tot \n lume), dar p\n` la urm`, tot se l`muresc; pentru c` seriile de economie [i istorie se \mbog`]esc pe zi ce trece. George Soros a prev`zut Criza capitalismului global \nc` de-acum vreo trei ani. Nu-i de mirare c` analizele celui care a realizat cel mai spectaculos atac speculativ asupra lirei sterline au audien]`. Cel mai recent volum al s`u, intitulat Adev`rul despre criza financiar`, a ap`rut deja \n mai multe ]`ri europene [i se afl` aproape peste tot \n topul v\nz`rilor de carte non-fiction. În Fran]a s-a v\ndut \n doar c\teva luni \n peste 30.000 de exemplare. Volumul Fran]a \n capcan`. Cum s` \n]elegem criza, semnat de jurnalistul Jean-Marc Sylvestre, se afl` [i el printre cele mai bune v\nz`ri; iar editura PUF a editat rapid \n celebrisima colec]ie „Que

19

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

sais-je?“ volumul Casa de economii. În general, editurile generaliste au reac]ionat mult mai rapid la actualitatea fierbinte, dec\t editurile specializate. John Kenneth Galbraith (fost consilier al pre[edin]ilor democra]i Roosevelt [i Kennedy [i critic \nver[unat al m`surilor capitaliste hot`r\te de administra]ia Reagan) nu s-a mai reeditat \n Fran]a din 1989 (de alfel, era considerat dep`[it \n multe ]`ri europene; oricum, de neg`sit prin libr`rii). Ap`rut` la \nceputul anului la prestigioasa editur` Payot, cartea sa Criza economic` din 1929. Anatomia unei catastrofe financiare e la mare c`utare. Criza de acum are alte cauze, \ns` efectele s\nt similare. {i Paul Krugman revine \n libr`rii, [i nu cu vreo carte nou`, ci cu un volum de referin]`, publicat \n urm` cu zece ani [i aproape uitat: \n The Return of Depression Economics f`cea o analiz` asupra cauzelor [i consecin]elor crizelor economice din Mexic, din Argentina, din Rusia sau din Japonia. Criza de acum i-a oferit [ansa unei reedit`ri (revizuite [i augmentate). {i Milton Friedmann a revenit \n actualitate: predic]iile sale, uitate de mult, s\nt acum recitite [i citate con[tiincios, \n orice \mprejurare.

vorbei! („Ura! Am sc`pat de criz`!“). „C\nd \]i merge prea bine, te blazezi, te pui pe tr\nd`vie [i r`m\i \n urm`. Mi-e sil` de cre[terea economic`“ – spune ea. Cum ar veni, vremurile proaste s\nt bune pentru literatur`.

Heinrich von Berenberg, editor independent [i el, propune o alt` teorie, cumva \n prelungirea celei dezvoltate \n revista Die Zeit, de Antje Kunstmann. „De vreo cincizeci de ani tr`im, \n aceast` parte a Europei, \ntr-un paradis. Acum, dac` s-o fi terminat sau nu, r`m\ne s` vedem. În orice caz, munca noastr` se bazeaz` pe c`r]ile despre care credem c` oamenii merit` sau chiar trebuie s` le citeasc`, oriunde s-ar \ndrepta lumea. Mici mesageri ca noi nu au voie s` se \nece \n ape pu]in ad\nci. Sper ca lucrurile serioase s` fie luate \n serios; poate c` vremurile astea serioase prin care trecem chiar ne vor ajuta s` realiz`m asta.“ Berenberg [i-a propus s` publice \n continuare c`r]i bune din toate col]urile lumii. „O fi venind lumina de la Washington, dar eu privesc [i ex Oriente. Dac` Turcia \i va preocupa [i anul acesta pe europeni, foarte bine, pentru noi e la fel de relevant [i dac` se petrece ceva \n Cuba sau dac` Columbia, da, Columbia, \[i va g`si pacea. «Oriunde acas`. C`l`tore[te singur precum un rinocer» – acesta e sloganul nostru.“ Optimist, dar pragmatic, Helge Malchow, directorul Kiepenheuer Verlag, se aga]` de tabieturi [i obi[nuin]e. „PIB-ul va sc`dea \n 2009 cu trei procente. E o problem`. O problem` [i mai mare e atmosfera catastrofal`. {i asta nu are leg`tur` cu recesiunea. O s` vede]i, [i anul acesta o s` m\nc`m friptane [i o s` bem vin.“ {i o s` se cumpere \n continuare c`r]i.

Afirma]ia se poate sus]ine, cel pu]in pentru Germania [i ]`rile din Nordul Europei. Acolo se cite[te oricum foarte mult, iar studiile arat` c` achizi]iile de carte nu s\nt afectate nici dac` veniturile familiei scad: c`r]ile se num`r` printre ultimele obiecte din co[ul de cump`r`turi la care se renun]` \n momente de ananghie. Cu un pic de ajutor (a se citi: cu niscai reduceri de pre] – \n Austria, de pild`, discount-urile f`cute de edituri [i libr`rii au ajuns la 75%), toat` lumea va trece cu bine peste criz`.

Oricum, sc`derea puterii de cump`rare nu

Stagnare sau recesiune?

Atmosfer` pa[nic` [i \n Germania, unde cre[terea economic` o s` scad` cu unul, dou` sau trei procente. „{i ce dac`?“ – spune Michael Krüger, director la Hanser Verlag. „Tr`im \ntr-o epoc` a exper]ilor de tot soiul, a consilierilor fiscali, a con]opi[tilor, a speciali[tilor \n tehnologii informatice, a inspectorilor de mediu etc.

Avem nevoie de filozofi, de teologi, de scriitori. În aceast` zloat` \n care ne tot afund`m e nevoie acut` de poveste.“ Adic` – vrea s` spun` Krüger – de tot ce nu are leg`tur` cu prezentul imediat, tr`it pe ner`suflate, tr`it p`gubos. Avem nevoie de literatur`… Antje Kunstmann, editoare independent`, e de p`rere c` economia func]ioneaz` [i sub impuls psihologic. E optimist` din precau]ie [i ca s`-[i protejeze propria afacere. „Î]i merge prost? Pompeaz` optimism c` urm`torul best-seller e pe ]eav`!“ (dac` ar fi a[a de simplu...). Cartea pe care mizeaz` anul acesta se intituleaz` Hurra, die Krise ist

20

DOSAR

este o cauz` direct` a insinu`rii crizei financiare pe pia]a de carte. În Fran]a, de pild`, unde statul protejeaz` (nu de ieri, de azi, ci de ani buni) produc]ia literar` (prin subven]ii directe, pre] fix pentru carte, sprijin pentru achizi]ii \n re]eaua de biblioteci etc.), de abia dac` se simt schimb`ri. Cutremure mai mari ale pie]ei se \nregistreaz` \n Marea Britanie [i \n SUA, \ns` nu at\t din cauza sc`derii veniturilor, c\t a fuziunilor [i achizi]iilor din ultimul an. Din SUA vin ve[ti \ngrijor`toare. Persoane cunoscute, editori care p\n` nu de mult schimbau impresii, poate chiar [i titluri, cu confra]i de peste Ocean, nu mai au acum acela[i num`r de telefon. Fuziunile spectaculoase (care implic`, de cele mai multe ori, disponibiliz`ri sau realoc`ri de resurse umane) [i falimentele fulger`toare au tulburat at\t de mult apele, \nc\t editorii europeni (mult mai dependen]i de pia]a american` dec\t pia]a american` de europeni) nici nu mai [tiu ce s` fac`.

Ca urmare a crizei, dar [i datorit` fuziunii cu un alt grup editorial, Houghton Mifflin, editura Harcourt a redus num`rul de apari]ii [i a \nghe]at zeci de proiecte deja \ncepute. Cele mai afectate serii s\nt cele ale traducerilor (pe pia]a de carte american` traducerile ocup` oricum un loc nesemnificativ, situ\ndu-se \n jurul a 5% din produc]ia de carte). Ultimul roman al lui György Dragomán ap`ruse deja \n hard cover, \ns` apari]ia c`r]ii \n format paper-back a fost anulat`. Iar lansarea romanului Degete mici al lui Filip Florian, anun]at` pentru luna aprilie, a fost am\nat` pentru a doua parte a anului. Se poate considera norocos, pentru c` de pe lista de publica]ii au fost t`iate zeci de titluri.

Oricum, nici editura [i nici Filip Florian nu se pot considera p`gubi]i: Harcourt a achizi]ionat ([i valorificat) drepturile de editare ale romanului pentru \ntreaga lume cu excep]ia celor dou` contracte preexistente cu editura Magveto din Ungaria [i Suhrkamp din Germania. În Germania, una dintre cele mai mari [i mai vechi edituri, Suhrkamp, a hot`r\t s` se mute de la Frankfurt la Berlin. Nu dintr-un complex provincial (Frankfurt e oricum capitala financiar` a Germaniei), ci din spirit de economie: \n capital`, chiriile pentru sediu, costurile de via]` [i,

\n general, toate cheltuielile s\nt mai mici. Ceea ce a enervat pe mul]i este c` angaja]ilor nu li s-au oferit alternative: ne mut`m la Berlin; cine vrea s`-[i p`streze postul s` schimbe ora[ul. Într-o societate stabil`, ca Germania, \n care se [tie de un secol c` sediul editurii e la Frankfurt, aceast` mutare-monstru e un semnal de alarm`.

Dac` acest semnal este tras pe fondul oricum zgomotos, isteric, al lament`rilor despre criz`, efectul este devastator. Noroc \ns` c` editorii \[i p`streaz`, m`car \n aparen]`, cump`tul. Reprezentan]ii editurii Suhrkamp au transmis c` publicul nu va sesiza nici o modificare a direc]iei editoriale [i c` nu s\nt preconizate anul`ri de contracte sau reduceri substan]iale ale apari]iilor. „Promov`m ce e de promovat“ – acesta pare s` fie mesajul. © Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

21

DOSAR

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

„Oamenii citesc, orice ar fi“

din a doua jum`tate a lunii martie, a anun]at acela[i num`r de invita]i ca \n 2009. La Frankfurter Buchmesse (din toamn`) nu se a[teapt` surprize nepl`cute – ne asigur` Oana Gruenwald, directoarea Centrului de Carte German` la Bucure[ti. Cum este vorba de un t\rg profesional (nu pentru marele public), este posibil ca unii editori mai mici s` se asocieze [i s` se prezinte la standuri comune, pentru a mai reduce din cheltuieli. Îns` la nivelul acestei adev`rate burse a drepturilor de autor, de abia dac` se va sim]i.

Absen]e notabile (la toate cele trei t\rguri) se vor \nregistra la pavilioanele destinate presei: presa scris` e \n sc`dere abrupt` de mult` vreme, [i multe publica]ii nu-[i vor mai putea permite cheltuieli de reprezentare.

C\t despre Bookfest – un t\rg cu v\nzare, spre deosebire de cele trei enumerate – acesta se va desf`[ura tot la Romexpo, mai mult ca sigur pe aceea[i suprafa]` ca anul trecut. {i asta chiar dac` metrul p`trat de stand va costa mai mult (aproape dublu) dec\t \n 2008. Probabil c` multe edituri mici, de obicei prezente, nu-[i vor mai putea permite s` vin`, iar editorii mari se vor r`sf`]a \n standuri [i mai mari.

Dup` un an 2008 de vis – nici un editor n-ar \ndr`zni s`-l caracterizeze altfel – s-a ivit aceast` nou` criz`, mult mai subtil` [i deci mai periculoas`. Pentru c` e foarte greu de prev`zut ce se va \nt\mpla.

Va afecta criza economic` global` [i pia]a de carte din România? Editorii par moderat-pesimi[ti [i au cobor\t [tacheta \n ceea ce prive[te ]inta de afaceri pentru anul \n curs. Probabil c` pia]a nu va sc`dea abrupt, \ns` \[i va \ncetini sensibil ritmul de cre[tere, ceea ce pentru editorii mari e un argument suficient de indispozi]ie. Chiar dac` veniturile s\nt \n sc`dere, cei obi[nui]i s` cumpere c`r]i (pu]ini la num`r, ce-i drept) o vor face \n continuare. Va stagna v\nzarea c`r]ilor de lux, a albumelor scumpe, a c`r]ilor de import [i, probabil, va cre[te frecven]a \n biblioteci. Anali[tii economici sus]in c` aceast` criz` nu va afecta pia]a bunurilor de larg consum. O veste care ar trebui s` ne lini[teasc`: c`r]ile chiar s\nt bunuri de larg consum. Ba chiar produse de strict` necesitate.

■

{i Oliver Zille, directorul T\rgului de Carte de la Leipzig (primul mare t\rg de carte din calendarul interna]ional, specializat \n Europa de Est), este mai degrab` optimist. „În general, pia]a de carte merge bine. V\nz`rile de carte de la sf\r[itul anului trecut s-au situat peste a[tept`ri, ceea ce le ofer` editurilor un oarecare confort.

Este posibil ca editurile s` adopte o atitudine mai precaut` \n ceea ce prive[te publicarea titlurilor noi. Probabil c` unele edituri \[i vor reduce num`rul de titluri publicate anul acesta.

Oricum, nu avem motive s` intr`m \n panic`: nu e prima criz` prin care trecem, [i am putut constata c` aceast` marf` pe care o numim carte e sustenabil`. Oamenii citesc, orice ar fi.“ Dac` t\rgurile de carte s\nt un indicator al st`rii pie]ei, atunci se pare c` criza a [i trecut, cel pu]in \n Europa: la Leipzig s\nt a[tepta]i \n jur de 2300 de expozan]i, cam tot at\]ia c\]i au fost [i anul trecut. {i Salon du Livre de la Paris,

22

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

DOSAR

În lumea oamenilor de litere, cifrele nu au prea mare greutate. Recesiune sau nu, produc]ia merge \nainte. Pe alese: se mai taie de pe lista de debuturi, se elimin` din titlurile riscante. Ce r`m\ne \n plan? Pe ce mizeaz` editorii \n anul de criz` 2009?

Polirom „Avem, desigur, [i titluri cu miz` economic`, pentru editur` importante s\nt \ns` proiectele culturale. Scriitorii români \n primul r\nd: seriile de autor N. Steinhardt, I.P. Culianu, Octavian Paler, Norman Manea, Emil Brumaru, Radu Cosa[u, Gellu Naum; romanele tinerei genera]ii (Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu [.a.), c\]iva debutan]i [.a.m.d; apoi autorii de literatur` universal` – seriile Nabokov [i Hemingway, Günter Grass, Borges, Lessing, Saramago, dar [i titluri noi de Rushdie, Le Clézio, Philip Roth, Cortázar, Kerouac. Este un plan suficient de complex care cuprinde circa 650 de titluri.“ (Silviu Lupescu) Corint „Vom publica la Corint Junior numeroase titluri pentru copii, realizate \n coproductie [i nu numai (enciclopedii, popup-uri, c`r]i cu CD-uri etc.) cu accent pe segmentul educa]ional (unde va continua ambi]iosul proiect de editare a celor 16 volume din Enciclopedia Britannica pentru elevi). Vom continua sus]inut, a[a cum ne-am obi[nuit publicul, [i partea de fic]iune pentru copii [i tineri, cu titluri reprezentative ale genului fantasy, c`r]i premiate interna]ional care ]in topurile externe. (...) Începem anul \n for]` prin excep]ionala apari]ie a c`r]ii În c`utarea lui Tuthankamon, o adev`rat` c`l`torie \n tainele descoperii morm\ntului t\n`rului faraon – o carte 3D cu inser]ii ce-]i taie respira]ia la fiecare pagin`. Mult-a[teptatele aventuri ale lui Silas Heap continu` \n noul volum (IV) al seriei Septimus Heap, de Angie Sage (...). În noul val de apari]ii anun]`m [i publicarea unui tiltu inedit, o carte de po-

ve[ti clasice cu un CD de 80 de minute \n interpretarea extraordinar` a actorilor Petre Lupu de la Teatrul „Bulandra“ [i Carmen Palcu de la Teatrul „Ion Creang`“. De asemenea, vom edita fic]iune contemporan` premiat` recent (premiul IMPAC 2008, Costa Book Awards for New Writers 2008, Orange Broadband Prize for New Writers 2008 – toate achizi]ionate [i de]inute de Editura LEDA), plus titluri interesante cu priz` mai mare la public [i cu vânz`ri peste medie \n toat` lumea.“ (Daniel Penescu) Brumar „Trag n`dejdea ca Imn h`r]uit de b`rba]i, o antologie trilingv` a distihului românesc, \ntocmit` de Ion Barbu – de fapt, un album color poetico-fotograficoerotic, „construit“ cu m`iestrie, umor [i delicate]e de c`tre rafinatul artist Ion Barbu – s` ne aduc` un profit nu doar de imagine.“ (Robert {erban) Art „Nu vede]i nimic, de Daniel Arasse, lansat la sf\r[itul anului trecut, titlu care pare s` aib` un destin fericit, Istoria corpului vol. III, Muta]iile privirii. Secolul XX, ultima pies` dintr-o trilogie-eveniment, dou` romane noi ale lui J.M.G. Le Clézio – Urania [i Pe[tele de aur – [i, de ce nu, Arta de a-]i face datorii. (Laura Albulescu) Trei Stieg Larsson, Fata care s-a jucat cu focul, Doina Rusti, Lizoanca: la 11 ani, Niall Griffiths, Kelly + Victor, Danny Wallace, Yesman.

23

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

acolo aveam de-a face cu o detriplare a identit`]ii autoarei (Scry, Profy, Sy, cam ca la Livius Ciocârlie \n Trei \ntr-o galer`..., ba[ca subsolurile de }iganiad` [i tentativa de a intra \n mintea, limbajul [i sensibilitatea studen]ilor „alternativi“ de azi), de data asta avem de-a face cu o adev`rat` demultiplicare auctorial`: programa]i de la surs`, autorii devin personaje [i public \n acela[i timp.

Problema proiectului const` \n natura lui contradictorie: combina]ie de libertate spontan`, juvenil` [i de matri]are postmodern` pe calapodul unei identit`]i modulare, „rizomatice“, „conective“, „multientitate metamorfotic`“, \n care liantul cubului juc`u[ va s` fie prietenia dintre cei implica]i. De o parte – „materia prim`“, aportul viu, spontan, cvasi-ingenuu al tinerilor coautori; de cealalt` – conceptul-cadru al autoarei, care stabile[te, subtil, regulile [i rigorile literare.

Dincolo de confesiunile participan]ilor (incluse \n volum ca appendix), atmosfera de la cenaclu r`m\ne, fire[te, incomunicabil`. Cei 30 s\nt nu numai coautorii [i „tr`itorii“, ci [i cititorii ideali ai romanului. Numai c`, din momentul \n care au decis s`-[i publice experimentul in progress, Rubik se vede supus riscurilor recept`rii exterioare grupului. Lectura liniar` e din capul locului refuzat` \n favoarea celei „rizomatice“, dar [i a[a, ansamblul se \ncheag` for]at. Extrema libertate a leg`turilor e contrazis` de caracterul programatic, doctrinar al conven]iei jocului de-a literatura. Expresiv` [i ata[ant` pe buc`]i, imaginea caleidoscopic`, real-fic]ional` a vie]ii studen]ilor „alternativi“ risc` s` se altereze sub povara alintatelor didascalii poststructuraliste de tip DeleuzeGuattari. E pu]in probabil ca acest roman colectiv s` fie apreciat ca \ntreg dincolo de cercurile street art-erilor [i ale fanilor culturii postmoderne. Cele dou` partituri ale Rubik-ului (cea a coautorilor studen]i [i cea a autoarei profesoare [i prietene) s\nt greu miscibile, iar autenticitatea cvasigenuin` a junilor „rubici“ [i r`sf`]ul livresc, rafinat-teoretizant al Simonei Popescu se bruiaz` reciproc.

Copil`roas` [i sofisticat`, entuziasmant` [i exasperant`, polimorfa lor juc`rea literar` atrage [i deconcerteaz` \n acela[i timp. Nu-i pu]in lucru…

O autoare [i 28 de coautori Rubik. Roman colectiv Colec]ia „Fiction Ltd.“ Editura Polirom, 2008

44,95 lei con]ine DVD

Nu [tiu dac` a mai existat pe undeva un roman cu mai mult de 29 de autori. Dac` nu exist`, atunci Rubik ar merita s` intre \n Cartea Recordurilor. De[i, dac` stau bine s` m` g\ndesc, acest roman de 500 [i ceva de pagini, conceput pe durata c\torva ani \ntr-un simpatic brainstorming (combina]ie de cenaclu studen]esc, creative writing [i comunitate informal`, cu ingrediente suprarealiste, OULIPO [i pop-art) la sala 314 a Literelor bucure[tene, are totu[i o autoare: pe Simona Popescu, ini]iatoarea proiectului fiind autoarea de facto a conceptului [i, implicit, a structurii c`r]ii. Ceilal]i – studen]i la Litere sau prieteni ai lor de la alte facult`]i, plus c\]iva bursieri str`ini – s\nt de fapt coautori. Diferen]a apare marcat` la modul minimal, nu prin ISBN, ci prin bold-ul de pe copert` [i prin cele dou` paratexte: prefa]a Efectul de Rubik [i „\n loc de postfa]a“ ®ubicuu (10 martie 2004 – 1 decembrie 2007). Un fel de jurnal S.P., f`r` a mai vorbi de finala Rubikipedia (ticluit` de Simona Popescu). Schimb\nd ce e de schimbat, un joc literar colectiv desf`[urat la Tescani [i publicat acum zece ani la o editur` din One[ti l-a avut ca ini]iator [i autor de concept pe Mircea C`rt`rescu. S-ar putea discuta mult [i bine despre ideea de autor diseminat, autor-nod de re]ea [.a.m.d. P\n` una-alta, avem de-a face cu cel mai complex/original experiment colectiv din literatura român` [i cu cea mai frumoas` aventur` literar` studen]easc` de creative writing. {tiin]ific vorbind, inven]ia merit` brevetat`…

Ingredientele compozi]iei s\nt numeroase, iar a discuta „romanul“ \n rela]ie cu sofisticata pledoarie pentru (o anume) poezie din Lucr`ri \n verde... nu e lipsit de sens. Pentru c`, dac`

24

■ Paul Cernat

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Împ`ratul pisicilor {erban Foar]`, Mic tratat de pisicologie. Buc`]i feline \n felii Editura Humanitas, 2008

Mi-a pl`cut argumentul dat de Gellu Naum (\n excelenta carte-portret, Salvarea speciei, de Simona Popescu) \n favoarea celor care se simt mai ata[a]i de pisici dec\t de c\ini. E reconfortant s` ai l\ng` tine o fiin]` independent` [i nu un sclav, spunea acolo poetul. Ulterior, o \nt\mplare personal` m-a f`cut s` cred c` pisicile s\nt chiar mai mult dec\t at\t. Într-o diminea]` superb` de prim`var`, am v`zut un motan portocaliu, imens, cu favori]i impresionan]i, de erou julesvernian. Cum st`tea a[a seme] [i neclintit, \n soarele de mai, p`rea o statuet` egiptean`, din aur masiv, executat` sub rigorile cele mai aspre ale perfec]iunii. L-am strigat, l-am chemat, l-am implorat s` vin`, \mbiindu-l la me[te[ugite m\ng\ieri. M-a privit o singur` dat`, cu un dispre] suveran, adresat parc` \ntregii rase umane, apoi [i-a continuat, nemi[cat, contemplarea orizontului, cu ochii s`i mari [i verzi ca dou` smaralde, r`m\n\nd complet surd la nedemnele mele t\nguieli. {tiu c` am privit atunci cu suspiciune convingerea unui personaj camilpetrescian, care se crezuse, toat` via]a, m`car egalul celorlal]i. Se vede c` nu-l \nt\lnise pe acest veritabil \mp`rat al pisicilor.

Mic tratat de pisicologie (alc`tuit de {erban Foar]` [i ap`rut recent la Editura Humanitas), un volum de un des`v\r[it rafinament stilistic [i imagistic (ilustrat, de altfel, foarte inspirat, de artistul Andrei Gamar]), poate convinge, b`nuiesc, pe oricine c` m\]a este receptat` ca o fiin]` superioar` \n majoritatea civiliza]iilor [i \n majoritatea timpurilor. Admirabilul c`rturar {erban Foar]` str`bate o bun` parte a culturii universale, antolog\nd [i, foarte frecvent, traduc\nd el \nsu[i fragmente din marea literatur`, apar]i-

RECENZII n`toare grandiosului patrimoniu „felinologic“ interna]ional, pe care scriitorii s-au v`zut obliga]i (de frumuse]ea epatant` a celebrului animal, desigur!) s`-l \nchege de-a lungul vremii.

De la Baudelaire la du Bellay, de la Goethe la Hoffmann, de la Apollinaire la Mallarmé, de la Verlaine la Perrault, de la Oscar Wilde la T.S. Eliot, de la Swindburne la Yeats, de la Da Vinci la Dario Belezza, de la Emil Brumaru la Denisa Com`nescu [i de la {erban Foar]` la Simona Popescu, to]i se intersecteaz` artistic, \ntr-un fel sau altul, pe teritoriul... pisicologiei, fiind inclu[i, cu acribie bibliofil`, \n aceast` subtil` od` \nchinat` neamului mot`nesc.

Nu am cum s` cuprind observa]iile marilor scriitori, referitoare la pisici, \ntr-o singur` judecat` general`, dar, dac` ar fi s` \ncerc, probabil c` aceasta s-ar lega de un anume mesmerism exercitat de animal asupra omului. Se manifest` o indubitabil` desc`rcare hipnotic` \n interac]iunea dintre prezen]a maiestuoas` a felinei [i impulsul de admira]ie necondi]ionat` a individului. Interesant, gestionarul duratei [i intensit`]ii „interac]iunii“ r`m\ne \ntotdeauna cea dint\i. Argumentul? Chiar volumul de fa]`, unde firea artistului, prin natura sa orgolioas` [i mai cur\nd \nclinat` spre a fi neconcesiv`, cedeaz` iremediabil \naintea unei vanit`]i superioare (\n spe]`, a vanit`]ii pisice[ti). Iat` [i c\teva g\nduri despre personajul venerat \n antologia lui Foar]`: „Pisica, numai ea, c\nd se ivi pe lume, era complet`, orgolioas`, ultrarafinat` din n`scare, umbl\nd de una singur`, [tiind ce vrea. Omul se viseaz` pas`re sau pe[te, [arpele ar vrea s` aib` aripi, c\inele-i un leu dezorientat, inginerul s-ar dori poet, musca-ncearc` s` devin` r\ndunic`, poetul cuget` cum s` imite musca, pisica \ns`, ea, se vrea numai pisic`, orice pisic` e pisic` de la must`]i la coad`, de la fream`t la [oarecele viu, din str`fundul nop]ii la ochii ei de aur“ (Pablo Neruda, p. 80); „Pisica nu face nimic: ea este [i at\t. Ca regii“ (Claudio Magris, p. 81); „Într-un incendiu, \ntre un Rembrandt [i o pisic`, eu a[ salva pisica“ (Alberto Jacometti, p. 51). G\ndindu-m` la minunatul meu \mp`rat al pisicilor, pot s` \n]eleg [i de ce.

■ Codrin Liviu Cu]itaru

25

39 lei iustra]ii de Andrei Gamar]

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

o interesant` contrapartid` la „topurile“ afine (neo)expresionismului ale lui Al. Cistelecan.

Potrivit direc]iei prozaizante a grup`rii bra[ovene din june]ea sa optzecist`, autorul comploteaz` – discret, dar sus]inut – cu tot ce ]ine de „realismul poetic“: oralitatea stilului, asumarea tranzitivit`]ii, lirismul genuin, spontan, semnifica]ia acut biografic` sau social`. Ca [i la Gheorghe Cr`ciun, care vorbea de curentul opus „aisbergului poeziei moderne“, \n metafora similar` a lui Bodiu, „evadarea din vid“ se face – prin poezie – \n plinul uneori dezarmant al realului. Volumele intrate \n vizor s\nt a[adar rude directe cu propria sensibilitate liric`. Bodiu se preumbl` expert [i empatic prin zone familiare, mix\nd dou` refrene de baz` (aten]ia fa]` de cotidian, respectiv distan]a ironic`), cu un ochi [i spre istoria poeziei române[ti d’antan. Cum selec]ia sa se opre[te prin 2004, se poate spune c` intui]iile i-au fost, de fapt, confirmate prin tendin]ele de furie social` ale tinerilor poe]i debuta]i la Cartea Româneasc` \n 2005.

Autorul \i „presimte“, \n acest sens, pe Dan Sociu sau pe Ruxandra Novac. Panorama sa ajunge, totu[i, doar \nt\mpl`tor \n tangen]` cu dou`miismul, fiind altminteri – cum [i era de a[teptat – o c`lduroas` postfa]` la poetica genera]iei ’80, din perspectiva asumat` a unui insider. Pentru Andrei Bodiu, haina optzecismului, desf`[urat` numai \n faldurile prozaismului [i biografismului, e suficient de larg` \nc\t s` cuprind` mai multe valuri de emuli [i de fii legitimi. El are convingerea c`, „de[i \n a II-a jum`tate a deceniului 8 eram pu]ini cei care scriam cu realitatea“, „paradigma inaugurat` de optzeci[ti“, bazat` pe „realism [i biografie“, „domin` poezia român` de azi“ – ceea ce-i las` prilejul s` c\nte pe mai multe tonuri roman]a unei genera]ii prolifice \nc` prin continuatori sau epigoni.

A[ zice \ns` c` o face firesc [i aerisit, f`r` \ncr\ncen`ri militante sau conceptuale. C`ci, \n condi]iile unui public de poezie statistic aproape fantomatic – o spune [i Bodiu foarte bine \n versurile sale –, „tot [pilu’ e studenta Alina“: s` pun` deci m\na s` citeasc`, dac` \n poezie e vorba ([i) despre ea!

■

Intrarea \n poezie Andrei Bodiu Evadarea din vid. Studii despre poezia româneasc` de la sf\r[itul secolului XX [i \nceputul secolului XXI Editura Paralela 45, 2008

15 lei

Cu faima de underground a poeziei pe pia]a m`rfurilor culturale, nu-i de mirare c` orice antologie sau sintez` critic` \n domeniu are – vorba Simonei Popescu – un aer de „pledoarie“.

Reclam` cu fler implicat \n favoarea existen]ei unui lirism de calitate face [i Andrei Bodiu \n recentele sale studii adunate sub titlul de u[or dramatic` sugestie postmodernist` Evadarea din vid. S\nt analiza]i – parte str\ns-didactic, parte cu lejeritatea connaisseur-ului – autori mai vechi (ca Liviu Ioan Stoiciu, Ioan Moldovan, Magda Cârneci) [i mai noi (ca Dan Sociu sau Ioana Nicolaie) din intervalul 1990-2004.

Ca poet ce-[i [tie breasla pe cale de dispari]ie \nc` \nainte de a ap`rea, Bodiu are antene editoriale pentru apari]ii oric\t de „locale“, de aceea fiecare volum liric comentat reprezint`, cumva, un eveniment. Cutia sa de rezonan]` vibreaz` la gradele de „autenticitate“ a tr`irii – m`sur` sublim`, s-o spunem, a poeziei, de nu ar fi de-a dreptul inefabil` pe alocuri. De aici rezult` [i o anumit` pierdere a nuan]elor \ntr-un vag generic („poezia e centrat` asupra eului“; „tema mor]ii sugereaz` unul din sensurile volumului“...), c\nd entuziasmul poetului spulber` distan]a criticului.

Prospe]imea studiilor sale vine mai ales din aria de cuprindere a selec]iei – cu unii poe]i din afara mainstream-ului, pe care, de multe ori, nu lipsa de originalitate a produc]iei, ci relativul provincialism al editurilor la care au publicat \i face greu de recuperat \n afara unor eventuale antologii (Ioan Moldovan, Vasile Dan, Em. Galaicu P`un etc.).

Pe de alt` parte, lista lui Bodiu constituie [i

26

Adriana Stan

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

„F`r`delegea vaselor comunicante“ Gheorghe Florescu Confesiunile unui cafegiu Editura Humanitas, 2008

Numai cine nu ador` aroma inconfundabil` a cafelei ar r`m\ne, poate, indiferent la ispita lecturii unui volum cu titlul Confesiunile unui cafegiu. Unde se cultiv` arborele de cafea? C\te soiuri de cafea exist`? Care este cea mai bun` cafea? Cum se pr`je[te [i se prepar` cafeaua? – iat` doar c\teva dintre \ntreb`rile la care aceast` carte ar putea r`spunde. Memoriile lui Gheorghe Florescu \ntrec \ns` astfel de a[tept`ri, iar „ini]ierea“ \n tainele cafelei devine mai degrab` secundar`. „Greutatea“ confesiunilor const`, de fapt, \n descrierea neroman]at`, precis` \n detalii [i frisonant` pe multe pagini, a lumii comuniste române[ti.

Gheorghe-Ilie Florescu, al doilea copil al unei oltence din comuna v\lcean` Ghioroiu [i al unui detectiv din Siguran]a Na]ional`, se na[te \n 1944 \n cartierul Dude[ti, mare vad comercial pe atunci. Î[i petrece copil`ria printre negustori, ajunge b`iat de pr`v`lie [i munce[te de la o v\rst` fraged` \n Pia]a Vitan, ca s`-[i ajute familia \n lipsa tat`lui, arestat \n ’52 [i trimis pentru trei ani la Canal. Pe parcursul liceului ia primele lec]ii de prelucrare a cafelei \n cele mai renumite magazine de profil. De la „maestrul“ Avedis Carabelaian, unul dintre cafegiii celebri ai Capitalei, mo[tene[te „marele secret armenesc“ al v\nz`rii de „coloniale“. Func]iile pe care le ocup` \n cadrul Agen]iei de Import, apoi gestiunea punctelor comerciale de pe Hristo Botev 10 [i Sfin]ilor 6 \i ofer` prilejul s` cunoasc` din interior mecanismele de func]ionare a sis-

RECENZII temului centralizat de aprovizionare alimentar`.

Mafia comunist` (Partid, Mili]ie [i mai ales Securitate) controleaz` totul, iar furtul [i corup]ia prolifereaz` piramidal. {paga c`tre organele a[a-zise de supraveghere, „tainul“ personajelor influente [i „dreptul“ [efilor s\nt „legile“ de aur ale „comer]ului socialist“. În timp ce grosul popula]iei st` la cozi pentru carnea v\n`t` made in URSS, pentru ra]a muceg`it` din \ndep`rtata Chin` sau pentru cafeaua cu \nlocuitori (de pild`, n`ut plin de [obolani, turna]i \mpreun` cu excrementele lor la pr`jit), privilegia]ii „circuitului \nchis“ se bucur` de toate m`rfurile occidentale de lux. Gheorghe Florescu, „fiul de n`p\rc`“ ajuns sluga tor]ionarilor comuni[ti, serve[te totu[i, cu delicatesele procurate ilegal, [i o mul]ime de personalit`]i ale vie]ii culturale, medicale [i juridice ale vremii. Garsoniera din spatele magazinului se transform` astfel \ntr-un adev`rat „club“ select al boemei artistice a Bucure[tiului. Noul „rege“ al cafelei Avedis nu scap` \ns` de pedeapsa cu \nchisoarea, num`r\ndu-se, \n anii ’80, printre victimele colaterale ale rivalit`]ii dintre fac]iunile securiste (na]ionalist` [i kaghebist`). Episodul carceral pune [i mai acut \n eviden]` ipocrizia [i cinismul celor care spuneau c` „n-au deasupra lor dec\t cerul“.

Un cer gol, fire[te. „C\nd ridici un bolovan, s-ar putea s` g`se[ti sub el o gr`mad` de viermi.“ „Armena[ul“ Florescu salt` un bolovan uria[: prezint` numeroase fapte [i situa]ii blamabile, creioneaz` zeci de portrete ale „descurc`re]ilor“ [i ale „supraoamenilor“ regimului, aceia[i care de]in [i azi puterea \n politica [i \n economia româneasc`.

Confesiunile unui cafegiu reprezint` un pre]ios „document“ testimonial despre epoca abjec]iei multilateral dezvoltate, o m`rturie neconcesiv` care atest` cu date concrete „f`r`delegea vaselor comunicante“ ale ma[in`riei dictaturii comuniste. În plus, cartea impresioneaz` prin acurate]ea stilului, prin talentul narativ (incipitul pare desprins dintr-un roman balzacian) [i prin „erudi]ia“ paremiologic` a autorului.

■ Gabriela Gheorghi[or

27

49 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

„tovi“, se \neac` \n Her`str`u, devenind o frumoas` legend` urban`. Tina e zdrobit` la aflarea ve[tii, \l bate pe marele Duca cu pumnii \n piept [i la final nu \l iart`. Se \ntoarce la Bucure[ti [i d` ocazia unui incest virtual, culc\ndu-se cu Nelu]u Achim, mare actor tr`irist, care-l \ntruchipeaz` pe Duca t\n`r, \n filmul Maestro. At\t c` Nelu]u este tot ce a iubit Emilu]a vreodat` [i singurul pe care n-ar fi vrut s`-l \mpart` cu Tina. Disperat` de dubla tr`dare, Emilu]a se hot`r`[te s` prind` amorezii \n flagrant [i se r`stoarn` cu Trabantul, r`m\n\nd infirm`. Neput\nd s` \ndure condamnarea fiicei sale, Duca se sinucide la Paris, arunc\ndu-se \n Sena [i are parte de o versiune burlesc` de funeralii na]ionale, iar peste toate, Emilu]a hot`r`[te c` a venit momentul s` aib` [i ea propriul show, [i amenin]` c` se sinucide \n direct, dup` ce, mai \nt\i, arunc` de pe acoperi[ul blocului televizorul, acest ne\ndur`tor st`p\n al sufletelor noastre. Într-adev`r, toate episoadele narate stau sub semnul rating-ului, senza]ionalul este singurul care valideaz` o lume de imagini. Teza romanului este baudrillard-ian`: totul e simulacru, nu mai exist` nimic real, e[ti la breaking news sau nu exi[ti. Pe acest schelet, autorul brodeaz` \n cheie grotesc-comic`-absurd` teme de anvergur` din cariera romanului „total“ – exilul, pierderea marii iubiri, disiden]a, fauna interlop`-decadent`. Pare c` autorul a invitat toat` proza româneasc` din ultima jum`tate a secolului al XX-lea un reality-show al deriziunii, de unde orice tram` epic` iese transformat` \n simulacru.

Am auzit spun\ndu-se c` ne trebuie din nou literatur` cu miz`, cu „poveste“. Romanul Maestro este \ns` unul perfect postmodern, despre moartea (sau sinuciderea) \n direct a realului \n favoarea simulacrului, [i, extrapolat, a Pove[tii \n favoarea telenovelei/a [tirilor la pachet, servite [i deja ingurgitate. {i este o moarte lung`, o agonie \nregistrat` secund` cu secund`, c`z\nd de multe ori \n redundan]` [i venind (ca trend) pu]in cam t\rziu, c\nd \ncepem s` nu prea mai credem \n ea.

Despre moartea realului Stelian T`nase, Maestro Colec]ia „Fiction Ltd.“ Editura Polirom, 2008

44,95 lei

Maestro, romanul lui Stelian T`nase, vine cu un subtitlu care nu las` nici o \ndoial` cu privire la inten]iile autorului – „O melodram`“. B`nuie[ti c` autorul te duce \n eroare [i de fapt, plec\nd de la pasti[area/parodierea/oricum tratarea meta a unui gen minor, ajunge \n cu totul alt` parte, reorganiz\nd semnele genului. La cap`tul celor aproape 600 de pagini, consta]i \ns` c` trebuia s` iei literal sensul subtitlului. Da, Maestro este o telenovel` \n proz`, o telenovel` care-[i con]ine propria b`[c`lie.

Emilia T., fost` stenograf` \ntr-un post de televiziune, fat` bun` la toate, ajuns` \ntr-un scaun cu rotile, \[i petrece timpul devor\nd telenovele [i nar\ndu-le unui ascult`tor pretins avid de senza]ional, dimpreun` cu povestea principal`, a Tinei Marcu. Protagonista, prietena de suflet [i de partuze studen]e[ti a Emiliei, dedicat` reporteri]` de [tiri [i h`r]uitoare de \nalte personaje politice, cere \n direct demisia unui ministru, motiv pentru care i se ia emisiunea [i e trimis` la Paris s` fac` un interviu de umplutur` cu marele scriitorul român exilat Avram Duca, pentru lansarea filmului Maestro, f`cut dup` cartea acestuia.

De aici, r`sturn`rile de situa]ie se ]in lan].

Satanicul, beckettianul, seduc`torul Duca – acest Ionesco de Obor – se dovede[te a fi nimeni altul dec\t tat`l orfanei Tina, for]at s` p`r`seasc` patria pentru disidentul gest de a fi mic]ionat pe statuia lui Lenin (un icon care leag` [i dezleag` scenele majore ale c`r]ii), renun]\nd astfel la unica lui mare iubire – Iulia, care, dup` na[terea [i r`pirea Tinei de c`tre ni[te

28

■ {tefania Mihalache

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Despre America [i alte lucruri n`stru[nice Andrei Codrescu Noi n-avem bun-gust, noi s\ntem arti[ti Colec]ia „Plural M“, Editura Polirom, 2008

Nu m` dau \n v\nt dup` produc]iile romane[ti ale lui Andrei Codrescu (de[i Mesi@ e interesant, la fel [i c\teva dintre poeziile din tinere]e). Dar ca publicist [i personaj mediatic, autorul nostru e o lumin`, \l cite[ti (inclusiv pe www.corpse.org) [i-l urm`re[ti live, c\nd mai vine prin patrie, cu o pl`cere teribil`. E viu, charismatic [i are o inteligen]` mobil`, t\n`r`, poleit` de un umor de cea mai bun` calitate – pe scurt, e un personaj delicios. E un performer chiar [i c\nd (sau, poate, mai ales c\nd) scrie aceste mici texte la grani]a \ntre crochiu, eseu lejer [i proz` cu intarsii autobiografice. Volumul Noi n-avem bun-gust, noi s\ntem arti[ti d` m`sura acestei inteligen]e diverse, colorate, care-l face irezistibil pe românul fugit din Sibiu, la 19 ani, \n bra]ele unei Americi mai calde [i mai primitoare cu arti[tii. E greu s` spui c` cite[ti eseuri, de[i unele chiar se calific` pentru acest gen („Apocalipsul Sf\ntului Ioan“, „Diavolul nu doarme niciodat`“, „Electronice inteligente“ [.a.); cred c` e vorba mai cur\nd de ni[te texte publicistice, chiar ni[te pastile, adesea, de o savoare nemaipomenit`. Ele fac parte din dou` volume de succes ale autorului – The Dog With The Cip in His Neck (1996) [i The Devil Never Sleeps (2000) – [i au parte de t`lm`cirea fericit` a Ioanei Av`dani, traduc`toarea lui Codrescu \n limba român`, \n care se pare c` autorul nostru – vorba lui Eliade – nu mai viseaz`.

RECENZII Ceea ce nu \nseamn`, fire[te, c` Andrei Codrescu \[i ascunde vreo clip` originile sau iubirea pentru aceast` „dulce limb` romanic`“ (vezi „România – v\rcolacul“); multe dintre texte p`streaz` reziduuri din experien]a exilului timpuriu, fie c` e vorba de amintiri din copil`ria sibian`, fie de relatarea unor secven]e legate de altoirea spiritual` pe o cultur` fundamental diferit` de cea româneasc`. Din fericire, acest tur de for]` printr-o Americ` pixelat` de spectrul tehnologiei \n floare nu e \mb`lo[at defel de extazul admirativ de care dau dovad` unele personaje autohtone para[utate cu arme & bagaje \n t`r\mul f`g`duin]ei de peste Ocean. Codrescu are ceva desuet-aristocrat \n alegerea temelor [i \n felul cum \[i articuleaz` unele fraze, \n ciuda discursului s`u evident glamour-mediatic care-l face prizabil [i foarte popular (s` nu uit`m, totu[i, c` celebritatea maxim` a venit din emisiunile pe care acesta le realiza la National Public Radio). Face o elegant` critic` a societ`]ii de consum americane, f`r` s` \nfiereze baudrillard-ian (citi]i textul intitulat, provocator, „Lui Marcel Duchamp i-ar fi pl`cut la Wal-Mart“).

Scrie despre imaginile, c`r]ile [i tenta]iile anilor dintre copil`rie [i adolescen]`, \ntr-o ]ar` aflat` \n cei mai feroci ani ai comunismului – anii ’50 („Arta evad`rii“). Poveste[te despre amicii s`i scriitori, personaje populare pe harta literar` a Americii postbelice („O alt` toamn`“, „Cum s`-]i iei r`mas-bun de la secolul XX. O alt` chestiune de bune maniere“, „S`pt`m\na mor]ilor“ [.a.).

Mie mi-au pl`cut foarte mult dou` texte, total diferite \ntre ele: „Ad`ug\nd via]`, [terg\nd trecut“ [i „Cuv\nt \mpotriva sincronismului“. Acesta din urm` se \ncheie cu o nota]ie de regie paratextual` destul de simpatic`: „În timp ce scria acestea, ANDREI CODRESCU auzi, \n magnolia din fa]a ferestrei sale, o co]ofan` care imita sunetul tastaturii“. În timp ce scria despre Andrei Codrescu, care a scris mai demult despre America tuturor posibilit`]ilor, Florina P\rjol auzi picamerul din fa]a blocului ei, pe care nici o tastatur` din lume nu l-ar putea imita, slav` Domnului!

■ Florina P\rjol

29

24,95 lei traducere din limba englez` de Ioana Av`dani

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Iulia: „iulia, tu e[ti cel mai lung, sonor [i f`r` cusur vers al meu / \n c`p[orul t`u de p`pu[` \ncap toate vocalele, / toate consoanele p`m\ntului / \n inima ta bat frenetic / t`cerile \ngerilor / de boal` / r`pu[i“.

E o uria[` durere, c\t p`m\ntul [i cerul la un loc, \n aceste poeme, care impun printr-un ton at\t de re]inut, de o demnitate at\t de uman`, c` te fac p`rta[ mut la aceast` epopee-calvar a spitalului, a vegherii fiin]elor dragi – \ngericopii, printre care adul]ii se t\r`sc t`cu]i, sf\r[i]i, nem`rturisindu-[i lacrimile dec\t \ngerilor de sus: „lordule \nger, / lordule cu cap de copil, / cu aripi de m`tase / cu inim` infinit de albastr`, (...) / \]i spun doar ]ie / at\tea lacrimi am v`rsat / pe inima ta pe inima mea / pe um`rul meu pe um`rul t`u / at\tea lacrimi am l`sat \n urm` / \nc\t r\urile patriei / s-au uitat cu respect la mine / at\tea lacrimi am l`sat \n urm` / c` m` doare via]a / ca un pian dezacordat“. Iar tu, martorul mut, nu \ndr`zne[ti nici m`car s` ver[i o lacrim`: \nchizi cartea [i taci.

■

Printre \ngeri

Simona Constantinovici 47 \ngeri de catifea Editura Brumar, 2008

14,20 lei

O carte despre care nu [tii cum s` scrii... O carte despre care-]i vine s` taci... 47 \ngeri de catifea con]ine 72 de pagini de poezie: jum`tate albe, jum`tate negre. Nu [tiu dac` a]i \nt\lnit vreodat` o carte cu pagini negre (scrise cu alb). Negrul acesta te strive[te când cite[ti: „pe 3 februarie 2006 / \n clinica de oncologie Louis }urcanu / le-am spus \ngerilor s` tac` / [i ei au t`cut“. Chiar [i albul te strive[te c\nd cite[ti, c\teva pagini mai departe: „crede]i-m` pe cuv\nt / oameni buni / c\nd moare un copil / se face \ntuneric // [i-atunci / ca-n / inima / p`m\ntului / clopote / bat // c\nd moare un copil / se face noapte / pe veci“. S\nt mul]i \ngeri \n paginile acestea, dar primul \nger este

Furie [i cutremur Fumiko Enchi, Ani de a[teptare Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2008

25 lei traducere din limba japonez` de Angela Hondru

Romanul Ani de a[teptare al japonezei Fumiko Enchi este cea de-a doua carte a scriitoarei publicat` \n române[te. Dac` M`[tile era mai sofisticat la nivel narativ [i mai livresc – f`c\nd apel la texte literare [i la m`[tile de teatru din tradi]ia japonez`, [i vorbind despre fenomenul straniu de posedare a spiritului cuiva –, Ani de a[teptare este un roman de analiz` psihologic` [i social`, ale c`rui evenimente se petrec \n epoca Meiji, la finele secolului al XIX-lea. E o perioad` fr`m\ntat`, \n plan social, fiindc` Japonia \ncepe s` se deschid` c`tre Occident; la nivel institu]ional, func]iile \nalte s\nt ocupate de conservatori, puternic amenin]a]i de reformi[tii din Partidul Liberal. Un \nalt func]ionar este Yukitomo Shirakawa, care dore[te s`-[i aduc` \n cas` o concubin` (lucru obi[nuit la vremea res-

30

Lumini]a Corneanu

pectiv`) [i, ca semn de \ncredere acordat so]iei, o \ns`rcineaz` pe ea cu g`sirea metresei potrivite. Romanul cuprinde, de fapt, \ntreaga dram` a so]iei sale, Tomo, crescut` \n respectul absolut fa]` de regulile [i conven]iile sociale, [i care se vede obligat` s` dea curs dorin]ei so]ului, \n`bu[indu-[i propriile sentimente (disperare, furie, speran]` m`cinat` \n decursul celor 40 de ani de c`snicie ce vor urma). În puternic contrast cu despotismul familial al lui Yukitomo, drama mocnit` a so]iei lui pune \n lumin` teribila condi]ie a femeii \n societatea japonez` tradi]ional`. Tomo simte cum regulile sociale \[i pierd treptat din \nsemn`tate \n sufletul ei, cum iubirea reprimat` pentru so] se usuc`, cum mila pentru concubinele lui acoper` orice urm` de gelozie sau ur`. Î[i p`streaz` p\n` la cap`t masca impecabil` de pe chip – cum numai japonezele [tiu s-o fac` –, pentru ca, \n clipa mor]ii, s` transgreseze codul. Un roman de mare rafinament al scriiturii [i al psihologiei feminine.

■ Adina Dini]oiu

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Nostimade Jaroslav Haˇ sek Serata abstinen]ilor sau distrac]ie american` Colec]ia „Art Clasic“, Editura Art, 2008

La o lectur` gr`bit`, poate s` ]i se par` c` proza scurt` a lui Jaroslav Haˇsek este literatur` pentru copii. Acest lucru nu ar fi nicidecum un punct vulnerabil. Pentru a scrie literatur` de bun` calitate pentru copii e nevoie de un har pe care foarte pu]ini l-au avut, dup` cum bine [tim. În povestirile lui Haˇsek g`se[ti acel soi de moral` tacit` [i acel gen de personaje credibile, \n ciuda stiliz`rii lor extreme, care-]i amintesc instantaneu de parabolele pitoresc ilustrate, dar cu pu]ine cuvinte, din c`r]ile copil`riei. Doar lectura atent` \]i reveleaz` adev`rata miz` satiric` [i abia dup` ce \nchizi volumul \n]elegi c` Serata abstinen]ilor sau distrac]ie american` este un caleidoscop menit a te surprinde continuu.

Sub aspect calitativ, povestirile se pot \nscrie pe o scar` ale c`rei extremit`]i s\nt bune (de pild`, „Pescarul Gulaj“) [i excelente (cum ar fi „Dragoste \n Mezimuria“). Trebuie s` ai un auz ascu]it dac` vrei s` savurezi cinismul ascuns \nd`r`tul unei intrigi absurde cu turn`tori romani („P`]ania lui Caius Antonius Trossulus“) sau farsa sinistr` pus` la cale de autorit`]ile ecleziastice atunci c\nd trebuie s` inventeze un sf\nt („Urechile Sf\ntului Martin din Ildefons“), [i mai trebuie s` ai o vedere p`trunz`toare, astfel \nc\t s` nu-]i scape ticurile unor personaje ce revin, sub \nf`]i[`ri [i nume diferite, \n mai multe povestiri: avocatul, psihiatrul, be]ivul, na]ionalistul, [arlatanul, politicianul, clericul, [vabul, jurnalistul [i, desigur, so]ia cic`litoare. Unele \nt\mpl`ri s\nt de o savuroas` actualitate. Patronul \i explic` savant u[ierului, \n „Criza financiar`“, de ce nu-i poate m`ri salariul \n plin` recesiune,

RECENZII jurnali[tii n`scocesc pove[ti lacrimogene doar pentru a-[i vinde ziarul („Copilul orfan [i misterioasa sa mam`“), iar la frontiera dintre Bosnia [i Serbia, hoin`reala caprelor dintr-o parte \n alta genereaz` grave conflicte diplomatice [i interetnice („O poveste cu m`gari din Bosnia“). Într-un articol despre Bohumil Hrabal [i influen]a prozei lui Haˇsek asupra unor romane precum L-am servit pe regele Angliei sau Prea zgomotoasa singur`tate, criticul britanic James Wood observ` c` Hrabal a \nv`]at de la maestrul s`u arta de „a-[i ]ine urechea aproape de pove[tile de cr\[m`“, n`scute din spuma berii cehe[ti.

Rebelii simpatici [i m`run]ei ai ambilor autori aici \[i au ob\r[ia, iar be]ivii lor lumina]i s\nt nelipsi]i de pe str`zile ora[ului Praga, ora[ pe care ei l-au iubit enorm. Prima povestire din volum, „Un tr`d`tor al na]iunii la Chotˇebor“, te introduce rapid \n atmosfera din restaurantul „Pansky dum“, unde b`tr\nul Jan Pavlicek este persona non grata. Extrem de concis` (are doar trei pagini), aceast` povestire este interesant` [i pentru c` autorul dovede[te c` [tie s` preg`teasc` impecabil un final nea[teptat. Tensiunea spore[te progresiv, devii ner`bd`tor s` afli \n ce anume const` \nalta tr`dare a lui Pavlicek, iar \n momentul c\nd ]i se descrie gestul scandalos, \ntreaga situa]ie comic` e servit` la halb`. Serata abstinen]ilor..., \n schimb, \]i dezv`luie de la bun \nceput faptul c` morala puritan` [i prohibi]ia de tip american, pe care doamna Piccknown \ncearc` s` le propov`duiasc` \n Cehia, s\nt sortite unui fabulos e[ec. „La noi... alcoolismul \[i are o veche [i istoric` tradi]ie, sprijinit fiind de numeroasele privilegii ale regilor no[tri, care «ora[elor berea s-o fabrice le porunceau, iar pe supu[i s-o bea \i \ndemnau».“ Abstinen]a invita]ilor adu[i cu for]a de neveste dureaz` fix at\ta timp c\t le este necesar pentru a s`ri pe geamul salonului ca s` dea buzna \n bodeg` spre a drege cu alcool ceaiul servit gratis de ambi]ioasa doamn` Piccknown.

Reconfortante sau subversive, caustice ori pline de melancolie, povestirile lui Haˇsek se citesc foarte u[or, dar e greu s` le ui]i.

■ Alexandru Budac

31

29 lei traducere din limba ceh` de Jean Grosu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

albe la ideea de a avea vecini negri, fie ei jamaicani sau nu. De aceea, nu trebuie s` ne mire c` \n anii imediat postbelici, chiar [i cel mai politicos dintre britanici era de p`rere c`, „din cauz` c` erau oaspe]i \n ]ara noastr`, ei trebuiau s` coboare de pe trotuar c` s` le fac` loc englezilor“! „Vor transforma totul \ntr-o jungl`!“ – se pl\ngeau cei mai vehemen]i albi din acele vremuri. Nu \ns` [i Quennie, o englezoaic` a c`rei piele de culoarea laptelui proasp`t nu-i \ntunec` mintea. Experien]a lui Quennie cu omul de culoare dateaz` \nc` din copil`rie, c\nd, r`t`cindu-se \n pavilionul african din cadrul Expozi]iei Imperiului, ajunge s` dea m\na cu un negru. „Era cald` [i u[or umed`, ca a oric`rui om obi[nuit“ – \[i aminte[te ea. Tot \n acea zi, a avut pl`cerea s` urce \n trenule]ul suspendat, iar c\nd a ajuns \n v\rf, tat`l ei i-a spus: „Uit`-te, Quennie. Prive[te \n jurul t`u. Ai toat` lumea la picioare, fata mea“.

Dar n-a fost s` fie, nici pentru ea, nici pentru al]ii, c`ci declan[area r`zboiului a dat vie]ile tuturor peste cap.

O insul` prea mic` (referire at\t la Jamaica, c\t [i la Marea Britanie, prima – \ngust` din punct de vedere al oportunit`]ilor, a doua – din punct de vedere al mentalit`]ilor) este un roman cu patru personaje principale (patru ipostaze a ceea ce \nseamn` s` fii om) – dou` femei [i doi b`rba]i, doi jamaicani [i doi englezi – [i, \n consecin]`, cu patru perspective diferite, uneori asupra acelora[i evenimente.

Meritul [i talentul lui Levy rezid` \n felul \n care [tie s` se pun` \n pielea tuturor, inclusiv a lui Bernard, so]ul rasist [i penibil al lui Quennie, de unde, odat` instalat`, porne[te s` ]eas` intriga, nici ea de neglijat, c`ci fiecare personaj are de spus o poveste care, la un moment dat, se va intersecta cu celelalte, \n cele mai neprev`zute feluri.

C\nd vine vorba de \n]elegerea [i acceptarea alterit`]ii, nici noi nu st`m prea bine. Citind \ns` cartea lui Levy, nu ve]i putea s` nu v` recunoa[te]i cumva \n pielea celor cu pigment negru. Nu de alta, dar actualmente, noi \n[ine, ca est-europeni, nu s\ntem, \n ochii unora, dec\t un fel de jamaicani (mai) albi.

■

O na]iune hibrid` Andrea Levy, O insul` prea mic` Colec]ia „Mae[trii Leda“ Editura Leda, 2008

47,50 lei traducere din limba englez` de Liviana Tane

În 1948, primii emigran]i din Jamaica debarcau \n Londra de la bordul faimosului Empire Windrush. Printre cei patru sute nou`zeci [i doi de pasageri care, f`r` s` [tie, aduceau multiculturalismul \n cuferele grele pe care le t\rau dup` ei, se aflau [i viitorii p`rin]i ai scriitoarei Andrea Levy. N`scut` \n 1952, vor mai trece \nc` cincizeci [i doi de ani p\n` ce ea va ajunge s` scrie despre experien]ele familiei, \n romanul Small Island, a c`rui traducere \n limba român` merit` salutat`.

Gilbert [i Hortense au venit \n Patria-Mam` (descris` drept „o baborni]` ciufut` [i \mpu]it`“) convin[i c` aceasta \i va primi cu bra]ele deschise. Gilbert, „un negru n`scut din tat` evreu“, se \nrolase voluntar \n RAF \nc` din 1940, \n timp ce mult mai alba sa so]ie, Hortense, primise cea mai aleas` educa]ie din Jamaica, fiind acum profesoar`. Ambii – vorba lui Gilbert – „se credeau sofistica]i“ [i tr`iau cu impresia c` viitorul le va fi asigurat odat` ce vor ajunge \n Anglia. În fond, am\ndoi erau britanici cu acte \n regul`. Ce-ar fi putut s` le stea \n cale? Ei bine, o mare de prejudec`]i, un ocean de animozitate, un c\mp de dispre], o p`dure de xenofobie, o gr`din` englezeasc` plin` de ignoran]`, ipocrizie [i obtuzitate.

Oficial, Marea Britanie a p`rut \ntotdeauna mai tolerant` cu Cel`lalt, \n compara]ie cu Statele Unite, desfiin]\nd sclavia mai devreme, neadopt\nd vreodat` politica segreg`rii [i oferind, iat`, dreptul tuturor persoanelor din colonii s` vin` s` se stabileasc` pe Insul`. Dar nimeni din Indiile de Vest nu b`nuia cum vor reac]iona oamenii de r\nd din Regat la vederea acestora. If you want a nigger for a neighbour, vote Labour – suna un slogan electoral al partidului Conservator chiar [i \n 1964, specul\nd la acea vreme reticen]a, dac` nu chiar ostilitatea multor familii

32

Florin Irimia

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Iarna de la cap`tul lumii Aleksandr Soljeni]\n O zi din via]a lui Ivan Denisovici Colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Editura Humanitas, 2008

Publicat` \n anul 1962, O zi din via]a lui Ivan Denisovici este nuvela prin care Aleksandr Soljeni]\n a devenit unul dintre scriitorii ce redefinesc deopotriv` experien]a totalitarismului [i a exilului. Cartea este \n sine un prim cerc infernal, contur\nd geografia terifiant` a Arhipelagului Gulag [i descinderea autorului \n co[marul istoriei.

Autobiografia certific` autenticitatea discursului [i imprim` prozei un realism „rece“, prin care literatura se legitimeaz` ca mediator \ntre confesiune [i m`rturia-document. Ziua lui Ivan Denisovici este, de fapt, o metafor` temporal` a deceniilor de teroare stalinist` ce au transformat Gulag-ul \ntr-un spa]iu al absurdului, al suferin]ei [i mor]ii. Vinov`]ia [i pedeapsa erau atribuite aleatoriu, iar motivele \ncarcer`rii sfidau logica elementar`, \ntr-un joc diabolic ce avea unicul scop de a exacerba orgoliul paranoic al puterii.

Existen]a lui Ivan Denisovici {uhov se consum` \ntr-o coordonat` spa]io-temporal` aflat` sub semnul \nchiderii – bar`cile p`trunse de v\nt [i ger, p\cla dimine]ii, lumina difuz` a amiezii, cenu[iul cople[itor al \nser`rii. Supravie]uirea \nseamn` o stare permanent` de vigilen]`, sus]inut` de un sim] practic ascu]it de-a lungul celor opt ani de munc` silnic`. Cum se economise[te p\inea, cum se evit` carcera, cum se scap` c\teva clipe de frig. Fiecare zi \nainteaz` c`tre un viitor incert, ce poate aduce libertatea sau o nou` condamnare. Un b`tr\n isp`[e[te de c\teva decenii pedepse succesive de c\te zece ani, ad`ugate una \n prelungirea celeilalte. Cu spatele

RECENZII drept, privirea sticloas` [i fix`, pare singurul ce [i-a dep`[it definitiv starea, devenind doar o entitate.

Soljeni]\n deformeaz` imaginea omului purificat de suferin]` printr-o continu` aderen]` la lumea material`. Ritualul hr`nirii, al celor trei mese de o s`r`cie imposibil`, transform` r\ndurile ordonate ale de]inu]ilor \ntr-un grup haotic de animale fl`m\nde. Îmbr`c`mintea acoper` un trup ce doare continuu, ca un organism defect p`strat \n via]` de legi ne[tiute. Corpurile s\nt \n]epenite de frigul polar, mi[c`rile s\nt pu]ine [i atent gestionate – se [tie c` deplasarea de diminea]` spre c\mpul de lucru trebuie s` fie lent`, altfel de]inu]ii nu vor avea puterea de a trece ziua cu bine. În cele trei mii [ase sute cincizeci [i trei de zile petrecute \n lag`r, Ivan Denisovici a \n]eles c` totul e o iluzie, \n afar` de clipa m`runt` ce trece f`r` mari necazuri. A \nv`]at s` mestece m\ncarea \ndelung, pentru a-i sim]i deplin gustul; se bucur` c` poate participa la ridicarea unui zid \n echip`; \[i cump`r` tutun, ruleaz` o ]igar` \n h\rtie de ziar [i se las` inundat de c`ldura mole[itoare a fumului; bucurie nea[teptat` – prime[te de la un alt de]inut o felie de salam, dou` buc`]i de pesmet [i zah`r cubic.

Spre finalul nuvelei, se \ncheag` \n barac` o discu]ie despre Dumnezeu [i m\ntuirea prin suferin]`. Indirect, Soljeni]\n \l refuz` pe Dostoievski. {uhov nu a fost \nchis din pricina unui crez la care nu ar fi putut s` renun]e, ci dintr-o simpl` \nt\mplare absurd`. Luat prizonier de r`zboi de nem]i \n ’41, \n loc s` fie eliberat de ru[i, a fost condamnat ca spion [i trimis \n lag`r. În fa]a destinului s`u ira]ional, Ivan Denisovici nu se mai ap`r` cu \ncrederea \ntr-o divinitate izb`vitoare [i nici nu [tie dac` speran]a libert`]ii i-ar mai folosi la ceva. {tie doar c` ziua ce s-a sf\r[it nu i-a adus boala, foamea sau moartea.

Doar a[a, redus la propor]iile unui ins anonim al c`rui unic scop e supravie]uirea, Ivan Denisovici \[i dob\nde[te statutul, real [i fic]ional, de erou.

Prin ziua lui aproape fericit`, Soljeni]\n dezv`luie c` \n Siberia, \n cea]` [i frig, s-a scris cronica neagr` a dezumaniz`rii.

■ Gabriela Gl`van

33

23 lei traducere din limba rus` de Nina Grigorescu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

transformat \ntr-un conflict al interpret`rilor. E un roman \n care nu minte nimeni telenovelistic, de[i „to]i mint adev`rul“: acelea[i fapte s\nt multiplu interpretate, li se atribuie diverse cauze. R`m\ne, p\n` la urm`, cea mai pu]in verosimil`: prezen]a unui demon al manuscriselor, adev`ratul creator al romanelor lui Kloster [i al crimelor reale pe care literatura le anticipeaz` – cu mici varia]iuni stilistice.

Spre deosebire de Roderer, aici autorul prefer` un final calm: dup` seria de crime/accidente, ceva se dezumfl` prea repede, frisonul at\t de mult c`utat dispare dintr-odat`. Sinuciderea Lucianei, urmat` de romantica \mp`care dintre presupusul c`l`u [i presupusa poten]ial` victim`, e cu totul inexpresiv`. Pentru ce at\ta risip` epic`?! Re\ntoarcerea la cadrul ini]ial al idilei anuleaz` tensiunea, ambiguitatea, acea deschidere a interpret`rilor pe care o oferea, cu generozitate, romanul de debut.

Ceea ce r`m\ne \ns` constant, ca amprent` a prozelor lui Guillermo Martínez, s\nt preocup`rile scriitorului-matematician [i aluziile filozofice mai bine mascate \n chestion`rile care dinamizeaz` dialogurile, cu influen]e borgesiene. Cui \i „dator`m“ succesiunea de accidente care este via]a noastr`? Care este rela]ia dintre literatur` [i \nt\mplarea „adev`rat`“? Exist` demoni ai textelor, care fac din realitate o recuzit`, pentru a pune \n scen` trecerea de la literar la literal? „Realitatea reac]ionase la textul meu“ – constat` cu stupoare Kloster – „fic]iunea se ia la \ntrecere cu via]a“. Nu exist` cauze prime, nu exist` explica]ii lipsite de echivoc, ci doar hazardul [i paradigmele sale!

Efectul pe care \l creeaz` textul este cel de blocaj [i derut`: s\ntem prin[i ini]ial \ntr-o ampl` intrig` poli]ist`, cu pagini lecturate repede, pentru „ce urmeaz`“... [i dintr-odat` ne poticnim, am pierdut [irul, s\ntem nevoi]i s` schimb`m ritmul, s` revenim, s` recuper`m ceva ce nu [tiam c` am pierdut. {i trecem de la o lectur` banal` c`tre asumarea rolului de detectiv textual, care dubleaz` postùrile detectiviste ale personajelor.

Densitatea ideilor cre[te [i, mix\nd toate ingredientele, avem, \n cele din urm`, o poveste bun`!

■

Hazardul [i paradigmele sale Guillermo Martínez Moartea lent` a Lucianei B. Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2008

25 lei traducere din limba spaniol` de Irina Dogaru

Pentru cei care au citit cu pl`cere Despre Roderer, ultimul roman al lui Martínez poate nedumeri prin tonul ini]ial, de roman] previzibil: un telefon dramatic al eroinei, Luciana B., provoac` din partea naratorului-scriitor o parantez` epic`, \ntoarcerea „\n urm` cu zece ani“ (modelul pove[tii este rela]ia triunghiular`, abia schi]at`, \ntre personaje cu mult prea uzate prototipuri: Kloster, scriitorul celebru, [i atr`g`toarea student` dactilograf`; desigur, exist` un scriitor rival – mai t\n`r, \ns` [i mai pu]in cunoscut). Un prim capitol cu descrieri provocatoare, cu insinu`ri senzual-erotice, o joac` dubl` ce pare abia un flirt adolescentin din partea Lucianei. {i... at\t!

Apoi decorul se schimb`; acelea[i fragmente de conflict amoros cap`t` o nou` for]`, roman]ul este doar preludiul unui thriller. Intriga comun` vireaz` brusc spre altceva: ruptura epic` produs` de acel „dup` zece ani“ r`stoarn` situa]ia. Adolescenta devenit` o epav`, o serie de crime (accidente?) ce par „opera“ faimosului scriitor, o r`zbunare care \i ucide Lucianei, \ntr-o succesiune diabolic`, logodnicul, p`rin]ii, fratele [i bunica.

Versiunile personajelor alterneaz`, fiecare \ncearc` s`-[i persuadeze ascult`torul/cititorul. {i Kloster a pierdut o feti]`, [i Luciana poate fi asasinul care pedepse[te [i se autopedepse[te pentru a r`scump`ra, incon[tient, o vin` veche.

Schema este continua pendulare \ntre atunci [i acum, \ntre ipostazele dramatic metamorfozate ale personajelor, iar la mijloc un ter] v\r\t \ntr-un conflict neb`nuit, somat s` dea crezare uneia sau alteia dintre versiunile evenimentelor, a c`l`ului [i a victimei. Evident, acestea s\nt antitetice, iar rolurile victimei/c`l`ului – inter[anjabile sau, mai mult, asumate simultan de fiecare dintre actori. Un conflict al suspiciunilor

34

Elena Cra[ovan

D I L E M AT E C A â—? M A R T I E 2 0 0 9

FILOZOFIE

Ce este ce nu v`d cei care \l v`d pe cel ce vede totul?

Gabriel Chindea Paradoxul transcenden]ei la Aristotel [i Plotin Editura Humanitas, 2008

A[a se \ntreab` Grigore cel Mare \n unul din dialogurile sale, iar formula (care \]i taie respira]ia) rezum` ceea ce trateaz` [i Gabriel Chindea \n Paradoxul transcenden]ei la Aristotel [i Plotin. O analiz` erudit` a unor pasaje aristotelice care au influen]at o parte a teologiei occidentale, [i o analiz` a raporturilor dintre om [i transcenden]` \n Enneade, care au modelat [i ele reprezentarea teologiei cre[tine asupra transcenden]ei. Metoda lui Gabriel Chindea suprapune mai multe op]iuni filozofice, dintre care cele mai importante par a fi ata[amentul fa]` de hermeneutica istoric` conform c`reia sensul originar al textelor poate fi dedus din structura aporetic` a unui corpus filozofic, independent de sensul pe care comentatorii l-au dat unor texte disjuncte, dar [i ata[amentul fa]` de metoda fenomenologic` invocat` frecvent.

Ideea c`r]ii e clar`: \n prima ei parte, autorul analizeaz` o structur` a transcenden]ei aristotelice, pe care o enun]` drept paradoxal`, pentru ca, \n a doua parte, structura transcenden]ei plotiniene s` primeasc` aceea[i calitate.

Totu[i, demersul autorului nu este istoric: el neag` importan]a filia]iei aristotelice \n na[terea ideii de transcenden]` la Plotin. De fapt, el juxtapune dou` cazuri ale istoriei filozofiei care seam`n` prin structura paradoxal` a transcenden]ei. Con]inutul paradoxului este, \n ambele cazuri, plasat ini]ial \n sfera limbajului, [i el revine mereu la formula: transcenden]a nu poate fi obiect de discurs filozofic, dar discursul filozofic tinde s` exprime transcenden]a. Aceasta

RECENZII chiar dac` autorul exprim` mai multe versiuni ale paradoxului s`u \n cazul ambilor autori, dup` nivelul enun]`rii: ontic, ontologic, lingvistic, psihologic etc. Un asemenea paradox e doar inima c`r]ii colegului meu Gabriel Chindea: de aici, cartea desf`[oar` \ntreaga osatur` a discursului filozofic despre limitele obiectului s`u care, prin continua sa semiabsen]`, \i [i asigur` discursului propria perenitate.

Pentru Plotin, concedem. Da, aritmologia plotinian` poate oferi o structur` de rezisten]` unei teologii negative prin modul \n care doctrina numerelor le acord` acestora o natur` substan]ial` [i le pune \n rela]ie cu inteligibilele al c`ror principiu de multiplicare s\nt. Apoi, \ntr-adev`r, se poate argumenta faptul c` tradi]ia ini]iat` de Speusip [i medioplatonismul grec nu i-ar fi furnizat lui Plotin ideea unei transcenden]e negative, ci Plotin \nsu[i ar fi autorul ei; \n fine, o expunere sistematic` a ierarhiei plotiniene poate prezenta ierarhic modul \n care diferitele facult`]i ale sufletului uman se raporteaz` la transcenden]` \n maniera proprie, a[a cum cel mai limpede a formulat Plotin aceste raport`ri \n tratatul III, 8, dedicat contempla]iei, a[a \nc\t sufletul [i intelectul s` \[i afle locul chiar \n structura paradoxului enun]at.

Pentru Aristotel, avem rezerve. E corect s` reconstruim lumea lui Aristotel ca pe o colec]ie ordonat` de obiecte care imit` divinul pe c\t pot, dar e mai greu s` deducem de aici un interes al lui Aristotel de a crea o teorie a intui]iei intelectuale prin care omul s` aproximeze divinul, fiindc` ea lipse[te din teoria peripatetic` a cunoa[terii, limitat` la predica]ia care are ca obiect realul compus. Interpret\ndu-l astfel, Gabriel Chindea \l cite[te pe Aristotel ca un medieval, adic` orient\ndu-[i interesul de cunoa[tere spre decelarea acelor pasaje, inevitabil decupate, care ar putea servi \n]elegerii unei existen]e orientate spre divin, [i mai pu]in unei vie]uitoare politice. Or, desprinderea elegant` de o asemenea lectur` ar fi tocmai citirea diferen]iatoare a comentatorilor medievali ai Filozofului, pentru a plasa la ei, [i doar la ei, o antropologie orientat` spre teologia negativ`. â– Alexander Baumgarten

35

26,10 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

ISTORIE

dova o fac \ntr-un stil premodern, nostalgic sau vindicativ. O excep]ie este [i Dan Dungaciu – unul dintre cei mai buni cunosc`tori ai domeniului. Culegerea sa de „cronici“ pus` sub un titlu \mprumutat de la Samuel Huntington (Who Are We? – o \ntrebare cu mult mai grea \n cazul cet`]enilor Republicii Moldova dec\t \n cel al americanilor) trateaz` problemele acestui teritoriu de-a lungul secolului al XX-lea [i mai ales din ultimele dou` decenii. Teza acestui volum: problema identitar` este cea mai acut` pentru acest stat aflat \ntre România [i Ucraina (din punct de vedere geografic) [i \ntre Uniunea European` [i Rusia (din punctul de vedere al sferelor de influen]`). Cu empatie [i calm, pe baza unei documenta]ii la zi [i av\nd curajul unor specula]ii intelectuale de calitate, Dungaciu inventariaz` prea pu]inele certitudini [i prea multele dileme ale acestui t\n`r stat. El analizeaz` criza endemic` transnistrean`, un „conflict \nghe]at“ aflat aproape de grani]a de Est a României ([i a NATO) [i perpetuat de singura putere care este direct interesat` deocamdat` \n tergiversarea dosarului – adic` de Rusia. Dungaciu subliniaz`, de asemenea, conservatorismul (nu \n sens britanic, ci exsovietic!) al administra]iei Voronin locale, prezent\nd totodat`, cum era [i cazul, interac]iunea dintre religie, politic` [i geopolitic` pe scena de idei, interese [i personaje din Republica Moldova – drept care cititorului nu-i va fi greu s` \n]eleag` de ce pre[edintele Voronin (fost [i viitor lider al Partidului Comuni[tilor local) pare un a[a de \nfocat suporter al noului Patriarh al Rusiei, Kiril. Unele idei importante prin consecin]ele posibile s\nt expediate pu]in gr`bit (vezi principiul vaselor comunicante – Basarabia / Transilvania \n secolul trecut românesc, p. 103); c\teva demonstra]ii se repet` sub diverse forme (ceea ce poate e inevitabil \ntr-o culegere de texte scrise de-a lungul c\torva ani), alteori apar aprecieri bizare, minate de falsitatea unor premise (precum digresiunea despre „chestiunea rrom`“, \n cap. V). Dar, peste toate acestea, volumul propune o tem` grea, \n interpretarea unui intelectual preocupat serios [i sincer de ceea ce se \nt\mpl` – sub zodia posibilului [i imposibilului – \n greu de deslu[ita ■ ]ar` de dincolo de Prut.

}ara tuturor imposibilit`]ilor Dan Dungaciu Cine s\ntem noi?

Cronici de la Est de Vest Editura Cartier, 2009

54 lei

Imagina]i-v` un stat european unitar, dar c`ruia de aproape 20 de ani \i este imposibil s` controleze 11% din teritoriul s`u (o enclav` cu „guvern“, legi [i moned` proprii); un stat suveran, dar c`ruia \nc` \i este imposibil s`-[i traseze propria linie politic`, f`r` sugestii venite din afar`; un stat independent, dar care [i-a \nscris \n Constitu]ie o „clauz` a neutralit`]ii“ – \n fapt, o sugestie ruseasc`, menit` s` garanteze c` nu va fi posibil ca statul despre care vorbim s` mearg` spre NATO. Acest stat este condus acum de un Partid al Comuni[tilor, care \nainte de a veni la putere declara c` vrea s` duc` ]ara \n Uniunea Rusia-Belarus, iar acum spune c` face tot posibilul pentru a duce ]ara \n Uniunea European`. În acest stat, de aproape dou` decade, Academiei locale [i Parlamentului local le este imposibil s` cad` de acord asupra unei probleme simple: cea a graiului. Academicienii spun c` popula]ia vorbe[te „limba român`“, iar autorii Constitu]iei spun c` ea vorbe[te „limba moldoveneasc`“. Este unul dintre cele mai noi state ale Europei – [i-a declarat independen]a \n 1991 –, dar pre[edintele s`u repet` c` statul are o istorie milenar`. În fine, peste r\ul de la grani]a de Vest a acestui stat s-au construit \n anii ’90 c\teva poduri „de flori“, dar tot acolo, \n acest ultim deceniu, s-au restric]ionat efectiv c\teva puncte de trecere a frontierei, astfel \nc\t unor cet`]eni români le-a fost imposibil s` intre.

Da, a]i ghicit: este vorba despre Republica Moldova.

Din p`cate, acest stat devine rar un subiect serios pentru autorii de Istorie – {tiin]e politice de limb` român`. Cu c\teva excep]ii – Vitalie Ciobanu sau Monica Heintz s\nt printre cele mai notabile –, cei care scriu despre Republica Mol-

36

Adrian Cioroianu

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

ISTORIE

O critic` a modernit`]ii române[ti Nicolae Iorga Opinii sincere [i pernicioase ale unui r`u patriot Editura Humanitas, 2008

Editura Humanitas ne ofer` pentru prima dat` \n traducere româneasc` articolele publicate de c`tre Nicolae Iorga (\n francez`) \n L’Indépendance Roumaine, \n anii 1899-1901. Este vorba, de fapt, de dou` serii de texte, prima grup\nd analize sistematice, de[i deseori sarcastice, cu privire la institu]iile culturale din România de la 1900 – Academia, universit`]ile, Ateneul, bibliotecile, arhivele, muzeele, teatrele, literatura, mi[carea [tiin]ific` [i presa –, \n timp ce a doua adun` at\t recenzii critice [i replici la reac]iile unora dintre cei critica]i, c\t [i texte mai ample care fac bilan]ul dezvolt`rii moderne a ]`rii \n secolul al XIX-lea.

Volumul poate fi citit \n mai multe chei. El este mai \nt\i o m`rturie a unei lupte culturale din Vechiul Regat \n anii guvern`rii conservatoare din 1899-1901. Comentariile din introducere [i notele informative cu privire la multe dintre personajele invocate de autor \l ajut` pe cititor s` deslu[easc` detaliile concrete [i contextul epocii \n care a fost scris textul. Lectura nu trebuie limitat` la un asemenea orizont evenimen]ial, deoarece Nicolae Iorga, chiar [i atunci c\nd critic` institu]ii, personaje [i opere concrete, are \n vedere evolu]ia de ansamblu a societ`]ii [i o tipologie social` conturat` \n timp. De aceea, volumul poate fi citit [i \n cheia unei analize critice a modernit`]ii române[ti, \n continuarea tradi]iei maioresciene a teoriei formelor f`r` fond. Nicolae Iorga recunoa[te [i unele elemente de progres, mai ales \n evolu]ia politico-na]ional`, dar pune accentul pe dec`derea moral` \n raport cu o socie-

RECENZII tate tradi]ional` idealizat` care ar fi existat pe la 1800, c\nd boierii ar fi fost „cump`ta]i, modera]i, muncitori“, iar ]`ranul era tratat adeseori „ca un frate mezin, ca un auxiliar respectat“. Asemenea eclipse ale discern`m\ntului critic eviden]iaz` o atitudine precump`nitor romantic` fa]` de trecut, ca [i fa]` de prezent. Faptul c` istoricul cedeaz` deseori \n favoarea moralistului [i condeierului cu valen]e literare are \ns` [i avantaje.

Volumul c\[tig` \n lizibilitate, iar multe dintre analizele realizate de t\n`rul Iorga la 1900 surprind fenomene care au marcat durabil societatea româneasc`. Observa]iile referitoare la sub]irimea publicului cultural s\nt valabile nu numai pentru România de acum un secol, ci [i pentru cea actual`. Tot din perspectiva prezentului pot fi citite [i paginile dedicate felului \n care func]iona presa din Vechiul Regat.

Volumul este o invita]ie de a revedea f`r` tabuuri cultura [i societatea României de la sf\r[itul secolului al XIX-lea. El ne invit` la introspec]ie critic`, la \ntreb`ri despre m`sura \n care am f`cut ceva pentru progresul societ`]ii [i pentru \ndreptarea str\mb`t`]ilor existente. În fine, dar nu \n cele din urm`, el demonstreaz` c` marii intelectuali ai na]iei nu au fost spirite conformiste, care s` laude necondi]ionat institu]iile [i pe cei care le conduc temporar. Din acest punct de vedere, volumul vine t\rziu. În nota introductiv`, Andrei Pippidi aminte[te c` a tradus textele lui Iorga \n 1984-1985 la solicitarea lui Gabriel Liiceanu, care dorea s` le includ` \ntr-o colec]ie la Editura Politic`. Evident, atunci o asemenea apari]ie iconoclast` ar fi fost un eveniment, dar ea nu a putut fi realizat` \n regimul Ceau[escu. Traducerea a fost din nou propus` spre publicare \n iunie 1990; concretizat atunci, volumul ar fi ajutat la legitimarea dreptului la diversitate de opinie, at\t fa]` de putere, c\t [i \n interiorul opozi]iei. Nu a fost \ns` s` fie, volumul ap`r\nd – din motive insuficient deslu[ite – abia la sf\r[itul anului 2008.

Impactul s`u social nu mai are cum s` fie la fel de mare precum ar fi fost \n 1985 sau \n anii 1990. La nivel individual, el este \ns` o lectur` nu numai instructiv`, ci [i delectabil` [i stimulatoare. Ceea ce nu este pu]in.

■ Bogdan Murgescu

37

33 lei traducere din limba francez`, introducere [i note de Andrei Pippidi

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

POLITOLOGIE

Care s\nt ]`rile lumii a doua [i ce rol vor ocupa \n noua ordine global`? În viziunea autorului, s\nt de urm`rit cinci zone: „Estul Vestului“ (adic` regiunea aflat` la grani]ele Uniunii Europene ce include Balcanii, Turcia, Ucraina [i Caucazul), apoi fostele republici sovietice din Asia Central` (la care se adaug` Afghanistanul [i Pakistanul), America de Sud, Orientul Mijlociu [i Asia de Sud-Est. Acestea s\nt zonele cele mai dinamice ale planetei, care vor oferi poten]iali candida]i at\t pentru prima zon`, c\t [i pentru a treia. Dinamica geopolitic` sugerat` de Khanna e similar` cu cea propus` de Wallerstein \n teoria centru-semiperiferie-periferie, potrivit c`reia promovarea unui stat \ntr-o categorie superioar` \nseamn` implicit retrogradarea altuia.

A[adar, cine va promova \n prima lig` [i cine va retrograda? Balcanii s\nt principalii favori]i la accederea \n lumea bun`, \n primul r\nd datorit` pozi]iei geografice. Condi]ia este ca statele din fosta Iugoslavie s` progreseze suficient de mult \nc\t s` \ndeplineasc` condi]iile de integrare \ntr-o Uniune European` deja afectat` de oboseala extinderii. Un alt candidat puternic este Turcia, un stat cu o popula]ie de 75 de milioane de oameni, membru NATO [i plasat \ntr-o pozi]ie geopolitic` cheie. Principalele economii ale Americii Latine – Mexicul [i Brazilia – se vor consolida, dar este pu]in probabil ca ele s` ajung` \n lumea \nt\i. În ceea ce prive[te statele ex-sovietice din Asia Central`, pronosticul lui Khanna e [i mai pu]in optimist: conduse de regimuri autoritare [i aflate \n sfera de influen]` a Moscovei, aceste state par a fi p\ndite de pericolul alunec`rii spre lumea a treia, situa]ie valabil` [i \n cazul ]`rilor din Maghreb [i Orientul Mijlociu.

Cartea e scris` \n ritm alert, jurnalistic, cu intertitluri catchy [i exemple bine alese. Se pot ridica obiec]ii cu privire la criteriile de includere a ]`rilor \n una dintre „lumi“. De exemplu, simpla apartenen]` a unor ]`ri ca România [i Bulgaria la Uniunea European` le plaseaz` \n prima lume, de[i nivelul de trai, infrastructura [i nivelul clasei politice s\nt mai degrab` specifice lumii a doua. Per total \ns`, ni se ofer` o lucrare solid construit` [i bine documentat`, care se cite[te cu pl`cere.

■

Cine va promova \n prima lig`?

Parag Khanna Lumea a doua. Imperii [i influen]` \n noua ordine global` Colec]ia „Economie [i Societate“ Editura Polirom, 2008

42,95 lei traducere din limba englez` de Doris Mironescu

Nu, nu e vorba nici de liga lui Mitic`, nici de lumea virtual` a re]elei de socializare Second Life. Lumea a doua e una c\t se poate de real`.

E cea pe care geopoliticienii o plaseaz` in between \ntre grupul „imperiilor“ care domin` planeta (adic` triada SUA-Uniunea European`China) [i cel al ]`rilor celor mai nefericite (care formeaz` „lumea a treia“). De ce ar fi aceast` lume a doua un obiect de studiu interesant?

Pentru c` e scena principal` pe care se stabile[te viitoarea configura]ie a ordinii mondiale – consider` autorul.

Director al proiectului „Global Governance Initiative“, al Funda]iei New America, fost fellow al Brooking Institution, publicat \n New York Times [i Financial Times, Parag Khanna a experimentat pe viu for]ele globaliz`rii, c`rora le consacr` o \nsemnat` parte a c`r]ii. N`scut \n India, a locuit \n Emiratele Arabe Unite, Statele Unite [i Germania, iar \n prezent \[i scrie teza de doctorat la London School of Economics.

Convins de faptul c` nu po]i scrie despre ]`ri \ndep`rtate baz\ndu-te doar pe lecturi, f`r` a experimenta pe viu realit`]ile de acolo, Parag Khanna a b`tut planeta \n lung [i \n lat [i a tras concluzii interesante. De pild`, c` exist` o leg`tur` str\ns` \ntre civilitatea comportamentului public al oamenilor, calitatea drumurilor [i decen]a guvern`rii. Cu alte cuvinte, o ]ar` cu drumuri proaste [i oameni care nu au grij` de spa]iul public este, aproape sigur, prost guvernat`... O alt` concluzie ce merit` men]ionat` este aceea c` globalizarea nu mai \nseamn` doar americanizare, ci [i europenizare [i sinizare.

38

Bogdan Barbu

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

PSIHOLOGIE

Via]a la birou: \ntre clan [i h`r]uial` Eugen Avram & Cary L. Cooper (coord.)

Psihologie organiza]ionalmanagerial`. Tendin]e actuale Editura Polirom, 2008

Domni[oara X are 25 de ani [i e proasp`t angajat` pe postul de casier` la un supermarket. Se ceart` \ncontinuu cu colegele care o oblig` frecvent s` preia muncile „de jos“ (inventarul, cur`]enia). Dup` s`pt`m\ni de discu]ii aprinse, colegele o izoleaz` [i \ncep s-o b\rfeasc`. T\n`ra casier` se treze[te cu „minusuri“ la cas` [i, ca un f`cut, este arondat` la casa 1, cea mai frecventat` de clien]i. Nu mai are somn, nici poft` de m\ncare [i e tot mai irascibil`. Peste un an [i jum`tate, e obligat` s` p`r`seasc` locul de munc` – poveste[te psihologul timi[orean Péter Kovacs \n articolul dedicat „mobbing-ului“ din tratatul de Psihologie organiza]ional-managerial`. Coordonat de lectorul universitar Eugen Avram [i de Cary L. Cooper, pre[edintele fondator al Academiei Britanice de Management, volumul de 900 de pagini include peste 30 de psihologi români cu experien]` dubl`: \n cercetare [i \n consultan]`.

Meritul acestei lucr`ri de referin]` nu se reduce la impresionantele cifre. Evit\nd s` reia teme mult-discutate \n literatura de specialitate (diagnoza psihologic`, selectarea [i motivarea personalului, coaching [i performan]`), autorii prefer` o disec]ie socio-psihologic` a organiza]iei, v`zut` ca o f`ptur` ce se hr`ne[te din mituri [i ritualuri, se \ncheag` \n func]ie de civismul, angajamentul [i valorile angaja]ilor [i tu[e[te uneori din cauza stresului, a conflictelor interne [i a comportamentelor contraproductive ale angaja]ilor. Privind spre tendin]ele noi din domeniu, volumul nu ignor` nici entit`]ile organiza]ionale moderne, cum s\nt „echipele virtuale“ (online) unde colegii muncesc dup` fusuri orare diferite. Tr`d\nd spiritul sistematic al tratatului, vom trece \n revist` c\teva cercet`ri re-

RECENZII levante pentru profilul angajatului român.

O cercetare desf`[urat` \ntre 2005 [i 2007 [i cuprinz\nd dou`zeci de firme române[ti ar`ta c` jum`tate dintre acestea s\nt dominate de cultura de tip „clan“. Este vorba despre acel colectiv-familie, unde binele personal al angaja]ilor este mai important dec\t obiectivele companiei, iar [eful este mai degrab` un t`tic „de treab`“ (dar [i cu toane), dec\t un lider autoritar [i chibzuit. „Preferin]a angaja]ilor pentru o cultur` de tip clan reflect` dorin]a promov`rii unei abord`ri egale a tuturor angaja]ilor firmei, descurajarea competitivit`]ii interne [i chiar a celei externe […] [i preferin]a pentru siguran]a posturilor“ – precizeaz` psihologii clujeni Andreea Budean [i Horia Pitariu.

Psihosociologul timi[orean Alin Gavreliuc aduce \ns` o nuan]`. În ciuda asocierii de „clan“, angaja]ii români nu au o mentalitate colectivist`, ci mai cur\nd una „fanariot`“: românul, care [i-a f`cut o lege din a ocoli legea, „\ncearc`, prin zv\cnituri ale clipei, s` adune c\t mai mult nu \mpreun` cu cel`lalt, ci \n dauna sa c`ci «m\ine nu se [tie», totul fiind perisabil [i nestatornic“. Atitudini de acest tip transpar [i \n miturile organiza]ionale identificate \n companiile autohtone de psihologul or`dean Marius Druga[. Iat` c\teva exemple: „Este \n regul` s` furi, deoarece oricum salariul este mic“; sau: „Dac` nu este nevoie de tine \n anumite momente, po]i lipsi de la lucru“.

Dracul nu e \ns` chiar at\t de negru – ne lini[tesc analizele referitoare la impactul „multina]ionalelor“ asupra for]ei autohtone de munc`. Receptate mai cur\nd negativ, \n contrast cu „las`-m` s` te las“-ul de la stat, companiile interna]ionale au avut totu[i efecte benefice. Ne-au modificat din mers mentalitatea. „În 2007, g`sim \n România o for]` de munc` matur`, orientat` spre client, sensibil` la cultura organiza]ional` a companiei \n care lucreaz`“ – observ` Delia V\rg`, C`t`lina Zaboril` [i Coralia Sulea \n articolul „Starea de bine \n organiza]ii“. Dac` angaja]ii români s\nt \ntr-adev`r at\t de maturi [i de deschi[i spre schimbare, aceasta se va vedea, credem, cel mai bine \n urma reac]iilor la furtunile iscate de actuala criz` economic`.

■ Victor Popescu

39

79,95 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

M E N TA L I T~} I

perioada interbelic`. Separ\nd dou` lumi, Nistrul a fost o frontier` aproape impenetrabil`, pe malurile lui g`sindu-[i sf\r[itul, \mpu[ca]i de gr`nicerii sovietici sau români, numero[i refugia]i [i transfugi. O perspectiv` inedit` este propus` de Bogdan Popa: „Experien]a fizic` a frontierei: carantina“. Relat`rile c`l`torilor descriu „experien]a corporal` a frontierei“, disconfortul [i senza]iile de claustrare [i de deten]ie, practicile profilactice precum ]inerea \n fum a obiectelor personale [i sp`larea lor repetat` cu ap` [i o]et. Persisten]a endemic` a ciumei \n Imperiul Otoman a determinat luarea unor m`suri preventive de c`tre statul austriac, \n secolul al XVIII-lea: to]i c`l`torii care treceau frontiera austriac` erau supu[i unui control medical [i obliga]i s` stea sub supraveghere, o perioad` determinat` de timp. Aceast` institu]ie a carantinei a fost adoptat` [i de }`rile Române, la frontiera dun`rean`.

Zonele frontaliere s\nt zone de interferen]`, de convergen]`, cu o fizionomie etnic` [i cultural` specific`. Adriana Babe]i („Banatul – un Eldorado \ntre frontiere“) descrie un asemenea ]inut „la margine de imperii“ – Banatul, spa]iu care ad`poste[te peste 20 de etnii [i 8 confesiuni religioase.

Mircea Anghelescu („Grani]a: un loc cu geometrie variabil`“) vorbe[te despre experien]a afectiv` a trecerii frontierei [i constat` c` aceast` \nc`rc`tur` emo]ional` nu este o constant` \n toate epocile istorice. Relat`rile primilor c`l`tori români nu ofer` nici o informa]ie asupra momentului trecerii grani]ei – „S-ar p`rea c`, cel pu]in pentru românii mai deda]i cu drume]ia, \n zorii epocii moderne ie[irea din ]ar` nu este produc`toare de mari emo]ii“. Jurnalele de c`l`torie, aceste importante surse pentru frontierologi, fac obiectul [i altor cercet`ri: „Hotare, v`mi, impresii [i credin]e.

Scriitori români despre trecerea frontierelor la mijlocul veacului al XIX-lea“ (Liviu Papadima); „La frontiera dintre Orient [i Occident. România \n literatura de c`l`torie britanic` din perioada interbelic`“ (Carmen Andras); „Frontiere mentalitare.

Mihail Sadoveanu [i modelul olandez“ (Paul Cernat).

Un volum interesant – excelent instrument de lucru [i \ndreptar pentru abord`ri viitoare.

■

Reprezent`rile frontierei Romani]a Constantinescu (coord.), Identitate de frontier` \n Europa l`rgit`. Perspective comparate Editura Polirom, 2008

24,69 lei

Realitate fizic`, geografic`, dar [i construc]ie mental`, imaginar` – frontiera este un loc al ambivalen]ei [i al contradic]iilor. Factor de coeziune [i de identitate, de includere, dar [i de excludere, loc al integrit`]ii teritoriale a grupului, spa]iu de \nfruntare, dar [i de schimb – frontiera reprezint` o realitate uman` extrem de bogat` \n semnifica]ii. Ea nu este doar o linie trasat` pe hart`, ci o reprezentare colectiv`, puternic \nc`rcat` din punct de vedere imaginar, cognitiv, emo]ional [i afectiv. În ultimul deceniu a ap`rut o orientare autonom` care \[i propune studierea global` a frontierelor: limologia sau frontierologia (Border Studies). În cadrul acestor preocup`ri se \nscriu studiile reunite \n volumulul de fa]`, apar]in\nd unor universitari [i cercet`tori – români [i str`ini – care \[i propun s` contureze un spa]iu comun de reflec]ie interdisciplinar`.

Volumul debuteaz` cu studiul profesorului Michael Metzeltin de la Universitatea din Viena: „Geneza frontierelor \n Europa [i valoarea lor emo]ional`“. Acesta fixeaz` c\teva puncte de reper \n istoria grani]elor europene, se ocup` de aspecte lexicale [i semantice ale cuv\ntului „frontier`“ \n diverse limbi europene [i \ncearc` o tipologie frontalier`, de la grani]ele naturale [i statale, la cele culturale [i de mentalitate.

O prima sec]iune – intitulat` „Tirania frontierelor“ – invit` la o dezbatere asupra rolului frontierelor ca factor de tensiune, de conflict [i de r`zboi. Alexandru Murad Mironov, \n cercetarea sa „Pe Nistrul lini[tit. Via]` [i moarte la grani]a romano-sovietic`, 1918-1940“, se sprijin` pe importante surse arhivistice (rapoarte ale Jandarmeriei, note informative ale Poli]iei etc.) pentru a reconstitui situa]ia de la frontiera estic` a României, \n

40

Alexandru Ofrim

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

ISTORIA MEDICINEI

Identitate na]ional` [i biopolitic` Marius Turda Eugenism [i antropologie rasial` \n România: 1874-1944 Editura Cuv\ntul, 2008

Eugenismul, ca teorie social` [i cultural`, sus]ine ameliorarea uman` prin diverse mijloace de interven]ie genetic`. Scopurile declarate s\nt crearea unor oameni mai s`n`to[i, mai inteligen]i, economisirea resurselor societ`]ii [i un demers radical \n privin]a suferin]ei umane. Metodele eugenice ini]iale (de la sf\r[itul secolului al XIX-lea) se bazau pe controale parentale [i alimenta]ie selectiv`; cele moderne se concentreaz` pe controlul sarcinilor, fertilizare in vitro, consiliere [i chiar inginerie genetic`. Criticii sus]in c` eugenia e imoral` [i c` ea este, p\n` la urm`, o pseudo[tiin]`; \n egal` m`sur` \ns`, ea a atras [i oripilat genera]ii de biologi, medici, politicieni [i istorici, discursul ei (cum a fost cel din perioada interbelic`) ajung\nd s` se lege inexorabil de ideea specificit`]ii etnice [i na]ionale.

Cartea t\n`rului istoric de la Oxford, Marius Turda – Eugenism [i antropologie rasial` \n România: 1874-1944, ap`rut` la Editura Cuv\ntul – recupereaz` \n cadrul demersurilor culturale de tip comparatist [i contextualist o dimensiune a istoriei sociale a medicinei române[ti foarte pu]in cunoscut` la noi. {i adesea incomod`...

Diversitatea etnic` a României dup` 1918 nu a atras doar politicieni [i vizionari, preocupa]i de imaginea statului na]ional, ci a devenit [i un punct central al programelor eugenice [i biopolitice elaborate de medici [i biologi \n perioada interbelic`.

Preocup`rile sociale [i comunitare au dominat \nv`]`m\ntul universitar medical de la sf\r[itul secolului al XIX-lea, iar problemele critice ale s`n`t`]ii din mediul rural [i urban au dus la apari]ia unei literaturi bogate [i la noi. Germenii

RECENZII medicinei sociale – legat` ini]ial de igiena public` – apar la noi din ini]iativa lui Iacob Felix (18321905), iar variabila social` \n aprecierea st`rii de s`n`tate, prin eforturile lui {tefan Stânc`, cu 75 de ani \nainte de conturarea medicinei sociale ca disciplin` [tiin]ific` cu statut academic (1942 – \nfiin]area primei catedre de medicin` social` la Bucure[ti, condus` de Gheorghe Banu).

Dac` aceste aspecte s\nt relativ bine cunoscute \n cadrul istoriei medicinei române[ti, mult mai pu]in discutat este faptul c` multe din teoriile care au stat la baza evalu`rii st`rii de s`n`tate [i a calit`]ii vie]ii au avut [i dimensiuni eugenice [i rasiale, cu deschidere direct` c`tre problematica identit`]ii na]ionale.

Marius Turda subliniaz` foarte clar acest lucru: „În perioada interbelic`, istoriile culturale ale na]iunii s-au intersectat adesea cu concep]iile rasiale privind apartenen]a na]ional`. Într-adev`r, nevoia de re\mprosp`tare a comunit`]ii etnice, \nt\lnit` la majoritatea intelectualilor timpului, s-a bazat pe mitul palingenetic al re\nnoirii na]ionale, ce cuprindea at\t ideea de metamorfoz` spiritual`, c\t [i \mplinirea ei printr-o nou` ontologie etnic`“.

Numai c`, p\n` la urm`, eugenismul a fost folosit ca o justificare pentru m`suri sociale coercitive [i discriminatorii ce au culminat – \n anii r`zboiului – cu programe de sterilizare for]at` a persoanelor cu defecte genetice, cu eliminarea celor cu dizabilit`]i grave, [i chiar cu genocidul asupra acelor rase privite ca inferioare.

Marginalizat` dup` 1945, istoriografia eugeniei [i rasismului [i-a readaptat metodolologia \n Occidentul anilor ’70, pentru a reflecta at\t progresele f`cute \n istoria ideilor, c\t [i cele din biologie [i medicin`. Ereditatea [i degenerarea, sterilizarea eugenic` [i legionarismul, biopolitica [i rasismul s\nt teme de istorie comparat` pe care Marius Turda le st`p\ne[te cu mare erudi]ie [i cu raportare at\t la lucr`rile originale, c\t [i la cele mai noi studii de specialitate din spa]iul occidental.

Cartea sa, al`turi de cea a Mariei Bucur, Eugenie [i modernizare \n România interbelic` – ap`rut` \n traducere româneasc` la Editura Polirom \n 2005 – umplu un gol \n cadrul unei pu]in cunoscute istorii sociale [i culturale est-europene.

■ Octavian Buda

41

10 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

ARTE

Salonul Independen]ilor [i expozi]iile Societ`]ii Ileana. Autorul urm`re[te modul \n care au fost organizate saloanele oficiale, rolul statului \n sus]inerea financiar` a fenomenului artistic [i felul \n care arti[tii r`spund inivita]iei de a participa la expozi]ii. De asemenea, este tratat pe larg ecoul acestor expozi]ii \n pres`, schi]\ndu-se astfel o istorie a criticii de art` române[ti \n aceast` perioad`. P\n` \n anii ’70 ai secolului al XIX-lea, c\nd se afirm` Nicolae Grigorescu, cea mai important` figur` a artei române[ti este Theodor Aman: fondator al {colii de Belle Arte din Bucure[ti (prima de acest fel din Principate) [i director al pinacotecii, el organizeaz` majoritatea expozi]iilor oficiale, prezideaz` juriile acestora, beneficiaz` de cele mai multe distinc]ii [i are cel mai mare num`r de lucr`ri achizi]ionate de stat.

De[i expozi]iile oficiale erau concepute ca av\nd un caracter na]ional, majoritatea participan]ilor provin din Bucure[ti [i abia spre finele secolului expun [i arti[ti din afara Capitalei, iar \ncerc`rile de a organiza salonul la Ia[i dau gre[ de fiecare dat`. Deoarece num`rul colec]ionarilor era foarte redus, arti[tii sperau [i insistau ca lucr`rile s` le fie achizi]ionate de stat, ceea ce influen]eaz` tematica lucr`rilor – \ntr-o prim` faz` predominant na]ionalist`, inspirat` din istorie, av\nd un caracter pronun]at didactic. Pe m`sur` ce publicul consumator de art` cre[te [i se diversific`, arti[tii abordeaz` noi genuri [i teme – peisajul, natura static`, scenele intimiste –, iar \n prezentarea acestei evolu]ii autorul traseaz` o succint` istorie a gustului artistic al epocii. Cronicarii de art` din perioada pe care studiul o acoper` s\nt cel mai adesea severi cu organizatorii expozi]iilor [i cu arti[tii participan]i, compar\nd f`r` temei, dup` p`rerea autorului, manifest`rile române[ti cu cele occidentale, iar dup` ce cadrul institu]ional fusese creat, depl\ng\nd mereu provincialismul expozi]iilor [i num`rul redus al arti[tilor cu adev`rat valoro[i.

Cartea lui Adrian-Silvan Ionescu impresioneaz` prin minu]iozitatea cercet`rii, prin vastitatea surselor de epoc` [i prin seriozitatea valorific`rii lor, deschiz\nd captivante traiectorii de cercetare.

Apusul \n R`s`rit Adrian-Silvan Ionescu Mi[carea artistic` oficial` \n România secolului al XIX-lea Editura Noi Media Print, 2008

32,70 lei

Adrian-Silvan Ionescu, reputat cercet`tor al artei române[ti de secol XIX, a publicat \n urm` cu c\]iva ani cea mai cuprinz`toare carte dedicat` \nv`]`m\ntului artistic românesc, iar acum propune un studiu al expozi]iilor oficiale organizate \n România \n perioada 1865-1899. De[i esen]ial pentru \n]elegerea artei române[ti din acea vreme [i a modului \n care aceasta este receptat` de speciali[ti [i de publicul larg, subiectul a fost prea pu]in investigat p\n` ast`zi. Baz\ndu-se pe o temeinic` cercetare a arhivelor [i a publica]iilor de epoc`, autorul ne ofer` o ampl` descriere a apari]iei [i dezvolt`rii institu]iei saloanelor oficiale, \ntr-un volum publicat \n foarte bune condi]ii [i bogat ilustrat cu reproduceri dup` operele men]ionate \n text [i dup` savuroase fotografii de epoc`, multe provenite din colec]ia personal`.

Cartea con]ine [i o anex` cu texte ale vremii, relevante pentru subiect, cum ar fi regulamentele expozi]iilor, scrisori oficiale ale organizatorilor [i articole ale primilor cronicari de art` români. Într-un capitol introductiv este trecut` \n revist` via]a artistic` româneasc` a primei jum`t`]i a secolului al XIX-lea, marcat` de apari]ia picturii de [evalet (ini]ial datorit` activit`]ii unor pictori str`ini ca Josef August Schoeft sau Anton Chladek, apoi [i a unor pictori români ca Ion Negulici sau Barbu Iscovescu) [i de formarea gustului pentru arta de tip apusean \n societatea timpului, familiar` p\n` atunci doar cu pictura mural` cu subiect religios.

Celelalte capitole prezint`, fiecare, c\te o expozi]ie oficial`, \n ordine cronologic`, \ncep\nd cu prima „Expozi]iune a Arti[tilor \n Via]`“ (1865) [i sf\r[ind cu cea din 1899, concurat` deja de manifest`rile unei noi genera]ii de pictori ce prefer`

42

■

Ada {tef`nu]

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

S P I R I T U A L I TAT E

O trinitate pl`cut` Elisabeth Gilbert M`n\nc`, roag`-te, iube[te.

O femeie caut` lucrurile cu adev`rat importante \n Italia, India [i Indonezia Editura Humanitas, 2008

Nu citesc c`r]ile \n momentele lor de glorie.

Ritualul apropierii noastre presupune, printre altele, s` le descop`r \n intervalul de lini[te, de crepuscul sau obscuritate a rela]iei cu cititorul, \n timpul meu, nicidecum al lor. Într-adev`r, nu e practic, dar a[a este. Prin urmare, de[i auzisem de cartea lui Elisabeth Gilbert, a[ fi putut s` bag m\na \n foc c` nu ne vom \nt\lni cur\nd.

Bine c` nu am f`cut-o...

Mi-a vorbit despre ea o prieten` [i, nu [tiu de ce (sau poate c`, strict personal, [tiu), am sim]it imediat impulsul de a o citi, de[i titlul era un impediment. Cum s` scapi cu vanitatea ne[ifonat` dup` ce ai cochetat cu un re]etar formulat chiar a[a: „m`n\nc`, roag`-te, iube[te“, pu]in agresiv [i simplist, \n pur` tradi]ie asertiv` american`? Totu[i, nu eu am murit. Mi-a mai murit o prejudecat`.

E o carte prietenoas`, cu o autoare prietenoas`, cu o scriitur` aidoma, plin` de un umor – din fericire – nestereotip [i viu. O confesiune a zilelor noastre, lipsit` de false pudori [i cli[ee, dar mai ales de judec`]i, fapt ce o individualizeaz` nu numai printre c`ut`torii de sine, ci [i, poate, \ntr-un viitor apropiat, printre autorii de literatur`. O pute]i lua cu dumneavoastr` \n vacan]`, nu v` ve]i sim]i strivi]i de greutatea ei spiritual` (de[i ea exist`, \n mod incontestabil), ci u[ura]i, \nc\nta]i, ca [i c\nd a]i fi protagoni[tii unei frumoase [i autentice \nt\lniri spontane. De altfel, chiar asta [i s\nte]i.

Elisabeth Gilbert are talent literar (se poate

RECENZII formula totul cu o precizie at\t de simpl`), dar [i cultura [i inteligen]a pentru a-l sus]ine cu nerv pe tot parcursul celor 350 de pagini care se citesc pe ner`suflate. Scrisul ei impune. {i, mai mult dec\t at\t, dac` tot ar fi s` bag m\na \n foc pentru ceva, a[ face-o f`r` s` stau pe g\nduri pentru a garanta sinceritatea m`rturisirii [i autenticitatea acestei c`l`torii a reg`sirii de sine, care \[i eleveaz` autoarea ori de c\te ori cineva \i va citi cartea. Un mic exemplu: „A doua zi de diminea]`, clocesc un plan. Nu-mi vine s` cred c`, dup` un an de studiu al virtu]ilor [i de str`danii ca s` devin c\t mai sincer`, urmeaz` s` spun o minciun` gogonat`“.

Apoi, este impresionant s` g`se[ti \n cartea unui autor feminin ([i \nc` una cu caracter spiritual, ce promite c`utarea lucrurilor cu adev`rat importante) o con]inere frust` [i – poate, tocmai de aceea – gra]ios de simpl`, a propriei sexualit`]i. Vorbim de un test la care a c`zut [i \nc` mai cade cu brio o \ntreag` tradi]ie de ipocri]i nepsihanaliza]i (de profesie cenzori) ai tuturor c`ilor spirituale, fie ele majore sau l`turalnice. O adev`rat` lec]ie de obiectivare [i asumare integral` a fiin]ei personale [i a fiin]ei omene[ti \n general (de[i nu e un accent, ci doar un fragment), pe care nu o po]i trece cu vederea. Sau ar trebui s` ne fie ru[ine dac` o facem.

Mai intim dec\t sexul mi se pare a fi chiar Dumnezeu [i, atunci, e aproape hilar c` vorbim de diminea]a p\n` seara de rela]ia noastr` cu El, dar ne ascundem ca Adam [i Eva dup` copaci [i frunzele lor. Nu s-a \nt\mplat \n Eden a[a, c` ne-am dep`rtat mai \nt\i de El [i abia apoi de propria corporalitate, c`z\nd de-a binelea \n minciun` [i ridicol?

M` consolez cu Philip Glass, un compozitor contemporan pe care tot prietena aceasta mi l-a descoperit [i pe care \l g`sesc impresionant (a compus soundtrack-ul filmului The Hours), \n secolul snobismelor disonante, dar bine argumentate postmodern. Frumuse]ea r`m\ne simpl` [i pl`cut` – la fel ca spiritul, \mi vine s` spun. Chiar [i \n al doisprezecelea ceas al oric`rei istorii, fie ea biometric`. Dac` mai r`m\ne.

■ Alice Popescu

43

34, 99 lei traducere din limba englez` de Alexandra Ghi]`

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Iliada cunnilingus Nic Kelman, Fete, Editura Trei, 2008 Cum tot citesc pentru voi de peste doi ani numai capodopere, a venit vremea s` degust [i o carte „genial`“ (cum sus]ine Uncut). Cartea genial` nu este un roman, ci mai degrab` o adun`tur` de eseuri, panseuri, fraze cu elice, toate av\nd scopul de a demonstra c` b`rba]ii cu bani, putere [i o anumit` v\rst` devin anxio[i, obosi]i, plictisi]i, nemaiput\nd fi sco[i din aceast` deplorabil` stare dec\t de feti]e. Autorul este licen]iat \n [tiin]e cognitive, tr`ie[te drama b`rbatului c`ruia i se apropie andropauza [i scrie un text \n care \ndeas` absolut tot ce-i trece prin minte, plec\nd de la judec`]ile lui Freud [i Lolita lui Nabokov.

Personajul principal nu are nume, put\nd fi oricine dintre cei ce au de toate [i s\nt tri[ti, dar, \n general, lucreaz` la o banc` de investi]ii, ajunge \n Coreea, cere o profesionist`, vine o pu[toaic`, omul se \ngroap` \ntr-un cunnilingus de 45 de minute, fata-i spune c` mai are doar un sfert de or`, el se treze[te buimac din ce f`cea [i trece la treab` d\ndu-ne o avalan[` de detalii anatomice, dup` care apare primul citat din Iliada.

Se vor ivi gr`mezi de asemenea versuri ([i din Odiseea [i Eneida) pe tot parcursul c`r]ii, pentru dezorientarea cititorului cu pantalonii-n vine, ne g`sim \n fa]a unui scriitor cult, ne face [i noua cultur`, [i, dup` altceva grecesc, ni se spune ce se \nt\mpl` cu animalele cu un c\rlig la cap`tul penisului. Ni se explic` [i cum se spune la fete \n turc`, \n japonez`, \n afrikaans, \n indiana seri, \n român` nu. Nu are absolut nici o importan]` c`

RECENZII nu m` intereseaz` cum se spune la fete \n afrikaans, aflu. Aflu [i c` fostul prieten al – s`-i spunem generic – domnului X, e poli]ist, [i-i chemat la o partid` de sex \n trei, Penny (iubita lui X) p`r\nd a fi fericit`. Dup` vreo dou` pagini pornografice unde apar toate cuvintele \ndr`gite, s\ntem \n[tiin]a]i c`, prima oar` c\nd a sim]it c` \mb`tr\ne[te, X a \ncercat bungee jumping, alpinism, heroin`, a zdrobit capul unui [oarece cu piciorul de mas`, degeaba, tot pu[toaicele s\nt solu]ia, apa vie, gerovitalul. Paragraf despre so]i [i so]ii, considera]ii cognitive despre sex, erec]ii, masturb`ri \n baie cu privirea ]int` la iubita care se masturbeaz`-n poz`, pentru c` „atunci c\nd Odiseu s-a \ntors acas`, el [i Penelopa nu s-au giugiulit. {i-au tras-o“. Vedem oameni mor]i, mergem \n cimitire. A[a zice Kelman c` facem oriunde am c`l`tori. {i, cum c`l`tore[te \n 240 de pagini pe tot globul, era inevitabil s` intre [i-n afirma]ii definitive („iubirea este inven]ia presei“), nostalgii – dup` ce i-o pune de cinci ori unei fete la Amsterdam „\i pare realmente r`u de ea“ –, g\nduri despre rata divor]urilor \n r\ndul militarilor, industria porno din SUA, [i, mai ales, etimologii, de pild` originea cuv\ntului cunt (termen argotic [i peiorativ pentru organul sexual feminin). Dup` c\teva loopinguri lingvistice, ni se dezv`luie c` Homer a folosit cuv\ntul knopis („fa]` de c\ine“) pentru a desemna femeile, dar mai ales pe Elena. {i uite a[a se ajunge pe firul cognitiv la cunning, apoi la cunning cunt („pizd` viclean`“), n-am \n]eles prea clar ce leg`tur` e \ntre fa]a de c\ine, r`zboiul troian [i cunnilingus, dar m-am sim]it \mbog`]it suflete[te, mai ales dup` inedita fraz` „Totul e permis \n dragoste [i r`zboi“, mi-am notat-o, am notat [i numele unor personaje din R`zboiul stelelor, cultura lui Nic nu cunoa[te margini, \n ciuda blaz`rii („\n final, cu ce altceva ne alegem?“, concluzia fiind c` ne alegem cu feti]e postpubere), a Vietnamului, a apei pe s\nii ei, se succed etimologia lui cock, decaden]a romanilor (care s-a produs „pentru c` au pre]uit materialismul nu prea mult, ci prea pu]in“, ca dacii), fela]ii, divor]uri, \nc-un pic din Iliada, [i gata.

traducere din limba englez` de Diana Teodoru

45

RECENZII

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

P R E PA R AT E D I N C A R T E

Am privilegiul de a de]ine un exemplar din 1843 – pe care \l scot din c\nd \n c\nd pentru a-i r`sfoi paginile \ng`lbenite, a-l contempla, a-l revela vreunui prieten ales. Aici am folosit \ns` edi]ia mai recent`, ap`rut` \n 1982 la Flammarion, prefa]at` de J.F. Revel. Devenit` ast`zi biblia oric`rui gastronom cultivat, asemenea carte scap` oric`rei \ncerc`ri de organizare, de sistematizare. Eu l-a[ compara pe Brillat, cum \i spun intimii, cu un Douanier Rousseau sau cu Gaudi, ace[ti diletan]i de geniu.

M\nat numai de pasiune ca [i ei, lipsit de o preg`tire „profesional`“, a avut ambi]ia de a construi acest monument scotocind de-a valma prin chimia alimenta]iei, mecanica gustului, evolu]ia felului oamenilor de a se hr`ni (de la epoca de piatr`, trec\nd prin Antichitate, p\n` \n timpurile mai recente), pentru a ajunge \n fine la s\mburele c`r]ii – gastronomia. Dedicat „trup [i suflet“ acestui vast c\mp de cercetare – pe vremea aceea, \nc` neexplorat –, merge chiar p\n` la a inventa o a zecea muz`, Gasterea, pe care o pune \n luminile rampei ca pe o actri]`. Ea \ntruchipeaz` tipologia gurmandei, prezentat` \ntr-un capitol aparte: brunet`, durdulie, cu ochi verzi, bine\n]eles seduc`toare.

Cele dou` volume, de o bog`]ie deconcertant`, s\nt \mp`nate cu stropi de umor, voluntar sau inocent. Cum o condi]ie a unei mese reu[ite este [i arta conversa]iei, ni se dest`inuie [i peregrin`rile autorului, \n m`sura \n care el apare ca personaj al propriilor anecdote. Lucrarea cuprinde sute de \nt\mpl`ri tr`ite, pres`rate pe firul numeroaselor capitole, sub titlurile cele mai nea[teptate: „Cauzele setei“, „Influen]a financiar` a curcanului“, „Virtu]ile erotice ale trufei“, „Mecanica gustului“, „Despre vise“, „Influen]a digestiei“, „Re\nvierea lui Lucullus“, „Cauzele obezit`]ii“, „Mitologie gastronomic`“ etc.

Unul din scopurile principale pentru care a scris cartea este [i acela de a elucida semnifica]ia termenului gourmandise, care nu are un sens dec\t \n francez`; acesta nu poate avea un echivalent nici \n termenul latinesc gula, nici \n englezescul gluttony sau germanul lusternheim – cu at\t mai pu]in \n termenul românesc l`comie, g`sit \n dic]ionar. În ceea ce m` prive[te, nu am avut niciodat` \ncredere \n dic]ionare – le consider iremediabil rupte de limba vie, oricare ar fi ea.

■

Sanda Ni]escu

Gastronomia dup` Brillat Încep prin a c`uta, ca tot omul, \n DEX, la litera G. Spune a[a: gastronomia este „arta de a preg`ti m\nc`ruri alese sau \nsu[irea de a le aprecia calitatea, gustul“. Defini]ia \mi pare simplist`, [col`reasc`. S` vedem ce ne spune „profesorul“, Brillat-Savarin, marele deschiz`tor de drumuri, primul care a disecat subiectul \n detaliu: „Gastronomia ia \n considera]ie gustul \n extremele sale volupt`]i, ca [i \n suferin]ele sale“; totodat`, este „cunoa[tere ra]ional` a tot ceea ce ]ine de om, din perspectiva felului \n care el se hr`ne[te. Scopul s`u este de a veghea la buna conservare a acestuia prin consumarea unor alimente de o calitate c\t mai des`v\r[it`“; sau: „Ea are \n vedere [i ac]iunea alimentelor asupra st`rii de spirit a omului, asupra imagina]iei sale... fie c` e treaz sau doarme, fie c` este \n ac]iune sau se odihne[te“. A[a da. Scris` \n stilul eroico-comic, amestec de grandios [i de [ugub`], cartea ne st\rne[te ast`zi un sur\s plin de afec]iune prin titlul s`u pompos: Fiziologia gustului. Medita]ii de gastronomie transcendent` (dedicat` fiind gastronomilor parizieni, de c`tre un „profesor“). Acest personaj cuceritor care \[i spune „le professeur“ nu este altul dec\t faimosul Anthelme Brillat-Savarin, primul care a intelectualizat acest domeniu considerat p\n` atunci minor, impun\nd gastronomia ca fapt cultural. Fermec`tor autodidact, [i-a compus cartea printre pic`turi, ca dintr-un fel de hobby, adev`rata lui ocupa]ie fiind magistratura (profesie pe care o practica, de altfel, cu brio [i care-i oferea ocazia unor mese copioase \n compania colegilor de breasl`, fins gourmets).

46

Niall Griffiths, Kelly + Victor Traducere din englez` de Bogdan Honciuc Colec]ia Funky Fiction Victor [i Kelly sunt doi tineri din Liverpool care se \ntâlnesc la o petrecere de Revelion. O fascina]ie brusc` \i \ndreapt` unul spre cel`lalt [i ei ajung, \n doar câteva zile, s` devin` dependen]i unul de altul [i s` ating`, \n rela]iile lor, culmile extazului, dar [i cruzimea extrem`.

Pre]: 43 lei Frédéric Beigbeder, Shitter's Club Traducere din francez` de Doru Mare[ Colec]ia Funky Fiction Marc Marronnier: un parizian u[uratic [i bogat, care lucreaz` \n publicitate [i care \[i cheltuie[te cea mai mare parte din energie prin cluburi [i baruri. Întreaga ac]iune a romanului se petrece \n noaptea inaugur`rii clubului The Shitter's la care sunt invitate tot soiul de celebrit`]i ale lumii pariziene.

Pre]: 32,90 lei Hitomi Kanehara, {arpe & cercel Traducere din japonez` de: Claudia Golea Sumiya & Haruya Sumiya Colec]ia Funky-Fiction {arpe & cercel, roman premiat cu cea mai important` distinc]ie literar` japonez` (Premiul Agutagawa), ne dezv`luie o Japonie marginal`, a comunit`]ilor asociale, \n care tinerii \[i duc existen]a \n spa]iul intim al grupului [i cuplurilor [i \n care predomin` cultul remodel`rilor corporale, „simbol al metamorfozei ob]inute prin r`nirea trupului mo[tenit de la p`rin]i“.

Pre]: 19,90 lei Jay McInerney, Bright Lights, Big City Traducere din englez` de Raluca Maria Dumitru Colec]ia Funky-Fiction Bright Lights, Big City este un clasic al genului care l-a f`cut celebru pe Jay McInerney, la 25 de ani, [i l-a a[ezat printre scriitorii majori ai timpurilor noastre. Titlul c`r]ii corespunde unui celebru blues din anii '50, semnat de binecunoscutul muzician de R&B, Jimmy Reed.

Pre]: 24,90 lei

Frédéric Beigbeder, Windows on the World Traducere din francez` de MarieJeanne Vasiloiu Colec]ia Funky Fiction O carte despre evenimentele dramatice din Twin Towers, mai exact o confesiune \n care autorul recompune minut cu minut, micul dejun pe care un tat` divor]at [i cei doi fii ai s`i \l iau \n restaurantul aflat la etajul 107 din turnul nordic, primul dintre cele dou` turnuri care a fost lovit, ultimul care a c`zut.

Pre]: 29,90 lei Dirk Witenborn, Oameni feroce Traducere din englez` de Bogdan Honciuc Colec]ia Funky Fiction Mama lui Finn Earl, un b`iat de cincisprezece ani, este o maseuz` de treizeci [i doi de ani, dependent` de cocain`. Cei doi vor fi obliga]i s` fug` din ora[, g`sindu-[i protec]ie sub aripa unuia dintre clien]ii ei, un milionar b`trân. Aflat pe o insul` din mijlocul unui lac privat, gol [i \ndr`gostit pân` peste cap de nepoata fermec`toare a lui b?trânului, Finn \[i d` seama c` cineva \l prive[te din adâncul p`durii... [i râde.

Pre]: 29,90 lei Helen Walsh, Rebela Traducere din englez` de Ruxandra Com[a Colec]ia Funky Fiction Millie O'Reilly este o fat` ne\nfricat`, rebel` [i foarte atr`g`toare. La doar 19 ani, a avut deja experien]e pe care uneori nu le tr`ie[ti nici \ntr-o via]` \ntreag`: droguri, dezm`]uri, acte sexuale mai pu]in obi[nuite. Cartea este de fapt o admirabil` descriere a unui comportament pervers care duce la autodistrugere.

Pre]: 29,90 lei David Young, Scribul thailandez Traducere din englez` de Bogdan Perdivar` Colec]ia Funky Fiction Scribul este povestea unui pierdevar` anglofon e[uat \n Ora[ul Îngerilor, Bangkok. Pentru a-[i câ[tiga existen]a, el compune scrisori siropoase (adeseori con]inând tot felul de minciuni) pentru dansatoarele thailandeze c`tre iubi]ii acestora din Europa de Vest sau din Statele Unite.

Pre]: 26,90 lei

www.pandoram.ro

Georges Bataille, Partea blestemat` Traducere de Bogdan Ghiu În orice societate [i \n orice sistem viu exist` un exces de resurse, o parte blestemat`, care, atunci când nu este folosit la cre[terea individual` sau la cea colectiv`, trebuie irosit, sacrificat, pentru a asigura un echilibru func]ional.

Pre]: 25 lei

Robert Adkinson (coord.), Simboluri sacre.

Popoare, religii, mistere Traducere de Oana Zamfirache Cu peste 770 de ilustra]ii, dintre care 595 color Un compendiu vizual al eforturilor necontenite de a explica [i de a st`pâni universul \nconjur`tor, aceast` carte pune laolalt` unele dintre cele mai puternice semne [i imagini sacre ale lumii.

Pre]: 97 lei

Ryszard Kapu´sci´nski, C`l`torind cu Herodot Traducere de Mihai Mitu Într-o \ncercare de reiterare a traseului f`cut de Herodot \n urm` cu dou` milenii, Kapu´sci´nski ne vorbe[te cu c`ldur` despre cât de mult \nseamn` \ntâlnirea cu Cel`lalt \ntr-o lume m`cinat` de r`zboaie [i revolte.

Pre]: 25 lei

Berea. Ghid complet: istorie, prelucrare, degustare, variet`]i din toat` lumea Traducere de Cristian Cercel S` descoperim \mpreun` lumea berii sub toate aspectele sale: istorie, prelucrare, degustare, combina]ii gastronomice. Peste 200 de beri din lumea \ntreag` sunt descrise, comentate [i ilustrate \n 450 de imagini color.

Jean Baudrillard, Cuvinte de acces Traducere de Bogdan Ghiu Cele dou`sprezece cuvinte de acces – de la „Schimbul simbolic“ la „Valoare“, de la „Obscen“ la „Transparen]a r`ului“, de la „Crima perfect`“ la „Virtual“ – pun \n lumin` ideile-cheie ale lui Jean Baudrillard, dup` principiul estetic [i pedagogic al unui abecedar.

Pre]: 19,50 lei

Bora ´Cosi´c, Rolul familiei mele \n revolu]ia mondial` Traducere de Georgina Ecovoiu Într-un stil alert, mustind de un umor nebun, ni se deruleaz` \n fa]` o lume v`zut` prin ochii unui copil mai inteligent decât oamenii mari din jurul s`u: un tat` be]iv, o mam` isteric`, m`tu[i \ndr`gostite de vedete de cinema [i un unchi playboy.

Pre]: 19,50 lei

Katherine Mansfield, Jurnal trist Traducere de Antoaneta Ralian Apropiindu-se, treptat, de sfâr[itul vie]ii, scriitoarea trece cu luciditate printr-un \ntreg proces de preg`tire [i transformare. Jurnalul lui Katherine Mansfield arat` o cale nesperat` prin care sl`biciunea uman` se transform` \n puterea de a fi un mare scriitor.

Pre]: 25 lei

Whisky. Ghid complet: istorie, prelucrare, degustare, variet`]i din toat` lumea Traducere de Raluca Oanc` O carte rafinat` care v` propune o incursiune \n lumea whisky-ului, sub toate aspectele sale: istorie, proces de fabrica]ie, degustare, \mbuteliere.

Pre]: 55 lei

Pre]: 49 lei

www.editura-art.ro

Opere I. Julien Ospitalierul de Emil Brumaru Prefa]` de Alex. {tef`nescu „În versurile sale, Emil Brumaru descrie, elogiaz` [i glorific` un stil de via]` abandonat [i aproape complet uitat de contemporani. Este vorba despre un «alt`dat`» pentru a c`rui reconstituire recurge la amintiri din copil`rie, la vestigii p`strate \n or`[elele de provincie, la c`r]i [i, bine\n]eles, la imagina]ie.“ (Alex {tef`nescu)

Opere II. Submarinul erotic de Emil Brumaru „Voluptatea, supralicitat` [i organizat` \n spectacole fastuoase ale dorin]ei, \n procesiuni imaginare burle[ti [i \n invoca]ii gra]ioase, \[i pierde patima \n gratuitate [i se dizolv`, sub agen]ii parodiei [i autoironiei, \n candoare. F`r` sfiiciuni academice, poezia exult` carnalitatea amorului, cu dispens` de metafizica acestuia, dar instituind o mitologie grotesc-paroxistic`.“ (Al. Cistelecan)

Pre]: 59,95 lei

Pre]: 59,95 lei

Raport asupra singur`t`]ii de Augustin Buzura Colec]ia „Fiction Ltd.“ „Nimeni p\n` la Augustin Buzura [i nici dup` el nu a sondat at\t de ad\nc [i cu at\ta curaj estetic abisurile [i amploarea ravagiilor dedubl`rii [i ambivalen]ei fiin]ei \ntr-o lume ea \ns`[i purt\nd pecetea unei psihopatii generalizate.“ (Mircea Iorgulescu)

Alte povestiri la cafeaua de diminea]` de Tudor Octavian Colec]ia „Ego. Publicistic`“ „Parafraz\ndu-l pe Caragiale, putem spune c` Tudor Octavian «aude enorm [i simte monstruos». E at\t de conving`tor c\nd poveste[te, \nc\t nu vrei s` nu-l crezi nici atunci c\nd se las` furat de fantezie. Umorul are aici un rol extrem.“ (Marius Chivu)

Pre]: 42,95 lei

Pre]: 29,50 lei

Celelalte pove[ti de dragoste de Lucian Dan Teodorovici Colec]ia „Ego. Proz`“ „În Celelalte pove[ti de dragoste, Lucian Dan Teodorovici este un excelent povestitor de \nt\mpl`ri [i un regizor ingenios al unui complicat balet de personaje. Scrisul s`u a ajuns la maturitate: suport` orchestr`ri diferite, execut\nd irepro[abil partituri grave, ca [i gra]ios-minore. Dar, ce e mai important, prozatorul descoper` acum o nou` lume, pe care o trece \n revist` amuzat [i cuprins de melancolie.“ (Doris Mironescu)

Cum s` ui]i o femeie de Dan Lungu Colec]ia „Fiction Ltd.“ Jum`tate de dragoste, jum`tate despre dragoste. A[a s-ar putea defini, pe scurt, noul roman al lui Dan Lungu.

Andi [i Marga s-au cunoscut \ntr-o \mprejurare ciudat` [i locuiesc \mpreun` de un an [i jum`tate. Sunt tineri jurnali[ti [i lucreaz` la acela[i ziar dintr-un ora[ de provincie, ea la pagina de mondenit`]i, iar el la investiga]ii. De[i lucrurile \ntre ei merg bine, \ntr-o bun` zi Marga dispare, l`sând un sibilinic bilet de adio. În lipsa unei explica]ii ra]ionale, Andi apeleaz` la un \ntreg arsenal de strategii ale uit`rii.

Pre]: 29,95 lei F`r\me de memorii, seria de autor „José Saramago“ Traducere de Georgiana B`rbulescu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Numai eu [tiam, f`r` s` fiu con[tient c` [tiam, c` \n filele ilizibile ale destinului [i \n meandrele oarbe ale \nt\mpl`rii \mi fusese scris s` m` mai \ntorc o dat` la Azinhaga ca s` m` nasc definitiv.“ (José Saramago)

Pre]: 29,95 lei

Pre]: 39,50 lei P`m\ntul apelor de Graham Swift Traducere de Cristina Poenaru [i Maria-Sabina Draga Colec]ia „Biblioteca Polirom“ P`m\ntul apelor (1983) este romanul care i-a adus lui Swift recunoa[terea literar`. Cartea a fost nominalizat` la Booker Prize [i a primit alte c\teva premii prestigioase: Guardian Fiction Prize, Geoffrey Faber Memorial Prize, Winifred Holtby Memorial Prize, Premio Grinzane Cavour (Italia).

Pre]: 37,95 lei

www.polirom.ro

Leonardo [i povestea Mona Lisei. Istoria ilustrat` a unei picturi, de Donald Sassoon Traducere de Mihaela Chi]ac Cartea este un studiu mai am`nun]it – \n principal, \n imagini – despre istoricul celei mai faimoase picturi din lume [i despre geniul care a creat-o.

Pre]: 65,90 lei

Epoci [i opere. Incursiune \n literatura universal`, de Elena Ionescu, Ruxandra Iordache De la Odiseea la Faust, de la Antichitatea greco-latin` la Epoca Luminilor, cititorului i se propune o c`l`torie: fiecare popas va fi o deschidere, o provocare, \n fond, \nceputul unui drum prin cultur`.

Pre]: 25 lei

Introducere \n literatura român`, de Emil Alexandrescu Autorul realizeaz` o imagine ampl` [i complex` asupra literaturii române.

Se porne[te de la expunerea a zece concepte de valoare (o axiologie a literaturii) pe care este fundamentat` lucrarea.

Accentul este pus pe valoarea moral`, rolul scriitorului [i al operei literare.

Pre]: 50 lei

Dic]ionar de maxime, reflec]ii [i expresii latine comentate, de Virgil Matei Lucrarea cuprinde un num`r de aproape 4 000 de maxime, cuget`ri, proverbe [i expresii exclusiv latine, reprezentând pentru cititor bogata experien]` de via]` a poporului roman, a c`rui cultur` st` la baza culturii europene [i universale.

Pre]: 25 lei

Tirania valorilor. Studii de filosofia culturii [i axiologie, de Nicolae Râmbu Lucrarea constituie un curs de filosofie comparat` \n care autorul trateaz` no]iuni [i concepte v`zute prin prisma unor filosofi ca Hegel, Kant, Schopenhauer [i al]ii. Realizeaz` studii comparative, studii de filosofie a culturii [i axiologie bazate pe o bogat` bibliografie.

Poezii, de Mihai Eminescu Edi]ie \ngrijit` de A. Gh. Olteanu Volumul cuprinde o selec]ie ampl` din poeziile antume [i cele postume.

Edi]ia are ca aparat critic auxiliar: Introducere, Tabel cronologic, Note despre edi]ie, Glosar. Volumul se adreseaz` cu prioritate elevilor [i studen]ilor.

Pre]: 35 lei

Introducere \n gândirea unor mari filosofi, de Grigore Spermezan Editura Didactic` [i Pedagogic` Scopul c`r]ii este acela de a face accesibile, pentru cei care nu sunt filosofi „de profesie“, câteva idei ale cuget`torilor care au parcurs veacurile, ocupându-[i locul meritat \n panteonul culturii universale.

Pre]: 12 lei

C`l`torie prin Italia gastronomic`, de Ileana T`nase O scurt` istorie a buc`t`riei italiene, cu influen]ele [i revolu]iile culinare ale tuturor epocilor. O carte care explic` succesul gastronomiei italiene din ultimii 20 de ani [i include un mare num`r de re]ete variate, o carte pentru cei care iubesc Italia [i cultura italian`.

Pre]: 25 lei

Pre]: 36 lei

www.edituradp.ro

Splendorile operei. Dic]ionar de teatru liric, de Grigore Constantinescu Editura Didactic` [i Pedagogic` Titlul sugereaz` prezen]a celor mai de seam` creatori, a titlurilor de larg` circula]ie. Selec]ia acestora s-a f`cut dup` criteriul repertorial [i valoric, urm`rind date privind creatorii, structura lucr`rii, personajele, locul [i timpul ac]iunii.

Pre]: 40 lei

Povestiri dup` Shakespeare, de Charles Lamb, Mary Lamb Traducere de Virgil Stanciu Povestirile, ap`rute pentru prima dat` la Londra \n 1807, \n care fra]ii Charles [i Mary Lamb au simplificat piesele marelui dramaturg englez William Shakespeare, r`mân o lectur` preferat` a tinerilor de pretutindeni.

Pre]: 20 lei

Micu]a Vr`jitoare, de Alice Rose Traducere de Daniela Mi[cov Scriitoarea ne poart` prin lumea magic` a vr`jitoarelor, a spiridu[ilor [i a animalelor fantastice, al`turi de micu]a Maria, ultima Vr`jitoare din Salem, \n feerica ei c`l`torie pân` \n Transcarpatia, la Castelul prin]ului Dracula.

Pre]: 21 lei

Colec]ia Primul meu dic]ionar Traducere de Elena Ionescu Colec]ia cuprinde patru dic]ionare bilingve: român-englez, român-francez, român-german, român-spaniol. Atr`g`tor ilustrate, dic]ionarele sunt concepute ca instrument de lucru u[or de utilizat de c`tre copii \n \nv`]area unei limbi str`ine.

Pre]: 29,98 lei

O c`l`torie prin istoria muzicii, de Grigore Constantinescu [i Irina Boga Colec]ia „Muzica Viva“ Autorul, personalitate marcant` \n muzicologie, ofer` cititorului posibilitatea cunoa[terii creatorilor [i valorilor istoriei muzicii clasice, pornind din Antichitate, trecând prin mileniul I al noii ere, Rena[tere, Baroc [i Clasicism, Romantism [i Modernism.

Pre]: 25 lei

Templierii. Legende [i istorie, de Thierry Leroy Traducere de Felicia Mardale F`când distinc]ia \ntre faptele istorice demonstrate [i imagina]ie, autorul revine asupra zvonurilor [i credin]elor care \nv`luie Ordinul Templierilor. Cu rigoare [i claritate, se reface astfel veritabila epopee a acestor celebri Cavaleri ai lui Cristos.

Pre]: 22 lei

Vr`jitoarea din vis, de Costin Bratu Lumea fascinant` a vr`jitoarelor este o tem` care nu va disp`rea niciodat` din c`r]ile pentru copii. Universul copil`riei este o lume magic` \n care vr`jitoarele se simt acas`. Lectura c`r]ii este o aventur` palpitant` care, asemeni tuturor aventurilor, ai vrea s` nu se mai termine.

Pre]: 21 lei

Arca[ul verde, de Edgar Wallace Traducere de C-tin Popescu Lucrarea face parte din genul romanelor poli]iste, al c`ror prolific scriitor al genului a fost E. Wallace. Roman captivant, cu o bogat` intrig`, animat` de multe personaje, Arca[ul Verde are un deznod`mânt nea[teptat. Cartea asigur` clipe unice de destindere.

Pre]: 15 lei

www.edituradp.ro

Melancolica moarte a B`iatului-stridie de Tim Burton Traducere din englez` de Marius Chivu „Melancolica moarte a B`iatuluistridie exprim` cu intensitate suferin]a unui adolescent marginalizat. Ca [i filmele sale, poemele lui Tim Burton reu[esc s` fie deopotriv` copil`re[ti [i sofisticate, \mpletind inocen]a cu macabrul.“ (New York Times)

Pre]: 23 lei Mal di pietre de Milena Agus, colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Traducere din italian` de Roxana Utale Are 30 de ani, iar firea ei n`valnic` [i prea sentimental` pune pe fug` orice pretendent, atr`gând oprobriul unei comunit`]i \ntregi, \ntr-o Sardinie cu urme adânci, l`sate de r`zboi. Un b`rbat \i ofer` un c`min [i un nume. Îns` iubirea, acea iubire care te face s`-]i pierzi lini[tea pentru totdeauna, nu vine odat` cu c`s`toria. Ea vine atunci când te a[tep]i mai pu]in.

Trupuri de femei, priviri de b`rba]i.

Sociologia sânilor goi de Jean-Claude Kauffmann Traducere din francez` de Violeta Barna Autorul este preocupat s` identifice cu acurate]e regulile jocului, \ncercând s` afle \n ce m`sur` \[i asum` o persoan` rolurile sociale [i cum se stabilesc conexiunile dintre femeile de pe plaj` [i b`rba]ii care le privesc. Miza este de a descoperi [i de a recunoa[te locul central pe care-l ocup` trupul [i privirea \n societatea actual`.

Pre]: 37 lei Crima lordului Arthur Savile de Oscar Wilde, colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Traducere din englez` de Mona Antohi Mediu aristocratic, intrig` poli]ist`, umor negru, cinism: iat` ingredientele, cât se poate de engleze[ti, ale acestei povestiri, \n care nimic nu este previzibil [i totul incit` la reflec]ie. O mic` bijuterie a unui clasic modern, pe care o ve]i citi probabil cu sufletul la gur`.

Pre]: 18 lei

Pre]: 19 lei 1000 de momente ale uituceniei de Tom Friedman, colec]ia „Râsul lumii“ Traducere din englez` de Cristina Bro[tianu Rod Stewart admite c` nu-[i mai aminte[te numele iubitei care i-a inspirat hitul Maggie May. Ronald Reagan \ncurc` numele [efilor de stat pe care-i prime[te la Casa Alb`. David Bowie jur` cu mâna pe inim` c` a uitat absolut tot anul 1975. Destui oameni ilu[tri \[i pierd memoria, ceea ce nu-i \mpiedic` s`-[i scrie memoriile. Îi g`si]i \n paginile acestui volum – confuzi, simpatici, gata s` \ncurce borcanele.

Fumatul strict permis de Christopher Buckley, colec]ia „Râsul lumii“ Traducere din englez` de Cornelia Bucur America a decis: exist` oameni [i fum`tori. Ace[tia din urm`, o subspecie stigmatizat`, \[i g`sesc ap`r`torul \n persoana lui Nick Naylor, un as al controverselor publice [i al mersului pe ace. Naylor câ[tig` bine din lobby-ul protabagic, dar \[i asum` riscuri. În lumea lui, nu doar fumatul d`uneaz` grav s`n`t`]ii, ci [i \ncurajarea lui.

Dragostea \n Evul Mediu de Jean Verdon Traducere din francez` de Dana Ligia-Ilin Jean Verdon face o bun` sintez` a cuno[tin]elor disponibile, pornind de la textele biblice [i patristice, liturgice, peniten]iale, de la predici [i alte scrieri teologice, ajungând la marea literatur` medieval`. Între Confesiunile Sfântului Augustin [i aventurile Cavalerilor Mesei Rotunde, autorul urm`re[te evolu]ia sentimentelor [i a sexualit`]ii de-a lungul unei \ndelungate perioade.

Cele mai frumoase pove[ti de dragoste \ntâmplate vreodat` de Megan Gressor & Kerry Cook Traducere din englez` de Dana Ligia-Ilin O minunat` antologie a celor mai frumoase [i celebre pove[ti de dragoste din toate timpurile, cu personaje carismatice, fapte ie[ite din comun, vremuri zbuciumate. 38 de pove[ti ale unor cupluri celebre, \ntâmpl`ri fascinante ce se \ntind peste veacuri.

Pre]: 39 lei

Pre]: 34 lei

www.humanitas.ro

Ap` pentru elefan]i de Sara Gruen Traducere din englez` de Vali Florescu, colec]ia „Raftul Denisei“, Editura Humanitas Fiction Bestseller New York Times, \n curs de ecranizare. Carte premiata cu Booksense Book of the Year [i Bookbrowse Diamond. Un roman puternic \nso]it de fotografii alb-negru ce imortalizeaz` m`re]ia [i dec`derea circurilor de alt`dat`. O carte de o seduc]ie magic`, despre via]a ca spectacol perpetuu, despre str`lucire [i suferin]` [i mai ales despre iubire.

Pre]: 38 lei Amurgul zeilor stepei de Ismail Kadare Traducere din albanez` de Marius Dobrescu, colec]ia „Raftul Denisei“, Editura Humanitas Fiction Autor nominalizat la Premiul Nobel [i distins \n 2005 cu primul International Man Booker Prize. Sfâr[itul anilor ‘50. Pe fundalul tragediilor politice ce zguduie lumea sovietic`, se petrece o stranie poveste de dragoste, iar personajele ei par desprinse din legend`. Roman autobiografic, dar [i o poveste tulbur`toare, \n care realitatea se \ntâlne[te cu mitul.

Pre]: 26 lei Minciuni pe divan de Irvin D. Yalom Traducere din englez` de Carmen Toader, colec]ia „Raftul Denisei“, Editura Humanitas Fiction Un roman inspirat de universul fascinant al psyché-ului. Ernest Lash este un tân`r psiholog \n formare, pasionat de munca sa [i avid s` afle, \n cel mai scurt timp cu putin]`, c\t mai multe informa]ii despre terapia psihanalitic`.

O carte despre vindecare, moral` [i rela]ia terapeutic` dintre psiholog [i cel aflat pe divan.

Ines a sufletului meu de Isabel Allende Traducere din spaniol` de Cornelia R`dulescu, seria de autor „Isabel Allende“, Editura Humanitas Fiction În anii treizeci ai secolului al XVIlea, tân`ra Inés Suárez se hot`r`[te s` p`r`seasc` Spania. Îmbarcându-se pe un vas ce se \ndreapt` spre Lumea Nou`, Inés nu [tie \ns` c` \i st` scris \n stele s` deseneze pe harta lumii, \mpreun` cu misteriosul Pedro de Valvidia, conturul unei ]`ri.

Pre]: 32 lei Mor]ii incomozi de Subcomandante Marcos [i Paco Ignacio Taibo II Traducere din spaniol` de Cornelia R`dulescu, colec]ia „Raftul Denisei“, Editura Humanitas Fiction Cartea a dou` personaje: Elías Contreras, un hâtru comisar de investiga]ii zapatist, [i Héctor Belascoarán Shayne, un detectiv à l’anglaise autoironic.

Drumurile li se \ntâlnesc \n labirintul unui complot monstruos, iar investiga]ia lor devine o arhetipal` lupt` \mpotriva R`ului.

Pre]: 27 lei Mauricio sau alegerile locale de Eduardo Mendoza Traducere din spaniol` de Radu Niciporuc, colec]ia „Raftul Denisei“, Editura Humanitas Fiction Roman distins cu Premiul Fundación José Manuel Lara Hernández (2007). Suntem \n Barcelona postfranchist` cuprins` de febra preg`tirii Jocurilor Olimpice [i de nebunia apropiatului scrutin electoral.

Mauricio Greis, un dentist f`r` iluzii [i incapabil s` fac` alegeri, este prins \ntr-un joc dublu: cel al op]iunii politice [i cel al triunghiului sentimental.

Pre]: 33 lei Ani de a[teptare de Fumiko Enchi Traducere din japonez` de Angela Hondru, colec]ia „Raftul Denisei“, Editura Humanitas Fiction Roman distins cu Premiul Noma (1957). La sfâr[itul secolului al XIX-lea, \n Japonia, a-]i onora so]ia \nseamn` a-i da dreptul de a alege concubinele care s` locuiasc` \mpreun` cu familia. O carte „[optit`“ despre roluri [i scenarii sociale, incest [i feminitate.

Pre]: 25 lei

Ultima mutare a regelui de Ronan Bennett Traducere din englez` de Radu Vancu, colec]ia „Thriller & Mystery“, Editura Humanitas Fiction Zugzwang, \n [ah, o pozi]ie \n care un juc`tor este pus \ntr-o situa]ie de vulnerabilitate total`; e obligat s` mute, dar orice mutare \i sl`be[te [i mai mult pozi]ia. Un thriller istoric despre amurgul ]`rilor, capcanele min]ii omene[ti [i o partid` de [ah pe via]` [i pe moarte.

Pre]: 28 lei

www.humanitas.ro

Proscrisul de Sadie Jones Traducere: Adrian Buz Colec]ia: Love & Life LEDA Roman distins cu COSTA FIRST NOVEL AWARD 2008 Comparat cu Isp`[ire de Ian McEwan [i R`m`[i]ele zilei de Kazuo Ishiguro, cu ecouri din filmele cult ale anilor ’50, Rebel f`r` cauz` (cu James Dean) [i S`lbaticul (cu Marlon Brando), Proscrisul este un roman plin de pasiune [i de suspans despre cei care \ncalc` regulile [i cei care le respect`.

Pre]: 38,90 lei Rendez-vous de Christine Angot Traducere: Marieva Ionescu Colec]ia: Love & Life LEDA Roman distins cu Prix de Flore 2006 Christine (scriitoare) [i Éric (actorpersonaj \n textul unei scriitoare) tr`iesc un lung rendez-vous ratat, dar cu atât mai fascinant. O carte atât pentru cei pasiona]i de pove[ti de dragoste disecate pân` \n cele mai mici detalii, cât [i pentru iubitorii de rafinamente textuale [i intertextuale.

Pre]: 38,90 lei Enzo sau Arta de a pilota pe ploaie de Garth Stein Traducere: Doina Doru Colec]ia: Love & Life LEDA Bestseller New York Times Roman publicat \n 27 de ]`ri O poveste emo]ionant`, dar [i amuzant`, despre familie, dragoste, loialitate [i speran]`, perceput` prin ochii – [i nasul! – unui câine. „Merit` pus` al`turi de Pesc`ru[ul Jonathan Livingston a lui Richard Bach, de Alchimistul lui Paulo Coelho [i de Via]a lui Pi a lui Yann Martel.“(The Portland Oregonian)

Pre]: 39,90 lei Ghidul de supravie]uire al unei foste so]ii de Debby Holt Traducere: Diana Cojocaru Colec]ia: Love & Life LEDA Spiritual` [i absolut fermec`toare – o comedie spumoas` ce va descre]i frun]ile celor pentru care via]a e o neobosit` curs` cu obstacole, iar jum`tatea plin` a paharului e \ntotdeauna la mare pre]. O poveste despre foste so]ii care-[i confrunt` vie]ile cu mult umor.

Mor]i pân` la apus de Charlaine Harris Traducere: Sorin Voinea NEW YORK TIMES BESTSELLER 2008 Primul volum al celebrei serii Vampirii Sudului, ce st` la baza serialului HBO True Blood. O incursiune cu totul original` \n lumea \ntunecat` a vampirilor, \ntr-un amalgam \ndr`zne] de genuri (poli]ist, science-fiction, dragoste) – o \mbinare de talent [i imagina]ie, umor [i suspans, mister [i erotism.

Pre]: 23,00 lei Moartea la Dallas de Charlaine Harris Traducere: Sorin Voinea NEW YORK TIMES BESTSELLER 2008 Aventurile \ncepute \n primul volumul al seriei, Mor]i pân` la apus, continu`.

Când un vampir \i cere eroinei Sookie Stackhouse s`-[i foloseasc` talentele telepatice pentru a g`si un alt mort viu disp`rut, ea nu ezit`. U[or de spus, dar greu de f`cut!

Pre]: 23,00 lei Clubul Mor]ilor de Charlaine Harris Traducere: Ana-Maria Nica NEW YORK TIMES BESTSELLER 2008 Curajoasa telepat` Sookie Stackhouse nu se d` b`tut`, indiferent de piedicile care \i apar \n cale. În acest al treilea volum al seriei, leg`tura romantic` a tinerei cu frumosul vampir Bill trece prin momente mai pu]in fericite. Tr`darea [i dispari]ia acestuia constituie o lovitur` dur`, dar Sookie intr` din nou \n ac]iune.

Pre]: 23,00 lei Moart` pentru to]i de Charlaine Harris Traducere: Ana-Maria Nica NEW YORK TIMES BESTSELLER 2008 Al patrulea roman al seriei Vampirii Sudului continu` povestea tinerei telepate Sookie Stackhouse, \ndr`gostit` de frumosul vampir Bill. Eroina va s`ri \n ajutorul lui Eric, marele [ef al vampirilor din Louisiana, care se afl` \n pericol – un veritabil r`zboi printre vr`jitoare, vampiri [i vârcolaci.

Pre]: 23,00 lei

Pre]: 38,90 lei

www.ledabooks.ro

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

TEHNODROM

Constantin Vic`

Jurnal de lectur` pe Internet Am ajuns la v\rsta la care \mi externalizez memoria. De altfel, \ntreaga societate occidental` \[i depoziteaz` \ntr-un ritm din ce \n ce mai intens amintirile [i experien]ele pe suporturi digitale. O astfel de cutie e Facebook – ecosistem \n care cu c\t spui mai multe, cu at\t e[ti mai expus, dar po]i avea control asupra informa]iilor despre tine.

Facebook poate fi \ns` folosit [i ca jurnal de lectur` online, gen oracol [colar, \n care ceilal]i pot comenta. E o practic` nou`: comentariul lecturii digitale, \n care cel`lalt acceseaz` acela[i link cu tine [i reac]ioneaz` diferit.

Pe 10 ianuarie am descoperit c\teva \nregistr`ri cu Cotele Apelor Dun`rii, \n francez` [i rus`.

Pe 12 ianuarie am descoperit un site dedicat celor mai frumoase coperte de carte din spa]iul anglo-saxon (http://bookcoverarchive.com). A[a l-am descoperit pe Peter Mendelsund, un designer pe care nici o editur` româneasc` nu l-a contactat \nc`.

Pe 13 ianuarie am navigat pe un site al Universit`]ii Stanford urm`rind o discu]ie despre carnea din contain`r (shmeat) [i despre cum \n viitor nu vom mai m\nca pui, vit` sau porc, ci carne crescut` artificial \n cuve imense. Desigur, reac]iile cititorilor au fost pe m`sur`. Chiar, de ce \n România nu discut`m niciodat` despre ce se va \nt\mpla, ci doar reac]ion`m la ceea ce s-a \nt\mplat? 14 ianuarie va r`m\ne \n jurnalul meu drept ziua \n care Cory Doctorow mi-a explicat cum s` scriu \n epoca distrac]iei [i distragerii: cu

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA telefonul \nchis, televizorul \nchis [i Internetul \nchis. Pe 15 ianuarie, sculptura care a pus pe jar oficialii europeni [i pe cei din ]`rile UE, realizat` de David Cerny, s-a dovedit a fi gluma secolului.

Cerny e jum`tate Kafka, jum`tate Haˇsek.

Am avut un mare succes cu trimiterea la articolul „The rhetorics and myths of anti-piracy campaigns: criminalization, moral pedagogy and capitalist property relations in the classroom“, ap`rut \n revista New Media & Society. {apte prieteni au \nceput s` danseze \n jurul linkului, ca ni[te buni cyberanarhi[ti. Pe Scribd, un serviciu liber de self-publishing, am descoperit Ghidul filozofic \n 6 ore [i 50 de minute al lui Witold Gombrowicz, un text savuros pe care polonezul exilat l-a scris distr\ndu-se. {tiam textul, doar l-am reperat \n biblioteca universal` a webului. Era deja 20 ianuarie.

Nu am transcris aici toate link-urile [i lecturile online. Iar scopul \n[iruirii de mai sus e unul de clarificare: web-ul, ca platform`, nu e un nonsens. E o bibliotec` aproape nesf\r[it` \n care fiecare \[i poate selecta singur metodele de indexare a informa]iei, dar [i metodele de a o face public`. O lectur` \mp`rt`[it` cu ceilal]i (a[a cum \]i permite Facebook, dar [i Google Reader sau orice platform` social` de sharing) e o lectur` mai sigur`: [tii c` nu e[ti singur \n \ncercarea ta de a da o versiune personal` bibliotecii universale, Internetul. {tii c` faci parte dintr-o „republic`“ a cititorilor, a celor care vor s` afle [i s` transforme informa]ia \n cunoa[tere. Într-o sal` de lectur` clasic`, lini[tea este bunul public cel mai de pre]. Pe web, lini[tea [i zumzetul opiniilor coexist` [i po]i trece oric\nd din cititor \n comunicator [i din receptor \n „voce public`“. Aici, proiectul iluminist al celor care enun]` public ceea ce au aflat [i (se) supun dezbaterii [i-a g`sit un spa]iu nelimitat. Contrar unei opinii conservatoare r`sp\ndite, conform c`reia Internetul provoac` o stare de agita]ie [i c`l`toria haotic` din link \n link, din pagin` \n pagin`, practica ne arat` c` exist` instrumente care s` marcheze at\t \ndeplinirea unei lecturi, c\t [i publicizarea ei spre a o supune opiniilor celorlal]i. {i dac` toate acestea se petrec \ntr-un mediu al narcisismului (cum e Facebook!) [i nu \n praful bibliotecilor publice, oare nu e mai bine?

■

55

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9 Fotografii de Rare[ Avram

PROFIL

Bucoavne, cotoare [i coperte

Dinu Bodiciu leg`tor de carte H\rtie creponat`, postav, metal de cutie po[tal` veche, piele, panglic`, h\rtie marmorat`, ching`, c`ptu[eal`, sfoar`, pulbere de aram`, catifea vi[iniu-\nchis, nasturi, cataram`, plu[ m`sliniu cu fire de m`tase, h\rtie roz, folie izolatoare din plut` presat`, h\rtie veche de cca 30 ani, p`tat`, nasturi \mbr`ca]i [i piele de cal, calc, ]inte, frunze de nuc, h\rtie din resturi vegetale, ceai, policarbonat, carton ondulat, band` adeziv`, lemn, blan` cenu[ie, plexi incolor, vat` moale, rogojin`. Etc. Dac` vre]i s` v` lega]i singuri c`r]ile sau s` crea]i c`r]i-obiect, a]i face bine s` ave]i la dispozi]ie toate aceste materiale. Sigur, e de dorit s` v` mai [i pricepe]i. Dinu Bodiciu v` poate \ndruma. E leg`tor de carte.

C\nd cumperi o carte, e chiar ultimul lucru la care te ui]i: aproape nimeni nu [tie cum se leag` paginile, cum se \mbin` ele, cum de nu se desprind, cum de stau ele, dr`gu]ele, t`iate la dung` [i bine \mbr`]i[ate \ntre copertele de carton. Pe vremuri, \n tipografii lucrau ze]ari, ma[ini[ti, f`l]uitori [i leg`tori de carte. C`r]ile de-acum ies gata legate din m`runtaiele unor ma[ini pe care nici nu le [tim numi.

56

O descoperire \nt\mpl`toare Student la Facultatea de Arte din Timi[oara, Dinu Bodiciu a \nv`]at aceast` meserie abandonat`. A fost o descoperire cu totul \nt\mpl`toare. „În timpul unui curs, a venit un profesor care ne-a prezentat o bursier` Fulbright [i ne-a anun]at c` profesoara va ]ine un curs de-un an de bookbinding. Nu prea [tiam ce \nseamn`, dar m-am dus: era extracuricular, se ]inea o dat` la trei s`pt`m\ni.“ „Lec]ia“ – care era mai degrab` practic` – dura patru ore [i era programat` dup` cursuri. De \nscris s-au \nscris cam 40, dar la sf\r[it au r`mas doar vreo 13-14 cursan]i. La un moment dat, la curs a ap`rut [i un fost profesor de gravur` de-a lui Carrie – a[a o chema pe profesoar`. El le-a predat un curs de xilogravur` pe pl`cu]e de lemn; tot sub \ndrumarea lui, studen]ii au imprimat o carte cu 16 imagini; apoi au \nv`]at s` fac` o carte-acordeon, adic` o carte legat` f`r` cus`turi [i f`r` vreun adeziv: paginile se ]in una de alta din t`ieturi [i \ndoiri. A[adar, lucru manual, lec]ii de \ndem\nare... „Am hot`r\t s` aleg acest curs pentru c` eram student la grafic design [i vroiam s` [tiu mai multe despre domeniul acesta al tip`riturilor“ – spune Bodiciu, foarte \n-

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

PROFIL

c\ntat c` a urmat, p\n` la cap`t, lec]iile de bookbinding. Este unul dintre pu]inii – poate singurul – dintre fo[tii lui colegi care chiar pune \n practic` aceast` meserie.

pentru c` mul]i nu [tiu s` coase nici un nasture, necum s` coase o leg`tur` de carte...).

Unele dintre c`r]ile sale s\nt alc`tuite din materiale at\t de neconven]ionale \nc\t cu greu le mai po]i numi c`r]i: faian]`, gips, material de blugi, buc`]i de plexiglas sau tot felul de fier`tanii intr` \n inventarul s`u obi[nuit. „Totul ]ine de concept. A[a cum v`d eu lucrurile, aceast` art` a leg`rii de carte e o art` conceptual`.“ Bine-bine, dar unde-i cartea?, \l \ntreb intrigat... Cartea e \n ochii celui care prive[te: oricum te-ai uita la acele obiecte, tot c`r]i par c` s\nt, ba, unele dintre ele, par s` spun` [i o poveste, de[i n-au nici un cuv\nt imprimat pe sau \ntre coperte. În afar` de aceste c`r]i-obiect „scrise“ pentru propria-i pl`cere, Bodiciu este [i autorul unor agende minunate. Le-a]i v`zut \n libr`riile C`rture[ti: s\nt cele care \]i sar primele \n ochi [i, oric\t ar p`rea de scumpe, tot nu te po]i ab]ine s` iei m`car una. Cererea nu e foarte mare.

Cei mai mul]i le cump`r` ca s` le dea cadou prietenilor. C\nd [i-a dat seama c` are clien]i, a \nceput s` produc` mai mult. Dar niciodat` la scar` larg`. „Am \nceput s` leg pentru c` \mi tot vin idei; \n func]ie de material, \n func]ie de culori etc.“ Face o mul]ime de schi]e pe care apoi le pune \n practic`. Pentru crea]ia lui Dinu Bo-

T`ieturi [i \ndoiri Se \nt\mpl` c\teodat` – rar – s` mai lege c\te o carte veche. Îns` de regul` face agende sau c`r]i-obiect. În c`r]ile lui Bodiciu, textul e secundar; ba, uneori, lipse[te cu des`v\r[ire. Cartea e oper` de art` \n sine, prin form`, nu prin con]inut literar. Estetica trece dincolo de text.

H\rtia, cotorul, copertele au propriul discurs. Odat` ce a \nv`]at tehnicile de legare, a descoperit un magazin de piele [i materiale textile [i a \nceput s` le testeze. Realizeaz` coperte [i leg`turi nu doar din materiale comune, ci „improvizeaz`“ p\n` la extrem. Una dintre c`r]ile sale obiect are coper]ile din tabla desprins` de pe o veche cutie po[tal`.

C`r]i f`r` text „Totul \ncepe de la material. V`d un material care-mi place [i \ncerc s` v`d ce se poate face cu el. Posibilit`]ile s\nt practic nelimitate, totul ]ine de imagina]ie“ ([i de \ndem\nare,

57

PROFIL

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

diciu exist` deci [i o pia]`. „Pot s` reproduc conceptul, dar nu vor ie[i dou` c`r]i la fel. Marginile din piele, stria]iile de pe carton, t`ieturile nu vor ie[i niciodat` identice.“ Într-o lume care abund` \n obiecte seriale, aceste obiecte unicat ies imediat \n eviden]`. „Cei mai mul]i prefer` agendele f`r` copertele de carton, f`r` \nt`ritur`.

S\nt mai pu]in tradi]ionale.“ Materialele le cump`r` de la fondurile plastice, mai g`se[te cartoane pe te miri unde, mai comand` online, din str`in`tate. „Oricum, trebuie s` ai un contact cu h\rtia \nainte s` cumperi. Trebuie pip`it`, fo[nit`, sf\[iat`. P`cat c` la noi nu exist` o gam` variat` de h\rtie pe pia]`“ – se pl\nge el.

reconstituie c`r]ile vechi sau cum s` creeze c`r]i-obiect. Workshop-ul este structurat \n zece [edin]e s`pt`m\nale [i e mai degrab` un curs practic dec\t o lec]ie: „\nv`]`ceii“ deprind tehnici de t`iere [i asamblare a h\rtiei [i, pornind de la un concept, o poveste sau o experien]` personal`, creeaz` o carte-obiect. Cursul cuprinde un scurt istoric al c`r]ii, detalii despre felurite tipuri de leg`turi, materiale de baz` [i alternative \n alc`tuirea unei c`r]i, \ndrum`ri despre preg`tirea materialelor necesare (pagini, „construc]ia“ fasciculelor, coper]ile, \nvelirea coper]ilor).

Cursan]ii \nva]` tehnici adezive de asamblare a unei c`r]i, apoi leg`tura copt`, legarea cu benzi de material (across the spine), tehnicile japoneze, leg`tura tip „omida“. Pare complicat, dar nu e, ne asigur` Dinu Bodiciu, care nu este la prima experien]` de acest gen \n calitate de profesor. În 2006 a sus]inut la Berlin un workshop de leg`torie de carte la European College of Liberal Arts. Multe dintre crea]iile sale – agendele, caiete, c`r]i-obiect – au fost expuse la libr`riile C`rture[ti din ]ar`, dar [i \n expozi]ii interna]ionale, la Londra [i la Philadelphia.

Cursuri la Funda]ia „Calea Victoriei“ Dinu Bodiciu n-a putut p`stra pl`cerea de a st`p\ni meseria de leg`tor de carte doar pentru sine. Funda]ia „Calea Victoriei“ g`zduie[te, pentru a doua oar` deja, o serie de cursuri de bookbinding. Cursan]ii s\nt elevi, studen]i sau oameni \n toat` firea care pur [i simplu vor s` fac` ceva practic, interesant [i mai ales instructiv, \n timpul liber. Dinu Bodiciu \i \nva]` pe cursan]i cum s`-[i personalizeze caietele, agendele sau albumele cu fotografii, cum s` conserve sau s`

58

■ Matei Martin

Ce scriitor(i) a]i invita la un chef imaginar?

© Dan Stanciu

T.O. BOBE ● Ruxandra CESEREANU ● Andrei CODRESCU Ioan GRO{AN ● Dan LUNGU ● Iolanda MALAMEN ● Mircea MIH~IE{ Dan C. MIH~ILESCU ● Dora PAVEL ● Andrei PLE{U ● Doina RU{TI Dan STANCIU ● Robert {ERBAN ● Cecilia {TEF~NESCU

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

ANCHET~

■ CHEF s. 1. benchetuial`,

„Socrate se \ntinse pe pat. Dup` ce s-au osp`tat, [i el [i ceilal]i meseni, f`cur` \mpreun` liba]ii, c\ntar` \n cinstea zeului, s`v\r[ir` dup` datin` toate cele cuvenite [i se a[ternur` pe b`ut…

«Fiindc` a]i g`sit cu cale – zise Eriximah – ca fiecare s` bea c\t vrea, f`r` nici o sil`, v` propun s` d`m drumul flautistei care a sosit acum, s-o l`s`m s`-[i c\nte singur`, sau, de-o vrea, femeilor din cas`. Noi s` petrecem seara \n convorbiri numai \ntre noi. Ba, de vre]i, voi propune [i cu ce soi de discu]ii s` ne desf`t`m…» To]i spuser`, \ntr-un cuv\nt, c` primesc, [i-l rugar` s`-[i fac` propunerea…“ (Platon, Banchetul)

■ T.O. BOBE Dup` cum bine se [tie, pentru a fi pe deplin reu[it orice chef \[i are chichirezul s`u, iar acesta nu se afl` nici \n fine]ea licorilor alcoolice, nici \n rafinamentul gastronomic, nici \n calitatea instrumenti[tilor angaja]i pentru a asigura fondul sonor. Esen]ial` r`m\ne \ntotdeauna compatibilitatea invita]ilor cu tema respectivului chef. C`ci ar fi la fel de nepotrivit s`-]i invi]i m`tu[ile la banchetul de absolvire a liceului, s` petreci cu ocazia ie[irii la pensie al`turi de salaria]i ce salt` pe ritm de geamparale g\ndind la viitoarele promov`ri [i s` \nt\lne[ti la un Sf\nt Ion meseni cu prenumele Andrei, Sandu, Roxana, Valeria sau Henri. De aceea, la un chef imaginar \n capul listei l-a[ pune pe Pierre Menard, urmat \n ordine aleatorie de Pedro Camacho, Kilgore Trout, Paul Sheldon, Damian Pricopie, Arturo Bandini [i Paranoico Perez. Nu cred \ns` c` ar fi o reuniune prea vesel`. Înc` de la \nceput, venind de la buc`t`rie cu tava \nc`rcat` de aperitive, \n mijlocul \nc`perii s-ar opri Jenny Fields [i ne-ar azv\rli \n melancolie \ntreb\nd: „Unde ni s\nt scriitoarele?“.

osp`], petrecere, praznic, pr`znuire, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (\nv. [i reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. 2. v. be]ie.

3. v. poft`. 4. v. capriciu.

Sursa: Dic]ionar de sinonime

■ Ruxandra CESEREANU To]i cei care [tiu c` Maestrul [i Margarita este romanul meu favorit nu se vor mira deloc afl\nd c`, [i la un chef imaginar, op]iunea mea ar fi s` \l am companion pe Mihail Afanasievici Bulgakov.

Mai \nt\i, a[ pofti s` chefuim la Casa Griboedov [i s` gust`m minunatele m\nc`ruri ale restaurantului patronat de piratul Archibald. În caz c` nimeni nu \[i mai aduce aminte de ele, iat` c\teva mostre culinare \n acest sens: [al`u-nature, ceg` cu cozi de raci, trufe, ou` la pahar cu pireu de ciuperci [i ar mai tot fi… Totul [i toate pe fondul muzicii de jazz (dac` se poate un jazz al anilor ’30, dar la fel de bine a[ gusta [i un Keith Jarrett din zilele noastre, adaptat la atmosfera bulgakovian`!). Apoi, fire[te, \n cinstea lui Mihail Afanasievici, nu a[ str\mba deloc din nas ca atmosfera s` fie \mp`nat` muzical de c`tre orchestra de jazz care apare [i la Balul Satanei (din roman): este orchestra unui jazz de maimu]e unde muzican]ii variaz` de la goril` la urangutani, cimpanzei, paviani, giboni, mandrili [i macaci. Este un jazz \ndr`cit, de jungl`, dea-

61

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

supra zbur\nd puzderie de fluturi printre flori [i licurici. Iar dac` al`turi de autor s-ar afla [i suita de diavoli h\tri (Behemoth [i Koroviev, \n primul r\nd, dar [i Azazello, la o adic`), ar fi minunat pentru un chef imaginar extravagant! În parantez` fie spus, nu s\nt de lep`dat chefurile ruse[ti ceva mai pure [i simple (?!), cu vodc` [i ]igani, stil Cehov, Dostoievski [i al]i ru[i de seam`.

■ Ioan GRO{AN Pe William Faulkner.

C`r]ile sale, \n excep]ionalele traduceri ale lui Radu Lupan, Mircea Iv`nescu, Andrei Ion Deleanu (acesta din urm` ajutat, chipurile, de Eugen Barbu…) mi-au marcat toat` adolescen]a [i tinere]ea. În plus, [tiu c` a avut [i un amic român, pe regizorul Jean Negulesco, cu care juca tenis de mas` [i consuma impresionante cantit`]i de alcool, pe vremea c\nd scriitorul era angajat la Hollywood [i se chinuia s` „scenarizeze“ nu mai [tiu ce roman de Hemingway (!). Bine c` n-a prea reu[it. Cred c` [i el ar aprecia la justa ei valoare o „t`rie“ din Maramure[, Yoknopatawpha mea…

■ Andrei CODRESCU La un chef imaginar i-a[ invita pe to]i, c` nu cost` nimic. Din perspectiva scriitorului prezent la chefuri reale timp de juma de secol cu scriitori de toate soiurile, a[ vrea mai degrab` s` mi se \nm\neze \napoi ficatul [i miile de cuvinte spumoase cu care am g\dilat urechi astupate de monolog interior.

Din cele chefuri m-am ales [i cu ni[te indivizi de care nu m` mai pot debarasa [i cu una sau dou` boli transmise \n manuscris. Sfatul meu e s` nu se apuce nimeni nici de scris, nici de chefuri, reale sau imaginare. Cele reale au ca rezultat b`tr\ne]ea, iar cele imaginare se transform` \n cele reale. Nu-i sc`pare.

■ Dan LUNGU De[i nu s\nt ceea ce se cheam` un petrec`re], \mi plac chefurile. Fie ele [i \ntre scriitori sau arti[ti. La bairamul meu imaginar, a[ invita lume pestri]` pentru c` s\nt fan al diversit`]ii. Dac` l-a[ organiza la Ia[i, a[ alege o cas` mare, cu gr`din` [i vreme bun`.

Undeva prin Copou. Nu l-a[ rata pe Sadoveanu.

Chiar dac` uneori poate fi nesuferit ca persoa-

© Dan Stanciu

62

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

A N C H E T~

n`, ar face o m`m`lig` ca-n basme [i s-ar \ntrece la pove[ti v\n`tore[ti cu Hemingway. Între dou` \nt\mpl`ri gogonate [i magnifice, autorul Crengii de aur l-ar \ntrerupe pe Nabokov din prins fluturi, invit\ndu-l la o partid` de [ah. Într-un col] de gr`din`, \ncrunta]i [i trec\nd sticla de vodc` de la unul la altul, stau pe vine Harms [i Acosmei. Din c\nd \n c\nd, arunc` pietricele \ntr-o cutie goal` de conserv`. Cine nimere[te are dreptul la dou` ture de sticl`, zice Acosmei. N], e prea logic, morm`ie Harms. Tiuk!, mai adaug` rusul, b`g\ndu-[i o pietricic` \n ureche, nu [tii unde \[i ]ine Erofeev proteza? Brâncu[i gust` \n trecere m`m`liga [i spune c` la ei \n Oltenia se face cu totul altfel. În`untru, la o mas` \n col], Bacovia, Trakl, Mazilescu [i un pu[ti emo, t\n`r talent, tac uleios. {i iat`, n-am gre[it c\nd am vrut s` le fac cuno[tin]` lui P`storel cu Pirotte, Rablais [i Creang`, hohotele lor zg\l]\ie geamurile. Dac` ar fi [i Liviu Antonesei, s-ar sparge cu totul. Dar el e la cursuri la master. Din buc`t`rie, scoate capul Emil Brumaru s` vad` ce se \nt\mpl`. Nici nu vreau s` m` g\ndesc ce dezm`] e \n spatele lui. M`rarul, p`trunjelul, mu[tarul, ghimbirul, piperul [i cre]ele foi de varz` au c`zut \n trans`.

nu ca s` se dezvinov`]easc`, ci pentru a celebra triumful reabilit`rii lui. Prin fereastra deschis` a uneia dintre camere ar r`zbate \n gr`din` un c\ntec straniu, interpretat, la pianina copil`riei mele, de excentrica [i distanta Elfriede Jelinek.

Charles Bukowski (o prezen]` insolit`) ar bea cam mult [i ar \ncerca la un moment dat s` se arunce \n r\u cu hainele pe el. Brusc, l-ar trezi din be]ie l`tratul furios al unui c\ine. Paul Auster s-ar mira de absen]a lui Gogol [i a lui Babel, iar Ian McEwan ar c`uta un pretext s` o [tearg`… engleze[te pentru a-[i \ncheia romanul. Cu Mateiu Caragiale a[ ciocni un pahar de [ampanie fran]uzeasc`. Pe urm` am [i dansa str\ns \nl`n]ui]i \n timp ce mi-ar [opti ceva legat de heraldic`. O petrecere foarte reu[it`, mi-a[ spune a doua zi.

■ Iolanda MALAMEN S` presupunem c` undeva la ]ar`, \n afara Bucure[tiului, la marginea unei p`duri de salc\mi [i de nuci, nu departe de un r\u plin cu nuferi, a[ avea o cas` de vacan]`. În serile de var`, c\nd \n aer plute[te parfumul patetic de regina-nop]ii [i de iarb` proasp`t tuns`, a[ invita ni[te scriitori cu care \mi petrec via]a, citindu-le c`r]ile. A[ c`uta s` fiu un amfitrion comunicativ [i diplomat, pentru a-i feri pe oaspe]i de nepl`cerile unor dispute nedorite. M\nc`ruri gustoase, nu \n exces, [i b`uturi bine alese ar \ntregi reu[ita petrecerii. L-a[ invita pe Joyce, c`ruia i-a[ vorbi despre extraordinara transpunere \n române[te a lui Ulise, f`cut` de Mircea Iv`nescu. Pe Cehov l-a[ ruga s` ia loc pe fotoliul din r`chit`, aproape de tufa de trandafiri s`lbatici, [i i-a[ pune un [al de l\n` pe umeri, peste haina din stof` sub]ire, fiindc` nop]ile de var` \n mijlocul naturii s\nt cam reci pentru pl`m\nii lui [ubrezi. I-a[ spune c` visam c\ndva s` v`d Moscova. L-a[ invita [i pe Céline,

■ Mircea MIH~IE{ „Dac` ar fi s`-mi doresc s` beau \mpreun` cu cineva cafeaua de diminea]`, \n clipa asta m-a[ g\ndi la Danilo Kisˇ, marele prozator s\rbo-maghiaro-evreomuntenegrin. L-am citit prima oar` pe la sf\r[itul anilor ’80.

Era o carte adus` prin «contraband`» din Iugoslavia, de c`tre prietenul Simeon L`z`reanu, Cript` pentru Boris Davidovici. O carte-[oc, care mi-a deschis \n fa]` un \ntreg univers nu at\t cultural, c\t ideologic… Cred c` mi-a[ ie[i din mu]enia matinal`. Cred c-a[ avea ce s`-l \ntreb. Cred c-a[ [ti s`-l ascult. Nu despre spectaculoasa lui biografie, nu despre tat`l mort la Auschwitz, nu despre felul \n care, adolescent, a fost g`sit \mpreun` cu sora sa prin Crucea Ro[ie, nu despre pasiunea de a desena, de a c\nta la vioar` «f`r` partituri, muzic` ]ig`neasc` [i roman]e ungure[ti, iar la serb`rile [colare – tangouri [i valsuri engleze[ti». Nu, pe acest b`rbat falnic, lent [i debord\nd de ironie l-a[ \ntreba ce l-a determinat s` pun` la \nceputul c`r]ii sale din 1983, Enciclopedia mor]ilor, aceste r\nduri autobiografice \n care m` recunosc integral: «De zece ani, m-am stabilit la Paris, \n Arondismentul al X-lea, [i nu suf`r de nici un fel de nostalgie. Uneori, c\nd m` trezesc, nu-mi dau seama unde m` aflu, dar aud la fereastr` oamenii vorbind [i ma[inile parcate din ale c`ror casetofoane r`zbate sunetul acordeonului.» Probabil c` nu mi-ar r`spunde. {i probabil c` nici n-ar fi nevoie. În fond, cafeaua de diminea]` se bea cel mai bine \n lini[te, printre c`r]i.“ (România literar`, nr. 19/2008)

63

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

■ Dan C. MIH~ILESCU Cum ador cheful lung [i taclaua bogat`, la mine ziua de na[tere se compune din trei : ziua cu pricina (c\nd serbez cu so]ia, fiica [i eventual un r\nd de fini), s\mb`ta (cu familia l`rgit`) [i duminica (prieteni). A[a c`-mi arog dreptul la trei distribu]ii [i pentru contextul de fa]`. Negre[it, prima sear` ar fi cu un Eminescu sexagenar, bunic [i parlamentar. S` toc`m politic` [i s` povestim de Veronici. S\mb`t` a[ convoca [apte magnifici cu scufie – pe Pascal, Epictet, Seneca, Montaigne, Chamfort, cu Marc Aureliu la un cap`t al mesei [i cu Schopenhauer la cel`lalt – s`-i \ntreb „cum devine Chestia“ \n cazul meu. Iar duminic` a[ \ncerca un jam session riscant, dar palpitant, cu madame Yourcenar [i Mircea Vulc`nescu, Joseph de Maistre, Jünger [i Cioran. Poate nu i-ar deranja prezen]a lui Ioan Alexandru, care vine la sindrofie cu Daniel Turcea. Sper s` poat` ajunge [i Caragiale cu Mateiu, m`car la desert (oricum, ei s\nt deja familiariza]i cu atmosfera…). Cam eclectic, de acord, dar a[a-i la jamurile astea! Dintre scriitorii \n via]` care n-au fost niciodat` \n casa noastr` i-a[ invita pe Haruki Murakami, Amos Oz [i Mircea C`rt`rescu, s` b\rfim juriul de la Nobel. Dar marea provocare abia de acum \ncepe: care ar fi (fost) meniurile? Pentru cine am fi rezervat v\natul, pen-

tru cine pe[tele [i fructele de mare, cui i-a[ fi oferit la degustare Merlot-ul de S\mbure[ti ori de Reca[, Feteasca neagr` de Valea Prahovei sau Negrul de Purcari? {i c\nd (Doamne, iart`-m`!) s-ar fi adus baclavalele?

64

■ Dora PAVEL Invita]ii mei sosesc deodat`. S\nt singurii, nu [tiau asta, s\nt contraria]i.

Nu cred c` se cunosc. P\n` m` retrag s` le fac o cafea, \ncep s` discute despre fotbal. În englez`.

Subiectul \mi convine [i mie. Spaniolul (corpolent acum, chelie pronun]at`, ochi migdala]i, gropi]` \n b`rbie, fost traduc`tor [i interpret din englez`) ne cere permisiunea s` fumeze. Cel`lalt clipe[te gra]ios din ochii lui asiatici. Remarc c` am\ndoi au c`ma[a [i sacoul \n nuan]e \nchise. Nici unul nu poart` cravat`. Britanicul e mai slab dec\t \l credeam, ochelarii au lentile rotunde [i mici. Vorbind, tr`deaz` o mul]ime de ticuri, pe care le alterneaz`: ridic` um`rul drept, agit` v\rful piciorului aflat peste cel`lalt, neteze[te bra]ul scaunului, \[i cuprinde b`rbia cu palma [i o maseaz` sau apuc` ma[inal (f`r` s` bea) paharul cu vin. Ceva \l irit`. Nu [tie ce. Nu b`nuie[te efectele invidiei mele vitriolante. Îmi spune doar c` regret` a nu-i fi urmat sfatul so]iei lui, Annalena McAfee. N-ar fi trebuit s` vin`.

De partea cealalt`, spaniolul pare st`p\n pe

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

A N C H E T~

sine, vocea \i e calm`, joas`, dar respira]ia h\r\it`. Intervin [i eu. Tot despre fotbal. Le spun c` echipele lor au exact stilul romanelor lor. Dup` tiparul lui Ian, juc`torii londonezi s\nt iu]i, pragmatici [i cruzi. {i cinici. La fel ca Javier, madrilenii s\nt pasionali [i risipitori, \nv`luitori [i retorici. Le place. Nu s-au g\ndit la asta. Nu s-au g\ndit la nimic. Le-o repro[ez c\t \i conduc, la plecare. Lui Javier – c` nu-i am dec\t cele patru romane traduse la noi. {i c` nu mi-e destul. S\nt foarte sup`rat`. I le vreau pe toate. Lui Ian – c` p\n` [i edi]ia canadian`, din 1999, a Amsterdam-ului a trebuit s` mi-o aduc` Marius, de la Londra…

niciodat` \n v\rful mustos al pixului. La balul cu baloane plutitoare, din c\nd \n c\nd, o siluet` de fum se pierde, printre celelalte siluete. Eu \nsumi o iau u[urel spre u[a din dos, m-arunc \ntr-un taxi [i nimic n-o s` m` opreasc` p\n` la Foi[or. E pe-acolo o str`du]` cu dou` vile ascunse sub perdele de ieder` [i caprifoi, iar \ntr-una dintre ele – o camer` ca o lingur` de vin. Acolo, pe fotoliul de l\ng` geam, beau un ceai auriu, imagin\ndu-m` la bal cu… Michel Folco.

■ Andrei PLE{U Cu c\]iva ani \n urm`, a[ fi fost tentat s` o invit la un chef (imaginar?) pe Anaïs Nin. Acum, dac` m` g\ndesc mai bine, \l prefer pe Caragiale.

© Dan Stanciu

■ Doina RU{TI La un chef, chiar [i imaginar, a[ prefera ni[te scriitori vii, care tr`iesc acum, \n timpul meu istoric. De ce mi-a[ imagina c` \ntr-o zi de var` am deschis u[a sufrageriei [i-am dat peste Benvenuto Cellini, \nconjurat de prieteni [i de sticle de Chianti? ~la n-ar fi chef, crede]i-m`! Ar fi o vizit` la muzeu, o lec]ie de istorie ori un mod mai simandicos de a m` scuza c` nu s\nt \n stare s`-mi las carnea \n iure[ul vie]ii. Prin urmare, prefer o petrecere cu scriitori vii. Dar dac` zic ni[te nume, se sup`r` ceilal]i, r`ma[i pe dinafar`. A[a c` cel mai bine ar fi s` organizez un bal, ca s` vin` toat` lumea. {ti]i, \ntr-un club spa]ios, cu lampadare adormite [i canapele verzi. Iar dac` tot ne-am adunat, s-a f`cut a[a de mare g`l`gie c` nu mai pot s` vorbesc cu nimeni. Asta este la chefuri! Se ridic` dou`-trei voci de tenor [i acoper` tot. Iar cei pe care a[ fi vrut s`-i aud stau ca matracucii, b`ga]i prin c\te-un col]. Ca s` nu mai vorbim de tandemurile care nu mai v`d pe nimeni, pierdute \n confesiuni aburitoare. {i-n luminile de m`tase, se ridic` uneori paharul cu vin ro[u din care urc` lini[tite cirezi de c`r]i, \n aplauzele discrete ale unui public nev`zut. {i mai este [i muzica!

Ah, muzica petrecerilor, care deschide u[ile ascunse \n pliurile de tain` ale fiec`rui scriitor [i unde se afl`, de fapt, lacrimile care nu ajung

65

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

■ Dan STANCIU C\nd voi avea timp de taclale, a[ vrea s`-l pot chema la un chef sobru (cu doi-trei atomi de vin [i c\teva particule de telemea) pe c`pitanul Stefan Christesco, inginer al {colii de Geniu Maritim din Paris, fost [ef al Marinei Comerciale Române, pre[edinte perpetuu al Societ`]ii Radio-Academia din Bucure[ti, fondatorul Academiei de Cosmogonie {tiin]ific` „Eterona“, c\[tig`tor (\n 1881, la v\rsta de 17 ani) al medaliei de aur pentru gimnastic` [i scrim` decernate de Societatea Sportiv` din Bucure[ti, participant la Expozi]ia de Fizic` [i T.S.F. de la Paris, din 1923, cu un stand special (prezentat sub denumirea „Lumina Relativ` [i Fluorescen]a Cosmic`“) [i autorul unei vaste opere [tiin]ifice intitulate Organizarea Celular` [i Solenoid` a Lumilor care cuprinde, printre altele, aceste studii: – Energia Creatoare [i G\ndirea Uman`. O nou` teorie a luminii. Expunere asupra a dou` st`ri noi ale materiei: cosmogen` [i vie; – Lumina Relativ` [i Experien]a lui Michelson.

Demonstrarea variabilit`]ii vitezei luminii.

Refutarea premiselor, formulelor, concluziilor [i celebrelor aplica]ii ale Teoriei lui Einstein; – Concep]ia Geometric` Adiagonal` a Hiperspa]iului. Studiu despre fic]iunea celei de a

4-a dimensiuni. Demonstrarea fic]iunii aplic`rii teoriilor lui Einstein la deplasarea periheliului planetei Mercur; – Teoria Undelor G\ndirii. Na[terea, propagarea [i captarea lor („aceast` tez` [tiin]ific` […] are enormul avantaj de a fi reprezentat` printr-un «Arbore genealogic al g\ndirii umane», exprimat printr-o figur` care \nf`]i[eaz` \nl`n]uirea tuturor transform`rilor energiilor \n timpul evolu]iei, inclusiv ale metavie]ii“); – Eteronica [i Arhivele Universului. Studiu fizic despre structura corpurilor [i despre manifestarea fenomenelor \n natur`, bazat pe noi principii; – La bordul P`m\ntului pe Oceanul Cerului.

Un rezumat al tuturor teoriilor Organiz`rii Celulare [i Solenoide a Lumilor, menit a deveni scenariul unui film, cerut de o Societate cinematografic`.

Ceva \mi spune c-am avea despre ce vorbi vreo [ase ore, c\t ni se dezmor]esc eteronii.

© Dan Stanciu

A N C H E T~

66

■ Robert {ERBAN Nu muzica proast`, nu vinul r`u, nu m\ncarea pu]in` stric` un chef. E suficient un singur om pentru asta. Cu muzican]ii po]i negocia, vinul poate fi schimbat (chiar [i cu alt` b`utur`), m\ncarea e fudulie, \n definitiv. Îns` de „stric`torii de chef“, care se in-

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

A N C H E T~

sinueaz` ca ni[te duhuri rele ale sticlelor goale [i ciobite, n-ai cum te feri. Dar uite c` aici, \n paginile Dilematecii, se poate. Ba mai mult, ]i se d` un cont… infinit, ca s` po]i invita la chef pe cine te \ndeamn` inima, scriitor s` fie. Po]i s`-l transpor]i de peste oceane, po]i s`-l aduci din trecut, s`-l iei de la masa de scris, de la decernarea Nobelului, de la anticariat, de la c\rcium` sau de la un alt chef. Dar unde g`se[ti unul plin de haz [i savoare, f`r` morg`, dar elegant, \ntr-o continu` verv`… discret`, care s` dozeze cu efect maxim, ca un alchimist experimentat, vorbe cu miez, poante deocheate, jocuri de cuvinte, ironii tandre, versuri superbe, care s` nu b\rfeasc`, s` nu fac` pe de[teptu’ (dar s` fie inteligent!), s` nu turuie \ntruna, s` nu se-mbete (dar s` bea!), s` nu fie vulgar (dar nici pudic!), s` nu plictiseasc`, s` nu enerveze? Probabil c` astfel de scriitori s\nt \n multe locuri, dar cum nu avem dreptul dec\t la un singur invitat, cum nu vreau s` fac pagub` – e criz` mare! – contului pus la dispozi]ie, [i mai ales cum \mi doresc s` ias` un chef pe cinste, aleg pe cineva din imediata mea apropiere, din Timi[oara: pe Marcel Tolcea.

{tiu, pare imposibil ca to]i ace[ti oameni s` se simt` bine \mp`r]ind acela[i spa]iu vital. Dar, \n pofida eviden]elor, s-a b`ut [i s-a m\ncat [i s-a petrecut mai bine de trei ani. Unora li s-a p`rut c`-l z`resc la petrecerea mea [i pe Eliade. Îi desfid s`-mi spun` cu ce era \mbr`cat. N-ar fi avut ce c`uta acolo [i nici m`car dac` ar fi vrut s` se strecoare pe geam nu ar fi reu[it, c`ci casa \n care \mi ]in eu orgiile literare este \nchis` ermetic, iar afar`, la u[a de la intrare, stau doi g`ligani mereu pu[i pe har]` [i care nu pot fi p`c`li]i cu trucuri literare ieftine.

■ anchet` realizat` de Marius Chivu

■ Cecilia {TEF~NESCU În ultimii ani, am ]inut-o \ntr-o continu` petrecere. Literar`. În perioadele \n care scriu, mi-e team` s` citesc c`r]i care, r`sp\ndindu-[i mrejele, m-ar putea seduce \ntr-at\t \nc\t s` le \mprumut vocile. De aceea \i convoc pe to]i autorii mei prefera]i, citi]i de-a lungul timpului p\n` atunci, \ntr-o cas` conspirativ`. Pe Sabáto, cu umbra lui Borges ag`]at` mereu de costum. Pe Salinger, care de obicei vine noaptea, \nf`[urat \n manta-i, purt\nd pe nas ni[te enormi ochelari de soare, mereu speriat c` un admirator imberb [i tenace \i va fi luat urma [i-l va a[tepta la un col] de strad` cu un pistol cu ]eav` lung`, la cap`tul c`reia \l va \nt\lni pe John Lennon. Pe Canetti, cu p`rul \nv\lvoiat [i cu musta]a alb` ca z`pada. Neap`rat pe Nabokov, care [tiu c` frecventeaz` multe alte petreceri literare. Dar prietenia cu el e mai tare dec\t ciuda de a-l \mp`r]i cu alte c\teva mii de petrec`re]i. A venit [i Virginia, cu ochii ad\nci]i himeric \n orbite [i pletele desf`cute, ca niciodat`. Pe Béroul [i pe Chrétien de Troyes.

67

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

MERIDIANE Ioana Bot

Despre România, \n literatura italian` contemporan` În vreme ce faptele compatrio]ilor no[tri emigra]i \n Italia ]ineau paginile de senza]ie ale ziarelor peninsulare, agitau mini[tri [i dezv`luiau dificult`]ile generice ale „noii Europe“ de a-[i gestiona migra]ia, \n vreme ce guvernul nostru (fost...) f`cea eforturi reparatorii [i st\rnea sfaturile tuturor „pricepu]ilor de serviciu“, guvernul italian (nou...) amprenta romii [i st\rnea protestele ap`r`torilor drepturilor omului, ale st\ngii, ale tuturor (au [i ei „pricepu]ii“ lor, fire[te), \n vreme ce toate acestea se \nt\mplau nestingherite [i deveneau [tiri de pres`, \n aceea[i Italie continua s` \[i adune apele un curent mai pu]in spectaculos, poate, dar mai substan]ial – [i, cred, tocmai de aceea, mai capabil a s`pa albii ad\nci \n con[tiin]ele publicului. A l`sa urme. M` refer la \nflorirea brusc`, \n ultimii ani, a unei literaturi av\nd ca tem` realitatea româneasc` actual`; nu \ntotdeauna, autorii ei s\nt de origine român` – [i diversitatea prim` a acestui peisaj de nume, profesii, origini este \nc` un semn al caracterului difuz al interesului pentru subiectele române[ti \n cultura italian`.

La \nceput, au fost gesturile fragile de deschidere c`tre minorit`]ile (defavorizate) de imigra]i, ale presei [i editurilor italiene de st\nga, \ntr-o logic`... ideologic`, foarte la \ndem\n`.

Dar – de prin 2006 \ncoace – chiar [i editurile mari (ca Einaudi), departamentele culturale ale marilor metropole [i ale micilor comune au \n]eles c`, \ncuraj\nd publicarea acestei literaturi

68

„despre România“, deschid pun]ile cele mai sigure ale \n]elegerii [i comunic`rii. Este vorba despre pun]ile pove[tii – ale nara]iunii, ale romanului (poe]ii s\nt foarte pu]ini [i chiar [i ei se convertesc la proz`). Cu o fraz` a lui Mircea Nedelciu, „C\t timp povestim, r`zboi nu va fi“. Un soi de „poveste[te-mi despre România“ a cuprins, cu efervescen]a nout`]ii, peisajul literar, \n insule tot mai pregnante pe o imaginar` hart` a actualit`]ii culturale italiene. În 2008, ea s-a v`zut consolidat` [i de politici tot mai coerente, de alocare a unor bugete substan]iale pentru integrarea imigra]iei est-europene (\n principal, române[ti) \n ]esutul social: ateliere de crea]ie, concursuri de proz` pentru imigra]i neprofesioni[ti ai condeiului, ore \n [coli, situri oficiale traduse \n român`, cre[terea num`rului de translatori [i mediatori culturali ai institu]iilor publice. Merg\nd p\n` la... achizi]iile de carte româneasc`, care au intrat \n programele curente ale bibliotecilor publice din mari ora[e, precum Torino, Roma... Încet-\ncet, conceptului de „bibliotec` na]ional`“ mo[tenit de la secolul al XIX-lea european, i se opune acela de „bibliotec` intercultural`“; Italia construie[te asemenea biblioteci, de mici dimensiuni, dar – probabil – cu impact imediat, \n cartierele m`rgina[e ale metropolelor [i \n localit`]ile satelite. C`r]ile române[ti au ajuns chiar [i \n bibliotecile \nchisorilor italiene: din ra]iuni pragmatice evidente, gr`itoare pentru popula]ia carceral`.

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9 Destul c` – intervieva]i de ziare – de]inu]ii români declar` a fi descoperit, acolo, pl`cerea lecturii. Îns`, \nainte de toate aceste construc]ii institu]ionale, a fost literatura \ns`[i. Sursele [i motiva]iile ei primare s\nt foarte diferite, dar toate se grupeaz` sub umbrela interesului sporit pentru România al publicului italian; de aceea, cele mai multe asemenea „pove[ti“ (nuvele, povestiri, romane) se construiesc pe schema simpl` a lui „cine s\nt [i de unde vin românii la noi?“, \ntreb`rile pe care [i le pun cititorii clasei de mijloc italiene, pentru care românul a \ncetat s` mai fie „str`inul periculos [i misterios“, spre a deveni „vecinul de bloc, angajatul de al`turi, colegul de navet`, pacientul, tejghetarul din pia]a de vineri, etc. etc.“. Pove[tile literaturii le confer` „românilor imigra]i“ o identitate palpabil` – de vreme ce \ncape \n schemele unei nara]iuni – [i aceasta este, \n ultim` instan]`, chiar dorin]a lor, pentru a se face accepta]i ca persoane \ntregi, iar nu ca fanto[e ale jurnalismului de senza]ie. Ceea ce vreau s` spun este c` \nflorirea literaturii pe teme române[ti, chiar dac` miza ini]ial [i pe interesul st\rnit de presa de scandal, la un moment dat, pentru România, semnaleaz` de fapt, \ntr-o istorie de serie mare, normalizarea unei situa]ii conflictuale, metabolizarea str`inului imigrat prin inser]ia pove[tilor lui (despre el) \n patrimoniul imaginar al comunit`]ii.

Povestea, literatura, cartea se v`d astfel confirmate \n func]iile lor cele mai vechi: de comunicare, de acceptare a diferen]ei, de educare a toleran]ei. S` le privim, pe c\teva dintre cele mai celebre, \ndeaproape.

Exist`, desigur, scriitorii italieni de origine român`, al c`ror renume a dep`[it marginile comunit`]ilor române[ti din ]ara de adop]ie. De[i cei mai mul]i scriu \n ambele limbi, op]iunea pentru italian`, care le asigur` un public mai larg, este tot mai evident`. Ingrid Beatrice Coman (n. 1971, la Tecuci) a debutat \n 2001 cu nuvela Evgheni care se \ntoarce (Evghenji che torna), public\nd de atunci un roman inspirat de realitatea afghan`, Ora[ul lalelelor, [i un altul – de dictatura stalinist` (Ceai la samovar).

Nu scrie \n român` [i nu scrie despre subiecte române[ti, dar \[i revendic`, de la cunoa[terea

pe viu a unei dictaturi, o mai rafinat` aten]ie la realit`]ile istorice ce constituie materia sa epic` predilect`; a urmat cursuri de scriere creativ` [i scenarizare cinematografic` la Milano, cu Raul Montenari [i Alessandro Baricco. Alc`tuite cu me[te[ug, pove[tile ei despre ]inuturi exotice, dictaturi nemiloase [i suflete fragile au un succes notabil la un anumit tip de cititor. La antipodul lui Ingrid B. Coman se afl` Valeria Moc`na[u (n. 1959, muncitoare cu studii liceale, din 2001 emigrat` \n Italia), care scrie romanul autobiografic Satul de dincolo de cer (Bucure[ti, Criterion Publishing, 2007), publicat ini]ial \n traducere italian`, Il sapore della mia terra. In Italia, con il cuore in Romania (Savoarea p`m\ntului meu. În Italia, cu inima \n România), Edizioni Angolo Manzoni, Torino, 2006). Autodidact`, scriitoarea exceleaz` \n evocarea idilicnostalgic` a unui sat refugiat din fa]a istoriei, dezvolt\nd tema primitivit`]ii inocente: „Cine vrea s` se vindece de triste]e trebuie s` priveasc` p`durea de din`untru, s` simt` \n lini[tea ei [oaptele v\ntului [i s`-[i tr`iasc` elanul spre \n`l]imi. De acolo se iese \ntotdeauna \ncrez`tor, mai lini[tit [i curajos...“ sau „Dup` ce am lunecat cu privirea pe v`i de iarb` umed`, coaste care a-

69

MERIDIANE

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

mintesc prim`verile cu ghiocei [i viorele...“ etc. etc. Pentru ochiul specialistului român, termenul stilistic proxim \l constituie descrip]iile sadoveniene [i evoc`rile poporaniste. S` nu ne gr`bim s` credem c` vremea lor a trecut, este principala lec]ie a succesului Valeriei Moc`na[u.

Publicul ei e alc`tuit nu numai din românii emigra]i, de v\rst` medie [i suferind de dor de cas`, ci [i din italienii aceleia[i genera]ii, educa]i \n sensibilitatea edulcorat` a unor teme literare foarte asem`n`toare: patria originar`, satul arhaic ca depozitar al valorilor morale, conflictul dintre cultur` [i civiliza]ie etc. Între cele dou`, Simona Amari]ei (dup` studii de matematic` la Ia[i, emigreaz` \n Italia, unde se afirm` ca scriitoare [i caricaturist`), autoare a unui Prive[tem` \n ochi (Guardami negli occhi, Improbabili Editori Stampa, Global Print, Milano, 2006), carte cu substrat autobiografic [i ea, pe tema afirm`rii identit`]ii fragile a imigratului.

Mult mai prezen]i \n via]a cultural` italian` s\nt al]i trei scriitori de origine român`, antologa]i \n volume de „literatur` a migra]iei“, recenza]i [i v\ndu]i \n libr`riile Peninsulei, premia]i regionali [i invita]i de onoare ai t\rgurilor de carte locale: Viorel Boldi[, Mihai Mircea Butcovan [i C`t`lin Florin Maggi. Tipologic, ei s\nt foarte asem`n`tori: experien]a migra]iei (postcomuniste, pentru primii doi) e o traum` major`, inser]ia social` e dificil`, precariatul – o permanen]`; descoperirea scrisului vine s` compenseze toate acestea, prozatorii construind nara]iuni me[te[ugite, despre eroi picare[ti [i inadapta]i, r`t`citori ironici \ntr-o lume pe

care vor s` o st`p\neasc` [i \n care traverseaz` probele clasice ale nara]iunii formative: \nfrunt` (substitute de) mon[tri, iubesc, pierd [i c\[tig` [i, mai ales, autofic]ional, scriu, scriu, scriu...

S\nt prezen]e familiare ale periodicelor italiene care se ocup` de literatura migra]iei (El Ghibli, Letteranza) ale portalurilor [i dezbaterilor unei noi literaturi, minimalist-multiculturale, \n curs de afirmare. Public` on-line, au propriile pagini de web, \[i \ngrijesc rolul public de scriitor. Viorel Boldi[ (n. 1966, la Oradea, emigrat \n Italia din 1995, www.boldis.info) a primit \n 2000 premiul Culture a confronto (al regiunii Brescia) pentru povestirea L’emigrazione spiegata a mia figlia (Emigra]ia explicat` fiicei mele), reluare a unei teme angajate, anti-discriminare, foarte la mod` \n deceniile trecute, pe un subiect nou – cel al migra]iei europenilor \n Europa, al românilor \n Italia. A mai publicat, \n 2006, un volum de poezii, Da solo nella fossa comune (Singur \n groapa comun`, Gedi edizioni, Bologna) [i continu` s` scrie \n ambele limbi o literatur` minimalist` pe tema alien`rii subiectului, cu „pretext“ românesc. C`t`lin Florin Maggi (n. 1974, la Timi[oara, emigrat \n Italia de la v\rsta de 5 ani) a debutat \n 2001 cu un volum de povestiri, c`ruia i-au urmat alte dou` romane, pentru a cunoa[te consacrarea cu romanul din 2007 Alla frutta (Cu fructe, Eumeswil Edizioni), poveste picaresc` a micului Samuel, n`scut \n România [i crescut \n Romagna, alter-ego al autorului, erou inclasabil [i incomod, un picaro al noului melting-pot italian. Mai rafinat [i mai greu de clasificat, Mihai

70

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

MERIDIANE

Mircea Butcovan (n. 1969 la Oradea; \n Italia din 1991, studii neterminate de teologie, pedagogie [i sociologie) este autorul unui volum de poezii premiat \n 2006, Borgo Farfalla (Cartierul Fluture, Eks&Tra edizioni) [i al unui roman-confesiune de succes, Allunagio di un immigrato innamorato (Aselenizarea unui imigrat \ndr`gostit, Besa Editrice, Nardo, 2007), unde elementul autobiografic se grefeaz` cu me[te[ug pe teme literare verificate: lumea alienant`, iubirile noncomunicante, picarescul etc. În 2008 public` pe Internet In Padania, sognando Mutu (În Padania, vis\nd la Mutu), o poveste a accept`rii str`inului v`zut` cu ochii copiilor – alt` strategie narativ` consacrat`.

Dar nu numai italienii de origine român` scriu despre România, ci [i italienii „get-beget“, scriitori din genera]iile mai tinere care simt pulsul timpului [i a[tept`rile publicului. Fabio Geda (www.fabiogeda.it), torinez, de profesie educator pentru comunit`]i defavorizate ([i astfel – cunosc`tor al mediilor migra]iei române[ti), imagineaz` un cuceritor Bildungsroman al r`t`cirilor europene ale micului Emil Constantin Sab`u, orfan român plecat din Italia \n c`utarea bunicului circar, undeva, \n Europa.

Rezultatul se intituleaz` Per tutto il viaggio ho sparato agli indiani (Tot drumul am tras \n indieni, Instar Libri, 2007) [i s-a clasat al doilea \n lista pentru prestigiosul premiu Strega. Cel mai faimos este Andrea Bajani, prozator de succes, care scrie un roman al c`ut`rii r`d`cinilor, \n Se consideri le colpe (titlul reia versiunea italian` a \nceputului Psalmului De profundis. „Dac` ai p`stra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor...“), publicat la Einaudi, Torino, \n 2007 (autorul \l anun]` ca aflat \n traducere la Gallimard, dar editura francez` nu confirm` nimic...). Într-un Bucure[ti fantomatic postcomunist, pentru care singurele repere s\nt Casa poporului, cimentul blocurilor [i s`r`cia lucie, se confrunt` dou` migra]ii – a italienilor spre Estul european, unde averile se fac repede, respectiv a românilor spre Vestul tuturor bog`]iilor. „România“ este metafora lumii \n negativ pe care eroul, plecat s` repatrieze \n Italia sicriul mamei moarte departe de familie, o descoper` c`ut\ndu-se pe sine [i r`d`cinile sale. Schema-

tice, informa]iile despre România, pe care un scriitor cu autoritatea lui Bajani le poate impune cititorului italian, s\nt detaliile picare[ti [i pitore[ti ale unei trame narative universal valabile.

Personal, cred c` aici se cimenteaz` cea mai important` reu[it` a unei asemenea noi literaturi, ce aspir` s` \ndeplineasc` func]ii str`vechi: de[i, programatic [i explicit, ea \[i propune s` \i vorbeasc` cititorului italian despre România, ]ara de origine a aproapelui s`u, „detaliul românesc“ devine treptat, odat` cu rafinarea scriiturii, propor]ional cu talentul autorilor etc., tu[a de culoare aparte pus` pe ]es`tura unor conflicte [i situa]ii general-umane, care \[i g`sesc sprijin \n marile teme ale literaturii dintotdeauna. Este dovada c` – români, italieni, romi, autohtoni, imigra]i – oamenii s\nt egali \n marile trasee ale vie]ii ce li s-a dat. Ceea ce nu este de natur` s` reduc` diversitatea peisajului literar, multilingv [i intercultural al noii Europe, ci s` \i confere axele principale de sus]inere. {i, nu \n ultimul r\nd, arat` c` literatura e o alternativ` mai \n]eleapt` la agita]iile politice ale momentului.

■

71

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

de cel al ac]iunii, \n timp ce aerul \]i vibreaz` \n ureche, ca [i cum ai fi lipit-o de o cochilie“. Agnosticul Koestler – care va r`m\ne la fel [i dup` experien]a aceasta (ce se ispr`ve[te fericit c\nd este eliberat, \n mai, dup` o campanie bine orchestrat`) – se simte „plutind \ntr-un fluviu de pace sub poduri de lini[te“. Este un sentiment pe c\t de puternic, pe at\t de indescriptibil \n cuvinte, c`ci relatarea verbal` „\l \njose[te, \l \nmoaie“. În ciuda situa]iei sale de om t\n`r fa]` \n fa]` cu iminen]a mor]ii, de]inutul Koestler este senin.

Aceast` pace poate fi explicat` prin „satisfacerea foamei de pedeaps`“: Koestler, care a cunoscut oroarea activismului comunist, care a min]it con[tient descriind miracolul sovietic dup` o vizit` mai mult dec\t dezam`gitoare \n URSS, poate avea sentimentul c` [i-a r`scump`rat vina. Reface \n minte demonstra]ia lui Euclid dovedind c` seria numerelor prime este nelimitat`. Zg\rie pe zid \nceputul seriei, cu senza]ia minunat` c`, \n acest fel, are acces la o percep]ie concret` a infinitului.

Aceste experien]e s\nt descrise \n Testamentul spaniol, dar \nc` [i mai precis \n Hieroglife, scriere autobiografic` nici ea tradus` \n române[te. „Sentimentul oceanic“ este pentru Koestler, odat` liberat din deten]ie, punctul de cotitur` care \l va duce la desprinderea de comunism. Mai t\rziu, va scrie acea carte magistral` despre psihologia activistului de partid care nu preget` s` moar` strig\nd „Tr`iasc` Stalin!“, atunci c\nd acesta l-a condamnat – Întuneric la amiaz`.

M`rturia condamnatului asupra no]iunii vehiculate de Rolland [i Freud arat` c` „sentimentul oceanic“ este o experien]` situat` la limita dintre emo]ia fireasc` [i tr`irea mistic`. Dostoievski se converte[te \n fa]a plutonului de execu]ie, [i acesta e punctul de plecare al unei vie]i \ntregi de om credincios. Koestler r`m\ne dincoace, \n necredin]`. La Dostoievski – crede Koestler – „sentimentului oceanic“ i s-a ad`ugat actul intelectual al conversiunii: „Vedeam «\n conversiune» o la[` predare a inteligen]ei, nu \n fa]a gra]iei divine, ci \n fa]a fricii care face carnea s` tremure“. Dialogul dintre S. Freud [i R. Rolland, prelungit prin m`rturia lui A. Koestler, indic` pun]ile posibile de dialog \ntre ra]ionali[ti [i mistici.

■

Ion Vianu

Sentimentul oceanic Arthur Koestler Oeuvres autobiographiques Editura R. Laffont, 1994

R`spunz\nd lui S. Freud care \i expediase Viitorul unei iluzii, severa condamnare a religiei considerate ca o nevroz`, Romain Rolland, cel care scrisese c`r]i depre mistica indian`, noteaz`: „Prin sentiment religios eu \n]eleg – independent de orice dogm`, orice crez, orice Biseric`, orice Scriptur`, orice speran]` de m\ntuire – faptul simplu [i direct al sim]irii «Eternului» (care poate s` nu fie etern, ci f`r` limite perceptibile, oceanic). Acest sentiment este subiectiv. Este un contact“. Freud i-a r`spuns lui Rolland \n Disconfort \n cultur` (1930), transpun\nd ra]ionalist „sentimentul oceanic“ \ntr-o r`m`[it` a ego-ului nou-n`scutului, a sentimentului de a fi p`r`sit, singur \n lumea nelimitat`... În 9 februarie 1937, \n timpul R`zboiului Civil din Spania, un t\n`r ziarist comunist, Arthur Koestler, corespondent de r`zboi pe l\ng` trupele republicane, este f`cut prizonier \n Malaga cucerit` prin surprindere de monarhi[ti. I se aduce la cuno[tin]` c` este condamnat la moarte. În fiecare noapte, \n \nchisoarea din Sevilia unde a fost transferat, s\nt \mpu[ca]i de]inu]i. Aude pl\nsetele condama]ilor, strig`tele lor: Madre, soccoro! Petrece orele lungi ale zilei la fereastra celulei, de unde poate s` vad` o f\[ie de cer albastru, tr`ie[te repetat un „sentiment oceanic: o dubl` con[tiin]`, o desprindere care ]ine [i de vis, [i de ame]eal` [i care desparte eul con[tient

69

Fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

INTERVIU

„Corpul a devenit azi locul identit`]ii“ Georges Vigarello În introducerea la Istoria frumuse]ii, tradus` \n române[te acum c\]iva ani, la Editura Cartier, Georges Vigarello vorbea despre demersul s`u ca despre o inven]ie av\nd trei sensuri imediate: sporirea aten]iei, importan]a estetic` acordat` corpului, inventarea unor contururi noi. G. Vigarello este unul dintre cei mai importan]i istorici ai corporalit`]ii. Coautor al masivei Istorii a corpului, al`turi de Alain Corbin [i Jean-Jacques Courtine (ale c`rei prime dou` volume au ap`rut la Editura Art), Vigarello este [i autorul unor lucr`ri privind istoria practicilor [i reprezent`rilor corporale.

Invitat la sf\r[itul anului trecut \n România de Editura Art pentru lansarea primelor dou` volume din Istoria corpului, Vigarello a avut mai multe \nt\lniri cu un public „profund interesat“ de fic]iunea corporalit`]ii \n art`.

Perioade istorice [i practici corporale Vorbea]i, \n conferin]a pe care a]i ]inut-o la Bucure[ti, despre dou` provoc`ri ale „istoriei corpului“: dispersia sa, \n perioadele istorice care ignor` corporalitatea, [i coeren]a, \n perioadele care aduc corporalitatea \n prim-plan. M` \ntreb dac` \n cazul primelor putem vorbi despre o istorie a corpului?

Putem vorbi despre istoria corpului \n m`sura \n care exist` reperele unei asemenea istorii, adic` acele „practici corporale“ obligatorii,

75

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

oric\t de diverse ar fi ele. Desigur, aceste practici s\nt variabile, \n func]ie de investirile pe care diver[i istorici le dau acestora. De pild`, sportul, a[a cum \l practic`m ast`zi, a c`p`tat alte forme la sf\r[itul secolului al XIX-lea. Se poate vorbi despre o reinventare a sportului \n aceast` perioad`, \n sensul moderniz`rii reprezent`rilor corpului. Sigur c` putem vorbi despre sport de secole, dar modificarea percep]iei lui – multiplicitatea sporturilor, sportul feminin, societ`]ile de gimnastic`, „gimnastul ca \ntruchipare a omului nou“, sportul [i limita s`n`t`]ii –, aten]ia pe care i-o acord`m, pasiunea cu care \l practic`m s-au modificat vizibil odat` cu trecerea timpului. S-ar putea s` m` \n[el, dar, dup` mine, fiecare perioad` istoric` reu[e[te s` dea o coeren]` unor practici care \n alte timpuri erau diferite. Fiecare nou` perioad` \ncearc` s` g`seasc` logici ale practicilor \n uz, logici care, poate, nu s\nt de o mare exigen]` teoretic`, dar care dau noi cadre vechilor practici. Altfel zis, felul \n care practic`m sportul, felul \n care ne a[ez`m, modul \n care accept`m anumite practici cosmetice au de-a face cu anumite repere (nu foarte multe) care pot fi codificate.

În cartea dvs. Le propre et le sale, spune]i: „ceea ce indic` o «istorie a cur`]eniei» este miza de a reg`si o intimitate a corpului“ cu el \nsu[i. Care este dinamica acestei intimit`]i \n istoria corpului?

Exist` o foarte puternic` dinamic` a intimit`]ii \n istoria corpului. Aceast` dinamic` trece prin felul \n care individul \[i acord` lui \nsu[i din ce \n ce mai mult spa]iu, prin modalitatea personal` de a recupera, \n propriii ochi, o importan]` de sine pierdut` anterior. Ce \nseamn` acest lucru? Dac` individul \ncepe s`-[i acorde din ce \n ce mai mult loc, acest lucru \nseamn` c` el suport` din ce \n ce mai greu vecin`tatea celorlal]i. El are nevoie de spa]iu pentru sine spre a se reg`si, proximitatea altora nefiind dorit`. În acest spa]iu propriu, el trebuie s` se simt` bine, s` se simt` mai bine, iar aceast` ameliorare poate trece, de pild`, prin diferite „practici de cur`]enie“; ele pot fi, desigur, practici d`t`toare de confort, de c`ldur`, practici legate de mod`, dar \n primul r\nd ele s\nt practici legate de cur`]enie – ablu]iunile, \mb`ierea, parfumarea. Acest lucru implic`, \ntr-un fel, excluderea celuilalt, pentru a avea un

Frumuse]ea animat` „Istoria frumuse]ii fizice reflect` o cucerire lent`, o descoperire treptat` a unor teritorii [i obiecte corporale valorizate pe nesim]ite. Se desf`[oar` aici toate categoriile de spa]iu, \mbog`]ite progresiv, \nnoite \n timp: suprafe]e, volume, mobilitate, profunzime. Temele ce confirm` aceast` explorare cresc\nd` s\nt cel pu]in trei. În primul r\nd, o prezen]` tot mai mare a p`r]ilor ce concureaz` la frumuse]e: privilegiul major [i durabil acordat mai \nt\i «susului» corpului, nuan]elor tenului, intensit`]ii ochilor, regularit`]ii tr`s`turilor; apoi, insesizabila luare la cuno[tin]` a «josului»: linia taliei, elanul punctelor de sprijin. La acest nivel este perceptibil` chiar [i o grada]ie \n timp... Activitatea, luarea progresiv` \n considerare a mi[c`rii \n estetica fizic` reprezint` a doua tem` ce confirm` explorarea tot mai profund` a corpului.

Trecerea la frumuse]ile mai dinamice, suger\nd mai mult` suple]e [i degajare: o lume se schimb`, trec\nd de la figurile prizoniere ale imobilit`]ii din gravurile clasice la «m`r[`luitoarele» delicat desenate din gravurile de mod` de la sf\r[itul secolului al XVIII-lea. În sf\r[it, expresia este cea de-a treia tem` a acestei explor`ri aprofundate a corpului: aten]ia acordat` \n primul r\nd «gra]iei» \n societatea modern`, \ncep\nd din secolul al XVI-lea, sau, mai mult, «frumuse]ii animate», triumfului ei \n Europa clasic`, privirii dezv`luind intimitatea, exteriorului ce \ntredeschide profunzimea.“ (Georges Vigarello, O istorie a frumuse]ii)

76

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

INTERVIU

spa]iu doar pentru sine, un loc \n care individul \ncearc` s` fie el \nsu[i, s` se simt` altfel. Trebuie s` ]inem cont de faptul c`, la sf\r[itul secolului al XIX-lea, noile practici legate de baie [i de ap` provoac` o total` schimbare a imaginarului ora[elor europene, dar [i a imaginarului corporal. Odat` cu retragerea aceasta hedonist` [i crearea unui spa]iu pentru sine, devin vizibile diferite p`r]i ale corpului, ignorate \nainte. E vorba, desigur, de acele p`r]i intime, acoperite p\n` nu demult de haine, care odat` cu lep`darea acestora, \n situa]ii privilegiate, devin mult mai vizibile. Exist`, desigur, [i un soi de exigen]` psihologic` ce trece prin aceste noi practici corporale viz\nd cur`]enia. Avem de-a face cu o dubl` dinamic`: una se refer` la faptul c` scena social` este ocupat` de mai pu]ini indivizi care de]in un spa]iu „pentru sine“ mai extins, cealalt` face ca, dincolo de aparen]e, s` se pun` problema lucrurilor p\n` acum ascunse.

Iar aceste lucruri p\n` nu demult secrete cap`t` o importan]` considerabil`. Aceste schimb`ri de substan]` istoric` [i social` se v`d foarte bine \n literatur`.

Ce a tr`it, cu adev`rat, acel trup? În capitolul „A se antrena“ („S’entra\ner“) din cel de-al treilea volum al Istoriei corpului, vorbi]i despre „credin]a \n corpul profund“ din anii 1970-1980. Crede]i c` „adev`rul despre sine“, c`utat \n acea perioad` autenticist`, \nsemna c`utarea simplei interiorit`]i fizice, sau mai degrab` acel „corp tr`it“, fenomenologic, cel care ref`cea urmele propriei istorii intime?

Dup` mine, lucrul acesta s-a petrecut de-a lungul \ntregului secol al XX-lea. În acest secol, cucerirea intimit`]ii a fost extrem de puternic`.

Imaginarul a \nceput s` fie populat de nenum`rate imagini inexistente p\n` atunci. Dar fundamental a fost faptul c` din ce \n ce mai mul]i indivizi au \nceput s` cread` c` propriul corp – „corpul tr`it“ al fenomenologiei – era cel care traducea, revela propria lor personalitate. Iar \n momentul \n care e[ti convins c` trupul traduce propria personalitate profund`, ajungi s` te \n-

trebi ce a tr`it, cu adev`rat, acel trup, ce i s-a \nt\mplat cu adev`rat, prin ce accidente sau traume a putut trece. Iar c\nd ajungi aici, nu po]i s` nu mergi mai departe, la interoga]ia radical`, aceea despre felul \n care aceste traume, accidente, nenorociri au atins corpul [i dac` nu cumva toate acestea au avut un efect decisiv asupra propriei identit`]i. În acest fel, corpul – corporalitatea, \n diferitele [tiin]e umane – devine at\t de central \nc\t el trebuie s` aib` o istorie.

Sociologul britanic Anthony Giddens a dat intimit`]ii o defini]ie deopotriv` antropologic` [i sociologic`, viz\nd trei lucruri: corpul, \ncrederea [i libertatea proprie. Cum vede]i corpul al`turi de mecanismele de \ncredere at\t de perturbate [i de libertatea care a \nsemnat mereu altceva?

77

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

Mi se pare extrem de interesant` defini]ia lui Giddens. Libertatea este direct legat` de felul \n care intimitatea personal` devine din ce \n ce mai exigent`. Pentru ca ea s`-[i respecte exigen]ele, corpul trebuie s` nu suporte, singur, prea multe lucruri din afar`. Iar atunci e nevoie ca individul s` decid` dac` accept` sau nu ceea ce i se \nt\mpl`. {i de aici \ncrederea sau lipsa de \ncredere \n mecanismele sociale care influen]eaz` prea mult, \n zilele noastre, intimitatea.

e vorba despre lectura \n bibliotec` sau chiar despre cea \n familie, este vorba despre o lectur` extrem-privat` ce poate fi pus` \n leg`tur` mai degrab` cu acea cucerire a spa]iului pentru sine, despre care vorbeam \n leg`tur` cu instituirea cur`]eniei. E un spa]iu al reg`sirii de sine \n care lectura are un rol esen]ial.

Vorbea]i despre construirea identit`]ii \n raport cu corporalitatea. Care crede]i c` este semnifica]ia etic` a acestei noi forme de construc]ie a identit`]ii personale?

Desigur, trebuie s`-i atribuim corporalit`]ii o semnifica]ie etic`, at\ta vreme c\t ea este discutat` \n raport cu autonomia sau cu libertatea.

Primordial \ns`, semnifica]ia este una psihologic`. E vorba despre a avea un spa]iu pentru sine care este, \n acela[i timp, fizic [i mental.

Un spa]iu mental nu implic` numaidec\t eticul, ci mai degrab` \nseamn` a avea posibilitatea de a face s` func]ioneze propriul imaginar, de a putea dispune, \ntr-o anumit` m`sur`, de calit`]ile acestui imaginar cu care s\ntem dota]i cu to]ii, fie c` recunoa[tem, fie c` nu.

„O femeie nu e un b`rbat“ Crede]i c` am putea l`rgi conceptul de intimitate corporal` spre alte forme de intimitate: narativ`, literar`? În mod evident! Bine\n]eles c` intimitatea \[i are zona de elec]ie [i de desf`[urare privilegiat` \n literatur`. Încep\nd cu secolul al XVIIIlea, chiar naratologii de meserie au calificat un anumit stil de lectur` profund intim, \n sensul \n care lectorul citea \ntr-o anumit` pozi]ie, cu un scop personal, f`r` leg`tur` cu instruc]ia. Nu

78

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9 Care s\nt premisele [i consecin]ele „iluziei androginice“ despre care vorbi]i \n Istoria frumuse]ii?

Nu putem lua \n discu]ie aceast` dens` [i complex` iluzie, dec\t dac` s\ntem de acord c` transformarea criteriilor de frumuse]e, \n lumea occidental`, trece neap`rat prin chestiunea transform`rii statutului femeii. Iar acest nou statut a fost o cucerire a femeii care a dob\ndit mai mult` autonomie, mai mult` libertate [i, desigur, mai mult spa]iu propriu. Tenta]ia de a folosi, pentru aceste cuceriri, c\t mai multe dintre instrumentele proprii b`rbatului au dus la a[azisa „iluzie androginic`“. Prototipul femeii b`ie]oase, la garçonne, este una dintre cele mai importante afirm`ri ale cuceririi spa]iului public de c`tre femeie. La garçonne este o persoan` care utilizeaz`, pentru a se pune \n lumin`, coduri, instrumente care apar]in universului masculin: p`rul scurt, o oarecare, relativ`, dispari]ie a s\nilor, forme longiline lipsite de rotunjimea [oldurilor. O asemenea aparen]` n-are totu[i nimic \n comun cu androginia. În acela[i timp \ns`, \n aceast` aparen]` care utilizeaz` forme [i instrumente masculine, r`m\ne ceva care continu` s` manifeste o anumit` specificitate a femininului. O femeie nu e un b`rbat. Dar \n acela[i timp ea este deplin afirmat` [i deplin egal` cu b`rbatul. Oricum, grija pentru a se men]ine \n cadrele aceluia[i gen nu mi se pare important`.

„Ura fa]` de corp este locul unui imens paradox“ Vorbi]i, \ntr-un interviu, despre unul dintre argumentele violatorilor, potrivit c`ruia dreptul la pl`cere le d`, \ntr-un fel pervers, sentimentul c` pot abuza. A]i mai auzit, \n zilele noastre, acest argument?

E o chestiune pe c\t de important`, pe at\t de dificil`. Istoria mentalit`]ilor, \n general, [i cea a corporalit`]ii, \n particular, arat` c` exist` anumite perioade de cucerire a individualit`]ii [i anumite perioade de cucerire a autonomiei.

Am discutat deja despre aceste lucruri. Atunci c\nd exist` o recuperare a individualismului [i a autonomiei, exist` [i o puternic` afirmare a dorin]ei, adic` a sentimentului c` pl`cerea trebuie

INTERVIU

Sportul, o nou` religie „Sportivul a construit un mediu de activit`]i c`rora societatea industrial` le-a dat sensul ei: cel al performan]ei [i al recordului. Acest mediu a f`urit treptat un nou spa]iu mitic, cu escapadele lui, cu orizonturile lui nem`rginite [i eroii lui. Un univers prezentat aproape ca o contrasocietate, model epurat al societ`]ii noastre, cultiv\nd egalitatea, meritul [i loialitatea.

Acest mit al exemplarului a sedus, atr`g\nd pe nesim]ite mul]imile, p\n` acolo \nc\t a luat par]ial locul fervorii religioase aflate \n declin (...). Sportul nu \ntruchipeaz` doar modernizarea reprezent`rilor corpului, ci [i o modernizare mai larg` a culturii, o viziune tot mai tehnicizat` asupra spa]iului, o viziune tot mai calculat` asupra timpului, o viziune tot mai democratizat` asupra comunic`rii [i a sociabilit`]ii. El face ca acest corp s` participe, p\n` \n cele mai intime implic`ri ale sale, la ceea ce pare s` fie, \nc` din zorii secolului XX, o viziune asupra viitorului.“ (Georges Vigarello, Istoria corpului, vol. II)

79

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

neap`rat sim]it`. Din p`cate, \n cazuri precum cel la care v` referi]i, exist` indivizi care – \ntr-un mod total pervers [i de un milion de ori condamnabil, pe care n-am \ncercat \n vreun fel s`-l justific – interpreteaz` aceast` legitimitate ca pe ceva care le d`, implicit, dreptul la violen]`. Este, desigur, o imens` gre[eal`. În România, a vorbi despre filozofia corpului, despre istoria practicilor corporale are \n continuare ceva picant, oricum, o lips` de seriozitate academic`. Crede]i c` e doar mult discutata „ur` fa]` de corp“ sau o faz` ]in\nd de ie[irea din pudibonderia comunist`?

Mi-am pus de mai multe ori \ntrebarea aceasta cu privire la ura fa]` de corp. În istorie exist`, dup` cum [ti]i, asemenea faze de ur` acerb` fa]` de corporalitate, \ncep\nd chiar cu filozofia platonician` care instituie, \ntr-un fel, „moartea corpului“. Pentru a filozofa, trebuie s` o termini cu corpul, s`-l \nchizi. Cre[tinismul – catolicismul, \n special \n perioada Contrareformei – a instituit ideea c` individul nu poate exista dec\t \n condi]iile refuz`rii categorice [i definitive a corporalit`]ii. Pe de alt` parte, at\t

cultura platonician`, c\t [i cea catolic` \[i asum`, \n diferite feluri, corporalitatea. De pild`, la Platon, \n Republica, ve]i g`si un foarte puternic elogiu al gimnasticii. E necesar – spune Platon – ca individul s` dob\ndeasc` for]` prin exerci]ii fizice, s` fie un lupt`tor. Poate pentru filozofie nu e at\t de necesar s`-]i lucrezi corpul, dar pentru a tr`i \n societate e obligatoriu. P\n` [i la curtea lui Ludovic al XIV-lea, care era o curte eminamente religioas`, curtenii erau foarte aten]i la corp, la aparen]e, la felul lor de a se prezenta \n lume. P\n` [i clericii erau ([i s\nt) extrem de aten]i la aparen]e, la felul \n care s\nt codificate, exterior, ierarhiile. Pentru mine, ura fa]` de corp este locul unui imens paradox. Nu [tiu cum stau lucrurile \n România. Pot s` v` spun \ns` c` [i \n Fran]a este foarte greu s` faci s` „treac`“ o tez` despre corp, de pild`. Depinde foarte mult de deschiderea universit`]ilor respective.

Paradoxal e c` \n acest domeniu al accept`rii sau refuzului, tocmai cultura, \n sens larg, face s` existe [i s` fie discutat` problematica at\t de evident`, de altfel, a corporalit`]ii.

80

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

„La Bucure[ti mi s-a recitat Baudelaire \n francez`“ A]i fost directorul unui seminar despre istoria corpului \n Occident, ]inut la Universitatea din Var[ovia. Cum v` aminti]i aceast` experien]` estic`?

Am avut, la Var[ovia, o excelent` experien]`.

Surpriza a fost s` \nt\lnesc acolo [i o extrem de puternic` influen]` religioas`. Am fost frapat s` v`d mul]imea prezent` \n biserici \n fiecare duminic`, la slujb`. Erau acolo familii \ntregi, p`rin]i, bunici [i copii laolalt`... Eu am fost interesat, desigur, mai degrab` de studen]ii mei polonezi, de interesul pe care \l aveau pentru cultura francez`. De altfel, asta mi s-a \nt\mplat [i la Bucure[ti, la conferin]a pe care am ]inut-o la Universitate: o t\n`r` mi-a recitat Baudelaire \n francez`. Am fost pl`cut surprins.

Titlul uneia dintre conferin]ele dvs., la EHESS, sun` astfel: „Este civiliza]ia noastr` o civiliza]ie a corpului?“. A]i putea r`spunde, pe scurt, la aceast` \ntrebare?

Cred c` civiliza]ia noastr` a rec\[tigat un foarte puternic interes pentru corp. Toate civiliza]iile s\nt, \n fond, extrem de interesate de corp. Absolut toate. Chiar [i cea islamic`. Aminti]i-v` doar hamam-urile, b`ile, marele interes pentru bijuterii [i \nfrumuse]area corpului din Orient. Dar p\n` [i voalul este o form` de a da importan]` aparen]elor corpului. Odat` ce voalul este ridicat, putem deschide discu]ia asupra intimit`]ii. Totul e corp [i interes pentru corp.

Ceea ce caracterizeaz` civiliza]ia occidental` actual` este \ns` – a[a cum v` spuneam mai \nainte – faptul c`, mai mult ca niciodat`, corpul a devenit locul identit`]ii. Iar aceasta s-a petrecut pentru c`, mai mult ca niciodat`, a fost c\[tigat` autonomia personal`, loc al dorin]ei, al pl`cerii de a face ce vrei – de la pl`cerea de a sta \ntre patru pere]i, p\n` la pl`cerea de a pleca \n vacan]`. Desigur, aceast` autonomie este accentuat` de iluziile pe care ]i le poate da „societatea de consum“, al c`rei precept de baz` spune: f` ce ai chef s` faci! Nu e mai pu]in adev`rat c` acest nou libertinism influen]eaz` profund comportamentul uman: e o modalitate de a identifica

INTERVIU ceea ce e[ti cu adev`rat, cu felul \n care corpul propriu este tr`it. „Absolutul corpului“ despre care vorbi]i undeva \nseamn` o \ntrupare (\n sens cre[tin) a timpurilor noastre sau, dimpotriv`, un nou materialism?

Am senza]ia c` acest absolut al corpului este un recul fa]` de pozi]ia cre[tin`, \n ciuda cre[terii num`rului de secte [i a accentului pe religie. Cred c` tr`im mai mult \n prezent [i c` am pierdut, \n marea noastr` majoritate, sensul transcenden]ei, ideea suferin]ei pentru a ne putea afla, c\ndva, m\ntuirea. Accentul este, \n vremurile noastre, pe prezent, pe satisfac]ia imediat`. Corpul devine totu[i, prin asumare, locul unei noi transcenden]e, aceea \n care subiectul se confrunt` cu propriul trup.

■ interviu realizat de Simona Sora

81

Fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

R E P O R TA J

Monica T`nase

Pixul, vinul [i paraua Fum \nec`cios de ]igar` ieftin`, la lumina palid-galben` a dou` becuri pr`fuite. E \ntuneric [i cine mai [tie dac` a trecut o zi sau o s`pt`m\n` de c\nd nici unul nu s-a mai ridicat de la masa din col]. Masa din col] e un fel de centru al Universului. Un cuib de oameni o \nconjoar` [i vibreaz` \n ritmul dat de undeva din mijlocul lor... (a[a ar putea ar`ta o minimal` descriere a unui fenomen: boemia. Lesne a]i ghici \ns` un murdar g\nd dezaprobator \n spatele acestor r\nduri. Un g\nd pizma[ ce se \mbrac` \ntr-o formulare corect`. A[a este boemia. Un fenomen pe c\t de contestat, pe at\t de admirat. Iat` un g\nd admirativ!) „V-apropia]i din nou, figuri [ov`itoare, / Cari ochiului de timpuriu s-au ar`tat. / S`-ncerc a v` re]ine – acum – putea-voi oare? / Mai este sufletul vis`rii aplecat?“ Cuvintele acestea \mpietresc audien]a. Vin dinspre un b`rbat \ntre dou` v\rste, pe care, v`z\ndu-l la col] de strad`, l-ai pune, f`r` s` stai prea mult pe g\nduri, \n r\ndul nebunilor ora[ului acestuia. Vorbe[te \n versuri cine [tie de c\t timp. Au trecut zile [i nop]i de c\nd cei din jurul lui, aceia[i sau nu, ascult` pe nesim]ite cele mai frumoase g\nduri ale acestei lumi. E cel mai cunoscut/v\ndut pictor al momentului [i se afl` \n acest col] de bodeg` de mai bine de trei zile. {i-a v\ndut un tablou chiar aici, \n v`zul tuturor. A scris pe un col] de [erve]el adresa unde putea fi g`sit` so]ia lui [i un mesaj scurt c`tre aceasta. Cump`r`torul avea banii la te[cherea [i mai mult ca sigur voia s` ia tabloul ca pe dovada c` l-a cunoscut

personal pe pictorul ce semna \n josul p\nzei.

Boemia este poate cea mai r\vnit` [i cea mai repudiat` crea]ie a intelectualit`]ii sf\r[itului de secol trecut. Boemia a n`scut [i a ucis, a ridicat [i a afundat creiere [i speran]e, vise [i iubiri.

Boemi s\nt ]iganii din Boemia Termenul a ap`rut \n Fran]a sf\r[itului de secol XIX. }iganii aciua]i la periferii, despre care se credea c` vin din zona Boemiei (provincie din zona Cehiei de ast`zi), ar`tau un stil de via]` neconven]ional, liber, ce, cur\nd, avea s` fie asociat stilului unor scriitori, muzicieni, actori s`raci [i nonconformi[ti din zona s`rac` a Parisului. Carmen din Sevilia este un personaj remarcabil care alung` orice nuan]` peiorativ` [i creeaz` un model. Boemul este acela care, con[tient sau nu, inten]ionat sau nu, renun]` la orice conven]ie \n via]` [i \n art`. Stil de via]`, mod de g\ndire, tem` pentru opere de art` – boemia a concentrat cel mai mare mister \n juru-i, de la francmasonerie p\n` acum. Boga]i sau s`raci, arti[ti sau filozofi, boemii au generat \n cultura occidental` modele bine conturate. La noi – \n perioada interbelic`, dar [i \n vremea comunismului – boemia a fost, cel mult, un stil de via]` paralel, capricios, un mod de evadare la un pahar de [pri] [i o baie de idei. Nu a creat teme sau curente, dar a creat poate cele mai

83

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

frumoase personaje ale unor pove[ti ce nu vor fi niciodat` scrise. Poate doar povestite de veteranii acelor vremuri, unor tineri care-i ascult` cu gura c`scat`, \n iluzia c` refac boemia de alt`dat`, la Muzeul Literaturii Române sau la Clubul }`ranului, pe Kiseleff.

l`ci]i. Nu-i pleca niciodat` umilit, ci doar urm`rind cu [iretenie un g\nd, o inten]ie, poate \n timpul unei pauze scurte \n care toat` lumea \l asculta cu sufletul la gur`. Chiar [i chelnerii \mpietreau pe loc [i ascultau. Fram ridica ochii de pe t`blia mesei, \i mai plimba pu]in peste marginea scrumierei [i vorbea. Nu bea niciodat` \n timp ce povestea ceva. Lua o gur` mare, g\lg\it`, de vin ro[u [i vorbea. Conducea cu dib`cie povestea, \ngenunchea \ndoiala publicului s`u [i orice oprire le t`ia r`suflarea celor cinci-[ase in[i de la mas`. Punea punct atunci c\nd \ntindea m\na dup` pahar. Audien]a frem`ta. Fram savura clipa must`cind [i plec\nd ochii \ntr-o fals` smerenie. Nimeni nu \i rezistase p\n` atunci. Era suficient s` se a[eze la mas` [i oamenii roiau \n jurul lui. Ajungea la teras` pe la 10 diminea]a [i se a[eza oriunde poftea. Îndat` ap`rea cineva care s`-i fac` cinste cu un pahar.

Iar dac` nu se g`sea nimeni, schimba locul ori primea darul chelnerilor. Dac` nu mai era primit la Lido, ap`rea la Cina, iar dac` nici acolo nu

Fram, boemia decadent` La sf\r[itul anilor ’70, pe teras` la Lido, \n r`coarea verii, petrecea zile la r\nd Fram. Poate doar maic`-sa \i mai [tia numele adev`rat. To]i cei cu care bea \i spuneau f`r` ezitare Fram. Fusese – zicea el – doctor. Medic admirat, inteligent [i cultivat, ce \nc\nta audien]a nu doar pentru c` ar fi fost o enciclopedie vie, ci mai cu seam` prin felul \n care atr`gea aten]ia [i st\rnea curiozitatea asupra celor mai anoste informa]ii.

P`rea un b`rbat bine trecut de patruzeci de ani, cu dou` smocuri de p`r \n barb` [i cu ochii sp`-

84

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

R E P O R TA J

mai venea, \l vedeai \n mod sigur pe malul m`rii, la 2 Mai. Era un vr`jitor. P\n` c\nd a murit, s-au g`sit oameni care s`-i cumpere b`utura, s`-i pl`teasc` masa sau o camer` \n Bucure[ti ori la 2 Mai. Le spunea tuturor c` s-a l`sat de meserie pentru c` voia s` emigreze \n SUA. În realitate – era u[or de remarcat –, abandonase slujba din cauza alcoolului. Abandonase totul din cauza b`uturii [i, \nainte de a \mplini 40 de ani, Fram a murit. C\]iva dintre cei ce \i savuraser` lungile prelegeri i-au organizat funeraliile. Fram a fost \nmorm\ntat pe malul m`rii, acolo unde petrecuse jum`tate dintre cei mai frumo[i ani. A fost iubit [i admirat, a sf`r\mat conven]ia, a v\ndut efemere pove[ti [i i-a bucurat pe oamenii care l-au \nt\lnit. A r`mas \n urm`-i amintirea unui [pri] rece pe o teras` din Bucure[ti sau \n 2 Mai [i cam at\t. Pove[tile de atunci nu se pot povesti, r\sul de-atunci nu ar mai avea aceea[i savoare. Fram a r`mas \n amintirea celor ce l-au cunoscut altfel dec\t ca doctor: Fram, fascinantul povestitor din c\rcium`.

c\rciumii a a[ezat pe masa maestrului o sticl` de vin [i semnul „Rezervat“. Deasupra mesei st` fotografia artistului. Cei ce l-au iubit \l celebreaz` \nc`.

Pentru c` nu l-au putut controla, comuni[tii i-au oferit func]ii. Împotriva lor, artistul [i-a ales o semn`tur` inedit`. Un pahar de [ampanie.

Iar dac` nici p\n` acum nu a]i \n]eles despre cine este vorba, v` spunem noi: Constantin Piliu]`, pictorul. Poate cea mai boem` prezen]` de p\n` \n 2000. Îi pl`ceau prietenii [i [pri]ul, dar niciodat` nu a uitat pentru ce a venit pe lume. Spunea simplu, ]`r`ne[te: „Nu l-am l`sat niciodat` pe Piliu]` s` uite de ce l-au adus Dumnezeu [i m`sa pe lume. Ca s` creeze“. {i a creat p\n` \n ultimii ani ai vie]ii. Tablourile lui Constantin Piliu]` s\nt acum cotate la c\teva zeci de mii de euro pe pia]a de art` din România.

Un pahar drept semn`tur` S-a n`scut \n Boto[ani [i a tr`it, cea mai mare parte a vie]ii, \n Bucure[ti. Aici a [i creat, iar crea]ia lui \l f`cuse mai cunoscut dec\t pe Ceau[escu, pe care, mult` vreme, l-a sfidat.

Avea dou` sl`biciuni: c\rciuma [i prietenii; [i o pasiune: pe so]ia lui, Ana Maria.

Primul atelier era \n zona Berzei, la etajul unei case negustore[ti, interbelice. La parter, pe col], era o c\rcium` pe care faima [i pasiunea artistului au transformat-o \n scurt timp \n zona zero a boemei bucure[tene.

A plecat de-acas` \ntr-o zi de iarn` [i s-a \ntors peste cinci, dup` ce a petrecut f`r` oprire la Foc[ani, \n c\rcium`, cu prieteni buni. So]ia lui s-a speriat teribil. A sunat la Poli]ie, a sunat la spitale, iar vestea bun` a venit odat` cu artistul.

Dup` cinci zile. În ultimii ani \[i petrecea zilele \ntr-o c\rcium` de pe Bulevardul Dacia, l\ng` Muzeul Literaturii. Dup` ce s-a pr`p`dit, proprietarul

Vremuri...

Pove[tile boemei trec rar dincolo de zidurile c\rciumii [i nu ar avea nici un farmec f`r` paharul de vin [i fumul de ]igar`. S\nt \nv`luite \n mister [i atr`g`toare, incit` sau dezam`gesc. Înso]esc succese ale unor arti[ti sau spun istoriile dec`derii altora.

Oric\te catrene ar fi scris Nichita St`nescu pe [erve]ele de restaurant, nu acolo [i-a creat poezia, a[a cum Piliu]` nu la c\rcium` a creat. Acolo \ns` [i-au creat [i p`strat cei mai dragi prieteni, oameni de n`dejde c`rora acum le dau lacrimile vorbind despre cei ce au fost.

Vremurile au trecut, arti[tii s-au schimbat, c\rciumile s\nt r`u famate fa]` de cluburile cu preten]ii, [pri]ul este muncitoresc, vinul are aer de pensionar. Boema [i-a reconstruit personajele. Pixul este desuet [i nimeni nu mai are bucuria de a pl`ti o sticl` de vin pentru maestrul de la masa din col].

Boema acestor vremuri este solitar`. Arti[tii de cast`, precum bog`ta[ii casele, \[i construiesc garduri \nalte [i groase, dincolo de care nu trec dec\t cunosc`torii unei parole. Boemia altor vremuri, cu parfum de crai, a c`p`tat un aer cibernetic. S-a schimbat. {apc`, fum [i cocktail.

■

85

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

S C R I I T O R I P E D I VA N

va semnifica]ia lor este mult mai mic` dec\t ar dori Ruxandra Cesereanu. Juisarea intens` pe care o produce \n toate defularea agresivit`]ii mi-a dat \ns` certitudinea c` este vorba, \ntr-adev`r, de un strat profund al sufletului românilor. Dar care?

Mai la suprafa]` este invidia: de exemplu, invidia unei femei (Ecaterina Oproiu) fa]` de o alt` femeie mai frumoas`, mai creatoare, mai popular` (Ana Blandiana). Tot de invidie ne lovim [i atunci c\nd gazetari relativ necunoscu]i (b`rba]i) lovesc \n fizicul poetei celebre pentru c` nu \i pot contesta poezia. {i \n explica]ia global` pe care o propune Ruxandra Cesereanu spre sf\r[itul capitolului, invidia este central`: „La nivelul mentalului românesc, \mpro[carea cu noroi a personalit`]ilor unei ]`ri… este una din metodele predilecte de a cobor\ \n strad` idolii, dar nu oricum, ci prin terfelirea lor“. Adaug c` aici invidia a devenit surs` de resentiment: persoanele purt`toare de valoare s\nt devalorizate pentru a lini[ti sufletul frustrat al celor mediocri.

Sus]in c`, sub stratul invidiei, \n pivni]ele sufletului românesc se afl` un sentiment mult mai nociv, [i anume ura de sine. Prin istoria lor dificil`, românii au fost adesea pu[i \n situa]ia de a nu putea desc`rca \n exterior agresivitatea provocat`, fie de invadatorii romani, de popoarele migratoare, de marile imperii vecine, fie de Armata Ro[ie care ne-a adus comunismul, [i apoi de ororile comunismului. S-ar p`rea c` am tr`it, \nainte [i dup` al Doilea R`zboi Mondial, \n condi]ii de catastrof` narcisic`, indus` de neputin]a de a reac]iona la marile frustr`ri ale timpurilor. Deoarece nu poate conduce la ac]iune reparatorie \n exterior, ura se ad\nce[te \n interior. Ce expresie a urii [i dispre]ului de sine poate fi mai concludent` dec\t m`rturisirea lui Cioran din anii ’30 – „mi-e ru[ine c` s\nt român“?

Revin \ns` la campania \mpotriva Anei Blandiana, pe care o interpretez astfel: sub pretextul (pentru sine, al fiec`rui participant) implic`rii politice gre[ite a poetei, ura de sine se apropie de suprafa]a psihicului [i este proiectat` asupra victimei, care este devalorizat` pe fa]`, a[a cum pe ascuns (\n incon[tient) este autodevalorizat eul românului de r\nd. Ceea ce pare orientat spre exterior nu este dec\t tr`irea prin delega]ie a unei lupte interne.

■

Vasile Dem. Zamfirescu

O carte rar` Pe m`sur` ce ne-am \ndep`rtat de momentul de cotitur` 1989, interesul pentru trecutul comunist [i realit`]ile sociale române[ti \n genere a sc`zut tot mai mult. Tr`irea prezentului, cu libert`]ile sale, ne-a monopolizat, \n conjunc]ie cu evitarea re\nt\lnirii cu nepl`ceri dureroase. În acest context, cartea Ruxandrei Cesereanu – Imginarul violent al românilor – \mi pare o carte rar` \n mai multe privin]e. Mai \nt\i, abordeaz` sintetic o dimensiune a mentalit`]ilor – agresivitatea de limbaj – p\n` acum neglijat`. Apoi, ceea ce este [i mai rar, autoarea avanseaz` (ce-i drept, cu precau]ie [i parcimonie) unele ipoteze referitoare la con]inuturile psihice incon[tiente care produc fenomenele – considerate „psihanalizabile“ – din zona cercetat`.

Ca psihanalist, interesul mi-a fost re]inut de capitolul intitulat „Românii contra Anei Blandiana“. Mi-am amintit imediat simpatia pe care au trezit-o, \nainte de 1989, poeziile anticomuniste ale scriitoarei – [i nu numai printre intelectuali.

Nu mult dup` aceea, \n anii 1990–1995, poeta a devenit ]inta unei campanii de atacuri [i denigr`ri \n care agresivitatea se dezl`n]uie \ntr-un limbaj de o violen]` maxim`. Punctul de plecare a fost implicarea politic` a Anei Blandiana, mai ales discursurile ]inute \n Pia]a Universit`]ii – care, fapt demn de re]inut, nu con]in „agresiuni“, emo]ionale sau ideatice, la adresa puterii postdecembriste. Atunci, de unde at\ta furie [i at\ta ur` exprimate \n diverse registre ale limbajului violent? În m`sura \n care scrisorile [i articolele de ziar ostile la adresa Anei Blandiana au fost cel pu]in \n parte comandate, ne putem \ntreba dac` nu cum-

86

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

VOIAJ Radu Niciporuc

„Rimbaud“ ancorat \n Hong Kong Sf\r[itul anului \mi anun]a deplas`ri pe linii fr\nte, spre c\teva din cele mai spectaculoase porturi din Extremul Orient: Yokohama, Kobe, Xiamen, Shanghai, Hong Kong. În acesta din urm`, dup` desc`rcare, nava va ie[i la ancor`, unde va a[tepta \ncheierea anului de garan]ie, finalizarea unor repara]ii \ncepute anterior [i a noului contract de transport. Dar p\n` una-alta, avem de metabolizat resturile unei furtuni, mai nepl`cute dec\t furtuna \n sine. Mai totdeauna, furtunile las` \n urma lor o mi[care curioas`, o pulsa]ie depresiv` a apei, celebra hul`, iar amorul dintre ea [i curen]ii marini, cu traseele alterate [i ele, imprim` vaporului mi[c`ri de \n[urubare [i pr`v`liri de cetaceu sfor`itor [i dement.

De trei zile nu putem dormi, ne cl`tin`m ca be]i [i porc`ria nu se mai ispr`ve[te. {i toate acestea pe un containier construit anul trecut \n Germania, dup` ultimele rafinamente ale tehnicii, aripi portante ca la pasagere, digitalizare generalizat` [i o invazie de senzori, chiar [i la closet. Pe vremuri, \n flota româneasc`, echipajului i se d`dea liber \n asemenea situa]ii. Aici \ns`, „la jup\n“, prezen]a la program e b`tut`-n cuie, orice s-ar \nt\mpla. Pe deasupra, se face sim]it [i fusul orar, cu insomniile lui. Iar sateli]ii spun c` tocmai la Malaka se potole[te vremea.

Nedormit, neb`rbierit, dezabuzat, m` \ntind \n pat [i m` uit ]int` la tavan. La tavan m` uit totdeauna cu \ncredere. Îmi redimensioneaz` timpul [i-mi restituie imagini prin care trecutul, [i c\teodat` prezentul, mi se dezv`luie \n mod surprinz`tor. F`r` vreo leg`tur` cu tavanul, viitorul m` intereseaz` mai pu]in. Nefiind sursa de aMalaka

87

VOIAJ

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

mintiri [i investit mereu cu nesiguran]`, e \ntotdeauna o dezam`gire.

Citesc pe \ndelete cartea lui A.V., despre lumea lui de la ]ar`, intersectat` cu cea nu prea vesel` \n care tr`im noi. Am ajuns [i la capitola[ul \n care se ocup` de „prietenul s`u marinarul“. Ap`ruse c\ndva, la rubrica lui din Tribuna, un articol cu acest titlu [i m` amuzase resemnarea must`cit` cu care declar` c` era nevoit s`-mi primeasc` pove[tile pe „neve“. Acum, \n carte, parc` frazele s\nt altele, tonul atinge o triste]e grav`, de care m` las p`truns. Primesc uneori aici, pe nav`, textele lui de mici dimensiuni, scrise \n c`scioara de la Mih`ie[ti, unde ascult` cum pocnesc prunii [i fluier` firul de iarb`. Pl`cerea cu care le citesc m` izoleaz` [i mai mult de lume, [i pot chiar s` uit c` la babord se profileaz` conturul unei insule, cum se \nt\mpl` acum cu Madagascarul.

echipajelor, urc` la bord, scoate fiecare c\te un Uzzi, elegant [i str`lucitor, [i vor s` li se prezinte cargoplanul. Cer apoi localizarea unui container, \n care se afl` ceva – poate doar C`pitanul [i secundul [tiu ce anume, c`ci exist` [i m`rfuri transportate sub beneficiu de risc – la care ei jinduiesc. Ajung la fa]a locului, deschid u[ile de metal (sigiliile, lac`tele s\nt pentru ei floare la ureche!), umfl` c\teva lingouri (de aur, de pild`!) [i dispar c\t ai zice pe[te. Iar nou` nu ne r`m\ne dec\t s` ne frec`m la ochi [i s` ne uit`m peste bord la [alupele care demareaz` \n tromb`, cu o comet` de stropi \n urma lor.

Pasa de la Durban la Hong Kong se ispr`ve[te. Primele barcazuri \ncovoiate [i \mpodobite cu dragoni anun]` \nsufle]it` aiuritoarea, l`rmuitoarea, pestri]a viermuial` nautic` a locului, care de fiecare dat` \mi d` senza]ia c` nu am suficiente pupile, suficient auz sau miros pentru a-i urm`ri diagonalele [i liniile de fug`.

N-am socotit de c\te ori pe lun` sau pe anotimp p`trundem \n mereu fumegosul, miriapodicul, ce]osul, delurosul [i \nzg\rienoratul Hong Kong. Dar acum e prima oar` c\nd acost`m invers, cu tribordul, [i \n felul acesta hublourile mele, sigilate fiecare cu c\te treizeci [i [ase de [uruburi inoxidabile, \mi decupeaz`, dincolo de micul asparagus tot mai desfrunzit \n aerul condi]ionat al cabinei, mai multe planuri. În primul, a[teapt` cu profilul lor amenin]`tor trei p`s`ri uria[e de metal, cu picioare, g\turi [i ciocuri ro[ii, cu sc`ri [i complicate articula]ii mezozoice, gata s` se repead`, dintr-un moment \ntr-altul, la coloniile de cutii stivuite pe nav` [i s` le \n[face, victorioase [i hr`p`re]e, pentru a le glisa cu ghearele lor hidraulice p\n` deasupra s`rmanelor camioane, pentru a le lansa apoi \ntr-o c`dere controlat` de fr\ne [i otgoane, pe spinarea lor de[elat` de un destin nemilos [i monoton. În urm`torul, se \nal]` ultimul st\lp de pe ]`rm al noului pod ce se va arcui peste golf, \nc` unul din geografia [oselelor care, aici, parc` se mut` \n cer, neav\nd unde s` mai [erpuiasc` pe p`m\nt. Iar dincolo de el, imaginea e absorbit` de puncte [i nuan]e de griuri, \ntinse peste golful pres`rat cu puzderii de cocoa[e \mp`durite [i vapoare ancorate printre ele, a[tept\ndu-[i, r`bd`toare, r\ndul la dan`. Printre ele,

Miriapodicul Hong Kong În urm` cu o s`pt`m\n`, B. m` \ntreba ce mai e nou pe coastele sud-africane. I-am spus c` tocmai le aveam la barbord, verzi, calme [i unduitoare, n-ai fi zis c`-s locuite de negri fioro[i care abia a[teapt` s` sar` la beregata albilor.

Tocmai plecasem din Port Elizabeth spre Durban. Greu de crezut c` vom putea ie[i acolo \n ora[, chiar grupa]i, cum ne recomandau oamenii no[tri de la agen]ii. Pe partea cealalt`, la Capetown, era mai mult` lini[te. Iar la Capul Bunei Speran]e e lini[te \ntotdeauna, chiar prea mult`... Exist` [i un Cap al Dezam`girilor, pe coastele nord-vestice ale Americii. Am undeva ni[te note despre „cap-urile“ pe care le-am \nt\lnit \n voiajele mele. Capul Blanc din Mauritania e cel care m` impresioneaz` de fiecare dat`.

Exist` acolo o sp\nzur`toare unde, \n b`taia v\nturilor [i a furtunilor de nisip, se leag`n` mai totdeauna un trup.

Preg`tiri pentru Malaka: mont`m proiectoare pe ambele borduri [i \ntindem manicile de incendiu. Pira]ii n-au unit`]i aeropurtate, cum credea B., pe care subiectul \l l`sase cu gura c`scat`, dar au [alupe ultrarapide, arunc`toare de bandule, [i... informatori pricepu]i. Atac` nava din trei-patru direc]ii, prev`z`tori la replica

88

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9 pestri]a viermuial` a [alupelor, a \mping`toarelor, a macaralelor plutitoare [i a b`rcilor \ncovoiate cu coviltire [i motoare ce duduie aici de la un final de secol, [i de la \nceputul p\n` la finele celui urm`tor, substituind pa[nicul [i idilicul nego] petrecut sub p`l`rii din pai de orez, cu ofertele \ncruci[ate [i agresive ale celui din zilele noastre. Panorama e sec]ionat` doar de suprafe]ele alungite, de un bleumarin \nchis, ale navelor ce poart` pe ambele borduri \nsemnele companiei maritime fran]uze[ti, singura care \[i extrage numele gra]ioaselor reprezentante din registrul liric: CMA CGM VERLAINE, CMA CGM MAUPASSANT, CMA CGM LA TRAVIATA, CMA CGM RIMBAUD etc. C\nd le v`d conturate \n binoclu, m` invadeaz` invariabil o melancolie r\nced`, amintindu-mi de zilele fericite de pe CMA CGM NORMANDIE (ulterior MSC NAPOLI, e[uat` \n Canalul englez sub acest nume!) c\nd visam [i inventam cuvinte pentru Omul pierdut, crez\nd c` \notul acela voinicesc prin Marea Ro[ie m` va recompune peste noapte [i m` va restitui, ca \n basmele cu tava de j`ratec, femeii visurilor mele.

Cr`ciun pe vapor MAERSK BROOKLYN \[i \ncheie anul primelor plutiri. Prilej cu care, dup` desc`rcarea tuturor cutiilor de metal (adev`ratul simbol al globaliz`rii este containerul, nicidecum sticla sau cutia de coca-cola, transportat` [i ea tot \n containere) – va intra \n cur\nd pe linia amintit`, \ntr-un cerc ame]itor, f`r` tabieturi, f`r` langori [i vis`ri transoceanice, \n regimul de urgen]` al sosirilor [i plec`rilor nocturne [i al nervilor \nvolbura]i – ancoreaz` \n fa]a insulei Waipu [i n`p`dit fiind de o miriad` de ochi oblici care gesticuleaz` [i scot sunete guturale, m`soar`, demonteaz`, au nevoie de computere to]i \n acela[i timp, de closete (care \[i pierd vacuum-ul), de ascensorul care se poticne[te, de apa de b`ut, de orez \nc`lzit doar la o anumit` temperatur`, [i printre cei ce \ndur` cu greu aceast` invazie – ea se termin` dup` inspec]ia temutului Port State Control – e [i h`r]uita mea persoan`, singura de la bord care \n]elege cum se strecoar` electronii prin h`]i[ul de cabluri [i

VOIAJ

Capul Bunei Speran]e

fire, iad fibros, misterios, intangibil, lung de mai bine de 500 de km, dup` proiectul german. Iad finit, de fapt, [i suportabil, la urma urmei. Dar la toate acestea pot ad`uga \n orice moment [i bucurii mai m`runte: C`pitanului McAllister i se stinge lampa de pe noptier` \n timp ce cite[te, ma[ina de sp`lat vase \ncepe s` forn`ie [i s` stropeasc` \mprejur, compresorul de cambuz` nu se mai opre[te, iar legumele s\nt \n primejdie de congelare, m` rog, aparatele par s` se afle uneori \n custodia unui duh r`u, care se \ntre]ine singur. Noroc cu podurile arcuite de la o insul` la alta, o splendoare, mai ales noaptea, c\nd par mai t`cute [i ai impresia c` linia dealurilor unite de ele e aprins` ca-n povestirile lui Pavese. Toat` laguna e str`b`tut` de o ]es`tur` de poduri ca un atlas de nervi, iar pe spinarea lor se v`d \naint\nd puncte meticuloase, f`r` s` le pese de genunea de sub ele, sau de mine, care le privesc de jos \n sus, tocmai de acolo, de pe suprafa]a lucioas` [i u[or \ncre]it` ce acoper`, f`r` s` despart`, h`ul de lume. Pe vapoare, englezii nu serbeaz` Ajunul Cr`ciunului! Doar \n ziua de Cr`ciun organizeaz` o mas` \mbel[ugat`, urmat`, de obicei, de jocuri de societate.

Noi, a[a cum pl`nuise Cpt. McAllister proced`m, \n punctul \n care s\ntem ancora]i (220 03’.73 N; 1140 15’.02 E), la p\rp`lirea purcelului pe care \l cump`rase cu m\na lui, din ora[. Se

89

VOIAJ

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

ocup` de asta c\]iva filipinezi, marinari de covert`. Au t`iat un butoi de tabl` \n dou` (din cele \n care ne s\nt livrate uleiurile pentru motoare!), au sudat jum`t`]ile una \n prelungirea celeilalte, au f`cut o capr` din cornier, apoi au montat cadrul purt`tor de ]epu[`, livrat tot de Sco]ian, care-l cump`rase odat` cu purcelul. În covata aceea improvizat` s-au aprins c`rbunii [i, deasupra lor, la \n`l]imi variabile, a fost instalat purcelul (la \nceput, sus, ca s` nu se ard`, apoi retrogradat c\te un scat, pe m`sur` ce c`rbunii \ncepeau s` mocneasc`), iar filipacii s-au pus pe \nv\rtit, stropindu-l la r`stimpuri cu un amestec de uleiuri aromate. În plus, \n burta godacului se pr`jea [i o umplutur` de verde]uri cu ardei iute [i usturoi, care cereau doar ele un butoia[ de vin. În deschiderea zaiafetului, C`pitanul ne-a poftit s` ne ridic`m \n picioare [i a rostit o rug`ciune, dup` care ne-a invitat la oala cu languste. Era, cum s-ar spune, aperitivul. Dar au fost [i alte bun`t`]i prin preajm`: cartofi cop]i umplu]i cu ca[caval, salat` de avocado cu broccoli [i castrave]i proaspe]i, ardei iu]i, cop]i, [i stropi]i cu o]et balsamic, f\[ii de vinete trase prin tigaie [i pres`rate cu m`rar [i usturoi, cozi

de creve]i fierte [i t`v`lite \ntr-o maionez` u[oar`, dreas` cu ghimbir, \n fine, saliv\nd \n preajma bucatelor nici n-am b`gat de seam` c\nd se f`cuse at\t de cald \nc\t filipinezii au fost nevoi]i s` se refugieze \n buza containerului la ad`postul c`ruia se pr`jea godacul. Cur\nd [erve]elele \ncepur` s` [tearg` mai mult cre[tete [i grumazuri dec\t m\ini [i guri, [i s` fie lep`date c`m`[ile albe, pe care deja epole]ii p`reau prea grei, [i arborate tricouri largi, de bumbac. C`pitanului \i trozneau f`lcile, sc`ldate \n sudoare, iar \n g`le]ile cu sticle de bere f`r` alcool [i cutii de sucuri, ghea]a se topise de mult sub soarele acela nimicitor. Cu o zi \nainte b`tuse un v\nt rece, care zb\rn\ise toat` noaptea \n funiile tendei \ntinse de marinari la tribord, pe puntea comenzii de naviga]ie, loc tradi]ional pentru barbecu-urile de \nceput de lun`. Ne mutasem a[adar la umbra singurului container r`mas pe nav`, cel \n care chinezii \[i aduseser` transformatoarele de sudur` [i celelalte unelte de care avuseser` nevoie pentru repararea tancurilor.

Cine s` prevad` o asemenea c`ldur` de Cr`ciun! Sus, la locul nostru ar fi fost mai bine, o briz` care s` bat` de-a lungul navei tot am fi prins noi acolo. Iar purcelul ar fi avut parte [i de o plimbare cu ascensorul! M` consolam \ns` cu g\ndul c` era o zi de Cr`ciun mai pu]in obi[nuit`: c`ldur` ca-n atelierele de oglinzi de la Murano, cer curat [i imobil, [i o mare lini[tit` \n care se vedeau meduzele f\lf\ind. P`cat \ns` c` berea f`r` alcool, chiar de la ghea]`, r`m\ne o inova]ie insipid`, ca femeile de cauciuc. Ei, dar p\n` la urm` s-a rumenit [i dumnealui, purcelul! {i ne-am n`pustit pe el, cu cu]itele, fiecare m\nuindu-le cum se pricepea. Eu m-am orientat spre p`r]ile rubicondulii, unde [i coaja era mai ar`mie. M\ncam \nceti[or din rozuliul acela fraged [i m` uitam la verdele \ntunecat al insulelor, r`sturnat \n apele dimprejur, \n care toate vapoarele a[teptau cu prova \n v\nt, \n aceea[i direc]ie, ca ni[te reptile de metal \ntinse pe ap`, a[tept\nd s` se r`coreasc`. Apoi, de unul singur, \n cabin`, am stins totul cu un vin din ]ara lui Pessoa, bine dosit [i bine p`strat, de[i aveam chef de vorb` [i de pove[ti...

■

Hong Kong

(va urma)

90

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

singur volum, cu multe texte din secolul al XIXlea românesc, explic` un singur cuv\nt la subsolul paginii: „g\dea = un fel de c`l`u“; memorabil, nu?), nu au paratexte de nici un fel. Se prezint` ca Nestemate de lectur` pentru clasele... (de gimnaziu), „edi]ie nou`, revizuit` [i ad`ugit`“ (f`r` precizarea vreunui an de apari]ie). Înghesuite [i kitsch, copertele reproduc \ntre ghirlande de flori violet [i roz fotografii din natur` ca fototapetul anilor ’80. Nu [tiu cum ar putea asemenea „nestemate“ s` educe sau s` st\rneasc` m`car pofta de lectur` a unor poten]iali cititori.

Scuza c` nu s\nt dec\t „substitute de fotocopii din literatura necesar` lec]iilor“, pe care apoi profesorul inteligent construie[te ce [tie el mai bine, nu mi se pare \ndeajuns, pentru c`: 1. profesorul poate s` nu fie inteligent; 2. poate c` elevul din România profund` din cartea asta \nva]` ce e o carte, n-are altele acas`; 3. nici ce i se d` astfel ca „text brut“ nu e bun. E ne\ntreg [i e furat. Am s` m` explic pe baza volumului (editat de Donaris) Carlo Goldi [sic!], Pinocchio. Confruntat` la bibliotec`, edi]ia (f`r` \ngrijitor sau traduc`tor, cum spuneam) se dovede[te un furt dup` traducerea lui Romulus Alexandrescu (Garamond, 1993). Lipsesc trei capitole [i, de fapt, pagini \ntregi au disp`rut la tehnoredactare; astfel tip`rit`, povestea nici nu mai are, pe alocuri, sens. Singura schimbare stilistic` a editorilor (???) este \nlocuirea apelativului tandru cu care eroul i se adreseaz` Z\nei Albastre, din m`icu]` \n caragialescul m`mi]ic`, altoindu-l pe Domnul Goe unde nu-[i avea locul.

Exemplele pot continua. Nestematele de lectur`... – antologii de literatur` român` canonic` – ar trebui s` suplineasc` absen]a din manualele de limba [i literatura român` de gimnaziu a textelor literare propriu-zise: tot un substitut de fotocopie pentru uz [colar, a[adar – \ns` ce garan]ii de corectitudine editorial` avem? Nici una. Selec]ia autorilor [i a textelor (nu s\nt declarate sursele) are aerul \mb\csit al manualelor ceau[iste, cu texte inadecvate v\rstei (Vlahu]` [i B`lcescu la clasa a V-a? – de ce nu Blandiana [i Alina Darian?), pe teme morbid-patriotic-naturiste. Mai degrab` „un fel de c`l`u“ al lecturii, dec\t instrumente educative, acestea s\nt pur [i simplu junkbooks.

■

Ioana Bot

Junkbooks În replic` la dezbaterea despre „ce m`n\nc` micu]ii no[tri la [coal`“, cred c` s-ar \nscrie una despre calitatea c`r]ilor pe care ace[tia le folosesc, cel mai probabil, drept auxiliare didactice, de citit [i de buchisit m`runt. Gem libr`riile de diversitatea ofertei; un criteriu fundamental al achizi]ion`rii este pre]ul (cam 5-8 lei, adic` 1/5 din costul unei edi]ii bune) – recunosc bibliotecarii [i profesorii. Desigur c` nu merit` s` dai mult pe o carte ce va deveni „varz`“ de at\tea r`sfoiri [i \nsemn`ri, sf\r[ind la co[ dup` un semestru. În aceast` logic`, din nou, mi s-ar p`rea firesc s` nu ne pese nici ce m\nc`m, dac` m\ncarea sf\r[e[te unde sf\r[e[te... Îmi ve]i spune c` organismul \[i re]ine substan]ele hr`nitoare; dar mintea cititorului ce re]ine din asemenea obiecte de studiu?

Ezit s` le numesc „c`r]i“, pentru c` \n afara formatului (succesiune de file legate \ntre coperte [i tip`rite) [i a ISBN-ului obligatoriu, \mi lipsesc argumentele. Le-am ales pe cele mai bine v\ndute, dup` spusa librarilor din centrul urbei mele metropolitane; s\nt publicate de Editura Donaris din Sibiu (un alt nume pentru S.C. Infocart SRL). Aproximativ 150 de pagini de h\rtie de ziar vechi, tip`rit` m`runt [i cenu[iu, f`r` ilustra]ii, cu multe [i m`runte gre[eli de tipar; nu au autor, nici traduc`tor, nici \ngrijitor de edi]ie – nu r`spunde nimeni de ele, \n afara unui nume de tehnoredactor, cu performan]e cel pu]in discutabile. Nu au margini late pentru \nsemn`ri, nici vocabular sau alte explica]ii (mai exact, un

91

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

FRAGMENTE Matei Vi[niec

Sindromul de panic` \n Ora[ul Luminilor Pe data de 17 octombrie 2008, François Comte, consilier bancar la Agen]ia BDD situat` pe Rue Pinel \n arondismentul 13, \[i \ncheie ziua de munc` la orele 18 fix. Om t`cut [i ordonat, \n v\rst` de 35 de ani, nec`s`torit, apreciat de colegii s`i, de[i func]iona numai de 6 luni la aceast` agen]ie, François Comte era, \n ad\ncul s`u, un om ambi]ios. Cum sistemul bancar \i permitea, \n principiu, s` aspire la o \ntreag` serie de promov`ri, \ntregul s`u comportament era oarecum dictat de aceast` dorin]` de a urca \n ierarhie. Colegilor le z\mbea, dar \ntr-un fel distant, ca [i cum i-ar fi avertizat din vreme c` \ntr-o bun` zi va fi [eful lor. Subalternilor le vorbea cu r`bdare [i chiar cu un fel de tandre]e, \ncerc\nd s` le dea de \n]eles c` niciodat`, \n nici o circumstan]` nu vor putea avea un superior ierarhic direct mai bun [i mai \n]eleg`tor. Cu [efii s`i, \ns`, \ncerca prin toate mijloacele s` \ntre]in` un mic ritual complice, bazat pe schimburi de glume [i de familiarit`]i, pentru a le semnala c` de fapt el se simte deja f`c\nd parte din respectiva familie, a superiorilor.

Ie[ind, la ora 18 [i 5 minute, din biroul s`u, François respir` cu nepl`cere aerul poluat al intersec]iei de la Place Pinel, unde linia pe piloni a metroului 6 intersecta Bulevardul Vincent Auriol care cobora spre Sena [i spre Ministerul Economiei. Trec\nd prin fa]a sta]iei de metrou Nationale, travers\nd apoi Pia]a Pinel, François se opri o clip` \n fa]a chio[cului de ziare [i \[i

cump`r` edi]ia de dup`-amiaz` a ziarului Le Monde. Cum acest gest devenise practic cotidian, cu excep]ia week-end-ului, François \l cuno[tea deja bine pe v\nz`torul de ziare, un francez taciturn trecut de 60 de ani, n`scut \n Algeria [i care mai [tia \nc` limba arab`. „Araba am \nv`]at-o \n strad`, de la v\rsta de trei ani, cu copiii...“ – obi[nuia s` spun` v\nz`torul de ziare atunci c\nd \ncepea s` p`l`vr`geasc` \mpreun` cu oamenii din cartier, mai ales cu cei care cump`rau sistematic presa [i DVD-uri de la el.

93

■ Matei Vi[niec s-a n`scut pe 29 ianuarie 1956 \n Bucovina, la R`d`u]i, ora[ fabulos t`iat \n dou` (cu tot cu cimitir) de o cale ferat` care reprezint` pentru autor axa de simetrie a Universului.

Ora[ul este descris pe larg \n precedentul roman publicat de Matei Vi[niec la Editura Cartea Româneasc` [i intitulat Cafeneaua Pas-Parol.

Mama, Minodora, a fost educatoare; tat`l, Ioan, a fost func]ionar.

A debutat cu poezie \n clasa a patra, c\nd a versificat o fabul` de La Fontaine. Ulterior a descoperit \n literatur` un spa]iu de libertate [i s-a hr`nit cu pagini din Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Hemingway, Oscar Wilde, Nichita St`nescu [i mul]i al]i scriitori nealtera]i de realismul socialist.

Se duce la Bucure[ti ca s` studieze filozofia, dar este aspirat de literatur` [i devine foarte activ \n s\nul genera]iei ’80, fiind membru fondator al Cenaclului de Luni. Crede \n rezisten]a cultural` [i \n capacitatea literaturii de a demola totalitarismul, prostia [i r`utatea. Crede mai cu seam` c` teatrul [i poezia pot denun]a at\t manipularea omului prin „marile idei“, c\t [i sp`larea creierelor prin discursurile ideologice. Înainte de 1987 se afirm` \n România prin poezia sa epurat`, lucid`, scris` cu acid (vezi Corabia).

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

Cu ziarul la subsuoar`, François parcurse apoi toat` strada Pinel [i o lu` la dreapta pe l’Hôpital, bulevard pe care \l parcurgea deseori cu pasul p\n` la sta]ia Austerlitz de unde avea un metrou direct p\n` \n cartierul Auteuil, locul s`u de reziden]`. Acest periplu de aproximativ 15 sau 20 de minute devenise un fel de ritual sportiv pentru François, mersul pe jos \l ajuta s`-[i pun` \n mi[care o parte din mu[chii anchiloza]i. Munca la banc` era totu[i una extrem de static`, iar François avea, din ce \n ce mai des, o senza]ie de alergie c\nd vedea un scaun.

Dup` ce parcurse aproximativ o sut` de metri pe Bulevardul l’Hôpital, François intr` \ntr-una din cafenelele sale preferate, Manhattan, ca s` bea o bere la tejghea. Aceast` bere b`ut` imediat dup` ie[irea de la slujb` f`cea parte [i ea din ritualul s`u zilnic, \n felul acesta \[i relaxa sistemul nervos dup` ce p`r`sea universul de ecrane [i cifre al b`ncii. François \ncercase practic toate cafenelele de pe traseu, dintre agen]ia sa bancar` [i Gara Austerlitz. Nici una dintre ele nu avea \ns` o bere de aba]ie, Leffe, mai bun` dec\t la Manhattan. Nici una, cu excep]ia unei cafenele, À la Halte des Taxis, care se g`sea chiar \n apropierea b`ncii sale, [i pe care o vedea de altfel de la fereastra biroului s`u. Numai c` aceast` cafenea era pu]in prea aproape de banc` [i nu-i oferea un sentiment total de ie[ire din contextul profesional. În plus, François detesta ideea de a bea o bere \ntr-o cafenea de unde... se vedea banca \n care lucra.

Cu patronul de la Manhattan, François avea o rela]ie ceva mai solid` dec\t cu v\nz`torul de ziare de l\ng` sta]ia de metrou National. În orice caz, de fiecare dat` c\nd intra \n cafenea [i se instala la tejghea, patronul, pe nume Georges, \i \ntindea m\na [i-l \ntreba ce mai face. Iar c\inele patronului, pe nume Madox, \l l`tra scurt ca [i cum ar fi prelungit \ntrebarea st`p\nului. Bine, le r`spundea François, [i a[tepta ca Georges s`-i umple, f`r` nici un cuv\nt \n plus, un pahar cu bere de aba]ie Leffe. Sigur, \n func]ie de situa]ia de pe planet`, Georges mai lansa dou` sau trei fraze scurte privind spre televizorul ag`]at deasupra barului, chiar sub plafon, televizor ve[nic aprins [i fixat pentru eternitate pe un program de [tiri. În ziua \n care americanii intrar` \n Irak,

Georges spuse: „Uite c` au intrat, totu[i“. În ziua \n care muri Arafat, Georges spuse: „Uite c` a murit, totu[i“. În ziua \n care fu asasinat`, \n Pakistan, doamna Benazir Buttho, Georges spuse: „Uite c` au omor\t-o, totu[i“. Iar c\nd serviciile secrete columbiene o eliberar` pe Ingrid Betancourt din m\inile rebelilor marxi[ti (dup` [ase ani de deten]ie), Georges \l primi pe François cu fraza: „Uite c` au eliberat-o, totu[i“.

François nu urm`rea cu asiduitate [tirile. Îi pl`cea s` cumpere ziarul Le Monde mai ales pentru a avea ce r`sfoi \n timp ce-[i bea berea dup` \ncheierea programului de la banc` [i \n drum spre cas`. Cu metroul num`rul zece, luat de la Gara Austerlitz, François traversa practic \ntreg Parisul, de la est la vest, pentru a ajunge \n zona chic de la Auteuil, \n plin arondisment 16 lipit de faimoasa Bois de Boulogne.

Ziua de 17 octombrie 2008 a fost totu[i una care a marcat o schimbare total` \n via]a lui François. La ora 18 [i 45 de minute, c\nd François ie[i din cafeneaua Manhattan, str\ng\nd \nc` o dat` m\na patronului („Uite c` s-a dus, totu[i“, \i spuse acesta urm`rind la televizor un reportaj despre vizita Papei \n Iran), el nu avea nici cea mai mic` b`nuial` \n leg`tur` cu ceea ce urma s` i se \nt\mple 35 de minute mai t\rziu. În metrou \[i citi ziarul ca de obicei, mai mult distrat, relativ absent, alunec\nd peste paginile cu comentarii politice [i c`ut\nd mai mult faptul divers.

La sta]ia Eglise d’Auteuil \[i \mp`turi ziarul, \l l`s` pe banchet`, cobor\ din vagon [i se \ndrept` spre unica ie[ire, deasupra c`reia era pus` de altfel o t`bli]` cu textul „Spre Bulevardul Auteuil“. În timp ce urca treptele, a fost c\t pe ce s` calce pe c\teva pagini smulse, dup` toate aparen]ele, dintr-o carte. Cum o ilustra]ie \i atrase \n mod special aten]ia, François se aplec` [i o examin` de la distan]`, f`r` s` ridice pagina.

Brusc, fu invadat de un fel de bucurie interioar` pentru c`, datorit` imaginii, ghici imediat despre ce carte era vorba: o istorie a pisicilor scris` la \nceputul secolului al XVIII-lea de un anume François-Augustin Paradis de Moncrif, contemporan cu Voltaire. Iar el, François Comte, avea aceast` carte! Î[i aminti de altfel, imediat, [i \n ce context o cump`rase... Pentru c` \i atr`se-

94

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

FRAGMENTE

se aten]ia numele autorului, François-Augustin Paradis de Moncrif... De mai bine de zece ani, François Comte colec]iona de fapt c`r]ile scrise de autori al c`ror prenume era François.

Continu\nd s` urce sc`rile pentru a ie[i \n strad`, lui François \i p`ru r`u, c\teva secunde mai t\rziu, c` nu culesese cele c\teva pagini rupte cu brutalitate dintr-o carte pe care o cuno[tea [i o avea acas`. Cine oare putea fi autorul acestui act debil, cine putuse oare s` rup` cu indiferen]` [i chiar r`utate cele c\teva pagini [i s` le arunce pe treptele metroului pentru a fi c`lcate \n picioare? Hot`r\t lucru, oamenii erau capabili de gesturi care, pentru el, François, r`m\neau un mister.

C\nd ajunse \n strad`, François mai descoperi o pagin` din Istoria pisicilor, aruncat` pe jos [i chiar purt\nd o urm` de pantof pe ea. Ceea ce i se p`ru [i mai dureros. Dup` ce c` exist` nebuni care sf\[ie c`r]i pentru a le \mpr`[tia pe str`zi [i pe coridoarele metroului, unii c`l`tori nici nu s\nt \n stare s` fie aten]i unde pun piciorul [i calc` pe ele... În ciuda faptului c` aceste reflec]ii triste inundar` creierul lui François \ntr-o manier` brusc` [i extrem de trist`, cinci secunde mai t\rziu nu se mai g\ndi la acest incident, de[i el avea s` fie doar primul dintr-o serie cresc`toare. Pentru c` dup` \nc` dou`zeci de pa[i (f`cu]i cu senin`tatea rutinei \n timp ce memoria sa evacuase episodul cu foile smulse din Istoria pisicilor), François descoperi altceva: \n fa]a {colii Catolice d`du peste un fragment dintr-un pulov`r de l\n`. S-ar fi zis c` acela[i om care smulsese pagini din Istoria pisicilor se amuzase s` taie cu foarfeca um`rul unui pulov`r de l\n` [i s`-l arunce pe jos. „Ia te uit`, \[i spuse François, e un pulov`r ca al meu...“ Da, din fragmentul de pulov`r abandonat pe strad` se putea deduce acest lucru. François avea acas` un pulov`r identic, pe care nu-l purta prea des, dar care era \ntr-o perfect` stare de conservare [i pus cu grij` \ntr-un dulap protejat de molii.

De[i aceast` nou` descoperire \i provoc` un vag sentiment de inconfort, François nu se opri pentru c` brut`ria de unde \[i cump`ra el \n fiecare sear` o baghet` \nchidea \n jurul orei dou`zeci. Iar dup` ora nou`sprezece [i treizeci

de minute nenorocitul de brutar \[i vindea de obicei baghetele reci, pentru c` \ntre timp cele calde, cele f`cute \n cursul dup`-amiezii, se epuizau. A[a c` François acceler` pasul, intr` \n brut`rie, spuse bun` seara [i ceru o baghet` cald`.

– Una cald` pentru dumneavoastr`, \i r`spunse vesel brutarul, o alt` veche cuno[tin]`, de[i nici cu acesta François nu schimbase practic niciodat` nici o formul` ie[it` din contextul strict al achizi]ion`rii p\inii sale zilnice. Mult mai simpatic` era nevasta brutarului, ea vindea \ns` mai mult diminea]a, de altfel de la ea prefera François s`-[i cumpere s\mb`ta [i duminica croasan]i. C\nd \[i prelua cei doi croasan]i, s\mb`ta pe la ora 9, din m\na ei durdulie [i uneori pudrat` cu f`in`, François avea parte [i de un z\mbet larg, \mp`nat cu formula: „S` ave]i un week-end pl`cut!“. Iar a doua zi putea conta pe un z\mbet identic, asortat cu o u[oar` modificare a ur`rii: „S` ave]i o duminic` pl`cut`!“.

Ie[ind din brut`rie, François rupse cu un gest mecanic un col] al baghetei [i \ncepu s`-l m`n\nce. Acesta fu [i momentul \n care descoperi, al`turi de pubelele brut`riei, scoase ca \n fiecare sear` \n a[teptarea ma[inii de gunoi, un

95

Încep\nd din 1977 scrie piese de teatru care circul` masiv \n mediul literar, dar care s\nt interzise pe scenele profesioniste.

Proza sa r`m\ne \ns` una de sertar, precum romanul Cafeneaua Pas-Parol scris \n 1982-1983 [i publicat abia dup` c`derea lui Ceau[escu. În septembrie 1987 p`r`se[te România, ajunge la Paris [i se duce de la Gare de l’Est direct \n cartierul Montparnasse ca s` bea o cafea \n cafeneaua La Rotonde (unde fantoma lui Sartre fumeaz` \nc` ]igar` de la ]igar`). În zilele urm`toare cere azil politic, \ncepe s` scrie \n limba francez` [i devine jurnalist – \nt\i la BBC [i apoi la Radio France Internationale.

Prime[te cet`]enia francez` \n 1993 [i editeaz` peste 20 de piese la Actes Sud-Papier, L’Harmattan, Lansman, Crater, Espace d’un Instant… Într-un fel sau altul, numele s`u a figurat pe afi[e teatrale \n peste 30 de ]`ri.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

mald`r de casete video. Cineva le aruncase acolo dup` ce deschisese cu gesturi neglijente cutiile de plastic ale casetelor, ca [i cum s-ar fi a[teptat ca \n interior s` g`seasc` altceva dec\t filmele deja anun]ate pe coperte. Unele casete z`ceau de altfel separate de cutiile lor de origine, iar din altele at\rnau, ca ni[te ma]e lungi, zeci de metri de pelicul` smul[i proste[te de o m\n` vandal`.

De data aceasta François fu intrigat la culme, cu at\t mai mult cu c\t descoperi din nou c` aceste obiecte \i erau cunoscute. Da, erau filme pe care le avea [i el acas`, gen Cabaret cu Liza Minnelli sau Harakiri de Kurosawa.

Un adev`rat masacru, \[i spuse François, care nu se putea desp`r]i de vechile sale casete video, de[i discurile laser erau ultima victorie tehnic` planetar`. Cum s` arunci la gunoi zeci de filme \nc` bune numai pentru c`...

Reflec]iile lui François fur` \ns` \ntrerupte de o alt` imagine. Pe o banc` situat` de cealalt` parte a str`zii, chiar \n fa]a bisericii Notre Dames d’Auteuil, descoperi o valiz` despre care putea s` jure c` era a lui. Valiza z`cea goal`, deschis`, pe banc`, iar \n jurul ei, tot pe banc`, fuseser` etalate c\teva obiecte aparent anonime, dar la vederea c`rora inima lul François \ncepu s` bat` cu putere, \ntr-un regim de panic`. François trecu imediat strada [i se apropie de banc`.

Oare aceast` telecomand` de televizor nu era chiar telecomanda lui? Oare acest receptor de telefon, smuls \n mod evident dintr-un aparat mai mare [i mai complex, nu era al lui? În mod cu totul de ne\n]eles, lui François \i fu jen` s` examineze cu mai mult` aten]ie obiectele, ca [i cum s-ar fi temut c` eventuali trec`tori l-ar fi putut b`nui c` vrea s` [i le \nsu[easc`. Dintr-un impuls profund de autoconservare (lui François nu-i pl`cea ideea de scandal), el prefer` s`-[i continue drumul spre cas`.

Travers` deci micul scuar din fa]a bisericii Notre Dame d’Auteuil pentru a face apoi la st\nga, pe strada lui, Rue du Parchamp. Traversarea scuarului \i provoc` \ns` o nou` senza]ie de nelini[te, chiar de panic`, \n momentul c\nd descoperi c` \n jurul unei alte b`nci mai mul]i indivizi f`r` c`p`t\i r`scoleau \ntr-un mald`r de haine (c`m`[i, pantaloni, [osete, sacouri etc.),

pe care le [i \ncercau de altfel amuz\ndu-se.

François nu \ndr`zni s` se uite cu mai mult` aten]ie la respectivii indivizi, trei b`rba]i [i o femeie, care fumau \n acela[i timp [i-[i treceau din m\n` \n m\n` o sticl` cu vin ro[u, o sticl` de un litru, din plastic, vinul cel mai ieftin care putea fi g`sit de fapt \ntr-un supermarket. Totu[i, din mers, scrut\nd scena cu coada ochiului, François avu impresia c` \[i recunoa[te o vest` [i o c`ma[`.

Trei pa[i mai \ncolo \ns`, \n momentul \n care \n fa]a sa se deschise Rue du Parchamp, François fu paralizat de o prim` certitudine: p`l`ria din paie de Panama ag`]at` \ntr-unul din teii planta]i pe partea st\ng` a str`zii nu putea fi dec\t a lui. Din locul unde se afla, alfel spus \n fa]a imobilului cu num`rul unu, François identific` de asemenea o anumit` forfot` iscat` ceva mai departe, \n fa]a unui imobil care nu putea fi dec\t cel \n care locuia el, cu num`rul unsprezece.

Nelin[tea sa deveni de data aceasta visceral`. Sim]i brusc cum i se umezesc degetele, iar pa[ii s`i devenir` extrem de grei. În mod ira]ional, lui François \i veni s` o ia la fug` \napoi, spre sta]ia de metrou, eventual spre centrul Parisului. Încerc` \ns` s`-[i p`streze calmul, ca [i cum fiecare mi[care a sa ar fi fost observat` de cineva, iar o eventual` reac]ie de panic` ar fi riscat s` fie interpretat` \n defavoarea sa. Încetini pasul doar pu]in [i travers` strada pentru a avea o privire mai larg` asupra imobilului cu num`rul unsprezece. La o adic`, \[i spuse el, pot s` trec pur [i simplu prin fa]a blocului, ca [i cum n-a[ locui aici. Acest g\nd \l revolt` \ns` imediat: cum adic` s` se prefac` brusc c` nu locuie[te aici c\nd de fapt locuie[te de [ase ani aici, \[i pl`te[te cu regularitate chiria, are rela]ii bune cu proprietara apartamentului [i cu toat` lumea din imobil?

Ceea ce v`zu \ns` François, \n momentul \n care reu[i s` \mbr`]i[eze cu toat` privirea fa]ada imobilului s`u de cinci etaje, fu cu adev`rat stupefiant. Cele dou` ferestre ale sale cu vedere spre strad`, de la etajul trei, erau larg deschise [i cineva \i arunca mobila pe fereastr`. Cel pu]in doi sau trei oameni se aflau \n apartamentul s`u, pentru c` obiectele c`deau \ntr-un ritm a-

96

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

FRAGMENTE

lert. Pe caldar\m z`ceau deja, descompuse \n urma impactului, biroul s`u din lemn de paltin, dulapul s`u de haine, din lemn de nuc [i comoda sa stil Louis Philippe cump`rat` cu bani grei de la un negustor de mobile vechi. Opera]iunea \ncepuse \ns`, cu siguran]`, ceva mai devreme pentru c` pe trotuar se formase un munte de obiecte. Unele dintre ele erau sparte [i \mpr`[tiate: televizorul s`u cu ecran extraplat, ma[ina sa de sp`lat rufe, colec]ia sa de fiare de c`lcat pe baz` de c`rbuni, cele dou` tablouri ale sale reprezent\nd marea la Etretat, toate l`mpile sale cu abajur... Vesela sa se transformase \ntr-o explozie de cioburi, de linguri, de cu]ite [i de furculi]e r`sp\ndite p\n` spre mijlocul str`zii. Chiar [i ghivecele sale cu panselu]e avuseser` aceea[i soart`. În mod cu totul [i cu totul bizar, François nu avu reac]ia de a se repezi spre intrarea blocului pentru a opri masacrul, pentru a striga, pentru a face scandal, pentru a le cere socoteal` celor care \i defenestrau lucrurile sau pentru a chema poli]ia. Prima sa grij` fu aceea de a se asigura c` nimeni nu \l observa. Pentru c` \n fa]a blocului se mai aflau c\teva persoane care priveau totul

cu un aer destul de amuzat. François \l recunoscu pe domnul Vivier, de la etajul doi, violoncelist [i profesor de muzic`, dup` cum o recunoscu pe domni[oara Paliès, o fiin]` destul de nesuferit` care convie]uia cu un cani[ pe nume Kreutzer. Se mai afla, \n fa]a blocului, un pensionar de la parter, un anume domn Lajournade, aproape orb, [i care probabil tocmai pentru c` era aproape orb se apropiase \n mod periculos de mormanul de obiecte, \ncerc\nd s` extrag` din el un album cu picturile lui Bosch.

François avu chiar reflexul de a-i s`ri \n ajutor, de a-i spune „aten]ie, o s` v` cad` ceva \n cap“, dar se ab]inu, dat` fiind situa]ia...

Doi sau trei copii (dintre care unul, de cinci sau [ase ani, scotea mereu limba la tot ce vedea) ]op`iau \n jurul mormanului de obiecte, amuza]i probabil de faptul c` mormanul era \n continu` schimbare de form` [i de compozi]ie, pe m`sur` ce alte noi obiecte c`deau de sus.

François urm`ri cu privirea cum indivizii afla]i \n camera sa depuneau eforturi considerabile pentru a defenestra canapeaua sa extensibil` din piele, precum [i fotoliul s`u cu sp`tar reglabil. Urmar` apoi cuptorul s`u electric, o

97

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● M A R T I E 2 0 0 9

parte din discurile sale laser [i vreo patruzeci de volume din colec]ia „Folio“ a Editurii Gallimard. „Tot r\ndul de jos“, \[i spuse \n g\nd François, vizualiz\nd imediat locul de unde erau \n[f`cate [i aruncate pe fereastr` respectivele c`r]i. „Iar acum or s` arunce r\ndul al doilea“, \[i mai spuse François, ceea ce se [i \nt\mpl`. Seria continu`, \n mod logic, cu c\teva etajere [i, la sf\r[it, cu un \ntreg corp de bibliotec` modulabil`. În timp ce copiii ]op`iau excita]i [i \ncercau s` se apropie de unele obiecte sau cioburi care li se p`reau mai colorate [i mai ludice, François o examin` cu aten]ie pe mama acestora, preocupat` [i ea de ceva, [i anume de lectura unui carnet extras cu c\teva minute \nainte dintr-unul din sertarele aterizate la picioarele ei. La \nceput, lui François i se p`ru c` o recunoa[te pe doamna Foissy, locatar` la etajul al doilea, dar apoi \[i d`du seama c` aceasta nu avea dec\t o singur` progenitur` [i, \n plus, nu purta niciodat` p`l`rii galbene, imense. François nu reu[i s` rezolve enigma pentru c`, dou` secunde mai t\rziu, femeia \[i strig` cu un ton sever copiii, \i lu` de m\n` [i se \ndep`rt` cu un pas alert, lu\nd carnetul cu ea. De data aceasta Fran-

çois sim]i \n el o reac]ie de protest. Nu era normal ca o persoan` aflat` \n trecere prin fa]a unor obiecte care nu-i apar]ineau, chiar dac` fuseser` aruncate pe fereastr`, s`-[i \nsu[easc` unul dintre ele. {i mai ales acel carnet cu coperte verzulii \n interiorul c`ruia era concentrat` o parte din misterul vie]ii sale...

François decise brusc s` ias` din letargie [i se puse \n mi[care. Trecu, ca [i cum n-ar fi fost \n nici un fel implicat \n ceea ce se \nt\mpla acolo, prin fa]a imobilului s`u, pentru a o urm`ri pe femeia care \i luase carnetul. Nici una dintre persoanele adunate \n fa]a imobilului nu-i acord` de altfel nici o aten]ie. Îndep`rt\ndu-se de cl`dire, François auzi totu[i \n spatele s`u ni[te r\sete, dar \i fu greu s`-[i dea seama dac` oamenii r\deau de el pentru c` \l recunoscuser`, sau de vreo nou` descoperire legat` de via]a sa intim`.

Acceler\nd pasul, François ajunse la cap`tul str`zii, la timp pentru a vedea c` femeia cu p`l`rie galben` imens`, \nso]it` de cei trei sau patru copii, d`dea col]ul la dreapta, pe strada duc\nd spre scuarul Rothschild.

■

98

100 PAGINI ● 7 LEI

martie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 34 ● martie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

ANCHET~ Ce scriitor(i) a]i invita la un chef imaginar?

INTERVIU

DILEMATECA

GEORGES VIGARELLO

FRAGMENTE Matei Vi[niec Sindromul de panic` \n Ora[ul Luminilor