dilemateca42_low

100 PAGINI ● 7 LEI

DILEMATECA Anul IV ● nr. 42 ● noiembrie 2009

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

INTERVIU

SALMAN RUSHDIE

MERIDIANE T\rgul de Carte de la Frankfurt

FRAGMENTE Salman Rushdie Shalimar clovnul

SUMAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

INTERVIU

INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-10

60-65 Salman Rushdie: „Un scriitor

trebuie s` scrie ca [i cum scrisul este mai important decît via]a în sine“

DOSAR 14-25 Nadine Vl`descu, Elena Cra[ovan

Salman Rushdie: despre „dou` lumi care se viseaz` una pe alta“

Adina Rosetti (paginile 56-59)

ESEU 68-71 Salman Rushdie, Din nou

în ap`rarea romanului

RECENZII PROFIL

28-37 Literatur`: Adriana Stan,

Gabriela Gheorghi[or, Paul Cernat, Alexandru Budac, Codrin Liviu Cu]itaru, {tefania Mihalache, Gabriela Gl`van, Florin Irimia, Alina Purcaru, Alexandra Olivotto 38-39 Eseu: Adina Dini]oiu, Florina Pîrjol SF: Michael Haulic` 40 Memorialistic`: Octavian Buda 41 Politologie: Bogdan Barbu 42 43-45 Spiritualitate: Alice Popescu, Mihail Neam]u, Alexander Baumgarten 46-47 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu 48 Carte pentru copii: Adina Popescu

72-76 Reinhard G. Wittmann,

Cum se formeaz` cititori activi

ANCHET~ 78-83 de Marius Chivu

Desenul animat favorit

MERIDIANE 84-90 Corina Bernic, Matei Martin

T\rgul de Carte de la Frankfurt – edi]ia 2009

FRAGMENTE 92-98 Salman Rushdie, Luka [i Focul Vie]ii

56-59 Adina Rosetti

Cu Joyce pe continentul nord-american

Corina Bernic (paginile 84-87)

RUBRICI 26

REPORTAJ

Reinhard G. Wittmann (paginile 72-76)

49 50 66 77

Ioana Bot, C`r]i de plastic Sanda Ni]escu, Preparate din carte Ion Vianu, Portrete interioare Constantin Vic`, Tehnodrom Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan

3

Matei Martin (paginile 88-90)

EDITORIAL

Nobel pentru „noi“? Înainte s` ia Premiul Nobel, Herta Müller era o prezen]` mai degrab` „discret`“ în peisajul literar de la noi. Sigur, i se traduseser` cîteva c`r]i (5 din peste 20), comentate la vremea lor de critici, fusese invitat` în ]ar` la cîteva manifest`ri importante, dar nu era un autor „de succes“, nu intrase suficient în con[tiin]a public`. Paradoxal, o scriitoare cu o dimensiune etic` important`, în ale c`rei c`r]i puteam g`si, între altele, întreaga dram` a istoriei noastre recente, nu devenise – de[i s-ar fi cuvenit – un reper în dezbaterea public` din societatea româneasc`, m`cinat` de atî]ia ani de tema dosarelor Securit`]ii.

Anun]ul Academiei Suedeze a stîrnit, în presa de toate zilele, reac]ia tipic` a jurnali[tilor români: Herta Müller a devenit un „caz“. Vreo dou` ziare [i-au amintit c` ea publicase relativ recent un articol despre dosarul s`u de Securitate [i l-au citat (abia acum! – în Die Zeit ap`ruse în august [i nimeni nu-l b`gase în seam`). Bineîn]eles, cotidienele, posturile de radio [i TV au pornit iure[ul telefonic: criticii literari [i scriitorii au fost suna]i pentru a da declara]ii despre semnifica]ia premiului [i despre opera autoarei. Din ce am citit în ziare, am putut constata c` opiniile despre oper`

DILEMATECA

Pentru abonamente suna]i la

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

0318.200.200 Num`r cu tarif normal NON-STOP

Magdalena Boiangiu , Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Coperta I: Reuters

4

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009 erau mai pu]ine [i mai s`r`cu]e decît cele despre semnifica]ia Nobel-ului. Nu m` întreb de ce. Cît despre semnifica]ie – previzibil? – au existat destule voci care au spus c` premiul e cumva [i „al nostru“, argumentînd cu originea scriitoarei [i cu „tematica“ romanelor [i a eseurilor sale. Brusc, Herta Müller a redevenit – pentru unii – „a noastr`“. Un pic de ipocrizie, o r`m`[i]` de patriotism scadent, o ]îr` de oportunism (pe ideea: „hai s` spunem la ziare [i la televizor ceea ce d` bine s` spunem“) au creat, cu contribu]ia presei, impresia c` Nobel-ul [i-a pogorît aripa [i pe deasupra capetelor noastre. Foarte rare au fost comentariile inteligente [i la obiect. Unul singur mi-a pl`cut cu adev`rat, cel al lui Paul Cernat ap`rut în revista 22: „În orice caz, r\vnitul trofeu i-a revenit anul acesta Germaniei, printr-o scriitoare german` originar` din România, nu unei Românii privite – nu doar în prozele Hertei Müller! – ca o ]ar` aflat` înc` sub semnul lui Nicolae Ceau[escu [i al securi[tilor s`i.

O constatare la care merit`, probabil, s` reflect`m: în ultimul timp, ca expresie a noului umanism global, Nobel-ul a revenit de regul` scriitorilor «emancipatori», «opozan]i» [i «transgresivi», cu apartenen]e culturale multiple.“ M` tem c` nu sîntem cop]i, deocamdat`, pentru a reflecta la ceea ce ne propune Paul Cernat. Sîntem prea „obi[nui]i“ cu ale noastre...

■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 7, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Pentru abonamente suna]i la

0318.200.200 (num`r cu tarif normal non-stop)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

INFO

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

iluzii de Freud, pîn` la Etica protestant` [i spiritul capitalismului de Max Weber. Iat` o idee ce poate fi cu u[urin]` aclimatizat` [i la noi!

Bazar „C`r]i care au schimbat lumea“ {i în Fran]a, mai multe reviste s-au asociat cu diverse edituri pentru a-[i face „produsul“ mai atractiv.

Astfel, în martie trecut, Le Figaro le-a propus cititorilor s`i 25 de opere din literatura francez` clasic` selectate de scriitorul Jean d’Ormesson.

Primul volum, o antologie din opera lui Maupassant, s-a vîndut în 92.000 de exemplare [i s-a epuizat în dou` s`pt`mîni.

La rîndul s`u, Le Monde a lansat în ianuarie 2008, în colaborare cu editura Flammarion, o colec]ie din clasicii filozofiei universale, cu o vînzare medie de 40.000 de exemplare din fiecare volum. Dup` acest incontestabil succes, ultimii doi parteneri au lansat, la începutul lunii octombrie 2009, o nou` colec]ie, intitulat` „C`r]i care au schimbat lumea“, în care vor ap`rea texte majore din istoria gîndirii – economice, [tiin]ifice, sociologice –, începînd cu Originea speciilor de Darwin sau Viitorul unei

Dilemateca v` recomand` ■ V` recomand, în avanpremier`, volumul de poezie Regele dimine]ii de Alexandru Mu[ina, în curs de apari]ie la Editura Tracus Arte, din care scriitorul a publicat cîteva poeme în România literar`. Iat` primul, f`r` titlu, dintre cele recent ap`rute: „Noi nu mai avem dreptul s` iubim. / Fiindc` [tim: repede trec`toare e febra, / Mirarea, durerea, ru[inea… / Nesfîr[it`, nesfîr[it` oboseala. / Oboseala de dup` dragoste. În care ui]i, e[ti uitat. / În care din tine nu mai r`mîne decît un abur / Care se destram`, încet. / Nici o urm` în aer, pe mas`, pe covor,

■ Premiul literar Courrier international În luna octombrie a fost decernat, pentru a doua oar`, premiul literar acordat de revista Courrier international celui mai bun volum (roman sau eseu) str`in tradus în limba francez` [i ap`rut între 1 octombrie 2007 [i 30 septembrie 2008. Cei zece finali[ti (cu titlurile lor traduse în francez`) au fost: Les femmes de mon père de José Eduardo Agualusa, Hakawati de Rabih Alameddine, Taxi de Khaled Al Khamissi, Culte de Lyubko Deresh, La brève et merveilleuse vie d’Oscar Wao de Junot Díaz, Netherland de Joseph O’Neill, Le Goût âpre des kakis de Zoyâ Pirzâd, L’Odyssée barbare de Daniel Sada, Un pont: un effondrement de Vitaliano Trevisan [i Carpentarie de Alexis Wright. Premiul, acordat mai ales „pentru m`rturia asupra condi]iei umane“, a fost primit în 2008 de scriitorul chinez Yu Hua pentru romanul Brothers. Premiul pe 2009 l-a primit scriitoarea iranian` Zoyâ Pirzâd pentru volumul de nuvele Le Goût âpre des kakis.

■

în piele. / Nici o urm` pe cearceafurile proasp`t sp`late. / Doar oboseala.

Nesfîr[it`. Oboseala.“ (Simona Sora) ■ La micul magazin de muzic` din fundul cur]ii de la Green Hours, g`si]i la un pre] stînjenitor de mic (dar numai dac` v` gr`bi]i) un CD cu trio-ul Binelli, Jairo & Cruz interpretînd tango-uri [i milonga de Astor Piazzolla pe versuri de Borges. Iar dac` trece]i [i pe str. Mihai Eminescu (aproape de intersec]ia cu Tunari) pe la magazinul Gala Food (pe www.galafood.ro) [i v` lua]i un vin [i ni[te brînzeturi sau pate-uri tradi]ionale portugheze, ve]i putea pune la cale o sear` de fericire cu stil. (Marius Chivu)

■ Din tot ce s-a scris cu prilejul Nobel-ului pentru Herta Müller – [i s-a scris mult [i bine, de pild` num`rul dens al Observatorului cultural –, cele mai la obiect [i oneste mi s-au p`rut fragmentele din interviul acordat, \n 2005, lui George Onofrei, republicate \n Suplimentul de cultur` de la Ia[i (nr. 244, din 10 octombrie 2009). Cu patru ani \n urm`, scriitoarea spunea, lini[tit`, a[a: „Fiecare om este dificil. Un om care nu e dificil nu e nici interesant… Cred c` cea mai mare gre[eal` este ca un scriitor s` \ncerce s` scrie o literatur` care place [i vrea s` se acomodeze, \n mod literar, la mediul \n care tr`ie[te“. De ]inut minte. (Radu Cosa[u) ■

5

INFO

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

Bazar Un roman despre moartea lui I.P. Culianu A ap`rut recent, în seria de autor „Norman Manea“, romanul Vizuina, cel de-al [aptelea titlu din aceast` colec]ie prestigioas` [i impecabil` grafic a Editurii Polirom. Anun]at ca un „thriller literar“ în jurul cazului I.P. Culianu, romanul lui Norman Manea lanseaz` o ipotez` pu]in agreat` a asasin`rii profesorului Culianu la Divinity School, în Chicago, despre care scriitorul vorbea într-un interviu: „În noua mea carte voi scrie mai multe despre moartea lui Ioan Petru Culianu, asasinat la începutul anilor ’90 la Chicago. A existat un interviu în sensul acesta, al cuiva pe care prefer s` nu-l numesc, care a luat leg`tura cu comunitatea român` na]ionalist` din Chicago [i a discutat moartea lui Culianu. Iar ei au spus: «Culianu a fost membru al familiei». În limbajul mafiei, familia are o anumit` structur`... Cine ne tr`deaz` este pedepsit.

Acesta era un r`spuns pe care m-am bazat cînd am scris despre cauza mor]ii lui Culianu“.

Norman Manea este cel mai tradus scriitor de limb` român`, laureat al mai multor premii interna]ionale: Premiul „MacArthur“ („Nobelul american“), Premiul Interna]ional de Literatur` „Nonino“, Premiul „Médicis Étranger“.

Dilemateca v` recomand` ■ Citeam cartea asta, un volum de coresponden]` între doi scriitori ultracunoscu]i [i megamediatiza]i, carte absolut pasionant` cap-coad`, ca un fel de meci de tenis între doi supercampioni, uneori jucat strîns, la fileu, alteori în pase lungi, pentru frumuse]ea jocului, doi indivizi foarte diferi]i ca temperament, unul cinic-me-

6

■ Dup` apari]ia versiunii maghiare, Filip Florian a semnat un contract de traducere pentru romanul Zilele regelui [i cu editura american` Houghton Mifflin Harcourt, publicarea fiind preconizat` pentru prim`vara lui 2011. Cel`lalt roman al lui Filip Florian, Degete mici, a ap`rut deja în aceast` var` în traducerea englez` a lui Alistair Ian Blyth la aceea[i editur`, cartea fiind recomandat` de cotidianul San Francisco Chronicle. Anul trecut, Degete mici a fost deja tradus în limbile german`, maghiar` [i polon`, iar pîn` la sfîr[itul acestui an va mai ap`rea în Slovenia [i în Slovacia, pentru ca în prim`vara anului urm`tor s` fie tradus în italian` [i în spaniol`. Romanul de debut al lui Filip Florian s-a aflat pe prima pozi]ie în listele de recomand`ri realizate de Der Spiegel, Perlentaucher (cel mai important site cultural german) [i Bayerischer Rundfunk (post de radio bavarez) [i i s-au dedicate recenzii în Frankfurter Rundschau, Neue Zurcher Zeitung, Suddeutsche Zeitung, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Die Tageszeitung, Falter, Basler Zeitung [.a. Publicat în anul 2005 la Editura Polirom, romanul Degete mici a primit Premiul pentru cel mai bun debut acordat de revista România literar` [i Funda]ia Anonimul, precum [i Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cel mai bun debut în proz`. De asemenea, autorului i-a fost acordat Premiul de excelen]` pentru debut în literatur` al U.N.P.R. ■

lancolic, cel`lalt patetic-sangvin, unul mizantrop [i anarhist, cel`lalt genul „angajat“ [i u[or bombastic, unul scriind simplu [i precis, cel`lalt divagant, tatonant [i cu reveniri explicative, o citeam, cum spuneam, pasionat [i, la un moment dat, pic peste sintagma (folosit` de unul) „inamici publici“, nu o subliniez pentru c` nu prea-mi place s` fac însemn`ri pe c`r]i, în plus era împrumutat`, [i-mi

zic, uite, dac` o s` scriu o recenzie la aceast` carte îi voi pune acest titlu, uitasem ce titlu avea cartea de pasionant` ce era... {i atunci m` uit pe copert`, v`d Ennemis publics sub numele autorilor (Michel Houellebecq & Bernard-Henri Lévy), pute]i rîde dac` vre]i, exact a[a s-a întîmplat.

Acum [i în traducere (o foarte bun` traducere semnat` Daniel Nicolescu) la Polirom. (Alex. Leo {erban) ■

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

Bazar Din nou, „Povestitorii de la {osea“ Miercuri, 14 octombrie, invitatul „Povestitorilor de la {osea“ a fost Radu Cosa[u, iar moderatorul discu]iilor de dup` lectura public`, Paul Cernat.

Radu Cosa[u a publicat, în perioada 1973-1989, un ciclu de nuvele (în [ase volume) intitulat Supravie]uiri, pus sub semnul unei consecvente autocritici duse pîn` la autoironie. Dup` 1989, aceste Supravie]uri au fost montate într-o ordine cronologic`, permi]înd o nou` lectur`, în sensul clasic al unei „educa]ii sentimentale“, precum [i în cel postmodern al autofic]iunii (R`m`[i]ele mic-burgheze, 2002; Armata mea de cavalerie, 2003; Logica, 2004; Pe vremea cînd nu m` gîndeam la moarte, 2005; G`rg`unii, 2006). În afara acestui ciclu nuvelistic, Radu Cosa[u mai este autorul unor c`r]i precum M`tu[ile din Tel Aviv (1993), O supravie]uire cu Oscar (1997), InSISIFicarea la noi pe Boteanu (1998), Autodenun]uri [i preciz`ri (2001). În 2007 a fost laureatul Uniunii Scriitorilor, conferindu-i-se Premiul Na]ional pentru Literatur`. În preambulul întîlnirilor de la {osea, Filip Florian l-a prezentat astfel pe Radu Cosa[u: „În frazele lui... cuvintele se afl` în plin` desf`tare. Nu v`d cum ar putea fi altfel cît` vreme nuan]ele, tonurile [i capriciile limbii, toate, absolut toate, î[i fac veacul acolo ca într-un soi de paradis textual. O asemenea dresur` (f`r` bici, f`r` zah`r cubic) – de vorbe noi [i vechi, de exclama]ii [i îndoieli, de limpezimi [i metafore, de rîs [i plîns, de constat`ri [i închipuiri, de stînga [i dreapta ori de iepuri [i tigri – eu unul n-am mai pomenit“.

■ Istoria roman]at` a unui safari La jum`tatea lunii octombrie s-a lansat, la Libr`ria C`rture[ti Verona, romanul Danielei Zeca, Istoria roman]at` a unui safari. Au vorbit despre aceast` carte Simona Sora, Alex. {tef`nescu [i Daniel Cristea-Enache. Daniela Zeca este lector la catedra de pres` a Facult`]ii de Jurnalism [i {tiin]ele Comunic`rii din cadrul Universit`]ii Bucure[ti. La sfîr[itul anului 2006 a primit dis-

INFO tinc]ia „Personalitatea european` a anului pentru România“ – sec]iunea televiziune, acordat` de Funda]ia Eurolink [i Comisia European`.

Din martie 2003 a fost redactor-[ef al redac]iei Literatur`-Arte, iar în prezent este directoarea canalului TVR Cultural. A mai publicat volumele: Orfeea (1994), Îngeri pe carosabil (2000), Melonul domnului comisar (2005), Jurnalismul de televiziune (2005), Totul la vedere. Televiziunea dup` Big Brother (2007) [i Veridic.

Virtual. Ludic. Efectul de real al televiziunii (2009). Prezentat` elogios, Istoria roman]at` a unui safari a fost considerat` „o replic` feminin` [i postmodern` a lui Maitreyi“ (Alex. {tef`nescu), o carte-eveniment „ce se adreseaz` cititorului normal“ (Daniel Cristea-Enache). Într-un cuvînt, un best-seller al c`rui prim tiraj s-a epuizat deja.

■ Serviciul Mexican de Informa]ii l-a urm`rit înc` din 1967 pe scriitorul Gabriel García Márquez pe care îl consider` [i în prezent, din cauza simpatiilor sale stîngiste [i a prieteniei cu Fidel Castro, spion cubanez. Cotidianul El Universal a publicat dosarul scriitorului de pîn` în 1985 în care se afla înregistrat` [i o convorbire telefonic` a scriitorului cu directorul agen]iei de [tiri cubaneze Prensa Latina, în care acesta m`rturisea c` a donat drepturile de autor încasate în urma romanului Cronica unei mor]i anun]ate Partidului Comunist Cubanez. „Dovezile de mai sus arat` c` Gabriel García Márquez, pe lîng` faptul c` simpatizeaz` regimul cubanez [i Uniunea Sovietic`, este agent de propagand` în slujba Serviciului Cubanez de Informa]ii“ scria în raportul mexican în anul 1982, an în care scriitorul primea Premiul Nobel pentru Literatur`. De[i în vîrst` de 82 de ani [i grav bolnav, Gabriel García Márquez î[i împarte timpul între cele dou` re[edin]e ale sale, din Mexico City [i Cartagena (Columbia), [i vizitele la Havana, prietenia lui cu El Líder Maximo fiind în continuare la fel de strîns`. Dup` ecranizarea din 2007 a romanului Dragostea în vremea holerei (regia Mike Newell), o a doua ecranizare, dup` volumul Povestea tîrfelor mele triste, a fost întrerupt` din cauza acuza]iilor c` filmul ar promova sexul cu minori.

■

7

INFO

Bazar

Thomas Mann

Societate Thomas Mann în Düsseldorf Noua societate din Düsseldorf va avea de acuma în grij` opera autorului german Thomas Mann (1875-1955). Organiza]ia literar` va colabora amical cu institu]ia omonim` înfiin]at` în 1965 la Lübeck, de care îns` va fi independent`.

Societatea, înfiin]at` de un cerc de tineri cercet`tori de la Universitatea din Düsseldorf, urm`re[te organizarea de conferin]e [i simpozioane [i î[i propune o abordare din „perspectiv` interdisciplinar`“ a operei lui Thomas Mann.

■ Apolodor a ajuns în Fran]a Pinguinul Apolodor cînt` acum [i în limba francez`. La cincizeci de ani de la apari]ia în România a primei edi]ii, Cartea cu Apolodor a lui Gellu Naum intr` [i în libr`riile franceze. Volumul Voyage avec Apollodore a fost ilustrat de Dan Stanciu [i apare în traducerea lui Sebastian Reichmann la editura MeMo. Gellu Naum nu este necunoscut publicului francez. Romanul s`u Zenobia a fost publicat în traducere francez` în 1995; iar printre cunosc`torii fenomenului suprarealist, numele s`u este asociat cu Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu sau Paul P`un, autorii celebrei colec]ii de texte suprarealiste Infra-noir. Ceea ce nu se [tie în Fran]a este parcursul biografic al acestor autori: dac` unii dintre ei, cum ar fi Gherasim Luca, au avut curajul [i norocul s` plece în exil, al]ii – este cazul lui Gellu Naum – au r`mas în România. Unde, marginaliza]i [i sub amenin]area cenzurii (c`ci suprarealismul nu era conform cu spiritul epocii), au trebuit s` se refugieze fie în traduceri, fie în alt gen de literatur`, mai pu]in polemic. A[a s-a n`scut [i Cartea cu Apolodor, pinguinul tenor care p`r`se[te circul [i pleac` în c`utarea fra]ilor s`i din Labrador. Volumul cu aventurile pinguinului a devenit în România o carte-cult: publicat` [i republicat` la mai multe

8

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009 edituri, este, probabil, cea mai cunoscut` carte pentru copii a secolului al XX-lea. La lansarea versiunii în francez` de la Ambasada României de la Paris au fost prezentate [i fragmente din spectacolele de teatru muzical imaginate de actri]a Ada Milea [i violonistul Alexander B`l`nescu.

■ Libertatea presei este amenin]at` în Europa România ocup` locul 50 în topul Libert`]ii Presei alc`tuit de organiza]ia mondial` Reporters sans Frontières (RSF). 2009 a însemnat o sc`dere cu trei pozi]ii fa]` de evaluarea din anul precedent. În 2008, România s-a plasat pe locul 48, la egalitate cu Mauritius, Polonia [i Coreea de Sud. În clasamentul pe anul acesta, România se afl` în urma Italiei (locul 49) [i este penultima ]ar` membr` a Uniunii Europene din acest top, înaintea Bulgariei, situat` pe pozi]ia 68. În topul RSF, primele 13 pozi]ii sînt ocupate de state europene, îns` Fran]a, Italia [i Slovacia au înregistrat sc`deri fa]` de situa]ia anului trecut. A[a se face c` ]`ri precum Mali, Africa de Sud, Ghana, Uruguay sau Trinidad-Tobago ob]in locuri mult mai bune decît în urm` cu un an.

Raportul organiza]iei men]ioneaz` [i „efectul Obama“. Alegerea noului pre[edinte american a determinat o urcare spectaculoas`, cu 20 de pozi]ii, a Statelor Unite. SUA se plaseaz` pe locul 20, al`turi de Luxemburg [i Marea Britanie.

Conform raportului, jurnali[tii din Italia, Spania [i din Balcani sînt în continuare amenin]a]i fizic, îns` principala amenin]are în unele ]`ri este legisla]ia deficitar`. Un exemplu negativ ar fi Slovacia, unde ministrul Culturii are o influen]` important`, la limita cenzurii, asupra publica]iilor.

Secretarul general al organiza]iei, Jean-François Julliard, remarc` un fenomen îngrijor`tor: „Democra]ii europene precum Fran]a Italia, Slovacia scad constant în acest clasament. Europa ar trebui s` fie un model în ceea ce prive[te libert`]ile civile. Cum po]i condamna înc`lcarea drepturilor omului în lume, dac` situa]ia de acas` nu e irepro[abil`?“, se întreab` Julliard. În fruntea clasamentului, pe aceea[i treapt`, se situeaz` ]`rile nordice (Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia) [i Irlanda.

■

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

Bazar Scriitori români la Frankfurt Scriitorii Doina Ru[ti, Filip Florian, Robert {erban [i Lucian Dan Teodorovici au participat la edi]ia de anul acesta a Tîrgului de Carte de la Frankfurt.

Robert {erban a lansat, la Frankfurt, traducerea german` a volumului de versuri Cinema la mine-acas` (2006). Volumul în limba german` a fost publicat de Pop Verlag cu sprijinul Institutului Cultural Român [i a mai fost prezentat la Tîrgul de Carte de la Leipzig, la începutul lunii martie a acestui an. Robert {erban a citit cîteva poeme în limba român`, iar Traian Pop Traian, în limba german`. Prozatoarea Doina Ru[ti a citit, pe 16 octombrie, la Târgul de Carte de la Frankfurt un fragment din romanul s`u Fantoma din moar` (Polirom, 2008), distins recent cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Aceast` lectur` public` a fost prezentat` de poetul Robert {erban, la eveniment participînd [i Eva Wemme, traduc`toarea textului.

Filip Florian a participat la o lectur`-dezbatere, în cadrul tîrgului, pe 17 octombrie, la standul International Centre, al`turi de scriitorul maghiar Attila Bartis. Discu]ia a fost moderat` de traduc`torul Georg Aescht. Filip Florian a citit, de asemenea, un fragment din romanul Zilele regelui în limba român`, traducerea în limba german` fiind citit` de Georg Aescht. Tot pe 17 octombrie, la standul României a fost prezentat` traducerea în limba german` a volumului de povestiri Atunci i-am ars dou` palme de Lucian Dan Teodorovici. Volumul a ap`rut de curînd la Pop Verlag, în traducerea lui Edith Konradt, [i a fost prezentat de Traian Pop Traian.

Tîrgul de Carte de la Frankfurt a avut loc între 14 [i 18 octombrie. Invitatul de onoare din acest an a fost China.

INFO Hessen, pentru romanul ei Nachtgeschwister (Surori de noapte). Este pentru a doua oar` dup` 1989, c\nd autoarea german` de origine ucrainean` prime[te premiul dotat cu 10.000 de euro.

■ Marcel Reich-Ranicki prefer` s` citeasc` Fontane Reich-Ranicki (89 de ani) consider` literatura german` contemporan` „neinteresant`“. Cu excep]ia liricii. Nu exist` „nici un singur“ roman german din ultimii ani care s`-l fi entuziasmat cu adev`rat, a declarat el pentru ziarul german Cicero. De aceea, ReichRanicki prefer` s` îl reciteasc` pe Theodor Fontane (1819-1898).

■

■ Premiul Fra]ii-Grimm pentru Natascha Wodin Autoarea Natascha Wodin va primi Premiul Fra]ii-Grimm al ora[ului Hanau din

9

Marcel Reich-Ranicki

INFO

Bazar

eReader

Herta Müller

Proiecte virtuale [i economia real` În ciuda reticen]elor exprimate, pîn` nu de mult, de editorii [i distribuitorii de carte, proiectul lans`rii unei libr`rii virtuale de c`tre gigantul web Google a fost primit cu mult entuziasm la T\rgul de Carte de la Frankfurt. În ultimii ani, tîrgul s-a angajat într-o foarte ascu]it` lupt` pentru promovarea acestei noi forme de lectur`. Google preconizeaz` lansarea platformei pentru 2010. Se estimeaz` c` în portofoliul libr`riei vor intra pîn` atunci în jur de cinci sute de mii de titluri, astfel încît Google va deveni cel mai puternic concurent al site-ului de distribu]ie Amazon. Prin intermediul Google Editions utilizatorii vor putea cump`ra c`r]i în format electronic, pe care le vor putea citi pe telefonul mobil, pe laptop sau pe alte device-uri conectate la Internet. Google a mai anun]at [i inten]ia de a lansa un dispozitiv de tip eReader.

Tot la Frankfurt s-a (re)lansat [i Biblioteca Virtual` European`, un proiect UE despre care s-a discutat mult în ultimii ani. În ciuda eforturilor (economice [i politice), acest proiect nu a înregistrat înc` succese notabile, semn c` ini]iativele private bine articulate [i care au drept scop profitul au mult mai multe [anse de reu[it` decît cele nonprofit. „Europeana“ a reu[it s` strîng` doar 5% din totalul c`r]ilor digitalizate în cele 27 de state membre ale UE, mult mai pu]in decît ]inta ini]ial`. În ambele cazuri, reticen]ele editorilor sînt legate de deficitul de legisla]ie pentru acest tip de tranzac]ie. Editorilor le este team` c` drepturile de autor pentru c`r]ile în format electronic pot fi înc`lcate (combaterea pirateriei este o prioritate), iar distribuitorii de carte (libr`riile) se tem c` introducerea pe scar` larg` a acestui sistem ar putea determina, pentru mul]i dintre

10

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009 ei, închiderea pr`v`liilor. SUA este probabil ]ara cea mai avansat` în acest domeniu: anul trecut, vînz`rile de licen]e pentru c`r]i în format electronic au dep`[it 20 de milioane de dolari. În fine, un alt proiect – aplicat, deocamdat`, doar în faze incipiente, în diverse centre universitare – vizeaz` împrumutul c`r]ilor în format electronic. În sesiune, anumite c`r]i sînt de neg`sit în bibliotecile universitare. Unele c`r]i mai rare sînt rezervate pe tot parcursul anului, a[a c` sînt greu de ob]inut. Iar altele nici m`car nu se împrumut` acas`, fiind destinate doar consult`rii la biblioteac`. Toate aceste neajunsuri se pot rezolva prin deschiderea bibliotecilor electronice, care „împrumut`“ cópii în format digital (pdf sau epub) ale c`r]ilor din portofoliu. „Abona]ii“ nici m`car nu trebuie s` mai treac` pe la sediul bibliotecii, tot ce au de f`cut e s` consulte catalogul [i s` descarce c`r]ile dorite. Avantajul: num`rul de cópii ale aceleia[i c`r]i este (aproape) nelimitat, a[a c` biblioteca poate onora un num`r foarte mare de cereri.

Dezavantajul: dup` expirarea termenului de „împrumut“, cartea digital` se [terge de la sine de pe e-book-reader.

■ Astérix [i Obélix împlinesc 50 de ani Pe 22 octombrie, a ap`rut concomitent, în 15 ]`ri, un volum festiv în cinstea celor doi eroi de benzi desenate. Astérix [i Obélix î[i s`rb`toresc ziua de na[tere este diferit de seriile ap`rute pîn` acum, a anun]at editura Egmont Ehapa. Volumul 34 este alc`tuit din nou` povestiri scurte în care apar protagoni[tii clasici, [i a fost publicat în 1,5 milioane de exemplare. Pîn` în momentul de fa]`, în spa]iul de limb` german` au fost vîndute peste 110 milioane de reviste Astérix.

■ Goana dup` carte Dup` ce Herta Müller a cî[tigat Premiul Nobel pentru Literatur` din 2009, întregul tiraj al romanului ei Atemschaukel (Leag`nul respira]iei) a fost epuizat din libr`riile germane, în decursul cîtorva zile. Editurile Hanser (München) [i S. Fischer (Frankfurt) au anun]at c` o edi]ie cu coper]i cartonate va fi, în curînd, pe pia]`.

■

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Pe www.ladbrokes.com a existat în ultimele s`pt`mîni o list` cu aproximativ 100 de scriitori poten]ial cî[tig`tori ai Nobelului literar.

Pe primul loc, cu cele mai mari [anse, se afla Amos Oz, pe doi era Herta Müller [i urmau, într-un amestec din care nu în]elegeai mai nimic, Philip Roth, dar [i Joyce Carol Oates, Llosa, dar [i Assia Djebar, Don DeLillo, dar [i Ko Un. Bob Dylan era [i el pe la jum`tatea listei, iar Michel Tournier [i Paul Auster, la sfîr[it de tot. Undeva mai aproape de final decît de vîrf erau [i favori]ii mei: E.L. Doctorow, William H. Gass, Salman Rushdie, Julian Barnes sau Cormac McCarthy.

Richard Ford lipsea cu totul, dar se aflau pe list` Ngugi wa Thiongo, Shlomo Kalo, Bei Dao, Mahasweta Devi, Gitta Sereny [i al]i mode[ti. Cred c` de-asta ne [i place Nobelul: e ecumenic, deci imprevizibil, deci frustrant! M. C. ■ Houellebecq, în cartea pe care o recomand chiar în acest num`r: „Pe ansamblu, îl consider pe Céline un scriitor r`scopt. Dup` C`l`torie (la cap`tul nop]ii) nivelul scade, stilul s`u devine din ce în ce mai strident, mai vulgar. (…) A-i pune pe Céline [i pe Proust pe acela[i plan mi s-a p`rut întotdeauna o eroare de gust, în orice caz un indiciu al cuiva care nu [tie despre ce vorbe[te. (…) Fran]a anilor 1950 su-

12

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009 porta f`r` s` crîcneasc` scriitori precum Camus, Sartre, Ionesco sau Beckett. Fran]a anilor 2000 abia de suport` un scriitor ca mine“. a. l. [.

■ Mi-a pl`cut enorm felul în care Herta Müller a povestit cum a aflat c` a primit Premiul Nobel pentru Literatur`: diminea]a, cu o cea[c` de cafea în mîn`, privind absent` televizorul, a v`zut deodat`, pe scroll, derulîndu-se la nesfîr[it numele ei. {i – ca în basmele americane cu final fericit – nici nu visa, nici nu-[i pierduse (cum [i-ar fi dorit prea mul]i) uzul ra]iunii: chiar „încasase“ cel mai mare premiu pe care îl poate încasa un scriitor. S. S. ■ În febra decern`rii Premiilor Nobel pentru 2009, publica]ii din toat` lumea au prezentat statistici [i date din istoria prestigioasei distinc]ii. Printre altele, o list` cu cei care, de[i au fost contemporani cu premiul, nu l-au cî[tigat – fie c` e vorba de [tiin]e sau literatur`. Cîteva nume: Lev Tolstoi, Marcel Proust, Virginia Woolf, James Joyce, Mark Twain, Thomas Edison, Dmitri Mendeleev, Henrik Ibsen, Nikola Tesla, Jules-Henri Poincaré. E adev`rat, se poate face o list` de zece ori mai lung` cu nume la fel de „grele“ care au fost onorate de Academia Regal` Suedez`. O [tire îmbucur`toare: înseamn` c` volumul de valoare [i talent al umanit`]ii dep`[e[te cu mult o recunoa[tere anual` acordat` de peste un secol. M. {.

■ De cî]iva ani, în Turcia, lectura a devenit [i o alternativ` punitiv`. Conform unui cotidian libanez, articol preluat de site-ul Courrier International, pentru delictele minore legisla]ia turc` prevede, ca alternativ` la amend` sau chiar închisoare, obligativitatea de a citi. Primul „condamnat“ la citit a fost un cet`]ean turc acuzat de consum de alcool [i tulburarea ordinii publice. Timp de o lun`, a fost nevoit s` citeasc` în fiecare zi, o or` [i jum`tate, sub atenta supraveghere a gardienilor, R`zboi [i pace. Iar la final a trebuit s` mai fac` [i un rezumat pentru judec`tor… S. G. ■ Adept al g\ndirii PP (Permanent Pozitiv`), citesc \n Evenimentul zilei un titlu \ntins pe dou` pagini: „Savan]ii prev`d Apocalipsa: mai avem c\teva sute de ani“ [i conchid imediat, \n spiritul ei: „Totu-i s` nu fie \ntr-o zi de mar]i cu trei ceasuri rele“. R. C.

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

■ La 10 septembrie 1996, Adunarea General` a Organiza]iei Na]iunilor Unite a adoptat tratatul de interzicere a experien]elor nucleare (\n englez`, Comprehensive Nuclear-Test Ban Treaty sau, pe scurt, CTBT), a c`rui ratificare a fost respins` de Senatul american, la 13 octombrie 1999. Anterior, la 20 iulie 1999, \n cadrul ultimelor dezbateri consacrate ratific`rii, Jesse Helms (senator din Carolina de Nord [i pre[edintele Comisiei de politic` extern` a Senatului) a r`spuns astfel cererii primite din partea a 45 de colegi democra]i de a permite audieri pe tema tratatului: „Constat c` floccinaucinihilipilifica]ia de c`tre mine a CTBT v-a m\hnit, dar o serie \ntreag` de motive m` \mpiedic` s` \mp`rt`[esc entuziasmul dvs. pentru acest tratat“. Cuv\ntul floccinaucinihilipilifica]ie, care apare \n fraza lui Jesse Helms, este compus din cuvintele latine floccus (fir de l\n`, floc), naucum (fleac), nihilum (nimic) [i pilus (fir de p`r) [i el desemneaz` actul de a decide c` un anume lucru este total [i absolut lipsit de valoare. Mai poate fi \nt\lnit \ntr-o scrisoare a lui William Shenstone din 1741, \n Jurnalul lui Walter Scott (unde \ns` „nauci“ e \nlocuit de „pauci“) [i, \n forma feminin` floccinaucinihilipilificatrix, \n romanul Num`rul Fiarei de Robert A. Heinlein. Era cel mai lung cuv\nt din prima edi]ie a lui Oxford English Dictionnary, dar a fost detronat, \n a doua edi]ie, de pneumonoultramicroscopicsilicovulcanoconioz`, un nume ceva mai amplu al silicozei. D. S. ■ Pu[kin stîrne[te zîzanie la Riga. De fapt, e vorba de o statuie a scriitorului. Donat`, recent, de ora[ul Moscova, în semn de prietenie, ora[ului Riga. În Letonia, unde (doar) o treime dintre locuitori sînt rusofoni, Pu[kin e v`zut ca un cal troian. Statuia poetului – care nu a trecut niciodat`, cînd era în via]`, prin Riga – le e suspect`. Un grup de intelectuali a [i cerut primarului, printr-o scrisoare deschis`, s` mute statuia. În ziarul local Diena, unul dintre editoriali[ti se întreba de ce nu a vrut Moscova s` le ofere o statuie a lui Tolstoi? Sau una a lui Ceaikovski? De ce nu le-a construit o statuie a lui Serghei Eisenstein, marele cineast sovietic n`scut la Riga? „Faptul c` Moscova vrea s` ne impun` nou`, celor de la Riga, propriul monument,

ca un fel de înlocuitor pentru Lenin, e v`zut ca o demonstra]ie de for]`, ca un avertisment: «Nu ne dispre]ui]i cultura»!“. La Riga, nimeni nu îl dispre]uie[te pe Pu[kin. Dar de acum s-ar putea s` aib` [i du[mani. M. M. ■ La începutul lui octombrie, cei de la Realitatea TV [i-au editat o carte mai mult sau mai pu]in „intern`“: Mic manual de lucrat împreun`. Culegerea de reguli dup` care se desf`[oar` activitatea postului de televiziune cuprinde inclusiv recomand`ri legate de codul vestimentar sau de efectele speciale sonore folosite la [tiri.

Personal, a[ prefera ca un [tirist s` prezinte [tirile în costum de baie [i într-o diafan` lumin` albastr`, îns` [tirea s` nu aib` un caracter de infotainment [i s` nu precead` o „dezbatere“ de dou` ore cu aceia[i invita]i eterni ai postului. A. P. ■ Exist`, într-o povestire a lui Kazuo Ishiguro, o re]et` pentru ob]inerea mirosului de cîine într-o locuin]`. Iat` cum se „g`te[te“ acest iz: „Oala de m`rime medie. Trebuie s` fie deja pe aragaz. Pui în ea o jum`tate de litru de ap`.

Adaugi dou` cuburi de sup` de vit`, o linguri]` de chimen, o lingur` de boia iute, dou` linguri de o]et, o mîn` bun` de foi de dafin… Pe urm` adaugi un pantof de piele sau o gheat`, cu vîrful în jos, în a[a fel încît talpa s` nu fie acoperit` de lichid. Asta ca s` nu existe nici un pic de miros de cauciuc ars. Aprinzi focul, dai amestecul în clocot [i-l la[i s` fiarb` la foc mic. O s` sim]i mirosul destul de repede. Nu-i unul care s`-]i mute nasul“. E o re]et` îmbun`t`]it`, ni se spune (semn c` s-a lucrat la „rafinamente“ pe tem`): „re]eta original`… era cu limac[i“; cea de acum „e mai subtil`“. M` întreb pentru mirosul c`rei rase canine ar fi potrivit un pantof Guban. Pentru mirosul de chihuahua ar putea s` mearg` [i un [lap? C. C.

13

Salman Rushdie

despre „dou` lumi care se viseaz` una pe alta“

© Reuters

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

DOSAR Nadine Vl`descu

Sub semnul dublului Salman Rushdie: portretul unui vr`jitor Oricine a s`rit vreodat` învîrtindu-se într-un picior [i încercînd s`-[i g`seasc` un loc pentru a-l a[eza pe cel`lalt [tie c` echilibristica de acest gen nu este nici u[oar`, nici indicat` cînd p`mîntul nu st` ferm sub t`lpile tale. La fel trebuie s` fie [i s` jonglezi constant cu dou` lumi, dou` culturi [i, mai mult, cu dou` ispite care te rod la fel de tare: aceea de a t`cea [i a te ascunde, pentru a-]i salva via]a, sau cealalt`, în cele din urm` mai puternic`, de a continua s` scrii, s` creezi pove[ti [i universuri, în numele libert`]ii de exprimare [i al talentului care ]i-a fost h`r`zit. Fermec`tor ca orice magician, ireveren]ios-senzual [i provocator-sulfuros, monstruos de inteligent [i cu un sim] al umorului homeric, arogant, dar sclipitor, acesta este (Sir) Salman Rushdie, cel controversat, l`udat, premiat, iubit, urît, amenin]at [i înfierat, care pare a avea un nego] neîntrerupt cu peni]a, din care curg valuri de cerneal` în numele lui, de aproape treizeci de ani. Demiurgul cel r`u sau vr`jitorul cel bun?

Iat` un portret-caleidoscop.

S-a n`scut la 19 iunie 1947, la Bombay (ast`zi Mumbai), într-o familie înst`rit` [i foarte educat` de musulmani [ii]i, în zodia mutabil` a destr`m`rii unei lumi [i repotrivirii buc`]ilor ei dup` alte coordonate, odat` cu ob]inerea independen]ei Indiei [i cu scindarea teritoriilor din nord prin crearea statului musulman Pakistan.

C`lcînd pe urmele tat`lui s`u, studiaz` în Anglia, mai întîi la Rugby School [i apoi la King’s College, Cambridge, de unde ob]ine o diplom` în istorie. Dup` ce cocheteaz` cu actoria [i publicitatea, începe s` scrie [i public` în 1975 primul s`u roman, Grimus, care trece aproape ne-

© Reuters

15

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009 © Reuters

restaur`rii rela]iilor diplomatice dintre Marea Britanie [i Iran, Guvernul iranian declar` c` „nu va sprijini, dar nici nu va împiedica un atentat împotriva lui“, de[i fundamentali[tii înc` fierb la auzul numelui s`u. Constrîns la o via]` de fugar, cu toat` comunitatea interna]ional` a litera]ilor (Margaret Atwood, Norman Mailer, Paul Auster, Milan Kundera, Nadine Gordimer, Mario Vargas Llosa, Elie Wiesel, Amos Oz, Susan Sontag, Octavio Paz, Paul Theroux, Adam Michnik [.a.m.d.) strîns` în jurul s`u [i acuzînd „Afacerea Rushdie“, autorul continu` s` scrie [i s` se implice în problemele [i cursul lumii postmoderne [i postcoloniale, al c`rei reprezentant de drept r`mîne. Îi apar astfel romanele Ultimul suspin al maurului, P`mîntul de sub t`lpile ei, Furie, Shalimar clovnul [i Seduc`toarea din Floren]a, o carte de povestiri: Orient, Occident, o carte pentru copii scris` pentru fiul s`u Zafar: Harun [i Marea de Pove[ti, [i dou` volume de eseuri [i publicistic`: Patrii imaginare [i Dincolo de limite. Adun`, de asemenea, cele mai importante premii literare din lume [i devine Commandeur des Arts et des Lettres [i Cavaler al Imperiului Britanic.

Limbajul define[te lumea observat de lumea literar`. În 1981, d` lovitura cu Copiii din miez de noapte, roman care cî[tig` Booker Prize în acela[i an [i prime[te de dou` ori, în 1993 [i în 2008, summa cum laudae a distinc]iilor literare, Booker of Bookers – încoronarea drept „cel mai bun roman“ din istoria de 40 de ani a acestui premiu. În 1988 îi apar Versetele satanice cu care stîrne[te un imens scandal în lumea islamic`, ce îl acuz` de portretizarea blasfematoare a Profetului, vîlv`taie care se soldeaz` cu proclamarea condamn`rii la moarte, fatwã, de c`tre ayatollahul Khomeini, liderul spiritual al Iranului de la acea dat`. Se dezl`n]uie un val de violen]e alarmante (arderi publice ale c`r]ilor, manifesta]ii de strad`, atacuri asupra traduc`torilor s`i, dintre care cel japonez moare înjunghiat, incendii [i atentate teroriste) care îl oblig` s` se ascund` [i s` tr`iasc` sub amenin]area asasinatului, timp de zece ani, pîn` cînd, în 1998, ca o condi]ie a

16

Preocuparea sa literar` fundamental` a fost mereu g`sirea unor noi c`i pentru întîlnirea celor dou` lumi, estul [i vestul, „dou` lumi care se viseaz` una pe alta“ [i între care scriitorul a negociat schimburi interculturale în scopul libert`]ii – ca prerogativ` absolut` a omului [i a scriitorului, [i ca spa]iu unde „contradic]iile pot domni“ – [i al în]elegerii grani]elor, limit`rilor [i modurilor prin care indivizii î[i creeaz` identit`]ile. Con[tient de faptul c` un scriitor al lumii de ast`zi, printre ale c`rei „atrac]ii“ se num`r` „moartea în direct“, nu poate s` se retrag` în turnul de filde[, ci trebuie s`-[i asume existen]a în lume în acela[i timp cu înstr`inarea fa]` de ea, Rushdie abordeaz`, din postura filozofului în cetate, temele alterit`]ii, fundamentalismului, postcolonialismului [i interpret`rii. La nivel cultural, vorbe[te despre traducere, ca trecere prin [i dincolo de spa]iul unei limbi; la nivelul identit`]ii sociale, de migrare; iar la ni-

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

DOSAR

velul libert`]ii (spirituale [i narative), de metamorfoz` – acestea trei fiind datele atitudinii postcoloniale în cultur`. Libertatea individual` este conceptul-cheie al gîndirii sale artistice. „Ce minoritate e mai mic` [i mai slab` decît aceea a unui singur om?“ – spune el în calitate de campion al libert`]ii de exprimare [i de contestatar al hegemoniei fundamentaliste. Dar, cu teribilismul geniului s`u – care nu accept` nimic pentru c` a[a a fost rînduit, ci r`stoarn` lumi într-un stil foarte personal –, face [i o astfel de afirma]ie care îi consolideaz` reputa]ia de provocator: „Ce este libertatea de exprimare?

F`r` libertatea de a ofensa, ea înceteaz` s` existe“. Ireveren]a fa]` de tot [i de toate (de la India [i Bombay-ul natale la retorica inflexibil` a credin]ei) nu este un simptom al neg`rii originilor dup` principiul „nimeni nu e profet în ]ara lui“ (India este ]ara care a interzis prima Versetele...), ci mai degrab` profesarea crezului s`u în superioritatea criticismului, în tradi]ia satirei iluministe europene. Jonathan Swift se num`r` printre modelele sale literare, al`turi de Borges, Calvino, Lewis Carroll [i Joyce, de la care afirm` c` a înv`]at lec]ia conform c`reia „po]i face orice atîta timp cît o faci bine“. Stilul s`u, amestec de realism magic [i de suprarealism, combin` barocul, bizarul [i miraculosul, jonglînd cu metaforele [i, adesea, cu hiperbolele, într-o structur` narativ` peste care autorul domne[te absolut, în chip de p`pu[ar omniscient care conduce tot haosul lumii [i redefine[te h`r]ile realit`]ii, for]înd cititorul s`-[i reexamineze rela]ia cu cuvîntul scris. Ca scriitor intercultural [i electron liber plasat mereu la frontiera dintre lumi, Rushdie se înrude[te cu Kazuo Ishiguro, Milan Kundera, Hanif Kureishi, Orhan Pamuk, Naghib Mahfouz sau Amin Maalouf, iar ca autoritate suprem` a postcolonialismului literar, a influen]at genera]ia scriitorilor Jhumpa Lahiri, Kiran Desai, Zadie Smith, care se revendic` de la el. Fidel credin]ei sale c` limbajul define[te lumea, Rushdie [i-a pus în practic` un proiect lingvistic ambi]ios, acela de a face ca engleza s` dobîndeasc` ritmul, aroma [i muzicalitatea limbilor indiene, sim]ul indian al simbolului, dar [i o anume viziune asupra lumii, senzual` [i racordat` la imediatul spontan [i miraculos. Rushdie

practic` exprimarea adev`rului prin fantezie [i metafor`, nu pentru atenuarea mesajului, nici pentru mitizarea (ori mistificarea) lui, ci pentru a r`spunde acelei nevoi umane profunde de poveste [i simbol (profesiune de credin]` exprimat` [i de Umberto Eco), de a povesti [i de a circumscrie via]a unei pove[ti d`t`toare de sens, pentru c` ceea ce r`mîne în urma noastr` sînt pove[tile. În aceasta const` [i esen]a scriiturii sale, în talentul de povestitor magic, magnetic [i fabulos, în tradi]ia marilor istorisitori musulmani, fie ei reali sau din O mie [i una de nop]i.

„Frumuse]ea iube[te inteligen]a“ Om contradictoriu, dar extrem de liber, indian musulman crescut în cultura britanic`, dar [i creator al unei literaturi autentice [i de valoare universal`, Salman Rushdie a fost mereu profund interesat de intensitatea contactului

© Timothy Greenfield-Sanders

17

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

dintre formele de cultur`. Interesele sale merg de la literatur` la fotbal, politic`, cinema sau cultura pop. A fost adesea ironizat pentru afinit`]ile fa]` de staruri, actori sau lumina reflectoarelor, de[i latura histrionic` îi spore[te personalitatea de bon viveur care s-a amuzat s`-[i joace propriul rol în filmul Jurnalul lui Bridget Jones (la cererea scriitoarei [i prietenei sale Helen Fielding), dar [i s` apar` în videoclipul lui Scarlet Johansson sau în cel al forma]iei U2, pentru care a scris versurile piesei inspirate de P`mîntul de sub t`lpile ei. Cele patru mariaje e[uate sau frecventa sa asociere cu starlete bollywoodiene, departe de a-i submina statura seriozit`]ii intelectuale, îi înt`resc reputa]ia de posesor al unei charisme irezistibile. „Beauty loves brains“ („Frumuse]ea iube[te inteligen]a“): a[a explic` fiul s`u cel mare, Zafar, succesul p`rintelui înconjurat de femei frumoase la evenimentele mondene la care a reînceput s` participe de cî]iva ani. Un om trecut prin multe, care a pus în practic` – [i în arta sa, dar [i în via]` – principiul înv`]at din Toba de tinichea, acela de a se dispensa de orice plas` de siguran]`. De la perioada de h`ituire neîntrerupt`, pe care a numit-o „anii ciumei“, la iure[ul succe-

sului, al premiilor [i notoriet`]ii, a luat totul cu curaj, umor [i demnitatea pe care ]i-o d` libertatea de a fi ([i de a [ti) cine e[ti, cunoscînd [i faptul c`, uneori, peni]a e cea mai bun` arm` – nu una de atac, ci una de ap`rare. „Dac` scriitorii las` în seama politicienilor crearea imaginilor unei lumi, acest lucru va fi una dintre înfrîngerile cele mai mari [i mai deplorabile ale istoriei“ – spune Rushdie. Dac` poiein este esen]a umanului în art`, atunci Salman Rushdie este un zoon politikon al lumii de ast`zi transformat într-un zoon poietikon ce militeaz` prin puterea [i frumuse]ea cuvintelor [i a imaginilor împotriva tuturor formelor de totalitarism care pot înc`tu[a spiritul uman.

Luna aceasta, Salman Rushdie – care, începînd cu anul 2007, este Distinguished Writer in Residence al Emory University din Atlanta – sose[te la Bucure[ti pentru întîlnirea cu publicul român, la ini]iativa meritorie a Editurii Polirom.

O ocazie unic` de a descoperi un maestru – unul dintre cei mai mari ai literaturii contemporane – care, de-a lungul timpului [i scrierilor sale, a r`mas fidel aceluia[i crez artistic: „Impulsul creator primar este iubirea“.

■

© Reuters

18

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

Elena Cra[ovan

Salman Rushdie Scriitorul canonic [i canoanele scriitorului C`r]ile autorului britanic de origine indian`, Salman Rushdie, sînt prezente în majoritatea lucr`rilor de referin]` din critica actual`, scriitorul fiind multiplu canonizat ca postmodern, postcolonial, realistmagic. Avantajul este o publicitate sus]inut`, atît în mediile acadmice, cît [i în rîndul publicului larg. Deserviciul acestei mediatiz`ri continue ]ine de focalizarea studiilor pe contexte mai degrab` decît pe texte, pe capacitatea acestora din urm` de a ilustra teorii, iar nu pe valoarea estetic` a romanelor. Este o observa]ie pe care o face însu[i autorul într-un interviu: „Trebuie s` a[tep]i s` treac` efectul publicit`]ii exagerate, fie ea pozitiv` sau negativ`. E un paradox cumplit, fiindc` ai nevoie de tot zgomotul acela cînd publici o carte, pentru a atrage aten]ia lumii asupra ei. Dup` care, g`l`gia devine un impediment“.

Un scriitor (foarte) canonic

Pare greu de realizat în acest moment – cînd Salman Rushdie este, simultan, vedet`, proscris, scriitor „clasic“ – o prezentare a c`r]ilor traduse în român`, f`r` a c`dea în capcanele etichet`rilor amintite [i f`r` a produce, în continuare, „zgomotul“ critic care s` îndep`rteze poten]ialii cititori de lectura romanelor.

Rushdie a devenit, în ultimii dou`zeci de ani, un personaj ale c`rui detalii biografice „bat fic]iunea“; de aceea cele mai multe exegeze critice î[i asum` obliga]ia de a subordona interpretarea contextelor non-fic]ionale.

O alternativ` pentru a urm`ri procesul afirm`rii [i clasiciz`rii scriitorului ar fi prezentarea cronologic` a operelor de fic]iune, eviden]iind hermeneutica titlurilor [i a citatelor memorabile, fragmentele definitorii care s` marcheze punctele de convergen]` în proza scriitorului anglo-indian [i s` alc`tuiasc` o „art` narativ`“.

Se configureaz` astfel „cititorul ideal“ pe care fiecare roman îl proiecteaz` [i, implicit, modific`rile în structura publicului de la o apari]ie editorial` la alta, în func]ie de constantele [i variabilele c`r]ilor, de sursele [i tehnicile narative utilizate în cele zece romane publicate.

Debutul „Pove[tile ar trebui s` fie ca [i via]a, u[or destr`mate pe margini, pline de fire l`sate libere [i vie]i juxtapuse din întîmplare“ – afirma un personaj din Grimus (1975). Titlul misterios anagrameaz` numele giganticei p`s`ri Simurg din mitologia persan`, demiurg al lumii pe care o face p`rta[` la propria-i nemurire, pe Insula Calf, într-o mare care este „nu tocmai Mediterana“. Protagonistul Vultur-în-Zbor devine, din orfanul alungat, str`inul nemuritor c`l`torind în c`utarea b`trîne]ii [i a mor]ii, care – ajuns pe Muntele Calf, în utopicul ora[ K – zdruncin`

19

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

Canonizarea

© Reuters

certitudinile, f`cîndu-i pe locuitorii paradisului terestru vulnerabili [i, deci, muritori.

Nara]iunea implic` tehnici literare occidentale, împletind episoade fantastice [i comentarii cu sonorit`]i de filozofie oriental`, nearticulate îns` într-o construc]ie unitar`, de unde caracterul hibrid al romanului [i pozi]ia nesigur` a comentatorilor, care îl trateaz` ca fantasy sau chiar ca roman SF. Lipsesc alegoria [i umorul, precum [i implica]iile politice din romanele ulterioare. Chiar autorul m`rturisea: „M` simt str`in de Grimus, mai ales pentru c` nu-mi place limbajul în care este scris. Este vorba despre a-]i auzi propria voce [i eu nu o aud fiindc` pe atunci nu o g`sisem înc`“.

Chiar dac` Grimus este, pentru critic`, un debut f`r` ecou, romanul r`mîne un punct de plecare valid pentru viziunea autorului asupra strategiilor [i a rolului literaturii. Recitit din perspectiva romanelor ulterioare, Grimus anticipeaz` ideile lui Rushdie legate de identitatea personal` [i na]ional`, mo[tenirea colonial` în India [i problema exilului, realit`]ile multiplicate, identit`]ile divizate, iar finalul confirm` ideea (drag` autorului) c` ceea ce consider`m a fi realitatea nu poate exista f`r` aura pove[tilor [i a lumilor alternative care o înconjoar`.

20

„Am fost un înghi]itor de vie]i [i chiar dac` o s` vre]i s` m` cunoa[te]i doar pe mine, va trebui s`-i da]i pe gît pe to]i“ – afirm` Saleem Sinai, protagonistul celui de-al doilea roman, Copiii din miez de noapte (1980). Cartea a devenit canonic` pentru literatura postmodern` imediat dup` decernarea Booker Prize în 1981, urmat` de Booker of Bookers, doisprezece ani mai tîrziu, culminînd cu reacordarea prestigioasei distinc]ii în 2008, pentru cea mai bun` carte din istoria celor 40 de ani de la decernarea premiului. Într-adev`r, a[a cum „amenin]`“ naratorul, povestea urm`re[te simultan copil`ria [i adolescen]a eroului, dar [i saga familiei sale de-a lungul a trei genera]ii, toate legate organic de destinele Indiei [i Pakistanului, o avalan[` de istorii personale secundare care modific` sensibil „Istoria oficial`“. Saleem, n`scut la miezul nop]ii de 15 august 1947, în chiar clipa în care India a devenit, oficial, independent`, este prezentat înc` de la început ca o oglind` a ]`rii, înzestrat cu puteri magice [i cu capacitatea de a comunica telepatic cu ceilal]i copii n`scu]i în aceea[i noapte, cu to]ii marca]i de destinul istoric care lega na[terea lor de na[terea noii na]iuni.

Istorisirea se construie[te într-o topografie concret`, cu repere istorice verificabile. Ceea ce r`mîne îns` inepuizabil, cu fiecare relectur`, pentru cititorul occidental [i pentru intelectualul indian deopotriv`, este structura complex` în care sînt orchestrate elemente autobiografice, repere istorice, detalii magice, implica]ii politice – totul cu o exuberan]` stilistic` n`ucitoare. Dac` la primul roman cititorul vizat era din categoria restrîns` a amatorilor de fantasy [i de scrieri SF, a doua carte devine repede best-seller deoarece publicul-]int` apar]ine unor categorii diverse: amatori de pove[ti bine scrise, în genul celor O mie [i una de nop]i, rafina]i cititori de literatur` modern`, capabili s` sesizeze jocul intertextual fa]` de marile c`r]i ale Occidentului, cei ner`bd`tori s` g`seasc` imaginile neconven]ionale, exotice, ale subcontinentului sau amatorii de referin]e istorice, teoreticienii postmodernismului [i ai postcolo-

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

DOSAR

nialismului au transformat Midnight’s Children într-o carte de referin]`.

De o indubitabil` valoare estetic`, romanul mai are o semnifica]ie aparte în cronologia operei lui Salman Rushdie: stabile[te coordonatele pe care se vor construi urm`toarele dou` c`r]i – Ru[inea (1983) [i Versetele satanice (1988) –, cele trei titluri alc`tuind nucleul dur („canonic“) al scrierilor. Constantele celor trei romane, devenite emblematice pentru scriitor, sînt topografia real` a Indiei [i a Pakistanului din a doua jum`tate a secolului al XX-lea, eroul dislocat, migrant între culturi, personalitate hibrid` încorporînd indiciile din biografia autorului, problemele politice ale lumii postcoloniale, preferin]a pentru alegorie, formulele paradoxale, oximoronice, jocurile de limbaj.

nifest` – corporal, paroxistic, pîn` la crim` [i nebunie – ru[inea, umilin]ele, culpele [i frustr`rile unui neam întreg. Corporalizat` astfel, Ru[inea este principalul personaj alegoric al romanului [i, totodat`, principiul fundamental al fictivei ]`ri Peccavistan, în scandaloas` opozi]ie cu semnifica]iile religioase ale Pakistanului, „}inutul celor puri“. Avem de-a face cu un antibasm în care minunarea a fost înlocuit` de oroare.

Ambivalen]a femininului este un loc comun în toate romanele lui Rushdie (texte foarte ofertante pentru critica feminist`): femeia-fecioar` [i femeia-fatal`, intangibilitatea [i erotismul excesiv întruchipate în acela[i personaj, bordelul ca spa]iu al pierzaniei [i al salv`rii, iubirile (fraterne) incestuoase, rela]iile problematice mam`-fiu, statutul incert al protagoni[tilor (bastarzi, orfani, copii g`si]i), cu origini tulburi sau fabuloase, par elemente arhetipale rescrise în cheie postmodern`.

De[i pozi]ia autorului r`mîne ambigu`, preferin]a caracteristic` pentru alegorie este mai accentuat` în Ru[inea, iar povestea st` sub semnul destinului, al condi]ion`rii istoriei, f`r` pluralitatea vocilor [i a liniilor narative, f`r` exuberan]a stilistic` din Copiii din miez de noapte.

Dac` cititorul ideal al romanului din 1980 era iubitorul de real rescris în registrul miraculos, Ru[inea caut` un lector care s` decripteze „semnele vremii“, un bun cunosc`tor al problemelor politice [i al conflictelor militare dintre India [i Pakistan, avînd totodat` distan]a occidentalului [i necutremurarea acestuia în fa]a blasfemiilor, calit`]i necesare cu asupr` de m`sur` [i pentru cititorul urm`torului roman publicat, Versetele satanice (1988).

Între }ara F`g`duin]ei [i Paradisul devastat „Povestea mea, ]ara mea fic]ional` exist`, ca [i mine, la un unghi u[or diferit fa]` de realitate“ – afirm` naratorul celui de-al treilea roman, Ru[inea, o carte pe nedrept umbrit` de str`lucirea titlului care-o precede [i de scandalul celui care-i urmeaz`. Începutul este tipic unui scenariu de basm clasic: un palat, trei fete, un tat` pe moarte. Pe lîng` coordonatele reale ale teritoriului de grani]` dintre India [i Pakistan, autorul construie[te un spa]iu exemplar pentru ceea ce am putea numi un topos realistmagic, prin protagonistul-copil a c`rui percep]ie mitizant` asupra lumii d` tonul nara]iunii.

Decorul este foarte important, deoarece propriet`]ile acestui spa]iu matriceal contamineaz` întreaga lume fic]ional`; înc` de la început casa e mai mult un sit arheologic decît o locuin]`: „acea a treia lume nu era nici material`, nici spiritual`, ci un soi de decrepitudine concentrat`, compus` din r`m`[i]ele în descompunere ale acelor dou` tipuri mai familiare de universuri... miasmele fanate, înc` prezente, ale ideilor abandonate [i ale visurilor uitate“.

Adev`ratul protagonist nu este îns` Ommar Khayam, falsul poet care n-a l`sat lumii nici un catren, ci Sufiya Zinobia, femeia idioat`, metamorfozat` într-o creatur` monstruoas` ce ma-

Canonul estetic, canoanele religioase, canonelile autorului „E meseria poetului... s` numeasc` nenumitul, s` arate cu degetul la în[el`ciuni, s` fie p`rtinitor, s` stîrneasc` dispute, s` modeleze lumea [i s` n-o lase s` adoarm`“ – afirma un poet din anturajul profetului Mahound, în Versete. În

21

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

aceast` sentin]` este cuprins [i crezul lui Rushdie despre menirea scriitorului. Imaginînd (în unul dintre cele trei fire narative ale masivului roman) începuturile islamului, afirmarea Profetului Mahomed [i scrierea Coranului, Rushdie m`rturisea c` a dorit s` arate „cum apare noul pe lume“. Îns` viziunea artistului este inerent idiosincratic`, antidogmatic`. Revela]ia textelor sacre în medievala cetate Jahilia se amestec` blasfemiator cu halucina]iile unui actor schizofrenic din Londra anilor 1980, iar versetele dictate de arhanghelul Gibreel se dovedesc a fi de inspira]ie „satanic`“, dup` bunul plac al oportunistului (fals) Profet.

Majoritatea studiilor referitoare la romanul publicat în 1988 au vizat doar acest fir narativ dintre multiplele istorii care se împletesc în roman. Versetele au fost receptate ca fiind mai degrab` o satir` anti-islamic`, fiind neglijat` critica stereotipurilor europene, mult mai evident` [i mai extins` în roman, în scenele (dominante) din Londra [i Bombay-ul cotemporan. Prin urmare, cartea a fost recontextualizat` [i redefinit` pe o alt` hart`, diferit` de cartografierile spa]iilor fic]ionale proprii, de fapt, romanului.

Titlul are conota]ii religioase, care, din p`cate, au devenit dominante în lectura c`r]ii. Comentariile despre Versete... au fost de la început ([i au r`mas) confiscate de discursuri str`ine – teologice, sociologice, politice – într-un fel [i într-o m`sur` pe care autorul nu le anticipase, în ciuda unei „tradi]ii“ a interpret`rii politice a romanelor sale (procese pentru calomnie intentate dup` publicarea romanelor anterioare). În mare m`sur`, „afacerea Rushdie“ este un efect mediatic. Articolele [i interviurile au simplificat în termeni alb-negru atît polifonia textului, cît [i complexitatea reac]iilor, divizîndu-le în dou` tabere („liberalii“ [i „fundamentali[tii“) care puteau fi mai u[or prezentate în termenii clasici ai unui conflict, lucru la care s-a [i ajuns, alimentat [i amplificat fiind de comentariile din pres`. Pe de o parte, romanul a fost condamnat ca text blasfemiator, literatur` ce instig` la ur`, un tratat „rasist“. Pe de alt` parte, a fost ap`rat, simultan, ca „liberal, anti-eurocentric, anti-imperial, anti-rasist“. Falsa interpretare simplific` atît romanul, cît [i problemele interne ale isla-

mului, înlocuindu-le cu sensuri facile [i necesar antagonice. Rezultatul este contrar dorin]ei autorului: gîndirea individual` [i libertatea sînt dislocate de semnifica]ii gregare.

Dar Versetele satanice pot fi citite [i altfel.

Nu doar ca alegorie socio-politic`, nu doar ca o blasfemiatoare rescriere a istoriei islamului. Ci ca povestea a dou` ora[e, Londra [i Bombay-ul secolului XX, lumile în care tr`im-vis`m, [i fic]ionalizarea acestor spa]ii în nara]iune. Ca un text despre corp ([i avatarurile sale), „cu r`d`cinile în vise, în nori“, „un poem de dragoste... pentru fiin]ele hibride care sîntem“ – dup` cum declara autorul.

22

C`r]i care înc` î[i a[teapt` cititorii În urma amenin]`rilor cu moartea, dup` publicarea Versetelor, Rushdie se retrage din via]a public`, îns` c`r]ile autorului continu` s` apar`, fiind a[teptate cu o curiozitate crescînd`, motivat` mai degrab` de setea de senza]ionalul biografic decît de interesul estetic.

Mult a[teptatele c`r]i care au urmat Versetelor sînt diferite – generic [i ca tonalitate – de romanele masive care l-au consacrat. Harun [i marea de pove[ti (1990) este o carte singular` în universul romanelor lui Rushdie, prin subiectul luat din O mie [i una de nop]i, cu o intrig` [i o dezvoltare de basm, adresat` parc` exclusiv copiilor. Îns`, ca în celelalte romane, multiplele niveluri ale lecturii [i substan]a alegoric` fac din Harun... o carte cu delicii nea[teptate pentru cei mari (care pot plonja în ora[ul cel mai trist din lume, dar [i în „oceanul cu [uvoaie de pove[ti“), un basm în care magia curge chiar în inima realului [i o pledoarie emo]ionant` pentru libertatea artistului [i a literaturii.

Volumul de povestiri Orient, Occident (1994) nu ofer` publicului epicul amplu cu care era obi[nuit, ci cîteva miniaturi surprinz`toare.

Micronara]iunile creioneaz`, cu o mare economie de mijloace, instantanee din cotidianul Indiei [i al Angliei contemporane. Aproape fiecare povestire ar putea constitui sîmburele unui roman, prelucrînd acelea[i teme care l-au consacrat pe autor: pozi]ia ambigu` a imigrantului, si-

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

DOSAR

tuat mereu la întîlnirea dintre rase [i dintre culturi.

Urmeaz` dou` c`r]i pe nedrept l`sate în umbr`, de[i valoarea estetic` le îndrept`]ea la o lectur` mai atent`. Rezerva (omeneasc`) de a analiza la rece romanele unui autor care se ascundea sub amenin]area pedepsei cu moartea, dar [i teama c` elogiile vor fi suprainterpretate, contestîndu-se motiva]ia estetic` a aprecierilor, sînt dou` posibile explica]ii pentru spa]iul de discu]ii semnificativ mai redus dedicat celor dou` romane.

Ultimul suspin al maurului (1995) desf`[oar` o istorie de familie care se întinde pe mai bine de o sut` de ani, dar care cuprinde [i istoria Indiei, coborînd înapoi în timp, pîn` la descoperirea subcontinentului de c`re europenii lui Vasco da Gama. Schemele epice, modelul eroului [i exuberan]a lingvistic` se aseam`n` frapant cu cele din Copiii din miez de noapte.

Protagonistul Moraes Zogoiby, ca [i Saleem, î[i scrie povestea sub amenin]area sfîr[itului. Copilul, precum eroii din basme, cre[te într-un an cît al]ii în trei, îns` miraculoasa maturizare devine curînd înaintare galopant` spre moarte. Str`mo[ii cre[tini, evrei, hindu[i [i musulmani ai eroului, stigmatele fizice, îmb`trînirea nefireasc` îl transform` pe Moraes într-un personaj inconsistent, în vreme ce iubirile interzise, leg`turile familiale în vecin`tatea incestului, complicatele rela]ii între arti[tii [i politicienii Bombay-ului contemporan fac din roman o lectur` dificil de urm`rit, destinat` cercului restrîns de cititori specializa]i.

Dimpotriv`, P`mîntul de sub t`lpile ei (1999) abordeaz` o tem` cu totul nou` în universul crea]iei lui Rushdie: scena rock’n roll a anilor ’60-’90. Romanul a fost considerat „adev`rata capodoper` a lui Salman Rushdie, cel din urm` mare roman dionisiac din secolul XX“ (Ruxandra Cesereanu), în care structurile mitice [i iubirile devastatoare sînt rescrise în decorul occidental, în cei mai tulburi ani ai culturii pop. Este un imn închinat iubirii, acest p`mînt ferm de sub picioarele noastre, care nu se clatin` nici atunci cînd lumea întreag` pare s` se pr`bu[easc` în jur. Îns` romanul care, dup` Versete, s-a bucurat

de cea mai mare aten]ie din partea criticii [i a publicului a fost Shalimar clovnul (2005). Frumuse]ea pierdut` a Ca[mirului, o iubire tr`dat`, vie]ile irosite sub povara r`zbun`rii, migra]iile între Orient [i Occident (America) au împlinit a[tept`rile cititorilor, oferindu-le, în sfîr[it, temele cunoscute [i de mult a[teptate. Îns` magia pove[tilor [i spectacolul lingvistic au l`sat loc unei nara]iuni realiste, austere.

Chiar dac` în ultimul roman publicat, Seduc`toarea din Floren]a (2008), Rushdie revine cu talentul s`u de povestitor, publicul fidel al romanelor canonice r`mîne mai degrab` rezervat. Poate c` a[tept`rile au exercitat o presiune prea mare asupra autorului. De aceea, în locul spectacolului ideilor, al formul`rilor paradoxale, sînt confirmate mai degrab` locurile comune. Într-un magic diluat, problemele lumii contemporane au devenit stereotipuri ale discursului, iar vocea romancierului este concurat` de retorica eseistului, neabsorbit` în poveste. Poate c`, în cele din urm`, Rushdie a ajuns la manierism, prizonier al imaginii create de critic` [i în media. Lipsesc – pentru admiratorii fideli ai lui Rushdie – complexitatea scriiturii, subtilitatea, jocurile lingvistice. Epicul, de[i spectaculos, plasat în decorul exotic al Indiei mogulilor [i al Floren]ei în pragul Rena[terii, este incapabil s` ascund` repetitivitatea conflictelor [i a schemelor personajelor.

© Reuters

23

DOSAR

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

Realismul magic: între fascina]ia rostirii [i gotescul întîmpl`rii

Copiii din miez de noapte se remarc` printr-o asumare con[tient` a principiilor genului: în termeni de istorie cultural`, realismul magic al`tur` lumi tradi]ionale [i lumi moderne. Ontologic, integreaz` magicul [i materialul. Generic, combin` realismul [i fantasticul. Viziunea pe care o propune este mereu la intersec]ia a dou` lumi. Începînd cu acest roman, este evident` rela]ia de contestare dintre form` [i con]inut, dintre dramaticul [i grotescul întîmpl`rilor [i magia verbal` a pove[tilor generate la nesfîr[it, într-un timp narativ ce se supune regulilor povestirii orale: „Era o vorb`rie magic`, în care cuvintele îi curgeau din gur` ca banii din buzunarele pro[tilor, în`l]îndu-se spre cea mai îndep`rtat` Himalaya a trecutului, iar apoi coborînd ager asupra cîte unui detaliu prezent, ca s`-i disece sensul ca pe un [oarece“.

Versetele satanice, cu obsesia pentru aer [i în`l]imi, reformuleaz` în mod particular „eterna întrebare a lui cum s` tr`ie[ti pe p`mînt [i în v`zduh, în corp [i în imaginar, în senzorial [i în inefabil – [i cum s` exprimi aceast` experien]`!“ (Wendy Faris). Romanul propune o poetic` a excesului, destram` în]elegerea comun` a diferen]elor între literal [i figurativ, între concret [i metaforic, dezv`luind tocmai absen]a fundamental` a acestor distinc]ii. Grani]ele dintre diurn [i oniric, dintre întîmplare [i scenariu filmic sînt tot mai permeabile, iar alunec`rile – tot mai greu de controlat. „C` a fost, c` n-a fost a[a“ este un leitmotiv al c`r]ilor, trimi]înd atît la dubiile posibile ale cititorului, cît [i la scenariul de basm al istoriilor.

Totodat`, sintagma desemneaz` ceva ireductibil la realism sau la magic, un al treilea termen. Evenimentul miraculos este asimilat în nara]iunea realist`, de cele mai multe ori f`r` comentarii, [i aceast` normalizare a supranaturalului creeaz` intervalul, d` tonul specific al nara]iunilor. În toate romanele lui Rushdie atitudinea ludic` a naratorului este un element esen]ial. Naratorul ne apare ca un Magister Ludi care juxtapune [i amestec` perspectivele, dar [i sensurile enciclopedice ale unor cuvinte/expresii, propunînd o nou` viziune despre lume (Lumea fic]iunii), crea]ie ludic` a unei perspective coeren-

„Unul dintre lucrurile pe care le poate face un scriitor este s` spun`: acesta e modul în care ar fi de a[teptat s` vede]i lumea, dar, de fapt, mai sînt [i alte feluri de a privi.“ Romanele lui Rushdie reprezint` asemenea viziuni alternative, pentru articularea c`rora scriitorul utilizeaz` un variat arsenal stilistic. Sintagm` la mod` în anii 1980-’90, intens utilizat` în analiza scrierilor lui Rushdie, realismul magic r`mîne o cheie valid` pentru interpretarea romanelor canonice ale autorului. Rushdie consider` fantezia „o metod` de a produce imagini mai intense ale realit`]ii“, precizare important` mai ales pentru cititorii occidentali care tind s` citeasc` romanele mai degrab` în cheia basmelor. Dac` „necazul cu India este c` e prea pu]in imaginat`“, nara]iunile lui Rushdie reprezint` tocmai efortul de reimaginare a Indiei prin valorificarea resorturilor mitice ale imaginarului personal, prin combinarea diverselor elemente culturale [i afirmarea hibridit`]ii culturale [i lingvistice ca o categorie pozitiv`.

© Reuters

24

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

DOSAR

te, de[i diferit` de cea acceptat` uzual.

Un mijloc prin care vocea auctorial` a lui Rushdie se distan]eaz` de coeren]a tradi]ional` este eviden]ierea atrocit`]ilor politice prin magic, a ceea ce este imposibil de gîndit/conceput/rostit (violen]a din Londra sau India, dictatura Supunerii în islam). Magicul nu este doar feeric, ci [i grotesc. Oroarea este prezentat` în manier` ironic-macabr`, carnavalesc`. De aici contradic]ia dintre „ce“ [i „cum“ se nareaz` – ca strategie central` în textele realist-magice. Tocmai poetica excesului, abunden]a metaforelor, exoticul descrierilor creeaz` impresia unei lumi solare, fericite, ce contrasteaz` dramatic cu sensul (con]inutul) literal al întîmpl`rilor. Stilul între]ine iluzii de lectur` pe care desf`[urarea evenimentelor le contrazice continuu.

pil`riei, construind astfel „patrii imaginare“, „Indii ale min]ii“. În dubla distan]` (spa]ial` [i temporal`) fa]` de trecutul indian, reprezentarea realit`]ii apare, inevitabil, deformat`. Rushdie metaforizeaz` tehnica narativ` în imaginea oglinzii sparte: cioburile risipite nu mai ofer` o imagine coerent` a lumii, ci reflect` haotic fragmente ale realit`]ii. Paradoxal îns`, aceste „resturi“ sînt valorizate mai puternic decît o oglind` intact`: „cioburile memoriei c`p`tau o mai mare însemn`tate... întrucît erau r`m`[i]e; fragmentarea f`cea lucrurile triviale s` par` asem`n`toare simbolurilor, iar mundanul dobîndea calit`]i hieratice“. Autorul descoper`, prin naratorii necreditabili, o coeren]` secundar`, cea a adev`rurilor intens subiective, contradictorii, ale memoriei.

Autobiograficul. Jocurile memoriei, adev`rurile Istoriei [i rolul fic]iunii O alt` cheie de lectur` care a marcat receptarea c`r]ilor este c`utarea autobiograficului dincolo de fic]iune. Cele trei romane pe care le-am considerat canonice pentru receptarea autorului (Copiii din miez de noapte, Ru[inea [i Versetele satanice) au o re]et` comun` [i cumva previzibil`: fiecare poate fi citit ca alegorie sau ca roman à clef. }`rile fictive (India, Pakistan, Anglia) din cele trei romane reprezint` [i detalii din biografia autorului, iar asem`n`rile dintre istoriile literare [i cele politice nu sînt greu de eviden]iat. Pe de alt` parte, în centrul fiec`rei nara]iuni se g`sesc protagoni[ti a c`ror poveste se aseam`n` cu a lui Salman Rushdie, eroi care asum` corporal istoria, fiind în mod magic transforma]i fizic de evenimente [i influen]îndu-le prin atributele miraculoase ale propriului corp. În toate romanele lui Rushdie corpul reprezint` nucleul care genereaz` pove[tile, iar aceast` rela]ie cu Istoria ([i cu istoriile personale) a îndrept`]it, din punct de vedere narativ, calificarea romanelor drept „metafic]iuni istoriografice“.

Autorul m`rturise[te c` a încercat s`-[i revendice, de pe pozi]ia imigrantului, spa]iul co-

Dup` dou`zeci de ani La dou`zeci de ani de la condamnarea la moarte, la zece ani de la reintrarea în via]a public`, Rushdie este, poate, cel mai cunoscut romancier contemporan. Apare în numeroase talk-show-uri, interpreteaz` cîteva roluri în peliculele de la Hollywood, sus]ine cursuri la Emory University. Exist` dualitatea între scriitorul elitist [i cel implicat în pop-culture; dou` imagini înc` neasimilate de diversele categorii de public care citesc sau doar „prizeaz`“ produc]iile „Rushdie“. De aici [i paradoxurile scriitorului: deopotriv` admirat [i detestat, în Orient [i în Occident. „Caracterul viu al literaturii rezid` în natura sa excep]ional`, în faptul c` reprezint` viziunea individual`, idiosincratic` a unei singure fiin]e umane... O carte e o versiune a lumii. Dac` nu v` place, ignora]i-o; sau oferi]i în schimb o versiune proprie“ – afirma Rushdie în 1991. Afirma]ia, ca [i atitudinea scriitorului fa]` de reac]iile publicului r`mîn valabile [i ast`zi, p`rînd s`-i provoace pe cititorii neaveni]i, chiar dac` într-un context diferit de cel ini]ial. Este greu s` adop]i o pozi]ie tran[ant` fa]` de personalitatea autorului [i fa]` de c`r]ile sale... îns` neutralitatea e imposibil`.

■

25

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

C~R}I DE PLASTIC

Pro Humanitas, care ne introduce în problematica abordat`: la nivel filozofic, „dimensiunea fenomenologic` este dat` de suspendarea semnific`rii [i respingerea hermeneuticelor textuale“, iar la cel literar – „proza Medeei respinge semnifica]iile“, „î[i propune s` reinventeze arbitrariul cotidianului“. Totul, întrucît „jurnalul unei lesbiene este în fond o validare a eului, prin experien]a alterit`]ii propriului eu, care totu[i se înstr`ineaz` în fiin]are“. Ca [i prefa]a, cu care seam`n` în toate cele, cartea îns`[i ia confuzia drept profunzime, într-o chick-logic imbatabil`: 1. dac` e greu de în]eles, e inteligent gîndit („Existen]ialul este existentul spre devenire, iar devenirea implic` povestea. Povestea vine ca afirmare a fiin]ei. Raportul este trecut-trecut. Acest raport deschide responsabilitatea de a se povesti, de a se afi[a. Acest cu se leag` de alteritate [i de limbajul interior“), 2. dac` e despre sex, e autentic („Dup` ce f`cusem sex oral cu un tip într-o scar` de bloc, m-a sunat s` îmi zic` c` m` iube[te. I-am zis c` sînt ocupat` [i am închis“), 3. dac` e cu cuvinte trendy, e intelectual („Am avut un inconfort cu mine, ieri“). Dar scriitura confuz` nu este, niciodat`, semnul unei gîndiri profunde, ci al snobismului, unde aspira]ia spre idee nu dep`[e[te nivelul unei vîn`ri de vînt c`znite. Pigmentat` cu ilustra]ii (fotografii) în alb-negru, neclare, cartea alterneaz` icnete subiectiv-introspective („a iubi [i a place este o diferen]` de descrip]ie“) cu pasaje mimînd cli[eistic specializarea: „Un spectacol vorbe[te despre con[tiin]a a ceva. Con[tiin]a a ceva este un fenomen care se are pe sine ca obiect, care se sesizeaz` [i care porne[te de la sine însu[i. Reprezent`rile se interpreteaz` ca specific a hermeneuticii [i a imaginii conven]iei“. Sfor]`rile textului de a p`rea intelectual [i bran[at sînt subminate, involuntar, de revenirea explicit` la „toujours cette histoire de cul“ (pentru c` în francez` e mai cool, [i rimeaz` cu Marc Lévy [i teoria spectacolului, chick-referin]ele preferate). Dar nu s`r`cia expresiv` a unor fraze ca „B`rba]ii roiesc lîng` mine, ei [tiu s` ling`, s` fac` scheme sexuale“ mi se pare mai grav`, cît limba român` din „Prima dat` am întîlnit pe Lora“, scris` de acest chick-Heidegger de ultim` genera]ie. Cu propriile cuvinte, „este o apar]inere într-un existen]ial care nu va duce nic`ieri“, p`cat de hîrtie...

■

Ioana Bot

Chick-Heidegger Dac` tot se poart` literatura roz (pentru female corporate executives in their depressed 30ies), zis` [i „literatur` de puicu]e“ (chick-lit), era de a[teptat s` apar` [i versiunea ei intello. C`r]i mimînd filozofarea, cu subiecte trendy: lesbianismul [i construc]ia eului, un soi de combina]ie între pantofii Blahnik [i rochiile Galliano Fall 2009.

Cu iz de „fenomenologie“, a[a cum ai invoca ultimul parfum Chanel, între connaisseurs-i. Chickphilosophy, a[adar, sau – pentru cartea de fa]` – chick-phenomenology. Este ceea ce ofer` Medeea Iancu, cu Jurnalul meu de lesbian`. Sau despre fenomenologia imaginii (Editura Lumen, Ia[i, 2007). Scriitoare de succes recent, Medeea Iancu a primit în 2009 marele premiu de poezie la concursul ProVers de la M`n`stirea Nicula, este apreciat` în mediile puberale underground pentru poemul Fute-m` dac` po]i (www.tiuk.reea.net), are bloguri [i o strategie harnic` în a se construi (multi)mediatic. Titlul acestui op discret de chickphen se vrea oximoronic ([i literatur`, [i fenomenologie, „nici c`lare, nici pe jos“, vorba pove[tii cu fata cea istea]`...), nereu[ind s` fie decît excesiv de pre]ios pentru con]inutu-i s`rac, sfor]at, stîngaci [i snob.

Nimica vorb`, editura ofer` garan]iile de seriozitate obi[nuite, de-acum, ale acredit`rii CNCSIS („sub nr. 003“, ni se spune), respectiv ale unei prefe]e [tiin]ifice, semnate de însu[i directorul Lumen Media, Antonio Sandu, de la Universitatea

26

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

tein, se transmite satisf`c`tor în deruta pistelor epice, dar îl [i fur` pe autor în rafinamente pur retorice ale frazei, nu lipsite de pre]iozit`]i. A. Mitchievici scrie cu toate feti[urile la vedere [i, destul de gurmet cu acestea, se încîlce[te baroc în texturi înainte de a-[i tr`i pîn` la cap`t povestea. „În ar[i]a ploii“ sau „Corpurile sînt frumoase“ nu prea las` în urm` altceva decît cadre aburoase de reverie. Povestitorul are fler – [i mult` pasiune – în a zgîl]îi geografiile realiste, dar, mereu la un pas de vizionarism sau de fabulos (supranatural), el se împotmole[te cel mai adesea pe drum, într-un insidios narcisism stilistic. Dep`[ite de situa]ie [i de un atare impetus sînt, în consecin]`, personajele repetitive (în spe]`, un protagonist buimac, una-dou` femei voalate, un amic „unsuros“), replicile lor topite în ralentiuri descriptive, scenele frecvent legate la întîmplare. În ochiurile largi ale acestei arm`turi fragile, autorul î[i face, fire[te, suficient loc pentru a se alinta manierist, construind în filigran atmosfer` [i imagine.

Pe de alt` parte, un anumit bun-gust al cititorului experimentat de cultur` se vede în tratamentul subtil al cli[eului: prozele sale sînt pline de obiecte de serie B, ca suporturi simbolice pentru acapararea personajelor în visul industrial ieftin (cinema-ul, reclama, dramoleta literar`), autorul [icaneaz` gustul pentru melodram`, f`r` a c`dea el însu[i în sentimentalism, faulteaz` kitsch-ul f`r` a se coco]a pe în`l]imi moralizatoare („Marlboro Country“ e interesant` din aceast` perspectiv`).

Tonul devine mai alert, iar ambiguitatea se elaboreaz` altfel decît prin vag facil abia în ultimele dou` povestiri, „Alerg`torii“ [i „Ni[te gîndaci“. Un nuvelist cu sim] gogolian al umorului [i cruzimii se întrevede aici, tocmai în m`sura în care î[i îmblînze[te rafalele stilistice în chingi de dramatism epic, dezvoltînd scenarii ale e[ecului [i însingur`rii. Per ansamblu totu[i, povestirile lui A. Mitchievici sun` a exerci]ii de partitur`, mai degrab` decît a hituri efective în planul prozei scurte, astfel c` exotismul r`mîne, deocamdat`, [i cea mai bun` carte de vizit` ce le-ar putea recomanda.

■

Proz` ambiental` Angelo Mitchievici, Cinema Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2009

29,50 lei prefa]` de Paul Cernat

Lui Angelo Mitchievici, studiile despre decadentism [i cronica periodic` de film i-au servit de minune în prelungirea genelor literare estetiste, exersate sporadic [i în cadrul cenaclului nou`zecist de la Literele bucure[tene. Astfel c`, de[i adormite o vreme, fic]iunile sale stilizate, evazioniste [i atmosferice s-au putut coace, [i prin aportul imaginativ al teoreticului, într-o direc]ie paralel` fa]` de uzan]ele narative actuale.

Cele 10 povestiri cu care debuteaz` în proz` universitarul const`n]ean sînt deci rodul unei vîrste culturale ambigue [i al unei sensibilit`]i literare de ser`. De[i nu se manifest` în forma unui livresc prea b`t`tor la ochi, modelele interiorizate seduc f`r` sc`pare tematica [i retorica: A. Mitchievici scrie fantazînd stiluri decadente sau decoruri pr`foase [i ploioase de film vechi. Abulia structural` a naratorului se propag` în schi]ele, asem`n`toare toate, de studiu existen]ial din familia bovarismului: pensionari, func]ionare, redactori de ziar, cupluri blazate î[i reinventeaz` interioritatea prin filtrul fic]iunii (scrisori anonime, amintiri „false“, fantasme la lumina zilei). Dragostea complicat` triunghiular de dragul clandestinit`]ii, plonjarea f`r` plas` de siguran]` în „vise îmb`ls`mate cu pu]in` literatur`“, confuzia semicon[tient` cu dubluri fantomatice remixeaz` [lag`re fin-de-siècle într-o orchestra]ie discret postmodern`. Titlul volumului rezum` în metafora cinefil` cifrul acestor aventuri: ca ni[te spectatori prin[i în vîrtejul luminos al proiec]iei, to]i eroii sînt bîntui]i de fantomele „originalelor“ în locul c`rora [i-ar dori s` fie.

Patologia misterului, de clar monopol ma-

28

Adriana Stan

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

Ghe]arul vr`jit {erban Tom[a, Ghe]arul

Colec]ia „Proz`“ Editura Cartea Româneasc`, 2009

Ghe]arul lui {erban Tom[a ofer` cititorului o c`l`torie deopotriv` halucinant` [i amuzant`, pe apele cînd nervoase [i învolburate, cînd somnoroase [i line ale unui imaginar multistratificat (realist, oniric, livresc), trecîndu-l, printr-un act de prestidigitator (care aminte[te de Magicianul lui J. Fowles), din lumea româneasc` a sfîr[itului de secol XX în toposul magic al Christianei, iar de aici în universul interior al amintirilor, co[marurilor [i fantasmagoriilor protagonistului Tom Kastelka.

Romanul, o jungl` tropical` împînzit` de scurte [i numeroase liane epice, se dezvolt` dup` tehnica povestirii în ram`. Cîrciuma „Nirvana“ din Pharos este noul han al volubilit`]ii discursive [i narative, iar hotelul din fantomaticul ora[ Christiana seam`n` cu vila boccaccian` din apropierea Floren]ei. Numai c` personajele lui {erban Tom[a nu se ad`postesc de spaima ciumei, ci de ghearele destinului pr`dalnic. Convocarea acestora, de c`tre un misterios Big Brother, în „]arcul“ de la poalele muntelui de ghea]` nu este deloc întîmpl`toare.

De[i diferi]i din punctul de vedere al profesiei sau al caracterului (un scriitor, un sportiv, un c`lug`r, un profesor, un doctor, un colonel în rezerv`, un fost politruc etc.), „cobaii“ bizarului experiment meliorist au în comun dezabuzarea, nedes`vîr[irea talentelor, spectrul rat`rii. Proiectul, generos [i umanist (principiul traiului în Christiana este acela al aba]iei Thélème: „F` ce-]i place!“), arat` cît de repede utopia se poate r`sturna în distopie. Musafirii î[i p`streaz` apuc`turile specifice [i ]intele himerice, inadecvate,

RECENZII în acest paradis artificial, ini]ial un fel de pays de Cocagne. Prezen]a „Clasicilor vii“ [i a „Str`mo[ilor“, cu toate reprezenta]iile lor burle[ti, vine s` întregeasc` spectacolul tragi-comic al unei umanit`]i pitore[ti, consumîndu-se în „marea tr`nc`neal`“ (sîntem în ]ara lui Caragiale), dezm`] (bahic, sexual), nelegiuire (furt, violen]`), absurd [i simulacru (cópii urbanistice, înmormînt`ri fictive). În atmosfera realist-magic`, lîng` muntele vr`jit, Tom se (re)întîlne[te îns` cu propriul trecut (secven]e din copil`rie, adolescen]`, studen]ie, armat`; experien]e nefaste, e[ecuri sentimentale) [i cu demonii subcon[tientului (complexe, frustr`ri, inhibi]ii erotice, traduse în vise monstruoase, daliniene sau goye[ti, în viziuni teriomorfe [i în fantasme compensatorii).

Tipul perdantului prin excelen]` (sensibil, cu animus slab, depresiv, romantic [i idealist purtînd lentile de Don Quijote), eroul î[i încheie tratamentul (cvasi)fabulatoriu prin reg`sirea timpului fericit, niciodat` pierdut cu adev`rat: sear` de Cr`ciun cu ninsoare mirobolant`, casa p`rinteasc` luminat`, brad împodobit, aroma mînc`rurilor de s`rb`toare, glasul cald al mamei. Pe lîng` reu[ita scenelor – dinamice (în genere, comic-grote[ti) sau, din contr`, aproape hieratice (plastic-poetice) –, marea performan]` a prozatorului const` în men]inerea, pîn` la final, a confuziei între realitate [i fic]iune, între via]` [i vis. Dup` ce închizi cartea, înc` te mai întrebi unde sfîr[e[te iluzia ori în ce stranie dimensiune a existen]ei a intrat Tom Kastelka.

Ghe]arul este un roman complex, cu linii realist-critice [i simbolic-fantas(ma)tice, polifonic (în sensul dialogismului bahtinian), mustind de referin]e livre[ti [i de aluzii culturale, de haz rabelaisian (cum avertiza prezentarea de pe coperta a IV-a), dar [i de ecouri borgesiene (Tom viseaz` ora[e [i p`duri-biblioteci [i simte, mai ales iarna, c` tr`ie[te „în marea, singura [i adev`rata poveste a lumii“, fiind un „personaj în centrul universului“, care se mi[c` „între filele celei mai frumoase c`r]i“). Un labirint din pove[ti [i de poveste.

■ Gabriela Gheorghi[or

29

34,95 lei

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

man` [i fanariot`. Cele 174 de piese – muzic` [i text – culese din folclorul urban [i prelucrate de c`tre Pann pîn` la discreta apropriere au, dup` caz, autori cul]i (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, G. Sion, C.A. Rosetti, C. Caragiali, C.D. Aricescu, G. Popescu) sau populari, paternitate cert` sau incert`. În majoritatea cazurilor, numele nu sînt men]ionate, spre a nu da satisfac]ie „celor ce le place s` se fac` plagiari“... Textele Spitalului... – memorabil titlu! – acoper` un întreg secol de „poezie“ sentimental` [i provin de la ora[/mahala sau de la sate, din Muntenia, Oltenia, Moldova [i Transilvania, alc`tuind un repertoriu amestecat [i practic nestudiat (singurul studiu serios îl reprezint`, deocamdat`, prefa]a lui Gh. Ciobanu din 1954). Calitatea lor e, fire[te, variabil`, mergînd de la compuneri gra]ios-alegorizante („Am`rîta turturic`“; „Tulpin`, de ce n-ai floare“) [i roman]iozit`]i delicate („Departe sînt de tine“; Pe o stînc` neagr`“) la versific`ri rudimentare, pe care numai relativa lips` a vulgarit`]ii le deosebe[te de partiturile manelelor lui Vali Vijelie [i Adi Minune.

Balade haiduce[ti („N-a]i auzit d-un Jian“) [i cîntece de mahala („Bate-m`, trînte[te-m`“), ohtaturi de inim` albastr` („Of, of, of, te rog aibi mil`“), folclor românesc autentic („Bordeia[, bordei, bordei“; „Aolic`, dodo fa!“) sau grecesc („Cali spera spera“) alc`tuiesc un galimatias caracteristic pentru „balcanismul“ mentalit`]ii literare [i sentimentale de la „Por]ile Orientului“ [i de la începutul moderniz`rii noastre europene. În interiorul volumului, muzicologul Nicolae Gheorghi]` semneaz` cîteva pagini avizate despre muzicianul folclorist Anton Pann [i istoria „muzicii profane“ a perioadei 1750-1850, iar Petru Romo[an decupeaz` cîteva fragmenteprofil despre „finul Pepelei“, de la G. Dem Teodorescu pîn` la Ovidiu Papadima [i Paul Cornea, via Ion Ghica, I.L. Caragiale, N. Iorga [i G. Bogdan-Duic`. F`r` a avea un caracter „academic“, de cercetare istoric` [i muzicologic`, edi]ia de fa]` restituie fidel un document de epoc` expresiv [i complex, care-[i a[teapt` deopotriv` degust`torii amatori [i anali[tii exper]i.

Manelele de alt`dat` Anton Pann Spitalul amorului sau Cînt`torul dorului Editura Compania, 2009

40 lei prefa]` de Adina Kenere[ text înso]it de Cuvinte l`muritoare despre vechea muzic` de la noi de Nicolae Gheorghi]` [i Mic` antologie de citate din scrieri despre Anton Pann de Petru Romo[an

O culegere pitoreasc` [i pre]ioas` documentar vede, dup` mult` vreme, lumina tiparului in integrum. Frumoasa edi]ie de la Compania din Spitalul amorului sau Cînt`torul dorului de Anton Pann preia, dup` informa]iile din prefa]a Adinei Kenere[, „numai cîntecele din cele dou` edi]ii ale Spitalului..., [i anume 8 din cea de-a doua bro[ur` a primei edi]ii (1850) care nu se repet` în edi]ia ulterioar` [i 166 din cele [ase bro[uri ale edi]iei a doua (1852)“. Textele sînt înso]ite de partiturile muzicale „europene“ transpuse de Gheorghe Ciobanu în culegerea Cîntecelor de lume din 1954 [i de originalul lor psaltic, „mult mai cunoscut la 1850 negustorilor [i meseria[ilor de melodii, care înv`]aser` cîntarea bisericeasc` la [coal`“. „Ciud`]enia istoriei“, adaug` Adina Kenere[, „face c` în România anilor 2000 sînt iar`[i poate mai mul]i cunosc`tori de scriere psaltic` – studen]i la teologie sau tineri absolven]i ai [colilor de cînt`re]i biserice[ti – decît de muzic` liniar` european`, c`ci muzica se pred`, din p`cate, destul de pu]in sau deloc în [colile obi[nuite“. Exist` îns` [i o alt` ciud`]enie a istoriei: revenirea în for]` a manelelor [i cîntecelor l`ut`re[ti – o întoarcere a „refulatului balcanic“! – dup` un secol [i jum`tate de occidentalizare... Or, „ierburile [i alifiile pentru durere“ ale boierilor [i tîrgove]ilor de alt`dat`, cum frumos le nume[te Pann în prefa]a sa intitulat` „Spitalul amorului în nota]ie european`“, au, muzical vorbind, leg`turi strînse cu maneaua venit` la noi pe filier` oto-

30

■ Paul Cernat

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

Wittgenstein înaripat Péter Esterházy, Cartea lui Hrabal Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Editura Paralela 45, 2009

Doi îngeri neb`rbieri]i supravegheaz`, f`r` chef, aidoma detectivilor din filmele americane, locuin]a unei familii dintr-o periferie a Budapestei. Automobilul de care se folosesc pentru a-[i îndeplini misiunea, o Lada sovietic`, ruleaz` în sus [i-n jos pe strad`, f`r` s` trezeasc` suspiciuni. Au ales camuflajul perfect. În Ungaria sfîr[itului anilor ’80, agen]ii Ávó (Securitatea maghiar`) fac parte din peisajul urban. De regul`, ei circul` în astfel de autovehicule cu num`r de stat [i se zgîiesc la casele oamenilor. Mesagerii divini manifest` un interes bizar pentru Anna, so]ia unui scriitor al c`rui scop în via]` e s`-[i vad` terminat` cartea despre idolul s`u, prozatorul ceh Bohumil Hrabal. Anna este o femeie imaginativ`. O pasioneaz` jazz-ul [i g`te[te excelent. Are trei copii. Cel de-al patrulea urmeaz` s` vin` pe lume, dar ea se gînde[te s` avorteze. Dumnezeu nu vrea asta, pentru c` [i pe El îl pasioneaz` jazz-ul. Prin urmare, î[i trimite îngerii spre a o împiedica pe mam` s` comit` necugetatul gest.

Cartea lui Hrabal, romanul lui Péter Esterházy publicat în 1990, pare o fantezie n`scut` dintr-o intrig` nebuneasc`, îns` autorul mizeaz`, de fapt, pe o suit` interesant` a exerci]iilor stilistice. El nu e preocupat de consisten]a universului s`u fantastic (în fond, ac]iunea se petrece în mohorîta Ungarie comunist`), ci de consisten]a logic` [i de posibilit`]ile limbajului de a genera/anula fantasticul. Esterházy nu urm`re[te cu orice pre] satira (de[i Cartea lui Hrabal st` pe un s`n`tos filon satiric), dar vrea s` exploreze posibilit`]ile gramaticii de a o controla. Hrabal nu este autorul omagiat de un

RECENZII confrate, ci adversarul cu care prozatorul maghiar se dueleaz` stilistic, modelul de reu[it` estetic` demn de imitat, dep`[it, spulberat. Cei doi mesageri constituie extremitatea epuizat` a unei îndelungate procesiuni („emana]ii“ ar fi mai corect) de f`pturi din alt` lume. Prezen]a lor îi serve[te lui Esterházy drept pretext pentru a ne spune, voalat, c` îngerii au disp`rut din literatur` – în general, din art`. Chipurile [i ac]iunile lor s-au uzat iremediabil odat` cu triumful [tiin]elor exacte [i al ideologiilor, desacralizarea simbolurilor, adorarea eroilor de cinema [i omniprezen]a turn`torilor ce încalc` legile ospe]iei. Singura prezen]` angelic` palpabil` din carte r`mîne Anna. „Dovad` sînt pistruii: urmele Soarelui. Iar omul pistruiat e fiin]a luminii.“ Anna are cea mai vast` partitur`. Printre fraze concepute contrapunctic, dialoguri poliglote [i submin`ri ale regulilor de punctua]ie, afl`m multe detalii despre suferin]ele îndurate de familia ei din pricina casapilor comuni[ti, despre T-Bone Walker [i Charlie Parker, despre buc`t`ria ungureasc` [i despre felul cum trebuie în]eleas` t`cerea în acea religie f`r` cuvinte visat` de Ludwig Wittgenstein.

Paginile poetice din roman (o scen` tandr` surprins` sub abajurul fabulos al unei l`mpi cu petrol, un tîn`r care incendiaz` lebede din admira]ie pentru girafele lui Dalí, o str`veche ierarhie angelic` finalizat` cu o aluzie la un film de Wim Wenders) se pierd printre nenum`ratele pre]iozit`]i autoreferen]iale [i nesfîr[itele în[iruiri de trimiteri culturale (istoria muzicii, geometrii neeuclidiene, gnoze, teorema lui Gödel, propozi]ia 7 din Tractatus sau descrierea limbajului ca lad` de unelte din Philosophische Untersuchungen). Ultima replic` îi revine lui Dumnezeu, ca în Cartea lui Iov, doar c` acum Creatorul opteaz` nu pentru monolog, ci pentru saxofon, iar noi în]elegem de ce întregul nostru univers, cu bune [i rele, este jazz ie[it de sub clapele Domnului. Îns` p`catul eclectismului a fost comis, iar Esterházy a uitat c` nu po]i s` scrii un roman cu u[ur`tate fantastic` [i profunzime filozofic` dac` nu e[ti un Wittgenstein înaripat.

■ Alexandru Budac

31

15 lei traducere din limba maghiar` de Anamaria Pop

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

xeaz` pe ideea unui experiment ini]iatic, la finele c`ruia protagonistul (protagoni[tii) se situeaz` – spiritual [i psihologic vorbind – într-un punct diametral opus profilului lor mental inaugural. Indirect, cele dou` alegorii trimit [i la una dintre preocup`rile esen]iale ale lui Huxley, în etapa sa american` (în 1937, el se mut` la Los Angeles, unde va locui pîn` la sfîr[itul vie]ii; aici, în 1959, prime[te, de altfel, [i cea mai prestigioas` distinc]ie din cariera sa publicistic`: Marele Premiu al Academiei Americane de Arte [i Litere), leg`tura dintre narcoz` [i fic]iune.

Scriitorul a fost implicat într-o celebr` controvers` a anilor ’50 – devenit` ulterior un veritabil scandal american, cu ramifica]ii [tiin]ifice, culturale, etice [i politice: e vorba despre sus]inerea [i folosirea celebrelor droguri LSD. Al`turi de un grup de intelectuali de peste Ocean (unii dintre ei, savan]i importan]i la vremea respectiv`), Aldous Huxley recomand` introducerea narcoticelor în chestiune – pe scar` larg` – în via]a americanilor, datorit` efectelor lor benefice [i, prezumtiv, absen]ei oric`rei contraindica]ii. Se sus]inea ritos c` drogurile men]ionate ar elibera nivelurile de profunzime (blocate) ale subcon[tientului.

Atît Anthony Beavis (Orb prin Gaza), cît [i John Rivers (Geniul [i zei]a) î[i tr`iesc experien]ele existen]iale intens, la limita unei suprapuneri dintre fic]ional [i real, unde primul (fic]ionalul) devine un instrument de cunoa[tere a celui de-al doilea (realul). Foarte frecvent, eroii nu mai fac distinc]ia clar` între spa]iile respective, combinate pîn` la simbiotic. Cu prec`dere, în recent publicatul Orb prin Gaza (roman cu o cronologie inversat` [i cu planuri narative fragmentate, incluse în diverse registre de reprezentare!), criza eroului se proiecteaz` pe fundalul crizei generale, a societ`]ii engleze interbelice, mi[carea în text f`cîndu-se dinspre palierul subiectiv c`tre cel obiectiv, de la fic]iune la realitate. Ini]ierea lui Beavis (\nvestirea cu sens a propriei sale existen]e) ajunge astfel mai curînd o miz` epic`, în roman, decît una psihologic`. Lucru, se pare, inten]ionat de „ideologicul“ Huxley.

■

Narcoz` [i fic]iune Aldous Huxley, Orb prin Gaza Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009

37,95 lei traducere din limba englez` [i note de Irina Eliade

Probabil c` scriitorul britanic Aldous Huxley nu ar fi atins notorietatea interna]ional` f`r` cele dou` c`r]i fundamentale, din prima parte a activit`]ii sale literare, Point. Counter Point/ Punct. Contrapunct (1928) [i Brave New World/Minunata lume nou` (1932). În primul, Huxley reactualizeaz` o tradi]ie estetic` englez`, cu r`d`cini victoriene, a tipologiilor mentalitare, apar]in`toare unui anumit moment istoric. Explorînd profiluri individuale [i colective din anii ’20, el stabile[te o leg`tur` intertextual` cu proza secolului al XIX-lea, fie în varianta „fiziologiei“ franceze, fie în cea a „personajuluicli[eu“, din canonul literar al Albionului. În al doilea, autorul, folosindu-se de instrumentarul artistic al distopiei, ofer` o imagine apocaliptic` a viitorului umanit`]ii. Aluziile lui transparente la revolu]ia bol[evic`, la excesele industrializ`rii [i la alienarea insului (post)modern, pîn` la atingerea stadiului de mutant identitar, uimesc [i ast`zi, datorit` acurate]ei lor a[a-zicînd „profetice“, cu atît mai mult cu cît romanul descrie inevitabila unificare a întregului mapamond sub autoritatea unui „Stat Mondial“.

Cele dou` opere l-au transformat, practic, pe Aldous Huxley într-un scriitor universal, tradus intens în Europa [i Asia. În ele, se cristalizeaz` [i a[a-zisa tehnic` a „romanului de idei“, ce a constituit, în timp, marca, prin excelen]`, a scrisului lui Huxley.

Cu toate acestea, prozatorul este m`car la fel de sclipitor în alte dou` romane mai pu]in explorate de critica literar`, traduse, în 2009, la Poliromul ie[ean. M` refer la Eyeless in Gaza/Orb prin Gaza (1936) [i The Genius and the Godess/Geniul [i zei]a (1955). De[i scrise la distan]` de dou` decenii, ambele pove[ti se a-

32

Codrin Liviu Cu]itaru

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

Via]a în afara vremurilor J.M. Coetzee Via]a [i vremurile lui Michael K Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2009

J.M. Coetzee, un nume asociat cu cele mai prestigioase premii literare – Premiul Nobel (în 2003) [i dou` Booker Prize –, este un scriitor ale c`rui algoritmuri fictive sînt irigate de motiva]ii obsesionale puternice, care alc`tuiesc, în fiecare dintre c`r]ile sale, morfologia uneia [i aceleia[i lumi. Fiecare personaj al s`u reprezint` o alt` structur` uman` pus` fa]` în fa]` cu nevoia de a ob]ine libertatea necondi]ionat` în raport cu orice fel de sistem.

Dac` l-am v`zut pe Magistratul din A[teptîndu-i pe barbari sau pe profesorul din Disgrace încercînd s`-[i tr`iasc` via]a în termenii proprii, în Via]a [i vremurile lui Michael K evolueaz` protagonistul care are, poate, datele cele mai promi]`toare pentru a atinge nu numai libertatea fa]` de istorie, dar [i libertatea de sine. Aceast` lips` de condi]ionare poate s` apar]in`, a[a cum ne înva]` istoria cultural`, idiotului sau ascetului, iar titlul c`r]ii – cu aur` de parabol` eroic` – trebuie citit mai ales în sensul unui adînc sarcasm.

N`scut cu buz` de iepure [i dovedind o gîndire mai înceat`, fiu al unei menajere, cu o copil`rie tr`it` în orfelinat [i apoi o modest` slujb` de gr`dinar, Michael este foarte u[or trecut în categoria marginalului absolut, a celui nefolositor, anonimul anonimilor. {i asta lupt` s` [i r`mîn`, în condi]iile în care istoria s`lbatic` a unei Africi de Sud bîntuite de r`zboaie civile reu[e[te s` atrag` în mecanismele ei necru]`toare pîn` [i pe cineva ca Michael. Într-o ]ar` în care libera circula]ie este interzis`, Michael g`se[te o cale fireasc` pentru a duce la îndeplinire dorin]a mamei sale de a se întoarce la ]ar`, în Prince Albert, locul s`u de

RECENZII na[tere: construie[te un fel de c`ru]` dintr-o roab`, o urc` în`untru pe mama sa, împreun` cu cîteva lucruri de maxim` necesitate, [i porne[te pe drumuri l`turalnice spre a-[i atinge ]inta. Moartea mamei pe drum îl debusoleaz` pe Michael, dar, purtînd cu el haina [i cenu[a ei, acesta g`se[te resursele s` ajung` singur la ferma mult visat`, pe care o g`se[te p`r`sit`. Michael se stabile[te acolo [i începe s` cultive p`mîntul. Numai c` acest p`mînt pare s` se umple în curînd de capcane, nu doar pentru el, ci pentru întreaga umanitate prins`, în diferite roluri, în teatrul absurd al r`zboiului. Lag`re de munc` sau de recuperare r`sar peste tot, iar cîmpurile [i mun]ii se umplu de refugia]i, dezertori, vagabonzi sau insurgen]i ascun[i. De[i se ascunde în mun]i [i în v`g`uni, cultivîndu-[i p`mîntul noaptea, ca s` nu atrag` aten]ia, Michael este prins în fiecare dintre aceste capcane. Spectrul încerc`rilor sale atinge toate gradele de intensitate: de la acuza]ia grav` c` ar colabora cu insurgen]ii, asigurîndu-le hrana, pîn` la tratamentul mai blînd de care are parte cînd ajunge, grav înfometat, într-un lag`r de recuperare. Michael se poart` egal în fa]a fiec`rei experien]e de încarcerare, indiferent cît de blînd` sau de brutal`: imediat ce prinde pu]in` putere, fuge.

Foarte curînd, nu mai poate mînca decît roadele p`mîntului, cele cultivate de el, iar atunci cînd nu mai are acces la ele, se hr`ne[te cu gîndul c` acestea exist`.

Rezisten]a lui Michael întîmpin` o piedic` [i mai nea[teptat`: dorin]a oamenilor de a-l în]elege, curiozitatea pentru povestea lui. Medicul din lag`rul de recuperare pretinde c`-l poate în]elege pe Michael, v`zîndu-l ca pe „o pietricic` dur`, înf`[urat` în propria ei via]` (...) ca o fiin]` nen`scut`“. Ceea ce vede medicul este îns` propria sa dorin]` de eliberare din mecanismul deformator al r`zboiului. În ce-l prive[te pe Michael, mai r`u decît s` se supun` voin]ei oamenilor [i legilor, l-ar speria s` le confirme sau s` le reflecte pove[tile. Este un punct maxim de cotitur`, pe care protagonistul îl dep`[e[te, pierzîndu-se, ca [i alt`dat`, în noapte, f`r` a l`sa nici o urm` fizic` a evad`rii sale.

■ {tefania Mihalache

33

27 lei traducere din limba englez` de Eduard Bucescu

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

mîn` mijloacele necesare, Gog î[i viziteaz` cî]iva dintre cei mai influen]i contemporani – Freud, Einstein, Lenin, Edison, Ghandi, G.B. Shaw, Knut Hamsun, James G. Frazer –, fondatori ai unei lumi în care el este str`inul des`vîr[it. Între to]i, (literalmente) nemuritorul conte de Saint-Germain se izoleaz` ca mesager al timpului istoric, întotdeauna impenetrabil outsider-ilor. Implicit`, ironia lui Gog condi]ioneaz` satira proiectat` de Papini sub forma unui jurnal fic]ional în ram`.

Dorin]elor monstruoase le r`spund, în interioritatea acestui anti-erou, explozii paranoice vizînd, într-o simetrie [i ea ironic`, apocalipsa – o fort`rea]` construit` pe o insul` îl poate pune la ad`post de o catastrof`. Întîmpl`rile prin care trece Gog sînt f`r` excep]ie esen]iale pentru în]elegerea biografiei [i a viziunii sale despre lume. Geniali sau mizerabili, în pr`v`lia lui BenChusai (negustorul colec]ionar de oase [i buc`]i de cadavre umane mumificate) oamenii sînt liberi [i egali. Istoria, artele, politica, religia [i morala se intersecteaz` în problematizarea cinic` a lui Gog, angrenate în spiralele reci ale unei con[tiin]e profund moderne. Singur`tatea, dezgustul, egoismul imoral [i excesul î[i g`sesc îns` catharsis-ul în ultima însemnare, Arezzo, 7 august, cînd Gog î[i abandoneaz` pentru cîteva zile bog`]ia [i tr`ie[te ca un s`rac, într-o ]ar` a c`rei limb` nu o vorbe[te. O „victim` f`r` libertate“ exasperat de neputin]`, r`t`ce[te printr-un sat m`runt din Italia, vorbe[te în cuvinte pu]ine cu un b`trîn ce t`ia lemne, singur, într-o p`dure. Extenuat [i fl`mînd, ajuns la mila celor cu adev`rat s`raci, prime[te o bucat` de pîine de la o feti]`. Armata de angaja]i, agen]i, servitori [i clovni, fluviile nesfîr[ite de bani risipi]i, disponibilitatea permanent` a lucrurilor de a fi cump`rate [i dependen]a narcotic` de hybris, toate r`mîn suspendate în interoga]iile finale ale romanului: „Aceasta s` fie adev`rata hran` a omului? aceasta adev`rata via]`?“.

Dens [i hiperlucid, romanul lui Papini reinterpreteaz` tensiunile lumii moderne în dimensiunea unui personaj emblematic – Gog, rege în Magog.

■

Un demon ironic [i extravagant Giovanni Papini, Gog

Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009

24,95 lei traducere din limba italian` de Ileana Zara

Reeditat recent la Polirom, romanul lui Giovanni Papini – Gog – este, asemeni tuturor textelor importante, reperul unei reveniri necesare. Ca într-un joc periculos, scriitorul pare a-[i structura cartea ca pe un r`spuns subtil [i savant la întrebarea „Ce-ai face dac` ai fi bogat, extrem de bogat?“. Întîlnit într-un spital de boli nervoase, Goggins, om de afaceri prosper retras într-o neverosimil` plictiseal`, atrage prin prezen]a sa stranie interesul naratorului, care îi ofer` o întreag` lume fic]ional` pentru a-[i spune povestea. Notele din jurnalul s`u vor constitui materia prim` a unei istorii perfect compatibile cu rezonan]a apocaliptic` a numelui – „Satana va ie[i din temni]a lui, ca s` în[ele neamurile, pe Gog [i pe Magog“. Autorul î[i asum`, dup` un scurt capitol explicativ, rolul intermediarului în rela]ia cu textele ce alc`tuiesc romanul. Însemn`rile refac geografia unei nelini[ti suprarealiste – amoralul Gog î[i pune averea în slujba împlinirii celor mai nebune[ti dorin]e, devorat de singur`tate [i dispre] fa]` de semenii s`i. Cu o înf`]i[are deplorabil`, spîn [i bizar, Gog c`l`tore[te din Cuba în America, apoi prin ora[e din Europa, c`utînd s` „descopere lumea“ [i s` se „bucure de via]`“. Cite[te capodoperele literaturii universale, descoper` c` aceast` art` e „abia în epoca pietrei“ [i se declar` „disperat [i dezam`git“. Magnet pentru toate speciile de [arlatani, de la vr`jitori la entomologi pasiona]i de p`duchi, miliardarul str`bate continente exotice ale umanit`]ii, acumulînd experien]e halucinante, insa]iabil în dorin]a de a-[i explora infinita libertate. Avînd la înde-

34

Gabriela Gl`van

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

Un Iad cu preten]ii de Rai Joyce Carol Oates, Fiica groparului Colec]ia „Byblos“, Editura Curtea Veche, 2009

La Festivalul Interna]ional de Carte de la Edinburgh din 2007, Joyce Carol Oates, o apari]ie diafan`, descins` parc` din proza lui Edgar Allan Poe, î[i lansa pe-atunci cel mai recent roman, The Gravedigger’s Daughter. Nu a trecut mult (pentru un roman care oricum a fost terminat înc` din 2000) [i cartea apare în traducere româneasc`, un eveniment ce merit` f`r` îndoial` nu doar semnalat, ci [i l`udat.

Ce leg`tur` exist` între Rebecca Schwart, o evreic` n`scut` într-o familie s`rac` [i traumatiza(n)t`, [i str`lucitoarea Hazel Jones, so]ia cunoscutului jurnalist [i moderator de televiziune Chet Gallagher? Pentru cei mai mul]i, nici una – dar depinde [i pe cine întrebi.

Fiica groparului este consemnarea unei transform`ri, a unei schimb`ri de identitate, nu dorit`, ci impus`, cartografierea unui destin feminin a c`rui evolu]ie se reflect` în evolu]ia Americii, cea aparent tolerant`, dar de fapt indiferent`, protectoare la prima vedere, dar în esen]` misogin`, demn` de încredere în aparen]`, dar extrem de periculoas` în realitate.

For]at s`-[i p`r`seasc` Germania natal` în care Hitler i-a scos rasa în afara legii, Jacob Schwart traverseaz` Oceanul, îns` respectatul profesor de matematic` nu se va mai bucura niciodat` de prestan]a social` dobîndit` pe vechiul continent. America nu d` doi bani pe cine a fost, doar pe ceea ce este, adic` un emigrant s`rac, f`r` loc de munc`, ce [i-a tîrît dup` el familia, cinci guri în plus care cer acum de mîncare. Cople[it de violenta schimbare de destin, groparul cimitirului din Milburn – atît a fost dispus sistemul s`-i ofere ovreiului al c`rui nume toat` lumea îl poce[te – devine el însu[i un des-

RECENZII pot, un xenofob printre al]i xenofobi, care se dispre]uie[te [i î[i asupre[te familia la fel de mult precum îi ur`[te pe cei care, chipurile, l-au ajutat s`-[i fac` un rost în Lumea Nou`. Sc`pat de Dachau, Jacob nu scap` [i de blestemul pierzaniei, sfîr[ind prin a-[i zbura creierii dup` ce înainte î[i omorîse so]ia.

Rebecca – cea care a asistat la întreaga scen`, fiind ea îns`[i la un pas de moarte – este obligat` s`-[i reconsidere priorit`]ile [i, în loc s` mearg` la [coal`, va trebui s` munceasc` pentru a se între]ine. Maestr` inegalabil` în reconstituirea vremurilor, Oates face din Rebecca purt`toarea de stindard a unei întregi genera]ii de femei (printre care, aten]ie, se reg`se[te îns`[i bunica scriitoarei, al c`rei destin se aseam`n` în multe privin]e cu cel al protagonistei) pentru care via]a, în anii ’50, a însemnat fie Iadul unui mariaj dezastruos, dar aprobat de societate, fie Infernul unei existen]e pe cont propriu, aparent independent`, dar supus` oprobriului celorlal]i. Rebecca alege a doua variant`, asumîndu-[i în acest fel o existen]` precar`, aproape nomad` [i ve[nic periclitat` de ipotetica r`zbunare a fostului so], care [i-a jurat s-o omoare. În cele din urm` chinul ei se sfîr[e[te [i fantomele trecutului dispar, una dup` alta, îns` reu[ita Rebecc`i ]ine eminamente de aceast` dedublare de personalitate, izvorît` din ra]iuni de supravie]uire, de aceast` reinventare continu` la care se supune din momentul asum`rii celeilalte identit`]i. Hazel Jones reprezint` salvarea ei, dar, în acela[i timp, este [i pre]ul pe care trebuie s`-l pl`teasc`, întrucît pentru a reu[i în America, acest Iad cu preten]ii de Rai, nu po]i s` fii, la rîndu-]i, decît un „demon“ cu fa]` de înger. Desigur, metaforic vorbind, c`ci Hazel Jones arat` [i se poart` îngere[te, dar undeva, în crevasele eului ei, „demonul“ Rebecc`i Schwart înc` supravie]uie[te, pentru ca la b`trîne]e s` ias` din nou la suprafa]` – o Rebecca Schwart roas` de cancer, dar care nu se d` b`tut` nici în fa]a mor]ii. Metamorfoza, în varianta ei alienant`, r`mîne tema fundamental` a acestui roman în care nimeni nu este ceea ce pare [i pu]ini chiar î[i doresc s` fie ceea ce par.

■ Florin Irimia

35

49 lei traducere din limba englez` de Mircea Pric`jan

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

fals love-story, dar [i complicata re]ea de rela]ii [i simetrii între ce e real [i ce e fictiv – pentru c`, ironie din nou, ceea ce se petrece în cartea pe care Armande o cite[te se va reflecta, printr-un [ir de coresponden]e dragi lui Nabokov, în via]a real`.

Dac` nu uit`m c` Hugh vine cu gînd s` for]eze el o interven]ie în lumea fictiv` din ultima carte a lui R. [i c` se treze[te lovit de un mecanism func]ional doar în romanul pe care iubita lui îl cite[te plictisit`, începem s` în]elegem cu ce anume se joac` Nabokov din nou. Cînd Armande îl invit` pe Hugh Person la o partid` de schi pe Drakonita, iar despre R. afl`m c` locuie[te într-o vil` la Diablonett, lîng` Versex („Numele Diablonet îmi aminte[te totdeauna de rusescul iabloni, care înseamn` m`r, adic` pomul fructifer“), un pact diavolesc camuflat ca-n joac` între atîtea „lucruri transparente“ nu mai pare chiar str`in de crezul artistic al lui Nabokov. Ba chiar te face atent la un fragment aproape gratuit inserat la începutul romanului: Person aga]` o prostituat` cu care ajunge într-o camer` folosit` cu 93 de ani în urm` de un scriitor rus, în drum spre Italia. Era cartofor, scria la un roman, Faust în Moscova, [i am fi tenta]i s` credem c` Nabokov îl pomene[te transparent pe Dostoievski. De fapt, de[i Nabokov nu l-a numit niciodat`, din studiul unui exeget rus, Alexey Sklyarenko, reiese c` ar fi vorba despre un scriitor minor, Konstantin Sluchevski (1837-1904), care avea ca fixa]ii tematice nemurirea, via]a de dincolo [i fantomele... În Lucruri transparente formele de existen]` tipice unei fic]iuni interfereaz` cu formele de existen]` detectabile în ceea ce majoritatea dintre noi în]elegem prin realitate. Scurtcircuitul are urm`ri ireversibile [i presupune riscuri ultime. Romanul lui Nabokov se încheie cu urm`toarea fraz`: „În ultima imagine din aceast` lume îi ap`ru o carte sau o cutie incandescent`, devenit` perfect transparent` [i goal`. Cred c` asta este esen]a: nu spaima primitiv` de moartea fizic`, ci durerea incomparabil` generat` de misterioasa manevr` mental` necesar` pentru a trece dintr-o form` de existen]` în alta“. Despre aceast` misterioas` [i dureroas` manevr`, pe care o crede posibil`, vorbe[te Nabokov în fiecare carte.

■

Diabolicul Nabokov Vladimir Nabokov Lucruri transparente

Dou` opinii despre o carte

27,95 lei traducere din limba englez` [i note de Anca-Gabriela Sîrbu

Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009

Nici n-ar fi putut Nabokov s` g`seasc` titlu mai ironic decît Lucruri transparente. E suficient s` te gînde[ti la Pale Fire, volumul cel mai bine c`ptu[it cu fel de fel de aluzii [i ironii opace, ca s`-i deschizi romanul cel pu]in suspicios fa]` de „transparen]a“ prietenoas` a „lucrurilor“ despre care urmeaz` s` cite[ti Într-unul dintre eseurile sale despre Flaubert, Julian Barnes afirm` fericit c`, citindu-i coresponden]a epistol` cu epistol`, a v`zut cum [i-a g`sit o anumit` expresie sau idee, pe care le-a pus în circuit [i în fic]iune. Acela[i rezultat îl are [i citirea cronologic` a romanelor lui Nabokov: urm`re[ti lent cum fixa]iile [i obsesiile i se metamorfozeaz` de la o carte la alta. Raportul fic]iune/realitate, simetriile subtile [i punerile în abis, scenele sau situa]iile feti[ – celebrul triunghi mam`/fiic`/seduc`tor, de pild` – ori fixa]ia pentru gratuitatea unui act perfect închis în sine (colec]ionarea fluturilor, rezolvarea mental` a partidelor de [ah etc.) sînt arii constante. În Lucruri transparente mai intervine îns` ceva: fixa]ia pe garan]ia unei forme de continuitate, de nemurire, pîn` la urm`, [i aluzia la un pact faustic, îngropat în culisele romanului.

Aparent, întreaga ac]iune se învîrte[te în jurul unei idile dintre Hugh Person, un redactor de carte ajuns într-o „am`rît` sta]iune montan`“ din Elve]ia, [i Armande Chamar. Cei doi încep conversa]ia de la un roman: Chipuri la o fereastr` aurit`, titlu pe care frivola Armande [i-l aminte[te vag, ca fiind Fereastra în fl`c`ri. Cartea e scris` de R. (scriitorul cu care Person are întîlnire pentru a-i sugera corec]iile în structura personajelor din noul roman), iar Armande o are de la fiica acestuia, Julia. Aici încep ostilit`]ile unui

36

Alina Purcaru

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

L I T E R AT U R ~

Persoan`, personaj, peircesonaj Vladimir Nabokov Lucruri transparente Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009

Oglinzile nu reflect` decît cînd sînt confruntate cu pere]ii, obloanele [i u[ile bat recordul la transparen]` (cele din urm` se ]in dup` personaje pîn` în camera de hotel), iar bocancii sînt orbi. Mîinile se returneaz` precum farfuriile. Cam atît de transparente sînt „lucrurile“ lui Nabokov din romanul cu un titlu ademenitor de simplu. Dac` în Ada sau ardoarea fiecare fraz` era un montagne russe de-sine-st`t`tor, în romanul recent tradus de Anca-Gabriela Sîrbu, scriitorul adulmec` lucrul în sine [i îi dinamiteaz` hotarele. N-a fost s` fie, dar îl va r`spîndi pretutindeni. Nabokov î[i ]ine în frîu exuberan]a stilistic`, dar totodat` e mult mai amator de scamatorii în rela]ia cu cititorul [i cu eventualul teoretician literar. Parc` poezia nabokovian` se dueleaz` cu vocea auctorial`, în care nu o dat` î[i vîr` coada criticul; de pild`, pentru a sublinia vreun fir al nara]iunii nedezvoltat. Lucrurile transparente sînt doar un pretext pentru a suprapune contur dup` contur: „pojghi]a sub]ire de realitate“ anun]at` la început e anulat` de actul agresiv-real performat în vis, iar amenin]area din vis transform` salvatorul oniric într-o victim` pe bune.

E, de altfel, sortit s` fie a[a de la primul paragraf: redactorul de carte Hugh Person pare a fi modelat pentru e[ec pe toat` linia, iar vocea auctorial` îl petrece de la o nereu[it` la alta (de fapt, din deces în deces), l`sîndu-i un scurt interludiu pentru povestea de dragoste cu atr`g`toarea, dar recea [i perversa Armande. Brian Boyd sus]inea c` actantul pus sub lup` în Lu-

RECENZII cruri simple ar constitui inversul lui Dimitri Nabokov. Oricum, scriitorul face din el fluture din insectar, subiect de vivisec]ie [i instrument de ajungere la alter ego-ul lui livresc. Cînd navigheaz` prin istoria anti-eroului s`u cu o omniscien]` mul]umit` de sine – asta dup` ce a demonstrat cum un marinar experimentat ca el poate descinde lejer în istoria unui creion –, cînd îi d` autonomie [i î[i exercit` influen]a precum o boare, cînd îl las` s` se reifice de capul lui [i îi d` ap` la moar` neferindu-se s` îi descrie traficul intestinal. Deoarece Person – pe care Nabokov îl denume[te senin Person-aj – este transparent.

Ajungem [i la Charles Sanders Peirce, dar cu o halt`: teza înaintat` de Michael Wood în The Cambridge Companion to Nabokov [i urm`rit` prin cîteva volume – anume c` a) se tr`ie[te într-un roman [i b) romanul este scris de cineva precum Nabokov – se verific` pas cu pas, pîn` la „Adam von Librikov“, anagrama numelui scriitorului de care Hugh Person se îndoie[te pe motive de corectitudine, asta ca s` nu mai men]ion`m [palturile pe care se uit` [i care se metamorfozeaz` în acelea ale romanului de fa]`. Dar parc` e loc de îngr`[at, dac` tot trat`m separat Lucrurile simple. Adoptînd trihotomiile lui Charles Sanders Peirce, se vede limpede ciclul de evolu]ie al principalului obiect transparent. Începe ca un „întîi“, posibilitatea unei persoane pe care autorul o strig` [i de a c`rei ignorare se love[te. Apoi devine Personaj; „secund“, în actualitate, de[i, nota bene, în actualitatea romanului. Pentru ca, în sfîr[it, s` ating` stadiul de „ter]“ necesar. Necazul fiind c` în stadiul acesta, de Peircesonaj cu acte, [i-a executat deja adioul. Sau, cu mult mai sec decît o spune Nabokov, p`r`se[te scena pentru c` [i-a epuizat toate ipostazele, iar urarea scriitorului în vîrst` i se adreseaz` doar în calitate de reprezentare, fiind pîn` la urm` autoreferen]ial`.

Of, iar m-am l`sat cople[it` de emula]ie [i în loc de o recenzie rezonabil` a ie[it, ca s` parafrazez pîn` la cap`t, „o uria[` cocoa[` dureroas`“ pe spezele acestei c`r]i.

■ Alexandra Olivotto

37

Dou` opinii despre o carte

27,95 lei traducere din limba englez` [i note de Anca-Gabriela Sîrbu

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

ESEU

ma[ini, vedetele sînt paradoxale: 4x4 [i... Smart.

La capitolul mituri feminine figureaz` Emmanuelle Béart (vezi „Trupul dezgolit al lui Emmanuelle Béart“ de Jérôme Garcin), Ségolène (vezi „Taiorul lui Ségolène“ de Philippe Raynaud) [i – din spa]iul interna]ional – Kate Moss (vezi textul omonim, de Marc Lambron). Dintre miturile na]ionale „patentate“, nu scap` netaxat „declinismul“ (vezi textul semnat de Aude Lancelin, jurnalist` la Nouvel Observateur – în acest s`pt`mînal au ap`rut, de altfel, majoritatea textelor din volum, în num`rul special intitulat Nouvelles Mythologies 2007, 15-21 martie 2007, coordonat de Jérôme Garcin). Din seria figurilor na]ionale mai fac parte abatele Pierre (decedat în 2007; evocat aici de omul de televiziune [i scriitorul Patrick Poivre d’Arvor) sau celebrul buc`tar [i om de afaceri (cu restaurante în toat` lumea) Alain Ducasse. Bernard Pivot – alt nume sonor, fost om de televiziune – se ocup` de un mit interna]ional: fotbalul, „sportul-rege“, cu referiri, desigur, la cazul vedetei na]ionale Zidane. „Pasiunea pentru sondaje“, „Fumatul ucide“, „Plasturele antifumat“ „11 septembrie 2001“ – iat` alte cîteva titluri de texte demitizante, care ating, dup` cum se vede, o mitologie a[a-zicînd „globalizat`“, nu doar na]ional`.

Un text sulfuros este acela al lui Pierre Assouline (jurnalist [i scriitor, cu un blog literar foarte citit), vechi adversar al lui Michel Houellebecq [i care îi demonteaz`, fire[te, imaginea, pornind de la stîng`ciile de conduit` public` [i ajungînd la valoarea propriu-zis` a romanelor lui. E de spus, totu[i, c` Michel Houellebecq e departe de a fi un „simptom ambulant“ al „unei anumite societ`]i franceze“, iar universit`]ile americane [i finlandeze care i-au consacrat „ni[te teze ce rivalizeaz` cu cele dedicate operei lui Robbe-Grillet“ (Pierre Assouline) au v`zut deja lucrul acesta.

Texte excelente semneaz` Georges Vigarello („Pentru c` merit“ – sloganul l’Oréal – reflectînd „triumful individului hipermodern“, „o total`, [i primordial`, valorizare a sinelui“) ori Gilles Lipovetsky.

■

Noile mitologii ale consumismului Jérôme Garcin (coord.)

Noile mitologii Colec]ia „Dulapul îndr`gostit“ Editura Art, 2009

22,90 lei traducere din limba francez` [i note de Mona }epeneag

În februarie 1957, ap`rea la Éditions du Seuil Mitologii, celebra carte a lui Roland Barthes, în care scriitorul aduna o serie de cronici publicate anterior în Lettres nouvelles, Esprit [i France-Observateur. Barthes f`cea acolo scurte, p`trunz`toare analize semiotice, sociologice, critice (de pe pozi]ii de stînga) ale societ`]ii franceze burgheze, îmbinînd percutan]a cu farmecul unui stil inconfundabil. Caustice atunci, texte „clasice“ acum, demistific`rile lui Barthes au primit, recent, o „prelungire (...), ea îns`[i mitologic`“, v`zut` ca un omagiu adus „împ`ratului semnelor“ – am citat cuvintele lui Jérôme Garcin, coordonatorului volumului Noile mitologii (Seuil, 2007), ap`rut recent la Editura Art, în traducerea Monei }epeneag. De[i sub]ire, cartea antreneaz` un num`r considerabil de autori (57), între care [i nume importante sau sonore: Georges Vigarello, Paul Virilio, Bernard Pivot, Philippe Sollers, Catherine Millet, Pascal Bruckner, Pierre Assouline etc. [i dore[te s` propun` o „istorie inedit` a Fran]ei contemporane“ (Jérôme Garcin).

Adev`rul, deocamdat`, e undeva la mijloc: cei 57 de autori (romancieri, filozofi, sociologi etc.) nu reu[esc – înc` – s` egaleze rafinamentul [i verva de alt`dat` ale lui Barthes, îns` slujesc cum se cuvine spiritul fran]uzesc, critic [i demistificator. În jurul lui 2000, într-o alt` vîrst` (postmodern`) a societ`]ii de consum, miturile sînt altele, desigur, dar o dominant` se impune, aceea a tehnologiei. Care face posibile blogul (personal), Google-ul, SMS-ul, GPS-ul, iPod-ul, Wifi... Fiec`ruia dintre acestea i se consacr`, a[adar, una-dou` pagini de analiz` pe cît de scrupuloas`, pe atît de acid`. La capitolul

38

Adina Dini]oiu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

ESEU

Pe culmile disper`rii Jean Sévillia Corectitudinea moral`: c`ut`m cu disperare valori Colec]ia „Zeitgeist“ Editura Humanitas, 2009

În ultimii ani, conservatorul Jean Sévillia, editorialist la Le Figaro Magazine, chiar a inventat un brand: mici volume destinate publicului larg, în care denun]` valorile stîngii, ale societ`]ii post-’68-iste [i discut` de pe pozi]ii moraliste [i autoritariste incredibil de rigide terorismul intelectual, corectitudinea politic` [i lipsa valorilor în lumea actual`. Citind acest volum, care analizeaz` situa]ia francez`, demascînd implicit ni[te rele universale, e greu s` fii de acord cu autorul lui tocmai din pricina „disper`rii“ cu care î[i construie[te discursul analitic. Dar de ce e nevoie de „disperare“ atunci cînd c`ut`m valori? Sigur c` multe dintre tragediile pe care le aduce în discu]ie sînt reale (problema violen]ei, a dec`derii sistemului de înv`]`mînt, diluarea valorilor familiei, situa]iile absurde generate de excesiva corectitudine politic` [.a.), îns` felul cum o face las` de dorit. {i mi-e greu s` cred c` tinerii de azi vor g`si în acest volum – plin de adev`ruri, dar spuse în scrî[net de m`sele [i decupate tezist pentru a sluji o demonstra]ie oricum [ubred` – un îndreptar în vremuri de restri[te. Indiferent de cît de nobil e în sine demersul purificator al jurnalistului francez, discursul s`u puritan [i rigid, conectat la o moral` de cleric medieval aproape, î]i face p`rul m`ciuc` în cap.

Da, lumea în care tr`im e cu adev`rat teribil`. {i da, Sévillia o zugr`ve[te dramatic printr-un colaj însp`imînt`tor de statistici [i pove[ti,

RECENZII pres`rate adesea cu testimoniale, eviden]iind tarele societ`]ii actuale franceze, [i nu numai.

Autorul vede în momentul revolu]ionar Mai ’68 un punct de ruptur` în istoria actual` francez`, adev`rata surs` a individualismului s`lbatic din zilele noastre, [i cînt` prohodul drepturilor ob]inute în ultimele decenii peste tot în lume (destul de afon, trebuie spus, din moment ce apar derapaje retorice caraghioase, de tipul: „Libertatea artistului? Baudelaire [i Flaubert, veni]i înapoi, pentru c` oamenii `[tia au înnebunit!“).

Cu toate acestea, pot s` în]eleg de ce c`r]ile lui Jean Sévillia sînt succese de public: preseaz` puncte nevralgice, puncteaz` eviden]e dureroase, le ofer` cititorilor senza]ia c` în]eleg sursa r`ului cu majuscul`. Îndeamn` la întoarcerea la o moral` cre[tin` [i la o disciplin` a valorilor, lucruri la care nu m` îndoiesc c` publicul românesc va reac]iona. Dar credibilitatea unui text blindat sociologic cu miriade de statistici [i construit din aforisme reprobabile [i generaliz`ri grosiere, drapate într-o tu[ant` retoric` a îngrijor`rii, scîr]îie din încheieturi. În fond, Sévillia nu face o critic` obiectiv` a unor derapaje politice [i istorice, care au generat relativismul valoric actual [i crizele de tot felul, ci demonizeaz` ni[te „valori“, doar ca s` promoveze violent altele, la fel de toxice pentru trupul suferind al societ`]ii (ca s` ne adecv`m retoricii c`r]ii). {i m` tem c`, în pofida misionariatului pe care autorul [i-l asum` cu încîntare, miza c`r]ii nu e una eminamente umanist`, ci tot o b`t`lie inutil` între stînga [i dreapta. Citez cîteva sentin]e ale autorului: „nu exist` educa]ie f`r` pedeaps`“; „un al patrulea S a fost ad`ugat trilogiei anilor ’60: sea, sex, sun and snow“; „pentru a salva libertatea, s` restabilim autoritatea“; „ravagiile produse de pedofilie – un abuz, în parantez` fie spus, pe care libertinismul de dup` ’68 îl încuraja“; „dac`, pentru a salva iubirea, am salva familia?“; „în fa]a unei apatii totale a societ`]ii, un grup minor (comunitatea gay, n.n.)

– ajutat, este adev`rat, de o orchestr` mediatic` – urm`re[te s` schimbe normele antropologice“.

■ Florina Pîrjol

39

26 lei traducere din limba francez` de Alina-Daniela Marinescu [i Paul Marinescu

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

SF

crurile se continu` unele pe altele, care prezint` o poveste lung`, cu multe personaje, desf`[urat` în timp, conceput` de la început ca atare. {i avem aici povestea lui Otori Takeo [i a lui Shirakawa Kaede, cei doi îndr`gosti]i, reluat` din momentul în care s-a întrerupt la finalul primului volum. Mai pu]in aventuroas` parc`, aceast` parte ini]iaz` cititorul în intrigile de curte, în deslu[irea taberelor în care se situeaz` cei doi eroi, în motiva]iile g`site sau reg`site pentru ca ace[tia s` vrea s` mearg` mai departe.

Este o carte despre onoare [i loialitate, despre tr`dare [i leg`turi de sînge sau jur`minte, o carte despre iubire într-un peisaj de stamp` japonez`, într-o lume populat` de seniori [i oamenii lor, de preo]i, c`lug`ri [i asasini pl`ti]i.

Sîntem fascina]i de obiceiurile personajelor, de p`strarea tradi]iilor japoneze, de valorile morale ]inute la mare pre], f`r` de care via]a nu are rost, în absen]a c`rora singura ie[ire onorabil` este sinuciderea. Ne plac solu]iile g`site în rezolvarea unor situa]ii, ne plac ideile „n`stru[nice“, dar atît de „de-acolo“, ca de pild` aceea a seniorului Fujiwara de a scrie o pies` de teatru despre via]a secret` a lui Kaede, pe care s` o pun` în scen` o dat`, pentru pl`cerea lor, dup` care s` omoare to]i actorii. Sau secven]a în care Takeo c`l`tore[te incognito, ca actor de circ, [i o patrul` îi cere s`-[i demonstreze talentul de jongler, iar un alt actor intervine, f`cîndu-l s` gre[easc`, dup` care îl love[te, lucru de neimaginat dac` el ar fi seniorul care se b`nuie[te a fi ([i care, de fapt, chiar este)... Ei, japonez`rii...

Dar dau bine, atrag, sînt bine realizate, conving...

Povestea te farmec`, personajele principale ]i se dezv`luie în transformarea lor de la adolescen]ii din primul volum la st`pînii pe cale s` devin`, [i totul cre[te, nu ai deloc sentimentul c` autorul bate apa în piu`.

Nu ne r`mîne decît s` a[tept`m cea de-a treia carte despre Takeo, cel cu puteri [i talente neobi[nuite, [i Kaede, doamna lui – o carte prea pu]in fantasy, dar o carte care poate fi pe gustul oricui îi plac pove[tile japoneze din vremea samurailor.

■

Japonez`rii Lian Hearn Sub cerul liber, avînd drept pern` iarba Editura Leda, 2009

49,90 lei traducere din limba englez` de Lidia Gr`dinaru

Avem de-a face cu Legendele clanului Otori, cartea a doua, Sub cerul liber, avînd drept pern` iarba, de Lian Hearn. Versiunea româneasc` beneficiaz` din nou de un titlu poetic (sun` ca primele dou` versuri dintr-un haiku), a[a cum a avut [i prima carte, ap`rut` în var` cu titlul S` nu treze[ti podeaua-privighetoare. Titlurile originale, în limba englez`, sînt mult mai banale, [i cred c` alegerea pentru edi]ia de la Leda este una fericit`, a[a cum este [i alegerea copertelor originale ale uneia dintre edi]iile australiene. Cît despre realizarea c`r]ii ca obiect... este o bucurie s` ]ii în mîn` o astfel de carte!

Lian Hearn este un pseudonim, omagiu adus lui Lafcadio Hearn, publicat în române[te tot la Leda (Visul unei zile de var`, 2005).

Pseudonimul apar]ine lui Gillian Rubinstein, o englezoaic` n`scut` în 1942 [i stabilit` în Australia în 1973. O perioad` din via]` [i-a petrecut-o în Japonia, de aici [i atrac]ia pentru cultura japonez`. Din Legendele clanului Otori au ap`rut pîn` acum nou` romane (primul în 2002, ultimul în 2007), cinci în trunchiul principal [i patru ca dezvoltare a unor romane din acest trunchi. De exemplu, din acesta, al doilea, s-au desprins alte dou` romane.

Lian Hearn se mi[c` cu dezinvoltur` prin acest univers, e credibil(`), poate de aceea a [i atras aten]ia cititorilor, care au f`cut din c`r]ile seriei best-seller-uri interna]ionale. Edituri din 36 de ]`ri au publicat aceste c`r]i, iar drepturile pentru ecranizare au fost vîndute înainte chiar de apari]ia primului volum.

Sub cerul liber, avînd drept pern` iarba debuteaz` cu un scurt cuvînt-înainte, în care este rezumat primul roman. Se pare c` seria Legendelor face parte din acel tip de serii în care lu-

40

Michael Haulic`

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

MEMORIALISTIC~

Cronica unui umanist veritabil Mircea L`z`rescu Odiseu f`r` Ithaca.

Note din jurnalul unui psihiatru Editura Bastion, 2009

Profesorul Mircea L`z`rescu, cunoscut psihiatru timi[orean, apropiat de cercul lui Constantin Noica [i autor a numeroase lucr`ri de specialitate, dar [i eseuri filozofice (Introducere în psihopatologia antropologic`, 1989; Eseu despre fiin]ele intermediare, 1994; Culorile nostalgiei, 1998; Psihiatrie, sociologie, antropologie, 2002; Despre s`rb`tori, gr`dini [i logos, 2004; Tulbur`rile de personalitate, 2008 etc.), a publicat acum un jurnal care se constituie într-o cronic` a unui umanist veritabil, a c`rui privire inventariaz` cu afec]iune dublat` de nostalgie reperele culturale ale marii tradi]ii europene, oferindu-ne un inedit melanj între amintiri pline de farmec [i analize subtile ale celor mai importante tendin]e intelectuale ale momentului.

Odiseu f`r` Ithaca dezvolt` o tem` paradoxal`, adeseori abordat` în cultura est-european` [i nu numai: absen]a prezent`. Cauza imediat` a declan[`rii procesului textual este impactul eului (al fiin]ei) cu o absen]`, fie de ordin personal, fie de ordin social-institu]ional.

Un psihiatru distins precum Mircea L`z`rescu, ce observ` mi[c`rile profunde ale sufletului, afl`, în cele din urm`, c` absen]a este cea mai teribil` prezen]`. Iar evolu]ia culturii est-europene în spa]iul comunist este poate cel mai dramatic exemplu în acest sens. Cartea se dezvolt` printr-un continuu periplu de la cotidian la spiritual, printr-un permanent du-te-vino intelectual, ce se vrea o reflec]ie „post-biografic`“. Astfel, autorul ne plimb` în spa]iul/timpul real, în

RECENZII diverse locuri [i localit`]i din România sau din Europa, cu ora[e mari sau mici, cu diverse evenimente din prezentul imediat sau din trecut (mai ales congrese de psihiatrie), dar ne ofer` [i c`l`torii ini]iatice, cu ]int` cultural`, sau întîlniri memorabile cu diverse personalit`]i. Dar [i timpul/spa]iul imaginar, fic]ional î[i g`se[te aici expresia, în – dup` cum scrie autorul – „habitatul fiin]elor intermediare“ (Don Quijote, Don Juan, Regele Lear, Faust, Oblomov [.a.).

Iar spre finele periplului, la cap`tul drumului (întoarcere care, ea îns`[i, devine un drum ini]iatic), eul se reg`se[te afectiv [i intelectual, în preajma aceluia[i abis de unde [i-a început c`l`toria. La fel ca în poemul „Ithaca“ al lui Kavafis: „problema nu e cu plec`rile, cu c`l`toriile, cu ora[ele, cu ]`rile, cu peregrin`rile prin istorie, prin continentele gîndirii, prin m`rile [i insulele lui Ulise. Problema e, cînd Eneadele se încheie, cu întoarcerea acas`. Cui s` poveste[ti minun`]iile, ororile, n`stru[niciile? Unde e repausul acela calm al t`cerii? Unde e acas`?“.

Gra]ie acestui medic, po]i veni în contact cu o carte deosebit`, probabil unul dintre ultimele semne c` medicini[tii cu spirit enciclopedic au fost cîndva o realitate demn` de toat` admira]ia intelectual`.

Ce mi se pare remarcabil la acest truditor într-ale psihiatriei, dup` cum singur se intituleaz`, este faptul c` între diferitele paliere ale activit`]ii [i biografiei personale, Mircea L`z`rescu nu realizeaz` nici o fractur` ideatic`. Domnia sa este exact acel gen de intelectual pentru care via]a e un dar, iar atitudinea fa]` de aceasta se cuvine a[ternut` într-o polifonie a curiozit`]ii [tiin]ifice [i a iubirii fa]` de aproape. De aici [i deschiderea rafinat` a recentului s`u volum ap`rut la Editura Bastion din Timi[oara – deopotriv` o carte solid`, argumentat`, de filozofie a fiin]ei umane, de medita]ie religioas` [i de recuperare a memoriei marilor medici români.

Un adev`rat jurnal interior pentru mai tinerii medici, care au cam uitat, din ra]iuni utilitare [i pecuniare, de înaltul stil al medicilor de odinioar`.

■ Octavian Buda

41

11 lei

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

POLITOLOGIE

prezent un exces de democra]ie pe care autorul îl consider` de asemenea o evolu]ie periculoas`. Folosirea în exces a consult`rii maselor se poate întoarce împotriva democra]iei înse[i, din cel pu]in dou` motive: primul este acela c` politicienii se obi[nuiesc s` curteze masele, devin dependen]i de dorin]ele schimb`toare ale acestora, ajungînd s` tr`iasc` sub tirania sondajelor de opinie, obliga]i s` fac` planuri [i s` ac]ioneze pe termen scurt, pentru a-[i asigura un nou mandat; al doilea motiv este acela c` procesul de luare a deciziilor devine dureros de lent, ajungînd s` blocheze întregul sistem. „Nu se poate conduce un r`zboi prin referendum s`pt`mînal“, spune autorul, insistînd asupra ideii c`, în astfel de situa]ii, „mai pu]in înseamn` mai mult“. Astfel ajungem s` descoperim, atît în statele lumii a treia, cît [i în Statele Unite, forme de democra]ie pe care Zakaria le nume[te neliberale. Extrem de diferite unele de altele, aceste specii de democra]ie au ceva în comun: se îndep`rteaz` de democra]ia liberal` clasic`, pe care autorul o consider` modelul ideal de organizare social`.

Solu]ia nu este în nici un caz abandonarea democra]iei ca sistem de organizare politic`.

Ceea ce propune Fahreed Zakaria este întoarcerea la o democra]ie care s` mearg` mîn` în mîn` cu liberalismul clasic, acea preocupare real` pentru libertatea economic`, social` [i religioas` a individului, întrucît democra]ia f`r` libertate este irelevant`, înceteaz` s` mai fie democra]ie. În ceea ce prive[te democra]iile consolidate, solu]ia ar fi, în viziunea lui Zakaria, accentul pe delegare. Democra]ia delegat` [i nu cea direct` este, în viziunea autorului, varianta dezirabil` pentru viitor. Din aceast` perspectiv`, Zakaria se plaseaz` pe o pozi]ie opus` celei dominante în cercurile politice americane, declarîndu-se un admirator al Uniunii Europene [i al mecanismelor sale de luare a deciziilor.

Fareed Zakaria dovede[te c` nu este doar un bun moderator de talk-show-uri pe teme de interes global, ci [i un expert cu o viziune proprie, fundamentat` teoretic, asupra lumii în care tr`im, viziune transmis` într-un stil alert [i captivant în paginile c`r]ii.

■

Prea mult` democra]ie stric`?

Fareed Zakaria Viitorul libert`]ii. Democra]ia neliberal` în Statele Unite ale Americii [i în lume Colec]ia „Economie [i societate“ Editura Polirom, 2009

28,95 lei traducere din limba englez` de Doris Mironescu

Talk-show la CNN. Dezbatere aprins` pe tema fundamentalismului islamic. Un domn cu p`rul vîlvoi [i cu puternic accent francez aproape c` ]ip`, agitîndu-[i mîinile: Fundamentalism is fascism, you understand? Un scholar britanic cu accent de Oxford e de alt` p`rere.

Gesticuleaz` [i el [i ridic` vocea, pentru a-l acoperi pe francez. La h`rm`laia creat` se al`tur` [i o doamn` care dore[te s` sublinieze perspectiva feminist` asupra problemei. Mai aveau un pic [i se înc`ierau, dac` nu ar fi intervenit moderatorul care, cu cîteva remarci inteligente [i echilibrate, a readus discu]ia pe un f`ga[ civilizat.

Moderatorul era Fareed Zakaria, autorul c`r]ii discutate aici. N`scut în India, într-o familie musulman` bogat`, a urmat traiectoria standard a tinerilor indieni din clasele privilegiate, absolvind universit`]i occidentale prestigioase – în cazul s`u, Princeton [i Harvard. A fost editor la Foreign Affairs [i Newsweek International, iar show-ul s`u de la CNN, Fareed Zakaria GPS (Global Public Square), a debutat în 2008.

Principala tez` a lucr`rii de fa]` este c` democra]ia a ajuns ast`zi într-un punct periculos. În multe ]`ri f`r` tradi]ie democratic`, dreptul de vot [i alegerile „democratice“ sînt folosite ca instrumente de legitimare pentru dictatori [i grupuri politice care nu dau doi bani pe principiile democratice sau liberale. }`rile Americii Latine sau ale Asiei Centrale ofer` exemple numeroase în acest sens, iar istoria confirm` teoria, cu exemplul paradigmatic al lui Hitler, ajuns la putere prin vot democratic.

Pe de alt` parte, în democra]iile consolidate – [i în special în Statele Unite –, se manifest` în

42

Bogdan Barbu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

S P I R I T U A L I TAT E

{amanism [i terapie Daan van Kampenhout Imaginile Sufletului. Constela]iile familiale [i [amanismul Editura Elena Francisc, 2009

S` prezin]i o carte despre [amanism pare, dintr-un punct de vedere, o întreprindere u[uratic`, în cazul în care nu te numeri printre ini]ia]i. E[ti pus la încercare, ca [i cum ai recenza nu cartea, ci [amanismul însu[i. Sec`tuit de for]e [i ame]it în fa]a perspectivei, te sim]i strivit sub greutatea costumului ritualic de treizeci de kilograme [i te întrebi dac` va trebui s` dansezi pîn` la epuizare. Ai puterea s` încerci sau nu?

Poate c` nu; tot ce vrei, îns`, e ca [i al]ii s` citeasc` aceast` carte.

Daan van Kampenhout este un terapeut olandez care scrie c`r]i, ]ine seminarii, conduce training-uri [i [edin]e de vindecare într-o zon` de expertiz` inedit`, aflat` la intersec]ia dintre ritualurile [amanice tradi]ionale [i terapia constela]iilor familiale ale lui Bert Hellinger. Cel din urm`, psihoterapeut german format la [coala psihanalitic` vienez`, a dezvoltat o metod` care dep`[e[te radical grani]ele psihanalizei clasice. Constela]iile familiale sînt, simplist spus, asem`n`toare psihodramei, cu diferen]a c` persoanele implicate nu trebuie s` joace – practic, nu trebuie s` „fac`“ propriu-zis nimic. Un facilitator alege cî]iva reprezentan]i (indivizi care s` reprezinte membrii unei familii), pe care îi a[az` laolalt` într-o anumit` ordine (constela]ie).

De[i reprezint` oameni pe care nu i-au cunoscut niciodat`, ace[tia experimenteaz` unii fa]` de al]ii sentimente [i atitudini corespondente rela]iilor dintre membrii reali ai familiei, sco]înd la iveal` conflicte, eliberînd tensiuni [i descoperind rezolv`ri la problema clientului. Sau nu. La

RECENZII fel ca ritualurile [amanice de vindecare, [edin]ele lui Hellinger sînt concentrate spa]ial [i nu temporal, cum se întîmpl` în terapia psihanalitic` tradi]ional`, unde rezolvarea implic` un proces de durat`. Dimpotriv`, [amanismul [i constela]iile familiale î[i propun s` produc` o bre[` temporal`, sco]înd clientul din „povestea“ timpului liniar. Premisa de la care pornesc atît psihoterapeutul german, cît [i Kampenhout este aceea c` „evenimente importante dintr-o familie pot avea efecte negative asupra membrilor acesteia n`scu]i cu dou`, trei sau mai multe genera]ii mai tîrziu“, constela]iile func]ionînd ca ni[te modalit`]i de a rela]iona cu aceste efecte. Asem`narea lor cu ritualurile [amanice merge foarte departe, un aspect fundamental fiind acela c` ambele reprezint` interven]ii singulare, despre care clientul nu este îndemnat s` vorbeasc` ulterior cu terapeutul, cum se întîmpl` în psihoterapie. Dimpotriv`, „imaginea“ vindec`toare trebuie p`strat` mult` vreme în suflet, în atemporalitate, pentru a c`p`ta putere, la ad`post de efectul dizolvant [i falsificator al „pove[tii“ mundane.

Putere, foc, c`ldur`, str`mo[i, lumea mor]ilor, spiritele animalelor, arborele lumii, marele suflet, lumile superioare [i cele inferioare (diferite de Raiul [i Iadul cre[tine) – toate aceste elemente ale esoterismului [amanic sînt explicate [i raportate, în cartea lui Kampenhout, la practica terapeutic`. „Din cauz` c` difer` în atît de multe aspecte, [amanismul [i psihoterapia se pun foarte bine reciproc în lumin`“, spune autorul.

Pe lîng` acurate]ea cu care descrie „limbajul spiritual“ al [amanismului (restrîns cu precau]ie la tradi]ia siberian`, mongol` [i cea nord-american` din defini]ia antropologic` clasic`), onorant` este, de asemenea, aptitudinea lui Kampenhout de a se men]ine în cuno[tin]` de cauz` fa]` de subiect, f`r` deraieri entuziaste sau naive: „imaginea [amanismului a atins treptat propor]ii aproape mitice în lumea occidental`. Nu împ`rt`[esc acest punct de vedere particular [i acest optimism“. Ce-ar fi un [aman lipsit de luciditate?

■ Alice Popescu

43

21,49 lei traducere din neerlandez` de Paul Moro[anu edi]ia a doua

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

S P I R I T U A L I TAT E

po]i decît s` consta]i perenitatea înv`]`turilor monahismului cre[tin în raport cu angoasele, duplicit`]ile [i suferin]ele omului de ast`zi [i dintotdeauna. Asistate de pana sensibil` [i ochiul p`trunz`tor al p`rintelui St`niloae, considera]iile cuviosului Isaia privind lini[tirea, trezvia sau pacea interioar` hr`nesc nu doar o curiozitate bibliofil`, ci o necesitate existen]ial`.

Sînt simple sfaturi practice („bînd ap` s` nu la[i gîtlejul t`u s` gîlgîie“), dar [i intui]ii mistice de-o profunzime inaccesibil` unui încep`tor al vie]ii duhovnice[ti. Radicalisme ascetice spectaculoase se altoiesc pe trunchiul filozofiei bunuluisim]: „[ezînd tu cu fra]ii, de-]i vine vreo flegm`, s` nu o scuipi înaintea lor“. Porunca dragostei de aproapele, ospitalitatea ar`tat` str`inilor, dar [i regula universal` a polite]ei – iat` contribu]ia firilor contemplative la întemeierea civiliza]iei europene (amenin]at`, în secolul al IV-lea, ca [i în secolul XXI, de barbarie).

Cuviosul Isaia îndrum`, sf`tuie[te, dar mai ales tr`ie[te în orizontul sfin]eniei. Împlinirea datoriei, în m`n`stiri, se împlete[te cu bucuria.

Spiritul de jerft` nu conduce la triumfalism, ci adap` etosul umilin]ei [i duhul smereniei. Curiozitatea – acest drog al min]ilor seme]e [i de[arte – e strunit` prin arta t`cerii. Cuvintele schimbate între membrii comunit`]ii cunosc semnele de punctua]ie. Accentele cazone sînt compensate de libertatea harului [i de recunoa[terea tainei persoanei: faptul c` fiecare om pl`smuit „dup` chipul [i asem`narea lui Dumnezeu“ are, totu[i, un destin unic [i ireductibil. „S` nu osînde[ti pe cineva pentru chipul lui“ – iat` avertismentul împotriva argumentelor ad personam, folosite cu tîmp` ferocitate de jurnali[tii timpurilor noastre. Tîn`rul, apoi, prime[te recomandarea „s` se foloseasc` de vin pîn` la trei pahare“. {i filantropia conduce la altceva decît formula socialist` „mici [i bere“: „de faci bine unui s`rac, s` nu-l chemi la vreun lucru trec`tor“, spune cuviosul Isaia, atent la dimensiunea metafizic` a penuriei. În rezumat, volumul 12 al Filocaliei ofer` antidotul necesar crizei de inteligen]` a inimii [i de bun`tate a min]ii.

■

Contribu]ia firilor contemplative Filocalia sfintelor nevoin]e ale des`vîr[irii (12): Cuviosul Isaia Pustnicul Dou`zeci [i nou` de cuvinte Editura Humanitas, 2009

37 lei traducere din limba greac`, introducere [i note de Pr. Prof.

Dr. Dumitru St`niloae

Tr`im, mai mult decît oricînd, sub asaltul cotidian al intoxic`rii vizuale [i al polu`rii fonice. Oaza de lini[te, momentul de luciditate, încordarea singur`t`]ii – toate acestea sînt binecuvînt`ri rare. Excursiile, vacan]ele sau c`l`toriile la ]ar` par tiranizate de acela[i demon al risipei, facilitat` de bruiajul tehnologic [i de gregaritatea voioas`. În termeni pascalieni, ne scufund`m zilnic în apele distrac]iei – ceea ce nu înseamn` neap`rat veselie, prosperitate [i fericire. A fi distrat înseamn` s` abdici de la disciplina voin]ei, controlul imagina]iei [i exigen]a cunoa[terii de sine. A fi distrat este antiteza mult l`udatei „independen]e“ pretinse de omul modern. Cînd telecomanda, Internetul, zodiacul, frigiderul, pofta de shopping, canalele chat, ilustratele deochiate sau clapa telefonului mobil hr`nesc zilnic milioane de subiec]i iluziona]i, întrebarea privind libertatea sufletelor noastre r`mîne f`r` r`spuns. Urgen]a unei terapii mai trebuie oare argumentat`? În sprijinul acestui verdict vine ultima apari]ie din celebra colec]ie de texte filocalice, ini]iat` de pr. Dumitru St`niloae (1903-1993) în timpul celui de-Al Doilea R`zboi Mondial. Reeditarea oferit` de Editura Humanitas ajunge la sfîr[it prin volumul de texte monastice ale cuviosului Isaia Pustnicul – un autor din spe]a c`lug`rilor egipteni care, prin voci ca Sf. Antonie cel Mare, Sf. Pahomie sau Avva Evagrie Ponticul, au produs marea revolu]ie spiritual` a secolului al IV-lea. Citind chiar [i doar cîteva frînturi din paginile acestui autor al Antichit`]ii tîrzii, nu

44

Mihail Neam]u

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

S P I R I T U A L I TAT E

Pavel, învierea [i o nou` subiectivitate Alain Badiou, Sfîntul Pavel. Întemeierea universalismului Editura Tact, 2009

În 1997, Alain Badiou a publicat la PUF Saint Paul. La fondation de l’universalisme, iar în 2009, a ap`rut o versiune româneasc` la Editura Tact, în traducerea Andreei Laz`r. Cartea î]i electrizeaz` neuronii prin stilul [ocant [i lapidar [i prin tonul de r`sturn`ri ale cutumelor gîndirii, la fiecare rînd. Dar [ocul apare cînd autorul î[i declar` inten]ia de a construi un concept al universalit`]ii care s` poat` fi revendicat din personalitatea paulin`, dar s` func]ioneze într-o deplin` actualitate moral` [i politic`. Alain Badiou nu e singur, ci are doi precursori m`rturisi]i: Nietzsche [i Passolini. Primul, pentru detestarea lui Pavel (care, în optica lui Nietzsche, ucisese via]a prin moralismul s`u), chiar dac` în aceast` detestare Badiou vede discursul unui concurent dornic s` î[i elimine adversarul, iar în Pavel vede purt`torul însu[i al vie]ii sub semnul unei noi universalit`]i, similare în epoca lui cu critica pe care o face Nietzsche valorilor în veacul s`u. Al doilea, pentru un scenariu neecranizat ce dovede[te actualitatea lui Pavel, a unui Pavel prigonitor pétainist, care, pe drumul Spaniei, are parte de convertire pentru a fi, în cele din urm`, tr`dat de stînga [i executat de cea mai recent` Rom`, America pref`cut` în arbitru mondial.

Argumentele lui Badiou sînt viguroase: Pavel propune un nou universalism în sensul în care el, pe de o parte, dep`[e[te, cum [tim cu to]ii, particularismul vechii confesiuni a Legii, dînd astfel o interpretare a Legii în care ea este v`zut` ca moarte a subiectului; pe de alt` parte, acela[i universalism „bate“ istoric universalismul teoriei grece[ti, fiindc` acesta din urm` nu este decît produsul abstract al unui logos care, s` o reamintim, se spore[te pe sine însu[i [i este destinat s` duc` mereu lupta atingerii unui

RECENZII punct de confluen]` cert` cu realul care îi scap` la infinit, de la argumentul ontologic [i pîn` la efortul teoriei politice de a subsuma indivizii [i de a-i înregimenta în cele mai diverse utopii. Universalismul lui Pavel este „mai bun“ decît ambele dintr-un motiv foarte simplu, în care st` cheia de bolt` a întregii c`r]i: el se întemeiaz` pe m`rturisirea care 1) are ca obiect [i punct de pornire un eveniment, [i anume învierea, [i 2) angajeaz` un subiect [i se transmite persuasiv, deschizînd calea libert`]ii, speran]ei, teologiei iubirii [i a tot ceea ce înseamn` asumarea subiectiv` a unei universalit`]i n`scute pe aceast` cale.

Teza este foarte tentant` din mai multe puncte de vedere, iar odat` rostit`, confruntarea cu ea este de neocolit. În primul rînd, prin actualitatea ei: un asemenea tip de universal poate func]iona ca o solu]ie a crizei contemporane dintre un relativism absolut care a adus cu sine proliferarea Legilor f`r` puterea universalului [i un comunism al puterii f`r` legalitatea umanului. În al doilea rînd, prin relectura cre[tinismului paulin drept unul mai originar decît cel al evangheliilor (aici istoria îl confirm` pe filozof), unul care pune accent pe înviere ca eveniment real asumat de care atîrn` acum totul [i care nu î[i epuizeaz` niciodat` irumperea în orizontul a[tept`rii, tocmai pentru c` se hr`ne[te continuu din natura sa de pur eveniment de nea[teptat, nebunie pentru în]elep]i [i în]elepciune pentru nebuni. În al treilea rînd, prin interiorizarea valorii universale de la una de metod` (m`rturisirea) la una de natur` (recunoa[terea Tat`lui particular în Fiu ne calific` drept fii în sens universal).

Medita]ia lui Badiou, îns`, nu vine din nimic. Vedem în ea o instan]` nou` a temei st`rii de excep]ie – de la Carl Schmidt la Walter Beniamin sau Giorgio Agamben –, a c`rei imens` actualitate ne covîr[ea oricum. Dar, a[a cum contradic]ia fundamental` a c`r]ii st` în faptul c` m`rturisirea deta[`rii atee a autorului preface solu]ia paulin` într-un universal tratat tot à la grecque, tot a[a proiectarea teoriei st`rii de excep]ie asupra lui Pavel constituie noutatea teribil` a temei.

■ Alexander Baumgarten

45

29 lei traducere din limba francez` de Andreea Laz`r

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

ISTORIE

secven]` [i seriozitate în anchetarea condi]iilor ([i persoanelor) care au condus la asasinarea activistei pentru drepturile omului Natalia Estemirova; în fine, în septembrie a.c., Havel s-a al`turat unui alt mesaj deschis: un avertisment c`tre oficialit`]ile Uniunii Europene referitor la noua Cortin` de fier dintre Occident [i Rusia care trece prin Georgia pre[edintelui Saakashvili, pe care Rusia a deposedat-o rapid (în august 2008) de provinciile Osetia de Sud [i Abhazia.

Iat` de ce un volum precum acest admirabil Pe scurt, v` rog! este cu totul binevenit sub ochii cititorului român. S`-i spunem jurnal? Autorul nu-l nume[te astfel. S`-l numim un lung interviu (uneori cu sine însu[i)? N-ar fi tocmai potrivit. O analiz` a tranzi]iei Cehiei? Nu tocmai.

Cred c` acest pseudojurnal-cvasiinterviu este, înainte de toate, un document(ar) gr`itor despre ultimii 20 de ani ai Europei Centrale [i de Est [i ai lumii în genere. Noti]e gr`bite, amintiri, divaga]ii sau lungi r`spunsuri la obiect – toate vorbesc mai ales despre maniera în care Estul european, ca o Cenu[`reas` a istoriei, s-a transformat, peste noapte, din lag`r comunist în jungl` capitalist`. Boris El]în, George Bush Sr., Miloˇs Forman, Bill Clinton [i M. Gorbaciov, Helmuth Kohl sau Madeleine Albright ([i chiar [i Franz Kafka!) traverseaz` paginile. Cutreierînd globul sau înfruntînd probleme birocratice la el acas`, Havel prive[te lumea [i oamenii cu aceea[i circumspec]ie optimist`, meditînd la destinul ]`rii sale – vezi paginile despre Praga în care „se înnoad` [i se deznoad` istoria“, unde s-a decis desfiin]area Pactului de la Var[ovia (1991), dar [i extinderea NATO pîn` la Prut (2002) – sau la propriul destin: „nu numai americanii, ci [i al]i str`ini m` consider` un fel de prin] de poveste sau cel pu]in personajul principal al unei fabule, dar uneori chiar eu însumi (…) am impresia c` sînt un fel de mic` gre[eal` a istoriei“.

Aici autorul se în[eal`: nu el este o gre[eal` a istoriei, ci acea istorie a Europei va fi gre[it`, cea care nu va vorbi despre acest unic [i inimitabil Havel.

Un pre[edinte-prin] de poveste ce fuma cam mult Václav Havel Pe scurt, v` rog!

Editura Curtea Veche, 2009

30 lei traducere din limba ceh` de Helliana Ianculescu

În februarie 1989, un dramaturg ceh – nedesp`r]it de un pachet de ]ig`ri populare [i de cîteva brichete pe care le r`t`cea constant – era condamnat la 9 luni de închisoare (pentru „vina“ de a fi pus un buchet de flori la mormîntul lui Jan Pallach). În luna decembrie a aceluia[i an, acela[i om era ales pre[edinte al Cehoslovaciei, prin votul unanim al unui parlament care, foarte probabil, cu cîteva luni mai devreme nu i-ar fi dat nici m`car un zîmbet.

De atunci [i pîn` azi, Václav Havel a r`mas acela[i personaj de istorie [i de poveste. Pentru c` a fost mereu egal cu sine în candoare [i bunsim] – indiferent c` s-a aflat în biroul preziden]ial cu oaspe]ii sau într-o ber`rie praghez` cu prietenii, indiferent c` s-a întîlnit cu Papa Ioan Paul al II-lea, cu Sir Mick Jagger de la The Rolling Stones sau cu Salman Rushdie (pe care Havel l-a invitat la Praga în semn de protest fa]` de condamnarea la moarte a acestuia pentru „vina“ de a fi scris o anume carte). În ultimii ani, [tirile cel mai des legate de numele lui Havel au vorbit, din p`cate, despre paturi de spital [i interven]ii chirurgicale. Dar acest om n-a încetat nici o clip` s` fie activ [i prezent atunci [i acolo unde a crezut c` apari]ia numelui s`u poate face diferen]a. În iulie a.c., Havel a semnat o scrisoare deschis` adresat` administra]iei Obama în leg`tur` cu noua politic` american` fa]` de Rusia [i fa]` de Europa ex-comunist`; tot în iulie, o scrisoare deschis` adresat` administra]iei ruse Medvedev-Putin prin care se cerea con-

46

■ Adrian Cioroianu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

ISTORIE

Un dosar complex Despre biserica românilor din Transilvania.

Documente externe (1744-1754) Editura MEGA, 2009

În mod obi[nuit, edi]iile de documente nu fac parte dintre lucr`rile adresate unui public mai larg, ci sînt destinate bibliotecilor de specialitate [i unui num`r restrîns de speciali[ti. Volumul de fa]` merit` totu[i s` fie semnalat pentru c` are cîteva particularit`]i ce-l deosebesc de altele apar]inînd aceluia[i gen.

El a pornit de la ideea de a alc`tui un dosar pe cît posibil complet asupra unei probleme deosebit de importante din istoria politic` [i bisericeasc` a românilor din Transilvania – [i anume separarea acestora în dou` structuri ecleziastice. Avînd în vedere dispersarea fondurilor arhivistice [i diversitatea lingvistic` a documentelor relevante, s-a impus colaborarea unui colectiv mai larg, cu componen]` interna]ional`.

Eforturilor profesorului Hitchins, care a depistat de-a lungul anilor un num`r considerabil de documente ce sc`paser` cercet`rilor mai vechi ale lui Silviu Dragomir sau Francisc Pall, li s-au asociat [i al]i speciali[ti, îndeosebi un grup de tineri istorici de la Alba Iulia, care au adus [i suportul material al unui grant finan]at de CNCSIS. Au fost selec]ionate 555 de documente, majoritatea din deceniul dintre mi[carea ortodox` a lui Visarion Sarai [i instalarea la Blaj a episcopului unit Petru Pavel Aron, dup` abdicarea silit` a lui Inochentie Micu Klein. Potrivit inventarului realizat de editori, aceste documente cuprind 2828 de file manuscris, dintre care 1799 în latin`, 583 în german`, 298 în italian`, 89 în maghiar`, 52 în limba român` cu caractere chirilice [i 7 în limba român` cu caractere latine. Evident, volumul mare al textelor depis-

RECENZII tate punea serioase probleme editoriale. Editorii au ales formula de a cuprinde în volumul tip`rit doar regestele documentelor, un index cronologic, un alt index de institu]ii, persoane [i localit`]i care îng`duie reg`sirea rapid` a documentelor relevante [i pentru cititorii care sînt interesa]i doar de anumite aspecte particulare ale problematicii, precum [i un indice clasic de localit`]i [i persoane. Textele propriu-zise ale documentelor au fost incluse numai în format electronic, pe DVD; în aceast` privin]`, op]iunea editorilor pentru scanarea imagine cu imagine a tuturor filelor corespunde standardelor interna]ionale [i îng`duie un control [tiin]ific riguros. Totu[i, avînd în vedere dificult`]ile paleografice pe care le ridic` unele dintre documente, ca [i diversitatea limbilor – greu de st`pînit în egal` m`sur` de acela[i cercet`tor –, credem c`, de[i ar fi implicat un mare volum de munc` suplimentar, ar fi fost benefic` includerea translitera]iilor [i poate chiar a unei traduceri a documentelor în român` [i/sau englez`.

Dincolo îns` de aceast` observa]ie, editorii s-au str`duit s` faciliteze cît mai mult utilizarea volumului de c`tre cei interesa]i. Pe lîng` diferitele index-uri, se cuvine s` remarc`m calitatea regestelor, care ofer` rezumate ample [i clare ale documentelor, informa]ii despre loca]ia lor în arhive [i pe DVD, precum [i despre edi]iile sau men]iunile anterioare în cazul documentelor deja editate sau folosite de al]i cercet`tori.

Studiul introductiv alc`tuit de Laura Stanciu [i postfe]ele semnate de profesorii Keith Hitchins (Urbana, Illinois) [i Ernst Christoph Suttner (Viena) întregesc volumul, oferind contextualiz`ri istorice echilibrate [i complementare una alteia. Prin îmbinarea unei multitudini de perspective – politic`, institu]ional`, cultural`, teologic` – se evit` reducerea discu]iei la polemicile [i acuzele dintre ap`r`torii Bisericii Unite [i cei ai Bisericii Ortodoxe, atît de frecvente în istoriografia mai veche, [i se ofer` cititorului din secolul XXI un dosar complex cu privire la un moment esen]ial din istoria modern` a românilor.

■ Bogdan Murgescu

47

pre] neprecizat editori: Laura Stanciu (coordonator), Keith Hitchins, Daniel Dumitran colaboratori: Cristian Barta, Andreea Mârza, Mihai S`s`ujan, Ernst Christoph Suttner, Attila Varga con]ine DVD

RECENZII

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

CARTE PENTRU COPII

o criz` de nervi dac` fiica ei ar aplica în via]a ei de zi cu zi „cum s` te îmb`iezi ca Cleopatra“ (implic` un litru de lapte gras v`rsat în cad`) sau „cum s` fii gazda perfect` a unei petreceri SPA“ (unde voi, mamele, s` le face]i unghiile invitatelor feti]e – [i nu oricum, ci manichiur` fran]uzeasc` –, apoi un masaj [i, la final, un ceai c`ldu], ca s` aib` parte de un somn lini[tit, acas`). Înc` mai pare haios fa]` de „cum s`-i convingi pe oameni c` e[ti o celebritate“ (adic` feti]a ar trebui s` se comporte „ca o r`zgîiat`“, oriunde s-ar duce, aplicîndu-[i „o lo]iune autobronzat` din cap pîn`-n picioare“, iar p`rin]ii „s` schimbe geamurile ma[inii cu unele fumurii“) [i „cum s`-]i s`ru]i prietena... din aer“ (adic` „apleac`-te spre ea [i atinge-i razant obrazul stîng [i apoi pe cel drept cu al t`u, exclamînd de fiecare dat`: Mpuuuaaa!“).

Cartea secretelor... – tot pentru fete – este o alt` toc`ni]`, avînd drept ingrediente sfaturi „serioase“ de tipul „secretul de a fi o bun` prieten`“ sau „secretul de a învinge triste]ea“, apoi jocuri tembele ca „secret sau provocare“, alfabete morse, buzunare secrete cusute prin spatele canapelelor sau un atît de pu]in adaptat la noi secret american „de a-]i respecta hot`rîrile luate de Anul Nou“. Cel mai mult m-a revoltat „secretul de a în]elege ce sim]i“. M`car dac` ar fi recomandat o carte care se nume[te De veghe în lanul de secar`, în loc s` le sf`tuiasc` s` poarte tricouri pe care s` scrie: „Sînt mîndr` de mine!“.

N-am în]eles nimic din a[a-zisul umor cu care sînt scrise aceste c`r]i, n-am perceput grani]a între cool & trendy [i realitate. M-a însp`imîntat doar faptul c` feti]e ca Diana, Ileana, Sonia cea sexi, Smaranda, Didi, Micky sau fioroasa Andreea – [i altele ca ele, pe care le cunosc – or s`-[i piard` cel pu]in o jum`tate de zi (sau de noapte) ca s`-[i modifice atitudinea, s`-[i coas` franjuri pe fuste [i s`-[i pun` sclipici pe ghiozdane, în func]ie de ceea ce au citit în „c`r]ile fetelor“. M` întreb cum vor reac]iona ele cînd fetele lor vor citi despre „secretul despre a-]i face implanturi de buze care s` par` naturale“ sau „cum s`-]i convingi p`rin]ii s` folose[ti un dildo“.

■

Sfaturi cosmo-trendy sau de ce îmb`trînesc copiii Juliana Foster Cartea fetelor & Gemma Reece, Cartea secretelor pentru fete Editura Corint Junior, 2008 & 2009

29,90 lei traducere din limba englez` de Cristina Jinga

29,90 lei traducere din limba englez` de Laura Blebea

Este cît se poate de firesc s`-]i sf`tuie[ti feti]a de 10-12 ani s` fie cochet`, anticipînd momentul în care ea va deveni femeie, s` o înve]i trucuri m`runte despre alegerea hainelor, piept`natul [i, de ce nu, despre manichiur` sau machiaj, dac` tu consideri, ca adult, c` toate aceste lucruri sînt esen]iale pentru viitorul ei. Poate e firesc chiar s` i-o ar`]i pe o oarecare Monica (sau Andreea sau Gina) la televizor [i s`-i spui: „Vrei s` reu[e[ti în via]`? Trebuie s` ar`]i la fel ca ea!“. Chiar dac` nu-i vei preda, într-un fel sau altul, lec]ia „90-60-90“, închipuindu-]i c` este mai important s` fac` medita]ii la matematic`, s` scrie, s` citeasc`, s` picteze sau s` cînte la vioar`, ea – acea imprevizibil` feti]` de 10-12 ani – se va reorienta rapid [i va g`si în alt` parte sfaturile de care are nevoie. Nu miza pe faptul c` feti]a ta este una inteligent`, c`ci toate feti]ele de vîrsta ei sînt, de fapt, identice.

Acesta este principalul motiv pentru care au succes „c`r]ile fetelor“ – scrise pe genunchi [i cu liniu]e de la cap`t, preluînd f`r` nici o responsabilitate articole din reviste pentru femei, adaptate pentru cele de „talie mic`“. Din ele, feti]ele vor afla cum „s` faci o prim` impresie bun`“, un mic eveniment social decent sau cum „s` scapi de co[uri“ sau s` ai „un p`r str`lucitor“, dar [i chestii mai tr`snite (de pild`, cum „s` ara]i bine în cizme de cauciuc“), pîn` la chestii absolut trendy (cum „s` dai impresia c` [tii s` dansezi flamengo“). Pîn` aici toate bune, închizînd ochii la amestecul f`r` nici un fel de noim` de probleme psihologice, cosmetice [i de stil, îns` m` întreb sincer ce mam` n-ar face

48

Adina Popescu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

RECENZII

P R E PA R AT E D I N C A R T E

de pîine de secar` unse cu o pojghi]` de unt. Dar adev`ra]ii gourmets le sorb a[a cum le-a f`cut mama lor, simple, f`r` nici un artificiu. Am fost mult timp geloas` pe prietenii mei: voluptatea cu care le înghi]eau, cu zecile, m` intriga; cît despre mine, pur [i simplu nu le puteam digera. Pîn`-ntr-o zi, cînd am avut revela]ia stridiilor în Bretagne, cu un pahar de Muscadet rece, într-o gr`din` însorit`, în compania unor prieteni dragi.

Acum, spre surprinderea mea, aflu c` stridia nu se degust` numai crud`, ci poate fi g`tit` în cele mai n`stru[nice feluri: fript`, pr`jit`, înv`luit` în sosuri, rumenit` la cuptor, sub form` de toc`ni]`, ca umplutur` pentru pîine sau curcan, ori în sup`. „Pe Coasta de Vest îmi place s` gust savoarea metalic` a acelor minuscule Olympia... stridiile Willapoints, de origine japonez`, care se cresc în Oregon sînt insipide [i prea mari pentru a fi mîncate în cochilie.“ În China, stridiile erau folosite – cu mii de ani în urm` – mai ales pentru a da gust mînc`rurilor. În ]`rile anglo-saxone, stridia g`tit` este de cea mai mare banalitate, de[teptîndu-i autoarei amintiri din copil`rie (de pild`, curcanul umplut cu stridii – nelipsit de pe masa de Cr`ciun, în SUA).

M.F.K. Fisher simte cu toat` fiin]a ce înseamn` bucuria g`titului, iar stridia este un domeniu ce nu mai are nici un secret pentru ea: „Erau stridii Chinconteagues vii, cu lamelele frem`tînd imperceptibil sub mîngîierea brizei. Curate [i c`rnoase, alunecau în laptele înfierbîntat...“ – un lapte care nu era nici pasteurizat, nici insipid, nici omogenizat [i greoi, [i „bun pentru s`n`tate“, nu, era lapte adev`rat, întreg, de la o vac` anglo-normand`. În afar` de calit`]ile gustative, aceast` „creatur` vîscoas` [i elegant`“ este o hran` s`n`toas`, cu apreciabile virtu]i nutritive, ascute inteligen]a, ca s` nu mai vorbim de efectul ei afrodiziac. „Probabil la Doylestown am mîncat cea mai bun` toc`ni]` de stridii din via]a mea. Poate mi s-a p`rut atît de bun` dup` o lung` plimbare c`lare care m` înghe]ase pîn` în fundul ochilor. Sau pentru c` eram fermecat` de acea sal` îngust` [i întunecat`, de fermierii din Pensylvania a[eza]i t`cu]i la bar, ori de mirosul locului, curat [i masculin.“ Un lung poem dedicat stridiei.

Sanda Ni]escu

Doamna cu stridii Nu-mi aduc aminte cum a ajuns cartea în biblioteca mea. M-a intrigat probabil bizareria titlului: La biographie sentimentale de l’huître (Biografia sentimental` a stridiei). Versiunea original` a fost publicat` prima dat` în 1941, iar în traducere francez` a ap`rut în 2002, la Éditions du Rocher. Mary Frances Kennedy Fisher (19081992), scriitoare de origine american`, este în primul rînd o celebr` „autoare culinar`“ [i, dup` opinia unora, „cea mai mare stilist` de limb` englez`“: „De la Lewis Caroll, nimeni nu a scris cu atîta fantezie despre aceast` fiin]` bivalv` cu sexul nedeterminat“.

Acestui controversat fruct de mare, de mul]i iubit la nebunie, detestat de al]ii, i se dedic` un poem sclipitor, îmbibat de tandre]e, ca [i cum ar fi vorba de o fiin]` uman`. În scurta sa via]` plin` de aventuri, înainte de a ajunge în stomacul omului, biata stridie este pîndit` necontenit, h`r]uit` de nenum`ra]i du[mani (stele de mare, bure]i de mare, tot felul de melci). Afec]iunea autoarei pentru aceast` umil` fiin]` este evident`. Suferin]ele stridiei nu o las` rece – mai ales cînd se ajunge la versiunea ei comestibil`. Emo]ionantul studiu fizico-psihologic din prima parte a c`r]ii nu e decît un spumos preludiu sau un ambalaj de lux pentru ce va urma: povestea nenum`ratelor feluri în care stridia a fost [i este preg`tit`. Concret: un val de re]ete, fiecare urmat` de cîte o poveste sau o anecdot` abundent condimentat` cu un umor nu mai pu]in savuros. În Fran]a, stridiile se bucur` de o mare popularitate, mai degrab` sub forma lor crud`. Eventual cu o]et sau l`mîie, în orice caz cu felii sub]iri

■

49

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

de Curtea Veche, exclam`: „Niciodat` piatra nu va mai da Bucure[tiului un sfert din str`lucirea marilor cet`]i din Apus. Civiliza]ia noastr` e sortit` s` se petreac` în virtual [i interior. Neputînd cl`di în afar` (e prea tîrziu [i prea zadarnic pentru aceasta) în inimile noastre se cade s` întemeiem: turnuri vibr`toare speran]ei; aurite bol]i laudei; clopotni]e, adîncimi soarelui netemporal“. {i aici î[i face loc constarea c`, în planul istoric, monumental – în exterioritate –, românii au ratat ocazii, c` este prea tîrziu (de v`zut istoria acestui „prea tîrziu“ în cultura noastr`). Solu]ia este refugiul în virtual – în incon[tientul colectiv, am spune noi; „la mume“. Aici se poate construi în imaginar. De unde, poate, va ]î[ni o înnoire, într-un moment favorabil.

Cît` iluzie este [i cît` terapie în viziunea oniric` a incredibilului fapt de-a fi român? O putem concepe ca pe o form` de a[teptare a mor]ii, o consolare filozofic` f`r` finalitate în via]a concret`. Dac` miz`m pe for]ele obscure ale incon[tientului colectiv, comparabile cu ale unui vulcan care erupe dup` milenii de stingere, avem dreptul s` ne imagin`m c` plonjonul în adîncuri este, de fapt, o terapie, de unde energiile vor re]î[ni, poten]ate. În psihanaliz`, aceast` retrac]ie se nume[te regresiune. Învins` în pozi]iile avansate, fiin]a se retrage pe urmele de la care a pornit, unde sper` s` poat` rezista. Aceast` tendin]` regresiv` este o constant` psihologic` româneasc` [i, în consecin]`, una cultural`: „Cum, sub stînci, în întuneric, m`runtaiele de-aram` / A p`mîntului, în lan]uri ]in legat [i f`r` team` / Sufletul muiat în fl`c`ri a vulcanului grozav, / Astfel secoli de’ntuneric ]in în lan]uri d’umilire / Spiritul, ce adînc se zbate în a populilor fire, / Spiritul ce-a vremei fapte de-ar ie[i le-ar face prav“ (Eminescu, „Memento mori“, edi]ia Perpessicius, vol. IV, p.

1075). O urmare a acestei retrageri o g`sim în Creanga de aur a lui M. Sadoveanu, cu retragerea fr`]iei, sub obl`duirea succesivilor „decheneu“ în mun]ii C`liman. Mi[care profund`, creatoare de poezie; simultan, un r`spuns catastrofal care ar putea s` ne aneantizeze istoric, dac` nu cumva lucrul s-a [i întîmplat. Atunci nu va mai fi – sau nu mai este – nimic spiritual de salvat.

Ion Vianu

Apropieri Asupra unor versuri de Eminescu atrage aten]ia Ioana Em. Petrescu în admirabila carte dedicat` poetului (Eminescu. Modele cosmologice [i viziune poetic`, ap`rut` în 1978, republicat` în 2005 la Editura Paralela 45). În versiunea din 1869 a tabloului dramatic „Mure[anu“, poetul se lamenteaz` pe neîmplinirea României, prin e[ecul revolu]iei de la 1848: „{i-n planu-Eternit`]ii Români-s un popor / Cum e un soare numai prin m`rile de nor, / Cum e-un principiu numai în firele adînci, / Cum sînt în fundul m`rii tari cre[tete de stînci“ (Perpessicius, vol. IV al Operelor, p.

472, vv. 77-80). E[ecul istoric (probabil „E[ecul permanent“ caracteristic românilor în viziunea pesimist` a lui Cioran, mereu exprimat`, prezent` [i în Neantul românesc – o carte-convorbire cu Cioran a lui S. Antohi [i L. Pi]u, Editura Polirom, 2009), e[ecul permanent, repet, este condi]ia mereu reluat` a românismului, de-a lungul secolelor.

Acest e[ec istoric este o nenorocire, dar e un apanaj al „firelor adînci“ (firilor adînci). Dou` sînt metaforele care ilustreaz` aceast` existen]`, refugiat` în incon[tient, exprimabil` numai în poezie: soarele care se ascunde înd`r`tul norilor; tarile cre[tete de stînci din fundul m`rii. Sufletul românesc se retrage, persist` în existen]` – o existen]` luminoas`, peren` – numai ascuns... Constatarea lucid-pesimist cioranian` se îmbog`]e[te poetic. Aceea[i reac]ie, ca r`spuns la un stimul diferit, o g`sim la Ion Barbu. Entuziasmat, la apari]ia Crailor

50

■

Via]a sexual` a pre[edin]ilor americani de Nigel Cawthorne Traducere din limba englez` de Ionu] Constantin Udroiu Sexul [i puterea, se spune, sunt strâns legate \ntre ele. Via]a sexual` a pre[edin]ilor americani este dezv`luit` pentru prima dat` \n paginile acestei c`r]i, de la puritanii p`rin]i fondatori, pân` la orgiile sexuale ale lui J. F. Kennedy, nelipsind nici „rochi]a p`tat`“ a Monic`i Lewinsky, nici scandalul Paula Jones.

Pre]: 23,90 lei Labirintul lui Putin de Steve LeVine Traducere din limba englez` de Cristina Jaleru „Labirintul lui Putin“ este mai mult decât o prezentare minu]ioas`, lucrarea c`p`tând un aspect biografic. Este o carte meditativ`, ce examineaz` chestiunea descump`nitoare a milioanelor de ru[i care \ncearc`, de fiecare dat`, s` supravie]uiasc` violen]elor.

Pre]: 19,60 lei Enciclopedia s`n`t`]ii copilului de Dr. Gunhild Kilian-Kornell, dr. Annette Eiden Traducere din limba german` de Doina Fischbach Lucrarea abordeaza cele mai des intâlnite boli [i probleme psihosomatice ale bebelu[ilor, ale copiilor mici [i ale adolescen]ilor. Enciclopedia con]ine indica]ii pentru diagnosticarea rapid` a afec]iunilor, informa]ii concise referitoare la tratamentul imediat aplicabil acas`, precum [i contraindica]iile \n fiecare caz.

Pre]: 39,24 lei Colesterolul de Dr. Pierre Ambrosi Traducere din limba spaniol` de Niculina Bercan Acest ghid ofer` r`spunsuri la toate \ntreb`rile referitoare la colesterol, atât pentru cei la care problemele au ap`rut deja, cât [i \n cazul celor care doresc s` adopte un stil de via]` de prevenire a acestor probleme.

Pre]: 15,26 lei

Via]a sexual` a marilor arti[ti de Nigel Cawthorne Traducere din limba englez` de Carmen Grama Are vreo leg`tur` zâmbetul Mona Lisei cu Leonardo? Cine era prostituata c`reia Van Gogh i-a dat urechea t`iat`?

De ce sim]ea nevoia Picasso s` aib` mereu studioul plin de modele care s`-i pozeze nud? Îl inspirau sau, dimpotriv`, \l f`ceau s` transpire?

Pre]: 23,90 lei China modern` de Michael Lynch Traducere din limba englez` de Cristian China-Birta Cartea este un ghid esen]ial pentru \n]elegerea‚ „gigantului vremurilor noastre“. Informativ` [i pl`cut`, cartea analizeaz` modul \n care China a evoluat de la trecutul s`u imperial pentru a deveni, \n prima decad` a secolului al XXI-lea, una dintre cele mai importante puteri pe plan mondial.

Pre]: 19,60 lei Ghidul complet al \ngrijirii copilului (0-5 ani) de Lilian Leistner Traducere din limba englez` de Eliza Ro[u Folosind o metod` holistic` [i totodat` pragmatic`, sora Lilian abordeaz` toate grijile unui p`rinte, \n cadrul unor capitole tematice precum: cunoa[te-]i bebelu[ul cu adev`rat; colicile; al`ptatul, hr`nitul cu biberonul [i \n]`rcatul; primele alimente pentru bebelu[; somnul; introducerea disciplinei; folosirea toaletei; erup]ia primilor din]i[ori; ce op]iuni au p`rin]ii care lucreaz`.

Pre]: 34,80 lei Manual antistres de Terry Looker, Olga Gregson Traducere din limba englez` de Magda Dumitru Acest manual analizeaz` to]i factorii de stres [i, astfel, te ajut` cu adev`rat s` preiei controlul asupra vie]ii tale [i s` te sim]i din nou calm [i echilibrat. Cartea prezint` cele mai moderne tehnici de management al stresului, precum programarea neurolingvistic`, dar [i informa]ii de ultim` or` despre avantajele exerci]iului fizic [i mental.

Pre]: 19,60 lei

www.niculescu.ro

Icoane, de Nikodim Kondakov Traducere din englez` de George Adam Colec]ia cARTier „Lucrarea de fa]` urm`re[te evolu]ia temelor sacre, tratate de pictorii [colii bizantine, de la cnezatul Kievului [i pân` la pr`bu[irea Imperiului Rus. Autorul demonstreaz` c` reprezentarea divinit`]ii releva întotdeauna, în orice er` a istoriei, o nou` expresie a umanit`]ii.“

Pre]: 164 lei Amos Daragon, Turnul El-Bab, de Bryan Perro Traducere din francez` de Leti]ia Aghion Colec]ia Verde „Enmerkar, marele preot de pe meleagurile îndep`rtate ale Sumerului, [i Aratta, regele întinsului ]inut DurSarrukin, hot`râr` s`-[i uneasc` for]ele ca s` cl`deasc` un monument pe potriva m`re]iei lui Enki, zeul lor.“

Pre]: 24 lei

Dup` dou`zeci de ani de la c`derea Zidului.

Europa reconfigurat`, de Pierre Verluise Traducere din francez` de Gabriela {iclovan Colec]ia Cartier Istoric „Este vorba de a reconsidera elementele pozitive [i cele sup`r`toare în rela]ia cu Washingtonul, ca [i în cea cu Moscova; în perspectiv`, deoarece se ive[te o nou` problem`, nou` [i foarte realist`: care pot fi rela]iile cu China?“ (Catherine Durandin)

Pre]: 36 lei Statele Unite [i lumea mo[tenite de Obama, de Catherine Durandin Traducere din francez` de Corina Iftimia Colec]ia Cartier Istoric „Paradoxal pentru o na]iune c`reia b`trâna Europ` [i puterile vechilor civiliza]ii îi repro[eaz` c` nu are istorie, în prezent, americanilor le revine sarcina de a-[i reciti istoria, de a-[i recupera memoria.“

Cele mai frumoase mituri ale Asiei. Biblia, Orientul, Extremul Orient, de Viviane Koenig Traducere din francez` de Gabriela {iclovan Colec]ia Codobelc „De la în]eleptul Noe salvat de la Potop [i pân` la dragonul cu opt capete care devoreaz` fetele tinere, iat` cincisprezece pove[ti, în care apar laolalt` zei, oameni [i animale.“

Pre]: 36 lei Dic]ionarul cavalerilor, de Jean-Michel Arroyo Traducere din francez` de Gabriela {iclovan Colec]ia Cartier Dic]ionar „Explora]i întregul univers al cavaleriei, de la arhitectura cet`]ilor pân` la legendele epice ale Evului Mediu, inclusiv descrierea armelor [i a virtu]ilor cavalere[ti, într-o lucrare pasionant`.“

Pre]: 39 lei

C`derea Zidului din Berlin [i a comunismului pe în]elesul nepo]elei mele Soazig, de Marc Ferro Traducere din francez` de Adrian Ciubotaru Colec]ia Verde „C`derea Zidului berlinez marcheaz` mai mult decât orice altceva pr`bu[irea regimului comunist. Sigur c` au existat [i alte „ziduri“ în istorie, dar niciunul nu a avut semnifica]ia celui construit la Berlin.“

Pre]: 18 lei

Copiii c`pitanului Grant, de Jules Verne Traducere din francez` de Cezar Sandu-Titu Colec]ia Cartier Popular „Scenele din operele lui Jules Verne sunt, pentru mine, la fel de importante ca miturile, ca imaginile din poezia homeric`“. (Jean-Marie Gustave Le Clezio)

Pre]: 55 lei

Pre]: 26 lei

www.cartier.md

Despre doliu. O zi din via]a lui Leon W. de Mircea Mih`ie[ Colec]ia „Plural M“ Despre doliu. Un an din via]a lui Leon W. trateaz` din perspectiv` multipl` – psihologic`, antropologic`, liturgic` [i literar` – chestiunea rug`ciunii de doliu, a „kaddish“-ului ca poten]ial element de unificare a religiosului [i tradi]iei, v`zute din perspectiva modernit`]ii tîrzii.

Pre]: 32,95 lei

Zero grade Kelvin de Adrian Schiop Colec]ia „Ego. Proz`“ În Hastings [i Auckland, Noua Zeeland`, se încheag` o ga[c` de emigran]i din Anglia, România, Japonia etc. Adrian (povestitorul), Hansie, Katalin, Nicu Popa, Roland, muncesc într-o livad` de mere, zugr`vesc, ruleaz` jointuri, încearc` s` comunice, s` iubeasc`, s` ob]in` reziden]a neozeelandez` [i s` duc` „o via]` de adev`r, lini[te [i dreptate“.

Pre]: 24,95 lei Str. Revolu]iei nr. 89 coordonat de Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici Colec]ia „Ego-grafii“ La dou`zeci de ani de la Revolu]ie, dou`zeci de texte ale unor autori provenind din zone culturale diferite – literatur`, teatru, coregrafie, jurnalistic` etc. – ilustreaz` o istorie subiectiv` a momentului decembrie 1989.

Pre]: 22,95 lei

{i Hams {i Regretel de Matei Florian Colec]ia „Ego. Proz`“ Matei Florian a croit în {i Hams {i Regretel un întreg univers fantast, populat cu o legiune de pitici din cea]` colorat`. În fruntea acestei legiuni, un nou cuplu se preg`te[te s` intre în galeria îndr`gosti]ilor legendari: {i Hams {i Regretel (aten]ie, e vorba de un singur nume [i un singur personaj!) [i minunata sa Tristina.

Vizuina de Norman Manea Colec]ie: Seria de autor „ Norman Manea“ O nara]iune fascinant` despre iubire, e[ec [i speran]`, noul roman al lui Norman Manea este un veritabil „thriller“ literar care, cu o irezistibil` putere de sugestie, poart` cititorul din atmosfera comunist` [i postcomunist` a României în tensiunile [i burlescul Americii de dinainte [i de dup` 11 septembrie 2001.

Pre]: 39,95 lei Ultimii eretici ai Imperiului de Vasile Ernu Colec]ia „Ego-grafii“ Ultimii eretici ai Imperiului spune – cu ironie, cinism [i mult umor – povestea a doi eroi din dou` lumi diferite: un b`trîn terorist care a încercat s`-l asasineze pe Stalin, disident ce a scandalizat mai multe regimuri politice, [i un tîn`r scriitor specialist în tehnici de fraudare a b`ncilor.

Pre]: 22,95 lei

Profe]ii despre prezent. Elogiul mor]ii de Nicolae Breban Colec]ia „Ego-grafii“ Cu erudi]ia-i cunoscut` [i asumîndu-[i inactualitatea nu atît a temei, cît a modului de a o trata, Nicolae Breban, scriitor de prim rang al genera]iei [aizeciste, face în acest eseu un elogiu mor]ii – nu orice moarte, ci aceea survenit` la sfîr[itul unei vie]i împlinite.

Pre]: 32,95 lei

Cuvinte rare de Cristian Tudor Popescu Colec]ia „Ego. Publicistic`“ „Porcii tran[a]i din portbagaje [i brazii de pe capot` sînt aceia[i, dar acum servesc doar de camuflaj. Broboane mici de sînge ies din porii asfaltului în urma fiec`rei ro]i, de la Pia]a Unirii pîn` în Pia]a Roman`, dar cine s` le vad`?“ (Cristian Tudor Popescu)

Pre]: 22,95 lei

www.polirom.ro

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

REPORTAJ Adina Rosetti

Cu Joyce pe continentul nord-american Vara asta m-am uitat c`tre raftul cu c`r]i necitite care m` a[teptau în bibliotec` [i mi-am jurat în barb`: drag` James Joyce, jur c` în vacan]a asta te termin! Cu domnul Joyce – mai precis, cu al s`u Ulysses – am eu o r`fuial` neterminat` înc` din liceu, pe care sper s` o închei odat` [i-odat`. De data asta, mi-am f`cut socoteala c` zborul de 12 ore spre Canada (cu tot cu tranzitul la Paris) este ocazia perfect` pentru a ie[i din labirintul întortocheat al lui Stephen Dedalus [i a intra pe terenul ceva mai sigur al lui Leopold Bloom. În avion îns`, datorit` sistemului audiovideo ultraperformant, mi-am petrecut timpul v`zînd filme (Cititorul, dup` romanul lui Bernard Schlink, Two lovers, cu Joaquin Phoenix în rol de depresiv zbuciumat [i febril, [i jum`tate din Forrest Gump), citind Esquire (o revist` care demonstreaz` c`, uneori, jurnalismul bine f`cut bate literatura) [i r`sfoind, din masochism, revista Taromului, din care am re]inut un reportaj destul de patetic despre soarta ur[ilor mioritici. Bietul Ulysses a r`mas îngropat în compartimentul pentru bagaje, la fel cum au r`mas [i c`r]ile celorlal]i pasageri, ocupa]i s` bifeze pe monitoare ultimele apari]ii cinematografice sau jocule]e în care trebuie s` acumulezi cît mai multe puncte mîncînd monstrule]i verzi. Am ajuns în Canada, la Ottawa, unde, dat` peste cap de fusul orar, m-am trezit în fiecare diminea]` la 5 [i am reînceput s` citesc Proust, În

56

c`utarea timpului pierdut, volumul I, tr`dîndu-mi cu neru[inare promisiunea de la plecare.

Despre bibliotecile canadiene [i... atît B`nuiesc c`, în Canada, cea mai bun` vreme de citit trebuie s` fie iarna, avînd în vedere c` dureaz` opt luni pe an, iar temperaturile se apropie de -40o. Vara, lumea este prea ocupat` cu sporturile în aer liber [i prefer` s` fac` jogging, în loc s` huzureasc` pe b`nci cu o carte în mîn`. Totu[i, în caz c` ]i se face poft` de citit, nimic mai simplu: dac` e[ti rezident canadian, ai acces gratuit la re]eaua de biblioteci publice.

Iar bibliotecile astea sînt deschise în toate cartierele, lîng` supermarket [i farmacie. Tot ce trebuie s` faci este s` rezervi pe site titlul pe care ]i-l dore[ti, oriunde s-ar afla acest titlu în re]eaua ora[ului. În momentul în care cartea sose[te la biblioteca ta de cartier, prime[ti un email de în[tiin]are [i te duci s` o ridici. Iar dac` n-ai timp s` o returnezi decît duminica, dup` miezul nop]ii, po]i s` o la[i frumu[el la cutia po[tal` din fa]a bibliotecii.

Prietenii la care am stat obi[nuiau s` împrumute audio-book-uri în 6 volume (Clive Cusler, The Chase), pe care le ascultau în ma[in`, în fie-

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

R E P O R TA J

care zi, în drumul zilnic spre birou, iar copiii veneau acas` de la bibliotec` înc`rca]i cu cîte un vraf de benzi desenate cu Tintin. În rest, în Canada, adev`rata atrac]ie o reprezint` sconc[ii, elanii [i marmotele care ies seara la promenad` pe orice spa]iu verde...

Plimbare boem` prin Cambridge Cu un avans de zece pagini de Ulysses [i jum`tate de volum de Proust la activ, am ajuns la Cambridge, cartierul studen]esc al Bostonului, locul unde se afl` celebra universitate Harvard.

Ca orice cartier studen]esc care se respect`, Cambridge este un loc boem cu cafenele, baruri, gelaterii, cu muzican]i de strad`, bicicli[ti, fete îmbr`cate cool, domni care militeaz` pentru diverse cauze nobile [i, bineîn]eles, libr`rii de toate felurile.

Problema cu libr`riile în America este c` sînt sublime, dar... prea mari (la fel cum prea mari sînt, în general, toate magazinele, de la cele de juc`rii pîn` la cele de accesorii pentru camping) [i transform` orice fel de alegere într-un soi de dram` existen]ial`, mai ales dac` n-ai buget

nelimitat. Cînd am intrat la The Coop Harvard, m-am sim]it imediat cople[it` de faptul c` acolo se g`seau de toate – de la ultimele apari]ii de literatur` contemporan` american` [i c`r]i specializate în toate domeniile [tiin]ifice pîn` la prostioare nevinovate de tipul What does your poo tell about you?.

Povestea libr`riei spune c` a fost înfiin]at` prin 1882 de un grup de studen]i de la Harvard, ca magazin-cooperativ` unde se vindeau c`r]i [i rechizite ieftine [i chiar c`rbuni pentru iernile geroase ale Bostonului. Taxa anual` de membru era de 1 dolar [i la fel a r`mas, simbolic, pî-

57

fotografii de Adina Rosetti

R E P O R TA J

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

n` în zilele noastre, cînd The Coop Harvard a devenit una dintre cele mai mari libr`rii universitare din Statele Unite.

Dup` ce am h`l`duit o or` printre rafturi ([i n-am terminat de „vizitat“ etajul, nici cafeneaua!), dorindu-mi s` plec de acolo cu un sac de romane de care nu auzisem în via]a mea, dar care m-au sedus cu designul copertelor, am sfîr[it prin a cump`ra cartea cu cea mai plicticoas` copert`. Cu litere g`lbui pe un fundal ro[u, How Fiction Works a criticului literar britanic James Wood (actualmente visiting professor la Harvard [i staff writer la The New Yorker) s-a dovedit a fi cea mai bun` alegere. Sub aparen]a unei c`r]i de teorie literar`, How Fiction Works este, de fapt, viziunea personal` a unui om foarte îndr`gostit de literatur`, care demonteaz` cu naturale]e toate locurile comune [i teoriile radicale în ceea ce prive[te receptarea literaturii (cum ar fi cea care spune c` realismul is dead). Am descoperit chestia asta savurînd cea mai bun` înghe]at` cu caramel la una din gelateriile din Cambridge, unde am f`cut un popas de citit. Tot acolo, am mai tras cu urechea, din cînd în cînd, [i la coversa]iile tinerilor boemi. Departe de a se învîrti în jurul vreunor dileme literare sau ontologice, discu]iile pendulau cu gra]ie de la sex [i amor la muzic`, de unde se vede treaba c` nici la Harvard lucrurile nu sînt a[a de serioase precum par.

Gigantul Barnes&Noble [i ciocolata irezistibil`

58

Pe Joyce nici m`car nu l-am mai scos din bagaj, iar Proust a r`mas semiabandonat, pentru c` în New York am uitat de orice planuri [i am plonjat în ora[ ca într-un imens parc de distrac]ii. Prima oprire „c`rtureasc`“ a fost la Barnes&Noble, cel mai mare lan] de libr`rii din Statele Unite. Dup` dou` ore de sim]it pe pielea mea ce înseamn` l’embarras du choix, am ie[it victorioas` din libr`rie cu trei c`r]i pentru copii (una despre o feti]` [i ni[te ponei, alta cu un pe[ti[or fermecat, a treia dovedindu-se de fapt nu o carte, ci un set de lucru manual), un roman de Cormac McCarthy (promovat sub sloganul „soon a major motion picture“, culmea succesului pe care o carte îl poate avea în SUA), un album foto cu instantanee newyorkeze, o c`r]ulie despre simboluri pop [i o cutie cu ciocolat` alb` Godiva (în privin]a c`reia m-am min]it singur` c` o voi face cadou la întoarcere, dar pe care am devorat-o la primul col] de strad`). În America, regula de baz` se aplic` [i în cazul libr`riilor: este imposibil s` intri undeva f`r` s` cumperi ceva. {i lan]ul Barnes&Noble are o poveste lung`, care începe în 1873, cînd Charles Barnes a demarat o afacere editorial` în Illinois. Prima libr`rie a deschis-o fiul s`u, William, împreun` cu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009 Clifford Noble, în 1917, la New York. Întreaga afacere a fost apoi cump`rat` în 1971 de un anume Leonard Riggio, care a intuit beneficiile uria[e ale marketingului: Barnes&Noble a fost prima libr`rie care a avut reclam` la TV, prima care a vîndut c`r]i cu reducere prin intermediul unei publica]ii (New York Times) [i prima care a comercializat c`r]i online (la sfîr[itul anilor ’80). Ast`zi, este o afacere uria[`, cu 777 de libr`rii r`spîndite în toate cele 50 de state ale Americii, cu peste 1 milion de titluri [i cu un director general al c`rui salariu dep`[e[te 3 milioane de dolari (conform Forbes). Gurile rele spun îns` c` gigantul B&N este direct vinovat de dispari]ia, prin faliment, a micilor libr`rii independente...

Cît despre mine, l-am dat gata pe Cormac McCarthy într-o dup`-amiaz`, în Washington Square Park, unde studen]ii la New York University citeau pe rupte: pe iarb`, întin[i pe p`turi, pe b`nci, pe treptele de la fîntîna artezian` (în care î]i puteai b`ga, la propriu, picioarele, în timp ce copiii se b`l`ceau [i se stropeau într-o veselie). Lectura a fost acompaniat` de diverse jazz band-uri care cîntau în aer liber, dar [i deranjat` periodic de indivizi tenebro[i care încercau s` vînd` diverse chestii (spre exemplu, marijuana...). Cormac McCarthy, cu a sa poveste postapocaliptic` din The Road, s-a dovedit a fi un minimalist perfect [i plin de for]`, iar eu am mai cump`rat pe drum vreo trei afi[e de film vintage de la un anticar de strad`, de[i nu aveam neap`rat` nevoie de ele. Dar str`zile din New York te îmbie la fiecare col] cu cîte ceva – hotdogi, covrigei, r`coritoare colorate, ochelari de soare, gen]i „de firm`“ (evident, false), c`r]i [i CD-uri de tot felul – [i nu e chip s` rezi[ti tenta]iilor...

Truisme pe pere]i Unul dintre cele mai [ic locuri de citit pe care le-am descoperit în (prea scurtul) weekend newyorkez este gr`dina interioar` a Muzeului de Art` Modern` (MoMA), unde te puteai afunda în lini[te în paginile albumului de art` cump`rat de la magazinul muzeului, avînd deasupra vîrfurile zgîrie-norilor decupîndu-se

R E P O R TA J

pe cer. Tot la MoMA am citit, pe pere]ii unei camere special amenajate, numele tuturor vizitatorilor care au ajuns acolo în ultimii ani. O doamn` se ocupa cu consemnarea pe perete a numelui vizitatorilor [i a datei la care au c`lcat pragul muzeului, iar rezultatul poate fi numit, în limbaj artistic contemporan, o „instala]ie“. {i tot la MoMA am citit un panou imens pe care artista Jenny Holzer a adunat 86 de truisme, în ordine alfabetic`. Cîteva exemple: „Confusing yourself is a way to stay honest“, „Bad intentions can yield good results“, „Boredom makes you do crazy things“. Înainte s` ajung` în muzeu, truismele pe care Jenny Holzer le colec]ioneaz` din 1977 au mai fost expuse pe tricouri, [epci de baseball, în galerii de art` [i în Times Square, provocînd multe zîmbete.

Iar dac` cel mai [ic loc de citit din New York este un muzeu de art`, atunci cel mai comun este, cu siguran]`, metroul. Credeam c` în metroul parizian se cite[te mult, dar cel newyorkez îl întrece indiscutabil! În avion, pe drumul de întoarcere, am f`cut tot ce-am putut ca s`-l evit pe Joyce, ajungînd chiar s` buchisesc un articol dintr-o revist` financiar` american`, în care era vorba (cum altfel?) despre criz`. Cred c` trebuie s` fac o excursie cît de curînd la Dublin...

■

59

Š Reuters

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

INTERVIU

„Un scriitor trebuie s` scrie ca [i cum scrisul este mai important decît via]a în sine“ Salman Rushdie Via]a de scriitor a lui Salman Rushdie este un roman. A scris unul dintre cele mai faimoase [i premiate romane din istorie: Copiii din miez de noapte (carte pus` în scen` de Royal Shakespeare Company, distins` cu titlul de cel mai bun roman din istoria Booker Prize [i adaptat` pentru cinematograful hollywoodian de Rushdie însu[i), dar a scris [i Versetele satanice (numit de un critic „cel mai celebru roman necitit“), roman considerat de musulmani „o blasfemie la adresa islamului“ [i pentru care scriitorul a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini care a emis, în acest sens, o fatwa. C`r]ile lui au fost arse în pie]e publice, asupra lui grupul terorist Hezbollah a pus la cale cîteva atentate, for]îndu-l pe scriitor s` tr`iasc`, între 1989 [i 1998, cu domiciliu secret [i protejat de serviciile speciale ale Regatului Unit al Marii Britanii, care l-a onorat cu titlul de Cavaler (distinc]ie condamnat` în mod public de Al-Qaeda ca fiind „o insult` la adresa islamului“). Parodiat [i sacrificat în filme de propagand` pakistaneze, devenit pop icon în cultura occidental`, scriind deopotriv` despre terorism, fundamentalismul religios cre[tin [i musulman („religia este o hain` de blan` purtat` vara“), benzi desenate, presa tabloid`, jocurile pe computer, fotbal [i rock, compunînd versuri pentru trupa U2, comentînd filmele lui Tarantino sau semnînd manifeste împotriva statelor totalitare, avînd numeroase aventuri cu fotomodele [i ap`rînd în filmul lui Robert Altman Prêt-à-porter sau exprimîndu-se în favoarea celebrelor caricaturi daneze [i fiind un mare critic al islamului [i al v`lului pe care femeile musulmane sînt obligate s`-l poarte, Salman Rushdie este unul dintre cei mai interesan]i, premia]i (peste treizeci de distinc]ii literare interna]ionale primite), comenta]i, controversa]i [i mediatiza]i scriitori din istorie. La invita]ia Editurii Polirom, Salman Rushdie se va afla la Bucure[ti, în perioada 23-26 noiembrie, în cadrul unui eveniment care va include conferin]e de pres`, întîlniri cu cititorii români la Tîrgul de Carte Gaudeamus, precum [i o excursie în Transilvania pe urmele mitului Dracula.

61

INTERVIU

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

„Interoghez felul în care este alc`tuit` lumea“

scriitor care vrea s` interogheze felul în care este alc`tuit` lumea, felul cum totul func]ioneaz` într-o atît de strîns` leg`tur`.

Cum a]i descoperit c`r]ile în copil`rie, cine v-a apropiat de literatur`?

Am fost un cititor pasionat înc` de mic copil [i citeam orice, inclusiv reviste de benzi desenate americane. Nimeni din familie nu m-a îndrumat, apropierea de literatur` s-a produs natural. Cînd eram student la Universitatea din Aligarh, unde înv`]ase [i bunicul meu, am început s` citesc Agatha Christie [i P.G. Wodehouse, iar în Bombay m` delectam cu romane poli]iste pentru adolescen]i sau comedii engleze[ti de colegiu, cu science fiction, cu de toate.

Era]i de mic fascinat [i de filme...

Da, s` cre[ti în Bombay însemna s` fii obsedat de cinema. Filme indiene, bineîn]eles, cu vedetele de atunci – Raj Kapoor, Meena Kumari, Nargis –, dar [i filme americane. Îmi amintesc c` am v`zut Scaramouche, Cavalerii Mesei Rotunde, Vr`jitorul din Oz. De ce scrie]i satir` [i realism magic, [i nu realism pur, de mod` veche? Datora]i aceast` formul` literar` fantezist` folclorului oriental cu care a]i crescut?

Da, cred c` în mare parte este vorba despre faptul c` vin, totu[i, din lumea oriental` a minunatelor O mie [i una de nop]i, Panciatantra, Hazar Afsanah, Hamzanama, dar îmi place la fel de mult [i realismul pur, de mod` veche, pe care îl folosesc destul de mult. Romanele mele Furie [i Shalimar clovnul, de exemplu, sînt în cea mai bun` parte fic]iuni naturaliste, a[a cum sînt [i multe din povestirile mele, „Curtenii“, „În Sud“, dar [i altele.

V` considera]i doar un povestitor sau, mai degrab`, un scriitor politic, dat fiind impactul extraliterar al romanelor dvs.? „Scriitor politic“ este o expresie limitat`.

Tr`im într-o epoc` în care evenimentele publice ne modeleaz` vie]ile private ca niciodat` înainte [i acesta este unul dintre subiectele literaturii mele. Dar numai unul dintre ele. Mi-am dorit întotdeauna s` g`sesc [i s` spun cele mai bune, cele mai p`trunz`toare [i cele mai r`sun`toare pove[ti posibile. Sînt un scriitor urban [i un scriitor care a c`l`torit foarte mult, un

62

„Libertatea este un argument“ Cînd scria]i Versetele satanice era]i con[tient c` romanul va provoca un asemenea scandal [i c` risca]i s` v` alege]i cu o fatwa?

Nu, nicidecum, nu mi-am imaginat asta.

Dar ulterior, a existat un moment în care v-a]i dorit s` nu fi scris aceast` carte?

Nici asta.

A]i fost furios, însp`imîntat sau dezam`git?

Toate trei.

Este o carte mai important` decît via]a?

S` spui c` o carte e mai important` decît via]a este o remarc` de natur` retoric`, nu trebuie luat` literal. Cînd am declarat acest lucru, am vrut s` spun c` un scriitor trebuie s` scrie ca [i cum scrisul este mai important decît via]a în sine.

Sprijinul occidental de care a]i avut atunci parte este binecunoscut; spune]i-ne, în cel fel v-au sus]inut musulmanii în acel teribil deceniu al fatwei?

Mul]i scriitori musulmani m-au sus]inut într-adev`r foarte mult, la fel [i mul]i cititori musulmani. Dar, în cele din urm`, eu nu sînt interesat de orientarea religioas` a cititorilor mei. Aceasta este treaba lor, nicidecum un punct de interes pentru mine.

Ca semnatar de manifeste împotriva totalitarismului [i ca militant pentru drepturile femeii musulmane, mai ales acela de a nu purta v`l, crede]i c` arta este politic` prin îns`[i natura ei?

Nu, nu cred asta.

V` întreba]i retoric într-un articol „ce este libertatea de expresie f`r` libertatea de a ofensa?“, ad`ugînd apoi faptul c` „libertatea este însp`imînt`toare“. Crede]i c` oamenii au nevoie de un fel de ghid al libert`]ii?

Libertatea este subiectul unei conversa]ii care nu se va termina niciodat`. Libertatea este

INTERVIU

un argument, dac` vrei. Nu are nevoie de manual pentru a fi exercitat`. Tot ce îi trebuie este o constant` explorare.

A]i declarat c` nu sînte]i o persoan` religioas` [i v-a]i exprimat de nenum`rate ori împotriva religiei…

Da, pentru c` religia este cenzur`.

Considera]i c` cenzura îi ajut` pe scriitori s` scrie fic]iuni mai bune?

Nicidecum.

Spunea]i undeva c` ast`zi folosim cultura pe post de sau în locul ideologiei; crede]i în teoria ciocnirii civiliza]iilor?

Culturile se ciocnesc tot timpul, a[a a fost dintotdeauna, [i multe dintre aceste conflicte sînt fertile, stimuleaz` ambele p`r]i. Eu nu cred în teoria lui Samuel Huntington, o g`sesc mult prea reductiv`. În volumul Patrii imaginare afirma]i la un moment dat c` politicienii [i scriitorii sînt rivali prin natur`, luptînd pentru acelea[i teritorii [i c` romanul este, de fapt, o form` de negare a versiunii oficiale a adev`rului. Dar, la un anumit nivel, nu este [i scriitorul tentat de putere?

Nu genul de scriitor care sînt eu.

Ce crede]i despre Internet, youtube, bloguri, downloading?

M` împac bine cu toate acestea, le practic [i eu, mai pu]in bloging-ul.

Crede]i c` Internetul poate contribui la reformarea islamului?

Nu [tiu, mai bine ai întreba un musulman.

Mai pute]i vizita India [i Pakistanul? Este suficient s` ai patrii imaginare? În India am fost în fiecare an în ultimii unsprezece ani, dar în Pakistan nu mai pot merge [i, sincer, nici nu-mi doresc asta. Locurile mele natale nu sînt, a[adar, în întregime imaginare.

despre politic` decît despre literatur`?

Adev`rul e c` nu prea m` mai intereseaz` s` discut despre politic`. Lui Cronenberg voiam, de fapt, s`-i spun c` ast`zi oamenilor le este mult mai u[or s`-[i formeze o p`rere despre un scriitor din bîrfe decît citind efectiv c`r]ile acestuia. Oamenii sînt probabil mai lene[i decît erau odat`. În eseul „Din nou \n ap`rarea romanului“ spune]i c` efectul public`rii atît de multor c`r]i de fic]iune este nivelul mult mai sc`zut al lecturii. Dar dac` cititorii nu mai simt nevoia unui adev`r alternativ [i prefer` întreb`rilor despre lume amuzamentul sau pove[tile ezoterice ieftine?

Atunci scriitorii de felul meu vor disp`rea precum mastodon]ii.

Cum [i cînd obi[nui]i s` scrie]i? De ce anume ave]i nevoie ca s` scrie]i?

Scriu acas` [i scriu tot timpul, la computer.

Tot ce îmi trebuie este o idee bun`. © Cato Lein

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

„Cititorii de azi sînt mai lene[i“ Într-o conversa]ie cu regizorul de film David Cronenberg, constata]i c` oamenii sînt azi mult mai interesa]i de persoana scriitorilor decît de scrisul lor. A]i sim]it acest lucru pe propria piele? V-a]i s`turat s` vorbi]i mai mult

63

INTERVIU Roman vs Film David Cronenberg: Ai scris vreodat` vreun scenariu?

Salman Rushdie: Mai întîi, sînt obsedat de filme.

Am spus întotdeauna c` filmele au un rol mai mare decît c`r]ile în formarea unui om. A[a c` r`spunsul e da, am încercat de dou` ori s` scriu scenariu numai c` de fiecare dat` s-a transformat într-un capitol din cartea la care tocmai lucram.

Ingmar Bergman sim]ea c` nu era cu adev`rat artist din cauz` c` nu reu[ise s` fie romancier. F`cuse cîteva mari filme [i tot sim]ea asta. Atunci cînd a publicat Patru scenarii a încercat s` le rescrie sub form` de roman c` s`-l legitimeze. A recunoscut c` avea un complex de inferioritate, ca [i cum romanul ar fi fost mare art`, iar filmul nu. Trebuie s` recunosc c` uneori resimt [i eu aceast` ierarhie. Se poate justifica faptul c` romanul este o art` superioar` cinema-ului?

Nu cred. Dac` facem o list` cu marile filme dintr-o anume perioad` [i apoi o list` cu marile romane din aceea[i perioad`, cred c` ar fi cam acela[i num`r. Pe de alt` parte, probabil c` sînt mai multe filme bune într-un an decît romane bune. Dac` eu citesc dou`, trei romane bune într-un an, consider c` a fost un an destul de bun. Dar dac` v`d doar dou`, trei filme bune, consider c` a fost un an mai degrab` dezastruos.

M` întreb uneori dac` nu merit` s` p`r`sesc studioul [i s` scriu un roman. A[ putea? Nu cred. Colaborarea din spatele unui film este bun`, nu o simt ca pe o constrîngere, dar cu siguran]` nu este propriul t`u spectacol a[a cum ar fi un roman. Trebuie s` fii pu]in machiavelic, s` manipulezi cumva, fie c`-]i place sau nu, din cauza sensibilit`]ii celorlal]i.

Am crezut întotdeauna c`, cu cît se afl` mai mul]i bani în spatele unui proiect artistic, cu atît e mai greu s`-]i dezvol]i propria viziune. Cred c` scrisul are ceva în plus, prin simplul fapt c` po]i lua o foaie de hîrtie [i un pix [i te po]i a[eza într-un col] s` scrii. Nu te cost` nimic s-o faci, iar asta î]i d`, mai mult sau mai pu]in, libertate.

Sigur c` da. {i dac` scrii un roman, este acolo, exist`, pe cînd dac` scrii un scenariu, nu exist` nimic. E doar o idee.

Exact. Cred c` motivul pentru care nu am scris

64

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009 scenariu este din cauza acestei lipse de control. E[ti cea mai pu]in important` persoan` dintr-un film dac` tu e[ti scriitorul!

Ei, asta nu-i chiar a[a, de[i uneori se întîmpl`.

Scriitorul mai este [i uitat. Fiecare film este o întreprindere industrial`. {i negi asta cît de mult po]i, pentru c` de fapt conteaz` doar decupajul f`cut de film [i tot ce e acolo e adev`rat [i tot ce r`mîne în afara camerei nu exist`. Dar tu exi[ti mai mult în afara cadrului. A[a c` tr`ie[ti o stranie schizofrenie.

Sînt frecvent tentat de filme. Am avut recent o întîlnire cu un scenarist [i cu un produc`tor discutînd despre o carte de-a mea [i la final le-am zis c` cochetez cu ideea de a regiza eu însumi ceva. Am spus-o ca pe o glum`. Trei ore mai tîrziu am primit un mesaj în care îmi spuneau c`, dac` vreodat` chiar voi dori s-o fac, s`-i sun pe ei mai întîi. M-am gîndit: dac` ei sînt dispu[i s` scoat` banul, cît de r`u poate fi…

Asta ar putea fi fascinant. Am cunoscut cî]iva scriitori care au ajuns s` regizeze [i rezultatele au fost foarte variate. Unii dintre ei au urît treaba asta. Pentru ei a fost o experien]` oribil`. Fire[te, pîn` atunci nu avuseser` de-a face cu actorii, tehnologia, spa]iul. Mi[carea oamenilor [i acel cub al filmului cu care decupezi spa]iul au fost printre primele lucruri pe care eu însumi le-am considerat foarte dificile, pentru c` am crezut mereu c` voi fi romancier. Nu mi-a trecut niciodat` prin cap c` voi face filme. Or, simpla mi[care a oamenilor într-o camer` este sculptural`, este coregrafie [i e dificil de st`pînit. {i trebuie s` faci asta sub presiunea timpului.

Eu aproape am devenit actor. Am avut aceast` dorin]`. Dup` ce am plecat de la universitate, mi-am petrecut cî]iva ani încerc\nd s` devin actor, dar am renun]at la timp. Amuzant e c` eu cred c` acum a[ fi un actor mai bun. Pentru c`, privind înapoi la tîn`rul care eram, ca s-o spun pe [leau, gesticulam prea mult. Era prea mult` mi[care.

E uimitor! Cei mai buni actori nici nu clipesc, iar atunci cînd o fac, totul se încarc` de semnifica]ie.

Nemi[carea marilor actori este incredibil`.

P`i, cred c` a[ fi mai calm acum.

Asta e cumva o audi]ie?

Ar putea fi, dac` ai vreun rol. (www.davidcronenberg.de/cr_rushd.htm)

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

INTERVIU

A]i primit numeroase [i prestigioase premii literare, inclusiv The Best of the Booker, sînte]i faimos în toat` lumea, aproape un icon al culturii pop. Ce v-a mai r`mas de realizat? Ce v` mai motiveaz` s` scrie]i?

Arta romanului presupune s` r`spunzi lumii, din plin [i constant, cu imagina]ia ta [i cu personalitatea ta. Aceast` dorin]` nu dispare odat` cu premiile, cu faima etc. În timp devine un mod de a tr`i.

Mai ave]i pove[ti de scris?

Mai am destule. Sper.

Cum v` descurca]i cu faima?

Faima este faim`. Nu conteaz` atît de mult.

Nu v-a]i dorit niciodat` s` disp`re]i, s` scrie]i din nou ca un scriitor anonim?

Nu. Nu mi-am dorit s` dispar.

Ce p`rere ave]i despre ac]iunea juridic` a lui Salinger de a-[i proteja propriul personaj de fic]iune [i de a împiedica un alt scriitor s`-l „împrumute“ pe Holden Caulfield? Îl în]eleg, dar nu mi-a[ dori s` ajung ca el.

via]a am f`cut asta, nu-mi amintesc s` existe un moment anume. Rockul s-a n`scut prin ’56-’57 pe cînd eu aveam nou`, zece ani.

Ce artist a]i fi vrut s` întîlni]i personal?

Pe Bob Dylan. Nu ne-am întîlnit niciodat`.

E adev`rat c` a]i f`cut pogo cu Van Morrison sau e doar o legend` urban`?

Nu, chiar s-a întîmplat asta. Eram la o petrecere în casa lui Bono din Dublin [i acolo se afla [i Van Morrison [i da, a fost [i un dans. {ti]i, exist` o trup` româneasc` ce [i-a luat numele Grimus, dup` romanul dvs. de debut.

Sper c` sînt mai buni decît romanul meu.

Presupun c` a]i auzit despre miliardarul american care a zburat recent pe Lun`, unde a citit un basm în cadrul unei transmisii live...

A[ fi fost fericit s` zbor [i eu cu el pe Lun`, dar nu cred c` mi-a[ fi dorit s` [i citesc.

■

■ David Cronenberg (n. 1943, Toronto) este licen]iat în literatur` al Universit`]ii din Toronto, a debutat cu proz` scurt`, iar la sfîr[itul anilor ’70 [i-a cî[tigat statutul de regizor cult al filmelor horror. Printre filmele regizate de David Cronenberg se num`r`: Videodrome (1983), The Dead Zone (1983, dup` romanul omonim al lui Stephen King), The Fly (1986), Dead Ringers (1988), Naked Lunch (1991, dup` romanul omonim al lui William S. Burroughs), Crash (1996, dup` romanul omonim al lui J.G. Ballard), eXistenZ (1999), Spider (2002, dup` romanul omonim al lui Patrick McGrath) A History of Violence (2005).

a consemnat Marius Chivu © Reuters

„Ascult rock de cînd m` [tiu“ Povesti]i-ne cum a]i ajuns s` juca]i în piesele lui Ionesco.

Am jucat în dou` piese de Ionesco, în Rinocerii [i în Viitorul e în ou`. În aceasta din urm` jucam o statuie care prindea via]`. Se întîmpla la Universitatea din Cambridge, acum foarte mult timp.

La lecturi publice face]i oamenii s` plîng`, odat` cineva chiar a le[inat; pe dvs. ce v` emo]ioneaz` pîn` la lacrimi?

Filmele sentimentale ieftine de la televizor.

Dar numai dac` le urm`resc singur.

A]i urmat cursurile unei [coli de rugbi; mai sînte]i interesat de sport?

Nu prea m` mai intereseaz` rugbiul. Acum sînt un fan înfl`c`rat al echipei de fotbal american New York Yankees [i al clubului de fotbal Tottenham Hotspur. {tiu c` îi admira]i, printre al]ii, pe Bill Haley, Frank Zappa [i Tom Waits; v` aminti]i cînd a]i început s` asculta]i rock?

Ascult rock de cînd m` [tiu, aproape toat` Cu Monica B\rl`deanu

65

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

TEHNODROM

po]i utiliza în acela[i timp un protocol http ([i accesezi o pagin` web), unul de discu]ie instant (împreun` cu una sau mai multe persoane) [i unul p2p ([i aici, de obicei, descarci filme sau muzic`). Într-o bibliotec` este interzis s` adnotezi [i s` completezi o carte; pe net este chiar indicat s` completezi, s` nu fi de acord [i s` oferi varianta proprie de r`spuns la o problem`. Într-o bibliotec`, f`r` un catalog nu po]i face nimic; pe net, motoarele de c`utare se combin` cu folksonomia, acele cataloage de sortare a informa]iei dup` ierarhii personale, failibile. Totul e failibil pe net, iar acest mediu ne ajut` s` în]elegem [i failibilitate culturii c`r]ii.

Una dintre marile critici ale acestui mediu generalizat prive[te excesul de informa]ie [i starea de anxietate pe care o dobîndesc utilizatorii.

De obicei, astfel de critici au o presupozi]ie implicit`: mediul contravine proceselor cognitive ale persoanelor umane, obi[nuite cu structurile intelectuale impuse de cultura c`r]ii. Dar aceast` presupozi]ie este contrazis` de scurta istorie media din ultimii o sut` de ani. Dac` Internetul ar fi ap`rut la 1900, indivizii ar fi fost pu[i în fa]a unei schimb`ri dramatice. Internetul, ca tehnologie, preia o mare parte din caracteristicile celorlalte tehnologii ale comunic`rii: emigran]ii digitali adaug` noi atitudini [i însu[iri unui [ir început cu radioul, acum o sut` de ani.

Internetul nu este ceva nou, ci re]eaua pe care po]i combina practici vechi de 500 (lectura unui text tip`rit) sau 100 de ani (ascultarea unei emisii radio). Rezultatul acestor combina]ii poate fi un salt social, nu numai informa]ional. Un bun cititor este un bun scriitor: cine [tie cum s` citeasc` Wikipedia va [ti cum s` modifice informa]ia astfel încît gradul ei de acurate]e s` creasc`. Practica online, în timp, are ca rezultat îndep`rtarea zgomotului. Interac]iunea – uneori dramatic`, dificil` – între persoane este un exerci]iu de civilizare: r`zboiul opiniilor aduce pacea cunoa[terii. Între timp, conexiunea la Internet a revenit, m` a[teapt` 129 de articole de citit (nu, nu vor fi citite toate!) [i cîteva e-mailuri de r`spuns. În trei ore voi fi un om liber s` deschid cartea de hîrtie [i s` adorm cu ea în pat.

■

Constantin Vic`

Request timed out Cum era pe vremea cînd nu ne trezeam de diminea]` s` ne verific`m e-mailul, cînd dilemele nu se rezolvau pe Google [i cînd informa]ia era clasificat` în biblioteci pline de praf?

Pentru emigran]ii digitali, Internetul a fost o schimbare de grad sau de paradigm`? Înclin s` cred c` accesul la o re]ea mondial` a venit ca un salt informa]ional, în care vechile instrumente culturale au fost dublate de unele noi, mai rapide [i mai pu]in costisitoare. Pentru un nativ digital, utilizarea unei fi[e de bibliotec` este un gest lipsit de sens. Întîmplarea face s` scriu acest articol total deconectat – afar` plou` [i modemul de la ISPul meu e mort. În aceste momente se instaleaz` panica sau o mare bucurie apare pe chipurile noastre: f`r` Internet nimic nu e urgent. Participarea la un canal de comunicare aproape nelimitat schimb` ritmul de via]`: mai mult` informa]ie duce la ac]iuni complexe, în care mecanismul încrederii e necesar (întotdeauna te bazezi pe o rutin` sau pe al]i utilizatori). Web-ul este un stadiu social al informa]iei – aici e diferen]a dintre modelul cultural al bibliotecii [i cel al Internetului. Într-o bibliotec` te po]i afla în leg`tur` direct` cu una sau mai multe c`r]i; pe net, te afli în contact cu hipertexte, filme, înregistr`ri audio, indivizi [i comunit`]i. Web-ul elimin` cadrul ierarhic al categoriilor [i autorit`]ii:

66

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

ESEU Salman Rushdie

Din nou în ap`rarea romanului Recent, în cadrul conferin]ei organizate cu ocazia împlinirii a o sut` de ani de la înfiin]area Asocia]iei Editorilor Britanici, profesorul George Steiner a lansat hot`rît urm`toarele idei: „Romanele noastre au ajuns s` fie foarte obosite... Apari]ia genurilor, dispari]ia lor, proza, poemul epic, tragedia în vers clasic. Momente m`re]e, apoi apun. Continu` scrierea romanelor, dar se caut` din ce în ce mai mult forme hibride, ceea ce vom numi ac]iune/fic]iune mai degrab` grosolan`... Cum poate concura cu adev`rat romanul în ziua de azi cu cele mai bune reportaje, cu cele mai bune relat`ri din actualitatea imediat`?“ Iat` o reformulare, înf`[urat` în retorica cea mai bun` [i mai str`lucitoare: vorbesc, bineîn]eles, despre acea veche castan` savuroas`, moartea Romanului. Subiect c`ruia profesorul Steiner îi adaug`, ca bonus, moartea Cititorului sau cel pu]in transformarea lui radical` într-un fel de copil-minune al computerului, un soi de maniac al Internetului, [i moartea (sau cel pu]in transformarea radical`, în form` electronic`) a C`r]ii înse[i. Moartea Autorului a fost anun]at` cu cî]iva ani în urm`, în Fran]a – iar moartea Tragediei chiar de c`tre profesorul Steiner, într-unul dintre primele necrologuri de acest gen –, lucru care las` împr`[tiate pe scen` mai multe cadavre decît finalul lui Hamlet.

68

Literatura nu a avut niciodat` un viitor. Pîn` [i Iliada [i Odiseea au avut parte la început de recenzii proaste. Scrisul de calitate a fost întotdeauna atacat, mai ales de c`tre al]i scriitori de calitate. Cea mai superficial` ochead` aruncat` asupra istoriei literare relev` faptul c` nici o capodoper` nu a sc`pat de asalturi la vremea public`rii sale, nici o reputa]ie a vreunui scriitor nu a fost invulnerabil` la denigr`rile contemporanilor s`i: Aristofan l-a numit pe Euripide „un antolog cli[eistic... [i un creator de paia]e obraznice“, Samuel Pepys considera Visul unei nop]i de var` „insipid` [i ridicol`“, Charlotte Brontë a desconsiderat opera lui Jane Austen, Zola a pufnit de dispre] în fa]a Florilor r`ului, Henry James a aruncat la gunoi Middlemarch, La r`scruce de vînturi [i Prietenul nostru comun. To]i au rînjit cînd a ap`rut Moby Dick.

Cînd a fost publicat` Doamna Bovary, Le Figaro anun]a c` „domnul Flaubert nu este un scriitor“, Virginia Woolf a spus despre Ulise c` este „prost crescut“, iar Curierul Odessei scria despre Anna Karenina: „fleacuri sentimentale... Arat`-mi o pagin` care s` con]in` o idee“.

Astfel c`, atunci cînd criticii germani îl atac` pe Günter Grass, cînd litera]ii italieni din ziua de ast`zi sînt „surprin[i“, dup` cum ne spune romancierul [i criticul francez Guy Scarpetta, s` afle de extraordinara reputa]ie interna]ional` a

ESEU

lui Italo Calvino [i a lui Leonardo Sciascia, cînd tunurile corectitudinii politice americane sînt îndreptate c`tre Saul Bellow, cînd Anthony Burgess îi minimalizeaz` importan]a lui Graham Greene dup` moartea acestuia [i cînd profesorul Steiner, ambi]ios ca întotdeauna, se sup`r` nu doar pe cî]iva scriitori izola]i, ci pe întreaga produc]ie literar` a Europei postbelice, putem crede c` sufer` cu to]ii de o boal` cultural` legat` de epoca de aur: acea nostalgie recurent`, irascibil` dup` un trecut literar care nu a p`rut niciodat` la vremea sa cu mult mai bun decît se arat` acum prezentul.

Profesorul Steiner spune c` „e aproape o axiom` c` în ziua de ast`zi marile romane vin dintr-un ]`rm îndep`rtat, din India, Caraibe, din America Latin`“, iar unii vor g`si surprinz`tor faptul c` nu sînt de acord cu aceast` viziune a unui centru vl`guit [i a periferiei pline de vitalitate. Nu sînt de acord în totalitate pentru c` este o lamenta]ie foarte eurocentric`. Doar un intelectual din Europa Occidental` poate jelui o întreag` form` de art` bazîndu-se pe faptul c` literatura din – s` zicem – Anglia, Fran]a, Germania, Spania [i Italia nu mai este cea mai interesant` din lume. (Nu este clar dac` profesorul Steiner consider` Statele Unite ca fiind centru sau un ]`rm îndep`rtat; geografia acestei viziuni literare gen „P`mîntul e plat“ este pu]in cam dificil de urm`rit. De acolo de unde stau eu, literatura american` pare s` fie în form` bun`.)

Ce conteaz` de unde vin marile romane, atîta vreme cît ele continu` s` vin`? Ce este cu acest p`mînt plat pe care tr`ie[te bunul profesor, cu romani epuiza]i în centru [i hotento]i [i antropofagi însp`imînt`tor de dota]i ascun[i pe la margini? Harta din capul profesorului Steiner este o hart` imperial`, iar imperiile Europei sînt duse de mult. Jum`tatea de secol a c`rei produc]ie literar` este, pentru Steiner [i Naipaul, o dovad` a declinului romanului, este totodat` prima jum`tate de secol a perioadei postcoloniale. Poate c` nu e doar simplul fapt c` se ive[te un nou roman, un roman postcolonial, un roman descentralizat, transna]ional, interlingvistic, intercultural, [i c` în aceast` ordine sau dezordine a lumii noi g`sim o explica]ie mai bun` pentru s`n`tatea romanului contemporan

decît viziunea cumva superior ocrotitoare [i hegelian` a profesorului Steiner, care postuleaz` c` motivul creativit`]ii „]`rmurilor îndep`rtate“ este c` acestea sînt zone „aflate într-un stadiu mai de început al culturii burgheze, care sînt într-o form` mai primitiv`, mai aspr`, mai problematic`“.

Succesul regimului lui Franco în în`bu[irea literaturii spaniole decenii dup` decenii a fost, la urma urmelor, factorul care a mutat reflectorul pe cei mai buni scriitori care creeaz` în America Latin`. A[a-numitul boom latino-american a fost, ca atare, în aceea[i m`sur` rezultatul pervertirii vechii lumi burgheze, cît [i al creativit`]ii – chipurile primitive – a noii lumi.

Iar descrierea culturii vechi, sofisticate, a[a cum exist` ea într-un stadiu „mai de început, mai rudimentar“ decît cel occidental este bizar`. India, cu marile sale clase sociale mercantile, cu birocra]iile ei extinse [i economia sa exploziv`, posed` una dintre cele mai dinamice burghezii din lume [i s-a descurcat astfel pentru cel pu]in la fel de mult timp ca [i Europa. Marea literatur` [i o categorie de cititori de literatur` nu sînt ceva nou pentru India. Ceea ce este nou o reprezint` apari]ia unei genera]ii talentate de autori

© Reuters

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

69

ESEU

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

indieni care scriu în englez`. Ceea ce este nou e faptul c` „centrul“ a catadicsit s` remarce „]`rmul“, deoarece „]`rmul“ a început s` vorbeasc` prin puzderia sa de traduceri într-o limb` pe care Occidentul poate s` o în]eleag` mai cu u[urin]`.

Pîn` [i portretul pe care îl face profesorul Steiner unei Europe obosite este, dup` p`rerea mea, fals la modul simplu [i demonstrabil. Ultimii cincizeci de ani ne-au dat opere ale unor autori ca – s` numim doar cî]iva – Albert Camus, Graham Greene, Doris Lessing, Samuel Beckett, Italo Calvino, Elsa Morante, Vladimir Nabokov, Günter Grass, Alexandr Soljeni]în, Milan Kundera, Danilo Kisˇ, Thomas Bernhard, Marguerite Yourcenar. Cu to]ii putem s` ne facem propriile noastre liste. Dac`-i includem pe scriitorii de dincolo de grani]ele Europei devine limpede c` rar a v`zut lumea o asemenea recolt` bogat` de romancieri care au tr`it [i au scris în acela[i timp, c` atitudinea u[or mîhnit` a unor Steiner/Naipaul este nu numai deprimant`, ci [i nejustificat`. Dac` V.S. Naipaul nu mai vrea sau nu mai poate s` scrie romane e pierderea noastr`. Dar arta romanului va supravie]ui, f`r` îndoial`, [i f`r` el.

Dup` p`rerea mea, nu este nici o criz` în arta romanului. Romanul este exact acea „form` hibrid`“ dup` care tînje[te profesorul Steiner.

Este par]ial anchet` social`, par]ial fantezie, par]ial confesiune. Trece de frontierele cunoa[terii, ca [i de grani]ele topografice. El are totu[i dreptate, c`ci mul]i scriitori buni au înce]o[at limitele dintre fapt [i fic]iune. Împ`ratul, minunata carte a lui Ryszard Kapuscinski despre Haile Selassie, este un exemplu de astfel de înce]o[are creativ`. A[a-numitul Nou Jurnalism, dezvoltat în America de c`tre Tom Wolfe [i de al]ii, a fost o încercare deschis` de a fura straiele romanului [i, în cazul propriului roman al lui Wolfe, Radical Chic & Mau-Mauing the Flak Catchers, sau The Right Stuff (Ce-i drept), încercarea a avut un succes gr`itor. Categoria „literaturii de c`l`torie“ s-a extins pîn` la includerea unor opere de adînc` medita]ie cultural`: s` zicem Danubius a lui Claudio Magris sau Marea Neagr` de Neal Ascherson. {i, cînd ne afl`m în fa]a unui str`lucitor tur de for]` nonfic]ional

precum The Marriage of Cadmus and Harmony (C`s`toria lui Cadmus cu Armonia), în care o reexaminare a miturilor grece[ti adun` întreaga tensiune [i fervoare intelectual` a celor mai bune scrieri de fic]iune, putem doar s` aplaud`m apari]ia unui nou mod de eseistic` imaginativ` – sau, mai bine, întoarcerea la stilul juc`u[-enciclopedic al lui Diderot sau Montaigne. Romanul poate întîmpina aceste evolu]ii f`r` a se sim]i amenin]at. E aici loc pentru noi to]i.

Este mai probabil ca apari]ia unor noi forme de art` s` permit` multor oameni s` intre în arena creativit`]ii. {tiu foarte pu]ini mari realizatori de film care ar fi putut fi mari romancieri – Satyajit Ray, Ingmar Bergman, Woody Allen, Jean Renoir... [i cam atît. Cîte pagini din materialul vioi al lui Quentin Tarantino, cum ar fi replicile gangsterilor lui pe tema mîncatului de sandvi[uri Big Mac în Paris, a]i putea citi, dac` nu le-ar fi rostit pentru dumneavoastr` Samuel Jackson sau John Travolta? Cei mai buni scenari[ti sînt cei mai buni exact din cauz` c` nu gîndesc literar, ci vizual.

Pe scurt, sînt mai pu]in îngrijorat decît Steiner de amenin]area la care aceste forme mai noi, avansate tehnologic, supun romanul. Ceea ce îl va salva este, poate, slaba tehnologie a actului scrisului. Mijloacele de expresie artistic` cerînd mari sume de bani [i tehnologie sofisticat` – filme, jocuri, înregistr`ri – devin, în virtutea acestei dependen]e, u[or de cenzurat [i de controlat. Dar ceea ce poate face un scriitor în singur`tatea camerei sale este ceva ce nici o putere nu poate distruge u[or.

Pentru literatur`, pentru literatura bun`, interesul a fost totdeauna minor. Importan]a sa cultural` nu deriv` din succesul ei într-un fel de r`zboi al popularit`]ii, ci din succesul ei în a ne spune despre noi ceea ce nu auzim din alt` direc]ie. {i aceast` minoritate – minoritatea care este preg`tit` s` citeasc` [i s` cumpere c`r]i bune – n-a fost, de fapt, niciodat` mai mare ca acum. Problema este s`-i captezi interesul. Ceea ce se întîmpl` nu este atît moartea, cît înstr`inarea cititorului. În 1999, în America s-au publicat peste cinci mii de romane. Cinci mii! Ar fi un miracol dac` s-ar scrie într-un an cinci sute de

70

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

ESEU

romane publicabile. Ar fi extraordinar dac` cincizeci dintre ele ar fi bune. Ar fi prilej de s`rb`toare universal` dac` cinci dintre ele ar fi remarcabile. Ba nu, dac` unul dintre ele ar fi remarcabil!

Se public` peste m`sur` deoarece, editur` dup` editur`, redactorii buni au fost concedia]i [i nu li s-au g`sit înlocuitori, [i o obsesie a schimb`rii a înlocuit abilitatea de a distinge între c`r]ile bune [i cele proaste. L`sa]i pia]a s` decid`, par s` gîndeasc` directorii editurilor.

Noi s` scoatem doar chestiile astea. Ceva trebuie s` mearg`. A[a c` ies pe rafturi, se duc în umbra mor]ii cele cinci mii de c`r]i, cu ma[in`riile publicit`]ii care produc fl`c`ri f`r` combustibilul adecvat. Acest gen de abordare e grozav de autodistructiv. Dup` cum a spus Orwell în 1936 – ca s` vede]i c` nu-i nimic nou sub soare –, „romanul este eliminat cu scandal din realitate“. Cititorii, incapabili s`-[i taie drum prin jungla fic]iunii de duzin`, cinici din cauza limbajului depreciat [i hiperbolizant cu care este încununat` fiecare carte, se dau b`tu]i. Cump`r` cîteva c`r]i pe an distinse cu premii literare, poate una sau dou` c`r]i de autori al c`ror nume îl recunosc, [i dispar. Publicarea f`r` m`sur` [i suprapublicitatea creeaz` un prag sc`zut de lectur`. Nu este vorba numai de prea multe romane care vîneaz` prea pu]ini cititori, ci de prea multe romane care alung` cititorii. Dac` publicarea unui prim roman a devenit, a[a cum sugereaz` profesorul Steiner, un „pariu împotriva realit`]ii“, faptul se datoreaz` în mare parte acestei abord`ri nondiscriminatorii, de tras la nimereal`. Auzim multe, în aceste vremuri, despre un nou spirit comercial al cruzimii pe baze financiare din domeniul public`rii de c`r]i.

Avem nevoie de o întoarcere la judecata de valoare. {i mai este un alt mare pericol pe care-l înfrunt` literatura, [i pe acesta profesorul Steiner nu-l men]ioneaz`: este atacul asupra libert`]ii intelectuale înse[i; libertate intelectual` f`r` de care nu poate exista literatura.

Fiec`rui scriitor aflat în plin` activitate îi sînt cunoscute presiunile monopolurilor [i ale birocra]iei, ale corporatismului [i ale conservatorismului, care limiteaz` [i îngusteaz` raza de

r`spîndire [i calitatea a ceea ce s-a publicat. Personal, am dobîndit în ace[ti ultimi ani poate prea mult` experien]` legat` de presiunile exercitate de intoleran]` [i de cenzur`. Ast`zi, în lume, au loc multe asemenea lupte: în Algeria, în China, în Iran, în Turcia, în Egipt, în Nigeria, scriitorii sînt cenzura]i, h`r]ui]i, închi[i [i chiar uci[i. Pîn` [i în Europa [i în Statele Unite ale Americii, legiunile care ap`r` diferite „sensibilit`]i“ încearc` s` ne limiteze libertatea de a vorbi. Niciodat` nu a fost mai important s` continu`m ap`rarea acelor valori care fac posibil` arta literaturii. Moartea romanului poate fi departe, îns` moartea violent` a mul]i romancieri contemporani este, vai!, un fapt inevitabil. În ciuda acestor lucruri, nu cred c` scriitorii au renun]at la posteritate. Ceea ce George Steiner numea frumos „minunata vanitate“ a literaturii înc` ne arde, chiar dac`, dup` cum sugereaz` acesta, sîntem prea jena]i s-o spunem în public.

■

© Reuters

(din volumul Dincolo de limite, traducere de Petru Dulgheru, Editura Polirom, 2006)

71

© Lissy Mitterwallner

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

PROFIL Cum se formeaz` cititori activi

Reinhard G. Wittmann

Director Literaturhaus München

Peisajul literar din spa]iul german este ast`zi atît de dinamic nu doar pentru c` editurile au [tiut s`-i promoveze în egal` m`sur` pe autorii cu adev`rat valoro[i [i pe debutan]ii promi]`tori, ci [i pentru c` publicul este preg`tit s` citeasc` [i s` în]eleag` oferta fabuloas` de pe pia]a literar`. Programele [colare (diferite, în fiecare land) con]in, pe lîng` materia obi[nuit` (limba [i literatura german`, literatura universal`) [i module de alfabetizare media (elevii sînt înv`]a]i cum s` citeasc` ziarul, cum s` se uite la televizor) sau ore de lectur` în care li se ofer` instrumentele pentru o abordare critic` a c`r]ilor. Poate cea mai subtil` form` de promovare a lecturii se petrece la Literaturhaus (casa literar`), o institu]ie ale c`rei programe sînt destinate aproape exclusiv dialogului dintre scriitori [i cititori. Reinhard G. Wittmann este directorul Literaturhaus München [i unul dintre promotorii acestei institu]ii-model.

72

Decenii la rînd politicile culturale din Europa occidental` s-au concentrat aproape exclusiv pe încurajarea crea]iei: s-au subven]ionat diverse domenii (de ni[`) ale literaturii, s-a investit în debut, s-a pl`tit pentru c`r]ile scumpe (volume ilustrate sau dic]ionare sau enciclopedii), s-au promovat clasicii etc. Nu se poate [ti în ce m`sur` aceste finan]`ri [i-au atins scopul, dar este sigur c` în ]`rile bogate, cu o infrastructur` cultural` dezvoltat`, produc]ia de bunuri culturale valoroase este mult mai mare decît acolo unde statul nu a putut subven]iona. Germania este probabil una dintre pu]inele ]`ri în care fondurile guvernamentale pentru cultur` au produs [i dobînd`: responsabilii culturali de aici [i-au dat repede seama c` subven]iile masive din zona crea]iei sînt perdante, dac` nu sînt dublate [i de programe iste]e dedicate recep]iei. Nu po]i produce, pe stoc, la infinit, dac` nu ai [i o pia]` de desfacere – aceast` regul` e valabil` [i în economia bunurilor culturale.

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

PROFIL

Literaturhaus e o inven]ie ce dateaz` din anii ’80. Pe vremea aceea, guvernan]ii [i-au dat seama c`, în ciuda produc]iei literare debordante, capacitatea de a citi [i mai ales disponibilitatea de a cump`ra c`r]i au sc`zut foarte mult.

Zeci, sute de autori „între]inu]i“ de stat prin burse, subven]ii [i premii literare substan]iale nu reu[eau s` treac` testul pie]ei: pur [i simplu nu ajungeau la public. Promovarea lecturii a devenit una dintre misiunile prioritare ale responsabililor culturali. În absen]a unei strategii unitare (Germania Federal` nu avea, din ra]iuni istorice, un Minister al Culturii), fiecare land a testat propriile formule. Care – s-a dovedit mai tîrziu – erau foarte asem`n`toare, pentru c` [i premisele de la care s-a pornit erau identice.

Reinhard Wittmann a studiat Litere [i apoi {tiin]e Politice la Berlin. Teza de absolvire a universit`]ii era despre via]a literar` de la Berlin (începutul anilor ’80). Cum func]ioneaz` via]a literar`? Care e rolul Academiei? Ce rol au locurile informale de întîlnire, cum ar fi libr`riile sau cafenelele etc?. Practic, a fost un studiu empiric, în care a intervievat nu mai pu]in de 150 de autori, editori, librari [i agen]i literari. Apoi a ajuns referent literar la Hamburg, la Ministerul Culturii: a[a a înfiin]at una dintre primele case literare din Germania. Apoi, ca referent pentru literatur`, film [i medii la München, a înfiin]at [i aici un Literaturhaus. Ast`zi coordoneaz` o re]ea a caselor literare din Europa. Povestea de succes a caselor literare i se datoreaz` în mare parte.

astupe golul c`scat între scriitori [i cititorii lor. În plus, odat` cu înfiin]area marilor lan]uri de libr`rii ([i închiderea tot mai multor libr`rii mici, de autor, cum se spune) [i introducerea la scar` larg` a vînz`rilor standardizate, orientate, pîn` [i lans`rile propriu-zise de carte deveniser` o raritate. A[a a ap`rut ideea cre`rii unui spa]iu în care locuitorii ora[ului [i scriitorii s` poat` dialoga în mod curent [i, mai ales, sistematic. „Plecînd de la aceast` premis`, era destul de clar cum va ar`ta scheletul noii institu]ii“ – spune Wittmann. Literaturhaus are la baz` un restaurant sau o cafenea (loc de întîlnire, spa]iu monden, pl`cut), o bibliotec` [i/sau o libr`rie, s`li de reuniune bine utilate, o sal` de expozi]ie [i ceva spa]ii administrative. „Misiunea noastr` e s` angaj`m un dialog între scriitori [i cititorii lor, s` cultiv`m spiritul critic, s` ne implic`m intelectual în problemele mai concrete sau mai abstracte ale comunit`]ii, ale ora[ului în care tr`im.

A[a cum teatrele germane sînt extrem de pe faz` la ce se petrece în via]a cet`]ii, tot a[a [i noi, din

Un public educat, vigilent [i activ În anii ’80, formele clasice, tradi]ionale de dialog literar erau deja pe cale de dispari]ie: salonul literar, frecventat în secolul al XIX-lea, era o institu]ie dep`[it` înc` de cînd a disp`rut a[azis` lume monden`; iar cafeneaua literar` din interbelic mai exista, ca model de socializare [i dialog literar, poate doar la Viena, dar chiar [i acolo era un fenomen cu totul izolat. Libr`riile germane au încercat s` acopere acest deficit de comunicare organizînd, mai mult sau mai pu]in regulat, evenimente în jurul c`r]ilor, îns` aceste programe sau serate literare nu aveau cum s`

© Heidi Meier

73

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

casele literare, urm`rim cu mare aten]ie ce e nou prin ora[ [i încerc`m s` r`spundem, prin programele noastre, unor a[tept`ri concrete, unor speran]e, unor dileme etc. Încerc`m s` cre`m un spa]iu public cît mai educat, vigilent, [i activ“ – precizeaz` Wittmann. Într-adev`r, între literatur` [i democra]ie exist` o leg`tur` subîn]eleas`: cartea, ca izvor de educa]ie [i cultur`, este fundamental` pentru dezvoltarea spiritului critic. Iar democra]ia se bazeaz` tocmai pe spiritul critic. Literaturhaus este deci [i un proiect civic, nu doar o institu]ie cultural`. Prin urmare, nu e doar o întîmplare c` prima cas` literar` a ap`rut la Berlin (Vest) în 1987. Era, pe de o parte, un plan de contracarare a declinului consumului de carte [i, pe de alt` parte, o form` de propagand` cultural` [i pro-democratic`.

Ast`zi, în democra]ie, se discut` mereu despre marketing literar. „Marketing e un cuvînt relativ nou pentru lumea noastr`, a c`r]ilor. Se refer` la pia]`, adic` la schimburi comerciale, la bani, la clien]i etc. Noi mergem pe ideea de non-profit, îns` din munca noastr` [i editorii, [i autorii au de cî[tigat“. De pild`, lecturile publice sau dezbaterile pe marginea unor c`r]i ajut`

mult la promovarea autorilor [i, pîn` la urm`, la succesul de pia]` al c`r]ii.

Lecturile publice au tradi]ie peste tot în spa]iul de expresie german`. Autorii merg în cafenele sau libr`rii [i citesc fragmente din operele literare. De multe ori se percepe [i o tax` pentru biletul de intrare. Era de a[teptat ca [i la Literaturhaus aceste lecturi s` aib` succes. Aici, programarea lecturilor publice se face cu luni înainte. Catalogul pe septembrie (definitivat înc` din iulie) cuprindea în jur de dou`zeci de evenimente. Printre autorii invita]i, Leon de Winter (scriitor neerlandez, autor al unor romane politice de succes, foarte bine vîndute în Germania), Ilja Trojanow [i Juli Zeh (dou` scriitoare binecunoscute în Germania, invitate de aceast` dat` împreun` pentru a discuta o carte despre noile tehnologii de supraveghere video [i implica]iile etice ale acestei ere „big brother“) [i Mircea C`rt`rescu (Die Wissenden a fost luat` foarte în serios de critic` [i apoi [i de public). F`r` promovare agresiv` (n-am v`zut afi[e, nici clipuri TV), aceste evenimente au adunat cîteva sute de participan]i. „Oamenii s-au obi[nuit c` la noi g`sesc mereu evenimente de calitate, invita]i interesan]i, dezbateri spectacu-

© Margarete Motrach

PROFIL

74

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

PROFIL

loase. Uneori vin chiar dac` nu au citit cartea sau dac` n-au auzit nimic despre autorul în cauz`: sînt gata s`-[i cumpere bilet (cost` 10 euro, n.m,.

M.M.) doar pentru c` nu au fost niciodat` dezam`gi]i de alegerile noastre“ – m` asigur` Wittmann. Programul lecturilor de la Literaturhaus se „croie[te“ ca un program editorial: „O editur` nu-[i poate permite s` publice doar poezie.

Ca s` po]i publica o carte în doar o sut`, dou` de exemplare, trebuie s` publici un Harry Potter, care s`-]i aduc` bani în cas`. {i noi încerc`m s` combin`m discu]iile serioase [i invita]ii mai complica]i cu evenimente de mare succes la public, cu scriitori populari. Nu prea ne permitem s` ne concentr`m pe literatura de ni[` sau pe autori experimentali. Încerc`m s`-i chem`m pe autorii consacra]i“. Desigur, beletristica e pe primul loc, dar la Literaturhaus se promoveaz` [i c`r]i din domeniul non-fiction. „Am avut anul acesta o tem` despre politicile de fiscalitate [i o discu]ie foarte animat` despre familie [i politicile demografice.“ Anul trecut, Literaturhaus München a avut 40.000 de vizitatori. Capitala landului Bavaria are 1,3 milioane de locuitori.

Cifra arat` – spune Wittmann – c` „atingem un public larg [i c` programele noastre sînt bine orientate“.

Toate aceste programe cost` o mul]ime de bani. {i totu[i, opinia public` nu protesteaz`,

nici m`car în perioad` de criz`, împotriva acestor cheltuieli. Cum se explic` asta? „Bugetul pe care îl primim pentru un an de la stat cost` cît o produc]ie la oper`. Între]inerea unui muzeu este [i ea foarte scump`. Din punct de vedere al politicilor culturale, sus]inerea unui asemenea proiect e cea mai eficient` solu]ie: cu bani relativ pu]ini se atinge un public numeros“ – e de p`rere Wittmann. Finan]area acestor programe precum [i cheltuielile de între]inere [i personal revin în mare parte Consiliului Local [i guvernului regional, îns` o parte dintre fondurile necesare provin din dona]ii [i sponsoriz`ri. Inclusiv editurile sponsorizeaz` activitatea caselor literare, considerîndu-se beneficiari indirec]i ai programelor de promovare a lecturii.

Programe cu b`taie lung` Formarea cititorilor este doar una dintre direc]iile de ac]iune. Anul acesta, Literaturhaus München a avut un program (desf`[urat în trei sesiuni) de formare a criticilor literari. Mai precis, e vorba de un program de dialog despre formele [i normele criticii literare în Europa. „Mi-am dat seama c` normele meseriei de critic literar sînt foarte diferite în Europa. Diferen]ele exist` [i pentru c` nu s-au format canale pentru un dialog constant între criticii literari din Europa.

© Heidi Meier

75

PROFIL

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

I-am întrebat pe doi critici de la Frankfurter Allgemeine [i de la Süddeutsche Zeitung dac` [tiu vreun cronicar din alt` ]ar` [i mi-au r`spuns c` nu. Într-o lume atît de deschis` [i interna]ionalizat`, criticii literari sînt ultimii mohicani care nu [i-au f`cut re]ele de comunicare“. În jur de treizeci de critici au fost invita]i, în serii diferite, la München, pentru a discuta despre problemele meseriei, despre cît de apreciat` e munca lor [i despre impactul cronicilor pe pia]a literar`. A fost un schimb interesant [i util mai ales pentru c` a ar`tat diferen]ele culturale. Un alt domeniu de ac]iune este formarea scenari[tilor: „un scenarist f`r` competen]e literare e pierdut. De aceea, încerc`m s`-i form`m, prin ateliere [i întîlniri de lucru“. În fine, la Literaturhaus München se lucreaz` mult cu profesorii de liceu. „Nu e vorba despre programa [colar`, ci de acel tip de abordare a literaturii care chiar îi atrage pe elevi. Noi putem s` le punem la dispozi]ie c`r]i interesante [i s` provoc`m o dezbatere, o polemic` în jurul unor teme de interes pentru tineri. Apoi, profesorii pot, la rîndul lor,

s` modereze cercuri literare sau cenacluri sau pur [i simplu seminarii, în [coli. Ei devin mediatori între cei care scriu [i cei care se presupune c` ar trebui s` citeasc`.“ Un model exportabil Dup` succesul de la Berlin, ideea a fost preluat` foarte repede [i de alte ora[e: Frankfurt, München, Hamburg, Stuttgart etc. Apoi, de alte ora[e din spa]iul german: Graz, Viena, Zürich. În fine, au urmat Copenhaga [i Oslo (unde institu]ia a fost intitulat` chiar cu numele originar, german). Praga a preluat modelul, acolo se pune acum problema înfiin]`rii unei a doua case literare. Multe dintre casele mari s-au asociat într-o re]ea a caselor literare [i au anumite programe comune. Unul dintre acestea e Premiul de Literatur` al caselor literare, acordat în fiecare an cu ocazia Tîrgului de Carte de la Leipzig.

■ Matei Martin

© Lissy Mitterwallner

76

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

zeaz` mai multe aspecte. Mai întîi, sl`biciunea psihic` pe care o d` depresia: „De vreme ce nu mai vezi un folos în a tr`i, te respec]i mai pu]in. {i, ca form` a nerespectului de sine, po]i face lucruri pe care le dezaprobi“. Apoi, frica produs` de presiunea [efului de catedr` (sentiment care se alimenteaz` din nevoia elementar` de autoconservare) [i dorin]a de valorificare social` în consonan]` cu aptitudinile [i competen]a. Cum toate aceste trei motive sînt pe cît de nonmorale, pe atît de naturale, calificarea lor ca „infecte“ mi se pare a exprima o viziune excesiv`, kantian` asupra moralei.

Decisiv` avea s` fie tocmai „rezisten]a“ moral`, care a reu[it s` saboteze „automurd`rirea“ [i s` împiedice, pîn` la urm`, intrarea în partid. Cu subtilitate [i sinceritate, autorul remarc` participarea benefic` a narcisismului propriu la r`sturnarea situa]iei în favoarea motivului moral. Declicul s-a produs cînd aparatcicul P.P. i-a spus triumf`tor lui Ion Vianu, în momentul primirii cererii sale: „Pîn` acum am alergat noi dup` dumneata; de acum încolo o s` alergi dumneata dup` noi“. Pus în fa]a unui surplus de umilin]`, postulantul n-a mai suportat, iar morala a triumfat cu sprijinul unui aliat nea[teptat, pe care îl are, de obicei, du[man.

Nici în privin]a curajoasei asum`rii publice a disiden]ei prin semnarea Cartei ’77, Ion Vianu nu-[i ascunde – [i nu ne ascunde – participarea unor motive care nu ]in de sfera moralei. Poate cel mai concludent pasaj despre amestecul indestructibil de moral` [i nonmoral` descrie dezbaterea interioar` provocat` de eventualitatea arest`rii sale: „În acela[i timp, era exclus s` fac un pas înapoi. Nu mai eram dispus moralmente s-o fac. Iar din punct de vedere practic, ar fi fost o catastrof`, r`mîneam pe veci prizonier“. De asemenea, plecarea din ]ar` – hot`rît` în momentul în care a sim]it c` „România nu mai este ]ara mea“, ci locul unde se sim]ea tot timpul „murd`rit“ (motiv moral) – s-a sprijinit [i pe ra]iuni nonmorale (visul unei Elve]ii aduc`toare de lini[te [i siguran]`).

Reu[ita exerci]iului de sinceritate al lui Ion Vianu este dat` nu numai de dezv`luirea [i aspra judecare a propriilor sl`biciuni, ci [i de demitizarea actului moral eroic: maxima moralia devine realitate cînd atrage de partea sa alia]i din zone nonmorale.

■

Vasile Dem. Zamfirescu

Maxima moralia Cînd, în urm` cu cî]iva ani, am aflat de inten]ia lui Ion Vianu de a reveni în România, m-am bucurat. Se întorcea profesionistul (psihiatrul [i psihoterapeutul) competent, omul de cultur` vast` [i temeinic`, dar mai ales, pentru mine, un reper moral de care românii aveau mare nevoie în vremuri de confuzie a valorilor. Ca semnatar al Cartei ’77, Ion Vianu a fost unul dintre pu]inii intelectuali din ]ar` care s-a opus activ [i public regimului comunist, suportînd consecin]ele acestei atitudini.

Prin titlul s`u – Exerci]iu de sinceritate –, ultima carte a lui Ion Vianu (Polirom, 2009) poate stîrni o curiozitate puternic`. Cum se nasc hot`rîrea [i gestul „eroice“, prin deliberare sau spontan? – s-ar putea întreba cititorul de azi. Ca psihanalist, mi-am pus [i alt` întrebare: cît de departe poate merge „exerci]iul de sinceritate“ al unei persoane care a f`cut dou` tran[e de psihanaliz` personal` în Elve]ia (una freudian` [i alta jungian`, însumînd patru ani) [i care se num`r` printre primii practican]i ai psihanalizei în România comunist`?

Primul exerci]iu, deloc facil, are ca tem` analiza motivelor care l-au determinat pe autor s` cear` intrarea în PCR, la începutul anilor ’70, [i a modului în care a reu[it, în cele din urm`, s` r`mîn` în afar`.

Nu mai sîntem în momentul de entuziasm colectiv din 1968, a[a încît Ion Vianu percepe adeziunea la partidul unic drept un gest de „murd`rire“. Pentru un moment, partea „infect`“ (p. 24) din sine cî[tig` suprema]ia în parlamentul interior al motivelor. Prin calificativul extrem de aspru, Ion Vianu vi-

77

Desenul animat favorit Adrian BUZ ● Mircea C~RT~RESCU ● {erban FOAR}~ ● Radu Pavel GHEO Ion MANOLESCU ● Angelo MITCHIEVICI ● Ioana NICOLAIE Cezar PAUL-B~DESCU ● Ana Maria SANDU ● Alex TOCILESCU ● Drago[ VOICU

© Dan Stanciu

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

ANCHET~ „Alb` ca z`pada [i cei [apte pitici, «capodopera genialului Walt Disney», reprezint` un spectacol foarte gra]ios. Mi[carea desenelor, expresiunea fe]elor, desf`[urarea scenic` în genere arat` o mare maturitate tehnic`. Nu rareori ai impresiunea c` filmul e jucat de actori adev`ra]i. Tocmai aci st` [i sl`biciunea lui. Merituos lucru e s` pasti[ezi realitatea, dar realitatea îns`[i e mai concludent` decît pasti[a, oricît` îndemînare s-ar cheltui. Oare acela[i basm, jucat de actori adev`ra]i, n-ar fi fost mai feeric? De bun` seam`, este în desenul animat un factor nou pe care nu-l poate înf`ptui teatrul: libertatea deplin` fa]` de realitate. Gesticula]ia p`s`rilor, mimica animalelor de p`dure sînt produse directe ale condeiului, cu neputin]` de realizat altfel. Aceasta este [i partea admirabil` din film. Admirabil`, îns` nu genial`. Unde e libertate de inven]ie, se cere un stil, o art`. În definitiv desenul animat e întîi de toate un desen. Iar desenul nu e o copie a naturii, ci un produs original al artistului, o supranatur`. Ei bine, Walt Disney e un industria[ bun, dar un r`u desenator, un om f`r` talent. Lucrul e b`t`tor la ochi.

Nemi[cate, desenele sale sînt dizgra]ioase, stîngace...“ – G. C`linescu, Cinematograful, 1939.

■ Cezar PAUL-B~DESCU Îmi place s` m` uit la desene aminate [i tocmai de aceea nu pot s` spun c` am un desen favorit – adic` doar unul singur. Am avut o perioad` în care nu ratam nici un episod din The Simpsons, o alta în care m` uitam pe Cartoon Network la Sheep in the Big City (un desen animat inteligent [i cu multe procedee narative postmoderniste) sau la Samurai Jack (autoironie [i grafic` de excep]ie) [i sînt dispus s` rev`d oricînd, chiar dac` le [tiu pe dinafar`, filmule]ele din seria Tom & Jerry. Întrebarea „Ce desen animat favorit ai?“ m` pune în încurc`tur` la fel ca întrebarea „Care e piesa muzical` favorit`?“. Am avut îns`, la

un moment dat, un film de anima]ie c`ruia i-am fost fan: The Point (tradus la televiziunea noastr` Oblio). Eram adolescent, citeam numai existen]iali[ti francezi [i, în plus, totul se întîmpla pe vremea lui Ceau[escu. În atari condi]ii, e normal ca The Point s` te dea pe spate. În]elegeam prin pointless „f`r` rost“ [i toat` fabula filmului parc` ilustra exact existen]a mea: eram f`r` rost, într-o lume care nu f`cea altceva decît s`-[i clameze un rost iluzoriu. Acum am dep`[it, desigur, perioada aceea: am crescut, nu mai sînt înnebunit dup` Sartre sau Camus [i nu mai tr`iesc într-o societate totalitar`. {i, privit din afar`, mi-am f`cut un rost. La fel de iluzoriu, îns`.

79

A N C H E T~

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

■ Adrian BUZ Am avut parte, ca orice locuitor cumsecade al zonei sudului, de o anten` miraculoas`, care a reu[it s`-mi lumineze copil`ria [i toat` perioada pubert`]ii [i a adolescen]ei, pîn` în 1989 cînd televiziunea român` a ie[it din bezn`. A[a c` Looney Toons mi-au fost la îndemîn`, pentru c` fra]ii iugoslavi aveau grij` de copiii lor – tr`geau cîte o tur` de 20 de minute de }îrtani film (desene animate, într-o transcriere fonetic` din amintiri [i dup` ureche) diminea]a, la prînz [i seara. De obicei cinam cu Buggs Bunny, Porky Pig, Elmer [i Road Runner. În anii de dup` 1989, registrele s-au schimbat dramatic [i au trecut prin diverse vîrste [i etape.

A fost o perioad` a SF-ului pe MTV, cu Aeon Flux [i The Head. Apoi, mai aproape de anii 2000, umorul a început s` se schimbe [i s` devin` subversiv odat` cu Beavis and Butthead.

Au urmat, pe Cartoon Network, Cow and Chicken [i Stimpy and Ren, pe TVR, [i Southpark, unde s-o fi nimerit. Fiic`-mea, Mara, se uit` acum la Chowder cu religiozitate. Am v`zut un episod [i am în]eles de unde i se trage umorul straniu, din care nu lipse[te grotescul. Cu how-

der, cred c` se poate vorbi de o etap` superioar`, se încheie epoca victorian`. Ce m` ]ine în fa]a televizorului, cînd se întîmpl` s` nimeresc un episod, e Southpark – r`mîn cu gura c`scat` la morala lor în derapaj, la dispozi]ia neobosit` de a sabota cli[ee [i comodit`]i de gîndire, pedagogia „evoluat`“ [i tot ce sare din firesc.

80

■ Mircea C~RT~RESCU Mi-e greu s` aleg între Yellow Submarine [i The Point (cunoscut la noi ca Oblio), dar îl aleg totu[i pe al doilea pentru melodiile atît de originale [i de „haunting“ ale lui Harry Nilsson [i pentru vocea lui Ringo Starr în rolul de povestitor. Cine n-a fredonat vreodat` „Me and my Arrow“? Fiul meu le [tie, oricum, pe amîndou` pe de rost [i le-ar vedea la nesfîr[it, ceea ce pentru mine e înc` o dovad` de ce gusturi rafinate am...

■ {erban FOAR}~ Un cartoon (de cca 30 de secunde, – ce nici nu trebuie v`zut, de fapt, pe pînz`, vizionabil fiind cu „ochiu-nchis afar`“) ar fi o fraz` comic` [i rea a pamfletarului

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

A N C H E T~

Arghezi, referitoare la poetul [i criticul N. Davidescu, – care „a fost o javr` [i a r`mas o coad`“!

Fie [i dac` e cam fastidios s` poveste[ti un „film“ ca `sta, eu o voi face, totu[i, pentru a-mi etala, dac`-mi da]i voie, însu[irile de scenarist.

Pelicula const` în dou` brevissime secven]e, [i anume: prima, javra traversînd ecranul cu, eventual, un os în gur` [i (ceea ce este foarte important) dînd vesel` din coad`; a doua, apendicele-i caudal traversînd, autonom, ecranul, [i dînd tot vesel ([i prosper) din... coad` (!), ca dintr-un drapel f`r` stegar. Gra]ie unui desen al lui Arghezi, secven]ele (neanimate) ar ar`ta în felul urm`tor:

■ Radu Pavel GHEO Am stat [i m-am gîndit o vreme, fiindc` sintagma „desenul animat favorit“ presupune o selec]ie teribil de dificil`. Pentru mine ([i cred c` [i pentru al]ii) desenul animat favorit e mai multe. {i e vorba mai degrab` de personaje, decît de un filmule] anume. Primul care îmi vine în minte e Woody Woodpecker sau, cum îi spuneam pe atunci, „cioc`nitoarea Udii Udpec`r {ou“. N-am mai v`zut-o de mult [i nici nu m-am mai gîndit la ea pîn` acum, dar o s` caut imediat ni[te imagini pe youtube.com. Dac` nu m` în[el, o pîndeam s` apar` la televiziunea na]ional` a RSR la Albumul duminical (de duminica, desigur) [i la Gala desenului animat. Ar mai fi, desigur, [i nemuritorii Tom [i Jerry, „mî]u’ [î hîrcele“, dar pe ei i-am mai v`zut la Cartoon Network înainte de cretina dublare a sonorului în limba român`, acel masacru audio-cultural pentru care îi ironizam odinioar` pe telespectatorii unguri sau germani. A mai fost [i Du[ko Dogolo[ko, pe care îl vedeam aproape în fiecare sear` la iugoslavi, la TV Beograd 1, la cele cincisprezece minute de Crtani film. Du[ko Dogolu[ko este, cum am aflat mai tîrziu, Bugs Bunny. {i tot la iugoslavi,

cînd am mai crescut, am înv`]at s` savurez umorul sec al Panterei Roz. Cel mai recent personaj de desene animate care m-a fermecat a fost Shrek. Dar îmi plac în continuare [i Woody, [i Tom & Jerry, [i Bugs Bunny, [i Pink Panther.

Am [i un regret: n-am reu[it niciodat` s` imit, nici m`car aproximativ, cucurigitul sau cum i-o mai zice h`h`ielii cioc`nitoarei Woody.

■ Ion MANOLESCU Samurai Jack, al lui Genndy Tartakovsky. Are tot ce-i trebuie unui cartoon postmodern total: rafinament, dinamism, filosofie, duritate, poezie [i, mai ales, un melanj complex (chiar în sensul teoriei complexit`]ii, aplicate la art`) de registre, tehnici [i stiluri. Nu sînt nici primul, nici ultimul care observ`, la Tartakovsky, introducerea [i apoi reciclarea unor tehnici cinematografice în cadrele desenului animat. Pe scurt, Tarantino ar fi fost onorat s`-l împrumute pe Jack în Kill Bill.

■ Angelo MITCHIEVICI Gay Purr-ee (1962) sau Gay Paris („Parisul vesel“) se nume[te unul dintre desenele animate la care ]in cel mai mult, iar regia îi apar]ine lui Abe Levitow. Ani în [ir la Gala desenului animat, prezentat` de Viorica Bucur, to]i cei care am fost pe atunci copii [i-o amintesc, am v`zut un fragment extras din acest minunat cartoon cu supermotanul Jon Tom preg`tindu-se s` se lanseze asupra unui [oarice care, luat în vizor, se

81

A N C H E T~

resemna [i î[i lega singur la ochi o e[arf` alb` înainte ca pisica s` decoleze [i s`-l prind`. Cu mult dup` ce acest generic a fost scos, am realizat c` el nu era deloc inocent. Ochiul magic al televizorului, al lui Big Brother î[i fixa, î[i mesmeriza victima, spectatorul, o punea la zid, iar ea se resemna ca în fa]a unui pluton de execu]ie sau a unei impozante cur]i cu juri. Spectatorul era luat la ]int` prin luneta unui snipper profesionist. Nu [tiu dac` acestea au fost motivele pentru care a fost scos, sau teama absurd`, boln`vicioas` a vreunui activist ca jocul de-a ]inta [i pu[ca s` nu inspire pe careva s`-l lichideze pe nepre]uitul secretar general. Oricum, melodrama era plin` de veselie, iar Parisul – plin de culori, de magie, de via]`. Acolo Musette, cea adorat` de peizanul Jon Tom înso]it de caraghiosul Robespierre, un motan de talie joas`, atras` de mirajul monden c`dea pe mîna unui fante uns cu toate alifiile, Miaurice. Delicios este episodul în care diferi]i pictori încearc` s` redea gra]ia felin` a pisicu]ei preg`tit` s` devin` curtezan`, Cézanne, Monet, Manet, Degas, Picasso etc. pentru a nu mai vorbi de alegre]ea desenului [i frumuse]ea ébauche-lor pariziene, un ora[ [i o lume reconstruite cu o doz` de ironie tandr`, atît de rar` ast`zi.

82

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009 ■ Ioana NICOLAIE În copil`ria mea comunist` nu prea vedeai desene animate. Mihaela, Mieunel [i B`l`nel, omule]ul lui Gopo, ni[te mu[chetari autohtoni, [i, la cinema, Maria, Mirabela. Sîmb`ta, de la unu, era totu[i o emisiune pentru copii. Jum`tate de or` descopereai Amintiri din p`durea verde, Cartea junglei sau, de neuitat, Parisul vesel. La nou` ani, l-am z`rit trecînd razant pe ecran [i pe Oblio. În copil`ria mea de-acum, împrumutat` de la Gabriel, b`ie]elul meu ajuns de cîteva zile [colar, e culoare. Am început cu Alb` ca z`pada, Cenu[`reasa, Pinochio, Mica siren`, 101 dalma]ieni, ca s` ajungem la Toy Story, Mulan, Finding Nemo, Ice Age, Happy Feet sau Kungfu panda. Preferatele noastre sînt Yellow submarine – Gabriel [tia, la un moment dat, toat` muzica din el –, Kirikou, un film fran]uzesc cu un b`ie]el miniatural african, [i – g`sit cu greu, doar într-o libr`rie online american`, Oblio. Ne mai place [i-un film Kaena. Donald Duck [i Popeye sînt mereu amuzan]i. Dar Jerry „nu e niciodat` cuminte; îl sîcîie atîta pe Tom“. Prieten apropiat ne este [i Shrek, c`pc`unul. El n-o s` plece nici cînd vom cre[te.

■ Ana Maria SANDU Copil`ria în comunism însemna [i desene animate la televizor date cu linguri]a. Poate de asta nu m` s`turam niciodat` de episoadele prea scurte cu Mihaela.

Duminicile le a[teptam ca pe orice trufanda. Cu mult` emo]ie. Doar c` trecea al naibii de greu s`pt`mîna pîn` puteam s-o rev`d pe favorita mea, cioc`nitoarea Woody. Eram în stare s` recunosc genericul care anun]a c` urmeaz` por]ia de desene animate, cu pisica c`reia îi ie[eau ghearele, de la o distan]` impresionabil` [i s` las balt` absolut orice joc început [i s` m` instalez lîng` televizorul nostru cu l`mpi [i s` stau cu sufletul la gur` s` v`d ce se mai întîmpl`.

Tom [i Jerry m` f`ceau s` rîd în hohote, iar pe Woody reu[isem la un moment dat s-o imit destul de bine. Rîsul acela sacadat îl am înc` foarte proasp`t în minte.

■ Alex TOCILESCU Pornind de la ideea c` Legile lui Murphy reprezint` culmea în]elepciunii umane (desfid pe oricine s` îmi dove-

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

A N C H E T~

deasc` contrariul), atunci, în mod logic, echivalentul lor în desenele animate sînt Wile E. Coyote [i Roadrunner (pas`re care conform cercet`rilor mele nu este altceva decît cucul alerg`tor, Geococcyx californianus). Iar e[ecurile infinite ale coiotului reflect` imposibilitatea omului de a controla tehnica, mediul înconjur`tor [i, la urma urmei, întreaga lume – pentru c` singura lege de care aceasta ascult` este „dac` ceva poate s` mearg` prost, va merge prost“. Acest lucru este ilustrat perfect în urm`torul episod: pentru a prinde pas`rea, coiotul pune în mijlocul unei [osele un morman de gr`un]e, la care adaug` un pumn de alice. Cum este de a[teptat, cucul se ive[te din neant, m`nînc` tot, face „beep-beep“ [i pleac`. Coiotul apare de dup` o stînc`, rînje[te triumf`tor [i scoate de la spate un magnet uria[. Logica sa este impecabil`: magnetul va atrage alicele din stomacul cucului, iar biata pas`re se va lipi de magnet. Doar c` aici intervine neprev`zutul.

Pentru c` în loc de cuc, magnetul atrage un cartu[ de dinamit` cu fitilul aprins. Coiotul bele[te ochii. Dinamita explodeaz`. For]a exploziei îl bag` pe coiot într-o stînc`, pe suprafa]a c`reia vedem conturul corpului lui. Ei, [i tragedia condi]iei umane, [i inutilitatea celui mai perfect plan pot fi descrise mai exact de-atît? Sau mai frumos? Sau mai comic? Nu. Nu cred.

orice desen animat existent înainte de Revolu]ie, pentru c` m-a[ fi uitat [i la un rahat cu fundi]` alergînd dup` o comet` vesel` cu coad` de p`un [i a[ fi intrat în televizor s` pip`i lumea lor [i s` o implor pe Viorica Bucur s` mai lungeasc` pu]in Gala desenului animat, mereu prea scurt`, frustrant de scurt`… Dar dac` totu[i ar trebui s` aleg, a[ spune c` Tom [i Jerry este desenul meu favorit, pentru dib`cia cu care produc`torul a transformat un personaj negativ în lumea real` ([oricelul) într-un personaj pozitiv în desenul animat [i pentru imagina]ia abundent` cu ajutorul c`reia au fost create nenum`rate metode de pedepsire ale bietului Tom. Cred c` era [i cel mai difuzat desen animat, motiv pentru care m` întreb dac` nu cumva îi pl`cea [i Tovar`[ului, sau, poate, Tovar`[ei, iar dac` aceast` ipotez` s-ar confirma cumva, atunci a[ renun]a discret la preferin]a mea [i a[ spune c` l-am iubit pe Popey marinarul, pentru ideea de spanac, pentru ideea existen]ei a ceva care î]i poate da puteri nelimitate. Spanacul era, poate, în subcon[tientul nostru, un simbol al rezisten]ei în comunism, o speran]` c` poate exista ceva care î]i poate da puteri neb`nuite s`-i spargi mutra lu’ nea Nicu, s` dai cu el de p`mînt, s`-]i fumezi pipa [i s` ]i-o mîngîi pe Olive dup` pofta inimii. E clar, mîine so]ia mea va g`ti spanac. Dup` mas`, voi închide ochii, voi sparge ni[te mutre [i îmi voi mîngîia iubita în voie.

■

■ Drago[ VOICU Este o anchet` dureroas` pentru mine pentru c` m` for]eaz` s` m` întorc într-o perioad` în care a tr`it un alt eu, un eu care, din p`cate, a murit odat` cu lep`darea de prim`var`, de bunici [i de lini[tea asurzitoare a dup`-amiezelor de alt`dat`. Dificil îmi este, de asemenea, s` aleg desenul animat favorit, de team` s` nu fac nedrept`]i produc]iilor care creau cele mai a[teptate momente ale copil`riei, acelea cînd printre blocurile înghesuite, de ciment, se auzeau zeci de glasuri strigînd: Ionu]eee, Adrianeee, Costeleee, Auric```…..hai sus c-a-nceput deseneee! [i to]i copiii, fie c` fuseser` striga]i sau nu, trop`iau pe sc`ri c`tre televizoarele alb-negru, s`-[i bucure privirile [i sufletele lor de copii cu giumbu[lucuri [i pozn`[enii din alte lumi, din alte vremuri. A[ spune, în prim` instan]`, c` desenul meu favorit este

anchet` realizat` de Marius Chivu

83

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

MERIDIANE Corina Bernic

Frankfurt – industria c`r]ii e bine, s`n`toas` Asemuit de un redactor de la Frankfurter Allgemeine Zeitung cu un Moloch, aidoma monstruosului ora[ din filmul Metropolis al lui Fritz Lang, an de an, pre] de cinci zile, Frankfurter Buchmesse devine un ora[ în mijlocul unui ora[, cu propria administra]ie, propriile sta]ii de minibus, care te duc de la o hal` expozi]ional` la alta, cu restaurante, farmacii, alimentare, ba chiar [i cu cabine de rug`ciune pentru orice religie recunoscut` din lume. Nu [tiu c\]i credincio[i se vor fi rugat în zilele din urm` la Frankfurt, dar t\rgul de carte a fost un succes.

Este de ajuns s` cite[ti începutul comunicatului de pres` al organizatorilor, pentru a realiza dimensiunile succesului: „Cinci zile de t\rg, în jur de 3000 de manifest`ri [i cu un num`r de 290.469 de vizitatori, edi]ia din acest an a fost a doua cea mai bun` în istoria de [aizeci de ani a acestui t\rg interna]ional...“. Directorul t\rgului, Juergen Boos, a declarat c` majoritatea editorilor prezen]i în acest an au încheiat afaceri mult mai bune în compara]ie cu edi]iile precedente. Într-o vreme în care toat` lumea se pl\nge de criz`, de reduceri de personal, de cifre de afaceri timide, la Frankfurt s-au v\ndut aproape de dou` ori mai multe c`r]i fa]` de anul trecut.

Desigur, au existat [i inconveniente. Astfel, [i

84

expozan]ii, [i vizitatorii s-au pl\ns de cel pu]in dou` lucruri: pe de o parte, num`rul mic de toalete, cu deja proverbialele cozi, ca un fel de apendice umflat dureros în vintrele manifest`rii [i, pe de alt` parte, pre]urile piperate de la restaurante, unde doar un pahar cu ap` cost` de la trei euro în sus. {tiind oricum c` aceste lucruri nu se vor schimba ca prin minune, nu-]i r`m\ne dec\t s` te înarmezi cu toate cataloagele, materialele promo]ionale [i alte lucruri necesare înt\lnirilor stabilite cu c\teva s`pt`m\ni în urm`, cu vitamine, cu pastile împotriva durerilor de cap, cu haine [i înc`l]`minte confortabile [i s` mergi la treab`.

China, ]ar` invitat`: „Nu am venit s` ni se dea lec]ii de democra]ie!“ Înc` din momentul în care s-a anun]at c`, la edi]ia din 2009, China va fi ]ara invitat`, au ap`rut voci pro [i contra, deopotriv` de radicale [i de surde la argumentele celeilalte. Scandalul nu avea s` se sting` nici cu c\teva zile înainte de deschiderea oficial`, c\nd, în cadrul unui simpozion, delega]ia chinez` a p`r`sit sala, în semn

de protest fa]` de apari]ia scriitorilor disiden]i Dai Qing [i Bei Ling pe podiumul de discu]ie, [i a revenit abia dup` ce ace[tia [i-au terminat discursurile. Presa german` a vorbit în aceste zile despre crearea, cu aceast` ocazie, a unei noi formule lingvistice în limba german`: ausgeladen sein, pe române[te „a fi dezinvitat“ („invitat“ fiind eingeladen). În semn de protest fa]` de invitarea de c`tre organizatorii t\rgului a celor doi scriitori, delega]ia chinez` a pus sub semnul întreb`rii chiar propria prezen]` la t\rg, scriitorii au fost dezinvita]i, apoi reinvita]i la scurt timp de c`tre secretarul general al PENClub Germania, Herbert Wiesner, care declara sec c` nu-[i mai în]elege propria ]ar`.

Organizatorii au încercat sistematic s`-i menajeze pe partenerii chinezi, f`c\nd exces de polite]e, îns` ace[tia din urm` s-au dovedit a fi extrem de sensibili la critic`. Cu toate c` ]ara invitat` prime[te, contra cost, pe l\ng` spa]ii pentru diverse manifest`ri, lecturi [i dezbateri, o hal` special` pentru organizarea standului na]ional, a p`rut c` toat` suprafa]a t\rgului este, de aceast` dat`, confiscat` politic. Zi de zi, cine a venit la t\rg pe la intrarea principal` dintre zg\rienori a putut vedea pe str`du]a de vizavi un grup de oameni pa[nici care demonstrau în t`cere pentru Tibet.

Nout`]i, lecturi de salon, fine]uri literare E greu s` alegi dintre cele 3000 de evenimente de pe suprafa]a t\rgului [i alte c\teva sute care au loc, concomitent, în ora[. Anun]urile cu lans`ri sau dezbateri, în care nume sonore precum Umberto Eco, Margaret Atwood, Peter Sloterdijk, Philip Roth, Nick Cave, Jürgen Habermas, Rüdiger Safranski sau Dan Brown stau laolalt`, ]in de normalitate. Interesan]i s\nt abia excentricii, cei care nu calc` nicicum la t\rg [i, eventual, anun]` explicit c` refuz` s` fie men]iona]i în spa]iul t\rgului. Astfel, Patrick Süskind, un critic acerb al regimului din China, a stat în Frankfurt, dar s-a ]inut în mod demonstrativ departe de manifest`rile oficiale, particip\nd doar la evenimentele din ora[. În schimb, mult mai „lumitul“ Günter Grass [i-a s`rb`torit aniver-

MERIDIANE

© Frankfurter Buchmesse / Peter Hirth

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

sarea a 82 de ani de via]` [i a 50 de ani de Tob` de tinichea chiar la t\rg, înghesuit de c\teva sute de fani.

Editura Suhrkamp [i-a primit, pentru ultima oar`, oaspe]ii la petrecerea anual`: de anul viitor, se mut` cu toate birourile la Berlin, l`s\nd în [omaj o bun` parte din colaboratorii de la Frankfurt. O alt` senza]ie – [i, implicit, un alt subiect de b\rf` la t\rg – a fost recep]ia din vila Unseld, de pe Klettenbergstrasse 35, unde, ca în fiecare an, Ulla Unseld-Berkéwitz, mo[tenitoarea colosului Suhrkamp, a dat o recep]ie la care au fost invita]i cei mai renumi]i critici literari ai momentului. Acestora li se prezint` în avanpremier` un fragment dintr-un volum preconizat a suscita dezbateri. În acest an, UnseldBerkéwitz a luat decizia de a-l invita pe Oswald Egger, un poet [i scriitor la fel de complicat pentru nem]i pe c\t este pentru nevorbitorii de limb` german`, limba scrierilor sale fiind un idiom propriu, ca [i ininteligibil pentru cei care nu îi accept` jocul.

Pentru Egon Amman, unul dintre „greii“ lu-

85

MERIDIANE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

mii editoriale, aceast` edi]ie a fost ultima la care a participat în calitate de independent. Înc` din vara acestui an, presa depl\ngea decizia lui de a[i încheia conturile, dup` 29 de ani de participare sus]inut`, editura urm\nd s`-[i închid` birourile în 2010. Astfel, ultima prezen]` a lui Amman a fost una dintre temele cele mai discutate în presa de profil, ziarul oficial al t\rgului dedic\ndu-i pagini întregi.

Pe l\ng` miile de agen]i literari care roiesc cu geamantane dup` ei [i c`rora li se acord` spa]ii pentru afaceri, Frankfurtul în vremuri de t\rg înseamn` înt\lnirile, revederile între oamenii din aceea[i bran[`. Printre editori se colporta deja o team` de început de t\rg, c\nd nu mai dai cafea, ci doar ap` de la chiuvet`, c\nd, [tiind bine c` trebuie s` faci economii, cumperi de dou` ori mai pu]ine sticle de [ampanie pentru propriul stand sau cafea de la Penny Markt, cum a f`cut celebra editur` Random House.

Frankfurter Hof, restaurantul [i hotelul de cinci stele [i pe departe cel mai exclusivist loc în care se înt\lnesc, seara t\rziu, greii din bran[`, nu a mai g`zduit la fel de multe petreceri ca în al]i ani. Andrew Wylie, bizarul agent literar supranumit [i „marele singuratic“ sau „[acalul“, a ap`rut, totu[i, la Frankfurter Hof, parc` neafectat de schimb`ri, fum\ndu-[i lini[tit trabucul [i sorbind din whisky. Unele lucruri nu se schimb` nici m`car în vremuri de criz`.

T\rgul a avut [i în acest an zeci de manifest`ri adiacente, de la Tools of Change of Publishing (Metode de schimbare în lumea editorial`), la forumuri dedicate publica]iilor multimedia. {i, desigur, zeci de conferin]e [i dezbateri care al`tur` cartea scris` celei publicate pe Internet [i pun sub semnul întreb`rii viitorul tip`riturilor.

Nu a lipsit nici m\na lung` [i agil` a „împ`timi]ilor“ de carte. S-au furat c`r]i ca de obicei, majoritatea editorilor lu\nd de la bun început în calcul un fond de „carte perisabil`“. De altfel, într-unul din suplimentele t\rgului, editat de Frankfurter Allgemeine Zeitung, avea s` apar` un chestionar la care editorii au r`spuns limpede c`, dac` v`d un ho] de c`r]i, prefer` oric\nd unui scandal bucuria unui furti[ag de calitate.

Herta Müller: vine sau nu vine...

86

Înc` din prima zi a t\rgului, presa german`, de la tabloidul Bild la sobrul FAZ, scria c` Herta Müller este bolnav`, iar prezen]a ei la Frankfurt este pus` sub semnul întreb`rii. Cu o zi înainte, pe 13 octombrie, scriitoarea contramandase o lectur` la Essen, iar în diminea]a de 14 octombrie, nu se [tia înc` oficial dac` ajunsese sau nu în ora[. Lecturile pl`nuite de editura Hanser pentru lansarea ultimului roman, Atemschaukel, au avut loc dup` calendarul dinainte stabilit. În schimb, autoarea nu a r`spuns la zecile, poate chiar sutele de invita]ii venite în plus, dup` anun]area Nobelului, ci a preferat s` mearg` la o dezbatere despre China, unde a amintit de drepturile omului, [i la o înt\lnire cu jurnali[tii disiden]i ru[i, [tiind bine c` flashurile fotografilor aduse dup` sine îi vor scoate din anonimat [i îi vor ]ine în via]` pe cei care urmau s` se întoarc` în Rusia.

La prima apari]ie la t\rg, Herta Müller l-a amintit pe prietenul de o via]` Oskar Pastior, m`rturisind durerea de a citi singur` acum dintr-o carte pe care o începuser` împreun`. S` reamintim aici c` Oskar Pastior a murit chiar în timpul t\rgului de la Frankfurt de acum trei ani: a murit frumos, [tiind c` totul este bine în jur, citind un ziar, într-un fotoliu din casa unui prieten.

„Romania, Land of Culture“ Despre prezen]a româneasc` oficial`, organizat` de Ministerul Culturii, Cultelor [i Patrimoniului Na]ional, ar fi poate mai igienic s` t`cem. Totu[i, unele lucruri trebuie amintite, m`car în speran]a c` la anul nu se vor mai repeta.

Astfel, catalogul standului românesc, editat bilingv [i reprodus pe afi[e mari de-o [chioap`, trebuie s` fi solicitat la maxim indulgen]a, logica [i umorul negru al vizitatorilor, at\t de „bine“ era întocmit. Deja titlul Romania, Land of Culture tr`deaz` lipsa de inspira]ie a ministerului; de parc` toate celelalte ]`ri prezente la t\rg ar fi fost land of agriculture sau land of industry...

Din miile de gre[eli jenante de limb` german`

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

MERIDIANE

[i englez`, cu care angaja]ii ministerului i-au distrat pe curio[i, s` men]ion`m aici, spre luare aminte, doar c\teva: numele editurilor române[ti au fost pocite în fel [i chip (cf. editura „three“), sau descrise inadecvat (astfel, Polirom ar fi „oldest brand of card“, iar Curtea Veche ar fi specializat` pe m\nc`toria în familie „family nourishment“, pe c\nd Editura Art iese în eviden]` prin faptul c` s-a drogat în memoria public` („fixed itself in the public consciousness“). Noroc c` România, a[a cum e prezentat` de catalog, este o ]ar` democratic` înc` de pe vremea acelor „Middle Age’s peasant democracies“ de care istoriografia universal` aude, de altfel, pentru prima dat`. S` mai ad`ug`m c` Mircea C`rt`rescu ar fi autorul unui roman intitulat, în traducerea ministerului, „transvestite, Roman“?

Totu[i, dincolo de aceste gafe monumentale, pentru prima oar` în istoria t\rgului au avut loc lecturi române[ti care ]in de normalitate [i dezbateri g\ndite [i organizate împreun` cu oficialii t\rgului: al`turi de Attila Bartis, binecu-

noscut de ceva vreme în lumea literar` german`, a fost din nou Filip Florian, cel pe care scriitorul maghiar l-a introdus, cu ani în urm`, la editura Suhrkamp. Tot editura Suhrkamp a lansat Odessa Transfer, o antologie în care semneaz` [i Mircea C`rt`rescu, acesta fiind unul dintre cei care au citit la lansarea volumului.

Prin finan]are ICR, revista creat` de Friedrich Schiller, Die Horen, a venit la t\rg cu un num`r nou dedicat literaturii române, pe c\nd editura Wunderhorn a prezentat o antologie de poezie româneasc`, grup\nd crea]iile lui Constantin Acosmei, Vasile Leac [i Iulian T`nase, volum îngrijit [i prezentat de Ernest Wichner.

Contrapun\nd aceste dou` tipuri de manifest`ri, concluzia ar fi c` politica standului na]ional nu este întotdeauna eficace, ea perpetu\nd reflexe de g\ndire festivist` din vremuri pe care le credeam, cu to]ii, apuse, dar c` exist`, din fericire, [i alte moduri de abordare care pot sluji realmente culturii române.

■

© Frankfurter Buchmesse / Alexander Heimann

87

MERIDIANE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

Matei Martin

Sub semnul compromisului A fost sau n-a fost o reu[it` aventura chinez` de la Frankfurt? Probabil c` mult` vreme de acum încolo, jurnali[tii, scriitorii [i editorii vor dezbate aceast` tem`. Cert este c` aventura respectiv` a început [i s-a terminat cu scandal. {i scandalurile nu pot r`mîne f`r` urm`ri. Tîrgul de Carte de anul acesta a f`cut victime. Directorul Forumului Interna]ional (responsabil cu programul ]`rii-invitate, China), Peter Ripken, a fost concediat la o zi dup` închiderea oficial` a tîrgului. Directorul general al Buchmesse, Jürgen Boos, acuz` „neîn]elegeri prelungite“ cu adjunctul s`u. De fapt, e vorba de mai mult decît atît. E vorba de o inadecvare, de o serie de decizii luate sub semnul compromisului.

© Frankfurter Buchmesse / Peter Hirth

Concedierea lui Ripken a venit dup` ce acesta a refuzat s`-i dea cuvîntul, la ceremonia de închidere, unei scriitoare [i activiste de Mediu din China, Dai Qing. Nu a fost singura dat` cînd lui Dai i s-a interzis accesul la microfon, de c`tre Ripken: cu o lun` înainte de deschiderea oficial` a tîrgului, organizatorii au vrut s` ofere presei de specialitate o avanpremier` a evenimentelor de la standul Chinei, în cadrul unui simpozion interna]ional la care au fost invita]i oficiali guvernamentali [i scriitori chinezi. Tema simpozionului, co-organizat în parteneriat cu guvernul Republicii Populare, era tocmai democratizarea ]`rii. Înc` din perioada de preg`tire, oficialii chinezi i-au anun]at pe organizatorii tîrgului c` nu sînt de acord ca la simpozion s` participe Dai Qing. Amenin]at cu un boicot din partea delega]iei chineze, Ripken a acceptat compromisul [i a anulat interven]ia scriitoarei non grata. Numai c`, pîn` la urm`, Dai Qing tot a ap`rut la simpozion, invitat` de PEN-Club Germania. Blocaj total, bîlbe [i grimase încurcate: Jürgen Boos, care nu era la curent cu situa]ia, a trebuit s`-[i cear` scuze fa]` de autoare, [i fa]` de chinezi. Iar simpozionul din deschiderea tîrgului s-a transformat într-un

88

MERIDIANE © Frankfurter Buchmesse / Fernando Baptista

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009 adev`rat scandal dimplomatic.

Opozant` a regimului de la Beijing, Dai Quing era cunoscut` în Occident pentru c` f`cuse închisoare politic`. Discursul ei de le ceremonia de închidere – sus]ine ea – ar fi fost hot`rît [i înscris pe agenda tîrgului înc` de la începutul lunii septembrie. Ripken, care i-a interzis [i aceast` apari]ie public`, s-a scuzat explicînd c` nu discursul, ci doar prezen]a scriitoarei ar fi fost men]ionat` [i c`, oricum, atît autorit`]ile chineze, cît [i func]ionari de la Ministerul de Externe al Germaniei ar fi insistat ca ea s` nu fie l`sat` s` vorbeasc`.

Acestea nu au fost singurele momente penibile din timpul Buchmesse: [i Bei Ling, un poet arestat în 2000 pentru c` [i-a publicat „f`r` autoriza]ie“ un jurnal, [i care acum tr`ie[te în SUA, a fost cenzurat în Germania. El ar fi trebuit s` citeasc` ni[te poezii, îns` Ripken l-ar fi împiedicat s` o fac`.

Invita]ie la dialog Aceste decizii discutabile nu au putut fi trecute cu vederea de presa german`. Mai ales c` hot`r\rea de a acorda literaturii chineze un spa]iu special de expunere la actuala edi]ie a fost luat` în urma unor discu]ii aprinse: criticii repro[au lipsa de deschidere [i nerespectarea dreptului la liber` exprimare din China. Invitînd China la o manifestare eminamente democratic` – tîrgul de carte este o platform` de discu]ii, un spa]iu public în care se discut` liber despre c`r]i –, Republicii Populare Chineze i s-ar acorda o nemeritat` tribun` de la care aceast` ]ar` înc` nedemocratic` î[i poate face un upgrade de imagine. Sus]in`torii ]`rii-invitate au mizat pe faptul c` misiunea Buchmesse e „s` fac` accesibile literaturile inaccesibile“, s` reac]ioneze inclusiv la schimb`ri în rela]iile interna]ionale [i s` promoveze drepturile omului [i libertatea de exprimare; iar libertatea de exprimare se promoveaz` prin invita]ia la dialog.

Nu e prima dat` cînd se stîrnesc polemici în jurul ]`rii-invitate: au mai fost dezbateri anul trecut, cu Turcia; în 2005, cînd a fost invitat` Coreea; sau în 2004, cînd invitat` de onoare a fost Lumea Arab`. „S-a dovedit c` nu am gre[it

cu nimic, s-a dovedit de fiecare dat` c` am avut dreptate s` reac]ion`m, impulsiv, la stimulii ce ne veneau din aceste zone fierbin]i [i c` nu am preferat calea rezisten]ei minimale [i infertile“ – spunea Thomas Minkus, purt`torul de cuvînt al tîrgului, în Die Welt. În fine, pîn` la urm`, decizia a fost luat`, China avea s` devin` invitat de onoare anul acesta. Acordul final în acest sens a fost parafat în 2007. Cum programul ]`rii-invitate trebuie s` fie o platform` de discu]ie care s` garanteze libertatea de exprimare, pe lîng` programul „oficial“ propus de guvernul chinez, tîrgul a invitat pe cont propriu în jur de 250 de scriitori [i jurnali[ti din exil, critici ai regimului, activi[ti ai unor grupuri culturale minoritare [i ai unor organiza]ii neguvernamentale care militeaz` pentru drepturile omului. Pe paginile oficiale sau neoficiale de Internet ale Buchmesse au fost invita]i s` se exprime, critic [i în deplin` libertate, jurnali[ti europeni [i chinezi.

89

MERIDIANE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

Aventurile libert`]ii de exprimare

ga]ia s` impun` o valoare pe care Germania o promoveaz` la nivel interna]ional, [i anume dreptul la libera exprimare. {i asta, chiar [i în rela]iile cu China“.

Pîn` la urm`, libertatea de exprimare nu a putut fi garantat`. A[a c` nu se [tie cît de utile au fost compromisurile: a meritat ca doi scriitori s` nu fie l`sa]i s` vorbeasc`, pentru ca al]i disiden]i s-o poat` face? Pe un ton optimist, Jürgen Boos spunea c`, în pofida criticilor care blameaz` lentoarea reformelor din China, se poate constata un progres real, „pentru c` acum cinci ani nu exista nici o libr`rie sau editur` liber` la Beijing, iar acum acestea exist`“. Chiar dac` mul]i oameni de cultur` înc` acuz`, pe drept cuv\nt, îngr`direa libert`]ii de exprimare. Secretarul General al Amnesty International Germania, Monika Lüke, a calificat restric]ia impus` disidentei Dai Qing drept „scandaloas`“. Într-un interviu acordat ziarului Frankfurter Rundschau, ea a sus]inut c` „dac` Ministerul de Externe co-organizeaz` o manifestare din cadrul tîrgului de carte, atunci func]ionarii nu au dreptul s` le interzic` autorilor neagrea]i \n China s` ia cuvîntul. Ministerul de Externe are obli-

O concluzie optimist` Scandalul de acum arat` c` numeroase întreb`ri au r`mas f`r` r`spuns. Dar „m`car aceste întreb`ri au putut s` fie puse, m`car o mic` parte a situa]iei a putut fi \n]eleas`. Dac` pîn` acum nu [tiam mai nimic, acum putem pune ni[te întreb`ri pertinente despre aceast` ]ar`. E important ca China oficial` s` ia pozi]ie fa]` de valorile occidentale, s`-[i înt`reasc` disponibilitatea de a în]elege aceste valori, încercînd s` ne fac` [i pe noi s` le în]elegem pe ale ei“ – spune Jürgen Boos. Dac` ar fi s` tragem [i o concluzie optimist` din aceast` poveste încurcat`, atunci hai s`-l credem pe cuvînt pe Ai Weiei, unul dintre cei mai cunoscu]i arti[ti chinezi, invitat [i el la Frankfurt: „E mai bine s` se întîmple lucruri decît s` nu se întîmple“.

■

© Frankfurter Buchmesse / Peter Hirth

90

Š Mediafax

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

FRAGMENTE Salman Rushdie

Luka [i Focul Vie]ii Luka uimise pe toat` lumea prin simplul fapt c` se n`scuse, deoarece fratele s`u, Harun, avea deja optsprezece ani cînd, la patruzeci [i unu de ani, mama sa, Soraya, a dat na[tere unui al doilea b`iat s`n`tos [i frumos. So]ul ei, Ra[id, a r`mas f`r` cuvinte, a[a c` a g`sit, ca de obicei, prea multe. În salonul de spital al Sorayei, l-a luat pe fiul s`u nou-n`scut, [i l-a cuib`rit cu ging`[ie în bra]e [i l-a pres`rat cu o sumedenie de întreb`ri nerezonabile.

– Cine-ar fi crezut? De unde ai ap`rut, uria[ule? Cum ai ajuns aici? Ce ai de spus? Cum te cheam`? Ce vei fi cînd vei cre[te mare? Ce anume dore[ti?

A avut o întrebare [i pentru Soraya.

– La vîrsta noastr`! s-a minunat el, dînd din capul din ce în ce mai chel. Ce s` însemne o minune ca asta?

Ra[id avea cincizeci de ani cînd a ap`rut Luka, dar în acel moment vorbea ca un tat` tîn`r, ageamiu, buim`cit de noua responsabilitate, ba chiar pu]in însp`imîntat.

Soraya a lut copilul înapoi [i l-a calmat pe tat`.

– Îl cheam` Luka, a zis ea, iar semnifica]ia acestei minuni este c` se pare c` am adus pe lume o fiin]` care poate s` dea înapoi chiar Timpul, s`-l fac` s` curg` în direc]ie opus` [i s` ne fac` tineri din nou.

Soraya [tia foarte bine ce spune. Pe m`sur`

ce Luka cre[tea, p`rin]ii s`i p`reau s` întinereasc`. De exemplu, cînd micul Luka a stat în fund pentru prima dat`, p`rin]ii lui n-au mai fost în stare s` stea locului. Cînd a început s` mearg` de-a bu[ilea, ei au zburdat încoace [i încolo ca ni[te iepuri zglobii. În momentul în care a pornit s` umble, au ]op`it de bucurie. Iar cînd a vorbit pentru prima dat`, ei bine, ai fi zis c` tot legendarul Noian de Cuvinte ]î[ne[te din gura lui Ra[id [i c` nu avea s` se mai opreasc` niciodat` din debitat despre marea realizare a fiului s`u.

Apropo, Noianul de Cuvinte se revars` din Marea de Pove[ti în Lacul În]elepciunii, ale c`rui ape sînt luminate de Zorii Cei Dintîi [i din care curge Rîul Timpului. Lacul În]elepciunii, dup` cum se [tie foarte bine, se afl` la poalele Muntelui Cunoa[terii, pe piscul c`ruia arde Focul Vie]ii. Aceste informa]ii importante referitoare la geografia – [i, în fond, îns`[i existen]a – Lumii Magice erau secrete de mii de ani, str`juite de ni[te creaturi ursuze misterioase, înv`luite în mantii, care î[i spun Aalimi sau Înv`]a]ii. Îns` taina ie[ise de-acum la iveal`. Fusese pus` la dispozi]ia marelui public de c`tre Ra[id Khalifa prin numeroasele sale basme renumite. A[a c` în Kahani toat` lumea [tia c` exist` o Lume Magic` în paralel cu a noastr`, iar dinspre acea Realitate ne vin magia alb`, magia neagr`, visele, co[marurile, pove[tile, minciunile, balaurii,

93

■ Salman Rushdie s-a n`scut la Bombay (azi Mumbai) la 19 iunie 1947. La vîrsta de treisprezece ani pleac` în Anglia, unde va studia istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. Dup` absolvire se mut` la Karachi, în Pakistan. Are o scurt` [i nefericit` experien]` în televiziune, dup` care se întoarce în Anglia, unde î[i construie[te o carier` de scriitor profesionist.

Debuteaz` în 1975 cu Grimus (Polirom, 2008), dar romanul care l-a impus în lumea literar` a fost Copiii din miez de noapte (1981, Polirom, 2005, 2007, premiat cu Booker Prize în 1981 [i The Booker of Bookers în 1993). Au urmat Ru[inea (1983, Polirom, 2001, 2008), Versetele satanice (1988, Polirom, 2007), pentru care a fost premiat cu Whitbread Novel Award dar [i condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun [i Marea de Pove[ti (1990, Polirom, 2003, 2008), Ultimul suspin al Maurului (1995, Polirom, 2002), P`mîntul de sub t`lpile ei (1999, Polirom, 2003, 2008), Furie (2001), Shalimar clovnul (2005, Polirom, 2006) [i Seduc`toarea din Floren]a (2008, Polirom, 2009). Pe lîng` operele de fic]iune, i-au mai ap`rut o culegere de eseuri, interviuri [i recenzii intitulat` Patrii imaginare (1992, Polirom, 2008), volumul de povestiri Orient, Occident (1994, Polirom, 2005, 2009) [i o vasta antologie de texte eseistice [i memorialistice cu titlul Dincolo de limite (2002, Polirom, 2006).

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

zînele, duhurile cu barb` albastr`, p`s`rile mecanice cititoare de gînduri, comorile îngropate, muzica, fic]iunea, speran]a, teama, darul vie]ii f`r` de moarte, îngerul mor]ii, îngerul iubirii, întreruperile, glumele, ideile bune, ideile proaste, sfîr[iturile fericite – în fond, tot ce este cît de cît interesant. Aalimii, care î[i imaginau despre Cunoa[tere c` le apar]ine [i c` este prea pre]ioas` pentru a fi împ`rt`[it` celorlal]i, îl urau probabil pe Ra[id Khalifa pentru c` îi prinsese cu mî]a-n sac.

Dar n-a venit înc` vremea s` vorbim – de[i va trebui s-o facem în cele din urm` – despre Mî]e. Mai întîi, e necesar s` vorbim despre lucrul teribil care s-a întîmplat în frumoasa noapte înstelat`. * * * Luka a crescut stîngaci [i de multe ori i se p`rea c` restul lumii era pe invers, nu el. Mînerele u[ilor se învîrteau în direc]ie gre[it`, [uruburile insistau s` fie în[urubate în sensul acelor de ceasornic, coardele erau cu susul în jos pe chitare [i majoritatea limbilor erau scrise neîndemînatic de la stînga la dreapta, cu excep]ia uneia, pe care, în mod ciudat, nu reu[ea s` o st`pîneasc`. Ro]ile olarilor se învîrteau înd`r`tnic, dervi[ii s-ar fi rotit mai bine dac` s-ar fi rotit în direc]ie opus` [i cît de frumoas` [i practic` ar fi lumea, se gîndea Luka, dac` soarele ar r`s`ri la vest [i ar apune la est. Cînd î[i imagina via]a în acea Dimensiune De-a-ndoaselea, pe alternativa [i stîngacea Planet` Sens-Invers, unde el ar fi cel normal, [i nu cel neobi[nuit, Luka se sim]ea uneori trist. Fratele s`u, Harun, era dreptaci, la fel ca toat` lumea, [i, ca urmare, totul p`rea s`-i fie mai u[or, ceea ce nu era corect.

Soraya i-a spus lui Luka s` nu fie ab`tut: – E[ti un copil foarte înzestrat, îi zise ea, [i poate ai dreptate s` crezi c` spre stînga e calea cea dreapt` [i c` noi, restul, stînd drept, judec`m strîmb. Las`-]i mîinile s` te poarte unde vor ele. D`-le numai de lucru, atîta tot. }ine stînga, dac` vrei, nici o problem`, dar nu lenevi; nu r`mîne stîngaci în urm`.

spectaculoase, Harun a început s`-l previn` adesea pe o voce înfrico[`toare c` faptul c` era stîngaci ar putea fi un semn al puterilor întunecate care clocoteau în`untrul s`u.

– Ai grij`, i-a spus Harun, s` nu o apuci pe Calea Mîinii Stîngi.

Calea Mîinii Stîngi era, se pare, drumul care ducea spre Magia Neagr`, dar cum Luka habar n-avea cum s-o apuce pe Calea cu pricina, chiar dac` ar fi vrut s-o fac`, a luat avertismentul fratelui s`u drept genul de lucru pe care Harun i-l spunea uneori ca s`-l nec`jeasc`, f`r` s` în]eleag` c` lui Luka nu-i pl`cea s` fie nec`jit.

Poate din cauz` c` visa s` emigreze într-o Dimensiune Stîngace, sau poate din cauz` c` tat`l s`u era povestitor de profesie, sau poate din cauza marii aventuri a fratelui s`u Harun, sau poate din nici o alt` cauz` în afar` de faptul c` a[a era el, Luka a crescut cu o pasiune puternic` [i o înclina]ie pentru alte tipuri de realit`]i. La [coal` a devenit un actor atît de conving`tor, încît atunci cînd juca rolul unui coco[at, al unui împ`rat, al unei femei sau al unui zeu, to]i cei care-i urm`reau reprezenta]ia plecau convin[i c` tîn`rului îi crescuse cumva o cocoa[` temporar`, c` urcase pe tron, î[i schimbase sexul sau devenise divin. Iar cînd desena [i picta, pove[tile tat`lui s`u despre, de exemplu, P`s`rile-Memorie cu cap de elefant care ]in minte tot ce s-a întîmplat vreodat`, sau Pe[tiibetegi care înoat` în Rîul Timpului, sau }ara Copil`riei Pierdute, sau Locul În Care Nu Locuie[te Nimeni, se trezeau la via]`, o via]` minunat`, fabuloas`, plin` de culoare. Din p`cate, la matematic` [i la chimie nu era la fel de priceput. Asta o nemul]umea pe mama sa, care, de[i cînta ca un înger, fusese întotdeauna genul rezonabil [i practic; dar în tain` îl încînta pe tat`l s`u, c`ci pentru Ra[id Khalifa matematica era la fel de misterioas` ca [i chineza [i de dou` ori mai neinteresant`; în plus, copil fiind, Ra[id d`duse [i el chix la testele de la chimie, v`rsînd acid sulfuric concentrat peste lucrarea practic` [i predînd-o plin` de g`uri.

Dup` ce blestemul lui Luka asupra circului Marilor Cercuri de Foc a avut asemenea efecte

94

Din fericire pentru el, Luka tr`ia într-o epoc` în care un num`r aproape infinit de realit`]i paralele începuser` s` fie vîndute sub form` de

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

FRAGMENTE

juc`rii. La fel ca to]i prietenii s`i, el crescuse distrugînd flote de rachete spa]iale [i fusese un mic instalator parcurgînd multe nivele pline de salturi, fl`c`ri, r`sturn`ri, clocote, pentru a salva o prin]es` sclifosit` din castelul unui monstru, [i se transformase într-un arici de mare vitez` [i un lupt`tor de strad` [i o vedet` rock, [i se ap`rase neînfricat într-o mantie cu glug` în fa]a unei f`pturi demonice cu coarne scurte [i groase [i o fa]` ro[u cu negru care ]op`ia în jurul lui agitînd o sabie de lumin` cu dou` capete.

La fel ca to]i prietenii s`i, se al`turase unor comunit`]i imaginare în cyberspace, electro-cluburi în care a adoptat identitatea unui, de exemplu, Pinguin Intergalactic botezat dup` un membru al trupei Beatles, sau, mai tîrziu, a unei creaturi zbur`toare complet inventate, a c`rei în`l]ime, culoare a p`rului [i chiar sex le putea modifica dup` bunul plac. La fel ca to]i prietenii s`i, Luka era posesorul unei game variate de cutiu]e con]inînd realit`]i alternative [i, în mare parte a timpului liber pe care-l avea, î[i p`r`sea propria lume [i intra în universurile bogate, colorate, muzicale [i provocatoare din interiorul acestor cutiu]e, universuri în care moartea era temporar` (pîn` ce f`ceai prea multe gre[eli, moment în care devenea permanent`), iar via]a era ceva ce putea fi cî[tigat, sau pentru care puteai economisi, sau î]i putea fi miraculos oferit` pentru c` ai dat din întîmplare cu capul de c`r`mida potrivit`, sau ai mîncat ciuperca potrivit`, sau ai trecut prin cascada fermecat` potrivit` [i puteai acumula toate vie]ile pe care îndemînarea [i norocul ]i le aduceau. În camera lui Luka, lîng` un mic televizor, se afla avu]ia sa cea mai de pre], cutia cea mai fermecat` dintre toate, cea care oferea cele mai bogate [i mai complexe c`l`torii în alte spa]ii [i timpuri, pe t`rîmul vie]ilor multiple [i mor]ilor temporare: noul s`u Muu. {i la fel cum Luka de pe terenul de joac` de la [coal` se transformase în viteazul General Luka, înving`tor al Armatei În`l]imii Sale Imperiale, comandant al temutei For]e Aeriene Luka, sau FAL, format` din avioane de hîrtie purt`toare de bombe cu praf d`t`tor de mînc`rimi, tot a[a, atunci cînd ie[ea din lumea matematicii [i chimiei [i intra în Zona Muu, Luka se sim]ea acas`, acas` într-un fel cu totul diferit

de cel în care se sim]ea acas` la el acas`, dar tot acas`; [i devenea, cel pu]in în mintea lui, SuperLuka, Marele Maestru al Jocurilor.

Tat`l lui Luka, Ra[id Khalifa, a fost din nou cel care l-a încurajat [i care a încercat, cu o lips` de talent comic`, s` i se al`ture în aceste aventuri. Soraya era trufa[ de neimpresionat` [i, fiind o femeie cu capul pe umeri care nu avea încredere în tehnologie, î[i f`cea griji c` diferitele cutiu]e fermecate emiteau radia]ii [i raze ce aveau s`-i distrug` mintea prea-iubitului ei fiu. Ra[id nu lua aceste griji în serios, ceea ce o f`cea pe Soraya s` se îngrijoreze [i mai tare.

– Nici vorb` de radia]ii! Nici vorb` de raze! strig` Ra[id. Observ`, în schimb, ce bine î[i dezvolt` coordonarea mîn`-ochi, pe lîng` faptul c` rezolv` [i probleme, dezleag` ghicitori, dep`[e[te obstacole, parcurge diferite nivele de dificultate pentru a dobîndi deprinderi extraordinare.

© Dan Stanciu

95

Lui Salman Rushdie i-a fost decernat recent titlul de Cavaler al Imperiului Britanic. Distinc]ia a stîrnit reac]ii violente din partea lumii islamice, reactualizînd resentimentele pricinuite de publicarea Versetelor satanice. De-a lungul carierei a primit peste treizeci de premii literare interna]ionale, printre care Arts Council Writers` Award, The Best of the Booker, Commandeur de l`Ordre des Arts et des Lettres, James Joyce Award, Outstanding Lifetime Achievement in Cultural Humanism (Harvard University), Prix du Meilleur Livre Étranger [i Whitbread Novel Award. În perioada 2004-2006 a fost pre[edinte al PEN American Center.

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

– Sînt deprinderi inutile, r`spunse Soraya. În lumea real` nu exist` nivele, ci doar dificult`]i. Dac` face o gre[eal` din neaten]ie la joc, mai cap`t` o [ans`. Dac` face o gre[eal` din neaten]ie la chimie, cap`t` o not` proast`. Via]a e mai dur` decît jocurile video. Asta trebuie s` [tie el [i, apropo, [i tu.

Ra[id nu renun]`.

– Uit`-te cum i se mi[c` mîinile pe comenzi, îi spuse el. În lumile acelea, faptul c` e stîngaci nu e o piedic`. În mod uluitor, e aproape ambidextru.

Soraya pufni agasat`.

– La scrisul lui te-ai uitat? întreb` ea. O s`-l ajute aricii [i instalatorii lui la capitolul acesta? O s`-l fac` pips-urile [i wii-urile lui s` termine [coala? Ce mai nume! Sun` ca [i cînd te-ai duce la baie, z`u a[a.

Ra[id începu s` zîmbeasc` împ`ciuitor.

– Termenul e consol`, d`du el s` spun`, dar Soraya se întoarse pe c`lcîie [i o lu` din loc, fluturîndu-[i o mîn` deasupra capului.

– Nu-mi vorbi tu mie despre astfel de lucruri, spuse ea peste um`r, pe o voce cît se poate de impun`toare. Sînt in-consola-bil`.

Nu era deloc o surpriz` faptul c` Ra[id Khalifa nu se pricepea la Muu. Toat` via]a fusese faimos pentru vorba sa curg`toare, dar mîinile, ca s` fim sinceri, se dovediser` întotdeauna a fi un dezastru. Erau neîndemînatice, stîngace, nepricepute. Se comportau, cum se spune, ca dou` mîini stîngi. De-a lungul celor [aizeci [i doi de ani de care avuseser` parte, sc`paser` pe jos nenum`rate lucruri, de spart, sp`rseser` [i mai multe, încurcaser` tot ce nu reu[iser` s` scape sau s` sparg` [i mînjiser` tot ce Ra[id scria. În general, erau orice, numai folositoare nu. Dac` încerca s` bat` un cui în perete, unul din degete trebuia s` se g`seasc` totdeauna în drum, iar Ra[id era cam plîng`cios cînd venea vorba de durere. A[a c` ori de cîte ori se oferea s`-i dea Sorayei o mîn` de ajutor, aceasta îl îndemna – nu foarte amabil – s`-[i ]in` mîinile acas`.

Pe de alt` parte, Luka î[i amintea cum fusese cînd mîinile tat`lui se treziser` efectiv la via]`.

Chiar a[a se întîmplase. Pe cînd Luka nu avea decît cî]iva ani[ori, mîinile tat`lui s`u dobîndiser` vie]i [i chiar min]i independente. C`-

p`taser` pîn` [i nume: Nimeni (mîna dreapt`) [i Nerozie (mîna stîng`), [i erau foarte ascult`toare, f`cînd tot ce le punea Ra[id s` fac` – de exemplu, gesticulau prin aer cînd el voia s` demonstreze ceva (c`ci îi pl`cea s` vorbeasc` mult), sau îi puneau mîncare în gur` la intervale regulate (c`ci îi pl`cea s` m`nînce mult). Erau chiar dispuse s`-i cure]e lui Ra[id partea pe care acesta o numea ef en u de, ceea ce era foarte dr`gu] din partea lor. Dar, dup` cum Luka descoperi în curînd, aveau [i ni[te voin]e gîdilitoare proprii, mai ales cînd se afla el prin preajm`. Uneori, cînd mîna dreapt` începea s`-l gîdile pe Luka [i acesta implora: „Înceteaz`, te rog, înceteaz`“, tat`l lui îi r`spundea: „Nu eu sînt. Cine crezi c` te gîdil`? Nimeni“; iar cînd se al`tura [i mîna stîng`, iar Luka, rîzînd cu lacrimi, protesta: „Tu, tu e[ti cel care m` gîdil`“, tat`l s`u îi r`spunea: „Asta e o Nerozie“.

96

Îns` în ultimul timp mîinile lui Ra[id se potoliser` [i se p`rea c` redeveniser` doar ni[te simple mîini. Adev`rul e c` Ra[id se potolea pe de-a-ntregul. Mergea mai încet ca înainte (chit c` niciodat` nu umblase foarte repede), mînca mai molcom (chit c` nu mult mai molcom), [i – ceea ce era cel mai îngrijor`tor – vorbea mai rar ([i întotdeauna vorbise foarte, foarte repede). Îi lua mai mult timp ca s` zîmbeasc`, iar uneori Luka avea impresia c` [i gîndurile îi încetineau tat`lui s`u în minte. Pîn` [i pove[tile pe care le spunea p`reau s` curg` mai lent decît o f`cuser` înainte, ceea ce nu era bine pentru afaceri. „Dac` va continua s` încetineasc` în ritmul acesta“, î[i spuse Luka alarmat, „în curînd se va opri de tot“. Imaginea unui tat` poticnit cu totul, împotmolit în mijlocul unei propozi]ii, în plin gest, în mi[care, pur [i simplu în]epenit pe loc pentru vecie, o asemenea imagine era însp`imînt`toare; dar se p`rea c` aceasta era direc]ia în care se îndreptau lucrurile dac` nu se f`cea ceva pentru a-l repune în mi[care pe Ra[id Khalifa. A[a c` Luka începu s` se întrebe cum putea fi accelerat un tat`; unde era pedala care putea s`-i redea avîntul în sc`dere? Dar înainte s` reu[easc` s` rezolve aceast` problem`, a avut loc teribila întîmplare din frumoasa noapte înstelat`.

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

FRAGMENTE

La o lun` [i o zi de la sosirea ursului Cu]u [i a c`]elului Ursu la re[edin]a Khalifa, cerul de deasupra ora[ului Kahani, rîului Silsila [i m`rii de dincolo de ele s-a umplut miraculos de stele, devenind atît de str`lucitor, c` pîn` [i pe[tiiposaci au ie[it la suprafa]` din adîncuri pentru a arunca o privire surprins` [i au început, împotriva voin]ei lor, s` zîmbeasc` (iar dac` a]i v`zut vreodat` un pe[teposac zîmbind [i ar`tînd surprins, [ti]i c` nu e o priveli[te prea pl`cut`). Ca prin minune, fî[ia lat` a galaxiei s-a aprins din seninul nop]ii, reamintindu-le tuturor despre cum st`tuser` lucrurile în vremurile de demult, dinainte ca oamenii s` murd`reasc` aerul [i s` ascund` cerurile vederii. Din cauza smogului, devenise atît de neobi[nuit s` se vad` Calea Lactee în ora[, încît locuitorii s-au dus din u[` în u[` s` le spun` vecinilor s` ias` pe strad` [i s` priveasc`.

Lumea s-a rev`rsat din case [i a stat cu b`rbiile în sus, ca [i cînd întregul cartier ar fi a[teptat s` fie gîdilat, iar lui Luka i-a trecut rapid prin minte s` devin` gîdilitor-[ef, dar apoi s-a r`zgîndit.

Acolo sus stelele p`reau s` danseze, s` se roteasc` în hore complicate, ca ni[te nunta[e g`tite cu toate podoabele, femei sc`p`rînd în alb [i verde [i ro[u de la diamante, smaralde [i rubine, femei str`lucitoare dansînd pe cer, sclipind pline de bijuterii scînteietoare. Iar dansul stelelor s-a oglindit pe str`zile ora[ului; oamenii au ie[it cu tamburine [i tobe [i au s`rb`torit ca [i cînd ar fi fost ziua cuiva. Ursu [i Cu]u au s`rb`torit [i ei, chiuind [i ]op`ind, [i Harun [i Luka [i Soraya [i vecina lor, domni[oara Oneeta, au dansat [i ei cu to]ii. Numai Ra[id nu s-a al`turat petrecerii. A r`mas a[ezat pe teras` privind [i nimeni, nici m`car Luka, nu l-a putut urni.

– M` simt greu, spuse el. Picioarele îmi sînt ca ni[te saci de c`rbuni [i bra]ele parc`-s bu[teni. Probabil c` gravita]ia s-a m`rit cumva în jurul meu, deoarece sînt tras în jos c`tre p`mînt.

Soraya l-a f`cut lene[, iar dup` o vreme Luka l-a l`sat [i el pe tat`l s`u în pace s` stea acolo mîncînd o banan` din ciorchinele pe care-l cump`rase de la un vînz`tor ambulant, în timp ce el, Luka, a zburdat încoace [i încolo sub carnavalul stelelor.

Marele spectacol ceresc a continuat pîn` tîrziu în noapte, iar cît a durat, a p`rut a prevesti

ceva bun, începutul unei perioade de bine nea[teptat. Dar Luka [i-a dat în curînd seama c` lucrurile nu st`teau nici pe departe a[a. Poate c` fusese de fapt un soi de adio, o ultim` ova]ie, deoarece în aceea[i noapte, Ra[id Khalifa, legendarul povestitor din Kahani, a adormit cu un zîmbet pe fa]`, o banan` în mîn` [i o sclipire pe frunte, [i nu s-a mai trezit a doua zi diminea]`. A dormit mai departe, sfor`ind u[or, cu un zîmbet dulce pe buze. A dormit toat` diminea]a [i apoi toat` dup`-amiaza [i apoi toat` noaptea [i a ]inut-o tot a[a, diminea]` dup` diminea]`, dup`-amiaz` dup` dup`-amiaz`, noapte dup` noapte.

Nimeni nu l-a putut trezi.

La început, Soraya, gîndindu-se doar c` e foarte obosit, s-a învîrtit în jurul lui îndemnîndu-i pe to]i s` fac` lini[te [i spunîndu-le tuturor s` nu-l deranjeze. Dar în curînd a început s`-[i fac` griji [i a încercat ea îns`[i s`-l trezeasc`. Pri-

© Dan Stanciu

97

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOIEMBRIE 2009

ma dat` i-a vorbit cu blînde]e, [optindu-i cuvinte de iubire. Apoi l-a mîngîiat pe frunte, l-a s`rutat pe obraz [i i-a cîntat un cîntecel. În cele din urm`, pierzîndu-[i r`bdarea, l-a gîdilat în t`lpi, l-a scuturat violent de umeri [i, în disperare de cauz`, i-a strigat din toate puterile în ureche. Ra[id a l`sat s`-i scape un „mmm“ aprobator [i zîmbetul i s-a l`]it pu]in, dar de trezit, nu s-a trezit.

Soraya s-a a[ezat pe jos lîng` patul lui [i [i-a îngropat capul în palme.

– Ce-o s` m` fac? se tîngui ea. Întotdeauna a fost un vis`tor [i de-acum a hot`rît c`-[i prefer` visele în locul meu.

N-a trecut mult pîn` ce ziarele au prins de veste despre starea lui Ra[id [i ziari[tii au venit infiltrîndu-se [i lingu[indu-se prin cartier, încercînd s` afle ce se întîmpl`. Soraya i-a zbur`t`cit pe fotografi, dar povestea tot a ajuns în pres`. S-a zis cu tr`nc`neala {ahului de Bla, au urlat titlurile din ziare, u[or r`ut`cios. Acum el e Frumoasa din P`durea Adormit`, doar c` numai frumos nu e.

Cînd Luka [i-a v`zut mama plîngînd [i tata în ghearele Marelui Somn, a avut senza]ia c` se apropie sfîr[itul lumii sau cel pu]in al unei mari p`r]i din lumea lui. Toat` via]a încercase s` se strecoare în dormitorul p`rin]ilor s`i diminea]a devreme ca s`-i surprind` înainte de a se trezi [i de fiecare dat` ei se treziser` înainte ca el s` ajung` la marginea patului. Dar acum Ra[id nu se trezea, iar Soraya chiar era inconsolabil`, un cuvînt care, dup` cum Luka [tia foarte bine, nu avea în realitate nimic de-a face cu nici un joc, chiar dac` în acest moment [i-ar fi dorit s` se afle într-o alt` versiune a realit`]ii, una fictiv`, [i s` poat` ap`sa pe tasta de ie[ire ca s` se întoarc` la propria lui via]`. Dar nu exista nici o astfel de tast`. Se afla acas`, chiar dac` acas` era dintr-odat` un loc ciudat [i însp`imînt`tor, f`r` rîsete [i, cel mai groaznic, f`r` Ra[id. Era ca [i cînd ceva ce fusese imposibil devenise posibil, ceva ce fusese de neconceput fusese conceput, iar Luka nu voia s` numeasc` acest lucru. ■ (roman în curs de apari]ie la Editura Polirom, traducere din limba englez` de Dana Cr`ciun)

© Dan Stanciu

98

DILEMATECA

noiembrie 2009