dilemateca4-mic by Dilema veche

august 2006 DILEMATECA

SCRIERI l

Gheorghe Cr`ciun

INTERVIU

AUTORI

Anul I l nr. 4 l august 2006

Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu, Evgheni]ii

FRAGMENTE

LECTURI

DILEMATECA

C`l`tori, turi[ti, personaje, scriitori

DOSAR

100 PAGINI l 5,50 LEI

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

D E C U PA J E

[terse cu ea. Pe urm` \[i trase \n sus pantalonii, \[i prinse bretelele [i se \ncheie. Trase de u[a [leamp`t` a privatei [i ie[i din semi\ntuneric la aer curat. În lumina vie, u[urat [i limpezit la trup, \[i examin` cu grij` pantalonii negri, man[etele, genunchii, umfl`turile din dreptul genunchilor. La ce or` e \nmorm\ntarea? S` v`d \n ziar.“

Alexandru C`linescu

(James Joyce, Ulise, 1928, traducere de Mircea Iv`nescu, Editura Univers, 1984)

Unde (mai) citim „Împinse cu piciorul u[a [leamp`t` a privatei. S` am grij` s` nu-mi murd`resc pantalonii `[tia pentru \nmorm\ntare. Intr`, plec\ndu-[i capul sub u[orul scund. L`s\nd u[a \ntredeschis`, \n duhoarea de var nestins [i p\nze de paianjen st`tute \[i desf`cu bretelele. Înainte de a se a[eza, privi printr-o cr`p`tur` la fereastra casei de al`turi. (...) A[ezat pe scaunul g`urit \[i desf`cu ziarul \ntorc\nd foile peste genunchii dezveli]i. Ceva nou, [i mai u[or. Nici o grab`. S` mai ]in ni]el. Povestirea noastr` cu premiu. Lovitura de teatru a lui Matcham. Scris` de domnul Philip Beaufoy, Clubul Playgoer, Londra. Onorariul de o guinee pe o coloan` a fost achitat autorului. Trei [i jum`tate. Trei lire [i o treime. Trei lire treisprezece [ilingi [i [ase pence. Citea lini[tit, mai ]in\ndu-se \nc`, \nt\i prima coloan`, apoi \ncep\nd s`-[i dea drumul, o \ncepu pe a doua. Cam pe la jum`tate, sim]ind cum \i cedeaz` ultima rezisten]`, \[i l`s` intestinul s` i se de[erte u[or, citind mai departe, citind \nc`, r`bd`tor, constipa]ia aceea u[oar` de ieri mi-a trecut de tot. Sper c` nu-i prea mare s`-mi deschid` hemoroizii iar. Nu, tocmai c\t trebuie. A[a (...) Citea mai departe, a[ezat calm \n mirosul care se ridica din el \nsu[i. (...) Î[i arunc` privirile \nd`r`t peste cele citite [i, sim]ind cum \i curge lini[tit apa, \l invidie cu bun`voin]` pe domnul Beaufoy care scrisese [i primise onorariul de trei lire treisprezece [ilingi [i [ase pence. A[ putea s` scriu [i eu o schi]`. De domnul [i doamna L.M. Bloom. S` n`scocesc o povestioar` despre un proverb care? Pe vremea c\nd \ncercam s`-mi notez pe man[et` ce spunea ea c\nd se \mbr`ca. (...) Rupse jum`tate din povestea cu premiu [i se

„El a scris-o, Désirée, el a scris recenzia, din pur resentiment profesional, \ntr-o zi cu soare de acum cinci ani [i-a \nmuiat peni]a \n venin [i a str`puns cu ea inima frumosului meu eseu. (...) Vezi, am g`sit un exemplar din Festschrift chiar \n casa lui. Mai precis, la closet. Este o toalet` foarte ciudat`, o camer` spa]ioas`, evident destinat` ini]ial unei alte func]iuni, poate organiz`rii balurilor, \n care a fost montat WC-ul, pe un soclu dintr-un col]. O pardoseal` de gresie [i o l`mpi]` de petrol ce ard ca s` nu \nghe]e ]evile dau \nc`perii un vag aer fantomatic [i monastic. Exist` [i c`r]i, nu volume special selectate pentru a fi citite pe WC, ci tot ce nu a mai \nc`put \n restul casei, de altminteri tapetat` cu tomuri str`vechi ce put a mucegai [i a excremente de viermi. Cartea lui Milestone mi se clocea \n imagina]ie \n momentul c\nd citisem recenzia din TLS*, a[a c` i-am recunoscut imediat leg`tura [i literele aurite de pe cotor. Ce curioas` coinciden]`, mi-am zis, sco]\nd volumul din raft – la urma urmei, nu e un best-seller interna]ional – [i, a[ezat pe closet, l-am r`sfoit. D`-]i seama ce-am sim]it c\nd, ajung\nd la articolul meu, am constatat c` pasajele subliniate corespundeau exact cu cele citite de recenzorul din TLS!! Imagineaz`-]i cum mi-au reac]ionat m`runtaiele! De ce nu mai scrii deloc, Désirée? M` simt foarte singur \n serile astea lungi de iarn` englezeasc`. Ca s`-]i dau o idee despre propor]iile singur`t`]ii mele, \nchipuie-]i c` disear` merg la Seminarul de Catedr`, ca s` ascult o comunicare despre lingvistic` [i critic` literar`!“ (David Lodge, Schimb de dame, 1975, traducere de Virgil Stanciu, Editura Univers, 1999)

* Times Literary Supplement

Lecturi & st`ri T.O. BOBE l Emil BRUMARU l Ioan ES. POP l Emil GALAICU-P~UN Nora IUGA l Angela MARINESCU l Dan C. MIH~ILESCU Ioana NICOLAIE l R`zvan PETRESCU l Lucian Dan TEODOROVICI

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

A N C H E T~ Lectura poate induce st`ri, dar le poate ea [i influen]a pe ale noastre? Nu putem citi cu adev`rat la nervi, dar oare exist` lecturi care ne pot calma? S` ni-l amintim pe Antoine Roquentin, personajul lui Sartre, care umbl` în buzunar cu un exemplar din Eugénie Grandet din care cite[te atunci cînd e plictisit sau cînd îl apuc` Grea]a. Cu to]ii avem c`r]ile noastre care ne binedispun, cu care ne adîncim melancolia sau pe care obi[nuim s` le ]inem pe noptier` pentru a citi cîteva pagini înaintea somnului. Dar ce anume citesc scriitorii c\nd s\nt nervo[i? Ce carte scot din bibliotec` c\nd s\nt veseli? Exist` lecturi de alungat plictiseala? Cu ce carte \[i \mbl\nzesc triste]ile? Ce citesc ei f`r` obliga]ii profesionale, din pura pl`cere a lecturii? Ce citesc noaptea, \nainte de culcare? Dar diminea]a, dup` trezire? Iat` c\teva din lecturile personale [i secrete pe care scriitorii le-au \mp`rt`[it cu noi, cititorii lor! (M. C.) n T.O. BOBE {tiu, cronicarii literari or s` m` urasc`, dar n-am \ncotro, nu pot s` mint: s\nt mai bine de dou`zeci de ani de c\nd citesc aproape exclusiv „din pur` pl`cere a lecturii“. E drept, or fi fost patru-cinci cursuri \n facultate dup` care nu m-am \nnebunit, dar nu pot spune c` le-am citit. Mi-am aruncat pu]in ochii pe ele [i gata, am trecut. Altfel, dac` a[ fi ajuns la satura]ie, a[ fi abandonat Literele [i m-a[ fi \nscris la IEFS sau la regie de film. Citesc, a[adar, cam tot ce \mi pic` \n m\n` [i, prin for]a \mprejur`rilor, \mi pic` mai ales proz`, fic]iune. Poezia, c\t` se public` \ntr-un an [i se mai [i g`se[te \n libr`rii, \i ajunge unui cititor pentru cel mult o s`pt`m\n`. Citesc, de asemenea, c\nd [i c\nd, c`r]i de popularizare a [tiin]elor, de psihiatrie sau ciud`]enii al c`ror titlu \mi face cu ochiul. Cum perioadele mele de veselie [i de triste]e alterneaz` at\t de rapid c` m` enerveaz`, ce am spus p\n` acum se aplic` nediscriminatoriu tuturor acestor st`ri. Cu plictiseala e alt` poveste. Nici asta nu mi s-a \nt\mplat de mult, dar, dac` m-a[ plictisi, a[ aplica sfatul rabinului din banc, acela care i-a spus lui I]ic, venit la el s` se pl\ng` de str\mtoarea spa]iu-

n STÁRE, st`ri, s.f. 1. Situa]ie \n care se afl` cineva sau ceva; mod, fel, chip \n care se prezint` cineva sau ceva. 2. Fel \n care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispozi]ie \n care se afl` cineva. 3. Situa]ie material` (bun`); avere. l Loc. adj. Cu stare = bogat, \nst`rit. 4. (Înv.) Categorie, grup sau p`tur` social`. l Grad, ierarhie, treapt` social`. – V. sta. Sursa: DEX ’98

lui locativ, s`-[i bage \n cas`, pe r\nd, capra, vaca [i alte or`t`nii. A[ citi, a[adar, [i sf`tuiesc pe oricine s` fac` la fel, c\teva pagini din Ion L`ncr`njan sau din Ion Brad sau din Dinu S`raru. Garantez c`, odat` l`sate din m\n` c`r]ile respectivilor, plictiseala o s` dispar` ca [i c\nd nici n-ar fi fost. n Emil BRUMARU C\nd \ncepi s` cite[ti din pl`cere, e[ti pierdut! Ai tr`it o via]` [i iat`! ea se sub]ie, dispare cu tot ce are mai concret: za]ul iubirilor tale mirosind brutal a transpira]ie de subsuoar`... cearceafurile mototolite \n fuga armonioas` a amorului matinal... Încarcerarea \n pagin` e definitiv`. Respiri aiurit prin pl`m\nii lui Bezuhov. Adulmeci duhoarea zgurii de locomotiv` cu nara Annei Karenina. Î]i treci v\rful limbii peste buze cu par[ivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controleaz`, abject`, la portofel. Emma \]i stoarce, romantic`, vlaga b`rb`teasc` [i apoi dore[te s` te sinucizi \mpreun` cu d\nsa... {i c\te [i mai c\te nu ]i se pot \nt\mpla! Copil, adolescent, matur, m` cufundam inocent \n lecturi interminabile. Nu le b`nuiam pericolul mortal. Cu tim-

„C\teodat`, noaptea, mi se citesc – ca o form` de odihn` binevenit` – romane poli]iste, care-mi plac mult [i care continu` s` m` intereseze, mai ales c\nd nu-s prea poli]iste, adic` atunci c\nd personajele prevaleaz` asupra ac]iunii, \ntotdeauna cam mecanic`.“

A N C H E T~

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

pul, mi-am dat seama de „vampirismul“ feroce al c`r]ilor. Înc` o clip` [i deveneam, pe h\rtie, \n h\rtie, fraza f`cut` din litere \nm`nunchiate \n cuvinte... M` dizolvam \n singur`tatea, nu a mea, ci a lui Robinson Crusoe! C\nd \ncepi s` cite[ti din pl`cere, e[ti pierdut! Ruga]i-v` pentru sufletul meu...

cum a[ \mplini un ritual de purificare, Demonii lui Dostoievski, din care au ie[it [i Kafka, [i Soljeni]\n. Maestrul [i Margareta lui Bulgakov [i MoskovaPetu[ki, de Venedikt Erofeev (\n original, dar [i \n traducerea regretatului Emil Iordache) – ori de c\te ori \mi cad sub m\n`, at\t la nervi, c\t [i la mare veselie. Triste]ea mea se l`f`ie \n c`r]i precum Dac` \ntr-o noapte de iarn` un c`l`tor, de Italo Calvino, dar [i \n Dic]ionarul khazar al lui Milorad Pavicˇ (\n traducerea rus`), poate cel mai mare roman al tuturor timpurilor. Din pur` pl`cere, \nt\rzii asupra Crailor de Curtea-Veche ai lui Mateiu Caragiale; f`r` obliga]ii [i nesilit de nimeni, nici nu [tiu de c\te ori am deschis Ferestrele zidite ale lui Alexandru Vona. O singur` carte am tot purtat-o cu mine, dac` nu cumva ea m` poart`, prin toate str`in`t`]ile – Întoarcerea lui Immanuel, de Virgil Mazilescu. Acas`, Poemul care nu poate fi \n]eles al lui Ion Mure[an \mi ]ine de ur\t, de vreo 12 ani. C\t despre cartea pe care a[ fi vrut cu adev`rat s-o citesc, ei bine, cum n-am dat \nc` peste ea, tocmai o scriu...

n Ioan ES. POP De mai mult` vreme citesc din obliga]ie de serviciu [i o fac mai tot timpul zilei, motiv pentru care lecturilor de pl`cere, pe care le-am practicat zeci de ani \n orice moment din zi [i din noapte, le aloc tot mai pu]in r`gaz. Totu[i, c\nd simt nevoia de a scrie un poem, citesc Rimbaud sau Cristian Popescu, pentru a m` \nt`r\ta; c\nd mi-e fric`, m` \ndrept spre c`r]ile de rug`ciuni, c\nd vreau s` m` cutremur, iau o carte de Carlos Castaneda, c\nd m` \ndr`gostesc, murmur de parc` a[ citi versuri din Eminescu [i la fel fac atunci c\nd m` revolt` oc\rmuirile; c\nd beau, citesc ce-mi cade \n m\n`, dac` s\nt acas`, bine\n]eles, iar c\nd m` simt fericit, citesc cele mai pu]in preten]ioase c`r]i, dar cum m` simt fericit suficient de rar pentru a nu citi prea multe c`r]i de m\na a doua, pot zice c` \nc` s\nt un cititor… citit.

J.L. BORGES

n Emil GALAICU-P~UN S\nt un cititor \nr`it, mai pu]in unul „umoral“, astfel c` nu-mi fac lecturile, alias veacul de om de litere, \n func]ie de secre]iile bilei sau de \nvolbur`rile s\ngelui. Relecturile – da! fiindc` o anumit` stare cere o carte pe m`sur`. Recitesc cel pu]in o dat` pe an,

n Nora IUGA Ador dimine]ile lungi f`r` motiv, care seam`n` at\t de bine cu melancolia, nu le-a[ schimba pentru nimic \n lume cu triste]ea altuia. S\nt ca o ploaie sub]ire privit` de la fereastr`, ca o femeie frumoas` care nu te prime[te. Plou` \n tine. Nu pot s` citesc, scriu. Nici triste]ile cu motiv, triste]ile comune, g`l`gioase nu m` \mping spre c`r]i. Mai bine m` duc la coafor. C\nd m` bucur

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

A N C H E T~

frenetic, m` cheam` periferiile, \njur`turile c`ru]a[ilor, puradeii care fac pipi \n rigol`, fata care \[i vopse[te obrajii cu boia [i r\de \n geamul p`tat de mu[te. R\d [i eu odat` cu ea. Întind peste o bucurie \nc` o bucurie ca usturoiul pe felia uns` cu untur`. Pentru c` bucuria nu e niciodat` de ajuns. Nu citesc. Cum s` citeasc` calul sc`pat din ham? Cum s` citeasc` un copil care se joac` cu o minge spart`? Plictiseala vine tiptil, parc` mi-ar turna cineva goût-à-goût plumb \n artere. Corpul nu mai vrea, s\ngele nu mai vrea, mai ales creierul nu mai vrea. M\ng\i degeaba cotoarele c`r]ilor. Ca s` te smulgi din plictiseal`, trebuie s` g`se[ti rosturi: iei m`tura, iei sp`l`torul de vase, deschizi robinetul de ap` cald`, parc` se \nmoaie plumbul. Nu cite[ti, trìe[ti. Uneori ]i se face dor de o pl`cere veche pe care ai vrea s` o retrìe[ti. În noi r`m\n cicluri ne\ncheiate. Ceea ce a fost c\ndva prea pu]in vrea s` se \ntoarc` [i s` mai \ncerce o dat`. M-a[ \ntoarce mereu la Micul Prin], la Vuietul mun]ilor, la Femeia nisipurilor, la Thaïs, la Pr`v`liile cu scor]i[oar`, dintr-o pl`cere neterminat` ca la o femeie pe care o \nt\lneai la mari distan]e de timp [i acum tot o mai dore[ti. N-am avut niciodat` c`r]i de zi, nici c`r]i de noapte. Nici b`rba]i de zi, nici b`rba]i de noapte. Lipsa mea de imagina]ie. C`r]ile vin la mine, nu m` duc eu la ele. C\nd citesc c`r]i mult lùdate, dup` 10 pagini le \nchid [i le uit. Ador s` deschid o carte la \nt\mplare [i s` nu o mai las din m\n`. Cred c` nici atunci nu citesc, trìesc.

jos prin parcuri, shopping-ul suav ori v\rtos, plus tot soiul de chestii domestice, de la c`lcatul rufelor la \ndr`co[area motanului. Nici c\nd s\nt (prea) vesel nu citesc: atunci merge un ceas de \ndesat` b\rf` socio-profesional` cu so]ia, ori taclaua cu un prieten, de nu vreo cur` muzical` cu trufandale, de la Vivaldi la – uite, ce-mi pun acum pentru a milioana oar` – „Mull of Kintyre“ cu Paul McCartney. La mine plictisul, melancolia, triste]ile [i \n genere alunecu[ul ciclotimic \nspre depresie dispar numaidec\t citind cu nesa] memorii, biografii, coresponden]`, jurnale intime, istorii de tot felul. Voyeurism istorico-literar. Cotrob`itul prin pivni]ele altora, trasul cu ochiul [i urechea pe dup` paravane, forfota prin culisele de odinioar` m` tonifiaz` la fel de fermec`tor [i eficient ca o relectur` din Cioran (ceea ce, de altminteri, fac periodic, descoperind invariabil c\te ceva nou, condimentat [i c\t se poate de revitalizant). De exemplu, \n vara asta m-am regalat cu jurnalul portughez al lui Eliade [i jurnalul lui Pierre Drieu la Rochelle, ca [i cu coresponden]a lui Carol I. În fine, la capitolul lecturi de pl`cere niciodat` nu-mi voi refuza un Chandler, un Chase, un John Le Carré, ca s` nu mai zic de Maigret, „coana Agatha“, Holmes, mereu proaspe]i, nu conteaz` de c\te ori [i-n c\te vacan]e i-ai devorat. Lucru valabil (nu mi-e ru[ine s` le pun al`turi!) [i cu Filocalia, cu Pascal sau Patericul. Numai vinul vechi e infailibil.

n Angela MARINESCU Cel mai mult [i mai mult \mi place s` citesc poezie. Citesc poezie \n draci, citesc poezie p\n` ame]esc! Poezia face parte din lucrurile esen]iale \n via]`, precum apa sau lumina. Poezia e pentru mine carne [i eu s\nt o carnivor`. Am repulsie fa]` de cei care m`n\nc` verde]uri. A[adar, citesc poezie indiferent de starea momentului. Dar mai citesc [i eseistic`, [i filozofie [i, de fapt, orice lectur` care m` intereseaz`, m` remonteaz`. Ultima dat` c\nd am citit proz` a fost acum vreo [apte luni c\nd am citit Vechi mae[tri a lui Thomas Bernhard. Cartea e at\t de radical` [i mi-a f`cut at\t de mult bine \nc\t de atunci n-am mai sim]it nevoia s` citesc alt` carte de proz`. De pl`cere mai citesc reviste culturale. Aproape zilnic. Îns` diminea]a, primul impuls este s` calc \n picioare toate c`r]ile lumii [i apoi s` m` uit \n tavan. n Dan C. MIH~ILESCU Nu citesc niciodat` la nervi. Pentru scos dracii folosesc din plin mersul pe

n Ioana NICOLAIE Nervii mei s\nt, de obicei, ezitan]i [i cu o bun` doz` de relativism \n ei. Nu-mi fac multe necazuri, dar, dac` totu[i se \nt\mpl` s` m` supere ceva, nu lectura e cea care func]ioneaz` ca [i calmant. Un [motru general \n cas`, cu sp`lare de gresie [i aragaz, cu covor aspirat [i clan]e lus-

„Ultimul lucru pe care \l fac seara este s` recitesc ce am scris: e cel mai bun somnifer.“ Jilly COOPER

„Cititorul adev`rat e un sclav al dic]ionarului.“ George STEINER

„A existat dintotdeauna la mine o leg`tur` \ntre boal` [i lectur`. Cred c` ea s-a \nnodat pe la 9 sau 10 ani. Odat` cu biblioteca proprie. Am f`cut varicel`. A trebuit s` stau \n cas` c\teva zile. Cam atunci am \nceput s` citesc cu adev`rat. {i tot atunci, boala [i cititul au r`mas asociate emo]ional \n mintea mea. Bucuria de a nu te da jos din pat toat` ziua [i de a citi, atunci am descoperit-o. S-a repetat prea des ca s-o pot uita. Sl`biciunea, durerile, confuzia pe care ]i-o d` temperatura, nu le-am putut niciodat` distinge de excita]ia provocat` de lectura ne\ntrerupt`. A nu fi obligat la nimic altceva [i a putea citi tot timpul era cea mai dulce dintre libert`]i.“ (Nicolae Manolescu, \n Cititul [i scrisul)

„Într-o carte adev`rat` \naintezi ca sub ap`.“ Simona POPESCU

„Cititorul care nu poate iubi cartea japonez` sau greceasc`, pe care n-o poate citi, e \nc` un ucenic \n lectur`.“ B. FUNDOIANU

„Lectura mi se pare mult mai distractiv` dec\t bridge-ul.“ Aldous HUXLEY

A N C H E T~

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

truite, are un mai mare efect sedativ. Dac` s\nt vesel`, nu simt nevoia irepresibil` de-a scoate o carte din bibliotec`... Bucuria nu e un ingredient \n exces niciodat` [i, c\nd o am, m` str`duiesc s-o p`strez. Asta \nseamn` c` trebuie s` opresc radioul, televizorul, s` nu m` apropii de ziare [i, dac` \ncep s` citesc, e musai s` iau autori pe care-i [tiu foarte bine. C\nd s\nt plictisit` e altceva, atunci chiar am nevoie de evadare, chiar pot citi orice [i, dac` dau peste ceva care-mi place, totul cap`t` culori tari, nu-mi mai pas` de nimic din exterior. A[a, de pild`, am citit Céline, Canetti, Cortàzar, Okudjava, Faulkner, Bruno Schultz, Peter Nádas, Salinger, Milorad Pavic, ˇ Sylvia Plath, dar [i T.O. Bobe, Ovidiu Verde[, Ioan Es. Pop, Simona Popescu, {tefan Agopian sau ultimele c`r]i ale Ioanei Pârvulescu. Triste]ea este altfel, difuz` [i de lung` durat`, [i poate de aceea se potrive[te cu poezia. Citesc poezia cu un fel de devotament pe care nu-l am fa]` de alte arte. Întotdeauna am citit „f`r` obliga]ii“, chiar [i atunci c\nd era vorba de titluri din bibliografia de la facultate, chiar [i c\nd la mijloc era presiunea „succesului“ unei anumite c`r]i. Cititul este un fel de p\nz` fragil` [i-]i trebuie r`bdare [i delicate]e, ca s` nu-i pierzi nuan]ele rafinate din ]es`tur`... N-o s` \n]eleg niciodat` ce e „obliga]ia“ parcurgerii unui text. C`r]ile nu strig` la tine, ele se ap`r` prin ceea ce s\nt [i, dac` nu o fac adecvat, nu te opre[te nimeni s` le \nchizi [i s` le pui deoparte.

legendele pozelor din Hustler. S\nt un cititor disciplinat, c\nd am parcurs din nou, \n urm` cu vreo [ase ani, toate c`r]ile lui Faulkner, nici un fel de umoare nu m-a \mpiedicat s`-mi duc programul la bun sf\r[it. Recitesc rarisim un roman cap-coad`, nu-mi place s-o fac pe paragrafe, nu reiau dec\t, uneori, proz` scurt` nord-american`. Citesc c`r]i noi ale unor scriitori pe care-i pre]uiesc [i c`r]i ale unora de care nu am auzit, dintr-o mare curiozitate. Sper mereu c` m` vor dezam`gi. C\nd se-nt\mpl` acest fenomen, o dat` la trei ani, resimt un frenetic fior cultural.

n R`zvan PETRESCU Dispozi]ia nu-mi este influen]at` de lectur`. Doar de muzic`. Cum \ntotdeauna mi-a pl`cut s`-mi intensific st`rile, mi-am sfredelit nervii cu manele pentru violoncel [i timpane, veselia cu Oliver King, plictiseala cu „Cerbul de aur“, triste]ea cu Chopin (Mar[ul funebru) ori muzic` de mort indigen` (se-aude de la balcon, c\nd trece sucombatu-n dric). De precizat c` m` simt \ntotdeauna nervos [i trist. Veselia e un accident. Plictiseala, o situa]ie pentru derapa]i. Eu s\nt un om normal. Am [i 5 bilete de ie[ire din spital. Totu[i, dac` m` apuc`, iat` ce citesc… C\nd s\nt nervos: prospectele flacoanelor de calmepam, rudotel, extraveral, diazepam etc. C\nd s\nt vesel: etichetele sticlelor de b`utur`. C\nd s\nt (totu[i) plictisit: sap \n jurul blocului. C\nd s\nt trist nu mai citesc nimic, doar l`crimez incontinent cu capul pe c`r]i, indiferent de care s\nt, dar mai ales pe cele despre ciuperci. Incontinent de alt` natur` devin zilnic c\nd m` uit la lumea-n care mor. Din pur` pl`cere a lecturii citesc cu intensitate

n Lucian Dan TEODOROVICI C\nd s\nt nervos, e cam greu s` citesc. N-am reu[it niciodat` s` m` calmez citind, cum n-am reu[it vreodat` s` m` calmez nici fum\nd. C\nd s\nt vesel, da. Atunci s\nt dispus s` citesc chiar [i c`r]i mai proaste. Clar, c\nd s\nt prea binedispus, cred c-a[ putea citi chiar [i Dan Brown, de[i a[ risca s` m` enervez. Lecturile de alungat plictiseala, pe de alt` parte, s\nt, \ntr-adev`r, speciale. Citesc \n astfel de cazuri (adic` atunci c\nd s\nt, dintr-un motiv sau altul, izolat, c`ci nu mi se \nt\mpl` prea des s` m` plictisesc) c`r]i de istorie recent`, \n special, sau memorialistic`. S\nt un medicament excelent \mpotriva plictiselii. Nu citesc \ns` proz`, nu pot, nu-i o stare care s`-mi permit` s` m` ata[ez foarte u[or de alt imaginar. Proza \ns` e minunat`, genial` atunci c\nd vreau s` m` deta[ez de triste]e. {i poezia – de[i poezie \mi place, e cam greu s`(-mi) explic asta, s` citesc atunci c\nd s\nt pe tren, \n vreo c`l`torie. C\t prive[te pura pl`cere a lecturii, trebuie mai \nt\i s` m`rturisesc c` o vreme mi s-a p`rut c-am pierdut-o definitiv. Din fericire, nu s-a \nt\mplat asta. În ultimul timp, citesc [i recitesc cu fervoare, am redescoperit pl`cerea lecturii dincolo de obliga]ii. Citesc scriitori mari pe care i-am descoperit c\ndva, dar ale c`ror scrieri nu le-am epuizat, descop`r scriitori mari care-mi provoac` invidii decente [i uimiri... {i \i citesc pe ace[tia numai seara, nu [i diminea]a. Cred c` diminea]a n-am mai citit de vreo zece ani. Uite, tocmai \mi dau seama c`, din pl`cere, eu citesc de obicei la oboseal`. Nici neap`rat c\nd s\nt trist, nici c\nd s\nt vesel, nici c\nd s\nt nervos... Ci c\nd s\nt obosit, seara, \nainte de culcare. O or` sau dou`, uneori mai mult dac` o carte m` prinde \ntr-at\t \nc\t s` nu m` mai g\ndesc la oboseala care va veni. n a consemnat Marius Chivu

PROFIL

„Da, cultura e de v\nzare!“

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

Cristian Tab`r` realizator TV

Este vedet` de televiziune. Nu are un look macho, nici frizur` à la Pepe, nu ne \ntreab` dac` „ne place s` citim pe plaj`“ – cum face C`t`lin M`ru]` –, nu e asezonat cu o blond`. Charisma sau „harul“ s`u – cum prefer` s` spun` – de pe ecran, e mai degrab` atipic`, „genul Teo“, dac` vre]i, dar la un alt nivel. E pur [i simplu simpatic. {i de patru ani, \n fiecare s`pt`m\n`, ne aduce o Parte de carte. O emisiune „de ni[`“ cu [i despre c`r]i, \ns` adev`rata ei miz` este promovarea dezbaterii de idei. Onest` \n inten]ie [i pe \n]elesul tuturor.

Emisiunea [i realizatorul ei Ideea unei emisiuni despre carte exista deja \n PRO TV, \n momentul \n care Cristian Tab`r` a venit de la sta]ia din Oradea a postului, la Bucure[ti. Se parte c` Adrian S\rbu \[i dorea „o component` cultural`“, accesibil` totu[i publicului larg, printre emisiuni comerciale [i audien]e record. Ini]ial a fost vorba despre o colaborare \ntre PRO TV [i grupul editorial RTC, ast`zi „Diverta“, care nu a durat dec\t un an. Modelul: Bouillon de culture. De ce a fost ales Cristian Tab`r` pentru o astfel de emisiune? „Nu [tiu. Cred c` a fost pur [i simplu o conjunctur`. O zon` oarecum neacoperit`. {i pentru c` eu am venit cu propunerea acestui format [i mi s-a l`sat, p\n` la urm`, libertatea de a face emisiunea“ – \[i aminte[te acum realizatorul. Formatul propus ini]ial a suferit \ns` c\teva modific`ri \n timp. La \nceput era doar o discu]ie de 45 de minute „pe marginea unei c`r]i de actualitate,

controversat`, care se g`se[te pe pia]` sau urmeaz` s` apar`“ – dup` cum \nc` ne informeaz` site-ul postului, un indiciu c` emisunea [i-a p`strat, \n mare, acelea[i coordonate. Apoi au ap`rut rubrici scurte: revista presei culturale, prezentarea apari]iilor editoriale, o recomandare s`pt`m\nal` a lui Dan C. Mih`ilescu, de[i el era deja „omul care aduce cartea“. Cristian Tab`r` ne spune c` motivul pentru care schimb`rile nu au fost unele majore, dar [i pentru care Parte de carte nu a disp`rut de tot din gril` – deducem noi – este faptul c` „emisiunea nu a fost construit` pentru elite [i este \n mod deliberat ]inut` undeva \ntre nivelul mediu [i nivelul superior; are un standard – e adev`rat, \ns` filozofia ei a fost \ntotdeauna aceea de a readuce \n obiceiul românului cititul, respectiv dezbaterea pe marginea unei idei“. P\n` la urm`, este Parte de carte un mod de promovare a lecturii? Da [i nu. Cristian Tab`r` insist` mai mult pe „promovarea dezbaterii de idei“, folosindu-se de carte ca de un pretext, „pentru c` \ntotdeauna de la cartea pe care o punem \n discu]ie ajungem la realit`]ile române[ti. Eu, personal, cred c` opera n-are nici o valoare, dac` nu are vreun folos \n realitate“. Pe de alt` parte, realizatorul este convins de faptul c` „\n România \nc` nu exist` o dezbatere autentic` de idei [i asta se vede [i \n mediile intelectuale, unde \n confrunt`rile de idei se amestec` atacurile personale“.

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

PROFIL

A[adar, Cristian Tab`r` ne propune, de patru ani, „un exerci]iu“ [i este surprins de faptul c` \nc` func]ioneaz` [i c` PRO TV-ul nu a abandonat proiectul, „chiar dac` el nu este sponsorizat, e f`cut \n regim de mecenat cultural“. Parte de carte a r`mas \n continuare o emisiune „de ni[`“, f`r` sponsori, \n condi]iile \n care „pe PRO TV s\nt foarte pu]ine emisiuni nesponsorizate, pentru c`, p\n` la urm`, `sta e dezideratul oric`rei televiziuni comerciale“. Cum „se construie[te“ o astfel de emisiune? Realizatorul [i-a g`sit propriul „algoritm“: „Aleg cartea \mpreun` cu colegii mei. Mai \nt\i e cartea, apoi ideile principale, de regul` patru teme majore desprinse din carte, apoi ne g\ndim la invita]i. La final, dat fiind c` emisiunea are totu[i o durat` limitat` [i s\nt patru idei aduse \n discu]ie \n patruzeci de minute de dialog brut, a[adar revin aproximativ \ntre opt [i zece minute pentru fiecare idee, ne[tiind ce vor spune invita]ii, efortul e acela de a \ncerca s` punctez ceea ce este cu adev`rat important \n acele c\teva minute. De aici observa]ia c` nu ne-am propus niciodat` s` epuiz`m vreun subiect, nu epuiz`m cartea, nu epuiz`m tematica, nu facem altceva dec\t s` dezbatem c\teva chestiuni ce

]in de ea [i dup` aceea \i l`s`m pe cei de-acas` s`-[i cumpere eventual cartea [i s`-[i duc` mai departe propriul demers ideatic“. Cite[te mai mult Cristian Tab`r` de c\nd e realizator la Parte de carte? „Citeam [i \nainte. E drept c` nu citeam patru c`r]i pe lun`, citeam – s` zicem – doar dou`. Acum citesc patru, vreau nu vreau!“ – se amuz` el. Ca apoi s` ne spun` la modul serios c` emisiunea \ncearc` s` acopere toat` zona editorial` de la noi, „s` acopere acele domenii importante pentru nevoile actuale ale României“. Din aceast` cauz` se discut` pe marginea c`r]ilor despre economie, istorie, filozofie etc. „Nu ne-am apropiat foarte mult de literatur` pentru c` trebuie s`-mi v`d limitele, nu s\nt critic literar, nu \ncerc s` amestec dragostea pentru lectur` cu priceperea pentru critica literar`. De aceea foarte rar la Parte de carte au fost puse \n discu]ie romane.“

Despre istoria recent` „Nu s\nt chiar at\t de disperat, de[i aud voci alarmiste c` \n societatea româneasc`, \n r\ndul a[a-ziselor elite, au avut acces tot soiul de incul]i. Toate schimb`rile de regim au r`sturnat valorile [i \ntotdeauna \n perioadele de \nceput, de a[ezare a noilor societ`]i, au profitat mai ales semidoc]ii. Pentru c` pe doc]i i-au chinuit prea tare con[tiin]a [i morala [i bunul-sim] [i uite a[a au ajuns acei semidoc]i \naintea lor. Asta s-a \nt\mplat peste tot \n lume, la un moment dat. La noi, lucrurile se mi[c` suficient de repede. Ar putea s` se mi[te [i mai repede ]in\nd cont de posibilit`]ile acestui popor. M` refer la capacitatea lui intelectual`. Dac` pe noi comunismul nu ne-ar fi \ntrerupt dintr-o dezvoltare fireasc`, \ndr`znesc s` spun c` am fi surclasat cel pu]in Italia, dac` nu chiar [i Fran]a. Îmi dau seama de gravitatea afirma]iei. Mul]i ar spune c` nu avem nici un drept s` credem c` am putea dep`[i – s` spunem – Fran]a, cultura francez`. Eu \ndr`znesc s` spun c` am fi egalat-o, dac` nu cumva am fi dep`[it-o. Roata istoriei creeaz` fiec`ruia un loc. Totul e s` [tii s` ]i-l ocupi.“

Invita]ii lui Tab`r` S\nt trei invita]i, uneori doi. Jurnali[ti, comentatori, tineri scriitori [i poe]i, psihologi, oameni de afaceri, anali[ti politici [i lista poate continua. {tie realizatorul la ce s` se a[tepte din partea lor? Sau mizeaz` pe improviza]ie [i naturale]e? „S\nt invita]i care au fost de mai multe ori \n emisiune [i pe care deja \i cunoa[tem [i am stabilit o rela]ie de prietenie. Al]ii vin pentru prima oar` [i s\nt pu]in stresa]i, s\ntem [i noi stresa]i pentru c` nu [tim ce va ie[i, dar asta d` farmec emisiunii! Niciodat` nu am \ncercat s` impunem nimic, noi propunem doar temele din carte pe care invita]ii le afl` numai c\nd intr` \n emisiune. Pentru spontaneitate, pentru autentic \n discu]ie [i ca s` nu aib` timp s`-[i formuleze doctrine.“ Criteriile dup` care s\nt ale[i invita]ii: priceperea \n domeniul propus pentru dezbatere [i charisma, pe care Cristian Tab`r` prefer` s` o denumeasc` „har“. Cristian Tab`r` vrea s` evite polemica de dragul polemicii, nu simte nevoia ca lumea s` se certe \n jurul s`u. Recunoa[te \ns` c` exist` emisiuni \n care conflictul este ingredientul principal ce le asigur` succesul. El crede c` „e o mare gre[eal` s` a]\]i cu orice pre] un conflict. Pentru o dezbatere de idei, trebuie s` auzi \n primul r\nd idei. S\nt foarte multe emisiuni de televiziune \n care nu auzi dec\t contradic]ii [i nici o idee formulat` p\n` la cap`t“. Pe de alt` parte, Tab`r` respinge [i emisiunile „cu un cor de p`reri la unison“.

PROFIL

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

v\nzare la PRO TV!». În afar` de faptul c` ne-au \ntristat, altceva nu au ob]inut. Mi s-a p`rut o abordare penibil`, dac` nu chiar meschin`, at\t timp c\t c`r]ile au pre] \n România [i peste tot \n lume. Pot r`spunde: «Da, cultura e de v\nzare! ». Asta este!“ – \[i aminte[te Cristian Tab`r` incidentul de anul trecut. P\n` la urm`, aceste colabor`ri au marcat „\nceputul unei frumoase prietenii“, cum ar fi fost firesc s` se \nt\mple? Se pare c` nu. „At\ta timp c\t ei nu au \ncercat s` ne cunoasc` pe noi, nici noi n-am \ncercat s`-i cunoa[tem pe ei. Avem o rela]ie de la distan]`, \n care nu exist` obliga]ii reciproce, ci doar bun`voin]` de ambele p`r]i. Noi prezent`m c`r]ile pe care ni le trimit. Totu[i mi se pare ciudat s` pretinzi mecenat din partea unei televiziuni, iar tu s` nu ai m`car o colec]ie de carte gratuit`!“ Pe de alt` parte, Cristian Tab`r` crede c` lucrurile au \nceput „s` se mi[te“ [i \n domeniul editorial. Ultimul t\rg de carte l-a impresionat pozitiv. „Chiar a sem`nat cu un t\rg mare de carte! Asta \nseamn`, dincolo de faptul c` publicul a[teapt` a[a ceva, [i c` exist` un pic mai mul]i bani \n joc \n bran[a asta. Cred c` deschiderea asta \n domeniul c`r]ii a ap`rut \n momentul \n care a \nceput s` creasc` nivelul de bun`stare al popula]iei. Îl parafrazez pe Jules Renard care spunea c`, dup` ce m`n\nc`, omul e \ntotdeauna mai bun. Ei bine, dup` ce m`n\nc` [i-i mai r`m\n ni[te bani, \[i mai cump`r` [i o carte!“

Îl provoc pe Cristian Tab`r` s`-mi dezv`luie „formula“ emisiunii cu invita]ii perfec]i. Desigur, e diplomat. „A[ putea s` o dau, dar nu vreau s` fac asta pentru c` m-am sim]it foarte bine cu aproape to]i invita]ii. N-a[ putea spune c` o emisiune a fost ratat` din cauza invita]ilor. S-a \nt\mplat \ns` de c\teva ori s` supraestim`m cartea, iar apoi, \n prezen]a invita]ilor, s` ne d`m seama c` acea carte nu are cine [tie ce valoare.“

Colaborarea cu editorii A ap`rut \n momentul \n care s-a pus problema rubricilor dedicate apari]iilor editoriale. Rubrici cerute – se pare – de telespectatorii care vroiau s` afle [i despre alte c`r]i de pe pia]`, \n afar` de cartea care provoca dezbaterea. Astfel, realizatorul [i colegii s`i au rugat editorii s` nominalizeze c`r]ile care meritau promovate. Editorii p`reau s`-[i dea seama c` acest tip de colaborare este un avantaj pentru ei. P\n` \n momentul \n care, inevitabil, s-a iscat [i un mic scandal. „Am fost foarte mirat de reac]ia anumitor edituri \n momentul \n care Asocia]ia Editorilor de Carte Pedagogic` [i Cultural` din România a propus o colaborare cu noi, prin care dorea ca anumite titluri ale lor s` fie prezente \n emisiune. Era un contract banal de product placement. Alte edituri au s`rit \n sus, au f`cut t`r`boi \n pres`, «e cultura de

Teologul Preg`tirea teologic` a lui Cristian Tab`r` e un fapt cunoscut de toat` lumea. Ba chiar s-ar putea spune c` pentru el este un plus de imagine pe care probabil c` nu [i-l dore[te \n mod inten]ionat. Totu[i, c\t de mult se autocenzureaz` teologul Cristian Tab`r` la dezbaterile emisiunii Parte de carte? „Ceea ce am \nv`]at \n primul r\nd din teologie este modera]ia, cea mai mare virtute a unui cre[tin. Sau, \n limbajul teologic, darul deosebirii [i dreapta socoteal`. De[i m`rturisesc credin]a ortodox` [i \ncerc s` nu m` abat cu nimic de la \nv`]`turile ei, nu s\nt afectat de asta atunci c\nd trebuie s` discut despre islam, de exemplu, sau despre iudaism.“ Dar c\nd este vorba despre O istorie cultural` a penisului (una dintre ultimele c`r]i puse \n discu]ie \n emisiune)? „Toat` lumea are tendin]a de a pune \n opozi]ie sexualitatea cu religia. Nu este nici un fel de opozi]ie. Sexul nu este o preocupare major` a

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

PROFIL © Rare[ Avram

religiei. De la un teolog catolic am auzit o formul` remarcabil` c\nd, la o \nt\lnire \n cadrul c`reia discutam despre problemele lumii moderne, moralitate [i sexualitate, el a t`cut, a ascultat o bucat` de vreme dezbaterile, iar la un moment dat a zis: „Domnilor, s` nu uit`m un lucru! Dumnezeu nu e gardianul penisului! S` nu facem din sex o problem` mai mare dec\t este. Problemele legate de sexualitate cap`t` relevan]` doar atunci c\nd sexualitatea tinde s` \nlocuiasc` iubirea autentic`“.

Reporterul În afar` de Parte de carte, Cristian Tab`r` este realizatorul unei alte emisiuni: Te vezi la [tirile PRO TV. Umbl` prin ]ar`, cunoa[te locuri, oameni, mentalit`]i. Cu alte cuvinte, este reporter. Un reporter care nu va dez`magi pe nimeni, c`ci structura sa e de a[a natur` \nc\t nu poate provoca dezam`giri. Are sim] de observa]ie, este \nclinat spre analiza detaliilor, \i place s`-[i trag` de limb` interlocutorii [i, mai ales, s` descopere implica]iile sociale ale oric`rei idei sau „fic]iuni“. {i-ar dori, de pild`, s` citeasc` o carte despre via]a de zi cu zi a popula]iei din România din timpul primului sau al celui de-al doilea r`zboi mondial. „Ce se \nt\mpla? Se \nchideau, se deschideau magazinele, mai venea cineva cu marf` \n pia]`? Nu [tim aceste aspecte [i ne imagin`m c` toat` societatea era paralizat` [i participa la eforturile de r`zboi, dar au fost at\tea zone care n-au fost afectate de bombardamente [i \n care via]a a mers practic \nainte. E un tip de istorie, de monografie social` pe care a[ vrea s` o citesc. Cine ar putea s`

scrie genul `sta de carte?“ – se \ntreab` realizatorul. Interesant este \ns` modul \n care cele dou` emisiuni, aparent total diferite, se completeaz` una pe cealalt`. „Deseori, felul \n care abordez o carte e inspirat de discu]iile pe care le-am avut cu oamenii prin ]ar`. Am avut o experien]` unic` atunci c\nd, c`ut\nd pe cineva \ntr-o zon` din România, am trecut printr-un cartier de blocuri \n construc]ie [i m-a oprit, la un moment dat, un zidar u[or ab]iguit, dar suficient de coerent, care mi-a spus: «S` [ti]i c` Motru nu are dreptate!». Mi-am dat seama c`-l citise pe Constantin R`dulescu-Motru a c`rui carte tocmai o dezb`tusem \n emisiune. Mi s-a mai \nt\mplat, la un moment dat, ca un portar de la o m\n`stire s` m` opreasc` [i s` m` roage cu sfial` s`-i aduc cartea care a fost prezentat` cu trei duminici \n urm`, pentru c` nu a mai g`sit-o \n libr`rii. {i atunci am stat [i am meditat [i am zis c` e bine c` Dumnezeu \nc` mai d` lec]ii. S` \n]eleg c` nu m-a uitat!“ n Adina Popescu

Despre literatura t\n`r`

„Am avut invita]i \n emisiune tineri scriitori [i tineri poe]i români. Au fost, de exemplu, Ionu] Chiva [i Claudia Goia. Una e s` scrii, alta e s` vorbe[ti, e foarte greu s` te exprimi la fel de lini[tit [i de relaxat [i prin scris, [i prin vorb`. Au fost [i stresa]i, c`ci emisiunea p`rea s`-[i propun` din start s`-i pun` la zid, pentru c` tema era literatura obscen` de dup` ’90. Au fost destul de mitralia]i la un moment dat. Dac` este un trend? Le trece. Nu-i v`d rostul. Una e s` dai peste o scen` sau un pasaj pornografic \ntr-un roman greu cu o anumit` tem`, \n care s` g`se[ti motiva]ia pentru care ]i se descrie o scen` de sex, de zoofilie [.a.m.d., cum se mai \nt\mpl` la Llosa, [i alta e s` fie o carte \ntreag` numai despre asta. Pe de alt` parte, cred c` e [i o caracteristic` a artistului care nu sesiseaz` la timp schimb`rile care se petrec \n jurul lui. El tr`ie[te mult` vreme \n lumea lui interioar` [i astfel se exprim` uneori \n contratimp cu mersul lucrurilor. R`m\n \n continuare la ideea c` trebuie s` existe o leg`tur` \ntre oper` [i via]a real` [i societate. Al]ii consider` c` nu e nevoie de a[a ceva, c` opera te smulge din realitate, \]i d` un alt univers... s\nt abord`ri diferite! P`rerea mea este c` o oper` care nu aduce nici o \mbun`t`]ire social`, nu este o oper`, este doar un produs!“

Fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

INTERVIU

„Un scriitor adev`rat este un masochist incurabil“ Gheorghe Cr`ciun Romanul lui Gheorghe Cr`ciun, Pupa russa (Editura Humanitas, 2004), este unul din succesele incontestabile ale prozei române[ti contemporane. Come-back reu[it al unuia dintre cei mai buni prozatori debuta]i \n anii ’80, romanul a primit, de altfel, Premiul pentru proz` al revistei Cuvântul [i Premiul pentru roman al USR. Anul trecut, Gheorghe Cr`ciun a f`cut parte din grupul celor 12 autori români prezen]i \n Fran]a, \n cadrul programului „Les Belles Étrangères”, prozele sale fiind incluse \n antologiile: Top 22. Teil II. The only way is up (Aramo) [i Les Belles Étrangères. Douze écrivains roumains (L’Inventaire). La recentul Salon de Carte Bookfest, a lansat volumul confesiv Trupul [tie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000) (Editura Paralela 45), iar eseul Aisbergul poeziei moderne este \n curs de traducere \n limba francez`. Dan C. Mih`ilescu a scris la apari]ia Pupei russa: „Convins c` este numai [i numai un campion al ingineriilor textuale, un teoretician redutabil, experimentalist [i practician la rece al tehnicilor narative, nu-l vedeam ie[it din estetismele de palimpsest cu orgolii radupetresciene, din aplica]iunile savante f`cute \n labirintul turnului de filde[, pentru a cobor\ \n desfr\ul grotesc al realismului autohtoniei ceau[iste, \n deriziunea stalinismului rural, \n caricatura tragic` a sufletului nostru cel de toate dictaturile. Or, \n ciuda unor rezerve pe care le am fa]` de unul sau altul dintre excesele de construc]ie, Pupa russa este unul din primele zece romane de for]` ap`rute dup` ’89...“. Afirma]i undeva c` „scriitorul este monstrul din fiecare om“, dar [i c` v` repugn` maleficul [i „negativitatea social` a vie]ii“. Ce fel de scriitor s\nte]i? Cred c` s\nt un scriitor normal, \n sensul tare al cuv\ntului. Nu s\nt un scriitor hedonist, de duminic`. Asta nu \nseamn` c` pentru mine literatura e o ocupa]ie care pune pl`cerea \ntre paranteze. Cred c` un scriitor adev`rat este un masochist incurabil. Lu\ndu-[i \n serios menirea, el sufer` [i se bucur`, \n acela[i timp.

C\t despre monstruozitatea ascuns` \n fiecare dintre noi, dar mai ales \n fiin]a scriitorului, aici ar fi de luat \n considerare implica]iile etimologice ale termenului. Tot ceea ce se d` pe fa]` [i se arat` \n toat` goliciunea manifest`rilor sale, bune sau rele, e \ntr-un fel sau altul monstruos (\ngrozitor, inacceptabil, dar [i – pentru vechii latini, cel pu]in – uimitor, magic). În general, oamenii devin monstruo[i atunci c\nd \[i scap` natura de sub control [i dep`[esc cadrele prescrise ale moralei publice. Îns` noi [tim bine – nu-i a[a – c` aceast`

INTERVIU

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

moral` e de cele mai multe ori conformist`, filistin`, depersonalizatoare. Raportate la ea, „eroi“ ca Hamlet sau Doamna Bovary – s` spunem – vor fi percepu]i \ntotdeauna ca ni[te mon[tri umani. Omul comun respect` conven]iile date, via]a \n colectivitate e o lupt` pentru echilibru interior [i o c\t mai bun` imagine exterioar`, deci un continuu compromis existen]ial. Or, \n opinia mea scriitorul nu are dreptul la a[a ceva. Grija de a-]i confec]iona o imagine public`, „de defilare“, e un semn c` vrei s` te min]i, c` e[ti dispus s` renun]i la o parte din autenticul tù [i c`, de fapt, nici nu-]i pas` prea mult de precarit`]ile, complexele [i crizele tale interioare. Pentru c` tot am dat cele dou` exemple, a[ \ndr`zni s` spun c` \n orice scriitor adev`rat se ascunde at\t un Hamlet c\t [i o Doamn` Bovary. {i din „suferin]a“ monstruoas` a scriitorului se na[te o nou` via]`. {i scriitorul e un arivist ratat. {i e firesc ca aceast` condi]ie de ins care-[i „planteaz` negi pe figur`“ (vezi opinia lui Rimbaud despre rostul poetului) sau de performer care-[i taie negii cu lama – cum mi s-a \nt\mplat s` afirm eu la un moment dat – s` se hr`neasc` \n bun` m`sur` din „maleficul [i negativitatea social` a vie]ii“. Rùl din tine este rùl cunoa[terii negative. Scrii [i vrei s`-l elimini. Modernitatea literar` e, printre altele, construit` pe

o propozi]ie fundamental` \n care n-am \ncetat nici acum s` cred: „Eul e ceva demn de a fi ur\t“. De aici apare probabil monstruozitatea celui care scrie. Spunea]i c` teoria v-a blocat interior, v-a depersonalizat [i v-a transformat \ntr-un manufacturier al literaturii. Asta mi-a amintit de Jean Paulhan care afirma c` autorii foarte inteligen]i s\nt predispu[i la o literatur` rece, uneori mediocr`. C\t de mul]umit s\nte]i, \n fond, de ceea ce scrie]i? V` s\nt fidele c`r]ile? Este adev`rat c` teoria [i \n general toate textele mele care nu ]in de literatura ca atare \mi fac foarte mult r`u ca scriitor. Din p`cate, nici ocupa]ia mea „oficial`“ de o via]` (profesoratul), nici prea accentuata mea con[tiin]` literar` nu m` las` s`-mi v`d lini[tit, f`r` crisp`ri, de proza pe care o scriu. Am avut, recunosc, nu o dat` senza]ia c` scriitorul din mine risc` s` cad` \n manufactur`, mai exact spus, \n stereotipie retoric`. Am \nceput s` m` suspectez, iertat` fie-mi aceast` trufie, c` scriu prea bine [i c` [tiu prea multe despre felul \n care se poate scrie o carte bun`, „rece [i mediocr`“ – dac`-mi permi]i s` reiau, prin observa]ia ta, cuvintele lui Paulhan. Dar la ce bun s` scrii astfel de c`r]i? La ce bun s` alimentezi, ca orice profesionist cuminte [i calculat – acesta a devenit scriitorul ast`zi –, foamea de

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

INTERVIU

literatur` a unui public ahtiat dup` fic]iune, poveste, noutate ieftin` [i perisabil` [i tot soiul de aspira]ii telenovelistice? Cred c`, prin mizele pe care mi le-am propus, s\nt un scriitor u[or anacronic. S\nt poate un modernist \nt\rziat care pre]uie[te prea mult forma, construc]ia, teleologia discursului – cum spunea Aristotel –, durabilitatea estetic` a textului literar. Caut \ns` tot timpul noi forme de coagulare narativ` a fantasmelor mele. C\t despre c`r]ile pe care le-am scris, ele nu-mi s\nt fidele, nici poveste! Dar infidelitatea lor e motorul donjuanismului meu \n continuare posibil. Pentru c` nici eu nu le pot fi fidel. S\nt un gurmand [i un bulimic al textualiz`rii infinite a vie]ii. E pre]ios spus, dar e adev`rat.

Capacitatea de a simplifica lucrurile… V` reciti]i c`r]ile? Care carte a dvs. v` este cea mai drag` sau v` reprezint` cel mai bine? Pe care a]i vrea s-o face]i uitat`? Îmi recitesc c`r]ile pe s`rite. Recitesc, de fapt, pagini, scene, secven]e. Nu [tiu de ce o fac. Din c\nd \n c\nd simt aceast` nevoie irepresibil`. Paradoxul e acela c` dorin]a de a-mi reg`si vechile c`r]i apare nu atunci c\nd m` simt slab, ci atunci c\nd m` simt puternic [i inspirat. Poate c` aceste reveniri intermitente la c`r]ile mele, deja clasate, ascund o nevoie suplimentar` de oxigen. Poate c` vreau s` m` reasigur – \nainte de a c`dea \n groaznica senza]ie c` nu mai [tiu s` scriu, pe care mi-o provoac` orice \nceput de carte nou` – de buna situa]ie a resurselor mele creatoare. N-am \ns` niciodat` con[tiin]a c`, sco]\nd o anume carte din raft, acea carte ar fi \n vreun fel reprezentativ` pentru identitatea mea. Fiecare carte m` reprezint` doar atunci c\nd o scriu. Pentru mine, scrisul e o form` de re-prezentare hic et nunc. Dup` publicare, c`r]ile se elibereaz` de mine, iar eu m` eliberez de ele. E un proces firesc [i necesar. Nu pot \ns` s`-mi [terg din memorie st`rile care le-au generat. În capitolele „Epurei pentru Longos“ din romanul Compunere cu paralele inegale am investit o enorm` cantitate de energie pozitiv`. În Pupa russa, dimpotriv`. Cartea care m-a chinuit cel mai mult, ca o boal` din care nu credeam c` mai scap, a fost Acte originale / Copii legalizate, cartea de debut. {i poate c` da, a[ vrea s` fac uitat` o carte de eseistic`, Cu garda deschis`, mult prea improvi-

zat` pentru exigen]ele mele de acum. Din Desant-ul de odinioar`, doar Cristian Teodorescu mai scrie proz` scurt`. De ce nu mai scrie]i proz` scurt`? A]i abandonat definitiv poezia? De ce nu \ncap scriitorii \ntr-un singur gen? Nu mai scriu proz` scurt` pentru c`… nu mai am timp de pierdut. M-ar solicita prea mult la nivelul construc]iei. Pentru mine, orice text, oric\t de redus ca num`r de pagini, e un ansamblu complicat [i complex. Nu mai am r`bdare s` m` concentrez pe ansamblurile mici. Romanul, ca spa]iu al infinitei inven]ii, mi se pare mai generos. Caracterul lui absorbant \mi convine. Dar cel mai mult m` atrage faptul c` romanul e o structur` care se poate edifica \n mintea cititorului, cu condi]ia ca acesta s` nu piard` pe drum dispozitivele de asamblare. În ce prive[te poezia, ce s` zic? Am debutat ca poet, dar pentru ce voiam eu de la literatur` poezia mi s-a p`rut prea constr\ng`toare [i am abandonat-o. Uneori mici intui]ii, anumite st`ri de curentare interioar` m` fac s` revin la poezie. Asta mi se \nt\mpl` de c\teva ori pe an. Nu m` consider \ns` un „poliliterator“ (scuz`-m` pentru barbarism!). Nu cred c` voi scrie vreodat` teatru. A[ vrea s` scriu scenarii de film, dar \mi lipse[te capacitatea de a simplifica lucrurile. Cred c` mi-ar pl`cea s` descriu sau s` povestesc filme care nu exist`, g\ndite de mine ca filme, dar niciodat` puse \n oper`. În literatura român`, Pupa russa este, cred,

INTERVIU

Gheorghe Cr`ciun [i Mircea Nedelciu, \n 1971

cel mai serios [i coerent caz de dedublare narativ`: un b`rbat scrie din perspectiva unei femei. Care este, atunci, paritatea dintre talent, corporalitate [i diferen]a de gen care – se spune – \[i impune propriile rigori asupra scrisului? O \ntrebare de o sut` de puncte. Jos p`l`ria! Dar s` vedem, mai \nt\i, ce \nseamn` s` fii un b`rbat care scrie din perspectiva unei femei. Eu cred c` monstruozitatea scriitorului \nseamn`, printre altele, [i capacitatea – pe care, n-am nici o \ndoial`, o de]in virtual to]i oamenii – de a-]i asuma identit`]i, alte moduri de a fi. C\nd Fernando Pessoa a \nceput jocul s`u de-a heteronimii n-a f`cut altceva dec\t s`-[i valorifice aceast` capacitate. Tolstoi a scris o nuvel`, Holstomer, \n care via]a oamenilor e privit` cu ochii unui cal. Nu po]i s` te nume[ti Kafka [i s` scrii Metamorfoza, f`r` s` te fi g\ndit serios ce \nseamn` s` fii un g\ndac care simte [i g\nde[te ca un om. {i a[a mai departe. Dup` cum se vede, \ncercarea mea de dedublare narativ` poate fi \nscris` \ntr-o tradi]ie. Cred c` am putea g`si [i unele exemple autohtone. Oricum, m`car acest lucru e clar: scriitorul e prin defini]ie o natur` proteic`. De fapt, el e alteritatea \ntruchipat`. C\nd am citit, \n urm` cu ceva ani, o m`rturisire f`cut` de Nathalie Sarraute, potrivit c`reia atunci c\nd scrie, ea nu se simte nici femeie, nici b`rbat, nici c\ine, nici pisic`, ci o fiin]` indeterminat` care se confund` p\n` la contopire cu ceea ce face, am r`mas cu gura c`scat`. {i eu sim]isem c` a[a stau lucrurile, dar nu avusesem curajul s` o spun. A[a c`, iat`, r`spunsul la \ntrebarea ta s-a simplificat: caracterul

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6 masculin sau feminin al unei scriituri nu vine neap`rat din m`rcile noastre de gen. Vine [i de acolo, dar faptul e foarte vizibil abia \n cazul naturilor monocorde, \nchise \n propria lor biologie psiho-sexual`. Important` r`m\ne capacitatea de a-]i asuma [i alte condi]ii de existen]`. Cred c` printre tr`s`turile timpului ar trebui s` includem [i fenomenul despecific`rii scrisului, pe linia caracteristicilor de gen, specie, sex, ras` etc. A[adar, s\nte]i un prozator introspectiv, metareflexiv, prea pu]in preocupat de epic. Cum supravie]ui]i totu[i f`r` s` povesti]i? Oric\t de mult a[ vrea s` cred altceva, epicul mi se pare frivol. Epicul rezumat la faptic e pentru un prozator o invita]ie la automutilare. Nu pot s` spun c` nu-mi place epicul, dar nu suport scheletele epice la vedere. Mie \mi place densitatea scrisului, carnalitatea lui. {tiu c` s\nt un prozator cu o imagina]ie narativ` destul de redus`. Fac eforturi s`-mi dep`[esc acest handicap, \ns` descop`r c` aptitudinile mele converg spre nara]iunea descriptiv`, spre un tip de discurs romanesc care permite subiectivizarea, analiza, oprirea \n loc, ad\ncirea faptelor povestite prin detalii semnificative. A[a c` supravie]uiesc cum pot, multiplicat \n personajele mele, acestea suferind ca [i mine de viciul miopiei existen]iale [i nereu[ind – poate cu excep]ia Leontinei, personajul principal din Pupa russa – s`-[i transforme via]a \ntr-o poveste.

Oriunde a[ fi, \mi place s` privesc via]a… A]i scris c\teva articole \mpotriva autonomiei criteriului estetic, o discu]ie despre canon, care se \ncinsese la un moment dat. Mai crede]i \n teorie, s-a schimbat ceva \ntre timp? B`t`lia canonic` s-a \ncheiat, s-a suspendat? B`t`lia canonic` nu s-a \ncheiat \nc` – [i tu [tii bine acest fapt! – dar s\nt prea pu]ini cei care-i \n]eleg cu adev`rat rosturile. Pe l\ng` combatan]ii care v`d \n asta o simpl` competi]ie de pozi]ionare, exist` [i critici, [i scriitori \n cuno[tin]` de cauz`, care nu confund` canonul cu prescrip]ia normativ`, noutatea cu valoarea, imaginea public` cu autoritatea. N-a[ vrea s` aduc \nc` o dat` \n discu]ie pozi]ia mea \n cadrul acestei discu]ii. {i a[a s\nt mereu suspectat de parti pris genera]ionist, de antielitism etc. Dar nu s\nt deloc un contestatar al autonomiei esteticului, cum spui tu. În ceea ce am

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

INTERVIU

scris p\n` acum pe tema canonului, am \ncercat s` ar`t c` rezumarea strict` la estetic e \n aceast` dezbatere p`guboas` [i c`, din momentul \n care autenticitatea a devenit o valoare literar` [i un concept critic uzual, nu mai putem g\ndi ca \n urm` cu un sfert de secol. Vorbind despre noul canon, personal prefer \ntotdeauna s` pornesc de la no]iunile teoretice redescoperite sau puse \n circula]ie de scriitorii [i criticii anilor ’80. Acesta mi se pare \n continuare cel mai important punct de plecare al discu]iei. Dup` care se poate stabili [i ce mai \nseamn` esteticul azi. Am citit foarte prins Trupul [tie mai mult. M-au emo]ionat, \n special, paginile \n care spune]i c` scrisul nu salveaz` de la sinucidere, c`, de fapt, abia scrisul e o agonie sinuciga[`, c` literatura v-a abrutizat, v-a transformat \ntr-o „brut` livresc`“. S\nte]i de-a dreptul revoltat: „Nu mai vreau ca scrisul s` sug` din carnea mea via]a“. Nu [tiu c\]i scriitori români ar fi avut curajul unei asemenea fraze. Este scriitorul o fiin]` predispus` la nefericire? Îmi pare r`u, dar eu nu s\nt capabil s` fac o leg`tur` direct` \ntre fericire/nefericire [i condi]ia scriitorului. Ferici]i s\nt cei s`raci cu duhul, con[tiin]ele neproblematice. Or, scriitorul e un om „care are o problem`“. Înainte de a se prosti [i de a-i scrie poeme kilometrice lui Lenin, Maiakovski spunea undeva c` „problema“ scriitorului nu face obiectul de activitate al nici unei institu]ii publice, de la ministere la [colile elementare. Ceea ce nu \n-

seamn` c` aceast` problem` nu exist`. To]i oamenii o sesizeaz`, nimeni nu-i poate formula con]inutul exact [i singurii care se \ncumet` s` o exploreze [i s`-i g`seasc` r`spunsuri s\nt scriitorii [i arti[tii. Ei bine, [i Trupul [tie mai mult e o carte care \ncearc` s` se apropie de aceast` problem` informulabil` care ne fisureaz` iremediabil via]a. Ai v`zut cu ce implica]ii [i consecin]e... S\nte]i preocupat de rela]ia scriitorului cu propriul corp, dar o rela]ie cu locul \n care tr`ie[te, cu corpul urban, nu exist`? Se poate face literatur` \n Cr\nga[i? Ceea ce nume[ti tu „corpul urban“ e o realitate care \n acela[i timp m` fascineaz` [i m` umple de nelini[te. Oric\t de civilizat s-ar manifesta ea, mul]imea e for]` brownian`, imprevizibil` p\n` la manifest`ri stihiale. Pie]ele, stadioanele, g`rile, aeroporturile \mi produc aproape \ntotdeauna st`ri aprehensive. Gregaritatea m` descump`ne[te. Îmi place strada ca spa]iu sui generis, dar \n alte ora[e dec\t cele din România. Cartierul Cr\nga[i e cel pu]in suportabil, nu ]i se pare? Sigur c` nu mor de dragul lui [i \n general prefer s`-i simt pulsul din camera mea de lucru de la etajul 8. Ce citi]i c\nd s\nte]i nervos? Exist` lecturi de alungat plictiseala? Cu ce carte v` \mbl\nzi]i triste]ile? Mai citi]i din pura pl`cere a lecturii? Ce citi]i noaptea, \nainte de culcare? Dar diminea]a la cafea? C\nd s\nt nervos, devin alt om. Totul m` curenteaz`, inclusiv c`r]ile. Plictisit n-am fost niciodat`,

n Prozator, eseist [i traduc`tor, Gheorghe Cr`ciun (n. 1950, Tohanul Vechi – Bra[ov) a absolvit Facultatea de Filologie a Universit`]ii din Bucure[ti (1973), iar în prezent este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universit`]ii „Transilvania“ din Bra[ov [i director de colec]ii la Editura Paralela 45. Dup` debutul publicistic cu poezie din 1970 în revista Luceaf`rul, a publicat (selectiv): Acte originale / Copii legalizate (1982, Premiul de debut al USR), Compunere cu paralele inegale (1988), Frumoasa f`r` corp (1993), Pupa russa (2004, Premiul revistei Cuvântul, Premiul USR pentru roman), Aisbergul poeziei moderne (2002, Premiul revistei Cuvântul, Premiul ASPRO pentru exegez` critic`), Mecanica fluidului (2003, Premiul USRM), Doi într-o carte, f`r` a-l mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu Radu Petrescu [i Mircea Nedelciu (2003). A alc`tuit [i prefa]at antologiile: Competi]ia continu`. Genera]ia ’80 în texte teoretice (1994) [i Genera]ia ’80 în proza scurt` (în colaborare, 1998). Este prezent în antologiile de proz`: Desant ’83 (1983), The Phantom Church and Other Stories from Romania (1996), Romanian Fiction of the ’80s and ’90s (1999). Romanul Composition aux parallèles inégales (Ed. Maurice Nadeau, Paris, 2001, traducere în limba francez` de Odile Serre) a fost distins cu Premiul, „Pierre FrançoisCaillé“, al Societ`]ii Franceze a Traduc`torilor, pentru cea mai bun` traducere a anului 2001 [i a fost nominalizat la Premiul Uniunii Latine. Anul trecut, Gheorghe Cr`ciun a f`cut parte din grupul celor 12 autori români prezen]i în Fran]a în cadrul programului „Les Belles Étrangères“, iar la recentul Salon de Carte Bookfest a lansat volumul confesiv Trupul [tie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000), Editura Paralela 45. Eseul Aisbergul poeziei moderne se afl` în curs de traducere în limba francez`.

INTERVIU

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

de[i am dese momente c\nd nu-mi g`sesc locul [i a[ vrea s` fac ceva, f`r` s` [tiu prea bine ce. Îmi plac triste]ile, nu simt nevoia s` mi le \mbl\nzesc. Le consum p\n` la cap`t cu ochii \n gol [i mintea aiurea. C`r]ile care-mi st\rnesc pura pl`cere a lecturii s\nt tot mai pu]ine. Ultimul autor care mi-a dat frisoane de pl`cere: Javier Marias. Înainte de culcare \ncerc s` citesc c`r]i c\t mai dificile pentru c` nu-mi place s` adorm repede. Diminea]a, la cafea, c\teodat` recitesc pagini din agendele mele cu \nsemn`ri intermitente. De[i, de cele mai multe ori, m` las fascinat de fenomenul revenirii la via]a diurn`. M` uit la mine ca la o fiin]` str`in` [i m` bucur c` pot s` am aceast` deta[are. L`s\nd literatura deoparte, ce pasiuni secrete ave]i? Ce face un scriitor vara? S\nte]i un om grav sau ave]i voluptatea lucrurilor simple? Te voi dezam`gi \nc` o dat`, dar s\nt o persoan` destul de banal`, n-am pasiuni secrete. Îmi place s` desenez [i din c\nd \n c\nd \mi iese c\te ceva. Am fost pasionat de filatelie, chitar` [i fotografie, dar le-am abandonat r\nd pe r\nd. Mi-a pl`cut s` joc handbal [i am fost un montagnard de anduran]`, p\n` c\nd am fost obligat s` accept c` timpul trece [i energia tinere]ii nu mai e aceea[i. Acum ascult muzic`, citesc [i scriu. Îmi place la ]ar`, c\t mai aproape de natur`. Îmi plac animalele. Din p`cate, cea mai mare parte a timpului mi-o petrec \n Bucure[ti. Vara lenevesc pe unde pot, tr`iesc adic` à l’aise, \ntr-un fel de dulce iresponsabilitate. Oriunde a[ fi, \mi place s` privesc via]a, s-o \ncetinesc prin analiz` [i reflec]ie. Întotdeauna intru \n conflict cu gravitatea din mine. Caut voluptatea privitului, dar ochii mei par anume f`cu]i s` transforme totul \n propozi]ii. N-am reu[it \nc` s` scap din acest cerc vicios. n

a consemnat Marius Chivu

Prim`var` t\rzie Ninge la sf\r[it de aprilie [i dac` nu a[ cunoa[te acutul sentiment al inutilit`]ii oric`rei compara]ii a[ spune c` ninge \n creierul meu. Ar fi ridicol [i ar trebui s` asociez circumvolu]iunile cu ni[te dealuri sinapsele cu ni[te izvoare \nghe]ate ceea ce g\ndesc cu ceea ce se vede \n aer senza]iile devenite cuvinte cu o ninsoare dens`. Ninge la sf\r[it de aprilie [i din singur`tatea neuronilor mei se nasc aceste exerci]ii lingvistice \n care tu nu e[ti nu po]i fi. Ninsoarea te \ndep`rteaz` [i mai mult g\ndurile mele s\nt o mi[care brownian` de particule albe \nv\rtejite de v\nt. Spun v\nt sau spun dorin]` Spun respira]ie \nfrigurat` [i e acela[i lucru: dep`rtarea care m` rupe de tine nu cre[te [i nu scade inima mea pulseaz` ca o broasc` aruncat` de vie \ntr-un borcan cu formol.

poem de Gheorghe Cr`ciun

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

C~R}I DE PLASTIC

Ioana Bot

Periu]a de din]i [i biciul De[i cultura noastr` se afl` acum \n zodia dic]ionarelor [i a enciclopediilor, \n chip misterios nu \i reu[esc asemenea c`r]i despre sine – cele mai necesare pentru a accede la propria „v\rst` critic`“. Excep]iile s\nt foarte rare (Dic]ionarul literaturii române p\n` la 1900, Dic]ionarul scriitorilor români, coordonat de M. Zaciu, M. Papahagi [i A. Sasu, Dic]ionarul analitic de opere literare române[ti, coordonat de Ion Pop). Vulnerabilitatea unor proiecte majore (DGLR [i DOOM, de pild`) e spectaculoas`, iar polemicile declan[ate par s` se fi stins…partie remise. Sublime, pe altele pu]ini le-au v`zut (Dic]ionarul cronologic al romanului românesc). Acolo unde ar trebui s` ofere ordinea obiectiv`, „referin]a“, ele s\nt partinice ([i, \n consecin]`, narcisiace), urm`rind afirmarea unui centru de putere, cel ce produce dic]ionarul (v. cazul dovedit \n polemicile legate de Dic]ionarul Echinox. Perspectiv` analitic` [f.a.], coordonat de Horea Poenar, partie remise l`s\nd vechilor echinoxi[ti mai ales greutatea triste]ii...). În orice cultur` matur`, dic]ionarele s\nt instrumente de lucru, ce pot fi folosite (de oricine!) cu firescul periu]ei de din]i, nu agitate ca ni[te bice spre spaima adversarilor de moment. Dic]ionarele noastre continu` s` rateze la proba normalit`]ii, singura esen]ial`. Incompletudinea, inconsecven]a, subiectivismul le fac inutile. Dac` nu avem \nc` un mecanism bine antrenat pentru a elabora asemenea lucr`ri la standarde profesioniste, avem \n schimb re]ete pentru a e[ua. La noi apar nu unelte, ci arme. Ale unor r`zboaie mici, insist, care, la scara istoriei culturii vizate de \nsu[i conceptul de dic]ionar, nu conteaz`. S` lu`m

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA un caz aparte. Traian Vedina[ public` Echinoxismul. Dic]ionar sintetic [i antologic. Critic`, filosofie, sociologie (Editura Grinta, 2006). Dar „echinoxismul“ nu e un curent (de altminteri, autorul \nsu[i ezit`, confuz, \ntre conceptul de „genera]ie“ [i acela de „mi[care“), dic]ionarul nu e sintetic (pentru c` reproduce, citeaz`, antologheaz` texte ale revistei), antologia nu e complet` sau echilibrat` (\n sensul criteriilor de selec]ie a fragmentelor ilustrative), domeniile \n care se scria la celebra revist` clujean` nu erau exclusiv cele trei enun]ate \n subtitlu (lipsesc cel pu]in literatura beletristic` – de[i ea este obiectul major al studiului introductiv –, ca [i istoriografia, muzicologia, antropologia, critica de art`). Se ia [i se amestec`: 1. o idee general` confuz` (\n numele unei op]iuni personale, autorul vrea s` demonstreze c` „echinoxismul“ este continuatorul {colii Ardelene, dar argumentele aduc a „cu to]i de la R\m ne tragem“); 2. o perspectiv` declarat` [i neconfirmat` (dic]ionarul se proclam` sintetic – polemic fa]` de cel analitic, coordonat de H. Poenar; altminteri, sintezele s\nt articole sumativ-aniversare, reluate din revist`); 3. criterii de elaborare intermitente (justificate prin „ne-am bazat pe reguli filologice pe care le-am \mbinat/combinat cu judec`]i axiologice“); 4. documentare minimal` – se reiau exact datele Dic]ionarului-supliment al revistei (1994); dintre echinoxi[tii fi[a]i lipsesc mul]i (H. B`descu, R. Cesereanu, I.V. B`dic`, M. Baciu, C. Negulei etc.); 5. judec`]i discutabile – M. Papahagi are, eventual, „vivacitate intelectual`“, dar „gigantul“ [tiin]ei e I. Alua[...; erori flagrante (L. Petrescu nu a fost nici filosof, nici echinoxist...). În locul unor fi[e detaliate, echinoxi[tii s\nt care „Comentator literar“, care „Meseria[ f`r` cupol`“, unul e „În universul literaturii“, altul are „Deschideri europene“ etc. Comentariile abund` \n afirma]ii caragialiene: „Echinoxismul s-a stins, [...] totu[i fenomenul e viu“; „Acum Echinoxul e alc`tuit dintr-un grup restr\ns de litera]i, urma[i ai fondatorilor [i ai continuatorilor ce au configurat echinoxismul“; „Filosofii oficiali ai societ`]ii captive române[ti au fost K. Marx, Fr. Engels, V.I. Lenin, Blaga [i Noica, c`r]ile lor editate [i tip`rite au reprezentat filosofia neoficial` autentic`...“. Nu exist` o bibliografie general`. Un dic]ionar de plastic, cu toate defectele speciei. Inutilizabil. Dar ap`rut cu sprijinul MCC, la o editur` acreditat` de CNCSIS: aceasta e, din p`cate, singura informa]ie substan]ial`. ■

Fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

R E P O R TA J Ruxandra Tudor

Lectura, antidot la trecerea timpului

Ora 9,00. Ministerul Justi]iei. Administra]ia Na]ional` a Penitenciarelor. Penitenciarul cu regim de maxim` securitate Bucure[ti Rahova. La intrare, multe persoane cu pachete [i pepeni, a[tept\ndu-[i r\ndul \n incinta penitenciarului. La un metru de coada de vizitatori, sta]ioneaz`, de cinci ...de zece ...de minute bune, o furgonet` mic`, \nc`rcat` cu l`zi cu p\ine. A[tept`m [i noi ca to]i ceilal]i p\n` ne vine r\ndul [i intr`m. Instantaneu, un ]iuit asurzitor atrage asupra noastr` privirile agile ale gardienilor care ne supun unui foarte scurt interogatoriu. Întreb`ri de rutin`, \ntr-o \nc`pere extrem de mic`, plin` de senzori [i camere de supraveghere. R`spund scurt [i la obiect: S\ntem de la... am vrea s` vorbim cu... vom sta aproximativ... Interogatoriul \nceteaz`, gadget-ul foto al colegului meu Rare[ ]iuie \n continuare. „Este interzis s` fotografia]i obiectivele strategice!“ {i aceea[i voce grav` ne l`mure[te: „Camerele de supraveghere [i posturile de paz`“. Dup` ce ne s\nt oprite actele de identitate [i telefoanele mobile, s\ntem prelua]i de dl Cristian Velicea, purt`torul de cuv\nt al penitenciarului.

...[i \ncepe un adev`rat tur de for]` Facem de multe ori st\nga [i de nenum`rate ori dreapta pe un culoar \ntortocheat [i lambrisat, care prime[te lumin` doar prin c\teva ferestre extrem de mici [i plasate anormal de sus. „Obiectiv strategic? Posibil!“, dar nu stau prea mult s` analizez, ca s` nu m` pierd de grup. Acest labirint staniu duce \ntr-o curte interioar` mare [i la fel de neprietenoas`, pustie [i rece, \n ciuda c`ldurii insuportabile de afar`. În jur, numai camere de supraveghere, posturi de paz`, s\rm` ghimpat`. În st\nga, un zid de beton, extrem de gros [i foarte \nalt, care te domin` [i te apas`. În rest, pustiu. O lu`m de-a lungul zidului, de aceast` dat` nu prin

\ntuneric, ci prin praf, soare [i c`ldur`. Înainte, st\nga, iar st\nga [i trecem de cealalt` parte a zidului, \n interiorul fort`re]ei. În`untru, o cu totul alt` atmosfer`. Foarte mult` lini[te, regina-nop]ii [i o biseric` alb`, \nconjurat` de o alee – singura din fort`rea]` – impecabil m`turat`. Mult` cur`]enie, floare de piatr` [i iarb`. O oaz`. Numai gratiile de fier de la geamurile celulelor [i zidul uria[ \]i amintesc c` te afli \ntr-un penitenciar cu regim de maxim` securitate... cu club central [i bibliotec` – o \nc`pere r`coroas`, cu un calculator, dou` birouri [i c\teva ferestre cu gratii. O c`m`ru]` f`r` prea mari preten]ii de ambient, ticsit` cu c`r]i dintre cele mai diverse, o

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

bibliotec` mic`, f`r` sal` de lectur`, \nfiin]at` \n 1998, odat` cu penitenciarul.

dintre ele fiind \mprumutate. În ciuda acestui fapt, lectura nu este pe primul loc, \n primul r\nd pentru c` majoritatea de]inu]ilor nu au studii – unii [tiu s` citeasc` doar pe litere. Exist` de asemenea foarte multe activit`]i cu care de]inu]ii \[i ocup` timpul liber. În majoritatea celulelor exist` c\te un televizor. În fiecare zi, de]inu]ii se plimb` c\te dou` ore prin curte, particip` la activit`]i de club, sportive sau educative, picteaz`, deseneaz`, croiesc haine, realizeaz` obiecte de artizanat, joac` tenis de mas` [i fotbal, particip` la cursuri de alfabetizare etc.

În sf\r[it r`coare [i un miros adorabil de c`r]i vechi! Intru printre rafturi [i privirea mi se opre[te asupra unui poster \nnegrit de vreme, cu Nichita St`nescu. „Triste]ea mea aude nen`scu]ii c\ini, pe nen`scu]ii oameni cum \i latr`.“ Merg mai departe printre unu, dou`, trei... opt r\nduri de c`r]i atent aranjate \n ordine alfabetic`, dup` dimensiuni [i domenii: art`, istorie, literatur` religioas`, literatur` pentru copii, monografii, politic`, proz` str`in`, psihologie, sociologie, [tiin]`, tehnic`, studii literare etc. Dou`sprezece rafturi pe care s\nt \nghesuite volume provenite din dona]ii, din cas`rile altor biblioteci, cump`rate de unitate sau primite de la familiile de]inu]ilor. Dna {tefania Mu[escu, bibliotecara penitenciarului Rahova, \mi spune c` foarte multe volume au fost primite [i de la ambasade [i consulate, a[a \nc\t pe rafturi exist` [i c`r]i \n rus`, olandez`, turc`, greac`, englez`, francez`, german` [i polon`. De[i \n biliotec` s\nt 8300 de volume, c`r]ile par totu[i pu]ine, multe

Mai exist` interes [i pentru c`r]i Preferin]ele de]inu]ilor variaz` \n func]ie de gradul de educa]ie – cei care [tiu s` citeasc` doar pe litere \mprumut` c`r]i foarte u[oare, pentru copii – sau \n func]ie de starea fizic` \n care se afl` – cei care au probleme cu ochii, dar vor totu[i s` citeasc`, iau c`r]i cu scrisul mare. Foarte c`utate s\nt romanele poli]iste, cele de dragoste [i poeziile. Mul]i de]inu]i citesc liric` pentru c` se inspir` [i scriu la r\ndul lor poezii (Radu Gyr, Isus \n celul`: „C\nd m-am trezit din grozava genun`, / Miroseau paiele a trandafiri. / Eram \n celul` [i era lun`, /

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6 Numai Isus nu era nic`ieri... / Unde e[ti, Doamne? Am urlat la z`brele, / Din lun` venea fum de c`tui. / M-am pip`it [i pe m\inile mele, / Am g`sit urmele cuielor Lui...“). De]inu]ii care lucreaz` \n atelierele de crea]ie, citesc fabule pe care le discut` cu colegii lor [i mai apoi le pun \n scen`. 8300 de volume. Multe c`r]i, unele \n stare perfect`, altele foarte deteriorate, cu coperte rupte [i cotoare de pe care cu greu mai po]i distinge titlul [i autorul. Dna Mu[escu \mi spune c` biblioteca penitenciarului Rahova duce mare lips` de noi apari]ii [i mai ales de c`r]i \n mai multe exemplare. „Singurele apari]ii noi, care intr` \n bibliotec`, s\nt cele aduse de familiile de]inu]ilor. Ele \ns` ajung la mine deja deteriorate, cu coper]ile \ndoite [i rupte. Dac` un de]inut prime[te de acas` o carte, po]i fi sigur c` ea va fi citit` de to]i colegii de celul` ai acestuia. Imagina]i-v` cum arat` acea carte \n momentul \n care ajunge la mine, dup` ce a trecut prin m\inile a 10-15 de]inu]i. Un singur volum \nseamn` o carte care \ntr-un an de zile nu va mai fi bun` de nimic.“ Biblioteca penitenciarului duce de asemenea lips` de ziare [i reviste. A existat o perioad` c\nd se primeau retururi, dar, din cauza unor probleme, acestea nu au mai venit. Singurele publica]ii care exist` \n penitenciar s\nt ziarele [i revistele la care s\nt abona]i de]inu]ii. {i, desigur, revistele f`cute de fiecare sec]ie \n parte. Suflete deschise este o publica]ie „lunar` de opinii, informa]ii [i crea]ii literare ale de]inu]ilor (penit. Rahova)“, o revist` realizat` integral de de]inu]i, f`r` nici un fel de ajutor din partea calculatorului. Club C este revista clubului central, realizat` „cu acordul conducerii penitenciarului sub \ndrumarea Serviciului de Interven]ie Psiho-Social`“. Nu este deloc o revist` preten]ioas`. Nici nu ar avea cum s` fie, av\nd \n vedere c` este tehnoredactat` „pe un am`r\t de calculator [i scos` la o imprimant` A3“. Club C este o revist` simpl`, f`r` o structur` strict`, dar men]in\nd sec]iunile clasice ale unei reviste: caset` tehnic`, editorial, profil, recenzii. Opt foi de h\rtie A4 \n care de]inu]ii \[i pot exprima \n scris st`rile mentale [i afective, \n care \[i pot publica poeziile sau eseurile, \n care pot povesti experien]ele prin care au trecut. De exemplu, Constatin Cristescu, unul din colaboratorii revistei (un de]inut cu care nu mi s-a permis s` stau de vorb` pentru c` nu avea sentin]` definitiv`), poveste[te \ntr-un num`r despre o discu]ie purtat` cu Cioran la Paris, la o mas`, \ntr-un restaurant, discu]ie care se rupea mereu c\nd venea vorba despre România sa [i România lui

R E P O R TA J

Cioran. „M` privea absent, spun\ndu-mi abia [optit c` el [i România lui, fizic, au murit. Parc` nu dorea s` [i-o p`streze \n minte dec\t a[a cum era \n anii dintre r`zboaie. Mi-a spus de altfel c` nu \[i dore[te o alt` realitate [i nici al]i oameni, dec\t cei pe care i-a cunoscut atunci, acolo. Am for]at pu]in nota pe aceast` tem`, el a intrat \n jocul meu [i mi-a spus un lucru pe care am s`-l ]in minte c\te zile am s` m` mai \nv\rt \n aceast` lume. A \nceput cu o \ntrebare: «{tii ce este omul?». Nedumerit, am \ncercat mai multe r`spunsuri. Senin [i oarecum resemnat, a dat din cap [i mi-a r`spuns cam a[a: «Omul este distan]a dintre via]` [i moarte!» Abia atunci am \n]eles pe deplin ceea ce spunea Noica \ntr-un alt context: «Atunci c\nd rena[tem, \ncepem s` ne isp`[im condamnarea la moarte!».“

În penitenciar, timpul te apas` „Lectura [i revista aceasta ne fac via]a mai u[oar`“, \mi spune Costic` Corbu (condamnat la 5 ani pentru \n[el`ciune). Dup` Revolu]ie, dup` ce a absolvit Academia „{tefan Gheorghiu“, dl Corbu a vrut s`-[i fac` propria afacere. „Dar nu m-am priceput! Altfel n-a[ mai fi fost aici, st\nd de vorb` cu dvs. Acum fac \mpreun` cu colegii mei aceast` revist`.“ Tot ceeea ce \[i dore[te dl Corbu, un om dornic de vorb` [i optimist, \n ciuda locului \n care se afl`, este s` ias` c\t mai repede din \nchisoare, s` se ocupe de art` [i s` citeasc` la fel de mult c\t cite[te aici. „Trei c`r]i \n dou` zile. At\t citesc acum.

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

De c\nd s\nt \n penitenciar am citit mai multe c`r]i dec\t am citit \n toat` via]a. {i este foarte bine... timpul trece mai repede.“ Într-adev`r, unii vor ca timpul s` treac` c\t mai \ncet, dar \n penitenciar, de]inu]ii \[i doresc s` treac` c\t mai repede. De aceea \ncearc` s`-[i ocupe timpul cu c\t mai multe activit`]i. „Noi ne-am dori s` mai scoatem o culegere de texte scrise de de]inu]i, Gazetar de pu[c`rie. Dar va fi cam greu. Nici Club C nu va mai rezista prea mult pentru c`... vorba cuiva... «Nu mai g\ndi]i c` v` vin idei»“, \mi spune \n [oapt` Gabriel Mohanu (condamnat la 5 ani pentru \n[el`ciune). „Este destul de greu, noroc c` ]inem foarte mult la ceea ce facem. Pentru un singur toner s\nt necesare foarte multe cereri, aprob`ri, trebuie s` dai declara]ii pe propria r`spundere c` nu ai nici un fel de preten]ii. Eu nu o fac numai pentru mine. Nici m`car nu o trimit acas`. C\nd am s` ies de aici vreau s` uit de ea. Dar colegii mei...“. Din c\nd \n c\nd, s\ntem \ntrerup]i de dl Cristian Velicea care \i roag` pe de]inu]i... s` dea o declara]ie pe propria

r`spundere c` s\nt de acord s` stea de vorb` cu presa [i s` fie fotografia]i! Se vede c` s\nt obi[nui]i cu acest gen de declara]ii, dup` felul \n care scriu: degaja]i, f`r` s` \ntrebe ce s` scrie exact, f`r` s` \ntrerup` conversa]ia cu mine [i totu[i f`r` s` se opreasc` din scris!

Nici o camer` f`r` o biblie, un cod penal [i un cod de procedur` M. P. (condamnat la 11 ani pentru tranzac]ii bursiere neautorizate) lucreaz` de [apte ani la un tratat de drept penal – r`spunderea penal` a persoanei juridice. „C\nd voi ie[i de aici, tratatul va fi deja publicat pentru c` s\nt pe sf\r[ite. Am vorbit cu o editur` s` mi-l publice, dup` ce, \n prealabil, va fi cenzurat de un penalist pentru c` s-ar putea s` se fi strecurat [i mici gre[eli. Mul]i colegi s\nt interesa]i de dreptul penal. În penitenciar, nu exist` nici o camer` f`r` o biblie, un cod penal [i un cod de procedur`.“ M. P. a studiat medicina general` [i are orientare c`tre [tiin]ele exacte. În biblioteca penitenciarului caut` ce \l intereseaz`: genetic`, astronomie, fizic` [i chimie. „Din p`cate s\nt destul de pu]ine c`r]i pe aceste domenii [i toate s\nt la mine \n camer`. Ce nu g`sesc \n bibliotec`, comand de acas`. Am foarte multe numere din Descoper` [i a[ vrea s`-mi fac un abonament la Science et vie.“ M. P. este obsedat de c`r]i, nu a iertat nici un volum din cele care \l intereseaz`, dar nu memoreaz` pasaje [i mai ales nu recite[te niciodat` o carte. Înainte de a ajunge \n penitenciarul Rahova, a fost \ntr-un loc \n care condi]iile de lectur` erau destul de precare, lumina era foarte slab` [i nu putea citi c\t ar fi vrut – 10 ore cel pu]in! – pentru c` \i oboseau ochii. „Datorit` acestui fapt, nu-mi permiteam s` \mi risipesc orele de lectur` recitind o carte. Nici acum nu citesc o carte de dou` ori, a[a m-am obi[nuit.“ Între patru ziduri sinistre de beton, de]inu]ii penitenciarului Rahova se simt totu[i liberi. În spirit. Fizic, s\nt condamna]i la mul]i ani dup` gratii. Dar [tiu s` lupte cu timpul [i s` \l \nving`. Citesc ore \n [ir, for]eaz` cotoarele [i chinuie paginile, disec` volumele cuv\nt cu cuv\nt. „Trei c`r]i \n dou` zile“ [i timpul se comprim`. Pe drum spre ie[ire, \nc` mai simt mirosul vechi-pr`fos-acri[or al c`r]ilor din biblioteca penitenciarului. O lu`m din nou de-a lungul zidului de beton, chinui]i de soarele care arde mai abitir. M` uit la ceas. 11,45. Ce repede a trecut timpul! ■

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

LOCURI DE CITIT

Cu cartea la parc

Fotografii de Rare[ Avram

Stela Giurgeanu

Prin parcurile lumii Americanii \[i duc c`r]ile \n Central Park, renumitul parc din New York, locul legitim al cititorilor \n aer liber, \n care de altfel au loc s`pt`m\nal lecturi publice [i dezbateri ad-hoc pe marginea lor. În Rosengarten, Gr`dina Rozelor din Berna elve]ian`, pe paji[tile enorme [i pe timp frumos, oamenii stau tol`ni]i \n iarba gras`, la lectur`, f`r` frica de ho]i sau de pl`cu]e „nu c`lca]i pe iarb`“ (doar \n parcurile noastre c`lcatul pe iarb` e caz de obsesie na]ional` [i de amend`). În Japonia, cum cititul \n locurile publice, via metrouri sau parcuri, a devenit mai mult dec\t o mod`, a [i fost luat la ochi de lumea afacerilor. A[a a ap`rut brajacket sau ideea de a scoate bani din pasiune. Conceptul a fost introdus de agen]iile de publicitate tocmai pentru c`, exist\nd foarte mul]i cititori \n foarte multe locuri publice, exista [i un mare poten]ial pentru r`sp\ndirea reclamelor. Denumite printr-o combina]ie de brand [i jacket, au ap`rut supracoper]ile pentru protejarea c`r]ilor, care, tot plimbate fiind \n diferite locuri, \[i stric` \n timp coperta original`; brajacket-urile s\nt oferite gratuit clien]ilor libr`riilor, \mpreun` cu un semn de carte, [i con]in reclame la diferite produse. De orice tip [i dimensiuni, pentru a se potrivi oric`rui format,

din carton, plastic sau h\rtie lucioas`, brajacket-ul, derivat comercial din pasiunea lecturii \n parc, protejeaz` astfel un Dostoievski cu un Adidas, un Kafka cu un Perrier sau un Ian McEwan cu un Levi’s. La Var[ovia, prelu\nd ideea unui proiect mai vechi al vienezilor (adresat \n special copiilor), administra]ia Palatului Wilanow a ini]iat o campanie prin care se \ncearc` „\ncurajarea cititului \n parc“. Vizitatorilor li se pun la dispozi]ie peste o sut` de c`r]i care s` fie citite pe aleile sau pe b`ncile din gr`dina palatului. În Parcoteca din Wilanow se g`sesc cele mai noi titluri din literatura european`, \n special din cea polonez`, romane poli]iste sau c`r]i pentru adolescen]i. Ideea a prins at\t de mult \nc\t vizitatorii au \nceput ei \n[i[i s` o sus]in` [i s` continue biblioteca \n aer liber, contribuind, la r\ndul lor, cu c`r]i din biblioteca personal`, c`r]i deja citite, pe care le doneaz` lecturii \n natur`.

Prin parcurile Bucure[tiului Parcurile Capitalei noastre, din p`cate, pot fi num`rate pe degete. Cititorii, a[ijderea. De multe ori, cititul \n parc, pe banc`, pentru c` pe iarb` e interzis, devine mai mult ceva de conjunctur`, dec\t o pasiune. Printre r`spunsurile rarilor cititori de parc, motivele („a[tept pe cineva“ sau „am ie[it cu `sta mic“ sau „am ie[it [i eu s` m` plimb, iar cartea am luat-o s` nu m` plictisesc“), departe de a introduce cititul \n parc \n circuitul modei europene, \l apropie, la noi, mai degrab` de un moft. Pentru c`, de exemplu, te hot`r`[ti s` cite[ti \n Ci[migiu. Parc romantic [i cochet. Cau]i banca ideal`, uit\ndu-te cu jind la locul special amenajat pe iarb`, dar doar pentru c\ini, [i ajungi, \n cele din urm`, alungat de aglomera]ia, de buticurile [i terasele [i v\nz`torii ambulan]i ai aleilor centrale, pe aleile periferice. Aici e umbr`, e oarecum lini[te [i dai, din nou, semne de bucurie. Numai c` pe b`ncile de aici porumbeii au ajuns \naintea ta [i [i-au pus amprenta pe mai bine de 90%. Optezi a[adar pentru Her`str`u; parc mare, spa]iu berechet, ai unde s` g`se[ti o b`ncu]` nemarcat`, pe o potec` mai retras`; \ncer-

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

LOCURI DE CITIT

c\nd \ns` s` te „pierzi“ de agita]ie, s` g`se[ti o banc` mai departe, unde s` po]i citi \n lini[te, ai multe [anse s` dai peste tot felul de personaje pitore[ti, care s` \]i taie, \ntre un „d`-mi [i mie un ban“ [i un „ce faci, frumoaso?“, tot dragul de a citi la aer liber. Ar mai fi Gr`dina Botanic`. Vegeta]ie, lini[te [i un oarecare mister imprimat de speciile exotice, de peste tot. Pl`te[ti o tax` nesemnificativ` pentru imaginatele ore de bucurie intelectual` \n s\nul naturii [i intri \n paradisul de verdea]`. G`se[ti o banc`, la scurt timp, mai ales c` nu e sf\r[it de s`pt`m\n` cu bunici sau nepo]i. Î]i deschizi termosul cu cafea (pentru c` urmezi cu sfin]enie \ntregul ritual), deschizi cartea, fericit c` \n sf\r[it intri \n pas cu Occidentul, [i r`m\i a[a, cu paharul \n m\n`, cu respira]ia t`iat`, \n]epenit deodat` de un m\r\it [i de doi ochi de c`]el siderat, ap`rut de te miri unde. Ai ciudatul sentiment c` \i \ncalci proprietatea [i \ncepi s` i te disculpi. La \nceput z\mbe[ti [i bagi replica cu „ce faci, m`, frumosule“, pe care ai prins-o de la nenea din Her`str`u. El m\r\ie, tu mai \ncerci s`-i spui ceva, oftezi, \ncerci s` \l ignori, dar \n clipa \n care se pune [i pe l`trat, zici c`, de fapt, fotoliul de acas` este mai confortabil ca banca din Botanic`. {i pleci. Unde mergi totu[i s` cite[ti, dac` vrei s` o faci musai \n natur`?

Literatura [i parcurile dintre blocuri

Fiind student, parcuri cutreieram Cic` \n parc la Poli. Mai exact \n Parcul Politehnicii. Ar fi rost de lini[te [i chiar de iarb`, iar pe aleile politehniste nu se desf`[oar` nici fanfare, nici v\nz`tori ambulan]i sau cine [tie ce holtei \n c`utare de m\ndr`. Problema ar fi totu[i cu c\inii, aceea[i ca peste tot (mai pu]in \n Ci[migiu), dar uneori – dup` cum mi-a spus un student, care de altfel mi-a v\ndut [i pontul – „atmosferei de c`min, o preferi , \n schimb, pe cea a patrupedelor“. În parc la Poli po]i s` stai unde [i cum vrei. Pozi]ia tol`nit, cu burta \n sus, cu burta \n jos, turce[te sau pe o parte. Sau pe cealalt`. Depinde de tine, dar garantat este c` nici un gardian public nu-[i va face apari]ia din stuf`ri[, s`-]i strice bun`tate de lectur`. De cele mai multe ori, aici vin studen]ii alunga]i de g`l`gia [i v\nzoleala sau de c`ldura de c`min. Cum la bibliotec` trebuie s` stai musai la mas`, drept ca un morcov, ca la [coal`, iar \n parcurile din centru... nu prea e de citit, a te pierde prin aleile de la Poli, \n c`utarea g\ndurilor unui autor, a devenit, cel pu]in printre studen]i, o mod` salvatoare.

Ar mai fi parcurile de cartier, acelea r`s`rite \ntre blocuri. S\nt mici, dar ofer` strictul necesar cititului \n aer liber, adic` banca [i iarba. Cum s\nt m`rgina[e, problema statului pe iarb` te prive[te personal pentru c`, nefiind \ngrijit`, nu prea e sau, dac` e, e plin` de \nsemne animaliere sau umane. Între b-dul Constructorilor [i Calea Giule[ti, chiar pe l\ng` Liceul „Marin Preda“, m\ndria locatarilor s\nt „b`rcu]ele“, dup` cum denume[te un domn pensionar cu p`l`rie, b`ncile cele noi. S\nt duble, a[ezate fa]` \n fa]`, legate \ntre ele cu o m`su]` pictat` cu tabl` de [ah. {i mai au „b`rcu]ele“ astea [i un soi de acoperi[, [i pentru ploaie, [i pentru soare, numai bune de citit ziarul. {i cam asta se \nt\mpl` pe acolo, de pe la 7 p\n` \nspre 8-9. Mai apoi \ncep „traficul“ [i c`ldura. Dar la orele dimine]ii se \mp\nze[te cu cititori. De pres`, de cele mai multe ori. C` nu po]i s` cite[ti aici Kafka… pentru lecturile grele trebuie r`bdare. {i lini[te. Or, \n parcul dintre blocuri, p\n` s` cite[ti dou` r\nduri, hop, te [i treze[ti cu vecinul care te \ntreab` dac` ai supravie]uit c`ldurii de peste noapte [i tu \i zici c` da [i el te mai \ntreab` ce cite[ti [i, p\n` la urm`, ajungi s` \i dai lui tot ziarul, ca s` nu mai faci rezumat. Dar p\n` s` vin` vecinul, mai ales acum, pe c`ldurile astea, dec\t s` stai \n cas` [i s` \]i fiarb` creierii \n cap, mai bine ie[i la o lectur` u[oar`.

Pledoarie pentru un fost loc de citit A fost \ns` odat`… Pe vremuri, v` mai aminti]i? Era acolo, \n Ci[migiu, \n apropierea Izvorului lui Eminescu, construit` \n jurul unui copac b`tr\n.

Fosta cafenea literar`, \n Parcul Ci[migiu

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6 Mi-a povestit-o o doamn` profesoar`. Înainte de Revolu]ie, chiar pe locul acela, se afla o bibliotec` \n aer liber, o blibliotec` \n toat` regula, unde trebuia s` te \nscrii, s` ai fi[`, pe scurt, s` fii abonat. Pe atunci avea doar scaune, mese [i c`r]i. Dac` vroiai cafea, \]i aduceai la termos [i mi se spune c` nu prea g`seai acolo loc, dec\t dac` veneai cu noaptea \n cap. Era pl`cut, \mi mai poveste[te, pentru c` st`teai la aer curat [i citeai, [i nu te deranja nimeni. Mai era [i atmosfera de a[a m`sur`. Cititor printre cititori, o por]ie de lectur` nature. C\nd m` \ntreab` \ns` „ce mai e acum pe acolo?“, ezit s`-i dau vestea dintr-o dat` [i o iau mai pe ocolite, ca [ocul s` nu fie prea mare. Încep s` povestesc, a[adar, din anii liceului meu (adic` acum vreo zece), c\nd descoperisem, pe locul deja fostei biblioteci, „Cafeneaua literar`“. Devenit` \n timp teras`, mai p`stra c\teva rafturi de lemn, pline cu c`r]i sau reviste. Era \nc` un deliciu s` po]i sta s` cite[ti acolo. Luai o carte veche, o cafea tare [i petreceai astfel c\teva ore bune la terasa literar`. Mai apoi, continuu povestirea [i oftez, rafturile cu c`r]i au disp`rut. Dintr-odat`, [i m-am enervat [i ]in minte pentru c` mi s-a r`spuns: ocupau prea

mult loc [i prea pu]ini erau cei care veneau s` citeasc` [i c`, p\n` la urm`, cei care vroiau \ntr-adev`r s` o fac`, n-aveau dec\t s`-[i ia cartea de acas`. Just. În locul c`r]ilor au ap`rut, a[adar, alte mese, iar ultima oar` c\nd am fost acolo, ]in minte [i asta, era spre finele liceului, cafeneaua literar` se transformase \ntr-un soi de ring sportiv. Cum ap`ruser` [i dou` televizoare suspendate deasupra barului (pentru c` acum era bar \n toat` regula) [i cum era [i un campionat de fotbal \n derulare, de la „Cafeneaua“– unde l-am descoperit atunci pe Dostoievski \n edi]ie BBT [i \n arom` de cafea – se striga, acum, din to]i r`runchii: „Mi[c`, b`i, mototolule“ [i se d`deau berile pe g\t. Acum? Acum pare un restaurant de fi]e, teras` \mprejmuit` de termopane, imprimat` \nc` de la intrare cu o firm` verde, reclam` la o bere. Muzic` latino. N-am mai intrat, dar am \ntrebat totu[i pe cineva: „Cafeneaua literar`“? S\nt privit` cu stupoare, pentru c` a[a ceva n-a fost niciodat` aici, [i plec, f`c\nd \ns` cu ochiul singurului martor la metamorfozele c`r]ilor \ntru sticlele de bere [i termopane: copacul b`tr\n [i fost literar. ■

TOP

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

Cele mai influente persoane din industria c`r]ii Cum T\rgul de Carte ce a avut loc \n luna martie la Londra [i-a propus s` rivalizeze serios cu mult mai celebrul t\rg de la Frankfurt, The Observer a avut ideea unui top referitor la cele mai importante [i influente persoane din industria editorial` britanic`. Dac` multe nume v` vor fi necunoscute, da]i vina pe provincialismul care \nconjoar` p\n` una, alta, b`t`tura noastr` cultural`. M. F. ● Locul 10 – DAVID ROCHE (Chief Executive, Borders) – [i-a c\[tigat faima prin felul \n care a revolu]ionat cump`rarea c`r]ilor \n lan]ul de libr`rii britanice Waterstone. Enorma lui influen]` \i permite s` decid` ce titluri merit` s` fie expuse \n vitrinele magazinelor de specialitate. De cur\nd a p`r`sit func]ia de la Waterstone pentru a conduce expansiunea libr`riilor americane Borders \n Marea Britanie. ● Locul 9 – J.K. ROWLING (romancier`) – cu o avere estimat` la peste un miliard de dolari, creatoarea lui Harry Potter se poate l`uda cu faptul (cert) c` este mai bogat` dec\t regina Angliei. Ca s` v` face]i o simpl` idee despre ce va fi \nsemn\nd asta, e de ajuns s` spunem c` un nou volum al aventurilor lui Harry se poate vinde \n trei milioane de exemplare, \n mai pu]in de dou` zile. Ar mai fi ceva de ad`ugat? ● Locul 8 – BILL SCOTT-KERR (editor Transworld) – este singurul editor din lume care a semnat un contract pentru toate c`r]ile lui Dan Brown, inclusiv pentru Codul lui Da Vinci. În anul 2005, lista mondial` a best-seller-urilor p`rea un apanaj exclusiv Transworld. {i se pare c` vremurile bune nu s-au \ncheiat. ● Locul 7 – JACQUELINE WILSON (romancier`) – a scris 80 de c`r]i pentru copii care au fost v\ndute \n peste 15 milioane de exemplare. La capitolul \mprumuturilor din biblioteci, c`r]ile doamnei Wilson le \ntrec pe cele cu Harry Potter. Copiii par s` o pre]uiasc` pe autoarea britanic` pentru c` are amabilitatea fermec`toare de a scrie despre c\t de greu este s` fii copil. ● Locul 6 – KES NIELSEN (manager, Ama-

zon.co.uk) – \n calitatea lui de conduc`tor al unei firme cu profit uria[, Nielsen decide care vor fi c`r]ile postate pe pagina principal` a site-ului Amazon, care vor fi livrate imediat [i care vor avea mai multe zile de a[teptat. Site-ul poate face [i desface faima literar` a unui volum. ● Locul 5 – GAIL REBUCK (pre[edinte, Random House) – abnega]ia ei este legendar`: se zvone[te c` a semnat contractul cu Random House \n timpul na[terii. Lunile trecute l-a \nso]it pe Dan Brown pentru a-l ap`ra \n procesul de plagiat pe care scriitorul l-a c\[tigat f`r` mari probleme. ● Locul 4 – TIM HELY HUTCHINSON (chief executive, Hachette Livre UK) – odat` cu achizi]ionarea editurii transatlantice Time Warner, francezii de la Hachette au dep`[it ca importan]` Random House. Ambi]ia lui Hutchinson s-a \mplinit. Fiecare cuv\nt al lui va conta de acum \nainte enorm. ● Locul 3 – DIANA GUY (pre[edinta Comisiei pentru Competi]ie) – p\n` de cur\nd, o necunoscut` \n lumea editorial`, Diana Guy va fi factorul de decizie \ntr-una dintre cele mai mari afaceri de pe pia]a c`r]ii britanice: preluarea lan]ului de libr`rii Ottakar de c`tre Waterstone. Op]iunea ei va fi hot`r\toare pentru viitorul editorial britanic. ● Locul 2 – CAROLINE RIDDING (manager, Tesco) – este cea care decide care vor fi pu]inele c`r]i, din totalul celor 200.000 care apar anual \n Marea Britanie, ce vor ap`rea \n lan]ul de supermarket-uri Tesco, unul dintre cele mai mari ale lumii. {i cum este aproape imposibil s` atingi locul num`rul 1 \n v\nz`ri f`r` suportul lui Ridding, editurile s\nt dispuse s` fac` totul pentru a-i ob]ine \ncuviin]area. ● Locul 1 – AMANDA ROSS (creator, Richard & Judy Book Club) – preluat dup` modelul pe care Oprah Winfrey l-a lansat \n emisiunea sa, clubul c`r]ii din cadrul show-ului de televiziune Richard & Judy, de pe Channel 4, are un efect similar: o fabric` de best-seller-uri. Amanda Ross este cea care dicteaz` regulile jocului, un joc care, pentru edituri, este gata oric\nd s` se transforme \ntr-o afacere uria[`. ■

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

L I T E R AT U R ~ R O M Å N ~

Dragomir, un fl`c`u tomnatic de care e legat` p`tima[. Acesta moare \n primul r`zboi mondial [i Caterina r`m\ne v`duv` cu patru copii. Cum moare [i ea cur\nd, iar fiul cel mai mare se \nsoar`, celelalte trei fete s\nt trimise la orfelinat. Partea cea mai \ntins` a romanului este consacrat` form`rii [i intr`rii \n via]a adult` a acestor „noi «nenorocite»“. Urmeaz` toate {coala Normal`, dup` care, Maria lucreaz` ca \nv`]`toare \ntr-un sat din Dobrogea, unde \[i afl`, \n scurt timp, ursitul, \n vreme ce Ioana (care „avea nevoie de un loc mai larg, unde s` respire“) se \ndreapt` spre Bucure[ti, intr\nd ca func]ionar` la Moara Herdan. Se c`s`tore[te cu un ofi]er de intenden]` [i o ia \n grij` pe sora mai mic`, Angela, bolnav` de piept. Construite complex, aceste biografii (selectate mereu din ramura debil`, perdant`) \nsceneaz` c\teva teme majore. Una (comun` prozei române[ti a epocii \n care cartea a fost scris`) este interferen]a dintre Istoria (public`, institu]ionalizat`) [i istoriile vie]ilor m`runte pe care, \ntr-un fel sau altul, le deturneaz`. Pe l\ng` faptul c` s\nt exponen]iale \n acest sens, personajele poart` discu]ii interesante despre democra]ia \n care legionarii „trag cu pistoalele“, anima]i de prea mult` mil` [i dragoste pentru om (o dragoste cu care „te coco]i \n c\rca cuiva [i \ncepi s`-l \n]epi cu c`lc\iele“), ca [i despre pl`cerea st`p\nilor de a pedepsi, adev`rat` „dulcea]` care le ia min]ile“. Prezent` este, de asemenea, tema sor]ii [i motivele specifice: suferin]a, rezisten]a la durere, premoni]ia tragic`. Spre exemplu, Caterina [i Ilie „se iubir` cu l`comie, neiert\nd nici o clip`. Cuno[teau din instinct c` pe viitor timpul nu le va \ng`dui aceast` libertate“; Horia face o mezalian]` \ntruc\t Ioana „r`spundea parc` unei cereri formulate implicit de subcon[tient, o cerere tulbure [i imperioas`“, iar \n cazul Angelei „nenorocul p`rea c`-i fusese sortit, iar ea p`rea c` \n]elege acest lucru. {i c` se supune“. De altfel, romanul (care are o puternic` dimensiune etic`, ce – lucru remarcabil – nu alunec` \n tezism) lanseaz` interoga]ii majore: care este [i cum ajungi s` cuno[ti „pre]ul vie]ii“? „Cine [i cum repartiza nefericirea \n lume?“ Ce \i apropie pe oameni unii de al]ii [i „cum s` cuno[ti omul dup` chip?“ S\nt tot at\tea \ntreb`ri mereu actuale ale unui roman clasic, puternic, tensionat, demn de citit [i de a[teptat urmarea. n

Un roman clasic Marius Robescu, Trunchiul [i a[chia

Editura Muzeului Literaturii Române, 2006

10 lei

Autor al mai multor volume de poezii tot mai bine primite de critic`, p\n` la superlativele care le-au \nso]it pe ultimele trei (Ninge la izvoare, 1967; Via]a [i petrecerea, 1969; Clar [i singur`tate, 1972; Utopia ninsorii, 1975; Spiritul \nsetat de real, 1978; Pielea minotaurului, 1982; Inimile de platin`, 1984), precum [i al unei c`r]i pentru copii (Mu[uroiul), traduc`tor al lui J.P. Sartre (Grea]a, 1981), Marius Robescu \nceteaz` din via]` \n 1985, la 42 de ani. Postum, apar Joc [i \nviere (1985), Ideogram`: arta insomniei (1986) [i, recent, primul volum din romanul Trunchiul [i a[chia (Bucure[ti, Editura Muzeului Literaturii Române). Din p`cate, nici o noti]` nu \nso]e[te aceast` carte postum` a unui scriitor important, a[a \nc\t nu [tim \n ce stadiu s-a g`sit manuscrisul, dac` titlul a fost atribuit de autor sau de redac]ie etc. Un redactor ceva mai atent ar fi putut, de altfel, s` evite ca un personaj s` aib` dou` nume. Poet rafinat, Marius Robescu alege pentru roman modele clasice pe care c\teva trimiteri le deconspir`: \ntemeietorul clanului, popa Chiri]`, un preot gospodar, preocupat mai mult de cultivarea p`m\ntului dec\t a spiritului, are clare \nrudiri cu popa Tanda, eroul lui Ioan Slavici. Un alt personaj se nume[te Cozianu, la fel ca protagonistul lui Petru Dumitriu din Cronic` de familie, \n vreme ce o formulare precum „bogat \n evenimente, timpul totu[i nu alerga“ e, desigur, o replic` la celebra fraz` din Morome]ii lui Marin Preda. La fel ca ilu[trii s`i predecesori, Marius Robescu construie[te un roman de familie care se \ntinde, \n acest prim volum, aproape pe durata unui secol, din a doua jum`tate a secolului al XIX-lea, p\n` la \ncheierea rebeliunii legionare. În acest interval se desf`[oar` via]a matur` a trei genera]ii [i se \ntrez`re[te cea de-a patra. Istoriile s\nt prezentate, de altfel, nu \n simultaneitate, ci \ntr-o succesiune care re]ine [i momentele de inevitabil` intersec]ie a destinelor. De la popa Chiri]`, p`rintele a [apte copii r`ma[i \n via]`, se trece la istoria Caterinei care „venise pe lume ultima, parc` din al]i p`rin]i, [i nimeni nu-i \n]elegea felul“. Dup` moartea b`tr\nului ei tat`, fuge cu Ilie

Sanda Cordo[

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

L I T E R AT U R ~ R O M Å N ~

Arta sufoc`rii Ara {eptilici, Dublul, un roman Colec]ia „Avanpost“, Editura Paralela 45, 2006

De profesie jurnalist`, Ara {eptilici e dublat`, discret, de o prozatoare hipersofisticat`, p\ndit` de sterilitatea decaden]ilor dintotdeauna. La 14 ani de la debutul cu proz` scurt` \n volumul colectiv Fic]iuni (1992), autoarea, afirmat` \n anii ’80 la cenaclul Junimea cu proz` de factur` radupetrescian`, revine cu o scriere stranie, insolit` [i dificil`, derutant` \nc` din titlu: Dublul, un roman. Într-o prefa]` empatic`, Simona Popescu o apropie de rafinamentul tinerei Elena Passima, subliniind r`sp`rul radical cu actualele trend-uri. Ara {eptilici (n. 1963) nu mai este \ns` o „t\n`r` autoare“... Côté-ul autobiografic al volumului e indicat prin dedica]ia adresat` bunicii Cristina. „Bijuterie de familie“ cu substrat psihic tulbure, cartea este \ns` [i un roman al leg`turilor de familie literar`. Umbra lui Radu Petrescu planeaz` asupra acestor pagini estetizante, compuse fragmentarist din secven]e eterogene, pline de anacronisme deliberate [i de poetiz`ri ale percep]iilor: „arhitecturi de aer“ cu infinite iriz`ri... Eroul-narator al acestui antiroman poetic de atmosfer`, cu sugestii de psihologie abisal`, e un t\n`r b`rbat pe nume Radu, iar iubita c`reia \i adreseaz` p`r]ile „romane[ti“ [i poemele ludice din epistolarul final, cu sugestii de C\ntarea c\nt`rilor postmodern`, se nume[te – ca [i so]ia prozatorului t\rgovi[tean, ca [i eroina lui Ibrìleanu – Adela. Prima sec]iune – „Drumuri de furnici“ – e nara]iunea „retro“ a copil`riei interbelice, o copil`rie recompus` din detalii fantasmatice, printr-un dialog \ntre cei doi iubi]i din prezent. Infra-romanul condensat al unei familii bune din provincie. Protagoni[ti – Pavel Vl`sceanu, str`bunicul Adelei, un ofi]er plin de tabieturi; copiii sì din dou` c`snicii – Cristina [i Costache; so]iile [i iubitele (Elvira, Mica, Ma[a etc.); c\teva prezen]e bizare (Gilda, Ileana); [i Vladimir, pu[tiul salvat, din primul r`zboi, de acela[i Vl`sceanu. Un decor de film voalat cu c`l`torii pariziene [i interioare vieux style, cu gr`dini \nc\lcite [i iazuri colcìnd de broa[te magice. Percep]iile deviante ale copiilor s\nt \nregistrate la firul ierbii, printre furnicile fabuloase din jocurile lor ciudate. Cristina vorbe[te \ntr-un

RECENZII limbaj necunoscut cu retardatul ei frate vitreg, dislexicul Costache, iar acesta e readus la normal, prin procedee vr`jitore[ti, de o femeie hermetic`, Gilda, care-l ini]iaz` pe Vladimir \n arta dansului. Peste percep]iile infantile asupra maturilor se suprapun dialogurile experimentale din off, de o ambiguitate nelini[titoare. Scurtcircuit\nd [ase decenii, capitolul urm`tor, „{coala de balet, dans [i bune maniere“, prezint` leg`tura amoroas` dintre Radu – unic narator, refugiat din abrutizanta Românie ceau[ist`, prin intermediul unui grec comunist, Stavros – [i sexagenara Cristina, bunica Adelei [i gazda circumstan]ial` a t\n`rului, \n decorul unui New York in blue. Eros obosit [i fanat, de o extrem` delicate]e a apropierii. Ne putem g\ndi la Sexagenara [i t\n`rul de Nora Iuga, numai c` perspectiva narativ` \i apar]ine aici b`rbatului, iar \ntre cei doi aman]i (Cristina – doamna \n ro[u, cu trecut deocheat [i o cicatrice emblematic`, Radu – emigrant liber [i dansator dezabuzat...) se interpune o fantasm` demonic-alchimic`, Rotas. Secven]ele prozastice [i versurile din eteroclitul capitol „Arta defula]iunii“ reiau formula din Sinuciderea \n Gr`dina Botanic` prin – se pare – vocea lui Vasea, c\ndva ini]iator al tinerei balerine Cristina. Identit`]ile se amestec`, dubl\ndu-se una pe cealalt` p\n` la confuzie. Defunct`, Cristina va fi evocat` „necrofil“ de c`tre Radu [i Adela, iar secven]a final` („Portret de doamn` cu vulpe argintie“) str\nge o parte din firele pove[tii: o fotografie cu Cristina t\n`r`, la g\t cu o blan` de vulpe argintie, flash cu Cristina septuagenar`, moart` prin sufocare „cu vulpea la g\t“, reg`sirea de c`tre Radu a lui Vasea, devenit cer[etor sordid \ntr-un cimitir banal de azi, moartea acestuia, \nregistrat` pe fondul unui dialog cu imaginea Cristinei [i a lumii ei disp`rute. De o densitate impresionant`, scrierea Arei {eptilici e un obiect pre]ios [i rar. Nu un roman romanesque, ci un poem cu sertare, alc`tuit din detalii, umbre, rupturi [i t`ceri enigmatice. Lectura celor circa 170 de pagini nu e dintre cele mai u[oare. Autoarea practic` – nu f`r` afectarea unei prospe]imi „adolescentine“ [i a unor mici crudit`]i de limbaj – o literatur` a epuiz`rii \n registru meta-infantil sau sentimental-fanat, asemeni ipostazelor Cristinei, distil\nd \ntr-un recipient personal esen]a poetic` a prozei lui Radu Petrescu. Ceea ce dateaz` nu e componenta retro, ci experimentalismul minimalist, ocultarea pove[tii prin proliferarea am`nuntelor. În Ara {eptilici, artista hiperrafinat` sf\r[e[te prin a sufoca o prozatoare fragil`. n Paul Cernat

11,40 lei prefa]` de Simona Popescu

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

L I T E R AT U R I S T R ~ I N E

mai dur`, f`r` lungimea de les` relativ confortabil` care ni se acord` nou`, f`r` ce]urile milostive care ne ascund destina]ia, f`r` toate acele miraje pe care ni se permite s` le urm`rim, astfel \nc\t s` ne sim]im liberi [i s` putem crede c` avem o menire mai important` dec\t aceea de a exista, pur [i simplu, p\n` c\nd nu vom mai exista. Ei nu pot s` aib` copii. Numai dou` profesii le s\nt accesibile: \ntr-o prim` faz`, \ngrijitor de donatori de organe [i, dup` un timp, donator. Unii rezist` p\n` la a patra dona]ie – p\n` pe la v\rsta de 30 de ani. Acesta este cursul stabilit [i nu exist` nici o cale de a-l schimba. Nu exist` dec\t o credin]` nedemonstrat`, dar transmis` de la o serie de clone la alta, potrivit c`reia doi donatori \[i pot prelungi termenul, dac` reu[esc s` le dovedeasc` autorit`]ilor c` se iubesc cu adev`rat; [i cele mai bune dovezi ar fi lucr`rile de art` care le-au fost selec]ionate \n cursul anilor de [coal` pentru acea Galerie misterioas`. Speran]a lor sun` \ngrozitor de naiv, dar cu ce e ea mai jalnic` dec\t speran]a unora dintre noi de a-[i dep`[i condi]ia (lipsa de importan]`, termenul de garan]ie) prin art` sau prin dragoste? În ce const`, de fapt, statutul de fiin]` omeneasc`? Aceasta e marea \ntrebare con]inut` \n \ns`[i forma acestei subdiviziuni a genului SF (departamentul Clone/Androizi), dar pu]ini autori de gen au puterea sau interesul de a se concentra pe ea [i era nevoie de inteligen]a [i de fine]ea unui Ishiguro (de]in`tor al Premiului Booker pentru R`m`[i]ele zilei) pentru ca ea s` reias` cu o asemenea acuitate sfredelitoare. Adev`rul e c` (de[i nimeni nu s-ar fi g\ndit p\n` la acest roman) o clon` este, \n multe privin]e, naratorul ideal pentru Ishiguro. To]i naratorii lui tind s` vorbeasc` pe un ton egal [i meticulos, \ntr-un limbaj corect [i incolor, f`r` pigmen]i socio-culturali determinabili, f`r` seva unui loc anume; nu [tii de unde s`-i iei (Ishiguro \nsu[i s-a n`scut la Nagasaki, dar a tr`it \n Anglia de la v\rsta de 6 ani). Au ceva automatic [i umanoid (aminti]i-vi-l pe majordomul din R`m`[i]ele zilei retras \n camera lui dup` ce st`p\nul i-a cerut mai mult` naturale]e, mai mult umor, [i apuc\ndu-se s` lucreze con[tiincios la umorul lui, la imita]ia lui de om) [i, \ntr-adev`r, majoritatea se dovedesc a fi oameni pe care fie \mprejur`rile, fie anumite malforma]ii congenitale (sau defecte de fabrica]ie) i-au izolat ca pere]ii unei sere sau ai unui laborator. Asta nu face din ei ni[te f`pturi mai pu]in umane, ci ni[te f`pturi mai pu]in lume[ti – mai expuse; au tot ce avem [i noi, dar avutul lor pare mult mai vulnerabil [i ne aminte[te de ce ar trebui s`-l pre]uim n mai mult pe al nostru. Andrei Gorzo

Copiii nim`nui Kazuo Ishiguro, S` nu m` p`r`se[ti Colec]ia „Biblioteca Polirom”, Editura Polirom, 2006

În momentul \n care \ncepi s` cite[ti noul roman al lui Kazuo Ishiguro, S` nu m` p`r`se[ti, e de presupus c` ai aflat deja (dac` nu din recenzii, atunci de pe coperta a patra) despre ce e vorba. Dar faptul c` [tii nu te va \mpiedica s` apreciezi rafinamentul lui Ishiguro \n arta dezv`luirii treptate. Naratoarea, o femeie de 31 de ani numit` Kathy H., vorbe[te mai \nt\i despre anii ei de [coal`. Imaginea care se contureaz` ini]ial pare s` corespund` profilului tradi]ional al unei [coli engleze[ti de elit` [i via]a elevilor const` cu prec`dere din preocup`ri [i descoperiri normale. Apoi \ncep s` ne cople[easc` anomaliile, particularit`]ile sinistre: lipsa numelor de familie – de fapt, lipsa oric`rei referiri la 23,90 lei vreo familie din afara [colii; izolarea perfect` traducere din limba englez` m`rturisit` prin obiceiuri precum Schimburile (t\rguri de Vali Florescu interne organizate periodic, \n care elevii \[i v\nd unii altora propriile produc]ii artistice sau artizanale) [i Soldurile (mai rarele t\rguri de obiecte provenite din lumea de-afar`); aluziile la o Galerie unde ar ajunge cele mai bune lucr`ri rechizi]ionate de profesori; faptul c` acestora nu li se spune profesori, ci paznici; maniera lor pe jum`tate clinic`, pe jum`tate b\ntuit`; senza]ia de mediu controlat [tiin]ific, destinat cre[terii unor copii, care s\nt [i nu s\nt la fel ca noi, [i preg`tirii lor pentru un domeniu de activitate care va avea leg`tur` cu ni[te Dona]ii; [i, chiar mai sinistru, faptul c`, uneori, naratoarea ne vorbe[te ca [i c\nd ar putea s` existe o leg`tur` \ntre experien]ele ei [i ale noastre. Are dreptate. S` nu m` p`r`se[ti e povestea unor clone create numai \n scopul de a aproviziona umanitatea cu organe de schimb. În acela[i timp, e povestea unor copii care merg la [coal`, \nva]`, se joac`, \[i descoper` primele afinit`]i [i interese, se fac mari, pe undeva pe parcurs afl` c` n-au venit pe lume dec\t pentru a muri, merg la un fel de facultate, descoper` sexul, lenevitul \n iarb` [i discu]iile intelectuale \ntinse pe toat` noaptea, mai viseaz` pu]in, apoi \[i iau \n primire locurile repartizate \n societate, fac ce se a[teapt` de la ei at\ta timp c\t \i ]in puterile, se uzeaz` [i mor. Nu prea sun` a science-fiction, nu-i a[a? E parcursul pe care-l efectu`m [i noi, dar \ntr-o variant` mult mai scurt` [i

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

L I T E R AT U R I S T R ~ I N E

Zooteca Jun’ichiro Tanizaki, O pisic`, un b`rbat [i dou` femei Colec]ia „Babel”, Editura Nemira, 2006

Egiptenii \i atribuiau nou` vie]i [i o venerau sub chipul zei]a Bastet, protectoarea casei, av\nd fie capriciile [i cruzimea unei iubite, fie bl\nde]ea matern`. În vechea heraldic`, simboliza libertatea fiindc` nu vroia s` fie capturat` sau \nchis`. Psihologia profunzimilor o consider` animal tipic feminin [i nocturn, legat de partea \ntunecat`, intuitiv` a vie]ii. Pisica neagr` are faima de a fi ajutorul vr`jitoarelor, iar, p\n` ast`zi, formula „Ceasul r`u, pisica neagr`“ o arat` ca aduc`toare de ghinion. Într-un bestiar al fic]iunii, acapareaz` cele mai numeroase [i variate prezen]e, ocup\nd poate primul loc, dac` ne g\ndim doar la Pisica neagr` a lui E. A. Poe sau la motanul diabolic al lui Bulgakov din Maestrul [i Margareta. În proza japonez`, pisica este un personaj privilegiat, o confirm` recentele traduceri ale romanelor lui Haruki Murakami, dar consacrarea o realizaser` deja marii autori ai perioadei interbelice. O pisic`, un b`rbat [i dou` femei de Jun’ichiro Tanizaki a ap`rut \n 1936, iar noi o citim acum publicat` de Editura Nemira \n Colec]ia „Babel“, coordonat` de Ana Antonescu. Traduc`torul Roman Pa[ca semneaz` [i o interesant` [i foarte util` prefa]` despre un scriitor pentru prima oar` tradus la noi (dac` nu ]inem seama de capodopera sa „Tatuajul“, inclus` \n Antologia prozei fantastice), unul din clasicii modernit`]ii japoneze, [i analizeaz` romanul \n rela]ie [i cu imediata contemporaneitate, [i cu tradi]ia reprezentat` de primul roman al lumii, Genji Monogatari. Citit \ntr-o cheie comic-am`ruie, romanul istorise[te peripe]iile unui triunghi conjugal \n care „cealalt`” este… pisica. Lily, cea iubit` peste m`sur` de Shozô, st`p\nul ei, st\rne[te mai \nt\i antipatia, apoi invidia [i, \n final, ura so]iei, Shinako, iar dup` ce ea p`r`se[te casa, procesul se repet` cu succesoarea ei, Fukuko. Nici una dintre cele dou` femei nu se bucur` de grija, aten]ia [i tandre]ea de care are parte Lily, ca [i c\nd l-ar ]ine pe Shozô sub puterea unei vr`ji.

RECENZII Triunghiul conjugal se dovede[te un cvartet, fiindc` Orin, mama lui Shozô, \[i are [i ea micul ei rol mare \n destinele celorlal]i, ea \[i convinge fiul s` renun]e la pisic` [i s` o dea fostei so]ii care o cerea insistent. Lily ajunge \n alt` cas`, la fosta ei st`p\n`, pe care izbute[te s` o cucereasc`. Existen]ele personajelor ofer` o alternan]` de „plin“ [i de „go“, \n func]ie de prezen]a sau absen]a pisicii. Citit \ntr-o cheie psihologic`, romanul investigheaz` cu subtilitate condi]ia femeii. Poate c` Shozô vede \n ea un arhetip al feminit`]ii totale, de la ipostaza inocen]ei ludice, p\n` la povara sarcinilor [i la semnele declinului. Poate c` Shinako cea \n]eleapt` vede \n Lily o rival`, iar mai t\rziu, dublul s`u. Cititorul 14,90 lei nu are cum sc`pa nici el de vraj`, lectura va fi o traducere din limba japonez` poveste de iubire, asupra lui va ac]iona irezistibila [i prefa]` de Roman Pa[ca seduc]ie „pisiceasc`“. n Elisabeta L`sconi

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

L I T E R AT U R I S T R ~ I N E

ani, ucrainean stabilit dup` r`zboi \n Anglia, inginer \n aeronautic`, dar \ndr`gostit ulterior de tractoare, poezie, istorie, biografii [i cosmologie, v`duv, tat`, bunic, pasionat de sucul de mere, iute la sentiment, dar slab de \nger [i de sfinctere) d` fr\u liber iubirii sale galopante pentru o ucraineanc` nurlie de 36 de ani, siliconat` botticellian, amatoare de poliester, E-uri, h\rburi second hand [i aprig m\nat` de dorin]a unei naturaliz`ri britanice. Ce urmeaz` este un roman despre emigra]ie unde conflictele prezentului pasti[eaz` cu umor scenariile telenovelistice [i unde, prin t`r`boiul de fond, negurile istorice ajung s` se condenseze \n brume sub]iri, precum cele de pe paharul din care te \mbie un r`coros [pri] de var`. Un roman hidratant, u[or am`rui, dar fructat, vioi, indicat \n perioadele de toropeal` sau de solemnitate n \n exces.

Debut de sexagenar Marina Lewycka, Scurt` istorie a tractoarelor \n limba ucrainean` Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2006

26, 90 lei traducere din limba englez` [i note de Fraga Cusin

Romanul Marinei Lewycka – un debut la aproape 60 de ani, petrecut mai adineauri, \n Anglia – este o poveste de familie cu mult` gesticula]ie [i mult zgomot. Agita]ia aceasta, cu sporov`ieli nervoase [i mi[c`ri smucite, cu efervescen]e de tacla spumoas` [i comice fierbin]eli, face mai mult [ag` dec\t sag`, de[i \n plasa ei stau ag`]ate sumedenie de episoade grave, plus o istorie \ntortocheat`, plin` de cotloane sumbre. Totul \ncepe \n momentul \n care Nikolai (84 de

Fantasticul pi[icher David Foenkinos, Inversiunea idio]eniei. Despre influen]a a doi polonezi Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“, Editura Paralela 45, 2005

E \nc` vacan]`. Tot pe plaj` sau tot la munte, poate g`si]i pu]in` umbr` [i pu]in r`gaz s` citi]i un roman fran]uzesc – tradus anul trecut \n limba român` – plin de r`sturn`ri de situa]ie, dospit cu umor fran]uzesc (nu, nu v` g\ndi]i la Zidane) de un t\n`r scriitor evreu, st`p\n pe mai multe arte: inteligen]a detaliilor, autoironie, redarea feminit`]ii – \n sf\r[it, aici s-ar putea s` m` \n[el. Toate aceste savoir-faire s\nt puse \n slujba antren`rii cititorului \ntr-un joc fic]ional pres`rat cu \nv`]`minte (cum altfel?) formulate memorabil. Ca s` v` dau s` gusta]i pu]in, o s` v` spun c` \n prolog e vorba despre un b`iat simplu, Conrad, ceh (de[i are nume de scriitor polonez), care ar fi primit \n copil`rie un c`lu] de 15 lei lemn chiar de la Milan Kundera. De aici, ursitoarele \i complic` via]a. Conrad se hot`r`[te s`-[i ia inima \n traducere din limba francez` din]i [i picioarele la spinare [i s`-[i fac` o soart` mai de Nicolae Balt` bun` \n Paris. Aici, apeleaz`, desigur, la b`tr\nul Kundera, care-i g`se[te un post de bibliotecar pe bulevardul Raspail, rive gauche... Dar cu asta se

Claudiu Constantinescu

termin` prologul, iar voi face]i cuno[tin]` cu naratorul, Victor, un t\n`r pe cale de a fi p`r`sit de teribila Tereza, iubita lui plictisit` [i foarte frumoas`. Romanul e – cum v` spuneam – foarte sinuos. Ideea e c` nu trebuie s` v` a[tepta]i la foarte mult` ac]iune din partea lui: miza se afl` \n detalii [i transfigur`ri, ca [i \n cli[eele pe care le cur`]` frumos de coaj` [i pe care le pune \ntr-o lumin` nou`: de pild`, depresia, atotputernic` \n literatura francez` (\ncerca]i repede s` v` aminti]i ultimul personaj fran]uzesc, de film sau carte, \ntreg la cap), devine o stare de gra]ie; sau ochiul inocent al str`inului aplecat asupra francezilor face ce face [i reu[e[te s` „inverseze idio]enia“ [i s` arunce \n ochii lor lic`riri naive. Aluzii multiculturale la tot pasul: obiecte ale societ`]ii de consum cultural – genuri muzicale, nume de vedete, \n sf\r[it, toate plasate [ui, ag`]ate parc` \n ochii cititorului, de un Pierre Richard. În fond, mai simplu: dac` a]i v`zut cumva Amélie Poulain, preg`ti]i-v` s` v` supune]i imagina]ia [i filtrul estetic recept`rii unei atmosfere pi[icher-fantastice. Cui \i place a[a ceva \ns`, n-o s`-i plac` durit`]i autenticiste de tip Fight Club, de pild`. Zidane e algerian totu[i, nu francez. n Alexandru Matei

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

ISTORIE

Casele oamenilor care f`cut-au ]ara Victoria Dragu Dimitriu, Pove[ti ale Domnilor din Bucure[ti Editura Vremea, 2005

„Bucure[tii au nevoie de mitologie. Trecutul, pur [i simplu, nu este suficient de puternic ca s` poat` ap`ra cetatea de prezentul ei. Îi mai trebuie duhul vie]ilor trìte \n veac, lumina [i con[tiin]a lor de sine. „C\nd vezi un astfel de crez pe coperta a IV-a, nu po]i trece, peste, u[or. {i dac` revin asupra acestei c`r]i (ap`rut` totu[i \n 2005) este pentru c` superioara nostalgie – nu lamentat`, nu liric`, ci doar cu un u[or [i de bun-gust paseism – pe care volumul o degaj`, e \n ton cu spiritul sepia-meditativ al revistei pe care-o ]ine]i \n m\n`. S` nu fie cu b`nat: orice revist` ar fi publicat recenzii la acest volum – [i au f`cut-o c\teva –, nici una nu e mai potrivit` ca Dilemateca. Pentru c` demersul \nsu[i al Victoriei Dragu Dimitriu este un imens [i tulbur`tor puzzle \n nuan]e sepia [i cu multe dileme. De fapt, cartea nu e despre Domnii de Bucure[ti, ci despre casele lor. Zeci [i zeci de case, zeci de adrese, unele \n picioare \nc`, altele puse jos de cutremure sau sistematiz`ri. Case pe l\ng` care treci timp de decenii f`r` s` le vezi, pentru a le descoperi \ntr-adev`r doar \n momentul \n care, minune, cineva se \nvrednice[te s` fac` o renovare. Se \n]elege, aceste case au fost ridicate, locuite, v\ndute, pierdute, rareori rec`p`tate etc. de oameni. Oameni, b`rba]i [i femei, din familii din România veche, cu pove[ti stufoase [i destine balzaciene. Oamenii aceia care au f`cut o capital` [i o ]ar`. Generali de cavalerie, avoca]i, medici, preo]i, bancheri, arhitec]i, comercian]i, poe]i; ardeleni, olteni, moldoveni, evrei, armeni, greci, bone nem]oaice [i copii vorbind fran]uze[te; tablouri, piane, tr`suri, cur]i interioare, oglinzi, garduri de fier forjat; vacan]e la Sinaia, la Constan]a, la Roma; Herestrùl, parcul Kiseleff, hipodromul de sub Casa Sc\nteii, b`tìle cu flori la [osea... Un astfel de volum arat` dimensiunea chinurilor pe care bietul Bucure[ti le-a \ndurat: parte (mai mic`) de pe urma cutremurelor, parte (mai mare) de pe

urma politicii (vezi cazurile, deloc paradoxale, de case confiscate mai \nt\i de poli]ia legionar` [i apoi de PMR&Securitate!). În sf\r[it – mai sugereaz` dialogurile autoarei –, nu numai zidurile cad, ci [i familiile. Uluitoare cazuri de familii cu cinci sau [apte copii la mijloc de secol XIX, [i care, nu se [tie de ce, se sting, odat` cu vreun unic p`str`tor de nume, odat` cu secolul al XX-lea – \nc\t ai crede c` familia \ns`[i e o entitate care sufer`, care e atins` de maladii [i de depresii, cu interioriz`ri care \n cele din urm` o \mping spre sinucidere. Un exemplu: pe la 1859 moare colonelul Pandele Cerkez, c`s`torit cu Eliza Lahovary; avuseser` nou` copii; patru mor de mici, mai r`m\n cinci, to]i b`ie]i: Ion, Grigore, Nicolae, Constantin [i Alexandru. Ion e literat, junimist, prieten cu Maiorescu, are mai mul]i copii, dar peste o genera]ie i se stinge ramura. Nicolae are trei fete. Constantin moare t\n`r, de tuberculoz`, ca student la Paris [i e \ngropat pe undeva prin Père Lachaise. Alexandru preia cariera tat`lui, ajunge general, dar nu va avea so]ie [i nici copii. Mai r`m\ne Grigore Cerkez, marele arhitect bucure[tean: singurul s`u fiu, Theodor-Dan, moare \n 1918, \n urma r`nilor din marele r`zboi – dar nu mai \nainte de a i se na[te [i lui, \n 1916, un fiu, Aldea-Dan; care \ns` moare \n 1989, \n Brazilia, f`r` urma[i. A[adar, \n 130 de ani [i patru genera]ii, o familie, alt`dat` numeroas`, dispare. Cartea Victoriei Dragu Dimitriu e rezultatul \nt\lnirilor cu 15 oameni de o anumit` v\rst` (majoritatea [i de o anumit` calitate!) \n momentul interviev`rii. De la fra]ii Dan [i Mircea Nasta, p\n` la Dinu Roco, de la Alexandru Mircea Eliad, p\n` la {tefan Ple[ia [.cl., ei alc`tuiesc o re]ea aproape conspirativ` de p`str`tori ai memoriei. Farmecul acelei petite histoire a ora[ului de alt`dat`, pe c\nd era mai mic, mai curat [i mai onorabil. Nimic senza]ional, nimic scandalos – doar o carte, simplu spus, admirabil`. Pentru c` vorbe[te despre oameni asemenea. De citit, de r`scitit [i de g\ndit. n Adrian Cioroianu

28,50 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

ISTORIE

care nu a mai putut s`-l controleze. În dorin]a de a crea un om nou [i de a reveni la puritatea marxismleninismului, regimul se arat` apropiat de comunismele utopice, \n special de maoism”; dincolo de eventualele \ntors`turi retorice, preocuparea pentru puritatea marxism-leninismului era totu[i marginal` \n practica politic` ceau[ist`. Acest tip de abordare face ca plusul de cunoa[tere s` fie ceva mai mare \n studiul propagandei regimului, \n timp ce, mai ales \n problema cenzurii, multe aspecte a[teapt` clarific`ri ulterioare. Pentru a dep`[i nivelul generalit`]ilor, va fi nevoie de monografii institu]ionale [i de studii de caz, documentate fie din arhive, fie prin anchete de istorie oral`, pentru a vedea \n mod concret [i diferen]iat cum au func]ionat institu]iile [i mecanismele cenzurii, [i care au fost marjele de op]iune individual` \n cadrul regimului comunist. Aceasta cu at\t mai mult cu c\t, dincolo de constr\ngeri [i de presiunile spre conformism, at\t la nivelul intelectualilor, c\t [i la nivelul func]ionarilor sistemului, au existat importante varia]ii de comportament. Aceea[i viziune nuan]at`, care s` eviden]ieze at\t rolul structurilor, c\t [i pe cel al actorilor, ar putea \mbog`]i [i studiul propagandei comuniste, unde trebuie reliefat neap`rat faptul c` publicul larg nu era un receptor pasiv [i nediferen]iat al mesajelor ideologice oficiale. n

Un anumit maniheism Tiberiu Troncot`, România comunist`. Propagand` [i cenzur` Colec]ia Comunicare/Media, Editura Tritonic, 2006

17 lei

prefa]` de Br\ndu[a Armanca

Perioada comunist` atrage tot mai mult pe tinerii cercet`tori, nu numai istorici, ci [i cu preg`tire \n alte discipline socio-umane. Poate firesc, aspectele ideologice [i represive ale regimului comunist se bucur` de o aten]ie mai mare dec\t studiul formelor adapt`rii indivizilor [i grupurilor sociale fa]` de o realitate politic` pentru care mult` vreme nu p`rea s` existe o alternativ` intern`. Tiberiu Troncot`, despre care afl`m c` este licen]iat \n [tiin]ele comunic`rii [i doctorand \n [tiin]e politice, ne propune o abordare combinat` a propagandei [i cenzurii, v`zute ca dou` aspecte indisolubil legate ale exercit`rii regimului comunist. Volumul este structurat sistematic, pornind cu clarific`ri conceptuale [i continu\nd apoi cu 4 capitole cronologice, dedicate \nceputurilor regimului comunist, stalinismului, dezghe]ului [i „epocii de aur“. Tema fiind foarte larg`, autorul a c`utat s` se documenteze [i etaleaz` o bogat` bibliografie. Rela]ia cu aceast` bibliografie este \ns` problematic`, autorul l`s\ndu-se prea mult influen]at de agenda [i idiosincraziile de care nu duce lips` istoriografia româneasc` referitoare la perioada comunist`. Una dintre consecin]ele cele mai evidente este accentul mai mare pus pe primele dou` decenii ale regimului comunist, comparativ cu epoca Ceau[escu. Ca urmare a acestei structur`ri, un anumit maniheism, greu de evitat \n studiul perioadei staliniste, caracterizeaz` \ntregul volum, inclusiv paginile dedicate relativei liberaliz`ri din anii ’60 sau \n`spririi componentei ideologice a regimului Ceau[escu dup` 1971. Tendin]a de a judeca realit`]ile \n termeni generali – de exemplu, comunismul este v`zut doar ca o cultur` de ocupa]ie – conduce la insuficien]a nuan]`rilor [i la exprim`ri pau[ale, grevate de o anumit` be]ie de cuvinte. Doar un singur exemplu de formulare care ar merita o reg\ndire critic`: „Precum un continuator al lui Marx, Engels ori Lenin, Ceau[escu se va aventura \ntr-un joc al reformelor pe

Bogdan Murgescu

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

ISTORIE

Un spa]iu strategic: Marea Neagr` {erban Papacostea, La Mer Noire carrefour des grandes routes intercontinentales 1204-1453 Colec]ia „Biblioteca de istorie“, Institutul Cultural Român, 2006

Profesorul {erban Papacostea este, f`r` \ndoial`, „patriarhul“ studiilor române[ti de istorie a M`rii Negre. Elev al lui Gheorghe Br`tianu, a continuat o direc]ie de cercetare pe care magistrul s`u a transformat-o \ntr-o tem` major` a medievisticii europene. În ciuda unor dificult`]i de documentare greu de imaginat ast`zi, profesorul {erban Papacostea a perseverat \n investigarea trecutului istoric al unui spa]iu definit de Gh. I. Br`tianu drept „placa turnant` a comer]ului interna]ional“ la sf\r[itul Evului Mediu. Cercet`rile publicate de-a lungul anilor, \n special cele legate de prezen]a genovez` \n bazinul pontic, l-au transformat \ntr-unul dintre cei mai \nsemna]i speciali[ti ai domeniului, iar alegerea sa ca membru corespondent al Academiei Ligure de {tiin]e [i Litere a consacrat aceast` notorietate. Volumul ap`rut la Institutul Cultural Român reune[te 17 contribu]ii publicate \ntre 1973 [i 2004, al c`ror interes s-a focalizat \n jurul constituirii, evolu]iei [i destr`m`rii sistemului de hegemonie genovez \n Marea Neagr`. S\nt analizate momentele instal`rii genovezilor \n Marea Neagr`, mijloacele prin care [i-au impus hegemonia, obstacolele pe care le-au avut de \nfruntat [i cauzele care au provocat destr`marea sistemului genovez. Din punct de vedere cronologic, volumul acoper` un arc de timp cuprins \ntre cucerirea Constantinopolului de c`tre participan]ii la cea de-a patra cruciad` (1204) [i instalarea domina]iei otomane \n zona M`rii Negre. De[i nu avem de-a face cu o monografie, contribu]iile publicate ofer` imaginea unui ansamblu extrem de coerent at\t prin tematic`, c\t [i prin metoda de cercetare adoptat`. Concluziile formulate, multe dintre ele omologate deja de istoriografia occidental` a problemei, constituie puncte de sprijin indispensabile unor cercet`ri viitoare [i, chiar dac` unele dintre acestea vor fi rediscutate sau reformulate, cartea lui {erban Papacostea va r`m\ne un reper indispensabil \n bibliografia problemei.

RECENZII {tefan Andreescu, Izvoare noi cu privire la istoria M`rii Negre (sec. XV-XVII) Colec]ia „Biblioteca de istorie“, Institutul Cultural Român, 2005

A[a cum o arat` [i titlul, lucrarea lui {tefan Andreescu valorific` un num`r \nsemnat de izvoare inedite cu privire la istoria M`rii Negre \n secolele XV-XVII. Caracterul discontinuu, din punct de vedere cronologic, al pieselor de arhiv`, aduse \n discu]ie, nu afecteaz` coeren]a lucr`rii, at\ta timp c\t obiectivul acesteia nu a constat \n realizarea unei monografii, c\t \n l`murirea unor chestiuni de detaliu, indispensabile \ns` pentru \n]elegerea trecutului Pontului Euxin \n faza destr`m`rii suprema]iei genovezo-vene]iene [i a instaur`rii celei otomane. În fapt, volumul se constituie \ntr-o continuare a unei culegeri de studii – Din istoria M`rii Negre. Genovezi, români [i t`tari \n spa]iul pontic \n sec. XIV-XVII – publicat` \n anul 2001. Prin cele 14 contribu]ii recent publicate autorul realizeaz` o \ntrep`trundere \ntre istoria politic`, economic` [i social`, reu[indu-se astfel, fie [i par]ial, trasarea unei perspective de ansamblu asupra trecutului M`rii Negre. Documentele inedite publicate [i exegeza acestora au permis completarea, nuan]area sau rectificarea unor puncte de vedere formulate anterior [i ad`ugarea unor episoade pu]in cunoscute ale istoriei pontice. Merit` amintite \n acest sens studiul referitor la rela]iile genovezilor cu {tefan cel Mare, contribu]ia privitoare la destr`marea hegemoniei pontice genoveze \n anii premerg`tori c`derii Constantinopolului sau paginile consacrate expedi]iei lui Carlo Lomellino \n Marea Neagr` (1434). Volumul lui {tefan Andreescu \l poart` pe cititor \n \ntreg bazinul pontic de la gurile Dun`rii p\n` \n Mingrelia [i din Crimeea p\n` la Pera [i Sinope. În permanen]`, faptele de istorie româneasc` s\nt raportate [i integrate cadrului general de istorie universal`, iar documentele publicate [i concluziile formulate pun la \ndem\na speciali[tilor problemei un num`r important de puncte de sprijin pentru cercet`ri viitoare. n Ovidiu Cristea {tefan Andreescu este cercet`tor [tiin]ific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Specialist \n istorie medieval` româneasc` [i universal`, a publicat un num`r \nsemnat de studii referitoare la istoria politic` a }`rii Române[ti [i a Moldovei \n secolele XVXVII, precum [i a istoriei prezen]ei genoveze \n Marea Neagr` \n secolul al XV-lea.

28 lei

18 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

POLITOLOGIE

legisla]iei interna]ionale mascheaz` antiamericanismul visceral \ntr-un discurs ra]ional. Li se repro[eaz`, printre altele, SUA c` n-au c\[tigat r`zboiul \mpotriva s`r`ciei, ca [i cum acest r`zboi nu ar trebui dus de fiecare ]ar` \n parte, \n func]ie de condi]iile ei [i nu cont\nd pe mo[tenirea [i d`rnicia unchiului bogat. Democra]ia este haina c\rpit` a intereselor economice – sus]in manifestan]ii [i politicienii gata s` dema[te, s` conteste, s` se distan]eze, s` fac` un front comun. Acestor reac]ii, Statele Unite le opun discursul neoconservator al actualei administra]ii, mesianic, lipsit de flexibilitate [i de \n]elegere fa]` de interesele altor ]`ri, fie ele vecine sau mai \ndep`rtate. Julia E. Sweig explic` miopia politicii americane [i prin raportul 80/20: politica Statelor Unite se face pe baza unor informa]ii primite de la 20% din popula]ia unei ]`ri, \n timp ce opiniile [i sentimentele celor 80% s\nt ignorate. Informa]ia constant` vine de la un num`r mic de locuitori [i consolideaz` puterea, oricare ar fi ea. Schimbarea agendei – deplasarea spre lupta antiterorist` – delegitimeaz`, la r\ndul ei, discursul democratic \n favoarea celui securitar. Din inventarul locurilor unde se exprim` violent sentimentele antiamericane, lipsesc, flagrant, c\teva: ]`rile foste socialiste. Pentru locuitorii acestor ]`ri, fascismul [i comunismul, luate ca termen de compara]ie pentru politica Statele Unite, s\nt o figur` retoric` [i popoarele \n acest spa]iu geografic cred \nc` (de[i aceast` a[teptare le-a fost, nu o dat`, \n[elat`) c`, \n caz de primejdie, politica de confruntare a Statelor Unite le poate fi mai favorabil` dec\t predispozi]ia spre negociere a diploma]iei europene. Oricum ar fi, secolul mai are de tr`it 94 de ani.

De ce nu s\nt iubi]i Julia E. Sweig, Friendly Fire: secolul antiamerican Colec]ia „America azi“, Editura Tritonic, 2006

25,00 lei traducere din limba englez` de Victoria Vu[can

Secolul de-abia a \nceput [i autorii de c`r]i politice i-au pus deja o etichet`: el este [i va fi antiamerican. Prezum]ia se \ntemeiaz` pe detectarea acestui sentiment, deopotriv` violent la actualii adversari [i la fo[tii prieteni, \n interven]iile oamenilor politici influen]i [i ale marginalilor ner`bd`tori s` ocupe avanscena, ajung\nd singurul rasism tolerat \n discursul public. În sondaje, opiniile favorabile despre SUA scad spectaculos, atitudinea dispre]uitoare fa]` de persoana [i administra]ia Bush a devenit locul unde se exerseaz` jurnalismul mediocru, iar demonstra]iile antiglobaliste s\nt, \nainte de toate, antiamericane. R`d`cinile acestei st`ri s-ar afla, conform autoarei, chiar \n succesul ob]inut pe frontul complicat al b`t`liei precedente. Victoria asupra comunismului a fost asigurat` de determinarea ideologic` [i diplomatic` a guvern`rilor succesive din Statele Unite, de convingerea c` expansionismul militant al Uniunii Sovietice, realizat prin atacuri externe, dar [i prin provoc`ri interne, va fi st`vilit de armata [i diploma]ii americani. În acest proces, \ntins pe decenii, Statele Unite [i-au orientat politica spre acest adversar: simultan cu propaganda ideilor democratice [i a realit`]ilor economiei de pia]`, au fost sabota]i to]i conduc`torii str`ini care nu se \nscriau \n tiparele anticomunismului pur [i dur [i s-au \ncheiat alian]e, s-a dat sprijin material [i moral conduc`torilor feluritor regimuri autoritare din America Latin`, Africa [i Asia, dictatori feroci [i corup]i. Memoria acestor alian]e paraziteaz` azi discursul de r`sp\ndire al valorilor democratice propus de succesivele administra]ii americane de dup` ’90. Pentru martorii implica]i din timpul r`zboiului rece, victoria american` se datoreaz` for]ei ei militare, puterii ei economice [i nu valorilor reprezentate de ea. Nimic din ceea ce fac bine Statele Unite nu se observ`, \n schimb, e[ecurile, re]inerea \n respectarea

n Magdalena Boiangiu

Julia E. Sweig este responsabila pentru Studii \n America Latin` a Asocia]iilor „Nelson [i David Rockefeller”, precum [i directoare pentru Studii \n America Latin` la Council on Foreign Relations. Cartea sa anterioar`, Inside the Cuban Revolution: Fidel Castro and the Urban Underground, a c\[tigat Premiul Herbert Feis al Asocia]iei Istoricilor Americani pentru cea mai bun` carte a anului 2003, scris` de un cercet`tor independent. Autoarea locuie[te l\ng` Washington D.C.

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

POLITOLOGIE

Despre universitate [i societate Allan Bloom, Criza spiritului american. Cum universit`]ile au tr`dat democra]ia [i au s`r`cit sufletele studen]ilor Colec]ia „Literatur` [i memorialistic`“, Editura Humanitas, 2006

Cartea clasic` a lui Allan Bloom, The Closing of the American Mind, acum oferit` cititorilor români \n excelenta traducere a Monei Antohi, reprezint` un reper al dezbaterii intelectuale de peste Ocean cu privire la starea universit`]ii [i a societ`]ii americane. Ea a generat polemici nesf\r[ite [i se afl` ast`zi \n programa oric`rui proiect serios de studii de americanistic` din lume. Volumul este o profund` analiz` critic` a modului \n care universit`]ile \i preg`tesc pe tinerii americani s` tr`iasc` \ntr-un sistem democratic, iar corecta sa receptare implic`, \n primul r\nd, \n]elegerea contextului american \n care a ap`rut. În acest sens, trebuie [tiute dou` lucruri: stilistic, lucrarea se \nscrie \n vechea tradi]ie puritan` american` a ieremiadei, lamenta]ie despre dec`derea spiritual` a comunit`]ii, ce folose[te puterea cuvintelor pentru a biciui spiritele, cu scopul precis de a provoca o reform` moral`. Al doilea element ce trebuie cunoscut e componenta politic` a c`r]ii. Volumul este departe de a reprezenta diagnosticul unanim [i final dat de intelectualii americani propriului sistem academic. El reflect` vocea unei anumite p`r]i a universitarilor conservatori [i ne plaseaz` \n plin c\mp de lupt` cultural` al sf\r[itului anilor ’80, \n tran[eele dreptei, aflat` \n plin` contraofensiv` dup` b`t`liile pierdute \n campusuri [i \n afara lor, ca urmare a mi[c`rilor pentru drepturi civile din anii ’60. Ideea central` a c`r]ii eviden]iaz` faptul c` relativismul cultural [i deschiderea universit`]ii c`tre tot [i toate, aduse de reformele anilor ’60, au produs un efect contrar, acela de \nchidere a min]ii studen]ilor americani, care [i-au pierdut astfel reperele esen]iale, valorile fundamentale ale lumii occidentale, puse pe picior de egalitate cu cele ale altor culturi. Arhitectura argumentului lui Bloom se sprijin` pe trei mari piloni: o analiz` critic` a profilului studentului

RECENZII american, un studiu teoretic ce explic` procesul prin care anumite idei filozofice europene, \n primul r\nd cele ale lui Nietzsche, au fost transferate [i adaptate peste Ocean, gener\nd „nihilismul \n stil american“ [i o critic` a institu]iei academice americane. Bloom depl\nge faptul c` studen]ii americani nu mai citesc Marile C`r]i ale culturii occidentale, \n special pe filozofii greci, nu ascult` muzic` clasic`, prefer\nd rock-ul, [i cultiv` rela]ii superficiale. Ajun[i pe b`ncile universit`]ii ca tabulae rasae, nu primesc educa]ia solid`, profund`, de care ar avea nevoie pentru a-[i dezvolta armonios spiritele. Vinovat pentru aceasta e \n primul r\nd relativismul cultural, produs al nihilismului „f`r` abis“, cu „happy-end“, care [i-a pus amprenta asupra campusului universitar [i a spiritului american \n general. Solu]ia lui Bloom pentru ie[irea din criz` este remodelarea sistemului academic, pun\nd \n centru redescoperirea valorilor fundamentale [i folosind ca instrumente textele clasice, \ncep\nd cu Socrate [i Platon. Volumul este completat de prefa]a elogioas` a lui Saul Bellow, laureat al Premiului Nobel pentru literatur` (1976) [i bun prieten [i colaborator al lui Bloom. Postfa]a consistent` scris` de Sorin Antohi ofer` instrumente utile pentru mai buna \n]elegere a textului: un set de informa]ii detaliate despre via]a [i cariera autorului [i despre dezbaterea provocat` de carte, o analiz` critic` de substan]` a principalelor teme ale c`r]ii [i o discu]ie despre actualitatea recept`rii sale \n spa]iul cultural românesc. De[i poate p`rea paradoxal, av\nd \n vedere tema c`r]ii, Criza spiritului american, ca produs cultural, mi se pare o dovad` de s`n`tate a vie]ii intelectuale americane. Tradi]ia ieremiadei, ca instrument folosit pentru „trezirea“ con[tiin]ei semenilor, e la locul ei, la fel [i cea a dezbaterii politice [i culturale cu argumente intelectuale solide, \ntre conservatori [i liberali, pe tema valorilor americane fundamentale. Ie[ind din universul intelectual american [i „relativiz\nd“, nu pot s` nu m` \ntreb: ce diagnostic ar fi dat Bloom sistemului universitar din România? De aceea, pe l\ng` complexul tablou al spiritului [i culturii americane pe care \l propune cititorului român de azi, cartea invit` [i la o reflec]ie asupra st`rii \nv`]`m\ntului academic de acas`, a influen]ei sale asupra spiritului românesc. {i, inevitabil, se na[te \ntrebarea: unde este Allan Bloom al României? n Bogdan Barbu

39 lei traducere din limba englez` [i note de Mona Antohi, prefa]` de Saul Bellow, postfa]` de Sorin Antohi

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

M E N TA L I T~} I

sf\r[ind \n contemporaneitate. De la refuzul „retu[ului“ fizic, cu valorizarea p`r]ii superioare a corpului secolului al XVI-lea, [i p\n` la personalizarea extrem` a aparen]ei \n secolul XXI, autorul analizeaz` \n detaliu diferitele grade de luare \n posesie a corpului cu valen]ele sale estetice. El nu scrie o istorie a frumuse]ii, ci urm`re[te dezvoltarea tehnicilor corporale pe parcursul a cinci secole de „art` a \nfrumuse]`rii“. Este vorba de o frumuse]e asumat`, mai mult sau mai pu]in con[tient, de la o etap` la alta, p\n` \ntr-acolo \nc\t: În zilele noastre nu mai exist` nici urm` de \ndoial`: exigen]a frumuse]ii s-a accentuat – corp mai expus, identitate mai „corporalizat`“. Iar democratiz\ndu-se, r`sp\ndindu-se f`r` grani]e, promi]\nd simpla bun`stare, ea a generat, simultan, \mplinire [i crispare. Recenta filozofie a responsabiliz`rii individului \n privin]a propriei vie]i: „alegi s` faci fa]` unei \ncerc`ri [i o dep`[e[ti sau alegi s` fii victim`“ se extinde – dup` cum observ` autorul – [i asupra frumuse]ii ca exigen]` [i alegere: alegi s` fii frumos sau ur\t, slab sau gras, \nf`]i[area individului devenind o chestiune deliberat`, \ntr-o societate care nu doar de]ine, dar [i oblig` la cele mai avansate tehnici de transformare corporal`: Obezii acestei democra]ii a viitorului s\nt a[a pentru c` o doresc. Comportamentul lor este deliberat:„Obezitatea este aici recunoscut` ca o op]iune de via]` [i o libertate fundamental`“. La fel cum deliberat este comportamentul celor supli. Fiecare este r`spunz`tor de starea sa fizic`, altfel spus, de frumuse]ea sa; aluzie transparent` la a[tept`rile societ`]ii noastre: reculul relativ al institu]iilor \nt`re[te obliga]ia „de a fi autorul propriei vie]i [i responsabil pentru ea“, dar [i administrator al propriei aparen]e, p\n` la detaliile propriilor contururi. Supus` unei terapii analitice, aceast` frumuse]e democratizat` de cinematografie, \nc` din secolul XX, [i devenit`, ca [i fericirea, o datorie a secolului urm`tor, \[i spune, cu lux de am`nunte [i cu o voce joas` [i grav` ca a Gretei Garbo, propria poveste, pe divanul lui Vigarello, care observ` \n \ncheierea [edin]ei: Angoasa poate s` apar` dintr-o dat` acolo unde bun`starea se impune drept criteriu ultim. Astfel, \n timp ce se ofer` mai mult ca altele [i ca niciodat` drept promisiune a frumuse]ii, lumea noastr` fabric` acuze, instal\nd pe nesim]ite o boal` difuz`. Frumuse]ea ca bun`stare, o nevroz` bine \ntre]inut` pentru v\rsta ei... n

Frumuse]ea, \ntre accesoriu [i identitate Georges Vigarello, O istorie a frumuse]ii. Corpul [i arta \nfrumuse]`rii din Rena[tere p\n` \n zilele noastre Editura Cartier, 2006

23, 50 lei traducere din limba francez` de Luana Stoica

Georges Vigarello este unul dintre cele mai importante nume ale istoriei sociale \n Fran]a. Zona sa de predilec]ie este corporalitatea, iar bibliografia, cu totul impresionant`: Le corps redressé. Histoire d’un pouvoir pédagogique (1978); Le propre et le sale. L’hygiène du corps depuis le Moyen Åge (1987); Une histoire culturelle du sport. Techniques d’hier et d’aujourd’hui (1988); Histoire des pratiques de santé. Le sain et le malsain depuis le Moyen Åge (1999); Histoire du viol. XVIe-XXe siècles (2000); Passion sport. Histoire d’une culture (2000); Du jeu ancien au show sportif. La naissance d’un mythe (2002). Vigarello reune[te acuitatea sociologic` a lui Lipovetsky, reflec]iile à la Bataille [i varietatea documentar` a lui Le Goff, iar acest cumul ar putea explica par]ial de ce c`r]ile sale se v\nd \n Fran]a aproape la fel de bine ca revistele pentru femei. Dar explica]ia este, f`r` \ndoial`, superficial`. Mai simplu ar fi s` ne imagin`m c` totu[i frumuse]ea intereseaz` [i \ntr-un sens mai... metafizic. Cu siguran]` c` a[a stau lucrurile. Cartea lui Vigarello ne \nso]e[te \ntr-o c`l`torie a con[tientiz`rii corporale \ncep\nd cu Rena[terea [i

Alice Popescu

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

M E N TA L I T~} I

Cum [i de ce se r\dea alt`dat`? Jan Bremmer, Herman Roodenburg (coord.), O istorie cultural` a umorului din Antichitate p\n` \n zilele noastre Colec]ia „Sinteze“, Editura Institutul European, 2006

Ce-i f`cea s` r\d` pe oamenii de alt`dat`? De cine \[i permiteau s` r\d`? Care erau limitele glumei? Unor astfel de \ntreb`ri le-a fost dedicat colocviul despre istoria r\sului, desf`[urat la Amsterdam \n 1994. Cartea de fa]` reune[te contribu]iile participan]ilor, nu numai istorici, ci [i clasici[ti, istorici literari, istorici de art` [i antropologi. Mult` vreme, studiile istorice asupra umorului au fost apanajul filologilor, \ns` perspectiva lor se rezuma doar la analiza textelor literare, f`r` a ]ine seama prea mult de contextele culturale sau sociale. Acest volum demonstreaz` c` studierea, dintr-o perspectiv` istoric`, a umorului (definit ca orice mesaj „menit s` produc` un z\mbet sau r\sul“) poate oferi rezultate nea[teptate. Umorul, r\sul, z\mbetul s\nt fenomene condi]ionate cultural, determinate istoric, nicidecum constante valabile \n toate culturile [i \n toate epocile istorice. Ar fi o gre[eal` s` atribuim oamenilor din societ`]ile europene de alt`dat` maniera noastr` de a r\de, codurile de exteriorizare prin r\s, precum [i modul de exercitare al sim]ului umorului de care dispunem noi ast`zi. Cu toate c` unele din textele umoristice din trecut \[i p`streaz` prospe]imea [i ast`zi, vom g`si numeroase situa]ii pe care nu le mai putem \n]elege [i pe care le vom considera naive ori lipsite chiar de orice urm` de umor. Pur [i simplu, nu ne prindem. Ne lipse[te cheia de acces, nu cunoa[tem practicile sociale [i culturale existente \n acea epoc`, valorile, atitudinile [i reprezent`rile care sus]ineau efectele comice. Etologii afirm` c` r\sul este o conduit` \nn`scut`, c` omul este programat genetic s` r\d`. R\sul se afl` la frontiera dintre natur` [i cultur`, aceasta din urm` fiind responsabil` cu filtrarea exprim`rii: socializarea, reprimarea, codificarea r\sului. Nu se r\de oriunde, oricum, oric\nd, cu oricine [i de orice. R\sul joac` un

rol important \n interac]iunea cotidian`, \n strategiile sociale [i politice, este un mijloc de coeziune sau de distan]are, de ap`rare, dar [i de amenin]are sau atac. Date fiind polisemantismul [i ambiguitatea r\sului, cercetarea istoric` necesit` un mare efort de interpretare. Studiile din acest volum \[i propun s` ofere o periodizare a istoriei r\sului, din Antichitate p\n` \n secolul al XIX-lea. De exemplu, Jacques Le Goff se ocup` de atitudinile fa]` de r\s \n Evul Mediu, o epoc` \n care r\sul a fost condamnat de teologi, fiind considerat lucrare a diavolului, un p`cat. O dezbatere foarte aprins` a epocii s-a purtat \n jurul \ntreb`rii dac` Iisus a r\s vreodat`, pentru c` \n Evanghelii nu apare niciodat` r\z\nd. O explica]ie a diaboliz`rii r\sului \n mediile monastice se g`se[te [i \n leg`tura sa str\ns` cu trupul, cu p`r]ile ignobile ale acestuia: se credea c` r\sul vine din stomac, din „josul corporal“. Interesant` este [i contribu]ia lui Peter Burke asupra grani]elor comicului \n Italia Rena[terii. Exista o adev`rat` „cultur` a farsei“ la care participau at\t aristocra]ia c\t [i p`turile de jos ale societ`]ii. Limitele admise ale glumei erau foarte generoase, merg\nd p\n` la umilire, acte scatologice, agresivitate, cruzime. Încep\nd cu secolul al XVII-lea, Burke remarc` un curent gradual de cre[tere a pragului de toleran]`: anumite glume nu mai s\nt gustate la nivelul elitelor. Re]inem [i studiul lui Antoine de Baecque: Ilaritate parlamentar` \n Adunarea Constituant` francez` (17891791), care surprinde un num`r de 408 momente de ilaritate \n cele 28 de luni de [edin]e parlamentare. Ca [i ast`zi, r\sul parlamentar nu era un simplu amuzament, ci o arm` politic` redutabil`. Pentru c` – nu-i a[a – tr`im \ntr-o „]ar` trist`, plin` de umor“, spunem mereu c` r\sul, veselia ne s\nt caracteristici identitare [i facem at\t de des „haz de necaz“, \i a[tept`m cu mare interes pe speciali[tii români care s` ia r\sul nostru \n serios. n Alexandru Ofrim

25 lei traducere din limba englez` de Evagrina D\r]u

RECENZII ESEU

Note la Ghidul nesim]itului Radu Paraschivescu, Ghidul nesim]itului

Colec]ia „R\sul lumii“, Editura Humanitas, 2006

15 lei

Am citit cu enorm` pl`cere Ghidul nesim]itului alc`tuit de Radu Paraschivescu. Am r\s cu satisfac]ie [i mi-am evocat copil`ria bucure[tean`: un bloc nou [i etern pichetat de movile de moloz, covoare scuturate \n cap, vecini care repar` ma[ina ritualic duminica, gunoaie aruncate direct de pe balcon, muzici ascultate p\n` la asurzirea vecinilor, [edin]e de bloc \ncheiate cu p`ruial` [i fe]e ro[ii, dulci ospe]e ale maturilor cu damigeana de la ]ar` urm`rind pe bulgari Colombo, \ncheiate inevitabil cu ebrietatea amfitrionului care \[i oc`ra slujba, nevasta, blocul, cartierul, tot, [i \nc` aceasta jos, pe covorul persan, \ntr-o c`ldur` sufocant` de betoane \n august. Cam a[a era, certific. Iar \n cartea lui Radu Paraschivescu lucrurile s\nt actualizate: mitologia manelei, a automobilului condus de puber prin cartier, a micului [i berii din spatele blocului, a nesim]itului [ofer, nunta[, spectator sau subiect estival al razelor ultraviolete s\nt teme completate de analize rafinate ale nesim]itului VIP, politician, sindicalist sau pur [i simplu parvenit. În plus, peste cartea amintit` domin` un sistem riguros, conceptual, clar [i definitiv, o sever` tabel` categorial`: decalogul nesim]itului, un set de principii universale care \i definesc figura. Am \nchis cartea, mi-am sunat prietenii, le-am citit pasaje. Apoi m-am scufundat \n medita]ie [i mi-am imaginat c\teva argumente care m` distan]au de mesajul c`r]ii. Ce este, de fapt, aceast` nesim]ire? C\t de universal` [i de omogen` social este? }ine de un arhetip? Este expresia unei spaime, de vreme ce este at\t de consistent`? Desigur, una dintre lecturile fenomenului este cea amuzat` [i perceput` cu umor: aceast` lectur` ne poate conduce spre alert` moral` [i siguran]` a degetului ar`t`tor: iat` r`ul, acesta este nesim]itul. Dar sub defini]ia lui a[ez`m o profund` inadecvare la spa]iul public: ea se manifest` prin suprimarea alterit`]ii [i proclamarea unui eu infinit, prin spaima de universalul constr\ng`tor [i intelectul cic`litor, prin dispre]ul fa]` de formalisme care par mereu goale [i printr-o instalare comod` \n lumea pl`cerii sensibile: sc`rpinatul [i scobitul \n mijlocul conversa]iei articulate. Or, toate acestea \nseamn` o profun-

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6 d` spaim` de universalul-regul`, acumulat` de omul semiurban [i urma[ii lui, [i p`strat` ca o traum` colectiv`. Dar v`zut` astfel, povestea nu este universal`. Ea este povestea nesim]itului strict bucure[tean plus sateli]ii, adic` o istorie a omului balcanic \n care rela]iile de rudenie cad firesc [i dezirabil peste cele de stat, \n care prioritatea celui mai tare ins poart` aur turcesc, se aude dup` ritmul boxelor [i las` pe [osea, \n urm`, ambalajele a tot ce consum`. A[ sus]ine \ns` c` alte zone dau tipuri de nesim]iri diferite pentru c` provin din alte spaime originare. Desigur, extensia nesim]itului, expus deja, este sesizabil`: aurul turcesc s-a v\ndut, maneaua „a prins“, treningul a \nlocuit redingota, iar fenomenul a luat, uneori, amplori pe care originea lui nu le-ar fi \ng`duit logistic: s` fi v`zut Radu Paraschivescu, \n bazinul Some[ului, porc t`iat \n casa sc`rilor, [i ne-am fi sim]it cu to]ii la cap`tul puterilor reflexive. Dimpotriv`, spaima originar` care produce kitsch-ul agresiv pentru spa]iul meu cotidian este, invers, o neputin]` individual` de a ne mai ridica la un universal pe care genera]iile anterioare l-au cunoscut [i care odinioar` i-a constr\ns dureros [i educativ. Func]ionarism rigid, dar gol, probabil nostalgie aulic` amuzant`. Iat` o poveste care m` poate explica. Intru la Finan]e, \n minuscula mea urbe. {i anul trecut am publicat traduceri din limbi clasice onorate editorial, deci [i anul acesta statul \mi va lua banii. M` recomand, m` lingu[esc pu]in \n fa]a doamnei care se vede mare prin ghi[eul mic, ea las` macramé-ul deoparte, vorbe[te literar [i d` s` m` caute \n calculator, m` „vede“ [i, brusc, \[i d` seama c` debitul se comunic` doar prin po[t`, nu la ghi[eu. Îmi explic`, m` explic, m` refuz`, totul e \nc` politicos. Încerc o ultim` insisten]`, cu privirea pisoiului din Shrek2. O m\n` brutal`, imens`, iese nu [tiu cum prin ghi[eu [i \mi face repetate semne fluturate, \nso]ite de o voce ascu]it`: „Nu s` poate, domnu’! Mere]i, Mere]i di’aici!“. Ruperea de nivel m-a edificat: universalul birocratic a r`mas un ideal de neatins, o nostalgie pe care educa]ia nu o mai poate onora [i care produce un tip uman nou [i diferit de nesim]itul, s` zicem, „de sud“. Ca orice solu]ie, [i aici ea st` tot \n originea fenomenului. O distins` profesoar`, istoric al muzicii, mi-a spus c` maneaua este un gen at\t de profund ancorat \n sensibilitatea muzical` balcanic` \nc\t remediul ei poate veni doar pe acela[i filon muzical, printr-o reevaluare surprinz`toare a aceleia[i origini. La fel dincoace: o sete de universal uitat`, un exerci]iu al spa]iului public desemnificat pot fi reg\ndite \n gen propriu ca o boal` local` plin` de n eczeme tipice. Alexander Baumgarten

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

SOCIOLOGIE

Un fratricid na]ional? Ruxandra Cesereanu (coord.), Comunism [i represiune \n România. Istoria tematic` a unui fratricid na]ional Colec]ia „Plural“, Editura Polirom, 2006

Lucrul care mi-a atras cel mai mult aten]ia \n cartea coordonat` de Ruxandra Cesereanu, Comunism [i represiune \n România, a fost subtitlul: Istoria tematic` a unui fratricid na]ional. Nu pentru c` nu a[ fi avut destule altele s` \mi dea de g\ndit. Volumul recent ap`rut la Editura Polirom este o sintez` pe c\t de sumbr` pe at\t de competent` a ce a \nsemnat regimul „socialismului real“ \n ]ara aceasta. Într-adev`r, m` \ntreb de ce actualul pre[edinte a mai cerut un raport asupra naturii criminale a ordinii comuniste c\nd deja avem asemenea lucr`ri. Dar \n subtitlu eu am g`sit o problem` fundamental` a con[tiin]ei istorice a fiec`ruia dintre români. În ce m`sur` guvernarea comunist` a fost rezultatul sau efectul nemijlocit al ac]iunilor noastre sau a concet`]enilor no[tri? Cu alte cuvinte, \n ce m`sur` s\nt responsabili chiar românii pentru degradarea ]`rii lor sub socialism? Am citit cartea Ruxandrei Cesereanu [i a colaboratorilor s`i, m`rturisesc, cu inten]ia aceasta, de a vedea p\n` unde s\ntem artizanii propriei nenorociri. Unul din studiile de acolo, cel semnat de Adrian Cioroianu despre pictorul Eugen Palade, ne \nf`]i[eaz` o „victim` voluntar`“ a ceau[ismului, un pictor de portrete al cuplului de dictatori. Am realizat c` au fost nenum`ra]i oameni ca acesta [i c` e posibil ca, \ntr-un sens pervers, regimul s` fi fost \ntr-adev`r o „democra]ie popular`“. Pe de alt` parte \ns`, m` \ntreb dac` nu cumva esen]ial regimului comunist era anume c` s-a vrut un regim revolu]ionar. Ceea ce au dorit comuni[tii a fost o revolu]ie profund`. Nu doar \n guvernare sau economie, ci [i \n societate. Sau chiar \n fiin]a uman`. Pentru liderii comuni[ti, cu toat` retorica lor populist`, aceast` revolu]ie era una ce venea din afara societ`]ii, „de sus“, [i avea scopul de schimba sau \nlocui chiar clasele [i grupurile \n numele c`rora se presupunea c` ac]ioneaz`.

Regimul comunist era, a[adar, \n esen]a sa, o conspira]ie \mpotriva poporului român, o conspira]ie a unui grup foarte restr\ns [i puternic sprijinit din afar`, \n principal din Uniunea Sovietic`. Iat` de ce principala grij` a acestei mafii a revolu]iei a fost s` elimine orice elit` a acestei ]`ri. Aici, ei au urmat re]eta pus` la punct la Moscova [i la Petrograd, \n timpul comunismului de r`zboi, [i perfec]ionat` \n anii expansiunii sovietice \n Europa, c\nd, spre exemplu, \n Lituania au fost elimina]i sau deporta]i de NKVD p\n` [i filateli[tii sau cresc`torii de porumbei. România a fost unul din teatrele acestei expansiuni. Cartea editat` de Ruxandra Cesereanu documenteaz` aceast` nimicire sistematic` a elitelor tradi]ionale. Ceea ce \nseamn` c`, dincolo de tragedie, comunismul a fost [i un regim carnavalesc, o imens` fars` istoric`. Nici nu se putea altfel, \ntr-o societate f`r` valori [i f`r` repere. Pentru a ajunge aici comunismul a operat un fel de inversare ritual` a pozi]iilor [i principiilor unei societ`]i normale. Am ajuns s` avem savan]i analfabe]i, ]`rani f`r` p`m\nt [i f`r` animale, drumuri f`r` ma[ini, salam f`r` carne sau alegeri f`r` partide. De aici paradoxul: o or\nduire lipsit` de orice haz, care se prezint` ca o s`rb`toare perpetu`. Întrebarea pe care mi-o pun acum este dac` nu cumva, treptat, am devenit [i noi, cei care am tr`it \n acele timpuri, parte a acestui spectacol obscen, pus la cale de „revolu]ionarii de profesie“. E clar, de pild`, din studiul Ruxandrei Cesereanu despre „experimentul Pite[ti“, c` \n România a existat un plan de pervertire a fiin]ei omene[ti. A avut el succes? Dou` cifre din carte mi-au dat de g\ndit. La \nceputurile sale, Securitatea a avut doar 3000 de „cadre“. Cu acestea au pornit comuni[tii reeducarea prin teroare [i intimidare. La apogeul s`u, aceea[i Securitatea recrutase 400.000 de informatori. E o istorie c`reia va trebui odat` s` \i scriem [i sf\r[itul, acum c` \i [tim \nceputurile. n C`t`lin Avramescu

26, 90 lei

RECENZII ARTE Dorana Co[oveanu, Cela Neam]u Editura Regia Autonom` Monitorul Oficial, 2006

Cu o afinitate pentru lucr`rile Celei Neam]u, pe care o anun] [i o asum \nc` de la \nceput, am deschis albumul care \i este dedicat, cu o mare curiozitate [i mai ales cu nesa]. Am recunoscut, de la prima r`sfoire, lucr`ri foarte cunoscute (Ferestrele, Altarele), am rev`zut [i c\teva lucr`ri care s\nt, din punctul meu de vedere, mai pu]in reprezentative (\ntr-un asemenea album, evident, \[i pot avea locul [i ele). Ceea ce m-a dezam`git \ns` destul de rapid [i de consistent a fost proiectul grafic al albumului, destul de lipsit de inspira]ie [i cu gre[eli de \ncep`tor. Imagini m`rite nejustificat, p\n` la dimensiuni la care [i-au pierdut calitatea tehnic` [i au devenit excesiv de pixelate sau blurate; culori din care lipse[te cyan-ul, ceea ce a dus la nuan]e de albastru destul de inexacte [i, \n general, la o cromatic` \ndep`rtat` de original; folosirea unui font greoi, dur, rotund (Times New Roman), complet anost \ntr-un album de art`, mai ales atunci c\nd este

45,34 lei

David Dabner, Design grafic. Principiile [i practica designului grafic Editura RAO, 2006

59,99 lei traducere de Toma Ritner

Tot ceea ce vroiai s` [tii despre designul grafic [i niciodat` nu ai avut pe cine s` \ntrebi po]i g`si \n acest volum, g\ndit [i realizat de o persoan` pentru care, s\nt sigur, grafica este un mod de exprimare curent`. Dac` p\n` acum eram obi[nui]i cu c`r]i care s`

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6 combinat cu suavitatea excesiv` adus` de Futura, folosit – mai nepotrivit nici c` se putea – pentru subtitluri; folosirea unor letrine timide, parazitare, a[ putea spune chiar ridicole. Nu \mi propun s` contabilizez \n detaliu am`nuntele care au afectat proiectul acestui album, dar mi se pare evident c` munca laborioas` a Doranei Co[oveanu, de a reuni textele [i imaginile reprezentative pentru o carier` consistent`, ca a Celei Neam]u este, pentru un ochi sensibil la detalii, pus` \ntr-o umbr` nemeritat`. Cornel Radu Constantinescu sintetiza, cu aproape 25 de ani \n urm`, \ntr-un text din care prelu`m doar un fragment: „Oricare din p`s`rile Celei Neam]u poate poposi senin, cu un firesc aproape deconcertant \n iarba paji[tilor moldovene[ti, crescut` \n r`zboiul de ]esut sau pe bra]ul doamnei cu licornul – cu inorogul – pe limba prin]ului Cantemir. Tapiseria, mai mult dec\t orice alt gen de art`, a fost [i tinde s` r`m\n` o metafor` a materialului, a g\ndului vizionar temperat de migala m\inii [i sacadatul ritm al mai mult dec\t oric`rui alt gen de art` a me[te[ugului“. n Drago[ Tudor

vorbeasc` despre design \n texte interminabile, cu teorii care mai de care mai aberante [i mai plicticoase, acum avem ocazia s` vedem experien]a pus` la lucru [i imaginile transmi]\nd, a[a cum e firesc, mai mult dec\t textul. Autorul cunoa[te nu doar numele celor mai la mod` programe de design, ci [i „[mecherii“ pe care le ofer` ca exemple celor mai pu]in ini]ia]i. (D. T.) n

n Vasile Florea, Gheorghe Syekely,

Mic` enciclopedie de art` universal`

Editura Litera Interna]ional, 2006

Am fost c\t se poate de atent la explica]iile oferite de autori, care \[i asum` [i justific` lipsa arti[tilor contemporani din volum. Cred c` includerea lor ar fi fost, din principiu, destul de problematic` [i pasibil` de acuza]ii de subiectivism. Totu[i, formula actual` v`duve[te cititorul de necesare compara]ii [i actualiz`ri. Textele s\nt \n general echilibrate, adecvate [i, foarte rar, cu nuan]e care atenteaz`, discret, la neutralitatea necesar` a unui asemenea demers publicistic. Chiar dac` nu beneficiaz` de ilustra]ii color, cartea are un design func]ional. Se potrive[te oric`rei biblioteci. (D. T.) 44, 90 lei

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

ARHITECTUR~

Less aesthetics, more ethics C`t`lin Berescu, Mariana Celac (coord.), Oana Ciobanu, Cosmin Manolache, Locuirea [i s`r`cia extrem`. Cazul romilor Editura Universitar` Ion Mincu, 2006

În num`rul precedent al Dilematecii, un coleg de rubric` recomanda o carte pentru c` se parcurge „cu pl`cere, f`r` dureri de cap [i f`r` construc]ii teoretice ample“. O recomand pe aceasta pentru motive opuse: ea e menit` s` suscite nu pl`cere, ci un sentiment al urgen]ei [i responsabilit`]ii. Se poate spera c` aceast` carte va da multora dureri de cap. Considera]ii de ordin metodologic exist`, [i ele s\nt indispensabile pentru a conferi soliditate cercet`rii unui fenomen at\t de complex cum e cel c`ruia cartea \i e dedicat`. Ele slujesc unei mai exacte defini]ii a s`r`ciei [i s`r`ciei extreme [i unei traduceri a acestor concepte \n termeni de locuire; definirii unei tipologii a locuirii la nivel de s`r`cie extrem` [i unei tipologii a comunit`]ilor, instrumente utile [i eficace de analiz` \n studii de teren concretizate prin fi[e de comunit`]i; unei definiri a „treptelor locuirii“, ca premis` pentru elaborarea unor reguli de interven]ie [i pentru discu]ia critic` a unor interven]ii deja realizate. M` simt \ndemnat` s` amintesc c` Bienala de arhitectur` de la Vene]ia din 2000 se desf`[ura sub sloganul Less aesthetics, more ethics. Invoc acest episod pentru a a[eza demersul autorilor \ntr-un context mai cuprinz`tor [i pentru a sugera c` acest slogan nu trebuie dat uit`rii, ci transformat – a[a cum o fac autorii (care [i-au asociat \n aceast` cercetare un sociolog (Oana Ciobanu), un etnograf (Cosmin Manolache) [i un economist (Simona Ilie) – \ntr-o strategie de durat`. Considera]iile privind rolul arhitecturii \n solu]ionarea problemelor analizate exprim` elocvent pozi]ia lor: „Arhitectura cl`dirilor, care se realizeaz` \n aceste comunit`]i, este rezultatul unor op]iuni primordial etice. Dimensiunea estetic` se va g`si \n subsidiar. Discursurile despre importan]a frumosului pentru transformarea vie]ii individului, stimabile [i de dorit a fi prezente, se pot g`si f`r` obiect at\ta vreme c\t \n]elegerea situa]iei reale este \n suferin]`“. C\t despre

RECENZII rolul arhitectului, „s-ar putea re]ine propunerea cre`rii func]iei de arhitect din oficiu, similar` avocatului din oficiu, care s` asigure un minimum de coeren]` oric`rei activit`]i de construire, fie ea [i de bordeie“. C`t`lin Berescu a prezentat unele din fotografiile care \nso]esc investiga]iile din acest volum, \ntr-o expozi]ie g`zduit` de Muzeul }`ranului Român la sf\r[itul anului 2005, „Peisaj minim garantat – s`r`cia extrem`“, ocazie de a face mai vizibil public un demers care risc` s` r`m\n` confiden]ial, \n pofida importan]ei [i a urgen]ei chestiunilor pe care le discut`. Pe parcursul c`r]ii, autorii atrag de altfel aten]ia asupra tip`rit` cu sprijinul Agen]iei slabei vizibilit`]i a st`rii pe care o circumscriu [i a Na]ionale pentru Romi; se distribuie gratuit victimelor acesteia: „Ace[ti oameni nu s\nt vizibili nici din punct de vedere spa]ial, nici din punct de vedere politic. Ei nu au capacitatea de a se autoreprezenta [i, de cele mai multe ori, nu au reprezentan]i cu autoritate [i competen]` real`“. Ca [i \n expozi]ia de la M}R, s\ntem preveni]i \mpotriva unei lecturi \n cheie estetic` sau epidermic sentimental` a acestor imagini, al c`ror dramatism „a n`scut adesea puternice reac]ii emo]ionale \n r\ndul privitorilor. Vom spune doar c` am \ncercat s` expunem situa]ia \n mod c\t mai obiectiv, f`r` a accentua aspectele mizerabiliste care au alimentat o adev`rat` estetic` a reprezent`rii s`r`ciei. Îi rug`m deci pe cei care citesc lucrarea s` ne crediteze ca observatori obiectivi [i tempera]i. Oamenii pe care i-am \nt\lnit \n bordeie ne-au primit cu o speran]` care ne oblig` pe to]i s` dep`[im pragul simplei compasiuni pentru a ajunge la \n]elegere.“ E o carte extrem de dens`, scris` cu sobrietate [i luciditate. Pled\nd pentru o strategie diferen]iat`, capabil` s` ia \n considerare particularit`]ile fiec`rei situa]ii [i ar`t\nd conving`tor c` solu]iile standard s\nt foarte adesea contraproductive, autorii formuleaz` [i unele concluzii cu caracter mai general, pe baza c`rora propun un set de principii de interven]ie. Între acestea, „principiul non-discrimin`rii etnice“ sugereaz` vizarea mult mai ampl` a cercet`rii lor: „Problematica locuirii cu standard foarte sc`zut sau \n degradare sever` nu este proprie numai unor comunit`]i de etnie rom`. […] Strategiile programatice trebuie s` aib` \n vedere c` orice proiect cu component` spa]ial` (locuin]e, comunit`]i, evic]iuni, transmut`ri), formulat \n termeni de etnie, poate avea efecte contraintuitive, prin ad\ncirea segreg`rii, excluziunii [i prin ghetoizare“. Doresc acestei c`r]i urma[i, [i mai ales urm`ri. n Anca Oroveanu

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

{TIIN}E Albert Einstein, Teoria relativit`]ii pe \n]elesul tuturor Editura Humanitas, 2006

13 lei traducere din limba german` de Ilie P\rvu

Publicat` \n 1917, Teoria relativit`]ii pe \n]elesul tuturor este singura lucrare \n care Albert Einstein prezint` publicului larg ideile fundamentale care au stat la baza teoriilor sale despre Univers. Totu[i, \n ciuda titlului extrem de promi]`tor, a num`rului mic de pagini [i a simplit`]ii cu care autorul \[i prezint` teoriile („\n mod inten]ionat am vitregit bazele fizice empirice ale teoriei, pentru ca cititorul neini]iat \n fizic` s` nu fie \mpiedicat s` vad` p`durea din cauza copacilor“), aceast` carte nu este tocmai accesibil`. S` lu`m exemplul urm`toarei fraze (una din cele foarte multe de acest gen din carte): „În cazul \n care punctele suprafe]ei considerate constituie un continuu euclidian \n raport cu bastona[ele de m`sur`, dar numai \n acest caz, e posibil s` alegem curbele u [i v [i s` le atribuim numere astfel \nc\t s` avem, simplu ds2 = du2 +dv2.“ Dac` nu a]i \n]eles

Gheorghe Mohan, Atlasul plantelor medicinale din România Editura Corint, 2006

Aceast` mic` enciclopedie ilustrat` prezint`, \n ordine alfabetic`, 236 de specii de plante at\t din flora spontan` c\t [i din cea cultivat`, utilizate \n tratarea diverselor afec]iuni ale organismului uman. În prezentarea fiec`rei plante se reg`sesc [i denumirile

27,50 lei

prea mult \nseamn` c` Teoria relativit`]ii... nu este o carte pe \n]elesul tuturor. Chiar dac` – dup` cum spune Einstein – nu este nevoie s` cunoa[te]i aparatul matematic al fizicii teoretice, cu siguran]` ve]i avea nevoie de mult` r`bdare [i voin]` pentru a parcurge toate paginile c`r]ii. Iar pentru a le \n]elege... chiar de ceva mai mult dec\t at\t. n Ruxandra Tudor

populare folosite \n diferite regiuni ale ]`rii, date despre r`sp\ndirea plantei, perioada de recoltare, afec]iunile \n care este utilizat` [i organul vegetal folosit \n tratarea acestora. Atlasul plantelor... este una dintre pu]inele lucr`ri din literatura [tiin]ific`, dedicat` fitoterapiei din România, [i nu ar trebui s` lipseasc` din nici o bibliotec`. Chiar dac` nu \l ve]i folosi]i dec\t pentru satisfacerea curiozit`]ii personale. (R. T.) n

n Dorling Kindersley, e.enciclopedia, marea carte a cunoa[terii Editura Litera Interna]ional, 2006

O lucrare spectaculoas` prin dimensiunile sale generoase, prin calitatea imaginilor [i a informa]iilor [i prin cantitatea lor. Aceast` enciclopedie, structurat` pe nou` capitole [i sute de subcapitole, are propriul site, creat \n colaborare cu motorul de c`utare Google [i este sus]inut` de mii de pagini de Internet, ce aduc informa]ii \n plus fa]` de cele din carte: baze de date, quiz-uri interactive, anima]ie, secven]e video, fi[iere audio, c`l`torii virtuale, imagini care pot fi desc`rcate gratuit etc. (R. T.) 119 lei

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

D I C } I O N A RE

Concurentul DEX-ului Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Z`stroiu, Noul dic]ionar universal al limbii române Editura Litera Intera]ional, 2006

E un semn de s`n`tate [i soliditate cultural` existen]a mai multor dic]ionare generale ale unei limbi, circul\nd \n paralel, bucur\ndu-se de \ncredere [i \mp`r]indu-[i preferin]ele cititorilor. Noul dic]ionar ap`rut la Editura Litera Interna]ional, ai c`rui autori s\nt speciali[ti \n lexicografie, cercet`tori la Institutul de Lingvistic` din Ia[i, e de acela[i tip cu consacratul DEX (Dic]ionarul explicativ al limbii române), cuprinz\nd \n esen]` limbajul standard actual, cu un anume procent de cuvinte vechi, populare [i regionale, argotice sau tehnico-[tiin]ifice; fa]` de DEX-ul, r`mas f`r` concuren]` serioas` \n ultimele decenii, exist` destule diferen]e, privind inventarul de cuvinte, modul de prezentare [i de definire a acestora. Termenul universal – aici cu sensul „general“ – este preluat de la Laz`r {ìneanu, autorul Dic]ionarului universal, publicat la Craiova \n 1896, foarte popular \n prima jum`tate a secolului XX [i folosit mai ales \n [coli (a cunoscut nou` edi]ii p\n` \n 1943); la r\ndul sù, {ìneanu preluase termenul de la Dictionnaire universel Larousse (1863). Noul dic]ionar universal e o carte care nu neglijeaz` deloc aspectul exterior: tip`rit` elegant, cu pagini aerisite, cu articole care se pot citi u[or, poate sta al`turi de orice volum strìn similar. E un dic]ionar modern, orientat c`tre cititor, c`ruia i se ofer` un mic ghid de utilizare, cu explica]ii simple [i eficiente. Din fericire, forma nu contrasteaz` cu con]inutul: acesta e pe deplin profesionist, lucru verificabil \n dispunerea sensurilor, furnizarea informa]iilor gramaticale, stilistice [i sociolingvistice, a indica]iilor etimologice. Unul dintre marile merite [i puncte de originalitate ale dic]ionarului este ilustrarea consecvent` a cuvintelor [i a sensurilor \n context, prin citate literare [i enun]uri construite (domin` sursele vechi, dar s\nt totu[i [i actualiz`ri: din M. C`rt`rescu,

RECENZII H.-R. Patapievici, presa actual`); majoritatea dic]ionarelor noastre generale ofereau, din ra]iuni de economie de spa]iu, doar defini]ia, nu \ntotdeauna suficient` pentru o bun` \n]elegere a utiliz`rii cuv\ntului. Un alt punct pozitiv e includerea \n lista de cuvinte – foarte bogat`, cu destule elemente populare [i vechi (p`strate \n conformitate cu tradi]ia lexicografic` româneasc`) – a unor \mprumuturi – bodyguard, broker, euro, grant, marker, masterand, online, a reseta, site etc. (lipsesc totu[i chat, email, bancomat, brand, super) – [i crea]ii relativ recente - aurolac, boschetar, ceau[ist etc.; nout`]ile s\nt mai pu]ine dec\t \n DOOM2, dar mult mai multe dec\t \n DEX (a c`rui ultim` actualizare, nu tocmai permisiv` fa]` de inova]ii, dateaz` din 1996). S\nt incluse [i sensuri recente, calchiate dup` englez`, de exmplu extinderea semantic` pentru loca]ie („un loc anume, precis determinat“) sau a aplica („a cere, a solicita“). Pe de alt` parte, dic]ionarul include – \n sf\r[it! – [i cuvintele considerate vulgare, triviale, obscene, dar care apar]in totu[i fondului popular principal al limbii române; doar o tradi]ie (ne[tiin]ific`) a tabuurilor [i a conven]iilor de bun`-cuviin]` a dus la excluderea lor din inventarul tip`rit al principalelor noastre dic]ionare moderne. E interesant c` autorii acestui dic]ionar – care \ncearc` s` capteze interesul publicului prin multe atuuri – \[i asum` un mare risc comercial, folosind „vechea ortografie“, respectiv scrierea cu \ interior [i s\nt; e posibil ca genera]iile care au \nv`]at la [coal` ortografia cu â [i sunt s`-l resping` din aceast` cauz`, de[i cred c` mul]i români s\nt perfect con[tien]i de continuarea \n paralel a celor dou` sisteme ortografice \n pres`, \n edituri, \n scrisul public [i privat – [i pot trece u[or peste conven]ia ortografic` pentru a profita de meritele lexicografice ale con]inutului. Din p`cate, reforma din 1993 a creat o polarizare [i par]ial chiar o regionalizare a societ`]ii: [coala de la Ia[i (\n tradi]ie proprie [i \n amintirea Vie]ii rom\ne[ti) e cea mai \nd\rjit` (dar nu singura) ap`r`toare a sistemului mai consecvent fonetic. Op]iunea de fa]` e un pariu: dac` acest dic]ionar va reu[i s` cucereasc` publicul, va aduce un avantaj considerabil sus]in`torilor scrierii cu \; ceea ce nu poate dec\t s` ne bucure. n Rodica Zafiu

139 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

ROMAN POLI}IST

fermec`toare [i inepuizabile: ca un joc care se repet`, cu acelea[i reguli generale, dar \n care am`nuntele decisive difer` [i fac totul. Pl`cerea lecturii la Agatha Christie deriv` din recunoa[terea unor jocuri similare, de[i niciodat` identice. Se [tie, iar`[i, c` romanciera britanic` e ironic` [i descrie personajele cu verva b\rfei psihologice a unui fin observator. Dar Agatha Christie nu face parte din detestabila categorie a b\rfitoarelor mali]ioase, chiar invidioase: ea surprinde exact, obiectiv, comportamentul personajelor ei, f`r` \ns` a le incrimina sau acuza prin asta. Corectitudinea ei de fin [i impar]ial observator o face s` le atribuie aproape tuturor eroilor [i eroinelor sale o doz` de vinov`]ie: \n multe din romanele ei, poten]iali criminali s\nt cu to]ii (de altfel, chiar Poirot, \n argumenta]ia final`, prezint` ipoteze care arat` cum fiecare dintre cei prezen]i ar fi putut comite crima); dar numai unul dintre ei a dep`[it limita m`runtelor [i admisibilelor defecte umane [i a mers p\n` la cap`t. A[a s-a \nt\mplat cu Charlotte Blaclock, din romanul O crim` anun]at`, care a ucis, de mai multe ori, pentru puterea pe care i-o d`deau banii, dup` o lung` perioad` de invaliditate; cu Lady Westholme, din Înt\lnire cu moartea, care a devenit criminal` pentru a-[i proteja trecutul \n fa]a unei femei care o [antaja pentru propria-i pl`cere; [i cu poli]istul Sugden, din Cr`ciunul lui Poirot, care [i-a ucis tat`l ca r`zbunare pentru c` era un copil din flori. De[i victimele nu s\nt, de cele mai multe ori, prezentate cu simpatie, morala [i binele r`m\n puncte de referin]` la Agatha Christie, iar crima, \n sine, nu e niciodat` scuzat`. Succesul romanelor ei, cel pu]in pentru mine, rezid`, probabil, \n amestecul masculin-feminin, care \mbin` deduc]ia logic` a lui Poirot cu acuitatea observa]iei psihologice a lui Miss Marple. n

|ntotdeauna Agatha Christie Agatha Christie, Cr`ciunul lui Poirot Înt\lnire cu moartea O crim` anun]at` Colec]ia „Succese interna]ionale“, Editura RAO, 2005-2006

16, 90 lei traducere din limba englez` de Adrian Mo[oianu

16, 99 lei traducere din limba englez` de Monica Nechiti

17, 99 lei traducere din limba englez` de Manuela Zipi[i

Mi-a pl`cut \ntotdeauna Agatha Christie, fie ea \n englez` sau român`, \n edi]ie de lux sau din cea mai banal`. Editura RAO are meritul de a fi \nceput reeditarea uneia din cele mai bine v\ndute scriitoare din lume, dup` ce, spre sf\r[itul anilor ’90, Editura Multipress a fost cea dint\i care a publicat-o. Cele trei romane ap`rute \n colec]ia de la RAO – Cr`ciunul lui Poirot, Înt\lnire cu moartea [i O crim` anun]at` – nu s\nt poate cele mai cunoscute din cele optzeci ale autoarei. S\nt \ns` la fel de semnificative ca oricare altele pentru inconfundabilul stil al „reginei crimei“. Pentru nenum`ra]ii cunosc`tori [i iubitori ai scriitoarei, e de mult un loc comun faptul c` romanele ei nu s\nt doar poli]iste, ci [i spumoase fresce ale „lumii bune“ dintr-o lung` perioad` a secolului XX (\ncep\nd cu sf\r[itul primului r`zboi mondial, c\nd este publicat` Misterioasa afacere de la Styles, \n care Hercule Poirot apare pentru prima dat`). Personajele r`m\n inconfundabile, [i nu m` g\ndesc doar la Poirot sau Miss Marple (varianta lui britanic`, rustic` [i feminin`), ci [i la to]i ceilal]i eroi mai mult sau mai pu]in tranzitorii, martori principali sau secundari ai alambicatelor [i rafinatelor crime. C`ci o alt` tr`s`tur` tipic` policier-urilor Agathei Christie este c` cititorul nu ajunge aproape niciodat` la concluzia corect` \n privin]a criminalului, de[i detectivul-ghid \i \nf`]i[eaz` toate am`nuntele relevante [i este supus aceluia[i impecabil demers logic. Acesta este micul joc delicios [i perfid al scriitoarei britanice, care-]i treze[te [i-]i \ntre]ine pofta de lectur`. Abia la pledoaria final`, care dezv`luie nu doar criminalul, ci \ntreaga osatur` [i motiva]ie a crimei, cititorul buim`cit \[i d` seama, \nvins, c` romanciera \i d`duse totul mur`-n gur`, dar el nu pusese accentele corect, nu interpretase din perspectiva just`... Iat` de ce romanele Agathei Christie r`m\n

Iaromira Popovici

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Sf\r[itul lui Don Juan Peter Handke, Don Juan (povestit de el \nsu[i) Editura Paralela 45, 2006

Pe coperta a IV-a scrie: „Don Juan \nt\lne[te \n fiecare loc nou o alt` femeie, ilustr\nd ideea clipei \mplinite, saturate de senzualitate… [Cartea] poart` \n sine toat` greutatea metafizicii lui Peter Handke.“ (Die Zeit) Asta m-a pus pe g\nduri. Mai ales c` autorul e n`scut \n 1942. M` apuc s` citesc. Ac]iunea se petrece \n apropierea ruinelor PortRoyal-des-Champs. De[i povestitorul e[ueaz` din prima pagin` ca hangiu, buc`tar [i cititor, Don Juan \i intr` cu motocicleta \n zid, ateriz\nd \n gr`din`. Descriere natur`: fluturi, viespi, corbi, cuci, mu[te, [op\rle care se \mpreuneaz`. Copaci, flori, cr`ci. Mai t\rziu apar [i ma[ini de poli]ie, de pompieri, plus ambulan]e. Don Juan observ` \nainte de c`derea-n scen` o pereche de \ndr`gosti]i ([i ei motocicli[ti) care fac dragoste cu ea deasupra \n tufi[, [i ofteaz`. Cei doi s\nt enerva]i de oftatul lui [i-l urm`resc cu un Kawasaki, p\n` c\nd eroul penetreaz` prin zid. Apoi personajul se plimb` \mpreun` cu naratorul, se uit` la televizor, \l latr` c\inii (animalele au o atitudine ambivalent` \n privin]a lui), merg am\ndoi la cinema. În fiecare zi din cele [apte pe care le petrece la han, DJ \[i poveste[te ziua echivalent` din s`pt`m\na trecut`. (Tr`s`turi personaj: orfan, a pierdut pe cineva drag, nu mai [tie pe cine. T`cut. Are un teribil efect asupra tuturor care vor s`-i \ndeplineasc` orice dorin]` pe loc, dar [i el lor.) Luni, la Tbilisi. Natur`. Descriere. Acolo s\nt multe r`d`cini. E a[teptat la o nunt`. G`se[te un [ofer. Pe drum d` de un mort. Descriere peisaje din Georgia. Culori. Nisip. La fel ca-n Dakota de Sud. În trecere, prive[te doar copiii [i b`tr\nii. Pe el \l pri-

RECENZII ve[te mireasa. DJ g\nde[te: „Femeia ca blestem?“. {i le vorbe[te ca unor nobili g\ndacilor, porcilor, ra]elor, nu putea ocoli mireasa. Ni se spune c` DJ nu era un seduc`tor, nu a sedus niciodat` pe nimeni. El avea o putere. În ochi. Imediat ce le privea, femeile vedeau \n d\nsul pe salvatorul general. Un nunta[ se \neac` cu un os de pe[te. Scap`. DJ fuge \mpreun` cu valetul ([oferul) c`ruia-i \ns\ngerase fa]a o femeie ur\t`, \n magazia cu mur`turi. Specialitatea acestui om iertat de sim]ul estetic fiind pocitele. Nu se poveste[te ce-a f`cut DJ cu mireasa, ni se d` de \n]eles c` se putea \nt\mpla orice, ochiul uman neput\nd percepe dou` trupuri \n ac]iune. Peter Handke e un mare scriitor. A doua zi, seara, ajunge \n Damasc. Marea Moschee. Descriere dans dervi[i. Se ive[te femeia de mar]i, nespus de frumoas` (toate femeile s\nt la fel [i-i provoac`, metafizic, fric` lui Don Juan). În Damasc \ncepe o furtun` de nisip. Uguiesc curcanii, ]ip` p`unii, sirianca are un copil, valetul se duce undeva cu o femeie cu cicatrici de la co[uri, v`rsat sau lepr`. În drum spre enclava din Ceüta, DJ casc`. Femeia de aici e gravid`. Nu se \n]elege de ce, vine [i fosta regin` a frumuse]ii din regiune la bra] cu valetul, regin` care fuge pe urm` cu DJ. Femeia din Norvegia e nebun`. Se \nt\lne[te cu eroul \n spatele unei biserici. Descriere fiord. Un pe[te sare \n ap`. Valetul pleac`. Femeia din Olanda e \nt\lnit` pe-o dun` de de[euri artificiale. Aluzie profund senzual`. Ultima ]ar` [i ultima femeie s\nt anonime. În timpul povestirilor, DJ mestec` atent. E foarte abil \n buc`t`rie. Descriere abilit`]i. Dup` o s`pt`m\n`, devine inabil. Îl atac` fluturii [i g\nd`ceii care, dup` ziua de luni, \ncepuser` s`-l \ndr`geasc`; acum \[i schimb` comportamentul. Don Juan vrea un walkman. Apare ma[ina valetului (un vechi model rusesc). Vorbe[te [oferul. Monolog de o spectaculoas` stupiditate. Drept urmare, Port Royal e asediat. Hanul este \nconjurat de cele 6 sau 7 femei \mbr`cate-n alb (unele au venit cu para[uta). Descriere castani, stejari, \nfloriri, puf de plopi. R\ndunele. DJ fiind loialitatea \n persoan`, povestirea se opre[te aici, de[i „povestea lui nu poate avea vreun sf\r[it“. Eu cred c`-i bine c`-l are, cel pu]in la Handke. Dac` n-ar fi at\t de inutil poetic, romanul ar fi chiar ieftin. {i invers.

9, 90 lei traducere din limba german` de Corina Bernic [i Hora]iu Gabriel Decuble

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

n |n minunata, impozanta [i greu egalabila lucrare Les fous littéraires (Nebunii literari) a lui André Blavier (Éditions des Cendres, 2001), am dat peste numele c\torva romåni: D. Constantinesco, autorul unei bro[uri cu titlul Filozofia naturii. Viitorul contingent dedicat oamenilor de [tiin]`. Apogeul lucrurilor, ap`rut` \n 1877; C`pitan Stefan Christesco, citat cu dou` titluri (Sinteze energetice ale vie]ii [i sufletului, 1913 [i Explor`ri \n Ultra-Eterul Universului [i anomaliile teoriilor lui Einstein, 1922), potrivit c`ruia „microcosmosurile s\nt organisme compuse din energii solenoide primordiale (eteroni)“; Prin]ul Grigori Stourdza, autorul unui volum de 564 de pagini, Legile fundamentale ale Universului, ap`rut \n 1891, unde sus]ine (\n teorema 143) c` „sufletul este format dintr-un gaz eterat neutru“; Constantin Celoiu, care a studiat teoria mecanic` a deraierilor [i a inventat „vidonul“, cel mai mic element al vidului; Eugène Samsonovici, citat cu volumul Cobor\rea frauduloas` [i melodramatic` \n Infern. Apendice la Odiseea r`zboiului universal, publicat sub pseudonimul Homer II, \n 1946; Pétro Stoyan, autorul unei bro[uri intitulate Vindiana, leag`nul str`mo[ilor no[tri, ap`rut` \n 1946, din care afl`m c` „Vindiana, n`scut` \n 1915, este chemat` s` rede[tepte leg`turile nev`zute ce ne unesc cu str`mo[ii no[tri din epoca lemnului“. D. S.

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6 n O prieten` mutat` \n Anglia \mi povestea c`, la un moment dat, au sunat la u[a ei misionari de la Martorii lui Iehova. Le-a explicat c` e românc` [i c` ]ine la religia ei, deci s` nu o mai deranjeze. Peste dou` s`pt`m\ni a g`sit \n cutia po[tal` varianta român` a revistei Turnul de veghe care avea ca tem` singur`tatea imigrantului. M. C. n În iunie 2000, moartea lui Frédéric Dard, considerat „un gigant al literaturii poli]iste“, i-a l`sat orfani pe admiratorii comisarului San-Antonio (175 de titluri v\ndute \n 250 de milioane de exemplare). Patrice, fiul scriitorului dintr-o prim` c`s`torie, crescut \n umbra tat`lui [i ap`sat de gloria lui, [i-a \ncercat norocul cu romane poli]iste, a fost refuzat de editori, a r`mas \n rela]ii reci cu tat`l sù [i a optat pentru c`r]ile de bucate. La un moment dat, tat`l, cople[it de comenzi, i-a cerut ajutorul \n redactarea unui scenariu de film [i astfel cei doi s-au redescoperit. Dup` moartea tat`lui, fiul a terminat un roman r`mas \n lucru. Încurajat nu at\t de succes, c\t de faptul c` nu a fost respins, Patrice men]ine deschis` pr`v`lia, scriind Noile aventuri ale lui San-Antonio. În „Asocia]ia prietenilor lui San-Antonio“, preluarea de c`tre fiu a provocat o dezbatere: „unora nu le plac noile aventuri, al]ii s\nt mul]umi]i c` reg`sesc personajele favorite“ (Daniel Sirach, pre[edinte). Autorii mor \naintea personajelor – se [tie – dar faptul c` vocabularul [i destinul personajelor s\nt \nscrise \n codul genetic al mo[tenitorului a fost un secret bine p`zit. M. B. n C\nd, acum c\]iva ani, Nicolae Manolescu \i lua public ap`rarea lui Augustin Buzura \n scandalul cu presiunile politice exercitate asupra Dilemei, am crezut c` renumitul critic e animat de niscaiva interese foarte pragmatice. Acum, c\nd Manolescu \l ap`r` \n continuare pe romancier, \n ciuda tuturor b`nuielilor privind colaborarea lui cu Securitatea (vezi nota pe care o face la articolul lui Mircea Mihìe[ din Romånia literar` nr. 31), \mi dau seama c` la mijloc trebuie s` fie ni[te dezinteresate [i curate sentimente de prietenie. Ceea ce este foarte frumos! C. P.-B. n Exist` site-uri care \]i ofer` sugestii pentru numele c\inelui tù. Dac` \mi pot imagina un c\ine „pletos“ pe care s`-l cheme AC/DC, \nc` m` \ntreb cum ar putea s` arate c\inele Ambiguous. A[ fi curioas` dac` c\inele TV prefer` fotbalul sau telenovelele [i dac` c\inele 3-D este realizat pe computer. A[ putea s` ghicesc m`car una dintre metehnele st`p\nului unui c\ine numit Tequila sau Champagne, sau cum \[i petrece timpul liber posesorul lui Macintosh, mi s-ar p`rea firesc ca st`p\nul lui Cabaret s` fie amator de

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

distrac]ie [i cel al lui Combination de aventuri de-o noapte, deja \l apreciez pe cel care \l cre[te pe Mezzo, \ns` nu cred c` a[ vrea s`-i cunosc pe st`p\nii lui EKG, Bin Laden [i Choas. A. P. n De la Claude Anet (Note despre amor, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, 2006) afl`m despre rolul c`r]ilor \n strategiile seduc]iei masculine: „E posibil ca femeia, pe care-ai remarcat-o, s` te roage s`-i \mprumu]i c`r]i. (...) |ncep`torii \n arta seduc]iei fac aici erori de tactic`, grosolane. Ei vin cu Leg`turile primejdioase sub bra]. Niciodat` nu vei seduce o femeie, demn` de a fi cucerit`, cu ajutorul unei c`r]i cinice. Trebuie s` iei cu asalt sentimentele“. I. P. n Adrian Gavrilescu ar vrea, \n Noii precupe]i…, s` m`soare [tiin]ific „impactul cronicilor literare“ \n lumea literar` româneasc`. {i ce face pentru asta, \ntr-o zon` \n care s-a poticnit [i bietul Mihail Dragomirescu? Num`r`, ca Pristanda, cronicile „]intite“ spre anumite edituri/editori: una la Albatros, dou` la Polirom, restul la Humanitas… Ce nu [tie autorul Gavrilescu ([i-ar putea ad`uga la edi]ia a doua, al`turi de alte informa]ii „beton“) e faptul c` fiecare cronicar, care se respect`, are deasupra computerului un grafic cu beneficii imediate: bag` o cronic` la Polirom, prime[te suma \n contul [tiut, bag` o recenzie la Humanitas [i merge la T\rgul de la Frankfurt, bag` mare la Compania [i ajunge iar pe lista de protocol… Nu ne \ncurc` dec\t blestema]ii `[tia de scriitori cu paginile lor scrise din ce \n ce mai m`runt… S. S. n A se lua \ntrebarea „Cu cine a fugit Paris din Sparta“, a se citi r`spunsurile posibile „a) cu Menelau; b) cu Elena; c) cu o echip` de voleibaliste“ [i a se reflecta pu]in la cetatea Troiei care a ajuns, prin intermediul Erc Press, un joc pe calculator. A]i reflectat? Atunci e bine pentru c`: „Salut! M` numesc Zeus [i s\nt st`p\nul Olimpului. Ast`zi conduc pentru voi un turneu neobi[nuit de cuno[tin]e“. M. F. n În Italia, la Editura Feltrinelli, a ap`rut de cur\nd o carte semnat` de Ernesto Ferrero, fost redactor la Editura Einaudi (vezi [i www.ernestoferrero. it): I migliori anni della nostra vita („Cei mai buni ani din via]a noastr`“), o evocare a perioadei de aur a Editurii Einaudi, c\nd \n jurul ei se str\nseser` mai mul]i intelectuali de prim` m\n` (Cesare Pavese, Italo Calvino, Primo Levi, Norberto Bobbio, Pasolini [i al]ii). Amestec de memorialistic` [i eseu, cartea reconstituie atmosfera anilor ’60-’70, \n care „miracolul economic italian“ era \nso]it de mari dispute ideologice \ntre st\nga [i dreapta, de tensiunile extremi[tilor de toate felurile care au condus la etichetarea epocii drept „anii de plumb“, de crimele Mafiei [i atentatele

Brig`zilor Ro[ii. Era o perioad` grea [i tensionat`, dar tonul c`r]ii este unul cald-nostalgic [i pozitiv. Comparaison n’est pas raison, dar m` \ntreb dac` ar putea ap`rea, la noi, o carte despre „cei mai buni ani“ ai unei edituri, grup`ri intelectuale etc., pe un ton mai degrab` pozitiv. M` tem c` la noi „prind“ mai bine c`r]ile pe tema „genera]ia pierdut`“. {i care genera]ie n-a fost, \n cultura român`, pierdut`?… M. V. n Nu pot spune de c\nd – poezia nu suport` sterpul adverb „c\nd“ – nu am citit ceva mai violent \n frumuse]e [i adev`r ca acest final de poem al Angelei Marinescu din volumul ei recent Înt\mpl`ri derizorii de sf\r[it: „[i pentru c` nu pot renun]a la nimicuri / dec\t atunci c\nd nu m` g\ndesc deloc / [i c\nd nu m` g\ndesc scriu un anumit fel de poezie / [i c\nd m` g\ndesc scriu alt fel de poezie / [i chiar nu mai vreau poezie. / s-ar putea, totu[i, ca poezia s` fie acel lucru / ce \mparte lumea \n la[i [i dezn`d`jdui]i“. R. C. n Dep`[ind stadiul tricourilor cu „I’m a gigolo, first night for free“, \n metrou la Universitate a ap`rut, timid [i unic, un tricou cu „Kafka“. S` fie vorba, oare, de \nceputul unei metamorfoze \n mod`, via fashion literatura sau, pur [i simplu, de influen]a vecin`t`]ii? S. G. n Neav\nd nici un fel de indicator care s` m` \ndrume c`tre biserica de lemn din satul Dese[ti, jude]ul Maramure[, am apelat la ghidul unui grup de nem]i [i am aflat c` „accesul pe potec` se face din dreptul casei cu num`rul 385“. {i a[a a fost! Noroc cu ghidurile turistice nem]e[ti despre România, c` altfel, z`u dac` am [ti cum s` ne descurc`m \n propria ]ar`! R. T. n Rentrée littéraire \n Fran]a. De la sf\r[itul lunii august p\n` \n octombrie, \n libr`rii o s` fie avalan[` de titluri noi. Aproape 700 de romane (dintre care aproximativ 450 scrise de autorii francezi) vor trebui s` citeasc` [i s` recenzeze criticii \n urm`toarele s`pt`m\ni… Unii dintre ei au [i \nceput s` se pl\ng`: „E prea mult` maculatur` [i prea pu]in` literatur`!“. M. M. n

Mircea Vasilescu

C`l`tori, turi[ti, personaje, scriitori

Fotografii de Mircea Vasilescu

Fals jurnal de vacan]`

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

DOSAR De la Marco Polo p\n` la romantici, o \ntreag` serie de \nsemn`ri de c`l`torie i-au permis culturii occidentale s` descopere Lumea cea mare. {tiin]ifice sau literare, obiective sau subiective, asemenea scrieri consemnau experien]e individuale [i recompuneau, prin cuvinte, cele v`zute [i auzite. La r\ndul lor, \i puteau stimula pe al]i c`l`tori, prilejuindu-le refacerea traseelor lui Stendhal ori Gautier sau ale exploratorilor \n ]inuturi pe atunci exotice. Apoi s-a inventat turismul: voiajul \n locuri dep`rtate a devenit un „bun“ tot mai popular. Iar \n ultimele decenii, turismul s-a masificat: pe lume s\nt tot mai pu]ini c`l`tori [i tot mai mul]i turi[ti, iar „textele fondatoare“ nu mai s\nt \nsemn`rile unor mari autori sau ale unor exploratori, ci ghidurile turistice. Nici scopurile nu mai s\nt acelea[i: experien]a cultural` tinde s` fie \nlocuit` de „bifarea“ atrac]iilor [i de divertisment. {i nici atitudinea: nu mai interioriz`m cele v`zute, le „consum`m“.

Am umblat, \n vara aceasta, prin c\teva ]`ri europene: cu ma[ina, aleg\ndu-mi singur traseul [i popasurile. Am fost nici pe de-a-ntregul turist, nici \ntru totul c`l`tor: m-am „masificat“ \n unele locuri, am fost „cultural“ \n altele. Peste tot \ns` am \ncercat s` urm`resc prezen]a [i formele de reprezentare „pentru uz turistic“ ale culturii scrise, ale scriitorilor [i c`r]ilor. Cl`dit` pe cuv\ntul scris, civiliza]ia occidental` este sedus` ast`zi de vizual [i de interactiv. Cu toate acestea, chiar [i \n superficialitatea inerent` turismului [i concediului, tradi]ia european` a culturii scrise apare la tot pasul, chiar [i \n distrac]iile [i gadgeturile oferite vizitatorilor. Turismul este una dintre industriile cele mai profitabile, iar libertatea de c`l`torie \n Europa a ajutat mult la dezvoltarea sa. Dar turismul este [i un mod de a construi unitatea continentului, permi]\ndu-le oamenilor s` descopere diversitatea: merg\nd \n concediu \n alt` ]ar`, europenii de azi viziteaz` teritorii, ora[e, cet`]i ori castele, pentru care str`mo[ii lor s-au r`zboit [i s-au ucis timp de genera]ii. Pe de alt` parte \ns`, turismul de mas` ofer` cantitate \n dauna calit`]ii – dup` cum

observ` George Ritzer \n cartea Mcdonaldizarea societ`]ii (comunicare.ro, 2003): „Un turist poate vedea multe locuri (adesea prin fereastra autobuzului), dar totul este superficial“. {i „prefabricat“, a[ ad`uga; agen]iile de turism ofer` anumite trasee cu puncte fixe, organizate \n jurul „mitologiilor“ construite de programele de promovare [i de „brandingul de ]ar`“ – catedrala

DOSAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

cutare, castelul cutare, parcul de distrac]ii cutare [.a.m.d. Automobilist convins, am sc`pat de (unele) prefabricate [i mi-am permis abateri de la traseele impuse, practic\nd [i exerci]ii liber-alese: \nnoptatul la o pensiune aflat` \n mijlocul unei vii din Danemarca, turul capitalelor europene incluz\nd cartierele periferice (nu doar „obiectivele“ centrale), mersul pe c\te o [osea secundar`, f`r` nici o atrac]ie turistic`, popasurile \n ora[e [i or`[ele f`r` nici un renume, prin care te po]i plimba la pas pentru a

sim]i, m`car c\teva ceasuri, pulsul unei comunit`]i obi[nuite de localnici, neinvada]i de turi[ti. Dar astfel de locuri s\nt tot mai greu de g`sit: peste tot ]i se anun]` pe panouri mai mari sau mai mici m`car c\te un mic muzeu local, un lac unde po]i pescui, o ferm` agroturistic` unde po]i m\nca preparate „genuine“ [i po]i bea lapte muls chiar \n zori. Turistul e un personaj cu totul dezirabil de-a lungul [i de-a latul Europei. A[a c` se \ncearc` atragerea lui la tot pasul [i i se promit experien]e inedite: totul e marketizabil.

C`l`tori vs turi[ti n „C`l`toria este o \ntoarcere la esen]ial.“ (maxim` tibetan`) n „C`l`torie: carte care trateaz` despre o c`l`torie. Cea mai mare parte a c`r]ilor de c`l`torie s\nt prost scrise [i pline de minciuni [i exager`ri.“ (Dic]ionarul lui Richelet, 1759) n „Un c`l`tor este un fel de istoric; datoria sa este s` povesteasc` fidel ce a v`zut [i ce a auzit, nu trebuie s` inventeze nimic, dar nici s` omit` nimic.“ (Chateaubriand) n „C`l`toria le este necesar` doar celor cu o imagina]ie care nu bate prea departe.“ (Colette) n „Una dintre dispozi]iile constante ale omului este dorin]a de a se afla \n alt` parte dec\t se afl` la un moment dat.“ (Jacques Réda) n „Curios universal, merge peste tot [i prin orice mijloace. Turistul, un om cu privirea multipl` \ntr-o perpetu` devenire, este \n acela[i timp un creator [i un consumator de spa]ii.“ (Jean-Didier Urbain, L’idiot du voyage. Histoires de touristes) n „Spiritul c`l`toriei nu trece prin turist. Nici migrant periodic [i nici m`car nomad gregar, turistului nu-i r`m\ne s` fie dec\t o mas` \n mi[care al c`rui itinerar este fixat de un contract de transport care \i regleaz` hora impersonal` a unei circula]ii oarbe.“ (Jean-Didier Urbain, L’idiot du voyage. Histoires de touristes) n „Turistul tr`ie[te \n dispre]ul propriei condi]ii, se neag` \n permanen]`. Str`in de mediul pe care \l viziteaz`, m`cinat de teama de ridicol, ru[inat de propria-i lene, i-ar pl`cea s` treac` neobservat, s` distrug` statutul care \i permite s` fie acolo. În fa]a acestei dileme insurmontabile, cel mai adesea se u[ureaz` \ncerc\nd s`-[i dovedeasc` sie[i c` e «mai pu]in turist dec\t ceilal]i turi[ti»“. (Alexandre Kauffmann, Travellers)

Scriitori [i muzee Praga este ([i) The City of K, ceea ce se observ` rapid \n mai toate vitrinele magazinelor cu suveniruri: diverse variante de tricouri imprimate cu chipul lui Kafka te invit` s` cau]i muzeul ce-i este dedicat. De fapt, este o expozi]ie conceput` \n 1999 la Centrul de Cultur` Contemporan` din Barcelona, mutat` \n 2002 la Jewish Museum din New York [i adus` \n vara lui 2005 la Praga. În cele dou` sec]iuni – „Spa]iul existen]ial“ [i „Topografia imaginar`“ – este reconstituit` rela]ia profund` a lui Kafka cu ora[ul, prin distorsionarea spa]iului [i timpului, prin modul de a lumina s`lile, prin concentrarea tematic` a exponatelor. Pornind de la texte, se „identific`“ locurile reale din Praga (de pild`, catedrala Sf. Vitus ori Podul Carol), \n \ncercarea de a demonstra c` topografia capitalei cehe este omniprezent`, dar nenumit` \n fic]iunea lui Kafka. Muzeul nu e „documentar“ (de[i expune documente), nici „biografic“ (de[i prezint` via]a lui Kafka); este o crea]ie, o „fic]iune a fic]iunii“, o interpretare. C\nd ie[i din nou \n ora[, \ncerci inevitabil s` revezi locurile „ca \n Kafka“. Ceea ce nu e tocmai u[or: Praga e vie [i senin`, Kafka te prive[te de pe tricourile at\rnate \n fa]a magazinelor de suveniruri, \ntunericul se las` prietenos, centrul vechi e n`p`dit de turi[ti, terasele, pline, berea, omniprezent`. Greu de presupus c` a doua zi te vei trezi g\ndac. Dar te sim]i tentat s` te \ntorci la Procesul [i Castelul. La Odense, \n schimb (unde am ajuns dup` c\teva zile), Hans Christian Andersen e valorificat cu precizie [i eficien]`, \ntr-un stil cuminte, f`r` prea mult` fantezie [i creativitate. Muzeul e corect f`cut: l\ng` casa veche, unde se presupune c` au locuit p`rin]ii s`i, s-a construit o cl`dire nou`, special destinat` muzeului.

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

DOSAR

Documente, c`r]i, mobilierul din birou, patul \n care a murit, costume [i obiecte din epoca sa – m` rog, tot ce se cuvine pentru a reconstitui via]a unui scriitor. Inclusiv proteza dentar`, \nso]it` de explica]ia c` scriitorul avea mereu dureri de din]i. Pe pere]ii unei s`li imense – volume de Andersen \n toate limbile. În mijlocul s`lii – un computer cu lista traducerilor, pe ]`ri, cu mostre din fiecare traducere. L\ng` cas` – un spa]iu pentru picnic (turistul de mas` are nevoie de un loc unde s`-[i m`n\nce sandviciurile); al`turi – o scen` pe care c\]iva actori dau un spectacol inspirat din pove[tile scriitorului (turistul de mas` are copii pe care trebuie s`-i ]in` ocupa]i, \n timp ce-[i scoate din sac sandviciurile, [erve]elele, paharele de plastic etc.). Pe strada al`turat`, \ntr-o cl`dire veche, restaurantul „The Ugly Duck“. În fa]a magazinului de suveniruri din col] – o tiparni]` de secol XIX. Altele se pot vedea la Brandts, un centru de expozi]ii deschis \ntr-o fost` fabric`, \n care s-a amenajat un Media Museum. Aproape de Muzeul Andersen, pe o str`du]` din centrul vechi, func]ioneaz` p\n` la pr\nz o pia]` de legume [i fructe; la ora 14, negustorii [i-au str\ns tarabele [i totul a r`mas ca-n palm`. Peste drum – Hotelul Andersen, din re]eaua Radisson. La Copenhaga, turul ora[ului cu autobuzul trece pe l\ng` statuia lui Andersen din centru, pe bulevardul Andersen, pe l\ng` casele din Nyhavn (cartierul pe vremuri r`u famat de l\ng` port) \n care a locuit scriitorul pe c\nd era s`rac [i necunoscut [i, desigur, pe l\ng` Mica Siren` din port, statuia-emblem` a ora[ului. Tricouri cu Andersen n-am v`zut, suveniruri de tot felul cu personaje de-ale sale, da. Scriitor popular, Andersen pare eficient din punct de vedere turistic, iar „marketizarea“ lui e f`cut` decent, f`r` striden]e.

hangare (al automobilelor vechi, al motocicletelor vechi, al pompierilor), gr`dinile. Într-un col], o s`geat` te \ndreapt` c`tre „Draculas Krypt“. Intri \ntr-o galerie – evident \ntunecat` –, o parcurgi b\jb\ind [i ajungi la un co[ciug \n care zace o p`pu[` de ipsos. Dac` te apropii prea mult, din perete se aude un zgomot ce se vrea sinistru. Un personaj f`r` nici o leg`tur` cu locul e integrat \n acest obiectiv turistic popular doar \n virtutea celebrit`]ii sale globale. Ce-i drept, informa]iile scrise pe panoul de la intrare s\nt corecte: se face diferen]a dintre eroul lui Bram Stoker [i Vlad }epe[, s\nt amintite nara]iunile sa[ilor tip`rite la Nürnberg la sf\r[itul secolului al XV-lea, dar limbajul este unul de ziar popular: Vlad a fost „a sort of media personality of the time“, iar pove[tile sa[ilor au cunoscut „sales surpassing those of the Bible“. Best-seller, care va s` zic`… Aristocra]ia se marketizeaz` [i ea, deschiz\nd larg por]ile castelului \n fa]a

Dracula printre vikingi Strident` (sau m`car caraghioas`) este prezen]a lui Dracula \n Danemarca. Contele Michael Ahlefeldt-Laurvig-Bille, proprietarul castelului Egeskov, [i-a transformat edificiul renascentist \n atrac]ie popular`. Aproape totul e vizitabil (\n afar` de o arip` a castelului [i o parte a gr`dinii): parcul cu un labirint din vegeta]ie (f`cut \n urm` cu c\]iva ani special pentru turi[ti), cele trei muzee ad`postite de un fel de

DOSAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

C`r]i practice Baudouin Eschapasse, un specialist francez \n ghiduri turistice, consider` c` prima lucrare de acest tip ar putea fi considerat` Descrierea Greciei de Pausanias, pentru c` era o lucrare adresat` c`l`torilor epocii (\n primul r\nd comercian]i, dar [i pelerini) [i con]inea recomand`ri privind traseele, hanurile, drumurile. ﾃ始 Fran]a, Charles Estienne a publicat, \n 1552, La guide des chemins de France (guide, cuv\nt ap`rut la sf\r[itul Evului Mediu \n limba francez`, era atunci de genul feminin), primul best-seller al genului. Perioada de glorie a ghidurilor turistice a \nceput \n secolul al XIX-lea, dominat de trei case editoriale europene: Murray (Anglia), Joanne (Fran]a) [i Baedeker (Germania). Karl Baedeker este primul care pune la punct sistemul de lucru modern: ghidurile erau realizate de un colectiv de autori [i actualizate la fiecare reeditare. Ghidurile sale erau at\t de bine documentate \nc\t pilo]ii Wehrmacht-ului le-au folosit \n bombardamentele din timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. ﾃ始 Fran]a, vreme de decenii, cel mai mare succes l-au avut Les Guides Bleus (\n replic` la ale lui Baedeker, care aveau coperta ro[ie), datorit` perspectivei lor preponderent culturale. De la o vreme, ele se afl` \ntr-un declin tragic. Turismul de mas` [i scurtarea sejururilor au modificat profilul c`l`torilor: cultura cedeaz` teren \n fa]a divertismentului [i a ra]iunilor practice. Anul trecut, ghidurile turistice s-au v\ndut \n Fran]a \n 8,6 milioane de exemplare, pia]a fiind dominat` de Hachette [i Michelin. Dar a fost primul an c\nd v\nz`rile au sc`zut, de[i turismul a fost \nfloritor. Explica]ia? Internetul, care ofer` informa]ii mai multe dec\t c`r]ile tip`rite [i le actualizeaz` permanent, d\nd, \n plus, [i posibilitatea interactivit`]ii. wikitravel.org [i world66.com, dou` dintre cele mai populare site-uri de informa]ii turistice, au dou` milioane de vizitatori pe lun`. Sursa: Lire, iunie 2006

„Tiparul modern“ – unul dintre cele [ase monumente care alc`tuiesc, \n Berlin, ciclul „Germania – ]ara ideilor“. Autori: Ulrike Draesner, Georg Klein [i Emine Sevgi Özdamar. Materialul folosit: Neopor, o inven]ie a laboratoarelor BASF. Cele [ase monumente au fost realizate \n anul 2006, cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal, pentru a atrage aten]ia asupra creativit`]ii Germaniei. Celelalte cinci s\nt dedicate muzicii, automobilului, medicinei, teoriei relativit`]ii [i ghetelor de fotbal.

DOSAR La Paris exist` un Centru pentru Cercetarea Literaturii de C`l`torie (Centre de Recherche sur la Littérature des Voyages, www.crlv.org), fondat \n 1984 de François Moureau, profesor de literatur` francez` la Sorbona (Paris IV). O echip` pluridisciplinar`, format` din istorici literari, spciali[ti \n diverse literaturi, etnologi, istorici de art`, studiaz` literatura de c`l`torie din diverse perspective: documentar`, estetic`, ideologic`. Pe site-ul Centrului se g`sesc resurse foarte bogate pentru cunoa[terea domeniului: un repertoriu al cercet`torilor, baze de date, o enciclopedie sonor`, revista Lettre du voyageur.

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

C`l`tori români Mai to]i autorii români moderni au scris jurnale [i impresii de c`l`torie, fie \n volum, fie sub forma unor articole de revist`, adunate apoi \ntre coperte de carte. Clasicii secolului al XIX-lea (intra]i [i \n canonul [colar) s\nt, \n primul r\nd, Dinicu Golescu cu Însemnare a c`l`toriei mele, Ion Codru Dr`gu[anu cu Peregrinul transilvan [i Nicolae Filimon cu Escursiunile sale \n Germania meridional` [i Italia. Aceste c`r]i exprim`, \n forme diferite, „descoperirea Occidentului” [i au o anume importan]` pentru fixarea identit`]ii noastre culturale moderne. Altele – precum scrierile lui Calistrat Hoga[ sau c`r]ile „de v\n`toare” ale lui Sadoveanu – au construit un discurs literar despre „frumuse]ile [i bog`]iile patriei”, nu mai pu]in important pentru definirea noastr` identitar`. {i acestea s\nt studiate (m`car par]ial) \n [coal`. Dar „genul” ca atare nu a produs capodopere, nici succese notabile de libr`rie, chiar dac`, de la Rebreanu la Camil Petrescu [i de la Mihail Ralea la Tudor Vianu, mul]i autori [i-au consemnat experien]ele de c`l`tori. Ceea ce au scris \n urma voiajelor \n alte ]`ri r`m\ne mai degrab` ca expresie a profilului lor intelectual, pour les conna\sseurs, nu pentru marele public. Nici m`car Mihai Tican Rumano, cu experien]ele sale exotice, nu a ajuns un autor „popular”, nu „face tiraj”. Exist` totu[i o produc]ie notabil`, iar p\n` \n 1989 a func]ionat [i o editur` specializat` (Editura Sport-Turism), care a reeditat o bun` parte a clasicilor, a publicat monografii [i ghiduri turistice sau antologii cuprinz\nd proz` de c`l`torie. Aceea[i editur` publica ghiduri turistice ale jude]elor sau localit`]ilor; multe dintre ele s\nt dep`[ite ast`zi (inclusiv din motive ideologice), dar \n ultimii ani au ap`rut foarte pu]ine ghiduri noi. Pe site-urile celor mai importante edituri nu exist` o categorie aparte (cu excep]ia Editurii Niculescu, www.niculescu.ro, care public` sistematic ghiduri [i h`r]i). În schimb, pe www.librarie.net apar 215 c`r]i de c`l`torie, cele mai multe dinainte de 1989: cu c\]iva lei noi, se pot cump`ra [i Scrierile de c`l`torie ale lui Tudor Vianu, [i C`l`torie \n Spania de Théophile Gautier, dar [i Drume]ind prin lume de Florea Ceau[escu… poporului curios [i dornic de atrac]ii. Mai sobr`, monarhia \[i deschide por]ile doar c\teva ceasuri pe zi [i doar \ntr-o parte restr\ns` a castelului Fredensborg, re[edin]a de var` a familiei regale: c\teva saloane, fostul dormitor al regelui, o parte a gr`dinii. Ghidul are \ns` grij` s`-]i spun` c` scara pe care urci (o scar` „din dos“) e folosit` [i de t\n`ra prin]es`, so]ia prin]ului mo[tenitor. Cu asta, aerul „democratic“ al locului e [i mai evident. La Helsingor, alt castel, alt marketing: e „castelul lui Hamlet“, chiar dac` edificiul este din

secolul al XVI-lea (reconstruit \ns` mai t\rziu, \n urma unui incendiu). Cronologia n-are importan]`, \n definitiv: e destul s` te fotografiezi al`turi de Hamlet [i Ofelia (bronz, m`rime natural`) [i s` cite[ti pe panouri c\teva ceva despre festivalul teatral care are loc aici (cu diverse puneri \n scen` ale dramei shakespeariene), ca s`-]i dai seama ce beneficii poate aduce „brandingul de ora[“ c\nd are la \ndem\n` un testimonial at\t de cunoscut. În alt loc, la Ribe (un splendid or`[el medieval, care p`streaz` intact tot centrul vechi), brandingul se

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6 bazeaz` pe epoca vikingilor: un muzeu \n aer liber le reconstituie modul de via]`, cu via]` cu tot – voluntari \mbr`ca]i „ca atunci“ fac pe vikingii \n fa]a vizitatorilor, trag cu arcul, dreseaz` [oimi, se bat cu s`biile, vopsesc p\nza \ntr-o fiertur` de plante, cioplesc lemnul. Amuzant, nu? Dac` la ie[ire ar fi pus [i o list` cu c\teva c`r]i despre vikingi, poate c` mi-ar fi pl`cut de-a dreptul. În Norvegia am aflat c` „Oslo este capitala vikingilor“, la Stockholm, c` Suedia este cea mai… Oarecum confuz (tot \ntoarcerea la c`r]i m` va putea l`muri), am c`zut [i mai mult pe g\nduri constat\nd c`, \n textul care \nso]e[te turul ora[ului Oslo, despre Ibsen se spune o singur` propozi]ie („a influen]at foarte mult teatrul“), iar Thor Heyerdahl, Nansen [i Amundsen s\nt prezenta]i pe larg. C`r]ile de, cu [i despre exploratori – deduc – s\nt mai „prezentabile“ turi[tilor dec\t dramele cu miz` moral`. Tricouri cu Ibsen?… Doar troli de ipsos \nal]i de un metru. Înapoi la pove[ti...

Secven]e cu c`r]i, personaje, autori

DOSAR mic` a faptului c` despre Cr`ciun exist` pove[ti, exist` texte literare… La Var[ovia, pe Ulica Nowy Swiat (strada chic a ora[ului), am v`zut: o plac` de marmur` pe casa unde a stat Joseph Conrad, American Bookstore l\ng` restaurantul „Hammurabi“ [i, vizavi de restaurantul „Conquistador“, magazinul de bijuterii Sobieski Crown, multe afi[e cu spectacolele de la Teatr Narodowy (Molière, Beckett, Gombrowicz) [i o sumedenie de cabinete de avocatur`. {i restaurantul „Muza“. La Vilnius, casa \n care poposise Stendhal ad`poste[te acum Centrul Cultural Francez, iar casele \n care a stat Adam Mickiewicz s\nt sedii de firme. În toate ora[ele pe care le-am v`zut, pe artera comercial` principal` (pietonal`, desigur), printre magazine „de firm`“ [i pr`v`lii cu suveniruri pentru turi[ti, se afla [i (cel pu]in) o libr`rie. Plin` de localnici. Greu de transformat totu[i \n „obiectiv turistic“. n

La Berlin, \n cadrul unui program numit „Germania – ]ara ideilor“, \n fa]a Universit`]ii Humboldt a fost ridicat un monument \nf`]i[\nd un teanc de c`r]i, av\nd imprimate pe cotor mari nume de scriitori germani, de la Goethe la (hm!) Günter Grass. În casa unui agricultor suedez, unde am r`mas o noapte, \n bibliotec` se aflau c`r]i \n suedez` [i englez` (Ira Levin, Jan Guillou, Arthur Hailey, Per Gunnar Evander, Thor Heyerdahl, John Steinbeck, Alistair MacLean, Liv Ullman etc.). În libr`ria Akademikbokhandel din Göteborg prima carte care mi-a c`zut sub ochi, c`ci era plasat` chiar \n fa]a intr`rii, a fost (tot!) Codul lui Da Vinci. C\]iva metri mai \ncolo era o libr`rie care vindea numai c`r]i SF. La Muzeul Na]ional din Stockholm, am cedat \n fa]a vizualului – dar ce vizual! (numai literatura \l poate descrie...): o expozi]ie de fotografii Greta Garbo, Garbo’s Garbo. În Letonia n-am putut s`-mi amintesc de c`r]ile copil`riei, c`ci la Muzeul Münchhausen (www.minhauzens.lv) nu se admitea plata \n euro, nici cu card, iar eu n-aveam bani de-ai lor. La Rovaniemi, „ora[ul lui Mo[ Cr`ciun“, mi-am amintit cumva de copil`rie, dar am constatat c` Mo[u’ e exploatat la s\nge: c\teva distrac]ii \n „Santa Park“, \n rest shopping, suveniruri, restaurante [i iar shopping; \n schimb, nici o referin]` literar`, nici o men]ionare c\t de

DOSAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

Simona Sora

Scriitori [i dromomani

N icolas Bouvier

P\n` s`-l \nt\lnesc pe Nicolas Bouvier, la una dintre ultimele sale conferin]e, prin toamna lui 1997, aveam o p`rere proast` despre literatura de c`l`torie. Reportaj pitoresc, dare de seam` asezonat` cultural, jurnal uzual deghizat, mimare a scrisului creativ – c`r]ile de c`l`torie m-au l`sat dintotdeauna rece. La fel [i scriitorii-c`l`tori, a[a-zi[ii travel writers, écrivans voyageurs (eventual écrivailleurs) sau escritores viajeros, specie bizar` de dromomani care mimeaz` retrospectiv scrisul. Inapeten]a mea (oarb`, ca toate fobiile) se r`sfr\ngea [i peste c`r]ile de c`l`torie ale marilor, canonicilor, indiscutabililor scriitori. De c\te ori am adormit \n bra]e cu Rinul lui Hugo, pe care-l primisem \n dar de la un tip de care eram éperduement \ndr`gostit`, sau cu frumoasele edi]ii de la Editura Sport-Turism ale C`l`toriilor lui Gautier \n Italia ori Spania sau (blasfemie!) cu Voyage en Orient de Lamartine! Nu mergea [i pace! Dromoman`, la r\ndul meu, [i purist` de specie ardeleneasc`, am separat \ntotdeauna scrisul (nu [i cititul) de pitoresc, etnografie [i mi[carea de orice fel. N-am \n]eles niciodat` la ce se g\ndea Stevenson c\nd, c`lare pe m`g`ri]a Modestine, exclama: „Marea afacere e s` te mi[ti!“. Dup` mine, marea afacere (a scrisului) era s` [ezi [i s` cuje]i... Nicolas Bouvier, pe care-l r`sfoisem din obliga]ie [i pe care-l ascultasem p\n` atunci doar la Radio Suisse Romande vorbind despre India, mi-a fr`gezit p\n` la lichefiere fobia. St`tea cu coatele pe catedra celui mai impozant amfiteatru universitar din Fribourg, tr`g\nd dintr-o ]igar` de foi [i turn\ndu-[i \n pahar dintr-o sticl` de Bordeaux. Deasupra sa, un panou uria[ cu inscrip]ia Défense de fumer!, iar \n primul Nicolas Bouvier (1929-1998), scriitor, poet, fotograf [i, mai ales, c`l`tor elve]ian. La 17 ani face o c`l`torie \n Laponia. Mai t\rziu, \mpreun` cu pictorul Thierry Vernet, c`l`tore[te, timp de 4 ani, prin Iugoslavia, Turcia, Iran [i Pakistan. În urma acestui periplu a publicat cartea L’Usage du monde (1963), care a devenit o scriere de referin]` pentru noua genera]ie de scriitori-c`l`tori. Dup` ce, \n 1970, a p`r`sit Societatea Scriitorilor din Elve]ia, consider\nd-o „prea reac]ionar`“, a fondat, \mpreun` cu al]i tineri autori, Grupul de la Olten, ale c`rui spirite tutelare erau Max Frisch [i Friedrich Dürrenmatt. Fascinat de Japonia, i-a dedicat dou` c`r]i: Japon (1967) [i Chronique japonaise (1975). Alte volume: Le Poisson-scorpion (1981, dup` o c`l`torie \n Ceylon), Le dehors et le dedans (poeme, 1982), Journal d’Aran et d’autres lieux (1990), Routes et déroutes (1992), Le hibou et la baleine (1993). În 1995 a primit Marele Premiu Ramuz pentru \ntreaga activitate. În limba român` a ap`rut Cronica japonez` (Editura Humanitas, edi]ia I, 1995, edi]ia a II-a, 2006).

r\nd din sal`, toate somit`]ile universitare amuzatcondescendente. P`rea Serge Gainsbourg c\nt\nd dinaintea show-biz-ului parizian „Je suis venu te dire que je m’en vais“. Atunci am aflat, \n treac`t, de jurnalul altui c`l`tor helvet celebru, Henri Calet, care parcursese Italia à la paresseuse, despre jurnalul italian al lui Montaigne, atribuit secretarului sù, \n care culoarea [i densitatea urinilor sale ocupa un loc fundamental, despre jurnalul atipic al lui Diderot, \n drum spre Sankt-Petersburg sau despre sora nomad`, din cel`lalt secol, a lui Bouvier, Isabelle Eberhardt, c`l`toare travestit` spre Alger. De la un Bouvier r\z\nd [i \nchin\nd cu auditoriul cuminte, ce lua noti]e sau \ntregistra, am aflat c` Flaubert a refuzat categoric s` publice orice carte de c`l`torie, c`ci genul i se p`rea conven]ional, fals [i nedemn de un scriitor adev`rat. {i totu[i, leg`tura \ntre nenum`ratele [i aventuroasele sale c`l`torii (\n Orient sau Africa) [i romane este ne\ndoielnic`. Cele aproape o mie de pagini ale carnetelor sale de c`l`torie au func]ionat ca un catalizator de atmosfer` [i stil pentru romane, de[i nimic nu trecea dintr-o parte \n alta. De la Blaise Cendrars, Bouvier spunea c` a \nv`]at ce \nseamn` „s` c`l`tore[ti, s` scrii, dar s` nu fii un om de litere care c`l`tore[te“. Iar el fusese de toate – hamal, fotograf, autor de albume canine, \ns` nu un literat \n vacan]`. Ca [i Blaise Cendrars (al c`rui titlu, Possession du monde, rezoneaz` cu minunatul L’usage du monde, pe care-l vom citi cur\nd \n române[te), Bouvier voia s` trìasc` \n mai multe p`r]i, \n mai multe limbi, \n mai mul]i oameni deodat`. {i a f`cut-o cu o elegan]`, o patim` [i un talent inegalabile [i insidios molipsitoare. La Fribourg, \n marele amfiteatru universitar, Bouvier p`rea la fel de la locul lui ca \n Fiatul Topolino cu care colinda Grecia, ca \n bibliotecile din Ceylon sau \n atelierele de tatuaje asiatice pe care le vizita nesmintit. La sf\r[itul conferin]ei, dou` studente din Bulgaria au ]inut s`-i c\nte la vioar` un c\ntec popular. Bouvier le-a acompaniat, b`t\nd ritmul cu inelul sù de argint, iar la sf\r[it s-a ridicat [i le-a s`rutat zgomotos pe am\ndoi obrajii. Ca la spectacol, sala a izbucnit \n aplauze. n

SUMAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

INFO Grass Günter, soldat, Waffen SS 6-8 Dilemateca v` recomand` 7-10 Bazar 11 Fran]a: campanie electoral` \n libr`rii 12-13 3,14TECA 5

44 46

{tiin]e Ruxandra Tudor Roman poli]ist Iaromira Popovici 3,14TECA (paginile 12-13)

ANCHET~ DOSAR 14-22 Mircea Vasilescu,

58-62 de Marius Chivu

Lecturi [i st`ri

C`l`tori, turi[ti, personaje, scriitori

PROFIL RECENZII 28-29 Literatur` român` 30-32

33-35

36-37

38-39 40 41 42 43

Sanda Cordo[, Paul Cernat Literaturi str`ine Andrei Gorzo, Elisabeta L`sconi, Claudiu Constantinescu, Alexandru Matei Istorie Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu, Ovidiu Cristea Politologie Magdalena Boiangiu, Bogdan Barbu Mentalit`]i Alice Popescu, Alexandru Ofrim Eseu Alexander Baumgarten Sociologie C`t`lin Avramescu Arte Drago[ Tudor Arhitectur` Anca Oroveanu

64-67 Cristian Tab`r`,

realizator TV

INTERVIU

Cristian Tab`r` (paginile 64-67)

68-74 Gheorghe Cr`ciun: „Un scriitor

adev`rat este un masochist incurabil“

DOCUMENTE 79-82 Irina Nicolau, M`rturie de dincolo

REPORTAJ 84-88 Ruxandra Tudor, Lectura,

Gheorghe Cr`ciun (paginile 68-74)

antidot la trecerea timpului

FRAGMENTE 90-97 Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu,

Evgheni]ii

Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu (paginile 90-97)

EDITORIAL

Dreptul la replic` Am primit de cur\nd la redac]ie un text prin care autorul \[i exprima (cu adjective multe [i descheiate la nasturi…) nemul]umirea fa]` de o recenzie ce-i fusese consacrat`. Apoi am mai primit unul, de la alt autor, de aceast` dat` nervos [i rece, care \i repro[a recenzentului (pe un spa]iu de c\teva ori mai mare dec\t recenzia) c` i-a interpretat gre[it cartea. De la o coleg` care lucreaz` de zeci de ani la o revist` literar`, am aflat c` \n redac]ia lor e ceva obi[nuit. To]i ace[ti nemul]umi]i \[i plaseaz` compunerile prin care reac]ioneaz` fa]` de cronicile despre c`r]ile lor sub eticheta drept la replic` [i insist` s` le fie publicate, invoc\nd „deontologia jurnalistic`“. Aici e problema. Dreptul la replic` este o dovad` de rela]ii umane [i intelectuale bazate pe norme de conduit` clare, este un exemplu viu al posibilit`]ii pluralismului, dar [i – \ntr-adev`r – o regul` profesional` f`r` de care presa nu poate func]iona onorabil. Numai c` dreptul la replic` este posibil c\nd se refer` la fapte [i situa]ii ce pot fi sus]inute [i/sau demonstrate prin argumente, prin probe, prin dovezi. Or, cronicarul sau recenzentul nu face dec\t s` exprime ni[te opinii; se mi[c` pe un teritoriu instabil, \n zona interpretabilului [i a nuan]elor. Despre aceea[i carte (fie ea un roman, un eseu, un studiu de istorie, de sociologie sau de estetic`) se pot emite opinii diferite sau chiar opuse. În bine sau \n r`u, cronicarul/recenzentul poate ajunge cu interpretarea dincolo de „ce a vrut s` spun` autorul“. Iar \n anul I la Litere se \nva]`, la cursurile de Teoria literaturii, despre „autonomia relativ` a textului“: odat` ie[it \n lume, Textul se desprinde de „p`rintele“ s`u, Autorul nu-l mai

DILEMATECA Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Adrian Cioroianu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Coperta I: Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6 poate ap`ra [i nu-i mai poate influen]a parcursul. A[a \nc\t un text nervos, \ndreptat \mpotriva unei cronici sau recenzii, nu este, nu poate fi drept la replic`, iar deontologia „nu e \n chestie“. Iar dac` revistele ar publica reac]iile autorilor la cronicile care le s\nt dedicate, actualitatea cultural` s-ar transforma \ntr-un dialog al surzilor, iar receptarea literaturii ar deveni un salon de psihiatrie. Accept c` arti[tii (creatorii \n general) s\nt personalit`]i puternice, cu orgolii, cu unele reac]ii marcate afectiv, cu forma]ii culturale [i ideologice care \i plaseaz` \ntr-o perspectiv` adesea contrar` celor care le critic` Opera. Accept c` \n cultura noastr` latino-balcanic` temperamentul [i expresivitatea retoric` pot avea un rol excesiv \n orice disput`. Accept c` nu s\ntem britanici, ca s` polemiz`m dup` reguli [i proceduri acceptate de toat` lumea. Dar a trimite o replic` la o recenzie este un act de mic dictator autist, de „t`tuc“ care \i neag` propriei c`r]i dreptul la o existen]` liber`. Cu toate riscurile pe care le implic` libertatea. Probabil c` la originea acestui comportament st` obsesia simplist` care domin` de decenii peisajul cultural românesc: nu opiniile, nu nuan]ele, nu interpret`rile [i subtilit`]ile cronicarului intereseaz`, ci doar dac` „laud`“ sau „\njur`“. Dac` Dilemateca a reu[it p\n` acum ceva este formarea unei echipe de recenzen]i de excep]ie, competen]i \n domeniile lor, care nu scriu „pentru a se pune \n valoare pe ei \n[i[i“, ci pentru a le oferi cititorilor c\teva repere de lectur`. Iar eventualii autori nemul]umi]i ar trebui s`-[i aminteasc` de adagiul acela vechi: c`r]ile \[i au soarta lor… ■ Mircea Vasilescu

Rubrici: {tefan Agopian, Ioana Bot, Alexandru C`linescu, Sanda Ni]escu, R`zvan Petrescu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Cosmin N`sui, Raluca Vlaicu Foto: Rare[ Avram DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. {coala Floreasca nr. 3, sector 1, 011641 Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Difuzare: Adrian Bucur (tel. 231.35.00 / 217) Publicitate: Laura R`dulescu (tel. 231.35. 00 / 121) ISSN 1842 – 1377

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

P R E PA R AT E D I N C A R T E

aram`, covoare, o corni[` aurit` cu un leu av\nd aer heraldic… Ne rev`zusem de cur\nd, dup` aproape patruzeci de ani… din vremurile studen]iei noastre comune la Arte Plastice. Vin s` m` ia cu ma[ina. Doru, sub p`l`ria neagr` cu boruri largi, \nf`[urat \ntr-un enorm fular ro[u. Ioana, autoare a unei superbe tarte cu vi[ine, acoperit` cu grij`, ce nu va fi dezv`luit` dec\t la momentul oportun. Doru a adus cu el carnea, \ntr-un pachet surprinz`tor de mare. E cump`rat` de la m`celarul lui, de l\ng` pia]a Domenii, unde trebuie s` fii recomandat. Urc`m panta printre ierburi fo[nitoare. Hribii, cum s`-i facem? Deliber`m. Vor fi f`cu]i cu ceap` [i o mul]ime de verde]uri. Mai s\nt dou` salate imense, una cu pe[te, orez [i porumb, alta cu andive, ]elin`, br\nz` [i o mul]ime de alte bun`t`]i. Pe Doru \l z`rim printr-un nor de fum. Sub un ad`post din lemn ro[u, care \mi aminte[te de un sanctuar shinto, a improvizat un gr`tar, un fel de dispozitiv ciudat: dedesubt, lemnul transformat \n c`rbuni aprin[i, deasupra, un tub de tabl` tuciuriu. Ag`]at` mai sus, o toac` adev`rat` serve[te pentru a chema la mas`. Îl admir`m \n timp ce „oficiaz`“. Cu un p`h`rel \n m\n`, s\ntem to]i \mprejurul gr`tarului, la taclale. Cu mult` grij` [i evident` delectare, pune pe gr`tar: pieptul de porc, fleica, sc`ricica, aripioare de pui, c\rn`ciorii sub]iri r`suci]i \n form` de spiral`, prin[i cu o scobitoare. Pe foc, un ceaun mare, lunguie], din inox, \n care fierbe apa pentru tagliatelle. Pu]in ulei \n ap`, [i nu le la[i s` fiarb` prea mult. Ioana, italianc` getbeget, preg`te[te ravioli verde, f`cu]i de ea, in casa, pe care-i \nfund` \n felurite br\nzeturi, trec\nd prin caimac, sm\nt\n`, sf\r[ind cu tipicul parmezan. Trebuie servite repede. Vinul e adus de la M`r`[e[ti, un vin u[or, cu parfum de zmeur`. Îl po]i bea la nesf\r[it. Masa se \ncheie cu suspine [i oftaturi de pl`cere, \ntret`iate de r\sul homeric al lui Doru {etran. La sf\r[it propune un „capac“ – o splendid` telemea cu mere ionatane. Br\nzeturile fran]uze[ti? Mofturi... Masa se prelunge[te p\n` pe la 6 dup`-amiaza. Nu ne putem hot`r\ s` plec`m. C\nd \n sf\r[it ne decidem s` plec`m, era deja noapte. Plou`. C`l`torim p\n` la Bucure[ti \ntr-un val de jazz, Sydney Bechet non-stop. n

Sanda Ni]escu

Mese de pictori – cu Doru {etran la Scor]eni – Doru ]ine neap`rat s` m` duc` la Scor]eni. Acolo, \n casa cump`rat` cu dou`zeci de ani \n urm`, se simte mai \n largul lui. Vorbe[te despre cas` ca de o fiin]`, o iube[te, f`r` ea n-ar putea tr`i. Fericit izolat`, situat` pe o \n`l]ime, e deschis` celor apropia]i. O intimitate, o c`ldur` creat` \n timp, f`cut` din zeci de obiecte adunate cu drag, dup` gustul lor, al Ioanei [i al lui, o strachin`, c\teva platouri de

Ghidul lene[ului – mic tratat pentru lene[i rafina]i de Tom Hodgkinson, traducere din limba englez` de Gabriel Stoian, Colec]ia „Bonton“ Tom Hodgkinson continu` ceea ce a f`cut mereu, adic` editeaz` reviste, scrie articole, d` petreceri [i v` sugereaz` s` o lua]i cu bini[orul \ntr-o lume obsedat` de munc`. „Ce bine e s` nu faci nimic, [i asta foarte \ncet, [i dac` se poate [i pe bani“ – sus]ine autorul.

{obolanul de Andrzej Zaniewski, traducere de Olga Zaicik Colec]ia „Babel“ Romanul {obolanul, tradus \n [aisprezece limbi, a ob]inut excelente critici, fiind comparat cu operele lui Kafka, Joyce, Camus sau Beckett. „Cu fiecare pagin`, descoperi cu groaz` [i mil` tragedia antic`, fa]a uman` sub masca bestialit`]ii [i mitul \nd`r`tul anecdotei sordide.“ Paul-Jean Franceschini

Pre] 19,90 lei

|n curs de apari]ie

Viu sau mort de Peter James, traducere din limba englez` de Cristina Iordache Colec]ia „Suspans“ Problemele de zi cu zi ale personajelor s\nt transformate \n adev`rate co[maruri. L`comie, ispit` [i tr`dare: banii distrug prietenii de-o via]` [i crima devine un joc simplu de-a moartea, o femeie experimentat` \[i folose[te toate armele seduc]iei, iar dezastrul unui om poate fi norocul altuia.

Umbra lui Ender de Orson Scott Card, traducere din limba englez` de Roxana Br\nceanu Colec]ia „Nautilus“ Intrigi politice \ntr-o lume SF, primul volum din Saga umbrelor reia povestea lui Ender dintr-o alt` perspectiv`. „Card a preluat tradi]ionalele concepte SF de supererou [i r`zboi interstelar pe care le-a combinat \ntr-o poveste perfect`, cu un ritm [i un limbaj de prozator \nn`scut.“

|n curs de apari]ie

|n curs de apari]ie Ini]iatul de Katherine Kurtz [i Deborah T. Harris, traducere din limba englez` de Mihai Moroiu Colec]ia „Nautilus“ „Anumite adev`ruri pur [i simplu exist`! Iar adev`rul ultim asupra templierilor [...] e c` to]i cavalerii Templului din Ierusalim au urmat singurul drum al devotamentului fa]` de P`m\ntul Sf\nt [i au p`strat adev`rurile secrete.“ Povestea lui Sir Adam Sinclair, mai mult dec\t un doctor sau un detectiv.

Vatican, ultimul conclav de Robert Silverberg, traducere din limba englez` de Dan Popescu Colec]ia „Nautilus“ O carte de povestiri despre izolare uman` [i angoas`, prinse \ntr-un univers indiferent, \n care for]e puternice [i obscure ac]ioneaz` la \nt\mplare \ntr-o manier` stranie. „O revela]ie – mi s-a p`rut o capodoper` c\nd am citit-o [i r`m\ne [i azi o capodoper`.“ Greg Bear

Pre] 22,90 lei

Pre] 18,90 lei

Timperfect de Gregory Benford, traducere din limba englez` de Gabriel Stoian Colec]ia „Nautilus“ O carte care i-a adus autorului Premiul Nebula \n 1980. Un excelent roman hard SF, cu o intrig` pasionant` ce-i va \nc\nta pe speciali[tii genului [i pe amatorii paradoxurilor temporale. „Gregory Benford este printre cei mai buni autori de hard SF de pe planet`.“

102 minute de Jim Dwyer [i Kevin Flynn, reporteri la New York Times, traducere de Bogdan Marchidanu Relatarea dramatic` a b`t`liei pentru via]` \n interiorul World Trade Center, \n diminea]a zilei de 11 septembrie, c\nd fiecare minut a contat. Exclusiv din perspectiva oamenilor din interiorul turnurilor, 102 minute reprezint` o relatare epic` a celor care s-au salvat, dar [i a altora...

Publishers Weekly

Pre] 27,90 lei

|n curs de apari]ie

www.nemira.ro

Tihna de Attila Bartis, traducere din limba maghiar` de Anamaria Pop Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ N`scut \n 1968 la T\rgu-Mure[, stabilit apoi \n Ungaria, Attila Bartis este unul dintre cei mai valoro[i scriitori maghiari contemporani. Tihna propune o radiografie necru]`toare a comunismului [i a moralei duplicitare de familie, \ntr-un limbaj direct, virulent, dezinhibat.

Pre] 20 lei Don Juan (povestit de el \nsu[i) de Peter Handke, traducere din limba german` de Corina Bernic [i Gabriel Hora]iu Decuble, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Don Juan \nt\lne[te \n fiecare loc nou o alt` femeie, ilustr\nd ideea clipei \mplinite, saturate de senzualitate [i viziunea \ntregului. Dup` cum scrie Die Zeit, avem \n fa]` „o carte sub]ire, care este u[oar` [i [armant` [i totu[i poart` \n sine toat` greutatea metafizicii lui Peter Handke“.

Pre] 9,90 lei Piciul de Arkadi & Boris Struga]ki, traducere din limba rus` de V. Stoicescu Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere” Pe o planet` identic` Terrei descinde o echip` de exploratori. Din acest punct, Arkadi [i Boris Struga]ki ]es o poveste SF palpitant`, care \i tenteaz`, \n egal` m`sur`, [i pe cititorii pasiona]i, [i pe cei nepasiona]i de anticipa]ie.

Pre] 16 lei Convorbiri cu profesorul Y de Louis-Ferdinand Céline, traducere din limba francez` de {tefana [i Ioan PopCur[eu, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere” Convorbirile… uimesc prin actualitatea r`spunsurilor: ce \nseamn` o carte vandabil`, cum arat` dedesubturile nu tocmai pl`cute ale rela]iei dintre autor [i editor etc. Ironic, acid, bulversant, de un comic irezistibil, Céline ne ofer` una dintre cele mai plastice imagini ale lumii literare.

Pre] 9,50 lei

Gertrude [i Claudius de John Updike, traducere din limba englez` de Ana Andreescu Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Un preludiu al temei lui Hamlet, cartea aduce \n scen` un personaj captivant, pe Gertrude, o femeie vulnerabil`, \ndr`znea]`, dar [i naiv`, \n acela[i timp. Facem astfel cuno[tin]` cu unul dintre cele mai simpatice [i conving`toare personaje feminine din toat` proza american` modern`.

Pre] 19,90 lei ˇ Ultima iubire la }arigrad. Îndreptar de ghicit de Milorad Pavic, traducere din limba s\rb` de Mariana {tef`nescu Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Dup` romanul-dic]ionar [i romanul-clepsidr`, prin Ultima iubire la }arigrad Milorad Pavicˇ ne propune romanul-tarot. Alc`tuit din 22 de capitole, el reprezint` o interpretare romanesc` a simbolicii ezoterice proprii acestei tehnici de divina]ie care este Tarotul.

Pre] 16 lei Fungi – un roman despre dragoste de Agneta Pleijel, traducere din limba suedez` de Maria Morogan Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ „Fungii“, ciupercile, revin ca un fir ro[u \n existen]a lui Franz Wilhelm. Dup` ce \n Berlin este sedus de concep]ia pesimist` despre cruzimea [i inutilitatea existen]ei lui Arthur Schopenhauer, \n insula Java, un ]inut m`re] [i exotic, eroul redescoper` echilibrul perfect al firii.

Pre] 19 lei Copiii tri[ti de Roger Nimier, traducere din limba francez` de Lucian Pricop Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Roger Nimier s-a impus ca figura literar` cea mai semnificativ` a genera]iei sale – \n jurul lui s-a constituit gruparea Les Hussards, care precede Noul Roman Francez. Copiii tri[ti este un Bildungsroman, \n care rela]ia cu sinele \nseamn` negarea celor din jur.

Pre] 19 lei

www.edituraparalela45.ro

M` numesc Ro[u de Orhan Pamuk, traducere din limba turc` de Lumini]a Munteanu Colec]ia „Byblos“ Deopotriv` o fantezie, un basm demn de O mie [i una de nop]i, dar [i un puzzle filozofic croit pe muchia istoriei, la grani]a dintre Orient [i Occident, romanul M` numesc Ro[u este \n esen]` o captivant` c`l`torie caleidoscopic` printr-un Istanbul nelini[tit [i crepuscular, \n care se \nt\lnesc arta, religia, iubirea, sexul [i puterea.

Pre] 27 lei

Brick Lane de Monica Ali, traducere din limba englez` de S. Aronescu [i O. Dasc`li]a Colec]ia „Byblos“ Un roman care vorbe[te cu o franche]e [i o luciditate dezarmante despre o Anglie contemporan`, multicultural` [i multietnic`, despre dragoste, rela]ii umane, identitate, ras` [i familie. O saga de familie cu iz de curry, nuc[oar` [i ghimbir, cu arome de l`m\i verzi [i fo[nete de sariuri. Romanul a propulsat-o pe autoarea sa \n topul celor mai talenta]i tineri scriitori britanici, realizat de prestigioasa revist` Granta.

Pre] 45 lei

Sectan]ii de Iuri Mamleev, traducere din limba rus` de Aurel Buiciuc Colec]ia „Byblos“ Moscova nu mai crede \n lacrimi, dar crede \n macabru [i morbid cu accente decupate din Bosch, \n metafizic` cu ecouri din Platonov [i romane existen]ialiste... evident, à la russe. Dac` i-a]i citit pe ru[ii noului val (Sorokin, Pelevin, Tolstaia), Mamleev intr` atunci la categoria lectur` obligatorie.

|n curs de apari]ie Mo[tenirea Eszterei de Sándor Márai, traducere din limba maghiar` de Anamaria Pop Colec]ia „Byblos“ |ntr-o cas` \n ruin`, \nsingurata Eszter \[i confrunt` dup` dou`zeci de ani pasiunea tinere]ii, pe seduc`torul, fascinantul [i ve[nic impostorul Lajos. Declara]ie t\rzie de iubire? O nou` tentativ` de escrocherie? Justific`ri pentru ocazii irosite? |nt\lnirea dintre cei doi este \n final un elogiu adus fatalit`]ii, ambiguit`]ii [i relativit`]ii sentimentelor umane.

Pre] 19 lei

Manejul spaniol de Michel del Castillo, traducere din limba spaniol` de Marilena Andrei Colec]ia „Byblos“ Vast` tragicomedie ecleziastic` „[i civil`“, Manejul spaniol aduce, dincolo de accentele satirice \ndreptate spre ipocrizia unei lumi \nc` zguduite de r`zboiul civil, o dureroas` medita]ie asupra destinului unei ]`ri prinse \ntre nesiguran]a prezentului [i neacceptarea trecutului.

Pre] 25 lei Hran` vie pentru s`n`tate de dr. Gillian McKeith, traducere din limba englez` de Ioana Maria Diaconu Colec]ia „S` fii s`n`tos“ |n continuarea best-seller-ului interna]ional E[ti ceea ce m`n\nci, dr. Gillian McKeith vine cu un program complex de s`n`tate menit s` sporeasc` energia, s` scad` greutatea, s` stimuleze imunitatea. Hran` vie pentru s`n`tate este un ghid urmat de milioane de oameni din \ntreaga lume.

Pre] 25 lei

Excelen]a \n afaceri de Jim Collins, traducere din limba englez` de Eugen Damian Colec]ia „Profit“ Peter Drucker nota la apari]ia acestei c`r]i: „... bine scris` [i bazat` pe o cercetare atent`, dovede[te netemeinicia celor mai multe false teorii din managementul actual — de la cultul supraomului aflat \n pozi]ia de CEO, p\n` la cultul fa]` de IT [i mania fuziunilor [i achizi]iilor. Mediocritatea nu poate deveni competen]`“, dar competen]a se poate transforma \n excelen]`.

Pre] 25 lei

Cum func]ioneaz` pia]a liber` de Joel Kurtzman, traducere din limba englez` de Oana Gologan - Florescu Colec]ia „Profit“ Scopul acestei c`r]i este acela de a explica magia pie]ei, precum [i ra]iunile [i mecanismele sale — prin exemple preluate de pe marile pie]e financiare ale lumii [i de la marii actori ai bursei, adres\ndu-se celor care vor s` afle cum func]ioneaz` bursele [i b`ncile [i cum ac]ioneaz` brokerii [i companiile cotate la burs`.

Pre] 20 lei

www.curteaveche.ro

Z\nele din }inutul Tinere]ii Ve[nice De la A la Z Intr` \n lumea magic` a Z\nelor Disney! Aici vei face cuno[tin]` cu Z\nele din }inutul Tinere]ii Ve[nice – Z\na Clopo]el, Prilla, Vidia, Becky, Z\na Acuarel` – [i vei afla cum tr`iesc ele! Viziteaz` Copacul Vie]ii, locul \n care tr`iesc al`turi de spiridu[i, [i vei vedea ce fac ele \n fiecare zi.

Cartea Junglei Colec]ia „Disney Clasic” |ntr-o zi, \n]eleapta panter` Baghera descoperi \n jungl` un pui de om, \nfofolit \n scutece [i abandonat \ntr-o barc`. Pantera \l duse pe micu] \n vizuina unei familii de lupi, care i-a pus numele Mowgli. Dar via]a \n jungl` este plin` de primejdii pentru un pui de om…

Pre] 40 lei Pre] 29 lei Cartea celor mici cu Winnie Ursule]ul Aceast` culegere zglobie de rime [i pove[ti vesele \i va bucura pe cei mai mici ascult`tori din familiile voastre. De la versuri s`lt`re]e, la povestioare simple sau la c\ntece de leag`n m\ng\ietoare, aceast` comoar` de vorbe \l va ajuta pe Puiu] s` cerceteze lumea ritmului, a rimei [i a jocului.

Magic English - Ghid de conversa]ie român-englez Colec]ia „Disney’s Magic English” Niciodat` n-a fost mai u[or s` comunici \n englez` pentru a-]i face cump`r`turile, pentru a ob]ine informa]ii sau pentru a te juca al`turi de copii de alt` na]ionalitate! Prin \ndr`gitele personaje Disney, ghidul te ajut` s` \nve]i formule esen]iale, \ntr-un mod foarte pl`cut.

Pre] 32 lei

Pre] 10 lei

W.I.T.C.H. – Izvorul ce]ii O cea]` misterioas` p`trunde \n Heatherfield. Hay Lin aude un glas cer\nd ajutor, iar Irma vede o feti]` \ntr-un ochi de ap` \ntinz\ndu-[i bra]ele c`tre ea. Cineva are o nevoie disperat` de Vr`jitoare. Bunicul lui Matt este \n spital, drept urmare [i b`iatul are nevoie de Will!

Pre] 9 lei

100 de trucuri pentru a-i \n]elege pe p`rin]i Colec]ia „W.I.T.C.H. – Strict Secret” P`rin]ii: nu po]i tr`i f`r` ei, dar nici cu ei nu-i u[or! {i asta fiindc` avem nevoie de aprob`rile lor pentru fiecare lucru pe care \l facem. Iar c\nd se ceart` \ntre ei, atmosfera devine insuportabil`! Ce po]i s` faci s` devii mai conving`tor, iar punctul t`u de vedere s` fie luat \n seam`?

Pre] 8 lei

Jurnalul C`pitanului Hook Uneori m` \ntreb de ce \mi notez aceste evenimente? De ce a[ vrea s`-mi amintesc de figura \ncrezut` a lui Peter Pan? Dar, c\t` vreme jurnalul meu r`m\ne ceva personal, nimeni nu va [ti nimic niciodat`…

Cartea Prin]eselor Colec]ia „Disney Princess“ Porne[te \n pas de vals printre cele 12 pove[ti de vis [i tr`ie[te aventuri de neuitat al`turi de Cenu[`reasa, Pocahontas, Mulan, Esmeralda, Alice, Belle [i alte prin]ese Disney!

Pre] 35 lei Pre] 45 lei

www.egmont.ro

Veniss Underground de Jeff VanderMeer, traducere din limba englez` de Mircea Pric`jan „O c`l`torie cu ecouri din Divina Comedie a lui Dante, mitul lui Orfeu [i Euridice [i peisajele lui Hieronymus Bosch“ Publishers Weekly

Transformarea lui Martin Lake, antologie de Horia Nicola Ursu, traducere din limba englez` de Mircea Pric`jou, Cezara Maria P`str`v Volumul antologheaz` 4 autori de SF&F premia]i recent: Jeff VanderMeer – Premiul World Fantasy 2000, Nicola Griffith – Premiul Nebula 1996, Marian Coman – Premiul de \ncurajare EuroCon 2006 [i K.J. Bishop – Premiul William L. Crawford.

Pre] 25 lei

Pre] 17 lei

Re]etarium de Costi Gurgu „C\nd autorul are talent la verb [i construc]ie, iar Costi Gurgu are, conteaz` \nt\i calitatea povestirii [i abia apoi ingeniozit`]ile care stabilesc ierarhii \n domeniu. Schi]ele [i povestirile lui nu mai au nimic din za]ul, din savantele poticniri logice [i afective ale produc]iei pentru ini]ia]i. Absurdul intr` \n logica subiectului. E [i aici o conven]ie, dar una cu un substan]ial grad de verosimil. La Costi Gurgu ironia alunec` \n sarcasme de filozof deturnat..“ – Academia Ca]avencu Pre] 20 lei

Fiction.ro, nr. 3

Vân`torii de fulgere de Ken Macleod, traducere din limba englez` de Mihai Samoil` „Macleod reu[e[te s` ne fac` pe noi, americanii, s` ne vedem a[a cum ne v`d al]ii – [i nu este un tablou prea m`gulitor.“

Zei americani de Neil Gaiman, traducere din limba englez` de Liviu Radu „Un scriitor cu un rar spirit de observa]ie [i o nesf\r[it` imagina]ie… a fost mult` vreme o comoar` a Angliei; acum este [i o comoar` a Americii.“

Publishers Weekly „O proz` lucrat` [i plin` de substan]` ca tehnologia despre care vorbe[te.“

„Eu m` bucur c` pot aduce \n fa]a cititorilor români scriitorii care s\nt ACUM pe val, care dau ACUM tonul \n ceea ce se scrie [i, \n m`sura posibilit`]ilor, chiar s` particip la publicarea c`r]ilor lor \n limba rom\n`, la doar un an, doi de la publicarea edi]iilor originale; [i, sper eu, \n cur\nd, chiar \n acela[i an.“ Michael H`ulic` – coordonatorul revistei

Pre] 15 lei

William Gibson

Peter F. Hamilton

Pre] 22 lei

Pre] 30 lei

Viriconium de M. John Harrison, traducere din limba englez` de Mircea Pric`jan „M. John Harrison este un adev`rat maestru al prozei de limb` englez`. E d`ruit cu ochiul unui pictor, urechea unui bard [i un intelect riguros [i ludic. Romanele [i povestirile despre Viriconium respir` geniu irezistibil, care nu [ov`ie niciodat`.“ K.J.Bishop

Pre] 35 lei

40 de semne de ploaie de Kim Stanley Robinson, traducere din limba englez` de Mihai Samoil` „Este o carte despre echilibru, indiferent dac` este vorba despre dragoste sau munc`, spiritualitate sau politic`.“ Gavin. J Grant „O demonstra]ie de neuitat a ceea ce se poate \nt\mpla atunci c\nd echilibrul ecologic se schimb`.“ New York Times Book Review

Pre] 22,88 lei

www.tritonic.ro

Mefisto de Klaus Mann Colec]ia „Galeria de proz`“, Editura Leda Pu]in cunoscut cititorilor români, Klaus Mann, fiul lui Thomas Mann, a fost un prozator de prim` m\n` al Germaniei. Pentru vederile sale politice, regimul nazist i-a retras cet`]enia, Mann autoexil\ndu-se din 1933. Mefisto este un roman-parabol`, \n care Mann surprinde cu fine]e mecanismele impunerii unei doctrine totalitare [i pervertirea valorilor umane \n contact cu aceasta.

Pre] 25 lei Eu [i ai mei de Jerome K. Jerome Colec]ia „Galeria de proz`“, Editura Leda Jerome K. Jerome, prozatorul [i dramaturgul londonez deja cunoscut cu Trei \ntr-o barc` [i Trei pe dou` biciclete, \[i dovede[te [i cu romanul Eu [i ai mei acela[i remarcabil spirit sclipitor, prin ironia [i comicul cu care \[i evoc`, \n acest cel mai drag roman al s`u, \ntreaga familie. R`zbate astfel prietenia subtil` dintre p`rinte [i copii, leg`tura cald`, f`r` rezerve, dintre genera]ii.

Pre] 19,90 lei

Jurnal 1939-1945 de Pierre Drieu la Rochelle

Editura RUNA

Merit` citit? În fa]a acestui jurnal de r`zboi explod\nd de ura lui Drieu \mpotriva a tot [i a toate, a femeilor, a evreilor, a celor mai buni prieteni ai s`i [i a lui \nsu[i, iat` \ntrebarea pe care mul]i cititori [i-o vor pune. Noi socotim c` da, datorit` importan]ei scriitorului [i \naltului interes al acestei m`rturii. Drieu la Rochelle este, pentru genera]ia de dup` r`zboi, un erou romantic [i nietzschean, o figur` legendar` a nonconformismului contestatar.

Pre] 45 lei Soarele neamului Scorta de Laurent Gaudé Colec]ia „Galeria de proz`“, Editura Leda Scris \n 2004, romanul t\n`rului romancier [i dramaturg Laurent Gaudé (n. 1972) c\[tig` \n acela[i an premiul Goncourt. Este povestea zbuciumat` a semin]iei Scorta, care se na[te dintr-o r`zbunare [i supravie]uie[te, \n deplin` armonie cu frumuse]ile sudului, \[i \nfige r`d`cinile \n p`m\ntul sterp, \[i transmite valorile [i, \n cele din urm`, \[i \mpline[te destinul.

Pre] 20,90 lei

Seria Copiii l`mpii fermecate de P.B. Kerr Cartea \nt\i: Akhnaton [i Djinii captivi Editura CORINT JUNIOR Gemenii John [i Philippa Gaunt, \n v\rst` de doisprezece ani, descoper` \ntr-o bun` zi c` s\nt urma[ii unei str`vechi familii de djinni. Gemenii s\nt prezenta]i lui Nimrod, excentricul lor unchidjinn, care \i va \nv`]a cum s`-[i sporeasc` puterile. John [i Philippa pornesc \n c`utarea faraonului Akhnaton [i a morm\ntului s`u, care sar putea s` ]in` captivi vreo [aptezeci de al]i djinni. În calea lor st` Iblis — cel mai malefic djinn din Univers. Vor izbuti ei s`-i z`d`rniceasc` uneltirile? Pre] 27,50 lei

Seria Copiii l`mpii fermecate de P.B. Kerr Cartea a doua: BABILONUL djinnului albastru Editura CORINT JUNIOR „Autorul nu concepe jurnalul ca spa]iu al confesiunilor violente, nu-[i vars` aici otr`vurile, ca Sainte-Beuve alt`dat`, \ncondeindu-[i pentru eternitate contemporanii. În jurnal vede mai mult un exerci]iu de via]`, form` de manifestare a libert`]ii spiritului [i oper` a voin]ei noastre.“

Wolverine inamicul public nr. 1, vol. I (comics novel) Editura CORINT JUNIOR Wolverine a fost mult` vreme cel mai periculos membru al echipei X-Men. Chiar [i mutan]ii r`i [i puternici ca Magneto [i Juggernaut au regretat c\nd au dat piept cu acest lupt`tor de temut. Dar acum, aceast` arm` mortal` vie [i-a schimbat tab`ra. Av\nd creierul sp`lat de organiza]ia M\na, Wolverine a devenit un agent al crudului clan ninja — t`ind [i spintec\nd printre X-Men, Fantastic Four [i superspionii agen]iei S.H.I.E.L.D.

Wolverine inamicul public nr. 1, vol. II — Agent S.H.I.E.L.D. (comics novel) Editura CORINT JUNIOR Acum, Wolverine a revenit \n cadrul S.H.I.E.L.D., dar cu ce pre]? În timp ce X-Men \[i jelesc pierderea unui coleg de echip` la funeraliile demne de un erou, Hidra s`rb`tore[te \ncoronarea unui nou conduc`tor. {i domnia terorii continu`, \n vreme ce M\na \ndep`rteaz` supereroii unul c\te unul… Va fi Wolverine recuperat la timp pentru a lupta din nou de partea binelui [i a opri carnagiul? În plus, ve]i afla r`spunsul asupra originii secrete a lui Gorgon!

Pre] 18,99 lei

Antonio Patra[

Pre] 27,50 lei

Pre] 19,99 lei

www.edituracorint.ro

La miezul nop]ii de Stephen King, traducere din limba englez` de Constantin Dumitru-Palcus Colec]ia „Romane psy“ Stephen King, „regele“ genului horror, v` d` \nt\lnire la miezul nop]ii cu o serie de nuvele. Una a fost ecranizat` \n 2004 – „Fereastra interzis`“, av\ndu-l ca protagonist pe Johnny Depp, iar alta, numit` „Langolierii“, a devenit serial de televiziune \n 1995.

Pre] 16.90 lei

Pre] 35 lei Trage-mi-o! de Virginie Despentes, traducere din limba francez` de Doru Mare[ Colec]ia „Eroscop” Celebr` ast`zi, scriitoarea Virginie Despentes – c`reia \i place s` scrie prin baruri – a debutat \n urm` cu zece ani, chiar cu acest roman. Catalogat` de unii drept fantezie punk, cartea a stat la baza unui film produs \n Marea Britanie [i interzis \n Fran]a.

Pre] 21,90 lei

Cartea gesturilor erotice de Martin Lloyd-Elliott Expertul \n limbajul corpului, M. LloydElliott, v` arat` cum s` interpreta]i gesturile [i cum s` v` folosi]i mai bine trupul pentru a v` accentua la maxim „sex appeal-ul“. Fie c` vre]i doar s` flirta]i, fie c` v` dori]i o rela]ie serioas`, Cartea gesturilor erotice constituie o lectur` esen]ial`.

Pre] 29,90 lei

Cum s` dep`[im dificult`]ile sexuale de François-Xavier Poudat, traducere din limba francez` de Dora Maria Str`inu Colec]ia „Psihologie practic`” Cum s` v` \n]elege]i partenerul? Cum s` \ntre]ine]i dorin]a? Care s\nt obstacolele \n calea pl`cerii? Iat` probleme pentru care sexologul Poudat propune un program simplu [i eficient, \nso]it de exerci]ii practice, pentru toate cuplurile care doresc s`-[i deblocheze sau s`-[i \mbun`t`]easc` via]a sexual`.

Pre] 19,90 lei

Ce spui dup` Bun` ziua? Psihologia destinului uman de Eric Berne, traducere din limba englez` de Anacaona M\ndril` Colec]ia „Psihologie” Psihoterapeutul E.Berne este \ntemeietorul „analizei tranzac]ionale“. Ce spui dup` bun` ziua? este cartea cea mai important` a acestui autor [i con]ine direc]iile teoretice principale ale analizei tranzac]ionale, precum [i informa]ii utile \mbun`t`]irii vie]ii psihice.

Pre] 39,90 lei

Povestea unei analize de copil (Opere complete, 1) de Melanie Klein, traducere din limba englez` de Cecilia Popovici Colec]ia „Biblioteca de psihanaliz`” Melanie Klein este cea care a elaborat pentru prima dat` cadrul [i tehnica pentru analiza copiilor. Cartea de fa]` prezint`, [edin]` cu [edin]`, celebra psihanaliz` a lui Richard, incluz\nd materialul produs de el, interpret`rile psihanalistei [i comentariile teoretice asupra cazului.

Pre] 39,90 lei

Cu ochii larg \nchi[i de Arthur Schnitzler, traducere din limba german` de Daniela {tef`nescu Colec]ia „Eroscop“ Contemporan cu S. Freud, A. Schnitzler a scris c`r]i inspirate de psihanaliz`. Cu ochii larg \nchi[i este odiseea unui cuplu aparent solid, implicat \n jocuri erotice ce sf\r[esc \n exces. Cartea st` la baza unui film de Kubrick, av\ndu-i \n rolurile principale pe Tom Cruise [i Nicole Kidman.

Psihanaliza cazurilor-limit` de André Green, traducere din limba francez` de Aliza Ardeleanu Colec]ia „Biblioteca de psihanaliz`”, 2006 Inspirat de bogata experien]` clinic`, dar [i de grija pentru integrarea marilor curente psihanalitice actuale, A. Green adun` \n aceast` carte 11 studii ale unor cazuri-limit`. Aceste cazuri constituie o patologie frecvent` \n clinica actual` [i se situeaz` la frontiera dintre nevroza clasic` [i psihoz`.

Pre] 29,90 lei

www.edituratrei.ro

Totem. Poezie francofon` din Africa [i Caraibe, antologie de Radu Cârneci, versiune româneasc` de Sânziana Colfescu-Drago[, Gheorghe Drago[, Radu Cârneci Poeziile cuprinse \n volum oglindesc \n bun` m`sur` realit`]ile [i idealurile africane de-a lungul timpului. Lupta pentru independen]`, patria [i p`m\ntul, iubirea [i moartea s\nt c\teva dintre temele cele mai prezente.

Wounds and Deceptions. Decadent and Modernist Sensitivities on the Edge de Cristina Chevere[an. Libertatea oferit` de fin-de-siècle la Londra [i la Viena, dincolo de multiculturalism [i globalizare. Cartea ofer` un dialog \n care se \nt\lnesc tradi]ia occidental` [i cultura central-european`.

Pre] 24 lei

Pre] 12 lei Teme franceze de Nicolae Manolescu, antologie, prefa]`, not` asupra edi]iei de Cristina Chevere[an Produs al orelor de relaxare activ` a unui spirit \ntotdeauna alert la semnalele inteligente [i sensibile emise de spa]iul cultural, volumul de fa]` spune, \n acela[i timp, [i povestea unei mari iubiri. Declarat` sau doar sugerat`, ea \nv`luie profilul unui scriitor de marc`. Cristina Chevere[an

La Mer Noire, carrefour des grandes routes intercontinentales 1204-1453 de {erban Papacostea Colec]ia „Biblioteca de istorie“ Un studiu \n tradi]ia inaugurat` de Gheorghe I. Br`tianu, consacrat istoriei M`rii Negre pe parcursul a dou` secole marcate de cuceririle Constantinopolului: cea latin` (din 1204) [i cea otoman` (din 1453). O c`l`torie printre crize [i comploturi \ntre bizantini, genovezi, vene]ieni, mongoli.

Pre] 15 lei

Pre] 28 lei

Album Vladimir Zamfirescu. edi]ie bilingv` român`englez`. Coordonator proiect: Eugen Suciu, traducere de Alistair Blyth, fotografii [i concep]ie grafic`: Nicu Ilfoveanu De[i religioase ca tem`, picturile lui Vladimir Zamfirescu nu apar]in exerci]iului religios. Nu s\nt icoane pentru c` nu slujesc [i nu s\nt de slujb`. Temele artistului s\nt parte dintr-o cosmogonie care ar fi complet` numai dac` el ar fi nemuritor [i ar putea picta toat` eternitatea.

România de la comunism la mineriade de Mihai Dorin. Colec]ia „Biblioteca de istorie“ Mihai Dorin propune o lectur` tematic` a problematicii istorice din anii comunismului t\rziu, definirea contextului intern [i european care a facilitat schimb`rile de la finele anului 1989 [i evolu]ia evenimentelor din prima jum`tate a celui urm`tor.

Pre] 70 lei

Pre] 20 lei

Artistul [i moartea de Emil Iv`nescu – Scrieri, edi]ie [i postfa]` de Raluca Dun`, prezent`ri de Matei C`linescu, Alexandru George [i Alexandru Vona Cititorul mai avizat va putea descifra \n scrisul lui Emil Iv`nescu punctul extrem al prozei de tip confesiv, de dezv`luire de sine, de etalare a unei experien]e \n primul r\nd egotice.

Noua Bibliotec` de la Alexandria – volum coordonat de Fabrice Pataut, traducere din limba francez` de Ion Cre]u UNESCO [i Republica Arab` a Egiptului au lansat \n 1998 un concurs pentru construirea unei biblioteci \n ora[ul care a ad`postit cea mai mare colec]ie de scrieri a lumii antice. Volumul red`, cu o documentare ampl`, povestea complet` a acestui proiect.

Pre] 20 lei

Pre] 17 lei

www.icr.ro

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

Grass Günter, soldat, Waffen SS Germania continu` s` fie zguduit` de scandalurile generate de dezv`luirile – [i autodenun]urile – cu privire la trecutul unor persoane publice. Accesul liber al cet`]enilor simpli [i al speciali[tilor la arhivele fostei Securit`]i din Germania de Est, precum [i numeroasele institu]ii care se ocup` de memoria crimelor naziste, au contribuit, \n bun` m`sur`, la ob]inerea unor rela]ii de normalitate cu trecutul. Îns` adev`rul nu a ie[it peste tot la iveal`. Recenta confesiune a lui Günter Grass, care a recunoscut c` s-a \nrolat \n Waffen SS – cea mai temut` dintre armatele Germaniei naziste – a pus pe jar mediile intelectuale din Germania. {i nu numai... Într-un interviu acordat cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung, Günter Grass a recunoscut c` s-a \nrolat, pe c\nd avea 17 ani, \n Waffen SS, temuta unitate de elit` nazist`. Trecutul s`u de militar nu era necunoscut, dar p\n` nu de mult se [tia c` a servit \n Flak (unitate defensiv` antiaerian`), din 1944 [i p\n` \n 1946, c\nd a fost luat prizonier de americani. n „Adev`rul trebuia, \n sf\r[it, s` ias` la iveal`“ – Aceast` m`rturisire tardiv` este surprinz`toare [i dureroas` pentru intelectualii germani: Günter Grass a condamnat cu vehemen]` fascismul [i a fost unul dintre cei mai ferven]i sus]in`tori ai afl`rii adev`rului despre crimele nazi[tilor. În articolele [i discursurile sale, el i-a condamnat adesea pe cei care ascund acest adev`r. De ce m`rturise[te el, de-abia acum, adev`rul? Nici biografii s`i, nici prietenii [i nici copiii nu [tiau nimic despre trecutul nazist al lui Grass. „Am vrut s` clarific anumite aspecte legate de trecut, \n special \n ceea ce prive[te trecutul meu. Adev`rul trebuia, \n sf\r[it, s` ias` la iveal`“ – a explicat Günter Grass, acum \n v\rst` de 78 de ani. n „Credeam c` totul e propagand`“ – N`scut \n 1927 la Dantzig (Gdansk, \n Polonia de ast`zi), Günter Grass afirm` c` la 15 ani ar fi solicitat \nrolarea \n marina german`. Era doar o modalitate de a fugi de-acas`. Cum marina nu mai recruta solda]i, a primit ordin de \ncorporare \n cadrul diviziei Frundsberg a unit`]ii de elit` germane. „La \nceput, Waffen SS nu era deloc o unitate compromi]`toare. De-abia mult mai t\rziu am resim]it vinov`]ie [i ru[ine“ – a explicat Günter Grass, \n a c`rui oper` literar` se reg`sesc teme precum patriotismul, istoria [i res-

INFO ponsabilitatea. „T\mpit cum eram pe atunci, habar nu aveam c` nazi[tii chiar fac lucrurile pe care auzeam c` le-ar face. Credeam c` totul e propagand`“. De-abia dup` procesul de la Nürnberg a realizat dimensiunea ororilor comise de regimul nazist [i gre[eala de a fi participat – chiar f`r` s` se implice direct – la aceste crime. În interviul acordat cotidianului Frankfurter Allgemeine, el spune \ns` c` nu ar fi tras nici un foc de arm` \n perioada \n care a luptat la Waffen SS. n Prizonier de r`zboi – În acela[i interviu, Günter Grass poveste[te c\teva \nt\mpl`ri din tab`ra de prizonieri de r`zboi de la Bad Aibling, \n Bavaria – cea prin care a trecut [i Joseph Ratzinger, actualul pap` Benedict al XVI-lea. El evoc` \nt\lnirile cu un anume Joseph – un tip „foarte catolic“ –, partidele de barbut [i discu]iile despre viitor. Pe-atunci, Grass vroia s` se fac` artist, iar acel Joseph voia s` urmeze o carier` \n Biserica Catolic`. „Mi se p`rea cam \ncuiat, dar era un tip simpatic“ – \[i amite[te Grass care, dup` Eliberare, a studiat arte plastice [i a ajuns… scriitor. n „Un [oc global“ – Dup` confesiunea din Frankfurter Allgemeine, cartea a fost a[teptat` cu \ncordare. Volumul era programat pentru luna septembrie, \ns` pe fondul scandalului generat de declara]iile lui Grass din pres`, Editura Steidl a hot`r\t s` \l publice mai devreme. Aproape 150.000 de exemplare au fost v\ndute, numai \n prima s`pt`m\n` de la lansare, \n Germania, Austria [i Elve]ia, iar editorii se a[teapt` la cifre record. Valoarea operei literare, sinceritatea, p\n` acum nepus` la \ndoial`, [i angajamentul civic pentru reconstruc]ia Germaniei l-au plasat pe Günter Grass printre cele mai remarcabile personalit`]i ale epocii. Cu at\t mai mare este acum dezam`girea. În Polonia, lui Grass i s-a cerut s` renun]e la titlul de cet`]ean de onoare al ora[ului Gdansk, [i mul]i germani \l \ndeamn` s` doneze onorariul, cuvenit pentru aceast` carte, victimelor regimului nazist. Tagesspiegel se \ntreab` dac` gestul lui Grass va \ncuraja [i alte m`rturii de acest fel, Die Welt vorbe[te despre o „sinucidere moral`“, iar cotidianul italian La Repubblica consemneaz` „un [oc global“. Dac` istoricul Arnulf Baring e de p`rere c` autodenun]ul trebuie tratat cu respect, criticul literar Marcel Reich-Ranicki nu a vrut s` comenteze \n nici un fel m`rturia lui Grass. Michael Jürgs, unul dintre biografii scriitorului, formuleaz` cel mai dramatic verdict despre destinul lui Günter Grass: „Acesta este sf\r[itul unei instan]e morale“. n Matei Martin

Günter Grass

INFO

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

Controversa bate filmul

Salman Rushdie

A \nceput ca o disput` \ntre produc`torii unui film low-budget [i un grup de comercian]i indieni nemul]umi]i de film`rile ce aveau loc pe cea mai faimoas` strad` asiatic` din Marea Britanie, Brick Lane. Motivul invocat de comercian]i: „protejarea reputa]iei comunit`]ii din zon`“. Îns` aceast` ne\n]elegere, care s-a sf\r[it, la sfaturile poli]iei, cu abandonarea film`rilor, a generat un r`zboi al declara]iilor \ntre dou` importante personalit`]i ale lumii literare. Astfel, Salman Rushdie, \ntr-o scrisoare deschis` adresat` lui Germaine Greer, publicat` de cotidianul The Guardian, catalogheaz` demersurile de a bloca film`rile drept „filistine [i dezgust`toare“. În opinia lui Rushdie, Germaine Greer nu este la prima abatere de acest fel, amintind c` scriitoarea a refuzat s` ia pozi]ie \mpotriva fatwei pe care ayatolahul Khomeini a rostit-o \n cazul celebrului s`u roman Versetele satanice. Germaine Greer – aminte[te Rushdie – l-a catalogat drept „un megaloman, un englez cu piele neagr`“, iar \n privin]a Versetelor satanice a declarat c` „aceast` carte este doar despre necazurile lui“. „Acum nu mai e vorba despre mine, ci despre ecranizarea c`r]ii Monic`i Ali“ – a conchis Rushdie. Germaine Greer, fost` coleg` la Universitatea din Cambridge cu Rushdie, s-a ar`tat milostiv` \n privin]a meritelor literare pe care romanul Brick Lane, a c`rui ecranizare suscit` at\tea dispute, le-ar avea. În schimb, inflexibilitatea ei se bazeaz` pe credin]a c` „realitatea, odat` provocat`,

Dilemateca v` recomand` n Bret Easton Ellis, Lunar Park (Editura Polirom, 2006). Cartea unui scriitor c`ruia \i place s` se joace [i s` demonteze o groaz` de reguli. (Cezar Paul-B`descu) n Nora Ephron, Arsuri la stomac (Editura Humanitas, 2006). Împ`timi]ii filmelor, mai ales ale celor specializate \n rela]iile de cuplu, au ocazia s` se delecteze cu aceast` carte dup` care s-a f`cut filmul Heartburn, cu Meryll Streep [i Jack Nicholson. Autoarea c`r]ii [i a scenariului filmului este ea \ns`[i o regizoare cunoscut`, Nora Ephron, care ne-a delectat, prin-

are dreptul de a pedepsi scriitorul“. Suportul pe care Rushdie \l acord` f`r` rezerve unei ecraniz`ri considerate mistificatoare, ar putea atrage, din nou, oprobriul fac]iunilor musulmane radicale. M. F.

Premiu de tradi]ie pentru Ian McEwan De[i nu a ap`rut pe lista final` a nominaliza]ilor pentru Booker [i Whitbread, din acest an, lui Ian McEwan i-a fost decernat, \n cele din urm`, premiul cu cea mai \ndelungat` vechime din literatura britanic`. Este vorba despre James Tait Black Memorial, pe ale c`rui liste de fo[ti c\[tig`tori figureaz` nume celebre ca D.H. Lawrence, E.M. Forster sau Iris Murdoch. Era, de altfel, greu de crezut ca cel mai recent roman al scriitorului englez, Saturday, devenit, \ntre timp, un veritabil best-seller mondial, s` fie ocolit de onorurile lumii literare. Saturday, a c`rui poveste despre un neurochirurg londonez este plasat` \n contextul unui protest stradal antiIrak, a fost recomandat de juriul format din absolven]i [i profesori ai Universit`]ii din Edinburgh drept „un veritabil tur de for]` stilistic“. Este demn de semnalat c` pe lista pretenden]ilor la premiul \n valoare de 10.000 de lire sterline au f`cut parte [i Ali Smith cu The Accidental [i Kazuo Ishiguro cu Never Let Me Go.

tre altele (pe cei mai sentimentali dintre noi) cu Sleepless in Seattle [i You’ve Got Mail, cu Meg Ryan [i Tom Hanks. (Iaromira Popovici) n Abdou Diouf, De la Negritudine la civiliza]ia universalului (Editura Institutului Cultural Român, 2006). O reeditare necesar`, la centenarul na[terii p`rintelui fondator al Francofoniei. (Matei Martin) n Jean Sevillia, Corectitudinea istoric` (Editura Humanitas, 2005). O carte fran]uzeasc` de dreapta, revoltat` cam \n stilul lui Jean-François Revel, dar care se concentreaz` pe istorie. {i d`r\m` mit dup` mit, ca pe popice, cam tot bagajul de in-

terpret`ri ale istoriei de la ilumini[ti \ncoace. Evul Mediu nu a fost at\t de \ntunecat cum ni se spunea, cruciadele nu au opus cre[tinii barbari musulmanilor toleran]i (erau la fel de intoleran]i), Inchizi]ia era un tribunal drept pentru standardele vremii, hugheno]ii nu erau ni[te victime inocente \n r`zboaiele religioase, ilumini[tii erau cam rasi[ti [i \[i investeau banii \n comer]ul cu sclavi, vechiul regim nu era at\t de despotic, Revolu]ia francez` a dep`[it recordurile vremii \n omor\t oameni, pacifismul interbelic a dus Fran]a la dezastru, iar mitul unit`]ii poporului francez \n rezisten]a antihitlerist` a fost

INFO

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

Bazar Cronica unei mor]i anun]ate E lucru cert: JK Rowling pl`nuie[te s`-l ucid` pe Harry Potter \n cea de-a [aptea carte a seriei. Anun]ul, bulversant pentru legiunile de fani din toate col]urile planetei, a fost confirmat cu non[alan]` de celebra scriitoare miliardar`: la fel cum Agatha Christie l-a redus la t`cere pe Hercule Poirot doar pentru ca al]i scriitori s` nu \i continue aventurile dup` moartea ei, Rowling s-a ar`tat ne\ndur`toare cu soarta lui Harry: „Nu am de g\nd s` apar` urm`ri ale pove[tii. Aventurile, a[a cum au fost planificate, se sf\r[esc cu volumul al [aptelea“. }in\nd cont c` Harry Potter a f`cut v\nz`ri de peste 300 de milioane de exemplare \n lumea \ntreag`, este lesne de \n]eles zarva care s-a iscat \n jurul acestui subiect. Stephen King \mpreun` cu John Irving au trimis un apel sentimental \n care Rowling era rugat` s`-i cru]e via]a b`iatului vr`jitor. P\n` la l`muriri ulterioare \ns`, Harry nu pare a fi con[tient de ceea ce i se preg`te[te. n Othello la Bollywood Othello al lui Shakespeare va fi livrat \n scurt timp pe platourile de filmare de la Bollywood. Se anun]` o superproduc]ie \n care maurul va deveni indian, iar, ca orice bun indian, va fi preg`tit s` demonstreze asta printr-o sumedenie de c\ntece [i dansuri. Vestea cea bun` este c` \[i va schimba [i numele. Probabil, pentru o mai bun` rezonan]` cu spiritul locului, personajul, devenit \ntre timp un politician musculos din nordul Indiei, va fi de g`sit sub denumirea de Omkara. În rest, mai nimic, dup` cum declar` co-scenaristul filmului, Abhisheck Chaubey: „Va fi un Othello pe \n]elesul publicului indian. Gelozia, conflictul, tragedia vor fi toate de g`sit \n doar at\t, un mit. Ajunge p\n` la colonizare [i decolonizare, care nici ele nu au fost ce p`reau. Dac` s\nte]i umani[ti atei de st\nga, preg`ti]i-v` s` v` cruci]i (sau ce fac umani[tii atei de st\nga c\nd e cazul), pentru c` ve]i fi faulta]i \n cele mai intime convingeri [i „fapte“ istorice pe care le lua]i ca atare. Dac` s\nte]i conservatori religio[i de dreapta, preg`ti]i-v` s` savura]i Corectitudinea istoric`. Dac` nu [ti]i ce s` fi]i, afla]i din carte. (Cristian Ghinea) n Lev Tolstoi, Jurnal (traducere de Janina Iano[i, studiu introductiv [i note de Ion Iano[i, Editura Ideea European`, 2005). O fire \ntortocheat` [i p`tima[`, cu

Omkara“. Cu riscul de a gre[i, pronostichez c` produc]ia va sem`na mai mult cu o Floare [i doi gr`dinari, [i mai pu]in cu piesa lui Shakespeare. De men]ionat c` rolul Desdemonei va fi jucat de Kareena Kapoor. n Alb` ca Z`pada [i cele 46 de pisici E foarte pu]in probabil ca o dezbatere cu un grad de umor mai ridicat s` fie posibil` [i \ntr-o alt` ]ar`, \n afara Statelor Unite ale Americii: 46 de pisici excentrice, nu doar pentru c` dispun de [ase degete, ci [i pentru c` s\nt descendentele directe ale unei faimoase Alb` ca Z`pada, pisica preferat` a lui Hemingway, se afl` \n mijlocul unei controverse iscate \ntre departamentul de agricultur` american [i proprietarii casei memoriale a scriitorului, actualmente transformat` \n muzeu. Motivul este demn de orice manual al hazului simpatic: pentru ca felinele s` se plimbe \n voie printr-un muzeu, vizitat anual de sute de mii de turi[ti, este nevoie de o dispens` special`. În caz contrar, diriguitorii vor fi amenda]i cu 200 de dolari. Carra Higgins, avocat, se arat` contrariat`: „Nu avem de-a face cu un circ, ci cu un muzeu. Iar aceste pisici au locuit aici dintotdeauna“. E demn de re]inut c` printre cele 46 de \mpricinate se reg`sesc [i nume ca Pablo Picasso [i Simone de Beauvoir. Cazul va fi tran[at \n urma unui proces. M. F.

o senzualitate adeseori excesiv` prigonit` de o tenacitate moral` inflexibil`, un ins cu hachi]e, dar capabil de ilumin`ri \nfr`]ite cu sensul ultim al dumnezeirii, orgolios [i cerebral, impulsiv [i smerit, h`ituit de controverse \n c`utarea sa, deloc lini[tit`, dup` rosturi [i esen]e, Lev Tolstoi a refuzat cu \nd`r`tnicie locul comun al patriarhului placid pe care societatea rus` dorea s` i-l rezerve la Iasnaia Poliana. Dup` cum spunea Thomas Mann \n 1928, „\n el, omul a fost mai puternic dec\t artistul [i ne\ndoielnic mai puternic dec\t g\nditorul“. V` asigur: ave]i ce citi. (Matei Florian) n Alexander McCall Smith, Agen]ia de

Kareena Kapoor [i Saif ali Khan \n Omkara

detective nr. 1 (traducere din limba englez` de Viorica Boitor, Editura Polirom). În Agen]ia nr. 1 lucreaz` [efa [i secretara. Agen]ia nr. 2 nu exist`. O agen]ie de detectivi este un semn al modernit`]ii. O agen]ie de detective este un r`spuns la problemele vie]ii moderne \ntr-o manier` inaccesibil` b`rba]ilor. Mai ales \ntr-o ]ar` unde „b`rba]ii stau la soare ani \n [ir f`r` s` fac` nimic \n afar` de copii [i b`ut bere“. S` fie acesta secretul fericirii [i al organiz`rii democratice a societ`]ii? Botswana este singura ]ar` african` care a izbutit, dup` ob]inerea independen]ei, s` se ]in` departe de conflicte intertribale [i de

INFO

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

Bazar Peter Pan ajustat corect politic În momentul \n care continuarea autorizat` a aventurilor lui Peter Pan va vedea lumina tiparului la sf\r[itul lui octombrie, o alt` versiune va fi deja de g`sit \n libr`rii. Nu mai este nici un secret: urmarea pove[tii originale, care dateaz` din 1911, a fost dus` la bun sf\r[it de Geraldine McCaughrean. Era [i cazul,

deoarece copyright-ul pentru Peter Pan, de]inut din 1929 de spitalul Great Ormond Street, urmeaz` s` \nceteze la sf\r[itul anului 2007. Problema este c` \n Statele Unite drepturile asupra romanului nu se aplic`, astfel \nc\t o alt` adaptare, de data aceasta \n versiunea Disney, este anun]at` s` apar` c\t de

Dilemateca v` recomand` s`r`cia extrem`. Mma Precious Ramotswe – proprietara, [efa [i salariata principal` a agen]iei din capitala Gaborone – e o femeie gras`, atent` la ceea ce se \nt\mpl` \n jurul ei: e o ]ar` mic`, unde toat` lumea se \nrude[te cu toat` lumea [i unde – cum zice ea – „te \nt\lne[ti mai cu to]i oamenii m`car o dat` \n via]`“. Povestirea acestor \nt\lniri, \ntr-o manier` \n care hazul este un rezultat al naivit`]ii inteligente (nu to]i naivii s\nt pro[ti [i nu to]i pro[tii s\nt naivi), produce farmecul unei c`r]i despre o lume unde [ocul \nt\lnirii tradi]iei cu semnele modernit`]ii se amortizeaz` ori de

cur\nd. McCaughrean se arat` \ns` \ncrez`toare \n succesul romanului s`u: Peter Pan, Tinker Bell sau Wendy se vor afla acolo unde i-am \nt\lnit [i ultima oar`, \n ]inutul misterios al Neverlandului. C\t despre o posibil` re\ntoarcere a c`pitanului Hook, disp`rut \n g\tlejul crocodilului, nu ne va r`m\ne dec\t s` a[tept`m. Se anun]`, de altfel, [i o u[oar` corec]ie politic` adus` originalului: acolo unde unii cititori au v`zut rasism sau sexism, se va interveni cu delicate]e – a ]inut s` precizeze Caughrean. n Un nou mister \n cazul lui James Bond Un nou roman cu James Bond va ap`rea \n 2008 pentru a marca o sut` de ani de la na[terea lui Ian Fleming. Dac` din partea lui Bond nu pare s` existe vreo problem`, singura incertitudine r`m\ne identitatea autorului, p\n` acum nedezv`luit` publicului. Fleming este creditat cu scrierea a 13 sau 14 romane despre Bond, \ncep\nd cu Casino Royale, \n 1953, [i \ncheind cu Octopussy and the Living Daylights, ap`rut` \n 1966, la doi ani dup` moartea sa. Paternitatea romanului Thunderball a r`mas un mister, a c`rui dezlegare suscit` controverse aprinse p\n` \n ziua de azi. C\t prive[te continuatorul oficial al lui Fleming, misterul este cel pu]in la fel de nep`truns: „s\ntem \nc\nta]i de a ne a fi asigurat serviciile unui scriitor cu renume. Cu siguran]` el este autorul perfect pentru acest proiect“ – a declarat Corrine Turner, purt`toarea de cuv\nt de la Ian Fleming Publications. Secretul r`m\ne deplin, de[i Martin Amis, fiul lui Kingsley (unul dintre pu]inii scriitori care a primit, \n trecut, autorizarea de a continua aventurile lui Bond) se zvone[te a fi cea mai probabil` alegere. M. F.

c\te ori oamenii se debaraseaz` de prejudec`]ile celei dint\i [i de cli[eele celei din urm`. E o carte pl`cut de citit: bucuria de a cunoa[te o lume str`in` [i satisfac]ia de a constata c` seam`n`, \n linii mari, celei familiare. (Magdalena Boiangiu) n Sándor Márai, Mo[tenirea Eszterei (traducere din limba maghiar` de Anamaria Pop, Editura Curtea Veche, 2006). Pentru c`, de[i supravie]uie[te dincolo de ra]iune, de[i reu[e[te s` \[i petreac` iubirea \n t`cere [i disperare, p\n` dincolo de orice limit` a timpului [i a logicii, inima unei femei, p`str`toarea reminiscen]elor Madamei Butterfly poate fi dezarmat` de un simplu detaliu de destin. Efemerul

uman sau, p\n` la urm`, propria limitare? (Stela Giurgeanu) n Artemidoros, Carte de t`lm`cire a viselor (Editura Polirom, 2001). Nu-i tocmai o apari]ie recent`, dar cred c` o preumblare prin libr`rii ar putea s` v-o scoat` \n cale. C\teva r\nduri din ea, ca imbold spre c`utare: „Cartea semnific` via]a celui ce o viseaz` – c`ci oamenii parcurg c`r]ile ca [i via]a – [i amintirea evenimentelor trecute, pentru c` evenimentele de alt`dat` s\nt \nscrise \n c`r]i. S` m`n\nce c`r]i e favorabil pentru preceptori, profesori de retoric` [i pentru to]i cei care tr`iesc din literatur` ori c`r]i; pentru to]i ceilal]i, prezice moarte grabnic`“. (Dan Stanciu)

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

INFO

n Fi[ele lui Barthes În 1991, fratele lui Roland Barthes, Michel Salzedo, a dat \n judecat` un fost student care publicase, dup` o \nregistrare, un curs al profesorului s`u. De atunci, nimeni n-a mai \ndr`znit reproducerea unor documente sau \nregistr`ri din Fondul Barthes, care se deschide acum cu editarea cursurilor criticului la Collège de France [i cu o expozi]ie la Centrul Pompidou. Punctul de atrac]ie al acestei expozi]ii este fi[ierul lui Barthes, alc`tuit din mai mult de 15.000 de fi[e ordonate alfabetic. S\nt fi[e bibliografice enciclopedice, universitare, dar [i fi[e literare, mici fragmente perfect rotunde, fraze extraordinare. Iat` una dintre ele, reluat` \n Magazine littéraire: „Souvent je regarde l’heure parce que je trouve que «ça» ne va pas assez vite – imprudent qui souhaite hâter sa mort.“ S. S. n Noi mi[c`ri pe frontul virtual Cea mai important` b`t`lie privitoare la istoria viitoare a c`r]ilor continu`. Dup` ce bibliotecile Universit`]ilor Stanford, Michigan [i Harvard au permis firmei Google s` transforme \n format digital cultura scris`, alte biblioteci universitare, apar]in\nd Universit`]ii din California, au aderat la proiectul de scanare a volumelor tip`rite, ini]iat de Google. Este cea mai mare expansiune pe care acest proiect, demarat \n urm` cu 20 de luni, o cunoa[te p\n` ast`zi. De[i costurile se ridic` la zeci de milioane de dolari, ele nu s\nt \ns` o problem` pentru Google, a c`rui cifr` de afaceri a atins, doar \n ultimul an, peste 10 miliarde de dolari. De[i procesele de protejare a legii copyright-ului nu au vizat aceste biblioteci, este lesne de \n]eles c` ini]iativa californian` a iritat comunitatea editorilor. „S\ntem \ngrijora]i. Nu avem nici o garan]ie \n privin]a modului \n care va fi folosit` \n viitor aceast` informa]ie“ – a declarat Nick Evans, reprezentant al intereselor editoriale. Purt`toarea de cuv\nt a bibliotecilor californiene, Jennifer Colvin, a replicat sec: „Exist` foarte multe beneficii \n acest proiect. Respect`m copyright-ul, dar vrem s` oferim acces deplin la materialul nostru public“. n St`p\nul inelelor se \ntoarce Cel mai important produc`tor de jocuri electronice, Electronic Arts, pl`nuie[te s` dea o lovitur` de propor]ii la sf\r[itul anului 2007, atunci c\nd va ap`rea, cu tot fastul de rigoare, o produc]ie mult a[teptat`: trilogia St`p\nul inelelor al lui J.R.R. Tolkien, \n format video. Jocul, a[a cum este el deja anun]at, va \ncorpora o mixtur` \ntre elementele romanului [i, evident, cele ale filmului. Pentru cei cu adev`rat \mp`timi]i, nu exist` \nc` detalii suplimentare. Una dintre pu]inele informa]ii, dezv`luite de realizatori p\n` acum, este

aceea c` scopul final al participantului (care poate fi la fel de bine elf, hobbit sau om) este s` devin` erou, dup` ce a parcurs toate aventurile posibile. Erou sau nu, speciali[tii \n materie s\nt de acord c` un uria[ succes financiar este mai mult dec\t probabil \n cazul firmei produc`toare. n William Cuceritorul online Prin \nlesnirea, mai mult dec\t amabil`, a arhivelor na]ionale britanice, William Cuceritorul [i-a extins anul acesta, la \nceputul lunii august, grani]ele regatului. F`r` s` fi fost nevoie de vreo b`t`lie s\ngeroas`, Evul Mediu a semnat un tratat de bun` \n]elegere [i vecin`tate cu Internetul. Astfel, cel mai vechi document britanic, Domesday Book, se poate desc`rca \n format original pentru o tax` de 6 dolari [i 60 de cen]i pagina, de pe http://www.nationalarchives.gov.uk/domesday. Cronica, dat\nd din secolul al XI-lea, prezint` o fresc` exact` a oamenilor [i locurilor din timpul domniei lui William Cuceritorul. Realizat` la dorin]a expres` a acestuia, \n scopuri strict economice, Domesday Book ofer` detalii minu]ioase asupra a mai mult de 13.000 de teritorii. Bun`oar`, Kesington, ast`zi una dintre cele mai prospere arii londoneze, era descris` ca „o paji[te pentru dou` pluguri, p`[une pentru [eptel, p`dure pentru 200 de porci, trei acri de podgorie“. M. F.

INFO

Bazar 22 de zile \n Irak Fosta prizonier` de r`zboi, Shoshana Johnson, a semnat recent un contract pentru o carte referitoare la cele 22 de zile de captivitate pe care ea, \mpreun` cu al]i cinci membri ai armatei americane, le-a tr`it \n Irak. Johnson a declarat pentru Associated Press c` povestea va detalia o experien]` personal` despre care, p\n` acum, nu s-a sim]it \n stare s` vorbeasc`. Totodat`, autoarea inten]ioneaz` s` scrie [i o alt` carte, cu un titlu, deocamdat` provizoriu, One Wrong Turn, despre camarazii uci[i \n timpul opera]iunilor militare. „Nu erau nici nume, nici numere. Erau oameni. {i nu au primit niciodat` onorurile pe care le meritau“ – a precizat Johnson. n Papa Benedict lucreaz` la o nou` carte Papa Benedict lucreaz` la cea de-a doua carte ce va ap`rea \n timpul pontificatului s`u. Se a[teapt` ca, p\n` la sf\r[itul verii, noua sa lucrare, ce va avea ca element central figura lui Iisus, dar [i teme delicate

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6 precum rela]iile cre[tin`t`]ii cu alte credin]e, s` fie gata pentru tipar. }elul ei declarat este s` insufle un sentiment puternic al credin]ei printre catolici, odat` cu escaldarea unui conflict de fond cu alte religii, \n special cu cea islamist`. S-ar putea ca [i aceast` carte s` suscite dezbateri aprinse, dup` ce \n Dominus Iesus, ap`rut` \n 2000, papa Benedict, pe atunci principala autoritate doctrinal` a Vaticanului, a afirmat c` Biserica Catolic` este adev`rata credin]`, aser]iune pe care mai mul]i lideri protestan]i au considerat-o a fi insult`toare. Vaticanul nu a oferit \nc` un comentariu oficial \n privin]a viitoarei apari]ii.

n Tiranul Caraibelor În cazul \n care avea]i o problem` patriotic`, pute]i r`sufla u[ura]i: Vlad }epe[ va fi acompaniat \n galeria celebrit`]ilor degrab` v`rs`toare de s\nge nevinovat de un personaj istoric cu mult mai celebru, Cristofor Columb. Conform unor documente dezv`luite de cur\nd de istorici spanioli, Columb pare s` merite cu prisosin]` un loc privilegiat pe lista select` a t`ietorilor de nasuri, urechi [i limbi. Sub pretextul impunerii unei discipline de fier \n coloniile spaniole de pe teritoriul Americii Centrale, guvernatorul Indiilor a ar`tat, conform documentelor, un exces de zel care nu a presupus doar mutil`rile unor ho]i sau oponen]i, ci [i pedepsirea femeilor, prin sclavie. „Chiar [i cei care l-au stimat, au admis atrocit`]ile pe care le-a comis“ – a declarat unul dintre istoricii spanioli. Îngrijorarea cresc\nd` a monarhiei privind rapoartele defavorabile privitoare la Columb, au dus, \n cele din urm`, la \nlocuirea sa din calitatea de guvernator cu Francisco de Bobadilla. Documentul a fost descoperit la Valladolid, \n urm` cu an, [i a fost dat publicit`]ii anul acesta. M. F. n Umorul european Sub un motto din Chesterton „Umorul nu este opusul seriozit`]ii, ci al plictiselii“, suplimentul cultural al ziarului El País se ocup` recent de literatura umoristic`. De la Aristotel [i Aristofan, Babelia depl\nge soarta ingrat` a comediei, statutul secund \n raport cu drama [i ne\n]elegerea de care „s-au bucurat“ umori[ti de geniu precum Rabelais, Molière, Boris Vian sau Jonathan Swift. Amintind un interviu – mult citat de la TVE – cu Llosa, \n care una dintre c`r]ile sale pline de umor, Pantaleón [i vizitatoarele, a fost taxat` de „minor`“, dosarul babelian conchide c` umorul european este \n primul r\nd englezesc: rece, ironic [i distant, vorbind cu seriozitate de lucruri mici [i glumind \n leg`tur` cu cele mari. Nu e pu]in lucru s` recuno[ti asta \n patria lui Cervantes [i Quevedo. S. S. n

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

În Fran]a, campania electoral` \ncepe \n libr`rii Ministrul francez de Interne Nicolas Sarkozy este autorul celei mai bine v\ndute c`r]i din aceast` var`. Témoignage (M`rturie) a fost lansat` pe 17 iulie [i este deja la a [asea reeditare. În numai trei s`pt`m\ni, cartea s-a v\ndut \n 300.000 de exemplare. În Fran]a, doar dou` c`r]i politice dep`[esc succesul celei semnate de liderul UMP (Uniunea pentru o Mi[care Popular`): \n 1976, Démocratie française, a lui Valéry Giscard d’Estaing, a atins un tiraj net de un milion de exemplare; iar Memoriile lui Charles de Gaulle, o antologie de peste 1500 de pagini ap`rut` \n anul 2000, s-a v\ndut \n peste dou` milioane de exemplare. n Ma vie, mon oeuvre, mon futur – Sesiunile de autografe pe plaj` s\nt, pentru candidatul la pre[edin]ie, o bun` ocazie de a mai c\[tiga puncte de popularite. De altfel, favoritul dreptei la alegerile preziden]iale – programate pentru 2007 – a ales dinadins mijlocul verii pentru a-[i lansa cartea. Pentru c` vara – spune Nicolas Sarkozy – e „singurul moment \n care francezii vorbesc despre politic` \n familie“. Alc`tuit` dup` un plan simplu, \n trei p`r]i, cartea „eternului candidat“ relateaz`, la persoana I, despre ma vie, mon oeuvre, mon futur: via]a lui Sarkozy, ca fiu al unui emigrant maghiar \n Fran]a, ascensiunea sa politic` [i mandatele de ministru, precum [i viziunea sa asupra viitorului Fran]ei. Adopt\nd un stil „profetic“ – dup` cum au remarcat criticii –, Sarkozy se adreseaz` cititorului/aleg`tor prin fraze scurte [i directe. Lipsa unui mesaj politic clar este disimulat` prin inserarea unor nuan]e oratorice: spre deosebire de precedentul volum (République, les religions, l’Espérance, 2005), \n care autorul \[i expunea programul politic, Témoignage vizeaz` \n primul r\nd c\[tigarea solidarit`]ii: de unde [i obsesivele referin]e personale. n F`c`torul de best-seller-uri – Directorul XO Editions, la care a ap`rut volumul lui Sarkozy, spune c` Témoignage se bucur` de un „succes colosal“, care a dep`[it, \nc` din primele s`pt`m\ni, cele mai optimiste estim`ri cu privire la tiraj. Editorul Bernard Fixot, nimeni altul dec\t ginerele fostului pre[edinte Valéry Giscard d’Estaing, este considerat \n

INFO Fran]a un adev`rat f`c`tor de best-seller-uri. Fost director [i patron al faimoasei edituri Robert Laffont, Bernard Fixot estimeaz` c`, p\n` la sf\r[itul anului, cartea lui Sarkozy va ajunge la 500.000 de exemplare v\ndute. Pronosticul lui Fixot nu este deloc de neglijat: presa cultural` din Hexagon \l caracterizeaz` drept un editor pragmatic, care „vinde c`r]ile precum metri p`tra]i de mochet`“. Excelent comunicator, Bernard Fixot este artizanul unor campanii de pres` agresive. Pentru cartea lui Sarkozy, el a rezervat spa]iu de reclam` \n prime-time la cele mai r`sp\ndite posturi de radio din Fran]a. V\nz`rile-record ale volumului [i publicitatea care i s-a f`cut ar putea face obiectul unor verific`ri, mul]i invoc\nd c` aceast` carte ar fi, de fapt, un material electoral. Sarkozy \nsu[i respinge acuza]iile, afirm\nd c` numai 7300 de exemplare din cartea sa au fost cump`rate de UMP [i distribuite \n scopuri electorale. Restul s-a v\ndut \n libr`rii – deci e literatur`… n B`t`lia tirajelor – {i ceilal]i posibili contracandida]i ai lui Sarkozy la pre[edin]ie (deocamdat`, pu]ini dintre liderii partidelor [i-au confirmat oficial \nscrierea \n cursa electoral`) au publicat c`r]i \n care \[i sus]in crezul politic. Lionel Jospin este autorul volmului Le Monde comme je le vois (Lumea a[a cum o v`d eu). Ap`rut` la prestigioasa editur` Gallimard \n octombrie anul trecut, cartea a fost tras` \n 77.000 de exemplare, din care s-au v\ndut aproximativ 60.000. Vaincre le chômage (Cum \nvingem [omajul) a liderului socialist Jack Lang a fost publicat` \n luna aprilie la Editura Grasset [i s-a v\ndut \n 5500 de exemplare. Cartea scris` de François Hollande cu jurnalistul Edwy Plénel, Devoir de vérité (Datorie de adev`r), a fost v\ndut` \n 27.000 de exemplare. Iar volumul 365 Jours (365 de zile), al lui Dominique Strauss-Kahn, a avut un tiraj net de 18.500 de exemplare. Fostul premier Laurent Fabius nu este \nc` prezent \n libr`riile franceze, iar contracandidata direct` a lui Nicolas Sarkozy, Ségolène Royal, \[i va lansa cartea de-abia spre sf\r[itul acestei veri. Pu]ini anali[ti politici se \ncumet` s` prezic`, de pe acum, cine va c\[tiga \n Fran]a preziden]ialele din 2007. Dar dac` op]iunile electorale s-ar exprima \n libr`rii, [i nu \n cabinele de vot, atunci Nicolas Sarkozy se poate considera \nc` de pe acum viitorul locatar al Palatului Elysée. n Matei Martin

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA CINE CE CITE{TE

Florin Dumitrescu

{menul [i Complexul Petre Barbu, Blazare

Colec]ia „Ego. Proz`”, Editura Polirom, 2005

18, 90 lei

Cititorii Dilemei vechi s-au putut delecta deja cu anumite ebo[e ale Blaz`rii, din perioada elabor`rii acestui roman cu nume derutant. În numerele dedicate provincialismului [i publicit`]ii, eseurile lui Petre Barbu au surprins, prin introspec]ia crud`, nu lesne suportabil`, prin sinceritatea frust`, trec\nd dincolo de scanarea nemiloas` a realit`]ii române[ti, \n zona tulbure a temerilor [i frustr`rilor colective. Cititorii \[i amintesc pesemne de imaginea t\n`rului g`l`]ean, absolvent de Metalurgie, [omer de tranzi]ie, prostrat \n fa]a blocurilor care \i bareaz` orizontul, atras \n mod inexplicabil de complexul comercial din mijlocul acestora, ca de un pol magnetic al unei lumi mici [i cenu[ii. Confesiunile de mai an ale lui Petre Barbu (n. 1962, Gala]i) vin acum din partea personajului s`u de roman, cvadragenarul Tache Enoiu, ratat prin excelen]`, nod al celor mai mari \ncurc`turi dintr-un ora[ siderurgic, nenumit \n fic]iune, dar amintind de urbea natal` a autorului. Toate i se \nt\mpl` numai lui Tache. {i nu-s pu]ine: la fiecare pagin` – o catastrof`, o \ntors`tur` de intrig` sau o relansare imprevizibil` a ac]iunii! Romancier [i dramaturg multiplu premiat, Petre Barbu este cunoscut mai ales \n lumea jurnalismului economic ca unul dintre cei mai vechi [i mai respecta]i anali[ti-comentatori de media [i publicitate. Cititorii Capitalului [i-au f`cut din semn`tura lui un reper. Diriguitorii business-urilor de profil, oameni dintre cei mai boga]i [i mai influen]i, \i pre]uiesc opiniile. În mediul at\t de alunecos al jurnalismului de la noi, con[tiin]a profesional` a lui Petre Barbu a c`p`tat \n ani for]a [i puritatea unui cristal dur. Nemilos cu el \nsu[i, ne\ndur`tor cu colegii de breasl` [i cu

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6 mecanismele mereu gripate ale societ`]ii, pe care a ajuns s` le cunoasc` [i s` le previzioneze ca nimeni altul, Petre Barbu s-a \ndep`rtat nu o dat` de instan]a grav` a articolelor de specialitate, ca s`-[i m`rturiseasc` \ndoielile, ispitele, dilemele insolvabile. „Scriu de cinci ani despre publicitate... [i scriu degeaba“ este titlul unui memorabil J’accuse al lui Petre Barbu care, publicat la vremea sa \n Dilema, a f`cut valuri \n toate mediile vizate. Fr`m\nt`rile personale, dezv`luirile crude p\n` la ecor[eu, observa]ia acut`, ca prin lup`, a realit`]ilor tranzi]iei – s\nt preluate \n stil hiperrealist grotesc, cu accente fantastice, \n Blazare. Mecanisme oculte ale capitalismului de tranzi]ie, structuri mafiote, securi[ti economico-financiari – s\nt to]i [i toate acolo. Nu lipsesc nici caricaturile de mass-media (MuieShow, televiziunea de apartament, \n care senza]ionalismul se alimenteaz` din vulgaritate [i impostur`), de marketing [i publicitate (periile Obae, puii congela]i de export, circul permanent [i multifa]etat din jurul Complexului) – toate oglindiri expresioniste, friz\nd neverosimilul, ale absurdului românesc. Blazarea lui Petre Barbu este un roman captivant, care ac]ioneaz` [i \n pauza dintre lecturi, c\nd te \ncume]i s` la[i cartea din m\n`. Atunci cititorul cap`t` con[tiin]a, deloc \mpov`r`toare, a parabolei ascunse \n acest aparent roman de aventuri. Dar Blazare e pe alocuri [i fabul`, [i roman cu cheie: dubioasa \ncreng`tur` de [menuri de la nivelul ora[ului poate fi o trimitere la „grupurile de interese“ na]ionale; chinuitoarea demascare a securi[tilor se v`de[te o profe]ie a marii Securiade din ultima vreme. Complexul \nsu[i este o \ntruchipare a institu]iilor române[ti de tranzi]ie, ridicate \n comunism [i redestinate \n anii din urm`. Cas` a Poporului la scar` local`, b\rlog al droga]ilor, ascunz`toare a secu-mafio]ilor, muzeu al Suferin]ei, templu al iluziilor, leag`n al privatiz`rilor dubioase, c`min cultural, patinoar panoramic (\n plin` var`), Complexul se desprinde p\n` la urm` din temelie, pentru a deveni un mare vapor c`l`torind pe uscat, cu direc]ia Occident. Mai presus de toate, aceast` nelini[titoare ar`tare de beton este o reificare a complexelor noastre: un complex al complexelor, un Leviatan mortificant, f`r` de care \ns` Tache Enoiu nu poate tr`i. Blazare este un Bildungsroman pe dos: adev`rata via]` a lui Tache ]ine c\t o p\lp\ire de efemerid` [i e legat` de transform`rile building-ului comunist. Înainte [i dup` aceast` aventur` se \ntinde pustiul blaz`rii… n

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

DOCUMENTE Ioana Popescu

RIRI Într-o zi, era prin o mie nou` sute optzeci [i ceva, am primit o scrisoare de la Irina. Reu[ise s` plece la Atena, \n vizit` la m`tu[a ei. E obligatoriu s` men]ionez c` primise mai \nt\i un r`spuns oficial [i negativ de la Pa[apoarte [i c` fusese nevoit` s` cear` audien]` la Mili]ie, \n speran]a c` le va schimba hot`r\rea. S-a preg`tit \ndelung, [i-a tras p`rul spre spate cu o cordelu]` alb`, l-a adunat \ntr-un ghemotoc pe ceaf`, s-a \mbr`cat cu o bluz` albastr` cu gulera[ alb [i cu o fust` dreapt`, nu s-a fardat deloc, [i-a scos din degete inelele ei celebre [i a avut grij` s` arate t\mp [i ponosit. Nu mai [tiu ce i-a spus ofi]erului sau ce-o fi fost el, dar a reu[it s` ob]in` \n final pa[aportul. {i iat`, revin, \mi trimisese o scrisoare! Un plic elegant, cu miros de lipici occidental, pe care l-am deschis respectuos cu coupe-papier-ul, ca s` g`sesc \n`untru o bucat` de h\rtie igienic` pe care scria cu tu[ maro EXACT A{A M~ SIMT EU AICI. RIRI Mult mai t\rziu, \n 2000, am\ndou` am f`cut \mpreun` cu o prieten` mai t\n`r` un album despre icoanele de la Sibiel. Datorit` machetei imaginate de Irina, a rezultat un obiect cu adev`rat frumos. Doar c`, pentru c` fusese gre[it legat, era de ajuns s` r`sfoie[ti volumul ca s` se desfac` \n file multicolore. De c\te ori a d`ruit c\te un exemplar, Irina a scris pe pagina de gard` A SE CITI DE PREFERIN}~ ÎNCHIS. RIRI Ce \nv`]`m noi din aceste dou` \nt\mpl`ri? P`i, \n primul r\nd, c` Irina Nicolau se sim]ea RIRI; \n al doilea r\nd, c` avea un dar al scrierii esen]iale, cu cuvinte simple, scurt [i foarte cuprinz`tor; \n al treilea, c` \i pl`cea s` lucreze laolalt` cu prietenii. {i, \n

general, c` [tia s` transforme nepl`cerile sau gre[elile, \n accidente hazoase [i memorabile. Din p`cate, c`r]ile ei au ie[it, de cele mai multe ori, \n tiraje minuscule, a[adar au fost citite \n principal de c`tre prieteni (Irina d`ruia tot ceea ce primea ca drepturi de autor [i apoi cump`ra ca s` poat` d`rui \n continuare) [i apoi citite de cei care le \mprumutau de la prietenii prietenilor. Prietenia generoas`, plutind \n jurul ei ca un abur, a condus la un fenomen care s-a manifestat abia dup` ce Irina a plecat dintre noi: pe urmele ei s-a construit o comunitate sui generis de oameni foarte diferi]i, care se simt [i ast`zi apropia]i unul de cel`lalt doar \n virtutea sentimentelor pe care le-a sem`nat ea \n fiecare; unii abia apucaser` s` o descopere, al]ii o cunoscuser` de mult [i se \ndep`rtaser` din te miri ce motive; unii, foarte tineri, s-au format profesional sub aripa ei, al]ii au adoptat-o (sau au fost adopta]i?) ca rud` apropiat`. Un loc binecuv\ntat din Bucure[ti, anume Colegiul Noua Europ`, a fost [i el marcat, la un moment dat, de prezen]a Irinei. At\t de puternic` a fost rela]ia dintre ea [i oamenii de la NEC, \nc\t Andrei Ple[u, rectorul Colegiului, i-a \ncredin]at, \n anul 2002, realizarea istoriei de 10 ani a institu]iei. A[a a \nceput OUL DE LEB~D~. A \nceput doar, pentru c` Irina s-a pr`p`dit fulger`tor \n acela[i an. Textul care urmeaz` reprezint` povestea fragmentar` a prieteniei dintre Irina Nicolau [i unul dintre locurile pe care le-a admirat [i iubit p\n`-n ultima clip`. n

Irina Nicolau, etnolog [i scriitoare (sic), co-organizator, al`turi de Horia Bernea, al Muzeului }`ranului Român, coordonatoare a 6 volume de memorie oral`, autoare a 8 c`r]i de etnologie alternativ`, creatoare de c`r]i-obiect, haine [i bijuterii, iubitoare de obiecte kitsch, de prieteni [i de joac`.

DOCUMENTE

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

Irina Nicolau

M`rturie de dincolo Minunile adev`rate vin c\nd nu le a[tep]i. În vara lui 2001, fiind eu \ntr-o oarecare m`sur` pleo[tit`, aflu c` Andrei Ple[u a hot`r\t s` fiu pentru nou` luni Invitatul Rectorului la NEC, adic` invitata lui. Am \nceput s` a[tept toamna. Nu [tiam \n ce const` acest rol. P\n` la urm` am \n]eles c` s\nt obligat` s` fac nimic. S` frecventez seminariile de miercuri mi s-a p`rut [i firesc, [i o bucurie. {i am avut \nc` un motiv s` m` bucur, fusese acceptat` propunerea pe care o f`cusem cu luni bune \n urm`, aceea de a scrie „un fel de istorie“ a Colegiului. Ideea \mi venise la o sindrofie ]inut` cu nu mai [tiu ce ocazie la NEC. M` uitam la sediu [i nu-mi venea s` cred c` au reu[it o alian]` at\t de fireasc` \ntre casa veche [i construc]ia nou`. M`run]i[uri de care s` te legi exist`, dar s` te opre[ti la ele ar fi meschin, dup` ce ai intrat pe poart`, te sim]i \n alt` lume. Priveam din curte la casele de peste drum… [i atunci mi-a sunat un clopo]el, m`i, ce mai istorie se poate face cu strada asta! M` [i vedeam \n fruntea unui comando de tineri etnologi, istorici, arhitec]i, sociologi, istorici de art`: intram din cas` \n cas`, urcam \n poduri, coboram \n pivni]e, scurmam \n arhive [i \n memoria oamenilor. Din nebunia de-o clip` am re]inut o f`r\m`, voi cerceta casa de la num`rul 21, at\t. Zidurile [i miezul lor actual. Voi trece peste timidit`]ile mele [i a[tept`rile altora. Cu alte cuvinte, am s` scriu cum m` taie capul. Singurul lucru, pe care simt nevoia s`-l explic, este motivul pentru care m-am apucat s` scriu acum, c\nd de la \nfiin]area Colegiului Noua

Europ` se \mplinesc nou` ani (2002). În societ`]ile dominate de sistemul zecimal, num`rul nou` \nseamn` mai a[teapt` pu]in s` se fac` zece. Dar, \n culturile vechi, nou` era un num`r cu virtu]i extraordinare, multiplu de trei [i, pentru om, m`sur` a gesta]iei, r`splata unei c`ut`ri [i cap`tul unui drum. La \ntrebarea ce fel de drum am \n vedere \n situa]ia de fa]`, voi r`spunde c` este vorba despre drumul dificil spre normalitate. Cine se uit` la sigla Colegiului Noua Europ` vede o leb`d` care zboar` peste nori. Habar n-am \n ce fel este interpretat` imaginea \n mod obi[nuit dar, pentru mine care am desenat-o, compil\nd cu Marina dintr-o enciclopedie de heraldic`, sigla \ncifreaz` urm`toarea poveste: Europa este undeva sub nori, nu se vede. Norii s\nt nori, \n cazul nostru sugereaz` c` leb`da are unele dificult`]i c\nd prive[te Europa printre ei. Trebuie s` cerceteze, s` se sileasc`. Pas`rea reprezint` un anumit tip de institu]ie, po]i s` te g\nde[ti la Wissenschaftskolleg, po]i s`-i zici Princeton sau Stanford. Despre stelele de deasupra e greu s` formulezi ceva precis, or fi ale Uniunii Europene, or fi, pur [i simplu, ni[te surse de lumin`!? Leb`da se afl` \n zbor de croazier`, e limpede c` n-are treab`. Din c\nd \n c\nd, scap` peste Europa un ou din care, atunci c\nd \l prinde cine trebuie [i \l cloce[te bine, se na[te o alt` leb`d`-institu]ie care nu-mi dau seama pe unde zboar` pentru c` n-o v`d \n imagine. Consult, ca s` m` aflu \n treab`, un dic]ionar de simboluri accesibil românului – Jean Chevalier [i Alain Gheerbrant. L-am citit pentru a afla

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

DOCUMENTE

am`nunte despre cifra 9. Acum, m` uit \n el s` v`d ce scrie despre leb`d`. Rezum. Cic` albul [i gra]ia au consacrat-o ca epifanie a luminii, o lumin` solar`, masculin`, fecundatoare. Grecii antici puneau leb`da \n rela]ie cu Apollo. De altfel, \nsu[i Zeus s-a preschimbat \n leb`d` pentru a se apropia de Leda, metamorfozat` [i ea \n g\sc`. Jung asociaz` radicalul sven cuv\ntului sanscrit svan, care \nseamn` fream`t, [i consider` c` leb`da, care c\nt` \n pragul mor]ii, exprim` \n planul mitului izomorfismul etimologic \ntre lumin` [i cuv\nt. La cel]i, lebedele s\nt figurate c\te dou`, fiecare ]in\nd de un cap`t barca \n care soarele c`l`tore[te pe cer. În alchimie, este emblema mercurului [i simbolizeaz` centrul mistic [i unirea contrariilor. Pentru virtu]ile sale deosebite, leb`da nu se m`n\nc`… Ei bine, tot din dic]ionar aflu c` leb`da na[te [i cloce[te oul lumii. Nu m` uit ce scrie la ou pentru c` lucrurile s\nt prea [tiute.

1 ian. 1994 – 30 sept. l994. Bursa const` \ntr-o indemniza]ie de 500 DM lunar [i implic` din partea dumneavoastr` obliga]ia de a prezenta la sf\r[it un studiu pe tema aleas` de dumneavoastr`. V` felicit [i v` invit pentru detalii la o discu]ie cu conducerea colegiului. Al dumneavoastr`, Andrei Ple[u Cu alte cuvinte, a[a am devenit bursiera unui colegiu despre care nu [tiam riguros nimic. Nimeni nu m` \mpiedica s` aflu, aveam de unde s` aflu dar, pe de-o parte, \mi lipse[te un anumit gen de curiozitate [i, pe de alt` parte, c\nd simt c` tr`iesc un miracol, nu-mi vine s`-l m`sor sau s`-l c\nt`resc. {i, la urma urmei, ce s` mai \ntreb [i ce s` mai aflu, din moment ce fusesem deja informat` c`, o dat` pe s`pt`m\n`, voi avea ocazia s` fiu pentru c\teva ore \ntr-un loc unde vor sta de vorb` Andrei Ple[u, Sorin Vieru, Dorel {andor, Horia Patapievici [i Nicolae Tana[oca. Faptul c` trebuia s` preg`tesc eu \ns`mi cinci interven]ii \mi d`dea fiori de disperare, dar privilegiul acestei experien]e trebuia pl`tit \ntr-un fel. În vremea aceea nu cuno[team bursa burselor din str`in`tate. Prin martie 1990, refuzasem una la Oxford. Atunci spusesem cui voia s` mi-o dea c` n-am timp de a[a ceva, c` munca noastr` de la muzeu e un fel de boal` care nu admite pauze [i, \n plus, s\nt prea b`tr\n` (aveam 43 de ani), s` trimit` \n Englitera oameni tineri. De fapt, m` cam \ngre]o[a frenezia cu care umblau românii din genera]ia mea dup` burse, \mi venea s` le strig, mai stai, domnule, pe acas`! La v\rsta ta, Iisus era mort de zece ani, nu te sperie g\ndul c` n-ai s` mai apuci s` faci nimica? At\ta timp n-ai putut s` faci nimic pentru c` ai fost \mpiedicat, prinde ultimul tren [i, m` scuza]i pentru cele ce urmeaz`, mai f` [i tu ceva pentru ]ara asta, vezi c` a ajuns \ntr-un hal f`r` de hal! {i chiar pentru oamenii tineri mi se p`rea p`gubitor s` plece exact c\nd \n România se petreceau lucruri at\t de interesante. Înt\lneam tot felul de juni care veneau de departe s` cerceteze ie[irea noastr` din comunism [i vedeam cum ai no[tri plecau m\nc\nd p`m\nt [i ape. Repet a[adar, nu [tiam nimic despre burse, c\t prime[te bursierul c\nd pleac` de acas`, de

Despre cum s-a n`scut oul numit Colegiul Noua Europ`, despre \nceputul \nceputului, l-am \ntrebat acum c\teva zile pe Andrei. Voiam s` aud chiar din gura lui cum a ajuns la Wissenschaftskolleg, \n l992. Îmi vine s` mor de r\s c\nd \mi amintesc cum am auzit pentru prima dat` despre Colegiu. Andrei Ple[u \ncetase s` fie ministru, am aflat c` a plecat \n Germania cu o burs` [i c` s-a \ntors. Într-o zi, Horia Bernea \mi zice: [tii c` Andrei a c\[tigat un premiu de 75.000 de m`rci? Exclam [i eu ]`r`ne[te, nenic`… {i poate c` vrei s` [tii ce face cu ei? Ce s` fac`, se pune pe cheltuit. Aiurea, inten]ioneaz` s` fondeze un fel de institut. Cu banii lui? E nebun! Discu]ia se purta la sf\r[itul lui l993, c\nd un gest de felul acesta era de neconceput. Dup` nou` ani, \n 2002, m-a[ mira la fel. M` mir [i apoi admir, cam asta ar fi ordinea. Printr-o adres` emis` de Colegiul Noua Europ` \n 14 decembrie l993, H.-R. Patapievici, Sorin Vieru, {erban Tana[oca, Dorel {andor [i cu mine am fost \ncuno[tin]a]i de urm`toarele: Îmi face o deosebit` pl`cere s` v` aduc la cuno[tin]` faptul c` a]i fost selectat de Consiliul {tiin]ific al proasp`t \nfiin]atului Colegiu Noua Europ` pentru o burs` de studiu \n perioada

DOCUMENTE

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 0 6

aceea suma pe care am primit-o, f`r` s` trebuiasc` s` plec, mi s-a p`rut uria[`. De fapt, ca s` am dreptul s` fiu acolo, s`pt`m\n` de s`pt`m\n`, timp de nou` luni, cred c` a[ fi fost \n stare s` [i pl`tesc. Cui m` va socoti exaltat` s\nt gata s`-i dau dreptate, ce n-a[ admite e s`-mi fie pus` la \ndoial` sinceritatea. {i am \nceput \nt\lnirile \n ianuarie l994. Aflasem, nu mai [tiu de unde, c` institutul din Budapesta primise din partea statului maghiar un splendid imobil vechi. La Bucure[ti, experien]a noastr` picaresc` m` umpluse de \nc\ntare. Str`mo[ii mei nomazi aromâni d`deau semne de \nc\ntare c\nd vedeau grupul nostru de bursieri, \mpreun` cu Andrei Ple[u [i to]i invita]ii \nt\lnindu-se prin sediile altora, \n mansarde [i gr`dini. În ce m` prive[te, am pre]uit \ntotdeauna situa]iile improvizate, con]inuturile care \[i caut` o form` [i m-am ferit de tot ce-i a[ezat. O institu]ie nu poate s` creasc` \n absen]a unei adrese, a[a cum un ou, ca s` se fac` mare, are nevoie de un cuib. Am asistat la nenum`rate discu]ii legate de sediu [i le-am uitat. Încerc s` recuperez c\te ceva.

de groaza unui posibil profesionist care vine [i le face o sigl` „cum se face“. Împreun` cu Marina am \nceput s` ciugulim elemente dintr-o enciclopedie de heraldic`, leb`da am luat-o dintr-un loc, norii din altul, stelele le-am pus de la noi. Xerografiam, t`iam, m`ream, mic[oram, pe urm` eu am scris \n român` [i englez` numele institu]iei [i am adunat totul \ntr-un cerc pentru care am pus la b`taie toat` nepriceperea pe care o am. Marina a decis s` foloseasc` pentru tip`riturile [i documentele NEC h\rtie gri.

A[a mi-am amintit de prima sigl` a Colegiului, uitasem de ea. N-ar fi trebuit s` uit, av\nd \n vedere faptul c` Horia Bernea o desenase sub ochii mei. Vorbeam, [i el, ca de obicei, desena ceva pe o bucat` de h\rtie. Ce faci acolo? O sigl` pentru Andrei. Am continuat s` vorbim verzi [i uscate [i, pe m`sur` ce vorbeam, pagina se umplea de \ngeri: lung`re]i [i dolofani, c\te unul, c\te doi, c\te trei… La un moment dat, a ales un grup de trei [i a zis, asta e! I-a decupat cu foarfeca din pagin` [i i-a xerografiat mic[or\nd desenul pu]in. Cotrob`ind \n arhiva NEC-ului, am g`sit \n dosarele primilor ani numeroase documente cu \ngerii lui Horia tip`ri]i cu albastru. În 1996, c\nd Colegiul se preg`tea s` participe la Conferin]a Centrelor de Excelen]` din Europa Central` [i de Est, s-a ivit necesitatea unei sigle pe care s` fie scris numele institu]iei. M` cheam` Marina [i zice: f`-o tu! M-am \ncumetat, mai mult

Dup` ce am tricotat sigla, \ntr-o zi Marina \mi strig`, help! Andrei pleac` la Budapesta, la Conferin]a Centrelor de Excelen]` [i este nevoie de un poster, vino s` facem unul cum n-o s` mai aib` nimeni. M` prev`d cu dou` foi de carton gri, gros de trei milimetri, utilizat \n mod obi[nuit de cizmari pentru bran]uri la pantofi. Ideea era ca materialitatea suportului s` ne deta[eze de pluton. Cenu[iu, rugos, sc\rbos, cartonul cred c` era de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, nici nu pot s` spun cum l-am ob]inut. Se uit` Marina [i zice c` e bine. Dar cum o s` care Andrei ceva a[a uria[? T`iem foaia \n trei [i articul`m \ntre ele buc`]ile cu balamale. „Piesa“ se pliaz` [i rezult` un fel de map` 50/60 cm. Lipim tot felul de explica]ii legate de istoria NEC-ului, scrise cuviincios la computer, printate pe h\rtie gri [i plastifiate. Lipim fotografii colorate. Ad`ug`m titluri scrise de m\n` ca la Muzeul }`ranului Român. C\nd m` apuc` pe mine timiditatea, \nnebune[te Marina [i invers. Cum-necum, este meritul lui Ple[u de-a fi avut curajul s` plece cu a[a ceva la sub]ioar`. La \ntoarcere, s\nt om, a[a c` l-am \ntrebat ce impresie a f`cut posterul. Îmi amintesc c` mi-a spus c` nu sem`na cu nimic [i c` asisten]a se aduna \n dreptul lui ca s` stea de vorb`. Adic`, \n locul unde erau prezentate toate posterele, cel al NECului crease o zon` prietenoas`. Îmi vine \n minte un text scris mai de mult de Andrei, \n care spune c`, atunci c\nd vrei s` te apropii de cineva, s` \ntorci \nspre el ce ai mai fragil. n

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

FRAGMENTE Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu

Evgheni]ii Zgomotele \n cas` cre[teau. Slugile alergau \nnebunite s` preg`teasc` salonul [i s` primeasc` musafirii. Cafelele [i dulce]urile erau a[ezate pe t`vi, narghilele preg`tite, lum\n`rile aprinse, vinurile aduse de prin pivni]e, bucatele clocoteau pe plitele din buc`t`rie. Cineva b`tu la u[a od`ii [i capul p`rintelui Nifon se strecur` prin cr`p`tura u[ii: – Cocoan` Catinco, Prea Sfin]ia Sa te cheam` \n salon s` stai fa]` cu dumnealui, b`rbatul dumitale Alecu B`l`ceanu. – {i d` ce s` stea fa]`, p`rin]ele? Ce-a f`cut? se o]`r\ Stanca. Spune-le c`-i bolnav` [i nu poate cobor\ d\n pat nici dac` vine chiar Prea Sf\ntul \n persoan`. Îi bolnav`, are friguri [i tremur` ca varga. Nu vezi, ce!… e[ti chior? – Io v`d c` st` p` divan [i nu \n pat [i parc` nu-i nici a[a bolnav`, \ndr`zni p`rintele. – {tii dumneata mai bine ca mine? Io-s aci la c`p`t\iul ei de dou` zile [i-i tot oblojesc sufletul [i-mi spui c` n-am dreptate? S`-]i fie ru[ine obrazului, p`rinte. Pleac` acu [i spune-le c` nu vine, porunci Stanca tr\ntind u[a \n nasul mesagerului nedorit. P`rintele Nifon plec` sp`[it [i povesti cele \nt\mplate. Abia se a[ez` pe pat c` alte b`t`i [i alt cap se \ntrez`ri prin cr`p`tura u[ii. – Cu dumneata ce-i, p`rinte Serafim? Ce, ]i-a r`mas printre din]i ceva coliv` de la moartea coanei mari [i-acu... – Limb` ascu]it` ai, Stanco. N-ai uitat \nt\mplarea aia d` d`mult? Eram [i io mai t\n`r, mai f`r` minte. – Cum s` uit, p`rin]ele, c` te-ai \mb`tat ca un porc [i-ai dat peste cap toat` slujba bietei coane mari d` n-a-n]eles nimeni nimic din bolboroselile dumitale. Ce vrei?

– Prea Sfin]ia Sa o cheam` p` dumneaei, cocoana Catinca Filipeasca, s` vie s` stea fa]` cu dumnealui, b`rbatul dumneaei, cinstitul boier Alecu B`l`ceanu, ca s` s` deslu[easc` lucru mai cu adev`r [i s` s` fac` dreptate. – Care dreptate, p`rinte? A dumitale, a Prea Sfin]iei Sale sau a boierului? – Stanco, cocoana vrea, nu vrea, trebuie s` vin`, c` d` nu, trimite boieru p` v`tafu cur]ii s-o ia p` sus. – S` vin`, dac` vrea s`-i cr`p capu cu iataganu, zise Stanca. Ce at\ta prigoneli, ce at\tea iscodeli [i pliroforii. Ieri s-a teorisit la Mitropolie, alt`dat` la dumnealui boieru Filipescu, acu aci chiar \n casa dumneaei. Ce at\ta dihonie? – P`i [i noi nu vrem d`c\t s` s` izbr`neasc` o dat` pricina [i s` plec`m p` la casele noastre c` mai avem [i al]i mujici p` cap, care a[teapt` d` diminea]a p\n` sear` p` scar` la Mitropolie, [i l`sar`m toate jos [i venir`m aci la dumneavoastr` c` ne chem` dumnealui, boieru B`l`ceanu. – Bine, bine, zi-le c` vine acu[i, s`-[i trag` sufletul [i vine. Catinca p`[i cu team` \n salon. L\ng` u[`, chiar la intrare, cu c`ciula \n m\ini, deslu[ise chipurile lui Ghi]` v`taful [i-al boierului Prejbeanu. Ce c`utau ace[tia \n cas`? Ce rol le d`duse Alecu \n comedia ce urma a se pune la cale? Dar Bica Mardagioica? Abia de vorbise cu ea odat` de mult. Nu pricepu nimic [i privi cu sfial` mai departe. Prea Sfin]ia Sa trona adunarea, de-a dreapta [i de-a st\nga erau a[eza]i p`rintele Serafim [i p`rintele Nifon. Lungi]i pe divanuri recunoscu mai \nt\i pe tat`-su, boierul Filipescu, [i pe mum`-sa, apoi pe Costache [i Marghioala

■ Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu (n. 1969) este autoarea volumelor În [alvari [i cu i[lic. Biseric`, sexualitate, c`s`torie [i divor] \n }ara Româneasc` a secolului al XVIII-lea, Editura Humanitas, 2004 [i Focul Amorului. Despre dragoste [i sexualitate \n societatea româneasc` (1750-1830), Editura Humanitas, 2006. A primit premiul pentru debut „Prometheus“ al revistei România literar` (2004), Premiul Funda]iei Na]ionale de {tiin]` [i Art` a Academiei Române (2005), premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (2005). Fragmentul de fa]` face parte din romanul Evgheni]ii, debutul \n proz` al autoarei, \n curs de apari]ie la Editura Humanitas, o poveste de iubire de la 1800 \n care sentimentele s\nt m`surate cu ocaua social` [i legal`.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

Greceanu, pe Grigore [i Zmaranda Ghica. Îl cùt` pe Alecu cu nelini[te, avea nevoie de chipul lui, pentru a-[i da seama ce s-ar putea \nt\mpla, avea nevoie s`-i citeasc` g\ndurile, s`-i vad` tr`s`turile fe]ei, pentru a [ti la ce se putea a[tepta. Îl z`ri ascuns \ntre Greceni [i Ghicule[ti [i nu-[i d`du seama de ce se a[ezase tocmai acolo. Îi citi \nver[unarea de pe chip, durerea din priviri, ura din ochi [i [tiu c` nu se putea a[tepta la mil` sau \n]elegere din partea lui. P`[i cu team` spre mijlocul salonului. – Da’ ]i-a trebuit ceva timp s` te hot`r`[ti p\n` a veni la noi, cocoan`, o apostrof` Prea Sfin]ia Sa. – M` iart`, Prea Luminate p`rinte. S\nt suferind` de c\teva zile [i cu greu m` pot ]ine pe picioare, \ncerc` Catinca, speriat`, s` se apere. Sim]i cum trupul n-o mai ascult` [i-ar fi fost gata s` se pr`bu[easc`, dar \[i reveni. P`m\ntul de s-ar fi deschis [i ar fi \nghi]it-o ar fi fost ultima [i singura dorin]`. Dar p`m\ntul nu se deschise, iar ea continua s` r`m\n` \n mijlocul odìi, sub privirile iscoditoare, dispre]uitoare, comp`timitoare ale celor din jur. – Iat`, fata mea, de ce te-am chemat, dumnealui, cinstitul boier Alecu B`l`ceanu, so]ul dumitale, mi-a dat mai zilele trecute o jalb` \n care zice dumnealui c` dumneata, fata mea, nu te-ai purtat cu cinste [i nu-i p`ze[ti casa [i neamul, ci c` umbli p` afar` \n voile inimii dumitale [i nu vrei s` [tii, sub nici un chip, d` dumnealui. Ce ai a r`spunde la toate acestea? – Eu, p`rinte, i-am fost supus` [i din cuv\ntul dumnealui n-am ie[it. Nu m` [tiu vinovat` cu nimic. – Cum, Catincu]o, acu nu [tii? Acu-mi e[ti supus`? C\nd umblai p` maidan cu Mihì]` Greceanu nu-mi mai erai supus`? {i-n cas` la curva aia de Anicu]a B`jescu ce-ai cùtat? ]ip` boieru sup`rat [i furios nevoie mare. – Boier B`l`ceanu, aici o judec`m p` nevasta dumitale [i nu p` fata mea [i, p\n` una alta, a dumitale umbl` p` maidan [i nu Anicu]a mea, s`ri coana Marghioala. – Marghioal`, Marghioal`, vorbe[ti d` parc` amorezu nevesti-mii ar fi un turc [i nu feciorul dumitale. S` v` fie ru[ine obrazului c` mi-a]i stricat casa [i-acu, tot voi cu preten]ii. – Alecule, dac` [tiai s-o st`p\ne[ti, acu era \n pat cu dumneata [i nu cu feciorul meu, s`ri ca ars Costache Greceanu. – Dumneata d` ce nu l-ai st`p\nit p’al dumitale? D` ce nu te-ai \ngrijit s` nu s` lege d` casele

boierilor \nsura]i? L-ai trimis \n strìn`t`]uri s` s`-ntoarc` un depravat cu obiceiuri [i n`ravuri necuviincioase? S` nu mai [tie ce e aia cinste [i demnitate? Un pezevenghe [i-un fecior d` curv`, asta-i! – Ai grij` ce spui! Marghioala-i aci [i, dac`-l faci p` Mihì]` fecior d` curv`, o faci p` m`-sa curv`, se \nfierb\nt` Costache. – Ho… oameni buni, s\ntem aici s` deslu[im lucrurile [i s` c`t`m cale de \mp`care, nu s` ne cert`m, interveni mitropolitul. Spune dumneata, cocoan` Catinco, ce ai a r`spunde la toate cele zise de dumnealui, boieru Alecu? – Nu [tiu nimic p`rinte. Altceva n-am a r`spunde, se ap`r` f`r` vlag` Catinca. – Dumneata, boier B`l`ceanu, ai dovezi? P` ce te-ncredin]ezi atunci c\nd spui c` muierea dumitale curv`s`re[te cu dumnealui, boier Greceanu. C` a[a, numai cu gura, nu s` poate ]ine \n seam`. Poate or fi doar p`reri de-ale dumitale, poate ni[te fandasii a[a, ce trec prin capetele casnicilor, mai ales c` ai muiere t\n`r` [i frumoas`. – Am, Prea Sfin]ia Ta, cum a[ putea s` nu am. C` am l`sat-o s` umble la [osea mai \n toate zilele [i dumneaei s` \nt\lnea cu Greceanu. Au v`zut-o to]i boierii, prieteni de-ai mei, obraze de cinste [i pot depune m`rturie c` era cu Mihalache l\ng` ea, [i la Her`strù, [i la B`neasa, numai ei doi. – {i ce f`ceau, boier B`l`ceanu? S` nu-mi spui acu c` de fa]` a[a... cu toat` lumea, \n poblic`, s` pupau sau c` o c`ta p` sub rochie? \ntreb`, z\mbind rùt`cios mitropolitul. – Nu, Prea Sfinte, dar erau \mpreun`. Ce, asta nu-i dovad`? – Au f`cut vreun gest necuviincios, vreo \nclinare, ceva care s` te pun` p` g\nduri, ceva care s` nu s` cad`? continu` mitropolitul. – Nu, Prea Sfinte, ba dimpotriv` au mers al`turi [i doar s-au vorovit. – Asta nu-i m`rturie vrednic` de crezare. Ai altceva? – Mai am, p`rinte, [i altele: mai \nt\i p` Ghi]` v`tafu care de mai bine d` un an st` p` urmele cocoanei [i poate s` depun` m`rturie d` toate umbletele ei, apoi p` dumnealui logof`tu Prejbeanu, p` Bica Mardagioaica [i chiar p` Stanca, ]iganca ce-mi ]ine casa. Dup` cum vezi, Prea Sfinte p`rinte, io m-am \ncredin]at c` toate ale mele b`nuieli nu s\nt a[a... numai p` zvonuri [i vedenii, ci p` fapte. Or, io-s d` cinste [i d` neam ales [i pentru nimic \n lume nu pot suferi ru[inea oamenilor.

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

FRAGMENTE

– {i ]i-ai adus m`rturiile, boierule? Adu-i aci d` fa]` s` vedem ce are fiecare de spus. În sal` intr` mai \nt\i Ghi]` v`tafu, apoi logof`tu Prejbeanu [i Bica Mardagioaica. Vizibili cople[i]i de misiunea ce li se \ncredin]ase, m`rturiile se aliniar`, cu capetele plecate, \naintea Prea Sfin]iei Sale. Ghi]` se chinuia s` stea drept, dar picioarele nu prea \l ascultau [i se leg`na c\nd pe unul, c\nd pe cel`lalt, tremura tot [i tare [i-ar fi dorit s` fug` c\t mai degrab` de acolo. Începuse deja s` transpire, i se umeziser` palmele, i se uscase gura, dac` \n clipa aceea ar fi ridicat un pic vocea, boierul s-ar fi pr`bu[it [i cu greu s-ar mai fi ridicat. Prejbeanu era ceva mai sigur, dar nici el nu se prea sim]ea \n apele sale. Doar Bica n-avea nici o treab`, ba s-ar fi putut zice c` era \n largul ei [i privea curioas` \n jur, ochind candelabrele [i oglinzile a[ezate pe pere]i, hainele cucoanelor [i paftalele boierilor. – {ti]i de ce v` afla]i aici? \ntreb` p`rintele Serafim. – Bine\n]eles c` [tim. C` ne-a chemat boieru, d-aia! exclam` Bica. – {i d` ce v-a chemat boieru? – S`-i spunem d` [tim d` umbletele cocoanei, continu` aceea[i Bica. – Ave]i grij` c` m`rturia voastr` s` face sub blestemul Prea Sfin]iei Sale [i ve]i jura p` Sf\nta Evanghelie c` tot ceea ce ve]i m`rturisi este adev`rul [i numai adev`rul. C` de nu, focul Iadului v` va \nghi]i, iar sufletele voastre nu vor putrezi [i nu vor fi niciodat` primite la Judecata de Apoi. De ve]i spune minciuni, Biserica nu v` va mai primi \n s\nul ei [i nici un preot nu va mai c`lca \n casele voastre, nici la Sf\nta Precistanie nu ve]i fi primi]i, nici duhovnicul nu va mai asculta spovedania voastr`. M`rturia trebuie f`cut` cu frica lui Dumnezeu [i f`r` prite[ug sau voie vegheat`, cu sufletul curat [i inima deschis`. Ve]i fi blestema]i [i pedepsi]i, iar blestemul se va abate asupra caselor voastre p\n` la cel mai nevinovat. Praful [i pulberea se vor alege de avutul vostru, bubele [i bolile se vor abate asupra trupurilor voastre. Groaznicele vorbe ale p`rintelui Serafim \i sperie, nelini[tea se a[ternu pe chipurile lor, \ndoiala \ncepuse deja s` le road` sufletele, se codeau, vroiau s` dea \napoi [i, de s-ar mai fi putut, ar fi plecat de acolo, c\t mai repede, cu picioarele la spinare. Privirile severe ale boierului Alecu \i oprir` pe loc. – Io… m`rturisesc, Prea Sfin]ia Ta, \ndr`zni Ghi]`, da’ io blestem nu primesc. Io spun ce [tiu, da’ nu primesc blestem c` io am cas` [i copii [i m`

tem pentru sufletul mieu. – Bine, Ghi]`, spune ce ai d` spus. – P` mine m-a pus boieru s` am grij` d` coni]a, adic` unde mergea coni]a s` fiu [i eu [-apoi s`-i spui tot. – Ai f`cut tu asta, Alecule, se revolt` Catinca. P\rlitul de Ghi]` m-a urm`rit ca pe un t\lhar, zi [i noapte, la [osea? – Era dreptul mieu, c`ci \mi e[ti muiere [i am dreptul s` [tiu p` unde \mi umbli. – Dar bine, Alecule, puteai s` m` \ntrebi, puteai s` m` \nso]e[ti, puteai s` afli de la mine, nu s` te \ncredin]ezi pe pove[tile unui opincar?! – Nu v` fie cu sup`rare, coni]`, c` io n-am f`cut d`c\t ce mi-a zis boieru. M-am tot plimbat p` uli]` dup` mata, apoi p`-n Her`str`u. Da’ nu prea m` puteam ]ine dup` matale [i-atunci m-a[ezam la umbr` [i-i tr`geam c\t-un pui d` somn [i c\nd s`-nsera veneam acas` [i-i ziceam boierului c` cocoana s-a plimbat p\n` i s-au rupt condurii d\n picere. C` altceva ce era s` spun?

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

– Zi, Ghi]`, zi [i c\nd ai v`zut-o p` Catincu]a \n butca lu’ Mihalache? Nu mi-ai zis tu asta? – P`i dac` dumneata m` \ntrebai, boierule?! Io am v`zut p` cona[u \ntr-o sear` la [osea, d` era singur sau cu cocoana Catinca, io nu pot spune, c` cu ochii l-am v`zut doar p` cona[u, nu [i p` coni]a, [i, d` era ascuns` \n tr`sur`, io n-am d` unde [ti. Io numa at\ta [tiu [i numa at\ta pot s` m`rturisesc. – De mare folos ne-ai fost, Ghi]`, aistea s\nt basne [i nu lucruri p` care s` se \ntemeieze judecata, zise p`rintele Nifon. – {i tu, logof`t Prejbeanu, ce ai a spune? se \ndrept` p`rintele Serafim c`tre cel`lalt martor. – Io cu ochii mei am v`zut-o \ntr-o sear` p` dumneaei, cocoana Catinca, cum ie[ea d\n curte d` la Anicu]a B`jescu. {i cum podu era cam str\mt, n-au mai vrut caii s` trag` [i-au intrat direct \n [an]. Noroi mare... cocoana s-a dat jos d\n butc` c` nu s` putea urni tr`sura, c`zuse un cal chiar cu picerele d\n fa]` \ntre podinile uli]ii [i s`-n]epeniser` acolo. Era a[a... p` la sf\r[it d` noiembrie. {i-o ploaie... [i-un v\nt... d` nici un c\ne n-ai fi scos p` uli]`. – {i dumneata ce c`tai \n uli]` [i mai ales \n fa]a casei B`je[tilor c`, din c\te [tiu, cu locuin]a e[ti \n O]etari? \l apostrof` p`rintele Nifon. – Ce c`tam io acolo? P`i dracu mai [tie ce c`tam, Prea Sfin]ia Ta, Doamne iart`-m`. Poate

veneam d` p` la vro \ntrunire d` la Curte sau poate fusesem la vecernie. A.... mi-adusei aminte, bùsem d` cu sear` cu ni[te tovar`[i de-ai mei la c\rciuma Stanii, care-i chiar p` col] cu casa B`je[tilor. {i a[a, p` la 12 ceasuri din noapte, ie[ii s`-mi fac trebuin]ele firii \n spatele c\rciumii [i deodat` v`d o lumin`, a[a ca o f`clie, [i-o cocoan` cu rochia ridicat` s` \ndrepta prin noroi c`tre caret`. M` uitai mai bine [i... – Ori te pi[ai, ori te uitai dup` cocoan`, hot`r`[te-te? – Io, Prea Sfinte, cred c` m` uitam dup` cocoan`, c` m` \ntrebam io \n mintea mea asta proast`, ce dracu cat` o muiere la miezul nop]ii p\n noroiu d\n uli]a Brezoianului, f`r` masalale, f`r` tr`sur` [i singur` singuric`, f`r` team` d` t\lhari. C` mi-am dat io seama c` nu-i muiere d` ob[te sau d-a proast`. Chiar \mi trecuse p\n minte c` n-ar fi rù s-o t`v`lesc pu]in. De... eram beat, floar]`, abia d` m` puteam ]ine p` picere, c` bùsem cu unu, Dumitru bogasieru [i cu Grigore m`celaru [i cu Zguri armeanu [i, uite a[a, d`-i cu vin, d`-i cu rachiu [i iar cu vin [i iar cu rachiu, d` ce era p\n capu meu... nici io nu mai [tiu. C` io n-am vrut s` beau, da’ zicea Dumitru bogasieru c` f`cuse un ali[veri[ d` s` moar` to]i du[manii lui [i-atunci a dat d` bùt la to]i. Cum era s` nu beau, tocma io

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6

FRAGMENTE

care-i s\nt tovar`[ d` afaceri? Nu s` putea... – P\n` acum n-am \n]eles nimic, dec\t c` erai beat. {i ce leg`tur` are cocoana v`zut` d` tine cu p\r\ta? – Are, cum s` n-aib`, c` era chiar dumneaei? Am v`zut io a[a dintr-o ochire c` numai dumneaei putea s` fie? – {i cu ce era \mbr`cat` cocoana, dac` spui c-ai v`zut-o? Cum po]i s` ne \ncredin]ezi c` era chiar dumneaei [i nu altcineva? – Nu luai seama la haine. I-am v`zut \ns` dintr-o ochire p`rul negru [i ochii alba[tri [i \n toat` politia muiere cu ochii ca ai dumneaei nu se afl`. – Parc` spuneai c` era \ntuneric [i v\nt [i ploaie. Cum ai reu[it s` vezi totu[i lucruri at\t d` m`runte [i s` nu [tii ce culoare avea giubeaua? \l cercet` p`rintele Serafim. – Io am ochi d` vultur [i ]iu minte tot. Îi d` ajuns o dat` [i totul r`m\ne \n t`rt`cu]`, iar cu ochii cocoanei Catinca m-am tot \nt\lnit p\n salona[ele dumneaei, a[a c` n-aveam cum s`-i uit. Totu[i, mai e o muiere cu ochii a[a d` frumo[i ca ai dumneaei [i atunci m-am tot \ntrebat dac` nu cumva era Safta c\rcium`reasa. Îndoiala asta m-a tot m`cinat vreo dou`, trei zile. – {i-ai aflat r`spunsul? – Acu c\nd toate s` leag`, zic io c` era dumneaei, cocoana Catinca, c` ce era s` caute Safta la Anicu]a B`jescu? Nu crezi, Prea Sfinte, c` a[a trebe s` fie? – Nu conteaz` ce cred io, ci ce este adev`r din ce-mi spui [i, dup` c\te v`d, erai mai mult beat \n noaptea cu pricina [i m`rturia dumitale nu ne este de nici un folos. Sper c` tu, muiere, ne vei aduce mai multe l`muriri, zise mitropolitul \ndrept\ndu-se spre Bica Mardagioaica. – P`i... s` tot fi fost \n C\[legi, \ncepu Bica, la vreo opt ceasuri din noapte. Io plecasem d` la pr`v`lie [i m` duceam c`tre cas`. Obosit`... moart`... cu oasele... d` abia mai puteam s`-mi t\r`sc picerele, \n spate boccelu]a cu ceva firimituri p`ntru copila[ii miei, c` st`p\nu, c\nd \i \n toane bune, m` mai las` s` adun d` p`n buc`t`rie resturile s` duc la copila[i, c` b`rbatu meu... \i fruntea be]ivilor [i nu s`-ngrije[te d` chiverniseala casei. A b`ut [i sc\ndurile d` la pat, iar mai ieri a v\ndut [i lada ce-o mai aveam d` z`stre. {i... – Femeie, [tii de ce te-am chemat? M`rturise[te dac` ai ceva de spus [i nu bate c\mpii, \i strig` mitropolitul iritat. – {i cum spusei, Prea Sfin]ia Ta, \[i relu`

nestingherit` Bica povestea, ajunsei p` maidan, `la d` s` \ntinde \ntre mahalaua F\nt\na Boului [i mahalaua Cre]ulescu. C` d` obicei o tai direct spre mahalaua Col]ei, da’ acu \mi d`duse st`p\nu ni[te icre [i-un chil d` rachiu d\n `la bun s` le las stare]ului d` la Mihai Vod` c` cic`-i era dator pentru o fe[tanie ce i-o f`cuse mai deun`zi \n cas`, c\nd era m`-sa bolnav` d` lingoare [i tr`gea s` moar`. Limbuta aia d` Lina zicea c` d` fapt a \ncercat nor`-sa s-o otr`veasc` c` s` s`turase d` gura ei spurcat` [i d` oc`rile ce le tot \mpr`[tie scroafa b`tr\n` ce nici d-a dracu nu vrea s` dea ortu popii. A[` c` cu fe[tanie sau f`r` fe[tanie, baba s` puse p` picere [i fi-su, de bucurie, m` trimise p` mine s`... – Muiere, iar ba]i c\mpii, \i readuse aminte mitropolitul. – Iat`-m` p` maidan. Întuneric, \ntuneric, b`legar [i noroi la tot pasu, ni[te c\ini scormoneau \n gunoiul ce-l aruncase m`celaru Panait, c` `sta d` [i-i pitac d` la agie s` nu mai arunce nimeni resturile d` la animalele t`iate p` maidan, \l doare-n cur. Putoare... d` s`-]i mute nasu. C\inii [i vagabonzii s` b`teau ca chiorii s-adune r`m`[i]ele... – Muiere, \nc` o vorb` aiurea [i te dau afar`! Ai \n]eles? – Prea Sfin]ia Ta, trebe s` spui c`, altfel, dac` nu spui, nu-mi aduc aminte. A[a mi-aduc io aminte, spuind... – Bine. D`-i \nainte! – {i m` g\ndeam io, a[a \n timp ce mergeam c`tre Mihai Vod`, c` iar`[i ajung acas` [i iar`[i dau peste Ni]u al meu dormind, beat mort p` prisp`, `ia mici fl`m\nzi, foc \n vatr` nu-i [i uitasem d` cu sear` s` pun la p`strare ni[te c`rbuni, iar trebuia s` merg la vecina Mari]a s`-i cer, iar`[i m-ar fi ciupit b`rba-su d` cur, c` a[a avea prostu n`rav. S`-i spui Mari]ei, s` nu-i spui? Sau mai bine s` m` spovedesc duhovnicului popa Dumitru d` la biserica din mahala? Vai ce via]`! {i... – Mai r`pede femeie, c` dac` \]i aminte[ti aici toat` via]a, ne-apuc` Boboteaza [i nu sf\r[im, o \ncuraj` p`rintele Serafim. – {i g\ndind a[a – \[i relu` Bica povestea – m` trezii nas \n nas c-o butc` tras` tocma acolo p` maidan sub un copaciu m`ricel. Acu io nu prea [tiu dac` era sub stejarul al` b`tr\n sau pu]in mai la st\nga sub teiul lu’ nea Grigore, c` cum v` spusei era tare \ntuneric, nici o stea p` cer, d` parc` le m\ncase v\rcolacii p` toate. – Ce mai conteaz`, femeie, unde era? Ai v`zut butca? Dar pe cei care erau \n co[ i-ai v`zut?

De aceea[i autoare

FRAGMENTE

– Nu v` spusei c` era \ntuneric? Chiar m` \ntrebam io, a[a singur`, ce o mai vrea [i Dumnezeu `sta d` nu d` nici m`car o raz` d` lumin` la un cre[tin p` un drum d` sear`? – Las`-ne cu \ntreb`rile tale. Dac` n-ai v`zut nimic \n co[ atunci ce rost are toat` vorb`ria ta? – N-am v`zut nimic \n co[ c` era noapte [i-apoi nici n-aveam cum, c` era \nchis [i cu ochiurile acoperite. Da’ p` capr` nu era altu dec\t Ioni]`, sluga dumnealui, boieru Mihalache. Cum era s` nu-l cunosc c` s-a ]inut o vreme d` fata mea a mare, d` Licsandra, [i era mai \n toate zilele p` prispa casei? A[a c`, de cum l-am v`zut, i-am strigat: „Aha, fecior d` curv` ce-mi e[ti, iat`-te!“. {i-am s`rit s`-i trag la ghionturi. Cum altfel? C` dup` ce a purtat-o p` Licsandra cu m`gliseli [i vicle[uguri, s-a r`zg\ndit [i intrase-n vorb` cu U]a, fata vecinei Mari]a, [i... – Dac` nu mai ai altceva s` ne spui, aceast` m`rturie nu poate fi primit`. – Ba mai am, p`rinte, c` atunci c\nd l-am luat la ghionturi p` Ioni]`, `sta fricos a \nceput s` strige: „S`ri, cona[ule, c` m` omoar` nebuna!“. Adic` io, nebun`? Adic` io cu ponos [i tot eu cu ocara? Am luat un bolovan d` jos, [i io m` \ntreb acu cum l-am g`sit a[a r`pede c` cum v` spusei \ntuneric... \ntuneric... dar se vede ajutor de la Dumnezeu, c` Cel de Sus le vede pe toate, [i era c\t p-aci s`-i cr`p capu. Noroc c-a ie[it cona[u Mihalache. Cu ochii mei l-am v`zut. Jur p` sufletul meu [i p` via]a copiilor miei c` l-am v`zut. {i c\nd a aflat d` ispr`vile t\lharului mi-a zis s` vin la curte c` s` milostive[te dumnealui d` s`r`cia Licsandrei [i-i d` d` poman` ceva[i s` s` m`rite cu cine o da Dumnezeu, dac` pezevenghiu nu vrea s-o mai ia dup` ce-a am`git-o

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6 cu f`g`duieli d` cununie. – {-ai fost la curte? – N-am mai ajuns, p`rinte, c` luat` cu trebi, cu copii mul]i, am am\nat, c` azi, c` m\ine. În estimp Licsandra [i-a g`sit p` altu [i-acu la sfin]ii Arhangheli f`cur`m [i logodna cu ierologhie [i ce era s` m` mai duc. – Ce ai a r`spunde, boier Greceanu, la cele zise de aceast` femeie? – Io, Prea Sfin]ia Ta, nimic. N-o cunosc [i n-am vorbit niciodat` cu ea. Poate Mihì]`, r`spunse Costache Greceanu. C\t despre umbletele lui Ioni]`... le [tia toat` politia Bucure[tiului, a[a c` nu-i era greu s` scorneasc` o astfel de poveste. P` la curtea noastr` s-au tot perindat femei care mai d` care, toate cu j`lbi [i pl\ngeri. Una veni cu copilu, cic` s` ne arate c` dup` tipos e Ioni]` gol. Da’ acu dac` Ioni]` muri, toate astea nu mai au nici un rost. – Îi mort? se cutremur` Bica. S`r`cu]u, [i era bìat bun, cam slobod la gur`, totu[i mare t\lhar... – Femeie, mai ai altceva a spune? – Io at\ta am avut d` zis [i dac` dumnealui boieru m-a chemat, io am venit, zise Bica. – Boier B`l`ceanu, s-o auzim [i p` Stanca, c` p\n` acu nu reu[ir`m s` facem lumin`, ci mai rù ne \ncurcar`m, conchise mitropolitul. – Ce s` spun, P`rinte? se repezi Stanca. – {tii c` te afli sub blestem [i trebuie s` m`rturise[ti drept tot ce [tii? zise Serafim. – Sub blestem ar trebui s` te afli dumneata, p`rinte Serafim, c` mai multe p`cate ai dumneata dec\t aceast` copil` nevinovat` ce v-a]i g`sit cu to]ii s-o judeca]i. S` v` fie ru[ine [i s` v` teme]i de judecata Celui de Sus care vede [i nu iart`. – Femeie, nu e[ti aici s` dai sf`tuiri. R`spunzi numai la ce vei fi \ntrebat`, p`rerile dumitale nu ne intereseaz`, se o]`r\ mitropolitul, sup`rat de \ndr`zneala Stancì. – Io n-am nimic s` v` spun dec\t at\t: dumneata, boierule, slujesc \n casa asta de zece ani [i, slav` Domnului, n-am gre[it niciodat`, mi-am f`cut slujba [i-am trudit zi [i noapte, ]i-am ]inut casa [i-am alergat de numai oasele mele b`tr\ne ar putea s` povesteasc`. Am crezut c` ai dragoste pentru Catincu]a mea, am crezut c` vei avea grij` de ea ca de ochii dumitale din cap, m-am l`sat am`git` d` vorbele dumitale mieroase [i d` grijile dumitale pref`cute. V`d c` doar evghenia dumitale conteaz` [i gura lumii, c` orgoliul e mai mare dec\t via]a unui om, c` b\rfele mahalalei s\nt mai importante dec\t sufletul [i inima unei copile, c` v-a]i aliat to]i boierii

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6 b`tr\ni [i pro[ti s` \nfiera]i ceea ce [i voi a]i f`cut \n tinere]e. Aceea[i b\rf`, care v` desparte [i v` ucide azi, a f`cut acela[i lucru la timpul vostru. Nici unul dintre voi nu are con[tiin]a curat` [i-mp`cat`. Nici unul dintre voi nu poate spune c` n-a gre[it niciodat` [i c` acum e curat ca lacrima, capabil s` os\ndeasc` cu inima deschis`. Chiar [i dumneata, Prea Sfin]ia Ta, ]i s-a dus buhul c` te-nfrup]i cu c`rnuri \n zile de post [i cu vinuri d` Fran]ia \n loc d` \mp`rt`[anie, c\t despre dumneata, p`rinte Serafim, nu-i nevoie s` spui c` umbli cu Florica, buc`t`reasa de la Radu Vod` p` care cic` o ]ii ca sp`l`toreas`, da’]i neteze[te patu \n fiecare noapte. P` dumneata, p`rinte Nifon, te [tiu mai pu]in, da’ nu cred c` e[ti u[` d` biseric`, cat` \n str`fundul inimii dumitale [i ru[ineaz`-te de ceea ce vei g`si. C\t despre pro[tii p` care i-aduser`]i ca m`rturii, n-am ce zice. V` \ncredin]a]i p` spusele unui ]igan, tem`tor d` st`p\nul lui, cu frica-n s\n, dac` nu va spune ce a fost \nv`]at s` spun`, care habar n-are dac` a v`zut sau a auzit, dac` era coni]a sau oricare alt` cucoan`, care nu [tie nici cum \l cheam` cu adev`rat, dac` ]ipi un pic mai tare la el, p` lingu[itorul d` logof`t Preajbeanu care ar m`rturisi orice [i-ar vinde-o [i p` m`-sa numai s` intre p` sub pielea boierului c` doar, doar o c\[tiga vreo slujb` mai bun` [i p` minciunile Mardagioaicei, cunoscut` \n toat` mahalaua c` umbl` d` colo p\n` colo s` sparg` toate

FRAGMENTE casele, s` pun` paie p` foc, care vede fum \nainte de a se face foc [i g\lceav` chiar \nainte de a izbucni, care nu trìe[te dec\t ca s` dezbine [i n-are alt` treab` dec\t b\rfa [i minciuna. E p\inea ei zilnic`, din asta trìe[te. ~[tia v` s\nt m`rturiile, astea v` s\nt faptele? Halal s` v` fie, halal mascarad`, halal judecat`. S` v` fie ru[ine [i mai ales dumitale, boier Filipescu, c` te [tiu om cu scaun la cap, da’ v`d c`-]i la[i copila c`lcat` \n picere d` ni[te n`rozi. Îi la[i s`-]i batjocoreasc` casa [i s\ngele dumitale numai ca s`-i faci p` plac ginerelui dumitale ce i-a m\ncat creierii nebunia geloziei [i fumurile evgheniei dumisale. – Cum \ndr`zne[ti, femeie, s` te obr`znice[ti \ntr-at\t? Cum \ndr`zne[ti s` arunci cu oc`ri la adresa p`rin]ilor clerici? Nu te temi d` pedeapsa cea mare ce va c`dea asupra ta? strig` mitropolitul ofensat c` primea lec]ii de la o femeie, ba mai mult, de la o ]iganc`. – Nu m` tem dec\t de bunul Dumnezeu [i de prostia oamenilor, Prea Sfin]ia Ta. Dac` Dumnezeu e bun [i drept [i are grij` de noi to]i, prostia n-alege [i-i mai crud` dec\t orice alt rù p` lumea asta. – Boier B`l`cene, m`rturiile dumitale nu prea te-au ajutat. Dup` cum stau lucrurile cred c` ar trebui s` ui]i toate cele trecute [i s` te \mpaci \n unire cu dragoste cu jup\neasa dumitale, c`... ■

CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

O evocare Habar n-am dac` Geo Dumitrescu a fost dintotdeauna un tip cam c\rcota[, \nclinat spre avari]ie, b`nuitor [i destul de mizantrop, dar atunci c\nd l-am cunoscut eu, \n iarna lui ’95, destul de probabil era cum spusei mai sus. Scuza]i-mi perfectul simplu, dar de trei s`pt`m\ni am \n cas` ni[te zugravi de pe l\ng` R\mnicu-V\lcea, [i tot ascult\ndu-i cum vorbesc mi-am amintit de copil`ria petrecut` la Craiova. Dar s` ne \ntoarcem la oile noastre, adic` la Geo Dumitrescu. Poetul avea destule motive s` fie a[a cum l-am descris. Cu toate c` pl`tise un tribut generos „proletcultismului“, \n 1954 fusese exclus din partid, pentru a fi reprimit de abia \n 1963. Timp de aproape zece ani, se descurcase cu munci marginale, pe la Urzica [i Cartea Rus`. Pe romanul lui Ivasiuc, Cunoa[tere de noapte, ap`rut \n 1969, [i care apar]inuse poetului, am g`sit urm`toarea \nsemnare: „Cartea are la baz` relatarea lui G.D. despre excluderea sa din partid, f`r` [tirea celui \n cauz` – \n carte: personajul Dumitrescu G.“. C\nd l-am cunoscut, nu-i mergea tocmai bine. Suferea de vreo zece ani de un cancer la laringe [i din cauza citostaticelor avea sistemul imunitar f`cut praf. A[a c` orice r`ceal` banal` l-ar fi dus direct la groap`. Din cauza asta nu ie[ea din cas` [i primea foarte rar vizitatori. {i pentru ca totul s` fie perfect, Partidul \i demolase casa de vacan]` de la Otopeni, asta pe la \nceputul anilor ’80, iar \n ’95, c\nd l-am cunoscut, primise un ordin de evacuare din casa \n care locuia. Apelase la Varujan Vosganian, care era deputat, s`-l ajute s` primeasc` o locuin]` de la Prim`rie. Varujan l-a vizitat [i m-a luat [i pe mine cu el. Poetul auzise de mine, dar cum avea altele pe cap, nu [i-a b`tut capul cu un prozator care nici cancer nu avea, [i nici nu era evacuat din cas`. S-a \nviorat pu]in c\nd i-am cerut un autograf pe volumul Libertatea de a trage cu pu[ca, pe care \l consideram debutul lui. A sur\s [i

D I L E M AT E C A ● A U G U S T 2 0 0 6 a dat din cap c` nu. Debutase \n octombrie 1941 cu volumul Aritmetic` [i semnat Felix Anadam. O carte rar`, ap`rut` \n numai 300 de exemplare, care, din cauz` c` \ncepuse r`zboiul, fusese slab difuzat`. Majoritatea exemplarelor se aflau \n posesia autorului. Ne-a oferit c\te un exemplar mie [i lui Varujan. Pe al meu a scris: „Domnului {tefan Agopian, aceste p`cate ale tinere]ii, Cu toat` dragostea, Geo Dumitresc, ianuarie ’95“, iar pe Libertatea... a pus urm`toarea dedica]ie: „Lui {tefan Agopian, aceste moa[te «ilustre», exhumate \n cinstea unei \nt\lniri mult \nt\rziate, Geo Dumitresc.“ Varujan i-a promis tot ajutorul \n leg`tur` cu casa, iar eu m-am oferit s` scriu la Ca]avencu, unde lucram, ca s`-i sensibilizez pu]in pe cei de la Prim`rie. Am scris [i asta l-a f`cut s` aib` \ncredere \n mine, dar p\n` la urm` s-a dovedit c` nu destul`. Dup` c\teva luni de la prima \nt\lnire m-a sunat s` m` roage s`-i evaluez c\teva monede. Auzise c` s\nt numismat [i \[i dorea p`rerea unui specialist. L-am vizitat din nou dar, din p`cate, mondele nu aveau nici o valoare. Auzind asta, m-a rugat s` i le v\nd, ca s` nu-[i mai bat` capul cu ele c\nd s-o muta. Am luat monedele, [i banale, [i obosite, [i norocul meu a fost c` n-am avut cui s` le v\nd, deoarece dup` vreo s`pt`m\n` m-a sunat iar [i mi-a spus c` a aflat din surs` sigur` c` monedele s\nt inestimabile [i c` nu cumva s` le v\nd. {i s` i le aduc c\t se poate de repede \napoi. I le-am dus \napoi, dar p\n` am apucat s` o fac, m-a sunat zilnic, ca nu cumva s` le fac pierdute. Cu toate c` \l durea inima de c\te ori se desp`r]ea de un obiect, ceva a reu[it totu[i s` v\nd`: toat` bùtura din pivni]`. Nu era bùtor, dar \n decursul anilor str\nsese cantit`]i considerabile de bùtur`, de la whisky la ]uic` trezit`, p`strat` \n damigene cu dop de cocean de porumb. Ce se mai putea bea a cump`rat poetul Eugen Suciu, care mi-a povestit c` Geo Dumitrescu s-a desp`r]it de mica lui avere cu lacrimi \n ochi. A murit la 84 de ani, \n 2004. O vreme, de lucrurile lui a avut grij` fratele sù, dar anul trecut a murit [i acesta. Fiul lui, nepotul lui Geo Dumitrescu, s-a hot`r\t s` scape de troacele mo[tenite, care mai mult \l \ncurcau. Primul lucru pe care l-a f`cut a fost s` v\nd`, pe mai nimic, c`r]ile. Dintr-o \nt\mplare, am descoperit c\teva \ntr-un anticariat [i le-am cump`rat.