dilemateca47_low

100 PAGINI ● 7 LEI

aprilie 2010

DILEMATECA Anul V ● nr. 47 ● aprilie 2010

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

INTERVIU

FLORIN L~Z~RESCU

FRAGMENTE

DILEMATECA

Thomas Pynchon Curcubeul gravita]iei

SUMAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

PROFIL

INFO Bazar 5-10 12-13 3,14TECA

DOSAR

70-72 Laura Albulescu, redactor-[ef, Editura ART „Po]i s` ai succes [i cu un buget pi]ifelnic“

14-23 Urmuz, Blecher, Bonciu

RECENZII 28-39 Literatur`: Paul Cernat, Gabriela Gheorghi[or, Alexandru Matei, Cosmin Borza, Lumini]a Corneanu, Adriana Stan, Gabriela Gl`van, Alexandru Budac, Elena Cra[ovan, Drago[ Zetu, {tefania Mihalache, Florin Irimia Teorie literar`: Codrin Liviu Cu]itaru 40 Eseu: Adina Dini]oiu 41 SF: Michael Haulic` 42 Politologie: Bogdan Barbu 43 44-45 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu 46 Filozofie: Alexander Baumgarten Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 47 48-49 Psihologie: Lena Ru[ti, Victor Popescu 50 Carte pentru copii: Adina Popescu

REPORTAJ 54-61 Nadine Vl`descu Puzzle münchenez

Nadine Vl`descu (paginile 54-61)

ANCHET~ 76-83 de Marius Chivu Partea favorit`/detestat` a corpului Seria a doua: domnii

MERIDIANE 86-88 Petre R`ileanu O dup`-amiaz` la Luvru

FRAGMENTE

Florin L`z`rescu (paginile 62-69)

90-98 Thomas Pynchon Curcubeul gravita]iei

RUBRICI 25 26 51 73 75 85

Cine ce cite[te: Bogdan {erban Ioana Bot, C`r]i de plastic Sanda Ni]escu, Preparate din carte Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Constantin Vic`, Tehnodrom

Laura Albulescu (paginile 70-72)

INTERVIU 62-69 Florin L`z`rescu „M` consider un povesta[ [i chiar îmi place s` fiu privit astfel“

3

Petre R`ileanu (paginile 86-88)

EDITORIAL

Majoritatea necititoare?

La un colocviu organizat recent de Uniunea Editorilor din România a fost prezentat un studiu despre consumul de carte, realizat de Centrul de Studii [i Cercet`ri în Domeniul Culturii. 51% dintre români nu au cump`rat c`r]i în 2009 (fa]` de 45% în 2008). Cifra are o valoare simbolic` mare [i am fi tenta]i s` (re)începem lament`rile: iat`, majoritatea e necititoare. Ne mai pot „lini[ti“ îns` alte cifre: cititorii fideli (cei care au în bibliotec` între 100 [i 500 de volume sau peste) au cump`rat mai mult decît în 2008. Pe de alt` parte, 71% dintre români nu au cump`rat deloc filme în 2009 [i 63% nu au cump`rat muzic` (tr`iasc` piratajul?!). A[adar, sc`derea consumurilor culturale e mai mare [i nu afecteaz` doar cititul.

Cea mai la îndemîn` concluzie este c` toate aceste sc`deri sînt efectele crizei. Cînd sînt mai pu]ini bani, oamenii economisesc din bugetul de timp liber [i distrac]ii. Dar criza ofer` doar o parte a explica]iei. În primul rînd, pentru c` în general consumul în 2009 s-a redus (mai toate m`rfurile înregistrînd sc`deri în vînz`ri). A[adar, nu s-au schimbat „practicile de lectur`“ în mod special, ci pur [i simplu oamenii au fost mai cump`ta]i cu toate

DILEMATECA

Pentru abonamente suna]i la

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

0318.200.200 Num`r cu tarif normal NON-STOP

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Marius Chivu

4

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 cele. În al doilea rînd, chiar dac` „necump`r`torii“ au devenit majoritari nu e o dram`. Sau nu aceasta e drama. Mai r`u este c`, în continuare, publicul mare consumator de c`r]i (a[a-numi]ii heavy readers prin studiile de specialitate) stagneaz` în continuare în jurul cifrelor de 7-8% dintre adul]i.

Sem`n`m, din acest punct de vedere, cu Italia [i Grecia (doar c` acolo e mai cald...). Nu reu[im s`-i atragem în aceast` categorie pe mai mul]i cititori „medii“. Care va s` zic`, nici în materie de consumuri culturale înc` n-avem o clas` de mijloc...

Criza economic` este, cred, doar o explica]ie de suprafa]` [i de moment. Faptul c` se cite[te pu]in este adev`rat, dar are cauze mai profunde [i mai îndep`rtate, începînd cu [coala, care nu formeaz` cititori, ci – în majoritate – ni[te tocilari plictisi]i pentru care Rebreanu, Camil Petrescu ori Ion Barbu sînt ni[te „materii de examen“ ca [i ecua]iile ori formulele chimice: dup` ce termin` [coala, nici c` vor s` mai aud`... Apoi, zumzetul televiziunilor continu` s`-i atrag` nepermis de mult pe cona]ionalii no[tri, inclusiv pe copii [i adolescen]i. Dispari]ia unui mare num`r de libr`rii ([i iner]ia comercial` a multora dintre cele salvate) face accesul la carte greoi pentru mul]i poten]iali cititori.

A[a încît „majoritatea necititoare“ va (re)deveni minoritate nu cînd va trece criza, ci cînd vom reu[i s` ne rezolv`m problemele mai vechi...

■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 7, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Pentru abonamente suna]i la

0318.200.200 (num`r cu tarif normal non-stop)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

INFO

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

urmînd a fi lansat la Tîrgul de Carte de la Torino din 14-18 mai. Raiul g`inilor a mai ap`rut în limbile francez`, german` [i sloven`, fiind în curs de apari]ie în spaniol`, polon` [i bulgar`.

Bazar Tîrgul de Carte de la Leipzig, edi]ia 2010 Tîrgul de carte a g`zduit, în perioada 1821 martie, 1500 de autori din lumea întreag` [i s-a dovedit a fi, în pofida crizei, o afacere stabil`. „Nu sîntem foarte afecta]i de criz`“, spune directorul Tîrgului, Oliver Zille. Au fost prezen]i 2100 de expozan]i din 38 de ]`ri, aproape la fel de mul]i ca anul trecut, în 2009. „Sigur, de o cre[tere, ca în anii dinaintea crizei, nu se poate vorbi“, dar „pentru o perioad` în care editurile sînt nevoite s` economiseasc`, situa]ia este stabil`“, mai adaug` Zille.

■ Scriitori români tradu[i Antologia de proz` scurt` Mici schimb`ri de atitudine de R`zvan Petrescu a fost publicat` în limba spaniol` de editura El Nadir (www.elnadir.es) în traducerea lui Rafael Pisot [i a Cristinei Sava, purtînd titlul Ligeros cambios de actitud. Romanul lui Dan Lungu Raiul g`inilor a ap`rut [i în limba italian`, la Manni Editori, cu titlul Il paradiso delle galline, în traducerea Anitei Bernacchia, cu o postfa]` de Monica Joi]a, romanul

Dilemateca v` recomand` ■ Adrian C. Albu, O istorie a matematicii. Antichitatea (Editura Nomina, 2009) – o lucrare nu doar impresionant` prin informa]ia pe care o sistematizeaz`, ci [i larg deschis` în contextualiz`ri [i acro[ant`, atent` mereu la „fundalul istoric“ [i la perspectiva de fond a unei arte a matematicii. Arta aceasta e una seduc`toare, care î[i poate avea „nebuniile“ ei (de pild`, „nebunia“ numerelor gigantice în

■ Dan Shafran, directorul ICR Stockholm, traduc`tor [i bibliotecar la Biblioteca Na]ional` a Suediei, a fost numit pre[edintele juriului Premiului August, la sec]iunea literatur` beletristic`. Premiul August, fondat în 1989 de Asocia]ia Editorilor din Suedia [i denumit dup` marele romancier [i dramaturg suedez August Strindberg, este cel mai rîvnit premiu literar suedez [i se acord` anual pentru categoriile beletristic`, carte pentru copii [i tineret [i non-fic]iune. Dan Shafran este invitat s` fac` parte din prestigiosul juriu, pentru al treilea an consecutiv, de data aceasta în calitate de pre[edinte.

Dan Shafran

■ Proiectul www.agentiadecarte.ro, lansat luna trecut` de Asocia]ia Euro CulturArt din Bucure[ti, este prima agen]ie de [tiri [i comentarii online dedicat` industriei editoriale din România, evenimentelor de carte [i scriitorilor români. Agen]ia de Carte î[i propune s` genereze un nou tip func]ional de comunitate media, unde autorii, editorii [i cititorii sînt actori [i creatori ai fluxului informa]ional, putînd propune, interac]iona [i promova informa]ii [i opinii specializate.

■

istoria matematicii indiene vechi) [i care, înainte de a ajunge la „etapa simbolic`“ de azi, a cunoscut o „etap` retoric`“ (!), apoi una „sincopat`“ (!!).

O carte obligatorie pentru matematicieni [i extrem de interesant` pentru noi ceilal]i, aritmeticienii de abac. O spun tran[ant [i . (Claudiu Constantinescu) ■ Pentru c` tot se apropie Pa[tele, recomand Istoria lui Dumnezeu de Karen Armstrong (traducere de Dana

Ionescu, Editura Nemira); subtitlul spune totul: „4000 de ani de c`utare a divinit`]ii în iudaism, cre[tinism [i islamism“. Dac` prefera]i latura dramatic` laic` sau „postdivin`“ a literaturii, atunci citi]i antologia T`rîmurile pustiite (tot de la Nemira), cu cele mai bune 22 de povestiri postapocaliptice din ultimele dou` decenii, texte scrise, printre al]ii, de Stephen King, Orson Scott Card, George R.R. Martin sau Jack McDevitt. (Marius Chivu)

5

INFO

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

Bazar

Atiq Rahimi

Günter Grass

Romanul lui Atiq Rahimi, piratat în Iran Scriitorul de origine afgan` Atiq Rahimi, laureat al premiului Goncourt în 2008 (pentru Syngué Sabour) a aflat, recent, din pres`, c` romanul s`u a fost publicat în Iran. De fapt, e vorba de un act de piraterie, pentru c` nici autorul, nici editorul nu au fost contacta]i de editura iranian` pentru negocierea licen]ei de publicare.

Asta, poate [i pentru c` editura iranian` a g`sit de cuviin]` s` cenzureze anumite pasaje care ar fi putut deranja autorit`]ile de la Teheran. Versiunea în limba persan` cuprinde doar 90 de pagini. Syngué Sabour înseamn` „piatr` r`bd`toare“. În acest roman autorul relateaz` confesiunea unei femei afgane care încearc` s` se elibereze de constrîngerile conjugale, sociale [i religioase, într-un stat opresiv [i intolerant – a[adar un subiect sensibil, polemic, subversiv. Atiq Rahimi s-a n`scut în 1962, în Afganistan, [i s-a stabilit în Fran]a în 1984. Aceasta este prima sa carte scris` în francez`.

■ F`r` r`zbun`ri Günter Grass a acceptat, înc` din 2002, ca dosarul s`u de urm`rire s` fie f`cut public. La începutul anilor ’60, scriitorul – pe atunci înc` tîn`r [i relativ pu]in cunoscut – a protestat public împotriva construirii Zidului,

Dilemateca v` recomand` ■ Cel de-al doilea roman al Anei Maria Sandu, Omoar`-m` (Editura Polirom, 2009), o ingenioas` poveste despre riscul identific`rii în literatur` [i despre vampirismul povesta[ilor irezistibili. Mai ales în partea despre amorul parizian al Marthei Bibescu

6

atr`gînd astfel aten]ia autorit`]ilor din RDG. Stabilit în RFG [i devenind membru activ al SPD, a fost urm`rit constant de STASI iar c`r]ile sale au fost interzise în Germania comunist`.

Toate acestea – explic` Grass într-o scrisoare deschis` adresat` institu]iei care are în grij` dosarele poli]iei politice – nu i-au adus, de fapt, nici un prejudiciu. „A[a c` nu v`d nici un motiv s` reclam ni[te oameni care într-o anumit` perioad` m-au spionat de nevoie. Dimpotriv`, dac` acest lucru e posibil, vreau s`-i pun la ad`post de oprobriul public. (...) Ceea ce e relavant pentru acea perioad`, s` fie studiat, dar, v` rog, f`r` r`zbun`ri.“ ■ A murit poeta Elena {var] Star al avangardei underground din Uniunea Sovietic`, Elena {var] (n. 1948) a murit, în vîrst` de 61 de ani, la St. Petersburg. {var] a scris primele poeme la vîrsta de 13 ani. Dup` absolvirea Institutului de Teatru, Muzic` [i Film din Leningrad, în 1971, lucreaz` ca traduc`toare, poet` [i eseist`. Pîn` la c`derea URSS, nu a reu[it s` publice nici un rînd în ]ar`, fiind cenzurat` pentru tematica mistic-metafizic` a scrierilor sale. Primul s`u volum de poezii în limba rus`, Tan]uyu[cii David („David dansatorul“), a ap`rut astfel, în 1985, tocmai la New York. Au urmat Stichi („Versuri“) publicate la Paris [i München, în 1987. Primul volum de versuri ap`rut în Rusia, abia dup` 1989, Storonîi sveta („Punctele cardinale“), a fost epuizat din prima zi de apari]ie în libr`rii.

■

pentru un fotograf bisexual, Ana-Maria Sandu este, ea îns`[i, o povesta[` de zile mari... (Simona Sora) ■ Articolul cel mai dur [i binef`c`tor de scandalos \mpotriva „culturii de monitor“ a fost scris de Sorin Lavric \n a sa „Cronica ideilor“: „Cultura de monitor nu are virtu]ile culturii de carte (…). Cine a stat cu nasul \n

c`r]i simte altfel dec\t cel care judec` lumea cu ochii lipi]i de monitor (…), cu ochii holba]i \n [irul de g\ndaci pe care \i presar` (…), crez\ndu-se prolific [i inspirat, c\nd de fapt e tern [i plat“. Articolul poate fi g`sit ([i, fire[te, \njurat) \n Romånia literar` nr. 6, din 26 februarie 2010. (Radu Cosa[u) ■

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

Bazar Peter Grosz depistat ca informator Datorit` recentei descoperiri a colabor`rii sale cu Securitatea, scriitorul Peter Grosz a fost retras din func]ia de director al Festivalului de la Oppenheim.

Festivalul are loc în fiecare an, începînd din 1989, [i atrage mii de vizitatori. Grosz a fost numit în func]ia de director al Festivalului de Teatru [i Cultur` abia în octombrie 2009. Decizia demiterii lui a fost luat` în unanimitate de Consiliul Local al ora[ului de 8000 de locuitori de lîng` Mainz – a comunicat primarul Marcus Held. În urma acuzelor, Grosz a recunoscut, într-o declara]ie scris`, c` a colaborat, la presiunile Securit`]ii, din 1974 pîn` în 1977 – cînd a emigrat –, cu serviciile secrete române [i c` a livrat, ca „surs`“, informa]ii despre autori de origine german`, printre care [i Richard Wagner, fostul so] al laureatei Premiului Nobel, Herta Müller. Grosz locuie[te în Nieder-Olm pe Mainz [i lucreaz` ca profesor. Ministerul Educa]iei din Mainz verific` în momentul de fa]` posibilele repercusiuni juridice asupra statutului s`u de profesor.

■ Orizontul lui Modiano François Busnel, directorul revistei Lire [i moderatorul excelentei emisiuni literare La Grande Librairie (pe care o pute]i urm`ri joi noaptea [i în România, pe TV5), jurnalist cultural ce apar]ine acelui gen care [tie despre ce vorbe[te (pe cale de dispari]ie nu doar la noi), a f`cut, în ultimul Lire, un interviu de referin]` cu Patrick Modiano. Fie c` ne place sau nu Modiano, fie c` gust`m sau nu nenum`ratele lui c`r]i, ie[ite parc` unele din altele într-o autogenerare f`r` cap`t, ceea ce reu[e[te Busnel, prin întreb`ri dure [i bine ]intite, face cît un bun eseu despre opera modianesc`, mult discutat` [i disputat` în ultimii ani, mai ales în preajma decern`rii premiilor literare.

Pornind de la ultimul s`u roman, L’horizon („Orizontul“), Modiano ajunge s` m`rturiseasc`, cu modestie, un fel de determinism fatal al operei sale [i cîteva regrete personale: „Cred c` scriem în func]ie de locul, de mediul [i de anul

INFO na[terii fiec`ruia. Scriitura este clar determinat` de hazardul împrejur`rilor na[terii proprii. Îmi pare r`u c` nu am ales ca teren de desf`[urare anumite ora[e de provincie, cu o atmosfer` foarte aparte, pe care le-am cunoscut ca adolescent. Acum e prea tîrziu... Sînt convins c` ar fi putut exista un scriitor francez de nivelul lui Faulkner care s` pun` st`pînire pe un subiect precum straniul Bordeaux. A fost Mauriac, dar el n-a putut merge prea departe. Sau un scriitor care s` scrie despre Lyon... Cîteodat` regret c` nu am fost eu acel scriitor“.

■ Înf`[urat în mantie digital` În num`rul de iarn` al revistei Lettre internationale (edi]ia român`), Rodica Binder public` o excelent` coresponden]` intitulat` „Adio, elite?“ despre urm`rile scandalului declan[at în septembrie trecut de interviul acordat de Thilo Sarrazin, membru important în conducerea B`ncii Federale a Germaniei, revistei Lettre internationale (edi]ia german`). Thilo Sarrazin ar fi vorbit, printre altele, despre locuitorii turci [i arabi ai Berlinului care „nu au nici o func]ie productiv`, în afara comer]ului cu fructe [i legume“, dar [i despre propria sa atitudine fa]` de ei: „Nu trebuie s` recunosc pe nimeni care tr`ie[te pe spinarea statului, care respinge acest stat, care nu se preocup`, în mod rezonabil, de educa]ia copiilor s`i [i produce încontinuu feti]e cu basmale. Acest lucru este valabil pentru 70% din popula]ia turc` [i 90% din popula]ia arab` din Berlin“. Finan]istul german a fost sanc]ionat de Bundesbank, apologe]ii corectitudinii politice [i-au ascu]it vigilen]a (elaborînd noi strategii discursive), iar atacurile la adresa elitelor s-au înte]it. Rodica Binder î[i încheie coresponden]a berlinez` men]ionînd ultima carte, Payback, a unui prestigios publicist conservator, Frank Schirrmacher, despre influen]a nefast` a Internetului [i digitaliz`rii excesive asupra culturii elitiste. Desigur, elitistul de la Frankfurter Allgemeine Zeitung a fost catalogat de un blogger p`tima[ ca fiind „emana]ia unui pesimism cultural înv`luit în mantie antidigital`“. Mai bizar e c` replica bloggerului (numit Sacha Lobo) a ap`rut în Der Spiegel.

■

7

Peter Grosz

Thilo Sarrazin

INFO

Bazar

John Grisham

John Grisham în drum spre Broadway O adaptare scenic` a romanului de debut al lui John Grisham, A Time to Kill, va avea premiera mondial` anul viitor, la teatrul Arena’s Kreeger din Washington, ca o produc]ie preg`titoare pentru Broadway. Scenaristul Rupert Holmes (autorul muzicalului The Mystery of Edwin Drood) a adaptat romanul lui John Grisham, publicat în 1989, unde este vorba despre procesul împotriva unui tat` care-[i face singur dreptate dup` ce fiica acestuia este violat`. A Time to Kill (roman respins de edituri, ani de-a rîndul) a fost de asemenea adaptat cu succes pentru cinematografie în 1996, în regia lui Joel Schumacher, cu Matthew McConaughey, Sandra Bullock [i Samuel L. Jackson, Kiefer Sutherland, Donald Sutherland [i Kevin Spacey.

De altfel, alte trei romane de-ale lui John Grisham se afl` în curs de adaptare cinematografic`: The Partner, The Associate [i The Testament. Scriitorul licen]iat în Drept, care a vîndut peste 61 de milioane de exemplare din romanele sale, a declarat la un moment dat: „Sînt un scriitor faimos într-o ]ar` în care nimeni nu cite[te“.

■ Orbitor – romanul românesc al deceniului Adev`rul literar [i artistic a realizat, în edi]ia din 17 martie, o anchet` printre criticii literari pentru a alc`tui un top al celor mai bune cinci romane române[ti publicate în perioada 2000-2010. Au participat la anchet` critici literari din trei genera]ii diferite (Paul Cernat, Marius Chivu, Al. Cistelecan, Daniel CristeaEnache, Mihai Iov`nel, Ion Bogdan Lefter, Dan C. Mih`ilescu, Simona Sora, Andrei Terian [i Alex. {tef`nescu), care, în urma op]iunilor exprimate [i a punctajului, au desemnat trilogia

8

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 Orbitor a lui Mircea C`rt`rescu drept cel mai bun roman românesc al deceniului, urmat, chiar în aceast` ordine, de romanele Asediul Vienei de Horia Ursu, Teodosie cel Mic de R`zvan R`dulescu, Pupa russa de Gheorghe Cr`ciun [i Povestea Marelui Brigand de Petru Cimpoe[u.

■ Tutun [i inspira]ie „F`r` pip`, via]a ar fi arid`, f`r` ]igar` ar fi incolor`, f`r` o mahorc` ar fi intolerabil`“ – scria Flaubert. „Înainte s` r`spunzi la o întrebare e bine s`-]i aprinzi pipa“ – spunea Einstein.

Bernard Pivot î[i aminte[te c` la primele serii ale emisiunii Apostrophes (adic` în 1974), scriitorii fumau [i purtau cravat` [i c` la ultimele emisiuni din seria Bouillon de culture autorii invita]i veneau dezm`]a]i [i f`r` ]igar` în col]ul gurii. În 1996, Po[ta Francez` a [ters de pe un timbru ]igara din gura lui Malraux. Iar în 2005, Biblioteca Na]ional` a scos, tot printr-o manipulare a fotografiei, ]igara din gura lui Sartre, pentru ca afi[ul respectiv s` fie mai atractiv pentru publicul larg. La ce furie anti-tabagic` bîntuie prin UE, n-ar fi de mirare ca într-o bun` zi, Direc]ia Muzeelor s` g`seasc` de cuviin]` s` fac` disp`rut` ]igara [i dîra de fum din portretul pe care Manet i l-a f`cut lui Mallarmé, sau s` dispun` [tergerea pipei lui Baudelaire de pe pînza lui Courbet…

Acest r`zboi dintre fum`tori [i ne- sau antifum`tori nu e recent. În secolul al XVII-lea, pe timpul lui Louis XIII, unii gînditori considerau tabacul un soi de panaceu, în vreme ce al]ii îl vedeau ca pe o buruian` a deprava]ilor. Regele n-a vrut s` interzic` fumatul, în schimb, a introdus taxe pe comer]ul cu tutun.

O antologie coordonat` de Jacques Barozzi – intitulat` Le goût du tabac – trateaz` aceast` tem` fierbinte a rela]iei dintre ispira]ia literar` [i inspirarea fumului. Printre autorii inspira]i: Charles Baudelaire, Molière, Philippe Grimbert, Claude Duneton, Michel Tournier, Honoré de Balzac, Gustave Flaubert, Fernando Pessoa, Italo Svevo, Roland Dubillard, François Weyergans, Dan Franck, Martin Amis, Michel Houellebecq.

■

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

Bazar Caravana freudian` O dat` cu noua carte a lui Michel Onfray, Le crépuscule d’une idole. L’affabulation freudienne, prev`zut` s` apar` la editura Grasset la sfîr[itul lunii aprilie, s-a redeschis, în Fran]a, polemica între antifreudieni [i freudieni. Înfruntarea, în avanpremier`, între iconoclastul Onfray [i istoricul psihanalizei Alain de Mijolla, autorul volumului de peste 900 de pagini Freud et la France 1885-1945, s-a încheiat deocamdat` cu remiz`. Poate [i pentru c` Michel Onfray las` psihanali[tii de meserie s` r`spund` la o complicat` interoga]ie ce se întinde pe mai multe pagini: „...dac` Freud a fost un autor de fabula]ii cople[it de sine; dac` Freud a fost un filozof care a detestat filozofia pentru a se folosi mai bine de ea; dac` propria odisee a fost cea a unui aventurier, dup` propria m`rturisire, gata de orice pentru a ob]ine ceea ce revendica obsesiv ca fiind un drept: ce-

INFO lebritatea [i bog`]ia, gloria [i reputa]ia planetare; dac` preten]ia de a fi un om de [tiin]` legitimat prin clinica medical` ascundea propunerea subiectiv`, personal` [i autobiografic` a unei psihologii literare; ...dac` Freud a [ters urmele anterioare ale oric`rei teorii clinice, pentru a-[i prezenta descoperirea sub forma unui continuum [tiin]ific liniar provenit din unicul s`u geniu; dac` clinica freudian` a fost, ani la rînd, o curte a miracolelor; dac` psihanaliza a falsificat rezultatele clinice cu scopul de a disimula anumite e[ecuri ale dispozitivului s`u analitic; dac` divanul este un mijloc placebo; ...dac` descoperim în gîndirea freudian` materia ontologic` a unei falocra]ii misogine [i homofobe, iar nu o gîndire de eliberare sexual`; ... atunci cum s` explic`m succesul lui Freud, al freudismului [i al psihanalizei vreme de un secol?“.

R`spunsul lui Alain de Mijolla e simplu [i adev`rat, de[i cu dou` t`i[uri: „Cîinii latr`, caravana trece“.

■

Michel Onfray

INFO

Bazar Sven Hillenkamp cî[tig` Premiul Clemens Brentano Premiul literar dotat cu 10.000 de euro, oferit de ora[ul Heidelberg, i-a fost acordat lui Sven Hillenkamp. Autorul este premiat pentru volumul de eseuri Sfîr[itul iubirii. Sentimentele în era libert`]ii nesfîr[ite (Klett-Cotta, 2009). Decernarea va avea loc pe 20 iulie 2010, la Heidelberg, [i va fi urmat` de o lectur` public` a autorului. N`scut în 1971, Hillenkamp a fost redactor la Die Zeit [i tr`ie[te în prezent ca scriitor liber-pofesionist la Berlin [i Stockholm. A studiat [tiin]e politice, sociologie, istorie, filozofie [i islamistic`.

Oswald Egger

Ernesto Cardenal

■ Premiul Pastior pentru Oswald Egger Poetul din Tirolul de Sud (Austria) Oswald Egger este laureatul primei edi]ii a Premiului Oskar Pastior, a comunicat Literaturhaus Berlin.

Premiul dotat cu 40.000 de euro este un omagiu adus poetului [i traduc`torului german n`scut \n România Oskar Pastior (Sibiu, 1927 – Frankfurt am Main, 2006). Pastior a dispus, în testamentul s`u, înfiin]area Funda]iei Pastior [i a unui premiu care s` încurajeze toate variantele literaturii experimentale. Egger a explorat în lucrarea sa diversitatea formelor de manifestare [i percep]ie a lumii prin cuvînt – [i-a întemeiat juriul decizia. „Cu spirit ludic [i temerar, autorul reu[e[te s` transforme vocabule [i cuvinte cu totul disparate în materie prim` pentru experimentele sale matematico-poetice, continuînd astfel tradi]ia scrierii experimentale.“ ■ Cine va lua Nobelul pentru literatur` în 2010? Poetul nicaraguan Ernesto Cardenal, fost ministru în primul guvern sandinist, dar [i preot trapist, a fost propus de Societatea Ge-

10

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 neral` a Autorilor [i Editorilor (SGAE) din Nicaragua pe lista Premiilor Nobel pentru literatur` în anul 2010. Peste 150 de poe]i (din 58 de ]`ri) participan]i la cel de-al VI-lea Festival Interna]ional de Poezie de la Granada (Nicaragua) l-au sprijinit pe Ernesto Cardenal, iar SGAE l-a desemnat, al`turi de argentinianul Ernesto Sábato [i spaniolul Miguel Delibes, pe lista cea mai scurt` înaintat` anul acesta Academiei Suedeze.

Poate n-ar fi r`u s` afl`m din timp (prin traduceri) cîte ceva despre acest foarte interesant poet latino-american. Nu de alta, dar, dac` va lua marele premiu, vom pierde din nou cîteva zile deplîngînd criteriile, inten]iile [i existen]a Premiilor Nobel, mai ales a celor literare.

■ Arhiva Salman Rushdie Emory University din Atlanta a anun]at crearea arhivei literare Salman Rushdie. Romancierul, invitat ca distinguished lecturer al universit`]ii pîn` în anul 2012, [i-a donat arhiva personal` bibliotecii care a deschis, înc` de anul trecut, o expozi]ie cu manuscrisele, scrisorile [i fotografiile personale ale scriitorului. Întrebat de ce a ales Emory University s`-i g`zduiasc` arhiva, Salman Rushdie a declarat: „Pentru c` a fost singura universitate care m-a întrebat dac` a[ dori acest lucru. Acolo arhiva mea se va afla într-o companie foarte bun`“, f`cînd referire la faptul c` universitatea american` de]ine deja arhivele multor scriitori celebri, printre care Seamus Heaney, James Weldon Johnson, Flannery O’Connor sau Alice Walker. Printre manuscrisele romanelor sale, texte înc` nepublicate sau scrisori de încurajare [i sus]inere din partea unor figuri publice dup` condamnarea la moarte din partea comunit`]ii islamice, arhiva a primit inclusiv jurnalele pe care Salman Rushdie le-a ]inut în perioada în care fatwa ayatollah-ului Khomeini l-a obligat s` se ascund`, jurnale despre care îns` oficialii universit`]ii au men]ionat c` nu vor fi disponibile publicului decît dup` moartea scriitorului. De[i stabilit în Marea Britanie, scriitorul în vîrst` de 62 de ani sus]ine, de mai bine de doi ani, la Emory University, cursuri de literatur`, creative writing [i lecturi publice.

■

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Din frazele povestirilor lui Nabokov, cu care merg p\n` [i pe strad`, la redac]ie, la Springtime, la chio[cul de ziare, \n lift: „Triste]ea dumnezeiasc` \n ovalul liliachiu al ochiului unui cal…“, „Ce e un scriitor – un om pe care \l tulbur` nimicurile“, „Soiul acela de oameni care te \ntreab` ce mai faci numai ca s`-]i spun` cu de-am`nuntul ce fac ei“. „O ursuz` timiditate“ m` face s` nu explic de ce. R. C. ■ Dep`[ind fic]iunea scriitorului american Dan Brown, care vede în „Cina cea de tain`“ un cod al Sfîntului Graal, a fost lansat` o nou` ipotez`, de c`tre o cercet`toare italian`, Sabrina Sforza Galitzia, care pretinde c` în lucrarea lui Da Vinci e ascuns, de fapt, un mesaj apocaliptic, [i anume sfîr[itul lumii, potopul final care va avea loc, precis, la 1 noiembrie 4006. Se pare c` în zilele noastre nu fic]iunea se hr`ne[te din realitate, ci realitatea a început s` copieze fic]iunea. S. G. ■ Dup` ce, în ultimii ani, am suferit destule umilin]e la capitolul digital din partea fiic`-mii, care are doar 12 ani, mi-am luat zilele trecute o mic` revan[`. Încercînd amîndou`, la Kilipirim, noul e-book reader Iriver Story, Dora mi-a m`rturisit, într-un moment de uimire, c` se a[tepta ca aparatul s` citeasc` singur – a[a,

12

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 pentru sufletul lui – c`r]ile pe care, eventual, [i le-ar putea procura prin Bluetooth. „Cititorul“ meu ar fi astfel un soi de memorie extern` infailibil` [i nemuritoare… care nici nu s-ar apuca, mai tîrziu, cînd lucrurile ar lua-o razna, ca întotdeauna cînd cite[ti în doi, s` scrie c`r]i despre experien]a noastr`, a[a cum au f`cut „cititorii“ lui Borges sau Schlinck. SF curat, dar cine [tie pîn` cînd? S. S. ■ Interviu cu Frédéric Beigbeder în L’Express. Scriitorul de 44 de ani e întrebat cum se imagineaz` la 80 de ani. Dac` nu moare pîn` atunci – ceea ce nu e exclus, dat fiind modul de via]` boem –, ar fi trei posibilit`]i, spune autorul. Prima: o s` fie „un b`trîn academician, un fel de Michel Déon“, o s` scoat` „o carte la trei ani“ [i o s` se întîlneasc` regulat cu prietenii lui, academicieni [i ei, Lolita Pille [i Nicolas Rey. A doua posibilitate: o s` fie un geniu solitar, gen Salinger, [i „o s` cheme în vizit`, sporadic, grupule]e de fani liceeni ca s`-i schimbe scutecele“.

A treia posibilitate: o s` ajung` un b`trînel din Saint-Tropez, cu fa]a liftat`, peruc` [i ten oranj, espadrile în picioare, l`n]ic de aur care atîrn` peste pieptul tapisat cu p`r c`runt; o s` mearg` în fiecare zi la Club 55 îmbr`cat în pantaloni albi, a[a cum au f`cut-o, înaintea lui, mul]i scriitori playboy. {i-o s` repete acelea[i bancuri prostituatelor rusoaice. Dar ar prefera, totu[i, s` moar` tîn`r. Adev`rul e c` n-are [anse prea mari s` ajung` academician, ca Michel Déon, [i nici geniu însingurat, ca Salinger… M. M. ■ În Europa, media cheltuielilor pentru manuale este de 30 de euro pe elev. La noi, Ministerul Educa]iei nu poate da mai mult de 2 euro pentru toate manualele necesare unui elev. În aceste condi]ii, ideea politicianist` c` manualele trebuie s` fie gratuite a e[uat. „Gratuit“, vorba cuiva, înseamn`, de fapt, „f`r` valoare“. Dac` ne gîndim c` manualele sînt primele c`r]i ale copiilor [i c` ei î[i formeaz` dorin]a de a citi ([i) prin intermediul manualelor, în timp o s` constat`m c` gratuitatea aceasta ne va costa scump… M. V. ■ „Urbane“ noi, din dictionarurban.ro: akcentist = o persoan` care se îmbrac` dup` un stil Botezato-Ozonian, în pantaloni evaza]i tip jeans, c`ma[` cu dungi scoas` din pantaloni,

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

fular, sacou de raiat, ochelari, [apc`/p`l`rie retro (exemplu: Pe la Ota vin o gr`mad` de akcenti[ti); McJob = o slujb` slab pl`tit` [i f`r` viitor (defini]ie inspirat` de angaja]ii McDonald’s c`rora nu li se pl`tesc ore suplimentare); El Lider Minimo = porecl` a politicianului Mircea Geoan` – carbon copy dup` „El Lider Maximo“ al Cubei, Fidel Castro – îns` la standardele na]ionale [i relevant pentru nivelul de respect pe care îl au cei din partid fa]` de el. A. P. ■ Degeaba sînt hulite discu]iile despre vreme, [armul lor are înc` resurse. O considera]ie meteo interesant` am g`sit, de pild`, în Omul de nic`ieri, romanul lui Aleksandar Hemon recent ap`rut la Editura Polirom. {i ea sun`, dulce-confesiv, a[a: „Cînd eram copil, credeam c` z`pada e c`catul lui Dumnezeu“. La cît` z`pad` a c`zut peste noi lunile astea, cred c` iarna din care abia am ie[it a fost una de tot divinul. C. C. ■ Documente arabe timpurii îl evoc` adesea pe Iisus, ca profet, mistic [i ascet des`vîr[it. Într-un astfel de text, un contemporan Îl descrie, firesc [i detaliat: „Era un b`rbat de în`l]ime medie, ro[cat, cu un început de înc`run]ire, purta p`rul drept [i-[i ]inea capul într-o parte“. (‘Ara¯’is, 272) M. P. ■ Într-o libr`rie, am r`sfoit cîteva volume la standul de carte practic`. Am constatat c` exist` c`r]i de tipul Spre un divor] fericit, în care cititorii sînt consilia]i nu numai cum s` treac` f`r` probleme peste o ruptur` sentimental`, ci [i cum s`-[i jumuleasc` mai eficient de bani fosta jum`tate. Un ghid al b`rbatului modern con]inea sfaturi care sunau cam a[a: „Dac` o femeie vine la tine pentru o aventur` de o noapte, la plecare s` nu-i dai bani de taxi [i s` nu o înso]e[ti. Nu merit`, e o tîrf`“. Nu [tiu ce s` spun, dar dac` autorii alunec` mai departe pe panta cinismului, în curînd o s` g`sim c`r]i practice cu titluri din categoria Cum s` furi f`r` s` la[i urme [i Zece pa[i spre crima perfect`. M. {.

■ „La New York, [odat`] singurii oameni care mergeau pe Broadway [i p`reau s` vorbeasc` singuri erau nebunii. Ce se întîmplase în ace[ti ani de se g`seau brusc atît de multe lucruri de spus – atît de multe [i de presante, în-

cît nu mai sufereau amînare? Oriunde m` duceam, cineva se apropia de mine vorbind la telefon [i altcineva din spatele meu vorbea la telefon. În ma[ini [oferii vorbeau la telefon. Cînd luam taxiul, taximetristul era la telefon… A[a cum st`teau lucrurile acum, mie str`zile mi se p`reau comice, iar oamenii ridicoli. {i totu[i acolo p`rea s` existe [i o tragedie real`. Eliminarea experien]ei izol`rii trebuie s` aib`, inevitabil, [i un efect dramatic. Care vor fi consecin]ele? {tii c` îl po]i aborda oricînd pe cel`lalt [i, dac` nu po]i, devii nelini[tit – nelini[tit [i mînios ca un zeu mic [i idiot.“ (esen]ialul Nathan Zuckerman în Fantoma iese din scen` de Philip Roth, Editura Polirom.) M. C. ■ E vesel, cum numai un c\ntec despre incomunicabilitate poate fi. A ap`rut pe un disc single \n noiembrie 1972, apoi pe albumul Nostalrock (1973). Se cheam` „Prisencolinensinainciusol“ [i \ncepe a[a: In de col men seivuan / Prisencolinensinainciusol ol rait // Uis de seim cius nau op de seim / Ol uait men in de colobos dai / Trrr – ciak is e maind beghin de col / Bebi stei ye push yo oh. Destructurarea englezei continu` la fel de alert cale de c\teva strofe [i se \ncheie cu aceste cuvinte: Lu nei si not sicodor / Ah es la bebi la dai big iour. Autorul [i interpretul c\ntecului – Adriano Celentano – spunea c` singurul cuv\nt de care avem nevoie este prisencolinensinainciusol (tradus de el prin amore universale). Pare verosimil. D. S.

13

Gabriela Gl`van

Urmuz, Blecher, Bonciu

colaje de Dan Stanciu

„locurile rele“ ale identit`]ii, fascina]ia corporalit`]ii

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

DOSAR

„Teribila întrebare cine anume sînt“ este pentru M. Blecher, autorul romanului Întîmpl`ri în irealitatea imediat`, interoga]ia esen]ial`, adresat` simultan eu-rilor ce-i structureaz` con[tiin]a – eul s`u real, biografic, [i scriitorul – eul fic]ional. Al`turi de Urmuz [i H. Bonciu, Blecher închide un triunghi incert [i iluzoriu care a conturat în interbelicul literar românesc o zon` la fel de stranie [i neobi[nuit` precum existen]ele [i c`r]ile acestor scriitori. Eroii lor sînt atît simptome ale unei modernit`]i radicale cît [i transpuneri autobiografic-fic]ionale remarcabile. Prin „locurile rele“ ale identit`]ii, prin co[marul lucid al corpului, drumul spre sine devine o experien]` ce a marcat definitiv literatura român`.

Pagini bizare, Întîmpl`ri în irealitatea imediat`, [i Bagaj... sînt texte inegale ca recunoa[tere critic`, fiind plasate, din perspectiv` canonic`, în zone diferite. Dac` Urmuz e considerat un modern paradigmatic, iar textele sale sînt percepute ca prime manifest`ri ale avangardei, Blecher a fost redescoperit destul de recent ca autor emblematic pentru problematizarea incertitudinii identitare. Deformarea [i criza, alienarea [i mecanicizarea sînt termenii ce marcheaz` muta]iile [i destructur`rile, manifestate ca modific`ri ontologice ireversibile. Individul se pierde în limbaje ininteligibile [i r`t`ce[te în lumi halucinante [i crude. Prin urmare, în spa]iul crizei (dobîndind astfel semnifica]ia unui fundal specific modern pentru toate reprezent`rile fic]ionale ulterioare), e[ecul limbajului, denaturarea/apari]ia omului „fabricat“ [i obscurizarea sensului (realizat` ca ironie, fars`, predilec]ie pentru în]elegerea literal`) pot fi

atribuite lui Urmuz, pentru ca dilemele interiorit`]ii, propensiunea spre reverie [i halucina]ie, fascina]ia corporalit`]ii, a lumii materiale [i obiectuale s` fie conturate în interiorul unei viziuni specifice lui M. Blecher [i H. Bonciu.

Urmuz. Revolverul, suveran al lumii Un autor precum Urmuz trebuie, în primul rînd, citit în contextul cultului dezvoltat în jurul misterului vie]ii, al mor]ii [i al operei sale, de c`tre reprezentan]ii avangardei. Demetru Demetrescu-Buz`u, grefier la Curtea de Casa]ie, î[i prefa]eaz` opera printr-o biografie ce poate fi atribuit` unui personaj kafkian [i confer` operei sale o tragic` autenticitate, printr-o sinucidere stranie [i violent` (precum majoritatea schi]elor sale). O sinucidere se poate substitui uneori unei întregi biografii, iar moartea lui Urmuz poa-

15

Gabriela Gl`van este lector univ. dr. la Facultatea de Litere a Universit`]ii de Vest din Timi[oara.

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 ventilator de stat“. O dat` pe an, ia „form` de bidon“, se umple cu gaz „pîn` sus“ [i c`l`tore[te în „insulele Majorca [i Minorca“.

Fabricat „pe cale chimic`, prin synthez`“

te fi interpretat` ca un epilog firesc al operei sale, în]eleas` în codul ei. „Urmuz a trecut prin miezul lucrurilor ca o raz` Roentgen neoprit`, pierzîndu-se în nesfîr[it“, spunea Ilarie Voronca, iar din aceast` traversare subit` a materiei au ap`rut personaje monstruoase [i tulbur`toare. Omul mecanomorf, ca element distinctiv al imaginarului urmuzian, tinde c`tre o form` primar`, precum elipsa (Stamate) sau arcul (Emil Gayk), nu s-a n`scut, ci s-a construit, iar întreaga sa alc`tuire este o al`turare de obiecte [i materiale incompatibile. Se pare c` estetica ce îi guverneaz` existen]a ar încerca s` se justifice prin concep]ia lui Lautréamont despre frumuse]ea întîlnirii întîmpl`toare dintre o ma[in` de cusut [i o umbrel`, pe o mas` de disec]ii. De asemenea, func]ia sa metaforic` poate contamina definitiv existen]a, Turnavitu fiind timp îndelungat doar „un simplu ventilator pe la diferite cafenele murdare, grece[ti, de pe strada Covaci [i Gabroveni“. Prin mijloace politice obscure dep`[e[te mizeria umilei pozi]ii „[i reu[i astfel s` fie numit

16

Bruno Schulz, al c`rui roman, Manechinele, exploreaz` metamorfozele obiectuale, denun]` „gravitatea tragic`“ a umorului aparent ce înso]e[te prezen]e ale materiei hazardate: „Materia nu cunoa[te glume. E plin` de o gravitate tragic`. Cine se încumet` s` cread` c` se poate juca cu materia, c` ea poate fi modelat` în glum`, c` gluma nu p`trunde în ea, nu se contope[te cu ea imediat, ca destinul, ca fatalitatea?“. În lumea dezarticulat` a personajelor lui Urmuz, se poate remarca func]ia agresiv` a adaosului mecanic, ata[at prin în[urubare de corp, ca prelungire aberant` a unei corporalit`]i reprezentate prin linii ferme, caricaturale. Aceste „dispozitive“ au aproape întotdeauna un rol asociat comunic`rii: în Algazy & Grummer afl`m c` barba lui Algazy este „frumos a[ezat` pe un gr`tar în[urupat sub b`rbie [i împrejmuit cu sîrm` ghimpat`“, iar dac` acesta e salutat prin formula „«Bun` ziua, Algazy!», insistînd mai mult pe sunetul z“– acest sunet fiind, de fapt, esen]a sonor` a personajului, „Algazy zîmbe[te, iar spre a-[i manifesta gratitudinea, bag` mîna în buzunar [i trage de cap`tul unei sfori, f`cînd s` tresalte de bucurie barba un sfert de or`“.

Ciocul „de lemn aromatic“ al lui Grummer are rolul precis de a atrage clien]ii – „Cum intri la ei în magazin, un miros delicios î]i gîdil` n`rile“– sau de a fi întrebuin]at ca „ofert` special`“ – „Algazy î]i d` dreptul, dac` ai cump`rat un obiect mai scump ca 15 bani, s`... miro[i pu]in ciocul lui Grummer“.

Cotadi [i Dragomir alc`tuiesc un cuplu antinomic, construit în oglind` fa]` de cuplul Algazy & Grummer sau Ismaïl [i Turnavitu, [i au rolul de a se dizolva reciproc. Cu toate asem`n`rile structurale dintre cele trei perechi (rela]ia de asociere ascunde, în realitate, o rela]ie dintre st`pîn [i sclav, tor]ionar [i victim`, bazat` pe un sado-masochism elementar), fundamentul rela]iei dintre Cotadi [i Dragomir este unul

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

DOSAR

firesc [i uman, pe cînd între Algazy [i Grummer sau Ismaïl [i Turnavitu exist` coduri rela]ionale precise ce degenereaz` în final în agresiuni mortale.

Descrierile fizice sînt esen]iale în prezentarea personajelor, existen]a lor fiind concentrat` în liniile brute ale unui aspect redus la esen]ial („ochi, favori]i [i rochie“, precum Ismaïl), îns` specificul lor rezid` în calitatea de imagine deformat`, dinamic` a bi-dimensionalit`]ii lor. În acest sens, Cotadi e unul dintre cele mai bine conturate personaje: „Cotadi este scurt [i pîntecos, cu musculatura proeminent`, cu picioarele îndoite de dou` ori în afar` [i o dat` în`untru [i ve[nic neras. P`rul negru ca pana corbului e plin de m`trea]` [i înc`rcat cu sclipitori [i scumpi piep]eni de bagá“.

Dragomir func]ioneaz` în regimul opus: „Dragomir este foarte lung, cîrn, cu ochi rotunzi [i foarte mobili, avînd gîtul sub]ire de culoarea cafelei cu lapte [i fasonat ca la strung, [i purtînd dou` smocuri fine de p`r, lustruite [i negre ca pana corbului, care-i atîrn` ca un decimetru pe ceafa-i rotunjit` [i l`sînd s` se scurg` din ele la vîrfuri cîte dou` pic`turi limpezi de untdelemn fran]uzesc.“

energia pentru a putea s` o consume într-un „asalt“ intempestiv, adesea gratuit (joaca de-a „[oarecele [i pisica“ este redat` în linii „umanizate“ în rela]ia dintre Grummer [i clien]ii s`i).

Observînd recuren]a lui r dup` guturala g [i consoana m, „surdinizat`“ de încadrarea între u [i ` – ca pronun]ie specific` a lui e –, putem reface, în liniile restrictive ale condi]iei personajului, un portret minimalist, exprimat prin exagerarea voit` a tr`s`turilor [i gesturilor.

Componenta non-uman` a lui Grummer este explorat` tot pe o dimensiune dinamic` [i sonor`, el are „o b`[ic` cenu[ie de cauciuc [...] în[urupat` la spate, pu]in deasupra feselor, ceea ce îl face s` sar` prin magazin f`r` s` mi[te din genunchi, sco]înd [i sunete nearticulate“.

Acest gen de lectur` elibereaz` par]ial personajul urmuzian din încadrarea excesiv` în datele monstruosului [i ale absurdului. Fiec`rui personaj îi corespunde un set de tr`s`turi definitorii, ce pot fi expuse narativ printr-o multitudine de mijloace, de unde [i caracterul implicit jocular al asocierilor din interiorul lumii fic]ionale. Acest fundal caricatural, grotesc, impregnat de un umor articulat în tonalit`]i de baz`, contureaz` o dimensiune aproape catharctic`, în care necesitatea moralizatoare este înlocuit` de transpunerea urîtului în viziuni ameliorate ludic.

Persist`, a[adar, în interioritatea fic]iunii, o veritabil` obsesie a alc`tuirii [i compozi]iei, prin care personajul devine o proiec]ie deformat` [i dezarticulat` a unei viziuni radicale despre sine, corp [i identitate.

Omul, ca un sunet Asumîndu-[i rolul celui ce re-creeaz`, din aluziile sonore ale dimensiunii onomastice, dou` personaje schematice, prezente mai mult ca vibra]ie [i rezonan]` decît ca parte pozitiv`, limitat` material, Urmuz realizeaz` un exerci]iu dinamic de compozi]ie poetic`, exploatînd culori [i nuan]e vocalice, fiecare sunet amintind de o deformare fizic` sau moral`. Grummer are o prezen]` mai pu]in elaborat`, el definindu-se mai degrab` prin gesturi [i atitudine, decît prin conturul fizic: „Fire închis` [i temperament bilios, st` toat` ziua lungit sub tejghea, cu ciocul vîrît printr-o gaur` sub podea.“ Urmînd aceea[i logic` a sugestiei sonore, Grummer poate fi asem`nat unui b`trîn misterios, plin de inten]ii ascunse, manifestîndu-se nea[teptat, prin reac]ii surprinz`toare [i gesturi violente. Caracterul s`u este asem`n`tor profilului comportamental al unui motan lene[ („st` toat` ziua lungit sub tejghea“), care î[i conserv`

M. Blecher. Lumea ca o „capcan` invizibil`“ Întîmpl`ri în irealitatea imediat`, Inimi cicatrizate [i Vizuina luminat` au conferit biografiei sumbre a acestui autor un statut paradoxal, de maestru anonim al unei epoci cvasiindiferente, recuperat postum din umbra [i ecourile tot mai p`trunz`toare ale recept`rii sale.

Alternan]ele dintre contemplare/disolu]ie/re-alc`tuire în viziune a realit`]ii contureaz` perspectiva central` a fiec`ruia dintre cele trei

17

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

romane calibrate în jurul „teribilei întreb`ri cine anume sînt“. Destina]ia c`l`toriilor eului prin /printre lume [i lucruri nu are niciodat` o finalitate, iar momentele semnificative ale traiectoriei sînt, de fapt, evenimente stranii, veritabile spa]ii onirice în materia fluid` a nara]iunii. Romanul însu[i devine o c`l`torie de recunoa[tere [i identificare a substan]ei intime a eului, fragmentînd nara]iunea în episoade menite s` ilustreze faptul c` între acest eu [i lume se stabilesc rela]ii organice. Începutul romanului este locul necesar al c`ut`rii punctului zero al halucinantei c`l`torii a Întîmpl`rilor. În aceast` privire concentrat` asupra unui punct fix trebuie c`utat` semnifica]ia crizei identitare, desf`cut` ulterior în noduri [i împletiri de sens: „Cînd privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întîmpl` cîteodat` s` nu mai [tiu nici cine sînt, nici unde m` aflu. Simt atunci lipsa identit`]ii mele de departe ca [i cum a[ fi devenit, o clip`, o persoan` cu totul str`in`. Acest personagiu abstract [i persoana mea real` îmi disput` convingerea cu for]e egale“.

rea fiin]ei prin locurile întunecate ale trupului macerat de suferin]`. Intervalul st`rii incerte a identit`]ii este, în esen]`, nu doar un moment suspendat în alunecarea timpului, ci o mare parte din întreaga existen]` a scriitorului. Ceea ce seam`n` cu un straniu exerci]iu de hipnoz` este o fic]iune dens`, acutizat` în gama înalt` a subiectivit`]ii, de unde [i aspectul de jurnal sau autofic]iune.

Irealitatea imediat` a corpului În imaginarul operei lui Blecher, Întîmpl`ri în irealitatea imediat` are rolul de a aduce în aten]ie angoasa identitar`, delimitat` – a[a cum se va vedea în celelalte dou` volume, Inimi cicatrizate [i Vizuina luminat` – de universul bolii. Boala ciudat` – paludismul – nume[te restrictiv, în acest roman, o serie de manifest`ri de mare impact în conturarea prezen]ei fizice [i metafizice a protagonistului, anun]ate [i ele printr-un termen ambiguu [i vast totodat`: crizele.

Crizele, veritabile incursiuni în spa]iul contopirii eului cu lumea, vor fi înlocuite, odat` cu ie[irea din timpul Întîmpl`rilor... – din adolescen]`, de o maladie fatal`, un morb care nu mai erodeaz` doar grani]a dintre realitate [i halucina]ie, ci chiar suportul dur [i concret al prezen]ei fizice – sistemul osos. Prins într-un corset de ghips, Blecher [i-a scris c`r]ile, de fapt, pe patul mor]ii, într-o lung` a[teptare a disolu]iei finale. Toate textele sale fac, de fapt, trece-

18

„Bizara aventur` de a fi om“ V`zîndu-[i chipul într-o fotografie dintr-un bîlci, protagonistul Întîmpl`rilor... are senza]ia cople[itoare c`, în timp ce el a tr`it într-un tîrg uitat de provincie, persoana sa adev`rat` a c`l`torit în jurul lumii, f`r` s` [tie. Fluiditatea identitar` îi confer` abilitatea de a traversa grani]a realit`]ii, clivajul eului tinzînd mereu spre în afara membranei fragile a „persoanei“.

Tendin]a de a deveni „personaj“ nu e un efect al bolii ciudate [i nici al crizelor, ci e o strategie de insinuare a eului într-o realitate mai apropiat` de natura evanescent` a fiin]ei sale. Alc`tuit` din st`ri, condi]ionat` de locuri [i evenimente, descompunîndu-se în accese de panic` în fa]a absurdului vie]ii, aceast` condi]ie nu garanteaz` decît o permanent` stare de nelini[te [i incertitudine.

Irealitatea imediat`, punct cardinal în procesul recuper`rii identitare, e definit` negativ de-a lungul romanului, ca zon` opus` no]iunii inconsistente de realitate. De[i spa]iul alocat aser]iunilor filosofice este învecinat cristaliz`rilor poetizante, Blecher expune riguros interiorul întors pe dos al masivei arhitecturi a materiei, enun]înd, prin unica voce a protagonistului, mijloacele la îndemîn` pentru a p`trunde în Halucinaria. Totul e s` înve]i s` prive[ti structurile realit`]ii imediate: „Cî]iva ani mai tîrziu v`zui într-o carte de anatomie fotografia unui mulaj de cear` a interiorului urechii.

Toate canalurile, sinusurile [i g`urile erau din materie plin`, formînd imaginea lor pozitiv`.

Fotografia aceasta m` impresion` peste m`sur`, aproape pîn` la le[in. Într-o clip` îmi d`dui seama c` lumea ar putea exista într-o reali-

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

DOSAR

tate mai adev`rat`, într-o structur` pozitiv` a cavernelor ei, astfel încît tot ce este scobit s` devie plin, iar actualele reliefuri s` se prefac` în viduri de form` identic`, f`r` nici un con]inut...“

tru ca Bonciu s` fie clasat drept un autor neobi[nuit.

Cel de-al doilea plan al discu]iei vizeaz` implicarea operei sale în disputa privind „literatura pornografic`“, manifestat` virulent în pres`, totul culminînd cu momentul 1937, cînd i se intenteaz` proces. Al`turi de al]i cî]iva scriitori, între care Geo Bogza [i Mihail Celarianu, H. Bonciu este acuzat de promovarea unei literaturi pornografice, fiind pion central într-o nou` chestionare a problemei moralit`]ii în art`.

Semnifica]ia acestui episod vizeaz` mai degrab` recuren]a unei dileme mai vechi, manifestat` într-o prim` instan]` în polemica MaiorescuGherea, decît o sintez` a opiniilor critice prezente în cultura român` în deceniul al patrulea din secolul XX. Bagaj... este romanul unei singure istorii – povestea lui Ramses Ferdinand Sinidis, a[a cum a fost scris` de acesta în caietul negru. Textul a ajuns în posesia naratorului într-o împrejurare bizar`: uciga[ul lui Ramses, Omul cu ciocul de aram`, o apari]ie de co[mar desprins` parc` din imaginarul caricaturilor paralogice ale lui Urmuz, îi face naratorului o vizit` nocturn` [i îi relateaz` detaliile crimei.

H. Bonciu, freak show cu Ramses Ferdinand Sinidis Istoriile literare noteaz` prezen]a lui H. Bonciu în via]a cultural` interbelic` sub semnul unei evolu]ii atipice. Dou` aspecte i-au transformat scrierile în subiect de dezbatere, din perspective antagonice, îns`. Primul vizeaz` natura incert` a esteticii operei sale – un expresionism marcat de accente avangardiste, cu frecvente alunec`ri spre onirism [i suprarealism.

Poet [i prozator, H. Bonciu mizeaz` pe o formul` expresiv` hibrid`, mai ales în cazul celor dou` romane, Bagaj... [i Pensiunea doamnei Pipersberg, scrieri de grani]`, stranii [i aproape de neîn]eles pentru gusturile literare ale timpului în care au ap`rut. Poetica fragmentarului, dublat` de incertitudinea încadr`rii într-un gen literar, sînt elemente suficiente pen-

19

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

Vagabond spre cap`tul nop]ii

C`l`toriile lui Ramses prin lumi periferice, precum sfera boemei sau bordelurile, asigur` fluiditate nara]iunii [i consolideaz` limitele unui univers uman fascinant prin diversitate, îns` purt`tor al acelora[i însemne ale aneantiz`rii. Moartea nu e punctul ultim al c`ut`rilor [i-al r`t`cirii – într-un episod neverosimil, Ramses î[i poveste[te înmormîntarea din postura unei prezen]e/absen]e: percepe tot, dar nu mai poate reac]iona. Acela[i mecanism care a f`cut posibil` prezen]a unui pitic în rol de voce („peltic`“ [i „pi]ig`iat`“) a con[tiin]ei, deturneaz` finalul romanului spre ultima zon` infernal` a identit`]ii lui Ramses, viziunea inciner`rii sale. Arderea ultim` este semnul ce poate scurtcircuita cercul vicios al identit`]ii: „M` vor împinge în cuptorul unde urmeaz` s` intru pe burt`, pentru c` atunci cînd tendoanele se vor scurta din pricina c`ldurii, va trebui s` m` ridic. Vreau ca trupul s` mi se a[eze înc` o dat` în patru labe, [i capul meu, f`r` sprijin, r`sucit brusc în jurul gîtului la o sut` optzeci de grade, s` mi se opreasc`, cu ochii plesni]i, pironi]i spre bolta cuptorului. Atunci m` voi opri iar o dat`, pîn` cînd întreaga cl`dire a trupului se va pr`bu[i pentru totdeauna pe pulberea fin` a m`runtaielor mele pref`cute în cenu[`.“ ■

Ac]iunea romanului este ambigu`, îns` e dominat` de o stranietate cople[itoare [i de accentele unei viziuni acut decadente. Protagonistul e un r`t`citor prin lumi periferice, erodate de o for]` autodestructiv` ce abrutizeaz` fiin]a printr-o exacerbare senzorial` sus]inut` în primul rînd de maladivul sexual.

Obsesia mor]ii, ca topos predominant în ambele romane, apare în Bagaj... ca reprezentare direct` a cruzimii [i a violen]ei, aducînd cu sine un infern organic coagulat din esen]ele tari ale unor personaje insolite, apropiat de bolgiile estetizate ale Crailor de Curtea Veche. Memoria copil`riei [i a adolescen]ei este strîns legat` de prezen]a unor personaje teribile, ale c`ror gesturi [ocante îi imprim` lui Ramses o viziune atroce asupra vie]ii. Aceast` viziune r`mîne permanent activ` în nivelul de profunzime al nara]iunii, fiind cu atît mai vizibil` cu cît povestea este generat` printr-un fel de m`rturie direct`, asem`n`toare însemn`rilor de jurnal sau memoriilor. Existen]a incert`, r`t`cirea perpetu`, sordidul, bizarul [i inconsisten]a identitar` sînt elemente ce îl plaseaz` pe H. Bonciu în aceea[i sfer` a imaginarului cu Urmuz [i M. Blecher.

20

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

Adina Papazi

Trupul ca metafor` a sufletului Redefinirea identit`]ii la nivel tematic, fragmentarismul la nivelul construc]iei prozei paratactice, precum [i dinamitarea viziunii de factur` realist` a personajului sînt numai cîteva dintre locurile comune ale prozelor lui Urmuz, Blecher sau Bonciu, autori interbelici apar]inînd unei direc]ii marginale la momentul public`rii (chiar [i în cazul primului, c`ruia numai „Pîlnia [i Stamate“ [i „Ismail [i Turnavitu“ i-au ap`rut antum), dar reconsidera]i ast`zi ca exponen]i prin excelen]` ai modernismului prozei.

Criza autodefinirii, a revela]iei unui sens al existen]ei [i a structur`rii interioare a fiin]ei define[te personajele din prozele scurte urmuziene, din romanul Întîmpl`ri în irealitatea imediat` sau Bagaj/Pensiunea doamnei Pipersberg. Fizic, boala anuleaz` la Blecher coeren]a fireasc` a individului, artefactul, artificialul, mecanomorful genereaz` la Urmuz reificarea umanului, iar la Bonciu sexualitatea aberant` reprezint` polul satanic pe care fiin]a trebuie s` [i-l satisfac` pentru a aspira m`car spre cel sacru. La nivelul interiorit`]ii personajelor, evadarea în irealitatea imediat` din proza blecherian` are echivalente în dedublarea naratorului lui Bonciu, iar omiterea planului interior, a vie]ii psihologice a personajelor, vidul lor afectiv, emo]ional sau dilematic fac din apari]iile urmuziene cele mai bizare fiin]e de hîrtie.

Toposul bolii Boala ca topos obsedant în proza lui Blecher cunoa[te dou` forme de manifestare; în Inimi cicatrizate [i în Vizuina luminat` este recunoscut` ca anomalie fizic`, poart` un nume – morbul lui Pott –, macin` trupurile personajelor, e legitimat` în institu]ii în care cap`t` statut de stare de normalitate. În Întîmpl`ri în

irealitatea imediat`, simptomatologia fizic` a bolii las` loc unei forme de manifestare la un alt nivel. Ceea ce încearc` s` surprind` naratorul acestui roman nu este experien]a unei boli, ci „bizara aventur` de a fi om“. De fapt, se pot distinge dou` etape în criza personajului: cea dintîi cuprinde perioada copil`riei, în care crizele sînt intermitente, determinate de accesele de paludism; pe m`sura înaint`rii în vîrst`, naratorul con[tientizeaz` c` starea de criz` devine permanent` [i nu mai admite cauze de natur` fizic`. Ceea ce încearc` naratorul acestei c`r]i este stabilirea unui raport între propria interioritate [i exterioritatea în ipostaza ei material`.

Identitatea este pus` în pericol pe de o parte de disocierea eului în „personagii“ distincte, incon[tiente, cu existen]e pasagere, pe de alt` parte de conflictul cu materialitatea lumii exterioare, ireductibil` la un referent, susceptibil` de multiple reprezent`ri.

Experien]a personajului î[i are punctul de plecare în posibilitatea fiin]ei de a distinge între „persoana real`“ [i „personagiul abstract“ care spulber` certitudinea identit`]ii. Incon[tien]a propriei existen]e, neputin]a autodefinirii, dizolvarea sinelui în entit`]i tranzitorii definesc criza ontic` a personajului. Factorul declan[ator al acestei st`ri de urgen]` este imposibilitatea de a valoriza pozitiv experien]a pluralit`]ii eului, cît` vreme trupul ascunde un vid interior: „Zbaterea mea în nesiguran]` nu mai are atunci nici un nume; e un simplu regret c` n-am g`sit nimic în adîncul ei. M` surprinde doar faptul c` o lips` total` de semnifica]ie a putut fi legat` atît de profund de materia mea intim`“. Precaritatea unit`]ii ontologice, lipsa echilibrului interior, inegalitatea fiin]ei cu sine îns`[i na[te nostalgia unei structuri identitare definitive, consistente: „voiam ca o dat` cel pu]in s` m` prezint

21

„...dar dilema, domnule, tragicul începe acolo unde Natura a fost atît de crud` încît a frînt – sau a împiedicat chiar de la început – armonia unei personalit`]i, unind un suflet cu un trup neputincios, silindu-le s` convie]uiasc`.“ Thomas Mann, Muntele vr`jit

Adina Papazi este doctorand` la Facultatea de Litere a Universit`]ii din Bucure[ti.

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

în fa]a cuiva întreg [i neclintit“.

Vizionarismul blecherian se manifest` prin transfigurarea existentului, prin tendin]a structural` a personajului de a inversa raporturi obi[nuite. Alimentîndu-[i o stare nedefinit` la limita între vis [i realitate, între halucina]ie [i luciditate, personajul blecherian remodeleaz` contururile obiectelor: o e[arf` ro[ie devine un buchet de detalii, o statuie de marmur` se înal]` asemeni unui balon sc`pat din mîn`, formele pline se golesc de con]inutul schimb`tor [i se reduc la contururi ce nu mai ascund structuri ambigue: „Într-o clip` îmi d`dui seama c` lumea ar putea exista într-o realitate mai adev`rat`, într-o structur` pozitiv` a cavernelor ei, astfel încît tot ce este scobit s` devie plin, iar actualele reliefuri s` se prefac` în viduri de form` identic`, f`r` nici un con]inut [...]. Într-o astfel de lume oamenii n-ar mai fi fost ni[te excrescen]e multicolore [i c`rnoase, pline de organe complicate [i putrescibile, ci ni[te goluri pure, plutind ca ni[te bule de aer prin ap`, prin materia cald` [i moale a universului plin“. Cel de-al doilea tip de experien]` a personajului recurge la artificiul insolit`rii. Pentru a fi transfigurate, obiectele trebuie privite cu un ochi str`in, dintr-o perspectiv` neexperimentat` pîn` atunci.

Eul naratorului se ipostaziaz` în privitori ce apar]in regnului animal, amintind de metamorfozele kafkiene sau schulziene: „cîteodat` voiam s` fiu cîine, s` privesc lumea aceea ud` prin perspectiva oblic` a animalelor, de jos în sus, întorcînd capul. S` merg mai aproape de p`mînt, cu privirile fixate în el, legat strîns de culoarea vîn`t` a noroiului“. Experien]ele de mai sus sînt duse la apogeu în ceea ce critica literar` a denumit reificarea personajului, consubstan]ialitatea eului naratorial cu materialitatea lumii, în scene cum ar fi cea a întîlnirii naratorului cu propria fotografie, dinamitînd sentimentul precar al securit`]ii interioare, sau în episodul cufund`rii în noroi, în care Radu G. }eposu vede un reper simbolic în definirea crizei ontice: cufundarea în noroi ar corespunde astfel unei iluzii a integr`rii, solu]ie ultim` a c`ut`rii de sine.

22

Cuplu & artefact Nu în acela[i sens putem aplica acest concept al reific`rii în prozele urmuziene. Construite din obiecte precare, personajele artefact nu au psihologie: vidul interior, inexisten]a dilemelor (cu excep]ia lui Fuchs sau, cel mult, a lui Stamate) sînt „compensate“ de construirea în

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

DOSAR

cupluri, idee care guverneaz` majoritatea textelor: Pîlnia [i Stamate, Cotadi [i Dragomir, Fuchs [i Venus ipostaziaz` cuplul erotic, Emil Gayk [i nepoata lui formeaz` cuplul din interiorul familiei, iar Algazy&Grummer, Ismail [i Turnavitu î[i asum` în cuplu roluri bine determinate de c`l`u-victim`. Atît reificarea personajelor cît [i dependen]a lor de cel`lalt reflect` criza omului modern, concentrînd angoasa singur`t`]ii, a crizei comunic`rii, dar [i artificializarea existen]ei prin excesul de tehnicism, prin rutina zilnic`, perfectul determinism care contamineaz` existen]a, lipsa libert`]ii eului.

personajul lui Bonciu caut` salvarea din contingent [i singur`tate în iubire, cu pre]ul degrad`rii ei în bestialitate [i instinct. Echilibrul interior refuzîndu-i-se prin e[ecul amorului conjugal cu Zitta [i al experien]elor cu alte femei schizoide, Ramses alege fie moartea din finalul romanului Bagaj, autoexorcizare ca form` de refuz a crizei structurale, fie actul scrisului din Pensiunea doamnei Pipersberg, ca form` de eliberare paradoxal`, pentru c` m`rturia suferin]ei r`mîne pe hîrtie, periclitînd terapeutica gestului cretor.

Raportate la romanele interbelice ale experien]ei, prozele lui Blecher, Urmuz, Bonciu (la care s-ar putea ad`uga în egal` m`sur` [i Interior de Constantin Fîntîneru) redefinesc identitatea fiin]ei (nu exclusiv pe cea a intelectualului) între polii anxiet`]ii, ai singur`t`]ii ireconciliabile [i cei ai e[ecului predestinat în încercarea dep`[irii crizei. Aceast` a doua fa]` a prozei epocii surprinde, de fapt, ruptura interioar` a insului modern, fa]a lui condamnat` la grimasa Strig`tului lui Edvard Munch.

■

Dubla existen]` Acelora[i simptome ale crizei le corespunde „strania dubl` existen]`“ a lui Ramses Ferdinand Sinidis din romanul lui H. Bonciu, evoluînd fie între via]a supus` conven]iilor sociale din mediul afacerilor [i cea boem`, fie între josnicia trupescului grotesc [i a sexualit`]ii aberante [i m`re]ia condi]iei de poet sau a iubirii platonice pentru Laura. Asemeni lui Stamate [i lui Fuchs,

23

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

am citit aproape tot, mai pu]in cele cinci: Experien]e ale extazului, Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, Hesperus, Psihanodia, C`l`torii în lumea de dincolo, care nu m` îmbiau deloc, neavînd, din ignoran]a de-atunci, nici un reper pentru ele sau pentru autorul lor. Pîn` acum patru luni cînd, aflîndu-m` în casa p`rinteasc`, am dat peste cele cinci c`r]i [i, pentru c` eram presat s` livrez modelul meu pentru Noua colec]ie de modele, secolele XX-XXI (campania radioului), am intrat în perioada (mea) Culianu.

Prima carte pe care am citit-o a fost, deloc întîmpl`tor, Pergamentul diafan. Ultimele povestiri care, în ciuda titlului, de fapt este cartea ini]iatic` în proza fantastic` a lui Culianu ([i chiar în studiile sale de istoria religiilor). Nu mai aveam de ceva vreme exerci]iul prozei mistice, dar în cazul Pergamentului diafan intruziunea în alt` realitate se face imperceptibil. Volumul este structurat ca un joc de tip quest, în care, pe parcursul lecturii, e[ti obligat parc` s` g`se[ti elementele de leg`tur` dintre povestiri, momentul revelator fiind [i cel care te trece la nivelul urm`tor. Verdele smaragdelor, obsesivul miros s`rat al brizei marine [i întruchip`rile mistico-divine (Iisus din Kashkar zis [i Prinde Mu[te, prezic`torul Tozgrec, AlKandi – St`pînul sunetului) sînt cîteva din elementele mixului psihedelic al c`r]ii. Exist` în volum un moment aparte la care doar noi românii, sau mai exact cei care am apucat [i perioada predecembrist`, vom rezona, episodul premonitoriu: „Interven]ia zorabilor în Jormania“. Probabil ve]i zîmbi satisf`cu]i, reg`sind atît de plastic definit cuplul dictatorial al Republicii Jormania: pre[edintele Gologan [i so]ia sa Mortu, dar zîmbetul se va transforma în rictus, g`sind zugr`vit` aici [i actuala noastr` clas` politic`: Bulan, Guzgan, Baban, Bolovan, Bostan; sau partide precum: Uniunea Democratic` a lui Ciolan. Este cel pu]in ciudat c` nimeni nu s-a încumentat pîn` acum s` fac` un scenariu de film sau m`car o dramatizare dup` textul acesta, ori nici una de care s` [tiu eu.

La final înc` o doz` de Culianu: „Cei care au suprema importan]` în lume sînt întotdeauna necunoscu]i, în timp ce aceia care nu au importan]` î[i pierd timpul f`cîndu-se cunoscu]i“. V` doresc adic]ie pl`cut`!

■

Bogdan {erban

Un joc de tip quest Am dezvoltat, în timp, o teorie conform c`reia a r`spunde la întreb`ri de genul: ce autor preferi?, ce muzic` ascul]i?, c`rui regizor îi e[ti fidel?, c`rui artist plastic i te închini? – este semn de neputin]` intelectual`, de recunoa[tere (confortabil`) a limit`rilor, de capitulare indolent` în fa]a primei senza]ii avute, pe cînd mult mai s`n`tos ([i u[or hedonist) ar fi s` spui: nu [tiu înc`, acum sînt în perioada Culianu (e cazul meu, iar perioada actual` succede unui lung moment Chuck Palahniuk). Întîlnirea mea cu „slova“ lui I.P. Culianu s-a f`cut, impropriu, prin intermediul radioului, primul la care am activat (Minisat Tîrgovi[te). Radioul avea un spa]iu stradal pe care ni[te ideali[ti din redac]ie au crezut c`-l pot transforma într-o libr`rie de succes. Vorbesc de realit`]ile anului 1998 ale unui ora[ de provincie unde jum`tate din cei aproape 90 de mii de locuitori se gîndeau cum s` emigreze (tind s` cred c` inten]ia persist`) [i unde, dac` nu erai cîrciumar sau dealer de telefonie mobil`, nu-]i c`lca nimeni pragul. Libr`ria, deloc surprinz`tor, e[ueaz`, iar toate c`r]ile contractate [i pl`tite ajung într-o magazie. Numai c` magazia, pentru a se transforma într-un „spa]iu profitabil“, a trebuit s` fie eliberat`. Solu]iile g`site pentru c`r]i au fost dou`: s` împ`r]im o parte între noi, cei din redac]ie, iar restul s` le oferim la concursurile de la radio. Acela a fost momentul în care bibliotecii mele i s-au ad`ugat patruzeci de volume, printre care [i cinci c`r]i din colec]ia Ioan Petru Culianu – Opere Complete a Editurii Nemira. C`r]ile, pentru statisticieni, înc` mai au ata[at pre]ul de raft de acum doisprezece ani: între 10 [i 20 de mii de lei vechi. Din por]ia ce mi-a revenit

25

Bogdan {erban este realizator de emisiuni la Radio Guerrilla.

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

C~R}I DE PLASTIC

no[tin]ele despre universalitatea ontologic` a liricului, nu altceva) s` se pun` în pielea oii noastre totemice. {i nu oricum, ci anume prin producerea brainstorming-ului cu întrebarea: „Oare de ce miori]ei n`zdr`vane i-au trebuit trei zile de zbucium pentru a se hot`rî s`-i dezv`luie st`pînului iubit complotul celor trei ciobani? Vi se pare firesc acest comportament din partea unui animal credincios?“. Întrebarea, ni se explic`, „exploateaz` fie aparatul conceptual însu[it anterior, fie canalizeaz` aten]ia asupra unor structuri poetice deschise, cu valoare simbolic`“ [i „este pus` oarecum cu ]int` precis` [pentru c`] e nefiresc ca un animal ce-[i iube[te st`pînul s` afle despre complot [i s` se fr`mînte trei zile, în loc s` alerge s`-l avertizeze, pentru a-[i lua m`surile de prevedere ce se impun [i, implicit, pentru a-[i salva via]a“. Chiar a[a: oaia ce p`zea?

La o asemenea în]elegere a literaturii [i a func]iei sale educative, cred c` nici una din lecturile teoretice, expuse sau compilate de M. Sâsân`, nu ajut`. Desigur, nici nivelul de în]elegere nu e departe de cel „cu oile“; exegeza c`linescian` despre Eminescu, de pild`, nu e considerat` recomandabil` din cauza aluziilor sale erotice, care ar stîrni „o derut` total` în rîndul elevilor [i cu mare greutate am mai putea salva reputa]ia“ criticului. Profesorul de literatur` român` are, iat`, misia grea de a salva reputa]ii mai deocheate. Unii gre[esc: „Dac` ar fi s` d`m crezare celor spuse de R. Barthes, literatura se afl` de mult într-o profund` criz`“, noroc cu profesorul de român` (a[a cum îl concepe Mariana Sâsâna), pentru c` „afirma]iile lui R.B., supuse unei critici constructive, devin relative [i nu este s`n`tos s` ne închin`m în fa]a nici unei autorit`]i. Totul trebuie gîndit [i regîndit, valorizat [i revalorizat“.

Dac` a[a arat` reformatorii pred`rii literaturii române în [coal`, azi, salvarea st`, cred, într-o restaura]ie a vremilor cînd se cerea lectura corect` a Miori]ei, iar nu vocalize cu Lévinas; s-ar dovedi astfel c` oaia \i vorbea, s`raca, de trei zile ciobanului (care n-o ascultase!) [i c` cine seam`n` brainstorming-uri degeaba, acela nu este un profesor bun. Problemele înv`]`mîntului nostru sînt ca oile: atemporale, simple, boln`vioare, greu de ucis. Le ascult` cineva?

■

Ioana Bot

Oaia, la orele de literatur` român` Bacalaureatul cel nou se apropie, Ministerul anun]` noi reforme, manualele alternative se vor schimba curînd...; în asemenea vremuri de tranzi]ie exist`, totu[i, cîteva constante ale [colii române[ti. Una din ele se refer` la oi: oaia ca personaj literar, chintesen]a sufletului românesc, în sfîr[it, Miori]a. Un mare profesor de literatur`, Marian Papahagi, spunea prin ’90 c`, dac` românii vor s` ajung` din urm` Europa, ar trebui s` nu mai vorbeasc` cu oile, ci cu europenii. Dincolo de glum`, observa]ia sa continu` s` se potriveasc` situa]iunii na]ionale. Intrarea noastr` în Europa nu ne-a dezobi[nuit de a vorbi, obsesiv, cu oile. O carte de metodica pred`rii literaturii române, conceput` dup` cele mai noi standarde pedagogice [i de gîndire critic`, precum Perspective de receptare a liricului la clasele liceale (Editura Imago, Sibiu, 2007) de Mariana Sâsâna (profesoar` la C.N. „Kölcsey Ferenc“ din Satu Mare), ne confirm` faptul c` tot cu oile avem ceavem. La cap`tul unui parcurs teoretic sprijinit pe nume grele (de la Bossuet la Aurel Pantea, de la B. Croce la N. Manolescu, de la R. Jakobson la Alina Pamfil) [i pe idei noi precum „{coala are o misiune grea, în a-i ajuta pe tineri s` beneficieze de valorile artei“, exerci]iile aplicative, menite a ne ar`ta cum anume „literatura, ca art` axat` pe limbaj, nu se pred` ci se recepteaz`“, revin la Miori]a. Elevilor li se cere (pentru a aplica cu-

26

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

într-o scen` „mitologizant`“. {i în alte poeme, via]a se restrînge la spa]iul închis/protector al camerei [i la rela]ia cu propriul, „bietul“ corp.

Cea mai omogen` [i mai pregnant` sec]iune este cea median` („Micile daruri“), unde acordul fin dintre livrescul mitologic [i cotidianul brut, dintre ironie [i confesiunea melancolic` atinge excelen]a unor M. Iv`nescu sau Petre Stoica – în „Poem lini[tit“, „Ploaia“, „Micile daruri“, „Casa“, „E mî]a pisic`?“, „Pe alee“, „Eu, la etajul II“ [.a. Iat`, în întregime, frumosul poem „Case“, atins de aripa clasicit`]ii: „Case ale ploii, case ale z`pezii, / Case ale dup`-amiezelor însorite, / În care te-ai oprit s`-]i tragi sufletul, / S` te dezmetice[ti. // Case ale trecutului. Tapetate / cu celulele tale. Moarte de mult. / În care nu te mai po]i întoarce niciodat`. / Fiindc` nu mai exist`. Fiindc` acoperi[ul lor ro[u, / Din milioane de hematii, s-a scurs în p`mînt, / Fiindc` zidurile lor, din carne [i oase, / Le-a sorbit aerul, ca un burete, / S-au destr`mat în lumin`. // Lumina din creier. Amintirea / Caselor ploii, z`pezilor, dup`-amiezelor lini[tite“. Exist`, mai peste tot, o presiune a contingentului m`runt, a materiilor [i obiectelor umile, a corporalit`]ii somatice, „slabe“, supuse degrad`rii [i dispari]iei, dar [i nostalgia unui dincolo inaccesibil (undeva e amintit „un Dumnezeu tot mai îndep`rtat“). Ceea ce d` personalitate – [i înc` una inconfundabil`! – poeziei dintotdeauna a lui Alexandru Mu[ina este tocmai aceast` combina]ie de franciscanism cotidianist, mitologizare ironic` a existen]ei, mali]ie senzual` [i melancolie viril`.

Sec]iunea „Dup` dragoste“ aminte[te, pe alocuri, poemele din Tea, cu cîteva insight-uri pline de prospe]ime ale erotismului casnic. Din p`cate, un anumit demonstrativism îi scade eficien]a. În schimb, textele din sec]iunea „Arhipelagul“ navigheaz` riscant (dar cu cîteva reu[ite remarcabile) între referin]a ironico-mitologic` [i deriziunea biografic` extrem`.

Pe ansamblu, Regele dimine]ii e un cuceritor volum de elegii existen]iale, cu un Alexandru Mu[ina într-o form` poetic` de zile mari.

■

Elegii pentru bucuriile simple Alexandru Mu[ina Regele dimine]ii Colec]ia „Neo“, Editura Tracus Arte, 2009

pre] neprecizat

În Regele dimine]ii, Alexandru Mu[ina dovede[te o prospe]ime poetic` „auroral`“, în pofida notei generale de melancolie [i dezabuzare. Strict tehnic, textele sînt impecabile, maestrul bra[ovean cîntînd cu virtuozitate dezinvolt` pe toate claviaturile disponibile: de la fastuosul registru epopeic, cu iriza]ii de heroic fantasy, din amplul [i excelentul poem „Fiul iernii“, pîn` la japonez`rii elegiace [i gra]ioase pean-uri. Ruperile de ritm [i pl`cerea improviza]iei nu fac îns` decît s` pun` mai bine în eviden]` rigoarea subtil` a unui spirit atras, precum Eliot sau Pound, de clasicitatea greco-latin`. Sound-ul „clasic“ – emulat, în maniere specifice, [i de cî]iva discipoli bra[oveni, Simona Popescu sau Caius Dobrescu, de exemplu – r`zbate la tot pasul în acest volum etajat, ale c`rui secven]e componente („Arhipelagul“, „Micile daruri“, „Dup` dragoste“) nu fac decît s` reediteze, din alte perspective, hora]ianul eheu, fugaces, fugaces… În fond, mult clamatul „nou antropocentrism“ al lui Mu[ina nu s-a vrut a fi decît o redescoperire a „sensului clasicismului“ în postmodernitate... Indiferent îns` de fundalurile literare [i culturale pe care autorul î[i calibreaz` biografismul, avem în Regele dimine]ii o poezie a intimit`]ii, a efemerit`]ii [i a trecerii, în care elogiul naturist al bucuriilor simple se îmbin` cu blues-ul existen]ial („A[a a trecut via]a noastr`: vînzînd [i cump`rînd. / A[a a trecut via]a noastr`, nu ne-am plictisit niciodat`. / A[a a trecut“). „Aici sînt eu, un rege mic, de diminea]` / Un împ`rat cu ochii înce]o[a]i // Aici eu comand. Fac ce vreau: / Pot s` m` scol din pat.

S` m` sp`l / Pe fa]`, pe din]i. Sau nu…“, scrie Mu[ina în piesa-titlu a volumului, punîndu-[i – cu amar` (auto)ironie – biografismul derizoriu

28

Paul Cernat

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

Via]a dup` moarte Dora Pavel Pudr` Colec]ia „Fiction Ltd“ Editura Polirom, 2010

Dac` precedentul roman al Dorei Pavel, Captivul, se prezenta ca un „thriller abisal“ (Irina Petra[), Pudr` este doar o „clasic`“ proz` de analiz` psihologic`. Îns` la fel de incitant` prin subiectul neobi[nuit [i prin tatonarea camilpetrescian` a tainelor suflete[ti, niciodat` elucidate complet, aproape toate ipotezele lansate pe parcursul povestirii r`mînînd, pîn` la final, în suspensie.

Ac]iunea propriu-zis` este de ordin minimal: Vlad Carasiniu, un restaurator de art` în vîrst` de dou`zeci [i [apte de ani, se treze[te, în mijlocul nop]ii, dintr-o moarte clinic` [i evadeaz` din capela cimitirului, deambulînd pîn` diminea]a, într-o zbatere chinuitoare de autoreg`sire, de reacomodare cu lumea viilor, la nivel deopotriv` fizic [i psihologic. {ocul „învierii“ declan[eaz`, astfel, o dureroas` criz` de con[tiin]`, în care autoscopia (întreprins` cu intransigen]` de procuror [i cu precizie chirurgical`), se împlete[te cu interogarea „detectivistic`“ a enigmelor celorlal]i, apropia]i sau numai simple cuno[tin]e, dar cu destine conexate la al s`u. Rechizitoriul protagonistului la adresa propriei persoane vizeaz`, în primul rînd, impostura profesional`, avînd drept cauz` nu incompeten]a în recondi]ionarea tablourilor, ci ispita crea]iei originale pe „urmele“ deteriorate ale mae[trilor picturii. Blestemul Ginei, colega de [coal` stigmatizat` odinioar` pentru „mirosul de mort“, sinuciderea Gra]iei Garabedean, so]ia pasional`, îns` frigid`, obsedat` de asasinatul tat`lui, s`vîr[it într-o sal` a muzeului unde-[i g`sise ea îns`[i sfîr[itul, iubirea lui Teodor Caba, campion de curse auto, pentru Davida Despot,

RECENZII patroana Hotelului Majestic, [i desp`r]irea lor inexplicabil` dup` accidentul de pe pist` al tîn`rului, rela]ia Gra]iei cu fostul pilot, devenit avocat, dragostea platonic` dintre Carasiniu [i Davida, ajuns` în pragul senectu]ii, sînt numai cîteva dintre nadele aruncate cititorului în apa mîloas`, permanent tulburat` [i tulbur`toare, a fluxului narativ.

De[i poveste[te despre o revenire la via]`, Pudr` este o carte impregnat` de moarte, atît ca fenomen concret, traumatizant (la mor]ile amintite se adaug` moartea mamei lui Carasiniu, pe cînd acesta abia ie[ise din adolescen]`, iar sora sa Carola avea nou` ani, moarte perceput` de amîndoi cu repulsie; moartea p`rintelui fra]ilor „filosofi“ Boris [i Flaviu, la vederea cadavrului c`ruia primul fiu î[i pierduse min]ile; moartea violent`, într-o nea[teptat` explozie, a Davidei, v`zut` de supravie]uitorul Vlad ca alienare de fiin]a adorat`), cît [i ca decor sau atmosfer`: glacialitatea muzeului, aerul lugubru al capelei, miasmele spitalului unde descinde, într-o prim` faz`, personajul principal, izul de t`mîie [i fumul de lumîn`ri furi[ate în hainele scrobite ale fugitului dintre mor]i, parfumul funebru al pudrei de pe fa]a „mortului“ viu. Dar [i ca mortificare a sentimentelor, de care sînt atinse cele dou` femei misterioase de pe harta existen]ial` a restauratorului, Gra]ia [i Davida. Din acest punct de vedere, Pudr` reprezint` o „ini]iere“ în moarte, întrucît abia transgresarea ei îi reveleaz` cu adev`rat caracterul ineluctabil: „pentru to]i lucizii [i nebunii, îndolia]ii sau chefliii din noaptea asta, pentru to]i ceilal]i semeni ai lor, dar absolut pentru to]i, f`r` excep]ie, undeva, la capetele ora[ului, toate ferestrele sînt b`tute în scînduri“. Moartea îi „pred`“ îns` lui Vlad Carasiniu [i o lec]ie de via]`: „Nu po]i [ti dinainte... nu po]i [ti nimic, orice previziune e van`, susceptibil` de eroare“. Cu o fraz` ampl`, curg`toare [i cu propozi]ii scurte, gîfîite, cu un limbaj elevat [i cvasiintelectualizat, Pudr` este un roman insolit despre capriciile sor]ii, despre jocul incontrolabil al fatalit`]ii [i al imprevizibilului tuturor celor omene[ti.

■ Gabriela Gheorghi[or

29

26,95 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

mit „camera“, care înainteaz` [erpe[te, geometric, în sacade, fie în piesele exaltate ale locuirii ca umplere a lumii din afar`, ca de pild` „c`ma[a de prim`var`“, unde „în jurul meu izvoare de munte ]î[nesc direct din treptele blocurilor“, sau, imediat dup`, poemul eponim al volumului, „de-a viul“, unde „blocurile î[i scuip` temeliile [i ]î[nesc înnebunite / prin aer [i la o sut` de metri deasupra p`mîntului / explodeaz` ca mii de artificii“. În aceea[i sec]iune central`, exist` cîteva poeme catabazice care ne reamintesc de poetul Teodor Dun` a[a cum îl [tiam din volumele anterioare, ca [i de omagiul pe care unele dintre crea]iile sale îl adreseaz` crea]iei lui Ioan Es. Pop. Dintre ele, „gangul“ mi se pare cel mai bun. Împreun` cu celelalte de acela[i tip, el reu[e[te s` dea consisten]` „negrului“ într-un volum de poezie care st` sub semnul albului, în ceea ce albul are pur, etern [i r`pitor.

Fisurile acestei ectoplasme mistice în care poetul (se) scrie, [i de unde (ne) scrie, vin din tenta]ia identific`rii dintre autor [i cel pe care autorul îl construie[te din cuvinte. Mai pu]ine în sec]iunea central` (cea mai bun`), ele pot fi întîlnite cu o frecven]` acceptabil` în sec]iunile care o flancheaz`. Cîteva exemple din prima: „o femeie cu prea multe cearc`ne. o femeie adev`rat`“ (efect avortat), „curtoazia nocturn` a sînilor ei, des`vîr[it`“ (efectul pare deja c`utat) sau „ninsele crizanteme“ (imagine banal`, chiar dac` face sens în sistemul volumului). În ultima parte, poemul „masa de sticl`“ nu se teme de imaginea-refren a „mirosului de iarb` proasp`t cosit`“, care mereu m` face s` m` întreb prin ce se deosebe[te acesta de (i) mirosul de iarb` necosit` sau de (ii) mirosul de iarb` cosit` de o oarecare bucat` de vreme, ca s` nu mai vorbesc, în 2010, de (iii) mirosul de iarb` proasp`t tuns`. De altfel, ultima sec]iune treneaz` de la un punct încolo. Aici a[tept`m ca poetul s` intervin` în calitatea sa de poet-cenzor al poetului-înn`scut care este. Abia atunci, cred, Teodor Dun` va reu[i într-adev`r s` devin` un poet în sens propriu epocal: dac` va trece cu poezia lui pe-poezie-c`lcînd.

■

Poetica locuirii Teodor Dun` de-a viul

Dou` opinii despre o carte

19,95 lei

Colec]ia „Poezie“ Editura Cartea Româneasc`, 2010

Culori [i locuiri. Alb – mesteceni – crizanteme – pîine (miez) – sare – piatr`; eventual trup, dar trup de femeie. Verde – viu – carne; trup de b`rbat. De la carne îns`, totul vireaz` înspre p`mînt – cîine – negru – moarte. Apoi, curgerea: apa – rîul – marea – ploaia – sute de ani: o ve[nicie heraclitean`. Volumul lui Teodor Dun` este întru totul magic, dar prin asta nu fac decît s` închei o introducere. „Magic“ este aici, în primul rînd, atributul a[ezat al`turi de substantivul „realism“: poemele se scriu în registrul realismului magic, mai pu]in cele din ultima sec]iune, „Carla“, care cuprinde mai ales poezii de dragoste.

Realism magic: asta poate însemna c` Teodor Dun` î[i creeaz` „o ontologie proprie“, ca s` folosim cuvintele lui Cosmin Ciotlo[. Dar este o exagerare. A[ r`mîne la ideea locuirii: Teodor Dun` încearc`, prin poezie, s` locuiasc` el însu[i realul, fie c` e vorba de cartierul Dristor, de Pia]a Muncii [i al]i topoi ai sectorului 3 bucure[tean, fie c` e vorba de spa]iul privat sau de o natur` marcat` de cromatica [i dinamica eului scriptural. Realism magic: luarea în posesie a realului de c`tre magie, prin text, [i insolitarea cli[eelor „magice“ prin intruziunea realului, a[a cum se întîmpl` într-un poem mai lung, unul dintre preferatele mele, „noaptea înc` lîncezea“. Formula rezist` – [i transport` chiar, în momentele ei mai reu[ite – în primele dou` sec]iuni ale volumului, „destrup`ri“ [i „de-a viul“, acolo unde jocul albului, verdelui [i negrului are resurse destule. Cea mai bun` sec]iune a volumului r`mîne îns` „de-a viul“, unde, a[a cum spune [i titlul, verdele domin` [i anim` cuvintele, fie în poemul locuirii interioare nu-

30

Alexandru Matei

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

Vitalitatea mor]ii Teodor Dun` de-a viul Colec]ia „Poezie“ Editura Cartea Româneasc`, 2010

Evitînd s` pozeze (ca unii congeneri) în victima revoltat` [i revelat` prin suferin]` a unei lumi angoasante a vidului, Teodor Dun` propune în poeziile sale identificarea dramatic` cu fracturile social-existen]iale ce aplatizeaz` individul pîn` la mortificare. Schizoid, claustrat într-un univers indeterminat spa]ial ori temporal, subiectul liric din primele c`r]i – trenul de treie[unu februarie (2002) [i catafazii (2005) – se dovede[te un mort-viu, pentru care st`rile de com`, viziunile apocaliptice sau amintirile dintr-o copil`rie traumatizant` r`mîn modurile predilecte de rela]ionare cu sine [i cu exteriorul.

Morbul disolu]iei pare a contamina toate zonele realului, iar via]a [i moartea împart obsedant acelea[i forme limitate de manifestare. Cu toate acestea, cel mai pregnant univers imaginar „dou`miist“ nu se caracterizeaz` prin iner]ie, de vreme ce Dun` însceneaz` constant subtile metamorfoze stilistico-vizionare. Dup` ce noii (dez)ordini existen]iale i se descoper` în trenul... fundamentele ontologice, în catafazii i se dedic` o veritabil` gnoseologie, pentru ca de-a viul s` se instituie drept o pledoarie poetic` pentru asumarea sa.

Prin urmare, cea mai evident` modificare adus` de volumul din 2010 este de ordin retoric. F`r` a renun]a complet la frazarea baroc` ori la discursul „catafazic“ (care configurau perfect spaima descoperirii mor]ii), poetul apeleaz` aici la un stil mult mai tranzitiv, mai accentuat narativ, mai senten]ios pe alocuri. De la imobilizarea într-un somn apocaliptic, de la postura de martor reflexiv al dezintegr`rii Uni-

RECENZII versului, „personajul“ lui Dun` trece la dezv`luirea vitalit`]ii mor]ii. „Destrupat“ [i mortificat interior, el e cuprins de elanul dionisiac al tr`irii totale a acestei realit`]i: „tot plin m` simt. / de[i doar o adun`tur` de margini, / tot viu îmi sînt, pîn` la piele de viu îmi sînt“ („zgomotul c`rnii“); „viul `sta de o sut` de tone spulber` orice, str`punge / carcasele, str`punge cimentul / totul clocote[te de via]`: asfaltul respir`, / lemnul respir`, miezul nop]ii respir`. chiar dac` nu / e nimeni în jur, / lumea fierbe de via]` cu nimeni în ea“ („de-a viul“). Ba mai mult, ca un Crist sui generis al r`sturnatei religii a vie]ii-moarte, el î[i extinde macrantropic corpul asupra lumii întregi [i caut` pretutindeni prozeli]i (v. excelentele poezii care ar merita analize extinse: „sfoara“, „înverzirea“, „mori lini[tit“, „c`ma[a de prim`var`“, „gangul“). Evident, în universul din de-a viul – unde revela]iile nu pot fi decît ratate, iar transcenden]a r`mîne un spa]iu gol de unde începe „pr`bu[irea neagr`, rece, de neoprit“ („el putreze[te mai repede“) – salvarea este doar un simulacru. Îns` subiectul liric î[i extrage vitalitatea tocmai din acest joc de-a via]a repetitiv, tragic, gratuit, f`r` de sfîr[it. Simptomatic r`mîne în acest sens ultimul ciclu al volumului, „carla“, construit ca o poveste dialogic` de iubire dintre un tîn`r dezabuzat [i o fat` care, f`r` a-l în]elege, se simte atras` de viziunile sale morbid-serafice: „de-acum sîntem doar dou` gropi. / doar p`[e[te pe mine [i-am s` m` deschid / sub t`lpile tale. // vom fi pe jum`tate goi, pe jum`tate în întuneric, / iar eu, la marginea ta, î]i voi vorbi / [i în lini[tea mîinilor noastre / o dragoste de mort pentru moarta sa“ („plutirea“). Cînd, în poeziile din final, fata se pierde în fantasmele iubitului (printre cai alba[tri, ora[e de sare [i z`pezi cu miros de trandafiri), acesta o p`r`se[te, neputînd accepta realizarea mor]ii.

C`ci apocalipsa constituie un joc „de-a viul“ ce poate fi experimentat doar individual, de[i chiar Teodor Dun` îl împarte (f`r` epigonismul de care a fost acuzat de unii comentatori) cu poe]i ca Ion Mure[an sau Liviu Ioan Stoiciu.

■ Cosmin Borza

31

Dou` opinii despre o carte

19,95 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

diferite redac]ii literare), îl suport` pl`tind un pre] greu (so]ia). Verdictele Constan]ei Buzea sînt t`ioase ca briciul [i au putere premonitorie: „Ambi]ia de a fi lider de grup îl munce[te, dar înc` nu-i iese. Oricît` g`l`gie ar face, tot al]ii ies mai talenta]i, mai cultiva]i, mai deta[a]i, mai boemi, mai liberi. Inteligen]a lui, sclipitoare, nu are clas`/ras`. Reu[e[te prin energie, cantitate, excesivitate“. Pare a fi o descriere premonitorie a Cenaclului Flac`ra...

Este remarcabil rafinamentul sufletesc [i scriitoricesc al acestei femei care poate s` relateze cu decen]` scene private halucinante, precum aceea în care este dus` de so] în vizit` la alt` femeie pentru a le vedea pe cele dou` fete gemene ale acesteia, al c`ror tat` era chiar el. O veritabil` tortur` psihic` este îndurat` cu stoicism, aproape zilnic, de dragul copiilor, pentru care nu este bine s` r`mîn` f`r` tat` la o vîrst` atît de mic`. Ei sînt lumina fiec`rei zile; ei [i poezia. Pagini de o rar` tandre]e sînt dedicate Ioanei [i lui Andrei. Tîn`ra mam` este mereu fascinat` de dr`g`l`[enia lor, le noteaz` cuvintele rostite peltic, [iretlicurile la care recurg pentru a beneficia de aten]ia ei, se minuneaz` de frumuse]ea [i de puritatea lor.

Importante figuri ale vie]ii literare postbelice – precum Miron Radu Paraschivescu, Lucian Raicu, Gabriel Dimisianu, Zaharia Stancu, Eugen Simion – apar în jurnal. Un moment cu totul special este întîlnirea cu Mircea Eliade (vizitat la Chicago în timpul unei burse de un an în Statele Unite), care ocup` o mare parte din materia jurnalului. Profesorul este surprins în ac]iune, în sala de curs, în mijlocul studen]ilor, dar [i în spa]iul intim, al`turi de so]ie.

Jurnalul Constan]ei Buzea este un important document literar, nu doar pentru c` dezv`luie în mod curajos o „felie“ de via]` privat`, dar [i pentru c` las` o idee despre cum se tr`ia în România anilor ’60 [i, mai ales, despre un anume mod de a tr`i via]a conjugal` pe care îl îndurau multe femei în epoc`. Talentul literar al autoarei înnobileaz` textul, dîndu-i virtu]i care îl fac s` dep`[easc` zona memorialisticii.

Tr`itele Constan]a Buzea Cre[tetul ghe]arului.

Jurnal 1969-1971 Colec]ia „Memorii/Jurnale“ Editura Humanitas, 2009

27 lei

Publicarea în România literar`, în noiembrie 2008, a primelor pagini din jurnalul Constan]ei Buzea a avut ecou imediat în presa cotidian`. Erau pagini intense, conturînd deja datele esen]iale ale volumului ce avea s` apar` un an mai tîrziu: un conflict conjugal devenit deja obi[nuin]`, cu episoade acute, grija matern` pentru cei doi copii mici, grupul de prieteni din lumea literar`, angoasa, închiderea în sine, drama personal` tr`it` cu demnitate.

Cre[tetul ghe]arului este o carte captivant` prin dubla sa dimensiune, documentar` [i literar`. În prim-plan se afl` so]ul poetei din acea perioad`, Adrian P`unescu, l’enfant terrible al literaturii române a anilor ’60, privit cu o luciditate crescînd` odat` cu trecerea anilor. În fundal se desf`[oar` lumea literar` a vremii, îns` tot în varianta intim`: amicii, cercul de prieteni, cu care ies din Bucure[ti, fac serate literare, petrec Revelionul, merg în excursii „literare“ în str`in`tate. Marile evenimente, cutremurele, demisiile din redac]ii, publicarea celebrului interviu luat de P`unescu lui Mircea Eliade sînt men]ionate în treac`t, telegrafic.

La data la care începe jurnalul, Constan]a Buzea [i Adrian P`unescu erau c`s`tori]i deja de opt ani, aveau un copil de doi ani [i îl a[teptau pe al doilea. Pentru oricine a fost interesat vreodat` de P`unescu, fie c` l-a admirat ori l-a detestat, lectura acestui jurnal poate avea un veritabil efect revelator. Personajul e grandios: egolatru, posesiv, neadmi]înd nici o critic`, convins c` poate totul [i c` i se cuvine totul, strivitor cu cei din jur care, dac` nu îl îndep`rteaz` (colegii din

32

■ Lumini]a Corneanu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

Disiden]a moral` Ion Vianu Exerci]iu de sinceritate Colec]ia „Ego-Grafii“ Editura Polirom, 2009

„De ce n-am avut [i noi un Havel al nostru?“ – e o întrebare ce revine cu tot mai mare suflu idealizant cu cît memoria sociologic` a comunismului se efaseaz`.

Substan]a memorialisticii lui Ion Vianu n-o formeaz` nici eroizarea, nici fatalismul, ci, într-un spirit montaignean, o amar` hermeneutic` de sine. Aceasta debuteaz` – surprinz`tor poate pentru cineva care, cum deseori admite, se bucurase de înlesniri [i de oportunitatea de a-[i construi o carier` – prin dou` cazuri de luciditate circumstan]ial`. E, pe de o parte, în ’68-ul liberaliz`rii, o afirma]ie a dictatorului c` „numai un nebun (...) ar putea contesta for]a socialismului în România“. {i, corespunz`tor, e experien]a specialistului implicat direct sau indirect în fabricarea dosarelor psihiatrice pentru oponen]i, fie [i accidentali, ai regimului. Odat` cu vizita la spitalul din Poiana Mare, cu al s`u „pavilion zero“ al „paranoicilor anti-ceau[i[ti“, el se convinge c` medicina poate fi manevrat` în scopuri politice. Cum libertatea se arat` a fi – literal vorbind – imaginar`, iar „normalitatea“, o form` totalitar-ideologizat`, psihiatrul Vianu reac]ioneaz` printr-o profund` interoga]ie etic`.

Prin urmare, între cererea de intrare în partid (din 1973) [i plecarea în exil (din 1977), evolu]ia sa interioar` ia aspectul unui lent regres asocial. „Depresiv“, refugiat în melancolie [i, ini]ial, relativ` indiferen]`, el reu[e[te s` se verticalizeze suflete[te prin efect de adversitate. Aceasta provine din faptul c`, înainte de a ajunge s` vorbeasc` în Occident despre „psihiatria politic`“, medicul recunoa[te în atmosfera cotidian` [i colegial` o ac]iune mult mai insidioas` a puterii. Observ` a[adar c`, f`r` op]iuni tran[ate între independen]` [i compromis, majoritatea celor din jur duc o existen]` „aproxi-

RECENZII mativ`“ moral. Pactul cu Securitatea, de pild`, poate fi rezultatul „megalomaniei“ sau, pur [i simplu, al curiozit`]ii de „a deschide u[a tainic`“.

Microfizica represiunii are deci ca principal efect crearea de personalit`]i ambivalente.

Chiar [i în lipsa terminologiei specializate, amintirile lui Ion Vianu descriu, cu limpezime atic`, o veritabil` fi[` de patologie social`. R`ul nu e delimitat, ci diseminat în cea mai cras` banalitate, mascat în nevoile de siguran]`, confort, ambi]iile carieristice ale fiec`ruia. „Anticomunist visceral“ pe ascuns, dar practicînd avîntul partinic pe fa]`, tipicul om (cu func]ie) al acestei perioade este, în fond, un neurastenic incapabil de ac]iune [i motivare autentic`, scindat la nivelul unei „duble con[tiin]e“, mai putred` decît „falsa con[tiin]`“ condamnat` de marxism. Iar dac` „supunerea“ reprezint`, de regul`, un automatism social, nici „disiden]a“ nu prea are cum fi decît o fantasm` – respectiv un fel de simptom traumatic, în cazul lui Paul Goma (a se vedea p. 175). În aceast` (auto)critic` st` nodul de remarcabil` fine]e al volumului: partizan al protestului lui Goma, amic cu Negoi]escu, subiect de discu]ie la „Europa Liber`“, vorbind public împotriva regimului, Ion Vianu nu-[i asum` ast`zi orgoliul (facil?) al opozantului, ci realitatea mult mai nuan]at` a unei curse singuratice pentru valori personale de moral`: „Lumea oamenilor, pentru mine, nu a fost niciodat` un azil. A fost un cabinet de psihoterapie unde înve]i mereu s` speri“. Într-un episod halucinant, a c`rui stenogram` e reprodus` în anexe, colectivul de la Facultatea de Medicin` se dezice în cor de fiul r`t`citor, imputîndu-i tr`darea, precum [i – mult mai pervers – impostura profesional`. Oprobriul public taie f`r` rezerve în carne vie, iar farsa judiciar` orchestrat` în jurul individului exclus are toate datele unei înscen`ri tragice, în m`sura în care argumentul de baz` al inculpatului e cu des`vîr[ire str`in conceptual logicii circulare desf`[urate de acuzare: „(am criticat sistemul) din determinare interioar`“.

■ Adriana Stan

33

25 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

v` sau inten]ie de a se întoarce acas`, în provincie. Leg`tura dintre cele dou` femei se coaguleaz` aproape instantaneu, tîn`ra fiind complet acaparat` de prezen]a [i personalitatea gazdei sale, o femeie înc` fascinant`, purtîndu-[i trecutul [i biografia ca pe o emblem` aristocratic`. Conexiunea lor, condi]ionat` de neputin]a Ramonei de a se rupe de noua locuin]` [i de bizara prietenie, devine periculoas` [i sufocant`.

Doamna Manea începe s`-[i povesteasc` amintirile, înv`luind-o pe Ramona într-o educa]ie sentimental` traumatizant`.

De fapt, acest roman este interesant tocmai datorit` pove[tii Veronic`i Manea [i a efectelor implicite pe care acest gen de fic]iune, filtrat` prin con[tiin]a unui povestitor secundar, le poate avea. Romanul este, a[adar, o istorisire violent` despre cum ]eserea unor texte iluzorii poate destabiliza un ascult`tor/cititor naiv sau nepreg`tit. Intoxicarea cu pove[ti este, dup` cum bine se [tie, la fel de periculoas` precum cea cauzat` de droguri. Ramona intr` într-un teritoriu real/imaginar alunecos, pres`rat cu nenum`rate capcane. Se îndr`goste[te de b`rba]ii doamnei Manea, îi detest` [i dezvolt` o dependen]` imposibil` de ei, de Saint Tropez-ul [i Parisul dominatoarei. Aceasta îi serve[te fetei, de fapt, doze tari de narcotic, o [i imobilizeaz`, la propriu, pentru a o infecta pîn` la cap`t. Ulterior,Vali îi scrie Ramonei c` de]ine informa]ii sigure cum c` aceast` doamn` n-a locuit niciodat` în str`in`tate, a[a cum pretinsese.

Exist` cîteva momente neverosimile în roman, inerente probabil oric`rei nara]iuni de o asemenea intensitate. Ramona pare a nu avea nici o clip` de luciditate [i accept` tot ce i se spune, f`r` s` pun` întreb`ri. Îngerul ei exterminator folosea Chanel n° 5 [i, dac` ducem metafora mai departe, ne putem întreba dac` nu cumva acela[i parfum singular a r`mas, ca o ultim` mîngîiere, pe trupul rece al lui Marilyn Monroe.

Ramonei i-au r`mas dosarul pentru crim`, memoria terifiat` [i o scrisoare de la Vali. Cititorilor le va persista probabil, în minte, parfumul cu miros de moarte.

■

Ucide îngerul exterminator!

Ana Maria Sandu Omoar`-m`!

Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2010

29,95 lei

„Nimic din ce vezi nu e adev`rat!“ poate fi exclama]ia ce sintetizeaz` mare parte din semnifica]iile celui mai recent roman al Anei Maria Sandu, ap`rut la Editura Polirom. O nara]iune alert`, o intrig` aparent simpl`, îns`, în realitate, plin` de ramifica]ii, doi protagoni[ti ce intr` în coliziune din întîmplare (Ramona [i Vali) [i un suprapersonaj tulbur`tor [i toxic, Veronica Manea.

Romanul reune[te, de fapt, trei texte – nara]iunea la persoana I (a lui Vali) [i dou` scrisori (prima, a Ramonei, iar cea de-a doua, a lui Vali). Într-o sear` melancolic` de var` tîrzie, Vali, un tîn`r oarecum plictisit, dar deloc banal, vede pe o strad` din Bucure[ti, în semiîntuneric, o fat` izbind puternic cu pumnii zidul unei case. Tencuiala [ubred` cade pe asfalt, el se apropie, o întreab` ce i s-a întîmplat, iar r`spunsul vine dup` t`ceri [i zbateri isterice. Ramona, la cei 22 de ani ai s`i, a ucis o femeie, pe doamna Manea. Vali o convinge s` urce în apartamentul lui, unde îi bandajeaz` Ramonei mîna zdrobit`, îi ofer` ceai, companie [i g`zduire. O prive[te dormind, intrînd în baie, îi vede corpul fragil, chipul interesant [i ochii vii. O s`rut` [i se apropie de ea chinuit [i cu o team` crescînd`. La primele ore ale dimine]ii, e condus de Ramona la locul crimei, unde Vali descoper` cadavrul Veronic`i Manea.

Povestea Ramonei e cuprins` în scrisoarea trimis` lui Vali din închisoare. A întîlnit-o pe doamna Manea, care atunci avea peste 60 de ani. Dup` terminarea facult`]ii, Ramona se sim]ea epuizat`, bolnav`, neavînd nici o perspecti-

34

Gabriela Gl`van

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

T`i[ul de brici al suspansului Adolfo Bioy Casares Dup`-amiaza unui faun Colec]ia „Byblos“ Editura Curtea Veche, 2009

Cred c` ne[ansa artistic` a lui Adolfo Bioy Casares a fost tocmai prietenia cu Jorge Luis Borges. Spre deosebire de al]i prieteni mai tineri ai unor scriitori consacra]i (amici]ia dintre Beckett [i Joyce ar fi exemplul cel mai la îndemîn`), Casares nu a reu[it niciodat` s` ias` complet de sub umbra confratelui argentinian [i s` scape de cartea de vizit` care-l recomand` drept „colaboratorul lui Borges“. Prozelor sale nu le lipse[te imagina]ia necesar` unor alternative la Fic]iuni sau Memoria lui Shakespeare, iar reu[ita autorului în a absorbi cu erudit` gra]ie teme [i influen]e extraliterare r`mîne dincolo de orice suspiciune. Cu toate acestea, Borges ne ofer` mai mult, poate tocmai datorit` felului cum î[i concepe universul fantastic. În povestiri precum „Tlön“, „Uqbar“, „Orbis Tertius“ ori „Aleph“, fantasticul se dovede[te întotdeauna consistent, straniu, în vreme ce fantasticul povestirilor lui Casares reprezint` mai degrab` un pretext [i nu rezist` mult` vreme în prim-plan, întrucît este subminat aproape constant de intrigi demne de proza poli]ist` cult`. Doar cînd c`r]ile sînt pe mas` vedem c` Borges a mizat în primul rînd pe fantezie, iar prietenul s`u, pe logica suspansului. În Dup`-amiaza unui faun, Tudora {andru-Mehedin]i a ales pe sprîncean` cîteva proze scurte din luxurianta oper` a autorului Inven]iei lui Morel. Aproape toate au drept miez iubirea unui b`rbat pentru o femeie special`. Personajele feminine ale lui Casares ar merita un studiu separat. Daniela, geneticiana ambi]ioas` din „M`[ti vene]iene“, reu[e[te s` se multiplice prin clone, s`-[i r`v`[easc` doi iubi]i [i s` adauge în acest fel cîteva tu[e science fiction mor]ii

RECENZII la Vene]ia. Studenta Valeria îl împinge pe profesorul Hernández spre t`rîmul b`trîne]ii f`r` de moarte, într-o distopie de numai nou` pagini („Planuri pentru fuga în Carmelo“), iar certurile conjugale [i gelozia protagoni[tilor din „Mu[te [i p`ianjeni“ ar fi banale, dac` nu ar exista b`trîna domni[oar` Helene Jacoba Krig. Competi]ia masculin` pentru cî[tigarea admira]iei frumoasei Laura, cu prilejul vîn`torii unui tigru din alt` lume, are consecin]e tragice în „Eroul femeilor“, o povestire ce mi-a amintit pe alocuri de „The Short Happy Life of Francis Macomber“ a lui Hemingway. De data aceasta, vîn`torilor le scap` [i vînatul, [i femeia. „N`zuin]a“ este povestea unui grup de prieteni îndr`gosti]i de aceea[i fat`, excentrica Milena. A[a cum se întîmpl` mereu, ea îl va alege drept so] pe tîn`rul c`ruia ceilal]i îi d`deau [anse nule. Eladio Heller are toate tr`s`turile unui inventator genial, dar autist, [i izbute[te chiar s`-[i descarce sufletul pe un suport anorganic, asigurîndu-[i nemurirea. Milena, s`tul` de atîta ingeniozitate, nu-l va trata cu m`nu[i. „S`pînd un [an]“ respect` regulile unui noir clasic: o crim` perfect` s`vîr[it` noaptea într-un motel pustiu, o nevast` venal`, o urm`rire cu ma[ini terminat` în pr`pastie, un detectiv cu fler. Deciziile cuplului uciga[ se înl`n]uiesc de a[a manier` încît ai tot timpul senza]ia c` povestea va vira spre un horror cu accente supranaturale, cînd, în realitate, faptele urmeaz` ra]ionamente elementare [i reci.

Universul lui Casares are exact tr`s`turile de ghea]` ale acestor personaje feminine [i func]ioneaz` cu precizie de ceasornic. Nu r`mîne nic`ieri loc pentru hazard. B`rba]ii în[i[i par un soi de p`pu[i mecanice. Totu[i, povestirile din volum pot da dependen]` pentru c` sînt imprevizibile. Trecerile de la situa]ia banal` la cea insolit` [i saltul de la personajul familiar (amanta încînt`toare, s` zicem) la cel excep]ional (clona ei, deghizat` în domino) se produc brusc.

Niciodat` nu e[ti suficient de preg`tit, în ciuda faptului c` autorul etaleaz` arm`tura prozelor sale în demonstra]ii de virtuozitate cvasimatematice.

■ Alexandru Budac

35

20 lei traducere din limba spaniol` [i note de Tudora {andruMehedin]i

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

clara]ie din partea lui Ganin, b`trînul poet cer[e[te o viz` pentru Fran]a, Alfiorov î[i a[teapt` so]ia, iar Ganin, descoperind fotografia Ma[enk`i – imagine ce „r`sturnase peste el tot trecutul“– reinventeaz` prezentul pentru a-l locui împreun` cu aleasa inimii sale.

Dar Ma[enka nu este doar so]ia/iubita, ci întrupeaz` pentru cei doi emigran]i „minunata feminitate rus`“. Nu foarte diferit de nuvelele lui Cehov, iubirea se „consum`“ în absen]`, în proiec]ii fantasmatice. Dar, pe rînd, a[tept`rile se n`ruie: b`trînul poet (cu repetate crize cardiace) î[i uit` pa[aportul într-un autobuz, dup` ce îl ob]inuse anevoie, domni[oara r`mîne f`r` pretendent, Alfiorov, îmb`tat de Ganin chiar în ajunul sosirii Ma[enk`i, rateaz` întîlnirea cu aceasta.

Iar Ganin, „eroul“, de[i punctual instalat pe peron, în a[teptarea... dragostei, se las` r`pit de-o alt` revela]ie, în]elegînd brusc natura fantasmatic` a iubirii sale [i ia un tren în direc]ie opus`: „Via]a amintirii pe care o tr`ia Ganin devenea ceea ce era de fapt – un trecut îndep`rtat... Sim]i cu o certitudine necru]`toare c` romanul lui de dragoste se sfîr[ise pentru totdeauna. Durase cu totul patru zile, dar acum î[i sec`tuise amintirea, era complet saturat de ea, iar imaginea Ma[enk`i r`m`sese împreun` cu b`trînul poet muribund acolo, în casa cu umbre care devenise ea îns`[i amintire. {i în afara acestei imagini nu mai exista [i nu putea s` existe o alt` Ma[enka“.

Cortina cade brutal peste decorul cli[eizat al peronului. Titlul c`r]ii î[i are corespondentul doar în fotografia de epoc` a copertei; apoi, pagin` cu pagin`, Ma[enka se arat` a fi un roman f`r` roman – în rus`, termenul polisemantic sugereaz` deopotriv` „aventur` amoroas`“ –, descris` mereu între închipuirea prevestitoare din urm` cu nou` ani, înaintea primei întîlniri, [i amintirea berlinez` care o reinventeaz` [i o sec`tuie[te pîn` la a nu mai fi. Roman de dragoste f`r` dragoste, cu o eroin` în titlu, îns` f`r` vreun corp feminin între coperte, Ma[enka ofer` o scriitur` senzual`, chiar dac` nu la fel de spectaculoas` precum cea din celebrele Lolita [i Ada sau ardoarea.

■

Povestea unei absen]e Vladimir Nabokov Ma[enka Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2010

29,95 lei traducere din limba rus` de Adriana Liciu

Nabokov a p`r`sit Rusia în 1919, iar în 1928 public` la Berlin, în limba rus`, Ma[enka. Nabokov se dovede[te, înc` de la primul roman, un maestru în dozarea duio[iei, a nostalgiei, a senzualului [i sarcasmului. Dup` cum avea s` m`rturiseasc` în Vorbe[te, memorie, autorul exhibase, sub pseudonimul V. Sirin, propriul trecut, cu obsesiile tipice ale emigrantului, într-o carte a contrastelor, ce repoveste[te, în registre varii, dragostea [i furia fa]` de Rusia, tandre]ea [i lehamitea fa]` de iubirea închipuit`, fuga de o eroin` fictiv`. Exist`, a[adar, o leg`tur` sentimental` cu primul roman, a[a cum va fi existînd [i cu ]ara l`sat` în urm`. Îns`, în locul tradi]ionalei identific`ri cu protagonistul (Ganin), nara]iunea se construie[te pe dedublare [i ironie, cum se va întîmpla ulterior [i în Lolita, Pnin, Ada sau ardoarea.

Cadrul pove[tii este u[or de identificat în biografia autorului: Berlinul anilor 1920, o „pensiune ruseasc` [i pe deasupra [i nepl`cut`“, o cas` mereu traversat` de trenuri care amplific` senza]ia de a[teptare [i provizorat. Ca într-o previzibil` parodie a romanului realist, personajele-tip („[apte umbre ruse[ti“) bîntuie casa posomorît` „ca o fantom` prin care ai putea s` vîri mîna [i s` mi[ti din degete“: propriet`reasa v`duv`, b`trînul poet, domni[oara f`r` pretenden]i, doi balerini cu statut ambiguu, so]ul în a[teptarea nevestei r`mase în Rusia [i Ganin, un tîn`r mereu pe picior de plecare într-o direc]ie necunoscut`. În atmosfera de trînd`veal` searb`d` a casei, Ganin o b`nuie[te, în mult a[teptata so]ie a vecinului Alfiorov, pe Ma[enka, iubirea adolescen]ei sale ruse[ti. {i de aici începe num`r`toarea invers`. Ni se relateaz` cîteva zile de febril`, general` a[teptare: domni[oara pînde[te o de-

36

Elena Cra[ovan

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

Un experiment stilistic Truman Capote Muzic` pentru cameleoni Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009

Volumul de povestiri Muzic` pentru cameleoni este atipic chiar [i pentru un scriitor unic ca Truman Capote, creatorul unui concept nou („romanul nonfictiv“), care [i-a obi[nuit cititorii cu excentricit`]ile stilistice [i cu nonconformismul s`u literar. În prefa]a volumului, scriitorul american face un pariu neobi[nuit cu sine însu[i: acela de a inventa un nou mod de a scrie, de a combina, într-o singur` form` literar`, povestirea cu toate elementele stilistice pe care le [tie din celelalte specii. Pariul este, de fapt, rezultatul unei crize artistice traversate de Capote în timp ce lucra pentru noul s`u roman, Answered Prayers. Atunci a sim]it nevoia s` î[i reciteasc` întreaga oper`, fapt care l-a condus spre o descoperire dezarmant`: nu-[i folosise niciodat` pe deplin întreaga competen]` artistic`. Capote decide, prin urmare, s` rescrie romanul într-un stil cu totul nou.

Noutatea absolut` a volumului Muzic` pentru cameleoni vine, indubitabil, din plasarea scriitorului în centrul construc]iei epice. Astfel, î[i dep`[e[te frica de a scrie despre sine, eliberîndu-se treptat de orice re]inere [i ajungînd s` fac` m`rturisiri dintre cele mai intime (una ar fi aceea în care descrie zbuciumul interior tr`it în copil`rie din cauza dorin]ei lui de a se fi n`scut fat` – „Fascina]ie“). Volumul are trei p`r]i. Prima parte este format` din [ase proze scurte, unde tehnica reportajului jurnalistic se întrep`trunde perfect cu cerin]ele specifice povestirii literare. Capote folose[te aici fraze scurte, incisive, dialoguri dinamice, iar ceea ce caracterizeaz` scriitura în ansamblu este ritmul alert [i simplitatea voit`. Toate

RECENZII las` cititorului senza]ia c` balastul stilistic a fost îndep`rtat f`r` nici o re]inere, cu scopul clar de a se ajunge la esen]a limbajului. Povestirile „Muzic` pentru cameleoni“ [i „Mojave“ constituie cîteva dintre marile reu[ite ale volumului. Altele, cum ar fi „Domnul Jones“ sau „O lamp` la fereastr`“, sînt exerci]ii de stil cu caracter experimental. În ele se simte c`utarea din spatele textului.

A doua parte este povestirea poli]ist` „Cioplitorul de sicrie. O relatare nonfictiv` a unei crime americane“, scriere captivant` în care nara]iunea retrospectiv` se articuleaz` din diferite relat`ri, scrisori, fragmente de jurnal [i dialoguri consemnate ca într-o stenogram`. Toate sînt aranjate cronologic, creionînd un adev`rat reportaj despre o serie de crime comise, în anii ’70, într-un stat din vestul Americii. Ultima parte a volumului este [i cea mai personal`, constînd într-o serie de a[anumite „portrete conversa]ionale“ în care, de[i discut` cu personaje celebre („Un copil frumos“ este relatarea unui dialog purtat cu Marilyn Monroe, pres`rat cu bîrfe [i detalii picante din via]a celebrit`]ilor vremii), Capote nu face altceva decît s` î[i creioneze propriul portret: personaj incomod, mali]ios, lipsit de re]ineri în a publica am`nunte despre via]a privat` a prietenilor, dependent de droguri [i de alcool, sensibil, cu inteligen]` sclipitoare [i umor fin, homosexual, celebritate pentru care diferen]ele de statut social sînt irelevante (el poate fi, în acela[i timp, prieten cu menajera Mary Sanchez – din „O zi de munc`“ – [i cu vedete de prim-plan).

Punctul culminant al dest`inuirilor este ultimul portret, „Fr`mînt`ri nocturne sau cum fac sex fra]ii siamezi“ – un dialog (între dou` personaje numite Truman Capote) pe diferite teme, de la cele mai triviale la cele mai înalte. Volumul se încheie cu un interviu pe care Capote i-l d` lui Capote despre scriitur` [i arta conversa]iei, despre propriile temeri [i anxiet`]i, despre credin]a în Dumnezeu. De[i la sfîr[itul volumului Capote apare ca un personaj aflat în c`utarea propriei identit`]i, din punctul de vedere al scriiturii, se pare c` americanul a cî[tigat pariul pe care [i-l propusese ini]ial, reu[ind s` aduc` în povestirea postmodern` o prospe]ime stilistic` unic`.

■ Drago[ Zetu

37

26,95 lei traducere din limba englez` de Iulia Gorzo

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

r`. Lumea singur`t`]ii lui Hogan este lumea modern` mecanizat` la extrem, lumea ora[elor din care sufletul a disp`rut, ca s` lase loc ma[inilor [i reclamelor luminoase, iar lamenta]ia sa este în stilul efervescent al manifestelor avangardiste: „Ora[ de fier [i beton, nu te mai vreau. Te refuz. Ora[ de supape, garaje [i hangare, am tr`it destul aici. Ve[nicele str`zi ascund p`mîntul, zidurile sînt paravane cenu[ii, la fel afi[ele [i ferestrele. Ma[inile fierbin]i ruleaz` pe pneurile lor. Asta-i lumea modern`“.

Dar lamenta]ia nu este solu]ia, ea nu este decît un fel de litanie care înso]e[te tripla ipostaz` de c`ut`tor a lui Hogan: ascet, topograf [i scriitor, el nu renun]` nici o clip` la a acoperi, centimetru cu centimetru, p`mîntul. Efortul [i poate salvarea se g`sesc în aceast` ac]iune de „acoperire“ prin parcurs. Este de g`sit aici un manifest estetic al lui Le Clézio: „parcurgerea“ leag`, apropie, lipe[te ceea ce este divizat, iar cuvîntul „parcurs“ nu e decît o masc` pentru nara]iune. Hogan parcurge p`mîntul cu fervoare religioas`, cu ardoare fizic` [i cu obstina]ie narativ`.

Cu acest roman devine limpede c` lumea lui Le Clézio are nu o alc`tuire descriptiv`, ci narativ`. Înl`n]uirea lucrurilor spune o poveste [i abia asta le confer` legitimitate. Personajul s`u caut` aceast` poveste primordial` a lucrurilor, sufocat` de variantele grafice [i sonore emise de vajnica existen]` uman`. Iat` cum ar putea suna aceast` poveste: „O scar` / a[ezat` pe un balcon / urc` pîn` la acoperi[. /.../ S-ar spune c` cerul rugine[te [i c` pa[ii oamenilor num`r` olanele“.

Povestea este, ca [i singur`tatea, o dimensiune metafizic`, iar exprimarea ei poematic` nu reprezint` o contradic]ie. Mai mult decît atît, fuga lui Hogan reprezint` îns`[i nara]iunea, iar meritul lui Le Clézio este acela de a le putea a[eza pe cele dou` într-o configura]ie de sinonimie folosind ca baz` rela]ia dihotomic` parcurs/stabilitate. Exprimat` ca nara]iune, fuga lui Hogan este deci un fel de stabilitate, [i aceasta este miza care coaguleaz` materialul volatil (asumat estetic) al c`r]ii.

■

Nara]iune [i fug` J.M.G. Le Clézio, Cartea fugilor Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2009

36,95 lei traducere din limba francez` de Rita Chirian

Începîndu-[i „cariera“ de scriitor sub auspiciile Noului Roman Francez, cu celebrul s`u prim roman Proces-verbal, recompensat cu Premiul Renaudot, J.M.G. Le Clézio s-a manifestat ulterior ca o revela]ie care s-a împlinit: au urmat numeroase romane (La Fièvre, Le Déluge, Terra Amata, Ritournelle de la faim), [i recompensa cu Premiul „Paul Morand“ al Academiei Franceze în 1980, iar în 2008, Nobelul pentru întreaga carier`. Scrisul s`u a evoluat c`tre o formul` particular` menit` s` slujeasc` poematico-filozofic conceptul de singur`tate, formul` ce a c`p`tat numele de „fic]iune metafizic`“.

Cartea fugilor d` o m`sur` maximal` obsesiei scriitorului, îmbog`]ind [i galeria personajelor operei autorului cu o alt` figur` a m`re]iei solitare [i hoinare: Jeunne Homme Hogan, un globe-trotter vietnamez, care fuge cu disperarea universal` a întregii umanit`]i.

Singur`tatea [i fuga sînt dou` note constante în simfonia narativ` leclezian` [i amîndou` au r`d`cini în ceea ce romancierul crede c` este r`ul fundamental al lumii: pre-scrierea ei prin limbaj, prin semne [i, de aici, vicierea ei prin social. Singur`tatea este nu doar o imposibilitate a rela]ion`rii cu un Cel`lalt, ci o singur`tate damnat` a sinelui. De acest tip de singur`tate fuge meteoric Hogan, str`b`tînd ora[e, de[erturi [i c`tune, mereu în c`utarea unui autentic de neexprimat care s`-l redea pe el, sie[i.

Singur`tatea lui Hogan nu e o stare emo]ional`, ci o major` coordonat` metafizic`. Trupul [i respira]ia lui Hogan sînt singuratice, privirea lui Hogan este singuratic` [i ea descompune lumea în paradigme [i mul]imi în care elemenele animate/inanimate sînt în varia]ie libe-

38

{tefania Mihalache

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

L I T E R AT U R ~

Întoarcerea acas` Linda Grant Am tr`it vremuri moderne Editura Leda, 2009

În 1946, r`zboiul din Europa s-a terminat, dar în timp ce Germania [i Europa se afl` înc` în ruine, de cealalt` parte a Mediteranei, în Palestina, un nou stat se preg`te[te s` se nasc`.

Un stat care atrage ca un magnet oameni din întreaga lume, dornici s` ia parte la na[terea lui, s`-l mo[easc`. Este vorba, bineîn]eles, de statul Israel.

La numai dou`zeci de ani, Evelyn Sert, naiv`, idealist`, energic`, neînfricat`, este candidata perfect` pentru a fi una dintre moa[e. De[i s-a n`scut [i a copil`rit în Londra, de[i s-a ad`postit în gurile de metrou, în timp ce bombele c`deau în jurul ei transformînd via]a în moarte, de[i i-a citit pe Wordsworth, Browning, Dickens [i Russell, Evelyn tr`ie[te un puternic sentiment al neapartenen]ei. Poate [i pentru c` mama sa provine dintr-o familie de evrei letoni, poate [i pentru c` a crescut în Soho f`r` tat`, poate [i pentru c` Unchiul Joe, amantul mamei sale, vorbe[te mai mereu despre P`mîntul F`g`duin]ei, sau poate datorit` filmului cu acela[i titlu pe care l-a v`zut într-o zi la cinematograf, Evelyn simte c` libertatea e în alt` parte. Drept pentru care, dup` moartea mamei [i ajutat` financiar de Unchiul Joe, Evelyn pleac` în c`l`toria vie]ii ei. Prima destina]ie – portul Haifa. Apoi, aproape imediat, ajunge într-un kibu] din Galileea unde, în cîteva luni, pielea i se bronzeaz`, dar i se [i aspre[te. Apoi, cucerit` de farmecul celui ce-i va deveni mai tîrziu amant, se suie pe motociclet` [i pleac` împreun` spre Tel-Aviv, primul ora[ din Ere] Israel, ora[ul alb inspirînd speran]`, încredere [i optimism, ora[ul laic [i

RECENZII modern, sc`ldat de soare [i mîngîiat de frunzele palmierilor, ora[ul evreilor creat de evrei pentru evrei. Dar suprafa]a glazurat` ascunde o pr`jitur` cu mai multe gusturi. Mul]i dintre evreii nem]i s-au trezit c` meseriile lor nu mai sînt de folos aici. Fo[ti avoca]i repar` acum p`pu[i, fo[ti bancheri au devenit acum magicieni. Palestina e înc` guvernat` de englezi [i, pentru a-i „încuraja“ s` se retrag`, anumi]i evrei, din anumite grup`ri, sînt în stare aproape de orice. Unde mai pui c` Johnny, alias Levi Aharoni, alias Efraim, este unul dintre ei. El îi procur` lui Evelyn un pa[aport fals în care, sub fotografie, st` scris Priscilla Jones, care e blond` [i-[i penseaz` sprîncenele [i e mai britanic` decît ar fi fost dac` r`mînea la Londra. Bineîn]eles, doar se preface c` este, pentru a cî[tiga încrederea tuturor clientelor englezoaice care vin la salonul de coafur` unde ea lucreaz`. Aproape f`r` s`-[i dea seama, Evelyn a devenit spioan`, iar Johnny e cel c`ruia trebuie s`-i raporteze. {i ca în orice roman, lucrurile încep s` degenereze. Johnny este prins [i aruncat în închisoare dup` ce contribuise [i el la aruncarea unui hotel în aer. Englezii se simt din ce în ce mai viza]i [i, într-o bun` zi, hot`r`sc s` se retrag` cu totul, sup`ra]i pe poporul acesta care le r`spl`tea civiliza]ia cu bombe [i r`piri. Iar Evelyn, cea care intrase în Palestina sub o identitate fals` (se d`duse cre[tin`), este nevoit` s` o p`r`seasc` sub o alta, la fel de fals`, [i nu doar s-o p`r`seasc`, ci s` nu se mai întoarc` acas` pentru urm`torii cincizeci de ani. Timp în care [i-a tr`it aproape toat` via]a, iar Tel-Aviv-ul a îmb`trînit [i s-a urî]it asemeni unui om. Finalul este, probabil, [i cea mai bun` parte a c`r]ii, momentul cînd, în sfîr[it, Grant abandoneaz` tenta documentar` a romanului pentru a redeveni prozatoare. „În toat` lumea asta“– î[i aminte[te naratoarea vorbele so]ului ei – „cei m`run]i prind curajul de a-i înfrunta pe cei mari“; [i fraza are for]a de a te arunca înapoi în timp, cînd secolul trecut ajunsese doar la anii ’40. Restul, ca [i p`mîntul de-acolo, e mai degrab` arid, nisipos – o proz` pe care o parcurgi destul de anevoios, în pofida cîtorva oaze de talent narativ.

■ Florin Irimia

39

39,90 lei traducere din limba englez` de Adina [i Gabriel Ra]iu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

TEORIE LITERAR~

]ionata Fic]iune..., întrucît ea ]ine capul de afi[ al operei lui. Traducerea lucr`rii în român` (traducere foarte bun`, comprehensiv` fa]` de ra]ionamentul critic [i reprezentarea sa no]ional`, f`cut` de Dan H. Popescu), chiar [i dup` dou`zeci [i trei de ani de la apari]ia original`, constituie o ini]iativ` editorial` excelent`.

Care este miza teoretic` principal` a c`r]ii lui McHale? Aceea c` „postmodernismul vine din modernism (...) mai mult decît vine dup` modernism“. Mai precis, postmodernismul reprezint` o variant` de modernism cu dominanta schimbat`. Termenul de „dominant`“ a fost preluat de McHale de la formali[tii ru[i (Iuri Tînianov, Roman Jakobson [.a.) care o în]elegeau drept „componenta focalizant` a unei opere de art`“ (Jakobson). Func]ia „dominantei“ – sus]ine McHale – r`mîne aceea de „a specifica ordinea în care diferite aspecte (ale unui text – n.m.) urmeaz` s` fie luate în calcul“, adic` urgen]a cu care trebuie s` ne raport`m la implica]iile unei scrieri literare, la priorit`]ile sale hermeneutice. Cu alte cuvinte, chiar dac` opera citit` [i interpretat` de noi are numeroase conota]ii, „dominanta“ ne va ghida – sui generis – c`tre cele principale.

Din acest motiv, un text poate fi simultan [i „modernist“, [i „postmodernist“, dar îl vom cataloga doar ca „modernist“ sau doar ca „postmodernist“ în func]ie de „dominanta“ lui. Pentru McHale, „dominanta“ modernismului e de natur` epistemologic`, pe cînd cea a postmodernismului r`mîne de extrac]ie ontologic`.

A[adar, trecerea de la modernism la postmodernism constituie o tranzi]ie de la preocuparea pentru „problemele cunoa[terii“ la una pentru „modurile de a fi“. Dac` modernismul arat` sensibilitate pentru teoria cunoa[terii, postmodernismul devine campionul [tiin]ei existen]ei. Fenomenul se petrece frecvent în interiorul acelora[i scrieri (analizele str`lucite ale lui McHale la Faulkner, Nabokov, Beckett, Pynchon demonstreaz` faptul!), f`cînd ca distinc]ia dintre modernitate [i postmodernitate s` nu fie o chestiune de istorie ori stil, ci mai degrab` de perspectiv` filozofic`.

■

Na[terea postmodernismului din spiritul „dominantei“ Brian McHale Fic]iunea postmodernist` Colec]ia „Collegium“ Editura Polirom, 2009

32,95 lei traducere din limba englez` de Dan H. Popescu

Am spus-o [i cu alte ocazii, avem mult de recuperat pe palierul teoriei critice – dezvoltate exponen]ial, în lumea apusean`, pe parcursul ultimelor trei decenii. Cu o dinamic` intelectual` mai curînd ludic`, noi nu d`m credit semnificativ jurnalului academic, preferînd s` ne exprim`m în spa]iul publicistic. Neglij`m, în consecin]`, cercetarea de anvergur` [i savur`m, în continuare, deliciile vechiului impresionism. O facem cumva asumat, cu încredere în instinctele culturale tradi]ionale [i de aceea, cred, nici unul dintre talenta]ii cronicari literari autohtoni nu ar fi surprins s` i se spun` c` metodologiile exegetice au evoluat enorm pe mapamond, din perioada interbelic` pîn` azi, [i c`, dac` produc]iile sale critice anuale ar fi traduse masiv în limbi de circula]ie, ar fi b`nuite de speciali[tii vestici ca apar]inînd unor epoci istorice de mult încheiate.

Unele edituri încearc` totu[i s` rup` tradi]ia impresionist`, publicînd ([i) teoreticieni. În plutonul frunta[, se afl` Polirom-ul cu seria „Collegium“. Aici a fost recent tip`rit` o carte extrem de comentat` în America, la sfîr[itul anilor ’80, Postmodernist Fiction/Fic]iunea postmodernist` a lui Brian McHale. Autorul e profesor de teorie critic`. Prin natura muncii sale, McHale se str`duie s` în]eleag` evolu]ia conceptelor, a ideilor [i mentalit`]ilor exegetice [i apoi – în limita posibilit`]ilor, desigur – s` le explice [i altora. Se pare c` profesorului (altfel, semnatarul a numeroase volume prestigioase) i-au reu[it cel mai bine „explica]iile“ în men-

40

Codrin Liviu Cu]itaru

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

ESEU

Cum s` în]elegi realismul socialist Alice Popescu, O socio-psihanaliz` a realismului socialist Editura Trei, 2009

Alice Popescu a publicat, în 2009, un eseu transdisciplinar, pe cît de concentrat pe atît de percutant, care întreprinde – a[a cum spune titlul – o „socio-psihanaliz`“ a realismului socialist în literatur`, pornind de la cîteva dintre romanele [i piesele de teatru ale anilor ’50, din literatura român`, dar [i sovietic`. În capitolul I, autoarea stabile[te clar inten]iile c`r]ii sale: „Lucrarea de fa]` î[i propune s` întreprind` un studiu al formelor pe care le iau principiul randamentului [i reprimarea suplimentar` în societatea totalitar` comunist` (...). Folosesc aceste concepte atît în sensul definit de Marcuse, cît [i într-unul asumat metaforic, atunci cînd extind grila de interpretare de la psihanaliza freudian` [i freudo-marxism la Jung, Adler, Fromm, avînd în vedere, de asemenea, elemente de psihologia maselor, psihologie politic`, sociologie, antropologie [i etologie“. O analiz` complex`, a[adar, pe care Alice Popescu o conduce cu competen]`, dar [i cu stil, cu o privire acut` [i o mîn` sigur`, de-a lungul a [apte capitole incitante: „Portret de secol“, „Totalitarismul“, „Ruleta ruseasc`“, „Eros [i Thanatos în realismul socialist“, „Femeia falic` a realismului socialist“, „Megama[ina comunist`“, „Tehnologie [i industrializare în realismul socialist“.

M` voi opri aici doar asupra cîtorva considera]ii de ordin metodologic [i asupra cîtorva concluzii ale excelentei analize desf`[urate de Alice Popescu, l`sîndu-v` pe dumneavoastr` s` parcurge]i pas cu pas demersul analitic.

O prim` observa]ie e aceea c` un studiu de acest gen s-a l`sat a[teptat [i c`, în forma succint` pe care i-o d` autoarea, el reprezint` – cum spune Nicolae Manolescu – o „premier`“ la noi. O analiz` cu mijloacele psihologiei so-

RECENZII ciale [i ale psihanalizei se impune în momentul în care politica, economia sau ra]iunea nu mai sînt în stare s` explice totalitarismul comunist [i durabilitatea lui: „Ideea unei astfel de analize a venit odat` cu constatarea c` nici politica [i nici economia nu par s` mai explice, ast`zi, cursul evenimentelor în m`sura în care o pot face [tiin]ele apropiate psihologiei“. Autoarea îl citeaz`, printre al]ii, pe Serge Moscovici (Epoca maselor), care-l citeaz`, la rîndul lui, pe Herman Broch: „Noile adev`ruri politice se vor întemeia pe adev`ruri psihologice. Umanitatea se preg`te[te s` p`r`seasc` epoca economic` a evolu]iei ei pentru a intra în epoca psihologic`“.

Cît prive[te e[ecul ra]iunii [i al intelectualilor în confruntarea cu ideologiile extremiste ale secolului trecut, eseista noteaz` tran[ant, c`tre final: „Ceea ce se întîmpl` cu majoritatea oamenilor, intelectuali ori nu, la întîlnirea cu himerele colective este c` structuri necon[tientizate ale psihismului individual cap`t` via]`, preluînd controlul [i reordonînd teritoriile ra]iunii dup` noile urgen]e ideologice. {ansa ra]iunii (intelectualul) în fa]a incon[tientului neexplorat (ideologia) este, nu de pu]ine ori, similar` celei pe care o are furnica sub talpa iminent` a elefantului“.

Un capitol remarcabil este „Femeia falic` a realismului socialist“, în care, luînd ca exemplu celebra Ana Ro[cule] a lui Marin Preda, autoarea surprinde modul în care Partidul Comunist alfabetizeaz`, educ` [i încredin]eaz` femeilor, propriul s`u discurs ideologic, „într-un demers eminamente masculin“. Angrenate în procesul de produc]ie al societ`]ii „multilateral dezvoltate“ [i luptînd cot la cot cu b`rba]ii, „tovar`[ii“ de via]`, împotriva „du[manilor de clas`“, femeii i se refuz` tocmai feminitatea: „O ultim` fotografie, nesentimental`, a realismului socialist: undeva, în prim-plan, (...) un b`rbat [i o femeie, amîndoi noi. Amîndoi implica]i în actul fondator al muncii, cu o expresie de încrîncenare pe chip“.

Incisiv`, informat` [i bine condus`, cartea necesit`, cu siguran]`, o continuare, mai ampl` [i mai lent`, pe care o a[tept cu mult interes.

■ Adina Dini]oiu

41

25 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

SF

moart` cu apocalips`“.

Sau, în varianta lui Jerry Oltion – povestirea inedit` „Dup` Judecata de Apoi“ –, apocalipsa va fi la a doua venire a lui Iisus Hristos, care-i va în`l]a la cer pe to]i locuitorii planetei. Dar aceast` variant` o neag` chiar autorul cînd spune c` pe la cinci mii de metri oamenii s-ar sufoca, iar la dou`sprezece mii le-ar fierbe sîngele. Povestea este îns` interesant` ([i nu numai pentru c` un personaj spune: „De cînd am aflat c` El exist`, m` simt ca un intrus pe teritoriul unei bande. M` tot a[tept s` m` bat` cineva pe umeri, dîndu-mi de în]eles c` am intrat într-o mare belea“).

Sau, tot în interpretarea lui Adams, sfîr[itul lumii este cînd oamenii nu mai pot comunica unii cu al]ii – [i ne aduce o povestire premiat` cu Hugo în 1984 – „Sunetele vorbirii“ de Octavia Butler – text aflat, dac` nu m` în[el, la a treia apari]ie în limba român` (precedentele în Strict secret, 1993 [i în Jurnalul SF, 1995). Boala care s-a întins în lume (dac` era într-adev`r o boal`) a f`cut ca oamenii s` nu mai poat` vorbi.

S` uite s` [i scrie. Iar povestea lui Valerie Rye, personajul care poate vorbi [i care g`se[te într-o bun` zi alte fiin]e ce pot vorbi, este bine scris`, atractiv`, emo]ionant`.

A[a cum este [i „Îngerii lui Artie“ a lui Catherine Wells (din nou oamenii nu mai [tiu s` citeasc`), o poveste cu ni[te pu[ti dup` o catastrof` ce a dus la apari]ia unei zone iradiate (afar`) [i a unora protejate de un scut anti-radia]ii, cum ar fi Habitatul Kansas (Hab-Kan). Artie îi organizeaz`, are grij` de ei, îi doteaz` cu biciclete, îi face curieri. {i refuz` s` p`r`seasc` planeta cu familia iubitei sale bogate. {i a[a mai departe... cartea are peste 600 de pagini. „De[i originile îi sînt ferm înr`d`cinate în science fiction, fic]iunea postapocaliptic` a reu[it dintotdeauna s` evadeze dintre grani]ele tradi]ionale ale genului“– zice Adams în introducerea sa. {i, cu aceea[i pl`cere cu care am citit povestirile din aceast` antologie, ne amintim de o carte în care boala face ca v`zul s` fie afectat, scris` de un domn numit Saramago... sau de una în care un tat` [i fiul lui merg pe un drum... [i tot a[a.

■

Sfîr[itul lumii, a[a cum nu-l cunoa[tem John Joseph Adams (coord.)

T`rîmurile pustiite.

Pove[ti ale apocalipsei Colec]ia „Nautilus SF“, Editura Nemira, 2009

44,90 lei traduceri de Mircea Pric`jan, Ana-Veronica Mircea, Antuza Genescu, Silviu Genescu, Roxana Brînceanu, Mihai-Dan Pavelescu

Dac` John Joseph Adams ar fi dat sfoar`-n ]ar` c` adun` texte pentru o antologie cu tem` apocaliptic` – sfîr[itul lumii, t`rîmuri pustiite etc. –, am fi avut acum în fa]` o culegere de povestiri cu posibile scenarii privind molime, catastrofe naturale, r`zboaie totale sau invazii extraterestre. Dar Adams a preferat s`-[i fac` antologia alegînd texte deja ap`rute (un singur text a fost publicat pentru prima oar` în antologie) care îi spuneau lui ceva despre momentul de cotitur` în istoria umanit`]ii. {i zic cotitur` [i nu altfel, pentru c` singurul sfîr[it al lumii pe care-l [tiu este cel din romanul Sfî[ierea al Onei Frantz – de-abia acolo lumea se sfîr[e[te cu adev`rat, iar dup` asta nu mai exist` nimic; povestirile postapocaliptice sînt îns` întotdeauna despre supravie]uitori, a[a cum sînt [i cele din volumul de fa]`. Iar tema lor adev`rat` nu este atît sfîr[itul lumii, cît supravie]uirea.

Originalitatea – [i marea calitate a – demersului lui John Joseph Adams const` în faptul c` extinde în]elesurile a ceea ce am putea numi sfîr[tul lumii, le duce din concretul fic]ional spre metafor`, ne aten]ioneaz` c` lumea se poate sfîr[i în mult mai multe moduri decît am fi noi dispu[i s` recunoa[tem.

Zice Adams c` sfîr[itul lumii poate fi [i cînd o civiliza]ie supertehnologic` va duce oamenii departe, în cap`tul lan]ului trofic, cînd oamenii vor fi mai mult ma[ini decît fiin]e biologice – a[a cum îi descrie Paolo Bacigalupi în povestirea „Oameni de nisip [i zgur`“.

La sfîr[itul lumii se poate ajunge [i în urma unui [ir de întîmpl`ri banale, un accident urmat de altul [i altul, totul escaladînd ca amploare – a[a cum îl propune Richard Kadrey în „Natur`

42

Michael Haulic`

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

POLITOLOGIE

Dou` decenii de împliniri m`re]e?

Pierre Verluise Dup` dou`zeci de ani de la c`derea Zidului. Europa reconfigurat` Editura Cartier, 2009

Lui Ceau[escu îi pl`ceau bilan]urile. Cele care îi subliniau realiz`rile [i ctitoriile. Îi pl`ceau atît de mult încît le dorea transpuse [i pe note muzicale. A[a a ap`rut „[lag`rul“ propagandistic avînd un titlu identic, mai pu]in semnul întreb`rii, cu cel al recenziei de fa]`. Odat` cu împlinirea a dou`zeci de ani de la lansarea unui alt [lag`r celebru, „Olé, olé“, stau [i m` întreb ce ar ie[i dac` cineva ar pune pe note [i în versuri, a[a, ca s` ne distr`m, împlinirile noastre [i ale Europei ultimilor dou`zeci de ani. Cum ar trebui s` sune realiz`rile ultimelor dou` decenii, ce adjective cu priz` la public ar trebui folosite pentru a le descrie? Cool, marf`, destul de OK, comme ci comme ça, sau pur [i simplu na[pa?

Depinde, evident, ale cui sînt realiz`rile.

Cam acela[i lucru se întreab`, pe un ton mult mai sobru îns`, Pierre Verluise, care face o analiz` geopolitic` a continentului, fiind preocupat s` în]eleag` cine a pierdut [i cine a cî[tigat de pe urma c`derii Zidului. Motiv pentru care studiaz` pe rînd traiectoria actorilor principali implica]i în desfiin]area comunismului [i reconfigurarea spa]iului european. Principalul perdant pare a fi, la prima vedere, Rusia. Confruntat` cu o implozie de propor]ii, care a adus-o din postura de superputere global`, întruchipat` de fosta URSS, în cea de putere local` care se zbate s` î[i recapete locul pierdut, Rusia î[i folose[te principalul atu, resursele naturale, pentru a se men]ine „în c`r]i“ în Europa. Chiar dac` nu mai controleaz` jum`tate de continent, Rusia, consolidat` în cele dou` mandate de pre[edinte ale lui Vladimir Putin, continu` s` h`r]uiasc` Europa prin politica robinetului de hidrocarburi, care se deschide sau se închide în func]ie de in-

RECENZII teresele sale politice.

Principalul cî[tig`tor ar fi, în viziunea autorului, Statele Unite, a c`ror putere/influen]` a continuat s` creasc` în Europa post-R`zboi Rece. Includerea, în ultimele valuri de extindere ale NATO [i UE, a unor ]`ri în marea lor majoritate „atlantiste“, adic` apropiate de SUA, [i p`strarea, prin NATO, a unui rol de securitate important în Europa au f`cut ca Statele Unite s` î[i men]in` [i chiar s` î[i consolideze locul privilegiat în afacerile europene. Un caz interesant îl constituie binomul Fran]a-Germania, nucleul dur al Uniunii Europene a c`rui imagine, la dou`zeci de ani de la c`derea Zidului, este departe de aceea a unui tandem perfect coordonat. În timp ce Germania a continuat direc]iile tradi]ionale ale unei politici apropiate de SUA, Fran]a a fluturat, pîn` la Sarkozy cel pu]in, flamura antiamericanismului în politica sa extern`, fapt ce i-a atras antipatii în rîndul noilor state membre, care îi repro[eaz` permanenta basculare între Washington [i Moscova. În viziunea autorului, Fran]a s-a cramponat prea mult de proiectul impunerii unui directorat franco-german la conducerea Europei [i a minimalizat importan]a muta]iei geopolitice ce a adus Estul Europei în inima construc]iei europene, pre]ul acestei erori strategice fiind o [ubrezire a rolului Fran]ei [i o anumit` izolare a acesteia în cadrul UE. Dac` traiectoria european` a Fran]ei este sever amendat`, v` pute]i închipui de ce fel de tratament au parte, în cartea lui Verluise, ]`ri precum România [i Bulgaria. Noroc c` problemele cu care se confrunt` Europa, la dou`zeci de ani de la c`derea comunismului, sînt atît de multe încît sc`p`m ieftin, cu doar cîteva pagini de mu[truluial` constructiv`, pentru c` autorul trebuie s` se ocupe [i de al]i elevi-problem`: noile candidate la aderare, Croa]ia [i Turcia, sau state „tampon“ între UE [i Rusia, precum Ucraina [i Moldova. Verdictul lui Verluise, transpus în cheia (sol) în care am început, ar fi c`, departe de a fi m`re]e, împlinirile Europei, în ultimele dou` decenii, sînt, în cel mai bun caz, destul de OK. ■ Bogdan Barbu

43

36 lei traducere din limba francez` de Gabriela {iclovan

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

ISTORIE

Petru cel Mare ajunge la Marea Baltic`. Astfel ia na[tere „problema oriental`“ – ale c`rei avataruri vor conduce la nesfîr[ite r`zboaie: austroturce (1716-’18, 1737-’39 [.a.), ruso-turce (1768’74, 1787-’92 [.a.), ruso-româno-turc (1877), apoi r`zboaiele balcanice (1912-1913) [i, în 1914-1918, Primul R`zboi Mondial. Iat`, a[adar, o zon` înapoiat` economic, febril` din punct de vedere politic [i foarte tentant` din considerente geopolitice.

Pe acest fundal curge epopeea na]ional` modern` a vecinilor no[tri (în raport cu care, atunci, statul român era în avans net). Dou` doctrine agitau intelectualitatea în formare, sîrb` [i bulgar`: na]ionalismul [i liberalismul.

Mitu arat` foarte bine c` între cele dou` nu exista o linie clar` de demarca]ie, ci mai curînd puncte comune. Trecutul (adic` st`pînirea turceasc`) era repudiat – numai c` urmele lui (bun`oar`, o anumit` cultur` politic` a spa]iului balcanic) se v`d la tot pasul [i intr` în acea durat` lung` a istoriei de care vorbea Braudel.

R`zboinici [i înc`p`]îna]i, sîrbii lui Karagheorghe&Obrenovici intr` dup` 1804 în conflict deschis cu Poarta [i-[i vor ob]ine dup` decenii, cu mari sacrificii, autonomia. Bulgarii genera]iei lui Levski sau Botev, ceva mai „diploma]i“, a[teapt` [i profit` de conflictele dintre marile puteri – care abund`.

Pentru cea de-a doua parte a c`r]ii, titlul e constrîng`tor: Mitu, din fericire, vorbe[te despre întreaga scen` (proto)politic` a zonei. „Pan-serbismul“ intelectualilor belgr`deni, „ilirismul regatului trinitar croato-slavono-dalmat“, cvasipa[opti[tii sofio]i, tradi]ionali[tii [i constitu]ionali[tii, pan-slavi[tii, anarhi[tii, radicalii, autoritari[tii [.cl. dau contur unei statalit`]i mereu fragilizate. În plus, clivajul dintre aria cultural` ortodox`, musulman` [i catolic` nu a fost niciodat` pe deplin dep`[it (pîn` mai ieri – vezi deport`rile lui Jivkov din Bulgaria anilor ’80 sau crîncenul r`zboi intra-iugoslav în anii ’90). Un proverb sîrbesc citat de Mitu spune c` „pe mormîntul unui ministru mieii vin singuri s` plîng`“. Probabil c` a[a este: Balcanii au avut parte de toate – [i de miei, [i de lacrimi, [i de demnitari uci[i.

■

Despre istoria ([i geopolitica) vecinilor no[tri Nicolae R`zvan Mitu Liberalismul din Serbia [i Bulgaria pîn` la sfîr[itul Primului R`zboi Mondial Editura Aius, 2009

pre] neprecizat

Ca cet`]eni ai unei ]`ri care [i-a (re)dobîndit cu greu statutul european, românii nu-s din cale-afar` de aten]i la vecinii lor estici. Pentru noi, Europa înseamn` mai cu seam` Occidentul. Un român mediu este mai familiarizat cu ce se întîmpl` la Paris, Madrid sau Berlin, decît cu evolu]iile de la Sofia, Belgrad sau Zagreb (sau chiar Moscova). E bine? Nu cred. E normal?

Poate – dat` fiind deconectarea noastr` de Occident, care a durat 50 de ani [i pe care acum vrem s-o recuper`m (la drept vorbind, cred c` [i un belgr`dean mediu cunoa[te mai bine Viena sau Roma, decît Bucure[tiul).

Istoricii mai nuan]eaz` aceast` realitate.

Cartea lui Nicolae R`zvan Mitu (un tîn`r universitar, b`nuiesc – oricum, editura nu ne spune nimic despre autor!) este, din acest punct de vedere, surprinz`tor de bine construit`, bogat` în informa]ii [i echilibrat` în interpretare. Volumul vorbe[te în principal despre istoria modern` (secolele XVIII-XIX) a vecinilor no[tri sîrbi [i bulgari – dar nu numai, pentru c` puzzle-ul balcanic a fost mereu complex [i interconectat (de aici farmecul, ca [i dramele acestui col] de Europ`). Retrospectiv, lucrurile par clare: dup` anul 1700 puterile regionale Polonia [i Suedia intr` în declin, Imperiul Otoman stagneaz`, iar Rusia, Austria [i Prusia emit preten]ii succesorale (inclusiv în privin]a Balcaniei). De departe, Fran]a [i Anglia p`streaz` un ochi vigilent. Imperiul Habsburgic controla teritoriile Ungariei [i ale Croa]iei de azi, Poarta Otoman` era la ea acas` în Bulgaria [i Serbia, iar Rusia lui

44

Adrian Cioroianu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

ISTORIE

Dup` dou`zeci de ani Konrad Petrovszky [i Ovidiu }ichindeleanu (coord.)

Revolu]ia român` televizat`.

Contribu]ii la istoria cultural` a mediilor Editura Idea Design & Print, 2009

De la Alexandre Dumas încoace, „dup` 20 de ani“ este considerat un r`stimp de efectuare a bilan]urilor mai potrivit decît alternativele „dup` un deceniu“ sau „dup` un sfert de secol“.

Ca atare, anul 2009 a prilejuit o multitudine de manifest`ri [i publica]ii dedicate revolu]iilor care au condus la pr`bu[irea regimurilor comuniste din Europa central-r`s`ritean`. În România, aceste publica]ii [i manifest`ri au fost parc` mai pu]in vizibile decît în alte ]`ri, de[i ele nu au lipsit. Dou` motive au contribuit la acest lucru. Primul, [i cel mai important, este faptul c` memoria evenimentului continu` s` fie intens politizat` [i c` aceasta împiedic` conturarea unui minim consens la nivelul factorilor politici, al publicului [i al speciali[tilor. Al doilea, mai m`runt, este faptul c` principala institu]ie creat` [i finan]at` de stat pentru studiul [i celebrarea revolu]iei, Institutul Revolu]iei Române din Decembrie 1989, continu` s` fie cvasiabsent` din aren`, cantonîndu-se în clientelism partizan, lips` de viziune [i autism istoriografic. Nu este deci de mirare c` cele mai importante ini]iative dedicate evenimentului au fost exterioare Institutului.

Volumul editat de Ovidiu }ichindeleanu [i Konrad Petrovszky cu sprijinul Funda]iei ERSTE încearc` s` coreleze discu]ia despre Revolu]ia român` cu cercet`rile despre rolul mass-media în percep]ia fenomenelor politice contemporane. Sînt reunite contribu]iile a 20 de autori, proveni]i din Germania, România, Fran]a, Statele

RECENZII Unite [i Japonia. Cam jum`tate dintre acestea au fost realizate „la cald“, între 1990-1992, [i sînt acum republicate în t`lm`cire româneasc`; celelalte au fost redactate între anii 1998-2009. Temele [i unghiurile de abordare sînt variate, incluzînd atît analize axate pe un aspect concret – articolul din 1992 al lui Jean Baudrillard despre prezentarea televizual` a gropilor cu mor]i din Timi[oara, considera]iile Andalunei Borcil` despre prezentarea revolu]iei la televiziunile americane [i despre concuren]a imaginilor din România cu cele despre c`derea Zidului Berlinului, sau ancheta de istorie oral` realizat` de Valeska Bopp-Filimonov cu privire la memoria oamenilor simpli de azi –, cît [i abord`ri teoretice cu privire la rolul televiziunii [i al mass-media.

Multe analize sînt severe cu jocurile [i interesele media în folosirea evenimentului istoric; un bun exemplu evocat de Keiko Sei este reclama japonez` prin care camerele video Panasonic erau l`udate pentru c` ele au f`cut posibil` vizualizarea evenimentelor revolu]ionare din Europa de Est. Într-o lung` introducere în care-[i pozi]ioneaz` demersul în plan teoretic [i în raport cu diversele discursuri ideologice existente, semnalînd printre altele muta]ia neinocent` a aten]iei de la muncitorii care au ie[it efectiv în strad` spre intelectuali [i disiden]i, cei doi coordonatori propun un exerci]iu de „practic` teoretic`“, un refuz al binarit`]ilor care filtreaz` discursurile asupra istoriei recente [i o deconstruire a lor prin analize plurale, asamblate postmodern, dar coerent [i conving`tor.

Volumul se deschide astfel cu un remarcabil fotomontaj realizat de Rozalinda Borcil` pe baza fotogramelor transmisiunii CNN din diminea]a zilei de 22 decembrie 1989 (ora 5 la Atlanta era 12 în România) [i cuprinde apoi 13 studii/eseuri [i dou` interviuri alternate cu patru inserturi extrem de actuale din articolele lui Bogdan Ghiu din anii 1990. Este o invita]ie la o reflec]ie pluralist`, lucid` [i înarmat` analitic, dar [i o lectur` captivant` despre un eveniment fondator al României actuale [i despre felul cum a fost acesta construit [i reconstruit mediatic.

■ Bogdan Murgescu

45

28 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

FILOZOFIE

filosofului – de la Sarea p`mîntului la A fi, a face, a avea, la Eu & tu & el & ea… sau dialogul generalizat [i, în fine, la Clipa [i timpul – este v`zut` unitar, ca efort de surprindere a continuit`]ii tematice de exprimare într-un sistem propriu a unui mod universal uman de dobîndire a autenticit`]ii persoanei [i de asumare a prezen]ei ei în lume ca o prezen]` donatoare de sine [i ca o surs` infinit` a acestei dona]ii.

Leonid Dragomir [tie, în aceast` carte, s` scoat` cu abilitate în lumin`, folosind ordinea conceptelor filosofului, de mai multe ori [i sub ipostaze diverse, tema „dialogului interior“ ca putere proprie omului de a r`mîne în cump`n`, de a z`bovi în cîmpul deciziei, asumînd infinitul posibilit`]ilor anterioare deciziei care îl singularizeaz` implicit. Dac` exegetul vede aici un „personalism cre[tin“, ne-am putea totu[i gîndi la o înseriere a conceptului cu tema peripatetic` a purit`]ii intelectului posibil, tema plotinian` a subiectului infinit sau tema augustinian` a subiectului care î[i descoper` natura pur` de întrebare, mai largi decît orizontul strict evanghelic.

A[a cum este organizat` exegeza filosofiei lui Mihai {ora [i este al`turat` interviurilor din a doua parte a c`r]ii, întreg volumul compune o figur` foarte special` a filosofului. Cînd Leonid Dragomir compar` teoria omului creator din preaplinul de sine al dialogului interior cu ideea noician` a crea]iei spiritului printr-o caren]`, Mihai {ora îmi apare ca un goethean în plin existen]ialism: tot a[a cum marele german vedea transfigurarea poetic` a lumii ca venind dintr-un preaplin pa[nic al spiritului. Întreaga carte e umplut` de acest preaplin generos al unui „pre-cuvînt“ ce se distribuie inepuizabil în cuvinte, iar cînd el î[i propune s` gîndeasc` omul lumii de azi, se blocheaz` doar în faptul c` e incapabil, cred, s` se îndoiasc` de naturalitatea [i spontaneitatea apari]iei dialogului interior în fiecare dintre noi. Ca s` facem jocul filosofului, cu autorul acestei c`r]i îl întîlnim, pe lîng` Mai {tiutor, pe lîng` Tîn`rul Prieten, pe lîng` Devotatul Amic, pe „exegetul“ c`ruia i-am spune, cu admira]ie, L`udabilul Divulgator.

■

„Avînd în fa]` lumea a[a cum este“ Leonid Dragomir Mihai {ora.

O filosofie a bucuriei [i a speran]ei Editura Cartea Româneasc`, 2009

19, 95 lei

Este foarte valoroas` cartea lui Leonid Dragomir pentru echilibrul discret dintre profesionalitatea invoc`rii istoriei filosofiei [i degajarea proasp`t` a unor gînduri clare [i simple, în]elepte [i r`scolitoare, despre filosofia lui Mihai {ora. Cartea le este în primul rînd util` celor care nu l-au citit înc` pe Mihai {ora, pentru c` ea este o introducere sistematic` în opera lui [i pentru c` aceast` introducere începe cu explicarea cuvintelor filosofului: aici afli c` rostirea, pentru Mihai {ora, înseamn` semnificarea unui obiect singular, cosemnificarea simultan` a unui universal [i tot ceea ce este implicit singularului, precum [i transsemnificarea transcendentului creator al tuturor singularelor. De aici universul unui filosof hr`nit cu lecturile Evului Mediu tîrziu (Cusanus), cu modernitatea lui Pascal [i cu personalismul [i existen]ialismul Fran]ei debutului secolului trecut. Dar meritul extraordinar al c`r]ii lui Leonid Dragomir este s` arate cum aceast` forma]ie filosofic` a lui Mihai {ora se p`trunde în cele mai intime fibre ale sale de experien]a omului care cunoa[te Fran]a ocupa]iei naziste, o Fran]` ai c`rei oameni se deschid [i îi ofer` tîn`rului filosof splendida lec]ie (care îl va hr`ni întreaga lui via]` petrecut` în România ideologiei) a „dialogului generalizat“, singurul loc în care dreptatea social` î[i poate p`stra puritatea nealterat` de continuitate de la simpla (dar fondatoarea) rela]ie eu-tu la rela]ia politic` autentic`.

Avem în cartea lui Leonid Dragomir o exegez` a filosofiei lui Mihai {ora, cu realiz`rile [i planurile de viitor ale acestei filosofii: tetralogia

46

Alexander Baumgarten

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

M E N TA L I T~} I

De la biftec la sushi Jérôme Garcin (coord.)

Noile mitologii Colec]ia „Dulapul îndr`gostit“ Editura Art, 2009

În 1957, Roland Barthes publica celebrul s`u volum, Mitologii, con]inînd un num`r de 57 de articole despre „miturile“ anilor ’50. Multe dintre ele erau tr`s`turi ale identit`]ii franceze: vinul, biftecul [i cartofii pr`ji]i, turul Fran]ei, Citroën DS etc. Întregul lui demers semiologic era acela de a ar`ta valoarea emblematic` [i simbolic` a obiectelor cotidiene, a comportamentelor, evenimentelor sau personalit`]ilor. A trecut o jum`tate de secol, lumea s-a schimbat, au ap`rut alte obiecte [i comportamente, alte sisteme de valori domestice, economice, politice [i culturale. Vechile semnifica]ii simbolice [i iconice s-au pierdut pentru noile genera]ii sau au primit noi în]elesuri, lumea este o reconstruc]ie permanent`, de aici necesitatea de a rescrie mereu Mitologii...

Dac` Barthes este unicul autor al c`r]ii sale, de data aceasta un num`r de 57 de romancieri, filozofi, istorici, sociologi, antropologi, psihologi, economi[ti au fost provoca]i s` identifice „mitologii“ ale începutului de secol, în cartea coordonat` de Jérôme Garcin. Dintre cei mai cunoscu]i, îi amintim pe Jacques Attali, Marc Augé, Pascal Bruckner, Boris Cyrulnik, David Le Breton, Gilles Lipovetsky, Bernard Pivot, Philippe Sollers, Georges Vigarello.

Care sînt „noile mitologii“ ale societ`]ii?

Speed-dating-ul, Michel Houellebecq, instalatorul polonez, GPS-ul, ziarele gratuite, companiile low-cost, iPod-ul, telefonul mobil, Zidane, botoxul, SMS-ul, Google, „fumatul ucide“, fotbalul, blogul, geanta XXL, euro, delocalizarea etc.

Recent au ap`rut dou` edi]ii în format poche, una a c`r]ii lui Barthes, care are pe copert` ima-

RECENZII ginea unui Citroën DS, [i alta a c`r]ii de fa]`, care este ilustrat` cu... un Smart. Barthes spunea despre noul Citroën c` este „echivalentul destul de exact al marilor catedrale gotice“, în timp ce Yves Simon denume[te Smart-ul „ultima chichinea]` a modernit`]ii“, dar [i „ma[ina zen a noilor samurai ai secolului XXI“. Daca Barthes f`cea elogiul vinului, al biftecului [i al cartofilor pr`ji]i („semnul alimentar al francit`]ii“), 50 de ani mai tîrziu, francezii încep s` renun]e la patriotismul alimentar, m`nînc` sushi [i orez, care – nu-i a[a – sînt bogate în omega 3 [i vitamine.

Unul dintre cele mai savuroase texte îi apar]ine lui Bruckner: „Noua Ev`“. „E paradoxal faptul c` femeile, dup` ce [i-au cucerit independen]a, se transform` astfel în obiecte pur erotice“– afirm` el. Doamne, tinere fete î[i dezv`luie anatomia, sco]îndu-[i la vedere sînii, fesele [i buricul, buzele umflate cu botox. „{toarfa triumf` în lumea întreag`: î[i etaleaz` tot ce are în exces (...) un vocabular deocheat [i o ]inut` provocatoare nu proclam` decît unul [i acela[i lucru: privi]i-m` [i remarca]i-m`.“ Ar exista – spune autorul – o „Interna]ional` a [toarfelor“, pentru c` reg`sim pretutindeni aceste purt`toare ale unei subculturi feminine agresive. Privi]i la televiziunile noastre comerciale [i v` ve]i convinge.

Deseori cititorul se va amuza. Frédéric Beigbeder, în articolul „GPS“, spune c` atunci cînd ne deschidem telefoanele mobile, ne putem trezi cu o rachet`, cu poli]ia sau cu propria nevast`.

Foarte caustic este Didier Jacob, în „SMS“: „tehnoindividul d` peste domnul de Cro-Magnon, care nu avea nici el la dispozi]ie o gramatic` prea aprofundat` cînd vorbea de treburile lui zilnice“.

Wifi-ul este [i el ironizat, se pare c` în curînd vom pescui f`r` fir. Articolul „Cu bicicleta în ora[“ ne duce cu gîndul la o „mitologie eroic`“ a mersului cu bicicleta în Bucure[ti.

Textele din aceast` carte nu sînt unitare – unele au un aer doct, altele sînt amuzante, incisive sau non[alate, altele sînt adev`rate texte literare [i umoristice. Apoi, nu toate conving sau nu exploateaz` toate semnifica]iile. Cei tineri pot citi cartea acum [i peste... 50 de ani. Oare ce nostalgii vor avea?

■ Alexandru Ofrim

47

22,90 lei traducere din limba francez` de Mona }epeneag

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

PSIHOLOGIE

Cînd se ajunge la evaluarea unei terapii reu[ite, chiar cu respectul [i cuno[tin]ele care le vin din [coala de formare, terapeu]ii în calitate de pacient se reg`sesc într-o rela]ie terapeutic` reu[it` cînd ea e bazat` pe lucruri ce devin universal valabile nu doar [colilor diferite, ci oric`ror rela]ii de comunicare veritabile: se simt bine cînd sînt asculta]i, cînd nu sînt judeca]i, cînd li se pun întreb`ri care îi ajut` s` vad` lucrurile [i altfel. Cînd cel`lalt este acolo, în actul de comunicare, într-un mod cooperant [i dinamic. Ca mai întotdeauna, demitizate în cuvînt, adev`rurile profunde devin lucruri atît de simple [i aproape de în]elegerea comun`.

Scopul [i demersul terapeutic sînt prezentate într-o manier` analitic`, mai întîi cînd e vorba de terapeutul aflat în formare, apoi în aplicarea practic` a procesului terapeutic, prin experien]a împ`rt`[it` de diferi]i terapeu]i [i terapiile prin care au trecut, l`sînd loc de exprimare – pentru ca lucrurile s` devin` cît mai obiective – atît datelor statistice, cît [i p`rerii terapeu]ilor care au în tratament al]i terapeu]i.

E necesar` psihoterapia pentru psihoterapeu]i? Cum se na[te un terapeut bun? Nu o s` g`sim r`spunsuri clare, cum nici ghicitoarea nu o s` ne spun` care e calea c`tre fericire, îns` vom afla cît de complicat ar fi s` g`sim un astfel de r`spuns.

Pentru unele [coli, psihoterapeutul e una, iar omul din spatele terapeutului e alta, pentru altele, ei sînt un întreg de care ai nevoie în totalitate pentru a avea o rela]ie terapeutic` bun`.

Nevoia de „a fi întreg“ devine un mit în sine – sus]in Heerz [i Bugental –, pentru c` terapeutul nu este el însu[i în fa]a clientului, ci mai degrab` ceea ce are clientul nevoie ca el s` fie. Cît de mult te po]i dest`inui [i cît r`mîne al t`u depind strict de beneficiul pacientul; nu pentru c` ai fi un dumnezeu lipsit de probleme, ci pentru c` durerea ta ]i-o po]i rosti ca pacient în propria ta terapie, nu în cea a clientului t`u.

O carte despre roluri în rela]iile terapeutice, despre limitele lor, sincer` prin libertatea cu care las` loc multor întreb`ri la care î]i po]i g`si r`spunsul singur, în interiorul c`r]ii sau dincolo de ea.

■

Regulile excep]iilor Jesse D. Geller, John C. Norcross, David E. Orlinsky Formarea pentru psihoterapie Editura Trei, 2009

99 lei traducere din limba englez` de Tatiana Clara Ilie

Teoriile psihologice ne ofer`, de multe ori la grani]a cu filozofia sau poezia, explica]ii ce pot merge foarte adînc în cunoa[terea [i în]elegerea omului. Fie c` le împ`rt`[im sau le neg`m, ne raport`m la ele. Avem nevoie de ele ca s` ne r`spundem la întreb`ri despre noi [i despre al]ii, ca s` ne securiz`m cînd sîntem nedumeri]i în tr`irile noastre. Pove[tile, în cuvinte sau imagini, au un iz mai îmbietor cînd sînt îmbibate în mistere psihologice, deslu[ite sau nu.

Am v`zut de atît de multe ori oameni mergînd înspre psihologie sau psiholog ca înspre ghicitorul în stele, cu a[teptarea nu doar a unor explica]ii, ci [i a unor formule magice care s` le împlineasc` visele. Apucînd s` citesc cartea de care povestesc aici, am avut curiozitatea s` v`d, printre altele, dac` cel care e de cealalt` parte, a psihoterapeutului, cade în aceea[i capcan` atunci devine vizitatorul divanului.

Autorii – simpli, îns` aten]i observatori în procesul lor de strîngere a datelor – arat` cum formarea în psihoterapie devine cale lung` [i complex`, legat` nu doar de schimb`ri cognitive, ap`rute din în]elegerea unor teorii, ci de un întreg proces de „a[ezare“ interioar`, care s`-]i poat` da privilegiul de a întinde mîna, ]ie [i altora, pentru a ajuta.

Practica psihoterapeutic` se sprijin` pe aceste teorii [i prive[te oamenii în ochi cu încrederea c` le poate oferi o schimbare venit` din interior. Dinamismul procesului aduce îns` atîtea excep]ii de la aplicarea teoriei cîte cazuri psihoterapeutice exist`. Din fericire. C`ci o aplicare dogmatic` a unei credin]e teoretice transform` teoria într-un „st`pîn r`u“ – cum nume[te, de exemplu, în carte Harry Guntrip ortodoxismul freudian, aplicat rigid [i procustian.

48

Lena Ru[ti

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

PSIHOLOGIE

Tr`iri literale: ro[ii verzi [i s`ruturi umede Theo Peeters Autismul.

Teorie [i interven]ie educa]ional` Colec]ia „{tiin]ele Educa]iei“ Editura Polirom, 2009

Charlie este un tîn`r [i prosper afacerist.

Cînd tat`l s`u moare, afl` cu surprindere c` are un frate, Raymond, de care nimeni nu-i vorbise pîn` atunci. Un frate autist, care se alege îns` cu frumu[ica mo[tenire a tat`lui. Vrînd-nevrînd, Charlie ajunge s` tr`iasc` sub acela[i acoperi[ cu ciudatul s`u frate. Din mil`, dar [i din curiozitate, într-o bun` zi partenera lui Charlie îl s`rut` pe fratele autist [i-l întreab`: „Ce sim]i?“. „Ceva umed“, r`spunde uimit Raymond.

Poate c` filmul Rain Man (1988), din care am reluat aceste secven]e, nu prezint` cu fidelitate simptomele autismului. Îns` scena amintit` este gr`itoare. Dincolo de echivalarea pripit` a auti[tilor cu indivizi complet izola]i social, incapabili de tr`iri afective sau bloca]i în cîteva [iruri de cuvinte repetate în ne[tire, secven]a s`rutului „umed“ indic` un simptom mult mai semnificativ pentru autism. Relev` acea neputin]` în a sesiza conexiunile din spatele simplelor obiecte sau ac]iuni, în a da sens unui gest, în a interpreta o figur` de stil, în a în]elege expresiile afective ale semenilor.

Scena de cinema este, de altfel, discutat` de Theo Peeters în volumul Autismul. Teorie [i interven]ie educa]ional`. Iat` ce scrie specialistul olandez în comunicare: „Rain Man are dreptate: dintr-o perspectiv` strict perceptiv`, un s`rut este umed. Dincolo de acea senza]ie, îi este greu s` în]eleag` emo]ia, s` adauge semni-

RECENZII fica]ii percep]iei literale“. Miza întregii c`r]i este s` arate c` aceast` incapacitate de a sesiza sensul dincolo de nivelul „literal“ st` la baza tuturor simptomelor autiste. Un lucru greu de sesizat, de vreme ce consider`m ca de la sine în]elese limbajul nostru interior [i ordonarea simbolic` a lumii de zi cu zi. În fond, atît aparenta insensibilitate, cît [i neadaptarea social` nu vin nici din înc`p`]înare [i nici dintr-un retard mintal sau cine [tie ce patologie psihiatric` sever`. „Tulburarea pervaziv` de dezvoltare“, cum este botezat autismul în manualul de diagnostic, const` în dificultatea specific` a bolnavului de a în]elege ce aude [i ce vede, o problem` mult mai profund` decît proverbiala izolare social`, înt`re[te autorul olandez.

Specializat în neurolingvistic` [i psihoeduca]ie, Theo Peeters insist` asupra felului în care comunicarea auti[tilor este bruiat` de gîndirea lor „lipit`“ de obiecte, de aici [i acum. Cei afecta]i sufer` de un exces de „literalitate“: ei nu pot în]elege metaforele [i sensurile abstracte. Un b`ie]el autist se mir` cînd vede ni[te ro[ii verzi [i replic`: „Astea nu sînt ro[ii, sînt verzi“. La fel, o feti]` c`reia mama îi spune „{terge-te pe picioare“, se va desc`l]a, î[i va scoate [osetele [i va începe s`-[i frece energic picioarele de pre[.

Referindu-se la înc`p`]înarea unor pedagogi sau p`rin]i care îi cer imperios copilului autist s` vorbeasc`, s` articuleze sensuri, Theo Peeters crede c` nu aceasta e calea potrivit` pentru a-i ajuta s` comunice. Trebuie început – crede el – cu mijloace mai simple, mai intuitive de comunicare, precum limbajul prin imagini.

Orarul unei zile poate fi, de exemplu, construit din pictograme succesive: o chiuvet`, un pahar, o carte, un autobuz, o biciclet`, toate indicînd secven]ele de urmat: de la sp`latul pe mîni [i de la activit`]ile didactice pîn` la joac` [i la întoarcerea acas`.

De interes pentru psihopedagogii [i p`rin]ii afla]i în contact cu copiii auti[ti, cartea este pentru orice cititor un bun antidot fa]` de locurile comune ([i mitice) privitoare la aceast` tulburare.

■ Victor Popescu

49

29,95 lei traducere din limba neerlandez` de Ana Ivasiuc prefe]e de Alois Ghergu], Georgeta Ciobanu, Carmen Gherc`

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

CARTE PENTRU COPII

treaga fantasmagorie poate s`-i par` amuzant` [i inofensiv` unui adult sceptic în privin]a conspira]iilor la nivel mondial (K. De Cortina era mason, nu-i a[a?), îns` nu se [tie, apropo de mesaje mai mult sau mai pu]in subliminale, ce efecte ar putea avea asupra min]ii unui copil de 10 ani, de[i autorul c`r]ii este ferm convins c` misiunea de salvare a omenirii a fost doar un pretext pentru a scrie despre prietenie [i alte valori umane.

Cartea lui Pseudonymous Bosh nu are nici m`car un nume, pentru c` se intituleaz` Numele acestei c`r]i este secret. Primul capitol este în mare parte indescifrabil, pentru c` „Nici m`car nu ar trebui s` v` spun c` n-ar trebui s` v` spun povestea. Într-atît de mare este secretul“, le m`rturise[te autorul cititorilor. Dac` po]i s` treci peste acest truc ieftin, vei afla c` un b`ie]el pe nume Max-Ernest, care are probleme de comunicare din cauza faptului c` p`rin]ii lui sînt divor]a]i, [i o feti]`, Cassandra, care nu se desparte niciodat` de un rucsac ce con]ine obiecte indispensabile pentru supravie]uire în cazul unei catastrofe (tat`l ei o p`r`sise cînd era mic`) descoper` Secretul într-un centru SPA unde se afl`, de fapt, sediul unei dubioase organiza]ii secrete. Membrii acesteia vor s` descopere secretul nemuririi [i s` ob]in` Piatra Filozofal` sco]îndu-i creierul pe nas (la propriu) unui copil sinestezic r`pit în secret, pe care îl vor sacrifica pe un altar în timpul unor ritualuri secrete. Scuza]i-mi folosirea în exces a cuvîntului „secret“, îns` cartea te îmboln`ve[te pur [i simplu de secretomanie (sau con]ine mesaje subliminale?). Desigur, autorul a vrut de fapt s` scrie despre prietenia dintre doi copii „speciali“.

Adev`rul este c` acest gen de carte pentru copii î]i face o imagine destul de clar` asupra realit`]ilor deformate ale lumii în care tr`im [i ajungi s` te întrebi dac` un oarecare nene din Arkansas sau un anonim despre care [tim doar „c` ur`[te maioneza“ n-ar trebui s` treac` de un examen psihiatric, înainte s` se apuce de scris. Romanele sînt best-seller-uri, a[a c` n-ar mai trebui s` ne mir`m cînd copii normali, care provin din familii echilibrate [i care nu sufer` din cauza lipsei de afec]iune, ca majoritatea eroilor din c`r]i, devin brusc copii „cu probleme“.

■

Teroria conspira]iei, în varianta pentru copii Trenton Lee Stewart Misterioasa Societate Benedict; Pseudonymous Bosh Numele acestei c`r]i este secret Editura Corint Junior, 2009

39,90 lei traducere din limba englez` de Mirella Acsente

44,90 lei traducere din limba englez` de Monica Taliu

Nu [tiu dac` este vorba despre un trend, îns` în ultima vreme mi-au trecut prin mîn` mai multe c`r]i în care copii „speciali“ (a se traduce inadapta]i), dar care duc o via]` banal` sînt atra[i în misiuni secrete de c`tre misterioase personaje pozitive din Umbr`, pentru a descoperi [i a dejuca planurile unor fr`]ii, organiza]ii, grup`ri, congrega]ii cu scopuri diabolice, printre care cel de a st`pîni întreaga omenire. Din nefericire, aceste romane nu se petrec în lumi imaginare [i nu au nimic de-a face cu basmele, nici m`car cu alte planete; vîndute drept c`r]i de aventuri, ele le insinueaz` copiilor cititori c` Secretul se poate afla chiar în ora[ul lor sau pe strada unde locuiesc [i c` niciodat` lucrurile nu sînt ceea ce par a fi. În Misterioasa Societate Benedict de Trenton Lee Stewart, un b`ie]el orfan, pe nume Reynie, g`se[te la mica publicitate urm`torul anun]: „E[ti un copil talentat care caut` oportunit`]i deosebite?...“. Dup` ce d` o serie de teste ciudate, este ales, împreun` cu al]i trei copii, la fel de inteligen]i [i de ingenio[i ca [i el, s` fac` parte dintr-un grup de spioni. Vor merge la Colegiul Academic pentru Copii cu Rezultate Deosebite (a se citi supradota]i), unde lucrurile încep s` o ia razna – atît în carte cît [i în mintea autorului ei. Soarta lor este s` devin` Mesageri ai {optitorului, o ma[in`rie inventat` de un anume K. De Cortina, expeditorul unor mesaje subliminale ce vor ajunge în creierul oamenilor obi[nui]i (care habar n-au ce li se preg`te[te) la început prin intermediul televizoarelor, apoi prin voci de copii supradota]i. În-

50

Adina Popescu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P R E PA R AT E D I N C A R T E

La începutul secolului al XVIII-lea, pastele erau departe de a fi atins imensa popularitate pe care o au ast`zi. De[i se vindeau pe strad`, ca porumbul în România, erau un produs de lux; abia la sfîr[itul secolului al XIX-lea devin elementul structurant al mesei italiane. În cele din urm`, se extind la ansamblul claselor sociale, de la mîncarea s`racului (simple spaghete sau macaroane) pîn` la delicatele ravioli, cu umpluturi dintre cele mai rafinate, servite în marile restaurante.

Caracteristice Sudului sînt pastele uscate (pasta secca). Spaghetele, aceste paste filiforme, sînt uscate de sicilieni ca rufele la soare. Spaghete, macaroane, ravioli – fierte în ap` – sînt asociate cu diverse sosuri, care mai de care mai inventive. În Nord predomin` pastele proaspete din f`in` de grîu, cu ou`. Tagliatelle-le – sub diversele lor ramifica]ii: fettucine, papardele, pizzoccheri, lasagne – se decupeaz` în panglici lungi, din aluatul numit sfoglia. „Sfoglia, mama tagliatelle-lor, este solid implantat` pe teritoriul italian: ea are origine etrusc`.“ Formele se multiplic`, dînd na[tere unui întreg sistem, cu diminutive [i superlative ce dezvolt` forma clasic`. Fluturii – farfale – sînt urma]i de fr`]iorii farfalloni [i surioarele farfalline. Lista cuprinde puzderie de variante/varia]iuni: orecchiette, panzoti, cappelleti, penne, sedane, radiatori... Aceast` multitudine le d` mînc`torilor de paste impresia c` au de-a face cu produse noi, de[i materialul de baz` este mereu acela[i. Dar formele nu sînt inepuizabile, concuren]a dintre fabrican]i se înte]e[te, iar atunci marketingul intr` în scen`. În 1987 este lansat` o crea]ie ie[it` din comun: grupul Barilla îi comand` lui Giugiaro, designerul ma[inilor Fiat, s` imagineze o past` cu totul nou` [i a[a se na[te marilla, o stea efemer` conceput` ca o ma[in` de lux. Numai c` nu se poate mînca, la fierbere r`mîne crud`. Acest „eveniment“ de mult uitat a r`mas f`r` urmare, iar consumatorii s-au întors la b`trîne[tile paste cu [i mai mult` ardoare. „Mo[tenitoare ale unei istorii obscure, pastele italiene par h`r`zite unui viitor radios. Buc`t`ria italian` se impune din ce în ce mai mult pe scara interna]ional` ca gastronomie de referin]`, în detrimentul gastronomiei franceze.“ ■

Sanda Ni]escu

Pastele planetare Ce poate fi mai banal decît pastele f`inoase?

Aliment integrat în via]a noastr` cotidian`, nu ne trece prin minte s`-l privim ca pe un „fenomen cultural“. Din asocierea fericit` între un francez [i o italianc` a rezultat o carte generoas`, ie[it` din comun: Les pâtes du terroir italien. Autorii, francezul Philip Sinsheimer, cronicar gastronomic, [i experta Adèle Orteski, vene]ianc` de origine, [i-au asociat competen]ele pentru a ne d`rui o în]elegere structurat` a acestui aliment consumat pe toat` planeta. Philip Sinsheimer este autorul textelor, str`lucit documentate; istorie, economie, metode de fabrica]ie, ultime tendin]e – nici un aspect nu este omis. În ce o prive[te pe Adèle Orteski, aceasta a cules re]ete autentice din toat` Italia, de la cele tradi]ionale pîn` la cele mai novatoare. Iar spectaculoasele ilustra]ii nu r`mîn nici ele mai prejos.

Despre originea pastelor italiene s-a dezb`tut îndelung. Varianta cea mai probabil` ar fi, pîn` la urm`, cea arab`. Prima carte de buc`t`rie arab` – scris` de Ibn’al Mibrad, în secolul al IX-lea – descrie metodele de fabricare a pastelor, know-how transmis odat` cu ocuparea Siciliei de c`tre arabi în secolul al XI-lea, de unde s-ar fi r`spîndit în toat` Italia. Macaroana – despre care se spune c` e o gaur` înconjurat` de past` fainoas` –, regina familiei pastelor tubulare, simbolul Italiei, a fost dintotdeauna celebrat` prin versuri [i cîntece. În 1774, Casanova era declarat prin]ul macaroanelor dup` ce recitase zece stan]e în onoarea macaroanei [i-[i dovedise capacitatea excep]ional` de a ingurgita cantit`]i uria[e din celebrul aliment.

51

O contraistorie a filosofiei. Volumul al V-lea: Eudemonismul social de Michel Onfray Hors Collection Traducere de Dan Petrescu Cu accente polemice uneori virulente, alteori caustice, Contraistoria filosofiei este tot o istorie, dar una diferit`, în r`sp`r cu cea „oficial`. Michel Onfray se opre[te în acest penultim volum la dimensiunea utopic` a hedonismelor liberale din secolul zis al revolu]iei industriale, subliniind poten]ialitatea hedonismelor socialiste, libertare [i anarhiste.

Pre]: 39,95 lei C`ma[a în carouri [i alte 10 întîmpl`ri din Bucure[ti de Doina Ru[ti Colec]ia „Ego. Proz`“ „Cele 11 povestiri fac naveta între misterele Bucure[tiului contemporan [i cele ale ora[ului din veacul al XVIII-lea.

Personajele retr`iesc astfel experien]e [i identit`]i uitate, într-un soi de montagne russe narativ. O carte fermec`toare [i captivant`, plin` de mirodenii vechi [i condimente noi. Doina Ru[ti are, indiscutabil, voca]ie de «povesta[`».“ (Paul Cernat)

Cioran [i Securitatea de Stelian T`nase Colec]ia „Istorii subterane“ Documentele de arhiv` incluse în volum reprezint` o mic` parte a fondurilor existente în arhivele române[ti – o întreag` serie de dosare sub trei nume codificate: „Ciobanu“, „Chiru“, „Ene“ – [i provin din arhivele CNSAS [i SRI. Ele descoper` cititorului aspecte ignorate din profilul personajului contradictoriu care a fost Emil Cioran [i fundalul istoric pe care acesta a evoluat.

Pre]: 29,50 lei Cronica ideilor tulbur`toare de Matei Vi[niec Colec]ia „Ego-grafii“ „Cronicile ideilor tulbur`toare sînt n`scute din pruden]a [i stupoarea cu care am înv`]at s` privesc actualitatea, dup` 20 de ani de exercitare a profesiei de jurnalist, mai întîi în cadrul BBC la Londra [i apoi în cadrul Radio France Internationale la Paris.“ (Matei Vi[niec) / „Matei Vi[niec este ast`zi una dintre vocile literare cele mai subtile pe care le auzi în Europa.“ (Mircea Ghi]ulescu)

Pre]: 32,95 lei

Pre]: 24,95 lei C`l`toria elefantului, seria de autor „José Saramago“ Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Mioara Caragea José Saramago este Laureat al Premiului Nobel pentru Literatur` (1998). „Protagonistul acestei istorii, în t`cerea sa de pahiderm, sugereaz` cumva c` oamenii nu s-au schimbat prea mult, în ciuda secolelor care au trecut de la extraordinara c`l`torie pe care Saramago o poveste[te cu atîta umor.“ (El País)

Pre]: 29,95 lei

P`l`vr`geal` pe Nil de Naghib Mahfuz Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Nicolae Dobri[an Naghib Mahfuz este Laureat al Premiului Nobel pentru Literatur` (1988).

P`l`vr`geal` pe Nil, roman publicat în 1966, descrie o lume marcat` de schimb`ri dramatice pe scena politic` egiptean`, îns` tonul s`u este unul de poveste emo]ionant`, iar dilemele umane [i artistice ale protagoni[tilor sînt, dincolo de spa]iu sau context, cele ale timpurilor moderne.

Pre]: 22,95 lei Fotografie de grup cu doamn` de Heinrich Böll Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Petru Forna Heinrich Böll este Laureat al Premiului Nobel pentru Literatur` (1972).

Fotografie de grup cu doamn` este, poate, cea mai cople[itoare fresc` a Germaniei din timpul celui de-al Doilea R`zboi Mondial [i din anii reconstruc]iei ulterioare, o lectur` fundamental` pentru cei ce vor s` în]eleag` o lume, cu obsesiile, orgoliile [i fricile ei.

Pre]: 34,95 lei

Cartea lui Dave de Will Self Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Daniela Rogobete „Remarcabil`!“ (Weekly Standard) / „În Cartea lui Dave – povestea unui [ofer de taxi furios ale c`rui elucubra]ii psihotice devin, la sute de ani dup` moartea sa, crezul unui popor n`p`stuit –, Will Self î[i dezl`n]uie aparent nem`surata mizantropie asupra Londrei moderne, a originilor religiei [i a viitorului postapocaliptic.“ (New Yorker)

Pre]: 32,95 lei

www.polirom.ro

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

REPORTAJ Nadine Vl`descu

Puzzle münchenez M`rturisesc: am o pasiune pentru puzzle-uri, pentru buc`]ile lor lucioase, cu contururi neregulate [i col]uroase, din care, dup` mult timp [i mult` migal`, reu[esc s` creez o imagine pentru care fiecare detaliu [i fiecare pies` înseamn` totul. Cu cît piesele sînt mai mici [i mai multe, cu cît dificultatea puzzle-ului e mai mare, cu atît cre[te bucuria mea cînd m` apuc de el, pentru c` cel mai mult [i mai mult îmi place, atunci cînd stau aplecat` deasupra puzderiei de buc`]i, cînt`rind fiecare nuan]`, form` [i asperitate, senza]ia c` timpul se opre[te, se materializeaz` [i se dilat` [i pot s` trag de el în toate p`r]ile, iar aten]ia mea se concentreaz` [i se ascute, programat` s` caute, dînd voie min]ii s` navigheze liber în spatele ei [i s` se-ntrebe „ce este timpul?“ [i alte asemenea groz`vii, r`mase iremediabil f`r` r`spuns. Activitatea aceasta, foarte nem]easc` în spiritul ei, necesit` patru lucruri: Geduld (r`bdare [i meticulozitate), Genauigkeit (precizie [i exactitate), Genuss (pl`cere [i mul]umire) [i Gemütlichkeit (confort [i lini[te), adic` acele atribute prin care eu definesc spiritul german.

Monumentala de[teptare a prim`verii Aprilie este cea mai crud` lun`, credea T.S. Eliot. Crud`, schimb`toare, în[el`toare, dar [i frumoas`, proasp`t`, pulsînd de via]a verde [i nou` care apare odat` cu întoarcerea fiec`rei prim`veri. Tempus es iocundum [i-]i vine s` strigi: Hei, hei, verde e iarba / Soarele-i sus pe cer, / Hei, hei, dus` e iarna... Dar un dinte de fier tot a mai l`sat în urm`, unul care mu[c` u[or dinspre Alpii Bavarezi, suficient cît s`-]i pun` sîngele în mi[care [i s` m` conving` s` nu-mi dau jos m`nu[ile în timp ce ron]`i tacticos ure-

54

chea unui iepure de ciocolat`, un Osterhase zîmbitor, care nu se sup`r` [i care pare s` a[tepte, al`turi de mine [i de lumea adunat` în Marienplatz, spectacolul figurinelor dansatoare ale ceasului cînt`tor, das Glockenspiel, din turnul Prim`riei müncheneze, Neues Rathaus. De sus, dintre dantel`riile neogotice, garguii plictisi]i î[i întind spin`rile gîrbove în soare [i-[i deschid amenin]`tor gurile c`tre turi[ti, mascînd abil un c`scat provocat de aerul prea luminos, care i-a luat prin surprindere. În fiecare zi la ora unsprezece (vara, [i la prînz, [i dup`-amiaza, la cinci), ceasul cînt` în timp ce 32 de figurine la scar` uman` însufle]esc de fiecare dat` dou` scene:

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

R E P O R TA J

nunta ducelui Wilhelm al V-lea cu Renate de Lothringen [i Schäfflerstanz, dansul dogarilor, cei care, în secolul al XVI-lea, dup` ce toat` lumea p`r`sise ora[ul de spaima ciumei, s-au întors primii [i au s`rb`torit fapta lor vitejeasc` printr-un dans pe care münchenezii îl pun în scen` [i în ziua de ast`zi, o dat` la [apte ani, în timpul carnavalului din februarie, care în Germania se nume[te Fasching. La sfîr[it, o pas`re aurie, ce de jos, din pia]`, aduce cu un coco[, scoate trei triluri, dînd astfel semnalul încheierii cacofoniei vesele care adun` dedesubt atî]ia gur`-casc` r`sfira]i printre mesele cafenelelor sau în jurul statuii Fecioarei Maria ce sclipe[te în soare, netulburat` de forfota lor. E 1 Aprilie, ziua în care o vorb` spune c` oamenii î[i rîd unii de al]ii, p`c`lindu-se cu lucruri pe care le cred a fi neadev`rate, spre deosebire de celelalte 364 de zile în care, f`r` s` [tie, î[i rîd chiar de ei în[i[i, proclamînd ceea ce cred ei a fi adev`rat. Ce-ar mai rîde Till Eulenspiegel de sl`biciunile lor, amestecîndu-se în mul]imea mi[un`toare, scuturîndu-[i clopo]eii p`l`riei de-atîta rîs [i maimu]`rindu-se în spatele vreunui burtos cu halba de bere în mîn`! E timpul s` o iau înceti[or la pas, intrînd la rîndul meu în mul]ime [i s` fac un tur al Ora[ului Vechi, care, ca orice burg medieval care se respect`, avea în fiecare punct

cardinal cîte o poart`: Karlstor la vest, Isartor la est [i Sendlinger Tor la sud. Cea de-a patra, cea de la nord, Schwabinger Tor, a fost demolat` la începutul secolului al XIX-lea, la ordinul împ`ratului Ludwig I care voia în acel loc o pia]` monumental` cu cl`diri impun`toare în stil clasic, o poart` simbolic` deschizînd drumul c`tre miezul ora[ului: Odeonsplatz. „Monumental“, acesta este cuvîntul care îmi vine imediat în minte cînd m` gîndesc la arhitectura, dar [i la istoria [i ambi]iile ora[ului München, pe care Thomas Mann, care a locuit aici vreme de patruzeci de ani, îl mustra subtil [i ironic pentru veleit`]ile sale de Floren]` a Germaniei, în Gladius dei, povestirea care începe [i se termin` cu „München leuchtete“ („München-ul str`lucea“).

Str`luce[te [i-acum [i, de[i este tachinat drept „satul cu un milion de locuitori“ sau alintat ca „ora[ul cu cei mai mul]i b`utori de bere din lume“, el se afl` constant în topul ora[elor cu cel mai ridicat nivel al calit`]ii vie]ii. Înainte de c`derea Zidului Berlinului era cel mai important ora[ al Germaniei Federale [i este de mult` vreme un foarte puternic centru tehnologic [i cultural, cu dou` opere, o pleiad` de muzee (printre care imbatabila triad` Alte-Neue-Moderne Pinakothek) [i trei orchestre simfonice (între care Münchner Philarmoniker a str`lucit con-

fotografii de Rajat Karol

55

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

dus`, pe rînd, de Gustav Mahler, Richard Strauss, Herbert von Karajan sau Sergiu Celibidache). În acela[i timp, este locul în care î[i are sediul filiala german` a Random House, cea mai mare editur` din lume, de]inut` din 1998 de concernul german Bertelsmann, [i ora[ul unde apare unul dintre cele mai importante cotidiene de limb` german`, Süddeutsche Zeitung, unde lucreaz` sau cu care au colaborat majoritatea celor mai importan]i jurnali[ti germani. Unul dintre ei a fost Wilhelm Emanuel Süskind, scriitor [i ziarist, cunoscut ca autor al colec]iei de eseuri despre limbajul epocii naziste, Wörterbuch eines Unmenschen (Dic]ionarul unei brute), dar poate mai pu]in cunoscut ca p`rinte al lui Patrick Süskind, autorul minunatului Parfumul, povestea unui nez criminal în serie din Fran]a Secolului Luminilor, îndr`gostit pîn` la crim` de esen]a olfactiv` a fiin]elor [i lucrurilor (roman tradus în peste 40 de limbi, care i-a adus autorului faima interna]ional` [i l-a propulsat la rangul de cel mai cunoscut autor german contemporan). Süskind, ein echter Münchener prin cre[tere [i educa]ie, dar [i français de souche prin stil [i afinit`]i literare, este un fel de Salinger neam], excentric [i sensibil, care tr`ie[te retras din lume, refuzînd interviurile, apari]iile publice sau turneele de promovare a c`r]ilor. De cî]iva ani, faima [i recordurile sale de vînz`ri (dup` publicarea din 1985, Parfumul a r`mas în fruntea listei de best-seller-uri din Germania, timp de 316 s`pt`mîni la rînd, [i a stat nou` ani pe lista de bestseller-uri a revistei Der Spiegel) sînt reclamate de un alt Wunderkind literar, n`scut la München, dar cu studii de literatur` [i filozofie la Viena: Daniel Kehlmann. Dovedind c` umorul german este mai viu ca niciodat`, Kehlmann a revigorat prin M`surarea lumii literatura german` – oarecum prea serioas` [i cu picioarele pe p`mînt –, cu povestea ironic`, spumoas` [i realist-magic` a dou` dintre personajele germane cele mai pitore[ti ale [tiin]elor secolului al XIX-lea, Gauß [i Humboldt, care au încercat s` m`soare lumea cu pasul pe p`mînt sau cu compasul pe hîrtie, în]elegînd amîndoi c` lumea din noi n-are nimic de-a face cu lumea din afara noastr`, dup` cum nu înot`m cu to]ii în a-

cela[i timp. Literatura german` – care poart` toate caracteristicile poporului german: ordonat`, cuminte, riguros structurat`, bogat` [i mai ales odihnitoare prin soliditatea compozi]iei [i claritatea exprim`rii – st`, la fel ca arta, cultura, modul de via]` [i societatea german` în ansamblul ei, sub semnul a trei muze: Ordinea, Disciplina [i Bun`starea. Germania este pentru mine prima dragoste, prima ]ar` str`in` în care am c`l`torit, iar limba german` – prima de care m-am apropiat vreodat`, a[a c` din copil`rie, cînd o idee inspirat` sau un lucru bine f`cut erau întotdeauna sinonime cu expresia „cap de neam]“, am p`strat pentru spiritul german, care face ca totul s` fie limpede, simplu [i eficient, o sl`biciune înc` fraged`. Iar despre München, a[ spune c` are tot ceea ce trebuie s` aib` un ora[: cultur` berechet, tramvaie (care în subiectiva [i nostalgica mea ierarhie sînt surclasate, ca mijloc de transport, doar de tren) [i multe farmacii [i parfumerii: cu mult înainte de descoperirea parapharmacie-ilor franceze, cuvîntul Apotheke m` f`cea s` tresar, iar rococourile lingvistice „drogherie“ [i „spi]er“ mi se par dintre cele mai fermec`toare, decorate cu calificativul echt süss.

E adev`rat c` dup` un timp, pentru un c`l`tor obi[nuit cu vacarmul [i viteza unei lumi din ce în ce mai haotice, calmul netulburat al ora[ului devine ap`s`tor [i induce episoade de introspec]ie neavenite, limpezimea muchiilor t`iate în piatra cl`dirilor [i palatelor cu chip clasic zgîrie retina, aerul alpin tulbur`tor de curat gîdil` prea tare traheea, provocînd accese de tuse necontrolat`, [i huruitul lini[titor al tramvaielor cap`t` asperit`]i asurzitoare, dar recomand tuturor, din cînd în cînd, cîte o cur` de civiliza]ie german`. Poate c` da, bun`starea e de[art`, vana salus, semper dissolubilis, dar cum se face c` în plin` frenezie consumist`, în care ceea ce cumperi de diminea]` arunci dup`-amiaz`, lucrurile germane, de la ciocolat` [i s`pun la pantofi sau obiecte de uz casnic [i ma[ini, au înc` gust, consisten]`, calitate [i tr`inicie? Iar cum les neiges d’antan sînt o chestiune etern` [i recurent înghiontitoare, m` întreb: oare alt`dat` fructele erau mai gustoase, culorile mai vii, materialele mai bune [i entuziasmul mai mare pentru c` nu aveam atîtea [i nu eram

56

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 constrîn[i de urgen]a alegerii sau pentru c` erau cu-adev`rat altfel? {i de ce nu mai avem timp? Cum-necum sau oricare ar fi spiel-ul, ceva din acest „altfel“ se p`streaz` în Germania, unde timpul are înc` r`bdare cu oamenii, drept pentru care oamenii au înc` r`bdare unii cu al]ii, [i asta î]i d`, mai ales prim`vara, un sentiment reconfortant c` e[ti acas`. În Odeonsplatz, unde m` aflu eu acum, dac` te învîr]i uitîndu-te încet la toate cl`dirile din jur, te-ai putea crede în Italia, de aceea München-ul este [i numit (în glum`, dar o glum` la care münchenezii ]in): „cel mai nordic ora[ din Italia“. Cl`dirile în stil renascentist, baroc [i rococo [i spa]iul larg din care porne[te Ludwigstrasse, o alt` strad` monumental`, la cap`tul c`reia, departe, se vede Siegestor, arcul de triumf bavarez construit dup` modelul Arcului lui Constantin de la Roma, [i mai ales Feldherrnhalle, cl`direa monument dedicat` eroilor de r`zboi, copie la indigo a Loggiei dei Lanzi fiorentine din Piazza della Signoria, sînt semne ale dragostei bavarezilor pentru cultura [i arta italian`. La Neue Pinakothek exist` un tablou de Johann Friedrich Overbeck, elev al lui David, Italia und Germania, care înf`]i[eaz` dou` femei tinere, g`tite de nunt`, strîngîndu-[i mîinile prietene[te [i îmbr`]i[îndu-se afectuos în fa]a unui peisaj în care se v`d o cetate medieval` fortificat`, de partea Germaniei, [i o biseric` simpl`, clasic`, de partea Italiei. Iubirea pentru armonia artei clasice, pentru Antichitatea roman` îndeosebi, [i-apoi pentru valorile renascentiste [i idealul de om nou, este cea mai vizibil` caracteristic` a arhitecturii müncheneze. Cl`direa Residenz, care la momentul definitiv`rii sale, dup` patru secole de extinderi succesive, a înlocuit un întreg cartier al ora[ului cu ansamblul s`u uria[, este fostul palat regal al monarhilor bavarezi [i cel mai mare palat din Germania [i c`tre ea m` îndrept acum str`b`tînd Odeonsplatz, c`ci a început s` bat` un vînt [uier`tor [i st` s` ning`; nici urm` de Föhn, vîntul bizar care sufl` uneori brusc, înc`lzind ora[ul [i provocînd depresii sau melancolii, [i din care Hesse a f`cut aproape un personaj în Peter Camenzind, în schimb Frau Holle î[i scutur` iar`[i pernele cu puf, din care, iat`, cad fulgi de ghea]`.

R E P O R TA J

Omene[ti, prea omene[ti: fiin]ele în timp Care vi se pare durata de timp cea mai greu de umplut? R`spunsul meu este o or`: prea scurt` pentru o activitate închegat`, rotund`, cu început, cuprins [i sfîr[it, suficient de lung` totu[i încît s` nu te-nduri s-o la[i s` treac` f`r` s` faci nimic, lung` cît un veac dac` trebuie s-a[tep]i ceva sau pe cineva, într-un cuvînt incomod`, mai ales dac` ai obsesia întrebuin]`rii timpului cu folos [i te afli în mijlocul unui ora[ str`in. Sigur, ai avea timp pentru masa de prînz (f`r` cafea, discu]ii sau visare la soare... Alles klar, Herr Kommissar, oder?), ai timp s` prive[ti, inhalezi [i s` degu[ti m`car o parte din cele cîteva sute de sortimente de ciocolat`, mar]ipan [i turt` dulce preg`tite, sub toate formele [i în toate culorile, pentru Pa[te, ai avea r`gazul (cam scurt) al unei plimb`ri prin magazine sau pentru a r`sfoi c`r]ile ([i mai scurt) dintr-o libr`rie, prea pu]in îns` ca s` sim]i c` te afli cu adev`rat în cele [aizeci de minute [i patru sferturi academice [i c` r`spunzi prezent, din plin [i cu toat` fiin]a ta, celor 3600 de secunde care tic`ie nemiloase [i trec prin tine ciuruindu-te cu irepetabilitatea lor. Cîte ore ai pierdut, suspendate între activit`]i f`r` leg`tur` una cu alta; dac` timpul absolut ar fi o or`, ce ai face cu el?

Ce am f`cut eu în timpul acesta care s-a scurs de cînd am intrat în trezoreria palatului Residenz, Schatzkammer, creat` la mijlocul secolului al XVI-lea de Albert al V-lea, duce al Bavariei, unde se afl` una dintre cele mai importante colec]ii din lume de bijuterii, coroane [i însemne regale, de obiecte b`tute-n pietre scumpe [i tot felul de minun`]ii care au apar]inut dinastiei de Wittelsbach, din care au f`cut parte de-a lungul timpului electori [i regi ai Bavariei, regi ai Norvegiei, Danemarcei, Ungariei [i Greciei [i doi împ`ra]i ai Sfîntului Imperiu Roman? Ei bine, am c`zut în timp, într-un timp de peste 1000 de ani, de la începuturile Evului Mediu [i pîn` la mijlocul epocii moderne. Fiecare obiect de aici – de la coroana Sfintei Cunegonda la statuia Sfîntului Gheorghe care sclipe[te de-]i ia ochii, la altarele, caliciile, sipetele din filde[, cupele

57

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

din safir, aur [i sidef sau dintr-un ou de stru] f`r` fisur`, montat în argint, la fiecare [irag sau diadem` str`lucitoare – este un portal spre un alt timp. Sînt frumoase nu prin opulen]a [i num`rul lor [i nu pentru c` str`lucesc de-atîta bog`]ie, aur [i pietre pre]ioase; nu, sînt des`vîr[ite prin frumuse]ea artei lor [i e nedrept c` toate aceste splendori, lucrate cu infinit` migal` [i

dragoste, cu o virtuozitate incredibil`, pentru c` în me[te[ugul artizanilor, mai ales al celor medievali, st` unicitatea lor, privesc netulburate timpul din spatele geamurilor de sticl`, în timp ce mîinile care le-au adus pe lume, frun]ile care le-au mîngîiat cu visele lor [i ochii care le-au privit sînt de mult praf [i pulbere, cu numele lor cu tot. Timpul e lucrul pe care nu-l putem cump`ra, dar, paradoxal, obiectele vechi, lucru bine [tiut de to]i negustorii de antichit`]i, îl pot vinde foarte bine. Trebuie s` fi trecut cam o or` de cînd privesc unul dintre aceste obiecte, o coroan` de pe la sfîr[itul secolului al XIV-lea, perfect`, cu flori înalte din safire, rubine, smaralde, perle [i diamante, pe care o face [i mai valoroas` faptul c` este cea mai veche coroan` a Angliei care s-a p`strat. „Coroana Boemiei“ sau „Coroana Palatin`“ a apar]inut Annei de Boemia, so]ia lui Richard al II-lea, ultimul rege Plantagenet [i fiul Prin]ului Negru, ajuns` între comorile dinastiei Wittelsbach prin c`s`toria unei prin]ese engleze, Blanche, fiica lui Henric al IV-lea, cu un elector palatin. Cineva tu[e[te discret lîng` mine, dîndu-mi de-n]eles c`-[i a[teapt` cam de mult rîndul în fa]a bijuteriei, a[a c` m` desprind din timpul de-atunci [i reintru în cel de-acum, ne[tiind bine cît a trecut de cînd m-am cufundat în el, precum s`rmanul c`l`tor în timp din O mie [i una de nop]i care, sco]înd capul din ligheanul cu ap`, se simte p`c`lit, neîn]elegînd cum de, pe p`mînt, au trecut doar cîteva secunde, în timp ce el a tr`it mul]i ani în lumea scufundat`. În Miracolul secret, Borges – care spunea: „Timpul este substan]a din care sînt f`cut“ – [i-a imaginat povestea lui Jaromir Haldik, un poet arestat de nazi[ti, care urmeaz` s` fie executat [i care prime[te de la Dumnezeu înc` un an de via]`, pentru a-[i termina drama în versuri, Du[manii. Îns` anul dureaz` doar o frac]iune de secund`, între comanda dat` plutonului de execu]ie [i momentul în care Haldik moare împu[cat. Interpretarea fiin]ei începe cu în]elegerea temporalit`]ii ei; clepsidrele umbl`toare care sîntem nu scurg nisipul toate la fel. Ce înseamn` o secund` pentru s`ritorii cu schiurile, cît de mult se dilat` timpul pentru ei în zbor [i oare la ce se gîndesc în cele cîteva frac]iuni de secund`

58

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

R E P O R TA J

în care alunec` spre crestele Alpilor, paralel cu p`mîntul, de pe trambulina de la GarmischPartenkirchen? Cel mai probabil r`spuns este: la nimic. Evident, nu la nimicul ontologic, nici la Zeitgest, chiar dac` acolo sus priveli[tea cristalin` [i imaculat` probabil c` le schimb` total Weltanschauung-ul. Dar poate c` cel mai frumos lucreaz` timpul în muzic`, iar nem]ii au nu una, ci dou` urechi muzicale, care, de la trilurile bavareze la Simfonia a IX-a, patineaz` gra]ios, dar con bravura, între allegro appassionato, allegretto grazioso, sostenuto sau vivacissimamente. Fie c` dirija Wagner, Mahler sau Debussy, Celibidache era faimos pentru interpret`rile personale ale compozi]iilor muzicale, al c`ror tempo original nu-l respecta cu stricte]e, contribuind cu propria temporalitate la natura muzical` a operelor interpretate de filarmonic`.

Unele compozi]ii muzicale au o dimensiune spa]ial`, precum A[a gr`it-a Zarathustra, compus` de Richard Strauss [i cunoscut` mai degrab` ca debut spectaculos al Odiseei spa]iale 2001 a lui Kubrick, sau tema Jupiter din suita Planetele a englezului Gustav Holst, care a fost influen]at de muzica lui Strauss, dar [i de cea a lui Wagner, ale c`rui opere intr` în categoria celor care au o dimensiune temporal`, nu numai datorit` temelor lor teutone. Poate cel mai bun exemplu de compozi]ie muzical` care are for]a de a transporta în timp este oratoriul Carmina Burana al lui Carl Orff (münchenez ca [i Richard Strauss), compus pe versurile din latina medieval` [i germana Evului Mediu mijlociu ale manuscrisului gotic g`sit la începutul secolului al XIX-lea într-o aba]ie benedictin` din Bavaria, versuri mult mai grave [i mai pline de în]eles decît interpret`rile ludice, idilice sau patetice atribuite în general crea]iei lui Orff, influen]ate [i de reputa]ia controversat` a acestuia. Atît Orff, cît [i Strauss, primul mai mult [i poate mai pe drept decît cel de-al doilea, au fost asocia]i cu nazismul [i cu Partidul Na]ional Socialist, în ascensiunea c`ruia ora[ul München a jucat un rol foarte important, pentru c` aici se afla cartierul general al partidului [i aici a încercat Hitler s` r`stoarne Republica de la Weimar [i s` preia puterea, în 1923, prin ceea ce a purtat ul-

terior numele de Hitlerputsch. În jurul acestui moment [i-a creat viitorul Führer întreaga mitologie nazist`, plasînd în centrul ei ora[ul pe care îl numea „Capitala mi[c`rii“, dar [i pe sine, cu o nou` imagine, aceea de figur` eroic` legendar`, la care a început s` lucreze în cele opt luni de deten]ie în care a scris Mein Kampf. E surprinz`tor cum acest ora[, unde s-au n`scut sau au locuit atîtea nume valoroase [i-atîtea min]i str`lucite din domeniul artelor [i [tiin]elor, a putut s` produc` haos, în timpul ascensiunii naziste, din toat` ordinea imaculat`. În 1933, atît Thomas Mann, care primise Premiul Nobel cu patru ani mai înainte, cît [i Lion Feuchtwanger au fost nevoi]i s` plece în exil din cauza presiunii naziste. Fiind considera]i inamici ai statului, li s-a retras amîndurora cet`]enia german`, iar c`r]ile lui Feuchtwanger, care era considerat inamicul public nr. 1 [i v`zut drept un Nemesis personal de c`tre Hitler, precum [i cele ale lui Heinrich [i Klaus Mann, fratele [i fiul marelui scriitor, au fost arse public, împlinind profe]ia trist` f`cut` de Heine cu mai bine de o sut` de ani înainte, în 1821, în tragedia Almansor: „Acesta n-a fost decît un preludiu; acolo unde ard c`r]i, vor arde în cele din urm` oameni“.

Despre Feuchtwanger, cunoscut mai ales pentru Vulpile în vie [i Evreul Süss, se [tie mai pu]in faptul c` a înfiin]at revista Der Spiegel, c` era critic de teatru [i c` a scris mai multe piese, între care Via]a lui Edward al II-lea al Angliei, în colaborare cu Bertolt Brecht, care i-a fost o vreme discipol. Literatura german` a trecut, dup` cel de-al Doilea R`zboi Mondial, printr-un hiatus marcat de confuzie [i stagnare, oglindind societatea german` stigmatizat` de vina tragic` a unui popor care nu reu[ea s` se dezmeticeasc` [i s`-[i revin` din trauma ororilor trecute cu vederea, într-o perioad` în care, mai ales la München, cînd se întîlneau pe strad`, oamenii evitau s` se priveasc` deoarece întrebarea din mintea tuturor era: „Ce f`cuser` ceilal]i în anii de dinainte?“. Imposibilitatea expierii vinii [i neputin]a vindec`rii este [i tema obsedantelor romane ale lui Bernhard Schlink, prozator minunat, sobru [i profund, care descrie în Cititorul sau în Întoarcerea acas` triste]ea ce apas` [i asupra genera]iei urm`toare.

59

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

Tihn`, stai, e[ti atît de frumoas`!

tului cu Diavolul este foarte prezent, de la Goethe [i Faust la Cînt`re]ul vr`jitor din Hamelin care, în folclorul german, e un alt chip al Diavolului – folclor populat de tot felul de omule]i malefici, ca Rumpelstiltskin sau de tineri naivi, dar ambi]io[i care-[i tot fac de lucru cu elixirele sus-numitului, „]apul isp`[itor primordial“ („pentru c` omului îi place s`-i fie fric`“), dup` cum îl descrie Gerald Messadie în Istoria general` a Diavolului. {i, mai ales în epoca romantic`, mai to]i scriitorii au încercat s` afle ce e în mintea lui Mefistofel, c`utînd la lumina lumîn`rii jurnalul acestuia, ca E.T.A Hoffmann, autorul Elixerelor Diavolului, sau ca Wilhelm Hauff, care a scris o carte mai pu]in cunoscut`, Comunic`ri din memoriile lui Satan, dar la fel de spumoas` [i de ironic-fantast` ca basmele lui (care, pentru mine, sînt cele mai frumoase): Povestea Califului Barz`, Inim` Rece, Povestea lui Said, Cum a sc`pat Fatmé, Povestea Vasului-Fantom` [i mai ales Povestea mîinii t`iate, care a fost, dintotdeauna, preferata mea absolut`, de[i concuren]a Fra]ilor Grimm, a lui Hoffmann sau a lui Charles Perrault nu trebuie neglijat`. Ca o dovad` suplimentar` a „pasiunii italiene“ a nem]ilor, Jacob [i Wilhelm Grimm s-au inspirat largamente din pove[tile lui Giambattista Basile [i Giovanni Francesco Straparola, mult mai pu]in cunoscu]i, chiar dac` cel din urm` este considerat creatorul basmului ca form` literar` în Europa. Din cauza aceasta, Alb` ca Z`pada, Cenu[`reasa sau Frumoasa din P`durea Adormit` (în momentele ei de luciditate) ar avea dificult`]i în alc`tuirea unui arbore genealogic autentic, pentru c` meritul de a le fi adus pe lume este disputat de mai multe „moa[e“ europene, ca s` nu mai vorbim de Zîna Disney. C` un om cu imagina]ia lui Disney a împrumutat din fantezia regelui Ludwig al II-lea [i a f`cut din Neuschwanstein imaginea castelului care este emblema tuturor parcurilor Disneyland nu poate fi decît un motiv de mîndrie pentru bavarezi, a[a cum este [i succesul fantastic pe care l-a avut povestea lui Michael Ende, bavarez n`scut la Garmich-Partenkirchen, Die unendliche Geschichte, adic` Poveste f`r` sfîr[it, dup` care s-a f`cut un film ce a stîrnit senza]ie în anii ’80, filmat chiar în studiourile bavareze, Bavaria

Plou` [i bate un vînt umed care umfl` norii nervo[i de deasupra turnurilor catedralei Frauenkirche. Cu domurile verzi [i lucioase ca ni[te bulbi uria[i umfla]i de ap`, cele dou` turnuri se v`d de oriunde în Ora[ul Vechi, mai înalte decît orice acoperi[ ridicat în jurul lor, ba chiar în tot München-ul, pentru c`, fiind foarte lega]i de simbolul ora[ului lor, autorit`]ile bavareze au dispus s` nu se construiasc` nici o cl`dire mai înalt` decît biserica gotic` din secolul al XV-lea, care este sediul Arhiepiscopiei de München [i Freising [i dioceza arhiepiscopului Joseph Ratzinger, înainte ca acesta s` devin` Papa Benedict al XVI-lea. Arhitectura bisericii e cel pu]in surprinz`toare: turnurile, construite mai tîrziu, în timpul Rena[terii, nu se potrivesc cu rigiditatea gotic` a cl`dirii c`reia îi aduc un iz aproape slav, acoperi[ul arat` ca o pat` de culoare expresionist`, c`ci cel original s-a pr`bu[it cu totul în urma bombardamentelor din r`zboi, iar interiorul nu iese în eviden]` decît prin economia de mijloace. Singur`, lumina din`untru e un pic altfel, l`ptoas`, stranie, u[or clinic`, blocat` în drumul ei de cele dou` [iruri de coloane uria[e, la rîndul lor albe, despre care legenda spune c` au fost ridicate astfel în urma pariului pe care me[terul constructor l-ar fi f`cut cu Diavolul. În schimbul banilor trebuincio[i pentru terminarea cl`dirii, Împieli]atul a cerut ca biserica s` n-aib` ferestre, dar a fost p`c`lit de c`tre zidar, care a construit coloanele astfel încît din locul unde st`tea Diavolul, adic` exact de la intrare (cu sau f`r` lumin`, Necuratul nu îndr`znise s` fac` mai mul]i pa[i în interior), nu se vedea nici o fereastr`. Cînd p`c`leala a fost dat` în vileag, diavolul a b`tut furios din picior [i-a disp`rut, l`sîndu-[i urma t`lpii pe pardoseala bisericii, în semn de „Der Teufel war hier“ („{i Diavolul a fost aici!“), ceea ce îmi d` acum posibilitatea s` v`d cam ce num`r purta el la pantof [i dac` e posibil s` fie, dup` cum am auzit, clientul casei Prada. În literatura german`, motivul pac-

60

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

R E P O R TA J

Film, unde poate fi vizitat Falkor (Fuchur în originalul german), dragonul norocos, prietenul [i mijlocul de locomo]ie prin Fantasia al lui Atreju [i Bastian.

Poate c` sentimentul de confort [i de trai bun pe care mi-l dau München-ul [i Germania – unul pentru care a[ spune: „(Tihnit`) Clip`, stai, e[ti atît de frumoas`!“ – este efectul terapiei combinate a tot ceea ce observ în jur: civiliza]ie, îndestulare, aer proasp`t, inspira]ie clasic` [i mai ales muzic`. Iar efectele terapeutice ale muzicii „alpine“, de la Mozart încoace, sînt binecunoscute. Îmi vine s` zîmbesc la gîndul c`, în timpul R`zboiului Rece, postul BBC pl`nuia s` difuzeze Sunetul muzicii în eventualitatea unui atac nuclear asupra Marii Britanii, transmisiunea f`cînd parte dintr-un program de urgen]` care avea scopul de a lini[ti publicul dup` atac. A[a c` acum, cînd m` plimb prin Englischer Garten, frumosul [i întinsul parc münchenez, chiar dac` plou` [i e atît de frig încît scot aburi pe nas mai ceva ca dragonul amenin]at de Siegfried, încep s` cînt „The hills are alive with the sound of music...“ [i nu m` pot opri din rîs la gîndul c` uneori, vara, pe-aici circul` liber, al`turi de veveri]e [i de alte viet`]i sfioase, Brunhilde [i Nibelungi în pielea goal`, adep]i ai mi[c`rii naturiste FKK, Freikörperkultur, prin v`zul sutelor de b`utori de bere care se-adun` în jurul pagodei chineze[ti ca s` înt`reasc` ideea mea c` timpul nu schimb` deloc oamenii, ci doar le mai rotunje[te bur]ile, c` doar, de cînd lumea sau cel pu]in de pe vremea Minnesänger-ilor Carminei Burana: „Tam pro papa quam pro rege / Bibunt omnes sine lege“. {i iat` c` natura rîde cu mine, pentru c` ploaia se opre[te [i pe cer apare un incredibil curcubeu, uria[ [i str`lucitor, dublat imediat de înc` unul, ecoul s`u mai palid, [i cele dou` explozii de lumin` plutesc deasupra ora[ului ca dou` vise grele de culoare; [i nu [tiu dac` la cap`tul lor se afl` într-adev`r cîte o ulcic` plin` cu galbeni, dar [tiu sigur c` v`d în zare, chiar acum, cum trece peste ele [i dispare, exact printre culorile indigo [i violet, silueta alb` a lui Falkor.

■

61

fotografii din arhiva personal`

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

INTERVIU

„M` consider un povesta[ [i chiar \mi place s` fiu privit astfel“ Florin L`z`rescu A debutat cu proz` scurt` la o micu]` editur` din Ia[i pe vremea c\nd \nc` nu se vorbea de literatura român` t\n`r` sau de vreun nou val de prozatori. C\nd, \n 2004, Editura Polirom a lansat colec]ia „Ego. Proz`“, Florin L`z`rescu a fost cel care a venit cu sloganul „Vota]i literatura t\n`r`!“. A fost primul scriitor de la noi care a ]inut blog, a f`cut scenarii pentru emisiuni de televiziune, a scris un roman tradus \n c\]iva ani \n [ase limbi str`ine, a realizat, dup` o povestire de-a sa, scenariul unui scurtmetraj c\[tig`tor a peste 30 de premii la festivalurile interna]ionale de gen [i, \n tot acest timp, a sus]inut lecturi publice prin toat` Europa. Pe coperta volumului s`u de proz` ap`rut anul trecut, Lampa cu c`ciul`, Filip Florian l-a „acuzat“ pe povestitorul Florin L`z`rescu de „magie alb`“.

Ai c\[tigat un premiu de poezie al Asocia]iei Scriitorilor din Ia[i, iar \n studen]ie ai m`rturisit c` visai la o carier` universitar`: ce s-a \nt\mplat \ntre timp? |mi amintesc c` \n cadrul Cenaclului Outopos, pe care \l \nfiin]asem \n studen]ie \mpreun` cu vreo c\]iva prieteni, eu aveam mai degrab` preocup`ri de teoretician, dec\t de creator. OK, mai scriam [i eu poezie, ca tot omu’, dar cred c` eram privit \n primul r\nd drept „criticul“ cenaclului pe care l-am [i moderat vreo doi ani. |ns` din momentul \n care am scris prima

povestire, am renun]at cu totul la poezie. Nu pentru c` proza mi s-ar fi ar`tat „mai tare“ dec\t poezia, ci pentru c` mi-am dat seama imediat c` asta mi se potrive[te mie mai bine, c`-mi place mult mai mult, c`-mi asigur` libertatea maxim` de exprimare. Dup` o experien]` nepl`cut` din timpul masteratului (nici nu are rost s-o pomenesc aici), mi-a disp`rut cu totul [i visul meu legat de cariera universitar`. {i vreun an de zile – ca s` m` exprim poetic – am r`mas singur cu proza, profesor la ]ar`, timp \n care am [i scris cartea mea de debut, Cuiburi de v\sc.

63

■ Florin L`z`rescu (n. 1974, Doro[cani, Ia[i) a absolvit, \n 1998, Facultatea de Litere din cadrul Universit`]ii „Al. I. Cuza“ din Ia[i.

Este membru fondator [i editorialist al s`pt`m\nalului Suplimentul de cultur`, coscenarist al serialului TV Animat Planet Show [i scenarist al scurtmetrajului Lampa cu c`ciul`, turnat \n regia lui Radu Jude \n 2006 [i c\[tig`tor a peste 30 de premii la festivaluri interna]ionale, printre care trofeul pentru cel mai bun scurtmetraj la Sundance, SUA. A debutat \n 2000 cu un volum de povestiri: Cuiburi de v\sc (Outopos), a mai publicat un volum \n format electronic: {ase moduri de a-]i aminti un cal sau [ase povestiri (Liternet, 2003), romanele Ce se [tie despre ursul panda (Polirom, 2003) [i Trimisul nostru special (2005), precum [i volumul de povestiri Lampa cu c`ciul` (2009), aflat \n curs de apari]ie \n limba maghiar`. Romanul Trimisul nostru special a fost unul dintre c\[tig`torii Marilor Premii pentru Literatur` Est-European` de la Frankfurt din 2006, fiind deja publicat \n limbile francez`, german`, sloven` [i maghiar`, urm\nd s` mai fie tradus \n italian` [i \n bulgar`.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

|n]eleg c` Dilema te-a \ncurajat s` scrii proz`? |n primul r\nd, Dilema mi-a deturnat o idee – clasic româneasc`, extrem de periculoas` pentru dezvoltarea ulterioar` – \n care \ncepusem s` cred: oric\t de bun ai fi, dac` n-ai pile, nu reu[e[ti. Dup` facultate, „bombardam“ cu felurite articole sau povestiri toate revistele culturale importante din România. {i-am fost pl`cut surprins s` v`d modul firesc \n care, de[i fiind un total necunoscut, Dilema a prins s`-mi publice textele, mai \nt\i la „dilematici“, apoi chiar \n interiorul revistei, la tem`. Da, la momentul respectiv, a contat mult pentru mine confirmarea „oficial`“, de dincolo de lumea \n care tr`iam, c` m` pot impune doar prin puterea textului pe care \l scriu.

E[ti unul dintre pu]inii autori care a primit girul criticii literare \nc` de la debut. |n ce m`sur` acest fapt a fost pentru tine constructiv, intimidant sau, poate, suficient?

Pe de o parte, s\nt tentat s` cred c` am o psihologie de B`nel Nicoli]`. Dac`-s apreciat, dac`-mi iese, joc din ce \n ce mai bine. Pe de alt` parte, m` g\ndesc c` nici nu r`m\n d`r\mat c\nd \mi dau autogol sau c\nd m` \njur` tribuna.

M` motiveaz` \n egal` m`sur` [i aprecierile, [i criticile, [i reu[itele, [i nereu[itele. E foarte important c` m-am sim]it \ntotdeauna \n joc, indiferent de cum mi-au comentat ceilal]i forma. {i c`, [tii cli[eul fotbalistic, simt c` mai am multe de spus.

Critica literar` spune c` e[ti un bun povestitor; tu cum te-ai descrie ca prozator? {tii s` faci descrieri de natur`, portrete, s` realizezi introspec]ii, s` te documentezi luni \n [ir pentru un subiect anume?

M` consider un povesta[. {i chiar \mi place s` fiu privit astfel, at\ta vreme c\t termenul nu e v`zut ca o incapacitate de a pune \n pagin` ceea ce se consider`, [col`re[te, c` ar reprezenta marea [i adev`rata literatur`. Adic` polifonie, construc]ii epice pe sute de pagini, teme majore... m` rog, toate cli[eele \nsu[ite de c`tre unii artificial, \n liceu, din c`r]ile de sinteze [i comentarii literare pentru bac, [i ridicate la rang de virtute – prost \n]eleas` – imediat dup` terminarea Facult`]ii de Litere.

{tiu s` fac tot ceea ce \mi cere miza pove[tii pe care mi-am propus s` o spun. Ar fi stupid s` m` apuc de descrieri de natur` sau s` pretind c` n-am ie[it un an din bibliotec` pentru a putea povesti lumea v`zut` prin ochii unui copil, a[a cum se \nt\mpl` \n „Lampa cu c`ciul`“. Pe de alt` parte, cum a fost cazul Trimisului nostru special, povestea [i personajele m-au obligat s` m` documentez. De exemplu, o bun` parte din poveste are leg`tur` cu un trecut pe care nu l-am cunoscut personal [i-atunci a trebuit s` citesc despre perioada respectiv`. |n ceea ce prive[te personajele, Antonie mi-a solicitat s` cunosc \n detaliu argoul ziari[tilor [i felul lor de a ac]iona; Mohammad, s` citesc Coranul etc.

M` \ntreb \ns` c\t s-o fi documentat Dostoievski pentru Juc`torul sau Raymond Carver pentru povestirile sale? A[ zice c` anumite subiecte solicit` documentare, altele, \n primul r\nd un spirit de observa]ie aparte.

64

„Am avut [i mult` baft`“ Am s` te \ntreb ca [i pe ceilal]i congeneri ai t`i intervieva]i aici – Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Radu Pavel Gheo, Filip Florian: e[ti unul dintre cei mai tradu[i scriitori români ai momentului, e[ti invitat la lecturi \n str`in`tate, ai c`l`torit pe la festivaluri inclusiv ca scenarist; ai ajuns unde ]i-ai dorit?

Sincer, nu [tiu ce s` zic. N-am scris niciodat` p\n` acum cu g\ndul s` fiu tradus. Normal c` m` bucur` traducerile, \ns` pentru mine ideea de succes literar \nseamn` s` dau peste oameni obi[nui]i, \n carne [i oase, care \mi spun c` s-au bucurat, s-au \ntristat, m` rog, au sim]it ceva atunci c\nd m-au citit...

De exemplu, am \nt\lnit la o lectur` din Fran]a o femeie de vreo cincizeci de ani care venise de la vreo dou` sute de kilometri, cu trenul, ca s` m` cunoasc` [i s`-mi vorbeasc` despre Trimisul nostru special. Era fran]uzoaic` de la mama ei, luase cartea \nt\mpl`tor \n m\n` (cump`rat` \n edi]ia francez` de o student` românc` pe care o ]inea \n gazd`). Evident c` nu [tia nimic despre mine, nici m`car despre România sau despre literatura român`. A citit vreo

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

INTERVIU

dou` pagini mai mult din plictiseal` [i mi-a spus c` apoi a stat peste noapte s` o termine. Mi-a comentat-o entuziast, la detalii pe care chiar [i pu]ini dintre cei care m` cunosc nu o f`cuser`. ~sta e succesul literar maxim imaginat de mine, ceea ce-mi doresc: s` am o carte a[ezat` pe o mas`, pe un raft, f`r` alte referin]e dec\t textul \n sine, care \l atrage, \l ]ine pe cititorul necunoscut din momentul \n care a deschis-o [i m`car vreo dou` zile dup` ce a \nchis-o.

Cititorii au scriitori favori]i, de ce n-ar avea [i scriitorii dreptul la ni[te cititori favori]i?!

C\nd scriu am \n cap personajele [i \nt\mpl`rile pe care le pun \n scen`. Le v`d, le aud, mi-e imposibil s` mai g\ndesc la altceva. Favorit devine cititorul care va vedea [i va auzi ca mine \n momentul \n care m` cite[te.

Spuneai acum c\]iva ani c` tinerii prozatori \mp`rt`[esc „o obsesie a subiectivit`]ii, un fel de c`utare a individualit`]ii pierdute“. |n ce m`sur` te reg`se[ti tu \n aceast` descriere?

Glumind, a[ spune \n aceea[i m`sur` \n care am rostit-o. Serios vorbind, m` refeream la impresia c` scriitorii ap`ru]i \n ultimii ani nu se mai raporteaz` la o estetic` de grup, ci \ncearc` s`-[i construiasc` una personal`.

Mai afirmai \ntr-un interviu c` tinerii prozatori „s\nt prea \ncr\ncena]i de «revolu]ie» \nc\t pierd din vedere propria evolu]ie“. Tu ai cum sim]i c` ai evoluat? |nt\i s` punem lucrurile mai clar \n context: spuneam asta \ntr-un interviu din 2002, c\nd nu citisem – [i nici n-aveam cum – nici una dintre cele vreo sut` de c`r]i ale tinerilor autori ap`rute dup` 2004. Era p`rerea mea despre o parte din tinerii pe care apucasem s`-i citesc p\n` atunci, \n mare parte pe net, pentru c` al]ii, publica]i de vreo editur` c\t de c\t cunoscut`, nu prea existau.

C\t despre evolu]ia proprie, \mi place s` cred c` felul meu de a scrie a c\[tigat mult \n maturitate, de la primele la utimele povestiri, de la primul la ultimul roman. Dar nu-i treaba mea s` sus]in asta public, ci a cititorilor [i a criticii literare.

Define[te-]i maturitatea, \n c\teva cuvinte m`car.

Simplu spus, pe m`sur` ce trec de la o carte la alta, \mi descop`r singur [i nu mai repet gre[elile f`cute anterior.

Guy de Maupassant se pl\ngea c` nu exist` suficiente moduri de a scrie o fraz`, Will Self declar` c` scrie cu dic]ionarul pe mas`, R`zvan Petrescu recunoa[te c` rescrie de c\teva ori o povestire. Tu c\t de preocupat e[ti de limb` [i de stil?

Dac` e s` confund`m calofilia cu stilul, cum \mi pare c` se \nt\mpl` uneori, \nseamn` c`-s mai pu]in interesat de stil. Dac` discut`m despre „stil“ \n sensul lui adev`rat, \ntrebarea mi se pare pu]in retoric`: nu cred c` exist` artist care s` nu fie interesat de modalit`]ile proprii de exprimare. S` ne-n]elegem bine, nu-i acuz de calofilie pe scriitorii pomeni]i mai sus, am tot respectul pentru cei care-[i elaboreaz` fraza (eu \nsumi fiind foarte atent la asta), \ns` consider c` e un lucru care ]ine de buc`t`ria fiec`rui scriitor. Iar re-facerea poate fi chiar [i irelevant` pentru calitatea produsului final. Nimeni nu-]i garanteaz` c`, dac` tragi o sut` de duble

65

Este coautor, \mpreun` cu Lucian Dan Teodorovici [i cu Dan Lungu, al volumului de povestiri Pas question de Dracula (Editions Non Lieu, Paris, 2007).

A sus]inut lecturi publice la Paris, Lille, Cognac, Saint-Etienne, Berlin, Leipzig, Viena, Basel, Berna, Luxemburg, Ljubljana, Lipica [i Budapesta. |n prezent, Florin L`z`rescu este referent cultural la Casa de cultur` „Mihai Ursachi“ din Ia[i [i ]ine blogul http://florinlazarescu. wordpress.com.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

\ntr-un film, ultima va fi neap`rat [i cea mai bun`. Dac` modifici la nesf\r[it nuan]ele unei picturi, exist` riscul s` ob]ii doar un gri nedefinit. Nimeni nu se duce la un concert ca s` aprecieze c\te repeti]ii a f`cut pianistul, ci pentru a asculta muzic`. Cam la fel st` treaba [i cu (re)scrisul.

C\nd zic stil, m` refer la acele m`rci (lexicale, de sintax` etc.) care fac unicitatea unui scriitor. De pild`, stilistic vorbind, pe Mircea C`rt`rescu, pe {tefan Agopian sau pe Matei Florian nu i-ai putea confunda niciodat` cu nimeni altcineva, chiar dac` ai citi textele lor nesemnate. Este asta doar calofilie?

Nu, chiar deloc. |ns` acele m`rci stilistice de care vorbe[ti nu se nasc din acribia cu care lucrezi o fraz`. Dac` ar fi a[a, cei mai buni scriitori ar ajunge contabilii.

Nu s\nt de acord, eu consider c` stilul este [i o chestiune de elaborare. Trec \ns` mai departe. S-au \nscris tinerii prozatori români \ntr-un trend sau s\nt chiar at\t de buni pentru c\te traduceri li s-au f`cut \n ultimii ani?

A[ observa c` nu doar scriitorii mai tineri au fost tradu[i recent \n str`in`tate. |n ultimii ani, pe fondul public`rii mult mai multor c`r]i, al unei promov`ri mai profesioniste [i al unui context istoric mai fericit (cum e aderarea României la UE), literatura român` beneficiaz` \n mod firesc de o mai mare aten]ie din afara grani]elor ]`rii.

Talent sau ([i) baft`, care e, totu[i, raportul?

Nu-i deloc OK s` stabilesc eu raportul dintre talent [i baft` pentru cei vreo dou`zeci de scriitori români care au fost tradu[i \n ultimii ani \n toate col]urile lumii. Pot vorbi \ns` \n ceea ce m` prive[te: oric\t mi-ar pl`cea s` cred c`-s un scriitor bun, trebuie s` recunosc c` am avut [i mult` baft`. De exemplu, Trimisul nostru special a ap`rut \n francez` pentru c` Olimpia Verger, traduc`toarea [i editoarea romanului, l-a cump`rat din libr`ria C`rture[ti, i-a pl`cut [i l-a propus spre publicare. |n sloven` a ap`rut pentru c` un alt traduc`tor, Ales Mustar, „m` [tia“ citindu-mi blogul. La fel, a cump`rat cartea din libr`rie, i-a pl`cut, a tradus un fragment [i l-a propus unui editor sloven. |ns` nu pot spune c`-i doar meritul unor traduc`tori sau al unor \nt\mpl`ri, ci [i al Polirom-ului care m-a publicat. Dac` ap`ream la o editur` oarecare, \n condi]ii oarecare, probabil niciodat` cartea mea nu ar fi ajuns \n C`rture[ti sau poate chiar \n nici o libr`rie din România.

Apoi, \n ultim` instan]`, cred c` am bafta de a face parte dintr-o literatur` român` vie, cu mul]i scriitori de valoare, din toate genera]iile.

Asta m` bucur`, m` provoac` [i \mi ofer` [i mie [anse de afirmare. C\t despre talentul meu, at\t c\t e, trebuie s` vorbeasc` – m` repet – cititorii [i criticii.

66

INTERVIU © Marius Chivu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

„Comunismul, un zgomot de fond“ Dat fiind succesul scurtmetrajului Lampa cu c`ciul`, nu e[ti tentat s` mai scrii [i alte scenarii dup` prozele tale?

Am f`cut scenariul L`mpii cu c`ciul` cu entuziasmul \ncep`torului. Ast`zi, dup` ce am c\]iva ani de experien]` \n domeniu, [tiu bine c` n-are rost s` scrii scenarii de amorul artei [i c` trebuie s` a[tepti s`-]i cear` un produc`tor sau un regizor s` faci asta. Nu duc lips` de „comenzi“, dar p\n` acum nu mi-a mai cerut nimeni s` fac unul dup` o povestire de-a mea.

La c\t de buni [i vechi prieteni s\nte]i tu [i Lucian Dan Teodorovici, nu v-a]i g\ndit niciodat` s` scrie]i ceva \mpreun`, altceva dec\t scenarii TV? |mi amintesc c` ne g\ndeam la asta cu mult \nainte de a ne apuca de scenarii, \n studen]ie, c\nd discutam / comentam / ne certam pe marginea literaturii, zile \ntregi, f`r` \ntrerupere. Ast`zi s\ntem oameni cu programe at\t de diferite, \nc\t abia apuc`m – destul de des, e drept, dar at\t – vreme de-o cafea \mpreun`. {i nu de pu]ine ori, \n jum`tate din acest timp petrecut fa]` \n fa]`, s\ntem nevoi]i s` vorbim la telefon cu altcineva. Scenarii de film la patru m\ini avem \n plan; o carte, deocamdat`, nu. |l ultimii ani s-au f`cut c\teva filme despre comunism [i s-au publicat [i c\teva c`r]i de fic]iune plus istorii orale [i memorii colective (inclusiv tu); este aici o nevoie interioar`, o mod`, o constr\ngere/motiva]ie social`? |n tot ceea ce-am f`cut eu, comunismul e doar un zgomot de fond, niciodat` o melodie. E prezent \n mine [i \n scrierile mele, dac` vrei, precum schijele de r`zboi pe care le avea \n corp un b`tr\n din copil`ria mea. Mi-a povestit c`, dac` i le-ar fi scos vreun doctor de-acolo, i-ar fi sf\[iat nu mai [tiu ce organe vitale. Omul \[i vedea de via]a lui, doar at\t c`, pe vreme mohor\t`, se mai pl\ngea c`-l „dor schijele“, c` „se mi[c`“ prin el.

OK, toate \nt\mpl`rile din Lampa cu c`ciul` se petrec \n comunism, dar nu mi-am propus acolo nici o secund` s` descriu ori s`

cu Lucian Dan Teodorovici

analizez sistemul. Pe de alt` parte, \ntr-adev`r, exist` c\teva c`r]i care surprind comunismul [i via]a oamenilor \n acele vremuri, dar mi se pare firesc, at\ta vreme c\t exist` zeci de milioane de oameni – nu doar la noi, ci \n toat` Europa – care l-au tr`it [i nici m`car azi nu-s dumeri]i ce li s-a \nt\mplat. Asta nu \nseamn` automat c`, dac` scrii o carte despre comunism, st\rne[ti interesul public [i ai succes. {i pe mine m` irit` cei care cred c` tema comunismului vinde automat o carte sau un film, comunismul fiind privit drept compromisul comercial absolut al artei contemporane. Revenind, ai un blog, de ce: care s\nt nevoile, satisfac]iile, motiva]iile scrisului pe blog?

Un bloger obi[nuit are cel pu]in o postare pe zi, eu am \n medie una pe s`pt`m\n`. Deci nu-s chiar a[a activ, ci mai degrab` vechi \n domeniu: am avut, cred, primul blog (mai bine zis, str`-blog, pentru c` tehnic ar`ta diferit de cele de azi) din România, pornit \n ianuarie 2003, pe site-ul meu personal. Sincer, am descoperit

67

INTERVIU

pe-atunci roata. Habar n-aveam de bloguri, pur [i simplu am transferat online clasicul jurnal de scriitor, intitulat Jurnal intim. Era o ironie, pe de-o parte la adresa scriitorilor care-[i scriu jurnalele „intime“ v`dit interesa]i \n fiecare secund` de viitoarea publicare a lor, pe de alt` parte pornind de la ideea c`, fiind chiar online, oricum nu te cite[te nimeni. |ns` motiva]ia a fost aceea[i pl`cere de a scrie pe care o am [i c\nd m` ocup de literatur`. Pe formatul actual de blog am trecut de anul trecut, din motive practice: era mai u[or de actualizat.

Te-a ajutat blogul s` te la[i de fumat?

Cu l`satul de fumat prin post`ri pe blog era o glum`. N-am crezut c`-i posibil a[a ceva, din p`cate, nici o clip`.

Mergi cu bicicleta, economise[ti apa, reciclezi, m`n\nci bio, feng-shui ceva?

Merg cu bicicleta. At\t.

„O chitar` spaniol` adev`rat`“ Lucian Dan Teodorovici [i Radu Pavel Gheo scriu despre politic` \n Suplimentul de Cultur`, \n schimb tu poveste[ti de-ale tale. |n ce m`sur` un scriitor, mai ales dup` ce atinge

68

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 o anumit` notorietate, ar trebui s`-[i asume [i responsabilit`]i publice, sociale, politice? |ntr-un sistem totalitar mi se pare chiar musai ca scriitorii s` fac` asta. Teoretic, \ntr-o lume liber`, \ntr-o ]ar` normal`, cred c` m`car unii scriitori ar trebui – sau ar fi bine – s`-[i asume responsabilit`]ile pomenite de tine. Practic, \n zilele noastre, \ntr-o ]ar` pitoreasc` precum România, scriitorul ar trebui s` zic` mersi c` are o preocupare at\t de serios` [i de frumoas` precum scrisul. }in mult la o butad` pe care mi-a spus-o Liviu Antonesei: „Românii nu pot avea dec\t o justificare estetic`“. Moral, social, economic, politic, cred c` s\ntem singura na]ie care bifeaz` categoria „a[a ceva nu se exist`“. Poate [i de-aia s\ntem un popor a[a misterios-frumos \ntr-o ]ar` \n care una dintre pu]inele preocup`ri serioase pe care po]i s` le ai e s` fii artist.

Restul e \n mare parte b`[c`lie, ca s` nu zic b`taie de joc. |n aceste condi]ii, pentru ca un scriitor s` se implice public, social [i politic, cu rezultate [i f`r` s` nu fie terfelit, m` tem c` e imposibil.

La un moment dat voiai s` te \nscrii la Conservator s`-]i des`v\r[e[ti studiul de chitar` clasic`, ai renun]at?

Pe-atunci, din p`cate, n-aveam bani de-a doua facultate. Apoi mi-am dat seama c`-i prea t\rziu pentru a-mi asuma dou` lucruri serioase p\n` la cap`t. R`m\n, f`r` regrete, la literatur`. |n privin]a muzicii, m` mul]umesc cu faptul c` mi-am putut permite o chitar` spaniol` adev`rat`, cu bucuria de a putea interpreta decent, \n rezonan]a excelent` din buc`t`ria mea, o bucat` de Bach, Piazzola sau Albeniz.

Ce chitari[ti ascul]i la maximum?

Apreciez \n mod deosebit chitari[ti precum Julian Bream sau Ana Vidovi´ c, dar n-am fost niciodat` maniacul unui singur interpret [i nici m`car al unui singur gen de muzic`.

La o bere c\ndva, discut\nd despre stiluri [i tehnic`, eu am zis Hendrix, tu ai zis Malmsteen; ei bine, \]i ofer acum ocazia s` recuno[ti c` am (avut) dreptate! |]i dau dreptate, \n sensul c` Malmsteen e doar un circar talentat. Tehnica nu \nseamn` doar s` interpretezi notele repede [i precis.

Cred \ns` \n continuare c` Hendrix folose[te

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

INTERVIU

cam 20% – e drept, cu m`iestrie, d\nd impresia c` [tie mai mult – din poten]ialul unei chitare.

Spre deosebire de Julian Bream sau John Williams, de exemplu, pentru care chitara nu mai are nici o tain`. Dar nu m` st\rni cu asta, c` e nevoie de o discu]ie de vreo dou` zile.

Ai fi fost emo? |n afar` de-o frez` mai ciudat` – pe care n-am avut-o – m` tem c` nu [tiu nimic despre fenomenul emo.

Prozele [i blogul t`u evoc` numeroase nimicuri amuzante, lucruri banale, cotidiene, kitsch-uri, anecdote... Care s\nt fleacurile care te fac fericit \n via]a de zi cu zi?

Le-a[ spune, dar m` tem s` nu fiu acuzat c` o plagiez pe Mihaela R`dulescu. Nimicurile cu adev`rat importante pentru mine ca individ s\nt intime, de nepovestit, [i-i bine s` le p`strez a[a.

Ai scris o dat` un mic elogiu curiozit`]ii – te-am admirat atunci – a[a c` \]i pasez o dilem` personal`: crezi c` depinde de v\rst` curiozitatea?

Nu. Omul se na[te, tr`ie[te [i moare curios.

Zici c` to]i oamenii s\nt, \n mod egal, la fel de curio[i? Curios lucru.

Dac` to]i oamenii s\nt curio[i – cum cred –, asta nu \nseamn` \ns` c`-s to]i [i la fel de curio[i.

Spuneai undeva c` vrei s` fii „un om lini[tit, echilibrat, un om f`r` frustr`ri“, \]i iese?

Om f`r` frustr`ri mi-a reu[it pe deplin, cred.

Rar mai exist` vreo „frustrare“ care s` m` ]in` mai mult de-un ceas, c\nd m` aprind, s` zicem, la vreo discu]ie de-o bere. |n schimb, experien]a pe care am avut-o \n ultimul an [i jum`tate prin spitale, cu p`rin]ii mei, m-a adus foarte aproape de limitele umane ale lini[tii. Pe zona asta m` tem c` e un r`zboi continuu, toat` via]a, pentru orice om.

Povesta[ul din tine are \ndoieli ?

Ca scriitor, cred c` nimeni nu mi-a f`cut p\n` acum repro[uri mai mari [i mai valabile dec\t \mi fac eu. Poate p`rea paradoxal, dar lucrul acesta \mi \mbin` [i siguran]a, [i \ndoiala, \ntr-o formul` armonioas` care m` \ndeamn` s`-mi v`d mai departe de treab`.

■ interviu realizat de Marius Chivu

69

fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

PROFIL „Po]i s` ai succes [i cu un buget pi]ifelnic“

Laura Albulescu redactor-[ef Editura ART

În 2007, c\nd Editura ART [i-a lansat noul program, pu]ini au crezut c` pe pia]a de carte româneasc` mai e loc de \nc` o editur`. Dup` nici doi ani, ART a ajuns o editur` de top, una dintre primele cinci din România, cu un program \n acela[i timp selectiv [i variat. Cum la originea unui succes at\t de r`sun`tor n-ar putea fi dec\t o femeie, am luat-o la \ntreb`ri pe Laura Albulescu (vezi foto!).

Poate oric\nd s` recite versuri de Mallarmé, s` \ng\ne imnul clubului de fotbal Liverpool sau s` c\nte la karaoke Unchained Melody. Se \mbrac` à la française, are o privire re]inut`, de scandinav`, [i un z\mbet cuceritor, de italianc`.

Cite[te mii de pagini pe lun` (acas`, \n autobuz, prin cafenele sau la birou), traduce de [i cu pl`cere c`r]i „grele“ (Arasse, Bourdieu etc.) [i croie[te colec]ii spectaculoase. E redactorul-[ef al Editurii ART. {i cea mai t\n`r` editoare de carte din România. Laura Albulescu a contribuit \n mod esen]ial la ascensiunea sigur` [i rapid` a m`rcii ART. Nu are nici o formul` magic`: „E vorba [i de noroc \n toat` povestea asta.

Evident c` am crezut \n proiect [i m` a[teptam s` ias`, \ns` nu at\t de repede, trebuie s` admit“.

70

Înainte de lansarea noului program, editura era deja prezent` – [i \[i c\[tigase chiar un oarecare prestigiu – \n domeniul manualelor [colare [i al produselor educa]ionale auxiliare, dar \n zona beletristicii era absolut inactiv`. În 2007, c\nd patronul Dan Iacob s-a hot`r\t s` extind` profilul editurii, noua echip` editorial` a ini]iat [ase colec]ii, printre care una dedicat` c`r]ilor distinse cu mari premii literare („Laur“), dou` colec]ii de teorie („C`r]i cardinale“ [i „Demonul teoriei“), o serie de memorialistic`, jurnale [i coresponden]` („Ocheanul \ntors“). În doar c\teva luni au fost lansate nu mai pu]in de dou`zeci [i ceva de titluri – o adev`rat` performan]` pentru o editur` care porne[te de la zero. Practic, Editura ART, care era \nc` aproape necunoscut`, [i-a f`cut prima apari]ie la T\rgul de Carte din var` [i a produs numaidec\t agita]ie: op]iunile editoriale, num`rul mare de c`r]i publicate aproape pe nesim]ite [i ]inuta grafic` a volumelor au provocat coups de foudre printre vizitatorii salonului [i invidii printre editori. {i nu a fost doar un succes de moment, de vreme ce ART e acum una dintre editurile de referin]` pe pia]a de carte din România. E \n top 5, dar f`r` s` comunice \n mod direct cu ceea ce se nume[te mainstream-ul editorial.

PROFIL

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 Capitalul simbolic [i capitalul economic „E inevitabil s` te raportezi la pia]` [i s` \ncerci s` te pozi]ionezi c\t mai bine, nu ai cum s` nu dezvol]i strategii concuren]iale. Îns` nu am fost niciodat` tenta]i s` r`spundem, haotic, diferitelor impulsuri, s` reac]ion`m conjunctural.

Cred c` e foarte important s` p`strezi coeren]a proiectului ini]ial. Coeren]a la nivelul selec]iei, dublat` [i de o identitate vizual` bine \ntre]inut` – aceasta e formula c\[tig`toare“, crede Laura Albulescu. A[a o fi. Acum, c` a aflat [i concuren]a, s` vedem ce formul` mai inventeaz` pe viitor…

Oricum, nu c\[tigul imediat pare s` fie preocuparea patronului [i a redactorului-[ef. Multe dintre c`r]ile incluse \n cele dou` serii de teorie nu au adus editurii [i profit. C`r]i indispensabile pentru cercet`tori din domeniul [tiin]elor umane, cum ar fi Istoria corpului, coordonat` de Georges Vigarello, Alain Corbin [i JeanJacques Courtine, sau Canonul occidental a lui Harold Bloom, se adreseaz` unui public relativ specializat [i, prin urmare, pu]in numeros.

Cum poate fi sus]inut` o asemenea serie din punct de vedere economic? „La un moment dat, capitalul simbolic se transform` \n capital economic“, e de p`rere Laura Albulescu, care-l citeaz` aici pe Pierre Bourdieu. „Asta mai ales dac` e[ti dispus s` investe[ti pe termen lung.

Exist` titluri pe care le publici pentru profit [i altele pe care le publici pentru prestigiu. Noi am fost mai interesa]i la \nceput de c\[tigarea prestigiului [i se pare c` a fost o mi[care bun`. E important s`-]i marchezi o pozi]ie distinct` pe pia]`. Mul]i editori pleac` de la bun \nceput de la premisa c` asemenea c`r]i s\nt neprofitabile [i se orienteaz` spre alte zone, mai facile, mai accesibile. Îns` [i volumele teoretice au un public captiv. Totul e s` ai curaj, s` fii provocator.“ De forma]ie socio-uman`, absolvent` a Facult`]ii de Sociologie, cercet`toare a operei lui Bourdieu (preg`te[te un doctorat \n sociologia culturii) [i traduc`toare a sociologului francez, Laura Albulescu verific` Regulile artei prin programul editorial pe care \l coordoneaz`.

Exerci]ii de stil Apropo de România [i de strategiile concuren]iale: \n afar` de seria „Prima dat`“ (care cuprinde texte „la comand`“ pe o tem` dat`), de colec]iile de literatur` clasic-contemporan` [i de seria de poezie ini]iat` recent (cu volume de Iulian T`nase, Sebastian Reichmann & Dan Stanciu), Editura ART nu s-a aventurat \nc` \n zona (riscant`? alunecoas`?) a literaturii române[ti contemporane. Ceea ce s-ar putea transforma \ntr-un repro[ – mai ales dac` \]i afirmi ([i, \n unele privin]e, chiar [i dovede[ti) \ndr`zneala. E tot o chestiune de pozi]ionare, explic` Laura Albulescu: „Polirom s-a lansat de mult \n c`utarea autorilor tineri [i talenta]i, [i o face destul de bine. Strategia noastr` a fost s` ne afirm`m mai \nt\i pe pia]a traducerilor [i abia apoi s` lans`m debutan]i“.

Eforturile par s` se \ndrepte, a[adar, mai degrab` spre consolidare. „Condi]ii grafice excelente“ a ajuns deja un soi de leitmotiv, o (auto)referin]` obligatorie care apare deopotriv` \n prezent`rile f`cute de edituri [i \n cronicile literare. Ce \nseamn` „condi]ii grafice excelente“ pentru Editura ART? „C`r]ile noastre s\nt publicate la acela[i nivel (tehnic [i tipografic) ca [i al concuren]ei. Din punctul acesta de vedere, nu avem o re]et` secret` la care ceilal]i nu au acces.

Frecvent`m cam acelea[i b`nci de imagini, lu-

71

PROFIL cr`m pe acelea[i programe, tip`rim cam la acelea[i tipografii. (Editurile mari din România tip`resc \n str`in`tate pentru c` e mai bine [i uneori chiar mai ieftin.) Diferen]a o face grafica: cred c` e nevoie de mai mult` imagina]ie [i de mai mult bun gust \n alegerea copertelor.“ Probabil c` Laura Albulescu [i-a rafinat gusturile citindu-l ([i apoi traduc\ndu-l) pe Daniel Arasse. „Nu vede]i nimic a fost o mare provocare pentru mine [i, apoi, am iubit aceast` carte. Într-un fel de exerci]ii de stil, Arasse \[i etaleaz` aici un talent de mare scriitor. Toate demonstra]iile s\nt at\t de captivante, \nc\t e aproape imposibil s` nu fii sedus. Începi s` vezi detalii pe l\ng` care ai trecut [i s` te la[i condus – ca s` nu zic t\r\t – \n g`urile de iepure ale unor ra]ionamente pe c\t de aiuritoare pe at\t de pertinente.“ E cartea care i-a adus cea mai mare satisfac]ie: „M` bucur ca [i cum a[ fi scris-o eu“. Cum traducerea a devenit aproape un viciu pentru ea, Laura Albulescu a recidivat. Tocmai a terminat de tradus un volum polemic [i controversat, scris la dou` m\ini: Ce mai r`m\ne din cultura francez`? de Donald Morrison, urmat de Preocuparea pentru grandoare de Antoine Compagnon, [i sper` s` aib` destinul fericit al inclasabilului Nu vede]i nimic. Cartea lui Arasse a fost – spre surprinderea [i \nc\ntarea editoarei – un succes de critic` [i de public: 4000 de exemplare \ntr-un an, \n condi]iile \n care autorul era necunoscut publicului de aici, e o performan]`.

72

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 „Pi]ifelnic“ Performan]` care se repet` [i \n cazul altor c`r]i publicate. „Am reu[it s` d`m impresia c` s\ntem peste tot. Dac` [tii cum s`-]i formulezi mesajul [i cum s` configurezi campania, nu e obligatoriu s` cheltuie[ti mul]i bani ca s` fii vizibil [i s` ai succes.“ Editura ART a optat \n general pentru publicitate \n spa]ii neconven]ionale. De pild`, acum vreo doi ani, logo-ul Editurii ART a ap`rut pe diverse ziduri, prin Bucure[ti, ca stencil.

Unele c`r]i s\nt promovate prin afi[e postate \n toaletele cluburilor. Altele, prin intermediul unor filmule]e, pe YouTube, Feeder etc. „P\n` la urm`, po]i s` ai succes [i cu un buget pi]ifelnic“, ne asigur` Laura Albulescu.

Am \n]eles, din context, c` „pi]ifelnic“ \nseamn` meschin, s`r`c`cios, umil. Editoarea a ales inten]ionat un cuv\nt neomologat pentru c` \i place cum sun`. E unul dintre cuvintele ei preferate. Care, din c\te se pare, risc` s` se clasicizeze \nainte s` fie inclus \n dic]ionare. {erban Foar]`, la curent cu aceast` sl`biciune neobi[nuit`, a introdus special pentru Laura Albulescu o strof` apocrif` \n care a inserat cuv\ntul cu pricina, \ntr-unul dintre volumele pe care le-a tradus.

■ Matei Martin

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

absolut nimic din ce m` umplea de spaim` [i de teribile presim]iri...“ Canetti descrie în continuare procesul prin care aceste fire încep s` se între]eas`, f`r` s` rezulte înc` din ele o tem` propriu-zis`, ci numai un început de clarificare... mereu cu pavilioanele din Steinhof în fa]a ochilor. „În timpul acestui an de ebo[e – scrie Canetti – respectul meu crescu fa]` de aceia care se îndep`rtaser` îndeajuns de ceilal]i pentru a trece drept nebuni [i nu am mai avut curajul de-a face s` moar` fie [i unul singur dintre personajele mele.“ Tîn`rul scriitor nu se claustreaz` în camera sa. Pe lîng` vizitele pe care le face logodnicei Veza, intr` în leg`tur` cu o band` de derbedei, gata s` devin` informatorul lor pentru loviturile pe care le pl`nuiesc. Devine prieten cu un tîn`r genial, Thomas Marek, din nefericire complet infirm, incapabil de a se mi[ca, întorcînd filele c`r]ilor cu limba... În aceast` atmosfer`, bîntuit` de amintirea înc` recent` a incendierii tribunalului din Viena de c`tre o mul]ime scandalizat` de o sentin]` inic`, cu represiunea brutal` a armatei care face o sut` de mor]i, în mintea autorului cî[tig` un personaj din cei mul]i, ca prin efectul unei selec]ii naturale; este „Omul c`r]ilor“. Nu are înc` un nume; va fi mai tîrziu „Brand“ (incendiu), „Kant“, la urm` „Kien“, numele sub care va intra în Orbirea. Figura „Omului c`r]ilor“ este iremediabil legat` de ideea incendiului, a autodafeului final, care aprinde fabuloasa bibliotec` a celui care va purta, în cele din urm`, numele de Peter Kien. Biblioman înconjurat de bibliomani – mama, iubita, prietenii –, incendiul final al c`r]ilor este în acela[i timp oroare [i purificare. Dar – a[a cum arat` Canetti în urm`torul volum al memoriilor lui, Jocuri ale privirii –, odat` des`vîr[it`, opera nu-i aduce clarificarea mintal`. Duce manuscrisul prietenului s`u Hermann Broch (viitorul autor al Mor]ii lui Virgiliu, în care este vorba de proiectul e[uat al poetului latin de a-[i arde opera, Eneida).

Broch cite[te [i îl întreab` pe Canetti: „Ce ai vrut s` spui cu asta?“. Tîn`rul bîlbîie un r`spuns incomprehensibil. Broch r`spunde: „Dac` ai fi [tiut, nu ai fi scris un roman. Era o întrebare gre[it` din parte-mi“.

■

Ion Vianu

Scrisul ca psihoz` În septembrie 1927, un tîn`r de dou`zeci [i cinci de ani care nu publicase înc` nimic, autorul cîtorva poezii pe care le citise iubitei, se mut` din locuin]a pe care o ocupase în centrul Vienei, undeva c`tre marginea ora[ului. De la fereastra camerei sale, de pe colina la poalele c`reia curge rîul ce d` numele capitalei austriece, Wien, poate observa, pe cel`lalt mal, o a[ezare înconjurat` de un zid, avînd în mijloc o biseric` cu o cupol` înverzit`. Este Steinhof, marele spital de psihiatrie al Capitalei austriece, un ora[ în mijlocul ora[ului, ale c`rui limite nu pot fi trecute, „ora[ul nebunilor“ pe care, doi ani mai tîrziu, cînd începe s` scrie romanul Orbirea, îl are mereu sub ochi. Lumea tîn`rului scriitor fiind una nebun`, azilul nevizitabil este pentru el locul tuturor interoga]iilor, pata alb` pe care imagina]ia o umple pentru a da na[tere operei.

Scrie ca un nebun, f`r` s` aib` un subiect precis, dar sub imperiul unei nevoi irepresibile, creînd o serie de personaje alternative: „Omul adev`rului“, „Vis`torul“, „Colec]ionarul“, „Risipitorul“... „De îndat` ce aceste nume se g`seau în fruntea unei pagini“ – poveste[te Canetti în Facla din ureche (al doilea volum al autobiografiei sale) – „m` sim]eam închis între anumite limite [i m` repezeam furios în aceast` unic` direc]ie. Masa infinit` a lucrurilor care m` umpleau se clasifica, se subîmp`r]ea. Aveam de-a face cu cristale... care trebuiau s` se desprind` din acest haos cumplit. Nu st`pînisem nimic,

73

Biserica Steinhof

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

prin constatarea c` între ele exist` doar o diferen]` de grad, [i nu calitativ`, criteriile de departajare, fie ele doar cantitative, nu lipsesc. Unul dintre cele esen]iale este capacitatea de testare a realit`]ii. Cu cît individul este mai înclinat s` perceap` deformat realitatea extern` prin prisma realit`]ii sale interne cu atît el este mai tulburat.

A[adar, cît de „tulburat“ este Radu Filipescu? Parcurgerea c`r]ii conduce la o concluzie surprinz`toare. Ca [i al]i disiden]i din ultimele dou` decenii ale comunismului, R.F. nu este un dezadaptat. El accept` s` devin` membru de partid pentru c` [tia c` „nu po]i promova în nici un post mai important dac` nu e[ti membru PCR“ [i pentru c` în acel moment nu excludea nici varianta de a deveni o personalitate eficient` a establishment-ului. De[i nu renun]` la convingerile sale în timpul durelor interogatorii de la Securitate, R.F. r`mîne flexibil, nedorind s` se expun` inutil prin provocarea tor]ionarilor. În unele momente cedeaz`, în altele, dup` ce a fost b`tut, accept` s` joace „teatru“, pentru a nu risca s` fie suprimat. Nici urm` de curajul „nebun“ al unui Gh. M`gureanu, coleg de pu[c`rie politic` la Aiud, care nu rata nici un prilej de a-i sfida pe tor]ionari [i sistemul pe care-l reprezentau. Rezultatul era o minim` eficien]` social` [i o maxim` expunere personal`.

Cu totul altul este comportamentul lui R.F., care percepe corect faptul c` regimul Ceau[escu nu poate face abstrac]ie de Occident [i î[i comunic` protestul ziarelor din Europa de Vest [i postului de radio „Europa Liber`“. Pragmatic, se atingea un dublu scop: oferea model [i sprijin opozi]iei t`cute din ]ar` [i, în acela[i timp, se proteja împotriva anihil`rii.

Desigur, exist` [i momente în care testarea realit`]ii nu-i func]ioneaz` corect. R.F. supraestimeaz` capacitatea manifestelor sale de a cataliza nemul]umirea t`cut` a românilor [i de a conduce la demonstra]ii. Pe de alt` parte îns`, nu ezit` s`-[i asume e[ecul [i s` caute noi solu]ii.

Departe de a fi „nebun“ din punctul de vedere al autoconserv`rii fizice [i psihice, R.F. anun]`, în plin` patologie totalitar`, s`n`tatea valorilor democra]iei: libertate [i solidaritate.

■

Vasile Dem. Zamfirescu

Testarea realit`]ii Cînd Mihaela, prietena lui Radu Filipescu, afl` de preocuparea lui secret` (manifestele anticomuniste), reac]ia este categoric`: „}i-ai pierdut min]ile! Ce î]i trebuia asta?“ (Herma Kennel, Radu Filipescu. Jogging cu Securitatea, Editura Polirom, 2009). Aceea[i pozi]ie adopt` [i securistul Tra[c`: „Nu e[ti în toate min]ile! Cum ai putut crede c` po]i schimba ceva?!“. Altfel spus, pentru cei doi „nebunia“ echivaleaz` cu angajarea în ac]iuni sociale periculoase, negarea instinctului de autoconservare. În aceast` logic`, „nebunia“ este cu atît mai mare cu cît individul are tot ce-i trebuie, a[a cum era cazul lui R.F. Unor asemenea acuza]ii, R.F. le opune ata[amentul fa]` de un scop suprapersonal: „Dar n-am f`cut asta ca s` am mai mult. Voiam ca situa]ia s` se schimbe pentru to]i românii“; sau: „Eu nu sînt mul]umit c`-mi merge mai bine“.

Crezul s`u deriv` dintr-un alt sistem de valori, pe care Ana Blandiana îl nume[te, în precuvîntul s`u, „normalitate de tip superior“. Din perspectiva acestui sistem reprimat [i minoritar în comunism, dar dominant în democra]ie, cultivarea valorilor autoconserv`rii biologice poate fi considerat` patologic`! Cum îns` ac]iunea lui R.F. se desf`[oar` în comunism, întrebarea este dac` putem considera comportamentul s`u – [i al altor disiden]i – drept „nebunie“, prin raportare la sistemul de valori dominant atunci, axat pe supravie]uirea individului.

Chiar dac` în psihanaliz` opozi]ia între s`n`tate [i boal` psihic` a fost demult relativizat`

75

Partea favorit`/detestat` a corpului Seria a doua: domnii

colaje de Dan Stanciu

Emil BRUMARU ● Marius CHIVU ● Teodor DUN~ Filip FLORIAN ● Emilian GALAICU-P~UN Marin M~LAICU-HONDRARI ● C`lin-Andrei MIH~ILESCU Ovidiu POP ● Robert {ERBAN ● Alex TOCILESCU ● R`zvan }UPA

D I L E M AT E C A ● A P R L I E 2 0 1 0

ANCHET~ „...Îmi mîngîiam trupul. În mod confuz aveam senza]ia, f`cînd asta singur în a[teptarea unei mîngîieri f`r` identitate precis`, c` ceva nu este în regul`. {i totu[i, mi se p`rea firesc s`-mi explorez trupul, iar prefirarea degetelor peste el îmi ap`rea simultan ca fiind o descoperire [i o laud` a lui. E limpede c` îl pl`ceam. C` începusem s` m` plac. C` deveneam propriul meu seduc`tor... Din diminea]a aceea am început s`-mi iubesc corpul, s`-l urm`resc, s` caut s`-l surprind. Voiam s` în]eleg de unde îi venea splendoarea [i misterul. Am devenit propriul meu voyeur. Îl iubeam tot mai mult cu fiecare adîncire în oglind`. Îmi pl`cea îndeosebi felul în care eram «cl`dit», t`ietura mea, felul în care cineva necunoscut îmi gîndise propor]ia ce se n`[tea între lungimea umerilor [i a pectoralilor [i îngustimea taliei [i a [oldurilor...“ Gabriel LIICEANU, Scrisori c`tre fiul meu, Editura Humanitas, 2008

■ Emil BRUMARU Dac` m` gîndesc bine, mi se pare un lux, la vîrsta mea, s` mai încep s`-mi [i detest trupul în întregime sau pe fragmente; m` mul]umesc cu minimum de posibilit`]i ce-mi fac via]a acceptabil`, nu str`lucitoare ca în adolescen]` (de[i [i aici e de discutat!), ci, m`car, în umbra sau penumbra acestor zile cam tîrîite, cît de cît suportabil`. Prospe]imea, bucuria de a m` trezi [i a s`ri vesel din pat, fervoarea juvenil` a celui pus pe izbînzi z`natice [i senza]ii sc`p`rînd de par[ivenii, candoarea rostogolirii prin rou` a clipelor, toate au disp`rut de mult timp. Starea de depresie din finalul lui 2005 [i începutul lui 2006, cauzat`, mai cu seam`, de un e[ec literar, resim]it de mine exagerat de dur, a revenit în ultima vreme, de ce m-a[ ascunde dup` deget. Acest ve[nic disconfort sufletesc pe care mi-l d` eliminarea. O eliminare care ia forme atît de diferite! Da, o tr`-

iesc [i într-o simpl` ie[ire pîn` la chio[cul cu ziare sau la ghi[eul de la po[t` sau la pia]`. O s` dau un exemplu. M` duc la pia]`, ca tot omul.

Iau fleacuri: m`rar, p`trunjel, mere, poate cî]iva ardei iu]i. Culmea e c` de fiecare dat`, ba o bab` [ireat` foc, cocîrjat` [i cu tulpan gros, ba o tîn`r` precupea]` pocnind de s`n`tate, ro[ie, cu chimir, cu buci [i ]î]ane rev`rsate, vorbind nonstop, da, domnu’, sigur, domnu’, în pungu]` de plastic, domnu’, caut` s` m` în[ele, parc` din pur` pl`cere, cu dezinvoltur`, m` convinge s`-i dau bani în plus etc. Mi se face lehamite [i-i dau.

Din lehamite renun] s` mai [i scriu. Ar trebui totu[i s` m`rturisesc c` acum, mai ales acum, ochii sînt la mare pre]uire pentru mine: m` ajut` s` citesc! Numai c` nici lectura nu mai este ce era: pagina nu-mi mai intr` în trup, în minte, ca pe vremea cînd absorbeam literalmente textul, îl tr`iam visceral, circula prin mine împreun` cu

77

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● A P R L I E 2 0 1 0

sîngele. O team` continu` s-a instaurat în sufletul meu. Teama asta o detest! O ur`sc! Urlu prin cas` de team`…

m` angajez la un post de radio din provincie.)

Am plecat din cabinet amuzat. Eu [i to]i cei 4 mm favori]i din corpul meu.

■ Marius CHIVU În copil`rie am suferit mult din cauza m`rimii ei: 4 mm. Oricît de mult m` str`duiam s-o ascund, primeam tot felul de porecle care m` umileau. O detestam. P`rin]ii îns` îmi spuneau c` atunci cînd voi fi mare, o s` v`d eu, fetele vor fi înnebunite dup` ea, o s` topesc [i o s` frîng inimi, o s` fiu iubit pe oriunde voi merge, toate fetele m` vor ]ine minte pentru totdeauna. În liceu înv`]asem deja cum s` cuceresc folosindu-m` de ea, iar în facultate a devenit o marc` fizic` înregistrat` a farmecului meu (toate fetele voiau s-o simt`) [i abia atunci am început s-o pre]uiesc [i eu cu adev`rat. Cînd am fost la dentist, pentru un control de rutin`, [i am fost întrebat dac` nu-mi creeaz` probleme, am r`mas, la propriu [i la figurat, bouche bée. Cum s`-]i creeze probleme o strung`rea]`, fie ea oricît de mare? (OK, în afar` de un u[or sîsîit care m-a împiedicat, la un moment dat, s`

■ Teodor DUN~ Uneori, sînt numai mîinile mele. M` împing dintr-o lume într-alta, m` poart` în bra]e, sînt calde, frumoase, cumin]i. În acea vreme, a scrierii, cînd eu [i mîinile mele sîntem foarte aproape [i foarte îndr`gosti]i, tot ceea ce ele ating pare atins pentru prima dat`.

Oricînd s-ar ivi, acestea sînt mîinile mele de aprilie – cînd fiecare obiect, fiecare trup par de prim`var`. Îns`[i hîrtia deasupra c`reia ele se mi[c` pare c` st` s` înfloreasc`. Blanchot spunea c` mîna care scrie se mi[c` într-un timp prea pu]in omenesc. În acel timp, am impresia c` v`d cu mîinile, c` ele sînt acoperite de ochi.

Orice ating, ating într-un fel cu ace[ti ochi [i e minunat s` atingi prima oar` cu ochii. {i orice lucru cu care mîinile mele se întîlnesc se umple de viu. Totul pulseaz`, fo[ne[te. Atunci, cînd totul e cald [i aproape, ele nu sînt doar o parte a corpului, ci cumva tot trupul meu se adun` în

© Marius Chivu

78

D I L E M AT E C A ● A P R L I E 2 0 1 0

A N C H E T~

mîini. De[i în acele clipe ele cînt`resc aproape optzeci de kilograme, le simt foarte u[oare. Alteori, mîinile mele sînt mult mai b`trîne decît mine. Orice ar atinge, transform` totul în suprafe]e amorfe, lichefiate. Zilele încep, se sfîr[esc la marginea degetelor. Sînt cele mai oarbe mîini.

Gesturile lor sînt mincinoase, batjocoritoare. Le parodiaz` cu cinism pe celelalte mîini. Sînt partea mea cea mai îndep`rtat`, str`in`, cea mai dureroas`. Cu mîinile astea nu simt nimic. Nici lor nu pare s` le pese prea mult de mine. Unghiile degetelor se crap`, î[i schimb` culoarea.

Atunci, mîinile mele sînt înfundate, pline ca de mortar. Ceea ce ele ating nu ajunge la mine. Nu ne urîm, încerc`m doar s` uit`m c` împ`r]im acela[i trup. Dar eu [tiu c` [i atunci cînd sînt b`trîne [i neputincioase, a[tept`m acele mîini de aprilie, cînd eu [i ele st`m seri întregi îmbr`]i[a]i [i form`m împreun` un alt trup, cu mult mai viu.

■ Filip FLORIAN Mi-l amintesc pe unchiul meu, Didi, jucînd scena la cîteva luni o dat`, mereu cu pl`cere nebun`. Î[i lua o privire trist`, chinuit`, se cocîrja, respira hîrîit [i [optea încet, cu glas tremurat: „Doc-to-re, pl`mînul stîng mi-e o cavern`!“. Apoi, brusc, se îndrepta de spate [i c`p`ta un chip solar, triumf`tor, se b`tea cu palma pe piept [i striga: „Da’ slav` Domnului c` dreptul e s`n`tos!“. Mi-e tare dor de Didi. {i de hohotele lui de rîs. Acum aproape paisprezece ani, în februarie, a murit în somn.

Sufocat. Avea cancer pulmonar. Mai ]in minte cum tot demult, pe la începutul toamnei, ca s` scape de un episod antipatic la serviciu, mama a telefonat [i a explicat c` va lipsi, fiindc` mi-am rupt eu mîna. Chiar în ziua aia, în fa]a blocului, am f`cut pariu cu b`ie]ii c` pot s`ri un gard f`r` s`-l ating. {i l-am s`rit. Din prima încercare. Iar cînd am vrut s`-l trec înapoi, sprijinindu-m`, mi-am ag`]at piciorul [i am c`zut ca un prost, cu bra]ul prins între corp [i bordur`. Seara a trecut cu chiu cu vai, noaptea n-am dormit deloc de durere, diminea]a m-am ales cu mîna pus` în ghips. Prin urmare, mi-e fric` s` m` joc cu vorbele cînd vine vorba de trupul omenesc. Ce p`cat, totu[i, c` minunatele noastre glande nu se cheam` glandiole!

■ Emilian GALAICU-P~UN Sînt înc` sub vraja romanului S` nu m` p`r`se[ti al lui de Kazuo Ishiguro, pe care l-am recitit de curînd, pe înDELETE (n-ai unde te gr`bi, cînd [tii cu ce se termin`!), proiectîndu-m` cînd în „donator“, cînd în „îngrijitor“. Atunci m-am gîndit în ce ordine mi-ar pl`cea – vorba vine! – s` fac dona]ii, de la organele interne, pentru care nu simt nimic atîta vreme cît acestea nu dor, la piele (dar aici intru deja într-un alt roman, al japonezului Kobo Abe), membre superioare [i posterioare, ochi, l`sa]i – nu-i a[a? – doar ca s` plîng` pierderea, sau pleoape – cît s` dicteze un roman, Le Scaphandre et le Papillon... Acum [tiu – mîinile, mi-a[ p`stra mîna care scrie [i ailalt`, care m-ar ajuta s` rup cele a[ternute pe hîrtie, atît cît s` le împreunez o ultim` oar` pe piept, à jamais. Din acela[i punct de vedere, al donatorului, îmi „detest“ sîngele – fiind bolnav în studen]ie de g`lbin`ri, sîngele meu n-a mai fost bun pentru transfuzie. {i invers, ca îngrijitor, îmi închipui cum scade sub ochii mei

79

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● A P R L I E 2 0 1 0 au avut loc. Îmi doream s` fiu juc`tor de baschet, dar eram prea scund, apoi am visat s` ajung boxer, dar aveam pulpele prea sub]iri. Apoi am trecut la alt` faz` [i nu mai consideram trupul decît un fel de accesoriu. Dac` m` întreba]i accesoriu la ce, am s` v` r`spund accesoriu la nu [tiu ce. Nu-mi plac p`r]ile trupului care mi-au provocat mult` durere de-a lungul anilor, cum ar fi din]ii sau fluierele picioarelor [i nu-mi plac acele p`r]i care cresc pe nesim]ite, dar f`r` încetare – unghiile [i p`rul. De pl`cut îmi plac numai acele p`r]i pe care mi le-au l`udat cîteva femei. În rest, cum zicea Rimbaud: le corps, un trésor à prodiguer („corpul, o comoar` de tocat“, în traducerea lui Mihail Neme[).

corpul celui dat în îngrijire – acest teatru anatomic al unui singur actor, cînd „tot ce-]i r`mîne de f`cut este s` te ui]i ca un simplu spectator la ultimele tale dona]ii pîn` în clipa în care e[ti deconectat de la aparate“ –, iar orice organ prelevat îmi apare atunci în toat` monstruozitatea sa (înstr`inat`, pîn` [i inima nu e decît o pomp`), mai pu]in punga de sînge, din care înc` picur` via]a. Dincolo de acest joc de perspective, m-au fascinat din cea mai fraged` copil`rie palmele, în semiprofil, pentru mine mai frumoase decît orice profil de madon`, b`gîndu-m` totodat` în sperie]i umbra, pentru mine parte a corpului, pe care o aruncam pe pere]i ori de cîte ori treceam prin fa]a l`mpii cu gaz (mai tîrziu, palmele au înv`]at s` fac` umbre – dar asta e o alt` poveste). Ast`zi expresia „lab` trist`“ vrea s` spun` dispre]ul suveran pe care-l am pentru cutare sau cutare lucru, iar cu umbra sîntem per tu. La rîndu-i, îmi spune: „Tu, ombre!“.

■ Marin M~LAICU-HONDRARI Întrebarea m-a f`cut s`-mi amintesc cîteva faze hazlii acum, dar nu [i atunci, în copil`rie, cînd

80

■ C`lin-Andrei MIH~ILESCU „Ce parte a trupului t`u ai vrea s`-]i plac`?“ mi-a zis, cîntat, ursitoarea. Nimic de spus; înc` nu [tiam s` vorbesc. {i m-am trezit, ca dintr-un somn, f`r` s` în]eleg ce mi se ceruse. Ursitoarea avea un început de musta]` de sfîr[it de lume. N-am apucat s` m` uit deasupra ei c` m-a pufnit un zîmbet extrauterin. Nici mai tîrziu n-am ajuns s` am mare încredere în ursitoarea aia provocatoare, eu, dinamovist n`scut la Maternitatea „Steaua“. Dar nev`zutu-i nas mi-a sugerat enigma nasurilor [i mirosurilor. Dintre toate organele oarbe, nasul e cel clarv`z`tor. El ne face s` sim]im apropierea animalelor care am fost. De aceea el este futil. Mirosul e sim]ului inocen]ei fiarei exilate de om din om. Industria parfumurilor camufleaz` duhorile care m`rgineau aerul liber medieval, cum spun istoricii inodori, care au aflat c` mirosurile dispar prea repede ca s` se pun` capr` în laboratoarele repeti]iilor îndelungate. Scrisul îndep`rteaz` mirosurile mai aprig decît o f`cuse oralitatea; limbile-cu-alfabet nu sînt în stare s` g`seasc` un termen propriu, m`car, pentru mirosuri, la fel ca „albastru“, „acut“, „aspru“ sau „amar“: nimic nu miroase pentru c` totul miroase a altceva: a trandafiri, a brînz`, a brad ud. Pe limba noastr` moale, cînd vine vorba de mirosuri, „a fi“ e „a fi ca“. F`r` nas, fa]a e expresia altora, ca la emoticoni; f`r` fa]`, nasul umbl` brambura, se ascunde într-o bucat` de pîine sau în buzunarul de la piept – e principiul individu`rii fantastice, cum ne-a înv`]at Gogol,

D I L E M AT E C A ● A P R L I E 2 0 1 0

A N C H E T~

e puntea dintre fa]` [i caricatura ei. Le nosy pif, promi]`tor, enervant, cîrn, coroiat, borc`nat, amenin]`tor de falic sau ridicol de ne-, sugestie de cauz` la doamne [i de efect la domni, este alegoria gustului estetic [i al subiec]ilor s`i crepusculari. Îi a[tept`m pe viitorii oameni f`r` nas ca s` se nasc` [i, ]inîndu-[i mai [tiu eu ce pe sus, s` nu-[i mai aminteasc` de noi. Sîntem trec`tori, dar, f`r’ de nas, sîntem trecu]i. Dar parfumul t`u, Alice, unduie[te Ursa Mic`.

claxoanele [i betoanele, o moderatoare TV care întreab` un politician care întreab` un alt politician care r`spunde printr-o întrebare, o patiser` acrit` de atîta clientel`, maidanezii. Mai am [i alte motive pentru care îmi detest unghiile de la mîini, dar nu vi le spun. Partea favorit`: p`rul, nu de pe corp, de pe cap. În adolescen]` aveam un adev`rat feti[ pentru el. Mi-l piept`nam la oglind`, îl tapam, încîrlion]am, ciufuleam cu palma, îl potriveam cu degetele, îl lipeam cu scuipat. Bineîn]eles c` mi-l cercetam în vitrina magazinelor; trebuie s`-l fi dat de vreo cîteva ori [i cu zah`r dizolvat în ap`, c` gel nu îmi amintesc s` fi avut. De vreme ce nu prea citeam, nu cuno[team pe atunci elogiul lui Apuleius: „Dac` ai lipsi-o de p`r pe femeia cea mai frumoas` [i cea mai minunat`, dac` i-ai despodobi chipul de aceast` diadem` natural`, chiar de va fi fost c`zut` din cer, n`scut` din mare, ie[it` din valuri, chiar dac` va fi Venus în persoan`, înconjurat` de tot corul Gra]iilor, înso]it` de toat` mul]imea Amorurilor, încins` cu cing`toarea sa, r`s-

■ Ovidiu POP Partea detestat`: o spun f`r` ezitare – unghiile de la mîini. Pentru c` sînt mici [i înc`rnate; pentru c` mi le rod. Pentru c` îmi amintesc de micile mele nevroze cotidiene [i de un anumit articol al lui Freud în care vorbe[te – probabil sub influen]a cocainei – despre faza oral`. Pentru c` în rugozitatea lor se oglindesc viteza lumii în care tr`iesc, frustranta ei nedes`vîr[ire, familiaritatea vecinelor, parohialismul b`rba]ilor, prea pu]inele zîmbete, prea multele amenin]`ri, încrunt`ri [i som`ri,

81

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● A P R L I E 2 0 1 0

pîndind cele mai pl`cute miresme [i l`sînd s` picure balsamul, dac` se va înf`]i[a cheal`, nu va putea s` plac` nici lui Vulcan al ei“. Dar m` comportam de parc` l-a[ cunoa[te. A[a-s [i acuma, numai c` cu mai pu]in p`r.

Liceul „Traian“ care, de ani buni – ba chiar de cînd exista acel campionat între licee –, cî[tigau continuu. Mîna mea dreapt` a fost incredibil` [i a marcat de cinci ori din spatele liniei de trei puncte. Plus vreo trei-patru co[uri de dou` puncte. Cert e c` echipa de baschet a Liceului Industrial Energetic Nr. 6 a cî[tigat, la un punct diferen]`, partida. Deci, campionatul. Toat` echipa a jucat grozav, dar dreapta mea – cum zic comentatorii de la TV – a scris atunci istorie. {i tot ea mi-a [ters lacrimile adolescentine de bucurie care-mi [iroiau la finalul meciului.

■ Robert {ERBAN Mîna dreapt` mi-e foarte antipatic`, uneori. Ba chiar se întîmpl` s` m` scoat` din s`rite, s` m` fac` s` m` uit la ea descump`nit, de parc` n-a[ recunoa[te-o, de parc` ar fi mîna unui adversar. O întorc pe o parte [i pe alta, r`sfir degetele palmei, apoi le strîng în pumn, îl mai deschid o dat`. Tot nu o în]eleg. O masez rapid [i puternic de sus pîn` jos cu stînga, o scutur de cîteva ori din um`r, o rotesc, o mi[c din cot, rotesc palma de cîteva ori ca s`-mi înc`lzesc mai bine încheietura, o scutur de parc` a[ avea ulei fierbinte pe degete.

Hai, hai, fir-ar, [uier printre din]i. Dar dac` a prins o zi proast`, degeaba, n-am ce-i face. Decît s` dau vina pe ea. {i dau. Fiindc` e bleag`, se ]ine, nu simte, e decalibrat`! Nu-i intr` [i basta.

Dar tot dreapta mi-e [i foarte drag`. {i am atîtea amintiri frumoase cu ea. Cea mai pregnant` e de acum 20 de ani, cînd eram elev în clasa a XIIa, la Turnu Severin. Jucam finala campionatului jude]ean de baschet. Adversari ne erau cei de la

82

■ Alex TOCILESCU Ochii sau mîinile, care-s mai mi[to? Ochii: inteligen]i, p`trunz`tori [i foarte, foarte negri (atît de negri încît niciodat` nu o s`-l iert pe imbecilul care în pa[aport a trecut „maro“. Maro e un urs, maro e o mas`. Ochii mei sînt mult mai negri decît un urs, decît o mas`. Ru[ine, func]ionarule!). Mîinile: degete lungi [i sub]iri, uneori surprinz`tor de abile (dar nu atunci cînd cînt la chitar`, din p`cate), numai bune de scris cu ele – la tastatur` sau cu pixul, nu conteaz`. Deci: mîinile sau ochii? O întreb pe nevast`-mea. „Ai ni[te ochi foarte frumo[i“, zice. „Bine, [i mîinile?“, o întreb. „Ai degete frumoase, dar mîinile... p`i... cam mici.“

D I L E M AT E C A ● A P R L I E 2 0 1 0

A N C H E T~

Vede c` m` uit urît, adaug`: „Dar ai un fund frumos“. Hm. Nu [tiu, îl v`d foarte rar. Deci ochii.

Dar mai bine nu întrebam, a[a se creeaz` zîzanie între oameni. Cît despre p`r]ile detestate, ce-a[ putea spune f`r` s` mint? De detestat nu detest nimic, pentru c` `sta sînt eu, nu m` pot schimba, sau mai bine zis nu m` pot schimba f`r` un efort fizic care mi se pare deplasat. Dar dac` a[ face efortul respectiv – de exemplu fugind din calea unui [uvoi de lav` care se scurge dintr-un vulcan, sau de ni[te robo]i veni]i din spa]iu s` distrug` planeta – scopul s`u ar fi mic[orarea acelor p`r]i care încep s` creasc` odat` cu vîrsta: gu[a, burta, ]î]ele. A, [i bineîn]eles c` mai îmi d` b`t`i de cap [i acea parte a corpului care, tot odat` cu vîrsta, începe s` creasc` din ce în ce mai rar, [i de a c`rei dimensiune nici un b`rbat care a avut vreodat` curiozitatea s` se uite la un film porno nu poate fi mul]umit – chiar dac` [tie (sau sper`) c` organele actorilor sînt neobi[nuit de mari. Dar cum spuneam: nu detest nimic. Am probabil fa]` de aceste p`r]i ale corpului acela[i sentiment pe care îl are un p`rinte fa]` de copilul care vine de la [coal` cu un 7 la latin`, [i care s-ar putea exprima astfel: „Sigur, se poate mai bine, dar la urma urmei merge [i-a[a“.

■ R`zvan }UPA F`r` nici o ezitare: cel mai mult la mine / îmi place corpul celuilalt. / Nici nu a[ putea s` m` opresc la o parte / anume din corp, pentru c`, / în cazul în care e vorba de preferat, / tocmai asta îmi place, c` / din orice parte a corpului po]i s` / refaci tot restul persoanei care / î]i place. / sigur, atîta timp cît r`mîne ata[at` la corp. // cînd nu-mi place este u[or / dar [i greu pentru c` sînt mai multe: / nu îmi place nesiguran]a cu care / trebuie s` m` chior`sc la distan]` / deci asta ar fi de la ochi / nici atunci cînd m` gr`besc [i ajung undeva / ca s` încep s` transpir în momentul în care / m-am oprit. // A[a, cu titlu general, mai sînt de pl`cut / p`r]ile corpului care pot s` fie mai sincere decît noi / p`r]i din noi care atunci cînd nu avem nici un chef / ne dau dreptate în ciuda oric`ror jene pe care le-am putea avea ca s` nu îi facem pe al]ii s` se simt` / prost. // {i mi-ar pl`cea s` îmi plac` vocea. Dar tot a[a / cum spuneam: vocea care îmi place e tot a celuilalt. / Cu a mea... mai mult m` amuz de cum o aud pe / din`untru.

■ anchet` realizat` de Marius Chivu

83

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

bajul de marcare stabile[te o ordine, un cadru pentru text, nu o form` greu modificabil`, a[a cum fac programele Office sau cele de publishing precum QuarkXPress sau Adobe InDesign. Ideea pare utopic` acum, cînd autorii folosesc computerul, cel mult ca pe un instrument util, nu ca pe un mijloc de produc]ie care poate înlocui o mare parte din munca editorial`.

Cum se vede evolu]ia c`r]ii electronice din perspectiva cititorului? Ofera de e-readers cre[te de la zi la zi; probabil c` 2010 va fi anul acestor tablete de lectur`, cel pu]in în ]`rile unui capitalism digital elaborat în care adoptarea noilor tehnologii se face rapid. iPad, lansat de Apple cu mare fast, porne[te de la 499$ [i vrea s` ofere cea mai bun` experien]` de lectur` a formatelor digitale, dincolo de func]iile pe care le-a împrumutat de la iPod/iPhone. Dar nu e singurul e-reader de pe pia]`. Entourage eDGe are dou` ecrane (unul luminos, altul folosind cerneal` digital`) [i seam`n` mult cu o carte clasic`. Din p`cate, bateria nu e foarte rezistent` (comparativ cu cele de la Apple), iar procesorul e cam încet. Totul la 500$.

Sony continu` seria de „cititoare electronice“, bazate pe cerneal` digital` [i cu touch-screen, dar nu elimin` erorile repetate cauzate de software.

Pre]ul pleac` de la 400$. Exist` [i tablete/cititoare mai ieftine (250$ cost` Cool-er, 330$ EZ Reader), dar fiecare are probleme de design sau legate de viteza de procesare.

Barnes & Noble a lansat Nook, la numai 260$, dar interfa]a e contra-intuitiv` în multe situa]ii. E de admirat faptul c` nu cedeaz` în fa]a mastodontului Amazon.com ale c`rui cititoare electronice sînt pe buzele (nu [i în buzunarele) tuturor. Kindle DX are un ecran gigantic [i vrea s` ofere o experien]` de lectur` u[oar` în primul rînd pentru ziare. Cei de la revista Wired cred c` va revolu]iona (termenul acesta apare zilnic cînd vorbim de tehnologie!) cu adev`rat lectura prin ultra-ecranul s`u.

A mai r`mas un singur gigant care se preg`te[te s` intre pe pia]a tabletelor [i cititoarelor: Google. Cel care de]ine în momentul actual cea mai mare bibliotec` din lume a prezentat cîteva imagini cu tableta sa pe care o va lansa curînd.

Constantin Vic`

E-cartea, e-cititorul [i XHTML E-c`r]ile nu vor înlocui c`r]ile, e-c`r]ile sînt tot c`r]i (nu ex-c`r]i). Limbajul dominant pentru e-c`r]i este XHTML, adic` editarea se face într-un limbaj de marcare hypertext cu o sintax` mai strict`. XHTML este recomandat, din 2000, ca limbaj specific world wide web-ului. XHTML poate fi folosit pentru orice document online sau document care se afi[eaz`/lectureaz` pe un ecran.

Standardul interna]ional pentru c`r]ile electronice, ePub, se bazeaz` pe XHTML 1.1, cu mici excep]ii, [i orice reader (mai pu]in monopolistul Kindle de la Amazon.com) poate citi c`r]ile care respect` acest standard. Limbajul de marcare e foarte simplu (se stabilesc paragrafele, titlurile, leg`turile în interiorul textului, citatele etc.); cu toate acestea, în momentul actual (observ` Joe Clark într-un articol publicat pe www.alista part.com), unii editori nu re-formateaz` textul sub XHTML, ci prefer` s` scaneze [i s` OCR-izeze c`r]ile deja tip`rite. De ce nu le export` direct din programul de editare grafic` într-un format de marcare, asta e o enigm`. Poate pentru c` exemplarele electronice nu sînt în]elese ca formate digitale diferite de cele fizice, ci ca simple copii ale variantei tip`rite.

O variant` de ie[ire din dilema aceasta e s` scriem [i s` edit`m direct în HTML, uitînd de programele de tip Office [i de formatele lor captive. S` preg`tim în primul rînd textul pentru digital, apoi e u[or s`-i oferim o variant` de tipar. De altfel, lim-

■

85

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

MERIDIANE Petre R`ileanu

Zborul

– o dup`-amiaz` la Luvru – Zborul, plutirea prin aer, deplasarea împotriva gravita]iei au fost [i sînt apanajul îngerilor.

Cu toate c` istoria acestei aventuri, începuturile ei, se situeaz` cronologic înaintea erei cre[tine.

A[a cum demonstreaz` mitul fondator al ideii de zbor al omului: Dedal [i Icar. Altfel, [i la vechii greci, zborul constituia un mijloc de deplasare comun zeilor.

Muzeul Luvru într-o dup`-amiaz` ploioas`. În acest moment al zilei, spectacolul de afar` este la fel de pasionant ca [i cel derulat în s`lile f`r` num`r ale acestui palat. În curtea interioar` – „la Cour Carrée“, parte integrant` din geometria strict`, dar aventuroas` a ansamblului –, cele trei piramide sînt asemenea unor insecte nemi[cate, elitrele lor pîlpîie stins. Printr-o sp`rtur` în nori, soarele aprinde tot cerul la vest. Aparatul de fotografiat l-a captat din fereastra în spatele c`reia m` aflu [i l-a proiectat pe fa]ada din partea opus`, care prive[te spre r`s`rit, intrat` deja în obscuritate. Ca [i cum aceste banale, dar sofisticate instrumente, brusc animate, ne-ar introduce fulger`tor în via]a secret` a lumii, captînd [i fixînd invizibilul. Un nor ro[u evadeaz` din Palatul Luvru, alunecînd pe ziduri [i ferestre c`tre acoperi[. Ca un animal fantastic, ca un zeu metamorfozat imitînd mi[carea tablourilor pe care le-am v`zut. C`ci toate pun în scen` zborul, plutirea, starea de levita]ie. Forme ale visului, ale reveriei, aceste opere sînt înc`r-

86

cate de speran]` [i încredere în puterea imagina]iei, a credin]ei, a voin]ei.

Remarcasem demult, ca orice amator de art`, desele volute descrise prin aer de îngeri [i de putti; v`zusem Capela Sixtin` la Roma [i mai ales plafonul ei, o oper` aerian` executat` în aer de Michelangelo, în condi]ii de inimaginabil` dificultate; fusesem cucerit, o dat`, la Vene]ia, într-o expozi]ie de opere recent restaurate din San Giorgio Maggiore, de o fresc` de mici dimensiuni ce reprezenta un extraordinar balet prin aer. E vorba de L’arcangelo Michele caccia Lucifero, oper` a veronezului Gianfrancesco Caroto (1480-1555), în care cele dou` personaje, Lucifer alungat de arhanghel, par desprinse din filmele contemporane unde efectele speciale [i performan]ele virtuale au transformat, prin intermediul unui enorm trompe l’œil, orice îndr`zneal` a fic]iunii într-o iluzie a posibilului imediat. {i iat`, în sala consacrat` picturii italiene de la Luvru, aceast` R`pire a Sfîntului Pavel. Sus]inut de trei îngeri, sfîntul este ridicat în aer, tabloul respir` o simplitate care nu poate fi decît aceea a beatitudinii, personajele sînt u[oare, f`r` greutate, elanul lor de a se în`l]a este sus]inut firesc de o ardoare interioar` autentic` [i de aceea u[oar` [i ea ca aerul. Autorul acestui tablou este Domenico Zampieri, zis il Domenichino – le Dominiquin, pentru francezi (Bolog-

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 na, 1581 – Napoli, 1641). Tabloul, de mici dimensiuni, avînd ca suport o plac` de aram` (o practic` destul de frecvent` în anume epoci, dar care nu s-a perpetuat), dateaz` din 16061608 [i a ajuns în posesia regelui Ludovic al XIVlea în 1685, d`ruit de iezui]ii de pe rue Saint Antoine. În afar` de cele patru personaje [i de autentica lor fervoare, o fervoare calm`, perfect integrat` estetic, nu se vede decît cerul albastru.

Sfîntul Pavel are ambele bra]e ridicate c`tre cer, capul pe spate [i privirea în extaz – preg`tit pentru marea îmbr`]i[are. De fapt, el chiar tr`ie[te marea îmbr`]i[are cu nev`zutul, cu Absolutul. Toate personajele particip`, iar aici îngerii sînt cu adev`rat în rolul lor de intercesori, nu numai pentru c` l-au luat pe sus pe Pavel, dar pentru c` ei în[i[i sînt concentra]i la reu[ita exerci]iului cu care este confruntat sfîntul. Chipurile [i atitudinea acestor f`pturi exprim` tandre]e [i fermitate, ele degaj` o energie binevoitoare. Privirile lor îl propulseaz`.

Cu excep]ia celui de-al treilea înger: nici atitudinea, nici expresia acestuia nu se înscriu în mi[carea de ansamblu ascensional` a tabloului [i el nu pare a nu participa la solemnitatea misterului aflat în plin` desf`[urare. Pe sub bra]ul ridicat c`tre cer al lui Pavel î[i scoate capul cu inten]ia clar` de a se semnala, de a fi v`zut, [i gestul acesta nu poate avea alt` semnifica]ie decît aceea a unei enorme subversiuni. Privirea lui l-a p`r`sit pe Pavel [i se îndreapt` c`tre noi, privitorii acestui tablou, c`tre lumea de aici, ca [i cum artistul ar vrea s` ne spun` c` miracolul e valabil în ambele sensuri [i c` lumea de aici e la fel de misterioas` ca lumea în care a fost r`pit Pavel. Privirea acestui înger este un amestec de puritate [i complicitate, ceva între inocen]` [i perversiune, aceea[i ambivalen]` [i în chipul lui, expresia de fermec`toare inocen]` e dublat` de o clar`, sfruntat` îndr`zneal` provocatoare. Bucla l`sat` [treng`re[te pe frunte, ochii prelungi migdala]i, buzele arcuite senzual, carna]ia obrajilor bine rotunji]i, tot chipul acesta radios terminat într-o b`rbie despicat` respir` vitalitate [i apeten]` pentru pl`cerile sim]urilor.

Sîntem exact la opusul tonalit`]ii generale [i al ideii acestui tablou care ilustreaz` un episod

MERIDIANE

din Faptele Apostolilor: revela]ia fulgurant` tr`it` de Pavel, absorbit pe un alt plan al realit`]ii sau al unei suprarealit`]i despre care nu poate [i nu are dezlegare s` spun` mai multe. Iat` cum sun` textul în traducerea româneasc`: „Cunosc un om întru Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost r`pit pîn` în al treilea cer (dac` a fost în trup, nu [tiu; dac` a fost f`r` trup, nu [tiu: Dumnezeu [tie). {i [tiu c` omul acesta (dac` a fost în trup sau f`r` trup, nu [tiu: Dumnezeu [tie), A fost r`pit în rai, [i a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, [i pe cari nu-i este îng`duit unui om s` le rosteasc`“ (A doua epistol` a lui Pavel c`tre Corinteni, 12.2).

Contradic]ia este flagrant`, dar arti[tii Rena[terii, în ambian]a c`reia s-a format Domenichino, au f`cut din coinciden]a contrariilor unul din marile lor principii, accesul la absolut trece [i prin exaltarea vie]ii.

87

Domenichino, „|n`l]area la cer a Mariei Magdalena“

MERIDIANE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0 {i apoi nu e rar ca arti[tii s` introduc` în operele lor elemente str`ine temei, întotdeauna într-o form` enigmatic`, fie c` e vorba de o medita]ie personal`, fie de un autoportret plasat discret, de obicei într-un col] al tabloului, fie dînd personajelor istorice, mitologice sau religioase chipul unui model, b`rbat sau femeie, al unui protector, al unei iubite, al unui amant.

Gen în care a excelat Caravaggio (1571-1610), artist care i-a surprins pe contemporani atît prin for]a artei sale revolu]ionare cît [i prin existen]a scandaloas`. Universul operei acestuia, for]a expresiei, sfidarea conven]iilor artistice [i sociale, ca [i moartea neelucidat` pîn` ast`zi, se întîlnesc în mod surprinz`tor, trei secole mai tîrziu, în opera, via]a [i moartea unui alt artist italian, Pier Paolo Pasolini, mort [i el asasinat pe o plaj` din Italia. Caravaggio [i-a populat tablourile, în plin secol al XVI-lea, cu o galerie de tineri închipuind îngeri, muzicieni sau zei – Eros victorios, Bachino malato (Bachus bolnav) – sau personificînd, alt` erezie, cele dou` concepte ale alegoriei Amor sacru [i amor profan. Ace[ti ragazzi – cu trimitere direct` la romanul cu acela[i nume al lui Pasolini care pune în scen` prostitu]ia masculin` –, frumo[i, senzuali, tenebro[i, mesageri ai pl`cerilor primejdioase, sînt marea subversiune introdus` de Caravaggio în pictura religioas`, o fulminant` declara]ie de libertate.

Revenind la R`pirea Sfîntului Pavel, se poate spune c` senza]ia de libertate este ceea ce domin` în aceast` viziune a Paradisului. Dac` nu cumva Paradisul ar trebui chiar în]eles ca un sinonim amplificat al libert`]ii. Omul acesta, Pavel, a fost r`pit în al treilea cer [i a avut viziunea Paradisului: a trupului f`r` greutate – chiar dac` el nu mai [tie dac` era în trup sau f`r` trup, deplasîndu-se liber în toate direc]iile, eliberat de gravita]ie, avînd a[adar consisten]a gîndului [i a imaginii de aer. {i raportat la o asemenea sublim` [i total` libertate, ce mai conteaz` micile imperfec]iuni ale corpului, cum ar fi cele trei perechi de picioare dizgra]ioase pip`ind aerul.

Mult mai prezente în tabloul cu acela[i subiect al lui Nicolas Poussin, inspirat de opera lui Domenichino.

■

Domenichino, „Adam [i Eva“ (detaliu)

88

colaje de Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

FRAGMENTE Thomas Pynchon

Curcubeul gravita]iei Pe perete, într-o montur` bogat` de bronz întunecat, o flac`r` de gaz arde laminar, cîntînd înceti[or – reglat` ca o „flac`r` sensibil`“, cum o numeau oamenii de [tiin]` din secolul trecut: invizibil` la baz`, la ie[irea din orificiu, p`lind mai sus într-o lumin` albastr` catifelat` plutind la cî]iva centimetri deasupra, un con lic`ritor care reac]ioneaz` la cele mai delicate schimb`ri de presiune atmosferic` din camer`. Înregistreaz` intr`rile [i ie[irile vizitatorilor curio[i, politico[i, de parc` pe masa rotund` din înc`pere s-ar desf`[ura un joc de noroc. Cei a[eza]i în cerc în jurul ei nu sînt deloc distra[i sau stînjeni]i. Aici nu g`se[ti mîini albe sau goarne luminoase1.

Ofi]eri sco]ieni din regimentul Cameron, în pantaloni strîm]i de tartan sau kilturi [i moletiere albastre, se plimb` prin înc`pere discutînd cu militarii americani... sînt [i cîteva fe]e biserice[ti, membri din garda civil` [i pompieri voluntari ie[i]i din tur`, hainele de postav cu falduri îmbibate de mirosul de fum, cu to]ii moroc`no[i, le-ar prinde bine o or` de somn, lucru pe care ei îl las` s` se întrevad`... babe edwardiene în crêpe de Chine, b`rba]i din Indiile de Vest împletind vocale moi în jurul unor [iruri mai pu]in flexibile de consoane ruso-evreie[ti...

Majoritatea patineaz` tangen]ial fa]` de cercul sacru, unii r`mîn în preajm`, al]ii trec spre alte înc`peri, f`r` a-l întrerupe pe mediu, un b`rbat

sub]irel a[ezat cel mai aproape de flac`ra sensibil`, cu spatele la perete, cu buclele ro[cate lipite de ]east` ca o bone]ic`, cu fruntea înalt` lipsit` de riduri [i buzele vinete mi[cîndu-se cînd f`r` efort, cînd strîmbate într-o grimas` de suferin]`: – Odat` trecut pe t`rîmul lui Dominus Blicero, Roland se trezi c` toate semnele se întorseser` împotriv`-i... Lumini pe care le studiase atît de bine pe cînd era unul dintre voi, pozi]ia [i mi[carea adunate acum la cel`lalt cap`t, toate prinse într-un dans... un dans lipsit de importan]`. Nimic din c`l`toria tradi]ional` a lui Blicero, nu, ceva nou... str`in... [i Roland deveni con[tient de b`taia vîntului, într-un fel în care natura sa muritoare nu-i mai îng`duise vreodat`. Îl g`si atît de... plin de bucurie, încît o s`geat` trebuie c-ar fi vrut s` se abat` în el. Vîntul b`tuse tot anul, an dup` an, dar Roland sim]ea doar vîntul profan... vrea s` spun`, vîntul s`u personal. {i totu[i... Selena, vîntul, vîntul e pretutindeni....

Aici mediul se întrerupe, tace o vreme... un geam`t... o clip` t`cut`, disperat`.

– Selena. Selena. Ai plecat, a[adar?

– Nu, dragule, r`spunde ea cu obrazul p`tat de lacrimile de dinainte. Te ascult.

– E vorba de control. Toate aceste lucruri provin dintr-o singur` dificultate: controlul. Era întîia oar` în care acesta se g`sea în`untru, în-

91

traducere din limba englez` [i note de Rare[ Moldovan

1

Trucuri ale [edin]elor de spiritism: m`nu[i stropite cu pulbere fosforescent` pentru a da impresia de mîn` materializat`, goarne luminoase – cornete de metal prev`zute cu benzi fosforescente prin care se aud vocile spiritelor (cf. [i Steven C. Weisenburger, A Gravity’s Rainbow Companion: Sources and contexts for Pynchon’s Novel).

■ Thomas Pynchon (n. 1937, la New York) este unul dintre cei mai importan]i scriitori americani contemporani [i, al`turi de John Barth, Kurt Vonnegut sau Donald Barthelme, se num`r` printre întemeietorii postmodernismului literar.

Descendent al primului val de coloni[ti (str`mo[ul s`u, William Pynchon, a debarcat în America de Nord în 1630), este considerat o legend` vie a culturii americane, în parte [i din pricina misterului cu care a [tiut s`-[i înconjoare existen]a. Traduse pretutindeni în lume, romanele sale – V. (1963), Strigarea lotului 49 (1966), Curcubeul gravita]iei (1973), Mason & Dixon (1997) etc. – extind [i fluidizeaz` frontierele genului: în cadrul tradi]ional al pove[tii poli]iste sau de spionaj, sînt inserate elemente apar]inînd unor domenii dintre cele mai variate (politic`, fizic` cuantic`, matematic`, muzic`, istorie, teoria comunic`rii).

Din opera lui Thomas Pynchon, în Colec]ia „Biblioteca Polirom“ au fost traduse Strigarea lotului 49 (2006), V. (2006) [i se afl` în preg`tire, pentru prima dat` în limba român`, Curcubeul gravita]iei.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

]elegi. Controlul e plasat în`untru. Nu mai e nevoie s` se sufere pasiv sub „for]ele exterioare“ – s` te aba]i în orice vînt. De parc`...

– Nu mai e nevoie ca o pia]` s` fie condus` de c`tre Mîna Invizibil`, ci acum ea se putea crea pe sine – propria-i logic`, propriul avînt [i stil, din l`untru. Plasarea controlului în interior însemna ratificarea a ceea ce se întîmplase de facto – debarasarea de Dumnezeu. Dar lua asupr`-i o iluzie [i mai mare, [i mai d`un`toare. Iluzia controlului. C` A ar putea fi B. Lucru fals.

Complet fals. Nimeni nu poate face. Lucrurile pur [i simplu se întîmpl`, A [i B sînt ireale, ni[te nume pentru p`r]i care ar trebui s` fie inseparabile...

– Prostii ouspenskiene, [opte[te o doamn` trecînd pe-aproape la bra]ul unui docher. Mirosurile de motorin` [i parfum Sous le Vent se amestec` în urma lor. Sim]ind parfumul de dinainte de r`zboi, Jessica Swanlake, o tîn`r` îmbujorat` îmbr`cat` într-o uniform` a STA, î[i ridic` privirea, hmm, rochia trebuie c` face vreo 15 guinee plus cine [tie cîte cupoane, poate de la Harrods [i mi-ar sta bine [i mie, cu siguran]`.

Doamna prive[te brusc peste um`r, zîmbe[te, o, da? Doamne, a auzit? În locul `sta aproape cu siguran]` c` da.

Jessica st` în picioare lîng` masa la care se desf`[oar` [edin]a de spiritism, ]inînd în mîn` mai multe s`ge]i de la jocul de darts, pe care le-a cules f`r` s`-[i dea seama de pe tabla atîrnat` pe perete, cu capul plecat, ceafa palid` [i vertebrele superioare vizibile deasupra gulerului de postav maro, printre [uvi]ele p`rului [aten care-i cad de-a lungul obrajilor. Gîtlejurile [i piepturile de bronz ale s`ge]ilor se înc`lzesc de la sîngele ei, tremur` în c`u[ul mîinii. Mîngîindu-le penele în cruce, [tergîndu-le cu buricele degetelor, pare [i ea intrat` într-o trans` superficial`.

De afar`, rostogolindu-se dinspre r`s`rit, sose[te ]ip`tul înfundat al unei alte rachete. Ferestrele z`ng`ne, podeaua se cutremur`. Flac`ra sensibil` se arunc` la ad`post, f`cînd umbrele de pe mas` s` danseze întunecate înspre cealalt` înc`pere – apoi sare în sus, umbrele se retrag în`untru din nou, înalte de aproape dou` picioare, [i flac`ra dispare. Gazul [uier` în întune-

cimea înc`perii. Milton Gloaming, care acum zece ani [i-a luat licen]a la Cambridge cu nota maxim`, î[i abandoneaz` însemn`rile stenografiate [i se duce s` închid` gazul.

Pare c` e momentul potrivit ca Jessica, scuturîndu-[i pletele, cu sînii s`ltînd minunat sub reverele de postav, s` arunce o s`geat`, una singur`. Un [uier în aer, [i bang: s`geata se înfige în fibrele lipicioase, chiar în mijloc. Milton Gloaming ridic` din sprîncean`. Mintea sa, mereu în c`utarea coresponden]elor, crede c` a g`sit una nou`.

Mediul, acum iritabil, a început s` ias` din trans`. Cine [tie ce se întîmpl` de partea cealalt`. {edin]a aceasta, ca oricare alta, are nevoie nu doar de cercul ei adecvat, profan, de aici, ci [i de o entente fundamental`, în patru, ale c`rei leg`turi nu trebuie întrerupte: Roland Feldspath (spiritul), Peter Sachsa (controlul), Carroll Eventyr (mediumul), Selena (so]ia supravie]uitoare). Pe undeva, extenuate ori redirec]ionate, rafale de zgomot alb se pierd în eter, aranjamentul a început s` se dizolve. Relaxare, scaunele scîr]îie, oftaturi [i voci drese... Milton Gloaming se joac` cu agenda, o închide brusc.

Jessica se apropie de mas`. Nici urm` de Roger, [i nu e sigur` c` el ar dori s` fie c`utat, iar Gloaming, de[i timid, nu e la fel de îngrozitor ca al]i prieteni ai lui...

– Roger zicea c` acum o s` numeri toate cuvintele pe care le-ai copiat [i o s` le pui într-un grafic, sau a[a ceva, spune ea iute pentru a împiedica orice comentariu despre incidentul cu s`geata, pe care vrea s`-l evite. Faci a[a doar la [edin]ele de spiritism?

– Texte automate, se încrunt` Gloaming, mereu agitat în preajma fetelor, apoi d` din cap, da, la vreo dou` episoade cu tabla Ouija, da, da... încerc`m s` dezvolt`m un vocabular al curbelor – al unor anumite patologii, anumite forme caracteristice pe care le vedem...

– Nu cred c` în]e...

– A[a. Î]i aminte[ti Principiul Efortului Minim al lui Zipf: dac` tras`m frecven]a unui cuvînt oarecare P, în func]ie de ordinul sau rangul s`u n pe axele logaritmice – p`l`vr`geala lui o amu]e[te, uluirea ei e plin` de gra]ie – ar trebui s` ob]inem ceva asem`n`tor unei linii drepte...

92

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

FRAGMENTE

totu[i avem date care sugereaz` c` liniile sînt curbe pentru anumite... afec]iuni, de fapt sînt foarte diferite... la schizofrenici, de pild`, liniile sînt drepte în vîrf, apoi progresiv tot mai abrupte... în forma unui arc... cred c` la tipul `sta, Roland, avem de-a face cu un paranoic clasic...

– Ha. ~sta e un cuvînt pe care-l cunoa[te.

– Mi s-a p`rut c` te-ai luminat la fa]` cînd a spus „se întorseser` împotriv`-i“.

– „Împotriv`“, „opus“, e uimitor cît de des apar.

– Care e cuvîntul cel mai frecvent? întreab` Jessica. Num`rul unu.

– Cel care a fost mereu cînd e vorba de treburile astea, îi r`spunde statisticianul, de parc` toat` lumea ar fi trebuit s` [tie: moarte.

Apretat [i firav ca o ]es`tur` organdi, un b`trînel din corpul gardienilor care asigur` ordinea în timpul raidurilor aeriene se ridic` pe vîrfuri s` reaprind` flac`ra sensibil`.

– Apropo, pe unde-i tîn`rul z`lud?

– Roger e cu domnul c`pitan Prentice, spune ea, fluturînd din mîn` înspre nic`ieri. Obi[nuita Instruc]ie despre Microfilmul Misterios.

Care se desf`[oar` într-o înc`pere îndep`r-

tat`, dincolo de jocul de zaruri cu Ancor` [i Coroan` care are atît de pu]in de-a face cu norocul, dincolo de norii de fum [i vorb`rie, de Falkman [i Orchestra sa de Apa[i cîntînd în surdin` la BBC, de halbele pîntecoase [i paharele zvelte de sherry, cu ploaia de iarn` la fereastr`. Acum e timpul închiderii în iatac, al focurilor de gaz cu bu[teni fal[i, al [alurilor purtate împotriva nop]ii friguroase, al cuib`relilor împreun` cu vreo tineric` sau cu b`trînica ta, sau, ca aici la Snoxall, într-o companie pl`cut`. Aici e un ad`post, un adev`rat nod de lini[te dintre cele risipite în aceast` lung` vreme de r`zboi, un loc în care oamenii se adun` nu tocmai pentru chestiuni de interes mar]ial.

Piratul Prentice simte ceva din toate astea, un sentiment cumva piezi[, datorat în fapt unei nervozit`]i de clas`: î[i poart` rînjetul printre oamenii de aici ca pe o falang`. L-a deprins din filme – e exact rînjetul de irlandez mali]ios pe care Dennis Morgan în rol de pilot îl arunc` înspre fumul negru rev`rsat de fiecare avion doborît de-al g`lbeji]ilor cu din]i de iepure2.

Rînjetul îi e la fel de folositor pe cît e el de folositor celor de la Firm` – care, se [tie prea bine, folosesc pe oricine, tr`d`tori, criminali,

2

Dennis Morgan (1908-1994), actor american. Referin]` la filmul din 1944, Dumnezeu e copilotul meu, în care Morgan e un pilot luptînd împotriva japonezilor.

93

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

perver[i, negri, chiar [i femei, pentru a ob]ine ce doresc Ei. La început, se poate s` nici nu fi fost convin[i de utilitatea Piratului, dar pe m`sur` ce aceasta sporea, Ei deveniser` foarte siguri, desigur.

– Domnule general-maior, doar nu acorda]i sprijinul dumneavoastr` unei asemenea opera]iuni.

– Îl urm`rim permanent. Fizic, n-are cum s` p`r`seasc` incinta.

– Atunci are un complice. Cumva – prin hipnoz`, droguri, nu [tiu – reu[esc s` ajung` la omul `sta [i s`-l tranchilizeze. Pentru numele lui Dumnezeu, ce urmeaz`, o s` începe]i s` consulta]i horoscoape?

– Hitler o face.

– Hitler e un om inspirat. Dar eu [i dumneavoastr` sîntem slujba[i, s` nu uit`m...

Dup` acel prim puseu de interes, clien]ii re-

partiza]i Piratului s-au mai r`rit. Acum are un num`r confortabil de cazuri. Dar nu e ceea ce vrea cu adev`rat. Nu vor s` în]eleag`, maniacii `ia maniera]i de la Opera]iuni Speciale. A, foarte bine, domnule c`pitan, în fî[îit de rapoarte [i bonc`nit de bocanci, ecoul rico[înd din monoclurile guvernamentale, excelent, [i n-a]i dori s` v` produce]i o dat` pentru noi, la Club...

Piratul vrea încrederea Lor, aroma de whisky-de-calitate-[i-tutun-Latakia a iubirii Lor aspre. Vrea în]elegere de la cei asemenea lui, nu de la n`t`r`ii savan]i [i de la aschimodiile ra]ionaliste de aici de la Snoxall, dedicate întru totul {tiin]ei, atît de tolerante încît aici se prea poate s` fie singurul loc din cuprinsul împ`r`]iei r`zboiului în care el nu se simte cu totul str`in (fapt pe care îl regret` din adîncul sufletului)...

– Nu e deloc clar ce e în mintea lor, zice Roger Mexico, doar legea Actelor de Vr`jitorie are peste dou` sute de ani, e o relicv` a unei epoci cu totul diferite, a unui alt mod de-a gîndi. {i iat`-ne în 1944, bombarda]i de concep]ii din toate p`r]ile. Pe domnul Eventyr – spune el ar`tînd spre mediul care p`l`vr`ge[te cu Gavin Trefoil în partea cealalt` a înc`perii – ar putea s`-l înha]e în orice clip`, s` dea buzna pe ferestre [i s`-l duc` la pîrnaie pe motiv c` a pretinss`-exerseze-sau-s`-foloseasc`-un-fel-de-invoca]ie-pentru-a-face-spiritele-unor-persoane-decedate-s`-fie-prezente-în-locul-în-care-se-afla-el[i-s`-comunice-cu-persoane-în-via]`-prezente-acolo, Dumnezeule, ce porc`rie fascist`...

– Ai grij`, Mexico, iar î]i pierzi buna obiectivitate – unui om de [tiin]` n-ar trebui s` i se întîmple, nu-i a[a? Nu prea e [tiin]ific, nu-i a[a?

– M`garule. E[ti de partea lor. N-ai sim]it cînd ai intrat azi aici? E o mare mocirl` de paranoia.

– P`i, nu `sta-i talentul meu, zice Piratul sim]ind c` a dat un r`spuns prea abrupt, pe care încearc` s`-l mai îndulceasc` cu un: Nu [tiu dac` m` descurc cu mai mul]i...

– Ah, Prentice.

Nici o mi[care nelalocul ei a sprîncenelor sau buzelor. Toleran]a asta. Ah. – Ar trebui s` ne faci o vizit` de data asta [i

94

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

FRAGMENTE

s`-l la[i pe domnul doctor Groast s` te verifice pe EEG. – Ei, dac` o s` fiu în ora[, r`spunde vag. E o problem` de securitate aici. Limba slobod` mult te vat`m`, [i nu poate fi sigur, nici chiar dac` e vorba de Mexico. Sînt prea multe cercuri implicate în opera]ia asta, interne [i externe.

Listele de distribu]ie se tot scurteaz` pe m`sur` ce ne apropiem, cerc dup` cerc, de centru. Instruc]iunile cu „Distruge“ ajung s` cuprind` treptat fiecare petic de hîrtie, fiecare raport uitat, fiecare panglic` de la ma[inile de scris.

Pe cît î[i poate da seama, Mexico sprijin` din cînd în cînd cea mai recent` manie a Firmei, cunoscut` sub numele de Opera]iunea Aripa Neagr`, furnizînd statistici – de pild`, analize ale unor informa]ii despre moralul trupelor din str`in`tate – îns` doar la periferia întregii întreprinderi, acolo unde se reg`se[te [i el ast`-sear`, func]ionînd ca om de leg`tur` între Mexico [i colegul s`u de apartament, Teddy Bloat. {tie c` Bloat se deplaseaz` undeva [i face microfilme pe care apoi le transfer` prin intermediul s`u lui Mexico. De unde, deduce el, acestea ajung la „N`luca Alb`“, sediul unei agen]ii-umbrel` denumite PISCES – Psychological

Intelligence Schemes for Expediting Surrender3. Nu se spune clar despre a cui capitulare e vorba.

Piratul se întreab` dac` Mexico n-o fi f`cînd parte dintr-una din miile de opera]iuni dubioase de supraveghere din interiorul For]elor Aliate, care au r`s`rit ca ciupercile la Londra de cînd americanii – [i vreo duzin` de alte guverne în exil – s-au mutat aici. În care, în mod curios, germanii ajung s` nu mai prezinte vreo importan]`. Toat` lumea se uit` înapoi peste um`r, francezii liberi urzind r`zbunare împotriva tr`d`torilor de la Vichy, comuni[tii din Lublin luîndu-i în vizor pe mini[trii de paie de la Var[ovia, grecii din ELAS pîndindu-i pe regali[ti, vis`tori de toate na]iile, f`r` [anse de repatriere, sperînd ca prin puterea voin]ei, a pumnului, a rug`ciunii s` reinstaureze monarhi, republici, pretenden]i, anarhisme de-o var` care pier înainte de recolt`... unii murind jalnic, uita]i sub crustele de ghea]` [i z`pad` a[ternute peste craterele de bombe din East End, g`si]i doar la dezghe]ul de prim`var`, al]ii deveni]i be]ivi cronici sau opiomani ca s` poat` trece peste reversurile de fiecare zi, cei mai mul]i afla]i pe punctul de-a pierde, de a-[i pierde sufletul, cît îl mai

3

Ac]iuni de Spionaj Psihologic pentru Urgentarea Capitul`rii.

95

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

au, tot mai incapabili s` aib` încredere în cineva, prin[i în flec`reala nesfîr[it`, autocritica zilnic` [i exigen]ele de aten]ie absolut` ale jocului... [i oare la ce str`in se gînde[te Piratul, dac` nu la m`runtul slujba[ pe care-l vede în oglind`, cel mai s`rman dintre exila]i...

Ei bine: presupune c` l-au îmbrobodit pe Mexico într-un astfel de exerci]iu bizantin, avînd probabil leg`tur` cu americanii. Sau cu ru[ii. Dedicat` r`zboiului psihologic, „N`luca Alb`“ are sub obl`duire oameni de toate soiurile, ici un behaviorist, colo un pavlovian. Nu-i treaba lui. Dar observ` c` entuziasmul lui Roger cre[te cu fiecare microfilm. Nu-i s`n`tos, nu-i s`n`tos: are impresia c` asist` la o dependen]`.

Simte c` prietenul lui, prietenul temporar pe timp de r`zboi, e folosit pentru un scop nu tocmai cumsecade.

Ce s` fac`? Dac` Mexico ar dori s` discute despre asta, ar g`si el o cale, cu toate opreli[tile de securitate. {ov`iala lui Mexico nu seam`n` cu a sa fa]` de ma[in`ria opera]iunii Aripa Neagr`. Aduce mai degrab` a ru[ine. Ast`-sear`, cînd a luat plicul, nu [i-a întors Mexico fa]a de la el? N-a m`turat cu privirea col]urile înc`perii în mare vitez`, un reflex de cump`r`tor de pornografie... hmm. Cunoscîndu-l pe Bloat, poate c` exact despre asta e vorba, o domni[oar` sugîn-

du-i-o unui tîn`r bine cl`dit, cîteva pozi]ii – o treab` mai cuviincioas` decît orice alte fotografii din r`zboiul `sta... cel pu]in acolo e via]`...

Iat-o [i pe fata lui Mexico intrînd în înc`pere. O repereaz` imediat, limpezimea care o înconjoar`, absen]a fumului [i zgomotului în jurul ei... doar n-a început s` vad` aure acuma? Fata zîmbe[te z`rindu-l pe Roger, ochii ei enormi, cu gene întunecate, nici urm` de farduri pe cît î[i d` seama, p`rul c`zînd pe umeri – ce naiba caut` una ca ea într-o baterie antiaerian` mixt`? Ar trebui s` umple ce[tile de cafea într-o cantin` a IMAFA4. Simte dintr-odat`, ca un bo[orog neputincios [i n`tîng, o arsur` a pielii, o iubire simpl` pentru amîndoi, care nu cere decît s`-i [tie în siguran]`, [i pe care va reu[i întotdeauna s-o descrie ca fiind altceva – „grij`“, de pild`, sau „afec]iune“... În 1936 (într-un aprilie à la T.S. Eliot, de[i mai friguros), Piratul se îndr`gostise de so]ia unui [ef, un lujer iute de fat` pe nume Scorpia Mossmoon. So]ul ei, Clive, era un expert în materiale plastice care lucra la Cambridge pentru Imperial Chemicals. Piratul, soldat de carier`, trecea printr-o perioad` de recidiv` în via]a civil`, care avea s` dureze un an-doi.

Se procopsise cu dorin]a de-a l`sa armata, pe cînd era încartiruit la est de Suez, în locuri

4

Navy, Army, and Air Force Institutes – Institutele Marinei, Armatei [i For]elor Aeriene, organiza]ie creat` de Guvernul britanic în 1921 pentru a patrona locuri de recreere [i a furniza diverse servicii comerciale membrilor for]elor armate.

96

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

FRAGMENTE

precum Bahrein, dînd pe gîtlej beri diluate cu propria-i sudoare, în duhoarea perpetu` a ]i]eiului n`v`lind dinspre Muharraq. Consemnat în cazarm` dup` apusul soarelui – rata bolilor venerice ajungea oricum la 98% – una bucat` unitate de for]`, ars` de soare, r`p`noas`, p`zindu-l pe {eic [i banii proveni]i din petrol împotriva tuturor amenin]`rilor de la est de Canalul Mînecii, în c`lduri, înnebunit de mînc`rimile cauzate de p`duchi [i miliarie (în aceste condi]ii, masturbarea e o aleas` tortur`), beat [i cu inim` amar` tot timpul – chiar [i a[a îi r`s`rise în minte Piratului o vag` b`nuial` c` via]a trecea pe lîng` el.

Incredibila Scorpia, pentru care totul era fie alb, fie negru, confirmase o gr`mad` din fanteziile Piratului privitoare la str`lucitoarea lume real` cu gambe m`t`soase din Anglia, de care se sim]ise atît de înstr`inat. Se cuplaser` în absen]a lui Clive, plecat în misiune s` rezolve unele probleme ale ICI, unde altundeva dac` nu în Bahrein. Simetria situa]iei îl ajut` pe Pirat s` se relaxeze întrucîtva. Mergeau la petreceri ca doi necunoscu]i, de[i ea nu înv`]ase niciodat` s` se apere cînd îl z`rea pe nea[teptate în înc`pere (el încerca s` dea impresia c` se sim]ea în largul s`u, de parc` n-ar fi fost angajatul cuiva). Ea îi g`sea înduio[`toare nepriceperea – în privin]a petrecerilor, amorului, banilor –, un sentiment profan [i disperat de afec]iune pentru natura copil`roas` vizibil` în felul lui imperial de-a fi, în tabieturile deja a[ezate (avea 33 de ani), în preAusteritatea lui în care Scorpia figura drept Ultima Aventur` – de[i era ea îns`[i prea tîn`r` pentru a-[i da seama de asta, pentru a [ti, a[a cum el [tia, despre ce vorbeau într-adev`r versurile cîntecului „Dansînd în noapte“...

Iar el, scrupulos, va evita mereu s`-i spun`.

Dar sînt momente în care e un chin s` nu cad` la picioarele ei, [tiind c` nu-l va p`r`si pe Clive, [i s` strige e[ti ultima mea [ans`... dac` nu e[ti tu n-o s` mai am timp... Oare nu-[i dore[te el, împotriva oric`rei speran]e, s` poat` da naibii orarul lui nenorocit de occidental... dar cum poate un b`rbat... cum s` înceap` la 33 de ani... „Tocmai asta e“, ar fi rîs ea, nu atît sup`rat` ([i chiar ar fi rîs), cît gîdilat` de irealitatea problemei – ea îns`[i pierzîndu-[i capul în fa]a sures-

cit`rii lui maniacale, fixate mereu pe atac`, astfel încît o poseda, o str`pungea (mai mult decît în cazul labei f`cute într-o flanel` cazon` în Golful Persic, o zgard` de iubire ustur`toare îl înconjura acum, îi urzica m`dularul), prea neostoit ca ea s` nu se lase în voia acestei nebunii, prea nebun` pentru a se gîndi c`-l în[ela în vreun fel pe Clive...

Oricum, pentru ea era al naibii de convenabil. Roger Mexico trece acum prin aceea[i faz` cu Jessica, în cazul lor Tipul Cel`lalt fiind cunoscut drept Castorul. Piratul a v`zut toate astea, dar n-a discutat niciodat` despre ele cu Mexico. Da, a[teapt` s` vad` dac` [i pentru Mexico se va termina în acela[i fel, [i o parte din el, însufle]it` ca niciodat` în fa]a spectacolului nefericirii altcuiva, îi ]ine pumnii Castorului, sperînd ca tot ceea ce reprezint` el, precum [i Clive, de altfel, s` cî[tige. Îns` o alt` parte – un al

97

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 1 0

doilea sine? – unul pe care nu trebuie s` se gr`beasc` a-l numi „cumsecade“ – pare s` doreasc` într-adev`r pentru Roger ceea ce a pierdut el însu[i.

– Chiar e[ti un pirat, îi [optise ea în ultima lor zi împreun` – nici unul nu [tia îns` c` era ultima –, ai venit [i m-ai r`pit pe corabia ta de pira]i. O fat` de familie bun`, cu toate reful`rile obi[nuite. M-ai violat. {i eu sînt Tîrfa Ro[ie a M`rilor Întinse...

Ce joc dr`gu]. Piratul î[i dorise ca ea s`-l fi inventat mai devreme. Petrecînd acupla]i ultima (deja ultima) gean` de lumin` a zilei, dup`amiaza devenit` amurg, ore de futai, prea îndr`gosti]i de ce f`ceau ca s` se mai descle[teze, observaser` camera închiriat` leg`nîndu-se blînd, tavanul le venise în întîmpinare coborînd o jum`tate de metru, l`mpile se balansau de garnituri, frînturi ale traficului de peste Tamisa le trimiteau ]ipete s`rate peste ap`, [i clopote de cor`bii... Îns` dincolo de cerul [i marea coborînd contopite peste ei, ogarii Guvernului le luaser` urma – se apropie cutere, [i în cutere herma-

frodi]ii zvel]i ai legii, agen]i încerca]i care se vor mul]umi s-o vad` reîntoars` cu bine, nu vor insista s`-l captureze [i execute. Logica lor e solid`: r`ne[te-l ca lumea [i-[i revine el, revine el la c`ile [i orarele acestei lumi r`scoapte [i vechi, de la noaptea ciclic` la noaptea compromisului...

O l`sase la gara Waterloo, unde o mul]ime de gal` se adunase s`-l conduc` pe Fred Roper [i Compania sa de Pitici Minuna]i, care plecau la tîrgul imperial de la Johanesburg, în Africa de Sud. În hainele lor închise de iarn`, în tunici splendide [i paltoane strînse în talie, piticii forfoteau în gar`, înfulecînd bomboane de ciocolat` de r`mas-bun [i aliniindu-se pentru fotografiile de pres`. Fa]a Scorpiei, alb` ca varul la ultima fereastr`, dincolo de ultima poart` a peronului, îl izbi în suflet. O rafal` de chicoteli [i ur`ri de bine n`v`li dinspre Piticii Minuna]i [i admiratorii lor. Ei bine, se gîndi Piratul, se pare c-o s` m`-ntorc în armat`...

■

98

(roman în curs de apari]ie la Editura Polirom)

100 PAGINI ● 7 LEI

aprilie 2010

DILEMATECA Anul V ● nr. 47 ● aprilie 2010

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI

INTERVIU

FLORIN L~Z~RESCU

FRAGMENTE

DILEMATECA

Thomas Pynchon Curcubeul gravita]iei