DIlemateca41low

100 PAGINI ● 7 LEI

octombrie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 41 ● octombrie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

DOSAR

Lectura feminin` \n imagini FRAGMENTE Nick Cave Moartea lui Bunny Munro

INTERVIU

DILEMATECA

Andrei Oi[teanu

SUMAR

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

INTERVIU

INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-10

58-66 Andrei Oi[teanu:

„Îmi aleg subiecte pu]in sau inadecvat tratate“

DOSAR PROFIL

14-23 Alexandru Ofrim

Lectura feminin` \n imagini

68-73 Lorenzo Menoud, serial poet

ANCHET~

RECENZII 26-37 Literatur`: Gabriela Gheorghi[or,

38 39 40 41 42 43 44 45 46

Lumini]a Corneanu, Paul Cernat, Adriana Stan, Alexandru Matei, Codrin Liviu Cu]itaru, Alexandru Budac, {tefania Mihalache, Cosmin Borza, Elena Cra[ovan, Gabriela Gl`van, Nadine Vl`descu SF: Michael Haulic` Politologie: Bogdan Barbu Spiritualitate: Mihail Neam]u Istorie: Adrian Cioroianu Eseu: Bogdan Murgescu Mentalit`]i: Alexandru Ofrim Psihologie: Victor Popescu Arte: Ruxandra Demetrescu Carte pentru copii: Adina Popescu

74-81 de Marius Chivu

Prima carte citit`

MERIDIANE 86-89 Adina Dini]oiu Andrei Oi[teanu (paginile 58-66)

Un t\n`r cronicar monden, pe nume Proust

FRAGMENTE 90-98 Nick Cave

Moartea lui Bunny Munro

RUBRICI 24 47 48 67 83

REPORTAJ 54-57 Alina Purcaru

Alexandru Ofrim (paginile 14-23)

84

Ioana Bot, C`r]i de plastic Sanda Ni]escu, Preparate din carte Cine ce cite[te: Doru Ionescu Constantin Vic`, Tehnodrom Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Ion Vianu, Portrete interioare

Marcel Proust (paginile 86-89)

Sarajevo [i c`r]ile

3

Nick Cave (paginile 90-98)

EDITORIAL

Mai e criz`?

M`rturisesc c`, p\n` la urm`, n-am \n]eles dac` industria editorial` de la noi a fost atins` de criz`. În discu]ii particulare sau (mai rar) \n declara]ii publice, editorii spun c` da: e mai greu ca \n al]i ani. Se public` mai pu]ine titluri, se cheltuiesc mai pu]ini bani pentru promovare, unele libr`rii din provincie o duc r`u. Dar o situa]ie exact` nu prea ai unde s` g`se[ti. În alte domenii se fac periodic statistici [i afl`m de la emisiunile de [tiri ori din ziare c` v\nz`rile de automobile, de haine ori mai [tiu eu de ce au sc`zut cu at\t la sut`. Pia]a de carte nu beneficiaz` de astfel de studii [i, \n general, consumurile culturale nu prea s\nt m`surate [i evaluate. Ministerul Culturii \nfiin]ase acum c\]iva ani un centru special care s` se ocupe cu a[a ceva, care a [i realizat ni[te „barometre de consum cultural“ foarte bune: a fost prima dat` c\nd institu]iile culturale [i-au putut da seama concret care este publicul pe care se poate conta. De la o vreme, n-au mai ap`rut astfel de studii. Cauza ar putea fi bugetul, desigur... În alte ]`ri europene \ns`, criza economic` pare s` fi avut efecte pozitive \n domeniul cultural: obliga]i s` renun]e la vacan]e scumpe ori la cump`rarea unei ma[ini noi, oamenii au redescoperit activit`]i de timp liber mult mai accesibile – spectacole, c`r]i, vizite la muzee [i expozi]ii. Este reac-

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu , Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Coperta I: desen de Art Frahm

4

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 ]ia s`n`toas` a unei societ`]i a[ezate, a unui public care are un stil de via]` previzibil, \n linii mari. A[a \nc\t editorii se pot baza ([i) pe asta. În Fran]a, la rentrée littéraire aduce vreo 700 de titluri noi, unele \n tiraje mari – pentru c` se mizeaz` pe succesul lor. Noi o s` vedem cum st`m abia la t\rgul Gaudeamus, [i nici atunci foarte clar. Editorii no[tri trebuie s` se bazeze \n continuare mai degrab` pe flerul lor dec\t pe date [i statistici despre configura]ia publicului [i comportamentul s`u. În plus, la noi nici felul de a vorbi despre criz` (al politicienilor, al economi[tilor) nu e foarte clar [i structurat: de anul trecut \ncoace, am putut auzi (uneori din gura acelora[i oameni) lucruri diferite, chiar contradictorii. Iar criza poate justifica orice t`iere de fonduri (bine\n]eles, Cultura e din nou cea mai lovit`), de[i cheltuieli inutile sau aberante se fac \n continuare.

A[a \nc\t st`m pe margine [i afl`m, din om \n om, cum mai merge criza. Ne bucur`m c\nd afl`m c` s`lile de teatru s\nt pline, observ`m c` \n continuare editurile lanseaz` c`r]i [i aduc \n România mari autori (\n cur\nd: Salman Rushdie, invitat de Editura Polirom) [i a[tept`m s` treac` o criz` ale c`rei dimensiuni nu ne s\nt cu totul clare. Pentru o ]ar` [i o cultur` care tr`iesc \n tot felul de crize de decenii \ntregi, asta „global`“ de acum nu e dec\t o criz` \n plus...

■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

INFO

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

designer; 6. Before pornography. Erotic writing in early modern England; 7. Twilight (seria complet`); 8. How to get anyone to say yes. The science of influence; 9. Nude photography. The art and the craft; 10. Fix it. How to do all those little repair jobs around the home.

Bazar Arhipelagul Gulag devine lectur` obligatorie \n Rusia Opera lui Aleksandr Soljeni]\n (1918-2008) devine lectur` obligatorie \n [colile ruse[ti la aproape 40 de ani de la c\[tigarea Premiului Nobel. Andrei Fursenko, ministrul rus al Educa]iei, a emis un decret prin care stabile[te c` elevii din clasele superioare trebuie s` fie informa]i cu privire la teroarea din penitenciarele staliniste [i din gulagul sovietic. Militan]i pentru drepturile omului au apreciat ini]iativa ministrului Fursenko ca pe un pas important \n contextul actual din Rusia, \n care tendin]a de glorificare a perioadei staliniste e \n cre[tere.

■ La furat de c`r]i Site-ul american de peer to peer Bittorrent a publicat lista celor mai „c`utate“ (cite[te desc`rcate ilegal) c`r]i \n anul 2009. Iat`-le, preluate de Lire, cu Kamasutra \n frunte: 1. The Kamasutra; 2. Adobe Photoshop secrets; 3. The complete idiot’s guide to amazing sex; 4. The lost notebooks of Leonardo da Vinci; 5. Solar house. A guide for the solar

Dilemateca v` recomand` ■ The City of Words a lui Alberto Manguel (2008), cump`rat` de la aceea[i libr`rie englez` de l\ng` Kretzulescu... Pe l\ng` multe lucruri citabile („S-a observat de multe ori c` no]iunea de peisaj este un construct urban [i c` cei care tr`iesc \n afara ora[elor nu deosebesc \ntre o natur` atot-\nconjur`toare [i un fundal pentru ac]iunile oamenilor.“; sau: „Zeii se plictisesc de oameni care nu au pove[ti de spus.“), pasajul care m-a cucerit este acesta: „Søren Kierkegaard,

■ Habermas doneaz` arhiva personal` Universit`]ii Goethe Cel mai important filozof german \n via]`, Jürgen Habermas, inten]ioneaz` s` d`ruiasc` bogata sa arhiv` Universit`]ii Goethe din Frankfurt am Main. În v\rst` de 80 de ani, Habermas [i-a declarat aceast` inten]ie \ntr-o scrisoare adresat` pre[edintelui universit`]ii – dl Werner Müller-Esterl.

P\n` \n 1994, c\nd a ob]inut titlul de profesor emerit, Habermas a predat [i a cercetat la Universitatea din Frankfurt, unde a format o \ntreag` genera]ie de tineri umani[ti. Arhiva Habermas, pe care filozoful o cedeaz` universit`]ii cu titlu de patrimoniu, [i care se afl`, \n mare parte, \n casa din Starnberg a profesorului, con]ine, pe l\ng` alte proiecte [i manuscrise, cele peste 50 de c`r]i publicate de autor, precum [i coresponden]a cu diferi]i oameni de [tiin]`. În anul care urmeaz`, materialele din arhiv` urmeaz` s` fie catalogate sistematic [i indexate.

■

pe care Kafka \l citea pe c\nd era la Zürau, scria \n 1843 urm`toarea reflec]ie kafkian`: «Ceea ce filozofii au de spus despre realitate e la fel de \n[el`tor ca un semn pe care-l g`se[ti la talcioc, C~LC~M HAINELE PE LOC. Î]i aduci hainele [i descoperi c` ai fost \n[elat: semnul este, [i el, de v\nzare.»“. L-a[ pune, cu litere de-o [chioap`, \n toate libr`riile. De v\nzare, fire[te. (Alex. Leo {erban) ■ Javier Marias, M\ine \n b`t`lie s` te g\nde[ti la mine (traducere de Diana Mo]oc, Editura Univers, Colec]ia Cotidianul, 2009). În Madrid, o femeie adulterin` are un atac cerebral [i

Arhipelagul Gulag, ed. ruseasc`

Jürgen Habermas

moare subit \n bra]ele proasp`tului ei amant. Copila[ul ei e \n camera al`turat`. So]ul o sunase de la Londra cu c\teva clipe \nainte de deces. Ce va face b`rbatul din pat, nevinovatul, dar deloc inocentul? Va fugi [i ne va povesti. Pe o situa]ie de roman poli]ist (\n care e mai bine s` nu te g`se[ti, b`rb`te[te vorbind), o scriere savant`, complicat` moral [i stilistic, cu dificult`]i care, odat` biruite, duc la limpezimi stranii: „Mai degrab` oboseala, mai mult indispozi]ia [i frica dec\t remu[carea \l fac pe om s` se m`rturiseasc` [i s` povesteasc`“. (Radu Cosa[u)

5

INFO

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 litice au determinat editura Einaudi, care f`cea parte din concernul de pres` Mondadori, controlat de premierul italian, s` anuleze publicarea unei c`r]i recente a scriitorului. Saramago a denun]at pe blogul s`u imixtiunea „nepermis`“ a politicii \n politica editorial`. De altfel, Saramago vedea \n blog un spa]iu personal, o zon` \n care cenzura nu poate exista.

Bazar

José Saramago

José Saramago se las` de blog José Saramago [i-a anun]at cititorii c` renun]` la blogul s`u (http://cuaderno.josesaramago.org), pe care-l ]inea, cu regularitate, de aproape un an.

Scriitorul a explicat c` are nevoie de timp pentru a termina noul roman [i c` nu va mai putea \mp`rt`[i g\ndurile sale pe pagina de Internet.

Nu se [tie exact dac` e vorba de un „adio“ sau de „la revedere“: de[i spune c` nu crede c` va mai reveni vreodat` pe blog, scriitorul las` s` se \n]eleag` c` este posibil s` mai scrie, din c\nd \n c\nd, c\te ceva: „dac` ar fi s` m` g\ndesc mai bine, nu trebuie s` fiu chiar at\t de radical. Dac` vreodat` voi sim]i nevoia s` comentez sau s` \mi dau cu p`rerea despre ceva, voi bate din nou la por]ile blogului; acesta e locul \n care m` pot exprima cel mai confortabil“. Saramago comenta, \n note zilnice, actualitatea politic` [i social`, [i creiona, \n scurte comentarii, portretele oamenilor politici ai momentului (George W. Bush, Fidel Castro, Tony Blair, Barack Obama etc.). Însemn`rile sale, uneori mali]ioase, i-au atras [i nepl`ceri. De pild`, op]iunile sale po-

Dilemateca v` recomand` ■ La Editura Leda, pentru iubitorii de SF [i horror, au fost reedita]i doi clasici ai genului, recitibili oric\nd: Chemarea lui Cthulhu de H.P. Lovecraft, traducere de Ligia Caranfil [i Cronicile mar]iene de Ray Bradbury, traducere de Mihai-Dan Pavelescu. (Iaromira Popovici) ■ Citi]i, dac` o mai g`si]i, ultima carte a lui Andreï Makine tradus` \n ro-

6

■ Un debut formidabil Ghidul Lire&Virgin al sezonului de toamn` 2009 („la rentrée“) enumer` printre cele mai bine cotate romane ale momentului Orele subterane de Delphine de Vigan, Lapte negru de Elif Shafak, Cursa nebun` a vastei lumi de Colum McCann sau Les veilleurs de Vincent Message, laureat al Premiului Laurent-Bonelli \n acest an [i considerat, \n unanimitate, cel mai bun debut romanesc al momentului. Iat` descrierea profesionist` a librarului Yvain Dewaelle de la Virgin Store-ul de pe Champs-Elysées: „Este un roman formidabil care \ncepe foarte foiletonesc, pentru ca apoi s` plonjeze \ntr-o lume a visului patologic, dup` care, spre final, s` reuneasc` cele dou` tendin]e, \ntr-o impresionant` reflec]ie modern` asupra imagina]iei. Chiar dac` are peste 600 de pagini, e suficient s` le spui cititorilor c`, \n aceast` carte, un fapt divers din realitate \[i g`se[te rezolvarea \ntr-o lume oniric`. Asta incit` \ntotdeauna!“.

■

mâne[te, Iubirea omeneasc` (Editura Polirom, 2007), al c`rei subiect riscant (via]a unul revolu]ionar angolez) nu reu[e[te s` strice cu nimic frumuse]ea, plasticitatea, patosul viguros ale scrisului lui Makine. (Simona Sora) ■ Un blog cu peste trei sute de reproduceri cu picturi (de la Utamaro [i Van Gogh la favoritul meu, Edward Hopper), imagini din filme [i fotografii cu oameni citind: www.osilen

ciodoslivros.blogspot.com. Îi ve]i g`si aici, cu c\te o carte \n m\n`, pe Marilyn Monroe, Muhammad Ali, Walt Disney, Hemingway, Faulkner, Humphrey Bogart, Einstein, Jung, Orson Welles, David Bowie, Gary Cooper, Marlon Brando, Paul Newman, Buster Keaton, Beckett, Clark Gable, Hitchcock, D.H. Lawrence, Truffaut, Boris Vian [i mul]i, mul]i al]ii. (Marius Chivu) ■

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

Bazar Proces kafkian \n jurul textelor lui Kafka, la Tel Aviv Biblioteca Na]ional` israelian` se lupt` \n instan]` pentru drepturile asupra unor texte inedite ale autorului evreu de limb` german` [i origine ceh` Franz Kafka. Procesul urm`re[te s` \mpiedice v\nzarea \n str`in`tate a unor texte din masa succesoral` a editorului lui Kafka – Max Brod –, de c`tre dou` mo[tenitoare v\rstnice ale acestuia din urm`.

Arhiva literar` Marbach din Germania s-a ar`tat interesat` de achizi]ie. Se b`nuie[te c` din succesiunea lui Max Brod face parte [i manuscrisul romanului neterminat Preg`tiri pentru o nunt` la ]ar`. Datorit` acestui litigiu, cele dou` femei octogenare s\nt amenin]ate de s`r`cie, neput\nd beneficia de nici o frac]iune din mo[tenirea care include, pe l\ng` manuscrisele lui Kafka, imobile, bijuterii [i milioane de dolari. Înainte de moartea sa \n 1924, Franz Kafka l-a rugat pe prietenul s`u Max Brod s`-i ard` toate scrierile. Acesta a decis, totu[i, s` le publice [i Kafka a ajuns astfel faimos \n lumea \ntreag`. În 1939, scriitorul [i editorul evreu Max Brod emigreaz`, datorit` na]ional-sociali[tilor, \n Israel. Într-unul din cuferele sale se afla \ntreaga oper` a lui Kafka. În 1968, dup` ce Brod a murit, Esther Hoffe, fosta lui secretar`, a mo[tenit o mare parte din manuscrisele lui Kafka. Hoffe a v\ndut o parte dintre texte, printre care Procesul, pentru aproape dou` milioane de dolari, p`str\nd o alt` parte \n seifuri din Israel [i Elve]ia. Dup` moartea ei \n 2007, la v\rsta de 101 ani, cele dou` fiice ale sale, Ruth [i Hava, ambele supravie]uitoare ale Holocaustului, au mo[tenit patrimoniul Brod. Mediile israeliene au dezv`luit anul trecut condi]iile mizerabile \n care erau p`strate nepre]uitele documente, \ntr-o locuin]` insalubr` din Tel Aviv, populat` de nenum`rate pisici [i de c\ini. Cele dou` mo[tenitoare au refuzat s` ofere documentele spre publicare [i p`strare corespunz`toare, astfel \nc\t s-a ajuns ca instan]a s` trebuiasc` s` decid` cu privire la

INFO \ntreaga mas` succesoral` care urma s` fie mo[tenit` de cele dou` b`tr\ne. Procesul continu` s` se desf`[oare.

■ Psihanaliz` [i/sau medicament. Pierre-Henri Castel, director de cercetare la CNRS, specialist \n epistemologia medicinii mentale (de la neuro[tiin]e la psihanaliz` lacanian`), autorul mai multor eseuri despre asaltul noilor [tiin]e ale creierului asupra vechilor [tiin]e umaniste (La Querelle de l'hystérie (PUF, 1998), Introduction à L'interprétation du rêve de Freud: Une philosophie de l'esprit inconscient (PUF, 1998), La métamorphose impensable: Essai sur le transsexualisme et l’identité personnelle (Gallimard, 2003), À quoi résiste la psychanalyse? (PUF, 2006, Premiul DagnanBouveret al Academiei de {tiin]e Morale [i Politice, 2007) face, \ntr-un recent articol de pe non fiction.fr, o devastatoare critic` traducerii foucaldianului Christopher Lane, profesor american de literatur`. Cartea acestuia din urm`, ap`rut` \n Fran]a cu titlul Felul \n care psihiatria [i industria farmaceutic` ne-au medicalizat emo]iile, este catalogat` ca fiind un eseu „briliant [i seduc`tor, dar care are impresia c` a rezolvat o problem` pe care doar a survolat-o [i la perpetuarea c`reia particip`, f`r` s` [tie“. Pe scurt, Castel pune \n lumin` prejudec`]ile, sursele de m\na a doua [i fantasmagoriile de „triller farmaceutic“ ale unei c`r]i cu tiraje enorme \n SUA, care ap`ra „terapia prin cuv\nt“ (psihanaliza) \n fa]a asaltului medicamentelor psihotrope [i a „psihiatriz`rii emo]iilor“. Doar c` pozi]iile, argumentele [i patetizarea umanist` a unor maladii grave, de „tratarea“ c`rora \nsu[i Freud s-a ferit, nu au dat rezultatele scontate.

■ Pop-filozofia Între 1-7 octombrie va avea loc la Marsilia Salonul Pop-Filozofiei. Anun]at deja ca o \nt\lnire \ntre un DJ [i un filozof francez, ca o dezbatere \n jurul „fotbalului ca model filozofic“ [i ca o provocare a ambelor tabere, \ntre care va media literatura, salonul care \i va avea ca invita]i pe Catherine Millet, Patrice Maniglier, Léo Scheer sau Mark Alizar promite, \nainte de orice, un spectacol de neuitat.

■

7

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

Bazar Al doilea volum despre Iisus \n curs de apari]ie A doua parte a c`r]ii Iisus din Nazaret, scris` de Papa Benedict al XVI-lea, urmeaz` s` apar` \n prima parte a anului 2010 \n libr`rii – anun]` purt`torul de cuv\nt al Vaticanului, Padre Federico Lombardi. Dac` versiunea german` va ap`rea, la fel ca [i primul volum, la editura Herder din Freiburg, r`m\ne de v`zut.

Planul ini]ial de a finaliza al doilea volum \n vara lui 2009 a fost z`d`rnicit de un accident petrecut la o cas` de vacan]` din Aostatal, \n urma c`ruia Sf\ntul P`rinte, \n v\rst` de 82 de ani, [i-a rupt \ncheietura m\inii drepte.

INFO Bercovici – de origine român`) [i România (Veronica Solomon, cea mai cunoscut` creatoare de BD \n stil manga de la noi). Vor fi vernisate expozi]ii (Revista Spirou – 70 de ani de apari]ie ne\ntrerupt`, BD-filatelia), se vor decerna premiile la concursul na]ional de band` desenat` [i va fi lansat albumul \n limba român` Ho]ul de oameni, primul din seria „Inspectorul Fido“, creat` de Dirick (fost desenator la revista Pif) [i coeditat` \n colaborare cu Federa]ia Interna]ional` a Comunit`]ilor Educative. Manifestarea este organizat` de Alian]a Francez` din Constan]a, Delega]ia Walonnie-Bruxelles din Bucure[ti [i Asocia]ia Bedefililor din România. La 19 ani de la \nfiin]are, Salonul BD de la Constan]a a devenit locul de \nt\lnire al pasiona]ilor de benzi desenate de la noi.

■

■ O inim` inteligent` Ultima carte a lui Alain Finkielkraut, Un coeur intelligent (O inim` inteligent`), este prilejul unui entuziast interviu (f`cut de François Busnel) \n ultimul Lire.

Prezentat` ca „un imn dedicat lecturii, un exerci]iu de critic` literar` a[a cum ne place: profund, original, generos, entuziast“, cartea \[i ia titlul dintr-o expresie biblic`, pe care Finkielkraut a preluat-o de la Hannah Arendt: „Regele Solomon – ne aminte[te Arendt – \l implor` pe Cel Etern s` \i dea «o inim` inteligent`», adic` o inim` sagace [i perspicace. Dumnezeu p`streaz` t`cerea, dar pentru a ne dota, poate (trebuie s` r`m\nem mode[ti), cu o inim` inteligent`, ne-a dat literatura. În literatur` afectul [i conceptul s\nt permanent \ntrep`trunse. La fel ca filozofia, literatura ne vorbe[te despre Om, dar ea se adreseaz` oamenilor. Ea clarific` Istoria, via]a, lumea, f`r` a sacrifica vreodat` indivizii pe altarul cunoa[terii“.

■ Salon BD la Constan]a În perioada 2325 octombrie se va desf`[ura la Muzeul de Art` din Constan]a cea de-a 19-a edi]ie a Salonului Interna]ional al Benzii Desenate din România.

Vor fi prezen]i celebri arti[ti [i animatori BD din Fran]a (Jean-Pierre Dirick, Jean-Paul Boizard, Paul Laffont), Belgia (Jean Auquier [i Phillipe

9

INFO

Bazar

Gainsbourg for ever Editura Seuil tocmai a publicat un album de fotografii semnat de Tony Frank despre via]a [i muzica lui Serge Gainsbourg. Intitulat` Serge for ever, cartea reface, din fotografii pu]in cunoscute, itinerarul unuia dintre cei mai iubi]i arti[ti francezi ai secolului trecut. Deschis` de preambulul lui Tony Frank, albumul cu zeci de chipuri – timide, dezabuzate, provocatoare – ale lui Gainsbourg con]ine [i m`rturiile celor mai apropiate dou` femei din via]a artistului: Jane Birkin [i Charlotte Gainsbourg.

■ Editarea electronic` La \nceputul lunii septembrie s-au derulat, \n Fran]a, la Marsilia, lucr`rile Universit`]ii de var` de editare electronic`. Aceasta reune[te, an de an, profesioni[ti din domeniul edit`rii electronice, \ngrijora]i de viitorul profesiei lor [i c`ut\nd solu]ii pentru o editare c\t mai plin` de acurate]e \n domeniul [tiin]elor umane. Pentru cei interesa]i, cele mai multe dintre conferin]ele prezentate \n cele cinci zile ale acestei inedite [coli de var` pot fi accesate pe http://aldus2006. typepad.fr.

Viviane Redding

■ Drumul M`t`sii În aceast` toamn`, Ministerul Turismului din Siria organizeaz` la Damasc [i \n \mprejurimile acestuia o serie de \nt\lniri ce rememoreaz` „Drumul M`t`sii“, ruta comercial` intercontinental` ce a legat mai mult de 1500 de ani Asia Extrem Oriental` de Europa. Din 8 [i p\n` \n 13 octombrie, „Drumul M`t`sii“ va aduna la Damasc, la fel ca anul trecut, \n anul dedicat Sf\ntului Pavel, televiziuni [i ziare occidentale care vor \ncerca s` refac` multitudinea de semnifica]ii ale celebrei rute comerciale. La Editura Saeculum tocmai a fost

10

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 tradus` \n române[te o serioas` monografie semnat` de profesorul german Helmut Uhlig, despre civiliza]iile care au f`cut posibil` aceast` punte comercial` ce lega valea Fluviului Galben de Mediterana, trecea prin ora[ele din Gansu, prin oazele provinciei Xinjiang, prin Pamir, Transoxiana, Iran, Irak [i, desigur, Siria.

■ UE caut` o \n]elegere cu Google Books Comisia European` analizeaz` proiectul de libr`rie virtual` ini]iat de Google. Institu]ia [i-a propus s` adopte unele modific`ri ale legisla]iei astfel \nc\t motoarele de c`utare [i platformele online s` poat` publica pe Internet c`r]i. Este pentru prima dat` c\nd Comisarul european pentru societate informa]ional`, Viviane Redding, cere explicit o redefinire a legisla]iei europene \n domeniul drepturilor de autor: „Europa are nevoie de o legisla]ie a copyright-ului potrivit` pentru era digital`“, a afirmat ea. Legile din domeniul drepturilor de autor reprezint` de mult` vreme un teren minat, un subiect extrem de sensibil \n Uniunea European`. }`ri precum Fran]a vor ca operele de art` (literare, dar nu numai) s` fie protejate chiar cu riscul ca circula]ia lor s` fie restric]ionat`. În numele „excep]iei culturale“ – care prevede pentru operele de art` un statut special, diferit de cel al bunurilor economice comune –, literatura nu poate face obiectul unei tranzac]ion`ri mondiale f`r` plata unor drepturi de autor. Or, proiectul bibliotecii Google se bazeaz` tocmai pe accesul universal [i gratuit la operele literare.

Comisia European` cere acum o consultare public` spre a g`si solu]ii de compromis pentru postarea online a c`r]ilor. E vorba mai ales de „c`r]ilor orfane“, adic` acele opere literare protejate de legea drepturilor de autor, \ns` ai c`ror de]in`tori nu pot fi identifica]i.

■ Henning Mankell, laureat al Premiului pentru pace Pentru angajamentul s`u \n problemele continentului African, autorul suedez Henning Mankell (61 de ani) a primit Premiul pentru pace Erich-Maria-Remarque al ora[ului Osnabrück, dotat cu 25.000 de euro.

■

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Cea mai succint`, s`n`toas` [i de bunsim] concluzie la furtuna pro & contra Craii de Curtea-Veche st\rnit` de Mircea Mih`ie[ – g`sit`, ca s` vezi, pe un forum de cinema (www. cinematograf.myforum.ro): „Ce s` zic, «bastardul» frustrat al lui nenea Iancu n-a reu[it s`-l \ntreac` pe taic`-su, dar nu scrie r`u (fragmente chiar memorabile, dar at\t). Doar c` n-avea disciplina lui taic`-su [i nici geniul“. Semnat: „Mewsette“. a. l. [.

■ Pre[edintele Venezuelei, Hugo Chávez, continu` s` promoveze, de la \n`l]imea func]iei lui, Planul Revolu]ionar de Lectur`. Acesta const` \n distribuirea de c`r]i pe tot cuprinsul ]`rii, destinate at\t copiilor, c\t [i adul]ilor. Pe lista de lectur` revolu]ionar` se g`sesc, de-a valma, operele personale ale lui Chávez, Don Quijote, Marx, Victor Hugo [i c`r]i ale comuni[tilor sud-americani. „Citi]i, citi]i, citi]i – acesta trebuie s` fie sloganul nostru de fiecare zi“ – [i-a \ndemnat el compatrio]ii. Problema r`m\ne cea clasic`: atunci, c\nd mai au timp s` g\ndeasc`? M. {.

■ La exact 40 de ani dup` ce l-a \nso]it \n campania electoral` pe Willy Brandt, Günter Grass particip`, din nou, la competi]ia electoral`. Alegerile pentru Bundestag l-au scos pe octogenar din b\rlogul s`u. Nu mai are ambi]ia s` pri-

12

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 measc` un post, ceea ce-l m\n` \n lupt` s\nt doar convingerile social-democrate. A[a c` a acceptat s` plece \ntr-un turneu na]ional („Günter Grass pe drum – din Germania \n Germania“, a[a se nume[te turneul), prin sate. Merge cu o dubi]` Volkswagen argintie, al`turi de lideri locali SPD, [i ]ine discursuri publice despre dreptatea social`. Afi[ul l-a desenat chiar el: e un cap de coco[ fioros, cu gu[`, ochi [i creast` ro[ii. Ziarele economice (liberale) au g`sit repede un motiv de b`[c`lie: pe c\t de coco[at e b`tr\nul socialist, pe at\t e de falnic coco[ul. M. M. ■ În vara lui 2009, Papa de la Roma [i-a rupt \ncheietura m\inii drepte \n timp ce lucra la al doilea volum al c`r]ii Iisus din Nazaret. Coada diavolului sau m\na lui Dumnezeu? M. P. ■ S-a \nt\mplat la bulgari. Loteria lor a extras de dou` ori la r\nd acelea[i numere c\[tig`toare. Lumea n-a [tiut ce s` cread` despre a[a o potriveal`, mai ales c` – zicea un matematician – [ansele ca o forma]ie norocoas` s` fie identic norocoas` [i a doua oar` s\nt de 1:4.000.000. A[a se face c` vecinii no[tri n-au prea v`zut \n aceast` incredibil` repeti]ie un semn al \nt\mpl`rii, al sor]ii sau al ironiei sor]ii, ci s-au g\ndit c` la mijloc ar putea fi un matrapazl\c al Loteriei – motiv pentru care s-a [i pornit o anchet`. Loteria bulgar` e b`nuit` de m`sluieli – dar e numai o b`nuial`. Mai sigur e c` poate fi acuzat` de autoplagiat! C. C. ■ Taman ce febra Codului lui Da Vinci a sc`zut, c` Dan Brown love[te din nou: \n septembrie, \n Marea Britanie a fost lansat` cartea Simbolul pierdut, continuarea controversatului roman. A[tept`m cu ner`bdare, dac` nu reac]iile criticilor literari, pozi]ia Vaticanului cu privire la aceast` nou` scriere. Pentru c` – nu-i a[a? – dezacordul pontifical a devenit ast`zi cea mai bun` reclam`. S. G. ■ Alfabetizarea la sate, de care vorbeau iluminismul, sem`n`torismul [i… Ceau[escu, se pare c` a cam pierit: \n multe din localit`]ile rurale prin care am umblat nu se g`se[te, la nici unul dintre magazine, nici o carte (cu excep]ia unora de colorat sau, uneori, a celor de rug`ciuni din biserici). {i nici un chio[c de ziare. I. P. ■ De ceva vreme au redevenit la mod` ustensilele de scris. To]i cei care s-au s`turat de

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

tastaturi, mouse-uri, touch screen-uri [i, \n general, de scrisul „virtual“ consider` c` e de bonton s` ai cel pu]in un stilou de 300 de euro, cu peni]` din aur, din acelea care se v\nd la pachet cu un CD cu muzic` clasic`, cu care s` te prefaci c`-]i iei noti]e la [edin]e sau s` completezi formulare la Administra]ia Financiar`. De altfel, designul ustensilelor de scris de ast`zi e c\t se poate de atractiv: de la pixuri kitschoase cu lantern` [i alte lumini]e, la clasicele [i sobrele creioane cu min` de 0,7. În acest context, cel de a spune „nu“ tehnologiei care „dezumanizeaz`“ p\n` [i scrisul, a[tept cu ner`bdare revenirea \n for]` a tocului [i c`lim`rii [i – de ce nu? – chiar [i a penei pe care o vor scoate, la nevoie, managerii de companii din buzunarele costumelor lor Armani. A. P. ■ Cu un Boris Becker c`z\nd din v`zduh peste masa de joc [i str\ng\nd cu ambele m\ini un pot uria[, o reclam` ne cere imperios: „Descoper` poker-starul din tine!“. B`tr\n pokerist, m-am s`turat de c\te am descoperit \n mine \ntre dou` cipuri [i s\nt dispus s` spun „pas“. R. C. ■ Livius Ciocârlie \n România literar`: „Prima opera]ie a unui critic de \nt\mpinare ar trebui s` fie citirea atent` a dou`-trei pagini (mie \mi ajunge una). S`-[i dea seama din ce categorie face parte scriitorul. Abia dup` aceea s` citeasc` totul, ca s` afle dac` acesta a reu[it sau nu, la nivelul lui“. Iar „sim]ul nivelurilor“ face, c\nd exist`, criticul de \nt\mpinare… S. S. ■ Cum s\nt foarte sensibil la ideea de a interzice c`r]i, iat` un citat: „Multor critici le-ar pl`cea s` fie dictatorii literaturii, s` regleze ei trecutul, s` stabileasc` autoritar [i calm, direc]iile de dezvoltare viitoare. Luna aceasta, toat` lumea va scrie despre asta; luna viitoare, nimeni n-are voie s` scrie despre asta [i asta. Cutare [i cutare nu vor fi retip`ri]i p\n` nu decret`m noi.

Toate exemplarele acestui roman de o seduc`toare idio]enie vor fi distruse. Poate crede]i c` glumesc? În martie 1983, ziarul Libération a cerut ca ministrul francez pentru Drepturile femeii s` pun` pe lista sa de c`r]i interzise, pentru «provocarea public` de ur` intersexual`», urm`toarele opere: Pantagruel, Jude ne[tiutul, Z`pezile de pe Kilimanjaro, poeziile lui Baudelaire, tot Kafka [i Madame Bovary…“ – din-

tr-o carte de o seduc`toare inteligen]`, Papagalul lui Flaubert de Julian Barnes. M. C. ■ |n 1930, \ntr-o povestire care se cheam` „Gr`dinarul Castelului de la Miezul Nop]ii“, doi poe]i, Vicente Huidobro [i Hans Arp (al doilea, cunoscut mai ales ca sculptor, de[i poezia sa e la fel de tare), au schimbat numele de botez ale unor confra]i \ntr-ale artei secolului XX (la vremea aceea, mul]i dintre ei departe de faima \n care se scald` azi), \nlocuindu-le, pe toate, cu Antoine sau Antoinette. Numele \nlocuite erau acestea: Marcel, Arnold, Henri, Pablo, Francis, Georges, Igor, Constantin, Piet, Paul, Jacques, Joaquin, Joan, André, Louis, Edgar, Max, Roger, Fernand, Tristan, Albert, André, Paul, René, Jean, Walter, Henri, Eugene, Alberto, Alexander, Charles, Katherine, Josef, René, Nelly, Sophie, Louis, Wassily, Marc, Christian, Vicente, Hans. Iar alaiul de Antoine [i Antoinette care defila, \n povestire, prin s`lile Muzeului Trocadéro era compus din: Antoine Duchamp, Antoine Schoenberg, Antoine Matisse, Antoine Picasso, Antoine Picabia, Antoine Braque, Antoine Stravinsky, Antoine Bråncu[i, Antoine Mondrian, Antoine Éluard, Antoine Lipchitz, Antoine Torres Garcia, Antoine Miró, Antoine Masson, Antoine Aragon, Antoine Varèse, Antoine Ernst, Antoine Vitrac, Antoine Léger, Antoine Tzara, Antoine Gleizes, Antoine Breton, Antoine Klee, Antoine Crevel, Antoine Hélion, Antoine Gropius, Antoine Laurens, Antoine Jolas, Antoine Giacometti, Antoine Calder, Antoine Le Corbusier, Antoinette Dreier, Antoine Sima, Antoine Daumal, Antoinette van Doesburg, Antoinette Taeuber, Antoine Marcoussis, Antoine Kandinsky, Antoine Chagall, Antoine Zervos [i – „cei mai Antoine dintre Antoine“ – Antoine Huidobro, Antoine Arp. Un vesel ([i foarte igienic) exerci]iu de anonimizare prin aducere la numitorul comun Antoine. D. S.

13

Alexandru Ofrim

Lectura feminin` \n imagini

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

DOSAR Istoria lecturii \[i propune s` surprind` transform`rile succesive ale actului de a citi [i profilul cititorilor din diverse epoci istorice. În introducerea la o prim` sintez` care \ncearc` s` reconstituie practicile de lectur` din alte timpuri, Guglielmo Cavallo [i Roger Chartier afirm` c` lectura este un proces antropologic: „lectura este o practic` \ntotdeauna \ntrupat` \n anumite gesturi, spa]ii, obi[nuin]e“ (Histoire de la lecture dans le monde occidental, 2001). Aceast` abordare a lecturii din perspectiv` antropologic` trebuie s` ]in` seama de postúrile corpului, de locurile unde se desf`[oar` lectura, de materialitatea obiectelor scrise (manuscrisul, cartea tip`rit`), de practicile [i comportamentele asociate actului lecturii. În func]ie de conven]iile culturale, de capacit`]ile de lectur`, de obi[nuin]ele cititorilor [i, nu \n ultimul r\nd, de apartenen]` la sexul masculin sau feminin, pot fi puse \n eviden]` diferite practici de a intra \n contact cu textele aflate \n circula]ie la un moment dat. Lectura implic` postúri, gesturi, tehnici corporale, mobilier specific, toate acestea transform\ndu-se de la o epoc` la alta, uneori \n mod spectaculos. R`m\n deschise \ntreb`rile: cine, ce, cum, unde, c\nd [i de ce cite[te?

O istorie a lecturii \n imagini „Lectorul real“ se las` greu descoperit, cititorii, fie ei b`rba]i sau femei, \[i consemneaz` rareori \n scris condi]iile concrete ale lecturii.

Istoricul este astfel nevoit s` recurg` la surse indirecte: texte literare, scrieri religioase, tratate filozofice, morale, medicale, pentru a reconstitui tipologia practicilor de lectur` [i a cititorilor. Toate aceste texte s\nt mai mult sau mai pu]in normative [i, \n general, scrise de b`rba]i.

De exemplu, este frecvent \nt\lnit` evocarea –

[i, cel mai des, condamnarea – comportamentelor feminine de lectur`. În ultimii ani, istoricii lecturii [i-au \ndreptat aten]ia c`tre o surs` neglijat` p\n` nu demult: artele plastice. Înc` din Antichitate, dar mai ales din Evul Mediu [i p\n` \n zilele noastre, scenele de lectur` s\nt un subiect deseori frecventat de arti[ti. Primele \ncerc`ri de studiere metodic` a acestor imagini apar]in istoricului literar german Fritz Nies, Bahn und Bett und Blütenduft (Trenul, patul [i parfumul florilor, 1991, tradus` \n francez` cu titlul L’imagerie de la lecture), [i istoricului de art` italian Anna Fin-

15

DOSAR

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

nocchi, Lettrici. Immagini della donna che legge nella pittura dell’Ottocento (Cititoarele.

Imagini ale femeii care cite[te \n pictura secolului al XIX-lea, 1992). Fritz Nies a analizat peste 4000 de imagini: pictur`, gravur`, fotografie, c`r]i po[tale, ex-libris-uri, afi[e publicitare, timbre etc., provenind din Fran]a [i Germania.

Nies afirm` c` documentele iconografice, ca [i textele literare, nu reflect` nici ele \n mod obiectiv realit`]ile lecturii. Imaginile s\nt supuse unor norme, constr\ngeri, cli[ee, toposuri [i motive prezente \n diversele curente artistice [i literare. În cazul imaginilor picturale, de cele mai multe ori este vorba de o punere \n scen`, „teatral`“, imaginat` de artist. Actul lecturii presupune o postur` de repaus, care constr\nge pictorul s` redea o imagine static`. Îi r`m\ne \ns` libertatea de a exprima o \ntreag` palet` de nuan]e emo]ionale, precum [i varia]iuni ale atititudinii corporale: relaxare, concentrare, reverie etc. Poate fi surprinz`tor faptul c` imaginile av\nd ca subiect scene de lectur` nu s\nt c\tu[i de pu]in monotone, dimpotriv`.

Istoricii preocupa]i de studierea practicilor de lectur`, dar [i istoricii de art` au constatat faptul c` femeile reprezint` aproape 75% din imaginile \nf`]i[\nd personaje care citesc. Motivul „femeie citind“ a atras \n mod special interesul pictorilor sau al fotografilor, reprezent`rile lecturii feminine fiind extrem de variate.

B`rba]ii citesc c`r]i voluminoase, serioase [i savante sau doar ziare, poz\nd deseori cu o carte \n m\n` (cartea ca atribut, indice al condi]iei sociale) sau pe un fundal cu rafturi de bibliotec`.

Domnii citesc la cafenea, la club, \n cabinetele de lectur`, a[adar \n cadrul sociabilit`]ilor masculine. În schimb, iconografia lecturii feminine pune accentul pe raportul solitar al cititoarei cu

cartea, spa]iul privat fiind locul predilect al lecturii romanului, gen literar considerat, mult` vreme, frivol, corup`tor, imoral.

„Pe c\nd citeam \n gr`din`, c`ci m`tu[a mea n-ar fi \n]eles c` ar putea citi \n alt` zi dec\t duminic`, zi \n care e interzis s` te ocupi de ceva serios [i \n care nu cosea (\ntr-o zi de lucru mi-ar fi spus «cum, iar te amuzi s` cite[ti, de[i nu e duminic`», d\nd cuv\ntului amuzament \n]elesul jocului [i al pierderii de timp).“ Marcel Proust, În c`utarea timpului pierdut. Swann

16

Motivul femeii citind.

Primele reprezent`ri În iconografia religioas` medieval`, Cartea sf\nt` este un atribut al personajelor biblice (Hristos, Fecioara Maria, Evangheli[tii, Sfin]ii), al P`rin]ilor Bisericii sau al clericilor. Miniatura medieval`, pictura bisericeasc` \i \nf`]i[eaz` ]in\nd o carte \n m\n` sau \n timp ce citesc. În Antichitate [i la \nceputurile Evului Mediu, maniera cea mai obi[nuit` de lectur` era cu voce tare, f`cut` at\t pentru sine, c\t [i pentru ceilal]i.

B`rba]ii citesc voluminoase c`r]i in-folio, efortul lecturii cu voce tare fiind vizibil \n mimica fe]ei.

Primele imagini artistice ale lecturii silen]ioase, interiorizate s\nt datorate motivului iconografic al „Bunei-Vestiri“. Reprezent`rile canonice, conforme cu textul evanghelic, o prezentau pe Fecioara Maria primind vestea z`mislirii de la Arhanghelul Gavril, [ez\nd pe un jil], \ntr-o stare contemplativ`. În secolele XIV-XV, miniaturile [i picturile italiene, flamande [i franceze difuzeaz` o nou` ipostaz`: \n momentul apari]iei \ngerului, Fecioara Maria ]ine o carte \n m\n`, citind \n singur`tate, \n t`cere. Prima reprezentare de acest fel apar]ine pictorului italian Simone Martini, care, \n anul 1333, realizeaz` tabloul cu tema „Buna-Vestire“ pentru altarul bisericii din Siena. Martini este cel care introduce acest element de noutate: cartea din m\na Fecioarei. Ea pare \ntrerupt` din lectur` de apari]ia \ngerului, p`streaz` cartea \ntredeschis` \n m\na st\ng`, degetul mare marc\nd pagina de unde trebuia reluat` lectura (gest curent al oric`rui cititor). În alte imagini, Fecioara este at\t de absorbit` de lectur` \nc\t nu \[i d` seama de prezen]a \ngerului, acesta fiind nevoit s`-[i semnaleze prezen]a, ating\nd-o.

Motivul Fecioarei citind este la originea tuturor scenelor ulterioare \n care lectura apare ca ocupa]ie feminin`. În acela[i timp, faptul c` Fecioara Maria cite[te \n t`cere este o m`rturie a evolu]iei practicilor de lectur`, a trecerii de la

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

DOSAR

lectura oralizat`, cu voce tare, la lectura silen]ioas`. Aceast` muta]ie fundamental` a presupus transformarea modalit`]ilor corporale ale lecturii: vocalizarea \ncet\nd s` mai sus]in` efortul de \n]elegere al textului de c`tre cititor. Ast`zi ne este greu s` concepem faptul c`, \n Antichitate [i la \nceputurile Evului Mediu, un text nu putea fi \n]eles dec\t dac` era citit cu voce tare. Un factor care impunea aceast` manier` de lectur` era lipsa spa]iilor dintre cuvinte [i a semnelor de punctua]ie. Abia prin intona]ie se f`cea decupajul, textul devenind astfel inteligibil.

Ap`rut` \n mediile monahale, practica lecturii silen]ioase se va difuza [i \n r\ndul laicilor, a elitelor cultivate, aristocratice, care \ncep s` citeasc` \n t`cere \ncep\nd cu secolele XV-XVII. Tot acum se multiplic` miniaturile [i picturile \nf`]i[\nd cititoare \n diverse postúri de lectur`. Într-o miniatur` din 1420, Marie de Bourgogne cite[te o carte de rug`ciuni, \n timp ce un c`]el doarme cuib`rit \n poala ei. Maria von Geldern apare \ntr-o miniatur` din 1451, citind \n picioare, \nconjurat` de trandafiri.

prea pu]in confortabil`. Miniaturile surprind mai ales clerici care citesc a[eza]i la pupitre \nalte, austere, av\nd \n fa]` volume masive, ferecate \n metal. Mai rar, \n miniaturi apar [i aristocrate, citind scrieri religioase. De exemplu, \ntr-o miniatur` francez` din secolul al XIV-lea, doamna st` a[ezat` \ntr-un jil] masiv, av\nd lateral, \n partea st\ng`, un pupitru prev`zut cu un suport \nclinat pentru carte. Ea cite[te cu voce tare unui public masculin (un preot, un c`lug`r [i doi curteni), cu care pare s` intre \n dialog.

Cartea nu devenise \nc` un obiect u[or de ]inut \n m\n`, formatul masiv impun\nd utilizarea unui suport fix care limita postúrile de lectur` [i contactul corporal cu cartea. Pe m`sur` ce cultura scris` se laicizeaz`, publicul cititor devine mai numeros. Odat` cu difuzarea larg` a textelor laice, [i formatul c`r]ii devine mai mic.

Treptat, lectura se desprinde de contextele religioase [i apare ideea de confort corporal al cititorului, o condi]ie preliminar` pentru ca lectura s` devin` o pl`cere. Noul format al c`r]ii, mania-

„Întins` lene[` pe canapea...“ Lectura feminin` \n interior Actul de lectur` este \ntotdeauna contextualizat, nu orice carte poate fi citit` \n orice loc.

De exemplu, a citi \n biseric`, \n dormitor sau pe plaj` nu comport` acelea[i func]ii, nici acelea[i rela]ii cu cartea sau cu mediul ambiant.

Alegerea con]inutului lecturii, atitudinile [i comportamentele cititorilor depind de locuri, spa]ii, vecin`t`]i, comodit`]i, mobilier, lumin`, temperatur`. Imaginile artistice s\nt, din acest punct de vedere, documente excep]ionale pentru reconstituirea situa]iilor concrete de lectur`, a contextelor \n care citeau b`rba]ii [i femeile de alt`dat`.

P\n` \n secolul al XVIII-lea predomin` scenele de lectur` care se desf`[oar` \n spa]iul \nchis, fie c` este vorba de lectura colectiv`, cu voce tare sau de lectura silen]ioas`, ocular`. În Evul Mediu, lectura pare s` fi fost o ocupa]ie

17

DOSAR

bilitatea acesteia au scos din uz greoaiele [i incomodele pupitre, conduc\nd la apari]ia unor noi atitudini de lectur`.

Din secolul al XVI-lea dateaz` fotoliile capitonate, care iau forma corpului [i care aveau ca accesoriu un „repos-jambes“, o pies` destinat` mai ales femeilor. Este vorba de un taburet scund, capitonat, pe care se sprijineau picioarele, \n`l]\nd genunchii pentru a ]ine c\t mai comod cartea (sau ghergheful). Tot acum

„At\ta satisfac]ie ca la citirea unei c`r]i simt foarte rar. Posed o carte cum a[ poseda o femeie. Cite[ti cu fiori sau cu c`lduri, cu nelini[ti [i transfigur`ri. Respira]ia se accelereaz` sau se opre[te [i, adeseori, p`r`sesc c`r]ile bolnav. Pieptul \mi tremur` [i m` zv\rcolesc \n loc. Nu contemplu, ci creez. E via]`, aceea[i pe care o am c\nd scriu ceva care m` pasioneaz`. Artele plastice sau cinematograful le pot contempla cu senin`tate, cu satisfac]ie, dar far` durerea freneziei. O carte e o frenezie nou`.“ Octav {ulu]iu, Jurnal, 1927-1929

18

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 apar [i alte piese de mobilier, asociate \n primul r\nd cu lectura feminin` de interior: canapele, sofale, divane. Acestea permit lectura \n postur` alungit`, cu sprijinirea corpului de perne sau alterna]a [ez\nd-culcat. În secolele XVII-XVIII se generalizeaz` imaginile \n care femeile citesc st\nd \n aceste locuri de confort corporal [i de abandon pentru pl`cerile lecturii. (Aceea[i al`turare \ntre lectur` [i ideea de comoditate o g`sim [i \n imaginea publicitar` a zilelor noastre. Cititoare tinere [i frumoase apar \n reclamele la canapele de piele, c`zi de baie, l`mpi de noptier`, haine de cas` sau chiar la ma[ini de sp`lat).

O alt` postur` frecvent` de lectur` – at\t feminin`, c\t [i masculin` – este cea \n care cititorii stau a[eza]i \n fa]a unei mese sau a unui pupitru, pe care se afl` a[ezat` cartea. Deseori, cititorii \[i sprijin` capul cu m\na st\ng`, \n timp ce m\na dreapt` este \n contact cu cartea, \ntorc\nd filele. Istoricul german al lecturii, Hans Erich Bödeker, afirm` c` este vorba despre o nou` atitudine corporal` de lectur`, inexistent` \nainte, ea f`c\ndu-[i apari]ia \n iconografia secolului al XVII-lea. Lectura meditativ`, \ntrerupt` de scurte reverii, \ncepe s` fie asociat` frecvent lecturii feminine. În multe picturi, chiar [i cu cartea \nchis` pe mas`, ele continu` s` mediteze la cele citite.

Lectura a devenit treptat o activitate profund ata[at` spa]iului intim, privat, cel al confortului corporal. Iat` de ce, at\t \n imaginile literare, c\t [i \n cele artistice, patul este un loc privilegiat al lecturii feminine. Imaginile cu b`rba]i citind \n pat s\nt foarte rare, de regul` \n cheie caricatural`. Lectura \n pat a devenit posibil` gra]ie progreselor vie]ii private (apari]ia camerei [i a patului individual), fiind favorizat` [i de formatul mic al c`r]ii. Expresia „carte de c`p`t\i“ nu este o simpl` figur` de stil, pentru c` sub pern` erau ]inute c`r]ile de rug`ciuni sau erau ascunse volumele ilicite, precum romanele galante. La \nceputul secolului al XIX-lea apare noptiera, loc unde putea fi a[ezat` sursa de lumin` (lum\nare, lamp`) f`r` riscul de a provoca un incendiu, dar [i loc unde putea fi p`strat` cartea („cartea de pe noptier`“).

Un alt motiv artistic este acela al femeii

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 adormite, \n pat, cu cartea pe piept sau c`zut` pe jos. Lectura \nainte de culcare este o practic` obi[nuit` [i ast`zi, av\nd presupuse propriet`]i hipnogene, o cale de a intra \n lumea viselor. În pictur`, „lectura somnifer“ este o practic` asociat` mai ales cu sexul feminin. Frecvent, cititoarele adormite s\nt dezbr`cate sau, cel mai adesea, \n pielea goal`, \n postúri lascive, d\nd impresia ca s\nt transportate de vise deosebit de pl`cute...

Lectura este o activitate care nu poate fi conceput` \n absen]a unei surse de lumin`. Între secolele XV-XVIII, imaginile con]in\nd scene de lectur` indic` faptul c` se citea l\ng` fereastr`, la lumina natural`. Lectura cu fa]a la fereastr` este o atitudine tipic feminin`, permi]\nd acestora s` men]in` „contactul cu lumea exterioar`, dar p`str\nd secretul lumii lor interioare [i imaginare“ (Fritz Nies). În acela[i timp, lectura feminin` la fereastr`, alternarea cititului cu privitul pe geam poate fi o sugestie a singur`t`]ii [i a a[tept`rii. Lectura este un pa-

DOSAR „În camera bunicii c`r]ile st`teau culcate; le lua de la biblioteca de \mprumut [i n-am v`zut niciodat` la ea mai mult de dou` c`r]i \n acela[i timp.(...) Ea le «\nvelea» cu grij`, apoi, dup` ce-[i alegea una din ele, se instala l\ng` fereastr`, \n jil]ul ei cu urechi, \[i a[eza ochelarii pe v\rful nasului, ofta de fericire [i de oboseal`, \[i freca pleoapele cu un z\mbet plin de voluptate pe care l-am reg`sit mai t\rziu pe buzele Giocondei.“ Jean-Paul Sarte, Cuvintele

liativ, umple un gol, preg`tind \ntr-un fel sosirea so]ului sau apari]ia iubitului. Numeroase s\nt [i lecturile feminine f`cute la lumina lum\n`rii sau a unei candele. În principiu, aceast` lectur` nocturn` nu putea fi dec\t de scurt` durat`, dac` ne g\ndim la costurile ridicate ale lum\n`rilor sau la oboseala ochilor. La mijlocul secolului al XIX-lea, apari]ia unor noi modalit`]i de ecleraj, cum ar fi l`mpile cu petrol [i cu gaz, iar mai apoi a luminii electrice, care asigur` o lumin` uniform`, odihnitoare au sporit consi-

19

DOSAR

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

derabil confortul de lectur` [i, implicit, timpul dedicat acesteia. Temperatura agreabil` este, de asemenea, o condi]ie pentru confortul corporal al lecturii. Cititul la c`ldura [emineului este o alt` tem` recurent` \n pictura secolelor XVIII-XIX. Tot acum, cataloagele de mod` propun femeilor o rochie de interior, u[oar`, dar c`lduroas`, numit`, nu \nt\mpl`tor: „liseuse“.

Reorganizarea spa]iului intim al locuin]ei burgheze [i progresele igienei personale au dus la instaurarea unui nou loc al lecturii: cada de baie. Pl`cerii b`ii i se adaug` pl`cerea lecturii. În unele reprezent`ri artistice, actul lecturii este

asociat cu alte activit`]i: femei care citesc \n timp ce \[i \mpletesc p`rul (cu cartea deschis` pe masa de toalet`), \n timp ce leag`n` copilul, al`pteaz` sau chiar atunci c\nd tricoteaz`.

Foarte rare s\nt imaginile \n care lectura feminin` se desf`[oar` \n spa]iul bibliotecii. Mult timp, biblioteca, privat` sau public`, a fost un loc interzis femeilor. P\n` t\rziu, spre sf\r[itul secolului al XIX-lea, bibliotecile publice din Paris erau deschise pentru fete doar dou` s`pt`m\ni pe an [i numai sub supravegherea \nv`]`toarelor. Cu timpul, femeile au cucerit [i acest spa]iu exclusiv masculin. La mijlocul secolului al XXlea, profesia de bibliotecar se feminizeaz`, devenind o ocupa]ie preponderent feminin`.

Lectura implic` un \ntreg ceremonial, obi[nuin]e [i tabieturi. Deseori, lectura feminin` este asociat` cu o cea[c` de cafea sau de ceai.

Avem imagini cu b`rba]i care fumeaz` pip` sau trabuc \n timp ce citesc ziarul. La \nceputul secolului al XX-lea, fumatul \nceteaz` s` mai fie un privilegiu masculin. Demi-mondenele fumeaz` ]igarete, instalate comod pe o canapea. În unele imagini, ele ]in o carte \n cealalt` m\n`, nu o dat` contextul fiind provocator, erotic.

La umbra cititoarelor \n floare

© Dan Stanciu

20

C`r]ile tip`rite au condus treptat la sporirea confortului de lectur` [i la cre[terea autonomiei cititorilor. Cartea \nceteaz` s` mai fie un obiect pre]ios care poate fi citit numai la pupitru, protejat [i ]inut la ad`post, devenind un bun de consum, un obiect u[or de purtat [i de m\nuit. În anul 1501, tipograful vene]ian Aldo Manuzio editeaz` opere ale autorilor latini clasici, acestea fiind primele c`r]i tip`rite cu litere italice (sau aldine), cu un format mic (inoctavo, 24x16 cm). El a \nlocuit leg`turile coper]ilor cu unele mai practice [i adaptate noului format: acestea nu mai s\nt confec]ionate din lemn sau metal, ci din carton. Procesul de „democratizare“ a formatului de buzunar a fost \ns` unul foarte lung, \ncheiat abia la mijlocul secolului al XX-lea. Noul format al c`r]ii a permis aceast` „deteritorializare a lecturii“, dup` expresia lui Michel de Certeau.

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 Primele imagini cu cititori \n aer liber apar spre sf\r[itul secolului al XVIII-lea. În perioada romantic`, natura devine o tem` central`, un loc de refugiu [i de medita]ie, spa]iul privilegiat al descoperirii de sine. În pictur`, peisajul nu mai este un simplu element de fundal, el poate s` ocupe primul plan. Fritz Nies observ` c` \n pictura secolului al XIX-lea, o treime din scenele de lectur` se petrec \n exterior, protagonistele cele mai numeroase fiind femeile. Avem reprezent`ri ale unor femei care citesc la liziera unei p`duri, la umbra unui copac sau pe malul unui r\u. Cititoarele solitare stau \ntinse direct pe iarb` sau pe o p`tur`. Lectura are loc [i \n spa]iul naturii amenajate, artificiale: parcuri [i gr`dini, [ez\nd pe o balustrad` de piatr`, sub o arcad`, pe marginea unui bazin sau \n gr`dina privat`, sub un umbrar cu verdea]`. Uneori, cititoarele s\nt \ntr-o stare de reverie, cu cartea c`zut` pe jos [i cu filele \ndoite. În mediul urban, asist`m la o multiplicare a locurilor de lectur`: pe o banc` din parcul public sau \n gar`, a[tept\nd trenul.

Romantismul a contribuit \n mod decisiv [i la apari]ia unei noi sensibilit`]i \n ceea ce prive[te marea, la conturarea unui nou mod de apreciere a peisajului litoral. P\n` la sf\r[itul secolului al XVIII-lea, marea era considerat` resping`toare, ur\t`, nes`n`toas` pentru corpul uman. Treptat, aceste reprezent`ri se schimb` [i, a[a cum a demonstrat istoricul francez Alain Corbin, \ntre 1790-1840 a fost „inventat`“ plaja.

La \nceput au existat alte practici corporale, alte folosin]e ale plajei: medicii nu recomandau expunerea la soare, cura marin` reduc\ndu-se la plimb`ri pe falez` sau statul sub umbrel`, pe [ezlong. Inevitabil, se na[te un nou loc de lectur`: femeile citeau pe plaj`, \mbr`cate din cap p\n` \n picioare, la acea vreme.

Nud de femeie citind Tot o imagine religioas` st` [i la originea temei iconografice „Nud de femeie citind“. Fritz Nies a identificat primele reprezent`ri ale „nudit`]ii lectorale“ feminine \n tema iconografic` a peniten]ei Mariei Magdalena. Într-o pictur` din 1565, Ti]ian o \nf`]i[eaz` \ntr-o stare de extaz

DOSAR

„În realitate tr`ia \n a[teptarea serii, c\nd noi eram \n pat [i ea apuca, \n sf\r[it, s` citeasc`. Era perioada marilor lecturi Strindberg. Eu st`team treaz \n pat [i vedeam pe sub u[` lic`rirea de lumin` de dincolo, din camera de zi. St`tea \n genunchi pe scaunul ei, cu coatele pe mas`, capul sprijinit pe pumnul drept, av\nd \n fa]` mald`rul \nalt de volume din Strindberg.(...) Dup` ce cinam [i masa fusese str\ns`, dup` ce-i culca pe cei mici, \i duceam teancul de volume galbene pe mas`, aranj\ndu-le la locul lor. Mai discutam pu]in, \i sim]eam ner`bdarea, pentru c` aveam mald`rul de c`r]i \n fa]a ochilor, o \n]elegeam [i mergeam lini[tit la culcare, f`r` s` o mai chinui. Închideam \n urma mea u[a de la dormitor p\n` m` dezbr`cam, o mai auzeam plimb\ndu-se \ncoace [i-ncolo. M` culcam [i \mi ciuleam urechile la sc\r]\itul scaunului pe care se urca, apoi sim]eam cum ia volumul \n m\n` [i, c\nd eram sigur c` l-a deschis, \mi aruncam privirea spre lic`rirea de lumin` de dedesubtul u[ii. Atunci [tiam c` nu se va mai ridica, orice s-ar \nt\mpla, \mi aprindeam mica mea lantern` [i-mi citeam cartea sub p`tur`.“ Elias Canetti, Limba salvat`

21

DOSAR

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

„Analogia cu tenisul nu e valabil` \n cazul lecturii – aceasta nu e un proces du-te-vino, ci o nesf\r[it`, chinuitoare p`c`leal`, un flirt care r`m\ne neconsumat sau, dac` ajunge s` fie consumat, r`m\ne un act solitar, de masturbare. (În acest moment al prelegerii, auditoriul \ncepu s` dea semne de nervozitate.)

Cititorul o ia \n m\n` \n timp ce textul \l st\rne[te, \i st\rne[te curiozitatea, pofta, tot a[a cum o dansatoare de striptease st\rne[te curiozitatea [i poftele publicului s`u.“ David Lodge, Ce mic`-i lumea!

22

mistic, \ntrerupt` din lectur`, av\nd \n fa]` o carte deschis`, sprijinit` de un craniu. Ea nu poart` dec\t un voal transparent, care \i acoper` par]ial bustul, [i o e[arf` \n jurul coapselor. Avem de-a face aici cu un context religios, nuditatea este aici un semn de ascez`. Arti[tii din secolele urm`toare \ncep s` trateze aceast` tem` a nudit`]ii feminine \n cu totul alte contexte. În anul 1752, Boucher picteaz` pentru prima dat` o t\n`r` fat`, goal`, seduc`toare, \ntins` pe un divan, cu o carte deschis` al`turi.

Asocierea nudit`]ii feminine cu actul lecturii devine o constant` a imaginarului artistic. Aceast` tem` iconografic` a fost consacrat` \n pictura francez` de Boucher, Chardin, Fragonard, Greuze, Georges de la Tour, Corot, Courbet, Daumier, Delacroix, Cézanne, Manet, Renoir. Pictura secolelor XVII-XVIII ofer` numeroase exemple de reprezent`ri erotizate ale postúrilor lectorale feminine. St\nd pe fotoliu, pe sofa sau pe pat, tinerele femei ad\ncite \n lectur` s\nt sumar \mbr`cate. Decolteul este generos, ve[mintele \n dezordine, breteaua rochiei este c`zut` de pe un um`r, uneori l`s\nd un s\n la vedere, o m\n` se strecoar` discret sub jupoane, postura fiind una de abandon [i de voluptate. Fa]a cititoarelor este aprins`, febril`, afi[\nd un z\mbet ca pentru sine. Expresia facial` tr`deaz` pl`cerea [i reveria, ele viseaz` cu ochii deschi[i \n timp ce citesc. La mijlocul secolului al XIX-lea, senzualitatea cititoarelor este din ce \n ce mai provocatoare [i explicit`, nuditatea devine complet`.

Aceste imagini coincid cu difuzarea pe scar` larg` a literaturii de fic]iune [i cu feminizarea publicului cititor. Practic` solitar` preponderent feminin`, lectura romanului a fost pus` sub acuzare \n discursul masculin al secolelor XVIII-XIX, condamnat` ca fiind corup`toare a sufletului [i a corpului, ocupa]ie care st\rne[te poftele trupe[ti [i \nfl`c`reaz` imagina]ia. Istoricul francez Roger Chartier consider` c` acest topos iconografic al cititoarei seminude sau nude „precizeaz` felul \n care \[i reprezentau oamenii secolului al XVIII-lea lectura feminin`, ce devenise pe atunci un act intim prin excelen]`, un act prin care numai efrac]iunea pictorului \l poate sustrage din solitudinea

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

DOSAR

\nv`luit` de t`cere“. Fritz Nies este de p`rere c` pictorii induc o semnifica]ie erotic` acestor imagini, suger\nd astfel c` lectura feminin` este un stimulent amoros sau un surogat pentru activitatea sexual`. Istoricul francez Daniel Fabre vede aici o ambivalen]` a imaginilor de acest tip, care comport` „fie o judecat` moral`, fie o inten]ie erotic` sau subversiv`“. Nu este \ns` niciodat` clar dac` imaginile s\nt menite s` condamne sau s` incite.

Inventarea tehnicii fotografice, perfec]ionarea procedeelor de multiplicare a imaginilor au f`cut ca tema cititoarei nude s` fie preluat` de arta fotografic` [i de cartea po[tal`. În jur de 1860 apar primele c`r]i po[tale ilustrate. S\nt frecvente imaginile erotice \nf`]i[\nd tinere femei care citesc \ntinse goale pe pat, pe canapea sau pe covor, legendele ilustra]iilor fiind de tipul: „Dorin]a aprins`“, „Cartea interzis`“.

Dincolo de exploatarea ei erotic`, imaginea „nud de femeie citind“ este, de fapt, portretul ultim al lecturii, avatarul ei voluptuos. Analogia tulbur`toare \ntre trupul femeiesc [i carte con-

stituie o redutabil` fantasm` masculin`, cea a „femeii-carte“. În general, reprezent`rile picturale doar sugereaz` aceast` identificare, \ns` artistul belgian Émile Berchmans realiza \n anul 1898 o gravur` reprodus` pe coperta revistei de art` La Plume, \n care aceast` apropiere este explicit`. Este vorba despre imaginea unei femei-carte sau, dac` vrem, a unei c`r]i-femeie.

Silueta unui nud feminin se pierde printre filele unei c`r]i deschise, a[ezate vertical, la fel de \nalt` ca femeia. Corpului femeii are aceea[i culoare [i aceea[i textur` ca paginile r`sfirate ale c`r]ii, ce se deschide ademenitor. De[i bra]ele [i picioarele dau sugestia c` s-ar confunda cu filele c`r]ii, femeia p`streaz` un aer atr`g`tor, provocator. Este \ntoars` cu spatele [i pare, \n acela[i timp, c` intr` \n carte, gata s` dispar` din clip` \n clip`, printre filele unduitoare ca faldurile unei cortine. Ea arunc` peste um`r o ultim` privire ce pare s` spun`: „Urmeaz`-m`!“.

Cine ar putea rezista unei asemenea invita]ii?

■

23

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

C~R}I DE PLASTIC

teme obsedante subliminale: ele privesc 1. teoria complotului („operele de art` au fost apreciate de o minoritate, adesea conduc`toare, care le-au [sic!] asimilat nu din motive estetice... ci din orgoliu sau chiar l`comie... [[i] au realizat impactul psihic al artei, exercitate asupra popula]iei“), 2. protec]ionismul elitelor [i manipularea celor mul]i („arta a ap`rut [i s-a dezvoltat \n mii de ani datorit` unor talente \nn`scute, dar [i a protec]iei oferite de preo]i [i de unii conduc`tori care au intuit posibilit`]ile multiple ale artei. {i mul]imea de oameni simpli au acceptat arta...“), 3. sexualitatea feminin` („o gam` larg` de pictori au profitat de zugr`virea p`catelor [i a pedepselor ca s` poat` reprezenta oameni goi, mai ales femei, [i scene obscene... \n care au putut desf`[ura nestingheri]i dorin]e refulate at\t la ei c\t [i la enoria[i“) [i 4. dec`derea actual` a artei, sub imperiul postmodernismului, violen]ei [i calculatorului.

Nivelul de \n]elegere al artei se d` \n vileag astfel: „femei frumoase, mai ales nude, au constituit una din tematicele cele mai c`utate, iar pictate s\nt ag`]ate mai ales \n dormitor“ sau „una din tr`s`turile comune artei primitive [i celei moderne este g`sirea titlului“. Autorul a dorit s` dea un exemplu criticii de art`, „sutelor de c`r]i [i eseuri cu p`reri total contradictorii, pentru c`, acum, arti[tii numai [sic!] lucreaz`, ci discut`“. Involuntar, exemplar` \n acest sens este viziunea asupra Bienalei de la Vene]ia: „To]i discut`, b\rfesc pe la spate sau se extaziaz` \n interviuri [i \n final s\nt premia]i ilu[trii necunoscu]i, care ori s\nt sprijini]i cine [tie de cine sau promoveaz` ceva nou, original, pentru care ulterior criticii vor g`si o explica]ie. {i astfel speciali[tii pleac` de la Bienal` cu no]iuni teribiliste, ne\n]elese, dar care sun` promi]`tor“. Radu M. Olinescu se crede chemat s` salveze teoria artei, pentru c` speciali[tii au e[uat: „au existat o larg` gam` de esteticieni români, care s-au contrazis, \ncep\nd cu Dosoftei [i Dimitrie Cantemir p\n` la Andrei Ple[u“. Crez\ndu-se atot[tiutor, mesianic, enciclopedic, volumul lui nu reu[e[te s` fie nici m`car coerent. Rezultatul ar putea fi de r\s, dac` nu ar fi de speriat.

■

Ioana Bot

Despre art`, pe ne\n]elese Radu M. Olinescu este autorul unui bestseller despre alimenta]ie, Totul despre alimenta]ia s`n`toas` (2004), c`ruia \i urmeaz`, \n 2008, Biologia [i psihologia artei (Bucure[ti, Cermaprint). Nu [tiu cum scrie despre alimenta]ie acest cercet`tor [tiin]ific al Institutului de Cercet`ri Medico-Militare din Bucure[ti, conferen]iar la Urbana-Champagne University (Illinois, SUA), autor a peste 130 de articole [tiin]ifice [i a 8 lucr`ri \n volum (cf. http://www. supercarti.ro/carte/totul_despre_alimentatia_ sanatoasa.html); v`d \n schimb c`, vorbind despre art`, are prea multe gre[eli de limb` pentru ca logica demonstra]iilor sale s` nu fie [i ea, ca s` citez, „mai inferioar`“. Unde fraza se \mpiedic`, nici ideea nu ajunge departe: „Ca orice limbaj, artistul trebuie s` \[i g`seasc` un repertoriu“. Iar cine nu cunoa[te sensul cuvintelor (femeia e „disponibil` sexual tot timpul anului, cu excep]ia zilelor de menopauz`“, s.n.) poate chiar s` cread` c` poetul medieval Ossian a existat, c` pe francezul acela \l chema Jacques Lancan sau c` o pictur` abstract` e mai u[or de f`cut dec\t una figurativ`. În pofida cantit`]ii uria[e de informa]ie (de la descrip]ii de situri arheologice la via]a privat` a lui Freud), cartea poveste[te \nc\lcit [i sfideaz` gramatica, fiind la ani-lumin` de ceea ce promite: o vulgarizare a subiectului, pentru nespeciali[ti. În textul greoi [i repetitiv, se disting c\teva

24

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

\nt\mpl`rilor, orice aten]ie din partea bunicii (modelul uman suprem) reprezint` un fapt extraordinar, a[teptarea venirii sale de la liceu produce tensiuni emo]ionale devastatoare, o simpl` ie[ire cu aceasta, \n parc sau la cinematograf, cap`t` propor]iile unui eveniment, iar degradarea fizic` a b`tr\nilor din ultima parte a romanului [i decesul din „casa cu molii“ (fostul cuib al fericirii nepoatei) s\nt v`zute ca lucruri anormale, imprevizibile [i \nsp`im\nt`toare.

Prin \nregistrarea minu]ioas`, hiperrealist` a celor mai infime detalii – pescuitul pietricelelor din albia cotidianului –, prin surprinderea cu acuitate a tuturor reac]iilor personajelor, Blocul 29, apartamentul 1 mi-a adus \n minte Fotogramele Tatianei Dragomir. Ca [i obsesia fotografiei, a fix`rii virtuale a oamenilor \n imagini, analogiile oprindu-se \ns` aici.

Bunica, adev`rata „eroin`“ a c`r]ii, admirat` [i p\ndit` permanent de Irina, beneficiaz` de o gam` variat` de instantanee: cu ochii \nchi[i, ascult\nd muzic`, vis`toare [i absent`, cu privirea goal`, cu m\inile \n buzunare, coco]at` pe gard, ca un „[mechera[ de liceu“, b`]oas` [i ironic`, sup`rat`, cu pupilele [i iri[ii intens colora]i [i col]urile gurii l`sate \n jos, \mp`ciuitoare, sorbind lung din cafea, vesel`, ling\nd o pic`tur` de sufleu de pe deget, cu fa]a \ncordat`, \n pragul isteriei, sur\z`toare [i dezinvolt`, relaxat`, \n timp ce bea un pahar de vin alb, pus` pe [otii, copil`roas`, d\ndu-se \n leag`n, cult` [i critic`, amuzat` de \ncurc`tura celorlal]i, extravagant`, cu ochii contura]i cu negru, \n rochia Calvin Klein de la second, fum\nd ca o vamp`, trist`, [terg\ndu-[i lacrimile, b`tr\n` [i neputincioas`, imobilizat` la pat, \n sicriu, \nf`[urat` ca un bebelu[ etc. C\nd nu o studiaz` sur le vif, fata o analizeaz` \n pozele vechi, din tinere]e, imagina]ia ei suplinind ceea ce aparatul n-a reu[it s` oglindeasc` [i s` imortalizeze.

Corina Sab`u scrie matur [i chibzuit, conving`tor, ar`t\ndu-se, prin Blocul 29, apartamentul 1, mai mult dec\t o promisiune a prozei române[ti de azi.

■

Uimitoarea banalitate Corina Sab`u Blocul 29, apartamentul 1 Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2009

22,95 lei prefa]` de Nora Iuga

Blocul 29, apartamentul 1 pare s` anun]e, chiar din titlu, un roman al intimit`]ii domestice [i al vie]ii comunitare la bloc. Instan]a naratorial` – o feti]` de doisprezece ani – prefigureaz` o carte despre tribula]iile pubert`]ii, iar prezen]a tutelar` a bunicilor anticipeaz` povestea unei existen]e crepusculare, de b`tr\ni neajutora]i [i domoli, care sporesc, prin ritmul egal al fiec`rei zile, monotonia dintr-un or`[el de provincie. În form` concentrat`, toate aceste ingrediente pot fi descoperite \n romanul de debut al Corinei Sab`u, o proz` care prezint`, minimalist [i autenticist, „via]a ca via]`“ (Nora Iuga), dar nu la modul ingenuu, ci inten]ionat, cu tehnic` (Bianca Bur]a-Cernat), \n concordan]` cu orizontul de percep]ie [i de g\ndire al naratorului-copil. Blocul 29, apartamentul 1 este, a[adar, numai aparent „un elogiu adus absen]ei evenimentului, o plec`ciune emo]ionant` (...) \n fa]a banalit`]ii“ (tot N. Iuga, prefa]atoarea). În realitate, nara]iunea reveleaz`, empatic [i plauzibil, felul \n care o feti]` inteligent` [i cu un dezvoltat sim] al observa]iei prive[te [i interpreteaz` ceea ce noi, adul]ii, plas`m, de regul`, \n ordinea derizoriului [i a banalului: discu]iile puerile cu prietenele de aceea[i v\rst`, ciond`neala din familie (dintre so]i ori dintre p`rin]i [i copii), plimb`rile cu bunicii, pr\nzurile duminicale, treburile casnice, b\rfa [i indiscre]iile vecinilor, mersul la serviciu, prostia [i orgoliul semidoctului, infidelitatea conjugal` [i, la limit`, chiar boala, \mb`tr\nirea [i moartea.

Pentru Irina, reflectorul inocent [i sensibil al

26

Gabriela Gheorghi[or

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

În [oapt` Varujan Vosganian Cartea [oaptelor Colec]ia „Fiction Ltd“ Editura Polirom, 2009

Varujan Vosganian cu siguran]` a luat aminte la b`tr\nii s`i armeni: el [tie, precum cofetarii de alt`dat`, s` \nveleasc` o poveste tragic` \ntr-un strat dulce – amintirile din propria-i copil`rie –, el a[teapt`, precum bunicii care trebuiau s` \nv\rt` de o mie de ori m\nerul r\[ni]ei pentru a ob]ine o cafea bine m`cinat`, s` vin` vremea potrivit` pentru a spune istoriile de nespus ale neamului armenesc. O carte extraordinar` este aceast` Carte a [oaptelor, \n acela[i timp autobiografie, biografie a bunicului Garabet, istorie a neamului armenesc [i istorie a secolului al dou`zecilea, literatur` [i istorie deopotriv`, cu personaje [i \nt\mpl`ri reale, dar nu mai pu]in \nv`luite de o aur` de legend` dec\t dac` ar fi fost desprinse din cine [tie ce c\ntece vechi despre suferin]`, supravie]uire, r`bunare, via]` [i moarte.

Venind din lumea aflat` sub reflectoare a politicii, Vosganian aduce \n literatura noastr` o carte care n-ar fi fost o mai mic` surpriz` nici dac` apar]inea unuia dintre scriitorii consacra]i.

Povestitor des`v\r[it, cu o scriitur` ce tinde, prin stilizarea atent`, spre aceea a lui {tefan Agopian, autorul reu[e[te o construc]ie epic` solid`, perfect ]inut` \n fr\u, chiar dac` [erpuie[te lent odat` cu meandrele memoriei, o poveste populat` de personaje perfect conturate, fiecare dintre acestea av\nd povestea sa de neuitat. Cu toate c` este o pies` literar` remarcabil`, Cartea [oaptelor este o carte at\t de tragic` \n esen]a ei, c` aproape ]i-e ru[ine s` vorbe[ti despre ea \n termeni literari. Istoria pogromului armenilor – \ncep\nd \n Imperiul Otoman, la sf\r[itul secolului al XIX-lea [i continu\nd p\n` \n 1925 – este reconstituit` \n detalii precise,

RECENZII faptice, cu locuri, nume [i date, acolo unde se poate, [i cu imagina]ie [i empatie acolo unde faptele nu mai pot fi verificate. Înt\mpl`ri at\t de inumane, de imposibil de imaginat, c`-]i taie respira]ia [i te oblig` s` \ntrerupi lectura s\nt spuse pe un ton cump`nit, f`r` patetism, f`r` lungiri inutile, devenind astfel mai percutante [i mai memorabile dec\t dac` s-ar fi scris c\te un roman despre fiecare dintre ele.

Cartea \ncepe cu amintirile luminoase din copil`ria autorului, pline de aroma dulciurilor armene[ti, de muzica Simfoniei a IX-a de Beethoven (\ndelung exersat` de orchestra de ]igani [colit` de bunicul Garabet), de vraja pr`v`liilor cu marf`, dar mai ales pline de [oapte – unica modalitate de a comunica a b`tr\nilor armeni, deprin[i de mici, de nevoie, s` fie precau]i cu cei din jur. Încet-\ncet, perspectiva se l`rge[te [i intr` \n cadrul povestirii imaginea unei Românii s`r`cite [i umilite, din anii ’50, c\nd partizanii st`teau ascun[i \n mun]i [i oamenii \nc` mai a[teptau americanii, apoi afl`m povestea bunicilor [i a rudelor ce au supravie]uit atrocit`]ilor pogromului, pentru ca ultimele dou` sute de pagini s` fie rezervate reconstituirii drumului c`tre moarte al convoaielor de deporta]i, obliga]i s` mearg` pe jos sute de kilometri, luni \ntregi, p\n` \n de[ertul unde \i a[tepta sf\r[itul.

Atrocit`]ile la care au fost supu[i cei un milion [i jum`tate de armeni goni]i din casele lor [i purta]i din loc \n loc, f`r` alt` hran` dec\t c\te o bucat` de p\ine aruncat` \n noroi, f`r` alte haine dec\t cele cu care erau \mbr`ca]i la plecare, s\nt relatate pe \ndelete, cu minu]ie [i r`bdare, cu con[tiin]a \mplinirii unei datorii fa]` de propriul neam [i fa]` de adev`r.

Cel care ar vedea cartea \ntr-o libr`rie [i ar trece pe l\ng` ea cu g\ndul c` e „opera“ altui politician care se crede scriitor, nu s-ar putea \n[ela mai mult; [i asta nu pentru c` a[a au zis Manolescu, Negrici, Agopian [i Breban. Cartea [oaptelor e un roman care l-ar putea umple de invidie pe orice scriitor de meserie, un roman care are [ansa, \n fine, s` fac` acea carier` interna]ional` pe care lumea literar` româneasc` o a[teapt` cu sufletul la gur`.

■ Lumini]a Corneanu

27

49,95 lei

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

au [i tradus din el. Un aspect interesant: poemele lui Vinea \n maghiar` sun` mai fracturat, mai acut-modernist dec\t \n român`...

Desigur, e vorba aici despre ni[te interferen]e mai complexe \ntre dou` culturi care, altminteri, nu au comunicat foarte mult. Spa]iul nu-mi permite s` intru \n detaliile unor propuneri interpretative (cum ar fi sugestia recitirii avangardei maghiare timpurii prin prisma culturii r\sului studiate de Bahtin), nici s` m` ocup de eventualele analogii [i diferen]e dintre modernismul maghiar [i cel român, ci m` oblig` s` m` limitez la c\teva considera]ii generale cu caracter descriptiv. Perspectiva de lucru a lui Balázs are un caracter concentric, merg\nd de la premisele teoretico-epistemice c`tre cele istorico-literare, de la contextul mai larg al modernit`]ii europene la istoria modernismului [i avangardismului maghiar, la literatura maghiar` din România [i, \n interiorul ei, la cazul avangardei maghiare din România interbelic`, cu receptarea [i publica]iile acesteia, cu poe]ii ei reprezentativi sau sateli]i (Reiter Robert, Bartalis Janos etc.) [i cu efectele ei \n roman (Nágy Daniel, Szánto György [.a.m.d.). În centru se afl` o „periferie“ a avangardei maghiare, o enclav` cultural` unde avangardismul se dizolv` \n alte ingrediente, cumin]indu-se. Influen]a masiv` a expresionismului se explic`, fire[te, prin rela]iile str\nse cu literatura [i cultura german` (ea se reg`se[te doar la modul difuz \n România interbelic`, mai ales la revistele G\ndirea [i Contimporanul).

Irepro[abil sub aspect academic, volumul lui Balázs este o pies` inconturnabil` bibliografic, reprezent\nd, totodat`, ceea ce ne-am obi[nuit s` numim o „punte intercultural`“. Ceea ce i s-ar putea repro[a, la o adic`, este excesul propriilor calit`]i, prezent [i \n alte studii recente despre avangard`: o cumin]enie scholar [i o ariditate aseptic`, de natur` s` restric]ioneze accesul nespeciali[tilor sau al celor care nu s\nt direct interesa]i \n studierea fenomenului. Oricum, Avangarda \n literatura maghiar` din România aduce o expertiz` solid` ce l`rge[te orizonturile cercet`rii [i deschide altele noi.

■

Despre o „periferie“ a avangardei maghiare Balázs Imre József Avangarda \n literatura maghiar` din România Editura Bastion, 2009

25 lei traducere din limba maghiar` de Kocsis Francisko

Venit dup` amplul dosar realizat acum c\]iva ani de revista Vatra [i dedicat avangardei maghiare, lucrarea \nc` t\n`rului, dar prodigiosului cercet`tor [i scriitor clujean de limb` maghiar` Balász Imre József, redactor-[ef al revistei Konunk, marcheaz` o premier` notabil`: este cel dint\i studiu cvasimonografic dedicat manifest`rilor avangardei \n literatura maghiar` din România, aduc\nd la zi o tez` de doctorat ap`rut` \n 2006. O „pat` alb`“, p\n` de cur\nd, pentru istoria noastr` literar`. Nu avem de-a face doar cu un demers comparativ \ntre avangardele maghiar` [i român` – studii de acest tip, realizate „\n context central-est-european“, exist` deja, de la Bojtar Endre la Pássuth Krisztina –, ci cu o abordare particular`, cu aplica]ie specific-regional`. M-am ocupat eu \nsumi, incidental, de amintita chestiune \n Avangarda româneasc` [i complexul periferiei..., dar exclusiv din perspectiva modului \n care a fost receptat` avangarda maghiar` \n revistele române[ti de avangard`. Necunoa[terea limbii maghiare mi-a interzis accesul la perspectiva cealalt` [i m` face, \n general, s` „merg pe \ncredere“ \n privin]a considera]iilor lui Balász din acest demers academic foarte str\ns, documentat [i sistematic, \n care acribia istoriografic` se aliaz` cu apetitul analitico-teoretic. Am avut, oricum, ocazia s`-mi verific unele intui]ii despre schimburile culturale (texte de popularizare [i informare, traduceri reciproce) \ntre Contimporanul [i arti[tii maghiari de la Ma sau Periszkop. Am putut urm`ri, spre exemplu, \n detaliu impactul \n presa avangardist` maghiar` al poeziei lui Ion Vinea, prieten cu Aladar Támas sau Kassák Lajos, care

28

Paul Cernat

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

Best of Romania 100 de personalit`]i.

Oameni care au schimbat destinul lumii – Mihai Eminescu Editura DeAgostini Hellas, 2009

De mare efect dramatic, \ntrebarea „În ce fel poate modifica lumea cel mai \nsemnat poet al unei culturi?“ na[te r`spunsurile cele mai ocolite [i pozna[e \n bro[ura despre Eminescu a seriei 100 de personalit`]i.Oameni care au schimbat destinul lumii, \ns` termenii ei ar trebui u[or inversa]i. C`ci ce i-a f`cut cultura român` pe mai bine de un secol marelui poet nici nu se compar` cu ce ar fi f`cut acesta pentru ea, cu at\t mai pu]in pentru lume. Suport al patriotismelor locale [i miz` a market`rii universaliste, na]ional-eminescianismul e, \n continuare, unul din simptomele recurente ale discursului cultural autohton – \n umbra efigiei, figura poetului retr`g\ndu-se tot mai vulnerabil` la contururile l`cr`moase ce i s-au ata[at. Dac`, \n România, manevrarea iconic` a fost muncit` cu spor de genera]ii \ntregi, \ncerc`rile de v\nzare interna]ional` a lui Eminescu s-au soldat, totu[i, cu efecte mai pu]in notabile. {i iat` c` editura italo-greac` DeAgostini public` \n stil de reader’s digest prezent`ri frumos ilustrate ale unor „personalit`]i“ relevante mondial, acro[\nd, \n cazul fiec`rei ]`ri ce intr` \n proiect, 1-2 nume semnificative. A[a se face c`, \ntr-o list` extins` de la Einstein [i Hitler la Elvis [i Chaplin, cultura noastr` iese \n fa]`, \ntr-un all times best, prin {tefan cel Mare [i (!) Sf\nt [i, desigur, Eminescu (tot „sf\nt“). C`, \n context [i cu un atare pretext, alegerea \n sine e prezum]ioas` nu reu[e[te s-o atenueze nici supervizarea profesionist` condus` de Doris Mironescu. Încondeiat` f`r` striden]`, cu mici excep]ii doar („fatalitatea nenorocirii“, „iubire fatal`“ etc.), aceasta are primul [i unicul merit de a parcurge toate momentele, inclusiv cele cu

RECENZII stelu]`, ale biografiei. Îns`, \ntr-un portret de claritatea clasic` a locului comun (precum o arat` [i statuia de pe copert`), fiind pur [i simplu inteligent, dedicat, patriot [i nefericit, Eminescu r`m\ne eclipsat de imaginea României, \n intimitatea c`reia coordonatorii se av\nt` cu toate motoarele turismului cultural.

Tentativa de a \mp`ca onest capra politicii editoriale cu varza recept`rii autohtone face dificil` delimitarea unui public-]int`. Prea obositoare \n chichi]e documentare pentru [colari ori cititori medii, dar sor` cu superficialitatea [i stereotipul \n ochii cititorului specializat (care ar obiecta m`car la „bunele-inten]ii“ ale lui Maiorescu sau la „autoritatea“ absolut` \n materie a lui C`linescu), povestea eminescian` va pl`cea – \n eventualitatea traducerii [i nu neap`rat datorit` eroului \nsu[i – amatorului occidental de vestigii. Acesta va g`si date despre atmosfera social` [i politic` din România sf\r[itului de veac XIX, despre partide, ziare, gimnazii [i trupe de teatru; se va convinge c` ne-am cultivat din r`sputeri nu numai parcurile memoriale (pozate \n toat` splendoarea lor actual`, cu busturile eminesciene included), ci [i „sentimentul na]ional“, mai ales; va afla, cu pu]in` stupoare, c` am fost bran[a]i din vechime la marea cultur` „a lumii“, de vreme ce simpla contemporaneitate a poetului nostru cu Baudelaire sau Hölderlin garanteaz` automat afinitatea \ntru spirit. Motiva]ia unui pliant c\t mai cuprinz`tor pentru export poate – nu-i a[a? – s` treac` peste referin]e scoase din p`l`rie, pe care doar argumente de hocus-pocus naiv le-ar justifica altminteri: Caragiale e „mare rival“ fiindc` e „cinic“, nu „metafizic“, Arghezi [i C`linescu s\nt da]i ca „succesori“, iar entuziasmul cu care Eminescu ar fi fost, cic`, receptat \n epoc` se datoreaz` faptului c` „Citind versurile lui de dragoste, cititorii cuceri]i de impresia de profund` autenticitate se sim]eau [i ei \ndr`gosti]i. Neput\nd s`-[i explice acest fenomen, \l traduceau \ntr-o iubire pentru versurile at\t de frumoase care le st`teau deschise \n fa]`“... În amintirea unui veac romantic [i plin de cultur`, v` a[tept`m deci \n România!

■ Adriana Stan

29

6,50 lei Consilieri de specialitate: prof. dr. Dumitru Irimia, asis. drd. Doris Mironescu

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

italian` reprezint` un atu pe care, iar`[i, autorul \l supraliciteaz`. A[a cum singur recunoa[te, „textualismul“ se dezvolt` \n Fran]a, \n anii ’60.

Da, dar asta \n urma traducerilor – lui Todorov, mai ales – din formali[tii ru[i. Semiotica italian` a lui Eco e o \ncercare – de altfel str`lucit`, dar singular` ca atare – de a reface, prin intermediul teoriei literare \n vog` atunci, tradi]ia renascentist` a unei culturi devenite, de secole, secundar`. Chiar [i a[a, la m\na a doua, textualismul transportat de Marin Mincu din Italia \n România c\[tig` printr-o amprent` nou`: cea a punerii \n tensiune a textualismului ca tehnic` cu autenticitatea ca expresie [i exigen]` estetic` postromantic`, impus` \n vremea avangardelor.

Reflec]ia asupra acestei \nt\lniri, care rezum` contactul dintre o cultur` occidental` reflexiv` (francez`, italian`) [i una oriental` spontan` (cea român`), ar fi putut face gloria de teoretician pe care Marin Mincu a ratat-o din cauza ve[nicei sale anxiet`]i a recunoa[terii. Criticul a cobor\t, dup` 1990 mai ales, \n lumea literar` româneasc`, acolo unde pe mai nimeni nu intereseaz` teoria, \ncerc\nd s` devin` regizor de via]` literar` numai cu argumentul cognitiv la \ndem\n`. Notorietatea sc`zut` a culturii italiene actuale l-a dezavantajat. În primul r\nd, \n anii ’80, c\nd postmodernismul a fost importat pe filier` american`. Apoi, dup` 2000, a ap`rut o problem` de inadecvare a limbajului. Literatura \[i pierduse suprema]ia ca mijloc de reprezentare estetic`, iar Marin Mincu n-a dat niciodat` dovada unor deschideri extraliterare. C\nd un critic \i trimite pe filozofi s` se g\ndeasc` la conceptul de „eminescianism“, e clar c` ideea de filozofie \i este neclar`. Marin Mincu s-a l`sat consumat de propriile veleit`]i de politic` literar`, el fiind doar un foarte bun teoretician.

Ca atare, i-a ie[it c\te ceva din ambele, dar a [i ratat mult. Marin Mincu pare hot`r\t, de fiecare dat` c\nd vorbe[te, s` spun` totul despre el, ca [i cum, altminteri, o clip` de neaten]ie i-ar putea \ntrerupe emisia de sine [i, \n felul acesta, o alt` voce, odat` ajuns` acolo, \n intersti]iul s`u, l-ar putea fura.

■

Marin Mincu live Marin Mincu Cvasitratat de/spre literatur`.

A fi mereu \n miezul realului Editura Paralela 45, 2009

60 lei

F`r` \ndoial`, Marin Mincu e unul dintre criticii [i teoreticienii care au scris istorie \n cultura român` recent`. Atuurile sale au fost – [i, \n parte, r`m\n – energia [i ambi]ia dublate de o inteligen]` teoretic` remarcabil`; apoi forma]ia sa cultural` dubl`, român` [i italian`, [i statutul s`u de „pasator“ \ntre cele dou`; \n fine, implicarea nemai\nt\lnit` \n facerea literaturii române contemporane. Toate aceste calit`]i se ilustreaz` repede la lectura acestui volum-valiz` care este un fel de „Marin Mincu live“, dar [i un soi de „Cahier de l’Herne“, \n care se vorbe[te dinspre, din [i despre Marin Mincu. Pentru speciali[tii \n literatura român`, lucr`rile sale despre Ion Barbu [i despre avangard`, ca [i textele sale despre poezia român` contemporan` r`m\n de neocolit. Ceea ce trebuie \ns` remarcat \n cazul autorl\cului s`u este c` fiecare calitate enumerat` mai sus s-a manifestat \mpreun` cu toate neajunsurile care pot decurge din exacerbarea nevoii de recunoa[tere a lor. Altfel spus, pre]ul lor, pl`tit tot de autor – ca autor –, e mai mare dec\t la majoritatea confra]ilor lui.

Citind interviurile sale, \ncep\nd din anii ’80 (care m-au interesat – pe mine unul – cel mai mult), consta]i c` autorul este negre[it primul [i cel mai acerb promotor al s`u, [i c` absolut tot spa]iul referen]ial al enun]urilor sale apare ca interval \n interiorul emisiei sale verbale. Exist` o team` a autorului de a nu se pierde \n propriul discurs, ceea ce, simpatic la \nceput, devine deranjant cu timpul. De altfel, forma]ia sa

30

Alexandru Matei

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

O c`l`torie epifanic` Graham Swift Ultima comand` Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009

La Polirom, s-au tradus \n ultimii ani c\teva dintre romanele lui Graham Swift – scriitor englez cu o colec]ie de premii literare absolut impresionant`. Prin urmare, numele s`u e destul de cunoscut pe pia]a de carte româneasc`. În 1996, a fost distins cu prestigiosul Booker Prize pentru romanul la care m` voi referi mai jos, Last Orders/Ultima comand`, dar, \n timp, a mai primit, \ntre altele, [i Geoffrey Faber Memorial Prize sau Guardian Fiction Prize. Înc` din 1980, c\nd public` primul lui roman, The Sweet Shop Owner, Swift se arat` un maestru al flashback-ului narativ. Ac]iunea epic` a volumelor sale se concentreaz`, pe palierul timpului propriu-zis al povestirii, \ntr-un interval scurt, dilat\ndu-se \ns`, \n spa]iul memoriei naratorului/naratorilor, la nivelul unor ani [i decenii \ntregi. El reconstruie[te astfel trecutul prin intermediul subiectivit`]ii unui personaj/unor personaje, intersect\nd subtil „istoria mare“ cu „istoria mic`“ (a se vedea Waterland [i Tomorrow, publicate de Polirom drept P`m\ntul apelor/2009 [i M\ine/2008). Alt`dat`, dup` model detectivist, autorul reface, din detalii, un univers plin de mistere, ce respinge ini]ial – la prima vedere, cum ar veni – orice efort hermeneutic (precum \n The Light of Day/2003, tradus, [i el, la Polirom ca Lumina zilei/2006).

Fic]iunea lui Swift devine de aceea un edificiu mig`los (alc`tuit din piese de dimensiuni inegale, aflate \ntr-un echilibru neverosimil), edificiu situat pe un teren mi[c`tor – al psihologiei individuale [i colective. Faptul c` arhitecturile lui sofisticate r`m\n \n picioare, \n asemenea condi]ii, este un argument al artei narative a scriitorului.

RECENZII Last Orders deruleaz` filmul c`l`toriei de o zi, a patru b`rba]i, de la Londra \n Margate (Kent), unde urmeaz` s` \mpr`[tie (pe malul m`rii) cenu[a prietenului lor mort, Jack Dodds.

Aceast` veritabil` „gard` de onoare“ e format` din Ray Johnson, Vic Tucker, Lenny Tate [i Vince Dodds, fiul adoptat al decedatului. Cu excep]ia ultimului (individ \nc` t\n`r), to]i ceilal]i protagoni[ti, aidoma lui Jack, s\nt aproape septuagenari. C`l`toria constituie, \n fond, un pretext pentru activarea memoriei/memoriilor afective ale personajelor care, \n ciuda v\rstei \naintate, nu s-au \mp`cat deocamdat` cu rigorile nenegociabile ale existen]ei. Moartea (cu reprezentare foarte concret` \n dispari]ia lui Jack) are pentru ei ceva absurd [i frustrant, iar via]a pare, \n noul context, lipsit` de sens. Voiajul al`turi de cenu[a amicului mort le prilejuie[te tuturor o confruntare nemijlocit` cu propriile trecuturi, uneori confuze ori dubioase, alteori luminoase, impregnate de nostalgie. Mozaicul narativ, ]esut gradual de c`tre Swift, acoper` cinci decenii din existen]a eroilor, cinci decenii de c`ut`ri, erori [i ne\n]elegeri. Be]iile, furiile, revoltele lor s\nt expresii ale nevoii de stabilitate [i reper \ntr-o lume unde singura certitudine inexpugnabil` r`m\ne moartea. Titlul romanului ne confrunt` cu o ambiguitate de esen]`, rezolvat` bine de traduc`tori. „Last orders“ implic`, \n limba englez`, dou` semnifica]ii posibile. Poate fi vorba aici despre „un ultim r\nd“ (de b`uturi) \ntre prieteni sau s-ar putea sugera „ultima dorin]`“ (a unui decedat). Ambele sensuri func]ioneaz` \n roman. Prin cerin]a lui testamentar` (ca amicii s`-i \mpr`[tie cenu[a \n Kent), Jack Dodds le ofer` acestora [ansa de a fi \mpreun` \nc` o dat` [i, \n acela[i timp, le d` prilejul unor medita]ii profunde. C`l`toria are un caracter ini]iatic, devenind ocazia unor epifanii. Ea trimite, ultimativ, la ideea libert`]ii condi]ionate a omului (libertate cenzurat` permanent de spectrul mor]ii). Romanul a fost acuzat de similarit`]i inacceptabile cu capodopera lui William Faulkner As I Lay Dying [i a fost ecranizat, \n 2001, cu Michael Caine [i Bob Hoskins \n rolurile principale.

■ Codrin Liviu Cu]itaru

31

29,95 lei traducere din limba englez` de Petru Cre]ia [i Cristina Poenaru

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

de informa]ii. B`rbatul care-i explic` domni[oarei din Paris de ce a p`r`sit-o sufer` de o afec]iune nemaiauzit`: vars` iepura[i. Dac` felul cum \[i fac apari]ia iepura[ii prin faringele lui are leg`tur` sau nu cu emo]iile puternice r`m\ne un mister neexploatat, iar consecin]ele straniei afec]iuni se dovedesc incoerente. Numai finalul salveaz` povestirea Cea de departe. Alina Reyes ]ine un jurnal. Multe dintre senza]iile [i imaginile mentale pe care le descrie acolo nu-i apar]in. Abia o \nt\lnire pe un pod din Budapesta va face s` func]ioneze declicul magic. În Casa ocupat`, un cuplu, aflat sub un asediu ascuns cititorului, se mut` dintr-o \nc`pere \ntralta, \n func]ie de ac]iunile \ntreprinse de amenin]`torii colocatari (odat` z`vor\t` o u[`, ea nu mai poate fi utilizat`). Ai putea crede c` e vorba despre o cas` b\ntuit` de stafii, dar Cortázar las` loc, foarte inteligent, interpret`rilor deschise.

Cititorul este invitat s` completeze deznod`m\ntul cu propria-i fantezie. Imagina]ie au [i personajele din Bestiar. Într-o alt` cas` b\ntuit`, de data aceasta de un tigru fl`m\nd, ni[te copii pun la cale o r`zbunare a c`rei cruzime impresioneaz` prin faptul c` este rezultatul firesc al unui joc. Omnibuz te cople[e[te cu un regal al detaliilor semnificative. Doi tineri f`r` flori trebuie s` suporte insisten]a privirilor dezaprobatoare ale tuturor c`l`torilor ce merg la cimitirul din Buenos Aires cu omnibuzul 168. Fiecare gest conteaz`, orice decizie trebuie rapid c\nt`rit`, c`ci prezen]a florilor destinate celor mor]i devine sufocant`. Cortázar face proba m`iestriei sale \n Circe [i \n Por]ile paradisului. Dulciurile seduc`toarei Delia Mañara ascund o prezen]` kafkian`, a c`rei intrare \n scen` e preg`tit` meticulos, \n vreme ce priveghiul a doi b`rba]i la c`p`t\iul femeii adorate se transform`, printr-o splendid` economie de mijloace stilistice, \ntr-un tango p`tima[.

De[i nu-l surprind pe Cortázar \n cea mai bun` form`, povestirile din volum au farmecul lor, \ntruc\t tot ce se pierde la unele cus`turi diegetice ezitante e recuperat f`r` rest de croiala fabuloas`, senzual` a \nt\mpl`rilor din final.

C\teva animale [i un priveghi Julio Cortázar Bestiar Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009

22,95 lei traducere din limba spaniol` [i note de Tudora {andru Mehedin]i

Proza scurt` a pus \ntotdeauna la \ncercare virtuozitatea adev`ra]ilor stili[ti. Indiferent c` au excelat \n roman, dar [i \n povestire, cum e cazul unor Hawthorne, Henry James, Kafka, Italo Calvino, ori c` au avut voca]ia ornamentului fin, precum Cehov, Isaac Babel, Borges sau Carver, prozele scurte ale scriitorilor cu pana[ au \mprosp`tat mereu genul prin impunerea unui tempo narativ, prin aducerea \n prim-plan a gestului infinitezimal ori a unor temperamente brodate impecabil, prin control absolut asupra parabolei, dialogului, finalului nea[teptat. Din p`cate, nu toate cele opt povestiri din Bestiar, primul volum semnat de Julio Cortázar cu propriul s`u nume, rezist` la o lectur` exigent`. Cel pu]in dou` dintre ele trebuie uitate numaidec\t.

Pe de alt` parte, \nzestrarea pentru proz` scurt` a lui Cortázar r`m\ne dincolo de orice \ndoial` – am doar senza]ia c` argentinianul e un romancier supraevaluat –, iar cele c\teva bestii m`run]ele sc`pate din cu[c` nu au cum s` afecteze exuberan]a imaginativ` a incomparabilelor sale crea]ii.

Cefalee [i Scrisoare c`tre o domni[oar` din Paris m-au surprins nepl`cut. În cea dint\i, mancuspiile (mamifere imaginare) stabilesc ritmul vie]ii protagoni[tilor. S`n`tatea cresc`torilor de mancuspii se deterioreaz` pe m`sur` ce munca lor zilnic` ne este descris` tot mai detaliat, la persoana \nt\i. Cortázar mizeaz` pe derutarea cititorului (chiar te \ntrebi la un moment dat dac` animalele acelea nu s\nt cumva doar denumirea bizar` a unei st`ri mentale \nc` necunoscute medicinei), \ns` tensiunea lipse[te cu des`v\r[ire, din pricina unei liniare acumul`ri

32

■ Alexandru Budac

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

Un nou roman de la p`rintele Genera]iei X Douglas Coupland Miss Wyoming Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2009

Douglas Coupland devine celebru \n 1991, c\nd o editur` american` \i public` romanul Generation X: Tales for an Accelerated Culture, f`c\ndu-l astfel p`rintele unei c`r]i-cult cu care se identific` o \ntreag` genera]ie. Este genera]ia celor n`scu]i \n jurul anilor ’80, care vor s` se retrag` din societate, resping\nd orice statut asigurat de aceasta. Dup` aceast` dat`, Coupland public` mai multe c`r]i (romane [i eseuri) cu titluri flamboaiante (Life after God, Microserfs, Polaroids from the Dead, Girlfriend in a comma, All families are psychotic) survol\nd teme legate de cultura pop, de era digital` [i de capcanele societ`]ii de consum, dar \[i spore[te faima abord\nd [i subiecte de mare impact, cum ar fi evenimentele din 11 septembrie \n romanul Hey, Nostradamus, sau \ncerc\nd reveniri la punctul de plecare, cu Generation A. Romanul Miss Wyoming, ap`rut \n 1999, d` seama [i despre leg`turile autorului cu lumea filmului, purt\nd, \n acela[i timp, ecourile eroilor lui prefera]i care resping societatea \n c`utarea unor vie]i mai autentice. Miss Wyoming propune o poveste de dragoste \ntre dou` vedete de Hollywood ale c`ror cariere artistice se termin` \nainte ca ei s` se apropie m`car de mijlocul vie]ii. Susan Colgate, fost „copil de circ“, c\[tig`toare a mai multor concursuri de frumuse]e, lansat` ca actri]` \ntr-un serial de televiziune de succes, [i John Johnson, fost copil boln`vicios transformat \n produc`tor de film, cunosc povestea succesului tipic` uria[ei industrii de entertainment, gr`bit` s` arunce cu poleial` pe umerii unor figuri alese peste noapte [i s` le pr`bu[easc` apoi, f`r` mil`, \n ]`r\na produc]iilor de categorie B.

RECENZII Pove[tile lor s\nt asem`n`toare, puse \n oglind`: am\ndoi s\nt supravie]uitori – Susan a unui accident de avion, iar John al unei experien]e-dincolo-de moarte. Am\ndoi descoper`, \n urma acestor experien]e, falsul [i vidul propriilor existen]e fabricate pe [i de c`tre platourile de filmare, care, de altfel, nici nu-i mai solicit`, astfel \nc\t pornesc \n c`utarea unor euri mai profunde. John, pe care \l motiveaz` o viziune avut` pe patul de spital (c\nd se \ndrepta c`tre lumin`) – viziune ce se va dovedi a fi nimic altceva dec\t chipul lui Susan, \ntr-o reluare la unul din televizoarele din salon –, renun]a la avere, droguri [i prostituate, spre a se pierde \n lume \n chip de vagabond à la Kerouac. Susan, \n schimb, face tot ce poate pentru a nu fi recunoscut` [i, vreme de un an, trece ca o furtun` prin vie]ile a doi admiratori din trecut, iar cu unul dintre ei are [i un copil.

John [i Susan se \nt\lnesc dup` re\ntoarcerea am\ndurora \n lume – moment cu care, de altfel, debuteaz` romanul –, iar \nt\lnirea lor st` sub semnul destinului: se \ndr`gostesc fulger`tor, \ntr-o singur` dup`-amiaz`. Dup` care Susan dispare din nou, d\nd autorului prilejul narativ de a desf`[ura \n sens invers pove[tile lor. F`r` s` fie, \n sine, o tehnic` prozastic` spectaculoas`, modalitatea aleas` pentru desf`[urarea materialului narativ este aproape singura \mplinire a acestui roman, de la care te a[tep]i – date fiind decorul [i fi[ele caracteriale ale personajelor – s` fie un roman parodic, abund\nd de ironie [i sarcasm, o construc]ie care s` d`r\me \n chip str`lucitor [i inteligent uria[a fabric` de imagini care este industria entertainment-ului american. A[tept`rile s\nt \ns` false, pentru c`, \n afara c\torva mostre de umor la adresa obiectului avut \n vedere, \n rest, scrierea se confund` cu el. Schematismul personajului este asumat [i nu deconspirat, iar romanul se desf`[oar` ca un film de ac]iune de categoria celor pe care le produc sau \n care se chinuie s` joace protagoni[tii. Ba mai mult, chiar [i setea lor de autenticitate se \mpline[te \n – ce crede]i? – nimic altceva dec\t g`sirea iubirii adev`rate.

■ {tefania Mihalache

33

33 lei traducere din limba englez` [i note de Cristina Barbu

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

gonistul prime[te ajutor de la Günther, un afacerist miliardar, adept la r\ndul lui al sexualit`]ii deviante. Fugarii \[i schimb` statutul [i, condu[i de noul amic \n Republica Dominican`, devin gringos – albi \nst`ri]i pe care banii \i a[az` deasupra legii. Noi intrigi grotesc-erotice [i na]ional-identitare (cu un deznod`m\nt spectaculos, de citit) pigmenteaz` nara]iunea lui Liviu B\rsan. În ciuda acestui itinerar ce aminte[te de prozele de aventuri, de c`l`torii sau de cele pansexualiste, Asylant apare drept un roman existen]ialist. Utiliz\nd un ritm narativ fragmentat, reportericesc [i eseistic totodat`, personajul-narator Orbison simte monstruos [i exprim` memorabil tot ceea ce nu vede. Situa]iile [i tr`irile captivante pe care le experimenteaz` printre str`ini p`lesc \n fa]a jocului ideilor propov`duite de acest antierou al secolului XXI. Ele genereaz` adev`ratul spectacol al at\t de visatei, \ns` teribil de umilitoarei existen]e de azilant. O epopee \n r`sp`r. Într-o epoc` \n care comunismul [i fascismul s\nt anatemizate, iar cortinele de fier se n`ruie sub poduri de flori, noile ideologii capitaliste, consumeriste, europeniste, hedoniste ori ecumeniste s\nt percepute de Orbison ca revigor`ri repulsive ale totalitarismului cu fa]` uman`. Aproape fiecare pagin` din Asylant propune defini]ii ironice ale „democratiz`rii“ r`ului – unele prea poetice/filozofice pentru a-i apar]ine unui absolvent doar al „[colii vie]ii“, dar majoritatea remarcabile. În consecin]`, romanul cinic, resentimentar [i nihilist al lui Liviu B\rsan nu e recomandat adep]ilor corectitudinii politice sau ai liberalismului economic autist („Europa are nevoie de fraieri [i de s`raci [i mai ales de s`raci fraieri“), dup` cum trebuie ferit [i de ochii dogmatici ai feministelor ori bigo]ilor (\n aceast` lume dec`zut`, majoritatea femeilor s\nt prostituate, iar Dumnezeu se identific` \ntunericului). Pe de alt` parte, cititorii ne\ndoctrina]i vor reflecta un timp m`car la o scen`/idee din Asylant. Ghida]i, bine\n]eles, de vizionarul Orbison.

Azilantiada Liviu B\rsan Asylant Colec]ia „Un roman“ Editura Curtea Veche, 2009

29 lei

De pu]ine ori se \nt\mpl` ca trimiterile comparatiste s` surprind` at\t de exact calit`]ile, dar [i deficien]ele unei crea]ii literare precum \n cazul celui de-al doilea roman scris de Liviu B\rsan. De aceea, asocierea universului fic]ional din Asylant cu Groapa lui Eugen Barbu [i cu Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale mi se pare o alegere inspirat` (a prozatorului Bogdan Suceav` din prezentarea de pe coperta a IVa). C\nd infirmii, prostituatele sau ho]ii din România postdecembrist` (o veritabil` Cu]arid` macrantropic`) solicit` azil \n mahalalele idealizatei lumi occidentale, unde se comport` ca ni[te crai excentrici mateini, nu poate rezulta dec\t o poveste fascinant`. În schimb, conjugarea respectivelor contrarii mentalitare [i stilistice tareaz` construc]ia unor episoade din Asylant.

Protagonistul Orbison, românul nev`z`tor emigrant \n Berlin, pare un Pirgu \ngem`nat cu Pa[adia-Pantazi. Cazat la un centru de primire a solicitan]ilor de azil, Orbison particip` – al`turi de cona]ionalii s`i, infractori [i barbugii notorii, Nelu Kukuveaua [i Giani Cercel – la furturi din supermarketuri ori la experien]e sexuale sadomasochiste. Într-un bordel, el o re\nt\lne[te pe Olga, fata de care s-a \ndr`gostit pe vremea c\nd aceasta vindea la un chio[c din preajma [colii profesionale de nev`z`tori. Obsedat de calit`]ile de „St`p\n`“, dar [i \ngrijorat de narcomania ei, Orbison o r`pe[te de la proxenetul Vichi cu ajutorul unui alt emigrant, ]`ranul disperat de s`r`cia din ]ar`, Costache. În cadrul \nc`ier`rii, „pe[tele“ e ucis, iar cei trei s\nt obliga]i s` p`r`seasc` dogmatica Germanie. Salvarea e oferit` de mai cosmopolita Spanie, unde prota-

34

■ Cosmin Borza

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

Despre mu[te, ad infinitum Augusto Monterroso Perpetuum mobile Colec]ia „Exquisite“, Editura Universit`]ii de Vest & Editura Bastion, 2009

Cit\ndu-l pe Lope de Vega, Monterroso anun]`: „Vreau s`-mi schimb [i stilul, [i socoata“. Într-adev`r, Perpetuum mobile este o carte inclasificabil`. Dificultatea catalog`rii vine at\t din form` (proze scurte altern\nd cu citate din clasici, de la antici p\n` la Joyce), dar [i din subiect: „Exist` trei teme: dragostea, moartea [i mu[tele... S` se ocupe al]ii de primele dou`. Eu m` ocup de mu[te“. Cartea lui Monterroso ar fi o mostr` minuscul` dintr-o magnific`, imposibil de realizat antologie a mu[tei, \n care „semneaz`“ Pascal, Scopenhauer, Wittgenstein, Joyce, Proust [i... Monterroso \nsu[i, \n memorabile formul`ri paradoxale: „Musca nu-i chiar a[a de ur\t` pe c\t ar p`rea la prima vedere. Dar fapt e c` la prima vedere nu pare ur\t` tocmai pentru c` nimeni nu a v`zut niciodat` o musc` la prima vedere. Orice musc` a fost v`zut` dintotdeauna“.

C\teva povestiri descriu scene familiale, teme clasice, dar des`v\r[it construite. Totul e numai intrig`, peste care, \n ritm de flamenco, se formuleaz`, suspendat, deznod`m\ntul ce „nu se bazeaz` pe o ac]iune, ci pe o idee“ – remarc` traduc`toarea Ilinca Ilian \n Postfa]` –, de unde caracterul transgeneric, \nrudirea cu poemul [i eseul, autorul dovedind o „cultur` n`ucitoare, mare disponibilitate ludic`, o admirabil` doz` de autoironie [i discre]ie“.

Aceea[i postfa]` aduce detalii despre un scriitor prea pu]in cunoscut \n Europa. N`scut \n Guatemala, stabilit \n Mexic, maestru al prozei scurte [i foarte scurte, Monterroso este un scriitor complex, aparent „u[or“, miz\nd pe anecdotic [i pe faptul divers, pe dramele cas-

RECENZII nice expediate succint [i, mai ales, pe m`iestrita scandare a frazei. „C\nd s-a trezit, dinozaurul \nc` mai era acolo.“ – acesta este textul integral al celei mai scurte micropovestiri semnate de Monterroso, care eviden]iaz` pe deplin polivalen]a sensurilor, arta condens`rii, scriitura aluziv`, sincopat` („c`r]ile mele s\nt pline de goluri“ – nota, oximoronic, autorul). Beneficiile acestei lecturi ar fi, \n comentariul Ilinc`i Ilian, „lec]ia lapidarit`]ii, a umorului nec`utat, a fabulei moderne f`r` moral`, dar [i f`r` absurd“.

Iat` o mostr` din „Beneficiile [i maleficiile lui Jorge Luis Borges“, despre lucrurile benefice [i malefice care pot surveni din \nt\lnirea cu proza argentinianului, \ntr-o surprinz`toare catalogare: „S` descoperi c` e[ti prost [i c` nu ]i-a trecut niciodat` prin cap o idee care s` fie c\t de c\t r`s`rit` (benefic`). S` descoperi c` e[ti inteligent, de vreme ce \]i place Borges (benefic`). S` descoperi infinitul [i eternitatea (benefic`). S` crezi \n infinit [i eternitate (malefic`).

S` te la[i de scris (benefic`)“.

Scriitorul central-american propune o viziune asupra lumii [i scrisului, \n care s\nt bine dozate umorul, scepticismul, ironia, chiar un oarecare cinism, nu f`r` exuberan]` \ns`, c`ci „umorul e realismul dus p\n` la ultimele lui consecin]e“. Superba traducere a Ilinc`i Ilian p`streaz` frazarea originalului. Cele mai multe texte au o caden]` incantatorie. Altele sun` ca b\z\itul unei mu[te: s\c\itor, redundant, hipnotic. S\nt proze de un r\nd sau altele la care singur titlul e mai lung [i mai narativ dec\t \ntreaga povestire precedent`.

Exist` o „filozofie a mu[tei“ formulat` de Swift: „orice musc` are mu[te mai mici care o devoreaz`, [i acestea altele [i mai mici care le sf\[ie, [i tot a[a ad infinitum“. La fel, volumul lui Monterroso este construit ca un perpetuum mobile \n care cu greu po]i discerne \ntre cauz` [i efect, \ntre fragmentele din clasici [i prozele scriitorului central-american. Sau, cum avertizeaz` autorul, cartea poate \ncepe din nou, de la final, „\ntr-o mi[care \nd`r`t tot at\t de inutil` [i ira]ional` ca [i cea efectuat` de cititor ca s` ajung` p\n` aici“.

■ Elena Cra[ovan

35

14 lei traducere din limba spaniol` de Ilinca Ilian

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

staur`rii comunismului \n România. Andrei are un fiu dintr-un mariaj e[uat, Billy, interoga]iile acestuia ac]ion\nd adesea ca declan[atoare ale fluxului memoriei. Moartea lui Rudolf din 1975 marcheaz` \nceputul unui traseu al reg`sirii timpului pierdut. Întors \n România postcomunist` a anilor ’90, pe care Rudolf o numea „]ara de bestii“, str`inul Andrew \nchide un hiatus temporal, observ\nd cum aceia[i demagogi \ncearc` s` seduc` o ]ar` naiv`, c`reia istoria i-a refuzat totul.

Construit din fragmente al`turate mai degrab` \n acord cu ordinea interiorit`]ii dec\t cu cea temporal`, romanul lui Paul Bailey este declan[at, aproape suprarealist, de c\teva cuvinte vechi române[ti, persist\nd \n memoria lui Andrei precum un limbaj primitiv, esen]ial: s\nge, z`pad`, berze pe hornuri. În acest vocabular minimal se concentreaz` o amintire tragic`. Victim` a unui antisemitism cultivat \n România de legionari, mama sa, Irina Aderca, este ucis` \ntro p`dure \nz`pezit`. Tat`l s-a sinucis, \nec\nduse \n Sena.

Mai mult dec\t o medita]ie asupra unui timp al ororilor, cartea lui Bailey este o poveste a supravie]uirii. Ca \ntr-o utopie, Andrei tr`ie[te un exil fericit, departe de \nt\mpl`ri care i-ar fi putut determina un alt destin. Din toat` biografia sa româneasc`, o singur` amintire persist` dureros: \nso]indu-[i mama la pia]`, aude o femeie rumen` [i voluminoas` ironiz\nd-o. Acest moment, aparent f`r` importan]`, are de fapt semnifica]ia unei rupturi definitive de lumea calm` a copil`riei, [i a p`trunderii \ntr-o zon` existen]ial` incert`, ascunz\nd pericole.

Fluid precum memoria ce l-a creat, romanul lui Bailey are, \n expresiva traducere româneasc`, rezonan]a unei istorii exemplare a nostosului. Întoarcerea reafirm` credin]a c` „acas`“ nu exist` dec\t \n memorie [i \n imaginar. C`r]ilor exilului li se al`tur` acest roman al unei viziuni nostalgice asupra raporturilor, de cele mai multe ori dramatice, dintre biografia individului [i istorie.

■

Amintiri despre ]ara de bestii Paul Bailey Unchiul Rudolf Colec]ia „Cartea de pe noptier`“ Editura Humanitas, 2009

23,20 lei traducere din limba englez` de Marius Chivu

Romanele memoriei, cele \n care o lume trecut` \[i recap`t` relieful imaginar \n cuvinte, impun ca principiu de lectur` o anumit` convergen]` \ntre personajul fic]ional [i cititor. Unchiul Rudolf are un poten]ial semnificativ de a stabili conexiuni cu cititorii români, cartea fiind structurat` \n jurul unei amintiri dureroase – desp`r]irea lui Andrei Aderca de familia sa [i de România \n iarna anului 1937. Exilul [i moartea p`rin]ilor s`i se contopesc \ntr-un sentiment nelini[titor, iar c\teva cuvinte române[ti \i amintesc obsesiv fractura existen]ial` din copil`rie.

Romanul Unchiul Rudolf are o fluiditate narativ` ce permite o lectur` intens afectiv`. Nostalgia protagonistului se suprapune unei istorii subiective neobi[nuite, iar rememor`rile sale deschid un arc temporal de peste o jum`tate de secol. La v\rsta de [aptezeci de ani, Andrei, devenit Andrew \nc` din copil`rie, c\nd a fost dat \n grija unchiului s`u Rudolf, simte c` doar scrisul \i poate u[ura \n]elegerea unui trecut par]ial inaccesibil. Unchiul Rudolf, tenor bogat [i faimos locuind la Londra, \i ascunde lui Andrei adev`rul despre moartea p`rin]ilor s`i, oferindu-i aten]ia [i grija cuvenite unui fiu. Leg`tura dintre nepot [i unchi evolueaz` spre zone emo]ionale complexe, culmin\nd cu un moment erotic suspendat de spaima lui Andrei \n clipa revela]iei c` \n unchiul s`u proiecta toate formele posibile de iubire.

Via]a lipsit` de griji la Londra a[az` o surdin` peste deceniile tragice ale r`zboiului [i in-

36

Gabriela Gl`van

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

Portretul artistului la tinere]e Daniel Kehlmann Eu [i Kaminski Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2009

P\n` la M`surarea lumii, explozia care l-a propulsat la statutul de Wunderkind literar, Daniel Kehlmann scrisese deja cinci c`r]i, dintre care patru romane. Sub \nveli[ul de satir` ustur`toare [i critic` a celebrit`]ii \n raport cu biografia ca surs` de entertainment, Eu [i Kaminski este o medita]ie rafinat` despre via]`, art` [i felul \n care cele dou` se oglindesc reciproc.

Sebastian Zöllner, „jurnalist cultural“ [i critic r`t`cit \n lumea artei, carierist vanitos [i f`r` scrupule, sper` s` dob\ndeasc` faima instantanee prin publicarea biografiei lui Manuel Kaminski, discipol al lui Matisse. Faimos odat`, de[i nu unul dintre cei mari, acesta s-a retras, b`tr\n [i orb, \ntr-un sat din mun]i. Superficial, nedocumentat [i de rea-credin]`, Zöllner mizeaz` pe detaliul scandalos [i pe avantajul sperat al mor]ii artistului, care i-ar cre[te cota [i ar face din cartea sa un bestseller. Dup` ce \i dezv`luie pictorului c` femeia care l-a p`r`sit \n tinere]e tr`ie[te \nc`, Zöllner \l r`pe[te pe Kaminski [i cei doi pornesc \ntr-o c`l`torie hilar` c`tre marea dragoste pierdut`. Aventura cuplului format din pr`d`torul t\n`r [i fl`m\nd [i lupul b`tr\n [i manipulator care vede prin el (cine e, oare, orbul [i cine pe cine conduce?), este o c`l`torie ini]iatic` prin \n]elesurile vie]ii [i artei.

Cum te raportezi la art` dac` nu [tii s` te raportezi la via]`? Po]i \n]elege via]a altcuiva dac` nu ai control asupra existen]ei tale? P\n` la urm`, cine ce vede? În art` sau \n via]`, „importan]a nu este important`“, important este s` vezi. La Kehlmann – care subscrie p`rerii lui Henry James conform c`reia scriitorul are multe \n co-

RECENZII mun cu filozoful [i cu pictorul –, nimic nu e \nt\mpl`tor, totul este construit cu semnifica]ie [i infinit` migal`, \ntr-un efort at\t de bine st`p\nit \nc\t d` senza]ia aerat` de deta[are, subtil` [i cu nenum`rate ramifica]ii, à la Nabokov sau García Márquez. Punctul simbolic de plecare al c`r]ii, poemul lui Brecht despre \nv`]`turile lui Lao Tse, indicat de \nsu[i numele lui Zöllner („vame[“), este dublat de pilda lui Bodhidharma („Arunc` nimicul pe care-l ai!“), leitmotiv al situa]iei personajelor. Asemenea vame[ului lui Brecht, Zöllner este mijlocul de extragere a \n]elepciunii Maestrului, dar dup` cum nu \n]elege arta, el nu deslu[e[te nici modelul ei, via]a, a[a c` rateaz` esen]a lui Kaminski. Sebastian este un anti-sf\nt dublu martirizat, dar s`ge]ile pe care Kehlmann le arunc` \n el cu tandr` ironie au darul s`-l umanizeze, astfel c` \n final \[i rec\[tig` demnitatea. Kaminski, maestrul la b`tr\ne]e, excentric [i dificil, i se al`tur` \ntr-un dublu catharsis \n care premisa „Nimeni nu [tie cum arat`, noi to]i avem imagini complet gre[ite despre noi \n[ine“ \[i g`se[te rezolvarea \n filozofia potrivit c`reia, pentru a-]i continua drumul f`r` s` mai orbec`i, trebuie s` renun]i la inesen]ial. Destinele celor doi s\nt dou` linii paralele care se intersecteaz`, dar [i dou` linii distorsionate de fundal, asemenea acelei iluzii optice care, nu \nt\mpl`tor pentru personaj, poart` numele de „Iluzia lui Zöllner“. Kehlmann demonstreaz` o tehnic` impecabil` [i o cultur` solid`, ce \i permit s` jongleze cu aluziile hiper[i intertextuale (trimiteri la Kafka, Borges, Nabokov, Goethe, Nietzsche) [i, uneori, cu c\te un amuzant clin d'oeil autoreferen]ial (un personaj pasager, scriitor, \[i descrie cartea \n lucru astfel: „E un thriller modest pentru oameni simpli. Un b`rbat afl`, din pur` \nt\mplare, c` o femeie care \l p`r`sise cu mult timp \n urm`...“).

Stilul s`u este curat, cizelat, sc`p`r`tor, plin de umor kafkian, pince-sans-rire (scena vernisajului atinge un absurd hohotitor), dovedind o extraordinar` maturitate [i cunoa[tere a naturii umane. Daniel Kehlmann este, f`r` \ndoial`, un mare artist, unul f`cut din pl`mada adev`ra]ilor creatori.

■ Nadine Vl`descu

37

23 de lei traducere din limba german` de Corina Bernic

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

SF

\ntr-un tren de naveti[ti \n care s`tenii, \n drum spre [i de la combinatul petrochimic, beau, joac` [eptic, \[i \nt\lnesc iubirea vie]ii lor, se c`s`toresc, fac copii [i mor... „Despre chinezi, primari, burice“, o poveste 3 \n 1, care curge firesc, se rostogole[te [i nici nu-]i dai seama c\nd povestea chinezilor ajun[i \n sat ca turi[ti trece \n povestea alegerii de primar [i apoi \n cea a fetelor de pe strada Cimitirului [i a buricelor lor minunate t`iate cu secera. „Interneci“, cea mai cunoscut` proz` a lui Doru Stoica, ap`rut` [i \ntr-o antologie american` (Megaera Anthology, 2005), \n care s`tenii imagineaz` Internetul, cu e-mail-urile transmise prin viu grai de la o u[` la alta, cu emoticoane mimate \n fa]a destinatarilor care r`spund „du-te [i spune-i lol“, cu ata[amente pierdute (Floarea lui Ghimirlici, moart`, c`rat` spre cimitir \n c`ru]ul pentru butelii – `sta era „ata[amentul“) etc. „Suciu“, despre un om m\ndru de averea lui („«M`i s` fie! Cine mai are, m`, \n satu’ `sta cinci mii de giga? S\nt `l mai tare? S\nt!» Vorbe de chiabur nes`tul.“), pe care „tovar`[ii“ vor s` i-o ia la colectiv`. „O zi“, care este un poem, uneori cu rim`, alteori cu giumbu[lucuri, ca de pild` c\teva fraze formate din cuvinte care \ncep toate cu aceea[i liter`, dar un poem \n toat` regula. „La Cercuri“, \n care satul se mut` c\teva ore pe zi \ntr-o second life, realitatea virtual` devenind un mod de a tr`i \n sf\r[it via]a pe care [i-au dorit-o s`tenii dintotdeauna, dar \n care, ca [i \n via]a real`, se \nt\mpl` iubiri, tr`d`ri, gelozii, crime...

SF sau nu, translare a sefelui \ntr-o lume rural` \n care s`tenii \[i creeaz` cu mijloace proprii versiunea lor de tehnologie, proza lui Doru Stoica surprinde, amuz`, vr`je[te, te face dependent. {i nu are chiar nici o importan]` c` unora le pare SF ceea ce citesc \n acest volum, iar altora le pare „doar literatur`“. Importante s\nt ele, cuvintele, [i lucrurile c`rora le dau via]`, important` este via]a din proza lui Doru Stoica. Iar c` via]a este magie... asta o [tim cu to]ii. Iar dac` nu, o afl`m c\nd trecem de ultima pagin` [i ne sim]im prin[i \ntre bariere pentru tot restul zilelor.

■

Dup`-amieze magice Doru Stoica Între bariere Editura Millennium Press, 2009

15 lei

C\nd vorbim despre SF, uneori e bine s` [tim care ne s\nt punctele de referin]`. Ceea ce pentru unii este un lucru obi[nuit pentru al]ii poate fi SF. Sau invers.

Dac` pentru mul]i proza lui Doru Stoica este SF fiindc` el vine din zona sefeului, din fandom, fiindc` a scris [i publicat dou` pove[ti \n cartea cu motocentauri (antologia Motocentauri pe acoperi[ul lumii, Karmat Press, 1995), pentru foarte mul]i proza lui este una obi[nuit`. Mainstream adic`, fiindc` numai obi[nuit` nu e.

E greu \ncadrabil` proza lui Doru Stoica, dar nu ne pune nimeni s`-l \ncadr`m \ntr-un gen sau mai [tiu eu ce \mp`r]eal` care, departe de a ne lumina, mai mult ne \ncurc` [i ne r`pe[te libertatea de a-l recepta.

Doru Stoica e un prozator cu v\n`, cum rar mi-a fost dat s` \nt\lnesc, e prozator din cre[tet p\n`-n v\rful degetelor [i p\n`-n v\rful pixului, e un prozator din rasa aia care apare a[a, din c\nd \n c\nd, rar, rar de tot, ca s` ne lumineze fe]ele [i min]ile [i s` ne ostoiasc` pofta de pierdere printre cuvinte, ceea ce nu se \nt\mpl` niciodat`, pentru c` pofta asta cre[te pe m`sur` ce \nghi]im cuvintele...

Prozele lui (care, p\n` la apari]ia acestui volum, circulau din m\n` \n m\n`, copii xeroxate dup` revistele \n care au ap`rut) s\nt vederi ale unui aceluia[i loc – un sat de pe l\ng` Ploie[ti (vam zis c` e ploie[tean?) –, ce s\nt jucate \n fa]a ferestrelor prin care tragem cu ochiul, ca ni[te voyeuri amatori, s\nt ni[te portrete ale s`tenilor, dar, cel mai bine, s\nt un portret al satului, al dup`-amiezelor lui magice, \n care sefeul are aura magiei...

Ce pove[ti s\nt \n cartea asta a lui Doru Stoica? „Între bariere“, cu un sat \ntreg mutat parc`

38

Michael Haulic`

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

POLITOLOGIE

Istorie sau rela]ii interna]ionale?

Barry Buzan, Richard Little Sistemele interna]ionale [i istoria lumii Colec]ia „Collegium. Rela]ii interna]ionale“, Editura Polirom, 2009

Speciali[tii \n rela]ii interna]ionale [i istoricii s-au privit \ntotdeauna reciproc cu o anumit` rezerv`. De la mici \mpuns`turi \ntre colegi de catedr` p\n` la mari divergen]e conceptuale, reprezentan]ii celor dou` discipline \ntre]in o anumit` tradi]ie de a fi pe lungimi de und` diferite.

Cei specializa]i \n rela]ii interna]ionale le repro[eaz` istoricilor s`r`cia modelelor teoretice [i pierderea \n detalii evenimen]iale irelevante.

La r\ndul lor, istoricii atrag aten]ia c` domeniul rela]iilor interna]ionale este lipsit de profunzimea analizelor de durat` lung` [i critic` artificialitatea anumitor teorii. Mai mult, unii neag` existen]a \ns`[i a rela]iilor interna]ionale ca disciplin` autonom`, consider\nd c` ea ar trebui inclus` \n cadrul istoriei contemporane.

Lu\nd not` de existen]a tensiunilor dintre cele dou` discipline, Barry Buzan [i Richard Little \ncearc` s` le reconcilieze, propun\nd un model de studiu care s` foloseasc` instrumente ale ambelor. Speciali[ti reputa]i din zona rela]iilor interna]ionale, Buzan [i Little au sim]it, \ntr-un anumit moment al evolu]iei lor profesionale, nevoia unei perspective istorice. Momentul (sf\r[itul anilor ’90) a coincis cu o veritabil` criz` de identitate parcurs` de domeniul rela]iilor interna]ionale, \n contextul evolu]iilor globale post-R`zboi Rece.

Lucrarea, conceput` ca un manual pentru avansa]i, \[i propune s` ofere un tratat de rela]ii interna]ionale scris din perspectiv` istoric`. Implicit, autorii \[i fixeaz` un obiectiv ambi]ios: schimbarea percep]iei asupra subiectului central al rela]iilor interna]ionale – [i anume sistemul interna]ional. În viziunea autorilor, p`catul

RECENZII primordial al majorit`]ii teoriilor elaborate \n cadrul rela]iilor interna]ionale ca disciplin` academic` este acela c` iau ca punct de formare al sistemului interna]ional anul 1648 [i Pacea de la Westfalia. O astfel de abordare \nseamn` o inexplicabil` amnezie istoric`, din cauza c`reia s\nt „trecute cu vederea“ c\teva milenii de interac]iuni interna]ionale [i c\teva tipuri de sisteme sau pre-sisteme interna]ionale. Pe l\ng` promovarea unui eurocentrism nejustificat, o asemenea viziune \mpiedic`, \n viziunea autorilor, teoretizarea, at\t de necesar`, a unui nou model de sistem interna]ional care s` reflecte realit`]ile actuale. Noul model se va \ndep`rta de patternul westfalic, centrat pe stat ca actor principal al sistemului, [i ar putea sem`na cu unul dintre sistemele premoderne.

Prima parte a lucr`rii ofer` o trecere \n revist` a principalelor concep]ii asupra sistemului interna]ional, pled\nd pentru extinderea unei viziuni pluraliste asupra acestuia. Partea a doua, a treia [i a patra s\nt dedicate analizei sistemelor \n perioadele „preinterna]ional`“, antic` [i clasic`, respectiv modern`. Autorii folosesc o gril` de analiz` comun` pentru fiecare dintre aceste perioade, urm`rind o serie de elemente precum: tehnologiile fizice de transport [i comunicare (de exemplu, revolu]ia maritim` \n epoca modern`), tehnologiile sociale (de exemplu, multilingvismul, scrierile [i religiile), principalele procese [i structuri (politico-militare, economice, societale).

Pe l\ng` l`rgirea c\mpului cunoa[terii cu privire la sistemele interna]ionale, perspectiva istoric` propus` ofer` [i \nv`]`minte utile pentru prezent. Demonstr\nd c` au existat sisteme interna]ionale structurate radical diferit de cel modern, bazat pe modelul westfalic, autorii arat` c` \ndep`rtarea de acesta \n urm`toarea perioad` nu ar fi nici m`car o premier`. Convin[i c` transformarea sistemului interna]ional e \n plin` desf`[urare, Buzan [i Little doresc, mai mult ca orice altceva, s` compatibilizeze discursul rela]iilor interna]ionale despre aceast` transformare cu cel al altor discipline, \n principal istoria. Dac` au reu[it, ve]i afla citind cartea.

■ Bogdan Barbu

39

42,95 lei traducere din limba englez` de Simona Soare

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

S P I R I T U A L I TAT E

logia sa participativ` salut` limbajul antinomicparadoxal [i recunoa[te din start limitele ra]iunii discursive. Un fragment din comentariul s`u De genesi l`mure[te filia]ia platonic` a metafizicii lui Cusanus: „Cum \ns` Unitatea care coincide cu Identicul absolut este nemultiplicabil`, fiind Identicul care este [i Unitate, Non-Unul, care nu poate atinge Identitatea absolut` nemultiplicabil`, nu poate fi g`sit dec\t \n multiplicitate. A[adar, atunci c\nd Identicul absolut \nsu[i, care mai este [i Fiin]`, [i Unu, [i Infinit, cheam` la sine ne-identicul, apare o asimilare \n multele lucruri care particip` la Identic \n diverse moduri. Prin urmare, pluralitatea, alteritatea, varietatea [i diversitatea apar datorit` faptului c` Identicul produce identicul. Tot de aici apare [i ordinea, care e o participare la Identicul \nsu[i \n varietate, c\t [i armonia, care reprezint` Identicul \n diverse moduri“ (vol. I, p. 141).

O asemenea reflec]ie despre primele principii este atipic` \ntr-o lume dominat` de paradigma [tiin]elor pozitive, care decupeaz` realitatea \n calote distincte, f`r` a viza reunificarea lor \ntr-un plan superioar al \n]elegerii. Cusanus este fascinat de posibilit`]ile integr`rii experien]ei senzoriale \ntr-o viziune despre lume care recunoa[te ob\r[ia invizibil` a timpului [i a spa]iului, precum [i convergen]a divin` dintre un Maxim absolut [i un Minim minimal. Prin]ulepiscop de Brixen caut` deci s` unifice [tiin]a cu teologia, medita]ia filozofic` [i angajamentul lumesc, \ntr-o manier` pe care reprezentan]ii Rena[terii [i ai evului modern n-o vor mai putea asuma. Docta ignorantia nu rezult` dintr-o exaltare a vidului de reprezent`ri, dup` cum nici apofaza nu deriv` din analfabetism. Dimpotriv`, dispozi]ia afectiv` de venerare a Infinitului divin coincide prin docta ignorantia cu recunoa[terea limitelor cunoa[terii discursive, dar numai \n cuno[tin]` de cauz`. Umilin]a inimii se conjug` cu fine]ea inteligen]ei, a[a cum diametrul unei sfere este de neconceput \n absen]a centrului. Deloc \nt\mpl`tor, Nicolaus Cusanus g`zduie[te una dintre cele mai intense conversa]ii \ntre Atena [i Ierusalim pentru cre[tinismul postscolastic al Apusului.

■

Pluralitatea, alteritatea, varietatea [i diversitatea Nicolaus Cusanus Coincidentia oppositorum, vol. I-II Colec]ia „Religia cre[tin`“ Editura Polirom, 2008

69,95 lei edi]ie bilingv` traducere, studiu introductiv [i note de Mihnea Moroianu

Apari]ia volumului Coincidentia oppositorum sub semn`tura cardinalului german Nicolaus Cusanus (1401-1464) reprezint` un eveniment editorial de propor]ii pentru cultura de limb` român`. Dator`m acest lucru domnilor Mihnea Moroianu (autorul excelentei traduceri, a notelor [i a studiului introductiv) [i Adrian Muraru (coordonator al colec]iei „Tradi]ia cre[tin`“, al`turi de Ioan-Florin Florescu). Matematician, istoric, teolog [i filozof a c`rui str`lucire precede revolu]ia umanist` [i apogeul Rena[terii italiene, Cusanus s-a remarcat \n secolul al XV-lea printr-o voca]ie unionist` \n plan pastoral [i prin chemarea sintezei. În domeniul g\ndirii juridice ghidate de legea natural`, el a subliniat egalitatea ontologic` a tuturor oamenilor, indiferent de rangul social. Metafizica lui Cusanus este inclus` \n tratate precum „Despre pacea credin]ei“, „Despre Dumnezeul ascuns“, „Ne[tiutorul despre \n]elepciune“, „Despre c`utarea lui Dumnezeu“, „Despre genez`“, „Despre beril“ sau „Despre jocul globului“ – superb t`lm`cite [i informativ adnotate de Mihnea Moroianu.

Autorul faimosului argument despre docta ignorantia a fost influen]at de Sf. Augustin, Sf. Dionisie Areopagitul, de comentatorii neoplatonici ai Antichit`]ii t\rzii (Proclus, \ndeosebi) [i de misticii medievali Bonaventura [i Meister Eckhart. Una din tr`s`turile distinctive ale g\ndirii sale este c`utarea unit`]ii lumii \ntre diversitatea formelor [i pluralitatea material`. Onto-

40

Mihail Neam]u

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

ISTORIE

Istoria recent` a Rusiei, \ntre ironii [i b\lbe Steve LeVine Labirintul lui Putin.

Spioni, crime [i teroare \n noua Rusie Editura Niculescu, 2009

O singur` carte [i dou` constat`ri: una bun` [i alta mai pu]in bun`. Cea bun` este c` \n ultimii ani (spre deosebire de deceniul trecut, de exemplu) apar \n editurile noastre tot mai multe c`r]i (majoritatea traduceri) despre ]ara (totu[i) vecin`, Rusia. În parte, e meritul cititorului român generic, ceva mai interesat de marele stat de la Est; \n parte, e meritul editorilor – dar, mai ales, e meritul lui Vladimir Putin, un nume devenit comercial prin misterele [i prin aura de duritate [i de revan[` care-i \nv`luie profilul [i legenda. A[adar, e foarte bine c` Editura Niculescu se adaug` celor interesate de acest subiect fascinant care este Rusia postcomunist`.

Mai departe \ns`, lucrurile se complic`.

C\nd afli c` autorul – Steve LeVine – a fost \ntre 1992 [i 2003 corespondent pentru Washington Post, Newsweek [.a. \n spa]iul ex-URSS, \n mod sigur vei merge cu un sac de a[tept`ri la un pom at\t de promi]`tor. Cu riscurile unei decep]ii pe m`sur`: LeVine este \n mod clar un ziarist cu experien]`, dar la fel de clar este c` \nc` n-a fost ini]iat \n cultura sau \n istoria Rusiei, iar considera]iile lui s\nt strident marcate de un partizanat anti-Bush evident – vezi str`dania sa \n a acredita ideea c` Putin era ini]ial un prieten al Occidentului, „dar… politicile organiza]iei NATO au iritat Rusia“, drept care Putin, care ini]ial dorea s` bage Rusia \n NATO, a devenit apoi un adversar al alian]ei; sau, mai apoi, spune cum la „\nt\lnirea anual` NATO din aprilie 2008“

RECENZII (\nt\mpl`tor summit-ul – deloc anual – de la Bucure[ti) Putin a ob]inut ce a vrut „\n semn de respect“ de la unele state europene, dup` care „Bush… \ntr-o atitudine asem`n`toare obedien]ei… s-a deplasat la casa de vacan]` a lui Putin de la Soci“. De la un fost corespondent Newsweek m` a[teptam la mai pu]ine ironii [i la mai multe nuan]e. Dac` LeVine [i-a dorit o carte despre Rusia pe gustul elevilor de colegiu de la clasele speciale de baseball, atunci a reu[it cu brio.

Dar nu [i \n edi]ia român`, care, pe l\ng` lipsurile autorului, mai adaug` [i propriile sale b\lbe. Gre[eli de tot felul abund`. Undeva se vorbe[te despre „revista New York Times“ (probabil New York Times Magazine, supliment al cotidianului NYT) sau despre „cotidianul“ Business Week (\n fapt, revist` s`pt`m\nal`), pe alocuri dezacordurile zburd` („o \n]elegere cu investigatorii ru[i \l \mpiedicau s` spun` mai multe“ – p. 207) sau se inventeaz` cuvinte noi (precum „guverne totalitariste“ – p. 51) ori timpi neb`nui]i ai nara]iunii – precum o rizibil` fraz` (p. 110) din care rezult` c`, \n ultimii s`i ani de via]`, personajul Litvinenko „p`rea s` fie de acord“ cu o idee dintr-o carte ap`rut`… la un an dup` moartea lui! Teribil` contorsiune! În plus, toate numele proprii s\nt redate \n forma lor englezeasc`: Sergei, Mikhail, Dmitri (\n loc de Serghei, Mihail, Dimitri), Khodorkovsky, Kalashnikov, Shchekochikhin sau Yastrzhembsky (\n loc de Hodorkovski, Kala[nikov, {cekocihin sau Iastr\jembski), iar organiza]ia de tineret pro-Putin pe nume Na[\i („Ai no[tri“) apare scris` Nashi, precum firma vreunui restaurant japonez.

Ar fi nedrept s` d`m toat` vina pe traduc`toare, de[i e limpede c` aceasta nu a \n]eles tot ce a tradus – vezi unde spune c` „Standard & Poor’s [i-a redus taxele“ \n loc de „[i-a redus cota]ia“ (p. 237) sau unde traduce titlul c`r]ii Blowing Up Russia prin „Treze[te-te Rusia“ (p. 47).

S` fie Putin vinovat de toate aceste rateuri? Sau mai cur\nd redactorul c`r]ii, aparent inexistent?

Concluzia: o carte mediocr`, \ntr-o edi]ie româneasc` pe m`sur`.

■ Adrian Cioroianu

41

19,60 lei traducere din limba englez` de Cristina Jaleru

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

ESEU

mijloacele narative [i stilistice folosite de Ariosto, c\t [i felul \n care acesta preia elemente ale eposurilor medievale [i le filtreaz` printr-o sensibilitate tipic renascentist`. S\nt reliefate elementele de ironie fin` incluse \n poem, dialogul de idei cu scrierile lui Erasm din Rotterdam despre principele ideal [i felul \n care viziunea despre spa]iu a lui Ariosto reflect` cuno[tin]ele cartografice ale epocii sale. De altfel, conceptul de „spa]iu“ este folosit de Corina Anton \ntr-un sens foarte larg. Autoarea analizeaz` at\t spa]iile poten]iale, conforme structurilor logice – confuzia versus spa]iul ordonat de \n]elepciune [i ra]iune –, c\t [i diversele forme ale alterit`]ii ipostaziate \n poemul lui Ariosto, de la lumea cealalt` [i Orientul fabulos p\n` la exotica Ebuda, inspirat` de Lumea Nou` abia descoperit` de europeni, [i la insula femeilor uciga[e, veritabil` contrautopie aproape sincron` cu mai cunoscuta lucrare a lui Thomas Morus. Deosebit de incitante s\nt comentariile referitoare la felul cum s\nt prezenta]i \n opera lui Ariosto musulmanii cu care se lupt` cavalerii cre[tini. Într-un dens capitol intitulat „Imaginarul diferen]ei antropologice: sarazinii“, Corina Anton d` m`sura virtuozit`]ii analitice, pornind de la studiul ocuren]ei relative a termenilor „sarazin“, „maur“ [i „p`g\n“ pentru desemnarea inamicilor Cre[tin`t`]ii [i continu\nd cu deosebirile dintre comportamentul religios, militar [i politic al cre[tinilor, respectiv al musulmanilor, sintetizate prin contrastul dintre cei doi suverani, Carol cel Mare [i regele sarazin Agramante. Ea eviden]iaz` tensiunea dintre logica construirii unei dihotomii radicale cre[tini/sarazini [i interesul de a include \n nara]iune pe str`mo[ul legendar al familiei d’Este, Ruggiero, cavalerul sarazin care se cre[tineaz` [i se c`s`tore[te cu r`zboinica cre[tin` Bradamante, pun\nd astfel bazele dinastiei viitorilor duci de Ferrara. Comentariile despre felul \n care aluziile lui Ariosto la hipersexualitatea atribuit` sarazinilor r`spund „unor fantasme mai pu]in caste ale cititorului“ \ncheie analiza, constituindu-se totodat` [i \ntr-o invita]ie implicit` la lectura poemului renascentist.

■

O invita]ie la recitire Corina Anton Spa]iul imaginar \n poemele cavalere[ti italiene.

Analiz` de caz: Orlando Furioso Editura Universit`]ii din Bucure[ti, 2009

19,50 lei

Mai cite[te cineva azi Orlando furioso? Probabil c` da, dar num`rul celor care o fac este – cred – foarte mic, procentual mult mai mic dec\t al celor care o f`ceau \n trecut. Pentru c`, poate nu stric` s` reamintim, poemul lui Lodovico Ariosto (1474-1533) a fost una dintre operele literare majore ale Rena[terii, care a inspirat nu numai scriitori precum Shakespeare, Lope de Vega sau Byron, ci [i o multitudine de pictori [i compozitori.

Cartea Corinei Anton are la origine teza de doctorat sus]inut` de autoare la Universitatea din Bucure[ti \n 2008. Ea apar]ine deci, dup` clasificarea lui Pierre Bourdieu, genului „produc]ie cultural` restr\ns`“, adic` este o lucrare scris` „pentru produc`tori“, nu pentru publicul larg. De aceea, probabil, ea nu cuprinde nici un fel de medalion biografic cu privire la Lodovico Ariosto [i nici o prezentare strict informativ` referitoare la poemul analizat, ci doar aluzii la unele aspecte, ca [i cum ele ar fi din oficiu bine cunoscute de c`tre cititori. Surprinde, totodat`, absen]a unei referin]e explicite la teoria discursului istoric elaborat` de Hayden White, de[i aceasta ar fi fost util` [i pentru \n]elegerea poemului lui Ariosto. Dincolo \ns` de aceste caren]e, trebuie s` remarc`m analiza de fine]e pe care o realizeaz` Corina Anton asupra diverselor componente ale spa]iilor imaginare din opera lui Ariosto. Autoarea combin` \n mod fericit preg`tirea filologico-literar` cu cea dob\ndit` prin absolvirea masteratului de istoria ideilor [i mentalit`]ilor, p`str\nd echilibrul \ntre deliciile analizei propriu-zis literare [i tenta]iile contextualiz`rilor istorice. Ea eviden]iaz` at\t

42

Bogdan Murgescu

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

M E N TA L I T~} I

Dou` sute de povestioare despre moarte Stéphane Audeguy In memoriam.

Mic tratat de mor]i celebre Colec]ia „Bonton“, Editura Nemira, 2009

Se pare c` oamenii neobi[nui]i au parte de o moarte neobi[nuit`. Într-un mic volum ap`rut la prestigioasa editur` Gallimard, scriitorul francez Stéphane Audeguy [i-a propus s` prezinte ultimele clipe ale unor celebrit`]i (scriitori, savan]i, oameni politici, arti[ti), dar [i ale unor necunoscu]i, \n dou` sute de pove[ti anecdotice „uneori \nfior`toare, alteori adorabile, dar \ntotdeauna puternice“. Nu vom g`si aici feluri simple [i banale de a trece \n lumea cealalt`, „mor]i perfecte“, senine, familiare, lipsite de tragism.

Audeguy inventariaz` doar decese mai mult sau mai pu]in ciudate, mor]i subite sau absurde, sinucideri, cele \n care muribunzii rostesc ultime cuvinte memorabile sau cele \n care moartea pare s` joace feste, confirm\nd a[a-numita ironie a sor]ii. Un exemplu: Boris Vian moare \n timpul proiec]iei private a filmului Voi scuipa pe mormintele voastre, ecranizare a romanului s`u cu acela[i titlu: „...[i-a pierdut cuno[tin]a [i nu [i-a mai rec`p`tat-o niciodat`“.

Aceste istorioare s\nt al`turate oarecum dea valma, nici cronologic [i nici alfabetic. Volumul \ncepe cu moartea unui patruped: c`]elu[a Laika, asfixiat` \n capsula spa]ial` sovietic`, [i se \ncheie cu Marilyn Monroe. Nu este exclus ca autorul s` fi urm`rit [i un comic al al`tur`rilor.

Filozoful Thales se \nvecineaz` cu medicul mor]ii Mengele, Freud se g`se[te \ntre Dalida [i Ramses al II-lea, Zalmoxis e vecin cu Madame de Maintenon [i cu Charles Baudelaire.

Cititorul afl` la tot pasul detalii surprinz`toare: nimeni n-a venit s` ridice corpul actri]ei Marilyn Monore de la morg`; Freud, desfigurat de un cancer bucal, a fost de fapt eutanasiat cu complicitatea medicul s`u, care i-a administrat o supradoz` de morfin`. Scriitorii [i poe]ii s-au si-

RECENZII nucis pe capete: Wirgina Woolf, Gérard de Nerval, Stefan Zweig, Primo Levi, Hemingway etc. În anul 1940, filozoful Walter Benjamin, fugind de nazi[ti, ajunge la grani]a cu Spania, \ns` vame[ii refuz` intrarea refugia]ilor. Crez\ndu-se f`r` sc`pare, filozoful se sinucide \nghi]ind capsule de morfin`. A doua zi, spaniolii se r`zg\ndesc, permi]\nd trecerea fugarilor... Nu o dat` moartea este absurd`: Tennessee Williams \[i g`se[te sf\r[itul sufocat cu dopul unei cutii de medicamente, pe care \l desf`cuse cu din]ii. Poetul Victor Segalen moare \n timpul unei plimb`ri solitare \n p`dure: o ran` aparent ne\nsemnat` la un picior \i provoac` o hemoragie fatal`.

Nu puteau s` lipseasc` din aceast` carte comentarii despre ultimele cuvinte ale celebrit`]ilor. „Contrar a ceea ce se cite[te adesea, ultimele cuvinte ale lui Goethe poate c` nu au fost «Mehr licht» («Mai mult` lumin`») .Cum nora sa Ottilie d`dea s`-[i retrag` m\na dintr-a lui, el i-ar fi spus: «Hai, micu]o, mai las`-mi o clip` scumpa ta l`bu]`». Ceea ce este foarte diferit“ – adaug` ironic Audeguy. Einstein a pronun]at c\teva cuvinte \n german`, dar asistenta de la spitalul din Princeton nu cuno[tea aceast` limb`, a[a c` nu vom [ti niciodat` ce a spus. Cehov a murit dup` ce a b`ut o cup` de [ampanie, rostind cuv\ntul „mor“ \n german`, limb` pe care nu o folosea niciodat`. Nietzsche [i-a dat sufletul dup` ce a savurat pe \ndelete o bucat` de pr`jitur`, exclam\nd: „Iat` o carte bun`“. Poetul Valéry Larbaud, cel care f`cea elogiul lecturii, s-a pomenit afazic la b`tr\ne]e. Dup` ce preotul i-a administrat maslul, a mai rostit un singur cuv\nt: „mul]umesc“. Incidentele post mortem fac parte din registrul tragi-comic al mor]ii: sicriul lui Flaubert n-a \nc`put \n groap`. La fel [i picanteriile. Victor Hugo obi[nuia s` pun` o cruce \n carnetul s`u ori de c\te ori f`cea dragoste [i s` noteze c\t \l costase. Cu 47 de zile \naintea mor]ii sale, la v\rsta de 81 de ani, a mai trasat o cruce...

Audeguy demonstreaz` c` se poate vorbi [i altfel despre moarte. Spumoas` [i amuzant`, aceast` carte va st\rni cu siguran]` hohotele de r\s ale celor care o citesc. Sper s` nu provoace moartea nim`nui.

■ Alexandru Ofrim

43

17,90 lei traducere din limba francez` de Ioan Doru Brana

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

PSIHOLOGIE

via]a f`r` judec`]i morale [i critice, „l-a ajutat s` progreseze c`tre un nivel mai potrivit al interac]iunii umane“, crede psihologul.

Tot la acceptarea necondi]ionat` (celebrul „Tu e[ti OK“) face referire [i celebrul teoretician al terapiei comportamentale Arnold Lazarus.

Este vorba, relu\nd formula sa ironic`, despre un caz „oedip-schmedip“. O femeie de 45 de ani porne[te \n c`utarea tat`lui care o p`r`sise la na[tere. |l g`se[te pe b`tr\nul de 70 de ani [i – oroare! – face dragoste cu genitorul ei. Lazarus nu-i d` pacientei incestuoase lec]ii de moral` [i nici nu se gr`be[te s` speculeze \n jurul abuzului t`t`lui [i idealiz`rii fiicei. Prefer`, \n schimb, s` reformuleze situa]ia: b`tr\nul nu e tat`l ei psihologic, ci doar cel biolgic, a[a c` nu e cazul s` fie puse etichete patologice. „Dac` ea ar fi fost \n c`utare de rude cu care s` aib` rela]ii sexuale, \ntr-adev`r, am fi avut o problem`. Dar este absolut clar c` aceasta a fost o aventur` unic` pentru ea. A[a c` de ce s` o patologiz`m?“ – \ntreab` Lazarus.

Orientarea anti-psihiatric` (refuzul etichetelor), reformularea [i acceptarea necondi]ionat` a pacien]ilor s\nt uneori \nso]ite de atitudinea directiv` a psihoterapetului, care nu vede nici un folos \n ascultarea pasiv` a pove[tilor pacien]ilor. Consilierul de familie Frank Pittman a tratat pentru mai mult` vreme un t\n`r crescut de o mam` retardat` [i de un unchi abuziv, un predicator obsedat de p`catele c`rnii. T\n`rul pacient ajunsese s`-[i c\[tige banii practic\nd sexul oral. „B\z\itorul cu fixa]ie oral`“, cum l-a botezat terapeutul, n-avea nevoie de interpret`ri subtile legate de tendin]ele sale homosexuale, ci de o lec]ie de via]`. Pacientului necopt \i trebuia „un tat` care s`-l \nve]e cum s` fie b`rbat“, un b`rbat care s` \i spun` cum s` se poarte – poveste[te Pittman \n volumul Mumia...

Dincolo de r`fuielile evidente dintre adep]ii „cognitivismului“ [i urma[ii lui Freud, pove[tile str\nse de Kottler [i Carlson (care includ [i m`rturii ale unor psihanali[ti) demonstreaz` c`, uneori, implicarea emo]ional` [i solu]iile neconven]ionale ale terapeutului s\nt mai rodnice dec\t un diagnostic [i o terapie ca la carte.

■

Cele mai bizare cazuri psihoterapeutice Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la masa din sufragerie Editura Trei, 2009

49 lei edi]ia a doua revizuit` traducere din limba englez` de Adina Avramescu

„Dom’le doctor, vreau ca dumneata s`-mi tai nasul“, spune pacientul, un fermier b\ntuit, oriunde ar merge, de mirosul vacilor. „S`-l programez la chirurgie s`-i taie nasul? S` cer o consulta]ie neurologic`? Sau poate evaluare psihiatric`? Mi-am amintit apoi c` eu eram evaluatorul psihiatric“, rememoreaz` cu umor Jeffrey A. Kottler, coordonatorul volumului Mumia de la masa din sufragerie. Dup` c\teva [edin]e de terapie, misterul a fost dezlegat: t\n`rul fermier prefera Ñaventurileì cu v`cu]a Mertle, al c`rei miros \l urm`rea ca semn al vinov`]iei pentru apuc`turile zoofile.

Lista ciud`]eniilor psihologice evocate \n Mumia... este impresionant`. O femeie este ucis` [i \mb`ls`mat` de cei dragi [i e pus` ani de zile la aceea[i mas`, pentru c` „prin prezen]a ei, reu[ea s` uneasc` familia“. Al]i pacien]i s\nt b\ntui]i de voci [i fantome, iar un copil \[i alearg` mama amenin]\nd-o cu cu]itul – afl`m din colec]ia de bizarerii terapeutice culese de psihologii americani Kottler [i Carlson. Cei doi avertizeaz` c` n-au dorit s` creioneze un b\lci al ciuda]ilor, ci „o colec]ie de povestiri despre rela]ii psihoterapeutice care au produs transform`ri majore [i semnificative at\t \n via]a terapeu]ilor, c\t [i a clien]ilor lor“.

Dincolo de stranietatea lor, pove[tile terapeu]ilor de diverse orient`ri au ceva \n comun: prezint` probleme clinice pentru care terapeutul nu era preg`tit. Kottler \[i aminte[te c\t de greu i-a fost s` nu izbucneasc` \n r\s c\nd a aflat despre aventurile zoofile ale fermierului. Dar simplul fapt c` a reu[it s`-i smulg` secretul, accept\ndu-i

44

Victor Popescu

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

ARTE

Un catalog inedit Erwin Kessler (coord.)

Cel ce se pedepse[te singur. {tefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu.

Arta [i România \n anii ’80 [i ’90 Editura Institutului Cultural Român & Centrul Cultural Palatele Brâncovene[ti, 2009

Volumul Cel ce se pedepse[te singur, coordonat de Erwin Kessler, constituie o publica]ie de excep]ie \n peisajul nostru cultural. În primul r\nd, datorit` dimensiunii sale insolite: este catalogul unei expozi]ii – remarcabile – organizate \n prim`vara acestui an la Mogo[oaia, dar mult mai mult dec\t at\t, deoarece prezint` o serie de lucr`ri ce nu au fost expuse [i, mai ales, pentru c` mai bine de o jum`tate din economia lucr`rii este reprezentat` de textele datorate arti[tilor protagoni[ti. Apoi, datorit` formei grafice pe care o propune: este, f`r` \ndoial`, cel mai pu]in ortodox catalog publicat la noi, prin forma voit „precar`“, total lipsit` de luxul ata[at de obicei albumelor de art`. H\rtia, coperta, pagina]ia [i reproducerile au o dimensiune „minimalist`“ [i „poverist`“ ce reprezint` op]iunea autorilor, \ntre care trebuie inclus obligatoriu numele Anc`i Adinei Cojocaru, c`reia i se datoreaz` prezentarea grafic`.

Deschiz\nd cartea, ai impresia c` r`sfoie[ti un caiet de elev de odinioar`, liniat cuminte cu ro[u \n marginea st\ng`. Ro[ii s\nt [i noti]ele arti[tilor, integrate \n textul lui Erwin Kessler: e ca [i c\nd ai avea acces direct la manuscrisul nepublicat al lui Mitroi, Bertalan sau Ion Grigorescu.

Se constituie [i se restituie astfel o literatur` artistic` inedit`, care redimensioneaz` semnifica]ia cuv\ntului pentru artistul vizual autohton.

S\ntem, a[adar, \n fa]a unei c`r]i excep]io-

RECENZII nale [i esen]iale pentru \n]elegerea artei române[ti contemporane, iar meritul le revine pe r\nd editorului [i arti[tilor.

Ideea \i apar]ine lui Erwin Kessler, c`ruia i se datoreaz` al`turarea – surprinz`toare – a celor trei arti[ti, reuni]i aici gra]ie unei op]iuni existen]iale fundamentale, pentru curajul de a fi fost „\mpotriva unei lumi \n care umanul atinsese pragul de jos al adapt`rii, acela al accept`rii inacceptabilului“ (p. 5).

Revela]ia expozi]iei [i a c`r]ii a constituit-o prezen]a masiv`, nea[teptat` a lui {tefan Bertalan. Desenele [i noti]ele sale – transcrise [i traduse cu acribie de Erwin Kessler – ne restituie statura de excep]ie a unui mare artist [i g\nditor, care se dovede[te a fi mai mult dec\t membrul de odinioar` al grupului „Sigma“.

Florin Mitroi [i Ion Grigorescu reprezint` surprize „a[teptate“, privitorul [i cititorul (re)descoperind pictura inconfundabil` a celui dint\i [i universul vizual al celui din urm`.

Dintre cei trei arti[ti, unul nu mai este printre noi (Mitroi), altul este departe de noi (Bertalan). Doar Ion Grigorescu este constant al`turi de noi. El reprezint`, \n contextul artei noastre actuale, un reper fundamental [i un exemplu de performan]` artistic` [i rectitudine moral`. Recursul la noile medii [i dimensiunea experimental` a fotografiei [i filmului praticate \ncep\nd din anii ’70 \l \ncadreaz` \n zona unei profunde \nnoiri a limbajului artistic, iar semnifica]ia politic` explicit` a mesajului s`u constituie un exemplu de rezisten]` consecvent` prin practica artistic` [i reflec]ia teoretic`.

Remarcabil`, al`turi de textele lui Erwin Kessler, este cronologia ilustrat` a anilor ’80’90, alc`tuit` de Carola Chi[iu.

Astfel, volumul ni se prezint` ca un document pre]ios al istoriei noastre recente. Diversele istorii pe care le relateaz` prin imagine [i cuv\nt nu pot s` nu ne fascineze, dac` vrem s` ne p`str`m vie memoria. Sau, pentru a cita dedica]ia pe care Ion Grigorescu a avut amabilitatea de a mi-o adresa, dac` s\ntem cuprin[i de „dorin]a de a sc`pa de ce spune titlul“.

■ Ruxandra Demetrescu

45

97 lei

RECENZII

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

CARTE PENTRU COPII

sau nu s\nt dec\t ni[te [arlatani. În tot acest amestec de iluzionism [i ritualuri mai mult sau mai pu]in p`g\ne, un rol important \l are Maddy, o feti]` de 14 ani (acel personaj creat special pentru ca toate feti]ele de 14 ani s` se ata[eze de el) care se dovede[te \ns` a fi Modi, tot o zei]` (sau un zeu, nu se \n]elege prea bine). Simpatici s\nt goblinul Zah`r-[i-Sac [i {optitorul, un Oracol, de fapt un cap (al lui Mimir cel În]elept) pe care protagoni[tii \l car` \n traist` jum`tate de carte, \n speran]a c` va face vreo profe]ie care s` \nceap` cu „Vorbesc pentru c` trebuie [i nu pot fi oprit“, iar el se pl\nge tot timpul c` este tratat ca un bolovan nefolositor. Devine foarte repede antipatic, \n momentul \n care afl`m despre el c` e, de fapt, Nenumitul, [eful Ordinii, un soi de biseric` inchizitorial` (\ncurcate s\nt c`ile zeilor [i cum ajung ele prin Evul Mediu, nimeni nu [tie!) [i vrea s` se proclame drept unic Dumnezeu.

Tot acest amestec de religii, aure, dogme, medita]ii transcendentale [i magie m-a z`p`cit pe de-a \ntregul [i nu am 11 ani (+11, scrie pe carte). Romanul Joannei Harris are un singur atu: e scris bine – o scriitur` poetic`, „feminin`“ care la un moment dat for]eaz` un pic, devenind macabr`, horror, ca s`-i cucereasc` pe cei de +11 care au \nceput deja s` aib` primele lor co[maruri de miniadul]i. În rest, povestea e mult prea preten]ioas` [i se situeaz` pe o grani]` destul de periculoas` a literaturii, fiindc` nu [tii exact cui i se adreseaz`.

M-am tot g\ndit: de ce a[ scrie despre un fake al unei autoare de bestselleruri c\nd a[ fi putut s` scriu despre Tunele 2, un shooter literar impecabil (cite[ti [i joci mental, \n acela[i timp)? Pentru c` acest fake este reprezentativ.

C`r]ile pentru copii \ncep s` o ia razna [i Dumnezeu – sau Nenumitul – [tie ce-or s` mai inventeze \n cur\nd ca s` brambureasc` genera]ii \ntregi care oricum nu mai au nici un fel de repere. Iar toat` aceast` „globalizare“ a pove[tilor este, \n parte, rezultatul sfor]`rilor unor scriitori de a ie[i din „ni[ele“ lor pentru a se adresa tuturor [i nim`nui, \n fapt. Scriitori care mizeaz` doar pe nevoia de poveste.

■

„Vorbesc pentru c` trebuie [i nu pot fi oprit“ Joanne Harris Pecetea runelor Editura Corint Junior, 2009

59,90 lei traducere din limba englez` de Bogdan Perdivar`

Dragi p`rin]i, voi cei care [tia]i pe de rost zeii [i eroii din Legendele Olimpului repovestite de Alexandru Mitru [i care v` juca]i de-a Zeus [i Poseidon, \n spatele blocului, apoi de-a dacii [i romanii, care avea]i ceva habar de Odin [i de Thor sau de vechii zei egipteni, ar trebui s` vede]i ([i mai ales s` citi]i) ce au ajuns mitologiile astea \n ziua de ast`zi. Cum armate \ntregi de orci [i de troli m`r[`luiesc prin min]ile copiilor de acum, cum satirul e frate cu goblinul, unicornii cresc laolalt` cu vampirii, mor]ii care \nvie s\nt c\t se poate de trendy, iar agen]ii unei poli]ii secrete „din ad\ncuri“ \[i iau numele de Styx. Dar zeii, uita]ii zei de odinioar`, or fi av\nd [i ei un cuv\nt de spus?

Joanne Harris, o cunoscut` autoare de bestselleruri pentru adul]i, printre care [i Chocolat (cel dup` care s-a f`cut [i filmul), ne ofer` un fantasy „inspirat“ din mitologia scandinav`. Eroii pove[tii s\nt chiar zeii scandinavi, Æsirii [i Vanirii – cu Odin \n frunte [i cu Loki, În[el`torul, prins la mijloc –, care se \mpac` [i \[i unesc puterile pentru a face fa]` un unui nou Sf\r[it al Lumii (Ragnarók) programat, dar care, p\n` la urm`, nu mai are loc. Îns` zeii Joannei Harris, \n aspectele lor „postmoderne“, nu prea mai au nimic de-a face cu cei de odinioar`, ci seam`n` uneori cu ni[te personaje din desenele animate japoneze care se caftesc f`r` s` se ating`, folosind runele sau „s`ge]i ale g\ndului“, alteori cu ni[te bioenergeticieni din aceia despre care nu vei fi niciodat` sigur dac` au ceva „puteri“

46

Adina Popescu

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

O lume [i o carte de bucate În cartea O lume \ntr-o carte de bucate, ap`rut` \n 1997 la Editura Funda]iei Culturale Române, nu at\t cartea de bucate \n sine m-a atras, nici limba savuroas` a re]etelor, c\t moravurile acelei „lumi“ arhaice, pe care ne place s` ne-o imagin`m. Pasionantul studiu introductiv semnat de Matei Cazacu, cercet`tor la CNRS, eminent specialist \n istoria gastronomiei române[ti, ne \nc\nt` cu o riguroas` documenta]ie \mbinat` cu „aventurile“ acestui manuscris – aproape un roman poli]ist. La originea acestei pove[ti st` stolnicul Constantin Cantacuzino, mare ordonator al meselor de la Curtea domneasc`, „prin] al gastronomilor români din toate timpurile“, un fel de amestec \ntre Brillat-Savarin [i P`storel. Prin urmare, am avut [i noi, pe t`r\mul gastronomiei, nume celebre cu care ne putem m\ndri, a[a cum Fran]a se m\ndre[te cu Brillat Savarin. O copie a acestei c`r]i de bucate, scris` cu litere chirilice, a trecut din m\n` \n m\n`: oferit` norei stolnicului, jup\neasa Stanca Brezoianu, a trecut la sora ei Safta, apoi la fata ei Smaranda, probabil copiat` [i completat` de mai multe ori, \nainte de a ajunge la ultimul proprietar, filologul Moses Gaster, care a publicat-o [i a donat-o Bibliotecii Academiei Române, unde exist` [i ast`zi. Dup` o veche tradi]ie, bunicile [i mamele ofereau fetelor, la nunt`, o carte de bucate manuscris`. Pe atunci, c`r]ile de bucate erau toate „confec]ionate“ de m\n`.

Sanda Marin – care, \n treac`t fie spus, a fost femeie [i nu b`rbat – nu exista \nc`. În acea lume nu existau nici cluburi de fitness, nici partide de tenis, nici dietetic` – nici urm` din delicata

RECENZII „nouvelle cuisine“. „Tipul nobilului medieval este un individ cu burta proeminent`, cu f`lci puternice [i ceafa gras`, sangvin [i violent, suferind de gut`...“ Se prefereau doamnele cu forme pline, cele slabe erau profund dispre]uite.

Bucatele puternic condimentate erau impregnate de multiple influen]e grece[ti [i turce[ti, cea balcanic` fiind dominant`.

Din m`rturiile oaspe]ilor str`ini – c`l`tori sau cu func]ii mai „a[ezate“, ca \n cazul lui Del Chiaro, secretarul lui Constantin Brâncoveanu – ne parvin impresiile lor, mai to]i ar`t\ndu-se impresiona]i de fastul codificat, cu „ritualuri“ precise, dup` care se desf`[urau ospe]ele la Curte: „C\nd se aduceau farfuriile cu bucate de la buc`t`rie \n sala de m\ncare situat` sus, se b`teau tobele, tamburinele, se c\nta din fluiere, se sunau tr\mbi]ele, iar muzica le \ntov`r`[ea. Se f`cea tot astfel ori de c\te ori bea domnul“.

Alte m`rturii s\nt de-a dreptul negative: negustorul vienez Jenne Lebprecht, venit \n 1786 s` prospecteze pia]a, descrie cu oroare o mas` la o cas` boiereasc`: „Boierimea d` ospe]e cu multe castroane cu feluri de m\ncare g`tite f`r` gust, cu unt r\nced, pe o fa]` de mas` neagr` ca p`m\ntul, acoperit` de mu[te, [i cu o singur` lingur` de lemn, precum [i cu un singur pahar de vin ce trece din m\n` \n m\n`; vezi cum doamnele [i domnii \[i bag` cu l`comie degetele \n castroane ca s` scoat` o buc`]ic` de carne sau s` \nmoaie o bucat` de p\ine \n sos“.

Pentru a nu r`m\ne cu un gust nepl`cut, trebuie s` [tim c` desfr\ul alimentar practicat \n condi]ii nu foarte igienice, la care se dedau jup\nesele [i b`nesele cu forme durdulii, era compensat cu v\rf [i \ndesat de bun`t`]ile gustoase [i rafinate consumate \n timpul celor 200 de zile de post anuale, respectate cu stricte]e. Variatul „menu“ cuprindea, printre altele, stridii la gr`tar, pe[te [i raci.

Iat`, „pour la bonne bouche“, un fel de a g`ti raci: „S` iai racii, s\-i fierbi cu ap` [i cu sare, apoi le taie g\turile buc`]i gro[cioare [i-i pune \ntr-o tingire au \n oal` zm`n]uit`, puindu-le untudelemn, erburi tocate [i pu]intea ceap` tocat`, dresuri, ap` [i agre[, [i-i fiarbe, pres`r\ndu-i pe deasupra, dupre ce-i vei turna, scor]i[oar`, [i dedesupt felii de p\ine“.

■

47

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

CINE CE CITE{TE

claviaturistul s-a al`turat viitorilor Sideral, trupa lui Liviu Tudan [i a lui Mugur Winkler, printre al]ii. În carte se spun multe despre primul concert dup` r`zboi al unei trupe române[ti, Mondial, \n Moldova de peste Prut, despre reac]ia etnicilor români la versurile c\ntate dup` Eminescu, Minulescu, Top\rceanu, Goga, {t. O. Iosif [i Macedonski, ori la „Back in USSR“, preluarea dup` Beatles, \n concertul de la Odessa.

Rezultatele turneului din 1970 \n Rusia sovietic`? La Radio Europa Liber` s-a vorbit de contra-revolu]ie la Chi[in`u, cu arest`ri \n mas` [i tot tac\mul. Inedite apar [i sejururile dansante din Emirate, cu amintirile despre \nt\lnirea cu Anthony Quinn, celebrul actor recunosc\nd \n „Cioc\rlia“ una dintre melodiile sale de suflet.

Alt` carte carte care m-a fascinat – o dat` \n plus datorit` absen]ei aberante de pe pia]` a informa]iilor oficiale despre un subiect \nc` tabu, dup` at\tea c`r]i [i emisiuni radio-tv trat\nd Radio Europa Liber` – este Pagini despre Cornel Chiriac (Editura Universitar`) semnat` de Mircea Udrescu, colegul de [coal` al celebrului muzicolog care a s`ltat audien]a celebrului post de radio. Ascensiunea DJ-ului (anii ’40-’60: copil`ria [i adolescen]a de la Pite[ti, studen]ia de la Bucure[ti) este ilustrat`, la propriu [i la figurat, de grafica [i picturile sale (culmin\nd cu revistele Jazz-Cool manufacturate), de pasiunile sale pentru actorie, poezie, fotografie [i arte plastice, de contactele cu muzicieni p`[ind direct \n istorie: Iancsy Korossy, Cristian Colan, Richard Oschanitzky, Theodor Cosma, George B`lan, Mihail Andricu, Johnny R`ducanu, Marius Popp, familia Berindei, {oni Imre, fra]ii Ciceu [.a. Willis Conover (Radio Vocea Americii), Clubul de Jazz al Casei Studen]ilor din Bucure[ti, Radio România, ca [i concertele unor Louis Armstrong, Duke Ellington, Dizzy Gillespie, Lionel Hampton la Bucure[ti se \nvecineaz` \n carte cu concepte gen Bursa de Sfat Popular, Dosarul de Cadre, cu irascibilitatea Securit`]ii vizavi de Paul Goma ori de Cornel Chiriac...

Mul]i dintre voi poate n-a]i tr`it vremurile – `sta s` fi fost [i regretul meu, care dup` aceast` lectur` m` laud c` am fost [i eu \n Arcadia.

Doru Ionescu

Epoca de Aur. Muzical!

Doru Ionescu este realizator de emisiuni la TVR.

Epoca chitarelor electrice ]ine de istoria recent` [i cred c` a dep`[it unica dimensiune de „la sf\r[itul lui 2004“. Casa Radio a lansat cartea FUGARu prin lumea muzicii, biografia roman]at` a cantautorului, transcris` de Oana Georgescu – realizare impresionant` care sper s` fi ajuns [i prin ]ar`, la „martorii oculari“ din anii ’60-’70, c\nd forma]ia Sincron era asistat` cu entuziasm la concerte de cohorte \ntregi de fani.

Apare \n carte o \ntreag` genera]ie de actori cu spectacole de divertisment care au f`cut deliciul bucure[tenilor \n aceia[i ani, r`zbate atmosfera balurilor din [coli [i licee, ca [i a vie]ii nocturne bucure[tene, s\nt povestite concerte ]inute \n... crava[` de mili]ia c`lare, precum [i momentul interzicerii, dup` ce Sincron au uitat c` s\nt filma]i \n direct [i au dat-o pe englezisme celebre [i... imperialiste. Era imediat dup` venirea lui Ceau[escu la c\rm`, care deschisese supapa s` ias` aburii (cum spunea Mo]u Pitti[). Interzicerea „chitari[tilor de gumilastic, forma]ia care se hr`nea cu gloan]e dum-dum“ (Ecaterina Oproiu) s-a transformat \n cea mai tare reclam`, dar pre]ul revenirii a fost unul scump, grupul adapt\nd refrene folclorice pe ritmuri electrice.

Senza]ional, p\n` la un punct, apoi manierist p\n` la proletcultist.

Alt` carte citit` \n ultima vreme este Muzica vie]ii mele (Editura Curtea Veche) de Mircea Dr`gan. Amintirile \ncep prin 1965, atunci c\nd

48

■

Via]a sexual` a pre[edin]ilor americani de Nigel Cawthorne Traducere din limba englez` de Ionu] Constantin Udroiu Sexul [i puterea, se spune, sunt strâns legate \ntre ele. Via]a sexual` a pre[edin]ilor americani este dezv`luit` pentru prima dat` \n paginile acestei c`r]i, de la puritanii p`rin]i fondatori, pân` la orgiile sexuale ale lui J. F. Kennedy, nelipsind nici „rochi]a p`tat`“ a Monic`i Lewinsky, nici scandalul Paula Jones.

Pre]: 23,90 lei Labirintul lui Putin de Steve LeVine Traducere din limba englez` de Cristina Jaleru „Labirintul lui Putin“ este mai mult decât o prezentare minu]ioas`, lucrarea c`p`tând un aspect biografic. Este o carte meditativ`, ce examineaz` chestiunea descump`nitoare a milioanelor de ru[i care \ncearc`, de fiecare dat`, s` supravie]uiasc` violen]elor.

Pre]: 19,60 lei Enciclopedia s`n`t`]ii copilului de Dr. Gunhild Kilian-Kornell, dr. Annette Eiden Traducere din limba german` de Doina Fischbach Lucrarea abordeaza cele mai des intâlnite boli [i probleme psihosomatice ale bebelu[ilor, ale copiilor mici [i ale adolescen]ilor. Enciclopedia con]ine indica]ii pentru diagnosticarea rapid` a afec]iunilor, informa]ii concise referitoare la tratamentul imediat aplicabil acas`, precum [i contraindica]iile \n fiecare caz.

Pre]: 39,24 lei Colesterolul de Dr. Pierre Ambrosi Traducere din limba spaniol` de Niculina Bercan Acest ghid ofer` r`spunsuri la toate \ntreb`rile referitoare la colesterol, atât pentru cei la care problemele au ap`rut deja, cât [i \n cazul celor care doresc s` adopte un stil de via]` de prevenire a acestor probleme.

Pre]: 15,26 lei

Via]a sexual` a marilor arti[ti de Nigel Cawthorne Traducere din limba englez` de Carmen Grama Are vreo leg`tur` zâmbetul Mona Lisei cu Leonardo? Cine era prostituata c`reia Van Gogh i-a dat urechea t`iat`?

De ce sim]ea nevoia Picasso s` aib` mereu studioul plin de modele care s`-i pozeze nud? Îl inspirau sau, dimpotriv`, \l f`ceau s` transpire?

Pre]: 23,90 lei China modern` de Michael Lynch Traducere din limba englez` de Cristian China-Birta Cartea este un ghid esen]ial pentru \n]elegerea‚ „gigantului vremurilor noastre“. Informativ` [i pl`cut`, cartea analizeaz` modul \n care China a evoluat de la trecutul s`u imperial pentru a deveni, \n prima decad` a secolului al XXI-lea, una dintre cele mai importante puteri pe plan mondial.

Pre]: 19,60 lei Ghidul complet al \ngrijirii copilului (0-5 ani) de Lilian Leistner Traducere din limba englez` de Eliza Ro[u Folosind o metod` holistic` [i totodat` pragmatic`, sora Lilian abordeaz` toate grijile unui p`rinte, \n cadrul unor capitole tematice precum: cunoa[te-]i bebelu[ul cu adev`rat; colicile; al`ptatul, hr`nitul cu biberonul [i \n]`rcatul; primele alimente pentru bebelu[; somnul; introducerea disciplinei; folosirea toaletei; erup]ia primilor din]i[ori; ce op]iuni au p`rin]ii care lucreaz`.

Pre]: 34,80 lei Manual antistres de Terry Looker, Olga Gregson Traducere din limba englez` de Magda Dumitru Acest manual analizeaz` to]i factorii de stres [i, astfel, te ajut` cu adev`rat s` preiei controlul asupra vie]ii tale [i s` te sim]i din nou calm [i echilibrat. Cartea prezint` cele mai moderne tehnici de management al stresului, precum programarea neurolingvistic`, dar [i informa]ii de ultim` or` despre avantajele exerci]iului fizic [i mental.

Pre]: 19,60 lei

www.niculescu.ro

Fort`re]ele negre, de Patrick Grainville Traducere din francez` de Iolanda Vasiliu Colec]ia Biblioteca deschis` „Exotismul lui Patrick Grainville (Goncourt 1976) se exprim` prin op]iunea pentru personajele africane sau metise care, drept r`splat`, \l ajut` pe narator s` p`trund` \ntr-un univers cultural diferit, surs` de inspira]ie a unei viziuni lirice [i baroce despre acel t`râm \ndep`rtat, \n stilul metaforic [i bogat care l-a f`cut cunoscut.

Pre]: 32 lei Antropologia corpului [i modernitatea, de David Le Breton Traducere din francez` de Liliana Rusu Colec]ia Cartier Istoric „Societ`]ile noastre fac din corp o afacere ce trebuie gestionat` cât mai bine. Valoarea sa intrinsec` ]ine de munca efectutat` \n acest scop. El trebuie s`-[i merite forma [i s` se modeleze dup` voin]a omului. Într-o lume \n care domne[te dezordinea, mul]i indivizi pun st`pânire pe existen]a lor printr-o disciplin` a corpului. ”

Pre]: 36 lei Sex & Perestroika, de Constantin Cheianu Colec]ia Rotonda „La tribun`, sub umbra protectoare a lui Lenin dominând mul]imea, st`teau frumo[ii mincino[i ai neamului, care nu mai oboseau s` ne toarne balsam pe suflet povestind chestii atât de eroice despre noi, cei aduna]i \n pia]`. (…) Ce chestie super fain` asta, s` vii \n pia]` un ins oarecare [i s` pleci de acolo erouerou!”

Pre]: 23 lei Etica pe \n]elesul tuturor, de Roger-Pol Droit Traducere din francez` de Alexandru {iclovan Colec]ia Verde „Despre ce este vorba, de fapt, atunci când vorbim despre etic`? De moral`, oare? De principii generale ori poate de decizii particulare? De aplicarea vechilor principii \n situa]ii noi sau de inventarea unor norme inedite?

Oare este vorba de un subiect pentru exper]i sau de o cugetare ce implic` pe toat` lumea?”

Pre]: 18 lei

Drepturile omului pe \n]elesul copiilor de la 7 la 77 de ani, de Rama Yade Traducere din francez` de Cristina Str`til` Colec]ia Verde Cu gra]ia inocen]ei, copilul \i pune \ntreb`ri f`r` drept de apel lui Rama Yade.

Despre momentul \ntâlnirii cu persoanele f`r` ad`post din Aubervilliers, \n gestionarea crizei numit` Arca lui Zoe, despre vizita colonelului Khadafi \n Fran]a [i cea a lui Dalai Lama, Rama Yade r`spunde cu umor [i inteligen]`, tact pedagogic [i precizie.

Pre]: 18 lei Rasismul pe \n]elesul fiicei mele urmat de „N`vala urii”, de Tahar Ben Jelloun Traducere din francez` de IoanaCrina Coroi Colec]ia Verde „Aceast` care, care \ncearc` s` r`spund` la \ntreb`rile fiicei mele, se adreseaz` copiilor care \nc` nu au prejudec`]i [i care vor s` \n]eleag`. Iar adul]ilor care o vor citi eu sper c` le va fi de folos ca s` le r`spund` copiilor lor la \ntreb`ri mult mai \ncuietoare decât s-ar a[tepta ei.”

Pre]: 21 lei Amos Daragon, blestemul Freyjei, de Bryan Perro Traducere din francez` de Leti]ia Aghion Colec]ia Verde Nimic nu mai merge cum trebuie \n panteonul nordic al zeilor binelui. Certat` cu zeul Odin, zei]a Fertilit`]ii, Freyja, arunc` un blestem asupra beori]ilor, semin]ia preferat` a du[manului s`u: din acel moment, to]i pruncii omanimalelor vor muri \nc` din leag`n, condamnând aceast` ras` la o dispari]ie sigur`. De aceea, beori]ii hot`r`sc s` porneasc` c`tre insula Freyjei.

Pre]: 24 lei Amos Daragon, mânia lui Enki, de Bryan Perro Traducere din francez` de Leti]ia Aghion Colec]ia Verde Enki, zeul suprem al panteonului sumerian, \i ap`ru \ntr-o noapte \n vis celui mai puternic dintre preo]ii s`i [i-i spuse s` construiasc` un turn care s` ajung` pân` la cer [i dincolo de nori.

Aceast` cl`dire, numit` El-Bab, avea s` fie o minune a lumii [i trebuia s` \ndemne toate popoarele de pe p`mânt s` sl`veasc` o singur` divinitate.

Pre]: 24 lei

www.cartier.md

Istoria roman]at` a unui safari de Daniela Zeca Colec]ia „Ego.Proz`“ De[i se petrece \n controversatul [i fascinantul t`r\m al Africii de Nord, Istoria roman]at` a unui safari este o parabol` a v\n`torii \ntr-o lume global`, a competi]iei: o t\n`r` european` [i un musulman sunnit din Magreb se \ndr`gostesc fulger`tor [i compun o intens`, dar scurt` poveste de dragoste, pe fundalul saturat de culori [i miresme al unei lumi str`vechi \n transformare.

Gr`dina Raiului de Ernest Hemingway Traducere din limba englez` de Ionu] Chiva Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Seria de autor „Ernest Hemingway“ „Ernest Hemingway lu\ndu-[i bunr`mas, o carte emo]ionant` [i lipsit` de inhibi]ii, \ns` mai ales loial` creatorului s`u [i ei \ns`[i [i f`r` de [tiin]a \ntunericului ce avea s` urmeze.“ (The Washington Post Book World)

Pre]: 26,95 lei

Lucruri transparente de Vladimir Nabokov Traducere din limba englez` [i note de Anca-Gabriela S\rbu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Seria de autor „Vladimir Nabokov“ „Lucrurile transparente“ la care se refer` titlul s\nt, de fapt, oglinzi ale trecutului, mai mult dec\t ferestre spre acesta, c`ci ceea ce caut` eroul romanului, „Hugh [Person], un tip nu prea rafinat din punct de vedere sentimental [i nici un Personaj foarte bun“, este doar o iluzorie epifanie.

Cinema de Angelo Mitchievici Prefa]` de Paul Cernat Colec]ia „Ego.Proz`“ Povestirile lui Angelo Mitchievici s\nt stranii, f`cute din materia din care se ]es visele sau mai degrab` filmele vechi, cu acea atmosfer` nostalgic` [i ce]oas`. Personajele lui evolueaz` \ntrun climat ce aminte[te \n acela[i timp de Scott Fitzgerald [i de Bucure[tii vechi, \n ni[te secven]e niciodat` \ncheiate sau conturate definitiv.

Pre]: 29,50 lei Le Néant roumain. Un entretien Neantul românesc. O convorbire de Emil Cioran, Luca Pi]u, Sorin Antohi Transcrierea convorbirii de Mona Antohi Traducere din francez` de Mona Antohi [i Sorin Antohi Text stabilit [i adnotat de Sorin Antohi Texte liminare de Sorin Antohi [i Luca Pi]u Edi]ie bilingv` Hors collection

Pre]: 32,95 lei Prin perdea de Aurora Liiceanu Colec]ia „Ego-grafii“ Volumul recompune din fragmente mare parte din via]a autoarei, din perioada studiilor [i p\n` \n anii postdecembri[ti. În prim-plan se g`sesc fiul acesteia, dar [i traseul profesional, cu interesante considera]ii referitoare la psihologie sau la mae[trii cu rol formator pe care i-a cunoscut.

Pre]: 32,95 lei

Pre]: 27,95 lei }ara mla[tin` [i alte poeme de Seamus Heaney Antologie \n traducerea lui Dan Sociu, cu ilustra]ii de Tudor Jebeleanu Hors collection Poezia sa nu abordeaz` aproape niciodat` frontal problemele sociale [i politice ale ]`rii sale. Realismul autentic al acesteia, continu\nd tradi]ia deschis` de Wordsworth, i-a convins \ns` pe concet`]enii lui Heaney [i, mai apoi, pe majoritatea cititorilor de poezie englez` din lume c` cel mai mare dintre cei nou` copii ai unei familii de fermieri din Derry are ceva foarte important de spus lumii.

Pre]: 32,95 lei Supravie]uitor de Chuck Palahniuk Traducere de Dan Croitoru Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Tender Branson, protagonistul romanului Supravie]uitor, \[i spune povestea \n fa]a cutiei negre a unui avion deturnat, deasupra Oceanului Pacific, urm\nd s` se piard` undeva \n pustiul Australiei, c\nd rezervorul va r`m\ne f`r` combustibil. E singurul r`mas \n avion [i, se pare, ultimul reprezentant al unui cult al mor]ii, care func]ioneaz` dup` ni[te legi speciale.

Pre]: 24,95 lei

www.polirom.ro

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

REPORTAJ Alina Purcaru

Sarajevo [i c`r]ile |n Sarajevo e o bucurie s` te plimbi prin libr`rii [i ora[ul \[i are literatura proprie, tradus` \n toate limbile. Ca s` te opre[ti s-o iei \n seam`, pot s` te conving` cu tort de ciocolat`, iar ca s` vezi de ce o pre]uiesc, e de ajuns s` intri, printre schele, \n Biblioteca Na]ional`, mutilat` [i azi, dup` bombardamente.

C` Sarajevo e o bijuterie de ora[ care, pe ziduri, \[i poart` urmele de gloan]e, iar pe str`zi, calmul unei vie]i \ntr-o uluitoare ordine nu crezi p\n` nu vezi. De ceva vreme tot voiam s` v`d, dar drumul p\n` acolo m-a tras [i mai mult dup` ce am descoperit, recent tradus \n român`, Dervi[ul [i moartea, o carte inclasabil`, scris` de Mesa Selimovic, unul din marii autori ai Balcanilor. Romanul lui (tradus la Editura Leda, de Voislava Stoianovici) [i planurile f`cute cu atlasul deschis, o alt` mare carte a verii, m-au trimis a[adar \n Bosnia, dup` un preambul orbitor [i estival \n Croa]ia.

C\nd treci din Croa]ia \n Bosnia se schimb` tot, de la peisaj [i p\n` la felurile din meniurile restaurantelor, mai pu]in un lucru: modul \n care ace[ti oameni, \ncerca]i de r`zboaie, de crize identitare [i traumatisme dintre cele mai cr\ncene, \n]eleg s` se poarte cu c`r]ile. Nu e vitrin` \n care s` intre o copert` proast` – de la formula grafic` p\n` la calitatea h\rtiei – [i n-am \nt\lnit librar care s` nu fie dispus s` te sf`tuiasc`, m`car \n englez`, unde [i ce trebuie s` cau]i.

Mai mult dec\t at\t, \n fiecare libr`rie \n care intri, g`se[ti, \n rafturi care se v`d primele, scrii-

54

torii lor tradu[i \n francez`, englez`, german`, acela[i titlu fiind de multe ori disponibil \n c\teva limbi. La un moment dat – ce-i drept, \ntr-una dintre cele mai mari libr`rii din Sarajevo –, cineva a \ntrebat exact de Dervi[ul [i moartea, unul din titluri lor locomotiv`. Nu-l mai aveau (de[i costa peste 60 de euro), dar aveau altceva, tot de el, foarte bun. „Selimovic e mai bun chiar dec\t Ivo Andric, a]i citit Ivo Andric?“ {i dac` nu citise, librarul ar fi fost dispus s` povesteasc` despre el, m`car despre Podul de pe r\ul Drina.

Traducerile care fac din literatur` ghid |ns` nu doar scriitorii lor s\nt sco[i \n fa]` \n libr`riile cu [anse mari s` fie vizitate de str`ini. |n sec]iuni vecine g`se[ti grupate c`r]ile \n limbi str`ine, fie despre ]ara lor, fie despre politica din Balcani, fie chiar benzi desenate, cele mai multe cu subiecte de r`zboi. A[a l-am descoperit pe Joe Sacco, un jurnalist american umblat prin multe zone de conflict, care a scris – [i

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

R E P O R TA J

desenat – The Fixer. A Story from Sarajevo, o lung` discu]ie cu unul dintre veteranii care au luptat \n trupele bosniace \mpotriva s\rbilor.

Fostul combatant, care \n timpul conflictelor vindea ponturi jurnali[tilor dispu[i s` pl`teasc` cu bani grei [ansa de a face reportajul vie]ii, \i poveste[te lui Sacco – sau inventeaz` – episoade atroce despre capii trupelor paramilitare care f`ceau legea \n armata improvizat` de bosniaci, pe c\nd Sarajevo era \nconjurat de tancuri. Nonfic]iunea desenat` a lui Sacco – parcurs` pe ner`suflate \ntr-o sear` [i-o diminea]` – a fost prima band` desenat` pe care am citit-o, spre ru[inea mea, vreodat`. Iar dup` ea, din urm`toarea libr`rie am plecat cu Palestine, cel mai cunoscut volum al lui Sacco, prefa]at de Edward Said [i distins cu National Book Award \n 1996.

Tot \n Sarajevo am descoperit o alt` carte de care cel mai probabil c` n-a[ fi auzit niciodat` dac` n-a[ fi intrat \n acea libr`rie. Era din categoria de titluri bine expuse, tocmai pentru c` autoarea scrisese [i despre Bosnia: Black Lamb and Grey Falcon, un stufos [i fascinant jurnal de c`l`torie, scris de Rebecca West (iubit` a lui H.G. Wells, cu care a avut un fiu), despre ]`rile fostei Iugoslavii, exact \nainte de a izbucni Pri-

mul R`zboi Mondial. {i, acestea fiind descoperite, mi-am dat seama c` bosniacii au aflat mult mai repede dec\t noi, care de vreme bun` sucim [i r`sucim problema traducerilor [i a promov`rii literaturii \n Occident, cum po]i s` fii citit, chiar dac` te [tii marginal. Probabil le-a luat ceva mai pu]in timp s` \n]eleag` [i c` literatura tradus`, v\ndut` chiar \n ]ara ta, e un ghid la fel de important [i de c`utat precum celebrele Lonely Planet.

Sarajevo, un ora[ prietenos cu gurmanzii [i cu [oarecii de bibliotec` Cirea[a de pe tortul literar a fost \ns` chiar prima libr`rie \n care am intrat, exact \n seara \n care am ajuns \n Sarajevo. Era o libr`rie-cofet`rie: cu tot ce vrei s` cite[ti despre ora[, cu reportaje foto despre r`zboi, dar [i despre vechiul Sarajevo, legate \n edi]ii impresionante, cu multe traduceri din lucr`rile politologilor str`ini care au analizat conflictul din Bosnia, cu titluri „calde“ [i variate pentru gusturile str`inilor

55

R E P O R TA J

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 din Sarajevo, \mpestri]at` cu moschei – dar [i cu l`ca[e cre[tine sau sinagogi – e o re]ea de stradele cu cafenele, cofet`rii [i tarabe la care artizanii v\nd, ca-n bazarul turcesc, bijuterii, covoare, ceainice [i nimicuri din cupru. Mai s\nt \nc` proprietari care fumeaz` oriental \n fa]a magazinului [i oamenii \nt\rzie la nesf\r[ite cafele la ibric. Ma[inile s\nt \n alt` parte, iar pentru c` nu e zgomot [i nimeni nu se buluce[te, ora[ul are o geometrie prietenoas` cu cei care scot cartea din geant`, c\nd se opresc, tenta]i de o baclava.

Biblioteca Na]ional`, un memento al ororilor de r`zboi afla]i \n trecere prin ora[. Iar pentru cei mai gurmanzi dintre [oarecii de bibliotec`, cu ni[te torturi glazurate de ciocolat` care se roteau discret, \ntr-un galantar plasat lateral. S\nt pu]ine libr`riile \n care ]\[ne[ti cu acela[i chef ca atunci c\nd intri \n casa nou` a unui prieten, curios s` vezi ce e la etaj: m`su]e aranjate pentru cafea (dar nu [i pentru ]ig`ri) [i invita]ia de a citi dup` pofta inimii, chiar cu felia de tort \n fa]`.

Mizanscena m-a convins imediat: „...aici vreau s`-mi beau cafeaua m\ine diminea]`“ – [i, \ntr-adev`r, nimic nu se compar` cu ciocolata l\ng` cafeaua f`r` zah`r, mai ales c` bosniacii chiar se pricep [i la cafea, [i la pr`jituri, iar cu cititorii s\nt cum nu se poate mai prieteno[i, spre deosebire de bucure[teni. Dac` – fereasc` Dumnezeul teraselor! – ui]i de tine citind cu cea[ca \n fa]`, \n Bucure[ti, e mai mult dec\t probabil s` te trezeasc` la realitate chelnerul: ori te pune la punct tr\ntindu-]i autoritarul „aici nu e sal` de lectur`“, ori mimeaz`, profesionist, grija pentru consumatorul din tine, cu un contrariat „mai dori]i ceva?“. Probabil c` \n Sarajevo oamenii s-au obi[nuit cu str`inii afunda]i \n ghiduri sau \n c`r]i, ori poate pur [i simplu s\nt mai discre]i [i mai r`bd`tori cu lentoarea, care la ei pare o emana]ie intim` a ora[ului. Partea veche

56

Sarajevo nu e \ns` un ora[ de zah`r, [i dac` ast`zi te invit` s` te bucuri de dulcea]a siestelor, \n libr`rii sau cafenele, prin urmele de gloan]e r`mase pe ziduri [i blocuri te oblig` s`-]i aduci aminte c`, acum 14 ani, ora[ul era \n genunchi.

Cu 17 ani \n urm`, cea mai mare [i mai frumoas` bibliotec` din Sarajevo, gazda celor mai vechi [i pre]ioase texte din cultura acestui loc, \n special musulmane, a fost bombardat`. Volume nepre]uite, o \ntreag` mo[tenire de tomuri din cultura s\rbilor, a bosniacilor, a croa]ilor [i a evreilor au pierit atunci pentru totdeauna. Cl`direa, o fost` frumuse]e a arhitecturii de secol XIX, care a topit elementele maure \n rigoarea construc]iei, marc` a Imperiului AustroUngar, e ast`zi o ruin` trist`, acoperit` de schele. O bibliotec` pustie, pe care fl`c`rile au golit-o de c`r]i, de cititori [i de interior. Holul, care odat` era o \nc\ntare de mozaicuri, arcade, firide [i spirale de sc`ri ce d`deau spre s`lile de lectur`, e azi tapetat cu fotografii uria[e care arat` masacrul f`cut de s\rbi \n Sarajevo, Visegrad [i \n alte ora[e [i sate trecute cu ro[u pe o hart` a mor]ii, expus` tot aici. Imaginile s\nt [ocante: detalii surprinse la deshum`rile f`cute dup` descoperirea mai multor gropi comune \n care au fost arunca]i de-a valma b`rba]i [i b`tr\ni, femei [i copii. Pe frontispiciul bibliotecii, numele agresorilor din trecut arat` c` nimic nu s-a uitat [i c` nimic nu trebuie s` fie uitat. Sin-

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

R E P O R TA J

gura carte care se g`se[te \n aceast` bibliotec` pustie e un album cu coperte negre, con]in\nd toate fotografiile expuse la intare. Banii ob]inu]i din v\nzarea acestei c`r]i s\nt destina]i familiilor celor uci[i.

construc]ia [i rena[terea acestui loc al cititului [i al \n]elegerii este [i va r`m\ne o declara]ie politic`, deocamdat` una pe l\ng` care c`l`torii tenta]i de oazele mai detensionate ale ora[ului prefer` s` treac`. {i l`s\nd ipocrizia la o parte, c\nd intri \ntr-o bibliotec` [i g`se[ti fotografii uria[e cu cadavre, firide b`tute \n cuie [i ferestre blocate de schele [i fier beton, nu-]i vine dec\t s` ie[i c\t mai repede.

Nu [tiu cum e Bosnia profund`, poate c` [i la ei se las` \ncet-\ncet praful pe tot mai multe locuri peste care ar trebui s` se lase o privire curioas`. Dar \n acest ora[ pitit \ntr-o vale, cu mult mai mic dec\t de a[tep]i, sim]i c` s\nt lucruri c`rora ei chiar le arat` grij`, poate [i pentru c` au fost for]a]i s` vad` c\t s\nt de fragile.

Dup` ce am ie[it din biblioteca-mausoleu \n plin soare, judec\nd dac` e r`u sau bine s` exhibi urmele violen]ei [i ale agresiunii \ntr-un loc f`cut pentru \n]elegere, mi-am dat seama c` acolo, printre d`r\m`turi, tocmai asistasem la un performance crud despre rostul [i esen]a unei biblioteci: chiar e un loc \n care cau]i s` \n]elegi.

■

O bibliotec` pentru un ora[ care nu vrea s` uite La reconstruc]ia acestei cl`diri care, p\n` nu demult, a \nsemnat inima cultural` a Bosniei [i a Her]egovinei, p`str\nd la ad`post tot ce era mai pre]ios pentru istoria \n manuscrise [i documente – [i, implicit, pentru memoria acestui popor –, \[i aduc sprijinul mari biblioteci din \ntreaga Europ`. Panoul impresionant pe care s\nt listate toate organismele culturale ce sus]in refacerea acestei cl`diri-monument poate fi luat el \nsu[i ca un obiectiv turistic al ora[ului. Cl`direa, construit` \ntr-un fals stil maur, \ntr-un „Belle Époque“ infuzat de ecourile Biedermeier, a fost inaugurat` \n 1894 [i a func]ionat ca sediu central al administra]iei ora[ului. Prin statura, dar [i prin \nc`rc`tura politic` a destina]iei, a constituit mult` vreme un fel de declara]ie public` privind importan]a ora[ului Sarajevo – la r\ndul lui, sediul central al administra]iei din Bosnia Her]egovina, la acea vreme provincie e Imperiului Austro-Ungar. Abia \n 1949, cel mai impresionant edificiu administrativ al acestei ]`ri a c`p`tat o destina]ie pur cultural`, fiind transformat \n bibliotec`, pe l\ng` Universitatea Na]ional` din Sarajevo. |n noapte de 25 spre 26 august 1992, cl`direa a suferit cel mai grav act de violen]` de c\nd a fost construit`: s-a pr`bu[it sub bombardamente, iar pere]i \ntregi de c`r]i au pierit mistui]i de fl`c`ri, prea pu]in put\nd fi, \n cele din urm`, salvat.

Pentru cei din Sarajevo, un atac la memoria \ntregii na]iuni, cum a fost cel din teribila noapte \n care cea mai mare bibliotec` a ora[ului a fost mutilat`, nu poate fi clasat cu \n]elegere \ntre capitolele marii c`r]i a istoriei. Expozi]ia din hol, ecranele pe care se deruleaz` scene de la opera]iunile de deshumare [i t`blia – care-i denun]` pe criminalii s\rbi – montat` chiar la intrare s\nt, toate, dovezi limpezi c` re-

57

fotografii de Rare[ Avram

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

INTERVIU

„Îmi aleg subiecte pu]in sau inadecvat tratate“ Andrei Oi[teanu Cine mai are prin cas` discul lui Mircea Florian „Podul de piatr`“, ap`rut la \nceputul anilor ’70, poate citi pe lista instrumenti[tilor din trupa de acompaniament numele dumneavoastr`. {tiu c`, \n epoc`, a]i ap`rut [i \n c\teva concerte. Exist` vreo leg`tur` \ntre preocup`rile de atunci [i traseul dvs. de mai t\rziu?

Ar fi dou` cuvinte-cheie: Folclor [i Orient.

Era sf\r[itul anilor ’60 [i \nceputul anilor ’70.

Mi[carea hippie, \n m`sura \n care a existat \n Estul Europei, trimitea la filozofia oriental`, la arhaic. În 1974, neput\nd pleca \n India, m-am dus \n Uzbekistan. De asemenea, am descoperit „Orientul de l\ng` noi“ – folclorul religios românesc. Cum aceste elemente s-au reg`sit \n muzica folk [i rock a acelor ani, am intrat \n acel [uvoi [i am fost influen]at de acele manifest`ri.

Mircea Florian avea o trup` cu geometrie variabil` care se numea „Ceata Melopoic`“, \n care invita muzicieni, poe]i, arti[ti, s` participe la happening-uri muzicale. Se c\nta [i cu instrumente arhaice, populare [i orientale (sitar, tabla). Întrebarea m` trimite la o „via]` anterioar`“ pe care aproape am uitat-o. Vorba poetului melancolic: „{i c\nd g\ndesc la via]a-mi, \mi pare c` ea cur` / Încet repovestit` de o str`in` gur`“.

Este o perioad` interesant`, uitat` [i ignorat` \n România. Ignorare neprofitabil`, pentru c` atunci a fost o mi[care care a influen]at nu numai

muzica, literatura, arta, dar [i mentalul colectiv.

A fost cu adev`rat o mi[care sau doar ni[te accidente, ni[te „insule“ sc`pate prin i]ele regimului [i ale cenzurii?

A fost [i o perioad` de relativ` deschidere a regimului. Nu a fost vorba doar de accidente, din moment ce marile trupe rock [i marile personalit`]i ale muzicii folk române[ti au ap`rut atunci. Pe de alt` parte, neput\nd s` se manifeste

59

■ Andrei Oi[teanu (n. 18 septembrie 1948) este cercet`tor la Institutul de Istorie a Religiilor, din cadrul Academiei Române. Este, de asemenea, cadru didactic la Centrul de Studii Ebraice – Universitatea din Bucure[ti.

Domeniile sale predilecte de studiu s\nt etnologia, antropologia cultural`, istoria religiilor [i a mentalit`]ilor.

Este membru al Comisiei de Folclor [i Etnologie a Academiei Române [i al International Union of Ethnological and Anthropological Sciences (Londra). Este membru al Grupului pentru Dialog Social [i pre[edintele Asocia]iei Române de Istorie a Religiilor. Este membru \n board-ul editorial al publica]iei Studia Hebraica [i al Editurii Hasefer. Este titularul rubricii de „Studii culturale“ la revista 22.

N`scut \n Bucure[ti, Andrei Oi[teanu a absolvit \n 1974 un curs post-universitar de Studii orientale la Universitatea din Bucure[ti (profesori: Sergiu Al-George [i Amita Bhose).

INTERVIU

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

cu adev`rat la suprafa]`, mi[carea s-a retras \n underground (\n „subt-p`m\nt`“, cum zice Urmuz), \n cluburi studen]e[ti (\n special Club A, al Facult`]ii de Arhitectur`, care era cel mai liber)... Exist` o leg`tur` direct` \ntre ce am f`cut atunci [i ce am scris mai t\rziu. Într-una din c`r]ile mele este un capitol (care a pornit de la un articol pe care l-am publicat \n Dilema) despre rela]ia lui Mircea Eliade cu mi[carea hippie. Este fascinant modul \n care s-a intersectat o personalitate de talia lui Mircea Eliade [i de structura sa politic` de dreapta cu o mi[care social`, religioas`, politic` [i civic` de st\nga. Paradoxal, Eliade a tratat cu simpatie [i interes acest tip de rebeliune. Probabil c` i-a amintit de propriile sale episoade rebele. {i nu numai ale lui, ci ale genera]iei de tineri scriitori [i arti[ti din România interbelic`. Surprinz`tor este faptul c`, p\n` la Eliade [i p\n` la mijlocul anilor ’60, istoria religiilor era un domeniu de ni[`, pu]in cunoscut, o disciplin` academic` „uscat`“. Eliade a fost invitat \n 1957 \n Statele Unite, la University of Chicago, s` predea istoria comparat` a religiilor \ntr-o Facultate de teologie, Divinity School. Brusc, de pe la jum`tatea anilor ’60, num`rul studen]ilor a crescut enorm, amfiteatrele au \nceput s` se umple cu hippies, iar c`r]ile lui Eliade au \nceput s` se tip`reasc` \n edi]ii succesive [i \n tiraje mari. A \nceput s` fie invitat la universit`]i din California (Los Angeles, Santa Barbara etc.) – locul de na[tere al mi[c`rii hippie. Orientalismul, yoga, [amanismul, manifest`rile magico-rituale, folosirea narcoticelor (pentru starea de medita]ie sau pentru cea de furor religiosus) au devenit subiecte „populare“. Istoria religiilor a devenit o [tiin]` „popular`“. A fost un noroc al disciplinei [i al lui Mircea Eliade. El a fost foarte surprins de explozia consumului de narcotice \n r\ndul tinerilor, de ritualismul, nudismul [i sexualismul practicat de ei, de exodul masiv \n India, de apari]ia unei manifest`ri religioase noi, sincretice, cu elemente de vi[nuism, neo[amanism [i cre[tinism primitiv. În perioada 1965-1975, jurnalul lui Eliade con]ine multe comentarii pe aceast` tem`, nu lipsite de nedumeriri [i stupori. În „Tabelul lui Eliade“ nu era prev`zut` o c`su]` pentru o mi[care mistico-social` de acest tip.

Evreul imaginar [i stereotipiile

60

În c`r]ile pe care le-a]i scris ulterior s-au desprins c\teva direc]ii de abordare: antropologie cultural`, istorie a religiilor [i a mentalit`]ilor. S\nt c`r]i cu subiecte diferite, dar alc`tuiesc un tot. A]i avut un plan, o strategie?

Nu, n-a fost o strategie. De obicei, e[ti \ndemnat s` ocupi o „ni[`“ [i s` o aprofundezi.

Tematic, eu am s`rit \ns` dintr-o barc` \n alta.

Invariant a r`mas modul de abordare. Am scris despre originile mito-rituale ale basmelor române[ti, despre manifest`rile magico-rituale din cultura tradi]ional` româneasc`, despre imaginea evreului \n cultura român` [i est-centraleuropean`. Am scris chiar [i un roman, Cutia cu b`tr\ni. Acum predau la Editura Polirom o carte despre narcotice la români [i preg`tesc un volum despre dispute teologice publice [i altul despre ius primae noctis. Nu am o strategie bine determinat`. Scrierile mele s\nt \nrudite prin aceea c` s\nt studii de antropologie cultural` [i istorie a religiilor. Dar m` plictisesc s` r`m\n pe acela[i subiect. De regul`, \mi aleg subiecte pu]in sau inadecvat tratate.

S\nt subiecte cu miz`, care predispun la controvers` [i \n acela[i timp atractive, „spectaculoase“. E o \nt\mplare? În general, subiectele mele s\nt cele ]inute sub obroc: interzise \n perioada comunist` sau neabordate \n perioada postcomunist` din jena de a deschide astfel de „dosare“. Despre „problema evreiasc`“, de pild`, s-a ]ipat mult \n perioada interbelic` [i s-a t`cut mult \n perioada postbelic`. Era un subiect care merita s` fie redeschis de pe alte coordonate, non-etnocentrice [i f`r` teze prestabilite. Faptul c` aceast` carte a declan[at un anumit tip de dezbatere l`muritoare \n cadrul societ`]ii române[ti mi s-a p`rut firesc [i benefic – o reac]ie normal` a unui corp viu care, dac` este zg\nd`rit, reac]ioneaz`. E un lucru pozitiv pentru societatea româneasc`. „Imaginea evreului“ este un subiect nu doar inadecvat tratat, dar [i sensibil: exist` stereotipii [i prejudec`]i legate de evrei. Dar Imaginea evreului \n cultura român` a fost o

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

INTERVIU

carte premiat` [i receptat` pozitiv. Cum aprecia]i atitudinea intelectualilor români \n acest context? Întrebarea deschide o discu]ie la r\ndul ei sensibil`. E greu de generalizat, dar \nclin mai degrab` s` dau o bil` alb` elitei intelectuale române[ti. Au fost anumite derapaje \n cursul anilor ’90 (mai ales la \nceputul lor), dar \n general elita intelectual` româneasc` a gestionat [i tratat \n limite rezonabile „dosarul evreiesc“. „Evreul imaginar“ este legat, \n mentalul colectiv, de tot felul de teorii conspira]ioniste, perpetuate la nivel de mas`. În anii ’90, teze de acest gen – c` „evreii conduc lumea din umbr`“, c` „st`p\nesc finan]ele mondiale“ etc. – ap`reau \n ziarele principale ale acelui timp, \n tiraje mari. Cum aprecia]i c` au evoluat lucrurile de atunci?

A fost o evolu]ie pe care o consider fireasc`, dar nu este obligatoriu ca ea s` se fi produs astfel. Putem privi, de exemplu, ce se \nt\mpl` ast`zi \n Ungaria, unde exist` o mi[care de extrem` dreapt` foarte puternic` [i agresiv`, cu tentacule \n politic`, \n pres` [i \n societatea civil`.

La noi, a fost o evolu]ie la care au participat [i factorul politic [i cel civic, [i factorul cultural [i mass media. Fiecare segment a evoluat, iar evolu]ia \n ansamblu a fost, cred, pozitiv`. Putem g`si destule exemple negative, dar dac` tragem linie, ne d`m seama c`, p\n` la urm`, de un partid foarte puternic [i influent la \nceputul anilor ’90 precum PUNR (Partidul Unit`]ii Na]ionale a Românilor) nici nu ne mai aducem aminte, despre o asocia]ie precum „Vatra Româneasc`“ trebuie s` le d`m explica]ii studen]ilor de azi, care nu [tiu de ea. {i chiar partide de tip PRM sau PNG, cu unele reveniri conjuncturale, au fost marginalizate \n peisajul politic. La fel s-a \nt\mplat \n pres`: mai exist` reviste cu nuan]` xenofob`, dar trebuie s` la cau]i \ndelung la anumite chio[curi. Nu contest c` mai exist` unele nuclee dure: de pild` ASCOR (Asocia]ia Studen]ilor Cre[tini Ortodoc[i din România) – care repet` o asocia]ie similar` interbelic`, al c`rei prim pre[edinte, \n 1922, a fost Corneliu Zelea-Codreanu – \[i recruteaz` membrii, din p`cate, mai ales din facult`]ile de drept, de istorie [i de teologie. ASCOR are unele manifest`ri

foarte de dreapta, ultraconservatoare (xenofobe, homofobe, antiavort etc.) care se reg`sesc \n forme marginale \n toat` Europa.

Cartea Imaginea evreului \n cultura român` a fost publicat` recent [i \n SUA, sub titlul Inventing the Jew. Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures. Ce \nseamn` pentru scrisul dvs. aceast` edi]ie american`?

N-a[ vrea s` dau un r`spuns banal, dar n-am \ncotro: evident c` e un moment important pentru mine. Dar e important \n primul r\nd faptul c` a \nceput s` se traduc` [i literatura nonfiction româneasc`, dup` ce a crescut gradul de traducere a literaturii de fic]iune. Institutul Cultural Român are aici un merit important, prin programul s`u bine g\ndit (Translation and Publication Support Programme) care sponsorizeaz` editurile str`ine interesate s` publice c`r]i române[ti. Cartea mea despre imaginea evreului nu s-a publicat \n SUA cu sprijinul ICR, dar se va publica astfel \n Germania ([i tot cu sprijinul ICR mi s-a publicat o alt` carte, de istorie a religiilor, \n Italia). În SUA (\n Occident, \n general) exist` un mare interes pentru subiecte evreie[ti. Cartea Inventing the Jew

61

În 1997 a absolvit un curs de „Jewish Studies“ la Central European University in Budapest (profesori: Moshe Idel [i Michael Silber). Între 1997-2000 a beneficiat de o burs` de cercetare la Hebrew University of Jerusalem, International Center for the Study of Antisemitism. Este doctor \n [tiin]e umaniste la Universitatea din Bucure[ti, cu teza Evreul imaginar.

Stereotipii referitoare la evrei \n cultura român`. În 2006, Pre[edintele României i-a conferit Ordinul Na]ional „Steaua României“ \n grad de Cavaler, „\n semn de \nalt` apreciere pentru contribu]ia deosebit` \n domeniul istoriei religiilor [i pentru promovarea operei lui Mircea Eliade“. În volumele sale, Andrei Oi[teanu reabiliteaz` studiile viz\nd practicile magico-rituale [i simbolistica mito-religioas`. Pentru studiile [i cercet`rile sale i-au fost conferite premii [i distinc]ii \n România, Italia [i Israel. wikipedia.org

INTERVIU

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

vine acolo \ntr-o bibliotec` aproape plin`. Este greu s` p`trunzi pe acest tip de concuren]`.

Punctele noi pe care le aduce cartea mea [i prin care m` a[tept ca ea s` trezeasc` oarecare interes s\nt dou`. Pe de o parte, cazul evreo-românesc, situa]ia comunit`]ii evreie[ti din Rom\nia, este un subiect foarte pu]in cunoscut \n Occident, spre deosebire de situa]ia comunit`]ilor evreie[ti din Polonia, Ungaria, Rusia etc. E un lucru oarecum paradoxal, av\nd \n vedere c` \n România a existat a patra comunitate evreiasc` din lume (dup` Polonia, URSS [i SUA), de vreo 800.000 de oameni \n anul 1939. Era o comunitate puternic`, prosper`, educat`, care a dat personalit`]i marcante \n cultura român`, dar [i \n cea francez`, american` sau israelian`. Pe de alt` parte, cartea ar putea trezi interesul prin modul de tratare. Nu este o abordare istoriografic`, nici una etnocentric`, tezist`, ci una neutr`, de antropologie cultural`. O privire cumva „de sus“, pe c\t se poate de obiectiv`, care \ncearc` s` inventarieze toate stereotipiile puse \n c\rca acestei fanto[e care este evreul imaginar. Miza este studierea (prin demontare) a mecanismului care a generat stereotipiile [i le-a permis s` supravie]uiasc` tenace.

Cli[eele antisemite se modific` \n spa]iu [i \n timp, adapt\ndu-se precum animalele care trec dintr-o zon` \ntr-alta cu clim` diferit`. Felul \n care un anumit stereotip poate supravie]ui dintr-un text din Antichitate p\n` \n pagina unui ziar de ast`zi este un fenomen pasionant de studiat, care d` seama asupra modului \n care func]ioneaz` mentalit`]ile \n diacronie.

Glumesc uneori, spun\nd c` r`m\n din ce \n ce mai pu]ini evrei pe o mo[tenire din ce \n ce mai mare [i c` ultimul va de]ine totul. E greu de evaluat acest „tot“: patrimoniu arhitectural ([coli, spitale), patrimoniu religios (cimitire, sinagogi, b`i rituale), plus un imens patrimoniu cultural imaterial. Evreii din România de ast`zi, cu pu]inele lor resurse umane [i materiale, abia reu[esc s`-l recupereze [i s`-l gestioneze. Aici, statul român [i societatea româneasc` ar trebui, cred, s` acorde un sprijin. În mai 2009, la Universitatea din Bucure[ti, \mpreun` cu colegii de la Centrul de Studii Ebraice (unde le predau masteranzilor), am organizat un colocviu interna]ional care a avut ca tem` „Patrimoniul evreiesc – parte a patrimoniului na]ional“. Evreii din România nu s\nt extratere[tri. Comunitatea evreiasc` este parte a popula]iei României, iar patrimoniul s`u cultural este parte a patrimoniului cultural al ]`rii. Solu]iile s\nt de g\ndit [i de pus \n practic`, dar românii au \n general dificult`]i \n a-[i gestiona propriul lor patrimoniu.

Nu apare [i un fel de re]inere tacit` generat` de ideea c` patrimoniul evreiesc e „al lor“, deci „n-au dec\t s` [i-l gestioneze singuri“? (Ceva asem`n`tor se \nt\mpl` cu patrimoniul sa[ilor, pentru care se a[teapt` sponsoriz`ri din partea Germaniei sau a asocia]iilor de sa[i din Germania.)

Evident c` da, iar dac` ad`ug`m [i stereotipul conform c`ruia „evreii au bani“ (deci s` nu cear`!) [i „conduc lumea prin finan]a mondial`“, situa]ia este complet`. Problema este \ntr-adev`r dificil`, dar s\nt totu[i solu]ii. Putem \nv`]a [i de la vecinii no[tri. În Polonia, Ungaria, Ucraina s\nt programe turistice g\ndite pentru evreii prosperi din SUA, Israel, Fran]a [.a., care c`l`toresc pentru a-[i reg`si originile – c`ci foarte mul]i provin din Europa de Est, inclusiv din România. Vezi cazul noului ambasador al SUA la Bucure[ti, dl Mark Gitenstein, care \mi povestea recent despre familia sa, emigrat` din Br`ila pe la 1885. S\nt [i programe de comemorare a victimelor Holocaustului. Ar putea fi deci g`site modalit`]i prin care acest patrimoniu s` aduc` venituri care s` fie folosite la \ntre]inerea lui.

Comunitatea real` [i patrimoniul ei Exist` un \ntreg patrimoniu cultural evreiesc \n România. Cum vede etnologul Andrei Oi[teanu conservarea [i valorificarea acestui patrimoniu pe care comunitatea \n sine nu \l mai poate gestiona singur`?

Dac` \n 1939 erau \n Rom\nia cca 800.000 de evrei, ast`zi mai s\nt doar vreo 8.000, ceea ce \nseamn` 1%. Fascismul [i comunismul au m`cinat aceast` comunitate. Timp de jum`tate de secol (1939-1989) evreii au pierit sau au fugit.

62

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

INTERVIU

O „istorie narcotic` a literaturii române“ În 1987, a]i publicat \n Revista de istorie [i teorie literar` un studiu despre m`tr`gun` [i alte plante psihotrope. De acolo v-a venit ideea de a scrie o carte despre narcotice?

Totul a pornit de la interesul meu, ca istoric al religiilor, pentru manifest`rile magico-rituale care au de-a face cu plantele psihotrope. Am abordat aceast` problem` \n zona carpato-dun`rean`, pu]in studiat` din aceast` perspectiv`.

Este un subiect tabuizat, ca [i cel al imaginii evreului. Pentru comuni[ti, at\t religia („opium pentru popor“), c\t [i opiumul propriu-zis erau subiecte despre care e mai bine s` nu vorbe[ti.

M-a intrigat modul inadecvat \n care au fost interpretate sursele antice referitoare la manifest`ri narco-rituale \n acest spa]iu. E vorba \n primul r\nd despre relat`rile lui Herodot referitoare la sci]ii de l\ng` Nistru care, \n cadrul unor ritualuri funerare, se intoxicau inhal\nd fum de cannabis. Ei st`teau \ntr-un cort cu pietre \ncinse peste care aruncau semin]e de c\nep`. Alte surse antice, din secolele I-III e.n., vorbesc despre practici similare la traci. Aceste informa]ii au fot neglijate sau inadecvat tratate pentru c`, \n general, savan]ii au o problem` \n a comenta practici care ar putea fi puse \n leg`tur` cu flagelul modern al narcomaniei. {i asta din cauza abord`rii subiectului din perspectiva moral` a secolului nostru, folosit` inadecvat pentru a aborda manifest`ri arhaice.

Principiul retroactivit`]ii nu se aplic` doar la legea penal`, ci [i la cea moral`. E ca [i cum un istoric al religiilor, vorbind despre sacrificiile umane, le-ar considera imorale. Ca atare, mi-am propus s` nu abordez subiectul din perspectiv` etic`, ci strict antropologic`. În al doilea r\nd, tema administr`rii narcoticelor a fost tabuizat` pentru c` destui savan]i români (chiar [i Vasile Pârvan) i-au considerat pe geto-daci ca fiind str`mo[i legendari, „cei mai viteji [i mai drep]i dintre traci“, solemni, frumo[i, cura]i [i harnici.

Este o perspectiv` na]ionalist` de secol XIX. În coordonatele unei astfel de viziuni, o discu]ie despre sacrificii umane, credin]e p`g\ne, intoxi-

care cu narcotice etc. era considerat` ca o maculare de neiertat a imaginii monumentale a str`mo[ilor. M-a interesat, de asemenea, pasajul din Geografia lui Strabon \n care se vorbe[te despre faptul c` Deceneu a t`iat vi]a-de-vie \n vremea regelui Burebista. Comentariile istoricilor pe aceast` tem` s\nt ridicole! Rezult` din ele c` Burebista ar fi fost un fel de Gorbaciov, un secretar general al partidului comunist care a redus por]ia de vodc` a poporului pentru a diminua un viciu moral [i pentru a m`ri productivitatea muncii. Caricaturizez, desigur, dar cam asta este imaginea care se desprinde din comentariile istoricilor. Or, \n acea epoc`, nu se putea g\ndi \n ace[ti termeni etico-sociali. De fapt, era un r`zboi religios cu Dionisiile. Zalmoxismul era o religie de mistere, ini]iatic`, elitist`, masculin`, \n care b`rba]ii de frunte ai comunit`]ii se adunau \n andreion (adic` „templul b`rba]ilor“), unde treceau printr-o ini]iere care \i f`cea nemuritori, foarte probabil prin admi-

63

INTERVIU

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

nistrarea unor narcotice (fumiga]ii cu c\nep`), despre care vorbesc Herodot, Pomponius Mela, Solinus [.a. În epoca regelui Burebista c\[tiga teren o religie „democratic`“ (la care participau b`rba]i [i femei de toate condi]iile) – o religie popular` [i orgiastic`: dionisismul. Acel furor religiosus dionisiac era ob]inut prin \mb`tarea cu vin amestecat cu ieder` (o plant` puternic psihotrop`). Nu \nt\mpl`tor simbolul zeului trac Dionysos era iedera [i to]i cei din anturajul s`u purtau coroane de ieder`. Gestul marelui preot dac Deceneu a fost o \ncercare de a bloca extinderea Dionisiilor din sud [i revigorarea

zalmoxismului.

Exist` o continuitate \ntre utilizarea narcoticelor \n Antichitate [i epocile mai apropiate de noi?

Folclorul românesc are un bagaj enorm \n privin]a folosirii narcoticelor de-a lungul timpului, fie \n sens etnoiatric, de medicin` tradi]ional`, fie \n sensul magico-ritual – de exemplu, folosirea m`tr`gunei ca psihotrop [i afrodiziac, ori a ciupercii psihedelice (muscari]`) de c`tre vr`jitoare \n zborurile lor de Sabat. În epoca fanariot` s-au manifestat influen]e turce[ti \n privin]a folosirii halucinogenelor, mai ales \n mediul urban, asupra Cur]ii Domne[ti, a boierilor [i a t\rgove]ilor. N`ravul folosirii afionului \n narghilea, de pild`, a intrat \n aceast` perioad`. În fragmentele din carte pe care le-a]i publicat \n revista 22 (aprilie-iunie 2008) a]i creionat un fel de „istorie narcotic` a literaturii române“. Într-adev`r, \n ultimii ani am extins cercetarea asupra modului \n care unii intelectuali, scriitori [i arti[ti români din epoca modern` [i contemporan` s-au raportat la diferite substan]e psihotrope. Cazurile s\nt multiple [i diverse.

De la savan]i care studiaz` folosirea plantelor [i substan]elor psihotrope \n Orient (Nicolae Milescu-Sp`taru \n China, Dimitre Cantemir \n Turcia [i doctorul bra[ovean J.M. Honigberger \n India), p\n` la scriitori care se sinucid folosind opiacee (Daniil Scavinschi – „cel trist [i mic“ – cu opium, Alexandru Odobescu cu morfin`); de la scriitori c`rora le s\nt administrate remedii narcotice din ra]iuni medicale (M. Eminescu, Al. Odobescu, M. Eliade), p\n` la cei care folosesc droguri \n c`utarea „paradisurilor artificiale“ (Alexandru Macedonski – opium [i ha[i[); de la poe]i care \[i administreaz` narcotice pentru hr`nirea imagina]iei [i desc`tu[area creativit`]ii (Tristan Tzara – cocain`, Ion Barbu – cocain` [i eter, Emil Botta – morfin`), p\n` la cei care folosesc \nc`rc`tura simbolic` a numelor drogurilor pentru a-[i valoriza mesajul poetic (Geo Bogza, Sa[a Pan`, Paul Celan, Gellu Naum); de la savan]i care experimenteaz` efectele substan]elor psihedelice \n scopul \mbun`t`]irii cuno[tin]elor psihiatrice (Nicolae Leon – extract de m`selari]`, Eduard Pamfil – mescalin`,

64

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

INTERVIU

Gh. Marinescu – mescalin`), p\n` la cei care studiaz` utilizarea plantelor psihotrope \n cadrul manifest`rilor religioase [i magico-rituale (Mircea Eliade, I.P. Culianu); de la romancieri ale c`ror personaje \[i administreaz` substan]e stupefiante (Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Henriette Yvonne Stahl, Max Blecher, Sorana Gurian, Ioana Postelnicu, Ionel Teodoreanu, Mihail Drume[, Mircea Eliade, Ion Vinea [i, \n zilele noastre, Mircea C`rt`rescu, Alexandru Vakulovski [.a.), p\n` la scriitori care \[i relateaz` propriile lor experien]e narcotice (Andrei Codrescu, Drago[ Bucurenci, Alin Fumurescu).

Desigur, s\nt intelectuali care se \ncadreaz` nu doar \ntr-una, ci \n dou`-trei dintre categoriile prezentate mai sus. În perioada interbelic` pare s` existe o diversificare a preocup`rilor pentru narcotice, dar comunismul a tabuizat subiectul... În perioada comunist` avem, evident, un hiatus. S\nt totu[i c\]iva poe]i al c`ror destin \l urm`resc \n acei ani, de pild` Ion Barbu [i Emil Botta. Narcofilia era un tip de viciu pentru care regimul nu-i pedepsea neap`rat pe consuma-

tori (ca [i pe homosexuali), dar erau supraveghea]i [i, la momentul potrivit, erau [antaja]i pentru a face unele servicii Securit`]ii. E interesant \ns` modul \n care a explodat subiectul dup` 1990 – de fapt, dup` 1995, c`ci \n primii ani era \n continuare considerat tabu. Dup` aceea \ns` au \nceput s` se publice c`r]ile clasice pe aceast` tem`. În culturile occidentale s-a scris mult despre „istoria narcotic` a literaturii“: \n cea englez` (de la De Quincey [i Coleridge), \n cea american` (de la E.A. Poe), \n cea francez` (de la Baudelaire [i Rimbaud) etc. La noi nu exist` nici o abordare din aceast` perspectiv`. S\nt pe teren de[ert. Nu am la cine s` fac o referire, nu am cu cine s` polemizez, nu am cu cine s` fiu sau nu de acord.

Exist` [i un capitol dedicat literaturii contemporane?

Mircea C`rt`rescu este unul dintre autorii contemporani pe care \i analizez, pentru c` el folose[te foarte expresiv narcoticele [i narcoza \n scrierile sale, mai ales \n Orbitor. De asemenea, m` ocup de pleiada de tineri scriitori – Alexandru Vaculovski, Drago[ Bucurenci etc. –

65

INTERVIU

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

care au scris despre propriile lor experien]e [i despre ceea ce Marius Chivu nume[te „existen]ialism narcotic“ (subcultura c`minelor studen]e[ti, cu be]ii, droguri, prostituate, trupe rock, cluburi etc.). M` refer \n carte [i la confesiunile lui Andrei Codrescu, care \[i poveste[te experien]ele cu droguri (considerate „pedagogi psihedelici“) [i modul \n care i-au deschis „por]ile percep]iilor“ (\n termenii lui William Blake [i Aldous Huxley).

Nu v` e fric` de o lectur` \n cheie etic` a c`r]ii dvs.?

Titlul c`r]ii mele este Narcotice la români.

Istorie, religie [i literatur`. Cum spuneam, aspectul moral m` intereseaz` doar \n m`sura \n care perspectiva etic` a scriitorilor despre care vorbesc a evoluat \n timp. Dar nu \mi propun s` incriminez sau s` dezincriminez acest tip de n`ravuri. Este o carte de istorie a culturii, nu una care s` fie dat` \n licee pentru a descuraja flagelul drogurilor. Nu spun c` n-ar fi necesare [i astfel de c`r]i. S\nt foarte necesare. Spun doar c` volumul meu nu se ocup` de asta.

Cartea Inventing the Jew. Antisemitic Stereotypes in Romanian and Others Central-European Cultures, ap`rut` recent la University of Nebraska Press, va fi lansat` pe 9 octombrie la Institutul Cultural Român din New York (condus de Corina {uteu), \n prezen]a autorului. Vor participa Vladimir Tism`neanu, Director, Center for the Study of Post-Communist Societies, University of Maryland, Prof. Braham Randolph, Director, Rosenthal Institute for Holocaust Studies [i Prof.

Moshe Idel, Hebrew University of Jerusalem.

Despre Inventing the Jew „Aceast` carte este erudit`, foarte bine documentat` [i inteligent scris`. Este o analiz` comprehensiv` [i explicit` asupra unei multitudini de teme privind imaginea evreului, fiind, \n acela[i timp, o critic` implicit` a unei componente importante a culturii române. Dar, mai presus de toate, cartea lui Andrei Oi[teanu este una foarte curajoas`.“ Moshe Idel, Max Cooper Professor, Hebrew University, Ierusalim

„Un studiu antropologic profund [i edificator, alc`tuit pe mai multe niveluri – cultural, istoric, sociopolitic [i religios – pe o tem` nou`, [i totu[i at\t de veche. Imaginea str`inului spune multe despre istoria [i psihologia sa proprie, dar poate [i mai

66

■ a consemnat Mircea Vasilescu

multe despre vecinul-observator. Între evreul-fic]iune [i cel real se afl` o \ntreag` istorie de mii de ani.

Autorul acestei fascinante c`r]i ne ofer` o descriere [i o analiz` aprofundat`, subtil` [i lucid` a unui anumit spa]iu, dar mesajul s`u merge mult mai departe.“ Norman Manea, profesor de literatur` european` [i scriitor-rezident la Bard College

„Ap`rut` \ntr-un moment adecvat, Inventing the Jew este o carte foarte valoroas` [i necesar`.

Nimeni dintre cei interesa]i de istoria (trecut` [i prezent`) a antisemitismului est-central-european, de na]ionalismul radical [i de populismul etnocentric n-ar trebui s` o rateze.“ Vladimir Tism`neanu, profesor la University of Maryland, \n Times Literary Supplement

„Bazat pe o cercetare meticuloas`, acest studiu este o profund` revela]ie a «celuilalt» \n cultura occidental`. «Evreul imaginar», \n \ntruparea sa specific` culturii române [i est-central-europene, reverbereaz` \n toate crea]iile mitice infernale din Europa \ncep\nd cu primul secol al cre[tinismului. Stratificarea pove[tilor [i imaginilor are efectul unui film horror realizat de un maestru. Cartea lui Andrei Oi[teanu este o privire p`trunz`toare asupra celui mai \ntunecat dintre secretele Europei. De aceea, este un text indispensabil.“ Andrei Codrescu, MacCurdy Distinguished Professor, Louisiana State University

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

York Law School (http://james.grimmel mann.net), [i ofer` cea mai bun` perspectiv` asupra \ntregii afaceri care va decide viitorul digitaliz`rii [i al copyright-ului. Google Books nu este un caz izolat, ci cea mai ampl` opera]iune de digitalizare realizat` vreodat`. De altfel, s-ar putea s` fie [i singura de o asemenea amploare. În amicus curiae pe care The Public Index \l ofer` cur]ii ce judec` pl\ngerea depus` de The Authors Guild (asocia]ia autorilor din SUA care militeaz` pentru respectarea copyright-ului din 1912), s\nt puse \n discu]ie c\teva argumente pro [i contra. C`lc\iul lui Ahile \n aceast` \n]elegere \l reprezint` c`r]ile orfane: nu se poate estima num`rul lor [i nici nu pot intra \n domeniul public, chiar dac` de]in`torii drepturilor au disp`rut (fie ei autori, urma[i sau editori). În lipsa acestei edific`ri despre cine e \ndrept`]it s` acorde dreptul de multiplicare (digital`), \n]elegerea va ]ine sute de mii de c`r]i \n afara circuitului de lectur`. Un studiu arat` c` doar 2,3% din c`r]ile publicate \ntre 1927 [i 1946 se mai afl` sub tipar, restul fiind accesibile doar \n biblioteci. Sistemul bazat pe copyright trebuie s` satisfac` dou` principii: (1) s` acorde motiva]ii autorilor s` creeze [i (2) s` produc` o pia]` de calitate, \n care publicul s` aib` acces la circula]ia ideilor. În cazul operelor orfane, dup` cum se observ` [i \n amicus curiae, acest sistem e un e[ec, bloc\nd opere \n defavoarea publicului.

Google Settlement serve[te interesul public pentru c` pune la dispozi]ie operele orfane – e un prim argument pentru legalizarea acestei practici. Dar, \n acela[i timp, aceast` \n]elegere are ca efect concentrarea puterii Google [i premisele unui monopol asupra cunoa[terii scrise. Prin acest acord, Google ar fi singura companie abilitat` s` pun` la dispozi]ie operele orfane. Un alt contra-argument este cel legat de metoda prin care se rezolv` o inconsisten]` a legii: un precedent de acest gen ar rezolva problema unei clase de opere aflate sub copyright, dar f`r` a remedia principiul ineficient [i inconsistent al propriet`]ii intelectuale.

Google a fost ferit` p\n` acum de mari scandaluri, dar \n acest moment furtuna se apropie. În joc a intrat [i Uniunea European`. Ce va urma, vom vedea lunile viitoare.

■

Constantin Vic`

B`t`lia drepturilor [i cititorii \nvin[i Sistemul bazat pe copyright nu func]ioneaz`.

Cel mai bun exemplu este dezbaterea pornit` \n jurul Google Books Settlement – \n]elegerea \ntre industria c`r]ii, asocia]iile de autori [i editori [i compania Google. Termenii acordului s\nt contesta]i de o parte din juc`torii de pe pia]a intelectual`: National Writers Union (SUA), European Booksellers Federation, guvernul german, Amazon.com, Comisia European`, Open Rights Group, dar [i direct de autori, precum Harold Bloom. Google a digitalizat un milion de c`r]i ie[ite de sub copyright, un milion de c`r]i prezente \n libr`rii [i aflate sub copyright [i cinci milioane de c`r]i epuizate (out of print), dar sub copyright.

Aceste cinci milioane reprezint` c`r]i ap`rute \ntre 1923 [i anii 2000. De ce sistemul bazat pe copyright a e[uat \n rezolvarea acestui conflict?

Piatra de \ncercare s\nt operele orfane – cele ai c`ror de]in`tori de drepturi nu mai pot fi \ntreba]i dac` s\nt de acord cu republicarea (fie [i \n format digital). Astfel, sistemul care ar trebui s` aduc` o c\t mai mare utilitate social` publicului, f`c\nd posibile opere valoroase, de fapt \ngr`de[te acest acces pentru operele orfane.

The Public Index (http://thepublicindex.org) este un site dedicat acestei dezbateri [i analizei punctuale a \n]elegerii propuse de Google. A fost ini]iat de James Grimmelmann, profesor la New

67

© Didier Ruef

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

PROFIL Lorenzo Menoud

serial poet

Lorenzo Menoud refuz` etichet`rile: scriitor (debuteaz` \n 1990), poet (debuteaz` \n 2001), artist multimedia (\n 2000, la Geneva, are o prim` expozi]ie de poezii concrete, \n cadrul Festivalului „La Bâtie“; \i vor urma \nc` 3, ultima – din 2006 – intitulat` Poezie pretutindeni, unde expunea poezii concrete, poeme-tablouri [i instala]ii video, la galeria J.F. Meyer, \n cadrul Festivalului „Poésie“ de la Marsilia), teoretician al literaturii (volumul Ce este fic]iunea?, 2005, \ncununeaz` o reflec]ie abundent` [i... \nc`p`]\nat` \n op]iunile sale moderniste), elve]ian, genevez, profesor de francez` \n \nv`]`m\ntul secundar (din 1984)... Lorenzo Menoud scap` cu pl`cere clasific`rilor ([i interviurilor), pentru c` ele \nseamn` canonizare [i establishment, adic` tocmai institu]iile pe care poezia, arta \n general, happening-ul [i graffiti-ul, nes`]ioase consumatoare de spa]ii urbane, curate [i calviniste, trebuie s` le pun` \n cauz`. Mai nou, [tampileaz` discret bancnote cu sigla poésie partout (poezie pretutindeni) – [i \nc` nici una nu s-a \ntors la el, din lungul drum al francului prin lume! Ceea ce nu \l \mpiedic` s` predea, riguros, ortografia francezei unor preadolescen]i pentru care literatura e, mai degrab`, o planet` str`in`.

La cap`tul artei, Lorenzo Menoud \n]elege s` se revolte inclusiv \mpotriva acestui sf\r[it, prin instala]ii, performan]e, improviza]ii-delocimprovizate [i filme austere (unde narcisismul autoportretelor \l arat` revolu]ionar, anarhist,

68

juc`tor, oglind` a unei rostiri care excedeaz` [i puterile individului, dar [i a[tept`rile publicului s`u). Multe din performan]ele sale [ocheaz` \n primul r\nd prin acuitatea criticii sociale sau a conota]iilor de angajare politic`; cele mai recente, pe care am avut ocazia s` le urm`resc eu \ns`mi, obligau postumanitatea triumf`toare a vremurilor noastre s` se supun` scrutinului unor dimensiuni etice fundamental umane. În atari construc]ii „performative“, Lorenzo Menoud pune rostirea poetic` (o metafor` a rostirii pur [i simplu, ca umanitate paradigmatic`) \n limitele constrictive ale noilor structuri legislative/institu]ionale/poli]iene[ti mondiale (poezia recitat` \n fa]a sticlei ghi[eului „de la eviden]a popula]iei“ – \n art en \le, 2008) sau ale noilor „modele pozitive“ ale umanului: genomul (pentru experimentul publicat \n volumul Autoportret genetic, din care reproducem aici un fragment), respectiv encefalograma (Improviza]ie pentru poet [i electro-encefalogram`, Geneva, 2009). Site-ul s`u internet, www.serialpoet.eu, deseneaz` harta tuturor acestor provoc`ri. De[i e foarte mult de citit, acolo, vizitatorul \[i d` seama de \ndat` c` Lorenzo Menoud nu mai apar]ine speciei scriitorului clasic, cel ce scria

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

PROFIL

pentru a fi citit ulterior. Dezm`rginirile propuse de artefactele (ca [i de eseurile) sale se \nscriu, cred, firesc \n curentul artei actuale, care \[i caut` formele ([i ele nu pot fi dec\t multimediale), chiar dac` nu \n]elege, pentru aceasta, s` se despart` de vechile rosturi [i sensuri ale Artei.

Nu „altfel, despre altceva“ (ca s` reiau o fraz` definitorie a propunerilor de lectur` ale Dilematecii), ci „altfel, despre acela[i lucru“, el se joac` cu a[tept`rile noastre – [i, adesea, cu snobismele noastre intelectuale [i postmoderne. În luna mai a acestui an, Lorenzo Menoud a fost „invitatul virtual“ al seminarului Ce se vede?, dedicat poeziei vizuale de masteranzii Centrului Tudor Vianu al Facult`]ii de Litere din Bucure[ti, \n colaborare cu Muzeul Na]ional de Art` Contemporan`. Chiar [i sub form` de holograme, s-a adeverit c` poe]ii r`m\n la fel de nelini[titori...

E un subiect complex, pe care am \ncercat s` \l chiar discut \n unele din articolele mele.

Repede spus, poezia nu este \n mod direct politic`, dar faptul de a ne ocupa \n cotidian de altceva dec\t de profit [i de aservirea semenilor no[tri, faptul de a reflecta \n practic` [i \n mod colectiv la limb` [i – mai general – la reprezent`rile noastre, asta e ceea ce permite unei felii \ntregi din societate s` tr`iasc` la \n`l]imea valorilor sale.

Ce raport institui, prin arta pe care o creezi, \ntre a scrie [i a ac]iona? Care \]i s\nt motiva]iile?

Ar trebui analizat specificul fiec`rui proiect al meu pentru a putea r`spunde cu precizie la aceast` \ntrebare. Dar ideea central` ar putea fi aceea a unui du-te-vino (un joc, \n sensul dat de Gadamer termenului?) \ntre interior [i exterior.

Altfel spus, o parte a travaliului meu const` \n a c`uta poezia \n lume sau a plasa poezie \n lume (e ceea ce am f`cut \n noms communs [i \n video-urile COLIS EN MASSE [i DESR), \n vreme ce o alt` parte tinde s` reg`seasc` poezia sau s` o re\nscrie \n propriul meu corp.

Tocmai, de ce te autointitulezi serial poet?

E o deturnare a conceptului de serial killer ce urm`re[te s` caracterizeze multiplicitatea practicilor scriiturii pe care le aplic, de la poezia vizual` la filozofie, trec\nd prin poezia video [i prin povestire.

Ce proiecte ai \n [antier acum?

Termin o povestire cu fotografii intitulat` Antarctica, preg`tesc o pies` sonor` care va fi difuzat` la radio \n Brazilia, cu ocazia bienalei de la Mercosul [i mai lucrez [i la un proiect de instala]ie urban` la Geneva, \n cadrul unei expozi]ii colective intitulate „container-fiction“.

Predai franceza la [coal`. Cum \i \nve]i poezia, lectura, scriitura pe elevii t`i? Cum reac]ioneaz`? Tr`im oare \ntr-o epoc` a mor]ii lecturii sau doar a unui metisaj al ei care ar trebui nuan]at?

Predau unor elevi cu v\rste de la 13 la 15 ani: literatura e, \n asemenea lec]ii, marginal`, iar poezia – ceea ce r`m\ne de studiat dup` ce s-a terminat anul [colar...

■

Poezia \ntre corp [i lume De ce ai nevoie de aceast` \ntoarcere asupra ta \nsu]i, asupra corpului (corpul t`u), \n unele din ultimele tale crea]ii? Ce rela]ie este \ntre un asemenea gest extrem [i construc]ia ta, ca poet?

M` \ntreb, \nc`, dac` ceea ce fac eu e cu adev`rat o \ntoarcere, o revenire – \n sensul etimologic al unei noi veniri, mereu alta. Poezia este o form` de experien]` a unui subiect \n lume. Construc]ia lor comun`, de mai bine de un secol \ncoace, dep`[e[te teritoriul limbajului.

Putem, \n acest caz, s` concepem asemenea experimente drept un antilirism sau drept un alt mod de a exprima sentimentele.

Prin ce te atrage mediul electronic al artei? Te elibereaz`? Te inspir`?

Ceea ce m` intereseaz` e mai degrab` mediul \n sine dec\t ce se vede prin el. Ca [i \n cazul publicit`]ii, al spamului sau al geneticii, de pild`, \n]eleg s` explorez aici posibilitatea de a deturna o modalitate precis`, specific`, de reprezentare [i s` o integrez \n c\mpul poeziei, care dintr-o dat` se vede astfel dezm`rginit...

Crezi c` poezia din ziua de azi va continua s` fie un vector al unei angaj`ri, al unei atitudini critice?

Ioana Bot

69

PROFIL

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

Scris cu litere.

Postfa]` la Autoportret genetic par]ial În octombrie 2003, am dat la descifrat o milionime din genomul meu – 3080 de baze. Limba aceasta are patru litere: A, C, G, T. Ele s\nt prescurt`rile numelor celor 4 baze nucleotidiene: adenina, citozina, guanina [i thymina. Bazele respective codific` proteine ce asigur` func]ii vitale ale organismului. Cu aceste litere ale alfabetului chimic se scrie mesajul genetic al oric`rei fiin]e vii. Materialul genetic a fost prelevat deopotriv` din gena foxp2, una din genele limbajului, respectiv din partea non-codificant` a genomului meu, ceea ce se nume[te junk dna. Foxp2 ac]ioneaz` la nivelul rostirii [i al articul`rii limbajului; c\t despre adn-ul non-codificant, se pare c` el d` instruc]iuni privitoare la constituirea genelor \nse[i. Dispun a[adar de un limbaj [i de un metalimbaj; acest autoportret este elementar [i par]ial (par]i-el). Îmi seam`n.

Reiau, f`r` nici o iluzie, un loc comun, o modalitate de a lucra asupra subiectivit`]ii lipsit` de lirism, [terg\ndu-i acesteia urmele obi[nuite: chipul [i eul. Despre importan]a alfabetelor [i a structurilor profunde (cod genetic, cod surs`, enun]uri protocolare). Ideea unui fundament. Este locul \n care limba intr` \n atingere cu lumea. Ca [i cum biologicul ar vorbi. Despre poezie. Asamblaj al celor mai mici constituente ale sale – literele, \n cazul de fa]`.

Lorenzo Menoud, octombrie 2008

© Pierre Alain Besse

Autoportret genetic par]ial, 1/1000000 (MetisPresses, col. utoPistes, Geneva, 2009)

[fragment din poemul genetic decodificat] AGTTGACAAGTT GTTTGATTGCAT ACTGGTTAGTAC AAGTAATGCCTC AAACAGTGTGTTAC TTGCCTTCTATC TGAGCATATACT TTAGGTTTCTAT

70

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

PROFIL

Lorenzo Menoud

M`rul Domnesc Re]et` de \nalt` gastronomie, cum o arat` [i numele, desert servit la cur]ile Persiei, ale Europei [i din toat` lumea; gustare a copiilor de pretutindeni, iat-o dezv`luit` \n exclusivitate mondial`, faimoasa re]et` a M`rului Domnesc: (i) Lua]i un M~R simplu, al locului1. (ii) Apuca]i un cu]it2. (iii) Pune]i M~RUL pe mas`. (iv) Înv\rti]i-v` atent \n jurul lui3. (v) Alege]i locul unde ve]i \ncepe s` t`ia]i fructul cu ajutorul ustensilei sus-men]ionate. (vi) T`ia]i M~RUL de la coad` p\n` la cocean, pe l`]ime. (vii) R`suci]i fructul ]i t`ia]i-l perpendicular pe (vi), dar neap`rat simetric, adic` p\n` \n centru [i pe toat` l`]imea sa.

(viii) Uni]i cu cu]itul4 una din extremit`]ile t`ieturii realizate la pct. (vii) cu cea de la punctul (vi) (ix) Uni]i cu cu]itul5 cealalt` extremitate a t`ieturii realizate la pct. (vi) cu ultima extremitate a t`ieturii realizate la pct. (vii). (x) Servi]i pe o farfurie6.

1. În func]ie de situa]ia politic` a momentului, ve]i renun]a la merele din Africa de Sud, din Israel etc. Mai mult, ve]i utiliza de preferin]` un m`r care nu e genetic modificat, „bio [i bun“ etc.

2. Un briceag elve]ian risc` s` fie cam scurt.

3. Anumi]i filozofi consider` c` nu reg`sim obiectul dint\i al percep]iei noastre dac` ne lu`m pentru o clip` privirea de la el. În cazul \n care ar avea dreptate, ar trebui s` nu sl`bi]i m`rul din ochi de-a lungul \ntregii opera]iuni (cu prec`dere pentru ca t`ieturile s` se \nt\lneasc`).

4. Acest „cu]it“ nu este obligatoriu acela[i cu cel dint\i. Ar fi totu[i mai practic s` folosi]i o singur` unealt` de-a lungul prepar`rii \ntregii re]ete.

5. Cf. nota 4.

6. Mica scamatorie care urmeaz`, foarte simplu de realizat, va determina o cre[tere a pl`cerii m\ncatului: „Vede]i, m`rul e \ntreg... abracadabra [sau orice alt` formul` magic` consacrat`], iat`-l t`iat \n dou` buc`]i!“. (\n A. Muller, F. Vuilleumier, D. Fischer [éds.], Le goût du voisin. 85 explorations [Gustul vecinului. 85 de explor`ri], MetisPresses, col. utoPistes, Geneva, 2007)

71

PROFIL

DILEMATECA â—? OCTOMBRIE 2009

Lorenzo Menoud

Poem Bloc C\nd vorbesc, c\nd am chef de vorbit, \n momentul \n care decid s` spun ceva, s` o spun celorlal]i, s` o proferez, s` o scriu, mai rar s` o scriu, s` o spun, se formeaz` \n capul meu, c\nd vorbesc, chiar \nainte de a vorbi, un bloc, s` \l rostesc, ca un bloc negru, un cub de fapt, se formeaz`, \n capul meu, cubul acesta ajunge \n cap la mine, se formeaz`, cubul este forma pe care o ia \n capul meu inten]ia mea de a spune ceea ce voi spune, pentru c` e imposibil s` am, s` ave]i, se formeaz`, integritatea a ceea ce voi spune \n capul meu, capul vostru, s` fie deja articulat, s` o spun, atunci am blocul acesta, [i nu [tiu cum iese din capul meu, cum \mi trece prin gur`, se deformeaz`, cum se prelunge[te \n cuvintele mele, cum \l spun, cum se deruleaz`, se formeaz`, e absurd s` cred c` acest bloc, c` ceea ce vreau s` spun, are vreo deschidere, vreo poart`, c` ar fi de-ajuns s` o deschid ca s` lase la iveal`, s` rosteasc`, un sens, nu, blocul acesta e forma inten]iei, ceea ce se reg`se[te \n lume, formeaz` o fraz`, cuvinte [i fraze care nu erau, o clip` mai devreme, dec\t un bloc negru, compact, [i care s\nt acum fraze, care nu mai au forma unui bloc, care nu seam`n` prin nimic cu un bloc, frazele albe, proiectate \n lume, nu blocul negru, dens, form` ce r`spunde uneori, c\nd e vorba de vorbit \n public, de vorbit, unei dureri de burt`, se formeaz`, durere deasupra p\ntecelui, la \ncruci[area coastelor, plexul, care e forma angoasei mele, c\nd trebuie s` vorbesc \n public, c\nd trebuie s` citesc, dar blocul [i gaura, pentru c` angoasa e ca o gaur`, de spus, nu apar dec\t c\nd iau cuv\ntul \n mod s` zicem improvizat [i se organizeaz` \n mine, se formeaz` ca reac]ie, construc]ia blocului [i perforarea g`urii, simultan, f`r` ca nimic s` m` duc` cu g\ndul la posibilitatea ca blocul s` astupe gaura, doar dac` nu vorbesc, c\nd s\nt \n public [i tac, c\nd \i ascult pe ceilal]i, se poate ca blocul s` \mpiedice atunci gaura s` se ca[te, s` se spun`, s` se formeze, nu [tiu nimic din toate astea.

72

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

PROFIL

Lorenzo Menoud

(fragmente teoretice [i eseistice) „Se poate \nt\mpla ca poetul s` trateze despre subiecte care fac obiectul unei alte discipline, al unei ramuri particulare a cunoa[terii [tiin]ifice, de pild`. Dar, dac` o face, este \ntr-o alt` optic`, din alte motive dec\t savantul. Printre acestea, nu arareori, se afl` dorin]a lui de a ne ar`ta lumea material` dintr-un unghi diferit sau de a \mbog`]i experien]a noastr` asupra lumii [i a con]inuturilor asociate ei – f`r` a ne oferi, cu toate acestea, modele pentru viitoare dezvolt`ri tehnice.“ (Cation sau despre poezie, 1999; http://www.serialpoet.eu/pages/dialogues/cation.html)

„E drept c` nu ne afl`m, ast`zi, \ntr-o epoc` a utopiei ori a «marilor nara]iuni», [i avem prea pu]ine [anse de a asista la o transformare radical` [i colectiv` a societ`]ii, [i aceasta \n pofida apari]iei mi[c`rilor altermondialiste interna]ionale. Mai exact, \n domeniul artei [i al literaturii, care nu se bucur` deloc de autonomia ce li se atribuie adesea, cred c` nu mai putem s` ne impunem ca avangard` – \ntr-at\t solu]iile de experimentare radical` [i colectiv` par s` se fi epuizat, \ntr-at\t postura avangardei, \n ceea ce a avut milit`ros, dogmatic [i exclusiv, ni se pare inacceptabil` ca modalitate a revoltei. {i, chiar dac` ast`zi accesul la institu]ionalizare e, probabil, mai u[or ca alt`dat`, e o iluzie s` ne imagin`m c` \nscriem poezia \n lumea tr`it`, \n chip sistematic [i organizat. E un eufemism s` spui c` poezia nu constituie o prioritate a politicilor publice ale statelor, [i nimic nu pare s` indice c` lucrurile se vor schimba \ntr-un viitor mai mult sau mai pu]in \ndep`rtat.

Acestea fiind zise, cu toate c` orice poezie sau art` e mai mult ca sigur incapabil` de a revolu]iona o anumit` stare de lucruri, contrar credin]ei autoproclamate a avangardelor, ea poate cu toate acestea s` amorseze o practic` etic` de recucerire a spa]iului public [i a modalit`]ilor sale de a fi – de la modalitatea de finan]are a unui proiect, de a lucra cu ceilal]i sau de a-]i concepe raportul fa]` de public. Exist` modalit`]i marginale de a rezista (re]elele de poezie), stiluri s`lbatice de a lupta, cu ajutorul umorului, deturn`rii de sens, al suprascrierii cu spray pe zidurile realului.

Cred a[adar c` modernitatea este un proiect neterminat. [...] Pentru a da seam` despre prezent \n formele lui actuale, cred c` este capital s` reflect`m la raporturile [i diferen]ele dintre reprezentarea [tiin]ific` [i reprezentarea artistic`. Acest realism critic este indispensabil elabor`rii unei literaturi [i a unei poezii prin care s` r`spundem riscului de a restr\nge c\mpul cognitiv la nivelul [tiin]elor. Mai mult dec\t at\t, cu toate c` avangardele istorice au mers foarte departe cu c`ut`rile, s\nt convins c` r`m\n \nc` forme «de inventat» – c` ele privesc obiectul estetic, ie[irea (vizual`) din versul clasic ini]iat` la \nceputul secolului 20, raportul obiectului la context sau la public.“ (Modernitatea poetic`, http://www.sitec.fr/users/akenatondocks/DOCKSdatas_f/collect_f/auteurs_f/M_f/MENOUD_f/textesTH_F/modernitepoetique.htm) Traduceri de Ioana Bot

73

Prima carte citit` Emil BRUMARU ● Marius CHIVU ● Radu COSA{U ● Domnica DRUMEA Ioan GRO{AN ● Marius IANU{ ● Florin L~Z~RESCU Veronica D. NICULESCU ● O. NIMIGEAN ● Doina RU{TI ● Cristian TEODORESCU

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

ANCHET~ „Am devenit invidios pe mama [i am hot`r\t s`-i iau rolul. Am pus m\na pe o carte intitulat` Necazurile unui chinez \n China [i am luat-o \ntr-o c`m`ru]`; acolo, coco]at pe un pat pliant, m-am pref`cut c` citesc. Urm`ream cu ochii r\ndurile negre f`r` s` sar nici unul [i-mi spuneam cu glas tare o poveste, av\nd grij` s` rostesc toate silabele. Ai casei, m-au prins sau m-am l`sat prins, au hot`r\t c` venise vremea s` m` \nve]e alfabetul. Am fost plin de zel, ca un seminarist; mergeam p\n` acolo c`-mi d`deam lec]ii particulare; m` c`]`ram pe patul meu pliant cu F`r` familie de Hector Malot, pe care o [tiam pe de rost, [i jum`tate recit\nd, pe jum`tate descifr\nd, am parcurs toate paginile, una c\te una: c\nd am \ntors ultima foaie, [tiam s` citesc.“ J.-P. Sartre, Cuvintele (1964) ■ Emil BRUMARU Pe la vreo 4-5 ani, una din cele mai mari pl`ceri mi-o procura faptul de a m` preface c` citesc, invitat complice de maic`-mea, \n fa]a unui auditoriu, de obicei feminin, dintr-o revist`, Universul copiilor, o lung` poezie povestind p`]aniile lui Haplea! Pentru a fi mai conving`tor, spuneam fiecare strof` urm`rind versurile, la fix, cu degetul. De fapt, nu [tiam nici o liter`! Maic`-mea m` \nv`]ase, recit\ndu-mi de nenum`rate ori textul, ]in\ndu-m` \n bra]e (din cauza asta lectura – sau mimarea ei! – s-a suprapus mereu cu o nesf\r[it` tandre]e intim`, c-o boare de parfum interzis, c-o contopire amoroas` clandestin`). Doamnele se extaziau, b\nd lichioruri fine, transpir\nd abundent la subsuoar`, potrivindu-[i gra]ioase zulufii la ceaf`, de un asemenea n`zdr`van cititor. Eram smuls din poalele mamei [i gratulat cu pup`turi lipicioase pe obraz [i frunte. Mi se d`deau dulce]uri de caise [i siropuri cu sifon. Prietenele mamei se mirau de precocitatea mea [i-mi preziceau, chicotind, mari sucese la femei. Am fost

cumva dus \n eroare de mic copil de aceast` r`splat` fabuloas` a lecturii! Mai trist, mi s-a \nt\mplat chiar pe dos. Cu c\t citeam de-adev`ratelea carte dup` carte, cu at\t sexul opus m` ignora! Vorbesc, desigur, de feti]ele, de feti[canele de v\rsta mea. Fiindc` maturele au apreciat \ntotdeauna destul de senzual patima mea, \ndop\ndu-m` cu volume groase, romane de amor r`sfoite [i de ele, trec\ndu-mi cu vederea st\ng`cia adolescentin` [i timiditatea ini]ial`. Aveau d\nsele grij` de totul! }in minte o doctori]` stomatolog din Curtea de Arge[, dintr-o vacan]`, care mi-a pus plombe pe gratis, emo]ionat` c` i-am cerut trei volume solide de Pearl S. Buck, Casa de lut parc`!

■ Marius CHIVU A[teptam cu ner`bdare s` m` bage mama \n pat [i s`-mi citeasc` Capra cu trei iezi, ultima dintre pove[tile lui Ion Creang` dintr-o carte mare cu coperte ro[ii. Înv`]asem s` citesc, dar m` \nc`p`]\nam s` n-o fac. Mama a deschis cartea [i a \nceput s`-mi ci-

75

A N C H E T~

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

teasc` cu voce de mam`. Din c\nd \n c\nd o opream pentru a m` uita la minunatele ilustra]ii.

Ei bine, c\nd lupul este invitat la praznicul r`zbun`rii [i \ncepe s` \nfulece bucatele de pe masa a[ezat` deasupra gropii cu foc – sc`una[ul de cear` se topea lent –, mama s-a oprit din citit, suspend\nd insuportabil moartea nemernicului lup: „Dac` vrei s` afli cum se termin` povestea, va trebui s` cite[ti singur de aici \nainte!“… C\]iva ani mai t\rziu, pl\ngeam cu sughi]uri la moartea maimu]icii Sufle]el din Singur pe lume de Hector Malot dup` ce citisem la carte o zi \ntreag` (a fost primul meu roman citit) f`r` s` m`n\nc nimic. {i din nou mama, aduc\ndu-mi ni[te tartine cu salat` de vinete, grijulie [i determinat`: „Dac` nu po]i pricepe c` nu tot ce scrie \n c`r]i s-a [i \nt\mplat cu adev`rat, s` [tii c` nu te mai las s` cite[ti! Vrei s` te \mboln`ve[ti!?“. Erau anii \n care credeam absolut tot ce citeam. Dup` ce am terminat Greuceanu, m-am dat peste cap de trei ori \n dormitor s` verific dac` m` transform \n albin`; vorbeam \n secret cu furnicile ca \n Harap-Alb; mi-am dorit cu ardoare o buc`]ic` de jad pentru a face [i eu minunile din basmele chineze[ti re-

povestite \n Pove[ti nemuritoare; citeam 20.000 de leghe sub m`ri [i urm`ream cu creionul pe un atlas traseul submarinului C`pitanului Nemo; c`utam pe hart` vulcanul pe unde se putea intra \ntr-o C`l`torie spre centrul P`m\ntului… Apoi m-am f`cut mare.

76

■ Radu COSA{U Prima care care m-a fascinat se intitula Doi ani de vacan]` [i era scris` de Jules Verne. În aceast` carte se poveste[te \n chip minunat cum naufragiaz` un vas condus de b`ie]i m`ricei pe o insul` din Oceanul Pacific. Apoi cum tr`iesc ace[ti b`ie]i pe insul`, condu[i de c\]iva mai mari, cum se lupt` cu frigul, cu foamea, cu via]a, ca s` nu moar`. Cartea are mai mul]i eroi care se \mpart \n buni [i r`i, dar [i cei buni, [i cei r`i te impresioneaz`. E adev`rat c` dup` citirea acestei c`r]i nu mi-a trecut prin cap s` naufragiez. Dar ori de c\te ori am trecut prin grele \ncerc`ri, am avut \n minte ultimele r\nduri din Doi ani de vacan]`: „Ceea ce copiii trebuie s` [tie bine e c` prin via]` ordonat`, tragere de inim` [i curaj nu exist` \mprejur`ri, oric\t de potrivnice, pe care s` nu le biruie“.

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 ■ Domnica DRUMEA N-am fost un copil pasionat de c`r]ile de aventuri – seriile Jules Verne sau Karl May se \n[irau cumin]i \n bibliotec`, a[tept\nd poate un cititor mai vajnic dec\t mine. În schimb m-au atras c`r]ile oarecum ciudate, de atmosfer`, \mpletind poezia cu micile \nt\mpl`ri cotidiene ale copil`riei sau cu eroi neconven]ionali, cu preocup`ri [i sl`biciuni omene[ti. Am [i acum \n bibliotec` Habarnam, cea cu coper]i albastre, Trei gr`sani, cu ilustra]iile amintind de sculpturile renascentiste, Z\na-Zorilor, primit` drept premiu de tat`l meu \n primul lui an de [coal`, Feti]a care eram – acum m` emo]ioneaz` uneori p\n` la lacrimi, cartea de poezie Lini[tea cri, \n care feti]a cu p`rul ca o m`tur` \i cere mamei s`-[i arunce necazurile \n buzunarul ei sau se \ntreab` de unde vine \ntunericul, povestea Osul de pe[te fermecat, \n forma unei c`r]i, cu un rege s`rman, cu nou`sprezece copii, c`rora toate hainele le-au r`mas mici [i mai e at\t de mult p\n` la ziua lefii, Albinu]a sau feti]a care zbura deasupra ora[ului – o poveste \n versuri, cu personaje bizare, aduc\nd cu cele ale lui Lewis Carroll, [i multe altele care o a[teapt` acum pe feti]a mea s` le descopere… Dar dintre toate, ori de c\te ori \mi amintesc de zilele fericite din copil`rie \n care citeam de diminea]a p\n` seara, sup`r\nd-o pe bunica pentru c` veneam cu cartea la mas`, am \n fa]a ochilor coperta zdren]uit` a c`r]ii mele de suflet: Crocodilul Ghena [i alte povestiri. Nu e vorba de \nt\mpl`ri extraordinare, de viteji care se iau la lupt` cu zmei [i \nving \ntotdeauna. E vorba despre ni[te fiin]e singure, triste, care formeaz` un club al celor care nu au prieteni: un crocodil de la gr`dina zoologic`, o feti]` [i un animal adus cu vaporul \ntr-o lad` cu portocale dintr-un ]inut \ndep`rtat, [i despre care nimeni nu [tie ce ar putea fi – a[a c` e botezat HodoroncTroncovici-Buf. Iar acest personaj ciudat \[i g`se[te o locuin]` pe m`sur` – o cabin` telefonic`. Cei trei iau ceaiul \mpreun`, stau la taclale ca oamenii mari, \nfiin]eaz` clubul respectiv – al celor care nu au prieteni – [i la sf\r[it construiesc o cas`, d\ndu-[i seama c`, de fapt, \ntre ei s-a legat o ad\nc` prietenie. Nu [tiu de ce \mi pl`cea at\t de mult povestea asta – o

A N C H E T~

citeam iar [i iar \n dup`-amiezile ploioase, c\nd p`rin]ii mei erau pe [antier, iar bunica f`cea zacusc`. Poate visam [i eu \n secret s` \nfiin]ez un club al prieteniei sau s` iau ceaiul cu anim`lu]ele singure de la zoo. Mi-l \nchipuiam pe Hodoronc-Troncovici-Buf st\nd trist \n cabina lui telefonic` [i mi se str\ngea inima. {i voiam s`-i dau telefon [i s`-l invit la mine la o pr`jitur`. Uneori am chef s` fac acela[i lucru: s` scap pu]in de lumea adul]ilor [i s` m` \ntorc \n universul acela mic [i duios, f`r` ranchiun` [i antipatii, plin de altruism [i bun`tate.

■ Ioan GRO{AN Prima carte citit` de care-mi aduc aminte (eram \n clasa a doua, dar \nv`]asem s` citesc pe la sf\r[itul gr`dini]ei) a fost Toate p\nzele sus! a lui Radu Tudoran. Am fost at\t de \nc\ntat de aventurile maritime ale eroilor s`i, \nc\t am \nceput un soi de parafraz` a romanului pe care, bine\n]eles, n-am dus-o la cap`t. Mai t\rziu, recitindu-l, mi-am dat seama c` Radu Tudoran era un prozator cu adev`rat profesionist, „american“, cunosc\nd perfect tehni-

77

A N C H E T~

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 Erau acolo at\tea chestii noi pentru mine, at\ta mister, \nc\t respectivul roman poli]ist mi s-a p`rut de-a dreptul fascinant. Apoi am trecut la c`r]i din alt` colec]ie poli]ist`, \n format mai mare – „Enigma“. Dac` ar fi s` m` \ncred \n gustul meu de atunci, erau c`r]i destul de bune.

Printr-a patra: colec]ia Jules Verne, cu copertele ei albe, frumoase, cartonate, pentru care a[ fi f`cut orice, Cire[arii [i c`r]ile lui Vlad Mu[atescu din seria „vizigo]ilor“.

cile de captatio benevolentiae a cititorului, compozi]ia optim` pentru o carte de aventuri, crescendo-ul suspansului [.a.m.d. În sprijinul celor spuse mai sus, trebuie s` adaug c` \ntreaga poveste e at\t de bine structurat` [i condus`, \nc\t p\n` [i filmul care s-a f`cut dup` roman nu era at\t de imbecil precum altele construite dup` tipare asem`n`toare.

■ Marius IANU{ Nu \mi amintesc cu precizie. Trebuie s` fi fost vreo carte de pove[ti. Îmi amintesc \n schimb c\nd am devenit pasionat de lectur` – \ntr-a doua. Am \nceput cu c`r]i poli]iste dintr-o colec]ie format mic, care avea pe copert` un „a“ mare. Prima carte „pentru adul]i“ pe care am citit-o face parte din aceast` colec]ie. Din nefericire, nu \i mai re]in titlul. Mai [tiu doar c` am luat-o din biblioteca p`rin]ilor mei [i am avut senza]ia c` fac ceva nepermis. Pe de alt` parte, lectura m-a satisf`cut pe deplin.

78

■ Florin L~Z~RESCU Prima lectur` „solid`“ (except\nd, desigur, nenum`ratele c`r]i majoritar cu poze la care m` holbasem ceasuri \ntregi p\n` s` ajung la [coal`) cred c` se numea Legendele Olimpului. B`nuiesc doar c` era vorba de povestirile lui Alexandru Mitru – am g`sit cartea f`r` coper]i [i cu primele pagini lips`, la bunica, unde o uitaser` probabil veri[oarele mele. Era m\njit` de ulei [i de funingine de pe urma folosirii acesteia \n gospod`rie (suport pentru tigaie, capac pentru oala de lapte ca s` nu-[i bage m\]a botul etc.). Cumva se poate spune c` am furat-o de-acolo, dar nu cred s`-i fi observat ori reclamat cineva lipsa. Lectura a constituit un tur de for]` pentru mine (\mi amintesc cum admiram \n egal` m`sur` grosimea c`r]ii, precum [i capacitatea mea neb`nuit` de a parcurge a[a ceva). Citeam din ea f`r` oprire, chiar [i \n timp ce m\ncam, asta spre disperarea lui tata, care m` mustra folosind invariabil aceea[i replic`: „Mai las-o dracului de carte, c` n-ai s` te faci poet!“. Impresiile impregnate pe creierul meu odihnit, nep\ng`rit de alte lecturi, au fost at\t de puternice, \nc\t pot s`-mi aduc aminte [i ast`zi pasaje \ntregi din ea, ca [i cum Zeus \nsu[i mi-ar fi citit-o cu vocea tun`toare.

■ Veronica D. NICULESCU Dac` a citi \nseamn` pl`cere [i scufundare \n poveste, glisarea \ntr-o via]` paralel` – [i cred c` mai degrab` asta \nseamn`, dec\t gestul de a-]i purta privirea pe r\nduri –, atunci prima carte eu am citit-o cu ochii [i cu glasul mamei. Era un volum str`vechi [i gros, f`r` coperte, pe-a c`rui prim` pagin` zdren]uit` scria Grimms Märchen. O carte cu pove[tile Fra]ilor Grimm \n limba ger-

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

A N C H E T~

man`, din copil`ria mamei, [i care nu avea concuren]` la ora culc`rii. Ne citea, mie [i sorei, reu[ind o traducere ad-hoc din germana ei matern` \n româna noastr`, cu st\ng`cii care f`ceau pove[tile [i mai amuzante… Paginile vechi, cu letrine gotice [i ilustra]ii negre dantelate, erau fragile [i casante ca ni[te aripi de fluture, astfel c` adormeam \n firimiturile c`r]ii, pres`rate din cotor [i din marginile ferfeni]ite. Firimituri de spiridu[i, de pitici [i de gheme de aur… La cinci ani am \nv`]at s` citesc. Turuiam, \ntr-un salon de spital, Mica Murd`rica – „Lampioane, veselie, la vecini e s`rb`toare…“ –, culeg\nd de la micii pacien]i [i de la asistente aplauze, exclama]ii [i cornuri cu rahat. Aceasta ar fi prima carte citit` singur`-singuric` de feti]a ochelarist` ce-am fost. O aventur` \nrudit`, \ns`, mai mult cu artele spectacolului dec\t cu lectura.

Dar cea dint\i \nt\lnire real`, intim` [i n`ucitoare cu o carte, cea dint\i acaparant` scufundare \ntr-o poveste de patru sute de pagini dense, f`r` ilustra]ii, a fost prilejuit` un pic mai t\rziu de Feti]a de pe Terra, de Kirill Bul\ciov. Am

tr`it cu sete \n povestea Alisei, o feti]` care c`l`tore[te \n cosmos [i \n timp \mpreun` cu motanul „Indicator“, ce \[i tot schimb` culorile \n func]ie de stare, ajung\nd pe t`r\muri unde s\nt flori nep`m\ntene, cu petale din oglinzi ce pot fi exfoliate, dezv`luind \nt\mpl`ri din trecut…

Un fel de Alice \n }ara Minunilor variant` ruseasc` [i modern`, adorabil`, recitibil` la infinit, \n care reg`sesc acum un semn de carte din m`tase, probabil de-o seam` cu cartea.

■ O. NIMIGEAN Pe coperta verzuie de carton presat se distinge destul de greu p`l`ria \nalt` de sub care iese o pereche de m`nu[i lungi. Coperta ro[ie cu copaci negri [i un nene cu pu[ca la [old te \nsp`im\nt`. Pe paginile poroase ale unui volum gros, galben, apar din c\nd \n c\nd desene mici cu o feti]`, cu femei \n rochii \nfoiate [i p`l`rii largi, cu b`rba]i cu peruc`.

(Probabil cuno[ti cuvintele „rochie“ [i „p`l`rie“, dar, cu siguran]`, „peruc`“ nu. Cum \]i traduci imaginile? Ori deocamdat` le \nregistrezi pur [i simplu?) Pe urm` \ncep ispita [i lehamitea des-

79

A N C H E T~

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 frac [i joben („joben“?), Liviu Rebreanu, Ion. La premiu prime[ti, „pentru \nv`]`tur` [i bun` purtare“, Felicia Marinca, Poveste neauzit`. Încerci, \ns` pe la jum`tate abandonezi lectura. Te sim]i umilit. În fine, \n clasa a patra cite[ti pe ner`suflate Col] Alb. Într-a cincea, Pardaillan [i Fausta, Tarzan [i Cei trei mu[chetari. Într-a [asea, C`l`toriile lui Gulliver. Într-a [aptea, eroic, Mizerabilii, cinci volume \n BPT, dup` ce te-ai poticnit c\teva luni la domnul Myriel. Într-a opta, cu pauze, sufocat, dar atras irezistibil, absorbi Crim` [i pedeaps` [i intuie[ti c` literatura \nseamn` [i altceva. Mai ales altceva.

lu[irii literelor. În carte „scrie“, c`r]ile s\nt a[adar mai mult dec\t se vede [i se simte la pip`it.

Ce? Dac` vrei s` afli, trebuie s` le cite[ti. Complicat. Vei reu[i vreodat` s` cite[ti c`r]i at\t de groase, pline de literele pe care abia le recuno[ti? Litere [i litere [i litere [i litere… Catralioane de litere… }ie \]i plac ilustra]iile. Colorate. Ca \n c`rticica sub]ire adus` de tata, de care nu te mai dezlipe[ti. Pluto, Donald, Michimaus. A[a, da! În c`r]ile din raftul de la recamier nu g`se[ti nici o ilustra]ie colorat`. Doar \ntr-una din ele, George Co[buc, de I. Popper (de ce „pp“?) – vreo c\teva poze. În clasa \nt\i te ui]i prin Pove[ti nemuritoare. Pe s`rite. De c`r]ile de pe raft nu te mai atingi, ]i-ai dat seama c` nu s\nt pentru tine. Haralamb Zinc`, Dintre sute de catarge, Theodor Constantin, La miezul nop]ii va c`dea o stea, V. Em. Galan, Zorii robilor, William Thackeray (cum se pronun]`?!), B\lciul de[ert`ciunilor, Al. Duiliu Zamfirescu, F`r`

80

■ Doina RU{TI Eram la v\rsta la care m` rugam de toat` lumea s`-mi citeasc`, iar \n familia mea erau oameni amatori de lecturi gr`bite, de prin c`r]ile pe care le citeau ei [i nici unul nu st`tea omene[te, ci f`ceau [i altceva \n timpul `sta, \nc\t trebuia s`-i urm`resc prin toat` casa. În schimb, to]i voiau s`-mi povesteasc`. {i ceea ce era cel mai enervant era c` nimeni nu spunea o poveste a[a cum era \n carte, fiecare avea idei, \nflorituri [i episoade care \mi rupeau sufletul.

Lipsa lor de respect fa]` de cuv\ntul scris m-a enervat \n a[a m`sur`, \nc\t m-am hot`r\t s` \nv`] s` citesc. G`sisem pe-atunci o carte cu pagini cartonate [i ilustrate, \n care era vorba despre Helga [i florile ei. Pe fiecare pagin` era un mic text, cu litere negre, mari, ca ni[te ochi vii, \nc\t aveam impresia c` \n orice moment ar putea s`-[i schimbe pozi]ia. Îmi citise cineva cartea, cred c` tata, \ns` \n grab` [i cam f`r` s` se uite peste litere. Acesta era \nc` un lucru insult`tor: de la bunici, la p`rin]i, m`tu[i sau alte rude, aflate \n trecere, to]i, f`r` excep]ie, ridicau ochii din carte \n timpul lecturii [i se uitau la mine, ca [i cum m-ar fi tras \n piept. Eram absolut \ncredin]at` c` nu spuneau tot, c` citeau pe s`rite, c` omiteau tocmai p`r]ile tari. Or, Helga \n gr`din` era o carte pe care sim]eam c` trebuie s-o citesc pe-ndelete, uit\ndu-m` din c\nd \n c\nd la am`nuntele ilustra]iei. Ca s` nu v` mai spun c` personajul acestei c`r]i avea o rochie exact ca a mea. M-am chinuit mult s-o descifrez. Am luat liter` cu liter`. Am ales din bibliotec` o carte (mai t\rziu, am descoperit c` era Odiseea) [i-am m\zg`lit-o cu mov, care era [i culoarea mea pre-

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

A N C H E T~

ferat`. Pe o pagin` desenam litera, iar pe cealalt` un obiect, dar mai ales o persoan` al c`rei nume \ncepea cu acea liter`, tot \ntreb\nd, pe cine prindeam, cum se nume[te fiecare grafem [i tot verific\nd s` v`d dac` nu-l mai desenasem. Într-un timp lung, lung ca un vis, am reu[it s` aflu numele tuturor literelor din Helga \n gr`din` [i-ntr-o dup`-amiaz` de iarn`, cu ferestre albebolnave, am citit, \n sf\r[it, toat` cartea, care avea 4 sau 5 pagini. Iar c\nd am \nchis-o, m-a apucat o triste]e mare, care venea nu din faptul c` se epuizase un mister at\ta vreme \nc`lzit \n creierul meu, ci pentru c` mi-am dat seama c` pur [i simplu nu m` puteam bucura de lectura primei mele c`r]i f`r` s` [tie [i ceilal]i, familia din cauza c`reia m` apucasem de citit.

gina exact c\nd trebuia. Mama mi-o citise de c\teva ori [i o \nv`]asem pe de rost. Am „citit-o“ de nenum`rate ori pentru diver[i adul]i ne\ncrez`tori, la Medgidia [i la Bucure[ti. P\n` la [ase ani am mai „citit“ astfel c\teva c`r]i pentru copii, iar ca piese de rezisten]`, f`r` carte \n fa]`, Regina Ostrogo]ilor, „Luceaf`rul“ [i vreo trei poezii lungi de Top\rceanu. Prima carte pe care am dovedit-o liter` cu liter`, f`r` s` mi-o citeasc` nimeni \nainte, a fost un basm din colec]ia de c`rticele „Traista cu pove[ti“. Nu mai ]in minte care a fost primul. Erau basme ruse[ti, coreene, ungure[ti [i ale altor na]ii, care ap`reau \n aceast` colec]ie pe vremea c\nd la radio auzeam la ore fixe emisiunea „Din muzica popoarelor“, cu c\ntece care m` b\ntuie uneori [i azi c\nd m` trezesc din somn diminea]a. Ciudat e c` dup` ce am citit Scufi]a Ro[ie \ntr-o carte groas` a Fra]ilor Grimm, cea pe care o [tiam pe dinafar` mi s-a [ters din memorie ori s-a ascuns \ntr-un sertar care de atunci nu s-a mai deschis niciodat`.

■

■ Cristian TEODORESCU C\nd aveam vreo patru ani, citeam Scufi]a Ro[ie cu glas tare, dar numai dup` cartea mea, o edi]ie ilustrat`, cu coper]i cartonate. Celor care \ncercau s`-mi dea s` citesc [i din alte c`r]i le spuneam c` de-acolo nu [tiu. De fapt, o spuneam pe de rost, urm`rind fiecare r\nd cu degetul, [i d`deam pa-

anchet` realizat` de Marius Chivu

81

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

cade asupra importan]ei hot`r\toare a c`ii suflete[ti – numit` „deschidere de inim`“ – \n op]iunea pentru Ortodoxie. Detaliile pe care le ofer` s\nt relativ sumare [i r`sp\ndite \n toat` \ntinderea c`r]ii. Primul aspect care mi-a re]inut aten]ia a fost divor]ul p`rin]ilor s`i. Data nu este precizat`, dar o putem presupune ca fiind situat` la jum`tatea perioadei dintre 1942, anul na[terii lui Rafail, [i 1955, anul emigr`rii \n Anglia \mpreun` cu mama [i sora sa. „Divor]aser` p`rin]ii mei pentru ca mama s` recapete cet`]enia englez`... P`rin]ii voiau s` ne dea... o copil`rie [i educa]ie mai libere...“ Chiar dac` desp`r]irea p`rin]ilor a urm`rit binele copiilor, evenimentul nu a fost lipsit, ca orice traum`, de efecte psihice considerabile. În copil`ria mic`, pierderea unui p`rinte reprezint` o catastrof`, a c`rei compensare poate determina schimbarea cursului \ntregii vie]i. S-ar p`rea c` Rafail [i-a axat \ntreaga via]` ulterioar` pe g`sirea unui \nlocuitor pentru tat`l s`u natural, devenit, din cauza situa]iei politice din România, inaccesibil pentru mul]i ani. Tat`l spiritual pe care [i l-a ales – Dumnezeu – de]ine la superlativ toate atributele paternit`]ii. În plus, odat` g`sit, nu mai poate fi pierdut.

Iat` [i argumentele mele: a) c\nd se \ntoarce \n timp pentru a c`uta r`d`cinile destinului s`u duhovnicesc, men]ioneaz` sentimentul mor]ii, pe care nu-l poate explica. Nu [tia atunci c` r`spunsul la fr`m\nt`rile legate de moarte [i de sensul vie]ii este Dumnezeu, declar` el la maturitate.

Dac` preocuparea nefireasc` a unui copil de 6-7 ani pentru problemele ultime ar traduce simbolic pericolul mortal reprezentat de destr`marea familiei [i pierderea tat`lui, atunci situa]ia compensatorie cea mai eficient` este \nlocuirea tat`lui fizic prin Dumnezeu. Via]a monahal` este, dup` Rafail, „via]`... de unire cu Dumnezeu“; b) aceast` c`utare a fost at\t de puternic`, \nc\t la 18-19 ani, c\nd \ncepuse a se g\ndi la g`sirea unei partenere, a decis s` aleag` c`lug`ria ortodox`, adic` satisfacerea sublimat` a nevoii de tat` gra]ie tainei Împ`rt`[aniei.

Dac` dezvolt`rile mele ipotetice au un minim s\mbure de adev`r, atunci pot \ntreba: nu cumva accidentele timpurii ale vie]ii suflete[ti pot influen]a decisiv op]iunile spirituale, inclusiv modul c`ut`rii lui Dumnezeu?

■

Vasile Dem. Zamfirescu

Suflet [i spirit În vara aceasta, asurzit de h`rm`laia electoral` pretimpurie din via]a politic` [i deprimat de suprapunerea crizei economice [i sociale acute peste criza cronic` a României, m-am \ndreptat spre m\n`stirile din nordul Moldovei, zon` peren` de spiritualitate, care poart` semnele unei glorii apuse. Acolo, la libr`ria m\n`stirii Sucevi]a, am dat peste cartea Cel`lalt Noica (Editura Anastasia, 2004), ajuns` la a patra edi]ie, care descrie devenirea spiritual` a fiului lui Constantin Noica.

Parcurgerea ei mi-a reactivat \ntrebarea „de ce a ales fiul lui Noica via]a monahal` ca mod de \mplinire spiritual`?“, c\nd ne-am fi a[teptat la excelen]` \n tradi]ia tat`lui.

Din m`rturisirile c`lug`rului Rafail reiese clar c` nu educa]ia religioas` din familie l-a determinat s`-[i dedice via]a slujirii lui Dumnezeu.

De[i p`rin]ii l-au crescut \n „respectul pentru cele sfinte“, educa]ia religioas` a fost nesemnificativ`, redus` la gesturi intermitente de conformitate exterioar`. Mama „nu a \n]eles sensul ad\nc al Ortodoxiei, al Bisericii Ortodoxe“. Or, c`utarea lui Rafail a condus tocmai la op]iunea pentru Ortodoxie, [i nu pentru alte variante ale cre[tinismului. Dac` ar fi s` identific`m, totu[i, o influen]` religioas` din partea mamei, ea s-a concretizat \ntr-o disponibilitate pentru esen]ialismul din protestantism, care prefer` rug`ciunea simpl`, f`r` icoane, muzic` [i ceremonii. P\n` la urm`, Rafail s-a decis pentru Ortodoxie, religia tat`lui. Ceea ce a \nclinat balan]a a fost taina Împ`rt`[aniei, accesul la trupul [i s\ngele Domnului. În confesiunile monahului Rafail, accentul

83

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

dicat`. Romanul nu este reportaj, nu este nici „docu-fic]iune“. Romanul trebuie s` con]in` o idee „frumoas`“, cel pu]in una. În cazul de fa]`, personajul pricipal al romanului este, ca [i autorul, un t\n`r, un ins aflat la \nceputul vie]ii.

Orice experien]` este \mbog`]itoare, chiar dac` se desf`[oar` \n anxietate [i \n silnicia \nsp`im\nt`toare a triste]ii. C\nd tat`l lui Gyurka este deportat, el simte pe umerii lui responsabilitatea unui [ef de familie. Mai t\rziu, c\nd este chiar el supus muncii obligatorii, prospe]imea adolescen]ei \l face s` descopere munca \n uzin` ca pe o experien]` mai complex`, mai interesant` dec\t plicticoasa [colaritate. Sufletul t\n`r absoarbe tr`irile noi ca pe un mod de formare, de cre[tere. C\nd eroul ajunge \n zonele infernale ale mor]ii perpetue, ale crimei \n mas` organizate, realizeaz` \n fine catastrofa, dar rezist`. {i va rezista p\n` la cap`tul \ncerc`rii. Disperarea nu are priz` asupra sufletului t\n`r. Este o revan[` a vie]ii asupra mor]ii. {i, \ntors din infern, va medita: „Nu este nici o absurditate pe care nu po]i s-o tr`ie[ti \n mod firesc, iar pe drumul care mi se deschide [tiu, de pe acum, c` m` p\nde[te, ca o capcan` de neevitat, fericirea, de vreme ce [i acolo, printre co[uri, \n intervalele de suferin]` exista ceva care sem`na cu fericirea. Toat` lumea m` \ntreab` despre «orori»: [i cu toate astea, \n ce m` prive[te, poate acest sentiment va r`m\ne cel mai memorabil. Da, despre asta, despre fericirea lag`relor de concentrare ar trebui s` vorbesc data viitoare, c\nd voi fi \ntrebat. Dac` vreodat` voi mai fi \ntrebat. {i eu \nsumi nu voi fi uitat“. Este chiar paragraful final al romanului. Aceast` fericire existen]ial`, ad\nc`, este ideea „frumoas`“ a c`r]ii.

Tonul pesimist con]ine o adev`rat` fine]e psihologic`, anume c` trecutul este \nc` [i mai greu de suportat dec\t prezentul, iar sentimentul de fericire este ]esut dintr-o p\nz` at\t de fragil` \nc\t nu rezist` la dep`rtarea \n timp. Este ceea ce a sim]it [i un alt de]inut, Primo Levi, pentru care via]a a devenit chiar insuportabil` – [i i-a pus cap`t. C\t despre Imre Kertész, \ntreaga lui literatur` posterioar` reflect` o jale incurabil`. Fericirea a fost numai pentru momentele atroce.

■

Ion Vianu

Un „jurnal al fericirii“

traducere din limba maghiar` de Georgeta Hajdu

De ce citim literatur`? Pentru a sim]i pl`cere. Citim cum degust`m o m\ncare, cum ascult`m o muzic`. Dac` lectura nu satisface o anumit` nevoie hedonic`, ea este ratat`.

R`spunsul este numai par]ial univoc. Complicata alc`tuire omeneasc` extrage pl`cerea [i din durere, dintr-o anumit` form` a durerii \ntru isp`[ire, dintr-o nevoie fireasc` de identificare cu cei care sufer` (poate [i pentru a ne lini[ti con[tiin]a). Citind În afara destinului, cartea prin care Imre Kertész a dob\ndit, \n 2002, Premiul Nobel pentru literatur` (nu \nainte de a sta zece ani \n sertar, apoi, publicat` fiind \n Ungaria popular`, f`c\nd o carier` obscur`, p\n` la recunoa[terea interna]ional`), am avut, la \nceput, sentimentul c` cititorul unei asemenea c`r]i nu poate fi dec\t unul care simte nevoia s` comp`timeasc`, \n sensul cel mai literal – adic`, prin lectur`, s` \mp`rt`[easc`, m`car simbolic, atrocit`]ile pe care un copil de 15 ani (abia un adolescent) le suport` prin deportarea familiei, apoi prin intern`ri \n lag`rul de exterminare de la Auschwitz [i \n cel „de concentrare“ de la Buchenwald. Un periplu de un an [i mai bine, o istorie de c`dere \n sclavie, de zdrobire a demnit`]ii umane, de moarte. Într-o civiliza]ie ca a noastr`, iudeo-cre[tin`, „dolorismul“, cultivarea durerii, devine antidotul uit`rii. {i trebuie s` admitem c` exist` o pl`cere \n neuitare, care completeaz` eul nostru, \l deschide spre lume.

Dar un filon diferit parcurge În afara destinului [i \i confer` o valoare \nc` [i mai ri-

84

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

MERIDIANE Adina Dini]oiu

Un t\n`r cronicar monden, pe nume Proust În seria „Carnetelor“, Éditions de l’Herne au publicat anul acesta o mic` [i pre]ioas` edi]ie: Marcel Proust, Le salon de Mme de... – care adun` laolalt` c\teva portrete de prin]ese [i contese celebre de la sf\r[itul secolului al XIX-lea [i \nceputul secolului al XX-lea. Femei distinse, de rang nu numai nobiliar, ci [i intelectual, ale c`ror saloane literare fac o \ntreag` epoc`. „Salonul“ e un cuv\nt de ordine: scriitorii cei mai str`luci]i s\nt intimi ai prin]esei Mathilde („Le Salon de S.A.I. la princesse Mathilde“, Le Figaro, 25 februarie 1903, text semnat Dominique), nepoata \mp`ratului Napoleon, al c`rei salon – \n sensul s`u „abstract“, noteaz` Proust (un sens, de altfel, specific fran]uzesc [i esen]ial pentru spa]iul cultural francez), c`ci, concret, el se ]inea ini]ial pe rue de Courcelles, abia apoi pe rue de Berri) – a reprezentat unul dintre cercurile literare influente din a doua jum`tate a secolului al XIX-lea: „Mérimée, Flaubert, Goncourt, Sainte-Beuve au venit aici \n fiecare zi, \ntr-o adev`rat` intimitate“, „n-aveau secrete literare \n fa]a ei, iar ea nu avea rezerve princiare \n ce-i privea“. Sainte-Beuve spune despre locuin]a ei c` este „un fel de minister al gra]iei“,

86

c`ci – scrie Proust – prin]esa era dintre aristocra]ii care f`ceau „mari [i str`lucite servicii“ stirpei litera]ilor, \ndulcindu-le via]a, second\ndule succesul, u[ur\ndu-le munca ori chiar schimb\nd destine. Concluzia t\n`rului Proust, rafinat m\nuitor al condeiului – pe m`sura rafinamentului pe care-l ofer` ambientul luxos [i conversa]iile sub]iri de salon –, este c` „nu ne putem \mpiedica s` credem c` anumite puteri mondene pot avea, orice s-ar spune, asupra istoriei literare o influen]` fecund` [i c` de asemenea puteri pu]ine femei au f`cut un uzaj a[a de nobil precum prin]esa“. Lucru pe care nu putem dec\t s`-l aprob`m, cu nostalgia celui care nu cunoa[te o epoc` a saloanelor literare [i a femeilor mondene influente, pe meleagurile noastre.

Galanterii mondene Proust manevreaz` condeiul – \n aceste articole mondene, ap`rute \n Le Figaro, \n primul deceniu al secolului al XX-lea – cu dexteritatea galant` [i pre]ioas` a omului de lume. Amplele enumer`ri de con]i [i contese, duci [i ducese, marchizi [i marchize – care se \nghesuie,

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

MERIDIANE

literalmente, \n salonul, din fiecare mar]i a lunilor de prim`var`, [i \n gr`dina \nc`rcat` de liliac \nflorit ale pictori]ei Madeleine Lemaire („Le Salon de Mme Madeleine Lemaire“, Le Figaro, 11 mai 1903, articol semnat de acela[i Dominique) – umplu pagina de sonorit`]i \nv`luitoare sau ascu]ite, de volupt`]i lingvistice, piperate pe alocuri de un umor discret, \ns` purt\nd \n genere, \n \n[iruirea lor simandicoas`, \ntreaga seduc]ie pe care istoria din spatele lor [i fastul rangului lor aristocratic o exercit` asupra t\n`rului literat monden care este Proust: „iat`-i intr\nd unul dup` altul pe M. Paul Deschanel, fost pre[edinte, [i pe M. Léon Bourgeois, pre[edintele actual al Camerei deputa]ilor, pe ambasadorii Italiei, Germaniei [i Rusiei, pe contesa Greffulhe, pe M. Gaston Calmette, pe marea duces` Vladimir \mpreun` cu contesa Adhéaume de Chevigné, pe ducele [i ducesa de Luynes, pe contele [i contesa de Lasteyrie, pe ducesa d’Uzès cea b`tr\n`, pe ducele [i ducesa d’Uzès, pe ducele [i ducesa de Brissac, pe M. Anatole France, pe M. Jules Lema\tre, pe contele [i contesa d’Haussonville, pe contesa Edmond de Pourtalès, pe M. Forain, M. Lavedan, MM. Robert de Flers [i Gaston de Caillavet“ – [i lista nu se opre[te aici! De notat c` prima carte a lui Marcel Proust, Les Plaisirs et les Jours (1896), o culegere de poeme \n proz`, portrete [i nuvele tributare stilului fin de siècle – fa]` de care Proust va lua mai t\rziu distan]` –, este ilustrat` chiar de pictori]a [i acuarelista Madeleine Lemaire (supranumit` „l’impératrice des roses“, \n pictur`), al c`rei salon e frecventat de Proust. Acolo \l \nt\lne[te pe Reynaldo Hahn, „acest instrument de muzic` de geniu“, care c\nt` divin \n cadrul saloanelor mondene [i cu care, de altfel, va avea [i o leg`tur` amoroas`.

Les Plaisirs et les Jours \i aduce lui Proust un duel f`r` consecin]e cu scriitorul Jean Lorrain (alias Paul Duval) [i o reputa]ie de diletant monden, pe care o \ntre]in, de altfel, [i articolele din acest „carnet“ de la Éditions de l’Herne. {i dac` Jean Lorrain putea scrie, tenden]ios, despre Les Plaisirs et les Jours (Le Journal, 3 februarie 1897) c` s\nt „suave melancolii, elegiace del`s`ri, mici nimicuri de elegan]` [i subtilitate,

tandre]uri vane, flirturi f`r` interes \n stil pre]ios [i preten]ios“ – putem recupera asemenea formule, cur`]indu-le de zgur`, pentru a marca \n fond un real stil de tinere]e al marelui Proust, inseparabil de În c`utarea timpului pierdut.

Articolele mondene scrise pentru Le Figaro, la \nceputul secolului al XX-lea, [i semnate cu pseudonim (Dominique, Horatio) conserv` acest stil fin de siècle, hr`nit de fascina]ia pentru aristocra]ie [i l’Ancien Régime, \mbibat de curtoazie [i pre]iozitate, pe modelul limbajului [i stilului de via]` practicate de cea dint\i. Femeile celebre care ]in saloane mondene [i literare – adesea aristocrate de vieille souche – adun` laolalt` nobili, demnitari [i arti[ti, ultimii as-

87

MERIDIANE

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 pu]ina \nsemn`tate pe care \nc` le-o pot inspira acum“.

Ei bine, sensul considera]iilor lui Renan se reg`se[te, totu[i, pe deplin \n imaginea contelui [i contesei d’Haussonville, pentru care au [i slujit, de altfel, drept introducere la tem`. Cei doi devin proprietarii castelului de la Coppet, castelului familiei lui Madame de Staël, o locuin]` de secol XVIII, „istoric` [i vie \n acela[i timp“, locuit` de „descenden]i care dau dovad` [i de «stil», [i de via]`“. Camera lui Mme de Staël e ocupat`, astfel, de ducesa de Chartres, cea a lui Mme Récamier – de contesa de Béarn, cea a lui Mme de Luxembourg – de c`tre Mme de Talleyrand [.a.m.d. Prezentul [i trecutul se \nt\lnesc \n felul acesta, continu` Proust, \ntr-un mod firesc [i autentic, complet diferit de reconstituirile conven]ionale de tip „vieux Paris“, cu decoruri [i personaje „de epoc`“.

Volupt`]i lingvistice pir\nd [i ei la o aristocra]ie, dac` nu de souche, atunci la una de spirit. T\n`rul monden Marcel Proust – fiul unui medic igienist, cu o bun` situa]ie financiar` – aspir`, indiscutabil, el \nsu[i la acel rafinament nobiliar.

La \nceputul articolului consacrat salonului contesei d’Haussonville („Le Salon de la comtesse d’Haussonville“, Le Figaro, 4 ianuarie 1904, semnat Horatio), Proust \l citeaz` cu sub\n]eles pe Renan (discursul de primire la Academie): „C\nd o na]iune va fi produs ceea ce noi am reu[it s` facem cu frivolitatea noastr`, ...o nobilime mai bine crescut` ca a noastr` \n secolele XVII [i XVIII, femei mai \nc\nt`toare dec\t cele care au sur\s la filozofia profesat` de noi, ...o societate mai simpatic` [i mai spiritual` dec\t aceea a p`rin]ilor no[tri, atunci vom fi \nvin[i“. Proust \mbr`]i[eaz` paseismul cu iz aristocratic, nostalgia Ancien Régime, \ntreb\nduse, la r\ndu-i: „Farmecul manierelor, polite]ea [i gra]ia, spiritul \nsu[i au ele cu adev`rat o valoare absolut`, care s` merite efortul de a fi luat` \n considerare de c`tre g\nditor? Cu greu o putem crede ast`zi. Iar asemenea idei vor pierde pu]in c\te pu]in, \n ochii cititorilor lui Renan,

88

Dincolo de evoc`rile de atmosfer` pe care le schi]eaz` articolele mondene ale lui Marcel Proust – dincolo de galeria extraordinar` de figuri, de portrete morale, de anecdote [i \n]ep`turi ironice aduse din condei [i matlasate de galanterie – e de spus c` aceste texte jurnalistice (greu de crezut!) reprezint` de fapt un monument lingvistic, un muzeu miniatural pentru o limb` disp`rut`, cu at\t mai... pre]ioas` (de[i à la lettre pre]ioas`). Viitorul Marcel al c`ut`rii timpului pierdut dispune aici de gra]iile unei limbi – aproape – pierdute, se/ne pierde cu m`iestrie \n ample volute sintactice, se/ne \mbat` cu parfumul „exquis“ (pentru a-i relua un adjectiv recurent) al unei pre]ioase [i discursive curtoazii Ancien Régime. Proust capteaz` \n scris curtoazia aceasta esen]ialmente teatral`, gestual`, voluptuoas`, not\nd, de pild`, despre Georges de Porto-Riche care-l complimenteaz` pe muzicianul Reynaldo Hahn: „Vorbe[te astfel cu o voce care pare fericit` c` pronun]` cuvintele, \nso]indu-le frumuse]ea cu un sur\s, arunc\ndu-le cu o non[alan]` voluptuoas` din col]ul buzelor, precum fumul arz`tor [i lejer dintr-o ]igar` adorat`, \n vreme ce m\na dreapt`, cu degetele apropiate, pare c` e pe cale de a

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

MERIDIANE

]ine una“. Aceea[i voluptate – de data aceasta scriptural` – o reg`sim sub condeiul lui Proust: voluptate a cuvintelor, voluptate a sintaxei, \ntr-un cuv\nt a stilului care capteaz` timpul, imortalizeaz` figuri [i fulguran]e.

Am traversat \n zig-zag, cu bun`-[tiin]`, cele [apte articole ap`rute \n „carnetul“ de la Éditions de l’Herne fiindc`, \n cazul lui Proust, a parafraza, a relua portrete [i anecdote e mai mult dec\t fatal. Dar pentru minima rigoare, edi]ia con]ine [ase articole ap`rute \n Le Figaro (dintre care ultimul, un divagant [i fermec`tor text, „Journées de lecture“, e semnat Marcel Proust; celelalte – cu pseudonim); primul text, „Le Salon de la comtesse Aimery de La Rochefoucauld“, este un manuscris (nota editorilor).

Saloanele „inventariate“ s\nt, r\nd pe r\nd, salonul contesei Aimery de La Rochefoucauld, al prin]esei Mathilde (Bonaparte), al pictori]ei Madeleine Lemaire, al prin]esei Edmond de Polignac, al contesei d’Haussonville [i al contesei Potocka.

Peste tot, galanteria monden` a t\n`rului Proust e dublat` de m\na sigur` a scriitorului, de portrete cu rezonan]e livre[ti, de mizanscene cu trimitere la Balzac, de citate din Renan, de considera]ii literare etc., care denot` o vie con[tiin]` scriitoriceasc`. În scurt` vreme, el va absorbi \n marea, nemuritoarea catedral` a timpului pierdut dandysmul, nostalgia Ancien Régime, aristocratismul bovaric, rafinamentele [i volupt`]ile spiritului [i c`rnii. În „Journées de lecture“, lectura apare, cu fin`-nostalgic` ironie, ca o mezin` cenu[`reas`, ce vine \ntotdeauna dup` via]a social` de zi cu zi: e a[a o perioad` de maladii, de grip` [i rujeol`, \nc\t nu mai r`m\ne nimic de f`cut dec\t s` cite[ti, orice vizit`, orice ie[ire fiind excluse, conversa]iile telefonice epuiz\ndu-se [i ele. Ar fi, poate, mai bine s` lu`m acest Le Figaro din 25 februarie, sau din 11 mai, sau din 6 septembrie 1903, din 4 ianuarie ori 13 mai 1904, unde un anume Dominique sau Horatio capteaz`, pentru noi, mirifice mondenit`]i \n scris/lectur`.

■

89

Š www.gavinevans.com

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

FRAGMENTE Nick Cave

Moartea lui Bunny Munro „Pune]i-i pe Cormac McCarthy, Franz Kafka [i Benny Hill laolalt`, \ntr-o cas` de oaspe]i din Brighton, [i \l vor inventa \mpreun` pe Bunny Munro. O lectur` compulsiv`, care adun` toate atributele m`rcii Nick Cave, mustind de oroare [i umanitate, adesea deghizat` \ntr-o h\rjoan` galopant`.“ (Irvine Welsh) „S\nt blestemat“, se g\nde[te Bunny Munro, cu o brusc` tres`rire de luciditate, rezervat` celor care urmeaz` s` moar` \n cur\nd. Î[i d` seama c` undeva trebuie s` fi f`cut o gre[eal` grav`, dar aceast` revela]ie dispare \ntr-o frac]iune de secund` oribil` – gata, a trecut –, l`s\ndu-l \n camera de la hotelul Grenville, \n chilo]i, singur, doar cu dorin]ele lui. Închide ochii [i \[i imagineaz` un vagin oarecare, apoi se a[az` pe marginea patului de hotel [i se las` pe spate cu mi[c`ri lente, sprijinindu-se de t`blia tapi]at`. Î[i fixeaz` telefonul mobil sub b`rbie [i rupe cu din]ii sigiliul unei sticle miniaturale de brandy. Gole[te sticla dintr-o \nghi]itur`, o arunc` \n cel`lalt cap`t al camerei, apoi se cutremur`, \nghite cu greu [i spune la telefon: – Nu-]i face probleme, iubito, totul o s` fie \n regul`.

– Mi-e fric`, Bunny, spune so]ia lui, Libby.

– De ce ]i-e fric`? N-are de ce s`-]i fie fric`.

– De orice, mi-e fric` de orice.

Dar Bunny \[i d` seama c` \n vocea so]iei lui s-a schimbat ceva. Tonul catifelat de violoncel a disp`rut, fiind \nlocuit de unul de vioar`, ascu]it [i aspru, la care c\nt` o maimu]` sc`pat` de la zoo sau cam a[a ceva. În]elege acest fapt, dar trebuie s`-[i dea seama ce \nseamn`.

– Nu vorbi a[a. {tii c` a[a nu rezolvi nimic, spune Bunny.

Apoi trage cu sete, senzual, dintr-un Lambert&Butler1. {i \n momentul acela \[i d` seama brusc... babuinul de la vioar`, spirala descendent`, de neconsolat, a derivei ei. „Fir-ar al dracu’!“ \[i zice Bunny furios [i sufl` pe n`ri dou` tr\mbe de fum.

– Nu ]i-ai luat Tegretolul? Libby, spune-mi, te rog, c` \]i iei Tegretolul!

La cel`lalt cap`t al firului se las` t`cerea, apoi urmeaz` ni[te suspine dezn`d`jduite [i \ndep`rtate.

– Te-a sunat iar taic`-t`u. Eu nu [tiu ce s`-i spun. Nu [tiu ce vrea. }ip` la mine. Bate c\mpii, zice Libby.

91

traducere din limba englez` [i note de Ciprian {iulea Colec]ia „Biblioteca Polirom“

1 Marc` britanic` de ]ig`ri.

© www.gavinevans.com

■ Nick Cave, \n v\rst` de 51 de ani, este muzician, compozitor, romancier, scenarist, pictor [i, ocazional, actor.

Este cunoscut pentru succesul avut \mpreun` cu forma]ia lui, Nick Cave and the Bad Seeds, \nfiin]at` \n 1984, care a c\[tigat admira]ia criticilor de specialitate datorit` fascina]iei membrilor trupei pentru r`d`cinile muzicii americane.

Mult mai cunoscut ca muzician, Nick Cave s-a remarcat ca solist al forma]iilor The Birthday Party, The Bad Seeds [i Grinderman. Australianul creeaz` [i muzic` de film, printre coloanele sonore la care a contribuit num`r\ndu-se cele pentru I am Sam, The Proposition [i The Assassination of Jesse James.

Comparat de mul]i cu Leonard Cohen pentru timbrul vocal [i profunzimea textelor, Cave compune de peste 30 de ani, \ns` [i-a f`cut timp [i pentru a doua sa mare dragoste, literatura. Romanul s`u de debut, And the Ass Saw the Angel, a fost publicat \n 1989.

De[i roman de debut, a fost comparat cu William Faulkner [i Flannery O’Connor.

Romanul Moartea lui Bunny Munro reprezint` cel mai recent proiect din cariera complex` a artistului Nick Cave.

FRAGMENTE

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

– Pentru numele lui Dumnezeu, Libby, [tii ce a spus doctorul! Dac` nu iei Tegretol, dai \n depresie. {i [tii foarte bine c` depresiile tale s\nt periculoase. Ce dracu’, de c\te ori trebuie s` avem discu]ia asta?

Suspinele se \nte]esc, apoi se \nte]esc [i mai mult, transform\ndu-se \ntr-un pl\ns moale [i disperat, care \i aminte[te lui Bunny de prima lor noapte \mpreun` – cum o cuprinsese un acces inexplicabil de pl\ns \n timp ce el o ]inea \n bra]e, \ntr-un hotel p`r`ginit din Eastbourne. Î[i aminte[te cum \[i ridicase privirea spre el, spun\nd „Îmi pare r`u, uneori devin cam emotiv`“, iar Bunny \i r`spunsese, sim]ind cum \ntregul tonaj al datelor erotice pe care le absorbise din lume erupe \ntr-un elan de emo]ie pur` [i dulce, „În clipa asta e[ti femeia visurilor mele“ sau ceva asem`n`tor. Amintiri frumoase.

Bunny \[i apas` podul palmei pe [li] [i str\nge, ob]in\nd un spasm de pl`cere \n partea de jos a coloanei.

– Ia naibii Tegretolul `la, spune el, \mbunat.

– Mi-e fric`, Bun. E un tip care umbl` prin ora[ [i atac` femei.

– Ce tip?

– Î[i vopse[te fa]a \n ro[u [i poart` coarne de drac din plastic.

– Ce? – Undeva \n nord. E la televizor.

Bunny ia telecomanda de pe noptier` [i, cu o serie de eschive [i cro[ee, porne[te televizorul de pe minibar. Trece de pe un canal pe altul, cu sonorul \nchis, p\n` c\nd d` peste ni[te imagini alb-negru, de la o camer` video de supraveghere dintr-un mall din Newcastle. Un b`rbat cu bustul gol [i pantaloni de trening \[i face loc prin mul]imea de clien]i \ngrozi]i. Are gura deschis` \ntr-un ]ip`t mut. Pare s` poarte coarne de drac [i flutur` ceva ce seam`n` cu un b`] lung [i negru.

Bunny \njur` \n [oapt` [i \n momentul acela toat` energia lui, sexual` sau de alt tip, \l p`r`se[te. Arunc` telecomanda spre televizor, care b\z\ie [i se stinge, apoi \[i las` capul pe spate. Se uit` la o pat` umed` de pe tavan, de forma unui clopot mic sau a unui s\n de femeie.

Undeva, la marginea con[tiin]ei sale, aude un ciripit obsesiv, un ]iuit de vocifer`ri furioase

[i oribile, aproape electronice ca sonoritate, dar Bunny nu le recunoa[te. În schimb, o aude pe so]ia lui spun\nd: – Bunny? E[ti acolo?

– Libby! Unde e[ti?

– În pat.

Bunny se uit` la ceasul de la m\n`, \l apropie de ochi, dar nu se poate concentra.

– Fir-ar al naibii! Unde e Bunny Junior?

– În camera lui, cred.

– Uite ce e, Libby, dac` mai sun` taic`meu...

– Are un trident, spune so]ia lui.

– Ce? – O furc`.

– Ce? Cine?

– Tipul `la din nord. În momentul acela Bunny \[i d` seama c` sunetul ascu]it [i ciripitor vine de afar`. Acum se aude mai tare dec\t murmurul aerului condi]ionat [i e suficient de apocaliptic ca s`-l fac` pu]in curios. Dar nu foarte.

Pata de pe tavan cre[te [i \[i schimb` forma – un s\n mai mare, o buc`, un genunchi feminin sexy –, se formeaz` o pic`tur` care se alunge[te [i tremur`, apoi se desprinde de pe tavan, cade [i explodeaz` pe pieptul lui Bunny. Bunny \[i trece m\na peste ea, ca [i cum ar visa, [i spune: – Libby, scumpo, unde locuim noi?

– În Brighton.

– {i unde e Brighton?

Bunny trece cu degetul peste r\ndul de sticlu]e miniaturale de b`utur` aranjate pe noptier` [i alege un Smirnoff.

– În sud.

– Adic` la cea mai mare distan]` posibil` de „undeva \n nord“, asta dac` nu vrei s` cazi naibii \n mare. Acum, iubito, \nchide televizorul, ia un Tegretol, ia un somnifer – \n m`-sa, ia dou`! –, iar eu m` \ntoc m\ine. Devreme.

– Arde debarcaderul, spune Libby.

– Ce? – Debarcaderul de vest. A luat foc. Simt mirosul de aici.

– Debarcaderul de vest?

Bunny gole[te sticla micu]` dintr-o \nghi]itur`, \[i mai aprinde o ]igar` [i se scoal` din pat. Camera se smuce[te, iar Bunny \[i d` sea-

92

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

FRAGMENTE

ma dintr-odat` c` e foarte beat. Cu bra]ele ridicate \n lateral, se \ndreapt` cu pa[i mari [i pe v\rfuri spre fereastr`. Se clatin`, se \mpiedic` [i se aga]` de perdelele uzate de creton p\n` c\nd \[i reg`se[te echilibrul. Le d` la o parte dramatic, iar lumina vulcanic` a zilei [i ]ipetele p`s`rilor invadeaz` camera. Pupilele lui Bunny se contract` dureros, \n timp ce el se str\mb` la fereastr`, \n lumin`. Vede un nor negru de grauri care ciripesc nebune[te deasupra scheletului \nv`luit \n fl`c`ri [i fum al debarcaderului de vest, care st` neajutorat \n marea din fa]a hotelului. Bunny se \ntreab` de ce nu a v`zut asta p\n` acum [i apoi de c\t timp st` \n acea camer`, dup` care \[i aminte[te de so]ia lui [i o aude spun\nd: – Bunny, e[ti acolo?

– Mda, spune Bunny, fascinat de priveli[tea debarcaderului arz\nd [i de miile de p`s`ri care ]ip`.

– Graurii au \nebunit. E ceva groaznic. Pui[orii lor ard \n cuiburi. Nu mai suport, Bun, spune Libby, iar sunetul ascu]it al viorilor se amplific`.

Bunny se \ntoarce \n pat, ascult\nd cum pl\nge so]ia lui la cel`lalt cap`t al firului. Zece ani, se g\nde[te el, zece ani [i lacrimile acelea \nc` \l mi[c` – ochii `ia turcoaz, pizda aia incredibil` [i, ah, frate, chestia aia insondabil` cu pl\nsul... Se sprijin` din nou cu spatele de t`blia patului, \[i bate organele genitale cu m\na, ca o maimu]`, [i spune: – M` \ntorc m\ine, iubito. Devreme.

– M` iube[ti, Bun? spune Libby.

– {tii c` da.

– Juri pe via]a ta?

– Pe Dumnezeu [i to]i sfin]ii din cer. Vin direct la pantofiorii t`i, iubito.

– Nu po]i veni acas` \n seara asta?

– A[ veni dac` a[ putea, spune Bunny, c`ut\ndu-[i ]ig`rile prin pat, dar s\nt foarte departe.

– O, Bunny... mincinos nenorocit ce e[ti...

Leg`tura se \ntrerupe [i Bunny spune: – Libby? Lib? Se uit` nedumerit la mobil, ca [i cum deabia acum ar fi descoperit c` \l ]ine \n m\n`, apoi \l \nchide cu un pocnet, \n timp ce o alt` pic`tur` de ap` \i explodeaz` pe piept. Bunny des-

colaje de Dan Stanciu

93

FRAGMENTE

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

chide gura sub forma unui mic „O“ [i bag` o ]igar` \n ea. O aprinde cu bricheta lui Zippo [i inspir` ad\nc, apoi emite un fuior calculat de fum cenu[iu.

– V`d c` ai m\inile ocupate, dragule.

Bunny \ntoarce capul, f`c\nd un mare efort, [i se uit` la prostituata care st` \n u[a b`ii. Chilo]ii ei de un roz fosforescent pulseaz` pe pielea ciocolatie. Femeia \[i scarpin` p`rul \mpletit \n codi]e sub]iri, \n timp ce \n spatele buzei ei de jos, \nmuiat` de droguri, se vede o buc`]ic` de portocal`. Bunny se g\nde[te c` sf\rcurile ei s\nt ca detonatoarele de pe minele ce plutesc pe mare ca s` arunce \n aer vapoare \n r`zboi sau cam a[a ceva [i e pe punctul s`-i spun` asta, dar uit`, trage iar din ]igar` [i zice: – Era so]ia mea. Sufer` de depresie.

– Nu e singura, scumpule, r`spunde prostituata.

Traverseaz` cu un mers nervos covorul Axminster uzat, cu v\rful roz [i [ocant al limbii ei scos printre buze. Se las` \n genunchi [i ia pula lui Bunny \n gur`.

– Nu, e o boal`. Ia medicamente.

– {i eu la fel, dragule, spune fata de sub stomacul lui Bunny.

Bunny pare s` mediteze atent la r`spunsul ei \n timp ce \[i mi[c` [oldurile. Se uit` la m\na neagr` [i inert` a[ezat` pe burta lui [i vede c` fiecare unghie are vopsit` pe ea imaginea detaliat` a unui apus tropical.

– Uneori e r`u de tot, spune el.

– De-aia se spune c` e[ti \n bud`, scumpule.

Dar Bunny de-abia o aude, pentru c` ea vorbe[te cu un cronc`nit \nfundat [i incomprehensibil. M\na ei tresare [i apoi cade pe stomacul lui.

– Cum? Ce? spune el, tr`g\nd aer printre din]i.

Bunny casc` dintr-odat`, ca [i cum n-ar mai avea aer, iar dinspre inim` \i explodeaz` iar g\ndul apocaliptic: „S\nt blestemat“. Î[i acoper` ochii cu m\inile [i se arcuie[te u[or de spate.

– E[ti bine, dragule? \l \ntreab` prostituata.

– Cred c` s-a inundat o baie de deasupra, spune Bunny.

– Taci acum, scumpule.

Fata \[i \nal]` capul [i prive[te fugar spre Bunny, care \ncearc` s` prind` centrul ochilor ei negri, pupilele ei pline de secrete, dar privirea lui \[i pierde direc]ia [i se \nce]o[eaz`.

Bunny pune m\na pe capul femeii [i \i pip`ie

94

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

FRAGMENTE

umezeala str`lucitoare de pe ceaf`.

– Taci acum, scumpule, spune ea din nou.

– Spune-mi Bunny, r`spunde el, privind cum alt` pic`tur` de ap` tremur` pe tavan.

– La naiba, \]i spun cum vrei tu, scumpule.

Bunny \nchide ochii [i apas` pe corzile aspre ale p`rului ei. Simte explozia moale a apei pe piept, ca un suspin.

– Nu, spune-mi Bunny, [opte[te el. * * * În timp ce Bunny cote[te pe Church Road, DJ-ul \nc` vorbe[te despre pantalonii scur]i aurii [i sclipitori ai lui Kylie – cum s\nt ei p`stra]i \ntr-un seif cu temperatur` constant` dintr-un muzeu din Australia [i cum, din c\te se spune, au fost asigura]i pentru opt milioane de dolari (mai mult dec\t Giulgiul din Torino). Bunny simte c` mobilul lui vibreaz`, \l deschide, inspir` ad\nc, expir` o parte din aer [i spune: – Ce e?

– Am ceva pentru tine, Bunny.

E Geoffrey, care sun` de la birou. Geoffrey e [eful lui Bunny [i, \n opinia acestuia din urm`, un caz trist, de individ care s-a \ngr`[at \n biroul `la al lui c\t o cutie de pantofi de pe Western Road, aproape sudat de un scaun pivotant chinuit, pe care pare s` nu-l p`r`seasc` aproape niciodat`. Odat`, demult, acum vreun milion de ani, Geoffrey ar`ta bine – pe peretele biroului s`u stau poze cu el zvelt [i aproape ar`tos –, dar acum e un pervers supradimensionat, cu voce siropoas`, ce transpir`, puf`ie [i r\de \n batista pe care o flutur` \ncontinuu, dramatic, \n m\n`. În opinia lui Bunny, Geoffrey e un caz trist, totu[i \i place de el. Din c\nd \n c\nd Geoffrey secret` un fel de \n]elepciune patern`, gen Buddha, la care uneori Bunny se treze[te c` reac]ioneaz`.

– Te ascult, grasule.

Geoffrey \i spune lui Bunny un banc despre un tip care face sex cu prietena lui [i \i zice s` se pun` \n genunchi, pentru c` vrea s` o fut` \n cur, iar fata \i zice c` e o chestiune cam pervers`, la care tipul \i r`spunde c` „pervers`“ e un cuv\nt cam preten]ios pentru o feti]` de [ase ani, dup` care Bunny zice „Îl [tiam“.

La radio se aude o melodie pe care Bunny

nu o poate identifica [i dintr-odat` totul dispare \ntr-o explozie de p\r\ieli [i-atunci Bunny \i bag` radioului o direct`, zic\nd „În m`-ta!“, dup` care \ncepe s` r`sune o muzic` clasic` zgomotoas`.

Bunny prive[te uluit spre radioul ma[inii. Simte c` radioul \l \nfrico[eaz` – uite-l cum poate s` aleag` la \nt\mplare ce vrea el s` c\nte – [i \l \nchide.

– Radio \mpu]it! spune Bunny.

– Ce? \ntreab` Geoffrey.

– Radioul din ma[ina mea e...

Bunny aude la cel`lalt cap`t al firului sc\r]\itul chinuit al scaunului [i pe Geoffrey deschiz\nd o cutie de bere.

– ...futut.

– Vii la birou, me[tere? \ntreab` Geoffrey.

– De ce-a[ veni?

– Pentru c` [eful t`u se simte singur [i am frigiderul plin cu bere.

– Trebuie s` v`d mai \nt\i ce face nevast`mea, Geoffrey.

– Atunci transmite-i salut`rile mele, spune Geoffrey, r\g\ind tare.

– Da. – Auzi, Bun, a sunat o femeie la birou. Zicea c` e \ngrijitoarea lui taic`-t`u sau ceva de genul `sta. A zis s` te duci la taic`-t`u acas`. E urgent.

– Ce mai e acum?

– Hei, frate, eu s\nt doar mesagerul.

Bunny intr` cu Punto-ul \n parcarea de la Grayson Court, \nchide mobilul [i opre[te. Coboar` din ma[in` cu diplomatul cu mostre \n m\n` [i sacoul at\rnat pe um`r. La subsuorile c`m`[ii sale de un galben aprins au ap`rut pete de transpira]ie (\[i luase o c`ma[` curat` dup` ce-o futuse pe River) [i, \n timp ce traverseaz` parcarea, simte o tensiune familiar` [i deloc nepl`cut` \n [li].

– Poate. Cine [tie, poate, intoneaz` el \n sinea sa, g\ndindu-se la so]ia lui [i netezindu-[i c\rlion]ul pom`dat, care \i st` r`sucit obraznic pe frunte.

Intr` \n casa sc`rilor [i o ia pe treptele de ciment, trec\nd la parter pe l\ng` o fat` \ntr-o fust` mini de culoarea penicilinei [i o vest` alb` [i mulat` de bumbac, pe care scrie „FCUK KIDS“2. Fata trage dup` ea un b`iat de paisprezece ani, plin de co[uri. Bunny oche[te sf\rcu-

95

2 Produc`tor francez de haine pentru adolescen]i.

FRAGMENTE

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

rile ei mici [i erecte, care \mpung ]es`tura mulat` a vestei, [i, c\nd ajunge l\ng` fat`, se apleac` spre g\tul ei.

– Ai grij`, Cynthia, c`]elu[ul `sta pare infectat, \i zice Bunny.

B`iatul, care are pielea alb` ca o burt` de pe[te [i umerii acoperi]i cu o mantie de co[uri, duce un pachet cu [ase cutii de bere. Îi spune lui Bunny: – Du-te dracu’, bulangiule!

Bunny \ncepe s` latre.

– Ham! Ham! Ham! face el, aplec\ndu-se peste balustrad` [i urc\nd c\te dou` trepte o dat`.

– Hai aici, labagiule! strig` b`iatul, \ncrunt\ndu-se [i pref`c\ndu-se c` se ia dup` el.

Fata pe nume Cynthia \i spune b`iatului: – E un tip OK. Las`-l \n pace.

Apoi \[i dezvele[te din]ii lungi, cu aparat dentar, [i se repede lacom` la g\tul b`iatului, ca o sond` selenar` sau o anaconda.

Bunny se apropie pe culoar de u[a lui, c`ut\ndu-[i cheile \n buzunar. U[a de la intrare e vopsit` \n acela[i galben str`lucitor ca [i c`ma[a lui Bunny. Îi trece fulger`tor prin minte imaginea lui Libby de acum zece ani, \n blugi Levis [i bluz` cu flori galbene, vopsind u[a, a[ezat` pe vine, z\mbindu-i lui Bunny [i \ndep`rt\ndu-[i cu

dosul palmei o [uvi]` de p`r de pe fa]`.

C\nd Bunny deschide u[a, interiorul apartamentului e \ntunecos [i straniu. Intr`, las` s` cad` diplomatul cu mostre [i \ncearc` s` \[i aga]e sacoul de un cuier de metal care nu mai e acolo. A fost rupt. Sacoul cade pe podea, \ntr-un morman negru. Bunny apas` pe \ntrerup`tor, dar nu se \nt\mpl` nimic, iar el observ` c` becul din tavan a fost scos din dulie. Închide u[a de la intrare. Face un pas \n fa]` [i, \n timp ce ochii lui se adapteaz` la \ntuneric, observ` uimit c` dezordinea nu se opre[te aici. Un singur bec st` aprins \ntr-o lamp` cu picior, al c`rei abajur cu franjuri e \nclinat \ntr-un unghi bizar, iar \n lumina palid` [i ezitant` vede c` mobila a fost mutat`. Fotoliul lui, de exemplu, a fost \ntors cu fa]a la perete ca un [colar obraznic [i st` \ngropat sub un morman de haine aruncate, iar [ifonierul laminat e r`sturnat [i are picioarele rupte, cu excep]ia unuia de care at\rn`, ca un steag trist, o pereche de chilo]i de-ai lui Bunny.

– Dumnezeule! spune Bunny.

Pe m`su]` stau un teanc \nalt de cutii de pizza [i vreo zece sticle nedesf`cute de Cola de doi litri. Bunny \[i d` seama \ncetul cu \ncetul c`, din c\te se pare, mai ales hainele lui au fost aruncate peste tot. Se simte un miros acru [i gre]os, de care Bunny \[i aminte[te cu un col] al

96

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

FRAGMENTE

creierului, dar pe care nu-l poate identifica.

– Bun`, tati, se aude o voce sub]ire.

Un b`iat de nou` ani, cu pantaloni scur]i, alba[tri, [i \n picioarele goale apare brusc din \ntunericul incert.

– Fir-ar al dracu’, Bunny, b`iete! M-ai speriat groaznic! spune agitat tat`l s`u. Ce s-a \nt\mplat aici?

– Nu [tiu, tati.

– Cum adic` nu [tii? Locuie[ti aici, nu-i a[a, ce dracu’? Unde-i maic`-ta?

– S-a \ncuiat \n camera ei, spune Bunny Junior, frec\ndu-[i fruntea, apoi sc`rpin\ndu-se pe dosul unui picior. Nu vrea s` ias` de acolo, tati.

Bunny prive[te \n jurul s`u, sf\[iat de dou` g\nduri paralele. Mai \nt\i c` starea apartamentului i se adreseaz` personal, c` e un mesaj – acum vede c` unele dintre hainele lui au fost rupte sau t`iate – [i c`, \ntr-un fel anume, e responsabil pentru asta. O vinov`]ie incert`, de undeva de la grani]ele psihicului s`u, \[i i]e[te capul pe deasupra gardului, apoi \l bag` iar la loc.

Dar aceast` nelini[te e \nlocuit` treptat de al doilea g\nd, mai imperios, care \i modific` dispozi]ia – c` sexul cu so]ia lui e aproape sigur eliminat de pe agend`, iar Bunny e teribil de enervat.

– Cum adic` „nu vrea s` ias`“? spune el, defil\nd prin living [i pe hol [i strig\nd: Libby!

Libby!

O cutie de cereale Coco Pops a fost golit` uniform [i metodic pe mocheta din hol, iar Bunny simte cum gr`un]ele \i explodeaz` sub picioare. Strig` mai tare, \nfuriat: — Libby! Fir-ar al dracu’!

Bunny Junior vine dup` tat`l s`u pe hol [i spune: – S\nt Coco Pops peste tot, tati.

Apoi \ncepe s` le calce cu t`lpile lui goale.

– Nu face asta, spune Bunny.

Apoi zg\l]\ie clan]a energic [i ]ip`: – Libby! Deschide u[a!

So]ia lui nu r`spunde. Bunny \[i lipe[te urechea de u[` [i aude din`untru un sunet vocal ciudat, ascu]it.

– Libby? spune el \ncet.

Mieunatul straniu [i bizar are ceva at\t de nefiresc [i \l afecteaz` pe Bunny a[a de tare, \n-

c\t el \[i las` capul pe spate [i vede mai multe fire de Crazy String3 at\rn\nd de dulia goal` din hol, ca ni[te ma]e de un albastru electric ale unui mar]ian sau cam a[a ceva. Arat` spre ele, neput\nd s`-[i cread` ochilor, [i exclam`: – Ceee?

Dup` o vreme se las` s` cad` \ncet \n genunchi.

– A, `lea le-am f`cut eu, spune Bunny Junior, ar`t\nd spre fire. Scuze.

Bunny \[i pune ochiul la gaura cheii.

– Aha! exclam` el, revenind la via]`.

Prin gaura cheii o vede pe so]ia lui, Libby, st\nd la fereastr`. În mod incredibil, poart` c`ma[a de noapte portocalie pe care o purtase [i \n noaptea nun]ii lor [i pe care Bunny n-a mai v`zut-o de ani de zile. Într-o clip`, \ntr-o str`fulgerare, el [i-o aminte[te ca prin vis pe so]ia lui nou-nou]` cum venea spre el \n camera lor de hotel din luna de miere, cu materialul aproape invizibil al c`m`[ii de noapte at\rn\nd periculos de sf\rcurile ei umflate [i pielea fosforescent`

97

3 Spray de juc`rie, a c`rui solu]ie se \nt`re[te \n contact cu aerul, form\nd fire de spum` colorat`.

4 Serial de desene animate pentru copii de v\rst` pre[colar` [i [colar`.

FRAGMENTE

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

de dedesubt, \n timp ce smocul de p`r pubian galben, acoperit de voal, dansa pe dinaintea ochilor lui. Îngenunchiat printre Coco Pops [i cu ochiul la gaura cheii, Bunny se g\nde[te, cu un val de euforie nea[teptat`, c` [ansele pentru un futai de dup`-amiaz` au crescut \n mod evident.

– Ah, haide, scumpo, e Bunny al t`u! zice el, dar Libby continu` s` nu r`spund`.

Bunny sare \n picioare, bate cu pumnii \n u[` [i ]ip`: – Deschide naibii u[a!

Bunny Junior intervine: – Am eu cheia, tati.

Dar Bunny \l \mpinge pe b`iat la o parte, se d` c\]iva pa[i \n spate [i se izbe[te de u[`. B`iatul reia: – Am eu cheia, tati!

– D`-te la o parte! [uier` Bunny, iar de data asta se arunc` \n u[` ca un nebun, cu toat` puterea, gem\nd din cauza efortului, dar u[a tot nu se deschide. Fir-ar al dracu’! strig` el nervos.

Apoi se a[az` \n genunchi [i pune furios ochiul la gaura cheii.

– Deschide naibii u[a! Sperii copilul!

– Tati!

– Stai deoparte, Bunny, b`iete!

– Am eu cheia! spune b`iatul, \ntinz\ndu-i o cheie tat`lui s`u.

– P`i, [i-atunci de ce nu spui a[a? Dumnezeule!

Bunny ia cheia, o bag` \n broasc` [i descuie u[a dormitorului.

Bunny Junior intr` \n urma tat`lui s`u. Vede c` la televizor e Teletubbies4, dar televizorul, mic [i portabil, e pe podea, l\ng` fereastr`. Personajul ro[u pe nume Po, cel cu anten` circular` pe cap, spune ceva cu o voce pe care b`iatul nu mai are capacitatea de a o \n]elege. F`r` s`-[i desprind` ochii de la televizor, b`iatul simte c` tat`l s`u s-a oprit [i vede cu coada ochiului o pat` ce]oas` [i portocalie de nemi[care. Îl aude pe tat`l s`u rostind expresia „Fir-ar al dracu’“, dar \ntr-un mod lini[tit, cumva perplex, [i se hot`r`[te s` nu ridice privirea. În schimb, prive[te cu \nc`p`]\nare \n covor [i vede c` un Coco Pops i-a intrat \ntre degetele de la piciorul st\ng.

Bunny \njur` \nc` o dat`, \ncet, [i \[i duce m\na la gur`. Libby Munro, \n c`ma[a ei de noapte portocalie, at\rn` de grilajul ferestrei. Picioarele ei se sprijin` de podea [i are genunchii \ndoi]i. {i-a folosit propria greutate ghemuit` pentru a se sugruma. Fa]a ei are culoarea mov a unei vinete sau ceva asem`n`tor, iar Bunny se g\nde[te o clip`, \n timp ce str\nge din ochi, pentru a sc`pa de acest g\nd, c` ]\]ele ei arat` bine.

■

98

100 PAGINI ● 7 LEI

octombrie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 41 ● octombrie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

DOSAR

Lectura feminin` \n imagini FRAGMENTE Nick Cave Moartea lui Bunny Munro

INTERVIU

DILEMATECA

Andrei Oi[teanu