dilemateca37_low by Dilema veche

100 PAGINI ● 7 LEI

iunie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 37 ● iunie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

DOSAR

DESPRE

INTERVIU

DILEMATECA

António Lobo Antunes

SUMAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

PROFIL

INFO 5-10

Bazar

64-68 Mioara Cremene

12-13 3,14TECA

MERIDIANE DOSAR

70-75 Florin Poenaru

14-22 Radu Pavel Gheo [i Michael Haulic`

O c`l`torie real-imaginar`

Despre science fiction

la New Orleans

RECENZII

INTERVIU

24-33 Literatur`: Paul Cernat,

Mioara Cremene (paginile 64-68)

76-81 António Lobo Antunes:

Alexandru Matei, Elena Cra[ovan,

„Realitatea e o experien]`

Alexandru Budac,

individual`“

Lumini]a Corneanu,

REPORTAJ

Codrin Liviu Cu]itaru, Gabriela Gl`van, Adina Dini]oiu,

82-84 Monica T`nase, Povestea unui om

Critic` literar`: Cosmin Borza

SF: Michael Haulic`

36-37 Eseu: Alexander Baumgarten,

António Lobo Antunes (paginile 76-81)

[i a p`ianjenului s`u

Florin Irimia, {tefania Mihalache

TÎRG DE CARTE 86-89 Ioana Bot, Salonul de carte

de la Geneva

Florina P\rjol 38-39 Istorie: Adrian Cioroianu,

FRAGMENTE

Bogdan Murgescu 40

Politologie: Bogdan Barbu

Psihologie: Victor Popescu

Arte: Ruxandra Demetrescu

92-98 Julio Cortázar, Scrisoare

c`tre o domni[oar` din Paris Ioana Bot (paginile 86-89)

RUBRICI

43-44 Spiritualitate: Mihail Neam]u, 45

R`zvan Petrescu, Cartea de noapte

Sanda Ni]escu, Preparate din carte

Constantin Vic`, Tehnodrom

Cine ce cite[te: Mihaela Spineanu

Cel mai de pre] lucru comun

Ioana Bot, C`r]i de plastic

cu so]ul/so]ia

Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori

Alice Popescu

ANCHET~ 58-63 de Marius Chivu

pe divan

Julio Cortázar (paginile 92-98)

EDITORIAL

S\ntem cum citim Nicholas Carr, autor american al unor c`r]i despre rela]ia dintre tehnologie, afaceri [i cultur`, a publicat \n august 2008, \n The Atlantic, un articol care a creat mari dispute: „Is Google Making Us Stupid?: What the Internet is doing to our brains“. Teza sa este c` utilizarea Internetului ne deterioreaz` capacit`]ile cognitive, de concentrare [i contemplare. Printre altele, pentru c` pe Internet citim altfel. Ast`zi, strict cantitativ, citim mai mult dec\t \n anii ’70 [i ’80 – c`ci avem \n plus sms-uri [i e-mail-uri, twitter [i comentarii pe forumuri... Dar tocmai asta e \ngrijor`tor – crede Carr – [i citeaz` o profesoar` de psihologie de la Tufts University, autoarea volumului Proust and the Squid: The Story and Science of the Reading Brain. Aceasta e de p`rere c` „s\ntem cum citim“, iar modul de a citi promovat de Internet, care pune „eficien]a“ [i „imediatul“ \nainte de orice, „ne poate sl`bi capacitatea de a citi \n profunzime“. C\nd citim online, tindem s` devenim „mai degrab` decodori de informa]ie“, iar „abilit`]ile noastre de a interpreta textul, de a face conexiuni mentale bogate r`m\n neutilizate“. Astfel, „circuitele neuronale puse \n mi[care de folosirea Internetului vor fi diferite de cele activate atunci c\nd citim c`r]i sau alte lucr`ri tip`rite“. Cu alte cuvinte, citim mai mult, dar mai prost, iar textele care cer un efort

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 intelectual mai mare ne devin inaccesibile. Tullio De Mauro, un important lingvist italian, crede (\n revista Internazionale din 16 aprilie 2009) c` dezbaterea \n jurul articolului publicat de Nicholas Carr n-a fost inutil`, dar vede \n Internet mai degrab` un aliat al lecturii. E adev`rat, elevii [i studen]ii iau „de pe net“ teme [i referate gata f`cute, dar asta pentru c` educa]ia tradi]ional` e repetitiv` [i le cere „idei de-a gata“, \n loc s`-i pun` s` g\ndeasc`. Ar trebui construit un sistem de \nv`]`m\nt interactiv, cu ajutorul noilor tehnologii. Oricum, deocamdat` se observ` c` „accesul tot mai mare la re]ea este corelat cu cre[terea lecturii de opere literare“ – crede De Mauro – [i citeaz` un raport realizat de National Endowment of the Arts: \n SUA, \ntre 2002 [i 2008, num`rul de cititori de literatur` a crescut de la 42 la 50%. {i \ncheie: „Dac` a citi În c`utarea timpului pierdut [i R`zboi [i pace ajut` inteligen]a, acum Proust [i Tolstoi au \n Internet un aliat“. Greu de spus cine are dreptate. Poate c` e doar un nou r`zboi \ntre „apocaliptici [i integra]i“, precum acela comentat de Umberto Eco la \nceputul anilor ’60, c\nd se credea despre „cultura de mas`“ c` va distruge „cultura \nalt`“. Poate c` e chiar grav. Sau poate, pur [i simplu, Internetul e un instrument pe care \nc` n-am \nv`]at s`-l folosim... ■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

Bazar Un clasic al marxismului Portretul celui de al doilea b`rbos dintre cele patru care \mpodobeau pere]ii \n anii ’50 – Friedrich Engels – ascundea un mister. Trebuia s` fi fost deosebit de \nv`]at ca s` [tii cu ce a contribuit el la filozofia marxist`. Cartea britanicului Tristram Hunt The Frock-Coated Communist (Allen Lane) face c\]iva pa[i buni \n dezv`luirea misterului. „Comunistul cu redingot`“ era un capitalist cu o avere consistent` din care \mpreun` cu prietenul sù se \nfrupta \n timp ce scriau despre moartea inevitabil` a capitalismului. „Engels [i-a p`strat aparen]ele burgheze delimit\nd cu precizie via]a sa de capitalist de via]a sa de comunist. Industria[ul german cu redingot` [i-a cump`rat \nc` o cas` la Manchester unde a instalat-o pe \nfl`c`rata sa amant` irlandez`, Mary Burns, [i tot acolo \i g`zduia pe tovar`[ii sì sociali[ti. C\nd Mary a murit, sora ei, Lizzy, i-a luat locul. Industria[ii din Nord [tiau c` el e un «ro[u», dar Engels era discret cu privire la activitatea lui politic` [i sexual` [i a evitat ostracizarea social`. Dup` 1869, c\nd fra]ii Ermen (parteneri de afaceri, n.r.) i-au cump`rat ac]iunile [i l-au eliminat din firm`, s-a mutat la Londra unde [i-a sporit averea prin investi]ii judicioase. Era unul dintre acei rentieri care tìau cupoane, categorie constant dispre]uit` [i batjocorit` de el [i de prietenul sù Karl Marx \n pamfletele lor“ (Robert Service – Times, 26 aprilie). Deloc sensibil la situa]ia muncitorilor manciureni trudind pe salarii de mizerie pentru fabricile lui, Engels era convins c` el [i prietenul lui merit` cele mai bune condi]ii materiale \n timp ce elaboreaz` teoria comunismului. Hunt demonstreaz` c` parteneriatul celor doi a fost unul dinamic, \n care Marx a isc`lit ceea ce au g\ndit am\ndoi. ■ Marea conspira]ie Versiunea conform c`reia atacul terorist de la 11 septembrie a fost de fapt organizat de for]e americane din inte-

INFO rior [i nu are nimic comun cu Al-Qaeda se bucur` de tot mai mul]i ap`r`tori fanatici, Internetul fiind mijlocul ideal pentru elaborarea [i coroborarea celor mai fantastice teorii. Ceea ce-i une[te pe to]i ace[tia – speciali[ti [i diletan]i – este prezum]ia relei-credin]e. Mediile „alternative“ [i „independente“ au elaborat Teoria Adev`rului [i, cit\ndu-se unele pe altele, fac prozeli]i, num`rul lor dep`[indu-l pe cel al naivilor dispu[i s` cread` ce le spun oficialit`]ile. Noua carte a lui David Aaronovitch, specialist \n teoria conspira]iei, porne[te de la datele elaborate de contestatari [i \ncearc` s` verifice pe baze ra]ionale complotul: de c\]i oameni ar fi fost nevoie, c\t explozibil, c\te ac]iuni secrete, c\te ac]iuni pentru realizarea aparen]elor teroriste: „Sute, dac` nu mii, ar fi trebuit s` fie implica]i direct \n diferitele aspecte ale conspira]iei. {i to]i ar fi trebuit s` fie ori fanatic devota]i proiectului, ori inimaginabil de imorali. S` ne g\ndim o clip` la omul care, conform acestei versiuni, ar fi instalat br\ul de exploziv \n Turnurile Gemene“ (\[i prezint` David Aaronovich cartea \n ziarul britanic Times din 29 aprilie). Poate c` singura concluzie conving`toare din toat` aceast` dezbatere este aceea c` exist` oameni „inimaginabil de imorali“. ■ Llosa amenin]at cu expulzarea Mario Vargas Llosa a fost invitat la sf\r[itul lunii mai \n Venezuela, la un colocviu cu tema „Provocarea latino-american`: libertate, democra]ie, proprietate privat` [i combaterea s`r`ciei“. Partidul Socialist Unit, aflat la putere, a dat cu o s`pt`m\n` \nainte un comunicat de pres` prin care l-a avertizat pe Llosa c` va fi expulzat dac` va \ndr`zni s` critice guvernul lui Hugo Chávez. David Medina, directorul serviciului de propagand` de la Caracas, a ]inut s` explice, pe \n]elesul intelectualilor, cum st` treaba: „Vrem s`-i avertiz`m pe ace[ti intelectuali care vor veni \n Venezuela [i care inten]ioneaz` s` provoace un scandal \n chestiunea libert`]ii de expresie c` vom reac]iona la orice urm` de sfidare“. O urm` de sfidare exist` [i \n expresia „estos intelectuales“, ace[ti intelectuali... care nu-[i pot ]ine gura... ■

David Aaronovitch

Mario Vargas Llosa

INFO

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

Bazar

Henri Cartier-Bresson

Bresson omagiat la Paris Centenarul na[terii lui Henri Cartier-Bresson (1908-2004) este marcat la Paris printr-o cuprinz`toare expozi]ie retrospectiv`. Maison européenne de la photographie prezint` o selec]ie de 120 de imagini care l-au consacrat pe Cartier-Bresson drept „fotograf al clipei decisive“. E vorba, de fapt, de dou` serii fotografice, denumite „Paris“ [i „Les Européens“. Fotograful s-a format \n atelierul pictorului André Lhote [i apoi pe platourile de filmare ale cineastului Jean Renoir. Henri Cartier-Bresson trece drept unul dintre cei mai mari arti[ti vizuali ai secolului al XX-lea. Printre lucr`rile expuse se num`r` Orbii (Var[ovia, 1931), V\nz`torul de fructe (Barcelona, 1933), Portretul lui Alberto Giacometti (1961). În cronica acestei expozi]ii, Le Monde prezint` [i o explica]ie foarte personal` a concep]iei despre fotografie a lui HCB: „Aparatul de fotografiat e pentru mine un carnet de crochiuri, un instrument al intui]iei [i al spontaneit`]ii, maestrul

Dilemateca v` recomand` ■ Stéphane Audeguy – c`ruia i s-a tradus, tot la Nemira, minunatul roman Teoria norilor – a recidivat cu Fratele lui Rousseau. Cartea este pasionant`, picaresc` [i se cite[te pe ner`suflate: Audeguy porne[te de la o \nsemnare din Confesiunile lui JeanJacques (despre fratele mai mare al acestuia, François, disp`rut f`r` urm`) [i construie[te o poveste circular`, care \ncepe [i se termin` odat` cu transferarea osemintelor scriitorului \n Panteon – la care asist`, din mul]ime, „fratele mai mare“. Destinul zbuciumat \l duce pe François inclusiv la

clipei care, \n termeni vizuali, se \ntreab` [i decide \n acela[i timp. Pentru a «semnifica» lumea, trebuie s` te sim]i implicat \n ceea ce decupeaz` vizorul. Aceast` atitudine cere concentrare, sensibilitate [i un anumit sens al geometriei. Doar printr-o economie de mijloace [i mai ales prin uitarea de sine se ajunge la simplitatea expresiei.“ ■ Atmosfer` „eurocool“ la New York Nu de evenimente literare [i de libr`rii duce lips` New York-ul. {i totu[i, deschiderea temporar` a unei libr`rii C`rture[ti \n ora[ nu a fost trecut` cu vederea de una dintre cele mai importante publica]ii nord-americane, The New York Times. În paginile de C`l`torie, cotidianul public` un articol despre „fabuloasa“ libr`rie din Bucure[ti, de pe Magheru, pe care o recomand` drept o destina]ie obligatorie pentru turi[ti: are cea mai bun` ofert` de muzic` din ora[, dar [i o atmosfer` pl`cut`, de ceain`rie. C`rture[ti New York este g`zduit, p\n` la jum`tatea lunii iulie, de Institutul Cultural Român. Libr`ria s-a exportat \n Marele M`r cu tot cu binecunoscuta atmosfer` „eurocool“ pe care o promoveaz` aceast` marc` \n România. ■

Bastilia, unde se \mprietene[te cu marchizul de Sade etc. Reconfortante s\nt comentariile ironice [i uneori acide ale fratelui filozofului (care a fost unul dintre „p`rin]ii“ morali ai Revolu]iei franceze) la adresa acesteia... Din p`cate, traducerea titlului \n române[te este cumva didactic`, ad usum delphini: romanul se cheam`, \n original, Fils unique – sintagm` prezent` \n textul Confesiunilor; opt\nd pentru Fratele lui Rousseau, traducerea comite nu doar o „readersdigestizare“ a titlului, ci schimb` [i persoana I a nara]iunii – ca [i cum naratorul, François Rousseau, ar vorbi despre sine la persoana a 3-a, ba chiar

cu ochii la „galerie“! Ça se fait pas... (Alex. Leo {erban) ■ Acum c\nd literatura recent` are monopol pe pia]a traducerilor [i \n plin` frenezie pentru nou, v` propun dou` c`r]i clasice, una mai savuroas` dec\t alta, ambele de la Editura Art [i \n traducerea memorabil` a Antoanetei Ralian: G.K. Chesterton, Hanul Zbur`tor – un cocktail satiric cu ingrediente haiduce[ti-apocaliptic-homerice, [i Daniel Defoe, Jurnal din anii ciumei – o capodoper` a literaturii cu epidemii printre ai c`rei fani se num`r` Gabriel Garcia Márquez [i Anthony Burgess. (Marius Chivu)

INFO

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

\mi este fric`“, a spus Pamuk la T\rgul de Carte de la Torino. Încrederea lui \n justi]ia turc` pare s` fie mai puternic` dec\t soliditatea institu]iilor.

Bazar Orhan Pamuk risc` un nou proces În 2005, \ntr-un interviu acordat unei publica]ii elve]iene, scriitorul Orhan Pamuk a vorbit despre genocidul armenilor – un subiect-tabu at\t \n Turcia, c\t [i \n Europa Occidendal`: \n multe ]`ri din Vest, negarea genocidului constituie infrac]iune, \n vreme ce \n Turcia, simpla pomenire a acestor fapte poate fi v`zut` ca o def`imare a imaginii ]`rii. Avocatul ultrana]ionalist Kemal Kerincsiz a depus o pl\ngere \mpotriva scriitorului, \ns`, \n 2006, procesul \n care era acuzat de denigrarea ]`rii a fost oprit. Orhan Pamuk risca o pedeaps` de p\n` la trei ani de \nchisoare, ceea ce a st\rnit un val de proteste din partea mai multor lideri europeni care vedeau \n acest proces „o violare a libert`]ii de exprimare“. Curtea de Apel a Turciei a anulat \ns` decizia cur]ii prin care scriitorul era achitat de acuza]ii. Ceea ce \nseamn` c` procesul ar putea fi reluat \n orice moment. „Orice ar fi, nu

Dilemateca v` recomand` ■ Salut confratern din partea Clubului Platonov (trei membri!) dlui Bogdan- Alexandru St`nescu, care, \n Observator cultural (14 mai 2009), \n dialogul s`u epistolar cu Vasile Ernu, sub titlul „Turnul Babel al Utopiei“, d` o dimensiune de geniu, a[a cum se cuvine, romanului Cevengur, cea mai des`v\r[it` oper` literar` inspirat` de primul or`[el sovietic – fire[te, fictiv – \n care ar fi ap`rut c\teva ml`di]e ale comunismului. De o for]` care l-a f`cut pe Stalin s` scrie, \n col]ul manuscrisului: „Un gunoi!“. Romanul a ap`rut la noi imediat dup` ’90, \n tra-

■ Moartea lui Mario Benedetti La sf\r[itul lunii mai, a murit cel mai important scriitor uruguayan, Mario Benedetti. Poet \n primul r\nd, Benedetti a scris [i proz` scurt`, romane (Las soledades de Babel, El porvenir de mi pasado) sau teatru. Distins \n 1999 cu Premiul Reína Sofía pentru Poezie Ibero-american`, iar \n 2005 cu Premiul Interna]ional Menéndez Pelayo, Mario Benedetti a fost unul dintre simbolurile boom-ului latino-american. La moartea poetului, José Saramago declara, pentru La Vanguardia: „Mereu avem ingenuitatea de a crede c` inevitabilul poate fi am\nat; dar acest lucru nu e posibil, iar c\nd el ne ajunge din urm`, cum s-a \nt\mplat acum pentru Mario, ne e foarte greu. Pe de alt` parte, acum c\nd ingenuitatea nu mai e posibil`, am pierdut [i am c\[tigat \n acela[i timp: l-am pierdut pe Mario, dar c`r]ile lui ne-au r`mas. Din fericire, m`car c`r]ile ne supravie]uiesc.“ ■

ducerea lui George B`l`i]` [i a Janinei Iano[i, cu o prefa]` semnat` de Ion Iano[i. Nu [tiu c\]i l-au citit, pe o h\rtie mizerabil`, de altfel. Nu ar merita o reeditare? Citi]i articolul lui B.-A. St`nescu [i schimbul lui de scrisori cu Vasile Ernu. (Radu Cosa[u) ■ Binevenita reeditare a celui mai important roman al lui Camilo José Cela din 1951, Stupul (Editura Polirom, 2009), interzis \n Spania pe timpul lui Franco [i publicat ini]ial \n Argentina, \n traducerea [i cu o excelent` postfa]` semnat` de Ioana Zlotescu. Postfa]` ce se \ncheie cu o vorb` celebr` a lui Cela: „Întrebat odat`

Orhan Pamuk

Mario Benedetti

despre moarte, Camilo José Cela a r`spuns: «Nu mi-e fric` de moarte. Numai c` n-a[ vrea s` fiu acolo c\nd se va \nt\mpla»“. (Simona Sora) ■ Simpaticele volume din seria Ghidul xenofobului (Editura Nemira) – despre ticurile, tabieturile, apuc`turile, maniile, manierele [i remanierile „semin]iilor“ contemporane (p\n` acum: americanii, israelienii, germanii, spaniolii, francezii [i englezii). Cititorul acestor texte (auto)ironice nu le va mai putea fi respectivilor „str`ini“ dec\t o gazd` vesel-avizat` [i un vizitator fratern-amuzat. (Claudiu Constantinescu) ■

INFO

Bazar

Mircea C`rt`rescu

Goethe

Schiller

Fenomenul BD \n Germania În Germania, c`r]ile de benzi desenate nu s\nt, de regul`, un fenomen. Exist`, desigur, [i aici, edituri specializate [i publica]ii periodice, \ns` tirajele nu ating cifrele impresionante din Fran]a, de pild`, sau din Statele Unite ale Americii (ca s` nu mai vorbim de v\nz`rile de milioane din Japonia). De ceva vreme \ns`, tocmai albumele BD costituie zona cu cea mai accentuat` cre[tere a domeniului editorial. Nu-i de mirare c` acum, p\n` [i edituri generaliste mari [i prestigioase [i-au deschis colec]ii manga: Kiepenheuer & Witsch (Fun Home de Alison Bechdel), Aufbau (Das Zeichen des Widders de Fred Vargas) sau S. Fischer (Maus [i Breakdowns de Art Spiegelman). Considerat, p\n` nu demult, un gen trivial, manga are o for]` de atrac]ie din ce \n ce mai mare \n r\ndul publicului german. Cotidianul Die Welt a \ncercat s` afle cum s-a produs aceast` schimbare de percep]ie. Seriile BD se vindeau \n general \n libr`rii specializate, vizitate doar de publicul de ni[`. Rafturile cu publica]ii BD din libr`riile mari, generaliste, nu erau prea profitabile tocmai din cauza prejudec`]ilor. Carlsen Comics, o editur` binecunoscut` \n r\ndul amatorilor de gen, s-a hot`r\t, \n 2007, s` atrag` un public nou. A[a c` a publicat o serie mai light sub titlul „Graphic Novel“ – o denumire mai prietenoas`, care face trimitere direct` la roman (chiar dac` ilustrat). Aceea[i editur` [i-a propus, de asemenea, s` abordeze cu mijloacele BD teme polemice, cum ar fi istoria recent` a Germaniei, fascismul, comunismul etc. Publicul generalist a g`sit \n aceast` serie specializat` perspective noi [i abord`ri novatoare asupra unor teme interesante. Înv`]\nd noul limbaj, s-a produs [i muta]ia: genul manga a devenit comprehensibil, deci atractiv. ■ Mircea C`rt`rescu la Cambridge Invitat al Institutului Cultural Român \n cadrul unui program de literatur` organizat \n luna mai, \n parteneriat cu EUNIC-Londra [i New Europe So-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 ciety, Mircea C`rt`rescu a fost prezentat la Trinity College de criticul literar Ian Fairley, profesor la Universitatea din Leeds [i traduc`tor al lui Paul Celan \n limba englez`. Mircea C`rt`rescu a oferit o lectur` din Nostalgia, a vorbit despre condi]ia, inspira]ia [i drumul c`tre cititor al literaturii sale, iar actri]a Anamaria Marinca a citit povestirea Irish Cream din volumul De ce iubim femeile, povestire tradus` special pentru acest eveniment de Angela Jianu, lector la Universitatea din Warwick. În cadrul proiectului de traducere organizat de ICR [i de Centrul C`r]ii \n parteneriat cu Plymouth University, se va edita, pe parcursul a trei ani, o serie de dou`zeci de c`r]i ale scriitorilor români, printre se reg`se[te [i Mircea C`rt`rescu cu trilogia Orbitor. P\n` la sf\r[itul acestui an, pe pia]a editorial` din Marea Britanie vor ajunge deja traducerile volumelor Caravana cinematografic` de Ioan Gro[an, Înt\mpl`ri \n irealitatea imediat` de Max Blecher, o antologie din poezia lui Mircea Iv`nescu [i {ase maladii ale spiritului contemporan de Constantin Noica. ■ Trei berlineze obraznice Trei tinere scriitoare \ntemeiaz` \n Berlinul anilor ’20 „Cafeneaua femeilor obraznice“. Regimul nazist [i r`zboiul mondial le separ`, \n cele din urm`, pe cele trei prietene. Ruth reu[e[te s` ajung` la Paris, Olga emigreaz` \n Brazilia, iar Maria pleac` la Moscova. În romanul Exilul femeilor obraznice, Robert Cohen, autor care tr`ie[te [i pred` \n SUA, urm`re[te vie]ile eroinelor sale, opozante lucide [i curajoase ale regimului totalitar. Cohen, care s-a afirmat mai \nt\i ca autor de film [i prin publicarea a numeroase lucr`ri despre literatura german`, debuteaz`, cu aceast` carte remarcabil`, ca romancier. ■ 350 de ani Cotta Cotta – editura la care au publicat Schiller [i Goethe – s`rb`tore[te cel deal 350-lea an de existen]`. Muzeul ora[ului Tübingen a inaugurat de cur\nd o expozi]ie despre istoria editurii Cotta. Vizitatorii vor putea urm`ri evolu]ia c`r]ii [i a lumii editoriale, din secolul al XVII-lea p\n` \n prezent, de la breasl` cenzurat` la mediu esen]ial al unei societ`]i democratice. ■

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

Bazar Bruxelles \l omagiaz` pe Magritte La Bruxelles se deschide luna aceasta un muzeu dedicat lui René Magritte. Muzeul, g\ndit precum institu]ia care-l omagiaz` pe Van Gogh (de la Amsterdam) sau ca Paul Klee-Zentrum (de la Berna), urm`re[te biografia [i etapele crea]iei celebrului artist suprarealist. Operele expuse provin din Colec]iile Regale de Arte Frumoase, \mpr`[tiate, p\n` nu demult, prin mai multe muzee din ]ar`. Noul muzeu [i-a propus s`-l prezinte pe Magritte \n toate ipostazele sale: pictor, gravor, sculptor, fotograf, cineast. „În m`sura \n care tablourile mele s\nt valabile, nu v`d de ce ar trebui analizate“, spunea Magritte. Parcursul muzeal propune tocmai o analiz` a operei sale [i o reafirmare a identit`]ii belgiene-valone a artistului – ceea ce, pentru unii istorici de art`, ar fi \n contradic]ie cu spiritul s`u. Dincolo de aceste critici – pu]ine la num`r –, muzeul a st\rnit deja valuri de admira]ie \n r\ndul comunit`]ii artistice interna]ionale. Ceea ce impresioneaz` este „teatralizarea penumbrei“ (Le Figaro) [i „parcursul surprinz`tor“, care „oblig`“ vizitatorii la o acumulare \n trepte a operei lui Magritte. Printre elementele novatoare ale expunerii ar fi de men]ionat intercalarea, printre tablouri sau fotografii, a unor aforisme celebre care l-au consacrat pe artist. O serie de carte dedicat` lui Magritte (biografie, ecouri critice, cataloage, articole etc.) va fi lansat` \n ziua inaugur`rii.

INFO medita]ii pe tema iubirii [i nemuririi. Titlul Ultima dup`-amiaz` a lui Agnès aminte[te de personajul central din Nemurirea lui Kundera, care moare subit \ntr-un accident de ma[in`. Lui Ricard i-au reu[it un ghid original, un eseu coerent [i accesibil despre opera lui Kundera, o carte captivant`, dar [i solicitant` prin densitate. ■ Claudio Magris la Var[ovia 500 de edituri din 31 de ]`ri \[i prezint` publica]iile la cea de-a 54 edi]ie a T\rgului de Carte de la Var[ovia. Cel mai mare eveniment de carte din Europa Central` a fost inaugurat pe 14 mai \n Palatul Culturii [i {tiin]ei din Var[ovia. Scriitorul italian Claudio Magris, invitat de onoare al t\rgului, va lansa traducerea polonez` a c`r]ii sale C`l`torie f`r` sf\r[it. ■

■ Milan Kundera – personaj literar În noua sa carte, Ultima dup`-amiaz` a lui Agnès, autorul canadian François Ricard schi]eaz` un portret al clasicului contemporan Milan Kundera. Cartea \nf`]i[eaz` \ntreaga oper` a parizianului prin adop]iune Kundera (n`scut \n 1929 la Brno), \ncep\nd din perioada cehoslovac`, p\n` la marele succes literar al celor zece romane publicate. Ricard urm`re[te \n detaliu motivele autorului, fie c` e vorba de teme politice sau de

René Magritte

INFO

Bazar

Camilo José Cela

Arthur Conan Doyle

Carlo Ponzi

Camilo José Cela, plagiator? Pe la sf\r[itul anilor ’80 existau b`nuieli c` scriitorul spaniol Camilo José Cela (1916-2002), controversatul laureat cu Nobelul literar \n 1989, ar fi lucrat cu „negri“. Recent, o echip` de exper]i literari a dovedit c` \n romanul Crucea Sf\ntului Andrei se reg`sesc pasaje identice sau similare cu fragmente din cartea Carmen, Carmela, Carmina a scriitoarei Maria del Carmen Formoso, carte publicat` cu doar c\teva luni \naintea romanului lui Cela [i ulterior [i premiat`. Sesizarea juridic` fusese \naintat` tribunalului din Barcelona de c`tre fiul scriitoarei, \mpotriva lui José Manuel Lara Bosch, directorul grupului editorial Planeta, unde a ap`rut romanul lui Cela. În urma unor \nregistr`ri oficiale f`cute publice \n anii 2000, Camilo José Cela mai fusese demascat [i ca informator al regimului fascist al generalului Franco \n r\ndul scriitorilor spanioli disiden]i. Stupul, romanul s`u de referin]` publicat \n 1952, volum interzis mult` vreme \n Spania, a fost reeditat recent la Editura Polirom. ■ Cel mai celebru personaj literar Editarea la Penguin a unei noi serii „Sherlock Holmes“ [i adaptarea cinematografic` a celor mai \ndr`gite povestiri ale lui Arthur Conan Doyle de c`tre regizorul Guy Ritchie i-a inspirat pe cei de la The Guardian s` se \ntrebe dac` Sherlock Holmes este nu doar cel mai celebru personaj din literatura poli]ist`, dar [i cel mai faimos personaj din toat` literatura, devans\nd pe Don Quijote [i poate chiar personajele popularizate de filmele Disney. În urma mini-sondajului pus la cale de revista britanic` a rezultat o list` pe care s-au reg`sit personaje extrem de variate, de la Ulise la Harry Potter, trec\nd prin Hamlet [i Heathcliff. Autoarea articolului a primit sugestia de a \nregistra nominaliz`rile pe epoci. Astfel, pentru secolul al XVII-lea, „b`t`lia“ s-ar da \ntre Hamlet, Othello [i Macbeth, \n timp ce, un secol mai t\rziu, Robinson Crusoe s-ar confrunta cu Gulliver, iar pentru secolele XX [i XXI c\[tig`torii ar fi, probabil f`r` drept de apel, Ja-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 mes Bond [i Harry Potter. Cum m`sori faima unui personaj de fic]iune? – se \ntreab` Lisa Kjellsson: „V\nz`rile nu s\nt un criteriu suficient, dat fiind c` popularitatea unui roman cre[te \n urma unei adapt`ri cinematografice, iar un personaj de fic]iune poate deveni un nume comun din motive pe care autorul nu le-a \ntrev`zut (\ntreba]i-l pe P.G. Wodehouse, sau pe Jeeves). Întrebarea «care este cel mai mare personaj de fic]iune din toate timpurile?» este cu siguran]` una foarte dificil`“, conchide Lisa Kjellsson. ■ Vechi escrocherii Numele lui Carlo Ponzi reapare pe prima pagin` a ziarelor de c\te ori izbucne[te un mare scandal de escrocherie, c\nd o persoan` promi]\nd mari c\[tiguri contra sume mici depuse atrage banii unora cu care \i pl`te[te pe urm`torii, p\n` str\nge destul ca s` poat` fugi cu suma dob\ndit` din l`comia semenilor s`i. Cazul Madoff l-a readus iar`[i \n actualitate. Ponzi cel „original“, un emigrant italian, promitea, \n vara lui 1920, 50% dob\nd` dup` 45 de zile. McMasters, unul dintre cei mai buni gazetari din Boston, a fost atras de om, dar [i-a dat seama destul de repede c` e un escroc. Memoriile lui McMasters pe acest subiect, The Ponzi Story, scrise \n 1962, c\nd autorul lor \mplinise 94 de ani, au fost puse recent la dispozi]ia publicului, \ntr-o colec]ie catalogat` de John Jay College of Criminal Justice. Ponzi a fost \nt\i clientul lui McMasters (\nainte de a fi ziarist, a practicat avocatura), iar acesta, \n timp ce-i asculta explica]iile, [i-a dat seama c` Ponzi n-a avut niciodat` al]i bani dec\t cei lua]i de la investitori. „C\nd am ajuns la aceast` concluzie, am [tiut c` s\nt confruntat cu o datorie fa]` de public, dac` mai vreau s`-mi continui via]a \n societate.“ Datoria s-a concretizat \ntr-un articol ap`rut \n Post, \n care era demascat falimentul lui Ponzi. McMasters m`rturise[te \n memoriile sale c` aranjase cu procurorul districtului imunitate dac` se va dovedi c` informa]iile lui nu corespund adev`rului. A primit pentru articol 5.000 de dolari, plus 1.000 prim` – o sum` mare, echivalent` azi cu 64.000 de dolari. Nu pare a fi nimic eroic \n investiga]iile gazetarului, doar respectul pentru adev`r, component` indispensabil` a acestei meserii. ■

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 bun, [i va sosi \n siguran]` pe trotuarul opus, nep`s`tor la faptul c` a cauzat c\teva ciocniri \n lan]… Dac` dori]i s` supravie]ui]i ca [ofer \n Spania, ignora]i eticheta [oselei [i bizui]i-v` pe instinctele primare. Dac` dori]i s` supravie]ui]i ca pieton, nu merge]i pe jos“. Iat`, a[adar, \nc` un motiv s` renun]`m la detestabila formul` „omul simplu, de pe strad`“. Nu e simplu deloc, pe strad`. C. C. ■ O mostr` de umor b`n`]eano-livresc al lui Livius Ciocârlie, \n rubrica sa unic` din România literar`: „La pu]in timp dup` \nfiin]are, C`linescu denun]a personalit`]ile care nu se abonaser` la Jurnalul literar. Am de g\nd s` fac la fel cu cine nu apreciaz` cum se cuvine rubrica de fa]`. A[tept, deci, confirm`ri. Se poate [i prin telefon“. S. S.

■ Iat` [i continuarea promis` din Encyclopédie capricieuse du tout et du rien a lui Charles Dantzig. „Lista lucrurilor… care par eterne: O dup`-amiaz` de var` sub un soare imuabil. Via]a la ]ar`. Plictisul. Conversa]ia unui imbecil. …\nsp`im\nt`toare: Un vapor singur pe mare, noaptea. Oamenii practici. Puterea voin]ei. …agasante: A-]i pierde o singur` m`nu[`. …fastidioase: A asculta un copil care-]i arat` cum [tie s` c\nte la un instrument muzical. A umple un carne]el de adrese. A r`spunde unui poli]ist. Dramele… scandaloase: Mitoc`nia poli]iei franceze. Putoarea culoarelor mochetate din imobilele anilor ’70. Limba flamand`. Politizarea copiilor. C`r]ile rezonabile.“ a. l. [. ■ Referitor la specificul iberic al circula]iei rutiere, Ghidul xenofobului. Spaniolii ne avertizeaz`: „…pietonii din Spania constituie un factor de risc de acela[i nivel cu [oferii, din cauza dispre]ului spaniolilor fa]` de pericol. C\nd coboar` pe carosabil, pietonul spaniol, b`rbat, femeie, copil sau v\rstnic, va vedea instantaneu c` spre el se n`puste[te un taur pufnind pe n`ri, nu un Peugeot 204. Cu iu]eala unui torero experimentat, el va ]\[ni \n fa]a vehiculului care se apropie, rotindu-se ca un banderillero ne-

■ Carmen Harra (fost` Carmen Mure[an pe vremea c\nd l`l`ia prin nu [tiu ce grup), autointitulat` prezic`toare, spune prin tot felul de interviuri [i emisiuni TV c` „bunicul ei, Octavian Goga“ i-ar fi prezis cariera. A[a cum ne \nva]` istoria literar` [i dic]ionarele (c`ci de-aceea le avem), Octavian Goga n-a avut copii; pe cale de consecin]`, n-a putut fi nici bunic. E adev`rat, Veturia Goga a \nfiat ni[te copii, dar asta e cu totul altceva. Cum o fi prezic\nd numita Harra viitorul nu [tiu, dar bag seama c` propriul trecut [i-l prezice prost. M. V. ■ „Voi, romånii, a]i mai ajuns la o performan]` \n logic`: numi]i orice paradox al democra]iei – o porc`rie. Sub dictatura proletariatului, nu [tia]i de paradoxuri…“ A[a mi-a spus \ntr-o sear`, la „{ura Dacilor“, un prieten din Africa de Sud, plecat din Romånia acum 66 de ani, inginer pensionat de la o min` de diamante [i, poate, de \n]elepciune. R. C. ■ „Am \n]eles c` drumul cinematografiei trece prin scris. Nu e vorba de tehnica scenariului, ci de demersul introspectiv. Am fost \ntotdeauna sceptic cu privire la literalitatea pe care o are raportul dintre cinema [i roman, ca [i cum cinema-ul ar g\ndi c` romanul se reduce doar la relatarea unei pove[ti, iar filmul ar fi nu-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

mai vizual. Dup` mine, literatura [i cinema-ul exist` pentru a servi via]a, vizibilul [i mai ales invizibilul.“ Cu c\teva zile \naintea Festivalului de la Cannes, Olivier Assayas explica astfel, \ntr-un interviu pentru Le Figaro, cum \n]elege el raportul dintre cinema [i literatur`. Unde al]ii vedeau un posibil conflict, o concuren]` virtual`, el a g`sit leg`turi de rudenie. V` pute]i oare imagina o schimbare de titulatur` a Festivalului de Film de la Cannes? V` imagina]i cum ar ar`ta Festivalul de Literatur` de la Cannes? M. M.

[i: Save the cat! a lui Blake Snyder, care \]i spune cu precizie, la minut [i la secund`, c\nd e musai s` se petreac` crima sau s` apar` pisica salvat` \n secven]a 20. Totul se reduce la scheme [i la un algoritm. {i atunci… de ce mai vedem filme? A. P.

■ O analiz` c\t se poate de obiectiv` asupra vie]ii, \ntr-o „perl`“ de la examenul de limba român`, de la Bac: „Basmul Harap Alb este un basm cult pentru c` este scris de un om cult, Eminescu. Atunci c\nd cel care scrie basmul este incult, [i basmul este incult, adic` e opus basmului cult, dar am\ndou` basmele s\nt frumoase, numai c` unul e scris \ntr-un fel [i cel`lalt \n alt fel“. S. G. ■ O prieten` de-a mea care pred` la Liceul „I.L. Caragiale“ din Bucure[ti a dat elevilor de clasa a IX-a un exerci]iu \n care ace[tia s` construiasc` dou` fraze ilustr\nd omonimia cuv\ntului „poart`“. Iat` ce i-a scris un elev: 1) „Încorsetat de luciditate, copilul analiza minu]ios silueta patibular` a str`inului de dincolo de poart`, ce p`rea s` \mbr`]i[eze \ntunericul perfid al nop]ii, urc\nd sc`rile de scam`, surd`, ale efemerit`]ii.“ [i 2) „La hotarul amurgului, un soare \ncerc`nat se \neac` \n propriul s\nge, sc`ld\ndu-[i solzii \n purpura topit`, poart` r`zboiul titanic al delirului oniric ce corupe zenitul [i apoi dispare precum n`luca aburind` a l`mpii lui Alladin, \mpr`[tiind candoarea corpusculilor de lumin`.“ M. C. ■ Recunosc c` n-am reu[it s` parcurg tot Story-ul lui Robert McKee, de[i o viitoare scenarist` \n v\rst` de 23 de ani mi-a spus c`, dup` ce a citit extaziat` primele zece pagini, a reu[it s` termine un script la care lucra de o jum`tate de an. M-a plictisit, pe alocuri m-a enervat, [i cred \n continuare c` pentru a-]i \nsu[i cli[eele dramaturgice made in Hollywood e suficient s` vezi filme. Între timp, am dat peste ceva [i mai

■ Se iau 14 membri ai unui club select din Anglia anilor ’20, care se chema Detection Club [i reunea autori de romane poli]iste. Se decide c` vor scrie \mpreun` o carte. Fiecare va scrie un capitol, relu\nd firul povestirii din punctul unde a fost \ntrerupt de c`tre predecesorul s`u (fire[te, cu excep]ia celui care va scrie capitolul \nt\i – elementar, drag` Watson!), dar f`r` a cunoa[te faptele narate p\n` acolo. Se stabile[te, prin tragere la sor]i, ordinea autorilor. Iat-o: G.K. Chesterton, V.L. Whitechurch, G.D.H. [i Margaret Cole, Henry Wade, Agatha Christie, John Rhode, Milward Kennedy, Dorothy L. Sayers, Ronald A. Knox, Freeman Wills Crofts, Edgar Jepson, Clemence Dane, Anthony Berkeley. Rezultatul acestei ]es`turi colective apare \n 1931, cu titlul Amiralul plutitor. O carte pe care a[ citi-o cu drag dac` ar publica-o careva aici. D. S. ■ Revista electronic` Acum, editat` de jurnalistul Petru Clej, a lansat unul dintre s`pt`m\nalele sale sondaje de opinie, cu \ntrebarea: „Ce p`rere ave]i despre teoria conspira]iei?“. P\n` joi, 21 mai, 22% dintre votan]ii de pe Internet (40 de voturi) aleseser` r`spunsul: „E o inep]ie [i un simptom al paranoiei“. Un num`r dublu \ns` (80 de votan]i) au ales varianta: „Explic` mai tot ce se petrece \n lume“. Psihiatria are un viitor de aur. Dac` nu cumva [i votul acesta o fi fost dirijat de cele 12 familii care conduc lumea din umbr`. A. M.

Despre science fiction

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

DOSAR Radu Pavel Gheo

SF-ul: o defini]ie C\nd am publicat Despre science fiction, volumul de teorie [i critic` literar` axat pe SF (de unde am preluat \n mare parte ideile din textul de fa]`), am pornit – printre altele – de la convingerea c`, \ntr-un anumit sens, nu exist` literatur` science fiction. Sintagm` oricum pleonastic`, fiindc` \n contextul de fa]` fiction [i „literatur`“ \nseamn` acela[i lucru. Fie ea umil` sau \nalt`, trivial` sau nobil`, p\n` la urm` literatura nu poate fi dec\t bun` sau proast`. Dincolo de cadrele, temele sau ideile specifice, science fiction-ul nu se abate de la aceast` regul`. SF-ul nu este nici un gen literar aparte. Nu e nici paraliteratur`, nici antiliteratur`, ci pur [i simplu literatur`, la fel ca scrierile poli]iste sau romanele istorice. Dac` \ncerc`m totu[i s` g`sim un specific al science fiction-ului, analiza nu trebuie s` porneasc` de la raportul cu alte genuri literare, ci de la cel tradi]ional: cel dintre spa]iul fic]ional [i realitate. Literatura science fiction (ca [i cea fantastic`, suprarealist`, oniric` etc.) are un mod fic]ional propriu de abordare [i utilizare a realit`]ii, cre\nd un anumit tip de raport \ntre realitatea fic]ional` [i cea obiectiv`, prin mijloace similare cu cele ale tuturor celorlalte moduri literare. De aceea numesc SF-ul – \n lips` de un alt termen mai bun – un mod literar a c`rui specificitate (recunoscut` de lector \n momentul abord`rii lumii imaginate de un scriitor) const` tocmai \n raportul realitate-fic]iune, realizat \ntr-un fel propriu. În ceea ce prive[te o defini]ie posibil`, cea pe care o propun porne[te de la tipul de univers fic]ional folosit \ntr-o scriere literar`. Universul fic]ional de tip SF, ca [i cel utopic s\nt rezultatele unei prelungiri a lumii reale \ntr-un spa]iu imaginar, prelungire realizat` prin analo-

gie [i extrapolare. Cercul str\mt al universului de tip realist este prelungit logic de lumile imaginare de tip SF sau utopic, cu sublinierea – extrem de important` – c` ambele pornesc de la legile universului realist cunoscut, pe care le dezvolt`, le extrapoleaz` sau le modific` pe cale ra]ional`. Universul fic]ional SF [i cel utopic se afl` \ntr-o rela]ie de noncontradic]ie cu cel de tip realist, ceea ce le apropie de miraculos (a[a cum a intuit mai demult Roger Caillois). Deosebirea ar fi aceea c` atunci c\nd vorbim de scrieri utopice sau SF tipice, \n universul fic]iunii exist` o zon` de contact \ntre spa]iul imaginar de tip realist [i cel de tip utopic sau SF, fiindc` ele se continu` logic unul pe cel`lalt, urm\nd regulile celui dint\i [i construindu-[i imaginarul propriu. Dac` exist` un specific al science fiction-ului, atunci el este dat exact de aceast` rela]ie de continuitate \ntre spa]iul fic]ional SF [i cel de tip realist.

Literatura mare [i literatura mic` Din perspectiva criticii literare „\nalte“, literatura science fiction a fost dintotdeauna un gen de consum, colateral Marii Literaturi. E suficient s` vedem pozi]ia pe care o ocup` \n istoriile literare ap`rute la noi sau \n str`in`tate: una separat`, marginal`, decontextualizat` [i, de obicei, uniformizant`. Literatura SF e plasat`, de regul`, \ntr-un capitol separat, unde e tratat` \n afara contextului literar general, ca [i cum ar fi un organism literar cu o evolu]ie paralel` [i independent`, f`r` foarte mare leg`tur` cu Literatura. Dintr-o asemenea perspectiv` istoric`, SF-ul

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

pare s` nu aib` evolu]ie, epoci sau curente. Nu are nici autori bine individualiza]i \n peisajul literar general, ci doar „scriitori SF“, adic` o seam` de oameni care scriu de peste dou` sute de ani o literatur` de consum – aceea[i, pentru acela[i public, \n acela[i stil [i cu aceea[i valoare (sau lips` de valoare) literar`. În orice caz, o literatur` desprins` de marile probleme ale fiin]ei umane [i de cùt`rile specifice artei literare. Avem de-a face cu un tip de evaluare comun` [i comod`, ce se aplic` [i literaturii poli]iste, [i tuturor genurilor a[a-numite „de consum“. Judec`]ile critice (sau istorice) nu se fac \ns` globalizant [i nici uniformizator, tìnd [i netezind tot ce iese dintr-un model prestabilit. În ciuda caracterului sù „consumist“, science fiction-ul are [i el – ca [i literatura \nalt` – dreptul la capodoper`. Din p`cate, de[i uneltele criticii literare nu s\nt [i n-au cum s` fie instrumente de precizie, cei care le folosesc uit` adesea c` e-

mit o judecat` de gust. Ei s\nt convin[i c` arta \n general [i literatura \n particular pot fi evaluate cu precizie de farmacist. Critica [i teoria literar`, tributare [tiin]elor reale, au preluat de la cele din urm` nu doar elemente de terminologie, ci [i modele de judecare [i ierarhizare. Una dintre distinc]iile care ar trebui s` fie pur [i simplu de gen, dar care a devenit valoric`, e cea dintre literatura „\nalt`“ (sau „mare“) [i literatura „de consum“, \ntre Hochliteratur [i Trivialliteratur. De obicei, criticii literari v`d \n literatura de consum – luat` \n ansamblul ei – o form` inferioar` de literatur`. Într-un fel, e mai u[or: asimil\nd literatura SF unui gen compact, relativ minor (cu rare excep]ii, ce nu fac dec\t s` confirme regula), dar bine delimitat, criticul literar \[i u[ureaz` truda evaluatoare. Solu]ia nu e nici integral corect`, nici absolut incorect`, ci doar excesiv de reductiv`: simplific` peisajul literar [i accentueaz` impresia (fals`) de ordine, creat` de teoreticieni [i critici. Unul dintre argumente (devenit mai degrab` preconcep]ie) este larga audien]` a science fiction-ului. Îns` \ncadrarea \ntr-un gen sau adoptarea unui anumit stil nu stabilesc valoarea unui text. Dac` accept`m urm`toarele premise: 1) c` literatura de consum nu are o foarte mare valoare literar` [i 2) c` tot ce e lipsit de valoare nu rezist` probei timpului, atunci concluzia silogismului creat ad hoc ar fi c` nici o crea]ie ce apar]ine literaturii de mas` nu rezist` \n timp. Eugen Ionescu nu a pierdut ocazia de a-[i revendica „dreptul s` m` \ndoiesc de p`trunderea critic` a acelora care, consecven]i propriului principiu, nu-mi vor putea niciodat` motiva de ce Racine e preferabil lui Conan Doyle...“, continu\nd astfel: „Metoda lor nu-mi face evident` nici o diferen]iere calitativ`. Ea nu-mi indic` o necesar`, pentru inteligen]`, ierarhie a valorilor. Ci este anarhic`“ (\n volumul Nu, ap`rut \n 1934 [i reeditat la Editura Humanitas, 1991, p. 16). Mai mult, \n pofida ierarhiilor literare, oamenii citesc [i ast`zi aventurile celor trei-patru muschetari, Misterele Parisului sau c`r]ile lui Arthur Conan Doyle, Jules Verne [i H.G. Wells, iar D’Artagnan ori Sherlock Holmes par a fi nu doar universali, ci [i nemu-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

DOSAR

ritori. Pe ici, pe colo astfel de texte se studiaz` cu seriozitate [i \n universit`]i. Un alt argument \n favoarea delimit`rii science fiction-ului de literatura mare combin` criteriul audien]ei cu cel al v\rstei [i, implicit, al nivelului de educa]ie. Astfel, se consider` c` publicul-]int` generic al SF-ului este format din tineri (majoritar adolescen]i), cititori afla]i \n perioada de maturizare, pentru care literatura de acest gen reprezint` doar o etap` [i se sincronizeaz` cu nivelul lor de maturizare – sau imaturizare – lectural`.

Literatura pentru copii [i tineret Un bun exemplu \l constituie recent ap`ruta Istorie critic` a literaturii române. 5 secole de literatur` a lui Nicolae Manolescu (Editura Paralela 45, 2008). Într-un volum de peste o mie cinci sute de pagini, criticul român dedic` science fiction-ului o parte dintr-o pagin` – fiindc` altfel nu pot s` descriu capitolul respectiv. Capitolul pomenit aici are, \ntr-adev`r, o singur` pagin` [i este intitulat astfel: Literatura pentru copii [i tineret. Fantasticul. S.f.-ul. Într-o singur` pagin` s\nt expediate toate operele literare adresate copiilor, adolescen]ilor, toate scrierile fantastice [i science fiction. Sau cel pu]in a[a pare. Nu e nimic gre[it \n bifarea gr`bit` de c`tre Nicolae Manolescu a literaturii SF \n Istoria... sa. Criticul nu se \n[al`; el nu face altceva dec\t s` se subsumeze percep]iei generale asupra acestui gen literar. Nici nu minimalizeaz` scrierile valoroase cu tem` sau pretext SF. Nu face altceva dec\t s` se supun` canonului critic autohton de la sf\r[itul mileniului trecut. Evident, printre operele subsumate acestui fantastic ori acestui SF nu se num`r`, de exemplu, proza fantastic` a lui Eminescu ori cea cu tent` SF a lui Mircea C`rt`rescu. Nici Trenul de noapte a lui Ioan Gro[an. Nici proza lui Mircea Eliade. Fantasticul [i science fiction-ul de aici reprezint` genul nediferen]iat, masa de scrieri naive, care se adreseaz` lectorului \nc` nematurizat, neobi[nuit cu literatura \nalt`, dup` cum

o anun]` limpede, \nc` de la \nceput, titlul capitolului: pentru copii [i puberi, fantastic [i SF. Ce-i drept, literatura SF nu a fost niciodat` specialitatea lui Nicolae Manolescu. Drept dovad`, criticul afirm` c`, p\n` la Felix Aderca, \n literatura român` nu au existat scrieri science fiction. În ceea ce prive[te literatura de gen din România postrevolu]ionar`, N. Manolescu scrie urm`toarele: „Dup` 1989 s.f.-ul românesc pare s` fi disp`rut“ (op. cit., p. 1394). Pentru un studiu aprofundat, exhaustiv [i bine documentat \n domeniu, cea mai potrivit` surs` critic` [i teoretic` de p\n` acum este masiva lucrare a lui Mircea Opri]`, Anticipa]ia româneasc` (Editura Viitorul Românesc, 2003). Mircea Opri]` aminte[te c`r]ile lui Victor Anestin, ce „s-a vrut un Flammarion al României“ (op. cit., p. 35). Merit` remarcat c` prima dintre ele, O c`l`torie la Venus sau În anul 4000, a ap`rut \n 1899, adic` mai \nainte cu aproape patru decenii de Ora[ele \necate, romanul lui Felix Aderca. Apoi, \n 1914, c\nd Anestin publica O tragedie cereasc`, ap`rea [i romanul lui Henri Stahl Un român \n Lun`.

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

În ceea ce prive[te literatura SF [i fantastic` de dup` 1989, tot Mircea Opri]` face o evaluare clar` [i dur`, remarc\nd tendin]a de sincronizare a science fiction-ului românesc cu literatura de gen din str`in`tate. Asta a \nsemnat, desigur, arderea etapelor [i asimilarea curentelor vest-europene [i americane, cum a fost cyberpunk-ul, dar [i topirea literaturii de gen \n magma postmodernist`, ce face tot mai greu de \ncadrat o scriere literar` \ntr-un curent bine definit. {i a \nsemnat [i lansarea unui val de scriitori care [i-au format un public fidel [i care, \ncet-\ncet, s-au f`cut ori se fac remarca]i \n spa]iul literaturii mari. Dac` ar fi s` pomenesc c\teva nume, i-a[ aminti pe Marian Coman, Sebastian A. Corn, Ona Frantz, Michael Haulic`, AnaVeronica Mircea, Florin P\tea, Liviu Radu, JeanLorin Sterian etc. Nu-i mai citez aici pe autorii care par s` fi renun]at la scris, dar au publicat \n ultimii dou`zeci de ani texte (mai scurte sau mai lungi) de o valoare literar` cert`. {i nu e vorba de texte pentru copii [i tineret.

* * * Una dintre cauzele percep]iei diferen]iate a literaturii SF a fost, indiscutabil, atitudinea condescendent` a criticii literare de evaluare. Nu pot totu[i s` nu amintesc c`, \n general, exist` o percep]ie diferen]iat` a literaturii SF europene de cea de pe continentul nord-american. Scrierile SF-ului clasic european au fost mai u[or asimilate de istoria literaturii. În schimb, autorii americani de science fiction au r`mas, \n cele mai multe cazuri, exemple \n sprijinul ideii c` SF-ul este, \n esen]`, un gen de consum. Vorbind despre aceste dou` culturi (european` [i american`), se remarc` o diferen]` de manifestare a fenomenului literar, dat` – poate – de preeminen]a acordat` fie valorii artistice (\n Europa), fie celei economice (\n SUA). Oricum, autori de talia lui Wells, Stanislaw Lem, Arkadii [i Boris Struga]ki, Karel Cˇapek s\nt greu de egalat de „mae[trii SF-ului american“ Asimov, Zelazny, Van Vogt, Heinlein etc. Din acest motiv, scriitori americani extrem de talenta]i, dar care au scris texte SF cu priz` mai redus` la mase, au r`mas undeva \ntr-un plan secund, f`r` a fi recupera]i nici de „marea literatur`“, chiar dac` au un grup stabil, fidel [i regenerabil de fani autentici. A[a se \nt\mpl`, de exemplu, cu Cordwainer Smith, un autor tradus \n român` cu un volum de povestiri, Lorzii Instrumentalit`]ii, ap`rut la defuncta Editur` Multistar din PiatraNeam], \n 1993. O alt` cauz` a subaprecierii literaturii science fiction \n raport cu marea literatur` ar fi asimilarea celei dint\i cu tot felul de para[tiin]e: ozenistic`, parapsihologie, paleoastronautic` etc., care nu \[i au locul \n evaluarea unui fenomen literar. La aceast` \nrudire contra naturii au contribuit mult membrii grupului de adep]i constan]i ai fenomenelor de tip SF (grup numit generic „fandom“), adic` fanii tuturor manifest`rilor aflate la grani]ele dintre imaginar, literatur`, [tiin]` [i pseudo[tiin]`. Spa]iul social al science fiction-ului, \mp`r]it pe cenacluri – grupuri \n care se amestec` non[alant scriitori, cititori, ufologi fanatici, yoghini de Balcani, star trekkeri sau c`ut`tori ai extratere[trilor –, a reprezentat o barier` \n calea aprecierii corecte a

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

DOSAR

crea]iilor literare produse aici. A ajuns o problem` s` afirmi c`, de[i scrii SF, nu „crezi“ \n existen]a extratere[trilor, a OZN-urilor sau a nu [tiu c`rui continent disp`rut.

Conven]ia European` de SF. Tot \n anii aceia s-au lansat [i majoritatea autorilor tineri din România. Au fost anii de aur ai SF-ului \n România. Dup` ei au urmat cele [apte vaci slabe, cu o sc`dere brusc` a interesului publicului ([i al scriitorilor). De c\]iva ani \ncoace, pia]a de carte SF s-a normalizat. Literatura de gen se public` \ntr-un ritm mai lent, dar constant. Editura Nemira [i-a rec\[tigat pozi]ia de lider \n domeniu, dar au ap`rut [i edituri care exploateaz` cu succes aceea[i ni[` de pia]`, cum s\nt Millenium Press sau Tritonic. Nu se mai ating tirajele gigantice de odinioar`, dar exist` o pia]` de carte autentic`. În revistele de cultur` ea se vede mai pu]in dec\t cea a Literaturii Mari, dar tirajul atins de un volum al unui autor român de literatur` SF ori fantastic` e identic cu cel al unui autor român de literatur` „\nalt`“ – dac` nu cumva chiar mai mare. Între timp, cum grani]ele dintre genuri s\nt tot mai laxe, e din ce \n ce mai greu s` stabile[ti clar dac` un anumit volum de Sebastian A. Corn, R`zvan R`dulescu sau – dintre autorii str`ini – de Chuck Palahniuk ori Kazuo Ishiguro poate fi categorisit drept science fiction, fantastic sau literatur` „\nalt`“. Ceea ce nu e deloc r`u pentru literatur`. Pentru literatura autentic`.

Literatura SF azi Dincolo de toate delimit`rile [i subtilit`]ile terminologice, care r`m\n apanajul criticii [i teoriei literare, realitatea arat` \n continuare c` exist` – [i, probabil, va mai exista – o pia]` de carte SF, a[a cum exist` o pia]` de carte poli]ist`. Pia]a româneasc` de SF nu mai atinge propor]iile explozive de la \nceputul anilor 1990, acea perioad` de traduceri intense \n care s-au recuperat zeci de ani de science fiction – \n mare parte, american. Pe atunci, se spunea c` primul volum din clasicul Dune al lui Frank Herbert, ap`rut la Editura Nemira, s-a v\ndut \n 80.000 de exemplare [i e foarte posibil s` fie a[a. Pe atunci, la Bucure[ti exista o revist` s`pt`m\nal` de SF, fantastic [i horror, Jurnalul S.F. Volumele din colec]ia „Nautilus“ a Editurii Nemira ap`reau pe band` rulant` [i erau p\ndite de fani at\t \n libr`rii, c\t [i pe tarabele omniprezente \n centrele marilor ora[e. Editura Nemira lansase [i o serie de antologii bilingve de autori români, care au ap`rut succesiv \n trei ani: 1994, 1995 [i 1996. În 1994, la Timi[oara s-a organizat

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

Michael Haulic`

Literatura SF e despre oameni „S\ntem \n 2020 [i lumea s-a schimbat.“ A[a \ncepea un serial SF difuzat la TV prin anii ’90. Lumea se schimb` mereu [i noi odat` cu ea. Lumea literaturii SF nu face excep]ie. Cu c\]iva ani \n urm` (nu mul]i), prin presa occidental` s-a st\rnit o adev`rat` furtun` c\nd cineva a declarat moartea sefeului. {i la noi a spus cineva c` Ceau[escu a luat cu el \n morm\nt sefeul românesc, iar unii continu` s`-l cread` [i azi (sau o fi vorba de lene [i lips` de informa]ie?). Se spunea atunci, \n acele articole, c` nu se mai scrie SF pentru c` lumea nu mai crede \n el. Pentru c` lumea visa la zborul cosmic – care c\ndva era o realitate –, iar acum s-a resemnat c` nu vom porni prea cur\nd s` str`batem galaxiile. {i tot a[a... Num`rul imens de titluri SF care apar anual \n lume \i contrazice \ns`. E drept c` sefeul din acest deceniu pare s` fie altfel dec\t cel al anilor ’60, ’70 [i al anilor ’80. Cu excep]iile inerente (destul de multe). Înc` se mai scrie hard SF [i

space opera, iar cyberpunk-ul se transform` pe nesim]ite \n altceva.

Transla]ii Nucleul pur [i dur al fanilor SF \nc` mai suspin` dup` hard SF [i space opera, acel SF glorios care ne-a \nc\ntat copil`ria [i ne-a f`cut dependen]i de fic]iunea [tiin]ific`. Acea fic]iune pe care o credeam [i probabil`, [i posibil` c\ndva. {i nu se mai scrie azi space opera? Nu se mai scrie azi hard SF? Slav` Domnului, apar \nc` romane de Peter F. Hamilton, Alastair Reynolds, Vernor Vinge, Robert Charles Wilson [i al]ii. Nu se mai scrie cyberpunk? Cei care considerau genul mort s-au trezit cu romanele lui Richard K. Morgan sau cu Rewired: Post-cyberpunk Anthology, o replic` peste ani la celebra antologie-cult a lui Bruce Sterling, Mirrorshades (ap`rut` [i \n române[te \n 2008, cu titul Cyberpunk). Acestea s\nt transla]ii \ns`, alunec`ri dinspre. Adev`ratul cutremur se \nt\mpl` atunci c\nd apar scriitori care reu[esc s` vin` cu ceva nou. Cu teme noi, cu un fel nou de a scrie... iar ceea ce propun cititorilor e at\t de diferit de ceea ce se scria, \nc\t ace[tia din urm` au nevoie de timp de g\ndire. Au nevoie de timp ca s` le recunoasc` p\n` [i apartenen]a la gen. A[a a \nceput s` se vorbeasc` prin 2003 despre New Weird. China Miéville public` \n 2000 Sta]ia pierzaniei, un roman care voia s` fie fantasy, dar scris altfel dec\t o f`cuse Tolkien. {i fantasy-ul lui era cam SF, drept s` spun. {i bine, foarte bine scris. S-a zis atunci c` se n`scuse curentul New Weird. Spre ce se \ndreapt` acest New Weird? Nu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 [tiu. Cine poate [ti? Poate peste vreo 10 ani, un alt curent revolu]ionar se va na[te din ceea ce este azi New Weird. Poate, cu ceea ce s-a c\[tigat ca scriitur`, se ve reveni la temele sefeului clasic. Poate cea mai radical` transformare a literaturii SF contemporane este apropierea de mainstream. Grija pentru calitatea literar` a textului las` \n urm` obsesia pentru S-ul din SF, lucru care \i nemul]ume[te pe adep]ii sefeului ca literatur` despre [tiin]`, dar \i apropie de cititorii care, \n general, nu prea s\nt tenta]i de pove[tile cu nave spa]iale [i robo]i. Ha! Sefeul nu mai este, de o bun` bucat` de vreme, despre nave [i robo]i. Cineva spunea c` literatura SF nu este despre gadgeturi, este despre oameni. Nu este despre lucruri, ci despre ceea ce ne face s` fim oameni. A[a este.

{i pe române[te? Pe române[te, nu facem dec\t s` repet`m istoria. A[a cum, dup` 1989, a trebuit s` reinvent`m capitalismul (cu nuan]e mioritice, evident), [i \n SF ne-am reinventat. Ultimii autori de SF „adev`rat“ par a fi fost optzeci[tii. P`cat c` vremurile nu le-au permis s` se desf`[oare [i n-au apucat s` publice, \nainte de 1990, dec\t c\te un volum sau dou`, de proz` scurt` (s\nt [i excep]ii, bine\n]eles). Nu prea era vremea romanului atunci. N-aveai unde-l publica, iar \n zecile de cenacluri se citeau povestiri care, cu ceva noroc, ap`reau \n almanahurile Anticipa]ia sau \n c\te o antologie dintre cele publicate de Alexandru Mironov (este meritul pe care nimeni nu i-l poate contesta, oric\t de „la mod`“ ar fi s` i se minimalizeze contribu]ia la dezvoltarea sefeului românesc – evident, pe alte motive dec\t cele ce ]in strict de SF). Cei care s-au n`scut cu polonicul la cap [i h\rd`ul al`turi au apucat s` publice chiar un volum... Dup` 1990, mul]i sefi[ti au abandonat scrisul de povestiri pentru scrisul de articole. S-au f`cut ziari[ti, adic`. A[a ne-am trezit \n situa]ia – foaaarte SF – ca ziarele Sc\nteia [i România

DOSAR

liber` s` fie conduse de doi cunoscu]i scriitori de SF: Cristian Tudor Popescu [i Bogdan Ficeac. S` mai pomenesc [i de Tineretul liber (fost Sc\nteia tineretului), al c`rui redactor-[ef adjunct era D`nu] Ungureanu? A[a c`, stima]i concet`]eni, presa româneasc` a ren`scut \n anii ’90 sub zodia sefeului. Cum spunea cineva: tr`iam \ntr-un secol care a fost c\ndva SF. F`r` \ndoial`, apari]ia revistei s`pt`m\nale Jurnalul SF, \n 1992, a contribuit la \nmul]irea tinerelor speran]e \ntr-ale sefeului, iar reluarea apari]iei colec]iei de povestiri [tiin]ifico-fantastice sub numele Anticipa]ia a sus]inut-o. A fost bun acest paralelism, pentru c` JSF scotea scriitori (mai mult sau mai pu]in talenta]i – s-a [i v`zut c` mul]i dintre ei au disp`rut \ntre timp) pe band` rulant`, iar Anticipa]ia era publica]ia care \i consacra. Se scria SF „\n dulcele stil clasic“ pe vremea aia, dar tinerii autori s-au dedat [i la experimente. Germenul inova]iei z`cea [i \n tinerii scriitori nou`zeci[ti. {i dac` cyberpunk-ul era subgenul cel mai la \ndem\n`, mai nou [i mai pe potriva genera]iei care uitase de Led Zeppelin [i iubea Nirvana, n-a mai fost dec\t un pas p\n` la topirea cyberpunk-ului \n ceva... nu se [tie ce. Motocentauri pe acoperi[ul lumii a fost o antologie despre care s-a scris \n teze de licen]` [i de doctorat, este o raritate bibliofil` [i a \nsemnat, \n acela[i timp, [i un motiv de dispute, de

DOSAR

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

polemici. Urme ale acestora mai r`zbat [i azi prin articolele diverselor grup`ri... A fost desprinderea de sefeul tradi]ional (cel cu nave [i robo]i [i extratere[tri), de sefeul politehnico-[tiin]ific, cum \l numea cineva. Am aflat atunci c`, \n România, se poate scrie SF [i altfel. Din p`cate, pia]a editorial`, chiar dac` se deschisese spre romanele SF, r`m`sese la fel de opac` la literatura SF autohton`. A[a c` nou`zeci[tii au debutat \n volum t\rziu, la sf\r[itul anilor ’90 sau \nceputul deceniului urm`tor. Adic` \n alt mileniu. Unii \nc` mai debuteaz` sau se preg`tesc s-o fac`. Campionii – ca num`r de c`r]i publicate, dar nu numai – s\nt Liviu Radu [i Sebastian A. Corn, acesta din urm` fiind cam singurul reprezentant al sefi[tilor acceptat de establishment-ul literar de la noi (ar mai fi Radu Pavel Gheo, dar pentru alte c`r]i, mai pu]in pentru Fairia). În rest, c\nd vine vorba despre SF, este pomenit oricine s-a apropiat c\t de c\t de SF ([i vine dinspre mainstream, desigur), dar s\nt uita]i (de[i nu po]i uita ceea ce n-ai [tiut niciodat`, nu?) cu des`v\r[ire adev`ra]ii scriitori de SF: Dan Dobo[, Ona Frantz, Costi Gurgu (am dat doar trei nume, ale unor scriitori care oric\nd pot fi publica]i la orice editur` din România sau din lume).

Tendin]e \n sefeul românesc contemporan?

Îmi pare c` se continu` linia nou`zecist`, cea hulit` de p`str`torii vechilor tradi]ii, cea a apropierii de mainstream, av\nd mai multe leg`turi cu fantasticul dec\t cu sefeul. Sau hai s` ne \mp`c`m: exist` dou` direc]ii – una tradi]ional`, cu un S foarte puternic \n sigla SF, [i una mai soft, mai \n r\nd cu ceea ce se \nt\mpl` \n ultima vreme [i prin alte p`r]i. Pentru prima direc]ie pot fi aminti]i, pe l\ng` cei deja pomeni]i, Roxana Br\nceanu [i Marian Tru]` (el fiind totu[i un debut \nt\rziat). Pentru a doua direc]ie, a[ avansa numele lui Marian Coman. Ce va (mai) fi depinde de editurile care public` SF \n România. Depinde de Nemira, dac` va \ncepe s` publice [i autori români; depinde de Tritonic, Bastion [i Millennium Press, dac` vor continua s` g`seasc` autori români pe care s`-i publice. Dar depinde, \n primul r\nd, de scriitori. Care trebuie s`-[i fac` treaba [i s` scrie. Cititori s\nt. Edituri care s` publice s\nt. Da, tr`im \n 2009 [i lumea s-a schimbat. În bine, zic eu. ■

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

prezent derutant [i un trecut din care se i]esc iubiri pierdute [i nostalgii, inclusiv fantasma din cristalin a fecioarei Geraldine, se situeaz` [i universul poetic al lui Reichmann. În prima jum`tate a c`r]ii, majoritatea poemelor s\nt datate [i localizate la Bucure[ti, apoi – dup` un interludiu prin Barneville (Normandia), Toulouse, Londra, München – se „re-stabilesc“ la Paris, unul dintre ele fiind conceput... „diminea]a (c\teva minute dup` trezire)“. Pentru ca spre final, dup` c\teva escapade la Aix-en-Provence, Praga [i Budapesta, s` se \ntoarc` definitiv la Bucure[ti. Scenariile poemelor – biografic-livre[ti, post-suprarealiste... – s\nt elaborate atent, cu o acurate]e mult prea supravegheat`. În fapt, ceea ce stric` de regul` textele din acest volum este chiar excesul inhibant de explicitare („cum ei ne fur` p\inea [i cu]itul cuvintelor noi le fur`m firul descurajant dintre semnificat [i semnificant...“ – Inspired from Within. Sonet cu François Villon) [i manipularea redundant` a abstrac]iunilor („\ntre mi[care [i nemi[care / \ntre cozonac [i p\ine feliat` / surprind imagini clare nemi[cate / mae[tri \n lupta cu pre]urile...“ – Serioas` [i iubit`) care risc` s` compromit` inclusiv buc`]ile cele mai reu[ite. Nivelul cel mai de jos e atins \n Te strig \n zid („\n zid te strig / nu te v`d prin zid / numele t`u scris de mult pe cheia u[ii / dinspre strad`“ etc.). R`m\n totu[i suficiente poeme care men]in volumul la un nivel mai mult dec\t acceptabil („M`[tile lui Geraldine“, „Eu trec strada!“, „T`ietura din Cotentin“, „Miracolele anacronice ale soldurilor“, „Perioada translucid`“, „Str\mb`-Minte scuip` \n oglind`“, „Dedramatizare declamatorie“, „Ce vede un c\ine“ [.a.) [i suficiente versuri care te fac s` visezi („la \ncruci[area dintre Calea Mo[ilor [i Radu / Calomfirescu un copil str`veziu se na[te \ntr-o curte murdar` / \ntr-o albie p`r`sit`“; „copiii de pe strada Ziduri Întregi invidiaz` copacii“; „Nimic mai abstract dec\t un prosop de baie albastr`“; „nu-mi place nimic at\t de mult ca singur`tatea obiectelor interzise“ etc.). Sebastian Reichmann este \ns` un poet adev`rat de la care a[teptam mai mult.

Poezia de sub mocheta lui Klimt Sebastian Reichmann Mocheta lui Klimt Editura Cartea Româneasc`, 2008

19,95 lei

Ap`rut dup` aproape patruzeci de ani de la debutul editorial din 1969 (cu fantastul Geraldine), Mocheta lui Klimt este primul volum de versuri scris \n române[te de Sebastian Reichmann dup` o \ntrerupere de trei decenii. În urma „tezelor din iulie“ 1971 [i a unei serii dezagreabile de atacuri instrumentate de oficioasele comuniste ale vremii (\ntre timp \i mai ap`ruse un volum, Acceptarea ini]ial`, al c`rui titlu d`dea [i el de g\ndit), poetul lansat de Miron Radu Paraschivescu [i de Gellu Naum \n a doua jum`tate a anilor ’60 a emigrat \n Fran]a; de atunci a publicat mai multe volume, a fost tradus \n numeroase limbi, inclus \n antologii etc., cucerindu-[i o anumit` cot` la bursa de valori a post-suprarealismului francez. C`r]ile publicate \n ]ar` dup` 1990 nu l-au (re)impus \ns` aten]iei autohtone [i, din p`cate, lectura Mochetei lui Klimt las` un gust u[or am`rui. Energia suprarealist` a debutului a r`mas departe, \n urm`, iar ceea ce i-a luat locul e un discurs stins, u[or rigid, vizibil „f`cut“ \n majoritatea poemelor, luminate intermitent de p\lp\irile poeziei autentice. Decupajele de real prozaic [i imaginar oniric penduleaz` \ntre un Paris tulbure, \mp\nzit de referin]e culturale (inclusiv suprarealiste, evident...) [i un Bucure[ti redescoperit cu tandre]e. Oare va fi [tiind liftiera cu gherghef de la Teatrul Na]ional c` a devenit personaj [i \n romanul colectiv Rubik al Simonei Popescu & Co. [i \n primul poem din Mocheta lui Klimt, unde imaginea ei „suprarealist`“ deviaz` ludic perspectiva? („...p\n` la femeia cu gherghef [i \napoi / nu mai este dec\t un pas [i / liftul sparge acoperi[ul teatrului [i / uite cum trecum u[urel de la Na]ional / la Intercontinental“ – B`ie[i]a n-are leaf`.) Între „na]ional“ [i „universal“, \ntre un

■ Paul Cernat

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

A avea dreptate Nora Iuga Hai s` fur`m pepeni Colec]ia „Fiction Ltd“ Editura Polirom, 2009

Hai s` fur`m pepeni e o lectur` mai grea dec\t spune titlul, dar titlul nu-i totu[i gre[it. Poate fi interpretat [i ca un alibi, pentru un roman al unui anume fel de dragoste de via]`. E un roman cu copii, dar copiii Norei Iuga s\nt ni[te fiin]e crude, \n care via]a pulseaz` \nc` mai amenin]`tor dec\t \n adul]ii care s\ntem – oare? – noi. Floarea, o ]ig`ncu[` de vreo doisprezece ani, avorteaz`, \n urma unui viol care o transform` pe dat` \n martir [i o trimite direct la Londra, pentru a fi adoptat` [i crescut` de o apostat` din aceea[i comunitate etnic`, emigrat` de mult` vreme. F`cut din fragmente – fie confesive, fie marcat fic]ionale, fie enun]iative –, acest roman eclectic este, \n primul r\nd, obiectul literar al unei tradi]ii poetice europene. Parte experimental, parte „comercial“, Hai s` fur`m pepeni e o carte foarte provocatoare nu numai pentru aviza]i, ci [i pentru cititorii care se vor membri ai „societ`]ii civile“. A[ vrea s` le vorbesc \n primul r\nd lor, pentru c`, oprindu-se la un fapt divers care a avut sfertul lui de or` de succes mediatic \n România, Nora Iuga pare s` fi adaptat – fie [i idiosincratic, a[a cum \i st` bine unui poet care nu \n]elege s` se dezmint` – unui nou realism. Unul care, pornind de la media, are [anse mari s` fie recuperat de c`tre ea [i s` devin` astfel, mai degrab`, prada propriei capcane. Pentru c`, dincolo de scriitur`, romanul acesta are o tez`, una prin care se \nt\lne[te cu cele ale lui Michel Houellebecq, de pild` (men]ionat, de altfel, dar ortografiat gre[it...). Floarea n-ar fi at\t o victim` a unui viol discutabil, c\t o uciga[` a unui f`t ajuns \n luna a [asea. Iar vina nu este neap`rat a ei – nu e dec\t un copil –, ci a unei societ`]i bigote, ipocrite, care nu

RECENZII face altceva, prin canalele mediatice care o irig`, dec\t s` consacre cli[ee. În primul r\nd, violul. Nora Iuga \[i permite – din pozi]ia ei de poet impetuos, de revelator al frumuse]ii crude a vie]ii – s` „fure pepeni“ cu aerul unui gest iconoclast, cu impunitate. Violul n-ar fi, av\nd \n vedere c` autorul era un unchi de-al fetei cu cinci ani mai \n v\rst`, tocmai echivalentul acelei reprezent`ri odioase, mai oribile dec\t o crim`. Nora Iuga justific` violul p`r`sind discursul unei moralit`]i luminist-umaniste, pentru a-l \mprumuta pe acela al amoralistului preromantic, pentru care violul este un act vital, un act \ndreptat – ca tot ce e pulsiune – \nspre via]`. Violul, cel pu]in \n cazul celor doi minori, nu e at\t o agresiune mi[eleasc` la adresa unei alte persoane, ci un fel de joc, drapat \n siluire, \ntre dou` principii vitale care, fiecare, \ncearc` s`-l posede pe cel`lalt. Ceea ce sus]ine Nora Iuga – \n ciuda dedubl`rilor vocii narative, a liniei fr\nte pe care se \nf`[oar` nara]iunea – e discutabil. E imputabil \ns` nu cet`]enei Nora Iuga, ci artistului care, \ntr-un acces de personalitate, \ncearc` s` scuture bunul sim] plastifiat al presei care dreneaz` cea mai periculoas` pornire uman`: aceea de a avea dreptate. Mie de asta mi-a pl`cut cartea Norei Iuga. Dincolo de non[alan]a vitalismului celebrat ca bacanale, Nora Iuga denun]` – ce-i drept, \n sugestie, pentru c` n-o spune ca atare – irepresibilitatea nevoii de dreptate. Omul hipermediatic are nevoie de dreptate mai mult dec\t de avere [i mai mult dec\t de sex. Unui om c`ruia i s-a f`cut dreptate po]i s`-i ceri orice. Ei bine, Nora Iuga provoac` la renun]area la dreptate. Literatura european` a fost mereu una a exalt`rii nedrept`]ii, de la apologia terorismului f`cut` de Malraux \n anii 1930, la naturalismul s\ngeros al lui Houellebecq. Da, \n literatur` po]i s` lup]i pentru dreptul de a nu avea dreptate. Poate de asta Nora Iuga nu-[i va vinde bine cartea – n-ar fi singura cauz`, desigur – [i va putea fi perceput` ca o autoare dubioas`, dar m`car va men]ine vie ideea distan]ei estetice, cea care permite, ca un vaccin, inocularea viru[ilor cu scopul de a \ns`n`to[i organismul. ■ Alexandru Matei

32,95 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

m`sur` valabil: „la Paris nu moare nimeni niciodat`“. Într-o lume livresc`, populat` de fantome sau de personaje, moartea este irelevant`, iar \n impun`torul Turn Radio nu se redacteaz` [tiri, ci „previziuni“: institu]iile media s\nt doar „fabrici de fic]iune“. Îns` „fic]ionalizarea“ este general`. R\nd pe r\nd, „oamenii“ se trezesc deposeda]i de cotidianul securizant: pentru François, rutina \ntoarcerii acas` devine un [ir de incidente, drumul e pres`rat cu obiecte personale distruse (haine, c`r]i, discuri), iar \n fa]a imobilului, la etajul trei, „cele dou` ferestre ale sale erau larg deschise [i cineva \i arunca mobila pe fereastr`“. Ulterior, afl`m c` pisica lui François, al`turi de alte viet`]i microscopice din apartament au decis (cu sprijinul Autorului) evacuarea proprietarului indezirabil. Via]a devine text intercalat \ntre episoade de „tr`it“, dar secven]ele c`r]ii nu apar]in unei istorii comune, ci s\nt exerci]ii epice elaborate la cafenea, „comandate“ de Camberleng, \ncerc`ri de impersonalizare [i abandonare a narcisismului de c`tre scriitorii care \ncearc` s`-[i seduc` editorul: jurnalul unei pisici, al unei cocoa[e, pagini despre erotismul cuvintelor, dresajul de melci pe corpul unei femei. Cuvintele, limbile, personajele s\nt temele [i protagoni[tii c`r]ii. De[i povestea este bun`, transparen]a devine st\njenitoare, c`ci trucurile s\nt l`sate la vedere, de la redundan]a titlului, la hipertematizata idee „textualist`“: „acel autor de origine român` care scrie un roman despre noi to]i..., s\nte]i un autor ventuz`, a]i supt din personajele dumneavoastr` toat` memoria, le-a]i secat, p\n` [i pe dumneavoastr` v-a]i introdus ca personaj, a]i tulburat toate frontierele dintre fic]iune [i realitate“. În pofida acestor redundan]e, lectura este antrenant` [i, \ntre r\sul amar [i reflec]ia grav`, r`m\ne aventura \nt\lnirii cu un autor mereu surprinz`tor, indiferent de genurile abordate, de[i devenit [i el personaj prin hipermediatizare, pentru care „singurul lucru pe care trebuie s`-l a[tept`m de la o carte sau de la o pies` este pl`cerea pe care ni le-au procurat atunci c\nd le-am scris“. ■

Succedanee [i simulacre Matei Vi[niec Sindromul de panic` \n Ora[ul Luminilor Colec]ia „Proz`“ Editura Cartea Româneasc`, 2009

42,95 lei

Într-un Paris unde totul este posibil, ]ara \n care „visam cu to]ii s` devenim celebri“, l\ng` biserica Saint-Médard, o (fost`) curte medieval` a miracolelor, poten]iali autori ai anilor ’90 a[teapt` un miracol editorial, f`c\ndu-[i veacul deasupra cafenelei, \ntr-o sal` devenit` azil de noapte pentru scriitorii-clocharzi, [i \ncearc` s` intre \n gra]iile domnului Cambreleng, editor improbabil, care nu public`, de fapt, nici o carte, ci proclam` avangardist moartea cuvintelor. Naratorul-protagonist Matei Vi[niec, „autorul celebrului poem Corabia“, imigrat \n Fran]a \n 1987, \[i face intrarea \n Paris ca „posesor“ al unei „vagi faime de poet bun [i de dramaturg cenzurat“, devenind \ntre timp scriitor ratat, al`turi de al]i est-europeni care au alimentat gustul occidentalilor pentru exoticul lumii comuniste. To]i ajung, dup` 1989, inutili, „autori ai unei singure c`r]i“, „scriitori de unic` folosin]`“ (l’écrivain jetable). Suprema lor \mplinire, narat` nu f`r` sarcasm, este scrierea colectiv`, un comunism literar. Traseul c`r]ii avanseaz` de la aceast` antiutopie a „esticului“ r`zbind prin raiul parizian, p\n` la distopia final` a scriitoarei japoneze ABIV1988-2,50 („autoare a patru romane sub form` de SMS“), incapabil` s` identifice Parisul imaginat turistic – ora[ul impresioni[tilor, al avangardi[tilor, al \ndr`gosti]ilor, al buchini[tilor, al cafenelelor – \n mizerele realit`]i cotidiene, de unde revolta visceral` [i, consecutiv, „sindromul de panic` \n Ora[ul Luminilor“. Parisul a devenit un cimitir, un ora[ al fantomelor, dar grotescul e o masc`, tragedia – jucat` ca butaforie. C`ci reversul se arat` \n egal`

Elena Cra[ovan

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Farmecul discret al reveriei Fernando Pessoa Cartea nelini[tirii Editura Humanitas Fiction, 2009

C\nd deschizi Cartea nelini[tirii, primele \ntreb`ri care-]i r`sar \n minte s\nt „De fapt, cui apar]in aceste pagini?“ [i „Ce voce are autorul solipsist care-[i descrie la nesf\r[it senza]iile [i visele?“. A citi volumul ca pe un jurnal e ca [i cum ai crede c` un miraj poate fi atins cu m\na, iar a te apropia de autorul lui, Bernardo Soares, ca de un personaj de fic]iune \nseamn` s`-l \n]elegi doar pe jum`tate. Pessoa \nsu[i l-a numit pe acest func]ionar singuratic de pe Rua dos Douradores un „semi-heteronim“, adic` o versiune a sinelui sù mai pu]in fidel` dec\t Alberto Caeiro, Ricardo Reis sau Álvaro de Campos. Richard Zenith a g`sit \n Soares un „Pessoa mutilat“, iar \n straniile \nsemn`ri a v`zut „tocmai subversiunea [i negarea“ reprezent`rilor noastre obi[nuite privitoare la c`r]i. Negativul unui portret de artist, o lung` c`l`torie spre hotarele imagina]iei deghizat` \n confesiune, poteca de smarald care leag` visul de literatur`, dragostea pentru expresivitatea poetic`, dar pentru nimic altceva – iat` cum s-ar putea descrie Cartea nelini[tirii. Bernardo Soares este un singuratic. „M` simt at\t de izolat \nc\t percep [i spa]iul dintre mine [i costumul meu“ – sus]ine el, \n vreme ce se las` purtat de reverii, tot mai departe. Acest b`rbat nu pare s` aib` un corp, cel pu]in nu unul vizibil pentru cei din jur, \ns` e capabil s`-[i inventeze suflete noi, distincte. Soares nu iube[te pe nimeni, nu c`l`tore[te nicìeri, nu prime[te musafiri, nu are prieteni, [i nici op]iuni politice. Visele, senza]iile, somnul, literatura [i compania proprie-i persoane multiplicate s\nt motiva]ii suficiente pentru a trì. Decorul nu se

RECENZII schimb` niciodat`. Feerica Lisabona cu miresmele sale [i lumina magic` a fiec`rei ore, zgomotul tr`surilor pe pavajul ud, spinarea \ndep`rtat` a fluviului Tejo, rochiile multicolore ale femeilor, zumzetul cafenelelor, str`zile animate de o muzic` tainic`, spectrul cromatic al cl`dirilor [i al cerului fac redundant` [i chiar vulgar` \ns`[i ideea de a pleca \n str`in`tate. Pedantele exerci]ii de gramatic` ornate poetic, convingerea c` metaforele au mai mult` realitate dec\t oamenii, acedia cultivat` cu voluptate, celebrarea zilnic` a fanteziei [i a „erudi]iei sensibilit`]ii“, dispre]ul fa]` de ceilal]i, mig`loasa [lefuire a propriului crez estetic, studierea solitar` a „emo]iilor descriptive“ ritmeaz` o via]` mai degrab` demonic` dec\t uman`. Soares, dependent de scris ca de un drog, consider` c` „adev`ratul om de ac]iune e vis`torul“, caracterizeaz` King Lear drept o oper` cu „defecte monstruoase“, \l prefer` pe Heine lui Shakespeare, dar a \nv`]at foarte bine lec]ia lui Hamlet, potrivit c`reia ac]iunea ucide imagina]ia. A[adar, orice gest \nspre lumea exterioar` amenin]` s` anuleze efectele impresiilor efemere. Solipsismul acesta – fascinant [i, totodat`, \nsp`im\nt`tor, senzual, dar [i foarte crud – \[i dovede[te poten]ialul artistic mai cu seam` \n scurtele episoade alese din via]a de zi cu zi. Precum culorile lui Van Gogh, imaginile [i senza]iile invocate \n Cartea nelini[tirii prin mijloacele expresivit`]ii literare nu se compar` cu nimic [i, de \ndat` ce ]i-au fost transmise, nu le mai po]i uita. Bananele \n[irate pe Rua da Prata, al c`ror galben d` impresia c` \n coaja lor „s-ar afla \ntreg soarele zilei, ca fasciculul unui proiector inexistent“, mirosul fiec`rei str`zi, al fiec`rui geam deschis, al fiec`rei dughene cu fructe, mirosuri ce poart` cu ele c\te o aminire preschimbat` \n poveste, nervii deveni]i incandescen]i c\nd din]ii se cufund` \ntr-un \nveli[ de ciocolat`, cerul gurii con[tient de sine doar la contactul cu rotocoalele de fum ale unei ]ig`ri mentolate, toate s\nt puncte miraculoase de afluen]` unde Soares se revars` \n Pessoa [i Pessoa \n Soares. ■ Alexandru Budac

49 lei traducere din limba portughez`, prefa]` [i note de Dinu Fl`mând

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

obi[nuit cu autofic]iunile fran]uze[ti, cu amestecul de high [i pop culture din romanul postmodern american, cu temele minore [i mizele a[ijderea, romanul lui Aitmatov ar putea p`rea scris \ntr-alt secol, dac` n-ar fi problematica at\t de actual` pe care-o pune \n lumin`. Cel care tulbur` apele \n Secretul Casandrei este un personaj aproape dostoievskian – nu \nt\mpl`tor, un c`lug`r, dar nu unul obi[nuit, ci un c`lug`r... cosmic. Ex-cosmonaut sovietic r`mas, din proprie ini]iativ`, singur \n sta]ia orbital` c\ndva interna]ional`, Filotei pune \n fa]a omenirii de sf\r[it de secol XX o problem` la fel de grea [i de insolvabil` precum aceea din faimosul episod al Marelui Inchizitor din Fra]ii Karamazov, dar transpus` \n termeni laici: dac` sf\r[itul omenirii ar fi iminent [i cineva ar veni [i le-ar spune oamenilor ce s` fac` pentru a \mpiedica asta, ce s-ar \nt\mpla? De altfel, Filotei chiar asta [i face: \ntr-o scrisoare adresat` Papei [i publicat` \n ziarul Tribune, c`lug`rul trage un disperat semnal de alarm`, \mp`rt`[ind tuturor cercet`rile sale desf`[urate timp de decenii – rùl acumulat de omenire \n secole de r`zboaie [i de crime [i-a pus amprenta asupra structurii noastre genetice. Embrionii umani, dota]i \n primele s`pt`m\ni de via]` intrauterin` cu un sim] premonitoriu, nu mai vor s` se nasc` pentru a trì \n aceast` lume. Mamele acestor embrioni au \n frunte o pat` ro[iatic`, iar ele s\nt din ce \n ce mai multe pe \ntreg p`m\ntul. Stigmatul Casandrei – cum nume[te Filotei aceast` pat` – nu este stigmatul mamelor, ci stigmatul omenirii \nse[i, care e pus` \n fa]a propriei nimiciri. Aceasta fiind premisa, cititorului \i s\nt rezervate, pe parcursul a 250 de pagini, nu pu]ine surprize: o reac]ie de respingere cvasiunanim` [i furioas` a teoriei lui Filotei, \ntreb`ri f`r` r`spuns, dileme insolvabile, \nfruntarea dintre [tiin]` [i politic`, dintre perspectiva extinc]iei de m\ine a omenirii [i cea a drepturilor de azi ale omului (respectiv, ale femeii \ns`rcinate), firul epic curg\nd \ntr-o manier` \nspìm\nt`tor de verosimil`. Finalul pesimist nu las` loc de iluzii; doar de \ngrijorare, pentru con[tiin]ele neadormite. ■

Apocalipsa, acum Cinghiz Aitmatov Stigmatul Casandrei Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2008

27 lei traducere din limba rus` de Elena Abrudan

Crescut la marea [coal` a literaturii ruse, kirghizul Cinghiz Aitmatov a beneficiat de o faim` european` \nc` de la primele apari]ii editoriale, aflate, la acel moment, sub semnul realismului socialist: e aproape un loc comun, c\nd se vorbe[te de Aitmatov, s` spui c` Louis Aragon aprecia nuvela Geamilia drept cea mai frumoas` poveste de dragoste din lume. Din ’58, c\nd ap`rea aceast` nuvel`, p\n` la moartea autorului, \n 2008, talentul cople[itor al lui Aitmatov a confirmat de numeroase ori, scriitorul devenind unul dintre marii autori de limb` rus` [i, probabil, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii din ultimele decenii. Marele scriitor s-a putut vedea, de altfel, de la \nceput. De[i tributare, sub raport tematic, ideologiei sovietice a vremii, nuvelele de tinere]e ale lui Aitmatov au acel ceva care face dintr-un text o oper`: privirea asupra lumii este p`trunz`toare, detaliile revelate – surprinz`toare, dac` nu de-a dreptul [ocante, [tiin]a povestirii este la cote maxime, economia dintre spus [i nespus este perfect gestionat`. Un spirit nelini[tit, care vrea [i reu[e[te s` p`trund` dincolo de lucruri, se afl` \n spatele pove[tilor de atunci [i de mai t\rziu ale scriitorului kirghiz. Observa]ia este valabil` [i pentru marele roman, care i-a adus faima mondial`, O zi mai lung` dec\t veacul – [i care a impus o familie de cuvinte: mancurt, a mancurtiza, mancurtizare – [i, iat`, [i pentru cea mai recent` apari]ie \n limba român`, Stigmatul Casandrei, roman publicat \n original \n 1995. Pentru cititorul de literatur` contemporan`,

Lumini]a Corneanu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Despre (post)transcendentalism Jack Kerouac Vagabonzii Dharma Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009

Apari]ia, \n limba român`, a unui nou roman de Jack Kerouac ofer` ocazia l`muririi c\torva ambiguit`]i legate de faimoasa genera]ie Beat, a Americii anilor ’50. Toat` lumea a scris despre nonconformismul acestei promo]ii artistice, despre atitudinea anticanonic`, anticlasicizant`, antitradi]ional`, anticapitalist`, antioccidental` a lui Kerouac [i a prietenilor s`i (Allen Ginsberg [i Neal Cassady fiind printre cei mai cunoscu]i), dar pu]ini au fost dispu[i s` observe c` r`d`cina conduitei neconven]ionale a \mpricina]ilor era c\t se poate de „clasic`“, „apusean`“ (american`, mai precis), „tradi]ional`“ [i „canonic`“. M` refer la transcendentalismul american ([i la creatorul lui incontenstabil, Ralph Waldo Emerson), transcendentalism cu care „beatnicii“ se \nrudesc \n mod direct. Emerson a teoretizat, pentru prima dat`, \n eseurile sale, impulsul (firesc) al individului de a-[i reg`si umanitatea, prezumtiv „pierdut`“ \n re]eaua infinit` de „comodit`]i“ propuse, alienant [i depersonalizator, de societatea modern`. Ce altceva caut` Sal Paradise [i amicii lui, \n On the Road / Pe drum (capodopera lui Kerouac), sau Ray Smith [i Japhy Ryder, \n Vagabonzii Dharma, dac` nu umanitatea esen]ial`, genuin`, necorupt` de confortul degradant al modernit`]ii? Emerson a vorbit [i despre „transcenderea“ eului dob\ndit (a eului social, modelat \n laboratoarele lumii moderne), prin izolarea \n natur` (v`zut` ca singura posibil` furnizoare a identit`]ii primordiale, nealterate de progres). Ce altceva \ncearc` eroii lui Kerouac, \n romanele amintite, dac` nu s` ias` din prizonieratul conven]iei sociale [i s` devin` „adev`ra]i“, prin transcendere? În Pe drum, efortul ie[irii din capcana „co-

RECENZII modit`]ilor“ emersoniene ia c\nd accente lirice [i chiar u[or melodramatice, c\nd agresive [i chiar furibunde. Prin contrast, Vagabonzii Dharma ne confrunt` cu un exerci]iu spiritual de transcendere, grefat pe ideea ini]ierii metafizice a protagonistului. Romanul (tot autobiografic) continu` practic evenimentele din Pe drum, \ns` la o distan]` temporal` semnificativ`. Ca [i Sal, Ray este o ipostaz` precis conturat` a lui Kerouac \nsu[i [i de aceea b`nuim c`, prin maturizare, „transcendentalismul“ personajului/autorului a ajuns mai nuan]at – mai apropiat, adic`, de ideea lui originar` (emersonian`) de filozofie a existen]ei, mai cur\nd dec\t de existen]` filozofic`. Naratorul-protagonist descoper` acum buddhismul zen, prin intermediul lui Japhy Ryder (metafor` a poetului [i eseistului Gary Snyder), [i experimenteaz` medita]ia \n natur` ca pe o veritabil` contopire cu Nirvana. Totu[i, el nu reu[e[te s` se elibereze complet de cealalt` dimensiune a vie]ii lui – extazul urban (procurat fie prin boema artistic` din cluburile americane ale anilor ’50, fie, nemijlocit, prin droguri [i alcool). De altfel, romanului i s-a [i repro[at aceast` dualitate „ideologic`“, anumite voci acuz\ndu-l chiar pe Kerouac de „ignoran]` total`“ \n domeniul buddhismului [i, \n general, \n zona filozofiilor orientale. Oricum, autentic sau nu, \n privin]a existen]ei zen, Vagabonzii Dharma reconstruie[te un univers cultural american, fascinant [i provocator. Poetul Allen Ginsberg apare, de pild`, [i aici (el era o figur` impoartant` [i \n Pe drum, sub pseudonimul Carlo Marx), cu numele Alvah Goldbook, citindu-[i poemul Howl (fic]ionalizat, \n roman, drept Wail) la legendara Six Gallery din San Francisco. Realitatea se \ntrez`re[te astfel cu \nc`p`]\nare \n semiotica literaturii. La un moment dat, „Japhy“ este chiar apelat „Gary“ (p. 183, \n edi]ia româneasc`). Mul]i cred c` a fost o sc`pare a lui Kerouac [i, desigur, a editorilor. B`nuiesc \ns` c` a fost, de fapt, ceva programat. Pentru genera]ia Beat, via]a b`tea proza. Reprezenta]ii ei profitau de orice ocazie pentru a o ar`ta. ■ Codrin Liviu Cu]itaru

24,95 lei traducere din limba englez` de Dan Sociu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

au avut, chiar [i indirect, de-a face cu falsul cupon pus \n circula]ie de cei doi adolescen]i. Un fapt aparent inocent – ce pare, \n viziunea lor imatur`, o joac` – p`trunde \n lumea adul]ilor, unde orice lucru presupune consecin]e [i cauzeaz`, pe r\nd, corup]ie, crim`, vinov`]ie [i m\ntuire. Ideal, aceasta ar fi, \n imaginarul lui Tolstoi, rela]ia cauz`-efect. }`ranul Stepan, unul dintre cele mai bine conturate personaje, are – dup` ce comite [ase crime – revela]ia m\ntuirii cre[tine. „Contaminat“ [i el de morbul invizibil emanat de cupon, trece prin momente \ntunecate de medita]ie [i remu[care, reu[ind s`-[i conving` tovar`[ii de celul` c` orice act abominabil poate fi purificat de un gest nobil. {i cei implica]i direct \n manevrarea bancnotei s\nt afecta]i de imprevizibil. Unii s\nt sacrifica]i, av\nd parte de mor]i violente, iar al]ii – elibera]i de tarele lor existen]iale, prin revela]ii subite ale binelui [i drept`]ii. Mahin, adev`ratul falsificator al cuponului, se \ndr`goste[te de credincioasa Liza, iar naivului Mitea, dup` ce-l \nt\lne[te pe Stepan, i se treze[te dorin]a de a tr`i cinstit [i echilibrat. Banul semnific`, \n acest context, nu doar filonul negativ al dec`derii, corup]iei [i crimei, ci [i un factor ce reface stabilitatea fragil` a existen]ei. Vasili, argatul familiei Mihailovici (primii \n[ela]i cu banii fal[i), devine un fel de haiduc ce jefuie[te boga]ii [i \mparte bani s`racilor, \nzestr\nd fete s`rmane [i ajut\ndu-[i fo[tii st`p\ni, afla]i \n pragul falimentului. Suprafa]a elaborat` a lumii fic]ionale din nuvela Cuponul fals cuprinde, \ntre elementele esen]iale ce sus]in iluzia realist`, o intens` recuren]` a \ncrederii autorului \n capacitatea individului de a-[i descoperi umanitatea prin credin]`. Textele Evangheliilor au un rol catharctic, iar cei ce \nva]` s` le citeasc` s\nt salva]i. Fic]iunea realist` impune un cod al m\ntuirii colective, p`str\nd \ns`, \n fundal, amenin]area dezintegr`rii omului la impactul cu dorin]a ira]ional` [i cu hazardul, dominante \n imaginarul modern. ■

Bancnota fic]ional` Lev Tolstoi, Cuponul fals

Colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Editura Humanitas, 2009

19 lei traducere din limba rus` de Luana Schidu

Construite \ntr-un regim realist complex, nuvelele lui Tolstoi s\nt, asemeni romanelor sale, marcate de inten]ia fundamental` a verosimilitudinii. Nuvela Cuponul fals poate fi considerat` un model autentic al iluziei fic]ionale a existen]ei, prin \n[iruirea de evenimente ce conecteaz` personaje [i \nt\mpl`ri aparent incompatibile. Mitea [i Mahin, doi elevi de liceu prin[i \n jocul periculos al \nt\mpl`rii, cad de acord s` falsifice o bancnot` de 2,5 ruble, transform\nd-o (destul de grosolan [i vizibil) \ntr-o bancnot` de 12,50 ruble. Banii s\nt pasa]i unei negustorese mioape [i, f`r` s` intuiasc` m`car, cei doi adolescen]i declan[eaz` o stranie \nl`n]uire de fapte ce va afecta, \n cercuri concentrice, oameni din cele mai diverse sfere sociale, ating\nd, tangen]ial, [i existen]a ]arului \nsu[i. Autorul invoc`, prin avalan[a de \nt\mpl`ri dramatice provocate de nefericita ini]iativ` a celor doi [colari, for]a oarb` ce echilibreaz` sau dezechilibreaz` lumea, impulsul ordonator ce asigur`, \n con[tiin]a tradi]iei, balan]a necesar` dintre bine [i r`u. Distinc]ia dintre pozitiv [i negativ este aici variabil`, fiecare dintre cele dou` elemente \mprumut\nd nuan]ele celuilalt. Cuponul fals este un text captivant datorit` aglomer`rii evenimen]iale ce d` permanent impresia c`, \n esen]`, adev`rata for]` ordonatoare a lumii este hazardul. Mai precis, o form` controlabil` a hazardului, de vreme ce nuvela se \ncheie circular, dup` ce a traversat un ciclu complet, transform\nd vie]ile tuturor celor care

Gabriela Gl`van

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

„Balet prin mocirl`“ Attila Bartis, Plimbarea

Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2008

Plimbarea lui Attila Bartis e un mic-mare roman, sub]ire, \ns` tulbur`tor. O voce narativ` misterioas` (pare un b`iat orfan, dar la final, printr-o subtil` lovitur` de teatru, devine o t\n`r` femeie) [i o perspectiv` de copil vorbesc despre luarea \n posesie (dureroas`) a lumii, despre descoperirea (\n concret) a mor]ii, despre iubire (\ndelung t\njit`). Despre ce \nseamn` via]a, cu dramele hazardate ale con[tiin]ei individului, supus absurdului istoriei, cruzimii umane. O con[tiin]` de copil descoper` lumea cu uimire; evenimentele istoriei, de[i sugerate, s\nt puse [i ele \n parantez`, \n favoarea nota]iei a[a-zic\nd fenomenologice. Plimbarea e un roman – paradoxal – epurat de cotidian: de[i se hr`ne[te din

F`r` iluzii

Brigitte Giraud, Iubire la suprapre] Colec]ia „Damen Tango“ Editura Nemira, 2008

Brigitte Giraud (n. 1960, \n Algeria) a scris mai multe romane: La Chambre des parents (1997), Nico (1999), Marée noire (2004), J’apprends (2005). Iubire la suprapre] (versiunea original`: L’Amour est très surestimé, Stock, 2007) este un mic volum de unsprezece povestiri, care vorbesc despre destr`marea iubirii, a cuplurilor, despre divor], v`duvie sau apropierea mor]ii. Cu alte cuvinte, despre \ncerc`rile iubirii – din care, pare a spune autoarea, ultima nu iese prea bine. Iubirea e supraestimat`, iar lucrul se verific` odat` cu trecerea timpului, care erodeaz` cuplul, transform` pasiunea \n obi[nuin]` ori absen]`. Titlurile povestirilor s\nt, [i ele, la fel de explicite: „Sf\r[itul pove[tii“, „Ce le spunem copiilor“, „Îmi lipse[ti deja“, „V`duvele“, „Timpul

RECENZII el, p`streaz` doar gustul esen]ial al experien]elor de via]`. Vr\nd s` vad` dac` trei pisici puse laolalt` pot s` cad` \n picioare, copilul le arunc` de la etaj. Sacul cu pisici cade pe tocila din curte a vecinului tocilar: „M-am apucat de balustrad`, privind cum pulsa umbra sacului [i cum se scurgea din el s\ngele de pisic`, apoi am le[inat“. E clipa \n care copilul descoper` moartea, \n singur`tatea lui de orfan neglijat de bunicul s`u (un fost mare dansator), [i, odat` cu ea, propria-i efemeritate. Prima experien]` dureroas` din [irul celor care-i vor marca dezvoltarea: mai t\rziu, va asista, la fel de ne\ncrez`tor [i de uimit, la uciderea de c`tre revolu]ionari a lui Benjamin [i a m`icu]ei Adél, singurele fiin]e pe care le iubea. Mor, r\nd pe r\nd, oamenii l\ng` care cre[te, se cultiv` [i pe care \i iube[te. T\n`ra femeie, de care lu`m cuno[tin]` \n final, pune punct unei perioade teribile din via]a ei, f`c\nd un avort [i str\ng\nd \n minte cele mai pre]ioase amintiri ale sale. Totul \n numele vie]ii, din fraza final`: „Dragoste, Lun`, art`. Balet prin mocirl`“. ■

34,95 lei traducere din limba maghiar` de Marius Tabacu

Adina Dini]oiu

a trecut“ [.a.m.d. Narate la persoana I de c`tre o voce feminin` (so]ia care nu-[i mai iube[te so]ul, so]ia p`r`sit` ori v`duva, fata unui cuplu destr`mat etc.), textele prezint` fapte nude, lipsite de zorzoane stilistice, \ns` \n`bu[ind un patetism hr`nit de durere [i singur`tate. Una dintre povestiri, „Vara a[tept`rii“, este chiar ecoul unei drame puternic mediatizate – moartea cunoscutei actri]e franceze Marie Trintignant, \n urma unei certe violente cu iubitul ei, Bertrand Cantat, solistul trupei de rock Noir Désir: „În ziua \n care a murit Marie, a murit [i Bertrand. {i am r`mas cu to]ii f`r` glas, vinova]i de ceea ce tocmai s-a \nt\mplat. (...) Eram distru[i de nevoia noastr` de a \n]elege. Nevoia noastr` de consolare. (...) Era vara sf\r[itului. Sf\r[itul iubirii, sf\r[itul muzicii, sf\r[itul cinematografului. Sf\r[itul iluziilor din dragoste“. O copert` frumoas` pentru o carte lipsit` de iluzii, pe care – din nefericire – traducerea Anei Antonescu o priveaz` de expresivitate. (A. D.) ■

18,90 lei traducere din limba francez` de Ana Antonescu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

]ional. Îns` disciplina [i scrupulozitatea lui Marshal, admirate sincer de Ernest, nu prea se muleaz` pe profilul psihologic al acestuia. În plus, undeva \n sinea lui, Ernest continu` s` fie marcat de personalitatea de magician a lui Seymour Trotter, un psihanalist faimos cu care, c\ndva, a avut o lung` conversa]ie [i care se declarase adeptul abolirii tuturor regulilor \n actul terapeutic dac` acest lucru conduce la vindecarea pacientului. De aceea, nu trebuie s` ne mire c\nd Ernest va \ncepe propriul experiment, bazat pe preceptele neortodoxe ale lui Trotter, iar prima pacient` care s` beneficieze de noua abordare va fi tocmai Carol, ascuns` acum \n spatele identit`]ii lui Carolyn Leftman, un personaj la grani]a dintre fic]iune [i realitate – borderline, dac` vre]i, nu doar \n accep]iunea psihanalitic` a termenului, dar [i \n cea literar`. Îns` \n Minciuni pe canapea nimeni nu este ce pare a fi [i, spre deosebire de Carol, unii au probleme \n a realiza acest lucru. Disimularea, inducerea \n eroare, dar [i autoam`girea s\nt ingrediente de baz` \n asezonarea acestei intrigi extrem de captivante, care coboar` \n grotele psihicului uman pentru a ne ar`ta c\t de fascinan]i s\ntem \n fragilitatea cronic` de care suferim, \n sl`biciunile noastre de toate zilele, dar [i \n perversitatea care, uneori, ne face s` profit`m de aceste sl`biciuni, s` le exploat`m \n beneficiul nostru, indiferen]i la r`nile pe care le vom provoca [i care, la un moment dat, vor cere r`zbunare. Totu[i, pentru c` ceea ce citim e un roman, scopul ultim al autorului este s` ne distreze, nu s` ne \mpov`reze. De aceea, Yalom mizeaz` mult pe cartea umorului [i evit` blocarea personajelor \n [abloane dramatice. Astfel, de-a lungul \ntregii derul`ri epice, le vom vedea frecvent schimb\ndu-[i locurile ([i rolurile) \ntre ele: cel puternic se va a[eza \n scaunul celui slab, terapeutul se va substitui pacientului, iar consecin]ele acestor inversiuni s\nt, uneori, de-a dreptul hilare. Spre exemplu, \n final, Ernest ajunge s`-[i consilieze fostul supervizor prin intemediul Carolynei, devenit`, peste noapte, o foarte bun` analist`. Se-nt\mpl` a[a ceva \n realitate? Nu, dar ce mai conteaz`? ■

Ce se-nt\mpl`, doctore? Irvin D. Yalom Minciuni pe canapea Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2009

39 lei traducere din limba englez` [i note de Carmen Toader

Care este menirea terapiei? Stabilirea unei rela]ii de sinceritate total` \ntre analist [i pacient, indiferent de consecin]ele acestui demers, sau stricta urm`rire a binelui pacientului? Între aceste dou` coordonate se deruleaz` intriga din Minciuni pe canapea, un roman \n care toate personajele mint [i se mint, dar unde adev`rul iese, \n final, la iveal`. C\nd Justin Astrid \[i p`r`se[te \n cele din urm` so]ia, pe tiranica [i diabolica Carol, aceasta din urm` jur` r`zbunare terapeutului pe care so]ul ei, altminteri la[ [i nevricos, \l frecventa de ceva vreme, consider\ndu-l „vinovat“ pentru schimbarea de atitudine a b`rb`tu[ului. Orbit` de furie, aceast` avocat` dur`, temut` \n s`lile de proces, dar nu mai pu]in atr`g`toare ca femeie, inten]ioneaz` nici mai mult, nici mai pu]in dec\t s`-l seduc` pe dr. Ernest Lash, dup` care s`-l lase f`r` slujb` (la finele unui proces de malpraxis pe care este convins` c`-l va c\[tiga). În realitate \ns`, r`spunz`toare pentru curajul lui Justin este o oarecare Laura, o domni[oar` abia ie[it` de pe b`ncile liceului – sau, \n cuvintele lui Justin, „un \nger venit din Rai“, exprimare care \l \nfurie chiar [i pe Ernest, nevoit acum s` se defuleze \n [edin]ele de supervizare pe care le face cu mentorul s`u, dr. Marshal Streider. Dar este oare acesta, \ntr-adev`r, mentorul lui Ernest? La prima vedere, a[a s-ar spune. Marshal impune respect din toate punctele de vedere. Riguros, competent, principial, el este imaginea psihanalistului des`v\r[it. Nu \nt\mpl`tor vizeaz` pre[edin]ia Institutului de Psihanaliz` din San Francisco [i poate, c\ndva, chiar a celui na-

Florin Irimia

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Romanul poli]ist, ca-n vremurile bune Juli Zeh, Schilf

Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2008

Specialist` \n drept interna]ional, dar [i absolvent` de institut literar, Juli Zeh pare s` \mpleteasc` un excelent spirit teoretic cu o credin]` – poate nem`rturisit` – \n misterul din spatele oric`rei realit`]i palpabile. Cel pu]in, asta e senza]ia pe care o las` \n Schilf, deopotriv` roman poli]ist [i medita]ie filozofic`. Ca roman poli]ist, Schilf e \n chip fericit de mod` veche: ca odinioar`, \nainte de filmele de pe AXN, c\nd at\t criminalii, c\t [i cùt`torii drept`]ii aveau teorii personale dup` care \[i croiau faptele [i existen]a, c\nd fiecare dintre cele dou` tabere era un mecanism complicat de justificare a unei probleme. Schilf porne[te cu doi fizicieni-dandy: Oskar, adept al fizicii cuantice, [i Sebastian, ultimul fizician care n-a p`r`sit \nc` teoria lumilor multiple, \nc`p`]\n\ndu-se s` cread` c` fiecare fiin]` [i \nt\mplare exist` simultan \n toate ipostazele, \n mii de universuri posibile. Oskar ur`[te s`-[i [tie prietenul \n lumea lui „[i-[i“, ur`[te s`-l [tie cu o nevast` perfect` (Maike) [i cu un bìe]el minunat (Liam), ur`[te c` l-a pierdut \n favoarea tuturor acestora. Sper` c` \ntr-o zi \l va atrage \napoi, pe baricada prieteniei lor. Universul „real“ al lui Sebastian prime[te \ns` o grea lovitur`. Bìe]elul sù este r`pit, pe c\nd Sebastian \l ducea \ntr-o tab`r` de cerceta[i, iar tat`l prime[te un telefon prin care i se spune doar at\t: „Dabbeling trebuie cur`]at“. Dabbeling este anestezist [i partener de ciclism al so]iei lui Sebastian, implicat \ntr-un scandal medical. Sebastian crede c` \n]elege scenariul [i cum el va figura aici ca ]ap isp`[itor. Simplu, direct, f`r` a-[i pune nici o \ntrebare despre condi]ia de realitate a problemei care i se propune, face ce i se cere pentru a-[i recupera bìatul.

RECENZII Numai pentru a fi sunat, la dou` zile dup` comiterea crimei, de propriul fiu, chiar din tab`ra de cerceta[i. Copilul nu [tie nimic despre faptul c` ar fi fost vreodat` r`pit. {i aici intr` \n scen` Schilf, un redutabil comisar din Stuttgart, c`ruia, \nainte de preluarea cazului, i se aduce la cuno[tin]` o alt` problem`: afl` c` mai are foarte pu]in de trìt. Schilf este mai mult dec\t un comisar pornit \n urm`rirea drept`]ii. Este un om fascinat de teritoriul ideilor, un om care a \n]eles \nc` din copil`rie, pe c\nd se uita \n ochii unui fluture, c` dreptatea are mai multe fa]ete. Cazul, spectaculos \n sine, va lua pentru Schilf o \ntors`tur` cu adev`rat uluitoare: se va \ndr`gosti de ancheta]ii sì – de damna]ii sì, mai bine spus – [i se va str`dui s` le repare vie]ile, pe care s` le lase, ca pe ni[te ilustrate perfecte, \n urm`. Cele dou` modele – teoria lumilor multiple [i teoria coinciden]ei v`zute ca eroare (Big Bang-ul) – deschid drumul spre medita]ia filozofic`, \ntruc\t ce se pune cu adev`rat fa]` \n fa]` este existen]a liberului arbitru vizavi de aceea a lui Dumnezeu. Asta trebuie s` ancheteze Schilf, care, aflat la sf\r[itul vie]ii, nici nu mai consider` faptul ca fiind anormal. Ultima sarcin` a lui Schilf \n aceast` lume este s`-[i defineasc` rolul de observator. {i nu-l poate defini dec\t duc\ndu-l la bun sf\r[it, dovedindu-i \nc` o dat` func]ionalitatea. Dac` Oskar are dreptate, [i nu Sebastian, iar existen]a este acea improbabil`, cvasiimposibil` coinciden]` care a n`scut un univers unic, atunci, \ntr-adev`r, lumea aceasta nu e una cu alternative. {i \ntr-o lume a lui „ori-ori“, lucrurile au sens numai dac` exist` un observator. Iar acesta trebuie s` fie, de fapt, plin de sensibilitate [i dragoste. Pentru c` Sebastian e criminalul, dar nu vinovatul, [i numai un astfel de observator mai poate s`-l aduc` \napoi \n lume. Remarc\ndu-se prin concizia aproape matematic` a imaginilor, prin calculul precis al fiec`rui efect, prin umorul \n spatele c`ruia se profileaz` tragicul, romanul las` o senza]ie de sa]ietate spiritual` nu lipsit` de tulburare. Ca \n scrierile clasice. ■ {tefania Mihalache

36,95 lei traducere din limba german` [i note de Gabriella Eftimie

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

CRITIC~ LITERAR~

perien]ei estetice. Totodat`, va fi caracterizat de propensiunea spre obiectivitate, dovedind [i implicare existen]ial` \n lectur`. În consecin]`, Cristea-Enache nu pierde vremea cu analiza tehnicilor de construc]ie. Eviden]iind ideile „substan]iale“ [i cit\nd c\t jum`tate de articol, el \nchipuie o istorie a avatarurilor umanului ce palpit` \n ultimele decenii de literatur` român`: relevarea absurdului cotidian [i a „omului disputat \ntre Bine [i R`u“ unific` scrierile lui Cosa[u, D.R. Popescu ori Buzura; „ingineria textual`“ \l transform` pe romancierul Mircea Nedelciu \n teoretician; iar capacitatea de a reda tr`irile individului prins \ntr-o lume a tranzi]iei continue \i aduce \n prim-plan pe prozatorii mai noi, ca Aldulescu, Doina Ru[ti ori Sorin Stoica. Tot astfel, poe]ii autentici s\nt aceia care trateaz` versurile la „o \nalt` tensiune existen]ial-artistic`“ [i dep`[e[c „laboratorul aseptic al artei pentru art`“ \ntru captarea „convulsiilor fiin]ei“. Dac` Ileana M`l`ncioiu, Angela Marinescu sau mai tinerii {tefan Manasia [i Dan Sociu plac, estetul {erban Foar]`, livresca Simona Popescu ori hiperra]ionala Marta Petreu s\nt trimi[i la reciclare. Iat` cum, \n ciuda faptului c` uzeaz` de o stlistic` trendy [i promoveaz` „milenari[ti“, Cristea-Enache se ipostaziaz` [i \n conservator dogmatic. Nu \nt\mpl`tor, \n segmentul dedicat criticii, alia]i \i devin „obiectivi[tii“ [i admiratorii valorilor estetice perene (Mircea Martin, Lucian Raicu), iar principal oponent, relativistul Nicolae Manolescu. În acest mod, autorul dovede[te aderen]` [i la firile tradi]ionaliste, [i la tinerii cu \nclina]ii avangardiste, c\[tig\nd autoritate. Pierde, \n schimb, \n credibilitate. Prea supus unor cli[ee teoretice, deconstruindu-le pe altele doar pentru a se pream`ri pe sine, regiz\ndu-[i obsesiv judec`]ile de valoare, pe care uit` adesea s` le mai [i justifice, atenuat \n rela]ie cu „clasicii“ literaturii [i ai criticii, trat\ndu-i cu o superioritate paternalist` pe exege]ii tineri, cronicarul Timpurilor noi pare de multe ori ubicuu. Calculat peste m`sur`, Daniel Cristea-Enache uit` adeseori s` fie el \nsu[i.

Cronicile chibzuitului Daniel Cristea-Enache Timpuri noi. Secven]e de literatur` român` Colec]ia „Critic` [i Istorie literar`“ Editura Cartea Româneasc`, 2009

39,95 lei

Dincolo de fecunditatea publicistic` (numai cele trei volume de cronici, ap`rute din patru \n patru ani, \nsumeaz` peste 1500 de pagini), dincolo de notorietatea [i influen]a dob\ndite (prin func]ii, premii ori apari]ii monden-culturale), la Daniel Cristea-Enache impresioneaz` modul \n care \[i \nsceneaz` demersurile critice. Ce era doar intui]ie \n Concert de deschidere devine confesiune de credin]` \n Bucure[ti Far West – cronica e „form` flexibil` de istorie literar`“ –, pentru ca Timpuri noi (antologie dedicat` nout`]ilor [i reedit`rilor din intervalul 2003-2008) s` \mplineasc` proiectul. Calcul\ndu-[i \n detaliu fiecare apari]ie, criticul-cadru universitar se arat` con[tient de limitele, dar [i de privilegiile aduse de postura sa. Prea t\n`r, la 35 de ani, pentru a proiecta o veritabil` istorie a literaturii române contemporane, el consolideaz` orice articol drept un micro-studiu cu valen]e de panoramare. Cel analizat e integrat, mai \nt\i, \ntr-o genera]ie literar`; apoi, scos de sub inciden]a altor etichet`ri, prime[te f`r` prea multe eforturi demonstrative marca definitiv` cristea-enachian`. Iar dac` judecata este valorizatoare („o carte excep]ional`“, „un mare roman“ etc.) \nseamn` c` autorul a dep`[it orice \nseriere tipologic` [i a reu[it s` surprind` m`car o f`r\m` din esen]a/„adev`rul“ umanit`]ii. Aceasta, pentru c` Daniel Cristea-Enache a mai \nv`]at o lec]ie a succesului: ocolind modele interpretative aduse de interminabile teorii ale recept`rii, criticul ce impune direc]ii trebuie s` fie doar adjuvant al ex-

■ Cosmin Borza

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

St`p\nul pove[tilor Orson Scott Card St`p\nul c\ntecelor Colec]ia „Nautilus“, Editura Nemira, 2009

Fanii SF – sau cei care mai puneau m\na pe o carte SF prin anii ’90, f`r` s` le fie team` c`-i v`d prietenii [i \i descalific` – l-au cunoscut pe Orson Scott Card prin intermediul unui roman extraordinar, Jocul lui Ender, care le-a ar`tat c` literatura SF poate fi [i altfel. De[i acum, privind \n urm`, povestea lui Ender este ca orice alt` poveste SF. Numai c` pe-asta o ]ii minte. Dup` c`r]ile din seria „Ender“ [i din „Saga umbrelor“, Editura Nemira public` un alt roman de Orson Scott Card: St`p\nul c\ntecelor (Songmaster, 1978, an \n care Card a primit Premiul John W. Campbell pentru cel mai bun t\n`r autor). Dar s` deschidem cartea, s` vedem dac` Orson Scott Card este el \nsu[i un st`p\n al c\ntecelor, al pove[tilor. Exist` o Cas` a C\ntecelor pe planeta Tew, \ntr-un imperiu galactic al c`rui \mp`rat este Mikal – Mikal cel Groaznic –, un uciga[, un despot. Vom afla \n partea a doua a romanului c` groaznicele crime au fost s`v\r[ite \n numele p`cii, singura modalitate de a elimina r`zboaiele fiind cucerirea tuturor beligeran]ilor. A[a. {i Casa C\ntecelor cre[te [i educ` copii pentru a deveni c\nt`re]i. Unii dintre ei, foarte pu]ini, devin Privighetori. Împ`ratul Mikal \[i comand` [i el o Privighetoare [i are de a[teptat vreo 60 de ani p\n` c\nd o va primi. Este Ansset, un copil aparte, care nu prea pune suflet \n c\ntecele lui, dar reu[e[te s` redea foarte bine sentimentele celorlal]i, reu[e[te s`-i cunoasc` prin muzica vorbelor lor. {i, folosind aceste cuno[tin]e, chiar s`-i manipuleze. Pentru c` despre manipulare e vorba \n mare parte din acest ro-

RECENZII man. Manipularea prin constr\ngere, prin comploturi, prin c\ntec, prin iubire, prin \n]elegere, prin acceptarea propriului destin, prin umilin]`. {i despre dragoste e vorba: de la primul c\ntec al iubirii, care \i este c\ntat lui Ansset \n Casa C\ntecelor, la rela]ia (totu[i cast`) cu Mikal, [i p\n` la trezirea instinctelor \n el, dup` ce va \mplini 15 ani (copiilor-\nv`]`cei li se d`dea un drog care le \nt\rzia pubertatea cu cinci ani), [i la rela]ia pe care o va avea cu Josif – de mirare totu[i la Card, un mormon cu binecunoscute lu`ri de pozi]ie contra homosexualit`]ii, de[i, dac` ne g\ndim c` rela]ia celor doi st` la baza distrugerii vie]ilor acestora... e o moral` [i aici. La un moment dat, mi-a p`rut c` avem doar o poveste [i at\t. Cu \nt\mpl`ri, cu r`sturn`ri de situa]ii, dar at\t. Apoi, pe m`sur` ce Ansset cre[te [i ocup` pozi]ii din ce \n ce mai importante (chiar [i dup` ce nu le mai ocup`), povestea devine din ce \n ce mai acaparatoare, mai \mplinit` – povestea personajului, vreau s` zic. Iar dup` ultima pagin`, \nchizi cartea cu sentimentul acela c` nu ]i-ai pierdut timpul, c` autorul nu te-a p`c`lit ]in\ndu-te lipit de cartea lui doar datorit` tehnicilor [i tertipurilor, c` ]i-a oferit, \ntr-adev`r, ceva. {i c` romanul lui a meritat [i banii, [i timpul... Se pune totu[i \ntrebarea: dac` autorul ar fi renun]at la imperiul galactic [i s-ar fi limitat la un imperiu imaginar de pe p`m\nt, s-ar fi schimbat ceva? Se spune c`, dac` sco]i dintr-un roman SF toat` recuzita genului [i el r`m\ne totu[i valabil \nseamn` c` acesta e realizat ca literatur`. Se mai spune [i c`, dac` acest lucru se \nt\mpl`, atunci nu era nevoie s` fie scris ca SF. Poate dimensiunea galactic` [i durata vie]ii protagoni[tilor (Mikal moare la vreo 120 de ani) nu fac dec\t s` poten]eze dramele personajelor, s` hiperbolizeze, uneori, micile am`nunte care dau culoare vie]ii [i o sus]in [i o motiveaz`. În fond, e libertatea autorului s`-[i plaseze povestea unde vrea el, c\t` vreme are [i ceva de spus. Iar St`p\nul c\ntecelor are multe de spus. Sau de c\ntat, dac` vre]i. ■ Michael Haulic`

33,90 lei traducere din limba englez` de Mihai-Dan Pavelescu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

ESEU

t`]ii, ci a vitezei pe care liberalii o cereau de la acest proces. Instituit` ca o critic` fireasc` a pa[opti[tilor, genera]ia Junimii a jucat un rol similar cu criticile conservatoare ale epocii, intr\nd \n ecua]ia complex` [i inevitabil` a asum`rii diferen]elor de destin mondial pe care le-au dat revolu]iile de la 1688, 1776 [i 1789. Între revolu]ia capitalului englez, revolu]ia propriet`]ii private americane [i revolu]ia egalit`]ilor franceze, clasa politic` româneasc` avea de ales, pun\nd adesea conservatorii s` fie promotori ai burgheziei sau ai ideilor liberale ale autonomiei locale, chiar dac` sus]inea prima idee doar contra unei func]ion`rimi bugetivore, iar pe a doua dintr-o nostalgie a pluralismului propriet`]ii medievale. Aceste idei s\nt vizibile at\t \n textele lui Barbu Catargiu, \n atmosfera Junimii, c\t [i propriu-zis \n articolele politice ale lui Eminescu, dar \[i manifest` continuitatea \n analiza din finalul c`r]ii, dedicat` politogramelor schimbate \ntre Nicolae Iorga [i Aurel C. Popovici, care conduc astfel spre identificarea unei atitudini neoconservatoare. Conservatorismul nu e un paseism, ci o medita]ie asupra p`str`rii unei esen]e \n momentul devenirii instan]ei ei materiale. De aceea, pentru conservatorii români ai Junimii – dup` fericita expresie a lui Ioan Stanomir – expulzarea din paradis este, firesc, o expulzare \n modernitate. Moldovenismul [i antisemitismul lui Eminescu, lipsite de aura mitului marelui poet, s\nt atitudini care, f`r` s` \[i piard` natura veridic`, pot primi contraponderea pledoariei pentru diversitate civil` cu care conservatorismul românesc se opunea geometriei nivelatoare a liberalilor. Aici \mi devine evident un paralelism. De o parte, Eminescu, un autor preocupat de un discurs conservator care s` poat` face posibil noul \n termenii p`str`rii tradi]iei. Pe de alta, Eminescu, un traduc`tor al Criticii ra]iunii pure, e[uat din cauza unei limbi care nu avea \nc` termeni cu care s` \l explice pe Kant. Experien]a pare a fi aceea[i [i pare s` spun` aceea[i poveste a prizonierului unor mitologii, politice sau conceptuale, pe cale s` se nasc` [i s` ne poarte cu ele \n experien]a modernit`]ii. ■

C`derea \ntre moderni

Ioan Stanomir Eminescu, tradi]ia ca profe]ie politic` Editura Bastion, 2008

25 lei

Profesorul Ioan Stanomir ne propune o lectur` a textelor politice ale lui Eminescu dintr-o perspectiv` profitabil`, pe de o parte, pentru exersarea unei hermeneutici a mitologiilor politice [i, pe de alt` parte, pentru \n]elegerea contextualizant` a atitudinii politice a poetului. Mi se pare remarcabil`, \n cartea lui Ioan Stanomir, o atitudine minu]ioas` cu care se apleac` asupra celor mai diverse forme ale conservatorismului românesc, studiat fa]` \n fa]` cu liberalismul la fel de proteic din aceea[i epoc`, pentru a putea decupa figura autorului articolelor din Timpul, dominat` de preocuparea de a-[i g\ndi propriul timp [i caracterizat` prin a deveni implicit [i incon[tient expresia lui. O asemenea ipostaz` a lui Eminescu este relativ nou`, \n m`sura \n care profesorul Stanomir rupe con[tient paradigma interpret`rii sale de analiza literar` [i de structura poetic` a scrisului lui Eminescu. Dimpotriv`, poetul este aici un mediu de excep]ie pentru un studiu lucid asupra \nt\lnirii dintre liberalism [i conservatorism. A[a cum o [i anun]` autorul, lucrarea face parte dintr-un proiect mai vast de „examinare a patrimoniului intelectual conservator“. Ea se constituie astfel \ntr-un efort, evident antilovinescian, de reevaluare a contribu]iilor conservatoare la na[terea României moderne, referindu-se la un proces \n care conservatorismul nu a fost o simpl` fr\n` a liberalilor, ci mai degrab` o surs` de presiune asupra opiniei publice pentru asumarea cu discern`m\nt a moderniz`rii pe care nici una dintre min]ile lucide ale epocii nu o respingea \n acel context politic. Conservatorii nu au fost antimoderni, a[a cum nici Eminescu nu a fost – pare a fi una din cele mai importante teze ale c`r]ii lui Ioan Stanomir. Ei nu au formulat o critic` a moderni-

Alexander Baumgarten

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

ESEU

Divanul lui Procust Pierre Bayard Cum se amelioreaz` operele ratate? Colec]ia „Demonul teoriei“ Editura Art, 2009

De c\nd se [tiu, criticii literari duc o „politic` a la[it`]ii“: adic`, desfiin]eaz` operele, f`r` s`-[i dea silin]a s` le amelioreze, [i asta \n ciuda opiniei r`sp\ndite c` \n fiecare critic se afl` un scriitor refulat. Foarte ur\t din partea lor – ve]i morm`i, presimt, laolalt` cu autorul c`r]ii de fa]`, care [i-a luat inima \n din]i [i a f`cut un gest de repara]ie moral` \n numele cititorilor c\rcota[i de ieri [i de azi (nemul]umi]i c` autorul a st\lcit finalul, a omor\t personajul cel mai promi]`tor sau a ratat dialogul esen]ial al c`r]ii). Un eseu despre c`r]ile ratate ale unor mari scriitori ar trebui s` fie teribil de interesant – cel pu]in ca antologie de „b\lbe“, gafe [i st\ng`cii literare, din ciclul „se \nt\mpl` [i la case mai mari“. Iar un eseu despre cum pot fi ameliorate aceste rateuri – cu blazon nobiliar, dar nu mai pu]in dezastruoase – ar trebui s` fie \nc` [i mai interesant. Dac` subiectul \ncape \ns`, printr-o potrivire bizar` a sor]ii, \n m\inile unui psihanalist, atunci rezultatul e, [i el, ameliorabil. Pierre Bayard este un eseist inteligent, nu-i lipsesc nici coeren]a [i, iat`, nici ideile n`stru[nice, dar \ncearc` s` resusciteze un tip de critic` perfect indigest` azi, aceea psihanalitic`, [i omoar` astfel din savoarea unui subiect chiar pasionant. Structura c`r]ii e limpede: se iau treisprezece c`r]i ratate apar]in\nd unor autori celebri – de la Ronsard [i Corneille p\n` la Proust [i Marguerite Duras – [i se trec prin mai multe etape analitice, punct\nd neajunsurile [i propun\nd, acolo unde se poate, [i solu]ii reparatorii. Prima parte, intitulat` „Consternare“, contorizeaz` pa[ii spre ratare din mai multe un-

RECENZII ghiuri – subiecte, personaje, figuri retorice – [i este cea mai lizibil` sec]iune, dominanta psihanalitic` fiind abia perceptibil`. Capitolul „Reflec]ie“ aduce \ns` \n prim-plan teoriile freudiene, seduc`toare [i frumoase ca discurs, dar gùnoase [i dep`[ite \n raport cu literatura. Re]inem c` e[ecurile estetice se situeaz` \ntre „excesul de halucinare“ [i „excesul de izolare“, numite – foarte plastic – „maladii ale distan]ei“: „e[ecul scriitorului are loc nu at\t \n exprimarea sinelui – caz care ar presupune privilegierea nivelului con[tient – c\t \n exprimarea a ceea ce psihanaliza nume[te fantasm`“. Eseistul continu` pe acela[i ton: „dac` o oper` este ratat`, ea este astfel nu numai prin raportul ei cu lumea lùntric` a autorului, dar [i prin rela]ia ei perturbat` cu cititorul c`ruia i se adreseaz`“. Mai interesant, pentru c` vireaz` \nspre teoriile recept`rii, p`r`sind divanul, este capitolul intitulat „Hot`r\rea de a nu iubi“, care pune o \ntrebare legitim`: c\t subiectivism se ascunde \n catalogarea unei opere ca fiind ratat`? R`spunsul e simplu [i categoric: „ratarea e mai pu]in o stare a operei, c\t un afect al cititorului“. {i, dac` operele reu[ite polarizeaz` entuziasmul unor cititori c\t se poate de diferi]i, rateurile adun` simpatizan]i \ntr-un mod c\t se poate de uniform. Ajungem [i la esen]a, perfect optimist`, a c`r]ii: „S` spui despre o oper` c` e ratat` \nseamn` s` visezi la ce ar fi putut ea fi, prin urmare, s`-]i manife[ti \ncrederea \n literatur`“. Critica „bazat` pe neinterven]ie“ ar fi a[adar, \n viziunea psihanalistului, o metod` perdant`, c`reia el \i opune una meliorist` [i, evident, eficient`. S` a[ez`m, a[adar, operele ratate pe divanul procustian [i s` le amelior`m, pentru c` „ar putea exista [i alte opere, superioare sub raportul calit`]ii estetice [i al emo]iei, dac` un pic de luare-aminte [i de dragoste pentru literatur` le-ar face s` izbucneasc` de prin locurile dosnice pe unde continu` s` trìasc` \n stadiul de ebo[e, \n vecin`tatea tìnuit` a textelor ratate“. Cred c` avem de-a face cu un pic de expresivitate involuntar` aici. ■ Florin P\rjol

24, 90 lei traducere din limba francez` de Nicolae Bârna versuri t`lm`cite de {erban Foar]`

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

ISTORIE

mai bune edituri de limb` român` – m` refer la aceast` meritorie Cartier –, neepat\ndu-[i calificarea profesional` (autorul este doctor \n {tiin]e politice, dup` studii \n R. Moldova, Fran]a sau Marea Britanie), dar nef`c\nd vreo clip` rabat de la ea, Serebrian restabile[te (de-a lungul a 13 capitole concise, interconectate, de[i trateaz` „dosare“ aparent diferite) parametrii reali ai oric`rui discurs onest despre geopolitic`. Reiese limpede c` aceasta este, \nainte de toate, o sum` a istoriei. O minim` ini]iere \n geopolitic` asigur` o mai bun` p`trundere [i \n]elegere a trecutului. Totodat`, ca \nso]itoare constant` a politicii de \nalt nivel [i ca extrapolare a geografiei, geopolitica mai are [i avantajul c`, de[i lucreaz` cu foarte multe constante (cu factori \nscri[i \n durata lung` a istoriei – cum ar spune F. Braudel), ea se afl` mereu la mijloc \ntre trecut [i viitor: pe de o parte – cum spuneam – geopolitica explic` mai bine ceea ce s-a petrecut; pe de alt` parte, arunc` o lumin` asupra a ceea ce s-ar putea petrece, \n virtutea logicii istorico-politice, \n viitor. De re]inut c` autorul nostru nu este la prima carte pe teme geopolitice (ci la a patra!), aceasta pe o pia]` pe care oferta de acest gen nu exceleaz` – nici la nivelul autorilor de limb` român` (cel pu]in aparent neinteresa]i de reflec]ia geopolitic`), nici la nivelul traducerilor (transpunerea \n române[te a lucr`rilor clasice ale geopoliticii europene \nc` r`m\ne un proiect ipotetic). Primele trei capitole ale volumului propun o reconsiderare ([i reabilitare) a geopoliticianului german Haushofer, o analiz` a proiectelor geopolitice naziste din zona Polului Nord [i o panoram` a geopoliticii japoneze din prima parte a secolului al XX-lea. Apoi Serebrian insist`, cale de opt capitole, asupra disensiunilor (sau concuren]ei, uneori) geopolitice dintre Rusia, România, Ucraina sau Uniunea European` legate de acest stat cu teritoriu mic [i probleme uria[e care este Republica Moldova. M` \ntreb pe ce planet` tr`ie[te intelectualul român care nu este interesat m`car de unele dintre aceste probleme.

O sum` a istoriei: geopolitica Oleg Serebrian Despre geopolitic` Editura Cartier, 2009

28 lei

S\nt, \n istorie, frontierele naturale mai viabile dec\t grani]ele politice? Unde anume se afl` Turcia? Face ea parte din Europa de Sud-Est (a[a cum se spune ast`zi la Washington) sau mai cur\nd din Asia de Vest (a[a cum spune, la Paris, pre[edintele Sarkozy)? A existat o baz` nazist` pe coastele Antarcticii? Dac` da, ce scop ar fi avut ea? Ce leg`tur` subtil` poate fi \ntre R`zboiul ruso-japonez din 1904-1905 [i bombele atomice americane de la Hiro[ima [i Nagasaki? Cum se explic` continua schimbare a frontierei sud-estice a Rusiei dup` 1812? Este Rusia – sau se consider` Rusia – un stat „european“ sau unul „eurasiatic“? Care s\nt mizele interesului niciodat` secat al Rusiei pentru provincia occidental` (privind dinspre Moscova) sau, dimpotriv`, oriental` (privind dinspre Berlin) numit` Basarabia? În ce m`sur` mizele geopolitice ale Republicii Moldova [i ale Georgiei de ast`zi s\nt comparabile? Ce \nseamn`, dincolo de prezen]a ei pe hart`, enclava numit` Transnistria? Ce anume va precump`ni \n zona M`rii Negre – „integrarea european`“ sau „dezintegrarea eurasiatic`“? Celor interesa]i de astfel de \ntreb`ri – [i de altele de acest gen –, cartea lui Serebrian le va aduce surprize mari [i pl`cute. În primul r\nd, pentru c` ea mineaz` cu succes o prejudecat` pe care mediocrii [i politrucii au pus-o consecvent \n circula]ie: anume c` geopolitica nu e o [tiin]`, ci un moft imperialist, [i nu ar avea nici un fundament \n afara poftei de ([i mai mare) putere a marilor puteri. Cu o fraz` calm` [i clar`, beneficiind de sprijinul uneia dintre cele

■ Adrian Cioroianu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

ISTORIE

Indexul mor]ilor Dorin Dobrincu Listele mor]ii. De]inu]i politici deceda]i \n sistemul carceral din România potrivit documentelor Securit`]ii, 1945-1958 Editura Polirom, 2008

În ultimele dou` decenii, istoriografia român` a \ncercat s` recupereze domenii [i probleme care nu putuser` s` fie studiate cu adev`rat \nainte de 1989. Unul dintre aceste domenii a fost analiza critic` a perioadei comuniste din istoria României. Aici, eforturile istoricilor profesioni[ti s-au \nt\lnit cu aspira]iile legitime spre recunoa[terea public` a suferin]elor \ndurate de victimele regimului comunist [i au condus la apari]ia unei multitudini de lucr`ri cu privire la sistemul represiv [i la rezisten]a anticomunist`. În acest context, publicarea unui nou volum dedicat victimelor regimului comunist ar fi putut trece neobservat`, ca (doar) \nc` o carte dintr-un lung [ir axat, \n esen]`, pe aceea[i problematic`. Nu este totu[i a[a, deoarece volumul editat de Dorin Dobrincu nu numai c` aduce un plus real de cunoa[tere, dar [i ridic` probleme de metodologie [i abordare care ar trebui s` \nal]e standardele cercet`rilor viitoare. Volumul are la baz` trei liste nedatate, redactate probabil la \nceputul anului 1968 (folosind [i tabele mai vechi \ntocmite de Securitate [i/sau de Direc]ia General` a Penitenciarelor), cu privire la de]inu]ii politici deceda]i \n anii 1945-1958. De altfel, editarea integral` a celor trei liste reprezint` partea central` a volumului, \ntinz\ndu-se pe aproape 120 de pagini. Listele zguduie at\t prin numele incluse, c\t [i prin felul sec, dezumanizant \n care autorit`]ile criminale consemnau minime informa]ii personale despre cei peste 1400 de de]inu]i deceda]i, precum [i despre locul, data [i circumstan]ele de-

RECENZII cesului. Se cuvine s` eviden]iem aparatul ajut`tor al edi]iei, notele care consemneaz` inadverten]ele redact`rii listelor de c`tre func]ionarii regimului, [i mai ales excelen]ii indici (onomastic, toponimic [i de materii), care u[ureaz` folosirea textului documentelor. Cu totul remarcabil este [i amplul studiu introductiv, care sistematizeaz` informa]iile existente despre sistemul represiv [i penitenciar din România lui Gheorghiu-Dej [i \l ghideaz` pe cititor \n h`]i[ul deosebirilor de p`reri cu privire la num`rul victimelor represiunii comuniste. Dorin Dobrincu analizeaz` cu spirit critic at\t diferitele categorii de izvoare, c\t [i contribu]iile publicate, dup` 1989, fie de istoricii profesioni[ti, fie de ceea ce el nume[te – at\t de potrivit – „activi[tii memoriei“. Deschiderea onest` [i spiritul critic ce-l anim` pe autor, calit`]i relativ rare \n istoriografia român`, au lezat sensibilit`]i at\t \n r\ndurile nostalgicilor vechiului regim, c\t [i \n r\ndurile victimelor sale. Dl Aurel Tudose, care semneaz` \n Observator cultural \n calitate de fost de]inut politic, consider` inacceptabil ca istoria represiunii comuniste s` se bazeze prioritar pe arhivele redactate ([i, uneori, falsificate) de organele represive, [i obiecteaz` c` tabelele oficiale s\nt extrem de incomplete fa]` de bilan]ul real, mult mai ridicat, al represiunii comuniste. Observa]ii \ndrept`]ite, f`r` \ndoial`, dar care gre[esc ]inta, \ntruc\t Dorin Dobrincu avertizeaz` el \nsu[i cu privire la faptul c` cifrele oficiale privind victimele represiunii s\nt „neverosimil de mici“ – [i d` chiar exemple de omisiuni (cazul mor]ilor din colonia Salcia; din liste lipsesc, de asemenea, Lucre]iu P`tr`[canu [i Ion Mihalache) sau de \nregistr`ri false, cum ar fi cazul de]inu]ilor uci[i f`r` judecat` de c`tre diver[i tor]ionari [i pentru care \n acte au fost \nscrise cauze „naturale“ de deces. Rigoarea analitic`, modul exemplar de editare a izvoarelor [i, mai ales, felul \n care \mbin` aspira]ia spre exactitate \n restabilirea faptelor cu sensibilitatea pentru suferin]ele victimelor recomand` volumul publicat de Dorin Dobrincu ca o lectur` edificatoare pentru to]i cei interesa]i de istoria României comuniste. ■ Bogdan Murgescu

26,94 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

POLITOLOGIE

conflictul interior, cu tradi]iile, dogmele, iner]ia [i dezbinarea ce se opun vectorilor interni ai moderniz`rii; pe de alta, conflictul cu Occidentul. În cazul conflictului interior, p`rerea autoarei e tran[ant`: lumea musulman` are de ales \ntre a prospera [i a se dezvolta prin modernizare [i democratizare, [i a stagna sau chiar a regresa, aleg\nd iner]ia tradi]ional`. Autoarea respinge cu fermitate deturnarea preceptelor religiei musulmane \n scopuri politice, ar`t\nd c` mesajul profund al islamului este perfect compatibil cu no]iunile de toleran]`, democra]ie, egalitate [i pace. Realizarea prin violen]`, prin terorism a unei agende politice anti-Occidentale este, \n viziunea lui Bhutto, nu doar o mare gre[eal` politic`, ci [i o viziune ce contravine preceptelor islamului. Pentru a-[i sus]ine ideile, Bhutto aduce argumente de natur` religioas`, politic` [i filozofic`, cit\nd frecvent pasaje din Coran [i opinii ale unor mari g\nditori musulmani. Cartea militeaz` pentru o interpretare de profunzime a Coranului, ar`t\nd, de exemplu, c` esen]a jihadului o reprezint` nu r`fuiala cu du[manii externi, ci lupta interioar` a credinciosului, \n vederea dezvolt`rii spirituale. Bhutto demoleaz` mitul potrivit c`ruia islamul [i democra]ia se exclud reciproc, ar`t\nd c` principii fundamentale ale islamului, precum shura (consultare), ijma (consens) [i ijtihad (ra]iune, judecat` independent`, re\nnoire, creativitate) s\nt perfect compatibile cu spiritul democratic. Eliberarea femeilor \n lumea musulman` este o alt` cauz` pe care Bhutto o sus]ine cu ardoare, ar`t\nd c` realizarea egalit`]ii \ntre sexe trebuie s` fie unul dintre pilonii unei societ`]i musulmane moderne. Viziunea reconcilierii islam-Occident [i a moderniz`rii lumii musulmane pe care o propune Bhutto este una remarcabil`, prin soliditatea argumenta]iei [i claritatea ideilor enun]ate. Lectura c`r]ii dezv`luie cititorului român, pe l\ng` inteligen]a [i erudi]ia unei personalit`]i de excep]ie, o imagine bine conturat` asupra provoc`rilor cu care se confrunt` lumea musulman` contemporan`. ■

Un testament politic Benazir Bhutto Reconcilierea. Islam, democra]ie, Occident Editura RAO, 2008

39,99 lei traducere din limba englez` de Petru Iamandi

Lider al Partidului Poporului din Pakistan (PPP) [i prim-ministru al acestei ]`ri \n dou` r\nduri (1988-1990) [i (1993-1996), Benazir Bhutto a l`sat, dup` dispari]ia sa, \n urma teribilului asasinat din decembrie 2007, o important` mo[tenire politic`, nu doar pakistanezilor [i lumii musulmane, ci [i \ntregii comunit`]i interna]ionale. Cartea, finalizat` cu pu]in timp \nainte de tragicul sf\r[it, transmite cu mult` claritate acest veritabil testament politic. Întoars` \n Pakistan, dup` nou` ani de exil, cu [anse reale de a reveni \n fruntea ]`rii \n urma alegerilor generale din 2008, Bhutto aducea cu sine un program ambi]ios de modernizare [i democratizare a c`rui punere \n practic` a r`mas \n seama continuatorilor liniei sale politice. Ideea reconcilierii \ntre lumea musulman` [i Occident reprezint` elementul central al viziunii politice propuse de Bhutto. În absen]a acesteia, at\t stabilitatea lumii musulmane, c\t [i cea a \ntregului sistem interna]ional vor continua s` fie \n pericol. Pentru ca reconcilierea s` fie posibil`, este nevoie ca ambele tabere s` se autoanalizeze critic [i s` fac` pa[i \n \nt\mpinarea celuilalt. Marele atu al viziunii propuse de Bhutto este perspectiva dubl` din care prive[te rela]ia islam-Occident. Profund ata[at` valorilor religioase islamice, autoarea a fost, \n acela[i timp, o mare sus]in`toare a valorilor democratice \n politic`. Educat` \n Occident, dup` studii sistematice de politologie, filozofie, economie [i drept la Harvard [i Oxford, Bhutto avea o \n]elegere profund` a ambelor lumi. O important` parte a c`r]ii este dedicat` analizei lumii musulmane contemporane. Bhutto identific` dou` conflicte majore cu care se confrunt` islamul \n prezent: pe de o parte,

Bogdan Barbu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

PSIHOLOGIE

De-a ho]ii [i vardi[tii \n \nchisoarea psihologilor Philip Zimbardo Efectul Lucifer. De la experimentul concentra]ionar Stanford la Abu Ghraib Editura Nemira, 2009

„Ascult`-m` cu aten]ie acum, nu e[ti de]inutul 819. E[ti Stuart, iar numele meu este dr. Zimbardo. S\nt psiholog, nu intendent de \nchisoare, iar asta nu e o \nchisoare adev`rat`. Este doar un experiment, iar tipii din`untru s\nt doar studen]i ca [i tine. A[a c` este timpul s` te duci acas`, Stuart.“ Era abia a patra zi din experimentul condus \n anii ’70 de t\n`rul psiholog Philip Zimbardo, actualmente profesor emerit la Universitatea Stanford. Stuart era unul dintre pu[tii ajun[i \n spatele gratiilor dup` ce acceptase, al`turi de alte c\teva zeci de studen]i, s` fie \mp`r]i]i, arbitrar, \n gardieni [i de]inu]i. La scurt timp dup` \ncarcerarea \n subsolul special amenajat al Facult`]ii de Psihologie din Stanford, v`dit tulburat, Stuart ar`ta „ca un copil trezit dintr-un co[mar“ – \[i aminte[te Zimbardo. Peste \nc` trei zile, psihologul american e nevoit s` \ntrerup` complet experimentul psihosociologic programat pentru dou` s`pt`m\ni. Demonstra]ia „pe viu“ reu[ise: presiunea sistemului s-a dovedit a fi mai puternic` dec\t (bun`)voin]a indivizilor. Dintr-o m\n` de tineri studio[i, echilibra]i psihic, se fabricaser` – \n doar c\teva zile – cei mai feroci gardieni, respectiv cei mai obedien]i de]inu]i. „Limitele dintre simulare [i realitate au fost [terse: servitutea [i seriozitatea de]inu]ilor au crescut constant, ca r`spuns la dominarea din ce \n ce mai evident` a gardienilor.“ Gr`itoare este m`rturia unuia dintre studen]ii care au ajuns s`-[i asume, trup [i suflet, rolul de gardian: „Dup` ce \mbraci o uniform` [i ]i se d` un rol, nu mai e[ti aceea[i persoan` care era \n haine civile. Chiar devii

RECENZII acea persoan` dup` ce \mbraci uniforma kaki, \]i pui ochelarii, iei bastonul [i joci rolul“. Povestea experimentului Stanford ar putea fi revalorificat` din plin, la noi, \n analiza tor]ionarilor, dar [i a poli]i[tilor români pe care-i vedeam nu demult la televizor, \n timp ce c`rau la bocanci \n stomacul unui interlop. Zimbardo, la r\ndul sù, se arat` extrem de sensibil la actele inumane din unele \nchisori americane (scandalul Abu Ghraib este discutat pe larg) [i de aiurea. „Cei mai mul]i dintre noi suferim transform`ri semnificative de caracter atunci c\nd s\ntem prin[i \n creuzetul for]elor sociale. (...) Genocidul [i atrocit`]ile comise \n Bosnia, Kosovo, Rwanda, Burundi [i, recent, \n regiunea Darfur din Sudan ofer` dovezi puternice pentru faptul c` oamenii renun]` la umanitatea [i la compasiunea lor \n fa]a puterii sociale [i a ideologiilor abstracte de cucerire [i de securitate na]ional`“ – conchide Zimbardo, cit\nd inclusiv cazuri din Al Doilea R`zboi Mondial. Oric\t de amar` ar putea s` par` morala studiului, Zimbardo evit` s` cad` \ntr-un pesimism privind natura uman`: „Încercarea de a \n]elege contribu]iile situa]ionale [i sistemice la comportamentul individual nu scuz` persoana [i nici nu o absolv` de responsabilitatea de a se fi implicat \n fapte imorale, ilegale sau rele“. În cele din urm`, Efectul Lucifer se dovede[te a fi o carte profund etic`: sistemul ne poate \mpinge s` facem rù, dar dac` devenim con[tien]i de resorturile sale, ne putem ap`ra de ispita rùlui – spune Zimbardo. De aceea, finalul c`r]ii sale (publicat` \n 2007 \n original) devine un insolit „program \n zece pa[i pentru a rezista influen]elor nedorite“, \n care se subliniaz` c\t de important este ca fiecare s`-[i p`streze distan]a [i g\ndirea critic`, spre a nu c`dea prad` conformismului, fricii sau stereotipurilor negative. Acestea s\nt condi]iile care definesc noul erou, cel de zi cu zi. „Eroismul const` \n abilitatea de a rezista for]elor situa]ionale puternice care \i prind cu u[urin]` \n capcan` pe ce mai mul]i oameni“ – conchide Zimbardo \n consistentul volum de 800 de pagini, care \mbin` excelent observa]ia psihologic` [i talentul de povestitor. ■ Victor Popescu

78,90 lei traducere din limba englez` de Roxana Melnicu [i Dana Verescu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

ARTE

capitolul introductiv obligatoriu dedicat „\nceputurilor sculpturii române[ti moderne“. Privirea retrospectiv` i-a permis autoarei concluzia ce devine o tez` a interpret`rii sale: „Ecourile simboliste \n sculptura româneasc`, de[i efemere, au reu[it s` zdruncine concep]ia academic` \nc` dominant` la \nceputul secolului XX [i s` promoveze o estetic` a intimit`]ii [i sentimentului“. La fel de tipic este capitolul final dedicat lui Paciurea – consacrat ca „artist vizionar“ –, explic\nd astfel „triumful“ s`u ca maestru al himerelor (enun]at \nc` din 1973 de Dan H`ulic`) [i dezvolt\nd remarcabila reinterpretare \n cheie simbolist-rodinian` datorat` Ioanei Vlasiu, \n studiile sale de la sf\r[itul anilor ’80. Se cuvine men]ionat` \ns` [i privirea critic` asupra istoriografiei noastre artistice, \n egal` m`sur` bine argumentat` [i binevenit`. Cartea de fa]` reprezint`, f`r` \ndoial`, o lectur` interesant` [i instructiv`: pentru publicul larg, este o c`l`torie \n lumea – uneori desuet`, mereu nostalgic` – a unui univers plastic ale c`rui forme rimeaz` cu versurile poe]ilor simboli[ti. Speciali[tii au ocazia s` descopere un studiu bine articulat, \n care cercetarea documentelor este sus]inut` de atenta analiz` a operelor. Recitirea presei timpului, exerci]iu complicat [i adesea frustrant, reface o ambian]` literar` \n consonan]` cu sculpturile redescoperite \n depozitele muzeelor sau \n cimitirele noastre. Trebuie eviden]iate, totodat`, problematizarea [i tematizarea subtil` [i conving`toare, prin punerea \n contextul fenomenului european al simbolismului [i prin fructificarea unei literaturi artistice care asigur` „scheletul“ teoretic indispensabil al demersului. Între „visuri“ [i „himere“, sculptura noastr` modern` poate fi revizitat` astfel \ntr-unul din momentele sale privilegiate, gra]ie recitirii ei de c`tre Adriana {otropa.

Ecouri simboliste Adriana {otropa Visuri [i himere. Ecouri simboliste \n sculptura româneasc` modern` Editura Compania, 2009

25 lei

Cartea Adrianei {otropa st` sub semnul fericit al recuper`rilor practicate de istoriografia artistic` \n ultimul sfert de secol. Aplec\ndu-se asupra sculpturii române[ti din primele decenii ale veacului trecut, autoarea (re)descoper` o dimensiune pu]in tematizat` a evolu]iei sale stilistice: valen]ele ei simboliste. Cercetarea contextului cultural restituie (uneori) nume uitate [i opere (adeseori) necunoscute. Se redescoper` astfel biografiile artistice ale unor sculptori nu lipsi]i de interes (cum ar fi Horia Boamb`, Anghel Chiciu sau Teodor Burc`), care convie]uiau firesc al`turi de confra]ii lor mai cunoscu]i (Filip Marin, Alexandru Severin) ori recunoscu]i (Paciurea sau Frederic Storck). Identificarea unei stilistici [i iconografii simboliste (dominate de „melancolii“, „dureri“, „suferin]e“ [i „g\nditori“) permite, pe de alt` parte, descifrarea unui aspect al modernit`]ii pentru care critica de art` a timpului (\ntre care [i George Oprescu) [i istoria de mai t\rziu (inclusiv Ion Frunzetti) au avut pu]ine afinit`]i, manifest\ndu-[i mai degrab` rezervele: „Sensibilitatea simbolist`... a fost considerat` st\njenitoare \nc` de la primele ei manifest`ri de c`tre tradi]ionali[ti [i sem`n`tori[ti.“ Adriana {otropa urmeaz` – simptomatic – modelul impus de mai toate studiile monografice sau de sintez` din istoriografia noastr`:

■ Ruxandra Demetrescu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

S P I R I T U A L I TAT E

Conservatorul Steinhardt [i lec]ia biografiei George Ardeleanu N. Steinhardt [i paradoxurile libert`]ii. O perspectiv` monografic` Editura Humanitas, 2009

În România ultimelor decenii, dialogul \ntre virtute [i libertate, tradi]ie [i modernitate, individ [i comunitate n-a c`p`tat dec\t forme firave. Numele conservatorilor a fost confiscat fie de oligarhii tranzi]iei (r`ma[i ni[te etati[ti impeniten]i, posesori ai banului nemuncit, promotori ai divertismentului sterp, militan]i ai goliciunii oarbe, ocrotitori ai imposturii morale [i academice), fie de c\teva grupuscule ideologice, definite prin tirania resentimentului, zelul sectar, \nd\rjirea sf`toas`, talibanismul retoric, antisemitismul rezidual, exhibi]ionismul religios, complexul persecu]iei, intriga provincial`, sofistica derizorie – pe scurt, mediocritate intelectual` [i proast` cre[tere. Ceea ce une[te ambele forme de uzurpare a conservatorismului este incapacitatea de a asuma condi]ia intervalului, adic` natura adev`rat` a locuirii omului \n aceast` lume c`zut`. Pilda vie]ii lui Nicolae Steinhardt, citit` \n lumina operei sale literare, ne demonstreaz` \ns` cum anume autenticul conservatorism trebuie asumat nu doar ca un set de convingeri abstracte. Omul este stilul, iar reflexele acestuia din urm` se hr`nesc din idealul civilit`]ii. Marele merit al excelentei monografii scrise de George Ardeleanu – foarte \ndatorat cercet`rii de arhiv`, dar [i fin exeget al c`r]ilor monahului de la Rohia – este acela de a releva unitatea morfologic` a unei veritabile g\ndiri [i sim]iri conservatoare. Nu doar din Jurnalul fericirii, ci [i din scrierile sale interbelice, afl`m de la Steinhardt

RECENZII c` adev`rul nu se confund` cu sinceritatea, nici intransigen]a cu vehemen]a. Demnitatea nu echivaleaz` cu obr`znicia, dup` cum [ov`iala nu este semnul pruden]ei. Impetuos sau inconfortabil, prin temperament sau educa]ie, un conservator r`m\ne pretutindeni \ndatorat regulii polite]ei. Steinhardt ne reaminte[te apoi un alt adev`r fundamental: complexul infailibilit`]ii politice se trateaz` prin recursul la umilin]`. Un conservator merge la biseric` pentru a-[i trata ignoran]a metafizic`, \nclina]ia spre p`cat [i opacitatea c`rnii \n fa]a exigen]elor spiritului. Suficien]a intelectual` sau deficitul de reflexivitate, \n schimb, se vindec` \n spa]iile vaste [i luminoase ale bibliotecii. În sf\r[it, \n scrisul lui Steinhardt descoperim terapeutica umorului [i farmecul bunei dispozi]ii. Chiar dac` ipocrizia \l irit`, conservatorul r`m\ne \ntotdeauna urban [i colegial. De[i nu accept` asfixierea politically correct a verbului, omul de dreapta r`m\ne fundamental dialogic, gata s` accepte pluralitatea de opinii sau diversitatea constitutiv` a culturilor [i civiliza]iilor lumii. Înainte de a se consacra prin denun]uri, demasc`ri sau calomnie, conservatorii caut` s` iubeasc` orice insul` de lumin`, generozitate, umanitate [i ve[nicie. Capabil de indignare, conservatorul nu se las` mutilat de ur`. Nicolae Steinhardt a [tiut mereu s` iubeasc` [i s` ierte. De[i cite[te grijuliu mersul istoriei globale, conservatorul nostru n-a proclamat apocalipse premature sau comploturi universale. Acolo unde marxi[tii practicau hermeneutica suspiciunii, conservatorul Steinhardt accepta gratuitatea unui exerci]iu de admira]ie. Resping\nd ispita oportunismului, el a evoluat firesc, \n lumina exigen]ei maturiz`rii intelectuale [i urm\nd caden]a intim` a des`v\r[irii interioare. Demofil, conservatorul Steinhardt s-a ferit de populism. Con[tient de valoarea sacr` a vie]ii [i respect\nd demnitatea fundamental` a persoanei umane, el contest` totu[i excesele individualismului [i abera]ia uniformiz`rilor colectiviste. Pe scurt: acest mare om a tr`it fertil [i benefic tensiunea – uneori dureroas`, alteori binecuv\ntat` – a intervalului. ■ Mihail Neam]u

54 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

S P I R I T U A L I TAT E

du-i via]a. Sim]i]i poezia din via]a lui? Nu voi povesti cartea. E istoria tipic` a unei rela]ii discipol-maestru [i a vie]ii de ashram. În fine, cu excep]ia p`r]ii legate de sexualitate, specific` doar pentru Vama-Marga (ceea ce nu \nseamn` nicidecum c` Osho a fost un tradi]ionalist – nu a fost, nici m`car pe calea m\inii st\ngi, [i bine a f`cut)... Nu m` a[teptam la o lectur` confortabil` [i nici nu am avut parte de a[a ceva. Dar a venit. Detaliul. În]eleg\nd c`, pe l\ng` rela]ia discipolmaestru, \ntre autoare [i Osho exist` [i o poveste de dragoste, men]ionat` cu discre]ie, apoi, citind despre num`rul impresionant al iubi]ilor care au trecut prin via]a acesteia [i ascult\nd m`rturisirea ca printre r\nduri – a ei [i a unei alte femei, din cadrul unuia dintre atelierele tantrice de mai t\rziu ale Radhei – privind trezirea la propria senzualitate abia dup` ani (mul]i ani) de rela]ii [i aventuri, nu poate s` nu-mi vin` \n minte un detaliu: mi[carea tantric` a ap`rut cam prin secolul V d.Ch., \n plin` societate patriarhal`. A produs o revolu]ie, a rupt limite, a a[ezat femeia (ca [i mi[carea feminist` mai apoi) pe picior de egalitate amoroas` cu b`rbatul. Oare p\n` la cap`t sau p\n` la cap`tul dorin]elor [i fanteziilor masculine? Adev`ra]ii mae[tri ini]iatori \n tantra s\nt femeile. {i totu[i, a]i auzit de vreo Paramahamsa femeie \n tradi]ia sannyasa de m\na dreapt`? A]i v`zut femei-mae[tri tantrici de m\na st\ng` conduc\nd ashramuri-harem cu b`rba]i sau, mai degrab`, invers? Nu stau oare lucrurile a[a fiindc` este posibil ca haremul s` nu fac` parte cu prec`dere din bagajul necesit`]ilor psihologice [i erotice feminine? {i totu[i, femeia e „\ncurajat`“ s` treac` cu u[urin]` de la o rela]ie la alta. Ghici]i cine gust` mai tare diversitatea... Nu seam`n` tantra cu o transpunere patriarhal` a unei mistici care, prin natura ei, pretinde a se revendica, totu[i, de la Shakti? Am citit mult, dar n-am remarcat nici m`car un maestru tantric care s` \n]eleag` [i, cu at\t mai pu]in, s` fie \n stare s` respecte p\n` la cap`t o iot` din psihologia feminin`... ■

Mistica patriarhatului Radha C. Luglio Tantra, un mod de a tr`i [i de a iubi Colec]ia „Alternative Spirituale“ Editura Mix, 2009

25 lei traducere din limba englez` de Carmen {tefania Neac[u

Cartea ap`rut` de cur\nd la Editura Mix nu mi-a oferit doar ceea ce, \n mare parte, cuno[team \n leg`tur` cu doctrinele tantrice [i cu personalitatea ie[it` din tipic a lui Osho, care nu \nseamn`, de fapt, dec\t un alt fel de tipic (al mae[trilor tantrici de m\na st\ng`), ci a f`cut s`-mi devin` clar un lucru care m` irita de mult` vreme. Am o mare admira]ie pentru inteligen]a efervescent`, umorul, curajul [i geniul lui Osho, \ns` nu pot s` nu observ c` venim cu to]ii [i st`m \n lume precum vinul \n burduful lui. Chiar [i mae[trii, chiar [i sfin]ii \[i poart` cu ei „vehiculele“, istoria [i lipsa unei analize (psihanalize) \nainte de eliberare (ori m\ntuire, ori cum dori]i s`-i spune]i – [tiu c` mul]i sus]in diferen]a, dar le-au \ncercat pe am\ndou`?). A[ fi vrut s` existe „Confesiunile lui Osho“, a[a cum exist` cele ale Sf\ntului Augustin. A[ fi putut \ntrevedea drama pentru a \n]elege mai bine viziunea... Da, s\nt \n conflict cu cartea Radhei C. Luglio despre c`l`toria sa spiritual` ca discipol al lui Osho. E o carte scris` cu sinceritate, f`r` fandoseli [i cosmetiz`ri, motiv pentru care are votul meu de \ncredere. Respect experien]a autoarei, \i \n]eleg admira]ia [i devotamentul constant fa]` de Osho – era un om autentic, original [i foarte insistent \n a-i scoate pe to]i din pepeni (i-a fost refuzat` [ederea \n 21 de ]`ri), ceea ce demonstreaz`, \n ultim` instan]`, c` nu avea o hidden agenda, cum spun americanii, care au fost, de la pre[edinte [i p\n` la FBI, \ntr-at\t de obseda]i de el \nc\t l-au \nchis, scurt\n-

Alice Popescu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Nevoile lui Petrarca Marco Santagata, Copistul Editura Humanitas, 2008

Cu cronicu]a de-acum \mplinesc trei ani de c\nd ]in rubrica asta, g`rg`ri]ele mele. Am citit pentru voi un teanc de c`r]i cu clitoris, cu pistoale, cu farfurii zbur`toare, numai ca s` scriu apoi ceva nostim pentru a v` face s` r\de]i, c` prea s\nte]i \ntristate de c\nd v-a]i n`scut, mai ave]i [i copii, sp`la]i vase, v` da]i cu oj`, e groaznic. Ei bine, am obosit. N-ave]i idee ce greu e s` cite[ti romane-gunoi [i dup` aia s` le diseci nonconformist [i cu umor, mai ales c` la multe dintre ele \]i piere umorul ca la chirurg. Iar la pu]inele c`r]i bune pe care-am pus m\na de regul` nu am idee ce-ar trebui s` compun, pentru c` rubrica ar trebui s` con]in` doar c\teva cuvinte, citi]i cartea X, e excelent`, at\t. S` poveste[ti subiectul [i s` lauzi autorul, astea-s lucruri pe care le fac adev`ra]ii critici literari, au bagaj tehnic, r`bdare, pupila mare, or, eu nu s\nt dec\t un cititor dublat de scriitorul amenin]at de parazitarea cu termeni lubrici [i pozi]ii kamasutriene din care nu po]i sta la computer ca s`-]i construie[ti propriile texte, am \ncercat, [i am ob]inut admira]ia copilului, enervarea so]iei [i o stare de uluire din care nu mai ies. Copistul se situeaz` \n zona gri – despre care iar e dificil s` scrii, pentru c`, pe de o parte, nu ai ce s` ag`]i ca s` faci glume, iar pe de alta, nu-i nici o scriere care s` te impresioneze [i s` po]i scrie c` te-a impresionat. Personajul principal e Francesco Petrarca, umanistul care l-a influen]at, printre al]ii, [i pe Shakespeare – a[a

RECENZII spun oamenii cul]i. {i una dintre ideile de baz` ale autorului este s` ni-l prezinte pe marele poet \n dou` ipostaze, care de multe ori se suprapun: prima, b`tr\nul avariat de v\rst`, ros de mizerii fiziologice, a doua, felul cum g\nde[te, \[i aminte[te [i \ncearc` el s` scrie. Decorul este casa lui Petrarca, Santagata nu-l scoate din apartament nici o clip`, a[a c` nu vedem nimic live din ce se petrecea \n secolul al XIV-lea. În schimb, afl`m cum face pipi poetul, ce culoare are scaunul lui, c\t de lipsit de imbold \i este m`dularul etc. În contrapunct, apar c\teva considera]ii bine g`site despre posteritate sau despre cititori: „Oamenii formeaz` o turm` lipsit` de discern`m\nt, ce se ghideaz` dup` clopo]elul faimei [i al celor [tiute din auzite, o turm` care beh`ie admirativ \n fa]a valorilor consacrate“. {i Petrarca scrie. Descrierea minu]ioas` a procesului, mai ales \n cazul unui om de [aizeci de ani c`ruia entuziasmul i s-a stins odat` cu for]a de a lucra, mi s-a p`rut f`cut` foarte din interior (Santagata are tot [aizeci de ani). Un alt plan este cel al amintirilor pline de suferin]` despre cei doi copii din flori ai lui Petrarca. Unul fusese f`cut cu o ]iganc` [i, oric\t \ncercase literatul s`-l educe, nu izbutise deloc, ]iganul tot ]igan, \nc` de-acum [apte sute de ani. {i-l mai [i ur`[te pe poet, iar pe urm` moare de cium`. Al doilea copil, tot din flori, cu acela[i nume, Giovanni, fusese fabricat cu o aristocrat`, [i `sta e copistul care d` titlul c`r]ii [i la un moment dat pleac` brusc [i definitiv din casa lui Petrarca pentru c` aflase c` b`tr\nul \i era tat`. Nu [tiu dac` poetul a avut doi copii ilegitimi, cum nu [tiu dac` s-a dedat la ce ne zice Santagata, anume, [i-a f`cut nevoile pe fa]a unei prostituate. Detaliul `sta sc\rbos m-a urm`rit p\n` la sf\r[itul c`r]ii, nu am priceput de ce trebuia inventat, poate ca s` \n]elegem astfel mai bine poezia italianului, versuri precum: „În cr\ng, din piatr`, / ]\[nea izvorul / cu multe p\r\ia[e cristaline, / ce murmurau \nceti[or.“ Îns` mie mi-a st`ruit \n minte tot caca pe ochii fetei care n-avea bani de \ntre]inere, [i a[a s-a dus dracului p\r\ia[ul cristalin.

traducere de Doina Condrea Derer

RECENZII

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

P R E PA R AT E D I N C A R T E

la mas`. Un important factor dietetic [i nutritiv este [i utilizarea din bel[ug a algelor. Baza nutritiv` a omului s`rac o constituie orezul, algele [i o prun` murat` extrem de s`rat` (pe nume meboshi – se pare, foarte hr`nitoare). Masa este [i un prilej pentru a demonstra ne\ntrecuta m`iestrie a cerami[tilor japonezi. Fiecare fel de m\ncare – de la prealabile gust`rele \n por]ii minuscule, p\n` la sup` [i feluri mai elaborate – va fi servit \n vase [i v`si[oare diferite, de toate dimensiunile [i culorile (castrona[e, boluri, farfurii p`trate, din ceramic` sau por]elan). Nimic de-a face cu proverbialul cadou de nunt` – „serviciul“, dup` stilul occidental, decorat cu acela[i motiv, de la farfurii p\n` la supier`. Ne afl`m \n alt` lume, \n care „etica“ occidental` a mesei este inversat`. Ordinea \n care s\nt servite felurile func]ioneaz` [i ea diferit, dup` felul \n care s\nt preg`tite: la \nceput se serve[te ceea ce este crud; pe urm` – fiert; mai pe urm` – pr`jit. Carnea se consum` mult mai pu]in. Exorbitant` ca pre], este un lux, p`strat pentru ocazii rare. Din Sukiyaki sau Shabu-shabu numai oaspe]ii de vaz` vor avea privilegiul s` se \nfrupte. Pe[tele este cel care domin` (specialitatea mea peferat` este sashimi, pentru puritatea sa: f\[ii de pe[te crud, de o prospe]ime des`v\r[it`, disecate cu o tehnic` numai de ei st`p\nit`, „\nmuiate“ cu delicate]e \ntr-un sos de soia \n care se tope[te o gr`m`joar` de praf verde – „mu[tarul“ lor). Numai \n Japonia am avut parte de experien]a micului dejun nipon: o mas` adev`rat`, cu sup`, orez [i pe[te pr`jit. Tradi]ia este at\t de puternic` \nc\t japonezii, oriunde s-ar g`si, nu se pot lipsi de hrana lor ancestral`. De c\nd au \nceput s` se expatrieze, au reu[it s` mute Japonia \n Europa. Treptat, gustul pentru buc`t`ria japonez` a atras [i publicul nenipon. Toat` lumea [tie s` m\nuiasc` be]i[oarele (iar a degusta un platou de sushi servindu-ne de furculi]` e un p`cat pe care nici un japonez nu l-ar ierta). Ce-i drept, restaurantele autentice s\nt cele \n care vedem mul]i japonezi. Pe de alt` parte \ns`, aura de mister din perioada \n care a fost scris` cartea s-a spulberat de mult.

Sanda Ni]escu

Japonia Am \n fa]a ochilor o carte frumoas`, elegant`, p`trat`, discret colorat`: Japonia. Re]ete originale din ]ara Soarelui R`sare (Éditions du Pacifique, 1993). O pl`cere s` o r`sfoie[ti, \ncet, s`-i admiri fotografiile spectaculoase. „Buc`t`ria japonez` constituie o experien]` estetic` total`, la care particip` \n aceea[i m`sur` v`zul, mirosul [i gustul. Savorile naturale s\nt mai degrab` puse \n valoare dec\t modificate, ceea ce explic` stilul ei unic. Este vorba de onorarea nu numai a naturii, ci [i a omului, a creatorului delicatelor vase \n care s\nt prezentate m\nc`rurile.“ Iat` cum \ncepe suita de texte prin care mari speciali[ti ne ofer` o ini]iere de calitate \n arta culinar` japonez` – termenul mi se pare mai potrivit, \n acest caz, dec\t greoiul buc`t`rie. Cu condi]ia s` ne p`str`m spiritul deschis [i curiozitatea vie, spre a descoperi o lume a spiritului [i a frumuse]ii: delicate]e, armonie, un fel de inocen]` specific` lor. Pentru noi, important este ca m\ncarea s` fie din bel[ug, abundent`, s` umple farfuriile, \nfrumuse]area intervenind doar ca un detaliu final; pentru japonezi, calitatea primordial` este de ordin estetic, contemplativ: „M`n\nci mai \nt\i cu ochii, [i apoi cu stomacul“. Rigoare, gra]ie, modestie, simplitate extrem`, sobrietate, rafinament – le \nt\lnim \n cele mai umile c\rciumi, chiar dac` bolurile s\nt din plastic. Restaurantele cele mai elegante nu s\nt cele mai \nc`rcate, ci cele mai sobre, mai simple. Specialit`]i de o mare varietate s\nt servite \n cantit`]i infime – totul este proasp`t, „digest“. Cu toate astea, \n mod paradoxal, nu te scoli niciodat` fl`m\nd de

■

Antoine Compagnon, Antimodernii Traducere de Irina Mavrodin [i Adina Dini]oiu Cine sunt antimodernii? Paradoxal, cei care au \n]eles cu adev`rat modernitatea: de la Chateaubriand, Baudelaire, Flaubert, la Bataille [i Barthes.

Pre]: 54,50 lei

Reinhart Koselleck, Conceptele [i istoriile lor Traducere de Gabriel H. Decuble [i Mari Oruz Renun]ând la preten]ia elabor`rii unei istorii totale [i tratând concepte precum cultur`, progres, emancipare, criz`, patriotism [.a., opera lui Koselleck marcheaz` un incontestabil plus de luciditate \n istoriografia modern`.

Pre]: 56,90 lei

Pierre Bayard, Cum se amelioreaz` operele ratate? Traducere de Nicolae Bârna; versuri t`lm`cite de {erban Foar]` Constructiv, acest eseu propune amelior`ri concrete. Schimb`ri ale formei, varia]ii ale intrigii, deplas`ri ale personajelor dintr-o oper` \n alta. S` ne imagin`m ceea ce ar fi putut fi aceste opere \n lumi literare diferite.

Pre]: 24,90 lei

Daniel Defoe, Jurnal din Anul Ciumei Traducere de Antoaneta Ralian „Jurnal din Anul Ciumei este una dintre c`r]ile mele preferate. Ceea ce mi se pare curios este c` marile epidemii au produs \ntotdeauna mari excese. Îi fac pe oameni s`-[i doreasc` s` tr`iasc` mai mult. Aceast` dimensiune aproape metafizic` este ceea ce m` intereseaz`.“ Gabriel García Márquez

Georges Bataille, Partea blestemat` Traducere de Bogdan Ghiu În orice societate [i \n orice sistem viu exist` un exces de resurse, o parte blestemat`, care, atunci când nu este folosit la cre[terea individual` sau la cea colectiv`, trebuie irosit, sacrificat, pentru a asigura un echilibru func]ional.

Pre]: 25 lei

Michel Braudeau, Cafea. Cafenele Traducere de Raluca Sava Po]iune magic` pentru filozofi, elixirul diavolului pentru oamenii obi[nui]i, cafeaua a cucerit, \n câteva secole, \ntreaga lume. Aceast` „pudr`“ \n c`utare de aventuri a ridicat pretutindeni temple \n cinstea savur`rii ei p`gâne: cafenelele.

Pre]: 19,50 lei

Pre]: 28,90 lei

Robert Adkinson (coord.), Simboluri sacre. Popoare, religii, mistere Traducere de Oana Zamfirache Cu peste 770 de ilustra]ii, dintre care 595 color Un compendiu vizual al eforturilor necontenite de a explica [i de a st`pâni universul \nconjur`tor, aceast` carte pune laolalt` unele dintre cele mai puternice semne [i imagini sacre ale lumii.

Pre]: 97 lei

Jurnalul Diavolului Transcris de Profesorul M.J. Weeks Traducere de Oana Zamfirache Nicicând Diavolul nu a fost atât de sincer, de haios [i de uman...Un Diavol monden, care particip` la toate evenimentele glamour ale lumii, un Diavol familist, confruntat cu mici drame conjugale, dar [i un Diavol carierist, preocupat s`-[i creasc` cota \n dauna marelui s`u inamic, Dumnezeu.

Pre]: 36,90 lei

www.editura-art.ro

O istorie a miracolelor. Din Evul Mediu p\n` \n zilele noastre, de Joachim Bouflet Traducere din francez` de Gabriela {iclovan Colec]ia Cartier Istoric „Miracolul se afl` la fiecare pas al vie]ii credinciosului. Nu trebuie s` ne num`r`m printre acei cre[tini care, resemna]i, proclam` c` epoca miracolelor s-a \ncheiat: nu miracolele au \ncetat, ci credin]a noastr`.“

Pre]: 48 lei Oare chiar a[a s` fie fetele?, de Sylvaine Jaoui Ilustra]ii de Manu Boisteau, Traducere din francez` de Mihaela Bunduc Colec]ia Cartier Verde „O carte care v` ajut`, at\t pe voi, fetele, s` v` \n]elege]i [i s` v` accepta]i mai bine, c\t [i pe voi, b`ie]i, s` \n]elege]i, \n sf\r[it, motivul pentru care fetele se comport` cum se comport`.“

Pre]: 49 lei

Cele mai frumoase mituri ale Greciei, de Viviane Koenig Traducere din limba francez` de Dorin Onofrei Colec]ia Cartier Junior „Cele mai frumoase mituri ale Greciei antice, adunate \ntr-un singur volum, pentru a redescoperi [i a savura cele mai vestite pove[ti mitologice, de la carul lui Helios [i faeton la peregrin`rile lui Odiseu, trec\nd prin celebrul r`zboi troian.“

Jurnal de doliu, de Roland Barthes Traducere din francez` de Em. Galaicu-P`un Colec]ia Biblioteca deschis` „Banalitatea unei experien]e de via]` – cea mai cumplit` din c\te se poate imagina, [i anume pierderea mamei – se \ntoarce, sub pana lui Roland Barthes, \ntr-un eveniment literar major.“ (Em. Galaicu-P`un)

Pre]: 43 lei Oare chiar a[a s` fie bìe]ii?, de David Pouilloux Ilustra]ii de Frapar, Traducere din francez` de Mihaela Bunduc Colec]ia Cartier Verde „Se pare c` fetele [i bìe]ii nu vin de pe aceea[i planet`. Cum o fi g\ndind o fiin]` de pe planeta ciocolat`: cum func]ioneaz` un bìat? Ce \i fascineaz` pe bìe]ii la jocurile video? De ce se bat \ntre ei, ce a[teapt` ei de la fete?“

Pre]: 49 lei

Cele mai frumoase mituri ale Romei, de Viviane Koenig Traducere din limba francez` de Dorin Onofrei Colec]ia Cartier Junior „Porni]i la descoperirea numeroaselor mituri ale Romei antice, de la lungul periplu al lui Eneas, p\n` la lupta dintre Caesar [i Vercingetorix, trec\nd prin episodul r`pirii sabinelor, iat` minunata istorie a Romei.“

Pre]: 36 lei

Pre]: 36 lei Dic]ionarul pira]ilor [i corsarilor, de Dominique Joly Ilustra]ii de Cristel Espié, Traducere din francez` de Ioan T. Bita Colec]ia Cartier Dic]ionar „V\n`toarea de comori, sentimentul de libertate, via]a pe mare... p\n` \n zilele noastre, istoriile cu pira]i ne fac s` vis`m... Cum tr`iau ace[ti oameni? Ce aventuri celebre au marcat istoria pirateriei? La abortaj!“

Pre]: 39 lei

Dic]ionarul indienilor, de Michel Piquemal Ilustra]ii de Jean-Michel Arroyo, Traducere din francez` de Corina Iftimia Colec]ia Cartier Dic]ionar „Cu ce fel de arme se luptau indienii din America? Cine erau zeii lor, ce ritualuri aveau? Cu ce t`b`ceau pieile femeile lor? Cufunda]i-v` \n lectura acestor pagini pasionate, ve]i g`si \n ele toate r`spunsurile!“

Pre]: 39 lei

www.cartier.md

Jocul lui De Niro, de Rawi Hage Traducere: Irina Vainovski-Mihai Roman distins cu International IMPAC Dublin Literary Award 2008 Într-un Beirut sfârtecat de r`zboi se leag` [i dezleag` prietenii. Explodeaz` bombe, se n`ruie case. Se confrunt` mili]ii rivale. Se face dragoste. Se gone[te dement pe motociclete. Se fur` la cazinou [i se joac` ruleta ruseasc`. Se scrie istorie. Se rescriu destine. „Knockout.“ (The Guardian)

Pre]: 39,90 lei Dervi[ul [i moartea, de Meˇsa Selimović Traducere: Voislava Stoianovici Celebrul roman \nc`rcat de poezie al scriitorului bosniac, capodopera care i-a adus autorului sù notorietatea interna]ional`, rescrie povestea fascinant` a unui col] de Balcani aflat sub st`pânire otoman`. Cinstea tân`rului dervi[ Ahmed Nurudin este tulburat` de moartea fratelui sù. Suferin]a este greu de \ndurat [i cere r`zbunare.

Pre]: 44,90 lei Oamenii c`r]ii, de Geraldine Brooks Traducere: Sorana Munteanu Câ[tig`toarea Premiului Pulitzer dezv`luie povestea aventuroas` a Hagadei din Sarajevo, celebrul manuscris miniat creat \n sec. XV \n Spania [i salvat din recentul r`zboi bosniac: din Convivencia spaniol` la ruinele din Sarajevo, din Vene]ia Inchizi]iei la piatra pârjolit` de soare din nordul Australiei.

Pre]: 46,90 lei

Explozia \ntârziat` a fructelor de mango, de Mohammed Hanif Traducere: Gabriel-Pavel Honciuc Roman distins cu Commonwealth Writers’ Prize 2009 – pentru cea mai bun` carte de debut Volumul, nominalizat deopotriv` la Man Booker Prize 2008 [i finalist \n cursa pentru Guardian First Book Award 2008, relateaz` – \ntr-un ritm sincopat [i cu un umor negru ce aminte[te de celebrul Catch-22 al lui Joseph Heller – istoria pr`bu[irii misterioase a faimosului aparat de zbor Hercules C 130, avându-l la bord pe dictatorul pakistanez Zia Ul Haq. {tiri de acas`, de Annie Proulx Traducere: Ana Constantinescu Roman distins cu: Pulitzer Prize for Fiction, National Book Award, Irish Times International Fiction Prize [i Chicago Tribune Heartland Award Ecranizat \n 2001, cu Kevin Spacey [i Julianne Moore \n rolurile principale. Un roman de atmosfer`, o poveste \nc`rcat` de lirism despre un jurnalist care se stabile[te \ntr-un col] din Newfoundland.

Pre]: 44,90 lei Proscrisul, de Sadie Jones Traducere: Adrian Buz Colec]ia Love & Life Leda Roman distins cu Costa First Novel Award 2008 Comparat cu Isp`[ire de Ian McEwan [i R`m`[i]ele zilei de Kazuo Ishiguro, cu ecouri din filmele cult ale anilor ’50, Rebel f`r` cauz` (cu James Dean) [i S`lbaticul (cu Marlon Brando), Proscrisul este un roman plin de pasiune [i de suspans despre cei care \ncalc` regulile [i cei care le respect`.

Pre]: 38,90 lei Întoarcere la Brideshead, de Evelyn Waugh Traducere: Mihnea Gafi]a Colec]ia Mae[trii Leda Roman inclus de revista Time \n topul celor mai bune 100 de romane ale tuturor timpurilor Magnum opus al unuia dintre cei mai \ndr`gi]i [i aprecia]i scriitori britanici, despre un castel fastuos, o familie aristocratic` [i o lume magic`.

Pre]: 44,90 lei

O insul` prea mic`, de Andrea Levy Traducere: Liviana Tane Colec]ia Mae[trii Leda Roman distins cu Orange Prize for Fiction 2004, Orange of Oranges 2005, Whitbread Book of the Year 2004, Commonwealth Writers’ Prize 2005 Anul 1948. Londra \[i revine dup` r`zboi. Dar pe Nervern Street, la nr. 12, conflictul de-abia a \nceput… „O saga captivant` despre schimbarea la fa]` a Marii Britanii.“ (Mirror)

Pre]: 47,50 lei

www.ledabooks.ro

Oceanul planetar, de Diane Stephens Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Dan Dumitru Prin intermediul unor informa]ii interesante [i inedite, \nso]ite de ilustra]ii sugestive, cititorul p`trunde \n misterele lumii t`inuite, vegetale [i animale, a adâncurilor m`rilor [i oceanelor de pe Terra.

Pre]: 21 lei

Uciga[i din natur`, de Diane Stephens Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Gabriela Zaharia De la [erpi la rechini, de la p`ianjeni la plantele carnivore, de la albine la ur[i, pr`d`torii din natur`, pe cât de periculo[i pe atât de fascinan]i, populeaz` o lume a primejdiilor, a unor for]e pe care \nc` nu le putem controla, lume prezentat` \n paginile acestei c`r]i.

Pre]: 21 lei

Corpul uman, de Diane Stephens Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Rodica Mih`ilescu Explica]ii concise, la obiect, [i ilustra]ii perfect alese \l ajut` pe cititor s` cunoasc` [i s` \n]eleag` cum este alc`tuit` [i cum func]ioneaz` aceast` complex` [i extraordinar` ma[in`rie, \n permanent` evolu]ie – corpul uman.

Pre]: 21 lei

Lumea antic`, de Diane Stephens Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Elena Ionescu În paginile bogat [i inedit ilustrate ale c`r]ii, cititorul interesat de istorie poate afla r`spunsurile la peste 70 de \ntreb`ri, care au menirea de a dezv`lui evenimente cruciale, fapte remarcabile [i personaje fascinante din istoria lumii antice.

O lume \n miniatur`, de Nick Gibbs Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Rodica Mih`ilescu Întreb`ri [i r`spunsuri care \l fac pe cititor s` descopere mirifica lume \n miniatur`: atomi, molecule, vie]uitoare foarte mici, chiar microscopice, robo]i minusculi, produ[i de nanotehnologie, sau microprocesoare.

Pre]: 21 lei

Terra, planeta noastr`, de Nick Gibbs Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Liana Valeria Fâc` Cartea, ilustrat` cu spectaculoase fotografii inedite, prezint` o serie de lucruri, fenomene [i locuri extraordinare ce pot fi \ntâlnite pe Terra: diverse zone geografice, ape, mun]i, zone polare, vulcanism, p`duri tropicale, fenomene meteo extreme, viet`]i, fosile, protejarea mediului.

Pre]: 21 lei Via]a \n Preistorie, de Caroline Daniels Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Gabriela Zaharia Cartea ofer` informa]ii, sus]inute de ilustra]ii deosebit de atr`g`toare, despre originile Terrei, despre primele semne de via]` \n ap`, pe uscat ori \n aer, despre fosile, dinozauri, despre evolu]ia omului \n perioada preistoric`.

Pre]: 21 lei

Incredibil, dar adev`rat!, de Michele Gerlack Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Geangineta Dane[ Temeinic documentat` [i atr`g`tor ilustrat`, cartea prezint` adev`ruri de necontestat despre miraculoasa lume \n care tr`im, plin` de enigme [i curiozit`]i, stranie [i minunat` \n acela[i timp.

Pre]: 21 lei

www.edituradp.ro

Limba român` – 80 de teste pentru admiterea \n \nv`]`mântul superior, de Vasile Lungu Conceput` ca o lucrare practic` [i util`, care se adreseaz` \n principal candida]ilor la examenele de admitere \n \nv`]`mântul superior, lucrarea ofer`, prin varietatea [i complexitatea testelor, posibilitatea stabilirii unei orient`ri adecvate a preg`tirii pentru examen, ajutând candidatul s`-[i valorifice cât mai deplin eforturile [i cuno[tin]ele \n vederea „unei cât mai mari [anse“.

Istorie. Teste pentru admiterea la Academia de Poli]ie de Maria Grecu Prin varietatea [i complexitatea materialului pus la dispozi]ie, culegerea este un excelent instrument de lucru oferind posibilitatea unei orient`ri adecvate a preg`tirii pentru examen [i ajutând candidatul s`-[i valorifice cât mai deplin eforturile, cuno[tin]ele [i deprinderile.

Pre]: 20 lei

Pre]: 30 lei Arca[ul verde, de Edgar Wallace Traducere de C-tin Popescu Lucrarea face parte din genul romanelor poli]iste, al c`ror prolific scriitor al genului a fost E. Wallace. Roman captivant, cu o bogat` intrig`, animat` de multe personaje, Arca[ul Verde are un deznod`mânt nea[teptat. Cartea asigur` clipe unice de destindere.

Pre]: 15 lei

Discipolii crimei, de Traian Tandin Comisarul [ef Traian Tandin este autorul a peste 50 de c`r]i cu inspira]ie direct` din reu[itele sale profesionale. Lucrarea prezint` aproape 400 de cazuri de delincven]` juvenil` rezolvate de poli]ia român`, care ar trebui s` dea serios de gândit societ`]ii române[ti.

Templierii. Legende [i istorie, de Thierry Leroy Traducere de Felicia Mardale F`când distinc]ia \ntre faptele istorice demonstrate [i imagina]ie, autorul revine asupra zvonurilor [i credin]elor care \nv`luie Ordinul Templierilor. Cu rigoare [i claritate, se reface astfel veritabila epopee a acestor celebri Cavaleri ai lui Cristos.

Pre]: 22 lei

Leonardo [i povestea Mona Lisei. Istoria ilustrat` a unei picturi, de Donald Sassoon Traducere de Mihaela Chi]ac Cartea este un studiu mai am`nun]it – \n principal, \n imagini – despre istoricul celei mai faimoase picturi din lume [i despre geniul care a creat-o.

Pre]: 65,90 lei

Pre]: 25 lei

La curtea prin]ului Erasm. Ipostaze ale prostiei. Breviar, de Sorin Berbec Trebuie curaj, inteligen]` [i talent, pentru a aborda o tem` atât de omniprezent` \n existen]a omenirii. Autorul dovede[te c` le are din plin: curajul de a aborda o asemenea tem`, inteligen]a de a structura [i a da o form` original` unui material atât de vast [i talentul de a scrie atât de bine, \ncât cititorul va savura fiecare pagin`.

Pre]: 18 lei

Ghid de exprimare corect` \n limba român`, de Elena Ungureanu Conceput` sub forma unui \ndreptar al gre[elilor, pe care elevii, studen]ii, formatorii din institu]iile de \nv`]`mânt, jurnali[tii pot s`-l consulte cu u[urin]`, lucrarea, deosebit de actual` [i de util`, se adreseaz` tuturor celor interesa]i s` vorbeasc` [i s` scrie corect \n limba român`, \n conformitate cu normele impuse de Academia Român`.

Pre]: 18 lei

www.edituradp.ro

Ghidul xenofobului. Irlandezii de Frank McNally Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Mihai Dan Pavelescu Sigmund Freud a afirmat odat` ca irlandezii sunt unica ras` care nu poate fi ajutat` de psihanaliz`. Irlandezii nu [tiu exact ce anume a vrut s` spun` prin cuvintele acelea, iar la onorariile pe care le percepea, s-au temut s` \ntrebe. Implica]ia general` este c` poporul irlandez constituie o mas` de contradic]ii [i este imun \n fa]a proceselor ra]ionale de gândire ce lear putea solu]iona.

Ghidul xenofobului. Israelienii de Aviv Ben Zeev Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Mihai Dan Pavelescu „La fiecare doi israelieni exist` minimum trei opinii diferite.“ „Ei [tiu c` nu au maniere elegante, c` invidiaz` pe oricine se bucur` de mai mult succes, c` petrec ore la rând \ncercând s` p`c`leasc` sistemul, c` petrec zile la rând \ncercând s` se p`c`leasc` unul pe altul [i c` se târguiesc cu absolut oricine pentru absolut orice.“

Aristotel [i furnicarul merg la Washington de Thomas Cathcart & Daniel Klein Colec]ie: Bonton Traduc`tor: Adriana B`descu „Tipii cu filosofia“ nu \nghit gogo[i electorale – [i nici cititorii lor nu o vor mai face! Aruncând \n lupt` bancuri, caricaturi [i idei ale filosofilor antici, ei concep un adev`rat curs de autoap`rare \n fa]a dublului-discurs politicianist. Sunt pu[i sub lup` conduc`tori celebri, de la Cezar la Condoleeza Rice [i de la Adolf Hitler la George W. Bush.

Cele mai frumoase amintiri de Françoise Sagan Colec]ie: Babel Traduc`tor: Ion Doru Brana Pentru prima dat`, Françoise Sagan poveste[te cu adev`rat despre ea \ns`[i. Recunoa[te c` iube[te viteza, SaintTropez, jocurile de noroc, dar detest` scandalul [i mai ales scandalul care s-a creat \n jurul numelui ei. Timid` [i retras`, decide s` vorbeasc` despre lucrurile care i-au fost cu adev`rat dragi.

Maria Antoaneta de Gerald Messadié Colec]ie: Damen Tango Traduc`tor: Claudia Dumitriu Un roman istoric, \n care Messadié reconstituie via]a cotidian` de la Curte [i primii ani ai Revolu]iei Franceze. Maria Antoaneta, regin` a Fran]ei [i so]ie a lui Ludovic al XVI-lea, a r`mas \n istorie ca o regin` abandonat` celor mai vinovate pl`ceri, al c`rei egoism a declan[at mânia popular`. Victima ideal`, calomniat` [i caricaturizat` de intrigan]i, ea va sfâr[i strivit` de ghilotin`.

Pasiune de A.S. Byatt Colec]ie: Damen Tango Traduc`tor: Virgil Stanciu Booker Prize [i Premiul Interna]ional pentru Fic]iune Irish Times. Selectat unul dintre cele mai bune 100 de romane de limb` englez` ale secolului XX de Time Magazine [i ecranizat \n 2002 cu Gwyneth Paltrow [i Aaron Eckhart \n rolurile principale. „Literatur` victorian` [i postmodernism academic, Pasiune ar putea ]ine o bun` companie romanului lui John Fowles, Iubita locotenentului francez.“ – Publishers Weekly

Jocurile foamei de Suzanne Collins Colec]ie: Nemira Junior Traduc`tor: Ana Veronica Mircea Jocurile Foamei, primul volum din trilogia cu acela[i nume, s-a bucurat de un success enorm, atât de public, cât [i de critic`: publicat \n nu mai pu]in de 32 de ]`ri \n doar [ase luni de la lansare, un bestseller instant New York Times [i USA Today [i recomandat ca una dintre cele mai bune c`r]i ale anului 2008. „Pur [i simplu am citit f`r` s` m` pot opri! O lectur` \nrobitoare.“ – Stephen King

Înainte de b`rba]i de Nina Bouraoui Colec]ie: Babel Traduc`tor: Ana Antonescu Un roman incandescent [i senzual, care dezv`luie zbuciumul [i fragilitatea adolescen]ei, voluptuos dar plin de gra]ie, hipnotic, irezistibil. Un personaj unic, Jérémie, cu povestea obsesiei sale pentru Sami. Suntem invita]i s` privim realitatea cu ochii sp`la]i de ipocrizie, de la[itate pentru c` aceasta este arta Ninei Bouraoui: ofer`, cu tandre]e, chipul nev`zut al celuilalt.

www.nemira.ro

Dic]ionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere de Jean Chevalier (coord.), Alain Gheerbrant (coord.) Traducere coordonat` de Micaela Sl`vescu [i Lauren]iu Zoica[ (coord.) Într-o epoc` \n care imagina]ia este revalorificat` ca resort al descoperirilor [i progresului, dic]ionarul coordonat de Jean Chevalier [i Alain Gheerbrant ilustreaz` varietatea cheilor de interpretare – oficiale [i subversive, analitice [i emo]ionale, spirituale [i sexuale – oferite \n diferite culturi simbolurilor fundamentale ale omenirii.

Pre]: 99,50 lei

Summa theologica. Volumul I de Toma din Aquino Traducere coordonat` de Alexander Baumgarten Prefa]` de Adriano Oliva, O.P. Toma din Aquino a ilustrat \n cea mai important` oper` a sa, Summa theologica, spectacolul unei vie]i intelectuale magnifice, care a reunit teologia [i filosofia \ntr-un efort de \n]elegere a Creatorului [i a ordinii crea]iei. Al`tur\nd sursele grece[ti [i arabe ale filosofiei celor iudaice [i patristice ale cre[tinismului, el a realizat o sintez` a carierei sale intelectuale.

Pre]: 85 lei

Prozac. 101 pastile pentru bucurie de Adriana Babe]i Colec]ia „Ego-grafii“ „Secretul Adrianei“, titlul unei binecunoscute rubrici din Suplimentul de cultur` din care fac parte majoritatea textelor din volum, este s` te opre[ti o clip`, s` prive[ti cu adev`rat lumea de l\ng` tine [i s` te bucuri din toat` inima de ceea ce \]i ofer`. Sau... m`car s` te bucuri de ele citindu-le \ntr-o carte.

Lampa cu c`ciul` de Florin L`z`rescu Colec]ia „Ego. Proz`“ „Rar am citit cu at\ta bucurie o carte [i, tot rar, am fost cucerit \ntr-at\t. S\nt povestiri care se nasc una din alta, cresc ca ramurile tinere [i sf\r[esc prin a desena un fel de copac al vie]ii, trecut prin anotimpuri.“ (Filip Florian)

Pre]: 27,95 lei

Disperare de Vladimir Nabokov Traducere din limba englez` [i note de Veronica D. Niculescu Colec]ia „Biblioteca Polirom. Seria de autor Vladimir Nabokov“ Disperare abordeaz` una dintre temele predilecte ale operei nabokoviene: aceea a dublului. Protagonistul c`r]ii, Hermann Karlovici, este „un afacerist de m\na a doua, cu idei“, care a emigrat din Rusia bol[evic` la Berlin. Aflat \ntr-o c`l`torie de afaceri la Praga, Hermann \l \nt\lne[te \nt\mpl`tor pe Felix, un vagabond cu care i se pare c` seam`n` \n chip izbitor.

Indignare de Philip Roth Traducere din limba englez` [i note de Radu Pavel Gheo Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Roth scrie o poveste despre impulsurile rebele ale adolescen]ei, c\nd (dup` cum spune chiar unul dintre personaje) deciziile cele mai banale pot avea consecin]e dintre cele mai dispropor]ionate.

Pre]: 24,95 lei {i hipopotamii au fiert \n bazinul lor de Jack Kerouac [i William S. Burroughs Traducere de Ciprian {iulea Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XX“ {i hipopotamii au fiert \n bazinul lor este un roman scris la patru m\ini de cei doi p`rin]i ai genera]iei beat \n 1945, cu un deceniu \nainte de explozia curentului pe care l-au impus, \mpreun` cu Allen Ginsberg, \n literatura american`. Cartea a ap`rut \ns` abia \n 2008, dup` moartea celor doi autori [i a unuia din personajele centrale.

Pre]: 22,95 lei

Pre]: 29,95 lei

Pre]: 36,95 lei

prep de Curtis Sittenfeld Traducere din limba englez` [i note de Roxana Boboc [i Ana-Maria Li[man Prefa]` de Aurora Liiceanu Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ „V` aduce]i aminte cum era via]a de liceu? Curtis Sittenfeld o face [i surprinde experien]a \ntr-un mod fantastic. Celebra \ncr\ncenare adolescentin` umple paginile c`r]ii, dar mai r`m\ne loc [i de o inteligen]` extraordinar`, de bun-sim] [i mult` tandre]e.“ (Marie Claire)

Pre]: 32,95 lei (pre] promo]ional p\n` la 15 iunie)

www.polirom.ro

Shivani Singh, Moarte la Curtea Rajahului Colec]ia Maharajahului Traducerea: Elena Mare[i, Florina Dobre Brat Un roman str`lucitor, o autoare-prin]es` indian`! O carte de o frumuse]e ireal`, despre lumea rajahilor Indiei, \ntre glorie [i dec`dere. Crima muste[te \n ungherele tenebroase ale palatului din Sirikot, \nf`[urat` \n giulgiul secretelor de familie. Nepoata rajahului, o feti]` de treisprezece ani, \[i propune s` investigheze… Lansare \n prezen]a autoarei, Bookfest, 17 iunie ora 15:00! Amitav Ghosh, O mare de maci, \n curs de apari]ie Colec]ia Taj Vintage Roman finalist BOOKER Prize 2008 Traducerea: Mihnea Columbeanu Se va lansa \n luna august, la malul m`rii! O mare de personaje, pe puntea corabiei Ibis, \n c`utarea unei noi dinastii… Descris de critic` drept o capodoper` a secolului al XXI-lea, cu ecouri din Conrad [i Melville, o saga halucinant`, cu suspans, satir`, cruzime pervers` [i bun`tate profund`… Aventur` à la Dumas al`turi de introspec]ie tolstoian`! Rabindranath Tagore, Chaturanga Colec]ia Taj Longseller – Clasici orientali Traducerea [i prefa]a: Adelina Patrichi, Lelia Popescu Ce se \ntâmpl` când o femeie devine rivala lui Dumnezeu? Ne r`spunde legendarul Rabindranath Tagore (premiul Nobel 1913), cel mai faimos clasic al Asiei, \ntr-un roman despre dragoste, f`r` cuvinte de dragoste… \ntr-un roman despre religie, \n care personajele „pozitive“ sunt ateii, iar „credincio[ii“ sunt pu[i la col]!

Pre]: 24,90 lei Satyajit Ray, Misterul statuetei din Benares Colec]ia Crime & Mistere orientale Traducerea: Adelina Patrichi, IrinaMargareta Nistor Unul dintre cele mai vestite cazuri ale faimosului detectiv Feluda, Sherlock Holmes-ul indian, \n legendarul Benares, \n timpul marii s`rb`tori a zei]ei Durga. O statuet` cu o istorie complicat`, ca tot ceea ce este indian. Un furt, apoi o crim`… Un criminal periculos a[teapt` s` loveasc` din bezn`... Dar Feluda este la datorie! Carte dramatizat` de BBC, cu o audien]` uria[`.

Amitav Ghosh, Cromozomul Calcutta – Un roman despre febre, delir [i descoperiri Colec]ia Taj Vintage Traducerea: Mihnea Columbeanu Premiul Arthur C. Clarke O capodoper` condensat`, demonstra]ie de erudi]ie, talent narativ [i intrig` complex`. Un cocteil irezistibil ce trebuie b`ut pân` la ultima pic`tur` – thriller medical, SF, poveste cu fantome, istorie a malariei, teorie a conspira]iei… O carte de un scriitor cu mii de fe]e!

Pre]: 28 lei Vikas Swarup, Vagabondul milionar Colec]ia Taj Vintage Traducerea: Irina-Margareta Nistor Cu o faimoas` ecranizare de Oscar, Slumdog Millionaire, cartea amenin]` s` devin` un cult! Tot ce a atins s-a pref`cut \n aur. Un tratat de via]`, o poveste sclipitoare, colosal`, vibrant`, labirintic` precum India, cu o gr`mad` de premii! Sâmb`t` 20 iunie, ora 13, veni]i la Bookfest, s` s`rb`torim la o cup` de [ampanie succesul „Vagabondului…“ O or` de pre]uri excep]ionale!

Pre]: 35 lei Saratchandra Chattopadhyay, Devdas, o iubire indian` Colec]ia Taj Longseller Traducerea: Irina-Margareta Nistor O nemuritoare poveste de dragoste a marelui clasic indian, contemporan cu Tagore. O proz` aspr`, dezgolit` de poleiala bollywoodian`. Întreab` orice indian [i \]i va spune cine este Devdas: un mit... un personaj pe care fiecare actor indian viseaz` s` \l joace o dat` \n via]`. În India au ap`rut p`pu[i cu numele [i chipul eroinelor din Devdas.

Pre]: 19,90 lei Satyajit Ray, Fort`rea]a de aur [i vie]ile anterioare Colec]ia Crime & Mistere orientale, Seria Feluda Traducerea: Irina-Margareta Nistor Aventur` \n de[ertul Rajasthan! Nisip, c`mile, p`uni, o comoar`, o fort`rea]` aurie [i un copil obsedat de amintirile dintr-o via]` anterioar`… S` cite[ti o carte cu Feluda este ca [i cum ai vedea un film bun. Ac]iune, locuri exotice, mister [i mai ales... mult umor de calitate! De cel mai mare regizor al Indiei, premiat cu Oscar!

Pre]: 15,50 lei

www.editurataj.ro

Cinci c`r]i din Biblie \n traducerea lui Petru Cre]ia Traducând aceste cinci c`r]i de str`veche [i mare faim` \n Vechiul Testament, am urm`rit s` le ofer cititorului drept ceea ce sunt, capodopere ale literaturii omenirii \ntregi, capabile s` emo]ioneze prin \ns`[i redarea cât mai fidel` a originalului. (...) Oferite, simplu, ca texte literare de o mare adâncime omeneasc`, sper ca cititorul s` se poat` bucura de ele \n sine. (Petru Cre]ia)

Pre]: 27 lei Antologia ru[inii dup` Virgil Ierunca, editori: Nicolae Meri[anu [i Dan Talo[ Antologia ru[inii dup` Virgil Ierunca este un demers moral (de demascare a la[it`]ii intelectualit`]ii române[ti [i a servilismului ei fa]` de politica partidului comunist) [i unul sociologic (de consemnare a mecanismelor prin care un sistem totalitar a reu[it s`-[i subordoneze \ntreaga mi[care cultural`).

Pre]: 55 lei

C`l`torie liber` de Zhuangzi Traducere din chineza clasic` de Lumini]a B`lan [i Tatiana Segal Cartea lui Zhuangzi este scris` \ntr-o proz` tumultoas`, de o mare calitate literar` [i poetic`, fapt pentru care a r`mas un model \n istoria literaturii chineze. Ea apare ca o adevarat` oper` de autor, cu un ton personal bine conturat. (Anne Cheng, Istoria gândirii chineze)

Pre]: 38 lei

Ahile sau Despre forma absolut` a prieteniei. Ariel sau Despre forma pur` a libert`]ii de Petru Cre]ia Eu sunt convins c` nici un alt eseu din cultura noastr` nu are r`d`cini culturale mai adânci decât cele din care au ie[it paginile lui despre Ahile. (...) Ca mare elenist ce era, Petru Cre]ia a p`truns [i a locuit lung` vreme \n catacombele unui timp mort [i ale unei limbi moarte. Câ]i filologi mai ies vii din aceast` lume a umbrelor. {i câ]i, mai ales, le mai pot \nvia pentru noi? (Gabriel Liiceanu)

Pre]: 28 lei Secretul vie]ii [i alte eseuri de Miguel de Unamuno Traducere din spaniol` de Grigore Dima Eseurile lui Unamuno mustesc de idei. Adesea, acestea nu fac parte din demonstra]ia central` a textului – uneori paradoxal` [i de nesus]inut, alteori \ns` surprinz`tor de interesant` [i corect` –, ci trebuie culese din enormul mozaic de idei [i sentimente suscitate colateral [i pe care o minte ager` le sesizeaz` cu surprindere [i \ncântare. (Grigore Dima)

Pre]: 36 lei Cartea nelini[tirii de Fernando Pessoa, Traducere din portughez` de Dinu Fl`mând, Seria de autor Fernando Pessoa, Editura Humanitas Fiction Aceast` carte aproape mitic`, probabil opera cea mai seduc`toare a lui Fernando Pessoa e un monolog care surprinde cu o minu]ie halucinant` interiorul cu mii de fa]ete al unuia dintre numero[ii s`i heteronimi, Bernardo Soares.

Pre]: 49 lei Ultima gar`. Roman despre ultima zi din via]a lui Tolstoi, de Jay Parini Traducere din italian` de Luana Schidu, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction „Unul dintre cele mai bune romane istorice scrise \n ultimii dou`zeci de ani.“ (Gore Vidal) Suntem \n 1910. Dornic s` \[i piard` urma, Lev Tolstoi p`r`se[te Iasnaia Poliana. În spatele misterioasei fugi st` \ns` un [ir de evenimente pe care Jay Parini le aduce la lumin` din jurnalele [i \nsemn`rile care au \nso]it fiecare clip` a existen]ei scriitorului rus.

Pre]: 33 lei

Eu [i Kaminski de Daniel Kehlmann Taducere din german` de Corina Bernic, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Publicat \n peste 20 de ]`ri, romanul de debut al lui Daniel Kehlmann este \n curs de ecranizare \n regia lui Wolfgang Becker. Un roman ca un road-movie, alert [i plin de umor, despre lumea artei [i a jurnalismului, o fabul` modern` despre vanitate [i celebritate. „Un roman mai bun decât M`surarea lumii.“ (Arnon Grunberg)

www.humanitas.ro

Umbra templierului, de Nuria Masot Traducere de Monica-Mihaela Tarù Barcelona 1265. Cavalerul templier Bernard Guils moare otr`vit pe vaporul care \l ducea din Malta spre Barcelona; \nainte de a[i da ultima suflare, \l \ns`rcineaz` pe \nso]itorul sù s`-i dea discipolului sù, Guillem de Montclar, valoroasele documente pe care le p`stra \n interiorul c`m`[ii. Ce mistere ascund aceste pergamente? De ce sunt dispuse atâtea persoane s`-[i ri[te via]a pentru a intra \n posesia lor?

Pre]: 25,07 lei Splendida cetate a celor o mie de sori, de Khaled Hosseini Traducere de Crengu]a N`pristoc Khaled Hosseini spune povestea unei iubiri coborâte parc` din vechile poeme persane, a unei prietenii care nu se d` \n l`turi de la sacrificiul suprem [i a unui ora[ care, \n ciuda tuturor vicisitudinilor, se \nc`p`]âneaz` s` renasc` din propria-i cenu[`. Romanul a ocupat primul loc pe lista de bestselleruri a prestigiosului The New York Times Book Review [i a fost tradus \n peste 35 de limbi.

Crimele din Betleem, de Matt Baynon Rees Traducere de Mihaela-Magdalena Dumitru Atunci când unul dintre fo[tii s`i elevi, George Saba, este arestat sub acuza]ia de a fi colaborat cu israelienii la asasinarea unui membru al rezisten]ei palestiniene, Omar Yussef, un profesor de istorie, porne[te o anchet` pe cont propriu, convins fiind c` elevului s`u i s-a \ntins o curs`. Romanul a fost tradus \n 19 limbi [i a câ[tigat \n 2008 prestigiosul premiu John Creasey Dagger al Crime Writers Association.

Pre]: 25,07 lei

Pre]: 34,88 lei

Sângele vikingilor, de Brian Frederiksen Traducere din limba englez` de Luiza Criv`] Ce s-ar \ntâmpla dac` s-ar dovedi c` familia regal` danez`, cea mai veche monarhie din lume, ar ascunde un secret teribil, o profe]ie milenar`? Ce s-ar \ntâmpla dac` s-ar afla c` primul rege viking danez, a fost descendentul direct al casei lui Iuda, pe linia de sânge a regilor David [i Solomon? {i de ce ar fi \n stare casa regal` danez`, Mossad-ul [i o str`veche fr`]ie musulman` ca s` p`streze aceste secrete?

Harta Creatorului, de Emilio Calderón Traducere din limba spaniol` [i note de Alexandra Oprea La Roma, \n inima Europei r`scolite de r`zboi, trei tineri pornesc \n c`utarea unei h`r]i a lumii, despre care se spune c` ar fi fost \ntocmit` de Dumnezeu Însu[i. Un joc periculos [i complicat, guvernat de intrigi [i tr`d`ri, \n care nimic nu este ceea ce pare a fi. Pe urmele H`r]ii Creatorului se afl` [i cei mai influen]i lideri nazi[ti, convin[i c` aceasta le va dezlega toate misterele crea]iei.

Mormântul lui Columb, de Miguel Ruiz Montañez Traducere din limba spaniol` de Theodora Dincov Santo Domingo, Republica Dominican`. R`m`[i]ele lui Cristofor Columb au disp`rut din mausoleul \n care erau depuse. Evenimentele se precipit`, când acela[i lucru se \ntâmpl` [i \n Spania, \n catedrala din Sevilia. În ambele cazuri, o hieroglif` ciudat` este singura urm` l`sat` de ho]i. Care este motivul acestor jafuri [i cine se ascunde \n spatele lor? Ancheta dezv`luie un secret p`strat vreme de cinci secole.

Pre]: 29,43 lei Capcana de ghea]`, de Kitty Sewell Traducere din limba englez` de M`d`lina Alam` Cardiff 2006. O scrisoare tulbur` lini[tea conjugal` a doctorului Woodruff, nevoit s` porneasc` \ntr-o aventur` ce \l poart` pân` \n Nordul extrem, \n care se refugiaz` oameni lipsi]i de scrupule, u[or de cump`rat, un loc \n care lupta pentru supravie]uire este acerb`. Romanul a primit premiul People`s Choice BBC Radio Wales \n 2006 [i a fost nominalizat la The Crime Writer's Association New Blood Dagger.

Pre]: 34,88 lei

Pre]: 29,43 lei

Scrisoare deschis` c`tre un tân`r despre conduita de via]`, de André Maurois Traducere din limba francez` de Mihaela Niculescu „Am optzeci de ani; dumneavoastr` ave]i dou`zeci. To]i cei care v` cunosc \mi vorbesc despre meritele dumneavoastr`. Or, \mi cere]i s` v` dau câteva sfaturi asupra conduitei de via]`, pe scurt «o scrisoare de \nv`]`tur`» ca aceea pe care, \n scrierile lui Balzac, doamna de Mortsauf o scrie pentru Félix de Vandenesse sau ca aceea pe care Goethe o compune pentru Wilhelm Meister. V` m`rturisesc c` cererea dumneavoastr` mi-a f`cut pl`cere.“

Pre]: 24,90 lei

www.niculescu.ro

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

exist` c\teva programe gratuite care pot face acest lucru, al`turi de formate de documente care permit dublarea imaginii unui manuscris cu varianta sa editabil` (cum ar fi formatul djvu sau formatul pdf). Orice specialist \n digitalizarea documentelor [tie aceste lucruri. Mai pu]in speciali[tii din echipa lui Eugen Simion, coordonatorul edi]iei. A treia problem`, enun]at` [i de Ioana Bot, este lipsa caracterului hipertextual al edi]iei. Care ar fi rostul s` oferi \n format reproductibil aceste manuscrise, dac` nu po]i crea leg`turi \ntre ele, trimiteri – dac` textul nu este conectat la diferite niveluri ale sale? Hipertextualitatea e o cerin]` minimal` pentru o edi]ie digital`. Desigur, Academia Român` nu trebuia s` inventeze roata, ci doar s` dea o c`utare pe Google. Un proiect-model este HyperNietzsche (www. hypernietzsche.org) care a ajuns deja s` ofere cercet`torilor peste 30.000 de pagini din manuscrisele filozofului german. Din iunie 2009, proiectul va fi accesibil online tuturor. Un alt proiect de succes \n digitalizarea patrimoniului textual este Perseus Digital Library (www.perseus. tufts.edu). La editura Universit`]ii Oxford a ap`rut, \n 2000, edi]ia electronic` Bergen a manuscriselor lui Wittgenstein. Precedentele exist`. A patra problem` este lipsa meta-informa]iilor, lipsa referin]elor c`tre celelalte edi]ii (cum au tratat ele variantele din manuscrise), lipsa trimiterilor c`tre literatura eminescologic`. Ultima problem` apare pe fundalul acestora: dac` nu putem vorbi de o edi]ie genetic` [i electronic` corect`, atunci de ce pre]ul unui volum este de 200 de lei (50 euro), de ce s-au tip`rit/multiplicat doar 750 de exemplare [i, mai ales, de ce costurile \ntregului proiect se ridic` la 2,41 milioane de dolari? HyperNietzsche, un proiect care se \ntinde pe 10 ani, cu o echip` european` interdisciplinar`, a costat doar 900.000 de euro. Întreg rezultatul digitaliz`rii va fi accesibil liber pe web, \n mai multe limbi de circula]ie. În compara]ie cu acest proiect, edi]ia electronic` a Academiei Române e o glum` proast`, din bani publici, pentru c` manuscrisele nu s\nt accesibile liber (cu toate c` s\nt bunuri publice) [i, chiar dac` ar fi fost, nu pot fi utilizate \n cercetare. ■

Constantin Vic`

E-minescu? Nu s\nt filolog [i nici nu m` intereseaz` fenomenul „Eminescu“, dar articolul Ioanei Bot din num`rul 272 al revistei Dilema veche, „Manuscrisele eminesciene – \ntre fantasm` cultural` [i obiect de studiu“, o analiz` a edi]iei optice (\n facsimil) a manuscriselor eminesciene, m-a pus pe g\nduri. Ioana Bot demonstreaz` impostura acestei edi]ii. Nu voi aminti argumentele care critic` din punct de vedere filologic [i eminescologic edi]ia, ci m` voi limita la critica versiunii digitale care \nso]e[te, pe CD, fiecare volum. În primul r\nd, e vorba doar de o reproducere prin scanare, un set ordonat de imagini \n format jpeg – un format de comprimare care e departe de cerin]ele unui document filologic digital. Acest format nu permite nici aprofundarea la o calitate acceptabil` a imaginii, nici selectarea unor por]iuni. Este, cu alte cuvinte, o imagine lipsit` de func]ionalitate – \ntregul CD e o colec]ie de „vederi“ cu scrisul lui Eminescu. A doua problem`, care e un rezultat al formatului ales pentru reproducere, este foarte grav`: cercet`torul sau cititorul nu poate c`uta nimic \n manuscris (cuvinte, sintagme etc.) pentru c` manuscrisele nu au fost OCR-izate. Optical character recognition (recunoa[terea optic` a caracterelor) este o tehnologie ap`rut` \n 1929 care, \n acest moment, pentru grafia latin`, poate recunoa[te corect peste 99% din caracterele oric`rui manuscris. Aceast` tehnologie cere doar o scurt` revizie a textului, la finalul procesului, de c`tre o persoan`. În prezent,

Cel mai de pre] lucru comun cu so]ul/so]ia

colaje de Dan Stanciu

Liviu ANTONESEI ● Ana BLANDIANA [i Romulus RUSAN Ruxandra CESEREANU [i Corin BRAGA Denisa COM~NESCU [i Nicolae PRELIPCEANU Alina RADU [i Radu Pavel GHEO ● M`d`lina GHIU [i Bogdan GHIU Ioana NICOLAIE [i Mircea C~RT~RESCU ● Tania RADU [i Dan C. MIH~ILESCU

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

ANCHET~ „Dac` toate femeile pe care le-am iubit pot fi cuprinse \ntr-una singur`, unica femeie pe care am iubit-o pentru vecie le cuprinde pe toate celelalte. Ele s\nt stelele. Silvia este \ns`[i galaxia. În ea e totul. Frumuse]ea. Pl`cerea erotic`, dar [i simpla pl`cere de a fi \mpreun`, de a ne a[eza la mas`, de a dormi [i a ne trezi, de a ne plimba, de a c`l`tori \mpreun`, de a avea aceia[i prieteni, de a ne discuta gre[elile, de a face planuri, de a ne \n]elege defectele [i de a ne accepta erorile, de a ne iubi chiar [i pentru ce ne-ar fi putut irita sau nemul]umi \n felurile noastre de a fi sau de a ne purta. Bucuria de a avea copii. Durerea de a-i pierde. Comuniunea acelora[i amintiri. Respectul pentru timpul fiec`ruia. Gusturile diferite. Complementaritatea profesiunilor, a min]ilor, a emo]iilor: s\ntem diferi]i [i fiecare \i d` celuilalt ceea ce \i lipse[te, g\ndurile [i emo]iile mele se revars` \nspre ea, la fel cum toate ale ei se revars` \nspre mine. Urzeala de genealogii, prieteni, ora[e preferate, minu]iozitatea fastuoas` a m\nc`rurilor, restaurante, pasiunea noastr` comun` pentru cinema, teatru, oper`. Tot ce ne une[te, inclusiv ce ne-ar putea desp`r]i a fost preschimbat \n loc de \nt\lnire, interoga]ie [i, la urma urmelor, pact consfin]it.“ (Carlos Fuentes \n Crezul meu, traducere de Simona Sora, Editura Curtea Veche, 2005) ■ Liviu ANTONESEI Dac` trecem peste dragostea \ns`[i, de[i este greu de trecut peste asta!, de[i de-a lungul unei vie]i comune, ea poate suporta multe metamorfoze, desigur c` cel mai important lucru pe care \l avem \n comun este preocuparea pentru literatur` – [i pentru literatura de fic]iune ca atare, dar [i sub dimensiunea medita]iei asupra literaturii [i a comentariului literar. Poate c`, dincolo de efectul ini]ial al feromonilor, aceast` preocupare comun` ne va fi \ndemnat s` alegem s` tr`im \mpreun`. Desigur, asta nu \nseamn` c` am g\ndi exact la fel literatur`, \n aceast` privin]` avem [i opinii comune, dar [i unele, multe, foarte diferite. Cele comune ne-au permis s` amenaj`m un spa]iu de joc, cele diferite ne mobilizeaz` s`

juc`m jocul! Asta ne face via]a – dup` cum cred eu – mai interesant`, uneori chiar palpitant`. Dar exist` [i un fel „folos“ \n situa]ia aceasta – ne-am obi[nuit s` ne ar`t`m unul celuilalt ceea ce scriem \nainte de a face publice textele, m` refer la textele de mai mari dimensiuni [i de sporit` complexitate, nu neap`rat [i la tot felul de articole curente, [i asta ne ajut` adesea la ameliorarea lor. Chiar [i c\nd nu ]inem seama unul de observa]iile celuilalt, tot este util, acestea m`car ne pun pe g\nduri! {i, poate, las` ni[te ecouri pentru mai t\rziu.

■ Ana BLANDIANA Faptul c`, pentru fiecare, binele celuilalt este mai important dec\t al lui \nsu[i.

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

■ Romulus RUSAN Armonia, prin complementaritate.

■ Nicolae PRELIPCEANU Cel mai de pre] lucru pe care-l am \n comun cu so]ia mea? Hm. Greu de spus. Un poet celebru acum 20 de ani, pe numele lui Nichita St`nescu, spunea, c\teodat`, c\nd \i venea s` vorbeasc` despre asta, „cel mai mare poet român s\nt zece...“. A[adar, cel mai de pre] lucru pe care-l am \n comun cu so]ia mea s\nt mai multe. Avem acela[i unghi din care privim lumea din jurul nostru, abjec]ia ei, pe semenii no[tri [i, deseori, pe noi \n[ine. Crede]i-m`, \n acest moment românesc tulbure, e greu s` te ab]ii s`-]i judeci aspru semenii, ba chiar [i pe tine, pus \n contact cu ei [i transform\ndu-te, surprinz`tor [i \n ochii proprii, \n ceea ce n-ai fi crezut/vrut s` fii (devii). Ne fac s` r\dem amar ipocriziile interesate ale celor din jurul nostru. Ca s` nu mai vorbesc de micul „minister al adev`rului“ pe care [i-l dirijeaz` fiecare spre eradicarea unei biografii, dac` nu neap`rat necurate, m`car nesemnificativ` \n anii dinainte de ’90. Minciuna care domne[te peste tot o descifr`m [i ne-o traducem. F`r` ca asta s` ne foloseasc` la ceva – m` gr`besc s` adaug. Manevrele interesate material f`cute de oamenii de spirit s\nt cele mai hazlii, cu care ne amuz`m trist. Justific`rile de natur` „curat`“ au [i ele hazul lor. S-ar zice c` o ducem bine, din moment ce avem de ce (sau de cine) r\de. Da, dar nu e sigur c` e \ntotdeauna chiar r\sul nostru... Revenind la \nceput, p`cat c` a]i pus cuv\ntul „lucru“ \n \ntrebarea dvs. Altfel a[ fi spus c`, printre cele zece, „cel mai important fapt din via]a noastr`“ se num`r`, foarte \n fa]`, Mi]a, pisica neagr` care ne lumineaz` apartamentul unde locuim [i, de fapt, via]a. Continuatoarea lui Pessoa (nu poetul, motanul, tot negru) care ne-a p`r`sit \n a doua zi a anului 1999. A[a, r`m\nem cu judecarea celorlal]i... „C-at\t ne-a mai r`mas.“ (Scuza]i, Co[buc.)

■ Ruxandra CESEREANU [i Corin BRAGA Avem mai multe \n comun [i nu vrem s` renun]`m la ele: insulele grece[ti, Maestrul [i Margarita de Mihail Bulgakov, muzica progresiv` [i psihedelic`, ciocolata, onirismul, Corto Maltese (mai exact benzile desenate cu C.M.), Carlos Castaneda, scrisul [i dragostea. Toate-s egale [i pe primul loc. ■ Denisa COM~NESCU Seara, c\nd m` \ntorc de la serviciu, m` bucur la g\ndul c` m` \nt\lnesc cu so]ul meu. |n bucuria aceasta intr` neagresiune, sinceritate, dorin]a de a discuta [i povesti, pl`cerea de a \mp`r]i cina (Nicolae e un chef care g`te[te excelent!), plimb`rile prin cartierele vechi, mersul la teatru, Mezzo, comentatul revistelor culturale. |ncerc`m \mpreun` s` ]inem, c\t putem, r`ul la distan]`. Am\ndoi detest`m minciuna [i nu vrem s` ne prind` \n vasta ei plas`. Cred c` avem un mod asem`n`tor de abordare a lumii dinl`untru [i dinafar`. {i mai multe pasiuni comune: poezia, muzica, teatrul, hoin`reala, pisica Mi]a [i, mai ales, pasiunea unuia pentru cel`lalt.

■ Alina RADU [i Radu Pavel GHEO Grea \ntrebarea, chinuit r`spunsul. Ne-am uitat prin jur \n apartamentul nostru [i am \nceput s` pre]`luim [i s` dr`m`luim lucruri. Computerul pe care scriu acum: nu cred c` valoreaz` mai mult de o sut` de euro. Un laptop IBM vechi: la ora actual` trebuie s` fie [i mai ieftin. Mobila...? Nu, fiindc` aproape toat` e mai veche dec\t noi,

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 dar nu suficient de veche pentru a fi considerat` antique cu valoare de pia]`. Televizorul, un Daewoo vechi de zece ani... nu, sigur nu. Poate c`r]ile din bibliotec`. De[i cine mai pune azi mare pre] pe ni[te volume roase, h`rt`nite, cu coperte mate [i neutre, care nu stau frumos \n bibliotec`? Ba chiar [i cele noi – c\t s` valoreze oare? Poate volumele cu autograf, pentru colec]ionari. Oare un autograf al lui Bradbury o valora ceva? Sau unul al lui Breban? P\n` la urm`, tot \nv\rtindu-ne prin apartament, tot mai pleo[ti]i pe m`sur` ce c`utam [i nu g`seam comorile ascunse din jurul nostru, ne-am dat seama c` uitaser`m un lucru esen]ial, pe care orice american \l aude aproape zilnic: Think outside the box! Box-ul, cutia, era exact apartamentul. Privit din afar`, iat`-l, el e lucrul cel mai de pre] pe care Alina [i cu mine \l avem \n comun: un apartament „cu-dou`-camere-nedecomandate“ \n Timi[oara, \ntr-o zon` semicentral`, plin` de verdea]` [i lini[tit`, \n ciuda faptului c` se \nvecineaz` cu zona bazarului numit – deloc ilustrativ – „F\[ia Gaza“. Recunoa[tem \ns` am\ndoi cu triste]e c` e din ce \n ce mai pu]in pre]ios: dac` acum vreun an ne puteam l`uda c` locuim \ntre ni[te pere]i de 60.000 de euro, acum vedem cum valoarea lui scade vertiginos: 50.000, 40.000, 39.000, 38.000... Dar tot r`m\ne cel mai pre]ios lucru pe care \l avem cu adev`rat \n comun. O certific` [i actul de proprietate, adic` statul român. Sigur, mai s\nt [i alte lucruri despre care puteam vorbi, alte valori pe care le puteam \n[ira aici, din cele care nu se calculeaz` \n bani. Adic` lucrurile (de[i „lucruri“ e impropriu spus) care ne leag` cu adev`rat, indiferent de mobile, televizor, aragaz [i bibliotec`. Doar c` acelea nu s\nt de nici un pre], ci nepre]uite. E o diferen]`.

■ M`d`lina GHIU Cele mai de pre] lucruri pe care le avem \mpreun` s\nt lucrurile care dispar atunci c\nd vrei s` le \mpar]i cu cel`lalt. Cele imposibil de \mp`r]it, iar regele Solomon o [tie cel mai bine. Deci \ncep cu Miron, [i Daria, [i Anais. Continui cu cei [ase copila[i bl`no[i, unul mai frumos [i mai de[tept dec\t altul. Apoi, edi]ia Montaigne, culeas` cu litere de aur, exemplarul cu num`rul 3, semnat de au-

A N C H E T~

tor, din Spuma zilelor, Sonetele lui Shakespeare, legate \n piele de nev`stuic`, palimpsestul r`zuit par]ial al C`r]ii mor]ilor, manuscrisele ilizibile pe boabe de orez. Dac` eu a[ lua literele de aur, mi-a[ face salbe at\t de grele, \nc\t a[ sta doar cu capul \n p`m\nt; dac` m-a[ sc`lda singur` \n spuma zilelor, a[ ajunge \n sistemul de canalizare al ora[ului; dac` mi-a[ croi o hain` din piele de nev`stuic`, haina ar fi c`ma[a lui Nessus; dac` a[ lua palimpsestul, l-a[ r`zui p\n` la cap`t, iar boabele de orez le-a[ r`sp\ndi \n cele patru v\nturi… Apoi, \nceputul sau sf\r[itul frazelor, toba sau basul sau clapele, uvertura sau finalul simfoniilor neterminate, numele regizorului sau cu cine seam`n` actri]a din rolul principal, unde e pistolul din actul \nt\i sau cine r\de la urm`, r`s`ritul sau apusul [i cortina. Toate se afl` la cel`lalt. Nimic nu e \ntreg de unul singur. Ca s` le putem \mp`r]i trebuie s` fim \mpreun`, pentru ca ele s` fie \ntregi. Dac` ne desp`r]im, dispar.

■ Bogdan GHIU Cel mai de pre] lucru pe care \l am \n comun cu so]ia mea este tocmai Comunul, definirea unei sfere comune care nu este neap`rat totuna cu ceea ce am ajuns s` \n]elegem ast`zi, depreciativ, mai ales dup` comunism [i dup` (sper!) relativismul postmodern, prin comunitate [i prin comunitarism. De[i \n sintagma „lucru comun“ principal, dat fiind c` ocup` prima pozi]ie, ar p`rea c` e lucrul, esen]ial este abia ceea ce pare secund,

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

simplu adjectiv, simplu atribut ad`ugat: comunul. „Comunul“ este tocmai calitatea care, atribuindu-se indistinct tuturor lucrurilor, indiferent c`ror lucruri, le d` pre]. „Pre]ul“ nu este, \n cazul comunului, o calitate substan]ial`, nu depinde de lucrurile \n sine, nu exist` un astfel de „\n sine“ al lucrurilor, tocmai faptul de a fi posedate, avute \n comun (ceea ce constituie o negare a ideii simple, \ngustate, de-a gata, de proprietate) le face s` capete pre], s` fie, altfel spus, nepre]uite. Casa, de pild`, e un bun public care constituie intimitatea familiei. Familia nu este „celula de baz` a societ`]ii“, ci societatea \ns`[i, ceea ce numim „societate“

nefiind dec\t r`zboi civil latent. Ideea de comun nu se poate realiza dec\t la scar` redus`, intim`, nu ca societate. Familia este singura societate posibil`, ceea ce numim societate nefiind dec\t o fic]iune agregativ-conflictual` (pacificat` fals doar prin agregare aritmeticelectoral`). Ne avem unul pe cel`lalt, [i pe cei pe care „i-am f`cut“, dar nu \n mod exclusiv, individualist, ci \n comun, [i tocmai acest „adaus“ care dez-apropriaz` supra-apreciind constituie miracolul: ne apar]inem unul altuia nu \n mod exclusiv, ci \n comun; abia am\ndoi [i \mpreun` ne avem unul pe cel`lalt, nu ca indivizi. Cuplurile care pun pre] de valoarea „\n sine“ a lucrurilor s\nt false familii pentru c` s\nt false societ`]i. Nu „eu“ o am pe „ea“, ci am\ndoi ne avem pe am\ndoi, copiii no[tri, animalele [i bulendrele noastre. „Comunitatea“ face valoarea. Lucrurile \n sine s\nt indiferente, simple feti[uri ale egoismului nedep`[it. Cinci furculi]e, trei covoare etc., treizeci de ani devin simboluri unice, \ntrup`ri ale tr`itului \mpreun`: crea]ie de via]` din nimic [i din inanimat.

„C`snicia mea cu Tabitha a durat mai mult dec\t to]i liderii lumii cu excep]ia lui Castro, iar dac` vom continua s` discut`m, s` ne cert`m, s` facem dragoste [i s` dans`m pe notele celor de la Ramones – gabba-gabbahey – probabil c` va continua s` func]ioneze. Proveneam din religii diferite, dar, ca feminist`, Tabby nu s-a dat niciodat` \n v\nt dup` catolicism, unde b`rba]ii s\nt cei care fac regulile [i femeile spal` chilo]ii. {i, de[i cred \n Dumnezeu, nu simt nevoia unei religii organizate. Proveneam am\ndoi din acela[i mediu muncitoresc, am\ndoi m\ncam carne, eram am\ndoi simpatizan]i ai democra]ilor... Eram compatibili din punct de vedere sexual [i monogami din fire. {i totu[i, ceea ce ne leag` mai puternic s\nt cuvintele, munca [i limbajul c`rora le-am dedicat am\ndoi via]a. Ne-am \nt\lnit pe c\nd lucram \ntr-o bibliotec` [i eu m-am \ndr`gostit de ea \n timpul unui seminar de poezie... M-am \ndr`gostit de ea \n parte pentru c` \n]elegeam ce f`cea cu munca ei. M-am \ndr`gostit de ea pentru c` ea \n]elegea ce f`cea. M-am \ndr`gostit de ea pentru c` purta o rochie neagr` sexy [i ciorapi de m`tase, de genul acelora care se prind cu jartiere.“ (Stephen King \n Misterul regelui. Despre scris, traducere de Mircea Pric`jan, Editura Nemira, 2007)

■ Ioana NICOLAIE Amintiri niciodat` trìte \mpreun`. O povestire science fiction despre ultimul om – un copil – care, f`r` s` [tie, trìa \ntr-o uria[` gr`din` zoologic`. Între el [i lume se afla Zidul. Ziua noastr` de na[tere care este [i nu este aceea[i. Mama \mi spunea c` m-a n`scut pe 1 iunie. În certificat, am descoperit t\rziu, eram trecut` pe 2. Cafeaua de diminea]`. Prietenii, dar [i neprietenii. Casele \n care am trìt, cu lumile lor, cu ora[ele. R`bdarea. Drumurile lungi, cu ma[ina sau trenul, \n care putem sta de vorb`. Parte din c`r]ile noastre. Poezia. Uneori \i formez num`rul c\nd tocmai m` sun`. Un fluture care a intrat o dat` \n casa noastr`. L-am fotografiat. Bìe]elul care \ntreab`: „C\nd vei fi b`tr\n`, vei avea ochii tot alba[tri“. Lini[tea. Nelini[tea. Lumea. {i secretele. ■ Mircea C~RT~RESCU Deceniul pe care l-am trìt \mpreun`. ■ Tania RADU Prietenia. Prietenia aceea legat` la nou`sprezece ani, [i care nu seam`n` cu nimic pe lumea asta, pentru c` intr` inexpli-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

A N C H E T~

cabil \n codul genetic (s-a verificat, se transmite!). Rezult` un fel de fiin]` dubl`, cu scind`rile ei, dar nu altele dec\t cele ale unei confortabile condi]ii siameze.

nit afectiv [i ne-am definit intelectual simultan. Dar nu ca jum`t`]ile unei sfere, ci ca fe]ele unui Ianus paradoxal, tandru [i pozna[ ca un duh de basm. Vreau s` spun c` – de[i, slav` Domnului, din acela[i aluat – s\ntem absolut antinomici ca temperament, a[tept`ri, mentalitate, op]iuni estetice, \nclina]ii politice, prejudec`]i [i obiceiuri domestice. De aici [i farmecul nebun al ceasurilor noastre de polemici la „parloarul“ matinal, febrilitatea geloas` cu care ne \mp`r]im c`r]ile de recenzat [i ariile literare, scr\nciobul existen]ial care face o coregrafie hazliu-palpitant` \ntre ra]iunea, disciplina, toleran]a, m`sura ei – [i dezechilibrul meu funciar, ira]ional, haotic, plin de pulsa]ii autodistructive. Speciali[tii spun c` zodiile noastre – ea Berbec, eu S`get`tor – se petrec foarte bine. Exact a[a sim]im [i noi. În ce m` prive[te, e c\t se poate de simplu: \i datorez Taniei tot ceea ce, de at\ta vreme, m` ]ine viu. ■

■ Dan C. MIH~ILESCU Am \nt\lnit-o pe Tania Radu la 15 septembrie 1972, \n prima zi de facultate, c\nd ne-au dus la cules de ro[ii („munc` patriotic`“). M-au ame]it puritatea [i sobrietatea ei, eu ar`t\nd ca un urangutan ]icnit [i histrionic. Am fost patru ani colegi de banc`, ne-am scris zilnic, f`c\nd schimb de confesiuni, idei, preferin]e [i conspecte, am b\ntuit acelea[i biblioteci, amfiteatre, birouri, ora[e, p`duri, teatre, muzici [i dealuri, am f`cut aceea[i „practic` pedagogic`“, am \mp`r]it aceea[i venera]ie pentru lumea spiritual` \n care ne-a ajutat s` p`[im ca \ntr-un t`r\m fabulos, atoatevindec`tor, neuitatul Ioan Alexandru, am citit \n delir [i ne-am c`s`torit \n anul IV, \n mai 1976. Deci ne-am format ca aceea[i fiin]`. Ne-am copt \mpreun`, ne-am conturat suflete[te, ne-am \mpli-

ancheta realizat` de Marius Chivu

fotografii din arhiva person`l`

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

PROFIL

Pove[tile unei epoci fierbin]i

Mioara Cremene scriitoare Absolvent` de psihologie [i pedagogie la Universitatea Bucure[ti [i actorie [i regie la Academia de Teatru [i Film, Mioara Cremene (n. 6 septembrie 1923) este scriitoare, ziarist`, scenarist`, traduc`toare, cercet`toare... Locuie[te, din 1970, \n Fran]a, unde a emigrat \mpreun` cu so]ul ei, Sergiu Huzum. I-a ap`rut, recent, volumul de versuri {oapte [i strig`te (Editura Vinea, 2009). Acesta nu este dec\t una dintre multele c`r]i publicate at\t \n România, c\t [i \n Fran]a, \nainte [i dup` 1989, \n domenii foarte diferite. Dintre acestea: volumele de versuri Adev`rul [i inima (Editura pentru literatur`, 1966), Versuri de spus cu ghitara (Editura pentru literatur`, 1967), Poèmes Byzantins (Le Meridien, 1987), Poeme \n exil – Poèmes en exil, edi]ie bilingv` (Bucure[ti, Editura Gutenberg, 1994); proz` [i eseuri – M`rirea [i dec`derea planetei Globus, roman (Editura Tineretului, 1968), Le dernier Prince des Carpates [i Charmes d’Amour en Roumanie, romane, semnate Doina Dor, \n colaborare cu Adrian Cremene (Paris, Pion, 1981), Odioasa crim` din Carpatia, roman (Cartea Româneasc`, 1995), Dic]ionarul ini]iatic al ordinelor cavalere[ti, edi]iile 1 [i 2 (Universal

Dalsi, 1998, Polirom, 2003), La ce folose[te Parisul? Evoc`ri [i dileme din exil, convorbiri cu Mariana Sipo[ (Universal Dalsi, 2000), Înt\mpl`ri din ora[ul de p\cl` (Universal Dalsi, 2002); teatru: Penthesileea la Troia, o fars` tragic` \n patru acte [i un epilog (versiune original` dup` diferite mituri [i texte), \n colaborare cu Adrian Cremene (Cartea Româneasc`, 1996); traduceri: Heinrich v. Kleist, teatru, 2 volume (Prin]ul Frederic de Homburg [i Kätchen din Heilbronn, Minerva, BPT). Oameni sub vremuri... Mioara Cremene spune c` a avut multiple vie]i diferite... Cea dint\i \ncepe pe vremea c\nd era un copil supradotat, care scria poezii [i avea o memorie ie[it` din comun. Primele poezii le-a publicat c\nd avea 6 ani, \n Diminea]a copiilor. La capitolul „studii“, Mioara spune c` nu a pierdut nici un examen: „Mama m-a dat \n clasa I la cinci ani, pentru c` o cuno[tea pe \nv`]`toare, ca s` m`n\nc cu copiii. A zis c` nu-i nimic, o s` mai repet un an, dac` e cazul. Am trecut cu brio: dac` m` uitam o dat` peste lec]ie, m` chema la tabl` [i [tiam tot... Dar copiii care s\nt a[a

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

PROFIL

nu s\nt ferici]i: s\nt persecuta]i de ceilal]i. Am avut mereu probleme de felul `sta. Pe la 6-7 ani mi-am scris o biografie \n care eram disperat`“. C\nd a venit vremea facult`]ii, s-a \nscris la mai multe: „Am f`cut psihologie [i pedagogie unde l-am avut pe Dimitrie Gusti profesor. Am intrat [i la actorie. Erau \n comisie Victor Ion Popa [i Marioara Voiculescu. C\nd s-a \nfiin]at clasa de regie, cu Dinu Negreanu, m-am \nscris, [i aici am fost coleg` cu Savel {tiopu, Alecu Paleologu, Sorana Coroam`, Vlad Mugur... Cred c` asta se \nt\mpla prin 1947“. Vremurile erau tulburi [i, dintr-o perspectiv`, pasionante. Mul]i dintre tinerii de atunci au ales s` se implice \n evenimentele politice ale momentului. Mioara, printre ei: „Eram antifascist`. Fiul buc`tarului nostru era [i el \n grupul `sta. Buc`tarul b`tea la u[a mea \n zori, iar eu plecam cu fiul lui s` \mp`r]im România liber` ilegal`, \n timp ce Armata Ro[ie tocmai intra \n Bucure[ti. În fa]` erau ni[te kirghizi cu buc`t`ria lor care mirosea a oaie... Grupul `sta de tineri erau UTC-i[ti. Cu ei am \nceput s` m` \nt\lnesc \n celule ilegale. La un moment dat, au venit la mine cei de la partid, mi-au dat o h\rtie, am isc`lit-o [i f`r` nici o alt` cercetare, am devenit membr`. Prin 1945.“ Tot \n via]a Mioarei, exista [i o alt` perspectiv`: „Dup` 23 August, tata, avocat interna]ional, a fugit \n Fran]a, \n 1948. A ajuns la Paris, unde-[i f`cuse doctoratul [i putea practica. Ne-a \nscris [i pe noi, fetele lui, la ni[te cursuri sper\nd s` ne scoat` din ]ar`. Dar a murit cur\nd din cauza emo]iilor trecerii ilegale. Pe vremuri, \n România, locuiam \n casa cu cinci camere, pe care o descriu \n poemul „Balada despre oameni [i lucruri“ din {oapte [i strig`te : oamenii disp`reau, „se vindeau lucrurile, se rechizi]ionau spa]iile locative. Din cele cinci camere r`mase goale, mama a stat \ntr-una, apoi am luat-o la mine“.

Tribuna Poporului. C`utam colabor`ri. M` duceam la Fapta, la Rampa, unde i-am luat primul meu mare interviu lui Camil Petrescu. În fine, am ajuns la Contemporanul unde, student` \n teatru, am devenit cronicar dramatic. Nu pentru mult timp, deoarece am fost sanc]ionat` pentru prima dat` \n cariera mea [i trimis` la presa pentru copii, din pricina unor cronici negative la adresa pieselor «f`r` conflict», a[a-zis realist-socialiste, ale lui Mihail Davidoglu“. Începutul jurnalistic al Mioarei Cremene \n anii ’45-’50 e relevant pentru \ntreaga sa viitoare carier`, marcat` de absurdit`]ile ideologice ale epocii, masc\nd de multe ori conflicte personale. Nici presa pentru copii nu a scutit-o de scandaluri, care \n epoc` se manifestau prin [edin]e cu \nfier`ri, ce amestecau via]a personal` cu ideologia de partid: „Fusesem m`ritat`, [i divor]asem, c\nd Adrian, b`iatul meu, avea un an

Jurnali[ti, scriitori [i... \nfier`ri „Am debutat ca jurnalist` \n 1945, \n ianuarie, c\nd, pe prima pagin` a Ecoului, mi s-a publicat un poem intitulat... «1945». Pe urm`, am \nceput s` fac un fel de ucenicie jurnalistic` la

PROFIL

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

[i ceva. Casa \mi fusese golit` de mobil`, de primul meu so]. Într-o zi, \ntorc\ndu-m`, am g`sit camerele pline de flori [i de juc`rii pentru Adrian. Veneau de la unul dintre claboratorii revistei Pogonici [i am men]ionat acest fapt \n redac]ie. Nu [tiam c` redactoarea-[ef` \l avea [i ea \n vedere... Iat` cum mergeau lucrurile: aparent f`r` nici o leg`tur`, mi s-a f`cut o [edin]` «ideologic`» \n care am fost criticat` c` am pl`tit cotiza]ia sindical` cu ajutorul banilor lua]i pe o carte ap`rut` de cur\nd, adic` \n bani vechi, [i nu noi (atunci, din pricina infla]iei continue se schimbau banii...). Astfel am ajuns freelancer“. Povestea [edin]elor „disciplinare“ nu se opre[te aici. Mioara Cremene a scris o carte pentru copii intitulat` Bun` diminea]a, lume!: „Aceasta trebuia s` apar` de un 23 August. Mi s-a f`cut o [edin]` cu muncitori, o plenar`. Între timp, primisem de la Arghezi un bilet de papagal, scris de m\na lui, \n care zicea cam a[a: «g`sesc \n fiecare pagin` a acestei c`r]i pentru copii ceva. Acel ceva poate s` fie mic c\t s`m\n]a de mu[tar, dar cre[te [i spune mult. Îi doresc Mi-

oarei Cremene s` fie at\t de \nc`p`]\nat` pe c\t talent are.» Eram la [edin]a asta cu biletul lui de papagal \n buzunar. Dar nu l-am citit. Fiindc` fondul problemei nu era talentul meu, ci altul, cu totul altul: divor]am pentru a doua oar`. Dup` aceea, am constatat c` nimeni nu mai voia s` m` publice. Nu [tiam c` mi se luase dreptul s` semnez. Nu ]i-o spunea nimeni, constatai pe pielea ta. {i atunci, m-am dus la Gazeta literar`, la Paul Georgescu [i i-am cerut un post. Am ob]inut o jum`tate de norm`“. Povestea de dragoste a Mioarei cu Sergiu Huzum, viitorul ei so] de-o via]`, a \nceput, \n bun` tradi]ie deja, tot cu un scandal: „Pe Sergiu Huzum l-am cunoscut prin 1961. Erich Nusbaumm, regizor la «Sahia», [i iubita lui au venit s` m` ajute la bagaje, \ntr-o iarn` foarte grea c\nd plecam la Mogo[oaia. Cu \nc` cineva, care era Sergiu. Era [i el operator tot la «Sahia», iar eu aflasem c` fusese foarte bolnav [i \ngrijit de George Vraca, deoarece \l p`r`sise nevasta. La Mogo[oaia, un actor, Sergiu Dumitriu, \n vizit` la Ciprian [i Vraca, a \ntrebat: «Cu cine mai e Mioara Cremene?», iar Sergiu a zis: «Cu mine». El era c`s`torit pe atunci cu o actri]` tot de la Nottara, fat` de CFR-ist [i, afl\nd, ea a hot`r\t s` se \ntoarc` acas`. Am primit un telefon care mi-a spus: «Ar fi bine s` te mu]i de la Mogo[oaia». Începuser` s` plou` denun]urile... M-am pomenit chemat` la conducerea Gazetei literare unde mi s-a spus c` s\nt concediat`. {i nu doar at\t, ci, [i pe viitor, scoas` din Uniunea Scriitorilor. Ce se zisese despre mine? C` din camera mea s-ar fi scos 30 de sticle de alcool. În studioul pe care-l ocupam, buc`t`ria era afar` din apartament. Peste casa sc`rii, cum ar veni. Eu, de lene, nu coboram sc`rile, puneam sticlele acolo. Deci, poate c` se adunaser` 30, dar nu de sub patul meu... Absurd: tocmai cei de la Uniunea Scriitorilor mi-au repro[at asta, unde mul]i erau ni[te be]ivi notorii...“ Mioara a vrut chiar s` se sinucid` atunci. Nu de alta, dar ca s` se fac` cercet`ri. „S-a \ntors \ns` Beniuc, pre[edintele (fusese plecat la Paris, \n tot timpul scandalului, condus cu mult elan de unul dintre colegii mei, un poet, secretar al Uniunii Scriitorilor). Afl\nd \ntreaga agita]ie, m-a chemat la el [i mi-a spus: «S` fii scriitor e o cali-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

PROFIL

tate, Mioara Cremene, nu o func]ie… Nimeni nu te poate scoate din Uniune». Înc\t l-a chemat la el pe Novicov, omul ru[ilor, pe atunci secretarul de partid, [i i-a cerut s` verifice denun]urile. S-a dovedit c` nu fusese dec\t o intrig` vulgar`. Dar ea ar fi putut s` m` coste via]a!“ A publicat apoi dou` plachete de poezii, Adev`rul [i inima [i Versuri de spus cu ghitara (acum, \ncetase s` mai scrie pentru copii, se adresa direct cititorilor). Apoi un roman – M`rirea [i dec`derea planetei Globus – catalogat drept SF, dar, de fapt, political fiction: „Pornea de la ideea, valabil` [i azi, c` fiecare epoc` [i clas` social` poart` \n sine germenii distrugerii ei. Descriam o tehnocra]ie perfect` [i anihilarea acesteia. În 1968, a[a ceva nu se spunea. C\teodat`, scrisul era mai liber, dar pe urm` se str\ngea [urubul... Cu el am luat un premiu pentru tineret al Uniunii Scriitorilor“. Între timp, Mioara Cremene ie[ise pentru prima dat` din ]ar`, invitat` \n Fran]a, de {coala Freinet care venea cu ni[te metode foarte noi de educa]ie. Era \n timpul evenimentelor din mai 1968 la Paris, iar Armata Ro[ie ocupase Praga [i era vorba s` intre [i \n România: „La \ntoarcerea mea, am alergat \n Pia]a Palatului, unde Ceau[escu, t\n`r, rostea un discurs fulminant, [i spunea c` fiecare ]ar` trebuie s` aib` dreptul s` aleag`. O serie de scriitori au intrat atunci \n partid ca s`-l sus]in`: Nichita, Ivasiuc... Noi, Sergiu [i cu mine, ne-am uitat unul la altul [i am zis: acum plec`m. Nu mai vroiam s` tr`im \nc` o dat` un stalinism la dimensiunile lui Ceau[escu. {i, \ntr-adev`r, cum am putut, am plecat“.

Fran]a umbla dup` inventatori. Noi, pentru Metropoème, am primit o reziden]` de [ase luni, apoi de un an. Metropoème e f`cut cu un nou limbaj specific cinematografic: un cinematograf noncomercial, nonliterar, neaxat pe story-uri care se pot repovesti \n scris. Ceea ce aducea transtrav-ul realmente nou era c` red`dea ni[te st`ri psihologice prin care intrai \n mintea [i sim]irea personajelor. Metropoème a avut o foarte bun` pres`. A fost selec]ionat [i distins de Quinzaine des Réalisateurs la Cannes, apoi proiectat la televizune“. De atunci, Mioara [i Sergiu au r`mas \n Fran]a. Mioara Cremene [i-a g`sit, pentru \nceput, de lucru ca speaker-i]` pentru emisiunile ORTF \n limba român`. Sergiu Huzum a devenit cur\nd director de imagine. F`cea reportaje pentru diverse televiziuni interna]ionale: „Se pasiona pentru absolut orice filmare. A fost un virtuoz – ca Richter la pian – cu aparatul lui. Dar \n 1973, plecat pentru un film de fic]iune \n mla[tinile din Thailanda, s-a \ntors la Paris cu

În Fran]a Sergiu Huzum a avut un angajament \n Germania, la Hamburg. Iar Mioara Cremene, de cur\nd premiat`, a cerut pa[aport „ca s`-l ajute s` cheltuiasc` devizele“... Am\ndoi erau, de fapt, invita]i la Paris, la Centrul de cercet`ri audiovizuale, unde au f`cut un prim film, Metropoème (Sergiu Huzum – regia [i Mioara – scenariul): „Sergiu avea un brevet (inventase transtrav-ul, procedeu de filmare const\nd din folosirea simultan` [i \n sens contrar a unui transfocator [i a travelling-ului) [i pe vremea aceea

PROFIL

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

trei boli tropicale. Atunci m-am angajat eu la o editur`. P\n` atunci, tot freelancer de c\nd venisem \n Fran]a, am \nv`]at mai \nt\i temeinic limba francez`. Am f`cut, apoi, c\teva scenarii radiofonice. Cu ele, precum [i cu scenariul la Metropoème, am fost acceptat` \n Societatea Autorilor [i Compozitorilor Dramatici. A[a am putut fi lector la Biblioteca Na]ional` din Paris“. De-abia \n ’79: o prim` plachet` foarte frumoas` de versuri franceze ilustrate de Tudor Banu[ «10 + 1» (Collection l’Expression latine). Tot la Paris, Mioara Cremene a mai publicat culegerea de versuri Poèmes Byzantins (Le Meridien), dou` volume scrise cu Adrian, „romane de gar`“, semnate Doina Dor, Charmes d’amour en Roumanie [i Le dernier prince des Carpates, precum [i o carte de bucate române[ti.

p\n` au disp`rut confiscate de Securitate. Din fericire, diferite persoane \mi aduceau \n exil diverse ciorne, \nc\t am reu[it cu timpul s` le reconstitui. Tot \n acest timp, lucram, scriam un alt text de sertar: romanul Odioasa crim` din Carpatia. În ’90, \n sf\r[it, am putut publica traducerile Kleist, reconstituite. La lansare \n libr`ria „Mihail Sadoveanu“ arhiplin`, spre marea mea pl`cere, nu numai c` s-au cump`rat c`r]ile, ci se [i furau. Romanul a ap`rut, apoi. A urmat piesa mea, Penthesileea la Troia, scris` cu Adrian; Dic]ionarul ini]iatic al ordinelor cavalere[ti; o edi]ie bilingv` de versuri; La ce folose[te Parisul, un dialog cu Mariana Sipo[; [i nuvelele, Înt\mpl`ri din ora[e de p\cl`. Volumul pe care l-am lansat acum – {oapte [i strig`te – e cartea mea de versuri. Pentru c` fiecare poet, chiar dac` scrie o bibliotec`, are de fapt mai ales o singur` carte. Pentru mine, la v\rsta mea [i dup` o at\t de lung` carier`, asta e. Indiferent dac` voi mai scrie poezie sau nu.“

Dup` 1989 „Am venit doar dup` 1989 \n România. L`sasem aici traducerile \n versuri din principalele piese de teatru ale lui Heinrich v. Kleist la Biblioteca pentru to]i. Din str`in`tate, am tot insistat s` se publice, chiar f`r` semn`tura mea,

■ Iaromira Popovici

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

te omor“ are ceva at\t de st\njenitor de familiar, at\t de… românesc, \nc\t te face s` ui]i de toate Miori]ele [i Me[terii Manole de pe aceste plaiuri. Da, scena de deschidere a c`r]ii, o lupt` care pe care \ntre un tat` abrutizat [i fata sa de 11 ani, te n`uce[te (nici vorbele rostite de copil` nu s\nt mai pu]in \nc`rcate de violen]`). Dac` scopul scenei este de a te atrage \n cursa lecturii ([i orice \nceput de carte are acest scop, desigur), atunci misiunea este \ndeplinit`. Am citit cartea cu ochii mari [i pe ner`suflate, chiar dac` nu pot spune c` am f`cut-o cu pl`cere. Nepl`cerea, disconfortul vine, desigur, din povestea \n sine (o feti]` abuzat` fizic de tat`, sexual de c\]iva b`rba]i din sat [i mediatic de pres`) [i din toate tarele care o alimenteaz`: s`r`cia – [i material`, [i moral` –, violen]a tat`lui dezumanizat de alcool [i complexe, nep`sarea comunit`]ii, superficialitatea cras` a presei interesate doar de senza]ional [i total lipsit` de cea mai mic` dorin]` de documentare. Toate astea n-au cum s`-]i st\rneasc` vreo pl`cere, mai ales c\nd [tii c` fic]iunea porne[te de la un caz real. Mi se pare admirabil felul \n care autoarea construie[te acest roman, \n jurul v\rstei de 11 ani, ca laitmotiv. Fiecare personaj care intr`, \ntr-un fel sau altul, \n contact cu Lizoanca, de la locuitorii din Satu Nou la jurnalista c`reia i se pune pe tav` acest subiect, sufer` o \ntoarcere \n timp la v\rsta de 11 ani, ca atin[i de o baghet` magic` – de aceea, majoritatea episoadelor c`r]ii se numesc „Ixulescu la 11 ani“: „Petrache la 11 ani“, „Sanitara la 11 ani“, „Vizitiu la 11 ani“ [.a.m.d. (poate c` ar fi fost interesant` [i o postfa]` intitulat` „Doina Ru[ti la 11 ani“, c`ci [i pentru autoare v\rsta respectiv` a fost marcant`). În acest fel, ea reu[e[te s`-[i ]eas` urzeala complicat` de leg`turi, motiva]ii, istorii care alc`tuiesc \n final un complex tablou de ansamblu, format din multe pove[ti particulare. Bine\n]eles c` p\n` la urm` o recuno[ti aici [i pe Doina Ru[ti din celelalte c`r]i ale sale, \n u[urin]a povestirii [i \n obsesia ei pentru r`d`cini [i str`mo[i, chiar dac` de data asta r`d`cinile nu merg mai jos de aceast` v\rst` obsedant` [i chiar dac` elementul fantastic lipse[te din aceast` poveste. Dar cum ar fi putut s`-[i fac` loc Zogru aici? ■

Mihaela Spineanu

La 11 ani

Doina Ru[ti, Lizoanca la 11 ani, Editura Trei, 2009

Lizoanca la 11 ani. Aceasta este cartea care m-a b\ntuit \n ultima vreme. {i cred c` nu numai pe mine, c`ci constat, citind presa [i arunc\nd din c\nd \n c\nd un ochi pe Internet, c` aceast` carte st\rne[te controverse. E drept, majoritatea criticilor au \nt\mpinat-o cu mult` c`ldur`, dar am v`zut [i ni[te „raderi“ totale – poate pu]in cam prea radicale ca s` cred \n obiectivitatea lor. Sigur, o carte ca aceasta sup`r`, chiar [i pe cei care o g`sesc bine scris`. Din mai multe motive, pe care le ve]i \n]elege citind-o. M`rturisesc c` \mi plac romanele Doinei Ru[ti, c` m` farmec` amestecul de fic]iune magic` [i realitate istoric`, mai mult sau mai pu]in \ndep`rtat`, din Zogru [i Fantoma din moar`, c` m` delectez cu simbolurile pe care autoarea le insereaz` \n pove[tile sale. M`rturisesc [i c`, v`z\nd prima dat` coperta celei mai noi c`r]i a Doinei Ru[ti, Lizoanca la 11 ani, am fost u[or contrariat`. „Ziarele au spus despre ea c` a umplut un sat \ntreg de sifilis“ – scrie pe coperta c`r]ii. „Of, ce-a apucat-o pe Doina Ru[ti?“ – m-am g\ndit. Ce leg`tur` s` fie \ntre aceast` poveste sordid` [i ceea ce [tiam eu despre literatura Doinei Ru[ti? În fine, am deschis cartea [i am citit prima pagin`. Iar ceea ce am citit m-a pocnit aproape fizic peste fa]` cu o violen]` egal` cu aceea a tat`lui care-[i bate fiica, cu cruzimea pumnului care cade peste cre[tetul feti]ei, a t`lpii adidasului care love[te cu sete falca celei c`zute \n iarb` [i mai ales a cuv\ntului p`rintesc: „Futu-]i na]ia ta s`-]i fut! Eu te-am f`cut, eu te omor, \n pizda m`-tii de matracuc`!“. Acest „eu te-am f`cut, eu

Mihaela Spineanu este redactor-[ef adjunct la revista ELLE.

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

MERIDIANE Florin Poenaru

„Un poet român mi-a schimbat via]a“ O c`l`torie real-imaginar` la New Orleans Fusesem de at\tea ori la New Orleans \nc\t [tiam locul ca-n palm`. B`usem de mai multe ori \n bodegile de pe Burbon cu Bukowski, dec\t la terasa de la mine din col]. Condusesem deja cu Codrescu prin ora[, cu c\te o bere deschis` [i a[ezat` \n locul de pahare special amenajat \ntre scaunele din fa]`, iar Spike Lee \mi f`cuse un tur complet al zonei, imediat dup` Katrina. Asistasem la na[terea jazz-ului [i la tot ce a urmat dup` aceea. Ce mai, [tiam tot, v`zusem tot. Eram acas`.

23 de ore de zbor Prin urmare, nu am fost deloc surprins c\nd Cate, doamna corpolent` cu care eram vecin de scaun \n zborul de la Atlanta la New Orleans, m-a \ntrebat complice [i f`r` alte introduceri: „Glad to be home?“. De fapt, eram terifiat. Eram la o or` [i ceva distan]` de confruntarea proprie-mi fantezii: prima vizit` real` \ntr-unul din ora[ele imaginare \n care crescusem. Am vrut s` comand o bere de la stewardesa pu]in transpirat` care atunci trecea printre scaune, dar vecina mea mi-o luase \nainte, cer\nd lapte [i doi biscui]i. „Asta m`n\nc \n fiecare zi la pr\nz...“ Evident, n-am crezut-o, jum`tate din scaunul meu fiind sub pulpa ei dreapt`. Vecina mea a \n-

ceput s`-mi povesteasc` de Obama: „It’s cool to be an intellectual again“. Ea nu era chiar intelectual`, mi-a spus, preda gramatica limbii engleze la un liceu, dar so]ul ei era scriitor. M-a \ntrebat dac` nu vreau un distonocalm ca s` treac` zborul mai u[or. Prin urmare, a trebuit s` m` deconspir [i s`-i spun c` vin din Europa de Est – România, mai precis – [i c` merg la o conferin]` despre locuri de distrac]ie \n socialism. Ea mi-a zis c` \i plac intelectualii sociali[ti, dar mai mult \i place România. C\nd avea 19 ani, l-a avut profesor pe Codrescu la un curs de creative writing care i-a schimbat via]a. Atunci a \n]eles cum st` treaba cu poezia, cu literatura, cu via]a, [i tot atunci a c`l`torit ore \n [ir prin Sibiu. M-am uitat pe geam [i am v`zut Mississippi-ul –

MERIDIANE

de la distan]a la care eram, p`rea c` e un fluviu de petrol. Mai t\rziu am aflat c` e doar m\los [i poluat. Mi-a pl`cut imediat. La plecare, Cate mi-a scris pe biletul de avion num`rul ei de telefon, dup` ce \nainte mi-a f`cut o list` de recomand`ri: unde s` merg [i ce s` beau. Ultimul lucru pe care l-am auzit \nainte s` ies din avion a fost vocea lui Cate spun\ndu-i altei doamne: e din România [i a zburat 23 de ore. M-am suit \n cel mai mare taxi din via]a mea. P`rea c` e un mini-van, dar era o ma[in` c\t se poate de normal` \n parcarea din aeroport. Avea dou` banchete \n spate [i dou` scaune \n fa]`, pe l\ng` scaunul [oferului. Puteau s` \ncap` lejer 12 persoane, dar acum nu eram dec\t eu [i prietena mea. {i John, [oferul, care a emigrat aici \n anii 1970, venind din Trinidad Tobago. Probabil c` fe]ele obosite ne tr`dau, a[a c` John ne-a \ntrebat de unde s\ntem. Din Europa de Est – România, mai precis. Dac` intuia]i c` r`spunsul urm`tor al lui John a fost Nadia, ave]i dreptate – dar pentru alte motive dec\t cele cunoscute. John avea ni[te prieteni doctori care au terminat facultatea \n România [i care l-au cunoscut pe Nicu Ceau[escu. Prietenii lui John deveniser` prin anii 1970 [i prietenii lui Nicu [i

mergeau \mpreun` la petreceri deocheate. Iat` unde ap`rea Nadia \n poveste. Pe geam, coloane \ntregi de ma[ini a[teptau s` ias` din ora[. Pe partea cealalt`, cl`dirile universit`]ilor locale (Loyola, Louisiana State University [i Tulane) se \ntre]eseau cu diverse cl`diri industriale. Iat` cum alian]a intelectualilor cu muncitorii p`rea total`, m`car spa]ial, tocmai la New Orleans. Degetul lui John ar`t\nd \nspre Superdome – sala de sport \n care mul]i dintre locuitorii ora[ului [i-au g`sit refugiul \n timpul Katrinei – m-a trezit din visare. Era cea mai ur\t` cl`dire pe care o v`zusem, un fel de Circ al Foamei pe care americanii, din p`cate, apucaser` s`-l termine. M` \ntrebam dac` John fusese \n Superdome \n acele zile, r`mase emblematice pentru haosul birocratic [i dec`derea uman` pe care un dezastru prost administrat le poate produce. Superdome a ad`postit timp de mai bine de o s`pt`m\n` c\teva mii de persoane, f`r` ap` [i f`r` minime condi]ii de igien` [i subzisten]`. Cadavre descompuse [i oameni pe moarte se amestecau cu cei care f`ceau tot posibilul s` r`m\n` \n via]`. B`t`ile, violurile [i furtul erau la ordinea zilei, at\t \n Superdome, c\t [i pe str`zile inundate ale ora[ului. Cei mai mul]i erau negri

fotografii Irina Costache

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

MERIDIANE s`raci care nu au putut p`r`si ora[ul [i care acum erau l`sa]i \n voia sor]ii. Asta a fost, cel pu]in, versiunea mediatic` din acele zile. Dup` aceea s-a dovedit c` mai toate aceste relat`ri au fost fie direct false, fie grav exagerate. Negrii au fost considera]i din capul locului „subiec]ii predispu[i la furt [i viol“. Solidaritatea newyorkez` post-11 septembrie \[i g`sea astfel replica anomic` \n sudul decadent, lene[ [i p`c`tos. {i cine trebuia s` fie lovit mai tare pentru toate astea dac` nu New Orleans, ora[ul cel mai decadent, cel mai lene[ [i cel mai p`c`tos? Am vrut s`-i spun toate astea lui John, s` vad` cine e expertul. În definitiv, eu mergeam la o conferin]` despre distrac]ia \n socialism [i el m` complexase cu pove[tile lui despre Nicu [i Nadia. A trebuit s` renun] pentru c`, \ntre timp, ajunsesem la hotel: Royal Saint Charles. Nimic nu ar`ta regal la acest hotel, ce s` mai zic de sf\nt! În efortul meu de a m` da jos din taxi (ca tat`l lui Nicu din TAB, dac` avea]i chef de o paralel` nu tocmai inspirat`), pe l\ng` faptul c` era s`-mi scr\ntesc glezna, am st\rnit [i ilaritatea u[ierului. John l-a apostrofat prompt: prietene, e din România [i a zburat 23 de ore.

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

Libr`ria lui Joe E destul de nasol [i, totodat`, foarte greu s` te treze[ti \n versiunea real` a propriei imagina]ii. În primul r\nd, e foarte greu s` treci peste dezam`girea imediat`, dat` de evidenta [i inevitabila discrepan]` dintre realitate [i fic]iune: chiar `sta e locul...? În primul moment, pare c` de fapt pierzi ceva, c` imaginea din cap se p`teaz` pe la col]uri, iar petele alea pur [i simplu \]i intr` \n ochi. Povestea uraganului din 2005 complic` [i mai mult lucrurile \n cazul New Orleans-ului. Întotdeauna va exista compara]ia dintre „\nainte“ [i „dup`“ – defavorabil`, evident, prezentului. Pe l\ng` uciderea propriei imagina]ii, trebuie acum s` \nfrun]i [i insuportabilul sentiment c` e cumva vina ta: ai ajuns prea t\rziu, c\nd locul nu mai e chiar ce-a fost. Descoperirea c` nici m`car Codrescu nu mai locuie[te full-time \n ora[, ci doar descinde aici din c\nd \n c\nd, nu ajut` la nimic. Realit`]ile din ora[ nu par a l`sa loc de prea mult optimism. Nu pare a[a u[or de tr`it \n the Big Easy, cum a fost supranumit locul. Dup` Katrina, doar jum`tate din cei aproape 500.000 de locuitori s-au re\ntors. În multe locuri, ora[ul pare p`r`sit, impresie \nt`rit` de faptul c` multe cl`diri (unele dintre ele – blocuri \ntregi) s\nt \n continuare abandonate [i \nchise. Semnele s`r`ciei acute s\nt la tot pasul, iar din loc \n loc, pe geamul unui bar sau \n vitrina unui magazin, fotografii memoriale ale unor angaja]i amintesc constant de efectele ultimului jaf armat. Orice site \]i va spune c` New Orleans este \n Top 3 al celor mai nesigure ora[e din America. La toate aceste nenorociri se adaug` cea mai grav`: puhoiul de turi[ti. Legendara Burbon Street aduce mai degrab` cu strada principal` din Costine[ti, cu diferen]a c`, \n loc de manele, r`sun` coveruri nereu[ite ale unor piese de jazz faimoase. Grupuri \ntregi de turi[ti petrec acolo c\teva nop]i de dezl`n]uire maxim`, New Orleans fiind unul dintre pu]inele locuri din America \n care mai po]i s` bei alcool pe strad`. Sexi-barurile, cu femei despuiate \n vitrin` sau direct \n strad`, concureaz` acerb cu oferta de carne de la restaurantele cajun. Jambalaya (cititorii acestui text nu cred c` mai au nevoie de detalii supli-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 mentare) [i supa de creve]i s\nt institu]ii locale, \mbl\nzite pentru gustul turi[tilor. Cu toate astea, sau poate tocmai datorit` acestor aspecte, „actually existing New Orleans“ nu e at\t de dramatic. {armul, aventura [i French Quarter s\nt toate acolo, intacte [i la \ndem\n`. E nevoie doar de ceva mai mult efort [i de mai mult` aten]ie. Acesta este [i cazul faimoasei libr`rii Faulkner House, amplasat` pe o alee ce m`rgine[te catedrala. La mijlocul anilor ’20, Faulkner a locuit aici \ntr-o camer` \nchiriat` [i a devenit rapid o figur` local`, cunoscut pentru escapadele sale sexuale [i pentru animarea grupului local de litera]i. Casa este acum de]inut` de Joe DeSalvo, care ]ine la parter una dintre cele mai fascinante libr`rii din lume. Locul nu are mai mult de 50 de metri p`tra]i, dar este tixit cu c`r]i, \n cople[itoarea lor majoritate de [i despre literatur`. Faulkner [i Tennessee Williams au sec]iuni speciale, iar holul din spate este dedicat traducerilor din literaturile str`ine. Am mers acolo s` cump`r ultima carte a lui Andrei Codrescu, The post-human Dada guide. Tzara and Lenin play chess. Joe era prins \ntr-un dialog scolastic cu unul dintre clien]i (evident un colec]ionar de c`r]i vechi) despre tipul de h\rtie pe care se imprimau c`r]ile acum un secol. Libr`ria ofer` [i a[a ceva celor interesa]i. I-am spus lui Joe ce c`ut`m, dar ne-a r`spuns c` stocul se epuizase deja. Cu doar c\teva zile \n urm`, avusese loc o \nt\lnire \ntre public [i autor, iar succesul fusese enorm: „Codrescu stole the show“ [i c`r]ile se v\nduser` rapid. Joe a continuat spun\nd c` Andrei Codrescu este un simbol al locului [i un bun prieten al libr`riei [i c` regret` c` acum vine mai rar pe acolo. A r`mas s` ne vedem peste o s`pt`m\n`, c\nd stocul va fi reactualizat.

Metafic]iuni [i lecturi publice Dac` alte lipsuri s\nt evidente la New Orleans, nu acela[i lucru se poate spune despre c`r]i. Din contr`. Libr`ria lui Joe este doar v\rful aisbergului [i locul cel mai cunoscut. În French Quarter, o serie \ntreag` de libr`rii-anticariat func]ioneaz` practic ca arhive vii ale locului. {i

MERIDIANE

nu s\nt orice c`r]i: num`rul de c`r]i de [i despre literatur` este at\t de mare \nc\t nu-]i dore[ti dec\t s` te mu]i acolo imediat [i s` treci la treab`. Locul meu favorit r`m\ne un mic anticariat de pe strada Dauphne, peste care am dat complet \nt\mpl`tor, \n timp ce mergeam dintr-un bar \n altul cu un pahar de Hurricane \n m\n` (o alt` institu]ie local` ce merit` \n sine un articol propriu). Imagina]i-v` o \nc`pere de nu mai mult de 20 de metri p`tra]i doldora de c`r]i, mai toate de literatur` [i jazz. Rafturile care acopereau to]i pere]ii de sus p\n` jos deveniser` de mult ne\nc`p`toare, astfel c` Andy, librarul locului, le-a pus una peste alta, form\nd ni[te turnuri care rivalizau ca \n`l]ime cu rafturile ini]iale. Era aproape imposibil s` p`[e[ti f`r` s` te freci de c`r]i. Iar peste toate astea trona lene[` pisica lui Andy, un motan negru care parc` abia evadase din Maestrul [i Margareta. La plecare, Andy ne-a f`cut o list`, destul de scurt` [i pesimist`, a locurilor \n care autorii veneau s` citeasc` din c`r]ile lor [i s` bea cu cititorii. Co-

MERIDIANE

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 auzind din ce ]ar` vin, a l`sat la o parte cartea pe care o citea (o edi]ie Penguin din Joyce) [i mi-a spus c` vrea s`-i povestesc totul despre România. Tocmai aflase, cu c\teva s`pt`m\ni \nainte, c` mama lui venea de fapt dintr-o familie de ]igani din „lower Carpathians“ care reu[ise s` se salveze de nazi[ti, emigr\nd p\n` la urm` \n America. De la Hitler [i ]igani, povestea a curs progresiv [i firesc spre R`zboiul Rece [i ru[i, anii de libertate ’60, dezastrul adus de Reagan, astrologie, R`zboiul din Irak, corup]ia poli]i[tilor din New Orleans (de care trebuie s` m` feresc cu orice pre]), femei tinere, [i \napoi la fascism – de data asta, cel al lui Bush jr. care plantase C4 \n turnurile gemene ca s` fac` 11 septembrie mai exploziv. Era prea mult, auzisem \n 20 de minute o metafic]iune istoric` ce l-ar fi f`cut invidios chiar [i pe Hyden White. Am luat bere pentru am\ndoi [i ne-am \ntors \n lini[te la c`r]ile noastre.

C\teva aproape-\nt\lniri cu Andrei Codrescu

drescu, \mpreun` cu Ruxandra Cesereanu urmau s` citeasc` la o zi dup` plecarea noastr`, \n Gold Mine Saloon, unul dintre pu]inele locuri care mai p`streaz` atmosfera de demult. N-am \mp`rt`[it deloc pesimismul lui Andy. Literatura, c`r]ile [i autorii erau, de fapt, peste tot. Într-o dup`-amiaz` cu mult soare, am citit din c`r]ile cump`rate \ntr-o gr`din` umbroas`, ascuns` \ntr-o curte tipic spaniol` din inima French Quarter-ului, al`turi de ceilal]i trei-patru clien]i ai cafenelei, special parc` f`cut` dup` un stereotip literar. În alt` sear`, la „Croissant d’Or“ de pe Decatur, am cerut un foc pentru ]igar`, dar am aprins, de fapt, o \ntreag` poveste. Vecinul meu de mas` – unul dintre boemii \ntre dou` v\rste care congregheaz` constant la aceast` cafenea deschis` p\n` t\rziu \n noapte –,

Asta-i problema cu New Orelans-ul: dac` celelalte ora[e americane par decupate din filme (hollywoodiene, de regul`), aici pare c` totul se petrece \ntr-o carte, c` nimic nu este totu[i real. Orice s-ar \nt\mpla, exist` un miez fic]ional care coloreaz` \ntreaga percep]ie. Nu-i de mirare atunci c` cel mai viu loc din ora[ este tot o libr`rie, una preponderent LGBT, frecventat` \ns` de toat` lumea. E amplasat` pe strada Frenchmen, \n cap`tul de nord al French Quarter-ului, zona care ad`poste[te cele mai multe baruri cu live jazz [i care a devenit astfel oaza celor care vor s` scape de teroarea turi[tilor. Întreaga strad` este, de fapt, o mare scen` de jazz [i blues (cu propuneri pentru toate gusturile) [i un rai al arti[tilor care vor s`-[i fac` un nume, pe l\ng` cei deja consacra]i. Libr`ria, deschis` toat` noaptea, devine un popas necesar pe drumul de la un bar la altul [i \napoi. O parte din c`r]i s\nt a[ezate direct \n strad`, iar \n interior po]i g`si orice, de la calendare [i fotografii la pove[ti porno cu marinari. Oamenii se opresc, se salut`, vorbesc pu]in [i merg mai departe. Acela[i lucru se \nt\mpl` \n fiecare sear`.

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

MERIDIANE

Ne-am \ntors la Joe dup` carte \n s\mb`ta dinaintea Pa[telui catolic. Locul era ticsit cu lume [i un grup numeros a[tepta afar` s` intre. Joe era prins \ntr-o conversa]ie neacademic` cu dou` doamne distinse [i gata \mbr`cate pentru parada anual` (p`l`rii [i rochii de epoc`). Ne-a salutat [i ne-a informat prompt c` Andrei Codrescu tocmai \l vizitase cu 10 minute mai \nainte, pentru a-i aduce un bra] de c`r]i cu autograf. Ne-a dat un exemplar [i ne-a sugerat s` mergem prin ora[ c` sigur \l g`sim. De[i am ajuns la concluzia c` o astfel de preocupare ar fi cam absurd`, ne-am trezit f`c\nd exact asta: am mers din bar \n bar, uit\ndu-ne atent la oameni [i sper\nd s`-l z`rim pe Codrescu. Am crezut, \n vreo dou` r\nduri, c`-l v`zusem, dar fuseser` doar alarme false. Îns` seria de aproape-\nt\lniri cu autorul a continuat. Din New Orleans am ajuns \n New

York, la o zi dup` ce Codrescu citise publicului adunat la ICR New York. Am abandonat orice speran]` c` ne vom \nt\lni \n cursul acestei vizite, a[a c` m-am apucat s`-i citesc „ghidul dada post-uman“. Am sentimente ambivalente fa]` de ultima carte a lui Codrescu, dar aceasta nu este o cronic`. Adev`rul e c` singurul loc \n care poate p`rea plauzibil (sau absolut veridic) c` Tzara [i Lenin s-au \nt\lnit \n 1916, pentru o partid` de [ah av\nd ca miz` viitorul [i post-viitorul omenirii, nu poate fi dec\t New Orleans – locul dadaist par excellence, \n care grani]ele dintre realitate [i imaginar, istorie [i fic]iune, via]` [i literatur` s\nt la fel de clare precum apele Mississippiului. ■

fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

INTERVIU

„Realitatea e o experien]` individual`“ António Lobo Antunes În cele c\teva zile pe care le-a petrecut la Bucure[ti – unde [i-a lansat versiunea româneasc` a c`r]ii Ordinea natural` a lucrurilor – [i la Constan]a – unde i s-a decernat titlul de doctor honoris causa –, a fost at\t de solicitat pentru interviuri, \nc\t admite c` nu mai are nimic de spus. António Lobo Antunes este de regul` un scriitor discret, c`ruia nu-i place s` vorbeasc` despre c`r]ile sale. Talentul literar [i succesul formidabil pe care le probeaz` c`r]ile sale peste tot \n lume l-au transformat \ntr-o vedet`. Pentru un scriitor care caut` singur`tatea – numai \n singur`tate poate s` scrie – statutul de vedet` literar` e o pacoste. {i dac` ave]i impresia c` scrisul e o pl`cere, afla]i c` pentru António Lobo Antunes e un chin: ca s` fii scriitor, trebuie s` lup]i cu \nd\rjire [i cu r`bdare. {i, mai ales, s` fii umil.

A]i venit la Bucure[ti pentru a lansa Ordinea natural` a lucrurilor. {tiu c` nu vorbi]i cu pl`cere despre c`r]i publicate. Am \n]eles chiar c` uita]i cu totul despre ce a]i scris. E adev`rat? A[a e. Nu \mi amintesc de aceast` carte. De altfel, nu-mi amintesc de nici unul dintre romanele mele. A[a s\nt eu. Le scriu [i apoi, gata, le-am uitat. M` obsedeaz` at\t de mult atunci c\nd le scriu, \nc\t nu mai am for]a s` m` \ntorc asupra lor dup` ce se public`. Scrisul e un chin, nu o pl`cere. Fiecare carte m` macin`,

m` consum`. De ce ave]i nevoie pentru a scrie? De h\rtie. {i de un creion. At\t. Scriu de m\n`. Nu am ritualuri, nu am tabieturi. C\nd \ncep o nou` carte, scriu zilnic, aproape dup` program: \ncep la 9, scriu p\n` la pr\nz, de la dou` la 8 seara iar scriu, [i seara, dup` cin`, iar m` apuc. Nu prea \mi iau zile libere. Nu pot. S\nt ca un chirurg care nu-[i ia niciodat` concediu mai mult de o s`pt`m\n`, de team` s` nu-[i ias` din m\n`.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

Chinurile facerii

Aceste chinuri se transmit \n vreun fel cititorului? A fi scriitor nu \nseamn` doar [edin]e de autografe, premii, discursuri [i recep]ii. Toate acestea s\nt absolut secundare, nu ]in de meserie. Scriitorul tr`ie[te \n singur`tate. Cred c` acest travaliu, aceast` munc` obositoare se simte atunci c\nd citi]i c`r]ile mele. Dac` scrisul e o \ndeletnicire at\t de chinuitoare, cum se face c` scrie]i \n continuare? Cum de nu renun]a]i? Poate o s` vi se par` ciudat, dar scriu dintr-un soi de obliga]ie, nu de pl`cere. Oric\t \mi este de greu, [tiu c` aceasta e meseria mea. Acesta e lucrul la care m` pricep cel mai bine. Poate c` am acest dar, poate c` e ceva \nn`scut, oricum, orice ar fi, simt c` nu am voie s` irosesc acest talent f`c\nd altceva. Cred totu[i c` s\nt norocos, pentru c` eu, spre deosebire de al]i scriitori, pot s` tr`iesc din scris. Nu am [ef – nici nu a[ suporta a[a ceva, nu-mi plac ierarhiile – hot`r`sc singur ce [i cum. Aceast` libertate e un dar foarte pre]ios.

În tot acest travaliu, ce rol joac` inspira]ia? Inspira]ie? Nu [tiu ce s` v` spun. Ca s` scrii ai nevoie de for]` pentru a lupta, de singur`tate [i mai ales de r`bdare. Pu]ini s\nt cei care \n]eleg c\t de important` e r`bdarea. Iar r`bdarea presupune [i un anume grad de umilin]`: scriitorul trebuie s` a[tepte umil, s` munceasc` f`r` \ncetare, s` rescrie p\n` c\nd \i iese. Începutul e cel mai greu. Revin de zeci de ori asupra primei p`r]i, asupra frazelor de debut. Rescriu p\n` \mi iese, probabil c` de aceea avansez at\t de greu. Odat` ce \nceputul mi se pare convenabil, lucrurile se mai simplific`. Romanul e ca o vietate: are propria voin]`, propriul s`u temperament. Scriitorului nu-i r`m\ne dec\t s` asculte vocea, s` se lase condus. Cel mai greu e s` rescrii ceea ce ai scris deja. Scrisul poate fi [i automat, \ns` c\nd revin, \mi dau seama c` m\na a luat-o \nainte, c` am gre[it, c` trebuie s` rescriu. Acolo e marea b`t`lie. P\n` la urm`, fiecare carte e prima carte.

„Ne lipsesc operele de art`, arti[ti s\nt destui“ În România s\nt nenum`ra]i tineri care \[i doresc s` devin` scriitori. Ce \i sf`tui]i? M` mir c\nd v`d at\]ia oameni care scriu, m` sperii c\nd intru \ntr-o libr`rie [i v`d c\t se public`. Unii or fi mai noroco[i sau mai talenta]i dec\t mine, de vreme ce scriu a[a de mult... C\nd am auzit c` Uniunea Scriitorilor din România are 3000 de aderen]i, am r`mas cu gura c`scat`. Cred totu[i c` pe lume exist` mai mul]i arti[ti dec\t opere de art`. Ne lipsesc operele de art`, arti[ti s\nt destui. Totu[i, ce sim]i]i c\nd v` \ntoarce]i asupra unei c`r]i scrise cu mult` vreme \n urm`? Cred c` fiecare carte e ca un continuum, de la prima p\n` la cea mai recent`. Ordinea natural` a lucrurilor, de pild`, am g\ndit-o ca pe a doua parte a unei trilogii, al`turi de Manual despre pasiunile sufletului [i Moartea lui Carlos Gardel. Ce leg`tur` e \ntre realitate [i fic]iune \n Ordinea natural` a lucrurilor? C\t de reale s\nt pove[tile?

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

INTERVIU

Nu prea [tiu ce \nseamn` realitatea. Fiecare o percepe \ntr-o manier` diferit`. Ceea ce eu cred c` e realitate nu e [i realitatea altuia. Realitatea e o experien]` individual`. Oamenii din c`r]ile mele nu s\nt reali, dar au existat. M-am bazat pe ei ca s` spun o poveste. Dar Iolanda? A existat? Da, Iolanda chiar a existat. {i chiar a[a o [i chema. L-am cunoscut [i pe so]ul ei. {i cunosc\nd povestea lor, m-am decis s-o folosesc \n carte. Tocmai pentru c` cei doi eroi s\nt reali, am [i p`strat toat` povestea \n Lisabona. Eu lucrez cu materialul brut, cum se spune, lucrez cu oameni pe care i-am cunoscut. Eroii din Ordinea natural` a lucrurilor s\nt locuitorii unei suburbii a Lisabonei. Au o via]` dificil`, uneori ciudat`, care merit` povestit`. Am construit acest mic univers din oameni [i pove[ti care au existat de-adev`ratelea. Ordinea natural` a lucrurilor e povestea acestor oameni obi[nui]i. Titlul vine de la o vorb` de-a mamei: „Asta e ordinea natural` a lucrurilor...“

Un ora[ inventat Portugalia din carte e Portugalia real`? Lisabona din carte e Lisabona cea adev`rat`? Chicago-ul lui Hemingway nu exist`. E un teritoriu inventat. Ucraina lui Gogol e o ]ar` \nchipuit`. Lisabona din Ordinea natural`... e Lisabona mea, poate diferit`, poate asem`n`toare cu ora[ul real. Pentru c` e mai simplu a[a, am numit ora[ul \n care se desf`[oar` ac]iunea din carte Lisabona. E un ora[ inventat pornind de la ora[ul pe care \l cunosc. „Ca s` scrii, nu trebuie s` fii inteligent. Trebuie s` fii un idiot sclipitor“, spunea]i \ntr-un interviu recent. Ce vre]i s` spune]i cu asta? Cartea trebuie s` fie inteligent`, nu autorul! Autorul nu are nici o importan]`. Întotdeauna am crezut c` ar trebui s` public`m anonim. Pe copert` ar trebui s` fie \nscris numele cititorului, pentru c` el „face“ cartea atunci c\nd o cite[te. Dac` cite[ti o carte bun` de dou`, trei ori, vei vedea c` la fiecare lectur`, carte e alta. O carte trebuie s` fie eficace \n sensul pe care Tolstoi \l d` cuv\ntului. Nu trebuie s` cedezi, din orgoliu sau vanitate, tenta]iilor unei fraze fru-

moase, unei metafore. Cartea trebuie s` fie ca o ma[in` care avanseaz`, nemilos, spre ]int`. Urm`ri]i cronicile literare? V` intereseaz` ce scriu criticii literari despre c`r]ile dvs.? Unele recenzii s\nt m`gulitoare. Din altele se vede c` nu au \n]eles mare lucru. Îns` s` [ti]i c` nu urm`resc prea atent ce scriu al]ii despre mine. S\nt at\t de ocupat cu romanul la care lucrez, \nc\t nu am timp de asta. S\nt at\t de m`cinat de ce fac, \nc\t mi-e greu s` m` g\ndesc la teorii, la compara]ii, la figuri de stil, la ce cred al]ii c` ar trebui s` fac. Oricum, nu s\nt interesat de teoriile literare. {i nu cred \n ideea de roman. Eu nu vreau s` scriu povestiri sau nuvele sau romane. Vreau s` scriu despre via]`, pur [i simplu. Ce iese, habar nu am. Nu [tiu exact cum se cheam`. Nu judec dup` aceste criterii nici c`r]ile pe care le citesc. Le citesc [i at\t. A]i avut vreodat` curiozitatea s` v` uita]i peste edi]iile str`ine ale c`r]ilor dvs.? A]i citit vreo traducere?

INTERVIU

Da, \mi place s` v`d cum sun` textele mele \n alte limbi. {i c\nd cunosc limba, chiar \mi face pl`cere s` urm`resc traducerea. Cred c` [i traduc`torul face o munc` solicitant`. Ce leg`tur` e \ntre psihiatrie [i literatur`? Ca scriitor, v-a ajutat \n vreun fel meseria de psihiatru? Eu am devenit medic psihiatru \nt\mpl`tor. Nu \mi doream asta neap`rat. {i asta nu are nici o leg`tur` cu scrisul. Psihiatria nici m`car nu e o meserie prea creativ`. Lumea crede c` psihiatrul intr` \n mintea ta, \]i \n]elege sentimentele... Nu e deloc a[a. Psihiatria – cel pu]in cea pe care am \nv`]at-o eu – e aproape plictisitoare, e o meserie grea \n care trebuie s` iei decizii grele. Mereu eram intrigat de regulile acestei profesii, de scopul ei. Eram chemat s`-mi dau cu p`rerea, s` dau verdicte, s` spun dac` „pacientul“ e normal sau nu. Ce \nseamn` s` fii normal? Ce \nseamn` s` fii bolnav mintal? Ceea ce m` \nsp`im\nta cel mai mult era puterea imens` pe care o avea medicul asupra pacientului. Psihiatrul e ca un fel de dumnezeu. Ce faci cu pacientul? Îl ba]i pe um`r, \i faci electro[ocuri, \i dai medicamente, \l operezi... Pacien]ii s\nt lipsi]i de ap`rare \n fa]a unui medic care poate face aproape ce vrea el. Or, eu \mi puneam tot felul de probleme. E complicat s` fii bolnav. E [i mai complicat s` suferi de o boal` mintal`. {i ce \nseamn` boal` mintal`? La vechii greci, de pild`, epilepsia se numea „boala

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 sacr`“. Iar \n Africa, unde am fost eu, ceea ce noi, occidentalii, numeam schizofrenie, era privit ca un semn al leg`turii cu zeii. Da, \n Angola se spunea c` schizofrenicii s\nt mai aproape de zei. Ca psihiatru e[ti, prin urmare, foarte limitat. A]i g`sit vreun sens \n acel r`zboi? V-au folosit \n vreun fel cei peste doi ani petrecu]i \n Angola, ca medic militar? Într-un r`zboi ca acela, nu exist` \nving`tori, nu exist` glorie. Toat` lumea pierde. Sentimentul acesta al de[ert`ciunii m-a urm`rit tot timpul. Au murit adolescen]i, tineri de 18 ani. Am v`zut moartea cu ochii, cum se spune. Am v`zut oameni murind sub ochii mei. Nu ai cum s` ui]i aceast` experien]`. De altfel, foarte mul]i supravie]uitori nu au dep`[it nici acum aceast` istorie cumplit`. Mii de oameni au fost interna]i, dup` r`zboi, \n diverse institu]ii, pentru a fi ajuta]i s` treac` peste aceast` traum`.

„Pe vremuri se mai citea [i a[a ceva...“ A]i putut s` citi]i \n acei ani? Ce se citea pe front? Atunci mi-am dat seama c` literatura poate avea o utilitate concret`. Pe c\nd eram \n r`zboi, \n Angola, ne trezeam zilnic la 5 diminea]a. La 6 era ora mesei. Iar pe la ora 11 eram ataca]i. De la 6 la 11 aveam de \ndurat o chinuitoare perioad` de a[teptare. C\nd \ncepea t`v`lugul, mai era cum era, \ns` a[teptarea era atroce. La un moment dat, a venit c`pitanul cu Legenda secolelor. Da, pe vremuri se mai citea [i a[a ceva... O citeam cu voce tare, ba unul, ba cel`lalt. Era foarte straniu s` auzi poemele lui Victor Hugo citite \n francez`, \ntr-o garnizoan`, undeva, la grani]a dintre Angola [i Zambia, de c`tre un ofi]er portughez. Poezia introducea \n acel mediu neprietenos, violent, un coeficient de umanitate. Noi eram antrena]i s` ucidem, eram obi[nui]i deja cu ideea c` vom muri \n r`zboi. R`zboiul ne-a deformat min]ile, \ns` poezia ne-a salvat. M`car suflete[te. Prin ea am avut acces la o alt` lume, dincolo de arme, moarte, r`zboi. A]i continuat s` scrie]i chiar [i \n timpul r`zboiului. Cum a]i reu[it?

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

INTERVIU

Scriam \n fiecare zi, chiar [i acolo. Scriam pentru c` asta fac de c\nd aveam cinci ani. Dar [i pentru c` aveam mai mult ca oric\nd nevoie de asta. Era o metod` de a m` izola de mizeria din jur, era o form` de autoap`rare. Dup` r`zboi v-a]i mai v`zut cu fo[tii camarazi? {ti]i ce fac? M` \nt\lnesc destul de des cu ei, mai ie[im la un restaurant, la o cafea. Unii dintre ei nici acum nu [i-au revenit. Pentru unii, r`zboiul parc` nici nu s-a terminat. Nu e vorba doar de suferin]`, ci de tratamentul \ndurat \n timpul r`zboiului. {i de felul \n care am fost antrena]i. Era un antrenament aproape pavlovian: cunosc oameni care, dac` se tr\nte[te o u[`, se arunc` la p`m\nt, ca pentru a se feri de gloan]e.

Nu am nici o problem` cu ]ara mea. Îns` nu-mi place s` reprezint pe nimeni. Oricum, ca s` revin la \ntrebarea anterioar`, patria mi se pare un termen desuet. Oamenii s\nt at\t de diferi]i, \nc\t nu \ncap, cu to]ii, \ntr-o patrie. Eu am mai multe origini, s\ngele meu e amestecat. De ce s` renun] la s\ngele german sau portughez \n numele unui concept care nu folose[te la nimic? {i de ce s` m` subordonez unei idei at\t de abstracte? Eu m` simt bine \n multe locuri, nu am nevoie neap`rat de o ]ar`, de o patrie. Apropo: cum vi se pare Bucure[tiul? S\nt de trei zile la Bucure[ti [i n-am f`cut nimic altceva dec\t s` particip la lans`ri [i s` dau interviuri. N-am apucat s` m` plimb prin ora[, de[i mi-a[ fi dorit. Simt o energie special` \n acest ora[, tare l-a[ str`bate la pas. S-a schimbat mult de c\nd am trecut pe aici ultima oar`. În orice caz, oamenii s\nt minuna]i, se simte spiritul latin. M` simt mai bine ca la Paris. {i de abia a[tept s` rev`d Constan]a, s` merg la malul m`rii. Cred c` marea e singurul lucru care \mi lipse[te aici. ■

Marile substantive abstracte: onoare, patrie, glorie Ca intelectual, v` intereseaz` politica? V` implica]i \n vreun fel pe scena public`? Nu s\nt intelectual, s\nt scriitor, v-am mai spus. Nu fac parte din nici un partid. S\nt prea anarhist pentru a suporta disciplina [i ierarhiile, oricare ar fi ele. {i nici nu cred s` existe vreun partid care s` m` suporte pe mine. Oricum, nu cred c` exist` o forma]iune care s` exprime ce cred eu. Desigur, nu s\nt de dreapta – e cumva normal, m-am n`scut \n timpul unei dictaturi de extrema-dreapt`: regim militar, poli]ie politic`, lag`re de concentrare... Mai t\rziu am fost trimis \n r`zboi \n numele marilor substantive abstracte: onoare, patrie, glorie. Mie \mi este team` de oamenii politici. Cei mai mul]i s\nt ni[te obiecte politice neidentificate. Acum zece ani, c\nd Portugalia era ]ar`invitat` la T\rgul de Carte de la Frankfurt, a]i refuzat s` v` reprezenta]i ]ara. A]i spus: „Portugalia nu are nevoie de mine iar eu nu am nevoie de Portugalia“. Între timp, v-a]i mai normalizat rela]ia cu ]ara dvs? Eu m-am n`scut \n Portugalia dintr-o \nt\mplare. Puteam s` m` fi n`scut oriunde. Puteam s` fi venit pe lume \n Brazilia – ar fi fost, de altfel, mult mai firesc a[a, mama mea era metis`.

a consemnat Matei Martin

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

REPORTAJ Monica T`nase

Povestea unui om [i a pìanjenului sù Cristian Lascu este speolog. Adic` acel cercet`tor care, \n cea mai mare parte a timpului, poart` o salopet` plin` de argil`, cizme de cauciuc, casc` cu frontal` sau un costum de scafandru. Nu este omul pe[terilor, este singurul lor prieten. Mai mult, un pìanjen descoperit \n anii ’80 \i poart` numele \n toate cataloagele din lume. Iar Po[ta Român` a imprimat o serie de timbre cu acest nume: lascona cristiani. La o simpl` cùtare pe Internet afl`m c` este redactor-[ef la National Geographic România, c` a cercetat toate pe[terile de la noi, c\teva pe[teri din lume [i a mai f`cut c\teva descoperiri despre care s-au interesat apoi NASA [i prestigioase reviste de [tiin]` din lume. S-a vorbit at\t de mult p\n` acum despre aceast` imagine a lui Cristi Lascu, \nc\t p\n` [i pe el l-a uluit provocarea noastr` de a vorbi [i despre altceva. Despre c`r]i, despre paradisul lui. Iar lucrurile pe care le-am aflat nu s-au mai spus p\n` acum. „Norocul meu a fost c` am deschis ochii pe o bibliotec` destul de mare. Era, de fapt, o r`m`[i]` a unei biblioteci mult mai mari, care fusese risipit` pe la prieteni [i rude, de teama fiec`rei perchezi]ii a Securit`]ii.“ Primii ani ai comunismului au prins familia Lascu nepotrivit` ideologic. Tat`l, Ion Lascu, terminase [coala de bruderi catolici [i profesa ca inginer. Era creativ [i inventiv, \[i brevetase o inven]ie, dar, cu toate acestea, era considerat, de noul regim, mic-bur-

ghez. Motiv pentru care, \n micu]a cas` din mahalaua Chitila, Securitatea a f`cut mai multe descinderi. Iar mare parte dintre c`r]ile nepotrivite ideologic au fost r`sp\ndite pe la prieteni. „A[a a disp`rut din bibliotec` colec]ia revistei Furnica. A[a trist am fost c\nd a disp`rut din cas`. Erau caricaturi, \n care era [i regele Carol. Era un fel de combina]ie de Ca]avencu [i Urzica pentru c` avea foarte mult` ilustra]ie.“ R`m`seser` \ns` \n bibliotec` suficient Dos-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 toievski, Tolstoi, Mann, Stendhal [i Hugo. „Am \nceput, desigur, cu Jules Verne, dar am migrat destul de repede spre o zon` de romane care se citesc, de fapt, mult mai t\rziu. Ro[u [i negru, Mizerabilii, chiar dac` erau destul de lungi, mi-au pl`cut, m-au fascinat. Iar b`iatul de 13-14 ani descoperea unul dup` altul fascinante personaje. {i, mai mult dec\t romane, adolescentul \ndr`gostit citea poezie. Descoperise Carl Sandburg sau Jacques Prévert. Biblioteca mic` din mahalaua Chitilei era ordonat` [i bine \ntre]inut` de mama, Maria, care cochetase dintotdeauna cu literatura [i crea pentru [coala, \n care \nv`]a fiul ei, mici piese de teatru pentru adolescen]i. La [coala mic` de mahala, {coala Costeasca, unde au mai \nv`]at Mihai Codrescu [i Margareta P\slaru, Cristi Lascu a descoperit doi prieteni de care avea s` r`m\n` legat toat` via]a. Lucian Muscurel, care jucase \n piesele mamei Maria, [i Gigi Croitoru. „Acest Gigi Croitoru s-a n`scut \ntr-o colib` de paiant`, cu p`m\nt pe jos. {i mama lui, venit` de la ]ar`, locuia \n aceea[i cas`. {i tat`l lui, muncitor feroviar, care se mai \mb`ta, locuia [i el tot acolo. {i \nc` foloseau lamp` cu gaz, nu curent electric. {i acolo s` fie o bibliotec`? Nu exista nici o bibliotec`. Dar, de-acolo, din coliba aceea de paiant`, cu acoperi[ul c`zut [i dintr-o s`r`cie lucie, am descoperit omul cu cel mai rafinat gust al oric`rui lucru: al m\nc`rurilor, al lecturii, al filmelor. Venea la mine cu o carte. Uite ce am descoperit. M` uitam, citeam [i aveam s` descop`r c` mi-a dat Stefan Zweig, Suflete zbuciumate sau m` chema la un film [i descopeream c` am v`zut filmul Fragii s`lbatici al lui Bergman. Un senza]ional sim] al calit`]ii avea acest prieten al meu.“ Prietenul acesta este acum colaborator la National Geographic [i nu a pierdut nimic din gustul \nn`scut pentru lucrul de calitate. Chiar dac` s-a n`scut \ntr-o cas` s`rac` din mahalaua Chitilei. Mahalaua de care poate copiii de atunci s-au ru[inat vreodat`. „Acum o spun cu pl`cere. Atunci \mi era jen`, c\nd mergeam la Palatul Copiilor, la Cotroceni [i auzeam c` unul venea de pe {tirbei-Vod`, altul de pe Popa Tatu, iar eu veneam din mahala. Abia apoi, c\nd m-am mutat la bloc, am descoperit adev`rul. C` \n bloc era de fapt

R E P O R TA J

adev`rata mahala, iar acolo \n Chitila, unde madam Stamate ie[ea la strad` cu g`leata cu var stins [i v`ruia to]i pomii, dup` care toat` mahalaua ie[ea ca madam Stamate [i v`ruia, oamenii erau de treab`. Un fel de middle-class, cu oameni \nst`ri]i [i cumsecade.“

Omul [i p`ianjenul Cam \n aceea[i perioad`, la 13-14 ani, Cristi Lascu descoper` muntele [i pe[tera. Era deja campion de judo [i \l prinsese microbul muntelui, de la o c`l`torie cu cortul, \mpreun` cu tat`l lui. {i ce avea s` \nceap` atunci nu se va termina niciodat`. T\n`rul din mahalaua Chitilei va \ncepe studiile pentru a ajunge speolog, iar ceea ce \i va h`r`zi soarta va sem`na cu destinul unui personaj literar. În mai 1986, \mpreun` cu c\]iva cercet`tori, av\nd b`nuiala c` undeva l\ng` Mangalia, \n locul \n care Ceau[escu alesese s` se ridice o termocentral`, \n acel loc aveau s` descopere cel mai important obiectiv de cercetare din România. O pe[ter` \n care supravie]uirea faunei se f`cea printr-un procedeu unic: chemosintez`. Ce \nseamn` asta? Supra-

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

vie]uirea fiec`rei fiin]e vii de pe p`m\nt se face cu ajutorul fundamental al luminii. Ei bine, \n aceast` pe[ter` misterioas`, supravie]uirea se f`cea \n lipsa absolut` a luminii, doar prin sintez` chimic`. În scurt timp, interesul \ntregii lumi [tiin]ifice s-a concentrat asupra acestei pe[teri. Dar abia dup` Revolu]ie echipe de cercet`tori NASA au ajuns \n aceast` zon` [i au investigat locul. Cristian Lascu, {erban S\rbu, Maria Georgescu, Florin Baciu au fost printre primii care au v`zut minunea. Pe[tera c`reia i s-a spus La Movile, datorit` unor movile de p`m\nt din periferia aceea, era complet izolat`. În \ntuneric [i cu foarte pu]in oxigen, fauna din interiorul ei a supravie]uit. Un scenariu detaliat ulterior de Cristian Lascu ar`ta c`, \n urm` cu aproape cinci milioane de ani, la desprinderea faliei africane s-au petrecut c\teva fenomene. Unul dintre argumente era c` \n anumite puncte ale zonei, cum este [i Pe[tera Movile, s-au p`strat izolate \n p`m\nt vie]uitoare ale acelor timpuri. Argumentul definitoriu \n sus]inerea acestei teorii a izol`rii totale din aceast` pe[ter` a fost o analiz` a interiorului, care nu prezenta urme de radia]ii de tip Cernob\l. În interior se g`seau un scorpion depigmentat [i f`r` ochi, o lipitoare,

un miriapod [i p`ianjenul al c`rui nume \i va fi dat de Cristian Lascu: lascona cristiani. În scurt timp, celebritatea cercet`torilor de la Movile va fi incontestabil`. {erban S\rbu [i Radu Popa, intrat \n echip` dup` Revolu]ie, vor ajunge profesori la universit`]i de specialitate din SUA. Cristian Lascu va r`m\ne \n România. F`r` remu[c`ri [i prejudec`]i: „Am descoperit c` s\nt posesorul unei mo[ii a[a de vaste, de la Delt` la Apuseni, c`reia \i spun acas`, \nc\t nu v`d de ce a[ pleca \n alt` parte“. A r`mas aici. Casa din mahalaua Chitila nu mai exist`. I-a luat locul o odioas` construc]ie de beton. S-au mai p`strat castanii din curtea [colii [i ceva din aerul de alt`dat`. Acel aer curat, al pomilor v`rui]i de madam Stamate, poate doar la casa lui de la ]ar` \l mai g`se[te. La 35 de km de Bucure[ti [i-a cump`rat o cas` cu cinci mii de euro [i face naveta la redac]ie cu microbuzul. {i cite[te. {i recite[te. Chiar dac` i se pare cumva o lene a min]ii faptul c` nu alearg` s` descopere mereu c`r]i noi. „Recitesc cu pl`cere Konstantin Paustovski. {i {olohov. Soarta unui om. {i \nc` nu am reu[it s` \n]eleg cum, de fiecare dat` c\nd ajung la final, \mi dau lacrimile. De[i [tiu ce urmeaz`, nu m` pot ab]ine.“ ■

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

ple spa]iile [i nespa]iile, timpul [i netimpul...“. Referin]ele critice s\nt vagi sau absente: nimic despre remarcabilul studiu al lui George Gan` (2002), de[i jum`tate de carte repoveste[te melancolia eminescian`, nici despre Ion Dumitrescu – George Popa pref`c\ndu-se a descoperi cu mirare, acum, valen]ele metaforei m`rii la Eminescu! Etc. În schimb, orice banalitate e prilej de compara]ii c\t mai filozofico-trendy: „A[a cum a recunoscut Eminescu, omul este un str`in \n lume,...ideie devans\nd afirma]ia similar` a lui Martin Heidegger...“. Textele poetice propriuzise s\nt r`st`lm`cite neatent, eul biografic e confundat cu vocea liric`, precum \n co[marurile oric`rui profesor onest de liceu, totul pentru a demonstra c` – a[a cum a ar`tat [i Top\rceanu (sic!) – „Eminescu a constituit una din cele mai iluminate min]i din istoria spiritului“. Gargar` de cuvinte, comentariul are aparen]ele gramaticale ale explica]iei de text („De obicei oglinda mi[c`toare a izvorului este filtrat` prin lumina lunii, a[a cum are loc [i \n poezia...“), \ntemeindu-se probabil pe credin]a c` tot ce e confuz e [i profund; altminteri, cine, oare, poate respira logic \n aburi precum: „Eminescu a aflat o formul` ideal` a libert`]ii spirituale a cititorului: dilatarea la indefinit a spa]iului l`untric prin irezolvabilitatea mi[c`rii suflete[ti, fapt care asigur` disponibilitatea ne\ngr`dit` a zborului...“? Caracteristic` majorit`]ii acestor „eseuri pe teme eminesciene“ este suficien]a plicticoas`, ca un lichid amniotic unde ideea \ncearc` \n zadar din goluri a se na[te. Nu le putem \mpiedica existen]a, putem s` ne \ntreb`m \ns` asupra ra]iunilor legitim`rii ei academice: ele apar la edituri acreditate de CNCSIS [i au parte de suportul financiar al Agen]iei Na]ionale pentru Cercetare {tiin]ific` (cazul de fa]`). Poate c` e dificil s` alegi ce subven]ionezi, dar nu e nevoie de mari competen]e spre a decide c` un autor care pune, \nd`r`tnic, virgul` \ntre subiect [i predicat, scrie „trebuie de precizat“ [i „engrama genetic` func]ie de care reac]ion`m“ nu are de-a face cu limba român` \n genere, [i gata. O minimal` probitate \n cheltuirea banilor publici ar fi salutar` ([i) pentru domeniul, greu \ncercat de semidoctism, al eminescologiei. ■

Ioana Bot

Dilatarea la indefinit sau adormitoarea eminescologie Luna iunie a acestui an va consemna – cu obi[nuitele fanfare, recit`ri [i discursuri patetice – \mplinirea a 120 de ani de la moartea lui Eminescu. Prilej ne\ndoios de forfot` printre exege]ii minori, abunden]i, logoreici, pre]io[i, ale c`ror contribu]ii [tiin]ifice [i eseistice aburesc contururile recept`rii unei opere literare dintre cele mai importante pentru configurarea modernit`]ii române[ti. Cum se \nt\mpl` mai mereu, eminescologia scoate \n eviden]` (involuntar, fire[te) metehnele, bolile, crizele criticii noastre literare \n genere. În „oglinda eminescian`“ s\ntem noi, posteritatea lui nevralgic`. Incomod`, oglinda e interesant` chiar atunci c\nd nu e neap`rat spectaculoas` \n rateurile [i patologiile sale. Un volum precum Libertatea metafizic` eminescian`, semnat de George Popa (Editura Timpul, Ia[i, 2005), ofer` o colec]ie de asemenea nevralgii deghizate \n competen]e [tiin]ifice. Autorul, prolix cum ni-l arat` [i fi[a bibliografic`, e un bombastic de fraz` lung`, chiar dac` ideea (G. Popa scrie „ideia“) nu-i de g`sit \ntr-\nsa; \ntr-un pervers efect compensatoriu, abunden]a lexical` caut` s` suplineasc` vidul conceptual, repovestind \nc\lcit lucruri demonstrate de al]ii: „...are loc zborul lui Hyperion, zbor care este un interludiu \ntre statutul s`u metafizic [i r\vnitul statut de muritor. Dorul, kama (sic!) astrului cap`t` aripi largi c\t universul, arderea sa interioar` um-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

T|RG DE CARTE Ioana Bot

Cum se a]\]` pofta de citit – Salonul de carte de la Geneva, 22-26 aprilie 2009 – A 23-a edi]ie a Salonului interna]ional de carte [i pres` de la Geneva [i-a \nchis por]ile \ntr-un sentiment oficial de entuziasm. Cu 105.000 de vizitatori (7% mai mul]i ca anul trecut), cu ritmuri trepidante ale programelor oferite, \ncruci[\ndu-se ame]itor \n hala sumbr` de la Palexpo (lipsit` de lumin` natural`, e o feerie electric` sub bol]i de beton...), s-a vrut dovada vie c` \ngrozitoarea criz` economic` nu a atins [i lumea c`r]ii. C` monstrul cu o mie de capete, care b\ntuie lumea de azi (chiar [i Elve]ia, de bun` seam`), a r`mas pe dinafar`, de data asta. Incontestabil, concentrarea de programe cul-

turale oferite a fost impresionant` (n`ucitoare, pentru mine) – dar nici o clip` nu m-am putut decide dac` e vorba despre frenezia cumva obligat` a „ultimului bal“ sau despre via]a fericit` a unei insule ocolite de nenorociri. Ca \ntotdeauna, Salonul a fost un aliaj de pragmatism [i nelini[ti identitare (pecetea locului...). Sub egida sa, se adun` foarte multe „saloane“ mai mici, construind un t\rg cu mai multe nivele, uneori – intersectate \ntr-o perfect` indiferen]` unele fa]` de altele. Invitata de onoare anul acesta a fost Turcia (literatur`, turism, art` culinar`, cinematograf, teatru). Expozi]iile speciale au fost dedicate afi[ului francez contemporan, celor cinci mari religii ale lumii, evoc`rii lui Boris Vian \n 700 de documente, lui Zalmaï, fotograf la „reporteri f`r` frontiere“. Al [aselea Salon african al c`r]ii, presei [i culturii a avut ca tem` „Migra]ia african` – de la origini p\n` ast`zi“. „Marea cafenea literar`“ a g`zduit dezbateri literare (cea mai interesant` – cred – despre necesitatea reglement`rii pre]urilor c`r]ii, care este, \n Elve]ia, mai ales un produs de import din marile culturi vecine [i, deci, sensibil mai scump`), dar [i social-politice [i angajate (despre, de pild`, crearea unor centre psihosociale \n Palestina). A fost organizat, pentru a treia oar`, un Sat Manga, pentru amatori de toate v\rstele, cu un Cosplay pe muzic` Ja-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

T|RG DE CARTE

pan pop, ]inut chiar \n Marea cafenea, vineri, 24 aprilie. El se \nvecina cu Satul alternativ, ecologist, angajat pentru lumea a treia, frem`t\nd de discu]ii, unde vechi supravie]uitori ai anilor flower-power fraternizau cu tinerii pro-Gore [i toat` lumea cump`ra produse Bio – banala „tarte aux herbes“ d\ndu-[i aere conspirative (ierburi? ce fel de ierburi? e la liber?). Dar o mare parte a halei era locuit` de Salonul studentului [i al form`rii universitare, destinat orient`rii profesionale – spre universit`]i elve]iene – a tinerilor vizitatori (clasele de elevi venite la t\rg ad`stau cel mai mult aici): un PR atractiv, domenii pe val (chimie, medicin`, genetic`, securitate [i armat`), [i o inefabil` spaim` \n fa]a sc`derii demografice a ultimelor decenii. Geneva [i-a adus aici aniversarea celor 450 de ani ai Universit`]ii, trustul Ringier \ntre]esea cu publica]iile sale locale spa]iul... Întreg Salonul avea – ca \n fiecare an – parcursuri speciale pentru copii, \ncuraja]i s` se joace citind, un soi de descoperire inteligent` a lecturii „la firul ierbii“, \n sensul cel mai literal cu putin]` (insula copiilor la Payot, c`ut`torii de comori ai t\rgului, premiul Enfantaisie, jocurile continuatorilor de pove[ti neterminate, marionete [i desene...). Joi, 23 aprilie, intrarea a fost gratuit`, drept care sute de elevi din toate cantoanele au

luat t\rgul cu asalt, \ndruma]i de profesorii lor [i prelua]i de animatorii locului. Spa]iul c`l`toriilor culturale reunea agen]ii de turism cu oferte ambalate ca descoperiri culturale sau concretiz`ri ale lumilor din c`r]i celebre. Deasupra lumii dezl`n]uite, la etajul Palexpo, Europ’art’09, Salonul anual interna]ional de art` al Genevei avea, ca \n fiecare an, aerul cel mai „alternativ“ \n peisajul general: elitist, aerisit, luminat savant, scump. Dedesubt, o expozi]ie mic` [i rece reunea operele tuturor celor patru Giacometti: tat`l, Giovanni, [i fiii s`i, Alberto cel faimos, dar [i Diego, [i Bruno – o familie modest` din Grisons, o imagine identitar` a Elve]iei profunde [i totodat` superior-artiste. Lumi \nfr`]ite? Mai degrab` lumi paralele, ceea ce se vedea, de pild`, din felul cum convie]uiau c`r]ile (obiectul principal al Salonului) \ntre ele, abstrac]ie f`c\nd chiar [i de toate celelalte spa]ii, expozi]ii [i saloane mai mici. Spuneam c` invitata de onoare a fost Turcia, care a mizat \ntr-o ampl` desf`[urare de PR pe bog`]iile sale cultural-exotice, clam\ndu-[i capacitatea de a \mbog`]i patrimoniul european actual. Istanbulul va fi capitala cultural` a Europei \n 2010 [i, impecabil construit, standul celor mai importan]i musafiri oferea imaginea atractiv` a celei mai fericite ]`ri de pe p`m\nt, aflate acum (spun

T|RG DE CARTE

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

textele oficiale) pe „lungul drum c`tre Uniunea European`“. Între scriitorii invita]i figurau, de pild`, Perihan Magden [i Nedim Gürsel (actualmente tr`itor la Paris), romancieri care au avut probleme cu cenzura politic` [i religioas`, dar bro[urile generos distribuite [i elegante despre literatura turc` \i consacrau maximum patru r\nduri lui Pamuk (f`r` a men]iona m`car Premiul Nobel). Nici editurile occidentale nu au mai f`cut „standuri alternative cu autori incomozi“ (ca acum un an, \n replic`, Rusiei invitate de onoare): intelectualii europeni par mai degrab` fascina]i de [ansa de a-[i culpabiliza necunoa[terea islamului, de a iubi ce nu cunosc [i de a credita entuziast, neaten]i la detalii. Mult spectacol pentru copii (Karaghioz) [i vitrine cu produse specifice. În acela[i timp, Salonul vedea lansarea la ap` a primului num`r din Heterographe. Re-

vista homoliteraturilor, care clameaz` c` „literatura bun` e queer“ (iar animalul s`u totemic e c`lu]ul de mare, unde tat`l poart` ou`le, fragil [i frumos) [i are deja un impact notabil pe plan european. M-a amuzat s` constat dep`rtarea – \n spa]iul halei – a locului acestei lans`ri de insula turceasc`, respectiv de aceea a ofertelor universitare: polite]ea elve]ian` \n ac]iune, cred, mai degrab` dec\t vechiul live and let live. Marile re]ele de distribu]ie a c`r]ii francofone, FNAC [i Payot, veniser` cu artileria grea a titlurilor (c\teva mii), a ac]iunilor de PR (aprilie era Luna erotismului la FNAC, \ndemn\ndu-[i cititorii s` „\ndr`zneasc`“, pentru c`, fie [i \n vremuri de criz`, sex sells); veniser` \n schimb cu artileria u[oar` a autorilor vandabili, mai ales romancieri, mai ales „istorii ale propriei mele vie]i“: Irène Frain (cu Les naufragés de l’\le Tromelin/Naufragia]ii de pe insula Tromelin), Calixte Beyala (cu Le roman de Pauline/ Romanul lui Pauline), Eric-Emmanuel Schmitt (cu Le sumo qui ne pouvait pas grossir/ Lupt`torul de sumo care nu se putea \ngr`[a), Tahar Ben Jelloun (cu Au pays/La ]ar`). Dar ace[tia erau... parizienii. Dintre localnici, marii editori francezi au preferat intelectualii-politicieni, ecologi[ti [i incomozi, precum Jacques Neyrinck sau Jean Ziegler. Dar [i autoarea bestseller-ului 2008 \n Elve]ia, Magali Jenny, antropolog, care s-a ocupat de noua manie a lumii occidentale – medicina alternativ`, vracii [i [amanii: Guérisseurs, rebouteux et faiseurs de secret (Vindec`torii, vracii [i ghicitorii); cu aproape 40.000 de exemplare v\ndute, cartea trece drept un fenomen editorial. Fa]` cu asemenea desf`[urare de for]e, unde s\nt editorii elve]ieni (romanzi, mai ales)? Sub deviza ironic` (s` fi spus Victor Hugo a[a ceva?) „Librarul elve]ian \[i mulge vaca [i cite[te-n pace“, ei au c`utat [i de aceast` dat` s` compenseze prin dinamism [i inventivitate ceea ce nu pot nici visa s` aib`, \n materie de dimensiuni sau de re]ele de distribu]ie. Biblioteca Na]ional` a Elve]iei, de la Berna, s-a implicat \ntr-o serie de ac]iuni destinate a atrage aten]ia asupra clasicilor (Agota Kristof r`m\ne favorita publicului, dup` decenii \ntregi), a bazelor de date de informare cu acces liber etc. Iar editorii

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

T|RG DE CARTE

mici au f`cut ce [tiu ei mai bine: [i-au unit for]ele, \n standuri comune [i prietenoase, unde puteai sorbi o cafea aproximativ` [i conversa substan]ial despre ce vrei s` cite[ti, ce cau]i, ce s` faci cu via]a asta \n genere, pentru c` librarul, ca [i editorul, ia locul astfel barmanului ascult`tor de confesiuni din filmele vechi. Cercul librarilor [i al editorilor genevezi, creat \n 2006, e un asemenea exemplu de strategie local`, sus]inut` discret prin politici de stat (cantonul are o Comisie consultativ` pentru punerea \n valoare a c`r]ii, finan]at` din fonduri publice). 24 de edituri [i libr`rii construiesc aici programe convergente, pentru toate tipurile de cititori. Lor li se al`tur` asocia]ia Lobby-ului elve]ian al c`r]ii (care distribuia, gratuit, \n t\rg, bro[uri cu \nceputuri palpitante, ale unor c`r]i de autori elve]ieni, ca s` a]\]e pofta de citit). {i, \n lini[tea plu[at` negru a standurilor, incredibile bule de aer \n zarva pavilionului de beton-cubecule]e-microfoane-[i-drapele, ochiul atent putea deslu[i baletul editorilor, traduc`torilor, agen]ilor, care se \nt\lneau spre a pune la cale viitoarele c`r]i, \ntr-un soi de palimpsest al spectacolului Salonului.

Nu, cu a[a zarv` [i v\nz`ri, cartea nu pare, evident, s` fie \n criz`. Creatorul Salonului (\n 1987), editorul Pierre-Marcel Favre, declar` ritos c` nici nu este: pentru c` lectura e o \ndeletnicire mai pu]in costisitoare ca altele, pentru c` – atunci c\nd nu ne mai putem permite nimic altceva – ne vom \ntoarce la vechile c`r]i, pentru c` se traduce enorm, pentru c` suportul electronic va r`m\ne minoritar, destinat unei elite aparte, \n favoarea c`r]ii de h\rtie, accesibil` tuturor. Sub aceste idei – ale sim]ului comun, enun]ate gospod`re[te de p`rintele s`u fondator – s-a deschis [i s-a desf`[urat Salonul genevez al c`r]ii. Am h`l`duit fericit` \n labirintul lui, am ostenit d\ndu-i de cap`t, am recunoscut tipare [tiute [i m-am mirat de \ncruci[`ri noi, f`r` ca toate acestea s` m` conving`, totu[i, c` lumea c`r]ilor e cea mai fericit` dintre lumile accesibile nou`, ast`zi. Perfect` ([i aici!), Elve]ia \mi l`sa, din nou, un gust de ne\ncredere pe limba mea de cititor indefinibil, dar persistent. ■

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

S C R I I T O R I P E D I VA N

a nu dezvolta resentimente \n condi]ii care de obicei le favorizeaz`: „{i binecuv\ntez faptul c` frustr`rile pe care le trìsem la Spiru Haret nu m-au otr`vit cu nici un resentiment fa]` de oamenii boga]i“. Esen]ial, \l mai apropie pe Octavian Paler de reperul pe care [i l-a ales aspira]iile de m`rire [i succes, precum [i amploarea lor. La 19 ani, Julien Sorel era admirator al lui Napoleon Bonaparte, \n timp ce adolescentul O.P. a avut drept carte de c`p`t\i Cultul eroilor de Carlyle: „Am citit-o de vreo trei ori, cred, la [aisprezece ani“. Îmi devine clar c` problemele sau „complexele“ lui Paler s\nt de competen]a lui Adler, nu de cea a lui Freud. Cine d` examen de admitere la trei facult`]i, iar \n primul an de studen]ie se groz`vea „\n mod stupid, sp`rg\nd pahare \ntre din]i [i mestec\nd sticle“ dovede[te o nevoie de autoafirmare ie[it` din comun. Paler a realizat [i chiar dep`[it idealul la care aspira, \n zorii vie]ii sale adulte, de a deveni „mic burghez“, apar]in\nd pentru un timp marii burghezii comuniste: membru \n CC al PCR, director al TVR [i al cotidianului România liber`. Adler ar spune c` nevroza lui Paler rezid` \n conflictul incon[tient dintre uria[a sa nevoie de autoafirmare [i sim]ul sù moral, care nu i-a permis s` foloseasc` orice mijloace pentru a-[i atinge scopul. De[i reu[e[te nu numai o compensare a sentimentului de inferioritate indus de condi]ia sa modest`, ci de-a dreptul o supracompensare, O.P. nu a dep`[it niciodat`, se pare, limita compromisului decent. De asemenea, faptul c`, dup` 1990, nu a f`cut excese \n repudierea comunismului atest` c` nu a avut nevoie de acest mijloc de dezvinov`]ire pervers`. Lipsa de apetit pentru ocuparea func]iei de pre[edinte al României, care i s-a propus la un moment dat, indic` ac]iunea puternicului control al sim]ului moral. Re]inerea mea fa]` de Octavian Paler, c\t` a fost, a venit \ntotdeauna din destinul sù de \nalt demnitar comunist. Convorbirile... sale cu Daniel Cristea-Enache m-au lini[tit: Octavian Paler a fost un nevrotic, ca noi to]i, nu un psihopat, iar din punct de vedere social, nevroticii s\nt preferabili. ■

Vasile Dem. Zamfirescu

Un Julien Sorel român? C\nd un scriitor, un om de pe strad` sau un pacient de psihanaliz` neag` ferm c` i-ar apar]ine o anumit` tr`s`tur` de personalitate, cum i se \nt\mpl` lui Octavian Paler \n convorbirile cu Daniel Cristea-Enache (Convorbiri cu Octavian Paler, Editura Corint, 2008), psihanalistul, baz\ndu-se pe experien]a sa clinic`, se \ndoie[te [i presupune mai cur\nd contrariul. Ca psihanalist, nu-l cred, deci, pe scriitor, c\nd afirm`: „De ceva s\nt sigur. Eram contrariul unui Julien Sorel“. Din m`rturiile sale reiese, dimpotriv`, c` avea toate datele pentru a deveni un Julien Sorel à la roumaine: „modestia extrac]iei sociale“, cel pu]in tot at\t de joas` ca a personajului lui Stendhal, precum [i mijloacele psihice de a-[i atinge scopurile de succes social, cu siguran]` mai puternice dec\t cele ale reperului s`u literar. Modul \n care Octavian Paler [i-a petrecut studen]ia ilustreaz` \n egal` m`sur` ambele premise: „Eram t\n`r. Dormeam \ntr-o c`m`ru]` la Coana Veta, originar` din Lisa, f`r` sob`, f`r` lumin` electric`, f`r` ap` curent`, f`r` podele (era lut pe jos)“. Nereu[ind s` devin` gazetar sportiv sau corector la o editur`, pentru a-[i c\[tiga existen]a \ntr-un mod mai apropiat de aspira]iile sale culturale („voiam s` reabilitez Evul Mediu!“), singura surs` de existen]` era c`ratul l`zilor \n Gara de Est. Cu siguran]`, Julien Sorel nu ar fi avut for]` s` tr`iasc` altfel. Personajul literar era plin de resentimente fa]` de cei pe care-i servea, \n timp ce Paler are darul rar de

colaje de Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

FRAGMENTE Julio Cortázar

Scrisoare c`tre o domni[oar` din Paris Andrée, eu nu voiam s` vin s` locuiesc \n apartamentul dumitale de pe strada Suipacha. Nu at\t din pricina iepura[ilor, ci mai cur\nd pentru c` mi-e greu s` intru \ntr-o ordine stabilit`, prev`zut` \n cele mai mici am`nunte, cele care la dumneata acas` p`streaz` muzica lavandei, tremurul unui puf de pudrat, dialogul vioarei cu viola \n cvartetul Rará. Îmi las` un gust amar s` intru \ntr-un mediu unde cineva care trìe[te \n spiritul armoniei a aranjat totul ca o reflectare vizibil` a sufletului sù, aici c`r]ile (\ntr-o parte cele \n spaniol`, \n cealalt` cele \n francez` [i englez`), dincolo pernele verzi de canapea, \n locul acela exact de pe m`su]` scrumiera de cristal ce pare un balon de s`pun tìat \n dou`, [i \ntotdeauna un parfum, un sunet, un av\nt de plante, o fotografie a prietenului mort, un ritual de serviciu de ceai [i cle[ti[or pentru zah`r... Ah, draga mea Andrée, ce greu e s` te \mpotrive[ti, chiar accept\nd-o cu toat` supunerea propriei fiin]e, ordinii minu]ioase pe care o femeie o instaureaz` cu delicate]e \n locuin]a ei! Ce gest vinovat s` iei o cup` mic` de metal [i s-o pui \n cel`lalt cap`t al mesei, s-o a[ezi acolo numai pentru c` ]i-ai adus dic]ionarele engleze [i trebuie s` stea chiar \n locul acela, la \ndem\n`! A deplasa cupa e ca [i cum ai pune un oribil ro[u nea[teptat \n mijlocul unei modula]ii de Ozenfant1, ca [i cum coardele de la toate contrabasurile s-ar rupe \n acela[i timp, cu aceea[i

\ngrozitoare plesnitur` de bici, \n clipa cea mai t`cut` a unei simfonii de Mozart. A deplasa cupa aceea stric` echilibrul raporturilor din toat` casa, al fiec`rui obiect cu altul, al fiec`rui moment al spiritului s`u cu spiritul \ntregii case [i al celei care o locuie[te. Nu pot s`-mi \ntind m\na c`tre o carte, s` \mpresor cu ging`[ie conul de lumin` al unei l`mpi, s` deschid cutia muzical`, f`r` ca un sentiment de ofens` [i sfidare s` nu-mi treac` pe dinaintea ochilor precum un stol de vr`bii. {tii de ce am venit la dumneata, \n salonul lini[tit [i primitor la amiaz`. Totul pare at\t de firesc, ca \ntotdeauna c\nd nu cuno[ti adev`rul. Dumneata ai plecat la Paris, [i eu am r`mas \n apartamentul de pe strada Suipacha, \n virtutea planului pe care-l alc`tuiser`m, simplu [i mul]umitor pentru am\ndoi, p\n` c\nd luna septembrie o s` te aduc` din nou \n Buenos Aires, iar pe mine o s` m` lanseze \n vreo alt` cas` unde poate c`... Dar nu de asta \]i scriu, \]i trimit scrisoarea din pricina iepura[ilor, mi se pare corect s` fii la curent; [i pentru c` \mi place s` scriu scrisori, [i poate pentru c` plou`. M-am mutat joia trecut`, la cinci dup`-amiaza, cople[it de cea]` [i de lehamite. Am \nchis at\tea geamantane \n via]a mea, mi-am petrecut at\tea ceasuri f`c\nd bagaje care nu duceau nic`ieri, \nc\t ziua de joi a fost plin` de umbre [i de curele, c`ci atunci c\nd v`d curelele de la valize

traducere din limba spaniol` de Tudora {andru Mehedin]i

■ Argentinianul Julio Cortázar este una dintre figurile emblematice ale celebrului boom al literaturii latino-americane din anii l960 [i unul dintre cei mai de seam` scriitori de expresie spaniol` ai timpului nostru. N`scut la Bruxelles, \n l914, din p`rin]i argentinieni, \[i petrece copil`ria [i tinere]ea \n Argentina. În 1937 absolv` Facultatea de Litere a Universit`]ii din Buenos Aires, unde peste c\]iva ani va preda cursuri de literatur`, [i colaboreaz` la revistele Sur [i Realidad. În l951, \n semn de protest fa]` de regimul lui Perón, pleac` din ]ar`, stabilindu-se la Paris, unde tr`ie[te p\n` la sf\r[itul vie]ii (l984), lucr\nd vreme de dou` decenii la UNESCO. S-a implicat \ns`, prin scrisul [i activitatea sa, \n marile probleme politice [i sociale ale Argentinei, Americii Latine [i ale lumii contemporane, pled\nd constant pentru libertatea spiritului [i demnitatea omului.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

parc` a[ vedea umbre, elemente ale unui bici care m` love[te indirect, \n felul cel mai subtil [i mai groaznic. Dar mi-am f`cut bagajele, am anun]at-o pe menajera dumitale c` voi veni s` m` instalez, [i m-am urcat \n ascensor. Exact \ntre primul [i al doilea etaj am sim]it c` voi v`rsa un iepura[. Nu-]i explicasem niciodat` treaba asta, s` nu crezi c` din lips` de loialitate, dar n-o s` m` apuc, fire[te, s` povestesc altora c` din c\nd \n c\nd v`rs un iepura[. Întruc\t mi se \nt\mplase \ntotdeauna fiind singur, p`stram secretul a[a cum se p`streaz` at\tea dovezi ale celor \nt\mplate (sau pe care le faci s` se \nt\mple) \n strict` intimitate. Nu mi-o repro[a, Andrée, nu mi-o repro[a. Din c\nd \n c\nd mi se \nt\mpl` s` v`rs un iepura[. Nu-i un motiv ca s` nu pot locui \n orice cas`, nu-i un motiv pentru care trebuie s` m` ru[inez [i s` tr`iesc retras [i pe t`cute. C\nd simt c` o s` v`rs un iepura[, \mi bag dou` degete \n gur` \n chip de penset` deschis` [i a[tept s` simt \n g\t pufu[orul c`ldu] urc\nd ca o efervescen]` de sare aromatic`. Totul se petrece rapid [i igienic, c\t ai bate din palme. Îmi scot degetele din gur` [i, odat` cu ele, prins de urechi, un iepura[ alb. Iepura[ul pare mul]umit, e un iepura[ normal, perfect, at\t doar c` foarte mititel, ca un iepura[ de ciocolat`, dar alb [i pe de-a-ntregul iepura[. Mi-l pun \n palm`, \i m\ng\i pufu[orul cu degetele, iepura[ul pare satisf`cut c` s-a n`scut, fream`t` tot [i-[i lipe[te boti[orul de m\na mea, mi[c\ndu-[i-l cu tremurul acela lini[tit [i g\dil`tor al boti[orului unui iepure ce se freac` de o m\n`. Caut` de m\ncare [i atunci eu (vorbesc de vremea c\nd asta se \nt\mpla \n casa mea din afara ora[ului) \l pun \n glastra mare unde cre[te trifoiul pe care l-am sem`nat special pentru asta. Iepura[ul \[i \nal]` de tot urechile, \mpresoar` un fir de trifoi fraged cu o rapid` mi[care de mori[c` a boti[orului, [i [tiu c` pot s`-l las [i s` plec, s`-mi continui un r`stimp o via]` nu prea diferit` de cea a at\tor oameni care-[i cump`r` iepuri de pe la ferme. Între primul [i al doilea etaj, Andrée, ca o prevestire a ceea ce avea s` fie via]a mea \n casa dumitale, am [tiut c` voi v`rsa un iepura[. Imediat m-a cople[it teama (sau era uimire? Nu, tea-

m` de uimire, poate), c`ci \nainte de a pleca de la mine, doar cu dou` zile \n urm`, v`rsasem un iepura[, a[adar puteam fi lini[tit pentru o lun`, pentru cinci s`pt`m\ni, poate [ase cu pu]in noroc. Vezi deci c` problema iepura[ilor era pe de-a-ntregul rezolvat`. Sem`nam trifoi \n balconul casei mele, v`rsam un iepura[, \l puneam \n glastra cu trifoi [i dup` o lun`, c\nd b`nuiam c` dintr-o clip` \ntr-alta... ei bine, atunci d`ruiam iepurele care crescuse \ntre timp doamnei Molina, care credea c` e vorba de un hobby de-al meu [i nu m` \ntreba nimic. În alt` glastr` cre[tea deja un trifoi fraged, tocmai potrivit, iar eu a[teptam f`r` nici o grij` diminea]a \n care g\dilatul pufu[orului care urca avea s` mi se opreasc` \n g\t, [i noul iepura[ avea s` repete din clipa aceea via]a [i obiceiurile celui dinainte. Obiceiurile, Andrée, s\nt forme concrete ale ritmului, s\nt partea aceea a ritmului care ne ajut` s` tr`im. Nu era ceva at\t de \ngrozitor s` v`rs iepura[i odat` ce asta intrase \n ciclul invariabil, \n metod`. Vei vrea probabil s` [tii la ce bun at\ta osteneal`, at\ta trifoi [i doamna Molina. Ar fi fost mai bine s` omor imediat iepura[ul [i... Ah, ar trebui s` ver[i m`car unul, s`-l iei cu dou` degete [i s`-l pui \n palma deschis`, legat \nc` de tine prin \nsu[i gestul acesta, prin aura inefabil` a proximit`]ii lui abia alterate! O lun` te distan]eaz` at\t de mult! O lun` \nseamn` m`rime, blan` cu fir lung, salturi, ochi s`lbatici, diferen]` ca de la cer la p`m\nt. Andrée, o lun` e un iepure, \ntr-o lun` devine un iepure \n toat` firea; dar momentul ini]ial, c\nd fulgul c`ldu] [i frem`t\nd ascunde o prezen]` inalienabil`... Ca un poem care se \nfirip`, rod al unei nop]i \n Idumea2: care \]i apar]ine tot at\t c\t \]i apar]ii tu \nsu]i... [i apoi nu chiar tu \nsu]i, at\t de izolat [i de distant \n lumea lui alb` [i neted` de m`rimea unei scrisori. M-am hot`r\t totu[i s` omor iepura[ul \ndat` ce se na[te. Eu urma s` locuiesc patru luni \n casa dumitale: patru – poate, cu noroc, trei – linguri de alcool \n boti[or. ({tiai oare c` din mil` po]i omor\ instantaneu un iepura[, d\ndu-i s` bea o lingur` de alcool? Carnea i se fr`geze[te, se spune, cu toate c` eu... Trei sau patru linguri de alcool, apoi la toalet` sau un pache]el aruncat la gunoi.)

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

FRAGMENTE

C\nd am trecut de etajul trei, iepura[ul \mi tres`rea \n m\na deschis`. Sara a[tepta sus, s` m` ajute s` duc \n`untru valizele... Cum s`-i explic, s`-i spun c` un capriciu, c` un magazin de animale? Am \nf`[urat iepura[ul \n batist`, l-am pus \n buzunarul pardesiului, f`r` s`-l \nchei, ca s` nu-l strivesc. Abia dac` se mi[ca. M`runta lui con[tiin]` trebuie s`-i fi revelat fapte importante: c` via]a e o mi[care \n sus, cu un click final, [i totodat` un cer alb, \nv`luitor [i mirosind a lavand`, \n fundul unui pu] cald. Sara n-a v`zut nimic, era cu des`v\r[ire acaparat` de arz`toarea problem` de a \mp`ca sim]ul ei de ordine cu valiza mea c\t un dulap, cu h\rtiile [i cu nep`sarea mea fa]` de explica]iile ei complicate \n care revenea ne\ncetat expresia „de exemplu“. Îndat` ce am putut, m-am \nchis \n baie; s`-l omor, repede. O ginga[` zon` de c`ldur` str`juia batista, iepura[ul era alb ca z`pada [i mi s-a p`rut mai frumos ca ceilal]i. Nu m` privea, st`tea doar, frem`t\nd mul]umit, [i `sta era modul cel mai \ngrozitor de a m` privi. L-am \nchis \n dul`piorul de medicamente gol [i m-am \ntors s` despachetez, descump`nit, dar f`r` s` m` simt nenorocit, nici vinovat, f`r`

s`-mi s`punesc m\inile ca s` le scap de o ultim` convulsie. Am \n]eles atunci c` nu puteam s`-l omor. Îns` chiar \n noaptea aceea am v`rsat un iepura[ negru. {i dup` dou` zile, unul alb. Iar a patra noapte, un iepura[ cenu[iu. Trebuie s` ]ii tare mult la frumosul dulap din dormitorul dumitale, cu u[a aceea mare ce se deschide generos, cu rafturile goale \n a[teptarea ruf`riei mele. Acum i-am pus acolo. Acolo \n`untru. E adev`rat c` pare imposibil; nici Sara n-ar crede-o. Pentru c` Sara nu b`nuie[te nimic, [i nu b`nuie[te nimic datorit` grijii mele teribile, o grij` care-mi distruge zilele [i nop]ile [i m` macin` pe din`untru, \mpietrindu-m` precum steaua de mare pe care ai pus-o deasupra c`zii [i care, ori de c\te ori fac baie, pare s`-mi umple trupul de sare, de raze de soare fierbin]i [i de st`ruitor murmur din ad\ncuri. Ziua dorm cu to]ii. S\nt zece. Ziua dorm cu to]ii. Cu u[a \nchis`, dulapul e o noapte diurn` numai pentru ei acolo \[i dorm noaptea \ntr-o molcom` supunere. C\nd plec la serviciu, iau cu mine cheile de la dormitor. Sara crede, pesemne, c` n-am \ncredere \n cinstea ei [i m` prive[-

Opera sa, cunoscut` pe toate meridianele lumii, ilustreaz` cu prec`dere romanul, povestirea [i eseul. Pe l\ng` capodopera Rayuela ({otron), este autorul romanelor Examenul, Premiile, Cartea lui Manuel, C\[tig`torii, 62: model de asamblat [i a numeroase volume de povestiri – Bestiar, Sf\r[itul jocului, Armele secrete, Octaedru, Toate focurile, focul, Cineva \n trecere pe aici, C\t de mult o iubim pe Glenda, La vreme nepotrivit` etc. –, precum [i al unor originale lucr`ri \n form` de colaj (Ocolul zilei \n optzeci de lumi). A publicat, de asemenea, volume de eseuri, teatru, poezii. Demersul narativ al lui Julio Cortázar – „argentinianul iubit de toat` lumea“, cum \l nume[te Gabriel García Márquez – dezv`luie un angrenaj armonios, unde fantezia [i realitatea se \mpletesc constant, supun\ndu-se unei for]e n`valnice [i misterioase, [i atinge adesea o adev`rat` des`v\r[ire stilistic`. Povestirea Scrisoare c`tre o domni[oar` din Paris face parte din volumul Bestiar, \n curs de apari]ie la Editura Polirom.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

te [ov`ielnic`, se vede bine \n fiecare diminea]` c` \i st` pe limb` s`-mi spun` ceva, dar \n cele din urm` se ab]ine, spre marea mea bucurie. (C\nd deretic` \n dormitor, de la nou` la zece, fac zgomot \n salon, pun un disc cu Benny Carter care pune st`p\nire pe toat` atmosfera, [i fiindc` [i Sara e amatoare de c\ntece [i de pasodoble, dulapul pare silen]ios [i poate [i este, c`ci pentru iepura[i e timp de noapte [i de odihn`.) Ziua lor \ncepe la ora de dup` cin`, c\nd Sara ia tava cu un clinchet u[urel al cle[ti[orului de zah`r, \mi spune noapte bun` – da, Andrée, cel mai trist e c`-mi dore[te noapte bun` – [i se \nchide la ea \n camer`; dintr-odat` m` pomenesc singur, singur cu dulapul \ncuiat, singur cu obliga]ia [i cu am`r`ciunea mea. Îi las s` ias`, s-o porneasc` agili la asaltul salonului, mirosind vioi trifoiul ascuns \n buzunarele mele [i care acum face pe covor efemere dantele pe care ei le stric`, le r`scolesc, le \nghit \ntr-o clip`. M`n\nc` bine, t`cu]i [i cuviincio[i, deocamdat` n-am de ce s` m` pl\ng, m` uit doar la ei de pe canapea, cu o carte inutil` \n m\n` – [i eu, care voiam s` citesc toate volumele de Giraudoux din biblioteca dumitale, Andrée, ca [i istoria Argentinei de López de pe raftul de jos de tot –, iar ei \[i m`n\nc` trifoiul. S\nt zece. Aproape to]i albi. Î[i \nal]` capul

c`ldu] spre l`mpile din salon, cei trei sori nemi[ca]i ai zilei lor, [i le place lumina pentru c` noaptea lor nu are nici lun`, nici stele [i nici felinare. Î[i privesc soarele lor triplu [i s\nt mul]umi]i. De asta sar pe covor, pe scaune, zece pete u[oare care se deplaseaz` ca o constela]ie mi[c`toare dintr-o parte \n alta, \n vreme ce eu a[ dori s`-i v`d lini[ti]i, s`-i v`d la picioarele mele [i lini[ti]i – \ntr-un fel, visul oric`rui zeu, Andrée, visul nicic\nd realizat al zeilor –, nu a[a cum sar acum, strecur\ndu-se pe sub portretul lui Miguel de Unamuno, \n jurul vazei de un verde luminos, \n cavitatea neagr` a biroului, ve[nic mai pu]in de zece, ve[nic [ase sau opt, iar eu m` tot \ntreb pe unde or fi cei doi care lipsesc, [i dac` Sara s-ar trezi din orice cauz`, [i ce-o fi cu pre[edin]ia lui Rivadavia despre care voiam s` citesc \n istoria lui López. Nu [tiu cum de rezist, Andrée. Eu am venit \n casa dumitale – \]i aminte[ti? – s` m` odihnesc. Nu-i vina mea dac` la r`stimpuri v`rs un iepura[, dac` mutarea asta m-a afectat [i pe din`untru – nu este vorba de nominalism, nici de magie, numai c` lucrurile nu se pot schimba a[a, dintr-odat`, uneori iau o cu totul alt` \ntors`tur` [i c\nd a[tep]i palma din dreapta vine din st\nga. A[a se \nt\mpl`, Andrée, sau altminteri, dar mereu a[a.

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9

FRAGMENTE

Î]i scriu noaptea. E trei dup`-amiaza, dar e noapte pentru ei. Peste zi dorm cu to]ii. Ce u[urare biroul de la serviciu, plin de ]ipete, ordine, ma[ini Royal, vicepre[edin]i [i copi[ti! Ce u[urare, ce lini[te, ce groaz`, Andrée! Acum m` cheam` la telefon, s\nt prietenii care \[i fac griji din pricina nop]ilor mele solitare, e Luis care m` invit` la plimbare sau Jorge care mi-a luat bilet la un concert. Aproape c` nu m` \ncumet s`-i refuz, scornesc st`ruitoare [i interminabile pove[ti c` nu m` simt bine, c` s\nt \n urm` cu ni[te traduceri, c` am nevoie de singur`tate. {i c\nd m` \ntorc [i m` urc \n ascensor – por]iunea aceea \ntre primul [i al doilea etaj – \n fiecare sear` \mi \ncol]e[te f`r` gre[ speran]a de[art` c` nu-i adev`rat. Fac tot ce pot s` nu \]i distrug` lucrurile. Au ros pu]in c`r]ile de pe raftul de jos, le vei g`si ascunse pentru ca Sara s` nu-[i dea seama. }ineai mult la lampa cu vasul de por]elan, plin de fluturi [i cavaleri de pe vremuri? Cr`p`tura mai c` nu se vede, m-am str`duit toat` noaptea s-o lipesc cu un ciment special cump`rat de la o firm` englezeasc` – [tii doar c` firmele engleze[ti au cele mai bune sortimente de ciment – [i acum m-am a[ezat l\ng` lamp`, pentru ca nici unul dintre ei s` n-o mai ating` cu l`bu]ele (e aproape \nduio[`tor s` vezi cum le mai place s` se ridice \n dou` labe, nostalgie a omului de departe, poate imit\ndu-[i zeul care se tot foie[te [i \i prive[te moroc`nos; pe deasupra, ]i-ai dat probabil seama – poate \n copil`ria dumitale – c` po]i pedepsi un iepura[ pun\ndu-l s` stea la col] nemi[cat, cu l`bu]ele pe perete, ore \n [ir). La cinci diminea]a (am dormit pu]in, tr\ntit pe canapeaua verde [i trezindu-m` la fiecare curs` de pe covorul plu[at, la fiecare clinchet) \i pun \n dulap [i fac cur`]enie. De asta Sara g`se[te totul \n ordine, de[i uneori i-am v`zut pe chip o uimire re]inut`, c\nd r`m\ne cu ochii ]int` la un obiect, la o u[oar` decolorare a covorului, [i din nou dorin]a de a m` \ntreba ceva, dar eu m` apucam s` fluier varia]iunile simfonice de Franck, a[a c` nici g\nd. Dar la ce bun s`-]i mai povestesc, Andrée, despre m`runtele nenorociri ale acestor zori de zi surde [i vegetale, \n care p`[esc adormit culeg\nd de pe jos fire de trifoi, puf alb, lovindu-m` de mobile, \n-

nebunit de somn, [i traducerea mea din Gide pe care am l`sat-o balt`, cea din Troyat de care nici nu m-am apucat \nc`, scrisorile de r`spuns adresate unei doamne de departe care s-o fi \ntreb\nd dac`... la ce bun s` continui cu toate astea, la ce bun s` scriu mai departe r\ndurile astea pe care le scriu \ntre telefoane [i \ntrevederi? Andrée, draga mea Andrée, singura mea consolare e c` s\nt zece, nu mai mul]i. Acum cincisprezece zile am ]inut \n palm` un ultim iepura[, apoi nimic, doar cei zece pe care-i am aici, \n noaptea lor diurn`, [i-i v`d cresc\nd, se ur\]esc c\nd \ncepe s` le creasc` blana, apoi adolescen]i \mboldi]i de urgen]e [i capricii, ]op`ind pe bustul lui Antinou (b`iatul `sta cu privirea goal` e Antinou, nu-i a[a?) sau disp`r\nd \n camera de zi unde mi[c`rile lor st\rnesc zgomote r`sun`toare, \nc\t trebuie s`-i alung de acolo de team` s` nu-i aud` Sara [i s`-mi apar` \n fa]` \ngrozit`, poate \n c`ma[` lung` – fiindc` Sara trebuie s` doarm` a[a, cu c`ma[` lung` – [i atunci... Doar zece, g\nde[te-te [i dumneata la mica bucurie pe care totu[i o simt, la lini[tea tot mai profund` ce m` cuprinde c\nd, la \ntoarcere, trec de plafonul rigid de la primul [i al doilea etaj. * * * Am \ntrerupt scrisoarea fiindc` trebuia s` m` duc la o [edin]` de comitet. O reiau aici, la dumneata acas`, Andrée, \n lumina cenu[ie a r`s`ritului. E \ntr-adev`r o nou` zi, Andrée? Un spa]iu alb de pe pagin` va fi pentru dumneata intervalul, poate puntea care une[te scrisul meu de ieri cu cel de ast`zi. Trebuie s`-]i spun c` \n intervalul acesta totul s-a n`ruit, acolo unde dumneata vezi puntea u[or de trecut, eu aud cum se sparge v\rtejul furios al apei, pentru mine partea aceasta a h\rtiei, partea asta a scrisorii mele nu prelunge[te lini[tea cu care \]i scriam c\nd m-am \ntrerupt ca s` m` duc la [edin]a de comitet. În noaptea lor cubic` f`r` nori dorm unsprezece iepura[i; poate chiar acum, dar nu, nu acum. Mai t\rziu, \n ascensor sau la intrare; nu mai conteaz` unde, c\nd poate fi acum, se poate \nt\mpla \n orice moment din cele care mi-au mai r`mas.

FRAGMENTE *

* * Gata, am scris toate astea pentru c` ]in s`-]i dovedesc c` n-am fost chiar at\t de vinovat de distrugerea ireparabil` a locuin]ei dumitale. Voi l`sa scrisoarea asta s` te a[tepte, ar fi oribil ca po[ta[ul s` ]i-o \nm\neze \ntr-o diminea]` senin` la Paris. Azi-noapte am \ntors c`r]ile de pe raftul al doilea; ajungeau deja p\n` acolo, ridic\ndu-se \n dou` labe sau s`rind; le-au ros cotoarele ca s`-[i ascut` din]ii – nu de foame, au tot trifoiul pe care li-l cump`r [i-l depozitez \n sertarele biroului. Au sf\[iat perdelele, plu[ul de la fotolii, rama autoportretului lui Augusto Torres, au umplut covorul de puf [i au s`rit chi]ìnd \n cerc \n lumina l`mpii, \n cerc [i parc` ador\ndu-m`, chi]ìnd cum nu credeam c` o pot face iepurii. M-am str`duit \n zadar s` cur`] puful de pe covor, s` netezesc pe margini plu[ul ros, s`-i \nchid din nou \n dulap. Se lumineaz` de ziu`, Sara se va scula pesemne cur\nd. E aproape ciudat c` nu-mi mai pas` de Sara. E aproape ciudat c` nu-mi mai pas` s`-i v`d ]opìnd, cùt\nd cu ce s` se joace. N-am fost chiar at\t de vinovat, vei vedea la \ntoarcere c` am reparat multe stric`ciuni cu cimentul cump`rat de la o firm` en-

D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9 glezeasc`, am f`cut tot ce mi-a stat \n putin]` s` te cru] de sup`r`ri... În ce m` prive[te, de la al zecelea la al unsprezecelea e ca un fel de abis de netrecut. Vezi dumneata, cu zece \nc` se mai putea, c\te nu po]i face cu un dulap, ni[te trifoi [i ceva speran]`! Nu \ns` [i cu unsprezece, fiindc` spun\nd unsprezece spui cu siguran]` doisprezece, Andrée, doisprezece care vor fi treisprezece. Atunci se lumineaz` de zi [i m` \mpresoar` o singur`tate \nghe]at` care \nghite bucuria, amintirile, pe dumneata [i poate [i altele. {i balconul `sta care d` spre Suipacha, n`p`dit de zori, de primele sunete ale ora[ului. Nu cred c` le va fi greu s` adune unsprezece iepura[i pres`ra]i pe caldar\m, poate nici nu-i vor lua \n seam`, ocupa]i cu cel`lalt trup pe care trebuie s`-l ridice [i s`-l duc` \n mare grab`, \nainte de a ap`rea primii [colari care trec pe acolo. 1

Amédée Ozenfant, pictor francez cubist (18861966). 2 Nume dat de greci [i romani pentru Edom, ]inut din sudul Iudeei, în apropiere de Marea Moart`, locuit de o uniune antic` de triburi semite.

■

100 PAGINI ● 7 LEI

iunie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 37 ● iunie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

DOSAR

DESPRE

INTERVIU

DILEMATECA

António Lobo Antunes