Dilemateca39_low by Dilema veche

100 PAGINI ● 7 LEI

DILEMATECA Anul IV ● nr. 39 ● august 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

DOSAR

MATEI C~LINESCU Idei despre modernitate [i postmodernitate: ieri [i azi

INTERVIURI

Filip Florian Andrés Barba

FRAGMENTE

David Le Breton Antropologia corpului [i modernitatea

SUMAR

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

INTERVIU

INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-10

62-69 Filip Florian

„Literatura e o boal` \n sensul cel mai bun al cuv\ntului“

DOSAR ANCHET~

14-27 Matei C`linescu, Idei despre

modernitate [i postmodernitate: ieri [i azi

Ce citesc PR-i[tii vara asta?

PROFIL

RECENZII 30-36 Literatur`: Adriana Stan,

37 38-39 40-41 42 43-44 45-46 47 48 49 50

Gabriela Gherghi[or, Paul Cernat, Cosmin Borza, Alexandru Matei, Elena Cra[ovan, {tefania Mihalache SF: Michael Haulic` Film: Florin Barbu, Alexandru Budac Eseu: Florina P\rjol, Codrin Liviu Cu]itaru Filozofie: Alexander Baumgarten Spiritualitate: Mihail Neam]u, Alice Popescu Istorie: Bogdan Murgescu, Bogdan Barbu Sociologie: Mirel B`nic` Mentalit`]i: Alexandru Ofrim Psihologie: Victor Popescu Arte: Ruxandra Demetrescu

76-79 Victor Scorade]

MERIDIANE 84-86 Iulian T`nase

Ce-am c`utat [i ce-am g`sit \n Germania

58-61 Andrés Barba

„S` optez pentru o via]` normal` sau s` m` dedic scrisului sinuciga[?“

Filip FLorian (paginile 62-69)

FRAGMENTE 88-95 David Le Breton, Dominan]a privirii

LOCURI DE CITIT 96-98 Ruxandra Tudor, Fi[e de lectur`

pariziene

RUBRICI 28 51 52

INTERVIU

Andrés Barba (paginile 58-61)

70-75 de Marius Chivu

54 81 82 87

Ioana Bot, C`r]i de plastic R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Cine ce cite[te: Florin Irimia Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Ion Vianu, Portrete interioare Constantin Vic`, Tehnodrom

Victor Scorade] (paginile 76-79)

Iulian T`nase (paginile 84-86)

EDITORIAL

Un personaj: Ion Barbu Toat` lumea \l [tie drept caricaturist, dar ar fi p`cat s`-l numim doar a[a. Ion Barbu este un personaj cu totul aparte al vie]ii noastre culturale [i probabil c` o fi[` seac` de dic]ionar (apropo – pe Wikipedia nu l-am g`sit; slav` Domnului!) ar \n[ira diverse calit`]i f`r` s` reu[easc` s` spun` totul. Pe l\ng` Festivalul „Om r`u“ [i alte produc]ii culturale alternative, Ion Barbu este [i ini]iatorul unor proiecte pe care le adun` \ntre pagini de carte. Nu e vorba doar de albumele cu caricaturile proprii, c`ci ar fi prea pu]in pentru inventivitatea lui Ion Barbu. L-am putea numi „inventator de c`r]i“, c`ci unele dintre ele au la baz` o idee „r`zlea]`“, precum Antologia poeziei române[ti la zid, care pune la un loc fotografiile versurilor scrijelite pe pere]ii unor cl`diri din Petrila. Sau recentul album de nuduri ilustrate cu versuri (sau invers?). Exist` \ns` [i o latur` consecvent` \n „inven]iile“ livre[ti ale lui Ion Barbu: preocuparea sa pentru posteritatea scriitorului Ion D. S\rbu. Descoperit, practic, dup` 1990 de marele public prin Adio, Europa! [i Jurnalul unui jurnalist f`r` jurnal [i considerat de critici o adev`rat` revela]ie, Ion D. S\rbu tinde s` intre – cum adesea se \nt\mpl` \n gr`bita noastr` via]` cultural` – \ntr-un con de umbr`. Prietenul s`u Ion Barbu s-a luptat pentru ca fosta locuin]` a scriitorului s` devin` cas` memorial`, iar acum \l rea-

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu , Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 duce \n aten]ie prin dou` c`r]i noi. Una se nume[te Recurs la metoda copil`riei lucide [i con]ine povestea vie]ii lui Ion D. S\rbu ilustrat` prin desenele unor copii din clasele I-IV de la dou` [coli din Petrila. Ar fi trebuit ca desenele s` „\mbrace“, ca un fel de benzi desenate, casa scriitorului, dar deocamdat`, „\n nep`sarea autorit`]ilor locale, singurii vizitatori ai acesteia au fost [i s\nt doar ploaia, umezeala, igrasia [i celelalte surori“, scrie Ion Barbu \n prefa]`. Cel`lalt volum ini]iaz` Premiile anuale Ion D. S\rbu, pe categorii preluate din opera scriitorului: diploma pentru ceva, nu cineva; titlul de senilissim; diploma de b`utor cu tax` invers`; distinc]ia „obraz c`lit“; ordinul „demagog de vitrin` & latrin`“; diploma de marxist hormonic; titlul de turn`torissim; foaia de diabet politic etc. Cartea adun` contribu]ii ale unor autori diver[i [i este o simpatic` antologie a lumii publice române[ti de azi, \n varianta unor premii atipice [i expresive. Mi se pare c` aceste ini]iative ale lui Ion Barbu s\nt, dincolo de toate, ni[te excelente exerci]ii de memorie. Pu[i s` ilustreze via]a lui Ion D. S\rbu, copiii se familiarizeaz` cu istoria recent` [i, \n acela[i timp, \[i exerseaz` spiritul comunitar prin cunoa[terea unui autor al ora[ului lor. „Invent\nd“ premii inspirate din opera scriitorului, Barbu \i evoc` \ntr-un mod subtil spiritul [i \i „scrie“ posteritatea. Mi se pare c` astfel de c`r]i s\nt, dincolo de inteligen]a [i creativitatea pe care le con]in, [i un interesant instrument ■ de via]` comunitar`. Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

Bazar

Centenarul Eugen Ionescu (19091994) a fost celebrat luna trecut` la sediul Institutului Cultural Român din Budapesta prin organizarea expozi]iei tematice „Absurdul \n arta plastic` – Omagiu lui Eugen Ionescu“, care a cuprins lucr`ri de sculptur`, pictur`, grafic` [i art` decorativ` inspirate de personalitatea [i opera dramaturgului n`scut la Slatina, lucr`ri create de peste 40 de arti[ti plastici selecta]i de Filiala din Timi[oara a UAP. Eugen Ionescu a manifestat un interes major constant pentru artele plastice [i pentru curentele artistice inovatoare din perioada interbelic`. De-a lungul prodigioasei sale cariere, c\teva din volumele scriitorului au fost \nso]ite de ilustra]ii realizate de el \nsu[i, iar textele literare [i piesele de teatru au fost ilustrate, \n diverse volume, de arti[ti plastici str`ini renumi]i, precum Robert Massin, Andrzej Ploski, Tóth László, Eperjesi Ágnes [.a. Lucr`rile expozi]iei, vernisat` de istoricul de art` Ileana Maria Teleag`, au \ncercat s` demonstreze, prin diferite genuri [i tehnici ale artelor vizuale, c` \n arta modern` contemporan` absurdul [i grotescul ionescian ocup` \nc` un loc primordial. ■ Premiul Príncipe de Asturias Ismail Kadare (n. 1936), unul dintre cei mai importan]i scriitori contemporani, nominalizat, \n ultimii zece ani, de patru ori la Premiul Nobel, a primit \n ziua de 24 iunie marele premiu spaniol Príncipe de Asturias pentru literatur`, acordat de Funda]ia „Príncipe de Asturias“ persoanelor [i institu]iilor a c`ror activitate constituie o contribu]ie important` la cultura universal` \n domeniile literaturii [i lingvisticii. Decernarea premiului a avut loc la Oviedo, \n Spania, [i la ea au participat to]i cei 31 de candida]i din 25 de ]`ri ale lumii. Printre ace[tia s-au aflat nume celebre

INFO ale literaturii universale: Milan Kundera, Haruki Murakami, Cees Nooteboom sau Antonio Tabucchi. „Este un premiu elitist, care onoreaz` cultura albanez`“, a declarat scriitorul Ismail Kadare \ntr-un interviu acordat agen]iei ATSH. Premiul Príncipe de Asturias pentru literatur` are o valoare de 50.000 de euro. Romanele lui Ismail Kadare au fost traduse \n zeci de limbi. În 2005 i s-a acordat International Man Booker Prize. De la debutul s`u (1954), [i-a propus [i, \n parte, a realizat o fresc` a civiliza]iei albaneze, \ncep\nd cu istoria timpurie a Albaniei (Konstantin [i Doruntina), perioada otoman` (Cetatea, Podul cu trei arcade, Slujba[ul de la Palatul viselor), cea a Albaniei regaliste [i comuniste (Aprilie spulberat, Dosarul H, O capital` \n noiembrie, Generalul armatei moarte, Iarna marii \nsingur`ri) [i \ncheind cu ultimele evenimente din Balcani [i Kosovo (Moartea care ne-a apropiat, Florile \nghe]ate din martie). La Editura Polirom au ap`rut: Generalul armatei moarte (2002), Florile \nghe]ate din martie (2003), Piramida (2003), Aprilie spulberat (2004), Fiica lui Agamemnon • Succesorul (2005) [i Anul negru • Concurs de frumuse]e masculin` la St\ncile Blestemate (2006). În colec]ia „Raftul Denisei“ de la Humanitas Fiction i-au ap`rut romanele Palatul viselor (2007), Umbra (2008) [i Amurgul zeilor stepei (2009). ■ Inventor of love În septembrie va ap`rea la Editura Black Widow Press traducerea \n limba englez` a volumului lui Gherasim Luca Inventatorul iubirii [i alte scrieri (Inventor of love and other writings). Traducerea este semnat` de Julian [i Laura Semilian, av\nd o introducere de Andrei Codrescu [i un eseu de Petre R`ileanu. Julian Semilian este poet [i cineast, cu o remarcabil` activitate de traduc`tor din limba român`. Printre traducerile sale, se num`r` Nostalgia de Mircea C`rt`rescu, Poeme române[ti de Paul Celan, o Antologie a literaturii române. Împreun` cu so]ia sa, Laura Semilian, au tradus volumul Inimi cicatrizate de Max Blecher (Scarred Hearts), Levantul de Mircea C`rt`rescu [i diverse scrieri de Gellu Naum. ■

Eugen Ionescu

Ismail Kadare

INFO

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 tori au desc`rcat, contra cost, c`r]ile lui Orwell, al]ii le-au primit gratuit, la pachet cu alte op]iuni. Una peste alta, compania a fost dat` \n judecat` pentru c` a v\ndut/oferit ceva ce nu de]inea. Ca s` evite eventuale daune, Kindle a [ters, pur [i simplu, cele dou` romane de pe ebook-urile utilizatorilor americani: de la distan]`, prin Internet, [i f`r` s`-[i previn` clien]ii. Care au acuzat imediat compania de „comportament orwellian“.

Bazar „Comportament orwellian“ În era digital`, chestiunile ce ]in de drepturile de autor \[i g`sesc rezolv`ri din ce \n ce mai aberante. Kindle este probabil cea mai popular` platform` digital` de lectur` (e-book). Conectat` la Internet f`r` fir, ea ofer` utilizatorilor acces direct (cu sau f`r` plat`) la o bibliotec` virtual` ce cuprinde zeci de mii de volume. Printre titlurile disponibile, p\n` nu demult, se g`seau 1984 [i Ferma animalelor, romane-cult semnate de George Orwell. Dac` \ns` \n unele ]`ri aceste c`r]i au intrat deja \n domeniul public [i pot fi publicate liber, \n SUA cartea e \nc` protejat` de legile drepturilor de autor; un am`nunt pe care, din c\te se pare, editorii de la Amazon (care furnizeaz` con]inutul pentru c`r]ile electronice) l-au omis. Numero[i utiliza-

Dilemateca v` recomand` ■ Stéphane Audeguy, In memoriam. Mic tratat de mor]i celebre (trad. Ion Doru Brana, Editura Nemira): „Oscar Wilde – S-a convertit at\t de t\rziu la catolicism, \nc\t a trebuit s` i se administreze taina sf\ntului maslu chiar dup` cea a botezului. Tennessee Williams – Deschiz\nd \n 25 noiembrie 1983 un tub cu medicamente cu din]ii, Tennessee Williams a murit sufocat de dop. Gustave Flaubert – Groparii s`paser` o groap` de m`rime normal`: sicriul lui Flaubert nu intra \n ea fiindc` era prea lung; ba chiar, mai r`u, s-a \n]epenit.

■ Obama doneaz` c`r]i bibliotecii din Weimar Biblioteca Ducesa Anna Amalia din Weimar a primit de cur\nd o dona]ie de carte din partea pre[edintelui SUA, Barack Obama. Obama – care datorit` programului foarte \nc`rcat din timpul vizitei sale din iunie \n Germania, nu a reu[ti s` ajung` \n ora[ul clasicilor – a donat faimoasei biblioteci dou` c`r]i valoroase din secolul al XIX-lea. E vorba de lucrarea \n dou` volume Pituresque America or The Land we live in (America pitoreasc` sau }ara \n care tr`im) a scriitorului [i jurnalistului american William Cullen Bryant (1794-1878). C`r]ile, bogat ilustrate cu gravuri, au fost tip`rite la New York \n 1870. ■

Cortegiul s-a \mpr`[tiat f`r` s` fi fost posibil` \nhumarea. Lewis Carroll – Nici una dintre feti]ele de alt`dat` nu a asistat la \nmorm\ntarea sa, nici m`car Alice Liddell. Paul Valéry – Conform apopia]ilor s`i, odat` mort, a \nceput s` semene mult cu Stéphane Mallarmé“ etc., etc. (Marius Chivu) ■ Minunatele 101 pastile pentru bucurie, intitulate Prozac, \n care Adriana Babe]i adun` micropovestirile pe care le-am putut citi de-a lungul ultimilor ani la rubrica „Secretul Adrianei“ din Suplimentul de cultur`, flancate de c\teva povestiri \n care prozatoarea de mare clas` \[i las` loc

de desf`[urare. Ca s` zic a[a, numai un roman de Adriana Babe]i m-ar mai convinge s`-mi reiau cronica de \nt\mpinare... (Simona Sora) ■ Stelian }urlea, În absen]a tat`lui (prefa]` de Dan C. Mih`ilescu [i postfa]` de Daniel Cristea-Enache, Editura Leda, 2009). Pe tema tot mai etern` a tat`lui \nchis samavolnic prin anii ’50 [i a b`iatului care cre[te doar l\ng` mama, o poveste de cert` prospe]ime \n care pu[tiul descoper` cum \i pocnesc nasturii la pantaloni c\nd vede la cinema minun`]ia aceea de femeie numit` Anna Zacheo, c\nd simte umilin]a de a nu fi consacrat pionier, c\nd

INFO

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

Bazar 5000 de cuvinte noi A ap`rut a 25-a edi]ie Duden – cel mai popular dic]ionar de limb` german`. Noua edi]ie apare dup` aproape un deceniu, cu 5000 de cuvinte noi. Volumul are \n total 135.000 de intr`ri [i \n jur de 500.000 de explica]ii, exemplific`ri, detalii cu privire la desp`r]irea \n silabe, pronun]ie, stilistic`, etimologie etc. În plus, dic]ionarul mai ofer` [i 400 de casete cu explica]ii ale unor cuvinte cu sensuri multiple. Cea mai mare noutate e \ns` fondul lexical nou tratat de dic]ionar. Multe dintre noile cuvinte germane s\nt termeni din economie, politic`, [tiin]e exacte, inginerie [i media. E vorba de termeni (inclusiv jargon) folosi]i \n \ntreprinderi [i \n institu]ii, dar [i \n via]a cotidian`. Unele cuvinte s\nt \n circula]ie de numai c\]iva ani: de pild`, „twittern“ vine de la celebra platform` de socializare Twitter (\n englez`, a ciripi). Programul lansat

Dilemateca v` recomand` descoper` Dox-urile vechi, Fenimore Cooper, nout`]ile cu pira]i, [i \ngroap` o comoar` \n care ga[ca pune \ntr-o cutie bilete de cinema... Stelian }urlea e unul dintre pu]inii scriitori care mai [tiu ce este un copil. (Radu Cosa[u) ■ Savatie Ba[tovoi, Nebunul (edi]ia a treia ad`ugit`, Editura Cathisma, 2009). O poveste senin`, cu miros de mirodenii [i t`m\ie, despre un sf\nt care avea [i sim]ul umorului, [i pe cel al ridicolului. Tonul istorisirii aminte[te de Creang` [i de Cehov, [i ]ine discret isonul acestui personaj care,

\n urm` cu c\]iva ani a deveni at\t de popular \nc\t germanii [i-au inventat acest cuv\nt pentru a desemna folosirea lui. Multe cuvinte provin din engleza-american`: e vorba \n special de cele care ]in de domeniul IT&C („Blogosphäre“, „Handy-TV“, „Nickname“, „Wiki“) [i s\nt folosite la scar` larg`, \n diverse versiuni; dic]ionarul confirm` intrarea acestor cuvinte \n limbajul curent [i le consacr` explic\ndu-le ortografia [i pronun]ia. Alte cuvinte (din domeniul culinar), ini]ial nume proprii, apar acum ca substantive comune: Chardonnay, Chorizo; pia]a comun` european` a produs aceast` muta]ie, dic]ionarul a acceptat-o ca atare. În fine, cum limba german` e extrem de permisiv` \n ceea ce prive[te crearea de cuvinte noi prin juxtapunere, au ap`rut [i numeroase cuvinte 100% locale. Iat` trei exemple din domeniul social-economic: „armutsgefährdet“ (amenin]at de s`r`cie), „Einbürgerungstest“ (examenul pentru acordarea cet`]eniei) [i „Abwrackprämie“ (prima de casare). În ceea ce prive[te ultimul termen, este posibil ca viitoarea edi]ie s` nici nu-l mai includ`: m`sur` anticriz` (deci conjunctural`), prima de casare \ncepe s` fie eliminat` de pe pia]a auto din UE. ■

prin „nebuniile“ lui, le arat` celorlal]i sminteala \n care tr`iesc. Dintre \nv`]`turi, una sun` a[a: „A[a s` tr`ie[ti pe p`m\nt, ca [i cum nu ai fi, dar la plecare s` la[i un gol \n urma ta“. Iar dintre gre[elile cele mai \ndr`gite de oameni, memorabil` e a[a-numita „slav` de[art`“ – „singura patim` care se hr`ne[te din virtu]i“. Lectur` tihnit`! (Claudiu Constantinescu) ■ De la British Bookshop de l\ng` libr`ria Kretzulescu – unde e[ti \nt\mpinat cu simpatie [i r`spunsuri competente la \ntreb`ri – mi-am luat Hitchcock and Philosophy: Dial M for Metaphysics. Este o foarte instruc-

tiv` antologie de eseuri (scrise de profesori de filozofie) despre c\teva dintre filmele marelui Hitch (evident Vertigo, dar [i P`s`rile, Psycho, La nord prin nord-vest, Umbra unei b`nuieli, Funia...) – cumva \n trena c`r]ii lui Slavoj Zˇiˇzek despre acela[i, dar f`r` (jargonul lui) Lacan. „Mai mult dec\t orice alt regizor popular, Hitchcock pune \n fa]a publicului idei nelini[titoare, concepte [i dileme etice“, scrie pe coperta a IV-a. Pentru cei care aveau „umbra unui dubiu“ legat` de geniul lui Hitchcock, cartea este iluminatoare; pentru cei deja convin[i, este un deliciu. (Alex. Leo {erban) ■

INFO

Bazar

Günter Grass

Toba de tinichea

René de Obaldia

Lectur` Günter Grass: Toba de tinichea la 50 de ani Günter Grass cite[te [i discut` cu publicul, cu ocazia jubileului „50 de ani de la Toba de tinichea“ s`rb`torit la Literarisches Colloquium din Berlin-Wannsee. Laureatul Premiului Nobel a citit din propriul roman care l-a propulsat, \n 1959, pe ca[ubianul, p\n` atunci necunoscut, din Danzig \n primele r\nduri ale literaturii universale. La jubileu au mai participat editorul lui Grass, Helmut Frielinghaus, [i traduc`torii Breon Mitchell, Per Öhrgaard [i Oili Suominen, care au retradus de cur\nd Toba de tinichea \n englez`, danez` [i finlandez`. „Accept: s\nt pacientul unei clinici de tratament [i recuperare, \ngrijitorul meu m` urm`re[te f`r` s` m` scape din ochi; deoarece \n u[` e un vizor, iar ochiul \ngrijitorului meu are acea culoare c`pruie care nu m` poate scruta pe mine, cel cu ochi alba[tri.“ Aceast` fraz` ambigu` a lui Oskar Matzerath, micului erou din roman, a fost „declara]ia de independen]` a literaturii germane postbelice“ – s-a spus la deschiderea evenimentului de la Literarisches Colloquium. „Nebunul \l \ntreab` pe cititor de ce e nebun el, ci nu lumea \n care el tr`ie[te.“ Grass a primit \n cele din urm`, \n 1999, Premiul Nobel pentru literatur` tocmai pentru acest nou sistem de referin]` pe care l-a creat \n literatura german` contemporan`. Horace Engdahl, secretarul Academiei, a spus despre Grass (despre a c`rui apartenen]` la Waffen-SS s-a aflat abia \n 2006), \n Laudatio, c` „a dezlegat vraja malefic` ce plutea asupra trecutului Germaniei“. Romanul Toba de tinichea, lansat la T\rgul de carte de la Frankfurt (edi]ia 1959), reprezint` „rena[terea \n secolul XX a romanului german“, a spus Engdahl. Poetul [i sculptorul Grass a citit primul capitol al Tobei de tinichea cu un an \nainte de apari]ia editorial`, la \nt\lnirea autorilor „Grupului 47“ care a avut loc la hanul „Adler“ din Großholzleute/Allgäu. „Era \ndr`zne] [i pu]in zdren]`ros, mi s-a p`rut mie,

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 disperat ca un ]igan la cer[it“ – \[i amintea mai t\rziu p`rintele „Grupului 47“, Hans Werter Richter, apari]ia legendar` a c\[tig`torului Premiului Nobel de mai t\rziu. A fost o apari]ie semnificativ`. Stilul pe atunci nou, vital, suculent-figurativ a captat auditoriul de \ndat` – a fost una din cele mai impresionante lecturi din istoria „Grupului 47“. ■ Literatura rimeaz` cu aventura Poetul, romancierul [i dramaturgul René de Obaldia, la cei 90 de ani ai s`i, \[i poveste[te sear` de sear`, de dou` luni \ncoace, pe scena de la Petit Hébertot, nu doar via]a aventuroas` (tat`l s`u, consul \n Panama – el \nsu[i, n`scut \n China), dar [i felul \n care a ajuns s` fie considerat un „OZN“ al lumii literare franceze. Contele de Obaldia \[i aminte[te c\t` importan]` a avut \n via]a sa de scriitor „un critic adev`rat, Jacques Lemarchand, care scria la Le Figaro“, pe care \l asculta \ntotdeauna, recenziile lui fiind un fel de maieutic` superioar` de care ajunsese dependent. Într-un recent interviu \n Lire, René de Obaldia, cunoscut mai ales ca dramaturg, poveste[te cum a ajuns din pur` \nt\mplare s` scrie teatru: „Teatrul a intrat \n via]a mea accidental. Tocmai revenisem din r`zboi, iar teatrul, mai degrab` ca poezia, poate hr`ni un om care ar fi vrut s` scrie, f`r` a [ti \ns` prea bine ce... Vorbesc despre o vreme \n care televiziunea nu exista, a[a \nc\t serile noastre ne apar]ineau. Într-o asemenea sear`, fiind la un colocviu, invitat de Clara Malraux, am vrut s` scriu o improviza]ie, ceva lejer, doar ca s`-i \nveselesc pe cei al`turi de care eram. Am scris, a[adar, dou` asemenea «impromptus» cu doar dou` personaje: Defunctul [i T\n`ra v`duv` care povestea istoria dispari]iei acestuia. Nu [tiu de ce improviza]ia asta a distrat pe toat` lumea. Dup` care, m-am prins \n propriul meu joc [i am continuat s` scriu. Adev`rul e c` Defunctul a fost contagios [i pentru c` a fost tradus \n peste 20 de limbi“. Autor al unei incitante Exobiografii (contrariul autobiografiei), René de Obaldia crede c` „literatura rimeaz` cu aventura“, dar c` nimeni n-ar trebui s` se apuce de scris dac` asta nu este o necesitate vital`. ■

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

Bazar Tot Banatul... Recent a ap`rut, la Editura Academiei Române, volumul coordonat de profesorul timi[orean, de la Universitatea de Vest, Victor Neumann Identitate [i cultur`. Studii privind istoria Banatului. Iat`, \n dou` vorbe, justificarea coordonatorului: „Diversitatea cultural` a locuitorilor Banatului a jucat un rol important \n geneza particularit`]ilor regiunii. Construc]ia familiei, setul de valori adoptat de oamenii locului, respectul multiplelor tradi]ii religioase, gestionarea mo[tenirilor istorice, raportarea la alterit`]i [i valorizarea \mprumuturilor, adoptarea normelor civice de convie]uire reprezint` c\teva dintre datele fundamentale ale personalit`]ii b`n`]enilor“. Plus garan]ia de seriozitate!

INFO (subapreciat \n SUA) s-a v`zut \n primul r\nd \n acest domeniu (pe atunci, de pionierat) al computologiei. Pu]ini s\nt cei care mai [tiu, ast`zi, cine a fost acest Konrad Zuse. Christian Delius (un scriitor german destul de cunoscut, autor de best-seller-uri [i laureat cu numeroase premii literare) scrie povestea lui Zuse \n romanul intitulat Die Frau, für die ich den Computer erfand (Femeia pentru care am inventat computerul). De fapt, e vorba de un interviu imaginar, la radio – o emisiune nocturn` \n care inventatorul \[i poveste[te necazurile [i bucuriile. Întreb`rile imaginare ale moderatorului imaginar au fost t`iate, romanul \n sine e doar un montaj al r`spunsurilor, un monolog \ntrerupt. O poveste fascinant`, scris` \n tradi]ia Bildungsroman-ului clasic, ne asigur` Die Welt. ■

■ Continuarea romanului lui J.D. Salinger nu va ap`rea \n SUA Autorul cult nord-american J.D. Salinger, \n v\rst` de 90 de ani, a c\[tigat \n fa]a instan]ei: continuarea scris` de suedezul Fredrik Colting a faimosului roman De veghe \n lanul de secar` nu va ap`rea \n LUA. Hot`r\rea apar]ine judec`toarei Deborah Batts din New York. Cartea autorului suedez 60 Years later: Coming through the rye (60 de ani mai t\rziu: venind prin lanul de secar`) prezint` asem`n`ri majore cu opera lui Salinger [i reprezint` astfel o \nc`lcare a drepturilor de autor. Continuarea lui Colting a ap`rut deja \n Anglia, sub pseudonimul de autor J.D. California. Sallinger, care s-a retras din via]a public` cu zeci de ani \n urm`, a depus o pl\ngere \mpotriva public`rii \n SUA a noului roman. Cartea suedezului ar fi „pur [i simplu o \n[el`torie“, sus]ine Salinger \n pl\ngerea sa. ■ Povestea lui Z3 Konrad Zuse a inventat primul calculator controlat prin program: computerul s`u, Z3, construit \n 1941, func]iona pe baza unui program pre\nregistrat pe cartele perforate. Tot Zuse a inventat [i primul limbaj de programare (Plankalkül). Ca inginer civil, a avut [i alte realiz`ri, \ns` spiritul s`u inovativ

INFO

Bazar

Seamus Heaney

Henning Mankell

Leszek Ko-lakowski

Esther Kinsky

Seamus Heaney, ajuns la 70 de ani, i-a povestit recent lui Robert McCrum, \ntr-un interviu pentru The Guardian, experien]a atacului cerebral suferit \n vara lui 2006: „Am pl\ns. Da, am pl\ns [i am vrut la tata \ntr-un mod destul de comic. M-am sim]it neajutorat ca un bebelu[. S-a \nt\mplat \ns` c` Bill Clinton tocmai sosise pentru Cupa Ryder [i, c\nd a aflat despre episodul meu, a venit la spital. A p`[it \n salon ca un fel de zeu. Colegii mei de suferin]`, patru sau cinci oameni mult mai afecta]i dec\t mine, au fost ului]i. Dar el le-a str\ns m\inile la to]i [i s-a prezentat. A fost minunat. S-a plimbat prin saloane [i a \nsufle]it dintr-o dat` tot spitalul. Am petrecut \mpreun` 25 de minute [i am discutat despre memoriile lui Ulysse Grant pe care tocmai le citise“. În timpul spitaliz`rii, Seamus Heaney a scris poemul „Miracle“ inspirat de pilda b`rbatului paralizat introdus la Isus prin acoperi[. Nu mai scrisese niciodat` un poem inspirat de Scripturi, Heaney declar\nd de mai multe ori c` nu este un credincios: „Dup` acele zile petrecute \n spital, m-am uitat \n calendarul-agend` [i mi-am zis: Dumnezeule, nu te-ai oprit nici o clip`, Seamus! A[a c`, pentru urm`torul an, am anulat tot. Problema cu b`tr\ne]ea este faptul c` devii tot mai con[tient de tine. {i fie e[ti obsedat, fie e[ti surprins. Nu exist` cale de mijloc“. ■ Henning Mankell – ambasador Autorul de romane poli]iste Henning Mankell va fi ambasadorul primului Premiu pentru literatur` al Uniunii Europene. Conform comunicatului Comisiei Europene din Bruxelles, Henning Mankell, devenit faimos pentru istorisirile sale despre comisarul Wallander, va fi numit ambasador. Premiul, dotat cu 5000 de euro, va fi a-

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 cordat anul acesta pentru prima oar`. Doisprezece autori europeni vor fi premia]i, pe 28 septembrie, la Bruxelles. „Cu ajutorul acestui premiu, operele unor autori mai pu]in cunoscu]i vor fi scoase din rafturi [i aduse mai aproape de cititorii din \ntreaga Europ`“, a spus comisarul european pentru cultur` Ján Figel. Premiul va fi acordat \n trei etape succesive autorilor din grupuri de 11, 12, respectiv 11 ]`ri, astfel \nc\t fiecare dintre cele 34 de ]`ri participante ale Uniunii Europene s` poat` beneficia de un c\[tig`tor. ■ Leszek Ko-lakowski, renumit istoric al ideilor [i filozof polonez, a \ncetat recent din via]`, la v\rsta de 81 de ani. Profesor de filozofie la Universitatea din Var[ovia, la McGill University din Montréal, University of California – Berkeley, All Souls College – Oxford, Yale University [i University of Chicago, Ko´lakowski a primit de-a lungul vie]ii numeroase distinc]ii academice, pentru cele 30 de c`r]i [i peste 400 de lucr`ri publicate. Principala sa lucrare, Principalele curente ale marxismului, se afl` \n curs de publicare la Editura Curtea Veche, primul volum (Fondatorii) fiind deja ap`rut, \n aceast` prim`var`, \n traducerea lui S.G. Dr`gan, cu o prefa]` de Vladimir Tism`neanu. Urm`toarele volume (II – Epoca de aur; III – Dec`derea) vor fi publicate \n toamna anului 2009, respectiv \n prim`vara anului 2010. ■ Premiul Paul Celan decernat lui Esther Kinsky Premiul Paul Celan, \n valoare de 15.000 de euro, acordat pentru o traducere excep]ional` \n limba german`, a fost acordat, anul acesta, lui Esther Kinsky, pentru traducerea din polonez` a romanului Nelini[tea al Olg`i Tokarczuk – au declarat reprezentan]ii Fondului pentru Literatur` German` din Darmstadt. ■ Frank McCourt a murit Autorul american de origine irlandez` Frank McCourt, autorul best-seller-ului interna]ional Angela’s Ashes (Cenu[a Angelei), a murit, \n v\rst` de 78 de ani, la New York. ■

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ „{tii care-i singura chestie cu adev`rat specific` ]ie [i pe care societatea n-o poate afecta \n nici un fel? Str`nutul. Dac` str`nu]i ca un retardat sau tare, de enervezi lumea la film, to]i s\nt obliga]i s` te suporte. Nimeni nu poate s`-]i spun`: str`nut` altfel, dobitocule!“ – un panseu doar aparent frivol la care am vibrat profund (ca un mare amator de str`nuturi \n aer liber ce s\nt) citind Ziua Independen]ei (trad. Iulia Gorzo, Editura Humanitas Fiction), romanul plin de \n]elepciune amar` al unuia dintre cei mai mari scriitori \n via]`: Richard Ford. M. C. ■ {tia]i c` Jacques Tati era bun prieten cu… Marguerite Duras? Sau c` am\ndoi obi[nuiau s`… danseze charleston \mpreun`?! S\nt c\teva din lucrurile uimitoare pe care le-am aflat din biografia autorului lui Mon oncle [i Playtime, scris` de Jean-Philippe Guerand [i ap`rut` \n colec]ia „Folio“ a editurii Gallimard \n 2007. Dar povestea cea mai senza]ional` se leag` de bunicul cineastului, prin]ul Dimitri Tatischeff; ata[at militar la Paris, acesta face un copil (Emmanuel, tat`l lui Tati) cu o fran]uzoaic`; prin]ul moare imediat dup`, a[a c` familia acestuia fur` copilul [i-l duce \n Rusia, la Sankt Petersburg, s`-l creasc` potrivit rangului s`u; mama ia tre-

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 nul, se duce \n Rusia, se angajeaz` ca guvernant` la o familie sanktpetersburghez` [i, la momentul potrivit, fur` ea \ns`[i copilul [i-l readuce \n Fran]a, la Paris – unde Jacques se na[te \n 1907… F`r` aceste suciri [i r`suciri \n destinul tat`lui, poate c` n-am fi avut niciodat` filmele fiului, care ne \nc\nt` [i ast`zi. a. l. [. ■ Dezolant` scrisoarea deschis` trimis` de Marie-France Ionesco ziarului Evenimentul zilei pe 10 iulie! Lupt\ndu-se cu toat` lumea, fiica dramaturgului respinge s`rb`torirea centenarului lui Ionesco la Bucure[ti, col\nd ni[te citate din opera tat`lui, f`r` context [i mai ales f`r` \n]elegere. Marie-France Ionesco ar trebui s` citeasc`, sau m`car s` r`sfoiasc`, una dintre cele mai importante c`r]i scrise vreodat` despre Eugène Ionesco, [i publicat` la OXUS Éditions, cea semnat` de Matei C`linescu, care numai de „recuperare patriotard`“ n-ar fi putut fi acuzat. Iat` un pasaj elocvent despre identitatea ambivalent` ionescian`, fin analizat` de Matei C`linescu: „Mitul românesc a r`mas (…) mult` vreme negativ, dar aceast` negativitate s-a \ntrupat mai ales \n imaginea tat`lui (…). Dar chiar a[a (…) \n norii negri ai conflictului interior se produc sp`rturi prin care sclipesc stelele, mai mici [i \ndep`rtate, ale unei reconcilieri cu figura tat`lui, stele care devin tot mai mari [i mai apropiate \n ultimele piese“. Decizia fiicei sale este un abuz postum de care Ionescu \nsu[i nu se mai poate ap`ra. S. S. ■ Lec]ie de exprimare \n limba român`, pe aeroportul Beauvais de l\ng` Paris: „}i-am mai spus de o mie de ori, las`-l dracului de accent [i de exprimare, c-o s` te faci de r\s. Vorbe[te [i tu pe române[te, ca tot omul. Auzi: «Ari[u-mpunji»! Dac` ariciul \mpunge, vaca ce mai face, bre?“. „D-ap`i, vaca-i vac`, \mpunji [\ mai abitir!“ R. T. ■ Nici o po]iune magic` n-a putut s`-l fereasc` pe Rupert Grint, actorul care-l interpreteaz` pe Ron Weasley, de gripa porcin`. Cu trei zile \naintea premierei londoneze a filmului Harry Potter [i Prin]ul Semipur, unul dintre principalii eroi s-a \mboln`vit. Prietenul lui

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

Harry Potter nu numai c` a ratat premiera, dar a fost nevoit s` \ntrerup` [i film`rile pentru Harry Potter [i Talismanele Mor]ii. Iat` \nc` o dovad` c` via]a (virusul) bate filmul! M. M.

plin de inten]ii bune) e \nlocuit` cu diferen]a de, hai s`-i zicem, „specie“: ea e o adolescent` obi[nuit`, el este vampir. În rest, povestea e aproape identic` cu cea din „Vampirii Sudului“ a Charlainei Harris, o alt` serie vampireasc` „pentru tineret“, [i se \ncadreaz` \ntr-un trend care m-a convins deja c` Bram Stoker era genial. A. P.

■ Pentru cei atra[i de comunicare, c\teva detalii despre Busola pasilalinic` simpatic`, preluate dintr-un text de Jules Allix (18181872), intitulat „Comunicarea universal` [i instantanee a g\ndirii, la orice distan]`, cu ajutorul unui aparat portativ numit Busola pasilalinic` simpatic` al dnilor Beno\t (din Hérault) [i Briat-Chrétien (american)“: „Dnii Beno\t [i Briat au descoperit c` anumi]i melci s\nt \nzestra]i cu o \nsu[ire remarcabil`, aceea de a r`m\ne continuu unul sub influen]a simpatic` a celuilalt. Este suficient ca melcii, dup` ce au fost uni]i prin mariaj [i mai apoi, printr-o opera]ie special`, au fost pu[i \n leg`tur` cu fluidul magnetic, mineral [i adamic, s` fie plasa]i \n condi]iile necesare \ntre]inerii simpatiei. Pentru a ajunge la acest rezultat nu este nevoie dec\t de aparatul portativ inventat de dnii Beno\t [i Briat, numit busol` pasilalinic` simpatic`, cu ajutorul c`ruia se ob]ine instantaneu, indiferent de distan]a la care au fost plasa]i unul de altul melcii simpatici, o como]ie foarte u[or de sim]it. Numit` como]ie melcic`, aceasta se manifest` [i se transmite ori de c\te ori simpatia dintre doi melci este excitat` de apropierea altor doi melci, tot at\t de simpatici \ntre ei [i fa]` de ceilal]i, la fel cum un fizician simte o como]ie electric` de fiecare dat` c\nd \[i apropie degetul de un corp electrizat“. |n continuare, pe baza principiului enun]at mai sus, este descris modul de func]ionare al unui sistem de telegrafie economic [i la \ndem\na oricui, \ntruc\t \ntreaga sa aparatur` se compune din c\teva perechi de melci simpatici. D. S. ■ Am citit prima carte din seria „Amurg“ a Stephaniei Meyer, curioas` s` aflu cum de o poveste cu vampiri a reu[it s` isterizeze toate feti]ele \n jur de 12 ani pe care le cunosc. Dincolo de elementele de fantasy [i de thriller, destul de stereotipe [i de lipsite de imagina]ie, cartea este o telenovel` \n toat` regula \n care diferen]a de clas` social` (ea s`rac` [i frumoas`, el bogat [i

■ Vacláv Havel a declarat – auzi, auzi! – c` „dac` nu ratific`m Tratatul de la Lisabona, chiar o s`-mi fie ru[ine c` s\nt ceh“. Oamenii lui ˇSvejk [i Hrabal au avut dintotdeauna criterii morale ciudate. R. C. ■ Din noile perle de Bac, examenul de limba român`, direct de la surs`: Fred Vasilescu este un personaj biflegmatic, Mara era o femeie independent` chiar [i fa]` de sine, iar personajul principal al romanului Ion este Maitrey. Bine\n]eles, literatura este interpretabil`, iar posibilit`]ile mai sus enumerate merit` toat` aten]ia, av\nd \n vedere noile tendin]e ale lumii moderne. S. G. ■ În Ghidul xenofobului: irlandezii (Editura Nemira), g`si]i dou` pagini foarte simpatice despre „imboldul de a scrie“ – larg r`sp\ndit, pare-se, \n r\ndul popula]iei \n cauz`. „Pentru un popor care vorbe[te foarte mult“, ni se spune aici, „irlandezii produc un volum extraordinar de literatur`. De fapt, doar datorit` tendin]ei de a vorbi prea mult surplusul literar este men]inut la niveluri controlabile“. Urmeaz` un paragraf [i mai drastico-ironic, reprodus [i pe coperta a IV-a a c`r]ii (a[a c` o s` sar peste el), dup` care se [arjeaz` a[a: „Multe motive au fost avansate \n \ncercarea de a explica fenomenul literar irlandez. Ne\ndoios, una dintre explica]ii este c` irlandezii se pricep s` scrie fiindc` se pricep s` vorbeasc`. La urma urmelor, \ntr-o ]ar` unde exist` at\t de pu]ini ascult`tori, oamenii se obi[nuiesc s` vorbeasc` pentru ei \n[i[i [i de acolo mai este doar un pas p\n` la a scrie“. În condi]iile astea, te \ntrebi cum or citi irlandezii: oare numai cu voce tare [i cu ceva de scris la \ndem\n`? Ce-o fi prin autobuzele lor! C. C.

Matei C`linescu

colaje de Dan Stanciu

Idei despre modernitate [i postmodernitate: ieri [i azi

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

DOSAR Matei C`linescu r`m\ne nu doar unul dintre cei mai importan]i critici români postbelici (dup` unii, cel mai important), dar [i una dintre rarele con[tiin]e scriitorice[ti, intelectuale, omene[ti f`r` de care cultura român` ar fi profund diminuat`. La \nceputul anilor ’90, \n plin` explozie memorialistic`, Amintirile \n dialog ale lui Matei C`linescu [i Ion Vianu au \nsemnat nu doar reconstituirea am`nun]it` a dou` biografii exemplare, nu doar rememorarea unei atmosfere de abjec]ie moral`, deja amenin]at` de amnezia general`, ci [i impunerea unui standard foarte \nalt al evoc`rii. Portretul lui M, jurnalul scris de Matei C`linescu \n primele 40 de zile dup` moartea fiului s`u, este, \n mod sigur, una dintre cele mai zguduitoare c`r]i scrise vreodat` \n române[te. Cea de-a treia carte de memorii publicat` de Matei C`linescu – subtilul exeget al modernit`]ii, dar [i autorul unui roman eseistic unic \n literatura român`, Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter – se situeaz` cumva \ntre cele dou`, \nglob\ndu-le par]ial [i relu\ndu-le, \n priz` direct`, pe alocuri. În toate c`r]ile semnate de Matei C`linescu, exist` \ns` claritatea, complexitatea [i densitatea pe care criticul le pre]uia \n crea]ia altor scriitori. Spiritul dialogului, comunicarea cu cel`lalt, \n]elegerea \mpreun`, care par – \n România, mai ales – virtu]i ]in\nd de identitatea american` a profesorului Matei C`linescu, erau prezente deja \n jurnalul românesc al primilor ani de exil, laolalt` cu un acut sim] al intolerabilului, de care ar fi mare nevoie azi, la noi. Dilemateca public` textul ultimei conferin]e ]inute de Matei C`linescu, la ICR Bucure[ti, \n mai 2007: Ideas of Modernity and Postmodernity: Yesterday and Today. Cuprinz`torul eseu nu poate reface \ns` atmosfera creat` de Matei C`linescu atunci, vorbind despre „modernitatea ultim`“, nici haloul s`u propriu de c`ldur`, de generozitate [i, mai ales, de constant` aten]ie pentru ceilal]i. (S. S.)

■ Matei C`linescu (1934-2009) a fost profesor de literatur` comparat` la Indiana University din Bloomington, Indiana, Statele Unite ale Americii. A p`r`sit România \n 1973, l`s\nd \n urm` c\teva c`r]i de critic` literar` (Titanul [i geniul \n poezia lui Eminescu, 1964; Aspecte literare, 1965; Eseuri critice, 1967; Eseuri despre literatura modern`, 1970; Clasicismul european, 1971; Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangard`, 1972; Fragmentarium,1973), poezie (Semn, 1968; Versuri, 1970; Umbre de ap`, 1972) [i un roman-eseu insolit (Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter, 1969), pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1969).

1 Kirk Varnedoe, A Fine Disregard: What Makes Modern Art Modern (New York, Harry N. Abrams, 1990).

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

Primul nume men]ionat \n introducerea c`r]ii A fine Disregard: What Makes Modern Art Modern (O desconsidera]ie subtil`: prin ce e modern` arta modern`), de Kirk Varnedoe1, nu este acela al unui artist, cum ne-am putea a[tepta, ci al unei figuri, obscure ast`zi, din istoria sportului: William Webb Ellis, inventatorul jocului de rugby. De fapt, titlul c`r]ii e inspirat de inscrip]ia de pe placa de piatr` a Rugby College din Warwickshire, Anglia, ce-l comemoreaz` pe Ellis „care [\n 1823 d.Ch.], cu o subtil` desconsiderare a regulilor fotbalului a[a cum era jucat \n vremurile sale, a luat pentru prima oar` mingea \n bra]e [i a alergat cu ea, de aici provenind tr`s`tura distinct` a jocului de rugby“. Ceea ce face ca arta modern` s` fie modern`, continu` s` spun` autorul, e o binevenit` rupere de regulile tradi]ionale, o transgresare fertil`, un fel de gest miraculos care creeaz` un joc nou, dintr-unul vechi [i respectabil. Varnedoe propune aici un model simplu, informal, metaforic de schimbare [i de emergen]` a noului. În art`, desigur, lucrurile s\nt mult mai complexe, dar, la \nceput, e \ntotdeauna o \nc`lcare a vechilor reguli, inspirat` – [i care inspir` – ce duce la crearea unui nou joc, cu reguli noi, cu juc`tori entuzia[ti [i gata s` exploreze noile posibilit`]i. Transgresarea ca atare este \ntotdeauna condamnabil` (e, adesea, un mod de a tri[a, care \ncearc` s` se ascund`); numai rareori [i ca printr-o minune poate da rod. Cu toate acestea, amorezat` de Nou, modernitatea a recurs \n tot mai mare m`sur` la transgresare ca metod` – [i printre nenum`ratele ei e[ecuri au existat [i c\teva succese str`lucite, rare [i, cu timpul, tot mai rare. Asta, deoarece posibilit`]ile unui joc nou s-au epuizat. Redescoperirea unor jocuri mai vechi, pe jum`tate uitate [i, uneori, cu totul uitate a devenit marca a ceea ce a fost numit postmodernism. Postmodernismul, a[ spune, a explorat \ntr-o sumedenie de feluri resursele neb`nuite ale nout`]ii ascunse \n repeti]ie. Asta explic`, printre altele, frecven]a unor termeni \ndr`gi]i de reprezentan]ii postmodernismului, cum ar fi: revizuire [i revizionar, rescriere [i recitire, reconceptualizare [i recuperare, restructurare [i re\nnoire. Dar aceast` logic` a transgresiunii versus \nnoire se aplic` \n cea mai

mare m`sur` situa]iei din arte [i literatur`. Modernitate [i postmodernitate s\nt termeni periodizan]i mai cuprinz`tori [i mai boga]i semantic, iar pentru a explica evolu]ia lor \n ultimele trei decenii – f`r` a abandona perspectiva estetic` –, trebuie s` privim \n direc]ii diferite. Voi \mp`r]i discursul meu \n trei p`r]i: prima va trata dihotomia terminologic` modernitate/postmodernitate; a doua parte va fi despre „ismuri“ derivate din cele dou` concepte de baz`; \n sf\r[it, a treia va viza unele dintre chestiunile pe care le ridic` no]iunea de modernizare.

Modernitate/ Postmodernitate Muta]ii semantice. În lumea vestic`, una din recentele evolu]ii majore din istoria ideii de modernitate a fost extinderea conceptului de postmodernitate spre o varietate de discipline situate dincolo de estetic`: spre filozofie, spre istorie (incluz\nd istoria istoriei), spre sociologie [i chiar spre epistemologie. În afara faptului c` semnific` o reac]ie \mpotriva modernit`]ii (v`zut` ca o mo[tenire a proiectului ilumin`rii prin Ra]iune cu „R“ mare, din secolul al XVIII-lea), postmodernitatea a ajuns, datorit` unei multitudini de cauze (culturale, sociale, economice, tehnologice, ideologice), s` transmit` sentimentul c` modernitatea \ns`[i se apropia de sf\r[it. În studiul meu mai vechi The idea of Modernity/Ideea modernit`]ii, m-am concentrat cu prec`dere pe estetic`, pe schimb`rile din domeniul literar-artistic. Principalul model de schimbare pe care l-am folosit a fost unul binar care, simplificat, percepe evolu]ia cultural` \n termenii unei scheme, \n sens larg, de tip ac]iune versus reac]iune, cu diversele ei variante: modernitate versus tradi]ie, romantism versus clasicism, postmodernism versus modernism, inova]ie versus imita]ie. Într-una dintre versiunile ei, aceast` schem` de evolu]ie folose[te modelul de schimbare literar` propus de formali[tii ru[i \n anii ’20, ca „abatere de la norm`“, un model care este \nc` viu, dup` cum am v`zut \n cazul paralelismului dintre originea jocului de rugby [i inova]ia artistic` propus` de

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 criticul de art` Kurt Varnedoe. Astfel, formali[tii ru[i au v`zut „limbajul poetic“ ca opus „limbajului standard“ (incluz\nd limbajul poetic standardizat), \n scopul ob]inerii nout`]ii expresive: asta se poate ob]ine prin transgresarea regulilor stabilite, folosind – \n logica modernist` tipic` – mijloace cum ar fi „crearea straniului“ sau „punerea \n prim-plan a conven]iei“, adic` etalarea ([i jocul cu) conven]iile despre care \nainte se presupunea c` r`m\n ascunse etc. Pe scurt, evolu]ia literar` a fost, din acest punct de vedere, o c`utare continu` [i con[tient` a Noului (amintim aici faimosul \ndemn al lui Ezra Pound: „Make it new!“/„Face]i ceva nou!“). Apari]ia postmodernismului a p`rut s` r`stoarne aceast` logic`, iar, \n estetic` cel pu]in, Noul a \ncetat s` fie o valoare: (re)\nnoirea (diverselor tradi]ii, adiacente sau nu, vechi sau recente, premoderne sau moderne) a luat locul inova]iei de dragul inova]iei. Noul \nsu[i a devenit una din numeroasele tradi]ii care puteau fi re\nviate sau ignorate, dup` cum hot`ra artistul. Ca urmare, termenul \nsu[i de „modernitate“ a fost supus unei reelabor`ri, contrar` semnifica]iei lui etimologice [i \nc` larg r`sp\ndite (derivat` de la latinescul „modo“ care \nseamn` „azi“ sau „chiar acum“): termenul este \n tot mai mare m`sur` echivalat cu un trecut recent, care persist`, pe alocuri, [i \n prezent, dar incapabil s` dea socoteal` de prezent \n imediate]ea sa esen]ial`. Ce anume a supravie]uit din modernitate, \n postmodernitate, depinde de utilizatorul termenilor, de scopul, filozofia [i valorile fiec`ruia [i, \n mare m`sur`, de politicile implicite sau explicite ale fiec`ruia – diferen]ele modurilor de abordare put\nd fi enorme.

* * * Modernitate [i postmodernitate \n [tiin]ele sociale. În zilele noastre, dincolo de literatur` [i arte, modernismul [i modernitatea s\nt identificate, \n mare – \n mod pozitiv sau, mai des, negativ –, cu capitalismul clasic, cu individualismul (democratic), cu industrializarea [i economia liber` de pia]`, cu toate implica]iile lor complexe din domeniul rela]iilor sociale. Pe de alt` parte, postmodernismul [i post-

DOSAR

modernitatea s\nt privite ca reprezent\nd o perioad` a capitalismului „t\rziu“ sau „multina]ional“ sau „\n declin“ (vezi cartea lui Fredric Jameson din 1991, Postmodernism, or the Cultural Logic of Late Capitalism/Postmodernism sau Logica cultural` a capitalismului t\rziu; de re]inut c` acela[i Jameson a scris \n 1979 despre modernismul capitalismului \nfloritor, ca declan[ator al fascismului, \n Fables of Aggression: Wyndham Lewis, the Modernist as Fascist/Fabulele agresiunii: Wyndam Lewis, modernistul ca fascist)2; o „societate informatizat`“ versus o societate pur [i simplu industrializat` (vezi The Postmodern Condition. A Report of Knowledge/Condi]ia postmodern`. Raport despre cunoa[tere a lui Jean-François Lyotard, publicat` prima oar` \n 1979) etc. Desigur, punerea \n ecua]ie a economiei moderne [i a dezvolt`rii sociale cu capitalismul are o tradi]ie mult mai veche, care ajunge p\n` la Karl Marx [i, apoi, la Max Weber (cu toate c` ei nu au folosit termenul „modernitate“ [i au vorbit nu-

În Statele Unite a publicat Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch (Bloomington, Indiana University Press, 1977), Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism (edi]ie rev`zut` [i ad`ugit`, Durham, N.C., Duke University Press, 1987), Exploring Postmodernism (coeditare cu D.W. Fokkema, Amsterdam & Philadelphia, John Benjamins, 1988), Rereading (New Haven, Yale University Press, 1993). Împreun` cu Ion Vianu a publicat \n române[te Amintiri \n dialog (Editura Litera, 1994; Editura Polirom, 2005). La Editura Junimea a publicat Eugène Ionesco: teme identitare [i existen]iale (2006). La Polirom au mai ap`rut: Despre Ioan P. Culianu [i Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflec]ii (2002; Marele Premiu al ASPRO), A citi, a reciti. C`tre o poetic` a (re)lecturii (2003; Premiul AER pentru [tiin]e umane), Portretul lui M (2003), Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter (2004), Tu: elegii [i inven]ii (2004), Cinci fe]e ale modernit`]ii. Modernism, avangard`, decaden]`, kitsch, postmodernism (edi]ia a II-a rev`zut` [i ad`ugit`, 2005), Un fel de jurnal (1973-1981) (2006) [i Mateiu I. Caragiale: recitiri (2007).

2 Pentru un alt punct de vedere marxist asupra postmodernismului în raport cu capitalismul tîrziu, „consumerismul“ etc., cf. Terry Eagleton, The Illusions of Postmodernism/Iluziile postmodernismului (Blackwell, 1996).

DOSAR În praful anilor În praful anilor chipul ni se va [terge Ca urmele pa[ilor \n praf, Ca fe]ele \n oglinzi p`r`site, sparte, aruncate La gunoi, \nlocuite de alte oglinzi Pentru alte fe]e la fel de efemere, La fel de expresive [i de unice – Dar nu-i a[a c` to]i oamenii, fiind diferi]i, Sunt la fel? O ap` [i-un p`m\nt? Un praf [i-o ap`? Un noroi care se usuc` {i se face iar`[i noroi? P\n` c\nd Noroiul ia foc sau \nghea]` – [i atunci cine mai [tie Ce se va \nt\mpla cu plantele incandescente Sau \nf`[urate \n ghea]`? Dar nu-i a[a c` noi vom fi \ntotdeauna \mpreun` Pentru c` am existat c\ndva – Pentru c` trecutul \nsu[i nu poate fi [ters Nici m`car de Dumnezeu? (Matei C`linescu, Tu: elegii [i inven]ii)

mai despre „capitalism“). Din anii ’70, de c\nd a p`truns \n discursul [tiin]elor sociale, opozi]ia modernitate/postmodernitate a fost adaptat` la problemele [i scopurile specifice acestora. Acest proces de asimilare terminologic` a devenit mai vizibil spre sf\r[itul anilor ’80 [i ’90, \n lucr`ri care, \ndeob[te, criticau modernitatea [i valorile ei, cum ar fi Sources of the Self/Sursele sinelui (1989) a lui Charles Taylor, Modernity and ambivalence/Modernitate [i ambivalen]` (1991) [i Intimations of Postmodernity/Insinu`rile postmodernit`]ii (1992) ale lui Zygmunt Bauman sau The Consequences of Modernity/Consecin]ele modernit`]ii (1990) [i Modernity an Self-Identity/Modernitate [i identitatea sinelui (1991) de Anthony Giddens. Nu e nevoie s` intr`m \n detaliile construc]iilor [i reconstruc]iilor conceptuale ale modernit`]ii/postmodernit`]ii din domeniul [tiin]elor sociale pentru a trage concluzia c` apari]ia postmodernit`]ii a dat o via]` nou` [i diferit` terminologiei modernit`]ii, ca [i – dup` cum vom

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 vedea – altor concepte mai evident antonimice, cum ar fi „contramodernitate“ [i „antimodernitate“.

* * * Modernitatea [i conflictele sale interioare. Rezisten]a fa]` de modernitate poate lua mai multe \nf`]i[`ri, unele – mai mult sau mai pu]in ambigue sau indirecte, altele – mai mult sau mai pu]in evidente. Istoric vorbind, modernitatea (chiar [i \nainte ca termenul \nsu[i s` ob]in` o circula]ie mai larg`, \n a doua jum`tate a secolului al XIX-lea) a fost teoretizat` \n termeni evolutivi – \n spiritul ideologiilor iluministe ale progresului –, cu implica]ia c` era superioar` sau mai avansat` dec\t etapele istorice precedente. Dar pre]ul uman pl`tit pentru un astfel de progres (ruperea de tradi]iile \ndr`gite, chiar dac` anacronice, pierderea identit`]ii comunitare, rela]iile personale \nlocuite de contracte, \nstr`inarea de religie etc.) a ajuns s` fie v`zut, \n a doua jum`tate a secolului al XX-lea, ca fiind mult prea ridicat – de unde [i variile curente ideologice „antimoderne“ sau „contramoderne“. Termenul „contramodernitate“ a fost propus de sociologul Peter L. Berger, \n lucr`ri ca Facing Up to Modernity/Confruntarea cu modernitatea (1977) [i The Heretical Imperative/Imperativul eretic (1980). Contramodernitatea se manifest` de obicei sub forma ideologiilor reac]ionare (tradi]ionaliste, fundamentaliste). Exemplul evident din zilele noastre este fundamentalismul islamic \n varianta sa militant`, „jihadismul“. Este interesant c`, \n anii ’60 [i ’70, la care se referea Berger, r\vna izb`vitoare care constituia miezul contramodernit`]ii a putut fi satisf`cut` de ideologiile \n mod clar progresiste ale revolu]iei: „Aceast` form` de contramodernitate e tipic` pentru mi[c`rile revolu]ionare moderne. Marxismul este cazul tipic, iar marea sa putere de atrac]ie nu poate fi \n]eleas` f`r` a lua \n considerare afinitatea sa cu nostalgiile contramoderne“ (Berger, The Heretical Imperative). Între timp, dup` c`derea Uniunii Sovietice, aceast` atrac]ie s-a volatilizat \n mare parte. În mod curios, credin]a iluminist` \n progres are, recent, tendin]a s` migreze spre seg-

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

DOSAR

mentul de dreapta/conservator/clasic-liberal al spectrului politic – vezi, de exemplu, History of the Idea of Progress/Istoria ideii de progres (a doua edi]ie, revizuit`, 1994) a lui Robert Nisbet, care confirm` integral ideologia progresului, \mpotriva criticilor ei de st\nga, dintr-o perspectiv` r`spicat conservatoare. Abia de cur\nd, am \nt\lnit o \ncercare de a recupera conceptul \nsu[i de modernitate (\mpotriva criticilor postmoderne) dintr-o perspectiv` de st\nga, \n lucrarea lui Jürgen Habermas Philosophical Discourse of Modernity: Twelve Lectures /Discursul filozofic al modernit`]ii: dou`sprezece cursuri (1990), \n care s\nt analizate [i respinse felurite tentative filozofice de a echivala modernitatea (ca ra]ionalitate triumf`toare) cu pura „voin]` ideologic` de putere“. Habermas se str`duie s` reabiliteze, din punctul de vedere al propriei lui filozofii a ac]iunii comunicative, conceptul at\t de hulit al ra]iunii, precum [i con]inutul normativ al modernit`]ii (modernitatea este, pentru el, „un proiect neterminat“). El revalorific`, de asemenea, ideea dialogului [i a consensului, dup` criticile at\t de radicale ale unor Michel Foucault, Jean-François Lyotard

sau Jacques Derrida. E interesant cum Habermas sus]ine c` ace[ti g\nditori francezi (asocia]i, \ndeob[te, cu postmodernitatea) reprezint`, de fapt, o pozi]ie conservatoare. În Europa \nceputului de secol XX, doctrinele modernit`]ii contramoderne au c`p`tat, la r\ndul lor, o diversitate nea[teptat` de forme contrastante. Una dintre cele mai destructive [i, pesemne, mai paradoxale dintre ele a fost „modernismul reac]ionar“ caracteristic „revolu]iei conservatoare“ a Germaniei din vremea Republicii de la Weimar, \n anii 1920 [i, apoi, a celui de-Al Treilea Reich na]ional-socialist, din 1930, p\n` la izbucnirea celui de-Al Doilea R`zboi Mondial. Jeffrey Herf, autorul c`r]ii Reactionary Moderism/Modernismul reac]ionar (Cambridge University Press, 1984), citeaz` defini]ia dat` de Thomas Mann ideologiei na]ional-socialiste: „un romantism hiper-tehnologic“. Formularea trimite la o combina]ie stranie [i, cum s-a dovedit, extrem de exploziv` [i nociv` \ntre aspectul pur tehnologic al modernit`]ii [i mitologia na]ional-rasist`. Escaladarea na]ionalismului de-a lungul secolelor XVIII [i XIX poate fi v`zut` ca o consecin]` invo-

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 omogen`, lipsit` de conflicte etnice [i religioase. Purificarea etnic` – la scar` mai mic` sau mai mare – poate fi \n]eleas` ca o c`utare (pervers`), \n ultim` instan]`, a… modernit`]ii.

* * *

3 Un exemplu ar fi studiul despre na]ionalism al lui Liah Greenfeld, realizat dintr-o perspectiv` socio-istoric` în cinci ]`ri de importan]` major`: Anglia, Fran]a, Rusia, Germania [i America – în cartea Nationalism: Five Roads to Modernity/Na]ionalismul: cinci c`i spre modernitate (Harvard University Press, 1993). 4 Charles Baudelaire, Curiozit`]i estetice, Editura Meridiane, 1971, traducere de Rodica Lipatti (n. tr.). 5 Antoine Compagnon, Les antimodernes: De Jospeh de Maistre à Roland Barthes (Paris, Gallimard, 2006).

luntar` a modernit`]ii iluministe universaliste. La r\ndul lui, na]ionalismul \nsu[i devine o c`utare competitiv` a modernit`]ii sau a anumitor aspecte ale modernit`]ii, \n direc]ii care pot fi foarte divergente, cu efecte foarte diferite.3 Istoric vorbind, statul-na]iune, un produs al modernit`]ii occidentale iluministe [i cosmopolite, a reprezentat cadrul necesar pentru apari]ia na]ionalismului [i, \n cele din urm`, a politicii identitare. Exist`, desigur, multe tipuri de na]ionalism – al ]`rilor mari [i al ]`rilor mici, al ]`rilor mai dezvoltate [i mai pu]in dezvoltate, al ]`rilor imperiale (Anglia, Fran]a, Belgia, Olanda, Rusia etc.) [i al celor coloniale, acum postcoloniale, [i, de asemenea, \n func]ie de condi]iile istorico-politice, de conflictele religioase [i tradi]ii, de zestrea cultural` etc. Nu numai \n ]`ri puternice (ca Germania celui de-Al Treilea Reich), dar la fel de bine [i \n ]`ri mai mici, na]ionalismul poate genera, tocmai prin c`utarea modernit`]ii, mitologii contramoderne, vise colective ale etnicit`]ii pure, care se transform` \n co[maruri (cum ar fi purificarea etnic` \ntreprins` de Serbia lui Milosevici \n Kosovo-ul anilor ’90, pe care numai un r`zboi a putut s-o opreasc`). Asta, deoarece modernizarea este facilitat`, printre altele, de o demografie

Antimodernii s\nt \n mod necesar moderni, iar modernii, \n mod necesar, antimoderni. Într-un sens cultural larg, se poate spune c`, pentru a fi \ntru totul modern, trebuie s` fii [i antimodern. Aceast` profund` ambivalen]` a fost clar \ntrez`rit` \nc` de Baudelaire, care a folosit cuv\ntul „modernité“, \n mod estetic, pentru a exprima: „...tranzitoriul, fugitivul, contingentul, [care] constituie jum`tatea artei, cealalt` jum`tate fiind eternul [i imuabilul“ 4 (citatul este din articolul s`u „Pictorul vie]ii moderne“, publicat \n 1863). Recunoscut ca fondator al poeziei moderniste, Baudelaire a fost totodat` (din punct de vedere cultural, politic, religios) un antimodern par excellence, un admirator al lui Joseph de Maistre, un adversar al doctrinei progresului, al democra]iei, al Americii („o ]ar` de cump`r`tori [i v\nz`tori“ \n care un geniu ca Edgar Poe nu poate avea dec\t un destin tragic). Într-o carte recent`, Les antimodernes: De Joseph de Maistre à Roland Barthes5/Antimodernii: de la Joseph de Maistre la Roland Barthes, Antoine Compagnon sus]ine c` „antimodernii [s\nt] còpii ale modernilor, critici moderni ai modernit`]ii sau moderni v`zu]i din partea opus`, astfel \nc\t, dac` termenul [antimodern] are vreo valoare, atunci mai to]i modernii ar putea fi dezb`tu]i \n cadrul acestei teorii a antimodernilor“. Probabil c` cel mai surprinz`tor caz de intelectual antimodern pe care \l eviden]iaz` Compagnon este acela al lui Roland Barthes. Critic cultural marxist \n tinere]e (\n volumul s`u Mythologies/Mitologii, 1957), apoi structuralist, \n Critique et vérité/Critic` [i adev`r (1966), unde postuleaz` „o [tiin]` a criticii“ opus` demodatei „critici academice“, \n Système de la mode/Sistemul modei (1967) sau \n S/Z (1970), unde analizeaz` laborios, \n termeni de „lexeme“ [i „coduri“, un roman al lui Balzac, [i, \n cele din urm`, un „poststructuralist“ model, \n lucr`rile sale t\rzii, \ncep\nd cu Le plaisir du

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

DOSAR

texte/Pl`cerea textului (1976), Barthes pare s` fie exclusiv un modern, \n sensul c` a reprezentat [i chiar a creat modele intelectuale succesive din vremea sa [i c` a fost, \n mod sofisticat [i, adesea, creativ, un om de succes al zilelor sale [i un prezic`tor fantastic al tendin]elor [i practicilor critice. Dar, \n lumina ultimelor sale cursuri predate la Collège de France (La Préparation du roman, 1978-1979 [i 19791980), putem descoperi, cu ajutorul lui Compagnon, un filon antimodern care str`bate \ntreaga oper` a lui Barthes, un filon care devine mai clar sesizabil abia mai t\rziu. Într-un anumit sens, numai un modern poate sim]i cu adev`rat modernitatea „exploziv`“ a clasicilor sau clasicismul adesea ascuns al modernilor autentici. Citat de Compagnon, Barthes scrie \ntr-un articol de tinere]e („Plaisir aux Classiques“): „Modernii au privilegiul de a sim]i \ntr-un mod mai fratern ilumin`rile [i angoasele sufletelor noastre, dar nu au \nc`, \n opinia noastr`, puterea exploziv` a Clasicilor, ale c`ror opere au minu]ioasa, imprevizibila [i periculoasa arhitectur` a ma[inilor infernale“. În mod idiosincrasic, el a fost \ntotdeauna de partea clasicilor, fie [i \n sensul \n care William Blake ar fi putut spune despre Milton din Paradise Lost c` era „de partea diavolului“. Pentru a aminti o afirma]ie mai veche, f`cut` de criticul american Harry Levin, modernitatea „este o tradi]ie orientat` \mpotriva ei \nse[i“. A te opune tradi]iei \nseamn`, de asemenea, a fi profund tradi]ionalist – cel pu]in \n ceea ce prive[te artele.

iar dezbaterile filozofice contemporane influen]eaz` modul \n care percepem literatura [i arta. Pe de alt` parte, filozofii \mprumut` \n mod curent no]iuni din estetic`. A[a, de pild`, g\ndirea antimetafizic` a lui Richard Rorthy, care, \ntr-o ampl` dezbatere sau „conversa]ie“ filozofic`, sf\r[e[te prin a invoca un criteriu estetic de alegere \ntre diferitele versiuni (interpret`ri) ale lumii. Nu exist` fundamente, nici absoluturi, a[a \nc\t consensul r`m\ne cea mai \nalt` valoare la care putem aspira, \n condi]iile unei epistemologii care nu este altceva dec\t hermeneutic` (s` ne amintim de afirma]ia categoric` a lui Nietzsche potrivit c`reia „nu exist` fapte, ci doar interpret`ri“). Referitor la consecin]ele literare ale ideilor filozofice, a[ men]iona aici, \n treac`t, teoria colapsului formulat` azi de Jean-François Lyotard, o teorie a „marilor nara]iuni“ („grands récits“) sau, cum mai s\nt numite, „grand-nara]iuni“ ori „metanara]iuni“, menite s` legitimeze cunoa[terea. Modernii s-ar afla \nc`, \n ciuda spiritului lor

Modernism/ Postmodernism De la art` la filozofie [i religie. Dincolo de literatur` [i art`, dincolo de extinderea ei \n domeniul social, distinc]ia dintre modernism [i postmodernism a implicat \n tot mai mare m`sur` teme epistemologice, filozofice [i teologice. În aceste utiliz`ri extinse, perechile opuse modernism/modernitate [i postmodernism/postmodernitate se suprapun, terminologic vorbind, adesea. Grani]ele dintre discipline [i tipurile de discurs au devenit mai laxe,

DOSAR Miracolul vie]ii Z`d`rnicia miracolului vie]ii este ea \ns`[i un miracol. Ea ne d` cel mai profund motiv de a tr`i. N-are importan]` dac`-i \ntoarcem spatele [i ne g`sim – reg`sim – \ntre cuvinte, \ntre culori, \ntre ecua]ii matematice, \ntre remu[c`ri. Numai aceast` z`d`rnicie ne d` dorin]a de a explora, De a construi, de a distruge, de a ne ruga, de a \n]elege, De a uita sau de a ne aminti c` timpul trece, De a asculta [i reasculta Variatio 26 din Varia]iunile Goldberg de Johann Sebastian Bach. (Matei C`linescu, Tu: elegii [i inven]ii)

critic, sub vraja unor astfel de meta-nara]iuni explicite sau implicite. Mai sceptici, scriitorii postmoderni recurg la astfel de pove[ti numai pentru a ironiza, a fragmenta sau a „deconstrui“, prefer\nd, \n mod v`dit, „povestirile scurte“, adesea paradoxale sau contradictorii. Con[tiincio[i, criticii literari au ]inut cont de acest aspect, \n abordarea eterogenit`]ii inten]ionate a textului literar postmodern. Odat` cu sf\r[itul modernit`]ii [i cu apari]ia „g\ndirii slabe“ („pensiero debole“), cum a numit-o Gianni Vattimo, postmodernismul face posibil un nou tip de religiozitate. În cartea sa After Christianity/Dup` cre[tinism (2002), Vattimo sus]ine c` secularizarea a contribuit – prin subminarea diverselor revendic`ri ale adev`rului absolut (revendic`ri f`cute fie \n numele [tiin]ei moderne, fie \n numele unei mai vechi, dar \nc`p`]\nate doctrine dogmatice biserice[ti) – la apari]ia, \n epoca noastr` postmodern`, a unei „g\ndiri slabe“ con[tiente de sine, care face, la r\ndul ei, posibil` o rena[tere religioas`. „G\ndirea slab`“ admite omniprezen]a interpret`rii \n toate domeniile legate de cunoa[tere – \n spiritul maximei nietzscheene „nu exist` fapte, ci doar interpret`ri“, afirma]ie care, adaug` Vattimo, este ea \ns`[i o interpretare. Noua religiozitate postmodern` e una de ordinul a ceea ce filozoful italian nume[te, urm\nd g\ndirea antimetafizic` a lui Heidegger, „credere di cre-

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 dere“ sau „a crede c` crezi“. Dilema credin]` \n Dumnezeu versus ateism a devenit posibil` numai atunci c\nd Fiin]a a putut fi considerat` fundamentul enun]`rii „obiective“ [i „universale“ a adev`rului. Dar ateismul, afirma]ia c` Dumnezeu nu exist`, este un enun] cu nimic mai pu]in metafizic dec\t contrariul s`u, [i ambele s\nt lipsite de sens \ntr-o epoc` postmetafizic`, \n care adev`rul a deveni un concept hermeneutic. Ceea ce r`m\ne – [i asta e important – este Dumnezeul Bibliei, a c`rei lectur` a modelat cultura [i [tiin]a european` (bazat`, printre altele, pe monoteism). S` crezi c` crezi \nseamn` s` interpretezi Biblia, \ncerc\nd ne\ncetat s`-i descifrezi mesajul [i amprenta ei indelebil` asupra imagina]iei occidentale. Vattimo scrie: „Experien]a modernit`]ii […] trebuie, de fapt, considerat` un eveniment cre[tin. Mai mult chiar, este evenimentul cre[tin par excellence, care dovede[te c` s`m\n]a Verbului divin a rodit pe un c\mp vast [i nu s-a l`sat \ngr`dit` [i secat` de limitele autoritare ale dogmei“. Interpret`rile postmoderne ale Scripturii vor scoate \n eviden]` no]iuni cre[tine precum mila [i iubirea, comunitatea [i comunicarea, [i vor concepe „adev`rul mai cur\nd drept consens – am putea spune chiar, drept caritate – dec\t ca «obiectivitate»“ (ibid.). În locul lecturii literale a Bibliei – preferat`, \n ultim` instan]`, de Biserica Catolic` –, comentatorii postmoderni ai Scripturii vor practica o lectur` „spiritual`“ a Evangheliilor, concentr\ndu-se asupra evenimentului central al tradi]iei sacre europene, [i anume, \ntruparea lui Dumnezeu \n Isus Christos. Dac` teologia protestant` modern` \nclin` s` identifice sacrul cu „alteritatea radical`“ (cum o numea Rudolf Otto \n faimoasa sa lucrare Das Heilige/Sacrul), \n recuperarea postmodern` a sacrului, Dumnezeu coboar` din transcenden]`, iar noi, cum spune Vattimo, „nu vom mai fi numi]i slujitori sau copii (cum spunea Gioacchino da Fiore), ci prieteni“. O astfel de perspectiv` \ng`duie o percep]ie mai rafinat` a conexiunii istorice dintre modernitate [i cre[tinism, o percep]ie care r`zbate dincolo de asocierea mai veche, propus` de Max Weber, dintre etica protestant` [i „spiritul capitalismului“.

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

Modernizare Primele lucruri care \mi vin \n minte c\nd se vorbe[te de modernizare s\nt dezvoltarea industrial` (multe defini]ii istorice ale modernit`]ii o pun \n leg`tur` cu „revolu]ia industrial`“ de la sf\r[itul secolului al XVIII-lea [i al XIX-lea), economia capitalist` sau de pia]` (inclusiv tranzi]iile de la produc]ia non-pia]` la cea modern`, de pia]` liber` [i consum; [i, de asemenea, \n secolul XX, trecerea revolu]ionar`, for]at` de la capitalism la un socialism v`zut ca o form` mai evoluat` a modernit`]ii, ca \n teoria marxist`, \n care rolul pie]ei este preluat de o planificarea central`, ra]ional infailibil`). Nu \n ultimul r\nd, modernizarea implic` politic` [i cultur` politic` – cuprinde tranzi]ia de la forme tradi]ionale sau nedemocratice ale puterii, la democra]ia liberal` modern`, \ntemeiat` pe alegeri libere [i corecte, pe separarea puterilor \n stat [i pe suprema]ia legii; [i mai include, de asemenea, \n secolul XX, \ncep\nd cu Revolu]ia rus` din octombrie 1917, trecerea de la „democra]ia burghez`“ la „dictatura proletariatului“, la un stat monopartinic, la regimul totalitar, considerat ca fiind calea spre „modernizare [i justi]ie social`“. De aceea, voi \ncepe prin a m` ocupa de aceste abord`ri contradictorii ale moderniz`rii. Dup` Al Doilea R`zboi Mondial, problema moderniz`rii a fost legat` \n mod direct de fostele ]`ri coloniale ale a[a-numitei Lumi a Treia. Dezvoltarea [i cre[terea economic` ap`reau \n aceste ]`ri drept scopuri dezirabile \n cel mai \nalt grad, majoritatea locuitorilor lor tr`ind \nc` \ntr-o s`r`cie cumplit` [i, din punct de vedere cultural, \n diferite forme de alc`tuiri sociale tradi]ionale. Eforturile de modernizare erau z`d`rnicite de corup]ia r`sp\ndit` la scar` larg` (noii \mbog`]i]i [i cei puternici deveneau mai boga]i, iar majoritatea s`rac` devenea tot mai s`rac`). O alt` cauz` a acestui e[ec au constituit-o barierele culturale, diferen]ele de mentalitate, contradic]ia dintre modern [i tradi]ional. Modernizarea a sf\r[it prin a dramatiza, \ntr-un nou context, vechiul conflict european dintre formele tradi]ionale ale autorit`]ii [i drumul spre modernitate. Nu am de g\nd s` aduc

DOSAR \n discu]ie imensa literatur` occidental` pe tema moderniz`rii (teorii generale [i numeroase studii de caz provenind, \n marea lor parte, din perioada 1950-1970) [i nici criticile, adesea incisive, la care a fost supus conceptul (\n mod esen]ial, optimist) de modernizare, \ncep\nd de la apari]ia sa. Mai aproape de preocup`rile mele, ca teoretician [i critic literar, este problema moderniz`rii culturale. Conflictele majore din acest domeniu s\nt cele \ntre „centru“ [i „periferie“. Spus pe scurt, exist`, \n vremurile noastre de

„M` concentrez asupra citirii [i recitirii ca procese, ca activit`]i dependente de timp, ca explor`ri, ca vizit`ri [i (poate nostalgice) revizit`ri ale textelor, ca plimb`ri prin p`duri textuale, excursii de pl`cere, hoin`reli sau pelerinaje. Din punctul de vedere adoptat aici, interpret`rile trebuie considerate mijloace pentru atingerea unui scop, acest scop fiind continuarea lecturii, extinderea ei \n relectur` [i \n scris [i rescris. Aici nu citesc sau recitesc pentru a interpreta; interpretez (printre multe alte activit`]i) pentru a citi, a reciti [i a \n]elege recitirea. Distinc]ia dintre citire [i recitire, care pare at\t de evident` pe plan empiric [i pragmatic, este, pe plan teoretic, pe c\t de inevitabil`, tot pe at\t de imposibil de sus]inut. Strategia mea const` \n a recunoa[te aceast` imposibilitate (cu un mare num`r de exemple specifice [i \n termeni analitici c\t se poate de preci[i) [i a profita, \n acela[i timp, din punct de vedere critic, de inevitabilitatea distinc]iei, de necesitatea de o reafirma (\n pofida tuturor aporiilor) [i de intui]iile adesea paradoxale privind procesul lecturii c`rora le poate da fiin]` o astfel de reafirmare.“ (Matei C`linescu, A citi, a reciti. C`tre o poetic` a (re)lecturii)

„În inten]ia mea, acea c`rticic` a fost, sub forma unei fic]iuni indirect omagiale, doar superficial ironice, o \ncercare \n primul r\nd autobiografic`, \ncercarea de a articula cu mijloace mature experien]a unei fascina]ii pur subiective, experien]` pe care-o f`cuse unul dintre eurile mele ad\nci de alt`dat`, un eu esen]ial infantil, \nzestrat cu puteri t`m`duitoare. Scriind Zacharias Lichter, voiam s` reintru \n contact cu acel eu, s` reg`sesc m`car ceva din naivitatea lui, din deschiderea lui fa]` de mituri [i arhetipuri, dup` ce-mi l`sasem via]a dominat` de euri care, prin calculele lor tactice [i compromisurile lor, m` aduseser` \ntr-un impas moral.“ (Matei C`linescu, Amintiri \n dialog cu Ion Vianu)

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

„globalizare“ [i, totodat`, de opozi]ie vehement` fa]` de „globalizare“, centre culturale recunoscute, care produc sau certific` modernitatea (ori postmodernitatea, dup` caz) literar` sau artistic` [i exist` zone mai mult sau mai pu]in dep`rtate de aceste centre, unele dintre ele situate la periferia a ceea ce numim literatur` universal` sau, cu un termen folosit de Goethe, Weltliteratur – \n sens mai larg, cultura lumii. Faptul c` modernitatea cultural` (chiar dac` o reflect`, adesea polemic, pe cealalt`, modernitatea burghez`) a ap`rut mai \nt\i \n Vest nu ar trebui s` ne surprind`. Istoric vorbind, ea e legat` de influen]a exercitat` de ]`rile puternice din Vestul Europei asupra na]iunilor europene mai mici. Secolul al XVIII-lea, esen]ial pentru dezvoltarea ideii de modernitate, a fost, \n multe privin]e, secolul francez. Fran]a a fost, f`r` \ndoial`, marea putere continental` a timpului [i, dup` abandonarea treptat`, \n secolul al XVII-lea, a latinei, ca lingua franca a [tiin]elor [i diploma]iei, [i limb` sacr` a Bisericii Catolice (p\n` de cur\nd), franceza i-a luat, \n

mod firesc, locul. Se putea vorbi de o Europ` francez`, nu numai \n termeni de prestigiu politic, dar [i cultural [i lingvistic, dup` cum se vede \n studiul istoricului de art` Louis Réau, L’Europe française au siècle des lumières/Europa francez` \n secolul Luminilor, publicat pentru prima oar` \n 1938 [i reeditat, apoi, de mai multe ori. Scriind o parte din lucr`rile sale filozofice \n latin`, iar altele, \n german` (mai ales coresponden]a cu al]i g\nditori [i matematicieni germani), filozoful german Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) a redactat direct \n francez` lucr`ri de importan]` major` ca Essais de théodicée sur la bonté de Dieu, la liberté de l’homme et l’origine du mal/Eseuri de teodicee despre bun`tatea lui Dumnezeu, libertatea omului [i originea r`ului (1712) [.a. În acela[i timp, \n Fran]a, les philosophes erau influen]a]i \n m`sur` tot mai mare de ideile filozofice [i politice din Anglia – Lettres philosophiques ou Lettres anglaises (1734) ale lui Voltaire o dovedesc din plin. Desigur, \n secolul XX, franceza [i-a pierdut sta-

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 tutul [i engleza a devenit lingua franca, \n special dup` revolu]ia electronicii [i apari]ia jargonului computerist. Dar chiar [i ast`zi, la nivelul „culturii \nalte“, Parisul continu` s` joace un rol important „\n fabricarea [i difuzarea modernit`]ii literare“, dup` cum scrie Pascale Casanova \n interesanta (chiar dac` excesiv galocentric`) ei carte La République universelle des lettres/Republica universal` a literelor (1999), disponibil` \n traducere englez` cu titlul The World Republic of Letters (Harvard University Press, 2004). Casanova sus]ine c` „o analiz` istoric` atent` [arat`] cum concentrarea excep]ional` de resurse literare, care a avut loc \n Paris de-a lungul veacurilor, a dus treptat la recunoa[terea lui ca centru al lumii literare“. Interesant de observat cum chiar [i \n secolele XIX [i XX, c\nd statutul de mare putere al Fran]ei se afla \n declin constant ([i mul]i intelectuali francezi au fost cople[i]i de un sentiment al decaden]ei, mai ales dup` \nfr\ngerea \n r`zboiul franco-prusac din 1870), Parisul a devenit \n tot mai mare m`sur` un punct de convergen]` al pelerinajelor literare [i al \nt\lnirilor dintre scriitori, vizitatori sau autoexila]i din toate col]urile lumii (incluz\nd Americile, Asia de Sud-Est [i coloniile franceze din Africa). {i scriitorii na]iunilor europene mai mici priveau, pentru consacrare, c`tre Paris [i limba francez`, merg\nd p\n` la a-[i fractura sau chiar a \ncerca s`-[i abandoneze identitatea cultural` de origine (cazul lui E.M. Cioran, Eugène Ionesco, Milan Kundera, André Makine [i mul]i al]ii). Puterea de atrac]ie a Parisului s-a datorat, \n mare parte, receptivit`]ii rafinate a capitalei franceze fa]` de alte culturi. Introduc\nd no]iunea de „spa]iu literar“ – analog`, dar nu confundabil` cu aceea de spa]iu socio-politic, na]ional, geografic sau lingvistic –, Casanova scrie: „complexitatea deplin` a spa]iului literar na]ional apare \n interac]iunea dintre locuri na]ionale consacrate [i emergen]a locurilor literare autonome, care s\nt cu necesitate interna]ionale [italicele \mi apar]in] [i s\nt ocupate de scriitori condamna]i, adesea, la un fel de exil interior (ca Juan Benet [i Arno Schmidt) sau la exil efectiv (precum James Joyce, la Trieste [i Paris, Danilo Kiˇs, la Paris, [i Slaman Rushdie, la

DOSAR „Graba \i apare lui Zacharias Lichter ca una dintre modalit`]ile cele mai pernicioase ale p`catului: omul gr`bit, intelectualiz\nd lumea, usuc` tot ce este viu \n juru-i, aduce cu el pustiirea [i moartea. [...] A fi gr`bit – arat` Zacharias Lichter – \nseamn` a ur\ lumea sau a nu [ti s-o iube[ti – ceea ce e totuna. Cine se gr`be[te se gr`be[te s` moar`. Cine moare aduce moartea \n lume. Iat` de ce graba e un mare p`cat...“ (Matei C`linescu, Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter)

„Povestea unei vie]i, \ncercarea de a-i g`si sensul, dac` via]a poate avea vreunul (de[i Ecleziastul ne spune c` n-are, cum, de altfel, nimic n-are, nici chiar c`utarea lui Dumnezeu, nici chiar Dumnezeu \nsu[i, care, nep`truns, e deasupra unor asemenea m`run]i[uri) – dac` deci via]a poate avea vreo fragil`, ascuns`, efemer`, iluzorie semnifica]ie, aceasta poate fi \ntrez`rit` doar la sf\r[it, c\nd povestea s-a terminat, c\nd a ie[it din timp, c\nd s-a transformat \n trecut pur, \nghe]at care se afund` tot mai mult \n cel`lalt trecut, trecutul «fenomenal» al memoriei noastre, care are \ntotdeauna un viitor, fie el c\t de \ngust [i spre care prezentul arunc` lumini schimb`toare.“ (Matei C`linescu, Portretul lui M)

Londra)“ (ibid.). Meritul c`r]ii este c` identific` [i aduce \n scen` o problem` rareori discutat` de exper]ii \n literatur`. Este o problem` legat` de cea a influen]ei, dar nu \n sensul tradi]ional al „influence studies“, [i nici \n sensul mai recent al poe]ilor viguro[i, angaja]i \n lupta \mpotriva la fel de viguro[ilor lor precursori, ca \n The Anxiety of Influence a lui Harold Bloom. Conflictul asupra c`ruia se concentreaz` Casanova este lupta pentru a fi admis [i a c`p`ta o pozi]ie \n „Republica universal` a literelor“ – altfel spus, pentru [ansa de a exercita o influen]`, de a avea un cerc de cititori mai vast [i, probabil, mai exigent, de a se confrunta cu standarde mai \nalte [i de a-[i promova opera [i reputa]ia mai eficient, dincolo de limitele unei culturi mici sau chiar mari (Madrid sau New Delhi, Beijing sau Tokyo s\nt rareori „fabrican]i“ de modernitate literar`, chiar dac` pot produce scriitori de renume interna]ional, laurea]i ai unor mari premii interna]ionale). Dac` competitiva „Republic` a literelor“, pe care Parisul a g`zduit-o, a fost, p\n` \n secolul al XVIII-lea, pur

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

francez`, omogen` din punct de vedere cultural, modernitatea a extins-o, \n mod evident, [i a transformat-o \ntr-una diversificat` etnic, cosmopolit`, \ntr-un spa]iu al unor complicate tensiuni multiculturale [i al unor dileme identitare creatoare. Amplul eseu al autoarei Casanova se refer` tocmai la aceast` perioad`. Acesta este numai unul dintre aspectele at\t de complexei probleme a moderniz`rii culturale. Un altul ar fi faptul c` recunoa[terea cultural` interna]ional` (a c`rei m`sur` neiert`toare este, pentru scriitori, num`rul de traduceri ale c`r]ilor lor \n limbile de larg` circula]ie [i prezen]a lor \n spa]iul literar al lumii) nu implic` abandonarea identit`]ii na]ionale, chiar dac` complic` rela]ia cu ea. Implic`, \n schimb – a[ spune eu –, mai degrab` redescoperirea acelei identit`]i, dintr-o perspectiv` mai larg`. A[ dori s` \nchei aceste reflec]ii asupra moder-

niz`rii culturale referindu-m` la un caz particular, dar reprezentativ pentru o categorie mai ampl` de scriitori. Discursul lui Orhan Pamuk, cu ocazia decern`rii Premiului Nobel, pe 18 decembrie 2006, rezum`, cu o voce care sun` admirabil de sincer, sentimentele unui scriitor neoccidental, la \nceputul carierei sale [i dup` aceea. Privind biblioteca tat`lui sù, t\n`rul Pamuk a sim]it „c` trìam \n provincie, departe de centrul lucrurilor. […] În centrul lumii, exista un tip de via]` mai bogat [i mai palpitant dec\t al nostru, [i, ca to]i cei din Istanbul [i din Turcia, eu m` sim]eam \n afara lui. În acela[i fel, exista o literatur` universal`, iar centrul ei era foarte departe de mine. De fapt, ceea ce aveam \n minte era literatura occidental` [i nu cea universal`, iar noi, turcii, eram, \n mod clar, \n afara ei. Biblioteca tat`lui meu dovedea acest lucru. Într-un cap`t al camerei erau c`r]ile din Istanbul – literatura noastr`, lumea noastr` de acas`, cu toat` frumuse]ea detaliilor ei – [i \n cel`lalt cap`t erau c`r]ile din cealalt` lume, din Vest, care nu sem`nau deloc cu ale noastre, lips` de asem`nare care ne durea [i ne d`dea, totodat`, speran]`. S` scrii, s` cite[ti erau un mod de a p`r`si o lume pentru a g`si alinare \n alteritatea alteia…“. Mai departe, \n discursul sù, Pamuk vorbe[te despre con[tiin]a ceva mai optimist` pe care o are acum, c\nd scrierile sale „vor fi citite [i \n]elese, deoarece toate popoarele lumii seam`n` unele cu altele“. Dar e vorba, dup` cum spune chiar el, de „un optimism \ngrijorat, mutilat de furia de a fi prizonierul marginalit`]ii. Iubirea-ura pe care Dostoievski le-a sim]it fa]` de Vest de-a lungul \ntregii sale vie]i – am sim]it-o [i eu, adesea. Dar, dac` am \n]eles un adev`r fundamental, dac` am un motiv s` fiu optimist, asta se datoreaz` faptului c` am str`b`tut al`turi de acest mare scriitor rela]ia sa de iubireur` cu Vestul [i am putut privi lumea construit` de el, de cealalt` parte“. În cele din urm`, dup` ce a scris mai multe c`r]i, dup` ce s-a sim]it „provincial, exclus, marginalizat, furios sau profund melancolic“, Pamuk descoper` c`, \ntre timp, a cl`dit el \nsu[i „o lume de cealalt` parte“. Prin contrast fa]` de ceea ce a sim]it \n tinere]e, a ajuns, ca scriitor matur, la convingerea c` „centrul lumii este Istanbulul“. Nu neap`rat ora-

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

DOSAR

[ul real, dar cel creat de el „povestind despre str`zile, podurile, oamenii, c\inii, casele, moscheile, eroii sì stranii, pr`v`liile, locurile sale \ntunecate, zilele [i nop]ile lui, pe care le-am f`cut p`r]i din mine, cuprinz\ndu-le pe toate“. Ora[ul astfel cl`dit „p`rea mai adev`rat dec\t orice altceva“ 6. Centrul vie]ii literare [i artistice moderne se afl` la fel de bine \n Vest ca [i, poten]ial, oriunde. Modernizarea cultural` const`, cel pu]in \n parte, \ntr-un climat intelectual care permite speran]e „de universalitate“, speran]e c` vei dob\ndi acces – prin traducere – la „spa]iul literar“ universal, restr\ns \nc` lingvistic la limbile de circula]ie din Vest (engleza [i franceza, \n primul r\nd). Con[tiin]a faptului c` trìe[ti \n „provincie“ poate fi \ns` un prim pas spre \n]elegerea faptului c` provincialismul este el \nsu[i – nici m`car \n mod paradoxal – o condi]ie universal`. Ca indivizi, trìm cu to]ii la margine – marginile s\nt pretutindeni [i pu]ini dintre noi vor fi capabili s` ajung` la centru, la cel adev`rat. Paradoxul este c` mul]i dintre cei care trìesc \n „centrul“ definit geografic de ast`zi –

adic`, \n Vest – [i scriu \ntr-o limb` de circula]ie s\nt adesea mai provinciali (mai obtuzi, cu mai multe prejudec`]i, mai autosuficien]i, mai miopi [i mai departe de adev`rata universalitate) dec\t cei care tr`iesc la margini nevestice [i care [tiu asta. Ei realizeaz` c` centrul mitic poate fi oriunde, dar numai cu condi]ia s` devin`, dintr-o dat`, punctul central [i punctul de plecare pentru construc]ia unei noi lumi (din cuvinte, imagini, culori, sunete, senza]ii proprii [i sugestii vii, intense), o lume care, ca s` reiau formularea lui Pamuk, pare „mai adev`rat` dec\t orice altceva“. C` a[a ceva nu e u[or... nu mai e nevoie s` spunem. Ca s` o faci, e nevoie deopotriv` de efort sus]inut [i de dram`, de o rela]ie complicat` cu propria identitate, de o experien]` dureroas` a ambivalen]ei [i, \n cele din urm`, poate, de sentimentul unei senin`t`]i cucerite. Aprilie 2007

■ traducere din limba englez` de Matei Ple[u

6 Am citat discursul lui Pamuk din The New Yorker, 25 decembrie 2006 [i 1 ianuarie 2001. Textul a fost tradus din limba turc` de Maureen Freeley.

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

C~R}I DE PLASTIC

m\lul teoriilor complotului antiromânesc, rezultatul fiind c` demonstra]ia „[tiin]ific`“ \[i pierde orice credibilitate. În schimb, e foarte evident „ce-l m\na pe el \n lupt`“ – explica]iile autorului pentru tot r`ul pe care N. Manolescu ar \ncerca s` \l fac` literaturii române vorbesc, involuntar, despre obsesiile imaginarului cultural românesc, pe care glazura lucie a iubirii de neam [i ]ar` nu le acoper` \ntru totul. Pe scurt, autorul Istoriei, \ncumet\ndu-se la un efort intelectual de care nu era capabil („un asemenea demers cere... o adev`rat` demiurgie“), a c`zut „\n capcanele du[manilor naturali ai poporului român dispu[i a \ncepe cu nimicirea st\lpului de sus]inere a unei civiliza]ii“. Cauzele acestui e[ec periculos s\nt identificate \ntr-un delir halucinant de interpretare a teoriilor critice, \n genere, [i a biografiei personale a lui N. Manolescu, \n special: „el a c`zut \n mrejele unei ideologii transna]ionale, cu r`d`cini \n perioada kominternisto-sovietic`, mreje pe care le-a acceptat din pricina beneficiilor lume[ti, menite s`-i satisfac` un imens orgoliu personal“ [i a preluat f`r` spirit critic „ethosul postmodern“, astfel c` „str`dania autorului nostru de a construi imaginea canonului literaturii române \nseamn` tocmai o lovitur` dat` canonului na]ional... de pe pozi]iile ideologiei resentimentare a postmodernit`]ii“. }intele concrete, din Istorie, ale furiei patriotice a lui Th. Codreanu (salvator de neam [i de istorie literar`, din ghearele comploti[tilor sovietici [i americani) s\nt dintre cele mai diverse, dar au aceea[i \n`l]ime logic`: Manolescu decide c` Eminescu este antisemit pentru c` „nu-i poate contrazice p\n` la cap`t pe binef`c`torii s`i“ (evrei, de ex. Crohm`lniceanu sau Ornea); ignorarea literaturii basarabene \n Istorie e semnul „virusului ideologic \mpotriva specificului românesc“ etc. Fire[te, totul derapeaz` \ntr-o politizare apocaliptic` de gam` minor`, unde Budai-Deleanu este autorul unui poem despre ]igani (???), iar Istoria se vede „contaminat` cu ideologia interna]ionalismului“. Noroc cu patrio]i vigilen]i precum Th. Codreanu, care ne feresc de capcanele occidentului sovietic [i ne arat` suprema]ia culturii române[ti asupra celei americane (poetul lor na]ional, Whitman, era un „deviant sexual... cu autoerotism masturbator“), sensibiliz\ndu-ne la inten]iile ascunse ale lui Nicolae Manolescu. ■

Ioana Bot

Un caz de criptocomunism postmodern Istoria critic` a literaturii române, publicat` de Nicolae Manolescu, este genul de carte care suscit` – firesc – polemici: viziunea [i „povestea“ ei despre literatura român` nu s\nt neap`rat \mp`rt`[ite de to]i cititorii. În atari condi]ii, apari]ia (aproape imediat`) a unui voluma[ \ntreg despre Istorie se \nscrie \ntre gesturile previzibile ale criticii noastre, nevricoas` \n replici, narcisiac` \n valoriz`ri [i g`l`gioas` \n patriotisme: Th. Codreanu public` Istoria „canonic`“ a literaturii române, la Princeps Edit, din Ia[i (editur` „acreditat` de Ministerul Educa]iei [i Cercet`rii, prin CNCSIS“, garan]ie de profesionalism!). Cele dezb`tute acolo ar trebui s` fac`, efectiv, obiectul unei lecturi exclusiv specializate, se presupune, pentru c` va fi vorba despre nuan]ele unei perspective de istorie literar`, clarific`ri conceptuale [i altele la fel. De[i am mari rezerve \n leg`tur` cu o carte polemic` deschis` de o interpretare flagrant-tenden]ioas` a celui vizat („cum nu practic lecturile infidele, \n sensul de a parcurge pe s`rite o carte...“) [i \nchis` cu lista c`znit` a erorilor de redactare \n editur`, de[i nu s\nt – ca specialist – de acord cu suprema]ia unui istoric literar precum Ion Rotaru asupra peisajului românesc de gen (dimpotriv`), a[ fi putut citi opusculul cu o prezum]ie de bun` credin]` \ntru mediocritate a autorului s`u. Îns` demonstra]ia lui Th. Codreanu se \mpletice[te, \nainte de a ajunge la asemenea „fine]uri“, \n

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

C`ci impunerea „modelului cultural berlinez“ \n con[tiin]a eminescian` e urm`rit mai cu seam` prin armele lansoniste ale sursologiei. Ilina Gregori descrie paradigme fin-de-siècle [i peisaje citadine cu un aplomb cople[itor de arhivare. În consecin]`, exhaustivitatea documentar` aduce nu arareori a ilustra]ie turistic`, unde figura poetului doctorand e ag`]at` \n postura unui invitat pe propria coloan` sonor`. De fapt, reconstituirea cum grano salis a Berlinului ca forfot` a moderniz`rii, ambian]` imperial`, via]` universitar` [i cultur` muzeal` face loc amprentei eminesciene pe principiul cauzalit`]ii simple al lui „(el) trebuie s` fi“ (participat la toate acestea). În contextul [i strict din perspectiva „specialit`]ii“, periplul cercet`toarei prin arhive, prin aerul culturii berlineze sau al filozofiei schopenhaueriene e onest [i cu totul necesar. Cu toate acestea, \ntre modul \n care „cite[te“ Ilina Gregori epoca [i tabloul ei intelectual, [i modul \n care l-a receptat Eminescu \nsu[i subzist` o leg`tur` fragil` ce trimite, \n cele din urm`, doar la calea mult-b`tut` a importului tematic. Conexiunile cu egiptologia, etnopsihologia sau cu filozofiile ira]ionaliste acoper`, \ntr-adev`r, goluri cauzale \n explicarea operei, dar, pe de alt` parte, nu aduc atingeri grave vechilor verdicte critice. Ar fi fost, cu siguran]`, interesant` o ancorare mai profund` a anchetei larg culturale \n chestiuni aplicate de poetic`. Mai ales c` virtu]ile analitice nu-i lipsesc autoarei: \n dou` excelente comentarii la S`rmanul Dionis [i Avatarii faraonului Tlà, ea face un tur de for]` naratologic pentru a demonstra inadecvarea interpret`rii structuraliste „erou-ac]iune“ la viziunea eminescian` asupra identit`]ii. „Ideea incon[tientului“, ca experien]` metafizic` revelatoare pentru laboratorul de crea]ie [i, deopotriv`, ca furtun` biografic`, prime[te, cred, argumentele cele mai provocatoare abia \n ultima parte a volumului. „Nebunia“ poetului, abordat` prin prisma rela]iei politice, morale [i psihanalitice cu regalitatea tran[eaz` de o manier` modern` [i lipsit` de prejudec`]i o zon` deliberat obscurizat` a istoriei noastre literare.

În mintea lui Eminescu Ilina Gregori, {tim noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze Editura Art, 2008

24,90 lei

Dac` opera eminescian` \n sine nu mai d`, de ceva vreme, semne c` ar incita declicuri critice novatoare, cel pu]in „imaginea“ poetului, \mb\csit` \n nebuloasele biografiei [i delirurile recept`rii, pare a beneficia de o promi]`toare normalizare, urmare a abord`rilor pe versant relaxat-culturalist. Studiile dense semnate de Iulian Costache [i Ilina Gregori, exemplare \n aceast` privin]`, confirm` [i nevoia de a cur`]a terenul extratextual \naintea unei eventuale noi exegeze. Biograf pasional, de ambitus speculativ, completat de un oarecare idealism, Ilina Gregori investigheaz` o chestiune esen]ial` \n formarea intelectual` a lui Eminescu – sejurul doctoral la Berlin –, recompun\nd, din cioburi culturale, un profil epistemic ce ar putea lumina decisiv aspecte, unele cli[eizate, altele contradictorii, ale poeticii sale. Comparativ cu interpretarea dominant c`linescian` a momentului berlinez ca „izolare“ [i „nevroz`“, premisa cercet`toarei c` poetul a interac]ionat organic cu mediul intelectual respectiv este, \ntr-adev`r, mai pu]in banal` dec\t pare. Determinist`, perspectiva sa e una de stringent` actualitate \n condi]iile \n care ideea maiorescian` a genialit`]ii abstrase a servit, pentru mai bine de un secol, inflam`rilor hermeneutice de un encomiasm jenant. „Portretul \n vid“ a f`cut posibile implanturile na]ionalist-mitizante, de care profesorii de provincie nu s\nt nici acum str`ini. Standardul destul de cobor\t al eminescologiei constituie, a[adar, un cert avantaj \n favoarea studiilor cercet`toarei c`rora, altminteri, ar fi lesne s` li se impute recondi]ionarea unor cutume exegetice de hermeneutic` abisal`, dar [i nesf\r[itele precau]ii pozitiviste.

■ Adriana Stan

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Cu Mara, prin (i)realitatea imediat` Dan Coman, Dic]ionarul Mara

Colec]ia „Rotonda“, Editura Cartier, 2009

Cu Dic]ionarul Mara (ghidul tat`lui: 0-2 ani), Dan Coman evadeaz` din cercul poeziei spasmodice [i ulcerate, de factur` (neo)expresionist`, trasat de primele sale volume – anul c\rti]ei galbene (2003) [i ghinga (2005). Poetizarea experien]ei paternit`]ii \l apropie de trend-ul biografist, dar apeten]a insolit`rilor imagistice aminte[te \nc` de [ocurile suprarealiste care acompaniau zv\rcolirea monstruoas` ori teatralizarea agonic` a subiectului liric din versurile de \nceput. E drept c` [i Dic]ionarul Mara reveleaz` tot un soi de alienare – de sine [i de femeia iubit` –, o tulburare a ordinii existen]iale, cu o cauzalitate precis` aici (na[terea Marei), \ns` doar pe jum`tate dramatic`. În ciuda solicit`rilor [i a constr\ngerilor pe care le aduce \n via]a tat`lui [i \n cea de cuplu („aici nu mai \ncape cafeaua / tutunul nu mai iese din gur` iar / dragostea noastr` st` ca o vac`-ntre noi / [i ne umple de p`r“ – noile dimine]i), apari]ia copilului r`m\ne, fire[te, un eveniment fericit. „Dresajul“ pe care \l aplic` mica „lupt`toare de summo“ bie]ilor p`rin]i st\rne[te, astfel, nu numai compasiunea cititorului, ci [i z\mbetul larg: „privesc toate acestea de-aici, de sub masa / din buc`t`rie / unde m-am ascuns s` fumez“ (juc`rii; v. [i dege]ica). De altfel, \n Dic]ionarul Mara, bestiarul lui Dan Coman se domestice[te, iar menajeria, recurent` \n discursul s`u poetic anterior, se populeaz` cu necuv\nt`toare bl\nde precum oaia, vaca sau calul. Oaia devine o adev`rat` obsesie \n imaginarul poetului: \ncep\nd cu primul poem, tlinda, \n care celebrul animal (brand becalian, nu-i a[a?) intr` \n alc`tuirea a dou` compara]ii („mi[c`rile mele (...) / sea-

RECENZII m`n` cu o gur` deschis` de oaie“; „vorbele mele (...) / seam`n` izbitor / cu mirosul gurii de oaie“), se i]e[te, de dup` draperia versurilor, c\nd ]i-e lumea (pardon, lectura!) mai drag`, c\te un blajin [i l`ptos cap de oaie. Poezia pleac`, \n genere, de la narativizarea cotidianului, dar nu neap`rat pentru a prezenta „pove[ti“ cu/despre Mara, ci pentru a transmite un evantai de st`ri [i de atitudini generate de existen]a ei: aten]ie [i \ngrijorare, veghe [i sf\r[eal` (v. mai ales nop]ile mici), spaim` [i nedumerire, frustrare erotic` (\n primul r\nd, ciclul dragostea \n vremea lùziei) [i excedare etc. Pe l\ng` „dic]ionarul“ lingvistic („tlinda“, „godont-godont“), Dic]ionarul Mara etaleaz`, inevitabil, [i o „recuzit`“ specific` bebelu[ului: strecur`toarea [i bolul de sup`, juc`rii, milumil, chicco, nurofen, v`ni]a de baie, m`r ras cu biscui]i, pampers [.a.m.d. Mica „pies`“ p`rinteasc`, \n care „personajele“ traverseaz`, duios-ridicol, experien]a adapt`rii la o via]` \n trei, evolueaz` [i ea de la jocul buimac al „omule]ilor de plu[“, juc`rii neputincioase [i fragile la cheremul „p`pu[arului“ Mara (v. \ndeosebi poem de dragoste), la reprezenta]ia sigur` de mecanism cu baterie [i chei]`, tocmai bun „de \ngrijit mara“ (v. \nceputul din epilog). Chiar dac` Dic]ionarul Mara con]ine o poezie minimalist`, Dan Coman r`m\ne un poet autentic prin capacitatea sa de a transforma vederea \n viziune. Iat`, de pild`, cum vizita proasp`tului t`tic \ntr-un banal salon de spital cap`t` propor]iile unei descinderi fantas(ma)tice \ntr-o irealitate imediat`: „intru \n salonul nou` cu o oaie at\rnat` de g\t. / \naintez greu, / oamenii de paz` m-au luat drept preot / [i se ]in \ntruna dup` mine / [i ca pe o cruce \mi tot ridic` oaia / [i-o s`rut` pe bot (...) / lùzelùze, deasupra chiuvetei o bucat` de aer st`tut / pe care asistenta o tot \mpunge cu acul. [[[[t, / oaia de la g\t a adormit, ca ni[te lilieci / celelalte femei stau at\rnate cu capetele-n jos, s` nu se tulbure laptele“ (salonul nou`, lùze). A[adar, mai pu]in` tensiune liric` fa]` de poemele aurorale, dar constan]` \n calitatea actului poetic. ■ Gabriela Gheorghi[or

18 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

sonaje c`linescine (Saferian Manigomian [i Krikor Babighian) al c`ror model a fost Krikor Zambaccian, dar [i Sultanei Manigomian, focoasa fiic` a lui Saferian [i amant` a arhitectului Ioanide (nu e uitat nici t\n`rul Kervok Demirgian, viitorul ei partener). Seria continu` cu figura doctorului Levon Mirahorian, alias Ara Surenian din romanul Pontiful de Henriette Yvonne Stahl, modelul real fiind portretizat inclusiv printr-o evocare a lui {tefan B`nulescu. Un comentariu despre ceremoniosul Aram Telguran din Cartea Milionarului \ncheie, cu t\lc, acest volum care \ncepe totu[i prea abrupt, f`r` o punere \n tem` cu privire la inten]iile sale. În plus, anumite personaje discutate aici nu s\nt relevante prin prisma armenit`]ii lor. Ibrìleanu, bunòar`, \n destule ocazii. Sau Gh. Asachi, alias poetul Alviro. Sau fra]ii Potcoav` [i, \ndeosebi, Ion Vod` cel Cumplit (ale c`ror r`d`cini, men]ionate de Grigore Ureche, s\nt evocate inclusiv de istorici importan]i din secolul XIX, precum B.P. Hasdeu sau A.D. Xenopol). Pe „feciorii Serpegì“ memoria na]ional` \i re]ine exclusiv ca români, nu ca armeni. Asta nu face, desigur, mai pu]in utile [i interesante investiga]iile lui Anais Nersesian. Proiectul unei eventuale lucr`ri despre „imaginea armenilor \n literatura român`“ este con]inut, virtualmente, \n volumul de fa]`. Nu ne r`m\ne dec\t s` a[tept`m imagologul care s`-l scrie. R`m\n, deocamdat`, pe dinafar` o serie de personaje secundare, dar semnificative; din care amintesc doar pe \n]eleptul, contemplativul negustor constantinopolitan din Roxelana lui Sadoveanu, pe „haziaica“ (strania doic` a lui Catul Bogdan din romanul Lorelei al lui Ionel Teodoreanu), dar [i o serie de figuri pitore[ti ce populeaz` romanele unor Radu Tudoran sau – oho! – {tefan Agopian. O investiga]ie mai cuprinz`toare va trebui s` le aib` \n vedere, iar Anais Nersesian este cel mai bine plasat` pentru a o \ntreprinde. Demersul autoarei ar putea fi extins, de altfel, [i asupra memorialisticii, continu\nd filoane deja deschise. Avem, p\n` una-alta, o binevenit` carte de pionierat \n domeniu, care se cite[te cu pl`cere [i cu folos. ■

Armenologie literar` Anais Nersesian Personaje armene[ti \n literatura român` Editura Ararat, 2009

21,80 lei

Dup` dou` volume despre armenii \n istoria, respectiv \n cultura român`, scriitoarea Anais Nersesian (istoric de profesie) public` o carte despre personajele armene[ti \n literatura noastr`. Proasp`t ie[it` de sub tipar, lucrarea – scrupulos documentat` – atrage aten]ia prin voluptatea „detectivistic`“ a studiilor ce o alc`tuiesc. Avem mai \nt\i „cazul“ Gheorghe Asachi – „le roumain d’Armenie“ – prezentat ca „personaj“ prin intermediul romanului sù petrarchizant de dragoste cu italianca Bianca Milesi. Urmeaz`, \ntr-un capitol extins, Mihail Sadoveanu, al c`rui interes pentru fra]ii Potcoav` („feciorii armencei Sepega“) s-a concretizat \n primul roman ({oimii, 1904) [i \n ultimul (Nicoar` Potcoav`, 1953, care-l rescrie pe cel dint\i). Figura domnului Kilian din proza omonim` a Hortensiei Papadat-Bengescu este analizat` pe larg, un capitol special fiind dedicat [i armenilor din proza lui Anton Holban (cu accent asupra lui „Hacik din Cavarna-port“). Ie[irea din spa]iul fic]iunii c`tre acela al memorialisticii are loc prin pagini despre Panait Istrati [i prietenii sì armeni, despre memoriile Martei TrancuRainer, despre armenii din opera memorialistic` a lui Nicolae Iorga, despre „eternul feminin“ \n amintirile din copil`rie [i adolescen]` ale lui G. Ibrìleanu (\ntre ale c`rui iubiri platonice din tinere]e \nt\lnim [i nume armene[ti precum Estella Aslan) sau despre „mo[ul“ sù Teodor Marcovici [i despre „conul“ Vasile G. Mor]un… Acela[i Ibrìleanu este avut \n vedere [i ca prezen]` \n scrierile fic]ionale sau memorialistice ale lui Ionel Teodoreanu (mai ales \n La Medeleni, Întoarcerea \n timp sau Masa umbrelor). O revenire la spa]iul fic]iunii propriu-zise se produce prin dou` capitole dedicate unor per-

Paul Cernat

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

O victim` a brand-ului Drago[ Voicu, Coada

Editura Cartea Româneasc`, 2009

Lectura romanului Coada, scris de Drago[ Voicu, reclam` o \ntoarcere \n timp. Dac`, din punct de vedere tematic, perioada indicat` ar fi ultimul deceniul al dictaturii comuniste, dimensiunea stilistic`, formal` [i retoric` a volumului conduce la anul 2004. Atunci, Poliromul a lansat o serie de debutan]i care [i-au c\[tigat succesul de pia]` prin preluarea unor principii compozi]ionale la mod`: stilul anticalofil, cotidianismul, minimalismul, pansexualismul, autofic]iunea. Ast`zi, re]etele s-au schimbat, \ns` \ngrijor`tor e faptul c`, \n continuare, asumarea unui [ablon garanteaz` reu[ita. Ce se scrie pare a deveni, din nou, mai important dec\t cum se scrie. Cel mai recent exemplu e oferit chiar de volumul Coada, c\[tig`tor \n 2008 al Premiului pentru Proz` la Concursul de Debut al Editurii Cartea Românesc`. Autorul, specialist \n managementul proiectelor la MAI, a deprins degrab` noul trend al crea]iei literare ([i cinematografice) autohtone, anume tratarea tragicomic` a perioadei comuniste. În Coada, el nu rateaz` aproape nici unul dintre cli[eele discursului cultural postrevolu]ionar: frigul, mizeria, \nfometarea, avorturile, \ndoctrinarea pionierilor, obtuzitatea autorit`]ilor, mita, furtul, dela]iunea ca mijloace de supravie]uire etc. Subiecte c\t pentru un capitol amplu dintr-un manual alternativ de istorie contemporan`. Din nefericire, dintre toate procedeele \nscenate cu scopul transferului literar al acestei diversit`]i tematice, lui Drago[ Voicu \i reu[e[te unul singur – sinecdoca hiperbolic` a cozii la „tac\muri“ (g\turi, gheare, capete de pui) ca reflectare a existen]ei absurde \n comunism. Ceea ce trebuia s` fie un [ir la ali-

RECENZII mente se metamorfozeaz` \ntr-o veritabil` procesiune care \nconjoar` de c\teva ori ora[ul vreme de 12 luni. Ajung\nd s` se \mp`rt`[easc` din resturile galinacee, oamenii devin mai u[ori, mai buni, mai ferici]i. În timpul pelerinajului unii mor, al]ii se c`s`toresc, majoritatea se bucur` de apropierea celuilalt, afl\nd [i opinii cvasifilozofice despre fericire, [i solu]ii inventivpractice de \ndep`rtare a ]\n]arilor sau de producere clandestin` a electricit`]ii. Dar prozatorul nu se mul]ume[te doar cu reprezentarea fabulos-realist` a acestui fir epic (suficient` pentru o schi]`, cel mult pentru o povestire), el se dore[te romancier. Iar proiectul narativ \i surclaseaz` capacit`]ile creatoare. Mai \nt\i, redundante s\nt inserturile istorisirilor secundare, realizate prin conven]ii datate (visul, g`sirea unor manuscrise). De asemenea, indecizia \ntre planurile temporale ori \ntre perspectivele narative devine derutant`. Naratorul e c\nd naiv-pueril, fascinat de p\r]urile lui nea Marin [i de textele liricoide ale profesorului Georgescu, c\nd matur-lucid, oferind sensuri metafizice \nt\mpl`rilor trecute. Nu \n ultimul r\nd, maniera didacticist` de l`murire a anumitor elemente caracteristice perioadei ce le pot p`rea exotice unor cititori (buteliile, comandan]ii de deta[ament, practica agricol`) frizeaz` penibilul. E clar, Drago[ Voicu scrie pentru posteritate [i str`in`tate. De[i de]ine formula cre`rii brand-ului, de[i a avut parte din plin de promovare (romanului i-a fost dedicat chiar [i un site), Coada nu poate spera s` se impun` nici m`car pe pia]a româneasc`. În afara deficien]elor amintite, volumul duce lips` [i de un editor profesionist. Nu m` refer neap`rat la redactarea deficitar` (absen]a constant` a virgulelor \naintea conjuc]iilor adversative), nici la faptul c` paginile se desprind pe la mijlocul primei lecturi, c\t la prezen]a fragmentelor superflue pe care orice specialist le-ar fi eliminat din start. În condi]iile date, m` tem c`, dup` ce demersul estetiz`rii vie]ii din comunism va da cu adev`rat semne de oboseal`, Drago[ Voicu va fi uitat. P`cat de alegoria cozii la „tac\muri“. ■ Cosmin Borza

19,95 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

lungi“ spune bine ce-ul acestei naturi poetice. Pentru SGB, poezia nu vine ca o compensa]ie a lipsei de pl`cere, ca o calmare a angoasei rezultate de aici, ca o \ncercare luciferic` – [i boant`, totu[i – de a cuceri lumea dincolo de cuvinte. Acest model de caracter poetic este Marius Ianu[. SGB i se opune punct cu punct: mereu zen, capabil s` sufere p\n` la crucificare dar agnostic, dotat pentru via]` dar plictisit de orizontalitatea ei, atractor de pl`cere [i spectator distant al suferin]elor lume[ti, poezia devine, pentru SGB, mai pu]in o cale de m\ntuire, mai pu]in o terapeutic` a bilei negre provocate de perversitatea lumii, c\t o curiozitate, un altfel de divertisment, un alt acces la lume, poate singurul \nspre carnea ei, \nspre profunzimi sau \nalt, o form` de dandysm pe care [i-o permite cel care, n`scut [i crescut \n strad`, a cucerit-o, o domin`, dar s-a plictisit de ea. SGB – coleg de banc`, trebuie spus, cu criticul României literare Cosmin Ciotlo[ – nu e un derbedeu fantast, un suflet de copil s`dit \ntr-un trup masiv, care face ca tocurile fetelor „bune“ s` bat`-n ritmul inimii la vederea lui. E un poet inteligent, \n fa]a c`ruia cuvintele stau cumin]i. Exist` \ns` o poz` la care poetul nu renun]`: de[i nu e chiar at\t de frust, de ascu]it [i dur precum vrea s` par`, lui SGB \i e team`, \n acest volum de debut, s`-[i dezv`luie sl`biciunile. Piesa cea mai hard din volum \ncepe a[a: „m\nca-i-a[ pizda ei / la fel ca atunci \n ’96 c\nd (...)“. Ispita de a persista ca falus falnic \nfipt \n centrul tuturor pove[tilor de via]` devenite poeme s-ar putea s`-l coste mai \ncolo. Acum \ns`, prin energie [i viziune, prin subtilitatea enun]`rii [i prin felul \n care se \nscrie, \n r`sp`r, \n „tradi]ia“ poeticii dou`miiste, cu durit`]ile ei de limbaj [i catabaza pe care o inaugureaz`, SGB e o voce de care trebuie s` se ]in` cont. Pe trunchiul poeziei române[ti contemporane ie[ite din beat-ul american, expresionismul german [i suprarealismul francez, ramura Chipurilor se altoie[te solid. Pe ea st` [i se roag` uneori, de pe ea scuip`-n capul trec`torilor alteori chiar poetul.

O poezie a masculinit`]ii Stoian G. Bogdan Chipurile Editura Cartea Româneasc`, 2009

22,95 lei

Chipurile lui Stoian G. Bogdan a c\[tigat, \n 2008, premiul pentru poezie la Concursul de manuscrise pentru tinerii sub 35 de ani, [i ne putem \ntreba de ce. Întrebarea poate veni din perspectiva istoriei literare contemporane (este SGB un dou`miist?) sau, pur [i simplu, din perspectiv` estetic`. La aceast` din urm` \ntrebare trebuie oferit primul r`spuns. Da, SGB este poet, cu toate c` nu se revendic` explicit de la o anume „poeticitate“. Omagiul pe care-l aduce undeva lui Edgar Lee Masters este o plec`ciune f`cut` „antipoeziei“, a literarit`]ii camuflate \n aparen]e prozaice [i banale. Îns` SGB reu[e[te s` transporte \n volum poezia filmelor cu gangsteri – care, nici ele, nu explic` nimic \n registru poetic, l`s\nd liber` manifestarea paradoxului putere fizic` vs. sl`biciune psihic` (sau aparen]` forte vs. pliuri moi) care-l caracterizeaz` pe gangsterul din filme. Putem fila compara]ia \ntre genuri: SGB este un Mihai M`rgineanu [i Florin Chilian al poeziei, care presar` umor [i duio[ie \n cruzimea din farfuria cititorului [i-l ispite[te s` guste dintr-o m\ncare groas`, str`b`tut` \ns` de vini[oare cu s\nge de poet: „Nu s\nt un poet care-ar putea scrie cu s\nge- / le lui. S\nt mai degrab` un copil care-a \mb`tr\nit prea / devreme“. Personajul scenelor transpuse \n versuri din Chipurile este, a[adar, un self-made man, odinioar` s`rac dar perspicace, naiv [i foarte dotat nativ, frust dar niciodat` frustrat: „Nu mai spun de gagicile mele, care i-au \ndoit volanul, / toate una [i una, toate icoane cu picioare lungi“. „Icoane cu picioare

■ Alexandru Matei

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Basmul sau discursul Salman Rushdie Seduc`toarea din Floren]a Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009

Cititorii fideli ai lui Rushdie se vor bucura s` reg`seasc` obi[nuita desf`tare a pove[tii vr`jite din c`r]ile sale, dar, odat` cu recunoa[terea, poate ap`rea [i descump`nirea: pare c` autorul a decis s` \[i asume prea docil imaginea cli[eizat` pe care i-a creat-o critica occidental` [i reia mereu aceea[i problematic`. Romanul dezvolt` tema favorit` a autorului: \nt\lnirea dintre lumi [i civiliza]ii. Dou` „Rena[teri“ \[i disput` m`re]ia: Floren]a secolului al XV-lea [i capitala Imperiului Mogul, \n timpul domniei lui Akbar cel Mare, la jum`tatea veacului urm`tor. În ciuda document`rii scrupuloase, a trimiterilor la figuri celebre ale epocii (Savonarola, Machiavelli, Vespucci, Boticelli, familia de Medici), nu putem vorbi despre un roman istoric, c`ci nota]ia fidel` a „adev`rurilor“ este mereu subminat` de excesele magicului; ambele ora[e par s` fac` parte din acela[i senzual paradis al pl`cerilor \n care cele dou` civiliza]ii se viseaz` una pe alta. „Noi s\ntem visul lor… iar ei s\nt al nostru“, spune so]ia imaginar` a \mp`ratului mogul. C`l`torul Niccolo Vespucci, autoproclamat Mogor dell’Amore, cel care pare s` fi cunoscut [i Europa, [i Asia, ba chiar [i Lumea Nou`, mediteaz`: „Acesta ar putea fi blestemul rasei omene[ti: nu fapul c` s\ntem at\t de diferi]i, ci at\t de asem`n`tori“. Cu o \nf`]i[are angelic` de nobil prin], dar [i de arlechin din Commedia dell’Arte, Niccolo este un erou exemplar pentru proza lui Rushdie: viseaz` \n [apte limbi, poart` o hain` pestri]`, \n culori nenum`rate, face nego] cu pove[tile de care, de altfel, depinde soarta lui (se pretinde ambasadorul reginei Angliei [i unchiul marelui Mogul, fiul lui Qara Köz, prin]esa Ochi Negri). For]at s` \[i apere nu doar is-

RECENZII toriile, ci [i capul, Mogor dell’Amore va spune \naintea cur]ii orientale povestea „mamei“ sale, prin]esa descendent` a lui Gengis Han, devenit` „seduc`toarea din Floren]a“, \n a c`rei existen]` r`t`citoare se \mpletesc temerile [i dorin]ele celor dou` lumi. Împ`ratul mogul este, ca [i Niccolo, un personaj contradictoriu, modelat dup` chipul autorului: un musulman vegetarian, un r`zboinic ce \[i dore[te pacea, un rege filozof pentru care evlavie [i discu]ie \nseamn` acela[i lucru. Dar Rushdie supraliciteaz`: opiniile \mp`ratului ar fi mai la locul lor \ntr-un discurs de secol XX dec\t pentru „Rena[terea“ indian`. At\t de frust exprimat [i at\t de evident oglindind eseurile autorului, discursul se dovede[te mai tare dec\t povestea. Urzeala e transparent`, iar personajele s\nt construite nu at\t de dragul nara]iunii, c\t pentru a demonstra ni[te principii (din p`cate, idei destul de uzate \n retorica la mod` a globaliz`rii). În inevitabila compara]ie cu alte romane ale lui Rushdie, din Seduc`toare... r`m\ne mai degrab` divertismentul: o poveste antrenant`, cu nenum`rate istorii personale aranjate laolalt` \n fresca unei epoci – nesf\r[ite r`zboaie, intrigi de curte, crime pasionale (sau strategice), sinucideri. Cu toate acestea, nu s\nt prea multe episoadele memorabile [i personajele care s` provoace empatia cititorului. Frumuse]ea c`r]ii se datoreaz` unei alte idei preferate de Rushdie: tema povestitorului florentin care creeaz` o lume pentru privirea oriental` [i modalit`]ile (fabuloase) prin care fantasmele istorisirilor se materializeaz` \n iatacurile \mp`ratului. Nara]iunea se \ncheag` \ntr-o stranie [i frumoas` prelucrare a povestirilor tradi]ionale orientale, ale c`rei tehnici, \n scris, dau romanului o textur` surprinz`torpostmodern`. Opulen]a cur]ii orientale este dublat` de cea a povestirii. Excesul ornamentalului, tonalit`]ile de realism magic fac parte dintr-o joac` de virtuoz al scrisului. Dac` ignora]i discursul de dragul basmului, v` ve]i delecta cu o lectur` precum cele din O mie [i una de nop]i. ■ Elena Cra[ovan

44,95 lei traducere din limba englez` de Dana Cr`ciun

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

urm` marele personaj colectiv multifa]etat care este America. L`s\nd \n urm` o carier` de scriitor ratat [i apoi pe cea de cronicar sportiv, Frank Bascombe este acum agent imobiliar [i, \n aceast` postur`, func]ioneaz` ca un mediator \ntre clien]ii sì [i propriile lor iluzii de existen]`. Imobiliarele devin o metafor` a crizelor [i aspira]iilor c`tre un stil de via]` ideal ale unor iluziona]i afla]i \ntr-o ]ar` care aproape le-a promis, prin Constitu]ie, tot ce este mai bun. Aflat cu c\]iva pa[i \nainte \n Perioada Existen]ei, Frank \ncearc` s`-[i tempereze lunaticii clien]i sau s` le g`seasc` cea mai bun` solu]ie non-ideal`, \n acela[i timp \n care se confrunt` cu problemele de violen]` [i inadaptabilitate ale fiului sù adolescent. Ford preia un alt topos cultural specific, pun\ndu-[i personajele \n clasica situa]ie menit` s` \mbun`t`]easc` rela]ia tat`-fiu: cei doi pornesc \ntr-o c`l`torie pe parcursul c`reia ar trebui s` poarte toate discu]iile esen]iale, fondatoare [i transmi]`toare de valori. Mai mult, Frank se \narmeaz` cu lecturi fundamentale – Self-Reliance a lui Emerson [i nici mai mult, nici mai pu]in dec\t textul Declara]iei de Independen]`, iar \n itinerar figureaz` alte embleme ale Americii, ca Muzeul Baschetului [i Muzeul Baseballului. Numai c` fiul sù, Paul Bascombe, nu este deloc sportiv, textele fundamentale s\nt departe de a-i re]ine aten]ia, [i, din c\nd \n c\nd, scoate c\te un l`trat a c`rui motiva]ie n-o poate \n]elege nimeni. C`l`toria ini]iatic` sf\r[e[te \n dezastru c\nd Paul este lovit \n ochi de o minge de baseball trimis` de o ma[in` automat`. Din nou i se demonstreaz` lui Bascombe ceea ce el \nsu[i \ncepuse s` descopere \n Perioada Existen]ei: c` nimic visat „ca la carte“ nu va func]iona astfel. Puternica lovitur` primit` de Paul mi[c` discret din matc` sensibilit`]ile tuturor, contur\nd, nea[teptat, o speran]`. Pierdut \n mul]imea care asist` la parada de 4 iulie, Frank Bascombe s`rb`tore[te \n sine \nsu[i independen]a fa]` de pove[tile existen]iale apriorice triumfaliste.

Perioada micilor repara]ii Richard Ford Ziua Independen]ei Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2009

43 lei traducere din imba englez` de Iulia Gorzo

Devenit faimos cu romanul Cronicarul sportiv (1986), Richard Ford continu` odiseea existen]ial` a eroului s`u Frank Bascombe, \n Ziua Independen]ei, singurul roman american care a c\[tigat at\t Premiul Pulitzer, c\t [i PEN/Faulkner Award, [i \ncheie trilogia cu The Lay of the Land, impun\ndu-[i definitiv personajul, al`turi de Harry Angstrom al lui Updike, ca icon al romanului american contemporan. Considerat c\ndva ca apar]in\nd curentului dirty realism, adic` o estetic` interesat` s` capteze via]a oamenilor obi[nui]i, Richard Ford radiografiaz` cu o for]` epic` aproape clasic` o Americ` alc`tuit` din detalii, filtrat` prin ochii protagonistului Frank Bascombe, americanul mediu, dar mai sensibil dec\t media, trecut prin clasica poveste de divor], [i care \ncearc` s`-[i recompun` via]a tot din detalii, odat` ce \n \ndeplinirea marii pove[ti teleologice a vie]ii se pare c` a e[uat. Frank Bascombe consider` c` tr`ie[te \n Perioada Existen]ei, adic` aceea care vine dup` marile e[ecuri, dar, \n realitate, drumul pe care-l parcurge este acela de la un echilibru lipsit de emo]ii pe care i-l d` renun]area la toate marile mituri ce definesc o existen]` \mplinit`, p\n` la acumularea de energie care-i d`, \n final, posibilitatea unor mici repara]ii. Apoteoza nu se poate \mplini dec\t (mai mult sau mai pu]in ironic) pe 4 iulie, de Ziua Independen]ei. „Independen]`“ este un cuv\nt care orchestreaz` problematica personajelor pe mai multe niveluri, care organizeaz` semantic intr`rile [i ie[irile personajelor episodice, contur\nd p\n` la

■ {tefania Mihalache

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

Gene Wolfe, versiunea Irina Horea Gene Wolfe Cartea Soarelui Nou (I). Umbra tor]ionarului, Editura Leda, 2009 S\ntem nedrep]i uneori (de cele mai multe ori). Vorbim despre un scriitor (tradus \n române[te), dar uit`m c`, de fapt, vorbim despre acel scriitor \n varianta traduc`torului. Lùd`m virtu]ile scriiturii, dar, de fapt, lùd`m virtu]ile frazelor t`lm`cite. M-am g\ndit la asta citind Umbra tor]ionarului de Gene Wolfe, proasp`t ap`rut` la Editura Leda, \n traducerea Irinei Horea. Gene Wolfe este cunoscut cititorului român prin c\teva texte scurte, dintre care fanii F&SF \[i amintesc cu siguran]` de Al cincilea cap al lui Cerber (Antares, nr. 2, 1992). Primele romane traduse au fost publicate la Editura Alexandria \n 2008, [i este vorba despre volumele De partea \ntunecat` a Soarelui Lung [i Lacul Soarelui Lung, din seria „Cartea Soarelui Lung“, cea de-a doua serie a „sorilor“, dup` „Cartea Soarelui Nou“ [i „Cartea Soarelui Scurt“. Iat` c` Editura Leda vine s` pun` lucrurile \n ordine [i \ncepe publicarea primei serii. Pentru cel care cite[te prima dat` un roman de Gene Wolfe, efectul este nimicitor. Dragoste la prima vedere. Ata[ament pe via]`. Nu numai c` autorul american reu[e[te s` spun` o poveste acaparant`, cu personaje memorabile care-]i intr` pe sub piele, ci se arat` a fi un scriitor din acea familie a ale[ilor, care te fac s` le cau]i [i alte c`r]i, convins fiind c` vei avea acelea[i bucurii citindu-le, c` bucuria de a-i citi va fi nesf\r[it`... Povestea lui Severian, ucenic la \nceput \n Ordinul Cùt`torilor Adev`rului [i Peniten]ei, adic` Ghilda Tor]ionarilor, a c`lìlor profesoni[ti care-[i numesc victimele „clien]i“, este o poveste a devenirii personajului, a cre[terii, a maturiz`rii, a avans`rii \n carier` pentru ca, \n urma unui act de

RECENZII tr`dare (asumat), s` ajung` s` cunoasc` exilul, \mbr`]i[\nd – la fel de serios [i responsabil – meseria de carnifex („care curm` vie]i [i supune la cazne“, adic` g\de) \ntr-un or`[el de provincie. Este apoi romanul picaresc al c`l`toriei spre Thrax – Ora[ul Od`ilor F`r` Ferestre, locul unde \[i va desf`[ura noua ocupa]ie –, cu hanurile care mai de care mai surprinz`toare, \n care va \nt\lni alte personaje memorabile (p\n` [i personajele secundare s\nt execelent concepute), cu femeile de care se \ndr`goste[te pe r\nd, cu alia]ii vremelnici pe care [i-i face pentru a trece de \ncerc`rile drumului, cu \nfrunt`rile inevitabile pe care un astfel de drum i le scoate \n cale (de pild`, duelul cu flori). Iar toat` povestea este scris` de Severian mul]i ani mai t\rziu, \n Casa Absolut`, de pe pozi]ia celui ajuns s` fie Autocratul, conduc`torul. De aici [i referirile la viitor care, chiar dac` nu te l`muresc prea mult cu ce [i cum, te ]in, \n schimb, lipit de paginile c`r]ii. Romanul curge firesc (des`v\r[it ca scriitur`), un roman fantasy cu fiin]e ciudate, obiecte inedite, toate numite \n trecere, f`r` s` se insiste asupra lor (p`cat greu al autorilor de F&SF, acela de a da o mul]ime de explica]ii). Din c\nd \n c\nd se mai poveste[te despre c\te o navet` care zboar` pe deasupra ora[ului sau despre un vestit rebel, a[eptat s` vin` „\n fruntea unei armate care avea s` [tearg` orice urm` a dec`derii de secole [i s` ne fac` din nou st`p\nii stelelor“... Adic`, de fapt, s\ntem \n plin SF, lucru indus [i de glosarul de la sf\r[itul c`r]ii. Indiferent \n ce gen am \ncadra cartea asta, indiferent c\t s-a str`duit Wolfe s` \mpace [i publicul, [i autoritatea critic`, dar [i editorul (despre to]i ace[tia vorbind la un moment dat, c\nd aseam`n` scriitorul [i arta scrisului cu tor]ionarul [i execu]iile sale), cititorul r`m\ne mut, ca \n fa]a unei revela]ii... Pe care Irina Horea reu[e[te s-o transpun` \n limba român` a[a cum de mult n-am mai citit o carte din domeniul F&SF: s`-]i fie drag de fiecare pagin`, de fiecare fraz`. Marii autori, pentru a fi mari autori, au nevoie, evident, de mari traduc`tori. Este ceea ce ne ofer` Editura Leda prin acest volum. ■ Michael Haulic`

49,90 lei traducere din limba englez` [i glosar de Irina Horea

Dou` opinii despre o carte

32,95 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

FILM

filmului cu realitatea, influen]e [i fracturi stilistice \ntre genera]iile de regizori români, semnifica]ia „Noului Val“, virtu]ile minimalismului, importan]a canonului \n art` [i, totodat`, absen]a lui \n cinematografia autohton`. Alex. Leo {erban nu teoretizeaz` \n exces [i nu face abuz de jargon. În plus, [tie c` exist` situa]ii c\nd focul de revolver \n biseric` poate fi mai eficient dec\t pledoaria \mp`ciuitoare, \nc`rcat` de eufemisme. Pe aceast` certitudine se \ntemeiaz` denun]ul just al „obsesiei autorului total“, ce b\ntuie mai ales produc]iile de dinainte de ’89, identificarea unui real complex al nara]iunii filmice \n fa]a literaturii, ironizarea prejudec`]ilor potrivit c`rora filmele americane s\nt superficiale, \n vreme ce filmele europene s\nt profunde, [i respingerea ideii c` un Cinema autentic trebuie s` flirteze cu parabola, simbolismul greoi sau, mai r`u, cu ideologia. O cinematografie f`r` genuri, f`r` canon [i f`r` un suport financiar real nu exist`. Alex. Leo {erban pune f`r` ezitare acest grav diagnostic, pentru ca imediat s` ne ofere motive de optimism. Ciulei, Pintilie [i Daneliuc s\nt clasicii. Puiu, Porumboiu, Mungiu reconfigureaz` cu succes tr`s`turile filmului românesc. Nimic nu poate fi salvat de la Nicolaescu, dar Faleze de nisip al lui Pi]a merit` recuperat. Nu avem filme cu gangsteri, \ns` documentarul Marele jaf comunist bate genul cu propriile-i arme. Am vrea s` vedem \n filmele noastre miracole felliniene, dar nu ne \nghesuim \n cinematografe s`-l apreciem pe Cristian Nemescu, „singurul nostru neorealist magic“. Spunem despre filmele „Noului Val“ c` s\nt mizerabiliste, \n loc s` r`sufl`m u[ura]i c` tinerii regizori [i scenari[ti au „pierdut gustul «parabolelor» [i al «filmelor istorice»“. Abia de dou` decenii libertatea tematic` a luat locul cenzurii. E drept c` sonorizarea las` de dorit, \ns` directorii de imagine devin tot mai demni de pre]uire. În 4 decenii, 3 ani [i 2 luni..., Alex. Leo {erban dovede[te cu aplomb [i f`r` parti pris c` merit` s` fii al`turi de filmul românesc din ra]iuni ce nu ]in de patriotism, ci de pragmatism, de recompensa c\torva cinea[ti \n plus. ■

Pentru c\]iva cinea[ti \n plus Alex. Leo {erban 4 decenii, 3 ani [i 2 luni cu filmul românesc Colec]ia „Cinema“, Editura Polirom, 2009

Una dintre primele satisfac]ii oferite de recenta carte a lui Alex. Leo {erban este chiar respectarea promisiunii din titlu. S` descrii cinematografia româneasc` [i evolu]ia ei vreme de mai bine de patru decenii, s` evaluezi proiectele artistice mai mult sau mai pu]in ambi]ioase ale regizorilor no[tri cu disponibilitatea pe care o acorzi unui Bergman sau Godard, s` g`se[ti continuitate acolo unde al]ii nu v`d dec\t ruptur`, s`-i oferi cinefilului un spectru al reu[itelor [i e[ecurilor, f`r` s` fii didactic, [i s` scrii despre cinema \ntr-un stil ce \mbin` critica old school, centrat` pe cultivarea gustului, cu flerul nervos al cronicarului stimulat de noutate \nseamn` mai mult dec\t un tur de for]` intelectual. Înseamn` voca]ie. 4 decenii, 3 ani [i 2 luni cu filmul românesc completeaz` rela]iile dintre Cinema [i memorie/Cinema [i temporalitate, surprinse \n De ce vedem filme, cu eseuri despre modernitatea filmului românesc, dar [i despre caracterul tardiv al unor programe estetice, cu verdicte sigure, cronici p`trunz`toare, dialoguri [i interviuri, pagini atipice de jurnal [i c\teva portrete. Alex. Leo {erban r`m\ne provocator de ferm \n aprecierile sale, iar faptul c` se adreseaz` unui public c`ruia nu trebuie s` i se predea alfabetul Cinema-ului nu-l face s` sacrifice erudi]ia, rafinamentul [i accesibilitatea \n favoarea ezoterismului. Dorin]a criticului de a-[i \mp`rt`[i c\t mai conving`tor impresiile asigur` prospe]imea textelor. Argument`rile converg spre motive tari, cum ar fi eviden]ierea diferen]elor dintre cinea[tii redutabili [i „restul plutonului“, rela]ia

Alexandru Budac

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

FILM

Estetal[ Alex. Leo {erban 4 decenii, 3 ani [i 2 luni cu filmul românesc Colec]ia „Cinema“ Editura Polirom, 2009

Dup` ce am aflat/citit De ce vedem filme, iar c\torva noroco[i Alex. Leo {erban le-a [i ar`tat, la conferin]a TNB din luna ianuarie a acestui an, cum vede filmele, cel mai bun critic de film român (folosesc acest superlativ [i pentru ca mam s`turat s` tot aud despre a.l.[. c` este cel mai plimbat critic de film român...) ne propune un „survol peste patru decenii de film românesc“. Aparent – sau formal, dac` prefera]i –, cartea este o culegere de texte ap`rute \ntre 19902008 \n diferite publica]ii, a[a cum citim \n scurta not` asupra edi]iei. Pe unele dintre acestea le cunoa[tem foarte bine, cum ar fi dialogurile pline de idei cu iubitori de film românesc. Care film este, la momentul actual, cel mai vizibil (la modul cel mai propriu) [i cel mai recognoscibil produs cultural autohton; sau, a[a cum spunea un critic str`in, dac` vedem secven]e dintr-o ma[in` \n mi[care, dialoguri naturale, cadre lungi, ac]iune petrecut`, de cele mai multe ori, \ntr-o zi, atunci avem toate [ansele s` urm`rim un bun film românesc. Asta face [i Alex. Leo {erban: urm`re[te cu minu]ie, cu sistem`, cu nerv [i cu onestitate destinul unei arte tiranizate ani de-a r\ndul de estetica (?) realist-socialist`, pentru ca de mai pu]in de un deceniu s` impun` o [coal` \n cinematografia contemporan`. Cum este posibil` aceast` brutal de total` r`sturnare de situa]ie? „Cinematograful românesc a fost \ntotdeauna contemporan, dar

RECENZII modern nu a fost dec\t \ncep\nd cu 1965; [i nici dup` aceea tot timpul...“ – ne spune a.l.[. \n eseul din finalul c`r]ii. 1965 este anul \n care Liviu Ciulei primea la Cannes Premiul de Regie pentru P`durea sp\nzura]ilor, 2007 este anul \n care Cristian Mungiu ob]inea Palme d’Or cu 4 luni, 3 s`pt`m\ni [i 2 zile. Între timp, filmul românesc a supravie]uit, de cele mai multe ori schimonosit de tot felul de contorsion`ri ideologice, dar a reu[it [i c\teva remarcabile excep]ii, care au devenit sursa pentru unii dintre tinerii ([i furio[ii) regizori neoreali[ti. Reconstituirea [i Duminic` la ora 6 ale lui Lucian Pintilie, deja citatul film al lui Ciulei, Proba de microfon (Mircea Daneliuc) [i Secven]e (Alexandru Tatos) – toate, filme de actualitate – intervin „\n realitatea trucat` a epocii cu intensitatea unei camere-laser ce arde straturile protectoare ale acesteia, merg\nd p\n` la adev`rul (netrucat) din spatele lor“. Cuvinte alese cu precizie farmaceutic` de cronicar [i care pot fi, la fel de bine, aplicate tuturor articolelor din cele patru sec]iuni ale c`r]ii: „Atitudini [i clasamente“, „Portrete, dialoguri [i relat`ri“, „Cronici“ [i „Addenda“. Pentru c` este impun`tor de sigur pe gusturile [i pe sentin]ele sale, Alex. Leo {erban nu a men]ionat data [i publica]ia \n care au ap`rut, ini]ial, textele. {i trebuie spus c` nici unul dintre acestea nu suport` vreo modificare, oric\t de mic`: toate s\nt articulate f`r` cusur, astfel c` volumul este impecabil \n construc]ie, iar succesiunea articolelor are, indiscutabil, ritm, t`ietur` [i montaj cinematografic. Nimeni [i nimic nu este menajat \n aceast` carte [i mi-e foarte greu s` focalizez pe o anume „secven]`“; \ns` e tentant [i risc: „Dic]ionarul (c`r`mida) lui Caranfil“ este combina]ia perfect` de gust, cultur` [i scriere seduc`toare, adic` ingredientele necesare, dup` a.l.[., pentru a fi un (m`car) bun critic de film. Dar Leo e mai mult. E un „Estetlene[“! ■ Florin Barbu

Dou` opinii despre o carte

32,95 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

ESEU

litic`. Poate de aici provine [i latura dandy a multora dintre figurile societ`]ii civile române[ti de azi...“ (s.m.). S\nt de acord cu faptul c` marginalizarea Cercului literar de la Sibiu a adus deservicii culturii postdecembriste, dar nu [tiu dac` faptul e legat cauzal de resuscitarea violent`, dup` ’89, a genera]iei criterioniste. Partea cea mai delicat` a dialogurilor este aceea legat` de problema a[a-numitelor „grupuri de interese“, pe care Nemoianu le identific` dur cu apelativul de „[tabi“: „ni[te categorii de noi «[tabi», \nlocuitori, aproape echivalen]i ai celor vechi: Patapievici, Ple[u, Dinescu \n loc de Râpeanu, Ion Dodu B`lan, Victor Tulbure sau Cicerone Theodorescu etc.“ (ideea pare absurd`, m`car prin calitatea diferit` a elementelor comparate). Sorin Antohi completeaz`: „pentru mine, [i mai problematic e faptul c` lumea noastr` cultural` este dominat` de un num`r mic de reviste culturale, cu centru de greutate literar, ca \nainte de 1989, nu teoretic [i ideologic“. {i din nou Virgil Nemoianu: „n-ai s` po]i s` negi c` anumite figuri cumuleaz` pozi]ia de jurnalist, de critic literar sau ceva de felul acesta cu cea de demnitar administrativ. Mai e nevoie de exemple? Un alt aspect este: \n ce m`sur` exist` fonduri? Pentru cine [i cum? Pentru c` aceste fonduri s\nt totu[i selectate, fie c` vin din partea statului român, fie c` vin din surse externe, [i asta dezechilibreaz` o conflictualitate pe care eu a[ considera-o altfel normal`. Nu m` sup`r` luptele de la egal la egal, dar mie nu mi se pare c` ele se desf`[oar` de la egal la egal“. Urm`toarele premise se contureaz`: 1. cei doi ating ni[te puncte nevralgice sau, \n orice caz, supun dezbaterii ni[te chestiuni care au coagulat interesul public [i cu alte ocazii, dovad` c` subiectul nu a fost \nc` epuizat [i clarificat; 2. o fac \ntr-un discurs coerent, competent, chiar dac` atacabil, [i imposibil de redat narativ; 3. indiferent de controversele iscate, volumul este un excelent tur de for]` prin România esen]ial` a ultimelor dou` secole. Concluziile ar merita dezb`tute pe \ndelete.

România lor Virgil Nemoianu & Sorin Antohi România noastr` – conversa]ii berlineze Editura Muzeului Na]ional al Literaturii Române, 2009

13,70 lei

Iat` o carte teribil de incomod`, care va st\rni, \n mod cert, controverse, dac` nu cumva o s` fie m`turat` discret sub pre[ul anonimatului. Virgil Nemoianu [i Sorin Antohi – dou` personaje controversate (despre al doilea se spune c` ar fi colaborat cu Securitatea, de pild`), dar nu mai pu]in fermec`toare ca statur` intelectual` – discut` despre România din mai multe unghiuri: modernizarea României, intelectualii [i clasa politic`, Biserica [i rolul ei, rela]ia cu vecinii [i cu Occidentul, direc]iile noi \n cultur`, globalizarea etc.Toate aceste borne tematice structureaz` aproximativ un dialog viu, spumos, polemic \ntre dou` min]i lucide, capabile s` problematizeze \ntr-un context cultural extrem de cuprinz`tor. Nivelul „conversa]iei“ [i coeren]a acesteia, nebruiat` de multiplele referin]e sau de mobilitatea intelectual` ame]itoare a interlocutorilor, s\nt calit`]ile discursului care conving la un prim palier, cel direct, „frontal“. „Povestea“ form`rii umaniste a lui Virgil Nemoianu, p\n` la plecarea lui din ]ar`, este palpitant`, desigur, pentru cei care i-au citit c`r]ile, dar func]ia ei este, de fapt, aceea de a introduce o problem` spinoas`: aceea a emigran]ilor [i a respingerii „expertizei“ [i experien]ei acestora, \n România postdecembrist`. {i mai captivante s\nt dialogurile celor doi legate de dinamica vie]ii intelectuale de dup` 1990. Sorin Antohi face o observa]ie pertinent`, ce ar merita dezvoltat` separat: „Politicul fusese hiperestetizat \n izolarea noastr` de sub comunism, astfel \nc\t, pentru foarte mul]i tineri intelectuali români, libertatea politic` a r`mas mult` vreme o op]iune cvasiestetic`, metapolitic`, \n esen]` apo-

■ Florina P\rjol

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

ESEU

O specie muzical` Oliver Sacks Muzicofilia. Povestiri despre muzic` [i creier Colec]ia „Pa[i peste grani]e“ Editura Humanitas, 2009

Celebrul neurolog american (englez de origine, stabilit \ns`, de t\n`r, la New York), a c`rui carte celebr`, The Man Who Mistook His Wife for a Hat/Omul care \[i confunda so]ia cu o p`l`rie, a fost tradus`, acum c\]iva ani, ([i) \n român` de c`tre Dan R`dulescu, Oliver Sacks pe numele lui, revine pe pia]a noastr` editorial` cu (m`car la fel de) cunoscuta, pe plan interna]ional, Musicophilia/Muzicofilia (ie[it` de sub tipar \n 2007). Preocup`rile neuro-psihiatrului transcend [tiin]a medical` \n sine, intr\nd \n spa]iul psihologiei sociale [i \n cel al culturii \n general. Volumul care l-a f`cut faimos, Omul... (ap`rut, \n Statele Unite, \n 1985), cuprinde o serie de studii de caz din experien]a terapeutic` a autorului. Aceste cazuri s\nt prezentate \ntr-o form` puternic literaturizat` (ele au inspirat, de altfel, spectacole de oper` [i teatru, unele regizate de nume sonore, precum Peter Brook, dup` ce cartea de debut a lui Sacks – Awakenings/De[tept`ri, publicat` \n 1973 – fusese punctul de plecare pentru o pelicul` hollywoodian`!). Puntea de leg`tur` a „povestirilor“ profesorului newyorkez (Sacks pred` la „Albert Einstein“ College of Medicine) o constituie investiga]ia neurologic` de fine]e, pe care el o face pe tipuri de „sindroame de emisfer` dreapt`“. Cu Muzicofilia, autorul „recidiveaz`“, demonstr\nd, la cap`tul descrierii unui similar [ir de studii de caz (absolut captivante), faptul c` „s\ntem o specie muzical` \n aceea[i m`sur` \n care s\ntem o specie lingvistic`“. „Sensibilitatea la muzic`“, observ` Sacks, s-a n`scut odat` cu specia noastr`. Ea „poate fi modelat` de culturile specifice, de condi]iile de via]` sau de ta-

RECENZII lentele sau sl`biciunile pe care le avem, fiecare, ca indivizi – dar este at\t de \nr`d`cinat` \n natura uman`, \nc\t o putem considera \nn`scut`“. Argumentul? Numero[ii pacien]i cu diverse afec]iuni neurologice, prezenta]i de Oliver Sacks \n Muzicofilia, pacien]i c`rora, \n diverse stadii ale vie]ilor lor, le-a fost activat „creierul muzical“ ascuns, devenind, \n pofida oric`rei logici (\ntemeiate pe existen]a lor anterioar`), muzicieni de elit`. Emisfera cerebral` dreapt` nu e un loc favorit al cercet`rilor neurologice. Aici se afl`, \n opinia speciali[tilor, sec]iunea „supra-segmental`“ a creierului, acea dimensiune predispus` la abstractizare [i la „g\ndire \nalt`“. Partea dreapt` a craniului r`m\ne cunoscut` drept locul de dezvoltare a unor centri multipli func]ionali (geometria, prozodia, muzica s\nt doar c\teva dintre abilit`]ile umane situate aici), capacit`]ile intelectuale asociate lor fiind, \n majoritate, cu con]inut metafizic superior. Prin contrast, emisfera st\ng` (mult diminuat` ca abilit`]i) se ancoreaz` \n planul fundamental concret al existen]ei, leg\ndu-se de elementarul fiin]ial, \nscris \n harta dexterit`]ilor [i a deprinderilor uzuale. Patologiile de emisfer` dreapt` s\nt mereu subtile, vag sesizabile ([i, indubitabil, greu de diagnosticat), pline de mister [i simbolism bizar. Confruntat cu ele, neurologul devine, volens-nolens, un semiolog. El dezleag` cifruri comportamentale, „sparge“ coduri manifesta]ionale, pu]in inteligibile la prima vedere. În aceast` zon` se situeaz` analiza lui Sacks, \ncerc\nd s` lumineze un univers obscur, nu at\t datorit` \nvecin`rii sale cu subliminalul, c\t datorit` ad\ncimii lui – nu m` feresc s` spun – abisale. În toate fi[ele lui clinice, prezentate cu minu]iozitate de arhivar [i talent de prozator, Oliver Sacks se afl` \n fa]a unor coduri pe care trebuie s` le descifreze cu instrumentar psihologic. Finalitatea este mereu con[tiin]a pacientului [i nu mecanica (oricum deviant`!) a bolii sale. Excursul autorului devine, de aceea, unul preponderent cultural [i, doar \n plan secundar, [tiin]ific. ■ Codrin Liviu Cu]itaru

38 lei traducere din limba englez` de Anca B`rbulescu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

FILOZOFIE

n` aici, o veritabil` asociere cu structura Devenirii \ntru fiin]` poate surprinde cu temei), pentru a \ncheia cu considera]ii sistematice de apofatism. Ultima parte, datoare intens fenomenologiei religiei, confer` tezele care dau sens \ntregii c`r]i [i insereaz` un program de studiu care conduce g\ndirea speculativ` de la topos-urile comune ale apofatismului (fiin]a din Republica, Dumnezeul lui Dionisie [i Cusanus) la tema fenomenelor saturate de inspira]ie marionist` care guverneaz`, ca un duh ce ia \n paz`, ultimele argumente ale c`r]ii. Iat` cum. Protrepticul pomenit (egal primelor dou` p`r]i ale c`r]ii) \ndeamn` la filozofie prin argumentul naturalit`]ii uimirii [i reabiliteaz` sensul lui a g\ndi speculativ prin critica ideii moderne a rolului pe care l-ar de]ine subiectul, de unic fondator a toate. Partea urm`toare – ceea ce am numit tratatul de ontologie – folose[te l`rgirea sensului lui „a g\ndi“ (prin ata[area sensurilor afectivit`]ii, interesului, deschiderii spre lume etc.) [i discut` categoriile unei ontologii \n care ceea ce este se manifest` singur [i bate insistent la por]ile con[tiin]ei, suprim\ndu-i orice suveranitate sau solipsism: \nt\mplarea, faptul de a fi prezent, cel de a fi frumos etc. Altfel spus: relu\ndu-l pe Borges, trandafirul \nflore[te pentru nimic, dar numele – a[ ad`uga, relu\ndu-l pe Abaelard – pe care con[tiin]a i-l d` nu va re]ine niciodat` aceast` pur` inutilitate. Corolarul tratatului este o recapitulare a \n]elegerii fenomenologice a lucrului \n sine kantian ca fenomen pur. (Nici nu putea fi altfel, de vreme ce aceasta este calea cunoscut` de constituire a subiectivit`]ii filozofiei critice care \[i propune un discurs ontologic.) Din partea ultim`, re]inem natura infinit` a obiectului manifest de mai sus, care nu se epuizeaz` niciodat` datorit` nesf\r[itei sale negativit`]i ce hr`ne[te apofatismul [i na[te ceea ce {tefan Afloroaei nume[te „fenomenul speculativ“: s` nu ne instal`m comod \n \n]elegerea edificatoare, ne avertizeaz` Schlegel, c`ci tocmai aceast` instalare suspend` drumul g\ndirii. La ea, propria ei istorie \[i adaug` un reper prin cartea profesorului ie[ean. ■

Numele trandafirului care \nflore[te f`r` motiv {tefan Afloroaei Metafizica noastr` cea de toate zilele Editura Humanitas, 2009

42 lei

Ce dovad` mai frumoas` a existen]ei lui esse intentionale putea aduce {tefan Afloroaei dec\t s` comenteze episodul din deten]ia lui Nicolae M`rgineanu, \n care psihologul d` seama la interogatoriu de viziunile vecinului s`u de celul` care \l v`zuse pe Dumnezeu: eu nu spun c` Dumnezeu a fost acolo, ci spun despre colegul meu c` l-a v`zut. Anecdota d` [i teza sub care cade \ntreaga pledoarie a lui {tefan Afloroaei, ascuns` sub titlul Metafizica noastr` cea de toate zilele: cartea parcurge sensurile istorice ale lui „a g\ndi“, c\nt`re[te istoria [i demonstreaz` naturalitatea declinului metafizicii moderne, [i o reabiliteaz` prin identificarea apari]iei spontane \n spa]iul fiin]ei inten]ionale a realului dat ca \nt\mplare pur`. „Metafizica“, pentru c` profesorul [i filozoful Afloroaei recapituleaz` cu erudi]ie, ame]itor [i calm, secven]e esen]iale ale proiectului metafizicii occidentale la un loc cu critica acesteia. „Cea de toate zilele“ fiindc`, dac` mi-e permis s` interpretez astfel, cel mai solid argument \n favoarea reabilit`rii proiectului metafizicii este naturalitatea spontan` a debutului metazicii, naturalitate inerent` oric`rui cotidian al semenilor no[tri care, eventual, [i-ar propune prin absurd s` o trimit` \n surghiun. Am num`rat \n carte trei atitudini fundamentale [i succesive, care compun [i pa[ii narativi, [i cei logici ai c`r]ii, de[i autorul nu \i prezint` astfel. Am identificat un splendid protreptic \ntr-o prim` parte, unde \ndemnul la filozofare [i recompunerea istoriei g\ndirii se \nso]esc reciproc. Avem apoi un mic tratat de ontologie, pe care \l putem considera oarecum separat (p\-

Alexander Baumgarten

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

S P I R I T U A L I TAT E

Summa cum laude Toma d’Aquino Summa theologica (I) Editura Polirom, 2009

Pu]ini se mai \ndoiesc de faptul c` rena[terea studiilor de filozofie medieval` se leag`, \n spa]iul universitar românesc, de numele lui Alexander Baumgarten de la Universitatea „Babe[Bolyai“ din Cluj. Împreun` cu un grup consistent de latini[ti (Cristian Bejan, Andrei Bereschi, Gabriel Chindea, Marcela Ciortea, Emanuel Grosu, Laura Maftei, Mihai Maga, Adrian Muraru, Laura-Maria Popoviciu, Vasile Rus, Delia Savinescu, Wilhelm Tauwinkl), Alexander Baumgarten a demarat proiectul traducerii celei mai importante opere de teologie [i filozofie din secolul al XIII-lea occidental: Summa theologica de Toma d’Aquino. Într-un mediu cultural unde adjectivele „scolastic“ sau „medieval“ \nc` primesc o nemeritat` conota]ie peiorativ`, o atare ini]iativ` este necesar` [i benefic`. Primul volum, editat \n condi]ii exemplare, ofer` cititorului o introducere rapid` \n g\ndirea tomist`. Autorul trateaz` teme fundamentale de teologie dogmatic`: atributele divine, expuse \n raport cu Scriptura, tradi]ia patristic` [i rigorile reflec]iei speculative; doctrina despre Sf\nta Treime, unde pot fi sesizate importante transform`ri de limbaj \n raport cu discursul P`rin]ilor greci, bun`oar`; discursul despre crea]ia ex nihilo, unde teme fundamentale ale metafizicii – cum ar fi timpul, facerea lumii, Unu [i multiplu – ocup` pagini \ntregi; angelologie; antropologie biblic`, dar [i elemente de filozofie politic`. Amploarea f`r` precedent a unui asemenea demers teoretic n-ar putea fi explicat` \n absen]a unei contextualiz`ri istorice. La \nceputul secolului al XIII-lea, cre[tinismul receptase deja provocarea filozofiei grece[ti (prin traducerile noi din Aristotel [i Platon, venite pe filier` arab`) [i controversele deschise de opera unor filozofi islamici (\n special Aver-

RECENZII roes, cu faimoasa doctrin` despre dublul adev`r). Summa theologica face trimiteri la Metafizica Stagiritului, dar [i la Numele divine sau Teologia mistic` a Sf. Dionisie Areopagitul; Toma d’Aquino sistematizeaz`, practic, toate palierele cunoa[terii care, pentru un cre[tin educat al Antichit`]ii t\rzii sau al Evului Mediu, p`reau ferestre c`tre taina lui Dumnezeu. Fire[te, pe l\ng` acest tip de abordare, g`sim \n opera tomist` [i texte tradi]ionale – cum ar fi comentariile la Psalmi sau exegeza la Evanghelii. Cu toate acestea, Summa se ambi]ioneaz` s` r`spund` \ntr-un mod analitic – iar nu doar \ntr-o cheie poetic` sau retoric` – la, practic, toate \ntreb`rile posibile ale „c`ut`torului acestui veac“: Cum trebuie \n]eleas` lucrarea providen]ei? Ce \nseamn` binele [i virtutea? Cum particip` intelectul la cunoa[terea lui Dumnezeu? Care este raportul natur`/har? Ce \nseamn` predestinare? Care este rela]ia dintre cele trei ipostasuri ale Sfintei Treimi [i cum anume difer` modelul ontologic al Dumnezeirii iudeocre[tine fa]` de paradigma Unului neoplatonic? La toate aceste nelini[ti ale min]ii, Summa theologica ofer` r`spunsuri organizate \ntr-o remarcabil` geometrie argumentativ`. Scepticii vor refuza solu]ia fideist`, dar vor admira pledoaria pentru un tip de ra]ionalitate paradoxal`, angajat` hermeneutic (\n raport cu Biblia) [i deschis` la obiec]iile de tip ra]ionalist formulate de breasla filozofilor. Credincio[ii, pe de alt` parte, vor descoperi cu egal` mirare un tip de angajament care, de[i \n al]i termeni culturali, lipse[te cre[tinismului contemporan. Cine l-a citit pe Toma d’Aquino, m`car \n parte, [tie c` un angajament religios profund nu poate fi scutit de apelul la reflexivitate. Tr`irismul neao[, butada sur\z`toare [i gesticula]ia emfatic` nu vor putea niciodat` \nlocui recursul la efortul cumulativ [i expozitiv al inteligen]ei analitice, \nr`d`cinat` profund \ntr-o prioritate a \ntreb`rii. Capodoper` a culturii occidentale [i a civiliza]iei europene, Summa theologica ne scoate \n fa]` adev`rata miz` a \nt\lnirii dintre Atena, Roma [i Ierusalim. ■ Mihail Neam]u

85 lei prefa]` de Adriano Oliva l`muriri preliminare de Alexander Baumgarten traducere din limba latin` coordonat` de Alexander Bamgarten

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

S P I R I T U A L I TAT E

Weiss \l reprezint` acceptarea principiului re\ncarn`rii [i aplicarea regresiei hipnotice ca metod` de tratament \n cadrul psihoterapiei. În Multe vie]i, mul]i mae[tri, autorul relateaz` surpriza descoperirii vie]ilor anterioare \n timpul regresiei hipnotice a unei paciente, \nt\mpinat` ini]ial cu scepticism [i devenit` mai apoi practic` esen]ial` a terapiei. Ca [i \n celelalte c`r]i ale sale, experien]ele s\nt fascinante, scriitura – remarcabil`, iar comentariul – lucid. Îns` poate [i mai interesant este sensul pe care autorul \l adaug` metodei \n Acela[i suflet, multe trupuri, unde cititorul este introdus \ntr-un domeniu inedit, acela al „terapiei progresiei“. În capitolul final (ca, de altfel, pe tot parcursul c`r]ii), omul de [tiin]` Weiss precizeaz` cu pruden]`: „Folosesc progresiile individuale pentru terapie. Dup` cum am mai spus, aplic aceast` metod` de pu]in timp [i cu oarecare rezerv`, deoarece eram \ngrijorat cu privire la proiec]ia dorin]elor la pacien]ii instabili. [...] Am descoperit c` oamenii luau decizii mai \n]elepte [i f`ceau alegeri mai bune atunci c\nd puteau arunca o privire \n viitor“. Remarc` valabil` chiar [i \n cazul \n care incursiunile nu s\nt dec\t o fantezie, situa]ie pe care autorul nu uit` s` o ia permanent \n calcul. Dar ce este terapia progresiei? Explorarea, \n trans` hipnotic`, a unor versiuni probabile ale vie]ii prezente ori ale celor urm`toare. Exist`, se pare, mai multe variante posibile de viitor, \n func]ie de alegerile pe care subiectul le face \n prezent, \n „aici [i acum“. O solu]ionare fericit` a unui grav conflict psihic, datorat` terapiei progresiei, este relatat` la sf\r[itul c`r]ii: Gary, unul dintre pacien]ii doctorului, renun]` la hot`r\rea de a se sinucide \n urma „vizion`rii“ consecin]elor actului s`u din via]a prezent` [i din cele viitoare. Dou` \ntreb`ri: de ce cazuri nerezolvate de psihoterapia clasic` \[i g`sesc r`spunsul prin regresia sau progresia hipnotic` \n alte vie]i? Dac` simptome altfel de ne\n]eles \n contextul vie]ii actuale a pacientului \[i au, \ntr-adev`r, explica]ia \n traumele unor vie]i anterioare? ■

Terapia progresiei Brian L. Weiss Acela[i suflet, multe trupuri Editura For You, 2009

18 lei traducere din limba englez` de Laura Cristiana

Brian Weiss este profesor emerit \n psihiatrie la Centrul Medical „Mount Sinai“, din Florida. A studiat la universit`]ile Columbia [i Yale [i a scris un num`r de c`r]i celebre \n toat` lumea, printre care: Multe vie]i, mul]i mae[tri, Mesaje de la mae[tri sau Prin timp, spre vindecare. La prima vedere, titlurile [ocheaz`, dat fiind c` vin din partea unui om de [tiin]`, \ns` adev`rul este c`, cel pu]in de la Fritjof Capra \ncoace, lucrul nu ar mai trebui s` ne surprind`, paradigma [tiin]ific` [i cea spiritual` d\ndu-[i m\na din ce \n ce mai des (oficial sau nu) la conferin]e de pretutindeni, cu garan]i de ambele p`r]i: oameni de [tiin]` din cele mai diverse domenii [i lideri spirituali cu un grad mai mare ori mai mic de expunere, dintre care cel mai elocvent [i fericit exemplu este, f`r` \ndoial`, cel al lui Dalai Lama. De altfel, \n primul capitol al c`r]ii Acela[i suflet, multe trupuri, Weiss \l citeaz` pe John E. Mack (laureat al Premiului Pulitzer [i profesor de psihiatrie la Harvard Medical School) cu urm`toarea constatare: „...asist`m \n prezent la o \mbinare a [tiin]ei, psihologiei [i spiritualit`]ii, dup` secole de separare ideologic` [i disciplinar`. At\t fizica modern`, c\t [i psihologia profund` ne dezv`luie un univers \n care... tot ceea ce putem percepe \n jurul nostru este conectat prin rezonan]` – at\t fizic`, c\t [i nonfizic` –, lucru ce poate face ca posibilitatea existen]ei unei justi]ii universale, a adev`rului [i iubirii s` fie mai mult dec\t o simpl` fantezie utopic`“. Elementul particular al lucr`rilor doctorului

Alice Popescu

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

ISTORIE

Cre[terea unui imperiu Lucia Popa, Simona Drul` Japonia „erei“ Meiji. Na[terea unei mari puteri Editura Universitar`, 2009

Succesul moderniz`rii Japoniei \n timpul „erei“ Meiji nu \nceteaz` s`-i fascineze pe istorici, ca [i pe to]i cei interesa]i de istoria lumii moderne [i contemporane. Doamnele Lucia Popa [i Simona Drul` propun publicului o reexaminare a acestei pove[ti de succes. Demersul lor reflect` deschiderea cercet`rii istorice de la noi spre istoria universal`, valorificarea accesului la literatura de specialitate recent` ap`rut` \n alte ]`ri. Cele dou` autoare au f`cut un efort de documentare apreciabil, focalizat asupra lucr`rilor despre Japonia ap`rute \n limbi occidentale de larg` circula]ie. Absen]a lucr`rilor publicate \n japonez` – regretabil`, dar explicabil` – nu este decisiv`, deoarece preocuparea autoarelor nu a fost aceea de a realiza o cercetare punctual` bazat` pe izvoare primare, ci de a oferi publicului o sintez` clar` asupra unui proces istoric de mare complexitate. Pe de alt` parte, cartea doamnelor Popa [i Drul` integreaz` analizei sale multe achizi]ii cognitive mai noi ale istoriografiei japoneze [i occidentale. De exemplu, epoca Tokugawa (16031868), deseori discutat` de istorici doar prin prisma \nchiderii fa]` de exterior [i a persecu]iilor anticre[tine, este prezentat` ca o perioad` dominat` de tensiunea \ntre preocuparea pentru asigurarea stabilit`]ii sociale [i dinamismul indus de o real` cre[tere economic` bazat` pe valorificarea poten]ialului intern de dezvoltare. Capitole instructive s\nt dedicate [i deschiderii for]ate a Japoniei fa]` de Occident \n anii 1850-1860, reformelor politice, administrative [i sociale din „era“ Meiji, problemelor [i performan]elor economiei japoneze \n ultimele decenii ale secolului

RECENZII al XIX-lea, precum [i afirm`rii Japoniei ca mare putere prin victoriile \n r`zboaiele cu China [i cu Rusia. F`r` a putea inventaria acum toate aspectele eviden]iate de cele dou` autoare de-a lungul analizei lor, vom remarca rolul deosebit al investi]iei timpurii \n capitalul uman. Dup` cum arat` Lucia Popa [i Simona Drul`, la mijlocul secolului al XIX-lea, 45% din popula]ia masculin` [i 15% din popula]ia feminin` [tiau s` scrie [i s` citeasc`, ceea ce plasa Japonia peste multe ]`ri europene din aceea[i vreme. Totodat`, dup` declan[area reformelor, efortul pentru dezvoltarea [i modernizarea sistemului public de \nv`]`m\nt a fost apreciabil [i s-a conjugat cu c`l`toriile de studii \n Occident, \ng`duind japonezilor s`-i \nlocuiasc` relativ repede pe costisitorii exper]i str`ini, care avuseser` un rol important \n primele dou` decenii dup` 1868. Expunerea doamnelor Popa [i Drul` este focalizat` asupra proceselor istorice de ansamblu [i mai pu]in asupra personalit`]ilor care au modelat reformele Meiji. Referin]ele la personalit`]i nu lipsesc, dar ele se pierd oarecum \n fluxul narativ. Or, includerea c\torva schi]e biografice nu numai c` ar fi agrementat lectura, ci ar fi ajutat [i la perceperea complexit`]ii proceselor istorice analizate. De exemplu, ac]iunea politic` – deseori men]ionat` – a lui Ito Hirobumi, arhitectul Constitu]iei din 1889 [i de 4 ori prim-ministru, ar fi ie[it mai bine \n eviden]` dac` ar fi fost discutat rolul studiilor lui de tinere]e la University College din Londra sau dac` ar fi fost prezentate eforturile lui (finalmente e[uate) de a p`stra primatul politic al civililor \n raport cu militarii reprezenta]i politic de mare[alul Yamagata Aritomi, care apar]inea, de altfel, aceluia[i clan Ch¯osh¯u. O corectur` suplimentar` ar fi prins bine acurate]ii acestei c`r]i. Pe de alt` parte, lectura este u[urat` de un dic]ionar de termeni [i de mai multe anexe (scheme, liste de prim-mini[tri, tabele statistice etc.). Un set de caricaturi [i ilustra]iile extrase din publica]ii de epoc` completeaz` \n mod fericit dimensiunea instructiv-informativ` a c`r]ii cu o not` ludic`, astfel \nc\t istoria nu este numai edificatoare, ci [i delectabil`. ■ Bogdan Murgescu

30 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

ISTORIE

c`ruia „conduc`torii noii Rusii par a se desface unul din altul – El]\n a fost, ini]ial, alesul lui Gorbaciov; Putin a fost alesul lui El]\n; iar Medvedev a fost, cum altfel, alesul lui Putin“. Cea de-a doua inspirat` utilizare a simbolului faimoasei p`pu[i este legat` de cele cinci noi chipuri ale Rusiei, \n timpul crizei anilor ’90: Rusia hibridizat`, bolnav`, \nfr\nt`, colonizat`, r`t`cit`, fiecare dintre aceste imagini fiind derivat` din cea anterioar`. Capitolul dedicat crizei morale a Rusiei anilor ’90 include [i o interesant` analiz` a discursului intelectual al perioadei. Autorul atrage aten]ia asupra unui paradox, acela c` cei mai acerbi critici ai regimului comunist, „conservatorul prin excelen]`“ Soljeni]\n, „dezam`gitul neresemnat“ Bukovski [i „pesimistul prin voca]ie“ Zinoviev, devin cei mai radicali critici ai regimului El]\n [i cronicari ai „unei mor]i \ndelung anun]ate“, echivalent`, \n termeni geopolitici, cu dezmembrarea Rusiei. Ceea ce avea s` \mpiedice catastrofa a fost, desigur, instalarea la Kremlin a ceea ce autorul nume[te „sistemul Putin-Medvedev“. Rela]iile dintre putere [i opozi]ie \n Rusia postsovietic`, presa \n primul mandat Putin, situa]ia conflictelor \nghe]ate (Nagorno-Karabah, Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria) [i rela]iile Rusiei cu vecini ca Ucraina, România [i }`rile Baltice s\nt subiecte pe care autorul le trateaz` cu profesionalism. Tema fundamental` a c`r]ii, aceea c` noua Rusie dore[te (re)crearea unei atmosfere tipice unui R`zboi Rece, va na[te cu siguran]` multe dezbateri [i va fi dezvoltat`, promite autorul, \ntr-un al doilea volum. Cartea este inteligent structurat`, capitolele fiind pres`rate cu fi[e ce fixeaz` rapid detaliile evenimen]iale, l`s\nd autorului libertatea de a jongla cu imagini, metafore, simboluri [i complexe exerci]ii de argumenta]ie. Elegan]a stilistic` [i intertitlurile atractive (de exemplu: „Mai puternic` dec\t o cred adversarii, mai slab` dec\t o vor prietenii“) plaseaz` noua carte a lui Adrian Cioroianu \n categoria fericit` a acelor lucr`ri care, pe l\ng` calitatea ridicat` a informa]iei, ofer` [i pl`cerea real` a lecturii. ■

De la Mi[a la Medvedev Adrian Cioroianu Geopolitica Matrio[k`i. Rusia Sovietic` \n noua ordine mondial` Editura Curtea Veche, 2009

38,50 lei

Mi[a era un ursule] simpatic [i prietenos. Simboliza pacea [i prietenia \ntre popoare [i spiritul de competi]ie sportiv`, \n calitate de mascot` a Olimpiadei de la Moscova din 1980. Dup` aproape 30 de ani, Adrian Cioroianu \l readuce \n aten]ie, oferindu-i un nou job: acela de a deschide \n mod simbolic lucrarea sa despre Rusia postsovietic`. }in\nd cont de perioada discutat` \n carte, Mi[a ar fi putut, foarte bine, s` fie Mihail Gorbaciov. Autorul a ales \ns` s`-[i \nceap` demersul cu imaginea ursule]ului z\mbitor, cu cercurile olimpice la cing`toare, din dou` motive: primul este acela c` are reflexul istoricului, care porne[te \ntotdeauna analiza „din urm`“, \ncerc\nd s` identifice nu doar cauzele imediate, ci [i pe cele ale duratei medii [i lungi. Cel de-al doilea ]ine de alegerea autorului de a-[i plasa lucrarea sub „patronajul“ a dou` cunoscute simboluri ale Rusiei: ursul brun [i p`pu[a Matrio[ka. Simbolistica asociat` ursului rusesc ofer` o \ntreag` gam` de imagini sugestive, transpuse cu iscusin]` de autor \n planul geopoliticii: \ncep\nd cu prietenosul Mi[a, \ns`rcinat cu promovarea imaginii Uniunii Sovietice \n lume, continu\nd cu ursul adormit, \n perioada de hibernare de dup` destr`marea URSS, fl`m\nd [i n`p\rlit la sf\r[itul anilor ’90 [i ajung\nd la ursul rede[teptat, care \[i arat` for]a \n era Putin/ Medvedev (nume predestinat – medved \nseamn` chiar „urs“ \n rus`), Rusia continu` s` fie bine definit` de imaginea unui masiv [i imprevizibil Mo[ Martin. În ce prive[te cel`lalt simbol, p`pu[a de lemn Matrio[ka, Adrian Cioroianu ne propune dou` asocieri extrem de sugestive: prima este conceptul de „geopolitic` a Matrio[k`i“, potrivit

Bogdan Barbu

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

SOCIOLOGIE

Cu creionul \n m\n` Remus Gabriel Anghel, Istvan Horvath (coord.) Sociologia migra]iei. Teorii [i studii de caz române[ti Colec]ia „Collegium. Sociologie/ Antropologie“, Editura Polirom, 2009

O carte colectiv` nu este, \n general, u[or de recenzat, dat` fiind eterogenitatea textelor. Afirma]ia anterioar` nu se verific` \n cazul Sociologiei migra]iei. Teorii [i studii de caz române[ti. Un volum \n care semneaz` nu mai pu]in de 16 persoane, dar extrem de bine articulat; o \ntreprindere a[teptat`, necesar` pentru \n]elegerea unuia dintre cele mai interesante, vizibile [i dramatice fenomene post1990: migra]ia. Un fapt social total, dup` cum scrie \n postfa]a volumului Sorin Antohi, prea pu]in sau deloc acoperit cu studii/analize serioase, \n cheie cantitativ` sau calitativ`, \n ciuda importan]ei sale cov\r[itoare pentru \n]elegerea României contemporane. Tot Sorin Antohi semnaleaz` dou` dintre tr`s`turile esen]iale ale volumului: pe de o parte, este vorba de o culegere de studii de sociologie a migra]iei [i de studii de caz, reu[indu-se \ns`, \n anumite pagini, fuziunea celor dou` c\mpuri disciplinare. Pe de alt` parte, marea majoritate a celor prezen]i \n volum s\nt ei \n[i[i „migran]i“ – un statut permanent, care las` urme nu doar asupra eului, ci [i asupra modului de a g\ndi, analiza [i, de ce nu, a scrie migra]ia. Volumul (care a beneficiat de sprijinul acordat de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorit`]ilor Na]ionale) este structurat \n patru mari teme: teorii ale migra]iei, migra]ia etnic`, modele de migra]ie româneasc` [i efecte ale migra]iei. Teoriile migra]iei, cu aplica]ie la migra]ia româneasc`,

RECENZII constituie o binevenit` introducere \n tendin]ele actuale ale studiului migra]iei. Dana Diminescu realizeaz` un extraordinar portret al migra]iei românilor, tematiz\nd tendin]ele lor de mobilizare. Dintre studiile referitoare la migra]ia etnic` din România, interesant mi s-a p`rut cel dedicat migra]iei sa[ilor. Migra]ia lor nu (mai) este definitiv`, fiind format` acum din plec`ri [i reveniri \ntre localit`]ile de ba[tin` [i Germania. Maghiarii transilv`neni ce aleg calea Ungariei experimenteaz`, la r\ndul lor, o „paradoxal` reidentificare etnic`“ datorit`, \n principal, marginaliz`rii [i excluderii economice pe care o experimenteaz` odat` ajun[i dincolo de N`dlac. Analiza proceselor de migra]ie [i a factorilor favorizan]i pune la \ndoial` locurile comune ale prezen]ei migra]iei \n spa]iul mass-media, ar`t\nd [i falimentul politicilor oficiale din domeniu. Astfel, studiul Annei Ferro dedicat migra]iei „creierelor“ din România, pe de o parte, vorbe[te cu mult realism despre efectele catastrofale pe termen lung, iar pe de alt` parte, arat` c` politicile de reten]ie [i „amenaj`ri fiscale“ dedicate domeniului IT nu s\nt luate \n calcul de speciali[tii-reponden]i ai anchetelor sale. Ca simple note de lectur`, a[ mai ad`uga faptul c` am avut senza]ia aparte c` studiind migra]ia, „sistemul circulator“ al unei societ`]ii, se poate \n]elege mai bine [i evolu]ia „corpului“ \n ansamblul s`u. Cartea se cite[te u[or, fiind bine scris`, echilibrat`, captivant` pe alocuri (asupra acestui ultim aspect, a se vedea, de exemplu, „strategiile“ puse la punct de cona]ionali pentru a se insera \n societatea spaniol`, lucr\nd la negru chiar [i atunci c\nd s\nt regulariza]i oficial). Nu este un volum destinat doar speciali[tilor. El poate fi util pentru to]i care vor s` \n]eleag` de ce migra]ia este una din principalele probleme ale României, ale felului-nostru-de-a-fi-\n-UE. Bine ar fi [i dac` factorii politici responsabili din domeniu ar \ncerca s` o citeasc` cu creionul \n m\n`, pentru a-i \n]elege mai bine mesajul. Permite]i-mi \ns` s` fiu sceptic asupra acestui ultim punct. ■ Mirel B`nic`

29,95 lei postfa]` de Sorin Antohi

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

M E N TA L I T~} I

ticat c\]iva ani medicina. Am g`sit [i un critic literar: Ion Vitner (din medic stomatolog a devenit un aprig propagandist al ideologiei staliniste). Mul]i oameni politici au studii medicale: Constantin Argetoianu (absolvise medicina la Paris, dar nu a profesat niciodat`), Alexandru Vaida-Voievod, Constantin Esarcu (cel care a avut ini]iativa ridic`rii Ateneului Român) [i mul]i al]ii. Cum era de a[teptat, istoria medicinei române[ti le-a atras interesul. Pompei Samarian publica \n 1935 cartea Medicina [i farmacia \n trecutul românesc, iar al]i confra]i au avut preocup`ri similare: Emil Bologa, Gh. Br`tescu, Ion Donoiu (specialist \n numismatic`), N. V`t`manu (pasionat cercet`tor al istoriei bucure[tene). Istoria civiliza]iilor [i a religiilor are reprezentan]i de seam`: orientali[tii Sergiu Al-George [i Constantin Daniel, niponologul Octavian Simu. Medicii de ]ar` reprezint` un caz aparte. Prin for]a lucrurilor, ei erau obliga]i s` tr`iasc` \n mediu rural [i s` participe la realit`]ile locale, s` intre \n via]a de zi cu zi a pacien]ilor. Devenind observatori permanen]i, ei descoper` [i noteaz` moduri de via]`, credin]e, reprezent`ri despre boal` [i corp, obiceiuri alimentare, concep]ii despre igien`, farmacopeea local`, remedii terapeutice tradi]ionale etc. Înc` din 1830, medicul Constantin Caraca[ realiza o monografie sanitar` a Munteniei, cuprinz\nd [i numeroase materiale etnografice. Pe la 1870, Mihail Obedenaru realiza o culegere de folclor aromân. Urma[ii lor – Charles Laugier, Valeriu Bologa, Victor Gomoiu [i Andrei Pandrea – au fost preocupa]i de folclorul medical [i de medicina popular` româneasc`. Nu \n ultimul r\nd, trebuie s` amintim [i speciali[tii \n antropologie fizic`: C. Maximilian, {tefan Milcu, Victor S`hleanu. Medicina, literatura, istoria, antropologia s\nt domenii str\ns legate, abord\nd din unghiuri complementare natura uman`. Jean Starobinski, \ntrebat de ce a decis s` devin` medic, a r`spuns: „...pentru c` este cea mai bun` cale de a cunoa[te condi]ia uman`“. Cele dou` substan]iale volume semnate de Mihail Mihailide invit` la o mai bun` cunoa[tere [i recunoa[tere a versantului umanist al profesiei de medic, cel care o \nnobileaz`. ■

Medicii nu scriu doar re]ete Mihail Mihailide Literatura artistic` a medicilor, vol. I-II Editura Via]a Medical` Româneasc`, 2009

90 lei

M`rturisesc faptul c`, r`sfoind cele dou` volume, am fost foarte surprins s` descop`r c\t de diverse au fost [i s\nt preocup`rile medicilor. Dincolo de practicarea profesiei, un num`r impresionant de urma[i ai lui Hipocrat s\nt [i prozatori, poe]i, esei[ti, semneaz` lucr`ri de istorie a medicinei sau fac cercet`ri etnografice [i antropologice. A[a cum m`rturise[te \n prefa]`, medicul Mihail Mihailide a realizat acest dic]ionar dup` o trud` de trei decenii. Mig`loasa munc` de informare [i de documentare a condus la un rezultat remarcabil: avem de-a face cu un excelent [i util instrument de cercetare. Aprecierilor autorului li se al`tur` repere bio-bibliografice, referin]e critice, precum [i fragmente din texte literare, fiecare articol construind un portret bine conturat. Ca o prim` observa]ie, am constatat c` majoritatea medicilor public` memorii, jurnale \n care \[i relateaz` experien]a de via]` [i profesional`. Aceste scrieri memorialistice s\nt o surs` important` pentru istorici, care pot surprinde aici modul \n care medicii au traversat marile drame istorice [i schimb`rile de regimuri politice. Dic]ionarul prezint` medicii scriitori sau scriitorii cu studii medicale (unii renun]\nd s` profeseze). Îi amintesc doar pe cei mai cunoscu]i: Vasile Voiculescu, Max Blecher, I. Br`tescu-Voine[ti, Augustin Buzura, Alexandru Ivasiuc, Banu R`dulescu, Francisc P`curariu, Ion Vianu, R`zvan Petrescu. Medicii scriu poezie: Emil Brumaru, Sa[a Pan`, Angela Marinescu, C`lin Vlasie. S\nt [i traduc`tori din literatura universal`: Pan Izverna, C.D. Zeletin. Dramaturgul Aurel Baranga a prac-

Alexandru Ofrim

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

PSIHOLOGIE

Maieutic` pentru infideli Janis Abrahms Spring Dup` aventur`: cum s` vindec`m durerea [i s` restabilim \ncrederea c\nd un partener a fost infidel Editura Trei, 2009

S-o lu`m ca la carte. Cu defini]ia aventurii. O vorb` dulce, un z\mbet aruncat \n treac`t sau o \mbr`]i[are suspect de cald` intr` \n aceast` categorie? „Tr`darea \ncrederii depinde \n totalitate de ceea ce a]i stabilit sau a]i crezut c` a]i stabilit“, relativizeaz` Janis Abrahms Spring. În aceea[i cheie r`spunde [i \ntreb`rii esen]iale „S` m`rturisesc sau nu c` am fost necredincios?“. „Administrarea adev`rului despre aventur` nu difer` de administrarea adev`rului despre cancer – unele persoane se refac mai bine dac` [tiu totul, altele dimpotriv`“, replic` autoarea, supervizor la Departamentul de Psihologie al Universit`]ii din Yale. O sprijin` [i cifrele: 40% dintre femei [i 30% dintre b`rba]i au afirmat c` dezv`luirea infidelit`]ii a produs un r`u ireparabil c`s`toriilor lor. Strategia socratic` folosit` \n Dup` aventur` este iritant` pentru cei ce vor r`spunsuri f`r` ocoli[uri. Format` \n psihoterapie cognitiv`, autoarea refuz` re]etele general valabile [i \ncarc` partenerii cu kilograme de \ntreb`ri la care nici nu se g\ndeau \nainte de a deschide cartea. În plus, Abrahms Spring deconstruie[te nenum`ratele justific`ri eronate. „Nu v` sugerez s` r`m\ne]i neap`rat \mpreun` ori s` v` desp`r]i]i doar pentru c` s\nte]i neferici]i. În schimb, v` invit s` explora]i motivele pentru care ave]i sau renun]a]i la un partener extraconjugal ori pentru care vre]i sau refuza]i s` relua]i rela]ia anterioar`. Hot`r\rea trebuie s` fie bine

RECENZII calculat` [i nu s` se bazeze doar pe sentimente. De fapt, sentimentele voastre v` pot chiar tr`da.“ „De ce ar trebui s`-mi primesc so]ul \napoi? Îi este team` s` nu piard` copiii, casa, televizorul cu plasm`. Poate [i-a dat seama c` via]a de burlac nu este at\t de pl`cut` [i are nevoie de cineva care s` \i ridice c`m`[ile de la sp`l`torie“, se pl\nge o pacient` numul]umit` de so]ul necredincios care se g\nde[te doar la „pachetul“ pe care risc` s`-l piard`. S` a[tep]i s` fii iubit doar pentru tine \nsu]i este nerealist, replic` Abrahms Spring. Siguran]a financiar` [i emo]ional`, confortul, familiaritatea c`minului sau sprijinul \ntr-o perioad` de boal` ori la b`tr\ne]e fac parte din orice rela]ie de durat`. „Din interes“ vs. „din dragoste“ devine o fals` dilem`. „Poate fi greu de admis a[a ceva, dar se poate ca dup` aventur` s` prefera]i am\ndoi «pachetul»“, completeaz` consiliera de cuplu. Urm\nd drumul de la m`rturisire [i [ocul afl`rii ve[tii p\n` la iertare [i refacerea rela]iei, volumul Dup` aventur` urm`re[te trei mari etape: identificarea corect` a propriilor reac]ii afective, momentul crucial al deciziei privind viitorul rela]iei, respectiv, dac` mai e cazul, reconstruc]ia cuplului. Astfel, autoarea observ` cum cel \n[elat poate s`-[i piard` identitatea, stima de sine, sim]indu-se nedrept`]it [i p`c`lit. „Am devenit cinic [i egoist [i m` \ndoiesc c` voi mai vedea vreodat` bun`tatea \n oameni sau \n dragoste“, se revolt` un pacient de 21 de ani. Înainte de a lua totu[i o hot`r\re, psihologul american recomand` chibzuin]`, [i nu justific`ri imature de genul „Amanta mea m` face s` m` simt viu“. Dac` decizia este pozitiv`, abia apoi vine greul. Cea mai consistent` parte a c`r]ii Dup` aventur` prive[te refacerea rela]iei, de la sacrificiile pe care „aventurierul“ le are de f`cut pentru a rec\[tiga \ncrederea p\n` la revizuirea a[tept`rilor privind rela]ia. {i cum miza \nt`ririi cuplului este mult mai larg` dec\t cazuistica infidelit`]ii, volumul devine un ghid util pentru orice pereche, indiferent de v\rst` [i de istoriile personale. ■ Victor Popescu

35 lei traducere din limba englez` de Ioana B`dulescu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

ARTE

Op]iunea autorului \n prezentul demers a fost limpede: cercetarea aprofundat` a arhivelor [i bibliotecilor autohtone. Cu ceea ce pe drept cuv\nt se poate numi „geniu arhivistic“, Silvan Ionescu a reu[it s` scoat` la lumin` documente ilustr\nd constituirea, evolu]ia [i transformarea salonului oficial românesc de-a lungul unui \ntreg secol: se restituie astfel, palpabil, construc]ia [i deconstruc]ia sistemului artistic institu]ionalizat de la noi. Anexele cuprinz\nd toate aceste documente constituie o contribu]ie fundamental`, inconturnabil` pentru orice abordare viitoare a istoriei artei române[ti a secolului al XIX-lea. Demersul arheologic al lui Silvan Ionescu este dublat \ns` de un discurs viu, bine dozat, adesea imprevizibil, \mp`nat de anecdote ([i ele culese din documentele timpului), informa]ii conexe, „poante“. Astfel, afl`m c` la deschiderea Salonului oficial la Ateneu, „jobenul, fracul sau redingota erau purtate cu demnitate de arti[ti [i de publicul invitat la acast` solemnitate“. Se ]es astfel „momente [i schi]e“ ale vie]ii artistice din vechiul regat, care dep`[esc simpla istoriografie, devenind o Istorie a mentalit`]ilor. S\nt cercetate, de fapt, statutul pictorului ori sculptorului, raporturile cu comanditarii (de la boieri la casa regal`), noua lor demnitate, carei transform` din „me[teri“ \n „arti[ti“. Cartea de fa]` are o generoas` adresabilitate: istoricul va fi mul]umit s` g`seasc` datele [i faptele necesare refacerii unui tablou de epoc`; teoreticianul artelor vizuale va putea s` adauge un pre]ios capitol, documentat autohton, istoriei generale a artei oficiale europene (bine ancorat` \n tematizarea f`cut` de Albert Boime sau Pierre Vaisse, ca s` numim doar doi autori semnificativi care au problematizat „recuperarea“ veacului al XIX-lea). Iar cititorul curios va reg`si o istorie cu parfum de odinioar`, care-i va hr`ni nostalgiile dup` les bons temps d’autrefois. {i nimeni nu poate cultiva la noi aceste benefice nostalgii dec\t Adrian-Silvan Ionescu, cercet`torul pasionat al unui veac de mult apus, pe care se \nc`p`]\neaz` s`-l re\nvie ori de c\te ori are ocazia. ■

O form` de geniu arhivistic Adrian-Silvan Ionescu Mi[carea artistic` oficial` \n România secolului al XIX-lea Editura Noi Media Print, 2008

43 lei

Adrian-Silvan Ionescu este un nume (re)cunoscut al istoriografiei române[ti contemporane. Fiecare nou volum (apari]iile sale se succed anual, \n ritmul previzibil al unui cercet`tor prolific) constituie, de fiecare dat`, certitudinea probit`]ii [i acribiei [tiin]ifice, la care se adaug` [i un pl`cut sentiment de surpriz`, \n acord cu farmecul personajului Silvan, colec]ionarul, eruditul, connaisseur-ul, cu o statur` original` \n cultura noastr` de azi. Astfel, ultima sa carte este dedicat` artei oficiale din România veacului al XIX-lea, continu\nd firesc cercet`rile privind istoria \nv`]`m\ntului românesc, dar [i diverse alte aspecte, ale altor „istorii“ din aceea[i epoc`: costum, fotografie, istorie militar`. În toate aceste capitole, autorul a devenit, de-a lungul timpului, o autoritate de nedezmin]it. Din alt` perspectiv`, prezentul volum se \ncadreaz` fenomenului de „recuperare“, ce a marcat, \n ultimile dou` decenii, problematizarea secolului al XIX-lea, c`ruia i s-au (re)descoperit valen]ele care i-au determinat, poate pe nedrept, marca de „plicticos“: pictura de salon, iconografia istoric` – \ntr-un cuv\nt, arta promovat` de institu]iile oficiale. Iat` de ce ini]iativa lui Silvan Ionescu de a se apleca asupra istoriei saloanelor oficiale din spa]iul autohton are o dubl` semnifica]ie: \n primul r\nd, pentru c` reface o epoc` fundamental` a istoriei noastre culturale, cea a „occidentaliz`rii“, care cuprinde [i formarea institu]ional`. Al`turi de „{coala de bele-arte“, adic` academia artistic`, apare „Esposi]iunea Arti[tilor \n via]`“, varianta local` a salonului oficial.

Ruxandra Demetrescu

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Roman noir culinar Carlos Balmaceda Manualul canibalului Editura Vellant, 2008

Veveri]ele mele dragi, hai c` v-am g`sit o carte [i de noapte, [i de buc`t`rie. Culmea este c`-i vorba de un roman foarte bun, a[a c`, dac` nu-l \n]elege]i, trece]i pe la mine s` vi-l explic, am [i baghet` de dirijor. Zic dirijor deoarece volumul seam`n` cu o simfonie (iertat`-mi fie compara]ia uzat`), a[adar are trei p`r]i diferind de cele obi[nuite ale lucr`rilor de gen prin durat`: o introducere, un Allegro furioso de numai dou` pagini jum`tate, absolut fabuloas`, care poate fi c\ntat` independent pentru c` seam`n` cu o superb` proz` scurt`; un Andante lung (130 de pagini), pe care va trebui s`-l detaliez; [i un Allegro macabre de vreo 70 de pagini, \n care tema principal`, enun]at` \n prima parte, este reluat` cu for]` [i te ]ine \n suspans. Dar mai \nt\i trebuie s` v` spun c` atunci c\nd am primit cartea m-a mirat numele editurii, Vellant, nu mai auzisem de ea. Acum, dup` ce-am terminat de citit, simt nevoia s` felicit oamenii de-acolo. Iat`, o editur` mic` ce a publicat o carte excelent`, de tipul celor ce apar la Polirom, Humanitas, Curtea Veche. Nu trebuie s` [tii spaniola ca s`-]i dai seama c\t de grea a fost traducerea. Ei bine, Ilinca Ilian (alt nume necunoscut mie, dar care, s\nt sigur, \[i va face loc \n cercul marilor hispani[ti) a reu[it o performan]` de excep]ie, lectura e o adev`rat` \nc\ntare. {i faptul este cu at\t mai \mbucur`tor cu c\t, deja dup` al doilea capitol, \]i dai seama c`

RECENZII tehnica lui Balmaceda seam`n` cu aceea a unui uria[ stilist, Alejo Carpentier, a[adar, cu at\t mai dificil de transpus \n române[te. Bun, [i acum s` vedem despre ce e vorba. Despre un roman negru \n care s\nt implicate cinci genera]ii de buc`tari. Roman negru ce-[i dep`[e[te grani]ele, f`c\nd incursiuni \n istoria Argentinei secolului XX; dup` cum s-ar putea s` [ti]i, ]ara asta, ca [i colegele ei de continent, a trecut prin tot felul de dictaturi, revolu]ii, nenorociri. În spatele re]etelor culinare care abund` \n Manual ([i pe care ar trebui s` le \ncerca]i, ca s` mai face]i o bine-venit` abatere de la porc`riile semipreparate pe care le preg`ti]i pentru so]ii ce se \ntorc obosi]i de la munc`, c` aman]ii nu m`n\nc` a[a ceva) se afl` o sumedenie de torturi, execu]ii, dispari]ii de persoane. E drept c` tema p`r]ii a doua a c`r]ii este o saga a cinci genera]ii de buc`tari, pretext pentru priviri cu lupa \n socialul cutremurat [i \ntins pe zeci de ani al ]`rii, \ns` mi s-a p`rut c` ambele r`zboaie mondiale [i o sut` de ani de triste]i argentiniene s\nt tratate (nici nu puteau fi altfel \n economia c`r]ii) cam str`veziu [i-n goan`. Dac` ai un asemenea motiv, ori \l descrii \n 1700 de pagini, ori faci o poezie. În plus, m`rturisesc c` de la un moment dat nu am mai fost capabil s` urm`resc re]etele culinare vehemente (nu-mi place din cale-afar` s` m`n\nc, astfel \nc\t toate ingredientele [i gr`mezile interminabile de amestecuri exotice m-au l`sat rece, ba chiar m-au cam iritat pe piele), fiind nevoit s` le citesc pe s`rite. Pe de alt` parte, recunosc c` pentru un gurmand sau o femeie interesat` de buc`t`rie – nu ca voi – cartea este c\t se poate de ispititoare. Dar `sta-i un repro[ f`r` importan]`. Semnificative s\nt ironia (tot de tip Carpentier, decisiv` ca o katana) [i ideea c`r]ii: violen]a f`r` limite care zace \n oameni [i poate conduce la inimaginabile atrocit`]i – printre ele, canibalismul. Care, dac` e folosit cu talent [i devo]iune, poate conduce, la r\ndul lui, la inventarea unor minunate feluri de m\ncare – aviz românilor \n criz`.

traducere din limba spaniol` de Ilinca Ilian

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

P R E PA R AT E D I N C A R T E

dup` criterii specifice –, ni se dezv`luie o alt` lume, mult mai interesant` dec\t s-ar crede, mi[un\nd de simboluri, mituri, personaje, anecdote, metafore, ce fac lectura c`r]ii [i mai captivant`. Fiecare text este urmat de o re]et` pe care o putem pune \n practic`. Abundent ilustrat` cu desene \n creion [i acuarel` pline de umor [i de prospe]ime, cartea ne d` cu adev`rat sentimentul de a ]ine \n m\n` un obiect pre]ios. În afara pr`jturilor rituale preg`tite cu ocazia s`rb`torilor religioase, provenite din diverse culturi culinare (s\nt citate chiar [i ale noastre „Scutece ale Domnului“), majoritatea s\nt crea]ii ivite din imagina]ia debordant` a me[terilor cofetari [i amintesc de diferite celebrit`]i, oameni politici, gastronomi, c\nt`re]e, vedete, locuri, evenimente sportive. Inspirat` de o celebr` curs` ciclist`, Paris-Brest, pr`jitura cu acela[i nume, pufoas` [i de form` rotund`, este o aluzie la roata de biciclet`. Tortul Sacher a fost inventat de Franz Sacher, cofetarul lui Metternich, \nglob\nd tot at\tea omagii [i simboluri. Croissant-ul a fost creat ini]ial pentru a celebra victoria lui Jean Sobieski asupra turcilor, forma de semilun` inspir\ndu-se din emblema Imperiului Otoman (la curtea Fran]ei a ap`rut abia prin 1770, iar de atunci, e nelipsit de pe tejghelele cafenelelor: orice parizian care se respect` \l ron]`ie cu pl`cere, sorbind dintr-o cea[c` de cafea). Savarina nu a fost inventat` de Brillat-Savarin, ci de Auguste Jullien, pentru a-l omagia pe marele gastronom, autor al Fiziologiei gustului. Celebra madlen` imortalizat` de Proust a fost creat` de o slujnic` pe nume Madeleine Paumier – la Commercy, \n 1755 –, special pentru regele polonez Stanislas Lesczinski. Regelui i-a pl`cut at\t de mult \nc\t a botezat-o cu numele „autoarei“. Mai recent, sofisticatul cofetar Pierre Hermé face apel la designeri celebri, iar pr`jiturile s\nt lansate spectacular, ca produsele de lux, pretext pentru a umfla pre]urile la maximum. Dup` lectur` ne vom sim]i mai boga]i, vom aprecia \n alt fel pr`jiturile preferate. Fiecare \mbuc`tur` ne va duce cu g\ndul la o referin]` cultural` sau istoric`, un mit, o fantezie, o amintire. Ceea ce nu ne va altera pl`cerea simpl` de a gusta. ■

Sanda Ni]escu

Mic tratat de etno-cofet`rie Mama nota cu con[tiinciozitate \ntr-un caiet re]etele pe care prietenele ei [i le schimbau c\nd se \nt\lneau pentru a sta la taifas, cu o cea[c` de ceai [i o pr`jitur`. Fiecare era botezat` dup` numele prietenei de la care ob]inuse re]eta: pr`jitura Gigi, Nu[i sau Cocu]a. În cas` la noi nu se vorbea de pr`jitura cu bezea [i nuci, ci de pr`jitura Cocu]a. Despre botezarea dulciurilor e vorba [i \ntr-un volum pentru care am o sl`biciune deosebit`, ]inut pe etajera unde p`strez c`r]ile mele preferate. Titlul s`u intrig`: Petit traité d’ethno-pâtisserie. Pe copert`, un cap de buc`tar alc`tuit din biscui]i [i pi[coturi, \n stilul construc]iilor elaborate ale lui Arcimboldo. Autorii: Emmanuel Perret [i Nina Barbier. Primul, etnolog-antropolog, a p`r`sit provizoriu ]inuturile aride ale de[ertului african, pentru a se lansa cu aceea[i rigoare [i aceea[i meticulozitate \n dulcele studiu al cofet`riilor; a doua, Nina Barbier, e autoare de filme documentare. Acest tandem o porne[te \ntr-o c`l`torie de studiu prin lumea apetisant` a pr`jiturilor. Originalitatea c`r]ii se datoreaz` [i profilulului autorilor: statutul lor de neprofesioni[ti \n domeniu le permite p`strarea unei distan]e benefice fa]` de subiect. Autorii \nlocuiesc uneltele antropologului, busola tactil` sau binoclul cu infraro[ii, cu un instrument natural, nasul, pentru a face o incursiune inedit`, deloc nepl`cut`, prin cofet`riile pariziene. Scopul lor este de a cerceta originea numelor pr`jiturilor – mult mai numeroase [i mai diverse \n Fran]a dec\t \n România. Paralel cu lumea pr`jiturilor – disecat`, clasificat`

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

CINE CE CITE{TE

t`m la oameni, la neoameni, cum \i putem deosebi pe buni de rì, pì, tocmai `sta-i baiul, c` nu [tii care-o s` dea cu maiul, nimic nu pare-a fi ce este, pleca]i acum de la ferestre [i face]i cuno[tin]`, g`sesc eu de cuviin]`, cu tân`rul Bassam, pe post de narator, [i George – zis uneori De Niro, \n rol de inchizitor, lucr\nd pentru mili]ii teroriste, mereu \n cùtarea unor piste ce ap` s` le dea la moar` ca s` mai poat` s` omoare pe \nc` cineva. Se au ca fra]ii, `[tia doi, ca f\rta]ii, golani \n blugi americani pe care altfel nu ai da doi bani, nedesp`r]i]i mereu, s\nt iubitori de Dumnezeu, [i noaptea pe motociclet` agit`-n aer c\te trei pistoale pe c\nd str`bat str`zile goale ale ora[ului-fantom`, plin peste tot de vom`, plin peste tot de [oapte. Te-ntreab`: Încotro? – Unde vre]i voi, le spui, a[a c` merg s` \]i arate unde muncesc, cum fur`, cum benchetuiesc, \i urm`re[ti la munte undeva, stau tol`ni]i pe-o canapea, s-au \mb`tat, aici bandi]ii au condi]ii, dar a[tepta]i, nu v`-n[ela]i, Bassam ur`[te locul `sta, s-a s`turat, oh, ce n-ar da s` plece, r`zboiul `sta-l las` rece [i chiar are s-o fac` (chiar dac` lui De Niro n-are cum s`-i plac`), nu \nainte de-a pl`ti cu v\rf [i \ndesat pentru-acest mic gest, necugetat, c`ci va fi prins, \ntemni]at, interogat [i torturat, \n timp ce-n alt` parte, f`r` ca el s` [tie, De Niro [i ai lui decapitau o mie. Apoi urmeaz` confruntarea, dar nu v` spun cum se sf\r[e[te totul, cert c`-i abil complotul [i foarte dur, [i-]i las` un gust amar, dar `sta este scopul. C\t despre stil, e foarte-ndem\natic, e subtil, te nùce[te c\t ai zice „pe[te“ sau „Beirut“, c`ci tot la el se-ajunge, ora[ul ce-n trecut era o-adev`rat` desf`tare, extravagant, mirobolant, acum e doar o oaz` de cadavre, umplut` cu mizerie [i ochi acuzatori, puzderie. {i totu[i, chiar [i-a[a, de undeva \nc` se-aude cum cineva \ncearc` s` recite-o poezie, ce-o s-o g`si]i transpus` pe foaia de h\rtie.

Florin Irimia

N`scut \n Beirut (o fantezie) Rawi Hage, Jocul lui De Niro Editura Leda, 2009

Iubite cititor, din pre]uire pentru tine, voi \ncerca o prezentare-n rime. Nu m` pricep eu extraordinar, n-am mai g`sit prea mult talent \n cupa de cle[tar pe care un canar multicolor, dar cam ambivalent, mi-a oferit-o mai demult \n dar, c\nd l-am salvat dintr-un sertar \n care \nc` mai p`stram ca amintire un vechi aligator, dar s` sper`m c` nu-i chiar totul \n zadar. A[adar, azi cel vizat e Rawi Hage, pe vremuri libanez, acum canadian, [i Jocul lui De Niro e primul lui roman. Pe el \l consemnez [i ]in s-o spun chiar de pe-acum c` omul are har.

39,90 lei traducere din limba englez` de Irina Vainovski

Florin Irimia este traduc`tor

Veni]i cu mine, pare s` zic` Hage, \ntr-o c`l`torie-n timp, urc`m [i-apoi cobor\m, lin, \n picaj [i iat`, privi]i-l cum se-arat`, de dup` norii \mbuiba]i de-at\tea suflete c\te-a cerut, ora[ul Beirut, a[a cum era el prin optzeci [i ceva [i va mai fi, desigur, de asta pot fi sigur, desfigurat de bombe, c\te zece mii \n fiecare zi, pres`rat de catacombe [i controlat de ta]i [i fii [i fra]i ce vor sf\r[i cu to]ii \mpu[ca]i. Ora[ul b`l]ilor de s\nge, at\t de \ncercat, at\t de-ndurerat, Beirut, cel care ve[nic pl\nge, iubit de Belzebut, acoperit de praf, s` mergem \mpreun`, dar`, prin cest ora[ simbolic c\t pentru-o ]ar`-ntreag`, printre d`r\m`turi, s` facem mici cump`r`rturi [i slalom gra]ios printre picioare de feline, curvi[tine dar absolut cre[tine sau, vezi doamne, cre[tinate, trìnd \n bun` vecin`tate cu haite de dulì, ce-au pribegit aici de prin odì care ad`posteau c\ndva persoane rafinate, ce-au tuns-o \n strìn`tate [i i-au l`sat, indiferente-n spate, s` ne ui-

At\t pentru moment, repet, nu am talent, dar m-am uitat pe geam [i am v`zut cum vara, ca mierea de albine, se rev`rsa at\t de lent dintr-un imens borcan [i m-a cuprins o disperare [i-am vrut s` plec [i eu, exact ca Hage, dar dintr-un altfel de miraj, din propriul meu Liban \n care am murit an dup` an, \ns` nemaifiind \n stare, am scris aceast` constatare. ■

Atlas de Mitoc`nie Urban` Un demers de bun sim] Radio Guerrilla. Fiindc` mitoc`niile „e de mai multe feluri“, acest Atlas v` prezint`, pentru a v` deschide apetitul, peste 30 dintre specimenele care populeaz` Codrul Bunelor Maniere, dar [i texte semnate de Neagu Djuvara, Liviu Mihaiu, Radu Paraschivescu, Cristian Tudor Popescu [.a.

Pre]: 34,90 lei

Jurnalul Diavolului Transcris de c`tre Profesorul M.J. Weeks Traducere de Oana Zamfirache Nicicând Diavolul nu a fost atât de sincer, de haios [i de uman... Un Diavol monden, care particip` la toate evenimentele glamour ale lumii, un Diavol familist, confruntat cu mici drame conjugale, dar [i un Diavol carierist, preocupat s`-[i creasc` cota \n dauna marelui s`u inamic, Dumnezeu.

Pre]: 36,90 lei J.M.G. Le Clézio, Potopul Traducere de Viorel Grecu „Potopul este, f`r` \ndoial`, una dintre c`r]ile semnificative pentru con[tiin]a contemporan` confruntat` cu \n]elesurile tragice ale dezumaniz`rii din societatea de consum.“ Dan Grigorescu

Pre]: 29,50 lei

J.M.G. Le Clézio, Urania Traducere de M`d`lin Ro[ioru Urania este romanul imposibilit`]ii de a crea o societate ideal`. E[ecul celor dou` cet`]i, Campos [i Emporio, nu este doar imaginar. Ele sunt definitorii pentru \ntreaga omenire actual` pe cale s`-[i distrug` atât propriul univers mental, cât [i mediul natural prin intoleran]` [i l`comie.

Pre]: 29,90 lei

Manuel Vázquez Montalbán, Roza din Alexandria Traducere de Ileana Scipione În Caraibe plou`. Un marinar singuratic cade prad` melancoliei \n a[teptarea unui vapor salvator, Roza din Alexandria. Barcelona. Este g`sit cadavrul mutilat al unei tinere. Lucrurile iau amploare. Protagonistul? Pepe Carvalho, fost poli]ist, fost marxist [i gurmand \nr`it – cel mai complex detectiv din istoria literaturii.

Pre]: 24,90 lei ´ osi´c, Rolul familiei mele Bora C \n revolu]ia mondial` Traducere de Georgina Ecovoiu Într-un stil alert, mustind de un umor nebun, ni se deruleaz` \n fa]` o lume v`zut` prin ochii unui copil mai inteligent decât oamenii mari din jurul s`u: un tat` be]iv, o mam` isteric`, m`tu[i \ndr`gostite de vedete de cinema [i un unchi playboy.

Pre]: 19,50 lei

Fra]ii Presniakov, Ucide arbitrul! Traducere de Fra]ii Vakulovski Patru prieteni se hot`r`sc s`-l omoare pe arbitrul nedrept cu echipa favorit`. Pleac` \n Antalia, se cazeaz` la un hotel de lux [i pun la cale un asasinat ce pare s` nu mai aib` loc. Nebunie, fotbal, icre negre, aventur` [i un discurs satiric despre Rusia contemporan` [i Uniunea European`.

Pre]: 19,90 lei

Michel Braudeau, Cafea. Cafenele

Traducere de Raluca Sava Po]iune magic` pentru filozofi, elixirul diavolului pentru oamenii obi[nui]i, cafeaua a cucerit, \n câteva secole, \ntreaga lume. Aceast` „pudr`“ \n c`utare de aventuri a ridicat pretutindeni temple \n cinstea savur`rii ei p`gâne: cafenelele.

Pre]: 19,50 lei

www.editura-art.ro

Dic]ionarul Mara, de Dan Coman Colec]ia Rotonda „Magistral` revan[` a primordialului, aceast` «laud` a al`ptatului natural» (nu f`r` bemolul unor substitute: «iat-o ie[ind [i pe ea cu sticlu]a de milumil \n bra]e»)! Astfel \nc\t, conceput ca un ghid al tat`lui, Dic]ionarul Mara se \ntoarce, iat`, \ntr-un adev`rat imn al maternit`]ii.“ (Em. Galaicu-P`un)

Pre]: 18 lei

Un anotimp \n Berceni, de Claudiu Komartin Colec]ia Rotonda „Stilist des`v\r[it, Claudiu Komartin devine, pe volum ce trece un poet tot mai bun. Am citit din stadiul de manuscris cartea lui f`r` sa simt vreo clip` \ntre pagini aerul \nchis al atelierului. Dovad` c` prima tenta]ie a fost aceea de a-i dedica pe loc o cronic` entuziast`. În care urma s` spun c` genera]ia \ncepe s`-[i dea, \n ciuda nemul]umi]ilor c`ut`tori de aram`, platina pe fa]`.“ (Cosmin Ciotlo[)

Pre]: 18 lei Monstrul fericit, de Radu Vancu Colec]ia Rotonda „Poezia lui Radu Vancu este asemenea unei radiografii, dac` te ui]i la ea pur [i simplu vezi umbre \nce]o[ate, dar pus` \n lumin`, po]i vedea un splendid cancer ca o floare crescut` monstruos devor\nd ficatul, ca \n Calea regal` – este una dintre poeziile ini]iatice ale unui [aman care psalmodiaz` incanta]iile lui.“ (Angelo Mitchievici)

Pre]: 18 lei Cartea lui CÂND, de Laura Jaffe Traducere de Cristina Str`til` [i Camelia Capverde. Ilustra]ii de François Cointe Colec]ia Cartier Junior „R`spusuri cu umor [i seriozitate \n egal` m`sur` la [aptezeci [i una de \ntreb`ri referitoare la art`, istorie, tehnic`, educa]ie civic`, spa]iu, natur`, sentimente, via]` cotidian`, corp uman [i multe alte lucruri...“

Pre]: 61 lei Primele sentimente de dragoste, de Anne Vaisman Traducere de Georgeta Barbu-Anghel. Ilustra]ii de Rémy Tricot. Fotografii de Bertrand Machet Colec]ia Verde „De la noi dorin]e la primele pove[ti de dragoste, o carte care vorbe[te despre na[terea sentimentului de iubire.“

Pre]: 49 lei

Cartea lui DE CE, de Martine Laffon, Hortense de Chabaneix Traducere de Camelia Capverde. Ilustra]ii de Jacques Azam Colec]ia Cartier Junior „{aptezeci [i una de r`spunsuri la \ntreb`ri serioase [i amuzante ce exploreaz` domenii la fel de variate precum via]a cotidian`, micile manii, corpul, natura, sentimentele, credin]ele [i moartea.“

Pre]: 61 lei Cartea lui CUM, de Martine Laffon, Hortense de Chabaneix Traducere de Cristina Str`til`. Ilustra]ii de Jacques Azam Colec]ia Cartier Junior „{aptezeci [i unu de r`spunsuri la \ntreb`ri serioase sau mai u[oare, cotidiene sau amuzante, despre animale, sentimente, via]a \n comun, arte [i tehnici \n termeni pe c\t de haio[i, pe at\t de preci[i.“

Pre]: 61 lei Primele experien]e sexuale, de Anne Vaisman Traducere de Georgeta BarbuAnghel. Ilustra]ii de Rémy Tricot. Fotografii de Bertrand Machet Colec]ia Verde „De la primele \nt\lniri la gesturile de iubire, o carte care \i \ndrum` pe adolescen]i \n via]a sentimental` [i sexual`.“

Pre]: 49 lei

www.cartier.md

Amintirile peregrinului apter de Valeriu Anania Prefa]` de Mircea Muthu Cronologie de {tefan Iloaie Seria de autor „Valeriu Anania“ Potrivit m`rturiei autorului, „aceast` carte s-a z`mislit sub pamint“, \ntr-o celul` de la Jilava, la sugestia colegilor de deten]ie de a-[i pune pe h\rtie, dup` eliberare, povestirile despre peregrin`rile sale pe la m`n`stirile din ]ar`. Iar rezultatul este acest volum de nuvele fantastice grupate \n jurul unui personaj simbolic – \ngerul care [i-a pierdut aripile.

Istoria filosofiei patristice de Claudio Moreschini Hors collection Traducere de Alexandra Che[cu, Mihai-Silviu Chiril`, Doina Cernica Dup` Istoria literaturii cre[tine vechi grece[ti [i latine, \n Istoria filosofiei patristice Claudio Moreschini prezint` g\ndirea cre[tin` de la primele sale forme de manifestare p\n` \n secolele al VI-lea [i al VII-lea, \n opozi]ie cu filosofia p`g\n`.

Pre]: 44,95 lei

Basme de pe Tigru [i Eufrat Hors collection Selec]ie, traducere din limba arab` [i note de George Grigore Ilustra]ii de Radu R`ileanu Volumul ne introduce \n lumea magic` a djinnilor, ifri]ilor [i a dev-ilor. Locuri \ndep`rtate [i obiceiuri specifice zonei, oameni buni, dar [i haini la inim`, cu aventuri pe m`sur`, asem`n`toare celor din basmele spa]iului românesc ce ne-au \nc\ntat copil`ria.

Basmul Prin]esei Repede-Repede (o poveste pentru adul]i) de Emil Brumaru, Veronica D. Niculescu Hors collection Ilustra]ii de Mircia Dumitrescu Volumul evoc` drumul Piticului cel Bun c`tre aleasa inimii sale, Prin]esa Repede-Repede, aventurile prin care trec acesta [i prietenii s`i \n c`l`toria lor, precum [i a[teptarea domni]ei, ner`bd`toare s`-[i \mbr`]i[eze iubitul.

Pre]: 75 lei

Pre]: 44,95 lei

Pre]: 34,95 lei

Din v\rful degetelor de Sarah Waters Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proza XXI“ Traducere [i note din limba englez` de Ioana Filat „Uneori po]i s` invidiezi pe cineva pentru c` n-a citit \nc` un anumit roman, g\ndindu-te la pl`cerea ce \l a[teapt` \nc`. Ei bine, Din v\rful degetelor se \nscrie \n aceast` categorie de c`r]i. Consistent, \ntunecat, acest roman ofer` cititorului o experien]` pe care n-o va uita prea cur\nd.“ (Guardian)

Johnny Panic [i Biblia Viselor de Sylvia Plath Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XX“ Traducere din limba englez` [i note de Anacaona M\ndril`-Sonetto Volumul include un corpus amplu de texte \n proz`, de la povestiri de tinere]e [i maturitate p\n` la fragmente din jurnalele [i \nsemn`rile personale ale autoarei. Astfel, cititorul poate descoperi tainele atelierului de crea]ie al Sylviei Plath, modul \n care o istorie personal` se fic]ionalizeaz`, devenind literatur` pur`.

Pre]: 39,95 lei

C\t de mult o iubim pe Glenda de Julio Cortázar Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XX“ Traducere din limba spaniol` de Lavinia Similaru De la ambiguitatea extrem`, care comunic` cu tine f`r` s`-]i dai seama, construindu-]i \n minte imagini care n-au fost niciodat` pe h\rtie, la structuri perfect coerente, dar cu at\t mai nelini[titoare, temele lui Cortázar se \ncheag` dincolo de limbajul nostru, de g\ndurile pe care ni leam fi imaginat posibile, juc\ndu-se cu visele, pisicile [i femeile, pictura, timpul sau muzica \n infinitele ei \n]elegeri...

Pre]: 32,95 lei Piercing de Ry¯u Murakami Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Traducere din limba japonez` [i note de Mihaela Butnariu „Microromanul lui Murakami este echivalentul unui film horror de o intensitate obsesiv`. Scris cu o ironie ce ne aminte[te de Bret Easton Ellis, Piercing e un roman care \[i captiveaz` [i \ngroze[te cititorul prin intriga sa [ocant`, bine dozat`.“ (Financial Times)

Pre]: 21,95 lei

Pre]: 22,95 lei

www.polirom.ro

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

INTERVIU

„S` optez pentru o via]` normal` sau s` m` dedic scrisului sinuciga[?“ Andrés Barba Dup` ce Andrés Barba – licen]iat \n literatur` spaniol` [i \n filosofie – a debutat cu roman la numai dou`zeci de ani, Mario Vargas Llosa a scris: „Andrés Barba nu are nevoie de nici un ajutor. Lumea sa fic]ional` este perfect definit` [i putem recunoa[te o m`iestrie surprinz`toare pentru v\rsta sa“. A doua carte, Sora Katiei, a fost nominalizat` pentru Premiul Herralde de Novela [i a fost ecranizat anul trecut de regizoarea neerlandez` Mijkede Jong, temele urm`toarelor sale romane continu\nd tema singur`t`]ii [i a lipsei de comunicare. A scris un eseu pe tema pornografiei, a predat la dou` universit`]i, iar \n prezent este publicist la El País. La sf\r[itul lunii mai, Andrés Barba s-a aflat \n România la invita]ia Institutului Cervantes din Bucure[ti, a Ministerului Culturii din Spania [i a Editurii Vellant, pentru lansarea romanului Sora Katiei \n traducerea româneasc` a Lumini]ei Voina-R`u]. C\nd ]i-ai dat seama c` vei deveni scriitor? C\nd am publicat prima carte, \n studen]ie. Aveam un profesor de teoria literaturii, cu care dezvoltasem o rela]ie special`, [i \ntr-o zi acesta mi-a spus: „Dac` scrii patru ore zilnic, cred c-o s` vin` un moment c\nd o s` fiu m\ndru c` te-am cunoscut“. Vine o vreme c\nd \]i dai seama c` o simpl` abilitate poate deveni o profesie, dar [i o responsabilitate, un angajament. S\nt dou` descoperiri diferite. Spuneai deun`zi c` scrii fiindc` s\nt lucruri pe care nu le \n]elegi, lucruri care te nelini[tesc... Po]i detalia aceast` afirma]ie? C\nd eram student, am citit o carte care mi s-a p`rut foarte important`. Mai t\rziu am pen-

dulat \ntre dou` variante: s` optez pentru o via]` normal`, cu un serviciu obi[nuit sau s` m` dedic scrisului sinuciga[? Cartea era scris` de Jean-Paul Sartre [i se numea Ce este literatura? Ce spunea Sartre? Literatura trebuie s` poat` r`spunde la trei \ntreb`ri: cine s\nt?, ce pot s` cunosc?, ce a[tept`ri putem avea?. S\nt trei \ntreb`ri foarte interesante; prima vizeaz` etica, a doua, cunoa[terea, iar ultima, metafizica. Sartre spunea cam a[a: dac` literatura nu e capabil` s` r`spund` la aceste trei \ntreb`ri, ea nu e altceva dec\t o distrac]ie [i atunci e totuna dac` joci o partid` de tenis sau dac` cite[ti o carte. Dac` \ns` r`spunde acestor trei deziderate, atunci literatura devine un fel de ghid de cunoa[tere.

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 Eu cred c` ea poate r`spunde la cele trei \ntreb`ri [i scriu cu aceast` convingere. Mi s-a p`rut interesant` explica]ia ta c\nd ai fost \ntrebat cum scrii; spuneai atunci c`, \n clipa \n care \ncepi s` scrii, nu [tii cu precizie dec\t finalul c`r]ii. Obi[nuie[ti s` schi]ezi o ciorn`? Nu s\nt un scriitor deductiv – adic` unul care acumuleaz` evenimente, iar \n final ajunge la o concluzie –, ci unul inductiv. Se petrece ceva \n realitate, ceva ce se sf\r[e[te \ntr-un fel anume. Eu \ncep romanele cu sf\r[itul, fiindc` m` intereseaz` de ce s-a \nt\mplat acel lucru, nu ordinea faptelor. Ce faci c\nd nu ai inspira]ie? Continui s` scriu. Am o oarecare rutin` a scrisului, \n fiecare zi scriu trei-patru ore diminea]a, la mine acas`. Scriu, dar [i distrug mult. S`-]i povestesc ce am p`]it cu ultimul meu roman. M` impresionase mult un caz petrecut cu ocazia evenimentelor din 11 septembrie. E vorba despre o t\n`r`, care a ajuns chiar pre[edinta Asocia]iei Victimelor din 11 septembrie. Fata aceasta spusese c-a fost salvat` de un pompier dintr-unul din turnurile gemene, \n vreme ce logodnicul ei murise \n cel`lalt turn. {i \nc` ceva: cu o zi \naintea atentatelor, logodnicul ei o ceruse de nevast` [i ea acceptase. Dar toat` povestea asta era o inven]ie. Dup` trei ani s-a descoperit c` fata nu lucrase \n nici unul dintre turnuri, c` nu avea nici un logodnic, c` min]ise. Fire[te, descoperirea a iscat indignare, pe de o parte, dar pe de alt` parte, Asocia]ia Victimelor din 11 septembrie n-a depus nici o pl\ngere \mpotriva fetei, fiindc` t\n`ra respectiv` fusese singura persoan` care-i unise pe to]i; ea fusese un fel de magnet care atr`sese Binele. La \nceput existaser` multe scandaluri, multe dispute, dar ea reu[ise s`-i fac` pe to]i s` se \n]eleag`, s` devin` o for]`, unindu-se pentru a afla adev`rul despre evenimentele din 11 septembrie. Totu[i, era o impostoare. M-a interesat enorm acest subiect. O persoan` care minte, dar reu[e[te s` creeze ceva mai real dec\t realitatea \ns`[i, produc\nd totodat` mult bine \n jurul ei. Mi s-a p`rut un subiect literar de mare for]`. Am scris un an [i jum`tate un roman de patru sute de pagini de-

INTERVIU

spre acest subiect, dar p\n` la urm` l-am distrus. De ce? M-am \n[elat. N-am avut o abordare corect`. Nu inspira]ia a fost de vin`, ci produsul final. În clipa de fa]`, m` concentrez asupra unui proiect nou. Un eseu despre China [i Olimpiada din Beijing.

„Universitatea trebuie s` creeze con[tiin]e critice“ Ce sfaturi ai da unui t\n`r pentru a-l introduce \n lumea literaturii? Personal, nu cred \n sfaturi. Cred c` \nt\lnirea cu literatura e ceva privat. Nimeni nu poate fi \mpins de la spate. E un adev`rat mister cum poate deveni cineva cititor. Eu n-am citit nimic p\n` la 17 ani. Bine, cu mici excep]ii, Crim` [i pedeaps` la 14 ani [i lecturile obligatorii din [coal`. {i, brusc, m-am sim]it fascinat de literatur`. Pe la 17 sau 18 ani, am

■ Andrés Barba (n. 1975, Madrid) este licen]iat \n literatur` spaniol` [i filozofie la Universitatea Complutense din Madrid. În 1997 a debutat, la numai 20 de ani, cu micul roman El hueso que más duele, criticii remarc\nd imediat tonul s`u autentic, stilul realist [i modul aparte de a trata [i a \n]elege rela]iile interumane. Cel de-al doilea roman al s`u, Sora Katiei (2001), finalist al Premiului Herralde de Novela, a fost un succes [i de critic`, dar [i de public, fiind apoi tradus \n mai multe limbi. Au urmat romanele La recta intención (2002), Ahora tocad música de baile (2004), Versiones de Teresa (2006, Premiul „Torrente Ballester“) [i Las manos pequeñas (2008). Eseul La ceremonia del porno (2007), scris \n colaborare cu Javier Montes, a primit Premiul Editurii Anagrama. Andrés Barba a predat la Bowdoin College, Maine (USA), [i la Universitatea Complutense din Madrid, iar \n prezent colaboreaz` la mai multe publica]ii, printre care [i cotidianul El País. Romanele sale au fost traduse \n limbile englez`, francez`, german`, s\rb`, olandez`, bulgar`, arab`, greac`, neerlandez` [i italian`.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

\nceput s` citesc Walt Whitman. Biblioteca tat`lui meu este plin` de autori clasici. Tata nu cite[te, el recite[te continuu aceia[i clasici. Brusc, m-a apucat curiozitatea [i prima carte pe care am luat-o din bibliotec` a fost Fire de iarb`. Volumul m-a tulburat enorm [i continu` s` m` tulbure [i azi. Walt Whitman este unul dintre cei mai importan]i autori din via]a mea. Pentru energia, pentru impetuozitatea [i optimismul lui. E o emo]ie ce transcende literatura. Whitman e, f`r` \ndoial`, un mare poet, autor al unor poeme superbe, dar nu e doar at\t. La el descoperi un fel de muzic` a lumii, de afirmare a lumii, cu toat` complexitatea [i frumuse]ea ei absolut`. {tiu c` ]i-e familiar deopotriv` mediul universitar din Statele Unite, dar [i cel din Europa; po]i s` ne vorbe[ti pu]in despre experien]a ta de profesor? Am predat literatura secolului XX. Exist` o mare diferen]` \ntre cele dou` sisteme universitare. Cel din Statele Unite – o ]ar` foarte ingenu`, foarte naiv` \n multe privin]e – are un mare avantaj: tocmai ingenuitatea \i permite o mai mare libertate. În mediul universitar european domin` o solemnitate paralizant`. În Europa, un profesor se a[az` la catedr` [i dicteaz` un curs, iar studen]ii \[i noteaz` scrupulos tot ce spune

profesorul, apoi toat` lumea pleac` acas` [i gata. Sistemul de educa]ie european porne[te de la convingerea c` se poate studia doar „istoria...“: istoria literaturii, istoria matematicii, istoria fizicii, istoria modei etc., etc. Asta serve[te din punct de vedere formativ, ofer` o viziune de ansamblu, dar, de fapt, e doar un prim pas, fiindc` pasul cu adev`rat interesant e altul. Ce trebuie s` ofere o universitate? Universitatea trebuie s` creeze con[tiin]e critice. Tinerii trebuie \nv`]a]i s` g\ndeasc`, s` judece trecutul [i prezentul pe care-l tr`iesc. În Spania, studen]ii \nva]` pe dinafar` noti]ele predate de profesor la curs, vine sesiunea de examene, vomit` aceste noti]e [i pe urm` pleac` lini[ti]i acas` [i uit` tot. În SUA, con[tiin]a critic`, fie ea [i ingenu` \n unele cazuri, e premiat`. Acolo, ceea ce conteaz` nu e at\t capacitatea de a \nmagazina informa]ia – ceea ce e ridicol, \n fond –, ci capacitatea de a jongla cu informa]ia [i de a elabora o judecat` critic` pornind de la aceast` informa]ie. C\nd ai predat la Universitatea Complutense din Madrid, ai \ncercat s` predai ca \n America, s` spargi tiparele? Pe mine m-au dat afar`, \n cele din urm`, de la Universitatea Complutense. E drept, am [i

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

INTERVIU

lipsit de la ore, dar nici nu eram prea \ndr`git \n Catedr`. Studen]ii, \n schimb, m` \ndr`giser`, fiindc` predam cu totul altfel dec\t ceilal]i profesori. M` str`duiam ca orele mele s` fie mai dinamice, studen]ii mei participau efectiv la discu]ii. Predam ca \n America. Dup` citirea unui text, le ceream studen]ilor s` reflecteze timp de cincisprezece minute asupra lui. Era nevoie de un timp de reflec]ie: s` se g\ndeasc`, s` elaboreze o judecat`, s` vin` cu idei, s` discute \n contradictoriu, s` critice. Era un dialog permanent \ntre profesor [i studen]i...

Obsesia sl`biciunii În c`r]ile tale apare des o tr`s`tur` de caracter, care devine aproape obsesiv`: sl`biciunea. De ce? Con[tiin]a sl`biciunii \mi pare a fi un prim semn de maturitate. S` ai convingerea c` nu-]i po]i men]ine cu propria for]` nici rela]iile, nici locul \n lume, c` depinzi \n mod constant de al]ii, c` e[ti o persoan` failibil`, c` te \n[eli mereu. E ca [i cum con[tientiz\ndu-]i sl`biciunea, \]i con[tientizezi [i supravie]uirea. Prin sim]ul umorului, prin sim]ul ridicolului. F`r` descoperirea propriei sl`biciuni, f`r` \n]elegerea sl`biciunii celorlal]i [i f`r` indulgen]a fa]` de gre[elile celorlal]i nu se poate tr`i. Dar personajele tale din La recta intención (Inten]ia bun`) s\nt pedepsite tocmai din pricina sl`biciunii lor. De ce le pedepse[ti? În La recta intención s\nt patru personaje a c`ror principal` obsesie este tocmai aceea de a nu-[i manifesta deloc sl`biciunea; s\nt patru personaje tragice. Iar ele s\nt pedepsite fiindc` e o mare prostie s` nu-]i recuno[ti sl`biciunea. De fapt, oamenii respectivi \[i fac singuri r`u. Afirmai, la un moment dat, c` \ntr-o c`l`torie lung` cu trenul ]i-ar pl`cea s` \mpar]i compartimentul – dac` ar fi posibil` \ntoarcerea \n timp – cu Clarice Lispector. Po]i s`-mi spui de ce ai face aceast` alegere? Clarice Lispector era o femeie stranie, dar cu multe calit`]i. Pe de o parte, era o persoan` fascinant`, o scriitoare intuitiv`, feminin` \n cel mai bun sens al cuv\ntului, cu un scris agresiv, o personalitate care nelini[te[te [i intrig`; iar pe

de alt` parte, fiindc` era nespus de frumoas`, o aristocrat` spectaculoas` care a avut [i un accident, fiindc` a adormit fum\nd [i [i-a ars o parte din fa]`. A[adar, frumuse]ea ei a avut dou` vie]i, cea de dinaintea accidentului, c\nd era o femeie arogant` [i o a doua via]`, c\nd arogan]a ei s-a mai atenuat. O consider de departe una dintre cele mai fascinante scriitoare ale secolului XX. Ce carte de-a ei ai recomanda s` fie tradus` \n limba român`? În primul r\nd, Ora stelei, apoi Pasiunea dup` G.H. [i oricare volum de povestiri. Pe mine Clarice Lispector m-a influen]at enorm, am citit-o [i am recitit-o de-a lungul timpului. În ultimul meu roman, M\inile mici, se simte puternic influen]a ei. În final, cum ]i s-a p`rut sejurul \n România? Cel mai mult m-a atras gentile]ea din jur, oamenii extrem de amabili, bun`voin]a foarte prezent`, care plutea permanent \n aer... În Spania, acest lucru s-a cam pierdut. ■ a consemnat Lumini]a Voina-R`u]

ÂŠ Mircea Stru]eanu

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

INTERVIU

„Literatura e o boal` \n sensul cel mai bun al cuv\ntului“ Filip Florian Debutul lui Filip Florian din anul 2005 cu romanul Degete mici a fost aclamat la unison de critica literar` [i a fost distins cu trei premii literare, fiind considerat unul dintre cele mai de succes debuturi \n proz` din ultimele dou` decenii. Romanul i-a adus prozatorului un contract cu prestigiosul grup editorial german Suhrkamp [i a fost deja tradus \n cinci limbi. Al doilea roman, Zilele regelui, publicat la trei ani distan]`, i-a confirmat lui Filip Florian statutul de cel mai titrat scriitor din noul val. Discret [i retras din via]a cultural`, stilist des`v\r[it, dispus s` ri[te cu fiecare carte noi formule romane[ti, ambi]ios [i preten]ios cu tot ceea ce scrie, dincolo de orice teribilism, mod` sau compromis literar, dedicat literaturii adev`rate, old fashion, nu surogatelor comerciale, Filip Florian este un scriitor rar, a c`rui semn`tur` garanteaz` lucrul bine scris. C\nd te-ai decis s` devii scriitor, faptul c` Ioan Slavici a fost str`bunicul t`u a avut vreo importan]`? E adev`rat, Slavici este str`-str`bunicul meu, mai exact bunicul meu a fost primul lui nepot, dar asta nu cred s` fi avut vreo importan]`. Fire[te, e o bucurie c` lucrurile stau a[a, dar Slavici nu a fost privit \n familia mea ca o icoan`. Aproape dou`zeci de ani, ultimii, el a tr`it al`turi

de bunica mamei mele, fiica lui cea mic`, astfel \nc\t chipul lui Slavici \n familia noastr` e total umanizat. Mama [tie sute [i sute de pove[ti nonliterare cu el, iar eu l-am perceput de mic ca pe un om cu care s\nt rud`, nu ca pe-un \nger. Într-un fel, toat` familia mea a avut de-a face cu lumea scrisului, Slavici nu a fost un caz unic. Fiica lui cea mic`, Fulvia, a fost profesoar` de francez`, so]ul ei a fost un critic literar foarte

■ Filip Florian (n. 1968, Bucure[ti) a fost, \n perioada 1990-1992, reporter special la Cuv\ntul, \ntre 1992-1995, redactor la biroul din Bucure[ti al postului de radio Europa liber`, iar \ntre 1995-1999, corespondent al Deutsche Welle la Bucure[ti. Romanul s`u de debut, Degete mici (Editura Polirom, 2005) a primit Premiul pentru cel mai bun debut \n proz` al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul de excelen]` pentru debut \n literatur` al UNPR [i Premiul pentru cel mai bun debut acordat de revista România literar` cu sprijinul Funda]iei Anonimul. Romanul Degete mici a fost tradus [i publicat anul trecut \n Ungaria, Germania [i Polonia, iar anul acesta v` ap`rea \n SUA [i \n Slovenia. La Editura Polirom a mai publicat B`iu]eii (2006), carte scris` \mpreun` cu Matei Florian [i tradus` \n Polonia, [i Zilele regelui (2008), roman nominalizat la Premiul pentru proz` al USR [i distins cu premiul Cartea anului 2008, premiu oferit \n cadrul Colocviilor Romanului Românesc Contemporan de la Alba Iulia. Filip Florian este [i coautor al volumelor colective Cartea cu bunici (Editura Humanitas, 2007) [i Pove[ti erotice române[ti (Editura Trei, 2007).

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

important \ntre r`zboaie – Scarlat Stru]eanu, unchiul meu, adic` fratele bunicului, Alexandru Stru]eanu, a scris proz` [i scenarii de film, iar mama a f`cut [i ea Litere. Într-un fel sau altul, familia mea a tr`it \n jurul c`r]ilor, \ntre Slavici [i mine nu este un gol literar. Crezi c` literatura are [i un filon genetic? Nu cred, dar se poate. Pe de alt` parte, literatura e o boal` \n sensul cel mai bun al cuv\ntului, o boal` ca toate bolile, mai u[oar`, s` zicem, mai bl\nd`, o obsesie ce devine parte din via]a ta. Nu te doboar` la pat, nu te termin`, dar orice ai face, chiar [i nimicurile casnice, scrisul e mereu cu tine, te \nso]e[te ca o fiin]`, iar c\nd te prinde cu adev`rat chiar scrii, nu te joci de-a scrisul. Dup` dou` romane publicate, e[ti unul dintre cei mai titra]i scriitori români contemporani. Te sperie acest lucru, te suprasolicit`? Ar fi ceva aici, nu [tiu dac` spaim` neap`rat, poate un sentiment c`-]i alunec` p`m\ntul sub picioare. Eu s\nt destul de conservator [i duc o via]` monoton`, mai precis mi-am g`sit de mult o anume stabilitate interioar`, [tiu sigur ce-mi place [i ce nu-mi place, nu simt nevoia unor schimb`ri. Or, toat` povestea asta public` e un soi de agita]ie, de sminteal`, [i \ntr-un fel \mi atinge tipul calm de via]` cu care s\nt obi[nuit. Acum e var` [i am o perioad` pe gustul meu, lini[tit`, pe urm`, inevitabil, lumea se va \ndep`rta de momentul \n care a ap`rut Zilele regelui [i totul se va calma. A[a c` nu pot s` zic c` s\nt disperat, am un control mare asupra mea [i asupra vie]ii mele... Crezi c` popularitatea unui scriitor poate ajunge la un moment dat s` d`uneze? Într-un singur fel: lui cu el \nsu[i, cu tihna, cu pacea, cu ritmurile lui, dac` agita]ia dureaz` prea mult. Altfel, dup` ce o carte e tip`rit`, pe mine, spre exemplu, nu m` mai preocup` cine [tie ce. }i se pare c` aceste dou` romane, foarte bine primite [i de critica literar`, [i de public, ]i-au adus ce-]i doreai? Ce mi-am dorit eu dintotdeauna, sincer, a fost s` nu am serviciu, slujb`. La libertatea asta am t\njit mul]i ani. {i, slav` Domnului, am ajuns unde mi-am dorit. Literar vorbind, eu unul cred

c` mai am c\te ceva de f`cut, mai ales c` orice autor, dac` e foarte atent la scrisul lui [i mai e [i c\t de c\t \mp`timit, nu are cum s` nu fie atras de multe pe lumea asta, teme, maniere, aburi, orice. Poate din motivul `sta, eu \ncerc s` fac \n fiecare carte altceva. At\ta vreme c\t nu mai ai o provocare real`, o mic` nebunie, ri[ti s` cazi \ntr-un fel de iner]ie, lucru care e cumplit de plicticos, at\t pentru scriitor, c\t [i pentru cei care-i citesc c`r]ile. Unii ar putea spune c` un scriitor care este altfel \n fiecare carte nu are o personalitate bine definit`. Exist` cititori care prefer` scriitorii \n c`r]ile c`rora [tiu deja ce vor g`si. Nu m-am g\ndit, dar se poate privi [i a[a. E treaba fiec`ruia ce face, ce crede. La mine, fiindc` nu-mi permit s` fac presupuneri despre al]ii, e vorba de o identificare cu cartea la care lucrez, de o rela]ie pasional`, iar atunci c\nd termin [i ultima pagin` am sentimentul c` s-a terminat totul, nu at\t subiectul sau povestea, ci toat` leg`tura aceea extrem de intens` pe care am avut-o cu cartea. Am sentimentul c` tot ce am avut de spus, [i ca subiect, [i ca scriitur`, am spus acolo, \ntre dou` coper]i, c\t am putut eu mai bine – or, a repeta o tr`ire, doar pentru a o perfec]iona tehnic \ntr-o alt` carte, nu e pe structura mea.

Matei Florian [i Filip Florian

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

La asta m` g\ndeam [i eu, la faptul c` unii scriitori scriu la infinit aceea[i carte, p\n` c\nd se „vindec`“ sau p\n` c\nd iese capodopera... Da, fiecare scriitor e om [i fiecare om e diferit de ceilal]i. At\ta timp c\t nu exist` re]ete pentru literatur`, nici o metod` de scris nu e mai bun` dec\t alta. Cred c` r`m\ne valabil un singur lucru, s` fii tu \nsu]i.

„Scrierea unei c`r]i e o lupt` bezmetic`“ Ziceai \ntr-un interviu c` ai avut noroc; crezi c` acum, \n acest moment literar, \n succesul unei c`r]i primeaz` talentul, munca, norocul sau marketingul? În primul r\nd, munca. Truda. Altfel, vorba lui Adrian Mutu dup` r`t`cirile din perioada londonez`, talentul nu ]i-l ia nimeni. Restul arat` mult mai bine dec\t \n trecut. Compara]iile, ast`zi, se fac strict \ntre c`r]i. O carte cu adev`rat bine scris` \[i face acum singur` loc. Editurile au, mai toate, un aparat de marketing de pe urma c`ruia to]i autorii pot beneficia de acela[i tratament. Categoric \ns`, calitatea c`r]ii conteaz` azi cel mai mult. Scriitorii spun deseori c` nu-i intereseaz` receptarea c`r]ilor, c` odat` ce le-au scris, c`r]ile nu le mai apar]in. Nu este aceasta o formul` de a se proteja, un soi de mit al libert`]ii pe care-l \ntre]in? Po]i fi at\t de impasibil cu ce se \nt\mpl` cu propria carte? Evident c` nu r`m\i de piatr` dac` cineva scrie despre o carte a ta [i descoperi c` e pe aceea[i lungime de und` cu tine, dar la mine e vorba de momente care n-au nici o leg`tur` unul cu altul. C\nd te apuci s` scrii o carte, dincolo de bucurie, de patim`, e [i un chin, o lupt` bezmetic`, nu te a[ezi la mas` [i totul curge de la sine. Iar timpul `sta concret al scrisului, \n care e[ti ad\ncit \n carte cu toat` fiin]a ta, face s` te intereseze prea pu]in din ce se petrece dup` apari]ie. A[ min]i dac` a[ zice c` nu-mi pas` cum este citit un roman al meu, dar din fericire am izbutit s` separ ace[ti doi timpi, ca pe dou` lumi diferite. M` sperie g\ndul, recunosc, c` \ntr-o zi s-ar putea s` m` preocupe prea mult

via]a social` a unei c`r]i. Sper s` nu se \nt\mple a[a. Deocamdat`, [i `sta e un mare noroc, c\nd m` ad\ncesc \n scris orice altceva m` las` rece. C\nd a ap`rut Zilele Regelui s-a scris c` subiectul ar fi premeditat \n vederea traducerii \n german`. Crezi c` e vorba la noi de o mentalitate critic` corupt` de suspiciune? Da. {i spun da cu toat` gura. S-a ajuns p\n` acolo \nc\t se crede c` nimeni nu face nimic din pl`cere, din \ndr`gostire, fiindc` i-a c`zut cu tronc ceva sau altceva. Exist` o convingere c` orice are ra]iuni ascunse [i atunci se porne[te \n c`utarea tainelor, a dedesubturilor [i a intereselor pragmatice. Mult dup` ce a ap`rut Zilele regelui, la sf\r[itul prim`verii, l-am \nt\lnit pe R`zvan R`dulescu, care mi-a propus s` mai ie[im din c\nd \n c\nd la o bere. La Berlin, pentru c` el [tia c` eu locuiesc la Berlin. Mai t\rziu, am auzit la mul]i oameni enormitatea asta. Nici ei, nici R`zvan R`dulescu, un om minunat [i un scriitor pe m`sur`, nu s\nt vinova]i cu nimic. Le-a ajuns la urechi o vorb` din t\rg, care circul`, [i au

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

luat-o de bun`. În fapt, \n toat` via]a mea, din buc`]i [i buc`]ele, am stat \n Berlin cam patruzeci [i cinci de zile, dintre care o lun` \ntreag`, \n 2006, am fost invitat \ntr-o reziden]` literar`. Dar asta e lumea româneasc`, na[te \ntruna legende mali]ioase [i se hr`ne[te cu ele. Marketing, promovare, toat` familia asta de cuvinte a devenit o obsesie. Se pleac` de la presupunerea c` autorul scrie doar cu g\ndul imaginii, al v\nz`rilor, al traducerilor. S\nt uluit c\nd cineva \ncearc` s` intre \n mintea mea, pentru a reconstitui motivele care m-au f`cut s` scriu ce am scris. E chiar revolt`tor c\nd ni[te str`ini au preten]ia c` [tiu mai bine dec\t mine ce am g\ndit [i ce g\ndesc, chiar dac` supozi]iile lor nu au nici o leg`tur` cu realitatea. Multe cronici la Zilele regelui, sub diverse formul`ri, \ncep prin a spune c\t de a[teptat` a fost cartea asta pentru a-i putea da la cap lui Filip Florian. Ce-i drept, cele mai multe ajung la concluzia c` nu e cazul [i c` mai trebuie a[teptat pentru o pedeaps` corporal`. Pe de alt` parte \ns`, e ca-n povestea aia \n care, dac` cineva \]i spune c` e[ti beat, \l ignori, dar, dac` \]i spun mai mul]i, te duci [i te culci. C\nd at\]ia oameni au scris acest lucru, a-

tunci \nseamn` c` a[a e, mi se pusese g\nd rù [i trebuia s` fiu tras cu capul la fund. N-a prea ie[it, dar via]a e lung`. Cred c` o carte tradus` e scutit` de t`r`boiul `sta. Pe o pia]` strìn`, nu concurezi cu autorii din ]ara respectiv` [i atunci cartea e luat` ca o carte. Latura competitiv` a scrisului mi se pare groaznic`, jalnic`. Se pierde pur [i simplu sensul literaturii. De pild`, \n România, nimeni n-o s` caute cu lupa \n c`r]ile lui Saramago motivele pentru care a scris Istoria asediului Lisabonei, [i asta pentru c` el nu concureaz` cu autorii români. Niciodat` nu m-am g\ndit c` scrisul e o competi]ie, iar dac` a[ fi ghicit c` e a[a, jur, nici nu m-a[ fi a[ezat la start. Ziceai undeva c` nu scrii ca s` cucere[ti – sigur, scrisul o poate face, dar nu premeditat, ci ca o consecin]` a valorii –, \ns` trebuie s` recuno[ti c` ideea ta de literatur` vine dintr-un alt timp, cei mai mul]i g\ndesc azi literatura ca un mecanism de impunere, ca o form` de a-]i apropria o putere simbolic`. Da, recunosc, toat` firea mea e conservatoare. Poate par picat din lun`. Îmi dau seama c` s\nt anacronice lucrurile \n care eu cred, dar n-am ce face, nu m` pot schimba. Spun \ns` cu m\na pe inim`, \nc` o dat`, c` nu scriu ca s` concurez cu cineva. De pild`, Gyorgy Dragoman cu romanul lui Regele alb, o bijuterie rar`, una din cele mai bune c`r]i strìne publicate la noi \n ultimul timp, a avut [i el de \nghi]it foarte multe \n Ungaria. Tat`l lui e armean, iar mama, evreic` – numai asta [i a st\rnit o mic` paranoia, \n condi]iile \n care romanul a fost tip`rit \n vreo 25 de ]`ri. S-au publicat [i la noi \n ultimii ani scriitori relativ tineri din Ungaria, Polonia, Serbia, ale c`ror c`r]i s\nt formidabile; crezi c` avem c`r]i care s` stea cu adev`rat l\ng` c`r]ile lor? Cred c` da. Eu nu am sentimente provinciale. E o lung` tradi]ie la noi \n a spune c` niciodat` nu vom putea scrie ca ceilal]i, c` noi s\ntem mai pric`ji]i – or, nu mi se pare c` a[a stau lucrurile. Rar am citit traduceri care s` m` tulbure ca {tefan B`nulescu \n Cartea milionarului, [i mai rar am dat peste fraze [i situa]ii incredibile ca ale lui Radu Cosa[u; tot a[a, o dat` la c\]iva

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

INTERVIU

Filip Florian [i Matei Florian

„Am ajuns la jurnalism din pozi]ia unui om, foarte t\n`r pe atunci, care de fapt scria proz`. Mi s-a p`rut o mare asem`nare \ntre aceste activit`]i, iar jurnalismul a fost o form` de a supravie]ui [i, \n acela[i timp, \n vremurile date, a fost [i o mare pasiune. Pe atunci, c\nd se \nt\mplau at\tea lucruri, chiar mi s-ar fi p`rut caraghios s`-]i vezi doar de scrisul t`u, \n condi]iile \n care zilnic \]i tremura m\na de enervare de c\te absurdit`]i [i ciud`]enii se \nt\mplau \n jurul t`u. Îns`, dintotdeauna a existat \n mine condi]ia asta prim`, a omului care viseaz` s` scrie literatur`. O vreme am fost \ns` \n jurnalism. În momentul \n care am renun]at, jurnalismul nu-mi mai spunea nimic [i ajunsesem [i la un fel ce criz` interioar` din cauza faptului c` nu scriam literatur`. A fost dorin]a mea dintotdeauna, de pe la 14-15 ani, s` scriu literatur`. De altfel, [i la Geologie am ajuns cumva \n-

t\mpl`tor. Mama f`cuse Filologie [i, dat fiind faptul c` dosarul ei era foarte r`u pe vremea aceea, adic` aveam un unchi fost de]inut politic, iar sora ei fugise \n str`in`tate, practic, mama a lucrat mereu \n tot soiul de posturi de nivel trei sau patru, fa]` de ce ar fi putut [i fa]` de ce merita s` fac`. Sigur c` \n aceste condi]ii, c\nd toat` lumea a auzit c` a[ vrea s` fac Litere, familia \ntreag` mi-a s`rit \n cap [i mi-a spus: «Nu te ui]i la maic`-ta, vrei s` fii ca ea sau \n cel mai bun caz s` ajungi profesor de ]ar`? Asta-i tot ce po]i spera cu dosarul familiei». {i atunci, iubind enorm muntele, mi s-a p`rut c` Geologia e o sc`pare [i un lucru nemaipomenit. Ca licean \mi imaginam c` voi sta \n mun]i, la o caban`, c` ziua o s` m` plimb, iar dup`-amiaza [i noaptea o s` scriu. În facultate mi-am dat seama c` nu-i tocmai a[a, [i de aceea am [i plecat de acolo.“ (Dilema veche, nr. 256/2009)

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

ani, am \nt\lnit pagini de proz` ca la Mircea C`rt`rescu [i {tefan Agopian. A[ fi gata s` pun un pariu (dar pariul, din p`cate, nu se mai poate pune), c` dac` pe coperta ultimei c`r]i a lui Florin L`z`rescu, Lampa cu c`ciul`, ar fi stat numele lui Danilo Kiˇs, jum`tate din Bucure[tiul cultural ar fi c`zut pe spate. Problema e aici, acas`, mai aproape sau mai departe de D\mbovi]a, unde oricui i se pare c` Sena, Tamisa [i Hudsonul miros infinit mai bine. C\nd e[ti \ntrebat ce scriitori preferi, enumeri numai autori clasici: Tolstoi, Okudjava... S` \n]eleg c` nu ai preferin]e [i printre autori mai tineri? Îmi plac enorm Attila Bartis, Olga Tokarciuk [i, cum am spus deja, Gyorgy Dragoman. Nu s\nt foarte la curent cu ce se scrie acum, nu [tiu autorii tineri din America sau din Fran]a. Am \ncercat la un moment dat cu ni[te nume foarte \n vog`, dar nici unul nu m-a l`sat f`r` aer. P`rerea mea este c` foarte multe nume din literatura contemporan` s\nt supraevaluate, e o

chestie de gust personal, dar am senza]ia c` epoca marilor c`r]i a trecut. Fac editurile române[ti tot ce trebuie pentru tinerii scriitori? Eu pot vorbi doar de Polirom, singura editur` pe care o cunosc cu adev`rat. Fa]` de trecut, e mult ce fac ei acum, dar, dac` e s` compar cu editurile occidentale, mai s\nt destule de f`cut. În primul r\nd, m` deranjeaz` un fel de uniformizare \n tratarea autorilor, cred c` ar trebui s` se fac` o distinc]ie \ntre propriii autori, s` fie limpede pe ce c`r]i se mizeaz` \ntr-o toamn` sau \ntr-o prim`var`, a[a cum reiese din catalogul oric`rei edituri serioase din str`in`tate. Deocamdat`, se lucreaz` pe un principiu spartan, s\nt aruncate toate c`r]ile \n libr`rii, ca \n valuri, [i care poate s` \noate – bine, care nu – n-are dec\t s` se \nece. At\ta vreme c\t to]i autorii s\nt o ap` [i-un p`m\nt, totul devine monoton [i lipsit de credibilitate. De altfel, cu toate c`r]ile proasp`t tip`rite se \nt\mpl` exact acelea[i lucruri: lans`ri stereotipe, afi[e s`rmane,

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

casete cenu[ii prin paginile gazetelor culturale. Parc` nu-i normal. Nu e rolul meu, nici nu m` pricep, observ \ns` c` lucrurile s\nt str\mbe.

„Scriitorul e scriitor doar c\nd scrie“ Ai afirmat undeva c` pentru tine literatura nu este „disperarea num`rul unu“; atunci ce anume ar fi? Gradul meu de libertate, c\t mai mare, [i social, [i financiar. Îmi place foarte mult s`-mi decid singur [i timpul, calendarul, [i ce fac, [i c\nd fac. Care ar fi tenta]iile, viciile, pl`cerile tale neliterare? Cu muntele am o rela]ie extraordinar`, de aproape ori de la dep`rtare. Simt mun]ii [i dintr-o sta]ie de metrou, simplul fapt c` exist` e ca o vraj`, [tiu mereu c` am unde s` fug, c` nimeni [i nimic n-o s`-i ia de la locul lor. Urc pe munte, dar la fel de tare \mi place [i tihna din p`dure. Pot s` stau \n p`dure ore \ntregi, s` culeg ciuperci, s` zac \n iarb`, s` m` uit la frunze sau la melci. E[ti chiar at\t de asocial? Nu s\nt un tip asocial, dar nici ultrasocial. Nu ies foarte mult, nu am nici mul]i prieteni [i, sincer, am cam obosit. Am tr`it [i epoca asta, \n care pierdeam mult timp \n ie[iri [i tr`nc`neli, acum nu le prea mai v`d sensul. Uneori am [i astfel de pofte, dar \mi trece repede. Crezi c` exist` vreo leg`tur` \ntre stilul t`u literar [i pasiunea pentru retragerea \n p`dure, urcarea pe munte [i a[teptarea de la pescuit? Da, cred c` este, dar s` o definesc precis n-a[ putea s-o fac. |ns`, cu siguran]`, e o leg`tur` mare. Nu cred c` a[ scrie nici dou` r\nduri pe lun` dac` a[ avea o via]` social`. Em am nevoie de lini[te [i de pace, [i nu doar \n orele \n care scriu. Chiar [i dup` ce scriu am nevoie de lini[te. Are scriitorul o via]` normal`? Scriitorul e scriitor doar atunci c\nd scrie. În rest, trebuie s` fie un om c\t mai normal, altfel n-ar putea sim]i lumea din jur suficient de bine \nc\t s` o recompun` \n c`r]i. Trebuie s` aib` o-

chii deschi[i la detaliile vie]ii, la m`run]i[uri, fiindc`, \n final, ele fac literatura. Printre toate celelalte alte, cu ce-]i mai ocupi timpul liber? La muzic` nu m` pricep deloc, mi-e [i ru[ine de fratele meu Matei care [tie at\t de multe. Îmi plac anumite melodii, dar s\nt lucruri de care s-ar putea r\de, a[a c` mai bine tac. De film cred c` s\nt cel mai apropiat. S\nt un tip radical, ori \mi place o chestie enorm, ori, dimpotriv`, m` las` rece. {i la teatru mi se \nt\mpl` la fel. Ori \mi place mult o pies`, ori plec din sal`. Încerc s`-mi feresc via]a de pasiunile la mod`, care [tiu c` dau bine. Citind interviurile pe care le-ai dat \n ultimul timp, am alc`tuit o list` de cuvinte pe care le folose[ti des: „]icneal`“, „dambla“, „]`c`neal`“, „fixa]ie“, „tr`snaie“... Spune ceva lexicul `sta despre tine? Cred c` da. Ce spune nu [tiu, dar e adev`rat c` \mi s\nt foarte dragi aceste cuvinte. ■ interviu realizat de Marius Chivu

Ce citesc PR-i[tii vara asta?

colaje de Dan Stanciu

Roxana BOBOC ● Oana BOCA ● Luciana CIOVIC~ Ramona CR~CIUN ● Alina DOLEA ● Oana DUMITRU Claudia FITCOSCHI ● Teodora IVAN ● Igor MOCANU Roxana PETRESCU ● Tiberiu STAMATE

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

ANCHET~ PR-i[tii s\nt acei anonimi care creeaz` evenimentele din jurul unei c`r]i nou ap`rute. News-letters, comunicate de pres`, lans`ri, texte promo]ionale, campanii de publicitate, exemplare de protocol – toate acestea s\nt \n grija lor. Comunicativi [i insisten]i, eficien]i [i genero[i, PR-i[tii s\nt, cel mai adesea, necunoscu]i cititorilor. {tim cu to]ii c` promoveaz` titlurile editurilor unde lucreaz`, dar ce citesc PR-i[tii, cu ce c`r]i pleac` ei \n[i[i \n vacan]` [i ce ne recomand` s` citim vara asta?

■ Roxana BOBOC (Editura Trei) Dintre lecturile personale ale acestei veri, a[ recomanda Profesoara de abstinen]` de Tom Perrotta (Editura Trei), un roman care se \nscrie pe linia literaturii americane contemporane [i care ne propune o lectur` u[oar`, pe alocuri amuzant`. Este o satir` la adresa mentalit`]ii [i a stilului de via]` din suburbiile americane, care porne[te de la o problem` destul de spinoas` – puritanismul acestei societ`]i, \n formele lui moderne. Romanul surprinde \n acela[i timp povestea unei femei trecute de prima tinere]e, care se confrunt` cu diverse probleme at\t pe plan personal, c\t [i pe plan profesional [i social. O carte care \ns` m-a marcat este Jurnalul Oanei Pellea (Editura Humanitas). A[ recomanda aceast` carte nu neap`rat celor care s\nt \n c`utarea unor tehnici scriitorice[ti deosebite, ci mai repede celor care simt nevoia unei apropieri umane intermediate de lectur`. S\nt c`r]i care atrag prin m`iestria [i talentul celor care le-au scris, dar mai s\nt [i acele c`r]i cutremur`toare prin con]inut, \n care textul \n sine dep`[e[te prin for]` tehnica [i stilul scriiturii. Dup` p`rerea mea, acest Jurnal face parte din a doua categorie. O carte care inspir`

[i ajut` \ntr-adev`r – genul foarte rar de lectur` \n urma c`reia r`m\i cu o senza]ie de c`ldur` [i te treze[ti c` e[ti gata s` faci ceva bun, imediat ce ai \nchis-o.

■ Oana BOCA (Editura Polirom) Am \nceput s` citesc cu regularitate The Economist. Nu [tiu de ce. {i, tot a[a, multe c`r]i de marketing [i PR, cu un interes pe care nu-l b`nuiam. Habar n-am ce fel de literatur` voi citi vara asta. Mi-a[ dori s` termin o carte \nceput` \n luna mai, Elegan]a ariciului de Muriel Barbery (Editura Nemira), un roman-bijuterie, so french, una dintre cele mai haioase pledoarii pentru discre]ie descoperite \n ultima vreme. O carte pe care, f`r` leg`tur` cu discre]ia, i-o recomand [i lui Vasile (Ernu, cum care?) – prietenii [tiu de ce. {i tot vara aceasta a[ vrea s` citesc Johnny Panic [i Biblia viselor de Sylvia Plath (Editura Polirom), un volum pe care \l h`r]uiesc de vreo c\teva s`pt`m\ni, pentru avanpremiere de nu[tiu-c\te-mii-de-semne. Sylvia Plath este una dintre favoritele mele. Deh, fetele… O carte pe care a[ vrea doar s` o r`sfoiesc este The Girl on the Fridge de Etgar Keret. Pentru c` mi-a pl`cut filmule]ul lui premiat la Cannes [i pentru c`, de

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

vreo cinci luni, de c\nd a ap`rut cartea \n cas`, fix \n cel mai vizibil raft posibil, m` deranjeaz` zilnic extazul lui Salman Rushdie: „a brilliant writer, completely unlike any writer I know“, ohoho!

multe alte lucruri de descoperit. A[ mai recomanda {i hipopotamii au fiert \n bazinul lor (Editura Polirom), dintr-o imens` curiozitate pentru Kerouac [i Burroughs [i pentru acea senza]ie de libertate din On the Road.

■ Luciana CIOVIC~ (Editura Art) Roza din Alexandria. „M`n\nci ca s` ui]i, bei ca s`-]i aduci aminte“, dup` cum ne-o m`rturise[te Pepe Carvalho, protagonistul romanului [i al seriei de autor Manuel Vázquez Montalbán (Editura Art), un detectiv atipic [i un personaj halucinant, „un be]ivan... [i un artist. În orice be]ivan zace un artist“. Citim, nu-i a[a, [i ca s` ne sim]im bine, deci, pentru o var` a pl`cerilor de toate felurile, o carte care s` ]i se lipeasc` de degete sun` c\t se poate de apetisant. Misterul unei crime, Caraibe, nave naufragiate, via]a de noapte din Barcelona, droguri, prostitu]ie [i

■ Ramona CR~CIUN (Editura Humanitas Multimedia) Am descoperit cu \nc\ntare stilul Zeruyei Shalev \n Via]a amoroas` (Editura Humanitas Fiction), plin de for]`, dar [i suficient de delicat pentru a te face s` p`trunzi \n intimitatea unei femei, \n povestea ei dubl`, \n renun]`rile [i cùt`rile ei, \n minciunile crispate [i \n sincerit`]ile fulger`toare. Este povestea unei \ndr`gostite, a unei \ndr`gostite pierdute, la fel cum este povestea oric`rui om care simte c` via]a e \n alt` parte, c` pulsul vie]ii lui e la limita supravie]uirii, c` nimic nu-l \nc\nt`, nu-l sperie, nu-l treze[te, c` nu a trìt nimic din ce l-ar fi f`cut s` se simt` fericit, sau m`car viu. În M` numesc Ro[u (Editura Curtea Veche), Orhan Pamuk \nsu[i e unul dintre miniaturi[tii din carte. La fel ca aceia care orbesc \n migala detaliului, cùt\nd perfec]iunea \n fiecare linie, rafinamentul \n fiecare nuan]`, la fel [i Pamuk \[i coloreaz` cartea cu sute de bijuterii stilistice, cu pove[ti ornamentale, cu legende fantastice, \ntr-un decor plin de contraste, aspru [i cald \n acela[i timp. Este o carte bogat` nu doar \n \nt\mpl`ri [i \n personaje puternic simbolice, este o carte p`truns` de frumuse]e [i me[te[ug p\n` la ultimul cuv\nt, \mpletind pove[ti b`tr\ne, mitice [i ad\nci cu pove[tile oamenilor obi[nui]i dintr-un Istanbul cameleonic, pasional, intrigant [i tulbur`tor. ■ Alina DOLEA (Editura Curtea Veche) Cele dou` c`r]i pe care \mi propun s` le citesc \n aceast` var` s\nt Cum s` devii un Nimeni de Iulian Com`nescu (Editura Humanitas) [i Pe scurt, v` rog! de Václav Havel (Editura Curtea Veche). Primul pentru c` s\nt interesat` de new media [i branding, iar titlul mi se pare interesant fiindc` vorbe[te despre brand-uri personale, statutul de vedet`, media tradi]ionale [i noile media, a[a cum arat` ele \n România anului 2009 – [i s\nt curioas` s` v`d cum percepe blogger-ul Iulian Com`nescu

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

A N C H E T~

toate acestea. Cel de-al doilea titlu vizeaz` o alt` zon` de interes pentru mine [i anume comunicarea politic`. A[a \nc\t nu puteam rata aceast` carte-bilan] a lui Vaclav Havel, \n care se reg`sesc interviul recapitulativ din 2006 cu marele ziarist ceh expatriat Karel Hvíˇzdala, medita]ii despre boal`, moarte, putere, lume \n general [i o selec]ie de note destinate de cele mai multe ori colaboratorilor s`i din staff-ul preziden]ial, de-a lungul celor trei mandate.

■ Oana DUMITRU (Editura Vellant) Revolutionary Road de Richard Yates (Editura Vellant) este o carte pe care sigur o s-o mai citesc o dat` p\n` la sf\r[itul verii. Yates scrie impecabil [i, citindu-l, \]i pare r`u c` nu l-ai descoperit mai devreme. Pe scurt, Revolutionary Road este povestea destr`m`rii unei c`snicii. April [i Frank (juca]i de Kate Winslet [i Leonardo DiCaprio \n filmul omonim regizat de Sam Mendes) \[i duc p\n` la cap`t r`zboiul amar cu ei \n[i[i [i cu cel`lalt, \ntr-o redare fin` [i lucid` a rat`rii. Dup` ce am citit Omul care \[i confunda so]ia cu o p`l`rie, [tiam la ce s` m` a[tept de la Muzicofilia lui Oliver Sacks (Editura Humanitas), o incursiune \n min]ile celor b\ntui]i de muzic` sau m\ntui]i de ea. {i, \ntr-adev`r, am avut parte de o nou` serie de cazuri fascinante \n care Oliver Sacks \ncearc` s` explice fenomene inexplicabile, unde creierul uman [i muzica s\nt actori principali. Cine vrea s` [tie cum func]ioneaz` muzica asupra creierului nostru g`se[te aici un extraordinar material de studiu. ■ Claudia FITCOSCHI (Editura Cartea Româneasc`) Mic tratat despre nimic de John D. Barrow (Editura Tehnic`) arat` c` nimicul e mai mult dec\t nimic fa]` de nimicurile care fac mult zgomot pentru nimic. E despre zero, infinit, Big Bang, teologia natural` a eterului [i alte fine]uri din fizica cuantic` pe care, dup` ce termini de citit cartea, ai impresia c` le st`p\nesti la perfec]ie. Dac` Jerry Seinfeld este omul care are de spus foarte multe lucruri despre nimic, John D. Barrow are de scris tot at\tea. Numai c` \n loc de portofelul lui George, vorbim aici despre „nimicul“ paradoxal al lui Shakespeare. Vioaie, poate fi cartea de l\ng` ca-

feaua unei dimine]i de duminic`. Apoi, Marius Oprea, {ase feluri de a muri (Editura Polirom). Ce este istoria „dincolo de un pumn de oase [i dou` monede \n g`vanele ochilor, pe care arheologii le g`sesc, dac` le g`sesc, \ntr-o groap`“? Cum s` restabile[ti adev`rul despre „obsedantul deceniu“ c\nd nu ai la dispozi]ie dec\t o memorie lacunar` alc`tuit` din „h\rtii multe, ag`]ate \ntre ele cu capsatorul“? Poate fic]iunea s` recompun` un eveniment decolorat de vreme, ca un mig`los restaurator de obiecte de art`, s` reg`seasc` nuan]a de verosimil care d` coeren]` istoriei? Marius Oprea r`spunde cu acribia cercet`torului [i cu imagina]ia scriitorului la c\teva \ntreb`ri fundamentale ale României recente, \n [ase povestiri despre arbitrariul mor]ii de acum o jum`tate de veac. S-a \nt\mplat \n comunism.

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 carte, ci treisprezece volume – [i, crede]i-m`, nu e un num`r cu ghinion. Ghidul xenofobului (Editura Nemira) este o colec]ie despre micile calit`]i [i marile defecte ale omenirii, colec]ie scris` cu umor, dar [i cu onestitate. Germanii, elve]ienii, irlandezii, francezii, italienii, israelienii sau americanii s\nt satiriza]i [armant \n doar 128 de pagini.

■ Teodora IVAN (Editura Nemira) Voi \ncepe prin a v` spune c` nu s\nt o cititoare de c`r]i poli]iste. Recunosc, cu ani \n urm`, am „devorat“ toate romanele Rodic`i Ojog-Bra[oveanu. Dar asta a fost \n adolescen]`. Cartea pe care v-o recomand am primit-o de la un bun amic: B`rba]i care ur`sc femeile de Stieg Larsson (Editura Trei). Un volum de aproape 700 de pagini, pe care, recunosc, nu am crezut c` voi avea r`bdarea de a-l parcurge p\n` la sf\r[it. Dar ac]iunea m-a prins [i nu mi-am dat seama cum au trecut paginile. Personajului principal, jurnalistul Mikael Blomkvist, i se propune s` rezolve un mister vechi de 40 de ani. Îns` odat` \nceput` investiga]ia, descoperim o serie de crime provocate de mai mul]i b`rba]i din aceea[i familie, care au mo[tenit comportamente patologice. O poveste \ncurcat`, captivant`, scris` \ntr-un stil dinamic. Iar dac` dori]i s` v` amuza]i \n aceast` vacan]`, v` recomand nu o

■ Igor MOCANU (Editura Cartier) Vara asta voi termina de citit cartea lui Florent Parmentier, Imperiul \n oglind`. Strategii de Mare Putere \n Statele Unite [i Rusia (Editura Cartier), la care este coautor \mpreun` cu Didier Chaudet [i cu Beno\t Pélopidas. Am r`mas la „Zvonuri despre imperiu“ din capitolul „Anatomia imperiului: un na]ionalism imperial?“. Întreb`rile lor: dac` [i c\t de mult difer` SUA de Rusia? Sper ca p\n` la ultima sec]iune a c`r]ii, „Iranul: un cuib revolu]ionar?“, s` pot afla. Am mai citit [i recomand Boris Groys cu Pod podozreniem. Fenomenologhia media (Editura revistei Hudojestvenn\i Jurnal / Moscow Art Magazine). În prima parte a c`r]ii, Boris Groys discut` despre „spa]iul sub-medial“; \n cea de-a doua, despre „economia suspiciunii“, cu cinci aplica]ii pornind de la Marcel Mauss, Claude Lévi-Strauss, Georges Bataille, Jacques Derrida [i Jean-François Lyotard. ■ Roxana PETRESCU (Grupul Editorial Corint) Cocktail de Heller, Roth, Rushdie [i Kafka – cam aceasta este ideea din prezentarea super-elogioas` pe care o face ziarul american The Washington Post c`r]ii lui Mohammed Hanif, Explozia \nt\rziat` a fructelor de mango (Editura Leda). {i cum s` rezi[ti unei asemenea introduceri f`cute unui roman care tocmai a c\[tigat prestigiosul Commonwealth Writers’ Prize pe anul 2009? A[a c` vara asta trebuie neap`rat citit Hanif, cu povestea lui captivant` [i debord\nd de umor, despre conspira]iile din jurul mor]ii suspecte a generalului pakistanez Zia ul-Haq (personaj real, de altfel!). Avem un dictator militar cam ]icnit, nebunii o mie, intrigi posibile [i imposibile, re]ele de servicii secrete, l`zi cu fructe exotice [i ciori n`r`vite la sucul de mango. De aici nu are cum s`

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

A N C H E T~

ias` dec\t o lectur` pasionant`! Tot \n cheie umoristic`, o nou` carte a scriitorului Radu Paraschivescu, Mi-e r`u la cap, m` doare mintea (Editura Humanitas), care vine \n continuarea unui alt volum ce ne-a f`cut s` r\dem \n hohote \n vara lui 2006, Fie-ne tranzi]ia u[oar`. Se pare c` \n vara aceasta ne vom delecta la fel, pentru c` perlele str\nse aici ne demonstreaz` (din nou!) c` de[i anii trec, umorul involuntar continu` s` fie la mare pre] \n România.

nei, „so]ie de scriitor“, personajul principal din Cartea lui Hrabal a binecunoscutului Péter Esterházy, nu ni se ofer` oricum, ci lu\nd forma unor discu]ii imaginare pe care ea le poart` permanent cu scriitorul ceh Bohumil Hrabal. Ne trece, astfel, prin fa]a ochilor istoria dramatic`, la firul ierbii, a unui \ntreg spa]iu est-european, \n care „e o adev`rat` tragedie s` te na[ti... Precizez, e aceea[i dram` ca peste tot \n lume, numai c` aici s\nt mai bune condi]iile pentru a \n]elege treaba asta“. {i romanul Norei Iuga, Hai s` fur`m pepeni (Editura Polirom), e tot o recuperare, de data aceasta româneasc`, a vie]ii \n comunism. Spus` de o voce feminin` puternic`, ajuns` la maturitate deplin` (la senectute – ce \nt\mplare fericit`!), povestea – un pic cam tare pentru gusturile sim]itoare – e \ndulcit` de stilul \nv`luitor, tandru, \n contrapunct cu scenele dure evocate. ■

■ Tiberiu STAMATE (Editura Paralela 45) Péter Esterházy, Cartea lui Hrabal (Editura Paralela 45). Cu to]ii credem c` via]a unui scriitor cu o oper` pasionant` poate spune foarte multe [i, de aceea, treze[te \n mod \ndrept`]it curiozitatea cititorilor s`i. Dar via]a so]iei unui scriitor? Nu poate fi [i aceasta la fel de interesant`, ba uneori, din anumite puncte de vedere, [i mai revelatoare? Confesiunile An-

fotografii de Alexandru Maftei

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

PROFIL Traducerea \n ispit`

Victor Scorade] critic de teatru [i traduc`tor

Traduire, c’est trahir un peu... S` traduci, \nseamn` s` tr`dezi. Dar cine pe cine tr`deaz`? Victor Scorade] e \n acela[i timp un temut critic de teatru [i un traduc`tor experimentat. „Mecanismul, structura, spiritul limbii te oblig` s` \n]elegi lumea \ntr-un anume fel.“ La un moment dat, a trebuit s`-[i traduc` \n român` ni[te cronici de teatru scrise ini]ial \n german`. „Traduc\nd, am avut certitudinea c`, dac` ar fi fost s` scriu acele texte direct \n român`, ar fi ie[it cu totul altceva. Poate c` unele idei s-ar fi reg`sit, dar ar fi fost alt ton, alte accente...“ „Mama a avut inspira]ia uria[` s` m` dea la [coala german`. La examenul de admitere – c`ci exista un examen de admitere (de fapt, competen]` lingvistic`) – am fost rugat s` povestesc, \n german`, ce m`n\nc eu la micul dejun. Era pe la \nceputul anilor ’60, o perioad` nu prea glorioas` a a[a-zisei epoci de aur“. Ca s`-[i demonstreze iscusin]a \n exprimare [i diversitatea vocabularului, a fost nevoit s` inventeze un mic dejun imaginar, mult mai consistent dec\t obi[nuita p\ine cu unt. A fost admis. A nimerit \ntr-o [coal` absolut normal` – nu precum cea frecventat` de autorul acestui articol, dou`zeci de ani mai t\rziu, a copiilor de diploma]i [i

de oameni „baza]i“ etc. –, cu numero[i copii ([i profesori) apar]in\nd minorit`]ii germane. O [coal` \n care se citea mult [i bine. „Profesorul de chimie reun]ase la ideea c` mai putem \nv`]a, vreodat`, formulele lui complicate, era un tip foarte bine mobilat, rezolva \ntr-o form` extrem de comprimat` lec]ia, dup` care ne citea poezie contemporan`, ne vorbea despre autorii \n vog` din lumea «normal`». Iar pentru profesoara Ulwine Spitz (v`duva poetului Ioan Alexandru), istoria era doar un pretext ca s` ne contamineze cu spiritul epocii [i al ]`rii despre care ne vorbea. La orele ei, p\n` [i golanii clasei erau cumin]i.“ Poet damnat Spre finalul liceului, s-a sim]it ispitit de Academia de Teatru, mai precis de Regie, dar diriginta l-a sf`tuit s` caute altceva: erau doar vreo cinci locuri, era de presupus c` se „d`deau“ pe pile [i, av\nd \n vedere pozi]ia social` a p`rin]ilor lui, nu prea avea cum s` mobilizeze resurse sau m`car rela]ii suficiente pentru a fi admis. A preferat s` intre la Germanistic`. A \nv`]at, \mpreun` cu un prieten, la un [trand din Bucure[ti. A intrat al treilea [i a terminat, spune el, printre ultimii: din perioada studiilor universi-

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

PROFIL

tare \[i aminte[te doar ce se \nt\mpla \n afara facult`]ii, adic` petrecerile simpatice pe la prietenii care veneau din provincie. Era un t\n`r rebel care voia s` se fac`... poet damnat (un vis pe care \l avea \nc` din adolescen]`). „S` ne \n]elegem: nu poet pur [i simplu, nu un artist care st` \ngropat \n c`r]i, la birou, \n fa]a foii albe, a[tept\nd s`-i vin` inspira]ia, ci un artist care-[i tr`ie[te via]a at\t de plenar, at\t de intens, \nc\t \nt\lnirile cu muza devin inevitabile.“ Nu prea i-a ie[it, nici cu poe]imea, nici cu damnarea, dar a r`mas cu interesul pentru scriitur`. A trecut pe la cenaclul facult`]ii, a avut c\teva tentative de a scrie poezie, \ns` acele \ncerc`ri nu l-au satisf`cut nici m`car pe el. În aceast` perioad` \n care [i-a definit rela]ia cu propriile lui \ncerc`ri ([i frustr`ri) poetice, \ncepea s` se nasc` criticul de mai t\rziu. Pe la \nceputul anilor ’80, dup` [ase ani de \nv`]`m\nt – la reparti]ie, i s-a propus un post \n satul Doice[ti, jude]ul D\mbovi]a –, a \ncercat s`-[i g`seasc` un post mai bun \n Bucure[ti. O fost` profesoar` din liceu i-a dat [i sfatul salvator: Neuer Weg. Ziarul minorit`]ii germane din România, distribuit pe vremea aceea \ntr-un tiraj de 50.000 de exemplare la nivel na]ional, trecea printr-o criz`: cum numero[i sa[i [i [vabi plecaser` (fugiser`) din România, redac]ia c`uta asiduu jurnali[ti scriitori de german`; disperarea era at\t de mare, \nc\t ajunseser` s` recruteze chiar [i absolven]i de liceu. Ca vorbitor nativ, licen]iat \n germanistic` [i iscusit \ntr-ale scrisului, Scorade] era omul potrivit. L-au angajat imediat. A trecut – a[a cum se obi[nuia pe atunci – prin toate sec]iile ziarului, pentru ca el [i echipa redac]ional` s`-[i dea seama care e postul cel mai adecvat. A ales, p\n` la urm`, secretariatul de redac]ie. Nu era u[or (ture lungi, alerg`turi pe la tipografii, nop]i albe etc.), dar era preferabil muncii de redactor, care presupunea, dincolo de postul confortabil, [i un micmare compromis: editarea unui articol de fond despre realiz`rile „tovar`[ului“ [i ale Partidului. Stresul secretarului de redac]ie era ca ziarul s` ias` suficient de repede de la tipar pentru a prinde trenurile de dup`-amiaz`, astfel \nc\t s` ajung` a doua zi de diminea]` \n chio[curile din provincie. Ziarul Neuer Weg s-a transformat, treptat, dintr-o publica]ie de propagand`

(prima edi]ie, ap`rut` prin anii ’50, ap`rea sub egida Comitetului Antifascist German) \ntr-un cotidian generalist cu dou` suplimente, Kulturbeilage (Suplimentul cultural) [i Raketenpost (Po[ta-rachet`, revist` pentru copii), [i cu numeroase pagini tematice (scrisori de la cititori, [tiin]` [i tehnic`, sport, c`minul [i familia, divertisment). Redac]ia \ncerca astfel s` repare golul l`sat de dispari]ia publica]iilor de limb` german` care circulau \n perioada interbelic`. „Dezm`] intelectual“ Una peste alta, n-a nimerit \ntr-un loc r`u. Unde mai pui c` statutul de angajat la Neuer Weg deschidea [i alte u[i. De pild`, pe cea a departamentului de Documentare Extern`, unde se colec]ionau numeroase publica]ii str`ine interzise pe pia]a de pres`. Acolo a g`sit revista Theater Heute, publica]ie RFG-ist` de teatru, [i apoi Theater der Zeit, o revist` similar`, editat` \n RDG. Ambele tip`reau, num`r de num`r, c\te o pies` contemporan`. „Theater der Zeit se concentra, evident, pe autorii din lag`rul socialist, dar chiar [i a[a merita citit`, c`ci absolut toate piesele erau foarte bune, iar unele dintre ele erau curajoase chiar [i din punct de vedere politic“. Glasnostul devenise, prin ’85, o tendin]` sesizabil`, a[a c` se publicau inclusiv autori care criticau (evident, f`r` s` conteste) sistemul:

PROFIL

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

Heiner Müller, Christoph Hein, Volker Braun [.a. ap`reau frecvent \n publica]iile germane, de[i aveau o atitudine polemic` fa]` de regimul comunist. C\t despre Theater Heute, aceasta publica nu numai autori din spa]iul german, ci [i din restul lumii civilizate, din Coasta de Filde[ p\n` \n Kamchatka. Limba german` a fost, pentru Victor Scorade], platforma de acces c`tre acest adev`rat „dezm`] intelectual“. Pe vremea aceea, C`t`lina Buzoianu mai producea c\te un spectacol interesant, \ncepuse afirmarea lui Silviu Purc`rete, dar altminteri, din punct de vedere repertorial, „era jale“, a[a c` posibilitatea de a urm`ri ce se scrie [i ce se joac` \n lumea liber` era un privilegiu pentru un iubitor de teatru. Piesele germane constituie ast`zi repertoriul str`in cel mai jucat de teatrele române[ti. Iar laureatul de anul acesta al Medaliei „Goethe“, Victor Scorade], a avut un rol crucial \n popularizarea acestor autori. A \nceput s` traduc` pe la \nceputul anilor ’90. Nu la comanda teatrelor, ci din proprie ini]iativ`, exasperat c` la noi nu se joac` mai nimic din ce se scrie \n Europa occidental`. A \ncercat s` „viruseze“ sistemul, pun\nd \n circula]ie acele texte. Efectul s-a v`zut dup` vreo doi-trei ani, c\nd, la examenul de admitere de la Academia de Teatru, printre ve[nicele momente de commedia dell’arte, Cehov, Shakespeare, Caragiale etc., a \nceput s` apar` [i c\te un autor contemporan german.

spectacol, c\nd regele uzurpator ap`rea ca Margaret Thatcher, sala a \nceput s` aplaude ca [i c\nd l-ar fi v`zut pe Ceau[escu. Cu atitudine ironic`, evident.“ Articolul a trecut de cenzur`, revista a ap`rut, [i autorul textului se a[tepta la repercusiuni. Fraza care credea c` i se va imputa suna cam a[a: „Regele uzurpator apare ca un politician lipsit de scrupule [i cu m\n` de fier, pe care publicul \l recunoa[te ca atare [i-l prime[te a[a cum se cuvine, cu aplauze puternice, prelungite“. „Aplauze puternice, prelungite“ era formula consacrat` din Sc\nteia, rezervat` exclusiv pasajelor \n care se descria atmosfera de la mitingurile lui Ceau[escu. Textul a trecut \ns` neobservat ([i nesanc]ionat), la ad`postul limbii germane. Debutul ca traduc`tor a fost cu „Balada lui Mackie {i[“ din Opera de trei parale (ulterior, avea s` retraduc` \ntreaga pies`). Au urmat numeroase poeme ale unor autori contemporani. A[a s-a reg`sit, ca traduc`tor, \ntr-un grupaj „Poe]ii lumii c\nt` pacea“ cu un poem al lui Heiner Müller. Era un text-manifest, ceva \mpotriva experimentelor atomice din Atolul Mururoa, \ns` contextul \n sine \n care a ap`rut era comic, dac` nu chiar ridicol: pe Heiner Müller numai de pacifism nu po]i s`-l b`nuie[ti! În 1990, a tradus Nietzsche (Dincolo de bine [i de r`u) \n foileton, \n Contemporanul, la propunerea lui Nicolae Breban. Revista publica \n serial o mul]ime de filozofi p\n` nu de mult interzi[i, printre care Bergson sau Heidegger. Tot \n Contemporanul a fost invitat s` ]in` [i o rubric` de critic` teatral`. Primul articol era intitulat Cresc`toria de [op\rle: urm`rea teoretizarea unor muta]ii care ap`ruser` \n teatrul românesc ca urmare a transform`rilor politice [i sociale. „Într-o lume captiv`, era suficient` o [op\rl` pentru ca un spectacol mediocru s` fie considerat un eveniment cultural excep]ional; eu mi-am propus s` explic c` vremurile s-au schimbat [i c` nu mai e cazul s` recurgem la [op\rle c\nd facem teatru. Proclamam \nceputul sf\r[itului pentru teatrul metaforic. În primii ani de dup` evenimentele din 1989, s-a consumat un \ntreg poten]ial imaginar care fusese acumulat. Se consuma, pentru c` to]i regizorii decen]i \ncercau s` formuleze

„Cresc`toria de [op\rle“ Tot pe atunci l-a \nt\lnit, la un spectacol, pe Dan C. Mih`ilescu; el este cel care l-a ajutat s` debuteze, ca teatrolog, \n revista Steaua. Gazetele din provincie aveau spa]iu editorial suficient [i se putea scrie un articol-eseu mai lung pe teme „ciudate“. În plus, fiind mize mici [i texte despre care nu se presupunea c` ar putea con]ine vreun comentariu subversiv, nici cenzura nu era at\t de vigilent`. De abia prin prim`vara lui 1989, c\nd a \nceput s` scrie cronici propriu-zise, a ajuns s` trateze teme sensibile pentru cenzur`. Compania Cheek by Jowl jucase un spectacol dup` Furtuna, \n regia lui Declan Donellan. „Actorii [i regizorul fiind irlandezi de origine, aveau o evident` atitudine anti-regin`, a[a c` \n

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

PROFIL

mesaje politice. Ludicul, imagina]ia, jocul gratuit, reveria, fantasma ar fi dat evazionist – to]i oamenii de teatru se sim]eau obliga]i s` critice societatea \n care tr`iam.“ Dup` c\]iva ani de ludic subversiv, s-a dat liber [i la ludicul gratuit. „În naivitatea mea, m` a[teptam ca, dup` c`derea cenzurii, s` v`d, \n sf\r[it, [i pe scenele noastre o mic` parte din piesele minunate pe care le citisem prin Theater Heute sau \n Theater der Zeit. Dramaturgia contemporan` era ignorat` din iner]ie – se considera, \n continuare, c` piesele bune nu pot fi dec\t cele clasice –, iar pe de alt` parte, ca o reac]ie fireasc` de respingere fa]` de dramaturgia contemporan` care fusese cunoscut` doar din perspectiva sarcinii de educa]ie pe care i-o atribuise Partidul.“

registre. {i, bine\n]eles, dialectul. Kroetz \nsu[i are aceast` indica]ie \n piesele sale: dac` actorii nu s\nt vorbitori nativi de bavarez`, e preferabil s` vorbeasc` \n germana literar` (ceea ce presupune o adaptare/traducere a textului). Traducerea acestor autori a \nsemnat un c\[tig nu numai pentru teatrele române[ti, care le-au preluat piesele \n repertoriu, ci [i pentru... limba român`, care s-a \mprosp`tat gra]ie transplantului de cuvinte ([i \n]elesuri) noi. (Acest upgrade s-a remarcat cel mai bine acum c\]iva ani, \n cadrul programului de spectacole-lectur` de la Teatrul Act.) Care s` fie cea mai grea misiune pentru acest traduc`tor experimentat? Evident, e vorba de c`r]ile (\nc`) neterminate. De pild`, Teatrul postdramatic de Hans-Thies Lehmann; volumul, gros de vreo 500 de pagini, e deschis, pe birou, l\ng` tastatur`. E aproape gata, mai are de tradus vreo 60 de pagini, [i poate pleca \n vacan]`. ■

Upgrade pentru limba român` În anii ’90, limba român` abia \ncepea s` se \nvioreze. „P\n` \n 1989, limba, ca [i lumea noastr`, a stat \n loc. Poate c` la periferii, izolat, se mai mi[ca ceva, \ns` \n acele zone ale societ`]ii care erau controlabile – fie prin cenzura exterioar` a regimului, fie prin cenzura interiorizat` – limba era destul de scor]oas`, destul de pu]in diferen]iat` [i atemporal`. În ]`rile \n care via]a a curs normal, limba cunoscuse fenomene de specializare socio-cultural-profesional`. Româna a r`mas \n]epenit`. De unde [i numeroase probleme de \n]elegere a unor texte sau de traducere. De pild`, Enda Walsh (autor irlandez) a scris o pies` intitulat` Disco Pigs. Ac]iunea se petrece \ntr-o discotec` pentru adolescen]i. Care teenies vorbeau o limb` diferit` de cea din discotecile pentru tineri, de cea din discotecile pentru homosexuali, de cea din cluburile de jazz etc. Era un limbaj articulat care avea o dominant`, un ritm, o muzicalitate etc.“ Personajele lui Franz Xaver Kroetz au o limb` compus` din reminiscen]e ale dialectului bavarez, formul`ri proprii limbii mai corecte de la ora[, rudimente de limbaj publicitar [i ticuri verbale preluate incon[tient din media. „În ’94, c\nd l-am tradus pe Kroetz, a fost foarte complicat“, spune Scorade]. Dificultatea o constituie tocmai aceast` suprapunere de limbaje [i

Matei Martin

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

dianul care-l \nso]ea \l prindea de m\n` pentru a-l sus]ine, dar \l [i batjocorea („Aten]ie s` nu calci \n ap`!“) c\nd de]inutul tatona, orb, cu piciorul solul pe care urma s` calce. P\n` aici, nimic neobi[nuit pentru universul concentra]ionar. Neobi[nuit` este \ns` reac]ia lui Constantin Noica: „Dar ce bl\nd lucru este s` mergi a[a, c`l`uzit, prin necunoscut! E ca \ntr-un rit de ini]iere sau ca \ntr-un vis“. Nici urm` de tumult sufletesc de vreun fel. Nici furie, nici leziune narcisic` pentru c` era umilit, ci o g\ndire care inventa pozitivul situa]iei negative. Te-ai a[tepta, \mpreun` cu Alec, mai t\n`rul tovar`[ de celul` al lui Constantin Noica, la o alt` reac]ie c\nd intervine b`taia. For]a loviturilor primite reiese din comentariul victimei: „Sim]eam globul ochiului st\ng cum \ncerca s` sar` de sub pleoape“. Dar r`spunsul lui Noica este mila pentru c`l`i! Invoc\ndu-l, \n dicu]ia cu Alec, pe Montherlant cu a sa „pitié pour les forts“, filozoful român argumenteaz`: dup` ce au strivit orice adversitate, comuni[tii \nving`tori s\nt obliga]i s` fac` administra]ie; dup` ce au blamat idealismul, practic` idealismul „cel mai prost“, deform\nd realul prin ideea lor; nici s` petreac` nu pot, pentru c` se tem, ei [i nevestele lor, s` nu scape vreun cuv\nt nepotrivit, care s`-i coste scump, poate chiar via]a. Prin urmare, nici urm` de bucurie pentru \nving`tori! Cine i-a citit pe Nietzsche [i pe Max Scheler recunoa[te \n discursurile lui Noica inspira]ia inconfundabil` a resentimentului – \n primul r\nd, r`sturnarea axiologic` a pozitivului \n negativ, dar [i a sl`biciunii \n putere. La o astfel de scamatorie psihicul apeleaz` incon[tient pentru a supravie]ui \n situa]ii-limit`. Iat`, a[adar, c` Nietzsche nu avea dreptate c\nd afirma c` doar „sclavii“ au nevoie de resentiment. „Cazul“ Noica \l confirm` mai cur\nd pe Scheler, cu ideea c` exist` situa]ii \n care [i oamenii cei mai dota]i biopsihic produc resentiment. Cititorul de azi nu trebuie s` uite condi]iile \n care Noica ne \ndemna, resentimentar, s` ne rug`m pentru fratele Alexandru, \nving`torul. Exist` \n lumea s`n`toas` \nving`tori ai geniului, meritului, noble]ei suflete[ti [i spirituale care pot fi modele pentru tinerii din România. ■

Vasile Dem. Zamfirescu

Inevitabilul resentiment Dac` a[ accepta s` fiu testat cu metoda asociativ-verbal` inventat` de Jung, iar printre cuvintele-stimul s-ar afla Constantin Noica, prima asocia]ie care mi-ar veni \n minte ar fi „noble]e“. C\nd l-am cunoscut, de]inea toate atributele nobilit`]ii, de la cel al g\ndirii [i caracterului, la cel al s\ngelui. În perioada exerci]iilor paideice pe care mi le propusese, \l idealizam prea mult pentru a m` interesa perioada deten]iei sale \n \nchisorile comuniste. Nu a[ fi acceptat s`-l v`d chinuit [i umilit de tor]ionari. Cum nivelarea emo]ional` pe care o produce trecerea timpului atinge [i idealizarea, am cump`rat plin de curiozitate edi]ia din 2008 a c`r]ii Ruga]i-v` pentru fratele Alexandru (Humanitas). Între timp, citisem despre monstruosul „experiment Pite[ti“ [i scrisesem despre modul \n care psihicul se ap`r` \n astfel de situa]ii. Dar acolo era vorba despre oameni tineri sau foarte tineri, \n timp ce Noica a fost \ncarcerat \n al cincilea deceniu al vie]ii, c\nd \[i [tia valoarea [i performan]ele. A[adar, am \nceput lectura cu \ntrebarea: „Cum se confrunt` un spirit nobil cu problema absurdului social [i a nedrept`]ii?“. Pentru cine nu [tie, Constantin Noica a fost \nchis pe motiv c` a oferit c\torva prieteni, spre lectur`, cartea sa despre Hegel – care va fi publicat` \n Occident, \n 1962, iar apoi \n România, \n 1980. Despre maltrat`rile psihice [i fizice suferite, Constantin Noica vorbe[te pu]in. Din c\nd \n c\nd, ele transpar, permi]\nd imagina]iei s` adauge detalii concrete. La fiecare ie[ire din celul`, i se aplicau ochelari opaci, de metal, ceea ce \i provoca pentru moment dezorientare spa]ial`. Gar-

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

c` de c\te ori \ntreprind scrierea unui roman, am o viziune extrem de complet`, straniu de complet`, \n fa]a mea sau deasupra mea [sic!], sistemul de fi[e mi se pare deosebit de comod, atunci c\nd nu urmez ordinea logic` a capitolelor, ci, dimpotriv`, preg`tesc cutare sau cutare pasaj al romanului [i astup golurile f`r` s` m` preocup de o urmare anume“… „Înt\i vine medita]ia“ – mai scrie Nabokov –, „inclusiv acumularea unor note aparent disparate, v\rfurile unor s`ge]i secrete... apoi scrierea... C\nd prima versiune pe fi[e este terminat`, so]ia mea o cite[te, verific` ortografia [i lizibilitatea ei, [i d` totul la dactilografiat unei dactilografe de limb` englez`; citirea corecturilor face parte din aceast` a treia etap`... a patra [i ultima etap` este relectura propriei mele c`r]i la c\teva luni dup` apari]ie. Care este judecata mea atunci? S\nt satisf`cut de munca mea? Str`lucirea realiz`rii corespunde cu lic`ririle primei concep]ii? Ar trebui s` corespund` [i corespunde“, scrie Nabokov, cu acea megalomanie minunat` care-l face [i mai demn de iubirea noastr`. Ne explic`m mai bine, citind aceste texte, calitatea artistic` a prozei nabokoviene. Neglij\nd greoiul principiu al scrierii \n ordinea cronologic` a intrigii, fiecare fragment este rodul pl`cerii de a scrie, a unui rezultat fericit al inspira]iei, a[a cum un copil reu[it ar trebui s` fie unul al unei clipe de voluptate. Pe de alt` parte, scriitura lui este fragmentarist`, exist` racord`ri – necesare, de[i neesen]iale. Nu trebuie s` ne mire sau s` ne contrarieze faptul c`, \n Darul de pild`, povestirea trece de la persoana a treia la \nt\ia, naratorul fiind, alternativ, personajul principal sau „Demiurgul“. Contractul cu cititorul este variabil, tot a[a cum unghiurile nara]iei se schimb` ne\ncetat. S-a spus, pe bun` dreptate, c` proza nabokovian` este postmodern`. Este a[a [i pentru c`, precum \n picturile lui Kandinski, reflexul unei realit`]i pref`cute \n cioburi [i genial relipite creeaz` o nou` coeren]`. Deliciul lecturii romanelor [i povestirilor lui Nabokov (ce bine c` Editura Polirom a ini]iat o „serie de autor“) este o [coal` extrem de fecund`, recomandabil` scriitorilor!

Ion Vianu

Cum scria Nabokov

Citatele s\nt din volumul de interviuri ap`rut \n francez` sub titlul Intransigeances, Paris, Julliard, 1973.

Proza lui Vladimir Nabokov este un deliciu pentru cei care s-au eliberat de literatura „de idei“, sim]ind pl`cerea de-a se bucura de scrierea „frumoas`“. Marele exilat rus era [i un naturalist solid ([i mai ales un lepidopterolog – specialist \n fluturi – de autoritate), un ins \nzestrat cu o fabuloas` capacitate de a reproduce impresii vizuale [i cu o ultraprecis` memorie a unei copil`rii petrecute \n bun` parte la ]ar`, oferindu-i cunoa[terea florilor, p`s`rilor, insectelor, a culorilor ce fac din el un artist al am`nuntului, un adept entuziast al principiului hora]ian ut pictura poesis. Gogol, Flaubert, Tolstoi s\nt mae[trii lui; este privilegiul clasicilor de-a p`stra o leg`tur` intens` cu vizibilul [i o fidelitate de nedezmin]it fa]` de am`nuntul tr`it sau insuflat prin imagina]ie. Se poate vorbi de un spirit al emigra]iei ruse liberale, care a dat mari arti[ti, ca Strawinski \n muzic`, Kandinski \n pictur`, iar \n literatur`, dup` Ivan Bunin, pe Vladimir Nabokov. Lega]i de clasicism prin mii de fire, p`str\ndu-l \n via]`, ei s\nt adep]i ai modernit`]ii [i creatorii ei: \n mod caleidoscopic, sparg oglinzile [i le reconstituie dup` alte canoane. Nu este neinteresant s` afl`m cum scria Nabokov1. „C`tre sf\r[itul anilor treizeci“ – declar` scriitorul –, „\ncep\nd cu Darul, poate pentru c` aveam nevoie de o mas` considerabil` de note, am adoptat o alt` metod`... scrisul cu creionul [i cu guma pe fi[e de carton… dat fiind

■

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

MERIDIANE Iulian T`nase

Ce-am c`utat [i ce-am g`sit \n Germania La sf\r[itul lunii aprilie, prietenul meu Ernest Wichner mi-a trimis un mesaj \n care m` \n[tiin]a c`: „Drag` Iulian, din c\te [tiu (de vreo 30 de minute), ai s` prime[ti o burs` din partea domnului Hubert Burda (5000 de euro); am \naintat textele tale cu vreo [ase luni \n urm` la acest premiu [i, vezi, ei te-au ales; vei fi invitat s` vii la Offenburg pe 2628 iunie“. Vineri, 26 iunie, eram, \ntr-adev`r, la Offenburg. Am s` povestesc c\teva lucruri despre aceast` \nt\mplare, dar voi mai [i divaga. Nu m` voi ]ine de o cronologie ortodox` a evenimentelor, ci \mi voi l`sa memoria s`-[i fac` de cap. Va fi vorba [i despre mine, pot s` \mi [i cer scuze pentru asta.

Primul premiu Vreau s` \l asigur pe prietenul Matei Martin c` m-am ]inut de cuv\nt: la festivitatea de decernare a premiilor, care a avut loc s\mb`t`, 27 iunie, am declarat la microfon, \n fa]a asisten]ei, c` este pentru prima oar`, de c\nd scriu [i public poezie, c\nd primesc un premiu. Sper, am mai zis, c` nu este o eroare a juriului. Eram pe scen`, eram oarecum emo]ionat, dar am auzit limpede r\setele [i sur\setele din sal`. Asta [i inten]ionasem, de fapt: s` \i fac pe oameni \n primul r\nd s` r\d` [i abia apoi s` le spun un adev`r lipsit de importan]`. Dup` acest moment, am citit frumos, cu intona]ie, un poem \n limba român`, iar Ernest a citit traducerea lui \n german` [i \nc` unul. Mai t\rziu, c\nd festivitatea se \ncheiase [i eu m` aflam, al`turi de al]ii, \ntr-un microbuz care avea s` ne duc` la una din re[e-

din]ele Aennei Burda, unde urma s` lu`m masa de pr\nz, vreo dou` doamne mi-au spus, r\z\nd, c` nu a fost nici o eroare. Nici faptul c` glumisem nu a fost o eroare, le-am zis. Doamnele au r\s, [i treaba lor.

Ce e cu acest premiu? Premiul Hubert Burda pentru tinerii poe]i din Europa de Est (Hubert Burda Preis für junge osteuropäische Lyrik) a fost \nfiin]at \n 1999 [i este acordat anual unui num`r de doi, trei sau chiar patru poe]i din estul Europei. Acest premiu func]ioneaz` pe l\ng` mai importantul Hermann Lenz Preis (\n valoare de 15.000 de euro), pe care anul acesta l-a primit poeta austriac` Friederike Mayröcker. Ernest mi-a povestit cum se desf`[oar` procedura: la

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 sf\r[itul fiec`rui an, traduc`torii \n german` din limbile est-europene s\nt invita]i s` fac` propuneri c`tre Burda Preis; se fac, \n general, c\te 3040 de propuneri anual. Juriul este, de zece ani, acela[i: Michael Krüger (poet, directorul editurii Carl Hanser), Alfred Kolleritsch (poet austriac, redactor-[ef al revistei literare Manuskripte din Graz), Peter Handke (scriitor, scenarist, traduc`tor) [i Peter Hamm (critic literar, poet). To]i membrii juriului s\nt buni prieteni cu Hubert Burda, proprietarul imperiului Burda Media. Cel mai mult m-am conversat cu Michael Krüger, care mi s-a p`rut c` seam`n` cumva cu René Char. De altfel, am [i vorbit cu Michael Krüger despre Char, nu [tia [i nici n-avea de ce s` [tie c` Char a fost tradus minunat \n român` de Gellu Naum. Mi-a spus c` editura Carl Hanser a publicat Char \n german`, \ntr-o traducere foarte bun` f`cut` de Peter Handke. Deja divaghez, probabil.

Mai conteaz` [i cine te traduce Ernest Wichner este directorul Literaturhaus din Berlin. Este poet [i traduc`tor. A tradus \n german` Max Blecher, Gellu Naum, Norman Manea, Nora Iuga, Mircea C`rt`rescu [i al]ii. Deoarece mi-e prieten, a[ putea s`-i fac un elogiu, dar n-am s` fac asta, n-are el nevoie de elogiul meu, se descurc` [i f`r`. Am s` spun, \n schimb, altceva: conteaz` foarte mult cine te traduce. În prima sear`, c\nd am cinat \n Durbach, un sat la doi pa[i de Offenburg, \n castelul unui prin] al c`rui nume \mi scap`, a venit la mine o doamn`/domni[oar` [i mi-a spus c` ar trebui s` m` simt foarte flatat c` am fost tradus de Ernest Wichner. I-am mul]umit frumos [i am asigurat-o c` m` simt \ntocmai. Adev`rul este c` am f`cut o echip` bun` cu Ernest: am\ndoi fum`tori, am\ndoi b`utori de vin, am\ndoi posed\nd un dram de umor. De altfel, dragostea pe care am\ndoi o avem pentru Gellu Naum a f`cut \n a[a fel \nc\t am ajuns s` ne purt`m ca doi fra]i. Cum el pare mai t\n`r dec\t v\rsta pe care o are, iar mie mi se d` mai mult dec\t scrie \n buletin, diferen]a de 20 de ani dintre noi este aproape anihilat`. {i asta este foarte bine.

MERIDIANE

(de la dreapta la stînga) Ernest Wichner, Hubert Burda, Peter Handke

Lidija [i Ostap, colegii mei Lidija Dimkovska este macedoneanc`, trìe[te \n Slovenia [i vorbe[te la perfec]ie româna. Ostap Slyvynksyj este ucrainean [i vorbe[te o englez` foarte bun`. Ei au fost colegii mei de Burda Preis. Mi-a pl`cut de ei. Am stat la [uete, am b\rfit [i ne-am distrat foarte tare pe seama a doi can]oneti[ti italieni, pe care Hubert Burda ia invitat s` ne c\nte, s\mb`t` seara, \n Franzenstube. Lùtarii `[tia italieni erau absolut ridicoli, dar magnatul Burda trìa cu intensitate fiece melodie pe care o c\ntau. V`z\ndu-i la \nceput, c\nd \nc` nu c\ntaser` nimic, le-am spus Lidijiei [i lui Ostap c` ori s\nt ni[te badigarzi excentrici (erau \mbr`ca]i la fel, adic` la fel de penibil), ori fac parte din vreo recent \nfiin]at` sect` a lui Michael Jackson, sucursala Offenburg. C\nd au \nceput s` performeze, unul la chitar`, cel`lalt la acordeon, mi-am dat seama c` n-aveau nimic de-a face cu Michael Jackson. Pentru c` i-am f`cut s` r\d`, Lidija m-a invitat \n Slovenia, iar Ostap, \n Ucraina. Eu \nc` nu i-am invitat \n România.

{i poe]ii m`n\nc` [i beau Ernest m` prevenise c` atmosfera din jurul acestui premiu va fi una relaxat`, [i a[a a [i fost. Cu excep]ia festivit`]ii de decernare a premiilor, c\nd au existat c\teva discursuri [i vreo trei mo-

Ernest Wichner

MERIDIANE

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

mente muzicale (dou` Haydn [i unul Mozart) ale cvartetului Schilli din Offenburg, toate celelalte activit`]i au fost degajate. De altfel, premiile astea au fost mai mult un pretext pentru a m\nca, a bea [i a vorbi. {i pot s` v` garantez c` s-a m\ncat [i s-a b`ut foarte bine. Vineri sear`, am „servit“ un porc „Schloss Staufenberg“, ]inut dou`sprezece zile \ntr-un vin Riesling [i g`tit apoi timp de [ase ore. Nu m` omor dup` porc, dar pulpa aia sau ce-o fi fost avea un gust al naibii de bun. A doua zi, la pr\nz, au fost delicatese [i mai [i. Nu s\nt gurmand, \ns`, la mult timp dup` ce foamea \[i luase zborul spre alte z`ri, \nc` m\ncam. Unul dintre felurile astea era un piept de pas`re zbur`toare [i, \mpreun` cu Ernest, nu nimeream deloc cuv\ntul. Prepeli]`, zicea Ernest. Nu, nu e prepeli]`, zicea tot Ernest. Pot\rniche? – \l \ntrebam eu. Nu, nu e pot\rniche, \mi zicea el. Privighetoare? Nu. R\ndunic`? Nu. Cioc`nitoare? Nici vorb`. Bufni]`? Cum ar fi putut s` fie bufni]`? Era cioc\rlie. Precedat` de ni[te fructe de mare [i urmat` de un obraz sub]ire de vit`. Vorba aia: obrazul sub]ire de vit` cu cheltuial` se ]ine pe plit`.

[i Novalis, germana mea vorbit` este mai degrab` inexistent`. Deocamdat`. Singurele persoane cu care vorbesc fluent limba german` s\nt chelnerii [i diverse persoane de pe strad`, pe care le rog s` \mi spun` cum ajung \n locul cutare sau cutare. S\mb`t`, la Offenburg, am avut dou` lecturi, am vrut s` citesc \n german`, dar Ernest mi-a zis c` mai bine nu. L-am l`sat pe el s` fac` asta [i foarte bine am f`cut. A doua lectur` s-a desf`[urat \n aer liber, \ntr-un parc unde exist` o piatr` comemorativ`, \n memoria lui Felix Burda, fiul lui Hubert Burda, care a murit de cancer la v\rsta de 34 de ani. Undeva, mai \n ad\ncul acestui parc, se afl` un monument, cu o scen` \ncadrat` de ni[te coloane. Fiecare, atunci c\nd \i venea r\ndul, se a[eza la o m`su]`, citea un poem \n limba lui, apoi revenea \n public [i, pe scen`, venea traduc`torul, care citea versiunea \n german` a poemului citit de autor, plus alte c\teva. Ernest a citit vreo patru-cinci poeme de-ale mele [i pesemne c` le-a citit foarte bine, din moment ce auditoriul a r\s, pe alocuri, \n hohote.

Nu vorbesc german` dec\t cu persoane c`rora n-am ce s` le spun Ostap Slyvynsky, Lidija Dimkovska, Iulian T`nase

De[i am \n spate vreo 15 ani de german` [i un bacalaureat la limba lui Franz Beckenbauer

Tu [i România În toamna anului trecut am petrecut o lun` \n Hong Kong [i China, ca visiting writer al International Writers Workshop, o copie a mult mai cunoscutului International Writing Program din Iowa. N-am avut nici o clip` tenta]ia [i preten]ia de a reprezenta România. M-am reprezentat pe mine [i-at\t. A[a [i acum, \n Germania. Nu România m` trimisese \n Hong Kong, s` o reprezint, nu România m-a rugat s` dau o fug` p\n` \n Germania. M` \ndoiesc c` România [tie c` scriu poezie. Apoi, scriitorii nu s\nt politicieni. Ei s\nt ni[te fiin]e solitare [i ne\nregimentate poetic sau politic, care nu [i-au c\[tigat mandatul de scriitori la nu [tiu ce alegeri. Dar am observat c` tenta]ia asta, de reprezentare na]ional`, \i b\ntuie pe mul]i români care ajung \n str`in`tate, [i n-au dec\t. Personal, cred c` mai cinstit este s` te reprezin]i pe tine [i s` o faci c\t mai bine posibil. România e mare, se descurc` [i f`r` tine. ■

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

exist` un reprezentant al Partidului Pira]ilor \n PE – discu]ia se poart` deja \n al]i termeni. Inten]ia unor membri ai PE de a regulariza Internetul (reglement`rile propuse s\nt, de fapt, metode de regularizare [i ra]ionalizare pe principii str`ine de inten]iile utilizatorilor) s-a lovit de opozi]ia europenilor care s-au unit \ntr-o puternic` re]ea de advocacy: blackouteuro pe.eu [i laquadrature.net. În cazul extinderii copyright-ului pentru \nregistr`rile sonore a existat o opozi]ie chiar din partea statelor (România a f`cut parte din minoritatea care s-a opus, semn c` totu[i partida nu e pierdut`). Exist` [i un site care urm`re[te problema: sound copyright.eu. Se pare c` \n Uniunea European` cet`]enii s\nt mult mai dinamici \n ap`rarea drepturilor digitale dec\t cei de peste ocean. P\n` acum, ini]iativele care vor s` reglementeze transversal Internetul, de jos \n sus, nu au avut succes. Criza financiar` nu a dus la c`derea unor companii mari din mediul online, a[a cum s-a \nt\mplat \n dot-com bubble din anii 1998-2001. Dimpotriv`, c\teva companii [i-au p`strat cre[terea economic` [i nu au f`cut reduceri de personal. Dar criza s-a manifestat \n Internetul local. Pentru culturile mici, cum e cea român`, \n care con]inutul digital e de cele mai multe ori adaptat sau agregat din alte surse, criza se face sim]it`. Cum un website \n limba român` nu poate atinge popularitatea unuia \n englez` sau spaniol`, aten]ia pentru con]inutul original e sc`zut`, iar \n momente de criz`, chiar neglijat`. Produc]ia de con]inut necesit` investi]ii care nu se pot \ntoarce u[or, externalit`]ile pozitive \n re]ea fiind mici, pentru c` re]eaua e mic`. Cifra utilizatorilor de Internet e de peste 7 milioane \n România [i s\nt \n jur de 340.000 de domenii \nregistrate „.ro“. Dac` am ad`uga blogurile pe platforme interna]ionale, probabil am ajunge la 400.000 de site-uri. O medie de 17,5 utilizatori per site (desigur, calculul nu reflect` realitatea, c`ci unele bloguri au 2-3 vizitatori/zi, iar alte site-uri, 1 milion). Dar e o cifr` care explic` de ce interesul pentru con]inut e mic. Poate interesul pentru libertatea digital` e mai mare. DC++ poate oferi r`spunsul. ■

Constantin Vic`

Jurnal de Internet A venit vara, iar capacitatea de a scrie un text coerent cap-coad` scade propor]ional cu cre[terea temperaturii. Anul acesta e anul procesului The Pirate Bay (spectrial) [i al tensiunilor dintre sus]in`torii [i acuzatorii propriet`]ii intelectuale. Tot \n acest an e mai clar ca niciodat` c` Google devine noul Suveran, l`s\nd \n urm` Microsoft, b`tr\nul colos al anilor ’90. Dar oare putem s` vedem \n Google un partener de colaborare sau un suveran feudal benevolent? Din ce \n ce mai mult \nclin spre a doua versiune. De altfel, dac` privim world wide web-ul, la nivelul de con]inut, pare un mare domeniu feudal \n care c\]iva suverani \[i disput` sufletele noastre: Google, Facebook, Twitter, guvernul SUA. Ace[ti suverani duc o politic` de neagresiune \ntre ei, dar c\t va mai dura? Rela]ia cu utilizatorii-vasali e mult mai complicat` [i dual`: pe de o parte, s\nt presupuse libertatea [i respectul pentru utilizatori [i pentru via]a lor privat`; pe de alta, e clar c` aceast` libertate [i aceast` intimitate se opresc acolo unde \ncep rela]iile de proprietate intelectual`. Dar, a[a cum observa digerati Paul Graham (paul graham.com), c\nd o companie \ncepe s` lupte pentru proprietatea intelectual` e un semn c` a pierdut b`t`lia adev`rat`, pentru utilizatori. Pachetul Telecom nu a trecut prin Parlamentul European (PE), dar e doar \nceputul unei negocieri intense. Ce-i drept, din acest an

colaje de Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

FRAGMENTE

David Le Breton

Dominan]a privirii traducere de Liliana Rusu

Lumea omului gr`bit Privirea de]ine ast`zi suprema]ia \n societatea urban`. Simmel anticipase acest lucru la \nceputul secolului, atunci c\nd nota c` „raporturile dintre oameni \n marile ora[e, \n compara]ie cu cele din ora[ele mici, se remarc` prin superioritatea net` a activit`]ii vederii fa]` de cea a auzului. {i aceasta nu doar datorit` faptului c`, \n ora[ele mici, \nt\lnirile pe strad` au loc, mai tot timpul, \ntre persoane care se cunosc [i care schimb` c\teva cuvinte [i al c`ror aspect exterior transpune imediat \n minte \ntreaga personalitate a interlocutorului – [i nu doar pe cea aparent`, ci, \nainte de toate, datorit` mijloacelor de comunicare publice…“. Cum grano salis, aceast` constatare pare din ce \n ce mai corect`. Este specific ora[ului faptul de a-i pune pe trec`tori \n postura de a se privi unii pe al]ii (mai de aproape sau mai de la distan]`, \n func]ie de zon`). Dar sociabilitatea occidental` \mpinge ast`zi aceast` logic` destul de departe, prin intermediul unor principii arhitecturale care s` favorizeze vizibilitatea: culoare lungi, cu perspectiv` larg`, etaje decalate care dau spre o esplanad`, holuri goale, pere]i

desp`r]itori opaci \nlocui]i cu sticl` [i, pe deasupra, sateli]i capabili s` focalizeze [i s` surprind` conversa]ii intime \n plin` strad`. Turnurile \nalte care se ridic` deasupra ora[elor sau a zonelor periferice s\nt punctele de observa]ie anacronice ale unei lumi care, oricum, pare s` nu mai aib` nimic de ascuns. Ele reprezint` ultimele tu[e ale unei supraexpuneri a spa]iului social. Privirea a devenit sim]ul suprem al modernit`]ii. Proliferarea camerelor video \n magazine, g`ri, aeroporturi, b`nci, metrou, uzine, birouri, str`zi sau intersec]ii deviaz` privirea \nspre o func]ie de supraveghere, c`reia nimeni nu-i scap`. Circula]ia pietonal` sau rutier` favorizeaz`, de asemenea, privirea, nu doar din motive de confort sau de fluiditate a circula]iei, dar [i din motive de via]` sau de moarte. Indicatoarele scrise sau iconice se \nmul]esc p\n` c\nd devin confuze. Vigilen]a devine necesar` pentru a nu ne pune, \n tot acest labirint de semne, propria existen]` \n pericol. Vedem – din ce \n ce mai mult – lumea prin ecrane [i nu doar prin cele ale dispozitivelor audiovizuale cunoscute (televizor, video, monitoare), ci, \n acela[i mod, prin parbrizul ma[inii

■ David Le Breton este profesor la Universitatea Marc-Bloch din Strasbourg [i membru al Institutului Universitar din Fran]a. Autor a numeroase lucr`ri, el a publicat la editura PUF Sociologie du corps (1992), Passions du risque (1991), La sociologie du risque (1995), Anthropologie de la douleur (1995), Du silence (1997), Les passions ordinaires. Anthropologie des émotions (1998), L’adieu au corps (1999), Éloge de la marche (2000), Signes d’identité. Tatouages, piercings et autres marques corporelles (2002), Conduites à risque – L’Interactionnisme symbolique, de Blumer à Goffman (2004).

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

sau prin geamul de la tren, imagini ce par ciudate, asem`n`toare cu cele men]ionate mai sus, cl`diri \nalte, mari ansambluri, turnuri ce defileaz` [i ofer` o vedere spre exterior ca [i cum ai privi o scen`. „Turnul de 420 de etaje care serve[te de pror` Manhattan-ului, scrie Michel de Certeau, continu` s` fie subiect de roman, f`c\nd complexitatea ora[ului mai lizibil` [i din mobilitatea sa opac`, un text transparent. Texturologia imens` pe care o avem sub ochi, este ea altceva dec\t o reprezentare?“ Din momentul \n care privirea se ridic` suficient deasupra solului [i trece de acoperi[ul caselor pentru a domina spa]iul de sus, individul \ncepe s` con[tientizeze ciud`]enia pozi]iei sale [i are senza]ia c` totul este un fel de iluzie. În anumite cartiere, acest sentiment este accentuat de vidul care \nv`luie cl`dirile a[ezate ca ni[te cuburi \ntr-un spa]iu aseptizat. La extrema cealalt`, cartiere, ora[e, concepute ra]ional, \n care totul este func]ional, par s` resping` omul [i experien]a sa senzorial`. Macheta ora[ului Brasilia este frumoas` de privit, cu forma sa de vultur [i blocurile sale regulate, geometrice. V`zut din a-

vion, ora[ul este fascinant. Dar, pentru omul din strad`, acest ora[ este un imn \nchinat privirii abstracte (geometrice), ostil celorlalte sim]uri [i plimb`rii trec`torilor. Este un ora[ \n care [tii foarte bine c` ai posibilitatea s` faci ceva, dar \n care nu te plimbi dec\t pu]in. Acesta este, f`r` \ndoial`, [i farmecul s`u, acela de a \ntoarce ostentativ spatele sensibilit`]ii. Este bine cunoscut`, \n acest sens, butada unui cosmonaut sovietic \n vizit` la Brasilia, care le declara gazdelor sale c` nu-[i imaginase niciodat` c` avea s` ajung` at\t de repede pe Marte. Privirea, sim] al distan]ei, al reprezent`rii, ba chiar al supravegherii, este vectorul esen]ial al aproprierii de c`tre om a mediului s`u \nconjur`tor. Am putea, f`r` \ndoial`, s` consider`m drept o replic` adus` sim]ului pragmatic al privirii \n ora[ele moderne anumite practici ap`rute \n Statele Unite prin anii 1960: graffiti [i arta modern` mural`, mai ales. O \ncercare de a reda un sens, de a reg`si o str`lucire a privirii \n \mpestri]area culorilor [i stilul grafismului. Primele graffiti au ap`rut \n 1961, \n cartierele cele mai defavorizate ale New York-ului. La \nceput,

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

FRAGMENTE

mijloc de a indica coordonatele furnizorilor de droguri, aceast` practic` deviaz` pu]in c\te pu]in, transform\ndu-se \ntr-o afirmare colectiv` a identit`]ii. Metroul cunoa[te, [i el, o metamorfoz` remarcabil`. Semne multicolore devoreaz` pere]ii [i-[i r`spund de la o cl`dire la alta. |n acela[i timp, arta mural` introduce motive [i culori \n spa]iul prea func]ional al ora[elor. Privirea este din nou solicitat`, dar regimul s`u nu mai este acela[i. O deviere ludic` \l apropie de o senzorialitate mai fericit`, deloc \ncurajat` de re]eaua urban`. Gestul colectiv sau individual care pune st`p\nire pe aceste buc`]ele de spa]iu pentru a-[i l`sa amprenta reprezint` o form` de rezisten]` \mpotriva structurii ora[ului [i a condi]iilor de via]` pe care organizarea sa le impune, \n special prin afi[ele publicitare care acoper` str`zile. Este dorin]a de a reda privirii un loc de explorare, de descoperire, de surpriz`. Pentru o clip`, privirea nu mai este supus` fascina]iei, ci se afund` \n jocul sim]urilor. Corpul prime[te un binecuv\ntat moment de pauz`. O anumit` bog`]ie a lumii \i este din nou prezentat` utilizatorului ora[ului. Supunerea ora[ului \n fa]a circula]iei automobilelor nu este foarte favorabil` experien]ei corporale a omului. „Traseul organic al vechilor cartiere“ (C. Petonnet), care invita la hoin`real`, stimula senzorialitatea [i raporturile pl`cute \ntre oameni, care multiplica spa]iile de \nt\lnire, surprizele, acest traseu nu prea mai exist`. C`ile pietonale s\nt o \ncercare de a reda citadinului o libertate senzorial` [i de comunicare mai mare, de a reintroduce \n mijlocul ora[elor o dinamic` corporal` pe care num`rul mare de ma[ini [i \ngustimea obi[nuit` a trotuarelor nu prea o mai permit. Dar redarea unui spa]iu unde s` te po]i plimba este o afacere din care ie[i p`c`lit, \ntruc\t aceste spa]ii s\nt destinate [i comer]ului. Toate centrele ora[elor occidentale s\nt la fel, au acelea[i tipuri de magazine, acelea[i m`rci comerciale, acelea[i \nsemne publicitare, printre care mai s\nt aruncate, la \nt\mplare, sub form` de decor, c\teva r`m`[i]e intacte \nc` (dar pentru c\t timp): monumente, g`ri, fluvii, r\uri, lacuri, litoralul etc. Ora[ul este acum mai pu]in un spa]iu pentru plimbare [i mai degrab` o re]ea de itinerarii

care trebuie parcurse pentru a nu bloca circula]ia. Unul dintre primele lucruri pe care le remarc` un emigrant (sau un c`l`tor care se \ntoarce din Africa sau din Asia, de exemplu) este viteza cu care circul` pietonii \n ora[e. Un t\n`r emigrant venit din Senegal \[i aminte[te, astfel, de prima sa c`l`torie cu metroul: „Ei, \nceti[or, ce ne gr`bim a[a ca nebunii!“. Colegul mi-a explicat: „A[a-i aici. Toat` lumea d` buzna“. Era t\rziu, cam pe la 5-6 seara. Era ora la care toat` lumea se \ntorcea de la munc`. Am spus: „Dar s\nt oameni care dau peste mine. M` lovesc“. El mi-a r`spuns c` nu, acest lucru se \nt\mpla doar pentru c` fiecare se gr`be[te… Am \ntrebat: „Cum a[a? Da’ ce, s\ntem \n r`zboi?“. Colegul mi-a r`spuns: „Nu, nu e r`zboi, e lumea care se gr`be[te s` ajung` acas`“. Pentru omul care se deplaseaz`, numai privirea conteaz`, propriul s`u corp este, dimpotriv`, acela care \l \mpiedic` s` avanseze. Societ`]ile occidentale au \nlocuit lipsa bunurilor de consum cu lipsa de timp. Aceasta este lumea omului gr`bit.

Zgomote Via]a de zi cu zi este plin` [i de zgomote: voci [i gesturi ale celor apropia]i, aparate electrocasnice, radio, televizor, discuri, sc\r]\it de parchet, robinete, ecoul str`zii sau al vecinilor, soneria telefonului. O re]ea ne\ntrerupt` de sunete ne impregneaz` existen]a [i \i d` un aer familiar. Dar, cel mai adesea, sunetul apare \n con[tiin]a contemporanilor ca un lucru nepl`cut: zgomotul. Zgomotul deranjeaz` de-a lungul zilei, sunetul ascu]it transform\ndu-se \n stres. Nenum`rate pl\ngeri \nregistrate pentru disconfort \n ceea ce prive[te calitatea vie]ii au ca obiect zgomotul: l`tr`turi nedorite ale c\inilor (chiar [i \n ora[e), televizor, radio, combine muzicale date la maximum. Mai greu de contracarat s\nt ma[inile [i circula]ia lor ne\ntrerupt`, trecerea camioanelor, lucr`rile, sistemele de alarm` care se declan[eaz` f`r` motiv, sirenele ambulan]elor sau ale poli]iei, zgomotul ma[inilor de tuns iarba la ]ar` etc. Un sunet mai strident dec\t vocea uman` [i care vine pe nea[teptate te face s` tresari, \]i mobilizeaz` imediat \ntreaga vigilen]`, cre\nd o stare de alert` foarte

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

nepl`cut`, dac` nu \nceteaz` repede. La Paris, \nc` la \nceputul secolului, Rilke declara c` agita]ia sonor` nu \nceteaz` nici m`car noaptea. „{i c\nd te g\nde[ti c` nu pot s` dorm cu fereastra \nchis`. Tramvaiele circul` prin camera mea. Ma[inile trec peste mine. O u[` este tr\ntit` pe undeva, un geam cade [i se face ]`nd`ri. Aud hohote de r\s, fo[netul delicat al paietelor. Apoi, deodat`, un zgomot surd, \nfundat… cineva urc` pe scar`. Se apropie, se apropie, a ajuns, a[teapt`, nu se gr`be[te, trece. {i iar`[i strada. O femeie ]ip`: Ah, da’ mai taci din gur`, c` nu mai pot. Tramvaiul electric sose[te \n vitez`, foarte zgomotos, trece pe deasupra, calc` totul \n picioare. Cineva strig`, oameni alearg`, se adun`, un c\ine latr`. Ce u[urare e acest c\ine! Spre diminea]`, apare chiar [i un coco[ care c\nt`, [i deliru-i infinit. Apoi, deodat`, adorm.“ Via]a social` dezv`luie un fond sonor care nu \nceteaz` niciodat`. Concentra]ia urban`, asociat` cu omniprezen]a mijloacelor tehnice (automobile, autobuze, motociclete, ciclomotoare, metrou), transform` acest fundal \n zgomot. Noi nu primim bine informa]iile acustice dec\t dac` ele eman` din noi sau dac` noi avem posibilitatea s` ac]ion`m asupra lor.

La fel cum nici propriile mirosuri corporale nu prea ne deranjeaz`, zgomotele pe care le producem nu s\nt percepute ca fiind deranjante. Doar ceilal]i fac zgomot. Lini[tea este, ast`zi, o senza]ie rar` sau doar simplu confort acustic. Cu excep]ia parcurilor, a cimitirelor sau a bisericilor, celelalte locuri din ora[ s\nt zgomotoase. Casa sau apartamentul apar, astfel, \n principiu, din acest punct de vedere, ca o zon` privilegiat` de amortizare a zgomotelor din exterior [i de \nt\mpinare a sunetelor familiare, care dau omului sentimentul securit`]ii personale. Dar, adesea, ele nu pot ]ine departe infiltra]iile sonore din exterior. Uneori, anima]iile comerciale de pe str`zi sau din cartiere \[i difuzeaz` jocurile sau muzica prin megafoane. Zgomotul este tipul cel mai perfid de poluare produs` de modernitate, de care este cel mai greu s` te aperi. Adesea, deprinderea cu zgomotul d` senza]ia c` acesta s-a diminuat [i c` nu mai deranjeaz` chiar at\t de tare. Cum este cazul \n anumite ateliere, \n care muncitorii sf\r[esc prin a se obi[nui cu zgomotul, \n ciuda vacarmului ma[inilor. Ne obi[nuim cu o intensitate sonor` puternic`, p\n` la urm` muncim, dormim, scriem,

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A U G U S T 2 0 0 9

FRAGMENTE

citim, m\nc`m, tr`im \ntr-un loc zgomotos. Dar copiii expu[i la zgomot \nva]` mai greu s` citeasc`. Persisten]a unui nivel sonor ridicat \i \mpiedic` s` \n]eleag` semnele [i s` le asocieze unor \n]elesuri precise. Ă&#x17D;i \mpiedic` s` se concentreze. La fel ca un televizor care func]ioneaz` \n permanen]`. {i-atunci, ceea ce seam`n` cu o ap`rare eficient` devine, dimpotriv`, un handicap pentru o mai bun` integrare social`. O persoan` care nu se poate ap`ra \n fa]a zgomotului este supus` unui stres constant, unei st`ri de surescitare de care nu este \ntotdeauna con[tient`. Ă&#x17D;n acest sens, zgomotul este la fel de insuportabil ca [i lini[tea absolut` specific` absen]ei senza]iilor. Chiar dac` organismul este afectat pu]in c\te pu]in de o supra\nc`rcare sonor`, zgomotul este resim]it diferit de fiecare persoan`, nu este o certitudine obiectiv`. Judecata fiec`ruia accentueaz` sau atenueaz` efectele posibile ale stresului sonor. Adep]ii walkman-ului ascult`, astfel, muzic` f`r` filtrare aerian` [i la o frecven]` \nalt`. Ei \[i construiesc un perete sonor cu acest instrument [i merg parc` \nconjura]i de un fel de bul` acustic`, gata s` se sparg`. Astfel, zgomotul unuia este acompaniament sonor familiar pentru cel`lalt. No]iunea de zgomot este o judecat` de valoare asupra unui stimul. Bachelard poveste[te, \n acest sens, c` el se ap`r` de agresiunea ciocanelor pneumatice care ac]ioneaz` pe strad`, \ntr-o zi de lucru, imagin\ndu-[i c` s\nt, de fapt, cioc`nitori. Eliberat de semnifica]ia [i valoarea care \i s\nt atribuite, zgomotul este acceptat, integrat f`r` probleme \n cotidian. O apropiere simbolic` intr`, de asemenea, \n joc \n perceperea sunetelor venite din afar`. De-abia filtrat de un perete desp`r]itor prea sub]ire, un televizor al c`rui sonor nu este, totu[i, dat foarte tare poate fi resim]it ca o agresiune de c`tre vecinul obosit care \ncearc` s` adoarm`, pe c\nd zgomotul ma[inilor de pe strad`, de o frecven]` considerabil mai mare, de mult` vreme nu \l mai deranjeaz`. Zgomotul reprezint`, de fapt, prezen]a nedorit` a celuilalt \n inima dispozitivului personal, o invazie sonor` care te \mpiedic` s` te sim]i bine la tine acas`, protejat \n sfera personal`. Strig`te de copii,

trecerea unui ciclomotor, aspiratorul vecinului sau radioul acestuia s\nt percepute ca fiind tot at\tea agresiuni insuportabile, care duc la consecin]e grave (alterca]ii, insulte). Victima zgomotului \[i vede sfera intim`, c`reia nu i se mai poate abandona, ca devenind permeabil`, violabil` de c`tre cel`lalt. De mai mul]i ani, \ntreprinderile [i agen]iile publicitare realizeaz` c\t de valoroas` este lini[tea \ntr-o via]` cotidian` agasant`. Ast`zi, se pune accentul pe amortizarea zgomotului la

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A â&#x2014;? A U G U S T 2 0 0 9

motoarele ma[inilor, a aparatelor electrocasnice, a ma[inilor de tuns iarba. Un produs se vinde foarte bine dac` este silen]ios. Ne izol`m fonic casa, biroul, atelierele; \n anumite \ntreprinderi, este atenuat zgomotul ma[inilor. Muncitorii care trebuie s` fac` munci zgomotoase s\nt proteja]i acum de c`[ti. Confortul acustic devine o zon` critic` a sensibilit`]ii colective, o valoare unanim`. Fiecare individ \ncearc` s` atenueze zgomotul pe care \l produce [i \[i dore[te ca [i vecinii s`i s` procedeze la fel. Se caut` mai pu]in lini[tea, c\t, mai degrab`, o integrare mai armonioas` a zgomotului \n cotidian, o amortizare a impactului sonor al aparatelor de orice fel, de care este greu s` te lipse[ti.

rosurilor venite de afar`: cele ale arborilor, ale florilor, ale fructelor; cele de p`m\nt reav`n, udat de ploaie sau, dimpotriv`, de p`m\nt uscat de soare. Ă&#x17D;n sfera privat`, numeroase mirosuri predomin`, de[i aten]ia pe care le-o acord`m nu este valorizat`, ba chiar adesea este ascuns`, pe plan social [i cultural. Ele s\nt greu de evocat unei ter]e persoane, mai pu]in atunci c\nd ele i se dezv`luie pe nea[teptate. Acest lucru este dovedit de experien]a tr`it` de doi sociologi, care au f`cut o anchet` despre mirosurile din locuin]` aplicat` unei popula]ii alese la \nt\mplare. Discut\nd cu interlocutorii lor, f`r` a avea un subiect stabilit dinainte, l`s\nd conversa]ia s` curg` de la sine, pe firul asocierilor olfactive, ei fac, \mpotriva voin]ei lor, confiden]e din ce \n ce mai intime, astfel \nc\t doar un sfert din dialoguri se dovedesc utile pentru studiu. Interogat liber despre experien]a sa olfactiv`, fiecare descoper` foarte multe elemente interesante, care, dac` persoanei i se d` ocazia s` vorbeasc` la \nt\mplare, f`r` a \ncerca o anume canalizare a discu]iei spre un anumit subiect, ating detalii intime ale vie]ii cotidiene, a c`ror amintire iese

Mirosuri Mirosurile vie]ii cotidiene anun]` mai \nainte de toate intimitatea. Mirosuri ale propriului corp, ale corpului celorlal]i, ale camerelor din cas`, ale buc`t`riei, ale dormitorului, gr`dinii, str`zii. Varia]ii sezoniere ale mi-

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9 brusc la suprafa]`. În aceast` evocare f`r` nici un fel de constr\ngere, mirosurile devin, astfel, un criteriu de discriminare \n fluiditatea spumei zilelor. Dou` s`pt`m\ni mai t\rziu \ns`, c\nd \nt\lnirile au fost reluate, \narma]i de aceast` dat` cu un chestionar mai rigid, cei doi cercet`tori nu mai primesc altceva dec\t r`spunsurile la care se a[teptau, cele care insist` doar asupra „mirosurilor ur\te“. Adesea discreditat din punct de vedere social, sim]ul mirosului este cel mai pu]in diversificat dintre sim]urile noastre, cel mai pu]in calificabil, chiar dac` este omniprezent [i ac]ioneaz` \n profunzime asupra comportamentelor noastre. Vocabularul olfactiv nu este foarte diversificat [i adesea e depreciativ. Este mai u[or s` spui ce miroase ur\t, dec\t s` precizezi, de exemplu, natura mirosurilor pl`cute. Este sim]ul care opune cel mai mult rezisten]` la identificare, din cauza dificult`]ii de a-l defini [i a reticen]ei de care d` dovad` colectivitatea \n a recunoa[te importan]a sa \n via]a de zi cu zi. {i totu[i, din momentul \n care limita respingerii este dep`[it`, a vorbi despre aceasta permite s` vorbe[ti despre lucruri mai intime. |n mod secret [i pe nesim]ite, via]a cotidian` este str`b`tut` de un amalgam dezordonat de mirosuri. O abunden]` de mirosuri penetreaz` universul nostru senzorial, f`r` ca m`car s` fim con[tien]i de aceasta. Mirosul se atenueaz` rapid, el dispare mai repede dec\t ceilal]i stimuli senzoriali. Pentru a mirosi parfumurile care reprezint` re]eaua olfactiv` a existen]ei [i dimensiunea sa probabil cea mai intim` [i cea mai pu]in transmisibil`, este nevoie de ceva foarte fin, de contrast. C\teva minute s\nt suficiente pentru ca omul s` se adapteze la o anumit` ambian]` olfactiv`, iar mirosul s` dispar` cu totul. Prin simpla sa prezen]`, orice om eman` un miros, care nu are leg`tur` cu felul \n care se spal` sau se parfumeaz`, un miros unic, degajat de pielea sa, [i care se amestec`, f`r` \ndoial`, cu mirosurile celuilalt. La fel ca liniile care \i br`zdeaz` palma, aceste emana]ii \i apar]in doar lui. Studiile efectuate pe copii demonstreaz` u[urin]a cu care ace[tia identific` mirosul mamei. {apte din zece copii de 27 p\n` la 36 de

FRAGMENTE

luni, pu[i \n situa]ia de a alege \ntre dou` tricouri de aceea[i culoare [i de aceea[i form`, \l recunosc pe cel ce a fost purtat de propria lor mam`. O experien]` asem`n`toare a fost efectuat` \ntr-o cre[`, unde copiilor de 20 p\n` la 36 de luni le-au fost date s` miroas` tricourile mamelor lor [i unde s-a \nt\mplat acela[i lucru. Dac` deja se ]inea departe de colegii s`i, copilul pus \n aceast` situa]ie se izoleaz` \nc` [i mai mult. Dac` \nainte era agresiv sau pl\ngea, el se calmeaz` [i adopt` comportamente specifice: se \ntinde pe tricou, \l miroase, \l duce la gur`, \l str\nge la piept. Obiect tranzi]ional, a[a cum \l denume[te Winnicott, acesta apar]ine mamei [i poart`, ca atare, marca sa intim`. Mirosul s`u func]ioneaz`, astfel, ca un \nlocuitor simbolic al prezen]ei ei. Iat` de ce copilul \i va spune, \n mod spontan, infirmierei care \i d` tricoul: „Miroase bine, miroase a mama“. Membrana olfactiv` a fiec`rui om este o marc` a prezen]ei lui \n lume. O urm` u[oar`, pe care cei ai casei sale [tiu s` o recunoasc` printre multe altele. (din volumul Antropologia corpului [i modernitatea, \n curs de apari]ie la Editura Cartier)

■

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

LOCURI DE CITIT Ruxandra Tudor

Fi[e de lectur` pariziene – cum s` cite[ti prin „ochii“ altcuiva – Biblioteca Asocia]iei Nev`z`torilor „Valentin Haüy“ din Paris – un loc nu foarte mare ca spa]iu, \n care lucreaz` doar 18 oameni, dintre care 11 au probleme de vedere – exceleaz` la capitolul organizare, dot`ri [i, nu \n ultimul r\nd, func]ionalitate. Acest lucru este posibil, mi se explic`, dintr-o mentalitate [i o atitudine extrem de pozitive ale francezilor fa]` de persoanele aflate \n dificultate. Luc Maumet, coordonator de programe, \mi spune c` sistemul de func]ionare a bibliotecilor este foarte bine dezvoltat \n Fran]a [i vizeaz` inclusiv publicul defavorizat, respectiv oamenii bolnavi, persoanele din \nchisoare [i cele cu handicap. „Vorbim de oameni care au nevoi speciale, a[a \nc\t totul trebuie adaptat pentru a le facilita accesul la c`r]ile pe care vor s` le citeasc`. Nu consider \ns` c` facem ceva ie[it din comun, ci un lucru absolut normal.“ Ca prim exemplu, dl Maumet ne arat` mesele a[ezate \ntr-una dintre s`lile de lectur`, special adaptate pentru a le putea permite nev`z`torilor accesul cu c\inii-ghizi – toate s\nt bran[ate la re]eaua de curent electric, a[a \nc\t persoanele cu probleme de vedere s`-[i poat` folosi laptop-urile personale sau alte sisteme audio pentru lectur`. Cei care au restant vizual [i pot citi c`r]i \n scriere obi[nuit`, dar cu caractere m`rite, pot folosi l`mpile foarte puternice existente pe fiecare dintre aceste mese. Toate volumele din bibliotec`, indiferent de „tipicul“ lor, respectiv de genul literar sau de forma \n care s\nt redate – c`r]i audio, \n braille

sau \n scriere obi[nuit` cu caractere m`rite –, au informa]ii detaliate, \nc\t cei care vor s` le parcurg` s` nu depind` de o a doua persoan`. „Evident c` exist` \n permanen]` asisten]i – \mi spune dl Maumet –, dar dac` cititorii nu ne solicit` ajutorul, noi vrem s` le respect`m intimitatea. Poate c` ei nu doresc s` le cunoa[tem \nclina]iile religioase, politice sau chiar sexuale! Da, aici avem inclusiv c`r]i hard porn, pentru c` vorbim de o bibliotec` absolut obi[nuit`, cu aproape toate genurile literare, inclusiv erotic. Singura particularitate a acestei biblioteci este faptul c` a fost inaugurat` la \nceputul anului, cu ocazia bicentenarului Louis Braille, [i c` a fost adaptat` nevoilor persoanelor cu deficien]e vizuale.“

C\nd e[ti printre egali, te sim]i \n siguran]` Toate c`r]ile audio din bilbiotec` s\nt disponibile [i \n scriere cu caractere m`rite, pentru cei cu restant vizual, [i \n braille – sectorul cel mai voluminos. Asta pentru c` o carte de dou` volume \n scriere obi[nuit` poate ajunge la cel pu]in zece \n braille, din cauza h\rtiei speciale [i a paginilor, mult mai groase [i mai mari. Ne oprim \n dreptul uneia dintre cele 350 de c`r]i, care se \ntinde pe un raft \ntreg. Una dintre doamnele din grupul nostru, care nu cuno[tea prea bine scrierea braille, fiind nev`z`toare tardiv`, atinge informa]iile „punctiforme“ ale

c`r]ii, \ncepe s` silabiseasc` \n limba francez` [i ne spune: „Cred c` este vorba de... – face o pauz` [i \[i mai trece o dat` v\rfurile degetelor peste \nsemn`ri – is-to-ria Chi-nei \n da-te, parc`. Judec\nd dup` cele... 15, 16, 17 volume, bag seama c` [i istoria este la fel de mare ca ]ara!“. De[i exist` [i persoane care nu locuiesc \n Paris [i care solicit` c`r]ile prin po[t`, majoritatea abona]ilor prefer` s` citeasc` \n incinta bibliotecii, \n spa]iile special amenajate. „Explica]ia – \mi spune Radu Ruba, pre[edintele Asocia]iei Nev`z`torilor din România – este simpl`. Multe persoane, c`rora le-a sc`zut brusc vederea sau care [i-au pierdut-o de tot, se obi[nuiesc greu cu handicapul dob\ndit, mai ales dac` acesta a survenit la v\rsta adult`. Se jeneaz` de noua condi]ie [i au tendin]a s` se ascund`, dar compania altor oameni de aceea[i v\rst`, cu acelea[i mentalit`]i, afinit`]i sau repere \n via]` le schimb` percep]ia. S\nt printre «egali» [i asta le d` siguran]`.“ Pe unele mese s\nt amplasate ma[ini speciale de citit, dar [i calculatoare cu display-uri braille, sintetizatoare vocale [i scanere, care pot fi folosite at\t de nev`z`tori, c\t [i de slab v`z`tori. Ambliopii pot citi [i f`r` ajutorul vocii electronice, direct \n calculator, apropiind sau dep`rt\nd scrisul de pe monitoarele amplasate special pe bra]e telescopice sau folosindu-se de o lup` electronic` ce m`re[te de 64 de ori. Urm`torul sector pe care l-am vizitat a fost cel al filmelor pe suport electronic, toate \n dublu exemplar: pe DVD-uri, cu tot cu imagini – utilizate, \n principal, de slab v`z`tori –, dar [i pe CD-uri audio, doar cu replici [i audio-descrip]ie pentru scenele din film „\n care se \nt\mpl` multe, dar nu se vorbe[te“. La nivel european, \mi explic` Patrick Duchamp, angajat al studioului de \ntregistr`ri al bibliotecii, nu exist` o reglementare care s` oblige difuzarea filmelor cu audio-descrip]ie, dar multe televiziuni [i societ`]i, care furnizeaz` servicii de Internet, opteaz` pentru astfel de filme. Exigen]ele \n ceea ce prive[te nivelul vocii, al expresiei, al fraz`rii sau al intona]iei s\nt \ns` mari, de aceea audio-descrip]ia este f`cut` de „traduc`tori de imagine“ pl`ti]i special pentru serviciile lor.

LOCURI DE CITIT fotografii de Ruxandra Tudor

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

Lectura audio, o pasiune voluntar` Înregistr`rile c`r]ilor au \nceput \n 1968, pe discuri de vinil. În foarte scurt timp, acestea au fost \nlocuite cu benzile magnetice, ajung\nduse la peste 7200 de titluri p\n` \n 2001, dup` care s-a trecut la \nregistr`rile \n format electronic. În prezent, se \nregistreaz` \n jur de [ase c`r]i \ntr-o s`pt`m\n` de lucru, ceea ce \nseamn` mai mult de o carte pe zi. În cazul audio-descrip]iei, „procesarea“ unui singur film dureaz` [i trei s`pt`m\ni pentru c` se pune problema acomod`rii speaker-ului cu textul, a \nregistr`rii propriu-zise [i a montajului. Cei care citesc c`r]i – \n jur de 70 de persoane – lucreaz` singuri, av\nd la dispozi]ie un calculator, o telecomand` cu care s` se autocorecteze [i un specialist care intervine doar c\nd apare vreo problem` tehnic`. Poate cel mai important lucru, \ns`, este faptul c` lucreaz` profesionist [i repede, chiar dac` to]i s\nt voluntari. Îl \ntreb pe dl Ruba ce te poate convinge s` nu str\mbi a lehamite din nas

LOCURI DE CITIT

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 9

[i s` nu refuzi orice propunere – oric\t de salutar` ar fi ea prin scopul final – care nu ar veni, la pachet, [i cu un c\[tig imediat, pre] de niscaiva grade \n plus la traiul c`ldu] de zi cu zi. „Solicit`rile vie]ii nu s\nt la fel de mari ca la noi. Oamenii au o anumit` stabilitate social`, care le asigur` confortul. Tr`iesc \ntr-un mediu comunica]ional lini[tit [i nu exist` false apeluri, false crize, false perturb`ri, nu exist` agitarea oamenilor degeaba, nu exist` ploi care, scurt, s` \nece ora[ul sub ap`... La ei nu exist` multe dintre lucrurile care pe noi ne debilizeaz` mintal.“ La ei, voluntariatul este, cu siguran]`, o stare de fapt, practicat` [i \ncurajat` \nc` din [coal` – studen]ilor la Litere, de exemplu, li se dau credite ori de c\te ori merg [i \nregistreaz` voluntar c`r]i \n studioul asocia]iei. În plus, ei au un anume respect pentru persoanele aflate \n dificultate. C\t am colindat prin Paris, am \ncercat s` observ atent reac]ia oamenilor de pe strad` fa]` de persoanele cu handicap. În România, mi s-a \nt\mplat de multe ori, merg\nd la bra] cu dl Ruba, s` prind din zbor, la vederea noastr`, priviri t\mp-siderate, de parc` – iertat`-mi fie expresia! – am fi fost o giraf` n`t\ng`, la bra] cu un dinozaur \ntr-un minuscul lan de p`pu[oi. Glumeam cu el pe tema asta [i aveam impresia c` peste tot trebuie s` fie la fel. Ei bine, n-or fi ei, francezii, cei mai delica]i \n reac]ii, dar s\nt discre]i, nu te fac s` te sim]i altfel [i fac lucruri m`runte, dar importante tocmai prin normalitatea lor.

Se ofer` s` te ajute s` treci strada, \]i spun ce culoare are semaforul, se ridic` de pe scaun [i-]i ofer` locul sau, pur [i simplu, vin [i te \ntreab`: „Ça va, madame?“. La un anumit nivel, respectul, mi se explic`, este un sentiment care trece dincolo de sfera emo]ional` [i se manifest`, practic, prin redirec]ionarea unor fonduri c`tre institu]iile de profil. În plus, exist` resurse [i din partea statului – guvernul francez, pe baza unui proiect bine structurat, finan]eaz` orice idee care ar putea s` vin` \n ajutorul persoanelor \n dificultate.

Profesioni[ti, dar cu mentalitate [ubred` Studioul Asocia]iei Nev`z`torilor din România a \nceput s` func]ioneze \n 1966. Între timp, pe baza unui proiect PHARE, a fost modernizat din punct de vedere tehnic, iar acum \nregistr`rile nu se mai fac dec\t pe suport electronic, \n paralel cu recuperarea patrimoniului literar imprimat pe band` magnetic` [i pe casete audio. „Noi avem lectori pu]ini, dar foarte talenta]i – \mi spune dl Ruba –, deci la capitolul \nregistr`ri st`m la fel de bine ca cei de la «Valentin Haüy». C\t despre procesul de digitizare, s\ntem foarte avansa]i pentru c` avem [ansa de a lucra cu informaticieni profesioni[ti – românii s\nt extraordinari la informatic` [i c\nd v`d, [i c\nd nu v`d. Marea noastr` problem` r`m\n \n continuare c`r]ile \n braille, pentru care exist` o cerere foarte mare. Statul, \n afara faptului c` nu investe[te \n diversificarea tehnicii, nu pare interesat de multe aspecte. De exemplu, nici p\n` la ora actual`, planul de evaluare a manualelor braille pentru noul an [colar nu a fost avizat de ministrul Educa]iei. De[i noi am depus cererea la \nceputul lunii aprilie, planul \nc` nu a fost \ntocmit de cei din Comisia de evaluare a Ministerului Educa]iei. Pentru ca manualele s` fie pe b`ncile copiilor la 15 septembrie, ar fi trebuit s` \ncepem deja tip`rirea lor, lucru care, din p`cate, nu se \nt\mpl`. {tim s` facem foarte multe lucruri la fel de bine ca francezii, dar resursele [i mentalitatea s\nt cele care s\nt.“ ■

DILEMATECA

august 2009